DATE DOWNLOADED: Thu Feb 24 04:57:30 2022

SOURCE: Content Downloaded from HeinOnline

Citations:

Bluebook 21st ed.

Ovidiu Podaru, Scoala De La Bucuresti versus Scoala De La Cluj: Razboi Troian Sau
Pseudo-Conflict, 2009 SUBB Jurisprudentia 162 (2009).

ALWD 7th ed.

Ovidiu Podaru, Scoala De La Bucuresti versus Scoala De La Cluj: Razboi Troian Sau
Pseudo-Conflict, 2009 SUBB Jurisprudentia 162 (2009).

APA 7th ed.

Podaru, O. (2009). Scoala De La Bucuresti versus Scoala De La Cluj: Razboi Troian Sau
Pseudo-Conflict. Studia Universitatis Babes-Bolyai Jurisprudentia, 2009(2), 162-175.

Chicago 17th ed.

Ovidiu Podaru, "Scoala De La Bucuresti versus Scoala De La Cluj: Razboi Troian Sau
Pseudo-Conflict," Studia Universitatis Babes-Bolyai Jurisprudentia 2009, no. 2
(2009): 162-175

McGill Guide 9th ed.

Ovidiu Podaru, "Scoala De La Bucuresti versus Scoala De La Cluj: Razboi Troian Sau
Pseudo-Conflict" [2009] 2009:2 SUBB Jurisprudentia 162.

AGLC 4th ed.

Ovidiu Podaru, 'Scoala De La Bucuresti versus Scoala De La Cluj: Razboi Troian Sau
Pseudo-Conflict' [2009] 2009 Studia Universitatis Babes-Bolyai Jurisprudentia 162.

MLA 8th ed.

Podaru, Ovidiu. "Scoala De La Bucuresti versus Scoala De La Cluj: Razboi Troian Sau
Pseudo-Conflict." Studia Universitatis Babes-Bolyai Jurisprudentia, vol. 2009, no. 2,
2009, p. 162-175. HeinOnline.

OSCOLA 4th ed.

Ovidiu Podaru, 'Scoala De La Bucuresti versus Scoala De La Cluj: Razboi Troian Sau
Pseudo-Conflict' (2009) 2009 SUBB Jurisprudentia 162

-- Your use of this HeinOnline PDF indicates your acceptance of HeinOnline's Terms and
Conditions of the license agreement available at
https://heinonline.org/HOL/License
-- The search text of this PDF is generated from uncorrected OCR text.
-- To obtain permission to use this article beyond the scope of your license, please use:
Copyright Information
,,4COALA DE LA BUCURET'I" VERSUS ,,4COALA DE LA CLUJ"
RAZBOI TROIAN SAU PSEUDO-CONFLICT?

Eseu despre variile viziuni asupra oportunitfitii actului administrativ

(mitologie pentru juri~ti)

Ovidiu PODARUV

Rsum : L'Iicole de Bucarest vs. I'cole de Cluj: guerre de Troie ou pseudo-

conflit? Essai sur les visions vari~es de l'opportunit6 des actes administratifs (mythologie
pour les juristes). L'Ecole de Bucarest et l'Ecole de Cluj: deux courants d'opinion opposes,
dit-on - en cc qui concerne les rapports entre la l6galit6 et l'opportunit6 des actes administratifs.
L'opportunit6 n'est qu'une dimension de la I6galit6, proclame, sollenellement, la premiere des deux
conceptions. Par contre, l'opportunit6 est une condition de valabilit6, mais pas de lgalit6, selon
la deuxibme.
Les deux orientations, exprim~es par les phrases ci-dessus, sont, certainement, contraires.
Au moins du point de vue logique. C'est-d-dire qu'il s'agit dune guerre, des idles. Les consequences
pratiques sont visibles sur le plan du contr6le des actes administratifs: selon l'avis des premiers,
ceux qui sont inopportuns peuvent et doivent etre annules par le juge; selon lavis des autres,
si de la condition d'opportunit6 n'est pas remplie; cela a, pour consequence, la revocation ou
l'abrogation de l'acte (mais pas son annulation).Y-a-t-il une possibilit6 de d6samorcer cette dispute?
En ce qui nous concerne, nous avons commenc6 par l'analyse minutieuse des opinions
de chacun des membres 6minents des deux ,,6coles"; et, en aucun cas on ne peut dire que nous
soyons en presence de seulement deux opinions irrconciliables, l'une, appartenant aux thdoriciens
de Bucarest, lautre, d ceux de Cluj. Par contre, une ,,6cole" n'est qu'une multitude d'opininons
qui se distinguent les unes des autres par leurs multiples nuances; en plus, il y a beaucoup d'6lments
de liaison entre les deux ,,coles" distinctes (on doit lire les deux systbmes didces concernant le
probkme ci-dessus).
Si la premiere partie de l'tude est purement thorique, la deuxi~me propose ranalyse
des limites du contr6le juridictionnel de r'opportunit6 des actes administratifs. Apr s que la loi
no. 554/2004 du contentieux administratif est entree en vigueur, le probl~me devait 6tre tranch&
lopportunitj d'un acte administratifpeut tre censurie par l'instance de contentieux administratif
si ledit acte a ete imis par excs depouvoir. Mais ce n'est pas si simple que qa. D'une part, parce
que la notion meme d"'exc~s de pouvoir" n'est pas sufisamment claire, malgr6 lexistence d'une
definition lgale; de rautre, parce que c'est str qu'on n'a pas repondu Ala question suivante: le
contr6le juridictionnel des actes administratifs est aussi 6tendu que le contr6le administratif ou
bien il est plus restreint? Autrement dit, dans tous les cas o (ou quel que soit le motif pour
lequel) radministration revoque ses propres actes le juge (r6gulirement investi) peut les annuler
aussi? Ou, par contre, il y a un domaine du pouvoir discr~tionnaire de radministration r~serv6
exclusivement d elle et intangible pour rinstance de contentieux administratif?
La conclusion A laquelle nous sommes arrives finalement est que le pouvoir
discr6tionnaire de ladministration peut tre censur6 par linstance pour le plupart (si son exercice
est abusif ou 6videmment disproportionn6 par rapport d sa fin), mais pas en totalit6. L'id~e de
rticole de Bucarest est, en principe, correcte. Mais ce n'est pas moins vrai quil y a des situations

162
SUBB lurisprudentia nr. 2/2009
 OVIDIU PODARU, ,,
Scoala de la Bucure~ti" versus,, Scoala de laCluj ":razboi troian sau pseudo-conflict?

oO l'administration peut r~voquer ses actes pour cause d'inopportunit6 (d une seconde
appreciation) mais linstance ne peut pas les annuler parce q'aucun exc~s de pouvoir ne peut
tre dc616; si qa n'6tait pas vrai, le principe m~me de la separation des pouvoirs serait
remis en question, d'une part; de lautre, meme la notion de ,,pouvoir discr6tionnaire" serait
vidde de son contenu, devenant un non-sens: c'est-A-dire, si parmi plusieurs moyens d'agir
seulement l'un serait conforme la loi et l'instance de contentieux administratif pouvait
toujours verifier si ladministration a agi exactement en ce sens, existe-t-il quelque marge
de libert6 laiss~e par le I'gislateur l'administration? Sa competence serait ainsi totalement
lide, ce qui reprdsente une chose inconcdvable. L'tcole de Cluj nest donc pas non plus loin
de la verit6. Ces remarques devaient trancher la dispute thorique ci-dessus.
L'opportunit6 est, en partie, une dimension de la 16galit6.

