Constantin cel Mare si religia crestina

Domnia lui Constantin cel Mare a marcat apogeul Antichitatii clasice , mijlocul primei parti a erei crestine si inceputul istoriei bizantine si medievale europene. Convertirea sa la crestinism si patronarea publica a acestei religii au transformat Biserica Crestina dintr-un cult minoritar persecutat intr-o religie majoritara bine stabilita si imperiul pagan intr-o comunitate crestina. Constantin a impus Biserica in lume atat de de ferm si a ajutat-o sa isi defineasca doctrina si sa isi dezvolte ritualul intro forma atat de apropiata de completitudine, incat a fost capabila sa supravetuiasca vicisitudinilor cauzate de invaziile barbare si de evenimentele politice ale Antichitatii tarzii si ale primelor secole medievale , devenind institutia definitorie in imperiul grec ortodox al Bizantului si in regatele catolice ale Europei pentru un mileniu ( cca 4501450). In plus , deoarece Imperiul Bizantin a fost elementul civilizator pentru poporul bulgar si cele slave rasaritene , iar Europa catolica a fost factorul civilizator pentru popoarele germanice si cele slave occidentale , mostenirea lui Constantin s-a extins prin intermediul lor spre tari din Europa moderna , iar prin produsele lor politice si culturale pe intregul glob.1 Constantin cel Mare s-a nascut in anul 274 in orasul numit Naissus , in Moiesia superioara (azi Nis , in Serbia) , sub numele de Flavius Valerius Constantinus , fiul lui Constantinus Chlorus si al Elenei , a fost proclamat imparat in anul 306. A purtat numeroase razboaie impotriva francilor si alemanilor , dar cele mai importante victorii au fost cele dobandite impotriva coregentilor sai , Maxentius (anul 312) si Licinius , cu care s-a infruntat in mai multe randuri , dar a obtinut Victoria abia in anul 324, devenind astfel singurul stapan al intregului Imperiu Roman.2 Pana la domnia lui Constantin ,biserica Romei nu a fost crutata de persecutiile carora crestinii le-au fost periodic victime in Imperiul Roman; 64 este anul in care se declanseaza prima persecutie anticrestina , la instigatia lui Nero , acesta acuzand crestinii de incendierea Orasului .Prin amploarea si rafinamentul cruzimii cu care martiriul crestinilor a fost organizat in chip de spectacol grandios, aceasta executie i-a ingrozit pana si pe pagani.3 Persecutiile impotriva crestinilor au continuat pana la abdicarea lui Maximian in anul 305, incetarea acestora fiind oficial consfintita prin edictul de toleranta al lui Galeriu , care declara crestinismul religie legala. Roma , care benificia din 306 de politica de relaxare adoptata de uzurpatorul Maxentiu, a gasit in Constantin , dupa
1 2

Charles Matson Odahl , Constantin si Imperiul Crestin , editura ALL, Bucuresti, 2006, p. 248. Aurelia Balan-Mihailovici , Istoria culturii si civilizatiei crestine , editura Oscar Print, Bucuresti, 2002, p. 107. 3 Originile Crestinismului , editura Polirom, Iasi ,2002, p. 340.

