PARTEA SPECIALA Glucide Definitie Glucidete sunt compusi ternari natural, ce prezint& o varietate de structur, de la cele ‘mai simple forme, pang la cele mai complexe, si care fac parte din grupul substanfelor fundamentale, absolut necesare viet. ‘Compusi cei ntai simpli sunt caracterizafi ca polihidroxialdehide sau polihidroxicetone cu gruparea carbonilicd transformata intr-un hidroxil heterozidic (foarte activ), printr-o ccombinare semiacetalica cu formarea unui heterociclu. Aceste substante, cunoscute in recut sub denumirea improprie de hidrati de carbon (Schmidt, 1844), au fost numite glucide (glikis ~ dulce), termen de asemenca neadcevat, intrucat nu toate glucidele au gust dulce (amidonul, celuloza etc.) dar totusi imas pana astizi in vigoare. Raspandire |f ve fon y hi ° stfu 1 — trioza [ GLUCIDE é [ese] [einen]. [oon xitine pentozane bane poliholorde | -»{ omogene fx \ anidon terorane ) gelulord inulin | Tchonins \ entahexozane (gum ae fsteniicate 4 tmciag ewcizironici | pectine 52POLIHOLOZIDE OMOGENE Amidon Format si depus in leucoplaste printr-un proces de sinteza indirect si secundar din hexozele formate in cloroplaste, amidonul este foarte rispénditin regnul vegetal sub formal de amidon de tranzitie (de asimilatie) sau sub forma de amidon de rezerv8, care seacumuleazii de obicei in fructe, seminte, organe subterane gi uneor' in miiduva tulpinilor. Obtinerea 2 Obtinerea amidonului diferd dup’ organul vegetal folosit. Astfel céind cariopsele cerealelor constituie materia prima, procesul este mai indelungat, datoritl glutenului (Gubstangi albuminoida) care trebuie indepiirtat. Daca se obtine din organe subterane procestil se reduce la 0 operatie mecanicd, nd amidonul se mai numeste gi fecuka (de exemplu: tuberculii de Solanum tuberosum L., de la diverse specii din familia Zingiberaceae, Marantaceae si Cannaceae). De exemplu:: din faina de grau (rezultatul ‘macinarii integrale a cariopselor, urmatd de cemnere) se objine cu apa o coca, care malaxati in aparate speciale sub un curent de api se separ’ in gluten i amidon care este adus de curentul de apa in vase decantatoare unde se depune Dupio usoara fermentare (pentru indepartarea urmelor de gluten) amidonul este acumulat prin decantare si centrifuugare, spailat cu apa si uscat, Amidonul de orez se obtine dupa ce cariopsele au fost tinute intr-o solutie diluati de hidroxid de natriu datorita inveligului mai rezistental acestora, Proprietiti Fragmente albe sau pulbere find alba firdi miros i gust. Densitatea amidonului uscat la 100°Ceste de 1,5 1,6. Insolubil in apa rece, prin ierbere formeaza coca de amidon. Este insolubil in solvent organici Caractere microscopice Amidonul de gréu (Tritici amylum, planta producéitoare Triticum vulgare L.., fam. Poaceae) este format din grunt sferici sau lenticulari cu diametru de 28-30 microni (mari) si mici cu diametru de 6-7 microni. Hil centric, stratificajie putin vizibila. Amidonul de orez (Oryzae amylum, planta producitoare Oryza sativa L., fam, Poaceae) se prezinti in griunti poliedrici mici, simpli sau asociai, cu diametrul 4-5 microni, Amidonul de porumb (Maydis amylum, planta productoare Zea Mays L., fam, Poaceae) este for- ‘mat din grdunti ovali mai mari, cu un diametru de maximum 30 micron si alti poliedrici ‘mai mici cu diametrul de 10-20 microni. Stratificarea greu vizibila, Hilul central informa de mai ales in cazul grauntilor poliedrici. Amidonul de cartofi Solani amylum, planta 53produciitoare Solanum tuberosum L., fam Solanaceae) se prezint& in grdunineregulafi, ovali, cu diametrul de 80-100 microni, cu hilul excentric si stratificarea bine vizibila. Compocitia chimic& Amidonul este format din 