Rezumat: ,,$coala de la Bucure~ti" i ,,$coala de la Cluj": douA curente de opinie -

opuse, se sustine cu privire la raporturile dintre legalitatea i oportunitatea actelor administrative.
Oportunitatea este o dimensiune a legalitAtii, proclamd, ritos, prima dintre cele doud conceptii.
Dimpotrivd, oportunitatea este o conditie de valabilitate, dar nu de legalitate, se aratA in ce-a de-a
doua.
Cele douA orientdri, exprimate prin frazele de mai sus, sunt, cu siguranta, contrare.
Cel putin din punct de vedere logic. Deci este rdtzboi, unul al ideilor. Consecintele practice
sunt vizibile pe tArdmul controlului actelor administrative: actele inoportune pot - i trebuie
sA fie - anulate de ctre judector; neindeplinirea conditiei de oportunitate are drept
consecintA revocarea sau abrogarea actului (deci nu $i anularea acestuia). ExistA, oare, o
posibilitate de dezamorsare a disputei?
In ce ne prive~te, am inceput prin a analiza minutios opinile fiecAruia dintre membrii
marcanti ai celor douA ,,$coli"; $i; in niciun caz nu se poate spune cA suntem in prezenta a doar
douA opinii ireconciliabile, una a teoreticienilor de la Bucure~ti iar cealaltd a celor de la Cluj.
Dimpotrivd, o ,, coald" nu reprezintA altceva decdt o multitudine de pdreri distincte prin variile
nunate pe care le presupun; in plus, sunt foarte multe puncte de legAturA intre cele doud ,, coli".
Ceea ce ne-a determinat sA punem sub semnul intrebdrii insA~i existenta a douA ,, coli" (a se citi
sistem de idei cu privire la problema de fata) distincte.
DacA prima parte a studiului este pur teoreticA, cea de-a doua i~i propune sA analizeze
limitele controlului jurisdictional asupra oportunitAtii actelor administrative. Dupa intrarea in
vigoare a Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, problema ar trebui sA fie tran~ata:
oportunitateaunui act administrativpoatefi cenzurath de instanta de contencios administrativ
dac actul in cauzl a fost emis cu exces de putere. Nu este chiar atdt de simplu. Pe de o parte,
pentru cA insd~i notiunea de ,exces de putere" nu este suficient de clarA, in ciuda unci definiti
legale; pe de alta, pentru cA in niciun caz nu s-a rdspuns la intrebarea: controlul jurisdictional al
actelor administrative este la fel de extins ca cel administrativ sau este mai restrdns? Cu alte
cuvinte, in toate cazurile cdnd (sau pentru orice motiv pentru care) administratia isi revoca propriile
acte poate $iinstanta sd le anuleze (dacd ar fi regulat sesizatd)? Sau, dimpotrivd, existA un domeniu
al puterii discretionare a administratiei rezervat exclusiv acesteia si in care instanta nu poate
interveni?
Concluzia la care am ajuns in final este accea cA puterea discretionara a administratiei
poate fi cenzuratA de cdtre instanta in marea ei parte (dacA este exercitatA abuziv sau va-dit
disproportionat raportat la scopul ei) dar nu in totalitate. Ideea ,,$colii de la Bucure~ti" este,
principial, corectd. Dar nu e mai putin adevdrat cd existd situati in care administratia i~i poate

163
SUBB lurisprudentia nr. 2/2009
OVIDIU PODARU, ,,coalade Ia Bucureti"versus ,,coalade la Cluj ": rdzboi troian sau pseudo-conflict?

revoca propriile acte pe motiv de inoportunitate (la o a doua apreciere) dar instanta nu le poate
anula cici niciun exces de putere nu poate fi detectat; dac6 n-ar fi a~a, tnsu~i principiul
constitutional al separatiei puterilor in stat ar fi pus la indoiald, pe de o parte; pe de alta, chiar
notiunea de ,,putere discretionar" ar fi vidat5 complet de continut, devenind un nonsens: cdci,
cdci dacd din mai multe conduite posibile una i numai una ar fi conforma cu legea iar instanta
de contencios administrativ ar putea in toate cazurile sd verifice dacd administratia a actionat
exact in acest sens, oare mai exist6 vreo marjd de libertate de mi~care Idsatd de legiuitor
administatiei? Competenta acesteia ar fi astfel in totalitate legatO, lucru de neconceput. Deci nici
,,$coala de la Cluj" nu este departe de adevAr. Cu aceste observatii, ar trebui ca disputa teoretic6
amintitd s5 fie considerat5 tran~atd: oportunitatea este, in parte, o dimensiune a legalitdtii.

Mots el1s: contentieux administratif, acte administratif, oportunit6, contr6le judiciaire, exc~s de
pouvoir
Cuvinte cheie: contencios administrativ, act administrativ, oportunitate, control judiciar, exces
de putere

Rdzboiul Troian a durat zece ani, dupd Homer. Putin, dacd il compardm cu
lungimea disputei teoretice care a marcat ultimul sfert al secolului XX, iscatd pe
marginea raporturilor posibile dintre legalitatea $i oportunitatea actului administrativ.
O disputd atit de lunga, incdt a cdpdtat, pe alocuri, valente teatrale.
Oamenii au lost dintotdeauna fascinati de modele, de structuri, de arhetipuri,
de mituri'. Dar, oare, nu este adevdrat cd, pentru cei cu ,,o a doua vedere" 2 , esentele
se modeleazd $i se remodeleazd, iar $i Jar, in acelea~i tipare, se calchiazd in acelea~i
matrici? Nu-i a~a cd istoriase repet?
Toate rAzboaiele se aseamdnA intre ele, in primul rdnd prin lipsa lor de sens
§i apoi prin aceea cA, odatA i-odatd, toate se sfdr~esc. Nu existd rdzboaie juste ori
constructive, orice afirmatie contrard neputdnd fi decdt praf in ochi pentru profanii
de manipulat. $i, intr-un anume fel, i ,,rdzboaiele" din doctrina juridicA, duse dincolo
de limitele unor dispute §tiintifice trebuie, intr-un fel sau altul, sd- i atingd finalul.

