AUTISMUL INFANTIL Autismul infantil este o boala caracterizata prin afectarea dezvoltarii creierului, a abilitatilor mentale, emotionale si comunicationale

ale unei persoane. Autismul este tulburarea centrala din cadrul unui intreg spectru de tulburari de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburarilor autiste sau de tulburari pervasive de dezvoltare - termen folosit in sistemele internationale de clasificare (DSM IV); International Clasification of Diseases ( ICD10). Aceste tulburari prezinta o larga varietate de manifestari, presupuse a fi rezultatul unor disfunctionalitati de dezvoltare ale sistemului nervos central sau genetice. Tulburarile pervasive de dezvoltare stabilite de Asociatia de Psihiatrie Americana in DSM IV- Manualul de Diagnostic Statistic al Tulburarilor Mentale, 1994( editia a IVa), sunt: Tulburarea Autista, Tulburarea Asperger, Tulburarea Dezintegrativa a Copilariei, Tulburarea Rett, tulburarea Globala (Pervaziva) de Dezvoltare- inclusiv autsimul atipic. Persoana cu acest tip de tulburari ( pervasive), demonstreaza dificultati in mai multe arii de dezvoltare si nu doar in arii anumite si specifice, iar efectele produse de dificultatile dintr-o anumita arie, au efecte negative asupra dezvoltarii altor arii, rezultatul fiind un grup complex de caracteristici si trasaturi. Statistici: In trecut autismul era considerat o tulburare rara. Acum este acceptat faptul ca aceasta tulburare nu este atat de rara ( autismul se intalneste mai des ca sindromul L. Down sau paralizia cerebrala de ex.). In intreaga lume 5 din 10.000 de personae au autism clasic, autismul lui Kanner, iar aproximativ 20 din 10.000 de personae au tulburari din cadrul intregului spectru al autismului, dupa Wing si Gould (1970). La recentul Congres International Autism Europe de la Lisabona, cercetatorul Canadian Eric Fombonne, vorbea de o prevalenta estimata la: - 10/10.000 pentru autismul clasic; - 60-70/10.0000 pentru intregul spectru al tulburarilor autismului (Autism, Sindrom Rett, Tulburare dezintegrativa a copilariei, Sindrom Asperger si Tulburari globale de dezvoltare-nespecificate altfel/ PDD NOS); - 2,5/10.000 pentru sindromul Asperger;

- 15/10.000 pentru tulburari globale de dezvoltare (PDD, NOS). Iar Ami Klin , expert in autism, clinician developmentalist la Centrul pentru studiul copilului Yale vorbea despre o prevalenta de 1/250 pentru intregul spectru al tulburarilor autismului, 1/1000 pentru autismul classic si aproximativ 3/10.000 pentru sindromul Asperger. Autismul are o frecventa de patru ori mai mare la baieti decat la fete. Aproape 5 persoane din 10.000 sufera de autism indiferent de mediul social. In SUA , potrivit statisticilor Institututlui National al Sanatatii (2001) si Centrului pentru Controlul si Prevenirea Bolilor prevalenta este de 1 la 250 de nasteri. Iar un raport din anul 1999 al Departamentului Educatiei al Statelor Unite spune ca intre 1990 si 2000, la o crestere de 13% a populatie, a existat o crestere de 16% a tuturor dizabilitatilor si de 172% a autismului (in California chiar de 273%), rata anuala de crestere fiind de 10-17%. Autism Society of America considera ca studiile din tara, cat si cele din lume, demonstreaza faptul ca este vorba de o criza nationala si internationala in sanatate. In Romania nu exista nici o statistica care sa arate numarul de persoane cu autism, prevalenta sau rata de incidenta, iar adulti cu autism, potrivit legii, si anume potrivit Criteriilor medico-sociale pentru incadrarea intr-o categorie de persoane cu handicap (adulti),nu exista. Copii care, dupa Criteriile generale medico-psihosociale de identificare si incadrare a copiilor (0-18 ani) cu deficiente si handicap (dizabilitati) sunt diagnosticati cu autism (tulburari pervasive de dezvoltare),insa la capitolul Tulburari psihice si neurologice/ neurobiologice), la maturitate, sunt incadrati tot la afectiuni psihice, de data aceasta la psihoze. Iar autismul dupa cum bine se stie, nu este o boala psihica. GRADE DE AFECTARE Gravitatea autismului variaza de la sever la usor, iar acesta se intersecteaza cu diverse nivele de inteligenta care, si acestea, variaza de la dificultati profunde de invatare, pana la nivele normale de inteligenta sau, in cazuri mai rare, la inteligenta superioara, chiar aproape de genialitate ( asa numitii savanti / autistic savants). Acestia din urma au un talent special insule de genialitate, in anumite domenii: de ex., calcule matematice facute cu o incredibila viteza, calcule calendaristice, muzica ( ex. cazul lui Leslie Lemke, adult cu tulburare de dezvoltare si cu paralizie cerebrala, care, desi nu a studiat pianul, compune muzica si poate canta sute de piese dupa ce le-a auzit o