17-24% amiloza, partea solubilé si 76-83% amilopectina, partea insolubila, Amiloza este un polimer al a-maltozei (10.000-60.000 molecule unite in catene neramificate sau putin amificate), iar amilopectina este ester fosforical eritroamilozei (polimer ajungiind pana la 1,000,000 molecule de amiloza reunite in catene putemic ramificate). Depolimerizarea amidonului este progresiva. Molecule de maltozd se desprind sidentrinele ‘im din cen ce mai putin condensate pe mAsuri ce hidroliza se desfisoard. Amidonul si dexirinele se deosebese nu numai prin gradul lor de polimerizare dar si prin culoarea pe care ‘capa cu solutia Lugol; se deosebese: amidon (amiloza) -albastru; amilodextrina - albastru-violaceu: eritrodextrina -rosu-cirimiziu; actodextrina -galben foarte slab; Maltoza este 0 biozl reduciitoare format’ din dou molecule de glucoz. Una, a - glucoza pierde functia sa reduciitoare. Carbonul siiu din 1 se uneste printr-o punte oxidicA cucarbomul 4 de la.a doua molecula de gluco7a. Ca rice biozd reducdtoare maltoza poate cexista sub dou’ forme -a size dup’ cum molecula de ghucozi a cari carbon din I ramane libereste ea insigi a sau inamidoneste sub forma a. ni °. HC: HOH | | HC-OH HOH I | a) HOCH =O. HO-C-H | I | HCOH ne—l I | HC ic I | CHOW CH.OH Pentrua formaamidonul diverse molecule de maltoz pierd finefilelorredueitoare ise unesc prin legatun oxidice 1-4. Antrebuingari Asociat cu alte substante sub forma de pulbere si unguente se foloseste in tratamentul unor boli de piele. Intern sub forma de Mucilago Amyli-ca emolient. in pract chirurgicald se foloseste pentru bandajele fixe. Amidonul serveste in laborator ca indi- cator, iarin farmacie la prepararea unor mase pilulare. 54Este un aliment dietetic, mai ales pentru copii, datorita faptului c& este usor degradat in tractul gastro-intestinal. Dextrani Sunt poliholozide care se objin din zaharoza sub ac{iunea unorbacterii, Sunt cunoscuti diferiti dextrani datoriti naturii diversificate a bacteriilor biosintetizante. Structura chimica Este asemiindtoare dextrinelor. Fiind tot polimeri ai a~D-glucozei, difera, prin ispozitia moleculelorin macromoleculi. fn dextrani majoritatea moleculelor sub forms de a-piranozai sunt legate 1-6; ramificafile sunt legate de catena principala la C,, Pot exista gi legaturi 1,3 sau 14. Intrebuingiiri Utilizay din impuri ca inlocuitori de plasma, dextrani suntast2zi folositi sub forma de solufie in ser fiziologic, in concentrate de 6%, administra in perfuzi, Solutia coloidala are vascozitatea si presiunea osmotic’ similare plasmei sangelui. Dextranii sunt recomandati ca inlocuitori de plasma in hemoragii postoperatori, sti esoc, combust grave etc. Nuinlocuiesc total transfizia de singe, permit ins! limitareaacestea. Introdusd in mediu lichid de zaharozi, transforma solufia dupa 48 ore intr-o masa vascoasi, datorit dextranilor formati, fenomen observat inc& de Pasteur in 1861 Fructoza, care rezultd din reactie este consumata de microorganism. nC2H»On > (CoH1005)n + 1 Co Hy206 Zaharozi Dextran Fructozi Objinerea dextranilor medicinali se realizeazii printr-o hidroliza partial a dextranilor bruti cu acid sulfuric diluat, cand rezulta molecule mai putin condensate, de acelasi ordin de masii molecular’ cu proteinele. Inulina Inulina este o fructozan macromoleculara, solubili in apa si indeplineste, ca gi amidonul, functia de substanta de rezerv, Ea este mai pufin rispanditd si se acumuleazt rnumai in unele specii de plante, mai cu seam in organele subterane. Sunt bogate in inulind plantele familiilor Asteraceae: ridacini de pipaidie, cicoare, iarbai mare etc. Molecula inulinei este formata din 34-35 ramasife de b-D-tructo-furanoza, lantul carora se termina cu rimasita neredus a a-D-glucopiranozei. Este acelasitip de legaiturd care este in molecula de zaharoza, de aceea inulina confine rimasifa final zaharoza, Inulina in plante deseori este insofité de alte fructozane (inulide), cu mas molecular 10-12 ramasite de fructozii) si, prin urmare, o mai bund solubilitate in apa Inulina si imulidele nu se coloreazi cu iodul. 