DOUGLAS LLOYD CAMASA LUI CRISTOS Traducere de Jul.

Giurgea Editura MOLDOVA Dedicata ca dovada de apreciere lui Hazel McCann, care s-a ntrebat ce s-a ales de CAMASA LUI CRISTOS. CAPITOLUL I Din pricina ca n-avea dect cincisprezece ani si era preocupata de gndul de a crest e, intermitentele ei de gndire mai adnca erau scurte ss nu prea dese; totusi n dimineata aceasta se simtea coplesita de raspunderi. Aseara maica-sa, care numai rareori vorbea cu ea despre probleme mai complicate, dect cel mult avantajul de a fi cu minile curate si sufletul linistit, i vorbise ntre patru ochi despre urmari le probabile ale ndraznetelor declaratii facute ieri de tatal ei n Senat; si Lucia. Simtindu-se magulita de ncre derea ei, i raspunsese cu toata convingerea ca fara ndoiala printul Gaius nu va avea posibilitatea sa reactioneze . Dar, dupa ce plecase la culcare, Lucia ncepuse sa se alarmeze, Fara ndoiala Gaius va putea trece cu vederea iesirile violente aie tatalui ei mpotriva extravagantelor si abuzurilor comise de guvernul sau, n cazul cnd n-ar fi avut si nainte de asta pricina sa fie nemultumit de familia Gallio. Totusi mai exista o pricina de nemultumire, pe care n-o cunostea nimeni afara de ea nsasi... si de Diana. De aici nainte toti vor trebui sa fie cu toata bagarea de seama, caci altfel voi avea motive sa se astepte la grave nemultumiri . n dimineata aceasta pasarelele se trezira foarte devreme. nca nu se obisnuise cu z burdalnicia si ciripitul lor, caci se ntorsesera mai devreme dect aveau obiceiul. Primavara sosise si se statorn icise nainte de sfrsitul lunii februarie. Cnd se trezi, constata imediat ca nelinistea cu care se culcase seara trecuta este nca prezenta si nu s-a risipit din sufletul ei, unde scurma staruitoare, exact ca o durere de di nti. Se mbraca fara sa faca zgomot, ca sa nu trezeasca pe Tertia, care dormea n alcovul de alaturi - dupa ce se va trezi se va speria, vaznd ca patul stapnei sale este desert - apoi si ncheie sandale le si apuca n lungul admirabilului mozaic colorat care ducea din camera ei de dormit ntr-un salon, de aici n lungul coridorului spre scara impunatoare care cobora n atrium si de aici iesi n peristil, unde se opri si -si facu mna punte deasupra ochilor ca sa se apere de lumina puternica a soarelui. De un an ncoace sau poate chiar de mai demult, Lucia era constienta ca este mai na lta si ca s-a dezvoltat neobisnuit de repede, dar aci n peristilul pavat cu faianta se simtea ntotdeauna l ipsita de importanta si foarte mica. Tot ce se gasea mprejurul ei n acest peristil o determina sa se simta mica: coloanele nalte de marmura pe care se sprijinea tavanul, impunatoarele statui, ncremenite n tacerea demnitati i lor, n largul pajistei bine ngrijite, si suvitele argintii ale havuzului care repezea n sus apa proaspata. Ori ct ar mbatrni, n mijlocul acestui spatiu ea se va simti ntotdeauna ca un copil. Cum era sa se simta mai matura, cnd trecu n lungul placilor colorate, prin fata lu i Servius, al carui obraz era tot att de batucit si vargat de creturi adnci ca si pe vremes cnd ea abia se putea tine pe picioare, i facu un

semn cu mna si zmbi, drept raspuns la salutul grav al batrnului slujitor care-si ap ropie lancea de fruntea brazdata, si trecu nainte spre pergola acoperita cu vrejuri de vita, din celalalt capat al terenului patru-unghiular. Aici si ncrucisa bratele pe balustrada de marmura care domina gradinile n forma de terase, boschetele, dulbina pavata cu placi de mozaic si de unde se deschidea o impresionanta vedere asupra orasului si a fluviului, apoi se ntreba daca va fi necesar sa vorbeasca si cu Marcellus. Fireste, fratele ei se va revolta si, daca va ncerca sa intervina, cu siguranta gestul lui va agrava si mai mult situatia; dar cineva din familie trebuia sa fie informat despre relatiile de acum dintre ei si Gaius, nainte de a se expune si al tor primejdii. Probabil, si zicea Lucia, cu fratele ei nu va avea ocazia sa vorbeasca ntre patru ochi dect foarte trz iu n timpul zilei, deoarece n ajun Marcellus plecase de acasa si cu siguranta lipsise toata noaptea, fiind la banchetul tribunilor militari, asa ca nu se va trezi nainte de amiaza. Dar va trebui sa hotarasca imediat ce va face . n clipa aceasta si zise ca ar fi fost mult mai bine ca n timpul verii sa fi marturisit lui Marcellus ce s-a ntmplat. Sunetul stins al unor sandale o facu sa se ntoarca n loc. Decimus, seful slujitori lor casei, se apropia mpreuna cu cele doua gemene dm Macedonia, care pe palmele minilor ridicate n sus aduceau t avile de argint. Stapna doreste, ntreba Decimus si se nclina adnc, sa i se serveasca prnzul aici? De ce nu? raspunse Lucia distrata. Decimus spuse ceva celor doua fete, care se grabira sa ntinda masa, n timpul ct Luc ia le urmarea miscarile gratioase, cu zmbetul pe buze si cu aceeasi curiozitate ca si cnd ar fi urmarit zb enguiala a doi fluturasi. Amndoua erau dragute si ceva mai n vrsta dect ea, desi nu erau att de nalte; erau spr ntene si ndemnatice Si se asemanau una cu alta ca doua boabe ntr-o pastaie. Lucia le vedea pentru pri ma data n exercitiul slujbei, caci fusesera cumparate abia saptamna trecuta. Probabil Decimus, care se ocupa cu instruirea lor, si zisese ca acum sunt capabile sa se prezinte n fata stapnilor. Va fi interesant sa le urmarea sca cum si fac datoria, deoarece tatal ei i spusese ca au fost crescute ntr-o casa de oameni prosperi si p robabil astazi se ntmpla pentru prima data sa serveasca ia masa. Fara a ndrazni sa ridice privirea spre tna ra fata pe care o simteau ca le urmareste, continuara sa se miste repede si fara sa faca cel mai mic zgomot. Amnd oua sunt extrem de palide, si zise Lucia, probabil din cauza ca au stat vreme ndelungata captive n cala galere i de sclavi care le-a adus. Una dintre slabiciuni, si principala lui extravaganta, era sa cumpere sclavi de valoare. Familia Gallio n-avea prea multi n serviciul ei, deoarece senatorul era convins ca este vulgar si prime jdios sa te mpresori de plcuri de sclavi care nu au altceva de lucru dect sa mannce, sa umble ncruntati si sa unel teasca, si alegea sclavii cu aceeasi grija ca si atunci cnd cumpara cte o statuie Inimoasa sau alte obiecte de arta. Pe el nu-l interesau licitatiile publice. Dar cnd se ntorcea cte o legiune dintr-o expeditie militara fa cuta n regiuni civilizate, ofiterii care conduceau armata aveau obiceiul sa informeze pe unii dintre priete nii lor bogati ca au ctiva sclavi cu educatie; batrnul Gallio cobora n port n ajunul licitatiei, i examina, i ntreba de

pre trecutul lor, i alegea si, daca se ntmpla sa gaseasca vreunul pe care ar fi fost dispus sa-l ia n casa sa, oferea un pret. Nu spunea niciodata membrilor familiei sale ce pret a platit pe un sclav, dar se stia desp re el ca n astfel de cazuri n-are obiceiul sa ile parcimonios. Majoritatea prietenilor lor aveau nentrerupte nemultumiri din pricina sclavilor c are-i slujeau; tocmai de aceea erau obligati mereu sa-i schimbe, sa-i vnda si sa cumpere altii. Tatal ei nsa numa i rareori se ntmpla ca sa se debaraseze de vreunul, dar si atunci numai din cauza ca un sclav a maltratat pe altul, datorita nensemnatei autoritati ce o avea asupra lui. n felul acesta pierdusera acum un an o admirabil a bucatareasa. Minna se purta grosolan si crud fata de ajutoarele de la bucatarie; le coplesea de invective si le batea. I se atrasese atentia n cteva rnduri asupra urmarilor. Apoi s-a ntmplat ca ntr-una din zile a palmuit pe Tert ia. O clipa Lucia se gndi la bucatareasa aceasta si se ntreba unde o fi acum. n orice caz Minna stia cum trebuie pregatite turtele cu miere. Trebuia sa admiti ca tatal ei este un bun judecator al firii omenesti. Evident, sclavii nu puteau sa fie n ntregime oameni; dar unii dintre ei nu se deosebeau prea mult de oameni. Cum este Demetri us de pilda, care tocmai acum trecea printre coloanele peristilului, cu pasul sprinten si masurat. Tatal ei l cumparase pe Demetrius acum sase ani si-l daruise lui Marcellus cu ocazia celei de a saptesprezecea aniversa ri. Ce zi memorabila fusese aceasta, cnd toti prietenii lor se adunasera n Forum, ca sa-l vada pe Marcellus -c are se barbierise pentru prima data n viata sa - cum iese din rnduri ca sa-si primeasca toga alba! Cornelius Capi to si tatal ei tinusera cuvntari, apoi i pusesera toga, pe umeri. Se simtise att de mndra si era att de feric ita, nct inima i batea n piept ca un ciocan si.o ustura n gt, desi ea nu avea mai mult de noua ani si nu pr ea ntelegea aceasta ceremonie, doar cel mult ca de aici nainte Marcellus va trebui sa se poarte ca un barbat, dar uneori, cnd se ntmpla ca Demetrius sa nu fie prin apropiere, uita si el cum trebuie sa se poarte. Lucia si tuguie buzele frumoase si pline, apoi zmbi gndindu-se la relatiile dintre ei; Demetrius, desi cu doi ani mai vrsta dect Marcellus, era extrem de respectuos si niciodata nu-si uita sit uatia lui de sclav; Marcellus era ncruntat si demn, dar uneori uita de rolul lui de stapn si devenea absurd, ncer cnd sa se poarte fata de el ca fata de un prieten intim. n astfel de momente Luciei i facea placere sa-i urmar easca cu toata atentia, caci situatia era plina de haz. Fireste, cam aceleasi erau si relatiile dintre ea si Tertia; dar asta i se parea cu totul altceva. Demetrius venise din Corint, unde tatal sau - un armator bogat -facuse prea pe f ata politica opozitionista. Dezastrul familiei lui Demetrius venise pe neasteptate si fusese complet. Pe tat al sau l-au executat, pe cei doi frati ai sai mai n vrsta i-au daruit noului legat din Ahaia, maica-sa si ridicase v iata, iar pe Demetrius, care era nalt, cu nfatisare frumoasa si atletica, l adusesera la Roma, ncarcat de lanturi, de oarece tnarul acesta era nu numai un sclav pretios, dar si primejdios.

Lucia si mai aducea aminte de ziua aceea cu o saptamna nainte de aniversarea lui Ma rcellus, cnd tatal ei i spusese maica-si ca acum un ceas a cumparat un sclav corintian. Ea ramasese prof und impresionata, dar n acelasi timp si speriata. Un timp va trebui sa fie tratat cu toata bunavointa, spunea batrnul Gallio, n drum ul pna la Roma s-au purtat fata de el fara nici o crutare. Paznicul sau mi-a spus ca va fi mai bine sa dorm cu un pumnal sub perna, pna cnd corintianul acesta se va mai linisti. Se spune ca ar fi batut grav pe unul dintre paznicii sai, si evident acestia s-au purtat fata de el fara nici un fel de mila, desi primisera ordine s a-l aduca la Roma teafar si sanatos. Am constatat ca sunt foarte multumiti ca pot scapa de el. Nu-ti dai seama c-ar putea sa fie primejdios? ntrebase sotia lui speriata. Gndeste -te la primejdiile la care este expus fiul nostru. Aceasta este o chestiune care l intereseaza numai pe Marcellus, raspunsese tatal ei. Va fi datoria lui sa-i cstige ncrederea si credinta acestui tnar. Si cred ca va reusi. Demetrius n-are nev oie de altceva, dect sa fie tratat asa cum se cuvine. Nu se asteapta sa fie alintat. Este sclav si-si da sea ma de situatia n care se gaseste, desi i se pare nesuferita, dar se va supune unei discipline omenoase. Tatal ei continuase sa le spuna ca, dupa ce a platit banii ce i s-au cerut ca pr et si a semnat documentele, s-a dus el nsusi ca sa-l scoata pe Demetrius din celula, iar dupa ce au ajuns pe chei i-a scos catusele lanturilor de pe mini cu cea mai mare grija, deoarece acestea i intrasera n carne si ncepusera sa snge reze. Am apucat apoi naintea lui, continuase batrnul, fara sa ma mai ntorc sa vad daca ma urmeaza. Plecasem cu cariga si Aulus ma astepta la ctiva metri mai departe de poarta Appia. Hotarsem sa-l iau cu mine, dar dupa ce ne-am apropiat de cariga mi-am zis ca va fi mai bine sa-i explic cum va putea ajunge pna la vila noastra, venind pe jos. Singur! exclamase sotia sa. Nu esti de parere ca procedeul tau a fost imprudent? Da, raspunse tatal ei, dar n nici un caz att de imprudent ca atunci cnd i-as fi adu s cu mine nlantuit, n calitate de captiv. Era liber sa fuga si mi-am zis ca nu strica sa-i dau posibil itatea sa aleaga daca prefera sa traiasca n casa noastra sau sa hotarasca el nsusi de soarta care-l va astepta de a ici nainte. Am constatat imediat ca gestul meu -a lacul sa se mai nsenineze putin la obraz. M-a ntrebat n gr eceste si ntr-un fel foarte ngrijit, ceea ce dovedeste ca este un tnar cu educatie: Si dupa ce voi ajunge la vi la dumneavoastra domnule, ce voi avea de facut?" I-am spus sa-l ntrebe de Marcipor, care-i va spune ce va a vea de facut. A dat din cap si a nceput sa nvrteasca ncet lanturile ruginite cu catusele pe care i le desprinsesem de pe mini. Arunca-le!", iam spus eu, si urcndu-ma n cariga m-am ntors acasa. Nu cred ca vei mai avea ocazia sa-l revezi, declara sotia sa, dar n aceeasi clipa , ca raspuns la cuvintele ei, Marcipor aparu n cadrul usii. Stapne, a sosit un tnar corintian, zise Marcipor, care era si el din Corint. Spune ca face parte dintre sclavii casei noastre. Afirmatia este ntemeiata, raspunse batrnul Gallio, multumit de stirea pe care i-o

adusese. L-am cumparat azi dimineata. Va fi n serviciul fiului meu, dar deocamdata Marcellus nu trebuie sa afle despre darul acesta pe care i l-am facut. Hraneste-l bine, trimite-l sa faca baie si da-i haine curate. A stat nchis vreme ndelungata. Grecul a si facut baie, stapne, raspunse Marcipor. Foarte bine, ncuviinta stapnul. Asta nseamna c-ai fost prevazator. Eu, stapne, nu am nici un amestec n afacerea asta. Coborsem n gradina de la celalalt capat si tocmai eram ocupat cu supravegherea noului boschet de trandafiri, cnd a aparut grecul acesta. Dupa ce mi-a spus cum l cheama si ca apartine casei noastre, a dat cu ochii de piscina... Nu cumva vrei sa spui c-a ndraznit sa ntrebuinteze piscina noastra drept baie? ntre ba sotia patricianului. mi pare foarte rau, dar totul s-a ntmplat att de repede, nct nu l-am mai putut mpi . Grecul s-a repezit ntr-un suflet si din fuga si-a scos hainele de pe el si a sarit n apa. mi p are rau ca s-a ntmplat asa. Apa va fi scursa imediat si vom curata piscina cu cea mai mare grija. Foarte bine, Marcipor, ncuviinta batrnul. Dar sa nu-l certi, ci l vei preveni sa nu mai repete acest gest. Apoi, dupa ce Marcipor s-a departat, a nceput sa rda. Ar fi trebuit sa stie ca n-are voie sa procedeze n felul acesta, declarase maicasa. Fara ndoiala stia, raspunse batrnul Gallio, dar n-am nici un motiv sa-l condamn. S e vede ca era grozav de murdar si, vaznd atta apa ntr-un loc, n-a mai stiut ce face vreme de cteva clipe; n orice caz este cert, si zise Lucia, ca Marcipor nu s-a purtat sever fata de Deme trius, deoarece ncepnd chiar din ziua aceea l-a tratat ca si cnd ar fi fost propriul sau fiu. De fapt intimita tea dintre ei era att de strnsa, nct sclavii pe care-i cumparasera mai trziu ntrebau de multe ori daca nu cumva Marci por si Demetrius sunt nruditi. n clipa aceasta, Demetrius iesi din nou din casa si se apropie n lungul aleii pava te, venind spre pergola. Lucia se ntreba care o fi motivul ca se apropie. Imediat dupa aceea se opri n fata ei si astepta sa-i faca semn daca poate vorbi. Da, Demetrius, despre ce este vorba? Tribunul, ncepu el cu demnitate, trimite surorii sale cele mai bune urari de sana tate si fericire si o roaga sa accepte sa prnzeasca mpreuna. Lucia se mbujora la obraz, dar se reculese imediat si-i raspunse: Spune stapnului dumitale ca sora-sa va fi ncntata si mai spune-i - adauga ea pe un ton mai putin ceremonios - ca prnzul se va servi aici, n pergola. v Dupa ce Demetrius se nclina adnc n fata ei si, se ntoarse sa plece, Lucia trecu pe ln ga el si pasi nainte pe aleea pavata. Sclavul o urma de la cuviincioasa distanta. Dupa ce ajunsera destu l de departe, ca sa nu-i poata auzi nimeni, se ntoarse spre el si se opri. Cum se face ca s-a trezit att de devreme? ntreba ea pe un ton. care nu era nici pe rpendicular, nici oblic, ci de-a dreptul orizontal. N-a fost la banchet? Tribunul a participat la acest banchet, raspunse Demetrius. Probabil tocmai din pricina asta este att de nerabdator sa va vorbeasca. Te rog, Demetrius, nu cumva sa-mi spui c-a intrat din nou n vreo ncurcatura, zise fata si ncerca sa-l

priveasca n lumina ochilor, dar sclavul coborse pleoapele. Daca va fi cazul, raspunse el cu prudenta, presupun ca tribunul va prefera sa va vorbeasca fara ca sclavul sau sa fie de fata. Pot sa ma retrag acum? Fara ndoiala dumneata ai fost acolo, continua Lucia. Si cnd Demetrius dete din cap n semn afirmativ l ntreba: Printul Gaius a fost de fata? Demetrius se nclina din nou si fata continua cu glasul putin tremurat: Ai... a fost... ai avut prilej sa constati daca era bine dispus? Foarte bine dispus, ncuviinta Demetrius, pna n momentul cnd a adormit la masa. Era beat? ntreba Lucia si strmba usor din nas. Se poate, raspunse Demetrius ngndurat, dar eu nu am caderea sa va dau aceasta info rmatie. Printul s-a purtat amabil fata de fratele meu? starui Lucia. Cu nimic mai amabil dect de obicei, raspunse Demetrius si, schimbndu-si greutatea de pe un picior pe altul, ntoarse capul si se uita spre usa. Lucia ofta nemultumita, clatinnd din cap si-si tuguie buzele. Demetrius, dumneata ai obiceiul sa devii uneori foarte ursuz. Stiu, admise el cu parere de rau. mi dati Voie sa ma retrag? Stapnul ar putea... Sigur ca da, riposta Lucia. Dar grabeste-te! Se ntoarse n loc si cu pasi marunti s e ndrepta din nou spre pergola. Fara ndoiala aseara s-a ntmplat ceva, caci altfel Demetrius n-ar avea acea sta atitudine enigmatica. n mod instinctiv Decimus ntelese ca tnara sa stapna este nemultumita, asa ca se feri din calea ei. Gemenele, care terminasera cu asezarea mesei, se oprisera una lnga alta si asteptau ordine. Lucia se apropie de ele. Cum va cheama? ntreba ea, cu glasul usor marcat de nemultumirea de adineaori. Pe mine ma cheama Elena, raspunse una dintre ele cu sfiala. Pe sora-mea o cheama Nesta. Ea nu poate sa vorbeasca? Va rog, stapna... este nspaimntata. Pleoapele cu gene lungi ale ochilor lor tremurara usor cnd o vazura ca se apropie , si se uitara la ea speriate, dar fara sa se miste, si petrecu cte o mna sub barbia fiecareia si ridicndu-le n sus, le zmbi usor si le spuse: Sa nu va fie frica. Eu n-am intentia sa va musc, zise ea, si, ca si cnd ar fi mngia t o papusa, ncepu sa se joace cu suvitele de par scapate de sub scufita Elenei. Dupa aceea se ntoarse spr e Nesta si-i desfacu brul apoi i-l nnoda cu cea mai mare grija. Amndoua fetele erau cu ochii plini de lacrimi. Ne sta si sterse ochii cu dosul minii. Ei, haide-haide, nu ncepe sa plngi, n casa aceasta nu va va supara nimeni, n aceeasi clipa abandona tonul de alintare ntrebuintat fata de ele si declara cu mndrie: Apartineti senatorului M arcus Lucan Gallio. A platit un pret mare pentru voi... din pricina ca sunteti fete de valoare si, pentru ca sunteti de valoare, nimeni nu va va maltrata... Decimus, striga ea, ntorcnd capul peste umar, poarta de grija ca acest or fete dragute sa li se dea cte o tunica noua; sa fie albe si cu galoane de corale. Apoi una dupa alta le apu ca de mini si le examina cu atentie: sunt curate, declara ea, si foarte frumoase. E foarte bine. Apoi se ntoa rse spre Decimus: poti sa te retragi, la si gemenele cu tine. Vor aduce mncarea. Fratele meu va prnzi aici, mpre una cu mine. Nu va fi nevoie sa te mai ntorci. Decimus nu-i fusese niciodata Luciei prea simpatic; nu pentru c-ar fi avut motiv

e sa se plnga de el, caci era un slujitor desavrsit; aproape exagerat de respectuos, un respect ca de gheata din c are nu lipsea dect foarte putin pentru a se confunda cu nemultumirea. Lucia constatase ca este mult mai usor sa te ntelegi cu sclavii adusi din tari departate dect cu cei autohtoni. Decimus se nascuse la Roma si se gasea n ser viciul familiei lor cu mult nainte de ziua de care ea-si putea - aduce aminte. Avea o slujba de ncredere; el s e ocupa de cumparaturile pentru hrana zilnica, statea de vorba cu negustorii, vizita pietele, ntmpina carav anele straine care aduceau din mari departari articole exotice si mirodenii; era un barbat foarte priceput care -si vedea, de treburile lui, nu scotea o vorba si se purta cu demnitate, dar cu toate acestea ntre ei nu era altc eva dect un strain. Fata de Decimus nu se putea sa te simti att de atras ca fata de batrnul si credinc iosul Marcipor, care era ntotdeauna blnd si binevoitor. El conducea afacerile familiei de vreme att de ndelun gata, nct probabil cunostea mai multe amanunte n legatura cu domeniile lor dect stapnul sau. Dupa ce Lucia l concedie, Decimus se nclina cu gravitate si se ndrepta n partea unde era casa: mersul lui teapan trada dezaprobarea acestui episod, care era un fel de nfrngere a discipline i n care el credea si o exercita cu toata severitatea. Cele doua macedonene zmbira, aratndu-si dintii maru nti, si lundu-se de mna plecara tara sa mai astepte sa li se dea ordin. Lucia striga dupa ele si le opri . Ia veniti ncoace, porunci ea cu glas sever. Fetele se ntoarsera si se oprira speri ate n fata ei. Bagati de seama, continua Lucia. Cnd sunteti n serviciu, trebuie sa fiti serioase. Lui Decim us nu-i place sa va vada ca va purtati n felul acesta. Se uitara la ea sfioase pe sub genele lungi si buzele Luciei tresarira de un zmbe t ngaduitor care facu sa le straluceasca ochii. Acum puteti pleca, adauga ea, si glasul i deveni din nou poruncitor. Asezndu-se pe banca de marmura din fata mesei, le urmari cu privirea cum merg dre pte ca doua sageti pe urma lui Decimus, leganndu-si capul la fiecare pas si imitnd n mod desavrsit miscari le facute de seful personalului casei. Luciei i veni sa rda. Ia te uita, murmura ea. Pentru purtarea aceasta ar merita sa fie batute. Apoi eu totul pe neasteptate deveni grava si, ncruntnd din sprncene, si examina vrfurile flexibile ale sandalelor. Peste cteva clipe trebuia sa soseasca Marcellus. Pna unde va putea merge cu marturisirile - daca n general i va spune ceva - referitor la neplacuta aventura ce o avusese cu Gaius? Dar, fireste, nainte de toate va trebui sa afle ce incident penibil s-a ntmplat aseara la banchetul tribunilor. Buna dimineata, fetita draga! zise Marcellus si, trecndu-i mna sub barbie, i praval i capul pe spate si o saruta zgomotos ntre sprncene, apoi i rascoli parul, n timpul ct Bambo, cinele cioban sc cu parul negru, o amusina de zor si vrgalea din coada. Jos! Amndoi! porunci Lucia, n dimineata aceasta esti neobisnuit de exuberant, trib une Marcellus Lucan Gallio. Credeam ca seara trecuta ai fost la o serbare. O, surioara... si ce serbare! Marcellus ridica mna si cu degetele si pipai capul f

rumos, acoperit cu parul taiat scurt si n inele, apoi facu o strmbatura de durere. Ai toate motivele sa fii multumita ca nu esti tribun si ca nu vei putea fi niciodata. A fost o noapte lunga si frumoasa. Judecnd dupa pungile pe care le ai sub pleoape, mi vine sa cred ca a fost si umeda . Ia Spune-mi si mie ce s-a ntmplat... sau spune-mi cel putin partea de care-ti mai poti aduce aminte. Luc ia feri cinele care se asezase pe banca de marmura si Marcellus se aseza confortabil alaturi de ea. Apoi ncepu s a rda cu greutate, aducndusi aminte de scena din ajun. Mi-e teama ca mi-am facut familia de rusine. Numai zeii ar putea sa stie ce se v a ntmpla de aici nainte. Printul mersese prea departe pentru a mai putea ntelege, dar sunt sigur ca nainte de terminarea acestei zile se va gasi cineva care sa-l informeze. Lucia se pleca spre el speriata, i puse mna pe genunchi si ncerca sa se uite n ochii lui tulburi.. Vorbesti despre Gaius? ntreba ea cu glasul sugrumat. Haide, Marcellus, spune-mi c e s-a ntmplat? E vorba despre un poem, ngna el, o oda: o oda lunga, plicticoasa si nesabuit de tmp ita, scrisa anume pentru aceasta ocazie ele batrnul senator Tuscus, care a ajuns la limita senilita tii unde timpul si eternitatea ncep sa se confunde... Mi se pare ca nici tu nu mai ai mult pna sa ajungi la aceasta limita, l ntrerupse L ucia. Nu s-ar putea sa te grabesti putin? Te rog, nu ma zori, fata nerabdatoare, raspunse Marcellus. Ma simt foarte subred . Cum ti-am spus, o oda interminabila, conceputa de batrnul Tuscus pentru a-si da importanta si care a fo st citita de fiul sau Antonius, care si el simte nevoia de bunavointa printului caruia i dedicasera acest elogiu ditirambic. Cred ca el s-a simtit placut impresionat de aceasta adulatie, zise Lucia, si far a ndoiala asistenta l-a aplaudat. Mai ales tu si Tullus. Tocmai aveam intentia sa-ti vorbesc si despre efectul pe care l-a facut, adauga Marcellus cu greutate. Vreme de patru ceasuri mncarurile si bauturile au fost aduse fara ntrerupere la masa: am avut si muzica de alamuri, cu intermitente de jonglerii si vrajitorii -nu-i vorba, destul de proaste - cteva discursuri lungi si plicticoase si mi se pare chiar o scena pugilistica. Se facuse trziu. Cu mult nainte ca Antonius sa se fi; ridicat n picioare, crede-ma, draga surioara, daca cei care am fost la acest banchet am fi fost libe ri sa facem ce ne trage inima, neam fi ntins pe canapele si am fi adormit, ndraznetul Tullus, de sanatatea caruia te i nteresezi cu atta solicitudine, era asezat n fata mea pe cealalta parte a mesei si dormea ca legana t. Pe urma v-a citit oda, starui Lucia nerabdatoare. Da, pe urma ne-a citit oda. Si pe masura ce Antonius continua sa ne debiteze elu cubratiile parintelui sau, glasul lui mi se parea ca se pierde tot mai departe, trasaturile obrazului i deve neau din ce n ce mai tulburi, apoi glasul cadentat a nceput sa se stinga, ochii ma usturau si pleoapele mi se ngreuia sera... Marcellus, pentru numele zeilor nemuritori, continua! striga Lucia. Stai linistita, fetito. Astazi nu sunt n stare sa ma gndesc cu repeziciune. Sunt c

onvins ca de aici nainte voi deveni plictisitor pentru ntreaga viata mea. Mi se pare ca oda aceasta a schimbat ceva n structura mea cerebrala, n sfrsit, dupa ce ma batuse la cap un timp care mi s-a parut o vesnicie , am ncercat sa ma reculeg si, ridicndu-ma n picioare, m-am uitat la distinsii prieteni dimprejurul meu. Aproape toti adormisera, afara de cei asezati mprejurul mesei de onoare, care nclestau din dinti ca sa-si poata stapni rse tele; Quintus, nesuferitul frate al lui Antonius, se aprinsese la obraz din cauza revoltei. Eu nu-l pot suf eri pe obraznicul acesta si el cunoaste sentimentele mele de mai demult. Dar cu Gaius ce este? tipa Lucia cu atta violenta, nct cinele ciobanesc de lnga ea pu sa mrie. Ce ai facut de l-ai jignit pe Gaius? Marcellus ncepu sa rda, strmbndu-se din pricina durerilor ce le simtea n teasta, apoi dete drumul unui hohot de rs isteric. Daca gloriosul print ar fi adormit cu barbia dubla proptita n piept, linistit si cuviincios - cum dormeau si devotatii lui prieteni -nenorocitul tau frate ar fi putut suporta aceasta situat ie. Dar printul nostru si pravalise capul adnc pe spate. Gura lui - care nu este deloc placuta la vedere - era larg d eschisa. Limba i scapase din gura si nasul plin de negi i tresarea la fiecare respiratie suieratoare. Sala ban chetului era tot att de linistita ca si un cimitir si nu se auzea nimic altceva dect declamatia lui Antonius si sforaitul lui Gaius, care se luasera la ntrecere. Este revoltator! Calificativul acesta este prea blnd, draga mea sora. Ar fi bine sa dai mai multa atentie valorii cuvintelor pe care le ntrebuintezi. Ei bine... n momentul fatidic cnd Antonius tocmai ajunsese la apogeul ditirambilor scrisi de tatal sau, adresnd printului o diatriba la auzul careia ar fi rosit chiar zeii din muntele Parnas: Gaius, izvor nesecat de cunostinte! Gaius cu ochii luminati de flacara divina! Cnd buzele lui Gaius se ntredeschid, de pe ele picura ntelepciunea si dreptatea"... draga mea sora, am simtit ca se apropie ceva inevitabil, nu ca un fel de stranutat pe care nu ti-l poti stapni, ci un urias hohot de rs. Nu vreau sa afirm ca am zmbit si ca zmbetul am ncercat sa mi-l ascund n dosul minii: mi-am lasat capul pe spate si am nceput sa rd d e se cutremura sala. Un hohot salbatic, ntocmai ca rsul unui nebun. Aducndu-si aminte de scena aceasta, Mar cellus ncepu sa rda din nou, cu o veselie care-i cutremura tot trupul. Crede-ma, cu rsul meu am trezi t pe toti cei de la masa... afara de Gaius. Marcellus! Se opri subit, datorita tonului speriat al surorii sale si uitndu-se la ea i vazu obrazul palid si sever, ridicat spre el. Ce este, Lucia? Nu te simti bine? ntreba el. Sunt speriata! raspunse ea cu glasul stins. i petrecu bratul mprejurul mijlocului si fata si pleca fruntea pe umarul lui. Linisteste-te, Lucia, caci nu avem nici un motiv sa ne temem, murmura el. A fost o imprudenta din partea mea sa te sperii cu vorbele acestea. Credeam ca vei face haz de ceea ce-ti voi s pune. Evident, Gaius va fi

nemultumit cnd va afla ce s-a ntmplat; cu toate acestea nu va ndrazni sa-l pedepseas ca pe fiul lui Marcus Lucan Gallio. Bine, dar tu nu stii ca tatal nostru l-a criticat n fata Senatului nu mai departe dect ieri? Tu n-ai aflat nca? Fireste c-am aflat. Dar parintele nostru este destul de puternic pentru a se put ea pazi, raspunse Marcellus, aproape cu prea multa ncredere pentru a putea fi convins de temeinicia acestei af irmatii. Urma o lunga tacere nainte ca sora-sa sa nceapa sa vorbeasca, i simti trupul tremurnd n strnsoarea bratul i sau. Daca ar fi vorba numai despre asta, zise ea cu glasul domolit, probabil ar trece cu vederea. Dar tu l-ai jignit. Ori afara de asta el este demult suparat pe mine. Pe tine! Marcellus o apuca de umeri si ncerca s-o priveasca n adncul ochilor. Si de ce sa fie Gaius suparat pe tine? ti aduci aminte ca vara trecuta Diana, mama ei si eu am fost invitate la palatul din Capri... si n timpul acesta Gaius a venit sa-l viziteze pe mparat? Da, mi aduc. Continua! raspunse Marcellus. Ce s-a ntmplat? Ce ti-a spus? Ce a facut ? A ncercat sa-mi faca o declaratie de dragoste. Animalul acesta respingator! tipa Marcellus si sari n picioare. i voi smulge limba ticaloasa din gura. i voi scoate ochii cu propria mea mna. De ce nu mi-ai spus pna acum? Motivul mi l-ai dat tu singur chiar acum, raspunse Lucia abatuta. Ma temeam ca-i vei smulge limba din gura si-i vei scoate ochii cu propria ta mna. Daca fratele meu ar fi fost un tnar sfios si lipsit de curaj, i-as fi spus imediat. Dar fratele meu este vornic, curajos si nenfricat. Acum, dupa ce i-am sp us, va ncerca sa ucida pe Gaius, si fratele meu, pe care eu l iubesc att de mult, va fi condamnat la moarte, si tot asa cred ca va fi condamnat si tatal meu. Mama va fi expulzata sau va fi arestata; averea noastra o vor confisca si... Mama ce a zis despre ntmplarea asta? o ntrerupse Marcellus. Nu i-am spus nimic. De ce nu i-ai spus? Ar fi trebuit sa-i spui... Imediat. Ea la rndul ei ar fi spus tatalui nostru. Ori asta ar fi fost tot att de primejdio s ca si cnd m-as fi plns fratelui meu. Ar fi trebuit sa te plngi mparatului! tipa Marcellus. Tiberiu nu este un model de virtute, dar cred c-ar fi ntreprins numaidect ceva. El nu tine prea mult la Gaius. Nu fi caraghios! Batrnul acela aproape nebun? Probabil ar fi avut din nou una din tre obisnuitele lui crize de furie si ar fi insultat pe Gaius de fata cu toata lumea; pe urma s-ar fi linisti t si ar fi uitat cu totul ce s-a ntmplat. Gaius nsa n-ar fi uitat. Tocmai de aceea am preferat sa nu fac nici o miscare. Ni meni nu stie ce s-a ntmplat -afara de Diana. Diana! Daca ti-ai dat seama ca secretul tau este att de primejdios, cum de ai put ut sa-l divulgi acestei Diana, care este abia o fetita? Pentru ca si ea se temea de el si a nteles motivul pentru care eu nu vreau sa ramn singura cu el. Dar trebuie sa stii, Marcellus, ca Diana nu este o fetita mica. Are aproape saisprezece ani. Si te rog sa ma ierti pentru ndrazneala aceasta, dar va trebui sa ncetezi de a-i mai rascoli parul si a o gdila

sub barbie - cnd vine la mine n vizita - ca si cnd ea ar fi de cinci ani si tu un mosneag de o suta. mi pare rau! Nici nu m-am gndit ca ea ar putea sa se supere din pricina acestor al intari inocente. Pna acum m-am gndit la ea ca la un copil, exact cum ma gndesc si la tine. Ei bine, cred c-a sbsit momentul sa-ti dai seama ca Diana nu mai este un copil. Daca o supara mngierile tale, asta se ntmpla nu pentru ca ar avea ceva mpotriva lor, ci pentru ca tu o iei mai mult n joaca. Lucia paru ca ezita, apoi continua cu glasul blnd si uitndu-se la obrazul ntunecat al fratelui ei: S-ar putea chiar ca mngieri le tale sa-i faca placere... n cazul cnd ar avea o semnificatie. Dar eu cred , Marcellus, ca ea se simte jignita cnd te aude ca-i spui iubita mea". Nu mi-am nchipuit ca Diana ar putea sa fie att de susceptibila, murmura Marcellus. De obicei, cnd nu-i place ceva, nu ezita sa-ti spuna, si pe un ton destul de violent. A fost destul de ndrazneata ca sa ceara sa-i schimbe pna si numele. Marcellus, ea nu putea suferi numele de Asinia, declara Lucia cu ngaduinta. Numel e Diana este mult mai frumos; tu nu esti de aceeasi parere? Probabil, raspunse Marcellus si ridica din umeri. Acesta este numele unei zeite tmpite. Numele celor din ginta lui Asinius este nobil si are o semnificatie. Marcellus, te rog sa nu fii nepoliticos, protesta Lucia. Ceea ce vreau eu sa-ti spun este ca probabil Dianei i-ar place sa-i spui iubita mea"... n cazul cnd... Nu. cumva vrei sa afirmi ca mnza asta este ndragostita de mine? Sigur ca este ndragostita si cred ca tu trebuie sa fii obtuz daca n-ai bagat de s eama pna acum. Haide, stai lnga mine si linisteste-te. Prnzul nostru trebuie sa soseasca numaidect. Marcellus se uita distrat n partea unde era casa, apoi facu ochii mari si ncrunta din sprncene, ca dupa aceea sa si-i frece cu pumnii nclestati si sa se uite din nou. Lucia si tuguie buzele si zmb i malitioasa. Draga surioara, gemu el, mi se pare ca starea n care ma gasesc este mult mai grav a dect mi-am nchipuit. Nu este deloc, tribune, raspunse Lucia nveselita. Cele care se apropie sunt doua. Multumesc. Vorbele tale ma fac sa ma simt mai usurat. Dar ia sa-mi spui: sunt to t att de inteligente pe ct sunt de frumoase? ntreba el dupa ce gemenele se mai apropiara. Ar fi prea devreme ca sa-ti poti forma o parere despre ele. Astazi este prima lo r zi de serviciu. Sa nu le sperii, Marcellus, caci si asa sunt destul de speriate. Pna acum n-au fost niciod ata n serviciu. Linisteste-te, Bambo! Vino ncoace! Asaza-te la picioarele mele si sa nu mai mri. mbujorate la obraz din pricina sfielii, cele doua macedonene ncepura sa ridice luc rurile de pe tavile de argint pe care le adusesera, prefacndu-se ca nici nu baga de seama ca sunt urmarite cu p rivirea. Sunt foarte dragute, nu-i asa? murmura Marcellus. Unde le-a gasit tata? nceteaza, Marcellus! i raspunse Lucia cu glasul stins. Apoi, ridicndu-se n picioare, se apropie de balustrada si fratele ei se lua dupa ea. Se ntoarsera amndoi si se uitara n partea unde era orasul. Ce a zis Tullus despre fapta savrsita de tine? ntreba ea pe neasteptate. Ia spune, zise Marcellus, prefacndu-se ca n-a auzit ntrebarea ei, nu cumva sclavel e acestea doua au ceva deosebit de te porti cu atta consideratie fata de ele?

Lucia clatina din cap fara sa se uite la el si ofta. Tocmai ma gndeam adineaori, ncepu ntr-un trziu, cum m-as simti eu oare daca as fi n ocul lor? Ochii ei tristi se ridicara si ntlnira privirea ntrebatoare a fratelui ei. Nu este deloc imp osibil, Marcellus, ca foarte curnd sa ma pomenesc si eu ntr-o situatie identica cu a lor... Tie nu ti-ar face p lacere, nu-i asa? Ce prostii vorbesti! i raspunse el, repezindu-si vorbele prin coltul gurii. Nu tr ebuie sa dramatizezi situatia. Nu se va ntmpla nimic. Fii linistita, caci de asta voi avea eu grija. Cum? ntreba Lucia. Cum crezi ca vei avea grija de asta? De, raspunse Marcellus cu oarecare ezitare, ce crezi c-as putea face altceva dect sa merg la reptila aceea respingatoare si sa-i cer iertare? Lucia paru sa se mai linisteasca si ntinznd mna i-o puse pe brat. Te rog sa faci pasul acesta! starui ea. Chiar astazi! mpaca-te cu el, Marcellus! Spune-i c-ai fost ametit. Cred ca asta este adevarat, nu-i asa? Spune-i ceva anume indicat. As prefera mai curnd sa fiu biciuit n piata publica. Da... stiu. Si e foarte probabil ca vei fi biciuit. Gaius este un om primejdios si fii sigur ca nu te va ierta. Ei, asta-i... ce crezi c-ar putea sa faca? Tiberiu nu va da voie fiului sau adop tiv, care este imbecil, sa pedepseasca pe un membru al familiei Gallio. Stie toata lumea ca batrnul mparat l d ispretuieste. - Da... dar cu toate acestea Tiberiu a consimtit sa-l numeasca regent, datorita staruinteor luiiei, Si lufia este o femeie care se bucura de multa trecere, Daca se-va pune problema ca batrnul mparat sa ia partea familiei Gallio mpotriva lui Gaius, femeia aceasta vicleana i va mpuia urechile, asa ca biet ul de el va fi n stare sa faca orice pentru a avea liniste. Prin urmare nu-mi vine sa cred ca el ar putea fi ci e partea noastra, lulia nu va ezita sa recurga la toate mijloacele de care dispune. Scorpia aceea batrna... Marcellus se opri tocmai la timp, pentru a nu ntrebuinta o expresie vulgara. Gndeste-te bine ce faci, zise Lucia pe un ton ca si cnd s-ar fi simtit mai linisti ta. Haide sa prnzim. Apoi te vei duce la Gaius si vei nghiti hapul acesta amar. Sa nu fii zgrcit cu laudele fat a de el. Magul este-l, caci un om ca el este susceptibil fata de orice adulatie. Spune-i ca este barbat frumos, ca n ntreg imperiul nu se gaseste nimenea care sa fie mai ntelept dect el. Spune-i ca este divin! Dar fii cu bagare de seama, nu cumva sa pufnesti de rs n fata lui. Gaius stie de mai demult ca-ti place sa faci glume. Fiind hotart sa primeasca sfatul surorii sale. Marcellus era nerabdator sa-si ndep lineasca aceasta datorie si sa termine cu ea pentru totdeauna. Prudenta i spunea c-ar fi bine sa solicite printu lui o audienta, pe calea obisnuita, si apoi sa astepte sa-i fixeze o zi care sa-i convina, dar, simtinduse tot mai nelinistit de situatia n care se gasea, lua hotarrea sa nu tina socoteala de eticheta) curtii si sa ncerce sa vada pe Gaius fara sa-i fi dat ntlnire nainte. Daca putin nainte de amiaza va aparea la palat, ar putea avea norocu l sa stea de vorba singur cu printul nainte ca cei interesati sa-l poata informa despre scena petrecuta noa ptea trecuta. La ora zece, nviorat de o baie fierbinte si de vigurosul masaj tacut de Demetrius , dupa care urma un salt n bazinul cu apa rece, tribunul se ntoarse n apartamentul sau si, dupa ce se mbraca c

u gnja, cobor la parter. Vaznd ca usa bibliotecii este larg deschisa, se pri ca sa salute pe parintele sau, pe care nu-l mai vazuse de ieri. Senatorul, elegant si cu parul alb, era asezat la birou si scria ceva. Ridica pr ivirea, dete din cap, zmbi usor si pofti pe Marcellus sa intre. Fiule, daca astazi esti liber, mi-ar face placere sa vii cu mine, sa vedem o per eche de iepe aduse din Hispania. Mi-ar face placere, tata, dar nu esti de parere ca tot att de bine le-am putea ve dea si mine? Am ceva important de facut si acest ceva nu poate fi amnat. n glasul tribunului se simti un fel de neliniste care determina pe parintele sau sa se uite cu atentie la el. Cred ca nu este vorba despre nimic grav, zise Gallio, si-i facu semn spre un sca un din apropierea biroului. Sa speram ca nu va fi, raspunse Marcellus si se aseza pe bratul lat al scaunului , oscilnd ntre nehotarre si ndemnul de a-i marturisi adevarul. Atitudinea ta, declara tatal sau cu nteles, tradeaza un fel de neliniste. Nu am ct usi de putin intentia sa ma amestec n chestiuni care te privesc numai pe tine. Dar probabil aici va fi cazul ca sa intervin n interesul tau, nu-i asa? Cred ca nu va fi nevoie sa intervii, dar n orice caz ti multumesc. Apoi ezita o si ngura clipa si, lasndu-se pe scaun, obrazul sau grav se ntoarse spre distinsul sau parinte. Daca ai timp de pi erdut as putea sa-ti explic despre ce este vorba. Gallio dete din cap si, lasnd stilul din mna, si mpreuna bratele si proptindu-se pe birou se uita la el ca si cnd ar fi vrut sa-l ndemne. Fiul sau i povesti n toate amanuntele scena petrecuta n t impul banchetului, fara sa-i ascunda nimic si fara sa se dezvinovateasca. La un moment dat era gata sa-i pomeneasca si de grijile pe care si le face Lucia n legatura cu incidentul sau, dar dupa aceea renunta, zicndu -si ca ceea ce a spus parintelui sau va fi tocmai de ajuns sa suporte dintr-o data. La urma i marturisi ca are intentia sa mearga la Gaius si sa-i ceara iertare. Senatorul, care pna acum l ascultase n tacere si fara sa-l ntrerupa, de data asta clatina cu violenta din capul albit si protesta. Nu se poate! Apoi si ndrepta trupul si repeta de cteva ori la rnd cu toata energia: Nu... pentru nimic n lume! Nu se poate sa faci asa ceva! Mirat de aceasta eruptie violenta a tatalui sau, caci Marcellus se asteptase sal aprobe, l ntreba: Adica de ce sa nu se poata, tata? Cel mai prost mijloc de a restabili bunele relatii cu un prieten pe care l-ai ji gnit este sa te duci la el si sa-i ceri iertare, zise Gallio si, ferindu-si scaunul urias, se ridica n picioare si-s i ndrepta trupul, cu aceeasi demnitate ca si cnd ar fi vrut sa tina un discurs: Chiar n mprejurarile cele mai fa vorabile, cum ar fi cazul cu un prieten, njositoarea situatie n care te gasesti, cnd te crezi obligat sa-i ceri iertare, poate duce la o concluzie tocmai contrara celei la care te astepti. Daca prietenul interesat pretinde sa-i ceri iertare, aceasta totusi nu-l va putea multumi si prietenia lui nu merita sa te straduiesti ca sa o pastrezi. n ca zul lui Gaius, ar fi fatal sa-i ceri

iertare; de asta data nu ai de-a face cu un barbat de onoare, ci cu un ticalos. Pentru un om ca el, generozitatea este dovada de slabiciune, si apelnd la generozitatea lui ar nsemna sa-l jignesti din nou. Gaius are toate motivele sa-si teama puterea. Or, n fata unui barbat care se framnta tara ncetare d in pricina ca se simte el nsusi n nesiguranta, nu trebuie sa stai niciodata n defensiva. Iata, si va zice el, a sosit ocazia ca sa dovedesc tuturor forta de care dispurf. Probabil dumneata ai dreptate! ncuviinta Marcellus. Probabil? Sigur ca am dreptate, declara senatorul si, apropiiridu-se de usa, o nc hise fara zgomot, apoi se aseza din nou pe scaun. Dar att nu este totul, continua el. Da-mi voie sa-ti mpros patez n memorie cteva amanunte n legatura cu strania situatie a familiei imperiale, menite sa-ti explic e motivul pentru care Gaius este barbatul de care trebuie sa te feresti si sa te temi. n primul rnd trebuie sa tii socoteala de batrnul Tiberiu, care alearga ca un bezmetic prin cele cincizeci de camere ale vilei sale din insula C apri, ca dupa aceea sa ramna melancolic si abatut; batrnul acesta este impresionant, dar n acelasi timp resping ator, cu pretentiile lui de a face necromantie si a sta de vorba cu zeii. Asculta, fiule, zise Gallio, facnd o digresiune, cred ca n pretentia oamenilor bogati sau a regilor este ceva fundamental gresit cnd ncearca sa para re ligiosi. Pe zei trebuie sa-i lasi n seama celor saraci si neajutorati. Aceasta ar fi singura justificare a exi stentei zeilor... Sa se ocupe de nenorocirile oamenilor, carora fara ei viata li s-ar parea insuportabila. Daca u n mparat face atta caz de religie, acesta este sau sarit sau de rea-credinta. Tiberiu nu este de rea-credinta. Prin urmare, daca este nebun, nu va fi nevoie ca motivul sa-l cauti prea departe. De ani ntregi face venin din cauza mam ei sale, care i-a cerut sa divorteze de Vipsania, singura fiinta pe care a iubit-o n toata viata lui... Mi se pare ca el tine foarte mult la Diana, l ntrerupse Marcellus. Sigur ca da! Dar de ce? EI tine la fetita aceasta pentru ca este nepoata Vipsani ei. Trebuie sa admitem ca la nceputul domniei sale n-a fost un administrator rau. Roma a avut parte de o prosp eritate pe care n-o cunoscuse nici n timpul domniei lui Iuliu. Dar, dupa cum stii si tu, din ziua cnd Vipsania a disparut din viata lui, Tiberiu a pierdut orice interes fata de administrarea imperiului si s-a mpresurat de ghic itori, de paiate, de preoti si de cititori n stele. Curnd dupa aceea mintea lui a fost att de ratacita de toate prost iile pe care i le debitau oamenii acestia, nct s-a nvoit sa se casatoreasca cu lulia, pe care o dispretuia chiar din timpul copilariei. Senatorul ncepu sa rda cu amaraciune. Probabil din cauza asta a renuntat sa se mai ocupe de treburile imperiului. Si-a dat seama ca, pentru a putea ur pe lulia n masura n care trebuie urta, este o ocupat ie care-i va rapi tot timpul de care dispune. Prin urmare, avem pe cateaua de lulia, fara sa mai vorbim de ne trebnicul ei fiu, pe care l-a nascut nainte de a se casatori cu mparatul. Dar Tiberiu nu numai ca uraste pe luli a, dar se si teme de ea ca de moarte, si nu fara temei, caci femeia aceasta are mentalitatea bolnavicioasa a u nui asasin, dar n acelasi timp dispune si de ndrazneala necesara asasinului. Lucia afirma ca n timpul banchetelor batrnul mparat nu se atinge niciodata de cupa

cu vin nainte ca lulia sa guste dintr-nsa, interveni Marcellus. Dar ea este de parere ca aici ar fi vorb a mai mult de un fel de gluma facuta ntre ei. Sa ne ferim de a da surorii tale ocazia sa interpreteze altfel aceasta situatie, starui senatorul, deoarece aici nu este nici un fel de gluma; si nici Tiberiu nu urmareste sa faca glume, de vreme ce n fata usilor si ferestrelor dormitorului sau stau de straja o duzina ntreaga de gladiatori din Numidia. Ei bi ne, en cred ca toate aceste amanunte preocupa pe Gaius n mod aproape constant. Stie ca mparatul nu este n toate mintile, ca situatia mamei sale este nesigura; prin urmare, daca luliei i s-ar ntmpla ceva, el presimte ca regenta sa nu va dura vreme mai lunga dect i trebuie unei galere ca sa iasa din port si sa ajunga n Creta , ducnd pe bord un print exilat. Daca s-ar ntmpla asa ceva, cine crezi ca ar urma pe Gaius? Ei bine... ncepu Gallio si ridica din umeri, ncercnd sa evite raspunsul, asa ceva n u se va ntmpla. Daca n vila mparatului va muri cineva, acest cineva nu va fi lulia. De asta poti fi abso lut sigur. Dar... hai sa zicem, starui Marcellus. Daca indiferent din ce motive - accident, boala sau asasinare premeditata - lulia ar fi eliminata si tot asa si Gaius, crezi ca Tiberiu ar num i ca urmas al sau la tron pe Asinius Gallus? E foarte probabil, raspunse Gallio. Nu este exclus ca mparatul sa-si aduca aminte ca este dator sa dea Vipsaniei o reparatie ct de tardiva, onornd pe fiul ei. Gallus n-ar fi o alegere p roasta. Nici un roman nu se bucura de atta respect ca Pollio, instructorul sau. Gallus se va bucura de spriji nul tuturor legiunilor noastre, att al celor din patrie, ct si al celor care se gasesc n strainatate. Totusi, adaug a el mai mult pentru sine nsusi, un militar curajos nu este ntotdeauna un mparat ntelept. Un comandant militar nu ar e de luptat dect mpotriva unui grup de dusmani. Pentru asta nu-ti trebuie dect tactica si curaj. Un mparat nsa se gaseste n permanenta stare de razboi cu curtenii invidiosi, cu Senatul nedisciplinat si cu o grupare de proprietari hrapareti. Are nevoie de un simt special pentru a descoperi conspiratiile, o min te destul de agera pentru a dejuca tradarea, un dar firesc pentru fatarnicie si o piele de rinocer. Care sa fie destul de groasa ca sa reziste unei lovituri de pumnal, adauga Marce llus. Este o ocupatie extrem de primejdioasa, ncuviinta Gallio, dar nu-mi vine sa cred ca vechiul nostru prieten Gallus va fi expus acestor primejdii. Oare cum s-ar simti Diana n calitate de printesa? zise Marcellus distrat. Cnd ridi ca privirea, ntlni ochii tatalui sau, care se uita la el fara sa nteleaga. Cred ca ar nsemna sa mergem prea departe ncercnd sa vorbim despre fata aceasta, ras punse tatal sau cu glasul linistit. Pe tine te intereseaza Diana? Nu ma intereseaza cu nimic mai mult dect pe Lucia, raspunse Marcellus cu voita ne pasare. Dupa cum stii si dumneata, ele doua sunt nedespartite. Fireste, eu am ocazia s-o ntlnesc pe Diana a proape n fiecare zi. Este o fetita frumoasa si neobisnuit de vioaie, declara senatorul.

Frumoasa si neobisnuit de vioaie, ncuviinta Marcellus, dar nu mai este fetita. Tr ebuie sa stii ca are aproape saisprezece ani. Destul de mare pentru a se casatori: la asta faci aluzie? Cred ca nici nu s-ar p utea sa faci o mai buna alegere daca ea va fi de acord. Este de vita nobila. Va sa zica mplineste saisprezece ani ? E de mirare ca Gaius nu si-a dat nca seama de prezenta ei. Cred c-ar cstiga foarte mult din stima mparatului - s i el are mare nevoie de aceasta stima - daca ar reusi sa-i cstige favoarea. Ea nu-l poate suferi. Serios? Prin urmare a vorbit cu tine despre aceasta chestiune? Nu cu mine, caci mie mi-a spus Lucia. Urma o lunga tacere nainte ca Gallio sa vorbeasca din nou, cntarindu-si fiecare cu vnt. Fiule, tinnd seama de actuala tensiune a raporturilor dintre tine,si Gaius, eu as fi de parere sa te straduiesti ca atentiile tale fata de Diana sa fie ct mai discrete. Eu n-o ntlnesc nicaieri n alta parte dect n casa noastra. Chiar n cazul acesta: poarta-te fata de ea cu toata discretia. Gaius are spioni n toate partile. Cum? Aici n casa noastra? se ncrunta Marcellus si se uita nencrezator la tatal sau. Si de ce nu? Nu cumva-ti nchipui ca Gaius, fiul lui Agrippa, caruia n toata viata lui nu i-a trecut nici un gnd cinstit prin minte, si al luliei, care din nastere are urechile n forma gaurii de cheie, s-ar sfii sa recurga la asa ceva? Gallio ntinse mna si nfasura pergamentul de pe birou, dndu-i n felul acesta sa nteleaga ca pentru astazi a terminat cu lucrul: Cred ca despre chestiunea aceasta am vorbit tocmai de ajuns. Ct despre ceea ce s-a ntmplat noaptea trecuta, s-ar putea ca prietenii printului sa-l sfatuiasca sa nu d ea nici o urmare scenei ce s-a petrecut n timpul banchetului. Procedeul cel mai cuminte este sa nu faci nimic si sa nu sufli nici o vorba nainte de a vedea ce ntorsatura va lua situatia. Se ridica n picioare si-si netezi faldur ile togii: Haide! Vom ncaleca si vom merge pna la cantonamentul lui Ismael, ca sa vedem iepele pe care le-a adus d in Hispania. Cred ca-ti vor placea; sunt albe ca laptele, neastmparate, inteligente, si fara ndoiala ne va cer e pentru ele un pret mare. Din nenorocire pentru punga mea, Ismael, pungasul acesta batrn, stie ca pe mine ma in tereseaza. Marcellus se molipsi imediat de buna dispozitie a tatalui sau, deoarece Marcus L ucan Gallio i facea impresia ca pentru el nenorocitul incident cu Gaius este definitiv lichidat. Deschise usa n fata senatorului si-l lasa sa treaca naintea sa. n atrium l vazu pe Demetrius, care sta sprijinit de o coloana. L ua repede pozitie de drepti si saluta cu lancea pe care o tinea n mna, apoi i urma de la o mica distanta n lungul nc aperilor vaste, pentru a iesi n porticul din partea de apus a vilei. Prezenta lui Demetrius n atrium mi se pare ceva neobisnuit, zise Marcellus cu gla sul n soapta. Probabil s-a postat acolo pentru a speria cu prezenta lui pe cei care ar fi avut intentia sa se apropie de usa, raspunse Gallio. Crezi c-ar putea sa aiba motive ntemeiate pentru a-si lua aceasta masura de preve dere? E posibil. El a fost la banchet mpreuna cu tine, prin urmare stie c-ai jignit pe Gaius si ca nu te mai bucuri de

favoarea lui. Lund toate aceste amanunte si cntarindu-le mpreuna, a ajuns la conclu zia ca va fi bine sa-si ia masuri de prevedere. Ce ar fi sa-l ntreb: nu cumva banuieste ca n casa noastra s-au strecurat spioni ai printului? ntreba Marcellus. Gallio clatina din cap. Fiule, daca se va ntmpla ca el sa constate ceva suspect, fii sigur ca-ti va atrage imediat atentia. Cine o fi cel care se apropie, zise Marcellus si facu semn tatalui sau spre un c avaler care tocmai atunci aparu din Via Aurelia. Mi se pare ca ni se face o onoare deosebita. Este Quintus, fiul cel mai tnar al lui Tuscus! n timpul din urma printul a fost vazut adeseori mpreuna cu el. Tnarul tribun, nsotit de un legionar, se apropie repede de ei si, fara sa-i mai sa lute, scoase un sul aurit din cingatoarea tunicii. Am primit ordin de la alteta-sa printul Gaius sa predau acest mesaj n mna tribunul ui Marcellus Lucan Gallio, zise el cu mndrie. Ajutorul sau descalecase si, lund sulul n mna, urca scari le si-l dete lui Marcellus. Alteta-sa ar face mai bine daca ar ntrebuinta curieri care sa aiba si educatie, d eclara Marcellus. Astepti raspunsul? Ordinelor imperiale li se da ascultare, nu raspunsuri, striga tnarul Quintus si, smucindu-si calul cu violenta, l atinse cu pintenii si se departa, urmat de legionar. Gaius nu-si pierde vremea, declara senatorul si se uita multumit la minile sigure ale fiului sau, care scoase pumnalul din bru si desfacu sigiliul sulului. Dupa ce desfasura documentul, Marce llus l tinu n mna plecat, ca sa-l poata citi si tatal sau odata cu el. Gallio l citi cu glasul n soapta. Printul Gaius Dntsus Agrippa catre tribunul Marcellus Lucan Gallio: Salut! Curajul- unui tribun militar nu trebuie risipit n salile de banchete. Acesta treb uie pus n slujba imperiului, acolo unde ndrazneala si curajul sunt apreciate si folositoare. Tribunului Marcellus Lu can Gallio i se da ordinul ca nainte de apusul soarelui sa se prezinte n fata legatului comandant al pretorienil or, Cornelius Capito, pentru a lua n primire misiunea ce i se va ncredinta. Marcellus nfasura sulul si-l ntinse nepasator lui Demetrius, care-l baga imediat n sn, apoi ntorcndu-se spre parintele sau i spuse: Avem timp de ajuns ca sa mergem sa vedem caii lui Ismael. Senatorul si ndrepta tru pul cu mndrie, se nclina repectuos n fata fiului sau si ncepu sa coboare treptele de marmura, apoi, l und n mna capastrul calului care se framnta, salta n sa. Marcellus facu semn lui Demetrius. Ai auzit ce spune mesajul? ntreba el fara sa mai ezite. N-am auzit nimic, stapne, daca este vorba de ceva confidential, raspunse Demetriu s. Pare putin malitios, declara Marcellus. Se vede ct de colo ca printul vrea sa sca pe de mine. Da, stapne, ncuviinta Demetrius. Uite ce... vina o port eu singur. Prin urmare nu am dreptul sa-ti cer sa-ti prim ejduiesti viata. Ramne sa hotarasti daca... Voi pleca mpreuna cu dumneata, stapne. Foarte bine! Cerceteaza echipamentul si-l vei verifica si pe al tau, adauga el s i ncepu sa coboare treptele

scarii, apoi se opri. Trebuie sa stii ca vom merge spre moarte. Da, stapne, raspunse Demetrius. Veti avea nevoie de sandale mai rezistente, care sa dureze la drum. Sa va cumpar? Da... si nu uita sa iei cteva perechi si pentru tine. Cere lui Marcipor banii de care vei avea nevoie. Roibul ncepu sa joace nerabdator ca sa-si ajunga din urma tovarasul de grajd si ct ai clipi Marcellus ajunse alaturi de senator, asa ca lasara caii sa mearga n trap de voie. Am ntrziat ca sa stau de vorba cu Demetrius, l voi lua cu mine. Fireste ca-l vei lua. L-am lasat sa hotarasca el nsusi ce va face. A fost un gest frumos din partea ta. L-am prevenit ca s-ar putea ca de unde mergem sa nu se mai ntoarca viu. Ceea ce este foarte probabil, zise senatorul si privirile i se tulburara. Dar n o rice caz poti fi sigur ca pentru nimic n lume nu se va ntoarce singur. Pentru un sclav, Demetrius are o minte foarte chibzuita, declara Marcellus. Senatorul nu-i raspunse imediat, dar trasaturile severe ale obrazului sau si gur a nclestata dovedeau ca se gndeste la ceva. Fiule, ncepu el ntr-un trziu, cred ca n Senat n-ar strica sa avem ctiva oameni care a dispuna de mintea si curajul sclavului tau Demetrius. Strnse frul si calul ncepu sa mearga la pas. Spui ca pentru un sclav Demetrius are o minte foarte chibzuita, nu-i asa? Ei bine, faptul ca el este un sclav nu nseamna ctusi de putin ca ceea ce gndeste, ceea ce spune si ceea ce face ar fi lipsite de importanta, ntr -o buna zi sclavii vor rasturna guvernul acesta putred. Daca ar fi organizati, l-ar putea rasturna chiar mine. Po ate mi vei raspunde ca dorinta lor comuna de a fi liberi i va uni; dar att nu este de ajuns. Toti oamenii doresc mai multa libertate dect cea de care se bucura. Ceea ce le lipseste sclavilor romani este un conducator. La timp ul sau va aparea si acesta. Vei avea ocazia sa te convingi. Dupa aceasta neasteptata declaratie, senatorul facu o pauza att de lunga, nct Marcellus presimti ca va trebui sa-i raspunda ceva. Tata, pna acum nu te-am auzit niciodata vorbind n felul acesta. Crezi ca o revolta a sclavilor ar fi posibila? Deocamdata nemultumirile ce clocesc ntre ei n-au luat forma concreta, raspunse Ga llio. Le lipseste coeziunea. Dar ntr-o buna zi va veni si aceasta, si toate nemultumirile se vor in tegra ntr-un tot, din care se va ridica cel care-i va conduce; n momentul acela vor avea o cauza pentru care sa lu pte, o lozinca si un steag. Trei patrimi dintre locuitorii acestui oras au fost sau sunt sclavi. Zilnic fortele n oastre expeditionare aduc galere ncarcate cu sclavi. Situatia aceasta are nevoie de un guvern extrem de priceput s i de puternic, ca sa poata tine sub calciul sau o forta de trei ori mai mare dect cea de care dispune el nsusi. Dar n-ai dect sa te uiti la guvernul pe care-l avem. Este o gaoace gaunoasa si nimic altceva. Nu are nici un suport moral. E multumit sa se poata lafai n lux, n risipa si desfruri si nu se ocupa dect de serbarile date n ci nstea zeilor sai caraghiosi; poporul este condus de un mosneag slab de minte si de un tnar betiv. Prin urmare, fiule, Roma este condamnata sa piara. Nu voi ncerca sa-ti spun exact ziua si felul n care Nemesis v a sosi... dar n orice caz

aceasta este pe drum. Imperiul roman este prea slab si prea degenerat pentru a p utea supravietui dezastrului. CAPITOLUL II La ora trei dupa-amiaza, cnd Marcellus se prezenta pentru a lua cunostinta de hot arrea luata de Gaius n privinta lui, Cornelius Capito lipsea din pretoriu. Constatarea aceasta i se par u neasteptata si semnificativa. Lipsa nejustificata a legatului nsarcinat cu comanda pretorienilor si delegatia d ata de el unui tnar loctiitor pentru a se ocupa de cazul acesta dovedeau destul de limpede ca legatul Capito nc earca sa evite o ntlnire neplacuta cu fiul prietenului sau din copilarie. Cei doi Gallio facusera ultimele doua mile pna n oras mergnd la pas n drumul de ntoar cere din cantonamentul lui Ismael, unde senatorul renunta sa mai cumpere cele doua iepe a duse din Spania la pretul exorbitant pe care-l pretinsese sirianul acesta lacom si zgrcit, desi se vedea li mpede ca evenimentele zilei contribuisera n mare masura la temperarea interesului batrnului Gallio fata de ace asta afacere. Gndurile senatorului se concentrasera acum exclusiv asupra posibilitatilor unei nt revederi cu Cornelius. Daca n Roma se gasea cineva care sa fie capabil sa tempereze pedeapsa destinata de Gai us pentru fiul sau, acesta nu putea fi altul dect comandantul Garzii pretorienilor si sef al legatilor, care se bucura de enorma trecere cnd era vorba sa intervina n favoarea cuiva. Coplesit de amintirile triste din trecut, batrnul Gallio ncepu sa rememoreze poves tea deplorabila a decaderii Garzii pretorienilor, pe care amndoi o cunosteau pe dinafara, Marcellus o auzise de nenumarate ori n copilaria lui. Dar ca si cnd fiul sau n-ar fi aflat niciodata despre aceasta trista ntmplare, senatorul ncepu de foare departe, n timpul lui Iuliu Cezar, care crease aceasta garda pentru propria sa si guranta. Toti fusesera oameni curajosi, alesi n scopul acesta pe temeiul faptelor savrsite de ei. Pe masura ce t recusera anii, traditia Garzii pretorienilor devenise tot mai bogata. Se cladise un impunator muzeu pentru past rarea trofeelor luate n timpul bataliilor, iar la terestre fusesera fixate placi de bronz pe care nscrisesera fa ptele memorabile din cariera membrilor ei. n timpurile acelea olorioase - cazute demult n desuetudine - cnd cura jul si integritatea erau pretuite, sa fii numit n Garda pretorienilor reprezenta cea mai mare onoare pe ca re o putea conferi imperiul. Mai trziu, continua Gallio nemultumit, August, a carui vanitate monstruoasa ncepus e sa-l obsedeze, a conferit favoritilor sai calitatea de membri de onoare ai acestei garzi: senatorilor care n mod slugarnic i aprobau greselile si ar fi fost gata oricnd sa-i moaie curelele sandalelor, framntndu-le n s aliva propriilor lor guri; bogatilor care se ngrasasera pradnd provinciile-; negustorilor de sclavi; intermed iarilor care speculau sculpturi si statui de furat; celor care colectau birurile impuse regiunilor ocupate de ar mata si tuturor celor care se pricepeau sa aduleze bolnavicioasa vanitate imperiala sau sa multumeasca lacomia lui August. n felul acesta a disparut gloria de a fi membru al Garzii pretorienilor. Tiberiu ncercase.sa opreasca decaderea prestigiului ei, dar numai foarte scurta v reme. Cornelius Capito, care

de nenumarate ori si condusese legiunea n lupte care reprezentau adevarata sinucid ere, n asa fel ca n jurul numelui sau se creasera adevarate legende - caci ar fi fost imposibil ca pasii u nui astfel de om care nu tinea la viata si lotusi scapa asa de usor de moarte sa nu fie condusi de zej - fu chemat la Roma pentru a fi numit comandant al Garzii pretorienilor. Capito nu dorise aceasta demnitate, dar se su pusese ordinului primit de la mparat. Ca aceeasi energie, blnda si nenfricata, care-i asigurase Victoria pe attea cmpuri de batalie, ncepu sa purifice aceasta institutie. Dar nu mult dupa aceea staruintele depuse pe lnga Tiberiu determinara pe mparat sa intervina pe lnga acest razboinic, care nu Stia ce nseamna compromisurile, sa-s i domoleasca elanul, dndui sa nteleaga ca nu trebuie sa mearga prea departe cu purificarea Garzii pretorieni lor. Imediat dupa aceea batrnul si vrednicul nostru prieten Capito, Continua Gallio, s i-a dat seama de motivele care au determinat pe l iberiu sa-l cheme n fruntea garzii: urmarise sa acopere t icalosiile cu numele lui. Marcellus prevedea ca, dupa dezgroparea acestor dureroase amintiri ale parintelu i sau, situatia va deveni ceva mai penibila, caci de aici nainte urma sa vorbeasca despre tribunii militari. Daca August s-ar fi multumit numai cu nimicirea Garzii pretorienilor! continua s enatorul. Probabil, daca ar fi prevazut rezultatul procedeului sau, nici chiar lacomia lui nesatioasa nu l-a r fi putut determina sa provoace nvalmaseala din ordinul Tribunilor. Dar tu, fiule, stii foarte bine ce s-a ntmplat. Da, Marcellus stia. Ordinul Tribunilor era o distinctie deosebita. Ca sa poti de veni tribun si sa poti purta insignele acestui ordin, trebuia sa te distingi n fapte si iubire de adevar. Ca s i Garda pretorienilor, ordinul si avea si el un palat impunator n care se adapostea. Tribunii care soseau la Roma, ca sa-si petreaca concediul sau pentru a-si vindeca ranile primite n lupte sau se opreau pentru a primi ordine, a veau la ndemna o biblioteca si instalatiile de bai pe care intendentul palatului, n conformitate cu ordinele pri mite, le tinea la ndemna lor. August a hotart sa extinda privilegiile Ordinului Tribunilor, pentru a include pe fiii senatorilor si ai contribuabililor care se bucurau de trecere. Nu era nevoie sa fi dat ordine si n ici sa fi petrecut o singura noapte sub pnza de cort. Daca tatal tau avea bani de ajuns si importata politica, aveai dreptul sa porti uniforma si sa fii salutat. Lui Marcellus i facea placere sa se gndeasca uneori ca n cazul sau situatia aceasta nu putea fi considerata identica cu a celorlalti, deoarece el nu fusese pna acum o simpla papusa. La Acad emia militara se devotase cu tot sufletul studiului istoriei militare a razboaielor trecute, a strategiei si tacticii. Era atlet desavrsit si nentrecut la aruncarea cu sulita si cstigase numeroase premii la concursurile de tragere la tinta cu arcul. Iar n palos se batea tot att de bine ca orice gladiator de profesiune. Nu-si petrecuse nici vacantele fara folos. Tineretul aristocrat, care avea drept ul sa fie numit n ierarhia serviciilor publice, dispretuia practicarea artelor frumoase. Aveau pretentii de critici si cunoscatori n pictura si sculptura, dar s-ar fi simtit foarte stngaci daca cineva le-ar fi pus n mna o pensu la sau o dalta. Totusi, spre

deosebire de acestia, Marcellus se interesase, spre multumirea tatalui sau, de s culptura si, constatnd ca are o nclinare fireasca spre acest gen de arta, batrnul i adusese cei mai buni profesori. Uneori nsa i se ntmpla sa se simta sfios n calitate de tribun militar, mai ales atun ci cnd n palatul tribunilor se arata cte un adevarat tribun cu obrazul ars de soare si batut de vnturi sau ban dajat, dupa lunile grele de serviciu activ petrecute pe cmpul de lupta. Totusi - si zicea Marcellus - nu s-ar fi putut spune despre el ca nu este apt pen tru serviciul militar. Era gata n orice moment sa primeasca o nsarcinare daca s-ar fi ivit prilejul. Uneori dorise din tot sufletul ca un astfel de prilej sa se ofere. Pna acum nu fusese chemat sa primeasca comanda nici unei unit ati; n realitate, un barbat trebuia sa fie nebun ca sa o ceara el nsusi. Razboiul era o ticalosie, buna pentr u secaturi carora le place sa-si zdranganeasca medaliile de pe piept si sa zbiere la inferiorii lor, spunndu-le ob scenitati, sau sa umble saptamni de-a rndul fara sa se spele o singura data. Ar fi fost n stare sa faca si el toate acestea daca i s-ar fi cerut anume. Dar pna acum nu-i ceruse nimeni si, vorbind cu toata sinceritatea, n u se simtise niciodata mndru de titlul pe care-l purta. Uneori, cnd Decimus i se adresa cu titlul tribun - cum avea obiceiul cnd venea dimineata sa-i serveasca prnzul n pat - i venea sa-l palmuiasca, si poate l-ar fi p almuit daca ar fi avut un motiv mai plauzibil. O bucata de vreme, dupa ce senatorul si racori nemultumirile, calarira n tacere. Din cnd n cnd, continua Gallio ngndurat, se ntmpla ca batrnul Capito, exact ca Sa n mitul ebraic, sa se ridice si sa puna piciorul n prag. Sper, fiule, ca nu va ezita sa i ntervina n interesul tau. Daca va fi o nsarcinare onorabila, nu voi avea nimic mpotriva, chiar daca ar fi sa te expui l a primejdii. Sunt dispus sa-ti dau drumul ca sa te bagi n orice primejdie, dar nu sa te expun rusinii. Nu ma ndoi esc ca vechiul meu prieten va face astazi chiar imposibilul pentru a te ajuta. Te rog sa te adresezi lui cu toata ncrederea. Tatal sau parea att de convins de ceea ce spune, nct restul drumului ce-l mai aveau de facut pna la destinatie li se paru aproape placut. Convins ca morocanosul si loialul razboinic care ajut ase tatalui sau sa-si puna pe umeri prima toga alba va avea grija sa nu fie njosit de lipsa de cumpat a unui pr int viclean si razbunator. Marcellus se ndrepta cu sufletul usor spre impunatorul palat al legatul u i-sef. nsotit de Demetrius, care n sa parea el nsusi un cavaler impunator, apuca n lungul s tradutelor cotite ce duceau spre piata circulara n mijlocul careia era impunatoarea cladire de marmura , care servea de locuinta pentru Garda pretorienilor si a functionarilor superiori ai armatei. Pe partea s tnga era un vast spatiu liber n largul caruia se vedeau acum caravane de camile si sute de catri pentru carat pov eri. Se pregatea plecarea unei armate n lungul drum ce ducea spre Gallia si piata era un furnicar de oameni si de ofiteri tineri, mbracati n uniforme stralucitoare. Legionarii aratau multumiti, sp rinteni si, probabil, nerabdatori sa se vada ct mai curnd plecati. Fara ndoiala. o astfel de aventura, si zise Marcell us, este impresionanta. Fiind imposibil sa patrunda n piata din pricina nghesuielii, fura obligati sa desc

alece ntr-o straduta din apropiere. Marcellus ntinse lui Demetrius capastrul calului si se ndrepta spre pre toriu. Coridoarele largi ale cladirii erau pline de centurioni care asteptau sa primeasca ordine. Pe multi di ntre acestia i cunostea. Cnd l vazura, zmbira si-l salutara. Probabil si nchipuiau ca si el a venit pentru un scop identic cu al lor si tocmai de aceea se simti nfiorat de mndrie. N-aveai dect sa-ti nchipui tot ce poftesti despre brutalitatea si josnicia razboiului, dar n orice caz nu era lucru de nimic sa fii soldat n slujba Romei imp eriale, indiferent de rangul pe care-l aveai n armata, si tacu loc cu umerii pentru a putea ajunge n fata usii desc hise care-da n biroul lui Capito. Comandantul este plecat, i raspunse subalternul care parea grabit. Mi-a poruncit sa va predau sulul acesta. Marcellus i lua din mna sulul cu pecetile groase, apoi ezita un moment, gata sa-l n trebe daca legatul-sef se va ntoarce n curnd, dar la urma renunta la aceasta intentie; se ntoarse n loc si iesi di n birou, cobor scara impunatoare si traversa piata plina de lume. Vazndu-l ca se apropie. Demetrius se apropie cu caii si ntinse stapnului sau capastrul. Ochii li se ntlnira. La urma urmelor, cred ca Demetrius ar e dreptul sa cunoasca situatia n care se gaseste, si zise Marcellus. nca n-am desfacut sulul, declara el si-i arata documentul pe care-l tinea n mna. Ha icte, sa ne ntoarcem acasa. Senatorul l astepta n biblioteca. Ei, ia spune-mi ce a facut prietenul nostru Capito pentru tine? ntreba el, ncercnd sa-si ascunda nelinistea. Lipsea din birou. M-a servit subalternul sau, raspunse Marcellus si, punnd sulul pe masa. se aseza pe un scaun, pna cnd ntai sau scoase pumnalul si desfacu nerabdator sigiliile. I se paru ca ochii lui cu pleoapele pe jumatate nchise urmaresc vreme ndelungata rndurile pomposului document. La urma, Ga llio si drese glasul si ridica privirea tulburata spre fiul sau. Ai primit ordin sa iei n primire comanda garnizoanei din Minoa, ngna el. Unde este situata Minoa? Minoa este un port ticalos si murdar din partea de miazazi a Palestinei. Eu n-am auzit niciodata de numele lui, declara Marcellus. Stiu despre forturile noastre din Cezareea si din Joppa, dar nu stiu nimic despre Minoa. Ce avem noi acolo? Acesta este punctul de plecare al unui drum care duce pna la Marea Moarta. Majori tatea sarii de care avem nevoie vine de acolo, dupa cum probabil stii si tu. Datoria garnizoanei din Mino a este sa asigure circulatia caravanelor n lungul acestui drum. Nu pare sa fie o ocupatie prea interesanta, declara Marcellus. Eu ma asteptam la ceva primejdios. De, dragul meu, cred ca nu vei ramne dezamagit, caci situatia de acolo este destu i de primejdioasa. Beduinii, care ameninta siguranta acestui drum al sarii, se spune ca sunt salbat ici si cruzi. Dar, din pricina ca atacurile le dau n mici grupuri independente unul ele altui si bine organizate, a vnd ascunzatori le n regiunile stncoase nle desertului, n-am luat pna acum masurile necesare ca sa-i strpim. Pentr u ntreprinderea aceasta am fi avut nevoie de cinci legiuni. Senatorul vorbea ca si cnd ar fi fost informa

t n toate amanuntele despre Minoa si Marcellus l asculta cu atentie. Vrei sa spui ca acesti tlhari ai desertului fura sarea caravanelor noastre? Nu... ei nu fura sarea. Jefuiesc caravanele care sunt obligate ca la plecare sa duca provizii si banii necesari pentru plata lucratorilor ntrebuintati la taiatul sarii. Numeroase caravane au pl ecat n drumul acesta si nu s-au mai ntors niciodata. Dar nu este numai atta, continua Senatorul. n garnizoana fortu lui Minoa noi n-am ntrebuintat oameni mai de soi. Aceasta este formata n majoritate numai din aventur ieri nraiti. Mai bine de jumatate dintre acestia sunt fosti ofiteri care au cazut n dizgratie, datorita ne supunerii si altor nereguli pe care le-au savrsit. Cealalta jumatate se compune din instigatori care raspndesc nemultu mirea ntre legionari. Eu mi-am nchipuit ca imperiul dispune de mijloace mult mai rapide si mai putin co stisitoare pentru a se debarasa de oamenii incomozi. Sunt si cazuri cnd un proces public sau un asasinat pol provoca proteste, i explic a senatorul. n astfel de mprejurari este preferabil si mult mai practic ca pe vinovati sa-i trimiti n Minoa . Prin urmare, tata, procedeul acesta este un fel de exil! zise Marcellus, care se ridica n picioare si, plecnduse spre biroul tatalui sau, se propti cu pumnii nclestati pe tablie: Poti sa-mi dai si alte amanunte referitoare la localitatea aceasta nspaimntatoare? Gallio dete ncet din cap. Cunosc toate amanuntele n legatura cu ea. Ani de-a rndul eu si patru colegi ai mei n Senat am supravegheat ceea ce se petrece n acest fort. Facu o pauza si se ridica ncet n pici oare, iar obrazul lui mbatrnit deveni livid. Cred ca acesta este motivul pentru care Gaius Drusus Agripp a... Senatorul pronunta numele acesta scrsnind din dinti - a nascocit acest fel de razbunare mpotriva fiul ui meu, fiind informat ca eu stiu unde te trimite. Ridica bratele deasupra capului si, nclestnd pumnii, batrnul Gallio se cutremura de revolta: Daca as crede n zei, i-as implora sa-l condamne la chinuri vesnice! Cornelia Vipsania Gallio, care avea obiceiul sa staruiasca ceva mai mult asupra numelui al doilea de fiecare data cnd l pronunta -desi nu era dect fiica adoptiva a sotiei lui Tiberiu de care d ivortase -ar ti putut sa aiba un rol important n societate daca s-ar fi straduit car de putin. Daca simpla dorinta a Corneliei ar fi putut determina pe sotul ei sa caute grati a mparatului, Marcus Lucan Gallio ar fi patruns n cercul celor mai intimi prieteni ai mparatului si orice fav oare ar fi dorit pentru el nsusi sau pentru familia sa i s-ar ti acordat fara nici un fel ele greutate. Sau daca Cornelia si-ar fi dat osteneala sa intre n gratiile insuportabilei batrne care era lulia, familia Gallio ar ti avut de tacu t un drum mult mai scurt pentru a putea ajunge la toate onorurile. Dar Corneliei i lipsea aceasta energie. Era o femeie ncntatoare, desi aproape mplinise patruzeci de ani; extrem de culta, g ratioasa stapna a casei, sotie plina de afectiune, mama ngaduitoare, dar probabil cea mai lenesa femeie di n ntregul imperiu. Se spunea ca uneori sclavii se gaseau de luni ntregi n serviciul casei, ca abia mai trziu sa poata constata ca ea nu este invalida.

Prnzul si-l lua la amiaza, ntinsa n asternut, iar dupa-amiezile si le petrecea n cam erele apartamentului ei sau n gradina nsorita, picuind de somn cu cte o carte n mna si trecndu-si indiferenta deg tele prelungi si delicate prin ciucurii auriti ai cingatoare!; toti oamenii casei dadeau n brnci ca s-o serveasca, n acelasi timp toti tineau la ea, deoarece era fire blnda si buna, cu care te puteai ntelege foar te usor. Afara de asta ea nu dadea niciodata ordine dect atunci cnd era vorba despre confortul ei propriu. Scla vii - condusi de priceperea si loialitatea batrnului Marcipor sau a autoritarului Decimus, cnd era vorba de ce i de la bucatarie - vedeau de ntretinerea casei, tara sa aiba nevoie de sfaturile ei si fara teama ca ea nu va fi de acord cu ceea ce vor face. Era optimista din fire, probabil din pricina ca framntarea implica anumite eforturi, n rare ocazii se ntmpla nsa ca ea sa ramna consternata de ntmplarile nenorocite si neasteptate ce interveneau, dar pentru foarte scurt timp, si n astfel ele cazuri ncepea sa plnga, ca pe urma sa se linisteasca. Ieri nsa se ntmplase ceva care tulburase adnc linistea ei obisnuita. Senatorul tinus e o cuvntare, si n timpul dupa-amiezii Paula Gallus venise la ea n vizita si o informase despre ceea ce s-a ntmplat. Paula fusese profund consternata. Cornelia nu se mira ctusi de putin cnd afla ca celebrul ei sot si-a exprimat parer ile defavorabile referitoare la felul n care guvernul conduce treburile administrative ale imperiului, deoarece l auzise de multe ori exprimndu-si aceste pareri n timpul ct se plimba nelinistit pe mozaicul din dormito rul ei; dar cu toate acestea se sperie. aflnd ca ieri n fata Senatului a dat fru liber motivelor sale de nemultu mire. Nu crezu necesar sa ntrebe pe Paula de-motivele care o lac sa para att de speriata. Paula nu dorea ca senatorul Gallio sa aiba din pricina asta nemultumiri cu cei de la curtea mparatului, n primul and Diana nu va mai putea continua strnsa prietenie dintre ea si Lucia daca tatal acesteia va starui sa atace pe Printul G aius. n al doilea rnd ntre ea si Cornelia exista o veche ntelegere tacita, sti mcurajeze alianta dintre familiile lor, n momentul cnd Diana si Marcellus vor face constatarea romantica si neasteptata ca exista unul Pentru al tul. n momentul cnd o informa pe Cornelia ca senatorul se j aventureaza pe un teren pri mejdios. Paula nu facu nici o aluzie la] aceste amanunte, dar cu toate acestea merse destul de departe, pentru a-i atrage atentia ca printul Gaius - desi n toate celelalte domenii era un natng - este foarte iscusit n nascocirea pedepselor destinate celor j care ncearca sa-l critice. Bine, dar ce pot eu sa fac n aceasta mprejurare? gemu: ndurerata Cornelia. Fara ndoi ala nu-mi vei cere sai fac reprosuri i pentru discursul pe care l-a tinut. Sotului meu nu-i place s-aud a pe ] cineva sfatuindu-l ce poate si ce nu poate sa spuna n fata Senatului. Nici pe sotia sa? ntreba Paula si ridica sprncenele de J patriciana. Cu att mai putin pe sotia sa! riposta Cornelia, ntre noi exista! o ntelegere tacita ca Marcus sa-si exercite profesiunea fara amestecul meu. Singura mea datorie este sa-i conduc casa. Paula zmbi sarcastic si putin dupa aceea pleca, lasnd n urma ei! atmosfera care tre pida de amenintari.

Cornelia ar fi preferat ca j senatorul sa fie ceva mai putin sincer. Cnd ncerca an ume, devenea j un barbat extrem de amabil. Evident, Gaius era un destrabalat si un j nebun, dar la urma u rmelor el era printul regent al imperiului si nu era l nevoie sa-l invectivezi n adunarile publice, caci te pomen eai trecut pe lista neagra. Paula Gallus era o femeie mult mai prudenta ca sa admita ca Diana sa fie implicata n as tfel de afaceri. Daca situatia se va agrava, fara ndoiala nu vor mai avea ocazia sa vada dect rareori pe j Diana n casa lor. Or, pentru Lucia eventualitatea acestea ar fi o lovitura destul de grava si ar putea influenta s i viitorul lui Marcellus, i El nu dovedise dect nensemnate atentii acestei fete. totusi Cornelia nu-si pierduse nade jdea ca sfrsitul va fi cel dorit de ea. Din cnd n cnd, dar numai pentru scurta vreme, si tacea! gnduri din pricina lui Marcel lus. Visul ei de totdeauna fusese sa vada pe Marcellus ncalecat pe un cal alb, n fruntea unei impun atoare armate, trecnd n lungul strazilor, petrecut de aplauzele si aclamatiile j unei multimi nenumarate de oameni. Evident, o astfel de parada nu putea sa se desfasoare dect daca ai trecut prin anumite primejdii, dar j Marcellus nu era las. Nu-i lipsea altceva dect prilejul pentru a dovedi tuturor din ce fel de aluat este pla madit. Probabil un astfel de prilej nu se va mai oferi de aici nainte. Cornelia plnse ndurerata si, din cauza ca nu ave a pe nimeni cu care ar fi putut vorbi despre aceasta chestiune, si descarca sufletul n fata Luciei. Ea la rnd ul ei impresionata de deznadejdea fara precedent a mamei sale, ncerca s-o linisteasca. Dar astazi Cornelia scapase de spaima ce o coplesise n ajun, nu pentru c-ai fi av ut motive sa creada ca nu are de ce sa se teama, ci din pricina ca din punct de vedere temperamental era incap abila sa se concentreze asupra unui subiect, nici chiar atunci cnd era vorba despre o catastrofa care se apropia . Pe la ora patru, cnd Cornelia tocmai ncepuse sa-si pieptene catelusul cu parul zbu rlit, senatorul intra n luxosul ei salon si, lasndu-se pe un scaun, se uita ntunecat mprejurul sau. Esti obosit? ntreba Cornelia nduiosata. Sigur ca da. Dupa lungul drum pe care l-ai facut calare. Mi se pare ca n-ai fost multumit de vederea cailor adusi din Hispania. Ce s-a ntmplat? Marcellus a primit ordin sa se prezinte la datorie, raspunse Gallio rastit. Cornelia lasa catelul din brate si, plecndu-se spre el, l privi cu interes. Nu esti de parere ca s-a ntmplat exact ceea ce trebuia? Am asteptat zi de zi sa in tervina ceva. Probabil avem motive sa fim multumiti. Va fi obligat sa plece foarte departe de noi? Da! raspunse senatorul si dete din cap abatut. Foarte departe. A primit ordin sa ia comanda fortului Minoa. Comanda! O, ce noroc pentru el. Mnca! Fiul nostru va deveni comandantul unui fort roman la Minoa. Avem toate motivele sa fim mndri. Nu! draga mea, raspunse Gallio si scutura din capul albit. N-avem nici un motiv sa ne mndrim. Minoa este localitatea unde trimitem oamenii de care dorim sa scapam pentru totdeauna. Acol o nu au nimic altceva de lucru dect sa se certe si sa se ncaiere. Garnizoana este o adunatura de scelerati, porniti mereu pe revolta. Tocmai de aceea suntem foarte des obligati sa schimbam comandantul. Urma o lunga pauza n timpul careia

senatorul ramase abatut: de asta data comisia desemnata de Senat pentru controla rea fortului Minoa n-a fost consultata n privinta numirii comandantului. Hui nostru a primit ordinul de pleca re direct de la Gaius. Lamurirea aceasta fu prea dureroasa, chiar pentru o femeie att de chibzuita, cum era Cornelia, ncepu sa plnga cu hohote; si baga minile n parul lucitor care-i cadea pe umeri si ncepu sa se zbuci ume, murmurnd reprosuri care deveneau din ce n ce mai articulate. Cutremurata de suspine, tipa la sotul ei, care ramase tot att de mirat ca si ea nsasi: Marcus, de ce ai savrsit aceasta fapta? Cum de ai putut aduce nenorocirea aceasta pe capul fiului nostru? Crezi ca era att ele important ca sa denunti pe Gaius n fata Senatului cu pretul u nui astfel de sacrificiu pentru Marcellus si pentru noi toti? O, as ti preferat sa fi murit nainte de a se ntmpla c e ni se ntmpla acum! Gallio si pleca fruntea n palme si nu ncerca sa-i spuna ca vina este si a lui Marce llus. Fiul sau avea destule griji, fara sa mai fie nevoie si de reprosurile pe care i le-ar fi facut Corneli a. Unde este acum? ntreba ea cu glasul sugrumat, ncercnd sa se stapneasca. Trebuie sa v orbesc cu el. Probabil se pregateste de plecare, murmura Gallio. Ordinul este sa plece imediat la destinatie. O galera l va duce la Ostia, ele unde mine dimineata va pleca o corabie pe care se va mbarca. Corabie? Ce fel de corabie? Daca trebuie sa plece, de ce nu pleaca n conditiile c uvenite rangului sau? Fara ndoiala va putea nchiria sau cumpara un vas, pentru a face calatoria cum se cade s -o faca un tribun. Draga, pentru asa ceva nu avem timp de ajuns. Vor pleca asta-seara. Cine vor? Marcellus si mai cine? Demetrius. Preamariti sa fie zeii! ofta Cornelia si ncepu din nou sa plnga. Dar Marcellus de ce nu vine sa ma vada? ngna ea printre suspine. Va veni numaidect, raspunse Gallio. A dorit sa vin en mai nti, ca sa te anunt. Si s per ca-l vei primi cu acelasi curaj ca orice matroana romana. Tonul cu care vorbea senatorul devenise aproape sever. Fiul nostru a avut parte de cteva zguduiri neplacute, dar le-a suportat cu barbatie si cu linis tea caracteristica celor mai bune traditii ale noastre. Totusi cred ca nu i-ar face placere daca te-ar vedea c-ti p ierzi cumpatul din pricina aceasta. Sa-mi pierd cumpatul! zise Cornelia si se uita mirata la el. Stii foarte bine ca n-as fi n stare sa fac as ceva, indiferent de ceea ce ni s-ar ntmpla. Draga mea, nu este nevoie ca cineva sa ia otrava, nici sa ntrebuinteze pumnalul, pentru a se sinucide. Poti tot att de bine sa te sinucizi, si totusi fiziceste sa rami n viata. Gallio se ridi ca n picioare si, apucnd pe Cornelia de mna, o ajuta sa se ridice si ea. Sterge-ti lacrimile, iubita mea, zis e el cu blndete. Cnd va veni sa te vada, ncearca si primeste-l n asa fel ca sa fie mndru de tine. Probabil de aici n ainte l vor astepta zile de ncercari grele, si amintirea curajului ce-l vei dovedi acum n fata lui sa-i servea sca de ndemn n momentele cnd se va simti abatut. Bine, Marcus, voi ncerca. Cornelia l apuca de brat si se strnse lnga el. Trecuse vre me att de lunga de

cnd nu mai simtisera nevoia imediata de a sta att de strnsi unul lnga altul. Dupa ce Marcellus petrecuse singur o jumatate de ora cu maica-sa - datorie de ca re la nceput se temuse - pleca, pentru a sta de vorba cu sora-sa. Batrnul Gallio informase pe Lucia, iar aceasta i trimisese vorba cu Tertia ca-l va astepta sub pergola din gradina pna cnd va putea sa vina s-o vada. nainte de toate nsa trebuia sa se ntoarca n camera lui, pentru a lasa perna de matas e pe care maica-sa staruise s-o ia cu el. nca un obiect ce trebuia adaugat la povara bagajelor lasate n grija lui Demetrius, dar ar fi fost lipsa de atentie din partea lui sa refuze acest dar, mai ales tinnd seama de marele cur aj cu care primise aceasta nenorocire ce-i lovise pe amndoi. Cornelia plnsese, dar atitudinea ei nu se abatus e ctusi de putin de la disciplina pe care si-o impusese. Marcellus gasi bagajele adunate n nvelitori si strnse n curele, gata pentru plecare. Demetrius nsa nu era nicaieri, ntreba pe Marcipor care aparuse n cadrul usii, pentru a vedea daca au ne voie de prezenta lui, iar acesta i spuse cam tara voie ca acum un ceas l-a vazut plecnd calare n cea mai mare graba. Marcellus primi aceasta informatie fara sa-si tradeze mirarea. Era foarte probabil ca, desi trziu , grecul constatase ca din echipamentul lor lipseste ceva si plecase de acasa, uitnd sa-si ceara voie. Ar fi imposibil ca Demetrius sa profite de aceasta ocazie pentru a ncerca sa evadeze. Nu se poate, si zise Marcell us. Dar ntmplarea aceasta avea nevoie de o explicatie, deoarece, daca ar fi avut nevoie de un obiect despr e care a constatat ca le lipseste, n-ar fi strns bagajele n curele nainte de a se ntoarce acasa. Lucia astepta sprijinita de balustrada, uitndu-se spre Tibrul pe apa caruia se ve deau corabii cu pnze mici n care se frngeau aproape orizontal razele soarelui si galere care naintau att de ncet , nct ai fi zis ca nici nu se misca, daca pe marginea lor nu s-ar fi vazut umbra cu miscari ritmice ale vslelor lungi care se propteau n apa si se ridicau ia rasi. Una dintre galere, ceva mai mica dect celelalte, se ndrepta spre chei. si facuse minile punte peste ochi si urmarea cu atta atentie silueta neagra a vasului, nct nici nu auzi pe Marcellus apropiindu-se. Se opri lnga ea fara sa zica nimic si nduiosat si petrecu bratul mprejurul mijloculu i ei feciorelnic. Ridica un brat si-l cuprinse si ea, dar nu se ntoarse sa se uite la el. Nu cumva este galera cu care vei pleca tu? ntreba ea si-i tacu semn spre vas. Dac a nu ma nsel, este o trirema si are prora foarte nalta. Aceasta este una dintre galerele care ies n cal ea corabiilor la Ostia. Da, este dintre acelea, raspunse Marcellus, multumit ca discutia lor a luat acea sta ntorsatura linistita. S-ar putea sa fie chiar galera cu care voi pleca eu. Lucia se ntoarse ncet n bratele lui mpreunate, ridica palmele catifelate ale minilor si-l mngie nduiosata pe obraz. Se uita la el si zmbi, dar buzele i tremurau putin: ncearca sa fie curajoa sa", si zise fratele ei si se gndi ca probabil atitudinea lui de acum o va face sa nteleaga ca este de acord cu purtarea ei. Sunt multumita ca vei lua si pe Demetrius cu tine, zise ea cu glasul ferm. A cer ut el sa te nsoteasca? Da, raspunse Marcellus. Apoi, facnd o pauza, adauga: Da... a dorit sa vina cu min e. Cteva clipe ramasera

nemiscati unul lnga altul si degetele fetei se jucau cu snurul de matase cu care tunica lui era ncheiata la gt. Ti-ai mpachetat toate lucrurile de care ai nevoie? Amndoi erau constienti de stapni rea ce si-o impusesera n aceasta mprejurare si se simteau multumiti. Da! raspunse Marcellus, apoi dete din cap si zmbi, ca si cnd totul s-ar fi desfasu rat n mod normal si n-ar fi plecat mai departe dect la o vnatoare: Da... draga mea, totul este pregatit pentru a putea pleca. Urma o pauza ceva mai lunga. Evident, ar fi imposibil ca tu sa prevezi de acum cnd te vei ntoarce. Sigur ca nu, raspunse Marcellus, si dupa oarecare ezitare adauga: Cel putin deoc amdata. Apoi cu totul pe neasteptate Lucia scoase un tipat ndurerat si, ascunzndu-si obraz ul la pieptul fratelui ei, ncepu sa plnga cu sughituri domolite. Marcellus i tinea strns trupul cutremurat ele suspine. Nu, draga surioara, murmura Marcellus. Sa ne pastram cumpatul! Stiu ca nu e usor , dar va trebui sa ne purtam ntr-un fel demn de originea noastra de romani. Trupul Luciei paru ca devine rigid si, lasndu-si capul pe spate, ridica ochii pli ni de lacrimi spre el, scaparnd de revolta. Sa ne purtam ca romani! tipa ea n bataie de joc. Da, sa ne purtam ca romani! Dar ia spune-mi ce rasplata primesc acesti romani pentru ca sunt curajosi... pentru ca se prefac ca este fru mos si nobil sa renunti la tot ce ai... si ca e glorie sa suferi si sa mori pentru Roma? Pentru Roma, pe care eu o urasc din adncul sufletului! la gndeste-te ce ti-a facut Roma... tie si noua tuturor! De ce nu ne lasa sa traim n liniste? Imperiul roman... ce este acest Imperiu roman? Un urias furnicar de sclavi! Nu nteleg sclavi ca Tertia si Demetrius; ci ca mine si ca tine... toata viata ne ploconim, ne umilim si ne lingusim: legiunile noastre pra deaza si ucid n toate partile... si pentru ce Pentru a face Roma capitala universului, spune lumea. Dar de ce trebui e ca universul ntreg sa fie condus de un batrn nebun, ca Tiberiu, si de un betiv netrebnic cum este Gaius? Nu pot suferi pe nici unul dintre ei! Marcellus nu ncerca sa determine pe sora-sa sa-si opreasca avalansa aceasta de re volta, caci si zise ca va fi mult mai bine sa se poata racori si sa termine pentru totdeauna cu ce are de spu s. Acum o simtea pierduta n bratele sale si-i auzea bataile violente ale inimii. Te simti mai bine? o ntreba el cu glasul binevoitor. Cu obrazul mereu ascuns la p ieptul lui, fata dadu din cap. Ridicnd n mod instinctiv privirea, dadu cu ochii de Demetrius, care se oprise la departare de ctiva metri de ei si se uita n alta parte. Va trebui sa-l ntreb ce vrea, murmura el si-si desp rinse bratele de pe trupul ei. Lucia se ntoarse din nou spre fluviu, caci nu voia ca grecul sa constate ca aproa pe si-a pierdut stapnirea de sine. Fiica legatului Gallus va asteapta, stapne, i spuse Demetrius. Eu nu pot sa ma ntlnesc cu Diana n starea aceasta, zise Lucia cu glasul sugrumat. M a voi plimba pe aleile gradinii n timpul ct tu vei vorbi cu ea. Apoi, ridicnd putin glasul, adauga: Demetr ius, adu pe Diana aici n pergola. Fara sa mai astepte aprobarea fratelui ei, urca repede scara circulara

care ducea spre boschetele de trandafiri si spre dulbina havuzului. Lund tacerea stapnului sau drept o confirmar e a ordinului primit, Demetrius pleca sa-si faca datoria, dar Marcellus l chema napoi si sclavul se ntoar se. Crezi ca ea este informata? ntreba el si ncrunta din sprncene. Da, stapne! Ce te determina sa faci aceasta afirmatie? Fiica legatului Gallus pare c-a plns, stapne. Marcellus tresari si clatina din cap . Nu stiu ce as putea sa-i spun n aceasta mprejurare, murmura el mai mult pentru sin e, dar Demetrius nu facu nici o ncercare pentru a-l ajuta. Totusi, voi fi obligat sa vorbesc cu ea, ofta e l resemnat. Da, stapne, ncuviinta Demetrius si pleca din nou. ntorcndu-se spre balustrada, Marce llus vazu silueta surorii sale care se plimba abatuta printre boschetele de trandafiri si inima i t resari de mila. Pna acum n-o vazuse pe Lucia niciodata att de mhnita. Nu era deci de mirare ca se ferea ca Dian a s-o vada n starea aceasta. Presimtea ca apropiata lui ntrevedere cu Diana va fi neobisnuit de grea. Pna acum nu prea avusese ocazia sa ramna singur cu ea, nici chiar pentru cteva clipe numai. De asta data nu numai ca vor ramne singuri, dar se vor gasi amndoi ntr-o situatie extrem de dificila. Nu stia ce atitudine va trebui sa ia n aceasta mprejurare. O vazu ca se apropie, trecnd prin peristil, miscndu-se usoara si gratioasa, dar fa ra vioiciunea ei obisnuita. Cum se poate ca Demetrius sa-i spuna sa vina aici n pergola fara ca el s-o nsoteas ca, desi ea cunostea drumul pe unde trebuie sa apuce. Fir-ar afurisii de Demetrius... n dupa-amiaza aceasta p urtarea lui este cu totul neobisnuita. I-ar fi fost mult mai usor sa iasa n calea Dianei si s-o salute, dac a ar fi fost si el de fata. Marcellus apuca n lungul aleii ca s-o ntmpine. Lucia a avut dreptate: Diana a crescut si n ati tudinea aceasta de astazi este mult mai draguta dect si aducea aminte c-ar fi vazut-o vreodata. Probabil sti rile pe care le primise acum alungasera si ultimele resturi de adolescenta din nfatisarea ei. Dar, indiferent de motivele ce au determinat aceasta schimbare, Diana devenise cu totul pe neasteptate o femeie matura, si sim ti inima ca ncepe sa bata mai repede. Zmbetul fratesc cu care se pregatise s-o ntmpine i se paru nepotrivit, daca nu lipsit de sinceritate, si, dupa ce Diana se mai apropie, privirile lui devenira tot att de grave ca si ale e i. ntinse amndoua minile spre el si-l privi pe sub genele lungi, ncercnd sa-si stapneasc lacrimile si sa zmbeasca. Marcellus n-o vazuse pna acum n felul n care o vedea astazi si contactul f ugar al minilor lor l tulbura. Uitndu-se adnc n ochii ei negri, i se paru ca abia acum si da seama de prez enta ei, de linia fina a trupului ei. de sprncenele frumoase, de barbia energica si totusi delicata, de bu zele ei pline care acum erau ntredeschise din cauza spaimei, dincolo de care i se vedeau dintii strns nclestati. mi pare bine c-ai venit, Diana, zise Marcellus, care ar fi dorii ca vorbele acest ea sa fie protectoare, dar nu erau deloc. Ar fi vrut sa adauge: Lucia va veni imediat" - dar nu-i spuse nimic s i nici nu-i dadu drumul de mini si se mira ca este n stare sa stea nemiscata atta vreme.

Este adevarat ca vei pleca asta-seara? ntreba ea cu glasul stins. Marcellus se uita n ochii ei si se ntreba cum de fata aceasta mereu neastmparata, v esela si capricioasa a putut sa devina att de fermecatoare. De unde ai aflat? ntreba el. Cine te-a informat att de repede? Eu am aflat abia ac um trei ceasuri. Crezi ca amanuntul acesta ar putea sa aiba vreo importanta? ntreba ea, apoi se op ri, ca si cnd s-ar fi gndit ce sa-i mai spuna. A trebuit sa vin, Marcellus, continua ea cu tot curajul, deoa rece stiam ca tu nu vei mai avea timp sa vii la mine si sa-ti iei ramas bun. A fost un gest foarte... Era gata sa pronunte cuvntul amabil", dar presimti ca ras punsul acesta ar fi prea rece si prea banal si, uitndu-se la Diana, constata ca este cu ochii plini de lac rimi. A fost foarte dragut din partea ta, zise el nduiosat, si strngnd-o mai tare de mini o apropie de el. Fata par u ca ezita, apoi se supuse. Fireste, n-ar fi trebuit sa vin, declara ea cu respiratia ntretaiata, dar timpul este att de scurt. Prezenta ta ne va lipsi tuturor. Apoi ntreba, ceva mai sfioasa: Spune, Marcellus, mi vei trimite vesti despre tine? Si vazndu-l ca nu-i raspunde imediat, clalina din cap si murmura: N-ar fi trebuit sa-ti pun n trebarea aceasta, caci acolo unde te duci tu vei avea destul de lucru. Vom afla unul despre altul datorita Lu ciei. Bine, draga mea, tu nu te gndesti ca mie-mi va face placere sa-ti scriu, se grabi Marcellus sa-i raspunda, si cred ca-mi vei scrie si tu... destul de des... Fagaduieste-mi ca-mi vei scrie! Diana zmbi printre lacrimi si Marcellus i urmari gropitele clin obraji cum se adnce sc si apoi dispar. Inima i tresari cnd o auzi ntrebndu-l n soapta: mi vei scrie chiar asta-seara? Si-mi vei trimite scrisoarea cu galera care se va n toarce? Da, Diana, ti voi scrie. Unde este Lucia? ntreba ea nerabdatoare si-si retrase repede minile dintr-ale lui. n gradina, pe aleea boschetelor de trandafiri, raspunse Marcellus. Si nainte de a-si putea da seama de intentia ei, o vazu ca se departeaza n fuga. n momentul cnd ajunse n vrful scarii, se opri si, ntorcndu-se spre el, i facu semn cu mna. Era gata s-o strig e sa-l astepte, caci vrea sai mai spuna ceva, dar incertitudinea n care se gasea acum l determina sa renunte. Ce i-ar mai putea spune Dianei? se ntreba el. Ce i-ar putea fagadui si ce i-ar putea cere sa-i fagaduiasc a? Nu, va fi mult mai bine pentru amndoi sa se desparta n felul acesta, i trimise un sarut si fata disparu din vedere . Era posibil. chiar probabil ca de aici nainte sa nu mai revada pe Diana niciodata. Se ndrepta abatut spre casa, dar se opri brusc si se ntoarse n pergola. Fetele se ntl nisera si acum se plimbau pe alee, tinndu-se de brat. Probabil nu va avea ocazia sa mai vada o data pe sora lui adorata, caci ar fi inutil sa mai expuna pe Lucia zbuciumului unei noi scene de despartire. Ramase mirat cnd vazu ca Demetrius coboara scara. Ce l-a determinat sa intre n gra dina? se ntreba el. Probabil i va spune, Iara sa-l mai ntrebe. Purtarea corintianului acesta credincio s era astazi neobisnuita. Imediat dupa aceea l vazu ca se apropie cu pasi largi si militaresti, din cauza c arora, n timpul vnatorilor, lui Marcellus i venea greu sa se tina dupa el. Demetrius parea multumit de ceva, chia r mai mult dect multumit.

Era ncntat! Pna acum Marcellus nu vazuse nca aceasta expresie pe obrazul sclavului s au. Vreti sa duc bagajele n port, stapne? ntreba Demetrius si glasul paru ca-i tremura de emotie. Da... n cazul cnd sunt pregatite. Marcellus era gata sa-i puna o ntrebare, dar la u rma renunta. Ma vei astepta pe chei, zise el. Vreti ca mai nti sa cinati,stapne? Marcellus dadu din cap, dar n aceeasi clipa se gndi ca si-a luat ramas bun de la m embrii familiei. Toti suportasera aceasta despartire cu un curaj maret. Prin urmare ar fi nsemnat sa le ceri prea mult - att lor ct si lui - sa mai repete o data scena de deznadejde unul n fata altuia. Nu, raspunse el rastit. Voi cina pe galera. Vei face pregatirile necesare, dupa ce vei ajunge n port. Da, stapne, raspunse Demetrius pe un ton din care se putea ghici ca este de acord cu hotarrea luata de stapnul sau. Marcellus si continua ncet drumul spre casa. Ar fi avut attea de facut daca i s-ar mai fi acordat o zi de ragaz. Se gndea n primul rnd la Tullus. Va trebui sa-i lase cteva rnduri nainte de a pleca. Cnd se ntlnira n boschetele de trandafiri, Lucia si Diana izbucnira amndoua n lacrimi Apoi ncepura sa vorbeasca, ntrebuintnd fraze intermitente despre posibilitatile de ntoarcere ale lu i Marcellus; sora-sa, gndindu-se cu spaima la ceea ce i s-ar ntmpla, iar Diana ntrebndu-se daca ar fi posib il ca cineva sa staruiasca pe lnga Gaius pentru a-l determina sa-si schimbe hotarrea luata. Vrei sa spui ca probabil tatal meu ar putea sa... Nu! raspunse Diana si clatina energic din cap. Nu tatal tau! Va trebui sa interv enim pe alta cale. Facu ochii mici si ncepu sa se gndeasca. Probabil n aceasta chestiune interventia tatalui tau ar putea sa aiba efect, i pro puse Lucia. Nu stiu ce sa zic. Probabil ar avea daca ar fi acasa. Dar misiunea ce o are la M arsilia ar putea sa-l retina pna la nceputul iernii viitoare. Ti-ai luat ramas bun de la Marcellus? ntreba Lucia, dupa ce facura ctiva pasi pe a lee fara sa zica nimic. Se uita n ochii Dianei si zmbi ngndurata, cnd constata ca se aprinde la obraz. Diana dad u din cap si o strnse nduiosata de brat, dar alt raspuns nu-i dadu. Cum se face ca Demetrius a ajuns att de repede aici n gradina? ntreba ea pe neastep tate. A venit la mine ca sa-mi spuna ca Marcellus se pregateste de plecare si ar vrea sa ma vada. M-am ntlnit cu el, venind ncoace, Nu cumva sclavul acesta a venit sa-si ia ramas bun... ca si cnd ar fi egal cu tin e? Mi s-a parut si mie straniu, admise Lucia. Demetrius n-a vorbit pna acum cu mine niciodata, dect cel mult pentru a-mi raspunde la cte un ordin. Crede-ma, Diana, nici eu nu nteleg tocmai bi ne. S-a apropiat si, dupa ce m-a salutat n felul lui ceremonios, mi-a tinut o scurta cuvntare care mi s-a parut pregatita cu cea mai mare grija. Mi-a spus: Eu voi pleca mpreuna cu tribunul. S-ar putea sa nu ma mai ntorc. As dori sa-mi iau ramas bun de la sora stapnului meu si sa-i multumesc pentru purtarea binevoitoare ce a avut-o fata de sclavul fratelui ei. mi voi aduce aminte de aceasta bunatate! Apoi a scos din sn un chimir si dintr -nsul inelul acesta...

Inelul? ntreba Diana nencrezatoare. Stai linistita. Da-mi voie sa-l vad si eu, ada uga ea n soapta. Lucia ntinse mna cu degetele rasfirate ca sa poata examina inelul mai de aproape, caci l umina ncepuse sa se tulbure. Este frumos, declara Diana. Ce este emblema aceasta gravata pe el? O co rabie? Demetrius mi-a spus, adauga Lucia: As vrea sa ncredintez inelul acesta surorii sta pnului meu. Daca ma voi ntoarce, va putea sa mi-l dea napoi. Daca nu ma voi ntoarce, atunci i va ramne ei . Parintele meu l-a daruit mamei mele. Este singurul obiect pe care l-am putut salva din dezastrul f amiliei noastre". Ce situatie stranie! murmura Diana. Si ce i-ai raspuns? De... ce crezi c-as fi putut sa-i raspund? zise ea pe un ton ca si cnd ar fi ncerc at sa se apere mpotriva unei acuzari. La urma urmelor el pleaca mpreuna cu fratele meu si-si primejduieste via ta. Este si el om, nu-i asa? Da, este si el om, ncuviinta Diana. Haide continua, ce i-ai raspuns? ntreba ea ner abdatoare. I-am multumit, raspunse Lucia cu o ncetineala care te scotea din fire. I-am spus ca face bine - ceea ce este adevarat, Diana - ca-mi lasa n pastrare inelul acesta pretios si mi-am exprimat n adejdea ca amndoi se vor ntoarce acasa teferi si sanatosi, apoi i-am fagaduit sa am grija de inelul pe car e mi-l lasa n pastrare. Cred c-ai procedat foarte bine, zise Diana dupa un moment de gndire. Si pe urma c e s-a mai ntmplat? Se oprisera amndoua la capatul aleii pavate. De, ramasese nemiscat n fata mea... asa ca i-am ntins mna. Cum se poate! exclama Diana. Unui sclav? Gestul este destul de inocent, ncerca Lucia sa-i explice. De ce n-as putea adica sa strng mna lui Demetrius? El este tot att de curat ca si noi; n orice caz mult mai curat dect Bamb o, care mereu sare cu labele pe mine. Chestiunea, draga Lucia, nu se pune daca minile lui Demetrius sunt mai curate dect labele lui Bambo... or atta lucru stii si tu. El este sclav si fata de oamenii acestia nu putem fi nicio data destul de prudente. Tonul cu care vorbea Diana parea sever, pna n momentul cnd curiozitatea ncepu sa nlature indig narea din atitudinea ei. Care va sa zica, adauga ea ceva mai mblnzita, a dat mna cu tine. Nu, Diana, s-a ntmplat ceva mult mai grav, zise Lucia si zmbi, cnd vazu felul n care Diana se uita la ea. Demetrius mi-a luat mna si dupa ce mi-a pus inelul n deget mi-a sarutat-o... si... Ia gndeste-te si tu Diana. El pleaca mpreuna cu Marcellus si probabil va muri pentru el! Ce puteam sa tac? Sa-l palmuiesc? Diana si ridica minile si le puse Luciei pe umeri, apoi o privi n lumina ochilor. Da... si dupa aceea ce s-a mai ntmplat? Crezi ca att nu este de ajuns? spuse Lucia, ferindu-se putin din calea ochilor ce rcetatori ai Dianei. Dimpotriva, este tocmai de ajuns, raspunse fata. Spune, Lucia, cred ca nu ai int entia sa porti inelul acesta? Nicidecum. Nu am nici un motiv ca sa-l port. L-as putea pierde. Si nu vreau nici sa jignesc pe Tertia. Tertia este ndragostita de Demetrius? Este nebuna dupa el. Saracuta de ea, a plns din pricina lui toata dupa-amiaza. Demetrius stie? Nu-mi vine sa cred ca nu stie.

Pe el nu-l intereseaza fata aceasta? l intereseaza, dar nu n felul n care-o intereseaza el pe ea. I-am cerut sa-mi fagad uiasca solemn ca-si va lua ramas bun de la ea. Spune, Lucia, nu te-ai gndit niciodata ca n taina s-ar putea ca Demetrius sa fie nd ragostit de tine, probabil de vreme mai ndelungata? Nu mi-a dat nici un motiv sa ma gndesc la o astfel de posibilitate, raspunse Luci a ngndurata. Vrei sa spui ca n-ai avut nici un motiv pna astazi, starui Diana. Lucia paru ca se gndeste din nou, ntrebndu-se ce sa-i raspunda. Diana, ncepu ea cu glasul calm, Demetrius este un sclav. Cred ca nu e cazul sa ne ndoim de aceasta realitate care a fost nenorocirea lui. A avut parte de o educatie aleasa, ntr-o c asa de oameni bogati, si a fost adus la Roma ncarcat de lanturi de catre niste ticalosi care nu meritau nici sa-i lege curelele sandalelor. Glasul ncepuse sa-i tremure de revolta: Evident, faptul ca acestia erau romani le dadea tot dreptul. De vreme ce esti roman, nu e nevoie sa mai stii altceva dect sa jefuiesti si sa asasinezi. Nu-ti d ai seama, Diana, ca tot ce se gaseste astazi n Imperiul roman si ce merita sa-ti retina atentia n calitate de om cult a fost jefuit din Grecia? la spune-mi si mie: cum se face ca noi de preferinta vorbim limba elena n loc sa vor bim cea latina? Asta se ntmpla ca din punct de vedere cultural grecii se gasesc cu cteva leghe naintea noast ra. Singurul lucru n care-i ntrecem si noi este macelarirea oamenilor. Diana se ntuneca la obraz si, plecndu-se spre Lucia, si lipi gura de urechea ei ca sa-i spuna n soapta: Trebuie sa fii nebuna ca sa faci astfel de declaratii... chiar de fata cu mine! Nu-ti dai seama ca este primejdios? Crezi ca familia ta nu are destule nemultumiri? Sau poate vrei sa ne vezi pe toti expulzati... si bagati la nchisoare? Marcellus sta singur, sprijinit de parapetul puntii. Sosise n port abia cu cteva m inute nainte de plecarea galerei, apoi se urcase n cabina cu aerul mbcsit, pentru a se convinge daca bagajel e lui au fost aduse toate pe bord. Nici nu baga de seama c-au iesit spre mijlocul fluviului, dect dupa ce cobo r pe scara si se uita mprejurul sau. Depozitele si docurile de pe chei disparusera n adncul ntunericului s i zvonul de. Iarma al orasului se stinsese departe n urma lor. Sus pe vrful unei coline clipeau doua puncte luminoase pe care le recunoscu imedi at ca trebuie sa fie gratarele cu carbuni aprinsi de la cele doua capete ale pergolei. Probabil parintele sau e ra acolo si sta sprijinit de balustrada. Acum trecusera de cotitura fluviului si luminile disparusera din vedere, i facea aceeasi impresie ca si cnd n momentul acesta primul capitol al vietii sale s-ar fi terminat si scribul sigile aza primul sul de pergament. Bolta luminata a cerului de deasupra Romei pali si stelele straluceau acum mai puterni c. Marcellus le examina curios, l se pareau ca niste spectatori muti ai caror ochi nu erau att de indiferenti ca ai unui sfinx, ci se uitau cu calma atentie, clipind din cnd n cnd pentru a-si limpezi vederea. Se ntreba: Oare spectator ii acestia se pot uita cu simpatie si admiratie la ceea ce vad si, n general, i intereseaza spectacolul din

fata lor?" Dupa o bucata de vreme n auzul lui si facu loc plescaitul ritmic al apei si ecoul cadentei sefului de echipaj care batea n butucul de metal pentru a da masura cnd cele saizeci de vsle se propteau si se ridicau din apele fluviului: bang-bang, bang-bang, si clipocitul stins al picaturilor ce se scurge au de pe vsle. Amintirea familiei, a vietii si a dragostei ce ramasese n urma se repezi pentru u ltima data asupra lui, ca sa-l copleseasca de pareri de rau. Ar fi fost bine sa fi putut petrece cel putin un c eas mpreuna cu Tullus, cel mai bun prieten al sau. Tullus nu aflase nici macar ce s-a ntmplat cu el. Poate nainte de p lecare ar fi trebuit sa se mai ntoarca o data la maica-sa. Pe Diana ar fi trebuit s-o sarute. Tot asa, ar fi fos t mai bine sa nu fi vazut tristetea chinuitoare n care se zbatea sora-sa... Bang-bang, bang-bang! Se ntoarse n loc si-l vazu pe Demetrius stnd prin ntuneric la picioarele scarii care ducea la cabine. Simti un fel de usurare cnd si dadu seama de prezenta credinciosului sau sclav, si zise ca v a trebui sa vorbeasca cu el, deoarece loviturile de ciocan ce se urcau din cala galerei faceau sa-i zvcneasca sngele n tmple, i facu semn. Demetrius se apropie si se opri la respectuoasa distanta n fata lui. Marcellus ri dica amndoua minile, ca si cnd ar fi tresarit din pricina nerabdarii, si se uita la el, ceea ce n conformitat e cu ntelegerea tacita dintre ei nsemna: Apropie-te fara teama, ca sa putem sta prieteneste de vorba". Trupul lui D emetrius paru ca se destinde si, abandonnd pozitia de drepti, se apropie de parapet, alaturi de Marce llus, unde astepta n tacere si fara nerabdare vizibila ca stapnul sau sa-i spuna ce are de spus. Demetrius, zise Marcellus si facu un gest larg cu care mbratisa ntreg cerul ntins d easupra lor, tu crezi n zei? Daca stapnul meu doreste sa cred, atunci voi crede, raspunse Demetrius evaziv. Nu, te rog, zise Marcellus nerabdator, fii sincer! Nu te gndi la ceea ce cred eu. Spune-mi parerea ta despre zei. Tu te nchini lor? Pe vremea cnd am fost baiat mic, stapne, mama noastra ne-a nvatat sa apelam la zei. Era o femeie evlavioasa, n gradina noastra de flori aveam o statuie frumoasa a lui Priapus. Ma i vad si astazi pe maica-mea cum ntr-o zi frumoasa de primavara sta ngenuncheata n fata acestei statui, n mna cu u n mic trnacop si alaturi de ea cu un cosulet plin de rasaduri. Credinta ei era ca Priapus are put erea de a face plantele sa creasca... Maica-mea se nchina n fata Atenei n fiecare dimineata cnd eu si fratii mei urmam pe profesorul nostru la gimnaziu. Se ntrerupse, apoi, vaznd semnul de ncurajare facut de Marcellus, continu a: Tatal meu oferea zeilor libatii, n zilele destinate festivitatilor consacrate lor, dar cred ca pro ceda n felul acesta mai mult pentru a face placere mamei noastre. Ceea ce-mi spui este foarte interesant si chiar impresionant, zise Marcellus. To tusi, Demetrius, mi se pare ca nu mi-ai raspuns la ntrebarea pe care ti-am pus-o. Astazi tu crezi n zei? Nu, stapne! Vrei sa spui ca zeii nu sunt oamenilor de nici un folos? Sau hi general te ndoies ti ca zeii ar putea sa existe? Cred ca pentru linistea sufletului este mai bine ca omul sa nu creada n existenta

lor. Ultima data cnd m-am nchinat lor s-a ntmplat n ziua cnd casa noastra a fost pradata. Cnd tatal meu a fost egat n lanturi si dus, am ngenuncheat alaturi de maica-mea si m-am rugat lui Zeus - parintele zeilor si al oamenilor - ca sa-i ocroteasca viata. Dar fie ca Zeus n-a auzit rugaciunea noastra, sau daca a auzit -o n-a avut puterea sa ne ajute, fie ca. avnd aceasta putere, n-a vrut sa ne ajute. Poate e mai bine sa cred ca nu ne-a auzit dect sa-mi nchipui ca n-a avut puterea sa ne ajute, sau, auzindu-ne, n-a vrut sa ne ajute... n dupaamiaza acelei zile, maica-mea s-a sinucis de bunavoie, caci nu mai putea duce povara vietii cu amaraciunile ei... Din ziua aceea, stapne, eu nu mam mai nchinat zeilor. Uneori i-am blestemat, dar nu-mi venea nici mie sa cred ca bl estemele mele s-ar putea prinde de ei. Ca sa blestemi zeii e si prostie, si zadarnicie. Marcellus chicoti cu amaraciune. Felul acesta de a dispretul zeii ntrecea orice f el de impietate auzita pna acum. Demetrius vorbise fara patima. Pe el zeii l interesau att de putin, nct i se p area o prostie pna si sa-i blestemi. Prin urmare nu admiti c-ar putea sa existe o forta mai presus de ntelegerea oamen ilor si ca aceasta conduce universul? ntreba Marcellus si ridica privirea spre cer. n aceasta privinta, stapne, gndurile mele nca nu sunt limpezite, raspunse Demetrius gndurat. Ar fi greu sa-ti imaginezi lumea fara sa crezi c-a existat un creator, dar n orice caz eu nu doresc sa accept ca faptele savrsite de oameni sunt inspirate de fiinte supranaturale. Cred ca este mai bine sa crezi ca oamenii au inventat faptele brutale pe care le savrsesc fara o interventie divina. Sunt dispus, Demetrius, sa mpartasesc aceasta parere. Totusi ar fi o mare usurare pentru noi oamenii - mai ales atunci cnd te gasesti n cumpana grea - sa poti nadajdui ca undeva trebuie sa existe o putere generoasa careia n astfel de mprejurari te-ai putea adresa. Da, stapne, admise Demetrius si ridica privirea n sus. Stelele n drumul lor urmeaza un plan dinainte stabilit. Cred ca acestea sunt sincere si cinstite. Cred n Tibru, n muntii dimprej urul nostru, n turmele de oi, cirezile de vite si hergheliile de cai. Daca exista zei care le pazesc, acesti z ei sunt sinceri si cu mintea sanatoasa. Dar daca cei care calauzesc destinele oamenilor sunt zeii din muntele Olimp, atu nci ti voi spune ca zeii acestia sunt perfizi si nebuni. Probabil dndu-si seama c-a spus mai mult dect ar fi trebuit, Demetrius tacu si tru pul i deveni rigid, ceea ce nsemna ca are intentia - sa-si vada de treburile lui. Marcellus nsa nu terminase c u el pentru a-i da drumul. Probabil ti nchipui, starui el, ca toti oamenii sunt nebuni. Eu n-am de unde sa stiu asa ceva. raspunse Demetrius calm. prefacndu-se ca n-a va zut zmbetul sarcastic al stapnului sau. Prin urmare, zise Marcellus, sa ne marginim numai la Imperiul roman. Crezi ca ac esta ar putea sa nu fie altceva dect o adunatura de nebuni? Sclavul dumneavoastra, stapne, este dispus sa creada tot ce crede stapnul sau n ace asta privinta, raspunse Demetrius. Marcellus si dadu seama ca aceasta conversatie filosofica dintre ei este terminat

a. Constatase mai demult ca, atunci cnd Demetrius este hotart sa-si reia rolul de sclav, nici un fel de vorbe b une nu-l mai pot determina sa revina. Acum ramasesera unul lnga altul si se uitau la apa ntunecata care fugea pe lnga flancurile galerei. Grecul are dreptate, si zise Marcellus. Aceasta este pacostea Imperiului roman: e xista o adunatura de nebuni. De aceeasi boala sufera omenirea ntreaga. Este nebuna. Daca exista o putere supra naturala care conduce universul, si asta trebuie sa fie nebuna. Omenirea este insana. Bang-bang, bangbang! CAPITOLUL III Dupa ce minuscula corabie trecu de grupul insulelor Lapari, tocmai ntr-o perioada dintre cele mai primejdioase ale anului, cnd marea se framnta adnc, si trecu printre grelele strmtori ale Messine i, ajunse n ape linistite si vntul domolit umfla pnzele de pe catarge; astfel comandantul Manius putu cobor de p e puntea de comanda ca sa stea linistit de vorba cu pasagerul sau. Spune-mi ceva si despre Minoa, starui Marcellus, dupa ce Manius i povestise n toat e amanuntele despre numeroasele calatorii pe care le facuse, de la Ostia la Palermo si napoi, de la O stia n Creta, la Alexandria si Joppa. Manius ncepu sa rda pe sub mustatile bleojdite. Vei avea ocazia sa constati, Tribune, ca nu exista nici o localitate care sa poa rte numele Minoa. Iar cnd vazu mirarea cu care Marcellus se uita la el, asteptnd o explicatie, navigatorul acesta cu obrazul ars de soare si biciuit de vnturi, i tinu o scurta lectie de istorie, pe care n buna parte pasageru l sau o cunostea de mai demult. Acum cincizeci de ani legiunile lui August asediasera vechea cetate Gaza si o su pusesera, dupa lungi si crncene lupte care costasera mai multe vieti dect ar fi meritat aceasta cucerire. Poate n-ar fi costat att, declara Manius, daca s-ar fi nvoit sa plateasca importan ta suma ce se ceruse pentru ntrebuintarea drumului caravanelor care transporta sarea. Dar ce faceau cu beduinii? ntreba Marcellus. Tocmai... mparatul ar fi putut oferi si beduinilor o despagubire pentru ntrebuinta rea acestui drum, si totusi cheltuielile ar fi reprezentat mai putin dect a costat razboiul. Ca sa-i putem sp une Minoa, la Gaza, am pierdut douazeci si trei de mii de legionari. Manius continua sa-i spuna ce stia. Batrnul August era furios si-si pierduse cump atul din cauza rezistentei ncapatnate a; aparatorilor cetatii - formati dintr-o adunatura de egipteni, sirien i si evrei - care nu se speriau de vederea sngelui, nu luau niciodata prizonieri si erau cunoscatori n mestesugul tor turilor de toate felurile. Presimtea ca atitudinea lor este o sfidare premeditata a prestigiului roman, pen tru care imperiul va trebui sa curete odata pentru totdeauna acest focar infect care este Gaza. Prin urmare, Au gust decreta ca de aici nainte localitatea va deveni o cetate romana si va purta numele de Minoa; toata lumea s e astepta ca locuitorii orasului sa fie multumiti de binefacerile aduse de un stat civilizat si vor uita c-a putu t sa existe cndva o municipalitate att de infecta, de nesanatoasa, nemultumita si mereu pornita pe harta, cum a fost Gaza. Dar Gaza, continua Manius, a fost Gaza vreme de saptesprezece secole si ar fi av

ut nevoie de ceva mai mult dect un edict al mparatului August ca sa-si schimbe numele. Sau obiceiurile, daca mi dai voie sa mai adaug si asta, zise Marcellus. Sau mirosurile, zise Manius. Probabil ai auzit ca limanurile albe ale Marii Moar te sunt ntocmai ca steanul de sare alaturi de un iezer din jungla, mprejurul caruia se aduna animalele de to ate neamurile si de toate marimile pentru a se adapa si a se ncaiera. Asta asa a fost de cnd e lumea lume. U neori cte un animal care se ntmpla sa fie mai mare si mai puternic dect celelalte reusea sa le alunge si sa ramn a singur stapn. Alta data animalele se nsoteau ntre ele si reuseau sa alunge pe uzurpator, ca apoi sa nceapa din nou sa se ncaiere ntre ele. Prin urmare aceasta ar fi Gaza care te asteapta. Bine, dar steanul de sare nu este la Gaza, ci la Marea Moarta, zise Marcellus. Asta este adevarat, ncuviinta Manius, dar la Marea Moarta nu vei putea ajunge ca sa ridici sare fara nvoirea celor din Gaza. Vreme ndelungata leul lui luda a tinut departe pe toate celelalte animale, dupa ce a alungat hienele filistenilor. Uriasul elefant egiptean a speriat leul, ca la urma tigrul Alexandru sa sara n spinarea elefantului. Dar dupa fiecare batalie dobitoacele marunte s-au apropiat din nou, ca sa amusine lesurile si pe urma sa se sfsie ntre ele, ca cele mai mari sa vina iarasi pentru a le linge ranil e. Si ce animal a venit dupa tigru? ntreba Marcellus, desi cunostea dinainte raspuns ul ce-l va primi. Acvila romana, raspunse Manius. Stoluri nenumarate de acvile care veneau sa road a oasele, dar aici au mai gasit o multime de supravietuitori care n-au fost dispusi sa admifl sa li se roa da oasele. n felul acesta s-a ntmplat ca noi sa pierdem douazeci si trei de mii de legionari r omani pentru a putea pune stapnire pe steanul de sare. O ntmplare foarte interesanta, murmura Marcellus, care pna acum nu o auzise nca pove stita n felul acesta. Tocmai, ncuviinta Manius, dar partea cea mai stranie este urmarea pe care au avut -o aceste lungi batalii asupra vechii cetati Gaza. Dupa fiecare invazie, n cetate mai ramnea cte cineva din armata invadatorilor: dezertorii si cei care erau prea grav raniti pentru a se mai ntoarce acasa. Acest ia s-au statornicit n Gaza oameni din felurite neamuri - pentru a-si continua aici obiceiurile. Capitanul d adu din cap si facu o strmbatura. Oricine ti va putea spune despre certurile si ncaierarile frecvente din orasele po rtuare, cum sunt Rhodesia si Alexandria, unde populatia amestecata este formata din oameni de toate culorile si de toate limbile. Unii afirma ca cel mai insuportabil infern de pe toate literalele marilor noastre este portu l Joppa. Eu nsa sunt de parere ca Gaza este ultimul loc din toata lumea aceasta unde un om cu mintea ntreaga ar fi dispus sa traiasca. Probabil ntr-o buna zi Roma va fi obligata sa curete Gaza din nou, declara Marcel lus. Este cu desavrsire imposibil. Iar ceea ce ti-am spus despre Gaza ramne valabil pen tru ntreaga regiunea aceasta, pna la Damasc. Chiar daca mparatul ar trimite toate legiunile pe care Rom a. le are disponibile, ar nsemna cel mult ca s-ar face un masacru cum istoria n-a cunoscut nca niciodata, si

totusi victoria nu va putea fi permanenta. Un sirian nu poate fi nimicit n mod definitiv. Ct despre evrei... p oti sa ucizi un evreu si sa-l ngropi, caci el totusi va iesi din mormnt teafar si sanatos. Vaznd expresia de haz n tiparita pe obrazul lui Marcellus, Manius zmbi si adauga: Da, tribune, va iesi din mormnt urcndu-se pe coad a trnacopului cu care i-ai sapat groapa si va ncerca sa-ti vnda giulgiul n care a fost nfasurat cnd l-ai co bort n groapa. Bine - ntreba Marcellus, care ar fi vrut sa afle si alte amanunte referitoare la sarcina ce-l astepta - dar garnizoana noastra din fortul Minoa, sau mai bine zis Gaza, nu ncearca sa faca or dine n oras? Nu ncearca ctusi de putin. Si n-are nici un amestec n ceea ce se ntmpla n oras. For nu este n oras, ci foarte departe spre rasarit, ntr-un desert nisipos, presarat cu stnci de calcar si acoperit de scaieti. Acolo nu se gasesc mai mult de o mie cinci sute de oameni, trupa si ofiteri, desi ar trebui sa fie o legiune. Prezenta lor acolo se datoreste intentiei de a face bandele de beduini sa stea la distanta. Detasam entele armate pleaca din fort ca sa nsoteasca caravanele si astfel sa nu fie atacate de triburile acestor tlhari. Dar din cnd n cnd, adauga Manius, se ntmpla ca o caravana sa plece la drum fara sa se mai ntoarca niciodata. Asa ceva se ntmpla mai des? ntreba Marcellus, nchipuindu-si ca ntrebarea pe care i-o pune va fi considerata drept motiv de continuare a conversatiei. Ia sa fac o socoteala, murmura Manius si, nchiznd un ochi, ncepu sa numere pe deget ele cioturoase: Anul trecut n-am auzit dect despre patru cazuri similare. Numai despre patru, repeta Marcellus ngndurat. Banuiesc ca atunci cnd se ntmpla asa eva nseamna ca dispare si detasamentul plecat din fort. Evident ca dispare, raspunse Manius. Si legionarii sunt dusi si vnduti ca sclavi? Nu-mi vine sa cred. Beduinii nu au nevoie de sclavi si nici nu vor sa-si bata ca pul cu ei. Beduinii sunt oameni salbatici si cruzi ca vulpile, iar pe urma caravanelor se furiseaza tot a tt de nesimtiti ca si sacalii. Cnd vor sa te atace, te lovesc pe la spate si-ti nfig ntre umeri hangerul pna la plasel e. Garnizoana nu ncearca sa razbune niciodata aceste asasinate? Manius clatina din c ap si zmbi sinistru. Garnizoana de acolo, daca-mi dai voie sa-ti spun adevarul, nu este ce ar trebui sa fie. Nimenea nu se intereseaza de soarta celor disparuti. Oamenii nu sunt de ajuns de disciplinati, nu au comandanti care sa-si faca datoria asa cum ar trebui si nu se intereseaza de soarta fortului. Revoltele sun t foarte frecvente si de fiecare data este asasinat cte cineva. Nu se poate sa ceri prea mult de la garnizoana unui for t care n marea majoritate a cazurilor si varsa sngele pe cmpul de exercitiu. n noaptea aceasta Marcellus si zise ca este de datoria lui sa comunice lui Demetri us informatiile pe care le-a obtinut. Stnd amndoi ntinsi pe asternuturile lor din cabina, cu glasul stins facu c orintianului o schita a conditiilor n care foarte curnd se vor gasi amndoi, si-i vorbi pe un ton ca si cnd s i sclavul sau ar fi responsabil de atitudinea ce o vor adopta amndoi n noua situatie. Demetrius asculta n tacere povestea lunga pe care i-o debita Marcellus si, consid

ernd-o drept o povestire lugubra, cnd termina, ndrazni sa-i spuna pe un ton aproape indiferent: Stapnul meu va fi totusi obligat sa ia n primire comanda garnizoanei din fortul ac esta! Fireste, raspunse Marcellus, de vreme ce acesta este ordinul pe care l-am primit ! Ce altceva as putea face? Apoi, constatnd ca de pe celalalt asternut nu primeste imediat un raspuns, ntreba din nou: Ce ntelegi cu vorbele acestea? nteleg, stapne, ca oamenii din garnizoana sunt nemultumiti si nedisciplinati, iar stapnul meu va cere supunere. Nu este dreptul sclavului sau sa-i spuna cum va putea obtine aceasta s upunere; dar cred ca pentru stapnul meu va fi mult mai bine daca va lua imediat n primire comanda garnizoanei. .. si cu toata energia necesara. Marcellus se ridica ntr-un cot si ncerca sa vada ochii grecului prin ntunericul si aerul mbcsit din cabina. nteleg ce te preocupa, Demetrius. Acum, dupa ce cunoastem atmosfera din acest for t, esti de parere ca noul legat nu trebuie sa se gndeasca la felul n care ar putea sa obtina aprobarea celor interesati, ci sa se prezinte ntre membrii garnizoanei si sa pocneasca pe ctiva insi n crestetul capului, fara sa mai astepte prezentarile. Cam n felul acesta m-am gndit si eu c-ar trebui sa procedam, ncuviinta Demetrius. Sa le-o retezi chiar de la nceput, nu-i asa? La asta te-ai gndit? Cnd vrei sa smulgi urzicile din lan, nu pui mna pe ele n mod delicat, ci o nclestezi bine, ca sa poti smulge urzica cu radacina cu tot. Probabil oamenii acestia trndavi vor fi multumiti sa a sculte de un comandant care este att de priceput si de energic ca stapnul meu. Vorbele acestea, Demetrius, sunt placute la auz. Aproape toti oamenii, stapne, apreciaza dreptatea si curajul. Stapnul meu este om drept... dar este si curajos. Da, Demetrius, dar datorita acestor calitati stapnul dumitale a ajuns n situatia n care se gaseste, raspunse Marcellus rznd. Tocmai pentru c-a fost curajos! Pentru ca nu dorea sa discute acest incident si nici n-ar fi vrut sa lase conver satia neterminata, Demetrius raspunse: Aveti dreptate, stapne! dar pe un ton att de grav, nct Marcellus ncepu sa rda cu ho e. Urma apoi o pauza foarte lunga, asa ca probabil corintianul adormise, deoarece l eganatul usor al corabiei parea ca te mbie anume la somn. Vreme de un ceas, Marcellus ramase treaz si se gndi la p lanul pe care i-l sugerase credinciosul sau sclav. Demetrius are dreptate, si -zise el. Daca e sa iau n primir e comanda acestui fort, atunci va trebui s-o iau din primul moment cnd voi sosi acolo. n cazul acesta, chi ar daca se va ntmpla sa fiu nfrnt, disparitia mea va fi demna, dect daca as tolera ncalcarea disciplinei". Trecuse demult de amiaza zilei de opt martie cnd capitanul Manius facu manevra ne cesara pentru a intra cu covata sa n apele portului din Gaza si se asternu cu flancul n lungul unui chei ca re era liber. Ca orice comandant de vas n momentul sosirii, era extrem de ocupat, dar gasi timpul necesa r pentru a-si lua ramas bun de la tnarul tribun, ntr-o atitudine sumbra, caracteristica unei rude apropiate cnd se desparte de cel care trage

sa moara. Demetrius fu ntre cei dinti care coborra din corabie. Putin dupa aceea se ntoarse mpr euna cu cinci sirieni voinici carora le arata bagajele pe care trebuiau sa le ridice. Pe cheiul murdar al portului nu se vedea nici o uniforma militara, dar cu toate acestea Marcellus nu ramase dezamagit, caci nu s e asteptase sa fie primit de cineva. Cei din garnizoana nu fusesera nstiintati despre sosirea lui. Prin urmare era obligat sa se prezinte la fort fara sa fie nsotit de cineva. Probabil datorita vrstei naintate si infirmitatilor de care suferea, n Gaza nimic n u se putea executa cu promptitudine. Trecu un ceas ntreg nainte de a se putea gasi catrii de povara care sa duca bagajele. Tot asa se pierdu o vreme pretioasa pna cnd le ncarcara. Un alt ceas l pierdura cu traversarea n ceata a strazilor nguste si murdare si cu linistirea protestelor celor care mpiedicau circulatia si trebui au sa se fereasca din cale. Sirienii banuira imediat cnd i vazura uniforma de tribun care este destinatia spre care se ndreapta si se multumira sa murmure, fara sa ridice glasul. La urma ajunse ntr-o sosea care furn ica de oameni si de praful rascolit de picioarele animalelor. n fruntea convoiului mergea Marcellus, ncalecat pe o camila condusa de un sirian care mirosea destul de urt si cu care Demetrius se ntelesese prin semne asu pra pretului pe care-l ceruse pentru aceasta expeditie. Trguirea dintre ei distra pe Marcellus, deoarece corint ianul, care era om linistit si rezervat, ncepuse sa tipe si sa gesticuleze tot att de violent ca si ceilalti. Far a sa cunoasca valoarea ce o avea banul aici n Gaza si nici preturile ce se obisnuiau pentru serviciile prestate, r efuzase cu indignare prima oferta a sirianului, ca dupa alte trei propuneri sa ajunga apoi la o ntelegere, dar si d e asta data numai dupa nenumarate tipete si racnete fioroase. Ar fi fost greu sa recunosti pe Demetrius n rolul ace sta nou pe care si-l asumase. n departare, prin norii de praf galben ce le taiau vederile, se arata forma unui urias teren dreptunghiular, ncins de ziduri nalte de caramida uscata n dogoarea soarelui, la fiecare colt cu cte un t urn mai nalt. Dupa ce se mai apropiara, vazura un drapel roman care atrna inert de pe prajina oblica a unui tu rn. O santinela cu nfatisare respingatoare se desprinse de lnga un grup de legionari c are se asezasera pe vine si, apropiindu-se de poarta cea mare a fortului, o deschise larg si le facu semn sa intre, fara sa-i ntrebe nimic. Probabil badaranul acesta, si zise Marcellus, i confunda cu o caravana care a veni t sa ceara o escorta. Dupa ce intrara n curtea batuta de soare, o alta santinela se ridica de pe treptele scari i pretoriului si, apropriindu-se de ei, astepta pna cnd camila lui Marcellus binevoi sa-si ndoaie ncheieturile care-i priau. emetrius, care supraveghease capatul din urma al caravanei, descaleca de pe catr si, apropiinduse, se opri lnga stapnul sau. Santinela se uita curioasa la ei si, descoperind insignele tribunului, ridica mna murdara n care tinea un palos ruginit si saluta cu indiferenta. Eu sunt tribunul Marcellus Gallio! Cuvintele acestea rasunara violente si vibrnd de energie. Am primit ordinul sa iau comanda acestui fort. Condu-ma la ofiterul de serviciu.