singura data), arta-desen, pictura, grafica, etc. (ex. Richard Wawro, adult cu autism din Scotia, pictor recunoscut la nivel international), computere, domenii in care nu sunt necesare comunicarea sau alte abilitati sociale. Totusi, aproximativ 70-75% dintre persoanele cu autism au un nivel scazut de functionare intelectuala (diverse grade de retardare intelectuala, de la usor la sever) si adaptativa. Autismul mai poate fi asociat cu alte probleme cum ar fi ; epilepsie(25-30% dintre persoanele cu autism), hiperactivitate, dislexie, paralizie cerebrala, s.a. Cauze: Cauzele autismului nu sunt bine cunoscute. Ele pot fi de natura genetica. Unele cazuri de autism au fost asociate traumelor, bolilor sau anomaliilor structurale dinainte sau din timpul nasterii, incluzand: mama bolnava in timpul sarcinii de rubeola sau rujeola (pojar), fenilcetonuria netratata ( o incapacitate a corpului de a controla anumite substante chimice, numite fenilcetone) - lipsa oxigenului in timpul nasterii- encefalita sau alte infectii grave care afecteaza creierul la sugar. Pornind de la investigatii neurochimice, autopsii sau scanari ale creierului, au fost sugerate diverse regiuni ca fiind locurile afectate, responsabile de aparitia autismului. Totusi putine diferente specifice au fost descoperite in creierul persoanelor cu autism. La nivel structural a fost sugerat ca creierul persoanelor cu autism este mai mare si ca exista anomalii la nivelul cortexului: ca ar exista anomalii structurale si celulare in hipocamp, amigdala si cerebral; La nivel functional s-au aratat anomalii ale EEG, insa fara sa fi fost descoperit un tipar al acestora specific pentru autism sau o mai slaba coordonare intre diferite regiuni ale creierului; La nivel chimic ( din analiza sangelui si a urinei, intrucat nu se poate studia creierul in mod nemijlocit) s-au emis ipoteze privind disfunctionalitati la nivelul neurotransmitatorilor; nivel ridicat de opoizi, peptide si de serotonina, nici una dintre aceste supozitii nefiind pe deplin validata. Pe de alta parte, factorii genetici trebuie luati in consideratie in cele mai multe cazuri de autism. Studiile de pioneriat ale lui Bernard Rimland (1964), avand ca subiecti gemeni cu autism, au sugerat influente ale factorului genetic in aparitia autismului, lucru confirmat prin studii ulterioare.

S-a demonstrat, de exemplu, ca gradul de concordanta in autism este mult mai mare in cazul gemenilor monozigotici decat al celor dizigotici (91% dupa studii din 1989 ale lui Steffenburg si altii, 69% dupa Bailey1995); sau ca intre 2-5% dintre copii cu autism au un frate sau o sora cu autism. Dupa Bolton si altii(1994) care au studiat 153 de frati ai 99 de copii cu autism, 2,9% dintre acestia aveau autism, iar alt procent de 2,9 % prezentau autism atipic. Dupa Fombonne riscul ca un frate/sora al/ a unui copil cu autism sa aiba o tulburare din spectrul autismului este de 5-8%. Exista si o rata mai crescuta de aparitie a altor tulburari la fratii copiilor cu autism, in mod special tulburari de limbaj (Bolton si Rutter,1990; Bolton, 1994) sau incapacitati sociale (Macdonald s.a, 1989). In prezent se considera ca sunt implicate 15 sau chiar mai multe gene ( fara sa fi fost confirmata o anumita gena sau un grup de gene specifice), desi cei mai buni candidati fiind cromozomii 7q, 2q, 16p, cromozomul x; sunt prezente anomalii la nivelul genei Neuroligin care spune axonilor cum sa creasca. Exista si alti factori, negentici, implicati in aparitia autismului. Interactiunea dintre potentialul gentic si mediul biologic la nivelul pre si perinatal trebuie luate in consideratie. 10-15% dintre cazurile cu autism pot fi asociate cu anumite anomalii cromozomiale si boli genetice (X fragil, scleroza tuberoasa, neurofibromatoza, fenilcetonuria), infectii pre sau perinatale ( rubeola, tusea convulsiva) intoxicatii timpurii, tulburari metabolice. Asadar, cauzele biologice, organice sant responsabile de aparitia autismului si nicidecum parintii. Acestia nu sunt responsabili de aparitia tulburarii, asa cum a afirmat Bettleheim, si nici un mediu familial nefericit, sau stresul mamei in timpul sarcinii, sau o trauma emotionala a mamei sau a copilului sau vreun alt factor psihologic. Teoria mamei refrigerator a lui Bettleheim (1956,1967) precum ca autismul este consecinta lipsei de afectiune a parintilor, in special a mamelor, fata de copilul lor s-a dovedit a fi total eronata si ale carei consecinte , parintii, mai ales cei francezi, le resimt si acum. SEMNE, CARACTERISTICI, TRASATURI ALE AUTISMULUI La nastere, copilul este aparent normal, fara anomalii fizice sau neorologice. Debutul acestei tulburari se instaleaza inaintea varstei de 2-3 ani, dar se poate depista chiar in primul an de viata