55POLIHOLOZIDE MIXTE PRINCIPIT POLIURONICE Generalitat Reprezinti denumirea genericd dati pectinelor, mucilagiilor si gumelor, care iau nastere din degradarea moleculari a lamelei pectice sau din simplificarea intregii membrane celulare, Dau in prezenta apei geluri i prezinta drept constitueni comuni cu acizii uronici, Datoriti structurii lor chimice foarte apropiate, o delimitare neti intre aceste produse nueste posibild, Dintre acizii uronici, mai frecvent se intdlnese acizii d-glucuronic si d-galacturonic, ce corespunde respectiv d-glucozei si d-galactozei al eno CHO cH H-C-OH H-C-OH H-C-OH H-C-OH a youn a youn ac need pone HO-C-H H-C-OH selon aon nt ton CH:OH COOH CH,OH coon D-glucoza Ac. d-glucuronic _D-galactoxi Ac. d-galacturonic In cele mai multe cazuri, acizii uronici sunt legati de oze prin legaturi ozidice, iar gruparilecarboxilice, care rman libere se pot combina fie cuo bazai sau se poteesterifica, prezentnd in acest caz un ester metic. Raspandire Principiile poliuronice sunt destul de rispandite in regnul vegetal. Substantele pectice, sau pectinele, cele mai rispaindite, formeazii lamela mijlocie a membrane’ celulare (cimentul) se intdlnese si in sucul celular, abunds in fuctele coapte, in rdacini, frunze si in partile verzi ale tulpinei, Mucilagiile sunt de asemenea des intilnite. Se gasesc atat la plantele inferioare, la alge (Laminaria, in unele ciuperei), cat sila plantele superioare, uneori in cantitate att de mare, inedt aceste plante sunt socotite mucilaginoase. Mucilagiile nu prezint& nici un fel de preferin{& din punct de vedere al localizarii lor in organe. Pot fi gasite in organe subterane (in rdacina de Althaea, Malva), 56in flori (Althaea, Verbascum), in seminfe (Linum, Plantago psyllium, Cydonia), Gumele mai putin abundente decat pectinele si mucilagiile, se formeazii mai cu seam’ in ulping, la adancimi diferite, se adund in lacune i exudi fie prin fisuri spontane sau provocate in urma rinirii. Se giisesc la numeroase specii din familiile : Rosaceae (Prunus, Amygdalus); Rutaceae (Citrus medica); Fabaceae (Acacia, Astragalus). Biosinteza Dupicumse arati siin definite, pectinele, mucilagiie si gumele, au o origine comun’. Ee provin din degradarea moleculari a unor constituenti sau a intregii membrane celulare. Pot fi considerate ca un rezultat direct al asimilatiei clorofiliene. in urma procesului de fotoliza iau nastere ozele, Acestea pot suferi diverse procese de oxidare, ce au ca rezultat formarea acizilor uronici, care intr-un stadiu urmator se pot polimeriza Formarea gumelor, in general, are loc in scoarf’ (periderm si chiar liber) ca la Aca- cia, uneori in lemnul tanar, in razele medulare sin miduva (la Astragalus). Gomoza, transformarea particular pe care o poate suferi membrana celular, consti {in solubilizarea ei progresiva (totalA sau partial) pang la mas gelatinoasi mai mult sau ‘mai pufin uniforma. Pe masurd ce gomoza progreseazA, peretii celulelor se ingroasa in defavoarea cavititii celulare, care dispare la un moment dat. in regiunea cortical mai ales, apar atunci zone de diferite intinderi, ce corespund unui numir de celule ce nu se ‘mai pot deosebi intre ele, find transformate in gume. Aceste zone se intind din ce ince ‘mai mult spre periferie. O infepaturé spontand sau voitd in