Centurionul Paulus nu este prezent, tribune. Unde se gaseste? n oras! Cnd centurionul Paulus pleaca n oras, nu lasa pe nimeni care sa-i tina locul n fort ? A lasat pe centurionul Sextus, dar tocmai acum el se odihneste si a dat ordine s a nu fie tulburat de nimeni. Marcellus facu un pas nainte si se uita n ochii ntunecati ai legionarului. Eu nu sunt obisnuit sa astept oamenii ca sa-si termine somnul de dupa-amiaza, zb iera el. Executa imediat ordinul si spala-ti murdaria de pe obraz nainte de a ndrazni sa te mai arati n fata mea! Ce este acesta: un fort roman sau un cotet de porci? Santinela clipi de cteva ori din ochi, apoi se retrase ctiva pasi si disparu pe us a de la intrare. Marcellus se plimba nemultumit prin fata acestei intrari si ncepu sa se framnte tot mai adnc, pe masura ce trecea timpul. Dupa ce astepta cteva minute, urca treptele scarii, urmat de aproape de Demetrius , si traversa coridorul ntunecat, n calea lui iesi o alta sentinela. Condu-ma la centurionul Sextus! tipa Marcellus. Din ordinul cui? ntreba santinela nemultumita. Din ordinul tribunului Marcellus Gallio, care si-a asumat comanda acestui fort. Ia-o nainte... si umbla repede! n aceeasi clipa o usa de alaturi se deschise si n fata lui aparu un barbat voinic si barbos, mbracat ntr-o uniforma ponosita, cu acvila neagra tesuta pe mneca dreapta a tunicii de culoare rosie. Marcellus dadu santinela la o parte si iesi n fata lui. Dumneata esti centurionul Sextus? ntreba el, si dupa ce Sextus dete din cap cu in diferenta adauga: Printul Gaius mi-a dat ordin sa iau comanda acestui fort. Porunceste oamenilor dumitale sa-mi aduca bagajele. Eeh... las-o mai domol... nu ma lua att de repede, ngaima Sextus. Ia sa vedem mai n ti ordinul acesta! Poftim, raspunse Marcellus si-i ntinse sulul de pergament. Sextus l desfasura cu i ndiferenta si-l ridica la ochi ca sa-l poata citi, caci coridorul era coplesit de umbra. Centurioane Sextus! striga Marcellus cu glasul rastit, te previn c-ar fi mult ma i bine sa trecem n biroul legatului-sef pentru a examina acest document, n tara al carui cetatean sunt eu, se obisnuieste ca oamenii sa fie si curtenitori... Sextus rnji si ridica din umeri. Acum te gasesti la Gaza, raspunse el aproape cu dispret. Vei avea ocazia sa cons tati ca aici la Gaza noi avem obiceiul sa procedam mai domol si avem mai multa rabdare dect egalii nostri care se gasesc la Roma si umbla mai bine mbracati dect umblam noi, adauga Sextus si apuca n lungul salii: Sunt si e u cetatean roman. De cnd este centurionul Paulus comandantul acestui fort? ntreba Marcellus, uitndu-s e n largul camerei n care-l introdusese Sextus. Din decembrie. A luat comanda n mod temporar, dupa moartea legatului Vitelius? Din ce cauza a murit Vitelius? Eu nu stiu din ce cauza! Prin urmare nu de pe urma ranilor primite? insinua Marcellus. Nu, tribune. A fost bolnav. Zacuse de friguri. Nu m-as mira daca ati fi toti bolnavi, declara Marcellus si, facnd o strmbatura de

dezgust, si scutura minile. Apoi, ntorcndu-se spre Demetrius, i porunci sa stea de straja lnga bagaje pna cnd vor veni oamenii sa le ridice. Sextus spuse ceva n soapta santinelei, care pleca imediat. Te voi conduce n camera pe care o vei putea ocupa pna n momentul cnd comandantul Pau lus se va ntoarce, zise el si se apropie de iesire. Marcellus l urma. Camera pe care i-o ara ta avea un asternut, o masa si doua scaune, ncolo era goala si tot att de trista ca si o celula de nchisoare. O us a da spre un mic cabinet. Da ordin sa mai aduca un asternut n vizuina aceasta, porunci el. Sclavul meu va d ormi aici. Sclavii n-au voie sa doarma n camere destinate ofiterilor, raspunse Sextus catego ric. Al meu va dormi! Procedeul acesta este contrar ordinelor! n fortul acesta nu exista alte ordine dect cele date de mine! riposta Marcellus. Sextus dadu din cap si, cnd iesi din camera, coltul gurii i se strmba de un rnjet e nigmatic. n seara aceea se petrecu o scena memorabila n fortul Minoa. Ani de-a rndul ntmplarea aceasta fu repetata att de des, nct deveni un fel de legenda. nsotit de sclavul sau, Marcellus intra n sala de mese, unde ofiterii mai tineri er au asezati pe scaune. Nu se ridica nici unul n picioare, dar n privirile lor nu era nici o urma de ostilitate cnd se ntoarsera si se uitara dupa el, cum se apropie de masa din mijlocul salii. Dintr-o singura privire fugara, M arcellus constata ca el este cel mai tnar ntre cei prezenti. Demetrius se duse de-a dreptul la bucatarie, pentru a se ocupa de servirea stapnului sau. Putin dupa aceea aparu centurionul Paulus, urmat de Sextus, care probabil l astep tase, ca sa-l informeze despre ceea ce s-a ntmplat. Cnd se apropiara de masa din mijlocul salii, se simti un fel d e miscare surda. Sextus, pe un ton nemultumit, facu prezentarile. Marcellus se ridica n picioare si era gata sa ntinda mna spre centurion, dar acesta se prefacu ca nu vede gestul facut de el; se nclina usor, apoi si feri scaunul si se aseza. Nu era beat, dar se vedea destul de limpede c-a baut. Obrazul lui tras, acoperit de tepii une i barbi nerase de trei zile, era buhait si aprins; ncepnd sa mannce, constata ca-i tremura minile murdare. Dar abstra ctie facnd de nfatisarea lui de acuma, se vede"a destul de limpede c-a avut parte de o educatie aleasa, pe care a uitat-o demult. Omul acesta ar fi putut sa devina cineva!" si zise Marcellus. Noul legat, ei? ngaima Paulus cu gura plina. N-am fost nstiintati despre aceasta n umire, n orice caz, continua el si facu un gest nepasator din mna, scotnd din castron o noua bucata de carne pe care o baga n gura, despre asta vom putea discuta mai trziu; poate chiar mine. Vreme de cteva min ute mesteca ntre masele carnea grasa, apoi sorbi cu lacomie din cupa de vin indigen, asezata n fat a lui. Dupa ce termina de mncat, Paulus si ncrucisa pe masa minile paroase si se uita cu in solenta la tnarul intrus. Marcellus i nfrunta privirile tulburi, fara sa clipeasca. Fiecare dintre ei era co nstient ca n clipa aceasta au nceput sa se cntareasca unul pe altul, nu numai n ceea ce priveste naltimea si greut

atea - caci n aceasta privinta erau aproape la fel, cu singura deosebire ca Paulus era cu ctiva funzi m ai greu si ctiva ani n plus - ci mai mult pentru a-si da seama de valoarea si capacitatea omului n sine. Paulus rse dispretuitor. Gallio... acesta este un nume cunoscut, declara el sarcastic. Nu cumva esti nrudi t cu bogatul Senator? Este parintele meu! raspunse Marcellus cu glasul ca de gheata. O... ho-ho-ho! chicoti Paulus. Care va sa zica trebuie sa fii unul dintre cei ca re au patruns n Ordinul Tribunilor datorita relatiilor de familie, adauga el batjocoritor. Se uita n largul salii si conversatiile celor prezenti ncetara numaidect. Cred ca printul Gaius ar fi putut gasi un post mai placut pentru fiul senatorulu i Gallio, continua el, ridicnd glasul ca sa poata fi auzit si de ceilalti. Pe lovis! exclama el nveselit si lovi pe Sextus cu palma ntre spete. Abia acum nteleg: fiul lui Marcus Lucan Gallio a fost un tnar care la Roma si-a fa cut de cap. Apoi se ntoarse din nou spre Marcellus: Fac prinsoare, tribune, ca aceasta este prima nsarcinare ce ti s-a dat pna acum. Adevarul este acesta, raspunse Marcellus, n sala se facuse o tacere ca de cimitir . Pna acum n viata dumitale n-ai dat nici un ordin, nu-i asa? ntreba Paulus n bataie d e joc. Marcellus mpinse scaunul si se ridica n picjoare, simtind ca ochii tuturor sunt ndr eptati spre el si-l urmaresc cu toata atentia. Sunt pe cale sa dau un ordin chiar acum, declara el energic. Centurioane Paulus, ridica-te n picioare si cereti iertare pentru purtarea necuviincioasa fata de un ofiter. Paulus si petrecu bratul pe dupa spatarul scaunului si rnji: Ai dat un ordin nepotrivit, tinere, zis cel. Apoi, uitndu-se la Marcellus si vaznd u-l ca trage palosul, dadu scaunul peste cap si sari n picioare: tinere, cred c-ar fi mult mai bine sa renun ti la treaba asta. Feriti scaunele si mesele din cale, porunci Marcellus. n momentul acela nimeni nu se mai putea ndoi de intentiile tnarului tribun. El si P aulus mersesera prea departe unul fata de altul pentru a mai putea da napoi. Mesele fura repede mpinse spre peretii salii si scaunele asezate peste ele. Lupta ncepu. Spectatorii ntelesera chiar de la nceput ca Paulus este hotart sa termine repede si definitiv cu adversarul sau. n calitate de comandant al fortului, nu se bucura de nici o autoritate n fata suba lternilor sai, datorita faptului ca era fire violenta si ducea o viata dezordonata. Fara ndoiala, si zisese el, datori ta unei victorii prompte, si va putea reface prestigiul. Ce va urma dupa aceea l interesa prea putin, deoarece el nu avea nimic de pierdut. Legaturile cu Roma erau foarte anevoioase. Situatia unui comandant n slujba este nesigura si de scurta durata. La Roma nu se interesa nimeni de ceea ce se petrecea n fortul Minoa. n orice caz e ra riscant sa ucizi pe fiul unui senator, dar cei prezenti vor depune marturie ca tribunul a fost cel dinti c are a tras palosul. Paulus ncepu imediat sa atace, lovind cu violenta, asa ca fiecare dintre aceste l ovituri ar fi putut sa despice pe adversarul sau n doua daca palosul lui ar fi cazut acolo unde ar fi vrut el si nar fi ntlnit apararea lui Marcellus, care chiar de la nceput acceptase sa ramna n defensiva si sa se retraga,

pna cnd ajunsera aproape de capatul salii uriase. Ochii tinerilor ofiteri, care se nsirasera n lungul peret elui, pndeau cu toata atentia. Demetrius nclesta pumnii si se uita speriat la stapnul sau, cnd constata ca este ga ta sa fie strmtorat ntr-un colt al salii. Centurionul urmarea pas cu pas pe adversarul sau, care se retragea si mpartea lov ituri pe stnga si pe dreapta, ntlnind de fiecare data palosul n calea sa. Cnd constata ca Marcellus nu mai are und e se retrage, ncepu sa rda sinistru, simtindu-se sigur de victoria sa, si domoli loviturile. Dar n rsul ac esta lui Marcellus i se paru ca simte un tremur de spaima si ntelese ca rarirea loviturilor nu se datoreste certi tudinii n victorie, ci faptului ca Paulus ncepuse sa osteneasca. Cnd ridica palosul, pe obrazul lui se vedea o tresar ire, ceea ce nsemna c-au nceput sa-l doara ncheieturile bratului. Paulus nu facuse exercitii de vreme ndelun gata si viata pe care o ducea la Minoa l molesise, deoarece aici serviciul era foarte usor. Cnd ajunsera n coltul salii, Paulus ridica bratul ntepenit, pentru a da o lovitura naprasnica, dar de asta data Marcellus n-o mai astepta, ci-si repezi palosul din flanc si ajunse att de aproap e de gtul lui, nct Centurionul si retrase capul, asa ca lovitura data de el cazu n gol. n aceeasi clipa Marcellus se ntoarse n loc cu o iuteala nebanuita si Paulus fu mpins spre coltul salii. Tribunul nu ncerca sa profite imediat de acest avantaj. Obosit de efortul neobisn uit, Paulus respira suierator si gura i se strmbase de spaima, ncetase sa mai atace si, schimbndu-si tactica, paru c a-si aduce aminte de exercitiile de altadata, n acelasi timp se dovedi ca nu este nici luptator de rnd. Marcellus si zise ca probabil nainte de asta Paulus ar fi putut sa fie clasificat printre cei mai buni luptator i n arena. n timpul acestei lupte Marcellus dadu din nou cu ochii de obrazul lui Demetrius s i constata ca trasaturile lui sau destins. Asta nsemna ca n momentul acesta se gaseste n postura cunoscuta si va lupt a bazndu-se pe ndemnare, nu pe forta bruta. Prin urmare, cu att mai bine. Pna acum Marcellus nu avu sese ocazia sa se bata cu un adversar care nvrteste palosul ca pe un topor cu care ar vrea sa-l toace buc ati. De asta data Paulus lupta cum se cuvine unui centurion roman, nu ca un casap. Cteva clipe taisurile paloselor se auzira zanganind de fiecare data cnd se ncrucisa u, dar Marcellus ncepuse sa nainteze. O singura data Paulus se uita mprejurul sau, pentru a constata ct loc i-a mai ramas, iar Marcellus se retrase ctiva pasi pentru a-i acorda un avans. Era limpede pentru toti cei car e urmareau lupta dintre ei ca scopul urmarit a fost sa-i ofere o noua posibilitate. Se auzi o exclamatie de mi rare. Atitudinea aceasta a noului legat nu era conforma cu traditiile din Minoa, ci le aducea aminte de felul n car e la Roma oamenii curajosi au obiceiul sa se lupte unul cu altul. Ochii lui Demetrius straluceau de mndrie. Sta pnul sau era barbat de rasa. Eugenos!" exclama el. Paulus nsa nu parea dispus sa primeasca concesii, nainta repede spre adversarul sa u cu ndrazneala caracteristica celui care a cstigat teren datorita priceperii proprii si se strad ui sa determine pe Marcellus sa se

retraga din nou. Dar lupta continua acum, fara sa se decida nca. Paulus ncerca toa te loviturile tactice posibile, dar ncepuse sa se simta epuizat si apararea lui devenea din ce n ce tot mai ntrziata si el mai vulnerabil. n doua rnduri spectatorii constatara ca pentru Marcellus ar fi fost foarte usor sa termine cu el. Dar imediat dupa aceea l vazura ca face o miscare neasteptata, care determina sfrsitul dramatic al acestei lupte. Pndind ocazia potrivita, si repezi vrful lat al palosului n garda celui pe care se nc lestase mna obosita a lui Paulus si i-l smulse din mna. Palosul cazu pe dusumele si se auzi zdranganind. Ur ma o clipa de profunda tacere. Paulus ramase nemiscat. Atitudinea aceasta, si zisera cei dimprejurul lui , i face onoare, caci, desi pe obraz i se vedea mirarea pricinuita de aceasta ntmplare neasteptata, expresia lui nu era a unui las. Paulus fusese categoric nfrnt, totusi omul acesta avea calitati pe care nimenea nu le ban uise nca. Marcellus se pleca si, apucnd palosul de vrf, i facu vnt cu toata puterea si-l repez i n aer; palosul se nvrti de cteva ori si se nfipse n scndurile groase din care era facuta usa, rabufnind adnc si tremurnd usor. Urma o noua tacere pe care n-o ntrerupse nimeni. Apoi Marcellus ntoarse n mna si palosul sau propriu si-l repezi spre aceeasi tinta. Se auzi din nou rabufnitul scndurilor si palosul se nfipse foa rte aproape de al lui Paulus. Cei doi adversari se examinara n tacere. Apoi Marcellus ncepu sa vorbeasca cu glas ul categoric, dar fara nici o urma de aroganta: Centurioane Paulus, ncepu el, astept sa-ti ceri iertare pentru purtarea dumitale necuviincioasa fata de un ofiter. Paulus si ndrepta trupul si respira adnc; se ntoarse putin si examina cercul spectat orilor care se strnsera n jurul lor, dar nu zise nimic, ci-si ncrucisa bratele pe piept si zmbi dispretuitor . Marcellus trase ncet pumnalul din cingatoare si facu un pas nainte. Paulus nu se m isca. Centurioane, ncepu Marcellus din nou, pregateste-te de aparare. Cred ca ai si dum neata un pumnal! Te sfatuiesc sa-l ntrebuintezi! si mai facu un pas spre el: Caci, daca nu vei execut a ordinul pe care ti l-am dat, te voi ucide. Situatia lui Paulus nu era dintre cele mai placute, totusi reusi sa murmure cteva cuvinte de scuza. Ceva mai trziu, vorbind despre aceasta scena, Demetrius declara ca Paulus nu este un bun o rator, judecnd dupa felul n care a vorbit, dar Marcellus fu de parere ca aceasta apreciere nu are nici un ro st. Dupa ce termina cu ce avea de spus, Marcellus i raspunse: Primesc scuzele dumitale, Centurioane. Urmeaza acum altceva ce probabil vei gasi de cuviinta ca va trebui sa spui colegilor dumitale ofiteri. Pna acum n-am fost prezentat n mod oficial, n c alitate de comandant care pleaca, cred ca cinstea de a ndeplini aceasta formalitate ti revine dumitale. De asta data paru ca Paulus si-a revenit, deoarece pronunta formula obisnuita cu glasul plin si categoric. Va prezint pe tribunul Marcellus Gallio, legatul acestei legiuni si comandantul acestui fort. Se auzi un zdranganit de palose care se ridicara pentru salut: toti ofiterii pre

zenti si scoasera palosele, afara de pntecosul Sextus care se prefacea ca-si strnge centironul. Centurioane Sextus, striga Marcellus cu glasul sever. Adu-mi palosul! Ochii celor prezenti se ntoarsera spre Sextus, care se ndrepta rusinat spre usa pr incipala si smulse palosul nfipt n scndura groasa. Adu si palosul centurionului Paulus! porunci Marcellus. Sextus se opinti a doua oara si smulse palosul din usa, apoi se apropie cu pasi grei si abatut. Marcellus lua armele grele si ntinse lui Paulus palosul, apoi astepta sa primeasca salutul lui Sextus. Acesta se executa fara sa mai ezite. Paulus sal uta si el, nainte de a-si baga palosul n teaca. Acum vom putea continua cu cina, zise Marcellus cu glasul rece. Asezati mesele l a loc. Mine dimineata la ora cinci se va servi masa trupei. Toti ofiterii vor fi obligati sa se prezinte la serviciu proaspat barbieriti. La ora sase se va face o inspectie, pe terenul de exercitii, de catre comandantul secun d Paulus. Deocamdata att ar fi tot, sfrsi tribunul. Dupa ce se asezara din nou la masa, Paulus si ceru voie sa se retraga si Marcellu s fu de acord. Sextus se lua dupa el, fara sa-si fi cerut nvoire; cnd l ntreba cu glasul rastit, nu cumva a uitat ceva, acesta ngna c-a terminat cu mncarea. n cazul acesta vei avea timpul necesar sa faci ordine n camerele destinate comanda ntului, ca sa le pot ocupa chiar asta-seara. Sextus dadu din cap n semn c-a nteles ordinul si se ndrepta din nou spre iesire. Ni meni nu mai avea pofta de mncare, dar cu toate acestea ofiterii se straduira sa termine cu cina. Marcellus n trzie n fata mesei, iar la urma, cnd se ridica n picioare, toti cei din sala l salutara. Se nclina n fata lor si se ndrepta spre iesire, urmat de Demetrius. Cnd trecura prin fata usii deschise de la camera comandantului, n dr um spre ncaperea ce le fusese indicata chiar la sosire, constatara ca un grup de sclavi se zoreau sa pr egateasca odaile pentru a putea fi imediat ocupate. Nu mult dupa aceea venira oamenii care trebuiau sa mute bagajele n apartamentul c omandantului. Dupa ce ramasera singuri, Marcellus se aseza n fata biroului sau. Demetrius ramase n picio are n fata lui. Ei. Ia sa-mi spui, Demetrius, ntreba Marcellus si ridica privirea spre el, ce te preocupa? Demetrius si apropie lancea de frunte pentru salut. As vrea sa va spun, stapne, ca ma simt foarte onorat de faptul ca sunt sclavul co mandantului din Minoa. ti multumesc, Demetrius, raspunse Marcellus si zmbi obosit. Va trebui sa mai astep tam - pentru a ne putea convinge - cine va comanda n Minoa. Aici oamenii sunt ncapatnati rau. nceputul a fos t multumitor, dar este mult mai greu sa te mpaci cu oamenii, dect sa te certi cu ei. n timpul primelor zile legionarii fortului pareau morocanos!. Noul legat le doved ise ca ntelege sa-si exercite autoritatea cu toata energia, dar deocamdata nu exista nici o dovada din care ai fi putut deduce ca aceasta autoritate va fi acceptata de bunavoie sau va fi impusa cu sila. Paulus pierduse o mare parte a prestigiului de care se bucurase, dar trecerea lu i n fata legionarilor era si acum

destul de mare. Executa ordinele cu o atitudine respectuoasa, dar era att de tacu t si de ntunecat, nct nimeni nu putea banui ce gnduri clocesc n mintea lui. Fie ca ranile mndriei sale nu se vin decasera nca, fie ca premedita o razbunare, asta urma sa se constate abia mai trziu. Marcellus nu reusise sa-si formeze nca o parere definitiva despre aceasta problem a, n fiecare noapte Demetrius si ntindea asternutul n fata usii, pe partea dinauntru, si dormea cu pumn alul n mna. Peste o saptamna tensiunea aceasta paru ca s-a mai linistit putin, pe masura ce m embrii garnizoanei ncepeau sa se obisnuiasca cu noua disciplina. Marcellus dadea ordine scurte si cerea sup unere absoluta, nu indiferenta care pna acum fusese destul de buna pentru Gaza, ci executarea prompta si viguroa sa, asa ca oamenii nu mai ndrazneau sa puna ntrebari prostesti si nici sa invoce pretexte ridicole. Noul comandant crezu de cuviinta ca relatiile dintre e! si subalternii lui sa-si urmeze cursul firesc, fara nici un fel de straduinta din partea lui n scopul acesta. Nu admitea nici un fel de favor itism, si pastra demnitatea oficiala si n contactul ce-l avea cu ceilalti ofiteri n legatura cu serviciul nu-s i pierdea vremea. Era just, ntelegator si accesibil, dar extrem de categoric. Foarte curnd dupa aceea ntreaga g arnizoana simti efectul sever n noua aplicare a regulamentelor, dar Iara nici un fel de nemultumire Vizib ila. Legionarii se miscau sprinteni si pareau ca sunt mndri de uniformele lor ngrijite, nfatisarea si moralul ofiterilor se mbunatatise foarte mult. n fiecare dimineata, Paulus, care acum era comandant secund, se prezenta n biroul lui Marcellus pentru a primi ordinele. Nu schimbara nici o vorba referitoare la ntlnirea lor dramatica. C onversatia dintre ei se desfasura n termeni glaciali si se limita la cea mai severa curtenie oficiala. Pa ulus, mbracat n mod ireprosabil, se prezenta la usa biroului si cerea sa fie introdus n fata comandantului. Santin ela l anunta, iar comandantul i spunea sa introduca pe centurion. Paulus intra si lua pozitia de drepti n fata bi roului. Apoi se salutau. Va trebui sa nlocuim sase camile de transport, comandante. De ce? ntrebarea rasuna ca un pocnet de bici. Una este schioapa. Doua sunt bolnave. Trei sunt prea batrne pentru a mai putea fa ce serviciu. nlocuieste-le! - Am nteles, comandante. Imediat dupa aceea Paulus saluta si parasea biroul. Uneori Marcellus se ntreba: o are relatiile acestea dintre ei vor continua si de aici nainte n felul acesta? Nu-i venea sa creada, ncepuse sa se simta singur n situatia aceasta pe care si-o alesese pentru impunerea disciplinei. Presimtea ca Paulus e ste un barbat cumsecade, dar anii de exil l nacrisera si era plictisit de moarte de zadarnicia felului de viata din desertul acesta. Marcellus si zise ca, daca Paulus va arata o ct de usoara dispozitie de a se mprieteni cu el, v a primi aceste avansuri ale lui, dar ncolo nu va face nici un pas mai departe. Si nici nu va lua el nsusi aceasta i nitiativa. Ct despre centurionul Sextus, cu acesta venea foarte rar n contact, deoarece Sextu s si primea ordinele prin intermediul lui Paulus. Individul acesta urias si morocanos si ndeplinea nsarcinari

le cu cea mai mare minutiozitate, dar parea nemultumit, n timpul mesei nu spunea niciodata nimic; du pa ce termina cu mncarea, facea o strmbatura si-si cerea voie sa plece. ntr-o seara, la zece zile dupa sosirea la Minoa, Marcellus constata ca la masa sc aunul lui Sextus a ramas neocupat. Unde este? ntreba comandantul si facu semn spre scaunul liber. Si-a rupt un picior, raspunse Paulus. Cnd? Astazi dupa-amiaza. Cum s-a ntmplat accidentul? O aripa a portii celei mari a cazut peste el, comandante. Marcellus se ridica im ediat n picioare si iesi din sala. O clipa mai trziu se ridica si Paulus si-l ajunse pe coridor, n drum spre ca mera lui Sextus, si strabatura distanta mpreuna, mergnd la pas. Ruptura este grava? Osul s-a rupt ca si cnd ar fi taiat pulpa de sus a piciorului. Nu este prea zdrob it. Pe Sextus l gasira ntins pe spate, cu fruntea acoperita de sudoare. Se uita la ei si facu o miscare, ca si cnd ar fi vrut sa-i salute Doare rau? ntreba Marcellus. Nu doare, comandante, raspunse Sextus si scrsni din dinti. Minti cu tot curajul, riposta Marcellus. O minciuna tipic romana. Sunt convins c a nu vei admite ca te doare chiar daca ar fi sa te taie bucatele. Mindirul acesta nu e bun; se leagana ca un hamac. Va trebui sa gasim altul. Ti-au adus cina? Sextus clatina din cap si-i spuse ca n-are nevoie de nimic. De... sa vedem! riposta Marcellus nemultumit. Dimineata urmatoare n timpul inspectiei, ntre cei cantonati n colturile cafenii din apropierea terenului de exercitii se raspndi stirea ca noul comandant - cel care alearga de la un capat l a altul al terenului si umbla ncruntat - s-a dus aseara la bucataria ofiterilor si a supravegheat bucatarul pna cnd a pregatit o ciorba calda si consistenta pentru batrnul Sextus; apoi l-a mutat ntr-o camera mai luminoasa si a stat pna cnd i-au facut un pat special pentru el. Abia n ziua aceasta Marcellus deveni de fapt comandantul fortului Minoa. n aceeasi seara Demetrius renunta sa-si pregateasca pumnalul pe care l lua cu el n pat si sa mai ncuie usa de la intr are. Dimineata urmatoare Paulus feri sentinela din cale si intra, tara alta ceremonie dect salutul regulamentar. Marcellus i facu semn spre un scaun liber si Paulus se aseza. E cald astazi, centurioane Paulus, ncepu Marcellus. Aici la Gaza nu suntem obisnuiti cu vreme placuta. Clima se potriveste cu temper amentul oamenilor. Sau este prea cald, sau este prea frig, zise Paulus si, proptindu-se n spatarul scaun ului, si baga minile n cingatoare. Evreii vor avea n curnd o mare sarbatoare, comandante. Aceasta va dura vreme de o saptamna, cnd luna va fi plina, n luna careia ei i zic Nisan. Probabil ai auzit de asta. Nu... n-am auzit nca niciodata, admise Marcellus. Chestiunea aceasta ne interesea za si pe noi? Aceasta este saptamna Pastilor evreiesti, pe care o serbeaza n amintirea scaparii lor din robia Egiptului.

Ce au cautat n Egipt? ntreba Marcellus cu indiferenta. n timpul din urma n-au mai cautat nimic... Afacerea asta s-a ntmplat acum cincispre zece secole.. O, va sa zica asa. Evreii si mai aduc aminte si astazi? Evreii, comandante, nu uita niciodata nimic, n fiecare an, pe vremea asta, toti e vreii care au posibilitatea sa plece la drum se aduna n Ierusalim pentru a mnca Pastile", adica azimele, cum spun ei; multi dintre ei se intereseaza cu aceasta ocazie de serbari organizate n familie, de petreceri, de j ocuri, de licitatii si tot felul de distractii. Caravanele vin din mari departari pentru a-si expune marfurile. Mii de oameni se ndreapta spre oras; ei poposesc la poala colinelor ce mpresoara cetatea din toate partile. Este un sp ectacol foarte colorat, comandante. Presupun ca l-ai vazut. De fiecare data, comandante, n cei unsprezece ani de cnd ani fost trimis n fortul a cesta, ncuviinta Paulus. Procuratorul Iudeii, care este la Ierusalim - cred ca esti informat ca aceasta i nstitutie este cca mai importanta dintre toate celelalte care se gasesc n Palestina - asteapta sa i se trimita deta samente de legionari din toate forturile de la Capernaum, Joppa si Minoa. Prin urmare multimea aceea de oameni este turbulenta? ntreba tribunul. Nu s-ar putea spune ca este turbulenta. Dar de fiecare data cnd se aduna mai mult i evrei laolalta, de obicei lumea vorbeste despre revolutie. Dar altceva nu fac, dect cnta, bocesc si vorbesc despre Tara Fagaduintei pe care au pierdut-o. Dupa cte stiu en, pna acum nu s-a ntmplat ca situatia sa degenere ze, dect cel mult n cteva manifestatii de strada, lipsite de nsemnatate. Procuratorul nsa este de parer e ca la astfel de ocazii nu strica sa fie vazute ct mai multe uniforme de legionari romani si sa se faca o pa rada n apropierea templului, adauga Paulus si ncepu sa rda. Vom primi un ordin oficial n scopul acesta? Nu, comandante. Procuratorul nu-si da osteneala sa mai puna un curier pe drumuri . Considera ca de la sine nteles ca un detasament din Minoa sa se prezinte. Foarte bine, Paulus. Cti oameni vom trimite si cnd vor pleca? Vom trimite o centurie ntreaga. Drumul pna acolo dureaza trei zile si vor pleca po imine. Vei lua masurile necesare n scopul acesta, Paulus. Vrei sa iei comanda acestei ce nturii sau esti satul de astfel de spectacole? Satul! Nici pomeneala de asa ceva! expeditia aceasta este singurul eveniment mai important al anului! Si dami voie sa-ti spun, tribune, ca daca ne vei nsoti vei avea toate motivele sa fii mul tumit. Daca esti de aceasta parere, atunci voi merge si eu. Ce echipament vom lua cu no i? Echipamentul nu va fi tocmai greu de purtat. Fiind vorba despre o festivitate de gala, vom lua cele mai bune uniforme. Cred ca vei avea motive sa te mndresti de oamenii pe care-i comanzi, ca ci aici este considerata drept recompensa a vredniciei sa fii ales n detasamentul care pleaca, si legionarii au si nceput sa-si frece armele si cataramele. Altceva nu vom lua dect proviziile si corturile pentru popasuri. La I erusalim suntem cantonati tr baraci confortabile si mncarea de cea mai buna calitate ne este oferita de anumit

i oameni bogati din oras. Cum se poate? ntreba Marcellus si ridica obrazul mirat spre el. Nu sunt nemultumi ti de administratia romana din Ierusalim? Paulus rse sarcastic. Cei care simt jugul dominatiei romane sunt oameni din patura de jos a dominatiei . Ct despre oamenii bogati, dintre care foarte multi se ocupa de ncasarea birurilor cuvenite lui Tibe riu - din care retin un sfert si pentru ei - acestia sunt obligati sa plnga si ei din cauza regatului lor pierdut, dar negustorii acestia batrni si pntecosi, precum si camatarii, ar ramne ngroziti n ziua cnd ar izbucni o adevarata re volutie. Vei constata ca batrnii orasului si procuratorul nu sunt cu nimic mai buni dect tlharii de drumul m are, desi se prefac ca n-au cu ce trai. Paulus, ceea ce-mi spui mi se pare nemaipomenit. Eu mi-am nchipuit ntotdeauna ca e vreii sunt patrioti nfocati si dusmani nraiti ai imperiului. Presupunerea aceasta este ntemeiata, comandante, dar numai n ce priveste poporul d e jos. Mai spera si astazi ca vor reusi sa obtina vechea lor independenta. Fara ndoiala ai auzit si d espre stravechiul lor mit despre Mesia. Eu n-am auzit nimic. Ce este asta, Mesia? Mesia este liberatorul lor, comandante. n conformitate cu ceea ce au spus profeti i lor, acesta va aparea ntro buna zi pentru a-i organiza ca sa-si poata recuceri libertatea. N-am auzit niciodata despre un astfel de mit, declara Marcellus cu indiferenta. D ar nici nu e de mirare. Pe mine nu m-au interesat niciodata superstitiile religioase. Nici pe mine, adauga Paulus. Dar n saptamna Pastilor auzi foarte mult vorbindu-se despre acest Mesia, declara el si ncepu sa rda. Vei avea ocazia sa vezi pe oamenii acestia nalti si pnte cosi, mbracati n levitele lor lucitoare, care-i nfasoara de la gt pna n vrful picioarelor, cum stau cu capetele pravalite pe spate, cu ochii nchisi ridicati spre cer, batjndu-se cu pumnul n piept si plngnd dupa regatul l or pierdut, n timpul ct invoca pe Mesia. Dar n realitate ei nu au nevoie de alt regat dect cel care le poa te umple chimirele de bani si pntecele d.e hrana buna. Nu au nevoie de un Mesia care ar avea intentia sa instig e o revolutie mpotriva Imperiului roman, deoarece n cazul acesta ei ar fi cei dinti care s-ar repezi s-o suprime. Ce adunatura de ipocriti! murmura Marcellus. Admit ca sunt ipocriti, dar ti dau foarte bine de mncare daca se ntmpla sa te gasest i n casa lor. O bucata de vreme tribunul nu mai zise nimic, ci clatina din cap dezgustat si ne multumit. Lumea este plina de ticalosii, dar aceasta de acum ntrece tot ce am auzit pna asta zi. Ti-e si sila sa te gndesti, scrsni Paulus. Spectacolul acesta ma ndeamna sa trag cu titul si sa-l nfig n coasta cte unuia care trece n lungul ulitelor cu bratele ridicate spre cer, murmurn d rugaciuni, iar dupa el se tine lungul convoi al celor saraci, bolnavi, orbi si ologi care sunt convinsi ca , ncredintnd cauza lor sfnta acestor ticalosi farisei, ea se gaseste n mini bune. Paulus se ntoarse ntr-o parte p e scaun ca sa se uite spre usa

si dadu cu ochii de Demetrius, care sta pe coridor si-i putea auzi ce vorbesc. O chii lui Marcellus l urmarira: Sclavul meu, care este grec, centurioane. nu vorbeste niciodata. Prin urmare nic i sa nu te gndesti c-ar fi n stare sa divulge obiectul unei conversatii dintre noi, declara el cu glasul n soa pta. Ce voiam sa-ti spun, continua Paulus cu glasul stins. A, da; orict de revoltatoar e ti s-ar parea aceasta situatie din Ierusalim, ea nu este ceva neobisnuit. Apoi se apleca peste birou s i continua: Fara oamenii bogati din provinciile pe care noi le-am supus - oameni a caror lacomie si zgrcenie sunt mult mai mari dect patriotismul lor local - Imperiul roman s-ar prabusi! Fii cu bagare de seama, Paulus, caci este primejdios sa faci astfel de afirmatii . Teoriile acestea ar putea sa-ti pricinuiasca nemultumiri. Paulus ncrunta din sprncene si trupul i deveni rigid. Nemultumiri, comandante! riposta el cu amaraciune. De acestea am avut destule! A m fost destul de prost sa fiu prea sincer de fata cu Germanicus. Acesta este motivul - continua el cu glas ul mai domolit - pentru care, desi eram legat, am fost trimis la Minoa pentru a deveni centurion. Dar voi cont inua sa afirm sus si tare ca Imperiul roman a fost consolidat si este si astazi sustinut datorita tradarii pr ovincialilor bogati, care sunt dispusi sa-si vnda propriul lor popor. Aceasta strategie, fireste, n-a fost inventata de noi. Roma si-a nsusit-o de la Alexandru cel Mare. El a luat-o de la persani, care la rndul lor au nvatat-o de la egipteni. N-ai dect sa cumperi pe bogatii unei tari mai mici... si gata... ceilalti ti vin pleasca! Obra zul lui Paulus ardea ca o flacara din cauza revoltei. Dupa ce termina cu aceasta peroratie, si retrase bratele de pe ma sa si ramase cu pumnii nclestati, iar muschii maxilarelor ncepura sa-i tresara. Apoi se uita la Marcellus dintr-o parte si ngna: Maretia Romei! Mofturi! Eu scuip pe maretia Romei! Aceasta nu este altceva dect m aretia tradarii! Maretia aurului! Priceperea ticaloasa de a determina oamenii saraci sa-si sara unul altu ia n grumaz pe cmpurile de batalie, cta vreme cei mari stau ascunsi n vizuina lor si ncaseaza pretul pentru ca re i-au vndut. Marele si superbul Imperiu roman! adauga Paulus si lovi cu pumnul nclestat n tablia mesei. E u scuip pe acest Imperiu roman! Paulus, purtarea aceasta este extrem de imprudenta, raspunse Marcellus grav. Pen tru astfel de vorbe magistratii din Roma te-ar condamna sa fii jupuit de viu. Sper ca nu ti se ntmpla prea adeseori sa-ti pierzi firea n felul acesta. Paulus se ridica n picioare si-si salta din sale cingatoarea lata. Nu m-am sfiit sa-mi descarc sufletul de fata cu dumneata, zise el. Ce te determina sa-ti nchipui ca eu nu te voi trada? Faptul ca dumneata, tribune, crezi n forta adevarata care implica si curaj, raspu nse Paulus cu convingere. Marcellus se uita la el si zmbi. E de mirare, Paulus, declara el ngndurat, ca masele populare nu ncearca sa se condu ca singure si sa hotarasca soarta lor. Mofturi! Ce ar putea sa faca masele populare? riposta el cu dispret. Nu sunt alt ceva dect o turma fara

pastor. Ia de pilda pe evreii acestia. Din cnd n cnd se gaseste cte un nebun care sa protesteze mpotriva nedreptatii cu care sunt tratati, sare ntr-o teleaga oprita n mijlocul drumului si ncepe sa vocifereze, dar imediat dupa aceea dispare si nimeni nu-i mai stie de urma si nici nu se mai aud e de el. Cine l face sa dispara? Bogatii? De... nu tocmai. Cnd e vorba de a face astfel de treburi, ne cheama ntotdeauna pe noi. Se stie ca celor de la Roma nu le plac astfel de instigarii; dar cei care strivesc orice miscare revolu tionara din gaoace sunt negustorii bogati. Ce ticalosi! exclama Marcellus. Da, tribune, acesta este adevarul, ncuviinta Paulus ceva mai racorit, dar trebuie sa stii ca ticalosii acestia din Ierusalim se pricep la vin, daca se ntmpla sa le iasa n cale cte un burduf, si nu ez ita sa-l mparta cu legiunile romane; asta pentru a ne ndemna sa fim cu ochii n patru de fiecare data cnd se ntmpla ca un patriot prea nfierbntat sa se vaicareasca cu prea multa ndrazneala din cauza regatului pierdut. CAPITOLUL IV Prima zi de drum, ntre Gaza si Ascalon, fu din cale-afara de obositoare, deoarece drumul este desfundat si plin de praful rascolit de caravanele care naintau cu ncetineala de melci. Mine drumul va fi mult mai bun, zise Melas, uitndu-se nveselit la nfatisarea grotesc a a lui Demetrius, care-si legase turbanul din nou, nfasurndu-si-l mprejurul obrazului, asa ca nu i se mai vedeau dect ochii. Sa speram ca asa va fi, murmura corintianul ntinznd cu putere de capastrul magarus ului din fruntea caravanei, care ar fi vrut sa se repeada spre o tufa de scaieti. Dar nu vad cum ar putea sa fie. Rmele acestea care merg n fata noastra se ndreapta toate spre Ierusalim, nu-i asa? Da, dar de la Ascalon noi vom parasi drumul acesta si vom apuca pe o poteca mai scurta care trece printre munti, i explica Melas. Caravanele nu ntrebuinteaza poteca aceea, deoarece se tem de beduini. Dar despre noi ce zici, noi nu ne temem? Suntem prea multi, asa ca nu ndraznesc sa se apropie. Melas era un barbat lat n umeri, cu picioarele cracanate si parul rosu; era sclav ul lui Paulus, care-l adusese din Tracia, si drumul acesta i facea placere. Nu prea avea ocazia sa dea informatii c elor dimprejurul sau si, constatnd ca Demetrius se gaseste ntr-o situatie mult mai buna dect a lui nsusi, i fa cuse placere sa se mprieteneasca cu sclavul noului legat, despre care toti cei din fort vorbeau numa i de bine. Praful nu este rascolit de camile, deoarece se stie ca acestea cnd sunt n mars rid ica picioarele si asaza copita pe vrful musuroaielor de praf; acesta este rascolit de magarusii care-si d uc picioarele de-a trsul. Dar eu nu pot suferi camilele. Eu nu ma prea pricep la camile, admise Demetrius, care parea dispus sa profite d e informatiile ce le putea obtine si despre care era convins c-ar putea sa-i fie de folos. Nimenea nu se pricepe, raspunse Melas sententios. Alaturi de o camila poti trai ani ntregi si, chiar daca te-ai purtat cu ea cum te-ai purta cu un frate, nu te poti ncrede n ea. Ia uita-te ncoace ! Si, ridicnd mna, i arata nasul turtit ca o lipie. Cu nasul acesta m-am ales din Gallia, mai acum vreo doi

sprezece ani. Mustele si tntarii determinasera pe batrna Menephtah, camila stapnului meu, sa-si piarda cumpatul. Do ua zile la rnd mi le pierdusem frecnd-o cu ulei de masline. Sta nemiscata si torcea ca o pisica; pesem ne i placea. Dupa ce am terminat, s-a ntors spre mine si m-a pocnit cu copita n obraz. Demetrius ncepu sa rda, cum era dealtfel firesc, si-l ntreba n ce fel s-a razbunat mp otriva camilei, ntrebarea aceasta i facea placere, deoarece banuia ca sclavul va mai avea ceva de spus. Eram att de furios, de nu vedeam nimic mprejurul meu, continua Melas, asa ca i-am tras si eu un picior, dar Menephtah a banuit ce vreau sa fac si, cnd am ridicat piciorul, mi l-a si nhat at. Ti s-a ntmplat vreodata sa te muste o camila? Trebuie sa stii ca un magar sau un cine, cnd vrea sa te must e, te previne, asa ca stii dinainte la ce trebuie sa te astepti. Camila nsa nu-ti da niciodata de stire. Nim eni nu stie, afara de ea, ca vrea sa te muste. Am zacut doua saptamni de pe urma muscaturii lui Menephtah. Mie nu-mi p lac camilele! sfrsi Melas, si noul sau prieten admise ca are motive destul de ntemeiate ca sa nu-i pl aca. Nu se poate sa le condamni din cauza ca mai ncearca si ele sa se razbune cteodata, zise Demetrius. Viata pe care o duc este foarte grea. Continundu-si drumul, Melas paru ca se gndeste nu tocmai multumit la aceasta obser vatie si curnd dupa aceea se uita la Demetrius cu coada ochiului si ncerca sa-l cntareasca. Razbunarea nu este ntotdeauna procedeul cel mai indicat. Sa luam de pilda situati a unui sclav: ncercnd sa se razbune, nu ajunge la nici un rezultat. Camilele, magarii si sclavii trebuie sa tina seama de stapnii lor. Iar cnd vazu ca Demetrius nu zice nimic, adauga: Sau te pomenesti ca nu esti de aceea si parere? Demetrius dadu din cap fara sa zica nimic, deoarece nu dorea sa discute despre a ceasta problema. Daca vrei sa intri n slujba cuiva, atunci va fi mai bine ca, chiar de la nceput, s a-l servesti asa cum se cuvine, zise el. Tot asa am zis si eu, ncuviinta Melas cu inocenta att de vizibila, nct Demetrius se treba daca nu cumva ncearca sa se prefaca, de aceea-si zise ca n-ar strica sa afle adevarul. Evident, sclavia este cu totul altceva dect atunci cnd ai intra n slujba n calitate de libert, ncepu Demetrius, n cazul cnd unui libert nu-i place lucrul pentru care este ntrebuintat, poate sa plece, ceea ce este mult mai bine dect daca ar continua sa lucreze n sila. Sclavului nsa nu-i este data aceasta alegere. Melas ncepu sa rda sarcastic. Unii dintre sclavi sunt ca si magarii, zise el. ncearca sa-si muste stapnii si pe urma iau cteva ciomege pe spinare. Daca se asaza jos si nu vor sa se mai ridice, i njura si le trag cteva bic e si cteva picioare. Or, purtarea aceasta n-are nici un rost. Alti sclavi se poarta ca si camilele. Tin l a drum si cara poveri, fara sa le pese de felul n care sunt tratati. Glasul lui Melas deveni metalic, din cauza sfortari i pe care o facea pentru a-si ascunde nemultumirea: Si pe urma ntr-o buna zi, probabil cnd stapnul va fi beat, si lichideaza socotelile cu el. Si la urma ce se ntmpla? ntreba Demetrius. Melas ridica din umeri si se ncrunta.

n cazul acesta va fi mai bine sa se care, conchise el, apoi adauga: Dar camila nu are ntotdeauna noroc. Din cnd n cnd cte un sclav reuseste sa scape. Acum trei ani - continua Melas cu glasul s tins, desi rar aveai nevoie de aceasta precautie, deoarece erau foarte departe la capatul caravanei s i tonul cu care vorbea i da o nfatisare de conspirator - acum trei ani, exact cu ocazia drumului pe care-l face m acum, sclavul comandantului Vitelius, un barbat vesel si supus cum nu se mai pomeneste - l chema Sevanus - a reusit sa evadeze n preziua plecarii din Ierusalim. Nimeni nu stie ce s-a ales de el. Melas se apropie de el si-si repezi cuvintele n coltul gurii: Nimeni afara de mine! Sevanus a plecat la Damasc. Mi-a spus sa merg si eu cu el. Uneori ma gndesc car fi fost bine sa-l fi ascultat. Plecarea este foarte usoara, n timpul ct stam la Ie rusalim, suntem mai mult de capul nostru. Ofiterii fac chefuri si nu le place sa vada sclavii nvrtindu-se prin apropierea lor. Spun ca ceea ce vad ar putea sa-i abata de la disciplina, si facu cu ochiul. La astfel de ocazii centurionilor le place sa joace. Demetrius asculta fara sa zica nimic; Melas ncerca sa se uite n ochii lui pentru a se convinge daca este prudent sa mai continue. Fireste, amanuntul acesta nu este secret, adauga el si abandona atitudinea miste rioasa de pna acum. Toata lumea din Minoa stie... afara de ceea ce ti-am spus adineauri. Demetrius prevedea c-ar comite o greseala daca i-ar pune vreo ntrebare din care M elas ar putea deduce ca pe el l interesa aceasta chestiune, dar era curios sa afle si alte amanunte. Ce l-a determinat pe acest Sevanus sa-si nchipuie ca, ajungnd la Damasc, ar putea sa scape? Ochii lui Melas se aprinsera din nou. Orasul Damasc se gaseste n Siria. Populatia de acolo se fereste de romani mai rau ca de otrava. Se spune ca orasul cel vechi este plin de sclavi romani; traiesc n vazul lumii si nu ncearca s a se ascunda. Daca reusesti sajungi pna acolo, poti trai tot att de linistit ca si plosnita n urechea unui magar. Dimineata urmatoare, devreme, caravana pleca din nou la drum, facndu-si loc print re costisele sterpe ale dealurilor, n lungul unei poteci cotite care uneori se strmta pe marginea rpelor si a albiilor secate, asa ca, spre deosebire de marsul din ajun, acum nu puteau nainta dect cte unul, caci nu era loc sa mearga ngramaditi. Treceau printr-o regiune desarta, aproape nelocuita. Ici-colo se vedea cte un gru p de capre salbatice, care aproape nu se puteau distinge dintre stncile cafenii si sterpe; se uitau la treca torii acestia care ndrazneau sa ncalce domeniul lor. Jos n vale ploile de primavara facusera sa rasara ici-colo cte un smoc sfios de vegetatie, care nu putea sa dureze. Pe marginea unui izvor cu apa mputinata, un partal de vi orele si frnsesera lujerele nsetate. Regiunea aceasta i facea lui Demetrius placere. Peisajul era trist, dar el totusi se simtea multumit, caci aerul era curat si se gasea destul de departe de Melas, al carui subiect de conversatie nce puse sa-l nelinisteasca. Nu se ndoia ctusi de putin ca el ar vrea sa-i propuna sa evadeze mpreuna sau poate urmare a sa-l atraga ntr-o uneltire ca dupa aceea sa-l tradeze. S-ar putea ca banuielile lui sa nu fie nteme iate, dar era primejdios sa fie

amestecat ntr-o astfel de uneltire. Indiferent ce fel de pareri ar fi avut el nsus i n aceasta privinta, fiecare vorba ce ar fi spus-o lui Melas, acesta ar fi putut-o ntrebuinta ca arma mpotriva lui n c azul cnd el ar fi urmarit ceva anume si l-ar fi pizmuit pentru privilegiile de care se bucura n calitate de scla v al comandantului. Lua hotarrea ca de aici nainte sa fie extrem de prudent de fiecare data cnd va vorbi cu el si n masura n care-i va fi posibil - sa se fereasca de a ramne singuri. Afara de asta trebuia sa se gndeasca la o mul time de amanunte nelamurite din seara trecuta, pe care le retinuse din conversatia desfasurata ntre Marcellus si centurionul Paulus; fusese un rechizitoriu plin de haz, -facut de doi oameni care nu credeau n zei - din care o buna parte era lipsita de importanta, dar foarte instructiva. Trziu, n timpul dupa-amiezii, caravana se oprise pe marginea unui izvor din partea de miazanoapte-rasarit proprietatea orasului Ascalon, care se gasea la distanta de o mila jumatate - si Demetrius fu foarte multumit cnd primi ordinul sa se prezinte n fata stapnului sau, deoarece se simtea singur si abatut. Ramase mirat cnd constata ct de frumos arata cantonamentul. Ca la un gest magic corturile cafenii rasarisera n mijlocul cmpului, asezate n patru rnduri lungi si drepte. Intendenta si desfacuse bagajele cu echipamentul de campanie si asezase scaunele, mesele si asternuturile pe care le. pregatisera pe ntru popas. Drapelele fluturau n vnt. Santinelele fusesera postate la locul lor. Reprezentantul localnic al admini stratiei romane, un individ cu nasul lung si rosu, caracteristic celor care abuzeaza de vin, se prezentase mpreu na cu trei negustori evrei si predasera comandantului un sul de pergament n care orasul Ascalon si exprima multu mirea n recunostinta (n realitate un neadevar) pentru ca celebra legiune din Minoa a binevoit sa accepte modesta, dar spontana ospitalitate a orasului. Adusesera cu ei trei burdufuri uriase, pline de cel mai bun vin produs n regiune si, dupa ce comandantul - n spatele caruia erau nsirati toti ofiterii centuriei - i invita s a ramna cu ei la cina, le raspunse foarte ceremonios ca Minoa se simte tot att de ncntata sa se gaseasca n Asc alon ca si orasul Ascalon pentru faptul ca i se ofera ocazia sa ospateze pe cei din Minoa, declara tie care sclavului sau i se paru plina de haz. Dupa ce se termina cina si si ndeplini obligatiile imediate, Demetrius se ntinse pe pamnt, n apropierea cortului n care era stapnul sau - un cort impunator, ceva mai mare dect celelalte, eu ciucuri si draperii de matase, iar la intrare cu un polog sprijinit pe lanci lungi si subtiri. Cu minile mpreunate sub cap, Demetrius se uita la stele, mirndu-se de stralucirea lor neobisnuita si urmarind fara nici o i ntentie conversatia ce se depana domoala ntre stapnul sau si Paulus, care se asezasera pe scaune de campanie, sub p ologul cortului. Probabil subiectul conversatiei lor de acum era vizita facuta de demnitarii orasului care se ntorsesera acasa. Paulus, n calitate de filosof amator, vorbea linistit si ngaduitor, probabil ndemnat de efec tul vinului pe care-l bause. Demetrius ciuli urechile. n astfel de mprejurari se ntmpla de multe ori ca din impru denta omul sa-si dea pe

fata convingerile referitoare ia cte o problema, iar daca se va ntmpla ca n general Paulus sa aiba convingeri, atunci fara ndoiala acestea meritau sa fie cunoscute si de el. Evreii, spunea Paulus, sunt un popor ciudat. Amanunt pe care-l admit si ei si ch iar se lauda cu el; n toata lumea aceasta nu exista alt popor care sa se asemene cu ei. n primul rnd si nchipuie ca ei se bucura de o protectie divina speciala. Dumnezeul lor, Iehova - caci trebuie sa stii ca ei an un singur Dumnezeu - nu se ocupa de alti oameni n afara de evrei. Fireste, n aceasta credinta n-ar fi nimic importa nt daca n-ar afirma ca Iehova a creat lumea aceasta si toate fiintele ce se gasesc ntr-nsa; totusi, celelalte neam uri nu nseamna pentru el nimic; copiii lui sunt evreii. Celelalte neamuri de pe pamnt sunt lasate de capul lor, s a se descurce cum se vor pricepe mai bine. Daca ar admite cel putin ca Iehova este o zeitate locala... Bine, Paulus, dar tot asa procedam si noi, nu-i asa? l ntrerupse Marcellus. lupite r este un fel de guvernator al universului si are puteri nelimitate, nu? Ba deloc; nu este asa, protesta Paulus, deoarece lupiter nu se intereseaza de eg ipteni, dar nici nu are pretentia ca el i-ar fi creat ca sa fie ceea ce sunt, si pe urma sa-i dispretuiasca, din c auza ca nu pot fi mai buni. Tot asa, na afirmat niciodata despre sirieni c-ar fi o adunatura de netrebnici din cauza ca nu aprind focuri de sacrificii n ziua festivitatilor nchinate lui. n acelasi timp, lupiter n-a fagaduit romanilor c a le va da tot ce poate fi mai bun n aceasta lume si pentru toata viata lor. Ceea ce nu s-ar putea spune. Iehova a facut evreilor aceasta fagaduiala? Demetrius ncepu sa rda nfundat. Banuise ca stapnul sau nu este destul de bine inform at asupra diverselor religii, dar ignoranta lui completa n acest domeniu i se parea acum plina de haz. Sigur ca da! continua Paulus. I-a asezat ntr-o gradina n care se gasea un pom ale carui fructe n-aveau voie sa le mannce. Ei totusi le-au mncat, nu din pricina ca le-a fost foame, ci pentru ca erau curiosi sa vada ce gust au. Probabil Iehova a ramas ncntat de aceasta curiozitate a lor, mai ales ca toate luc rurile bune de care beneficiem astazi se datoresc curiozitatii cuiva, interveni Marcellus. Asa este, dar pe Iehova fapta lor l-a revoltat si i-a alungat din gradina n deser t, unde i-a parasit, ca sa ajunga apoi n sclavie, i explica Paulus. Aici i-a nvatat cum sa scape din sclavie si i-a c ondus n pustiu, unde le-a fagaduit ca le va da o tara care sa fie a lor. Si tara aceasta este cea de aici! declara Marcellus si ncepu sa rda. Tara Fagaduin tei! n toata lumea aceasta nu exista nici o bucata de pamnt care sa fie mai fara valoar e ca cel de aici, adauga Paulus. Dar spre nenorocirea lor astazi evreii nu mai stapnesc nici tara aceasta. Ar fi ct se poate de firesc ca dupa cincisprezece secole de suferinte, de saracie si robie acesti oameni, favor izati n mod special de Iehova, sa-si dea seama ca poate ar trai mult mai bine daca n-ar beneficia de atta solici tudine divina. Probabil asta este n legatura cu acel Mesia despre care mi-ai vorbit zilele trecu te. Au pierdut credinta ca Iehova va mai avea grija de ei si spera ca, atunci cnd va veni Mesia, el ar putea sa le mbunatateasca soarta. Nu esti de parere ca acesta ar putea sa fie motivul pentru care-l asteapta? Presupu

nerea nu prea pare ntemeiata. Cred ca tot din cauza aceasta noi si grecii am acumulat attia zei. Cnd un zeu obos este si nu mai poate face nimic, obligatiile lui trec n sarcina unui zeu proaspat venit sa-i tina locul. Nu -ti aduci aminte ca ntr-un rnd Zeus s-a retras, cedndu-si locul fiului sau Apolo? E un fapt cunoscut de toata lu mea. Dar nu pentru vreme prea ndelungata, riposta Paulus. Probabil s-a ntmplat ca tocmai atunci timpul sa nu fie favorabil, astfel ca tnarul Apolo si-a zis ca va trebui sa se ocupe de Soare, asa c-au avut nemultumiri mpreuna. Batrnul Zeus a fost obligat sa intervina pentru a ndrepta greseala savrsita de tnarul sau fiu. Fara ndoiala, tribune, o religie de felul acesta este justificata. Zeii nostri se poar ta tot asa cum ne purtam si noi, ceea ce este foarte firesc, deoarece noi i-am facut sa fie asa cum suntem noi. De la o vreme toata lumea pare ca s-a plictisit din pricina ca batrnul creator tinde spre dictatura, si probabil tot as a s-a plicitisit si el; prin urmare a luat hotarrea sa lase conducerea ntreprinderii n sarcina fiului sau - fie ca va tre bui sa se ocupe de cultivarea bostanilor, fie ca va supraveghea drumul stelelor -dar nu-si nchipuie ctusi de put in ca urmasul sau va sti cum sa procedeze, de aceea intervine mereu si pe urma din asta se. Isca nentelegerile . Tocmai de aceea religia noastra este att de comoda, sfrsi Paulus n bataie de joc. Constat ca nu esti exagerat de evlavios, declara Marcellus. Daca zeii te-ar auzi cum vorbesti despre ei, nu cred ca le-ar face placere. Probabil si-ar zice ca te ndoiesti de existenta lor. Ba deloc! Cei care cred n existenta lor sunt tocmai barbatii care se exprima n fel ul n care m-am exprimat eu. Zeii sunt autentici, tribune! Unii dintre ei doresc razboiul, altii pacea... o parte dintre ei nu prea stiu nici ei ce doresc, n afara de sarbatorile ce li se cuvin o data pe an si cortegiul celor care defileaza n lungul strazilor pentru a-i aclama. Unii dintre ei ti acorda odihna si somnul, altii te determina sa-ti pierzi cumpatul. Pe unii dintre ei trebuie sa-i admiri, pe altii vei fi obligat sa-i urasti. Dar nici unu l dintre acestia nu se simte multumit dect atunci cnd reuseste sa te nspaimnte si este convins ca te temi de el. Cred ca a sa este bine. Aceasta este viata... Dar cu evreii este altceva! Ei nu au dect un singur zeu, care este n perm anenta just, ntotdeauna bun, ntelept si iubitor. Fireste, e ncapatnat, pentru ca si ei sunt ncapatnati; nu este de acord cu placerile, pentru ca nici ei n-au avut ocazia sa cunoasca ce este placerea; nu greseste niciodata, pentru ca nici evreii nu gresesc. Tribune, prin forta mprejurarilor Iehova este pesimist, pentru ca evreii sunt un popor pesimist. Fara ndoiala acest Iehova crede ca este spre binele copiilor sai sa ndure lipsuri si greutati, ndrazni Marcellus sa raspunda, deoarece n felul acesta devin mai rezistenti; eforturile c e trebuie sa le faca elimina grasimea de prisos a trupului si-i face sa fie ntotdeauna gata pentru a reactiona . Eu cred ca intentia aceasta a lui este salutara, Paulus, si m-am gndit de multe ori ca situatia Romei ar fi mult ma i buna daca noi, patricienii, am ncerca sa traim prin munca n loc sa rapim ceea ce este. al vecinilor nostri. Conversatia aceasta ireverentioasa se ntrerupse pentru vreme att de ndelungata, nct D emetrius si zise ca

probabil au epuizat subiectul, dar nu-l epuizara deloc, deoarece Paulus adauga: Foarte curnd aceasta problema nu se va mai pune pentru Roma. Puterea ei va trece n mna altuia. Egiptul si-a avut si el zilele lui de glorie. A aparut Darius, care o vreme a speriat pe toata lumea si a calcat pe toti n picioare. Alexandru cel Mare se zbuciuma din cauza ca nu exista nici o tara pe c are ar mai putea-o supune. Dar vin cezarii, care calca sub rotile carigelor lor mostenirea ramasa de la el; se simt att de mbatati de puterea lor, nct nu pot admite ca acesti bieti evrei sa stapneasca si ei ctiva acri de nisip si ct eva stadii de reptile... Ha... I-i-i-hl Demetrius ncepu sa caste si el si-si zise c-ar fi vremea de culcare. Dar foarte curnd va aparea din nou cineva, declara Paulus. Cnd? ntreba Marcellus, exact n clipa cnd si Demetrius si zise ca va trebui sa-i puna numaidect aceasta ntrebare. De... daca exista cu adevarat dreptate, ar fi imposibil ca acesta sa nu se abata si asupra batrnului Tiberiu si asupra nebunului pe care l-a adoptat n calitate de fiu al sau, raspunse Paulus. E u cred ca acest cineva ar putea sa apara chiar mine sau cel mult la sfrsitul saptamnii viitoare. Ce ai zice, tribun e, sa mai bem o cupa de vin? Demetrius se ridica n picioare, asteptnd sa fie chemat, si cnd auzi glasul stapnului sau se prezenta numaidect. Umple cupa centurionului Paulus, porunci Marcellus. Nu... mie-mi ajunge; sa nu-mi mai torni! Si Demetrius trecu din nou n dosul cortului, ca sa astepte. Conversatia lua o ntor satura neasteptata. Paulus, ncepu tribunul, dupa ct vad, esti convins ca zeii sunt inventati de oameni . Daca ntrebarea mea nu ti se pare prea ndrazneata, spune-mi, ai ncercat vreodata sa inventezi si dumneata unul? Continundu-si drumul n lungul potecii care serpuia n fundul unei rpe, aproape fara s a se mai gndeasca la caravana ce se nsirase n fata lui, i veni sa rda cnd si aduse aminte de ntrebarea ac ta neobisnuita si de raspunsul absurd pe care-l daduse Paulus. Nu nca, dar cred ca nici de aici nainte nu va fi prea trziu. Vrei sa inventez unul chiar acum? Sigur ca da! raspunse Marcellus zmbind. Presupun ca dupa ce-l vei inventa, veti s emana unul cu altul ca doua picaturi de apa. Nu n ntregime, deoarece zeul pe care-l voi inventa eu va fi bun. Desi nu va avea p retentia si nici nu va parea bun, el totusi va fi bun cu adevarat, si va face prieteni ctiva oameni deste pti - nu este numaidect nevoie sa fie romani, greci sau gali, dar sa fie destepti si cinstiti - carora le va da cteva nsarcinari importante. Unora dintre acestia le va spune cum trebuie sa procedeze pentru a vindeca pe leprosi, altora cum sa dea vedere orbilor si surzilor auzul. Le va explica secretul luminii si al focului; i va nvata felul n care sa adune caldura soarelui, pentru a se putea ncalzi n timp de iarna; cum sa capteze lumina n timpul zilei pent ru a o putea ntrebuinta si noaptea, si cum sa creeze lacuri n regiunile unde nu este altceva dect pamnt desert si pustiu. Paulus se oprise, probabil pentru a mai sorbi o gura de vin. Foarte bine, centurioane, declara Marcellus ngndurat, n cazul cnd vei instala undeva

pe zeul acesta al tau si daca va fi n stare sa faca toate aceste minuni, atunci l voi onora si eu. Probabil ti-ar face placere sa asisti la crearea lui, i propuse Paulus, vorbind c u ngaduinta. Demetrius nu se asteptase ca ntre ei conversatia sa continue pe tonul grav ce urm a dupa aceea. Se propti ntr-un cot si ncepu sa asculte cu toata atentia. Ma gndesc, centurioane, ncepu Marcellus cu glasul grav, ca zeul acesta al tau pare sa fie foarte cumsecade, asa ca s-ar putea gndi la o revizuire a felului n care se desfasoara viata oamenil or n aceasta lume. Iata ce s-ar ntmpla n cazul acesta cu noi: omul n timpul barbatiei sale se straduieste sa savrseas ca un numar de fapte bune si s-ar putea sa ajunga la apogeul puterii sale, fiind onorat si luat ca pi lda de ceilalti semeni ai sai. Urmeaza apoi declinul; si pierde dintii si ncepe sa cheleasca; pasul sau devine ma i domolit, vederea i se tulbura si-si pierde treptat auzul. Declinul acesta ncepe sa-l preocupe si devine capricios si irascibil, ntocmai ca un dulau batrn, ncepe sa-si petreaca timpul ntr-un coltisor nsorit al gradinii, c u o scufita de lna pe cap si nfasurat ntr-o patura, si sta n calea tuturor, pna soseste vremea de culcare, si ncep durerile la ncheieturi si se trezesc toate nemultumirile ce-l chinuiesc si-l fac sa se supere pentru orice lucru de nimic. Dupa ce n nfatisarea lui nu mai ramne nici o urma de demnitate si mprejurul lui nu se mai gas este nimeni, deschide gura stirba si gfie vreme de cteva zile, fara sa-si mai poata da seama de sfrsitul sau cu totul lipsit de orice glorie. Ei... ar fi deci cazul ca noul zeu sa gaseasca o solutie si n aceasta mprejurare; ce zici, Paulus? Am putea sa vorbim cu el, se nvoi centurionul. Care ar fi felul n care crezi ca sar putea solutiona problema? Cnd un roman de categoria noastra, Paulus, ajunge la vrsta indicata, se da o serba re impresionanta, pentru a-l proclama barbat. Farandoiala, n timpul acestei ceremonii ti-ai dat seama, ca s i mine, ca acesta este momentul cel mai impresionant din viata pe care o ai de trait, mi mai aduc si ast azi aminte de emotia ce m-a nfiorat n ziua cnd toate rudele si prietenii familiei noastre se adunasera mprejurul meu n Forum Mii. Tatal meu a tinut un discurs, la sfrsitul caruia si-a exprimat multumirea ca ma poate p roclama civis romanw. Mi se parea ca pna n clipa aceea nici n-am trait cu adevarat. Ma simteam att de emotionat , nct ochii mi se umpluser de lacrimi. Apoi batrnul Cornelius Capito a vorbit si el, debitnd un discu rs frumos despre dreptul Romei la credinta, la curajul si vigoarea mea. Stiam ca batrnul Capito are dreptu l sa vorbeasca n felul acesta si ma simteam mndru ca este si el de fata la aceasta ceremonie. Mi-a facut semn s i m-am apropiat de el. Tatal meu si Capito mi-au pus toga alba pe umeri... si viata a nceput sa se desfasoare abia din clipa aceea. Urma un moment de tacere. Demetrius se simti miscat de evocarea acestor amintiri si se straduia din toate puterile sa poata auzi, caci bataile inimii l mpiedicau sa asculte, iar Marcellus vorbea cu glasul att de stins, nct parea ca vorbeste mai mult pentru sine nsusi. Eu as fi de parere ca n momentul acesta de ncoronare a carierei unui barbat, n mome

ntul cnd ajunge n culme si puterile lui sunt n plina desfasurare, dupa ce si-a facut pe deplin dato ria, zeul acesta ar trebui sa dispuna ca sa se tina o noua adunare, la care sa participe toti cei care cunosc si onoreaza pe acest barbat vrednic. n cazul acesta care dintre noi nu s-ar stradui sa devina vrednic si sa a iba parte de o astfel de ceremonie, la care sa fie prezent si poporul, n fata caruia sa se proclame faptel e savrsite de cel sarbatorit si elogiul sau sa fie facut ntr-un discurs magistral? Dar dupa aceea ce se va ntmpla? ntreba Paulus. Probabil va urma un valedicite din p artea celui sarbatorit. Dimpotriva! raspunse Marcellus dupa o clipa de gndire. Cel sarbatorit va fi mai b ine sa nu spuna nimic, caci nu este nevoie sa explice nimanui motivul care l-a determinat sa savrseasca faptele sale, de vreme ce acestea au fost vrednice sa slujeasca drept pilda pentru ceilalti. Se va ridica n picioare si cei care sunt mprejurul sau i vor lua toga de pe umeri si o vor pastra; probabil o vor pune mai trziu pe umerii altuia, pentru a-l ndemna sa savrseasca fapte ndraznete. Nu uita ca purtnd o astfel de haina ar nsem na sa-ti asumi o mare raspundere. Ar fi bine ca aceasta ceremonie ordonata de noul zeu sa se desfasoare n timpul un ei dupa-amiezi de primavara, cnd lumina ncepe sa paleasca. Un cor urias sa intoneze o elegie, si n timpul ct atmo sfera trepideaza de aceasta muzica, n fata publicului care asculta respectuos, barbatul sarbatorit sa coboare de pe rostrum si sa se ndrepte cu pasi energici spre soarele cobort n marginea zarii, ca pe urma sa dispar a si sa nu mai fie vazut de nimeni. Dupa ce plecase la culcare si tabara se linistise, asa ca n apropiere nu se mai a uzea dect pasul cadentat al santinelelor si tacanitul molcom al paloselor cu care erau ncinsi, Demetrius se gn di ndelung si adnc la ideea aceasta stranie de a crea un nou zeu care sa fie mai bun. n dimineata aceasta, naintnd n lungul potecii si tinnd n mna frnghia convoiului de usi, Demetrius se ntreba ce ar fi raspuns oare daca s-ar fi ntmplat sa-i ceara si lui parerea n pri vinta acestui zeu imaginar. Fara ndoiala lumea ar deveni un loc unde s-ar putea trai mult mai usor, n cazul cnd s-ar putea-gasi un mijloc mai bun pentru a distribui oamenilor lumina si caldura. Si probabil, cum spusese stapnul sau, viata unui barbat s-ar termina ntr-un fel mult mai impresionant n cazul cnd acesta ar disparea nsotit de acordurile muzicii si n mijlocul unui spectacol att de maret, n loc sa se stinga coplesit de respingatoare le infirmitati ale batrnetii, desi n realitate, asa cum se prezentau lucrurile, situatia putin spectaculoasa de la sfrsitul carierei unui barbat se armonizeaza foarte bine cu incapacitatea sa din ziua cnd intra n lume. n cazul cn d Marcellus este de parere ca disparitia omului din viata sa fie mai demna, ar trebui sa ceara ca si intrarea lui n lume sa fie ceva mai demna. Dar toate aceste speculatii nu sunt altceva dect pierdere de vreme, mai ales atun ci cnd datorita activitatii tale ti se ofera ocazia sa contribui cu ceva la progresul semenilor tai. Mi existau si alte preocupari, mult mai

importante dect aceasta. Fara ndoiala zeul ideal pe care-l concepusera Marcellus s i Paulus va face ceva pentru a schimba cruda nedreptate cu care oamenii trateaza pe semenii lor. Se simti ind ignat de amintirea zilei cnd usa casei lor fusese darmata de ctiva legionari ticalosi, iar dupa ce ferisera din cale pe maica-sa se ndreptasera spre camera tatalui sau adorat, pe care-l legasera si-l dusera cu ei pentru a-l condamna la moarte. Acest zeu nobil - daca l va interesa dreptatea - va trebui sa apara n astfel de mo mente si sa declare: Nu aveti dreptul sa savrsiti aceasta fapta!" Demetrius repeta cuvintele acestea de cteva ori la rnd si cu glasul tot mai putern ic, pna cnd peretii de stnca ai rpei ncepura sa tremure de ecoul cuvintelor lui. Nu aveti dreptul sa savrsiti aceasta fapta striga el cu atta violenta, nct Melas, ca re se gasea departe n fata lui, ntoarse capul si se uita la el ntrebator. Aproape ajunsesera la capatul drumului. Vreme de un ceas caravana lor urcase din greu coastele unui munte. Cnd ajunsera pe culmea lui, constatara ca la picioarele lor se asternuse un spect acol impresionant, n apropiere se vedea orasul Ierusalim, cu turnurile si cupolele lui care scaparau n lumina as fintitului. Ce spectacol maret! murmura Marcellus. n timpul zilei Demetrius mersese alaturi de camila stapnului sau si se simtise mul tumit, din cauza ca scapase de neplacutele obligatii ce le avusese la capatul din urma al caravanei, n timpul diminetii ajunsesera la rascrucea drumului ce iese din aceasta vale, pentru a se nfrati cu drumul care ur ca din Hebron, n lungul drumului acestuia se vedeau taberele caravanelor oprite n popas, asa ca nu pareau sa aiba intentia de a merge mai departe. Ia spune, Paulus, nu ti se pare straniu ca aceste caravane s-au oprit pe margine a drumului? ntreba Marcellus. Este zi de smbata, comandante, raspunse Paulus. Evreii nu pleaca la drum n ultima zi a saptamnii. Este mpotriva legii. Prin urmare nu pot sa se miste din loc. Aproape s-ar putea spune ca nu pot. n orice caz pot face o mica distanta pna la do ua mii de picioare si asta se numeste drumul smbetei", la uita-te colo, zise Paulus, si ridicnd bratul i arata un crng de maslini. Pna acolo sunt tocmai doua mii de urme, si aceasta este distanta pna unde se poate de plasa un evreu cnd este surprins de ziua smbetei n popas. Nu este deloc practic! zise Marcellus. Pentru cei saraci nu este, declara Paulus si ncepu sa rda. Dar bogatii, ca de obic ei, gasesc si aici mijlocul sa eludeze legea. Cum adica? Ei bine, n felul lor de a interpreta aceasta dispozitie a legii, acolo unde cinev a dintre ei are o posesiune, locul este considerat drept resedinta a lui. Daca unul dintre bogati are pofta c a n zi de smbata sa viziteze pe cineva care se gaseste la departare de zece leghe, trimite slugile cu o zi nainte si asaza n lungul drumului, tot din doua n doua mii de urme, cte un obiect fara valoare, o sanda veche, o oala spa rta, o patura rupta, si astfel pregatesc drumul pe care stapnul lor l va putea face fara sa calce prevederile leg

ii. Vorbesti serios? se mira Marcellus. Sigur ca da... si oamenii acestia procedeaza tot att de serios ca si mine. Credema, evreii acestia bogati si dau mai multa silinta dect orice popor pentru a pastra n aparenta poruncile legii lor. n acelasi timp procedeaza cu toata convingerea. Cel care ncearca sa ia astfel de lucruri n gluma savrseste o mare greseala. S-au amagit vreme att de ndelungata cu gndul, nct au ajuns sa creada ca procedeaza cu toata sinceritatea. Dar, fireste, evreii bogati, adauga Paulus nveselit, nu sunt singurii care profit a de pe urma unei astfel de amagiri. Toti oamenii bogati care se bucura de trecere, indiferent din ce rasa s i religie ar face parte, sufera de aceeasi boala a amagirii de sine. Cred ca ar fi tragic sa fii om bogat si sa ai o constiinta prea scrupuloasa. Pna acum jiu m-am gndit niciodata la problema aceasta, dar cred ca sofistii ar trebui sa considere amagirea de sine drept una dintre principalele virtuti. Nimeni nu ar fi n stare sa ia asupra-si ra spunderea repetata a unei situatii att de caraghioase pentru a putea umbla pe drumul cel drept dect cel mult un om eu sentimente nobile. Paulus... constat ca esti cinic si nrait, declara Marcellus. Dar ia sa-mi spui ce crezi ca-si vor nchipui oamenii acestia de pe marginea drumului cnd vad ca noi nu tinem seama de smbata lo r? Eu cred ca fapta noastra nu li se pare deloc neobisnuita. Si nu-mi vine sa cred c-ar fi din cale-afara de multumiti daca ne-ar vedea ca poposim pentru a ne conforma religiei lor. Dimpotr iva, cred c-ar considera drept jignire daca am ncerca sa ne conformam poruncilor acesteia. Ei nu ne cer nimic, n ici cel putin respect. Prin urmare n-avem nici dreptul sa-i condamnam, adauga Paulus. Cum ai putea sa ceri c uiva sa aiba o parere buna despre cel care i-a luat libertatea? Cnd conversatia lor ajunse la punctul acesta, Demetrius ntoarse privirea, prefacndu -se ca examineaza caravana care poposise pe coasta unui deal din apropiere, si se ntreba: nu cumva stapnul sau considera vorbele acestea ale centurionului drept inoportune si-si va zice c-ar fi fost mai bine c a sclavul sau sa nu-l fi auzit pronuntndu-le? Dimineata urmatoare militia din Minoa ridica tabara n zorii zilei, pentru a-si co ntinua drumul ce-l mai aveau de facut pna la Ierusalim. Demetrius se simti foarte multumit ca poate vedea rasarit ul soarelui, l se ntmpla pentru prima data, din ziua cnd era sclavul lui Marcellus, ca sa doarma ntr-un loc unde chemarea stapnului sau nu-l putea ajunge. Dupa ce n seara din ajun se oprisera n tabara, legatul mpreu na cu patru ofiteri mai n vrsta ai centuriei ncalecasera, pentru a intra n oras naintea celorlalti. Nu luasera pe nici unul dintre sclavi, afara de cei care erau nsarcinati cu paza camilelor. Demetrius, care avea n grija paza efectelor tribunului, dormi singur n cortul luxos al acestuia. Trezindu-se n zorii zilei si ferind draperia din fata intrarii, ramase mirat de f urnicarul de oameni care ncepuse sa se nghesuiasca n lungul drumului; caravane de camile ncarcate cu poveri care se miscau ritmic, ridicnd mndre nasul n vnt la fiecare pas pe care-l faceau; siruri lungi de magarusi care du

ceau tot felul de marfuri; barbati, femei si copii care toti duceau legaturi de toate formele si marimile. Norii de praf rascolit se ridicau spre soare, tremurnd pe deasupra lor. Cu priceperea si graba datorita unei lungi experiente, contingentul din Minoa ri dica tabara, nfasura corturile, mpacheta lucrurile mprastiate si apuca la drum. Centuria mndra n uniformele ei ncepu marsul, iar pelerinii se ferira pe marginea drumului de cum auzira sunetul de goarne. Convoiul cu baga je nsa nu putea sa nainteze att de usor. Magarii din Minoa care carau poverile nu aveau drapele, nici gornist i si nici uniforme, asa ca nu erau considerati cu nimic mai presus dect ceilalti magari de povara. Melas, care parea foarte multumit ca poate informa pe noul sau prieten, parea ca face haz de straduintele lui Demetrius de a-si stapni convoiul. Se vedea ct de colo ca se bucura de eforturile corintianului. De asta data el se gasea ntr-o situatie mult mai avantajoasa, desi nu era att de cult ca sclavul l egatului; dar cnd era vorba de a conduce un convoi de magari ncarcati de poveri printre calatorii care nu pareau dispusi sa faca loc, Melas se pricepea cum trebuie sa procedeze, ntoarse capul si zmbi cu superioritate. Oamenii care plecasera n drumul acesta erau cu totul altfel dect cei pe care-i put eai vedea cutreiernd strazile Romei n zilele de festivitati. Aceia erau zgomotosi si-si aruncau unul altuia tot felul de invective. Poganii ndrazneti nu se sfiau sa treaca peste picioarele goale ale copiilor cu rotile gre le ale carigelor. Oamenii se mbrnceau unul pe altul cu nebanuita lipsa de curtenire. Una dintre metodele prefer ate ale oamenilor care voiau sa-si faca loc era sa-si umple minile de noroi si murdaria adunata pe margi nea drumului, ca sa arunce n cei care le stateau n cale. Dar numai foarte putini ndrazneau sa se mpotriveasca le gionarilor narmati. Roma n-avea nici un motiv sa se mndreasca de civilizatia ei n zilele de festivitati, cnd multimile defilau n lungul strazilor. Dar cu toata brutalitatea procedeelor sale, n zilele de sarbatoare pop ulatia era vesela. Oamenii cntau, aclamau si rdeau. Erau rautaciosi, neatenti si vulgari, dar totusi exuberanti. ntre oamenii care formau acest convoi de pelerini nsa, nu se auzea nici un rset. Mu ltimea aceasta de oameni parea atenta, calma si fanatica; glasurile care se topeau ntr-un fel de murmur gu tural pareau ca bocesc fara ntrerupere si fiecare se interesa numai de el nsusi, fara sa-i pese ce fac cei din apropierea lui. n trasaturile obrajilor lor se oglindea o seriozitate aproape nspaimntatoare si un fel de evlavi e, gata oricnd sa treaca la crize de isterie: obraji care pareau ca fascineaza pe Demetrius, datorita contor siunilor pe care le faceau. Pentru toate comorile din lume el n-ar fi fost n stare sa-si expuna nemultumirea n felul acesta de fata cu oameni straini. Dar pesemne evreii acestia nu se sinchiseau ctusi de putin de cei din ap ropierea lor care puteau sa ghiceasca ce gnduri i preocupa. Toate aceste emotii, si zise corintianul, sunt consecinta vederii cetatii lor sfi nte. Apoi, cu totul pe neasteptate, constata ca multimea a nceput sa se framnte fara ni ci un motiv justificat. Fiorul acesta trecu ntocmai ca o bataie de vnt pe deasupra oamenilor care se nghesuiau n co nvoi. Barbatii ncepura

sa alerge nainte fara sa mai tina socoteala de membrii familiei lor, lasndu-si leg aturile pe care le duceau n grija copiilor suprampovarati si grabindu-se sub influenta unei atractii careia n u i se puteau mpotrivi. Departe n fruntea convoiului strigatele pareau ca s-au ntetit, mpletindu-se ntr-un chiot car e se repeta mereu, ca un fel de semnal magic,menit sa determine oamenii sa-si piarda cumpatul. Fiind incapabil sa-si stapneasca magarusii, Demetrius se feri mpreuna cu ei pe mar ginea drumului, unde Melas ncepuse sa-i domoleasca pe ai sai ntrebuintnd codoristea biciului. Pocneste-i peste nari! striga Melas. Eu nu am bici, raspuse Demetrius, i las n grija ta. Melas ramase ncntat ca va putea sa-si dovedeasca priceperea si, punnd mna si pe ceal alta frnghie, se ocupa cu toata priceperea si de magarusii lui Demetrius, care apuca nainte, mpreuna cu c ei care fugeau, sa-si faca loc printre ei, pna cnd nu se mai putu misca din pricina nghesuielii. Strns alaturi de e l mai vazu un grec care-l examina rznd, dar era mai mic de statura si mai n vrsta dect el. Pe un sclav l puteai foarte usor recunoaste, dupa lobul urechii care era despicat. Nespalatul acesta se pleca cu nerusinare s i se uita la urechea lui Demetrius si, dupa ce se ncredinta ca face parte din aceeasi tagma, ncepu sa rda multumit. Eu sunt din Atena! striga el ca un fel de prezentare. Corint! raspunse Demetrius grabit. Nu stii ce se petrece n fruntea convoiului? Au nceput sa strige si sa aclame pe un rege. Att este tot ce am putut ntelege. Cunosti limba lor? Foarte putin. Cuvintele obisnuite pe care le-am putut prinde n timpul drumurilor ce le fac mpreuna cu caravanele. Noi venim n fiecare an cu o ncarcatura de aromate. Crezi ca n fruntea convoiului se gaseste cineva pe care ar vrea sa-l proclame reg e al lor? Nu-i asa? Asa se pare. Toti vocifereaza si striga, ntrebuintnd cuvntul Mesia... Probabil aces ta este numele lui. Demetrius se propti cu umarul.n cei dimprejurul lui si-si facu loc spre marginea drumului, urmat de micul sau compatriot. Aici oamenii ncepusera sa smulga frunze de palmieri si sa rupa ramuri de mirt si maslini, fara sa tina socoteala de protestele proprietarilor acestor plantatii. O lua la fuga si ajunse n fruntea convoiului, unde ncepu din nou sa-si faca loc printre oameni. Ridicndu-se pe vrful picioarelor, vazu n treacat obiectul curiozitatii pelerinilor: un tnar evreu cu parul castaniu si n capul gol, cu obraz ul tras si frumos, mprejurul lui era un spatiu pe care oamenii l lasasera liber, pentru ca magarusul alb pe care nc alecase sa poata nainta, n aceeasi clipa Demetrius presimti ca aclamatiile acestea erau improvizate si nu p regatite dinainte, n orice caz nfatisarea lui n-avea nimic din cea a unui pretendent la tron. Era mbracat ntr-un s tihar cafeniu, fara nici o podoaba, si o mna de oameni - probabil prietenii sai - se straduiau din toate put erile sa-l apere de strnsoarea curiosilor ngramaditi mprejurul lui; toti acestia erau mbracati n haine simple de ru rali. Chiotele multimii devenisera asurzitoare. Se parea ca toti cei din apropiere siau pierdut cumpatul. Paulus avusese dreptate cnd vorbise n felul n care a vorbit despre manifestatiile acestor evrei n timpul comemorarii scaparii lor din robie, care se serba saptamna aceasta. Simtindu-se din nou sigur pe picioare, Demetrius se ridica, pentru a se mai uita

o data la omul acesta care trezise atta framntare mprejurul sau. Ar fi fost greu sa admiti ca el este omul ind icat sa trasca multimile ntro ntreprindere ndrazneata, n loc sa primeasca aclamatiile n atitudine triumfatoare - s au cel putin sa para multumit -omul ncalecat pe magarul cel alb parea, tocmai dimpotriva, mhnit de ceea ce vedea ca se ntmpla. Parea ca prefera ca lumea sa renunte la aceasta manifestatie. l poti vedea? striga micul atenian, care fusese mpiedicat sa mai nainteze din cauza mbulzelii si ramasese ceva mai n urma. Demetrius dadu din cap, fara sa se ntoarca spre el. E barbat n vrsta? striga atenianul nerabdator. Nu tocmai, raspunse Demetrius distrat. Cum arata? Demetrius scutura din cap si-i facu semn ca sa-i dea de stire ca n momentul acest a nu poate sa-i raspunda la astfel de ntrebari. Arata ca un rege? striga din nou micul atenian si ncepu sa rda cu toata ndrazneala. Demetrius nu-i raspunse. Adunndu-si hainele mprejurul trupului, ncerca sa nainteze. Multimea care se nghesuia din urma l duse aproape pe sus pna n apropierea celor care naintau ncet, mer d la pas cu magarusul. Strnsi la mijloc, cei doisprezece oameni care pareau ca fac parte din alaiul aces tui strain, se uitau mirati mprejurul lor, vaznd aceasta manifestatie care-i luase pe neasteptate. Strigau si ei din toate puterile, dar pe obrajii lor se vedea mirarea amestecata cu dorinta ca prietenul lor sa fie multu mit de aceasta ocazie mareata. Demetrius ntelese ca manifestatia aceasta este o simpla ntmplare. Ceea ce - n confor mitate cu afirmatiile facute de Paulus n privinta sarbatorii Pastilor - este explicabil. Toti acesti pe lerini, coplesiti de saracie si nghenuncheati, care plecasera sa se nchine la altarele lor stravechi, ar fi fost g ata sa participe la orice miscare n care presimteau smburele unei revolte mpotriva odiosului lor mpilator. Era de ajun s ca cineva sa strige Mesia si ar fi fost gata sa treaca la actiune fara sa mai puna ntrebari. Cu asta totul se explica, si zise Demetrius. Dar ncolo, indiferent de cel care provocase framntarea aceasta, era evi dent ca ea nu se bucura de aprobarea anticipata a eroului lor. Obrazul acestui evreu enigmatic parea ntunecat de senzatia spaimei. Privirile lui resemnate se plecasera n pamnt, ca si cnd ar fi fost gata sa accepte o inevitabila catastrofa, si acum ridi case fruntea ca sa se uite spre Ierusalim. Probabil omul acesta este preocupat de raspunderi mult mai grele si m ai importante dect aceasta farsa a ncoronarii si nici nu era constient de tumultul trezit mprejurul sau. Demetrius ramase att de adncit n studierea ochilor mari ai acestui tnar evreu, nct nu si mai dadea seama de tipetele si nghesuiala din apropierea sa. ncepu si el sa nainteze cu pasi marunt i, mpreuna cu ceilalti care-l strmtorau din toate partile, astfel ca ajunse att de aproape nct l-ar fi putut ating e cu mna. n drum ntlnira un obstacol care determina procesiunea sa se opreasca n loc. Tnarul nc lecat pe magarusul alb si ntinse trupul ca si cnd s-ar fi trezit din somn, ofta adnc si ntoarse ncet cap l. Demetrius ramase cu

gura ntredeschisa si se uita la el, simtindu-si zvcnirile speriate ale inimii. Ochii visatori i se plimbara pe deasupra acestei multimi emotionate si paru ca n privirile lui clipeste un fel de mila pentru acesti mpilati care-si nchipuiau ca ntr-nsul au gasit pe cel care-i va mn tui. Toata lumea striga, striga fara ncetare, afara de sclavul corintian, care-si simtea gtul att de uscat, n ct ar fi fost incapabil sa strige, care nu se simtea dispus sa strige, care ar fi preferat ca lumea sa se l inisteasca si sa stea supusa. Aici nu era nici locul, nici timpul indicat pentru a striga. Omul acesta nu era unul la care puteai striga sau pe care l-ai fi putut aclama. Linistea; aceasta era singura atitudine indicata ntr-o astfel de mpr ejurare; sa stai linistit si sa te uiti la el. Ochii lui visatori se plimbara pe deasupra oamenilor, pna cnd se oprira asupra obr azului speriat si extaziat al lui Demetrius. Probabil, si zise el, ochii strainului s-au oprit asupra lui din c auza ca el este singurul dintre oamenii acestia cuprinsi de isterica frenezie care se straduia sa nu strige. Tac erea lui l facea sa para ceva aparte. Ochii calmi ai tnarului parura ca ncearca sa cntareasca pe Demetrius. Nu de venira mai mari si nici nu se luminara, dar cu toate acestea simti ca ntr-un fel oarecare puterea lor a deve nit pentru el un fel de atractie fizica. Ceea ce-i spuneau ochii acestia era ceva mai mult dect ntelegere, ceva mai puternic dect un sentiment de prietenie, un fel de forta care te determina sa uiti de toate relele, cum est e sclavia si saracia, mpreuna cu toate celelalte nenorociri care fac parte din soarta omului muritor. Demetrius s e simti nfiorat de privirea aceasta neobisnuita si, simtindu-si ochii plini de lacrimi, si facu loc printre o ameni si ajunse pe marginea drumului. Atenianul, care nu-si mai putea stapni curiozitatea, se repezi numaidect spre el. L-ai vazut de aproape? ntreba el. Demetrius dadu din cap si, ntorcndu-se n loc, apuca spre cealalta parte a caravanei , unde-i astepta datoria. E nebun? starui atenianul, care se tinea dupa el. Nu! E rege? Nu, ngma Demetrius, nu este un rege! n cazul acesta ce este? ntreba el, nemultumit de atitudinea corintianului. Nu stiu, murmura Demetrius cu glasul tremurnd, dar omul acesta este ceva mult mai important dect un rege. CAPITOLUL V Dupa ce ajunsera n Bethania, o suburbie a Ierusalimului, Marcellus si statul sau major coborra coasta colinei spre oras. Pe strazi nu prea era circulatie, deoarece populatia serba ziua smbete i. Paulus nu exagerase ctusi de putin munificenta Ierusalimului fata de reprezentant ii imperiului; totusi tnarul legat din Minoa ramase mirat de splendoarea impunatorului palat al Procuratorulu i. Cnd pe nserate si oprira camilele ostenite n fata acestui sediu provincial al Romei. Marcellus ramase mut de admiratie. Nu era nevoie ca cineva sa informeze un strain ca aceasta cladire mas iva este de origine straina, deoarece se vedea destul de limpede ca ea nu are nici o legatura cu cladirile so rdide din apropierea ei.

Probabil arhitectii, sculptorii si decoratorii fusesera informati dinainte ca ch eltuielile sunt o problema care pe ei nu-i intereseaza. Vaznd ca toate cheltuielile vor fi suportate de evrei, spunea P aulus, mparatul nu fusese ctusi de putin parcimonios, ci cnd Irod, primul procurator al Romei n Palestina, si dadus e pe fata ambitia de a-si recladi n marmura orasul care odinioara a fost de caramida", August i raspunsese ca va putea merge att de departe ct pofteste. A si mers destul de departe, dupa cum vezi, adauga Paulus, facnd un gest larg de mndrie, ca si cnd palatul acesta ar fi fost cladit de el. E adevarat ca Ierusalimul nu era n ntregime din marmura. Majoritatea cladirilor er au urte, darapanate si aveau nevoie de urgente reparatii. Dar Irod recladise templul, dndu-i proportii i mpunatoare, si-si ridicase palatul pe vrful unei coline care era destul de departe de acest sfnt lacas, pentr u a evita orice incidente. Cladirea reprezenta un imens patrat, care fusese ridicat chiar n inima orasului. Trei terase spatioase, pavate cu mozaic mestesugit mpletit si legate ntre ele cu scari de marmura, pe ale caror bal ustrade erau asezate busturile romanilor eminenti, plecau din strada pna la intrarea sustinuta de coloanele de m armura ale pretoriului. Pe fiecare parte a acestor terase coborau gradini frumoase de flori si tufisuri orn amentale, alimentate de bazinele cu havuzuri, ale caror ape framntau n aer ca niste raze de lumina argintie. Havuzurile acestea, declara Paulus cu toata discretia si vorbind n soapta, sunt u n fel de adaus venit mai trziu. Au fost instalate abia acum sapte ani de catre Pilat. Dispozitia aceasta a provocat o revolta violenta, care a determinat toate trupele sa vina n ajutorul procuratorului. Erai si dumneata cu aceste trupe, Paulus? ntreba Marcellus. Sigur ca da. Ne concentrasem toti aici n Ierusalim si pot sa-ti spun c-am trecut prin zile emotionante. Evreii si au si ei cusururile lor, dar nu sunt lasi. Scncesc si se vaicaresc cnd este vorb a sa-si faca negotul, dar n lupta stiu si ei sa moara fara sa crcneasca. E adevarat ca nu pot suferi razboiul si sunt n stare sa mearga pna la extrema limita pentru a pastra pacea; dar - amanunt pe care Pontius Pilat nul cunostea nca - exista o limita dincolo de care nu se poate sa treci cnd este vorba despre un evreu. Haide, continua povestea cu havuzurile, starui Marcellus, caci vederea apei l fac use sa-si aduca aminte de o baie. Acestea au fost facute datorita sotiei lui Pilat. Petrecusera mai multi ani n Cre ta, unde Pontius fusese prefect. n aceasta insula vegetatia este foarte variata si sotia lui a ramas deza magita cnd a constatat ct este de arida regiunea aceasta din Iudeea. L-a rugat sa-i faca gradini. Or, gradinile au nevoie de apa. Ca sa poti avea apa din abundenta, ai nevoie de un apeduct. Construirea apeductelor este foarte costisitoare. Fonduri disponibile nu exista, asa ca noul procurator a luat sumele de care avea nevoie din vistieri a templului si... Si att a fost de ajuns ca sa izbucneasca revolutia, completa Marcellus. Asa este, tribune! A durat sapte luni, care au fost pline de groaza. Au fost uci si doua mii de evrei si o mie de legionari romani. Pilat era gata sa-si piarda slujba. Dar cred ca Tiberiu ar fi procedat mult mai cuminte daca pe

Pilat l-ar fi transferat n alta parte. Evreii nu-l vor respecta niciodata, chiar daca ar fi sa ramna o mie de ani n slujba de procurator al Iudeii. Se straduieste n toate chipurile ca sa-i multumea sca, deoarece si aduce aminte de ceea ce sunt n stare sa faca daca vor ncepe din nou. El se gaseste aici pentru a pastra linistea si stie ca, daca va izbucni o noua revolutie, cu slujba lui se va termina pentru totdeauna... Este de mirare ca evreii n-au cerut pna acum transferarea lui, zise Marcellus. Ei nu doresc ctusi de putin ca el sa fie transferat, raspunse Paulus si ncepu sa rd a. Negustorii acestia bogati si camatarii care platesc majoritatea impozitelor si se bucura de mare tr ecere stiu foarte bine ca Pilat nu ndrazneste sa le impuna conditii prea severe. De urt l urasc, dar nu le-ar face nic i o placere daca ar pleca. Sunt gata sa fac prinsoare ca, dat a mparatul ar numi alt procurator n locul lui, Sanhedrinul ar trimite un protest la Roma. Ce este asta Sanhedrin? ntreba Marcellus. Corpul legislativ evreiesc. Se spune ca nu se ocupa de alte probleme dect de cele religioase; dar adevarul este ca, atunci cnd Sanhedrinul ncepe sa murmure, Pontius Pilat se supune, zise Pa ulus, si strignd la oamenii care conduceau camilele, acestea plecara din nou la drum. Totusi nu vreau sa rami cu ideea ca Pilat nu nseamna nimic. Situatia lui aici este foarte delicata, dar cu toate acestea cred ca Pontius ti va placea. Este un barbat ncntator si ar merita o prefectura mai linistita. si continuara drumul si, trecnd pe dupa coltul palatului, ajunsera n partea unde se ridicasera baracile destinate garnizoanei din Minoa. Trei sferturi din terenul dreptunghiular fusese amenajat pentru adapostirea trupelor, iar din acesta mai putin de un sfert era ocupat de garnizoana locala. Se vedea ca to ate baracile sunt pline si frematau ca un roi de albine. Imensul teren de exercitiu, mpresurat de cladiri de piatra cu doua caturi, era mpestritat de uniformele legiunilor care sosisera din toate forturile Palestinei. Drapelele din Cezareea, Joppa si Capernaum, pe vrful prajinilor cu acvilele imperiale, dadeau o culoare mai vesela acestui teren plin de soldati. Marcellus ramase ncntat de apartamentul pe care i-l aratara si n care urma sa se ad aposteasca, l compara cu confortul pe care-l putea oferi membrilor sai Palatul Tribunilor din Roma, de ca re nu ramnea prea departe n urma. Din seara cnd plecase de acasa, acum se simtea prima data mai n largul sau. Putin dupa aceea aparu Paulus, pentru a se convinge daca tnarul comandant are tot ce-i trebuie. Va trebui sa scriu cteva scrisori, zise el. Mine Vestris va sosi la Joppa si proba bil se va ntoarce acasa nainte de sfrsitul acestei saptamni. Va aduceti aminte, tribune, ca n ziua cnd noi am parasit fortul galera era ancorata n portul Gaza. ti multumesc, Paulus, ca mi-ai adus aminte, raspunse Marcellus. Ideea este foarte buna si voi profita si eu de ea. Dianei nu-i mai scrisese din seara aceea cnd plecase spre Ostia. Cu mare greutate reusise sa-i trimita scrisoarea aceea, caci se simtise profund deprimat. Dupa cteva ncercari nereusite de a-i spun e ct de abatut se simte din pricina ca este obligat s-o paraseasca si ct este de nerabdator s-o revada iarasi - desi nu-i venea sa creada ca o

va mai revedea vreodata - scrisoarea lui se dovedi ca nu este altceva dect un fel de despartire duioasa, fara fagaduieli pentru viitor si fara temeri pentru prezent. Draguta Diana va fi ntotd eauna prezenta n gndurile luir asa ca nu era nici un motiv sa-si faca griji din pricina acestei absente care pu tea sa dureze. n drumul pna la Gaza, ncercase n mai multe rnduri sa-i scrie, dar nu reusise sa termi ne aceste scrisori. Avea att de putine lucruri de spus. Va astepta pna n ziua cnd se va ivi ceva despre care i-ar putea scrie, n preziua sosirTi la destinatie, compusese o scrisoare pentru familia sa, dar foarte scurt a, si sfrsise fagaduindu-le ca data viitoare le va scrie mai mult. Primele zile n fortul Minoa fusesera destul de emotionante pentru a-i procura mat erialul necesar unei scrisori, dar obligatiile lui n calitate de comandant l tinusera mereu ocupat, n seara aceast a va trimite Dianei o scrisoare, i va spune fara nici un nconjur ca situatia este mult mai favorabila de ct si-a nchipuit el. i va explica si motivul pentru care acum se gaseste n Ierusalim, unde este foarte bine cartiruit. Demnitatea lui, care primise o lovitura att de grea datorita numirii disciplinare n calitate de comanda nt al fortului Minoa, care avea o reputatie att de proasta, parea acum aproape n ntregime satisfacuta. Nu lipsea mu lt pentru a se mndri de calitatea lui de cetatean al Romei. Acum putea scrie Dianei cu toata ncrederea. Vreme de trei ceasuri, la lumina a trei opaite de piatra fixate pe perete n aprop iere de masa lui, i nsira toate fazele mai importante din viata pe care o ducea la Minoa. Nu-i spuse nici o vorb a despre nfatisarea arida si cu desavrsire neplacuta a acestui vechi fort si a mprejurimilor lui si nici despre im presiile cu care ramasese n prima zi a sosirii lui: Cel care tinea locul de comandant, scria el, mi s-a parut ca este putin nemultumi t, si, la sosirea mea, nu prea ospitalier; dar nu mult dupa aceea si-a schimbat atitudinea si astazi suntem cei mai buni prieteni. Centurionul Paulus a nceput sa-mi devina simpatic. De fapt nu prea stiu ce as putea face fara el, deoarece cunoaste traditiile fortului n toate amanuntele; el ma informeaza despre ceea ce trebuie facut, de ti mpul indicat si de felul n care trebuie facut". Marcellus se simtea multumit ca are ocazia sa scrie Dianei despre toate aceste a manunte, care acum reprezentau viata sa. i dadea aproape aceeasi senzatie ca si cnd ei doi si-ar fi apartinut unu l altuia si-i scria exact cum ar scrie sotiei sale un sot care este plecat de acasa. Dupa ce va asterne foile de papirus una peste alta, sulul va fi destul de gros. Dar nainte de a ajunge la capatul scrisorii va fi obligat sa-i scrie cteva rnduri venite de-a dreptul din inima. Doa r ca nu era tocmai usor sa scrie aceste rnduri. Statu vreme ndelungata si se gndi care ar fi atitudinea cea mai indicata pe care v a trebui s-o adopte. Sa asculte de propriul sau ndemn si sa spuna sincer Dianei ct de mult se gndeste la ea, ct i est e de draga si ct de nerabdator asteapta ca despartirea lor de acum sa se termine? Oare n-ar fi un pr ocedeu gresit? Diana este o fata tnara si plina de viata. Este oare just ca sa-i dea nadejde ca ntr-o buna zi se va ntoarce acasa pentru a o cere n

casatorie? Ca el nsusi se gndeste la aceasta posibilitate? N-ar fi mai bine sa-i s puna limpede ca e foarte probabil sa nu se poata ntoarce la Roma dect foarte trziu; probabil dupa ani ntregi de absenta? Evident, Diana cunostea situatia reala si despre Paulus i spusese c-a fost trimis la Minoa acum unsprezece ani si ca de atunci nu s-a mai ntors la Roma. Prin urmare, si va putea da seama de dureroasa si tuatie n care se gaseste el acum. n cele din urma Marcellus reusi sa termine scrisoarea, aproape asa cum ar f i dorit el. Stii foarte bine, Diana, ce mi-ar face placere sa-ti spun daca am fi mpreuna. De l a distanta care ne desparte socotind n mile si cine stie pentru cta vreme - este de ajuns sa-ti spun ca ferici rea ta va fi ntotdeauna si a mea. Tot ce te ntristeaza pe tine, draga mea, ma va ntrista si pe mine. Galera Vestris va sosi curnd la Joppa. A vizitat portul Gaza; de aceea sunt nerabdator sa ma ntorc la fort, caci probabil acolo voi gasi o scrisoare de la tine. Doresc din toata inima ca acesta sa fie adevarul. Demetrius va sosi mine si va preda sulul acesta curierului care va merge sa ntmpine galera. Vestris va pleca la sfrsitul saptamnii a cesteia. Mi-ar face placere sa pot pleca si eu la bordul ei". Demetrius nu fusese pna acum niciodata att de nelinistit. Evident, de fiecare data cnd ncerca sa se gndeasca la propria sa situatie, si dadea seama ca nu are dreptul sa astepte nimic de la viata aceasta. Dar pe masura ce trecea timpul, ncepea si el sa se resemneze. Era sclav, si n situatia ac easta nimic nu se mai putea schimba, n comparatie cu situatia oamenilor liberi, soarta lui era extrem de tris ta: dar cnd compara situatia lui de sclav cu cea a majoritatii populatiilor ngenuncheate, si dadea seama ca totusi a avut noroc. n casa senatorului Gallio fusese tratat cu toata consideratia cuvenita unui sluji tor, n acelasi timp viata lui devenise att de strns legata de a lor, nct libertatea - chiar daca i s-ar fi oferit - l-ar fi costat mai mult, n ceea ce priveste ntreruperea acestei tovarasii, dect ar fi meritat libertatea dobndita n schimbul acestui sacrificiu. Ct despre sentimentele sale fata de Lucia, era pe deplin constient ca acestea nu au nici un rost. Interesul ei nu l-ar fi putut cstiga nici daca ar fi fost tot att de liber ca si o pasare n zbor. Gn durile de felul acesta i servira pna acum pentru a se feri de orice imprudenta si a-l determina sa se resemneze. Dar astazi felul acesta de a gndi nu-i mai putea fi de nici un folos. Nu numai ca lumea lui minuscula parea rasturnata cu fundul n sus, dar ntreaga existenta omeneasca i se parea cu desavrsir e zadarnica, lipsita de semnificatie, desarta si un fel de parafrazare a ceva care ar fi avut posibilita ti incomensurabile, dar care acum era n mod iremediabil pierdut. ncercase sa analizeze motivele acestei deprimari ce pusese stapnire pe el.-n primul rnd se simtea abatut din pricina ca era singur. Nu s-ar fi putut spune ca Marcellus l ignora de cnd au sosi t n Ierusalim, dar pesemne aici sclavii nu erau bine vazuti n cartierul ofiterilor, doar cel mult cnd erau co nsemnati pentru serviciu. Imediat ce terminau acest serviciu, erau obligati sa plece. Demetrius nu fusese obisnuit cu un astfel de tratament. Vreme ndelungata se tinuse ca o umbra dupa stapnul sau, asa ca astazi a

titudinea lui indiferenta fata de el l durea tot att de mult ca si o rana. De nenumarate ori si zisese ca probabil Marcellus sufera tot att de mult ca si el, din cauza ca este obligat sa-l excluda din prietenia lui. Astazi situatia lui de sclav i se parea att de dureroa sa, cum nu i se mai paruse nca niciodata din ziua cnd fusese vndut senatorului Gallio. Dar zbuciumul lui Demetrius se datora si altui motiv: amintirea privirii ndurerat e a ochilor pe care-i vazuse nainte de a intra n oras. Statuse ceasuri ntregi si se gndise la semnificatia aceste i priviri, pentru care la urma putu gasi o singura definitie, anume ca este privirea ndurerata a omului care se simte singur si nenteles. Se vedea ct de colo ca micul grup de prieteni care se gaseau n apropierea lui, probab il pentru a-l feri de nghesuiala, este dezamagit. Indiferent de ceea ce i-ar fi cerut fanaticii dimprej urul sau sa faca, dorinta aceasta a lor reprezenta o greseala. Asta se putea vedea fara nici o greutate si era de mi rare ca ei nsisi nu sunt n stare sasi dea seama de aceasta realitate. Toata lumea prezenta i ceruse sa se puna n slujba unei cauze care - evident pe el nu-l interesa ctusi de putin. Era un om cu desavrsire singur, un om ale caru i priviri ncercau lacome sa descopere undeva un prieten care sa-l nteleaga. Singuratatea acestui om misterios parea ca are o legatura nenteleasa cu singuratatea ce-l chinuia pe el nsusi si ar fi vrut sa-i spuna: Fieca re dintre voi ati putea face n interesul lumii acesteia ceva daca ati vrea, dar nu vreti sa faceti". Trecusera trei zile si fiecare dintre acestea fusese exact ca si cea precedenta. Melas parea exagerat de atent si de dispus sa-i arate orasul cu toate colturile ce meritau sa fie vazute. Datorita s ituatiei n care se gaseau, majoritatea timpului trebuiau sa si-l petreaca mpreuna. Servicul era usor si l ter minau repede. Dupa cum prevazuse si Melas, aici n-aveai de facut altceva dect sa-ti servesti stapnul n tim pul meselor, sa-i scuturi hainele, dimineata sa-l ajuti sa-si mbrace uniforma complicata si seara sa si-o d ezbrace. Restul timpului erai complet liber. Prnzul se servea n zorii zilei si imediat dupa aceea trupele ieseau pe terenul de exercitiu pentru inspectie. Apoi un mic detasament al contingentelor prezente se ntorcea n baraci, iar ceilalt i - sub comanda ofiterilor mai tineri si n frunte cu impunatoarea legiune, mbracata n aceleasi uniforme, a procura torului - plecau n oras pentru a defila n lungul strazilor. Defilarea aceasta era un spectacol impresionant si, dupa ce-si termina serviciul , lui Demetrius i facea placere sa urmareasca parada militara, cu soldatii n rnduri de cte patru cum cotesc pe dupa co lt si se opresc n atitudini rigide, pna cnd drapelele se plecau n fata pretoriului, ca pe urma sa coboare n josu l strazii si sa treaca prin fata pretentiosului palat al marelui preot Caiafa, dar de salutat nu salutau nic i n fata acestei resedinte si nici a templului. n doua rnduri Demetrius, nsotit de inevitabilul Melas, urmarise soldatii. La Roma, n astfel de mprejurari, parada soldatilor era urmata de sute de oameni n lungul strazilor, dar asa ceva n u se putea ntmpla aici. Probabil populatia era prea nemultumita sau ura prea mult Roma. n acelasi timp se

putea ca oamenii sa nu aiba energia necesara pentru a putea tine pas cu soldatii. Demetrius avusese si pna ac um ocazia sa vada oameni saraci mbracati n zdrente, orbi, cersetori si ologi, dar nu vazuse nca niciodata att de multi si nici n halul de deznadejde n care erau cei pe care-i vedea aici. La el acasa, n Corint, erau destu i nenorociti, dar acestia puteau fi vazuti mai mult n regiunea litoralului, unde se gaseau porturile. Atena - unde fusese si el mpreuna cu tatal si cu fratii sai pe vremea cnd avea doisprezece ani - si avea si ea saracimea ei, dar avea n acelasi timp parcuri foarte frumoase si opere de arta. Ierusalimul acesta, care-si zicea oras sacru, era nspaimntator la vedere. Strazile lui misunau de cersetori si de mfirmi rosi de boli. Alte orase si aveau si ele stigmatele lor, care de multe ori pareau respingatoare. Ierusalimul nsa ntrecea tot ce s-ar putea imagina! Nu e de mirare ca barbatul acela ncalecat pe magarusul alb parea att de singur. Trupele se ntorceau la baraci n lungul strazilor laterale care taiau piata n doua, iar negustorii si samsarii dadeau fuga sa le faca loc, deoarece soldatii treceau mndri si cu nasul n vnt, ca s i cnd ar fi vrut sa le spuna ca legionarilor mparatului putin le pasa daca vor calca lumea n picioare. Daca se n tmpla ca unei camile sa nu-i pese de cei care se apropie si ramne culcata n mijlocul drumului, demnitatea Romei nu discuta cu ea dreptul de libera circulatie, ci formatia militara se despartea n doua si se scur gea pe lnga ea, ca apoi sa se mpreune iarasi. Tot asa cnd ntlneau n drum cte un convoi de magari ncarcati cu pover Toti ceilalti care se gaseau pe strada se refugiau sub stresinile intrarilor sau n huditele laterale . n drumul de ntoarcere treceau si prin fata consulatelor romane si pe lnga un grup d e locuinte ale functionarilor, unde legiunea se oprea pentru cteva clipe pentru a saluta emblema imperiala si nicidecum pe reprezentantii imperiului n Samaria, Decapolis si Galileea. Uita-te cu atentie la ei cnd se vor opri ca sa salute resedinta lui Irod. Merita sa-i vezi, l sfatui Melas. De fapt merita, n timpul ct Irod se ocupase de raporturile diplomatice dintre Roma si Galileea, facuse avere, dar salutul acordat resedintei sale reprezenta de-a dreptul o insulta. I-am auzit spunnd, i explica Melas, ca Irod urmarea sa devina procurator. Probabil din pricina asta salutul legiunii lui Pilat ncepe cu gestul facut de legionari, cnd fiecare-si duce aratato rul la nas. S-ar putea ca acesta sa fie un ordin special sau un gest facut din proprie initiativa. Eu n-as putea sa-ti spun cu certitudine. Dupa ce ajungeau din nou pe terenul de exercitiu, legionarii rupeau rndurile si e rau liberi pentru tot restul zilei. Astfel ncepeau sa coboare n grupuri de cte doi si trei spre cartierul comercial al orasului, bucurndu-se de placerea pricinuita de admiratia trecatorilor fata de uniformele lor frumoase si fata de armele lucitoare, suportnd cu superioritate privirile sfioase ale fetelor oachese si nemultumirea n eputincioasa a negustorilor, jecmaniti cu ndrazneala si nerusinare de marfurile lor. n timpul dupa-amiezii majoritatea legionarilor se ndrepta spre arena din partea de miazazi a orasului, unde se desfasurau jocuri sportive - alergari, aruncarea cu discul si sulita si lupte -

distractii inocente care totusi erau mai bune dect nimic. n imediata apropiere a arenei, dar n interiorul terenului ei, se desfasurau tot felul de spectacole imaginabile, date de oameni veniti din mari departari, ntre acestia er au vrajitori din India, pigmei din Africa Centrala si ghicitori din Siria. Tot aici era instalata si roata noro cului si alte jocuri care usurau pe spectatori de techinii cstigati cu truda. Mai erau si baraci n care se vindeau bau turi calde ca lesia, dar dulci si de provenienta ndoielnica, smochine napadite de muste si placinte care nu erau pl acute la vedere. Pentru romanii care erau obisnuiti de acasa cu distractii mult mai rafinate n zil ele de festivitati, arena aceasta nu putea fi un loc de atractie; dar pentru populatia rurala si mai ales pentru t ineret, spectacolele ce se desfasurau aici reprezentau un eveniment fara pereche. Pentru parintii lor, pe care-i inter esa mai mult vnzarea articolelor de olarie, a covoarelor, a salurilor, a pnzeturilor, a sandalelor, a seilor, a br atarilor si podoabelor de piele si de argint, spectacolul cel mai interesant se desfasura ntotdeauna n cealalta parte a orasului, unde era furnicarul negustorilor. Pentru Marcellus si statul sau major, precum si pentru ofiterii din celelalte ga rnizoane, principala distractie n afara de aceasta era jocul. Dupa prima zi pe care o petreceau ca sa faca vizita de rigoare procuratorului si consulilor, eventual o plimbare prin oras, ofiterii si petreceau timpul n somptuoa sele lor apartamente. Vinul parea ca nu se mai termina si ofiterii faceau uz de el fara nici o sfiala, n doua rnduri centurionul Paulus nu veni la cina, dar mprejurul meselor din sala, ncarcate cu tot felul de bucate, se gaseau ntotdeauna multe locuri neocupate. Demetrius ramase multumit cnd constata ca purtarea stapnului est e mult mai discreta dect a celorlalti ofiteri, dar era evident ca si el ncerca sa-si alunge plictiseala cu ajutorul singurului mijloc accesibil. Spera ca saptamna aceasta se va termina fara sa dea loc la vreo ncaierare. Motiv ele pentru asa ceva le aveau la ndemna: vinul, zarurile si plictiseala. Marcellus n-avea nevoie de prea multa b autura pentru a nu tine socoteala de ceea ce face. Cnd era beat, Marcellus devenea morocanos si susceptib il. Demetrius ncepuse sa numere ceasurile ce mai lipseau pentru a putea pleca din nou. Minoa si avea dezav antajele ei, dar era un loc mult mai sigur si mai placut dect Ierusalimul. ntr-una din zile se gndi la tnarul acela care refuzase sa devina regele acestei tar i si se ntreba ce s-o fi ales de el. Vorbi cu Melas despre subiectul acesta, dar tracianul, care stia tot ce se ntm pla, nu stia nimic si uitase cu totul de nghesuiala ce se desfasurase n fata portilor orasului. Probabil patrulele l-au speriat si l-au facut sa se.ntoarca din drum, zise Melas. S-ar putea sa-l fi arestat. Asta nseamna c-a avut noroc, declara Melas si ncepu sa rda. Saptamna aceasta cei car e au calitatea sa adune multimile mprejurul lor se simt ntotdeauna mai bine la nchisoare dect n lungul strazilor. Stii n ce parte este nchisoarea? ntreba Demetrius si prin minte-i trecu un gnd neast eptat. Melas se uita la el banuitor. Nu stia unde este nchisoarea si nici nu dorea sa st ie. nchisorile sunt anume ca sa te

feresti de ele. Cei care merg sa viziteze pe cte un prieten care se gaseste la nch isoare trebuie sa fie nebuni. Nici nu-ti dai bine seama ce se ntmpla mprejurul tau si te pomenesti ca te-au arest at si pe tine. Nu, dragul meu, Melas a stat la nchisoare tocmai de ajuns ca sa-si poata aduce aminte toata viata. ntr-o dupa-amiaza - era a patra zi de la sosirea lor-n Ierusalim -Demetrius pleca singur si apuca n lungul drumului pe care venise spre oras si urca ncet coastele colinei, pna la locul unde ntlnise pe tnarul acela singur si cu ochii rugatori. Recunoscu fara greutate punctul unde se oprise, dup a ramurile rupte si prafuite de palmier, aruncate pe jos, vestigii triste ale unei scurte si ndoielnice glorii. ntorcndu-se pna la poala colinei, la marginea orasului, dadu de o gradina cu carari batatorite care serpuiau printr-o padure de maslini rasuciti si cu crengile strmbe, ca si cnd vreme ndelunga ta s-ar fi mpotrivit si acestia, mpreuna cu evreii, destinului lor vitreg. Se opri aici la umbra vreme de un ceas si se uita spre orasul de la picioarele lui. si zise ca un oras care dureaza de treizeci si cinci de secole ar putea sa aiba ceva mai mult farmec pentru a-ti retine atentia. Dar dupa o astfel de viata nici o parte de lu me nu-ti poate dovedi cu nimic ceea ce a nvatat si ce a adunat n anii lungi de suferinta. Ierusalimul ar fi vrut sa se bucure de libertate. Dar ce ar fi facut cu aceasta libertate daca i s-ar fi acordat? n lumea aceasta toti doresc ma i multa libertate dect cea pe care o au; dar ce ar face si ce ar deveni daca ar avea-o? Sa presupunem - desi asa ceva nu se poate concepe, dar sa presupunem - ca evreii vor reusi sa alunge pe romani. Ce se va ntmpla atunci? Vor nceta sa se mai certe ntre ei, vor uita de nentel egerile proprii si vor ncepe sa conlucreze pentru prosperarea patriei lor? Marii proprietari si camatari i vor veni oare n ajutorul populatiei sarace? Dupa ce vor alunga pe romani, vor hrani oare pe cei flamnzi, v or ngriji pe cei bolnavi si vor curata strazile? Acelasi lucru l-ar putea face si acum daca ar fi dispusi, caci romanii nu i-ar fi mpiedicat. Romanii ar fi foarte multumiti sa constate astfel de mbunatatiri, deoarece unii d intre ei erau obligati sa traiasca n orasul acesta. , Ce putea sa fie robia aceasta, mpotriva careia evreii protestau cu atta violenta ? Fanaticii aceia pe care zilele trecute i ntlnise n drum, probabil, si nchipuiau ca toate nenorocirile lor se datores administratiei romane, si daca ar putea gasi un conducator destul de puternic, acesta i va putea scapa d e jugul romanilor si-si vor ntemeia un regat al lor. Credeau ca n felul acesta totul se va schimba, dar oare s chimba-se-va cu adevarat? n ce masura o revolutie ar putea folosi poporului? Imediat ce la conducere se va i nstala un nou guvern, o mna de oameni mai lacomi si interesati va reusi sa-si impuna vointa. Probabil tnarul ace la singuratic si trist, venit de la tara, stia foarte bine ce se va ntmpla. Multimea aceea pestrita de oameni avea int entia sa-l proclame rege al lor si sa-l instaleze n palatul lui Pilat. Totusi Ierusalimul va continua sa ramna cee a ce a fost pna acum. Schimbarea domniilor nu poate folosi poporului. Demetrius se ridica n picioare si iesi din nou n drum, dar ramase mirat cnd vazu att de putini trecatori.

Totusi mai erau doua ceasuri pna la apusul soarelui. Fara ndoiala se ntmplase ceva n eobisnuit pentru a determina oamenii sa dispara din lungul ulitelor. Orasul nsa parea extrem de lini stit. Cobor ncet coasta colinei si continua sa se gndeasca la ceea ce-l preocupa. Ce guvern ar putea sa solutione ze problemele la care se gndeste toata lumea? Din cele ce se puteau vedea era sigur ca toate guvernele car e conduc destinele oamenilor sunt lacome si hraparete. Popoarele din toate partile pamntului suportau jugul mpi latorilor, pna n momentul cnd puteau deveni destul de puternice pentru a-i alunga, primind n schimb mpilarea altor tirani. Focarul nemultumirilor nu se ascunde numaidect n snul guvernului, ci n imediata lui vecinata te: n interesele tribunului, ale familiei si ale indivizilor. I-ar fi placut sa stea de vorba cu omul acela singuratic, pentru a putea afla de la el ce parere are despre un guvern si care ar fi posibilitatea de a ntr ona un fel de libertate care sa multumeasca pe toti. Prin minte i trecu gndul neasteptat ca micul si ndraznetul atenian ar putea sa stie unde se gaseste acum omul acesta care a refuzat sa devina rege. Grabi pasul, hotart sa se intereseze de o c aravana care adusese mirodenii pentru vnzare. n partea de jos a orasului, orice activitate ncetase aproape cu desavrsire. Unde di sparusera oamenii acestia? Chiar n piata nu se vedeau dect foarte putini negustori. Se apropie de un negustor grec care-si paturea un balot de covoare si-l ntreba ce se petrece si unde sunt cei care furnicau n aceasta piat a? Batrnul negustor si mngie barba si, n loc de raspuns, se multumi sa zmbeasca. Parea convins ca tnarul din fata lui are intentia sa faca glume. S-a ntmplat ceva? starui Demetrius cu glasul grav. Batrnul si lega balotul si, urcnd -se pe el, ncepu sa respire cu greutate din pricina oboselii. Dar imediat dupa aceea se uita la conc etateanul sau cu mai mult interes. Vrei sa-mi spui ca n-ai habar de ceea ce se petrece? ntreba el. Nu uita ca astazi este noaptea Pastilor si toti evreii s-au retras n casele lor, iar cei care nu au casa s-au retras ntr-un adapos t. Pentru cta vreme? Pna mine dimineata. Mine vor aparea devreme, deoarece ziua aceasta va fi cea din ur ma din saptamna Pastilor si afacerile vor ncepe din nou cu si mai multa nfrigurare. Dar unde ai tr ait pna acum de nu esti informat despre situatie? Ma gasesc pentru prima data n acest oras, raspunse Demetrius, caruia i venea sa zmb easca de mirarea negustorului. Nu cunosc obiceiul evreilor. Vreme de doua ceasuri am fost dincolo , pe coasta dealului, unde se gaseste o gradina de maslini. Stiu, raspunse batrnul. Aceea este gradina Ghetsimani. Nu prea se gaseste nimic d e vazut acolo. Ai fost vreodata pe colina lui Marte din Atena? Da, este foarte frumoasa! Oamenii acestia de aici nu stiu sa faca statui. Procedeul acesta este mpotriva re ligiei lor. Tot asa nu stiu sa sculpteze nimic. Templul are o multime de sculpturi, riposta Demetrius.

Da, dar pe acestea nu le-au facut ei, raspunse batrnul si, ridicndu-se n picioare, s i lua balotul pe umar. N-ai vrea sa-mi spui unde as putea gasi o caravana din Atena care sa se ocupe cu negotul de mirodenii? Fireste ca pot! Vorbesti despre Popygos. El este n apropierea Turnului Vechi. Cnd ai cobort coasta colinei din gradina maslinilor, ai trecut chiar prin fata lui Popygos. Dar fii cu ochii n patru, caci umblnd pe acolo s-ar putea sa-ti dispara chimirul. Crezi ca Popygos ar fi n stare sa jefuiasca pe un compatriot al sau? ntreba Demetr ius. Popygos este n stare sa jefuiasca chiar pe maica-sa. Demetrius zmbi si-si lua rama s bun de la batrnul negustor, apoi se ndrepta spre partea unde era palatul procuratorului, caci era p rea trziu pentru a mai putea merge la negustorul de mirodenii, l va vizita mine. Oamenii se aseamana foarte mul t unul cu altul, indiferent din ce parte a lumii ar fi. Evreii urau guvernul, dar tot asa l urau si grecii. T otusi schimbarea guvernului nu lear folosi la nimic. Vina nu era aici. Marea vina o purtau oamenii, din pricina ca n u erau n stare sa schimbe obiceiurile altor oameni si nici chiar pe ale lor. Popygos era n stare sa jefuias ca chiar pe maica-sa, dar Tiberiu nu purta nici o vina din cauza asta. Fara ndoiala Tiberiu era un mparat necorespun zator si un stapnitor rau; dar, orice ar fi fost mparatul, mama lui Popygos nu s-ar fi simtit n mai multa sig uranta dect acum. Probabil barbatul acela singur care venise de la tara stia acest lucru. El nu dorea sa de vina rege. Indiferent de cel care este rege, omul trebuie sa fie cu ochii n patru si sa-si pazeasca chimirul. Lumea avea nevoie de ceva, probabil o noua conceptie, o noua morala, si pe aceasta nu i-o putea oferi un nou rege. Demetrius nu mai astepta sa vada parada militara din dimineata urmatoare. Imedia t ce servi stapnului sau prnzul, pleca singur n oras. Strazile ncepusera sa misune de lume. Trebuia sa-ti fa ci loc cu cea mai mare atentie pe ulitele din cartierul bazarului, pentru a nu da peste negustorii ambu lanti care-si nsirasera marfa pe trotuarele nguste si stateau asezati cu picioarele ncrucisate sub ei, desi nu avea u altceva dect cteva urcioare de pamnt. Vazu un maldar de zdrente despre care constata ca este o femeie batrna c are avea de vnzare trei oua si un pepene. Ulitele erau pline de animale de povara, de pe care se descarc au marfurile micilor bazare, n toate partile, mini uscate ca niste surcele se ntindeau n calea trecatorilor, cernd pomana. Infirmi cu plagile expuse n vazul lumii boceau, scnceau si njurau. Un batrn fara vedere, cu pieptul ca o scndura si cu orbitele pline de muste, cnta o melodie stinsa si trista dintr-un bucium vechi. Ulita ncepuse sa se ngusteze, devenind tot mai ntunecoasa, apoi ncepu sa coboare ctev a trepte, ca si cnd sar fi terminat ntr-o pestera. Treptele erau lunecoase si murdare, pline de cersetori si de cini pribegi carora li se vedeau coastele. Centurionul Paulus spusese ca evreii sunt facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Demetrius si duse mna la nas si se grabi sa scape ct mai repede din mijlocul acesto r imagini divine, umblnd cu toata grija ca sa nu se loveasca de ele. Caravana o gasi fara greutate n apropierea Turnului Vechi, care domina valea Kedr onului. Aici era un maidan

de unde pleca un drum spre apus. O adiere de aer rece si binefacator, dupa drumu l facut prin bazarul pestilential, i calauzi pasii. Imediat dupa aceea auzi pe cineva ca-l striga: Ei, adelfos! Si n fata lui aparu micul atenian. Demetrius se simti multumit cnd l v azu, desi, daca s-ar fi gasit n alta parte si n alte mprejurari, nu i-ar fi facut placere sa-l auda spunndui frate. si strnsera minile. Eram sigur ca ne vom ntlni din nou. Pe mine ma cheama Zenos; cred ca nu ti-am spus nca numele meu. Pe mine ma cheama Demetrius. Constat ca aici esti bine instalat. Ct se poate de bine. Avem loc de ajuns si putem vedea tot ce se petrece. Ar fi tr ebuit sa fii aici azi-noapte. A fost o framntare nebanuita! Au arestat pe nazarineanul acela pe care l-ai vazut zilele trecute. L-au descoperit n gradina aceea cu maslini. Nazarineanul? N-am auzit de el. Ce a facut de l-au arestat? ntreba Demetrius cu i ndiferenta. Cum sa nu fi auzit! Tnarul acela care zilele trecute venea spre oras, ncalecat pe un magar alb. Demetrius ntelese imediat despre cine vorbeste si-i puse o multime de ntrebari. Ze nos se simti multumit ca poate sa-i dea informatiile pe care le doreste. Trupele procuratorului cautau pe tnarul acesta cu numele Isus nca de duminica dupa-amiaza. Noaptea trecuta l-au adus n oras, mpreuna cu prietenii sai. Dar ce a facut? ntreba Demetrius nerabdator. De... se spune c-a fost arestat pentru ca instiga poporul si pentru ca urmareste sa devina rege. Popygos afirma ca, daca se va ntmpla sa-l condamne pentru tradare, atunci va sfrsi prost. Tradare! Vorbele acestea sunt prostii! exclama Demetrius revoltat. Omul acesta n -are intentia sa rastoarne guvernul; nici nu urmareste nimic mpotriva lui si nici mpotriva altui guvern. Trad are? Cred ca oamenii acestia trebuie sa fie nebuni. Dimpotriva... nu sunt nebuni deloc, riposta Zenos. Cei care sunt la conducerea t emplului erau obligati sa scape de el ntr-un fel oarecare, caci altfel le-ar fi stricat toate afacerile. Nai aflat ce-a facut n templu n aceeasi zi n care l-am ntlnit? N-am aflat nimic! Ce s-a ntmplat? Ce s-a ntmplat! S-au ntmplat destule. Trebuie sa stii ca templul este locul unde pop orul aduce sacrificii; cumpara animale si, dupa ce le njunghie, le ard: o afacere, foarte neplacuta si p rost mirositoare, dar zeului lor i place procedeul acesta. Astfel curtea templului - sau cum i zice - este ntotdeauna plina de animale de vnzare. Oamenii aduc bani si chiar n pridvorul templului sunt asezati zarafii care i schim ba cu moneda templului. Se spune ca acesti camatari fac afaceri stralucite, sfrsi Zenos rznd. Vrei sa spui ca n interiorul templului aceluia frumos se vnd animale? ntreba Demetr ius nencrezator. De vndut se vnd ntr-o curte cu arcade de marmura, raspunse Zenos cu toata convinger ea. Curtea este admirabil pavata. Pe pereti si pe tavan este cel mai frumos mozaic ce se poate v edea. Nici n Atena nu se poate gasi ceva mai frumos. Curtea aceasta este plina de vitei, de miei si de porumbei , ti poti nchipui cum arata, dar nu-ti vei putea nchipui cum miroase. Va trebui sa mergi sa o vizitezi, ca sa te c onvingi. Ei bine, Isus acesta a venit de la tara, de undeva din Galileea, si, intrnd n templu, nu i-a placut ce a

vazut si le-a spus ca acesta nu este locul unde sa poata vinde animale. Probabil a prins pe cineva si cu tlharia, caci pe camatari si zarafi i-a alungat din pridvorul templului. Ce a facut? ntreba Demetrius, caruia nu-i venea sa creada. Zenos ncepu sa rda multu mit cnd vazu mirarea compatriotului sau. Da, dragul meu; poate nu-ti vine sa crezi, caci nu arata ca un barbat care ar pu tea sa aiba o astfel de ndrazneala, dar Isus acesta a pus mna pe un bici si a nceput sa-i croiasca, poc-poc -poc! pe unde-i putea ajunge, fara sa mai aleaga. Au fugit buluc. A fost un spectacol fara pereche, n t oate partile vedeai viteii, preotii, oile si zarafii fugind de le sfriau calciele, iar aerul dimprejurul templului era p lin de porumbei speriati si de fulgi. Mesele zarafilor le-a dat peste cap; n toate partile pe jos erau numai tec hini, drahme si dinari... monede mari si mici, bani buni si bani falsificati; grupurile de pelerini alergau n patr u labe si se ncaierasera ca sa-i adune de pe jos. Era o placere... si mi-ar fi parut rau daca n-as fi fost si eu de fata, sfrsi Zenos si, ntorcnd privirea, adauga cu glasul n soapta: Uite ca vine batrnul. Astazi este nemultumit, deoarece clientii lui cei mai buni sunt ocupati cu acest Isus. Perdeaua din fata celui mai impunator cort din tabara se dadu la o parte, ca sa faca loc unui barbat pntecos, cu parul si barba carunta, care acum se apropia de ei. Trecuse vreme ndelungata de cn d Demetrius nu mai vazuse un barbat mbracat n haine mpodobite att de barbar; mprejurul gtului avea lanturi grel de argint care-i ajungeau pna la bru; avea inele n degete si cercei n urechi, bratari pe mini si pe gl eznele picioarelor. Se opri n loc si se uita la Demetrius, ncercnd sa-l cntareasca. Este din Corint, i explica Zenos, ntinznd aratatorul. Ne-am cunoscut n timpul drumul ui. Constat ca esti mbracat ntr-o tunica romana, zise Popygos nemultumit. Stapnul meu, raspunse Demetrius respectuos, este comandantul fortului Minoa. Ar fi fost mai bine, continua Popygos, daca garda legionarilor ar fi lasat n pace pe evrei, ca sa se descurce singuri. Toti cei din Ierusalim care au ctiva gologani de cheltuit nu se mai gndes c astazi dect la afacerea asta cu nazarineanul. Acum, dupa ce s-a amestecat si guvernul, e sigur ca ziua de azi se va pierde de pomana. Iar mine este ziua smbetei, cnd evreii nu fac nimic. n zi de smbata nu se face nici o vnzare, declara Demetrius, ca sa zica si el ceva, si se uita la compatriotul sau. Batrnul Popygos si rasuci ngndurat mustata. Eu fac drumul acesta de douazeci si trei de ani, zise el, dar de asta data am vnd ut marfa mai putina dect n orice an. Merge din ce n ce mai prost, n saptamna Pastilor se ntmpla ntotdeauna cte a care mpiedica musteriii mei sa vina si sa-si cumpere provizia de scortisoara si cuisoara. Popy gos ntoarse cu fundul n sus un cos si se aseza pe el, petrecut de clinchetul lanturilor dimprejurul gtului, mi ad uc aminte, continua el ntunecat, ca pna acum oamenii n-au fost niciodata jecmaniti n felul acesta. N-ai de ct sa te gndesti la ceea ce s-a ntmplat duminica trecuta n pridvorul templului. Acum ctiva ani oamenii erau f oarte multumiti. Cei de

la tara veneau la Ierusalim ca sa petreaca sarbatorile Pastilor si sa-si faca cu mparaturile de care aveau nevoie. De fiecare data, daca se ntmpla sa fie din cale-afara de saraci, aduceau o colivie n care era un porumbel, iar daca erau mai cu dare de mna, un miel sau un vitel. Acesta era un fel de dar pent ru templu. Preotii ardeau jertfele acestea sau spuneau numai ca le ard. Dar eu totusi cred ca le ardeau, d aca ar fi sa judeci dupa mirosul greu dimprejurul templului. Putin dupa aceea nsa acesti slujitori ai templului sau tlharit. Omul de la tara si aducea mielul, pe care preotii, dupa ce-l examinau, i spuneau ca are ceva meteahn a la intestine sau ceva de nsemnatate mai mica. Prin urmare mielul nu era bun pentru jertfa, de aceea se ofe reau sa-i dea altul n schimb daca diferenta de pret o va plati n bani. Dupa ce ajungeau la o ntelegere, mielul cu meteahna era vndut altui naiv. Urta afacere! exclama Demetrius. Nu e de mirare ca nazarineanul acesta a fost ind ignat. De, indignarea nu este niciodata de folos, n orice caz lui nu-i va folosi prea mu lt. Ce an de gnd sa faca cu el? ntreba Demetrius. Sa-l bage la nchisoare? Nu prea mi vine sa cred. Am auzit ca aseara a fost dus n fata marelui-preot pentru a fi judecat, din pricina c-a provocat dezordine n templu, l acuza c-ar fi spurcat interiorul templului, ada uga Popygos si ncepu sa rda. Ca si cnd cineva ar putea spurca un templu care este mai rau dect un grajd. Firest e, au destui oameni de partea lor care sa faca marturie mpotriva lui pentru a putea fi osndit, asa ca s-a u dus la palatul procuratorului si l-au scos din asternut ca sa judece ntmplarea aceasta. Pilat le-a raspuns ca, d aca si de asta data este vorba despre o nentelegere religioasa, ar fi mai bine sa si-o limpezeasca ntre ei. Dar b ogatasii si camatarii acestia batrni nu s-au nvoit sa le scape din mna att de usor. I-au spus ca acest Isus ncearca sa se proclame rege. Pilat nu a crezut totusi de cuviinta sa intervina si le-a raspuns sa-l biciuiasc a si dupa aceea sa-l puna n libertate. Si l-au biciuit? ntreba Demetrius speriat. Fireste ca l-au biciuit, si foarte rau. Apoi cineva dintre oamenii adunati a str igat: Ucide pe galileean!". Pilat l-a auzit si le-a raspuns: Daca omul acesta este din Galileea, duceti-I sa-l jude ce Irod. El este cel care trebuie sa se ocupe de delictele ntmplate n aceasta provincie!" L-au dus n fata lui? L-au dus, raspunse Popygos si dadu din cap. Irod si-a zis ca aceasta este ocazia bine venita ca sa-si bata joc de el pentru a face placere fariseilor si carturarilor. A poruncit soldatilor sa -l biciuiasca din nou, apoi l-a mbracat ntr-o haina veche de purpura si s-a prefacut ca i se nchina. Un betivan a mp letit o cununa de maracini si i-a pus-o pe crestet n loc de coroana. Dar fariseii si carturarii n-a u fost multumiti numai cu att. Au cerut ca Isus sa fie condamnat la moarte... La moarte! exclama Demetrius. Da! Dar toti stiau ca nimeni nu are dreptul sa condamne pe cineva la moarte dect Pilat. Asa ca s-au ntors cu el la palatul procuratorului. Popygos clatina din cap si ridica dintr-un umar. Att este tot ce am putut afla, sfrsi el. Haragarul Diophanos a fost de fata la ace

ste cazne, dar dupa aceea a fost obligat sa se ntoarca n bazar si altceva n-a mai putut sa-mi spuna. Probabil judecata mai tine nca, zise Demetrius nerabdator. Cred c-ar fi mai cuminte sa nu te amesteci, l preveni Popygos. Cel care se ameste ca n astfel de treburi niciodata nu sfrseste bine. S-ar putea ca stapnul meu sa aiba nevoie de mine, raspunse Demetrius. Sunt obliga t sa plec. ti urez drum bun de ntoarcere acasa. La revedere, Zenos! Demetrius grabi pasul pna ncepu aproape sa alerge si din departare vazu o multime de oameni adunati n fata intrarii principale a pretoriului. Urca scarile n fuga si se opri la marginea gru pului de curiosi care stateau nghesuiti.-Evreii bine mbracati din apropierea lui se ncruntara la el cnd l vazura ln a ei. Cei adunati aici nu pareau sa fie oameni saraci. Procuratorul era asezat ntre coloanele pretoriului s i mprejurul sau se vedea un numar de legionari din garda palatului. Pe terasa cea mai de sus era un grup ds soldati asezati pe patru rnduri, n atitudini rigide, n fata lor, singur, era acuzatul. Auzi ca-i pun ntrebari la car e da raspunsuri, dar ntr-o limba pe care el n-o putea ntelege. Demetrius si zise ca aceasta trebuie sa fie limba ar amaica, deoarece limba aceasta o vorbea si poporul pe care-l ntlnise n drumul spre Ierusalim. Se misca din locul n care se oprise si nainta pe dreapta pna n apropierea lor. Acum putea vedea profilul omului aceluia singur si t rist. Constata ca pe crestet poarta cununa de maracini despre care pomenise Popygos. Obrazul i era vargat de dr ele sngelui ce i se scursese de pe frunte. Haina i fusese coborta n jos de pe umeri, asa ca era gol pna la bru si pe trupul lui se vedeau vnataile lasate de bice. Unele dintre acestea sngerau, dar parea ca el nu-s i da seama de ranile sale. Procuratorul si continua repede interogatoriul - indiferent de ntrebarile ce i le punea - iar acuzatul, care sta cu fruntea n sus, i raspundea respectuos, dar cu deplina ncredere n sine. Din cnd n cnd n mijlocul multimii se auzea cte un murmur si toti se uitau chiors si cu gurile cascate ca sa poata au zi. Demetrius examina cu atta atentie obrazul victimei, nct aproape nu-si dadea seama d e ceea ce se petrece n apropierea sa. n clipa aceasta si aduse aminte c-ar putea sa-l vada si pe Marcellu s, n primul rnd erau postati ofiterii din garnizoanele diverselor forturi, ntre ei era si Paulus, care sta dre pt si se legana usor. Imediat dupa el erau legionarii din Minoa. Pe Marcellus nsa nu-l vazuse nicaieri. Procuratorul ncepuse acum sa vorbeasca cu glasul ceva mai ridicat. Cuvintele tui trezira imediat protestele celor adunati n pretoriu. Demetrius si schimba pozitia, pentru a vedea mai bine pe Pilat. De asta data vazu si pe Marcellus, mpreuna cu ceilalti legati, n stnga procuratorului. Se ntreba: oare st apnul sau era constient de ceea ce se petrece n apropierea lui? Poate cel mult daca s-ar fi gasit un interpr et care sa-i explice, altfel ar fi fost imposibil sa nteleaga ceva. Demetrius cunostea semnificatia exacta a expresi ei ntiparite pe obrazul stapnului sau. n clipa aceasta obrazul lui exprima spaima si tot atta plictiseala. Se vedea ct de colo ca Marcellus ar fi preferat sa fie n alta parte. ntelese ca se gaseste n mare ncurcatura. Atitudinea ostila a celor din sala parea c

a l-a intimidat. Se ntoarse si dadu un ordin unui membru din garda, care se apropie de o usa a salii si imediat dupa aceea i aduse un vas mare de argint. Pilat si baga minile n apa pe care o continea vasul si lasa picatur ile sa i se zvnte de pe degete. Publicul ncepu sa vocifereze din nou, dar de asta data strigatele lui par eau chiote de triumf. Se vedea limpede ca s-a luat o hotarre si n acelasi timp ca hotarrea a fost satisfacatoare p entru cei prezenti. Demetrius ntelese imediat ce nsemneaza pantomima cu vasul de argint. Pilat pronuntase osnda s i-si spalase minile. Cererea poporului fusese ascultata, dar raspunderea o purta el nsusi pentru judec ata pronuntata. Procuratorul nu admitea ca minile lui sa ramna patate de sngele acestui om. Demetrius era acum conv ins ca stapnul sau a nteles. Chiar daca pna acum nu ntelesese nimic, vedea totusi ca Pilat a pronuntat o osnda mpotriva propriei sale convingeri. De asta data Pilat se ntoarse spre Marcellus, care facu un pas nainte si saluta. S chimbara cteva cuvinte, saluta din nou, apoi, cobornd cele cteva trepte, se apropie de Paulus si-i dadu instructi unile necesare. Acesta se apropie de legionarii din Minoa si dadu un ordin. Soldatii naintara n rnduri de cte doi, facnd un semicerc mprejurul estradei, n frunte cu Marcellus si Paulus, care venea imediat dupa el, a poi coborra n pretoriu n mijlocul publicului, care se desparti n doua ca sa le faca loc. Unul dintre solda tii cei de la urma se opri si apuca de capatul frnghiei ce atrna de minile legate ale condamnatului. Probabil l smucise cu violenta, deoarece era gata sa cada. Legionarii naintau cu pasi repezi. Ctiva dintre cei care erau n pretoriu i urmara, dar majoritatea se aduna n mici grup uri si ncepura sa vorbeasca, fluturndu-si barbile, ca dovada ca sunt multumiti. Demetrius se ntreba care va fi soarta condamnatului. Fusese osndit la moarte; de asta nu mai ncapea nici o ndoiala, caci nici o alta osnda n-ar fi putut sa multumeasca poporul ntartat. Probabil l vor duce n curtea unei nchisori, und e va sluji drept tinta unui grup de arcasi. Pe cealalta margine a strazii astepta un plc de oameni cu ob rajii palizi si ochii speriati, mbracati prost, ca cei de la tara; se adunasera gramada si pareau ca se sfatuiesc ntre ei daca va fi bine sa-l urmeze sau nu. Peste cteva clipe ctiva dintre ei se urnira la drum, dar pareau ca nu se grabesc deloc sa-l ajunga. Fara ndoiala acestia erau prietenii lui Isus. Ce pacat, si zise Demetrius, ca, judecnd dupa atitudinea lor, oamenii acestia par att de lasi. Fara ndoiala cel care pleca spre locul de osnda merita sa fie sustinut cu mai mult curaj. Nu stia nici el ce sa faca: sa urmeze convoiul sau sa astepte la baraci pna cnd se va ntoarce stapnul sau, dar imediat dupa aceea aparu Melas si se apropie de el. Ce vor sa faca cu el? ntreba Demetrius cu glasul tremurnd. Sa-l rastigneasca, raspunse Melas. Sa-l rastigneasca! exclama Demetrius speriat. Cum se poate? N-a facut nimic pent ru a merita o astfel de moarte! S-ar putea sa nu fi facut, ncuviinta Melas, dar acesta este ordinul dat de procur ator. Eu cred ca Pilat l-a osndit mpotriva vointei sale, deoarece se temea ca din pricina lui se vor isca tul

burari. Tocmai de aceea a dat aceasta nsarcinare celor din Minoa. Nu vrea ca legiunea lui sa fie amestecata ntro astfel de afacere. Minoa este destul de departe de Ierusalim si legionarii acestei garnizoane sunt oameni vnjosi, sfrsi Melas rznd, caci era multumit ca face parte si el din aceasta garnizoana care nu se sperie d e putin snge. Te duci sa vezi si tu cum l vor executa? Facu o strmbatura si clatina din cap. Nici nu ma gndesc, raspunse Melas. Eu n-am ce cauta acolo. Poate ai vrut sa mergi ? Nu este o vedere care ar putea sa-ti faca placere. Atta lucru pot sa-ti spun si eu. Odinioara am avut o cazia sa vad o astfel de executie... n Gallia. Un legionar njunghiase pe un centurion. Pentru crima aceasta l-au condamnat sa fie crucificat. A durat o zi ntreaga si-i puteai auzi tipetele de la jumatate de legh e. Stolurile negre de corbi au aparut si au nceput sa zboare mprejurul lui nainte de a muri, asa ca... Demetrius facu un gest de protest si simti o tresarire n stomac. Melas ncepu sa rda si, ntorcnd putin capul, scuipa ntr-o parte. Apoi se ntoarse n loc si apuca ncet spre baraci, lasnd pe Demetri us sa hotarasca singur ce va face. Peste cteva minute si fara sa-si dea seama, apuca si el pe urma lui. Dupa ce intr a n apartamentul stapnului sau, se aseza pe un trepied si ncerca sa se linisteasca. Inima i batea cu atta viol enta, nct simti ca ncepe sa-l doara capul. Se ridica apoi n picioare ca sa bea o gura de apa. Se gndi ca probabil si Marcellu s ar vrea sa bea o gura de apa nainte de a termina cu groaznica nsarcinare ce o primise. Umplu un mic urcior si i esi, umblnd ncet, caci nu-i facea nici o placere sa plece din tabara. Din primul moment cnd se uitase n ochii lui Isus, Demetrius se gndise la el ca la u n om care a ramas singur si pe care nimeni nu-l ntelege; nici chiar prietenii sai apropiati. Astazi va dev eni un om care a ramas cu adevarat singur. CAPITOLUL VI n dimineata aceasta, una dintre cele zece companii ale palatului lipsi de la insp ectie. Marcellus constata imediat ca numarul legiunii procuratorului este mai redus, dar n-avu nici un mot iv sa se gndeasca mai ndelung la amanuntul acesta. Pe cei din Minoa nu-i putea interesa motivul care a determi nat trupele acestea sa plece att de devreme din baraci. Dar cnd Iulian, comandantul fortului din Capernaum, care trebuia sa ia serviciul n primire, i anunta ca parada obisnuita n fiecare zi a fost contramandata si toti legionarii vor trebui sa se nt oarca n baraci, unde vor astepta ordinele, Marcellus deveni furios. Dupa ce ajunse n apartamentul sau, trimise dup a Paulus, convins ca acest izvor nesecat de clevetiri va putea sa-i explice misterul. Dupa o ntrziere destul de lunga, centurionul aparu n fata lui, clatinndu-se pe picio are, cu obrazul aprins si ochii tulburi. Comandantul sau se uita la el cu vizibila nemultumire si indicndui un scaun din apropiere, Paulus se aseza comod si astepta. N-ai putea sa-mi spui si mie ce se petrece? ntreba Marcellus. Procuratorul a petrecut o noapte agitata, ngna Paulus. Dupa ct vad, tot asa s-a ntmplat si cu dumneata, declara tribunul nemultumit. Ce se

pregateste... spune-mi si mie, de cumva nu este ceva ce trebuie pastrat secret? Pilat se gaseste ntr-o mare ncurcatura, raspunse Paulus cu limba grea, asa ca vorb ele i ieseau cu mare greutate din gura. Este nemultumit de toata lumea. A avut o discutie cu batrnul I ulian, care a fost de parere ca, daca omul pe care l-au judecat a fost din Galileea. ar fi trebuit sa-l predea au toritatilor de acolo, pentru a fi judecat de tribunalul lui Irod. N-ai vrea sa fii amabil si sa-mi spui si mie despre ce vorbesti? se rasti Marcel lus. Pe cine sa judece? Si de ce sa-l judece? ncepe de la nceput, deoarece eu nu stiu nimic despre afacerea asta. Paulus casca zgomotos, se freca la ochi si ncepu sa-i debiteze o poveste lunga de spre evenimentele petrecute noaptea trecuta. Un teslar ndraznet, venit de undeva din interiorul Galilei!, a f ost arestat pentru tulburarea linistii publice si pentru c-a ncercat sa instige poporul la revolta. Acum cteva z ile si permisese acte de violenta n pridvorul templului, alungase n strada animalele aduse pentru jertfe, r asturnase mesele zarafilor si blestemase lacasul acela sacru, spunnd ca nu este casa de rugaciune, ci pestera d e tlhari. Afirmatia aceasta este destul de ntemeiata, dar nu tocmai politicoasa, declara Pa ulus. Fara ndoiala, omul acesta trebuie sa fi fost nebun, zise Marcellus. Paulus si strmba buzele groase si clatina din cap. Omul acesta mi s-a parut neobisnuit. A fost arestat aseara. L-au dus n fata batrnu lui Anna, fostul marepreot, apoi la Caiafa, actualul mare-preot, si de acolo la Pilat, la Irod si... Dupa cte vad, esti bine informat, l ntrerupse Marcellus. Paulus zmbi cu nteles. Ctiva dintre noi am fost azi-noapte sa dam o raita prin orasul sacru, ca sa-l put em vedea la lumina lunii, recunoscu el. Putin dupa miezul noptii am dat peste o multime de oameni care voc iferau pe strada si ne-am luat si noi dupa ei. Era singura distractie de care ne puteam bucura deocamdata. Dar afara de asta eram si putin ametiti daca mi vei ngadui sa-ti spun adevarul, caci pentru asta am plecat l din t abara. Sunt convins, zise Marcellus. Te rog, continua si spune-mi tot ce mai poti sa-ti amintesti. Ei bine, l-am nsotit n toate partile la judecata. Cum ti-am spus, nu prea eram cu capul limpede ca sa putem ntelege despre ce ] este vorba, si majoritatea judecatii s-a desfasurat n limba ar amaica. Totusi se vedea destul de limpede ca cei din slujba templului si j negustorii tin cu orice pret ca omul acesta sa fie osndit la moarte. Pentru ceea ce s-a ntmplat n templu? Da... pentru ceea ce s-a ntmplat n templu si pentru ca cutreiera regiunile rurale, adunnd oamenii mprejurul sau si vorbindu-le. Despre ce? Despre o noua religie. Am vorbit cu unul dintre legionarii lui Pilat care ntele gea aceasta limba. Mi-a spus ca acest Isus staruia pe lnga popor sa adopte aceasta noua religie care nu prea a vea nici o legatura cu templul. O parte dintre nvinuirile ce i se aduceau mi s-au parut caraghioslcuri. Unul dintr e martori a jurat c-ar fi auzit pe galileeanul acesta spunnd ca daca templul ar fi darmat el l va recladi n vreme de trei zile. Auzi vorbe! Dar, fireste, toti acestia urmareau condamnarea acuzatului, n scopul acesta orice

fel de marturie nu putea fi dect bine venita. Si n ce stadiu se gaseste astazi afacerea asta? ntreba Marcellus. Eu ma saturasem de procesul din fata lui Irod si m-am ntors n tabara nainte de reva rsatul zorilor, caci abia ma mai puteam tine pe picioare. Au luat hotarrea sa se mai prezinte o data n fata lui Pilat, imediat dupa ce se va termina prnzul. Probabil acum sunt n pretoriul palatului. Pilat le va ndeplini d orinta si - Paulus ezita si continua ncruntat - dorinta lor este sa fie rastignit. I-am auzit vorbind si voci fernd. N-ar fi bine sa mergem si noi la judecata? ntreba Marcellus. Pe mine te rog sa ma ierti, caci eu m-am saturat, zise Paulus si, ridicndu-se cu greutate, se ndrepta spre usa. n prag se lovi piept n piept cu o santinela din garda palatului care-l saluta. Procuratorul va saluta, ncepu el cu glasul metalic. Ofiterii si un detasament de treizeci de legionari din garnizoana fortului Minoa sunt poftiti sa se prezinte imediat n pretoriu. Apoi ma i saluta o data si se retrase, apucnd n lungul coridorului, fara sa mai astepte raspuns. Oare ce nevoie are Pilat de noi, zise Marcellus si se uita speriat n ochii centur ionului. Cred ca nu va fi tocmai greu sa ghicesc, ngna Paulus. Pilat nu are obiceiul sa fac a favoruri celor din Minoa. Ne va da o nsarcinare care este prea primejdioasa pentru a o ncredinta trup elor din oras; asta nseamna ca nu doreste ca legiunea lui sa fie amestecata n aceasta afacere. Detasamentul d in Minoa va pleca mine, asa ca, daca din cauza faptei savrsite de noi se vor isca tulburari, nimeni nu ne va mai putea ajunge. si salta cingatoarea din sale si iesi din odaie. Marcellus ramase cteva clipe neho tart, apoi se lua dupa el, caci voia sa-i spuna sa scoata grupul de legionari de care vor avea nevoie. Prin usa n tredeschisa de la sala n care erau cantonati centurioni p vazu cum bea cu lacomie dintr-o cupa uriasa. Intra r epede n sala si-i spuse nemultumit: Daca as fi n locul dumitale, Paulus, zise el sever, as renunta sa mai beau. Cred ca pna acum ai baut tocmai de ajuns! Iar eu daca as fi n locul dumitale, i raspunse Paulus cu ndrazneala, as bea ct m-ar tine pntecele. Apoi facu doi pasi spre Marcellus si se uita la el cu nerusinare: Astazi vei rastigni un om! zise el. Ai avut pna acum ocazia sa vezi o rastignire? N-am avut! raspunse Marcellus si clatina din cap. Nici nu stiu cum se face rasti gnirea. Va trebui sa-mi spui. Paulus se ntoarse ncet spre masa pe care burduful flescait se vedea ntr-o pozitie g rotesca. Umplu din nou cupa uriasa si o ntinse picurnd lui Marcellus. ti voi arata dupa ce vom ajunge la locul de executie, raspunse el cu glasul sugru mat: Bea vinul acesta! Bea-l tot! Daca nu-l vei bea, ti va parea rau. Ceea ce va trebui sa facem noi acum nu e ste treaba pentru un om treaz. Marcellus ntinse mna fara sa mai protesteze si, lund cupa, o sorbi pna la fund. Nu numai ca fapta aceasta este revoltator de cruda, continua Paulus, dar n toata n fatisarea omului acestuia este ceva straniu. As prefera sa nu am nici o legatura cu executarea lui. Te temi ca de aici nainte te va urmari amintirea lui? ntreba Marcellus si, oprindu -se, se uita la el si zmbi

cu sfiala. Ei bine, mai ai putina rabdare si te vei convinge! raspunse Paulus si clatina din cap cu nteles. Martorii spuneau ca n pridvorul templului omul acesta s-a purtat ca si cnd ar fi fost la el acasa. Dar afirmatia aceasta nu este nici pe departe att de caraghioasa cum ti s-ar parea. Sa fiu afurisit dac a n fata batrnului Anna nu s-a purtat ca si cnd ar fi fost tot n casa lui. n casa lui Caiafa mi-a facut impresia c a toata lumea este pe banca acuzatilor, afara de el nsusi, n palatul procuratorului, Isus a fost singurul care nu arata deloc emotionat. J Parea c-ar vrea sa-ti spuna ca si acesta este al lui. Mi se pare ca nsusi Pilat a simti t ceva. Unul dintre martori a afirmat ca acuzatul a spus despre el nsusi ca ar fi rege. Pilat s-a aplecat spre el si I-a privit cu atentie, apoi l-a ntrebat: E adevarat ca esti rege?" Baga de seama, Pilat nu l-a ntrebat: E adevarat c-ai spus despre tine ca esti rege?", I-a ntrebat numai att: Esti rege?", dar nu l-a ntrebat nici n bataie de joc. Bine, Paulus, nu-ti dai seama ca toate acestea sunt prostii? Vinul pe care l-ai baut te face sa aiurezi, zise Marcellus si, apropiindu-se din nou de masa, si umplu cupa a doua oara. Scoate oa menii, porunci el cu glasul categoric. Cred ca vei putea sa te mai tii pe picioare pna ce vom ajunge la palat , caci vad ca esti beat mort, adauga el si mai bau o cupa, apoi si sterse gura cu dosul minii. Va sa zica asa... si ce a raspuns galileeanul la ntrebarea pe care i-a pus-o Pilat? I-a raspuns ca mparatia lui nu face parte din lumea aceasta, declara Paulus si fa cu un gest enigmatic cu mna. Mi se pare ca tu nu esti numai beat, ci ti-ai pierdut si mintea, adauga Marcellu s n sila. Poate va fi mai bine sa te culci. Voi raporta ca nu te simti bine. Nu, Marcellus, eu nu te voi lasa singur n aceasta ncurcatura. Se ntmpla pentru prima data ca Paulus sa spuna comandantului sau pe nume. Esti un om cumsecade, Paulus, declara tribunul si ntinse mna spre el, apoi se apro pie de burduful de vin. Paulus l urma si-i lua cupa din mna. Ai baut tocmai de ajuns zise el. Te sfatuiesc sa pleci fara sa mai pierzi vremea , deoarece lui Pilat nu-i face placere sa ne vada ca sosim trziu, n dimineata aceasta a avut plictiseli mai multe dect ar fi avut nevoie. Voi scoate oamenii si ne vom ntlni n pretoriu. Dupa ce plecase anume cu ntrziere si pierduse o multime de vreme pentru a se infor ma ncotro trebuie sa apuce - caci locul executiei era pe un teren unde adunau gunoaiele orasului si l e ardeau -Demetrius nu se astepta sa poata sosi la vreme pentru a vedea crucificarea de la nceput. Dar, desi ntrziase, nu se ndemna deloc la drum; se simtea att de abatut cum nu se si mtise niciodata din ziua cnd fusese luat sclav. Timpul vindecase ranile lasate de lanturile ce i le ncopcia sera pe mini, iar tratamentul omeno de care avusese parte n casa lui Gallio i vindecase ranile din suflet; astaz i nsa si zicea ca lumea aceasta nu este indicata pentru ca un om civilizat sa poata trai ntr-nsa. Toate in stitutiile facute de oameni sunt ntemeiate numai pe minciuni. Tribunalele sunt corupte si venale. Celui care are d reptate nu i se da dreptate. Toti dregatorii imperiului, mici si mari, pot fi naimiti. Pna si templele sunt nte

meiate numai pe nselaciune. Poti sa nsiri pe toti slujbasii si demnitarii care se bucura de respectul si cins tea publica, de la cel dinti pna la cel din urma, si nu vei gasi unul ntre ei care sa nu fie vrednic de profundul dis pret al unui om cumsecade. Desi era obisnuit sa umble cu pasi ntinsi, Demetrius se tara de asta data fara ni ci o graba n lungul drumului desfundat si rascolit, umblnd cu fruntea aplecata, coplesit de gnduri si ndurerat, n tocmai ca un vagabond care rataceste fara nici o tinta. Din cnd n cnd gndurile lui pareau ca se cer articu late n vorbe, n timpul ct trecea n revista toate institutiile acestei lumi ticaloase. Patriotismul! Ct de mu lt le place poetilor si preotilor sa vorbeasca despre varsarea sngelui altora! Dar se poate ca si acestia sa fie n sold a cuiva. Batrnul Horatiu! Probabil tocmai atunci mparatul August i trimisese un peplum si o toga noua, mpreun a cu un burduf de vin, n dar pentru c-a scris oda: Dulce et decorum est pro Patria mori! Dar toate acest ea nu sunt altceva dect elucubratii! Cum se poate ca un barbat sanatos si cu mintea ntreaga sa-si nchipuie ca este placut si nobil sa-si sacrifice viata pentru salvarea lumii? n lumea aceasta nu face sa traiesti, prin urmare face cu att mai putin sa mori pentru ea. Lumea nu va deveni niciodata mai buna. Sa luam de pilda pe galil eeanul acesta ndraznet, care a fost att de revoltat mpotriva coruptiei din pridvorul templului, nct si-a permis un gest de protestare cu totul lipsit de nsemnatate. Fara ndoiala nouazeci si cinci la suta dintre oamenii saraci si amarti din provincia lui l vor aplauda pentru aceasta ndrazneala; dar, cnd va veni vorba sa-si asume raspunde rea, toti acesti anonimi, striviti de jugul mpilarilor si al saraciei, vor lasa pe Isus al lor sa raspunda singur de faptele sale, n fata reprezentantilor unui templu pervers si ai unui imperiu corupt. Ct despre credinta, ce rost mai poate sa aiba ca cineva sa fie credincios cuiva? Ar fi mult mai bine ca fiecare sa-si urmeze drumul sau si sa se apere n felul n care va crede de cuviinta. De ce sa-ti; petreci viata alergnd pe urmele stapnului roman, care astazi are ncredere n tine, ca mine sa te poata umili? Crezi c-ai merita mai putin respect daca ai parasi pe acest aristocrat? Drumul pna la Damasc nu este to cmai greu! Ziua aceasta fu trista pentru Demetrius. Pna si cerul era acoperit de nori grei s i cenusii ca plumbul. n zorii zilei soarele stralucise pe cer, dar de jumatate de ceas ncoace ntunericul parea c -a nceput sa coboare. Apropiindu-se de cmpul pe care-l putea recunoaste din departare dupa drele de fum ce se destramau n aer din mormanele de gunoaie aprinse, ntlni foarte multi oameni care se ndreptau spre oras. . Majoritatea acestora erau bine hraniti, bine mbracati, demni si ngndurati; oameni de vrsta mijlocie si ma i batrni, mergnd razleti, ca si cnd fiecare dintre ei ar fi venit singur. Oamenii acestia, si zise Demetrius, sunt cu siguranta cei vinovati de crima ce s-a savrsit astazi. Se simti ceva mai usurat gndindu-se ca pa rtea cea mai grea s-a terminat. Fusesera de fata la asasinatul la care contribuisera si ei, asa ca acu m se puteau ntoarce la tarabele si dughenele lor. Fara ndoiala, unii dintre ei se vor opri si la templu, ca sa-si re cite rugaciunile de seara.

Dupa ce trecu de ultimele movile de pe cmp si ramase mirat de enorma cantitate de gunoaie ce se vedeau ngramadite aici, poteca urca spre un deal care fusese ferit de murdarii. Demetriu s se opri si, uitndu-se n sus, vazu pe coama dealului trei cruci mari, asezate n rnd. Probabil se gndisera n ultimu l moment ca sa execute si doi dintre prietenii galileeanului. Era oare posibil ca, fiind de fata, acest ia doi sa se fi repezit ca sa-l apere? Nu se poate, caci acestora le lipsea curajul necesar pentru o astfel de fapta; n orice caz cei care murisera mpreuna cu el nu puteau fi cei pe care-i vazuse azi-dimineata stnd gramada pe marg inea strazii. Straduindu-se din toate puterile, urca dealul pna la o departare de jumatate stad iu de locul supliciului. Aici se opri. Cei doi, pe care nu-i cunostea, se zbateau pe cruce, cu minile si picioarel e batute n piroane. Omul cel singur, rastignit pe crucea de la mijloc, sta tot att de nemiscat ca si o statuie . Capul i se plecase nainte. Probabil era mort sau lesinase numai. Ar fi dorit din toata inima ca acesta sa f ie adevarul. Ramase vreme ndelungata fara sa se miste si se uita la acest spectacol tragic. Re volta care pna aici aproape l sugrumase ncepuse sa se linisteasca. Omul acesta enigmatic si pierduse viata fara nici un folos. Nu putea inventa nimic ce ar fi putut sa justifice curajul lui n aceasta mprejurare. Cei di n templu vor continua si de aici nainte sa nsele pe cei care veneau de la tara ca sa aduca un miel de jertfa. Irod va continua sa mpileze si sa biciuiasca pe cei saraci daca se va ntmpla sa stea n calea bogatilor. Caiafa va con damna si de aici nainte blasfemiile oamenilor care nu admiteau ca zeii lor sa fie scosi la mezat. Pilat va face dreptate si-si va spala minile murdare n vasul de argint. Omul acesta singur platise un pret foarte ridica t pentru scurta si zadarnica sa razvratire mpotriva ticalosiei omenesti. Dar vorbise si avusese ndrazneala sa se r azvrateasca. Foarte curnd nimeni nu-si va mai aduce aminte ca el a riscat totul si ca si-a pierdut viata n slujba cinstei. Probabil este mult mai bine ca un barbat sa moara dect sa traiasca ntr-o lume unde se pot ntmpla si ast fel de fapte. Demetrius se simti din nou coplesit de senzatia singuratatii. Oamenii adunati n apropiere nu erau att de numerosi cum si nchipuise el. Nu putu con stata nici vreo dezordine, probabil din pricina ca legionarii se razletisera printre oameni. Dup a felul n care stateau proptiti n sulite, se putea deduce ca nu s-a ntmplat nici un fel de tulburare si nici nu se a stepta ca cineva sa ndrazneasca. Demetrius nainta si ajunse pna la marginea grupului si constata ca numai foarte pu tini dintre bogatii pe care-i vazuse la palatul procuratorului erau de fata. Majoritatea oamenilor civili erau mbracati n haine proaste si unii dintre ei plngeau. Se vedeau si cteva femei, nvaluite n valuri grele; se adunasera n grupuri, coplesite de tristete si deznadejde, mprejurul crucilor ramasese un spatiu liber, n forma de ce rc. Facndu-si loc nainte si uneori ridicndu-se pe vrful picioarelor pentru a-si vedea st apnul, Demetrius ajunse n apropierea unui legionar care-l recunoscu si dadu din cap. Acesta i raspunse la n trebarea pusa cu glasul n

soapta ca tribunul si ceilalti ctiva ofiteri sunt n apropierea crucilor, de cealal ta parte a colinei. I-am adus putina apa, zise Demetrius, aratndu-i urciorul. Soldatul zmbi multumit, aratndu-si gingiile stirbe. Ai facut foarte bine, declara el. Va putea sa-si spele minile. Astazi ofiterii nu beau apa, deoarece procuratorul le-a trimis un burduf de vin ca sa nu-si piarda firea. Omul acesta a murit? ntreba Demetrius. N-a murit... adineauri l-am auzit vorbind. Ce a spus? L-ai putut ntelege? Spunea ca-i e sete. I-ati dat apa? Nu... dar au nmuiat un burete n otetul care continea si ceva mirodenii si i l-au r idicat la gura, dar el s-a ferit. Nu prea nteleg care poate fi motivul ca l-au condamnat, dar am constatat ca nu es te las. Legionarul si ndrepta trupul si, ridicnd ochii spre cer, i spuse ca n curnd va ncepe rtuna, apoi se departa si se pierdu printre oameni. Demetrius nu se mai uita la omul singuratic pironit pe cruce. Iesi dintre oameni si, facnd un ocol mare, ajunse de cealalta parte a colinei. Marcellus, centurionul Paulus si alti patru sau cin ci insi se asezasera roata pe pamnt. O ulcica de piele, pentru jocul de zaruri, trecea din mna n mna. Vaznd ce se ntmpla, primul moment se simti indignat de brutala nesimtire a purtarii lor si mai ales a lui Marcellus. Un barbat cu ct de putin simt de omenie nu poate avea o astfel de purtare, mai ales ntr-o mprejurare att de dureroas a ca aceasta, dect cel mult daca este beat. Dar acuma, dupa ce ajunsese aici, Demetrius si zise ca va trebui sa ntrebe daca nu cumva stapnul sau are nevoie de el. Se apropie ncet de grupul ofiterilor care nu-l vazusera nca. Peste ct eva clipe Marcellus ridica privirea si, dnd cu ochii de el, i facu semn sa se apropie. Ceilalti se uitara n tr eacat la el si continuara jocul, fara sa-i mai dea atentie. Vrei sa-mi spui ceva? ntreba Marcellus cu limba ncleita. Ti-am adus un urcior de apa, stapne. Bine ai facut. Asaza urciorul n apropiere. Voi bea numaidect. Venise rndul lui sa t raga cu zarurile si, lund ulcica n mna, o scutura cu indiferenta si arunca zarurile. Azi e ziua dumitale cu noroc! murmura Paulus. Eu am terminat! si ridicndu-se n pic ioare si ntinse trupul urias si-si mpreuna minile la ceafa. Demetrius, zise el si-i facu semn cu capul, v ezi ca la picioarele crucii de la mijloc este o camasa cafenie de lna. Adu-o ncoace, caci as vrea sa ma uit la ea. Demetrius aduse camasa si i-o ntinse. Centurionul o lua n mna si o examina cu indif erenta. Nu este tocmai de proasta calitate! declara el, tinnd-o n lungimea bratului. A fos t tesuta la tara si firul este vopsit n mustul cojilor de nuci. El nu va mai avea nevoie de ea. As vrea s-o iau eu; ce zici tribune? De ce s-o iei? ntreba Marcellus cu indiferenta. Daca valoreaza ceva, atunci s-o j ucam la zaruri, adauga el sii ntinse ulcica de piele. Este rndul dumitale. Numarul mare cstiga. Trage! n partea de miazanoapte se auzi mugetul urias al tunetului si o limba de flacara ca o scaparare de pucioasa serpui printre norii de pe bolta. Centurionul Paulus trase cu zarurile si aceste

a cazura n dubla de trei, apoi ridica fruntea si se uita la cerul de deasupra lui. Nu va fi tocmai greu sa fii batut, declara Vinicius, care era asezat lnga el. Tra se si el si unul dintre zaruri cazu cu trei, al doilea cu cinci; ulcica trecu pe rnd la ceilalti, fara ca vreunu l dintre ei sa poata obtine un numar mai mare, pna cnd veni rndul lui Marcellus: Dubla de sase! exclama el. Demetrius ia n grija ta aceasta camasa. Paulus i-o ntin se numaidect. Sa va astept aici, stapne? ntreba el. Aici nu am nevoie de tine. ntoarce-te la baraci si ncepe sa faci bagajele. Mine n zo rii zilei vom pleca, zise Marcellus si ridica privirea spre cer. Paulus, treci n cealalta parte si vezi ce se ntmpla. Vom avea o furtuna naprasnica. Se ridica si el cu mare greutate si paru ca se leagana pe picioare. Demetrius se gndi c-ar fi bine sa-l apuce de brat si sa-l spijine, dar si zise ca din aceasta mprejurare orice dovada de atentie din partea lui nu poate sa fie bine venita. Indignarea i se linistise. Se vedea ct de colo ca Marce llus se mbatase, deoarece n-ar fi fost n stare sa savrseasca aceasta fapta rusinoasa fiind cu mintea treaza. Un tune t cutremura bolta cerului cu zgomot att de urias, nct li se paru ca pamntul li se clatina sub picioare. Marcellus ntinse o mna si se propti de crucea de la mijloc. Dupa ce reusi sa se sprijine din nou pe picioare, si desp rinse mna cu care se proptise de cruce si, vaznd ca este plina de snge, si-o sterse de toga. n aceeasi clipa un barbat pntecos, mbracat ntr-o bogata levita lucitoare, se apropie de el si-i spuse cu ndrazneala: Alunga oamenii acestia de aici! striga el rastit. Au nceput sa murmure, spunnd ca furtuna aceasta este judecata zilei de apoi pentru pedepsirea noastra! Tunetul de adineauri cutremura cerul din nou. S-ar putea sa fie! raspunse Marcellus fara sa ezite. Dumneata ai fost nsarcinat sa pastrezi ordinea! zbiera barbatul cel pntecos si rid ica pumnul n aer. Vrei sa opresc furtuna? ntreba Marcellus. Sa opresti blasfemiile! Oamenii au nceput sa vocifereze si afirma ca galileeanul acesta este Fiul lui Dumnezeu! S-ar putea sa fie! striga Marcellus. De unde stii dumneata cine este? si, plecndu -se, nclesta mna pe mnerul palosului. Pntecosii! se retrase repede si o lua la fuga, spunnd ca se va pln ge procuratorului. Demetrius trecu de cealalta parte a dealului, ca sa se mai uite o data la chipul barbatului singuratic pironit pe crucea de la mijloc, l vazu ca a ridicat ochii spre cerul negru ca pacura. Apoi c u totul pe neasteptate deschise gura si tipa, ca si cnd ar fi chemat ntrajutor pe un prieten care se gaseste foart e departe. Un barbat de vrsta mijlocie, cu barba si mbracat n haine ponosite, probabil un rura l care era prieten al galileeanului, se desprinse dintre oamenii din apropierea crucii si apuca n jos p e coasta dealului, tipnd cu glasul ridicat si cu trupul cutremurat de suspine. Demetrius ntinse mna ca sa-l op reasca. Ce a spus? ntreba el. Dar omul se smulse din mna lui si continua sa alerge, bocindu-se n gura mare, fara sa-l poata ntelege ce

spune. Galileeanul, care acum tragea sa moara, pleca ochii si se uita la lumea din apro pierea lui. Buzele i se miscau. Se uita la oameni cu aceeasi tristete n priviri ca si n ziua aceea cnd multimea de pel erini ntlnita n drumul Ierusalimului ncepuse sa-l aclame ca rege al lor. Un fulger flutura din nou n larg ul cerului cutremurat de tunete si ntunericul deveni mai greu. Demetrius nfasura camasa si o lua la subsuoara, tinnd-o strns. Contactul cu ea i se paru ca-i usureaza durerea ce-l sugruma. Se gndi ca poate Marcellus se va nvoi sa-i dea lui camasa aceasta. P entru el ar fi o multumire deosebita sa poata avea ceva care sa-i aduca aminte de tnarul acesta curajos. Ar pastra-o ca pe un lucru de mare pret. Ca sa cunosti pe un astfel de om si sa poti afla felul lui de gndire a r fi un privilegiu fara seaman. Acum, dupa ce nu va mai exista nici o posibilitate sa devii prietenul lui, ar nse mna o mare mngiere sa poti pastra camasa pe care a purtat-o. Ochii i se umplura de lacrimi si, ntorcndu-se n loc, ncepu sa coboare coasta dealulu i. Se facuse att de ntuneric, nct poteca ce serpuia la vale nu se mai vedea. Se opri si se uita napoi, d ar vrful dealului si crucile fusesera nvaluite de pnza ntunericului. Cnd ajunse n oras, strazile erau coplesite de ntuneric, desi abia trecuse de amiaza . La ferestrele caselor clipeau luminile opaitelor. Trecatorii mergeau ncet n lungul strazilor, cu faclii n mini. Glasuri nspaimntate se auzeau chemndu-se prin ntuneric. Demetrius nu ntelegea ce spun, dar dupa tremuru l acestor glasuri si dadea seama ca oamenii sunt nspaimntati de ntunecimea aceasta neobisnuita. Se mira si el de acest fenomen, dar nu simtea nici deznadejde, nici spaima. Senzatia de singuratate n mijlocul un ei lumi potrivnice care-l chinuise la plecarea din oras l parasise. Acum nu se mai simtea singur. Strnse cam asa cu putere la subsuoara, ca si cnd aceasta ar fi reprezentat o alinare a tuturor durerilor omenesti. Cnd ajunse la baraci si intra, vazu ca Melas este pe coridor, n fata usii deschise a camerei lui Paulus. Demetrius nu se simtea dispus sa stea cu el de vorba si trecu nainte spre apartam entul stapnului sau, dar Melas se lua dupa el, n mna cu o faclie aprinsa si nerabdator sa afle ce spune. Va sa zica ai fost sa vezi nu-i asa? ntreba taciturnul ncruntat, la spune, cum tia placut ce ai vazut? Intrara mpreuna n camera si Melas pleca facla, de la flacara careia aprinse cele trei opai te mari de piatra. Vaznd ca nu primeste nici un raspuns la ntrebarea pe care i-o pune, l ntreba din nou: Ce cre zi c-ar putea fi ntunericul acesta, o eclipsa de Soare? De unde vrei sa stiu eu? Pna acum n-am auzit vorbindu-se despre o eclipsa care sa dureze vreme att de ndelungata. Te pomenesti ca este sfrsitul lumii, declara Melas si ncerca sa rda sinistru. Eu n-am pricina sa ma tem de nimic, declara Demetrius. Crezi ca acest Isus ar putea sa aiba vreun amestec n fenomenul acesta? ntreba el ns paimntat. Nu-mi vine sa cred, raspunse Demetrius. Melas se apropie de el si-l apuca de bra t: Te-ai mai gndit la Damasc? ntreba el cu glasul n soapta. Demetrius clatina cu nepas are din cap.

