Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
Exemplu de Lucrare de Analiză Retorică Comparativă
Exemplu de Lucrare de Analiză Retorică Comparativă
În prezent, educația și economia sunt mari preocupări în Statele Unite; Cu toate acestea,
aceste subiecte nu se exclud reciproc. Mulți susțin că educația oferă celor cu venituri mici o
modalitate de a se muta în clasele mijlocii sau superioare; Alții susțin că educația nu poate
această problemă. Primul, "Why Education Is Not an Economic Panacea" de John Marsh, a fost
publicat inițial în cartea de non-ficțiune a lui Marsh Class Dismissed: Why We Cannot Teach or
Learn Our Way Out of Inequality în 2011 și a apărut mai târziu în The Chronicle of Higher
Education. În ea, Marsh susține că educația nu este soluția pentru inegalitatea economică și că
doilea articol este "For Poor, Leap to College Often Ends in a Hard Fall" scris de Jason DeParle
și publicat în New York Times. DeParle susține că studenții cu venituri mici se luptă atunci când
se străduiesc pentru mobilitate ascendentă și, de obicei, sunt mai puțin susceptibili să reușească și
mintea oamenilor care cred că educația oferă oamenilor săraci șansa de a reuși din punct de
vedere economic, DeParle este probabil să fie mai eficient în schimbarea minții cititorilor săi
decât Marsh, deoarece face apeluri către publicul său care îi conving să le pese de oamenii
afectați, echilibrează gama de apeluri pe care le face mai fluid. iar utilizarea dovezilor și a
exemplelor aprofundate este probabil să fie mai convingătoare pentru publicul său special.
Ca jurnalist, DeParle folosește punctul de vedere la persoana a treia și, în cele din urmă,
se ține departe de text – un stil pe care cititorii New York Times îl așteaptă. Cu toate acestea, el
Melissa și Bianca din Galveston, Texas. El spune poveștile succeselor și eșecurilor lor în detaliu,
până la punctul în care separă porțiuni întregi din piesa sa de poveștile lor specifice. În ceea ce
privește frustrările educaționale ale săracilor, DeParle subliniază: "Până în clasa a opta, Melissa
era în fruntea clasei și încerca un curs la un liceu privat. Ea a dorit să aplice acolo, dar a jurat
contrariul mamei și bunicilor ei. Protejarea familiilor de propria ambiție este o abilitate pe care
mulți elevi săraci o învață. "Știam că nu avem bani", a spus Melissa. «Simțeam că nu am dreptul
să întreb»" (DeParle). Majoritatea articolului său rezumă fiecare eveniment major din viața
fetelor care a dus până în acest moment în educația lor, precum și modul în care poveștile lor se
raportează una la cealaltă, consolidând atât apelurile logice, cât și cele emoționale și ajutând
"Programul Odiseea", în efortul său de a evoca simpatia cititorilor săi. În acest program,
persoanele care trăiesc la sau sub 150% din nivelul sărăciei și cu vârste cuprinse între 18 și 45 de
ani ar putea participa la cursuri de noapte pentru credite universitare care ar putea fi transferate la
alte colegii în viitor. Marsh se concentrează puțin pe aspectul uman individual al situației,
amintindu-și: "Șefa noastră de promoție, o tânără afro-americană strălucită care a fost aleasă de
colegii ei studenți să reprezinte clasa, a ținut un discurs emoționant, mulțumind fiecăruia dintre
profesori individual pentru timpul acordat și descriind... ceea ce învățase de la fiecare" (Marsh
914). Cu toate acestea, aceasta este una dintre singurele mențiuni ale experienței unei persoane
singulare, în special a unei persoane anonime, pe lângă cea a colegilor și a altor educatori.
Neincluderea mai multor povești personale ale studenților face mai dificil pentru cititorii săi din
și, prin urmare, mai puțin probabil să-și deschidă mintea la punctul său de vedere că educația
singură nu poate schimba inegalitatea economică din societatea noastră. În timp ce ambele
articole fac apel la emoțiile cititorilor lor, Marsh se referă în principal la propria sa experiență și
ne pictează imaginea speranței care se estompează, raportând-o la numerele în scădere din clasa
sa. DeParle evocă o imagine mai completă a vieții celor trei fete, permițând cititorilor să
împărtășească lupta lor și să simtă nedreptatea atunci când familiile și colegiile lor nu reușesc să
le susțină.