regiunea zonelor gumoase provoaca scurgerea continutului (a gumei). Gomoza poate fi un proces normal, fiziologic, nefiind o consecinfa a unui trauma- tism, ci dupa uni un fenomen de adaptare fiziologici a celulelor, grabit de prezenta unei diastaze speciale, gomaza. Daca tinem seama de exemplul pe care-| constituie speciile de Acacia, care in regiunile calde si secetoase produc guma (Gummi Arabicum), iar in alte regiuni nu produc gum, putem afirma ci gomoza este un mijloc de apirare a plantelor impotriva secetei. Gumele pot refine o mare cantitate de apa, constituind astfel un bun rezervor din care planta o poate consuma incetul cu ineetul. Gomoza, dup’ alfii, ar fi un proces patologic, transformarea membrane’ fiind cauzat de 0 anumita boala. S-ar putea ca si fie o reactie a plantei, un mijloc de aparare ‘mpotriva traumatismelor externe (infepaturi de insecte,flambar). Compozitia chimicit Pectinele, mucilagiile si gumele, atat de inrudite chimic, prezinta in limite mici unele particulariti. Pectinele sunt amestecuri de poliholozide (arabane, galactene) side acizi poliuronici (acizi pectici) ce sunt substanfe formate din mai multe molecule de acid galacturonic unite prin atomi de carbon din pozitiile 1 si4 in lanturi de diferite hungimi. In acest edificiu molecular gruparile carboxilice riman fie libere sau se combind cu metanolul, in imp ce hidroxilii fixeaza acidul acetic. 37goon goon o——_«1 \ a re £ ‘0-CH-(CHOH), - CH—O—CH -(CHOH); - CH - of, Mucilagiile, in mare parte prezintd o structura poliosuronic’, avand aproape in mod constant drept constituent acidul d-galacturonic. Totusi existd unele mucilagii cum este cel din tuberculi de Salep (Salep tubera), care este constituit din molecule de manozai reunite in lanfuti, sau cel din semintele de Fenugree (Foenugraeci semina) care este format din manoz4 gi galactoza. O alta categorie de ‘mucilagii, cum este acea obfinuta din alge (Laminaria, Fucus, Carragaheen) sunt polimeri aiesterilor sulfurici de oze. in sfarsit, alte mucilagii, cum este algina din algele brune, suntnumai uronice. Gumele, ca si mucilagiile, pot fi considerate ca substante poliosuronice, fiind for- mate din oze si acizi uronici. Degradarea lor progresiva conduce la grupuri de acizi compleesi (acizi ozuronici) formati dintr-un acid uronic legat de o oz. Aceste grupuri acide sunt relativ rezistente la hidroliza, Prin legarea lor cu molecule de oze dau nastere Ja lanfurice pot fi ramificate. O moleculi de guma confine numeroase lanturi de acest fel. fn. gume se intalneste cel mai frecvent acidul d-ghucuronic ai cArui hidroxili mu rimén liberi, ei fiind acetilati sau metilat Proprietiiti fizico-chimice Datorita deosebirilor mentionate, chiar dacd acestea nu sunt esentiale, pectinele, mucilagiile gi gumele prezinti desigur si deosebiri fizico-chimice. Pectinele pot fi caracterizate ca pulberi albe-cenusii, solubile in apa, optic active. Din solutiile lor apoase pot fi coagulate prin acfiuni biologice (pectaza) sau chimice (apiide var, apd de barita) Sunt precipitate de FeCl, acetatul bazic si neutru de plumb, sulfatul de amoniu gi de magneziu. Deoarece prezinta o reactie acida, pectinele fixeaza coloranti bazici ca safanina, verdele de iod, albastrul de metil si brunul lui Bismark. Soluia amoniacala de clorura de ruteniu le coloreaza in rosu. Mucilagiile in stare uscata sunt comoase, neutre, in prezenfa apei fie ci se dizolva partial dnd psendosolufii, din care pot fi precipitate en alcool, acetat de natriu, acetat bazic si neutru de plumb, fie cd se umf, Prin hidroliz pun in libertate ozele corespunzzitoare constituenfilor membranei din care au provenit. Prin oxidare nitric conduc la acidul