,,$coala de la Bucure~ti" $i ,,$coala de la Cluj": doud curente de opinie -

opuse, se sustine - cu privire ]a raporturile dintre legalitatea $i oportunitatea actelor
administrative. Oportunitatea este o dimensiune a legalittii, proclamd, ritos, prima
dintre cele doud conceptii 4 . Oportunitatea este o conditie de valabilitate, dar nu de
legalitate, se aratd in ce-a de-a doua 5 .
Cele doud orientdri, exprimate prin frazele de mai sus, sunt, cu sigurantat,
contrare. Cel putin din punct de vedere logic. Deci este riizboi, unul al ideilor.
Consecintele practice - ,,nortii 1i ralnitii"
1 6sunt vizibile pe tdrdmul controlului: actele
inoportune pot - i trebuie sA fie - anulate ; neindeplinirea conditiei de oportunitate
are drept consecint revocarea sau abrogarea actului 7 (deci nu §i anulareaacestuia).

164
SUBB lurisprudentia nr. 2/2009
 OVIDIU PODARU, ,,
Scoala de la Bucure~ti" versus,, Scoala de laCluj ":razboi troian sau pseudo-conflict?

ExistA, oare, o posibilitate de dezamorsare? Utilizfnd - probabil prea bizar

pentru unii - tiparele unui conflict celebru, este ceea ce ne propunem noi prin
prezentul studiu, analizdndu-i cauzele (I), tezele unor protagoni~ti principali (II *i I1),
coliziunea frontald de idei (IV), deznoddmdntul disputei (V). In cdutarea unui ,,final
fericit" insA, s-ar putea ca o descoperire care sA stdrneasca deopotrivA uimirea §i
dezamdgirea sd ne surprinda: dar dac,4 nu a existat nici un conflict? Dar dact
totul este doar imaginar,o simplt nein(elegere cauzatt de termeniifolositi?

L M~trul discordiei ifuga Elenei la Troia

De fapt, fliada incepe cu un act de piraterie.Piratuleste Paris,fiul lui Priam,

regele Troiei, care cu indrdzneal sose~te in palatul lui Menelau, regele Spartei i,
cdtlcdnd legile sfinte ale ospetiei,fuge cu sotia acestuia i ia cu el toate avutiile-i fi-o
parte din flotOi. Toti regii Heladei,din Tesaliapdn in Pelopones, de la Rodos pint in
Insulele Jonice, din Cephalonia i din Itaca, rtispundla chemareaAtridului Agamemnon,
fratele lui Menelau. Pretextul este rubunarea injosirii lui Menelau, dar,defapt, se d,!
ultima bttliepentru hegemonia M~iriiEgee...8 "

,, Cele dou opinii ...nu s-au formulat pe un teren gol, ele reprezint! o
continuare a preocupirilor Scolii de drept public din perioada interbelic4 insai
intr-o alti terminologie (subl.ns.) fi intr-un alt sistem politico-constitutional.
Una i aceea~i $coald de drept public, am sublinia noi.
$i atunci, care sA fi lost motivul discordiei, ce anume *i cdnd s-a ,,rupt"
pregatind dreptul nostru administrativ de ,,rdzboi"? Tot Antonie lorgovan sugereaza cd
instaurarea regimulul comunist in Romania a avut un rol important in aceastA
chestiunel0 . Astfel, dacd in dreptul nostru administrativ interbelic distinctia legalitate -
oportunitate se impunea ca o consecinti a distinctiei devenite traditionale intre acte
de guvernmtmdnt i acte administrative de autoritate discretionare", ulterior (dupd
1948), nemaiputdndu-se vorbi despre actele de guverndmdnt, autorii s-au vdzut
nevoiti sd se concentreze, atunci cdnd trebuia analizatA relatia legalitate-oportunitate,
in sfera unei singure categorii de acte, cele administrative discretionare: ,, aya se
explicgt i solutile diferite care s-au dat 12 (subl.ns.)".
in ce ne prive~te, credem cd premisele opozitiei de idei dintre cele doud *coli
trebuie analizate §i mai atent de-atdt. Astfel, vom incepe prin a constata cd in
perioada interbelicA nu erau douA curente de opinie diferite, separate geografic.
CAci altfel am fi auzit, de bund seamd, despre disputa de idei intre P. Negulescu *i
C. Rarincescu, pe de o parte, E. D. Tarangul, pe de alta, dacd-i amintim doar pe
liderii celor douA coli in perioada respectivd. DimpotrivA, exisa un singur curent,
in sensul cd distinctia legalitate - oportunitate se justific pentru a crea o explicatie
plauzibild pe tArdmul controlului contencios in ce prive~te actele de guvernamant,

165
SUBB lurisprudentia nr. 2/2009
OVIDIU PODARU, ,,,coala de Ia Bucuredti"versus ,,,coalade la Cluj ": rdzboi troian sau pseudo-conflict?

respectiv cele de autoritate. Astfel, dacd in situatia primelor administratia putea

aprecia nu numai oportunitatea, ci chiar legalitatea lor (§i, prin urmare, controlul
contencios asupra acestora era exclus, cfci instanta nu mai avea ce verifica, atdta
timp cdt pdnd 5i legalitatea era ,,discretionard", deci ]a aprecierea administratiei), in
cazul actelor de autoritate, administratia avea libertate doar cu privire la oportunitate,
chestiunile de legalitate fiind ,,legate" (cu consecinta cd, asupra acestora, instanta
de j udecatd i~i putea exercita controlul).
0 datd cu disparitia ,,subitd" a actelor de guverndmfnt, se mai impunea, oare,
distinctia dintre legalitate §i oportunitate (aplicabild doar actelor de autoritate)?
Aici a intervenit ruptura: intr-o opinie exclusiv teoreticd, distinctia trebuie sa- ra-mana-,
controlul instantei rfmdnhnd sA se exercite doar asupra legalitdtii stricte; intr-o alta,
cu mai multe valente practice, distinctia nu se mai impune, controlul instantei
trebuind sdt fie ,,total"' 3 . $i, privite din unghiuri diferite, ambele teorii pdreau sd fie
solid fundamentate: pe de o parte, de vreme ce suntem in prezenta unei puteri
discretionare, controlul ar trebui sd fie exclus, cfci unde e control, nu e libertate; pe
de alta, intr-un stat de drept este inadmisibil ca excesul de putere - abuzul - sA nu
poatd fi cenzurat de instanta de j udecatdt.
Disputa de idei cu privire la relatia dintre legalitate i oportunitate a inceput,
deci, cu un act de barbarie juridicA: disparitia, o datA cu instaurarea regimului
comunist, a tot ce inseamnd contencios administrativ, libertti, drepturi 5i interese
legitime, acte de guverndmdnt 5.a. Este de mirare cum, dupd acest moment, a mai
putut exista vreo disput de idei in dreptul nostru administrativ. Dar, poate cA tocmai
din aceasta i s-a tras, ulterior, salvarea...