In mod normal la 3-4 saptamani se manifesta zambetul ca expresie a comunicarii non-verbale, iar debutul acesta de comunicare ar trebui sa aduca o adevarata explozie de reactii care sa mareasca comunicarea copilului cu cei din jur si mai ales cu mama. Daca debutul autismului este precoce- in primul an de viata, se remarca lipsa miscarilor anticipatorii atunci cand sunt luati in brate, lipsa zambetului ca raspuns la zambetul mamei, apatia si dezinteresul pentru ceea ce-i inconjoara. Studii recente in domeniul psihologiei copilului autist arata ca, la nivel cerebral, autistii nu disting intre fata familiara a mamei si o alta fata feminina, dar fac distinctia intre un obiect familiar si unul nefamiliar, de aceea nu-si orienteaza atentia catre stimuli sociali si nu intra intr-o rutina de comunicare cu ceilalti. Copilul pare ca se retrage intr-o lume a lui, interioara. La copilul mic, in mod normal, gestica mainilor este mai densa dupa 6-7 luni in intentii afective, refuz, aprobare. Intinderea mainilor si a corpului copilului pentru a fi luat in brate, forme variate de mimica pentru stari de discomfort ( cand copilul este ud, murder sau ii este foame), agatarea de mama pentru afi luat in brate, atagerea atentiei pentru a fi bagat in seama si a stabili comunicarea, cererea, supararea,imbufnarea, geamatul, oftatul, tipatul , rasul,-toate acestea sunt afectae la copilul autist care pare ca nu vrea sa intre in contact cu lumea, cu mama.In general la copii spre sfarsitul lunii a10-a atentia este indreptata spre cuvint, acest lucru nerealizandu-se cu copilul autist. Daca semnele autismului apar mai tarziu, dupa o evolutie apparent normala a copilului, acestea pot fi rgasite in dificultatile de limbaj si comunicare, dificultatile sociale, prezenta stereotipiilor. Stereotipiile pot fi gestuale, ca: repetitii ale miscarilor mainilor, degetelor, bratelor, mersul pe varfuri. Uneori autistul prefera activitatile repetitive: deschiderea si inchiderea usii, lovirea sau zgarierea unei jucarii, aprinderea si stingerea luminii, ritualizarea activitatii alimentare, de imbracat sau de joc. De altfel jocul este marcat de acelasi character stereotip, copilul folosind in joc obiecte putin complicate ca:sfoara, nisipul, apa, hartia, butoanele. Jocul colectiv este evitat si ii lipseste caracterul creative si imaginative. In contrast cu incapacitatea de a stabili relatii sociale, copilul autist poate avea abilitati manuale deosebite si poate manipula obiectele cu maiestrie. Are o memorie vizuala buna si preferinte pentru ordonarea obiectelor manifestand o nevoie obsedanta pentru identic, neschimbat. Altfel poate

intra intr- o criza de manie si panica la schimbarea mediului- schimbarea mobilei in casa sau doar a unui obiect de la locul lui clar stabilit,ori schimbarea orarului zilnic. Desi simptomele pot parea clare, diagnosticul copilului va fi pus de catre un specialist. Manifestarea autismului poate diferi in intensitate, de la simptome usoare la forme mai grave care pot afecta intreaga existenta a individului.. Pentru o depistare timpurie trebuie tinut cont de : a) Capacitate redusa de interactionare cu cei din jur: - Copilul autist petrece mult timp singur si nu depune prea mult efort in a-si face prieteni. - Se opune la imbratisarea sau mangaierea altora sau este lipsit de reactie. - Este lipsit de initiative si nu participa la conversatii. - Nu realizeaza contact vizual sau priveste prin adult. - Manifesta fixatii exagerate pe anumite lucruri. - Este fascinat de obiectele care se invart. - E necesara o interventie hotarata din partea adultului pentru a-l determina sa realizeze o activitate noua. b) Dificultate in comunicare: - Limbajul vorbit se dezvolta de obicei greu sau deloc. - Vorbirea este redusa si limbajul sarac. - Nu vorbeste sau vorbeste repetitiv( folosind aceleasi sunete sau cuvinte, acelasi ton sau intonatie) sau invers: - Vorbeste sau intreaba fara oprire, sau doreste sa vorbeasca tot timpul despre acelasi subiect. - Pare surd. - Isi exprima nevoile folosind mana adultului. - Cuvintele sunt adesea folosite necorespunzator. - Repeta cuvinte intr-o maniera fara sens.- ecolalie ( Vrei ceai?, vrei ceai?). Ecolalia poate avea sau nu functie de comunicare si poate fi imediata sau intarziata. Ecolalia pare sa fie uneori pasul spre comunicarea verbala, mai ales ecolalia imediata. Copilul este constient ca se asteapata un raspuns verbal de la el si incearca sa raspunda.Cu mari lacune de exprimare verbala, copilul incearca o forma accesibila de comunicare. Cand copilul nu stie raspunsul la o intrebare, dar daca vrea sa exprime totusi verbal raspunsul apare ecolalia. Pe masura ce