victoria sa de la Podul Milvius (28 octombrie 312), un principe ingaduitor si foarte favorabil crestinismului .4 Crestinii puteam acum sa detina proprietati , erau liberi sa se roage si sa isi aduca propria contributie la viata publica.Cu toate ca paganismul a continuat sa infloreasca inca doua secole, crestinismul a devenit religie de stat a Imperiului si a inceput sa atraga noi convertiti , care si-au croit drum in Biserica din motive materiale.5 Initial , la inceputul anului 312 , cei care mai erau in viata dintre membrii tetrarhiei lui Galerius si uzurpatorul herculian al capitalei imperiale s-au separate in doua aliante politice si se pregateau de razboi civil. In decursul celor 18 luni care au urmat , Constantin si Maxentius vor purta lupte pentru a obtine controlul asupra jumatatii apusene a Imperiului Roman , iar Licinius si Maximin se vor lupta pentru suprematie in partea rasariteana. In drumul sau spre Roma , Constantin a trecut printrun moment pe care l-a considerat o revelatie a Dumnezeului crestinilor ; l-a adoptat ca patronul lui divin si l-a infrant pe rivalul lui purtand simbolurile religiei crestine.6 Chiar inainte de batalia finala , pe cer a aparut crucea Mantuitorului , cu indemnul cuprins in urmatoarele cuvinte stralucitoare : In hoc signo vinces, in acest semn vei invinge.Sub aceasta cutremuratoare interventie divina , imparatul Constantiin a aplicat semnul Sfintei cruci pe stindarde si l-a invins pe Licinius.7 In anul urmator victoriei , respectiv 313, imparatii Constantin si Licinius au incheiat un accord formal de toleranta in favoarea crestinilor persecutati , cunoscut in istorie sub denumirea de Edictul de la Milano . Prin acest edict s-a stabilit cultul crestin ca religio licita in intregul Imperiu Roman , ecclesiae crestine ca entitati colective , avand autoritatea de a detine proprietati commune sub protectia legii romane, iar fideles crestini fiind vazuti ca un grup religios protejat si avand dreptul nestanjenit de a venera pe Dumnezeul lor in interiorul societatii romane. Cand actul a devenit oficial in vara anului 313, a pus capat Marii Persecutii si a servit formal drept politica religioasa oficiala in lumea romana pentru viitoarea decada. Desi Constantin reusise implementarea prevederilor acestui edict in Apus , in Rasarit , Maximin a impiedicat mult timp aplicarea noii politici religioase de catre Licinius.8 In anii ce au urmat Decennaliei , alianta politica si intelegerile religioase dintre Constantin si Licinius s-au destramat si cei doi imparati au inceput sa se confrunte pentru suprematie in lumea romana. Mai intai , ei si-au disputat numirea unui Cezar in Italia si au avut doua batalii in urma carora Constantin a capatat controlul asupra provinciilor din Iliria si Balcani( 316-317). Apoi, au dus un razboi rece in domeniul religios. Constantin si-a largit sprijinul asupra Bisericii Crestine , iar Licinius si-a
4 5

Idem , p. 343. Karen Armstrong , O istorie a lui Dumnezeu, editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2001, p. 88. 6 Charles Matson Odahl , Constantin si Imperiul Crestin , editura ALL, Bucuresti, 2006, p. 101. 7 Aurelia Balan-Mihailovici , Istoria culturii si civilizatiei crestine , editura Oscar Print, Bucuresti, 2002, p. 107. 8 Charles Matson Odahl , Constantin si Imperiul Crestin , editura ALL, Bucuresti, 2006, pp. 115- 116.