II. Priam i Intelepciunea lui

De i Rege al Troiei pe intreaga durat'i a conflictului, Priam nu a participatla

bMtlii in mod activ,fiindprea inaintat in vdrsti. Cu toate acestea, un rizboi troianfilr,4
Priameste de neimaginat; de acolo dinfundal, regele Troiei impresioneaz4 impregndnd
atmosfera cu umanism fi intelepciune.

,,Aceste conditii de valabilitate a actelor administrative14 nu sunt, in realitate,

decdt aspecte ale unei singure conditii, care se exprim! in obligatiaca aceste acte sd
fie emise cu respectareadispozitiilor legale in vigoare{ $i Magistrul continuA: ,Intr-
adevd'r, depciyrea competentei sale de cdtre un organsau elaborarea unui act contrar
scopului legii (subl.ns.), nu reprezint! vicii distincte de ilegalitate (subl.ns.), cdci la
urma urmelor organul administratieide stat care emite un act pe care legea ii d'! in
atributiaaltui organ sau care urmdrevte un scop reprobat de lege (subl.ns.), nuface
altceva decdt sd violeze legea, sd comitd o ilegalitate. Dacd totufi dreptul nostru
administrativdisecd acest viciu de ilegalitatein mai multe vicii distincte, acest mod de

166
SUBB lurisprudentia nr. 2/2009
 OVIDIU PODARU, ,,
Scoala de la Bucure~ti" versus,, Scoala de laCluj ":razboi troian sau pseudo-conflict?

aprocedase expliciprinfaptulcci viciul de ilegalitatecare afecteazi un anunit act nu

are intotdeauna aceeaoi gravitate, astfel incdt problemele pe care le pune i
consecintelejuridicepe care le produce vor fi i ele uneori diferite ' ". Aceste sustineri
ale lui Tudor Draganu sunt, de altfel, cunoscute *i recunoscute *i de catre Antonie
Iorgovan17 .
$i daca, a~a cum am ardtat, perioada in care s-au format cele doua ,,$coli"
este cea postbelica, *i daca, in esenta, Tudor Draganu afirma ca oportunitatea (ori
esenta acesteia - scopul legii, iar nu litera sa) este un element al legalitAtii unui act
administrativ, o intrebare se ridicd: oare ar putea fi conceputA o ,,$coahi de la
Cluj" frA Tudor Driganu? 18
lar dacd este a~a, dacA admitem cd Tudor DrAganu sustinea i el, in anii '50 -
'60 cd oportunitatea nu este altceva decdt una dintre laturile legalittii, cum am mai
putea sustine existenta a doud curente de opinie opuse, delimitate printr-un criteriu
geografic: Capitala vs. Provincia? Oare nu suntem mai degraba in fata unei dispute
de idei ,,private", ca oricare alta, intre A. lorgovan i I. IovAna§, in care primul,
criticdnd relativ dur ideile celui de-al doilea, vede in spatele acestora o intreagd
armatA de teoreticieni, toti de la facultatea din interiorul arcului carpatic?
Totu~i, chiar exageratd fiind, prin decretarea unui ,,duel" personal de idei ca
fiind un conflict colectiv, aceastd sustinere meritd a fi analizatd cdci, s-ar putea ca
nici macar principalii protagoni~ti sA nu aibd teorii chiar atdt de diferite in fond,
disputa fiind creatA din cauza unor neintelegeri terminologice.

IlL Ahile versus Hector

Cintci, zeit, mdnia ce-aprinsepe-Ahile Peleidul... ,

Subiectul Iliadei e ndnia lui Ahile i totul converge spre fiul lui Peleu. In
centru conflictului,stralucete eroul absolut,invingatorulnecru,ttor,violent i curajos
dar, in acela6i timp, viteazul sacrificatde vreme ce este sortit mortii timpurii....,,
Dacci Ahile este pasionat i crud,... sensibilitatealui Hector i puterearatiunii
iif dng orice pasiune. Vitejia lui este un act de reflectiune... Hector tie cM Ahile caut
sc!-l infrunte fi se!-l doboare. 0 tie de la bun inceput... Priamidul accepta lupta cu
Ahile pentru cil }tie ci este inevitabildl... "

Punctul culminant al ,,conflictului" s-a inregistrat prin disputa de idei dintre

Antonie lorgovan i Ilie Iovdna . De fapt, aceasta este insA~i nucleul dur al
rdzboiului de idei: primul, sustindnd cd oportunitatea reprezintd doar un element al
legalittii, in vreme ce cel de-al doilea opineazd in sensul cd legalitatea *i
oportunitatea sunt doud lucruri distincte.
Dar, oare cei doi vorbesc despre acela.i lucru?

167
SUBB lurisprudentia nr. 2/2009
OVIDIU PODARU, ,,coalade Ia Bucureti"versus ,,coalade la Cluj ": rtzboi troian sau pseudo-conflict?