Dar tu? Eu voi pleca n noaptea asta, declara Melas. n ajunul plecarii, procuratorul are nto tdeauna obiceiul sa ofere ofiterilor un banchet. Dupa ce banchetul se va termina si voi aduce pe centurion ca sa-l ntind pe pat - va dormi ca leganat - eu voi pleca. Cred c-ar fi mai bine sa ma nsotesti. Altfel va trebui sa astepti vreme foarte lunga pna cnd ti se va oferi un astfel de prilej. Eu nu voi pleca! declara Demetrius categoric. Nu cumva ai de gnd sa ma vinzi? Fii sigur ca nu! De cumva ti vei schimba gndul si vei vrea sa pleci, fa-mi un semn n timpul banchetu lui, zise Melas si apuca spre usa. nchipuindu-si c-a plecat, Demetrius desfasura camasa pe care o tinea subsuoara. Ce ai acolo? ntreba Melas care se oprise n prag. Camasa pe care a purtat-o galileeanul! raspunse Demetrius tara sa se ntoarca spre el. Melas intra din nou n camera si examina cu atentie camasa patata de snge. Cum se face ca este la tine? ntreba el cu sfiala. Este a legatului. Ofiterii au tras hainele lui la sorti. Si a cstigat-o comandant ul. Nu-mi vine sa cred ca el ar avea nevoie de ea, zise Melas. Eu n nici un caz n-as pastra-o. Ar putea sa-i aduca nenoroc. De ce nenoroci Camasa aceasta a apartinut unui barbat curajos! Marcellus se ntoarse n tabara cu gndurile rascolite, ametit de bautura si sleit de puteri, si descinse cingatoarea palosului si, dupa ce-l ntinse lui Demetrius, se lasa pe un scaun. Da-mi o gura de vin, porunci el cu glasul sugrumat. Demetrius se supuse, apoi, l asndu-se ntr-un genunchi, desfacu sandalele prafuite ale stapnului sau n timpul ct acesta duse cupa la gura. Dupa ce vei face o baie rece, stapne, te vei simti mai bine, zise Demetrius ca sa -l mbuneze. Marcellus facu un efort si, deschiznd pleoapele grele, se uita mirat la sclavul s au. Ai fost acolo? ntreba el cu greutate. Da, sigur; abia acum mi aduc aminte. Ai veni t si tu; ca sa aduci un urcior cu apa. Si am adus cu mine camasa lui, completa Demetrius. Tribunul si trecu mna peste fru nte, ca si cum ar fi ncercat sa alunge gndurile ce-l preocupau, si ridica din umeri. Te duci la banchet stapne? Voi fi obligat! ngna Marcellus. Nu se poate ca ceilalti ofiteri sa ne ia n bataie d e joc. Noi cei din Minoa nu suntem oameni care sa se sperie de asa ceva. Daca n-as merge la banchet, toti of iterii... ofiterii ar spune ca legatul din Minoa s-a mbolnavit de vedera sngelui. Aveti dreptate! ncuviinta Demetrius. O baie rece si un masaj va vor pune din nou pe picioare. V-am scos cealalta uniforma. Bine ai facut! ncuviinta Marcellus. Co... matul din Minoa n-a fost niciodata att d e murdar ca astazi. Ce este asta? ntreba el si atinse cu unghia o pata umeda ce se vedea pe toga lui alba. Sng e! Marele Imperiu roman a savrsit astazi o fapta mareata! A cstigat o victorie sngeroasa! murmura el. Monologul sau deveni incoerent si ncepu sa se stinga, apoi capul i se pleca nainte tot mai mult, pna cnd barbia i se propti n piept si adormi. Demetrius i desprinse toga de pe umeri si, m uind un prosop n apa rece, l

aseza pe obrazul buhait si pe gtul stapnului sau. Ridicati-va n picioare, stapne! zise Demetrius, ntinznd minile spre el. Va mai astea ta o singura batalie si pe urma veti putea dormi. Marcellus se ridica cu greutate si, sprijinindu-se cu amndoua minile pe umerii scl avului sau, acesta ncepu sal dezbrace de hainele murdare. Sunt murdar, murmura el cu glasul stins. Sunt murdar... si pe dinauntru si pe di nafara. Sunt murdar... si umilit, ntelegi, Demetrius? Sunt murdar si umilit! N-ati facut altceva dect ati executat ordinele pe care le-ati primit, stapne, ncerc a Demetrius sa-l mbarbateze. Ai fost de fata? ntreba Marcellus si ncerca sa-l priveasca n luminile ochilor. Da, stapne. A fost o ntmplare foarte trista. Ce parere ai despre el? A fost un barbat foarte curajos. Pacat ca aceasta nsarcinare ti s-a dat tocmai du mitale. A doua oara n-as mai primi-o, indiferent de la cine ar veni! declara Marcellus c ategoric. Ai fost de fata cnd l-a invocat pe Dumnezeul sau si l-a rugat sa ne ierte? Nu; dar, chiar daca as fi fost, eu n-as fi nteles limba lui. N-am nteles nici eu, dar mi-au explicat altii. Dupa ce a pronuntat vorbele aceste a, s-a uitat drept la mine. Cred ca va trebui sa treaca foarte multa vreme ca sa pot uita privirea aceasta a lui. Demetrius i petrecu un brat mprejurul mijlocului, ca sa se poata tine n picioare. I se ntmpla pentru prima data sa vada pe stapnul sau cu ochii plini de lacrimi. Impunatoarea sala de banchete a palatului era mpodobita pentru aceasta ocazie cu emblemele si steagurile romane si n lungul peretilor se vedeau urne pline de flori. Opaite uriase de piat ra, asezate pe coloanele de marmura, luminau ncaperea vasta. O orchestra postata ntr-un alcov cnta marsuri mili tare. La masa principala, asezata pe o estrada, era procuratorul, cu Marcellus si Iulian pe stnga si dreapt a lui, iar lnga ei erau comandantii forturilor din Cezareea si Joppa. Toti cei prezenti cunosteau motivu l pentru care lui Marcellus si Iulian li s-au oferit locuri de onoare. Minoa executase o sarcina neplacuta, iar Capernaum avea motive sa fie nemultumit. Pilat parea ntunecat, absent si cu gndurile ratacite. Sclavii palatului fusesera nsarcinati cu servirea bucatelor complicate. Ordonante le ofiterilor erau nsirate n lungul peretilor, asteptnd gata sa ajute pe stapnii lor cnd vor avea nevoie, deoare ce, n conformitate cu un obicei recunoscut de multa vreme, invitatii procuratorului veneau la acest banch et pentru a se mbata, asa ca nici unu! dintre ei nu era n stare sa mearga prea departe dupa ce se ridica de pe scaun. Dintre toti cei prezenti, ofiterii din Minoa erau cei mai galagiosi si mai ndrazn eti, dar li se trecea cu vederea, deoarece stiau ca ofiterii acestia au avut o zi grea. Paulus sosise printre cei din urma. Cu toate ngrijirile date de Melas, arata buhait la obraz si se uita ncruntat. Veselia celor dimprejurul sau l enerva. O vreme se uita la ei ntunecat si nemultumit, iar din cnd n cnd se trezea din aceasta letargie si ncepea sa sughite. Putin dupa aceea, subalternii sai ncepura sa se ocupe de el si-i turnara un vin neobisnuit d e tare, menit sa-i puna din nou n

miscare activitatea spirituala, ncerca sa fie si el vesel; sa cnte si sa chiuie, d ar nimeni nu era n stare sa nteleaga ce spune. Putin dupa aceea dadu peste cap uriasa cupa de vin ce o avea n fata lui si ncepu sa rda cu hohote. Centurionul se mbatase. Lui Demetrius i facea placere sa constate ca stapnul sau si pastreaza demnitatea. N u prea vorbea, dar asta se datora si faptului ca nici procuratorul nu era dispus sa vorbeasca. Batrnul Iulia n, care era complet treaz, mnca lacom si straduindu-se sa sustina o conversatie cu Pilat. Pe masura ce trecea ti mpul, ofiterii de la celelalte mese deveneau tot mai galagiosi si mai dezordonati. Rdeau nestapniti, debitau glume gro solane si din cnd n cnd se rasteau unii la altii. Uriasele tavi de argint, pe care erau ngramadite fripturi si fructe exotice, vene au si plecau fara ncetare; carafe de argint, admirabil sculptate, vrsau mereu vinul n cupele uriase. Din cnd n cnd cte n centurion, care sta ntins pe canapeaua din fata mesei, se caznea sa se ridice din nou si sclavul sau se repezea numaidect spre el ca sa-l ajute si sa iasa cu el din sala. Dupa o bucata de timp apareau iarasi. Ofit erul parea ca se simte mai bine si se aseza din nou la masa, ca sa nceapa de acolo de unde s-a oprit. Multi dintre invi tati dormeau, spre nemultumirea sclavilor lor, care se simteau umiliti de purtarea stapnilor lor. Cta vreme stapnul era n stare sa mai iasa din sala ca sa-si usureze pntecele, n-aveau nici un motiv sa se simta um iliti; dar, daca se ntmpla sa adoarma, ceilalti sclavi si faceau semne si ncepeau sa zmbeasca batjocoritori. Demetrius sta n pozitie de drepti, lnga peretele din imediata apropiere a stapnului sau. Constata multumit ca stapnul sau nu mannca cu lacomie din bucatele servite, ceea ce dovedea ca i-a mai ramas nca simtul buneicuviinte. Totusi ar fi preferat ca stapnul sau sa para ceva mai vesel de fata cu ceilalti c onvivi. Ar fi dezastruos daca cineva si-ar nchipui acum ca el sta ngndurat datorita celor petrecute n timpul dupa-amiezii. Putin dupa aceea procuratorul se misca pe scaun si, plecndu-se spre Marcellus, se uita la el ntrebator. Demetrius facu un pas nainte ca sa-l auda ce spune. Legate, zise Pilat, constat ca nu-ti face placere mncarea. Probabil ai prefera sa ti se serveasca altceva? Va multumesc, nu mi-e foame, raspunse Marcellus. Probabil ca nsarcinarea ce ai avut-o astazi dupa-amiaza ti-a taiat pofta de mncare ? ntreba procuratorul cu indiferenta. Marcellus se ntuneca la obraz. Cred ca acesta ar fi un motiv destul de ntemeiat pentru a-ti trece pofta de mncare . Recunosc c-a fost o nsarcinare neplacuta, admise Pilat. Nici mie nu mi-a facut pl acere sa fiu obligat sa dau un astfel de ordin. Obligat? Marcellus se ntoarse spre el si-l privi cu ndrazneala. Omul acesta nu s-a facut vinovat de nici o crima, nsusi procuratorul a admis acest adevar. Auzind vorbele lui, Pilat ncrunta nemultumit din sprncene. Nu cumva legatul din Minoa are intentia sa discute echitatea sentintei pronuntat e de justitia imperiului? Justitia imperiului! repeta Marcellus cu dispret. Aceasta nu este justitie! Nime ni nu stie mai bine dect

procuratorul ca acest galileean a fost osndit pe nedrept. Legate, mi se pare ca nu-ti dai seama de ceea ce vorbesti, riposta Pilat cu glas ul sever. Nu sunt eu cel care a adus vorba despre aceasta chestiune, declara Marcellus, da r de cumva sinceritatea mea va supara am putea vorbi despre altceva. Obrazul lui Pilat paru ca se mai lumineaza putin. Ai tot dreptul, legate Marcellus Gallio, sa-ti exprimi parerile, admise procurat orul, cu toate ca stii foarte bine ca nu e obiceiul ca cineva sa-si critice superiorul cu atta ndrazneala cum ai proc edat dumneata. Stiu, raspunse Marcellus respectuos. Este neobisnuit ca cineva sa-si critice sup eriorul. Dar si ntmplarea aceasta este neobisnuita. Facu o pauza si privi pe Pilat n lumina ochilor: Judeca ta a fost neobisnuita, sentinta a fost neobisnuita - si osnditul a fost si el un barbat neobisnuit! De fapt a fost un barbat straniu. Ce parere ti-ai format despre el? ntreba Pilat si se pleca spre Marcellus. Tribunul clatina din cap. Nu stiu ce sa zic, raspunse el dupa oarecare ntrziere. A fost un fanatic! declara Pilat. Fara ndoiala! Tot fanatic a fost si Socrate. Tot asa Platon. Pilat ridica din ume ri. Doar nu ai intentia sa afirmi ca galileeanul acesta s-ar putea compara cu Socrat e si Platon! Conversatia lor se ntrerupse nainte ca Marcellus sa-i poata da un raspuns. Paulus se ridicase n picioare si-l striga, spunndu-i ceva ce nu putea ntelege. Pilat ncrunta din sprncene, ca si cnd ntr ruperea aceasta nu i-ar fi facut placere, chiar la un banchet ca acesta, unde participantii pierdusera o rice respect fata de resedinta sa. Marcellus tacu centurionului semn cu mna ca sa-i dea sa nteleaga ca nu este dispus sa stea cu el de vorba. Dar Paulus nu se lasa mai prejos si, ridicndu-se n picioare, se apropie de masa de pe estrada, apoi, plecndu-se peste ea, i spuse ceva ce Demetrius nu putu auzi. Marcellus paru ca ncearca sa-l l inisteasca, dar centurionul parea ncapatnat si deveni agresiv. Cu vadita nemultumire comandantul se ntoarse spr e Demetrius si-i facu semn. Centurionul Paulus vrea sa vada camasa, murmura el. Adu-o aici! Demetrius ezita att de mult, nct Pilat se uita mirat la el. Pleaca imediat si adu-o! i porunci Marcellus cu glasul rastit. Parndu-i rau ca a p us pe stapnul sau ntr-o situatie att de penibila n fata procuratorului, Demetrius se stradui sa-si repare greseala si pleca n fuga. Alergnd n lungul coridorului spre apartamentul legatului, si auzi bataile inimii ca re zvcnea speriata. Nu exista nimic ce ar fi putut justifica toanele acestea ale lui Paulus, dar, fiind att de beat, te-ai fi putut astepta la orice din partea lui. Scoase camasa patata de snge si sfsiata si, lund-o pe brat, se ntoarse n sala. Se sim tea ca unul care-si tradeaza pe cel mai bun prieten, cnd admite ca un om beat sa-si bata joc de el, d eoarece acest Isus merita cel putin atta consideratie, nct sa nu fie luat n bataie de joc, nici chiar mort fiind, de catre o adunatura de betivi. O clipa se opri n loc si se ntreba daca e cazul sa se supuna sau sa urmeze sfatul pe care i-l dase Melas... si sa evadeze.

Marcellus se uita la camasa, dar nu ntinse mna dupa ea. Da-o centurionului Paulus, zise el. Paulus, care se ntorsese la locul sau, se ridica leganndu-se pe picioare, apoi, nti nznd mna dupa camasa, o ridica de umeri n fata ochilor si se apropie cu ea de masa procuratorului. n largu l salii se facu imediat liniste cnd se opri cu ea n fata lui Pilat. Iata trofeul! striga el. Pilat zmbi ngaduitor si se ntoarse spre Marcellus, ca si cnd ar fi vrut sa-i spuna c a n calitate de legat al fortului Minoa ar fi datoria lui sa spuna subalternului sau cum sa se poarte. Trofeul! racni Paulus a doua oara. Minoa prezinta reprezentantului Romei trofeul pe care i l-a adus. Si, facnd un gest larg n care cuprinse drapelele ce se leganau pe pereti deasupra mese i procuratorului, i ntinse camasa. Pilat clatina din cap nemultumit si-i facu semn cu mna ca nu-l intereseaza aceast a farsa de betivi. Dar Paulus paru ca nu se intimideaza de acest refuz si, ntorcndu-se spre Marcellus, striga: Pe reprezentantul Romei nu-l intereseaza acest trofeu, ngaima el. Foarte bine! l v a pastra Minoa. Legatul Marcellus Gallio l va duce la Minoa. Haide, legate, mbraca aceasta camasa! Te rog, Paulus, cred ca att ajunge! starui Marcellus. Cineva dintre ofiterii de l a masa ncepu sa strige: mbrac-o! si imediat dupa aceea toata sala rasuna de urletele celor care se mbatase ra: mbrac-o! mbrac-o! si bateau cu cupele goale n tablia meselor, de nu se mai auzea nimic altceva dect un vuiet de larma salbatica. Marcellus ntelese ca pentru a putea determina pe betivii acestia sa se linisteasc a va trebui sa le faca pe voie, asa ca se ridica n picioare si ntinse minile dupa camasa. Demetrius si ndrepta trupul si ramase nemiscat, cu bratele mpreunate peste camasa pe care o tinea strnsa la piept. Marcellus astepta o vreme destul de ndelungata si respira suierator. Apoi ridicnd mna, lovi pe Demetrius cu palma peste obraz. Se ntmpla pentru prima data ca el sa-l pedepseasca n felul acesta. Demetrius pleca ncet fruntea si ntinse lui Marcellus camasa, apoi ramase cu umerii bleojditi, pna cnd stapnul sau si-o trecu peste cap fara sa-si dezbrace toga. Sala se cutremura de h ohote si ofiterii ncepura sa aplaude. Obrazul tribunului era tras si se uita cu ochii rataciti la cei dimprej urul sau. Apoi se facu din nou liniste. Ca si cnd s-ar fi miscat prin vis, minile lui se framntau stngace ca sa pot riveasca vestmntul la gt si trupul ncepuse sa-i tremure. Sa va ajut, stapne? ntreba Demetrius speriat. Marcellus dadu din cap si, dupa ce Demetrius i ajuta sa si-o scoata, se lasa pe s caun si i se paru ca genunchii i s-au ndoit sub greutatea trupului. Iesi cu ea n curte si da-i foc! zise el cu glasul sugrumat. Demetrius saluta si i esi repede din sala. Melas se oprise n apropierea usii. Cnd vazu ca Demetrius se apropie, i atinu calea. Ne vom ntlni la miezul noptii lnga Poarta Mieilor, sufla el. Voi fi acolo, raspunse Demetrius si se departa. Pari grozav de emotionat, zise procuratorul n bataie de joc. Probabil esti supers titios. Marcellus nu zise nimic si parea ca nici n-a auzit vorbele ironice ale lui Pilat , ntinse mna care-i tremura si, ridicnd cupa la gura, sorbi adnc. Ceilalti ofiteri, dupa ce spectacolul neasteptat

se termina, ncepura sa vocifereze din nou si sa rda. Banuiesc ca pentru ziua de astazi ai trecut prin destule emotii, adauga procurat orul pe un ton mult mai ngaduitor. Daca vrei sa te retragi, ti voi da voie. Multumesc! raspunse Marcellus cu glasul stins. Dadu sa se ridice, dar simti ca p icioarele nu-l pot purta si se lasa din nou pe scaun. Cei din sala se ocupasera pna acum prea de aproape de el, asa ca n-ar fi vrut sa atraga din nou atentia asupra sa. Slabiciunea aceasta trecatoare pe care o simtea se va termina n curnd, ncerca sa nteleaga inertia aceasta care-l coplesise pe neasteptate. Astazi bause mai mult d ect ar fi trebuit si rfervii lui fusesera supusi la o grea ncercare. Dar chiar n aceasta situatie se putea gndi dest ul de limpede ca slabiciunea si nvalmaseala gndurilor sale nu se datoresc nici bauturii si nici ntmplarii tragice din timpul dupa-amiezii. Senzatia aceasta de inertie l coplesise n momentul cnd si bagase bratele n mnecile ca asii. Pilat i spusese ca este superstitios, dar, nimic nu putea sa fie mai departe de adevar: el nu er a superstitios. Nimeni nu s-ar fi putut interesa mai putin dect el de oameni si puteri supranaturale. Aceasta fiind realitatea, nici nu se gndise sa atribuie acestei camasi anumite puteri magice. Simti pe Pilat ca se uita la el cu o curiozitate plina de dispret. Situatia lui n cepea de acuma sa devina penibila. Mai curnd sau mai trziu tot va fi obligat sa se ridice n picioare. Se ntreba: oare d aca va mai ncerca o data va reusi sa se ridice? n momentul acesta aparu un legionar din garda palatului si se ndrepta spre masa de onoare. Se opri n fata procuratorului si, dupa ce-l saluta, i spuse ca a sosit corabia Vestris si capi tanul acesteia ar vrea sa predea o scrisoare legatului Marcellus Lucan Gallio. Adu-o ncoace! porunci Pilat. Capitanul Fulvius, stapne, ar vrea s-o predea el nsusi, raspunse legionarul. Ce vorbe sunt acestea! Spune-i sa-ti predea scrisoarea. Poarta de grija sa i se dea de cina si vin de ajuns. Mine dimineata voi sta cu el de vorba. Scrisoarea, stapne, adauga legionarul emotionat, este de la mparatul Tiberiu. Marcellus, care pna n momentul acesta ascultase conversatia lor, fara prea mare in teres, ridica privirea si, plecndu-se peste masa, se uita la procurator sa vada ce va raspunde. n cazul acesta spune-i sa intre! ncuviinta Pilat. Cele cteva minute de asteptare parura foarte lungi. Ce fel de scrisoare o fi trim is batrnul Tiberiu, care este nebun? Imediat dupa aceea legionarul aparu din nou n sala, urmat de marinarul c u obrazul biciuit de vnturi si barbos. Pilat l saluta cu indiferenta si-i facu semn sa predea lui Marcellus sulu l de pergament. Capitanul astepta si procuratorul urmari pe Marcellus cu coada ochiului pna cnd desfacu sigiliile. T ribunul, cu mna tremurnda, scoase pumnalul si desprinse pecetile groase de ceara, apoi desfasura n cet documentul si-l parcurse cu ochii. Dupa ce-l nfasura din nou, ridica privirea spre capitan si-l nt reba cu indiferenta. Cnd vei ridica ancora? n tonul cu care-i puse aceasta ntrebare, nu se simti nimic din ce ai fi putut dedu ce daca stirile primite de la Tiberiu sunt bune sau rele. Indiferent de continutul mesajului primit, acesta nu

reusise sa-l trezeasca din apatia ce pusese stapnire pe el. Mine seara, imediat ce vom ajunge din nou la Joppa. Foarte bine, ncuviinta Marcellus cu indiferenta. Voi fi si eu gata de plecare. Vom pleca un ceas nainte de revarsatul zorilor, adauga capitanul. Am facut toate pregatirile n vederea drumului pe care va trebui sa-l faceti pentru a putea ajunge n port. Vasul se va opri la Gaza, pentru a ridica bagajele pe care doriti sa le luati la Roma. Cum se face ca ai venit la Ierusalim pentru a preda legatului Marcellus Lucas Ga llio acest mesaj? ntreba Pilat cu indiferenta. Am fost la fortul din Minoa si acolo mi-au raspuns ca este aici. Capitanul murmu ra cteva cuvinte de despartire si parasi sala, mpreuna cu legionarul care-l introdusese. Fiind incapa bil sa-si mai stapneasca nerabdarea, Pilat se ntoarse nerabdator spre Marcellus. Daca mesajul primit contine un motiv pentru a te felicita, da-mi voie sa fiu cel dinti, declara el. Va multumesc! raspunse Marcellus evaziv. Daca sunteti de acord, eu voi pleca. Sigur ca da, se nvoi Pilat, putin nemultumit. Probabil ai nevoie de ajutorul cuiv a, adauga el, cnd vazu cu cta greutate se ridica de pe scaun. Vrei sa trimit dupa sclavul dumitale? Sprijinindu-se cu minile pe masa, Marcellus reusi sa se ridice n picioare, n primul moment se ntreba: oare picioarele lui vor reusi sa-l poarte pna cnd va iesi din sala? nclesta pumnii si-si concentra toata puterea de vointa pentru a se putea misca. Cu pasi marunti, exact ca un infirm, se ndrepta s pre usa att de nerabdator, nct uita sa mai salute pe Pilat. Se simti profund usurat dupa ce reusi sa treaca p ragul si putu sa se propteasca cu o mna n peretele coridorului larg. Dupa o bucata de drum, la capatul acelui cor idor dadu peste o usa cu arcada care iesea ntr-o curte spatioasa. Simtindu-se incapabil de a-si mai contin ua drumul, cobor pe pipaite treptele scarii, ntocmai ca un om batrn. Cnd ajunse la cea din urma, se aseza cu gr eutate pe ea, n mijlocul ntunericului care nvaluise terenul de exercitii pustiu, si se ntreba daca va mai re usi vreodata sa-si recstige foitele. Vreme de un ceas dupa aceea ncerca n mai multe rnduri sa se ridice n picioare, dar f ara sa reuseasca. I se paru straniu ca acum nu se simte nspaimntat de starea n care se gaseste. Inertia ca re-i coplesise trupul se manifestase si spiritualiceste. Faptul ca exilul acesta care amenintase sa-i distruga viata s-a terminat n mod de finitiv nu-i pricinuia nici o multumire. Murmura fara ncetare: Marcellus, trezeste-te! Esti liber! Vei pleca aca sa! Te vei ntoarce la familia ta! Te vei ntoarce la Diana! Corabia te asteapta! Mine va ridica ancora! C e s-a ntmplat cu tine, Marcellus?" ntr-un rnd atentia i fu atrasa de umbra unui barbat care se apropia, ducnd o legatur a pe umar. Umbra aceea se furisa n lungul peretilor, umblnd cu pasi nesimtiti ca de pisica. Era sclavul l ui Paulus. Dupa miscarile facute de el, se vedea ca are intentia sa evadeze. Cnd trecu pe lnga el, sclavul t resari vazndu-l asezat pe trepte, apoi o rupse la fuga, ntocmai ca o salbaticiune speriata. Lui Marcellus s cena aceasta i se paru plina de

haz, dar nu zmbi. Prin urmare Melas va evada. Ce importanta are! ntmplarea aceasta nu putea sa aiba cu nimic mai multa importanta dect licarirea luminilor de licurici n mijlocul unui ha tis. Dupa ce mai trecu o vreme care i se paru foarte lunga, n lungul pavajului de marm ura al coridorului se auzi hrsitul stins al sandalelor celor care ieseau si zvon de glasuri. Banchetul se ter minase, n primul moment se gndi ca ar fi mai bine sa le dea de stire de prezenta lui pe scara, dar cnd trecur a pe lnga el n-avu puterea necesara pentru a lua o hotarre. Curnd dupa aceea zvonul de pasi se stinse n lungul coridorului si ntunericul deveni mai greu. Totusi nu fu n stare sa-si dea seama de singuratatea dimprejurul sau. Gndurile lui pareau ncremenite. Cu mare greutate se tr pna la coloana din dreapta a arcadei si, sprijini ndu-se de ea, adormi adnc. Vreme de un ceas Demetrius se nvrtise de colo pna colo prin apartamentul stapnului s au, mpachetndu-i hainele si restul echipamentului n vederea drumului ce trebuia sa-l faca a doua z i napoi spre Minoa. Nu simtea nici un fel de remuscare din pricina gndului ca va evada, dar cu toate acestea nu se putea dezbara cu usurinta de obiceiul de a ngriji de stapnul sau. Asta-seara si va face datoria pentru ultima data, ca dupa aceea sa plece n drumul ce-l va duce spre libertate. S-ar putea sa fie prins sau va trebui sa ntmp ine multe greutati n drumul sau, dar n orice caz de aici nainte va fi liber. Probabil, dupa ce Marcellus se va trezi, i va parea rau de incidentul din sala banchetului si s-ar putea ca el nsusi sa recunoasca fara greu tate ca sclavul sau a avut motive temeinice sa evadeze. nca nu era liber, dar cu toate acestea simtea placerea apropiatei libertati. Dupa ce lega bagajele n curele, parasi camera stapnului sau si se ndrepta spre capatul baracilor, unde era cantonata cent uria din Minoa, si, intrnd n compartimentul sau, si aduna putinele lucruri pe care le avea si le baga ntr-o des aga. Dupa ce mpacheta tot, nfasura camasa galileeanului si o baga peste celelalte lucruri. Procedeul acesta i se paru si lui neobisnuit, dar moliciunea acestei camasi al c arei material fusese tors si tesut la tara avea ceva care-l atragea. Cnd o atingea cu mna, i se parea ca simte un fel de liniste n toata fiinta, ca si cnd contactul cu ea i-ar fi dat o noua ncredere n sine. si aduse aminte de o legenda pe care o auzise n vremea copilariei lui despre un inel care purta stema unui print. Printul l darui se unui biet legionar care-l ferise din calea unei sageti si astfel l scapase de moarte. La multi ani dupa aceea, gas indu-se n mare strmtoare, soldatul acesta a ntrebuintat inelul pentru a cere printului o audienta. Nu-si ma i aducea aminte de amanuntele restului ntmplarii, dar i se parea ca aceasta camasa are aceleasi calitati ca si i nelul printului, ti inspira ncredere si siguranta. Pna la Poarta Mieilor avea drum lung de facut, dar, ndemnat de cele aflate de la M elas n timpul plimbarilor lui, mai fusese o data pe acolo. Poarta aceasta nu prea era ntrebuintata dect de o amenii care veneau la oras din satele regiunii de miazanoapte. Daca cineva se ndrepta spre Damasc si tinea sa rf tj fie oprit de nimeni n drum,

Poarta Mieilor i oferea cea mai buna siguranta. Fusese curios s-o vada si el. Nu se gndea sa evadeze, dar ar fi vrut sa vada si el cel putin o data poarta aceasta care se deschidea spre tara f agaduintei. Melas i spusese ca e destul de usor. Poarta nu era pazita si regiunea din apropiere parea pustie. Melas nu sosise nca, dar ntrzierea lui nu-l facu sa se nelinisteasca. Probabil el nsusi sosise prea devreme. Se ntinse n iarba ;de pe m arginea drumului, alaturi de un turn cladit din piatra de calcar si astepta. ntr-un trziu auzi pritul ritmic al curelelor de sandale si iesi n drum. Nu te-a vazut nimeni cnd ai plecat? ntreba Melas gfind dupa ce lasa de pe umar legat ura grea si se aseza sa se odihneasca. Nu! n tabara totul era linistit. Dar pe tine? Cnd am plecat, m-am pomenit cu legatul n drumul meu, raspunse Melas si ncepu sa rda. M-a bagat n sperieti! Ma strecuram ncet n lungul peretilor de la baraci si cnd am trecut prin c urte am dat peste ei. Ce facea acolo? ntreba Demetrius nerabdator. Sta singur... pe treapta scarii... din fata unei intrari. Te-a recunoscut? Da... sunt sigur ca m-a recunoscut, dar n-a zis nimic. Haide, sa plecam! La ce s a ne mai pierdem vremea aici n fata portii? Va trebui sa ajungem ct mai departe nainte de rasaritul soarelui, zi se Melas si trecu pe sub bolta portii darapanate. Nu ti s-a parut ca legatul este beat? ntreba Demetrius. Nu... n orice caz nu parea sa fie beat din cale-afara, raspunse Melas cu sfiala. El a parasit sala banchetului naintea celorlalti; parea ametit si arata ca si cnd n-ar fi fost n toate mintile. E u a trebuit sa ntrzii, ca sa astept pe betivanul de stapnul meu si sa-l ntind pe pat, dar au ntrziat att de mult, nct mhotart sa plec nainte de ntoarcerea lui. Probabil nici nu va baga de seama ca eu lipsesc, n viata mea n-am vazut nca niciodata pe centurion att de beat ca asta-seara. si continuara drumul prin ntuneric, straduindu-se sa nu se abata. Melas se mpiedica de coltul unei pietre si trase o njuratura. Spui ca ti s-a parut ca nu este n toate mintile. Da... era ametit si se legana pe picioare, ca si cnd cineva l-ar fi pocnit n moale le capului. Cnd l-am vazut pe treptele intrarii unde se oprise, mi s-a parut ca se uita la mine cu ochii ra taciti. Probabil el nu-si dadea seama unde s-a oprit. Demetrius domoli pasul, ca si cnd ar fi vrut sa se opreasca. Melas, ncepu el cu glasul sugrumat, mi pare foarte rau... dar eu sunt obligat sa m a ntorc la el. Ce, esti... Grecul se stradui sa gaseasca un epitet ct mai greu cu care sa-l apos trofeze. Mi-am dat seama mai demult ca trebuie sa fii o natafleata. Ti-e frica sa pleci din serviciul unui in divid care n-a ezitat sa te palmuiasca n fata unui grup de ofiteri, pentru a le dovedi ct este de brav. Bine faci; ntoarce -te la el si rami sclavul lui pentru totdeauna! Cred ca nu va fi tocmai placut, mai ales acum dupa ce omul ace sta si-a pierdut mintea. Demetrius i ntorsese spatele si se departase. Noroc la drum, Melas, striga el fara nici o suparare. Ar fi mult mai.bine daca ai ncerca sa scapi de camasa aceea, raspunse Melas cu gl

asul cutremurat de revolta. Datorita acesteia, elegantul tau stapn si-a pierdut mintea! A nnebunit di n prima clipa cnd a ncercat s-o mbrace. Lasa-l n pace si vezi-ti de treba ta. Omul acesta este urmarit de bles tem. Galileeanul s-a razbunat mpotriva lui! Demetrius nu-l mai asculta, ci-si continua drumul prin ntuneric. Melas se lua dup a el si-l urma pna la poarta pe sub care trecusera, straduindu-se sa-l opreasca. Este urmarit de blestem! tipa el. Este blestemat! CAPITOLUL VII n insula Capri iarna era de scurta durata, dar gerul era ntotdeauna cumplit, dupa cum spunea mparatul Tiberiu, care nu putea suferi frigul. Cerul ntunecat l deprima, si din cauza umeze lii si simtea prind ncheieturile ndurerate. Acesta este locul cel mai pustiu din tot Imperiul roman, si zicea el. Din ziua cnd trecuse raspunderea administrarii imperiului asupra printului Gaius, distractia lui favorita era arhitectura. Construia mereu vile impunatoare care se profilau pe cerul boltit d easupra insulei, dar cu ce scop nici zeii nsisi nu ti-ar fi putut spune. Ct era ziua de lunga, primavara, vara si toamna, statea la soare sau n umbra unui cort, daca se ntmpla sa fie prea cald, si supraveghea pietrarii care lucrau mereu la cte o vila noua. Lucratp rii acestia admirau si ei cladirile facute de mparat, deoarece Tiberiu era un arhitect foarte priceput, si tocmai de aceea i ascultau sfaturile. Nu admitea niciodata ca pasiunea lui pentru estetica sa se manifeste n detrimentul b unului-simt. Uriase cisterne pentru pastrarea apei pe vrful unui munte erau concepute cu priceperea unui insta lator cu experienta si mascate cu arta caracteristica unui sculptor de geniu. Deocamdata noua dintre aceste vile superbe erau complet gata, nsirate pe o portiu ne de teren mai ridicata si despartite unele de altele cu gradini spatioase, si toate dovedeau c-au iesit di n mintea si punga irascibilului si batrnului cezar care ocupa vila lovis. Aceasta le domina pe toate celelalte, ceea ce de altfel confirmau si farurile nalte ce se ridicau din mijlocul atriumului urias si plyi de ecouri. Tiberiu nu putea suferi iarna, din cauza ca nu avea ocazia sa se mai ncalzeasca l a soare si sa supravegheze felul n care visurile sale devin realitate. Stia ca nu mai are vreme lunga de trait si se revolta vaznd ca zilele i se strecoara printre degetele ntepenite, ntocmai ca nisipul fin al unui ornic, care i ndica sfrsitul. Cnd primele ploi reci aduse de vnturile golfului loveau n usi si zgltiau tabliile fer estrelor vilei sale cu cincizeci de camere, mparatul se retragea n singuratatea nveninata de nemultumire a izolarii la care era condamnat din pricina vrstei. Nu mai primea pe nimeni, Rudele n-aveau voie sa tre aca pragul somptuosului sau apartament. Nu primea delegatiile venite de la Roma si orice tratative cu re prezentantii statelor straine erau ntrerupte. Printul Gaius nsa, pe care mparatul l dispretuia, se simtea multumit de vremea rea, deoarece atta timp ct mparatul se gasea n hibernare el era liber sa-si exercite n imperiu puterile cu car e fusese nvestit si uneori se ntmpla sa si abuzeze de ele. Tiberiu stia foarte bine ce se ntmpla si din pricina as

ta pufnea si se framnta neputincios, deoarece -ajunsese la o limita de vrsta, dar nu mai dispunea de ener gia necesara pentru a-si exprima multiplele motive de l nemultumire. Vreme de un ceas cel mult, aceste mo tive clocoteau adnc n sufletul sau, ca pe urma sa se linisteasca. n timpul iernii scurte, nimeni nu avea voie sa se apropie de el pentru a-i vedea decrepitudinea dect servitorii care-l ngrijeau si un grup de medici plictisiti, care-i nfasurau ciolanele batrne n cataplasme cu otet aromat sii ascultau cu indiferenta njuraturile profane. Dar primele raze ale soarelui primaverii l determinau sa devina numaidect alt om. Cnd lumina limpede ncepea sa tremure pe patul sau si-i taia vederea ochilor inflamati, Tiberiu se ri dica din pat, si desfasura cataplasmele si alunga medicii, poruncea sa-i aduca tunica, toga, sandalele, bon eta si bastonul, chema cntaretul din syrinx si pe gradinarul-sef si iesea ncet n peristilul palatului, mpartea por unci repezi cu glasul ragusit si imediat dupa aceea totul mprejurul sau l parea c-a nceput sa se trezeasca, mparatul Tiberiu nu fusese din fire nzestrat cu ndelunga rabdare si nimeni nu se astepta din partea lui ca la vrsta de optzeci si doi de ani sa se mai schimbe. Acum, dupa ce primavara se anuntase n mod oficial cu tipete si ndrazn ete gesticulari facute cu bastonul, vila lovis ncepu sa se miste cu o graba care ar fi nspaimntat chiar pe ba trnul zeu care-i mprumutase numele. Muzicantii din Macedonia si vracii din India, barzii din Arhip elagul Ionic si astrologii din Rhodesia, mpreuna cu dansatoarele egiptene, se trezeau din somnolenta lor hiberna la; trebuiau sa apara n fata maiestatii-sale nemultumite, care-i ntreba cum de-si permit sa traiasca - pe soco teala contribuabililor si a imperiului secatuit de saracie - felul acesta respingator de viata trndava. Pentru a salva aparentele, un slujitor era expediat n mare graba pna la vila Dioni sos - alesese rznd nveselit numele acestui zeu pentru palatul ocupat de sotia sa - ca sa se intereseze de sa natatea mparatesei, amanunt care pe el n realitate nu-l interesa aproape deloc. N-ar fi ramas ctusi de putin nemult umit daca ar fi aflat ca batrna lulia nu se simte bine. De fapt ntr-un rnd facuse toate pregatirile necesare pentr u asasinarea acestei batrne matroane, dar planul nu reusise, deoarece mparateasa, fiind informata de ceea ce se unelteste mpotriva ei, n-a fost de acord cu planul batrnului ei sot. Primavara sosise de asta data mult mai devreme dect de obicei si ntr-o singura zi toate boschetele nflorira. Aerul trepda de ciripitul pasarilor, gradinile erau pline de flori, florile erau pline de zumzetul albinelor si Tiberiu se simtea extrem de multumit. Ar fi dorit ca cineva sa mpartaseasca aceas ta multumire a sa, cineva care sa fie destul de tnar pentru a se putea bucura de frumusetea raspndita mprejurul lu i; cine altul ar fi fost indicat pentru o astfel de alegere afara de Diana? Prin urmare, n aceeasi dupa-amiaza un curier al palatului trecu apele golfului Ne apole si de aici ncaleca si pleca n mare graba la Roma. Peste un ceas fu urmat de una dintre luxoasele carigi imperiale captusite cu perne, ca dovada ca drumul de la Roma la Capri era greu de facut si doamnele erau oblig ate sa plece fara ntrziere la

drum, deoarece mparatului nu-i facea placere sa astepte. Mesajul trimis Paulei Ga llus era scurt si staruitor. Tiberiu se interesa daca ar putea nsoti pe Diana pna la Capri, si n cazul cnd va fi de acord va trimite imediat dupa ele. Mai adaugase ca o cariga imperiala este pe drum, asa ca vor fi obligat e sa plece imediat ce cariga va sosi la destinatie. Odata cu nserarea zilei a treia de la plecarea din Roma, Paula si Diana coborra di n barca imperiala pe cheiul din Capri si, urcndu-se ostenite n luxoasele lectice care le asteptau, fura duse n susul potecii prapastioase ce ducea la vila lovis. Batrnul mparat le iesi n cale cu vizibila multumire si avu fer icita inspiratie sa le spuna sa faca baie si sa se retraga n apartamentele lor, unde vor putea sa se odihneasca n etulburate pna a doua zi la amiaza. Paula Gallus primi aceasta invitatie aproape cu lacrimi de recunostinta si se grabi sa profite de binefacerile ei. Diana, a carei rezistenta fizica nu fusese att de epuizata, mai ntrzie lnga batrnul m arat, spre marea multumire a acestuia; si petrecu mna pe sub bratul lui si admise s-o conduca n salo nul sau personal, unde dupa ce se ntinse ntr-un fotoliu confortabil apropie un scaun si i se aseza la pic ioare, sprijinindu-si minile pe genunchii lui slabiti, apoi se uita att de nduiosata la obrazul brazdat de creturi al mparatului, nct batrnul si drese glasul de cteva ori la rnd si-si sterse nasul coroiat ca ciocul unei acvile. Este un gest att de frumos si amabil din partea lui sa-i trimita vorba c-ar vrea s-o vada. Si ct de bine arata! Fara ndoiala se simte foarte multumit ca primavara a venit din nou. Va putea sa s e aseze n fiecare zi la soare, unde probabil va supraveghea cladirea unei noi vile. Ce va cladi anul acesta? Pr obabil o noua resedinta? Diana ridica ochii plini de zmbete spre el. Da, raspunse mparatul, voi cladi o noua vila. O vila foarte frumoasa, adauga el s i se uita ngndurat pe deasupra ei. Probabil cea mai frumoasa dintre toate. Aceasta va fi destinata pen tru frumoasa si admirabila Diana. Nu-i mai spuse ca acest gnd abia acum i-a trecut prin minte, ci o lasa n cr edinta ca acum i divulga un plan pe care multa vreme l pastrase secret. Ochii Dianei straluceau de multumire si, ntinzndu-se spre el, i mngie nduiosata mna rojita de batrnete. Apoi cu glasul tremurat i spuse ca este cel mai scump bunic pe care a pu tut sa-l aiba cineva n lumea aceasta. Va trebui sa-mi ajuti sa fac planul vilei, fetita mea, zise batrnul Tiberiu entuz iasmat. Acesta este motivul pentru care ai trimis dupa mine? ntreba Diana. Batrnul si ncreti buzele ntr-un zmbet si ncerca sa-i confirme aceasta amagire, dnd u din capul slabit si alb. Despre asta vom mai vorbi si mine, zis el. n cazul acesta eu voi pleca imediat la culcare, zise Diana si se ridica n picioare . Bunicule, mi dai voie ca mine dimineata sa prnzesc mpreuna cu tine? Tiberiu rse multumit. Cred ca pentru tine ar fi prea mult sa-ti cer un astfel de sacrificiu, protesta el. Tu trebuie sa fii foarte obosita, si eu am obiceiul sa prnzesc n zorii zilei.

Voi veni si eu! i fagadui Diana. Apoi ntinse mna si-l mngie pe crestet: Noapte buna, maiestate! Se lasa ntr-un genunchi si-l saluta ceremonios, apoi se retrase, ramnnd cu fata mer eu ntoarsa spre el, si cnd ajunse la usa si tuguie buzele frumoase si-i trimise un sarut de pe vrful degetelo r. Batrnul mparat al Romei se simti foarte multumit. Se facuse amiaza si razele soarelui dogoreau. De vreme ndelungata Tiberiu n-avuse se ocazia sa se simta att de multumit. Fata aceasta vesela i redase placerea de viata. De ultima data cnd o vaz use devenise neobisnuit de matura si de ncntatoare, n fata fetei acesteia care trepida de viata se simtea apro ape ca un adolescent. Daca Diana i-ar fi spus ca i-ar placea ca insula Capfi sa fie proprietatea ei, batrnul Tiberiu i-ar fi dat-o fara sa ezite. Dupa ce prnzira se plimbara mpreuna pna la celalalt capat al esplanadei impunatoare . Diana parea ncntata, iar mparatul se tinea dupa ea cu pasi marunti si trsindu-si talpile sandalelor n lun gul mozaicului. Da, gfi el, vor avea loc de ajuns pentru vila cea noua la capatul din partea aceasta a c ladirilor. Nimic nu va putea mpiedica vederea admirabila ce se deschide spre golf. Se opri n loc si o apuca de brat ca sa se sprijine, apoi ridica bastonul n mna slabita si-i facu semn spre partea de miazanoapte-apus. n par tea aceea va fi mereu batrnul Vezuviu ca s-o primeasca n fiecare dimineata. Vezi acolo cum clipesc n lumina acoperisurile albe ale cladirilor din Pompei si H erculanum? Iar n cealalta parte si n imediata apropiere se vede micul Surrentum. Vei sta la fereastra si ve i putea urmari tot ce se petrece n somnorosul si micul Surrentum. Vaznd ca picioarele batrnului au nceput sa tremure, Diana i propuse sa intre n foisor ul din apropiere care marca limita extrema dinspre rasarit a vilei neocupate Quirinius, unde nu se ins talase nca nimeni, mparatul se lasa cu greutate pe un scaun rustic si ridicnd mna slabita si sterse fruntea de sud oare. O bucata de vreme nici unul dintre ei nu zise nimic, ci asteptara ca mosneagul sa-si recapete respirati a normala. Obrazul batrnului tresari si barbia ncepuse sa-i tremure usor, ca si cnd ar fi vrut sa spuna ceva. Ai devenit o fata foarte frumoasa, Diana! ncepu el cu glasul tremurat si subtire, dupa ce o examina cu ochii lui slabiti. Probabil foarte curnd te vei marita. Zmbetul vesel al Dianei i disparu de pe obraz si pleca pleoapele. Scutura din capu l cu bucle negre si printre dintii nclestati i scapa un hohot de plns. Tiberiu respira suierator si batu cu vrfu l bastonului n pavajul de mozaic. Ei, ce este? ntreba el. Te-ai ndragostit de un barbat nevrednic de tine? Obrazul Dianei deveni grav si i raspunse n soapta. Da, bunicule, dar nu de unul nevrednic. Cred ca tie-ti voi putea spune, continua ea cu ochii plini de lacrimi. Sunt ndragostita de Marcellus. Foarte bine... adica de ce sa nu te ndragostesti? Ce este cu Marcellus? ntreba mos neagul si se pleca spre ea ca s-o priveasca n luminile ochilor tulburati de lacrimi. Este cea mai fericita a legere. n tot imperiul nu exista al doilea barbat att de cinstit ca batrnul Gallio. Te sfatuiesc cu toata staruinta sa te casatoresti cu Marcellus. Afara de asta tu tii foarte mult la Lucia. Ce te mpiedica sa te casatoresti cu fr

atele ei? Marcellus, murmura Diana deznadajduita, a fost trimis foarte departe si probabil va lipsi ani de-a rndul. A fost numit comandant al fortului din Minoa. Minoa! exclama Tiberiu si tresari, apoi si ndrepta trupul slabit. Minoa! repeta el indignat. Vizuina aceea infecta si pestilentioas? la sa-mi spui si mie cine a dat ordinul acesta, caci as vrea sa stiu si eu! Printul Gaius! raspunse Diana cutremurata de revolta. Gaius! tipa mparatul si dupa ce se ridica n picioare cu greutate lovi cu bastonul n aer. Gaius! repeta el cu glasul ascutit. Avortonul acesta betiv. Nebunul acesta primejdios! Cum de si-a p ermis o astfel de ticalosie fata de fiul lui Marcus Lucan Gallio? Va sa zica la Minoa... Ei bine, vom vedea ce se va ntmpla! si ntinznd mna uscata o nclesta pe bratul Dianei. Haide, sa ne ntoarcem acasa; Gaius va avea acum ocazia sa afle ceva de la mparatul sau. Sprijinindu-se cu greutate pe bratul ei si cheltuindu-si energia cu exclamatii d e revolta, Tiberiu se ndrepta spre vila lovis; din cnd n cnd se oprea n loc si dadea drumul la cte o avalansa de impreca tii att de neasteptate, nct Diana se simtea mai mult mirata dect consternata de vorbele pronuntate de el. M ai avusese ocazia sa auda si nainte de asta pe Tiberiu pierzndu-si cumpatul cnd se ntmpla sa fie nemultumi t, dar astazi era pentru prima data martora unei scene att de violente de furie. Se spunea despre e l ca n astfel de cazuri se poarta ca un nebun adevarat si ca latra cum ar latra un cine si chiar se repede s a muste, dar probabil toate acestea erau numai zvonuri lipsite de temei. Nu vru sa asculte de Diana, care-l sfatui sa se odihneasca putin nainte de a dict a mesajul catre Gaius, si abia intrasera n peristilul vilei cnd ncepu sa strige sa-i trimita pe scribul sef al pal atului. O duzina de slujitori aparura din toate partile ca si cnd s-ar fi grabit sa-l ajute, dar avura grija sa se opreasca la oarecare distanta. Diana reusi sa-l conduca pna n atrium, unde-i ntinse pe o canapea si-l lasa n grija servitorului sau, apoi dadu fuga pna n camera ei, unde se trnti pe pat si cu obrazul ngropat n perna ncepu sa se utremure de un rs isteric, pna cnd o podidira lacrimile. Dupa ce se linisti, lua n mna o oglinda de bronz si, stergndu-si obrazul, iesi pe c oridor si batu la usa camerei n care era maica-sa. Vaznd ca nu-i raspunde nimeni, o deschise si vazu pe Paula Ga llus ca tresare si deschide un ochi somnoros cu care se uita la ea. Mama, ncepu Diana si, traversnd camera, se aseza pe marginea patului ei, ce crezi ca s-a ntmplat? Va aduce pe Marcellus acasa, adauga ea cu glasul n soapta. De, raspunse Paula, care nu se trezise nca pe deplin, mi se pare chiar de la ncepu t ti-ai facut planul sa-l determini sa ia aceasta hotarre, nu-i asa? Fireste c-am planuit, totusi mi se pare nebanuit, starui Diana. S-ar putea sa fie, dar numai dupa ce va da ordinul. Te sfatuiesc sa te tii de ca pul lui ca nu cumva sa uite. O, sunt sigura ca nu va uita. De asta data nu va uita. N-am vazut nca pe nimeni a tt de revoltat ca el dupa ce i-am spus. Mama... ar fi trebuit sa-l vezi si dumneata. A fost nspaimntator. Stiu, ncuviinta Paula si casca somnoroasa. Eu am avut ocazia sa-l vad mai demult n

starea aceasta. Orice s-ar spune despre el, adauga Diana, sunt convinsa ca este un mosneag adora bil. Este un batrn fara minte! murmura Paula. Diana si ascunse obrazul la pieptul ei si ngna extaziata: Marcellus se va ntoarce acasa! Gaius va fi revoltat dupa ce va constata ca ordinu l dat de el a fost contramandat, dar nu va putea face nimic, nu-i asa? Apoi, vaznd ca Paula nu-i ras punde imediat, adauga: Ce zici, mama, va putea face ceva? Deocamdata nu cred ca va putea... raspunse ea pe un ton n care parea ca se simte un fel de prevenire. Dar nu trebuie sa uitam ca Tiberiu este foarte batrn, draga mea. Are obiceiul sa tipe si sa bata din picioare, ca peste un ceas sa uite tot ce s-a ntmplat. Afara de asta s-ar putea sa si moara foarte curnd. n cazul acesta Gaius va deveni mparat n locul lui? ntreba Diana speriata. Draga mea, la ntrebarea aceasta nimeni nu ti-ar putea raspunde. El nu-l poate suferi pe Gaius. Ar fi trebuit sa-l auzi ce spunea! Da, dar astfel de porniri nu dovedesc puterea imperiala; sunt simple scene facut e de un om n vrsta. Viitorul mparat va fi ales de lulia si de clica ei. S-ar putea ca cel ales sa nu fie Gaius . Ei se cearta adeseori mpreuna. M-am ntrebat: nu s-ar putea oare ca Tiberiu sa numeasca pe tata n calitate de succ esor al sau? Stiu ca tine la el. Despre asa ceva nu poate fi vorba, zise Paula si facu un gest de protest. Bine, dar tata este un barbat de valoare! declara Diana cu toata convingerea. Barbatii de valoare nu ajung niciodata mparati, draga Diana. Ar fi un procedeu co ntrar obiceiurilor consacrate. Tatal tau nu poate fi ales pentru ca el nu are priceperea de a nsela lumea si a se purta ca un fatarnic. Este un om brav si drept. Dar afara de asta nu este nici epileptic... Cred ca ar fi mai bine sa dai fuga si sa ai grija ca ordinul sa plece fara amnare. Diana se departa ctiva pasi, apoi se ntoarse de se aseza din nou pe marginea patul ui si zmbi misterioasa. Ei, haide, da-i drumul! o ncuraja Paula. Mi se pare ca este vorba despre un secre t, nu-i asa? Mama, are intentia sa cladeasca o vila impunatoare pentru mine. Paula ncepu sa rda. Acestea sunt prostii! raspunse ea. Pna la amiaza nu-si va mai aduce aminte ca tia fagaduit asa ceva. Ca sa fiu sincera, ar fi mai bine sa uite. nchipuieste-ti ca vei fi obligata sa traiest i aici! mpreuna cu Marcellus, riposta Diana. Cred ca el ar dori ca si Marcellus sa locuia sca aici. Si ce sa faca aici? Despre asta n-am vorbit. Paula o mngie ncet pe mna. n orice caz fereste-te sa-i aduci aminte de subiectul acesta. Lasa-l pe el sa vor beasca. Fagaduieste-i tot ce-ti cere, caci el va uita. Tu nu ai nevoie de o vila aici la Capri. Si nu cred c-ai vrea ca Marcellus sa traiasca n mijlocul acestei atmosfere odioase. Iute de fire cum este, n-ar trece mai mult d e o saptamna si ai ramne vaduva. Haide, fetita mea, pleaca acum! Si tine-te de el sa expedieze ordinul! Lucia presimtea ca Marcellus trebuie sa fie si el pe bordul acestei corabii. Tre cuse un ceas de cnd prora neagra a vasului aparuse la cotitura fluviului si de atunci cele trei rnduri de vsle adus esera coca grea n plina vedere, iar ea sta singura n pergola, sprijinita de balustrada si urmarea manevra cu toat

a atentia. n cazul cnd Vestris n-a avut ntrziere pe drum, ar fi putut sa soseasca la Ostia de a laltaieri. Batrnul Gallus le spusese sa aiba rabdare, caci de ce supraveghez! cu mai multa nerabdare oalele p use la foc acestea ncep sa fiarba cu att mai trziu. Drumul de la Joppa era lung si n drum Vestris era obligata sa faca escala n cteva porturi. Dar cu toate sfaturile lui, pna si batrnul Gallus ncepuse sa se framnte ca vulpea nchisa n cusca; asta se vedea destul de limpede dupa felul n care ncerca sa-si petreaca timpul. ntreg personalul vilei astepta cu nerabdare sa revada pe Marcellus. Tertia nu-si mai gasea locul, din doua motive: fireste, era si ea nerabdatoare sa vada pe Marcellus, dar era mult mai n erabdatoare sa revada pe Demetrius. Ce pacat, si zise Lucia, ca Demetrius acesta se poarta att de indiferen t fata de Tertia. Marcipor ratacea ca o umbra din camera n camera pentru a se convinge ca totul este n ordine si asa cum trebuie sa fie. Cornelia comandase draperii noi pentru ferestrele camerei lui Marcellus. Ea sing ura din toata casa parea cea mai linistita. Plnsese de multumire n ziua cnd sosise Diana si venise sa le spuna c e s-a ntmplat; dar era hotarta sa astepte cu toata linistea. Ct despre Lucia, ea renuntase la orice prefacatorie. Tot timpul zilei trecute si astazi nainte de amiaza, statuse n pergola si supraveghease fluviul. Din cnd n cnd iesea sa se plimbe printre boschet ele de trandafiri care straluceau sub podoaba grea a lunii iunie, dar peste cteva minute se ntorcea din n ou la postul ei de observatie din partea de rasarit a pergolei. Dupa ce corabia ncepu sa urce n susul fluviului, ndreptndu-se spre docuri, Lucia nusi mai putu stapni nerabdarea. Presimtea ca fratele ei trebuie sa fie ntre calatorii corabiei si pro babil era si el nerabdator sa debarce. Prin urmare nu va trece prea mult pna sa soseasca, n port l va lua o carig a pentru a-l aduce acasa. Oare senatorul va fi mirat? El nu astepta ca Marcellus sa soseasca astazi; pleca se la Ventinus pentru a vedea un grup de cai, deoarece avea intentia sa daruiasca lui Marcellus un cal de calarie cu ocazia ntoarcerii lui. Probabil el va sosi nainte de ntoarcerea tatalui sau. Pacat ca Diana nu va fi acasa pentru a-i ura bun sosit. Batrnul Tiberiu trimisese din nou dupa ea, asa ca nu-i ramasese altceva de facut dect sa-i asculte chemarea. Va continua oare si de aici nainte s-o plictiseasca n felul acesta? ntrebase Lucia. Nu trebuie sa-l jigneasca! i raspunse tatal ei cu glasul grav. Batrnul acesta este destul de caraghios pentru a lasa pe Marcellus din nou la discretia printului n cazul cnd Diana nu va da urmare cererii lui. Apoi, dupa ce se mai gndi cteva clipe, adauga cu glasul stins: Cred ca Diana se gaseste acum ntr-o s ituatie foarte delicata. Dar de vreme ce noi n-avem nici o vina n aceasta mprejurare, situatia aceasta a nceput sa ma preocupe si sa-mi dea de gndit. mparatul cred ca nu-i va face nici un rau! exclama Lucia. Este un barbat att de ba trn! Senatorul murmura ceva nenteles. Un cezar, ncepu el dispretuitor, este n stare sa comita orice ticalosie - pna n ziua cnd si da ultima suflare - chiar daca ar fi sa traiasca o mie de ani!

Nu cred ca tu tii din cale-afara la mparatul Tiberiu, declara ea, ndreptndu-se spre usa, ca sa-i dea ocazia sa se racoreasca. Dar batrnul se multumi sa ngne ceva si sa zmbeasca. Acum se vedea si pupa corabiei cum se apropie de chei. Lucia trepidase vreme att de ndelungata din cauza nerabdarii, nct acum abia se mai putea stapni. Nu putea nici sa mai ntrzie aici n per ola. Probabil servitorii se vor mira vaznd-o ca se ndreapta spre poarta de intrare a vilei, dar de asta dat a era vorba despre un caz special, ntorcndu-se n casa, traversa odaile pna cnd ajunse la porticul impunator, co bor treptele de marmura si apuca n lungul aleii strajuite de salcmi, de acante si de tufisuri deco rative, ncarcate de flori. Ctiva sclavi care ngrijeau de gradina ridicara mirati privirea si se uitara la ea. La o mica distanta se vedea poarta de bronz si Lucia se aseza pe o banca de marmura, hotarta sa astepte cu to ata rabdarea momentul aparitiei fratelui ei. Dupa o asteptare care i se paru foarte lunga, din mijlocul strazii pline de circ ulatie se desprinse o cariga la care erau nhamati doi cai de piata si se ndrepta spre poarta. Alaturi de poganul care mn a caii, vazu pe Demetrius, stnd n picioare, cu obrazul ars de soare, nalt si zvelt. El o vazu imediat si apucnd poganul de brat l opri, apoi i ntinse o moneda si-i spuse ca este liber sa plece. Cobor din cariga si se ap ropie de ea grabit, iar Lucia se ridica sa-l ntmpine. Obrazul lui i se paru grav, desi constata ca ochii i se lu mineaza cnd vazu ca ntinde amndoua minile spre el. Demetrius! tipa ea. S-a ntmplat ceva? Unde este Marcellus? n port n-am gasit nici o cariga, i raspunse el. Am venit ca sa iau una de acasa. Fratele meu nu se simte bine? si fara sa-i dea drumul de mini ncerca sa se uite n o chii sclavului. Sclavul paru ca devine sfios si-i raspunse: Va trebui sa va spun... ca stapnul meu a facut o calatorie nu... tocmai placuta.. . si nici usoara. O, despre asta este vorba! exclama ea usurata. Mi-am nchipuit ca fratele meu rezi sta la drumurile pe mare. n timpul calatoriei a fost bolnav? Demetrius dadu din cap. Dar vedea limpede ca el ncearca sa-i ascunda ceva. Privir ile Luciei se tulburara. Spune-mi, Demetrius, ce s-a ntmplat cu fratele meu? starui ea. Urma un timp de tacere nainte ca Demetrius sa-i poata raspunde. n preziua mbarcarii noastre, tribunul a luat parte la o ntmplare foarte trista, rasp unse el, cntarindu-si fiecare cuvnt. Povestea asta este prea lunga pentru a v-o putea spune acum. Stapnu l este n port si ma asteapta. A fost extrem de deprimat si nici astazi nu si-a revenit pe de-a-ntreg ul. n timpul drumului cu corabia s-a zbuciumat mereu prin somn. A fost furtuna? ntreba Lucia. Marea a fost tot att de linistita ca si apele unui lac, adauga Demetrius. Cu toat e acestea, stapnul nu putea dormi si de mncat a mncat foarte putin. N-a fost buna mncarea? Cu nimic mai proasta dect mncarea de pe orice corabie, dar stapnul n-a mncat si din pricina asta este foarte slabit... mi dati voie sa plec... Imediat, ca sa iau cariga cea mare si sa -l aduc? Demetrius, mi se pare ca ncerci sa-mi ascunzi ceva, zise Lucia si se uita la el, n

cercnd sM determine sa-i spuna ntregul adevar. Fratele dumneavoastra se simte abatut, declara Demetrius. Prefera sa nu vorbeasc a prea mult, dar nu-i place sa ramna singur. : Dar cred ca vrea si el sa se ntoarca acasa, nu-i asa? ntreba Lucia cu toata ndraz neala. Fratele dumneavoastra nu mai vrea nimic, zise Demetrius ntunecat. Pot sa plec? Lucia dadu din cap si, dupa ce Demetrius saluta cu lancea, se ntoarse sa plece. L ucia se lua dupa el si ncerca sa-si potriveasca pasul dupa al lui. Sclavul se stradui sa ramna n urma ei, apoi s e opri. Va rog, luati-o naintea mea, o ruga el cu blndete. Nu este frumos ca un sclav sa m earga la pas cu sora stapnului sau. Acesta este un obicei tmpit. Dar obicei consacrati Glasul lui Demetrius paru mai rastit dect s-ar fi cuvenit, caci si pierduse rabdarea. Obrajii Luciei se aprinsera, si ochii i erau plini de lacrimi, asa ca-si putu da seama ca vorbele lui au jignit-o. Va rog sa ma iertati! adauga el. N-am avut intentia sa va supar. Vina este a mea, admise Lucia si facnd ctiva pasi repezi o lua naintea lui. Dupa o bucata de drum, Lucia declara, uitndu-se drept nainte: Nu sunt n stare sa suport gndul ca poate sa existe si o institutie a sclaviei. ntruct ma priveste pe mine, ma intereseaza foarte putin situatia sociala n care ma gasesc, raspunse Demetrius cu indiferenta. De doua luni ncoace i se ntmpla pentru prima data sa se simta si el ceva mai bine d ispus. Uitndu-se la el pe neasteptate, Lucia l surprinse ca zmbeste. Buzele i tresarira si ei de un zmbet sfio s. Ridicnd umerii, ncepu sa mearga cu pasi ntinsi, iar Demetrius o urma, gndindu-se la miscarile ei pline d e gratie. Cnd ajunse la rascrucea aleii, unde aceasta se despartea n doua, una spre casa si cealalta spre grajduri, se opri n loc. Demetrius se opri si el si lua pozitie. Spune-mi adevarul, ncepu ea pe un ton care nu era cel obisnuit fata de un sclav, nu cumva fratele meu are ceva la cap? Demetrius accepta aceasta atitudine a ei si i raspunse fara sfiala: Stapnul meu a trecut printr-o zguduitura puternica. Dar probabil si va reveni acum dupa ce s-a ntors acasa. Va face un efort pentru a dovedi ca se intereseaza de ceea ce se petrece mprejuru l sau. Mi-a fagaduit ca asa va proceda si cred ca se va tine de vorba. Dar nu trebuie sa va speriati daca veti constata ca se opreste n mijlocul unei fraze si pare ca n-a auzit ce i-ati spus... si cnd foarte trziu dupa aceea va va pune o ntrebare ntotdeauna aceeasi ntrebare - sfrsi el si ntorcnd privirea paru ca nu vrea sa-i spuna altceva. Ce fel de ntrebre? Va va ntreba: Ai fost de fata?" Unde? La ce? ntreba ea mirata. Demetrius clatina din cap si paru ca ramne ngndurat. Nu voi ncerca sa va explic despre ce este vorba, raspunse el. Dar cnd va va pune a ceasta ntrebare i veti raspunde: Nu!". Imediat dupa aceea se va reculege si se va mai nviora. Cel putin n felul acesta s-au desfasurat ntotdeauna conversatiile dintre noi n timpul ct am fost pe bordul corabi

ei Vestris. Uneori statea foarte linistit de vorba cu capitanul... aproape nici nu bagai de seama ca hu se simte bine. Apoi dintr-o data te pomeneai cu el ca ntreaba: Ai fost de fata?". Iar capitanul Fulvius i raspundea: Nu! ". Stapnul ramnea multumit si declara: Fireste... cum era sa fii de fata! E mai bine asa. Ar trebui sa fii multumit". Capitanul stia la ce face aluzie? ntreba Lucia. Demetrius, fara sa vrea, dadu din cap. Si mie nu poti sa-mi spui? ntreba ea insinuanta. Este... o poveste foarte lunga, ngna el. Probabil va voi spune... cu alta ocazie. Facu un pas spre el si-l ntreba cu glasul n soapta: Dumneata ai fost de fata? Demetrius dadu din cap fara sa vrea si se feri din calea ochilor ei. Apoi renuntn d la atitudinea de pna acum ncepu sa vorbeasca cu ea ca si cnd ar fi fost egali. Lucia, sa nu-l ntrebi nimic. Poarta-te fata de el exact cum te-ai purtat si nainte de asta. Vorbeste cu el despre tot ce vrei, dar fereste-te sa-i pomenesti de Ierusalim. Fii prevazatoare , deoarece aceasta chestiune este extrem de delicata. E o rana dureroasa, dar probabil se va vindeca. Nu stiu ce a s putea sa-ti spun... dar rana ace&sta din sufletul lui este foarte adnca si dureroasa. Obrazul Luciei se mbujorase putin. Demetrius uzase pna la ultima limita de liberta tea ce i se acordase: i spusese pe nume. La urma urmelor... de ce sa nu-i spuna? Cine ar putea sa aiba m ai mult drept dect el? Toti membrii familiei aveau o datorie de recunostinta fata de sclavul acesta devotat. ti multumesc, Demetrius, zise ea cu glasul blnd. Ai facut foarte bine ca m-ai nvata t cum va trebui sa procedez. Imediat dupa aceea Demetrius lua din nou pozitie si cnd o saluta se uita la ea, d ar fara s-o vada, apoi se ntoarse n loc si se departa. O clipa Lucia ramase nehotarta si se uita dupa el cum dispare. Vreme de un ceas dupa sosirea lui acasa ar fi fost greu sa descoperi o legatura n tre atitudinea lui Marcellus si explicatiile sclavului sau. Dupa ce se despartise de Demetrius, Lucia urcase sca rile n fuga pentru a duce stirea aceasta neasteptata, dar nainte de a putea informa n ntregime pe maica-sa, care ram ase deznadajduita, tatal ei se ntoarse acasa. Nu prea aveau ce-si spune, caci toti trei se simteau nspaimntati si nauciti de stirea primita despre starea n care se gaseste Marcellus. Se simteau n aceeasi stare ca si cnd ar fi primit vestea ca Marcellus a murit si acum asteapta toti trei ca trupul lui sa fie adus acasa. Ramasera deci placut mirati cnd l vazura ca intra n casa si atitudinea lui li se pa ru aceeasi ca ntotdeauna. Era adevarat ca arata foarte slabit si cu ochii tulburi; dar hrana buna si odihna (d eclara senatorul multumit) i vor reda repede vigoarea si vioiciunea. Ct despre starea lui morala, informatiile lui Demetrius se dovedira cu totul nentemeiate.Ce-l determinase sa-i nspaimnte, spunndu-le ca stapnul sau era abatut si deprimat, cnd, tocmai dimpotriva, Marcellus nu paruse pna acum niciodata att de vioi. Fara sa-si mai piarda vremea cu schimbarea costumului ce-l avusese pe drum, pare a ncntat ca poate sta cu ei de vorba. Se asezasera n salonul Corneliei si apropiasera scaunele unul de altul (cum le spusese Marcellus, desi el ramasese n picioare), ncepuse sa se plimbe de colo pna colo ntocmai ca un animal n

chis ntr-o cusca si vorbea repede si exuberant, lund n mna cte un obiect pe care-l nvrtea ntre degete, s se apropia de fereastra, dar continund sa le vorbeasca despre galera, despre porturile n care sau oprit, despre ariditatea regiunii Gaza si despre viata primitiva din fortul Minoa. Daca scena aceasta s-a r fi desfasurat n alte mprejurari, familia sa poate si-ar fi nchipuit ca este putin ametit de bautura. Ma rcellus n-avusese pna acum obiceiul sa vorbeasca att de ndelung si att de grabit. Totusi se simteau multumiti ca nu este n starea la care se asteptau ei. Parea emotionat de ntoarcerea casa; aceasta era singura explicati e, l ascultau cu atentie si cu ochii stralucind de multumire. Rdeau de glumele lui si cu atitudinile lor pareau ca vor sa-l ndemne sa continue. Asaza-te pe un scaun, fiule, starui maic-sa nduiosata cnd constata ca face o pauza. Esti obosit si nu e nevoie sa te ostenesti prea mult. Astfel Marcellus se aseza, n timpul ct le povestea o impresionanta ntmplare despre b anditii care atacasera drumul sarii, si glasul i deveni mai putin strident. Continua sa vorbeasca, dar m ult mai linistit si oprindu-se din cnd n cnd, ca si cnd si-ar fi ales cuvintele. Putin dupa aceea exuberanta lui silita paru ca indica oboseala si se opri cu totul pe neasteptate, ca si cnd l-ar fi ntrerupt cineva. O clipa privir ile lui atente si trasaturile obrazului parura c-ar fi auzit sau ar fi vazut ceva ce implica o concentrare a t uturor simturilor. Se uitara la el curiosi si fiecare dintre ei si simti bataile speriate ale inimii. Ce este, Marcellus? ntreba maica-sa, ncercnd sa-si stapneasca tremurul glasului. Nu vrei sa-ti aduc un pahar cu apa? ncerca zadarnic sa zmbeasca si clatina din cap aproape imperceptibil, dar n acelasi timp stralucirea ochilor lui se stinse, n camera era liniste deplina. Probabil, fiule, va fi mai bine sa te ntinzi putin, i propuse tatal lui, straduind u-se sa stea linistit. Marcellus paru ca nici n-aude vorbele lui. Minile ncepusera sa-i tremure, asa ca s i le mpreuna ncet si le strnse din toate puterile. Imediat dupa aceea tremurul nceta si el ramase cu desavr sire sleit de puteri si profund abatut, apoi si duse ncet mna la frunte si ntorcndu-se spre tatal sau l exami a mirat si trupul i se cutremura de un oftat adnc. Tu... ai fost... ai fost de fata? ntreba el cu glasul stins. N-am fost, fiule, raspunse senatorul cu glasul subtire si stins, ca al unui om f oarte batrn. Marcellus chicoti ncet si dadu din mna, apoi clatina din cap ca si cnd ar fi ncercat sa faca haz de naivitatea ntrebarii sale. Se uita mprejurul sau ca si cnd ar fi ncercat sa se convinga ce pare re au despre atitudinea lui stranie si nghiti zgomotos. Fireste ea n-ai fost; cum era sa fii! exclama el nemultumit de sjhe nsusi. Tu ai fost tot timpul aici- la Roma, nu-i asa? Apoi adauga cu glasul obosit: Cred c-ar fi mai bine, mama, sa merg si sa ma odihnesc. Tot asa zic si eu, ncuviinta ea cu glasul blnd si ncerca sa ramna serioasa, ca sa nu bage de seama ct de mult a speriat-o; dar, vazndu-l ca a ramas cu barbia proptita n piept si profund a

batut, si acoperi ochii cu minile si ncepu sa plnga. Marcellus se uita la ea rugator si ofta ndurerat. Lucia, n-ai vrea sa chemi pe Demetrius? ntreba el mhnit. Se apropie de usa cu intentia de a trimite pe Tertia dupa el, dar constata ca nu mai era nevoie. Demetrius, care probabil se postase pe coridor, intra usor n camera si apropiindu-se de stapnul sa u l ajuta sa se ridice n picioare. Mine dimineata ne vom vedea din nou, murmura Marcellus. Cnd iesi din salon, l vazu ca se sprijinea cu toata greutatea pe umarul sclavului sau. Lucia gemu ndurerata si iesi din camera. Senatorul si pleca fruntea n palme si nu zise nimic. Marcus Lucan Gallio ezita-nainte de a lua hotarrea sa stea de vorba ntre patru ochi cu Demetrius. Senatorul proceda n acelasi fel fata de sclavi ca si fata de liberti si se mndrea de aceasta atitudine a sa; dar n acelasi timp era convins de necesitatea mentinerii unei discipline severe ntre ei. De mul te ori se simtea nemultumit cnd la Lucia constata cte un mic gest de afectiune - aproape un fel de alintare - n felul de a se purta fata de Tertia; si n doua rnduri - dar asta se ntmplase foarte demult - atrasese atentia fiu lui sau ca pentru a avea un sclav bun singurul mijloc este sa-l ajuti sa fie mereu constient de deosebirea s ociala dintre el si stapnul sau. Gallio avea un mare respect fata de elegantul si credinciosul corintian al lui M arcellus. Ar fi fost n stare sa-i ncredinteze orice misiune si n orice parte de lume, dar nu depasise niciodata lini a de demarcatie pe care si-o impusese cu toata candoarea dintre stapn si sclavul sau. De asta data nsa trebuia sa treaca cu vederea deosebirea sociala dintre ei, caci altfel cum ar fi putut sa afle motivele adeva rate care provocasera starea spirituala de acum n sufletul fiului sau? Trecusera doua zile de cnd Marcellus nu mai iesise din camera sa. Batrnul se duses e de doua ori la el ca sa-l vada si fusese primit cu sfiala si respect. Aceasta sfiala si amabilitate silita din partea lui Marcellus, teama lui involuntara ca va fi compatimit, amestecata cu straduinta xazibila de a fi bucur os de vizitele lui, reprezentau o dovada a prezentei unei fn i care sngereaza la orice contact si contribuiau ca sit uatia dintre ei sa para penibila. Gallio nu stia cum ar putea sa vorbeasca cu fiul sau despre aceasta chestiune si se temea ca-i va pune vreo ntrebare nelalocul ei. Prin urmare va fi obligat sa stea de vorba cu Demetrius, s i astfel n timpul dupa-amiezei trimise dupa el ca sa fie adus n biblioteca. Demetrius intra si se opri n pozitie de drepti n apropierea mesei la care era asez at senatorul. Demetrius, as vrea sa vorbesc cu dumneata n mod serios despre fiul meu. Ma simt p rofund alarmat. Ti-as fi foarte recunoscator daca mi-ai spune n toate amanuntele care este motivul ca asta zi pare att de tulburat, si-i facu semn spre scaunul din apropierea mesei. Daca vrei, asaza-te pe scaun, n felu l acesta te vei simti probabil mai la ndemna. Va multumesc, raspunse Demetrius respectuos. Ma voi simti mult mai la ndemna stnd n picioare, dacami dati voie. Faci cum vrei, zise Gallio. Dar m-am gndit ca vei putea sa vorbesti mult mai libe

r si mai firesc daca vei sta pe scaun. Nu, stapne, va multumesc, declara Demetrius. Eu nu sunt obisnuit sa ma asez pe sc aun de fata cu superiorii mei. Cnd stau n picioare, pot vorbi mult mai slobod. Asaza-te pe scaun! se rasti Gallio. Nu vreau sa te vad stnd n picioare n fata mea s i sa te aud ca-mi raspunzi n monosilabe la ntrebarile pe care ti le pun. Aceasta este o problema de viata si de moarte! Vreau sami spui tot ce trebuie sa aflu... si sa-mi spui fara nici un fel de rezerva. Demetrius aseza pe dusumele scutul greu de piele batut cu piroane, si propti lanc ea de coloana si se aseza. Asa! exclama Gallio. Si acum te poftesc sa-mi spui tot! Ce s-a ntmplat cu fiul meu ? Stapnul meu a primit ordinul sa conduca o centurie de legionari la Ierusalim. Est e un fel de traditie ca n timpul serbarii Pastilor evreiesti detasamente din toate forturile Palestinei sa se prezinte la palatul procuratorului; probabil pentru a pastra ordinea, caci orasul este plin de tot f elul de lume care vine n pelerinaj. Pontiu Pilat este prefectul Ierusalimului, nu-i asa? Da, stapne, lui Pilat i se zice procurator. La Ierusalim se mai gaseste si al doi lea guvernator. Da... mi aduc aminte. Un individ vanitos - Irod - care este un om de nimic. Fara ndoiala! murmura Demetrius. Mi s-a spus ca omul acesta pizmuieste pe Pilat. Stapne, pe Pilat nimeni n-ar putea sa-l pizmuiasca. A mers att de departe, nct admit e ca cei de la conducerea templului sa-i porunceasca. n orice caz, asa a procedat n mprejurarea de spre care vreau sa vorbesc. Cea care este n legatura cu fiul meu? Gallio si mpreuna bratele la piept si, plecndu -se nainte, se sprijini n coate, pregatindu-se sa-l asculte cu toata atentia. mi dati voie sa va ntreb, stapne, daca ati auzit vreodata vorbindu-se despre Mesia? N-am auzit! Ce este asta? De sute de ani evreii asteapta aparitia unui erou care sa-i scape de mpilatorii l or. Acesta este Mesia care le-a fost fagaduit, n fiecare an, la sarbatoarea Pastilor, cei mai fanatici dintre ei stau la pnda n nadejdea c-ar putea sa apara. Uneori si-au nchipuit ca au dat de cel care trebuie sa-i mntuiasca, dar de fiecare data au gresit. Anul acesta... Demetrius se ntrerupse si se uita ngndurat pe fereastra deschisa, fara sa-si termin e fraza nceputa. ntre pelerini a fost de asta data si un evreu din Galileea -continua el - cred ca avut cam aceeasi vrsta ca si mine, dar era un barbat att de deosebit de ceilalti, nct parea n afara de vrsta si vr eme. L-ai putut vedea? O mare multime de oameni, veniti de la tara, l aclamau, ncercnd sa-l convinga ca el este Mesia, mntuitorul si regele lor. Manifestatia aceasta am vazut-o si eu, caci s-a ntmplat n ziua cnd noi am ajuns la destinatie. Spui c-au ncercat sa-l convinga? Pe el, stapne, afacerea asta nu-l interesa ctusi de putin. Se spunea despre el c-a predicat n fata unor uriase multimi de oameni, mai ales n provincia sa; ceea ce spunea el era un apel la cins tea si bunatatea oamenilor. De

politica nu se ocupa ctusi de putin. Probabil le spunea ca administratia este corupta, sugera Gallio. Eu nu stiu de asa ceva, stapne, dar cred c-ar fi putut face aceasta afirmatie far a sa se departeze de adeyar. Creturile de la coada ochilor lui Gallio se adncira putin. Banuiesc, Demetrius, ca si dumneata esti de parere ca guvernatorul este corupt? Ati banuit exact, stapne! Probabil ai aceeasi parere despre toate guvernele. Eu nu cunosc dect pe cel al imperiului, raspunse Demetrius. Ei bine, conchise Gallio, trebuie sa stii ca toate sunt la fel. E regretabil, zise Demetrius cu parere de rau. Prin urmare, tnarul galileean a refuzat sa devina rege si astfel s-a certat cu ad miratorii sai... Si a ajuns n conflict cu guvernul. Evreii bogati, temndu-se de efectul activitatii lui asupra oamenilor de la tara, au cerut sa fie judecat pentru tradare. Pilat, care-si daduse seama ca omu l este nevinovat, a ncercat sa-l scape de osnda. Carturarii si fariseii nsa cereau sa-l osndeasca. Iar la urma, mpotr iva propiei sale vointe, Pilat l-a osndit sa fie rastignit pe cruce, continua el cu glasul stins. Comandan tul fortului din Minoa a primit ordinul sa.-duca sentinta ia ndeplinire. Marcellus? ngrozitor! Da, stapne! Din fericire, n timpul ct s-a facut crucificarea el a fost beat mort. U n centurion si legionarii din Minoa au avut grija de asta, dar si a fost de ajuns de treaz pentru a-si da seama ca rastigneste un nevinovat... si de atunci, dupa cum vedeti, stapne, el n-a mai scapat de aceasta obsesie. Uneo ri reuseste sa uite ce s-a ntmplat, ca putin dupa aceea amintirea acestei orori sa se repeada din nou asupra lui, ntocmai ca un vis rau. Prin mintea lui ncepe sa se desfasoare toata ntmplarea, dar att de vie, nct pentru el este un fel de tortura. Si i se pare att de reala, nct si nchipuie ca toata lumea trebuie sa fi vazut sau sa fi aflat despre scena rastignirii; asa ca-i ntreaba daca au fost si ei de fata:.. ca la urma sa-i fie rusine de acea sta ntrebare. n mintea lui Gallio si facu loc dureroasa ntelegere si se uita cu ochii mari la Dem etrius. Oh! exclama el. Va sa zica asa se explica ntrebarea: Ai fost de fata?" pe care o r epeta mereu. Tocmai, stapne; dar att nu este totul, adauga Demetrius si cteva clipe ochii lui ra tacira din nou pe fereastra, ca si cnd n-ar fi stiut cum sa nceapa. Apoi se ntoarse spre senator si c ontinua: nainte de a va spune, stapne, ceea ce ar mai fi de spus, trebuie sa va declar ca eu nu sunt o fire supe rstitioasa. N-am crezut niciodata n minuni, mi dau seama ca dumneavoastra nu dati atentie acestor basme, prin urmare va va veni foarte greu sa admiteti ca ceea ce va voi spune eu ar putea sa fie adevarat. Continua, Demetrius, starui senatorul si batu nerabdator cu degetele n tablia mes ei. Cnd a plecat spre locul unde trebuia sa, fie rastignit, acest Isus din Galileea e ra mbracat ntr-o camasa simpla, de culoare cafenie, tesuta la tara. I-au smuls-o de pe el si au aruncato jos. n timpul ct el murea pe cruce, stapnul meu si ctiva ofiteri s-au asezat n apropiere si au jucat zaruri. Unu l dintre ofiteri a propus sa joace si camasa la zaruri, si stapnul meu a cstigat-o. n aceeasi seara s-a dat un b anchet la palatul

procuratorului. Toti bausera mai mult dect ar fi trebuit. Un centurion a staruit ca stapnul meu sa mbrace camasa. Ce idee respingatoare! murmura Gallio. A mbracat-o? Da, a mbracat-o, mpotriva vointei sale. n dupa-amiaza aceea bause foarte mult, dar se tinea destul de bine. Cred c-ar fi putut uita oroarea rastignirii daca n-ar fi fost aceasta camasa. A m bracat-o... si din clipa aceea n-a mai fost niciodata omul care fusese pna atunci. Probabil ti nchipui ca aceasta camasa a fost vrajita, zise senatorul cu dispret. Cred ca n clipa cnd a mbracat-o stapnului meu i s-a ntmplat ceva. Si-a scos-o reped i mi-a poruncit so distrug. Foarte bine! Nu facea s-o pastrezi. Stapne, camasa aceea este si astazi n posesiunea mea. N-ai ascultat ordinul? Demetrius dadu din cap. Cnd a dat acest ordin, stapnul meu nu mai era el nsusi. Mi s-a ntmplat uneori sa nuascult ordinele cnd mi dadeam seama ca sunt mpotriva intereselor lui. De asta data sunt multumit cam pastrat aceasta camasa. Daca ea a pricinuit tulburarea din sufletul stapnului meu, cred ca tot cu ajutorul ei se va putea vindeca. Afirmatia aceasta este absurda si-ti interzic sa-i dai ocazie s-o mai vada! poru nci Gallio. Demetrius nu zise nimic si vazu ca senatorul se ridica n picioare si ncepe sa se p limbe prin biblioteca. Curnd dupa aceea se opri n loc si-si trecu o mna peste barbie, apoi se gndi cteva clipe si -l ntreba: Ia sa-mi spui cum crezi ca aceasta camasa va reusi sa vindece pe fiul meu de inf irmitatea de care sufera? Eu nu stiu, stapne, cum ar putea sa-l vindece, admise Demetrius. M-am gndit foarte mult la acest amanunt. Dar pna acum n-am reusit sa-mi formulez o convingere. Apoi se ridica n picioare si se uita la senator fara sa clipeasca: M-am gndit c-ar fi mai bine sa plecam mpreuna, undeva departe de Roma, pentru o bu cata de vreme. Daca vom ramne singuri, s-ar putea sa se iveasca vreo ocazie. Aici el trebuie sa stea mereu n defensiva. Se simte sfios si rusinat de starea n care se gaseste. Afara de asta l preocupa si altceva ce nu-l lasa sa se linisteasca. Fiica legatului Gallus se va ntoarce foarte curnd acasa. Ea si va nchipui ca stapnul meu se va duce sa o viziteze; or, el este speriat de aceasta ntlnire. Nu doreste ca ea sa-l vada n star ea n care se gaseste acum. Este usor de nteles, declara Gallio. Probabil ai dreptate. Unde crezi c-ar fi bin e sa plecati? Nu este obiceiul ca un tnar cu educatie sa petreaca o bucata de vreme la Atena? n cazul cnd ar pleca la Atena, fie pentru a asculta cursurile de filosofie, fie pentru a practica un gen de arta, nimeni n-ar avea motive sa puna ntrebari. Pe fiul dumneavoastra l-a interesat ntotdeauna sculptura. Sunt ncred intat ca daca va ramne aici la Roma nu-l vom putea ajuta dect foarte putin sau aproape deloc. Nu se poat e sa stea nchis n casa, dar el si da seama ca nu va fi n stare sa-si primeasca prietenii. S-ar putea sa se raspnde asca zvonul ca s-a ntmplat ceva cu el. Or, un astfel de zvon ar fi penibil, nu numai pentru el, ci si pentr u familie. Daca sunteti de acord, stapne, eu voi ncerca sa-l conving sa plecam mpreuna la Atena. Cred ca nu va fi nev oie de prea multa

staruinta. Aici la Roma el se simte grozav de nenorocit. Da... stiu! murmura Gallio mai mult pentru sine.. Este att de nenorocit, continua Demetrius pe un ton aproape stins, nct am nceput sa ma tem ca viata lui se gaseste n primejdie. Daca va mai ntrzia aici, la ntoarcere s-ar putea ca Diana sa nu -l mai gaseasca n viata. Crezi ca Marcellus ar prefera mai curnd sa se sinucida dect sa dea fata cu ea? Si de ce nu? Starea lui de acum este foarte grava. Ai vreun motiv temeinic pentru a crede ca el se gndeste la sinucidere? ntreba sena torul. Demetrius nu raspunse numaidect. Scoase din snul tunicii un pumnal cu mnerul de arg int si-i ncerca taisul pe palma minii. Gallio constata ca acest pumnal apartine lui Marcellus. Cred ca pe el l preocupa demult gndul acesta, declara Demetrius. I-ai luat pumnalul? Demetrius dadu din cap. Stapnul si nchipuie ca l-a pierdut n timpul drumului. Gallio ofta adnc si, asezndudin nou la masa, lua o foaie de papirus si stilul n mna si ncepu sa scrie repede si cu caractere ene rgice. Apoi pecetlui documentul. Iata, Demetrius! nsoteste pe fiul meu la Atena si poarta de grija ca el sa-si reg aseasca echilibrul. Dar cred ca nici un barbat nu poate cere unui sclav o astfel de raspundere, ntinse lui Demetr ius documentul. Acesta este certificatul tau de mnu mittere. De astazi nainte vei fi om liber. Demetrius se uita la certificat fara sa zica nimic, i venea greu sa-si dea seama de semnificatia lui din primul moment. Era liber! Tot att de liber ca si Gallio! De aici nainte va fi stapnul sau propriu. De aici nainte va putea vorbi si el ca un om liber... pna si cu Lucia. Simti ca Gallio se uita la l cu interes, ca si cnd ar fi ncercat sa-i ghiceasca gndurile. Dupa o ezitare care paru foarte lunga, dadu senatorului certificatul napoi. Apreciez generozitatea dumneavoastra, stapne, zise el cu glasul emotionat, n alte m prejurari m-as fi simtit extrem de multumit n fata unui astfel de gest. Pentru orice barbat, libertatea es te lucrul cel mai de pret ce se poate gasi pe lume. Dar cred c-ar fi o greseala sa schimbam tocmai acum raportur ile dintre stapnul meu si sclavul sau. Vrei sa spui ca esti n stare sa renunti la libertatea dumitale pentru a putea aju ta pe fiul meu? ntreba Gallio cu glasul sugrumat. Pentru mine libertatea aceasta n-ar putea sa fie de nici un folos daca mi s-ar a corda cu primejduirea posibilitatii de refacere a lui Marcellus. Esti un barbat vrednic! declara Gallio si, ridicndu-se n picioare, traversa camera si, apropiindu-se de lada de bronz, deschise un sertar si n acesta aseza certificatul de eliberare a lui De metrius din sclavie, n ziua cnd vei avea nevoie de el, sa stii ca te asteapta, declara el. i ntinse mna, dar Demetr ius se prefacu ca nu vede gestul stapnului sau si, lund pozitie, si duse lancea la frunte si saluta ceremonio s. mi dati voie sa ma retrag, stapne? ntreba el pe obisnuitul ton supus dintre stapn si sclavul sau. Gallio se nclina cu tot respectul, ca si cnd chiar din aceasta clipa ar fi fost un egal al lui. Nimeni dintre cei care formau personalul casei nu se simtea att de abatut ca Marc ipor, care nu ndraznea sa

puna nimanui ntrebari, afara de Demetrius, dar Demetrius era tot timpul ocupat. T oata ziua alergase neostenit prin casa si prin gradina, ntrebndu-se ce nenorocire s-a putut abate asupra lui Ma rcellus, pe care-l idolatriza. Cnd dupa aceasta lunga convorbire usa bibliotecii se deschise, Marcipor, care ast epta n atrium, iesi n calea lui Demetrius ca sa-l ntmpine, si strnsera minile fara sa zica nimic si intrara mpreu a ntr-un alcov. Ce s-a ntmplat, Demetrius? ntreba el n soapta. Ceva ce ai putea sa-mi spui si mie? Demetrius ntinse bratul si, apucnd pe batrnul corintian de umar, l trase mai aproape de el. S-a ntmplat ceva ce va trebui sa-ti spun, murmura el. La miezul noptii sa vii n cam era mea. Acum nu am timp de pierdut, deoarece trebuie sa merg la el. Dupa ce vila se linisti si constata ca Marcellus a adormit, Demetrius se retrase n camera sa, care se gasea alaturi de apartamentul stapnului sau. Imediat dupa aceea se auzi o bataie usoara n tablia usii si Marcipor aparu, si apropiara scaunele unul de altul si ncepura sa vorbeasca n soapta, pna cnd pasarelele se trezira si se miscara n lumina albastra a zorilor. Povestea lui Demetrius fu stranie si foar te lunga. Marcipor si exprima dorinta de a vedea camasa. Demetrius i-o ntinse si batrnul o examina cu interes. Cred ca tu nu-ti nchipui despre vesmntul acesta c-ar dispune de o putere neobisnui ta? ntreba Marcipor. Nu stiu ce sa-ti raspund, zise Demetrius. Daca ti-as raspunde afirmativ, ar nsemn a sa fiu nesincer si ti-ai putea nchipui despre mine ca sunt nebun; iar daca mi-as nchipui ca sunt nebun n-as mai putea fi omul indicat ca sa ngrijeasca de Marcellus care este nebun... si are nevoie de ngrijirea mea. P rin urmare, ti voi raspunde ca aceasta camasa nu are nimic altceva n afara de ceea ce i-a atribuit imaginatia no astra proprie, ntruct ma priveste pe mine, eu am vazut pe cel osndit... si asta este toata deosebirea. Cre de-ma, Marcipor, acesta n-a fost un om obisnuit, ti repet ca nu mi-ar veni deloc greu sa admit c-a fost de origine divina. Demetrius, astfel de vorbe din partea ta mi se par neobisnuite, zise Marcipor cu parere de rau si se uita cu atentie la el. Tu esti cel din urma dintre oameni despre care mi-as fi nchipuit c -ar fi n stare sa spuna ceva. Se ridica si se uita la camasa, tinnd-o n lungimea bratului. N-ai avea nimic mpotriva daca as mbraca-o? Nu, pe el nu-l va interesa daca vei mbraca-o! declara Demetrius. Ce vrei sa spui cu vorbele astea? ntreba Marcipor mirat. Faci aluzie la Marcellus ? Nu... vorbesc despre cel a caruia a fost. El n-a avut nimic mpotriva ca eu s-o pa strez, iar tu esti tot att de cinstit ca si mine. Pe toti zeii! Demetrius. Mi se pare ca tu esti atins putin de ntmplarea aceasta st ranie, murmura Marcipor. De unde stii tu ca el n-a avut nimic mpotriva ca sa pastrezi aceasta camasa? Vorb ele acestea sunt prostesti. S-ar putea sa fie sau sa nu fie prostesti, dar de fiecare data cnd pun mna pe cama sa aceasta simt efectul pe care-l face asupra mea, ngna Demetrius. Daca ma simt obosit, contactul cu ea ma od ihneste. Daca sunt abatut, ma nvioreaza imediat. Daca ncerc sa ma revolt din pricina situatiei mele de sclav, ea ma linisteste. Probabil din pricina ca de fiecare data cnd pun mna pe ea mi aduc aminte de curajul si foita

lui. mbrac-o, Marcipor, daca vrei. Uite, ti voi ajuta si eu. Marcipor o trase pe mneci si se aseza pe scaun. Mi se pare neobisnuit de calduroasa, declara el. Probabil asta se datoreste imag inatiei. Mi-ai vorbit de interesul cu care se gndea omul acesta la bunastarea altora si... este foarte fir esc ca aceasta camasa... care a fost a lui... Marcipor se opri si zmbi cu sfiala, uitndu-se la Demetrius. Ei, ce zici? Nu-i asa ca nu sunt att de nebun pe ct par? ntreba Demetrius rznd. Ce ar putea sa fie asta!? ntreba Marcipor cu glasul sugrumat. De, indiferent de ceea ce este, dar se poate constata prezenta a ceva, raspunse Demetrius. O fi mpacarea? ntreba Marcipor, adresndu-se lui nsusi. Si ncrederea, adauga Demetrius. Ceea ce nseamna ca nu trebuie sa te framnti, deoarece totul se va termina cu bine. CAPITOLUL VIII La apusul soarelui din ultima zi a lunii pe care Iuliu Cezar, cnd a revizuit cale ndarul, a numit-o dupa numele lui, Marcellus si sclavul sau avura parte sa vada Partenonul n timpul ct faceau dr umul din port cu o cari ga darapanata, care ar fi meritat sa fie asezata n muzeul de antichitati din Atena. Demetrius se apropiase cu sentimente mpartite de patria sa. Daca starea de spirit a lui Marcellus ar fi fost normala, legatul de odinioara a l Legiunii din Minoa si-ar fi manifestat nemultumirea fata de plictiseala ce-l chinuise n timpul acestui drum. El si Demetrius se mbarcasera pe corabia greceasca Clytia numai pentru motivul ca doreau sa paraseasca Roma fara ntrziere si Clytia trebuia sa ridice ancora n aceeasi zi. Nici un fel de motiv e nu i-ar fi putut altfel determina sa ia acest vas, care la nceput fusese construit pentru transportul de cereale din Grecia spre cetatea imperiala si de la Roma se ntorcea napoi cu balast si ceva mobila si diverse obiec te casnice, destinate functionarilor provinciali ai imperiului. Vasul nu avea cabine pentru calatori. Toti noua trebuiau sa doarma n aceeasi sala comuna. De asemenea, nu exista dect o singura punte. La prora era o bucatarie descoperita unde cei care-s i plateau transportul si puteau pregati singuri mncarea. Articolele alimentare se gaseau pe vas si capitanul le v indea cu cstig destul de frumos. n imediata apropiere a bucatariei se gasea un tare n care erau ctiva vitei, cteva oi si un cotet cu gaini, n ziua mbarcarii luasera cu ei si ctiva porci, dar la doua zile de drum, n apropiere de Cy thera, un evreu de pe corabie i cumparase pe toti si-i oferise ca jertfa zeului Neptun, implorndu-l sa linisteas ca apele, deoarece el nu este obisnuit cu drumurile pe mare. Cam pe la mijlocul vasului si n apropierea catargului principal se gasea un loc l iber de forma patru-unghiulara, cu cteva banci incomode de lemn, si acesta servea ca loc de recreatie. n imediata apropiere o scara rudimentara care cobora n sala comuna, luminata si ventilata de sase strungarete minuscule. La cea mai usoara bataie de vnt, strungaretele erau nchise, deoarece Clytia nu tinea sa-si cocolosea sca pe cei de la bord. Ar fi fost aproape imposibil sa se mai gaseasca si alt vas n drumul dinspre Ostia si Pi reu care sa ofere att de putin confort calatorilor sai.

Singura calitate pe care trebuia s-o recunosti acestei vechi corabii era placere a de a lua totul foarte usor. Facea escala n toate porturile si ntrzia destul de mult; astfel n Corfu se opri trei zile si trei nopti pentru a descarca o cantitate de siliciu si a lua un balot de saluri de par de camila; patru zile nch eiate la Argostoli pentru a lua provizie proaspata de apa n burdufuri, a debarca un pasager care se saturase de d rum si a ncarca un cos cu lami. Coborse chiar pna n Creta, far? alta pricina dect sa descarce trei blocuri de m armura de Carrara ti sa cumpere o legatura de piei de bivol prost mirositoare, din care se faceau scutur i, n timpul ct fu obligata sa astepte n port, un vas iesi n larg si astfel putu sa acosteze alaturi de o galera legata la chei; mai trecu apoi o saptamna ntreaga, pna cnd se saturara si calatorii si autoritatile portului si dadur a ordin sa paraseasca locul, asa ca lunga calatorie a Clytiei se termina. Daca Marcellus ar fi fost sanatos, fara ndoiala ar fi fost cel dinti care ar fi pr otestat mporiva nemultumirilor acestei calatorii. Dar, n starea de spirit n care se gasea acum, suporta toate ace ste nemultumiri fara nici un efort al vointei, asa ca Demetrius se alarma serios din pricina lui. Marcellus n u era omul care sa suporte fara protest plictiselile, indiferent de ce categorie ar fi fost, si corintianul ncepu se sa se gndeasca tot mai ndelung la indiferenta tot mai vizibila a stapnului sau fata de tot ce se petrece n apropi erea lui. El nsusi se simtea uneori att de chinuit de greutatea drumului acestuia care nu se mai termina, nct ar fi fost gata n orice moment sa sara peste parapetul corabiei. Straduintele lui de a trezi interesul adormit al stapnului sau se dovedisera zada rnice. Senatorul avusese grija sa dea fiului sau pentru drum o colectie de carti alese cu grija, n marea majoritate clasici, si Demetrius ncercase cu toata prudenta sa-l ndemne la lectura, dar nu reusise. n timpul zilei, ct era vreme frumoasa, Marcellus sta nemiscat si se uita la apa ca re fugea pe lnga flancurile corabiei. Imediat ce-i servea prnzul, iesea pe bord si se aseza pe cte un colac de odgoane si sta nemiscat, cu coatele proptite n genunchi, cu barbia sprijinita n palme si cu privirile pierdute n larg. Demetrius i lasa timpul necesar sa se aseze confortabil, ca imediat dupa aceea sa se ia dupa el, ducnd cteva suluri de pergament la subsuoara, si se ntindea si el n apropiere. Uneori citea cte o paginadoua si punea cte o ntrebare, n astfel de mprejurari Marcellus ntorcea capul spre el, parnd ca se ntoarce din mari departari, ca sa-i dea un raspuns indiferent, dar se vedea limpede c-ar prefera sa-l lase n pac e. Desi principala grija a lui Demetrius era sa-si nveseleasca stapnul, avea si el de stule motive sa se framnte, nainte de asta nu i se oferise niciodata ocazia sa citeasca fara ntrerupere si att de mult. l interesa n special opera lui Lucretiu. Iata, si zicea el, un barbat ntelept. Ati citit vreodata pe Lucretiu? ntreba el ntr-o dupa-amiaza pe stapnul sau, alaturi de care statuse vreme de un ceas fara sa schimbe nici o vorba unul cu altul. Marcellus ntoarse ncet capul spre el si ntr-un trziu i raspunse. Fara interes! Lucretiu este de parere ca oamenii se zbuciuma din pricina ca se tem de moarte,

zise Demetrius. El crede ca aceasta teama ar trebui eliminata din preocuparile oamenilor. Ideea nu este rea, admise Marcellus nepasator. Apoi, dupa o lunga pauza, ntreba: Si cum ntelege sa procedeze? Plecnd de la premisa ca nu exista viata viitoare, i explica Demetrfus. Nu e rau, admise Marcellus, presupunnd ca premisa aceasta va ramne acolo de unde a i plecat. Vrei sa spui, stapne, ca aceasta premisa ar putea sa fie pusa gresit? Marcellus zmbi ngndurat, apoi, dupa o lunga tacere, ncepu din nou. Pentru unii oameni, Demetrius, teama aceasta este un fel de mngiere, caci si zic ca dupa aceea nu li se poate ntmpla nimic mai nspaimntator dect ceea ce li s-a ntmplat n existenta lor pre . Probabil Lucretiu n-are nici o dovada n sprijinul afirmatiei ca toti oamenii se tem de moa rte. Unii dintre ei si cauta moartea cu buna stiinta. Ct despre mine, eu nu cunosc aceasta teama; moartea n-ar e dect sa aduca tot ce pofteste... Dar se pune ntrebarea: oare Lucretiu a avut dreptul sa afirme ca oame nii se tem de moarte si ar fi ndraznit sa spuna unui barbat astfel de vorbe? Lui Demetrius i paru rau c-a nceput aceasta conversatie, dar nu dorea nici s-o ntre rupa asa, dintr-o data; n orice caz nu ntr-o mprejurare ca aceasta. Lucretiu admite ca orice fel de viata este grea, dar se usurne za pe masura ce o mul evolueaza din starea de salbaticie, zise Defhetrius, straduindu-se ca aceasta observatie sa para ct mai o ptimista. Marcellus rse sarcastic. Pe masura ce oamenii evolueaza din starea de salbaticie, va sa zica? Dar ce l det ermina sa-si nchipuie ca oamenii ar putea sa evolueze din starea de salbaticie? ntreba el si facu un gest de nerabdare, ca si cnd ar fi vrut sa elimine aceasta afirmatie. Lucretiu nu prea stia dect foarte putin din to t ce se ntmpla n Iume. Traia ntocmai ca o crtita n vizuina ei. Ca un urs care n timpul iernii traieste din seul s au propriu. La vrsta de patruzeci de ani s-a scrntit de cap si a murit. Evoluarea din starea de salbatici e! Aceasta este o afirmatie prosteasca! Nimic din ceea ce se petrece n viata primitiva nu se poate compara cu bestialitatea vietii pe care o ducem noi astazi, continua Marcellus, care, desi abia adineauri vorbise pe un to n de monolog, de asta data ncepu sa tipe. Evoluarea din starea de salbaticie! striga el. Tu cunosti destul d e bine adevarul, caci tu ai fost de fata! Demetrius dadu abatut din cap. A fost o ntmplare foarte trista, stapne, ncuviinta el, dar cred ca din pricina asta ti-ai facut destule imputari. N-aveai alta alegere. Marcellus recazuse n obisnuita sa stare letargica, dar se ridica imediat n picioar e si nclesta din pumni. Asta, Demetrius, este minciuna, si tu stii destul de bine ca este minciuna. Exis ta si alta alegere! Puteam elibera pe galileeanul acela! Aveam cu mine un numar de legionari adusi din Mino a ca sa pot mprastia adunatura aceea de ticalosi care cerusera osndirea lui. Pilat te-ar fi adus n fata Curtii martiale, stapne. Si n cazul acesta ai fi putut s a-ti pierzi viata. Viata! tipa Marcellus. Pe aceasta am pierdut-o n orice caz. Dar ar fi fost mult m

ai bine daca mi-as fi pierdut-o n mod onorabil. Ei bine, ncerca Demetrius sa-l mbuneze, acum ar fi cazul sa uitam ce s-a ntmplat. Du pa ce vom sosi-la Atena, stapne, vei avea cu totul alte preocupari. Cred ca te gndesti cu placere la studiul care te asteapta acolo? Nu primi nici un raspuns. Marcellus se ntorsese cu spatele spre el si se uita din nou n largul marii. A doua zi dupa aceea - o imprudenta pe care mai trziu avu motive s-o regrete - De metrius ncerca din nou sa se apropie de stapnul sau, care sta ngndurat, ca sa continue conversatia ntrerupta. n cartea aceasta, Lucretiu afirma ca cei care-si nchipuie despre zei ca i-ar inter esa soarta oamenilor gresesc, deoarece aceasta credinta nu a folosit oamenilor la altceva dect sa le. pricinuia sca nenorociri. Sigur ca da, murmura Marcellus, dar batrnul acesta a fost un nebun cnd si-a nchipui t ca zeii ar putea sa existe cu adevarat. Dupa ce Clytia mai nainta cteva stadii, parnd ca aproape nu se misca din loc, Marcellus adauga: Lucretiu a fost nebun, deoarece stia prea multe din domeniul necunoscutu lui, si petrecea viata singur si se gndea... se gndea mereu... pna cnd ntr-o buna zi s-a scrntit... Prin urmare, Demet ius, asa se va ntmpla si cu mine. Daca sufleteste ar fi fost mai putin tulburat - fiind si peste masura de obosit din pricina drumului - Marcellus sar fi simtit ncntat de primirea calduroasa a hangiului atenian, desi aceasta primire nu era ctusi de putin un lucru la care nu s-ar fi putut astepta. Pe vremea cnd avea douazeci de ani, Marcus Lucan Gallio venise la Atena, unde pet recuse o vara pentru a studia la celebra Academie a lui Hiparh si fusese adapostit la Domus Eupolis. St apnul hanului si trata clientii ca si cnd ar fi fost invitatii sai proprii. Trebuia sa fii o persoana foarte dist insa si recomandata de oameni de ncredere pentru a putea fi primit n acest han; dar, dupa ce reuseai sa fii primit, n-aveai nici un motiv sa fii nemultumit de felul n care te ngrijeau. Atitudinea aceasta a batrnului Eupolis fata de cei care cautau locuinta nu era un simplu snobism. Atena era mereu plina de straini. Orasul nu avea mai mult de o suta de hanuri pentru adapo stirea acestora, dar numai douasprezece dintre ele se bucurau de o reputatie mai buna. Majoritatea hangiilo r era formata din indivizi dubiosi, fosti tlhari si scelerati, si tot cam de aceasta categorie erau si clien tii lor. Pentru a-si putea pastra reputatia, Domus Eupolis trebuia sa-si aleaga cu cea mai mare atentie clentii pe care-i primea. Fara ndoiala, tnarul Gallio facuse proprietarului o buna impresie, deoarece, cnd pa rasi Domus Eupolis, batrnul Georgios taiase n doua o drahma de argint si daduse lui Marcus una dintre jumatati, iar de cealalta legase un raboj, pentru a o putea pastra el nsusi ca mijloc de informatie. Oricine, fiule, va veni n casa mea si-mi va arata aceasta jumatate de drahma va f i bine primit. Baga de seama sa n-o pierzi. Sosira pe nserate si, dupa ce intrara n curtea frumoasa a hanului, Marcellus scoas e aceasta jumatate de drahma si o dadu paznicului care iesise n calea lor. Imediat atitudinea sclavului deveni respectuoasa. Se nchina n fata

lor si se duse la stapnul sau ca sa-i arate talismanul. Proprietarul - un barbat de vreo patruzeci de ani - se apropie zmbind de ei si cu minile ntinse. Marcellus coborse din cotiga veche care-l adusese din port si apropiindu-se de el i spuse ca este fiul lui Gallio. Si cum va trebui sa va spun cnd stam de vorba? ntreba hangiul. Eu sunt tribun si numele meu este Marcellus. Tribune Marcellus, amintirea tatalui dumitale se mai pastreaza n hanul acesta. Sp er ca mai este nca n viata si sanatos! Asa este. Senatorul Gallio m-a nsarcinat sa exprim salutul lui n fata familiei dum itale. Desi a trecut vreme foarte lunga din ziua cnd el a fost pe aici, parintele meu si-a exprimat nadejdea ca salutul lui va mai putea fi mpartasit lui Georgios. Venerabilul meu parinte a murit de zece ani. Dar n numele lui va urez buna venire la Eupolis. Numele meu este Dion. Casa este a dumneavoastra. Va rog sa intrati, caci vad ca sunteti obo sit. Apoi se ntoarse spre Demetrius. Argatul ti va ajuta sa aduci bagajele si-ti va arata unde sa dormi. As prefera ca sclavul meu sa poata dormi n apartamentul meu, interveni Marcellus. La noi nu se obisnuieste asa ceva, raspunse Dion putin mirat. Eu nsa procedez n felul acesta, adauga Marcellus, n timpul din urma am fost obligat sa trec printr-o multime de ncercari grele si nu ma simt bine, i explica el. Nu vreau sa ramn singur , asa ca Demetrius va dormi n apropierea mea. Dupa ce se gndi cteva clipe, Dion ridica din umeri cu parere de rau si se nvoi, apo i pofti pe Marcellus sa intre. De purtarea lui vei raspunde dumneata, zise Dion n timpul ct urcara treptele teras ei. Dion, i explica Marcellus oprindu-se n loc, daca acest corintian ar fi liber, ar f i o adevarata podoaba pentru un grup de oameni din cea mai aleasa societate. A fost crescut ntr-o casa de oame ni alesi, are educatie si mai presus de orice este un baiat curajos. Prezenta lui nu va fi un motiv ca celor d in familia Eupolis sa le para rau ca l-au primit n casa lor. mpartirea desavrsita a spatiosului andronitis, n care intrara de-a dreptul pe usa d in fata, paru foarte confortabila si placuta. Daca vrei, asaza-te p% un scaun, l pofti Dion, care parea ca s-a mai linistit, n t impul acesta eu voi pleca sa vorbesc si cu ceilalti membrii ai familiei. Dupa aceea ti voi arata apartamentul, caci vad ca esti obosit. Vei ramne la noi vreme mai ndelungata? Marcellus facu un gest nelamurit cu mna si-i raspunse: Cred ca voi ntrzia o bucata de vreme. Trei luni, patru sau sase, deocamdata nici e u nu stiu. Vreau liniste si am nevoie de doua camere cu cte un pat, un mic salonas si o odaie pentru lucru. P robabil ma voi ocupa putin si de sculptura. Dion dadu din cap si-i raspunse ca ntelege dorinta lui si-i va putea oferi un apa rtament corespunzator. Vei avea vederea spre gradina, adauga el ndreptndu-se spre iesire. Anul acesta ave m cteva specii de trandafiri foarte frumosi. Dupa plecarea lui Dion, Demetrius intra n camera si se apropie de scaunul pe care

era asezat Marcellus. V-a spus, stapne, care sunt camerele noastre? ntreba el. Ni le va arata numaidect, raspunse Marcellus obosit. Rami aici pna cnd se va ntoarce Nu mult dupa aceea familia lui Dion aparu si se ridica n picioare ca s-o salute: Phoebe, simpatica sotie a lui Dion care aflase cine este noul sosit, fu cordiala, iar Ino, sora vaduva a lui D ion, paru ca descopera o asemanare ntre Marcellus si tnarul pe care odinioara l admirase att de mult. Pe vremea aceea - ncepu Dion si pe buze i tremura un zmbet resemnat - am crezut ca aceasta admiratie ar putea sa duca la ceva... Dar noi grecii nu ne putem simti bine n nici o alta parte de lume, i explica Ino, si Marcellus se ntreba daca relatiile dintre parintele sau si femeia aceasta au fost mai mult dect trecatoare . Nimeni nu se ocupa de Demetrius, caci pesemne Dion le prevenise ca tribunul este nsotit de sclavul sau. La prima pauza ce interveni n conversatia lor, Ino se ntoarse spre el si-l ntreba d aca nu cumva este grec. Demetrius se nclina respectuos si-i raspunse-afirmativ. De unde? ntreba Ino. Din Corint. Ai fost la Atena si nainte de asta? O singura data. ti place sa citesti? Uneori citesc si eu. Ino ncepu sa rda ngaduitoare, ntorcnd privirea spre fratele ei, constata ca el nu est e de acord cu aceasta conversatie. De asemenea Marcellus nu parea nici el multumit. Demetrius facu un pas napoi si ramase n pozitie de drepti, exact ca o santinela. O clipa n jurul, lor se simti oarecare t ensiune, nainte de a ncepe din nou sa vorbeasca. n timpul acesta o fata nalta si foarte frumoasa aparu n fata intrarii. Probabil fus ese plecata undeva, deoarece era nfasurata ntr-un sal cu ciucuri att de strns mprejurul trupului, nct i se putea tinge silueta gratioasa. Maica-sa ntinse cu duiosie bratul spre ea cnd o vazu ca se apropie. Este fiica noastra Theodosia, zise ea. Draga, musafirul nostru este Marcellus, f iul lui Marcus Gallio, despre care ai auzit pe tatal tau vorbind de attea ori. Theodosia se uita la el si zmbi, apoi privirile ei atente se ntoarsera spre Demetr ius si-l examinara cu interes, ncrunta din sprncene, dar faptul acesta determina pe Theodosia sa se uite la el cu si mai mult interes. Probabil se ntreba care este motivul ca nimeni nu i-l prezinta si nu vorbeste cu el. Urma un moment de tacere grea. Marcellus n-ar fi vrut sa jigneasca pe Demetrius. Presimtea ca n-ar fi frumos sa-i spuna: Omul acesta este sclavul meu". Putin dupa aceea si zise c-ar fi fost m ai bine sa procedeze n felul acesta n loc sa se straduiasca sa para prevenitor. Acesta este Demetrius, zise el. Theodosia facu un pas spre el si-l privi n luminile ochilor, apoi pe buze i aparu un zmbet domolit, care vroia sa-i spuna ca este de acord cu nfatisarea lui, si-si tuguie buzele. Demetrius se n clina ceremonios n fata ei. Theodosia paru ca ezita, apoi mai facu un pas si ramase sfioasa, nestiind ce sa faca - femeile nemaritate nu puteau sa strnga mna unui barbat dect cel mult cnd ar fi fost vorba de o ruda apropi ata - dar ntinse totusi

mna spre el. Demetrius se uita drept nainte, prefacndu-se ca n-a bagat de seama ges tul ei. Este un sclav, zise tatal ei. Ooo! exclama Theodosia. N-am stiut. Apoi se uita din nou n ochii lui Demetrius. D e asta data se uita si el la ea si cu un fel de ezitare murmura pe un ton care parea aproape confidential: Pa cat ca trebuie sa ne purtam n felul acesta unul fata de altul. Sper ca nu... Intentia mea n-a fost... Se opri cnd vazu pe Demetrius ca da din cap ca si cnd ar fi vrut sa-i dea sa nteleaga ca ea nu are nici o vina. Sa va arat acum apartamentul dumneavoastra! interveni Dion. Marcellus se nclina n fata femeilor si urma pe stapnul casei, mpreuna cu Demetrius. Theodosia se uita dupa ei pna cnd disparura din vedere. Apoi ofta usor si se ntoarse spre matusa ei ca si cnd ar fi vrut sa-si ceara iertare. Uita ce s-a ntmplat, murmura Ino cu bunavointa. Tu nu puteai sa stii dinainte ca a i de-a face cu un sclav; n orice caz nu era mbracat ca un sclav si nici nu arata ca un sclav. Prin casa noas tra noi nu admitem sa circule astfel de oameVii. Ar fi fost mult mai bine daca scena aceasta nu s-ar fi ntmplat, interveni Phoebe n emultumita. De aici nainte voi fi mai prudenta. Daca se va ntmpla sa profite de faptul ca ti-a fost pre zentat, l vei pune la locul lui asa cum se cuvine. Crezi ca vorbele ce i-au fost spuse adineauri n-au fost destul de grele pentru a -l pune la locul lui? ntreba Theodosia. Este adevarat ca vorbele au fost destul de grele, ncuviinta Ino si zmbi cu nteles. Peste o saptamna, Demetrius - care se gndise cu toata ncrederea la refacerea morala a stapnului sau - ncepu sa-si piarda nadejdea. La sosirea lor n casa Eupolis, Marcellus fusese primit cu atta caldura - si el la rndul sau fusese att de recunoscator pentru aceasta primire - nct si zise ca au facut un pas nainte spre rez olvarea acestei probleme. Aspectul locuintei lor era aproape desavrsit. Camerele nsorite aveau vederea spre gradina plina de flori. Peristilul pavat cu lespezi avea cteva scaune confortabile care pareau ca te invi ta la odihna si la citit. Fara ndoiala nimeni dintre cei care se interesau de sculptura n-ar fi putut cere un co nfort mai desavrsit dect cel pe care ti-l oferea aceasta locuinta. Dar orice straduinta era zadarnica, deoarece melancolia lui Marcellus era prea a dnca pentru a putea fi risipita. Nu-l interesa nici propunerea lui Demetrius de a vizita Acropole, sau Colina lui Marte, sau alte colectii de arta si gliptoteci celebre. Ce ai zice sa coborm n agora? ntreba Demetrius ntr-una din zile. Este ntotdeauna int resant sa vezi populatia rurala venind sa-si vnda produsele pe care le are. De ce nu mergi daca-ti face placere? ntreba Marcellus. Pentru ca nu pot sa te las singur, stapne! Asta este adevarat; nici mie nu-mi place sa ramn singur. Nu se duse nici sa vada Templul lui Hercule, care era pe cealalta parte a strazi i, la cel mult distanta ct ar bate o sageata de la locul unde se aseza el n gradina ca sa-si examineze unghiile. Demet rius se astepta din partea lui sa-l vada achitndu-se ntr-un fel oarecare de atentia ce le-o acorda familia Eupoli s. Dion venise n doua rnduri

la ei sa-i vada si ramasese mirat vaznd ca musafirul sau este att de ngndurat si de tacut, ntr-o dimineata, Theodosia aparuse la capatul cel mai departat al gradinii, iar Marcellus, care o vazuse, plecase din peristil anume ca s-o poata evita. Demetrius era constient de motivul care determina pe stapnul sau sa se fereasca d e familia Eupolis. Nu putea prevedea niciodata momentul cnd va fi coplesit din nou de apatia lui misterioasa, ca sa nceapa sa asude si sa se opreasca n mijlocul unei fraze care sa le adreseze ntrebarea neasteptata: Ai fos t de fata?". Prin urmare de ce sa te mai miri ca el a ncercat sa evite o conversatie cu Theodosia. E adevarat ca nu era abosolut necesar sa cultivi relatiile cu familia stapnului c asei. Mncarea le-o trimitea n apartamentul lor si sclavii aveau grija sa scuture si sa curete camerele, Demetr ius n-avea aproape nimic de lucru, dect sa stea si sa astepte, urmarind n fiecare clipa, si ct se poate de disc ret, toate miscarile facute de stapnul sau. Dar inactivitatea aceasta era chinuitoare si-l plictisea de moarte. n dimineata zilei a opta lua hotarrea sa ntreprinda ceva. Stapne, daca nu sunteti dispus sa ncepeti sa modelati ceva, ati fi de acord sa ncer c eu sa ntrebuintez lutul? Sigur ca da, murmura Marcellus, mi dau seama ca e foarte greu sa duci felul acest a de viata. Procura-ti n orice caz lutul de care ai nevoie! n aceeasi dupa-amiaza Demetrius aseza masa grea de modelat n mijlocul camerei si nc epu sa framnte cu miscari stngace o mica statueta. Putin dupa aceea, Marcellus se ntoarse din perist il, unde statuse coplesit de obisnuita lui apatie, si se aseza pe un scaun din coltul camerei ca sa-l vada ce face. ncepu sa rda, nu vesel si nici de placere, dar n orice caz rse. Presimtind ca pasiunea pentru modelarea lutu lui ar putea sa aiba un efect favorabil asupra stapnului sau, Demetrius continua foarte serios sa modeleze un b ust, la care daca te uitai ti venea sa te tavalesti de rs. Da-mi voie sa-ti arat cum va trebui sa procedezi, zise Marcellus si se apropie d e masa. nainte de orice, lutul este prea vrtos, ncepu el cu o usoara severitate n glas. Adu putina apa. Daca n gene ral vrei sa te ocupi de modelat, atunci va fi mai bine sa procedezi asa cum trebuie. De asta data, si zise Demetrius, am reusit sa rezolvam problema noastra. Se simte a att de multumit, nct, numai cu mare greutate reusi ca acesta multumire sa nu i se oglindeasca si pe ob raz, deoarece stia ca Marcellus nu s-ar fi simtit deloc multumit daca i-ar spune ceva. Toata dupa-amiaza lucrara mpreuna; sau, mai bine zis, de lucrat lucra Marcellus si Demetrius l urmari cu privirea, n aceeasi seara Marcellu s manca cu pofta si se culca devreme. Dimineata urmatoare, dupa ce prnzira, Demetrius se simti multumit vaznd pe stapnul sau ca intra n atelier, si zise ca va fi preferabil sa-l lase singur, caci n felul acesta va lucra mai cu placere daca nu va simti pe nimeni n apropierea lui. Dar peste jumatate de ceas Marcellus iesi n peristil si se aseza pe un scaun. Era palid ca un mort si pe frunte i se vedeau broboane de sudoare. Minile i tremurau. Demetrius ofta ndurerat si ncerca sa-l evite. Apoi lua hotarrea ca n aceeasi seara sa recurga la ultimul mijloc ce-l mai avea la ndemna n ca

zul cnd toate celelalte ncercari vor da gres. Probabil ncercarea va fi riscanta, dar nu-i ramnea alta alege re. Starea de deprimare n care se gasea Marcellus ar fi putut deveni fatala, dar n orice caz de aici nainte nu va mai putea continua sa ramna n felul acesta. Prin urmare ncercarea ce o va face merita orice risc. Dupa ce stapnul sau pleca la culcare, Demetrius se duse la bucatarie si ntreba pe Glycon, seful bucatar, de numele unui tesator priceput: ar vrea sa-i dea sa repare o haina a stapnului sau. Glycon i raspunse numaidect. Un tesator priceput? Fireste! Cine ar putea sa fie altul dect batrnul Beniamin? St a n apropiere de Teatrul Dionysos. Imediat ce ajungi n vecinatatea teatrului, orice trecator ti va putea ar ata pravalia lui. Numele acesta de Beniamin pare sa fie evreiesc, zise Demetrius. Este chiar, ncuviinta Glycon, si batrnul e un om foarte cumsecade; se spune despre el ca este carturar. Am auzit despre acest Beniamin ca daca nu-i place omul care-i intra n pravalie nici nu sta de vorba cu el. Probabil nu va fi dispus sa stea de vorba cu un sclav, zise Demetrius. Toata ziua urmatoare pna la amiaza, Marcellus statu ngramadit n scaunul din fata in trarii si se uita indiferent la tufele gradinii, n atelierul din apropiere, Demetrius framnta lutul umed si sta la pnda, ca sa prinda orice miscare ce s-ar fi auzit din micul peristil. n doua rnduri iesise afara, ca sa pun a stapnului sau unele ntrebari referitoare la ncercarea lui de a modela, n nadejdea ca va putea trezi curiozitate a stapnului sau, dar ncercarile acestea ramasesera fara rezultat. Situatia de acum i se parea att de grava, nct si zise ca a sosit tocmai timpul ca sa faca ncercarea la care se gndea, si simti inima batnd speriata n momentul cnd iesi din atelier pentru a se ntoa ce n camera sa. Minile ncepura sa-i tremure cnd rascoli fundul de la desaga de pnza de catarg n care pastra camasa pretioasa a galileeanului. Trecusera saptamni ntregi de cnd nici el n-o mai vazuse. Pe bordul corabiei Clytia nu fusese nici un moment singur, asa ca aceasta camasa, care avusese o influenta att de nefasta asupra sta rii sufletesti a lui Marcellus, nici nu fusese desfacuta din ziua cnd plecasera din Roma. Asezndu-se pe marginea asternutului sau, Demetrius o desfacu si o ntinse cu sfiala pe genunchi. Nu admisese niciodata ca un obiect nensufletit ar putea dispune de o anumita forta. Cei care credeau n puterea magica a unor obiecte fara viata nseamna fie ca sunt ei nsisi nebuni, fie ca au ajuns ntr-o stare de emotivitate care-i face sa devina victime ale imaginatiei lor nfierbntate. Nu putea suferi nici pe ce i care aveau obiceiul sa poarte cte o pietricica n buzunare n credinta ca aceasta le poarta noroc. Era foarte multu mit sa constate ca, desi este sclav, mintea lui totusi nu este nlantuita de astfel de superstitii. Adevarul era - indiferent de ceea ce se va ntmpla de aici nainte - ca de fiecare da ta cnd punea mna pe camasa aceasta a galileeanului ncepea sa se simta mai linistit si nu se mai framnt a din pricina spaimei; la nceput, cnd constatase pentru prima data aceasta senzatie, si zisese ca efectul ace sta ar putea fi explicat si cu ajutorul simturilor cunoscute. Camasa aceasta fusese purtata de un barbat neobis nuit de curajos si n mod

implicit pastrase ceva din aceasta virtute. Demetrius l vazuse n timpul ct fusese j udecat; era linistit si sigur de sine, desi vedea ca toata lumea este mpotriva lui; cei dimprejurul lui vociferau sa fie osndit la moarte si n apropiere nu se gasea nici unul dintre prietenii sai. Att oare nu ar fi fost de a juns ca aceasta camasa a lui sa devina un simbol de energie si curaj? n ultimele saptamni Demetrius n-avusese nici un fel de ocupatie care sa-l retina, asa ca putuse sa se gndeasca n liniste si ajunsese la explicatia logica a propriei sale atitudini fata de vesmn tul acesta sfsiat de ghimpii maracinilor; era un simbol de forta morala, exact cum si inelul pe care-l avuses e el de la maica-sa fusese un simbol de duioasa afectiune. Dar n clipa aceasta, tinnd camasa n minile care nu-i mai tremurau, i se paru ca teor ia aceasta a lui nu este tocmai att de sigura cum si-a nchipuit el la nceput. Aceasta camasa galileeana, tes uta la tara, dispunea de o forta ce nu putea fi explicata cu argumente logice. De fapt ar fi fost ndrazneala sa ncerci sa explici efectul ce-l exercita asupra emotiilor sale. Aseznd-o pe brat, Demetrius se apropie cu toata ncrederea de usa deschisa. Marcell us ntoarse ncet capul si se uita la el, pe obraz, cu o expresie de calma ntrebare. Apoi ochii i se cascara nspaimntati si obrazul sau deveni un fel de masca a spaimei si mirarii, nghiti de cteva ori n mod convulsiv, t rupul i se frnse peste bratul scaunului si i se contracta, vaznd motivul pentru care el se gasea n starea de acu m. Am aflat adresa unui tesator priceput, stapne, ncepu Demetrius cu glasul linistit. Daca nu vei avea nimic mpotriva, as vrea sa-i duc aceasta camasa ca s-o repare. Ti-am spus - ncepu Marcellus, care se straduia din toate puterile ca sa poata vor bi - ti-am poruncit sa distrugi obiectul acesta. Glasul i deveni tipator: la-o de aici! Arde-o! Si cenus a s-o ngropi! Apoi, ridicndu-se n picioare, se retrase pna n coltul cel mai departat al peristilului, leganndu-se pe picioare ntocmai ca un invalid, apoi, nfasurndu-si un brat mprejurul unei coloane, adauga: Nu mi-as fi nchi puit ca esti n stare sa faci asa ceva, Demetrius, cnd Cunostea! foarte bine pricina deznadejdii inele. Ia r acum apari n fata mea cu acest obiect care ma obsedeaza, ca sa-mi aduci aminte de tot ce s-a ntmplat. Cred ca ai mers prea departe cu neascultarea si indiferenta ta. Eu te-am tratat ntotdeauna ca pe un prieten, tocm ai pe tine care esti sclavul meu. Dar acum am terminat cu tine! Te voi vinde n piata! Cutremurat de revolta, Marcel lus se lasa pe banca de piatra din apropierea lui si adauga: Pleaca! Nu mai pot suporta! gemu el cu glas ul stins. Lasa-ma singur si pleaca! Demetrius se retrase cu pasi nceti si intra din nou n casa, unde clatina din cap. n cercarea lui daduse gres. Facuse exact gestul pe care n-ar fi trebuit sa-l faca. ncercarea pregatita ncet si cu mare greutate pentru a vindeca pe Marcellus nu daduse nici un rezultat. Dimpotriva, acum se simtea mult mai rau, asa ca aproape nu mai era nici o posibilitate sa-si revina. Dupa ce ajunse din nou n odaile lui, Demetrius se aseza, tinnd strns n brate camasa, si se ntreba ce va avea

acum de facut, l se parea straniu ca supararea lui Marcellus nu-l speriase deloc , ci ramasese foarte linistit, iar amenintarea lui ca-l va duce n agora ca sa-l vnda nu era dect o simpla eruptie dato rita enervarii, caci stia ca Marcellus nu va face asa ceva. n acelasi timp i-ar fi fost imposibil sa considere cuvintele stapnului sau drept o jignire, deoarece era constient ca, mai mult dect oricnd, Marcellus are nevoie de el. Deocamdata nsa era mai bine sa nu faca nimic. Marcellus va avea nevoie de timp pe ntru a se putea reculege, n starea de acum ar fi zadarnic sa ncerce sa discute cu el. n acelasi timp ar fi zad arnic sa-i ceara iertare. Va fi deci mult mai bine daca pentru ctava vreme l va lasa n pace. Aseza camasa mpaturita peste celelalte lucruri ce le avea n voluminoasa lui desaga si, iesind usor pe usa din fata, apuca printre ciresii aleii care da n drum. Fiind preocupat de propriile sa le gnduri, nu baga de seama ca Theodosia este n foisorul gradinii dect dupa ce ajunsese prea aproape de ea pentru a se mai putea feri. Fata si ndrepta trupul si lasnd cusatura ce o avea n mna i facu semn. Se simtea destul de aba tut pentru ca acest semn de prietenie sa i se para binevenit, desi n-ar fi vrut sa dea loc la nemult umiri parintilor ei. Se vedea destul de limpede ca Theodosia aceasta este o fata ncapatnata si obisnuita sa ignore obic eiurile consacrate ale celor din tagma ei sociala. Se apropie cu sfiala de foisor si se opri la o mica distanta pentru a asculta ce vrea sa-i spuna. N-ar fi vrut sa intre amndoi n vreo ncurcatura; n orice caz Theodosia aceasta era foarte draguta, mbr acata n pephim-ul ei alb si ncinsa cu un bru cu paftale de argint, peste frunte cu o panglica rosie car e-i scotea n evidenta culoarea obrazului, iar n picioare avea sandale brodate cu margele care pareau att de fragi le, nct aproape ti venea sa crezi ca nu pot sluji scopului pentru care sunt destinate. Cum se face ca pe stapnul dumitale nu-l ntlnim niciodata? ntreba ea, si-i zmbi priet neste. Nu cumva lam jignit cu purtarea noastra? Nu este de acord cu procedeele noastre? Spune-mi, te rog, deoarece sunt nerabdatoare sa cunosc si eu motivul. Stapnul meu nu se simte bine, raspunse Demetrius grav. Aici trebuie sa mai fie si un aIt motiv, declara Theodosia si clatina din capul cu parul negru. Constat ca si dumneata esti tulburat, prietene. Ar fi zadarnic sa tagaduiesti. Esti speriat di n pricina stapnului dumitale. Nu-i asa? Se vedea destul de limpede ca fata aceasta este obisnuita sa faca ntotdeauna numa i ceea ce-i place ei. Era o fire att de vioaie, nct i treceai cu vederea pna si ndraznelile. Demetrius ramase mirat c se pomeni ca-i raspunde fara nici o reticenta. Este adevarat! ncuviinta el. Sunt att de speriat din pricina lui, nct nici nu ma sim t n stare sa-ti spun ce este. Nu te-am putea ajuta cu ceva? ntreba Theodosia nerabdatoare si se uita la el cu t oata simpatia. Nu! raspunse Demetrius abatut. Purtarea lui mi s-a parut si mie neobisnuita, n seara cnd ati sosit, mi-a facut im presia ca ar ncerca anume sa se fereasca de ceva. Vedeam ca nu-i face placere sa stea de vorba cu noi. Cre

d ca ai vazut si dumneata, ncerca sa fie amabil, dar parea nerabdator sa scape ct mai repede de prezenta noas tra. Nu cred ca atitudinea aceasta s-ar putea datora faptului ca nu i-am fost simpatici. Parea ca se teme d e ceva, dar sunt convinsa ca nu se ascunde din calea autoritatilor, deoarece casa noastra nu este locul indicat pen tru ca un fugar sa se poata ascunde. Demetrius nu-i raspunse imediat, desi Theodosia facu o pauza destul de lunga, pe ntru a-i da ocazia sa vorbeasca. Se gndea adnc si n timpul acesta asculta supozitiile fetei, apoi si zise ca probabil Theodosia ar putea sa-i dea un sfat de folos daca ar sti despre ce este vorba, n orice caz pen tru ea era mult mai bine sa cunoasca adevarul dect sa-si nchipuie despre Marcellus c-ar putea sa fie un sceler at, n acelasi timp era constient ca din privirile ochilor lui fata aceasta a ghicit ca este gata sa-i s puna adevarul, caci i zmbi ca sa-l ncurajeze. Haide, Demetrius, murmura ea cu toata ncrederea. Spune-mi ce este si fii sigur ca eu nu te voi trada. Este o poveste lunga, raspunse el abatut. Si ar fi o imprudenta ca fiica lui Eup olis sa fie vazuta stnd att de ndelung de vorba cu un sclav. Apoi continua mai mult n soapta. Tatal dumitale a fo st chiar de la nceput nemultumit, vazndu-te ca ncerci sa fii amabila fata de mine. Theodosia si tuguie buzele si ramase ngndurata. Nu-mi vine sa cred ca ne-ar putea urmari cineva, zise ea, uitndu-se cu atentie n p artea unde era casa. Daca vei iesi repede n strada, ca si cnd ai avea un scop anume, si vei coti pe dupa pri mul colt spre dreapta si tot la dreapta pe dupa cel care urmeaza, vei ajunge n apropierea unui zid nalt care mprej mu ieste gradina din dosul templului vechi ce se gaseste acolo. Dupa ce ai ajuns, vei intra n gradina si ma vei astepta. Demetrius clatina din cap cu ndoiala. De obicei preotii sunt aproape ntotdeauna iscoade. Cel putin aceasta este constat area pe care am facut-o despre cei de la Roma si tot asa si despre cei din Corint. Probabil nici aici la Atena nu sunt altfel. Cred ca templul ar fi ultimul loc pe care cineva l-ar putea alege pentru o conversatie d iscreta. Probabil am da pricina sisi vor nchipui c-am venit sa uneltim ceva. Theodosia se mbujora usor la obraz si-i zmbi sagalnic. Nu ne vor banui de nici o uneltire, i fagadui ea. De asta voi avea eu grija, n gra dina aceea se vor aseza doi prieteni buift, care n-au intentia sa puna otrava n mncarea prefectului, ci vin ca sa-si spuna unul altuia vorbe placute. Inima lui Demetrius tresari, dar cu toate acestea se ncrunta. Nu esti de parere, ntreba el prevazator, ca exagerezi ncrezndu-te att de mult n cins ea unui sclav? Ba da. Dar acum te rog pleaca repede si voi veni si eu pe urma dumitale, raspuns e Theodosia. Impresionat de perspectiva acestei ntlniri, la care totusi se gndea cu spaima, Deme trius se supuse. Atitudinea grava a Theodosiei l facea sa banuiasca aproape cu certitudine ca aici nu poate f i vorba de o simpla cochetarie si nici nu se putea ndoi de sinceritatea privirilor ei cnd se uitase la el. n sfrsit , va vea ocazia sa constate daca

n realitate pe ea o intereseaza Marcellus sau vrea sa-si petreaca o dupa-amiaza, m partasindu-se si de o mica aventura, n acelasi timp se putea foarte bine ca ea sa urmareasca si una si alta. Apropiindu-se de zidul vechi al gradinii, si trase peste urechi bandajul cenusiu de pe frunte, ca sa nu se vada ca el nu are dreptul sa stea de vorba cu o femeie libera, nfatisarea lui parea destu l de ndrazneata, dar nu nepotrivita pentru o ntlnire de felul celei de acum. Intrnd pe poarta deschisa, se n drepta spre celalalt capat al gradinii si se aseza pe o banca de marmura din apropierea unui boschet. Un preot bine hranit, mbracat ntr-o rasa cafenie, se uita la el nepasator si continua sa smulga buruienile de pe mar ginea aleii. Nu trebui sa astepte prea mult, deoarece o vazu ca apare din interiorul templulu i, leganndu-se n mers si umblnd cu fruntea sus. Demetrius se ridica n picioare ca s-o astepte. Acesta era un vechi obicei, de car e nu se putea dezbara asa dintro data, si atitudinea lui parea rigida. Asaza-te pe banca! zise ea n soapta. Si nu te uita la mine att de grav. Auzind cuvintele ei, nu se sfii sa zmbeasca, deoarece ordinul acesta i se paru pl in de haz. Fata se aseza alaturi de el si-i ntinse amndoua minile. Preotul si vazu de buruienile lui si le ntoarse spa tele, zmbind cu nteles. Apoi paru ca ezita si, lasnd sapa din mna. taie un trandafir frumos si apropiinduse de ei i privi ntrebator. Apoi ochii lui mici si ncrucisati i cercetara cu atentie, ca la urma sa zmbeasca ap roape sinistru si ntinse Theodosiei trandafirul. Fata i multumi si, ridicnd trandafirul la obraz, inhala pa rfumul cu lacomie. Preotul se retrase imediat, desi curiozitatea lui parea tot att de nedomolita. Ia-ma de mijloc, murmura Theodosia fara sa-si desprinda trandafirul de pe obraz, si tine-m strns, ca si cnd ai proceda serios. Demetrius se supuse, dar att de delicat si totusi cu atta pricepere, nct preotul se n toarse definitiv la buruienile lui. Imediat dupa aceea pleca ducndu-si sapa de-a trsul si disparu sub i ntrarea chiliilor templului, lasndu-i singuri n gradina. Cu parere de rau Demetrius si retrase bratul, cnd simti ca Theodosia si ndrepta trup ul, si se uita la ea dintr-o parte: Nu cumva ticalosul acesta ne urmareste si acum din dosul unei firide pe care noi n-o putem vedea? Nu-mi vine sa cred, raspunse Theodosia cu ndoiala si zmbi usor. Mai bine sa ne pazim, zise Demetrius si o strnse mai aproape de el. Fata se sprijini pe bratul lui fara sa mai protesteze. Ei. acum te rog sa ncepi de la nceput si sa-mi spui tot ce stii despre afacerea as ta, zise ea nerabdatoare. Tribunul se teme de ceva... sau de cineva. Ce este? Sau cine este? Lui Demetrius i venea greu sa nceapa. Caldura trupului fetei care sta strnsa lnga el ncepuse sa-l preocupe. Te-ai purtat foarte amabila fata de mine, ncepu el cu glas stins. Mi-ar fi facut placere sa am si eu un frate, murmura ea. Haide, sa zicem ca-mi e sti frate - ma gndesc la dumneata cum m-as gndi la un frate adevarat - ca si cnd te-as cunoaste de vreme fo arte ndelungata. Facu un efort si, dupa ce se reculese, Demetrius ncepu sa-i spuna ce s-a ntmplat, dar nu de la nceput, ci de la sfrsit. Marcellus se teme de o anumita camasa: o camasa cafenie tesuta n casa si patata d

e snge, purtata de un barbat pe care l-au osndit la rastignire. Omul acesta a fost nevinovat si Marcell us stie. Fu o poveste lunga, asa cum o prevenise chiar de la nceput, dar Demetrius i spuse totul, ncepnd de la Minoa si drumul spre Ierusalim. Din cnd n cnd Theodosia l ntrerupea ca sa-i puna cte o ntr re. Spune, Demetrius, ce avea acest Isus de vi s-a parut att de neobisnuit? Spuneai c a ti s-a parut un barbat singur si ndurerat n timpul ct grupul pelerinilor ncerca sa-l proclame rege al lor; ce a facut pentru a putea fi admirat de attia oameni? Demetrius fu obligat sa admita ca el nu stie. E foarte greu sa dai o explicatie, ngna el. Parea mhnit din pricina oamenilor acest ora. S-ar putea, Theodosia, ca vorbele mele sa nu fie ntemeiate, dar oamenii acestia aratau ca nis te copii rataciti care, plngnd, i cereau ceva. Ceva ce el nu le putea da? ntreba ea ngndurata. Tocmai! ncuviinta Demetrius, i cereau ceva ce el nu le putea da, deoarece ei erau prea mici si prea nepriceputi pentru a putea ntelege ceea ce le lipseste. Probabil afirmatia pe car e o voi face acum ti se va parea nebuneasca: ti facea impresia ca acest galileean a venit de undeva dintr-o tara f oarte ndepartata, unde oamenii sunt de obicei sinceri si buni si niciodata nu se cearta ntre ei; de undeva unde strazile sunt curate, unde nimeni nu se gndeste sa asupreasca pe semenii sai, unde nu sunt cersetori, nici tlhari, n ici ncaierari, nici tribunale, nici nchisori, unde nu este armata si nu exista nici bogati, nici saraci. Trebuie sa stii ca o astfel de tara nu exista nicaieri! ofta Theodosia. n timpul judecatii - voi reveni foarte curnd si asupra acestei chestiuni - l-au ntr ebat daca este rege, iar el a raspuns ca domnia lui nu este din lumea aceasta. Theodosia tresari si, ridicnd privirea speriata, se uita la el. Doar n-ai pretentia sa afirmi c-ai putea sa crezi astfel de vorbe, murmura ea de zamagita. Nu arati deloc a om care sa fie n stare... Asa este! ncuviinta el. Nici eu nu stiu ce sa cred despre acest Isus. N-am vazut niciodata pe cineva care sa se poata asemana cu el. Att e tot ce pot eu sa-ti spun. Este tocmai de ajuns, riposta fata. Ma temeam ca-mi vei spune despre el ca este un zeu. Presupun ca nu crezi n zei, zise Demetrius si ncerca sa zmbeasca. Sigur ca nu cred! Haide, continua cu ce s-a mai ntmplat. N-ar fi trebuit sa te ntre rup. Demetrius o asculta. Uneori parea ca vorbeste numai pentru sine nsusi cnd i nsira tr agica ntmplare din ziua aceea, trecnd prin aceleasi emotii pe care le ncercase n dupa-amiaza cu ntunecimea a sternuta deasupra Ierusalimului. Theodosia asculta tacuta, dar bataile inimii i se accelerasera si ochii i devenisera tulburi. N-a ncercat nici macar sa se apere? ntreba ea cu glasul stins. Demetrius clatina d in cap si continua sa-i spuna despre felul n care camasa lui a fost jucata la zaruri si despre ceea ce sa ntmplat n aceeasi seara cnd pe Marcellus l-au obligat s-o mbrace. Cnd termina cu ce avea de spus, soarele coborse spre asfintit. Theodosia se ridica ncet n picioare si, lundu-l de brat, se apropiara mpreuna de templu.

Bietul Marcellus, ofta ea; va trebui sa gasim ceva care sa-i faca o puternica im presie, pentru a-l putea determina sa nu se mai gndeasca la ntmplarea asta tragica. Am ncercat tot ce mi-a trecut prin minte, declara Demetrius. Dar de asta data cre d ca si-a pierdut pentru totdeauna ncrederea n mine. Despre camasa aceasta si nchipuie ca este vrajita? Demetrius nu-i raspunse la acea sta ntrebare; Theodosia l smuci de brat si-I obliga sa se opreasca, apoi se uita n ochii lui, ncercnd sa ghi ceasca la ce se gndeste. Tu nu se poate sa crezi asa ceva! Sau poate ma nsel? ntreba ea. Pentru bietul meu stapn, Theodosia, camasa aceasta e vrajita. Este convins ca asa trebuie sa fie - cel putin asa pare - dupa urmarile pe care le-a avut asupra lui. Dar tu ce crezi? Si tie ti se pare ca este vrajita? Demetrius se feri o clipa di n calea ochilor ei. Raspunsul pe care ti-l voi da ar putea sa ti se para caraghios. Pe vremea cnd era m copil mic si alergam prin curte, daca se ntmpla sa cad si sa ma lovesc intram n casa si ma repezeam n bratele mamei. Nu ma ntreba niciodata unde m-am lovit si ce am facut, nici nu ma certa, spunndu-mi sa fiu mai cu bagare de seama. Ma ridica n brate si ma strngea la piept pna cnd ncetam sa mai plng, asa ca uitam de toa e. Probabil genunchiul julit ma mai durea si dupa aceea, dar durerea mi se parea mai suporta bila, sfrsi el si, plecnd fruntea, vazu ochii blnzi ai Theodosiei ridicati spre el: Trebuie sa stii ca maic a-mea mi tinea ntotdeauna partea, indiferent de ceea ce as fi facut. Continua, zise fata, caci eu te ascult. M-am gndit de multe ori - se ntrerupse ca sa-i poata da o explicatie: sclavii se s imt profund abatuti din pricina singuratatii n care traiesc. M-am gndit de multe ori ca pentru oamenii mat uri ar trebui sa existe un loc unde sa se poata duce pentru a se linisti si unde sa gaseasca aceeasi mbarbatare ca si copilul mic pe care maicasa l ia n brate ca sa-l linisteasca, ti voi spune acum ca pentru mine camasa aceasta n u este vrajita... dar... Cred ca te nteleg, Demetrius. Peste cteva clipe se despartira, plecnd asa cum sosisera. Demetrius iesi pe poarta zidului vechi. Ceea ce vorbise despre camasa i se parea tot att de straniu si lipsit de realitate, ca si cnd si-ar fi petrecut un ceas n lumea viselor. Zgomotul circulatiei l trezi imediat la realitate de cum apuca pe dupa coltul zidului. Se gndi si-i veni sa zmbeasca la timpul lung pe care-l petrecuse tinnd n brate pe adorabila Theo dosia, fara sa se fi gndit nici un moment la frumusetea ei. Presimtea n acelasi timp ca ea nu este suparata din pricina ca s-a purtat fata de ea ca fata de o sora. Povestea lui Isus - chiar asa cu intermitente cum o sti a el nsusi - avusese calitatea sa-i faca sa uite interesul firesc pe care l-ar fi simtit unul fata de altul. Probabi l ntmplarea epica a acestui galileean, chiar daca nu erai n stare s-o ntelegi n ntregime, avea marea calitate de a ridica v aloarea unei prietenii la naltimi nebanuite. Marcellus si da acum destul de limpede seama ca a sosit momentul pentru o actiune decisiva. Viata n aceste conditii umilitoare nu mai putea continua. Nu fusese n ntregime de acord cu parint ele sau, care-si nchipuise

ca petrecnd un timp n Atena - fara sa aiba nici o preocupare si nici raspunderi so ciale - va scapa de indispozitia care-l chinuieste. Astazi nsa stia cu certitudine ca va fi obligat s a poarte toata viata aceasta ngrozitoare povara. Evident, timpul va putea sterge din amintirea lui imaginea tulbure a tragicei ntmp lari care-l obseda. Va ncerca sa se ocupe de studiile care-i vor face placere, va ncerca sa lucreze ceva si sa-si stapneasca gndurile care rataceau mereu, scapnd din puterea vointei lui. Dar vedea ca este zadarnic sa ncerce cta vreme pe el nu-l interesa nimic. Din ziua cnd sosise la Atena, nu numai ca tensiunea nervilor sai nu se domolise, ci, dimpotriva, se simtea tot ma i rau cu fiecare zi ce trecea. Spaima de a se pomeni fata n fata cu oameni cu care va trebui sa stea de vorba se adncise, asa ca acum devenise un adevarat chin. i era teama sa iasa din casa si se ferea pna si din cal ea gradinaritor. De asta data si pierduse cu desavrsire cumpatul. Fara sa-si dea seama si fara sa v rea, se facuse de rs n fata credinciosului sau sclav. Ar fi imposibil ca de aici nainte Demetrius sa-l ascult e si sa-l respecte cu aceeasi rabdare si respect ca pna acum. Astazi l acuzase si-l amenintase n gura mare. Procednd n felul acesta, mine poate ar fi n stare sa comita cine stie ce fapta nebuneasca. Va fi mult mai bine sa termine odata cu situatia aceasta, nainte de a pricinui altora o noua nenorocire. Familia sa va fi adnc mhnita cnd va afla ce s-a ntmplat, dar moartea unei fiinte drag i este n orice caz mai usor de suportat dect umilinta. Stnd asezat n peristil cu obrazul proptit n palme, s e gndi la toate fiintele care i-au fost dragi. I se paru ca vede pe Lucia, asezata cu picioarele sub ea s i citind. Facu o ultima vizita n biblioteca distinsului sau parinte. Era convins ca tatal sau nu va fi nemultumit din cale-afara cnd va primi stirea despre moartea lui tragica; probabil se va simti mai usurat, vaznd ca acea sta chestiune dureroasa este terminata n mod definitiv. Apoi intra n camera mamei sale si ramase multumit cnd co nstata ca ea doarme linistita. Se simti multumit si de faptul ca aceasta despartire imaginara nu va trebui udata cu lacrimi. si lua ramas bun de la Diana. Erau mpreuna n pergola, ca n dupa-amiaza aceea cnd el p lecase spre Minoa. O strnse n brate, dar cu oarecare sfiala, deoarece presimtea ca acum nu se va mai n toarce, prin urmare n-ar fi corect din partea lui sa-i fagaduiasca ceva. Totusi, acum o tinea n brate si o sa ruta. Demetrius l amagise n privinta pumnalului pe care-l cumparase n insula Corfu. si nchi puise ca pumnalul cu mnerul de argint, pe care-l purtase ani de-a rndul, s-a pierdut pe bordul galerei Vestria, dar nu-i venea sa creada. Probabil speriat din pricina ca-l vazuse mereu abatut, Demetrius i luase pumnalul. Totusi el facuse gestul acesta cu cea mai buna intentie. Tocmai de aceea nu-i pusese ntrebari si a dmisese chiar ca pumnalul s-a ratacit pe undeva. La Corfu si cumparase altul, care nu era att de frumos, dar put ea face aceeasi slujba. A doua zi dupa plecarea din Corfu, disparu si pumnalul acesta. Lui Marcellus nu-i venea sa creada ca vreunul dintre

calatori ar putea fura pumnalul cu totul lipsit de valoare. Prin urmare, trebuia sa fie la Demetrius; n aceasta privinta nu mai ncapea nici un fel de ndoiala. Probabil, daca ar fi cautat n desaga cu lucrurile sclavului sau, le-ar fi gasit pe amndoua. Era tot att de probabil ca Demetrius sa le fi aruncat peste bord, dar el era att d e cinstit n tot ce facea, nct nui venea sa creada n aceasta eventualitate. Probabil el le pastra pna n ziua cnd va cre de ca nu este nici o primejdie sa i le restituie. Desfacndu-si cingatoarea tunicii, o dezbraca si, intrnd n odaita lui Demetrius, vaz u ca desaga n care-si avea lucrurile este pe pat. Minile ncepura sa-i tremure cnd se apropie de ea, caci nu er a tocmai usor sa te simti att de aproape de moarte. Se opri! Prin urmare... obiectul acela trebuia sa fie aici! Se retrase ctiva pasi si se sprijini de perete. Asta nseamna ca Demetrius prevazuse gestul pe care el l va face acum! Peste pumnalele f urate asezase camasa aceea! nclesta din pumni si gemu de revolta. Dar va scoate pumnalele din desaga o data cu obiectul acesta! Se opinti odata din toate puterile ca sa se poata misca si, apropiindu-se de pat , ntinse o mna care ncepuse sa-i tremure. Sudoarea i curgea siroaie de pe frunte si picioarele i se pareau att de s labite, nct abia-l mai puteau duce. Apoi, cu o miscare violenta repezi mna n jos, ca si cnd ar fi ncercat sa prind a o fiinta vie. O vreme, care i se paru foarte lunga, ramase nemiscat, cu mna nclestata pe vesmntul de care se temuse si pe care nu-l putea suferi. Apoi se aseza pe marginea patului si trase ncet camasa sp re el. Se uita la ea fara sa nteleaga nimic; o ridica n lumina si se freca ncet cu ea pe bratul gol. Nu putea sa -si dea seama de senzatia pe care o simtea, dar era cert ca n aceasta clipa ceva neobisnuit provocase o transf ormare n sufletul sau. Nelinistea i se domolise. Se ridica n picioare, ca si cnd s-ar fi trezit dintr-un vis, si lund camasa pe brat iesi n peristil. Se aseza pe scaun si si-o ntinse pe genunchi, netezind-o ncet cu mna. Sim ti o ciudata multumire; o nenteleasa senzatie de usurare, o eliberare de tot ce-i preocupase pna acum. De pe suflet i se ridicase o mare povara. Nu mai simtea teama de pna acum. Lacrimile fierbinti i tulbura vederea si i se scursera n lungul obrazului. La urma se ridica din nou de pe scaun si duse camasa n odaita lui Demetrius, unde o aseza cum o gasise. Coplesit de acesta senzatie de multumire, n primul moment nu stiu ce ar putea fac e. Intra n atelier si, cnd vazu statueta caraghioasa a lui Demetrius, ncepu sa rda. Casa i se parea ca nu-l m ai poate cuprinde, asa ca-si puse toga si iesi n gradina. Tot n gradina-l gasi si sclavul sau dupa ce se ntoarse acasa. Demetrius se apropiase cu un fel de spaima, deoarece cunostea destul de bine pe Marcellus pentru a-si putea da seama ca nu va mai fi n stare sa ndure si alte umilinte. Intra ncet si se uita n camera stapnului sau, iar de aici trecu n atelier. Apoi iesi n peristil si se opri n loc, cu sufletul ncremenit de spaima, n aceeasi clipa l vazu ca se plimba prin gradina. Se apropie repede de el si din primul moment si dadu seama de marea schimabre prin care a trecut.