exprimat tot mai vehement sustinerea credintei pagane. In cele din urma , o campanie a lui Constantin impotriva barbarilor in provinciile lui Licinius si o persecutie a crestinilor in Rasarit organizata de Licinius au generat un razboi sfant, in care Constantin si cauza crestina au triunfat impotriva lui Licinius si a zeilor pagani (323324).9 Dupa aceasta victorie , in anul 324 Constantin cel Mare a declarat crestinismul religie de stat , ceea ce a insemnat inceputul altei perioade istorice in care vechea civilizatie greco-romana se va restructure pe noile temeiuri ale religiei crestine.Un an mai tarziu, in anul 325 , are loc primul Sinod ecumenic in Niceea, cu participarea tuturor Bisericilor , la care a luat parte si imparatul, sinod in care in mod oficial , are loc condamnarea lui lui Arie si a ereziei lui, prin interventia directa a Sf. Anastasie cel Mare .10 Primul punct din agenda a fost controversa teologica , rezolvarea ei constand in compunerea declaratiei de credinta bazata pe crezul baptismal , dar impletit cu fraze antiariene .In cateva zile , declaratia care a ajuns sa fie cunoscuta ca fiind Crezul de la Niceea a fost redactata si citita in conclavul episcopilor, care au semnat-o cu exceptia a doi vechi prieteni ai lui Arie, Theonas din Marmarica si Secundus din Ptolemais.Arie si adeptii lui au fost trimisi in exil si li s-a intterzis revenirea , pentru nu a mai transmite si altora invatatura lor eretica.11 Al doilea subiect important a fost problema conflictului legat de stabilirea datei Pastelui. Sistemul rasaritean de calculare a Pastelui in luna evreieasca Nissa a fost respins ca impropriu si practica apuseana de celebrare a Pastelui in prima duminica dupa luna plina de la echinoctiu de primavera a fost adoptata prin vot unanim , ca fiind corecta . Cand lucrarile Conciliului de la Niceea s-au incheiat , episcopii au trimis scrisori tuturor bisericilorcrestinatatii facand cunoscute masuriele luate de adunare. Imparatul a trimis si el scrisori anuntand ca unitatea credintei , sinceritatea iubirii si comuniunea sentimentelor cu privire la slavirea Dumnezeului Atotputernic au fost obtinute in cadrul conciliului si i-a indemnat pe fratii sai crestini sa accepte masurile adoptate ca semne ale Vointei Divine.12 Un pas inainte spre integrarea elenismului este facut de imparatul Constantin prin mutarea capitalei Imperiului de la Roma in orasul Bizantium , oras care , incepand cu anul 330, primeste numele imparatului , numindu-se Constantinopole, dupa forma Constantinopolis , in limba greaca , orasul sau cetatea lui Constantin. Moneda batuta in timpul lui are chipul zeului soare , caruia i se alatura acum numele lui Iisus Hristos. Imparatul , supranumit Constantin cel Mare , primeste botezul pe patul de suferinta , putin inainte de sfarsitul sau , care are loc la 22 mai 337, in Nicomidia. Biserica
9

Idem, p. 150. Aurelia Balan-Mihailovici , Istoria culturii si civilizatiei crestine , editura Oscar Print, Bucuresti, 2002, p. 107. 11 Charles Matson Odahl , Constantin si Imperiul Crestin , editura ALL, Bucuresti, 2006, p. 183. 12 Idem , pp. 184- 185.
10

romano-catolica l-a numit Maximus , iar cea ortodoxa l-a trecut pe el sip e mama sa , Elena , devotata cauzei crestine, bun sfetnic, indrumatoare si ingrijitoare a fiului ei, Constantin , in ierarhia sfintilor. In calitate de pelerin , Sfanta Elena sta mai mult in Ierusalim unde , prin revelatie , ii sunt aratate locurile importante de pe Golgota si din Bethleem, locuri pe care sunt ridicate primele biserici din Tara Sfanta. Iconografia Ortodoxa o reprezinta pe Sf. Elena , sustinand crucea alaturi de fiul ei. Valoarea simbolului este dubla : gasirea crucii Mantuitorului si ridicarea ei ca symbol distinctive al crestinatatii. Atat mama , cat si fiul au avut un rol extraordinar in cristalizarea vietii crestine si de aceea au fost trecuti de Biserica in randul sfintilor , fiind sarbatoriti de Biserica orientala la 21 mai .13 Mostenirea lasata de Constantin Mostenirea lui Constantin dureaza din Antichitate si pana astazi. Rolul politic pe care Constantin l-a jucat si pe care Eusebiu l-a descris a oferit posibilitatea constituirii uor viitoare teorii ale teocratiei imperiale pentru imparatii Bizantului si teorii despre teocratia regala pentru regii din Europa occidentala de-a lungul Evului Mediu. Privilegiile legale si beneficiile materiale pe care imparatul si succesorii sai le-au daruit cu larghete episcopilor Romei i-au ajutat sa devina papi ai Bisericii Catolice sis a joace un rol important ca lideri spirituali ai crestinatatii din Antichitate si pana in prezent. Intervenind activ in conflictul arian , Constantin a jutat Biserica sa isi defineasca teologia si sa redacteze Crezul , care este si astazi regula oficiala a credintei pentru toti crestinii . Supraveghind scrierea de Biblii pentru noua lui capitala , imparatul s-a grabit sa impuna canoanele crestine ale Scripturilor si a ajutat la transmiterea Noului Testament alcatuit din 27 de carti. Interesul special al lui Constantin si al mamei sale Elena pentru venerarea crestina si pentru Locurile Sfinte a dus la legalizarea Duminicii ca ziua oficiala pentru rugaciune , a dat o noua dimensiune sarbatorii Pastelui si a determinat impunerea sarbatorilor Craciunului si Encaenia.14 Programul de construire de biserici pe care l-a initiat a modificat fat oraselor imperiului si noua lui capitala a modificat destinul Imperiului Roman. Comparat cu Alexandru cel Mare , cu Scipio Africanu , cu Iulius Caesar, cu Traian si cu imparatii cei buninu numai de catre istoricii crestini dar si de catre cei pagani, Constantin trebuie plasat printer cei mai celebrii barbate ai Antichitatii . Chiar daca unii nu il agreeaza ca figura istorica sin u aproba politica lui , Constantin trebuie judecat ca unul dintre cei mai mari conducatori politici si militari si una dintre cele mai influente figuri religioase