de vedere și de a câștiga sprijinul cititorilor pentru un argument, dar apelul doar la emoție este de
obicei o tactică slabă atunci când scrieți unui public de cititori educați. Spre deosebire de Marsh,
DeParle nu neglijează alte strategii. El folosește la fel de multe remorchere emoționale ca Marsh,
dacă nu chiar mai multe, și include, de asemenea, diverse statistici și fapte solide, susținute de
indivizi asociați cu colegii precum Stanford și Harvard. DeParle are grijă să-și îmbine bine
diferențiază de alți studenți cu venituri mici, au avut dreptate. Mai puțin de 30% dintre elevii din
ultimul trimestru al veniturilor se înscriu chiar și la școala de patru ani. Și în acest grup, mai
puțin de jumătate absolvă" (DeParle). Folosind această abordare, DeParle își ajută cititorii să
înțeleagă magnitudinea problemei și, folosind dovezi factuale, pare credibil în ochii cititorilor
săi. Într-un alt punct al articolului, DeParle afirmă: "Se adaugă temerilor legate de dovezile
recente care sugerează că americanii cu venituri mici au șanse mai mici de mobilitate ascendentă
decât omologii din Canada și Europa de Vest. Cu treizeci de ani în urmă, exista o diferență de
31% între ponderea americanilor prosperi și săraci care au obținut diplome de licență, potrivit
Martha J. Bailey și Susan M. Dynarski de la Universitatea din Michigan. Acum diferența este de
45 de puncte" (DeParle). Aici, DeParle explică faptul că diferența de clasă diferă în funcție de
locație și timp, urmând cu dovezi care îi solidifică punctul de vedere și credibilitatea în ochii
cititorilor săi.
În schimb, nu numai că Marsh face rareori referiri directe la dovezi statistice pentru
argumentul său, dar nu reușește să prezinte dovezi atunci când implică existența acestora. Marsh
raportează: "S-ar putea cita multe autorități – și orice număr de oameni obișnuiți – care au astfel
de opinii despre puterea economică a educației. Și acei oameni nu greșesc. Cei care au diplome
avansate câștigă mai mult decât cei care au diplome de licență, care, la rândul lor, câștigă mai
mult decât cei care au diplome de liceu, pe linie" (Marsh 916). În special, Marsh face referire la
potențialul de a cita autorități. Cu toate acestea, el nu reușește să arate dovezile cititorilor săi.
Mai degrabă, el face o afirmație generală fără nicio dovadă prezentă care să o susțină, sugerând
în consecință că toți cei cu diplome avansate câștigă mai mult decât toți cei care nu o fac, mai
degrabă decât în medie. Acest lucru îi afectează credibilitatea din cauza eșecului de a documenta
dovezi specifice.
Probabil cea mai convingătoare diferență în ceea ce privește eficacitatea retorică este
concluzia fiecărei piese. Sfârșitul unui text este locul în care scriitorul oferă publicului ceva de
reținut. Ca urmare, o concluzie slabă poate avea un impact negativ asupra succesului
argumentului general. Ultima frază a lui Marsh spune: "Mai mult decât orice, totuși, asocierea
mea cu Proiectul Odyssey m-a învățat că astfel de programe nu sunt nici răspunsuri necesare,
nici suficiente la problemele sărăciei și inegalității economice din Statele Unite" (Marsh 919),
sunând mai mult ca o morală a poveștii și limitând impactul la crearea anumitor tipuri de
programe. Având în vedere natura deliberativă a scrierilor lui Marsh de-a lungul lucrării, cred că
cititorii săi din Chronicle of Higher Education s-ar aștepta la mai mult de la concluzia sa. Fără un
apel la acțiune, Marsh riscă un efect minim în ceea ce privește determinarea cititorilor să-și
parte, în concluzia sa, DeParle o citează pe una dintre femei, arătându-și intenția de a continua:
"«Aș fi putut face unele lucruri mai bine, iar Emory ar fi putut face unele lucruri mai bine», a
spus [Angelica]. « Dar nu dau vina pe niciunul dintre noi. Toată lumea știe că viața este
nedreaptă – a avea venituri mici te pune într-un dezavantaj. Pur și simplu nu înțelegeam
amploarea obstacolelor pe care trebuia să le depășesc»" (DeParle). Folosind acest citat, DeParle
este direct și folosește propriile cuvinte ale Angelicăi pentru a-și exprima conflictul și
înțelegerea. Terminând cu aceasta, DeParle asociază problemele inegalității cel puțin parțial cu
încheie în această notă, punctul său de vedere rezonează în mintea cititorilor săi prin vocea
Angelicăi. Cuvintele Angelicăi sunt ecoul punctului de vedere al lui DeParle – a fi cu venituri
mici creează o luptă cu educația – și o leagă de o ființă umană, care are șanse mari să aibă un
Eficacitatea unor astfel de articole este importantă deoarece, dacă oamenii nu înțeleg că
rămâne aceeași sau chiar se va lărgi. Acest lucru este în detrimentul educației generale și al
includ influențe puternice asupra emoțiilor cititorilor lor, dar DeParle include și dovezi mai
solide. În cele din urmă, concluzia plictisitoare a lui Marsh pălește în comparație cu cea mai
memorabilă a lui DeParle. În cele din urmă, echilibrul dintre dovezi și mărturia emoțională a lui
DeParle este mai probabil să-i determine pe cititorii săi să se gândească mai mult la rolul pe care
instituțiile de învățământ îl pot juca în rezolvarea problemei inegalității economice.
Lucrări citate
DeParle, Jason. "Pentru săraci, saltul la facultate se termină adesea cu o cădere grea." New York
Marsh, John. "De ce educația nu este un panaceu economic." Totul este un argument: cu lecturi.
Lunsford, Andrea A., John J. Ruszkiewicz și Keith Walters. Boston: Bedford / St.