capacitatile de exprimare cresc si copilul isi mareste resursele de comunicare iar raspunsurile ecolalice se diminueza. c) Simturi diminuate sau prea dezvoltate: Unii copii abia daca raspund la impulsurile celor 5 simturi. Altii pot avea simturi foarte dezvoltate. De exemplu, un autist poate auzi un zgomot dupa care sa-si acopere urechile pentru mult timp. Se poate ca un sugar sau un copil bolnav de autism sa evite imbratisarile sau orice fel de atingere. - Copilul cerceteaza obiectele extrem de des prin miros, gust sau pipaire. - Este mereu hiposensibil sau hipersensibil la dureri, arderea sau frig. - Manifesta tremuraturi sau fluturaturi ale bratelor in momentele de emotie intense. O persoana care sufera de autism poate avea reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiva. Unii copii pot arata un interes obsesiv pentru un lucru, o idee sau o activitate. Pot fi preocupati obsesiv doar de anumite parti ale obiectelor.Alti copii fac miscari repetate ale corpului, cum ar fi bataile din palme, balansarea corpului inainte si inapoi si a capului. Unii pot merge pe varfuri. E posibil sa fie agresivi cu ei insisi si cu altii. Copii autisti au nevoie de programe fixe, cu activitati repetate zilnic. Orice modificare in rutina zilnica poate provoca copilului un stres considerabil. AUTISMUL INSOTIT DE HANDICAP MINTAL Cele mai multe persoane cu autism au si handicap mintal (75% dintre persoanele din aceasta categorie) . Desi acest grup este asistat prin intermediul serviciilor destinate persoanelor cu handicap mintal, din cauza specificului sindromului autist acesta are o nevoie dubla de interventie. In categoria persoanelor cu handicap mintal e usor de constat o mare variatie a manifestarilor intelectuale si comportamentale. In autism avem de a face cu o combinatie de tulburari, cu o triada - o tulburare la nivelul interactiunii sociale, comunicarii si imaginatiei. In cazul persoanelor cu handicap mintal aceste laturi se pot dezvolta foarte bine, dar in conformitate cu varsta lor mintala. Totusi, in realitate, nu este atat de usor a se realize un diagnostic diferential intre autism si intarziere mintala.

La copii foarte mici este foarte greu de diagnosticat autismul deoarece dezvoltarea limbajului, care este un criteriu foarte important, este inca in faza de inceput. In diagnosticul diferential trebuie deslusit foarte bine de unde provin manifestarile simptomelor: din fondul deficientei mintale sau din fondul autismului. Trebuie luate in calcul diverse teste de inteligenta si scale de dezvoltare. Daca ne referim numai la copii cu intarzierea mintala severa e necesar ca pe langa subiectul testat sa culegem date si de la adultii din mediul sau (parinti, educatori, invatatori, ingrijitori,etc). In anumite situatii distinctia intre intarziere mintala si intarziere mintala pe fond autist poate sa fie atat de dificila incat nu putem stabili un diagnostic clar. In aceste situatii sunt necesare contacte regulate cu subiectul pentru o anumita perioada de timp. Putem observa daca o anumita stimulare directa, concreta poate conduce la realizarea unui contact ori a unui tip de comunicare. Cu copiii cu intarziere severa se poate realiza o interactiune intr-o maniera specifica, conform posibilitatilor lor. In cazul copiilor cu autism acest lucru este mult mai dificil. Contactul este initiat doar de catre adult si copilul pare, mai ales la inceput, sa nu se bucure de implicare in relationare, La copii la care depistam o intarziere severa, diagnosticul va fi pus mai ales in baza nivelului de interactiune sociala si de comunicare. Normal nu vorbim de imaginatie decat in jurul varstei de 22-24 de luni. Aceasta varsta mintala nu va fi atinsa de copiii care manifesta deficienta mintala extrem de profunda. In vederea dezvoltarii capacitatii de interactiune sociala si comunicare este extrem de importanta implicarea parintilor. Mereu pentru ei este mult mai usor de observat daca interactiunea se dezvolta ciudat(autism), sau daca copilul se dezvolta lent ( intarziere mintala). Nu trebuie uitat insa nici aspectul ca la nivelul dezvoltarii individuale se manifesta extreme de multe variatii ( nu toti copii vorbesc la 2 ani de exemplu). Insa parintii pot observa foarte bine daca manifestarile copilului lor in domeniul relationarii si comunicarii se realizeaza intr-un numar redus. Ei simt daca ceva nu este in regula: intuitia lor este de cele mai multe ori corecta. Specialistul trebuie sa tina cont de tot ce relateaza acestia. Este foarte important ca ambele handicapuri sa fie evaluate. Exactitatea, minutiozitatea este obligatorie fiindca anumite comportamente se pot manifesta fie ca urmare a autismului fie ca urmare a deficientei mintale.