13 14

Aurelia Balan-Mihailovici , Istoria culturii si civilizatiei crestine , editura Oscar Print, Bucuresti, 2002, p. 108. Charles Matson Odahl , Constantin si Imperiul Crestin , editura ALL, Bucuresti, 2006, p. 249.

si culturale din istoria omenirii. Orice depreciere nu va reusi sa fie corecta in raport cu contextul istoric al epocii lui si nici nu va reusi sa explice soliditatea mostenirii sale.15 Astfel a reusit prea credinciosul imparat Constantin in vremurile lui sa izbaveasca statul roman din starea ignoranta de venerare a idolilor , prin propria lui supunere fata de Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos , si impreuna cu supusii lui L-a acceptat pe El cu toata inima. Rezultatul a fost ca renumele lui glorios l-a deposit pe acela al tuturor predecesorilor lui si i-a intrecut in stralucire asa cum i-a deposit in toate lucrurile bune. Epistola Papei Grigore I catre regele Ethelbert al Angliei, in Beda, Historia Ecclesiastica Gentis Anglorum, I.32.

Imparatul Justinian si dreptul canonic

Justinian este primul imparat al Imperiului Bizantin ramas in istorie cu foarte multe realizari in domeniul culturii (in special in arta decoratiilor si in arhitectura)si ale civilizatiei crestine ( in justitie , cu celebrul Corpus Juris Civilis). De aceea a fost retinut de posteritate numele imparatului , intr-o asociere rar atribuita oamenilor , cum este cea a identificarii epocii cu personalitatea lor , cain cazul celor doua asocieri : lage glorieux ou periode justiniennesau secolul al VI-lea , le siecle de Justinian, in traducere ar fi epoca de glories au perioada justiniana si secolul lui Justinian.16 S-a nascut in anul 482, tot in Moiesia , sudul Dunarii , la Tauresium (astazi Uskub, Serbia). Orasul natal va fi reconstruit si va deveni Justiniana Prima, un centru de cultura bizantina. Printre faptele remarcabile , atat in politica interna, cat si in cea externa, se numara restabilirea ordinii in cadrul lutelor inversunate de ordin politic , dar si cele ede ordin religios , marcate de prezenta unor noi curente cu character eretic , ce aveau tendinta sa se dezvolte in cadrul diversitatii Imperiului . Pe plan extern , recucereste Mediterana , cu ajutorul celor mai capabili generali si ministrii . De asemenea au ramas in istorie pana astazi meritele sale in cea mai importanta institutie si anume justitia , cea care a functionat neintrerupt , alaturi de biserica si de armata , in tot spatial si in toata perioada pe care o numim Imperiu Bizantin, fiind preluata cu mici modificari de Imperiul Roman.17 Essential si unic pentru perioada pe care o avem in vedere este intalnirea celor trei elemente deosdebite: structura romana a statului , cultura greaca si credinta crestina numai sinteza culturii elenistice si a religiei crestine cu forma romana a
15 16

