Poezia eminesciana

Floare albastara

S4: Eul liric in ipostaza omului de geniu.

Om comun vs. om de geniu. Paste. Idila. Meditatie k genuri literare
Poemul are ca titlu unul din laitmotivele liricii eminesciene, motiv de
circulatie europeana pe care-l regasim atat la Leopardi, cat si la Novalis in
romanul “Heinrich von Ofterdingen”.
→ Semnificatia motivului la leopardi si la Novalis: aspiratia sper absolut,
spre infinit, spre perfectiune; eroul lui novalis fiind de cautatorul de absolut.

La Eminescu, floarea albastra devine sinonima cu iubirea, sintetizand

totodata si celelalte sensuri.
S1 – S3: repros
S4 – (secventa 2): reflectia barbatului
S5 – S12 – discursul femeii
S13 – S15: secventa 4, reflectia barbatului
Vocea masculina vs. vocea feminina.

Textul se organizeaza In 4 secvente poetice disctincte.

I) Reprosul adresat de tanara barbatului cufundat in contemplatie si
meditatie (monolog liric adresat).
II) Reflectiile barbatului (meditatia intrerupe monologul liric al tinerei)
III) Secventa poetica cea mai ampla constand in:
→ invitatia / chemarea la iubire intr-un cadru paradisiac.
→ in conturarea unui scenariu erotic.
IV) Reflectiile barbatului, cu caracter elegiatic (Deoarece contureaza
cvontrastul dintre vis si realitate precum si ipostaza iubirii
pierdute din care nu a mai ramas decat amintirea).
Apolinic vs. Dionisiac.

Doua tipuri de cunoastere:

a) absoluta: (prin contemplatie si meditatie) care defineste barbatul in
ipostaza lui de om de geniu
b) terestra: prin erosm care defineste omul comun.
Existenta planului naturii si planului uman.

Dupa tipuri de trairi, care caracterizeaza cele doua voci lirice:

a) trairea apolinica (echilibru, armonie, meditatie, contemplatie)
b) trairea dionisiaca (plenara, prin descatusarea instinctelor vitale)
Cea de-a 3a secventa (poetica) contureaaza imaginatul poetic romantic
tipic eminescian.: O natura terestra, luxurianta, paradisiaca, evidentiind
laitmotivele liricii eminesciene.