Pe langa acestea este foarte important ca ambele tipuri de handicap, sa fie explicate parintilor deoarece ambele cer o interventie specifica. Daca in cazul deficientei mintale vorbim de o intarziere globala in dezvoltare, in autism vorbim de o deficienta in sensul incapacitatii prelucrarii corecte a stimulilor si de un retard inegal al functiilor intelectuale. Stimulii nu sunt prelucrati in asa maniera incat acestia sa ofere o imagine completa si corecta, necesara in procesul de adaptare si cunoastere a mediului. Diagnosticele de autism si intarziere mintala sunt doar punctele de plecare pentru strategiile de interventie ce se vor stabili. O evaluare permanenta in vederea realizarii unui diagnostic correct trebuie sa puna in lumina fiecare dintre acesti copii unici in aceasta situatie unica. Parintii si persoanele implicate direct trebuiesc informate asupra specificului acestui sindrom si a limitelor pe care acesta il presupune. In cele mai multe cazuri interventia la domiciliu atunci cand copilul este mic este cea mai eficienta. In aceste cazuri impreuna cu parintii poate fi realizata cea mai corecta abordare. Cand va veni varsta integrarii intr-o institutie ( gradinita speciala sau centru de zi) trebuie avut in vedere ca e nevoie de o interventie asupra ambelor tipuri de deficienta. Alegerea depinde mult de anumiti factori: unde locuieste familia, ce poate oferi ca forma de asistenta acea zona, ce agreeaza parintii, etc. Copii, adolescentii ori tinerii cu autism au nevoie de un cadru de invatare astfel strucurat incat ei sa se poata adapta si in acelasi timp sa nu deranjeze alti copii aflati pe alt nivel. Aici este vorba de un grup de copii cu un anume specific autist. Structurarea spatiului si timpului, claritatea si previzibilitatea raman principiile de baza in constructia realizarii programului pentru toate grupurile in care sunt inacadrati copii autisti. Modul in care se realizeaza programul depinde de specificul grupei. La copii foarte mici se va realiza mai intai o abordare integrala, in care sunt evaluate toate laturile dezvoltarii lor. Pe masura ce ei cresc iese mai mult in evidenta nevoia lor de strucurare a timpului si spatiului dar si incompetenta lor sociala. In aceasta situatie iese in evidenta nevoia integrarii intr-un autigrup. Ei beneficiaza in acest cadru de sprijinul si siguranta care le fac viata mult mai suportabila. Ei au nevoie de structura si continuitate. In toate grupurile este esential existenta unei atmosfere stimulative. In caz contrar pot aparea tulburari severe in comportament daca nu se ofera un cadru controlat stimulativ si apare adeseori plictiseala. LIMITA FATA DE ALTE STARI

Cauzele comportamentului autist sunt necunoscute; exista o serie intreaga de diverse stari ce se pot intalni in acelasi timp cu autismul. Nici una din ele insa nu este cauza autismului. Desi se fac cercetari pe diverse cai incanu s-a putu stabili dezchilibrul anatomic sau biochimic ce sta la baza tulburarilor insa se pot desprinde unele trasaturi speciale. LIMITA DINTRE AUTISM SI STAREA NORMALA La copii care prezinta doar simptome slabe , este important ca acestea sa fi deosebite de starea normala. Toti copii au perioade dificile. Predilectia pentru anumite obiecte care se invart si nunumai precum si perioade de incapatanare apar aproape la toti copii normali. Opunerea fata de schimbari, timiditatea si izolarea in anumite cazuri, pusul mainilor la ochi si la urechi, sau aranjarea lucruriulor in (stereotipii autiste), sunt situatii de asemenea foarte obisnuite. Deosebirea majora este data de un astfel de comportament in cazul autistului ce tine ani in sir si aproape nu se mai ocupa de nimic altceva. Daca nu esteajuta prin invatamant special, copilul autist continua sa colectioneze lucruri fara rost, sa faca miscari stereotipe fara rost, sa stea sis a asculte muzica fascinate ore intregi. Copilul normal, chiar cand este intamplator tulburat, are un amplu registru de activitati si un bun contact cu mediul inconjurator. PROBLEME IN CAZ DE SURZENIE SAU AFAZIE Trebuie intotdeauna sa ne intrebam daca nu exista absenta totala sau partiala a auzului, atunci cand un copil prezinta trasaturi autiste. Un copil care este srud din nastere sufera atat de mult de faptul ca este lipsit de auzul celor ce se petrec in lumea sa inconjuratoare incat poate prezenta un comportament cu trasaturi autiste. In cazul afaziei (tulburare specifica a dezvoltarii vorbirii) copii care au aceasta tulburare se manifesta normal in majoritatea manifestarilor comportamentale, insa uniipot prezenta manifestari mai usoare sau mai evidente de comportamnt autist. STARI PROVOCATE DE LEZIUNI ALE CREIERULUI Numeroase stari cu tulburari ale structurii si/sau functiilor creierului pot fi urmate de un comportament autist. Aici putem mentiona leziuni ale creierului, inainte si dupa nastere, boala Folling si starea de dupa meniningita.

Copilul paote avea in aceste situatii in afara de comportamenul lui ciudat si alte simptome cum ar fi epilepsia sau spasticitatea. METODE DE EVALUARE Este foarte important ca diagnosticarea sa fie facuta cat mai devreme cu putinta. Este posibil ca autismul sa fie diagnosticat chiar inaintea varstei de 3 ani. CHAT este un valoros instrument de screening (detectare), aplicarea sa de catre pediatrii sau personalul medical care are in grija copii in prima copilarie, poate duce la depistarea tulburarii de la 18 luni si la satbilirea unui program de interventie timpurie, un pas esential catre integrare. Nu exista un anumit test pe baza varuia sa se poata stabili diagnosticul de autism. Dac parintii obsevra anumite ciudatenii comportamentale la copil ce ii ingrijoreaza acestia trebuie sa apelezem la profesionisti pentru o evaluare a copilului, aceasta fiind de capatai in stabilirea diagnosticului dar si pentru ca reprezinta baza oricarei interventii EVALUAREA CLINICA In stabilirea diagnosticului evaluarea clinica se bazeaza pe inregistrarea detaliata a istoricului tuturor semnelor care ii ingrijoreza pe parinti, a istoricului dezvoltarii copilului, atentie acordand-se tuturor nivelelor si ariilor de dezvoltare si pe un inventar al tuturor bolilor pe care le-a avut copilul. Se acorda atentie tuturor semnelor care pot fi importante in diagnosticul diferential. La inregistrarea istoricului familiei(restranse sau largite), trebuie facuta o evaluare a vulnerabilitatii genetice a familiei, atentia sporita fiind asupra tuturor nivelelor si ariilor de dezvoltare cat si asupra tuturor bolilor pe care le-a avut copilul. Este importante catoti copii suspectati de probleme de dezvoltare psihica sa beneficieze de o evaluare complexa care sa vizeze: -evaluarea capacitatii auditive si vizuale; - evaluarea neurologica (EEG cand se suspecteaza posibile crize epileptice; imagini obtinute prin rezonanta magnetica) ; -examinarea copilului pentru agasi eventuale sindromuri genetice sau alte probleme de dezvoltare ce suntasociate uneori cu autismul. Multor copii cu autism sau suspectati de autism este util sa li se faca si un test genetic pentru sindromul fragil X, o conditie genetic ape care o au unii dintre copii cu autism. Observarea persoanei suspectate de autism in diferite medii, atat in situatii structurate, cat si in situatii nestructurate, pe care clinicianul o face