Idem, p. 252. Aurelia Balan-Mihailovici , Istoria culturii si civilizatiei crestine , editura Oscar Print, Bucuresti, 2002, p. 108. 17 Idem, p. 109.

statului a facut posibila constituirea acestui fenomen istoric pe care il numim Imperiu Bizantin.18 Din punct de vedere juridic , Justinian este cel care a alcatuit o comisie ce avea ca scop redactarea a ceea ce s-a numit Codex Justinianeus in anul 529. Codexul lui Justinian aducea completari legii romane si era axat si pe noua realitate , religia crestina. Reluat in secolul al XII lea si publicat sub numele de Corpus Juris Civilis va cuprinde o colectie a cartilor juridice din timpul imparatului Justinian , cart ice aveau in vedere toate aspectele dec ordin juridic in corelare cu dretul canonic. Amtim cea de-a treia lucrare Codicele, o culegere de decrete imperiale , in 12 parti , publicate in anul 534, iar partea a patra , este o carte , intitulata Novele , in care erau cuprinse cele mai noi legi ale lui Justinian prin care se urmarea o reforma a institutiilor invechite si limpezirea punctelor controversate. Ea a fost intalnita si in legislatia romaneasca , prin adaptari si traduceri succesive , intr-o colectie de legi numita Nomocanon , care in Bizant , pe langa legile cu caracter ecleziatic cuprindea si legile civile, emise de imparati in interesul strict eclezial. Acest Nomocanon a fost cunoscut in toate 19 provinciile Imperiului. Refrindu-se la acest aspect, un istoric al dreptului romanesc scria: Biserica feudala , strans legata in stil bizantin de stat , a ramas in orice caz si dupa 1453 , prin ea insasi, o placa turnanta de implantare institutionala bizantina pe plan canonic si civilocanonic.20 In ceea ce priveste canoanele ecleziale , acestea sunt norme care privesc etica crestina , desfasurarea cultului , disciplina clerului , organizarea si desfasurarea vietii monahale , spiritual de organizare si jurisdictie bisericeasca , toate fiind promulgate de sinoadele sau conciliile ecumenice , dar si de cele locale , multe dintre recomandari fiind pastrate chiar de la Sf. Parinti ai Bisericii. Toate canoanele de acest tip ce reprezinta legislatia bisericeasca sunt cuprinse in ceea ce se numeste dreptul canonic. In legatura cu dezvoltarea Bisericii , nu numai ca institutie ci si ca spatiu sacru de cult , Justinian are un merit aparte , deoarece de numele lui sunt legate cele mai multe biserici cu o arhitectura deosebita , biserici care au supravietuit multe secole de la intemeierea lor. Cele mai multe au fost ctitorite in timpul vietii lui , 25 numai in Constantinopol, printre care se numara si catedrala Sf . Sofia. Numele lui Justinian ne este amintit de basilica Sf. Vitalie din Ravena , in care predomina mozaicul , ca arta monumentala ce a rezistat pana astazi, dar si alte mozaicuri celebre , lucrate pe fond de aur , ca cele de la Catedrala Sf. Sofia din Constantinopol. Un alt mozaic pastrat este situat intr-o absida si il reprezinta pe Sf . Vitalie , scris Vitalis , patronul Bisericii , aflat in preajma si sub directa protectie a ingerului sau pazitor. Ceea ce l-a caracterizat pe Justinian a fost
18 19

Georges Ostrogorski, Histoire de lEtat Byzantin , Payot, Paris , 1956, p. 53. Aurelia Balan-Mihailovici , Istoria culturii si civilizatiei crestine , editura Oscar Print, Bucuresti, 2002, p.110. 20 Vasile Alexandru Georgescu , Bizantul si institutiile romanesti pana la mijlocul sec. al XVIII-lea, editura Academiei, Bucuresti, 1980, p. 92.