mucic (ceea ce dovedeste din nou prezenta galactozei). Gumele se prezinti sub forma unor substanfe amorfe, incolore, sticloase, mai mult sau mai pufin transparente, cu reactie slab acida. in prezenta apei se umfli sau se 58dizolva dand solutii coloidale optic active. Precipita cu subacetatul de plumb. Prin hiidrotiza acid rezult arabinoza si galactoza in unele cazuri si gluco, xiloz, metilpentoza. Gumele solubile, prin hidrolizi condue mai ales la galactozil,Ca sin cazul mucilagiilo, gumele, prin oxidare dau acid mucic. Clasificarea principiilor poliuronice acd dintre cele tri categori de principii active, pectinele au un aspect mai omogen, ‘mucilagiile si gumele, in afara caracterelor lor dominante prezinté, fiecare din ele, 0 seama de variatiuni, care le oferd intr-o oarecare misurd, un caracter heterogen. Mucilagiile, datoritd faptului cd nu provin toate din degradarea intregii membrane celulare, ci numai din anumite lamele ce 0 alcdtuiesc, se comporté diferit fata de cloroiodura de zinc, reactivul specific cetulozei. Din aceiasi cauza, compozitia mucilagiilor va prezenta deosebiti. Peaceste considerente se sprijind clasificarea lor. Dupi component mucilagiile pot fi: 1. Simple - provenite din Wansformarea unei singure componente a membrane celulare, in care caz.se deosebese: - peetice, care sunt cele mai raspandite (la familile Rosaceae, Malvaceae, Tiliaceae); ~celulozice si ~ealozice. 2. Mixte, cfind la formarea mucilagiilor participa doua sau mai multe componente ‘lemembranei celulare. incazul mucilagiitor: ~pectocelulozice, cele mai rispandite si cele mai putin solubile (in sfmmanfa de in, in unele alge); ~pectohemicelulozice (in seminfele unor Fabaceae). 3.Nedeterminate (din rogcove). Gumele, la randul lor, in urma particularitatilor metabolismului celulei din care iau nastere, prezinta si ele o serie de deosebiri intre ele. Din lipsa unei clasificari mai judicioase, curentele se impart dupa solubilitatea lorin apa. Astfel, se deosebesc: 1, Gume solubile in apa (in realitate ele dau pseudo-solutii, deoarece sunt de natura coloidala). Din aceasta categorie face parte guma arabica (Gummi Arabicum). 2. Gume partial solubile, cum este guma de ciresi (Gummi Cerasi). 3. Gume insolubile, care in prezenta apei se umfla, asa cum este guma tragacanta (Gummi Tragacanthae). Aceasti clasificare insa, nu poate fi privitd ca absolutd, deoarece gumele sunt amestecuri de substanfe diverse, solubile si insolubile in apa. Nici una din gume nu poate fi considerati ca fiind complect solubild sau insolubilé in apa. 59Localizarea histochimicé Pectinele, mucilagiile si gumele, nefiind de cele mai multe ori acumulate in fesuturi diferentiate, urmeaza sa fie puse in evident prin reacfii diverse. Substanjele pectice, in prezentii de clorurd de ruteniu amoniacali, ca gia orcinei clorhidrice, dau culoarea violeti. Mucilagiile pot fi puse in evident’ in fesuturi in urma coagultrii lor (cu solutie de acetat de plumb, alaun de potasiu, sulfat de zine sau sublimat corosiy) cu ajutorul reactivelor: ~coralind in avid clorhidrie concentrat (rosu); ~hematoxilin (violet); ~rogu de ruteniu (in cazul mucilagiilorpectice), ~albastru de metilen (mai ales in cazul mucilagiilor din Malvaceae); -solutie 10% de sulfat de cupru (in mediu de KOH). in felul acesta mucilagiile au putut fi localizate in tegumentele seminjelor (de in si gutui) in celule profuunde de parenchim (frunza de nalbd, tuberculi de Salep), la marginea liberului, formand o adevarata teacd mucilaginoasé, in lamela mijlocie a celulelor unor alge (Fucus). ‘Gumele din cauza caracterului lor heterogen, pot reacfiona povitiv att fal de reactivii ccompusilorpectic(rogu deruteniu) cats