direct sau apeland la filmari video facute acasa sau la centru de zi, la scoala este cea de-a a doua cale prin care se face evaluarea. Pentru copii pana in trei ani evaluarea vizeaza : - capacitatile cognitive: (verbale si non verbale), abilitatile de functionare in viata de zi cu zi); - comunicarea: abilitatea copilului de a folosi strategii de comunicare nonverbala ( a arata cu degetul spre un obiect pentr a-l obtine sau doar pentr a-l indica); comportamente de comunicare atipice (privire, gesturi); capacitatea copilului de a folosi functional limbajul , intarzierea aparitiei limbjului sau pierderea limbajului; - interactiunea sociala: initierea ineractiunilor sociale( a das au arata obiecte celorlalti cu scopul impartasirii interesului pentru acestea), imitarea sociala ( capacitatea de a imita actiunile, gesturile altora), reciprocitatea la nivelul varstei (abilitatea de a-si astepta randul in timpul unui joc), tiparul de atasament in prezenta parintilor( indiferenta, evitarea parinteluyi sau excesiva agatare de acesta), tendinta copilului de izolare sociala sau preferinta de a fi singur, folosirea oamenilor pe post de unelte pentru a ajunge la ceva sau a obtine ceva( a lua un adult de mana pentru a junge la o jucarie), interactiunea sociala cu adultii si cu cei de-o seama cu care sunt familiari precum si cu cei cu care nu sant familiari. - Comportamentul si raspunsul la mediu: tipare comportamentale si probleme comportamentale, reactii neobisnuite la anumite experiente senzoriale ( procesarea senzoriala), abilitati motorii/fizice, abilitati de joc, comportamente/abilitati adaptative,abilitati de autoservire. INSTRUMENTE DE EVALUARE Tulburarile din spectrul autismului trebuie diagnosticate de catre echipe multidisciplinare de profesionisti ( pediatru, psiholog clinician, psihiatru, logoped, profesor de educatie speciala, asistent social), care sa utilizeze instrumente validate de diagnosticare: chestionare, inetrviuri, scale de observatie, de ex: Interviul pentru diagnosticarea autismului ( Autism Diagnostic Interview/ADI), Scala de diagnosticare si observare a autismului (Autism Diagnostic Observation Scales/ADOS), Scala de evaluare a autismului infanti ( Childhood Autism Rating Scale/CARS), Interviul pentru diagnosticarea tulburarilor sociale si de comunicare ( Diagnostic Interview for Social and Communicative Disorders/ DISCO); Scala Vinelend a comportamentului adaptativ (Vinelend Adaptative Behavioural

Scale/VABS); Evaluarea comportamentala rezumata (Behavioural Summarized Evaluation/BSE). Profilul clinic si de dezvoltare al copilului ar trebui completat cu teste psihologice si de limbaj folosind instrumente adecvate, validate, de exemplu , profilul psiho-educational( Psycho-Educational Profile/ PEP),teste standardizate si neuropsihologice cum ar fi testul Leiter, WISC, Reynell, Testul jocului simbolic Lowe&Costello, testul vocabularului in imagini Peabody. Evaluarea, facuta de o echipa multidisciplinara de profesionisti cu experienta, care respecta criteriile acceptate pe plan international si foloseste teste validate, reprezinta baza interventiei individualizate. Si intrucat este demonstrata importanta interventiei timpurii in obtinerea unor rezultate bune, stabilirea cat mai timpurie a diagnosticului este extreme de importanta. METODE DE INTERVENTIE Sansele pentru obtinerea unor rezultate de succes in evolutia copiilor cu autism sporesc considerabil daca interventia se produce la varste cat mai mici. S-a demonstrat ca interventia timpurie poate accelera dezvoltarea generala a copilului, reduce comportamentele problema, iar rezultatele functionale de lunga durata sunt mai bune. Datorita diversitatii copiilor cu autism (diferite grade de severitate a autismului, diverse nivele ale abilitatilor intelectuale, prezenta sau nu a diferitelor dificultati suplimentare, ex. probleme senzoriale, epilepsia, etc) este improbabil ca ei sa raspunda in acelasi fel si sa progreseze in aceeasi masura la un singur tip de interventie. Astfel, este probabil sa fie nevoie de mai multe tipuri de interventii pentru a raspunde tuturor nevoilor pe care le poate avea un copil/ adult. Au aparut diverse tratamente care tintesc ameliorarea/rezolvarea dificultatilor sociale, de limbaj si comunicare, senzoriale si comportamentale. Printre acestea cele mai cunoscute sunt: - Analiza comportamentala aplicata- Applied Behavioral Analysis(ABA); - TEACCH - Treatment and Education of Autistic and Comunication Handicapped Children; - PECS- Picture Exchange Comunication Sistem (interventia bazata pe pictograme in lucrul cu copilul autist); - Programul Hanen The Hanen program; - Povestiri sociale;