credinta puternica in Dumnezeu , cea mai mare virtute din care au decurs toate celelalte calitati, evidentiate in timpul domniei lui. Se zice ca la terminarea grandioasei si stralucitei Biserici Sfnta Sofia ar fi exclamat: slava Dumnezeu ca m-a invrednicit sa termin aceasata lucrare. Solomoane te-am deposit. Prin aceasta modalitate de multumire era exprimata bucuria sincera a crestinului care a realizat , cu credinta in Hristos , Biserica inchinata Lui , o faza superioara inscrisa in spiritual , si prin care in mod firesc , a depasit Templul lui Solomon din Ierusalim, comparatie ce evidentieaza cele doua culturi. 21 Tot din ordinal lui Justinian a fost refacuta si basilica lui Constantin din Betleem care a fost distrusa in anul 529 , in timpul unei revolte samaritene;este basilica pe care o mai putem vedea si astazi la Betleem. Aceasta reconstructie este insotita si de punerea in valoare a locului;astfel, atunci cand pelerinul din Piacenza il vizteaza prin anii 560-570, declara ca este un loc minunat : se afla aici pestera in care s-a nascut Domnul si in care se gaseste ieslea impodobita cu aur si argint; luminile stralucesc zi si noapte . In afara de basilica Nasterii Domului , el a vazut si un alt sanctuar , asupra caruia marturia lui este de mare insemnatate: la o jumatate de mila de Betleem , intr-o mahala sunt doua morminte unde odihnesc David si Solomon; I se spune locului Sfantul David .22 Doua dintre bisericile constantinopolitane din secolul al VI-lea , care au stat sub directa patronare a imparatului Justinian au retinut atentia istoricilor , prima fiind Biserica Sfanta Irina , constructie inceputa de Constantin cel Mare , una din bisericile cele mai importante din Constantinipol , unde s-a tinut si sinodul ecumenic din 381. Biserica a fost construita pe locul in care se aflau doua centre pagane , ramasitele acestor constructii fiind date la iveala de sapaturile arheologice. Cea de a doua , este Biserica Blacherne, cunoscuta si sub denumirea de Panagia Vlaherne, deoarece , aici , la proprietatea Vlahernilor , este locul in care era cinstita in mod deosebit Fecioara Maria , Panaghia, Atotsfanta. In aceasta biserica a fost sarbatorita in anul 834, prima Duminica a Ortodoxiei , in cinstea biruintei , a victoriei iconolatrilor asupra iconoclastilor. S-a insistat asupra acestei biserici datorita faptului ca era legata direct , printr-un portal si o scara , de Palatul Vlahernilor, o proprietate ce apartinea vlahilor, romanilor si nu romeilor, adica grecilor, dar si datorita Miracolului savarsit aici si anume Aparitia Maicii Domnului chiar in aceasta biserica , fiind sarbatorita de Biserica Ortodoxa in ziua de 1 octombrie, cand se citeste Acatistul sfantului Acoperamant , inteles nu ca vesmant , ci ca protectie permanenta, asa cum reiese din Icosul al V-lea ; Bucura-te cea ale carei maini sunt tinute la rugaciune de insasi dragostea si milostivirea ta cea catre noi.23
21 22

Aurelia Balan-Mihailovici , Istoria culturii si civilizatiei crestine , editura Oscar Print, Bucuresti, 2002, p.112. Colectia Plural.Religie. Originile Crestinismului , editura Polirom, Bucuresti ,2002, p. 340. 23 Aurelia Balan-Mihailovici , Istoria culturii si civilizatiei crestine , editura Oscar Print, Bucuresti, 2002, p.113.

 Catedrala imperiala Sf. Sofia din Constantinopol, simbol al unitatii crestine bizantine