Te simti mai bine, stapne! Nu-i asa? ntreba Demetrius si se uita la el nencrezator. Buzele lui Marcellus tresarira de un zmbet. Am fost o vreme ndelungata foarte departe de tine, Demetrius, raspunse el cu glas ul tremurat. Da, stapne! Cred ca nu mai e nevoie sa-ti spun ct ma simt de multumit ca acum te-a i ntors. Ce as putea face n interesul dumitale? Mi se pare c-ai pomenit ceva despre un tesator priceput; unul care sa poata repa ra camasa aceea. Ochii lui Demetrius se luminara. Da, stapne! Dupa ce vom termina cu cina, adauga Marcellus, ne vom duce mpreuna pna la el. Apoi se ndrepta spre casa si Demetrius l urma, simtindu-si sufletul plin de multum ire. Cnd ajunsera n peristil, nu se putu stapni, ci ridica ochii spre el si-l ntreba: mi dai voie sa te ntreb, stapne, ce s-a ntmplat? Ai pus mna pe camasa aceasta? Marcellus dadu afirmativ din cap si zmbi cu sfiala. M-am gndit mereu ca asa se va ntmpla, stapne. De ce? Poate ai avut si tu aceeasi senzatie neobisnuita cnd ai atins-o cu mna? Da, stapne! Ce fel de senzatie anume? Ce fel de senzatie anume? o stranie energie - specifica si inerenta - se desprin de dintr-nsa de fiecare data cnd pun mna pe ea. Nu esti de parere ca este imprudent sa faci o astfel de afirmatie? ntreba Marcell us. Ba da, stapne. Vorbele mele ar putea sa para lipsite de judecata. M-am straduit s a nteleg ce poate fi aceasta energie. Dupa cum stii, stapne, eu l-am vazut murind. A fost foarte curajos! Prob abil en am investit aceasta camasa cu admiratia pe care am simtit-o fata de curajul sau. Cnd ma uit la ea, ma rusinez din pricina grijilor pe care mi le fac si as vrea sa fiu si eu curajos si sa... Facu o pauza, nestiind cum sa mai continue. Si asta explica enigma dupa parerea ta? starui Marcellus. Da, stapne, ngna Demetrius. Probabil o explica. Cred ca este ceva mai mult dect att, Demetrius, si tu stii despre ce este vorba! Da, stapne! CAPITOLUL IX n zorii zilei urmatoare, cnd se trezi, Marcellus ramase extaziat, dupa ce constata ca nu mai simte povara care-l oprimase vreme att de ndelungata. Abia acum si dadea seama pentru prima data de sem nificatia deplinei libertati. Oprindu-se n fata usii deschise de la camera credinciosului sau sclav, al carui z bucium fusese tot att de greu ca si al lui nsusi, constata multumit ca mai doarme nca. Era foarte bine asa; Deme trius merita aceasta odihna si merita si sa-i ceara iertare pentru felul n care se purtase fata de el. Din ziua cnd la vrsta de cincisprezece ani si facuse convalescenta dupa o boala gre a de care suferise, Marcellus nu avusese ocazia sa mai simta profunda semnificatie a vietii. Tempera tura ridicata l lasase sleit de puteri si slabit fiziceste; dar si aducea aminte ca n timpul acelei convalescentei toate simturile lui fusesera neobisnuit de treze. Mai ales n toate zvonurile mai limpezi, toate mirosurile mai insinuante si mai puternice, pentru a-i aduce aminte de miresmele pe care le cunoscuse. nainte de aceea auzise pasarile ciripind si suiernd, fiecare n felul ei, dar i se p area caraghios sa afirmi despre

ele ca ar cnta. De asta data nsa si dadu seama ca ele cnta cu adevarat ntr-un fel de cor. Atmosfera era saturata de mireasma florilor de fn cosit, de mirosul dulceag al caprifoilor, al iasomiei si al narciselor, ca si cnd ar fi ncercat sa cnte un imn de slava pentru ntoarcerea lui n viata si la placeri le pe care i le oferea. Cte o rabufneala usoara de vnt cu miros de frunze vestede si pamnt jilav l facea sa se trezeasca la realitate, asa ca se simtea multumit c-a reusit sa scape de contactul mai intim cu aceste doua ele mente. n timpul celor cteva zile de convalescenta din tineretea sa, Marcellus se simtise profund impresionat de legatura existenta ntre el si toate fiintele dimprejurul sau. Se simtea mai linis tit si mai ncrezator, constatnd ca este att de strns integrat n toate elementele firii. Dar pe masura ce-si recstiga pu terile aceasta stranie sensibilitate nceta sa mai functioneze. Culorile si miresmele i mai faceau si asta zi placere, tot asa cntecul fluid al pasarilor si zumzetul gzelor din ierburi, dar sentimentul ntelegerii fata de intentia lor se destramase n timpul preocuparilor de alta natura si al jocurilor de copil ce urmasera dupa ac eea. Nu se astepta nici sa mai guste acelasi extaz trecator. Probabil senzatia aceasta nu era accesibila dect n m omente cnd rezistenta fizica a individului este aproape sleita si cnd fragilitatea se nfrateste cu alte lucruri tot att de fragile si trecatoare, cum este ciripitul pasarilor si unda parfumului de lacramioare. n dimineata aceasta nsa se simti din nou coplesit de luciditatea senzatiilor de od inioara care-i umpleau sufletul de o stranie multumire. Trupul si sufletul i trepidau de acelasi extaz. n timpul noptii plouase si frunzele uriasilor sicomori luceau vesele, reflectnd sc apararile aurului din soare. Atmosfera era saturata de mireasma trandafirilor nviorati. Probabil pe o astfel d e dimineata, si zise Marcellus, si-a scris Aristofan celebra apostrofa Pasarile Atenei. Fara ndoiala cele ntmplate n dupa-amiaza zilei din ajun contribuisera la provocarea acestor multiple reactii. Imediata consecinta a contactului cu camasa fusese un sentiment de spaima si mir are, dupa care urmase o multimire hotarnica cu extazul. Dar tensiunea lui nervoasa se prelungise att de m ult, nct destinderea brusca pe care o simtise i se paruse sinonima cu o epuizare aproape totala, n aceeasi se ara se culcase fara sa cineze si dormise ca leganat. Cnd deschise ochii, simtindu-se pe deplin treaz, n suflet cu o senzatie de purific are si primenire, simtise dorinta sa-si mpreuneze minile si sa multumeasca unei fiinte binevoitoare careia i datoreaza acest nepretuit dar pe care i-l facuse. Asezat n boschetul de trandafiri, si repeta n gnd numele tut uror zeilor si zeitelor clasice care ar merita aceasta ofranda de recunostinta. I se facuse un dar nepre tuit, dar cel de la care venise darul acesta trebuia sa ramna anonim. Pentru prima data n viata sa Marcellus se gnd i cu pizma la naivii care sunt n stare sa creada n zei. El nsa era incapabil sa creada n existenta lor. Dar aceasta experienta neasteptata dintre el si camasa nu era un incident pe car e ar fi putut sa-l elimine cu un simplu: Nu nteleg ce poate sa fie... prin urmare va fi mai bine sa consider proble ma aceasta drept ceva definitiv terminat."

Nu... de asta data era vorba despre o problema care se cerea elucidata. Marcellu s ncepu sa se gndeasca adnc, nainte de toate, camasa aceasta era simbolul rusinoasei ntmplari petrecute n Ierusal im. Omului care o purtase nu i se putea imputa nici un fel de crima. Fusese judecat pe temeiul mar turiilor mincinoase, osndit pe nedrept si la o moarte rusinoasa, si suportase durerea si umilinta cu rabdare vre dnica de admirat. Dar oare cuvntul rabdare" putea sa fie cel indicat? Galileeanul mai avea si altceva afara d e rabdarea care implica curaj si barbatie. Acest Isus nu numai ca suportase cu rabdare umilintele si chinurile prin care trecuse, dar despre el se putea spune ca si-a privit n fata tragicul destin fara sa clipeasca! A iesit c u buna-stiinta n calea lui ca sa-l ntmpine! Pe urma, n noaptea aceea, la palatul procuratorului, dupa ce se trezise din betia care-l toropise toata ziua, ncepuse sa-si dea seama de oroarea sfidatoare a faptei lui, cnd executase osnda asu pra omului acesta ca si cnd ar fi fost un criminal de rnd. n timpul banchetului dat de Pilat, ticalosia ace stei purtari se repezise asupra lui ca o vltoare de ape. Nu fusese de ajuns ca se asociase cu lasii si sceleratii care rastignisera pe acest Isus, ci admisese sa-si bata joc de acest erou mort, mbracnd camasa lui patata de snge pentr u placerea unei adunaturi de betivi. Nu e de mirare ca chinuitoarea amintire a rolului pe care-l jucase el nsusi n aceasta crima l-a chinuit si i-a otravit sufletul! Acesta era singurul amanunt care putea fi nteles. Si din pricina ca aceasta camasa era mijlocul cu care fusese pna acum torturat era firesc sa se gndeasca la ea cu o spa ima aproape frenetica si hotarnica cu nebunia. n timpul dupa-amiezii de ieri, contactul cu aceasta camasa i-a vindecat ranile di n suflet. Cum va putea sa aprecieze acesta ntmplare neasteptata? Probabil era o problema mult mai simpla dect si nchipuia el si dificultatea de a o ntelege se datora lui nsusi. El se temuse de aceasta camasa, p entru ca ea simboliza marea greseala pe care o savrsise si nenorocirea sa proprie. Dar de asta data, determin at de un ndemn irezistibil, pusese mna pe ea si obsesia se destramase! Efectul ce urmase dupa aceea fusese el de ordin pur subiectiv sau camasa aceasta poseda n realitate si o forta supranaturala? Aceasta supozitie parea absurda si contrara oricarei logici! n acelasi timp era s i potrivnica principiilor n mijlocul carora fusese crescut. Pentru a putea admite o astfel de teorie, ar fi trebuit sa renunte la toate convingerile ntemeiate pe ratiune de pna acum, ca exista o dreptate permanenta n ac est univers si astfel sa devina o victima a superstitiilor. Nu... el nu putea si nici nu va consimti la o astfel de renuntare. Camasa aceast a nu avea nici un fel de forta supranaturala! Ideea aceasta nu putea fi altceva dect un rezultat al imaginatiei. Vreme ndelungata simbolizase crima si pedeapsa lui. Remuscarile lui se scursesera vreme ndelungata ca nisipul printr-un ornic, iar acum ajunsesera la sfrsit, prin urmare sosise vremea ca sa uite fapta pe care a savrsit -o. Contactul cu camasa nu nsemna altceva dect c-a sosit sfrsitul ispasirii lui morale. El nu va admite ca ace asta este nvestita cu puteri

supranaturale! Astazi se va duce sa caute tesatorul care sa i-o repare, n felul acesta va putea dovedi c-o respecta si o venereaza. Pentru el nu reprezenta altceva dect un vesmnt care merita sa fie trata t cu recunostinta si respect! Da, va merge att de departe! Si ar fi dispus oricnd sa admita cu toata sinceritate a ca venereaza aceasta camasa! Demetrius se apropie de el, gata sa-i ceara iertare pentru ntrziere. mi pare bine c-ai putut sa dormi, raspunse Marcellus si zmbi. Ai avut multa bataie de cap din pricina mea. Datorita nenorocirii care m-a lovit, m-am purtat fara nici o consideratie fata d e tine. Dar tu, Demetrius, ai fost ntelegator si ai avut ndelunga rabdare, mi pare rau de felul n care te-am tratat, ma i ales ieri. mi pare foarte rau! Va rog, stapne! l opri Demetrius. Sunt foarte multumit ca va simtiti din nou bine! Cred ca astazi am putea pleca de acasa, pentru a gasi pe tesatorul dumitale ca s a repare camasa. Da stapne! mi dati voie sa merg la bucatarie si sa va aduc prnzul? Mai zaboveste putin. Spune, Demetrius, cu toata sinceritatea, crezi ca aceasta c amasa ar putea dispune de puteri supranaturale? Acesta este un mister de nepatruns, stapne, raspunse Demetrius, accentund fiecare cuvnt. Mi-am zis ca poate dumneata vei reusi sa elucidezi aceasta problema, mi dai voie sa te ntreb la ce concluzie ai ajuns? Marcellus clatina din cap. Cu ct ma gndesc mai ndelung la aceasta problema, raspunse el cu glasul domolit, mi se pare cu att mai complicata. Apoi se ridica n picioare si se ndrepta spre casa. De, stapne, ncepu Demetrius, care se lua dupa el, nu ne cere nimeni ca noi sa ntele gem aceasta problema. Sunt o multime de lucruri n viata pe care nu este numaidect nevoie ca noi sa le nte legem. Problema ce ne preocupa acum ar putea sa faca parte dintre acestea. n fata intrarii principale a Teatrului Dionysos, care era n aer liber, erau cteva m ici dughene care vindeau articole marunte de care spectatorii puteau sa aiba nevoie: dulciuri, evantaie s i pernite. La celalalt capat era mica pravalioara a lui Beniamin, ceva mai ncolo de vecinii sai negustori, n fata u sii pravalioarei lui nu se vedea nici o indicatie din care s-ar fi putut constata cu ce se ocupa; nimic alt ceva dect numele ars cu fierul rosu ntr-o scndura de cipres, care-ti dadea sa ntelegi ca daca nu stii ca Beniamin este tesator - cel mai vechi si mai priceput din toata Atena - asta nsemna ca nu faci parte dintre clientii care ar merita atentia lui. n interiorul pravaliei aerul era cald si necacios. Desi spatiul era foarte redus, n afara de doua razboaie - dintre care unul era cel mai mare pe care-l vazuse Marcellus pna acum n toata viata lui mai era o roata de tors uriasa, o depanatoare si baloturi mari de material brut; cosuri pline cu coconi de matase, baloturi de bumbac si saci burdusiti cu lna. Partea cea mai mare a pravaliei era ocupata de o masa mare, pe tablia careia Ben iamin sta cu picioarele ncrucisate sub el, ocupat cu tivirea mnecii unei haine frumoase. Era nspaimntator de slab si de cocrjat, iar capul lui plesuv parea prea mare pentru trupul lui putin. Barba alba i atrna pna pe

piept, iar haina ponosita cu care era mbracat nu dovedea ctusi de putin ca ar fi un tesator priceput. Pe perete le din dosul lui era un rnd de polite, pline de suluri de pergament, care dupa aspect dovedeau ca au fost foart e des ntrebuintate. Beniamin nu ridica privirea nainte de a termina firul din ac; dar dupa aceea si ndr epta trupul si facnd un fel de strmbatura, care tinea loc de zmbet, se uita la noii sai clienti, ncretindu-si n asul si ridicnd buza superioara, ntocmai ca o camila careia i-au pus o povara prea grea pe spinare. Af ara de ochii lui lucitori ca niste margele, cazuti adnc n orbite, Beniamin parea batrn ca si Iehova si - judecnd dupa felul n care se uita la ei - tot att de suparat ca si el. Marcellus nainta cu ndrazneala, urmat de Demetrius. Vesmntul acesta, zise el ridicnd camasa ntr-o mna, are nevoie sa fie reparat. Beniamin si tuguie buzele rigide ca niste curele si, umezindu-si degetul mare, nce rca sa nsaileze un nou fir n ac. Am si altceva de lucru, raspunse el cu glasul gutural, dect sa ma ocup de gaurile din hainele vechi. Apoi ridica acul n lumina si ncerca sa-i nimereasca urechea: Du-te la cel care tese pnze de corabie, adauga el nemultumit. Probabil n-ar fi trebuit sa vin la dumneata si sa te supar cu acest lucru de nim ic, ncuviinta Marcellus fara sa se tulbure, mi dau seama ca vesmntul acesta nu prea are nu stiu ce valoare, dar es te o amintire si mi-am zis ca va fi mai bine sa-l dau ca sa-l repare cineva care se pricepe. Va sa zica este o amintire! Batrnul Beniamin ntinse mna uscata ca o surcea si, lund camasa, o pipai cu degete de expert. O amintire! Si cum de a ajuns sa fie o amintire? ntreba el si s e uita ncruntat la Marcellus. Tu esti roman, nu-i asa? Vesmntul acesta este tot att de evreiesc ca si cele Zece Por unci. Este adevarat, admise Marcellus ngaduitor. Eu sunt roman si camasa aceasta a apar tinut unui evreu. Probabil un prieten al dumitale, riposta Beniamin cu glasul plin de amaraciune s i ironie. Nu propriu-zis un prieten. Dar a fost un evreu cumsecade si curajos, pe care-l r espectau toti cei care l-au cunoscut. Camasa lui a ajuns n minile mele si as dori ca sa fie tratata cu respect ul cuvenit. Marcellus se pleca spre el si-l vazu ca zgrie cu unghia ngalbenita o pata ntunecata ce se vedea pe tesa tura cafenie. Probabil a murit luptnd... ngna batrnul Beniamin. A murit de moarte naprasnica, dar nu luptnd, raspunse Marcellus. A fost un om pas nic pe care l-au rapus dusmanii sai. Mi se pare ca esti bine informat despre ceea ce s-a ntmplat cu el, murmura Beniami n. Dar nu este treaba mea sa te ntreb cum a ajuns n posesiunea dumitale. Este de la sine nteles ca nu pot i avea nici un amestec n moartea acestui evreu, caci altfel n-ai tine att de mult la camasa aceasta veche care a fost a lui. Apoi adauga cu glasul ceva mai mblnzit: Ti-o voi repara si nu te va costa nimic. ti multumesc, raspunse Marcellus cu glasul rece, dar prefer sa platesc ct costa. Cn d sa vin s-o iau? Beniamin nu-i raspunse. Obrazul lui mbatrnit se ntoarse spre fereastra si, ridicnd c amasa n amndoua

minile, o examina n lumina, ntoarse capul peste umar si facu semn lui Marcellus sa se apropie. Ia uita-te, rogu-te. Este tesuta dintr-o singura bucata, fara nici o cusutura. N u exista dect o singura localitate unde se tese n felul acesta. Departe, n vecinatatea lacului Ghenizaret din Galilee a. Beniamin si flutura barba ngndurat. Au trecut ani ntregi de cnd n-am mai vazut un vesmnt facut n Galileea. Cred ca aceasta camasa trebuie sa fie facuta undeva n regiunea Capernaum. Cunosti aceasta regiune? ntreba Marcellus. Da, sigur o cunosc; eu ma trag din neamul samaritenilor, care traiesc ceva mai s pre miazazi, aproape de frontiera, declara Beniamin si ncepu sa rda cu nteles. Cei din Galileea si cei din Samaria n-au fost niciodata prea buni prieteni. Galileenii sunt oameni evlaviosi care-si pierd partea cea ma i mare a timpului n sinagogi, iar cnd pleaca la Ierusalim n pelerinaj si lasa turmele fara pastor si tarina fara pazi tor. Cu pelerinajele acestea si jertfele pe care le fac au ajuns foarte saraci. Samaritenii nu se intereseaza pr ea mult de templu. Din ce cauza? ntreba Marcellus. Beniamin si trecu picioarele subtiri peste marginea mesei si ramase n aceasta atit udine, pregatindu-se sa-i dea o lunga explicatie. Fara ndoiala, ncepu Beniamin, ai auzit de Ilie Proarocul. Marcellus clatina din ca p si Beniamin se uita la el cu parere de rau; apoi probabil si zise ca nu face sa-si mai piarda Vremea cu el, asa ca-si ridica din nou picioarele pe masa si asezndu-se n pozitia initiala ncerca nc-o data sa-si nsaileze f irul n ac. Ilie acesta a fost un zeu al Samariei? ntreba Marcellus. Batrnul lasa acul din mna si se uita la el cu dispret. mi vine greu sa cred ca n capul cuiva, fie el chiar roman, a putut sa se adune atta ignoranta. Pentru evrei fie din Samaria, Iudeea, Galileea sau dintre semintiile care s-au mprastiat - nu exista dect un singur Dumnezeu! Ilie a fost un mare profet. Eliseu, care a mostenit hainele lui, a fos t si el un mare profet. Traiau n muntii Samariei, cu mult nainte de cladirea marilor temple si de toata framntarea aceasta pe care o fac preotii. Samaritenii s-au nchinat ntotdeauna si au adus jertfe pe altarele ridicate n crnguri le de pe coamele muntilor. Procedeul acesta mi se pare ct se poate de logic, raspunse Marcellus multumit. De, murmura batrnul, vorbele acestea nu reprezinta un compliment pentru credinta noastra, desi mi dau seama ca ai ncercat sa fii amabil. Marcellus ncepu sa rda si Beniamin si freca nasul lung si coroiat cu aratatorul, ap oi zmbi si el. Tinere, constat ca esti o fire blnda, zise el. Asta depinde de ceea ce mi se ntmpla, raspunse Marcellus, care n-ar fi vrut ca bat rnul sa-si nchipuie despre el ca este un slabanog. Dumneata esti mai n vrsta dect mine cu foarte multi ani. Asa va sa zica; de aceea-ti nchipui ca un oni mai n vrsta are dreptul sa fie nepoli ticos. Probabil n aceasta chestiune suntem amndoi de aceeasi parere, ncuviinta Marcellus. Beniamin se pleca adnc asupra lucrului cu care era ocupat si ncepu sa rda domolit. Cum te cheama, tinere? ntreba el, dupa ce facu o pauza, far? sa ridice privirea s pre el; si cnd Marcellus i raspunse l ntreba din nou: ct ai de gnd sa stai la Atena?

Lui Demetrius aceasta ntrebare i se paru extrem de importanta. Acum, dupa ce star ea lui Marcellus se schimbase, probabil el se va gndi sa se ntoarca la Roma ct mai curnd posibil. Pna acu m nu-i vorbise despre intentiile sale si nici nu-i dadu sa nteleaga ca se gndise la aceasta problema. Nu stiu deocamdata, raspunse Marcellus. Probabil cteva saptamni. Aici sunt o multi me de lucruri pe care as vrea sa le vad. De cnd esti aici n oras? ntreba Beniamin. Marcellus se ntoarse ntrebator spre Demetrius, care raspunse n locul lui. Ai fost pe Colina lui Marte? continua batrnul. Nu, raspunse Marcellus cu sfiala. Dar la Acropole? Nu l-am vizitat nca. N-ai vazut nici Partenonul? nca nu l-am vazut. Huhm! Bine, dar ce ai facut n timpul acesta? M-am odihnit, raspunse Marcellus, n timpul din urma am facut doua calatorii lungi si obositoare. Un tnar sanatos ca dumneata nu are voie sa se odihneasca, zise Beniamin n bataie d e joc-. Va sa zica doua calatorii, ei? Constat ca-ti place sa calatoresti? Pe unde ai umblat? Marcellus ncrunta din sprncene. Batrnul acesta parea ca nu mai termina cu ntrebarile . Am venit de la Roma, declara el, n nadejdea ca informatia aceasta va fi tocmai de ajuns. Aceasta este o calatorie, declara Beniamin ca sa-l ndemne. Iar nainte de plecare am facut drumul pna la Roma cu o galera care a plecat din Jo ppa. O, va sa zica din Joppa! zise Beniamin si continua sa coasa cu toata atentia, da r glasul lui paru ca tremura de nerabdare, n cazul acesta ui fost si ia Ierusalim. Cta vreme a trecut de atunci? Marcellus si tacu socoteala si-i dadu raspunsul cerut. Va sa zica asa! ncuviinta Beniamin, n cazul acesta ai fost chiar n timpul saptamnii Pastilor. Am aflat ca acolo s-ar fi petrecut lucruri neobisnuite. Demetrius tresari si-si schimba greutatea trupului de pe un picior pe altul, apo i se ntoarse speriat spre stapnul sau. Beniamin se uita la e! pe sub sprncene si-l vazu. N-ar fi nimic de mirare, raspunse Marcellus evaziv. Orasul era plin de tot felul de oameni, asa ca se putea ntmpla tot ce poftesti, sfrsi ei si, saltndu-si brul, facu un pas napoi: n-as vrea sa te mai retin din lucru. ntoarce-te mine... nainte de apusul soarelui, zise Beniamin. Camasa te va astepta g ata. Vom bea mpreuna un pahar cu vin... daca vei fi dispus sa primesti ospitalitatea casei mele modes te. Marcellus ezita nainte de a raspunde si se uita repede la Demetrius, care clatina din cap aproape imperceptibil, ca si cnd ar fi vrut sa-i spuna ca va fi mai bine sa se fereasca de riscul de a f i obligat sa-i povesteasca tragica ntmplare prin care a trecut. Esti foarte amabil! raspunse Marcellus, dar nu stiu daca mine nu voi fi ocupat cu altceva, n cazul cnd nu voi putea veni, voi trimite dupa camasa aceasta. Spune-mi ct sa-ti platesc pentru reparatie? Baga mna n partea dinauntru a tunicii, dar Beniamin continua sa coasa ca si cnd nu l-ar fi a uzit. Imediat dupa aceea nsa ridica privirea si se uita la el ngndurat, ca si cnd ar fi vrut sa-l ntrebe ceva. Mi se pare, ncepu el cu glasul domolit si netezind camasa asezata alaturi de el,

ca nu esti dispus sa vorbesti despre evreul acesta. Viircellus paru ca nu se simte deloc la ndemna si abia astepta sa plece, dar totus i i raspunse. Este o ntmplare trista. Toate ntmplarile cu evrei sunt triste, ncuviinta Beniamin. Pot sa te astept mine? Da, se nvoi Marcellus mpotriva vointei. Asa e foarte bine! ngna batrnul si ridicnd mna uscata adauga: Pacea sa fie cu tine! Mu... multumesc! raspunse Marcellus care nu stia tocmai bine daca n-ar trebui sa ureze si el pace batrnului evreu. Dar probabil din punct de vedere social ar nsemna sa faca o greseala: Rami cu bine! zise el ntr-un trziu, considernd ca va fi mai prudent sa nu mai continue. Dupa ce iesira din pravalie, Marcellus si Demetrius se uitara unul la altul ntreb atori si trecura de cealalta parte a drumului, unde se vedea teatrul pustiu. Ce batrn caraghios! zise Marcellus. Nu tin ctusi de putin sa-l revad. Nu cumva o f i nebun. Dimpotriva, raspunse Demetrius. Este un batrn ntelept. Esti de parere ca as savrsi o greseala daca mine as trece din nou pe la el? Da, stapne! Va fi mai bine ca acum sa uiti ce s-a ntmplat. La urma urmelor nu e nevoie sa mai vorbesc despre ceea ce s-a ntmplat la Ierusalim . I-as putea raspunde fara nici un nconjur ca nu doresc sa mai discut acesta chestiune. Felul n care vor bea ti facea impresia ca are intentia sa repete declaratia ce o va face ziua urmatoare: Cred ca n felul acesta nu va mai avea motive sa staruiasca. Da, stapne, nu va mai avea motive, ncuviinta Demetrius, dar cu toate acestea el va gasi motive. Beniamin nu este omul care ar putea sa renunte att de usor. si continuara drumul pe lespezile printre care crescuse iarba si, dupa ce ajunser a pe estrada, Marcellus ntreba: Spune, Demetrius, esti informat despre datinile si obiceiurile acestor evrei? Despre obiceiurile lor stiu foarte putine amanunte, stapne. Batrnul Beniamin mi-a spus : Pacea sa fie cu tine!". Ce ar fi trebuit sa-i raspund ? Exista o formula anume n scopul acesta? Cred ca formula Rami cu bine" este corecta, raspunse Demetrius. Pe aceasta am ntrebuintat-o si eu! riposta Marcellus, care paru c-a nceput sa se gn deasca la altceva. Da, stapne, ncuviinta Demetrius, ferindu-se sa revina asupra reminiscentelor durer oase ce-l preocupau. Se ntoarsera din nou spre intrarea teatrului. M-ar interesa sa aflu ce stie batrnul acesta despre Galileea, zise Marcellus ngndur at. Va va spune mine. Bine, dar eu n-am intentia ca mine sa merg din nou la el! Nu vreau sa mai discut despre aceasta chestiune. Vreau sa-mi alung pentru totdeauna din minte ntmplarea aceasta! Este o hotarre cum nu se poate mai nteleapta! ncuviinta Demetrius. Aceasta hotarre categorica paru ca se confirma imediat. Dupa ce iesira din cladir ea Teatrului Dionysos si trecura prin agora, Marcellus se opri n fata tarabelor, ca sa schimbe cteva cuvint e cu fetele venite de la tara si sa mparta dinari de arama copiilor speriati care se adunasera mprejurul lor. Apoi urcara Colina lui Marte si petrecura un ceas n acest loc sacru, unde marii barbati ai Eladei erau asezati n a titudini mpietrite. Apucnd pe o alee laturalnica, Marcellus se aseza pe o banca de marmura, iar Demet

rius se opri la o mica distanta. Amndoi pareau ngndurati. Dupa un timp de tacere, Marcellus ridica mna si-i facu semn spre busturile mutilate. Demetrius, ncepu el, adineauri m-am gndit ca ntre acestia nu exista nici un razboin ic. Voi grecii sunteti buni luptatori cnd este vorba despre asa ceva; dar eroii care au fost eternizati n marmura si se gasesc n gradinile voastre publice sunt oameni pasnici. Ia gndeste-te la Forul din Roma. A colo vezi pe Sylla, Antoniu, Scipio, Camillus, Iuliu, August... toti cu coifuri pe cap, cu platosa si ncinsi c u palosul! Dar uita-te la sirul acesta de greci care urca spre culmea colinei! Socrate, Epicur, Herodot, Solon, Aristotel, Polibiu! ntre acestia nu exista nici un razboinic.! Asa este... dar toti par ca s-au ntors din razboi! raspunse Demetrius n gluma. Da... aceasta este o fapta pe care am savrsit-o noi! declara Marcellus nemultumit . Bravele noastre legiuni romane formate dintr-o adunatura de ignoranti! Cteva clipe ramase ngndurat, apoi co ntinua cutremurat de revolta: Asculta, Demetrius, sa fie afurisiti toti cei care poarta razboi mpotriv a monumentelor! Prezentul poate fi al romanilor, datorita cuceririlor prin forta, dar trecutul nu poate sa le ap artina lor. O natiune care poarta razboi mpotriva istoriei altei natiuni nu merita dect dispret si este formata dint r-o adunatura de lasi. Cred ca nu a fost nevoie de prea mult curaj pentru a veni pe aceasta colina ca sa retezi urechile lui Pericle! Fac prinsoare ca nespalatul vandal care a venit aici ca sa-si ascuta palosul de nasul lui Hipo crat n-a stiut nici sa citeasca si nici sa scrie. Ar fi imposibil ca o natiune sa aiba simtul demnitatii cnd ea nu respec ta cuvntul si opera oamenilor de geniu care a dat acestei lumi toata ntelepciunea si frumusetea pe care o stapne ste astazi! Se ridica n picioare cutremurat de indignare si, trecnd pe cealalta parte a aleii, se opri n fata bustului lui Platon. Barbatul acesta, de pilda, nu are nationalitate si nu are nici patrie. Nu aparti ne nici unei rase. Nici o tara din lumea aceasta nu poate afirma ca-i apartine ei si nu poate nici sa-l distruga! M arcellus se opri pe neasteptate n mijlocul acestei peroratii si o clipa nu mai zise nimic; apoi se ntoarse spre Dem etrius si-l privi n lumina ochilor. ti aduci aminte, Demetrius, de vorbele pe care le-a spus galileeanul acela despre el nsusi? Da, mi aduc, raspunse Demetrius si dadu din cap. Spunea ca mparatia lui nu este di n aceasta lume. Dar nimeni n-a nteles ce vrea sa spuna. S-ar putea, continua Marcellus cu glasul visator, ca ntr-o buna zi sa-i ridice si lui un monument ca acesta al lui Platon... Haide, sa plecam! Ai uitat c-am luat hotarrea ca astazi sa fim vese li! Dar n realitate am nceput sa aiurim ca niste batrni filosofi. Se facuse trziu pna cnd sa ajunga din nou la han. Cnd cladirea aparu n fata lor, Marc ellus declara ca va fi obligat sa faca o vizita familiei Eupolis. Ar fi trebuit sa merg la ei mai demult. Pe toti zeii, mi vine sa cred ca n-am mai vazut pe nici unul dintre ei din seara cnd am sosit n casa lor.

Vor fi foarte multumiti sa te vada, stapne. S-au interesat de nenumarate ori de s tarea n care te gasesti, raspunse Demetrius. Ma voi opri la ei, declara Marcellus categoric. Intra n apartamentul nostru si vo i veni si eu imediat. Dupa ce se despartira, Demetrius si zise ca aceasta revedere, dupa o intermitenta att de ndelungata, va fi foarte interesanta pentru membrii familiei Eupolis. Probabil Theodosia va simti nevoia sa-i povesteasca si lui ce s-a ntmplat. Pe urma se ntreba ce-si va nchipui despre el nsusi dupa aceasta vizita, mai ales ca -i marturisise toate spaimele lui n legatura cu starea n care fusese stapnul sau. Dar acum Marcellus, despre care si nchipuiau ca trebuie sa fie n camera lui coplesit de deznadejde, se ducea la ei sa-i vada, ca si cnd nicio data n viata lui n-ar fi avut pricina sa-si faca gnduri negre. Nu cumva Theodosia si va nchipui ca toata povestea pe care i-a debitat-o a fost o nascocire a lui proprie? Dar nu se poate sa-si nchipuie asa ceva! Nimeni n -ar fi n stare sa nascoceasca o astfel de ntmplare. Putin dupa aceea unul dintre sclavii de la bucatarie veni sa-l anunte ca tribunu l va cina mpreuna cu familia. Iesind n peristilul casei, Demetrius zmbi multumit si se ntreba despre ce vor putea vorbi n timpul cinei. Presimtea ca n aceasta mprejurare va fi nevoie si de oarecare tact. Dimineata urmatoare, Marcellus mbraca o tunica grosolana si se asternu la lucru, n fata mesei de modelat, ca orice sculptor de profesie. Demetrius se nvrti n apropierea lui pentru a-i fi de fo los, pna n momentul cnd si dadu seama ca astazi stapnul sau nu-i va cere altceva dect cel mult sa stea lini stit sau sa plece de acasa, i ceru deci voie sa plece la plimbare. Theodosia asezase o tinta vopsita n culori vii n apropierea zidului si ncepuse sa t raga cu arcul spre ea de la departare de un stadiu. Arata foarte draguta n tunica ei cu mneci scurte si cu o s uvita de par negru scapata de sub banda rosie cu care se legase mprejurul fruntii. Dupa ce se mai apropie, Deme trius ramase mirat vaznd-o ca ntrebuinteaza un arc destinat numai pentru barbati, dar, desi nu-l ntindea n ntre gime, sagetile ei se nfigeau rabufnind puternic n tinta, ceea ce dovedea o vigoare neobisnuita pentru o fata de seama ei. Tot asa sagetile erau bine ndreptate. Demetrius si zise ca Theodosia, daca ar fi cautat an ume, putea provoca accidente grave cu sagetile acestea care aveau vrful de os. Fata i zmbi si-l ntreba daca are sa-i dea vreo indicatie. Vorbele ei le interpreta drept ncurajare pentru a se apropia de ea, dar pentru a nu da ocazia la nemultumiri, Demetrius se opri n mijl ocul aleii prunduite. Cred ca tragi foarte bine la tinta si rezultatul este foarte bun, raspunse el. S unt convins ca nu ai nevoie de nimeni care sa-ti dea lectii. Se aprinse usor la obraz si scoase o noua sageata din tolba proptita de zid. Dem etrius si dete seama ca fata a ramas nemultumita de vorbele lui, asa ca nu mai tinu socoteala de urmari si se nd repta spre ea. Nu cumva esti prea ocupat pentru a putea sta de vorba cu mine? ntreba fata fara s a se uite la el. Tocmai ma gndeam sa-ti fac acesta propunere, zise Demetrius. Dar dupa cum bine st

ii, aici nu se poate sa stam de vorba. Sageata pleca din arc susurnd si se nfipse n tinta. n cazul acesta, zise Theodosia, ne vom ntlni tot acolo unde ne-am ntlnit si rndul t ut. Demetrius pleca repede si facu un mare ocol pentru a ajunge n gradina templului. Fara ndoiala hierofantii erau ocupati cu ndeletnicirile lor obisnuite, caci prin apropiere nu se vedea nimeni. Inima ncepu sa-i bata mai repede cnd vazu pe Theodosia ea se apropie. Constatarea ca este tratat de aceasta fata ca un egal era o senzatie cu totul noua, pe care nu stia cum ar fi trebuit s-o interpreteze. Avea nevoie s i dorea prietenia Theodosiei, dar care ar fi fost felul cel mai indicat pentru a primi aceasta prietenie pe care e a i-o oferise? Nu va avea oare nemultumiri din pricina acestor ntlniri cu un sclav ca el? Ramnea sa constate daca aceasta prietenie reprezinta o onoare sau numai riscul de a o compromite. Theodosia se aseza lnga el fara sa-l mai salute si-l examina de aproape, asa ca-i putu vedea scapararile aurii n adncul ochilor negri. Spune-mi ce s-a ntmplat n timpul cinei? ntreba el repede, ca sa poata scapa ct mai c rnd de aceasta preocupare. A fost ceva cu totul neobisnuit, nu-i asa? n ntrebarea ei nu se simti nici un fel de malitiozitate: Am putut constata ca este complet vindecat. Demetrius dadu din cap. Mi-am zis ca poate-ti vei nchipui despre mine ca toata ntmplarea pe care ti-am pove stit-o a fost nascocita de mine. Nu te-as fi condamnat deloc. Dimpotriva, Demetrius, am crezut tot ce mi-ai spus si mai cred si acum. A interv enit ceva. S-a ntmplat ceva extrem de important. Este adevarat, n timpul absentei mele de acasa a descoperit camasa si s-a apropia t de ea, fiind n alta stare sufleteasca. Imediat ce a pus mna pe ea, oroarea ce l-a obsedat l-a parasit. Noap tea trecuta a dormit bine. Astazi s-a purtat exact cum se purtase nainte de accidentul pe care l-a avut. Cre d ca acum este pe deplin vindecat. Dar nu ncerc ctusi de putin sa nteleg motivul acestei vindecari. Fireste... toata ziua nu m-am gndit la altceva dect la asta, recunoscu Theodosia. n cazul cnd el a suferit din cauza acestei camasi, atunci nu mai ncape nici o ndoiala ca tot ea l-a vindeca t n momentul cnd a vazut-o din nou sub un alt aspect. S-ar putea ca acesta sa fie adevarul. Eu n fiecare sea ra mi nsemnez cteva lucruri de care vreau sa-mi aduc aminte. Daca s-ar ntmpla ca cineva sa citeasca o pagina din aceste nsemnari, unde ma simt fericita si ma bucur de viata, si-ar face cu totul alta imagine despre mine daca ar citi si pagina urmatoare a papirusului, unde va constata ca sunt o fata cinica, stoica, indiferenta si cu s ufletul plin de amaraciune. Tu si s ati avut o multime de amintiri n legatura cu aceasta a. Ale tale au fost triste, dar n-au avut nici o urmare; ale lui Marcellus au avut efecte dureroase asupra lui. Se opri si se uita la el pentru a constata daca este de acord cu aceasta concluz ie. Demetrius dadu din cap ca s-o ndemne sa continue. Mi-ai spus ca acest Isus i-a iertat pe toti pentru faptele lor si ca Marcellus a

fost profund impresionat de cuvintele lui. Probabil cnd a pus din nou mna pe camasa lui, impresia pe care i-a facut-o a fost att de puternica, nct a uitat de toate remuscarile ce l-au chinuit. Nu esti de parere ca aceasta presupunere este destul de ntemeiata? Da... dar eu cred ca, dupa primul soc pricinuit de contactul cu ea, aceasta reve latie care l-a scapat de obsesia ce l-a chinuit ar fi trebuit sa-l lase ntr-o anumita stare de exaltare. Este adev arat ca un timp dupa aceea mi s-a parut extaziat, dar starea aceasta a fost de scurta durata. n timpul zilei de ier i s-a purtat ca si cnd nu si-ar mai fi adus aminte ca pna acum nu s-a simtit bine. S-ar putea ca el sa-si ascunda emotiile, zise Theodosia. Probabil el se simte mu lt mai impresionat dect ti nchipui. Nu are nici un motiv sa se fereasca de mine. A fost att de adnc impresionat de ace asta ntmplare, nct alaltaseara aproape s-a indignat n momentul cnd am ncercat sa i-o explic cu argumen te logice. Probabil din cauza asta nu vrea sa mai discute despre ea. si nchipuie ca problema aceasta este prea complicata pentru voi doi, asa ca se fereste sa mai vorbeasca despre ea. Spui ca n primul moment a fost extaziat, dar dupa aceea s-a purtat ca si cnd n-ar fi intervenit nimic. Eu cred c a procedeul acesta este foarte firesc. Nu se poate sa traiesti mereu pe culmile muntilor. Privirile Theodosiei ratacira n departari si glasul i deveni melancolic. ntr-un rnd cnd ma simteam neobisnuit de trista si abatuta, matusa mea Ino mi-a spus ca viata este ntocmai ca un drum pe care-l faci pe jos, la mari departari; n lungul cmpiilor ntins e drumul este usor si banal; dar cnd ncepi sa urci coastele muntilor devine mai greu, si dupa ce ai ajun s pe culme, n fata ochilor ti se asterne o priveliste mareata - te simti exaltat si ochii ti se umplu de lacri mi - ti vine sa cnti si ai vrea sa ai aripi! Dar nu poti ntrzia pe culme, caci trebuie sa-ti continui drumul, si ncepi sa cobori pe cealalta parte, dar esti att de adnc preocupat de primejdia prapastiei de la picioarele tale, nct uiti c u totul de multumirea ce ai avut-o n timpul ct te-ai oprit pe culme. Ct de frumos ai ncercat sa explici aceasta senzatie, Theodosia, zise Demetrius cu glasul blnd. Eu vorbeam despre explicatiile pe care mi le-a dat matusa Ino. mi pare rau c-ai avut momente de singuratate si deprimare! zise Demetrius si, far a sa-si dea seama de gestul pe care-l face, ridica mna si-si pipai cicatricea alba ce se vedea pe sfrcul urech ii lui. Nu mi-as fi nchipuit c-ai putea sa fii trista. Vrei sa-mi vorbesti despre asta. Ochii ei urmarisera cu toata atentia gestul pe care-l facuse. Nu toti sclavii si au sfrcul urechii despicat, zise ea ngndurata. Situatia n care te gasesti este tragica. De asta pot sa-mi dau si eu seama, n lumea aceasta este o mare nedreptate cnd un barb at ca tine este obligat sa traiasca n calitate de sclav. Dar, cnd stai sa judeci bine, oare ntre situatia de s clav si situatia n care ma gasesc eu este att de mare deosebire? Eu sunt fiica unui hangiu. Ct despre dumneata, Deme trius, cred ca n-are nici o importanta c-ai fost crescut ntr-o casa de oameni prosperi care ti-au mpartasit o educatie aleasa, de vreme ce sau

gasit ctiva scelerati care te-au dus n sclavie, prin urmare iata realitatea! Urmez eu la rnd. Desi parintele meu este un barbat integru, cunoscator al clasicilor si al tuturor artelor, un b arbat respectat de concetatenii sai ca si parintele sau Giorgios, este totusi un hangiu. Probabil situatia mea ar fi fo st mult mai placuta daca nu m-ar fi obisnuit sa-mi fie dragi lucrurile care sunt mai presus de situatia noastra. Bine, Theodosia, toate acestea sunt privilegii care contribuie si ele cu ceva la semnificatia vietii pe care o duci, zise Demetrius ca s-o mbuneze. Ai attea motive ca sa te simti multumita: car tile, muzica, tineretea exuberanta, vesmintele frumoase... N-am unde ma duce ca sa mbrac vesmintele acestea frumoase, raspunse ea cu amaraci une, si tineretea mea exuberanta nu-mi poate folosi la nimic. Daca fiica unui hangiu vrea sa se simta multumita, va trebui sa se conformeze traditiilor. Trebuie sa fie galagioasa, ndrazneata si sa nu se sperie de meschinarii, n cazul acesta se va putea mprieteni cu tineri din clasa ei sociala. Asculta, Demetrius, uneori ncep sa cred ca nu voi fi n stare sa mai suport, zise ea si ochii i se tulburara de lacrimi. si trecu bratul mprejurul mijlocului ei si ramasera vreme ndelungata fara sa-si mai spuna nimic. Apoi fata si ndrepta trupul si se uita la el cu ochii treji. De ce nu ncerci sa evadezi? ntreba ea cu glasul n soapta. Daca as fi barbat, eu as evada. Unde te-ai duce? ntreba el si zmbi ngaduitor. Theodosia facu un gest care ar fi vrut sa-i dea sa nteleaga ca amanuntul acesta e ste de o importanta secundara. n orice parte, murmura ea abatuta. Probabil n Sicilia. Se spune ca Sicilia este o tara foarte frumoasa. Sicilia este o tara de tlhari si de ucigasi. Trebuie sa stii, Theodosia, ca viata n tarile frumoase este mult mai grea dect n alte parti de lume. Singurele locuri - dupa cte stiu eu - unde poti tra i n liniste sunt regiunile aride, unde nu creste nimic si unde pe nimeni nu-l aduce cupiditatea. De ce nu la Damasc? ntr-un rnd mi-ai pomenit despre localitatea aceasta; ti mai adu ci aminte? n localitatea aceea as muri de urt. Ai putea sa ma iei si pe mine, zise fata si ncepu sa rda, pentru a-i da sa nteleaga c-a fost o gluma, dar curnd dupa aceea tacura din nou. Trezindu-se din adncul gndurilor, Theodosia se rid ica n picioare si netezindu-si banda de pe frunte i spuse ca va trebui sa plece. " Demetrius se ridica si se uita dupa ea cum se ndeparteaza cu miscari gratioase, a poi dadu drum slobod gndurilor sale. ncepuse sa se ndragosteasca de Theodosia si fata aceasta generoasa i acordase prietenia si ncrederea ei. Probabil va fi mult mai bine ca de aici nainte sa evite aceste convo rbiri intime dintre ei, daca se va putea, fara s-o jigneasca. Era o fata fermecatoare si duiosia ei parea impres ionanta. Libertatea cu care-i marturisea toate gndurile si inocenta purtarilor ei l impresionau ntr-un fel cu tot ul neobisnuit. Pna acum devotamentul lui fusese dedicat n ntregime numai Luciei. Astazi, cnd se gnde a la ea, Lucia i facea aceeasi impresie ca si o relicva. Theodosia era aici lnga el, dar nu va abu za de ncrederea si singuratatea ei. N-avea nici un mijloc ca s-o ajute. Erau amndoi destul de mhniti, fara sa-si m ai faca unul altuia fagaduieli

pe care nu le vor putea respecta. El era sclav, dar nu tlhar. Era nca foarte devreme si n-avea nimic special de facut; Marcellus n-avea nevoie de prezenta lui. Probabil nu dorea sa fie retinut de nimeni n timpul ct facea ncercari cu lutul de modelat; n ace lasi timp era tot att de probabil ca avea nevoie de singuratate pentru a-si putea formula n liniste teorii le preconcepute despre fenomenele supranaturale. Iesind din gradina templului, Demetrius cobor n jos pe strada care devenea din ce n ce mai zgomotoasa pe masura ce se apropia de agora. Traversa piata imensa, savurnd variata aroma a pro duselor rurale: pepeni prguiti, alune prajite si napi copti; de aici ajunse n mijlocul unui grup de oamen i si se opri ca sa asculte diversele limbi pe care le vorbeau, apoi se apropie de un bard ratacitor fara ve dere, care cnta alaturi de cinele sau credincios; ceva mai ncolo, sub porticului unui teatru parasit, vazu un ghici tor mprejurul caruia se adunasera curiosii; cnd dadu sa plece din nou, fu trntit de pe trotuar de un legio nar ametit, care avea nevoie de mult loc pentru a putea trece cu ncarcatura de vin ce o avea n pntece. Nu stia c e sa mai faca nainte de a se ntoarce acasa. si aduse aminte c-ar putea inventa un pretext oarecare pentru a vizita pe batrnul Beniamin. Cumpara un cosulet de smochine coapte si se ndrepta spre casa tesatorului; dupa ce ajunse, s e opri alaturi de masa de lucru a batrnului. Prin urmare el a luat hotarrea sa nu vina? ntreba Beniamin, fara sa ridice privire a de pe lucrul cu care era ocupat. Ai venit prea devreme, nca n-am terminat. Dupa cum vezi, chiar acum lucre z la camasa aceea. N-am venit dupa camasa, zise Demetrius si-i ntinse cosuletul cu smochine. Ziua e lunga si n-am nimic de lucru, asa c-am iesit sa ma plimb. Nu vrei cteva smochine? Beniamin i facu semn sa puna cosuletul pe masa n apropierea lui, apoi lua o smochi na si o mesteca ncet, fara sa ridice privirea. Peste cteva clipe nghiti, ca sa poata vorbi: Te pomenesti ca te-ai gndit: la sa duc cteva smochine ovreiului aceluia batrn si mor acanos", sau ti-ai zis: As vrea sa pun batrnului Beniamin cteva ntrebari; i voi duce cosuletul acesta de smoc hine, asa ca-si va nchipui c-am trecut pe la el din ntmplare, si i-am adus fructele acestea numai ca s a-i fac placere"? Smochinele acestea sunt foarte bune, zise Demetrius. Sigur ca sunt, declara Beniamin si ntinse mna ca sa-si mai ia una. Ia si dumneata, l pofti el cu gura plina. De ce n-ai fost de acord ca astazi sa vina din nou la mine sa stam de vorba? Te temeai ca voi starui sa-mi vorbeasca despre bietul evreu care a murit rastignit. La urma urmei de ce sa nu vorbeasca? Fara ndoiala un tnar si mndru roman nu poate sa se teama de ntrebarile pe care i le-ar pune un batrn tesator - pe deasupra un tesator evreu - aici n orasul Atena, care este ntr-o tara cucerita? Cred ca este cazul ca raspunsul la aceasta ntrebare sa ti-l dea chiar stapnul meu. Nu mi-a spus ca sunt slobod sa vorbesc cu dumneata despre aceasta chestiune, zise Demetrius. Admit ca spui adevarul, dar si dintr-nsul numai foarte putin, zise batrnul si zmbi. N-as putea afirma ca esti exagerat de amabil. Dar la urma urmelor de ce sa nu vorbim mpreuna cu toata

sinceritatea? Ai venit la mine ca sa ma ntrebi ceva. Haide, ntreaba-ma! Pe urma te voi ntreba si eu. Ne vom p une ntrebarile pe fata si vom da raspuns pentru raspuns. Crezi ca felul acesta de a proceda nu este destul de echitabil? Mi se pare ca n-am nteles tocmai bine despre ce este vorba, raspunse Demetrius ev aziv. De... n primul rnd am constatat ieri ca, n momentul cnd ti-ai dat seama ca eu sunt i nformat despre ceea ce s-a petrecut la Ierusalim n saptamna Pastilor, ai ramas mirat. Banuiesc ca acum ai vrea sa afli n ce masura sunt informat despre ceea ce s-a ntmplat acolo. Sunt dispus sa te luminez, cu cond itia sa-mi raspunzi mai nti la cteva ntrebari pe care ti le voi pune eu. Beniamin ridica privirea si se uita l a el cu nteles, apoi zmbi, n primul rnd ti voi pune una mai usoara. Cred ca la Ierusalim ai fost mpreuna cu stapn ul dumitale; spune-mi, ai avut ocazia sa vezi pe galileeanul care a fost rastignit? Da, l-am vazut, raspunse Demetrius fara sa ezite. Foarte bine! Ce fel de om era? ntreba Beniamin si, lasnd lucrul din mna, si pleca tr upul nainte si astepta nerabdator. Tu esti un tnar prea inteligent pentru un sclav, dar mai esti si pagn. Galileeanul acela avea ceva, anumite nsusiri care sa-l deosebeasca de ceilalti oa meni? Ai reusit sa te apropii de el? L-ai auzit vorbind? Pe galileean l-am vazut pentru prima data n dimineata zilei cnd am intrat n Ierusal im. Se ndrepta spre oras, nsotit de o mare multime de oameni. Nu mi-am dat seama tocmai limpede de ce ea ce se petrece, deoarece eu nu ntelegeam limba pe care o vorbeau; dar mi s-a spus ca multimea aceea de oam eni veniti de la tara voiau sa-l proclame rege al lor. Toti strigau: Mesia! Mesia!" Mi s-a spus ca oamenii ac estia asteapta mereu ca sa se iveasca un erou pentru a-i elibera din sclavia politica si ca acest erou va fi M esia. Astfel multimea care-l nsotea striga Mesia si asternea n calea lui crengi de palmieri si de laur, ca si cnd ar f i fost regele lor. Beniamin l asculta cu atentie si gura cu buzele subtiri si mbatrnite i ramasese desc hisa. Continua! l ndemna el cnd vazu ca Demetrius s-a oprit. Mi-am facut loc printre oameni si am reusit sa ma apropii de el, asa c-as fi put ut sa-l ajung cu mna. Trebuie sa stii ca mi s-a parut un barbat impresionant, desi era mbracat n haine simple... n vesmntul acesta? ntreba Beniamin si ridica n mna tremurnda camasa si o arata lui etrius, care dadu din cap si continua. Se vedea destul de limpede ca lui nu-i facea placere cinstea pe care i-o atribui au oamenii acestia; ochii lui pareau ngndurati si tristi, si felul n care se uita mprejurul sau dovedea ca se simt e singur si parasit de toata lumea. Hulii! la stai o clipa, prietene. Beniamin se ndrepta spre polita pe care erau nsi rate sulurile de papirus, alese unul dintre ele si gasi pasajul pe care-l cauta si-l citi cu glas adnc si stins: . ..un barbat al durerilor... care a cunoscut tristetea..." Vorbele acestea sunt ale profetului Isaia. Continua te ro g. L-ai auzit vorbind? Nu l-am auzit... n ziua aceea nu l-am auzit. Ooo! Va sa zica l-ai revazut? Da, l-am revazut la cteva zile dupa aceea... cnd n pretoriul palatului a fost judec

at pentru tradare. Ai fost si tu acolo? Demetrius dadu din cap. Cum s-a purtat n fata procuratorului? A spus ca este nevinovat si si-a cerut iert are? ntreba Beniamin. Nu; era foarte linistit. N-am putut ntelege ce a raspuns, dar si-a primit osnda fa ra sa protesteze. Cu minile tremurnde batrnul Beniamin i ntinse vechiul sau pergament: Asculta, prietene! Si ntmplarea aceasta face parte din profetia lui Isaia: A fost nv inuit si biciuit, dar nici n-a deschis gura ca sa se apere", zise tesatorul si se uita la el. De vorbit a vorbit, declara Demetrius, care ncepu sa-si aduca aminte, dar foarte linistit si cu toata ncrederea; atitudinea aceasta a lui a parut si ea neobisnuita, deoarece fusese bi ciuit crunt. Beniamin ncepu din nou sa citeasca din pergamentul sau cu glasul tremurat: A fost biciuit pentru pacatele noastre... si datorita suferintelor lui noi ne-am mntuit". Ale cui pacate... ale evreilor? ntreba Demetrius mirat. Isaia a fost un profet al evreilor, prietene, raspunse Beniamin si el a prorocit sosirea unui Mesia evreu. Prin urmare, suferintele acestui Mesia nu intereseaza pe alte neamuri? starui De metrius, n cazul cnd acesta ar fi adevarul, atunci eu nu cred ca Isus a fost Mesia! nainte de a muri, el a ie rtat pe legionarii romani care-l pironisera pe cruce! Beniamin tresari si ridica privirea spre el. Cum se face ca tu ai aflat vorbele acestea? ntreba el. Mi le-au repetat cei care au fost n apropierea lui, declara Demetrius. Toti cei d imprejurul crucii le-au putut auzi. Faptul acesta mi se pare cu totul neobisnuit! murmura Beniamin. Dar numaidect dup a aceea se trezi din adncul gndurilor ce-l coplesisera si adauga: Acum n-ai dect sa ma ntrebi ceea ce te intereseaza! Cred ca mi-ai si raspuns la ntrebarile pe care voiam sa ti le pun. Mi-am nchipuit ca vei putea sa-mi spui ceva n legatura cu Mesia si mi-ai spus. n conformitate cu ceea ce se spune n script uri, el trebuia sa apara n calitate de erou al poporului evreiesc. Dar barbatul pe care l-am vazut eu nu pa rea dispus sa devina eroul celor care-l aclamau. Am constatat ca el a ramas profund mhnit cnd a vazut oamenii dimpr ejurul lui ca staruie sa devina regele lor. n fata judecatii a declarat ca el are o mparatie, dar mparatia l ui nu face parte din lumea aceasta. Dar din care face parte... daca nu din aceasta? se rasti batrnul Beniamin. Tu esti cu mult mai ntelept dect mine. Prin urmare, daca tu nu stii, ar fi zadarni c sa-ti nchipui ca un sclav, care este si pagn, ar putea sa-ti dea vreo explicatie, zise Demetrius. Ai devenit sarcastic, tnarul meu prieten. Dimpotriva, sunt ct se poate de sincer, dar ma simt si dezorientat. Cred ca pe ac est Isus l interesa toata lumea! Si ca era mhnit din cauza sortii tuturor oamenilor! Demetrius se opri si m urmura cu sfiaja: Probabil miam ngaduit sa vorbesc fara nici o sfiala! Ai tot dreptul sa vorbesti n felul acesta, ncuviinta Beniamin. Eu sunt evreu, dar cred ca Dumnezeul nostru este parinte al tuturor oamenilor. Prin urmare se poate foarte bine ca atunci cnd va aparea Mesia - pentru a domni asupra evreilor - el va face dreptate pentru toti.

Mi-ar placea sa pot studia si eu aceste vechi profetii, zise Demetrius. La urma urmelor, de ce sa nu le studiezi, raspunse Beniamin si ridica din umeri. Sunt aici la ndemna. Esti om inteligent. Timp ai de ajuns si de lucru ai foarte putin; ncearca si le citest e! Cum sa le citesc? As putea sa te ajut si eu, raspunse Beniamin prevenitor. Apoi si trecu picioarele peste marginea mesei si se ridica: Te rog sa ma ierti, adauga el fara nici o legatura cu ceea ce vorbisera pna acum: A sosit vremea sa-mi pregatesc mncarea de amiaza. Apoi, fara sa-si ia ramas bun si fara sa-i mai spuna ceva, se apropie de usa din fundul pravaliei si disparu. Probabil Beniamin terminase cu lucrul pentru ziua aceasta, deoarece masa cea mar e din mijlocul atelierului era neocupata. O usa din coltul cel mai ndepartat, pe care Marcellus n-o vazuse prima data cnd intrase n atelier, fiind n dosul razboiului celui mare, sta acum larg deschisa. Marcellus se apropie numaidect de ea. Tocmai contrar aspectului din atelier, unde toate pareau valvrtej. locuinta lui B eniamin, desi simpla, era mobilata cu gust. Covorul de culoare portocalie ntins pe jos era foarte frumos. A vea trei scaune confortabile si cteva taburete, un asternut pe care erau o pereche de coburi de par de camila car e tineau loc de perne si un dulap ncins cu cercuri de metal; pe ambele parti ale ferestrei erau rafturi adnci, pline de suluri de pergament. O alta usa, care era n fata celei pe unde intrase, da ntr-o curte pavata cu lespez i. Traversa camera, nchipuindusi ca batrnul l asteapta n curte. Ramase mirat vazndu-l ct pare de nalt n levita lui lu de culoare neagra si n cap cu tichia din care atrna un ciucure, ncepuse sa astearna masa n peristilul acoperit cu vrejuri de vita. Sper ca n-am venit la vreme nepotrivita, ncepu Marcellus. n Atena nimeni nu poate sosi la vreme nepotrivita cnd se ntmpla sa treaca pragul une i usi deschise. Esti binevenit! zise el si-i arata un scaun din apropierea mesei, acoperit cu un covo r, apoi lua de pe o tava doua cupe de argint si le aseza pe masa. Nu stiam ca locuiesti n aceeasi casa n care ai atelierul, zise Marcellus, nestiind ce i-ar putea spune. Locuiesc aici din doua motive, raspunse Beniamin dupa ce puse un cutit antic ala turi de pinea de orz. Este mult mai comod si mult mai prudent. n orasul acesta nimeni nu-si paraseste praval ia tara sa fie pazita. Tot asa si n celelalte orase pe care le cunosc, riposta Marcellus. Care anume? ntreba Beniamin si, ferind scaunul, se aseza n fata lui. De pilda Roma. Orasul acesta este plin de sclavi si toti sunt niste tlhari care n u tin socoteala de dreptul la proprietate. Beniamin ncepu sa rda cu glasul sugrumat. Sclavul este din fire pradalnic, zise el nepasator, ti vine n casa si pleaca cu ce le mai bune sandale pe care le ai, desi singurul lucru pe care i l-ai luat este libertatea. Ridica cupa n mna si se nclina n fata lui Marcellus. Sa bem n cinstea zilei cnd omul nu va mai fi proprietatea altui om? Cu toata placerea! raspunse Marcellus si, ridicnd cupa la gura, constata ca vinul este foarte gustos. Parintele meu spune ca va veni vremea cnd Roma va plati foarte scump faptul c-a adus oameni i la sclavie cu puterea

armelor. El nu este de acord cu sclavia? n cazul acesta presupun ca n casa lui nu se gasesc sclavi? Beniamin parea preocupat de taiatul feliilor de pine. Marcellus se aprinse la obr az cnd auzi vorbele lui cu nteles. Daca s-ar da un edict pentru abolirea sclaviei, tatal meu ar ti printre cei dinti care l-ar aproba. Evident, n situatia actuala... Fireste, tatal dumitale stie ca masura aceasta este nedreapta, adauga Beniamin. Dar ceilalti din aceeasi casta sociala o practica. Prin urmare este de parere ca e mult mai bine sa fie nedrept dect excentric. Daca mi dai voie sa vorbesc n numele parintelui meu, interveni Marcellus, atunci ti voi spune ca el n-a formulat pna acum niciodata o astfel de teorie. Este un barbat integru si generos . Sclavii din casa lui sunt bine tratati, n casa noastra probabil au hrana si adapost mai bun... Sunt dispun sa te cred, l ntrerupse Beniamin. Au mncare mai multa dect ar putea avea daca ar fi liberi. Evident, n aceasta privinta situatia lor este identica cu a cailor si cinilor pe c are-i aveti. Dar chestiunea se pune n felul urmator: oare oamenii si dobitoacele fac parte din aceeasi categorie ? Nu exista ntre ei nici o deosebire n ceea ce priveste valoarea? Daca poti cumpara un magar de povara cu ze ce drahme, iar un barbat sanatos la trup poate fi obtinut cu doi talanti de argint, deosebirea dintre val oarea lor este numai cantitativa? Din acest punct de vedere sclavia omeneasca reprezinta pentru mine un fel de oro are. Este o jignire a maretiei spiritului omenesc, caci daca e sa judeci pe orice om ca este de aceeasi calitat e ca si un animal de povara, atunci nu mai exista nici un fel de demnitate omeneasca. Eu. Beniamin, sunt convins ca toti oamenii au fost creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu! Aceasta este o conceptie iudaica? Da, este! Evreii bogati au si ei sclavi, nu-i asa? ntreba Marcellus ca si cnd nu l-ar fi int eresat din cale-afara cum si n ce fel i va raspunde Beniamin, dar acesta se uita la el cu toata atentia si paru ca ncearca sa se gndeasca la ceva. Ai pus degetul exact pe una dintre nemultumirile noastre! exclama el. Evreii mar turisesc ca oamenii sunt creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Prin urmare Dumnezeu este parinte le lor din punct de vedere spiritual. O astfel de afirmatie poate avea valoare numai daca admit ca toti oam enii sunt fiii lui Dumnezeu. Fie ca sunt toti... fie ca nu este nici unul dintre ei! Eu, Beniamin, sunt de parere ca toti sunt fiii lui Dumnezeu! n cazul acesta cnd voi robi un om, punndu-l n rndul dobitoacelor din tarina, toate afi rmatiile mele ramn fara valoare. Marcellus si frnse pinea si admise ca nu este just ca un om sa robeasca pe alt om. Nu este admisibil sa njosesti pe un om, cobcrndu-i att de adnc sa i se para ca nu este mai bun cu nimic d ect n animal. Ct despre asta, declara Beniamin si tacu un gest cu mna ca si cnd ar fi vrut sa eli mine aceasta idee, nu cred ca ai putea lua caracterul divin al unui sclav, chiar daca l cumperi si-l nha

mi la plug ntre un magar si un bou. n aceasta mprejurare el nu are dreptul sa aleaga. Nu este el nsusi care njosest e omenirea, ci cel care l-a cumparat. Nimic nu-I opreste sa creada si dupa aceea ca Dumnezeu este parintele sau spiritual. Dumneata nsa nu poti crede. Sa luam de pild? pe grecul acela frumos care te urmeaza n toate pa rtile. Sclavia nu l-a mpiedicat sa fie unul dintre fiii lui Dumnezeu, daca vrea sa se considere ca atare; dar ro bindu-l pe el te-ai apropiat de animale, deoarece aceasta este conceptia dumitale despre valoarea omului. - Eu nu sunt tocmai tare n filosofie, raspunse Marcelus cu indiferenta. Probabil dupa ce voi petrece o bucata de vreme aici n Atena, piimbndu-ma pe Colina lui Marte si urmarind paienjenisul sofis tic al... Vei reusi sa legi nisipul cu o frnghie, l ntrerupse Beniamin pe acelasi ton. Dar su biectul despre care vorbim noi este ceva mai mult dect o simpla teorie. Este o problema de imediata a ctualitate. Sa luam de pilda marele Imperiu roman, care-si trimite armatele n toate partile pentru a jefui si n genunchea micile natiuni, pentru a duce n sclavie pe cei mai buni dintre fiii acestor nlantuiti de butucii c orabiilor infecte, iar pe cei mai n vrsta sa-i puna la munca silnica pentru a putea plati biruri nedrepte, ntr-o buna zi imperiul roman se va prabusi... Tatal meu este de aceeasi parere, interveni Marcellus. El afirma ca datorita sis temului sclaviei romanii ncep sa devina din zi n zi tot mai nepasatori, mai grasi si mai trndavi si ca va veni ziua ... Da, va veni si ziua, dar nu din pricina asta, declara Beniamin. Romani i vor fi zdrobiti, dar nu din pricina ca sunt prea grasi, ci din pi iema ca si-au nchipuit ca toti oamenii sunt animale. S ubjugnd alte popoare, au renuntat la propria lor demnitate n calitate de oameni. Nu este de mirare ca zeit atile romane au devenit subiectul de gluma si de batjocura al tuturor oamenilor care au ct de putina mint e. Ce nevoie mai aveti de zei daca va nchipuiti ca oamenii sunt ca vitele pe care le poti duce de frnghie? Prin analogie, de ce sa te gndesti la zei cnd cinele dumitale nu se gndeste la ei? Beniamin facu o pauza pentru a umple din nou cupele din fata lor. Se vedea ca es te emotionat, deoarece i tremurau minile. Eu sunt evreu, dar asta nu nseamna ca religia altor popoare nu ma intereseaza. A fost o vreme cnd zeitatile dumneavoastra romane au fost privite cu respect. Pentru strabunii dumneavoastra lovis a nsemnat ceva. A venit apoi timpul cnd Iuliu Cezar a ajuns zeu; mult mai important dect lovis. Si numai c ei mpilati au continuat sa mai creada n zeitatile clasice, n puterea carora era rasaritul soarelui si ploile, care rasplateau si pedepseau, care domoleau vnturile n calea marinarilor si dadeau rod viilor. Dar ia sa-mi spui si m ie, daca-mi dai voie sa te ntreb, ce a determinat pe Cezar sa-si bata joc de religia romana? Fireste, asta s -a ntmplat n momentul cnd romanii au avut o forta militara destul de puternica pentru a subjuga alte neamu ri, cumparnd si vnznd sclavi pe care-i duceau ca pe vite, n cirezi. Datorita acestui procedeu, au recunoscut c a oamenii - inclusiv ei nsisi nu au nici o asemanare cu Dumnezeu. Vanitosul si superbul Cezar a fost un zeu de

stul de corespunzator pentru ei n ziua cnd s-a decretat ca toti oamenii sunt animale. Nu cred ca s-a gasit vreun joman cu mintea ntreaga care ar fi putut sa admita ca Iuliu Cezar a fost zeu, protesta Marcellus. n intimitatea sufletului sau n-a admis, ncuviinta Beniamin. Cred ca nici Cezar n-a crezut c-ar fi posibil asa ceva. Prin urmare esti de parere ca, daca romanii ar aboli sclavia, s-ar putea gndi cu mai mult respect la vechile zeitati si ca datorita cultului fata de acestia ar putea deveni mai nobili? Beniamin ncepu sa rda sarcastic. Acest daca" face ca ntrebarea dumitale sa para ridicola! ntruct ma priveste pe mine, continua Marcellus pe un ton din care se vedea ca s-a plictisit de acest subiect, nu ma intereseaza zeii, fie ca sunt clasici, fie ca sunt contemporani. Cum ti explici existenta universului? ntreba Beniamin. Nu mi-l explic deloc, raspunse Marcellus, si nici nu m-am gndit pna acum ca s-ar p utea gasi cineva care sa-mi puna o astfel de ntrebare. Apoi, dndu-si seama ca riposta aceasta a lui este mai curnd lipsita de politete dect hazlie, adauga repede: As fi dispus sa cred n existenta unei fiinte supranatu rale daca cineva ar putea sa se impuna n aceasta calitate. Prezenta acesteia ar limpezi o multime de enigme. Ieri spuneai ca poporul din care faci parte - samaritenii - se nchina n fata altarelor din munti. Poate as fi eu di spus sa procedez n felul acesta daca nu-mi va cere nimeni sa personific rasaritul soarelui si copacii. Noi nu personificam obiectele ce le vedem mprejurul nostru, i explica Beniamin. Cr edem ntr-un singur Dumnezeu - un duh -creator al tuturor lucrurilor. Am auzit undeva spunndu-se, declara Marcellus ngndurat, ca evreii asteapta sa apara un mare conducator, un erou si un rege, care-i va scapa de robie si va ntrona o pace durabila. Samari tenii cred n aparitia lui? Fireste! raspunse Beniamin. Toti marii nostri profeti au prorocit venirea lui Me sia. De cnd l asteptati sa soseasca? De multe secole. Si mai credeti si astazi ca va veni? Beniamin si mngie barba ngndurat. Credinta aceasta uneori devine exuberanta si extatica, alta data se domoleste, n timpuri de restriste nationala se vorbeste foarte mult despre venirea lui Mesia. Cnd ncep greutatile vietii si pe rsecutiile, evreii au ncercat sa gaseasca ntre ei nsisi pe cte cineva care sa dea dovada de puteri mesianice. Si pna acum n-a gasit pe nimeni care sa dispuna de aceste puteri? ntreba Marcellus . Pe cel adevarat nu l-au gasit nca, raspunse Beniamin si paru ca ncepe din nou sa s e gndeasca. Este un amanunt foarte ciudat continua el. n vreme de lipsuri grele, cnd se simte nevoia d e un conducator, poporul emotionat care nu stie ncotro sa mai apuce, nu aude dect glasurile stridente ale c elor carora nu le lipseste ndrazneala si refuza sa asculte glasul nteleptului, care, fiind ntelept, prin firea lui nsasi este sfios si cumpatat. Adevarul este c-am avut multi pretendenti pentru rolul mesianic. Dar acestia au aparut si au disparut, ntocmai ca meteorii. Dar cu toate aceste dezamagiri evidente mai pastrati credinta ca Mesia va trebui sa apara?

Va aparea, murmura Beniamin. Evident, fiecare generatie si nchipuie ca problemele ce i se pun sunt destul de grele pentru a justifica sosirea lui. Din ziua ocupatiei romane vechile profe tii s-au bucurat de un interes mereu n crestere n fata maselor. Pna si templul parea ca asteapta aparitia lui Mesi a. Parea! exclama Marcellus si ridica din sprncene. Templul este forte multumit de situatia n care se gaseste, murmura batrnul. Imperi ul roman stoarce vlaga populatiei sarace, dar se fereste sa supuna la biruri grele pe preoti si pe cei bogati. Cred ca i cei care conduc templul s-ar simti stingheriti daca ar aparea Mesia, deoarece el probabil ar int roduce anumite schimbari. Beniamin parea ca vorbeste numai pentru el nsusi, deoarece nu se stradui sa expli ce musafirului sau la ce face aluzie. Probabil va alunga negustorii care vnd saracilor animale de jertfa la preturi exa gerate? ntreba Marcellus fara sa ezite. Cum se face ca dumneata esti informat despre aceasta ticalosie? Despre asta s-a vorbit si la Ierusalim, raspunse Marcellus cu indiferenta. Mi se pare ca au fost anumite proteste n aceasta privinta. Anumite proteste? ntreba Beniamin, ridicnd dintr-o sprnceana. Fara ndoiala protestel e au fost destul de energice pentru a putea fi auzite chiar de un roman care se gasea numai n trecere prin acel oras. Ce ai facut acolo, daca-mi dai voie sa te ntreb? Am fost trimis cu o misiune oficiala, raspunse Marcellus si, ridicndu-se n picioar e, si netezi faldurile togii. Dar mi dau seama ca nu trebuie sa abuzez de ospitalitatea dumitale, sfrsi el cu am abilitate. Ai fost extrem de binevoitor si-ti ramn ndatorat. Poti sa-mi dai camasa? Beniamin iesi din camera, dar se ntoarse aproape imediat, n lumina domolita, Marce llus examina camasa pe care i-o aduse. Este reparata foarte bine, declara el. Nimenea n-ar putea banui c-a fost sfsiata. Afara de dumneata, l ntmpina Beniamin cu glasul grav. Marcellus se feri din calea o chilor batrnului care se uita la el. Petele acestea... am ncercat sa le sterg, dar n-am reusit. Nu mi-a i spus nimic despre acest biet evreu. Spuneai c-a fost un barbat curajos si c-a murit din vina dusmanilor sai. Nu cumva a fost din Galileea? Cred ca a fost, raspunse Marcellus si se framnta pe loc. mpaturi apoi camasa si lun d-o pe brat i ntinse mna. Nu cumva l-a chemat Isus? ntreba Beniamin n soapta. Da, acesta a fost numele lui, admise Marcellus fara sa vrea. Cum se face ca dumn eata cunosti acest nume? Am aflat aceasta ntmplare de la un vechi prieten cu numele Popygos, care este negu stor de mirodenii, n saptamna Pastilor el a fost la Ierusalim. Spune-mi, zise Beniamin, cum ai ajuns n stapnirea acestei camasi? Crezi ca amanuntul acesta ar putea sa aiba vreo importanta? ntreba Marcellus cu mn drie. Beniamin se nclina umil si-si freca minile una de alta. Te rog sa ma ierti pentru curiozitatea mea, murmura el. Dar eu sunt om n vrsta si n-am pe nimeni, iar n orasul acesta sunt foarte departe de tara mea. Sulurile mele de pergament, care reprezinta istoria rasei mele si

cuvintele marilor profeti, sunt pentru mine ca pinea si sarea. Acestea reprezinta opaitul de la picioarele mele, care-mf lumineaza drumul. Acestea sunt mostenirea mea. ndeletnicirea de toate zil ele nu nseamna nimic pentru mine. mi da de lucru si-mi procura hrana cea de toate zilele; dar sufletul si viata mea stau ascunse si se hranesc cu cuvntul scris, care este ntocmai ca merele de aur dintr-o gradina de ar gint. Glasul lui Beniamin devenise extatic si obrazul lui mbatrnit stralucea de multumire. Esti un om cu noroc, zise Marcellus, mi place si mie sa citesc scrierile clasice ramase noua de la marii ntelepti... Platon, Pitagora, Parmenide... Beniamin zmbi ngaduitor si clatina din cap. Da-da... datorita lucrarilor acestora ai nvatat sa citesti, dar acestea nu te-au n vatat cum trebuie sa traiesti. Cei care vorbesc limba ebraica nvata sa nteleaga cuvntul viu. Uite ce, draga priete ne, din toate aceste profetii se desprinde o nadejde, ntr-o buna zi Mesia va aparea n fata oamenilor si va domni asupra lor. Numele lui va fi Mntuitotul cel adevarat si mparatia lui nu va avea sfrsit. Nu este hotarta o zi a nume cnd va veni...dar cu toate acestea va veni! Prin urmare sa nu te miri ca ma interesez cu atta nerabdar e de acest Isus, despre care foarte multa lume a crezut ca este Mesia. Mi-ar face placere sa cunosc mai bine aceste profetii, zise Marcellus dupa ce ra mase cteva clipe ngndurat. Si de ce adica sa nu le cunosti? ntreba Beniamin si ochii lui adnci se luminara. M ie-mi face placere sa ma gndesc la ele si ti le-as explica cu draga inima, desi ar fi mult mai bine daca l e-ai putea citi singur. Limba ebraica este grea? ntreba Marcellus. Beniamin zmbi si ridica din umeri. De... nu este mult mai grea dect limba greaca, pe care constat ca o vorbesti foar te bine. Evident, este mult mai grea dect limba latina. De ce evident"? riposta Marcellus si ncrunta din sprncene. Te rog sa ma ierti, se scuza Beniamin. Probabil limba greaca cere un efort mai m are, deoarece scriitorii greci... Batrnul se opri si se uita la el cu sfiala. Gndirea scriitorilor greci este mai adnca, interveni Marcellus ca sa-l ajute. Asta voiai sa spui? Sunt de aceeasi parere. N-am vrut sa te jignesc, ngna Beniamin. Roma si are poetii, satiricii si eulogistii ei. Cicero al dumneavoastra are multe studii interesante, dar putin cam naive. Acestora le pla ce sa culeaga fiori, dar nu se avnta niciodata printre stele. Beniamin lua un sul de pergament si-l ntinse pe masa: Asculta prietene! Cnd ma uit la cer, fapta a minilor tale, la luna si la stelele pe care tu le-ai creat, ma ntreb ce este omul ca sa-ti poti aduce aminte de el?". Cuvintele acestea mi se par pesimiste, desi sunt destul de ntemeiate, l ntrerupse M arcellus. Ai rabdare, da-mi voie sa-ti citesc si ce urmeaza! starui Beniamin. L-ai creat pe el ca sa fie ceva mai prejos dect ngerii si i-ai facut parte de cinste si maretie". O, este atta bogatie n ntelepc iunea ebracica! Va trebui sa te straduiesti s-o cunosti. Deocamdata voi fi obligat sa ma multumesc numai cu partile alese, pe care din cnd n cnd vei avea bunavointa sa mi le explici, raspunse Marcellus. Acum am nceput sa lucrez sculptu

ra si preocuparea aceasta implica toata atentia mea. Apoi scoase o pungulita de matase n care erau cteva pie se de argint si o puse pe masa: Te rog sa primesti argintii acestia pentru repararea camasii pe care ti-am adus-o. Ti-am spus ca nu vreau sa fiu platit pentru aceasta reparatie, declara Beniamin categoric. Atunci vei mparti acesti bani saracilor, riposta Marcellus. ti multumesc! zise Beniamin si se nclina n fata lui. M-am gndit acum ca daca te inte reseaza istoria evreilor - si esti prea ocupat pentru a nvata limba ebraica de-a dreptul - ai put ea sa ngadui ca sclavul tau grec pe care-l ai sa vina la mine si sa nvete. As fi foarte multumit sa-l ajut, caci e ste om inteligent. Da, este adevarat ca Demetrius este inteligent si ar putea nvata aceasta limba, mi dai voie sa te ntreb cum de ai facut acesta constatare? A venit astazi la mine si a ntrziat vreme de un ceas. Nu mai spune! Si cu ce scop a venit la dumneata? Beniamin ridica din umeri, dar nu-i raspunse la ntrebare. A trecut pe aici si, neavnd de lucru, a intrat la mine; mi-a adus un cosulet de s mochine si mi-a pus cteva ntrebari. Ce fel de ntrebari? Probabil ti va spune el daca-l vei ntreba, raspunse Beniamin. Dumneata esti stapnul lui, nu-i asa? Gndurile lui nu le stapnesc eu, riposta Marcellus. Probabil ti-ai nchipuit despre m ine ca sunt mai brutal dect sunt n realitate. Batrnul Beniamin zmbi aproape binevoitor, clatina din cap si puse mna uscata pe uma rul lat al tribunului. Nu, fiule, eu nu-mi nchipui ca esti un om brutal, declara el cu blndete. Din nenor ocire esti reprezentantul unui sistem brutal. Dar probabil nu ai nici o vina din pricina asta. S-ar putea ntmpla ca n ziua cnd va aparea Mesia al dumneavoastra, va gasi o solutie si pentru aceasta situatie, raspunse Marcellus, care se simtea jignit de atitudinea batrnului si de cuvintele pe care le pronuntase. Spune-mi, rogu-te, dupa rastignirea lui Isus cta vreme ai mai ntrziat n Ierusalim, n reba Beniamin, care-l nsoti pna n pragul usii. Am parasit orasul dimineata urmatoare nainte de rasaritul soarelui si ne-am ntors acasa, raspunse Marcellus. Ooo, exclama Beniamin si-si mngie barba alba. n cazul acesta n-ai mai auzit nimic.. . despre el? Ce puteam sa mai aud? El murise. Murise - batrnul paru ca ezita - esti sigur ca el murise? Da, sunt sigur! declara Marcellus. Ai fost de fata? Ochii cavernosi ai lui Beniamin se ndreptara spre el ca si cnd ar fi asteptat un raspuns categoric, dar acesta parea ca ntrzie sa vina. L-am vazut murind, ncuviinta Marcellus. I-au strapuns inima cu o sulita nainte de a-l cobor de pe cruce. Spre mirarea lui vazu ca obrazul ncretit al lui Beniamin se lumineaza de un zmbet multumit. ti multumesc, prietene! zise el ncntat, ti multumesc, pentru ca mi-ai spus cuvintele acestea. Nu mi-am nchipuit ca dureroasele mele cuvinte ar putea sa-ti pricinuiasca o astfe l de multumire, zise

Marcellus speriat. Acest Isus a fost un barbat curajos care merita sa traiasca. Totusi pari multumit de stirea ca a murit pe cruce! Au umblat tot felul de vorbe! i explica Beniamin. Un fel de zvonuri care spuneau ca legionarii au plecat nainte de moartea lui si ca pelerinii galileeanului l-ar fi cobort de pe cruce si l-ar fi readus la viata. De, din ntmplare eu stiu ca toate zvonurile acestea sunt minciuni! declara Marcell us categoric. Cei care lau rastignit au fost destul de beti n ziua aceea, dar ei au ucis pe galileean si cnd au plecat el era mort! Acestea nu sunt vorbe pe care le-asi fi auzit de la altii. Eu stiu cu toata certitudinea ! Fiule, ceea ce-mi spui este foarte important, zise Beniamin cu glasul tremurnd de emotie. Sunt multumit cai venit astazi la mine! Sper ca te voi vedea si de aici nainte destul de des. Apoi ridica mna slabita deasupra capului lui Marcellus: Domnul Dumnezeul nostru sa te binecuvnteze si sa te pazeasc a. Chipul lui sa lumineze n calea ta si sa-ti ndrepte pasii n drumurile ce le vei face. Ca cel fara de nceput sa reverse darul sau asupra ta si pacea sa-ti fie data tie", psalmodie batrnul. Urma o lunga tacere nainte ca Marcellus sa se miste. Se simti naucit si nu stia c e va trebui sa faca: apoi se nclina respectuos n fata lui Beniamin si fara sa mai zica nimic traversa pravalia cu pasi nceti si iesi n strada asupra careia coborsera umbrele serii. CAPITOLUL X Acum, dupa ce Diana putea sa se ntoarca de la Capri n orice moment, familia Gallio presimti ca va fi nevoie sa inventeze o explicatie care sa justifice plecarea neasteptata a lui Marcellus . Fara ndoiala Tiberiu aflase ca Vestris a sosit, aducnd pe Marcellus, care era cel mai important dintre calatorii care fusesera pe bord. Diana va fi nerabdatoare sa-l vadani va avea toate motive le sa creada ca tot att de nerabdator asteapta si el ntoarcerea ei ia Roma. Lucia era de parere sa-i spuna ca Marcellus s-a ntors acasa att de bolnav, nct au cr ezut de cuviinta ca o schimbare a climei este imediat necesara, desi Diana probabil se va interesa de ce fel de boala sufera si se va ntreba n ce masura clima din Atena ar putea sa fie preferabila celei din Roma. Cornelia propuse sa-i raspunda ca la Atena se gasesc medici mult mai buni dect la Roma. Probabil cu aceasta explicatie Diana se va simti multumita, dar n realitate o astfel de explicatie navea nici un rost, de vreme ce toata lumea stia ca cei mai buni medici din Atena au fost deportati la Roma. Nu se poate, interveni senatorul Gallio cu glasul categoric; amndoua gresiti. Cnd esti obligat sa dai cuiva o explicatie, nici o nascocire nu te poate servi mai bine dect adevarul. Prin urmar e i-l vom spune. Daca Diana si fiul meu se iubesc unul pe altul, asa cum spuneati voi, ea are dreptul sa stie c e s-a ntmplat si este datoria noastra sa-i spunem. Nu va fi prea greu de vreme ce i vom spune adevarul. Dupa ce pronunta aceste cuvinte care pareau definitive, senatorul se ridica n pic ioare, pregatindu-se sa paraseasca odaia sotiei sale, dar n aceeasi clipa fiica-sa l opri. Sa presupunem ca aceasta informatie va trebui sa i-o dau eu, ncepu Lucia cu toata prevederea; ce as putea sa-i spun din ceea ce s-a ntmplat?

Tatal ei facu un gest de nepasare, pentru a-i da sa nteleaga ca ntrebarea ei este lipsita de importanta. i vei putea spune ca fratele tau a primit ordin sa conduca operatia de rastignire a unui revolutionar evreu; de pe urma acestei ntmplari s-a ales cu o puternica zdruncinare a nervilor si din pri cina asta a fost coplesit de o melancolie adnca, astfel c-am crezut de cuviinta sa-l trimitem undeva pentru a nu fi obligat sa se gndeasca mereu la aceasta ntmplare. Prin urmare nu trebuie sa-i pomenesc nimic depre chinuitoarele crize de remuscar e, nici despre obsesia si nici despre ntrebarea aceea stranie pe care o pune mereu, chiar fara sa vrea? Huihium... despre asta nu-i vei spune nimic, zise senatorul. Nici nu este nevoie . Va fi de ajuns sa-i spui ca Marcellus se simte abatut si deprimat. Diana nu se va multumi cu aceasta explicatie, raspunse Lucia. Va ramne dezamagita si indignata. Abstractie facnd de faptul ca ei se iubesc, nu trebuie sa uitam ca ea a interveni t n favoarea lui pentru a-l rechema din exil. Afara de asta i se va parea straniu ca un tribun roman sa ramna att de tulburat din pricina executarii unui condamnat. n aceasta privinta suntem cu totii de acord, admise senatorul. Nu am ctusi de puti n pretentia ca eu nteleg situatia. Fiul meu n-a fost niciodata lipsit de curaj, prin urmare nu este obice iul lui sa se mbolnaveasca la vederea sngelui. Probabil va fi mult mai bine, interveni Cornelia, daca nu-i vom pomeni nimic des pre aceasta nspaimntatoare rastignire si-i vom spune fara nconjur ca Marcellus a dorit sa se oc upe de sculptura si sa asculte o serie de conferinte, ca... Si aceasta dorinta a fost att de irezistibila, nct n-a putut sa mai ntrzie cteva zi pentru a se ntlni cu ea, careia i se datoreste ntoarcerea lui acasa, riposta Lucia sarcastica. Maica-sa ofta si mai facu o mpunsatura n broderia la care lucra, apoi admise ca pr opunerea ei, daca stai sa te gndesti bine, nu este dect un caraghioslc, afirmatie cu care sotul si fiica ei se d eclarara de acord. La plecare mi-a fagaduit ca va scrie Dianei, adauga Lucia. Ei bine, nu se poate sa asteptam scrisoarea lui, raspunse senatorul. Pna atunci a r putea sa treaca saptamni ntregi. Diana va dori sa afle adevarul acum. Eu zic ca va fi mult mai bine sa i-l spui. n orice caz ea te va descoase si va afla, chiar fara sa vrei tu. O fata care este destul de inteligen ta pentru a putea obtine concesii de la batrnul nostru tnparat, care este un om nrait, va trage anumite concluzii din ce ea ce vede, indiferent de ceea ce-i vei spune tu. Daca-l iubeste cu adevarat, ganguri Cornelia, atunci i va trece cu vederea orice. Fara ndoiala! ncuviinta sotul ei si se ndrepta spre iesire. Mi se pare ca voi n-o cunoasteti pe Diana destul de bine, i preveni Lucia. Ea nu este pregatira pentru a putea ntelege astfel de situatii. Ea l idolatrizeaza pe tatal ei, care este n stare sa uc ida un om cu aceeasi usurinta cu care altul ar ucide un soarece. Nu cred ca ea ar fi n stare sa ierte pe cineva pe ntru o slabiciune de care a dat dovada. Nu ma asteptam la astfel de cuvinte din partea ta, Lucia, zise maica-sa dupa ce senatorul pleca, i vine

omului sa creada ca nu tii la fratele tau. Doar nu-ti nchipui despre fratele tau ca ar putea sa fie un barbat fara vointa? Nu stiu nici eu ce sa cred, murmura Lucia abatuta. Ce ai putea crede ntr-o astfel de mprejurare? ntreba ea si, acoperindu-si ochii cu palmele minilor, clatina din cap. Am pierdut pe Marcel lus, mama, ngna ea printre lacrimi. Era att de ndraznet si att de voinic! L-am iubit att de mult! Mi se rupe in ima cnd ma gndesc la el! Dar daca problema ce se punea n legatura cu informarea Dianei parea att de complic ata, ea totusi era destul de simpla n comparatie cu cea care se puse n dupa-amiaza zilei urmatoare, cnd aparu un centurion mbracat n uniforma de gala ca sa predea un sul impresionant adresat lui Marcellus. Centuri onul le spuse ca va astepta raspunsul si ca dimineata urmatoare va sosi cariga imperiala cu care vor trebui sa plece. Fiul meu nu este acasa! raspunse senatorul. S-a mbarcat pe o corabie si a plecat la Atena. Ce nenorocire! Banuiesc ca esti informat despre continutul acestui mesaj? ntreba Gallio. Da, stapne, caci continutul nu este secret, mparatul a numit pe tribunul Marcellus n calitate de comandant al garzii palatului. Suntem cu totii foarte multumiti! mi pare extrem de rau, centurioane, ca fiul meu lipseste de acasa. Probabil voi p utea trimite mparatului un mesaj cu ocazia ntoarcerii dumitale la Capri. Gallio ramase cteva clipe ngndurat: Sa u mai bine nu... Voi pleca eu ca sa-i explic situatia. Foarte bine, ncuviinta centurionul. Sunteti de acord sa plecam mine n zorii zilei? Astfel plecara a doua zi mpreuna, desi drumul de la Roma pna la Napoli, facut n goa na cailor, nu putea sa fie nici o placere, si zise senatorul. Dar afara de asta nici misiunea n care plecase acum nu-i facea placere; desi era obisnuit cu tehnica discutiilor contradictorii, convorbirea cu mparatul nu pu tea oferi nici o placere, deoarece Tiberiu era nervos si senatorul n-avea nici un motiv justificat pentru a se prezenta n fata lui. Caii alergau n galop n lungul drumului desfundat si cariga uriasa se legana ca o barca; ceasurile treceau ncet, pe senator l durea capul. Judecnd situatia din toate punctele de vedere, drumul nu fu deloc placut, si la miezul noptii, cnd sosi la vila din Capri, nu era n stare sa se mai gndeasca la altceva de ct cel mult la posibilitatea de a se odihni. Fu primit de capetenia sclavilor, care-l conduse ntr-un impunator apartament, und e Gallio se aseza pe un scaun, simtindu-se cu desavrsire sleit de puteri. Doi sclavi macedoneni venira sa -i despacheteze lucrurile si sai astearna patul. Un alt sclav i pregati baia, n timpul ct un urias din Nubia ngenunch e n fata lui ca sa-i desfaca curelele sandalelor. Imediat dupa aceea veni un sclav din Tracia, care a duse un urcior de vin rece. Capetenia sclavilor aparu din nou. mparatul doreste sa va primeasca, anunta el respectuos. Acum? ntreba Gallio si facu o strmbatura de nemultumire. Va rog, stapne, mparatul a dat ordin ca tribunul Marcellus sa fie imediat introdus n fata lui dupa sosire. Cnd a fost informat ca n locul lui a venit senatorul Gallio, mparatul a declarat ca este dispus sa va primeasca

fara ntrziere. Foarte bine! ofta Gallio. Facu semn nubianului sa-i lege din nou sandalele, apoi se ridica ostenit si urma pe sclavul care-l conduse spre somptuosul apartament al mparatului. Batrnul Tiberiu era asezat n capul oaselor si mprejurul lui erau cteva perne n care-s i proptise trupul subred, iar n cap avea o scufita de lna cazuta pe o ureche, n jurul lui se framntau mai mult i slujitori care se prefaceau ca ar vrea sa-l serveasca. Iesiti afara! striga mparatul cnd vazu pe senator ca apare; sclavii se retrasera r espectuosi, afara de cel care l nsotise pe Gallio. Pleaca si tu! tipa mparatul si sclavul se ntoarse n loc si se re trase spre usa. mparatul ridica privirea si se uita sfidator la Gallio. Ce nseamna toate acestea? cloncani batrnul. Am conferit o mare onoare fiului tau, care n-a facut nimic pentru a o merita, ca pe urma sa aflu c-a parasit Roma fara sa fie autorizat, n c alitate de parinte ai venit sa-mi explici? Ei bine, ncepe! Este tocmai timpul sa vina cineva si sa-mi explice! Maiestate, ncepu Gallio, nclinndu-se adnc n fata lui, fiul meu va fi profund mhnit va afla ca, fara sa fi vrut anume, cu purtarea lui a suparat pe mparatul sau caruia i datoreaza att de mult. Sa nu vorbim despre asta! tipa mparatul ce glasul ascutit. Continua cu explicatii le, dar vezi sa fie ct mai scurte. Vreau sa ma odihnesc. Toti cei de aici au fost niste nebuni cnd m-au trez it din somn numai pentru atta lucru... si tot un nebun ai fost si tu cnd le-ai dat voie sa ma trezeasca. Un bar bat de vrsta ta ar trebui sa fie si el demult n pat. Ai facut un drum greu. Esti obosit. Ce stai n fata mea ca o santinel a! ti poruncesc sa te asezi pe scaun. Esti om batrn... foarte batrn. Asaza-te pe scaun nainte de a cadea de pe pic ioare! Gallio se aseza multumit pe scaunul comod din apropierea patului de aur masiv al mparatului, apoi constata ca nemultumirea imperiala s-a linistit. Cum spune si maiestatea-voastra, este prea trziu pentru a va putea da explicatii mai amanuntite. Fiul meu Marcellus a fost numit legat al legiunii din fortul Minoa... Da-da... Toate acestea eu le stiu! se zborsi Tiberiu. Am revocat ordinul dat de imbecilul acela de la Roma si am adus pe fiul tau acasa. Ce s-a ntmplat dupa aceea? La Minoa a primit ordinul sa se prezinte la Ierusalim pentru pastrarea ordinii n saptamna Pastilor evreiesti. O grupare revolutionara mai mica a ncercat sa provoace tulburari. Conducatorul ac esteia a fost judecat pentru tradare si osndit sa fie rastignit. Rastignit, ei? n cazul acesta conducatorul a fost cu siguranta om primejdios. Mie mi s-a spus despre el cu totul altceva, maiestate. Omul acesta a fost un tnar evreu aproape necunoscut, inofensiv si foarte blnd, caruia i placea sa traiasca n pace cu toata lumea; era or iginar dintr-o provincie de la hotarul imperiului... mi se pare din Galileea. Se spune c-ar fi jignit pe cei de la conducerea templului. Ei, comedie! exclama Tiberiu si se pleca spre el ca sa-l poata auzi mai bine. Ce a facut anume? Oamenii acestia, stapne, au obiceiul sa vnda animale de jertfa chiar n incinta temp lului. Preotii cer credinciosilor preturi mari pentru aceste animale si realizeaza cstiguri importan te. Galileeanul acesta s-a

revoltat din cauza nselatoriei lor si a sacrilegiului pe care aceasta l reprezinta , asa c-a pus mna pe un bici si a lovit preotii si animalele, alungndu-i din Templu si... Hi-hi-hi! chicoti batrnul Tiberiu att de ascutit, nct capetenia sclavilor baga capul prin deschizatura usii si se uita nauntru. Vino ncoace, netrebnicule! Adu un urcior de vin pentru senatorul Gallio! Vom bea si noi vin! Hi-hi-hi! Va sa zica galileeanul acesta blnd si iubitor de pace a pus mna pe bici si a alungat preotii n strada, ei? Nu e de mirare ca l-au crucificat! Asta nseamna ca nu i-a lipsit ndrazneala. D ar ce amestec a avut fiul tau n afacerea asta? El este cel care a primit ordinul sa rastigneasca pe tnarul evreu si datorita ace stui spectacol sngeros s-a mbohu.it. Gallio se opri si sorbi ncet vinul, n timpul ct mosneagul bolborosi ceva n enteles n cupa pe care sclavul i-o tinea la gura. S-a mbolnavit? ntreba Tiberiu si zmbi sarcastic. S-a mbolnavit de la stomac? S-a mbolnavit de la cap. Daca va intereseaza, maiestate, as putea sa va povestesc cum s-au petrecut lucrurile, adauga Gallio, iar dupa ce Tiberiu dadu din cap n semn de ncuviintare nc epu sa-i vorbeasca despre deprimarea lui Marcellus, despre purtarea lui neobisnuita si hotarrea de a-l trim ite la Atena, unde-si nchipuise ca va gasi alte distractii la care sa se gndeasca si sa poata uita trista ntmplare la care fusese martor. De, murmura Tiberiu. Daca fiul tau este att de sensibil nct nu poate suporta mirosu l sngelui cald, atunci nu vom starui sa primeasca nsarcinarea de a ngriji de siguranta persoanei noastre. Am aflat de la tnara fiica a lui Gallus ca este un barbat curajos, n fata ei se bucura de mare stima, si l-am adus acasa numai pentru a-i face ei placere, si tot din pricina aceasta l-am numit si comandant al garzii palatul ui nostru. Pentru ea e mult mai bine ca aceasta slabicune a lui s-a manifestat nainte de a avea motive sa se simt a umilita din cauza purtarii lui n anumite mprejurari si de fata cu altii. Pentru Gallio cuvintele fura prea grele pentru a le putea suporta tara sa protes teze. Maiestatea-voastra ma pune ntr-o situatie delicata, declara el cu ndrazneala. Ar f i o necuviinta din partea mea sa fiu de alta parere; totusi mparatul meu m-ar considera meschin si las daca n-as ncerca sa apar pe propriul meu fiu mpotriva unei astfel de afirmatii. Obrazul lui Tiberiu disparu n fundul cupei, unde lui Gallio i se paru ca ntrzie vre me ndelungata. La urma se ridica si-l vazu ca respira cu greutate. Bine - hac - foarte bine! Haide, ncepe! zise mosneagul si-si sterse barbia umeda cu dosul minii. Apara pe fiul tau! Marcellus, maiestate, nu este un slabanog. Este un tnar mndru si curajos, vrednic de calitatea lui de cetatean al Romei si de titlul sau de tribun. Nu pot ntelege n ntregime cum de a pu tut ramne att de impresionat de rastignirea acestui evreu, dect ca... Continua! Dect ce? El este convins ca galileeanul nu s-a facut vinovat de nici o crima si ca n-a me ritat o pedeapsa att de severa, nsusi procuratorul a declarat ca este nevinovat si a ncercat sa-l scape. Ca pe urma sa-l condamne la moarte? Ce fel de dreptate mparte imperiul, acolo, n I

erusalim? Cine este astazi prefectul -trtoarea aceea respingatoare... cum i zice... Irod? Da, l-au judecat n fata lui Irod... dar de osndit l-a osndit Pilat din Pont. Pilat este procuratorul Palestinei. Tiberiu pufni n rs, ncepu sa tuseasca si-si stropi cu saliva mneca halatului de mata se cu care era mbracat. Pilat din Pont! exclama mparatul aducndu-si aminte. Zapacitul acela care a constru it afurisitul de apeduct. Nevasta-sa avea nevoie de gradini. Pentru acestea i trebuia apa. A jefuit visteri a templului ca sa construiasca un apeduct. Tmpitul! A determinat pe evrei sa se revolte. Am pierdut o mie de leg ionari pentru a putea linisti pe revoltati. Daca se va mai repeta o data, vom lasa pe Pilat sa se descurce sin gur cu evreii lui. N-am niciodata o idee prea buna despre caraghiosul acesta care se lasa dus de nas de o femeie, m paratul se opri ca sa respire. Este un caraghios care se teme de sotia sa. Gndindu-se la cuvintele acestea, Tibe riu facu pe senator sa tresara cnd l auzi ca pufneste ntr-un hohot de rs ascutit, caracteristic omului beat: Esti l iber sa rzi si tu, Gallio, adauga mparatul: Se teme de sotia sa! Un caraghios care se teme de o femeie! Hi-h i-hi! Gallio zmbi cu amabilitate, dar nu vru sa participe la veselia zgomotoasa a mparat ului, provocata de propria sa gluma. Tiberiu era beat, dar dupa ce se va trezi din acesta betie ar putea sa -si aduca aminte. Si sarpele acela de Irod! mparatul nclesta pumnii si-si freca ochii nlacrimati. Cun oastem destul de bine perfidia lui. O lipitoare scrboasa care s-a ghiftuit cu sngele concetatenilor sai. Gallio... eu am purtat razboi n multe tari. Am robit multe popoare. Am condamnat la moarte pe curajosii aparator i ai acestora, si cu toate c-am poruncit ca razboinicii lor sa fie macelariti, i-am respectat totusi pentru vred nicia lor. Dar acest Irod! Acest orb care sfsie cadavrele. Aceasta hiena care se preface ca reprezinta interesele conc etatenilor sai, dar vine sa-mi linga talpile sandalelor pentru a obtine concesii n propriul sau interes... ce fi inta josnica! Da, stiu ca este n interesul imperiului sa avem astfel de ticalosi n slujbe nalte n toate provinciile supuse de noi, care sa-si vnda si sa-si tradeze propriu! lor popor. Epuizat de aceasta lunga peroratie, Tiberiu mai sorbi o gura de vin, si linse buzele, tusi si ngna: Nu pot suferii tradatorii! M-am ntrebat de multe ori, ncepu Gallio care-si zise ca va irebui sa raspunda ceva la ceea ce spusese mparatul, daca este cu adevarat n interesul imperiului ca noi sa atribuim slujbe i mportante unor scelerati ca Irod care sa administreze provinciile supuse. Este prudent gestul acesta? Si car e este utilitatea unui astfel de procedeu? Pe supusii nostri i putem jefui, dar de amagit nu-i vom putea amagi nic iodata. Nemultumirea lor mocneste ncet si pe ascuns, dar asta nu nseamna ca este nlaturata, si la prima ocaz ie va izbucni. De, n-au dect sa ne urasca, murmura Tiberiu, caci de folosit tot nu le va folosi la nimic. Imperiul roman nu are nevoie sa fie iubit. Nu cere dect supunere, supunere imediata si fara crcnire. Glasul mparatului deveni tipator: N-au dect sa ne urasca! Sa ne urasca toata lumea! si-si nclesta pumnii us cati de batrnete. Sclavul din apropierea lui i netezi perna ca sa-I linisteasca, dar se feri ca fript cnd simti

ca mparatul a repezit cotul ciolanos spre el. Curnd dupa aceea capul mbatrnit si greu i se pleca pe piept. Capetenia sclavilor se ntoarse si se uita rugator la Gallio, care se ridicase pe jumatate de pe scaun, ntrebndu-se daca n-ar fi mai preferabil sa se retraga. Tiberiu se trezi, nghiti de cteva ori cu greutate si facu o strmbatura. Gallio, ncepu el, mi se pare ca ne-am ratacit foarte departe, ncepusem sa discutam despre fiul tau. A rastignit pe evreul acela nevinovat si nedreptatea aceasta l-a facut sa se mbolna veasca, nu-i asa? Desi au trecut cteva saptamni de la aceasta ntmplare, el continua sa nu se simta bine. Foarte ciuda t! Cum ai putea sa explici ntmplarea aceasta? Este un caz misterios, ofta Gallio. Dar mai este un amanunt, despre care n-am vo rbit nca si priveste camasa acestui evreu. Hh? Tiberiu se apleca spre el, ndemnat de curiozitate. Camasa? Ce este cu camasa? n primul moment Gallio se ntreba cum ar putea proceda mai cu prudenta pentru a-i p utea spune despre ce este vorba, si aproape i paru rau c-a facut aluzie la acest amanunt. n drumul acesta fiul meu a fost nsotit de un sclav grec care este toarte inteligen t. Da la el am aflat aceasta parte din ntmplarea de la Ierusalim. Se pare ca, dupa ce galileeanul a fost rastig nit camasa smuisa de pe el a fost aruncata ia picioarele crucii, si fiul meu mpreuna oi.: alti ofiteri ca sa-s i treaca timpul, au jucat-o la zaruri. Marcellus " cstigat-o. Tiberiu se lasase pe perne, caci era plictisit de aceasta poveste banala si era gata sa atipeasca din nou. n aceeasi seara n palatul procuratorului s-a dat un banchet, continua Gallio. Dupa ct spune sclavul, fiul meu nu parea ctusi de putin multumit, dar n-a constatat nimic neobisnuit la el, n ici nainte si nici dupa rastignire. Bause mult, dar ncolo purtarea lui era normala, n timpul banchetului, unul dintre ofiterii veniti cu el din Minoa, care bause mai mult dect ar fi trebuit, s-a apropiat de Marcellus si a staruit sa mbrace camasa galiieeanului. Gallio se opri si batrnul ntoarse ochii spre e! ca si cnd ar fi aste ptat sa continue. Ei, si a mbracat-o? starui el nerabdator. Gallio dadu din cap: Da, dar din clipa aceea n-a mai fost omul de altadata. Alia, abia acum ncepe sa devina interesant! Nu cumva fiul tau si nchipuie ca evreul acela a blestemat aceasta camasa? Ar fi toarte greu sa va pot spune, maiestate, ce-si nchipuie fiul meu. El nu vorb este aproape deloc. n ochii mosneagului se aprinse o lumina neasteptata de ntelegere. Aha! Mi se pare c-am nceput sa nteleg. Acesta este motivul pentru care l-ai trimis la Atena. Acolo va putea consulta astrologii, prezicatorii si pe toti cei care sunt n legatura cu mortii! Dar de ce l-ai trimis la Atena? n Rhodesia se gasesc necromanti mult mai priceputi. Sau mai bine-i trimitea! aici la mine. Nu exista n nici o parte de lume oameni care sa fie n aceasta privinta mai ntelepti dect rhodesianul m eu: Telemah! Nu, maiestate, pe Marcellus nu l-am trimis la Atena ca sa stea de voi ba cu prez icatori. Am staruit ca sa plece pentru o bucata ele vreme peptru a nu fi obsedat de gndul ca va fi obligat sa-si revada prietenii n aceasta

stare de spirit. Prin urmare camasa acestui evreu mort este vrajita? ntreba Tiberiu si-si supse bu zele, caci posibilitatea aceasta parea destinata anume pentru el. Evreii sunt un popor neobisnuit; oameni foarte evlaviosi care cred ntrun singur Dumnezeu. Evident, galileeanul acela a fost un fanatic religios daca a in trat n conflict cu cei de la conducerea templului; probabil era ntemeitorul unei noi religii, pe care o propov aduieste. Ati auzit vreodata despre Mesia, maiestate? ntreba Gallio, mparatul casca ncet gura si ochii aposi i se dilatara. Da, raspunse el cu glasul sugrumat. Cel care trebuie sa vina. mi spune Telemah ca el l asteapta mereu. Cel care trebuie sa vina si sa ntemeieze o noua mparatie. Batrnul ncepu sa chicoteasca, dar fara nici un fel de veselie. O mparatie, spune Telemah; o mparatie care nu va avea niciodata sfrsit; ia r conducerea acestei mparatii va ramne n seama lui. Telemah afirma ca aceasta profetie se gaseste n scrip turi. L-am lasat sa vorbeasca tot ce pofteste, caci el e om n vrsta. Spune ca va veni ziua cnd acest Me sia va domni si asupra Romei! Hi-hi-hi! Ce sa-i fac; e om n vrsta; daca ar fi fost mai tnar, as fi dat por unca sa fie biciuit pentru nerusinarea lui. Un Mesia, murmura batrnul Tiberiu pentru sine, si o mparatie. Uf! Ce voiai sa spui referitor la acest Mesia? Nimic altceva, stapne, dect ca n mijlocul populatiei rurale s-a raspndit credinta ca acest galileean ar fi Mesia pe care-l asteptau sa vina. Ce face? striga Tiberiu. Gallio, nu se poate ca tu sa crezi asa ceva! Eu nu sunt evlavios, stapne. Ce vrei sa spui cnd afirmi ca nu esti evlavios? Doar crezi n zei, nu-i asa? n acest domeniu, maiestate, eu nu mi-am format nici o convingere. Zeii sunt foart e departe de sfera preocuparilor mele. stapne. Tiberiu se ntuneca la obraz si clatina din cap. Probabil senatorul Gallio ne va spune foarte curnd ca nu crede ca mparatul sau sa fie de origine divina! Gallio pleca fruntea si se gndi la raspunsul pe care va trebui sa i-l dea. Ce zici de asta? starui mparatul nerabdator. Este mparatul de origine divina sau n u este? Daca mparatul si nchipuie ca este de origine divina, raspunse Gallio cu ndrazneala, atunci nu mai are nevoie ca unul dintre supusii sai sa-i confirme aceasta credinta. Raapunsul acesta ndraznet fu att de neasteptat, nct n primul moment Tiberiu nu gasi c uvintele potrivite pentru a-l pune la locul lui. Se uita la el ndelung, apoi si umezi buzele uscate. Gallio, constat ca esti un barbat slobod la gura, dar cu toate acestea sincer, m urmura el. Mi-a facut placere sa stau de vorba cu tine. Acum te poti retrage si mine dimineata vom continua aceast a conversatie. Ne pare rau ca fiul tau nu poate primi nsarcinarea pe care i-am ales-o. Noapte buna, stapne! zise Gallio. Se retrase spre usa dar atitudinea lui paru att de abatuta, nct trezi mila batrnului mparat, care striga dupa el. Mai zaboveste! Vom gasi o alta nsarcinare pentru fiul admirabilului nostru Gallio . Lasa-l sa studieze arta si sa doarma n timpul conferintelor filosofice. Lasa-l sa cstige cunostinte n domeniul logicii si al metafizicii. Pe

toti zeii! n palatul acesta se simte nevoie nu numai de a asculta n fata usilor nch ise si a te bate cu palosul. Fiul tau va fi sfetnicul nostru. Ne va tine conferinte savante. Suntem satul de sfatu rile oamenilor batrni. Marcellus si va expune vederile lui tineresti asupra misterelor. Prin urmare Gallio... vei informa pe fiul tau despre hotarrea luata de noi. Maiestatea-voastra este foarte binevoitoare fata de mine, murmura Gallio recunos cator. Voi informa pe fiul meu despre generoasa hotarre pe care ati luat-o, stapne. Probabil aceasta nsarcinar e va reusi sa-l vindece de suferintele prin care trece acum. n sfrsit - si batrnul casca zgomotos - chiar daca nu-l va vindeca, asta nu va avea nici o importanta. Toti filosofii sunt scrntiti la cap. ncerca sa rda, apoi se lasa usor ntre perne, si printre buzele subtiri i scapa pufai tul respiratiei ostenite, mparatul Romei adormise. Fiind informat de capetenia sclavilor ca maiestatea-sa imperiala nu s-a trezit nc a, senatorul prnzi n camera lui si pleca sa faca o plimbare. De ani ntregi nu mai vizitase insula Capri; asta se n tmplase cu ocazia inaugurarii palatului villa lovis, cnd ntreg Senatul participase la festivitatile care fuseser a impresionante mai mult datorita risipei dect somptuozitatii lor. Desi era informat despre extravagantele cladiri din acesta insula, totusi nu-si putuse imagina de la distanta maretia acestor lucrari. Pentru a putea admite asa ceva, trebuia sa vii aici si sa le vezi. Tiberiu putea foarte bine sa fie si nebun, dar n orice caz era un arhitect desavrsit. naintnd cu pasi sprinteni n lungul aleii pavate cu mozaic n partea de rasarit a espl anadei, Gallio se abatu spre un foisor, si asezndu-se la umbra, se uita visator la dra de fum albastru ce se ra sucea lenesa pe deasupra Vezuviului. Fara sa-si dea seama de motive, nfatisarea sinistra a acestui pisc de munte i aduse aminte de Imperiul roman, care era si el o forta gigantica tinuta sub presiune; din cnd n cnd pe gura lui se revarsa fum de pucioasa si zgura topita. Caldura aceasta nu era dintre cele care te ncalzesc si te nvioreaza si nici lava aceasta nu reprezenta un ngrasamnt pentru pamnt, caci Vezuviul nu se pricepea la al tceva dect sa distruga. Cei care traiau n apropierea lui erau mereu cu frica n sn. Situatia aceasta se potriveste si Imperiului roman, si zise Gallio. Lasa-i sa ne u rasca! Sa ne urasca toata lumea!" spusese batrnul Tiberiu. Cu mult nainte de aparitia cezarilor, aceeasi tru fie nebuneasca abatuse nenorocirea asupra persilor, a egiptenilor si a grecilor. Nemesis si batuse joc d e trufia aceasta a lor si-i ngenunchease, reducndu-i la sclavie. Gallio se ntreba daca va mai fi n viata cnd se va produce prabusirea imperiului? Ce planuri o fi urzit aceasta Nemesis n privinta Romei? Ce fel de dinastie noua va veni la domnie? Cine se va r idica - si pna unde - pentru a putea darma ceea ce cladisera cezarii? Noaptea trecuta betivul de Tiberiu parus e aproape nspaimntat de misterioasele profetii ale prorocilor evrei. Cel care va veni". Fireste!... Tiber iu presimtea apropierea dezastrului. Se poate prea bine ca batrnul acesta superstitios sa nu se fi gndit n iciodata la motivele care-l

determina sa se intereseze att de mult de vraji si preziceri si de prostiile pe c are i le nsirau despre drumul stelelor, dar motivul adevarat nu putea sa fie altul dect acesta. Tiberiu vedea c um imperiul se apropie de sfrsit. Cel care va veni!" n orice caz cineva va veni si va lua asupra lui conducer ea imperiului, dar acest cineva nu va fi un evreu. Ar fi imposibil! Ar fi chiar caraghios! Preocupat de gndurile acestea negre, Gallio nu baga de seama ca Diana se apropie dect n momentul cnd se opri n fata lui, nalta, zvelta si trepidnd de viata. Zmbi si cu un gest gratios i nti se mna. Se ntmpla pentru prima data ca cei doi sa poata sta de vorba, deoarece pna acum nu avusesera ocazia dect cel mult sa se salute n treacat n timpul vizitelor pe care le facea Luciei, si aduc ea aminte ca pna nu demult ea fusese o fata mica si sfioasa care nu prea vorbea de fata cu el, dar aflase desp re ea ca este foarte vioaie si uneori ndrazneala ei mergea pna la insolenta. De ctava vreme ncoace, constatnd o apropiere d in ce n ce mai asidua ntre fiul sau si fiica lui Gallus, ncepuse sa-i acorde mai multa atentie. T otusi n aceasta dimineata i se paru ca pna acum n-a vazut-o niciodata. Diana crescuse si trupul ei luase gratia si sinuozitatile unei femei. Era foarte frumoasa. Gallio nu se mira deloc ca fiul sau s-a ndragostit de fata aceas ta. Se ridica n picioare si, nclinndu-se adnc n fata ei, ramase placut impresionat de ene rgia cu care-i strnsese mna. Ochii ei gravi, cu gene lungi si ndreptate spre sprncenele frumos arcuite, se uitau la el fara sa clipeasca. Banda rosie cu care era legata mprejurul fruntii i punea n valoare parul negru, apr oape albastru, nobletea fruntii de patriciana si albul obrazului usor mbujorat. Gallio se uita n ochii ei cu sincera admiratie. Ochii acestia aveau ceva specific feminin, dar erau tot att de curajosi si de ncrezatori ca si ochii unui barbat: o mostenire care probabil i-o lasase tatal ei. Gallus era un barbat ncntator si disp unea de un farmec nentrecut, dar dincolo de farmecul si amabilitatea lui se simtea o forta ascunsa, ntocmai ca arcurile unei capcane deschise care este gata sa se nchida la cea mai mica atingere. Zmbetul ncrezator al Dianei s i energia cu care-i strnsese mna avura darul sa cstige imediat respectul senatorului, si prin minte i trecu gndul ca fermecatoarea fiica a lui Gallus dispune de toate mijloacele necesare pentru a-si impune vointa si ori ce ncercare de a proceda altfel va ntmpina mpotrivirea ei categorica. mi dai voie sa ma asez lnga dumneata, senatore Gallio? ntreba Diana si buzele ei pl ine si feciorelnice se nfiorara de un zmbet, dar glasul ei melodic paru neobisnuit de grav. Te rog, draga mea, raspunse Gallio, care constata numaidect mladierea gratioasa a trupului ei cnd se aseza pe scaunul din fata lui. Tocmai ma gndeam ca poate vom avea ocazia sa stam de vor ba mpreuna. Diana zmbi ca sa-l ncurajeze, dar nu raspunse nimic, iar Gallio ncepu sa vorbeasca linistit, cntarindu-si fiecare fraza. Acum cteva zile Marcellus s-a ntors acasa din lunga lui calatorie, dar era bolnav si deprimat. Ti-a fost recunoscator - cu totii ti suntem recunoscatori, draga Diana - pentru generoasa t a interventie, datorita careia a

putut sa se ntoarca la Roma. Marcellus va ti nerabdator sa i se ofere ocazia ca s a-ti multumeasca. Dar el nu este deocamdata n stare sa-si reia activitatea obisnuita. L-am trimis la Atena, n spera nta ca o schimbare a mediului ar putea sa-i alunge melancolia ce l-a coplesit. Gallio facu o pauza. Se asteptase ca vorbele lui sa fie primite cu o exclamatie involuntara de mirare si regret, dar Diana nu zise nimic: sta n fata lui si-l asculta cu atentie, urmarindu-i misc area buzelor si expresia ochilor. Trebuie sa stii, adauga el, ca Marcellus a trecut printr-o puternica zguduitura a nervilor. Da... stiu, raspunse fata si dadu din cap. Nu mai spune! Ce stii? Tot ce ai spus mparatului. Bine, dar mparatul nu s-a trezit din somn. Pe el nu l-am vazut nca, raspunse Diana. Informatiile le-am primit de la Nevius, pe care l-am ntlnit adineauri. De la Nevius? Acesta este capetenia sclavilor. Gallio si trecu mna peste obraz si se gndi ca acest Nevius are obiceiul sa se amest ece unde nu-i fierbe oala. Diana ntelese numaidect gestul facut de el. Cred ca tu n orice caz ai avut intentia sa-mi spui, nu-i asa? ntreba ea. Nu este c azul sa-ti nchipui ca Nevius umbla cu vorbe. Cred ca sunt obligata sa fac aceasta afirmatie pentru apararea l ui. Este un slujitor extrem de discret si uneori e foarte greu sa afli de la el ce se petrece la palat. Buzele senatorului se contractara si umerii ncepura sa-i tremure spasmodic, dator ita rsului linistit; era gata s-o ntrebe daca nu cumva s-a gndit sa-si ia o slujba n administratia imperiului, unde a stfel de calitati sunt necesare si apreciate; d r problema pe care o discutau era prea importanta pentr u a putea face glume. Expresia obrazului i se schimba imediat. De vreme ce esti informata despre ceea ce s-a ntmplat cu Marcellus, nu va mai fi n evoie sa-ti repet scena aceea penibila. Totul mi se pare extrem de straniu, zise Diana si ntoarse privirea n alta parte. D upa cte spune Nevius, boala de care sufera Marcellus se datoreste unei executii. Ochii ei luminosi se n toarsera ncet si cercetara obrazul grav al senatorului: Cred totusi ca aici trebuie sa mai fie ceva. Marcel lus a avut si nainte ocazia sa vada cruzimi sngeroase. Cine n-a vazut astfel de scene? Luptele din arena nu sunt dest ul de sngerose? Cum se poate ca Marcellus sa ajunga n starea aceasta numai din pricina ca a fost obligat sa execute pe un osndit, indiferent cine a fost acesta si ce fel de osnda i s-a dat! El a vazut si nainte d e asta oameni murind. Diana, aici este vorba despre o rastignire, i spuse senatorul cu glasul linistit. Care este o osnda dintre cele mai nfioratoare; de asta nu ma ndoiesc ctusi de putin. Nevius mi-a spus ca toata lumea a fost convinsa despre nevinovatia celui osndit. Dar pentru aceasta o snda Marcellus nu are nici o raspundere. Judecata n-a fost condusa de el si nici n-a avut vreun amestec n pede apsa ce s-a dat acestui om. Admit ca el regreta c-a trebuit sa se supuna ordinului primit, dar ar fi zadarni c sa se mai framnte din pricina asta, de vreme ce evreul acela si asa nu va mai putea fi nviat. Eu cred ca n aface

rea asta se ascunde un mister. Nevius mi-a povestit despre o camasa vrajita si despre o ntunecime n timpul dupa-a miezii, despre profetiile cu venirea unui Mesia sau ceva asemanator. Nu cumva Marcellus si nchipuie ca a contri buit la executarea unui om de importanta neobisnuita? Te pomenesti ca din pricina asta se zbuciuma? Diana, voi ncerca sa-ti spun putinul pe care-l cunosc n legatura cu ntmplarea aceast a si vei putea sa tragi singura concluziile pe care le vei gasi de cuviinta, ntruct ma priveste si pe mine , voi recunoaste ca n-am fost n stare sa gasesc nici o solutie logica pentru a putea explica aceasta problema. De secole ntregi profetii iudaici au prorocit venirea unui erou care va elibera poporul lor. Acest erou si conduca tor va restaura mparatia evreilor. Profetia aceasta, dupa ct spune Tiberiu, care cunoaste destul de bine p roblemele acestea oculte, nsa merge foarte departe si prevede ca regele acesta va stapni teritorii mult mai vas te dect cele ale saracei si oropsitei Palestina. Prin urmare eroul acesta va fi ca un fel de cezar? Cel putin ca un cezar, ncuviinta Gallio si zmbi sarcastic. Ei bine, s-a ntmplat ca u n mare numar de evrei sa-si nchipuie si sa creada ca acest galileean, pe care cei de la conducerea temp lului si procuratorul imperiului l-au judecat pentru tradare, blasfemie si erezie, ar fi nsusi Mesia a carui venir e le-a fost profetita... Dar fara ndoiala, interveni Diana, Marcellus nu poate sa creada astfel de vorbe! Ar fi cel din urma om din lume despre care mi-as putea nchipui asa ceva. Este adevarat, ncuviinta Gallio. Marcellus nu e din fire superstitios. Dar dupa ct afirma Demetrius, care a fost de fata n timpul executiei, toata ntmplarea asta pare stranie. Atitudinea aces tui evreu n timpul judecatii a fost, ca sa nu zic altfel, cel putin neobisnuita. El afirma ca n pretoriu toti ce i prezenti pareau ca sunt vinovati de ceea ce se petrece, afara de el nsusi; tot asa, n timpul ct a fost pironit pe cruce , purtarea lui a fost eroica. Demetrius este un om care judeca cu toata linistea si n-are obiceiul sa debiteze minciuni. Ce parere ai despre camasa? ntreba Diana. Nu stiu ce as putea sa-ti raspund la acesta ntrebare, admise senatorul. Marcellus trecuse printr-o ncercare grea n timpul acelei zile. Era nervos si se simtea rusinat si abatut. Probabil st area lui se datora numai imaginatiei. Dar cnd a mbracat camasa aceea, ceva s-a ntmplat cu el! S-ar putea ca a ceasta problema sa nu ni se para posibila, dar cu toate acestea suntem obligati sa recunoastem efectul pe care l-a avut. Fara ndoiala, vei zice ca este caraghios sa-ti nchipui c-ar putea fi vrajita si sunt de aceeasi parere. Toate prostiile acestea cu puteri supranaturale mi se par nesuferite. Eu nu pot admite ca lucrurile nensufle tite ar dispune de o energie ascunsa care sa fie mai presus de ntelegerea omeneasca. Ct despre legenda cu Mesia , pe mine nu ma intereseaza astfel de lucruri. Ca acest galileean a fost osndit pe drept sau pe n edrept, aceasta este o problema aparte, astazi definitiv nchisa, si nu poate avea nici un fd de legatura cu mine. Dar dupa ce vom elimina din ceea ce ne preocupa toate aceste consideratii, fie ca imposibile, fie pentru ca sunt nchise, ramne faptul cert ca

Marcellus sufera, si din pricina asta ar putea sa-si piarda mintea. Acesta este singurul fapt real pe care nimeni nu-l poate tagadui, sfrsi Gallio si, ducndu-si mna la fruntea brazdata de vrsta, oft a ndurerat. Nevius mi-a spus ca mparatul ar vrea sa aduca pe Marcellus la Capri n calitate de sfetnic al palatului, zise Diana dupa o scurta tacere. Cred ca noi nu putem fi de acord cu aceasta idee, nu -i asa? mi vine greu sa-mi imaginez pe Marcellus n rolul acesta de sfetnic, admise senator ul. El nu se intereseaza de informatiile din domeniul stiintelor ce preocupa pe mparatul Tiberiu. Crezi ca el totusi va accepta aceasta numire? De, raspunse Gallio si tacu un gest deznadajduit cu mna. cred ca lui Marcellus nu -i va ramne alta alegere. Deocamdata va putea sa mai ntrzie la Atena. Dar dupa ce se va ntoarce acasa va fi o bligat sa asculte de ordinul mparatului, fie ca-i va face placere, fie ca nu-i va face. Diana facu o miscare subita si se apleca spre el; trasaturile obrazului i se con tractasera de spaima. Spune-i sa nu se ntoarca acasa! Nu trebuie sa vina aici! zise ea cu glasul n soapt a si se ridica n picioare. Gallio se uita la ea speriat si tara sa nteleaga ce vrea sa spuna, apoi se ridica si el: Va trebui sa-ti spun ceva, adauga Diana si lundu-l de brat i arata un sir de prajini pe vrful carora se legana u mici stegulete. Acesta este terenul pe care mparatul va ridica o vila noua. A nceput sa lucreze la planurile e i si dupa ce va fi terminata mio va darui mie. Gallio se uita la ea nmarmurit. Tie? Vrei sa spui c-ai fi dispusa sa traiesti aici, strivita de pumnii acestui m osneag crud si nebun? Ochii Dianei se umplusera de lacrimi. Clatina din cap si ntoarse privirea, dar nu -i dadu drumul de brat. Propunerea aceasta mi-a facut-o n ziua cnd l-am rugat sa readuca pe Marcellus din exil, i spuse ea cu glasul necat de suspine. Nu a fost propriu-zis o conditie pentru a revoca ordinul , dar acum atitudinea lui pare sa indice ca n realitate a fost. Mi-am nchipuit ca va uita ce mi-a spus. De obicei ui ta de toate. Dar de asta data am toate motivele sa cred ca n-a uitat si ca are intentia sa mearga pna la capat. To cmai de aceea ar vrea sa aduca pe Marcellus aici. Aceasta va fi vila n care ne vom instala noi. Ei bine, la urma urmelor de ce sa nu va instalati? zise Gallio ca s-o linisteasc a. Sau poate nu-i adevarat ca tu si Marcellus sunteti ndragostiti unul de altul? Diana dadu din cap si pleca fruntea. Daca va veni aici la Capri, va avea o sumedenie de nemultumiri, zise ea cu glasu l stins. Apoi stergndu-si ochii se uita la Gallio: ti voi spune totul. Dar te rog sa nu intervii, n timpul d in urma, Gaius a venit de doua ori la Capri. mi cere sa ma casatoresc cu el. mparatul nu-mi da voie sa ma ntorc acasa. Am trimis mamei mele o scrisoare, dar stiu ca scrisoarea mea nu i-a fost predata. Aici sunt urmarita... i voi spune sa vina imediat latine! declara Gallio revoltat. Nu... te rog, nu acum, caci nu e momentul! protesta Diana si-si nclesta amndoua min ile pe bratul lui. Probabil vom gasi un alt mijloc pentru a putea pleca de aici. Nu se poate s-o ex pun unei astfel de primejdii pe mama. Bine, Diana, dar n astfel de conditii nu se poate sa mai stai aici!

Te rog sa nu spui nimic si nici sa nu intervii! repeta ea si ncepu sa tremure. Ai un motiv sa te temi de ceva? ntreba Gallio. Ma tem de Gaius! raspunse ea cu glasul n soapta. CAPITOLUL XI Dupa rasaritul soarelui din ziua a saptea a lunii septembrie, un negustor din pi ata care aducea fructe si legume pentru Casa Eupolis le aduse stirea ca Veslris a fost vazuta la intrarea n rada p ortului Pireu. Fiind sigur ca i-au sosit scrisori din Roma si pentru ca nu era dispus sa astept e predarea lor ntrziata prin intermediul tetrarhiei din Atena, Marcellus lua o cariga de piata si cobor mpreuna cu Demetrius n port. De obicei locul sclavului era alaturi de cel care mna caii carigei, dar de un tim p ncoace Demetrius si stapnul sau ncepusera sa vorbeasca unul cu altul numai n limba aramaica, or asta nu era o limba usoara si de fiecare data cnd spuneau cte ceva pronuntau cuvintele ct mai limpede posibil si-si supraveg heau n mod reciproc miscarile buzelor, n dimineata acestei zile se asezasera alaturi n partea dinapoi a carigei si, daca s-ar fi ntmplat ca cineva sa-i vada, n-ar fi banuit ca unul dintre acesti doi tineri este stapnul celuilalt. De fapt conversatia era condusa de Demetrius, care uneori critica accentul gresit al sta pnului sau. De cteva saptamni ncoace, n fiecare dimineata, Demetrius seducea la Beniamin, unde s ta toata ziua si facea lectii pna trziu dupa-amiaza. Batrnul tesator nu ceruse sa fie platit pentru servic iile sale de pedagog. Spunea ca lui i face placere sa-l ajute. Dar, pe masura ce treceau zilele, Demetrius ncep use sa devina de folos n pravalia lui Beniamin si nvatase cu usurinta sa toarca la roata si sa depene. Sea ra, cnd se ntorcea acasa, Demetrius se straduia sa mpartaseasca din nvatatura primita si lui Marcellus, care , pentru a nu ramne dator lui Beniamin, i daruise doua baloturi de bumbac adus din Egipt. La nceput batrnul n u voise sa le primeasca, i mai daduse si ctiva saci de lna din Cipru, unde mitele oilor pareau anume tacute p entru clima aspra. Beniamin, care n-avea obicei sa spuna amabilitati, se simtise obligat ca peste o luna de la nceperea lectiilor sa declare ca Demetrius face progrese nebanuite n studiul limbii aramaice. Demetrius i raspunse ca are dreptate, dar meritul este al celui care i da lectiile, iar Beniamin, ca sa nu ramna mai pre jos, declarase ca cel mai bun mijloc de a nvata ceva este sa explici si altuia ceea ce ai nvatat. Marcellus prim ea initierea n limba aramaica n mod indirect, dar nvata cu tragere de inima, desi Demetrius se tinea de capul lu i si-l plictisea mai rau dect un tiran. n drumul spre Pireu ncepura sa discute foarte animati despre cele Zece Porunci, pe care Marcellus le aproba, iar Demetrius afirma ca nu sunt drepte. Din cnd n cnd si apara punctul de vedere cu atta entuziasm, nct si uita de limba aramaica si vorbea greceste, asa ca stapnul sau ncepea sa rda. Opreste-te! striga Marcellus. Nu se poate sa vorbesti n limba aceasta pagna despre cele Zece Porunci ale evreilor. Bine, stapne, gndeste-te ca poruncile acestea nu sunt juste. Una dintre ele spune: Sa nu furi!" Foarte bine! dar nu exista nici o porunca n aceasta lege care sa spuna oamenilor bogati sa fie

generosi fata de cei saraci ca astfel acestia sa nu se gndeasca sa-i fure. Sa nu rvnesti ceea ce este al aproapelu i tau!" Si porunca aceasta este foarte buna! Dar este just oare sa ceri saracului sa nu rvneasca ceea ce are bogatul si sa nu atragi atentia acestuia ca nu trebuie sa fie egoist? Tu judeci Tablele Legii din punctul de vedere caracteristic sclavului, zise Marc ellus. Esti subiectiv. Singurul punct unde eu nu pot fi de acord cu cele Zece Porunci este acolo unde vorbeste d espre sculptura. E cert ca acest Iehova nu este binevoitor fata de arta. Porunca aceasta a fost data pentru a-i mpiedica sa-si faca idoli, i explica Demetr ius. Stiu, dar ce ai putea avea mpotriva idolilor? Acestia sunt uneori foarte frumosi. Oamenii de jos sunt obisnuiti sa se nchine la ceva; prin urmare e mult mai bine ca celui caruia i se n china sa fie frumos si artistic. Batrnul Zeus n-a protestat n ziua cnd sculptorii greci au facut un grup de zei n mar mura. Pe Colina lui Marte sunt vreo patruzeci, ntre statuile de acolo este si una dedicata Zeului Necunoscut ". Oare ce o fi zis Zeus de asta? se ntreba Demetrius. Probabil a rs, raspunse Marcellus. Trebuie sa stii ca uneori rde si el. Eu sunt de parere ca aceasta este marea greseala a lui Iehova. El nu rde niciodata. Probabil el nu crede ca lumea aceasta ar fi plina de haz, riposta Demetrius. Asta este treaba lui, raspunse Marcellus nepasator. De vreme ce el este cel care a creat-o, ar fi putut s-o faca mai vesela. Demetrius nu-i dadu nici un raspuns. Cred ca asta este cea mai mare prostie pe care am pronuntat-o n toata viata mea! adauga Marcellus dupa o clipa de gndire. Eu n-as merge att de departe pentru a face o astfel de afirmatie, zise Demetrius calm. Apoi ncepura amndoi sa rda. Studiul limbii aramaice contribuia ca mentinerea relatiilor severe dintre stapn si sclav sa para dificila. Capitanul Fulvius zbiera la sclavii care asudau sub greutatea poverilor ce trebu iau descarcate; se uita mirat la Marcellus cnd l vazu ca se urca pe punte, apoi l recunoscu si se repezi n calea lui ca sa-l salute. Va sa zica te-ai vindecat! striga el multumit, mi pare foarte bine. Aproape nu te -am mai recunoscut. M-am gndit de foarte multe ori la dumneata. Ai fost grav bolnav! Probabil am abuzat de multe ori de rabdarea dumitale, raspunse Marcellus. Dar ac um totul e n ordine si asa cum trebuie sa fie, ti multumesc! Ia te uita, si Demetrius! exclama capitanul si spre mirarea lui Marcellus ntinse mna spre el. N-am uitat nca serviciul pe care mi l-ai facut dupa ce am plecat din Joppa. Despre asta nu mi-ai spus nimic, interveni Marcellus si se uita ntrebator la Deme trius. Ceva cu totul lipsit de importanta, stapne, murmura Demetrius. Lipsit de importanta! protesta Fulvius. Omul acesta mi-a salvat viata si acum af irma ca serviciul n-are importanta. Pentru vorbele acestea ai merita sa fii pus n lanturi! Apoi se ntoarse spre Marcellus: Erai prea grav bolnav, tribune, pentru ca sa te poata interesa o astfel de ntmplare, asa ca nu ti -am mai spus ce s-a ntmplat.

Un sclav nebun care se gasea nlantuit n cala a fost apucat de furii si n timpul nop tii a reusit sa-si scoata obezile tocmai n momentul cnd ne gaseam n fata intrarii portului din Alexandria; sa furisat pe punte cu o ghioaga n mna cu care voia sa-mi zdrobeasca teasta. Dar Demetrius al dumitale a in tervenit tocmai la timp. Sunt foarte multumit, capitane, ca s-a ntmplat sa fiu prin apropiere, zise Demetri us. Tot att de multumit sunt si eu, raspunse capitanul, n sfrsit, ce sa va mai spun... este o adevarata placere sa va pot vedea pe amndoi. Legate, ti-am adus niste scrisori. Am rugat pe tribun sa le ia cnd a plecat cu mesajul pe care ti-l adreseaza mparatul, dar este un tnar nfumurat si mi-a raspuns ca n-a v enit la Atena ca sa faca drumuri ca baiat de alergatura. Un mesaj de la mparat? ntreba Marcellus nelinistit. nca nu l-ai primit va sa zica? Probabil te-ai ntlnit n drum cu tribunul acesta nfumu at. Nu vrei sa mai zabovesti si sa frngi pinea mpreuna cu mine, aici pe bord? Mi-ar face placere, capitane Fulvius, dar cred ca va trebui sa plec imediat. Tri bunul acesta probabil ma asteapta. Sigur ca da! Acum fara ndoiala tuna si fulgera. Este un individ care-si ia slujba n serios; n acelasi timp si da mare importanta si-i place sa mparta ordine, ofta Fulvius abatut. Si nu voi pu tea scapa de el vreme de cel putin sase saptamni de aici nainte, caci are un mesaj si pentru Pilat din Pont, ia r drumul de ntoarcere la Roma l va face tot cu Vestris. N-ai putea sa-l arunci peste bord? ntreba Marcellus. As putea foarte bine, raspunse Fulvius, zmbind. Dar sotia mea ma asteapta sa sose sc la Ostia, pe la nceputul lui decembrie. Legate, nu s-ar putea sa renunti la Demetrius pentru ziua de astazi ca sa mncam mpreuna? Marcellus era gata sa se nvoiasca, dar ezita. Daca vrei, Fulvius, ti l-as putea trimite mine. Cred ca de asta data va fi mai bi ne sa se ntoarca mpreuna cu mine. Probabil mesajul trimis de mparat va schimba ceva din planurile pe care ni le-am facut. ti multumesc, capitane Fulvius, zise Demetrius. Daca voi fi liber, voi veni. Marcellus era mult mai nerabdator dect caii nhamati la cariga sa se ntoarca n oras, deoarece acestia trebuiau mereu sa se fereasca pe marginea drumului pentru a trece n fata cotigelor si a co nvoaielor de camile ncarcate cu poveri, or el tocmai acum era preocupat de placerea ce i-o va face citirea sc risorilor aduse de Fulvius, pe care nu le putea citi n timpul drumului. Desfacu sulul de pergament al tatalui sau si constata multumit ca acesta contine si cteva rnduri de- la maicasa si de la Lucia. Scrisoarea Dianei - de care se mira ca este adresata din Capri ar fi citit-o cea dinti daca situatia de acum ar fi fost indicata pentru o astfel de lectura. Marcellus nfasur a sulul pe care-l tinea n jnana sisi zise ca-i va face mai multa placere sa-l poata citi n liniste. Se pare ca fiica lui Gallus, dupa ce a sigilat scrisoarea, a desfacut-o din nou, murmura el mai mult pentru sine nsusi dect pentru Demetrius, care se uita la el, n timpul ct examina sulul de p ergament. Mi se pare ca asternutul de ceara, pus pe deasupra se deosebeste putin la culoar

e, zise Demetrius. Marcellus examina mai cu atentie sulul, si cu vrful pumnalului desprinse asternut ul de ceara prins pe deasupra. Ai dreptate, murmura el. Scrisoarea a fost deschisa de cineva. A fost deschisa de o femeie, caci se cunosc urmele degetelor, adauga Demetrius. Se ncrunta nemultumit si baga sulul sub tunica, apoi ncepu sa citeasca scrisoarea tatalui sau. Fusese la Capri pentru a explica mparatului motivul plecarii fiului sau si se ntoarse abia acum ac asa, spunea senatorul. Trebuia sa fac numaidect acest drum, deoarece tu abia ajunsesesi n largul marii - c ontinua scrisoarea - cnd a sosit un mesaj n care erai numit..." Demetrius, cred-ca merita sa afli ce spune scrisoarea aceasta! zice Marcellus, mp aratul m-a numit comandant al Garzii palatului din Capri. Probabil despre asta va fi vorba si n ce l care a sosit acum. Comandant al Garzii din Capri! Ce ocupatie crezi c-ar putea avea un comandant al Garzii di n Capri? Intimitatea relatiilor imediate dintre el si stapnul sau indica nu numai emancipa rea sa, ci si eventualitatea unui repros daca va ezita sa uzeze de privilegiul de a vorbi cu stapnul sau ca de la e gal la egal. Cred ca datoria lui va fi sa guste ciorba nainte de a o gusta mparatul si sa doarm a cu un ochi dechis fara sa se dezbrace de uniforma. n timpul ct sclavul sau va fi obligat sa doarma cu amndoi ochii deschisi, adauga Ma rcellus. Cred ca ai dreptate. Insula aceasta este un viespar de zavistii si uneltiri. Nu cred ca aco lo viata omului sa valoreze mai mult dect un dinar gaurit... Ridica scrisoarea din nou si continua sa citeasca, din ce n ce tot mai ncruntat. Eu nu voi primi aceasta nsarcinare, zise el si ridica privirea, deoarece tatal me u mi spune ca acum mparatul si-a schimbat gndul. Ia sa-ti citesc: L-a interesat foarte mult ceea ce iam putut spune despre neplacuta aventura de la Ierusalim. Iar cnd i-am spus ca multa lume considera dre pt Mesia pe evreul care a fost rastignit... Marcellus se ntrerupse pe neasteptate si se uita la Demetrius. Cum d e a putut afla despre aceasta ntmplare? ntreba el mirat. L-am informat eu, raspunse Demetrius fara sa ezite. Senatorul Gallio mi-a cerut sa-i povestesc n toate amanuntele acesta ntmplare. Mi-am zis ca n interesul dumitale, stapne, el va trebui sa cunoasca adevarul... mai ales ca tocmai atunci nu erai n stare sa-l informezi de-a dreptul. Asta este adevarat, admise Marcellus nemultumit. Cred ca nu i-ai vorbit si despr e camasa galileeanului. Dimpotriva, stapne. Din cauza acestei camasi te-ai mbolnavit si, daca nu i-as fi p omenit despre ea, povestea pe care i-am nsirat-o n-ar mai fi avut nici un nteles. Si vrei sa spui ca vorbindu-i si despre camasa, aceasta poveste a fost mai usor de nteles? Nu, stapne, eu n-am crezut asa ceva si e foarte probabil ca tocmai partea aceasta , care mi se pare esentiala, va ramne si de aici nainte acoperita de mister. Mai bine sa terminam cu scrisoarea, zise Marcellus si continua sa citeasca cu gl asul ridicat: mparatul m-a ascultat cu tot interesul, deoarece el dispune de informatii vaste n domeniul tut uror religiilor. Cunoaste foarte multe amanunte despre profetiile mesianice ale evreilor. De aceea doreste sa-ti

continui studiile la Atena, mai ales n domeniul religios, ca pe urma sa te ntorci la Capri n calitate de sfetnic al curtii". Sfetnic al curtii! exclama Marcellus si ncepu sa rda sarcastic, dar Demetrius nu paru dispus sa rda. C e zici. Demetrius, afacerea asta nu ti se pare plina de haz? starui el. Esti n stare sa m a vezi n rolul omului care ar tine conferinte n fata menajeriei de acolo? Nu, stapne, raspunse Demetrius cu glasul grav, nuc posibilitatea aceasta nu mi se pare deloc c-ar putea sa aiba ha?.. Dimpotriva, mi se pare un dezastru dintre cele mai grave! Vrei sa spui ca m-as plictisi? Mai mult dect att, declara Demetrius iara sa ezite. Daca vrei; sa va spun parerea mea, situatia aceasta ar fi umilitoare. Despre mparatul Tiberiu se spune ca este mpresurat de un mare numar de cititori n stele, de ghicitori, necromanti, si de tot felul de netrebnici care exploateaza slabiciune a lui. Pentru stapnul meu ar fi o situatie penibila sa fie considerat la fel cu acestia. Marcellus deveni tot att de grav ca si corintianul sau. Crezi ca-mi va cere ca oamenilor acestora sa le explic superstitiile despre care vorbesc cei slabi de minte? Da. raspunse Demetrius si dadu din cap. Probabil vrea sa afle si alte amanunte n legatura cu camasa. Bine dar aceasta nu este o superstitie! protesta Marcellus. Pentru noi nu este, dar dupa ce mparatul Tiberiu si prezicatorii lui vor ncepe sa discute ntre ei aceasta problema este cert ca dintr-nsa nu va mai ramne altceva. Pari foarte impresionat, Demetrius! zise el cu bunavointa. Da, stapne, nu mi-ar face deloc placere sa constat ca aceasta camasa este luata n bataie de joc de batrnul acela respingator si de toata adunatura aceea de nauci ce se gasesc n apropierea lui. Marcellus se prefacu indignat. Nu-ti dai seama, Demetrius, ca felul n care vorbesti despre mparatul Romei ar pute a fi considerat drept lipsa de respect? Zmbira amndoi si Marcellus continua sa citeasca scrisoarea tatal ui sau: ..Nu-mi vine sa cred fiule, ca aceasta nsarcinare ar putea sa-ti faca placere, mpa ratul este un om cu mintea stranie si gndurile mereu ratacitoare, n orice caz acesta este un ordin dat de el si nu-ti ramne altceva de facut dect sa te supui. Din fericire ti s-a ngaduit sa ntrzii n Atena o bucata de vreme pen tru a-ti continua studiile. Toti suntem nerabdatori sa te vedem din nou la Roma, dar eu te sfatuiesc sa nu-t i grabesti ntoarcerea acasa." Despre Diana nu-i scria nimic. Faptul acesta i se paru straniu, deoarece fara ndo iala ea fusese la vila lovis n timpul ct tatal sau a fost primit de mparat n audienta. Abia astepta sa poata citi scrisoarea ei. Se simtea nelinistit la gndul ca ea se gaseste acum n aceasta insula sinistra. Cineva deschi sese scrisoarea ei, ceea ce nseamna ca este urmarita n tot ce face. Prin minte i trecu gndul ca insula Capri nu este locul unde Diana s-ar fi putut simti n siguranta. Casa Eupolis parea n mare fierbere. Nu se ntmpla ca sa soseasca n fiecare zi un trib un, mbracat n stralucitoare uniforma, care sa aduca un mesaj al mparatului si toata casa, care de obicei parea calma, se cutremura acum ca de friguri.