Terapia de integrare senzoriala - Sensory integration therapy

In Romania exista centrul de zi pentru copilul cu autism si sindromul L Down in cadrul Asociatiei Betania din judetul Bacau - Centrul de zi Delfinul. In cadrul acestui centru se aplica metoda de interventie TEACCH cat si programul de integrare senzoriala existand in acest sens o asa numita Camera senzoriala unde interventia pe copil se realizeaza prin stimularea senzoriala ( lumini, culoare , auz, tactil) . In acest centru grupe de copii cu autism se afla integrate alaturi de grupe de copii cu alte tipuri de handicap(L.Down). TRATAMENTE ALTERNATIVE Acestea propun folosirea de medicamente, vitamine, diete speciale pentru vindecarea/ atenuarea problemelor, diferentelor neurologice sau psihologice in functionarea creierului persoanelor cu autism: - Terapia cu multivitamine( vitamina B6 si magneziu, VitaminaC, Vitamia A) - Dimethyglycina(DMG) - Dieta fara gluten si caseina - Dieta fara fermenti - Serotonina - Homeopatia. TRATAMENTE COMPLEMENTARE
-

Terapia prin muzica si arta; Terapia de integrare auditiva; Terapia cu animale; Terapia ocupationala; Terapia de limbaj si de comunicare.

Interventiile educational-comportamentale sunt cele care si-au demonstrate eficacitatea in tratarea copiilor si adultilor cu autism.

Programele educationale contin ca elemente de baza:

-

principiile invatarii structurate: structurarea clara a mediului pentru a ajuta copilul sa dea sens lumii confuze si pentru

minimalizarea stresului; structurarea predarii-invatarii (folosirea suportului vizual, instructiuni sistematice, clare si usor de inteles date copilului, repetitie, predictibilitate si formarea de rutine), invatare 1:1, individualizare (planuri educational individualizate); strategii comportamentale cand este cazul ( ex. Pentru managementul problemelor comportamentale); terapie de limbaj si comunicare; terapie ocupationala si fizica si/sau de integrare senzoriala, adica unul sau mai multe simturi sunt supra sau subreactive la stimului.

Astfel de probleme senzoriale pot fi principala cauza a unor comportamente prezente la copiii cu autism, cum ar fi leganatul, mersul pe varfurile degetelor de la picioare, invartitul in jurul axului sau fluturatul din maini. O buna comunicare intre parinti si profesori si o buna coordonare intre programul educational aplicat in centre sau in scolile speciale si cel de acasa sunt esentiale pentru progresul copilului. O conditie esentiala pentru ca problemele educationale sa fie eficiente si sa duca la o cat mai mare independenta de functionare a persoanei cu autism este aceea ca profesionistii sa cunoasca si sa inteleaga bine problematica autismului si apersoanei cu autism cu care lucreaza, iar aceste programe sa fie adaptate la nevoile individuale ale persoanei, sa fie flexibile si reevaluate regulat pentru a fi imbunatatite. Conditia pentru buna cunoastere de catre profesionisti a persoanelor cu autism este sa existe formare initiala, dar si posibilitati de dezvoltare profesionala continua in problematica autismului. Suportul familial este o alta componenta esentiala in tratamentul persoanelor cu autism si cuprinde cateva elemente de baza: - suport psiho-educational: oferirea de informatii de baza despre autism si despre metode de interventie; - training pentru parinti: pentru mai buna intelegere a comportamentului copilului, in strategii de modificare comportamentala, pentru formare de abilitati de comunicare alternative, pentru managementul tulburarilor alimentare si de somn ale copilului, pentru dezvoltarea abilitatilor de lucru si joc la copii lor, etc. - consiliere pentru a-i ajuta pe parinti sa faca fata impactului emotional pe care il are existenta unui copil sau adult cu autism in familie.

MEDICATIA Nu exista mediucamente care sa vindece autismul. Totusi unele medicamente pot avea un rol pozitiv in probleme asociate ca epilepsia sau pot fi benefice in controlarea unor simptome cum sunt auto si hetereo-agresiunea, izolarea, obsesiile, stereotipiile, hiperactivitatea, slaba concentrare a atentiei, anxietatea, depresia, s.a, diminuarea carora sporeste eficenta interventiilor educational-comportamentale sau a altor interventii. Nicidecum medicamentele nu trebuie sa inlocuiasca aceste interventii, ci sa fie parte a unui plan de inteventie si sa vizeze anumite simptome/probleme. Ca la orice medicament, este important ca parintii sa cunoasca ce efecte adverse au cele prescrise copilului lor si sa monitorizeze aceste efecte cu mare atentie. Uneori pot fi prescrise prea multe medicamente ori in doze prea mari sau folosite gresit in ideea de a controla comportamentul persoanei cu autism sau pentru a trata de exmplu anxietatea, adesea cu serioase efecte secundare pe termen scurt sau lung ( ex, crestere sau scadere in greutate, probleme la nivelul sinusurilor, tulburari de somn, greata, tremor). Asadar, este necesara o atentie sporita la utilizarea medicamentelor iar, pe de alta parte, ar trebui folosite metode alternative de reducere a anxietatii si de control al comportamentului. 10 principii de Farmautism de Jacquin Fuentes (1998)
1. Nu, nu exista nici un medicament care sa trateze autismul. Au fost