Se stie ca primul sens al termenului ecclesia a fost acela de adunare , un prim sens de la care , prin extensie i s-a acordat si locului in care avea loc adunarea , iar prin generalizare cladirii special amenajate pentru oficierea cultului crestin. La inceput aceasta era o casa , ca oricare alta si se numea casa adunarii , domus ecclesiae . Ultimile descoperiri arheologice au confirmat acest lucru . S-a trecut ulterior la constructii mult mai mari , avand ca model palatele imperiale , de unde si numele de basilica , de la basileum. Dupa declararea crestinismului ca religie oficiala , apar germenii diversificarii prin care incep sa se contureze doua tipuri de culture , una traditionala , idolatra si greu de inlaturat , urmata de cea care a fost numita mai tarziu autonoma , inchinata omului , sic ea cu continut nou care se adreseaza sufletului , duhului, duhovniceasca sau spirituala , inchinata lui Dumnezeu, o noua forma de adresare , care incepe sa se diferentieze tot mai mult prin scopul avut in vedere. Daca urmarim cu atentie cele doua aspecte , in evolutia lor, intelegem geneza si scopul artei crestine , care se deosebeste de toate celelalte si va dainui , cu aceeasi intensitate si receptivitate atat cat va dainui istoria omenirii in spirit religios crestin , dupa cum afirma insusi Iisus Hristos : cerul si pamantul vor trece , dar cuvintelle mele nu vor trece( Matei , 24, 35).24 O perla a arhitecturii bizantine ramane Sfanta Sofia din Constantinopol, Isambulul de astazi. Dupa cum o arata si denumirea ei, aceasta splendida perfectiune arhitecturala este dedicate Intelepciunii divine , in greaca sofia insemand intelepciune. Biserica reprezinta ceea ce numim printr-un termen consacrat , capodopera creatiei specifice perioadei Justiniene. Inspirata dupa palatele marilor basilei in ceea ce priveste grandoarea , biserica are la baza ei un plan original in executia exteriorului si a interiorului. Pe altarul acestei biserici a fost aruncata anathema asupra credinciosilor , in 16 iulie 1054, de catre cardinalul Humbert. Printr-o bula de excomunicare care era formata impotriva patriarhului Mihail Cerularie , in numele Papei Pius al IX-lea , Biserica lui Hristos a fost rupat in doua , o separare canonica si de intrerupere a comuniunii liturgice dintre scaunul din Roma si cel din Constantinopol. Schisma a fost prima forma de destramare a unitatii bizantine , de separare nu numai a cultului , dar si a destinelor politice si culturale ale celor doua parti ale Imperiului, cel de apus si cel de rasarit. Daca urmarim istoricul Bisericii , constatam ca aceasta a fost construita de Constantin cel Mare pe ruinele unui templu al lui Apollo. A fost distrusa insa in anul
24

Idem, p. 114.

404 si apoi in anl 532 in timpul unor violente ciocniri din cadrul unei revolte populare , o dezlantuire a populatiei ramasa idolatra. Justitian a decis sa o reconstruiassca din temelie pe alte baze , mult mai solide, motiv pentru care s-a adresat unui matematician , Anthemios din Tralle, si arhitectului Izidor din Milet, cei doi fiind chemati sa gaseasca solutii noi , in special in ceea ce priveste cupola circulara care trebuia sustinuta de o baza patrata. Lucrarea a durat 20 de ani , fiind finalizata in anul 552.25 In ceea ce priveste influenta arhitecturala si decorarea exterioara a viitoarelor moschei, specifice cultului musulman, se poate afirma ca Sf. Sofia a retinut in mod expres atentia lui Soliman Magnificu si a arhiitecturul lui , Sinan, luandu-o ca model pentru Moscheea Albastra si pentru multe altele, asa incat se poate spune ca descoperirea catedralei Sf . Sofia de catre otomani , a insemnat inaugurrarea unei mari Renasteri a arhitecturilor, atat a celei sacre, cat si a celei laice. Tehnica constructiei dar si forma si dimensiunea cupolei bisericii Sf. Sofia s-a extins la toate moscheile mari, prevazute cu patru minarete.26