Dion, grav s cu obrazul scaldat n sudoare, se plimba pe alee cnd cariga hodorogita intra pe poarta. Va trebui sa te grabesti, Marcellus, l ruga el cu glasul speriat cnd i vazu ca se o presc n apropierea lui. A sosit un mesaj al mparatului! Tribunul care l-a adus a nceput sa zbiere ca daca nu te vei ntoarce imediat ne va raporta tetrarhului. Linisteste-te, Dion, zise Marcellus. Tu nu porti nici o vina. Apoi dadu drumul c arigei si-si continua drumul n lungul aleii, trecnd pe lnga un grup de argati din serviciul gradinii, care se ui tara la el cu respect si simpatie. Theodosia si matusa Ino se oprisera n foisor alaturi de Phoebe, care pa rea emotionata. Tribunul se plimba mndru prin fata intrarii. Marcellus recunoscu imediat pe Quintus Lucian! Prin urmare acesta era.motivul pe ntru care facuse atta galagie. Acesta era Quintus, favoritul printului Gaius. Fara ndoiala misiunea ce i se ncredintase de asta data nu-i facuse nici o placere. Nemultumirea aceasta explica si felul n care se purta se pe bordul galerei. Cu siguranta, Gaius se simtea profund jignit din cauza ca batrnul din Capri contrama ndase ordinul dat de el fara sa-i spuna nimic si-l revocase din demnitatea de comandant al fortului Minoa. De asta data mparatul expediase pe netrebnicul de Quintus cu un mesaj, si acestei dispozitii nu i se putuse mpotr ivi nici Quintus si nici Gaius. Cara vreme va fi obligat trimisul mparatului ca sa te astepte? tipa ci ovipa ce M arcellus se apropie urmat de Demetrius, care venea la o mica departare de stapnul sau. Nu m-a informat nimeni ca va trebui sa stau la pnda ca sa astept un mesaj al mpara tului, riposta Marcellus, ncercnd sa se stapneasca. Dar acum, tribune Quintus, dupa ce am sosit, te poftesc s a-ti ndeplinesti nsarcinarea ce ti s-a dat cu curtenirea pe care un roman are dreptul s-o ceara un ui ofiter de acelasi rang ca si el. Quintus murmura ceva nenteles si-i ntinse sulul aurit al mparatului. Astepti vreun raspuns? ntreba Marcellus. Da, dar te sfatuiesc sa nu ma faci sa astept prea mult. Mesagerii mparatului nu s unt obisnuiti sa-si piarda vremea prin hanuri grecesti. Tonul cuvintelor lui era ncarcat de atta dispret, nct aluzia parea transparenta. Dem etrius facu un pas nainte si se opri n pozitie de drepti. Marcellus pali, dar nu-i dadu nici un raspuns. Voi trece n camera mea, Quintus, ca sa citesc mesajul si sa fac raspunsul. Vei pu tea sa astepti - sau sa vii mai trziu - cum poftesti. Apoi se ntoarse n loc si nainte de plecare se adresa lui D emetrius n soapta: Tu sa nu te misti de lnga el!" Dupa ce Marcellus disparu n interiorul casei, Quintus se apropie agale si oprindu -se n fata lui Demetrius zmbi batjocoritor. Tu esti sclavul lui? ntreba el si-i facu semn cu capul n partea unde disparuse Mar cellus. Da, stapne. Cine este fata aceea frumoasa din foisor? ntreba Quintus, repezindu-si cuvintele prin coltul gurii. Este fiica lui Eupolis, raspunse Demetrius calm. Nu mai spune! n cazul acesta voi putea face cunostinta cu ea n timpul ct va trebui sa astept. Trecu pe lnga Demetrius si traversa mndru pajistea care-l despartea de foisor, facn

d la fiecare pas cte o miscare aroganta cu capul acoperit de coiful pe care-l purta. Dion, cu obrazul p alid si nspaimntat, se ndrepta spre foisor, iar Demetrius l urma cu pasi nceti. ncaltat n sandale elegante, cu picioarele departate unul de altul si cu minile prop tite n solduri, Quintus se opri n fata fetei si o examina cu ndrazneala. Apoi zmbi nerusinat, fara sa tina soc oteala de cei prezenti, si o ntreba: Cum te cheama? ntreba el cu glasul rastit. Este fiica mea, interveni Dion, frecndu-si minile cu umilinta. Asta nseamna ca esti un barbat fericit daca ai o fata att de frumoasa. Va trebui n umaidect s-o cunosc mai de aproape, zise Quintus si ntinse mna dupa ea. Fata se feri din calea lui si se u ita la el speriata. Esti sperioasa, ei? si ncepu sa rda cu dispret. De cnd an devenit fetele hangiilor greci att de sfio ase de nu ndraznesc sa mai zmbeasca? Te implor, tribune! ncepu Dion cu glasul tremurnd. Casa Eupolis s-a bucurat ntotdea una de cea mai buna reputatie. Nu se poate-a jignesti pe fiica-mea. Nu se poate... ei, nu mai spune! riposta Quintus batjocoritor. Si cine esti tu d e-ti permiti sa sfatuiesti pe trimisul mparatului ce poate si ce nu poate sa faca? Plecati de aici! tipa el ntin znd bratul spre Phoebe si Ino. Tot asa si tu! Plecati toti! Palida ca o moarta, Phoebe facu ctiva pasi mpreuna cu Ino, care o tinea de susuori . Dion nu se misca si ncepu sa gfie din pricina furiei neputincioase, dar se retrase numaidect cnd vazu ca dusma nul sau ntinde mna dupa pumnalul ce-i atrna din cingatoare. Tu, sclavule, ce cauti aici? zbiera Quintus cnd dadu cu ochii de Demetrius. Stapnul meu mi-a poruncit sa nu ma misc de lnga dumneata. Apoi se adresa Theodosie i: Cred ca ar fi mai bine sa urmezi pe Dion n casa. Cu obrazul aprins ca o flacara, Quintus si smulse pumnalul din teaca si se repezi spre el. Demetrius facu un salt si-l apuca de ncheietura minii cu dreapta, nainte de a-l putea lovi, iar pumnul stng ii pocni pe tribun n plin obraz. Lovitura rabufni ca un mai, si Quintus, care nu se asteptase la surpriza, se clatina pe picioare. nainte de a-si putea veni n fire, Demetrius l mai pocni o data cu pumnalul nclestat al stngii peste gura. Cu dreapta l strngea de ncheietura minii ca ntr-o menghina, asa ca scapa pumnalul. Loviturile ncep usera sa se descarce una dupa alta si cu atta repeziciune, nct Quintus ramase zapacit. Acum ncepuse sa mpa rta lovituri orbeste, n timpul ct Demetrius l strngea tot mai de aproape si-i cara pumn dupa pumn n obrazul buhait. Quintus ncepu sa gfie si Demetrius presimti ca nu va mai fi nevoie sa-l pocneasca d ect o singura data sub falci pentru a-l scuti de a mai continua lupta cu trimisul mparatului, dar se sim ti coplesit de o dorinta nestapnita de a vedea pna cnd va putea stlci nesuparat obrazul tribunului, nainte de a-l lasa lungit, ncaierarea devenise sngeroasa si pumnii lui Demetrius erau plini de snge de fiecare data cnd se ridicau de pe orbitele si nasul zdrobit al lui Quintus, care acum nici nu ncerca sa se mai a pere. Speriat si orbit de sngele care-i curgea din abundenta, ceda terenul pas cu pas, pna cnd ajunse alaturi de tu

lpina unui pin urias de care se propti cu o mna. Printre buzele terciuite i scapa un scncet: Pentru fapta asta vei muri, ngna el necat de suspine. Foarte bine, scrsni Demetrius printre dintii nclestati. Daca e sa mor pentru ca te -am pedepsit... Si ntinznd bratul l apuca de cureaua coifului si cu cealalta mna continua sa-l piseze n obraz. Apoi se uita la el si se retrase un pas ca sa-i poata repezi pumnul.nca o data cu sete sub falca. Genunchi i lui Quintus se ndoira si trupul i se ntinse moale pe pajistea gradinii. n timpul ct se desfasurase lupta, familia Eupolis se retrasese la o mica distanta, dar de asta data Dion, cu obrazul palid ca de mort, se apropie speriat si ntreba: L-ai ucis? Demetrius respira suierator si-si examina pumnii striviti si nsngerati, apoi clati na din cap. Ne vor baga pe toti la nchisoare, gemu Dion. n primul rnd sa nu ncerci sa fugi de acasa, l sfatui Demetrius. Tu n-ai nici o vina. Asta se poate dovedi cu usurinta, sfrsi el si se ndrepta spre camera stapnului sau. Ce as putea face pentru individul acesta? ntreba Dion. Adu-i o galeata de apa si un prosop. Se va trezi foarte curnd, iar daca se va ntmpl a sa mai aiba pofta de ncaierare, trimite dupa mine, dar spune-i ca, daca ma va obliga sa-l busesc, a do ua oara l voi ucide. Ostenit peste masura, Demetrius trecu prin peristil fara sa se opreasca, desi va zu ca Marcellus este asezat la masa si scrie, asa ca nici nu ridica obrazul spre el. Demetrius! striga el. mparatul mi porunceste sa plec n Palestina si sa adun toate i nformatiile posibile privitoare la galileean. Glasul lui vibra de multumire: Crezi ca ar fi putut sa se ntmple si altceva care sa-mi faca atta placere? Tiberiu ar vrea sa stie ce este adevarat din zvonurile care ci rcula n legatura cu acest Isus, despre care se spune c-ar fi fost Mesia, ntruct ma priveste pe mine, aceasta chest iune nu ma intereseaza ctusi de putin. Eu as vrea sa aflu numai ce fel de barbat a fost. Ce noroc neasteptat pentru noi, Demetrius! Vom continua cu mai multa srguinta studiul limbii aramaice cu batrnul Beniamin. La ncep utul primaverii vom putea pleca n Galileea! Semna pergamentul, lasa stiloul din mna, feri scaunul si r idicndu-se n picioare se uita la obrazul palid al lui Demetrius, la te uita; ce naiba ai facut? ntreba el. Tribunul acela! raspunse Demetrius ostenit. Marcellus se schimba la fata. Doar nu te-ai batut cu Quintus! N-as putea spune exact ca m-am batut, raspunse Demetrius. A insultat familia... n special pe Theodosia... si l-am pedepsit. Judecnd dupa pumnii nsngerati, cred ca I-ai pedepsit destul de grav. Dar... asculta Demetrius... afacerea asta este primejdioasa! Un sclav grec nu poate proceda n felul acesta - mai ales fata de un tribun roman - chiar daca se ntmpla ca acesta sa merite o astfel de pedeapsa! Da, stapne, stiu! Voi fi obligat sa fug. Daca as ramne aici, vei ncerca sa ma aperi si asta ar nsemna sa ai nemultumiri din pricina mea. Te rog, n-ar fi mai bine sa plec imediat? Va trebui sa pleci numaidect! starui Marcellus. Dar unde vrei sa pleci? Unde ai p utea pleca? Nu stiu, stapne. Voi ncerca sa ma refugiez la tara si sa ajung n munti nainte de a s e raspndi vestea despre

ceea ce s-a ntmplat. n ce stare se gaseste Quintus? ntreba Marcellus speriat. Se va reface! raspunse Demetrius. N-am avut asupra mea nici o arma. I-am umflat ochii si s-au nchis; i-am umflat si buzele, dar gura i-a ramas deschisa, si cnd l-am lovit pentru ultima da ta de cteva ori n nas l-am simtit ca este terciuit. A plecat? Nu, este tot aici, caci nu s-a putut ridica de pe jos. Marcellus ofta si-si trec u minile prin par. Du-te, spala-te pe mini si mpacheteaza-ti cteva lucruri pentru drum. Apoi trecu pe lnga el si intrnd n camera deschise ladita si scoase dintr-nsa un pumn de talanti de aur si argint pe care-i baga ntr-o punga de matase, mpreuna cu cteva monede mai marunte. Dupa aceea se ntoarse din nou n peristi l si se aseza la masa, lua stiloul n mna, scrise o pagina, o pecetlui cu inelul pe care-l avea n deget, o facu sul si o sigila si pe dinafara. Cnd aparu Demetrius, i ntinse pergamentul mpreuna cu punga. Aici Demetrius vei avea bani de ajuns ca sa te poti ajuta deocamdata... Document ul acesta este certificatul tau de mnu mittere, asa ca nu vei mai fi sclav. Eu voi mai ntrzia n oras pna n primav ra; probabil pna la idele lui Martie. Pe urma voi pleca la ierusalim. Nu-ti pot spune dinainte cta vr eme voi fi obligat sa cutreier regiunile interioare ale Palestinei, dar n orice caz toata vara, daca nu chiar ce va mai mult. Pe urma va trebui sa ma ntorc la Capri si sa ma prezint n fata mparatului. De asta nu voi scapa, desi nu -mi face nici o placere, dar ma voi feri de nemultumiri. As prefera sa te pot nsoti, stapne! declara Demetrius. Absenta ta mi va lipsi, Demetrius, dar prima ta datorie este sa scapi ct mai reped e de primejdie, ncearca si da-mi de stire n ce parte te gasesti imediat ce vei putea. Adu-ti aminte ca eu vo i astepta cu nerabdare sa aflu ca nu ti s-a ntmplat nimic. Da-mi de stire daca vei avea nevoie de ceva. Daca vei fi prins, voi putea pune totul n miscare pentru a putea obtine libertatea ta! Stiu, stapne! declara Demetrius cu glasul tremurnd de emotie. Esti extrem de bun f ata de mine. Banii acestia i voi lua... dar de certificatul de libertate nu am nevoie, adauga el si puse sulul de pergament pe masa. Daca m-ar prinde si l-ar gasi la mine, si-ar putea nchipui ca m-ati rasplatit pen tru c-am pedepsit pe Quintus. Apoi lua pozitie si saluta cu sulita. Rami cu bine, stapne! mi pare rau ca sunt obl igat sa plec. S-ar putea sa nu ne mai vedem niciodata! Marcellus i ntinse mna. Umbla sanatos, Demetrius, zise el cu glasul sugrumat, mi vei lipsi foarte mult. M i-ai fost un prieten credincios si ma voi gndi mereu la tine. Te rog, stapne, sa explici Theodosiei motivul pentru care n-am putut sa-mi iau ra mas bun de la ea, zise Demetrius. Exista ceva ntre voi doi? ntreba Marcellus interesat. Numai ceva... nimic mai mult, admise Demetrius. si strnsera minile tara sa mai zica nimic si Demetrius disparu repede, trecnd printr e tufisurile de trandafiri ale gradinii. Marcellus intra ncet n casa, nchise ladita n care-si pastra banii si iesi pe usa din

fata. Vazu ca Dion se apropie palid la obraz si speriat. Ati aflat? ntreba el gfind. Ce face acum? ntreba Marcellus. S-a ridicat n capul oaselor... dar sa vezi obrazul lui... te apuca groaza. Spune ca ne va pedepsi pe toti, adauga Dion si ncepu sa tremure de spaima. Spune-mi ce s-a petrecut n realitate? Tribunul s-a purtat foarte necuviincios fata de Theodosia. Sclavul dumitale a pr otestat si tribunul s-a repezit la el cu pumnalul n mna. Imediat dupa aceea Demetrius al dumitale l-a dezarmat si a nceput sa-l loveasca cu pumnii n obraz. L-a batut crncen. Nici nu mi-am nchipuit ca sclavul acesta att de bln d ar fi n stare se devina att de salbatic. Pe tribun nici nu-l mai poti recunoaste. Sclavul dumitale s-a ascuns? A plecat, raspunse Marcellus si vazu pe Dion ca rasufla usurat. Trecura mpreuna p rin boschetele de trandafiri si gasira pe ouintus asezat si proptii cu spatele de tulpina pinului unde cazuse; ncepuse sa se stearga pe obraz cu o crpa care era plina de snge. Dupa ce reusi sa deschida pleoapele umf late, se uita la ei furios. Dupa ce ma voi duce la tetrarh si voi spune ce mi s-a ntmplat, tu vei fi bagat la n chisoare, iar ceilalti vor fi executati. Ce vrei sa-i spui tetrarhului, Quintus? ntreba Marcellus si zmbi sarcastic. Si cam ce crezi ca-ti vor raspunde cei de la tetrarh ie dupa ce le vei spune c-ai insultat o fata cumsecad e si ai ncercat sa lovesti cu pumnalul pe un sclav care a sarit n ajutorul fetei, iar acesta te-a dezarmat si t e-a batut cu mna goala pna cnd n-ai mai fost n stare sa te ridici n picioare? Du-te, Quintus, la palat! continua Marcellus n bataie de joc. Da-le si lor ocazia sa te vada cum arati dupa bataia ce ti-a dat-o un sclav grec. Tetr arhul ti va spune ca este destul de rusinos pentru un tribun roman sa se ncaiere cu un sclav, chiar daca iese victori os. Haide, ne vom duce mpreuna pna la palat. Te voi nsoti si eu, Quintus, caci pentru nimic n lume n-as vre a sa scap o astfel de ocazie. Quintus continua sa-si stearga obrazul umflat. De concursul tau n-am nevoie, murmura el. Da-mi voie, stapne, sa-ti ajut sa te ridici n picioare daca te simti mai bine, int erveni Dion. Propunerea aceasta mi se pare binevenita, ncuviinta Marcellus. Fara ndoiala Dion n u are nici o obligatie fata de tine pentru c-ai ncercat sa te porti ca un derbedeu n casa lui, dar, daca va vrea sa te adaposteasca pna n momentul cnd te vei simti dispus sa te arati n fata oamenilor straini, eu te-as s fatui sa primesti propunerea lui. Am aflat ca vrei sa pleci poimne cu galera Vestris. Prin urmare va fi mult m ai bine sa stai aici, ca sa nu te vada nimeni n ce hal esti, si sa nu pleci dect n momentul cnd vasul va fi gata sa ri dice ancora. n cazul acesta nimeni dintre cei care sunt la tetrarhie nu va avea ocazia sa afle ce ai patit si nici nu va putea sa-si bata joc de tine cu prima ocazie cnd va merge la Roma. Voi cere ca sclavul tau sa fie biciuit pna cnd trupul i va ti rupt panglici! ngna Qu ntus. Probabil ti va face placere sa-l biciuiesti chiar tu! riposta Marcellus. Vrei sa-

l chem aici? Zilele treceau una dupa alta, triste, reci si plictisitoare. Marcellus ncepu sa-s i dea seama ce loc important ocupase pna acum sclavul sau corintian n viata lui nu numai din punctul de vedere al serviciilor pe care i le facuse, ci chiar ca prieten si tovaras. Pentru el Demetrius devenise un fel de a doua personalitate, iar acum cnd nu-l mai vedea n apropierea sa se simtea ratacit si dezorientat. De la plecarea lui nu se ntmplase nimic deosebit, n fiecare dimineata mergea la bat rnul Beniamin pentru lectiile de limba aramaica pe care acesta i le dadea facnd mai mult conversatie. La amiaza se ntorcea la han si restul zilei, ct mai tinea lumina, si-l petrecea n atelier, cioplind fara tragere de inima si fara inspiratie un bust de marmura, care cu fiecare zi ce trecea, semana tot mai putin cu Diana Gallus. n orice caz se putea distinge ca reprezinta o patriciana romana, si una destul de frumoasa; totusi nimeni n-ar fi putut banui ca reprezinta pe Diana. Probabil - si zicea Marcellus - amanuntul acesta se datora faptului ca imaginea D ianei i se destramase. din amintire si se pierdea din ce n ce tot mai departe si devenea mai tulbure. Primis e de la ea doua scrisori. Prima, care venise de la Capri, fusese scrisa n graba. Era informata despre ordinul mpara tului care admisese ca el sasi continue studiile la Atena si dupa aceea sa plece la Ierusalim si de acolo n regi unile de miazanoapte ale Palestinei, pentru a aduna informatii despre tnarul si misteriosul evreu. Despre ea nsasi i spunea ca mparatul a staruit sa mai zaboveasca vreme de cteva sapt amni la Capri si, avnd n vedere concesiile ce i le facuse, a luat hotarrea sa-i faca pe voie. Batrnul a fost foarte amabil fata de ea; se simte singur, asa ca va mai sta cu el. A doua scrisoare i-o trimisese de acasa, dar si aceasta parea ca este scrisa ca si cnd curierul ce trebuia s-o duca ar fi asteptat n fata usii si cineva s-ar fi aplecat peste umarul ei ca sa vada c e scrie. Scrisoarea era amabila si plina de nerabdare pentru a afla vesti de la el, dar i lipsea elanul si duiosia l a care s-ar fi asteptat destinatarul, ti facea impresia ca dragostea lor a fost amnata pentru mai trziu, cnd se va putea des fasura n mai multa libertate. Marcellus citi aceasta scrisoare de mai multe ori la rnd si o cntari fr aza cu fraza, pentru a se convinge daca nu cumva Diana si luase toate masurile de prevedere pentru cazul cnd scrisoarea ei va fi deschisa de cineva sau poate a nceput sa tina la el mai putin dect pna acum. Se put ea sa fie si una si alta, dar tot att de bine se putea sa fie ntemeiate ambele supozitii. Cuvintele asternute n a ceasta scrisoare nu semanau a murmur de dragoste. Erau blnde... dar aproape imperceptibile, si aceasta consta tare i adnci si mai mult senzatia de singuratate. Tocmai de aceea stirea ca i-a sosit o scrisoare de la Demetrius fu pentru el o s urpriza neasteptata, n timpul noptii se asternuse un strat usor de zapada si cerul era nnorat. Marcellus ntrziase vreme ndelungata n fata ferestrei, ntrebndu-se daca n-ar fi oare mai bine ca astazi sa nu mearga la Beniam in. Dar luimna era prea slaba pentru a se putea ocupa de sculptura. n acelasi timp batrnul tesator l va astepta s a apara. Iesind din casa, tot

att de mohort ca si vremea de afara, se ndrepta spre pravalia lui Beniamin, unde, d e cum intra, batrnul l primi cu ochii stralucind de multumire. Ti-a sosit o scrisoare! l anunta Beniamin. Ei comedie! si cum de a venit pe adresa dumitale? Mi-a fost adresata mie ca sa ti-o predau dumitale. A fost adusa de un sclav care a sosit cu o caravana si mi-a fost adusa de Zenos, sclavul acela guraliv care este n slujba prietenului meu Pop ygos. Dupa cum vei putea constata, Demetrius se gaseste la Ierusalim. Att este tot ce am citit din scrisoa re. Sclavul dumitale e un tnar prevazator. Temndu-se ca daca-ti va trimite scrisoarea de-a dreptul dumitale acea sta ar putea fi desfacuta de cineva si astfel i vor da de urma, a trimis-o pe numele meu, zise Beniamin si ncep u sa rda cnd i ntinse sulul de pergament: De asta data vei avea ocazia sa pui n practica cunostintele pe care le ai din domeniul limbii aramaice. Este scrisa ntr-o limba foarte aleasa, adauga el cu mndrie. Marcellus apropie un scaun de masa de lucru, desfacu capatul sulului de papirus si ncepu sa citeasca cu glasul ridicat, ca uneori sa se opreasca si sa faca apel la ajutorul lui Beniamin, care se simtea multumit ca-l poate ajuta. Cinstite stapne (ncepu Marcellus) ti scriu aceasta scrisoare n ziua Sabatului evreie sc, n camera de la mansarda a unei case vechi cu vederea spre Kedron, la o mica departare de cartie rul templului. Camera aceasta o mpart cu unul Stefanos, un grec de aceeasi vrsta cu mine, caruia evreii i zic Stefan. Este un tnar inteligent, stie tot ce se petrece si este amabil. n momentul acesta este ple cat de acasa pentru motive pe care numai el le cunoaste; probabil aceleasi care noaptea trecuta l-au determina t sa lipseasca de acasa pna aproape de zorii zilei. Am sosit la Ierusalim abia acum trei zile. Probabil vei fi curios sa afli felul n care am plecat din Atena. Avnd toata ncrederea n prietenia lui Fulvius, am cobort ntr-un suflet pna n port si urcnd a pe bordul galerei i-am spus starea desperata n care ma aflu. Fulvius m-a ascuns n cala si, dupa ce g alera a iesit n largul marii, a doua zi m-a scos pe punte, unde rna puteam plimba n toata libertatea. Am avut cu noi un calator important care bolea de pe urma unui accident ce-l avusese la obraz. Nu s-a miscat nici un pas din cabina pna cnd am parasit portul Alexandria. Cnd m-a recunoscut, a poruncit lui Fulvius sa ma puna n obezi, dar capitanul a refuzat, spunndu-i ca eu mi-am platit calatoria, ceea ce nu era adevarat, desi ma oferisem sa-i platesc. Fulvius a informat pe acest distins calator ca daca are ceva de mpartit cu mine, dupa ce vo m ajunge n portul urmator, este liber sa ceara autoritatilor arestarea mea. Odata cu ;uderea noptii am ancorat n golful Gaza, si Fulvius, fara sa stie cineva , a luat o luntrita si m-a condus pna la tarm. Dupa ce mi-am cumparat putine merinde, m-am ndreptat spre Ierusalim, n trebuintnd acelasi drum pe unde am trecut prima data mpreuna cu centuria plecata din fortul Minoa. nt r-o vale, cam la zece leghe spre miazanoapte de Ascalon, am fost prins de beduini, care nu mi-au facut altceva dect m-au jefuit si m-au lasat sa-mi vad de drum. Vremea a fost foarte friguroasa si eu eram subtire

mbracat. Regiunea aceasta, dupa cum stii, este foarte putin locuita. Oamenii sunt saraci si banuitori fata de straini, ncepuse sa-mi placa laptele cald de capra si boabele de porumb trecute prin rsnita; ntr-una din zile, cnd m-au prins ntr-o gradina de legume, m-au alungat cu pietre. Am constatat ca ouale crude sunt bune la gust daca vrei sa le sorbi din gaoace si ca o vaca ostenita nu se supara sa-si mparta caldura trupului cu un cal ator care cauta adapost n grajdul ei. Vitele din Iudeea sunt ospitaliere, n ultima noapte, nainte de termina rea drumului n care plecasem, am fost foarte multumit ca m-au ngaduit sa dorm n grajdul unui han din satul Betle em. Dimineata hangiul mia trimis cu argatul o strachina de ciorba fierbinte si o bucata de pine de orz. Arg atul mi-a spus ca traditia hanului acestuia este sa ajute drumetii saraci. Am constatat ca pe coltul bucati i de pnza n care era nfasurata pinea este brodata imaginea unui peste. M-a mirat aceasta constatare, deoarece va zusem ca si pe usa grajdului este aceeasi imagine, arsa cu fierul rosu. Dupa ce am iesit din Betleem, la doua rascruci de drumuri am descoperit din nou desenul acesta, facut n colbul drumului, si mi-am zis ca acest desen criptic probabil a fost lasat de cineva care a trecut nainte, pentru ca cel care va trebui sa vina dupa e l sa-si poata da seama n ce parte a apucat. Dar pentru ca nu stiam ce nseamna si nici nu ma interesa din cale-afara , nu m-am mai gndit la el. Dupa ce am ajuns la Ierusalim, flamnd si cu picioarele umflate, m-am hotart sa cau t casa unui tesator, unde as putea gasi ceva de lucru n schimbul hranei si al unui asternut n care sa ma odihne sc. Am avut mare noroc n aceasta privinta. n pravalia lui Benyosef am fost primit cu bunavointa de Stefano s, care lucra acolo. Aflnd ca sunt grec, dupa ce i-am spus ca n pravalia din Atena a lui Beniamin, pe care el l cunostea, am nvatat sa torc si sa depan, m-a dus la Benyosef, care mi-a dat numaidect de lucru. Simbria este mic a n raport cu valoarea lucrului la care ma pricep, dar tocmai de ajuns ca deocamdata sa am din ce sa tr aiesc. Stefanos m-a poftit sa dorm n aceeasi camera cu el. Evident, el se intereseaza de mine n primul rnd ca sunt grec. Familia lui este de origine din Filippi; strabunicul sau s-a refugiat la Ierusalim dupa ce Macedonia a fost subjugata. Am constatat ca n partile acestea sunt sute de greci care s-au refugiat la Ierusalim pentru acelasi motiv, ntre ei se gasesc foarte putini care sa stie carte si Stefanos, care este un cunoscator al clasicilor, simte nevoia sa poata vorbi cu cineva care sa aiba cunostinte din acelasi domeniu. Mi s-a parut ca este foarte multumit cnd la ntreba rea care mi-a adresat-o i-am raspuns ca si eu cunosc putin literatura elena din ceea ce nvatasem mai demult. n prima seara pe care am petrecut-o mpreuna, dupa ce am terminat cu cina si am ncep ut sa vorbim despre diferite subiecte n legatura cu soarta trista a grecilor, Stefanos a desenat pe o bucatica de papirus conturul unui peste si mi-a ntins-o peste masa, uitndu-se ntrebator la mine. I-am raspuns ca nu nteleg ce nseamna acest simbol, desi pna acum l-am ntlnit de doua ori n drumul meu. Dupa aceea m-a ntrebat daca n-am auzit niciodata vorbindu-se despre Isus galileea nul. I-am raspuns ca am

aflat despre el, dar numai foarte putine amanunte, si ca m-ar interesa sa mai af lu si altceva. Mi-a spus ca cei care cred n nvataturile acestui Isus sunt att de crncen persecutati, nct nu ndraznes a se ntlneasca pentru a identifica pe ceilalti care profeseaza aceeasi credinta. Nu mi-a spus c um de au ajuns sa ntrebuinteze acest mijloc de a se recunoaste unul pe altul. Isus n-a fost pescar, ci teslar. Stefanos mi-a mai spus ca acest Isus a propavaduit libertatea pentru toti oameni i. Nu se poate ca un sclav sa nu participe la sustinerea unei astfel de idei", spunea el. I-am raspuns ca nvatatur a aceasta ma intereseaza si pe mine si mi-a fagaduit ca la prima ocazie mi va da si alte informatii despre acest Isus. Am constatat ca pravalia lui Benyosef nu este numai atelierul unui tesator, ci s i locul de ntlnire pe ascuns a celor care au fost prietenii lui Isus. Situatia mea aici n pravalie este att de nen semnata si de inocenta, nct oamenii acestia gravi si speriati, care nu vin nici sa vnda, nici sa cumpere, ci sa stea de vorba pe soptite cu Benyosef, aproape n-au luat cunostinta pna acum de existenta mea. (Beniamin ar nce pe sa rda daca asa ceva s-ar ntmpla n apropierea razboiului sau). Ieri a venit un barbat nalt si foarte bine legat, care purta o barba mare si a vo rbit n soapta vreme de un ceas cu Benyosef, iar alti doi mai tineri l asteptau n coltul pravaliei fara sa zica nimic . Stefanos mi-a spus ca sunt galileeni. Celui voinic i zice Marele Pescar" si celor doi mai tineri, care par ca sunt frati, Fiii Tunetului". Marele Pescar este un barbat de o forta neobisnuita si fara ndoiala trebuie sa fi e conducatorul acestei grupari, desi nu am pretentia sa nteleg care ar putea fi motivul ca s-au constituit ntr-o g rupare aparte si ca se ntlnesc pe ascuns, mai ales acum dupa ce Isus a murit si cauza lor este pierduta. Toti s e poarta ca si cnd s-ar stradui sasi ascunda o teama nemarturisita, care totusi nu pare sa fie teama, ci mai curnd un fel de asteptare, ti fac impresia ca au descoperit un lucru de mare pret, pe care ncearca sa-l ascunda. Astazi dupa-amiaza a aparut n pravalie un barbat de la tara, nalt si simpatic la v edere, pe care l-au primit foarte bine. Am banuit ca nu avusesera ocazie de multa vreme sa-l mai vada. Dupa ce am terminat cu lucrul zilei si eu am plecat mpreuna cu Stefanos ca sa ne ntoarcem acasa, am constatat ca omul acesta este amabil si ca toti tin la el, iar Stefanos mi-a spus ca este Barsabas Justus, originar din Galileea, localitatea Seforis.. Mi-a mai spus ca Isus a ales doisprezece insi, dintre prietenii sai, ca acestia sa-i fie ucenici. Unul dintre acestia, cu numele luda din Iscariot, este cel care a vndut pe Isus carturarilor. Dupa aresta rea nvatatorului sau, s-a spnzurat din pricina mustrarilor de constiinta. Cei unsprezece ucenici s-au sfatu it ntre ei ca sa aleaga pe altul care sa-i tina locul, dar ce i-a determinat sa procedeze n felul acesta, dupa ce Isus a murit, Stefanos n-a putut sa-mi spuna. Au ales pe doi dintre cei care urmasera pe Isus n toate partile Palestinei pe und e a propovaduit n fata poporului si au vazut faptele stranii savrsite de el, despre care Stefanos mi-a fagaduit sa -mi vorbeasca si mie n ziua cnd va crede de cuviinta. Banuiesc ca el ar vrea nainte de toate sa se convinga daca sunt vrednic de ncrederea lui.

Unul dintre cei doi, cu numele Matei, a fost ales pentru a nlocui pe Iuda, vnzator ul, iar al doilea este Barsabas Justus. V-as sfatui, stapne, ca atunci cnd veti veni la Ierusalim sa va informati despre v iata lui Isus, ar fi foarte bine sa faceti cunostinta cu un barbat ca Barsabas Justus. Procedeul acesta nsa nu va fi tocmai usor. Toti acesti prieteni ai lui Isus sunt de aproape supravegheati si urmariti pentru orice ncerc are ce ar face-o n scopul de a raspndi nvatatura lui Isus si de a pastra amintirea lui. Cei de la conducerea temp lului sunt constienti ca n nvatatura lui se ascunde grauntele unei revolutii mpotriva religiei recunoscute. T ot asa, cei din intimitatea procuratorului si-au dat seama ca pe masura ce lumea va uita mai curnd pe acest I sus, va fi cu att mai posibil ca sarbatorile Pastilor din anul acesta sa se desfasoare fara sa dea nastere la tulburari politice. n ultimele trei zile m-am gndit ndelung la un plan care sa-ti dea posibilitatea sa ajungi n Galileea fara sa atragi atentia cuiva. Ai putea veni la Ierusalim n calitate de specialist, amator al tesaturilor produse n razboaiele rurale. Vei avea grija sa spui tuturor ca astfel de produse sunt foar te apreciate la Roma. Intereseazate de astfel de produse prin dughenele din piata si plateste-le bine. Aici nu sunt considerate drept produse care sa aiba prea mare valoare, dar ar putea deveni n cazul cnd te vei lasa nselat zdrav an de ctiva negustori, n oras vestile se raspndesc repede. Cautnd dupa astfel de tesaturi, vei ajunge n mod firesc si la dugheana lui Benyose f, iar aici vei aduce vorba despre o calatorie pe care ai intentia s-o faci pna la Capernaum n cautarea acesto r produse. Te vei interesa si de o calauza care sa te nsoteasca n aceasta regiune. Dintre toti galileenii care viziteaza dugheana, cred ca cel mai indicat pentru a ceasta nsarcinare ar fi Barsabas Justus. Cel caruia i zic Marele Pescar este prea preocupat de ceea ce face n oras, indiferent despre ce ar fi vorba. Fiii Tunetului sunt ncarcati de prea multe obligatii, asa ca singur Barsab as Justus este mai liber. Fara ndoiala acesta este omul care te-ar putea servi... daca vei reusi sa-l convingi. Parerea mea este ca toti acestia se vor raspndi prin regiunile nvecinate pentru a nu fi n Ierusalim n saptamna Pastilor, deoarece garda procuratorului sta la pnda si galileenii vor evi ta orice tulburare inutila. Ar fi preferabil sa sosesti n Ierusalim cel putin cu o luna nainte de sarbatorile Pas tilor. Primavara se apropie si regiunea rurala va fi o feerie de culori. Va fi n acelasi timp mult mai prudent d aca te vei preface ca nu ma cunosti, chiar daca ne vom ntlni fata n fata, caci, daca nu ma nsel, pna atunci Stefa nos se va convinge ca sunt un om de ncredere si ar fi o adevarata nenorocire daca ar banui ca noi doi u rmarim ceva anume. Stephanos stie ca eu am mai fost la Ierusalim si nainte de asta. Daca voi reusi sa pun la c ale o ntlnire secreta ntre noi, ma voi simti ct se poate de multumit si vom sta de vorba, dar totusi sunt convins ca va fi mult mai bine sa te prefaci ca nu ma cunosti. Daca voi constata ca nu este nici o primejdie sa stam m preuna de vorba, voi nascoci ceva si-ti voi da de stire unde ne putem ntlni. Marcellus ridica privirea si se uita la Beniamin, apoi zmbi.

Tnarul acesta ar fi trebuit sa fie evreu! declara batrnul. Are o minte foarte ager a si este viclean. Da, ncuviinta Marcellus cu indiferenta; constat ca studiul limbii aramaice i-a fo st de mare folos. Este priceput. Propunerea pe care mi-o face este destul de buna; dumneata ce parere a i n aceasta privinta? Eu, prietene, ma ndoiesc c-ar putea fi din cale-afara de nteleapta. Acesta este un joc pe care esti obligat sa-l joci cu cea mai mare bagare de seama. Evreii n-au nici un motiv sa se ncreada n ro mani, si ncrederea lor va fi greu de cstigat. Crezi ca as putea sa ma prezint n fata lor ca negustor? ntreba Marcellus cu ndoiala . Cel mai bun mijloc pentru a te informa, i propuse Beniamin si clipi din ochi, ar fi sa intri n bazarul lui David Sholem si sa cumperi ceva; apoi vei trece drumul si ceea ce ai cumparat ve i ncerca sa vinzi lui Aaron Barjona, zise tesatorul si amndoi ncepura sa rda. Uite ce, sa vorbim serios, zise Marcellus. Crezi ca voi putea sa ajung n Galileea primind una dintre propunerile lui Demetrius? Nu cred ca vei reusi! raspunse Beniamin. Nici daca as oferi omului aceluia o simbrie mai mare? Beniamin clatina din cap. Nici chiar pentru o simbrie mai mare! Acest Barsabas Justus ar putea sa aiba mul te de mpartasit, dar sunt sigur ca nu va avea nimic de vnzare. Prin urmare ma sfatuiesti nici sa nu mai ncerc. Batrnul se stradui n mai multe rnduri sa-si nsire firul n ac, strmbndu-se si uitndu intr-o parte, iar la urma reusi. Zmbi triumfator si dintr-o singura miscare a degetelor facu nodul. Cred ca nu strica sa ncerci, murmura el. S-ar putea ca acesti galileeni sa fie mu lt mai prosti dect ne nchipuim noi. CAPITOLUL XII Prnzira fara sa schimbe nici o vorba, la umbra unui smochin urias din marginea dr umului, si se asternura la odihna. Justus se ntinsese pe iarba, cu minile mpreunate sub capul zbrlit, si se uita printr e frunzele dese la cerul senin de aprilie; dupa ncruntatura dintre sprncene, parea ca se gndeste la ceva. Marcellus se asezase cu spatele proptit de tulpina smochinului si se gndea ca s-a r simti mult mai bine daca acum ar fi n alta parte. Era nemultumit si plictisit. Prevederile pesimiste ale b atrnului Beniamin, privitoare la succesul calatoriei sale prin Samaria si Galileea, se dovedisera ntemeiate. Sosise la Ierusalim acum doua saptamni si procedase exact asa cum i scrisese Demet rius, si luase o camera la cel mai bun han din oras, o casa veche si ncapatoare cu o gradina n fata, situata pe coasta colinei din drumul spre Betania si spuse hangiului ca-l cheama Marcellus Lucan; cutreierase apoi to ate bazarurile, n cautarea tesaturilor si a mbracamintei facute n Galileea. Intra din dugheana n dugheana si a dmira cu naivitate marfurile ce i se aratau si cumparase fara sa ezite saluri si levite, platind pr eturile care i se cereau si prefecnduse ca este ncntat de ele. Iar cnd negustorii i spuneau ca nu mai au astfel de marfuri, le raspundea ca asta se datoreste lipsei lor de prevedere. Dupa aceea se odihni vreme de cteva zile, asezndu-se n umbra boschetelor din gradin a, ca sa citeasca cartea

profetului Isaia - pe care Beniamin i-o daruise la plecarea din Atena - si astep ta cu rabdare ca printre negustori sa se raspndeasca stirea despre cumparaturile pe care le-a facut. li venea greu s a stie ca este att de aproape de Demetrius si totusi sa nu se poata vedea cu el. La urma si zise ca probabil si-a facut un plan prea complicat pentru a putea ajunge n Galileea, desi nu era nevoie; ar fi fost mult mai bine sa mearga de-a dreptul la Beriyosef si sa-i spuna c-ar vrea sa vorbeasca cu cineva care a cunoscut pe Isus n timpul activitatii sale. Dar si zise ca procedeul acesta ar putea sa-l nemultumeasca pe Demetrius, asa ca renunt a si astepta ca timpul sa-si faca efectul dorit. n dupa-amiaza zilei a cincea din a doua saptamna de la sosire se duse la Benyosef si intra n dugheana foarte calm, pentru a face impresia ca are intentia sa cumpere ceva, deoarece constatas e ca aici la Ierusalim cel care vine sa cumpere cte ceva de la un negustor, se straduieste ntotdeauna ca acesta sa nu-i poata ghici intentia si n scopul acesta recurge la orice pretext. Unii intrau spunnd ca si-au dat ntlnire cu un prieten, altii veneau sa ntrebe n ce parte se gaseste ulita cutare, iar cnd dadeau sa plece se opreau n treac at si ntindeau mna spre marfa care-i interesa. Dar cu astfel de pretexte totusi nu puteai amagi pe nimen i. Cu ct cumparatorul parea mai indiferent, cu att mai multa atentie se nvrtea si negustorul mprejurul lui. Se vedea limpede ca n orasul sacru afacerile nu se puteau face dect n felul acesta, deoarece daca spuneai de la nceput ce urmaresti puteai fi banuit pa urmaresti cu totul altceva. Cnd intra pe usa deschisa a dughenei, Marcellus cuprinse interiorul dintr-o singu ra privire, pentru a constata daca Demetrius este prezent. Dupa lunga despartire dintre ei, si zise ca nu va fi din cale-afara de usor sa se ntlneasca cu el fata n fata si sa se prefaca indiferent ca fata de orice strain. Co nstata ca n dugheana aceasta plina de tot felul de lucruri nu poate sa fie si Demetrius, dar nu stia dacfi se simte multumit sau dezamagit de aceasta absenta, deoarece n realitate se temuse de revederea dintre ei. Pocnetelor spetelor celor doua razboaie vechi se domolira si ncetara n momentul cnd se ndrepta spre venerabilul tesator despre care banuia ca trebuie sa fie Benyosef. Chiar daca pr ezenta unui tnar roman n dugheana lui l-ar fi speriat, batrnul evreu nu se trada. Rgmase asezat n fata razb oiului n atitudine amabila, dar fara sa para umil. Din cteva cuvinte, Marcellus i explica motivul pentru care a ve nit. Benyosef si legana barba lunga si alba. apoi i raspunse ca tot ce lucreaza el este numai pentru clie nti care vin si comanda ceea ce lipseste, dar nu are nimic de vnzare. Daca doreste sa-i taca mbracaminte, i va face cu placere si de buna calitate. Tesaturi de casa se gasesc si n bazare, dar mult mai bine ar fi daca ma rfa acesta ar ncerca sa si-o procure din regiunile rurale. Spunndu-i aceste cuvinte, repezi suveica printre fi rele de urzeala si lovi o data cu jugul spetei de se cutremura tot razboiul la care lucra. Acesta era un semn ca, n ceea ce-l priveste, convorbirea este terminata. n apropierea lor erau patru barbati, care n primul moment parura ca se intereseaza de ceea ce spune strainul

intrat n pravalie, iar un baietas de vreo doisprezece ani, cu parul negru, se opr i din hrjoana cu un catei, ca sa-l poata auzi. Unul dintre acestia era un tnar grec, cu obrazul simpatic si era asez at la razboiul din apropierea celui la care lucra Benyosef. Marcellus si zise ca acesta ar putea sa fie Stefano s, prietenul lui Demetrius. Dincolo de razboaie, lnga perete, erau asezati doi barbati care semanau unul cu a ltul; unul dintre ei sa fi tot avut treizeci de ani, dar celaa: parea mult mai tnar. Amndoi erau arsi de soare si mb racati n haine simple, taranesti, iar sandalele pe care le aveau n picioare dovedeau ca sunt obisnuiti s a faca lungi drumuri pe jos. Probabil acestea erau cei carora li se zicea Fiii Tunetului, desi aceasta porecl a, judecnd dupa nfatisarea lor blajina, nu li se potrivea deloc, mai ales cehii mai tnar care avea niste ochi fo arte expresivi si putea trece mai curnd drept un mistic dect un instigator. Ai jviinilea, care se asezase n coltul odaii pe un butoi rasturnat cu fundul n sus , parea sa aiba vreo saizeci de ani. Judecnd dupa hainele cu care era mbracat si dupa felul n care-si purta parul s i barba, n care se vedeau fire carunte, probabil era si el taran, nfatisarea lui de om obisnuit sa-si petre aca vremea n soare si vnt dovedea ca nu se simte bine cnd este obligat sa stea ntre patru pereti, n timpul sc urtei convorbiri cu Benyosef, ncepu sa-si netezeasca ncet barba cu dosul minii si ochii i se opreau cnd asupra tesatorului, cnd asupra acestui tnar roman, care cine stie din ce motive nemarturisite ar vrea sa cumpere tesaturi rustice. Imediat ce se uita la el, Marcellus si zise ca acesta ar putea sa fie cel despre care Demetrius i spusese ca este Marele Pescar. Era destul de voinic. Dar imediat dupa aceea si dadu seama, dupa a titudinea n care sta pe fundul butoiului si zmbetul linistit cu care se uita mprejurul sau, ca, daca Marel e Pescar este un barbat energic si un fel de conducator al gruparii din care face parte, omul acesta paros din a propierea lui trebuie sa fie cu totul altcineva, probabil Barsabas Justus. Acum, dupa ce amndoua razboaiele ncepusera din nou sa pocneasca din spete, Marcell us se ntreba daca acesta ar putea fi momentul potrivit pentru a se interesa de o calauza; dar si zi se ca de vreme ce Benyosef i spusese ca ceea ce cauta el s-ar putea gasi mai curnd n regiunile rurale, probabil ntrebarea lui nu va parea nelalocul ei. Datorita unei inspiratii neasteptate, i ntreaba - fara sa se adresez e cuiva anume, n limba aramaica, daca ar putea gasi pe cineva care sa-l nsoteasca n regiunile din partea de miazanoapte, osteneala pentru care ar plati ct i s-ar cere, presupunnd ca omul care va veni cu el cunoast e destul de bine aceasta regiune. Benyosef se opri o clipa si paru ca se gndeste, dar nu raspunse nimic. Cel mai n vr sta dintre frati clatina din cap, iar cel mai tnar se uita la el si dincolo de el, ca si cnd nici n-ar fi auzit ntrebarea pe care a pus-o. Grecul care putea sa fie Stefanos ntoarse ncet capul si se uita la cel care sta n coltul o daii. Tu ai putea sa pleci, Justus, zise el. Mi se pare ca spuneai ca ai de gnd sa te d uci pna acasa? Cta vreme vrei sa ntrzii? ntreba Justus, dupa ce se gndi ndelung la ce va putea sa-

aspunda. Doua saptamni, poate trei... sau chiar o luna, raspunse Marcellus, straduindu-se sa nu para exagerat de multumit. Dupa ce voi ajunge acolo si voi constata ca ma pot orienta singur, vei fi liber sa ma parasesti daca ai si alta treaba, adauga el. Cnd vrei sa pleci la drum? ntreba Justus, care parea ca se intereseaza mai de apro ape de aceasta chestiune. Ct mai curnd posibil. Ce-ai zice daca am pleca poimine? Poimine este Sabatul, interveni Benyosef cu parere de rau, ziua rnduita pentru odi hna domnului Dumnezeul nostru. Va rog sa ma iertati ca am uitat, murmura Marcellus. Voi romanii, tinere, nu respectati niciodata zilele de odihna? ntreba Benyosef, a buznd de dreptul sau n calitate de gazda. Romanii se odihnesc mai mult dect ne odihnim noi, declara Justus, simtindu-se ncur ajat de zmbetul binevoitor cu care Marcellus primise ndrazneala batrnului tesator. n orice caz nu mai mult dect te odihnesti tu! riposta Benyosef, ntorcnd ochii mici s pre Justus. ncepura sa rda cu totii. Pna si cel mai tnar dintre frati ntoarse privirea si zmbi. J stus iesi din dugheana si se aseza pe o lavita din apropierea intrarii. Marcellus dadu din cap spre ceilal ti si l urma. Tot asa si baietasul care se aseza lnga Justus si-i cuprinse genunchii cu bratele. Justus ncepu sa vorbeasca despre pregatirile ce trebuie facute n vederea plecarii, dar cu o pricepere la care Marcellus nu s-ar fi asteptat din partea lui. Vor avea nevoie, spunea el, de ctiv a magarusi care sa care poverile si echipamentul pentru popasuri, deoarece satele mai marunte prin care vor fi ob ligati sa treaca nu le vor putea oferi adapost. Patru magarusi vor fi tocmai de ajuns nu numai pentru purtarea ec hipamentului, ci si a lucrurilor pe care le va cumpara. N-ai vrea sa cumperi pentru mine acesti magarusi si lucrurile de care crezi ca v om avea nevoie n popasuri, caci fara ndoiala te pricepi si vei reusi sa cumperi mai ieftin dect mine? ntreba M arcellus si-si scoase punga. De ce suma crezi ca vei avea nevoie? Vrei sa ma nsarcinezi pe mine sa cumpar lucrurile de care avem nevoie pentru drum ? ntreba Justus. De ce nu? mi faci impresia ca esti om cinstit, zise el, dar, vazndu-l ca ncrunta us or din sprncene, adauga: Daca ai fi necinstit, nu cred ca Benyosef ar fi dispus sa te primeasca n casa lui . Justus se uita la el cu coada ochiului, dar nu ntoarse capul. Ce stii despre Benyosef si despre casa lui? ntreba el banuitor. Marcellus ridica din umeri. Am auzit vorbe bune despre el, raspunse Marcellus cu indiferenta. Benyosef tine aceasta dugheana de vreme ndelungata. Asta nu nseamna nimic, riposta Justus. Se gasesc si pungasi care an dughene de vr eme tot att de ndelungata. Iar cnd vazu pe Marcellus ca da din cap si raspunde Ai dreptate!", adau ga: Magarusii nu va fi nevoie sa-i cumparam, i vom putea nchiria, mpreuna cu un baiat care sa aiba grija d e ei. Tot asa vom nchiria si corturile si tot ce ne lipseste. Vrei sa te ngrijesti de toate acestea? ntreba Marcellus si se ridica n picioare. Vo

m pleca n prima zi din saptamna viitoare. Ct mi ceri pentru slujba pe care mi-o vei face? Treaba aceasta o voi lasa n seama dumitale, declara Justus. Dupa cum ai auzit adi neauri pe Stefanos spunnd, eu vreau sa ma ntorc acasa. Ma voi duce pna la Seforis, n Galileea. Drumul a cesta nu-mi va pricinui nici un neajuns. Pentru mine timpul n-are nici o-valoare, mi vei da mncare si adap ost si mi vei cumpara o pereche de sandale noi. Eu am de gnd sa-ti dau ceva mai mult dect att, zise Marcellus. n cazul acesta mi vei da si un vesmnt nou, raspunse Justus si, ridicnd bratul, i ara a mneca sfsiata a hainei cu care era mbracat. Cu placere! raspunse Marcellus, apoi l ntreba n soapta: Iarta-ma daca te ntreb... si paru ca ezita... Esti evreu, nu-i asa? Justus ncepu sa rda, apoi dadu din cap si-si trecu mna prin barba. Cnd se despartira, ntelesi ca a doua zi dupa Sabat sa se ntlneasca la Poarta Damascu lui nainte de rasaritul soarelui, Marcellus ramase ncredintat ca drumul n care va pleca a nceput cu bine. J ustus era un om cumsecade si fara ndoiala i va da toate informatiile de care va avea nevoie. Era e xact omul caruia i face placere sa-si povesteasca amintirile. Simtindu-se multumit de felul n care a reusit sa-si pregateasca plecarea, se ndrep ta spre piata care era ca un furnicar si trecu prin fata tarabelor si a setrelor n care erau negustorii, apoi se opri ca sa asculte tipetele si protestele violente ale celor care se trguiau pentru ctiva pesti sau cte o pulpa de vitel. Aerul se cutremura de larma si toti se njurau unul pe altul si faceau aluzii ireverentioase privitoare la originea celui cu care stateau de vorba. Insultele formulate cu glasuri rastite erau trecute cu"vederea si uitate numaidect, ceea ce daca s-ar fi ntmplat n baracile unde erau cantonati legionarii romani ar fi provocat o varsare d e snge, n fata unei setre unde se oprise ca sa asculte tipetele ce se ncrucisau pentru niste rinichi de ber bec, ramase mirat cnd vazu n apropierea lui pe baietasul din dugheana lui Benyosef. Dupa ce se satura de spectacolul si larma din piata, apuca spre hanul n care se a dapostise. Pna acolo drumul fu destul de lung. Dupa ce urca treptele scarii spre odaia lui, se opri si se ntoars e n loc, apoi se uita spre oras. Baietasul de la Benyosef tocmai cobora spre celalalt capat al strazii. Ramase ma i mult nveselit dect nemultumit de faptul c-a fost urmarit. Dar adevarul era ca oamenii acestia aveau tot dreptul sa se informeze despre el, n masura n care vor avea posibilitatea. Probabil voiau sa stie unde est e adapostit. Daca s-ar fi ntmplat sa fie gazduit de procurator, atunci orice legatura dintre ei si el s-ar f i terminat. n aceeasi seara, dupa cina, se aseza n gradina, n mna cu sulul de pergament pe care i-l daduse Beniamin; cnd ridica privirea, constata ca Stefanos s-a oprit n fata sa. Putem vorbi npreuna ntre patru ochi? ntreba Stefanos pe greceste. Se ndrepta spre coltul cel mai ndepartat al gradinii si Marcellus i facu semn sa se aseze. Ai ramas mirat ca n-ai vazut pe Demetrius, ncepu Stefanos. La doua saptamni dupa c e ti-a trimis scrisoarea, a avut nenorocul sa se ntlneasca pe strada si a fost recunoscut de tri

bunul acela cu care a avut conflictul la Atena. Nu s-a luat nici o masura pentru a fi arestat, dar Demetriu s si-a zis ca tribunul ar putea sa ncerce sa se razbune mpotriva lui. n cazul acesta prietenii sai din dugheana lui Be nyosef ar fi putut sa fie acuzati, si noi n-avem nici un mijloc pentru a ne apara. Spune-mi, Stefanos, unde a plecat Demetrius? ntreba Marcellus profund impresionat de acesta veste. Nu stiu, stapne. S-a ntors acasa si a asteptat sa ma ntorc si eu. Am stat de veghe si am vorbit aproape toata noaptea. Ctiva dintre prietenii nostri se ntlnisera n taina jos n atelierul lui Benyo sef. La un ceas nainte de revarsatul zorilor am cobort si noi. Lundu-si ramas bun de la toti, Demetrius a pl ecat nainte de rasaritul soarelui. Dupa ce va trece primejdia, se va ntoarce din nou n cazul cnd tribunul va parasi orasul. Daca vrei, mi vei lasa o scrisoare pentru el; sau mai trziu vei putea sa-i dai de stire pe ad resa mea daca se va ntmpla sa gasesti pe cineva care sa fie om de ncredere si s-o aduca. Mi-a spus ca vei sosi si m-a rugat sa-ti explic motivul pentru care lipseste. Nimeni dintre ceilalti nu stie, adauga Stefanos cu glasul n soapta: Demetrius m-a informat si despre motivul care te determina sa vizitezi Galileea. Ce ti-a spus anume? ntreba Marcellus si ncerca sa descifreze obrazul grecului. Mi-a spus totul, raspunse Stefanos si se uita la el fara sa clipeasca. Tinea sa fie sigur ca n drumul acesta vei fi nsotit de Justus si probabil si-a dat seama ca n aceasta afacere as putea inter veni si eu, ntr-un fel oarecare. Cnd a nceput sa-mi spuna motivul pentru care te interesezi de Isus - dupa multa ez itare si multe lacune - am staruit sa-si descarce sufletul si mi-a marturisit adevarul. Dar n mine poti avea toata ncrederea, deoarece eu nu te voi trada n fata celorlalti. Marcellus nu se simti n stare sa-i raspunda nimic la acesta marturisire. Se uita la el si ramase ngndurat. Cei din dugheana lui Benyosef probabil banuiesc ceva, deoarece dupa plecare am f ost urmarit. Tnarul Filip este nepotul meu, stapne, i explica Stefanos. Trebuia sa aflu unde loc uiesti. De Filip nu trebuie sa te temi. El nu va sufla nici o vorba. Nimeni dintre cei din dugheana nu vor afla despre aceasta ntlnire a noastra. nainte de amiaza m-am temut ca Ioan te-ar putea recunoaste, dar pesemne nu te-a recunoscut; el este o fire visatoare. Cum ar fi putut sa ma recunoasca? ntreba Marcellus. Ioan a fost de fata la rastignire" Probabil va aduceti aminte de tnarul care ncerc a sa linisteasca pe mama lui Isus. Ce grozavie! Ea a fost de fata? Marcellus pleca ochii n pamnt si-si duse minile la frunte." Da, a fost de fata, ncuviinta Stefanos. Am fost si eu de fata. Te-am recunoscut i mediat ce ai intrat n dugheana, desi te asteptam sa apari. Cred ca din pricina lui Ioan nu e nevoie sa -ti faci nici o grija, deoarece el nu si-a adus aminte. Ai fost foarte amabil. Pot sa te servesc cu ceva? Da, stapne, raspunse grecul si continua cu glasul n soapta: Ai camasa la dumneata? Marcellus dadu din cap. Poti sa mi-o arati si mie? Sigur ca pot! raspunse Marcellus. Vino cu mine!

Acum. erau de trei zile pe drum, dar numele lui Isus nu fusese nca pomenit nici o singura data. Desi parea naiv, Justus era totusi extrem de discret. Zmbetul inocent ce-i tremura mereu pe buze ti dadea sa ntelegi ca este gata sa-ti ndeplineasca orice dorinta. Se straduia n toate chipurile sa-si dovedea sca respectul cuvenit unui tnar roman care mai este si bogat, dar ncolo toate nadejdile ca va ncepe sa vorbeasca d e bunavoie despre ceea ce-l intereseaza pe el se dovedira fara nici un temei. Aceasta fu ocazia cnd constata ca sunt si lucruri pe care nici chiar un roman bogat si bine mbracat nu le poate -. mpara nici cu bani, nici cu v orbe bune si nici cu amenintari; unul dintre acestea era si povestea lui Isus. Lui Marcellus nu-i trecuse pna acum niciodata prin minte ca n calitate de cetatean al Romei va avea si ocazii cnd aceasta calitate nu-i va putea folosi la nimic sau va reprezenta chiar o pied ica n calea scopurilor pe care le urmareste. Daca erai roman si mai aveai si bani, n toate partile lumii puteai obt ine tot ce poftesti. Toate portile si usile se deschideau larg n calea ta, mesele se ntindeau, strainii pe care-i ntlne ai n drum coborau din carigele de piata ca sa-ti cedeze locul lor, n dughene negustorii dadeau n brnci ca sa te serveasca, lasnd pe ceilalti clienti sa astepte. Daca soseai n port cu ntrziere, corabia te astepta; da ca nu era dect o singura cabina, dar si aceasta ocupata, bogatul evreu care o platise ti-o ceda fara sa protestez e. Cnd faceai cuiva semn sa se opreasca, se oprea, iar cnd i faceai semn sa plece, pleca. Dar daca se ntmpla sa pleci la drum si sa cutreieri micile provincii din partea de miazanoapte a Ierusalimului sub pretextul ca vrei sa cumperi tesaturi de casa, dar n realitate pentru a te in forma despre un teslar sarac care trecuse odinioara prin aceste regiuni, calitatea de cetatean roman se dovedea o piedica si banii pe care-i aveai nu-ti puteau folosi la nimic. Planul pe care Marcellus si-l facuse la nceput nu i se paruse greu de executat. B arsabas Justus, si zise el, va fi ncntat de nsarcinarea aceasta si se va simti multumit ca va putea vorbi despre erou l sau. Probabil si va nchipui ca va putea sa-I converteasca si pe el. i va face cunostinta cu oamenii de la tara care au cunoscut de aproape pe acest galileean. Acestia l vor pofti n casele lor pentru a-i arata tesa turile pe care le au si chiar nainte de a se aseza pe scaun vor ncepe sa-i vorbeasca despre faptele lui extraord inare si despre ntmplarile prin care a trecut. Dar constata ca nimic din toate acestea nu se ntmpla. Este adevarat ca oamenii pe care i ntlnea n micile hanuri l salutau respectuosi, iar dupa ce pleca din nou la drum si trecea prin cte un sat i aratau lucrurile pe care le aveau, dar despre Isus nu scoteau nici o vorba. Erau curtenitori, ospita lieri si prietenosi; dar, desi i se ntmplase ca de multe ori sa fie tratat ca strain n locuri unde nici nu s-ar fi aste ptat, nu se simtise pna acum niciodata att de singur ca ntre oamenii acestia. Toti aveau cunostinta despre ceva , dar n fata lui nimeni nu pomenea nimic. Justus l introducea n cte o casa si celor care l ntmpinau le spunea mo ivul pentru care a venit; oamenii se grabeau sa-i arate lucrurile cele mai bune si cele mai frumoas e, facute la razboi. Dar imediat

dupa aceea stapnul casei schimba o privire fugara cu Justus si ieseau mpreuna din camera, ca putin dupa aceea sa iasa din casa si nevasta, lasndu-l mpreuna cu cte o matusa si cu copiii, a sa ca-si dadeau seama c-a plecat si ea dupa sotul ei ca sa stea mpreuna de vorba cu Justus. nsasi atmosfera acestei regiuni parea saturata de mistere. De pilda n toate partil e pe unde trecea vedea imaginea pestelui sapata n scoarta unui sicomor sau trasa cu vrful toiagului n pulb erea drumului, mzgalita cu o bucata de var nestins pe zidurile de piatra care mpresurau gospodariile sau sapata cu cutitul n tablia cte unei mese de la hanurile unde se opreau. Demetrius i spusese ca aceasta imagine e ste simbolul noii credinte propovaduite de Isus. A doua zi de la plecare, n nadejdea ca va putea determina pe Justus sa vorbeasca, l ntrebase ca din ntmplare: Ce nseamna imaginea aceasta a pestelui pe care o ntlnim n toate partile? Iar Justus i raspunse: n partile acestea pestele este hrana noastra cea de toate zilele. Marcellus ramas ese nemultumit de raspunsul acesta evaziv si lua hotarrea sa nu-l mai ntrebe nimic. Proptit de tulpina unui smochin, Marcellus examina obrazul ars de soare a lui Ju stus si se ntreba la ce s-o fi gndind si ct are de gnd sa mai stea asa nemiscat ca sa se uite spre cer. Justus nu parea ca si-a dat seama de nelinistea calatorului sau. Se ridica n picioare si se apropie de magarusii pe care conducatorul lor i lasase sa pasca n timpul ct el sta ntins la umbra. Vaznd ca frul magarusului din fruntea convoiului este att de scurt nc l sngerase la gura, i-l trecu peste urechile lungi si, dupa ce i-l scoase, se aseza n iarba si cu vrfu l pumnalului facu alte gauri pentru catarame, ndeletnicirea aceasta nu i se paru usoara, deoarece pielea f ru I u i era veche si uscata: nainte de a i-l pune din nou pe cap, tnarul se trezi si se uita la el curios. Vino ncoace, ma tmpitule! striga Marcellus. Nu admit sa chinuiesti animalele acest ea. Scoase apoi din chimir un ban de arama si ntinzndu-i-l i spuse: Intra n casa ceea de colo sau ia-le la rnd pe toate si adu putina alifie, dar sa nu vii fara ea. Dupa ce tnarul cobor n josul potecii, Marcellus mngie magarusul pe nasul catifelat si se ntoarse spre Justus, care acum se ridicase n capul oaselor si se uita la el zmbind. Constat ca-ti plac animalele, zise el binevoitor. Da, raspunse Marcellus, mi plac anumite animale. N-as putea spune ca magarusii mi plac n mod deosebit, dar nu-mi place sa vad ca sunt chinuiti. Vom fi obligati sa supraveghem pe netre bnicul acesta care nu este bun de nimic. Marcellus se aseza lnga el, constient ca din momentul acesta Justus a nceput sa-l judece cu totul altfel. ti plac florile? ntreba Justus dupa o lunga tacere, care i se paru si lui ca a dev enit penibila. Sigur ca da, raspunse Marcellus, adica de ce sa nu-mi placa? Regiunea aceasta este plina de flori de cmp. Tocmai acesta este anotimpul cnd nflor esc. Foarte curnd vor ncepe caldurile si toate se vor vesteji. Anul acesta sunt mai multe dect alte dati , zise el si facu un gest larg cu mna spre costisele dealurilor din apropierea lor: ia uita-te ce bogatie de culori !

Marcellus se uita n partea pe care i-o indica degetul cioturos al calauzei sale, n timpul ct glasul blnd al lui Justus i tremura n auz, numindu-i toate florile cmpului dimprejurul lor: musetel al bastru si alb, traista ciobanului, cu petalele liliachii ca un email transparent, vargat cu vinisoare d e purpura, salvie alba, betunii, campaniile albe si trei specii de margarite. Cred ca esti un mare iubitor al naturii, zise Marcellus. Asta numai de doi ani ncoace, nainte treceam pe lnga flori fara sa le vad, asa cum se ntmpla cu aproape fiecare dintre oameni. Evident, cunosteam plantele necesare pentru existenta, cu m este inul, grul, ovazul, secara, orzul si trifoiul. La flori nu m-am prea gndit dect dupa ce m-am mprietenit cu un barbat care stia toate tainele lor. Justus se ntinsese din nou n iarba si glasul lui blnd se modula att de visator, nct M rcellus ramase cu gura cascata si se ntreba, nu cumva de asta data galileeanul va ncepe sa vorbeasca desp re prietenul sau pierdut? El cunostea toate florile, adauga Justus si clatina din cap, ca si cnd amintirea ce-i ramasese despre el ar fi fost nestearsa. Marcellus se gndi sa-l ntrebe daca prietenul sau a murit sau a parasit regiunea de vreme ce vorbeste despre el la trecut, dar renunta, zicndu-si ca nu este nevoie sa devina prea staruitor. Judecnd dupa felul n care vorbea despre tie, ti venea sa crezi ca toate florile sun t prietenele lui. ntr-una din zile s-a ntors spre noi, cei care-l nsoteam, si ne-a spus sa ne oprim, apoi ne -a aratat un partal plini de crini: Uitati-va ct de bogate sunt straiele lor! spunea el. Dar nici nu torc si nici nu t es. Nici regele Solomon n-a purtat straie att de frumoase". Probabil prietenul dumitale a fost un iubitor al frumusetii. Dar n-a avut simt p ractic! El nu era un adept al muncii fara preget? Dimpotriva, se grabi Justus sa-i raspunda. Era de parere ca oamenii trebuie sa f ie srguitori, dar spunea ca pierd prea multa vreme gndindu-se numai la ei nsisi si la trupurile lor, la haine si la hrana, la bunuri pe care sa le adune n jitnite si la bani. Nu cred sa fi fost un barbat ndestulat, declara Marcellus si zmbi, ca vorbele lui sa nu para prea severe; dar Justus, care se uita la cer, nu-i vazu zmbetul si vorbele lui l facura sa se ntunec e la obraz. Nu era barbat trndav si ar fi putut sa aiba tot ce pofteste, declara Justus cu gl asul categoric. De meserie era teslar si nca unul foarte ndemnatic. Era o placere sa te uiti la el cnd ntrebuinta sc ulele taioase. Lemnul n mna lui lua nfatisare de parea ca asa a crescut n padure. De fiecare data cnd te duc eai la el, gaseai atelierul plin de oameni care veneau sa-I vada lucrnd. Avea un fel al sau de a se purta fat a de copii... fata de animale si fata de pasari, zise Justus, apoi zmbi mhnit si ofta. Cnd pleca de la atelier ca sa se ntoarca acasa, era ntodeauna nsotit de copii si de cini. Totul era la" ndemna lui, dar cu toate acestea el nu cerea nimic pentru el. Spunea mereu ca-i pare rau de oamenii care se zbat si-si fac griji, de cei c are se zbuciuma si nsala pentru a aduna ct mai multe bunuri. Dar dupa ce le aduna sunt obligati sa stea de straja c a hotii sa nu le fure, molia sa

nu le strice si nici rugina sa nu le mannce. Probabil a fost un excentric daca n-a tinut sa aiba si el ceva, declara Marcellu s ngndurat. Totusi niciodata nu si-a nchipuit despre sine nsusi c-ar fi sarac! adauga Justus s i ridicndu-se ntr-un cot paru ceva mai animat. Omul acesta avea duhul adevarului, ceea ce nu s-ar putea s pune despre multi semeni deai nostri. Ceea ce spui mi se pare neobisnuit, zise Marcellus si se uita n ochii lui pna cnd J ustus zmbi. Nu tocmai att de neobisnuit, daca stai sa te gndesti bine. Iubirea de adevar face mai mult dect bogatiile pamntului. Cnd cineva se ntmpla sa iubeasca, adevarul mai mult dect bunurile pamntest , ceilalti oameni se aduna mprejurul lui. Aproape toata lumea ar vrea sa fie cinstita, dar duhul ad evarului nu-l poti avea cta vreme inima ti-e plina de poftele trupului si de lacomia fata de bunurile pamntes ti. Acesta este motivul pentru care oamenii se adunau mprejurul acestui teslar si ascultau nvataturile lui: omul acesta stapnea duhul adevarului. n apropierea lui nu simteau nevoia de a se feri si nici de a se prefa ce si nici sa minta. Prezenta lui i determina sa se simta tot att de multumiti si de slobozi ca niste copii. Toata lumea se simtea n felul acesta cnd se apropia de el? Aproape toata lumea, raspunse Justus si dadu din cap. Uneori se ntmpla ca oamenii care nu-l cunosteau sa ncerce sa-l amageasca n legatura cu ei - si zmbi ca si cnd si-ar fi adus aminte de c eva - dar trebuie sa stii, stapne, ca duhul adevarului pe care-l poseda omul acesta era att de desavrsit, nct ar fi fost zadarnic sa-i spui minciuni sau sa te prefaci ca esti altfel dect ai fi cu adevarat. Nu reuseai nici cu vorba, nici cu fapta si nici cu purtarile. Si imediat ce oamenii si-au dat seama de acesta realitate au renun tat la orice prefacatorie si au nceput sa spuna de bunavoie adevarul. Pentru multi dintre ei situatia aceasta par ea cu. totul noua si le dadea o senzatie de libertate. Acesta este motivul, stapne, pentru care toti tineau la el . Nu erau n stare sa-i spuna minciuni, asa ca-i spuneau adevarul si spunnd adevarul se simteau mult mai multum iti. Aceasta este o conceptie cu totul noua! declara Marcellus. Probabil prietenul du mitale, Justus, era un filosof. Cunostea scrierile clasicilor? O clipa Justus nu stiu ce sa-i raspunda si clatina din cap. Nu-mi vine sa cred, raspunse el. Dar el le stia toate. Probabil printre oamenii bogati nu avea prieteni, daca el nu era de acord cu adu narea de bunuri! zise Marcellus. Ai fi ramas mirat daca ai fi putut vedea ce de bogati veneau la el ca sa-l ascul te! declara Justus. mi aduc aminte ca ntr-un rnd un tnar bogat l-a ascultat o dupa-amiaza ntreaga; nainte de plec are s-a apropiat de el si l-a ntrebat cu sfiala: Cum as putea sa cstig si eu ceea ce ai tu?" Justus facu o pauza lunga si privirile i ratacira n alta parte, asa ca Marcellus s e ntreba daca nu cumva a nceput sa se gndeasca la altceva. Si ce i-a raspuns teslarul dumitale la acesta ntrebare? I-a raspuns ca el este prea adnc preocupat de posesiunea bunurilor sale. Daruieste toate ale tale si urmeaza-ma!"

Si l-a ascultat? Nu l-a ascultat, dar i-a raspuns ca i-ar face si lui placere daca uifi n stare sa procedeze n felul acesta. A plecat profund abatut si tuturor ne-a parut rau de el, deoarece ni s-a parut un tnar extrem de cumsecade. Justus clatina din cap si zmbi ngndurat: Cred ca atunci i s-a ntmplat pentru prima data ca s a-si doreasca si el ceva ce n-a putut sa obtina. Teslarul acesta pare ca a fost un barbat cu totul neobisnuit, zise Marcellus. A avut aceeasi mentalitate ca orice visator, ca un poet sau un artist. Nu cumva se interesa de desen sau de sc ulptura? Evreii nu deseneaza si nici nu se ocupa de sculptura. Serios? n cazul acesta personalitatea lor cum se manifesta? Se multumesc sa cnte si sa povesteasca basme. Ce fel de basme? n cea mai mare parte legende ale poporului nostru; despre faptele oamenilor nostr i mari. Pna si copiii mici cunosc traditiile si profetiile neamului nostru, zise Justus si zmbi ca si cnd ar fi vrut sa-i spuna ceva confidential: Am un nepot, stapne, pe care-l chema Iona. I-am dat numele acesta d in pricina ca s-a nascut cu un picior rasucit, ca si batrnul Iona despre care se vorbeste n Cartile Regilor... cel care a fost fiul lui Saul. Iona al nostru a mplinit sapte ani. Ar trebui sa-l auzi pe el vorbind despre facere, d espre potop si despre exod. Despre ce exod? ntreba Marcellus si ncerca sa-si aduca aminte. Nu stii nimic despre asta? ntreba Justus mirat, dar ngaduitor. Stiu ce nseamna cuvntul acesta, raspunse Marcellus. Exod nseamna plecare sau un dru m de iesire, dar numi aduc aminte de ntmplarea la care te referi, ntrebuintnd cuvntul acesta. Credeam ca toata lumea trebuie sa stie despre scaparea poporului nostru din robi a Egiptului. Despre asta este vorba! se mira Marcellus. Eu nu stiam ca aceasta a fost o scapa re. Profesorii nostri de istorie afirma ca evreii au fost alungati din Egipt. Afirmatia aceasta este un neadevar rusinos! protesta Justus indignat. Faraonul a ncercat sa-i tina pe strabunii nostri n robie pentru a le lucra pamnturile si a le ridica monumentele. n sfrsit... faptul n-are importanta, caci realitatea si asa nu o vom putea schimba , zise Marcellus. n aceasta privinta sunt dispus sa cred ceea ce spui dumneata daca vei vrea sa ma informezi . Te va informa micul Iona dupa ce vom ajunge la Sepforis. Este un baiat inteligen t, adauga Justus si paru ca nemultumirea lui s-a linistit. Da, micul Iona este tot ce avem. Sotia mea se odihneste de multi ani. Fiica-mea, Rebecca, este femeie vaduva. Pentru noi Iona este o mare mngiere. Probabil stii ce nseamna sa ai n casa u n copil bolnav si olog. Este ceva mai bine ngrijit dect unul sanatos si toti se ocupa numai de el, probabi l pentru a-l face sa uite. De aceste privilegii Iona continua sa se bucure si astazi, desi acum este vindecat. Vindecat? Vorbesti despre piciorul lui? se mira Marcellus. Cutele de la tmple par ura ca i se adncesc cnd dadu din cap n semn de ncuviintare, dar Justus nu ridica nici de asta data privire a. Se vedea limpede ca nu doreste sa-l mai auda punndu-i si alte ntrebari. Putin dupa aceea paru ca s-a trez it din adncul gndurilor, caci zmbi si ntinznd bratele n sus, se ridica n picioare.

A sosit vremea sa ne urnim la drum daca vrem sa ajungem la Sychar pe la apusul s oarelui, zise el. n aceasta localitate nu se gaseste un han unde sa ne putem adaposti. Va trebui sa poposim peste noapte n apropierea fntnii lui Iacob. Ai auzit vreodata despre Iacob? ntreba el cu inocenta. Nu cred sa fi auzit ceva, admise Marcellus. Apa fntnii este att de buna? Nu este cu nimic mai buna dect apa altor fntni, dar aceasta este un fel de miezuina care dureaza de secole ntregi. Apucara din nou la drum. Tnarul aduna magarusii care ncepusera sa pasca umblnd dupa scaieti si-i porni. Justus se ntoarse n loc si facndu-si minile punte peste ochi se uita n lungul drumulu i pe unde trecusera. Curiozitatea lui Marcellus se trezi imediat. Nu se ntmpla pentru ntia data ca Justus sa se opreasca n loc si sa se uite n urma. De fiecare data cnd ajungeau la o rascruce de drumuri, el se oprea si se uita n toate partile. Totusi nu parea ca s-ar teme de vreo primejdie. Mai curnd ti venea sa crezi ca n pa rtile acestea si-a dat o ntlnire cu cineva. Marcellus era gata sa-l ntrebe daca acesta este adevarul, dar la urma si zise ca nu este o chestiune care sa-l poata interesa pe el. Mai bine de trei ceasuri facura drum prin colb fara sa ntlneasca prea multi drumet i si aproape fara sa vorbeasca. Ziua se apropia de sfrsit. La departare de vreo jumatate mila vazura u n crng de sicomori si printre copaci cteva casute marunte. Acestea sunt casele din marginea localitatii Sychar, zise Justus si se ndemna la drum. Putin dupa aceea ajunsera la un mic grup de case joase, spoite n alb si cu acoper isurile aproape orizontale, ntre acestea, pe marginea drumului era fntna istorica. Din apropierea ei se desprinsera doua femei si plecara, ducnd pe umeri urcioare mari cu apa. A treia tocmai atunci se apropia si Justus si domoli mersul, pentru a-i da timp ca sa scoata galeata grea si sa-si umple urciorul. Femeia se uita nepasatoa re n partea lor, lasa ulciorul din mna si facu ochii mari, ca abia dupa aceea sa nceapa a scoate galeata, si umplu urc iorul n mare graba, stropindu-se cu apa din galeata pe picioare, apoi l ridica ia umar si se ndrepta s pre grupul de case din apropiere. Mi se pare ca am speriat-o, zise Marcellus. Nu-mi vine sa cred c-am arata att de primejdios!. Nu s-a speriat! declara Justus cu glasul linistit. Fntna era larga. Ghizdul de piatra dimprejurul ei nu era prea nalt, dar destul de l at pentru a te putea aseza comod pe el. Justus, care parea ngndurat, se aseza pe marginea ghizdului, cu spate le spre grupul casutelor din apropiere. Dupa ce Marcellus statu cteva clipe uitndu-se mprejurul sau, se aseza si el de cealalta parte a ghizdului si astepta cu rabdare ca sa se urneasca din nou la drum. Cu ochii urma ri femeia care se departa repede, pna cnd disparu din vedere. Dar imediat dupa aceea aparu din nou, de asta data fara urcior si apuca n fuga sp re casa cea mai apropiata; nu trecu mult si din casa iesi mpreuna cu o alta femeie mult mai tnara si mai frumoas a. Se oprira alaturi si se uitara cu atentie spre fntna, apoi se apropiara ncet, oprindu-se din cnd n cnd ca sa e uite una la alta si sa

schimbe cte o vorba, ca si cnd ar fi fost speriate. Justus, femeia de adineauri vine ncoace si mai aduce cu ea nca pe una, dar mi se p are ca nu vin dupa apa, zise Marcellus. Justus tresari si ntoarse capul n partea de unde veneau femeile. Apoi se ridica n p icioare si se ndrepta spre una dintre ele care se repezi numaidect nainte. Schimbara cteva cuvinte mpreuna si v azu pe Justus ca ncepe sa clatine din cap. Femeia cea mai tnara ridica ochii frumosi si mirati spre el s i paru ca staruie, asa ca Justus clatina din cap cu energie, ca si cnd ar fi vrut sa protesteze. La urma ntoarse ca pul ncet spre Marcellus, iar privirea femeii se ndrepta numaidect spre el. Probabil Justus le spusese sa nu mai staruiasca, indiferent de subiectul despre care vorbeau. La urma, femeia cea mai n vrsta se departa de ei si se ntoarse ncet n casa; Justus se ncrunta la fata, ca si cnd s-ar fi nvoit la ceva fara sa vrea si apuca din nou spre fntna. Din atitudinea l ui se vedea totusi ca are de gnd sa mai vorbeasca cu ea. Probabil va vorbi imediat ce se va oferi ocazia sa se apropie de ea, fara sa trezeasca curiozitatea acestui roman. Dupa ce Justus despacheta obiectele de care aveau nevoie n timpul popasului si nti nse cortul pentru noapte ntre doi sicomori stufosi, si spuse ceva n legatura cu obligatia de a cobor n sat ca sa aduca pine, desi Marcellus stia ca au pine de ajuns pentru a le ajunge de cina, asa ca ntelese ca a devaratul scop este sa vorbeasca din nou cu femeia aceea, caci se vedea destul de limpede din atitudine a lui ca prefera sa plece singur. Obosit de lungul drum pe care-l facusera si simtindu-se nemultumit de atitudinea misterioasa a calauzei sale, Marcellus se ntinse pe covorul asternut de Justus n fata cortului, ca sa urmareasc a soarele cum coboara peste vrfurile copacilor, poleind acoperisurile caselor din sat. De ce o fi vrnd Justus sa vorbeasca ntre patru ochi cu femeia aceasta? Despre ce v oiau sa vorbeasca? Probabil despre ceva grav. Dar cum se poate ca ei doi sa aiba de discutat secrete?Galilee anul era mort, prin urmare nimeni nu mai avea motive sa persecute poporul pentru nvataturile si faptele lui; tot asa nici pentru amintirile pe care oamenii acestia le pastrat despre el. Marcellus se simtea jignit. Nu se poate ca Justus sa-si nchipuie despre el ca a v enit n aceasta regiune saraca pentru a pricinui nemultumiri oamenilor acestora. Nu-i daduse nici un temei care sa justifice nencrederea ce o dovedea fata de el! Fara ndoiala, daca Justus nu are ncredere n el, atunci i va cerceta bagajul pentru a descoperi ceva suspect, n cazul cnd va scotoci printre lucrurile lui, va avea o mare surpriza, caci pe fund ul sacului de bagaje este un vesmnt de origine galileeana, dar va avea grija ca pe acesta sa nu-l gaseasca. CAPITOLUL XIII Soarele aproape asfintise, cnd dupa un drum obositor de o zi ntreaga n fata lor apa ru localitatea Cana. Plecasera din satul Nain, unde Justus staruise sa se opreasca pentru o zi ntreaga pentru a sarbatori ziua smbetei si astfel Marcellus fusese obligat sa petreaca una dintre cele mai plicti coase si mai lungi zile ce le cunoscuse n viata.

n dimineata acelei zile Justus se dusese la sinagoga. Daca l-ar fi poftit si pe e l, Marcellus l-ar fi nsotit bucuros, caci simtea nevoia de oarecare variatie, deoarece n Nain nu era nimic de vazut si nimic de facut. Dar Justus plecase spunndii-i ca pentru mncarea de amiaza proviziile sunt tocmai de ajuns, as a ca nu va trebui sa-si faca nici o grija. Dupa ce petrecu o dupa-amiaza care i se paru ca nu se va mai termina niciodata, se ntinse n fata cortului si constata ca Justus se ntoarce nsotit de o femeie mai n vrsta si de un tnar nalt si cu obrazul grav. Veneau ncet, discutnd foarte seriosi. La departare de un stadiu se oprira si continuara s a vorbeasca vreme ndelungata. La urma femeia si tnarul, care probabil era fiul ei, se ntoarsera spre sat si plec ara alaturi, iar Justus se apropie ngndurat. Marcellus si zise c-ar fi o copilarie din partea lui sa fie nemultumit di n pricina ca el refuza sa-i faca cunostinta cu prietenii lui din partile acestea. Cnd se ntmpla sa gaseasca ceva mar fa, nu ezita sa-l puna n contact cu oamenii, dar i da sa nteleaga destul de limpede ca relatiile dintre el si acestia sunt ntemeiate numai pe interese reciproce. n realitate el nu dorea ctusi de putin sa cunoasca pe femeia aceea cu parul carunt si nici pe tnarul de care se sprijinea cu atta dragoste, dar cu toate acestea ar fi fost imposibil sa nu se si mta putin nemultumit de straduinta lor de a-l elimina dintre ei. n realitate ntelegerea dintre el si Justus fusese sa -l conduca la casele unde se puteau gasi tesaturi de vnzare, dar nu se obligase ctusi de putin sa-l prezinte oa menilor drept prieten al sau. n acelasi timp n-avea de unde sa stie si nici nu trebuia sa banuiasca despre el ca tesaturile acestea nu-l interesau ctusi de putin, ci tocmai dimpotriva, el ar fi preferat sa cunoasca si sa stea de vorba cu oamenii care au cunoscut pe Isus. Dupa ce ajunse n fata cortului, Justus dadu din cap spre el si. asezndu-se pe iarb a, privirile i se ntoarsera spre culmile muntilor ce se vedeau n departare. Din cnd n cnd Marcellus i arunca priviri f ugare, dar constata ca el nu se gndeste la cei din apropierea lui. Ar fi !ost greu sa afirmi daca atitud inea aceasta face parte dintre obiceiurile Sabatului sau daca are si alte motive pentru a tacea. n dimineata zilei urmatoare se trezi foarte devreme si-i spuse ca vor trebui sa p lece la drum. Prnzira n graba. Porunci baiatului care conducea animalele de povara sa se grabeasca, deoarece n t impul acestei zile vor fi obligati sa faca drum lung. Soarele ncepuse sa dogoreasca, dar tnarul mergea nainte cu pasi ntinsi, ndemnndu-si magarusii. Marcellus se simti foarte multumit cnd pe la amiaza Justus s e abatu din drum si le tacu semn spre un crng de maslini din apropiere. N-ai vrea sa ne odihnim si sa mncam? ntreba el. Sigur ca vreau! raspunse Marcellus respirnd cu greutate si ttergndu-si fruntea de sudoare. Crezi ca aceasta Cana este o localitate att de interesanta, nct sa merite sa alergam n felul acesta, pentru a ajunge astazi pna acolo? mi pare rau ca te-am zorit asa la drum, raspunse Justus. Nu ti-ar:, spus motivul marsului acestuia grabit, deoarece voiam ca la sfrsitul acestei zile sa-ti fac o surpriza. Acolo n Cana este

o tnara femeie care n timpul serii iese n zavoi si cnta. Nu mai spune! ngna Marcellus obosit. Sper ca felul ei de a cnta merita osteneala ce ne-am dat-o. Cnta foarte bine! zise Justus, care ncepuse sa despacheteze proviziile. Locuitorii din Cana cineaza devreme, apoi se aduna cu totii, tineri si batrni, n apropierea izvorului unde ace asta fata infirma cnta imnurile preferate de poporul nostru. Membrii familiei si vecinii o aduc cu o targa, apoi se aduna mprejurul ei si o asculta cum cnta pna ncepe sa coboare ntunericul. Ceea ce-mi spui mi se pare neobisnuit, declara Marcellus, pipaindu-si pulpele ndu rerate. Cum de este infirma? As vrea s-o vad si eu, dar, daca vom continua marsul nostru n acelasi ti mp, pna diseara voi fi si eu tot att de infirm ca si ea. Justus si dadu seama ca Marcellus glumeste, si zmbi, apoi frnse o bucata de pine de secara, i dadu lui jumatate si se aseza n iarba. Miriam este o fata ncntatoare, zise el si ncepu sa mestece cu lacomie. Cred ca acum trebuie sa aiba vreo douazeci si doi de ani. Acum sapte ani a avut un atac de paralizie. n orice mpreju rare o astfel de boala reprezinta o mare nenorocire; pentru Miriam nsa a fost o calamitate, deoarece ea era o fata priceputa la tot felul de petreceri si ea era cea care se ocupa ntotdeauna de copiii satului. Acum nsa nu mai poate umbla. Dar afara de asta nenorocirea abatuta asupra ei i s-a parut att de grea, nct se simtea cutrem urata de revolta si toata ziua bocea, asa ca parintii ei nu stiau ce ar mai putea face ca s-o linisteasca. Presupun ca pe oamenii acestia i cunosti destul de bine. zise Marcellus, pe care n tmplarea aceasta nu-l interesa din cale-afara. Pe vremea aceea nu-i cunoscusem nca, zise Justus, dar foarte curnd dupa aceea ntmpla rea lui Miriam s-a raspndit foarte departe. Vreme de trei ani ncheiati a stat n pat fara sa se miste, cutremurata de nemultumire si cu sufletul nveninat de nenorocirea ce se abatuse asupra ei, asa ca nu voia sa st ea de vorba cu nimeni care ar fi ncercat s-o mbuneze. Pe masura ce trecea timpul, primea tot mai rar pe prietenele ei n camera n care zacea; sta nemiscata cu durerea ei si se gndea numai ea stie la ce, ca orice om bolnav. Si acum a nceput sa cnte? Ce s-a ntmplat cu ea? A nceput sa cnte! ncuviinta Justus, apoi dupa o clipa de gndire adauga: Amanuntele a cestei ntmplari nu le cunosc. Dar nici nu-mi vine sa cred ca le-ar putea cunoaste cineva. Miriam re fuza sa vorbeasca despre schimbarea prin care a trecut, iar parintii ei spun ca nu stiu nici ei. Cnd au ve nit oamenii si i-a ntrebat, le-au raspuns doar att: ntrebati pe Miriam". Probabil spun adevarul cnd afirma ca nu stiu ce s-a ntmplat, zise Marcellus, care nc epuse sa-l asculte cu mai mult interes. Fara ndoiala ca nu pot sa aiba nici un motiv de a refuza sa exp lice carei mprejurari se datoreste mbunatatirea starii n care se gaseste fiica lor. Justus dadu de cteva ori din cap fara sa zica nimic. S-ar putea ca nici Miriam sa nu cunoasca adevarul, adauga Marcellus, nadajduind ca povestea acestei fete nu se va termina cu att. Probabil ea a constatat ca nemultumirea din sufletul ei s-a risipit... dar n acelasi timp s-ar

putea admite ca s-a mpacat cu gndul acestei nenorociri. Facu o pauza pentru a-i da lui Justus ocazia sa spuna ceva, dar vaznd ca el nu zice nimic adauga: Probabil ntr-o dimineata s-a trezit ma i linistita si si-a zis: Cu purtarile mele am facut pe toti cei dimprejurul meu sa se simta nemultumiti. De aici nainte ma voi preface ca sunt multumita. Voi fi vesela si voi cnta." n acelasi timp se poate ca ea sa fi lu at aceasta hotarre dupa ce a constatat ca orice alta solutie s-a dovedit zadarnica. Se poate, raspunse Justus ngndurat. Totusi nu pari convins de temeinicia acestei supozitii? ntreba Marcellus dupa o l unga tacere. Nu stiu ce sa zic, raspunse Justus si clatina din cap. Una dintre prietenele ei pe care n-o mai vazuse de doi ani trebuia sa se marite. Parintii ei au staruit sa mearga si ea la nunta, dar M iriam a refuzat; a plns ndurerata toata ziua. Dar n aceeasi seara, cnd parintii ei s-au ntors de la ospat, au constat at ca este multumita si c-a nceput sa cnte. Asta este ceva nemaiauzit! exclama Marcellus. Dar cel putin are glas ca sa poata cnta n fata oamenilor straini? Vei putea sa constati... dupa ce o vei auzi, raspunse Justus. Iar mine vei putea sa mergi la ea. Naomi, care este mama ei, tese foarte frumos. Te voi nsoti la ea. S-ar putea sa gasesti si cte va lucruri care sa te intereseze. Daca te simti destul de odihnit, atunci vom putea sa ne urnim din nou. si ridicara cortul la marginea micului orasel Cana, apoi cinara repede si plecara spre centrul orasului, trecnd pe lnga oameni care toti pareau ca se ndreapta n aceeasi directie. Gasira vreo cinc izeci de insi care se asezasera roata mprejurul izvorului, a carui apa glgia n zacatoarea cu peretii de ca ramida. Probabil cei din Cana ntrebuinteaza aceasta apa pentru baut? ntreba Marcellus dupa ce se asezara pe un colt mai departat de pajiste. Este apa termala, raspunse Justus. Regiunea este plina de astfel de izvoare, ada uga el si se asezara pe iarba cu picioarele ncrucisate sub ei. Nu cumva apa aceasta are putere vindecatoare? ntreba Marcellus. Lumea asa spune, dar nu cei din Galileea. Strainii din mari departari vin sa se scalde n apele acestor izvoare. Care va sa zica localitatea aceasta este vizitata si de straini? Aici nu vin prea multi. Cei mai multi straini se duc n Tiberiada, unde este lacul Ghenizaret. Este un oras mult mai mare si mai bogat. Pe aici este obiceiul ca numai oamenii bogati sa se scalde n apele izvoarelor termale. Cum se poate asa ceva? ntreba Marcellus. Oamenii saraci nu cred n puterea vindecat oare a izvoarelor termale? Justus ncepu sa rda. Rsul lui adnc si contagios facu pe cei din apropierea lor sa rda si ei, caci ntre cei prezenti se gaseau foarte multi care cunosteau pe uriasul cu glasul blnd care era originar dii localitatea nvecinata Sepforis. De asta data Marcellus paru ca n descoperit ceva nou si cu to tul necunoscut n atitudinea lui Justin Parea mai vesel dect i se paruse pna acum. Nici n-ar fi banuit aceasta calitate judecnd dupa

atitudinea lui grava si vorbele chibzuite. Oamenii saraci nu sufera de bolile ce pot fi vindecate de apa acestor izvoare, i explica Justus. Apele acestea sunt ntrebuintate numai de oamenii bogati, obisnuiti cu mncare buna si vin din bel sug. Galileenii nu sufera de pe urma bolilor provocate de astfel de abuzuri. Aluzia aceasta a lui paru foarte subtila, mai ales ca nu era mbibata de nici o ne multumire. Marcellus aprecie rsul inocent al celor dimprejtirul lor care ascultau despre ce vorbesc si se simt i destul de bine ntre ei. Presimtea ca se va putea ntelege cu acesti oameni, care l vor primi cu multumire n mijlocul lor. Ideea aceasta, Justus, este cu desavrsire noua si foarte ntemeiata, raspunse el. Pn a acum nu m-am gndit la acest amanunt, dar este cert ca baile termale sunt destinate pentru oamenii mb uibati si iubitori de vinuri alese. Acum, dupa ce ai pomenit despre afacerea asta, mi aduc aminte c-am auzit v orbindu-se ceva despre orasul Tiberiada care este pe tarmul lacului Ghenizaret. Multa lume i zice Marea Galilei!, ncuviinta Justus, dar ntre acestia nu sunt galile eni. Cei din apropierea lor pareau cu asculta mai cu atentie si ntinsesera capetele spre ei. Lacul este mare? ntreba Marcellus? Destul de mare pentru a deveni primejdios pe vreme de furtuna. Uneori este rasco lit de vnturi grele. n apele lui se pescuieste? Justus dadu din cap cu indiferenta, si un barbat mai n vrsta asezat n fata lor ntoar se capul ca si cnd ar fi vrut sa spuna ceva. Marcellus ntlni privirea lui si ridica din sprncene pentru a-l ndemna sa vorbeasca. Pescuitul este una dintre putinele placeri pe care si-o poate permite si populat ia saraca, zise strainul. Toata lumea dimprejurul lor ncepu sa rda. Ce fac oamenii, ies la prinsul pestelui? ntreba Marcellus. Da, murmura Justus, i-au prins - i-au prins de multa vreme pe toti, asa ca n-au mai ramas. Cei dimprejurul lor ncepura din nou sa rda. Marcellus constata atitudinea binevoitoare a acestor o ameni fata de el; aceasta probabil se datora faptului ca venise aici mpreuna cu Justus, pe care toti l cunos teau, dar afara de asta si faptului ca astazi vorbea destul de bine limba aramaica. Totusi continua sa pescuiasca si astazi, repeta el cu inocenta. Un glas subtire ca de copil se auzi de la celalalt capat al rndului. ntr-un rnd au prins foarte multi pesti! striga tnarul. Ssst! se auzi admonestatia blnda a rudelor din apropierea lui. Privirile tuturor se ntoarsera spre izvorul n apropierea caruia asezasera o targa pe care o adusera de dincolo de ulita. Fata era asezata n capul oaselor si cu trupul proptit ntre perne, n bratele goale si frumos formate tinea o harfa mica. I nstinctul sculptorului facu pe Marcellus sa tresara. Fata avea un obraz frumos, de forma ovala si palid, ceea c e dovedea grelele suferinte prin care trecuse; privirile ochilor mari si cu gene lungi nsa nu erau tulburi. Parul ei despartit de o carare pe crestet ncadra o frunte impunatoare. Buzele i se modulara ntr-un zmbet cnd privirile i se pl imbara pe deasupra oamenilor. Pe urma celor care aduceau targa veneau doi barbati, pe umeri cu doua capre de lemn, pe care puteau aseza targa destul de sus ca sa poata fi vazuta de toata lumea. O tacere

adnca se asternu pe deasupra oamenilor, iar Marcellus, care ramase impresionat de acest spectacol, si zise c-a r fi mai bine ca fata sa nu nceapa sa cnte. Imaginea aceasta i se parea desavrsita si ar fi fost pacat sa mai a dauge ceva, caci probabil i-ar fi tulburat armonia. Miriam nfiora usor coardele harfei cu degetele lungi si albe. Obrazul ei si schimb a nfatisarea. Veselia trecatoare a trasaturilor ei disparu si deveni un fel de extaz. Parea ca a paras it pe toti cei dimprejurul ei si acum pluteste ntr-o lume de vis. Ochii luminosi i se ndreptara n sus si ntr-nsii se reflec ta viziunea unei lumi departate. Apoi din nou atinse usor coardele harfei. Glasul ei de contralto era neobisnuit de adnc si plin de rezonante. Primele note, abia perceptibile, ncepura sa creasca si sa ia amploare, pna cnd devenira ca un dangat de clopot. Marcellus simt i ca ceva l sugruma si o emotie nenteleasa i tulbura privirile. Cntecul fetei se ridica n sus, vibrnd ntocmai a o bataie de aripi: Asteptat-am cu rabdare pe Domnul... si plecatu-s-a spre mine ca sa asculte suspi narea mea! mprejurul lui Marcellus toti stateau cu capetele plecate si cu fruntile proptite n palme; ascultatorii pareau ca suspina ntocmai ca niste copii care si retin respiratia pentru a nu tulbura pe cei din apropierea lor. El nsusi se uita la fata care cnta, coplesit de extaz si cu ochii plini de lacrimi pe care nu si le putea stapni. Dat-a putere gurii mele sa intoneze cntece noi de slava! continua Miriam. Justus ntoarse ncet ochii spre Marcellus. Obrazul lui era strmbat de emotie si ochi i plini de lacrimi. Marcellus se ntinse spre el si punndu-i mna pe brat dadu din cap n semn de ntelegere. Apoi priv irile multumite li se ntoarsera din nou spre fata care cnta. Raspunsu-i-am Lui: Faca-se voia Ta, Doamne, stapne al meu! Caci scris este n carte a legii despre mine ca voi face voia Ta, Doamne! Si legea ta este nchisa n sufletul meu! Imnul se termina si multimea din apropiere respira adnc. Oamenii se ntorceau unul spre altul si zmbeau, incapabili sa-si exprime altfel emotia. Dupa o scurta pauza, Miriam ncepu sa cnte din nou. Marcellus ncerca sa gaseasca expresiile indicate pentru a caracteriza imnul acestei fete, iar n su fletul sau se alternau n mod instinctiv propriile sale emotii. Ultimele versete se terminara n momentul cnd lum ina soarelui se stinse n zare: Tu ai dat lumina celor care ratacesc prin ntuneric si stau n umbra mortii; Tu ai c alauzit drumurile lor spre mpacare si liniste! nserarea cobora repede. Oamenii ridicara targa lui Miriam si plecara. Cei care o ascultasera se mprastiara tacuti si iesira n drum. Marcellus ramase multumit cnd constata ca Justus nu-l ntre aba daca i-a placut felul n care a cntat Miriam si daca se simte impresionat de aceasta ntmplare neobisnuita. Casa lui Ruben si a lui Naomi, care se gasea la marginea dinspre miazanoapte a o raselului, era mai ncapatoare dect majoritatea caselor din Cana. Cladirea, cu peretii spoiti n alb, era departe de drum n umbra unor sicomori uriasi, n curtea spatioasa din fata erau pomi roditori care tocmai acum n florisera; pe ambele parti ale casei erau gradini cu vita de vie.

Cu mare greutate Marcellus reusise sa-si domoleasca dorinta de a vizita aceasta casa, unde spera sa cunoasca pe fata infirma, cu obrazul n extaz si cu glasul de aur. Justus paruse nepasator fat a de cele doua case la care se oprisera n drum; daca nu si-ar fi dat seama ca ar comite o imprudenta, ar fi cump arat toate obiectele ce i se ofereau. Vino sa vorbim mai nti cu Miriam, zise Justus, deschiznd poarta de ostrete, caci o vad asezata n foisor. Trecura n lungul pajistii ngrijite si se ndreptara spre foisorul acoperit, unde Mir iam sta singura. Era mbracata ntr-o rochie alba cu mnecile largi si brodata la gt cu margele de coral. Dar nu pur ta nici o podoaba, dect un lantisor de argint mprejurul gtului, de care atrna un pestisor facut din scoica de sidef. Pe o masa din apropierea ei era o cutioara plina cu suluri de pergament. Sta cu fruntea plecat a si urmarea cu atentie medalionul de dantela la care lucra. Dupa ce se mai apropiara, ridica fruntea si recunoscnd pe Justus, i zmbi n semn de bun venit. O, Barsabas Justus, nu e nevoie sa-mi dai nici o explicatie, zise ea dupa ce-i p rezenta pe Marcellus si ncerca sa-i spuna ca pe el l intereseaza tesaturile facute n Galileea. Toata lumea din Ca na este informata, adauga ea si uitndu-se la Marcellus zmbi. Ne simtim cu totii impresionati de aceasta vizita; nu se ntmpla prea adeseori ca n partile acestea sa vina oameni straini si sa faca cumparaturi. Glasul ei adnc avea o mladiere pe care Marcellus n-o putea defini dect cel mult ca este tot att de sincera si entuziasta ca si zmbetul ei. Constatase de multe ori ca, atunci cnd face cunostint a cu femei tinere, acestea se simt coplesite de un fel de impetuozitate neasteptata si vorbesc cu glasul ascut it si tipator, ca si cnd ar fi la mari departari. Glasul lui Miriam nsa era tot att de domolit si de firesc ca si o apa lina care se mladiaza ncet si fara sa faca nici un efort. Naomi este acasa? ntreba Justus. Este n casa. Vrei sa te duci la ea? Cred ca ea si tata te asteapta. Justus pleca, si Marcellus si zise ca probabil ar trebui sa-l urmeze. Dar nainte d e a se decide, Miriam i indica un scaun. Te-am auzit cntnd, ncepu el. A fost tot...Se opri pentru a putea gasi calificativul indicat. Cum se face ca dumneata vorbesti limba aramaica? ntreba fata cu glasul blnd. N-o vorbesc tocmai bine, raspunse Marcellus. Totusi, continua el cu mai multa ncr edere n sine, cred ca nici compatriotii dumitale n-ar fi n stare sa defineasca felul n care cnti. M-am simtit profund impresionat! Sunt multumita ca mi-ai spus aceste cuvinte. Miriam dadu la o parte pernita pe c are era prins medalionul de dantela la care lucra si se uita la el cu ochii inocenti. M-am ntrebat ce-ti vei putea nchipui despre mine. Te-am vazut ca erai mpreuna cu Justus. Pna acum n-am cntat niciodata n fata unui roman. Nu m-as fi mirat deloc daca ai fi facut haz, dar n orice caz m-as fi simtit ndurerata. Cred ca n interiorul acestor provincii noi romanii ne bucuram de o reputatie dest ul de proasta, zise Marcellus. Sigur ca da, raspunse Miriam. Singurii romani pe care-i putem vedea n Cana sunt l egionarii, care trec n

lungul drumului att de mndri si att de dispretuitori (ndreptndu-si umerii, ncerca sa mite miscarile ostasilor), ca si cnd ar vrea sa spuna... dar se opri: Probabil va fi mai prudent sa nu-ti spun ce cred eu. O, stiu foarte bine ce par ca ar vrea sa spuna, interveni Marcellus si tuguindusi buzele completa gndul lui Miriam: Iata-ne, am sosit... noi care suntem stapnii vostri atotputernici! Rsera amndoi si Miriam lua din nou lucrul n mna. Urmarind cu atentie miscarile aculu i, l ntreba. Spune, mai exista multi romani ca dumneata? Foarte multi! Nu am ctusi de putin pretentia ca eu as fi unicul. Pna acum n-am vorbit niciodata cu un roman. Dar mi-am nchipuit ca toti sunt la fel , caci seamana unul cu altul. Da, dar numai cnd sunt mbracati n uniforma. Totusi sub coifurile si dincolo de scut urile lor sunt si ei oameni ca toti ceilalti, carora nu le face nici o placere sa batatoreasca strazi le si drumurile tarilor straine. Ar fi mult mai fericiti daca ar fi la ei acasa, mpreuna cu familiile lor, si ar cosi n g radina sau ar scoate caprele la pascut. mi face placere sa te aud spunnd aceste cuvinte, zise Miriam. Este o senzatie att d e neplacuta cnd oamenii nu-ti sunt simpatici si e att de greu sa nu-ti faci gnduri urte despre roma ni. Acum mi voi aduce aminte ca foarte multi dintre ei ar prefera sa fie acasa si sa vada de gradina s i de caprele pe care le au. Sper ca acestora li se va da ocazia sa-si vada dorinta mplinita, adauga ea si zmbi cu sfia la. Dumneata ai gradina acasa? Da... avem si noi o gradina. Dar, fara ndoiala, capre nu ai. Pentru acestea n-avem loc. Noi traim n oras. Aveti cai? Da. n Galileea caii au nevoie de mai mult loc dect caprele. Nu vrei sa-mi povestesti c eva despre casa dumitale? ntreba fata. Cu placere! Familia noastra este compusa din parintii nostri, Lucia si eu. n timpul ct lipsesti de acasa, gradina este ngrijita de parintele dumitale? Nu... gradina nu o ngrijeste el nsusi, raspunse Marcellus dupa o clipa de ezitare. Cnd fata ridica privirea spre el si-l examina printre genele lungi, o ntreba: Aici te distrezi bine? Fata dadu din cap n semn de ncuviintare. Ar fi trebuit sa-mi dau seama ca aveti un gradinar, zise ea. Probabil aveti si o servitoare, nu-i asa? Da, admise-Marcellus cu indiferenta. Acestia sunt sclavi? ntreba Miriam pe un ton ca si cnd ar fi cautat anume sa nu-l jigneasca. Sunt sclavi, raspunse Marcellus cu sfiala, dar te asigur ca n casa noastra sunt f oarte bine tratati. De asta sunt convinsa, zise ea cu glasul blnd. Dumneata n-ai fi n stare sa fii cru d fata de cineva. Cti sclavi aveti? Nu i-am numarat niciodata. Probabil vreo doisprezece. Stai... cred ca sunt mai m ulti. Poate vreo douazeci! Trebuie sa fie o senzatie stranie sa stii ca esti stapnul unor fiinte omenesti, d eclara Miriam. Cnd nu-i scoateti la lucru, i tineti nchisi? Cum sa-i tinem nchisi? exclama Marcellus si ridica fruntea. Sunt liberi sa mearga

n toate partile unde poftesc. Serios? se mira fata. Nu se ntmpla niciodata sa fuga? n orice caz nu se ntmpla prea des, caci n-au unde se duce. Ce situatie penibila! exclama Miriam, nlantuiti, poate s-ar simti mai bine. n cazu l acesta ar putea sa evadeze. Dar, asa cum sunt, pentru ei ntreaga lume aceasta nu este altceva dect o vasta nchisoare. La asta nu m-am gndit pna acum, raspunse Marcellus ngndurat. Dar cred ca si pentru c eilalti oameni lumea aceasta nu reprezinta altceva dect o nchisoare. Exista cineva care sa fie n nt regime liber? n ce consta libertatea pentru oameni? Libertatea este adevarul! se grabi Miriam sa-i raspunda. Adevarul reprezinta pen tru toti libertate! Daca n-ar fi asa, Marcellus Gallio, ce s-ar mai alege de mine? Tara mea este supusa de str aini. Din pricina infirmitatii mele, libertatea de care ma bucur este extrem de limitata, dar sufletul meu se s imte liber. Asta nseamna ca esti o fiinta cu noroc. Eu as fi n stare sa sacrific orice pentru a ma putea bucura de o libertate care sa nu fie dependenta de conditiile exterioare. Conceptia aceasta este a dumitale? Probabil se datoreste faptului ca ai suferit att de mult? Nu, dimpotriva! raspunse Miriam si cJatina categoric din cap. Suferintele mele m -au determinat sa ma simt nenorocita. Eu n-am contribuit cu nimic pentru a obtine aceasta senzatie de libe rtate. Ea mi-a fost daruita. Marcellus nu zise nimic n timpul ct ea facu o puaza. Probabil i va explica aceasta senzatie. Apoi cu totul pe neasteptate obrazul fetei se lumina si se ntoarse spre el cu o expresie deosebita de cea de adineauri. Te rog sa ma ierti din pricina ca ncerc sa ma informeaz despre dumneata, ncepu ea. Eu stau toata ziua nemiscata si n apropierea mea nu se ntmpla nimic nou. Este o adevarata placere sa p oti vorbi cu cineva despre ceea ce se ntmpla n lumea din afara. Vorbeste-mi despre sora dumitale, Lucia . Este mai tnara dect dumneata? Mult mai tnara. Mai tnara dect mine? Cu sase ani mai tnara, i raspunse Marcellus si zmbi cnd o vazu ca se uita mirata la el. Cine ti-a spus ce vrsta am? Justus. Cum de s-a ntmplat sa-ti spuna? nainte de a ajunge la Cana, mi-a vorbit despre felul dumitale de a cnta. Mi-a spus ca nici n-ai banuit ca poti cnta, pna ntr-o zi... cnd ai constatat ca ai glas si ai nceput sa cnti. Spunea ca ast s-a ntmplat cu totul pe neasteptate. Cum ti explici lucrul acesta... de cumva nu este un secret? Este un secret, raspunse ea cu glasul stins. Cei din casa aparura pe dupa colt; n frunte venea Naomi cu bratele ncarcate de cam asi si de saluri; dupa ea venea Ruben si Justus. Marcellus se ridica n picioare si fu prezentat. Ruben paru ca ezita nainte de a strnge mna ntinsa spre el. Naomi, care probabil se simtea ncntata de atitudinea vizitatorul ui lor, zmbi multumita. Asemanarea dintre mama si fiica se putea vedea fara greutate. Naomi avea aceleas i gropite n obraji.

Pe vremea asta mergeam n fiecare an la Ierusalim ca sa petrecem sarbatorile Pasti lor, zise ea si nsira tesaturile pe spatarul unui scaun. Dar anul acesta nu vom merge. Tocmai de aceea am attea lucruri disponibile. Marcellus ncerca sa ia o atitudine de negustor. Ridica n mna o camasa de culoare ca fenie si o examina cu interes de cunoscator. Aceasta, declara el, este o camasa tipic galileeana. Nu are nici o cusatura. Est e foarte bine lucrata. Fara ndoiala ai multa experienta n teserea acestui fel de vesminte. Expresia de pe obrazul lui Naomi paru ca-l determina sa continue fara nici o sfi ala. Presimti ca nu strica sa dea dovada ca este un cunoscator n domeniul tesaturilor de casa, deoarece n felul aces ta va putea sa serveasca si lui Justus un fel de indicatie pentru a-l linisti. Un tesator din Atena, pe care-l cunosc, mi-a vorbit despre camasile tesute n felu l acesta. El mi se pare este samaritean si cunoaste foarte bine tesaturile din Galileea, continua el si se nto arse spre Justus, care se uita la el ntrebator, ca si cnd s-ar fi straduit sa-si aduca aminte de ceva. Imediat dupa ace ea obrazul i se lumina. Acum cteva saptamni, n atelierul lui Ben Iosif lucra un tnar grec. L-am auzit spunnd c-a lucrat n atelierul unui tesator din Atena pe numele de Beniamin, de la care a nvatat limba aramaica. Nu cumva este acelasi tesator? Ba da, este chiar el! ncuviinta Marcellus, pre facnd u-se multumit de aceasta coin cidenta, n Atena este un barbat pe care-l respecta toata lumea. Este n acelasi timp carturar priceput, ada uga el, si ncepu sa rda. Lui Beniamin i face placere sa vorbeasca limba aramaica cu orice client despre care b anuieste ca o cunoaste. Cu siguranta tovarasia dumitale i-a facut placere, zise Justus. Am constatat ca n trebuintezi foarte multe cuvinte cunoscute n graiul samaritenilor. Asa este! ncuviinta Marcellus si lund n mna un sal se ntoarse din nou spre Naomi. L din care este facut e de buna calitate, zise el. Este recoltata aici n Galileea? Chiar de la oile crescute n madbra noastra, raspunse Ruben, cu mndrie. Madbra? ntreba Marcellus. Va sa zica n desert? Justus ncepu sa rda. Nu ntelegi, Ruben? ntreba el. Cnd samaritenii ntrebuinteaza cuvntul madbra, nteleg ertul. Apoi se ntoarse spre Marcellus. Cnd e vorba despre madbra, noi ntelegem pasune. Pentru dese rt noi avem expresia bara. Multumesc, Justus! Asta nseamna c-am mai nvatat ceva, si si concentra din nou atent ia asupra salului: Este foarte frumos colorat. Cu sucul murelor din tarina noastra, raspunse Naomi. Daca as fi stiut mai de mult ca pe acest Beniamin l cunosti, ti-as fi vorbit si d espre tnarul grec Demetrius, care este un tnar foarte cumsecade, interveni Justus. ntr-una din zile a plecat cu totul pe neasteptate. Avusese nu stiu ce nentelegeri si era fugar. Marcellus ridica mirat din sprncene, dndu-i astfel sa nteleaga ca acum are altceva de vorbit. As dori sa cumpar salul si camasa aceasta, declara el. Sa vedem ce mai aveti aic i, spuse si ncepu sa rascoleasca printre tesaturi n nadejdea ca purtarea lui n-a fost prea brusca n mom entul cnd a refuzat sa

vorbeasca despre Demetrius. Imediat dupa aceea Justus iesi n vie si Rubens se lua dupa el. De ce nu-i arati lui Marcellus Gallio brile acelea frumoase, mama? ntreba Miriam. mi dai voie sa le vad si eu? starui Marcellus. Naomi pleca si Marcellus continua sa cerceteze tesaturile cu exagerat interes. Marcellus, ncepu Miriam pe un ton confidential. Ridica ochii si ntlni privirea ei nd reptata spre el. De ce i-ai spus lui Justus minciuni? ntreba ea cu glasul n soapta. I-am spus minciuni? raspunse Marcellus prefacndu-se mirat. Despre grecul acela. Am constatat ca nu esti dispus sa vorbesti despre el. Spune -mi adevarul, cine esti? Caci nu pari sa fii negustor. Despre asta sunt convinsa. Am constatat ca nu te intere seaza tesaturile mamei mele. Miriam astepta sa-i raspunda, dar Marcellus nca nu reusise sa se reculeaga: Spune -mi, starui ea cu glasul blnd, ce faci aici n Galileea, de cumva nu este un secret? ncerca sa nfrunte zmbetul ei pr ovocator, prefacndu-se nepasator. Este un secret, raspunse el. CAPITOLUL XII Restul zilei Justus se purta amabil fata de el, dar parea ngndurat, ncepuse sa se nd oiasca de bunele lui intentii. Ieri, n timpul ct fusesea n casa lui Ruben, aflase cteva fapte marunte si judecndu-le n mod separat pareau lipsite de importanta, dar cntarindu-le mpreuna ncepusera sa i se para suspe cte. Marcellus, a carui conversatie n limba aramaica parea sa fie influentata de diale ctul samaritean, admisese fara sa ezite ca l cunoaste pe batrnul Beniamin, care era si el din Samaria. Demetrius, frumosul sclav grec care fusese acum de curnd n atelierul lui Beniosef, cunostea si el pe batrnul Beniamin; lucrase chiar n atelierul lui si limba aramaica pe care o vorbea era pl ina de expresii samaritene. Fara ndoiala ntre Marcellus si sclavul acesta fugar trebuia sa existe oarecare legatura , desi romanul acesta afirma ca nu-l cunoaste si se prefacuse ca nu-l intereseaza plecarea lui neasteptata din a telierul lui Beniosef. Era cert ca Marcellus este informat despre acest amanunt si nu doreste sa discute despre el. Toate aceste fapte dovedeau ca nu mai poate avea ncredere n el. Ieri dupa apusul soarelui Justus plecase sa se plimbe singur n lungul drumului, dn du-i destul de limpede sa nteleaga ca nu doreste sa fie nsotit de el. Marcellus se ntreba daca se cuvine oare sa mearga singur la izvor. Dar dorinta lui nedomolita de a mai auzi o data pe Miriam cntnd l determina sa nu m ai ezite. ntreg orasul era de fata si asezat roata cnd sosi si el, asa ca se opri mai la o p arte. Nimeni nu-l baga n seama, deoarece Miriam se apropia cu targa ei si ochii celor prezenti erau ndreptati spr e ea. Se aseza jos si se simti nfiorat de aceeasi emotie ca si n seara din ajun. Acum. dupa ce vorbise cu ea, cnte cul lui Miriam i se parea ca are o semnificatie mai profunda. Se simtise atras ntr-un mod straniu de fata acea sta si presimtea ca prezenta lui o interesa si pe ea. Sentimentele lor reciproce nu reprezentau o simpla simpatie trecatoare, n atitudinea lui Miriam nu constatase nimic provocator. Ea nu dorea altceva dect sa devina prieten a lui; or, asta era un fel de dovada de apreciere, deoarece l considera destul de inteligent pentru a putea ntel ege rostul cordialitatii ei

spontane. Stnd ascuns n umbra si simtindu-se cnd linistit, cnd emotionat de vibrarea adnca si n rezatoare a glasului ei, ncepu sa-si dea seama de realitatea credintei ce o punea n miscare. Scepticism ul lui nnascut deveni un fel de nostalgie neasteptata, cnd o auzi cntnd: Adaposti-ma-voi sub scutul aripilor tale... Mi-am mpietrit inima... Trezesle-te, maretia mea! Trezeste-te, harfa mea, ca lauda sa-i cnt Lui! Justus i spuse fara nconjur ca dimineata urmatoare ar vrea sa plece devreme spre S epforis, unde are ceva de lucru. Cnd ne vom ntoarce, vom trece din nou prin Cana? ntreba Marcellus. Daca doresti, vom trece, raspunse Justus, dar aici am vazut pe toti cei care an tesaturi de vnzare. Prin urmare nu mai era nimic de adaugat. Marcellus nu gasi nici un pretext menit sa explice dorinta lui de a se ntoarce la Cana. Nu putea nici sa-i spuna: As vrea sa mai vorbesc o data ntre patru ochi cu Miriam". Era obligat sa plece si s-o lase sa se ntrebe ce o fi urmarind el cu acesta calatorie prin Galileea. Daca ar fi avut ocazia sa mai stea o data cu ea de vorba, poate i-ar fi spus ntregul adevar. Dupa ce Miriam cnta si ultimul imn, el ntrzie n umbra pna cnd oamenii se mprastiara. nstata ca Justus s-a apropiat de membrii familiei lui Ruben si ca pleaca mpreuna. La nevoie ar put ea sa treaca naintea oamenilor acestora, care naintau foarte ncet, si astfel sa-si ia ramas bun de la M iriam. Probabil se va bucura ca si-a adus aminte. Dar si zise ca purtarea aceasta n-ar putea sa fie cea mai indic ata ntr-o astfel de mprejurare si amndoi s-ar simti sfiosi unul fata de altul. Fara ndoiala Ruben si Naomi mpartaseau parerea lui Justus, care probabil le spusese ca drumurile acestui roman prin Galileea sunt suspecte. Dupa ce mai ntrzie o vreme pna cnd oamenii se departara, Marcellus se simti deprimat si singur, asa ca se ntoarse ncet n micul lor cantonament, facndu-si reprosuri ca le-a dat ocazie, fara nici un motiv temeinic, sa-l banuiasca. Ar fi fost mult mai bine daca ar fi spus lui Justus fara nici un ocolis motivul pentru care dore ste sa viziteze Galileea. Fireste, n cazul acesta Justus ar fi refuzat sa-l calauzeasca; dar situatia de acum i se pa rea insuportabila. Se simtea profund deprimat si ar fi fost n stare sa faca orice sacrificiu pentru a putea st a asta-seara de vorba cu Demetrius. Daca ar fi fost mpreuna, el ar fi gasit de mult mijlocul datorita caru ia ar fi putut cstiga ncrederea acestor galileeni. Era aproape de amiaza si nu schimbasera nici o vorba mpreuna de mai bine de un ce as. Justus, care mergea n fruntea convoiului, se opri ca Marcellus sa-l poata ajunge, i facu semn spre o ca sa ce se vedea pe coasta unei coline umbrite. Ne vom opri la casa aceea, zise el, desi se poate ca Amasia si Debora sa fi plec at la Ierusalim. Ei tes straite foarte frumoase, pe care le vnd bazarelor n timpul saptamnii Pastilor. O femeie voinica srmai n vrsta iesi din curte si se apropie de ei dupa ce intrara pe poarta, apoi se lumina la obraz cnd l recunoscu pe Justus. Nu, Amasia nu este acasa. El a plecat la Ierusali m. Si tu, Debora, cum de n-ai plecat? ntreba Justus.

Fara ndoiala stii, ofta femeia. Eu nu doresc sa mai vad orasul sacru. N-ar fi ple cat nici Amasia daca n-ar fi trebuit sa vnd straitele pe care le aveam, ntoarse apoi privirea ntrebatoare spre M arcellus si Justus l prezenta, explicndu-i motivul pentru care s-mi oprit la casa ei. Debora zmbi si-i spuse cu p arere de rau ca nu le-a mai ramas nimic de vnzare. Amasia luase cu el tot ce avea gata. N-a mai ramas nimic altceva dect un covoras pentru ntrebuintat sub sa, pe care l-am facut pentru micul Gaspar, adauga ea. As putea sa vi-l arat. Se ndreptara mpreuna spre casa si Debora le arata un covoras gros de lna, foarte fr umos lucrat si n culori vii. Gaspar va putea sa se lipseasca de covorul acesta daca vreti sa-l luati, zise fe meia si le facu semn spre un magarus cu parul argintiu care pastea la umbra unui copac. Probabil Gaspar acesta este favoritul dumneavoastra, zise Marcellus. Gaspar este o pacoste pentru casa noastra. Eu m-am ngreuiat prea mult pentru a-l putea ncaleca si Amasia spune ca n convoi nu vredniceste nici nutretul pe care-l mannca. N-ati vrea sa-l vindeti? ntreba Marcellus. Nu v-ar fi de nici un folos, raspunse Debora cu toata sinceritatea. Ct mi-ati cere pe el? starui el. Spune, Justus, ct crezi ca face? ntreba femeia. Justus se apropie de magarus si pucndu-l de coama, l determina sa ridice capul din iarba si-l cerceta n gura. De, daca n realitate valoreaza ceva, desi ma ndoiesc de aceasta posibilitate, doar cel mult daca l-ai da unui copii ca sa se joace cu el, atunci ai putea sa ceri cel mult doisprezece pna la c incisprezece techini. Nu cumva are obiceiuri proaste? ntreba Marcellus. Poate obiceiul de a mnca, raspunse Debora. Dar crezi ca nu va fugi? De asta sa n-ai nici o grija. Pentru el ar fi un efort prea mare ca s-o rupa la fuga. La vorbele acestea ncepura cu totii sa rda, afara de Gaspar, care pleca fruntea n pamnt. Sunt dispus sa-ti ofer cincisprezece.techini pentru magarus si pentru covor, zis e Marcellus. Debora i raspunse ca este multumita si adauga ca mai are si o sa si un fru care au fost special facute pentru Gaspar. I le aduse imediat. Saua era bine facuta si frul frumos mpodobit cu piele rosie, iar pe cureaua de pe frunte avea un clopotel. Primesti douazeci si cinci de techini pentru toate? ntreba Marcellus. Debora ridica saua si o puse n spatele magarusului peste covoras, apoi strnse chin ga sub pntec si o ncatarama. Marcellus scoase banii si, uitndu-se la ei, Justus ncepu sa rda. Marcellu s se simti ncntat, vazndu-! mai nveselii dect pna acum. Lui Gaspar parea ca nu-i face placere sa se desparta de pasune, d n r nu pai u ct usi de putin nemultumit ca va fi obligat sa plece de la Debora, care-l nsoti pna la poarta. Trziu n aceeasi dupa-amiaza sosira n marginea micii localitati Septbris care era ti pic galileeana. Toata lumea facea semne si saluta pe Justus. vazndu-l ca se apropie grabit. Curnd dupa aceea a junsera n piata publica, pe care o ntlneau n toate partile pe unde treceau. Un baietas care se juca mpreuna cu u n grup de copii n apropierea fntnii cu ghizdul de caramizi se repezi spre Justus si ncepu sa strige m ultumit. Era un baietas frumos cu parul negru buclat si un obraz inteligent, Justus se ntoarse spre el si

ridicndu-l de subsuori l strnse n brate nduiosat. Apoi i dadu drumul si ntorcndu-se spre Marcellus i spuse cu mndrie Acesta este Iona al meu, striga el, desi nu mai era nevoie sa-i explice cine est e. Baiatul mai strnse o data pe bunicul sau, apoi si desprinse minile de pe el. caci v azuse magarusul. Este al tau? ntreba el. Probabil ti-ar face placere sa-l ncaleci? ntreba Marcellus. Iona se urca n sa si Ma rcellus scurta curelele scarilor, iar n timpul acesta mprejurul lor se aduna un grup de copii care ncepura sa tipe multumiti. Justus se oprise n apropierea lor, netezndu-si btffba ncruntat si zmbind. Cum l cheama? ntreba Iona dupa ce Marcellus i dadu frul n mna. Din pricina emotiei, asul baietasului devenise tipator. Gaspar, raspunse Marcellus. Daca vrei, n-ai dect sa-l pastrezi. Acum este magarus ul tau. Al meu! tipa Iona si se uita nencrezator la bunicul sau. Dumnealui, lamuri Justus, este prietenul meu Marcellus Gano. Daca-ti spune ca mag arusul este al tau, atunci asa trebuie sa fie. Apoi, ntorcndu-se spre Marcellus n timpul ct copiii se mi nunau de -lorocul lui Iona, i spuse: Ceea ce ai facut acum este o generozitate neasteptata. Snune. bunicule, el face parte dintre noi? ntreba Iona si ntinse aratatorii! spre binefacatorul sau. Cei doi bibati se uitara repede unul la altul; unul nu stia ce sa raspunda, iar c elalalt astepta cu sfiala. Trebuie sa faci parte dintre noi, declara Iona, caci altfel nu se poate sa-ti mpa rti n felul acesta ceea ce ai! Marcellus se uita din nou la Justus, dar acesta nu raspunse nici de asta data ni mic. Esti om bogat? ntreba Iona cu ndrazneala. La o astfel de ntrebare nimeni nu poate raspunde afirmativ, Iona, declara Marcell us rznd, n timpul ct Justus ngna un fel de scuza pentru ndrazneala nepotului sau. Trebuie sa fii bogat, starui Iona, de vreme ce mparti cu altii ceea ce ai. Ti-a s pus Isus sa procedezi n felul acesta? ntreba el si ntinse capul ca sa-l poata examina mai de aproape. Ai cunoscu t pe Isus, nu-i asa? Bunicul nu ti-a spus ca Isus mi-a ndreptat piciorul, asa ca acum ma pot folosi de el si p ot umbla si alerga mpreuna cu ceilalti copii? Copiii dimprejurul lor se linistira. Marcellus si dadu seama ca va fi obligat sa dea un raspuns de fata cu copiii acestia, dar nu stia ce sa le spuna. Dupa o lunga tacere, ngna: Da... bunicul tau mi-a spus, Iona, ce s-a ntmplat cu piciorul tau. mi pare bine ca esti vindecat. E foarte bine asa! Ar fi bine sa plecam, interveni Justus cu glasul emotionat. Casa mea este foarte aproape de aici. Vino! As vrea sa-ti prezint pe fiica-mea. Marcellus nu se lasa rugat. Apucara n susul drumului si, pe masura ce naintau, num arul celor dimprejurul lor devenea tot mai mare. Stirea despre sosirea lui Justus se raspndise n sat. Oamenii ieseau din case si se uitau la ei mirati; copii de toate vrstele se apropiau ca sa-i nsoteasca. Un baietas mai mi c, olog de un picior, se tara n crje si obrazul lui luminos cerceta mirat procesiunea. Cnd l vazu, Justus iesi pe m arginea drumului si-l mngie pe crestet.

La urma ajunsera n fata casutei modeste. Curtea dimprejurul casei era foarte cura ta. Pe marginea potecii care ducea pna la intrare erau doua rnduri de lalele. Rebeca, o matroana cu glasul blnd n vrsta de vreo treizeci si cinci de ani, iesi n calea lor, mirata de ngramadeala ce-i mpresura. Justus, de cum intra n curte, i explica ce s-a ntmplat si n glasul lui tremura o amabilitate neobisnuita cnd prezenta pe Mar cellus. N-ar fi trebuit sa procedati n felul acesta, murmura ea, desi ochii i straluceau d e multumire. Acesta este un dar prea scump pentru un baietas de vrsta lui. Ma consider pe deplin rasplatit, raspunse Marcellus si zmbi. Constat ca magarusul este apreciat. Ia uita-te, mama! striga Iona gesticulnd cu minile. Este al meu! Rebeca dadu din cap si zmbi, iar grupul de copii si continua drumul pe urma eroulu i nostru. Aceasta este o zi de mare multumire pentru Iona, zise Rebeca, nsotindu-i n interio rul casei ei modeste. Da, asa este! ncuviinta Justus oftnd si se lasa pe un scaun. Este o zi de multumir e pentru el, dar cred ca Iona este prea tnar pentru a putea lua asupra lui o astfel de raspundere. Dimpotriva, eu cred ca este destul de mare, replica Marcellus. Trntorul acesta de magarus este anume menit sa fie al unui baietas. Iona se va mpaca destul de bine cu el. Ct despre asta, sunt si eu de aceeasi parere, raspunse Justus si, netezindu-si ba rba ngndurat, dadu de cteva ori din cap si murmura mai mult pentru sine: Ar fi sa astepti prea mult de la un copil. Apoi se lumina pe neasteptate la obraz si se adresa fiicei sale: Rebeca, pentru Marcellus Gallio v om ridica un cort n apropierea casei. De mncat va mnca aici n casa mpreuna cu noi. Sigur ca da, tata, se grabi Rebeca sa raspunda si se ntoarse zmbind spre Marcellus . Nu cumva sunt si feluri de mncaruri pe care nu ai voie sa le mannci? ntreba ea. Apoi, vaznd ca Marcellus se uita la ea fara sa nteleaga, i explica: Eu nu cunosc obiceiurile romanilor si mi-am nchipuit ca si pe ei religia i opreste de la anumite mncari, cum ne opreste pe noi religia noastra. O, nu! Despre asa ceva nu poate fi vorba, raspunse Marcellus cu amabilitate. Rel igia noastra nu incomodeaza pe nimeni... nici chiar pe mine. Regreta imediat aceasta declaratie lipsita de seriozitate, mai ales cnd vazu efec tul pe care-l facu asupra stapnei casei. Cu vorbele acestea vrei sa spui ca n-aveti nici un fel de religie? ntreba Justus cu glasul grav. N-avem religie! protesta Marcellus. Zeii nostri se vad n toate colturile, pna si a colo unde nu te astepti. Probabil vorbesti despre idoli! l corecta Justus. Vorbesc despre statui, lamuri Marcellus. Unele dintre acestea sunt foarte bine f acute. Majoritatea lor au fost importate din Grecia. Grecii sunt foarte priceputi la sculptura. Si poporul dumitale se nchina la aceste statui? ntreba Justus mirat.. Asa se pare, si cred ca unii dintre ei cred n aceste zeitati cu toata convingerea , raspunse Marcellus, care nu se simtea multumit de aceste ntrebari care i se puneau. Bine, dar cred ca dumneata nu te nchini acestor idoli, starui Justus. Sigur ca nu! raspunse Marcellus rznd. Prin urmare nu crezi n nici un fel de putere suprema? ntreba Justus, care parea mi rat si speriat.

Recunosc, Justus, ca toate teoriile pe care le-am auzit n legatura cu aceasta pro blema pentru mine n-au fost de ajuns de convingatoare. As fi foarte multumit daca as descoperi o religie n ca re sa pot crede cu toata convingerea. Presimtind ca subiectul acestei conversatii va fi destul de greu, Rebeca se framn ta pe scaun si zmbi cu sfiala. ngaduiti-mi sa plec ca sa pregatesc mncarea, caci presimt ca trebuie sa fiti flamnz i. Justus, nu am ctusi de putin intentia sa te jignesc, continua Marcellus dupa ce R ebeca iesi din odaie. Am constatat ca esti un om religios care crede cu toata convingerea si a fost o imp rudenta din partea mea sa vorbesc cu atta nepasare despre un astfel de subiect. Nu face nimic, raspunse Justus ngaduitor. Ti-ai manifestat dorinta de a crede. Or , asta nseamna ceva. Nu se spune ca n viata cei care cauta vor gasi? Esti un barbat bine intentionat. Esti u n om cu sufletul bun si meriti sa ai o religie. Marcellus nu gasi ce sa-i raspunda, asa ca tacu si astepta continuarea conversat iei ncepute. Peste cteva clipe Justus si propti palmele minilor uriase pe genunchi ca sa-i dea sa nteleaga ca vor continua alta data, apoi ridicpdu-se n picioare se apropie de usa. Haide, Marcellus, sa ridicam cortul, zise el cu glasul blnd. Se ntmpla pentru prima data ca sa-i spuna Marcellus fara sa mai adauge si numele de Gallio. Putin dupa terminarea cinei, la care datorita noilor lui preocupari nu luase par te, Iona aparu n fata intrarii cortului cafeniu al lui Marcellus si se opri cu minile proptite n solduri si pe ob raz cu o expresie grava. Se vedea destul de limpede ca evenimentele din timpul zilei contribuisera ca el sa devina mai matur dect fusese pna acum. Marcellus, care se asezase la o masuta plianta ca sa scrie, lasa stilul din mna s i se uita la el mirat, apoi zmbi, si nchipuia, fara nici un temei de altfel, ca stie ce fel de gnduri preocupa acum p e Iona. n primul moment baiatul acesta se simtise coplesit de senzatia celor ntmplate, glasul i devenise ti pator si miscarile masinale; dar acum, dupa ce toti copiii se ntorsesera la casele lor si pe Gaspar l bagase n g rajdul liber mpreuna cu vaca pe care o aveau si-i adusese o sarcina de trifoi proaspat cosit, emotia prin car e trecuse era domolita. Probabil ncepuse sa-si dea mai limpede seama de situatia lui de acum n calitate de propriet ar si stapn al unui magarus, fiind singurul copil din Sepforis care putea afirma ca are un magarus. Nici chia r bunicul sau nu avea. n astfel de mprejurari, si zise Marcellus, atitudinea lui la vrsta de sapte ani este ct se po ate de normala. Ia spune, ai avut grija ca sa-l adapi si sa-i dai de mncare peste noapte? ntreba e l, vorbind ca de la egal la egal. Iona si tuguie buzele si dadu din cap. Nu vrei sa intri si sa te asezi pe un scaun? Iona intra si, dupa ce se gndi o clipa, se aseza pe jos si-si ncrucisa picioarele sub el. Cum s-a purtat Gaspar n timpul plimbarii? A fost cuminte? Iona dadu de cteva ori d in cap si ramase cu ochii plecati n pamnt.

Marcellus nu stia ce sa-i mai spuna, dar ar fi dorit sa nceapa o conversatie. N-a muscat si nic"i n-a zvrlit pe nimeni? Sau te pomenesti ca s-a culcat n mijlocu l drumului cu saua pe el si a nceput sa doarma. Iona clatina din cap fara sa ridice privirea spre el si facndu-si limba ghemotoc n cepu sa si-o plimbe de la o falca la alta. Nu mai vorbise de ani ntregi cu copii si acum si dadu seama ca nu este att de usor sa stai de vorba cu ei cum si nchipuise el. mi pare bine ca esti multumit, declara el. Mai ai sa-mi spui ceva privitor la ace asta chestiune? Iona ridica obrazul ntunecat spre el si dadu din cap, apoi nghiti cu greutate. Toma mi-a cerut sa-l las si pe el sa ncalece, ngna el cu glasul stins. Ceva ma face sa-mi nchipui ca ai refuzat, zise Marcellus. Iona dadu din cap cu parere de rau. Din pricina asta, daca as fi n locul tau, eu nu mi-as face nici o grija. Pe Toma l vei putea lasa sa ncalece mine. Probabil nici el nu si-a nchipuit ca-i vei mprumuta magarusul chiar din prima zi. Acest Toma ti-e prieten bun? N-ai vazut pe baiatul acela care umbla n crje? Cel pe care bunicul tau l-a mngiat pe crestet? Iona dadu din cap. n cazul acesta totul se va limpezi de la sine, adauga Marcellus binevoitor. Va av ea.destule ocazii ca sa ncalece, n cazul cnd ntmplarea aceasta te nemultumeste att de mult, de ce nu dai o fu a pna la Toma acasa sa-i spui ca-i vei da magarusul mine dimineata daca va vrea. Mine el va pleca, raspunse Iona abatut. Va pleca mpreuna cu maica-sa. Ei nu locuie sc n satul acesta, ci n Capernaum. Au venit ia Sepforis numai din pricina ca bunica lui este bolnava. Ea a si murit, asa ca se vor ntoarce acasa. Pacat ca s-a ntmplat asa, ncerca Marcellus sa-l mbuneze. Dar tu nu ai nici o vina. D aca situtia aceasta te nemultumeste, ar fi bine sa vorbesti si cu bunicul tau. Ia spune, Iona, tu ai do rmit vreodata sub cort? Iona clatina din cap si paru ca s-a mai luminat la obraz. Mai avem un pat pe care l-am putea ntinde. Du-te si vorbeste cu bunicul tau despr e ntmplarea asta cu Toma si cere voie mamei tale sa dormi aici n cort mpreuna cu mine. Iona zmbi multumit si pleca fara sa ntrzie. Ar fi fost imposibil sa nu auda conversatia lor, deoarece Justus sta la fereastr a deschisa, nu mai departe de doi pasi de cortul n care se gasea el. Peste cteva clipe auzi vibratia adnca a glasului blnd al uriasului si glasul sfios al nepotului sau. Fiind curios sa afle cum se va termina aceasta chestiune , lasa stilul din mna si asculta. Cnd Isus a spus oamenilor sa-si mparta lucrurile pe care le au, el s-a adresat n pr imul rnd bogatilor, nu-i asa bunicule? Da, el s-a adresat celor care au mai mult dect le trebuie si ceea ce au pot sa mpa rta si altora. Marcellus este bogat? Da... si mai ales este un om foarte bun. Isus i-a spus si lui sa-si daruiasca lucrurile pe care le are? Urma o lunga tacere, n timpul careia Marcellus si retinu respiratia. Eu, Iona, nu stiu daca i-a spus sau nu. Dar se poate sa-i fi spus. Se facu din n ou tacere, pe care la urma o ntrerupse baietasul.

Bunicule, care este motivul ca Isus n-a vindecat piciorul lui Toma? Eu nu stiu, nepoate. Dar probabil lui Isus nu i-a spus nimeni ca Toma este olog de un picior. Pacat, se auzi glasul baiatului. Ar fi fost mai bine daca i-ar fi (ras cineva. Da, ofta Justus. n cazul acesta, pentru tine situatia de acum ar fi fost mult mai usoara, nu-i asa? Sunt multumit ca mie Isus mi-a ndreptat piciorul, murmura Iona. Da...e foarte bine, raspunse Justus. Fata de tine Isus a fost foarte bun! Stiu c a si tu ai fi gata sa faci orice pentru Isus daca ti s-ar oferi ocazia, nu-i asa? Bunicule, eu nu sunt n stare sa fac nimic pentru Isus, protesta Iona. Cum as pute a sa fac? De, daca se va ntmpla sa afli despre Isus ca n-a facut ceva pentru ca nu i-a spus nimenea; ceva ce ar fi fost dispus sa faca daca ar fi fost informat; ceva ce ar face chiar astazi daca s-ar n tmpla sa mai fie aici... Vrei sa spui sa fac eu ceva n interesul lui Toma? se auzi glasul subtire al lui I ona. Nu te-ai gndit ca poate ai putea face si tu ceva pentru Toma? Micul Iona ncepu sa plnga, iar dupa suspinele intermitente ce se auzeau din interiorul camerei ntelese ca Justus si-a ridicat nepotul pe genunchi. Nu mai auzi apoi nici o vorba. Peste jumatate de ceas sau chiar mai bine, Iona, cu ochii rosii si abatut, aparu la intrarea cortului. Voi dormi cu bunicul, zise el cu parere de rau, caci m-a poftit si el. Foarte bine, Iona! ncuviinta Marcellus. Bunicul tau nu te-a vazut de vreme ndelung ata. Mine, daca vei vrea, poti sa vii sa te joci aici n cort. Iona nu se misca din fata intrarii si paru ca se gndeste. Nu te superi daca voi da pe Gaspar? ntreba el, facnd un mare efort. Probabil lui Toma? ntreba Marcellus. Iona dadu din cap fara sa ridice fruntea. Esti convins ca vrei sa i-l dai? Nu... eu nu vreau sa i-l dau. n cazul acesta, Iona, tu esti un baiat caruia nu-i lipseste curajul! declara Marc ellus. Probabil vorbele lui de apreciere parura prea impresionante pentru Iona, deoarec e pleca imediat. Marcellus si descheie curelele sandalelor si se ntinse n asternut imediat ce se facu ntuneric. A cest Isus, fara ndoiala, fusese un barbat de o forta morala extraordinara. Acum e mort si ngropat de mai b ine de un an, dar efectul nvataturilor lui asupra casei lui Justus fusese att de puternic, nct si nepotul sau, care era un copil, se resimtea de aceasta nvatatura. Facu o comparatie care-l determina sa ramna ngndurat. I se par ea ca acest Isus a luat n mna o medalie si un ciocan cu care a batut imaginea spiritului sau n aurul din Gal ileea, transformndu-l n moneda mparatiei lui. Omul acesta ar fi trebuit sa traiasca. Sa i se dea posibili tatea sa converteasca mai multa lume. Datorita spiritului sau, daca i s-ar fi dat posibilitatea sa se desfasoare n plenitudinea lui, ar fi putut sa transforme aceasta lume ntr-un loc unde oamenii bine intentionati ar fi putut sa traiasca multumiti. Dar Isus era mort. Un mic grup de tarani saraci din Galileea si va mai aduce aminte de el vrem e de ctiva ani si dupa aceea lumina se va stinge. Ce pacat! Micul Iona va darui magarusul sau lui Toma, dar d espre fapta aceasta nu va afla nimeni afara de cei din Sepforis. Miriam va continua sa cnte imnurile ei naripate,

dar numai pentru micul orasel Cana. mparatia lui Isus nsa apartine universului ntreg! Totusi moneda Batuta de el n-avea curs dect n satuletele din Galileea. Mine va scrie lui Demetrius despre aceasta chestiune. Marcellus si termina prnzul, stnd singur la masa. Rebeca se asezase n apropiere, dar nu zicea nimic. Facuse cteva observatii banale si ea i raspunsese destul de amabila, dar numai n monosilab e: Iona si bunicul sau au prnzit mai devreme, mpreuna. Nu crede ca vor ntrzia prea mult. Dupa ce manca, Marcellus se ntoarse n cort si continua scrisoarea pe care o ncepuse pentru Demetrius; scria greceste, fara sa se gndeasca la felul n care i-o va expedia. Toti cei care avuses era intentia ca n primavara aceasta sa faca un drum la Ierusalim erau demult plecati. Putin dupa aceea Justus aparu ia intrarea cortului. Marcellus i facu semn sa intr e si uriasul se aseza pe un scaun de campanie. De, ncepu Marcellus, ntrerupnd lunga tacere dintre ei, mi se pare ca micul Iona a s avrsit o fapta generoasa... care i-a sngerat inima, mi pare rau ca i-am pricinuit aceasta nemultu mire. Nu-ti face imputari, Marcellus. Ar putea sa iasa bine. Fireste, baiatul este pre a tnar pentru a-l supune la o ncercare att de grea. Va trebui sa mai asteptam, pentru a vedea cum se poarta. Ziu a aceasta va fi pentru Iona o zi memorabila daca va fi n stare sa-si dea seama de importanta ei, zise Justus cu mndrie, dar se vedea ca se simte tulburat. Sa-si dea seama de importanta ei! repeta Marcellus. Eu cred ca si-a dat seama. N -a dat magarusul baiatului care este olog? Doar nu-ti nchipui ca-i va parea rau de gestul pe care l-a facut si ca va cere lui Toma sa i-l dea napoi? Nu... eu nu ma gndesc la asta! Dar toti copiii s-au adunat gramada si i-au spus l ui Iona ca este un baiat de treaba. Ar fi trebuit sa-i auzi. La urma Toma a plecat mpreuna cu maica-sa. Toma n calecase, iar maica-sa mergea alaturi de el si plngea de multumire. Si toate femeile care au nsotit-o pna n drum au nceput sa vorbeasca despre Iona si sa spuna: Ce fapta frumoasa si vrednica. Esti un baiat g eneros!" Justus ofta adnc. Eu cred ca au procedat gresit. Dar nu puteam sa le ocarasc din pricina asta! Asa ca am plecat. Bine, Justus, gndeste-te ca este firesc ca vecinii sa laude pe Iona pentru fapta pe care a savrsit-o. A fost un mare sacrificiu pentru un copil ca el. Nu esti de parere ca merita toata l uda? Merita lauda, ncuviinta Justus, dar nu n mod exagerat. Cum spuneai adineauri, fapt a aceasta l-a costat un mare sacrificiu. Are dreptul sa se mpartaseasca de multumire sufleteasca. Ar fi m are pacat daca n loc de aceasta multumire nu i-ar ramne dect trufia. Nu exista desertaciune mai primejdioa sa pentru caracterul unui barbat dect posibilitatea de a se mndri cu faptele sale. N-are dect sa se mndreasca cu puterea, cu priceperea, cu vigoarea, cu nfatisarea si rezistenta sa, deoarece acestea sunt slabiciuni de care suferim cu totii. Dar cnd un barbat este vanitos, datorita faptelor bune pe care le-a savrsit, aceasta este o mare tragedie. Nepotul meu este foarte tnar si lipsit de experienta. Caracterul lui ar putea fi cu usurinta alter at de acesta trufie, chiar nainte de

a-si putea da seama ce s-a ntmpalt cu el. nteleg ce vrei sa spui! declara Marcellus. Sunt de acord cu dumneata. ntmplarea ace asta va contribui la fermitatea caracterului lui Iona mai mult dect te-ai putea astepta de la un copil de vrsta lui sau va face dintrnsul un nchipuit. Haide, Justus, sa plecam de aici nainte ca vecinii sa aiba ocazia sasi exercite influenta nefasta asupra lui. l vom lua si pe el cu noi. Ce zici de asta? Privirile lui Justus se luminara. Dadu din cap de cteva ori n semn de ncuviintare. Voi vorbi cu maica-sa, raspunse el. Vom strnge apoi bagajele si vom pleca fara ntrz iere. Va fi foarte bine. Mi-am zis ca poate vei starui ca Iona sa ramna acasa... pentru a te convinge pna unde va fi n stare sa mearga cu ispasirea. Nu, caci n-ar fi loial sa-l expun la aceasta ispasire, protesta Justus. A proced at foarte bine, prin urmare este timpul ca noi sa-i ntindem o mna de ajutor, n aceasta mprejurare, prietene, avem si noi anumite obligatii. Ai dreptate, raspunse Marcellus si ncepu sa faca sul scrisoarea pe care o termina se. Eu port raspunderea pentru ca am bagat pe Iona n aceasta afacere si ma voi stradui sa-l scap nainte ca purtarea lui sa aiba si alte urmari. Justus nici nu intra bine n casa cnd Iona aparu la intrarea cortului, pe obraz cu zmbetul sfios al celui care este obligat sa poarte o povara. Ei, Iona! striga Marcellus. Am auzit c-ai ajutat pe Toma sa plece la drum. Ai pr ocedat foarte bine; la urma urmei tu n-ai nevoie de magarus. Ai cele mai bune picioare ce pot fi gasite n ace asta localitate. Preocupat cu paturirea nvelitorilor pe care le baga n straitele convoiului, continua sa vorbeas ca n felul acesta si mai mult pentru sine nsusi. Un baiat care nainte de asta a fost infirm si mai trziu a fost v indecat trebuie sa se simta att de multumit, nct niciodata nu va dori sa ncalece! Da, dar Gaspar a fost un magarus foarte frumos! raspunse Iona muscndu-si buzele. Toata lumea spune ca nu ntelege cum de am fost n stare sa renunt la el. Nu trebuie sa te intereseze ce spune lumea, riposta Marcellus. Nu admite ca alti i sa-ti tulbure placerea faptei pe care ai savrsit-o. Tu esti un baiat vrednic si att ajunge. Sterge-ti nasul si d a-mi o mna de ajutor ca sa strng cureaua aceasta. Justus sosi tocmai la timp pentru a putea auzi ultimele cuvinte si ncerca sa zmbea sca. Iona, ncepu el, te vom lua cu noi pentru cteva zile. Maica-ta a nceput sa-ti mpachet eze cteva lucruri de care vei avea nevoie. Pe mine? Plec si eu cu voi? tipa Iona si se repezi pe dupa cort chiuind de multu mire. Justus si Marcellus se uitara unul la altul. Fapta pe care am savrsit-o acum, este destul de brutala, zise Marcellus. Ranile primite de la un prieten nu dor prea rau, raspunse Justus. Iona se va ref ace fara greutate. Acum are din nou la ce sa se gndeasca de vreme ce a auzit ca-l vom lua cu noi. Ia spune, Justus, ncotro ne vom duce acum? M-am gndit sa mergem mai nti la Capernaum. Drumul acesta cred ca va mai putea astepta. S-ar putea sa ne ntlnim cu Toma si cu Gaspar. Cred ca n-avem nevoie ca astazi sa ne mai ntlnim o data cu ei. Mai bine sa ne ntoarcem la Cana. O n

tlnire cu Miriam lui Iona nu poate dect sa-i foloseasca. Justus si netezi barba, ncercnd sa-si ascunda un zmbet. Probabil tot asa ti va folosi si dumitale, ndrazni el sa-i raspunda. Dar nu esti d e parere ca-ti risipesti timpul? n Cana am vazut tot ce se gaseste de vnzare. Marcellus, care continua sa bage lucrurile din cort ntr-un cos de nuiele, si ndreap ta trupul pe neasteptate si privi pe Justus drept n luminile ochilor. Cred c-am cumparat toate tesaturile de care am nevoie, declara el cu ndrazneala. Ceea ce am aflat despre acest Isus ma face sa doresc si alte informatii referitoare la el. Nu stiu daca vei vrea sa-mi faci cunostinta cu ctiva oameni care l-au cunoscut... si care ar fi dispusi sa-mi vorbeasa despre el . Va fi foarte greu, raspunse Justus fara ezite. Oamenii din partile acestea n-au nici un motiv ntemeiat ca sa-si nchipuie c-ar putea sta de vorba cu romani si sa le vorbeasca fara nici o sfiala. Li se va parea neobisnuit ca un barbat care face parte din neamul dumitale sa se intereseze de Isus. Probabil nu stii ca romanii l-au osndit la moarte. De asemenea, nu stii ca legionarii - mai ales cei din Ierusalim - pndesc orice ocazie ce s-ar ivi pentru a le confirma banuiala ca adeptii lui Isus au nceput sa se organizeze. Spune, Justus, nu cumva ti nchipui despre mine c-as putea sa fiu o iscoada? ntreba Marcellus. Nu, eu nu-mi nchipui ca ai putea fi o iscoada. Nu stiu, Marcellus, ce ai putea sa fii, dar am toata ncrederea ca nu ai intentii rele fata de noi. As fi dispus sa-ti spun si eu unele amanunte despre Isus. ti multumesc, Justus, zise Marcellus si scoase din snul tunicii scrisoarea ce o fa cuse pentru Demetrius. Spune-mi, cum as putea trimite aceasta scrisoare la Ierusalim? Justus ncrunta din sprncene si se uita banuitor la sulul de pergament. La Capernaum exista un fort roman, murmura el. Fara ndoiala comandantul fortului are curieri care pleaca si se ntorc tot la doua-trei zile. Marcellus i ntinse sulul de pergament si-i facu semn spre adresa. Nu vreau sa expediez aceasta scrisoare cu ajutorul celor din fortul Capernaum si nici al administratiei procuratorului din Ierusalim, zise Marcellus. Scrisoarea aceasta va trebui trimi sa cu un om de ncredere, care so predea grecului Stefanos din dugheana lui Ben Iosif. Prin urmare cunosti pe sclavul Demetrius, se dumiri Justus. Tot asa mi-am nchipui t si eu. Da... este sclavul meu. M-am gndit si la asta. Serios! Ei bine, ia sa-mi spui la ce te-ai mai gndit? Cred ca va fi mai bine sa l impezim situatia de vreme ce am ajuns aici. M-am ntrebat care ar putea fi scopul ce-l urmaresti cu aceasta calatorie n Galilee a, declara Justus si paru ca se mai nsenineaza putin. n sfrsit, acum stii, nu-i asa? Nu sunt tocmai sigur c-as sti, zise Justus si puse mna pe bratul lui Marcellus: S pune-mi doar att: Ai vazut vreodata pe Isus, l-ai auzit vorbind? Da, l-am auzit, dar n-am putut ntelege ce spune. Pe vremea aceea nu cunosteam lim ba n care vorbea. Ai nvatat limba aramaica pentru a putea culege informatii despre el?

Da, alte motive n-as fi avut s-o nvat. ngaduie sa-ti mai pun o ntrebare, zise Justus cu glasul n soapta: Faci parte dintre noi? Iata motivul pentru care am venit n aceasta provincie. Vreau sa-mi dau seama de r ealitate. Esti dispus sa-mi stai ntr-ajutor? n masura puterilor mele, ncuviinta Justus, si n masura capacitatii dumitale de ntele gere. Marcellus ramase mirat. Vrei sa afirmi ca n nvatatura aceasta sunt si anumite mistere pe care eu nu sunt d estul de inteligent pentru a le putea ntelege? ntreba el nerabdator. Esti destul de inteligent, riposta Justus. Dar pentru a putea ntelege pe Isus nu este nevoie exclusiv de inteligenta. Ceea ce-ti voi spune eu despre el va trebui sa accepti cu inima si sa ai credinta. De mine credinta se apropie numai cu mare greutate, raspunse Marcellus ncruntat. Eu nu sunt superstitios din fire. Cu att mai bine, raspunse Justus. Cu ct vei fi obligat sa platesti un pret mai mar e, vei aprecia cu att mai mult ceea ce ai obtinut. Apoi se ridica n picioare si scotndu-si tunica ncepu sa sm ulga grabit tarusii cortului. Despre asta vom vorbi mai trziu, adauga el. Este tocmai timpul sa plecam la drum daca vrem sa ajungem la Cana pna la apusul soarelui. Apoi cu totul pe neasteptate paru ca i-a trecut ceva prin minte, caci si ndrepta trupul. Asa va fi mult mai bine, zise el. Vom pleca la Nazaret! Este mult mai ap roape dect Cana. n oraselul acesta s-a nascut Isus. Maica-sa mai traieste si astazi acolo. Cnd va afla ca dum neata, care esti roman, ai vazut pe fiul ei si te-ai interesat att de mult nct vrei sa afli si alte informatii despr e el, ti va spune tot ce doresti! Nu, te rog! Nu vreau sa ma ntlnesc cu ea! protesta el. Apoi, vaznd mirarea zugravit a pe obrazul lui Justus, adauga: Presimt ca ea nu va fi dispusa sa vorbeasca despre fiul ei cu un roman. Primele trei mile Iona le facu alergnd cnd n fruntea, cnd napoia micii caravane, ntoc ai ca un catelus care se zbenguieste: arunca cu pietricele spre vitele care paseau si intra n holdele d e pe marginea drumului. Dar, dupa ce soarele se urca sus pe cer, entuziasmul lui se mai domoli. Acum se multu mea sa mearga alaturi de bunicul sau cu pasi ntinsi si simtindu-se mai barbat dect era n realitate. Dupa ce mai facu o bucata de drum, lua pe bunicul sau de mna si-l determina sa umble mai ncet, deoarece ncepusera sa-l doara picioarele. Preocupat de subiectul conversatiei lor importante. Justus nu-si daduse seama de oboseala nepotului sau; dar, cnd l vazu ca se mpiedica si e gata sa cada, se oprira la umbra si descarcara pover ile magarusilor, apoi le mpartira n asa fel ca cel mai mic sa fie liber pentru a putea lua un calaret. Iona nu protesta cnd vazu ca-l ridica n sa. Ar fi fost bine sa fi pastrat saua aceea frumoasa, ofta el. Nu, n-ar fi fost bine, zise Marcellus. Cnd daruiesti ceva, e mai bine sa-ti iei gn dul de la ce ai daruit si sa nu-ti para rau. Baiete, prietenul nostru are dreptate, ncuviinta Justus. Magarusul acesta te va p utea duce si fara sa frumoasa. Sa plecam la drum si, cnd soarele va dogor deasupra capetelor noastre, n

e vom opri ca sa mncam ceva. Mie mi-e foame chiar acum! declara Iona Si mie mi-e foame, interveni Marcellus, si n timpul ct strnse chinga se adresa lui Justus cu glasul n soapta: Nu uita ca el este copil si nu trebuie sa fii sever. Cred ca ai fi fost ncntat de nvataturile lui Isus, declara Justus amabil. Ai o inim a buna, Marcellus. De cte ori l-am auzit vorbind despre bunatatea omeneasca! Pentru el nu putea sa existe nimic mai meschin dect bunatatea subliniata de meschinarie. Cea mai ticaloasa fapta pe care ar putea-o savrsi un barbat fata de sine nsusi sau fata de aproapele lui este un dar pe care-l face cu parere de rau. Este foarte greu pentru un barbat cu sufletul neprihanit sa daruiasca ceva ce n-ar trebui daruit, ci aruncat. Cred, p rietene, ca aceasta parte din nvatatura lui Isus nu-ti va veni prea greu s-o accepti! Probabil ai o parere prea buna despre mine, Justus, protesta Marcellus. Eu n toat a viata mea n-am daruit nimic ce ar fi putut sa ma faca mai sarac dect am fost nainte de aceea. Nu am daru it nimic din ceea ce mi-am dorit sau ce am preferat sa pastrez. Cred ca Isus a renuntat la tot ce a avut. Tot ce a avut! ncuviinta Justus. Nu mai avea nimic, dect hainele de pe el. Spunea ca, daca un barbat are doua haine, pe una se cade s-o daruiasca altuia, n ultimul an ct a fost mpreuna cu noi, a avut o camasa buna. Probabil ar fi dat-o si pe aceasta altuia daca aceasta camasa nu i-ar fi fost da ta si lui n mprejurari cu totul neobisnuite. N-ai vrea sa-mi divulgi si mie ce s-a ntmplat? ntreba Marcellus. n Nazaret traia o femeie nenorocita despre care umbla vorba ca este vrajitoare. E ra mica de statura si urta la vedere; umbla ntotdeauna singura, n-avea prieteni si era vesnic nemultumita, nt r-o zi, de Sabat, vecinii au auzit pocnind spata razboiului la ea n casa si s-au dus sa-i spuna ca n felul aces ta ncalca legea. Dar Tamar n-a vrut sa asculte de ei si oamenii s-au dus si au prt-o la carturari, care au venit n dimineata Sabatului urmator si, gasind-o ca tese, i-au stricat razboiul, care era singurul ei mijloc de exis tenta. Probabil restul ntmplarii ti-l poti nchipui cu usurinta, conchise Justus. Tamar a avut noroc cu Isus, care era un teslar priceput, zise Marcellus. Dar ce au zis autoritatile templului cnd au constatat ca el vine n ajutorul lui Tamar? Nu l-au nvinuit si pe el ca se as ociaza cu cei care calca Sabatul? Dimpotriva, l-au nvinuit. Asta s-a ntmplat pe vremea cnd rabinii ncercau sa gaseasca motive de acuzare mpotriva lui. Oamenii au staruit de multe ori sa vorbeasca n sinagogile satelor, s i faptul acesta nu putea sa fie pe placul rabinilor, care chemau mereu poporul sa aduca jertfe. Isus a vorbit de spre prietenia si ospitalitatea fata de oameni straini si despre saracii care trebuie ajutati. Rabinii nu erau adepti ai prieteniei si ai milei? ntreba Marcellus. Ba da, erau. Si considerau ca ceva de la sine nteles ca n aceasta privinta toata l umea sa Fie de acord. Cel putin n teorie daca nu altfel, zise Marcellus. Da, exact! Numai n teorie! Dar n privinta adunarii fondurilor pentru sustinerea si nagogilor erau de acord si n practica. Vorbeau mereu numai despre bani, asa ca nu le mai ramnea timp pentru a

putea vorbi si despre lucruri din domeniul spiritual. Haide, continua si spune-mi ce s-a ntmplat cu Tamar, l ntrerupse Marcellus. Isus i-a reparat razboiul si n semn de recunostiinta ea i-a tesut o camasa. Tocmai! Pe aceasta a purta-o pna la moarte. Ai fost de fata... cnd a murit? ntreba Marcellus. N-am fost... pe vremea aceea eu eram la nchisoare, raspunse Justus, care parea ca nu este dispus sa vorbeasca despre aceasta chestiune. Dar, la staruintele lui Marcellus, i povesti pe scurt ce s-a ntmplat. Cteva zile nain te de a fi judecat pentru tradare si tulburarea linistii publice, Isus alungase samsarii si camatarii din templu. Ctiva dintre prietenii sai au fost arestati si bagati la nchisoare, fiind acuzati c-au adunat de pe jos ctiva ba ni ce fusesera risipiti. Acuzarea a fost nedreapta, starui Justus, dar cu toate acestea am fost tinuti n nchisoare vre me de doua saptamni. Cnd ne-au eliberat din nchisoare, adauga el abatut, totul se terminase. Camasa, du pa ct am auzit, a fost jucata la zaruri de legionarii romani care au luat-o cu ei. Ne-am ntrebat de mult e ori: ce s-o fi ales de camasa aceasta? Pentru ei nu avea nici o valoare. Se facuse amiaza si poposira n mijlocul unui crng, unde era si un izvor si un part al de iarba pentru pascut. Magarusii fura descarcati de poveri si le pusera piedicile. Desfacura merindele: un burduf de vin, un cos de pine, o legaturica de peste afumat, un urcior plin cu sirop de orz si un cosulet de smochine prguite. Pentru Iona ntinsera o patura pe iarba si, dupa ce se satura, baiatul ostenit de drum ad ormi numaidect. Justus si Marcellus se ntinsera n iarba si continuara sa vorbeasca cu glasurile domolite. S-a ntmplat ca uneori oamenii neprevazatori sa se nsele asupra atitudinii lui fata de afaceri, spunea Justus. Cei care erau mpotriva lui raspndisera zvonul ca el este mpotriva negutatorilor si ca nu respecta ntelegerile negustoresti, obisnuite ntre oameni. La asta m-am gndit si eu, declara Marcellus. S-a vorbit foarte mult despre starui ntele lui de a determina oamenii sa renunte la ceea ce au. Mi-am zis ca aceasta este o cerere exagerata, n cazul cnd cineva ncepe sa mparta strainilor tot ce are, cum va putea sa mai ngrijeasca de familia lui? ngaduie sa-ti dau o pilda, ntr-una din zile subiectul acesta a fost discutat n fata lui Isus si el l-a explicat spunndu-le o parabola. El avea obiceiul sa vorbeasca mai ntotdeauna numai n pilde: Un barbat care avea o vie trebuia sa culeaga strugurii deoarece acestia erau copti. Iesind n piata, a ntl nit un plc de oameni care-si pierdeau vremea si i-a ntrebat daca nu cumva au nevoie de lucru. Oamenii i-au ras puns ca sunt gata sa lucreze pna seara n schimbul unui dinar. Asta este o simbrie destul de mare, zise Marcellus. Asa este! Dar strugurii trebuiau culesi imediat, asa ca omul nu putea sa stea cu ei la tocmeala. Prin urmare sa nvoit. Pe la amiaza si-a dat seama ca va avea nevoie de mai multi lucratori. A co bort din nou n piata si a ntrebat pe cei care asteptau acolo ct i cer ca sa lucreze n vie pna dupa apusul soare lui. Lucratorii i-au raspuns ca lasa la aprecierea lui ct sa le dea. n sfrsit, pe nserate, cnd s-au ntors ucratorii din vie, a platit

celor care-i cerusera un dinar, att ct se nvoisera. Dupa ei au venit cei care lucra sera numai n timpul dupaamiezii si-i spusesera ca le va plati att ct va crede el de cuviinta. Prin urmare ce a facut? ntreba Marcellus nerabdator. A dat fiecaruia dintre ei cte un dinar. A dat cte un dinar pna si celor care nu luc rasera mai mult de un ceas. Probabil din pricina aceasta ntre lucratori s-a iscat o nentelegere. Asa s-a si ntmplat. Cei care lucrasera toata ziua au nceput sa protesteze revoltati . Dar stapnul viei le-a raspuns: V-am platit att ct mi-ati cerut. Asa ne-a fost ntelegerea! Oamenii acestia n-au cerut nimic, ci au avut ncredere n bunavointa mea. Admirabil! exclama Marcellus. Cnd cineva se trguieste cu tine si cu mare greutate ajungi cu el la o ntelegere, nu are nici un drept la bunavointa ta si nici nu esti obligat sa te po rti generos fata de el. Dar daca se ntmpla ca cineva sa lase la aprecierea ta ceea ce se cuvine sa-i platesti s-ar put ea sa te coste ntotdeauna mai mult dect face. Tocmai! ncuviinta Justus. Cnd ai de-a face cu cineva care se trguieste si ncearca sa profite de situatia n care te gasesti, ai dreptul sa-i platesti cu cntareala dreapta. Dar daca se ntmpla sa lase la aprecierea ta ct va trebui sa-i dai, aceluia va trebui sa-i cntaresti cu prisosinta. Eu, Justus, sunt de parere ca, daca oamenii s-ar ntelege unul cu altul n felul ace sta, pietele n-ar fi att de pline de larma, nu-i asa? Si toata lumea ar fi mai multumita, adauga Justus. N-ar mai fi nevoie sa platest i biruri pentru ntretinerea politiei care sa pazeasca ordinea. Si dupa ce procedeul acesta ar fi adoptat de toata lumea nu ar mai fi nevoie nici de armata. Astfel populatia ar scapa de o mare povara care o apasa. Dupa ce s-ar obisnui cu felul acesta de viata mai mbelsugata, ar fi foarte putin probabil ca oamenii sa revina la vechile obiceiuri. O vreme nu mai zise nici unul nimic, ci ramasesera amndoi ngndurati. Evident, procedeul acesta pare foarte putin practic, deoarece experienta aceasta ar face-o foarte putini si ar fi daunatoare pentru ei. Marea majoritate si va bate joc de ei si-i va exploata, con siderndu-i lasi si incapabili de a-si apara drepturile pe care le au. Este adevarat! ncuviinta Justus. Ar fi jefuiti de tot ce au, dar ideea aceasta ma reata nu le-o va putea lua nimeni. Sa nu uiti, Marcellus, ca ideile sunt ca si samnta. Nu reprezinta nimic d aca vrei sa te rasplateasca imediat. Dar daca o vei semana si o vei uda... Este acelasi lucru ca si cnd cu totul pe neasteptate ar aparea un binefacator al omenirii si ar aduce o mna de seminte necunoscute, pe care, daca oamenii le vor cultiva, se vor bucura de m ultumire si de belsug. Asa este, ncuviinta Justus. Dar cu mna aceasta de graunte nu vor putea ajunge prea departe dect daca le vor semana si treiera de mai multe ori la rnd. Isus a vorbit si despre asta. O pa rte dintre aceste seminte nu vor rasari niciodata, altele vor cadea ntre maracini si vor fi napadite de palamida. Unele vor cadea pe pamnt sterp si pasarile cerului vor veni si le vor mnca. Numai foarte putine vor rodi. Spune, Justus, crezi cu adevarat ca o astfel de teorie se va putea afirma si va putea rodi n mijlocul acestei

lumi pline de pacate? ntreba Marcellus pe un ton ct se poate de serios. Da... cred! Cred pentru ca si el a crezut! raspunse Justus. Spunea ca va avea ac elasi efect ca si dospeala din pine; va creste ncet, pe nesimtite, dar imediat ce va ncepe sa creasca nimic nu o v a mai putea opri. Nimeni nu va fi n stare nici s-o opreasca, nici s-o tina sub obroc si nici s-o nlature. Dar cum se poate ca teoria aceasta sa se manifeste tocmai aici... n Galileea, car e este att de saraca si att de departe de centrele mai populate ale asezarilor omenesti? se mira Marcellus. De, raspunse Justus, undeva tot trebuia sa se manifeste! Dupa cteva clipe de gndir e se ntoarse spre Marcellus si zmbi cu sfiala: Crezi ca aceasta samnta ar fi putut printre radacini si ar fi putut sa creasca mai cu usurinta daca ar fi cazut pe strazile Romei? Probabil ntrebarea aceasta nu mai are nevoie de un raspuns, zise Marcellus. Justus se ntinse spre nepotul sau si-l mngie pe obrazul oaches. Acum sa plecam la drum... ca sa ajungem la Cana, zise el si se ridica n picioare. Peste cteva minute plecara din nou. Justus mergea n fruntea convoiului si continua sa-si nsire amintirile. Am facut de attea ori drumul acesta mpreuna. Isus tinea la Cana mai mult dect la or ice oras din Galileea. Mai mult dect la Nazaret? ntreba Marcellus. n Nazaret el n-a fost apreciat niciodata asa cum merita, raspunse Justus. Stii fo arte bine cum se ntmpla. Nimeni nu poate fi profet n tara lui. Nazarinenii spuneau despre el: Cum se poate ca omul acesta sa fie un ntelept? Nu-l cunoastem noi destul de bine cine este?" Se vede ca nu aveau prea mult respect fata de propria lor valoare, riposta Marce llus si ncepu sa rda. Este ct se poate de firesc, adauga Justus. A crescut alaturi de ei. Dar nu le-a r eprosat niciodata ca nu urmeaza nvataturile lui, cum le urmau cei din Cana si Capernaum. S-a ntmplat ca la Cana sa-si dovedeasca pentru prima data puterea neobisnuita, despre care vei auzi vorbindu-se. Presupu n ca nu te-a informat nimeni despre ceea ce s-a ntmplat acolo cu ocazia unei nunti? N-am auzit nimic, raspunse Marcellus. Ce s-a ntmplat? Fu o poveste mai lunga, si dupa amanuntele asupra carora staruia Justus ntelesese ca aici ar putea sa fie vorba despre ceva important. Anna, fiica lui Harif si a Rafilei, trebuia sa se casator easca. Harif era de meserie olar, om vrednic si srguincios, dar nu se putea spune despre el c-ar fi bogat, astfel c a cheltuielile cu ospatul Annei reprezentau pentru el o suma destul de mare. Cu toate acestea, Harif si daduse to ata silinta ca fiica-sa sa aiba o nunta asa cum se cuvine. Anna avea o multime de prieteni, iar Rafila si Harif to t attea rude. Prin urmare au poftit pe toti acestia si toti au venit sa se ospateze. Tu ai fost de fata, Justus? Nu... Asta s-a ntmplat nainte de a cunoaste pe Isus. Stirea despre ceea ce s-a ntmpl t n ziua aceea s-a raspndit repede si foarte departe. Nu ma sfiesc sa-ti spun ca n ziua cnd am auzit n u mi-a venit nici mie sa cred c-ar putea sa fie adevarat. Te rog, continua! l ndemna Marcellus. Isus a sosit printre cei din urma. Ritualul casatoriei fusese ndeplinit si majori tatea nuntasilor erau demult la masa. Bietul Harif se zbuciuma din pricina ca n-avea vin de ajuns pentru attia oa meni. Cineva a pomenit lui Isus despre nemultumirea lui.