testate multe medicamente, dar nici unul nu a rezolvat principalele probleme a ceea ce se cheama autism. 2. Da, anumite medicamente pot trata eficient anumite tulburari psihiatrice sau probleme comportamentale pe care le pot avea persoanele cu autism. 3. Nu, in cazul persoanelor cu autism, medicamentele nu ar trebui folosite daca nu putem obtine progresul necesar prin alte metode. In acest moment nu exista tratament pentru autism si este foarte posibil ca medicamentele sa complice si mai mult situatia. 4. Da, medicamentele pot fi suplimente la un tratament multimodal si pot spori eficenta altor interventii.

5. Nu, medicamentele nu pot substitui alte tratamente sociale sau educationele si nu pot compensa lipsurile de structura, cum ar fi lipsa personalului calificat. 6. Da, trebuie avut in minte faptul ca prescrierea medicamentelor este o incercare ce nu ofera nici o certitudine in privinta rezultatului.In principiu un medicament nu trebuie dat o viata intreaga; 7. Nu, medicamente psihotrope nu ar trebui sa fie date daca nu exista siguranta faptului ca problemele comportamentale nu au origine fizica, in mod special cand este vorba de copii sau persoane neverbale ( starea de agitatie poate fi cauzata de o durere de masea, de cap sau o otita, etc.); 8. Da, indicatiile date de personalul medical trebuie respectate: dozajul nu trebuie crescut sau redus fara permisiune; tratamentul nu terbuie lungit sau scurtat intr-un mod necontrolat; 9. Nu, nu exista medicamente psihotrope fara efecte secundare. Aproape toate medicamentele au si efecte negative. In general vorbind trebuie cantarite cu grija efectele positive si cele negative. 10. Da, pentru a le maximiza potentialul, familiile si specialistii implicati in administrarea medicamentelor unei persoane cu autism, trebuie sa fie avertizati asupra limitelor, riscurilor posibile si efectelor benefice ori negative ale medicamentelor. POATE FI AUTISMUL VINDECTAT? Prognosticul depinde de severitatea simptomatologiei initiale si de alti factori cum ar fi aptitudinile lingvistice (de ex. prezenta limbajului expresiv) si nivelul intelectual general. Astfel, prognosticul cel mai favorabil il au cei cu retard mental usor sau cei cu un nivel intelectual aproape normal si care achizitioneaza abilitati de limbaj, chiar limitate, inainte de 5 ani si care beneficiaza totodata de o interventie educationala precoce si intensiva. Prognosticul este mult mai bun daca copilul a fost plasat intr-un program intens si foarte structurat inca de la varsta de 2-3 ani. Cu o interventie adecvata si timpurie, multe comportamente tipice autismului pot fi ameliorate pana la punctual in care unii copii sau adulti pot parea, pentru persoane neavizate, ca nu mai au autism. In unele cazuri persoanele care sunt mai constiente de problemele lor sociale, sunt dispuse la depresie. Autismul nu protejeaza o persoana de aparitia altor boli psihice. Chiar daca la aceasta data autismul este considerat o conditie pe intreaga viata, nu poate fi vindecat, nu inseamna ca nu se poate face nimic

pentru persoanele cu autism, ca acestea sunt irecuperabile, condamnate fiind la viata izolata si terna. Diagnosticarea si interventia timpurie, urmate de tratament specific si individualizat pot face ca persoanele cu autism sa progreseze, sa atinga maximul potentialului lor si sa traiasca o viata demna si multumitoare. O mica parte dintre cei inalt functionali pot chiar sa ajunga sa invete sa functioneze intr-un mod care sa nu se distinga de norma, chiar daca ei trebuie sa depuna eforturi considerabil mai mari decat noi, cei normali pentru a duce o existenta normala.

BIBLIOGRAFIE: *** Manual de diagnostic i statistic a tulburrilor mentale (DSM-IV), Asociaia Psihologilor Liberi din Romnia, Bucureti, 2000; *** Clasificarea tulburrilor mentale i de comportament (ICD-10), Ed.All, Bucureti, 1998; *** Psihiatria copilului i adolescentului; *** Autism- cartea pentru parinti- Daniela Cucuruz; *** Elemente de interventie in autism Tudor Mitasov, Inge Jose Smelik2005; *** Defectele copilului- Ed. Didactica si Pedagogica, Buc., 1968; *** Psihanaliza si copilul, Editura Humanitas, Buc., 1993; *** Comunicarea eficienta cu copii Editura Curtea Veche, Buc. 2002; *** Copilul dificil- Editura Didactica si pedagogica, Buc. , 1968; *** Psihologia scolarului greu educabil- Editura Iri, Buc. 1995