Statutul juridic al bisericii in statul bizantin

In lini mari se pot contura trasaturile specifice ale institutiilor bizantine chiar numai printr-o subliniere in ceea ce priveste dreptul in perioada constituirii statului crestin. Se afirma ca nu este nici o rupture de alungul secolelor in ceea ce priveste institutia de baza a dreptului, ea ca si restul derivand direct din Roma antica, printr-o dezvoltare continua si o adaptare progresiva la noile circumstante, ramanand insa,pana astazi, sub tutela dreptului roman. Asa se explica faptul ca , dreptul privat al romanilor stat la baza structurii sociale in Bizant, iar legile vechilor imparati stau la baza dreptului public, ca si faptul ca, legile editate de Antonins figureaza in Codicele lui Justinian si chiar in Basilicale . In prefetele acestor culegeri de legi , aparute sub auspiciile Curtii Constantinopolitane, imparatul Justinian sublinieaza , de fiecare data trecutul de glorie al poporului roman, mai ales patriotismului, vitejia lui, in patria cunoscuta incepand din sec. al IV-lea , cu termenul general de Romania. Mai trebiuitat faptul ca statul Bizantin este singurul care a supravietuit invaziilor barbare din sec. al V-lea si prezinta, fara nicio intrerupere, de la sfarsitul Antichitatii Romane pana in timpurile moderne, o dezvoltare a institutiile destinate sa protejeze interesul comun. Sub directa inraurire a crestinismului se creea institutii noi de asistenta publica. Institutiile statului Bizantin vor servi ca model tuturor statelor crestine din Orient. Calitatea noilor legi s-a verificat
25 26

Ibidem, pp. 116- 117. Ibidem , p. 119.

in timp , fundamental lor fiind roman, asa cum o reflecta lucrarile secolului de aur , dominat de Justinian..27 O alta modificare , facuta sub influenta crestinismului , a Bisericii prezente in activitatea statului, este aceea a codului penal, in care apar penitentele canonice, noi forme, mult mai umane in stabilirea pedepselor, cu scopul de a da celor ce au gresit posibilitatea de a se reeduca, recupera moral. In acest fel dse naste legislatia azilele, create de obicei in templele pagane, transformate de imparatii crestini in biserici si azile. Pedeapsa cu moartea in cauzele de crima , este inlocuita cu un alt mijloc de punitie, acela al mutilarii. O forma de colaborare a bisericii cu statul este evidenta mai ales in procedura exilului, zis monahal, cand penitentul era inchis pe viata pe langa o manastire sau biserica, dup ace I s-au confiscate toate bunurile. Din acest punct de vedere , manastirile, mai ales cele aflate in zone mai indepartate de orase si greu accesibile, au constituit adevaratele inchisori , pentru toti cei care cadeau in disgratie. Istoria cunoaste aceasta forma de exil pana tarziu , in sec. XVIII-lea, cand persoanele indezirabile, fara un motiv intemeiat, erau isolate intr-o manastire.28 Statul si biserica , cele doua institutii centrale , vor cunoaste in tarile crestine o stransa conlucrare , pentru a-si putea exercita autoritatea lor asupra cetatenilor loiali , fie Bisericii , fie autoritatii civile, fie , in caz fericit, amandurora deopotriva. In Bizant , imparatul sau bazileul, era socotit alesul lui Dumnezeu. Imparatul protejeaza Biserica si se supune Legii divine, devenita una pentru toti, fiind in acelasi timp responsabil inaintea lui Dumnezeu de felul in care Biserica isi poate exercita misiunea incredintata ei de Arhiereul suprem, Iisus Hristos, o dogma evanghelica conforma cu invatatura patristica, ramasa lege de baza in ortodoxie.29

BIBLIOGRAFIE
27 28

Ibidem, p. 121. Ibidem, p. 123. 29 Ibidem, p. 124.

10

1. Armstrong, Karen , O istorie a lui Dumnezeu, editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2001. 2. Balan-Mihailovici ,Aurelia , Istoria culturii si civilizatiei crestin, editura Oscar Print,Bucuresti, 2002. 3. Georgescu ,Vasile-Alexandru , Bizantul si institutiile romanesti pana la mijlocul sec. al XVIII-lea, editura Academiei, Bucuresti, 1980. 4. Odahl, Charles Matson , Constantin si Imperiul Crestin , editura ALL, Bucuresti, 2006. 5. Ostrogorski, Georges , Histoire de lEtat Byzantin , Payot, Paris , 1956. 6. Originile Crestinismului , editura Polirom, Bucuresti ,2002.

11