Justu facu o jumatate stadiu de drum fara sa mai zica nimic. Poate e prea devreme ca sa-ti spun ntmplarea aceasta, murmura el. Nu vei putea cre de vorbele mele. Nici eu n-am putut crede la nceput. Isus s-a ridicat de la masa si a intrat ntr-o odait a de alaturi. Pe fereastra acesteia a vazut n curtea din dos a lui Harif cteva vase de pamnt si a poruncit slugilor sa le umple cu apa si pe urma sa le duca nuntasilor. Putin dupa aceea a intrat si el n odaia unde erau nuntasii si s-a asezat din nou la masa. Cnd slujitorii au turnat oamenilor n ulcele ca sa bea, apa se prefacuse n vin. Nu, Justus, asa ceva nu se poate! protesta Marcellus. Povestea aceasta nu serves te cu nimic viata si ntmplarile prin care a trecut Isus. Am prevazut, prietene, ca nu esti nca pregatit pentru a putea crede ceea ce-ti vo i spune! zise Justus cu parere de rau. Eu sunt de parere ca pentru vinul acesta s-ar putea gasi o explicatie mult mai a propiata de adevar, interveni Marcellus. Hai sa zicem ca Isus apare ntre nuntasi; este o personalitate straluci toare si toata lumea l admira. Astfel pna si apa pe care o beau de fata cu el li se parea ca are gust de vin. n f elul acesta s-ar putea explica povestea raspndita n legatura cu ceea ce s-a ntmplat la nunta. Bine, Marcellus, sa fie asa cum spui, consimti Justus. Nu ma supar din pricina c a n-ai crezut vorbele mele. n ntelepciunea si bunatatea lui Isus vei putea crede chiar fara sa crezi n temeinic ia acestei ntmplari. si urmara drumul pe coasta colinei pna cnd ajunsera n culme, fara sa mai continue co nversatia ntrerupta. Justus se opri si facndu-si minile punte peste ochi se uita n lungul potecii care s erpuia pna departe; gestul acesta al lui era obisnuit, dar Marcellus nu si-l putea explica. Uneori si zicea ca probabil Justus are o ntlnire cu cineva n partile acestea. Astazi l va ntreba ce urmareste; dar la urma si zise ca va fi mai bine sa renunte, pna cnd Justus se va decide sa-i spuna de bunavoie. n timpul ct se oprira pe culmea colinei ca sa astepte convoiul cu poverile si sa a puce naintea lor, Marcellus ntrerupse tacerea: Justus, mi se pare ca despre Miriam mi-ai spus ca ntr-o zi cnd parintii ei erau pl ecati de acasa la o nunta, unde fusese poftita si ea, dar refuzase sa se duca, si n ziua aceea si-a dat seam a ca poate cnta. Da, ncuviinta Justus. Aceasta a fost nunta Annei. La aceasta nunta Isus a sosit foarte trziu, completa Marcellus. Da! raspunse Justus si se uitara unul la altul cu nteles. Oare ce I-o fi obligat sa ntrzie? se ntreba Marcellus. Mi-am pus si eu aceasta ntrebare, adauga Justus cu glasul linistit. Crezi ca el a poruncit lui Miriam sa nu spuna nimanui ce s-a ntmplat n dupa-amiaza aceea? Se poate sa fie asa. Spune, Justus, ai auzit vreodata vorbindu-se despre Isus ca el ar fi atribuit cu iva un dar neasteptat... si pe urma sa-i fi poruncit sa nu pomeneasca nimanui despre ceea ce s-a ntmplat? Da! raspunse Justus. Despre astfel de ntmplari au ramas o multime de dovezi. Cum ti explici faptul acesta? ntreba Marcellus care ar fi vrut sa afle parerea lui . Isus era ncredintat ca orice fapta neobisnuita expusa n fata publicului devine jig nitoare. Daca ar fi fost posibil, Isus ar fi preferat ca toate faptele lui sa se desfasoare n secret, ntr-u

n rnd, cnd o mai e multime se adunase mprejurul lui pe coasta unei coline ca sa-l auda vorbind, le-a spus: Cnd fa ceti fapte bune, pastrati-le n taina si nu vnturati stirea despre fapta voastra ca lumea sa afle si sa va laude : Cnd miluiti pe cineva, feritiva ca sa nu stie stnga ce a savrsit dreapta voastra. Nimeni sa nu afle dect Tatal vost ru cel din ceruri, caci numai el va va rasplati". Ce a vrut sa spuna, cnd a afirmat ca tatal i va rasplati... daca nu va afla nimeni despre milostenia lor? Sa luam, de pilda, cazul lui Iona; daca n-ar fi aflat nimeni ca el si-a daruit maga rusul copilului aceluia olog. crezi ca el ar fi putut sa fie rasplatit n taina? Sigur ca da! raspunse Justus. Daca nimeni n-ar fi aflat despre darul acesta, ini ma lui Iona ar fi fost plina de multumire. N-ai fi avut ocazia nici sa-i auzi spunnd ca ar fi fost mai bine sa pa streze saua aceea a Fui Gaspar. Bine. dar nepotul tau nu putea savrsi aceasta fapta fara ca cineva sa afle despre ea, protesta Marcellus. Este adevarat, ncuviinta Justus. Dar asta n-a fost greseala lui Iona. ci nenoroci rea lui. Este de parere ca radiatia aceea neobisnuita care tremura mprejurul lui Miriam se datoreste faptului ca ea a pastrat taina ce i-a fost ncredintata? n cazul ei, ea este cea care a beneficiat d e darul pe care l-a primit de la altcineva care i i-a facut. Stiu! ncuviinta Justus. n cazul cnd cel care beneficiaza nu spune nimanui, nseamna c a cel care a facut darul este rasplatit n inima lui. n felul acesta cel care a primit darul l ajuta ca sa fie rasplatit. Dar astazi, dupa ce Isus a murit, continua Marcellus si se ntoarse spre el, Miria m este libera sa divulge secretul pastrat pna acum, nu-i asa? Justus si netezi barba ngndurat. S-ar putea sa nu fie libera, murmura el. Daca ar fi l-ar divulga. SFRSITUL VOLUMULUI I CAPITOLUL XV La Cana ajunsera prea trziu pentru a mai putea auzi pe Miriam cntnd, dar Marcellus s i zise ca probabil e mai bine asa, deoarece Iona era att de ostenit si de somnoros, nct abia-si mai pute a tine capul drept. Abia terminasera cu ridicarea corturilor si culcarea baiatului, dupa ce se spala ra de praful adus de pe drum si mncara ceva frugal, cnd n apropierea lor se auzi freamat de glasuri: oamenii din sa t se ntorceau la vetre de la ntlnirea lor obisnuita mprejurul izvorului pe deasupra caruia tremura lumina lun ii. Justus iesi n drum si apuca la vale. Marcellus se simtea ostenit si se ntinse n ast ernut, dar putin dupa aceea auzi pe Justus ca sta de vorba cu cineva. Nu trecu mult si-l vazu ca intra n cort . Aflase de la olarul Harif ca Iusuf, fiul lui Benoni, va pleca dimineata urmatoare la ierusalim, asa ca fara nd oiala ar putea sa duca si scrisoarea catre Demetrius. Foarte bine, ncuviinta Marcellus si, dupa ce-i ntinsese sulul, scoase punga si-i d esfacu baierele: Ct crezi car trebui sa-i dau pentru aceasta osteneala? Eu zic ca zece techini vor fi tocmai de ajuns, raspunse Justus si pe obrazul lui tremura o lumina de multumire, probabil din pricina c-a putut constata ca Marcellus i preda scrisoare

a fara sa ezite. Prin urmare nu putea fi nimic primejdios pentru gruparea lor. Probabil Iusuf trebuie sa soseasc a imediat, adauga el. Harif l va informa, caci casele lor sunt foarte aproape una de alta. Te rog sa vorbesti cu el, zise Marcellus. M-a toropit somnul si as prefera sa do rm. De fapt adormi imediat, dar dupa o bucata de timp n constiinta lui si facu loc un murmur de glasuri ce se auzeau n apropiere. Se ridica ntr-un cot si pe sub aripa ridicata a cortului vazu, la lumina lunii, pe Justus, mpreuna cu un tnar oaches cu parul zbrlit, bine legat la trup si cu picioarele ncruc isate sub el. Iusuf, fiul lui Benoni, i povestea cu glasul gutural pricina pentru care trebuia sa plece la Ieru salim: voia sa vada trgul de camile ce se tinea n fiecare an dupa sarbatorile Pastilor. Numeroase caravane, du pa ce vindeau marfurile aduse, vindeau si camilele, deoarece negustorii erau de parere ca sunt mai cstigati daca le vnd n loc sa se ntoarca cu ele acasa fara a duce poveri pentru care sa fie platiti. O camila de trei ani sanatoasa si puternica o puteai cumpara la cel mult optzeci de techini, spunea Iusuf. De asta data facuse planul sa cumpere tocmai sase. n orasul Tiberiada le va putea vinde cu o suta de techini de cap, poate chiar cu m ai mult. El face n fiecare an drumul acesta. Va duce bucuros scrisoarea lui Justus si o va preda grecului acel uia care lucreaza n dugheana lui Ben Iosif. Iar cnd Justus l ntreba ct i cere, Iusuf i raspunse ca nu cere nimic, eoarece nu va avea nevoie de nici o osteneala. Trebuie sa stii ca scrisoarea aceasta nu este a mea, i explica Justus. O trimite tnarul roman Marcellus Gallio, care a venit n partile acestea ca sa cumpere tesaturi. Doarme n cortul ace sta de aici. O, va sa zica despre acesta e vorba. Maica-mea a pomenit ceva despre el. Mi se p are straniu ca omul acesta se intereseaza de tesaturile noastre, care nu au nimic deosebit. Pna acum nimeni nu si-a nchipuit despre ele car putea sa aiba o valoare. Ei bine... daca scrisoarea este a lui si nu a ta, va tr ebui sa-mi plateasca opt techini. ti va da zece, zise Justus, si Marcellus auzi clincatul banilor pe care-i pravali n palma ntinsa a lui Iusuf. Opt mi ajung, protesta Iusuf. Pe ceilalti doi pastreaza-i tu. Eu n-am facut nimic pentru ca sa mi se cuvina, protesta Justus. Sunt ai tai. Si cred ca romanul tine ca sa-ti dea zece. Iusuf ncepu sa rda... dar ntr-un fel nu tocmai placut. De cnd au devenit romanii att de darnici? murmura el. Sper ca n aceasta scrisoare n u va fi nimic neobisnuit. Mi-au spus cei care stiu ca n nchisoarea din Ierusalim colcaie paduchi i. Ce zici de asta, Justus? Tu esti bine informat, ca orice om patit, zise Iusuf si ncepu sa rda singur de gluma lui sinistra. Primavara trecuta ai petrecut si tu vreo doua saptamni acolo. Marcellus nu putu auzi raspunsul lui Justus, care probabil se multumise sa zmbeas ca sau sa se ncrunte auzind vorbele lui Iusuf. Poti avea toata ncrederea n omul acesta, declara Justus. Este un barbat bine inten tionat. Trebuie sa stii, Iusuf, ca nu toti romanii sunt netrebnici. Cred ca atta lucru ai fi putut constat a si tu.

Asa este, consimti Iusuf. A mers vorba ca fiecare evreu si are romanul sau. Din ntm plare al meu este unul cu numele Hortensius. Vorbesti despre centurionul din Capernaum pe al carui sclav Isus l-a vindecat de paralizie? Ce fel de afaceri ai cu el, Iusuf! Putin dupa ntmplarea aceasta cu sclavul sau, i-am vndut patru camile. Trei dintre e le i le-am vndut cu cte o suta, iar pe a patra i-am spus ca i-o las cu saizeci de techini, deoarece a re bolfe la picioare. De schiopatat nu schiopateaza? Ct ai dat pe ea?" ntreba el. I-am raspuns c-am platito cu optzeci de techini, dar nam stiut ca bolfa este n stare att de grava dect dupa ce am facut cu ea doua zile de d rum. Acum pare vindecata", zice el. I-am raspuns ca acum este odihnita. Dar va ncepe sa schiopat eze din nou daca va face un drum lung cu o povara ct de mica. Centurionul mi-a spus: Vorbele acestea n-ar fi t rebuit sa mi le spui. Nu cumva cunosti pe Isus?" I-am raspuns ca-l cunosc. Mi-am nchipuit ca asa trebuie sa fie! Haide sa facem paguba pe din doua. ti voi da saptezeci de techini". Esti foarte generos, zic eu, apoi l-am ntrebat daca si el cunoaste pe Isus. Nu-l cunosc, zice el, dar ntr-un rnd l-am auzit vorbind". Apoi lam ntrebat ca si cnd am fi fost de o seama. Nu cumva faci parte dintre noi"? Ei ncepuse sa numere banii si nu mi-a raspuns la ntrebare. Dar cnd mi-a ntins punga - asta s-a ntmplat acum patru ani si aratam mult mai tnar de ct acum - mi-a spus: Continua sa urmezi nvataturile lui Isus, tinere! Nu vei deveni bogat niciodata, da r nu vei fi nici sarac!" ti multumesc, Iusuf, ca mi-ai vorbit despre ntmplarea asta, zise Justus. ntelegi ce s-a ntmplat acolo? Hortensius a auzit pe Isus vorbind despre felul n care oamenii trebuie sa se poar te unul fata de altul. Probabil sa ntrebat daca exista cineva care este n stare sa-i urmeze nvatatura. Tu i-ai spus ad evarul privitor la camila care suferea de bolfe, asa ca a nceput sa creada n puterea lui Isus. Iusuf ncepu sa rda. Prin urmare ti nchipui ca aceasta camila ar putea sa aiba vreo legatura cu vindeca rea sclavului sau? Si de ce sa nu aiba? riposta Justus, care-si zise ca este rndul sau sa rda. Probab il centurionul si-a zis ca cel care este n stare sa determine un haitas de camile sa spuna adevarul referitor la o bolfa, acela va fi n stare sa vindece si bolile de care sufera oamenii. Dar - si de asta data glasul lui Justu s deveni solemn - e cert ca Hortensius a crezut, si a crezut cu toata convingerea! n ziua aceea, Iusuf, eu am fost de fata. Centurionul era un barbat impunator si mbracat n uniforma de gala. Apropiindu-se, s-a nclinat n fata lu i Isus cu tot respectul si ia spus ca sclavul sau este pe moarte, asa ca-l roaga sa-l vindece: Nu va fi nevoie sa te ostenesti trecnd pragul casei mele, stapne", spune el. Daca vei zice ca slujitorul meu sa se vindece, att v a fi de ajuns". Isus a ramas multumit, caci asa ceva nu se ntmplase niciodata nainte de aceea. Nimenea dintre no i nu putea fi att de categoric n credinta sa. Isus i-a raspuns: Mare este credinta ta. ntoarce-te n drumu l tau, caci facutu-s-a tie asiJderea dorintei tale!" Si dupa aceea - se spune - toti cei care erau adunati mprejurul lui Isus au pleca

t n goana spre casa lui Hortensius. Asa este, ncuviinta Justus, dar fiecare dintre ei spunea altceva despre ceea ce a vazut. Unii spuneau ca sclavul vindecat al lui Hortensius a iesit n poarta ca sa ntmpine pe stapnul sau. Al tii spuneau ca l-au gasit vindecat si asezat pe marginea patului sau de suferinta. Un altul spunea ca n mom entul cnd centurionul s-a ntors acasa l-a gasit punnd saua pe cal pentru a pleca la Capernaum. Cred ca stii foarte bine cum se raspndesc zvonurile. Eu nsa cred ca nimeni dintre oamenii aceia care s-au repezit spre casa centurionului pentru a vedea ce s-a ntmplat n-a putut sa patrunda n curtile lui. Bine, dar n aceeasi zi sclavul s-a vindecat de boala de care a suferit, nu-i asa? ntreba Iusuf. Este adevarat ca s-a vindecat! declara Justus. L-am auzit afirmnd el nsusi acest a devar. Dar sa lasam asta! Spune-mi, crezi ca Hortensius va fi numit comandant al fortului Capernaum acum d upa ce batrnul Iulian a fost numit n locul lui Pilat? Galileea nu va avea un astfel de noroc! murmura Iusuf cu parere de rau. Toata lu mea iubeste pe Hortensius. Este un om drept si ar fi binevoitor pentru cauza noastra. Dar ticalosul acela d e Irod va interveni ca locul de comandant sa fie dat altuia, care sa fie mai accesibil pentru ticalosii dect Hort ensius. Pe mine ma mira cum de trndavul acela batrn care este Iulian a putut sa fie numit procurator ai Palestine i! Probabil tocmai din pricina ca Iulian este un trndav, cei de la conducerea templu lui au cerut sa le fie dat procurator, raspunse Justus. Cu ct el va fi trndav si mai nepasator, cu att puterea preotilor se va desfasura mai nestnjenita. Va lasa pe Caiafa sa faca tot ce pofteste. Sunt si vremuri, Iusu f, continua Justus ngndurat, cnd oamenii slabi, trndavi si nehotarti - dar bine intentionati - devin si lasa ca nedreptatile si persecutiile sa se desfasoare nempiedicate. Adevarul este ca n minile lui Pilat cauza noastra si no i, care suntem n slujba ei, ne-am fi simtit mult mai n siguranta. Stie cineva ce s-a ales de Pilat? ntreba Iusuf. Am aflat c-a fost trimis din nou n Creta. Acolo clima este mult mai favorabila. C ircula zvonul ca Pilat din Pont ar fi bolnav. Nu a mai aparut n public de mai bine de un an. Asta nseamna ca din ziua rastignirii! se dumiri Iusuf. Vrei sa spui ca Pilat nu s -a mai aratat din ziua aceea? Asa spune toata lumea. Ben Iosif este de parere ca boala lui Pilat ar fi de ordi n spiritual. n cazul acesta schimbarea aerului nu-i va fi de nici un folos, zise Iusuf. Harif spune c-ar fi auzit despre mutarea comandantului din Minoa la Capernaum. Imposibil! Asa ceva n-ar ndrazni sa faca nimeni! declara Justus. Pe Isus l-a rast ignit Legiunea din Minoa. Da, stiu, raspunse Iusuf. Nici mie nu-mi vine sa cred c-ar putea fi altceva dect un zvon. Harif nu mi-a spus de unde a aflat aceasta stire. I-a spus cineva ca Paulus din Minoa ar putea sa d evina noul nostru comandant. Daca asa se va ntmpla, atunci vom fi obligati sa fim mult mai prevazatori dect am f ost nainte de asta. Justus ofta adnc si se ridica n picioare. Nu vreau sa te mai tin de vorba, Iusuf. Ai de facut drum foarte lung. Saluta pe

Ben Iosif din partea mea si tot asa pe cei care s-au ntors n oras acum dupa ce sarbatorile Pastilor s-au terminat. Si uita-te cu atentie - adauga el punndu-i minile pe umeri - n lungul drumurilor, caci nimeni nu stie dinainte ziu a si ceasul... Glasul lui adnc se stinse n soapta. Apoi si strnsera minile si Iusuf se departa. Cnd Justus intra cu pasi usori n cort, gasi pe Marcellus ntors cu spatele spre iesi re, prefacndu-se ca doarme. Ramase treaz vreme ndelungata si se gndi la vorbele pe care le auzise. Prin urmare nici lui Pilat nu-i fusese tocmai usor. si spalase minile n vasul de argint, dar sngele galileeanului nu se des prinsese de pe ele. Va sa zica batrnul Iulian a fost numit procurator n locul lui, ceea ce nseamna ca de aici nainte Caiafa va face tot ce va voi. Iulian nu va afla si nu-l va interesa, chiar daca va afla despre persecu tiile dezlantuite mpotriva micului grup de oameni care voiau sa pastreze nestearsa amintirea lui Isus. Nu va trece mult pna cnd Ben Iosif si misteriosii sai vizitatori vor fi obligati sa renunte la ntlnirile lor. Si probabi l Paulus va fi trimis aici n Galileea anume ca sa pastreze ordinea. S-ar putea de asemenea ca fata de oamenii acestia sa nu se poarte att de crud cum si nchipuie ei. Paulus nu era un scelerat. El fusese obligat sa participe la r astignirea lui Isus. Dar asta nu nseamna ca el a fost de acord cu osnda ce i s-a dat. Nu este exclus ca el sa se in tereseze de soarta prietenilor din Galileea ai lui Isus. Dar ei nu-i vor acorda niciodata ncrederea lor. nsasi pr ezenta lui li se va parea nspaimntatoare, dupa ct se putea vedea destul de limpede din vorbele pronuntate de Justus. Un barbat care sa facut vinovat de pironirea pe cruce a acestui Isus, pe care ei l-au adorat, nu v a putea sa se bucure niciodata de ncrederea lor, indiferent de felul binevoitor n care se va purta de aici nainte fat a de ei si de putinii care au crezut n nvatatura lui. Marcellus si dadu acum seama ca partea de vina pe care a avut-o el n aceasta ntmplar e ar putea fi iertata de Miriam cnd va constata sincerul sau interes fata de viata lui Isus. Fusese destul de naiv ca sa-si nchipuie ca Miriam - care era o fata cu calitati exceptionale - ar putea sa compare valoarea credintei lui n faptele savrsite de Isus si ca aceasta ar putea sa precumpaneasca fata de greseala pe care a savrs it-o nainte de asta. Presimtea totusi ca Miriam ar fi dispusa sa-l ierte. Pentru o fata ca ea iertarea aceasta era fireasca, dar afara de asta ea tinea la el. Probabil nu va fi obligat nici sa-i marturiseasca tot ce s-a ntmplat. Va fi de ajuns sa-i spuna c-a fost de fata la judecarea lui Isus si ca l-a vazut murind. Dupa felul n care va reacti ona n timpul ct i va face aceasta marturisire, va putea constata daca mai e nevoie sa-i dezvaluie si parte a ce a avut-o el n aceasta rusinoasa ntmplare. Astazi nsa si dadea seama ca o astfel de conversatie cu Miriam nu s-ar putea imagi na. Pna si Justus, ale carui vederi erau att de largi si caruia era convins ca-i poate face orice marturisire, se revoltase cnd auzise ca un ofiter din Minoa ar putea sa fie trimis pentru pastrarea ordinii n Galileea. Nu vo r ndrazni sa faca asa ceva!" protestase el, scrsnind din dinti. Nu va putea sa spuna nimic lui Miriam. Probabil va fi mult mai prudent din parte

a lui sa se fereasca de a ramne singur cu ea. Olarul Harif, de la care cei din Cana si obtineau toate informatiile, se trezise n zorii zilei preocupat de gndul ca Ruben i spusese c-ar avea nevoie de cteva vase pentru pastrat vinul. Desi pna la culesul viilor mai aveau de asteptat trei luni ncheiate, astazi ar fi fost tot att de bine ca n oricare alta zi sa ntrebe pe Ruben ce ar dori sa-i faca. n acelasi timp lui Ruben i va face placere sa afle ca Barsaba Justus a sosit aseara la Cana mpreuna cu nepotul sau - cel care se nascuse infirm, dar astazi era tot att de sanatos ca oricare alt baiat din satul lor - si cu tnarul roman care pentru motive nentelese cumpara tesaturi de casa la preturi m ai bune dect cele pe care le pot obtine n trgul din Ierusalim. Afara de asta i va putea spune ca Iusuf, fiul lui Benoni, a fost nsarcinat de Marcellus sa-i duca o importanta scrisoare la Ierusalim. Dupa ce-i va comunica t oate aceste stiri, i va mai spune ca n dimineata aceasta Justus are de gnd sa aduca pe nepotul sau ca sa vada pe Miriam. Astfel se ntmpla ca spre amiaza, cnd cei trei vizitatori intrara n curtea bine ngriji ta a lui Ruben, n loc sa faca familiei o surpriza, constatara ca sosirea lor este asteptata. Presimtind ca micului Iona i va face placere sa aiba un tovaras de joaca, Miriam trimisese dupa nepotul ei Andrei, care avea noua ani si statea ceva mai n interiorul provinciei. Marta, mam a vaduva a lui Andrei, fusese poftita si ea, astfel ca femeia se simti multumita, deoarece n ultimele luni nu a vusese ocazie sa mai vada pe Justus. Ar fi vrut sa-i puna o multime de ntrebari. Se adunasera cu totii ntr-un foisor mprejurul lui Miriam, care si de asta data era ocupata cu vesnica ei broderie. Arata foarte bine n dimineata aceasta si obrazul i radia de multumire, a sa ca lui Marcellus i se paru mai draguta dect nainte de asta. Dupa ce se salutara si-i prezenta pe cei care abi a sosisera - cu o spontaneitate care tacu pe Marcellus sa-si simta zvcnirea grabita a sngelului prin vine - se ase zara pe scaune n apropierea ei. Miriam ntinse mna delicata spre Iona si-i zmbi, asa ca baietasul se apropie de ea cu toata ncrederea. Iona, tu trebuie sa fii un baiat foarte voinic, zise ea, daca esti n stare sa tii pas cu oamenii acestia pentru a face lungul drum de la Sepforis pna aici. Majoritatea drumului l-am facut calare pe un magarus, raspunse el cu mndrie, apoi adauga cu ncredere: Eu am avut un magarus mult mai frumos; l chema Gaspar, si ntinse un deget spre Marcel lus fara sa se ntoarca spre el. El mi-a dat pe Gaspar, iar eu l-am dat lui Toma din pricina ca el este infirm. O, ce fapta vrednica de lauda ai savrsit! exclama Miriam. Ochii i fugira pe deasup ra lui Iona, ca sa se opreasca asupra lui Marcellus cu o privire care-i ncalzi sufletul, de la el trecu ra la Justus, care sta ntunecat, ca si cnd ar fi vrut s-o previna. Cred ca Toma are nevoie de un magarus, adauga ea, n telegnd ce vrea sa spuna Justus. Fara ndoiala te-ai simtit foarte multumit de gestul pe care l-ai facut fa ta de el. Iona zmbi melancolic, si aseza un picior cafeniu peste celalalt si tvru ca se gndest e la raspunsul pe care va trebui sa i-l dea. Miriam fcnui Sa ce se gndeste si-si zise c-ar fi mult mai bine

sa schimbe vorba. Andrei, striga ea, de ce nu iei cu tine pe Iona ca sa-i arati iepurasii? Avem cti va mici de tot, Iona, care n-au facut nca ochi. Propunerea ei fu primita cu entuziasm si, dupa plecarea copiilor, Naomi se ntoars e spre Marcellus. Ce este povestea asta cu magarusul? ntreba ea zmbind. Marcellus misca din picioare si-si zise c-ar fi fost mai bine sa-l fi trimis si pe el sa vada iepurasii. Cred ca Iona v-a spus tot ce ar fi de spus n legatura cu aceasta ntmplare. Am gasit un magarus lenes, la care nu tinea nimenea, si l-am dat lui Iona. n vecini era un baiat olog si Iona a crezut de cuviinta sa-i daruiasca lui magarusul pe care-l primise de la mine. Ne-am zis ca fapta aceasta a lui est e foarte frumoasa, mai ales pentru un baiat de sapte ani ct are el. Dar n-am vrea ca din cauza asta sa devina nchipuit, interveni Justus categoric. C hiar acum se simte adnc impresionat de fapta lui. Nu uita, Barsaba Justus, protesta Miriam, ca Iona nu este dect un copil. Sigur ca este copil! interveni Marta. Stiu, murmura Justus netezindu-si barba, dar n-as vrea sa devina un rasfatat, Mi riam. Daca ti se va oferi ocazia, te rog sa vorbesti cu el despre aceasta chestiune... Ei, ia sa ne spui, Ruben, ce recolta vei avea anul acesta n via ta? Va fi mai buna dect n ceilalti ani, Justus, raspunse Ruben si se ridica ncet de pe scaun. Nu vrei sa vii cu mine n vie ca sa vezi butucii? Plecara mpreuna si putin dupa aceea Naomi si aduse aminte ca are ceva de lucru la bucatarie. Matusa Marta dadu din cap si zmbi, spunnd c-ar putea sa dea si ea o mna de ajutor. Miriam pleca fruntea spre broderie dupa ce le vazu ca trec de coltul casei. M-ai preocupat foarte mult, Marcellus, zise ea cu glasul blnd dupa o lunga tacere , pe care nici unul dintre ei nu era dispus s-o ntrerupa spunnd o banalitate. Dupa cum vezi, am dorit sa trec din nou pe aici, raspunse Marcellus si-si apropi e scaunul pe care era asezat. De vreme ce esti aici, zise Miriam si uitndu-se n ochii lui i zmbi, despre ce vrei s a vorbim mai nti? Ma intereseaza foarte mult viata teslarului aceluia care a facut attea fapte n int eresul neamului tau. Ochii lui Miriam stralucira de multumire. Am presimtit ca acesta va fi raspunsul pe care mi-l vei da! exclama ea. Cum se poate sa fi presimtit? ntreba Marcellus. O, raspunse ea cu ndrazneala, din o multime de lucruri marunte pe care le-am cntar it laolalta. Tu nu te pricepi la tesaturile rurale si, daca e sa judeci bine, nici batrnul Justus nu se prea pricepe. Nu stii nici sa te trguiesti cnd e vorba de pret. Prin urmare se vedea limpede c-ai venit n Galileea p entru alte motive. Este adevarat, dar ce te-a determinat sa-ti nchipui c-as putea sa ma interesez de viata lui Isus? Faptul c-ai ales pe Justus sa te calauzeasca. El a trait n apropierea lui Isus to t att de mult ca oricare altul, afara de Simon si Zevedeu, tinerii aceia doi care au fost nedespartiti de el. Da r prezenta ta aici m-a pus pe gnduri, adauga ea si ncepu sa rda domolita. Romanii sunt priviti cu banuiala, asa c a n-am nteles motivul

pentru care Justus s-a nvoit sa te aduca aici. Pe urma am constatat ca pe grecul care a lucrat n atelierul lui Ben Iosif l cunosti. Probabil acesta a pus la cale ntlnirea cu Justus, caci nu se poate ca aici sa fie o simpla ntmplare. Cei care se ntlnesc n dugheana lui Ben Iosif sunt fostii prieteni ai lui Is us. Prin urmare toate aceste amanunte le-am adunat mpreuna si... Si ai ajuns la concluzia ca eu m-am nvoit cu Justus sa m calauzeasca pentru ca n fe lul acesta sa pot obtine informatii referitoare la Isus, adauga Marcellus. Ei bine, deductia este exacta, desi trebuie sa-ti spun ca Justus cunoaste o multime de amanunte pe care n-a fost dispus sa mi le spuna si mie. I-ai spus lui Justus care este motivul ca te intereseaza viata lui Isus? ntreba M iriam si, uitndu-se n ochii lui, astepta sa-i raspunda. Nu n ntregime, raspunse Marcellus, dupa cteva clipe de ezitare. Dar el nu se ndoiest e de bunele mele intentii. Probabil ca daca ai spune lui Justus fara nici o reticenta care sunt motivele ce te-au determinat sa te interesezi de Isus, ar deveni si el mai comunicativ, i propuse Miriam; dar cnd vaz u ca Marcellus nu se grabeste sa-i raspunda, adauga: Sunt si eu foarte curioasa sa cunosc aceste moti ve. Miriam, aceasta este o poveste foarte lunga, murmura Marcellus. Eu ani vreme de ajuns ca sa te pot asculta, raspunse ea. ncepe si spune, Marcellu s. Acum un an am primit ordin sa plec la Ierusalim... n interes de serviciu, ncepu el cu glasul nesigur. Dar nu pentru a cumpara tesaturi, interveni ea cnd constata ca s-a oprit. Eram n serviciul guvernului, continua Marcellus. N-am stat n oras mai mult de cteva zile. n timpul acesta n oras era mare framntare din pricina arestarii unui galileean care era acuzat de tradare. Am fost de fata la judecarea lui si omul a fost osndit la moarte. Se vedea limpede ca este nevinovat , nsusi procuratorul a tacut aceasta afirmatie. M-am straduit n toate chipurile ca sa uit ce s-a ntmplat. Totul dovedea ca Isus a fost un om exceptional. Prin urmare, asta-primavara, cnd mi s-a oferit din nou ocazia sa vin la Ierusalim, am luat hotarrea sa petrec cteva zile n Galileea si sa aflu ceea ce se va putea afla n legat ura cu el. Ce te-a impresionat att de adnc n legatura cu Isus? ntreba Miriam cu glasul tremurnd de ncredere. Curajul lui, care parea pornit din convingere; cel putin asa cred, zise Marcellu s. Toti erau mpotriva lui: guvernul, cei de la conducerea templului, negustorii, camatarii si toti cei care reprezentau puterea banului. Nimeni nu s-a ridicat sa-l apere. Prietenii sai l parasisera. Totusi n fata acuzar ilor necrutatoare - desi cauza lui era pierduta si stia ca-l asteapta moartea sigura - am constatat ca nu se teme d e nimic. Urma o pauza n timpul careia paru ca se gndeste: Ar fi fost imposibil sa nu rami impresionat n fata unui astfel de om. Simteam un irezistibil ndemn sa aflu ce fel de barbat a fost si cum a trait, conchise Marcel lus si facu un gest din care putea sa nteleaga ca a terminat ce are de spus. Ceea ce mi-ai spus nu este tocmai mult, cum afirmai la nceput, declara Miriam cu ochii plecati asupra broderiei. Ma mir ce te-a determinat sa nu marturisesti motivul chiar de la ncepu

t. Poate ai omis sa povestesti lui Justus ceva din ceea ce mi-ai spus mie acum? Nu, raspunse Marcellus, n linii generale i-am spus cam acelasi lucru. Mi se pare ca adineauri spuneai ca marturisirile nu le-ai facut n ntregime! Acesta a fost raspunsul pe care mi l-ai dat la ntrebarea pe care ti-am pus-o. n sfrsit... ceea ce am spus lui Justus este tocmai de ajuns. Probabil va fi necesa r sa mai adaug ca interesul meu fata de aceasta chestiune este pe deplin sincer, declara Marcellus, n orice c az Justus pare multumit. Sunt cteva ntmplari prin care a trecut Isus, dar el refuza sa mi le spuna si mie, deoare ce si nchipuie ca eu nu sunt nca destul de pregatit pentru a mi le putea spune. Ieri i-a parut rau ca mi-a spu s ntmplarea aceea cu nunta, la care nuntasii au baut apa si au crezut ca este vin. N-ai crezut vorbele lui! zise Miriam si zmbi. Nu ma mir deloc. Probabil Justus ar e dreptate. Dumneata nu erai pregatit sa auzi o astfel de ntmplare. Obrajii i se mbujorara usor cnd adauga: Si cum s-a ntmplat de a nceput sa-ti vorbeasca despre nunta Annei? Eu crezusem ca vom putea ajunge la Cana tocmai la timp pentru a te putea auzi cntn d, raspunse Marcellus cu entuziasm si multumit ca a schimbat subiectul conversatiei, n mod firesc de ai ci am ajuns sa discutam despre constatarea dumitale neasteptata ca poti sa cnti. Justus mi spusese de mai n ainte ca asta s-a ntmplat tot n ziua unei nunti. Cnd am staruit, a admis ca ntmplarea aceasta neobisnuita a in tervenit chiar n aceeasi zi. Apa prefacuta n vin ti s-a parut probabil ceva mai mult dect ai fi n stare sa crezi ca s-a ntmplat, zise Miriam si ncepu sa rda cu bunavointa. Nu ma mira deloc. Dar cu toate acestea ai cr ezut n constatarea mea neasteptata ca sunt n stare sa cnt. Cntecul mi-a transformat ntreaga viata. Trebuie sa stii, Marcellus, ca imediat dupa aceasta constatare am devenit cu totul alta persoana. Eram un tempe rament bolnavicios, abatut, satul de viata, nelinistit si lipsit de cumpat. Dar astazi, dupa cum vezi, sunt fericita si multumita. Crezi ca asta este mai usor de crezut dect ca apa a fost prefacuta n vin? Prin urmare, Miriam, as putea sa cred ca n cazul tau s-a ntmplat o minune? Crezi ce vrei, raspunse ea dupa o clipa de ezitare. Stiu ca preferi sa nu vorbesti despre aceasta chestiune, zise el, asa ca nu-ti v oi mai pune ntrebari. Dar, presupunnd ca Isus a spus o vorba care ti-a dat darul sa cnti, de ce n-a pronuntat si cuvntul care ti-ar fi dat facultatea de a umbla? Se spune ca el a ndreptat piciorul micului Iona. Miriam lasa broderia din mna si-si mpreuna bratele pe piept, apoi ncrunta din sprnce ne si se uita ngndurata la Marcellus. Eu nu sunt n stare sa-ti explic cum mi-a venit darul acesta de a cnta, dar nu-mi p are rau ca sunt infirma, zise ea. Probabil oamenilor din Cana cntecele pe care le cnt asezata n targa cu car e ma poarta le folosesc mai mult dect le-ar folosi daca as fi teafara fiziceste. Toti si au grijile, durerile si amaraciunile lor. Daca as fi fost teafara, probabil si-ar fi zis: Pentru Miriam este usor sa cnte si sa se bucure. E a n-are nici o grija si nu-i lipseste nimic. Dar noi ce pricina am putea avea ca sa cntam?" Esti o fata curajoasa! declara Marcellus. Miriam clatina din cap.

Nu cred sa fiu vrednica de lauda, Marcellus. A fost o vreme cnd infirmitatea mea a fost un mare chin, deoarece eu am contribuit ca sa mi se para chin. A fost un chin nu numai pentru mine, ci si pentru parintii si toate prietenele mele. Astazi, cnd nu mai este chin, a devenit un fel de binecuvnt are. Oamenii sunt foarte buni fata de mine. Astazi vin si ma viziteaza. mi aduc mici daruri. Si, cum spunea ade seori Isus, este mult mai placut sa dai dect sa primesti. Eu am avut noroc, prietene. Traiesc n mijlocul une i atmosfere mbuibate de dragoste. Oamenii din Cana sunt certareti, dar cu mine nu se cearta niciodata. F ata de mine se poarta ct se poate de cuviincios.Ce zici, nu-i asa ca sunt bogata? ntreba ea si-i zmbi. Marcellus nu-i raspunse, dar, ascultnd de un ndemn neasteptat, ntinse mna cu palma d eschisa spre ea, iar Miriam si aseza mna n palma lui cu aceeasi ncredere ca un copil. Asculta, Marcellus, vrei sa-ti mai spun o ntmplare neobisnuita? ntreba ea cu glasul linistit. Fara ndoiala Justus ti-a spus ca dupa ce Isus a savrsit cteva fapte neobisnuite prin satele din Galileea s-a raspndit vestea n toata provincia, si n toate partile pe unde se ducea era urmat de mari multimi d e oameni; sute si mii de oameni l urmau n lungul drumurilor pe care le facea n fiecare zi. Oamenii care lucr au n tarina lasau sapa si alergau n drum ca sa-i vada cnd trec; apoi se amestecau si ei printre acestia si u neori lipseau cu saptamnile de acasa, dormind n aer liber si expusi foamei si frigului. Dar nimic altceva nui interesa dect sa fie n apropierea lui Isus, ntr-una din zile tocmai se pregatea sa intre n Ierihon. N-ai fost pna acolo, nu-i asa? Nu puteai sa fii, deoarece ai venit ncoace, trecnd prin Samaria. Ierihonul este unul dintre orasele mai mari din Iudeea. Era urmat, ca de obicei, de o mare multime de oameni si, cnd s-a raspndit vestea ca se apropie, toti oamenii au iesit n strada mare. Pe vremea aceea vamesul din Ierihon era un barbat cu numele Zaheu... Un grec? interveni Marcellus. Nu... el era ismaelit. Numele lui adevarat era Zaceai, dar fiind n slujba adminis tratiei romane... Miriam se opri sfioasa si obrazul i se mbujora putin, dar Marcellus zmbi cu ntelegere si-i sp use: Nu e nevoie sa-mi explici. Functionarii provinciali au obiceiul sa-si schimbe nu mele imediat ce obtin cte o concesie de la stapnii lor. Astazi este obiceiul sa-ti iei un nume grecesc, deoar ece este mult mai distins si mai sigur dect un nume roman. Cred ca stiu ceva despre Zaceai, zis Zaheu, chiar fara sa-l cunosc. Trebuie sa fie un vames ticalos; unul care nu respecta pe nimeni, nici pe cei de la guvern si nici pe conationalii sai, cnd este vorba de cstigul sau propriu. Astfel de oameni avem n toate partile imperiului. Nu se poate, Miriam, sa stapnesti un imperiu fara ca n slujbele principale din interiorul provinciilor sa nu ntlnesti scelerati. Crezi ca batrnul Tiberiu ar fi putut stapni Spania si Aquitania fara ajutorul unor barbati de acolo care au tradat pe proprii lor concetateni? Fara asta nu se poate. Daca functionarii provinciali ar fi oameni cinstiti, imperiul s-ar duce de rpa. Te rog sa ma ierti ca te-am ntrerupt... si pentru ca ti-am tinut acea sta lunga peroratie. Vorbestemi despre Zaheu.

Era foarte bogat. Populatia din Ierihon se temea de el si-l ura. Avea spioni n fa ta tuturor usilor pentru a descoperi orice uneltire de rebeliune. Toti cei care protestau mpotriva guvernulu i erau loviti de biruri grele, iar daca continuau sa fie nemultumiti erau acuzati de tradare. Zaheu si cladise un pa lat impunator pe vrful unei coline din partea de miazazi a Ierihonului, unde traia ca un print. Acolo avea g radini si havuzuri si zeci de servitori care sa-l slujeasca. Dar n-avea nici un prieten, zise Marcellus. Nici dintre cei bogati, nici dintre cei saraci; dar lui Zaheu nu-i pasa de asta. Pe cei care-l urau, el i dispretuia, n sfrsit... n ziua cu pricina, aflnd ca Isus se ndreapta spre Ierihon, Za heu a iesit n oras ca sa-l vada si el, cel putin n trecere. Multimea curiosilor era att de nghesuita, nct a cobo rt din cariga si s-a asezat ntr-un loc de unde putea vedea nesuparat. Un legionar l-a recunoscut si l-a ajuta t sa ncalece n furca crengilor unui copac, desi ceilalti oameni nu avusesera voie sa urce n copaci. Putin dupa a ceea Isus a aparut la capatul strazii, urinat de multimea care-I nsotea, si s-a oprit n apropierea copacului ace stuia. A strigat pe Zaheu, spunndu-i pe nume, desi nu se vazusera niciodata, si l-a ntrebat: Nu s-ar putea ca astazi sa cinez mpreuna cu tine n casa ta? Si ce a zis poporul din Ierihon despre fapta asta? ntreba Marcellus. A ramas indignat, fireste, zise Miriam. Pna si prietenii cei mai apropiati ai lui Isus s-au simtit mhniti. Zaheu era cel mai ticalos om din oras si dintre toti Isus l alesese tocmai pe el. Unii dintre ei spuneau: Nici galileeanul acesta nu este mai bun dect preotii templului, care se dau mereu n vnt de dragul oamenilor bogati". Cred ca lui Zaheu nu i-a pasat de nemultumirea lor, zise Marcellus. S-a simtit foarte magulit si a cobort din copac si a mers alaturi de Isus, legannd u-se mndru n mers cu multimea de oameni care mergeau pe urma lor. Dupa ce au ajuns n fata proprietatii lui, a dat porunca oamenilor ca sa intre n gradina si sa astepte. Pna cnd el si musafirul sau vor cina, zise Marcellus. Probabil oamenilor nu le-a f acut nici o placere asteptarea asta. Oamenilor nu le-a facut, caci se simteau jigniti, dar cu toate acestea au astept at si s-au uitat dupa Isus, care a intrat n impunatoarea cladire de marmura a lui Zaheu. Dupa ce au asteptat vreme d e aproape un ceas, Zaheu a iesit din casa si le-a facut semn. Oamenii asezati n gradina s-au ridicat n picioa re si s-au apropiat ca sa-l poata auzi ce le va spune; arata profund tulburat si si-au dat imediat seama ca s-a ntmp lat cva cu el. Pe obrazul lui nu se mai vedea mndria si ndrazneala. Isus se oprise ceva mai la o parte n apropier ea lui, stnd grav si fara sa zica nimic. Lumea astepta si fiecare om si tinea respiratia si se uita la obrazul neobisnuit al lui Zaheu. Imediat dupa aceea a nceput sa vorbeasa, umilit si abatut. Spunea ca a hotart ca jumatate din averea lui s-o mparta saracilor pentru a se putea hrani, iar celor pe care i-a napastuit le va restitu i tot ce le-a luat. Bine... dar ce s-a ntmplat? ntreba Marcellus. Ce i-a spus Isus? Miriam clatina din cap. Nu stie nimeni ce i-a spus, murmura ea; apoi, ntorcnd privirea n alta parte, adauga

mai mult pentru ea nsasi: Poate nu i-a spus nimic. Sau poate s-a uitat n.ochii lui fara sa clipeasca, pna cnd Zaheu a putut sa-si vada imaginea asa cum ar fi trebuit sa fie el n realitate. Cuvintele acestea mi se par stranii, zise Marcellus. Cred ca nu te nteleg pe depl in. Foarte multi au avut ocazie sa treaca prin aceasta senzatie, raspunse Miriam cu glasul domolit. Cnd Isus te privea n luminile ochilor... Se opri pe neasteptate si-si pleca trupul pentru a s e putea uita la el din apropiere. Marcellus, continua ea cu glsul stins si impresionat, daca te-ai fi ntlnit vreodat a cu Isus fata n fata si te-ar fi privit n luminile ochilor pna cnd ncepeai sa-ti dai seama ca nu mai poti scapa din p uterea lui, nu ti-ar fi venit deloc greu sa crezi ca el putea face orice... orice ar fi vruti Daca ti-ar fi po runcit: Aruncari crjele n care te sprijini!", le-ai fi aruncat. Sau daca ar fi zis: Plateste banii pe care i-ai fur at!",i-ai fi platit celor care aveau dreptul sa-i primeasca. nchise ochii si se propti din nou n pernele patului. Mna care ramasese tot ntr-a lui Marcellus ncepuse sa tremure usor. Iar daca ar fi zis: Acum vei putea cnta imnuri de multumire", ndrazni Marcellus, ai fi cntat? Miriam nu deschise ochii, dar buzele i tresarira de un zmbet. Imediat dupa aceea si ndrepta trupul si-si retrase mna, si netezi parul si se uita la el ca si cnd ar fi vrut sa-i dea sa ntele aga ca acum ar prefera sa vorbeasca despre altceva. Vorbeste-mi despre grecul acela care a lucrat n atelierul lui Ben Iosif, i propuse ea. Probabil Isus l intereseaza si pe el, caci altfel cei care se ntlnesc acolo n-ar fi avut ncredere n el. mi va veni foarte usor sa vorbesc despre Demetrius, zise Marcellus, deoarece el e ste cel mai bun prieten al meu. Ca nfatisare este nalt, de forta atletica si frumos. Ca inteligenta este foar te vioi si bine informat si dispune de temeinice cunostinte n domeniul clasicilor. Ct despre fondul sufletesc, este credincios si plin de curaj. Despre felul lui de a se purta ti voi spune ca n-am aflat despre el niciodata sa fi savrsit vreo fapta nedemna de un barbat. Marcellus facu o pauza, apoi continua cu toata energia: n ziua cnd am mp linit saptesprezece ani, tatal meu mi l-a daruit de ziua nasterii. Spui ca-ti este cel mai bun prieten! se mira Miriam. Cum de se poate asa ceva? E l nu se simte nemultumit de situatia lui de sclav? Miriam, cred ca este firesc sa nu ceri unui barbat ca sa fie multumit de sclavie ; dar dupa ce ai fost odata sclav nu-mi vine sa cred ca libertatea ce ti se va oferi ar putea sa-ti fie de p rea mare folos. Eu am oferit lui Demetrius aceasta libertate. Este liber sa vina si sa plece unde vrea. Probabil esti un stapn foarte ngaduitor, zise Miriam cu glasul blnd. Nu ntotdeauna. Cteodata - dar mai ales anul trecut - s-a ntmplat de foarte multe ori ca Demetrius sa se simta nefericit din pricina purtarilor mele. Eram capricios, nelinistit, abatut si bolnav. Din ce cauza? ntreba Miriam. Crezi c-ai putea sa-mi spui si mie? Prefer sa nu-ti spun astazi, cnd ma simt att de multumit, raspunse Marcellus. Afar

a de asta, acum sunt vindecat. Si nu vreau nici sa te ntristezi din pricina mea. Vei face cum vei vrea, ncuviinta fata. Dar cum s-a ntmplat ca Demetrius sa lucreze n atelierul lui Ben Iosif? Aceasta este o poveste lunga, Miriam. Constat ca toate ntmplarile prin care ai trecut sunt lungi, riposta ea usor nemult umita. Marcellus se prefacu ca tresare si zmbi. n cazul acesta ti voi spune mai pe scurt. Am fost mpreuna ia Atena. Fara sa aiba el vreo vina, ci numai pentru c-a luat apararea unor oameni nevinovati, Demetrius s-a batut cu cineva c are avea o importanta situatie oficiala, dar care nu-si daduse seama ca sclavul acesta grec ar fi n stare sa dob oare un taur cu o singura lovitura de pumn. A fost o bataie meritata, desi unilaterala si de scurta durata. Totusi ne-am zis ca va fi mult mai prudent ca el sa nu piarda timpul nainte de a mari ct mai mult distanta dintre el si nchisoarea din Atena. Astfel a ajuns la Ierusalim si pentru ca se pricepea putin la tors si la depanat ... Dar meseria aceasta unde a nvatat-o? ntreba Miriam, care ncepuse din nou sa brodeze . n atelierul unui tesator din Atena, ncepuse sa nvete limba aramaica cu ajutorul ace stui batrn si n timpul pauzelor ncercase sa devina si el de folos. Spune, Marcellus, tot la acelasi tesator ai nvatat si tu limba aramaica? ntreba ea . Da, la acelasi. Ai nvatat si sa torci si sa depeni? Nu, raspunse Marcellus, numai aramaica asa cum o vorbesc acum. Aceasta n vederea calatoriei de acum prin Galileea, zise Miriam. Si dupa ce vei a fla tot ce doresti sa afli despre Isus ce vei face? n aceasta privinta n-am luat nca nici o hotarre, raspunse Marcellus cu oarecare sfi ala. Va trebui sa ma ntorc la Roma, desi plecarea mea nu este urgenta. Fireste, as vrea sa-mi revad fa milia si prietenii, dar... Miriam facu cteva mpunsaturi marunte nainte de a ridica Fruntea si a-l ntreba cu gla sul aproape stins: Dar ce? Ceva ma determina sa presimt ca acolo la Roma ma voi simti cu lotul strain, decl ara el. Ma simt profund impresionat de nvataturile propovaduite de acest vrednic galileean despre relatii le dintre oameni. Mi se par att de juste si de chibzuite. Daca acestea se vor putea raspndi n mase mai largi, nu e ste exclus ca acestea sa schimbe structura lumii. Si noi va trebui sa avem o lume noua, Miriam. Situatia de acum nu va putea continua, n orice caz nu va dura multa vreme de aici nainte! Miriam lasa broderia din mna si ncepu sa-l asculte cu toata atentia. Pna acum nu-l auzise nca niciodata vorbind att de grav. n timpul ultimelor zile pe care le-am petrecut n partile acestea, am nceput sa jude c lumea cu totul din alt punct de vedere, continua el. Nu pentru ca nainte de asta nu m-as fi gndit la nedr eptatile ce le-am vazut mprejurul meu, la risipa si la ntmplarile tragice din viata. Dar aici, n mijlocul ac estei regiuni linistite, stau treaz n timpul noptii si ma uit la stele, ca imediat dupa aceea sa-mi aduc aminte

de Roma, de lacomia si mbuibarea ei, de saracia si degradarea n care se zbat oamenii, de deznadejdea celo r care zac n temnitele umede, de cei care sunt legati de butucii galerelor si asuda la muncile silnice. Si totusi Roma stapneste lumea, mparatul este un zapacit. Printul regent este un scelerat. Ei guverneaza universu l. Armatele lor mpileaza milioane de oameni! Facu o pauza, si sterse fruntea de sudoare, apoi murmura: Iar ta-ma, draga prietena, ca te plictisesc cu astfel de vorbe. Ct ar fi de frumos daca asupra acestei lumi ar stapni Isus! exclama Miriam. Imposibil! protesta Marcellus. Poate totusi nu este att de imposibil, raspunse Miriam linistita. Se uita n ochii ei pentru a se convinge daca vorbeste n mod serios si ramase mirat de sinceritatea grava a trasaturilor ei. Nu se poate sa vorbesti serios, ngna el. Afara de asta, Isus este mort. Esti sigur de ceea ce spui? ntreba ea fara sa ridice privirea. Admit ca nvataturile lui traiesc si ca acestea ar trebui raspndite ct de mult print re oamenii dispusi sa le urmeze. Dupa ce te vei ntoarce la Roma ai intentia sa vorbesti despre el prietenilor tai? Marcellus ofta: si vor nchipui despre mine ca sunt nebun. Crezi ca tatal tau si va nchipui despre tine ca esti nebun? Sunt convins ca asa se va ntmpla. Parintele meu este un barbat drept si generos, d ar dispretuieste pe cei care se gndesc la religie. S-ar simti plictisit si nemultumit daca ar constata ca eu discut astfel de lucruri cu prietenii nostri. Nu esti de parere c-ar putea sa-si nchipuie despre tine ca esti un tnar curajos? Curajos! Nicidecum. Si-ar nchipui despre mine ca felul n care procedez este lipsit de tact. Justus si Ruben aparura mpreuna din vie si pareau preocupati de subiectul convers atiei lor desfasurate n soapta. Cta vreme vei mai ntrzia aici, Marcellus? ntreba Miriam fara sa-si ascunda curiozita tea. Voi mai avea ocazia sa te revad, hai sa zicem, mine? Nu mine. Dupa ct mi-a spus Justus, mine vom pleca la Capernaum. As vrea sa cunosc u n mosneag cu numele Natanail. Ai auzit vreodata despre el? Sigur ca da! Mosneagul acesta ti va placea. Dar vei mai trece prin Cana nainte de a te ntoarce la Ierusalim? Mi-ar face placere. Te rog! Si acum ngaduie-mi sa vorbesc singura cu Justus, vrei? Justus, ncepu Marcellus dupa ce-l vazu ca se apropie, eu voi cobor n sat si te voi astepta acolo pna cnd te vei ntoarce. ntinse lui Ruben mna si acesta i-o strnse cu bunavointa. Fara ndoiala Justus i vorbis e n mod favorabil despre el. La revedere, Miriam, zise el si se ntinse dupa mna ei. Ma voi ntoarce saptamna viito are. La revedere, Marcellus! raspunse fata. Eu te voi astepta. Barbosul galileean din apropierea lor constata ca se uita ndelung unul Ja altul. Ruben ncrunta usor din sprncene, ca si cnd situatia aceasta i-ar fi fost neplacuta. Probabil nu

era de acord ca fiica lui sa nceapa sa sufere din nou. Acest tnar roman va pleca n drumul lui si va uita, dar Miriam si va aduce mereu aminte. Prin urmare va veti ntoarce tot pe aici, se adresa Ruben lui Justus dupa ce Marce llus disparu din vedere. Asa se pare, raspunse Justus si zmbi. ngaduie sa spun lui Naomi ca vei ramne ca sa frngi pinea mpreuna cu noi, zise Ruben. Dupa ce ramasera singuri, Miriam facu semn lui Justus sa se aseze pe scaunul din apropierea patului ei. De ce n-ui spui lui Marcellus tot ce s-a ntmplat? ntreba ea. Pe el chestiunea aceas ta l intereseaza foarte mult si cunoaste att de putine amanunte. A fost la Ierusalim si a participat la p rocesul din palatul procuratorului, a auzit pronuntarea osndei si stie c-a fost rastignit. Att este to t. Pentru el povestea lui Isus s-a terminat n ziua aceea. De ce nu i-ai spus? Am intentia sa-i spun, Miriam, n momentul cnd va fi pregatit pentru a asculta ceea ce-i voi spune. Daca as ncerca sa-i spun acum, el nu ma va putea crede, zice Justus si venind mai aproape de ea adauga n soapta: Miam nchipuit ca probabil i vei spune tu. Putin a lipsit sa-i spun. Pe urma m-am ntrebat daca nu cumva ai motive - pe care eu nu le cunosc - pentru a pastra secretul acesta. Cred ca Marcellus are acum dreptul sa afle tot ce s-a ntmp lat. Este de parere ca e mare pacat ca nu s-a luat pna acum nici o masura pentru a raspndi nvataturile lui Isus. Nu s-ar putea sa-i vorbesti despre activitatea ce se desfasoara la Ierusalim, la Joppa si n Cezarea? El nici nu banuieste ce se petrece acolo. Bine, ncuviinta Justus. i voi spune totul. i vei spune chiar astazi! starui Miriam. Spune, fata mea, zise Justus si ridica ochii mirati spre ea, nu cumva ti vei pier de cumpatul de dragul acestui strain? Miriam facu cteva mpunsaturi repezi cu acul nainte de a ridica fruntea ca sa uite n ochii lui tulburati. Pentru mine Marcellus nu este deloc strain, raspunse ea cu glasul blnd. Dupa ce intra n cort fara nici un gnd anume, Marcellus ncepu sa aleaga si sa aseze tesaturile pe care le cumparase, ntrebndu-se ce va face cu ele. Acum cnd nu mai avea nici un motiv sa se prefaca n fata oamenilor ca-l intereseaza astfel de marfuri, cele cumparate pna astazi nu puteau sa mai aiba nici o valoarea pentru el. Prin minte i trecu gndul - si acesta i facu placere - ca ar putea sa le duca pe toate lui Miriam. Ea va fi multumita sa le poata mparti saracilor. Ridica n mna o levita neagra si o examina la lumina. Era facuta din lna de buna cal itate si bine tesuta. O platise cu douazeci de techini. Cincisprezece ar fi fost tocmai de ajuns, dar fe meia care i-o vnduse era saraca. Afara de asta tinuse sa faca si lui Justus o impresie favorabila, straduindu-se sa se dovedeasca generos fata de prietenii sai. Se aseza apoi pe marginea patului, tinnd vesmntul n mna si ncepu sa se gndeasca la va oarea lui. Daca ar fi fost sa judeci ceasurile de lucru pe care le ntrebuintase si priceperea cu car e l tesuse femeia, facea cam vreo treizeci de techini. Dar nu n localitatea Sepforis, unde traia femeia aceasta si unde astfel de articole nu erau cautate, n satul ei putea sa valoreze cel mult doisprezece techini. Un strain ar

fi oferit cincisprezece, dar el l platise cu douazeci, caci pentru el att valorase, desi acum nu mai valora nimic. l va da lui Miriam, care nu are nevoie de el, prin urmare tot asa nu va valora ni mic pna cnd l va darui cuiva caruia sa-i trebuiasca. Imediat dupa aceea vesmntul va ncepe sa aiba din nou valoa re, dar nici atunci nu se va putea determina. Daca cel care-l va primi se va simti ndemnat ca dupa ce-l va mbra ca sa-si spele minile, sa se spele pe obraz si sa-si repare sandalele rupte - contribuind astfel si el la ncre derea pe care i-o acorda oamenii vesmntul acesta ar putea sa aiba o valoare mai mare dect cea platita pentru el. Da r daca se va ntmpla ca cel care-l va primi sa fie un trntor si un netrebnic, fara ndoiala l va vinde si va lua foarte putin pe el, caci un om care se respecta nu va fi dispus sa cumpere vesmntul unui vagabond, care probabil este plin de insecte. Facnd teorii de felul acesta, ai putea sa-ti pierzi o zi ntreaga, gndindu-te la fluctuat ia valorii obiectelor. De cteva zile ncoace Marcellus ncepuse sa se gndeasca cu totul altfel la problema pr oprietatii, n conformitate cu ceea ce aflase de la Justus, Isus a vorbit adeseori despre raspu nderea pe care o an cei care stapnesc bunuri pamntesti. Bunurile adunate pot deveni cu usurinta un fel de ameni ntare pentru cel care le stapneste: focul si furtul; posibilitatea de a fi distruse de molii si rozatoare, toate sunt motive de teama si neliniste. Oamenii au destule griji, chiar fara sa mai adauge altele, adunnd bunu ri trecatoare. Astfel de griji ti schimba si caracterul. Pna si haina pe care o tii n dulap nu numai ca este un obie ct fara folos care nu poate sluji nimanui, ci reprezinta un motiv care contribuie la tulburarea vietii pe ca re o duci. Or, viata trebuie aparata mpotriva acestui fel de primejdii. Ce ar putea sa foloseasca omul, spusese Isus, chiar daca ar fi sa cstige" toai comorile pamntului, daca-si va pierde sufletul? Speriat de aceas." afirmatie, Mar cellus ntrebase: Ce a nteles Isus cnd a vorbit despre importanta de a-i i mntui sufletul si viata? El a dovedit ca nu-l intereseaza prea nun, daca el nsusi si va pierde viata! Ar fi putut sa si-o mntuie daca ar fi fagaduit lui Pilat si celor de la conducerea templului ca se va ntoarce acasa si se va feri sa mai vorb easca poporului despre convingerile sale." De, stapne, ncerca Justus sa-i explice, s-ar putea ca atunci cnd Isus a vorbit despr e viata omului sa nu se fi gndit tocmai la ceea ce te preocupa pe dumneata acum. Trebuie sa stii ca n ziua cnd Isus a fost rastignit ej nu si:a pierdut viata, dar si-ar fi pierdut-o daca s-ar fi pocait si s-ar fi ntor s acasa, ntelegi ce vreau sa-ti spun, Marcellus?" Nu... n-as putea sa-ti raspund ca nteleg. Ca sa vorbesti despre viata n felul acest a nseamna sa jonglezi cu definitia recunoscuta a acestui cuvnt. Eu sunt de parere ca atunci cnd cineva este mort nseamna ca si-a pierdut viata; probabil si-a pierdut-o n slujba unei cauze bune si probabil va co ntinua sa mai traiasca o vreme n amintirea celor care l-au cunoscut, au crezut ntr-nsul si l-au apreciat. Daca vor birea noastra de toate zilele poate avea si ea o semnificatie, atunci trebuie sa recunosti ca unul care a muri t nseamna ca si-a pierdut viata."

Nu este numaidect necesar sa si-o piarda, raspunse Justus. Si nu o va pierde atta t imp ct sufletul sau este nca viu. Isus spunea ca nu trebuie sa ne temem de lucrurile care ucid trupul, ci sa ne temem numai de acelea care ucid sufletul." Apoi, vaznd ca Marcellus ridica din umeri nemultumit, contin ua: Trupul nu are o nsemnatate deosebita: este numai un vehicul, un fel de unealta n slujba sufletului ", zise el si ncepu sa rda cnd constata felul n care Marcellus se uita la el. Probabil acum ti nchipui ca aceste a nu sunt altceva dect vorbe de nebun?", adauga el si ncepu sa rda ngaduitor. Fireste! Si sunt convins ca tot asa ti nchipui si dumneata!" Admit ca nu este att de usor sa crezi ceea ce-ti spun eu." Marcellus se oprise n mijlocul drumului - caci era n drum de la Sepforis spre Cana - si ncepuse sa-i tina o cuvntare care i se paruse si lui destul de lunga: Justus, ncepu el, va trebui sa-ti spun cu toata sinceritatea ca desi sunt dispus s a cred n subtila filosofic a lui Isus, prietenul dumitale mort, sper totusi ca de aici nainte nu vei mai ncerca sa faci afirmatii ca cea de adineauri. Am un sincer respect fata de felul de a judeca al omului acestuia si respectul acesta n-as vrea sa-l pierd." Se asteptase ca Justus sa ramna nemultumit de cuvintele lui, dar uriasul se multu mise sa dea din cap si sa zmbeasca ngaduitor. N-am vrut sa te jignesc cu aceste cuvinte ale mele", adauga Marcellus. Cuvintele pe care mi le-ai spus nu ma nemultumesc deloc, raspunse Justus cu amabi litate. Vina o port eu singur. Am mers prea repede, fara sa tin socoteala de starea n care te gasesti, s i ti-am oferit pinea cnd dumneata aveai neyoie de lapte." Lasa din mna levita neagra si lua un sal alb cu ciucuri. Nu-si putea imagina pe m aica-sa purtnd acest sal, dar cu toate acestea femeia care i-l vnduse fusese mndra de felul n care-l lucrase, n sa tul acela de la frontiera Samariei unde se oprise si aducea aminte ca femeia n-a putut sa se desparta dect c u mare greutate de el. Ar fi fost mai bine sa i-l fi dat napoi, deoarece pentru ea salul acesta avea mult mai mare importanta dect pentru oricare altul. Astfel de lucruri niciodata nu trebuie vndute si nici cumparate. Marcellus se simti nfiorat de aceeasi parere de rau ca uneori la banchetele din R oma, unde se serveau vinuri racite cu gheata adusa de curieri speciali din regiunile din miazanoapte, si de multe ori acesti curieri mureau pe drum din pricina oboselii si a grabei. Nici un om cinstit nu trebuia sa bea astf el de vinuri. Procurarea lor costa un pret prea mare. n sfrsit... toate aceste cumparaturi le va da lui Miriam, care le va ntrebuinta cu folos. Dar oare ce va zice Miriam cnd va constata ca aceste obiecte lucrate cu atta grija de conationalii ei nu merita nici cel putin sa fie pastrate de cumparatorul lor? Acestea sunt daruri, i va raspunde el, si oamenii care le vor primi vor putea sa l e foloseasca." n cazul acesta ea ar avea dreptul sa-i raspunda, dar probabil Miriam nu-i va rasp unde: Cum ar putea sa fie daruri, Marcellus, cnd n realitate sunt lucruri fara valoare de care vrei sa scapi?" Dar, presupunnd ca Miriam i-ar da acest raspuns, ar putea si el sa adauge:

De vreme ce oamenii pe care-i intereseaza aceste lucruri vor fi dispusi sa le pri measca, vor fi daruri; nu esti de aceeasi parere?" Nu, dragul meu, va zice ea; nu vor putea fi niciodata daruri. Asculta Marcellus.. ." si va ncepe sa-i explice ce parere a avut Isus despre darurile pe care le faci semenilor tai. ncepu sa mpatureasca sulul si sa-l aseze peste celelalte lucruri, apoi ridicnd priv irea vazu n fata intrarii cortului un barbat nalt si oaches, cu obrazul tras, care se uita la el si zmbea. M arcellus l pofti sa intre. Omul se aseza pe un scaun de campanie, si ncrucisa picioarele lungi si-i spuse ca pe el n cheama Harif. Fara ndoiala ai venit sa vorbesti cu Justus, zise Marcellus amabil. Este n casa lu i Ruben. Daca vrei sa revii n timpul dupa-amiezii, cred ca-l vei putea gasi. Harif dadu din cap, dar nu se misca; ncepu sa-si legene piciorul ridicat n aer, ap oi si propti coatele pe genunchi si se uita pe rnd la obiectele din cort, la gramada de tesaturi din apro pierea lui si la strainul acesta venit din Roma. Mi se pare ca am auzit pe Justus vorbind despre dumneata, zise Marcellus, presim tind ca daca Harif are intentia sa mai stea va fi obligat sa-i spuna ceva. Daca nu ma nsel, esti olar si faci vase pentru apa si pentru pastrat vinul, blide si alte lucruri pentru casa. Harif dadu din cap si zmbetul i deveni mai larg. Ia spune, aici este obiceiul sa ntrebuintezi pentru pastrarea vinului aceleasi va se pe care le ntrebuintezi si pentru apa? ntreba Marcellus. Da, stapne, raspunse Harif cu mndria caracteristica meseriasului priceput. Multa l ume procedeaza n felul acesta. Apa sau vinul este acelasi lucru. Tot asa si uleiul. Se ntrebuinteaza ace lasi fel de vas. Bine, dar cred ca dupa ce ai ntrebuintat un vas pentru ulei nu-l vei mai putea ntr ebuinta si pentru vin, zise Marcellus, convins ca aceste cuvinte sunt ntemeiate. Nu... caci n-ar fi acelasi lucru, ncuviinta Harif. Vinul ar avea gust de ulei. Cred ca tot asa s-ar ntmpla si cu apa pe care ai pastra-o ntr-un vas n care a fost v in, continua Marcellus. Apa ar avea gust de vin. Harif nceta sa-si mai legene piciorul si se uita cu coada ochiului spre ulita din apropiere, iar creturile subtiri dimprejurul tmplelor sale parura ca s-au mai adncit. Marcellus si zise ca acum prob abil se ntreaba daca poate discuta cu el aceasta chestiune. Olarul se ntoarse spre el si-l ntreba: Justus ti-a spus? Da! Si ai crezut? ntreba Harif. Nu! raspunse Marcellus categoric. M-ar interesa sa aflu ce crezi dumneata n aceas ta mprejurare. Uite ce, stapne, lucrurile s-au ntmplat n felul urmator: la ospatul fiicei mele Anna terminasem vinul, dar cnd a sosit Ii us a prefacut apa n vin. Nu stiu cum a procedat. Singurul lucru pe care-l stiu este ca a facut vin din apa. L-ai gustat? Da, stapne, n viata mea n-am baut un astfel de vin, nici nainte, nici de atunci ncoa ce. Ce fel de vin a fost, un vin vrtos si parfumat? Nu, stapne, raspunse olarul, gndindu-se cum sa-i explice. Era un vin usor si avea

mireasma de floare. Rosu? ntreba Marcellus. Nu. era alb, raspunse Harif. Alb ca apa? Da, stapne! Privirile lui Harif ntlnira zmbetul lui Marcellus, apoi se pierdura depa rte. Vreme ndelungata nici unul dintre ei nu mai zise nimic. Am aflat ca toata lumea tinea la Isus, zise Marcellus. Acesta este adevarul, stapne! ncuviinta Harif. n ziua aceea a sosit trziu. Ar fi tre buit sa fii de fata ca sa vezi cum l-au primit si sa auzi cum l-au salutat. Partea cea mai mare dintre ei s-a ridicat de la masa si s-a ngramadit mprejurul lui. Asa se ntmpla n toate partile pe unde trecea. Nimeni nu mai da atentie celor din apropierea lui. Spune, Harif, n vasele acelea ai tinut vreodata vin? ntreba Marcellus. Da, stapne, admise Harif. Marcellus dadu din cap si zmbi. Bine, ti multumesc ca mi-ai spus, zise el. Eram aproape sigur ca aceasta va fi ex plicatia, apoi se ridica n picioare, mi pare bine c-ai venit, Harif. Vrei sa-i spun lui Justus cate vei ntoar ce? Harif nu se ridica nici de asta data. Pe obrazul lui tremura un fel de sfiala. Daca nu s-ar fi ntmplat dect att si daca nu s-ar fi ntmplat dect o singura data, d a el fara sa tina socoteala de atitudinea lui Marcellus, care se aseza din nou pe marginea patului si ncerca sa-si concentreze atentia asupra cuvintelor ce i le va spune: Dar ncepnd din ziua aceea, continua Ha rif, ntmplarile neobisnuite au venit una dupa alta. Tot asa am auzit si eu, zise Marcellus. Da-mi voie sa te ntreb: ai fost martor la vreuna dintre aceste ntmplari neobisnuite sau numai le-ai auzit de la altii? Trebuie sa stii ca ntmplaril e neobisnuite sunt ntotdeauna exagerate cnd ti le spune altul. Ti-a povestit vreodata cineva, ntreba Harif, despre felul n care Isus a hranit o a dunare de cinci mii de oameni, desi nu avea cu el altceva dect un cosulet de pine si doi pesti? Nu... dar te rog sa-mi povestesti dumneata, zise Marcellus nerabdator. Probabil Justus ti va povesti daca-l vei ruga. El a fost de fata si a vazut cum s -au petrecut lucrurile. Ai fost si dumneata de fata, Harif? Da, dar eu ma gaseam departe, la marginea grupului de oameni adunati mprejurul lu i. Spune-mi numai ce ai putut vedea? M-ar interesa foarte mult parerea dumitale n ac easta mprejurare. Unde s-a desfasurat ntmplarea aceasta? Asta s-a ntmplat la scurta vreme dupa nunta noastra. Isus ncepuse sa cutreiere sate le si sa vorbeasca oamenilor, care l urmau n numar mare n toate partile unde se ducea. Pentru a-l asculta ce spune? ntreba Marcellus. mi parte pentru asta, dar mai ales pentru ca se spunea despre el ca vindeca toate bolile si da vedere orbilor... Crezi ca asa ceva se poate... sa dea vedere orbilor? Da, stapne! declara Harif. Am vazut chiar eu un om care vede tot att de bine ca si dumneata. l cunosti de mai demult? Nu, stapne, admise Harif. Dar vecinii lui spuneau ca a fost orb de foarte multi a ni. Pe ei i-ai cunoscut... nteleg pe vecinii lui? Nu, stapne, caci oamenii aceia erau din mprejurimile localitatii Sihar.

Astfel de marturii nu cred c-ar putea sa aiba valoare prea mare n fata unui preto riu; dar fara ndoiala trebuie sa ai motive temeinice pentru a putea crede... n sfrsit, continua, te rog, cu pove stea despre ospatarea oamenilor care au fost mpreuna cu Isus. Ei era urmat n toate partile de mare multime de oameni, continua Harif fara sa se simta nemultumit din pricina ndoielii ce o vedea la el. Uneori era greu sa-i poti stapni. Fiecare dintr e oamenii acestia ar fi vrut sa fie de fiecare data destul de aproape pentru a putea vedea ce se petrece; dar nimeni nu putea prevedea cnd se va ntmpla ceva. Nu este un lucru de nimic - se ntrerupse Harif si se uita la el -sa ve zi ca unul dintre vecinii nostri care a crescut mpreuna cu ceilalti copii din sat si care a lucrat la bancu l de teslar ncepe sa vorbeasca cum n-a vorbit nca nimeni nainte de el; apoi sa vezi un mosneag din primele rnduri cum sta si asculta cu gura cascata si minile proptite dupa urechi ca sa poata auzi ce spune, si dupa aceea s a nceapa sa chiuie si sa joace: Aaah! Acum aud, aud, aud!" numai pentru ca Isus, n timpul cuvntarii sale, a ntins un deget spre el. Isus nu s-a oprit, ci doar a ntins un deget spre el, si att a fost de ajuns ca mosneagului sa i se redea auzul. Harif, ai vazut vreodata pe Isus savrsind astfel de fapte? Nu, stapne! Dar sunt multi din cei care l-au vazut; oameni pe a caror vorba te po ti ntemeia si dumneata. Bine, consimti Marcellus ngaduitor, ncepe si spune-mi despre felul n care a hranit cei cinci mii de oameni, ntmplarea asta spui c-ai vazut-o? Asta s-a ntmplat la Capernaum n felul urmator: se dusese vestea despre o multime de lucruri neobisnuite si lumea se adunase n mare numar; toti se framntau si strigau, deoarece nu se gase a nimeni care sa-i stapneasca si ncepusera sa se nghesuie si sa se calce unul pe altul n picioare. E de mirare ca pentru pastrarea ordinii n-au chemat legionarii, mai ales ca n Cap ernaum exista si un fort. Asa este... Printre oamenii acestia se gaseau si multi legionari, dar nu cred ca preotii si carturarii orasului sa fi dorit ca cineva sa pastreze ordinea. Probabil si nchipuiau ca se va ntmpla ceva, vreun accident sau ceva asemanator, pentru a putea aresta pe Isus din pricina c-a tulburat linistea. El n-a avut mprejurul sau un grup de prieteni care sa fi cerut poporului sa nu se framnte? Ba da, stapne, Isus avea multi prieteni buni. Dintre acestia a ales doisprezece i nsi care sa fie ucenicii sai. Dar acestia nu aveau atta autoritate pentru a putea stapni o astfel de adunare, n r ealitate toti pareau ca si-au pierdut cumpatul si nu stiau ce sa mai faca. Eu si Ruben plecasem la Capernaum, cum plecasera toti ceilalti, pentru a vedea ce s-a ntmplat. Cnd am sosit noi, am gasit poporul framntndu-se n piat orasului. Eu nu mai vazusem n toata viata mea o astfel de ngramadeala, mprejurul nostru erau barbat i si femei cu copii bolnavi n brate, pe care lumea i mpingea din toate partile cu violenta; orbi si bol navi pe jumatate goi, pe care prietenii lor i adusesera cu targa; printre acestia erau si leprosi, dar nimeni n u tinea socoteala de suferintele acestora. Ma mir cum de nu s-a gndit nimeni sa-i aresteze, zise Marcellus. De, stapne, cnd se ntmpla ca un lepros sa iasa la drum, nici un legionar nu ndraznes

e sa puna mna pe el si sa-l aresteze. Afara de asta nu se poate sa condamni nici pe bietii lepros i, deoarece toti venisera cu nadejdea ca se vor vindeca. Isus a vindecat si leprosi? ntreba Marcellus, al carui glas era plin de ndoiala. Da, stapne... n sfrsit, cnd Isus a bagat de seama ca nu poate sa mai linisteasca mul timea, a nceput sa se ndrepte ncet spre tarmul lacului. Ctiva dintre ucenicii sai plecasera nainte ca sa t ocmeasca o Corabie. Astfel, nainte ca oamenii sa-si fi putut da seama de ceea ce se ntmpla, Isus mpreuna cu cei doisprezece ucenici ai sai au nceput sa se ndeparteze de tarm. Nu esti de parere ca gestul acesta a fost exagerat? A ncercat mai nti sa vorbeasca oamenilor, dar zgomotul era att de mare, nct nimeni l putea auzi. De altfel oamenii ngramaditi mprejurul lui nu venisera ca sa-l asculte vorbind, ci pe ntru a vedea ceva neobisnuit. Nu facusera loc nici pentru a putea trece infirmii, orbii si cei bolnavi pe care -i adusesera cu targa. Afara de asta tocmai atunci Isus primise si vesti rele. Unul dintre cei mai buni prieteni ai s ai, pe care Irod Antipa l bagase la nchisoare, fusese decapitat. Stirea aceasta i-o adusesera tocmai n momentul cnd Isu s ncerca sa linisteasca multimea. Prin urmare nu se poate sa-i faci o vina din pricina c-a ncercat sa se departeze. Tocmai dimpotriva, Harif, declara Marcellus. Faptul ca aflase o veste trista jus tifica purtarea lui. Noroc ca sa gasit o corabie prin apropiere. Probabil lumea s-a revoltat si a nceput sa vocife reze? Fiecare dintre ei s-a purtat n felul sau, raspunse Harif. Unii au nceput sa amenin te cu pumnii si sa blesteme. Altii clatinau din cap si plecau. Altii plngeau. Unii nu s-au miscat din loc si n ici n-au zis nimic, ci se uitau dupa corabia care devenea din ce n ce tot mai mica. Dumneata si Ruben ce ati facut? Ne-am zis ca va fi mai bine sa ne ntoarcem acasa. Apoi cineva dintre oameni a bag at de seama ca vasul se ndreapta spre tarmul din partea de miazanoapte. S-a ridicat un chiot urias si oam enii s-au repezit n fuga spre locul unde trebuia sa ancoreze. Probabil cei din corabie cautau un loc de unde s e puteau apropia mai cu usurinta de tarm, prin apropiere de Betsaida. La ce departare putea sa fie localitatea aceasta? Pentru corabie, care mergea de-a dreptul, vreo sase mile, dar pentru cei care al ergau n lungul tarmului si trebuiau sa faca ocol puteau sa fie vreo noua. Regiunea din partea aceea este n c ea mai mare parte a pamntului desert. Dar toti au plecat si era un spectacol jalnic sa-i vezi trndu-se printre c olturile de stnca si printre scaietii uscati de arsita. Trecuse demult de amiaza pna sa putem da de urma lor. Isus n-a fost nemultumit cnd a constatat ca oamenii an dat de urma lui? Nu... dar am bagat de seama ca era mhnit, murmura Harif. Obrazul lui era trist. P oporul care venise la el era acum ostenit si nu se mai mbrncea, caci drumul pe care-l facuse reusise sa-l linis teasca, zise el si rse domolit. Nu i-a certat pentru felul n care se purtasera la Capernaum? Nu, stapne; vreme ndelungata n-a spus nimic. Oamenii s-au ntins pe pamnt ca sa se od ihneasca. Justus mi-a spus dupa aceea ca Simon a staruit pe lnga Isus ca sa vorbeasca oamenilor, d ar el a asteptat pna cnd sau

adunat toti cei care venisera la el, deoarece unii dintre ei veneau cu targile n care erau bolnavii; mai erau si cei infirmi, care ramasesera departe n urma. Nu a scos nici o vorba pna cnd s-au ap ropiat toti. Apoi s-a ridicat n picioare si a nceput sa vorbeasca. Nu ne-a ocart din cauza ca l-am urmari t att de departe si nici n-a pomenit nimic, asa cum s-ar fi cuvenit, despre felul necuviincios n care ne purta sem. Ne-a vorbit spunndu-ne cum trebuie sa ne purtam unul fata de altul, caci toti suntem membrii aceleiasi familii. Oamenii taceau si nu se auzea nimic altceva dect glasul lui Isus, mi aduc aminte ca mprejurul lui se adunas era atunci cam la cinci mii. Barbia lui Harif ncepuse sa tremure si-si drese glasul. Marcellus se uita cu aten tie la expresia obrazului sau. Eu, stapne, nu sunt omul care ar putea plnge prea usor, adauga el cu glasul sugrum at. Dar n cuvintele care le pronunta a fost ceva care te facea sa-ti simti ochii plini de lacrimi. Toti c ei din apropierea lui nu erau acum altceva dect un grup de copii neputinciosi si osteniti... n fata nostra el singur parea barbat chibzuit, iar ceilalti nu erau altceva dect niste copii fara minte, certareti, pizmosi si egoisti. Glasu l lui se ridica linistit si ti se parea un balsam asternut pe o rana. n timpul ct el vorbea mi-am zis: Pna n aceasta clipa eu n-am trait cu adevarat. N-am stiut cum trebuie sa traiesc. Vorbele omului acestuia sunt datato are de viata!" Mi se parea ca nsusi Dumnezeu a cobort din cer ca sa vorbeasca oamenilor! Toti erau profund emoti onati. Pe obrazurile chinuite ale celor dimprejurul meu lacrimile curgeau siroaie. Harif si sterse ochii cu dosul palmelor. Putin dupa aceea Isus a tacut si a facut semn unora care se gaseau n apropierea l ui, oameni care venisera de foarte departe si adusesera cu ei un bolnav. Acestia au ridicat targa si au asez at-o la picioarele lui Isus. L-am vazut ca se uita la bolnav si-i spune ceva. Bolnavul s-a ridicat n picioare. Si t ot asa ne-am ridicat si ceilalti, ca si cnd vorbele lui Isus ne-ar fi ridicat pe toti, si ne-am minunat de ceea ce ved eam cu ochii. Harif zmbi si se uita la Marcellus cu ochii rugatori ca ai unui copil. Crezi ceea ce-ti spun eu a cum, stapne? E foarte greu de crezut, Harif, raspunse Marcellus cu glasul blnd. Dar sunt convi ns ca dumneata crezi ceea ce mi-ai spus. Probabil se poate gasi o explicatie a acestei ntmplari. Se poate, stapne, admise Harif cu amabilitate. Pe urma au venit altii, foarte mul ti, care s-au oprit n fata lui Isus pentru a fi vindecati de bolile lor, dar acum nu se mai mbrnceau, ci asteptau sa le vina rndul, zise el, apoi ezita si adauga sfios: Dar cred ca va fi mai bine sa nu te plictisesc cu vo rbele mele de vreme ce si asa nu crezi ce-ti spun. Spuneai ca-mi vei povesti felul n care a hranit pe oamenii acestia, starui Marcel lus. Da, stapne. Se facu trziu dupa-amiaza. Eu ma simteam att de miscat de ceea ce vazus em si auzisem, nct nici nu bagasem de seama ca mi s-a facut foame. Ruben si eu ne-am dat seama ca a ici, n mijlocul desertului, nu vom putea gasi nimic de mncare, asa ca nainte de a pleca ne-am oprit n fata unei ta rabe din Capernaum si am cumparat o pine si peste afumat. Daca am fi fost mpreuna cu alti oameni, am fi sco s merindea aceasta si am fi

mncat. Dar acum, dupa ce am simtit foamea, mi-a fost rusine sa mannc de fata cu oa menii acestia adunati mprejurul meu, deoarece, cum ti-am spus, Isus ne spusese ca toti suntem membrii a celeiasi familii, si cum am fi putut mparti ceea ce aveam cu ceilalti flamnzi? As fi fost dispus sa mpart cu ce l din apropierea mea, dar abia aveam att ca sa-mi poata ajunge mie. Prin urmare n-am mncat, si tot asa n-a mn cat nici Ruben. Fara ndoiala, printre oamenii de acolo erau multi care se gndeau n felul acesta, zi se Marcellus. Ucenicii se adunasera mprejurul lui Isus si-i spuneau sa dea drumul poporului pen tru a se duce prin satele din apropiere ca sa-si cumpere merinde. Ceva mai trziu Justus mi-a spus ca Isus a clatinat din cap si le-a raspuns ca poporul va fi hranit. Ucenicii pareau speriati si ngndurati. n apropiere a lor era un baietas care i-a auzit ce vorbesc. Avea cu el un cosulet nu tocmai mare, n care-si adusese mncarea; tocmai de ajuns ct i trebuia unui copil. S-a apropiat de Isus si i-a ntins cosuletul, spunnd ca el ar v rea sa mparta mncare lui cu ceilalti. Ochii lui Marcellus se aprinsera si-si pleca trupul spre el ca sa-poata auzi mai bine. Continua! zise el. Ceea ce-mi spui este extraordinar. Da, stapne, este extraordinar. Isus a luat cosuletul si l-a ridicat deasupra capu lui ca oamenii sa-l poata vedea. Apoi le-a spus ca baiatul acesta ar vrea sa-si mparta merindea cu toti cei lalti oameni A ridicat ochii spre cer si a multumit lui Dumnezeu pentru daru baiatului, mprejurul nostru, stapne, se facuse liniste adnca. Isus i nceput sa frnga pinile n bucati mici si pestele l-a facut fsii si pe toate acestea le -a ntins ucenicilor sai, spunndu-le sa le mparti poporului. Probabil oamenii au nceput sa rda? ntreba Marcellus. Nu, stapne... N-am rs, desi aproape toti au zmbit gndindu-se ca aceasta uriasa multi me de oameni ar putea fi hranit? cu aproape nimic, cum s-ar spune. Ti-am pomenit adineauri ca mi e mi-a fost rusine sa scot merindea pe care o aveam, dar acum? prinsesem curaj, asa ca, scotnd pinea si peste le, am rupt cte c bucata si am dat-o celui de lnga mine! Admirabil! exclama Marcellus. A fost multumit? Avea si el ceva merinde, zise Harif, apoi continua grabit. Dai ntre cei de fata e rau foarte multi care nu adusesera nimic cu ei. r ziua aceea Isus i-a hranit pe toti. Dupa ce au terminat de mncat, an umplut vreo douasprezece cosuri cu ceea ce prisosise. Pesemne, n afara de dumneata si Ruben, printre cei adunati fusesera si altii mai prevazatori care adusesera cu ei merinde din belsug, zise Marcellus. Ar fi fost imposibil sa mearga n mijloc ul desertului cu cosurile goale. Povestea aceasta, Harif, mi se pare neobisnuita! Crezi, stapne, ceea ce ti-am spus? ntreba Harif multumit. Da, cred! Si cred ca s-a ntmplat o minune! Atitudinea lui Isus a determinat pe oam enii aceia zgrciti sa se poarte frateste unul fata de altul. Adevarul este ca ai nevoie de un barbat cu ns usiri exceptionale pentru a face o familie ntelegatoare dintr-o adunare de oameni att de deosebiti unul de altul. Nu sunt n stare sa nteleg n ce fel a vindecat pe cei bolnavi, dar cred ca pe oameni i-a hranit. Si-mi pare bine

, Harif, c-ai fost dispus sa-mi spui. CAPITOLUL XVI Acum erau n drum din Cana spre Capernaum. Poteca ngusta pe unde umblau urca din ce n ce tot mai sus, iar uneori cobora adnc n vai, ca totusi sa urce mereu spre platourile acoperite de ver dele maslinilor care se ntlneau cu azurul cerului si se amestecau printre norii albi si nemiscati. Drumul era foarte obositor si faceau dese popasuri pentru a se odihni; pe masura ce umbrele se ntindeau mai departe spre rasarit, cei doi barbati urcau tot mai din greu coastele prapastioa se ale muntilor, lasnd caravana foarte departe n urma lor. Nu mai aveau mult ca sa ajunga sus pe creste. Justus i spusese ca vor poposi sub peretele unei stnci pe care o vedeau de doua ceasuri n fata lor. n apropiere, spune a el, este un izvor si pasune grasa si spera sa gaseasca locul neocupat. Cunostea bine aceasta regiune si popo sise de multe ori n apropierea acestei stnci, mprejur se deschidea o vedere impresionanta care-i facuse placere s i lui Isus. n timpul acestui drum prin Galileea, Marcellus daduse foarte putina atentie frumu setilor naturale pe lnga care trecea. Pna acum peisajul i se paruse lipsit de importanta si fusese mereu preocu pat de scopul adevarat pentru care pornise la drum. Pe el nu-l interesase pna acum aceasta provincie, cu tarine le pline de bolovani, cu viile marunte si casutele adormite ntre mprejmuirile joase de piatra. Pe el l interesase numai barbatul acela misterios care naintea lui batatorise aceste drumuri cotite, urmat de miile de oa meni care se tineau de el oriunde se ducea. n timpul acestei zile molesitoare cu urcusul ei obositor, nu putea sa-si imaginez e nici numarul, nici dispozitia acestor oameni care l urmasera. Probabil majoritatea oamenilor venise din mari de partari, deoarece populatia acestei regiuni nu era deasa. Nu era usor nici sa-si imagineze freamatul acestei multimi care se mbrncea si tipa n jurul lui. Galileenii pe care-i ntlnise pna acum nu i se parusera entuziasti si nici expansivi, ci mai curnd calmi si nencrezatori. Femeia aceea batrna si ostenita care se sprijinise n sapa cnd trecusera adineauri p rin fata gradinii ei se repezise oare si ea din bucatarie, lasnd ciorba de amiaza pe foc, pentru a se ame steca printre oamenii care pornisera la drum mpreuna cu el? Barbatul acela cu barba, probabil sotul ei, care este n livada si trage brazde de fn cu coasa mostenita de la parintii lui, o fi alergat oare si el gfind ne urma oamenilor care treceau si si-o fi facut loc printre ei ca sa poaa vedea chipul lui Isus? Era aproape de necrezut ca populatia acestei provincii linistite si adormite a p utut fi trezita din letargia ei seculara si transpusa ntr-o stare de emotie efervescenta, nsusi Justus, cnd se gndea la ce s-a ntmplat, clatina din capul zburlit si spunea ca este mai presus de ntelegerea lui. ti vine sa crezi, spunea Justus. ca ai trecut printr-o serie de minuni, deoarece foarte multi oameni ajunsesera ntr-o st are de isterie si povesteau tot felul de ntmplari neobisnuite, dintre care unele n-au putut fi controlate niciodat a. Atmosfera trepida de zvonuri nastrusnice. Se spunea ca s-au gasit ctiva nazarineni care au afirmat ca Isus, pe vremea cnd era copil

de seama lor, a luat n mana o bucata de lut pe care l-a framntat si a facut din el cteva pasarele, far dupa aceea le-a dat viata si au zburat numaidect. Astfel de povesti poti auzi destule, dar e le n-au contribuit la altceva dect sa tulbure ideea pe care oamenii si-au facut-o despre el si sa-l prezinte, mai a les n fata oamenilor cu judecata, drept un farsor. Dar multimile entuziaste ale miilor de oameni care urmasera pe Isus zi de zi, in diferente fata de foame si lipsuri, ntreaga Galileea cunostea adevarul, deoarece ntreaga Galileea fusese mart or. Puteai sa ai motive ct de ntemeiate pentru a te ndoi de unele dintre aceste minuni, dar totusi de aceasta nu te puteai ndoi, caci o vedeai cu ochii. Mica Galilee, cu obiceiurile ei patriarhale si primitive, cu dialectul att de caraghios nct toata Iudeea facea haz pe socoteala lui, se trezise pe neasteptate. Renuntase la ocupatiile o bisnuite. Toata lumea vorbea de-a valma. Camilele ramasesera nhamate la rotile de irigatie. Usile ramasesera deschi se, sculele aruncate pe jos. Plugurile uitate n brazde. Focurile aprinse n vetre. Toata lumea plecase de acasa pe jos, calare, n cotigi sau n crje. Invalizii care nu puteau fi lasati singuri erau ntinsi pe targi si-i luau cu ei la drum. Nimic nu mai interesa afara de tnarul acesta, care era de-ajuns sa te priveasca n luminile ochilor, pent ru a te face sa te simti bine, sau rusinat, sau sa simti ca te sugruma ceva si ca ai vrea sa te bucuri si tu de vig oarea si de puritatea lui ca de floare. Acum stralucitoarea lumina se stinsese. Oamenii se mprastiasera. Marele nvatator m urise. Galileea recazuse din nou n vechea ei somnolenta si devenise aceeasi regiune uitata de care nu se o cupa nimeni. Probabil nsisi galileenii si dadeau seama ca sunt condamnati sa traiasca n uitare, dupa ce trecus era printr-o stare de nfrigurare neobisnuita. Marcellus ar fi dorit sa constate ce a mai ramas din nvataturile lui Isus printre oamenii acestia. Fireste, puteai avea toata ncrederea n unii dintre ei - cei care-l cunoscusera mai de aproape si c are-i datorau partea cea mai mare din multumirea lor - asa ca acestia si vor aduce aminte de el pna n ziua cnd vo r muri, cum ar fi cazul cu Miriam. Oare mai pot fi si altii ca fata aceasta? Justus i spusese ca unii din tre galileenii acestia s-au schimbat att de mult, nct parca s-au nascut din nou. O parte dintre ei, care traise ra cu mare greutate, nvatasera meserii noi. Cersetorii ncepusera si ei sa lucreze si astfel sa traiasca din munca lor. Altii care fusesera rusinea comunitatii reusisera sa ajunga oameni respectati. Femei despre care toata lumea stia ca sunt cu sufletul plin de otrava ajunsesera sa fie de o bunatate despre care vorbea toata lumea. Dar probabil majoritatea celor care-l cunoscusera nu aveau puterea sa mai respecte nvataturile lui. n aceas ta privinta va fi obligat sa mai ceara lui Justus si alte informatii. Ajunsesera acum pe culme si la fiecare pas pe care-l faceau vederea devenea tot mai larga. Departe, spre miazanoapte, se vedea un lant de munti cu crestele acoperite de zapada. Ceva mai ncolo se vedeau sclipind n lumina asfintitului turnurile si cupolele unui oras mai mare. Nu avea nevoie sa mai ntrebe ce oras este, deoarece banuia ca trebuie sa fie Tiberiada. Marcellus grabi pasul pentru a pute

a merge alaturi de Justus, care se apropia de marginea din partea de miazanoapte a platoului si ntorcea capul cnd spr e dreapta cnd spre stnga, uitndu-se cu atentie n toate partile, ca si cnd s-ar fi asteptai sa ntlneasca pe cine va aici. Cu totul pe neasteptate Marcellus simti ca i se taie respiratia cnd vazu ca n fata lui se asterne privelistea lacului despre care de attea ori fusese vorba n timpul conversatiilor ce le avuses e cu calauza sa pna acum. Partea cea mai mare din viata luf Isus se desfsurase mprejurul acestei mari interi oare. Justus se aseza pe pamnt, simtindu-se ostenit, si-si ncrucisa bratele pe piept, uitndu-se multumit la peisajul din fata sa. Marcellus se ntinse ceva mai la o parte si se propti n coate. Departe, n fundul zar ii, se vedea o pnza mica ele corabie, n lungul tarmului se nsirau casute cu acoperisurile joase, care alergau pn a la marginea apei. Dupa o lunga tacere, Marcellus paru ca se trezeste. Va sa zica aceasta, este Marea Galileii! murmura el. Justus dadu ncet din cap. Apoi facu semn spre cea mai departata asezare omeneasca ce se putea vedea. Acela de colo este Capernaum, zise el. Pna acolo sunt opt mile. Cred ca de lacul acesta, Justus, trebuie sa te lege multe amintiri duioase, zise Marcellus. Spune-mi, continua el si facu un gest n care mbratisa toata regiunea, atitudinea oamenilor din partil e acestea s-a schimbat mult datorita nvataturilor lui Isus? Ar fi greu de spus, raspunse Justus. Ei nu vorbesc prea multe despre el. Li-e fr ica, deoarece fortul roman este n imediata apropiere. Punnd ntrebari, ai putea foarte usor sa te alegi cu nemultumi ri grave. Eu nu sunt informat despre altceva dect despre ceea ce s-a ntmplat prietenilor mei. Ct vom fi n partile acestea, voi ncerca sa vizitez pe unii dintre ei. Voi putea sa-i vad si eu? ntreba Marcellus. Numai pe foarte putini dintre ei. Te voi duce ca sa cunosti pe batrnul Bartolomeu , asa cum ti-am fagaduit. El cunoaste o ntmplare pe care as vrea sa ti-o povesteasca. Dupa ce-l voi asigura ca nu este nici o primejdie, va consimti sa-ti spuna tot ce stie, zise Justus si, ntorcndu-se spre el, prin min te i trecu ceva si zmbi: Poate te va interesa sa afli cum s-a ntlnit Bartolomeu cu Isus prima data. ntr-o dimineata b atrnul se asezase n gradinita lui de smochini tocmai cnd Isus nsotit de Filip trecea prin fata casei l ui. Isus i-a facut semn cu mna si i-a spus pe un ton multumit: Pace fie cu tine, Nataiiail ". Cum adica, nu-l chema Bartolomeu? ntreba Marcellus mirat. Tocmai aceasta este partea hazlie a ntmplarii, raspunse Justus rznd. La noi nu este obiceiul ca oamenilor n vrsta sa le spui pe nume. Nu cred ca batrnul Bartolomeu sa fi auzit pe cineva spu nndu-i Natanail de mai bine de douazeci de ani. Cum se poate ca acest tnar strain sa-si permita o astfel de ndrazneala fata de el? S-a simtit jignit? ntreba Marcellus si zmbi. S-ar putea sa nu se fi simtit jignit, dar n orice caz a ramas mirat. A chemat pe Isus sa vina la el, probabil cu intentia de a-i spune cteva cuvinte n legatura cu ndrazneala lui. Mie mi-a spus Fil ip ce s-a ntmplat. Spunea ca batrnul Bartolomeu arata foarte sever n timpul ct Isus s-a apropiat de el. Pe ur ma a facut ochii mari si

privirile i s-au mblnzit. Apoi a zmbit si l-a ntrebat: Va sa zica cunostea! numele me u? " - .Da!" i-a raspuns Isus, .caci numele acesta nseamna Harul lui Dumnezeu si ti se potriveste, deoarec e esti un israelit integru". Probabil batrnului i-au facut placere cuvintele acestea, zise Marcellus. Da, i-au facut si astfel a devenit ucenicul sau. Vrei sa spui ca a plecat de acasa si a urmat pe Isus? Da. ntmplarea aceasta are ceva cu totul neobisnuit. Batrnul si ocupase de vreme ndel ngata scaunul din gradina si ncepuse sa se gndeasca ca viata lui este pe terminate. Dar cu toate ace stea a plecat de acasa si a urmat pe Isus si vreme de aproape trei ani n-a lipsit de lnga el. Puterile i-au revenit? ntreba Marcellus nencrezator. Nu, a ramas acelasi mosneag, i venea greu sa poata tine pasul cu ceilalti. Ostene a repede si gfia n mers, ca orice alt om n vrsta. Dar totusi a continuat. Da... Bartolomeu a continuat. Nimeni altul n-ar fi ndraznit sa-i spuna Natanail, dar Isus i se adresa ntotdeauna numai n felul acesta si lui Bartolomeu i facea placere. Probabil Isus i spunea n felul acesta pentru a-l ndemna sa mearga nainte, zise Marce llus. Se poate de asemenea ca batrnul sa se fi simtit mai tnar, datorita faptului ca-l auzea ntrebuin tnd numele acesta. De! Bartolomeu nu era singurul care se credea tnar si fara experienta alaturi de Isus. Justus se ntuneca la obraz si-si netezi barba, cum facea ntotdeauna cnd ncerca sa-si aduca aminte de cev a: Cu exceptia lui Ioan, toti prietenii mai apropiati si ucenicii lui Isus au fost mai n vrsta dect noi cu f oarte multi ani. Uneori cnd disparea dintre noi pentru a se putea odihni vreme de un ceas se ntorcea ca sa ne spuna: Haideti, copii, caci a sosit vremea sa plecam la drum", dar nimeni nu zmbea si nici nu i se parea strani u auzindu-l ca ntrebuinteaza astfel de cuvinte. Se considera superior celorlalti? ntreba Marcellus. Justus paru ca se gndeste la r aspunsul ce va trebui sa i-l dea. Nu... nu se considera superior. Era sociabil. Simteai dorinta de a te apropia ct mai mult de el, ca si cnd ai fi asteptat sa te ocroteasca. Cred ca acesta a fost motivul pentru care lumea se ngr amadea n jurul lui att de strns, nct de multe ori nu avea loc nici sa se mai miste. Probabil pentru el situatia aceasta a fost foarte grea, zise Marcellus. Nu arata niciodata obosit? Arata foarte, foarte obosit! raspunse Justus. Dar cu toate acestea nu protesta n iciodata. Uneori oamenii se propteau cu umarul n cei din apropierea lor si-si faceau loc, dnd pe altii cu viol enta la o parte, dar nu l-am auzit niciodata ocarnd pe cineva... Nu ti s-a ntmplat niciodata sa vezi cte un crd de puisori care se urca unul peste altul ca sa poata ajunge sub aripile clostii? Closca pare ca nici nu vede ce se ntmpla, ci se multumeste sa-si nfoaie penele ca ei sa poata intra la caldura. El avea aceeasi a titudine, iar n privinta raporturilor dintre noi si el, acestea erau aceleasi ca dintre puisori si closca . Foarte straniu, murmura Marcellus ngndurat. Totusi cred ca nteleg ce vrei sa spui, adauga el pe un ton ca si cnd ar fi vorbit de la mare distanta.

Ar fi imposibil! declara Justus. ti nchipui ca ntelegi, dar ar fi trebuit sa cunost i pe Isus pentru a putea ntelege ceea ce vreau sa-ti spun. Unii dintre noi erau destul de batrni pentru a p utea fi tatal lui, dar cu toate acestea n comparatie cu el eram exact ca niste pusori. De pilda pe Simon, care ntr e ceilalti ucenici a fost ntotdeauna un fel de conducator. Sper ca dupa ce te vei ntoarce la Ierusalim vei a v ocazie sa-l cunosti. Simon acesta este un barbat foarte puternic si priceput. De fiecare data cnd se ntmpla ca Isus sa lipseasca dintre noi, Simon era cel pe care-l consideram ntotdeauna ca fiind mai marc si superior noua, asa ca daca aveam nevoie de ceva ne adresam lui. Dar dupa ce Isus revenea ntre noi, si Justus zmbi clatinnd din cap, Simon devenea din nou un baietas, neajutorat si mic de tot. Un fel de puisor! Dar Bartolomeu... parea si el un puisor. De, zise Justus, probabil, dar nu n aceeasi masura. Bartolomeu nu-si exprima pare rile cu aceeasi usurinta cum facea Simon cnd Isus lipsea dintre noi. El nu era obligat sa se gndeasca att de departe ca Simon. E de mirare sa te gndesti cte greutati a ntmpinat omul acesta. A fost de fata si la Cina cea de taina, cnd Isus a fost vndut carturarilor si fariseilor. Dar cnd a sosit stirea ca nvatatorul a fost arestat, lovitura a fost prea grea pentru el. S-a mbolnavit grav si l-au ntins n pat. Pna cnd sa se faca din nou bine, t otul se terminase. Justus ofta adnc si obrazul i tresari de durere. Totul se terminase, murmura el cu glasul stins si cu buzele tremurnd. Cred ca acum trebuie sa fie infirm, zise Marcellus cu intentia de a-l face sa nu se mai gndeasca la aceste dureroase amintiri. Este cam tot asa cum a fost. Nu pare mai batrn si nici nu este mai slabit dect a f ost, zise Justus si zmbi. Astazi Bartolomeu este preocupat de o idee neobisnuita, si nchipuie ca nu va mai m uri niciodata. Cnd e vreme frumoasa, sta toata ziua n gradina lui de smochini. Si probabil se uita n lungul drumului n nadejdea ca Isus va aparea din nou si va i ntra n curtea lui, zise Marcellus. Justus se uita n partea de miazazi a lacului. Cnd l auzi ce spune, se ntoarse repede spre Marcellus si se uita la el cu atentie. Vreme de cteva clipe, care facura pe Marcellus sa se simta putin s periat, l examina fara sa zica nimic, apoi se ntoarse din nou spre lac. Este exact ceea ce-si nchipuie batrnul Bartolomeu, murmura el. Sta ct e ziua de lun ga si-l asteapta, uitndu-se n lungul drumului. Prin mintea oamenilor batrni trec gnduri neobisnuite. Nu este nevoie sa devii batrn pentru ca prin minte sa-ti treaca gnduri neobisnuite , zise Justus. Caravana, care urcase si ultimul pripor, aparu pe marginea platoului. Micul Iona se apropie n fuga si se cuibari la picioarele lui Justus. Cnd ne vom aseza la cina, bunicule? gfi el. Imediat, nepoate, raspunse Justus cu blndete. Du-te si ajuta baiatului sa descarc e bagajele. Venim si noi numaidect. Micul Iona pleca fara sa mai-ntrzie. Astazi baiatul pare multumit, zise Marcellus. Multumirea lui se datoreste lui Miriam, i explica Justus. Ieri a avut o lunga con vorbire cu Iona. Cred ca nu

va mai fi nevoie sa ne facem griji din pricina lui. Conversatia lui Miriam cu el as fi vrut s-o aud si eu. Iona nu pare dispus sa vorbeasca despre felul n care au stat de vorba, dar am vaz ut ca este profund impresionat. Ai constatat aseara ct era de linistit! M-am ntrebat ieri daca n toata lumea aceasta ar mai putea sa existe o femeie care sa se asemene cu Miriam, zise Marcellus grav. n Capernaum mai este o femeie vaduva, raspunse Justus. Probabil vei avea ocazia s -o cunosti. Timpul n cea mai mare parte si-l petrece mpreuna cu oamenii foarte saraci care au bolnavi n casa. O cheama Lidia. Poate te-ar interesa sa cunosti ntmplarea ei. Spune-mi-o! starui Marcellus si ridicndu-se ntr-un cot se uita la e l cu toata ate ntia. A fost maritata cu Ahira, care a murit pe vremea cnd ea era nca tnara. Nu cunosc ob iceiurile din tara dumitale, dar n partile acestea situatia unei vaduve este foarte trista. Nu mai i ese n lunie. Lumea spune ca Lidia a fost odinioara cea mai frumoasa din Capernaum. Ahira fusese un barbat ex trem de bogat si casa pe care o avea era n raport cu averea lor. Putin dupa moartea lui, Lidia s-a mbolnavit de o boala grava femeiasca si a slabit mereu, pna cnd tineretea si frumusetea de pe obrazul ei an disparut cu totu l. Familia ei era nspaimntata. Adusesera cu mari cheltuieli pe cei mai buni doctori ce i-au putut ga si. Acestia au trimis-o la multe izvoare cu apa vindecatoare. Dar acestea n-au putut s-o vindece de boala c are o macina. Nu mult dupa aceea a nceput sa se simta att de rau, nct abia se mai putea tr prin camera ei de suf rinta. n timpul acesta ncepusera sa circule zvonurile despre faptele neobisnuite ale lui Isus, care vind ecase tot felul de bolnavi. Justus se opri si paru ca se gndeste la felul n care ar putea sa continue aceasta poveste. Marcellus astepta nerabdator. Cred ca va fi mai bine sa-ti spun, continua Justus, ca pentru cei bogati nu era n totdeauna usor sa se apropie de Isus. Saracii nsa nu aveau nimic de pierdut. Majoritatea acestora veneau la el ca sa-i ceara mila si nu se fereau de nghesuiala, pentru a putea ajunge n apropierea lui, daca se ntmpla sa aiba ceva de folosit. Oamenilor bogati, fie barbati, fie femei, le venea foarte greu sa renunte la mndr ia lor obisnuita si sa se amestece printre oamenii aceia galagiosi care-l urmau n toate partile. Lui Isus i parea rau de aceasta situatie. De multe ori consimtea sa stea de vorba, trziu, noaptea, cu oameni de seama, tocm ai atunci cnd el ar fi avut cea mai mare nevoie de odihna. Oameni care ar fi dorit sa-si primeasca vindecarea fara sa afle nimeni? ntreba Ma rcellus. Fara ndoiala... dar cunosc si cteva cazuri cnd oameni cu mare trecere care nu sufer eau de nici o boala au poftit pe Isus n casele lor pentru a sta cu el de vorba vreme ndelungata, ntr-un rnd l-am asteptat n fata portii de la casa lui Nicodim ben Gorion, cel mai bun avocat din aceasta regiune, pna cnd ncepusera sa cnte cocosii de ziua. Nicodim nu era bolnav, cel putin fiziceste, dupa ct stiam noi. Nu s-ar putea ca el sa fi prevenit pe Isus sa-si nceteze activitatea? ntreba Marce llus.

Nu cred! n noaptea aceea Nicodim l-a nsotit pna la poarta. Isus vorbea cu el pe un ton foarte grav. Cnd sau despartit, fiecare dintre ei a ntins mna si a pus-o pe umarul celuilalt. La noi as a ceva nu se ntmpla dect ntre oameni egali. n sfrsit, cum ti spuneam adineauri, ar fi fost foarte greu ca o f emeie din lumea aleasa si care este si bogata sa se amestece printre oamenii aceia care se igrarnadeau n ju rul lui Isus. E usor de nteles, ncuviinta Marcellus. ntr-un rnd cnd Isus vorbea n piata publica din Capernaum, un om bogat cu numele Iair si-a facut loc printre oameni si s-a apropiat de Isus. Cnd au auzit cine este, oamenii i-au facu t loc ca sa poata trece. Se vedea ca este profund emotionat. S-a dus de-a dreptul la Isus si i-a spus ca fetita lu i trage sa moara si l-a rugat sa vina fara ntrziere pna la el. Fara sa-l ntrebe nimic, Isus s-a nvoit si au plecat mpreuna lungul strazii mari, iar pe urma lor se tinea multimea sporita de oamenii care ieseau din toate huditele. Cnd au trecut pe lnga casa Lidiei, ea s-a uitat la ei de pe fereastra si a vazut pe Iair - pe care-l cunost ea - ca merge la pas cu Isus. Tu unde erai, Justus? ntreba Marcellus. Mi se pare ca tu cunosti foarte bine aces te amanunte. Din ntmplare eu ma gaseam n aceeasi strada n care era casa Lidiei si am plecat si eu mpreuna cu multimea. Tocmai adusesem vorba lui Simon, n casa caruia cineva se mbolnavise grav . Mama nevestei sale se asternuse la pat si ncepuse sa se simta foarte rau. n momentul cnd s-a ntmplat ceea c e-ti spun acum, eu eram tot de aproape de Isus cum sunt acum de dumneata. Nu-mi vine sa cred ca Lid ia ar fi ndraznit sa se apropie daca n-ar fi vazut pe Iair. Probabil prezenta lui i-a dat curaj. Si-a ad unat toate puterile si cobornd treptele casei s-a repezit n mijlocul multimii de oameni, si-a facut loc printre ei si cu mare greutate a reusit sa ajunga pna aproape de Isus. Probabil n momentul acela n-a ndraznit sa mearga mai de parte, caci n loc sa ncerce sa vorbeasca cu el a ntins mna si l-a apucat de vesmnt. Fara ndoiala a ramas s periata si din cauza acestei ndrazneli, asa ca s-a ntors n loc si a plecat repede ca sa iasa dintre oame nii care se nghesuiau. Nu s-a gasit nimeni care sa atraga atentia lui Isus asupra ei? ntreba Marcellus. nghesuiala era prea mare, lumea tipa si totul s-a petrecut foarte repede, asa ca ea a avut vreme de ajuns ca sa dispara. Dar Isus s-a oprit numaidect si s-a uitat mprejurul sau. Cine a pus mna pe mine?", a ntrebat el. Vrei sa spui ca el a simtit mna Lidiei, desi-l apucase numai de vesmnt? se mira Ma rcellus. Justus dadu din cap si continua. Simon si Filip i-au atras atentia ca lumea dimprejurul lui se nghesuie, asa ca, c hiar fara sa vrea, oamenii sau atins de el. Dar Isus nu s-a multumit cu aceasta explicatie. Si n timpul ct a stat asa s-a auzit tipatul chinuit al femeii. Lumea s-a despartit n doua ca sa se poata apropia de el. Momentul aces ta a fost probabil foarte greu pentru Lidia, caci pna acum traise o viata de schimnicie si de asta data era obli gata sa se arate n vazul tuturor. Oamenii au tacut imediat. Adunndu-si amintirile si povestindu-le n felul acesta, glasul lui Justus aproape s e stinsese.

n vremea aceea am vazut multe ntmplari impresionante, adauga el, dar nici una n-a f ost att de miscatoare. Lidia s-a apropiat ncet cu trupul frnt de mijloc si-si acoperise ochii cu palmele. A ngenuncheat n fata lui Isus si a marturisit ca ea a fost cea care l-a apucat de haina. Apoi a ridicat ochii spre el si n timpul ct lacrimile i curgeau pe obraz, a strigat: nvatatorule! M-am vindecat de boala de car e am suferit!" Coplesit de emotia acestei ntmplari, Justus se opri si-si sterse lacrimile, apoi f acu un efort ca sa-si poata stapni glasul si continua: Toti cei de fata au ramas profund impresionati. Pna si Isus, care ntotdeauna era f oarte stapnit, era att de miscat, nct ochii i s-au umplut de lacrimi cnd a plecat fruntea si s-a uitat la Lid ia. Marcellus... femeia aceea ridicase obrazul n sus si se uita la el ca si cnd s-ar fi uitat n lumina orbitoare a soarelui. Trupul i se cutremura de suspine, dar obrazul ei radia de multumire. Era un spectacol miscator! Te rog, continua, zise Marcellus cnd constata ca Justus s-a oprit. A fost o scena extrem de duioasa, adauga el cu glasul stins. Isus a ntins amndoua minile spre ea si a ajutat-o sa se ridice n picioare. Apoi, ca si cnd ar fi vorbit cu un copil care a venit la el plngnd, i-a spus: Linisteste-te, fiica mea, si pleaca n pace. Credinta ta te-a mntuit!" Aceasta este cea mai frumoasa povestire pe care am auzit-o pna acum, declara Marc ellus cu convingere. Nici en nu-mi pot da seama ce m-a determinat sa-ti povestesc aceasta ntmplare, ngna Justus. N-aveam nici un motiv sa-mi nchipui ca vei putea sa crezi despre Lidia ca s-a vindecat nu mai datorita faptului ca a pus mna pe vesmntul lui Isus. Apoi asteapta curios sa vada ce va mai spune Marcellus. Era mai presus de orice ndoiala ca povestea ce i-o spusese acum a fost impresiona nta; ca sa crezi n temeinicia ei, asta era cu totul altceva. Marcellus ncerca ntotdeauna sa explice aceste miste re ale galileeanului ntemeiat pe judecata sanatoasa. Se vedea ca ntmplarea aceasta cu Lidia l-a impresionat, dar fara ndoiala va ncerca si de asta data sa-i dea o explicatie fireasca. Raspunsul pe care-l astepta ntrzie att de mult, nct Justus, care-l urmarea cu toata atentia ramase mirat cnd vazu gravitatea zugravita pe obrazul lu i. Dar ramase cu att mai mirat cnd auzi pe Marcellus spunndu-i cu toata convingerea: Cred... Justus, fiecare cuvnt pe care mi l-ai spus! Abstractie facnd de faptul ca se simtea foarte obosit, n seara aceea Marcellus nu reusi sa adoarma dect cu mare greutate. Ceea ce i spusese Justus despre Lidia reusise sa-i trezeasca n amin tire strania influenta ce o avusese camasa asupra lui. Trecuse vreme ndelungata de cnd nu mai ncercase sa-si an alizeze sentimentele n legatura cu aceasta ntmplare. Inventase diverse motive pentru a putea explica efectele ce le avusese camasa as upra lui. Dar rezultatul acesta nu fusese nici concludent si nici multumitor, desi l acceptase, parndu-i mult mai putin tulburator dect ar fi admis ca ea ar putea sa aiba o putere supranaturala. ntmplarea lui, daca voiai s-o judeci n mod obiectiv, ncepuse cu o puternica zguduitu ra a nervilor. Vederea rastignirii era tocmai de ajuns pentru a lasa rani adnci n sufletul oricarui om ci nstit. Dar era mult mai grav

daca tu nsuti ai condus aceasta rastignire. Iar faptul ca cel rastignit a fost un om nevinovat contribuia ca ntreaga aceasta afacere sa ti se para o revoltatoare crima. Amintirea aceasta rep rezenta un chin fara sfrsit si mult mai dureros dect o rana deschisa. Nu e deci de mirare ca ramasese att de depr imat de ceea ce vazuse, nct ntreaga lui structura morala parea tulburata. Urmase dupa aceea noaptea banchetului din palatul procuratorului, cnd n stare de b etie consimtise sa mbrace camasa patata de snge. Probabil remuscarile care-l chinuiau din cauza tragediei ntm plate n timpul zilei ajunsesera la limita maxima, asa ca nu putea sa mai suporte greutatea unei noi t icalosii. Simtise cum l cutremura un val de scrba fata de sine nsusi ca rezultat al fortei razbitnatoare c e se ascundea n aceasta camasa si al revolutiei mpotriva acestei noi jigniri. Vreme ndelungata suferise de pe urma acestei obsesii. Camasa era vrajita. Se ncrnce na pielea cnd se gndea la ea. Pentru el devenise simbolul crimei si al rusinii, pe care nu le mai putea uita. A urmat apoi memorabila lui vindecare din dupa-amiaza aceea la Atena. Tulburarea lui mintala ajunsese n stare de efervescenta si nu mai putuse suporta. Singurul mijloc ce-i mai ramases e pentru a scapa era sinuciderea. Dar n momentul critic aceeasi camasa i-a oprit mna. Vreme de cteva ceasuri dupa aceea n-a mai fost n stare sa se gndeasca la nimic. Cnd n cerca sa-si explice ce s-a ntmplat cu el, gndurile i se risipeau numaidect. n realitate se simtea att de usu at, simtindu-se eliberat de povara melancoliei ce-l chinuise, nct nici nu-i venea sa analizeze motivele ace stei eliberari. Orice ar fi ncercat sa spuna ar fi fost o stradanie tot att de zadarnica si inutila, ca si cnd ai fi ncercat sa reconstitui fragmentele unui vis pe care l-ai uitat demult. Trebuia sa vina si timpul cnd si va putea explica eliberarea, exact cum si explicas e si motivul decaderii lui. Camasa fusese motivul principal n ambele mprejurari. Dar n realitate camasa aceasta avea oare vreo legatura cu aceste doua ntmplari? Nu cumva speculatiile lui porneau dintr-un punct de veder e absolut subiectiv? Explicatia parea sanatoasa si indicata. Sufletul lui primise o rana si la urma a ceasta se vindecase. Fireste, ceasul vindecarii sosise exact dupa-amiaza aceea la han, cnd el luase hotarrea sa termine n mod definitiv cu toate chinurile. Presimtea ca aceasta ar fi deductia ntemeiata. Natura se revolta ntotde auna mpotriva lucrurilor care totusi si continua evolutia lor normala. Un copac, de pifda, poate sa-si legene a ni de-a rndul crengile pe deasupra unui zid fara sa faca un progres vizibil, ntr-o buna zi te pomenesti ca zidul se prabuseste, nu pentru motivul ca acest copac ar fi cumulat o energie subita, ci pentru ca straduinta l ui ndelunga de aparare si eliberare a ajuns la capat. Copacul nlantuit vreme ndelungata s-a eliberat. Natura a iesit biruitoare. Marcellus se multumi cu aceasta explicatie. Analogia cu zidul si copacul i tacu placere, o placere att de mare, nct ncerca sa o aplice si altor faze ale problemei sale. Nu exista nici un motiv anum e pentru a recurge la explicatii supranaturale. Dar, dnd creierului ocazia sa-si reia functiunile sale normale, va ncerca sa reziste supozitiilor

nentemeiate. Pentru o minte sanatoasa nu putea sa fie firesc ca sa admita existen ta fortelor supranaturale. Orict ar ti dovezile de evidente, mintea - n mod automat si involuntar - va contin ua procesul ele eliminare a acestei conceptii, exact cum radacinile unui copac elimina piedica ce le sta n ca le. Ramase treaz n asternut pna trziu dupa miezul noptii, straduindu-se sa cntareasca ac este noi argumente relative la camasa n raport cu ceea ce se ntmplase Lidiei, dar nu ajunse nici un pa s mai departe. Datorita unui ndemn neasteptat, spusese lui Justus ca este convins de autenticitatea acestei ntmp lari. Nu avea nici un motiv sa se ndoiasca de sinceritatea acestui om cumsecade, dar iara ndoiala trebuia sa e xiste si o explicatie. Probabil boala de care suferea Lidia ajunsese la sfrsit si nu mai avea nevoie dect de aceas ta emotie exceptionala pentru a se termina, ncerca sa se convinga pe sine nsusi ca aceasta este explicatia si si -o repeta de mai multe ori n gnd, ca la urma sa renunte la ea ca la ceva cu totul lipsit de valoare si somnul puse ncet stapnire pe toate simturile lui. Tresari prin somn si, ridicndu-se ncet ntr-un cot. se uita pe sub aripa cortului, s i n lumina albastra si tulbure dinaintea zorilor vazu un barbat voinic si nalt, cu o barba lunga, stnd n picioare. Lumina era prea slaba pentru a putea vedea trasaturile acestui strain. n atitudinea lui nu era nimic furis. Sta drept si parea ca ncearca sa identifice p e cei care sunt n interiorul cortului, dar vaznd ca nu reuseste pleca fara sa mai ntrzie. Imediat ce disparu, Marcellus se aseza pe marginea patului, si ncalta sandalele, s e ncinse si iesi din cort.Vizita aceasta neasteptata nu-l speriase ctusi de putin. Fara ndoiala omul ac esta nu putea ti nici hot, nici un vagabond care ar fi urmarit sa atace cortul. Era foarte probabil ca el se ntel esese cu Justus sa se ntlneasca n partile acestea si ca n drum fusese oprit de ceva. Gasindu-i adormiti, probabil luase hotarrea sa astepte o bucata de vreme nainte de a da fata cu el. Explicatia parea ntemeiata, deoarece ieri, cnd sosisera aici, Justus cercetase reg iunea cu toata atentia pentru a se convinge daca este asteptat de cineva, desi acesta era un obicei al sau ca sa cerceteze regiunea cu privirea de fiecare data cnd ajungeau pe vrful unei naltimi de unde vederea se deschidea mai la rga; tot asa, cnd ajungeau la cte o rascruce de drumuri, se ntorcea si se uita napoi si tresarea cnd a uzea deschizndu-se cte o usa n apropierea lui. Dupa ce iesi din cort, ponstata ca este prea ntuneric pentru a cerceta terenul n c autarea misteriosului vizitator. Se ndrepta ncet pre marginea de miazanoapte a platoului, unde se oprise ieri mpreun a cu Justus. Departe n rasarit descoperi clipirea tulbure a lacului s-i albastrul ncepuse sa se desprind a din zarea cenusie care se limpezea si ea, descoperind o panglica subtire si alba ce tremura n naltimi. Deget e transparente pareau ca se ntind de dincolo de piscurile acoperite de zapada si reped un smoc de dre de aur n sus. Marcellus se aseza ca sa urmareasca revarsatul zorilor. La o departare de vreun stadiu vazu si pe vizitatorul sau nocturn, care astepta si el cu fata spre rasarit, tara sa-si

dea seama ca este observat de cineva care s-a asezat n apropierea lui. Probabil f ascinat de peisajul ce se pregatea n rasarit, sta nemiscat si cu minile uriase trecute mprejurul genunchilor. Dupa ce lumina se mai limpezi, Marcellus constata ca drumetul este prost mbracat si nu are la el nici o legatura. Probabil era originar din partile acestea si de meserie pescar, judecnd dupa caciula trasa adnc peste ur echi, care era caracteristica marinarilor. Pentru a nu-i da impersia ca ncearca sa-l spioneze, Marcellus tusi zgomotos. Stra inul ntoarse capul ncet, apoi se ridica n picioare si se apropie. Dupa aceea se opri si asteapta ca tnarul roman sa nceapa vorba. L Cine esti dumneata? ntreba Marcellus. Si ce cauti? Noul sosit zmbi si-si trecu mna prin barba, apoi si smulse caciula din cap si parul n inele i se pravali pe umeri. Hainele acestea m-ascund mai bine dect mi-am nchipuit eu, raspunse el rznd. Demetrius! exclama Marcellus si sarind n picioare si strnsera minile. Demetrius, cum de ai reusit sa dai de urma mea? Ai ntmpinat vreun neajuns pe drum? Nu cumva esti urmarit? De unde ai luat hainele acestea ponosite? Esti flamnd? Ieri dupa-amiaza am aflat n Cana c-ai plecat spre Capernaum. N-am avut prea multe neajunsuri si nici nu sunt urmarit. Hainele, adauga Demetrius si ridica bratele ca sa-i arate mnecile p eticite n coate, nu crezi ca sunt destul de bune.pentru un vagabond? De mncat am mncat aseara foarte bine. Baiatul c are pazeste magarusii mi-a ajutat sa-mi pregatesc mncarea si mi-a dat o patura. De ce n-ai venit la mine si de ce nu m-ai trezit? Voiam sa te vad singur, stapne, nainte de a-l ntlni pe Justus. n cazul acesta continua si spune-mi ce ai de "spus, caci el s-ar putea trezi imed iat, starui Marcellus. Stefanos ti-a vorbit despre fuga mea din Ierusalim... Ai mai fost pe acolo? l ntrerupse Marcellus. N-am fost, stapne. Am reusit sa trimit lui Stefanos o scrisoare si mi-a raspuns, descriindu-mi n toate amanuntele ntlnirea pe care ati avut-o mpreuna, raspunse Demetrius si-si examina st apnul din cap pna n picioare. Arati foarte bine, stapne, desi mi se pare c-ai mai pierdut ceva din gr eutate. Datorita marsului pe care l-am facut, i explica Marcellus. Drumurile pe jos fac b ine torsului. Continua cu ce ai sa-mi spui, caci prea mult timp nu vom avea. Demetrius ncearca sa-i spuna ct mai pe scurt. Fugise la Joppa n nadejdea ca-l va pu tea ntlni la debarcare. Vreme de cteva zile dusese lipsa de mncare si de adapost, caci n docuri nu gasise d e lucru si trebuia sa fie prudent. ntr-o dimineata am vazut un om n vrsta ducnd de-a trsul o legatura de piei crude, c inua el. Ma simteam att de deznadajduit, nct m-am repezit si am luat: pieile acestea prost miro sitoare n spinare si le-am dus pna n ulita. Batrnul evreu mergea alaturi de mine si murmura fara ntrerupere. Cnd am lasat povara de pe umeri, batrnul mi-a oferit doi bani de arama. N-am vrut sa-i primesc, spunndu-i ca el nu mi-a cerut sa-i duc povara aceasta. Batrnul m-a ntrebat pe urma ct i cer sa-i duc pieile pna la celal alt capat al strazii care

mergea n lungul tarmului si unde avea o tabacarie. I-am raspuns ca sunt gata sa i le duc n schimbul unei strachini de mncare. Nu te,ntinde la amanunte, Demetrius, ci termina mai repede, starui Marcellus. Amanuntele acestea, stapne, sunt importante. Batrnul ar fi vrut sa stie din ce par te a Samariei sunt originar. Probabil a constatat ca aramaica noastra este plina de expresii samari tene. Pe el l chema Simon. Vorbea destul de slobod si era amabil, asa ca mi-a pus o multime de ntrebari, l-a m spus ca am lucrat pentru batrnul Beniamin din Atena si am constatat ca este multumit, deoarece el aflase d espre Beniamin. Pe urma iam spus ca am lucrat si pentru Beniosef din Ierusalim. A ramas ncntat. Dupa ce am iaj uns la el acasa, care era n apropierea tabacariei, m-a poftit sa fac baie si mi-a dat rufe curate. Tot el m i-a dat si hainele acestea, sfrsi Demetrius zmbind. ti voi da haine ceva mai bune dect acestea, caci, dupa cum stii, eu sunt un negust or de mbracaminte, zise Marcellus. Am de toate si din toate mai multe dect mi-ar trebui. Si ce este cu Si mon acesta? S a interesat de mine din pricina ca i-am spus c-am lucrat pentru Ben Iosif, apoi m-a ntrebat daca sunt si cu unul dintre ai lor. I-am raspuns ca sunt, adauga Demetrius si cerceta obrazul stapnului sau. ntelegi ce vreau sa spun? ntreba el cu ndrazneala. Marcellus dadu din cap cu ndoiala. Esti cu adevarat? ntreba el cu glas nesigur. ncerc sa fiu, raspunse Demetrius. Nu este att de usor. Poate nu stii ca oamenii ac estia n-au voie sa se ncaiere. Trebuie sa te resemnezi... asa cum s-a resemnat si el. Dar cred ca ai dreptul sa te aperi, nu-i asa? protesta Marcellus. El nu s-a aparat, raspunse Demetrius cu glasul linistit. Marcellus tresari ndurer at si ridica fruntea. Amanuntul acesta mi va veni ntotdeauna greu, mai greu dect ce as fi eu n stare sa su port, n dimineata aceea cnd am plecat din Ierusalim, am-fagaduit lui Stefanos ca ma voi stradui din toate puterile sa respect poruncile, dar la un ceas dupa aceea mi-am calcat cuvntul. Simon Petru, cel care este conducatorul ucenicilor si.caruia i zic Marele Pescar, m-a botezat chiar n zorii acelei zile, de fata cu t oti ceilalti, n dugheana lui Beniosef, si... Te-a botezat? Mirarea lui Marcellus paru att de caraghioasa, nct Demetrius trebui s a zmbeasca, desi se stradui sa ramna serios. M-a botezat cu apa. ti toarna apa n crestetul capului sau te baga ntreg n apa, dupa cum le vine mai usor, apoi ti spun ca esti purificat n numele lui Isus. Asta nseamna ca faci parte dintre ei si ca vei fi obligat sa urmezi nvataturile lui Isus. Demetrius clatina-din cap cu parere de rau si adauga : Dar nainte de a mi se usca parul de pe crestet m-am si ncaierat cu cineva. Marcellus ncerca sa-l linisteasca, dar nu se putu stapni sa nu rda. Ce s-a ntmplat? Demetrius ncepu sa-i spuna ce a facut. Legionarii au obiceiul sa opreasca oamenii pe care-i ntlnesc n drum si le poruncesc sa care bagajele pe care le au. O matahala de soldat a iesit n ca lea lui Demetrius si i-a cerut sa-i duca legatura pe care o avea, dar el a refuzat. Soldatul a ncercat sa-l loveasca

cu sulita, dar el s-a ferit din cale, asa ca legionarul s-a repezit la el a doua oara. I-am luat sulita din mna si am rupt-o, continua Demetrius: Probabil dndu-i cu ea n cap, insinua Marcellus. N-a fost nici prea rezistenta, stapne. Ma mir si eu cum se face ca imperiul nu da oamenilor acestora arme mai bune. Marcellus ncepu sa rda cu hohote. Si ce s-a mai ntmplat? ntreba el. Nimic altceva. N-am mai ntrziat. Acum dupa ce mi-am calcat cuvntul, crezi ca mai am dreptul sa ma consider crestin? Sau esti de parere ca va trebui sa ma botez din nou? Nu stiu ce ti-as putea raspunde, murmura Marcellus. Ce nseamna cuvntul acesta cres tini Acesta este noul nume al celor ce cred n nvataturile lui Isus. Lui Isus ei i spun C ristos, ceea ce nseamna Unsul Domnului. Cuvntul acesta este de origine greceasca; or, toti oamenii acestia care fac parte din grupare sunt evrei, nu-i asa? Nici vorba de asa ceva, stapne. Miscarea aceasta se raspndeste repede si a ajuns f oarte departe. Simon tabacarul mi-a spus ca sunt cel putin trei sute de oameni din aceasta miscare co ncentrati n Antiohia. Extraordinar! exclama Marcellus. Crezi ca Justus este informat? Sigur ca este informat! Demetrius, stirile acestea sunt neasteptate. Eu mi-am nchipuit ca miscarea aceast a este zadarnica de vreme ce cauza a fost pierduta. Cum ar putea aceasta nvatatura sa mai traiasca dupa ce Isus a murit? Demetrius se uita n ochii speriati ai stapnului sau. Nu stii... Justus nu ti-a spus, stapne? ntreba Demetrius mirat. Se ntoarsera amndoi n momentul cnd auzira chiotul unui copil. Cine este baietasul acesta? ntreba Demetrius cnd vazu pe Iona ca se apropie de ei n fuga. Marcellus i explica n cteva cuvinte. Baietasul si domoli mersul si se uita ntrebator la strainul din fata lui. Bunicul spune sa vii sa prnzesti, zise el dupa ce se apropie de Marcellus, dar ui tndu-se cu atentie la strainul mbracat n haine peticite. Dumneata prinzi peste? ntreba el. Ai barca? Poti sa ma iei si pe mine cu barca? Pe omul acesta l cheama Demetrius, i explica Marcellus. Ei nu este pescar si nu ar e nici o barca. Tot asa caciula pe care o are n cap a mprumutat-o de la cineva. Demetrius zmbi si pleca odata cu ei, cnd vazu pe Marcellus ca ia baietasul de mna s i se ndreapta spre cort. Iona se ntorcea din cnd n cnd si se uita la strainul acesta, care venea cu pasi domo liti dupa ei. Justus attase focul n apropierea cortului si sta chircit n fata lui; cnd ridica priv irea, zmbi n semn de buna venire, rara sa para mirat de aparitia lui. Poti sa-ti dau si eu o mna de ajutor? ntreba Demetrius. Multumesc, totul este pregatit, raspunse Justus. Asezati-va si eu va voi servi. Demetrius se nclina n fata lui si se feri din cale. Imediat dupa aceea veni si Jus tus, si pe masa improvizata din cteva ladite de mpachetat le aseza tingirile cu pestele fiert si cteva turte dospit e cu miere. Iona facu semn cu capul spre Demetrius si se uita ntrebator la Marcellus. De ce nu se asaza ca sa mannce mpreuna cu noi? ntreba el. n primul moment Marcellus

nu stiu ce i-ar putea raspunde. Nu-ti face nici o grija din pricina lui Demetrius, tinere, zise el. Lui i place s a stea n picioare, cnd mannca. Dan imediat dupa aceea si dadu seama ca raspunsul sau a fost o greseala. Justus, care se asezase n fata lui, se ntuneca la obraz, n privinta sclaviei el si avea ideile lui definitive. Este destul de trist, parea ca-si zice el, ca Demetrius este sclavul lui Marcellus, dar sa mai accentuezi situatia aceasta din tre ei este exagerat si insuportabil. Iona ntoarse capul peste umar si, n mna cu bucata de turta din care muscase, facu s emn spre Demetrius, care se chircise n apropierea focului n mna cu tingirea si ncepuse sa mannce cu pofta. Omul acela de colo, bunicule, sta n picioare, striga ei cu glasul subtire de copi l. Nu ti se pare caraghios? Nu, murmura Jus tus, nu mi se pare caraghios. Spunnd vorbele acesiea se ridica de la masa si se opri alaturi de Demetrius. Marcellus si zise ca nu este necesar sa dea importanta acestui incident si ncepu s a vorbeasca cu Iona pentru a-l determina sa se gndeasca la altceva. Demetrius se uita la obrazul ntunecat al lui Justus si zmbi. Nu e nevoie sa te mai gndesti la situatia aceasta, a raporturilor dintre sciav si stapn, i spuse el cu gias stins. Stapnul meu este un om cumsecade si plin de atentii. El si-ar sacrifica vi ata cu placere pentru mine, exact cum mi-as sacrifica-o si eu pentru el. Dar sclavii nu mannca la aceeasi mas a cu stapnii. Aceasta este regula. .....Regula lipsita de omenie murmura Justus cu glasul adnc. O regula care trebui e eliminata. Am avut cu totul altfel de idei despre Marcellus Gallio. N-are nici n importanta, zise Demetrius cu glasui linistit. Daca vrei ca sclavia sa mi se para mai usoara, te rog sa nu te mai gndesti la asta. Auzind cuvintele lui, obrazul lui Justus se mai nsenina putin. Ar f] fost zadarni c sa,se supere din pricina unei situatii care nu-l interesa. pe el. Daca Demetrius se simtea multumii de situati a lui, el nu mai avea nimic de adaugat. Dupa ce mncara, Justus duse o strachina de peste si tnarului care supraveghea maga rusii convoiului. Iona se lua dupa ei si parea ca se mai gndeste si acum la episodul de adineauri. Bunicule, Marcellus Gallio nu trateaza pe Demetrius cu nimic mai bine dect tratam noi pe tnarul acesta care pazeste magarusii, zise ei cu glasul subtire si ascutit. Justus ncrunta din sprncene, dar nu ncerca sa-i explice. n timpul acesta Demetrius s e apropiase de stapnul sau. si mustata, care-i crescuse, tresari de un zmbet. Stapne, cred c-ar fi mai bine pentru toata lumea daca eu as pleca singur la Caper naum. Ne vom ntlni n dupa-amiaza acestei zile daca-mi vei spune locul unde sa te astept. Foarte bine, consimti Marcellus. ntreaba pe Justus unde va vrea sa poposeasca. Da r esti sigur ca va fi prudent sa te arati n Capernaum? Dupa cum bine stii, acolo este un fort. Voi fi cu ochii n patru, stapne, i fagadui Demetrius. Ia banii acestia, i spuse Marcellus si-i puse n palma o mna de monede. Si ocoleste fortul ct mai departe! Demetrius, care n-avea de carat nici un bagaj, cobor repede serpentina ce serpuia

pe coasta muntelui si ajunse n vale. Era cald. si dezbracase levita si o mpaturise subsuoara mpreuna cu caciula. Tarmul lacului n partea aceasta era desert si ne.locuit. Se dezbraca numaidect si bagndu-se n apa ncepu sa z burde si sa se dea peste cap ntocmai ca un delfin, apoi ncepu sa noate, simtindu-se multumit de baia aceasta rece si sarata. Dupa ce iesi din apa, si trecu degetele prin par si soarele fierbinte i-l usca, nainte de a ajunge pna la hainele lasate gramada pe tarm. Orasul Tiberiada lucea alb n lumina soarelui de amiaza. Palatul de marmura al lui Irod Antipa era cam la jumatatea naltimii colinei, destul de departe de celelalte resedinte impunatoare ai caror pereti reflectau lumina orbitoare. Lui Demetrius i se paru ca vede valurile de caldura cum tremura mpreju rul acestor cladiri si se simti multumit ca nu este obligat sa locuiasca ntr-nsele. Nu invidia ctusi de putin pe Ir od ca se poate bucura de privilegiul de a-si petrece vara n aceasta localitate. Dar probabil familia lui p lecase undeva ntr-o regiune mai racoroasa, lasnd n urma o armata de servitori, ca sa se certe, sa asude si sa fure , pna cnd dogoarea se va mai domoli odata cu sosirea toamnei. Ajunsese acum n micul orasel, pe care-l traversa mergnd pe marginea lacului unde v azu o multime de barci trase pe tarm si tarabele negustorilor duhneau a peste sarat. Din cnd n cnd curiosi i, asezati cu picioarele ncrucisate sub ei n pragul, dughenelor, se uitau mirati dupa el. Aerul era greu de mirosul fructelor putrede si al uleiului rnced, care clocotea n tingirile de pe foc. Trecusera cteva ceasuri de cnd prnzise si facuse drum lung. Se opri n fata unei ospatarii, dar bucatarul oaches l ameninta cu lingura de lemn pe care o tinea n mna, cnd l vazu mbracat n zdrentele lui de vagabond, cu caciula jumulita n cap si n mna fara n ci o legatura. Vezi-ti de drum, netrebnicule, striga el. Pentru tine, nu se gaseste nimic! Demetrius si suna banii n palma si se strmba la el. N-ai de vnzare ceva hrana pe care n-ar mnca-o nici cinele? ntreba Demetrius. Individul soios zmbi numaidect, apoi ridica umerii si-si feri coatele cu miscarea caracteristica evreului, pe care el nu-l putuse suferi niciodata si care este n stare sa dea n brnci imediat ce aude clinchetul banilor. Ct ai clipi, se poarta ca si cnd ai fi prietenul, fratele si stapnul lui. Daca aveai ban i puteai sa-l coplesesti de njuraturi si sa-l brutalizezi. Nu-l interesa ctusi de putin, si zmbetul i devine mai larg de vreme ce te-a simtit ca esti dispus sa cheltuiesti. La mine nu este tocmai att de rau, stapne, raspunse el si cu degetul mare al minii i facu semn spre taraba de alaturi; mirosul acesta care infecteaza aerul vine de la vecinul de alaturi c are prajeste ceva n ulei. Apoi, ridicnd un ceaun afumat de pe pirostrii, amesteca ntr-nsul cu lingura si sugndu-si b uzele adulmeca aerul: Este delicios! declara el. n clipa aceasta un legionar, cu uniforma botita si ochii umflati, se apropie din partea unde era lacul si se propti cu un cot n tejghea, adulmecnd aerul mbibat de grasimi arse. Uniforma lui era plina de pete. Probabil adormise acolo unde cazuse n seara din ajun, si acum se trezise rascolit de foame

n pntece. Se ntoarse spre Demetrius si se uita la el ncruntat. Vrei un castron din ciorba asta gustoasa, centurioane? l pofti ospatarul. Ciorba de miel cu tot felul de mirodenii. Un castron mare costa numai doi bani de arama. Lui Demetrius i veni sa rda. Va sa zica centurioane"! Ce-l mpiedicase pe negustorul acesta sa mearga chiar mai departe si sa-i spuna legate"? Dar probabil el stia dinainte pna unde poate sa mearga cnd vrea sa maguleasca pe cineva. Legionarul i trase o njuratura si-si trecu mna vscoasa peste f runtea mprejurul careia era legat cu o banda murdara. Ospatarul lua n mna un castron si facu un semn rspit itor spre Demetrius, care se ncrunta si clatina din cap. Mie nu-mi trebuie asa ceva, raspunse el si dadu sa plece. Mie poti sa-mi dai! zise legionarul si-si scoase punga flescaita n care nu se mai gasea nici un ban. Obrazul ospatarului se facu prelung, dar nu ndrazni sa refuze cererea acestui leg ionar fara parale. Ridica din umeri resemnat si, dupa ce umplu pe jumatate un castron, l puse pe masa murdara d in apropierea legionarului. Afacerile merg att de prost, scnci el. Tot att de proasta este si ciorba ta, zise legionarul dupa ce sorbi o lingura pli na. Nici sclavului aceluia nu-i trebuie ciorba asta. Sclav, stapne! se mira bucatarul si proptindu-se de masa nalta se uita dupa Demetr ius, care cobora n josul drumului. Are o punga plina de bani! Si dupa sunetul lor trebuie sa fie bani bun i. Fara ndoiala i-a furat de la cineva! Legionarul lasa lingura din mna si buzele i se strmbara de. un rnjet. Cnd dupa o noa pte de absenta un legionar se ntorcea n fort. aducnd cu el un detinut, justificarea absentei devenea mai usoara. Ei, ma... sclavule! la vino ncoace! striga el. Demetrius se opri si se ntoarse n loc, paru ca se gndeste, apoi se apropie din nou. Ar fi zadarnic ca aici n apropierea fortului sa ncerce sa fuga. Pe mine m-ai chemat? ntreba el cu glasul linistit. Ia sa-mi spui cum se face ca esti singur aici n orasul Tiberiada? ntreba legionaru l si-si trecu palma peste barbia tepoasa. Unde este stapnultau? Doar nu vrei sa afirmi ca nu esti sclav cnd ai urechea spintecata! Stapnul meu se gaseste n drum spre Capernaum. Pe mine m-a trimis nainte ca sa gases c un loc potrivit pentru a putea poposi. Raspunsul i se paru destul de ntemeiat si legionarul si mai scoase o lingura de ci orba din castron si o duse la gura. Cine este stapnul tau, straine? Si ce face la Capernaum? Un cetatean roman care face negot. Acestea sunt vorbe! Ce fel de marfa ar putea gasi un cetatean roman n Capernaum? Tesaturi de casa, raspunse Demetrius. Scoarte si vesminte din Galileea. Legionarul rse cu dispret si ncepu sa rcie fundul castronului cu lingura. Eu stiam ca sclavii greci se pricep sa minta mai bine; murmura el. Probabil ti nch ipui despre mine ca sunt prost. Un sclav mbracat n zdrente sa caute un loc potrivit de popas pentru un roma n care merge tocmai la Capernaum ca sa cumpere mbracaminte! Si cu attia bani la el, interveni ospatarul cu glasul ascutit. Trebuie sa fie un

tlhar. Taci, porcule! zbiera legionarul. Te-as lua si pe tine daca n-ai fi att de murdar . Apoi se ridica, An picioare, si trase banda de pe frunte pe o ureche, si salta cingatoarea, rgi o data zgomotos s i facu semn lui Demetrius sa-l urmeze. Care este motivul ca sunt oprit n strada? ntreba Demetrius. Asta nu te priveste! raspunse legionarul rastit. Dupa ce vom ajunge la fort, n-a i dect sa spui ce vei avea de spus. Apoi se smuci din umeri si apuca ntins n lungul strazii, fara sa se mai inte reseze daca Demetrius l urmeaza sau nu. Demetrius ezita un moment, dar la urma si zise c-ar fi imprudent sa ncerce s-o rup a la fuga pe o strada unde te puteai ntlni la fiecare pas cu patrule. Se va duce la fort si va ncerca sa dea de s tire, lui Marcellus. La marginea orasului Tiberiada se vedeau cladirile de piatra cenusie ale cantona mentului pe coasta unei coline aride. La mijlocul dreptunghiului cladirilor se vedea inevitabilul pretoriu. Leg ionarul se ndrepta spre poarta grea de lemn. O santinela se grabi sa o deschida si intrara ntr-o curte fara copa ci si prajita de dogoarea soarelui, apoi trecura printre doua rnduri de corturi cafenii care acum erau neocupate, deo arece legiunea se gasea n sala de mese. Putin dupa aceea ajunsera n fata intrarii destul de impunatoare a pretor iului. O santinela cu parul carunt le facu loc sa treaca. Ia sclavul acesta n primire si baga-l la nchisoare! Cum te cheama? ntreba santinela. Demetrius i spuse. Lucan... cetatean roman. Unde locuiesti? La Roma. Santinela se uita la legionar cu ndoiala si lui Demetrius i se paru ca omul acest a mai n vrsta ezita sa-l primeasca. De ce este nvinovatit? ntreba santinela din nou. Banuiala de furt, raspunse legionarul. Baga-l la nchisoare si mai trziu va explica celor n drept cum de alearga n lungul drumurilor, departe de stapnul sau, mbracat n haine de pescar si cu punga plina de bani. Scrie-i numele pe tabla de gresie, zise santinela. Centurionul este la masa. Legionarul nvrti tibisirul n mna, apoi l ntinse lui Demetrius. Poti sa-ti scrii numele, sclavule? ntreba el nemultumit. Cu toata situatia delicata n care se gasea, lui Demetrius i veni sa rda. Se vede li mpede ca nici unul dintre romanii acestia nu stia sa scrie, n cazul cnd nu stiau sa scrie, nu vor sti nfrci sa citeasca. Lua tibisiru! n mna si scrise pe tablita de gresie: Demetrius, sclavul grec al lui Lucan, un roman care se gaseste la Capernaum". Pentru un sclav numele acesta este cam lung, zise legionarul. Daca se va ntmpla sa fi scris altceva... Am scris numele stapnului meu. n cazul acesta ia-l n primire, porunci legionarul si pleca. Santinela batu cu sulita n lespezile coridorului si imediat aparu un legionar mai tnar, care facu lui Demetrius semn cu capul ca sa-l urmeze. Apucara n lungul coridorului si coborra o scara ngust a care ducea spre nchisoare, n cadrul strungaretelor de la usi aparura obraji barbosi; n majoritate o braji de evrei si ctiva beduini ncruntati.