Ilie Iovdna i-a prezentat teza in 1977, cu ocazia aparitiei lucrdrii sale
Dreptuladministrativfi elemente ale tiintei administratiei.SustinutA la putin timp
dupd rena~terea ideii de ,,contencios administrativ", prin adoptarea, in 1970, a Legii
contenciosului administrativ, fard indoial cd aceastd conceptie oglindea, intr-o
oarecare msurd, realitdtile politice ale vremii, raportat la care ar fi fost de dorit un
control jurisdictional cdt mai restrdns asupra activitdtii administrative.
$i totu~i, nu asta este ,,sursa inspiratiei" lui Ilie Iovdna*, credem noi. Civilist
la origine22 , inzestrat cu o inteligentd sclipitoare §i cu o logicA impecabilA, acesta
obi~nuia sd aranjeze toate notiunile juridice in tipare matematice. In mod riguros,
fiecare notiune are un sens *i numai unul, fard lacune ori ambiguitati. Termenii se
pot opune, dar nu i suprapune in mod incert.
Acestea sunt premisele de la care pleacd Ilie IovAna§.
Antonie Iorgovan a sustinut inc& de la inceput (1985) o tezd ,,centristd", a
legalitdtii-corolar: legalitatea este centrul, este esenta actului administrativ, vdzut
ca form a activitdtii administrative (a se vedea lucrarea pe care a coordonat-o
Legalitateaactelor administrative23). $i, chiar dacA nu a fost primul care a ardtat-o,
contributia sa la dezvoltarea teoriei principiului legalitdtii este semnificativd. Inc&
de la inceput a criticat - relativ dur - teoria lui Ilie Iovdna , pe motiv cA ,,ea ar lisa
s,4 se inteleag,4 cMi ar2exista o limitil a valabilit~tiiactelor administrative odincolo
de limitele legalitltii "
Ilie Iovdna* nu a mai replicat niciodatd. In ultima sa lucrare 25, editatd cu
putin timp inainte de disparitia sa prematurd, s-a multumit sA-§i reitereze sustinerile
anterioare. La final insd, a adus o precizare expresd, in vechea lucrare doar
deductibild: ,, asupra oportunitdtii actelor administrative, instantele de contencios
administrativ nu au competen, s,! se pronunte6 '". $i, fapt important, aceastA
precizare venea intr-un context post revolutionar.
LogicA, inc~p~tftnare sau incon~tientA?
Mergfnd pe linia sa de gfndire, Antonie lorgovan a incercat, la un moment
dat, printr-o singurA frazA, sA creeze o punte de legdturA intre cele douA teorii,
(aparent) distincte, l1sdnd la o parte disputa teoreticd $i evidentiind importanta
practicd a argumentelor proprii: ,, indiferent cum privim oportunitateain raportcu
legalitatea,judecitorul de contencios administrativ are dreptul si verifice dacd
administratiapublice nu a actionat abuziv, contrar interesului public, a~a cum
rezultd acestadin legeape care se intemeiazi actul administrativatacat ' .
Dar oare a sustinut vreodatA Ilie Iovfina cA abuzul administratiei nu
poate fi cenzurat de c~tre instanta de contencios administrativ? Cdci numai a~a
s-ar putea sustine opozitia totald dintre cele doud teze.
Noi ne indoim profund c& asemenea cuvinte i-ar fi putut fi, vreodatd,
atribuite lui Ilie IovAna§. Disparitia lui prematurA insd ne impiedic insd sd i
probam aceastd sustinere, care va ramane, astfel, la nivel de convingere interioard.
Iatd insd cd, chiar in editia din 1977 a cursului sdu de drept administrativ, I. Iovdna$

168
SUBB lurisprudentia nr. 2/2009
 OVIDIU PODARU, ,,
Scoala de la Bucure~ti" versus,, Scoala de laCluj ":razboi troian sau pseudo-conflict?

aratA cA §tie foarte bine care este esenta contenciosului administrativ ,,burghez":
aceea de a ocroti interesele particularilor fati de abuzurile administratiei 28. Doar ca,
in noile conditii ,,istorice", problema abuzurilor administratiei nu se mai pune (ceea
ce, constrdn~i de forta regimului, nu contesta nimeni, cu toate ca eram intr-o epoca
in care, raportat la principiile unui stat democratic, abuzul era regula).
Apoi, in editia post-revolutionara a lucrarii sale (1997), autorul nu mai
aminte~te nimic despre raporturile dintre abuzurile administratiei *i contenciosul
administrativ, de~i cadrul democratic era un mediu mult mai propice pentru atare
discutii decdt regimul comunist. Dar aceasta tacere in niciun caz nu ar putea fi
echivalata cu o sustinere a ideii ca abuzul administratiei n-ar putea fi cenzurata de
instanta de contencios administrativ.

IV. Un cal troian sau un sol cu steag alb?

Toate rcizboaiele se aseamniln intre ele in primul rdndprin lipsa lor de sens
fi apoi prin aceea cd, odat! fi-odatd, toate se sfdr~esc, am spus-o deja: fie prin
anihilareaadversarului,fie prin abilitti diplomatice. Cdt despre Troia,finalul ei
este notoriu: viclenia lui Odiseu fi mania lui Ahile i-aupecetluit soarta...

Este momentul sd ne gdndim la un posibil final (sau macar ,tip de final") *i

pentru disputa noastrd de idei. FArd indoialA cd, in conditiile actuale, raportat i la
prevederile noii legi a contenciosului administrativ, Legea nr. 544/2004, abuzul
administratiei poate fi cenzurat de cdtre instanta de contencios administrativ, *i deci *i
puterea ei discretionard, cdnd este exercitatA cu exces. Nici nu se putea altfel, intr-un
stat care se pretinde democratic. Existd insA invAtdminte pe care trebuie sd le pdstrAm
din aceastd teza a ,,$colii de la Cluj", ori aceasta orientare ar trebui abandonata f-ara
rezerve? Sd vedem ce spun §i reprezentantii ,,$colii de la Bucure~ti":
aceastdi
... opticd de abordare a legalittii nu poate fi acceptat...
Tran~ant ca intotdeauna, prof, orgovan este adeptul abandonului total al teoriei
opuse. Este adevarat, cu o micd rezervd: n-ar trebui, totu~i, sd cddem in extremd (in
cea opusd curentului de la Cluj) i sd identificAm conditiile de legalitate cu cele de
oportunitate. Cu alte cuvinte, ni se sugereaza - chiar daca nicaieri nu este afirmat
franc - ca niciodatd puterea de apreciere a instantelor nu va fi ]a fel de largd ca *i
cea a administratiei: deci aceasta din urmd va avea, undeva, o marjA de libertate
care scapA cenzurii instantei: ,, nicdieri in lume instantele de contencios administrativ
nu au dispus incadrareareclamantului in postul care i s-a refuzat pe ideea cd
reclamantuloexaminat de instant&> s-a dovedit mai valoros... "
Dar ideea finalA a acestuia este in sensul renuntdrii totale la teoria oportunitltii
conditie care se adaug! la cele de legalitate,care astfel nu mai poate fi in niciun
fel sustinut in noile conditii ale statului de drept.

169
SUBB lurisprudentia nr. 2/2009
OVIDIU PODARU, ,,coalade Ia Bucureti"versus ,,coalade la Cluj ": rdzboi troian sau pseudo-conflict?

$i chiar dacA i alti autori care s-ar putea prezenta ca fiind reprezentanti ai
$colii de la Bucure~ti impArtA~esc aceea~i opinie teoreticd, nu par a fi de acord i cu
aceastd modalitate de stingere a conflictului de idei: _.. ar ft de ateptat o
reconciliere a tezelor teoreticienilorfi o unificare a jurisprudentei cu privire la
posibilitatea controlului judecitoresc asupra oportunitdttii ca o conditie a
legalittili... °' Cu alte cuvinte, cum ar fi destul de greu de admis cd o constructie
teoreticd nu are nicio idee bund, sustinerile ,,$colii de ]a Cluj" ar trebui sd fie
analizate minutios i pAstrate acele teze care pot fi corelate cu sistemul de idei al
,,$colii de la Bucure~ti", astfel incdt noul edificiu teoretic, compact, sd stea la baza
unei jurisprudente unitare.
Este ceea ce ne propunem noi in ultima parte a acestui studiu.