fat de reactivi celulozei (cloro-iodurd dezine 4), Extragerea si dozarea Substantele pectice pot fi obtinute din vegetale prin extragere apoasii, la rece sau la cald (sub presiune sau nu), sau cu acizii diluati la cald. Solufile extractive se concentreaz sise separi pectinele cu ajutorul aleoolului, a acetatului de plumb, calciu sau bariu. Din aceste precipitate pectinele sunt apoi putificate. Dozarea compusilor pectici poate fi ficutd fie pe substanta ca atare, fie in mod indirect pe compusii ci de dedublare, rezultati prin diferite procedee chimice (acid ga- lacturonic, arabinoza, galactoza, metanol, acid acetic etc.) ‘Obtinerea mucilagiilor se face prin procedec asemanatoare. in principiu, cle constau din extragerea lor cu apa si separarea din solutiile apoase extractive cu alcool, dupa care se procedeaz’ la purificarea lor prin repetarea procedeului Deoarece prin aceasta metods, aléturi de mucilagii se mai separa si alti compusi, mai ales diversi polimeri ai hidratilor de carbon, se prefera separarea lor selectiva cu sdruri adecvate, urmata de ializd, Dintre sirurile folosite fac parte: sodiu, magneziu si amoniu sulfat, amoniu fosfat, potasiu acetat, alegerea lor depinzfind de natura mucilagului. Extragerea gumelor este in mare masurd, asemiindtoare cu aceea a substanfelor pectice si a mucilagiilor. Purificarea lor se poate face prin dializa sau electroforezd, Aetiunea terapeutict Substanfele pectice isi gasesc intrebuinfarea terapeuticd, datoritd actiuniil de marire a vitezei de coagulare a singelui, probabil prin modificarea 60presiunii osmotice, in tratamentul hemoptiziilor gi a hemoragiilor. Se administreaza in solufiiinjectabile 1%. Actiunea pectinelor este favorizata de prezenfa de calciu (clorura). Mucilagiile prezinta o actiune emolienta. Dau rezultate bune in constipatii, marind bolul fecal. Sunt analeptice si reconstituante. isi gisesc intrebuintare sin bacteriologie. 1ro prezinta si gumele. Sunt emoliente, topice, modifica fenomenele osmotice lanivelul mucoaselor inflamate, menfindind apa la suprafata pielii. Sunt burie medii de cultura, din care cauzA se intrebuinfeazi in bacteriologie. PLANTE $I PRODUSE VEGETALE CU CONTINUT DE GLUCIDE ALGE BRUNE - PHAEOPHYTA Plante producitoare: Laminaria saccharina (L.); Laminaria digitata (Hudg,) Lam.; Laminaria japonica Aresch. fam. Laminariaceae Etimotogie Numele gerului Laminaria deriva de la latinescul lamina = frunzi, lamind, deoarece stipul consta din lamine foliale alungite, Denumirea specie’ saccharina (saccharum =zahar) este datoriti continutului de zahar (manitol); digitata caracterizeaz divizibilitatea laminei, iar japonica indict folosirea acestei alge in Japonia ca produs alimentar. Descriere Algele brune sunt plante talofite, pluricelulare, Talul, in functie de specie, este filamentos, simplu sau ramificat,lamelar cu marginea nedivizata sau cu manginea sectat. Launele specii, poate avea aspectul plantelor superioare, cu diferentieri rizoidale, cauloidale si filoidale, unde anatomic, se delimiteaza cortexul format din celule izodiametrice, mici, bogate in cloroplaste si corpul central, alciituit din celule alungite. Talul are mare capacitate de regenerare (fragmente de tal genereazi taluri noi). Unele specii se multiplica vegetativ prin propagule, Asexuat, se inmultesc prin zoospori biflagelati. Reproducerea sexuata se face prin gameti Raspandire Algele brune sunt raspandite mai ales in zonele acvatice reci si temperate. Majoritatea sunt autotrofe, foarte pufine heterotrofe parazite. Vegeteaza pe substrat solid (stanci, bolovani de care se fixeazai cu ajutorul unor crampoane), putine specii populeazA substratul reprezentat de nisip. 61