Pe Demetrius l mbrnci ntr-o celula cu usa deschisa de la celalalt capat al coridorul ui. O firida ngusta si perpendiculara, facuta n peretele exterior al celulei, lasa sa intre o dra slaba d e lumina. Din zidul gros atrna un lant greu cu catusele ruginite. Legionarul nu dadu lantului nici o atentie si iesi din celula si dupa ce trnti usa trase zavorul. Demetrius se aseza pe marginea lavitei si se ntreba ct va trebui sa treaca pna va f i cercetat, n aceeasi clipa se gndi ca legionarul beat ar fi putut sa banuiasca ceva, si n cazul acesta daca i-a sters numele de pe tabla de gresie, ar putea sa ramna aici, uitat pentru totdeauna. Poate ar fi bine ca la pr ima ocazie sa ncerce sa evadeze, n cazul cnd totusi va fi judecat repede, pna unde va putea merge cu marturisirile? Ar fi greu sa explice misiunea ce o avea Marcellus n Galileea. Fara ndoiala batrnul legat Iulian primise ordine sa curete ct mai repede provincia de crestini. Nimeni n-ar putea spune care va fi atitudinea lui n cazul cnd va afla ca si Marcellus s-a asociat cu acesti ucenici ai lui Isus. Dupa ce ochii i se mai obisnuira cu lumina slaba a celulei, Demetrius descoperi e polita pe care era o strachina si o oala de pamnt. Acum un ceas i fusese foame,dar de cnd l bagasera n celula aceast a ncepuse sa-i fie sete. Se apropie de usa si se lasa pe vine, caci firida usii nu era facuta pentr u un om mai nalt de statura, si uitndu-se dincolo de coridor ntlni o pereche de ochi ntrebatori ai unui roman, cu ob razul ncadrat n firida celulei din cealalta parte a coridorului. Ochii trebuiau sa fie ai unui tnar de a ceeasi vrsta cu ei si pareau nveseliti. Cnd ni se da de baut si de mncat? ntreba Demetrius, vorbind cu el latina vulgata. De doua ori pe zi, raspunse tnarul cu amabilitate; ar fi trebuit sa vii devreme: o data dupa rasaritul soarelui si o data la apusul soarelui. Laudati fie zeii, mine nu voi mai fi obligat sa mann c- n celula! Voi pleca astazi dupa-amiaza. Saptamna mea s-a terminat. Eu nu pot sa astept dupa apa pna la apusul soarelui, ngna Demetrius. Fac prinsoare pe zece sesterti ca vei fi obligat sa astepti pna cnd ti-o vor aduce , raspunse romanul si-si ndrepta trupul, asa ca acum nu i se mai vedea dect tablita de identificare, prinsa de un lantisor petrecut mprejurul gtului. Din ce legiune faci parte? ntreba Demetrius, vaznd ca vecinul sau este dispus sa v orbeasca. Legiunea a saptesprezecea, care este aici n fort. Si cum se face ca nu esti n nchisoarea aceasta mpreuna cu oamenii civili n loc sa fi i n arestul legiunii? Arestul este suprancarcat, raspunse legionarul rznd. S-a ntmplat vreo rebeliune? N-a fost rebeliune, raspunse legionarul. Au facut o petrecere. Legatul Iulian a fost transferat la Ierusalim. Noul legat a adus cu el cincizeci de legionari de la fortul pe care-l comandase n ainte de asta ca sa-l pazeasca pe drum. n timpul praznicului a curs vin din belsug, dar tot asa a curs si snge, deoa rece detasamentul sosit din Minoa era format din oameni crcotasi... Din Minoa! exclama Demetrius. Va sa zica noul legat este tribunul Paulus? Da, acesta este! raspunse legionarul. Dar e foarte sever. Batrnul Iulian proceda mai cu blndete. Acesta nuti

trece nimic cu vederea. Ct despre ncaierare, n-a fost nimic grav: cteva crestaturi de cutit si cteva nasuri stlcite. Unul din Minoa a ramas fara o bucata de ureche. I-am retezat-o chiar eu, adauga el cu sfiala, dar nu este prea grav ranit. Stia si e! ca asta s-a ntmplat fara sa vreau anume sa-l rane sc. Apoi facu o scurta pauza si adauga: Constat ca si pe tine te-a crestat cineva la ureche. Asta nu este o simpla ntmplare, raspunse Demetrius, si rse si el cnd vazu legionarul ca zmbeste, nchipuindu-si c-a facut o gluma reusita. Ce ai facut? Ai ncercat sa evadezi? ntreba el. Nu... plecasem la Capernaum ca sa ntlnesc pe stapnul meu. Va veni si te va scoate de aici. Nu-ti face nici o grija din pricina asta. Stapnu l tau este roman? Da, raspunse Demetrius, dar el nu stie ca sunt aici, apoi adauga cu glasul n soap ta: Nu s-ar putea sa-i dai de stire? Ti-as da bucuros ceva pentru aceasta osteneala. Legionarul ncepu sa rda batjocoritor. Asta este vorba mare pentru un sclav. Ct ai vrea sa-mi dai? Probabil doi dinari? Ti-as da zece techini. Dimpotriva, nu-mi vei da nimic, deoarece eu nu am nevoie de astfel de bani, tine re. Banii nu i-am furat, protesta Demetrius. Mi i-a dat stapnul meu. n cazul acesta n-ai dect sa-i pastrezi! se rasti legionarul si se ntuneca la fata, apoi disparu din fata firidei. CAPITOLUL XVII Evident, ar fi fost o copilarie sa afirmi ca ai toata ncrederea n sinceritatea lui Natanail Bartolomeu si n acelasi timp sa te ndoiesti de temeinicia afirmatiilor lui n legatura cu furtuna la care f usese martor. De asemenea n-ai fi putut spune nici ca barbatul a fost o victima a halucinatiil or sale. El nu era un astfel de om. Dar afara de asta nu era nici mincinos si nici prost. n conformitate cu ceea ce spunea el, n timpul ct se asezase mpreuna cu Marcellus n gr adinita lui de smochini, Isus linistise o furtuna dezlantuita pe Marea Galilei!: a poruncit vntu lui sa se opreasca si vntul s-a supus imediat poruncii lui. Isus a vorbit si furtuna a ncetat. Bartolomeu facu o miscare cu degetul ca o surcea: Uite asa! ntmplarea aceasta nu era auzita de la altcineva, caci fusese el nsusi n corabie. Vaz use si auzise tot ce s-a ntmplat n timpul noptii aceleia. Chiar daca n-ai fi crezut vorbele Sui, batrnul Bart olomeu nu s-ar fi simtit jignit, deoarece el stia ca-ti spune numai adevarul. Terminase cu ceea ce avea de spus. Batrnul ucenic ncepu sa-si faca vnt miscnd usor d in mna, dupa ce-si desfacu ncheietoarea tunicii la gt, ferind din cale barba lunga si alba. Marcellus nu mai ndrazni nici sa ntrebe, nici sa mai spuna nimic, ci sta si se uita ntunecat la minile sale mpreunate , simtind privirile ntrebatoare ale lui Justus oprite asupra lui. Presimtea ca ei asteapta amndoi ca s a spuna ceva, asa ca, dupa o lunga tacere care ncepuse sa para grea, murmura: Mi se pare ceva neobisnuit! Nu stiu ce sa zic! ntmplarea aceasta dramatica i fusese povestita cu toata bogatia de amanunte caracte ristica oamenilor n vrsta, dar fara nici un entuziasm. Batrnul Bartolomeu nu ncercase nici sa-l conving a, nici sa-l converteasca. Justus l rugase sa le spuna cum s-a petrecut aceasta furtuna si el le spusese. Pr

obabil pentru el aceasta fusese prima ocazie cnd putuse vorbi despre ea n toate amanuntele. Tot asa se ntmpla pentru prima data sa vorbeasca despre aceasta furtuna unui om care n-a auzit niciodata despre ea. n dimineata aceea, putin dupa plecarea lui Demetrius, mica lor caravana coborse nce t poteca ce serpuia n jos; ocolisera cartierul putin populat al litoralului din mica localitate Tiberi ada, unde palatele functionarilor provinciali scoteau si mai mult n evidenta saracia si murdaria cartierului de pe marginea lacului, apucasera n lungul tarmului, iar de aici ocolisera vechiul fort si putin dupa aceea ajunsese ra la marginea orasului Capernaum. Lui Iona i fagaduisera un scurt ragaz pentru a vizita pe Toma si pe Gaspar; apuca ra deci pe o straduta laterala si dupa ce se informara de la mai multi trecatori se oprira n fata casei, unde fu ra bine primiti. La staruintele lui Toma si ale maica-si, pe Iona l lasara la ei, cu ntelegerea ca ziua urmatoare sa v ina si sa-l ia. Toti admisera ca Gaspar a recunoscut pe Iona, desi cei mai n vrsta si zisera ca probabil si bucatica de zahar care vreme de doua ceasuri se topise n palma fierbinte a baietasului putea sa aiba si ea o part e de contributie la atitudinea magulitoare a lui Gaspar fata de Iona. Dupa ce iesira din nou n strada mare, se ndreptara spre centrul comercial al orasu lui, care avusese un rol att de important n povestirea amintirilor lui Justus. Se oprisera cteva clipe n fata ca sei n care sta Lidia, si Justus propusese sa-i faca o scurta vizita, dar Marcellus starui sa renunte, deoarece e ra aproape de amiaza si vizita aceasta poate n-ar fi fost la locul ei. Piata i facu impresia ca a mai vazut-o cndva. Sinagoga - a carei arhitectura, ca o sfidare, parea mai mult romana dect evreiasca, fapt care este explicabil deoarece cheltuielile fusesera s uportate de centurionul Hortensius - si ntindea treptele de marmura n forma de evantai n partea de miazanoap te a uriasului teren dreptunghiular, exact asa cum si-o nchipuise si Marcellus; de pe treptele acestei scari vorbise Isus miilor de oameni adunati mprejurul sau. La aceasta ora nu era aproape nimeni, afara de cers etorii care bateau cu ctuile lor n caldarmul strazii ca sa atraga atentia trecatorilor; toata lumea care avea o casa unde sa se adaposteasca plecase ca sa mannce de amiaza. Marcellus ramase eu impresia c-a mai trecut de nenumarate ori pe aici. n realitat e era att de preocupat cu identificarea locurilor pe unde trecea, nct uitase cu totul ca aici ar fi trebuit sa se ntlneasca cu Demetrius. Justus i adusese aminte, si, auzindu-l ce spune, Marcellus se uitase speriat mprej urul sau. Ar fi o situatie foarte neplacuta daca pe Demetrius l-ar fi arestat pentru cine stie ce motive. Nu se si mtea ctusi de putin dispus sa viziteze pe batrnul Iulian, mai ales n - situatia lui de acum. Justus reusi sa-l m ai linisteasca putin, spunndu-i ca s-a nteles cu Demetrius sa se ntlneasca la hanul batrnului Salum, unde trebuiau s a poposeasca; el nsa se ntreba ce l-a putut determina pe Demetrius ca pna acum sa nu se arate? Probabil n-a nteles ce i-am spus, zise Justus. Se poate, ncuviinta Marcellus, dar totusi nu-mi vine sa cred. Demetrius este ntotd eauna atent cnd primeste

instructiuni de felul acestora. Coborra spe tarmul lacului, lasnd pe baiatul de la caravana de straja, si vazura m ultimea de barci trase pe prundul lacului. Justus fusese de parere c-ar fi mai bine sa prnzeasca n apropiere a apei. Dupa ce asteptara vreo jumatate de ceas ca sa apara si Demetrius, si luara merindea si se ndreptara spre miazanoapte, desi Marcellus mai nadajduia ca va ntlni pe credinciosul sau servitor la han. Hanul lui Ben Salum era o ospatarie linistita, cu o curte ncapatoare pentru primirea calatorilor care soseau cu propriile lor carav ane. Dar aici nimeni nu vazuse un sclav grec de statura nalta. Despachetara legaturile si ridicara cortul la umb ra a doi sicomori uriasi, apoi plecara ca sa vada pe batrnul Bartolomeu, care statea ceva mai ncolo, pe o stradut a laterala de la marginea orasului. Batrnul si terminase povestea pentru care venise ca s-o auda. La nceput le povestis e cteva episoade care nu avusesera nici o legatura cu furtuna, dect ca se ntmplasera n aceeasi zi. n seara zil ei aceleia Isus se simtise extrem de ostenit. Att de ostenit nct a continuat sa doarma si au fost obligati sal trezeasca n momentul cnd au constatat ca mica lor corabie se va duce la fund. Pentru a justifica osteneal a aceasta neobisnuita, Bartolomeu se crezuse obligat sa le spuna si ce s-a ntmplat n timpul zilei. Din cnd n cnd, n timpul acestei lungi povestiri, glasul slabit si adnc al batrnului, are sta cu barba alba proptita n piept, devenea un fel de murmur stins si-ti facea impresia ca Bartolom eu a plecat de lnga tine si de lnga Justus pentru a se reinte gra n marea multime a oamenilor adunati pe tarmul d esert al lacului, o multime galagioasa, flamnda si obosita, care la urma, impresionata de cuvintele nvataturii lui Isus, ncepe sa se considere drept o mare familie ai carei membri consimt sa-si mparta hrana cu ceil alti. Un baietas cuminte si mbracat n haine curate, continua batrnul Bartolomeu, un nepot al Lidiei, care nu avea copii si-si petrecea tot timpul n casa ei, la plecare luase un cosulet cu me rinde." Apoi trezindu-se pe neasteptate din reveria sa, Bartolomeu si aduse aminte de vizitatorii sai si ncepu sa vorbeasca lui Marcellus despre vindecarea miraculoasa a acestei femei; Justus nu facu nici o ncercare pen tru a-i atrage atentia ca tnarul roman este informat despre aceasta ntmplare. Dupa ce termina cu Lidia si Iai r, a carui fetita fusese vindecata n aceeasi zi, batrnul revenise din nou la minunata ntmplare din desert, cnd Isus hranise multimea cu trei pini si doi pesti. Probabil baietasul se asezase la picioarele nvatatorului, zise el ntorcnd privirea n alta parte. Probabil nu se miscase tot timpul de lnga el, deoarece, n momentul cnd Isus a declarat ca va tr ebui sa cinam, el s-a ridicat n fata lui ca si cnd ar fi iesit din pamnt si a ntins spre el cosuletul n care-si ave a merindea. Bartolomeu avu nevoie de vreme foarte ndelungata pentru a le povesti despre acest ospat neobisnuit: felul n care a frnt pinea, mpartirea rezervelor putine pe care le aveau unor oameni cu totu l straini, felul n care s-a purtat fata de oamenii n vrsta si fata de copii, duiosia lui fata de ei... ca imed iat dupa aceea ritmul povestirii

lui sa se accelereze. Rabufneli de vnt nghetat ncepusera sa scuture buruienile usca te din apropierea lor si din partea de miazanoapte -rasarit se apropiau nori negri de furtuna si, facnd un ges t larg cu mna, le arata cum norii negri ncepusera sa ntunece cerul, n departari se auzea glasul stins al tunetu lui. Oamenii se ridicasera n picioare si adunndu-si neamurile laolalta au nceput sa alerge grabiti. Toti se ndre ptau acum spre casa. ntunericul cobora repede; printre norii negri fluturau scaparari de fulgere si vnt ul tulbura apele lacului, repezind valurile furioase spre tarmul prjolit de dogoarea soarelui. Filip a fost de parere sa se ndrepte spre satul Betsaida, care se gasea la o departare de doua mile. Simon Petru spunea ca ar fi mai bine sa traga corabia pe tarm si sa se adaposteasca sub pnza mare a catargului. Dupa ce flecare dintre ei a facut o propunere, Isus lea raspuns ca se vor mbarca repede si se vor ntoarce din nou la Capernaum. Spunea ca n-avem nici o pricina sa ne temem de ceva, continua Bartolomeu, dar no i cu toate acestea eram nspaimntati. Unii dintre ucenici au ncercat sa discute cu el. Eu nsa n-am zis nimic. Oamenii batrni sunt mai sfiosi, declara el si, ntorcndu-se spre Marcellus, adauga: n caz de primejdie este mult mai bine ca oamenii batrni sa stea linistiti, caci ei si asa nu pot fi de nici un folos. Eu am fost de parere ca oamenii n vrsta pot fi de mult folos n orice mprejurare, ras punse Marcellus cu amabilitate. Asta tinere, se poate, dar nu pe vreme de furtuna! declara Bartolomeu. Un batrn p oate sa-ti dea un sfat de folos cnd este asezat la umbra unui smochin ntr-o dupa amiaza nsorita... dar nu pe vreme de furtuna". Corabia era adapostita ntr-un ghiol si cu mare greutate nfruntasera valurile furio ase si reusisera sa treaca peste parapet. Sleit de puteri, Isus se ntinsese pe o banca de la pupa, unde l-au acope rit cu o bucata de pnza uda. Punnd mna pe vsle, ucenicii au reusit sa scoata corabia n larg. Dar dupa aceea au fo st obligati sa coboare de pe catarg pnza pe care o ntinsesera, deoarece furtuna ncepuse sa se dezlantuie cu t oata furia. Nici unul dintre ei n-avusese nca ocazia sa se gaseasca n larg, pe vreme de furtuna. Corabia era pu rtata pe coama valurilor ca o gaoace de nuca, pentru a fi apoi repezita ca n adncuri de prapastii; potopul apelo r rascolite se repezea asupra lor, smulgndu-le uneori vslele din mna. Coca corabiei se umplea de apa vaznd cu ochi i. Renuntasera la orice ncercare si la vsle nu mai trageau dect patru insi. Ceilalti scoteau apa, car e totusi crestea mereu-si ameninta sa-i acopere. Isus continua sa doarma linistit! Justus interveni n povestirea lui Bartolomeu cnd acesta facu o pauza si-si sterse fruntea de sudoare, ca si cnd si-ar fi adus aminte de efortul urias din noaptea aceea, cnd golea apa din corabi e cu o galeata, si ncepu sa-si faca vnt cu o frunza de palmier. Probabil te-ai gndit ca Isus ar trebui sa se ridice de pe lavita si sa va dea o mn a de ajutor? ntreba Justus si zmbi nveselit. Obrazul mosneagului tresari din pricina parerilor de rau. De, probabil unii dintre noi ne-am gndit ca, dupa ce ne-a bagat n primejdia asta, n-ar strica sa puna si el mna pe o galeata si sa ne ajute. Evident, adauga el grabit, nimeni nu era n stare

sa mai judece cu mintea linistita. Furtuna ncepuse sa ne zguduie cumplit si ne gaseam ntre moarte si viata . Iar noi toti eram sleiti de puteri si cu membrele paralizate de un fel de osteneala care te face sa respiri suiernd si sa simti arsuri pe gt. Apoi l-ati strigat ca sa se trezeasca! zise Justus nerabdator. Da! L-am strigat, zise mosneagul si se ntoarse spre Marcellus: M-am apropiat de e l si l-am trezit. nvatatorule!" am tipat eu. Corabia se duce la fund! Ne vom neca! Nu te intereseaza?" Batrnul si propti barbia n piept si ofta ndurerat. Eu sunt cel care a spus nvatatorului vorbele aceste a". Dupa o clipa de tacere, Bartolomeu ofta adnc si continua: Isus s-a trezit si s-a ridicat n picioare, si-a ntins bratele lungi si puternice, apoi si-a trecut degetele prin parul ud. Nu s-a speriat? ntreba Marcellus. Isus nu se speria niciodata! riposta Bartolomeu nemultumit. S-a ridicat si s-a nd reptat spre partea dinainte a corabiei balacind prin apa, cu bratele ridicate n aer ca sa-si pastreze echilibru l, pna a ajuns la catargul principal. Urcndu-se pe scara grosolana de lemn, a ramas o clipa tinndu-se cu un b rat de catarg. Apoi a ridicat amndoua bratele n sus si s-a uitat la valurile ce se ncalecati unul peste altul si a nceput sa vorbeasca. Dar glasul lui nu era rastit. Noi ne uitam la el nspaimntati. Vorbea nu cu glas rastit sau poruncitor, ci domol, ntocmai cum ai vorbi cu un animal speriat: Liniste! Liniste! repeta el. Domolestete!" Felul n care vorbea Bartolomeu reusise sa faca pe Marcellus sa astepte cu respira tia ntretaiata si sa-si simta bataile speriate ale inimii. Se pleca spre el si cerceta curios obrazul mosneagu lui. Ce s-a ntmplat apoi? ntreba el. Furtuna s-a terminat! raspunse Bartolomeu. Dar nu imediati Bartolomeu ridica bratul slabit si cu mna uscata facu un gest de oprire. Uite ciyal declara el. Si pe cer au rasarit stelele! adauga Justus. De asta nu-mi aduc aminte, murmura Bartolomeu. Filip spunea c-au rasarit stelele, starui Justus cu glasul linistit. Se poate, ncuviinta Bartolomeu si dadu din cap. Dar eu nu-mi aduc aminte. Unii spuneau ca si corabia s-a zvntat imediat, adauga Justus si clipi din ochi, c a si cnd ar fi stiut dinainte ca batrnul l va contrazice. Asta este o afirmatie gresita. Unii dintre noi au continuat sa scoata apa cu gal etile tot drumul pna la Capernaum. Indiferent de cel care a facut aceasta afirmatie, daca a fost cu noi a ajutat si el la galeti. Cum v-ati simtit dupa aceasta ntmplare neobisnuita? ntreba Marcellus. Nu prea aveam ce zice, deoarece toti ne simteam ca nauciti, mprejurul nostru fuse se un muget urias si acum totul se linistise. Apa care se legana nca nspumata era adormita ca apa unei dulbi ne. Eu nsa simteam o adnca mpacare n toata fiinta. Probabil cuvintele adresate furtunii de Isus ne linistiser a si pe noi si ne ntarisera n inima noastra... El ce a facut dupa aceea? ntreba Marcellus. S-a ntors si s-a asezat pe banca de la capatul din urma al corabiei, raspunse Bar tolomeu, si si-a strns levita mprejurul trupului, caci era ud pna la piele. Peste cteva clipe a ridicat ochii si

s-a uitat la noi, apoi a zmbit abatut si ne-a ntrebat ca pe niste copii: De ce v-ati speriat n felul acesta?" Dar nimeni n-a ndraznit sa-i raspunda. Probabil nici n-astepta ca noi sa-i raspundem ceva. Imediat dupa aceea s-a ntins din nou si punndusi o mna sub cap n loc de perna a adormit. Esti sigur c-a adormit? ntreba Justus. Nu... dar sta foarte linistit si cu ochii nchisi. Probabil se gndea la ceva. Noi n e-am adunat n partea de la mijlocul corabiei si ne-am uitat unul la altul. Toti credeau c-a adormit din nou si nu ndrazneau sa vorbeasca, mi aduc aminte de Filip c-a ntrebat n soapta: Ce fel de om este acesta de pna si vntu ile si valurile asculta de vorba lui?" Povestea se terminase. Marcellus, pentru care fusese anume repetata, stia ca acu m asteapta sa afle ce va spune, fie ca va crede, fie ca nu va crede n temeinicia ei. Sta pe scaun cu trupul pleca t adnc nainte, uitndu-se n palmele minilor mpreunate. Nu se poate ca batrnul Bartolomeu sa-i fi nsirat minciuni , n acelasi timp Bartolomeu parea un om pe deplin chibzuit. Dar, pe toti zeii, ar fi imposibil sa crezi ca o astfel de ntmplare este posibila. Un barbat sa vorbeasca cu furtuna! Sa vorbeasca valurilor dezlant uite cum ar fi vorbit cu un cal naravas! Si furtuna sa asculte de vorbele lui! Nu se poate... Asa ceva este impo sibil! Simti ochii binevoitori ai lui Justus ca se opresc asupra lui ntrebatori. Putin dupa aceea si ndrepta trupul s i clatina din cap. Mi se pare ceva neobisnuit! murmura el cu glasul stins. Cu totul neobisnuit! Dupa-amiaza era pe terminate cnd capitanul cu parul carunt al garzii cobor la subs ol ca sa elibereze pe legionarul care retezase o bucata din urechea colegului sau de la Minoa. Demetri us se apropie de strungareata taiata n usa celulei, imediat ce auzi ca se trag zavoarele, n nadejdea ca va auzi conversatia ce se va desfasura ntre ei privitoare la eliberare, dar n-auzi nimic. Nici unul dintre ei nu scoase nici o vorba. Usa grea a celulei se deschise larg si legionarul iesi pe coridor. Comandantul garzii pleca mpreuna cu el n largul coridorului ntunecat. Trsitul surd al sandalelor se stinse. Putin dupa aceea, n toata nchisoarea se auzi un freamat stins, usile ncepura sa se deschida, lanturile zdranganeau, se auzeau glasuri ragusite; tacanitul strachinilor si al oalelor, p lacutul clipocit al apei. Sosise vremea cnd detinutilor trebuie sa li se dea mncare si freamatul ce se auzea era ca si pocnetul de copite, plescaitul urechilor de la capetele ce se scutura, nechezatul si mugetul molcom al animalelor flamnde. Gura si gtul lui Demetrius erau uscate-, iar limba i se facuse ca o curea. Capul ncepuse s a-l vjie. Nu-si aducea aminte sa fi fost pna acum att de nsetat. Nici chiar n ticaloasa nchisoare de pe fund ul gaierei care odinioara l dusese nlantuit de butuc din Corint pna la Roma nu suferise att de cumplit din pri cina lipsei de apa. Veneau att de ncet cu mncarea, nct i se parea ca niciodata nu vor mai ajunge pna la c patul de dincoace al coridorului. Singura lui nadejde era ca apa nu se va termina nainte de a ajunge l a celula lui. Nu dorea nimic altceva dect apa! Hrana nici nu l-ar mai interesa daca ar veni sa-i dea o gura de apa... acum, imediat.

ntr-un trziu ajunsera sMn fata usii lui, trasera zavorul si o deschisera larg. n pr ag aparura doi sclavi sirieni, murdari si cu urechile despicate. Cel care era mai mic de statura, dar bine lega t si voinic, baga o ulcica n galeata cu ciorba, care era aproape goala, si-i tacu semn spre strachina de pe p olita. Demetrius, care nu era n stare sa se mai gndeasca la altceva dect la setea care-l chinuia, astepta n mna cu u lcica pentru a-i da apa. ntinse mna dupa strachina si sirianul murdar i turna ntr-nsa un cauc de varza prost m irositoare. Apoi scotoci ntr-o desaga murdara si, scotnd o bucata de pine mica si neagra, o puse pe lavita. Pinea se auzi rabufnind n scndura lavitei, ca si cnd ar fi fost un bolovan. Se feri din cale si iesi pe coridor ca sa faca loc celui mai nalt, care purta pe umar un urcior urias cu apa. Aproape nnebunit de sete, Demetrius ridica oala spre el. Sirianul rnji ca si cnd sar fi simtit multumit ca-si va bate joc de un sclav grec, nclina putin urciorul si de la naltimea aceasta dadu dr umul unei suvite de apa, care, desi nimeri n oala lui Demetrius, n violenta caderii l stropi pe haine si n oala nu ramase mai mult de o lingura. Imediat dupa aceea sirianul se ndrepta spre usa ca sa plece. Da-mi apa! zise Demetrius cu glasul sugrumat. Sirianul rnji, apleca din nou urciorul si restul apei i-l varsa pe picioare. Apoi se retrase rznd n bataie xde joc, mergnd de-a-ndaratelea, ca sa ajunga la iesire. Desi oala pe care Demetrius o tinea n mna era de pamnt, ea totusi parea destul de g rea. si n mna unui om chinuit de sete, cum era el acum, putea deveni o arma primejdioasa. Demetrius ri dica mna si-l pocni cu ea n crestetul capului; lovitura fu att de violenta, nct cu siguranta i-ar fi crapat tea sta daca aceasta n-ar fi fost acoperita cu un asternut de par des si batucit. Sirianul scapa de pe umar urciorul, care cazu si se facu tandari, apoi trase din brul murdar un pumnal ruginit si facu un pas nainte. Demetrius nici nu s-ar fi gndit sa ntrebuinteze drept arma o strachina de ciorba f ierbinte, dar n-avea nimic la ndemna, asa ca puse mna pe ea si o repezi n obrazul sirianului, apoi l mai pocni o da ta n crestet si, ridicnd de jos un ciob greu din urciorul spart, l iovi peste mna n care tinea pumnalul. Vaznd c-a ramas dezarmat, sirianul se retrase ncet spre coridor. unde tovarasul sa u cel lat n umeri, neavnd loc sa intre n celula, asteptase ca sa vada cum se va termina ncaierarea. Demetriu s profita de aceasta intermitenta pentru a ridica pumnalul. Dupa ce se deschise drumul, cel de pe cor idor era gata sa se repeada, dar cnd constata ca si detinutul este narmat se retrase repede si ncerca sa nchida usa. Ct ai clipi, Demetrius si dadu seama ca asta ar nsemna sa fie prins ca ntr-o capcana si eventual ucis de o sulita pe care ar putea-o arunca asupra lui prin strungareata de la usa. Se prop ti ntr-nsa cu toata puterea si reusi sa iasa pe coridor. Impresionati de lupta ncinsa n apropiere, ceilalti detinuti nce pura sa vocifereze si sa chiuie, asa ca larma facuta de ei determina pe comandantul garzii sa coboare scara de pi atra, nsotit de trei soldati. Se oprira la departare de ctiva pasi. Unul dintre cei care venisera fu de parere sa se repeada ntre ei si sa-i desparta, dar capitanul ntinse bratul si-l opri. Nu se ntmpla sa vezi n fiecare zi o lupta cu pumnalul n mna,

si de fiecare data cnd doi furiosi se reped unul la altul n felul acesta lupta mer ita sa fie vazuta. n spatele strmt al coridorului, cei doi adversari ncepusera sa se nvrteasca roata, cn arindu-se unul pe altul. Sirianul, care era cel putin cu o palma mai mic dect Demetrius, dar mult mai greu dect el, se lasase pe vine ca sa sara. Gardianul cel mai tnar si scoase punga si o goli n palma: Fac prinsoare pe doi techini si noua dinari ca porcul acesta de sirian va nvinge; camarazii lui clatinara din cap. Grecul li se parea mult inferior. Pumnalul era arma favorita a sirienilor, mai ales cnd a,vea taisul ntors ca o secera. Preferinta lor era sa se strecoare n spatele dusmanului si sa i-l nfiga sub coaste, ceva mai spre dreapta ele la umarul stng. Pentru asa ceva era nevoie de un cutit lung. Demetrius cunost ea destul de bine lupta cu pumnalul, dar nu ntrebuintase niciodata un cutit anume menit sa njunghii oamenii p e ia spate. Arma pe care o avea n mna parea ca este prea lunga pentru spatiul redus n care se g aseau si nu se simtea nici la ndemna. Sirianul cel nalt ramasese undeva n ntunericul coridorului, departe n urma tovarasului sau. Vaznd curiozitatea cu care gardienii urmaresc lupta, cel care ataca si zise ca va trebui sa termine repede. Acum erau foarte aproape si pumnalele lor scaparau scntei de fiecare data cnd se nc rucisau. Demetrius se retragea mereu si sta n defensiva. Gardienii r se ferira din cale, ca sa aiba mai mult loc. Imediat dupa aceea ritmul luptei se accelera, deoarece sirianul vazu ca pe mneca levitei lui Demetri us apare o dra de snge ceva mai sus de cot. Nu trecu mult si pe dosul minii sirianului se vazu o crestatura a dnca; si scutura repede bratul ca sa elimine sngele, dar miscarea lui nu fu destul de prompta. O lovitura.se opr i pe osul clavicular n imediata apropiere a carotidei. Facu un pas napoi. Demetrius l urmari de aproape, ncercnd sa profite de"acest avantaj si i mai rani o data n aceeasi mna. Pazea, grecule! striga comandantul. Sirianul cel nalt, care statuse n fundul corid orului, se pleca subit si ridica un ciob al urciorului spart, pe care se pregatea acum sa-l arunce n capul lui Demetrius. Acesta se lasa numaidect pe vine si ciobul i trecu sfrind pe lnga ureche. Ajunge! striga comandantul din nou si, apucnd pe Demetrius de umar, l dadu la o pa rte; cei trei gardieni ridicara lancile gata sa le arunce. Iesiti afara, ticalosilor! porunci comandantul. Sirienii nu ndraznira sa se mpotriveasca, rar cel mic de statura arunca pumnalul nsn gerat cnd apuca n lungul coridorului, escortat de gardieni. Dupa ce ajunsera n coridorul de la part er, capitanul iesi cu ei n curte. Aici adusera apa si dupa ce spalara ranile combatantilor le legara provizoriu. D emetrius puse mna pe un urcior de apa si sorbi adnc. Taietura ce o avea pe brat era adnca si dureroasa si-l ustur a si julitura de pe tmpla unde fusese scrijelit de ciobul urciorului aruncat de sirianul cel nalt, dar acum, dup a ce-si astmparase setea, nimic nu-l mai putea interesa. Capitanul dadu ordin sa-l urmeze si intrara din nou n pretoriu, iar de aici urcar a o scara de marmura si ajunsera la etajul de sus. Santinela informa gardianul din fata unei usi impunatoare ca N amius, capitanul garzii, ar vrea

sa vorbeasca cu legatul. Acesta disparu, ca sa se ntoarca numaidect si sa le faca semn. Grupul intra n sala impunatoare a pretoriului, luminata de opaite uriase ce atrnau din tavan, spnzurat e de lanturi mestesugit lucrate. Ranile lui Demetrius zvcneau, dar totusi nu era att de grav ranit, nct sa nu-i vina sa zmbeasca n momentul cnd vazu scena ce se desfasura n fata ochilor sai. Paulus, asezat n fata lui Sextus la masa uriasa si plina de sculpturi de pe estrada, tinea n mna ulcica de piele n care scutura zarurile. Prin urmare Paulus, care fusese transferat n slujba de legat al fortului din Capernaum, si adusese si tovarasul de joc. Gardienii si detinutii se apropiara, condusi de doua santinele n uniforme stralucitoare. Paulus ridica priv irea plictisita spre ei, apoi si concentra atentia asupra jocului. Scutura zarurile si le dadu drumul pe tablia p oleita a mesei, apoi ridica din umeri. Sextus zmbi, lua ulcica n mna, scutura zarurile si le dadu drumul, ca dupa a ceea sa se uite la ele ncruntat. Paulus ncepu sa rda si se propti n spatarul scaunului. Centurionul Sextus se ntoarse spre cei care intrasera n sala. Ce s-a ntmplat, Namius?.ntreba legatul si ncepu sa caste. Sirienii au atacat pe detinutul acesta grec, stapne. Pentru ce l-au atacat? ntreba Paulus nemultumit. Capitanul Namius nu stia exact c e s-a ntmplat, dar sirienii coborsera la subsol pentru a mparti detinutilor hrana si s-au ncaierat cu grecul acesta, pe care l-au adus astazi. Vino mai aproape, grecule, zise Paulus, si dupa ce se uita la el facu ochii mici , ca si cnd ar fi ncercat sa-si aduca aminte de ceva. Demetrius facu un pas nainte si se ncrunta ca sa-si poata st apni zmbetul. Sextus se apleca peste masa si murmura ceva. Ochii lui Paulus se luminara. Dadu apoi din c ap si zmbi nepasator. Capitane, scoate deocamdata pe acesti sirieni din sala, porunci el. Vreau sa vor besc cu grecul acesta. Apoi astepta pna cnd gardienii Iesira cu ei. Esti ranit grav, Demetrius? ntreba legatul cu bunavointa. Nu, stapne, raspunse Demetrius. Dar n aceeasi clipa i se paru ca peretii salii au n ceput sa se nvrteasca mprejurul lui si n fata ochilor i cobor o pnza de ntuneric, asa ca imaginea lui Paulu se destrama ca ntr-o ceata, l auzi ca da un ordin, apoi simti ca cineva a asezat un scaun lnga el si-i ajuta sa se aseze. O santinela i puse o cupa de vin n mna. Imediat dupa aceea slabiciunea i trecu si reusi sa ngne: ti multumesc, stapne! dar glasul lui paru stins. Ia spune, Demetrius, cum se face ca tu esti aici n nchisoarea fortului? ntreba Paul us. Dar va fi mai birie sa lasam amanuntul acesta pentru mai trziu... Unde este stapnul tau? Demetrius i spuse. Aici la Capernaum! exclama Paulus. Si ce l-a adus pe admirabilul tribun Marcellu s n tristul si evlaviosul nostru oras? Stapnului meu i plac tesaturile facute n Galileea. A cutreierat toata regiunea pent ru a gasi astfel de obiecte. Paulus ncrunta din sprncene si se uita la Demetrius cu atentie. S-a vindecat... nteleg de cap?

Da, stapne... s-a vindecat definitiv, raspunse Demetrius. Am auzit spunndu-se... Paulus nu termina fraza, creznd ca Demetrius o va completa. Acesta nefiind obisnu it sa stea pe scaun n fata superiorilor sai se ridica cu greutate n picioare. Vreme de cteva luni, tribunul a fost bolnav. Se simtea adnc deprimat. A plecat nsa la Atena si acolo s-a vindecat. Spune, Demetrius, care este motivul ca s-a simtit att de deprimat? ntreba Paulus. Apoi, vaznd ca nu-i raspunde imediat, adauga: Eu cunosc motivul? Da, stapne, raspunse Demetrius. Ceva s-a ntmplat cu el n momentul cnd la banchetul procuratorului a mbracat camasa a eea! Da, stapne, i s-a ntmplat ceva. mi aduc aminte. Efectul asupra lui a fost cu totul neobisnuit. Trupul i se cutrem ura, ca si cnd ar fi vrut sa scape de aceasta amintire. Si acum sa revenim la tine... Pentru ce te-au adus ai ci? Demetrius i explica din cteva cuvinte si cnd Paulus l ntreba cum de au ajuns la ncaie are i spuse ca a cerut sirianului apa si acesta n-a vrut sa-i dea. Chemati pe capitanul Namius! porunci Paulus. O santinela iesi din sala si se ntoarse aproape imediat cu gardienii si cei doi s clavi sirieni. Namius i raporta felul n care s-a desfasurat ncaierarea pe coridorul nchisorii. I-am oprit imediat ce am vazut ca unul dintre sirieni pune mna pe un ciob al urci orului de apa si-l arunca asupra grecului. Scoate-l n curte si porunceste sa-i traga treizeci si noua de bice, zise Paulus. Pe porcul celalalt baga-l n arest si da-i mncare pe sponci ca sa nu se ngrase. Dar cu grecul ce sa fac, stapne? ntreba Namius. Du-l sa se culce si cheama felcerul sa-i ngrijeasca ranile. Namius dadu un ordin si gardienii plecara cu ceilalti doi. Acum pot sa plec, stapne? ntreba Demetrius. Da... mpreuna cu capitanul. Sau... mai zaboveste. Tu, Namius, poti pleca. Te voi chema mai trziu. Paulus se uita dupa el pna cnd ajunse la usa, apoi se uita n largul salii si adauga cu gla sul domolit: Puteti sa plecati toti. Tot asa si tu, Sextus, adauga el, ntorcnd capul peste umar. Vreau sa vorbesc cu Demetrius ntre patru ochi. n drumul de ntoarcere la han nu schimbara aproape nici o vorba. Justus se gndea la ceva si parea usurat, ca si cnd convorbirea avuta n timpul dupa-amiezii cu Bartolomeu ar fi contribuit la nvior area lui, asa ca mergea cu pasi ntinsi. Ct despre Marcellus, el se simtea impresionat si tulburat de povestea pe. care io spusese batrnul ucenic al lui Isus. Pna acum nu-si putuse face o idee limpede n legatura cu acest Isus, despre c are batrnul Bartolomeu i spusese: Pe omul acesta l-am auzit vorbind cu furtuna si cu valurile... care l-au ascultat", desi el ar fi fost dispus sa elimine aceasta afirmatie ca pe ceva imposibil. Dar dovezile despre pu terea neobisnuita a lui Isus se ngramadeau una dupa alta si i se confirmau din toate partile. Pasii i se domoleau, pe masura ce gndurile l rascoleau tot mai adnc, asa ca Justus, care-si da seama de starea

lui de acum, se ntoarse spre el, zmbi ngaduitor si apuca naintea lui. Partea cea mai grea n toata afacerea asta era ca, de vreme ce -ai admis ca n afirm atiile ce i se faceau ar putea sa fie si un smbure de adevar, ai fi fost lipsit de judecata sa fixezi o limita pn a la care vei admite sa mergi cu ncrederea. Ar fi fost copilarie sa afirmi: Da, cred ca Isus a savrsit aceasta fapta extraordinara, dar nu cred c-a savrsit-o pe cealalta. Unele dintre faptele lui puteau fi explicate cu ajutorul judecatii sanatoase, cu m ar fi, de pilda, povestea naiva pe care i-o debitase Harif n legatura cu nunta din ziua aceea. Nu era greu sa ti-o e xplici. n acelasi timp trebuia sa tii seama si de efectul prezentei lui Isus asupra nuntasilor, care-l iubeau, l ad mirau si aveau ncredere n el. Nu oricine ar fi fost n stare ca sa dea apei aceleia gust de vin. Daca prefacerea ap ei n vin ar fi fost singura dovada despre puterea neobisnuita a lui Isus, amanuntul acesta n-ar mai fi reprezentat o problema. Dar mai era si constatarea neobisnuita a lui Miriam, care si-a dat seama ca poate cnta; aceasta constatare o facuse n aceeasi zi cu ntmplarea din casa lui Harif. n cazul cnd acceptai temeinicia ntmplarii cu Miri m, ori de asta nu te puteai ndoi, caci dovada era evidenta, atunci tot asa puteai crede si minunea ntmpl ata n casa lui Harif. Afara de asta, nu trebuia uitat nici felul n care fusese hranita multimea aceea compusa din cinci mii de oameni. Puteai sa-ti explici cu usurinta si pe aceasta datorita apelului adresat de Isus acesto r oameni cnd Se spusese ca toti oamenii sunt frati si fac parte dir.tr-o singura familie. Aici nu era nevoie sa faci nici o concesie, dect cel mult sa admiti formidabila personalitate a lui Isus, ceea ce nu era ctusi de putin gre u de vreme ce tu nsuti crezi n aceasta personalitate. Tot asa Demostene reusise sa obtina minuni de vitejie dat orita discursurilor sale. n astfel de mprejurari insufiarea curajului si a sentimentului de cinste nu putea fi consi derata drept o minune. Mai era si micul Iona. Toti locuitorii din Sepforis stiau despre el ca s-a nascu t infirm. Erai liber sa-ti nchipui ca Isus a masat piciorul baietasului pna cnd i-a ndreptat dislocatia, si, daca acestea ar fi toate faptele extraordinare ale lui Isus, explicatia pe care le-o gasesti ar fi destul de mult umitoare. Toti locuitorii din Sepforis nsa credeau ca el a savrsit o minune, caci ncrederea oamenilor simpli n ntmplari supr naturale nu cunoaste nici o margine. Or, adevarul este ca ei prefera sa creada ceea ce este imposibil de crezut. n acelasi timp mai era si Lidia, care se vindecase de o boala ce o chinuise ani d e-a rndul numai datorita c-a pus mna pe hainele lui Isus. Totusi, ntemeiat pe propriile sale experiente, n-ar f i putut afirma ca este imposibil. Se grabise sa declare lui Justus ca este dispus sa creada fiecare cuvn t ce i-l spusese n legatura cu aceasta ntmplare si-si nchipuise c-a sosit-momentul sa afle si ceea ce s-a ntmplat n iua cu furtuna. Daca admiteai ca puterea supranaturala a lui Isus poate vindeca bolile sufletesti si cele trupesti ale oamenilor datorita numai contactului cu cei suferinzi, nu s-ar putea oare sa admiti ca prin analogi e a reusit sa linisteasca si furtuna? Din moment ce-i atribui puteri supranaturale, cum vei putea ndrazni sa faci o lis ta a faptelor pe care le va putea

si a celor pe care nu le va putea savrsi? Totusi ntmplarea aceasta cu furtuna parea exagerata! Aici nu era vorba despre o adunare de oameni care sa cedeze staruintelor lui. Era vorba desp re o furtuna; or, aceasta este nensufletita si nentelegatoare! Daca si n cazul acesta vei admite ca Isus a avut o astfel de putere, atunci vei fi obligat sa admiti si ca Isus a fost de origine divina. Mi-am ngaduit sa rog pe Salum sa ne friga un peste, i spuse Justus n momentul cnd Ma rcellus tocmai se ndrepta spre cort. Vom cina la han. n felul acesta nu vom fi obligati sa mncam buca tele pe care le-as putea pregati eu. Foarte bfne, raspunse Marcellus ngndurat. Despre Demetrius ai aflat ceva? N-am aflat... desi am ntrebat de el si la han. Eu aproape am uitat de el, declara Marcellus. n dupa-amiaza acestei zile am fost preocupat de alte gnduri. Daca Demetrius a fost arestat, cred ca ne va da de stire, ncerca JiiStus sa-i lin isteasca. Vei afla foarte curnd pe unde umbla. Nu ma ndoiesc ca n schimbul unei despagubiri l vor elibera, indifere nt de ceea ce a facut. Sclavii care valoareaza ceva nu sunt tinuti prea mult n nchisoare. Vrei sa mergem si sa mncam, stapne? Sala hanului n-avea mese dect cel mult pentru zece-doisprezece oameni, dar era rnd uita cu pricepere si gust. Din cauza ca lumina hanurilor din micile orase era primitiva, calatorii mncau dev reme. Cei trei farisei bogati al caror cort fusese ridicat n timpul dupa-amiezii n crngul de sicomori erau asezat i la o masa din mijlocul salii. Doi centurioni din garnizoana fortului se asezasera n apropierea unei fere stre din partea de rasarit si, n asteptarea mncarii, ncepusera sa bea vin. Salum, hangiul carunt si scurt n picioare , i conduse spre o masa din coltul salii si se ploconi adnc dupa ce Justus i spuse cine este cu el. Este si el crestin? ntreba Marcellus dupa ce hangiul se departa. Justus clipi de cteva ori si se uita la el mirat. Da, raspunse el cu glasul stins, ca si cnd ar fi vrut sa-i spuna sa fie cu bagare de seama, si se uita mprejurul sau. Mi se pare n-ai banuit ca eu cunosc cuvntul acesta, nu-i asa? murmura Marcellus. Justus nu-i raspunse, ci-si mpreuna minile pe piept si se uita n gradina de afara. Calificativul acesta l-a aflat Demetrius la Joppa, i explica Marcellus. Trebuie sa fim circumspecti, l preveni Justus. Fariseii de obicei au inima mica s i urechi foarte mari. Aceasta este un fel de zicatoare? ntreba Marcellus rznd. Da, raspunse Justus, dar nu una pe care ai putea-o repeta n gura mare, si frnse un a dintre pinile mici asezate pe masa. Apoi adauga cu glasul ceva mai ridicat: Salum pregateste pine fo arte buna. Ia si dumneata! Treci adeseori pe aici? De un an si jumatate ncoace, astazi am intrat pentru prima data n hanul acesta, ra spunse Justus. Ultima data cnd am fost aici, sala hanului era plina. Toti ucenicii erau de fata, dar mai ven ise si alta lume, iar n fata intrarii erau sute de insi. Salum a dat o cina pentru Isus. Dar a hranit si pe cei de afa ra. Care va sa zica pe vremea aceea nu trebuia sa va ascundeti? Nu, pe vremea aceea nu era nevoie. Preotii ncepusera sa unelteasca mpotriva trecer ii de care se bucura Isus n fata poporului, dar nca nu se dadusera pe fata mpotriva lui. Mi se pare straniu, zise Marcellus, ca atta vreme ct Isus a fost n viata si repreze

nta o amenintare pentru interesele preotilor nimeni nu ncerca sa pastreze faptele lui n secret. Iar astazi , cnd este plecat si mort, nu poti vorbi despre el dect n soapta. Justus l privi n luminile ochilor si zmbi. Paru ca vrea sa raspunda ceva, dar se op ri, caci un slujitor mai n vrsta aparu cu mncarea: un peste fript pe un fund de lemn, o strachina de galusti cu smntna, un castron de smochine fierte n zeama lor si un urcior de vin. Mncarea era buna si ei flamnzi. n seara aceea ai fost n apropierea lui Isus? ntreba Marcellus dupa ce gusta bucatel e. Nu, eu eram asezat lnga Matei, n partea dinspre usa. Isus unde era asezat? ntreba Marcellus. Pe scaunul pe care esti asezat dumneata. Marcellus tresari. Pe scaunul acesta n-ar trebui sa se mai aseze nimeni! Privirile lui Justus se mbln zira si, vaznd sentimentul de respect al lui Marcellus, i zmbi n senin de aprobare. Prietene, vorbesti cum ar vorbi un crestin, murmura el, apoi dupa cteva clipe de tacere adauga: Ti-a facut placere ceea ce ti-a povestit batrnul Bartolomeu? Ceea ce mi-a spus Bartolomeu mi era menit sa-mi faca placere, raspunse e-l. Treb uie sa recunosc ca ma simt tulburat. Bartolomeu este un mosneag cumsecade si sunt convins ca el crede fieca re cuvnt din ceea ce mi-a spus. Bine, dar dumneata nu crezi? striga Justus. Bartolomeu a tacut o declaratie care este menita sa arunce oarecare lumina asupr a acestei ntmplari, ti aduci aminte ca spunea ca s-a simtit mpacat si linistit cnd Isus a nceput sa vorbea sca cu furtuna? Probabil n momentul acela s-a linistit furtuna din sufletele oamenilor. Isus s-a adresat sp aimei ce pusese stapnire pe ei si. auzind cuvintele lui, oamenii s-au simtit linistiti. Pe dumneata te multumeste aceasta explicatie? ntreba Justus si se uita cu atentie la el. Nu ma multumeste deloc! admise Marcellus. Dar asculta, Justus, nu se poate sa ce ri lui Isus sa linisteasca furtuna! Si de ce nu? riposta Justus cu glasul blnd. De ce nu! Bine, dar nu-ti dai seama ca n cazul acesta ar fi trebuit sa fie mai mu lt dect om ca sa faca asa ceva? Nu ntelegi ca savrsind o astfel de fapta ar fi devenit un fel de zeu? De... si sa zicem ca a devenit... n cazul acesta ramn foarte multe amanunte care-si asteapta explicatia. Daca accept i ca Isus este divin, un fel de zeu, crezi ca el ar fi admis sa fie arestat si n timpul noptii sa fie trt de la un pretoriu la altul, sa fie batut si batjocorit? Daca ar fi fost zeu, ar fi admis sa fie osndit la moarte si pironi t pe cruce? Un zeu, ia gndeste-te, care a fost rastignit, iar astazi este mort si ngropat! Vreme de cteva clipe Justus nu zise nimic, ci se uita cu atentie n ochii lui Marce llus. Apoi si pleca trupul spre el, l apuca de mneca tunicii si-l trase mai aproape, ca sa-i spuna ceva la ureche. Nu, Justus, asa ceva nu se poate! protesta Marcellus. Eu nu sunt tmpit. Asa ceva nu cred si nici dumneata nu poti crede! Nu ntelegi ca eu l-am vazuti repeta Justus, fara sa se tulbure. Marcellus nghiti d e cteva ori n sec si clatina din cap. De ce tii sa faci astfel de afirmatii de fata cu mine? ntreba el rastit. Din ntmpla

re eu stiu ca aceasta afirmatie nu este adevarata. Poate vei reusi sa determini pe altii sa te creada, dar nu pe mine! Asculta, Justus, nam avut ctusi de putin intentia sa vorbesc despre aceasta ntmplare dureroasa, dar treb uie sa stii ca eu l-am vazut murindl Am vazut pe unul dintre legionari nfigndu-i sulita adnc n inima! L-am vazut cnd i-au cobort trupul de pe cruce si era mort, ca orice om care a murit. Amanuntul acesta l stie toata lumea, riposta Justus cu glasul linistit. A fost osn dit la moarte si asezat n mormnt. Iar n dimineata zilei a treia a nviat si a fost vazut piimbndu-se printr-o g radina. Justus, trebuie sa fii nebun! Astfel de lucruri nu se ntmpla niciodata. Fii prudent! l admonesta Justus. Ceea ce vorbim noi acum nu trebuie sa auda nimen i. Feri strachina din cale si, ncrucisndu-si bratele, Marcellus se propti cu coatele pe masa si se uita la el. Minile ncepusera sa-i tremure. Daca-ti nchipui ca Isus este n viata, murmura el, atunci unde poate sa fie acum? Justus clatina din cap, ridica minile amndoua si, facnd un gest de deznadejde, ofta . Eu nu stiu unde este, raspunse el ngndurat, dar stiu ca traieste. Dupa o clipa de tacere adauga: Eu astept n orice moment sa-l vad, continua el si paru ca obrazul i se lamineaza. De fiecare data cnd se deschide o usa, la fiecare rascruce de drumuri, la fiecare colt de strada si pe orice culme de munt e ce se arata n calea mea. Marcellus se uita la el cu ochii mari si dadu din cap. Am bagat de seama ca astepti mereu sa ntlnesti pe cineva, zise el. Daca vei contin ua sa judeci n felul acesta, sa stii ca-ti vei pierde mintea. Nici unul dintre ei nu mai zise nimic. Marcellus ntoarse privirea spre usa: Vrei sa spui ca nu te-ar mira deloc daca Isus ar aparea acum aici n sala hanului si ar cere lui Salum sa-i dea de mncare? Buzele lui Justus se nfiorara de. un zmbet usor cnd vazu obrazul lui Marcellus ridi cat spre el, exact ca obrazul inocent al unui copil care nu este n stare sa nteleaga. Nu! raspunse el cu convingere. Nu m-ar mira ctusi de putin. Recunosc ca prima dat a cnd l-am vazut m-am simtit cutremurat de spaima. Cum spui si dumneata, astfel de lucruri nu se ntmpla niciodata. Par imposibile. Daca s-ar fi ntmplat sa fiu singur, m-as fi ndoit si eu de capacitatea mea de perce ptie si poate mi-as fi nchipuit ca mi-am pierdut mintea. Unde s-a ntmplat asta? ntreba Marcellus pe un ton att de grav, ca si cnd ar fi astep at sa-i raspunda ceva ca sa poata crede. n atelierul lui Ben Iosif; ne adunasem ctiva insi la vreo zece zile dupa ce Isus a fost osndit la moarte. Mncaseram ceva frugal mpreuna. Soarele apusese, dar noi nu aprinsesem nca lumina. T oti vorbiseram destul de mult despre el si unii afirmau ca ar fi aparut din nou si ca l-ar fi vazut. M ie nu-mi venea sa cred, desi n-am zis nimic. Auzisem o multime de vesti care se contraziceau una pe alta. n dimineata zilei a treia cteva femei s-au dus sa viziteze mormntul, dar l-au gasit gol; una dintre ele care venise naintea celorlal te spunea c-a vazut pe Isus plimbndu-se prin gradina si ca ar fi vorbit cu ea.

Fara ndoiala femeia a avut halucinatii, declara Marcellus. Tot asa mi-am zis si eu la nceput, admise Justus. Pe urma a sosit vestea ca doi b arbati l-au ntlnit pe drum si l-au poftit sa mannce mpreuna la han. Au fost oameni de ncredere? Eu nu i-am cunoscut. Unul dintre ei era Cleopa si var cu Alfeu. Numele celuilalt nu l-am auzit niciodata. Nu cred ca o astfel de marturie ar pretui ceva. Gndul acesta mi-a trecut prin minte, zise Justus. Ctiva dintre ucenici spuneau ca l-au vazut n aceeasi noapte aparnd n mijlocul odaii n care erau adunati. Dar ei se simteau grozav de chi nuiti si mi-am zis ca probabil aceasta a fost o simpla nchipuire, mai ales cnd auzi attea ntmplari ciudate. .. Este firesc! ncuviinta Marcellus. Cnd astfel de povesti ncep sa circule, halucinati ile ncep sa apara, n sfrsit... zi nainte! Erati adunati n casa lui Ben Iosif... Ioan tocmai spunea cum arata si ce i-a spus... Vorbesti despre tnarul acela visator pe care l-am vazut si eu? Da... despre acela, ncuviinta Justus fara sa se simta tulburat de ntrebarea lui. D upa ce a terminat ce avea de spus, Toma s-a ridicat n picioare si si-a exprimat parerea, care n realitate era s i parerea mea: Nu cred nici un cuvnt din tot ce ne-ai spus! protesta el. Si nici nu voi crede pna n ziua cnd l voi v edea cu ochii mei si voi pipai cu minile mele ranile de pe trupul lui". Asta nseamna ca nu i-a lipsit ndrazneala, declara Marcellus. Ioan s-a simtit jigni t de vorbele lui? Eu nu stiu daca s-a simtit sau nu, raspunse Justus ngndurat. Dar n-a avut nici vre me sa ne spuna ca este jignit. Isus a aparut n fata ochilor nostri... si se oprise n picioare alaturi de Toma. Nu se poate... Justus! Ba da... si pe buzele lui tremura acelasi zmbet ndurerat pe care toti l cunosteam a tt de bine. Arata ca un spectru? Nu... dar parea mai slabit. Se puteau vedea urmele chinurilor prin care trecuse. Pe frunte i se vedeau urmele prelungi ale ranilor pricinuite de ghimpii de maracini. A ntins minile spre Toma.. . V-ati adunat cu totii mprejurul lui? ntreba Marcellus cu greutate, caci si simtea gt ul uscat. Nu... Mi se pare ca toti am ramas nmarmuriti. Cred ca n-as fi fost n stare sa ma m isc, chiar daca as fi ncercat. S-a facut tacere adnca si Isus a ridicat palmele minilor spre Toma si a zmb it. Pipaie-le!", a zis el cu glasul blnd. Toma se simtea umilit si acoperindu-si fata cu minile a nceput sa p lnga ca un copil. Sala hanului se golise srntunericul coborse. Salum se aprppie de ei si-i ntreba dac a-i mai poate servi cu ceva. Marcellus tresari speriat de cuvintele lui si reveni la realitate. Am povestit prietenului meu cte ceva despre Isus, declara Justus. Da, da, ncuviinta Salum. ntr-un rnd, cnd mi-a facut cinstea sa treaca pragul casei m ele, a stat pe scaunul acela pe care esti asezat acum dumneata, stapne. n timpul cinei nu s-a ridicat n picioare ca sa spuna ceva? ntreba Marcellus. Ne-a spus o parabola, raspunse Salum. Cineva dintre cei de fata a ntrebat ce ntele ge cnd spune aproapele meu", cum scrie si n legea noastra. Isus a nceput sa ne spuna despre un barbat car e plecase din Ierusalim pna

n Ierihon - drumul acesta este primejdios -si, fiind atacat de beduini, acestia i -au luat hainele, l-au jefuit si l-au ranit, lasndu-l aproape mort n marginea drumului. Putin dupa aceea a aparut un pre ot, dar a trecut pe lnga el, desi-l vazuse, si si-a continuat drumul. A venit apoi un levit, care s-a oprit s i s-a uitat la el, dar si acesta si-a vazut de drum. La urma a aparut un samaritean - despre oamenii acestia, stapne, n oi nu prea avem pareri bune - si, dupa ce a legat ranile omului, l-a luat pe magarul sau si l-a dus la un ha n. Care dintre acesti oameni poate fi aproapele" pentru cel care fusese atacat de tlhari?", a ntrebat Isus. Cred ca raspunsul n-a fost greu de dat, zise Marcellus. Daca as fi fost si eu de fata, i-as fi pus o alta ntrebare. Am fost informat ca Isus n-a fost niciodata de acord ca oamenii sa se nc aiere ntre ei, indiferent de pricinile ce i-ar ndemna sa faca asa ceva. Sa zicem ca samariteanul acesta ar fi sosit n momentul cnd calatorul a fost atacat de beduini; ce ar trebui sa faca : sa sara n ajutorul lui sau sa astepte pna cnd tlharii l vor jefui si-si vor vedea de drumul lor? Salum si Justus se uitara unul la altul, asteptnd fiecare ca celalalt sa raspunda . Isus avea obiceiul sa vindece ranile, nu sa le pricinuiasca altora, raspunse Jus tus cu glasul solemn. Crezi ca raspunsul acesta, stapne, este de ajuns pentru ntrebarea pe care ai pus-o ? Nu, caci acesta nu este un raspuns. Haide, Justus, sa plecam, deoarece s-a ntuneca t. Se ridica n picioare, apoi se adresa hangiului: Pestele a fost bine pregatit, Salum. Mine la amiaza ne vei pregati din nou un peste. Justus lua felinarul pe care-l adusese Salum si apuca nainte prin curtea ngrijita a hanului, apoi, dupa ce intra n cort, aprinse pe al lor, care era mai mare, si-l atrna de stlpul de la mijloc. Mar cellus si desfacu curelele ncaltamintei, se descinse si se ntinse pe pat, urmarind pe Justus cum si pregateste asternutul. Si ce s-a ntmplat dupa ce Toma i-a vazut ranile? ntreba Marcellus. Ben Iosif a umplut o strachina de ciorba si a ntins-o lui Isus, raspunse Justus s i se aseza pe marginea patului. Avea o bucatica de peste, un colt de pine si un fagure de miere. Isus le -a luat din mna lui si a nceput sa mannce. Prin urmare, nu era numai duh, zise Marcellus. Nu stiu ce sa-ti raspund, declara Justus cu ndoiala. A,mncat mncarea... sau n orice caz a gustat-o. ntunericul ncepuse sa se lase repede. Filip le-a spus c-ar fi bine sa aprinda un o pait. Andrei era asezat n apropierea usii de la odaia de alaturi, asa c-a iesit si s-a ntors cu un amnar si cu iasca. Batrnul Ben Iosif a iesit n calea lui cu opaitul. Andrei l-a aprins, dar n aceeasi clipa au constatat ca Isu s nu mai este ntre ei. Disparuse? ntreba Marcellus si se ridica n picioare. Nu stiu, raspunse Justus. n odaie se facuse ntuneric greu. Probabil iesise pe usa. Dar nimeni n-auzise usa nici deschizndu-se, nici nchizndu-se. La sosire intrase pe usa? Nu stiu. Eu nu l-am auzit cnd a intrat. Am constatat cu totul pe neasteptate ca e ste n fata mea, oprit n apropierea lui Toma. n clipacnd flacara opaitului a nceput sa plpie, am bagat de seam a ca nu mai este

acolo. Ce crezi ca s-a putut ntmpla? Nu stiu! raspunse Justus si clatina din cap. Urma o lunga tacere. De atunci l-ai mai vazut? ntreba Marcellus. Justus dadu din cap. L-am mai vazut o data, ncuviinta Justus, cam la o luna dupa aceea. Dar n timpul ac esta fusese vazut si prin Galileea. n noaptea cnd Isus a fost judecat, s-a ntmplat ceva foarte trist, n timpul ct a stat n fata lui Anna, Simon Petru a asteptat n curte, unde legionarii aprinsesera un foc. O slujitoare a ntrebat pe Petru: Esti si tu unul dintre prietenii galileeanului acestuia?". Si Petru s-a lepadat de el, rasp unzndu-i: Nu-l cunosc!". Eu mi-am nchipuit ca Petru este conducatorul ucenicilor lui Isus, zise Marcellus. Tocmai aceasta este partea trista. De obicei Petru era o fire ndrazneata si nu se ferea de primejdie, n noaptea aceea nsa purtarea lui n-a fost asa cum ar fi trebuit. A urmat convoiul d in departare, cnd l-au scos pe Isus si l-au dus la palatul procuratorului, iar el a asteptat pe cealalta margin e a strazii n timpul ct a durat judecata. Nu stiu unde a plecat dupa ce s-a pronuntat osnda si legionarii s-au ndr eptat cu el spre Golgota; tot asa nu stiu unde si-a petrecut noaptea si ziua urmatoare. L-am auzit vorbind des pre ceea ce s-a ntmplat si se simtea chinuit de remuscari, asa ca s-a ntors acasa. Prin urmare, Petru n-a fost de fata cnd ucenicii si-au nchipuit c-au vazut pe Isus . N-a fost... dar Isus le-a spus sa informeze si pe Simon Petru. Isus stia ca Simon Petru s-a lepadat de el? Fireste ca stia! Tocmai de aceea tinea ca el sa fie informat ca totul este n ordi ne. Ziua urmatoare.fratii Zevedeu si Toma au luat hotarrea sa-l nsoteasca pe batrnul Bartolomeu pna acasa. L-a u ridicat n spinarea unui magarus si au plecat cu el n Galileea, unde au ntlnit pe Petru, care se zbuciu ma din pricina parerilor de rau. I-au spus si lui ce s-a ntmplat. A vrut sa se ntoarca n cea mai mare graba la I erusalim, dar ei l-au sfatuit sa mai astepte, deoarece se raspndise stirea despre reaparitia lui Isus si preoti i iscodeau n toate partile. Dugheana lui Ben Iosif era supravegheata, n aceeasi noapte au plecat cu totii ia pescuit, n zorii zilei, nainte de rasaritul soarelui, s-au urcat n barca si s-au ndreptat spre tarmul din partea de rasarit. Bartolomeu mi-a spus ca erau osteniti de lunga veghe din timpul noptii si degerati din pricina cetei, cnd , cu totul pe neasteptate, au auzit plescaitul puternic al apei dupa ce ajunsesera cam la doua sute de coti departe de tarm. Simon Petru sarise n apa si ncepuse sa noate, n aceeasi clipa au vazut si pe Isus, stnd n picioare pe tarm si asteptnd. A fost o ntlnire duioasa ntre ei, caci Simon Petru nu-si mai putea gasi astmpar. Si ce s-a ntmplat dupa aceea, ntreba Marcellus nerabdator. A disparut din nou ca si rndul trecut? N-a disparut numaidect. Au pus o oala pe foc la marginea apei si au fiert peste. A stat cu ei si a vorbit vreme de un ceas, acordnd cea mai mare atentie lui Simon Petru. Despre ce an vorbit? Despre obligatiile ce le vor avea de aici nainte si despre raspndirea nvataturilor lui. Le-a fagaduit ca va reveni din nou, dar nu le-a spus ziua si ceasul.Vor trebui sa astepte si sa priv egheze. Dupa ce au mncat, unul dintre ei a propus sa mearga mpreuna la Capernaum. Ridicasera barca pe tarm si, a

propiindu-se de ea, an nceput sa se opinteasca pentru a-i da drumul n apa. Toti intrasera n apa afara de I sus, care ramasese pe tarm. Bartolomeu era n partea dinapoi a barcii si se straduia sa ntinda o pnza pe catarg. Dupa ce au trecut peste parapetul barcii, s-au ntors n partea unde ramasese Isus, dar el nu mai era pe tar m. Dar mai trziu a aparut din nou? Ultima data cnd.a aparut am fost si eu de fata, declara Justus. Asta s-a ntmplat pe vrful unui munte din Iudeea, la vreo cteva mile spre miazanoapte de Ierusalim. Nu trebuie sa uit sa-ti spun ca n vremea aceea ucenicii si prietenii lui Isus erau de aproape supravegheati. Cnd se ntmpla sa tine m cte o adunare, nu ne puteam ntlni dect trziu noaptea si n locuri ntunecoase. Carturarii si fariseii de la emplu aveau la ndemna lor pe toti legionarii procuratorului pentru a supraveghea orice miscare. Aici n Galileea Irod Antipa si legatul Iulian dadusera ordine ca sa fie osnditi la moarte toti cei pe care-i vor auzi ch iar numai ca pronunta numele lui Isus. Credeau si ei ca Isus a nviat? ntreba Marcellus. Probabil nu credeau. Nu stiu ce sa zic. Dar fara ndoiala si dadeau seama ca n-au r eusit sa-l nlature, si nchipuisera ca poporul l va uita foarte curnd si se va ntoarce din nou la vechile lu i preocupari, dar foarte curnd au bagat de seama ca Isus pusese temeia unei miscari care s-a adncit. Nu nteleg ce vrei sa spui. Despre ce fel de miscare este vorba?, ntreba Marcellus. n primul rnd, veniturile templului au scazut n mod simtitor. Sute de oameni care av eau obiceiul sa aduca jertfe nici nu mai intrau n sinagogile ale caror preoti persecutasera pe Isus. Nu au avut loc nici un fel de tulburari si nici autoritatile nu recursesera nca la violente. Dar n toate trgurile din Iudeea, Samaria si Galileea negustorii care-si nchipuisera ca se vor pune bine cu autoritatile, denuntnd pe ce i care erau adeptii nvataturilor lui Isus, si-au dat seama ca afacerile lor au nceput sa mearga prost. Crestinii ncepusera sa se adreseze numai celor care faceau parte din miscarea lor. Se vedea limpede ca ei sunt n legatura unii cu altii si ca se ntlnesc n taina. Putin dupa aceea s-a publicat un edict, care oprea toate ntru nirile adeptilor lui Isus. Astfel am hotart sa nu ne mai ntlnim unul cu altul pna cnd timpurile se vor mai linis ti. Cti crestini puteau sa fie pe vremea aceea n Ierusalim? ntreba Marcellus. Probabil vreo zece-doisprezece. Cam vreo cinci sute, care s-au dat pe fata. ntr-o dupa-amiaza, cam la cinci sapta mni dupa rastignirea lui Isus, Alfeu a venit la mine acasa si mi-a spus ca Simon Petru a convocat o aduna re. La o saptamna dupa aceea trebuia sa ne adunam pe vrful unui munte, departe de orice drum, ntr-un loc unde o dinioara ne odihniseram de multe ori cnd Isus se ntmpla sa fie mpreuna cu noi. Stiind ca este primejdios sa fim vazuti n lungul drumurilo r mai multi mpreuna, am plecat despartiti. Era o dimineata senina. Cnd a m plecat pe poteca ce serpuia n lungul holdelor pentru a ajunge la locul de ntlnire, n lumina limpede a di minetii am vazut ctiva oameni care apucasera naintea mea, dar n-am putut recunoaste pe nici unul dintre ei afara de Simon Petru, care

era foarte nalt. Dupa ce poteca a nceput sa urce costis, am ajuns pe batrnul Bartol omeu, care se sprijinea n toiag si parea obosit. Facuse drumul pe jos din Capernaum pna la Ierusalim? ntreba Marcellus mirat. Ca sa faca drumul acesta a avut nevoie de o saptamna, raspunse Justus. Dar parea ca pentru el coasta muntelui va fi prea grea de urcat. L-am sfatuit sa nu se mai straduiasca, deoare ce inima lui ar putea sa nu reziste, dar n-a vrut sa mai asculte. Asa ca i-am ntins mna si ne-am continuat urc usul n lungul potecii, care la fiecare cotitura devenea tot mai greu. Din cnd n cnd vedeam pe ceilalti care apucas era departe naintea noastra si umblau razletiti. Ajunseseram pna la jumatatea coastei cnd Bartolomeu s -a oprit si ntinznd toiagul l-am auzit ca spune: ia uita-te colo! n vrful stncii!". Am ridicat privirea si am constatat ca era acolo si ne astepta. Era mbracat n vesmnt alb si lumina soarelui tremura pe deasupra lui att de puternic, nct ti lua vederile. Se oprise n vrful stncii din culmea muntelui si astepta. Ai ramas nspaimntat? Nu nspaimntat... ci nerabdator sa ajung ct mai repede la destinatie. Bartolomeu a s taruit sa-l las singur. Spunea ca va ncerca sa urce coasta fara ajutorul meu, dar el, bietul, era aproape mort de oboseala, asa ca nu mam miscat de lnga el. Cnd am ajuns, n sfrsit, pe platou si am intrat ntr-un crng, am yaz t amndoi pe Isus cu bratele ntinse n semn de binecuvntare. Ucenicii erau ngenuncheati mprejurul lui. S imon si acoperise obrazul cu palmele uriase si-si plecase fruntea, nct aproape atingea pamntul. Batrnu l Bartolomeu era att de (sleit de puteri, nct nu putea sa mai faca singur un pas. A cazut n genunchi. Tot a sa si eu, desi ne gaseam la departare de cel putin o suta de pasi de ceilalti. Ne-am plecat fruntile la pamnt . Glasul lui Justus paru ca se stinge, cutremurat de emotie. Marcellus astepta n tacere ca sa se reculeaga. Putin dupa aceea, continua Justus, am auzit murmur de glasuri si, cnd am ridicat privirea, am constatat ca Isus nu mai este ntre ei. Plecase! Cum se poate, Justus? Unde crezi c-a plecat? ntreba Marcellus speriat. Nu stiu, prietene. Singurul lucru pe care-l stiu este ca Isus e viu si-l astept mereu sa-l vad aparnd n calea mea. Uneori mi se pare ca ncep sa devin constient de prezenta lui, ca si cnd ar fi n apropierea mea. Justus ncerca sa zmbeasca si ochii i erau plini de lacrimi. Senzatia aceasta te face sa fi i cinstit si sincer, adauga el. Nu te simti ispitit sa nseli sau sa amagesti pe nimeni, nici sa spui minciuni, ni ci sa jignesti pe cineva cnd presimti ca Isus trebuie sa fie n apropierea ta. Eu cred ca nu m-as simti deloc n largul meu, declara Marcellus, daca as fi mereu constient ca sunt supravegheat de o prezenta invizibila. Nu se poate sa ai o astfel de senzatie cnd aceasta prezenta invizibila te-ar ajut a sa te aperi mpotriva ta nsuti, Marcellus. Este o mare satisfactie sa stii ca cineva este mereu n apropiere a ta, ca sa-ti ndrepte pasii pe drumul cel drept. Justus se ridica pe neasteptate n picioare si se apropie de intrarea cortului. Pr intre tulpinile copacilor se vedea leganndu-se lumina unui felinar. Se apropie cineva? ntreba Marcellus si se ridica de pe marginea patului.

Vine un legionar! ngna Justus. Probabil aduce stiri despre Demetrius, zise Marcellus si se apropie si el de int rarea cortului. Un legionar nalt de statura se opri n fata lor. Am adus un mesaj, anunta legionarul, de la legatul Paulus pentru tribunul Marcel lus Lucan Gallio. Tribunull ngna Justus cu glasul sugrumat de spaima. Legatul m-a nsarcinat sa va transmit salutarile lui, adauga legionarul ceremonios , si doreste ca bunul sau prieten, tribunul Marcellus, sa pofteasca pna la fort n calitate de invitat al sau pentru asta-seara. Daca esti de acord, stapne, sa vii chiar acum, as putea sa-ti luminez drumul. Foarte bine! raspunse Marcellus. Voi fi gata de plecare peste cteva minute. Te ro g sa ma astepti la poarta hanului. Legionarul si duse sulita la frunte n semn de salut, apoi iesi din cort si pleca. Pesemne Demetrius este n siguranta! zise Marcellus multumit. Si eu mi-am tradat poporul! gemu Justus si se aseza pe marginea patului. Am dat prietenii mei n minile vrajmasului lor! Nu, Justus... nu este ceea ce-ti nchipui! zise Marcellus si-i puse o mna pe umar. Situatia aceasta ar putea sa te nelinisteasca, dar, crede-ma, eu nu sunt o iscoada. Mai curnd s-ar putea afirm a ca eu sunt prietenul tau si al poporului tau. Asteapta-ma aici pna mine la amiaza, cnd ma voi ntoarce. Justus nu-i raspunse nimic, ci ramase cu obrazul proptit n palme pna cnd ecoul pasi lor lui Marcellus se stinse departe. Petrecu o noapte lunga de veghe, chinuit de pareri de rau si remuscari. Cnd primele scaparari ale zorilor se aratara la marginea cerului, galileeanul si aduna putinele lucruri pe care le avea, iesi n strada pustie si apuca la drum; trecu pe lnga fortul vechi si ajunse n piata. Vreme ndelungata ra mase asezat pe treptele de marmura ale sinagogii si, dupa ce rasari soarele, se ndrepta spre casuta unde-i l asase pe Iona. Mama lui Toma era n bucatarie si pregatea prnzul. Ai venit devreme, zise ea. Nu ma asteptam sa vii att de dimineata. Cred ca nu ti s-a ntmplat nimic, adauga femeia si se uita la el cu atentie. As vrea sa plec la drum ct se va putea de repede, raspunse el. Dar unde este tnarul roman si caravana cu care ai venit? Vor mai zabovi n oras, raspunse Justus. Iona va pleca imediat, mpreuna cu mine, ca sa ne ntoarcem acasa. CAPITOLUL XVIII Paulus fusese numit abia de o saptamna comandant al fortului din Capernaum, dar nc epuse sa-si dea seama ca aceasta numire nu-i va face nici o placere. Asteptase mai bine de doisprezece ani ca ntr-un fel oarecare sa poata scapa din f ortul Minoa. Era rusinos sa-ti petreci timpul n fortul de acolo si nsasi administratia imperiului ncerca prin toat e mijloacele sa-ti dea sa ntelegi ca n calitate de centurion al fortului Minoa te gasesti ntr-un fel de exil. Cladirile fortului erau urte la vedere si darapanate, echipamentul prost, clima i nsuportabila. Pamntul dogorit de soare nu avea un copac, o floare si nici un firicel de iarba, nici cel putin buruieni. Atmosfera era permanent ncarcata de praful galbui si coroziv. Ar fi fost imposibil sa fii curat orict te-a i fi straduit si, dupa ce treceau cteva luni de viata la Minoa, nici nu te mai interesa daca esti curat sau nu. Legionarii garnizoanei erau trndavi, certareti, murdari si rau naraviti. Din pric

ina ca nu aveau nimic de lucru afara de rarele si sngeroasele incursiuni mpotriva beduinilor, disciplina nu putea fi respectata cu severitate si ordinele se executau cu indiferenta. Distractii nu se gaseau de nici un fel si nici posibilitatea de a-ti trece timpu l cu ceva folositor. Cnd nu puteai sa mai suporti plictiseala si lipsa de confort, plecai la Gaza si te mbatai de nu te mai puteai tine pe picioare si n astfel de mprejurari era adevarat noroc daca se ntmpla sa nu te ncaieri cu cineva. Ct despre cartierele orasului, care era cunoscut n toata lumea datorita murdariei si ticalosiei, pe strazile de la margine netrebnici din mai multe rase zbierau si se njurau n toate limbile, iar ce i mai tineri erau purtatori de boli primejdioase, asa ca orice trecator se expunea sa fie jefuit la lumina zile i si atacat de acesti derbedei. Gaza si avea pacatele ei, pe care toata lumea le cunostea. Dar avea un port cu cheiuri si docuri ncapatoare. Micile corabii de coasta erau legate la bintele cheiurilor, iar galerele de razboi anco rau la,intrarea portului. Coborai n port si faceai o plimbare pe cheiurile largi; urmarind vasele care plecau si ven eau, asa ca-ti dadeau senzatia ca mai pastrezi contactul cu lumea din afara. Uneori comandantii vaselor veneau ca sa-si petreaca noaptea n fort; alta data veneau ca sa vada militarii pe care i-au cunoscut la Roma si ntrziau pna cnd vasul lor si lua ncarcatura. Numirea neasteptata a lui Paulus n calitate de legat al fortului Capernaum fusese primita cu mare bucurie. EI nu trecuse niciodata prin partile acelea, dar auzise vorbindu-se despre farmecul calm al acestui oras. Batrnul Iulian fusese de multe ori pizmuit pentru slujba de comandant al fortului acestu ia. n primul rnd, fortul era la o departare de cel mult un ceas de drum facut calare d e orasul Tiberiada, resedinta batrnului Irod Antipa, care era un om de nimic, dar foarte bogat. Paulus stia din ainte ca vederea acestei reptile nu-i va face nici o placere; de obicei functionarii provinciali de teapa lui nui inspirau dect dispret, caci i stia ca su.nt n stare sa-ti linga talpile picioarelor si sa-si vnda chiar pe sora lor p entru un zmbet ce tremura pe obrazul unui roman; dar n casa lui Irod erau de multe ori primiti si ospatati oam eni care, desi l dispretuiau, erau totusi obligati sa dea dovada de respect fata de demnitatea lui de tetrarh al Galileii si Pereii. Despre- Capernaum toata lumea spunea ca este un oras frumos, mpresurat n toate par tile de costisele verzi ale muntilor, cu crestele acoperite de zapada. n interior era o mare, populatia era s upusa si ascultatoare. Despre oamenii acestia se spunea ca sunt profund ntristati din pricina rastignirii lui I sus, dar nemultumirea lor nu degenerase niciodata n violente. Fara ndoiala, cu timpul aceasta nemultumire se va domoli si ea. Procedeul batrnului Iulian - care avea obiceiul sa plateasca oameni care sa iscodeasca mprej urul oamenilor linistiti pentru a descoperi uneltiri inexistente, afisarea edictelor draconice, biciuirea si nchisorile - nu folosise la altceva dect sa determine pe oamenii acestia simpli sa tina si mai mult unul la a ltul. Evident, daca pescarii acestia ncapatnati i vor pricinui nemultumiri din cauza cultului lor, va fi obligat sa-i pedepseasca si el sau sa

se expuna unor nemultumiri din partea lui Irod. Prezenta lui acolo implica pastr area ordinii. Dar acum, dupa ce se instalase, constata ca linistea din mprejurimi este mai mult dect ceea ce ar fi ndraznit sa ceara el. Zeii pareau ca au poruncit anume n timpul noptilor sa nu se auda nici u n zgomot. n primele zile de la sosirea lui, Paulus nu fu n stare sa aprecieze aceasta liniste, asa cum ar fi mer itat n realitate. Preocuparea de a se instala ntr-un apartament cu totul nou si placerea pricinuita de aranjarea ace stui apartament de catre Irod fura singurele lui gnduri imediate ntrebuinta baia luxoasa a apartamentului sau si se gndea cu bunavointa la batrnul Iulian, caruia niciodata nu-i fusese de nici un folos. Fortul fremata de activitate. Un contingent destul de important din Minoa l nsotis e pe drum. n palatul procuratorului din Ierusalim se dadusera obisnuitele festivitati din saptamna Pas tilor, desi Paulus parea preocupat si tacut, deoarece abia astepta ca totul sa se termine si el sa se poa ta ntoarce acasa. Garda din Minoa l nsotise la Capernaum nu numai pentru a-l apara mpotriva atacurilor n timpul drumul ui, dar si pentru a atribui o importanta instalarii lui n noua slujba. Dupa ceremonia la care Irod fu sese reprezentat de un delegat, se daduse un banchet si se servisera vinuri alese si din belsug. Banchetul fuses e destul de zgomotos: cteva capete sparte, nasuri turtite, iar nentelegerile mai grave fusesera limpezite cu cutitul n mna. Sala pretoriului se umplu a doua zi de acuzati cu obrajii stlc"iti si hainele rupte; umpluse arest ul si debitase cteva njuraturi neobisnuite ntre legionarii din Capernaum; apoi, multumit de felul n care-si facus e datoria din prima zi de la instalare, se dusese sa se culce, umflat n pntece de mncare si bautura buna. Ziua urmatoare, contingentul din Minoa plecase acasa... afara de Sextus. n ultimu l moment, presimtind ca se va plictisi stnd singur, poruncise batrnului Sextus sa mai zaboveasca mpreuna cu el chiar numai pentru un timp ct de scurt. Dupa ce plecara cei din Minoa, asupra fortului se asternu o lin iste stranie si neasteptata, n prima seara, dupa ce Sextus plecase la culcare, Paulus se apropie de fereastra s i ncepu sa urmareasca tremurul luminii de luna pe apele lacului. Linistea era att de profunda, nct afara de sforai tul greu al lui Sextus nu se auzea nici un zgomot. Probabil facuse o greseala cnd retinuse pe Sextus aici, la Capernaum. n realitate el nu era omul indicat sa-ti tina tovarasie ntr-o astfel de mprejurare. Ce ar putea gasi aici ca sa-si treaca vremea mai usor? Orasul dormea adnc. Farm l ia lui Irod era plecata. Orasul Tiberiada era pustiu. Daca acesta este felul de viata pe care va fi condamnat sa -l duca n Capernaum, atunci ar fi fost mult mai bine sa ramna la Minoa. Zilele treceau una dupa alta si el se aseza la lucru pentru un ceas sau doua, da r timpul nu se mai termina. Iesea apoi n fata fortului si se plimba prin curtea spatioasa, apoi se oprea lnga cadran ul solar si citea inscriptia laconica de pe soclul de marmura: Tempus fugit. Facea o strmbatura si se ntorcea s pre Sextus ca sa-i spuna: Se vede limpede ca batrnul Vergiliu n-a fost niciodata n Capernaum. Peste o saptamna Paulus se simtea att de nelinistit, nct si zise ca va fi obligat sa inventeze un pretext oarecare pentru a pleca la Ierusalim, desi ultima data cnd vizitase orasul nu-i f

acuse nici o placere. Probabil din pricina ca nesuferitul de Quntus, pe care-l trimisesera de la Roma ca sa insp ecteze comandamentele forturilor din Palestina, prea ncerca sa-si dea importanta n toate partile. Paulus , care din fire nu ierta pe nimeni, nu avusese nca niciodata prilej sa dispretuiasca pe cineva att de repede s i att de categoric ca pe omul acesta. Quintus era vanitos, nchipuit si mndru ca un paun cu coada smulsa; era si insolent, si prost crescut, cu un cuvnt un dobitoc cu care nu merita sa stai cu el de vorba. Paulus nu-l putea s uferi. Dar probabil pna acum el s-o fi ntors la Roma. Probabil tot el purtase vina ca vizita din anul acesta l a Ierusalim nu-i facuse nici o placere. Era trziu dupa-amiaza. Soarele coborse n asfintit. Paulus si Sextus scuturau vechea ulcica de piele n sala de sedinte a pretoriului si aruncau zarurile pe masa lustruita. Sextus casca de-i pri au falcile si se freca la ochi cu pumnii nclestati. A sosit vremea de culcare, zise Paulus. Cred c-ar fi bine sa aprindem lumina. Ba tu din palme. Un legionar aparu n fata usii. Paulus i facu semn spre opaitele de piatra; legionarul saluta s i se grabi sa asculte ordinul-. Noua! striga legatul si ntinse ulcica spre prietenul sau, care picotea de somn. n momentul acesta, batrnul Namius intra mpreuna cu cei trei sclavi. Lui Paulus i se paru c-a mai vazut pe grecul acesta nalt de statura, dar trebui ca Sextus sa-i aduca aminte. Demetrius! Lui i placuse ntotdeauna sclavul acesta, desi parea ca-si da aere de superioritate. Era o fire mndra, dar nu se putea sa nu-l respecti pentru caracterul lui. n acelasi timp si aduse aminte ca n palatul procuratorului v azuse un edict care fagaduia o recompensa celui care va prinde pe sclavul grec al tribunului Marcellus Gallio . Edictul spunea ca sclavul acesta a atacat n Atena un cetatean roman si se crede ca este ascuns undeva n Ieru salim. Prin urmare, acum era aici n fata lui. Cineva l prinsese si-l arestase. Dar imediat dupa aceea si dadu se ama ca Demetrius a fost arestat fiind banuit de ceva. Se vede c-a ratacit din loc n ioc, caci era prost mb racat. Avea si bani. n nchisoare se ncaierase cu sceleratii acestia sirieni din pricina ca n-au vrut sa-i dea apa. Deocamdata att. Paulus ar fi dorit sa afle ceva n legatura "cu Marcellus, despre care se spusese c-a nnebunit sau ca este pe cale sa nnebuneasca, si ramase ncntat cnd afla ca prietenul sau se gaseste undeva prin ap ropierea orasului. Dar nainte de a elibera pe Demetrius va trebui sa afle ce este cu acuzatia mpotriva lu i. Daca era adevarat c-a atacat si lovit un cetatean roman, nu putea sa-i dea drumul cu atta usurinta. Paulus i po fti pe toti afara din pretoriu, inclusiv pe Sextus, caruia invitatia aceasta nu-i facu nici o placere, si ncepu s a-l descoasa. Asculta, Demetrius, ce ai de spus n legatura cu acuzatia mpotriva ta:, ca esti fug ar din pricina c-ai atacat un cetatean roman n orasul Atena? Nu-ti dai seama ca aceasta acuzatie este foarte gr ava? Acuzatia este ntemeiata! raspunse Demetrius fara sa ezite. Am crezut ca este nece sar sa pedepsesc pe tribunul Quintus cu toata severitatea. Quintus! exclama legatul. Vrei sa spui c-ai lovit pe Quintus? ntreba e! si, plecnd

u-se peste masa, ochii ncepura sa-i straluceasca. Spune-mi tot ce s-a ntmplat! Da, stapne... Quintus a intrat n hanul Eupolis ca sa predea tribunului un mesaj tr imis de mparat. n timpul ct a asteptat raspunsul s-a purtat extrem de ireverentios fata de fata hangiului. Familia aceasta este foarte respectata n Atena si fata nu era obisnuita sa fie tratata de nimeni ca si cnd ar fi fost o dezmatata. Tatal ei era de fata, dar i-a fost frica sa intervina ca nu cumva sa-i bage pe toti la nchisoa re. Prin urmare, ai-sarit tu n ajutorul fetei, nu-i asa? Da, stapne! Nu stii c-ai putea fi condamnat la moarte chiar numai pentru ca ai ridicat mna mpo triva unui tribun roman? ntreba Paulus cu severitate; iar cnd vazu pe Demetrius ca da ncet si cu parere de r au din cap ncruntatura disparu de pe obrazul legatului si-l ntreba pe un ton confidential: la spune, ce i-ai facut? L-am lovit cu pumnul n obraz, stapne, recunoscu Demetrius. Si dupa ce l-am lovit o data mi-am dat seama c-am comis o fapta care poate fi pedepsita eu moartea, prin urmare nu mai puteam sa-mi agravez situatia daca... Vrei sa spui ca l-ai mai lovit o data, insinua Paulus si se uita la el cu intere s: El ti-a raspuns la lovituri? Nu, stapne! Tribunul nu se asteptase la prima lovitura si nu se pregatise nici pe ntru a doua. Paulus facu ochii mari si se uita la el curios: L-ai lovit n obraz? De nenumarate ori, stapne, raspunse Demetrius. L-ai lungit pe jos? Da, stapne; apoi i-am apucat de jugul coifului si l-am pisat cu pumnul pna cnd n-a mai putut deschide ochii. Eram din cale-afara de furios. Da, nteleg, nici nu se putea sa nu fii, declara Paulus si-si ridica palmele minilo r la gura pentru a-si stapni ceva ca un rgit: Ce ai facut dupa aceea? Am plecat fara sa mai ntrzii, stapne. n port era o galera care trebuia sa ridice anc ora. Capitanul era un prieten al meu. Tribunul Quintus era si el pe bord si poate m-ar fi arestat, dar capitanul m-a ajutat sa scap cu o luntrita imediat ce am ajuns n raza portului Gaza. De aici am plecat pe jos spre Ierusalim. Capitanul nu stia ca pentru fapta lui ar putea sa fie pedepsit? se rasti Paulus. Cum l cheama? Nu-mi aduc aminte de numele lui, stapne, raspunse Demetrius dupa cteva clipe de ez itare. Fara ndoiala, acum ai spus o minciuna, dar cu toate acestea meriti lauda pentru l oialitatea ta, declara Paulus. Prin urmare, ai plecat spre Ierusalim. De ce? Pentru ca stapnul meu trebuia sa soseasca si,el foarte curnd n orasul acesta. Ce-ai facut acolo? Demetrius i spuse c-a lucrat n atelierul unui tesator si Paulus ncepu sa-l asculte din nou cu interes. Am aflat ca n oras ar exista un tesator n casa caruia se ntlnesc adeptii lui Isus. C um l chema pe tesatorul tau? Ben Iosif, stapne! Tocmai aceasta este! Nu cumva ai fost si tu printre ei, Demetrius? Te pomenesti ca si tu faci parte dintre cum si zic unul altuia - crestini?

Acesta este adevarul, stapne, raspunse Demetrius cu ndrazneala. Nu unul dintre cei mai devotati, dar n orice caz cred si eu ceea ce cred ei. Nu se poate, Demetrius! protesta legatul. Tu esti om cu mintea sanatoasa! Doar n u vrei sa afirmi ca esti n stare sa crezi astfel de prostii n legatura cu aparitia lui Isus, cu nvierea lui s i cu afirmatiile c-a fost vazut n mai multe rnduri si n diverse locuri. Ba da, stapne! raspunse Demetrius. Eu sunt convins ca afirmatiile acestea sunt nte meiate. Bine... asculta-ma! zise Paulus si se ridica n picioare, n ziua aceea ai fost de f ata si l-ai vazut murind! Da, stapne! Sunt convins ca a murit si sunt convins c-a nviat! L-ai vazut? ntreba Paulus cu glasul tremurnd. Demetrius clatina din cap si legatul ncepu sa rda. Nici n-as fi banuit c-ai putea fi omul care sa poata crede n astfel de povesti, d eclara el categoric. Oamenii care au murit nu mai nvie niciodata. Numai nebunii sunt n stare sa-si nchipuie asa ceva. Paulus se aseza din nou si se propti n spatarul scaunului. Tu nsa nu esti prost! Ce te determina sa cr ezi aceasta poveste? Eu am auzit aceasta ntmplare de la unul care l-a vazut; un barbat cu mintea sanato asa, care n-ar fi n stare sa minta pentru nimic n lume. Demetrius se ntrerupse, desi se vedea limpede c-ar m ai avea ceva de spus. Foarte bine; continua! i porunci legatul. Pe mine nu m-a mirat din cale-afara! adauga Demetrius. N-a existat niciodata un barbat care s-ar fi putut compara cu el. Sunt convins ca ti-ai dat seama de faptul acesta, stapne. Avea cev a ce n-a avut nimeni nainte de el, niciodata. Nu-mi vine sa cred, stapne, c-ar fi fost un om obisnuit. Ce vrei sa spui cu vorbele acestea? Nu cumva vrei sa afirmi c-a fost mai mult de ct un om? Doar nu-ti nchipui despre el c-a fost un zeu? Nu se poate ca tu sa crezi asa ceva! Dimpotriva, stapne! raspunse Demetrius categoric. Eu cred ca a fost si ca este un zeu! Nu vorbi prostii! N-ai aflat nca stirea ca noi suntem n cautarea celor care fac as tfel de afirmatii despre galileeanul acesta? ntreba Paulus si ncepu sa se plimbe impetuos prin fata mesei. As vrea sa-ti dau drumul de dragul stapnului tau, dar - se opri si-l ameninta cu degetul - va trebui sa dispa ri din Galileea si sa nu aud c-ai mai vorbit despre Isus. Si daca se va ntmpla vreodata sa spui cuiva despre Quintus ceea ce mi-ai spus mie acum, sa stii ca voi da ordin sa fii biciuit! Ai nteles? Te voi dezbraca pna la pi ele si te voi biciui pe trupul gol. Multumesc, stapne! raspunse Demetrius recunoscator. mi pare foarte rau ca l-am lov it. n cazul acesta nu-ti meriti liberarea, murmura Paulus. Tocmai de aceea-ti dau dru mul, si cnd colo tu mi spui ca-ti pare foarte rau. Afara de asta, crezi ca omul acela mort a nviat! Treb uie sa fii nebun! declara el si batu din palme. Un gardian aparu n sala: la pe grecul acesta si du-l sa se culce. Cheama felcerul ca sa-i lege ranile. Da-i mncare buna si un pat. I se va da drumul din nchisoare. Demetrius facu o strmbatura de durere cnd ridica bratul ca sa-l salute si dadu sa plece. nca ceva! striga Paulus adresndu-se gardianului. Dupa ce vei termina cu grecul te vei ntoarce aici. Vreau sa duci un mesaj la hanul lui Salum. Prin urmare, grabeste-te!

Marcellus ramase multumit cnd constata ca naintarea n grad a lui Paulus nu-i schimb ase ctusi de putin caracterul, asa ca reusira fara greutate sa-si refaca prietenia de altadata. Sclavii asezasera o masa mai mica n apartamentul luxos mobilat al legatului si o tava de argint cu un cosulet de prajituri, niste fructe si un clondir de vin. Paulus, proaspat barbierit, pe ume ri cu o toga luxoasa si mprejurul fruntii cu o banda de matase care accentua parul lui carunt si scurt, arata foar te distins. J primi n pragul intrarii si-l mbratisa cu toata caldura. Bine ai venit, Marcellus! exclama el. Si bine ai venit n Galileea! Desi, daca ai cutreierat aceasta regiune, probabil cunosti provincia mai bine dect mine. Paulus, este o adevarata placere sa te pot vedea din nou! raspunse Marcellus. Pr imeste urarile mele de succes si de multumire n noua slujba pe care o ai! Ai fost foarte amabil c-ai trimis dup a mine! Paulus i petrecu un brat mprejurul mijlocului si-l conduse pna la masa, apoi se ase za si el pe scaunul din fata lui. Asaza-te pe scaun, zise el si umplu cupele. Sa bem pentru placerea acestei reved eri. Si sa-mi spui ce te-a determinat sa vii n mica si linistita mea Galilee. Marcellus zmbi, apoi ridica cupa la naltimea ochilor si, uitndu-se la amfitrionul s au, nclina din cap. Voi avea nevoie de cel putin o ora, Paulus, ca sa-ti pot spune scopul venirii me le n partile acestea, declara el si gusta vinul. Este o poveste lunga si putin fantastica. Ca sa nu pierzi vremea ti voi spune ca mparatul a dat ordin sa vin n aceasta provincie si sa ma informez mai de aproape despre galileea nul pe care noi l-am rastignit pe cruce. Cred ca pentru tine a fost o ntmplare tragica, zise Paulus ntunecat. mi pare si asta zi rau ca n noaptea aceea de la banchetul procuratorului te-am pus ntr-o situatie att de penibila. N-a m avut ocazia sa te mai vad, caci altfel ti-as fi cerut iertare. Daca esti de parere ca nici acum nu este pre a trziu, ti voi spune ce s-a ntmplat. Am fost n stare de betie. Toti am fost n starea aceasta, adauga Marcellus! Eu nu sunt ctusi de putin suparat din pricina asta. Cnd ai parasit sala de banchet ani constatat ca aceasta nu s-a ntmplat din cauza cai fost beat. n momentul cnd ai mbracat camasa mortului s-a ntmplat ceva cu tine. Pna si eu, care era m beat, am putut face aceasta constatare. Pe toti zeii! Mi-am nchipuit ca n momentul acela ai vazut o stafie! Ridica cupa si sorbi adnc, apoi ncerca sa se recuieaga si se nsenina la obraz: Dar de ce sa ne aducem am inte de aceste ntmplari neplacute? Ai fost bolnav vreme ndelungata. De asta am aflat si am fost mhnit. Dar acum constat ca te-ai facut bine. Sunt foarte multumit! Arati foarte bine, Marcellus! Haide, bea , prietene. Aproape nici n-ai gustat vinul si e foarte bun. Este vin indigen? ntreba Marcellus si mai sorbi o data din cupa. Paulus ncepu sa rda; apoi fcu o strmbatura si-si ndrepta trupul, uitndu-se la el cu s perioritate. Stralucitul meu patron, ncepu el pe un ton sarcastic, ilustrul meu superior, neos tenitul Irod Antipa, tetrarh al (palileii si jefuitorul saracilor, cel care linge talpile oricarui roman mai de

seama, a avut bunavointa sa-mi trimita acest vin. Dar, desi Irod duce o viata ticaloasa, vinul acesta totusi es te de vita nobila. Apoi, abandonnd tonul de superioritate sarcastica, Paulus adauga cu glasul schimbat: Pna acum n-a m avut ocazia sa beau vin indigen. Bine ca mi-am adus aminte. Oamenii din partile acestea au raspndit o ntmpl are cu Isus al nostru, despre care spun ca la o nunta a servit un vin foarte rar, pe care l-a obtinut r ecitnd niste descntece n fata unui vas cu apa. Circula o multime de basme de acestea. Probabil le-ai auzit. Marcellus dadu din cap, dar fara sa aprobe cinismul lui. Da! raspunse el cu convingere. Le-am auzit si eu. Sunt ntmplari greu de explicat s i greu de nteles. De nteles! riposta Paulus. Cred ca n-ai intentia sa-mi spui c-ai ncercat sa le ntel egi! Avem si noi la Roma destule legende de felul acestora, dar nu se gaseste nici un om cu mintea ntreaga pentru a le crede. Da, Paulus... stiu, ncuviinta Marcellus cu glasul linistit. As prefera sa fiu cel din urma care sa le creada, dar... n timpul acestei pauze semnificative, Paulus se ridica n picioare si, ca sa-si fac a de lucru, turna vin n cupe. Ridica tava pe care erau prajiturile, dar Marcellus refuza sa se serveasca, asa ca se aseza din nou pe scaun. Sper ca nu ai intentia sa-mi spui ca aceste povesti n legatura cu galileeanul ar putea fi crezute? zise el calm. Paulus, trebuie sa stii ca acest Isus a fost un barbat neobisnuit. Sunt de acord! Nu s-ar putea afirma despre el c-a fost un barbat obisnuit! Avea un curaj fara precedent si un fel de maretie specifica. Dar cred ca nu vei admite ca omul acesta a putut sa pr eschimbe apa n vin! Nu stiu ce sa zic. Paulus! raspunse Marcellus cu glasul stins. Am vazut un copil care se nascuse infirm; astazi este tot att de sprinten si de sanatos ca oricare alt copil. De unde stii ca s-a nascut infirm? ntreba Paulus. Tot satul stie. Nu nteleg ce i-ar fi putut determina sa inventeze o astfel de pov este anume pentru a mi-o debita mie. Fata de mine s-au purtat banuitori chiar de la nceput. Adevarul este ca bunicul baiatului a fost calauza mea, dar n-a vrut sa-mi vorbeasca despre afacerea asta. Fii sigur ca n cazul acesta s-ar putea gasi o explicatie logica a ntmplarii, declar a Paulus. Oamenii din partile acestea sunt tot att de superstitiosi ca si sclavii nostri din Tracia. Ma i afirma ca omul acesta a nviat si ca a fost vazut! Marcellus dadu ngndurat din cap. Afirmatia aceasta este ridicola! protesta Paulus. Ar fi trebuit sa se multumeasc a cu povesti ca cea cu prefacerea apei n vin si vindecarile bolnavilor, zise Paulus si sorbi cu zgomot d in cupa. Apoi se ncrunta vaznd ca Marcellus a nceput sa nvrteasca ntre degete piciorul cupei si sta cu priviri le ratacite n gol: Tu stii destul de bine ca astazi galileeanul este mort! declara el multumit. Nimeni nu v a putea sa te convinga, nici pe tine, nici pe mine, c-ar fi nviat! Apoi, ferindu-si toga, si ntinse antebratul musc ulos pe masa: Eu am nfipt sulita n pieptul lui uite att de adnc! Marcellus ridica privirea, dadu din cap si pleca ochii din nou fara sa zica nimi c. Paulus se ntinse peste masa si pocni cu pumnul nclestat n tablie de se auzi prind.

Pe toti zeii, Marcellus, constat ca tu crezi c-a nviati zbiera el. Urma o tacere grea si ndelungata. Marcellus tresari si ridica privirea ncet, fara sa para impresionat de izbucnirea neastepta ta a legatului. Nu stiu ce sa cred, Paulus, raspunse el cu glasul linistit. Evident, n fata acest or afirmatii am simtit si eu aceeasi reactie pe care o simti tu acum; dar trebuie sa stii, prietene, ca n afac erea asta se ascunde un mare mister, n cazul cnd tot ce se spune este o simpla nascocire, cei care raspndesc ace ste zvonuri, primejduindusi viata. ar trebui sa fie nebuni; cu toate acestea nu vorbesc cum ar vorbi nebunii . Nu au nimic de cstigat, ci totul de pierdut cnd afirma ca l-au vazut si l-au ntlnit. Cu asta sunt de acord, declara Paulus mai mblnzit; se stie ca fanaticii nu pun nic i un pret pe viata lor; dar gndeste-te, Marcellus - orict de greu ar ti de nteles - nu se poate ca un barbat mo rt sa se ridice din mormnt! Barbatul care ar ti mai tare dect moartea ar putea... Exact! interveni Marcellus. Ar putea face orice! Ar putea nfrunta orice forta de pe pamnt. Daca l-ar interesa, din toata lumea aceasta ar face o mparatie care sa fie numai a lui! Paulus ridica cupa la gura si bau lacom, stropind cu vin masa. Afirmatiile acestea mi se pare stranii, murmura el ametit. Nu stiu daca-ti aduci aminte, dar n timpul ct l-au judecat a fost vorba si despre o mparatie. Pilat l-a ntrebat, desi cred ca ntrebare a lui a fost absurda, daca este rege. Paulus ncepu sa rda. El i-a raspuns ca este si am constatat ca Pilat a ramas si el mirat de raspunsul lui. Adevarul este ca n primul moment toti au ramas nauciti, mai mult de ndrazneala cal ma a acestui raspuns. n noaptea banchetului eu am vorbit cu Vinicius si spunea ca galileeanul le-a expli cat ca mparatia lui nu este din lumea aceasta, dar... asta nu explica nimic. Sau poate tu esti de alta parere? De... daca as face eu aceasta afirmatie, cu siguranta n-ar avea nici un fel de i mportanta, raspunse Marcellus. Dar cnd un barbat care si-a pierdut viata si a fost n stare sa se ntoarca, indifere nt de locul unde a fost, acesta ar putea sa aiba o mparatie oriunde pofteste. Vorbesti fleacuri, Marcellus, zise Paulus n bataie de joc. Esti musafirul meu si sunt obligat sa ma port politicos. Daca acesta este adevarul - ca un barbat mort sa aiba undeva o mparati e, unul care a nviat din morti, baga de seama, eu stiu ca asa ceva nu se poate ntmpla, dar daca ar fi sa se ntmple atunci as prefera ca cel care o are sa fie acest Isus dect s-o aiba Quintus sau batrnul Iulian sau Pilat sa u chiar naucul de Gaius, gusterul batrnei lulia. Apoi ncepu sa rda zgomotos de propria lui ndrazneala: Sau ch iar batrnul Tiberiu. Pe totii zeii, n ziua cnd nebunul de Tiberiu va muri, fac prinsoare ca va ramne mort s i ngropat! Bine ca mi-am adus aminte sa te ntreb: ai intentia sa te ntorci la Roma si sa spui zapacitului a cestuia ceea ce ai aflat referitor la galileeanul nostru? Sa stii ca el te va crede si vorbele tale l vor baga n sper ieti. Marcellus rse ngaduitor si-si zise ca, desi beat, legatul i spusese cteva cuvinte ca re meritau sa fie cntarite cu toata linistea. Paulus, ideea aceasta nu este rea. declara el. Daca se va ntmpla sa avem un mparat care va putea sa supravietuiasca tuturor celorlalti, cred ca ar fi extraordinar ca lumea sa aiba

un stapnilor care sa straluceasca pentru faptele lui bune si nu pentru cele rele. Obrazul legatului se limpezi si Marcellus, presimtind interesul lui, ncerca sa di scute mai pe larg aceasta idee. Gndeste-te, Paulus, la zvonurile acestea care circula n legatura cu Isus. Se spune despre el c-a redat orbilor vederea, dar nu s-a auzit despre el c-ar fi poruncit sa fie orbiti cei cu vedere . Se spune despre el c-a schimbat apa n vin, dar nimeni nu afirma c-ar fi prefacut vinul n apa. A facut pe un copil infirm sa umble, dar n-a facut infirm din unul sanatos. Admirabil! ncuviinta Paulus, mparatii au distrus si au jefuit lumea. Ei au orbit o ameni care au avut vedere, au facut infirmi din oameni sanatosi si i-au distrus. Apoi facu o pauza si murmu ra mai mult pentru sine: Lumea ar ramne mirata daca ar constata ca are un guvern care sa se intereseze de orbi, de bolnavi si de infirmi? Pe toti zeii! Mi-ar face placere sa stiu ca toate povestile acestea despre galileeanul n ostru sunt ntemeiate! Vorbesti serios, Paulus, sau glumesti? ntreba Marcellus. De, vorbesc si eu tot att de serios n masura care este serioasa problema despre ca re vorbim; cnd te gndesti ca tot ce se spune nu poate sa stea n picioare, raspunse el si ncrunta din sprncene. Dar... asculta, Marcellus, nu crezi ca mergi prea departe cu afacerea asta a lui Isus fara sa ti i seama de propriul tau interes? Marcellus nu-i raspunse altceva dect si tuguie buzele. Paulus zmbi, ridica din umer i si-si umplu din nou cupa. Dupa atitudinea lui se vedea ca ar prefera sa renunte la acest episod al s ubiectului pe care-l discutau. Si ce se mai-spune despre el n interiorul acestei provincii? ntreba el nepasator. Dupa ct vad, ai ncercat sa culegi informatii. S-a mai ntmplat ceva n Cana cu o fata care a constatat ca poate sa cnte. Oamenii sun t convinsi ca si aceasta ntmplare i se datoreste lui Isus. A nvatat-o sa cnte? Nu. Dar ntr-o zi fata a constatat ca este n stare sa cnte. Sunt ncredintati ca fapta aceasta se datoreste lui Isus. Eu am auzit-o, Paulus. Dupa ct sunt eu n stare sa-mi dau seama, n-am ntlnit si n-am auzit nca nimic ce s-ar putea asemana cu felul ei de a cnta. Nu mai spune! Va trebui sa-i spun si tetrarhuiui. zise Paulus mirat. Probabil st ii ca este datoria mea sa informe? pe acest bSnin scelerat. Probabil o va invita ca sa cnte la un banchet pe care-l va da. Nu. Paulus, te rog, sa nu faci asa ceva! protesta Marcellus. Fata aceasta s-a bu curat de o educatie aleasa. Dar afara de asta este si infirma si nu paraseste niciodata satul ei. Va sa zica i-a dat glasul, dar a lasat-o infirma, ei? ntreba Paulus si ncepu sa rda . Cum ti explici fapta aceasta? Eu nu ncerc sa mi-o explic; n-am facut altceva dect ca te-am informat. Dar sper cu toata sinceritatea ca nu vei pomeni nimic lui Irod despre fata asta. S-ar simti grozav de straina n palatu l lui daca ceea ce am auzit despre batrnul acesta desfrnat este adevarat. Daca ceea ce ai auzit este revoltator, zise Paulus, atunci fii sigur ca este ade varul. Dar daca tu tii att de mult la crestinii acestia, s-ar putea ca lor sa le fie de folos daca una dintre fetel

e lor ar cnta pentru vulpoiul acesta batrn. Nu! riposta Marcellus speriat. Ea si familia ei mi sunt prieteni. De aceea te rog sa n-o umilesti invitnd-o sa cunoasca pe Irod Antipa si nici pe altcineva din familia lui. Paulus admise ca sunt toti o adunatura de scelerati, inclusiv ticaloasa de Salom eea, care este fiica-sa. Aceasta este o catea primejdioasa, vinovata de mai multe asasinate si o desfrnata notorie , ncepu sa rda revoltat, ea apoi sa adauge ca toate aceste nsusiri le-a obtinut cu mijloace destul de oneste, tinnd seama de tata! ei - daca este tata! ei adevarat - care nu respecta nici Sanhedrinul, si de marna ei, a ca rei origine este tot att de putin cunoscuta ca si a unei pisici. ncepu sa rda dispretuitor si lua o gura de vin ca s a elimine gustul de sila ce i-l lasasera amintirile acestea. Marcellus se ntuneca la obraz, dar nu zise nimic. Im ediat dupa aceea sjmti pe Paulus ca se uita la el binevoitor, dar n privirile lui tremurau o multime de rep rosuri. Nu stiu daca tu, Marcellus, ti dai seama ca interesul pe care-l dovedesti astazi fata de crestini ntr-o buna zi ar putea sa-ti pricinuiasca neajunsuri, mi dai voie sa-ti vorbesc despre situatia aceasta tara sa consideri ctusi de putin c-as avea intentia sa te jignesc? Adica de ce sa nu-ti dau voie, Paulus? raspunse Marcellus prevenitor. De ce? Pentru ca ar putea sa ti se para impertinenta. Avem acelasi rang n armata. Prin urmare, n-am nici un drept sa-ti dau sfaturi si cu att mai putin sa te previn. Sa ma previi? ntreba Marcellus si ridica usor din sprncene. Mi se pare ca nu sunt n stare sa nteleg ce vrei sa spui. Da-mi voie sa-ti explic! Presupun ca stii ce s-a ntmplat de un an ncoace aici n Pale stina. Vreme de cteva saptamni dupa rastignirea galileeanului parea ca ntmplarea aceasta este definitiv nc hisa. Conducatorii acestei miscari s-au mprastiat si majoritatea dintre ei s-au ntors n partile aceste a. Oamenii cu trecere din Ierusalim au ramas multumiti. Din cnd n cnd se auzea ca Isus a fost vazut n diverse locuri dupa ce a murit, dar nimeni dintre oamenii chibzuiti n-a luat povestile acestea n serios. Se astep tau ca ntmplarea aceasta tragica sa fie uitata foarte curnd. Ca pe urma sa nvie din nou, completa Marcellus vaznd ca Paulus si umple din nou cup a. Cuvntul nviat" nu mi se pare cel mai potrivit. Povestea aceasta n-a murit niciodata . Grupuri de adepti tineau ntruniri pe ascuns n diferite localitati. Vreme de cteva luni n-a rasuflat n imic despre aceste ntlniri. Autoritatile n-au dat atentie zvonurilor, nchipuindu-si ca n-au importanta nici n privinta temeiniciei si nici a proportiilor. Pe urma, ntr-o buna zi, preotii si-au dat seama ca sinagogile lor n u mai sunt cautate si credinciosii nu-si mai platesc birurile bisericii. Tot asa negustorii au constatat ca afaceri le lor merg din ce n ce mai prost, n Ierihon mai bine de jumatate de populatie nu mai face nici un secret din faptul ca s-a asociat cu gruparile acestea secrete, n Antiohia crestinii fac propaganda aproape fatisa si numarul lo r creste n fiecare zi. Tot asa miscarea aceasta nu mai poate ramne ceva indiferent si fara nici un scop pentru p opulatia saraca si asuprita,

cum s-a crezut la nceput. Nimeni nu cunoaste numarul exact al adeptilor ce se gas esc n Ierusalim, dar cei de la conducerea templului nu-si mai gasesc locul din cauza revoltei si spaimei, asa c a staruiesc pe lnga procurator sa ia masuri drastice. Batrnul Iulian este hartuit n fiecare zi de carturari si de farisei, care i-au dat limpede sa nteleaga ca nu-i ramne alta alegere dect fie ca va actiona, fie ca-si va da demisia din slujba pe care o are. Ce crede c-ar putea ntreprinde mpotriva miscarii? ntreba Marcellus. De, raspunse Paulus si facu un gest cu minile, cred ca este de la sine nteles ca o astfel de miscare nu poate fi ngaduita. Unui vizitator care este numai n trecere prin aceasta regiune s-ar pu tea ca aceasta miscare sa i se para inocenta; totusi pentru oamenii aceia bogati si cu trecere din Ierusalim, e a nu reprezinta altceva dect tradare, instigare la revolta, blasfemie si o dezintegrare a disciplinei recunos cute. Iulian nu este de acord ca ntro buna zi sa se pomeneasca cu o revolta care sa provoace varsari de snge, asa ca o bucata de vreme a luat situatia mai mult n gluma, dar cei de la conducerea templului par ca si-au pierdu t rabdarea. Bine... dar eu cred ca oamenii acestia nu pot avea nimic mpotriva nvataturilor lui Isus, interveni Marcellus. El a propovaduit buna ntelegere, dragostea si cinstea ntre oameni. Cei care conduc destinele Palestinei nu sunt de acord ca oamenii sa se poarte cuviincios unul fata de altul? Marcellus, stii foarte bine ca nu este vorba despre asta, riposta Paulus nerabda tor. Crestinii acestia nu sunt de acord sa ncheie afaceri conform vechilor obiceiuri, ci ncearca din ce n ce tot mai mult sa se protejeze unul pe altul. De pilda, chiar aici, n micul oras Capernaum, daca n-ai imaginea unui pest e gravata pe usa intrarii, vei face mult mai bine daca nu vei mai deschide dugheana deloc, ci te vei apuca de a ltceva. Apoi se uita la obrazul prietenului sau si zmbi: Cred ca banuiesti ce nseamna pestele acesta? Marcellus dadu din cap n semn de ncuviintare. Afacerea asta nu este ceva de care am putea face haz! declara Paulus. Si sunt ob ligat sa te previn cu toata seriozitatea ca, de ce vei avea legaturi mai putine cu acesti crestini, va fi cu att mai bine - si se opri ca sa termine pe un ton aproape imperceptibil - pentru noi toti. Dar pentru mine n special... cred ca asta ai intentia sa-mi spui, completa Marcel lus. Vei proceda cum vei crede de cuviinta, declara Paulus si facu un gest: Crede-ma, nu-mi face nici o placere sa-ti spun astfel de vorbe. Dar n-as vrea sa aflu ca din pricina asta vei avea n emultumiri. Trebuie sa stii ca te vei expune si primejdiei fara sa-ti dai seama ce se ntmpla! Cnd va ncepe represiunea, sa stii ca situatia va deveni grava. Faptul ca esti tribun roman nu va putea nsemna lucru mare dupa ce s e va declara furtuna. Vom fi obligati sa pornim razboiul mpotriva crestinilor si nu va tine nimeni socoteala c ine sunt si ce au facut! De ce nu pleci de aici nainte de a fi arestat? la-ti sclavul si pleaca pna mai poti pleca! Pentru a fi sincer, ti voi spune ca nici nu stiu unde este, zise Marcellus. Ei bine... eu stiu unde este, adauga Paulus si ncepu sa zmbeasca. Doarme undeva ai ci n fort. Este detinut? Nu este detinut... dar adevarul este c-ar trebui sa fie. Legatul ncepu sa-i spuna rznd ce s-a ntmplat n

timpul dupa-amiezii. Ia sa-mi spui daca ai avut ocazie sa vezi pe Quintus dupa c e l-a zdropsit? Marcellus, care facuse mare haz de ceea ce-i spusese Paulus despre aventura lui Demetrius, clatina din cap si-i raspunse: L-am vazut imediat dupa aceea. Dar poti fi sigur ca ceea ce a primit a fost mai mult dect ar fi fost n stare sa duca. Sunt foarte multumit c-am putut afla realitatea, deoarece eu n-am nici un respec t fata de acest Quintus si ceea ce a patit nu ma nemultumeste ctusi de putin. Demetrius al tau este liber sa plece, dar sper ca nu va ntrzia n aceasta provincie; n orice caz, nu n circumscriptia mea legislativa. Dar nic i tu, Marcellus! la gndeste-te la situatia lui: este urmarit pentru c-a atacat un tribun; afara de as ta, se stie despre el ca este n contact cu gruparea crestina din Ierusalim. Poate fi arestat pentru oricare din aceste doua motive, n acelasi timp se poate presupune ca tu esti informat despre amndoua aceste nfatisari ale situati ei. Cu un cuvnt, asta nseamna ca ai ocrotit un criminal si un crestin, iar raporturile tale de prieteni e cu unii dintre acesti crestini nu pot sa fie nici ele spre folosul tau. Ce ai de gnd sa faci n aceasta privinta? Mi-am zis ca voi mai ntrzia cteva saptamni aici n Palestina nainte de a ma ntoarce oma. Deocamdata nu mi- m facut nici un plan definitiv, declara Marcellus. Eu cred c-ar fi mai bine sa-ti faci-anumite planuri! riposta Paulus cu severitat e. Situatia n care te gasesti este mult mai riscanta dect ti-ai putea nchipui. Cred ca galileenilor acestora nu le va sluji la nimic devotamentul tau fata de ei. ti spun cu toata sinceritatea: toti sunt expusi sa fie arestati s i ct mai curnd. Te sfatuiesc, prin urmare, sa-ti faci ct mai repede bagajul, chiar mine dimineata, si sa traversezi r egiunea pentru a cobor spre Joppa, unde vei lua prima corabie ce se ndreapta spre Roma. ti multumesc, Paulus, pentru sfatul pe care mi-l dai, raspunse Marcellus cu indif erenta. As putea vorbi acum cu Demetrius? Faptul ca sclavul tau grec este un baiat distins si ca ti-e prieten nu poate imp ieta asupra obiceiurilor instaurate aici n fort. Te sfatuiesc sa astepti pna mine dimineata pentru a putea v orbi cu el. Voi face asa cum vrei, raspunse Marcellus fara sa se tulbure. Paulus se ridica d e la masa, clatinndu-se pe picioare. Sa mergem la culcare, zise el ceva mai domolit, si ne vom ntlni mine nainte de rasar itul soarelui ca sa luam masa mpreuna. Pe urma, daca tii sa pleci numaidect, esti liber, ti voi da si o mica escorta, formata din legionari care cunosc drumurile scurtate printre munti, pentru a te nsoti pna la J oppa fara sa te expui nici unei primejdii. Paulus, eu nu voi pleca la Joppa, declara Marcellus categoric. Nu voi parasi nic i Palestina pna n ziua cnd voi obtine toate informatiile referitoare la nvierea acestui galileean. Si cum crezi ca vei reusi? ntreba Paulus. Probabil stnd de vorba cu ctiva pescari n aivi? Acesta este un fel de a vorbi, raspunse Marcellus fara sa se considere jignit. E u nsa voi ncerca sa stau de vorba cu conducatorii lor.

Tocmai acum acestia nu sunt aici, declara Paulus. Majoritatea lor au plecat la I erusalim. n cazul acesta voi pleca si eu la Ierusalim! Cteva clipe Paulus ramase cu dintii nclestati si se gndi la ce va putea sa-i raspun da, mprejurul buzelor i tremura un zmbet sarcastic. Daca mine vei pleca la Ierusalim, declara el pe un ton semnificativ, vei putea aj unge tocmai la timp pentru a-i vedea pe toti n nchisoare. Asa ca, de cumva se va ntmpla sa nu fii mai prudent d ect pari astazi, vei avea parte cfe o multime de neajunsuri, sfrsi el si batu din palme ca sa vina un gardi an: Condu pe tribun n camera sa! porunci el. Apoi zmbi tot att de vesel ca si nainte de asta si-i ntinse mna: Sper ca te vei odihni bine. Ne vom vedea mine dimineata. CAPITOLUL XIX Ajunsera n oras tara nici un incident, la doua ceasuri nainte de apusul soarelui. Garda de la Poarta Damascului nu ntreba pe Marcellus nici cum l cheama si nici ce fel de marfuri aduc magarusii osteniti din convoi. Se vedea destul de limpede ca Ierusalimul nu este n stare de alarma. Drumul de la Capernaum pna aici l facusera n mare graba, mai ales tinnd seama de fap tul ca-l facusera pe jos. Plecasera n zorii zilei si nu se oprisera nici n timpul ct soarele dogorea ca un cuptor, si orice calator prudent se retragea la umbra, asa ca reusisera sa faca dumui acesta n trei zile. Fiind informati de Paulus, care-i prevenise despre apropiata actiune violenta ce va ncepe mpotriva crestinilor, Marcellus se astepta ca n drum sa ntlneasca grupuri de legionari insolenti si taran i speriati, dar constata ca drumurile sunt linistite si slobode, iar oamenii si vedeau de treburile lor marun te fara sa fie speriati. Daca este adevarat ca n curnd se va dezlantui mpotriva lor un atac concentric, planul acesta n ca nu fusese dat pe fata. Plecarea din Capernaum se desfasurase fara nici un incident. Dupa ce sosira n zor ii zilei la cortul din curtea hanului, constatara ca Justus a disparut. Salum nu stia ce s-a ntmplat. Cnd se opri ra n fata casutei unde statea mama lui Toma, aceasta nu le putu spune altceva dect ca Justus si Iona au plecat spre Sepforis acum un ceas. n primul moment Marcellus si zise ca se va lua dupa ei pentru a-l linisti pe Justus, dar, aducndu-si aminte de vorbele lui Paulus ca n mprejurarile de acum galileenii acestia vor fi m ult mai n siguranta daca nu se va apropia de ei, pleca la drum, desi se simtea profund nemultumit, caci pent ru el pierderea ncrederii lui Justus nsemna un mare sacrificiu. Se gndi sa se opreasca n Cana si sa-si ia ramas b un de la Miriam, dar renunta si la gndul acesta. n prima seara de drum, dupa ce se oprira n popas la o distanta de cinci leghe ntr-o lunca din partea de miazazi a orasului Cana. Marcellus ceru lui Demetrius sa-i povesteasca tot ce stie n legatura cu crestinii din Ierusalim, dar mai ales amanuntele referitoare la nvierea lui Isus. Grecul se dovedi gata sa-i spuna tot ce stie n aceasta privinta. Dupa felul n care vorbea, parea cert ca el nu se ndoieste ctusi de putin de temeinicia i nformatiilor privitoare la nvierea lui Isus. Bine, Demetrius, stii foarte bine ca asa ceva este imposibil! protesta Marcellus

dupa ce vazu c-a terminat ce are de spus. Da, stapne, stiu! admise Demetrius. Si cu toate acestea crezi! Da, stapne! Toata afacerea asta n-are nici un nteles! murmura Marcellus nemultumit. Cnd admiti ca o fapta ca asta este imposibila si n acelasi timp declari ca esti convins de temeinicia ei nseamna ca a ceste afirmatii se contrazic una pe alta, prin urmare n-au nici o valoare. Te rog sa ma ierti, stapne, interveni Demetrius; eu nu discut si nici nu ntrebuint ez argumentele. M-ai ntrebat si eu ti-am raspuns; atta tot. Eu nu staruiesc sa crezi cuvintele mele. Si admit ca tot ce ti-am spus nu are nici un fel de nteles. Prin urmare, toata povestea aceasta este absurda, conchide Marcellus, apoi, lasnd sclavului sau timp de ajuns ca sa-i poata raspunde, adauga: Tu ce parere ai? Nu, stapne, povestea aceasta nu este absurda; ea este adevarata, repeta Demetrius . Asa ceva nu se poate ntmpla, dar cu toate acestea s-a ntmplat. Dndu-si seama ca o conversatie ca aceasta nu putea duce la nici un rezultat, Marc ellus i spuse noapte buna si se prefacu c-a adormit. n timpul zilei urmatoare si n cea de-a treia continuara sa discute mpreuna aceasta chestiune, dar fara sa ajunga la nimic pozitiv. Dupa moartea sa, Isus fusese vazut. Astfel de lucruri n u se ntmpla niciodata si nici nu se pot ntmpla. Totusi el a fost vazut; nu o data, ci de mai multe ori, si nu de ca tre un singur om, ci de mai multi. Demetrius fu tratat drept nebun, dar el accepta aceste invective fara sa protesteze si paru dispus sa schimbe subiectul conversatiei. Marcellus i mai spuse c-a fost nselat si luat n bat aie de joc de ceilalti, dar el se multumi sa dea din cap si sa zmbeasca. Marcellus parea ca si-a pierdut cumpatul. Ar fi vrut sa discute acest subiect si Demetrius sa-si apere punctul sau de vedere daca acesta exista n reali tate, si cu toata convingerea. Ar fi fost imposibil sa stai de vorba cu un om care. daca-i spuneai ca e nebun, dad ea linistit din cap si admitea ca asa este. Nu mi-as fi nchipuit pentru nimic n Iume, Demetrius, ca un barbat cu mintea sanato asa cum esti tu sa devina att de superstitios, declara Marcellus, sraduindu-se ca vorbele lui sa para sarcastice. Ca sa-ti spun adevarul, stapne, raspunse Demetrius, sunt si eu mirat de starea n c are ma gasesc. si continuara drumul, Marcellus mergnd la o mica distanta, cutremurat de indignare mpotriva sclavului sau. care i se parea mai ncapatnat dect un catr, apoi cu totul pe neasteptate si dadu seam a ca n realitate ei nu este indignat mpotriva lui Demetrius, ci a lui nsusi. Se opri n loc si se uita la e l, ca din zmbetul raspndit pe obrazul lui Demetrius sa constate ca aceasta a ghicit la ce se gndeste, si continu a drumul la pas cu el si o vreme nu mai zise nimic. Iarta-ma, Demetrius, zise el cu parere de rau; mi se pare ca am procedat fara ni ci o consideratie fata de tine. Demetrius se uita la el si zmbi. Eu nteleg destul de bine starea sufleteasca n care te gasesti, stapne. Am trecut si

eu exact prin aceeasi situatie ceas de ceas si zi de zi. Nu este att de usor sa primesti drept adevar o situatie pe care judecata dreapta o considera imposibila. n sfrsit, hai sa renuntam la judecata sanatoasa si dreapta pentru a putea privi ac easta ntmplare ca adevarata. Sa admitem c-ar putea sa existe un barbat de origine divina care, dac a ar vrea, s-ar putea prezenta n fata mparatului Tiberiu fara nici o teama si i-ar cere sa-i cedeze tronul. El nu va avea nevoie de tronul mparatului, raspunse Demetrius, n cazul cnd ar fi un astfel de om, ar fi cerut scaunul de procurator al lui Pilat. El vrea sa ajunga la stapnirea lumii pe alta cale: nu detronnd pe mparat, ci reformnd lumea. Legea lui nu se va ntrona ncepnd de sus, printre cei mari, ci va pleca de jos, de la oamenii simpli. Vorba sa fie! riposta Marcellus n balaiei de joc. Oamenii simpli! Ce te determina sa-ti nchipui ca acestia ar fi capabili sa formeze un guvern echitabil? Sa luam, de pilda, pe acesti ctiva pe scari fricosi, dar evlaviosi: la ce fel de ndrazneala te-ai putea astepta din partea unor oameni ca ei? Gndeste-te ca, chiar n ziua cnd Isus al lor era amenintat sa fie osndit la moarte, nici unul dintre ei n-a ndraznit sa-i ia ap ararea, n afara de doi sau trei dintre ei, toti ceilalti l-au lasat sa plece singur spre locul de osnda! Este adevarat, stapne, ncuviinta Demetrius, dar asta s-a ntmplat nainte de a sti ca sus va fi n stare sa se ridice din morti. Faptul ca Isus s-a ridicat din morti nu va contribui cu nimic pentru ca viata lo r sa para mai sigura dect nainte de asta. Tocmai dimpotriva, stapne, -Isus le-a fagaduit viata de veci, raspunse Demetrius. Le-a spus ca el a calcat moartea nu numai n interesul sau propriu, ci pentru toti cei care cred ntr-nsul. Marcellus se opri n loc si, bagndu-si minile n cingatoare, se uita la sclavul sau fa ra sa nteleaga. Vrei sa afirmi despre caraghiosii acestia de pescari c-ar putea sa-si nchipuie ca vor trai n veci? ntreba el. Da, stapne, n veci... si mpreuna cu el, raspunse Demetrius cu glasul linistit. Afirmatia aceasta este ridicola! riposta Marcellus. Pare ridicola, stapne, ncuviinta Demetrius. Dar daca ei cred sincer n temeinicia ei fie ca ea este adevarata fie ca nu, faptul acesta nu va putea schimba ctusi de putin atitudinea lor. Cnd un barbat se considera mai tare dect moartea, atunci n-are motive sa se mai teama de nimic. n cazul acesta ce-i determina sa se mai ascunda? ntreba Marcellus, nchipuindu-si ca aceasta ntrebare este destul de logica. Sunt obligati sa-si ndeplineasa misiunea, stapne. Nu se poate sa-si puna viata n jo c fara sa se gndeasca. Datoria lor este sa raspndeasca nvataturile lui Isus ct mai mult. Fiecare dintre ei se asteapta sa fie ucis mai curnd sau mai trziu, dar amanuntul acesta este lipsit de importanta. Viata lor va continua totusi n alta parte. Demetrius... tu esti n stare sa crezi toate caraghioslcurile acestea? ntreba Marcel lus cu parere de rau. Uneori, raspunse Demetrius, cnd sunt mpreuna cu ei, le cred. Apoi pleca ochii n pamn t si-si continua drumul, rascolind colbul cu picioarele. Dar nu este tocmai usor, murmura el mai mult pentru sine.

Sunt convins ca nu poate fi usor! ncuviinta Marcellus. Da, stapne, dar faptul ca o idee pare greu de. nteles nu nseamna numaidect ca trebui e s-o respingi, n viata suntem mpresurati din toate partile de fapte pe care nu le putem ntelege, zi se el si ntinse bratul spre costisele dealurilor printre care treceau si care erau pline de flori. Nimeni nu ne obliga sa ntelegem toate aceste culori si forme pe care le vedem raspndite n toate partile, dar nici n-am fi n star e. Ramne totusi certitudinea ca ele sunt reale. Problema aceasta cade n afara preocuparilor noastre, protesta Marcellus. Mai bine sa ramnem la subiectul ce ne intereseaza fara sa ne abatem. Sunt de acord ca viata nsasi este un fel de mister. Continua cu argumentele pe care ai nceput sa mi le debitezi. Da, stapne, raspunse Demetrius si zmbi. Prin urmare, ucenicii lui Isus cred cu toa ta sinceritatea ca lumea aceasta va fi eventual condusa n conformitate cu nvataturile lui. Asta nseamna ca v a fi ntemeiat un guvern universal, care sa se sprijine pe buna nvoire dintre oameni. Toti cei care vor cr ede si vor marturisi aceasta credinta vor trai n veci. Nu este usor sa crezi ca vei putea trai n veci; atta lucr u recunosc si eu. Si nu este nici tocmai usor sa admiti ca lumea ar putea fi condusa dupa principi ul bunei nvoiri dintre oameni, adauga Marcellus. Deocamdata, continua Demetrius, lumea este condusa de mparat cu ajutorul fortei, ceea ce de asemenea nu este usor. Mii de oameni sunt obligati sa-si sacrifice viata pentru a putea sust ine acest sistem de guvernare. Germanicus conduce o expeditie n Aquitania si fagaduise legatilor sai bogatii n pr azi si sclavi pe care-i vor lua n cazul cnd vor asculta ordinele lui si si vor pune viata n primejdie. Oamenii acest ia si vor ncerca norocul. Multi dintre ei vor muri si nu vor primi nici un fel de rasplata pentru curajul lor. Isus fagaduieste viata pe veci celor care-l vor urma si-l vor asculta pentru a salaslui buna ntelegere ntre oamen i. Ucenicii sai cred ntr-nsul si... Si-si ncearca si ei norocul! i ntrerupse Marcellus. Da, stapne, dar cred ca, ncercndu-si norocul, procedeul lor nu este cu nimic mai ri scant dect al legiunilor care urmeaza pe Germanicus, zise Demetrius. Credinta aceasta n Isus nu este usoar a, dar cu toate acestea asta nu nseamna c-ar fi prostie... Te rog sa ma ierti ca-mi permit aceasta ndrazneala d e fata cu stapnul meu. Continua, Demetrius! ncuviinta Marcellus. Constat ca reunesti foarte bine n aceast a argumentatie, tinnd seama si de materialul de care dispui. Spune-mi, tu crezi ca vei putea trai n vec i... filnd o forma spectrala? Nu! raspunse Demetrius si clatina din cap. Voi trai n alta parte. El are o mparati e care nu face parte din lumea aceasta. Si crezi cu adevarat ca ar putea sa existe aceasta mparatie, exclama Marcellus si se uita cu atentie la obrazul grav al sclavului sau ca si cnd acum l-ar fi vazut pentru prima data. Uneori cred! raspunse Demetrius. Vreme de cteva minute nici unul dintre ei nu mai zise nimic. Apoi, oprindu-se n lo c, grecul se uita la expresia de pe obrazul stapnului sau si zmbi cu toata ncrederea.

Credinta aceasta nu se poate asemana cu actul de proprietate al unei case n care am putea trai cu deplin drept de stapnire. Seamana mai mult cu o serie de scule cu care un barbat poate s a-si cladeasca o casa. Sculele acestea valoreaza exact att ct esti n stare sa faci cu ajutorul lor. Daca le lasi d in mna, nu mai au nici o valoare, pna n momentul cnd le vei ntrebuinta din nou. Soarele aproape asfintise n momentul cnd Demetrius ajunse la dugheana lui Ben Iosi f, deoarece pierdusera vreme lunga facndu-si loc pe strazile marunte si aglomerate care duceau spre hanu l unde Marcellus se oprise la sosirea lui n Ierusalim. Echipamentul si marfurile aduse din Galileea trebuiau descarcate si depozitate, magarusii predati stapnului lor, caruia trebuiau sa-i plateasca pentru timpul ct i n trebuintasera. Marcellus era nerabdator sa faca o baie sa sa-si schimbe hainele. Dupa ce termina cu stapnul sa u si el nsusi ncerca sa-si dea o nfatisare mai omeneasca, Demetrius pleca sa ntlneasca pe prietenul sau Stefan. Pentru ca drumul pe care apucase trecea prin fata dughenei lui Ben Iosif, si zise ca va trebui sa intre; era posibil ca prietenul sau sa nu fi plecat nca. Usa din fata era nchisa si zavorta. Trecu n ce alalta parte, la intrarea care da n locuinta familiei, batu la usa. dar nici aici nu-i raspunse nimeni. Faptul i se paru straniu, deoarece batrna Sara nu pleca niciodata de acasa, mai ales n timpul cinei. Fara sa nteleaga ce s-a ntmplat, Demetrius se ndrepta spre casa darapanata n care se adapostise odinioara mpreuna cu Stefan. Dar si aici usile erau ncuiate si toata lumea parea plecata. Ce va mai ncolo, n strada aceasta traia un tnar evreu cu numele Ioan Marcu, un om cumsecade, mpreuna cu mama lui, care era vaduva, si cu o draguta si tnara verisoara, pe care o chema Rhoda. Se hotar sa mearga la e l si sa se informeze, deoarece Marcu si Stefan erau buni prieteni, desi uneori se ntrebase daca nu cumv a Stefan s-a mprietenit cu el din pricina acestei fete. Rhoda tocmai nchidea portita de oStrete, caci era gata de plecare si pe brat duce a un cos plin de provizii. l saluta multumita si Demetrius constata ca este mai draguta dect i se paruse nainte , n timpul ct el lipsise din oras, fata parea c-a devenit mai matura. Unde sunt ceilalti? ntreba el dupa ce-i spuse c-a gasit toate usile ncuiate. Va sa zica nu, stii? ntreba Rhoda si, dndu-i cosul, se departa de poarta. Acum cin am cu totii mpreuna. Va trebui sa vii cu mine. Cine cineaza mpreuna? se mira Demetrius. Crestinii! Simon a nceput acest obicei de mai multe saptamni. Au nchiriat casa acee a veche unde Natan tinea un bazar, n fiecare seara ducem provizii si le mpartim cu ceilalti. Mai bine zis, declara ea si ridica din umeri, unii dintre noi aduc mncare si o mpart cu ceilalti. Nu pare sa fie tocmai placut, declara Demetrius. De... afacerea asta n-a iesit asa cum si-a imaginat-o Simon, raspunse Rhoda si r idica fruntea. Mergeau repede si Demetrius fu obligat sa ntinda pasul pentru a se tine de Rhoda, care mergea cu pasi marunti si grabiti ca si cnd s-ar fi gndit nerabdatoare la ceva. Demetrius si zise ca va fi mai bine sa nu staruiasca cu ntrebarile privitoare la ceea ce-i spusese. Ce face Stefan? ntreba el si zmbi cu nteles.

Vei avea ocazie sa-i vezi imediat, raspunse fata. Asa ca nu va mai fi nevoie sati spun eu. Asculta, Rhoda, ncepu Demetrius cu glasul grav, mi se pare ca rumeneala aceasta d in obrajii tai ar vrea sami spuna ca n absenta mea aici s-a ntmplat ceva. n cazul cnd este ceea ce-mi nchipui eu, atunci sunt foarte multumit n interesul vostru comun. Probabil vrei sa stii mai multe dect ar trebui, unchiule Demetrius. Nu se poate c a eu si Stefan sa fjm prieteni fara sa... Nu-mi vine sa cred, o ntrerupse Demetrius. Cnd veti face nunta? Crezi ca voi mai a vea timp ca sa-ti tes o fata de masa pna atunci? Dar numai pentru una mica, raspunse ea si-i zmbi. i fagadui ca mine dimineata va ncepe lucrul daca Ben Iosif i va da un razboi, apoi s e gndi la ntlnirile acestea de fiecare zi dintre prietenii sai crestini. Cti oameni se ntlnesc acolo, n sala aceea? ntreba el. Te vei mira vazndu-i. Uneori sunt cte trei sute, alta data chiar mai multi. Foarte multi dintre ei si-au vndut avutul de la tara si acum traiesc aici n oras; sunt o adevarata colonie. Cel putin o suta ele insi mannca n mod permanent la Ecciesia. Ecciesia! se mira Demetrius. Acesta este numele pe care l-ati dat adunarii? Este un nume grecesc. Majoritatea dintre cei de acolo sunt evrei, nu-i asa? Cum se face c-ati dat aces t nume adunarii voastre? Stefan, raspunse Rhoda cu mndrie, a fost de parere ca numele acesta este cel mai indicat pentru o astfel de adunare. Afara de asta, aproape o treime dintre crestini sunt greci. De, este o placere neasteptata sa constati ca evreii si grecii se pot ntelege imu l cu altul cel putin n aceasta privinta, zise Demetrius. Va sa zica aici este vorba despre o singura si fericit a familie? adauga el si paru ca se gndeste la ceva. Este o familie destul de mare, nu-i vorba, zise Rhoda, apoi, ca si cnd ar fi vrut sa uite acest calificativ, continua grabita: Majoritatea lor iau lucrurile n serios, Demetrius. Dar sunt si de cei care tulbura linistea. Se cearta ntre ei, nu-i asa? Cred ca nu vor putea ajunge prea departe cu aceasta noua idee; care necesita buna ntelegere. Tot asa spune si Stefan, ncuviinta Rhoda. Este si el dezamagit si convins ca idee a aceasta de a face pe toti crestinii sa traiasca ntr-o singura colonie, ca o familie, este gresita. Ar fi fo st mai bine sa fi stal la vetrele lor si sa-si fi vazut de ndeletnicirile obisnuite. Si care este pricina nentelegerilor? ntreba Demetrius. Aceeasi veche poveste, ofta Rhoda. Voi, grecii, sunteti zgrciti, banuitori si foa rte susceptibili n ceea ce priveste drepturile ce le aveti si... Iar voi, evreii, lacomi si nselatori, o ntrerupse Demetrius si zmbi. Noi nu suntem lacomi! protesta Rhoda. Nici noi, grecii, nu suntem zgrciti! riposta Demetrius si ncepura amndoi sa rda. Este un spectacol de ti-e mai mare dragul, adauga Rhoda. Bietul Simon, el leaga mari nadejdi de aceasta Ecciesia. Aseara mi-a parut att de rau de el, nct eram gata sa plng. Dupa cina ne-a tinut o cuvntare foarte serioasa, si cu aceasta ocazie a repetat cuvntul lui Isus care cerea oamenilor sa se iubeasca unul pe altul, chiar

si pe cei care nu se poarta frumos fata de ei; ne-a spus ca toti suntem egali n f ata lui Dumnezeu si ca toti suntem copiii lui, indiferent de originea noastra. Dar fie ca ma vei crede, fie ca nu. n timpul ct vorbea, un batrn de ia tara, cu numele Anania, s-a ridicat n picioare si a iesit din sala. Demetrius nu gasi ce sa-i raspunda. Se simtea nemultumit de faptul ca o idee att de frumoasa este banalizata de niste oameni nepriceputi si slabi. Rhoda paru c-a ghicit la ce se gndeste. Te rog sa nu-ti nchipui ca oamenii nu ar avea ncredere n Simon, continua ea. El se bucura de mare trecere printre ceilalti si toti cred ntr-nsul. Cnd trece pe strada, oamenii batrni care sta u la fereastra l roaga sa se opreasca si sa stea de vorba cu ei. Stefan spune ca de multe ori scot paturile c u bolnavii pe care-i au n casa pentru ca atunci cnd trece.pe lnga ei sa ntinda mna si sa-i atinga pe frunte, n acela si timp. Demetrius, nici nu banuiesti ct tine ia Stefan. De multe ori ma gndesc ca daca i s-ar ntmpla ceva lu i Simon... Rhoda paru ca ezita. Ar putea sa ramna Stefan conducator? ntreba.Demetrius. El este destul de priceput n scopul acesta! declara fata. Dar sa nu-i pomenesti d e ceea ce vorbim noi acum. Pentru et ar nsemna o mare nenorocire daca lui Simon i s-ar ntmpla ceva. Ajunsesera n apropierea vechiului bazar. Vazura cteva femei care intrara cu cosuri le pe mna. Ctiva barbati se oprisera n fata usii deschise. Prin apropiere nu se vedea nici un legionar. Du pa toate probabilitatile, crestinii puteau veni si pleca nempiedicati de nimeni. Rhoda intra n sala mare, pustie si prost luminata, plina de barbati, femei si cop ii care se asezasera ia mesele lungi si asteptau sa li se dea mncare. Stefan se apropie si zmbi multumit. Adel fus Demetrius! exclama el si-i ntinse amndoua minile. Unde i-ai ntlnit, Rhoda? Te cauta pe tine, raspunse ea cu glasul nduiosat. n cazul acesta, haide, caci Simon ar) vrea sa te vada. Ai mai slabit, prietene, d upa ct vad. Ce ti-au facut? Demetrius facu o strmbatura de durere cnd Stefan l scutura de brat. Am avut un mic accident, raspunse el, si nu sunt pe deplin vindecat. Cum s-a ntmplat? ntreba Rhoda. Vad ca ai o taietura destui de adnca si pe ncheietura minii. Demetrius nu mai avu nevoie sa raspunda, caci Stefan facu semn fetei si clatina din cap. Mi se pare ca din nou te-ai ncaierat cu cineva, zise ea cu glasui- n soapta. Nu st ii ca crestinii nu trebuie sa se ncaiere? Apoi zmbi si ntorcndu-se spre Stefan adauga: Ei nu se mnie pe nimic. Dar Stefan era prea preocupat de propriile sale gnduri pentru a se mai putea gndi la aluzia ei. Facu s emn Im Demetrius ca sa-l urmeze. n drumul de ntoarcere, conversatia dintre ei paru silita si intermitenta. Ioan Mar cu si maica-sa apucasera nainte. Cei doi tineri greci, nalti, i urmau mpreuna cu Rhoda. Fata se simtea, mica si umila ntre ei si dupa tacerea loi ntelese c-ar prefera sa poata sa stea de vorba ntre patru ochi. Nu se simtea nemultumita din pricina asta. Era att de ndragostita de Stefan, nct orice ar fi facut el i se parea bine fac ut, desi de asta data vedea limpede ca ar vrea s-o excluda din prietenia lui cu Demetrius. Dupa ce se oprira n fata portii si-i urara noapte buna. amndoi se ndreptara repede spre locuinta lor, mergnd la nceput tacuti si flecare dintre ei asteptnd sa nceapa celalalt. Stefan ncetini pa

sul. Ei, ce zici de asta? ntreba el fara nici un nconjur. Spune-mi parerea ta sincera. De, nu sunt tocmai sigur... Eu cred ca esti. Ai avut ocazia sa vezi Ecclesia noastra n plina actiune, riposta Stefan, n cazui cnd nu esti tocmai sigur de impresia pe care ti-a facut-o, atunci fara ndoiala ti nchipui ca no i am apucat pe un drum gresit. Foarte bine, declara Demetrius rznd. Daca esti convins ca aceasta este parerea mea , de ce nu te decizi sami spui care este parerea ta? Tu ai avut mai multa posibilitate sa-ti formezi o par ere n aceasta chestiune. Pna acum n-am avut ocazia sa vad Ecclesia voastra facnd altceva dect mncnd. La ce altcev a mai poate folosi? Ma simt obligat, Stefan, sa-ti spun ca, daca mi s-ar fi ncredintat sarcina sa for mez un grup a carui coerenta sa fie ntemeiata pe nemarginita credinta si curaj, eu as fi dat afara pe ctiva dintre ei pe care i-am vazut asta-seara. Iata partea grava! declara Stefan. Tocmai aici este toata greseala. Isus a porun cit sa raspndim nvataturile lui indiferent de greutatile, lipsurile si primejdiile la care ne vom expune, da r noi n-am reusit sa facem altceva dect sa nfiintam o ospatarie gratuita si un ioc de trndaveala pentru toti cei care sunt dispusi sa declare: Cred n nvatatura ta!" Fara ndoiala intentia lui Simon a fost buna, zise Demetrius, presimtind ca va tre bui sa spuna ceva. A fost admirabila! Daca toti cei care au vreo legatura cu Ecclesia ar avea ndrazn eala si bunatatea-lui Simon, aceasta institutie s-ar putea bucura de un mare prestigiu. La nceput el s-a gndit sa organizeze un grup de oameni care sa se dedice n ntregime operei de propaganda si a crezut ca, traind un ul n apropierea celuilalt, apropierea aceasta ar putea sa le serveasca de ndemn, ti aduci aminte ce faceau n d ugheana unde stateau ceasuri ntregi de vorba. Simon a. vrut sa largeasca cercul acesta, sa atraga-ntr-ns ul si alti oameni devotati ale caror idei n duh si fapta sa fie omogene. Dar cercul prevazut de el a devenit ceva mai mare dect ar fi trebuit? zise Demetr ius. Stefan se opri n loc si clatina din cap. Ideea aceasta a fost de la nceput gresita, declara el abatut. Simon a anuntat pe toti ca orice crestin care si va putea vinde bunurile ce le are si produsul acesta l va aduce la conducatorii Eccl esiei va fi ntretinut de aceasta pe toata viata sa. Indiferent daca a avut avere mare sau una cu totul nensemnata? ntreba Demetrius. Tocmai! Daca aveai o gospodarie la tara sau o vie, puteai s-o vinzi, probabil cu mai putin dect facea, si banii sa-i aduci lui Simon. Daca n-aveai nimic altceva dect ctiva pui, o capra si un magarus, i vindeai pe acestia si aduceai suma pe care ai primit-o. Iar dupa aceea urma ca toti sa trai asca mpreuna n dragoste frateasca. Stefan ncepu sa-i nsire nemultumit toate consecintele acestei nenorocite experient e. Zvonul s-a raspndit repede ca orice familie si va putea asigura existenta intrnd n Ecclesiea. Simon s-a simtit multumit de numarul mare al celor care marturiseau pe fata ca sunt crestini, n timpul unei consfatuir i din dugheana lui Ben Iosif,

care a tinut aproape toata noaptea, nu mai stia ce sa faca de multumit, vaznd ca m paratia lui a crescut att de mult. n noaptea aceea s-a hotart ca Simon sa ramna si de aici nainte conducatorul Ecclesei . Ceilalti ucenici trebuiau sa plece ca sa puna bazele unor institutii similare la Joppa, Cezareea si Antiohia. Astfel a plecat Ioan, Iacob, Filip, Alfeu, Matei si toti ceilalti, adauga Stefan, facnd un gest n care i includea pe toti. Simon, dupa cum bine stii,este din fire impetuos si, cnd i trece prin minte cte o idee. se tine mortis de ea si nu vrea sa mai asculte de nimic. n felul acesta Ecclesia a crescut mai mult dect ar fi trebuit! declara Demetrius. Da, dar numai ca numar. Familii numeroase care nu avusesera aproape nimic au ven it ca sa duca viata de trndavie, sa cnte imnuri si sa recite rugaciuni, la al caror continut nici nu se gn deau, deoarece nu-i interesa aitceva dect ca aveau mncare de ajuns si se puteau distra. Si ceilalti care au avut averi pe care le-ai! lichidat cum s-au mpacat cu situati a aceasta? De, dragul meu, asta este o alta nfatisare a problemei. Acestia au nceput sa se ui te de sus la ceilalti. Cu ct ai contribuit cu o suma mai mare la sustinerea Ecclesiei, ncepi sa crezi ca ai cu att mai multe drepturi sa te amesteci n conducerea acestei institutii, raspunse Stefan si zmbi abatut. Nu mai d eparte de azi-dimineata, un batrn nerusinat, care se suparase din pricina vorbelor pe care i Se spusese Simon , a fost dovedit ca a nselat Ecclesia si, n fata dovezilor aduse, a fost cuprins de o furie att de cumplita, nct a avut un atac. Putin dupa aceea a murit! Probabil pe Simon l vor face raspunzator de asta. nceputul nu este deloc ncurajator, zise Demetrius. Dar nu este numai att! ofta Stefan. Mai este si cina asta de fiecare zi! Numerosi negustori vin la aceste ntruniri si-si aduc si mncarea cu ei; pentru asta merita toata lauda, desi scopul lor adevarat este sa-si cstige un fel de trecere fata de ceilalti membri sr sa-si faca printre ei viitori clien ti. Cu un cuvnt, Ecclesia ncepe sa devina exagerat de populara. Ce ar fi de facut? ntreba Demetrius nedumerit. Stefan clatina din cap si-si domol i mersul. Asculta, Demetrius, nainte ca Ecclesia sa nceapa a primi pensionari n snul ei, comun itatea crestina din Ierusalim reprezenta o forta. Oamenii continuau sa-si vada de treburile lor din care-si cstigau existenta, straduindu-se sa se poarte cinstit unii fata de altii si dornici sa traiasca n co nformitate cu poruncile lui Isus. Seara se adunau mpreuna pentru a se mbarbata unul pe altul. Simon le vorbea si le cerea sa faca eforturi si mai mari. Le repeta cuvintele lui Isus si le da putere noua. n astfel de mprejurari er a maret. Stefan se opri din nou si se uita abatut ia prietenul sau. Asta-seara l-ai auzit si tu vorbind si ai va zut ct se straduieste sa determine oamenii sa-si uite micile nemultumiri, sa fie iertatori unii fata de altii si sa traiasca n buna ntelegere unul cu altul. Nu stiu daca ai bagat de seama zmbetul acela care-i juca pe obraz cnd a fac ut apei la ei, ndemnndu-i sa fie mai generosi cu darurile pe care le fac Ecclesiei? Ei bine... acesta nu e ste Simon, cel pe care i-am cunoscut noi odinioara cnd nflacara sufletele Oamenilor si-i determina sa sacrific

e totul pentru cauza Cristosului nostru. Ce rusine! exclama si, tiecndu-sf minile prin pr, clatina din c ap deznadajduit. Iata pentru ce a suferit Isus rastiginirea, pentru ce a marit si a nviat! Cu Simon ai vorbit despre afacerea asta? ntreba Demetrius dupa un timp de tacere. De o vreme ncoace n-am mai vorbit. Mai acum vreo doua saptamni, cnd nentelegerile di ntre greci si evrei amenintau sa devina violente, ctiva dintre noi i-au ntrebat daca pot sa-l aj ute cu ceva, asa ca a numit pe sapte dintre noi care sa supravegheze dreapta mpartire a hranei si a mbracamintei n tre membri. Dar trebuie sa stii, Demetrius, ca pentru mine valoarea lui Isus n aceasta lume este mult mai pr esus dect sa-mi ngadui sa njosesc cultul meu fata de el, ascultnd ponoasele oamenilor rau naraviti care se c earta ntre ei din pricina ca vesmntul pe care l-a primit Ben Issacher este de mai buna calitate dect cel pe.car e l-a primit Nicolas Thimonide. Demetrius facu o strmbatura de dezgust si spuse prietenului sau c-ar face mai bin e daca s-ar feri de astfe! de meschinarii. Exact aceasta este si intentia mea! declara Stefan. Asta-seara am luat hotarrea c a niciodata de aici nainte sa nu mai merg la aceste ntruniri ale lor. E foarte posibil ca batrnul Iulian sa rezolve e! nsusi aceste dificultati ale Eccl esiei, declara Demetrius. Ai auzit ceva despre atacul care se pregateste? Stapnul meu afirma ca foarte curnd pr ocuratorul va ncepe persecutarea crestinilor din oras. Stefan ncepu sa rda cu amaraciune. Daca procuratorul va mai ntrzia putin, Ecclesia se va mprastia ea singura, asa ca n u va fi obligat sa-si mai faca gnduri din pricina ei. Ia spune, acum, dupa ce a vizitat Galileea ce parere are stapnul tau. romanul, despre Isus? Este profund impresionat. Stefan. li vine greu sa creada ca Isus a nviat, dar l co nsidera drept cel mai mare barbat care a existat vreodata. Ar vrea sa vorbeasca cu tine. A fost profund imp resionat cnd ti-ai exprimat dorinta sa vezi camasa si a constatat ca esti att de emotionat de vederea ei. Cred c-o mai are si acum, murmura Stefan. Crezi ca-mi va da voie s-o mai vad o d ata, Demetrius? n timpii! din urma s-au petrecut attea lucruri care m-au deprimat. Stii ca n noaptea aceea, cnd am pus mna pe camasa, ceva s-a ntmplat cu mine? Nu sunt n stare sa-ti explic ce anume, dar... Vino cu mine la han! zise Demetrius nerabdator. Cred ca este nca treaz si-i va fa ce placere sa te vada. Probabil nu strica sa stati de vorba unul cu altul. Esti sigur ca nu se va supara daca ma voi duce la el? ntreba Stefan cu sfiala. Sunt sigur ca-i va face placere. Va fi folositor pentru amndoi sa puteti sta de v orba. Lund aceasta hotarre, Stefan ncepu sa mearga cu pasi ntinsi alaturi de Demetrius. Ai de gnd sa-i pomenesti ceva tribunului despre Ecclesia? Nici nu ma gndesc! riposta Demetrius. Cred ca Marcellus este pe cale sa devina si ei crestin. Este obsedat de ntmplarea lui Isus si nu mai vorbeste despre nimic altceva. n cazul cnd se va dec ide sa devina crestin, sa stii ca va deveni un bun crestin si unul curajos; de asta poti fi sigur! Dar nu va fi nevoie sa-i vorbim despre incidente care nu i-ar face placere, n cazul cnd ar afla ca unii dintre adeptii ac

estei credinte nu sunt altceva dect niste trntori care se cearta ntre ei, probabil nu va mai fi dispus sa se coboa re la nivelul lor si nici sa-si faca de lucru cu ei. Acestea sunt cuvinte grele, prietene, zise Stefan. Nu mi-a facut nici o placere sa le ntrebuintez, riposta Demetrius. Dar eu l cunosc destul de bine pe tribun. E, adevarat ca a fost crescut ca pagn, dar este totusi foarte prudent n privinta t ovarasiilor sale. Pe Marcellus l gasira singur si citind, i primi cu entuziasm si n special i interesa Stefan, care ncerca sa se scuze pentru aceasta vizita ntrziata. Nimeni n-ar putea sa-mi faca mai multa placere venind la mine, Stefan, raspunse el amabil si-i oferi un scaun. Stai si tu, Demetrius. Cred ca pentru voi doi a fost o mare placere sa va puteti revedea. Calatoria pe care ai facut-o n Galileea, stapne, a fost interesanta? ntreba Stefan cu sfiala. Interesanta... dar n acelasi timp tulburatoare, raspunse Marcellus. Justus mi-a f ost buna calauza. Am auzit multe ntmplari stranii. Este foarte greu sa le crezi... si tot att de greu sa nu le crezi. Facu o pauza; asteptnd ca Stefan sa spuna ceva, dar el se simtea sfios n fata acestui orasean, asa ca ra mase cu privirea ntoarsa n alta parte si se multumi sa dea din cap. Batrnul Natanail Bartolomeu mi s-a parut un om foarte simpatic, continua Marcellu s. Da, zise Stefan dupa o lunga tacere. Demetrius ncepuse sa se nelinisteasca si-si zise ca va trebui sa vina n ajutorul p rietenului sau. Mi se pare ca lui Stefan i-ar face placere sa mai vada o data camasa, zise el. Cu multa placere! raspunse Marcellus. Vrei sa mergi si sa i-o aduci, Demetrius? Vreme de cteva minute ct ntrzie n camera de alaturi, Marcellus si Stefan nu schimbara nici o vorba. Demetrius se ntoarse si aseza camasa mpaturita pe genunchii prietenului sau. Stefa n o netezi usor cu vrfurile degetelor si buzele ncepura sa-i tremure. N-ai vrea sa te lasam vreme de cteva minute singur? ntreba Marcellus cu glasul lui blnd. Eu si Demetrius am putea sa iesim putin n gradina. Stefan paru ca nici n-a auzit cuvintele lui. Ridica ncet camasa si o strnse la pie pt cu amndoua minile, apoi se uita la Marcellus si dupa aceea la Demetrius, iar n privirile lui parea ca str aluceste o lumina noua. Aceasta a fost camasa nvatatorului meu! declara el pe un ton ca si cnd s-ar fi pre gatit sa tina o cuvntare. Pe aceasta a purtat-o cnd a vindecat pe cei bolnavi si a mngiat pe cei mhniti. A pur tat-o pe vremea cnd a vorbit oamenilor adunati mprejurul sau ntr-un fel cum nici un barbat nu vorbise nai nte de el. Tot pe aceasta a purtat-o si n ziua cnd a plecat sa moara pe cruce pentru mine, care nu sunt altcev a dect un umil tesator! Stefan se uita cu ndrazneala la Marcellus. Si pentru tine, care esti un tribun bo gat. Apoi se ntoarse spre Demetrius: Si pentru tine, care esti sclav! Marcellus si nclesta minile pe bratele scaunului si-si pleca trupul nainte, apoi se uita mirat la grecul acesta, care renuntase la sfiala de pna acum, pentru a face o marturisire de credinta att de impresionanta. Tu, tribune Marcellus, ai ucis pe stapnul meu! continua Stefan cu ndrazneala.

Stefan! Te rog! l ruga Demetrius. Marcellus ridica mna spre sclavul sau ca sa-l linisteasca. Continua, Stefan! porunci el. A fost o fapta care se poate ierta! adauga Stefan si se ridica n picioare, caci n -ai stiut ce faci si-ti pare rau. A fost ucis de cei de la conducerea templului si de procurator. Dar nici ei n-au s tiut ce fac. Lor nsa nu le pare rau si mine ar fi n stare sa savrseasca din nou aceeasi fapta. Facu un pas spre Marcell us, ridicndu-se n picioare, ca si cnd ar fi asteptat un ordin: Tu, tribune Marcellus Gallio, vei putea sa te pocaiesti pentru fapta pe care ai savrsit-o! El te-a iertat pentru fapta ta! Eu am fost de fata! L-am auzit spunnd c a te iarta! Apropie-te de el! Caci el traieste! Eu l-am vazut! Demetrius era acum n imediata lui apropiere si ncerca sa-l linisteasca. Lundu-i ncet camasa din mna, l conduse spre scaunul sau. Se asezara toti trei si urma o lunga tacere. Iarta-ma, stapne! zise Stefan cu parere de rau si-si duse o mna la frunte. Mi-am p ermis sa vorbesc mai mult dect ar fi trebuit. Nu trebuie sa-ti faci nici un repros, Stefan, raspunse Marcellus cu glasul sugru mat. Cuvintele tale nu m-au jignit. Urma o vreme de tacere lunga si grea pe care nici unul dintre ei nu paru dispus s-o ntrerupa. Stefan se ridica n picioare. S-a facut trziu, zise el. Noi va trebui sa plecam. Marcellus ntinse mna spre el. Sunt multumit, Stefan, c-ai venit la mine, declara el. Vei fi binevenit si de ai ci nainte... Demetrius, mine dimineata voi avea nevoie de tine aici la han. Cutremurat pna n adncul fiintei si incapabil sa-si explice aceasta situatie, Marcel lus ramase nemiscat vreme de un ceas, uitndu-se la peretele din fata lui. ntr-un trziu se simti coplesit de o steneala si ntinzndu-se pe pat, adormi. Putin nainte de revarsatul zorilor fu trezit de glasuri rastite si d e tipete nsotite de racnete salbatice si de lovituri violente, n hanuri se ntmpla destul de des sa fii trezit, la orice o ra din zi si din noapte, de tipetele cte unui sclav care era batut cii vergi; dar zgomotul de acum parea ca vine din curte si tot ha nul se cutremura. Marcellus si trecu picioarele peste marginea patului si, apropiindu-se de fereast ra, se uita n curte, si dadu imediat seama de ceea ce se ntmpla: sosise ziua razbunarii batrnului Iulian. O duzi na de legionari cu echipamentul de razboi adunase cu brutalitate pe toti sclavii din casa ntr-un col t al curtii. Fara ndoiala altii patrunsesera nauntru si urmareau pe cei care nca nu se trezisera din somn. De la p arter se auzeau tipete si rabufneli, usi care se spargeau si lovituri. Putin dupa aceea pe scara se auzi l ipaitul sandalelor si usa camerei lui Marcellus se deschise larg. Tu cine esti? ntreba un soldat cu glasul brutal. Sunt cetatean roman, raspunse Marcellus calm. Si cred c-ar. fi mai bine sa fii m ai cuviincios cnd intri n camera unui tribun. Astazi nu avem timp sa fim cuviinciosi, stapne, raspunse legionarul, caci suntem n cautarea crestinilor. Nu mai spune! riposta Marcellus. Si legatul Iulian si nchipuie ca pentru nenorocit ii acestia merita sa va

deranjati si sa faceti o astfel de larma n zorii zilei. Legatul n-are obiceiul sa-mi spuna ce-si nchipuie, raspunse legionarul si.nu e ni ci obiceiul ca soldatii sa-l ntrebe asa ceva. Eu execut ordinele, stapne. Vom aduna pe toti crestinii din oras. Dumneata nu esti crestin simi pare rau ca te-am deranjat, sfrsi el si iesi pe coridor. Stai! striga Marcellus. De unde stii ca eu nu sunt crestin? Nu se poate ca un tr ibun roman sa fie si e! crestin? Legionarul ncepu sa rda, ridica din umeri, si feri de pe frunte coiful de metal si se sterse de sudoare cu mneca tunicii. Eu n-am vreme de glume, stapne. Te rog sa ma ierti, spuse si, salutnd cu sulita, a puca pe coridor. Tipetele de afara ncepusera acum sa se linisteasca. Probabil evacuarea se termina se.Un grup de sclavi speriati se asezasera n apropierea zidului si-si frecau membrele nvinetite de lovituri. Cev a mai departe de ei erau ctiva calatori prost mbracati care se -adapostisera n hanul acesta. Sotia n vrsta a h angiului Levi se oprise n apropierea lor. Era palida si capul i tremura de spaima. Marcellus se ntreba daca nu cumva tremura mereu n felul acesta sau tremura numai cnd este speriata. Un centurion nalt si elegant se opri n fata lor si, scotnd un sul de pergament, l de sfasura n toata lungimea si cu glasul sonor ncepu sa citeasca un edict. Frazele edictului erau pompoase si sp uneau ca nu M admite ca cei care biasfemiaza si se numesc crestini sa mai tina adunari. De aici nainte nimeni nu va mai avea voie sa pomeneasca, nici n public, nici pe ascuns, numele lui Isus Galileeanul, despre ca re se stie c-a fost gasit vinovat de tradare, blasfemie si jigniri aduse conducatorilor orasului Ierusalim. Toti v or trebui sa considere acest edict drept primul si ultimul avertisment. Nesupunerea va fi pedepsita cu snoartea. Dupa ce nfasura din nou sulul, centurionul dadu un ordin si se ndrepta spre poarta , iar legionarii l urmara. Peste cteva clipe un batrn slujitor cu parul alb, caruia i picura sngele din tmpla, s curgndu-i-se pe umarul gol, se lasa moale si cazu gramada la picioarele zidului. O sclava tnara ngenunche lnga el si ncepu sa boceasca. Un grec barbos se apleca si, punnd urechea pe pieptul batrnului, i ascult a inima, apoi se ndrepta si clatina din cap. Patru sclavi ridicara trupul inert si plecara spre chiliile slu jitorilor, iar ceilalti i urmara abatuti. Nevasta hangiului se ntoarse n loc si capul i se misca fara ncetare. Facu semne spr e un trn care cazuse pe jos. Un sclav cocosat se apropie si ridicndu-l ncepu sa mature lespezile aleii, n a fara de el. n curte nu mai ramasese nimeni. Marcellus se ntuneca la obraz si se departa de fereastra. Ce curaj din partea batrnului Iulian, murmura el n sila. Imperiul roman are toate motivele sa se mndreasca de faptele lui! Se mbraca si cobori n curte. Levi l ntmpina la picioarele scarii, plbconindu-se si fr ecndu-si minile, si exprima nadejdea ca tribunul n-a fost tulburat de zgomotul de adineauri. Poate d oreste sa i se serveasca prnzul imediat? Marcellus dadu din cap. De aici nainte nu vom mai avea attea neajunsuri din pricina acestor crestini, se g rabi Levi sa asigure pe musteriul sau roman, pentru a-i da sa nteleaga ca e! este de acord cu masurile lu ate de procurator.