V. De lt ruina Troiei la intltarea Romei

Tot legenda spune c5i locuitorii Troiei n-aufost nimiciti in totalitate. Un mic
grup, condus de Enea, cumnatul lui Hector fi cel mai viteaz troian dupi acesta, a
reuit si fug5i cu o corabie. 3i, dup5i o cd4,torie cu multe incerc,4ri, s-a stabilit in
Italia de astizi, in zona Latium, fiind bunicul lui Romulus, intemeietorul cetdttii
care a dominat antichitateatimp de o mie de ani...

Vom incepe prin a constata cA nu putem determina locul oportunitdtii §i

raporturile sale cu legalitatea unui act administrativ pdnd cdnd nu vom stabili exact
sensul termenilor utilizati (1). Abia apoi vom putea rdspunde ]a intrebarea daca 5i
in ce mdsurd oportunitatea poate fi cenzuratA de cdtre instanta de contencios
administrativ (2).
1. Definitii.
Potrivit Dictionarului explicativ ilustrat al limbii romdne, prin oportun se
intelege ceva care este prielnic, favorabil. Ori, particularizat, care se petrece, se
produce la momentul potrivit. Apoi, potrivit Dictionarului Larousse, prin putere
discretionarti se intelege libertatea lhsate! administratieide a lua initiativa anumitor
misuri. De altfel, raportarea la termenul de ,libertate" o fac i autorii rom~ni, din
proprie initiativd, sau citdndu-i pe altii 31. Or, prin libertate se intelege, potrivit aceluia~i
dictionar, ,, absentaoricdrei constrdngeri",posibilitateade a actiona,de a gdndi, de a
se exprima dupil propriie sale alegeri", putere,fitrdt nici un fel de supraveghere ori
control (subl.ns.), de aface un anumit lucru sau de a actionaintr-o anumitdi manierdi".
A~adar, dacA puterea discretionarA este raportatA la notiunea de libertate
Jar aceasta, prin esenta ei, exclude controlul, supravegherea ori constrfngerea,
atunci, chiar dachijuridic este de inteles necesitatea controlului justitiei asupra
acesteia, logic i terminologicexistA un impediment.

170
SUBB lurisprudentia nr. 2/2009
 OVIDIU PODARU, ,,Scoala de la Bucure~ti" versus,, Scoala de la Cluj ":razboi troian sau pseudo-conflict?

$i in aceastA diferent de opticd rezidA, probabil, ,,conflictul" de idei despre

care am vorbit atit. Acesta s-a agravat pe parcurs, mai ales cd toti protagoni tii au
utilizat termeni ca ,,oportunitate", ,,putere discretionard", ,,putere de apreciere" f-ard
a incerca un sistem coerent de definitii, f-candu-se intotdeauna trimitere la definitiile
date de alti autori, de multe ori in alte sisteme de drept. Or, o neintelegere se poate
ivi oricdnd dacdt termenii utilizati in sustinerea unei idei pot avea sensuri sensibil
diferite. Tocmai de aceea, mai inainte de a aborda cele doud curente de opinie
dintr-un punct de vedere original, vom incerca sA oferim definitiile noastre
termenilor-cheie care ar putea ldmuri problema.
Vom incepe prin a defini puterea de apreciere ca fiind competenta data de
legiuitor adrninistratieide a alege intre douil sau mai multe conduite posibile.
AceastA putere este una discretionard dacA libertatea administratiei in alegerea
conduitei sale este totald. Dimpotrivd, dacd administratia nu are niciun fel de
libertate de mi~care, trebuind, dupd imprejurdri, fie sd emitd, fie sA nu emitA actul, a
cdrui continut este de asemenea predeterminat, puterea (competenta) acesteia este
legat4. Nu este lipsit insd de importanft sA observdm i faptul cd cele dout ipoteze,
duse la extrem (libertate absolutd ori limitare totald) sunt doar teoretice, fiind de
neconceput in practicr. A spune cd avem o competentA discretionarA absolutd
inseamnd a nega existenta legii §i a limitelor impuse de aceasta. DimpotrivA, a nega
complet libertatea de decizie a administratiei inseamnd, in cele din urmd, a admite
cd, uneori, administratia nu este decdt un gigant robot, incapabil de a emite o voint
proprie, limitfndu-se la a pune in aplicare, in mod mecanic, o dispozitie legaIA: 2 . In
consecint, administratia va avea intotdeauna o anumitd marjd de libertate. Tar
exercitiul acesteia pune problema caracterului oportun al actelor emise de ea.
Astfel, prin oportun(itate) intelegem acea calitate a unui act adninistrativ
de afi emis in exercitareanormahl a puterii de apreciere33. Este foarte importantd,
in optica noastrA, utilizarea sintagmei ,,exercitiu normal", aceasta fiind, la o analizA
atentd, punctul de sciziune a celor dout teorii: in limite normale, oportunitatea
este altceva decdt legalitatea unui act administrativ; a~a cum vom vedea, ea ar
putea afecta eficacitatea acestuia; dincolo de limita normalului (unde vom reghsi
abuzul i disproportia viditA), oportunitatea este un aspect al legalittii. Consecintele
acestei disocieri le vom analiza mai jos.
2. Poate fi apreciatA oportunitatea unui act administrativ de ctre instanta
de contencios?
Dupr intrarea in vigoare a Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,
problema ar trebui sd fie tran~atd: oportunitatea unui act administrativpoate ft
apreciat! (si, deci, cenzurata) de instantade contencios administrativdac! actul in
cauzd afost emis cu exces de putere. Nu este chiar atdt de simplu. Pe de o parte,
pentru cd insdti notiunea de ,, exces de putere" nu este suficient de clard, in ciuda
unei definitii legale; pe de alta, pentru cd in niciun caz nu s-a rdspuns la intrebarea:
controlul jurisdictional al actelor administrative este la fel de extins ca cel

SUBB lurisprudentia nr. 2/2009

OVIDIU PODARU, ,,coalade Ia Bucureti"versus ,,coalade la Cluj ": rtzboi troian sau pseudo-conflict?

administrativ sau este mai restrfins? Cu alte cuvinte, poate instanta sA anuleze un
act administrativ pentru toate motivele pentru care administratia il poate revoca?
Sau, dimpotrivd, existA un domeniu al puterii discretionare a administratiei
rezervat exclusiv acesteia i in care instanta nu poate interveni?
Concluzia, pe care am anticipat-o deja i la care trebuie sd ajungem in final
este acea ca puterea discretionara a administratiei poate fi cenzuratd de catre instant in
marea ei parte (dacd este exercitatd abuziv sau vddit disproportionat raportat la scopul
ei) dar nu in totalitate. Ideea ,,$colii de la Bucure~ti" este, principial, corectd. Dar
nu e mai putin adevdrat cA existd situatii in care administratia i~i poate revoca
propriile acte pe motiv de inoportunitate (la o a doua apreciere) dar instanta nu le
poate anula, cdci niciun exces de putere nu poate fi detectat; dacd n-ar fi a~a, insu~i
principiul constitutional al separatiei puterilor in stat ar fi pus la indoialA, pe de o
parte; pe de alta, chiar notiunea de ,,putere discretionara" ar fi vidatd complet de
continut, devenind un nonsens: cdci, dacd din mai multe conduite posibile una $i
numai una ar fi conforma cu legea iar instanta de contencios administrativ ar putea
in toate cazurile sA verifice dacA administratia a actionat exact in acest sens, oare
mai exista vreo marja de libertate de mi~care lasata de legiuitor administratiei?
Competenta acesteia ar fi astfel in totalitate legatA, lucru de neconceput. Deci nici
,,$coala de la Cluj" nu este departe de adevdr.
Sd ludm un exemplu de $coal: sa supunem analizei - din punctul de vedere
al oportunittii - relatia (generica) examinator-examinat(fie ca este vorba despre
domeniul invAtdmhntului - raportul profesor-student, fie cA vorbim despre
ocuparea unor functii publice (concursurile pe un post) ori despre licitatiile
organizate in vederea incheierii unor contracte administrative. In toate cazurile
administratia examineazA (sau apreciazi) conduita sau persoana particularului.
In toate cazurile, ea va avea o oarecare libertate de apreciere. 0 poate oare cenzura
instanta sesizata mai apoi?
Inainte de a formula un rdspuns, o precizare este necesard: a sustine cd
puterea discretionarA a administratiei este mai largA sau mai restrdnsd, dupa caz, e
doar o iluzie optica. In realitate, aceasta ori exista ori nu existd ($i in acest ultim caz
putem vorbi despre competenta legata). Astfel, puterea de a emite un anumit act se
descompune in cdteva elemente (sau componente) din care unele sunt legate, altele
sunt discretionare. Bundoara, din art. 103 din Constitutie (,,Pre~edintele desemneazi
un candidat pentru functia de prim ministru... ") ar putea rezulta ca suntem in
prezenta unei puteri discretionare absolute: pre~edintele nume~te in functia de prim
ministru pe cine vrea. In realitate, cel putin trei elemente sunt legate: cetitenia
(romdna obligatoriu), vdrsta (minim 30 de ani) $i procedura (dupa consultarea
partidului care are majoritatea absolutd in Parlament). Prin urmare, privitd per
ansamblu, puterea discretionarA de a emite un act pare cu atit mai largA cu cdt
existd mai multe elemente discretionare $i cu atit mai restrdnsd cu cdt existd mai
multe elemente legate.

172
SUBB lurisprudentia nr. 2/2009
 OVIDTU PODARU, ,,Scoala de la Bucure~ti" versus,, Scoala de la Cluj ":razboi troian sau pseudo-conflict?

Ceea ce dorim noi sa afirmam este faptul cA exista anumite componente ale
puterii de a emite un act administrativ care scapA total controlului instantei. SA
revenim astfel ]a relatia examinator-examinat. Fara indoiala ca a da o nota la un
examen sau concurs nu poate presupune o putere discretionara absoluta. Puterea
discretionara ar fi astfel echivalenta cu arbitrariul §i abuzul. Tocmai de aceea, prin
diferite Regulamente interne, puterea discretionara este ,,infestatd" cu diferite (5i
tot mai multe) elemente legate: caracterul scris sau oral al examenului, baremul de
corectare, timpul minim de examinare etc. InsA niciodata, oricdt de multe ar fi,
elementele legate nu pot obtura total puterea discretionara, care, intr-o masura mai
mica sau mai mare, va ramdne exclusiv apanajul administratiei, scapdnd controlului
instantei. Bundoard, un examinat s-ar putea adresa instantei de contencios administrativ
plfngandu-se cA examinatorul nu a respectat un anumit barem de corectare, sau ca
nu s-a respectat procedura de concurs, sau ca nu s-a calculat corect punctajul *i ca
administratia refuza sa indrepte o eroare materiala. Dar, in masura in care notarea
finala presupune anumite calitati de specialist pe care numai organul administrativ
le are, nu i instanta, aceasta din urmA nu poate interveni. De pildA, dacA o parte din
calificativul final il constituie notarea pentru o anumita activitate pe care examinatul a
efectuat-o sub supravegherea examinatorului (ex: o parte - mai mica - din noti consta
in activitatea de la seminarii, in cazul studentilor), instanta de contencios administrativ
nu ar putea sd reaprecieze ea insd~i oportunitatea notarii in primul rand pentru cd
nu are cum sd retrdiascd experienta aldturi de examinat 5i in al doilea rand pentru cd se
presupune cA nu judecdtorul este un specialist in apreciere, ci numai administratia.
Desigur, situatia unui examen de drept administrativ ar fi cazul cel mai fericit
pentru un judecdtor de contencios administrativ, dar cum ar putea oare sd cenzureze
acesta din urmd aprecierea unui examinator in fizicA nucleard bunAoarA? In schimb, cel
din urmd s-ar putea rdzgdndi, la o a doua examinare, deci la o reapreciere i sd-§i
revoce (sau sA modifice) prima manifestare de vointA.
TranspusA in limbajul dreptului administrativ, aceste idei pot fi rezumate in
urmAtoarea constatare: cd existA o marjA de oportunitate care excedeazi legalittiil
unui act administrativ. Tocmai de aceea cenzura instantei de contencios administrativ
(gardianul principiului legalittii) este exclusd; dimpotrivd, administratia insd~i poate
reaprecia anumite circumstanie §i sa revoce un act legal (dar considerat inoportun).
Iatd ce voia, probabil, Ilie Iovdna* sd sustina atunci cdnd ardta cd oportunitatea se
aldturd legalittii, dar nu este o componentd a acesteia. Acesta a mers insa prea
departe, credem noi, atunci cdnd a apreciat cA un act inoportun nu este valabi134.
DimpotrivA. Ca intotdeauna, adevArul este undeva la mijloc.

Cu aceste observatii, constatfnd *i faptul cd principalii protagoni~ti au plecat

mult prea repede dintre noi, disputa teoreticd dintre cele doud ,,§coli" (ale cdrei
dimensiuni epopeice sunt, de altfel, imaginare) ar trebui sA fie consideratd tran~atd
definitiv: oportunitatea este, in parte, o dimensiune a legalitAtii.

173
SUBB lurisprudentia nr. 2/2009
OVIDJU PODARU, ,,3coala de Ia Bucureti"versus ,,3coalade laCluj ": rtzboi troian sau pseudo-contlict?

Lector ]a Catedra de Drept public a Facultdtii de Drept, Universitatea Babeq-Bolyai, Cluj-Napoca;

opodaru axahoocom; opodani Lawax.ubbclui.ro
1 Pentru o splendidA analiza a acestei idei, a se vedea L. Boia, Pentru o istorie a imaginaruli,Humanitas,
Bucure~ti, 2006, p. 2 7 -40 .
2 Bunaoar , contemporanii credeau despre Homer (din gr. Homeros "poet." dar i "orb") cA acesta era
inzestrat cu un ochi a~ezat in dosul fruntii, datorita cdruia descopera universul sdu interior (a se vedea S.
Diamantescu. Prefat, la Homer, Iliada,Biblioteca pentru toti, Ed. Minerva, Bucure~ti. 1981. p. XI).
3 Aceea~i fraza o utilizeazA i D. Apostol-Tofan (Puterea discretionarti i excesul de putere a al
autorit,1tilorpublice,Ed. All Beck, Bucureqti, 1999, p. 172), in contextul aceluia~i subject.
4 A. lorgovan, Tratat de drept admininstrativ,Vol. II, Editia a TV-a, Ed. All Beck, 2005, p.4 2
5 I. lovdna , Dreptul administrativ i elemente ale tiinltei adminnistraltiei,Editura didactic& i pedagogici,
Bucure~ti, 1977, p. 240
6 A. lorgovan, op.cit.. p. 48-49
7 1. lovdna , op.cit., p. 231
8 S. Diamantescu. op.cit., p.IX
9 A. lorgovan. op.cit.. p. 43
10 Ibiden, p. 44
11 Astfel, in cazul actelor de autoritate discretionare, emitentul avea caderea s& aprecieze numai oportunitatea
acestora, fiind tinut de respectarea legalitAtii stricte, in vreme ce, in cazul actelor de guvemdmdnt,
administratia poate aprecia inclusiv legalitatea actului, fiind vorba despre o situatie special, de crizA (P.
Negulescu, Tratat de drept administrativ,editia a IV-a, vol. 1,Ed. Marvan, Bucure*ti. 1934. p. 475-476).
12 A. lorgovan. op.cit., p.
44
Poate ca nu este o intdmplare nici faptul cA 1.lovdna i-a petrecut toata viata la catedra i in cercetare,
in vreme ce A. lorgovan a fost, totodata, *iavocat.
14 Este vorba de cela 4 conditii considerate ,,clasice" in sistemul nostru de drept: respectarea competentel
i a limitelor acesteia (1), respectarea formei i a procedurii prescrise de lege (2), conformitatea
continutului cu dispozitiile legii (3), conformitatea actului cu scopul legii (4).
15 T. Draganu, Actele de drept adninistrativ,Editura $tiintifica, Bucureqti, 1959, p. 107
16 Ibidem
17 A. lorgovan. op.cit.. p. 292-293
Is Tudor Draganu s-a remarcat !ntotdeauna prin forta cuv ntului sAu scris, iar nu prin persoana sa. cAci

modestia lui fara margini contraseazA in mod frapant cu personalitatea strAlucitoare chiar dacA doar
pentru o clipa a unei stele de cinema.
19 Jliada, cantul I
20 S. Diamantescu, op.cit., p. XI
21 Ibiden, p. XVII
22 Mai inainte de a fi lost titular al Catedrei de Drept administrativ din cadrul Facultatii de Drept a
UniversitAtii Babe*-Bolyai din Cluj-Napoca, Ilie lovdna* a fost asistent universitar la disciplina Drept
civil, din cadrul aceleia~i facultAti.
23 A- lorgovan, 1.Moraru, D. Mustatea, Legalitateaacteloradministrative,Editura Politic, Bucure~ti, 1985
24 A. lorgovan. op.cit.. p. 292
25 lovana, Drept adminnistrativ,Editura Servo Sat, Arad, 1997, p. 49-51
I.
26 Ibidem, p.51
27 A. lorgovan, op.cit., p. 48
28 I.lovana , Dreptul adninistrativ... (1977), op.cit., p. 288-289, autorul citand att autori francezi (J.M.
Auby *iR. Drago) cdt i romdni interbelici (V. Oni~or).
29 A. lorgovan. op.cit., p. 42
30 R.-A. Laz5r. Legalitatea actului administrativ.Drept romdnese i drept comparat, Editura All Beck,
Bucure~ti. 2004. p. 181

174
SUBB lurisprudentia nr. 2/2009
 OVIDIU PODARU, ,, coala de la Bucure~ti" versus,, coala de la Cluj": r~zboi troian sau pseudo-conflict?

A se vedea, de pild. D. Apostol Tofan, op.cit.. p. 44; A. lorgovan, op.cit., p. 296: R.-A. Lazar,
op.cit., p. 1 6 9
32 De altfel, o asemenea situatie este i imposibil de imaginat in practicA. S& luam exemplul preedintelui
Romaniei, a cAtui atributie de a numi in functie judecatorii i procurorii (in aplicarea art. 94 lit. c din
Constitutie) este reputatA a fi legatA, cdci nu are vreo putere de apreciere cu privire la persoana
candidatului. el find obligat s5 emitA decretul de numire in functie dacA beneficiarul actului indepline~te
toate conditiile cerute de lege pentru aceasta. Dar, chiar intr-o atare ipoteza, elementul timp std la
latitudinea pre~edintelui. Astfel, in interiorul termenului legal de 30 de zile. pre~edintele este cel care
apreciazd, in functie *i de exercitiul celorlalte atributii cu care a fost investit, care este momentul cel mai
potrivit pentm semna acest decret. Deci are o putere minima de apreciere.
33 Definitia nu este altceva decat o abstractizare a celei pe care a dat-o 1. Iovana acestui termen (a se
vedea Dreptul administrativ.. (1977), op.cit., p. 240, precum i A. Balogh, citat la nota 2 de la subsol):
realizarea sarcinilor ii atributiilor legale, in termenul optim, cu cheltuielile minime de resurse de
munch, materiale i spirituale, precum i alegerea celor mai potrivite mjloace pentru realizarea
scopului legii. Definitia este, totu~i, criticabilt, caci lasa sa se inteleaga c5 exist doar trei criterii de
oportunitate: termenul, cheltuielile *i mijloacele alese, toate determinate pentru atingerea scopului legii.
In realitate sunt semnificativ mai multe asemenea criterii, acela i autor indicand in continuarea defmitiei
cateva criterii in plus.
34 Desigur, de vreme ce administratia insa- i, reapreciind aceastA oportunitate, ar putea revoca actul pe
motiv c& nu e oportun, putem sustine cA oportunitatea necenzurabilA jurisdictional poate afecta (dar nu
afecteazd in mod necesar ) eficacitatea unui asemenea act.

175
SUBB lurisprudentia nr. 2/2009