Oamenii acestia ti-au pricinuit vreun neajuns? ntreba Marcellus cu indiferenta. Levi ridica umerii si, ntorcnd minile cu palmele n sus si cu degetele raschirate, i r aspunse zmbind: - Nu este de ajuns ca procuratorul nu poate sa-i sufere? ntreba ei cu toata discr etia. Eu nu te-am ntrebat de asia, declara Marcellus. Crestinii acestia care au fost ma ltratati astazi n hanul dumitale ti-au dat vreun motiv ca sa te plngi de ei? Au obiceiul sa fure, sa mint a si sa se ncaiere? Se mbata? Sunt certareti? Spune-mi ce fel de oameni sunt? Ca sa va spun adevarul, stapne, declara Levi, eu n-am nici un motiv sa ma plng mpot riva lor. Sunt oameni linistiti, credinciosi si cinstiti. Dar, cum spune si procuratorul, stapne, nu se poate sa toleram blasfemii. Blasfemii? Afirmatia aceasta este o copilarie! se rasti Marcellus. Ce stie si ce -l intereseaza pe procurator blasfemii Ie? Spune, Levi, ce blasfemiaza oamenii acestia? Nu respecta templul, stapne. Cum ar putea respecta templul cnd el nsusi nu se respecta pe sine? Levi ridica din umeri si continua sa zmbeasca cu sfiala. Religia poporului nostru, stapne, trebuie aparata, murmura el cu glasul onctuos. Marcellus facu o strmbatura si iesi n gradina nsorita, unde constata ca fata care b ocise la capul mortului ncepuse -sa astearna masa pentru el. Era cu ochii rosii de plns, dar cu toate aces tea se misca sprintena si atenta. Nu ridica privirea cnd simti ca Marcellus s-a asezat pe scaun. Mosneagul acela a fost ruda cu dumneata? ntreba el cu blndete. Fata nu raspunse, dar ochii i se umplura de lacrimile care ncepura sa i se scurga n lungul obrajilor. Apoi pleca, probabil la bucatarie, ca sa-i aduca prnzul. Levi se apropie de masa. Ce legatura este ntre fata aceasta si mosneagul acela care a fost ucis? ntreba Mar cellus. A fost tata! ei, raspunse Levi speriat. Si ai fost n stare sa-i ceri sa se ocupe de serviciu? Levi si repezi umerii, coatele si palmele minilor n sus cu un gest de aparare. Serviciul face parte dintre obligatiile ei, stapne! Eu nu am nici o vina ca tatal ei a fost ucis. Marcellus se ridica n picioare si se uita la ei cu dispret. Si mai ndraznesti sa faci parada de religia poporului dumitale! Col esti de tical os, Levr! zise e! si se apropie de iesire. Va rog, stapne, va voi servi chiar eu, starui Levi. mi pare rau ca v-am jignit cu purtarea mea! Se ndrepta repede spre bucatarie, trsindu-si papucii. Marcellus se aseza din nou la masa si s e ntreba daca nu cumva o va palmui din pricina ca a dat ocazie acestui incident penibil. Demetrius se sculase n zorii zilei pentru a trece pe la Ecclesia nainte de a merge la han, unde trebuia sa se ocupe de stapnul sau. Se stradui sa se mbrace fara a trezi pe prietenul sau, despr e care stia ca a petrecut o noapte zbuciumata, dar Stefan se trezi si se freca la ochi. Voi veni la tine pe nserate, zise Demetrius cu glasul n soapta, ca si cnd prietenul sau ar fi tot adormit si nar vrea sa-l trezeasca. Te voi gasi aici? Voi fi la Ecclesia, ngna Stefan. Mi-am nchipuit ca nu vei mai trece pe acolo. Demetrius, nu sunt n stare sa parasesc pe batrnul Simon. Acum, dupa ce toti au ple cat cu diverse nsarcinari, el a ramas singur. Iesi din casa n vrful picioarelor si se ndrepta spre vechiul bazar, unde si nchipuia

ca va gasi pe Simon si va putea sta de vorba cu el. I se parea o purtare aproape lipsita de loialitate fat a de Stefan din cauza ca nu-i pomenise despre aceasta ntlnire, dar Marcellus staruise sa pastreze cel mai mare s ecret. Ar fi vrut sa se ntlneasca cu Simon, si Demetrius trebuia sa puna la cale aceasta ntlnire daca va ave a posibilitatea. Seara trecuta nu avusese ocazie sa vorbeasca cu Simon. Probabil n dimineata aceasta va putea sa-l gaseasca singur nainte de a ncepe activitatea zilei. Ecclesia ncepuse sa se miste. Asternuturile paturile erau adunate. Copii zbrliti s i pe jumatate mbracati, de toate vrstele, alergau de colo pna colo; cei mici plngeau, mosnegii se ferisera din cale si-si netezeau barbile lungi, uitndu-se ntunecati mprejurul lor. Femeile alergau n bucatarie si napoi, aducn strachinile la mesele pe care le asterneau barbatii. Demetrius se apropie de grupul cel dinti pe care-l ntlni n calea lui si ntreba de Simon. Unul dintre acestia semita mprejurul sau si-i facu semn. Simon se oprise m ai la o parte n apropierea unei ferestre si citea un sul vechi de pergament. Pna si n aceasta atitudine urias ul galileean avea o maretie neobisnuita. Daca ar fi fost ajutat de oameni curajosi, Simon acesta ar fi putut sa joace un rol important, si zise Demetrius. Omul acesta dispunea de o imensa vitalitate si era o personalitate im presionanta pentru rolul de conducator. Nu era deci de mirare ca oamenii tineau ca ei sa puna minile pe bolna vii lor. Dupa ce se apropie, Demetrius astepta sa fie recunoscut. Simon ridica privirea, dadu din cap si-i facu semn. nvatatorule, stapnul meu - Marcellus Gallio - doreste sa vorbeasca cu tine cnd vei fi dispus, declara Demetrius. Cel care a plecat n Galileea mpreuna en Justus? ntreba Simon. n cautarea tesaturilor de casa, caci asa spunea? Stapnul meu a cumparat o mare cantitate de astfel de tesaturi, raspunse Demetrius . Si ce a mai facut? ntreba Simon cu glasul adnc. S-a interesat foarte mult de viata lui Isus, nvatatorule!. Cred ca se interesa si nainte de plecare, murmura Simon, uitndu-se n ochii lui Deme trius. Acesta a fost principalul sau scop pentru care a plecat n Galileea. Da, nvatatorule, admise Demetrius, acesta a fost principalul sau scop pentru care a plecat n Galileea. Problema l intereseaza foarte mult... dar astazi are o multime de nedumeriri. Est e adapostit n hanul lui Levi. Pot sa-i spun ca esti de acord sa vorbesti cu el ntre patru ochi? Voi vorbi cu el mine n timpul dupa-amiezii, raspunse Simon. Si daca doreste sa fie numai singur cu mine i vei spune ca ne vom ntlni n partea de miazanoapte a orasului, pe cmpul capatnilor, ca re se numeste Golgota. Acolo va apuca pe poteca ce serpuieste n lungul cmpului pna sus pe coama c olinei, care se gaseste exact la mijloc. Cunosc locul, stapne! n cazul acesta i vei arata drumul. Spune-i sa vina singur, zise Simon, apoi nfasura sulul si, fara sa se mai ocupe de Demetrius; murmura o rugaciune si se ndrepta spre mesele din mijlocul sa lii. Cineva facu semn celor

de la mese si nu se mai auzi nimic, afara de plnsul linistit al unui copil. Cei c are erau asezati pe scaune se ridicara n picioare. Cu glasul puternic si adnc, Simon ncepu sa citeasca: Poporul care nainta prin ntuneric u vazut n fata lui o lumina mare. Asupra celor ca re salasluiesc n ntuneric straluceste lumina. Caci ntre noi s-a nascut un copii Noua ni s-a dat un fiu y i pe umerii acestuia este ntemeiata stapnirea lumii. La intrarea salii se auzi un zvon de larma si toate privirile celor de fata se nd reptara speriate spre usa. Se auzira cteva ordine rastite. Oamenii nspaimntati ru avura nevoie sa.astepte prea mult Iara sa stie ce se ntmpla. Usile fura date de perete si o centurie de legionari patrunse nauntru, desfasurndu -se ntocmai ca o vltoare de ape. Cu lancile n mna, tinndu-le la naltimea umarului, mpinsera crestinii speriati sp re fundul saiii. Unii dintre cei mai n vrsta cazura n brnci, dar fura ridicati cu violenta n picioare si az vrliti ntre ceilalti care se ngramadisera n lungul peretelui din fund. Demetrius, care ramasese n apropierea ferestrei departe de ceilalti, vazu tot ce se ntmpla. Trupa continua sa se scurga n sala. Simon nsa ramase nemiscat; acum era singur, caci toti ceilalti s e ngramadisera pe lnga peretele de la spatele lui. Centurionul dadu un ordin si legionarii se oprira. S e apropie cu pasi ntinsi de Simon si zmbi batjocoritor. Erau de aceeasi naltime si amndoi - specimene impunatoare de virilitate. Prin urmare, tu esti cel caruia i se zice Pescarul? ntreba centurionul rastit. Eu sunt, raspunse Simon cu ndrazneala. De ce ai venit aici sa tulburi o adunare d e oameni pasnici? A comis careva dintre noi vreo crima? Daca a comis, atunci luati-i si duceti-! sa fie ju decat. Se va face asa cum doresti, se rasti centurionul. Daca vrei sa fii judecat pentr u blasfemie si tradare, procuratorul ti va face pe voie... Luati-i de aici! Simon se ntoarse n loc si se uita la oamenii deznadajduiti. Fiti multumiti! striga ei, si nu va mpotriviti! Eu ma voit ntoarce din nou ntre voi! Asta nu se va ntmpla! striga centurionul. Ca raspuns la ordinul lui, doi legionari voinici se apropi ara si, apucndu-l fiec are de cte o mna, l ntoarsera n loc si se ndreptara cu el spre iesire. Ceilalti legionari strmtorau multimea oame nilor speriati, care nu ndrazneau sa se mai miste. Centurionul porunci sa se faca tacere. Femeile speriat e acoperira cu palmele minilor gurile copiilor care tipau. Apoi scoase un sui si citi edictul procurator ului. prin care acesta interzicea de aici nainte orice adunare a celor care blasfemiaz si se numesc crestini. Demetrius ncepu srVsi faca ncet loc n lungul peretelui spre usa de la intrare si as tfel putu auzi cteva fragmente din edictul citit de centurion. Cladirea trebuia sa fie evacuata imedi at. Toti cei care vor mai fi gasiti prin apropierea acestei case vor fi arestati. Numele lui Isus, cel care a blasfe miat si a fost osndit pentru tradare, nu va fi ngaduit nimanui sa-l pomeneasca de aici nainte. Iesiti afara! zbiera centurionul. Plecati la casele voastre! Si sa nu va mai int eresati de pescarul vostru! Pe acesta nu-l veti mai vedea de aici nainte! Ajungnd n apropierea usii, unde-si dadu seama ca centurionul a terminat ce avea de spus si ca trupele vor iesi

din sala, Demetrius se grabi spre iesire si, ajungnd n strada, trecu de cealalta p arte, o lua la fuga si intra ntr-o strada laterala, de aici pe o hudita strmta, coti n strada urmatoare, si domoli mer sul si se ndrepta spre hanul lui Levi. Aici totul parea linistit. Intra n curte, urca scara ce ducea spre came ra lui Marcellus si auzi pe Levi, care se uita dupa el, ca-l striga. Stapnul tau a plecat, zise el. Nu stii unde a plecat? ntreba Demetrius nelinistit. Cum as putea sa stiu asa ceva? raspunse Levi. Presupunnd ca probabil Marcellus io fi lasat n camera lui vreo nsemnare, si ceru voie sa intre. O sclava greaca facea ordine. Fata l recunosc u si zmbi sfioasa. Spunndu-i ce cauta, ncepura amndoi sa caute. Ai vazut n dimineata aceasta pe stapnul meu? ntreba Demetrius. Fata clatina din cap. Acum cteva ceasuri am trecut prin mare spaima, zise ea. Demetrius starui sa-i spu na ce s-a ntmplat si fata ncepu sa-i vorbeasca despre descinderea ce se desfasurase n zorii zilei. Demetrius se apropie de fereastra si se gndi vreme ndelungata la impresia Ce a facut-o stapnului sau acest incident. Fara nd oiala trebuie sa fie revoltat. Probabil va ncerca sa intervina. Nu era exclus ca el sa mearga la batrnu l Iulian si sa protesteze mpotriva acestor procedee. De ce se gndea mai ndelung la aceasta posibilitate, i se parea tot mai plauzibila. Interventia aceasta era destul de primejdioasa, dar Marcellus era o fire violent a si nu-i lipsea ciH-ajul. La urma urmelor, cuvntul unui tribun are oarecare greutate. Se ntoarse n loc si ntlni privirea fetei ndreptata spre el. Ochii ei pareau prietenos i, dar gravi. O vazu ca ntoarce capul spre usa, apoi se apropie de el si-l ntreba cu glasul n soapta: Faci si tu parte dintre noi? Demetrius dadu din cap si fata i zmbi n semn de aprobare. Imediat dupa aceea ncepu d in nou sa scuture asternutul si sa aseze paturile, ca si cnd s-ar fi temut sa nu fie surprinsa de c ineva ca-si pierde vremea. Astazi va fi mai bine sa nu te arati pe strada, zise ea fara sa se ntoarca spre e l. Coboara la bucatarie, caci acolo vei fi n mai multa siguranta. ti multumesc! raspunse Demetrius. Ideea aceasta nu e rea. Afara de asta mi-e si f oame, si dadu sa iasa din camera. Cnd trecu pe lnga ea, fata ntinse mna si-l apuca de brat. Stapnul tau stie ca faci parte dintre noi? ntreba ea n soapta, n primul moment nu st iu ce ar trebui sa-i raspunda, asa ca-i zmbi enigmatic, lasnd-o sa-si nchipuie ce va crede de cuviinta, si parasi camera. Batrnul Levi, care era ntotdeauna prezent, l ntmpina n capul scarii si, zmbindu-i, i spuse f nici o legatura cu ceea ce-l interesa ca astazi este o dimineata frumoasa. Admirabila, raspunse Demetrius, care ntelese imediat ca batrnul este nerabdator sa afle ce s-a ntmplat. Stapnul dumitale ti-a lasat vreo stire? ntreba Levi amabil. Mi-a spus sa prnzesc si sa-l astept pna cnd se va ntoarce: Foarte bine, ncuviinta Levi. Du-te la bucatarie si vei fi servit. Apoi, facnd ctiva pasi spre usa, se opri din nou si zise: Cred ca strazile orasului sunt linistite. Azi, dimineata devreme, cnd am parasit casa n care am dormit, era liniste, raspuns e Demetrius laconic. Dupa ce manca un blid de lapte cu pine si cteva smochine coapte, ncepu sa se plimbe

nerabdator prin bucatarie. Nimeni dintre slujitorii hanului nu parea dispus sa stea de vorba. Fa ta care-l servise n ajun plngea, si zise ca va merge pna la palatul procuratorului si va astepta la distanta, caci presimtea ca Marcellus trebuie sa fie acolo, n alta parte nu putea sa fie. Dupa ce-si termina prnzul, pe care i-l servi Levi cu dezgustatoare slugarnicie, M arcellus ncepu sa se simta nelinistit din pricina lui Demetrius, caci si nchipuia ca probabil a avut o nemult umire pe drum, altfel ar fi trebuit sa soseasca demult. Nu stiu n ce parte locuieste Stefan, dar fara ndoiala cei din dugheana lui Ben Ios if i vor putea spune. Pe urma se gndi ca si dugheana lui Ben Iosif va fi fost calcata de legionari. Fara ndoiala , ei fusesera informati ca dugheana este locul de ntlnire al ucenicilor lui Isus, asa ca pe toti cei care i-a u gasit acolo i-au arestat. instinctul prudentei parea ca ar vrea sa-i spuna sa se fereasca de acest focar a l primejdiei, n cazul cnd Demetrius a fost arestat va fi mai bine sa astepte pna cnd se va restabili ordinea . Pna atunci va putea afla unde se gaseste sclavul sau si va ncerca sa-l scape. Hangiul Levi l determina sa ia o hotarre, ncepuse sa se plimbe de colo pna colo prin curte, cnd batrnul aparu n cadrul usii; nu zise nimic, ci se uita la el cu ochii marunti si lucitori , apoi se ntoarse n loc si intra n sala hanului, de unde aparu imediat aducnd un scaun, ca si cnd ar fi vrut sa-i spu na ca, daca-si cunoaste interesul, va fi mai bine ca astazi sa nu se miste din han. Marcellus se ntuneca la obraz si fara sa se mai uite la el se ndreapta spre poarta si iesi n strada. Pentru a putea ajunge la dugheana lui Ben Iosif trebuia sa traverseze o buna dis tanta prin piata care furnica de lume si de aici sa treaca printre casutele marunte ale saracimii care se nghesuia u una ntr-alta n lungul huditelor. Vazu un grup de oameni care gesticulau si vorbeau de-a valma. Domoli pasul si auzi ca sala de ntrunire a crestinilor a fost calcata si evacuata de autoritati. Pe conducatori i -au bagat la nchisoare. Pescarul Simon a fost decapitat. Marcellus se grabi din nou la drum. La o mica distanta, n strada, unde era dughea na lui Ben Iosif, vazu adunata o multime de oameni care se framntau. n apropierea lor se oprise un grup de legion ari care probabil asteptau ordinele, deoarece stateau n pozitie de repaus, proptiti n sulite. Cineva, care se gasea n mijlocul grupului de oameni, tinea o cuvntare nflacarata. Dupa ce ajunse destul de aproape, recunoscu g lasul celui care vorbea. Era Stefan, cu capul gol si mbracat n levita cafenie, pe care o purta n timpul lucr ului; se vede ca fusese scos din dugheana pentru a fi interogat. Lumea ncruntata din jurul lui parea dispusa s a-I asculte n liniste, pentru a-i da ocazia sa-si dovedeasca el nsusi vinovatia pentru care a fost osndit. Marcellus, care era mai nalt dect toti ceilalti spectatori, ncepu sa se uite curios la cei care se ngramadisera mprejurul lui. Imediat ghici ce fel de oameni sunt. Cei noi veniti dintre ei erau bine mbracati si dupa nfatisarea prospera faceau parte din clasa negustorilor si a camatarilor, ntre ei se vedea, ici-colo, si cte un rabin mai tnar. Fruntile tuturor erau ncruntate, dar pareau ca asculta cu cea mai

mare atentie. Stefan vorbea fara sa ezite. Se oprise curajos n mijlocul cercului de oameni care se nchisese mprejurul sau si ridicase bratele n sus, ca si cnd ar fi facut apel la judecata lor calma, dar nu l a mila lor. Nu era sfidator, dar nici speriat. Ceea ce spunea nu era o cuvntare menita sa trezeasca emotia oamenilor ignoranti, ci o necrutatoare acuzatie mpotriva conducatorilor orasului Ierusalim, care, spunea el, n-au fost de acord s a schimbe starea nenorocita n care se zbate populatia. Voi va considerati drept poporul ales! continua el cu ndrazneala, naintasii vostri au scapat dintr-o robie ca sa intre n alta si sa duca jugul secole de-a rndul, asteptndu-si mereu Mntuitorul, d ar voi niciodata n-ati ascultat cuvntul marilor vostri nvatati cnd au aparut n fata voastra ca sa va propov aduiasca cuvntul adevarului. De nenumarate ori din mijlocul poporului vostru s-au ridicat oameni inspirati, dar toti acestia au fost huliti si batjocoriti, nu de poporul mpilat si saracit, ci de oameni ca voii Din mijlocul publicului se ridica un murmur de proteste. Pe care dintre profeti, ntreba Stefan, nu l-au persecutat parintii vostri? De ast a data ati devenit vnzatorii si ucigasii celui mai drept dintre alesii poporului vostru! Asta este blasfemie! protesta cineva dintre ascultatori. Voi! striga Stefan cu glasul tremurator si facu un gest n care cuprinse pe toti c ei dimprejurul sau, voi care afirmati c-ati primit Tablele Legii din mna ngerilor, spuneti-mi cum ati respectat aceste legi? Un murmur adnc de proteste se ridica din mijlocul multimii, dar nimeni nu se misc a pentru a-l ataca. Marcellus se ntreba ct va mai trebui sa treaca pentru ca- acesti oameni furiosi sa se repeada mpotriva celui care-i batjocorea n felul acesta. Din marginea cea mai departata a grupului care se framnta neputincios, cineva rid icase o piatra de caldarm pe care acum o arunca asupra lui. Cel care o aruncase tintise bine, deoarece piatra lovi pe Stefan n umarul obrazului si-l facu sa se clatine pe picioare. Cu o miscare involuntara ridica mn a si-si sterse sngele care aparu numaidect. A doua piatra aruncata cu furie l lovi n cotul bratului. Apoi se ridica un chiot si Marcellus si nchipui ca este.un protest mpotriva acestei nelegiuiri, dar imediat dupa aceea si d adu seama ca glasurile guturale ale oamenilor protesteaza mpotriva cuvintelor pe care le auzisera, nu mpo triva lapidarii. Cnd a treia piatra l lovi n plin obraz, chiotele de aprobare ale spectatorilor se ridicara fur tunoase. Alte doua pietre aruncate nu-si atinsera tinta, deoarece trecura peste capul lui Stefan si lovira n multimea din cealalta parte. Fariseii si carturarii din cealalta margine ncepura sa se nghesuie unul ntr-altul s i sa se calce n picioare, alergnd sa se adaposteasca n lungul peretilor si pe sub garduri. Stefan ncerca sa-s i acopere capul cu bratele si se dadu napoi, dar pietrele curgeau acum fara ntrerupere. Centurionul crezu ca e momentul sa dea acum un ordin si soldatii se pusera n misc are mbrncind lumea, fara sa tina socoteala de nimic pentru a-si face loc si a se apropia. Marcellus, care era n apropierea unui soldat nalt

si voinic, se lua dupa el si-l vazu ca pocneste n obraz pe unul din rabinii care nu se feri destul de repede din cale pentru a-i face loc sa treaca. Acum legionarii facusera roata n mijlocul sem icercului spectatorilor si nchisera drumul cu sulite ntinse. Pietrele ncepura sa cada mai repede si Marcellus constata ca incidentul acesta nu poate sa fie improvizat. Fruntasii care erau de fata nu aruncau cu pie tre, dar fara ndoiala pregatisera dinainte aceasta lapidare, caci oamenii care aruncau pietrele erau priceputi n ac easta meserie si nu greseau tinta. Stefan cazuse acum n genunchi si se sprijinea n coate, iar cu o mna care-i era nsnger ata ncerca sa-si acopere capul. Cealalta i atrna fara putere, caci probabil i era rupta. Multimea nce puse acum sa mugeasca ntocmai ca fiarele. Marcellus tresari, parndu-i-se c-a mai auzit mugetul acesta si la spectacolele din Circus Maximus. si facu loc spre legionarul cel nalt, care, dupa ce se uita la el, l lasa sa treaca. Mai multi tineri din mijlocul multimii si zisera, probabil, ca acesta este moment ul cnd vor trebui sa intervina si ei n operatia de lapidare. Centurionul se prefacu ca nu-i vede cnd trecura pe s ub sirul de suliti ntinse. Lui Stefan, care acum se ntinsese nemiscat, nu-i mai puteau face nici un rau si cu co ntributia lor puteau cel mult sa dovedeasca celor de fata ca sunt si ei de acord sa-si asume partea de raspundere n savrsirea acestei crime. Marcellus simti un junghi n inima. Nu putea face nimic. Daca batrnul Iulian ar fi fost de fata, poate ar fi protestat, dar pe centurionul acesta ar fi fost zadarnic sa-l denunte. El nu fac ea altceva dect sa execute ordinele primite de la altii. Bietul Stefan era mort sau si pierduse cunostinta, dar demni tarii orasului continuare sa-l lapideze. n imediata apropiere a lui Marceilus, de cealalta parte a cercului spectatorilor, se oprise un tnar carturar n cap cu o tichie cu ciucur, probabil un cercetator al Talmudului. Era mic de statura, dar bine legat. Sta cu pumnii nclestati si obrazul i era contractat de revolta. Fiecare piatra ce lovea n trupul inert al victimei era nsotita de o miscare de aprobare din partea lui. Marcellus se uita cu atentie la obrazul lui livid si se mira ca un tnar inteligent este n stare sa se bucure de aceasta brutalitate omeneasca. Imediat dupa aceea, un barbat gras si impunator si facu !oc pe sub sulitele legio narilor si, scotndu-si levita luxoasa, o ntinse tnarului. Un altul tot att de impunator l urma si se dezbraca, iar dupa ce-si preda si el levita ncepura amndoi sa se opinteasca pentru a smulge o piatra din caldarm. Marcellus se pleca spre cel care tinea levitele n brate si-l ntreba cu severitate: Ce rau ti-a facut tie omul acesta? Omuletul se ntoarse si se uita cu ndrazneala n ochii lui Marcellus. Avea un obraz p i n de rautate, dar se vedea ca nu este prost. Obrazul lui strmbat de revolta nu putea fi uitat cu usuri nta. Omul acesta a blasfemiat! zbiera el.. Ce legatura ar putea sa aiba blasfemia cu asasinatul? murmura Marcellus. Mi se p are ca esti carturar si probabil vei putea sa-mi explici si mie. Daca vei vrea ca mine sa vii la Betsamidras, prietene, raspunse omuletul, multumi

t ca poate sa-si vnture priceperea, te voi lamuri. Vei ntreba de Saul... din Tars, adauga el cu mndrie. Su nt si eu un cetatean roman ca si tine, stapne. Pietrele nu mai cadeau acum. Lumea ncepuse sa se linisteasca. Tnarul ntinse celor d oi fruntasi levitele si ncerca sa-si faca loc cu umarul printre oamenii care se rarisera. Legionarii mai tineau si acum sulitele ntinse, dar se framntau pe loc ca si cnd ar fi fost nerabdatori sa plece. Centurionul sta de vorba cu un evreu barbos mbracat ntr-o impunatoare levita neagra. Lumea diraprejurul lor se mprastia grabita . Lui Marcellus, care sta cu ochii pironiti asupra trupului zdrobit al curajosului grec, i se paru ca vede o usoara tresarire. Stefan ncepuse sa se ridice ncet ntr-un cot. Un fior de gheata tremura p e deasupra multimii cnd l vazura ca s-a ridicat n genunchi. Obrazul lui plin de snge se ndreptase n sus si pe buzele zdrobite i tremura un zmbet. Apoi pe neasteptate ridica o mna, ca si cnd ar fi strns mna cuiva care a co bort spre el. l vad! striga el cu glasul triumfator. l vad! lisuse, stapne al meu... Ia-ma la tin e! Apoi ochii i se nchisera, capul i se pleca pe piept si Stefan se prabusi pe gramada de bolovani. Spectatorii nspaimntati se ntoarsera imediat n loc si plecara. Nimeni nu se opri ca sa mai ntrebe ceva. ncepura sa dispara ca j alungati de spaime. Marcellus si simtea inima batnd n piept si limba i era uscata. Cu toate acestea i se paru c-a fost coplesit de o senzatie neobisnuita. Ochii i erau plini de lacrimi, dar obrazul i stralucea de lumina unui zmbet neasteptat. Se ntoarse n loc si se uita n ochii speriati ai legionarului care-i J facuse loc sa se apropie de el. Asta a fost o ntmplare cu totul neobisnuita, stapne! ngna soldatul. Mult mai neobisnuita dect ai putea sa-ti nchipui! exclama Marcellus. As fi fost n stare sa jur ca grecul a murit! Parea ca a vazut pe J cineva care co boara ca sa vina n ajutorul lui! A si vazut pe cineva care a venit n ajutorul lui! striga Marcellus extaziat. Probabil pe galileeanul acela care a murit pe cruce? ntreba legionarul nelinistit . Galileeanul acela, prietene, n-a murit! declara Marcellus. Este mai viu dect oric are dintre cei care au fost aici de fata! Cutremurat pna n adncul fiintei si cu buzele tremurnd, Marcellus pleca mpreuna cu cei care se mprastiau. Gndurile i alergau vrtejuri n timpul ct nainta, mpins de cei care se ngramadeau pe lui. Dar la primul colt de strada se opri si se ntoarse napoi. De Stefan nu se mai interesa acum nime ni. Legionarii procuratorului coborau n rnduri de cte patru n josul strazii. Nici unii! dintre fostii prieteni ai lui Stefan nu se aratase nca. Era prea devreme pentru a ndrazni sa se apropie de el. Se lasa ntr-un genunchi alaturi de trupul zdrobit si, ntinznd mna, i netezi parul ns rat de pe crestet si se uita la obrazul mpietrit al lui Stefan. Pe buzele lui se mai vedea si acum zmbetul de adineauri. ntr-un trziu, batrnul Ben Iosif iesi schiopatnd din dugheana lui. Era cu ochii rosii si umflati de plns. Se apropie sfios si se opri la departare de ctiva pasi. Marcellus ridica fruntea si uitndu-se la el i tacu semn. Batrnul se apropie palid de spaima. Plecndu-se spre trupul mortului, se sprijini c

u palmele n genunchi si se uita la obrazul mpietrit, apoi se uita ntrebator la Marcellus, dar fara sa-l recun oasca. Ce moarte fioroasa, stapne! scnci Ben Iosif. Stefan nu este mort! declara Marcellus. A plecat mpreuna cu Isus. Te rog, Stapne, nu-ti bate joc de credinta noastra! zise Ben Iosif. Pentru noi, c ei care credem n Isus, ziua aceasta este foarte trista. Adu-ti aminte ca el a fagaduit celor care cred ntr-nsul ca nu vor muri niciodata, ci vor trai n veci. Ben Iosif dadu ncet din cap si se uita nencrezator n ochii lui Marcellus. Da... dar tu nu crezi ntr-nsul! ngna el. Marcellus se ridica n picioare si puse mna pe bratul subtire al batrnului, apoi i ra spunse. S-ar putea, Ben Iosif, ca Isus sa nu vina niciodata dupa mine, raspunse el cu gl asul linistit, si tot asa s-ar putea sa nu vina niciodata dupa tine... dar dupa Stefan a venit. Du-te si adu un barbat mai tnar care sa-mi ajute sa ridicam trupul si sa-l ducem n dugheana ta. Palizi de spaima, vecinii se adunara mprejurul trupului zdrobit al lui Stefan, pe care-l ntinsera pe masa de lucru a lui Ben Iosif. Toti plngeau. Rhoda parea deznadajduita. Unii dintre cei d e fata se uitau banuitori la Marcellus, nchipuindu-si despre el c-ar putea sa fie o iscoada, trimisa anume ca sa vada ce vor face. Dar acum nu era momentul sa le explice ca si e! face parte dintre ei. Putin dupa aceea va zu pe Demetrius ca s-a oprit n apropierea lui si-i spuse sa nu se miste din atelier, ci sa ncerce sa fie oamenil or de folos. Lund pe batrnul Ben Iosif de brat, se duse cu el n coltul cel mai departat al atelierului. Aici eu nu va pot ajuta cu nimic, zise el si puse ctiva bani de aur n mna tesatorul ui, dar as vrea sa te rog ceva. Dupa ce Justus se va ntoarce la Ierusalim, spune-i c-am fost de fata cnd Ste fan a fost primit n mparatia lui Isus si mai spune-i ca sunt convins ca tot ce mi-a povestit n timpul ct am cut reierat Galileea mpreuna este adevarul adevarat. Lui Simon, ziua aceasta ct statu pe ntuneric si frecat n obezi i se paru foarte lun ga. La amiaza i adusesera un colt de pine muceda si un urcior de apa; dar nu mncase, deoarece era prea adnc mhnit n sufletul lui pentru a putea mnca. n primul ceas dupa arestarea lui, din celulele de alaturi se auzira glasuri batjo coritoare care ntrebau cum l cheama, ce crima a savrsit si cnd va trebui sa moara. Faceau glume obscene, vorbin d despre f ziua cnd ei vor fi executati si-si bateau joc de el, spunnd ca este f att de speriat, nct nici nu ndr azneste sa le raspunda. Dar nu le raspunsese nimic si la urma ceilalti detinuti se saturara sa-l mai batjoco reasca. Lavita de lemn pe care se asezase slujea si de pat. Era mai lata dect o lavita ob isnuita, dar nu se putea ntinde pe ea si nu putea nici sa se propteasca cu spatele de perete. Pozitia aceasta er a obositoare, asa ca uneori ncerca sa-si ntinda trupul urias, dar fara sa reuseasca. Peretii celulei erau umezi si t ot asa si lespezile. Guzganii uriasi ieseau din cotloanele lor si-i ciuguleau sandalele. Catusele grele i taiau minile. Se gndi c-ar putea suporta mai cu usurinta caznele la care este supus si ar nfrunt a moartea cu mai multa ndrazneala daca ar sti ca lasa n urma sa o organizatie de oameni ndrazneti, care sa

duca nainte sarcina ce-i fusese ncredintata lui. Evident, savrsise greseli si probabil procedase gresit si cnd ntemeiase Ecclesia. Fara ndoiala nca nu sosise timpul pentru ntemeierea unei astfel de organizatii. Fusese p rea nerabdator. Ar fi trebuit sa lase miscarea sa creasca ncet si nesimtit, cum creste dospeala n pine, asa cum s pusese Isus. Ce se va alege de aici nainte, se ntreba el, de cauza crestinilor cnd toti adeptii sunt mprastiati si majoritatea lor stau ascunsi? Cine va fi conducatorul lor? Filip? Nu... Filip este un tnar cu rajos si credincios, dar lui i lipseste ndrazneala necesara. Conducatorul lor va trebui sa fie ndraznet. Ioan? Nu ! Iacob? Nici acesta. Amndoi aveau pregatirea necesara pentru un conducator, dar le lipsea autoritatea. Mai ramnea Stefan... El ar fi fost conducatorul indicat, dar nu aici n Ierusalim. Evreii vor starui ca cel c are-i va conduce sa fie israelit si probabil vor avea dreptate, deoarece traditia crestina apartine poporului evreu. Cum de Mntuitorul a ngaduit sa se ntmple o astfel de catastrofa? Sau poate si-a schi mbat planul de la nceput pentru propagarea nvataturilor lui? Sau si-a pierdut ncrederea n conducatorul pe care l-a ales? Simon ncerca sa-si aduca aminte de ziua cnd Isus i spusese: Simone, eu te voi boteza si-t i voi zice tie Petru: Petru cel de stnca! Pe aceasta stnca voi cladi casa mea!" Simon nchise ochii si clatina di n cap, gndindu-se la multumirea adnca ce o simtise n ziua aceea si o compara cu deznadejdea situatiei n care se gaseste acum. Dupa ce se lasa noaptea, veni un gardian n mna cu o torta fumegnda si trase zavoare le fiecarei usi, iar al doilea umplu urcioare le de apa din celule. Vaznd ca n-a mncat pinea pe care o adus ese la amiaza, gardinaul nu-i mai dadu alta, dar nici nu zise nimic. Probabil condamnatii la moarte nu av eau obiceiul sa mannce dect foarte putin. n timpul ct se mparti hrana se auzi zanganit de lanturi si trsit de picioare, dar acu m n nchisoare era liniste deplina. Simon se simti toropit de somn si, proptindu-si umerii si ceafa de pere te, adormi. Putin dupa aceea avu un vis neobisnuit, din pricina ca nu parea sa fie vis, desi stia ca nu poate fi nici realitate, n vis se ridica n picioare si se uita mirat la catusele care-i scapasera de pe mini si acum erau de schise pe lavita din fata lui. si ndrepta trupul si asculta. Nu se auzea nimic altceva dect respiratia ritmica a cel orlalti detinuti. Pna acum nu i se ntmplase nca niciodata sa aiba un vis att de limpede si de amanuntit. Se ridica n picioare si ntinse bratele. Apoi facu ctiva pasi spre usa celulei, pipa indu-si drumul prin ntuneric n lungul lespezilor de pe jos. I se paru straniu ca nu aude talpile sandalelor-trsi ndu-se pe piatra, cum se ntmpla de obicei, ncolo visul i se parea ct se poate de real. ntinse mna si o propti usa grea si batuta n piroane. Usa se feri din calea minii lui, scrtind n ttni, ntinse din nou mna spre e usa se deschise mai larg n fata lui. Mai facu un pas... si nca unul. N-auzise pna acum niciodata despre un astfel de vis! Era treaz si-si putea auzi bataile inimii si zvcnirea sngelui n tmple, dar cu toate acestea st ia ca el doarme pe lavita din apropierea peretelui. Se propti cu mna de peretele umed si nainta cu bagare de seama fara sa faca zgomot

. La capatul lungului coridor, o dra slaba de lumina si facea loc printre grinzile groase. Cnd se apropie , poarta se deschise singura att de ncet si de nesimtit, nct Simon ntelese ca nu poate sa fie realitate. Trecu pra gul portii si ncepu sa umble mai repede, n lumina slaba a zorilor vazu doi paznici care stateau asezati pe lespezi, cu bratele mpreunate mprejurul genunchilor, cu barbia proptita n piept si adormiti. Nici unul dintre ei nu se misca, si continua drumul spre portile grele de la intrare si vazu numaidect lacatul urias cu care erau nchise. Se asteptase ca n timpul visului acestea sa fie larg deschise, dar aripile portii nu se miscara, ntinse mna spre metalul rece si se opinti o data, dar poarta nu se misca. n aceeasi clipa ntelese ca visul s-a terminat si ca se va trezi n celula lui cu mini le ferecate n catuse, ncepuse sa simta racoarea, si strnse vesmntul mprejurul trupului si se mira ca miscarile mini lor nu-i sunt mpiedicate de nimic. Se uita mprejurul sau speriat de tulburarea ce pusese stapnire pe el. n aceeasi clipa, ochii i se oprira pe o portita mai mica taiata n poarta cea mare si constata ca a ceasta este larg deschisa. Simon trecu si imediat dupa aceea poarta se nchise singura n urma lui. Ajunsese n strada. Acum umbla mai zorit. La o rascruce se lovi de un stlp ascuns n ntuneric. Fara ndoiala zguduitura aceasta nea steptata l va face sa se trezeasca. Se opri n loc si ridicnd fruntea n sus vazu stelele stralucind pe cer si ncepu sa rda de multumire. Era treaz! Fusese slobozit din nchisoare! Ce sa faca acum? Unde sa mearga? Grabi pasul si se ndrepta spre dugheana lui Ben Iosif, dar constata ca este cufundata n ntuneric. Se ntoarse n loc si pleca spre Ioan Marcu. O dra slaba de lumin a se vedea la o fereastra a catului de sus. Batu la poarta de ostrete. Dupa putina asteptare, pr intr-o strungareata vazu obrazul nspaimntat al Rhodei, care o rupse la fuga spre usa deschisa a casei. Este Simon! o auzi strignd speriata. Simon s-a ntors din morti. Apoi se apropie din nou de poarta si, dupa ce trase zavorul, o deschise larg. Oc hii i erau umflati de plns, dar obrazul i stralucea de multumire. Ridica bratele amndoua si-l strnse cu putere la p iept. Simon! exclama ea plngnd. Isus te-a nviat din morti! Ai vazut pe Stefan? Se ntoarce si el? Spune, Rhoda, Stefan a murit? ntreba Simon abatut. Bratele i se desprinsera de pe trupul lui si cazu gramada cutremurata de durere. Simon se apleca spre ea si o ridica n brate nduiosat, apoi o duse si o dadu n grija lui Marcu. Am auzit ca te-au ucis, zise Marcu. Nu m-au ucis, raspunse Simon. Dar portile nchisorii s-au deschis n calea mea si am iesit. Intrara ncet n casa cu Rhoda, care plngea deznadajduita. Odaia era plina de crestin i. Ochii lor tristi se deschisera larg si obrajii chinuiti li se facura prelungi cnd l vazura, caci si nchi puisera despre el c-a murit, i facura loc sa treaca fara sa zica nimic. Simon se opri n mijlocul lor si constata ra ca a trecut printr-o schimbare neobisnuita, caci din prezenta lui simteau ca se desprinde o demnitate si o fort a noua. Ridica ncet bratul si oamenii si plecara fruntile. Sa ne rugam Domnului! ncepu Petru cel de stnca.

Binecuvntat fie Domnul, cel care a dat viata noua nadejdilor noastre. Coplesiti d e durerea acestei zile, sa ne bucuram de ncercarea prin care a trecut credinta noastra, care este mai pretioasa dect aerul si care ne va face sa fim vrednici de marea cinste cnd Mntuitorul nostru se va ntoarce ntre noi! Dupa ce se plimbase vreme de un ceas prin fata palatului procuratorului, Demetri us se simti coplesit de griji si nu fu n stare sa mai astepte. Probabil gresise n momentul cnd si nchipuise ca Marcell us va veni la Iulian pentru a interveni n favoarea crestinilor persecutati. Prin urmare renunta sa mai astepte si se ndrepta grabit spre dugheana lui Ben Ios if. Desi era nca destul de departe de destinatie, n drumul sau ntlni oameni bine mbracati si cu obrajii ncruntat i, care probabil se ntorceau acasa de la un spectacol ce nu le facuse placere. Cnd vazu razele soarelu i frngndu-se pe scuturile unui grup de soldati care se apropia, Demetrius intra ntr-o hudita si-si continua drumul facnd un ocol. Desi edictul procuratorului interzicea de aici nainte ntrunirile crestinilor, cons tata ca n dugheana lui Ben Iosif sunt adunati cel putin o duzina de oameni mprejurul unui mort. Demetrius constata mirat ca ntre acestia este si stapnul sau, ca si cnd ar fi stat de paza. si facu loc printre oamenii care stateau ntristati. Rhoda cazuse n genunchi n apropierea mortului si plngea necata de suspine. I se parea imposibil ca Stefan, cu care statuse de vorba abia acum cteva ceasuri, sa fie mortul acesta cu trupul zdrobit. Deupa ce-si mai reveni putin n fire, Marcellus l trase la o parte. Tu, Demetrius, vei ramne aici mpreuna cu ei si le vei ajuta sa-l ngroape, zise el. Prezenta mea nu poate dect sa-i nspaimnte. Ei nu sunt n stare sa nteleaga motivul pentru care ma interesez de ei si sunt banu itori. Ma voi ntoarce la han. Ai fost de fata cnd s-a ntmplat ticalosia aceasta, stapne? ntreba Demetrius. Dat, dar s-a ntmplat ceva mai mult dect ceea ce se poate vedea aici, ti voi spune ma i trziu! Dupa ce asezara pe Stefan la loc de odihna fara ca pe drum sa mai fie suparati d e cineva, Demetrius se ntoarse acasa mpreuna cu Ioan Marcu, zicndu-si ca foarte curnd se va putea ntoarce la han, u nde-i astepta Marcellus. Dar Maria, mama lui Marcu, si Rhoda staruira att de mult sa mai ntrzie mp reuna cu ele, nct nu ndrazni sa le paraseasca. Dupa ce terminara cu cina si se facu noapte, ncepura sa soseasca prietenii familiei, la nceput cte unul, apoi n grupuri de cte doi si trei, pna ce odaile din partea de jos s e umplura de oameni. Nici unul dintre ei nu ncerca sa vorbeasca celorlalti cu glasul ridicat. Oamenii vorbe au n soapta despre o viziune pe care Stefan o avusese nainte de a muri, dar nimeni nu fusese att de aproape de el pentru a putea sti exact ce s-a ntmplat. Demetrius nu daduse atentie deosebita acestui murmur de glasuri. Singura Rhoda parea curioasa sa afle despre ce este vorba. Apoi, spre marea mirare a celor de fata, sosi Simon, care parea mult mai impunat or si mai impresionant dect fusese nainte. Parea ca nu este dispus sa le vorbeasca n amanunt despre felul n car e scapase din nchisoare, dar, abstractie facnd de emotiile prin care trecuse, aceasta scapare l facuse sa d evina cu totul alt om si parea chiar ca a devenit mai nalt si mai voinic dect fusese pna acum. Toti presimteau ntr-n

sul o forta noua si se sfiau sa nceapa vorba cu el sau sa-i puna ntrebari. Li se paru straniu cnd l auzira spunnd ca de aici nainte vor trebui sa-i zica Petru. Demetrius facu semn lui Ioan Marcu si-i spuse sa pofteasca pe Simon Petru sa se adaposteasca n casa lui, deoarece el i-ar ceda bucuros camera lui si se va duce sa doarma la han. Dupa ce se ntelesera n felul acesta, Demetrius pleca, fara ca ceilalti sa-l bage n seama. Era aproape miezul noptii cnd ajunse la han si batu ta usa lui Marcellus, pe care-l gasi treaz si cu un sul n mna. Statura, vorbind n soapta, pna se revarsa de ziua, fara sa tina seama de raporturile dintre sclav si stapn tot timpul ct discutara evenime ntele ntmplate n timpul zilei. Sunt si eu crestin! declara Marcellus, dupa ce-i spuse felul n care a fost lapida t Stefan, iar lui Demetrius i se paru ca face aceasta declaratie cu mai multa mndrie dect atunci cnd spunea sunt si e u roman!", l se paru straniu s-auda pe Marcellus Gallio facnd aceasta marturisire de credinta si atitu dine, care era cu totul straina de educatia si temperamentul sau. Imediat dupa-amiaza Demetrius l nsoti pna la marginea cmpului pustiu care se numea G olgota. Nici unul dintre nu auzise nimic si, dupa ce se mai apropiara, simtira n aer fumul acru al gunoaielor aprinse, n departare se vedea o colina acoperita de iarba verde, ntocmai ca o oaza n mijlocul desertulu i. ti mai aduci aminte de locul acesta, stapne? ntreba Demetrius si se opri. Foarte tulbure, murmura Marcellus. Sunt convins ca singur nu l-as fi putut gasi. Tu ti aduci aminte de el destul de limpede, Demetrius? Da, destul de limpede, n ziua aceea eu am sosit trziu. De aici putem vedea crucile si multimea adunata la picioarele lor. Eu ce faceam cnd ai sosit? ntreba Marcellus. Jucai zaruri mpreuna cu ceilalti ofiteri. Pentru camasa? Da, stapne! O bucata de vreme nici unul dintre ei nu mai zise nimic. Nu l-am vazut cnd l-au pironit pe cruce, adauga Marcellus cu glasul sugrumat. Pau lus m-a dat la o parte. M-am simtit foarte multumit ca nu va trebui sa fiu martor la acest spectacol. Am trecut de cealalta parte a colinei, dar, crede-ma, amintirea acestei scene este destul de dureroasa. Iata poteca, stapne, zise Demetrius. Eu ma voi ntoarce la han si te voi astepta. S per ca nu vei astepta zadarnic, dar totusi nu-mi vine sa cred ca Simon Petru va veni la aceasta ntlnire. Cred ca va veni, declara Marcellus. Astazi Simon Petru este mai sigur ca nu va f i arestat dect a fost n timpul zilei de ieri. Att procuratorul, ct si cei de la conducerea templului ncearc a sa convinga poporul ca nu exista nici un motiv moral sau juridic care sa justifice credinta crestinilor. D upa ce au arestat pe conducatorul lor cu intentia de a da o pilda tragica celorlalti, astazi, cnd au constatat ca v ictima lor a parasit zidurile nchisorii, se simt cu totii nauciti. Nici batrnul Iulian si nici Irod nu vor ncerca sa explice poporului aceasta ntmplare. Probabil vor ajunge la concluzia ca, cu ct se va vorbi mai putin si nu se va mai lua nici o masura

mpotriva Marelui Pescar, va fi cu att mai bine pentru toti cei interesati. Eu cred ca Simon Petru va veni la ntlnirea pe care mi-a dat-o, afara de cazul cnd, datorita celor ntmplate ieri, a uita t. Petru nu uitase. Marcellus l vazu de departe cum se apropie cu pasi largi si frun tea sus, ceea ce dovedea ca este cu gndurile limpezite. Barbatul acesta are calitati de conducator, si zise Marcell us. Dar cnd Marele Pescar ajunse n apropierea colinei ncetini pasul si ramase cu umerii bleojditi. Se opri si cu mna tremurnda si sterse fruntea. Marcellus, cnd l vazu ca ncepe sa urce, se apropie c sa-l ntmpine. Petru ntinse mna uriasa spre el, dar nu zise nimic. Se asezara pe iarba din apropi erea gropilor adnci n care fusesera nfipte crucile si ramasera vreme ndelungata tacuti. ntr-un trziu, Petru paru ca se trezeste din dureroasa lui meditatie si se uita cu ochii tulburi la Marcellus, apoi pleca fruntea n pamnt ca si cnd i-ar fi rusine de ce-i va spune. n ziua aceea eu n-am fost de fata, declara e! cu glasul adnc si gutural. n ceasul d urerii lui, eu n-am fost lnga el! si pieptul i se cutremura de un suspin adnc. Marcellus nu stia ce sa-i raspunda si nici daca asteapta sa-i spuna ceva. Uriasu l galileean sta cu palmele ridicate n sus, coplesit de o durere att de. adnca, nct orice ncercare de a-l linisti ar fi re rezentat o necuviinta. n aceeasi clipa se ntoarse spre Marcellus si-l examina cu interes, ca si cnd abia ac um l-ar fi vazut pentru prima data. Sclavul tau grec mi-a spus ca te intereseaza povestea lui Isus, ncepu el grav. Mi s-a mai spus ca n timpul zilei de ieri ai fost foarte amabil si ca te-ai ocupat de vrednicul nostru Stefa n. Ben Iosif este de parere ca tu mpartasesti credinta crestinilor. E adevarat, Marcellus Gallio? Sunt convins ca Isus este de origine divina, raspunse Marcellus. Cred ca este vi u si ca are o mare putere. Dar mai am multe de nvatat despre el. Credinta ta, fiule, a ajuns chiar acum destul de departe! zise Petru multumit, n calitate de roman, felul tau de viata se deosebeste foarte mult felul de viata pe care l-a propovaduit Isus. Far a ndoiala ai savrsit multe fapte rele n viata si va trebui sa te caiesti, pentru ca astfel sa cunosti mila lui far a hotar. Dar nu-ti voi putea cere sa te caiesti nainte de a-ti spune faptele rele pe care le-am savrsit eu. Orice pacate a i fi savrsit, acestea nu pot fi comparate cu lipsa mea de credinta, care totusi mi-a fost iertata. A fost cel ma i bun prieten al meu, dar n ziua cnd a avut nevoie de mine am jurat ca nu l-am ntlnit niciodata n drumul meu. Petru si acoperi ochii cu palmele minilor si pleca fruntea. Ramase vreme ndelungata n aceasta atitudine, apoi ridica fruntea din nou. Spune-mi acum ce stii despre Isus. Marcellus nu-i raspunse imediat, dar cnd ncepu sa vorbeasca glasul lui aproape nu se putea ntelege. Se auzi pe sine spunnd ca si cnd ar fi vorbit cineva cu totul strain de el: Eu sunt cel care l-a rastignit! Soarele coborse demult spre asfintit pna sa termine ce aveau sa-si spuna unul altu ia si sa se ndrepte din nou spre oras. Vreme de doua ceasuri, Marcellus ascultase povestea din care nainte de asta nu aflase dect fragmente si n mod intermitent, cnd sufleteste nu era pregatit pentru a le putea a

precia. Simteau acum prezenta unei stranii legaturi ntre ei, dar Petru, preocupat de amin tirile lui referitoare la Marele sau nvatator, i spuse ca acum nu poate sa-i mai intereseze altceva dect viitorul, si facuse planuri ndraznete despre activitatea ce o va desfasura de aici nainte. Ar fi vrut sa plece la Joppa , n Cezareea si probabil la Roma. Tu ce vei face, Marcellus? ntreba el provocator. Eu ma voi ntoarce acasa! Ca sa faci mparatului raportul pe care-l asteapta? Petru si puse mna uriasa pe genunchii lui Marcellus si se uita cu atentie n ochii l ui. Pna unde vei merge cu marturisirile referitoare la Isus? ntreba el. i voi spune mparatului ca Isus, despre care am crezut ca este mort, e si astazi vi u si ca se straduieste sa ntemeieze o mparatie noua. Tnarul meu frate, pentru asa ceva vei avea nevoie de mult curaj, mparatului nu-i v a face placere sa afle ca va fi ntemeiata o noua mparatie. Pentru ndrazneala ta ar putea sa te pedepseasca. Se va ntmpla ceea ce va trebui sa se ntmple! raspunse Marcellus. Dar n orice caz eu voi spune adevarul. Te va ntreba ce dovada ai ca Isus este viu. n cazul acesta ce-i vei putea raspunde ? i voi spune cum a murit Stefan si-i voi vorbi despre viziunea pe care a avut-o. S unt convins ca Stefan a vazut n fata lui pe Isus. mparatul Tiberiu ti va cere o dovada mai ntemeiata dect este aceasta. Marcellus ramase ngndurat. Vorbele lui Petru erau justificate; o astfel de afirmat ie nu va putea avea prea mare valoare n fata unuia care nu este dispus sa creada. Tiberiu va ncepe sa rda cnd l va auzi ca va face astfel de afirmatii, cum ar fi rs dealtfel oricare altul. Senatorul Gallio i va raspunde: Ai vazut un om murind uitnduse la Isus. Dar ce te face sa crezi ca ceea ce a vazut el a fost Isus? Aceasta este singura ta dovada pe care te ntemeiez! cnd afirmi ca galileeanul tau este viu? Spui ca el a savrsit minuni, dar tu nsuti n-ai vazut nici una". Haide, sa plecam, zise Petru si se ridica n picioare. Plecara alaturi fara sa-si mai spuna nimic, deoarece fiecare dintre ei era preoc upat de propriile sale gnduri. Foarte curnd dupa aceea ajunsera n mijlocul strazilor pline de circulatie. Petru s pusese ca se va ntoarce n casa lui Ioan Marcu. Marcellus trebuia sa se ntoarca la han. Trecura prin fata te mplului. Soarele disparea n zare si treptele de marmura, care n timpul zilei erau pline de cersetori, acum ra masesera aproape pustii. Un biet olog cu picioarele strmbe si rasucite sta asezat pe treapta cea mai de jo s a scarii si ntinse catuia spre ei, cerndu-le pomana cu glasul ragusit. Petru ncetini pasul si se opri. Marcellus apucase ctiva pasi nainte, dar se opri si se ntoarse napoi cnd vazu ca Petru s-a oprit si ca sta de vorba cu c ersetorul. De cnd esti n starea aceasta, prietene? ntreba Petru. Chiar din ziua nasterii, stapne! scnci ologul. Fie-ti mila, stapne, si ajuta-ma cu ceva! Eu nu am bani, raspunse Petru, apoi continua cu glasul grabit. Dar ceea ce am ti voi da! Si ntinznd,bratele pe deasupra ologului speriat i porunci: n numele lui Isus, ridica-te si umbla!

Apucndu-l de amndoua bratele, l ajuta sa se ridice n picioare, si acesta paru ca ncea rca sa-si pastreze echilibrul, scotnd sunete stinse din gt ca si cnd ar fi ncercat sa rda si sa plnga n elasi timp; pipai drumul cu talpile sandalelor, facnd pasi marunti si nesiguri, ca si cnd acum ar fi ncercat pentru prima data sa umble, dar de umblat umbla cu adevarat. Acum ncepuse sa chiuie! Numaidect dupa aceea mprejurul lui se adunara ctiva oameni. Vecinii din apropiere c are-l cunosteau si facura loc pentru a putea ajunge mai aproape de el si a-i pune ntrebari. Petru ap uca pe Marcellus de brat si-si continuara drumul, mergnd n tacere, ntr-un trziu ndrazni sa-l ntrebe cu glasul tremur : Petre, cum ai reusit sa savrsesti aceasta fapta? Cu puterea duhului lui Isus. Bine... dar asa ceva nu se poate! Omul acesta a fost olog din nastere si n toata viata lui n-a facut un singur pas. De aici nainte va putea umbla, zise Petru cu glasul solemn. Spune-mi, Petre, stiai dinainte ca ai aceasta putere? l implora Marcellus. Ai mai savrsit pna acum o astfel de fapta? Nu fapte ca acestea, raspunse Petru. Sunt din ce n ce tot mai profund constient d e prezenta lui. Traieste n mine. Puterea aceasta nu este a mea, Marcellus. Este duhul lui. Probabil el nu va aparea niciodata dect n inima oamenilor, se dumiri Marcellus. Da! zise Petru. El va salaslui n inima oamenilor... si le va da puterea duhului s au. Dar att nu este tot! El va cobor din nou printre oamenii. CAPITOLUL XX Era stiut de toata lumea ca n timpul noptii Roma este orasul cel mai zgomotos din tot imperiul, dar trebuia sa fi petrecut un an de liniste n provinciile de la hotar pentru a-ti putea da seama n nt regime de zgomotul care te mpresoara din toate partile. n afara de cele doua celebre artere de circulatie care treceau prin Forum - Via S acra si Via Nova - care erau pavate cu blocuri de marmura adusa din Numidia, toate celelalte strazi erau pava te cu pietre de marimea prunelor pna la marimea unei rodii. Pentru a evita aglomeratia n lungul acestor strazi nguste si cotite si a celor car e se ncrucisau cu ele, acum un secol se daduse o ordonanta care interzicea circulatia vehiculelor de transport de la rasaritul pna la apusul soarelui, cu exceptia carigelor imperiale si a paradelor oficiale din zilele con sacrate festivitatilor. n timpul zilei, strazile din cartierul comercial furnicau de lumea care circula p e jos si printre acestia treceau cei privilegiati, calare si lectice, dar dupa apusul soarelui toate aceste strazi nce peau sa se cutremure de vuietul rotilor ferecate si grele care treceau n lungul pavajelor prost facute si desfund ate, provocnd un zgomot asurzitor, petrecut de scrtitul strident al osiilor neunse, de pocnetul bicelor si de tipetele celor care ncercau sa-si faca loc; zgomotul acesta care te scotea din minti nu nceta dect n zorii zile i urmatoare. Situatia dura noapte, de noapte ct era anul de lung. Dar n timpul noptilor de vara -cu luna plina, cnd ncepeau lucrarile de constructii si toti cei care faceau carausie ncercau sa profite de lumina, vuietul larmei n Roma ajungea la maximum. M

ii de oameni care nu puteau sa doarma din pricina caldurii ieseau n strada si, cu tipetele si urletele lor, amplificau mugetul asurzitor al circulatiei. Negustorii ambulanti tipau n gura mare, laudndu-si marfa; trubadur ii cntau din lira si bateau tobele; convoaie de camile ncarcate de marfuri treceau prin mijlocul multimii car e vocifera, vazndu-se calcata n picioare si cu hainele rupte n tifnpul nvalmaselii; care grele cu piatra de const ructie treceau, mpingnd lumea sub stresinile caselor si n huditele laterale. Toate noptile din Roma erau insuportabile, dar cnd erau nopti cu luna acestea deveneau si primejdioase pentru populatie. Cu mult nainte ca galera lor plecata din Ostia sa treaca de cotitura fluviului pe ntru ca n fata ei-sa apara ntreaga panorama a orasului n timpul unei stralucitoare nopti nstelate de iunie; n a uzul lui Marcellus si facu loc mugetul infernal al orasului, cu o putere cum nu-si aducea aminte sa o fi au zit nainte de asta; ar fi fost imposibil sa suporti un astfel de zgomot, fara sa fii dinainte pregatit, dupa ce ai petrecut o luna n largul marii linistite. Pentru el zvonul acesta de larma asurzitoare avea o semnificatie cu totul noua. El simboliza urletul furios al oamenilor care se iau la ntrecere pentru a ndeplini totul n felul cel mai vulgar, d ar care n schimbul sudorii si al zbuciumului pe care-l pun la contributie nu sunt niciodata rasplatiti asa cum se cuvine si cu toate acestea nu stiu ce va sa zica ragazul, n-au nevoie nici de liniste si probabil niciodata nu vor avea parte de pace. Galera acosta usor la chei, pentru a fi ntmpinata de un roi de hamali care zbierau ct i lua gura. Demetrius fu cel dinti dintre calatorii galerei care cobor pe tarm si se ntoarse aproape imediat cu o jumatate de duzina de liberti oachesi din Tracia, care ridicara numeroasele legaturi ce le aveau si le asezara ntr-o cotiga, iar el si stapnul sau luara o cariga de piata cu care sa ajunga pna acasa. Imediat dupa acee a fura nvaluiti de suvoiul circulatiei, asa ca nu mai puteau nainta dect la pas. Marcellus, care era nerabdat or si plictisit de drum propuse sa plateasca celui care-i ducea si sa-si continue drumul pe jos. Uitase cu desavrsire ct de ticaloasa si nesuferita este multimea care populeaza st razile. Cnd sta ngramadita, nu mai are nici un fel de judecata; este incapabila sa-si dea seama ca nghesuiala este zadarnica si ca, daca fiecare si-ar astepta rndul, ar putea trece mult mai usor si ar putea nainta. Pna s i fiarele junglei adunate la vaduri de ape n timp de noapte sunt mult mai prevazatoare dect multimea anonima a strazii. Marcellus si aduse aminte de cuvintele pe care le pronuntase ele fata cu cinicul Paulus si-i veni sa rda. mparatia bunei nvoiri ntre oameni, spusese el, nu va veni de la cei care sunt n frun tea treburilor tarii si nu va fi impusa nici de cei care stau pe tronuri. Ea se va statornici cu ajutorul popo rului de jos. Prin urmare, iata poporul despre care a vorbit! Nu-i ramnea altceva de facut dect sa se urce ntr-o co tiga si sa explice acestui popor ce este mparatia bunei nvoiri ntre oameni. Acestora va trebui sa le spuna sa se iubeasca unii pe altii, sa fie ntelegatori pentru a ndeplini astfel legea propovaduita de Cristos. Dar va tre bui sa procedeze cu toata

bagarea de seama, caci oamenii acestia sunt gata n orice moment sa ridice o mna pl ina de noroiul din sant si sa te mproste; oamenii de jos nu sunt dipusi sa lase ca cineva sa-i ia n bataie de joc. Scena revederii ntre membrii familiei Gallio, la un ceas dupa aceea, fu clipa cea mai fericita pe care o cunoscuse n viata. Acum un an cnd Marcellus parasise casa parinteasca, slabit, tul burat si cu privirile ratacite, cei trei membri ai familiei l jelisera ca si cnd ar fi fost mort. E adevarat ca de atunci primisera din cnd n cnd o scrisoare de la el, n care le spunea ca se simte bine, dar din aceste scriso ri lipseau amanuntele referitoare la felul de viata pe care-l duce si din continutul lor nu transparea dect o vaga dorinta de a se ntoarce acasa. Printre rnduri puteau citi ca starea lui sufleteasca este mereu tul bure. Astfel prezenta lui li se paruse foarte departata, nu numai ca distanta, ci chiar ca amintire. Scrisoarea pe care o primisera de la el acum o luna spunea la sfrsit: Sunt pe urmele unui mister pe care mparatul m-a nsarcinat s a-l elucidez. Misterele fac parte din preocuparile lui. Dar acesta de acum ar putea sa devina cu usurint a ceva mult mai important dect o simpla trecere de vreme". Senatorul clatinase din cap si oftase n timpul ct nfasu rase sulul de pergament pe care-l tinea n mna. Dar acum Marcellus se ntorsese; fiziceste arata tot att de bine ca un gladiator; m oraliceste era refacut si trepida de energie juvenila si entuziasm. n afara de asta, ceva din personalitatea lui se schimbase de asemenea, atribuindu -i o nenteleasa radiatie. n toata nfatisarea lui se vedea o forta noua, un fel de energie contagioasa care nvi orase pe toti ai casei. Aceasta forta se ghicea n miscarile minilor lui, n glas si n priviri. La nceput membrii famil iei nu-l ntrebara ce poate fi, nici nu-i dadura sa nteleaga ca au constatat la el un fel de schimbare si nic i ntre ei nu discutara acest amanunt. Dar se vedea limpede ca trecuse printr-o prefacere care i-a atribuit un fel de distinctie pe care nu erau n stare sa siTo explice. n seara precedenta, senatorul lucrase pna trziu n biblioteca sa. Dupa ce termina de scris si aduna obiectele de pe masa, dadu sa se ridice n picioare, cnd auzi zvonul unor pasi care i se paru ra cunoscuti. Lasnd pe Demetrius n strada ca sa astepte sosirea bagajelor, Marcellus - pe care p aznicii portii l recunoscura si ramasera ncntati - intra n atrium si ajunse n fata usii de la biblioteca tatalui sau care era ntredeschisa. Intra fara sa mai ezite si-l cuprinse n brate, strngndu-l cu putere, asa ca batrnulu i aproape i se taie respiratia. Desi senatorul era barbat nalt si pentrtu vrsta lui foarte viril, vigoarea tribunu lui aproape l coplesi cu exuberanta ei neobisnuita. Fiul meu! Fiul meu! ngna el de cteva ori la rnd. Te-ai facut bine! Esti din nou voin ic! Esti din nou viu! Laudati fie zeii! Marcellus si lipi obrazul de al tatalui sau si-l batu cu palma pe spate. Da, tata! exclama el. Sunt mai viu dect am fost pna acum n toata viata mea. Iar tu constat ca ntineresti cu fiecare zi ce trece! Sunt mndru ca sunt fiul tau! Lucia, care era n camera ei, tresari prin somn, se ridica n capul oaselor, feri pa

turile de matase ale patului, asculta din nou cu gura cascata, si inima ncepu sa-i bata mai grabita. Ooo! Tertia, trezeste-te! Da-mi repede hainele si leaga-mi sandalele. A sosit Ma rcellus. Cobor n fuga pna n biblioteca si se repezi n bratele fratelui ei, iar cnd acesta o ri ica de subsuori si o saruta, fata ncepu sa tipe. O, Marcellus! Te-ai facut din nou bine! Dar tu, draga mea surioara... Constat c-ai devenit foarte frumoasa! Ai mai cresc ut, nu-i asa? Cu vrful degetelor i netezi parul lucitor si negru, apoi adauga: Parul tau este adorabil!. Senatorul i cuprinse pe amndoi n brate si ramasera mirati, caci batrnul n-avea obice iul sa-si manifeste sentimentele n felul acesta. Haideti, zise el cu glasul blnd, sa mergem la maica-ta! E foarte trziu! zise Marcellus. Crezi ca ia aceasta ora o putem trezi? Sigur ca da! interveni Lucia. Se luara de brat si iesira toti trei mpreuna, n atriumul coplesit de umbra se adun ase un mic grup de slujitori mai batrni cu parul rascolit si ochii umflati de somn, caci se ntrebasera n ce star e va fi Hui stapnului si mostenitorul sau, caci ultima data cnd fusese acasa li se paruse att de tulburat s ufleteste. Ei... Marcipor! exclama Marcellus si strnse mna ntinsa spre ei. Ce faci Decimus? Nu se ntmpla prea adeseori ca batrnul acesta rigid si tacut sa iasa din calmul lui obisnuit, dar cu toate acestea acum ncepuse sa zmbeasca si ntinsese mna spre tnarul sau stapn. Ce faci, Tertia! striga Marcellus ntorcndu-se spre fata tnara si zvefta care tocmai cobora scarile. Toti se apropiara de el si pe batrnul Servius l batu pe umar, iar gura fara dinti a acestuia ncepu sa tremure si n lungul obrazului batrn si zbrcit lacrimile ncepusera sa-i picure una dupa alta. Bine ai venit! Bine ai venit, stapne. Zeii sa te aiba n paza lor! ngna mosneagul. Dar tu, Lentius! striga Marcellus. Ce fac caii mei? Si cnd Lentius i raspunse ca Istar a fatat o mnza care acum a mplinit trei luni - de claratie care-i facu pe toti sa rda multumiti, ca si cnd ar fi facut o gluma pe socoteala cuiva - Marcellus i de termina pe toti sa rda cu hohote, cnd i porunci: Lentius, sa-mi aduci mnza aici! Vreau s-o vad numaidect! n atrium se adunasera acum cel putin zece dintre slujitorii casei si toti trepida u de multumire. Pna acum nu se semnalase nca niciodata o astfel de lipsa de disciplina n casa lui Gallio. Slujito rii care mbatrnisera n serviciu si umblau atenti si pe vrful picioarelor se pomenira rznd nestapniti chiar aici n atrium de fata cu senatorul, care zmbea si el. Marcellus i facuse sa le straluceasca ochii, strignd pe nume pe cei mai multi dint re ei. Cele doua gemene din Macedonia sosira si ele, tinndu-se de mna si mbracate la fel, asa ca nici nu le put eai deosebi una de alta. si aduse aminte ca le-a mai vazut o data acum doi ani, dar nu-si mai aducea aminte de numele lor. Se ntoarse spre ele si cu el odata privirile tuturor se oprira asupra lor, asa ca fetele se simt ira stnjenite. Voi, fetelor, sunteti surori? ntreba el. ntrebarea aceasta li se paru tuturor plina de haz si atriumul trepida de rsul mult umit al celor prezenti. Decimus, porunci senatorul si rsul se stinse. Peste un ceas ne vei servi o masa! n sala cea mare, de banchete! Vei scoate serviciul de aur! Marcipor, da porunca sa se aprinda toate

luminile! n toata vila si n gradina! Marcellus se repezi la primul etaj; ntlni pe Cornelia pe coridor n fata usii de la camera ei si o cuprinse n brate. Nu erau n stare sa-si spuna nici o vorba, ci ramasera mbratisati. Cornelia l mngie pe crestetul capului cum ar-fi mngiat un copil si ncepu sa plnga n timpul ct senatorul se retrase mai la o parte si se uita la ei cu ochii tulburi, mngindu-si ciucurul de matase de la cingatoare. Presimtind ca Marcellus si maica-sa, care era o fire emotiva, vor avea nevoie de cteva clipe ca sa stea singuri, Lucia ntrziase la picioarele scarii pentru a vorbi cu Decimus despre banchetul ce trebuia sa urmeze. Toti slujitorii ceilalti plecasera dupa treburile lor si pna si curelele de la sa ndale li se parea ca prie multumite, ca si cnd si-ar fi zis ca aceasta este o ocazie unica si ca este placu t sa fii n slujba unei astfel de case. Sa nu pregatiti prea multa mncare, Decimus. Veti da la masa fructe proaspete, o f riptura rece si vin... si prajituri cu nuci daca se vor gasi. Dar sa nu prepari nimic acum. Senatorul este obosit si toropit de somn, asa ca va adormi nainte de a termina cu pregatirea unor bucate mai complicate si calde. Vei servi n sala cea mare, asa cum ti-a poruncit, si vei scoate tacmurile de aur. Spune lui Rhesus sa taie un br at de trandafiri, dar de cei rosii. Cele doua gemene vor servi pe fratele meu. Si nu... Facu ochii mari cnd vazu pe Demetrius ca intra n atrium: nalt, ars de soare si frum os. Dadu drumul lui Decimus si, ridicnd bratul, saluta n semn de bun sosit iar mneca larga i fugi pna din sus de cot, descoperindu-i bratul frumos. Decimus, caruia nu-i scapa nimic, se ntuneca la obr az. Demetrius se apropie cu pasi sprinteni de ea si oprindu-se la o mica distanta se nclina adnc, apoi si duse vrful sulitei la frunte pentru obisnuitul salut. Dar Lucia se repezi spre el si-l apuca de amndoua bratele arse de soare. ti multumesc, bunul meu Demetrius, zise ea cu glasul blnd. Ai adus pe Marcellus ac asa sanatos si voinic. Poate mai voinic dect a fost nainte de asta. Pentru asta n-aveti nici un motiv sa-mi multumiti, raspunse el. Tribunul n-a avu t nevoie de nimeni ca sa-l aduca acasa. Acum este pe deplin refacut. Demetrius ridica privirea si se uita l a ea cu admiratie, ngaduiti-mi sa spun surorii tribunului ca arata foarte... foarte bine! Daca esti de aceasta parere! raspunse Lucia si ncepu sa se joace cu boabele de ch ihlimbar ale siragului ce-l purta la gt, ca si cnd ar fi vrut sa-l opreasca sa mearga mai departe. Ar fi inuti l, Demetrius, sa te ntreb cum te simti. Ai trait momente emotionante mpreuna cu tribunul. Ochii ei examinau o rana recenta ce o avea pe partea de sus a bratului. Demetrius pleca ochii si zmbi. De unde te-ai ales cu taietura aceea ngrozitoare? ntreba ea curioasa. Am avut o ntlnire cu un sirian, raspunse Demetrius. Or, se stie ca oamenii acestia nu prea sunt amabili. Cred ca i-ai dat o lectie despre felul n care se poarta grecii, zise Lucia. Ia sp une-mi... l-ai ucis? Un sirian nu poate fi ucis, raspunse Demetrius cu indiferenta. Oamenii acestia m

or numai de batrnete. Lucia ridica din umeri, ceea ce nsemna ca vrea sa termine cu glumele, apoi obrazu l i deveni grav. Spune-mi ce s-a ntmplat cu fratele meu? ntreba ea. Pare neobisnuit de bine dispus. Daca-i veti mai lasa vreme sa rasufle, probabil va va spune el nsusi, raspunse De metrius. Pna si tu pari cu totul altfel. Te-ai schimbat Demetrius. Sper ca schimbarea este n bine. Ceva va face pe amndoi sa aratati cu totul altfel, declara Lucia. Ce s-a ntmplat? P robabil lui Marcellus i sa dat o slujba mai importanta? Demetrius dadu multumit din cap. Noua lui nsarcinare l va expune din nou primejdiei? ntreba ea cu glasul speriat. Da, este sigur ca-l va expune! raspunse el cu mndrie. Nu pare sa-si faca griji din pricina asta. Nu l-am vazut nca niciodata att de mult umit. Chiar din primul moment toata casa a fost rasturnata cu susul n jos datorita multumirii lui. Stiu. Am auzit si eu slujitorii, zise Demetrius si zmbi. Sper ca incidentul acesta nu-i va determina sa se abata de la disciplina. Ei n-a u obiceiul sa-si permita astfel de libertati: totusi nu cred ca strica daca se bucura cel putin de asta data. Probabil ca nu, ncuviinta Demetrius. Nu le va strica sa fie cel putin de asta dat a multumiti. Lucia ridica din sprncene. Cred ca nu m-ai nteles, zise Lucia si se uita la el. Tot asa cred si eu, raspunse el. Ati uitat ca si eu sunt sclav? N-am uitat! zise fata si ridica fruntea cu mndrie. Dar mi se pare ca tu ai uitat. Nu vreau sa fiu impertinent, adauga Demetrius cu parere de rau. Dar subiectul de spre care vorbim acum e foarte grav: disciplina, sclavie, stapnire, relatiile dintre oameni... dar cine a re dreptul sa spuna altora cnd pot sa fie multumiti? Lucia ncrunta sprncenele si se uita la el. De... sa speram ca bunatatea dovedita de fratele meu fata de slujitori nu ne va obliga sa ne pierdem autoritatea fata de ei, riposta ea indignata. Nu-mi vine sa cred si nici nu e nevoie! declara Demetrius. El crede ntr-un fel de autoritate cu totul de alta natura; asta este totul. Probabil aceasta este mult mai folositoare dect ordinele date cu glasul rastit. Este mai placuta pentru toti si drept rezultat oamenii te slujesc mai cu tragere de inima . Marcellus se apropie de capul scarii si o striga. mi pare rau, Demetrius, c-am fost att de violenta, zise Lucia si dadu sa plece. Su ntem att de multumiti ca v-ati ntors acasa! Se uita n ochii ei si-si zmbira, apoi ridica sulita la frunte si o saluta. Fata si tuguie buzele si facu un gest: De asta data... nu e nevoie sa ma saluti. Marcipor, care sta n alcovul de alaturi si astepta ca aceasta conversatie sa se t ermine, se apropie imediat ce Lucia urca scara. Pleca alaturi de Demetrius si iesira mpreuna n peristilul lumina t de luna. Vindecarea aceasta a lui... este extraordinara! ncepu Marcipor. Ce s-a ntmplat cu e l? ti voi spune cu toate amanuntele la prima ocazie ce se va oferi; poate chiar n tim pul acestei nopti daca va fi posibil. Marcellus este credincios convins. A cutreierat toata Galileea. Dar tu? ntreba Marcipor. Tu n-ai fost mpreuna cu el? N-am fost tot timpul. Am petrecut mai multe saptamni n Ierusalim. Despre ce s-a ntmp

lat acolo voi avea multe de povestit. Marcipor... Galileeanul traieste! Da... despre asta am auzit si noi. Noi? Cine sunt acestia, noi"? ntreba Demetrius si apucnd pe Marcipor de brat l opri loc. Crestinii din Roma, raspunse Marcipor si zmbi, vaznd pe prietenul sau ca se uita l a el mirat. Prin urmare la Roma s-a auzit att de repede? De acum cteva luni... stirea a fost adusa de negustori din Antiohia. Si tu cum ai aflat? Vorbele acestea circulau prin pietele Romei. Decimus, caruia i place ntotdeauna sa -si bata joc de greci, a fost ncntat cnd a putut sa-mi spuna ca la Roma au sosit ctiva negustori superstitios i din Antiohia care afirma ca un teslaY evreu ar fi nviat din morti. Aducndu-mi aminte de vorbele pe care mi le-ai spus despre omul acesta, m-am straduit sa aflu ceva mai mult dect ce putusem afla de la el. Si te-ai dus la cei din Antiohia ca sa vorbesti cu ei? M-am dus chiar a doua zi. Vorbeau fara nici o reticenta si ceea ce mi-au spus mi s-a parut convingator. Ei au auzit vestea de la unul Filip, care a fost martor ocular la savrsirea mai multor minuni, ncercnd sa se convinga de adevar, unul dintre negustorii acestia a plecat la Ierusalim si aici a vorbit cu un barbat n care avea toata ncrederea si care i-a spus c-a vazut pe Isus dupa ce a nviat din morti. Toate aces tea, adaugate la ceea ce mi-ai spus tu nsuti, m-au determinat sa cred. Prin urmare esti si tu crestin! zise Demetrius si ochii i stralucira. Va trebui s a-i spui tribunului. Va fi ncntat de aceasta veste. Obrazul lui Marcipor deveni grav. Deocamdata nu-i voi putea spune, Demetrius, nca nu mi-am limpezit n minte ce voi f ace. Decimus a crezut ca este datoria lui sa informeze pe senatorul Gallio despre miscarea aceasta nou a si i-a descris-o drept o revolutie mpotriva autoritatilor recunoscute. Senatorul a luat n aceasta privinta vreo masura? Dupa ct stiu, nca n-a luat, dar cred ca este firesc ca sentimentele lui fata de cr estini sa nu fie binevoitoare! Miscarea aceasta el o pune n legatura directa cu accidentul fiului sau. Prin urma re, daca Marcellus va afla ca aici la Roma exista o mare grupare crestina, s-ar putea sa se asocieze si el la, aceasta miscare. Hotarrea aceasta a lui ar fi primejdioasa. Crestinii se ntlnesc pe ascuns. Patrulele legionarilor a u nceput sa se intereseze de locurile lor de ntlnire. N-ar fi bine ca noi sa provocam o ruptura ntre tata si fiu l sau. Bine, Marcipor, ncuviinta Demetrius. Nu vom spune tribunului, dar el cu toate ace stea va afla; de asta poti sa fii sigur. Ct despre ruptura dintre el si parintele sau, cred ca aceasta este inevitabila. Marcellus nu va renunta la credinta lui si nu-mi vine sa cred ca pe senator am putea sa-l convingem desp re adevar. Oamenii n vrsta nau obiceiul sa-si schimbe parerile. Dar trebuie sa stii, Marcipor, ca aceasta cauza nu va astepta pna n ziua cnd oamenii ncapatnati si n vrsta si vor schimba convingerile. ntmplarea aceasta a sus este nadejdea noastra ca ntr-o zi n lumea aceasta vor fi ntronate libertatea si justitia. Si daca n general vor fi ntronate, atunci pregatirea n scopul acesta va trebui sa nceapa chiar acum!

Ai dreptate, raspunse Marcipor. Dar cu toate acestea nu mi-ar face placere sa co nstat ca Marcellus a jignit pe parintele sau. Senatorul nu mai are mult de trait. Un caz similar s-a ntmplat si lui Isus, continua Demetrius. Mie mi-a fost spus de galileeanul care a auzit aceasta conversatie. Un tnar care se ntrebase daca n-ar fi oare de datoria lui sa adopte pe fata acest nou fel de a trai a venit la Isus si i-a spus: Parintele meu este om n vrsta si cu vederi nvech ite. Noua religie ar fi pentru el de-a dreptul o jignire, ngaduie-mi sa ngrop mai nti pe parintele meu si dupa acee a voi veni si te voi urma." Vorbele acestea ale lui mi se par destul de chibzuite, ncuviinta Marcipor, care a vea saizeci si sapte de ani... Isus n-a fost de aceasta parere, spuse Demetrius. Sosise demult timpul pentru o schimbare categorica a credintei si purtarii oamenilor. Credinta aceasta noua nu poate sa astepte pleca rea oamenilor batrni si cu convingeri nvechite, n realitate, oamenii acestia batrni sunt de mult morti. Prin u rmare, vor putea fi ngropati de altii, care sunt tot att de morti ca si ei. A spus el vorbele acestea? ntreba Marcipor. De... n orice caz a spus ceva asemanator. Din partea unui om care a fost o fire att de blnda, cuvintele acestea mi se par ca m brutale. Demetrius si trecu nduiosat bratul pe sub al batrnului corintian. Marcipor... sa nu facem greseala de a ne nchipui ca propovaduirea ideii de pace s i buna ntelegere ntre oameni a lui Isus ar fi o problema sfioasa si timida, care poate astepta pe fiec are pentru a se decide si ca se fereste din drum pentru a se ascunde pna cnd toate celelalte preocupari vor trece. Oamenii care au aprins aceasta torta si o duc nainte vor avea de nfruntat multe primejdii. Chiar acum ei sunt biciuiti si "aruncati n temnite. Unii dintre ei au fost masacrati. Da, stiu, murmura Marcipor. Unul dintre negustorii din Antiohia mi-a spus ca a v azut pe un tnar grec batut cu pietre si omort de multimea adunata pe strazile Ierusalimului. Numele acestuia era Stefan. Nu cumva ai auzit despre el? Stefan, raspunse Demetrius abatut, a fost cel mai bun prieten al meu. Marcellus nca nu-si terminase prnzul cnd aparu Marcipor ca sa-i spuna ca senatorul Gallio este n biblioteca si-l nstiinteaza ca i-ar face placere sa stea de vorba cu fiul sau imediat ce va fi dispus. Spune parintelui meu ca peste cteva minute ma voi prezenta la ei, spuse Marcellus . Ar fi preferat sa mai amne pentru cteva zile conversatia serioasa dintre el si tat al sau. Pentru senator va fi greu sa asculte lunga lui poveste cu rabdarea si respectul cuvenit. Cteva minute se opri n picioare n fata ferestrei deschise si ncepu sa curete o portocala, pe care n-avea intentia s-o ma nnce, si se ntreba care ar putea fi felul cel mai favorabil pentru a-i prezenta pe Isus Galileeanul. deoarece n ca zul de fata rolul va fi nu numai de avocat, ci si de acuzat n cauza. Marcus Lucan Gallio nu era omul care s-ar fi multumit sa discute numai superfici al aceasta problema. Faima lui n Senat era ntemeiata pe abilitatile lui reale de a adnci problemele pe toate fetel e si stia dinainte ce concesii ar putea face, pe cine va fi obligat sa maguleasca si cum trebuie sa mpace intere

sele contradictorii. Daca, de pilda, era ferm convins ca n toate timpurile si n toata lumea apa tinde nt otdeauna spre terenuri mai joase, ar fi fost zadarnic sa te mai straduiesti spunndu-i ca ntr-o anumita zi si n tr-o anumita tara s-a gasit un barbat care cu un singur gest a determinat cursul unei ape sa apuce la deal n loc sa curga la vale. El n-avea nici rabdare, nici timp de risipit cu povesti care erau mpotriva legilor naturii. Ct de spre minuni", nsusi cuvntul acesta i se parea o jignire. Pentru nimic n lume n-ar fi fost dispus sa asculte a stfel de povesti si cu att mai putin ar.fi fost dispus sa stea de vorba cu oameni care cred n temeinicia lor. Da torita faptului ca toate religiile sunt ntemeiate pe fiinte si fapte supranaturale, senatorul nu numai ca dispretuia toate religiile, dar pna si oamenii religiosi i inspirau un fel de sila. Oricine ndraznea sa marturiseasca de fata cu ei astfel de credinte era considerat fie ignorant, fie lipsit de scrupule. Un barbat cu ct de putin bun-sim t, daca devine exponentul unei religii, trebuie supravegheat, deoarece este limpede ca ncearca sa profite de cei slabi sufleteste care au ncredere ntr-nsul datorita evlaviei lui. Unii oameni, n conformitate cu parerea lui Gallio, sunt dispusi sa creada ca un barbat evlavios trebuie sa fie numaidect si cinstit, desi realitatea a dovedit ca evlavia si integritatea sunt doua notiuni care nu au nici un fel de legaturi una cu alta. E ste firesc ca batrnul Servius sa invoce mereu zeitatile sale. Putea sa ierte si pe batrnul Tiberiu pentru interesu l ce-l dovedea fata de orice religie, deoarece batrnul acesta avea o scrnteal la cap. Dar astfel de scuze nu leai putea acorda unui barbat sanatos si cult. Acum un an cnd sosise acasa, tratase pe Marcellus cu toata ngaduinta. Trecuse prin tr-o puternica zguduitura si judecata lui fusese tulburata n mod provizoriu. Datorita acestei situatii, el nic i n-ar fi fost n stare sa nsire tatalui sau astfel de absurditati. Dar acum era refacut att fiziceste, ct si sufle teste. n dimineata acestei zile va fi obligat sa debiteze parintelui sau o ntmplare neasteptata despre un barbat care a vindecat tot felul de boli; un barbat care, dupa ce a fost rastignit, s-a ridicat din morti si a fost vazut de mai multi insi. Fara ndoiala, vorbele lui vor revolta pe senator si nu va ezita sa-i spuna scrbit: Mai taci, bai ete! Nu-ti dai seama ca vorbele acestea nu sunt altceva dect prostii!" Prevederile lui Marcellus n privinta felului n care parintele sau va primi ceea ce -i va spune se dovedira n ntregime exacte. Conversatia lor fu penibila pentru amndoi. Chiar din primul momen t Marcellus simti ostilitatea senatorului. Avusese intentia sa nceapa cu judecarea si osndirea nedre apta a lui Isus n nadejdea ca n felul acesta va reusi sa cstige simpatia tatalui sau fata de galileeanul persecu tat pe nedrept, dar Gallio l ntrerupse numaidect. Fiule, ntmplarea aceasta am mai auzit-o, prin urmare nu e nevoie sa mi-o repeti, r iposta Gallio cu indiferenta. Povesteste-mi despre drumul pe care l-ai facut n provincia unde s-a nascut omul acesta. Prin urmare, Marcellus ncepu sa-i vorbeasca despre drumurile pe care le-a facut mp reuna cu Justus; despre

micul Iona, al carui picior infirm fusese ndreptat; despre Miriam, careia i se da duse darul de a cnta; despre Lidia, care a fost vindecata numai datorita faptului ca s-a atins de vesmntul lui Isus; despre Natanail Bartolomeu si furtuna de pe Marea Galilei!, timp n care tatal sau se uita la el p e sub sprncenele ncruntate fara sa zica si tara sa-l ntrebe nimic. La urma ajunse sa-i vorbeasca si despre nvierea lui Isus. Cu glasul tremurnd de em otie i repeta tot ce aflase referitor la aparitiile lui repetate si n diverse locuri, iar n timpul acesta buze le senatorului tresarira si se strmbara de dispret. Tot ceea ce-ti spun eu, tata, pare de necrezut, admise Marcellus, dar cu toate a cestea sunt convins ca este numai adevarul adevarat. Un moment se ntreba daca poate pomeni tatalui sau despre vindecarea ologului de c atre Petru, minunea pe care o vazuse el nsusi. Dar si dadu seama ca ar fi mai mult dect ceea ce batrnul sau pari nte ar fi n stare sa suporte. Probabil i-ar raspunde ca s-a autosugestionat datorita povestilor debit ate de ceilalti n privinta minunilor pe care afirmau ca le-au vazut. Sau cel mult senatorul i-ar fi raspuns fara sa ezite: Acestea, fiule, sunt minciuni si mie sa nu-mi spui ca le-ai vazut tu nsuti n realitate!" Si pentru a crede asa ceva, declara tatal sau cu dispret, ti-a fost de ajuns mar turia unor pescari superstitiosi. Nu mi-a fost usor sa cred, raspunse Marcellus, si nu ncerc ctusi de putin sa te co nving si pe tine despre temeinicia afirmatiilor mele. M-ai ntrebat sa-ti spun ce am aflat despre Isus si ti-am spus numai adevarul. Eu cred ca galileeanul acesta mai este si astazi viu. mi nchipui despre el ca trebuie sa fie o persoana eterna, de origine divina, ale carei puteri nu le-a avut pna acum nici uirrege si nici un mpa rat. Mai cred ca va veni si vremea cnd el va stapni lumea! Gallio ncepu sa rda cu amaraciune. Ai intentia sa-i spui batrnului Tiberiu ca acest Isus va stapni ntreaga lume? Cred ca nu va fi nevoie ca vorbele acestea sa le spun si lui Tiberiu. li voi spu ne ca Isus, cel care a fost osndit la moarte si a fost pironit pe cruce, este nca n viata si mparatul va putea s a traga concluzia pe care o va crede de cuviinta. Probabil nu va strica sa fii prevazator n privinta vorbelor ce le vei pronunta de fata cu acest batrn nebun, l preveni Gallio. Tiberiu este nebun tocmai ndeajuns pentru a te crede, si n cazul a cesta informatiile pe care i le vei da nu sunt deloc menite sa-i faca placere. Nu-ti dai seama ca ar fi n stare s a te pedepseasca pentru c-ai ndraznit sa-i debitezi o astfel de poveste? Altceva nu-mi poate face dect cel mult sa ma ucida, raspunse Marcellus cu glasul linistit. Probabil nu-ti va putea face altceva, admise Gallio, dar chiar o pedeapsa att de usoara cum este moartea, pentru un tnar ambitios cum esti tu, ar putea sa prezinte anumite inconveniente. Marcellus se stradui sa zmbeasca auzind gluma sinistra a tatalui sau. Ca sa-ti spun adevarul, tata. mie nu mi-e frica de moarte, deoarece dincolo de m oarte mai exista si o viata viitoare. De. fiule, aceasta este o nadejde straveche, ncuviinta Gallio si dadu din mna ngadu itor. Pe pietrele

funerare ale mormintelor inscriptia aceasta a fost gravata mereu de trei mii de ani ncoace. Dar singurul neajuns al acestei nadejdi este faptul ca pna acum nimeni n-a reusit sa-i dovedeasca teme inicia. Pna astazi nimeni n-a dat nici un semn de viata de dincolo de moarte. Si nici nu s-a ntors nimeni ca sa ne spuna ce este acolo. Isus s-a ntors! declara Marcellus. Gallio ofta adnc si clatina din cap. Dupa un timp de tacere grea feri scaunul, se ridica n picioare si ocoli biroui urias, iar Marcellus se ridica sa-l ntmpine. Fiule, ncepu el si-i puse amndoua minile pe umeri, du-te la mparat si spune-i tot ce -ai aflat despre profetul acesta galileean. Repeta-i cuvintele ntelepte ale acestui Isus. Sunt cuv inte ntemeiate si cred ca lui Tiberiu i va face placere sa le auda daca le va asculta. Batrnul te va crede si, c u ct vor fi mai imposibile, lui i vor face, exact ca tie, cu att mai multa placere. Dupa parerea mea, cred ca att va fi de ajuns. Sa nu-i pomenesc nimic despre nvierea lui Isus? ntreba Marcellus cu tot respectul. De ce sa-i pomenesti? riposta Gallio. Fii prevazator si gndeste-te la situatia n c are te gasesti. Ai fost amestecat ntr-o aventura neobisnuita si fara sa ai nici o vina; esti obligat sa i nformezi pe mparat despre ceea ce s-a ntmplat. El este nebun de mai bine de zece ani si ntreaga Roma cunoaste adev arul n aceasta privinta. S-a mpresurat de tot felul de filosofi, de ghicitori si cititori n stele, care sun t toti niste smintiti. Unii dintre ei sunt escroci, altii nebuni de legat. Daca vei spune si lui Tiberiu ceea ce mi-ai spus mie, nu vei fi altceva dect o noua maimuta pentru menajeria lui. Cuvintele parintelui sau i se parura destul de grele, dar cu toate acestea Marce llus se stradui sa zmbeasca; tatal sau ntelese ca vorbele lui au nceput sa-si faca efectul, asa ca adauga cu glasul r ugator: Fiule, daca te vei stradui si tu, sa stii ca te asteapta un viitor stralucit; da r asta nu se va ntmpla n cazul cnd vei merge nainte pe drumul pe care ai pornit. Nu stiu daca tu ti dai seama ce t ragedie te asteapta, nu numai pe tine, ci pe noi toti. Pentru maica-ta va ti o lovitura nspaimntatoare, to t asa pentru sora-ta si parintele tau, daca ar afla ca prietenii nostri vor spune despre tine ca ti-ai pierdut min tea si ca ai devenit si tu unul dintre nebunii ntelepti din jurul mparatului. Si ce va zice Diana? continua el? Fata acee a adorabila este ndragostita de tine! Nu te intereseaza dragostea ei? Dimpotriva, tata, ma intereseaza, raspunse Marcellus. mi dau seama ca va ramne pro fund deceptionata din pricina mea, dar nu-mi ramne alta alegere. Am nclestat minile amndoua pe coarnele ac estui plug pentru a desteleni pamntul si nu ma pot opri fara sa trag brazda pna la capat. Gallio facu un pas napoi si, proptindu-se de birou, zmbi. nainte de a lua hotarrea sa renunti la ea, asteapta sa ai ocazia sa varevedeti. Adevarul este ca eu sunt nerabdator s-o revad. Vei ncerca sa vorbesti cu ea acolo, nainte de a vorbi cu Tiberiu? Da, n cazul cnd va fi posibil! Ti-ai facut pregatirile de plecare? Da, tata, de asta s-a ngrijit Demetrius. Vom pleca asta-seara. Pna la Ostia cu o g alera, iar de acolo la Capri cu Cleo. Foarte bine, declara Gallio ceva mai multumit si batu pe Marcellus cu palma pe s

pate. Vino sa ne plimbam putin prin gradina. N-ai vizitat pna acum nici grajdurile. nca un moment, tata, l opri Marcellus, uitndu-se grav la el. Probabil tu n aceasta c lipa te simti multumit vaznd ca totul a fost pus la cale n conformitate cu dorinta ta; eu nsumi as fi foar te multumit daca as fi liber sa urmez sfatul tau. Liber? se mira Gallio si se uita n ochii fiului sau. Ce vrei sa spui? Eu voi fi obligat sa informez pe mparat despre nvierea lui Isus. Ei bine, n cazul cnd esti obligat sa vorbesti si despre asta, consimti Gallio n mod brusc, l vei informa ca despre un zvon care circula n regiunea rurala. Nu va fi nevoie sa-i spui lui Tibe riu ca n crezi ceea ce ai auzit. Daca i vei spune ca niste pescari afirma ca l-ar fi vazut, asta nseamna ca nu te-a i sustras de la obligatia pe care ai avea-o. Tu nu stii nimic de asta. Tu nu l-ai vazut! Da, dar am cunoscut un barbat care l-a vazut! declara Marcellus. Si pe acesta lam vazut uitndu-se la el. Si pentru tine amanuntul acesta este o dovada? ntreba Gallio n bataie de joc. n aceasta mprejurare, da! Am vazut un tnar grec care a murit lapidat pentru credint a lui de crestin. A fost un tnar curajos, gata sa-si sacrifice viata pentru credinta lui. Eu l-am cunoscut si am avut toata ncrederea n el. Cnd toata lumea l-a crezut mort, s-a ridicat, a zmbit si a strigat: Vad ca se aprop ie Si eu sunt convins ca l-a vzut! Cuvintele acestea nu esti obligat sa le spui si lui Tiberiu! declara Gallio nemu ltumit. Da, tata! Dar, de vreme ce eu am auzit si am vazut aceasta scena, ar nsemna sa fi u un las daca n-as confirma-o. Deoarece si eu sunt crestin, tata, si mi-ar fi imposibil sa procedez altfel! Gallio nu zise nimic. Cu fruntea plecata n pamnt se ntoarse n loc si iesi din biblio teca cu pasi nceti fara sa se mai uite napoi. Chinuit de pareri de rau pentru dezamagirea pricinuita tatalui sau, Marcellus ie si din casa si se ndrepta spre pergola unde era sigur ca Lucia l astepta. Fata l vazu venind si se repezi n calea lui. l apuca cie brat si-l conduse multumita spre locul lor favorit. Ce s-a ntmplat? ntreba ea si-l scutura nerabdatoare de brat. Ati avut o discutie? Mi se pare ca l-am jignit cu purtarea mea. Sper ca n-ai vorbit cu el despre afacerea aceea din Ierusalim din pricina careia te-ai mbolnavit. Nu, draga mea... dar i-am vorbit despre omul acela si as fi multumit sa-ti pot v orbi si tie. ti multumesc, dragutul meu frate, zise Lucia n bataie de joc, dar eu nu sunt dispu sa sa ascult nici o vorba! Este tocmai timpul sa uitam ce s-a ntmplat! Vino ncoace, Bambo!... Haide, Marcellus , alinfa-l putin. Aproape nu te mai recunoaste! Se uita la el, apoi adauga: Nici eu nu te mai recunosc. De aici nainte tu nu vei mai fi niciodata multumit? Asta-noapte toti ne-am nchipuit ca esti pe deplin refacut. Er am att de multumita, nct am stat treaza ceasuri ntregi si m-am gndit la tine fericita. Dar acum constat ca est i trist si ntunecat. mi pare rau, surioara, raspunse Marcellus si-i petrecu bratul mprejurul mijlocului . Sa mergem si sa vedem trandafirii... Haide, Bambo! Bambo se ridica n picioare si admise sa-l mngie pe crestetul capului.

De saptamni ntregi mparatul nu se mai simtise bine. Pe la nceputul lui aprilie, pent ru a dovedi ct este de rezistent, batrnul plecase sa viziteze vila neterminata de ia capatul extrem din partea de rasarit a dealului si fusese surprins de o ploaie torentiala, asa ca racise si urmarile acestei raceli minasera vitalitatea lui nu prea rezistenta. n alte mprejurari, Tiberiu nu s-ar fi expus unei astfel de primejdii sau. chiar da ca s-ar fi expus, s-ar ti asternut la pat si ar ti chemat medicii palatului care sa-l nfasoare n cataplasme si sa-l ng rijeasca cum se vor pricepe mai bine. De asta data nsa mparatul, care-si nchipuia c-a intrat n faza a doua de tinerete sau n orice caz a doua vrsta a copilariei, ud pna la piele, ntrziase mpreuna cu Diana ntre peretii umezi ai vilei, c a pe urina sa se ntoarca n palatul sau, prefacndu-se ca ploaia aceasta i-a facut placere si nu daduse voie nimanui sa se apropie de el, desi se vedea limpede ca a racit; stranutase chiar n obrazul capeteniei sclavilor n timpul ct i spunea ca este sanatos, teafar. Personalul palatului era convins ca vina acestei nebunii si a multor altora pe c are le comisese mparatul cade n sarcina tinerei fiice a lui Galius. Frumoasa Diana devenise acum pentru ei o problema. n primele saptamni de la sosire a ei de anul trecut, toti cei din Capri - cu exceptia batrnei lulia, care tacea venin din pricina geloziei - se bucurasera vaznd influenta binefacatoare ce o exercita asupra lui Tiberiu. Slabiciunea lui pentru Diana fac use adevarate minuni. Se straduia ca un copil ca sa-i faca placere, devenise mai temperat nu numai n bautura si mnca re, ci si n felul de a vorbi. Numai rareori se ntmpla acum sa-l poti vedea complet ametit de bautura. Crizele lu i de furie devenisera mai rare si mai putin violente. Cnd era nemultumit, mai arunca si acum cu obiectele d in apropierea sa dupa slujitori, dar trecuse vreme ndelungata de cnd nu-l mai auzisera latrnd si nici nu mai muscase pe nimeni, n acelasi timp, desi nainte de asta i umilise de multe ori din pricina ca iesea din palat si se plimba prin gradina mbracat ca ultimul dintre vagabonzi, astazi staruia sa fie barbierit aproape n fie care dimineata si dorea sa fie mbracat cu ngrijire. Toti cei care tineau la mparat si erau n contact cu el nu puteau dect sa se bucure cu toata sinceritatea de aceasta schimbare; or, acestia reprezentau aproape pe toti cei care locuiau n ins ula Capri: functionarii, rapsozii, medicii, dansatorii, gradinarii, vierii, croitorii. sculptorii, cititorii n stele, istoricii, poetii, bucatarii, paznicii, teslarii, pietrarii, preotii si cel putin trei sute de slujitori, sclavi si liberti. Cu ct mparatul va putea trai vreme mai ndelungata, er a cu att mai bine pentru interesele lor proprii; si cu ct se va simti mai multumit, cu att mai usoara va fi sarcina lor. Prin urmare, era firesc ca Diana sa se bucure de simpatia tuturor. Poetii din an turajul palatului scriau ode n care i slaveau frumusetea si cu oarecare discretie blndetea si bunatatea ei, caci n real itate Diana era o fire capricioasa si nu se sfia niciodata sa-si exprime gndurile cnd era nemultumita de ceva.

Dar pe masura ce trecea timpul, soaptele deveneau tot mai dese ca mparatul si epui zeaza ultima energie ce i-a mai ramas. Se tinea mereu de fustele ei de la rasaritul soarelui pna pe nserat, in diferent de vreme, alergnd pe cararile parcului sau urcnd treptele vilei celei noi, care si astazi arata tot cu m aratase cu sase luni n urma, desi cel putin o suta de mesteri lucrau zilnic la ea de dimineata pna seara, n fiecare zi. Nimic nu i se parea destul de bun si desavrsit. Mozaicul de pe pereti era stricat si refacut de nenumarate o ri, peretii interiori darmati si recladiti, ntr-una din zile, mosneagul declarase nemultumit ca nu-i vine sa cread a ca vila aceasta va mai putea fi terminata, declaratie care, desi facuta cu indiferenta, risca sa devina un fe l de profetie justificata. Vreme ndelungata Diana se bucura de multa simpatie. Desi nimeni nu putea afirma c u certitudine - deoarece ea era mult mai prudenta dect sa se ncreada n cineva care se gasea n interiorul acestui cuibar de intrigi, de clevetiri si uneltiri - toata lumea era convinsa ca este retinuta aici la Capri m potriva propriei ei vointe. Convingerea aceasta era confirmata si de faptul ca, de fiecare data cu ocazia vi zitelor ce i le facea maica-sa tot la cteva saptamni, ea plngea deznadajduita cnd se apropia timpul de ntoarcere la Roma . Fara ndoiala era o favoare sa te bucuri de toate atentiile mparatului si de devotamentul acestuia, d ar, cu toate acestea, cnd acest devotament devine o preocupare nentrerupta ncepi sa te saturi si simti nevoia de v ariatie. Putin dupa aceea, o legenda referitoare la Diana ncepu sa se formeze ncet si sa ia proportii, n timpul unor libatii, capetenia sclavilor, fiind ametit, spusese comandantului garzii ca frum oasa fiica a legatului Galius este ndragostita de fiul senatorului Gallio, dar dragostea aceasta a ei nu are nici un rost de vreme ce tnarul tribun sa scrntit la cap si a fost expediat la hotarele imperiului. Nu trecu prea mult si a ceasta stire a ajuns la cunostinta tuturor celor care erau n apropierea palatului. Dar nimeni nu se interesa att de mult de planurile Dianei ca batrna lulia, care re usise sa controleze continutul fiecarei scrisori pe care o trimitea sau o primea tnara fata. Se mai spunea ca lu lia face copii dupa toate acele scrisori si le preda lui Gaius, deoarece de fiecare data cnd controla scrisorile Dianei trimitea si ea un curier special la Gaius cu un sul de pergament n care era raportul. n timpul iernii Gaius nu fusese la Capri, dar, fiind informat despre boala mparatu lui, venise pe la sfrsitul lui aprilie mpreuna cu o suita si ntrziase vreme de o saptamna sub pretextul ca se inter eseaza de starea mparatului, dar n realitate se mbata n fiecare seara la stralucitoarele banchete org anizate de Tiberiu n cinstea lui. La astfel de ocazii mparatul, care abia mai putea sa-si tina capul drept, atipea si se trezea, ca sa adoarma din nou, rnjea ca un cap de hrca si iarasi adormea, trista caricatura a puterii imperi ale, n dreapta lui, dar fara sa-i acorde nici o atentie, era asezata batrna lulia, boita si cu peruca, ncarcata de p odoabe de aur si pietre scumpe, dar cu nfatisare nspaimntator de cadaverica, si facea goange lui Gaius, care era as ezat lnga ea. Nici unul dintre cei cincizeci de sicofanti care participau la aceste banchete n

u ndraznea sa faca vreun semn sau sa zmbeasca vaznd aceasta sinistra pantomima, la care mparatul sta pe jumatate adormit, iar mparateasa cu gesturi respingatoare mngia broderiile de aur de pe mneca tunicii printului, dar el ramnea indiferent la aceste alintari ale ei si se pleca adnc peste masa pentru a arunca priviri lesina te de dragoste Dianei, care era asezata de cealalta parte a mparatului, zgindu-se la ea cu ochii de broscoi, desi ea se uita la el cu aceeasi indiferenta ca si un trecator care s-a oprit sa citeasca epitaful de pe o veche piatra funerara. n taina, spectacolele acestea faceau placere tuturor participantilor, afara de Ce lia, frumoasa sotie cu cap de pasare a lui Quintus si nepoata batrnului Seianus, care de vreme ndelungata era pr ietenul si sfetnicul batrnului Tiberiu. Celia nu-si mai gasea locul din pricina spaimei pe care nu era n stare sa si-o mai ascunda. Ar fi fost gata s-o ucida pe Diana daca ar fi constatat ca ea acorda cea mai mic a atentie lui Gaius, dar n acelasi timp se simtea nemultumita si de indiferenta cu care primea atentiile printului. La urma urmelor, ce-si nchipuie ca este aceasta tnara fiica a lui Galius de umbla cu nasul n vnt? Ar fr mai bine sa nvete cum sa se poarte ntre oameni, ntr-o buna zi mosneagul acesta decrepit, pe care-l duce de nas cum du ci cinele de lant, va muri, si atunci ce va mai putea nsemna ea aici la curte? Celia petrecu o saptamna zbuciumata. Din ziua cnd Quintus fusese trimis din Roma nt r-o misiune importanta pentru interesele imperiului, ea devenise centrul interesului printului, atentii pe care le primise cu o gratie desavrsita, bucurndu-se de preferinta lui stngace si inocenta. La nceput toti si nchi uisera ca aceasta preferinta se datoreste lui Gaius de a se pune bine eu batrnul Seianus, despre ca re se stia ca tine cu mna ferma baierile pungii imperiale. Dar pe masura ce trecuse timpul si vizitele printului la vila ei devenisera zilnice, atentiile lui i se urcara la cap si bruscase pe multe dintre prietenele ei, care nainte de asta fusesera destul de prudente pentru a-i trece cu vederea aceste atitudini, dar abia asteptau momentu l cnd vor putea sa se razbune mpotriva ei. Celia si nchipuise ca printul va gasi alte motive pentru a tine pe Qui ntus departe de Roma, dar acum se raspndise zvonul ca sotul ei se va ntoarce acasa. Iar drept culme a decept iilor, acum Gaius si concentrase toate atentiile asupra Dianei. n ajunul plecarii din Capri, Celia pusese la cale o ntrevedere intima ntre ea si pr intul Gaius - desi la Capri nu putea sa se desfasoare nici un fel de conversatie ntre patru pereti fara ca pna n s eara aceleiasi zile sa nu stie toata lumea ce s-a ntmplat - si cu ochii plini de lacrimi i ceru sa-i explice motiv ul indiferentei dovedite fata de ea n timpul din urma. Eu mi-am nchipuit ca ma iubesti, scnci ea. Cnd ai nasul rosu, cum as putea sa te iubesc? murmura el. Cred ca ar fi mult mai bine daca ai nceta sa te mai faci din nou de rsul lumii. Nu s-ar putea ca pe Quintus sa-l trimiti din nou la Roma? Pe dobitocul acela care zbiara ca magarul la iesle? se rasti Gaius, i-am dat o ns arcinare diplomatica si n loc sa-si vada de treaba lui este batut n curtea unui han grecesc de catre un sclav,

care n-avea nici o arma asupra lui. E:u nu cred nimic din vorbele acestea! protesta Celia cu glasul ascutit. Este o minciuna pe care cineva a puso n circulatie pentru a-l discredita. Eu mi-am nchipuit ca esti prietenul lui Quintu s. Cum se poate sa-ti nchipui asa ceva? Quintus n-are alt prieten dect oglinda n care se admira. Daca ar fi fost prietenul meu, nici nu m-as fi gndit sa ma apropii de sotia lui. Cel ia ncepu sa plnga cu sughituri: Ai tinut la mine, tipa ea, pna n momentul cnd ai venit aici si ai constatat rotunji mile trupului fetei lui Gallus! Dar se vede destul de limpede ca ea te dispretuieste. Ce nerusinata este ! Te previn sa te feresti sa-i faci vreun rau! scrsni Gaius si o smuci cu violenta de brat. Va fi mai bine s-o uiti pe fata aceasta chiar acum si, dupa ce se va ntoarce sotul tau, sa te multumesti numai cu el. Apoi ncepu sa rda revoltat: Tu si Quintus va potriviti foarte bine. Nu se poate sa ma umilesti n felul acesta! tipa ea cutremurata de furie. Cum vei n drazni sa te mai arati n fata lui Seianus dupa ce-i voi spune ca te-ai purtat fata de mine ca fata de o d esfrnata? Craius ridica din umeri. Dar tu cum vei ndrazni sa te arati n fata lui ca sa-i spui astfel de vorbe? rnji el . Dupa aceasta ntrevedere, Celia ncerca sa se consoleze plecnd sa faca o vizita mparat esei, o obligatie sociala de care-si aduse aminte pe neasteptate si de care majoritatea vizitatorilor, apu cati de frigurile plecarii, uitasera sa se achite. Batrna lulia fu foarte amabila si Celia, care era furioasa si cu ochii umflati de plns, deveni n minile ei o victima usoara imediat ce ncerca s-o descoasa, spunndu-i vorbe de simpatie. Bietul Gaius! ofta lulia. Este att de impresionabil! Si traieste att de singur! n a celasi timp este coplesit de griji! Trebuie sa fii ngaduitoare fata de el, draga mea. Afara de asta, cred ca e ste si ndragostit de fiica lui Gallus. Sunt convinsa c-ar fi o casatorie reusita. Gallus este foarte iubit de a rmata att la Roma, ct si n interiorul imperiului. De fapt Gallus este nsasi armata. Si n cazul cnd fiul meu va urma la tron va avea nevoie de bunavointa legiunilor. Afara de asta, dupa ct ai putut constata, mparatul tine att de mult la Diana, nct casatoria ei cu Gaius va contribui si ea la asigurarea viitorului fiului meu n ve derea succesiunii la tron. Bine, dar Diana nu-I poate suferi! protesta Celia. Toata lumea poate constata fa ra nici o greutate ca ea-l dispretuieste Ei bine, asta se datoreste faptului ca-si nchipuie ca este ndragostita de fiul lui Gallio, cel care este pe jumatate nebun, riposta lulia si zmbi enigmatic. Dar i va trece si asta. Probabil, daca vei fi si tu de acord sa te razbuni pe Diana, atunci te vei stradui sa nu dezminti zvonul ca Marcellus este nebun. Spunndu-i aceste cuvinte, mparateasa o saruta pe obraz si-i facu semn ca poate sa plece. Dupa ce parasi vila Dionysos, Celia si sterse furioasa buzele si se ndrepta spre p alatul lovis, unde invitatii asteptau lecticele pentru a cobor coasta muntelui pna la barca imperiala care aste pta la chei. Mai tragea

nadejde ca lui Gaius i va parea rau de lipsa lui de curtenie fata de ea si n drumu l de ntoarcere i va acorda ca si pna acum toate atentiile lui. Unde este printul? ntreba ea, prefacndu-se multumita si oprindu-se lnga verisoara e i Lavinia Seianus. El nu se va ntoarce mpreuna cu noi la Roma! raspunse Lavinia si zmbi malitioasa. Cr ed ca ar dori sa stea de vorba cu Diana iara sa fie si ceilalti vizitatori de fata. Mare lucru de capul ei! N-are dect sa stea daca-i face placere! riposta Celia nem ultumita. Nu fi tocmai att de sigura de aceasta ntrevedere! se amesteca Minia, sora Laviniei , care sta de. vorba cu Olivia Varus, asezata n lectica de lnga ea. Marcellus este asteptat sa soseasca, adauga Olivia. Nici asta nu-i va face deosebita placere, se zborsi Celia. Marcellus este nebun! Acesta a fost motivul pentru care a trebuit sa paraseasca Roma. Acestea sunt prostii! riposta Lavinia. Marcellus a fost trimis de mparatul Tiberi u pentru a face anumite cercetari n Atena sau n alta parte; crezi ca mparatul ar fi putut sa ncredinteze ace asta misiune unui nebun? Si de ce sa nu i-o ncredinteze? chicoti Minia. Cine ti-a spus vorbele acestea, Celia? ntreba Olivia. mparateasa! raspunse Celia cu glasul impresionant. Nu cred ca ceea ce mi-a spus a r putea fi secret. Tot asa nu cred nici eu, ncuviinta Lavinia. Se poate ca nainte de asta sa fi fost. .. dar astazi nu mai este. Ce te intereseaza pe tine asa ceva? ntreba Minia melancolica. Pentru ca... eu tin la Marcellus, raspunse Lavinia, si tot asa tin si la Diana. Este destul de trist ca se colporteaza astfel de zvonuri. Dar afara de asta eu nici nu cred c-ar putea sa f ie adevarat. Nu ntelegi ca mi-a spus chiar mparateasa? se rasti Celia. Lavinia ridica din sprncene, facu o strmbatura si dadu din umeri. Ma ntreb ce motive o fi avut sa-ti spuna astfel de vorbe? zise ea. Trecuse bine de amiaza cnd corabia Cleo aparu n fata insulei si peste un ceas acos ta la chei. Ziua fusese senina si Marcellus nu vazuse nca apele golfului Napoli att de albastre. Demetrius ramase n port pentru a supraveghea transportarea bagajelor la vila lovis. Marcellus lua o lectica si fu urcat n susul scarii cu treptele de marmura; traver sa terasele, apoi alte trepte si alte terase, admirnd multumit luxul si risipa de care se mpresurase batrnul mparat n aceas ta insula. Batrnul navea dect sa fie nebun, dar n orice caz era un artist. Dupa ce ajunsera pe platou vazu orasul de basme al lui Tiberiu -dominat de masiv a cladire a Palatului lovis stralucind alb n lumina soarelui de iunie. Batrnii filosofi cu trupul uscat si pre oti pntecosi se odihneau n umbra foisoarelor, iar n lungul aleilor prunduite ce mpresurau dulbinele se plimba u alti oameni n vrsta, mergnd cu fruntile plecate si cu minile mpreunate la spate. Oare toti sfetnicii mpar atului sunt oameni batrni? se ntreba el. Cu siguranta acesta trebuie sa fie adevarul. Lui Marcellus i se paru c-a mbatrnit si el, gndindu-se ca va fi obligat sa contribuie la sporirea numarului acestor moase amb ulante. Ramase uimit si multumit cnd constata ca i se cer att de putine explicatii referit oare la motivul pentru care a venit, si spuse numele unuia care conducea o patrula si fu lasat sa treaca, iar a

cesta trimise vorba comandamentului garzii, care sosi imediat si-l nsoti n lungul peristilului urias pn a n atriumul racoros si cu tavanul nalt, unde putin dupa aceea aparu capetenia sclavilor si-l saluta cu tot respectul cuvenit. mparatul, care acum se odihneste, i spuse el, va fi informat despre sosirea tribun ului. Pna atunci tribunul, daca-i va face placere, este rugat sa intre n apartamentul ce i-a fost pregatit. Prin urmare am fost asteptat? ntreba Marcellus. Sigur ca da, stapne, raspunse Nevius. Maiestatea-sa a fost informat despre sosire a la Roma a tribunului Marcellus. Apartamentul n care fu introdus era foarte luxos si avea un peristil aparte care da spre gradina plina de flori. O jumatate de duzina de sclavi din - Nubia i pregateau baia. Apoi intra un macedone an nalt de statura cu un clondir de vin si pe urma lui un altul, care aduse o tava mare de argint ncarcata de fructe neobisnuite. Marcellus iesi n peristil si ncrunta din sprncene ngndurat, mparatul i facea o primi impunatoare. Rangul pe care-l avea i da dreptul sa fie tratat cu o anumita curtenie, dar atentiile ac estea neobisnuite aveau nevoie de o explicatie speciala. Era magulitor sa fie primit n felul acesta, dar n acelasi t imp se vedea limpede ca primirea aceasta urmareste ceva. Demetrius sosise si hamalii adusesera bagajele. Capeteni a sclavilor aparu din nou ca sal anunte ca baia l asteapta. Si n momentul cnd veti fi dispus, stapne, adauga Nevius, fiica lui Gallus va va pri mi n gradina vilei proprii. Se oferira ca sa-l nsoteasca, dar dupa ce se informa n ce parte se gaseste vila pr efera sa mearga singur. Vila Dianei? Ce nevoie poate sa aiba Diana de o vila n insula Capri? Nu cumva si-a dor it o vila? Sau poate ideea aceasta apartine batrnului Tiberiu? Dupa ce se mai apropie, ncetini pasul n mod involuntar si admira gratia si simetri a cladirii. Era o cladire mare, dar nu-i facea impresia de masivitate. Coloanele dorice ale porticului nu erau g reoaie; sculpturile de piatra erau fine si delicate ca o dantelarie. Parea o uriasa casa de papusi si-ti sugera ide ea ca a fost facuta de un mester ingenios numai din zahar. Fu ntmpinat de un paznic, care-l conduse n lungul atriumului cu peretii pustii si c u tavanul albastru pe care erau prinse stele de aur; de aici trecura n peristil, unde gasira o multime de lu cratori ocupati cu ornamentarea si cizelarea peretilor de marmura; oamenii se uitara la el cu bunavointa si mirare. Dincolo de peristil se vedea gradina proiectata n terase. Paznicul i facu semn spre partea de miazazi, unde era pergola, si se retrase. Marcellus si continua drumul cu pasi ntinsi si nfiorat de nerabdare si multumire. Diana sta cu coatele proptite de balustrada de marmura si se uita n largul marii. Pesemne l astepta si auzindu-i pasii se ntoarse ncet n loc si ramase cu coatele proptite pe marginea balustradei, uitndu-se la el cu ochii mari si speriati. Marcellus ntelese imediat semnificatia acestei priviri: se ntreba dac a s-o fi vindecat complet de boala care-l chinuise si daca ntlnirea aceasta a lor nu va fi ceva ce sa-i nstraine ze unul de altul. Parea putin speriata si, fara sa vrea, ridica mna si cu dosul palmei si acoperi gura.

Marcellus n-avu vreme sa examineze cu atentie rochia n care era mbracata, peplumul gratios de matase alba tivit la gt cu o matase de culoare rosu-nchis, mnecile largi si despicate prinse n c opci de aur, cingatoarea lata care-i mbratisa strns soldurile, banda de perle rosii dimprejurul fruntii din care scapase o suvita de par negru; dar, abstractie facnd de toate acestea, Diana prin ea nsasi era o fata ncntatoare, n absenta lui, fata aceasta se dezvoltase si devenise o femeie plina de gratie, si aducea aminte ca nainte de ple care fusese o fata adorabila, asa ca de multe ori n noptile lui de veghere se ntrebase daca nu cumva a ncercat so idealizeze, exagerndu-i calitatile, dar acum putea sa-si dea seama ca este mult mai frumoasa dect si-o nch ipuise el. Obrazul stralucea de multumire. Fata nainta ncet ca sa-i iasa n cale. leganndu-si faldurile peplumului n ritmul mersu lui ca de regina; buzele i erau ntredeschise si zmbetul i devenea tot mai accentuat pe masura ce se apropia, n tinse minile amndoua spre el, examinndu-l mereu cu aceeasi atentie si speranta n priviri. Diana! exclama el. Scumpa mea, Diana! si apucnd-o de mini se uita extaziat n ochii ridicati spre el. Va sa zica e adevarat ca te-ai ntors la mine, Marcellus? murmura ea. O strnse mai aproape de el si fata se supuse mbratisarii lui, apoi ridica o mna si i-o trecu peste obraz. Pleoapele i se nchisera ncet si Marcellus o saruta pe ochi. Mna si facu loc mprejurul gtului sau si se strnse mai tare alaturi de el cnd i simti buzele lipite de gura ei. Respira repede de ctev a ori, auzindu-i bataile inimii alaturi de a ei, si ramasera vreme ndelungata mbratisati. Esti adorabila! murmura Marcellus n extaz. Ofta multumita si-si culca obrazul pe pieptul lui. ncepuse sa tremure. Apoi se de sprinse din bratele lui si, departndu-se putin, ridica privirea si-l examina cu ochii umezi. Vino sa ne asezam pe o banca, zise ea cu glasul blnd. Avem mult de vorbit mpreuna. Pna si timbrul glasului ei se schimbase. Parea mai adnc si mai bogat n rezonante. M arcellus o urma pna la banca de marmura, de unde aveau o vedere ncntatoare spre mare; dupa ce se asezara, Diana se ntoarse spre el si-I examina ngndurata. Ai vazut pe mparat? Vazndu-l ca se uita la ea si clatina distrat din cap, ca si cnd ntrevederea cu mparatul ar fi fost o problema de importanta secundara, adauga pe un ton ceva mai grav: A s fi mult mai multumita claca n-ai fi obligat sa vorbesti cu el. Stii foarte bine ct este de excentric. Curiozi tatea lui fata de vrajitorii si minuni, fata de stele si duhuri o cunosti destul de bine. De un timp ncoace aceasta a dev enit pentru el un fel de obsesie. Sanatatea lui este n declin. Nu doreste sa mai vorbeasca despre altceva dect despr e probleme din metafizica. Nu este deloc de mirare! raspunse Marcellus si se ntinse dupa mna ei. Uneori, ct e ziua de lunga si pna trziu noaptea, continua ea cu glasul adnc care fac ea ca fiecare cuvnt sa para confidential, se framnta bietul de el din pricina acestor probleme, iar ntele ptii dimprejurul lui stau roata si vorbesc ceasuri ntregi, iar el se straduieste sa-i asculte ca si cnd ar fi obli gat anume. Probabil se pregateste apropierea mortii, insinua Marcellus. Pleoapele Dianei tr emurara. A asteptat cu nerabdare sa te ntorci, si nchipuie, probabil, ca tu i vei spune ceva

nou. Batrnii acestia, zise ea si facu un gest de nerabdare, storc ultima vlaga dintr-nsu! si-i scot din fire . Abuzeaza de el si fara nici un fel de mila. Cel mai meschin dintre toti este Dodinius, prezicatorul. De fiecare dat a cnd rasare luna noua, taie o oaie si ndeplineste un ritual religios, apoi afirma c-a avut o revelatie. Nu stiu cum procedeaza. Cred ca numara excrescentele de pe coarnele mielului si examineaza intestinele. Daca un anumit nod al intestinelor este ndreptat spre rasarit, asta indica raspuns afirmativ la ntrebare a pe care ai pus-o si te costa cinci sute de sesterti. n sfrsit, l ntrerupse Diana ca si cnd n-ar. fi interesat-o amanuntele, e cert ca ace ta este felul n care procedeaza ticalosul de Dodinius. Se spune ca uneori a facut preziceri ntemeiate. Daca se ntmpla sa vina furtuna, el stie ntotdeauna naintea tuturor. Probabil simte schimbarea atmosferica n ncheieturile sale mbatrnite, zise Marcellus. Tu esti un sceptic nveterat, Marcellus, raspunse fata si se uita ia el dintr-o pa rte. Nu trebuie sa vorbesti n batjocura despre oamenii acestia care se bucura de atta prestigiu. Cea mai reusit a prezicere a lui Docliniiis a fost ziua cnd a declarat, a doua zi dupa moartea lui Aemieus Seneca, ca ei este n viata, desi n ajun se primise raportul ca batrnii! poet a murit. Cum a facut aceasta precizare numai zeii ar ti n stare sa-ti spuna; dar este adevarat ca Seneca a cazut n coma letargica si a doua zi s-a trezit, dupa cum pro babil stii si tu. Nu te-ai gndit ca el probabil s-a nteles cu Seneca sa se prefaca mort? ntreba Marce llus si zmbi sarcastic. Dragul meu, daca Aenneus Seneca ar fi vrut sa fie n ntelegere cu cineva, sunt conv insa ca n-ar fi ales pe prostul de Dodinius, raspunse Osana si ncerca sa devina serioasa. Acum vreo zece zile afirma c-a avut o revelatie din care deduce ca mparatii! nu va muri niciodata, l-a fost foarte greu sa convinga si pe mparat despre temeinicia acestor preziceri, fiind o multime de dovezi care au calitatea sa-l convinga tocmai de contrariul, afirmatiilor lui. Totusi maiestatea-sa pare extrem de preocupat de a cest subiect. Ar prefera sa-l creada pe Dodinius si n fiecare dimineata primul lui gnd este sa trimita dupa el c a sa-i mai repete o data revelatia pe care a avut-o, iar Dodinius, reptila aceasta nerusinata, l asigura c a n aceasta privinta nu poate exista nici o ndoiala. Spune drept: nu este rusinos sa vezi ca ultimele zile ale m paratului sunt tulburate n felul acesta n loc sa-l lase sa moara linistit? Marcellus ntoarse privirea si dadu din cap cu indiferenta. Uneori, dragul meu, continua Diana cu glasul impulsiv si se pleca spre el, mi-e rusine de situatia aceasta care ma condamna sa traiesc aici mpresurata de oamenii acestia ticalosi, care se ngrasa din nselaciune si minciuna. Tot ceea ce poti auzi n aceasta insula populata de nebuni sunt vorbe carora nici un om cu mintea ntreaga n-ar putea sa le dea crezare. Si acum, ca si cnd bietul mparat n-ar fi auzit destule pr ostii cu care i-au mpuiat capul, ticalosul de Dodinius ncerca sa-l convinga ca va trai n veci. Marcellus nu zise nimic, ci continua sa se uite ngndurat spre largul marii. Imedia t dupa aceea reveni la realitate si, ntorcndu-se spre ea, i petrecu un brat mprejurul umerilor.

Nu stiu, Marcellus, ce vei avea sa-i spui mparatului, zise Diana, supunndu-se mbrat isarii lui, dar sunt convinsa ca ceea ce-i vei spune va fi ntemeiat. Probabil te va ntreba ce crezi des pre prostia pe care i-a spus-o Dodinius. Pentru a-i putea raspunde vei avea nevoie de oarecare tact. Nu ai putea sa-mi dai un sfat? ntreba Marcellus. Cred ca tu vei stii ce trebuie sa-i spui. Tiberiu este un mosneag sleit de puter i. n acelasi timp nu s-ar putea nici spune despre el c-ar avea temperament de erou. Dar a fost o vreme cnd el era curajos si voinic. Probabil daca i vei vorbi despre aceasta epoca el si va aduce aminte. Pe vremea cnd era tnar si viguros nu s-a temut de moarte, desi avea pentru ce sa traiasca, zise Diana si cu vrfurile degetelor p aru ca ar vrea sa deseneze ceva pe mneca tunicii lui Marcellus. De ce trebuie numaidect ca omul acesta batrn si ost enit sa traiasca n veci? Ai crede mai curnd c-ar trebui sa se simta fericit ca poate scapa de povara vieti i, pentru a parasi pe toti curtenii acestia care alearga dupa favoruri si pe profetii sai nauci. Si a-si gasi locul de odihna n uitare. Marcellus se apleca spre ea si o saruta, simtind un fior cum i fuge n lungul trupu lui cnd constata ca ea nu-i raspunde la sarut. Te iubesc, adorata mea! murmura el cu patima. Daca ma iubesti, atunci ia-ma de aici, raspunse ea n soapta. Du-ma undeva unde nu sunt nebuni, unde nimeni nu vorbeste despre prostii metafizice, unde pe nimeni nu-l intereseaza vi itorul si nici trecutul si nimic altceva dect ceea ce se ntmpla acum. Vrei, Marcellus? ntreba ea si se strnse mai apro ape de el. mparatul doreste ca noi sa traim aici. De aceea a cladit aceasta vila ngrozitoare. Dar eu nu pot sa ramn aici, zise Diana si glasul ncepu sa-i tremure. Sunt incapabila sa mai stau aici. Altfel voi nnebuni si eu. si apropie buzele de urechea lui si-i spuse n soapta: Nu s-ar putea sa fugim din aceasta insula? Crezi c-am putea nchiria o barca? Nu, draga mea, raspunse Marcellus. Te voi lua cu mine, dar noi nu vom deveni doi fugari. Va trebui sa mai asteptam si sa nu ne expunem exilului. De ce nu? ntreba Diana. Sa plecam undeva... departe, foarte departe... sa avem o casuta mica si o gradinita... pe marginea unei ape limpezi, ca sa putem trai n liniste. Planul este foarte frumos, draga mea, ncuviinta Marcellus. Dar te-ai plictisi foa rte curnd si te-ai simti singura si nelinistita. Afara de asta, eu am de ndeplinit o misiune, pe care n-o voi putea ndeplini n mijlocul unei gradinite pline cu flori. Dar afara de asta suntem obligati sa tinem socote ala si de familiile noastre. Simti trupul Dianei cum se destinde n bratele lui si ntelese c-a nceput sa se gndeas ca. Bine, voi avea rabdare, i tagadui ea, dar sa nu ma lasi sa te astept prea mult. A ici nu sunt n siguranta. Nu esti n siguranta? se mira Marcellus. Ce te face sa te temi? nainte de a-i putea raspunde tresarira amndoi si se departara unul de altul, caci auzira lipait de sandale. Uitndu-se n pa rtea unde era vila, Marcellus vazu paznicul care-l ndreptase ncotro trebuie sa apuce pentru a putea ajunge n perg ola. Tiberiu este prea slabit si prea preocupat de alte gnduri pentru a fi n stare sa m a protejeze, declara Diana cu

glasul stins. mparateasa se va amesteca din ce n ce tot mai mult n viata pe care am duce-o noi aici. n aceasta insula nspaimntatoare. Gaius vine adeseori la Capri si are lungi consfatuiri cu ea . Porcul acela a ndraznit sa te plictiseasca din nou? o ntrerupse Marcellus. Pna acum am reusit sa ma feresc de a ramne singura cu el, raspunse Diana. Dar batrn a lulia se straduieste din toate puterile ca... Paznicul se oprise la o mica distanta. Ce este, Atreus? ntreba Diana ntorcndu-se spre el. mparatul este dispus sa-I primeasca pe tribunul Marcellus Gallio, raspunse respec tuos. Foarte bine, ncuviinta Marcellus. Voi veni imediat. Paznicul saluta si se departa cu pasi rigizi. Cnd si unde ne vom putea ntlni, iubita mea? ntreba Marcellus si cu parere de rau se ridica n picioare. Probabil n timpul mesei? Nu cred ca va fi posibil, mparatul va dori ca sa fii toata seara la dispozitia lu i. Dupa ce vei fi liber, trimitemi un mesaj n apartamentul meu din vila lovis. n cazul cnd nu va fi prea trziu, voi cob or n atrium. n caz contrar ne vom ntlni aici n pergola. Diana i ntinse mna si Marcellus i-o saruta nduiosat. Acest Atreus este sclavul tau? ntreba el. Diana clatina din cap. De acasa n-am adus dect doua cameriste, raspunse ea. Toti ceilalti care ma serves c fac parte dintre slujitorii palatului lovis. El ma urmeaza n toate partile unde ma duc. Este om de ncredere? ntreba Marcellus speriat. Diana ridica din umeri si zmbi cu ndo iala. n cine ai putea avea ncredere cnd te gasesti n cuibarul acesta de uneltiri? Atreus e ste respectuos si serviabil. Nu stiu daca ar fi n stare sa se expuna primejdiei din pricina mea. To t asa nu stiu daca nu s-a dus acum la batrna lulia ca sa-i spuna ca tu m-ai sarutat. Nu sunt sigura de nici una dintre aceste doua alternative. Diana se ridica n picioare si-si petrecu bratul pe sub al lui. Pleaca acum, zise ca n soapta. Bietul batrn te asteapta... Si el nu prea-are multa rabdare. Cnd vei fi liber, ntoarce-te la mine. Marcellus o cuprinse n brate si o saruta. Nu ma voi gndi la nimic altceva dect la tine! murmura el. Ultima data cnd Marcellus vazuse pe mparat, dar si atunci de ia mare distanta, se n tmplase acum unsprezece ani, n prima zi de Ludi Florales. Aceasta fusese ultima data cnd publicul avusese ocazia sa-l mai vada n timpul festivitatilor oficiale. si aducea aminte de el ca de un barbat auster, cu parul carunt, cu trasaturi ener gice si de statura impunatoare, care nu ddea dect foarte putin atentie patricienilor ngramaditi mprejurul sau n loja imperiala si cu att mai putina spectacolului ce se desfasura n arena. Expresia de indiferenta ce se oglin dea pe obrazul lui nu-l mirase ctusi de putin, deoarece toata lumea stie ca Tiberiu, caruia niciodata nu-i placu sera multimile adunate gramada si extravaganta serbarilor oficiale, a nceput sa devina neobisnuit de morocanos. Barbatii mai n vrsta, cum era senatorul Gallio, care-si mai aduceau aminte de nspaimntatoarea risipa a lui Augus t si erau de acord cu economiile realizate de Tiberiu, care adusese o epoca de prosperitate nca necunos cuta n Roma, urmareau melancolia crescnda a mparatului cu o simpatie plina de regrete. Tnara generatie, c

are nu aprecia virtutile sanatoase ale mparatului, tocmai dimpotriva, l considera drept un batrn zgrcit, care ncerca sa tulbure placerea altora si-i dorea moartea cu toata sinceritatea. n aceasta privinta, batrnul Tiberiu nu le satisfacuse dorinta n ntregime, dar n schim b tacu un gest care era destul de aproape de ceea ce ar fi preferat ei: putin dupa aceea se retrase n res edinta sa din insula Capri, unde traia att de departe si de strain de treburile statului, nct aceasta recluziune put ea fi considerata echivalenta cu o abdicare. De atunci trecuse vreme ndelungata. Marcellus se opri, mbracat n uniforma de gala, n mijlocul atriumuiui spatios si ntunecat si astepta sa fie introdus n dormitorul imperial, si nchipuise c a va vedea un barbat foarte batrn, dar pentru nimic n lume nu s-ar fi asteptat sa aiba o ntrevedere cu omul ace sta, care era att de batrn nct parea ca ntr-nsul nu mai plpie dect o slaba scnteie de viata, dar care n reali mediat ce ncepu sa vorbeasca, paru ca dispune de inepuizabile rezerve fizice si spirituale. Pe mparat l gasi proptit ntre perne, mputinat la trup si cu trasaturile tulburi, deo arece soarele coborse spre apus si dormitorul lui era plin de umbre, n patul urias parea ca n-a mai ramas di ntr-nsul nimic viu dect ochii cavernosi, care ntmpinara pe Marcellus de cum intra pe usa si-l urmari pna la scaun ul urias cu spatarul rigid pe care se aseza. Capul de pe perna parea-o hrca acoperita cu un pergament botit. Gtul era uscat si galben. Printre firele de par alb si rarit care-i acopereau tmplele se vedea o artera umf lata care batea ncet, ntocmai ca o vsla n mna unui barcagiu ostenit care se straduieste sa ajunga la tarm. Mna uscata care-i indica scaunul asezat foarte aproape de pat parea gheara unei acvile batrne. Maiestate! murmura Marcellus si se nclina adnc n fata lui. Asaza-te pe scaun, murmura Tiberiu nemultumit. Speram c-ai aflat ceva despre cam asa aceea vrajita! si respira suierator. Ai lipsit de acasa vreme destul de lunga pentru a putea desco peri rul Stix si gradinile Edenului evreiesc. Probabil te-ai ntors calare pe calul troian, cu lna de aur aste rnuta sub sa! Batrnul ntoarse capul pentru a se convinge ce efect a facut aceasta gluma acidulat a asupra lui, asa ca Marcellus, nchipuindu-si ca mparatului i-ar face placere sa-l vada ca-i apreciaza umorul, ndrazni sa zmbeasca. Cuvintele mele ti se par caraghioase? murmura Tiberiu. Nu mi se par deloc daca maiestatea-voastra a vorbit n serios, raspunse Marcellus grav. Tinere, noi suntem ntotdeauna seriosi! Apoi, proptindu-si cotul ascutit n asternut , se apropie de marginea patului. Parintele tau mi-a nsirat o poveste despre rastignirea unui galileean ne bun n Ierusalim. Pilat, care mereu are cte o nentelegere cu evreii, ti-a dat ordin sa rastignesti pe fanaticul acela si ntmplarea aceasta ti sa urcat la cap. Batrnul si umezi buzele uscate. Bine ca mi-am adus aminte. Cum stai acum cu capul? Ma simt foarte bine, maiestate, raspunse Marcellus multumit. Hhum! Afirmatia aceasta o fac toti nebunii. De ce sunt mai nebuni, cu att mai mult sustin ca se simt mai bine. Tiberiu rnji ntr-un fel respingator, ca un nebun cnd se gaseste n fata celuila

lt. Probabil acum ti nchipui ca mparatul tau este nebun. Oamenii nebuni nu fac glume, maiestate! riposta Marcellus. Tiberiu si tuguie buze le care acum aratau ca gtul unui pungi strnse n baieri si, ncruntnd din sprncene, se gndi la raspunsul aces linistitor. De unde stii ca nebunii nu fac glume? ntreba el. Tu nu i-ai putut vedea pe toti s i nici nu s-ar putea spune ca unul ar putea sa semene cu celalalt. Dar, si paru ca s-a nfuriat, ce te determina sa risipesti timpul mparatului tau cu astfel de nimicuri? ncepe si spune ce ai de spus! Sau, mai bine, asteapta putin. Ni s-a spus ca sclavul tau grec a atacat cu mna goala pe fiul lui Tuscus. Este adevarat? Da, maiestate, admise Marcellus, este adevarat! A avut motive temeinice, dar ace sta nu este un motiv care sa nlature vina sclavului meu si mi pare foarte rau de incidentul care s-a ntmplat n Ate na. Esti un mincinos! murmura Tiberiu. De aici nainte nu vom mai crede nimic din ceea ce ne spui. Dar, haide, spune-ne mai nti ntmplarea asta! Ochii malitiosi ai batrnului devenira mai lucitori n timpul ct Marcellus i povesti e xtraordinarul episod petrecut n gradina casei Eupolis, iar cnd ajunse la faza cu obrazul zdrobit al lui Quintus de pumnii grecului, furiosul mparatul se asezase din nou ntrun cot si obrazul i stralucea de multumire. Mai pastrezi si astazi pe sclavul acesta? chicoti Tiberiu. Ar fi trebuit sa-l co ndamne la moarte. Ct mi ceri pe el? As prefera sa nu-l vnd, maiestate, dar sunt gata sa-l pun la dispozitia maiestati i-voastre pentru timpul ct... Pentru timpul ct vom mai trai? completa mosneagul. Cteva saptamni, nu-i asa? Sau po ate pentru vreme mai ndelungata.! Probabil mparatul tau nu va muri niciodata! si ntinse barbia ascut ita spre el ca sa-l provoace. Vorbele acestea ti se par caraghioase, nu-i asa? Se poate ca un barbat sa traiasca vesnic! declara Marcellus. Acestea sunt mofturi! ngna Tiberiu. Ce stii tu despre astfel de lucruri! Galileeanul acela, maiestate, raspunse Marcellus cu glasul linistit va trai n vec i. Cel pe care l-ai ucis tu? Va trai n veci? Cum ti explici aceasta posibilitate? Glileeanul a nviat, maiestate! Nu vorbi astfel de prostii! Probabil nu l-ai rastignit asa cum ar fi trebuit. Pa rintele tau mi-a spus ca erai beat. Ai stat lnga el pna la urma... ti mai aduci aminte ce s-a ntmplat? Da, Marcellus ramasese pna la urma. Un centurion nfipsese sulita adnc n inima celui rastignit ca sa fie sigur de moartea lui. Nimeni nu se putea ndoi c-a murit. A treia zi dupa aceea a nviat s i a fost vazut de mai multe ori la rnd de catre diferite grupuri de oameni. Imposibil! tipa Tiberiu. Unde este acum? Marcellus nu stia unde este, dar stia ca acest Isus este viu; a cinat mpreuna cu prietenii sai pe tarmul lacului din Galileea; a aparut n casele oamenilor. Tiberiu se propti n amndoua coatele si se ui ta la el, iar barbia ncepuse sa-i tremure n mod convulsiv. Pe unde trece se vad urmele pasilor lui n colbul drumului, conchise Marcellus. Ap are pe neasteptate. Vorbeste, mannca si-si arata ranile care nu stiu din ce motive nu se vindeca. Cnd intra nu are nevoie sa deschida usa. Oamenii au o senzatie stranie ca cineva a aparut ntre ei si, cnd se

uita mprejurul lor, dau cu ochii de el. Tiberiu se ntoarse spre usa si batu din palmele mbatrnite si uscate. Capetenia scla vilor se strecura nauntru fara zgomot si imediat, ca si cnd n-ar fi avut nevoie sa faca drum prea lung. Aprinde lumina... prostule! striga mosneagul cu glasul ascutit. Apoi se ntinse pe pat, paru ca drdie de frig si-si trase nvelitorile peste umeri. Continua! murmura el. Va sa zica nu deschide usa, ei? Doi barbati naintau singuri n lungul unui drum ntr-o dupa-amiaza. destul de trziu, v orbind despre el, continua Marcellus cu glasul domolit. Imediat dupa aceea si-au dat seama ca merg e la pas cu ei. L-au poftit sa cineze mpreuna ntr-un han, care este la douasprezece mile departe de Ierusalim. Prin urmare nu era o stafie! interveni Tiberiu. Nu era o stafie. Dar de data aceea n-a mncat. A frnt pinea, a murmurat o rugaciune si s-a facut nevazut. La cteva minute dupa aceea a intrat ntr-o casa din Ierusalim; si gaseste prietenii asezati mprejurul mesei si cirieaza cu ei. Prin urmare se poate arata n orice parte, ei? ntreba Tiberiu si paru ca se gndeste la ceva. Apoi adauga mai mult pentru sine: Probabil n-ar aparea daca ar constata ca cei dinauntru sunt bi ne paziti. Dar, vaznd ca Marcellus nu raspunde nimic la cuvintele lui, mosneagul starui: Ce zici de asta? Cred ca paza nu l-ar putea mpiedica, ndrazni Marcellus sa-i raspunda. El merge und e-i place. El da vedere orbilor si surzilor auzul. A vindecat leprosi, paralitici si dementi. Eu, maiest ate, n-am crezut niciodata nici una dintre aceste afirmatii pna n momentul cnd mi-a fost imposibil sa ma mai ndoiesc de temeinicia lor. El poate face orice! n cazul acesta de ce a admis sa-l condamne la moarte? ntreba batrnul Tiberiu. Maiestatea-voastra, cunoasteti nvataturile multor religii si va veti aduce aminte ca evreii au obiceiul sa ofere jertfe de snge pentru crimele savrsite. Se crede ca acest galileean s-a oferit pe sine nsusi pentru ispasire. Ce crime a savrsit el? ntreba Tiberiu. Nici una, maiestate! El a vrut sa ispaseasca pentru pacatele oamenilor. Huhum! Aceasta este o idee ingenioasa! exclama Tiberiu si ridicnd ochii n tavan par u ca se gndeste. Pentru toate pacatele; pacatele tuturor! Si dupa ce, a facut aceasta ispasire se ridica din morti si se plimba slobod. n sfrsit... daca el este n stare sa ispaseasca pacatele lumii ntregi, atunci s-ar putea presupune ca el stie ce fel de pacate sunt si cunoaste si pe cei care le-au savrsit. O personalit ate cosmica, nu-i asa? Stie ce se ntmpla n lume. Crezi ca esti destul de prost ca sa crezi asa ceva? Eu cred maiestate, ncepu Marcellus foarte linistit, subliniind cu grija fiecare c uvnt pe care-l pronunta, ca acest Isus poate face tot ce vrea sa faca oricnd, oriunde si pentru oricine crede el de cuviinta. Pna si pentru mparatul Romei? ntreba Tiberiu si, dupa tonul pe care-i pusese ntrebar ea, parea ca-i recomanda sa fie prudent cu ce va spune. S-ar putea presupune, stapne, ca Isus ar putea sa apara oricnd n fata mparatului, da r daca se va ntmpla sa apara se va apropia de el cu bunatate si maiestatea-voastra va simti o mare m ultumire.

Tiberiu ramase vreme ndelungata fara sa zica nimic si gndindu-se la aceste apariti i si disparitii nainte de a-i cere si alte informatii n legatura cu ele. Este absurd sa crezi ca cineva s-ar putea face vizibil sau invizibil dupa cum l t rage inima! Ce se ntmpla cu el cnd devenea invizibil? Se destrama n aer? Stelele, stapne, nu au nevoie sa se destrame n aer, zise Marcellus. Prin urmare, admitnd argumentul invocat de tine, am putea presupune ca omul acest a se gaseste aici n camera, dar noi nu-l putem vedea. n orice caz, maiestatea-voastra nu are nici un motiv sa se teama de ceva, declara Marcellus. Pe Isus nu-l intereseaza tronul mparatului. De, acesta este un fel de a vorbi, tinere! murmura Tiberiu. Nu-l intereseaza tro nul mparatului, ei? Dar ce-si nchipuie individul acesta ca este el? El si nchipuie ca este fiul lui Dumnezeu! raspunse Marcellus calm. Dar tu ce parere ai? ntreba Tiberiu si se uita drept n ochii lui. Eu cred ca este de origine divina, ca ar putea veni sa revendice stapnirea lumii pentru a ntemeia o mparatie si ca mparatia lui nu va avea sfrsit. Esti un tmpit! ti nchipui ca el va fi n stare sa darme Imperiul Roman? striga batrn n ziua cnd Isus va ajunge sa stapneasca lumea, maiestate, nu va mai exista Imperiul Roman. Imperiile vor fi distruse demult, caci se vor distruge ntre ele nainte de sosirea lui. El a prof etit aceasta decadere. Cnd lumea aceasta va ajunge sa fie sleita de puteri datorita razboaielor civile, sclaviei, urii si tradarilor dintre oameni, el va veni si va ntemeia mparatia ce se va sprijini pe pace si buna nvoire. Vorbele acestea sunt prostii! tipa Tiberiu. Lumea aceasta nu poate fi condusa pe temeiul bunei nvoiri dintre oameni. A ncercat vreodata cineva, maiestate? ntreba Marcellus. Sigur ca n-a ncercat! Tu trebuie sa fii nebun! Dar tu esti prea tnar pentru a pute a fi att de nebun! si mparatul ncepu sa rda n sila. Nu s-a ntmplat niciodata ca cineva sa debiteze attea p tii n fata noastra. Noi suntem mpresurati de ntelepti, care sunt niste batrni caraghiosi si-si pierd vr emea inventnd tot felul de povesti stranii. Dar tu i-ai ntrecut pe toti. Nu vrem sa mai auzim nimic! n cazul acesta, maiestatea-voastra mi da voie sa ma retrag? ntreba Marcellus si dad u sa se ridice n picioare, mparatul ntinse mna si-l opri. Ai vazut pe fiica lui Gallus? ntreba el. Da, maiestate! Stii ca ea te iubeste si te asteptat de-doi ani sa te ntorci acasa? Da, maiestate! A fost profund mhnita din cauza ca acum un an, cnd te-ai ntors la Roma, ti-a fost r usine sa te ntlnesti cu ea din pricina bolii de care sufereai. Iar de asta data te ntorci la ea cu capul plin de astfel de nazbtii! la spune, tu, care esti att de extaziat de bunatatea si buna nvoire ntre oameni, ce crezi casi va nchipui acum Diana despre tine? Sau poate ai informat-o si pe ea despre sminteala de care suferi? N-am vorbit cu ea, stapne, despre galileeanul acesta, raspunse Marcellus mhnit. S-ar putea ca fericirea acestei fete sa nu nsemne nimic pentru tine, dar pentru n oi nseamna totul. Glasul mparatului parea aproape nduiosat. Cred ca a sosit timpul sa te porti fata de ea a sa cum se cuvine. Prin urmare, te poftesc sa termini cu prostiile acestea!

Marcellus ramase nemiscat si cu privirile tulburi cnd mparatul se uita la el curio s, dar nu-i raspunse nimic. Ai toata libertatea sa te hotarasti. Glasul lui slabit deveni tipator si tremura de nemultumire. Sau vei nceta cu povestile acestea despre Isus si-ti vei lua Jocul ce ti se cuvine n calitate d e tribun roman si fiu al unui onorabil si respectat senator, sau vei renunta la fiica lui Gallus. Noi nu vom c onsimti sa se casatoreasca cu un nebun. Ce ai de spus acum? Maiestatea-voastra mi ngaduie sa ma mai gndesc? ntreba Marcellus cu glasul tremurnd. Cta vreme? ntreba Tiberiu. Pna mine la amiaza. Bine, asa sa fie! Mine la amiaza, n timpul acesta nu vei avea voie sa te ntlnesti cu Diana. O femeie ndragostita nu are minte. Probabil ai reusit s-o convingi sa se casatoreasca cu t ine. Asta ar nsemna ca mai trziu sa regrete. Hotarrea ce o va lua nu va fi la ndemna fiicei lui Gallus. Ci la nd emna ta, tinere, caci tu vei purta toata raspunderea acestei situatii. Att ajunge! Acum poti sa te retragi ! Naucit de ntorsatura aceasta neasteptata a situatiei si concedierea aceasta bruta la, Marcellus se ridica n picioare si, nclinndu-se n fata, se ntoarse spre usa, dar mosneagul ridica mna si-l o pri din nou. Mai zaboveste! Mi-ai vorbit despre toate, dar nu mi-ai vorbit despre camasa. Vor beste-mi si despre asta nainte de a pleca, deoarece s-ar putea ca noi sa nu ne mai vedem. Asezndu-se din nou pe scaun, Marcellus ncepu sa-i vorbeasca cu glasul linistit des pre felul n care s-a vindecat datorita acestei camasi;, i vorbi si despre minunata vindecare a Lidiei, care pusese mna pe vesmntul lui Isus. Dupa ce constata c-a reusit sa capteze atentia mparatului, i vorbi si de spre celelalte ntmplari misterioase petrecute n mprejurimile orasului Capernaum, despre batrnul Natanail Ba rtolomeu, si Tiberiu asculta cu interesul caracteristic oamenilor batrni cnd aud ceva despre alti batrni si asculta toate amanuntele referitoare la furtuna dezlantuita pe lacul Galileii. La episodul cnd trezisera p e Isus n momentul cnd furtuna ameninta sa-i nece, mosneagul se ridica n capul oaselor. Dar cnd auzi ca Isus a tre cut prin apa care umpluse corabia si urcndu-se pe punte s-a sprijinit cu o mna de catarg si a nceput sa vorbe asca valurilor cum ar fi vorbit cu un cal speriat... Aceasta este minciuna! tipa mparatul si se lasa din nou ntre perne, iar cnd vazu ca Marcellus a tacut se rasti la el: Haide, continua! Aceasta este o minciuna, dar o minciuna cu totul n oua. ti vom face aceasta concesie. Sunt foarte multi zei care se pricep sa rascoleasca furtunile, dar vad ca acesta se pricepe sa le domoleasca... Si pentru ca veni vorba, ia sa-mi spui ce s-a ales de camasa aceea vrajita? O mai am si astazi, maiestate! O ai aici cu tine? Ne-ar face placere s-o vedem si noi. Voi trimite s-o aduca, maiestate. Capetenia sclavilor primi ordinul sa cheme pe Demetrius. Peste cteva clipe aparu: un tnar nalt, frumos si grav. Marcellus se simti mndru de el, n acelasi timp si putin speriat, deoarece se vedea limpede ca prezenta lui intereseaza pe mparat.

Acesta este grecul care zdrobeste tribunii romani cu mna goala? ngna Tiberiu. Nu... Iasa-l sa raspunda el! se adresa mparatul lui Marcellus, care ncercase sa formuleze un raspuns. Prefer sa ma bat cu arme, maiestatea-voastra, raspunse Demetrius cu ndrazneala. Si care este arma ta favorita? striga Tiberiu. Palosul? Pumnalul? Adevarul, maiestate, raspunse Demetrius. mparatul ncrunta din sprncene, ncepu sa rda si se ntoarse spre Marcellus. Ia te uita, vlajganul acesta este tot att de nebun ca si tine! zise el. Apoi se nt oarse spre Demetrius. Ne-am gndit ga te pastram aici n calitate de paznic al nostru personal, dar... Si ncepu s a chicoteasca. Ideea nu e rea! Va sa zica adevarul, ei? Nimeni altul din aceasta insula nu stie cum sa ntrebuint eze o astfel de arma. Prin urmare vei ramne! Expresia de pe obrazul lui Demetrius nu se schimba. Tiberiu dadu din cap spre Ma rcellus, care-i spuse: Du-te si adu camasa galileeana! Demetrius se nclina adnc si pleca. Ce crezi, ce fel de minime se va ntmpla cu mparatul? ntreba mparatul pe un ton trufa . Nu stiu, maiestate, raspunse Marcellus grav. Probabil esti de parere ca ar fi mai bine sa nu facem aceasta ncercare? ntreba Tib eriu pe un ton de totala indiferenta, dar imediat dupa aceea tusi ca sa-si dreaga glasul. Nu mi-as ngadui sa sfatuiesc pe maiestatea-voastra ce ar trebui sa faca, declara Marcellus si se uita la el speriat. Daca ai fi n locul nostru... ncepu Tiberiu, dar glasul lui paru ca se stinge. As ezita, raspunse Marcellus. Esti un prost superstitios! riposta mparatul. Demetrius aparu n camera cu camasa cafenie mpaturita pe brat. Ochii lui Tiberiu, c azuti n fundul capului, se ndreptara spre ea. Marcellus se ridica n picioare si, lund camasa din mna lui Demetr ius, o ntinse mosneagului. mparatul ntinse curios mna dupa ea, apoi si-o retrase ncet si cu sfiala, o baga repe de sub nvelitoarea de matase si nghiti de cteva ori n sec. Ia-o de aici! murmura el cu glasul speriat. CAPITOLUL XXI Multi romani de origine nobila si cu situatii importante s-ar simti multumiti si mndri daca mparatul i-ar fi poftit sa prnzeasca mpreuna cu el n apropierea patului sau, dar cu toate acestea in vitatia pe care o primi Diana n dimineata aceea o determina sa se simta abatuta. Numarase fara ntrerupere ceasurile ce o mai desparteau de ntlnirea ce o avea cu Mar cellus n dimineata urmatoare. Era att de ndragostita de el, nct nimic altceva n-o mai interesa. Dar acu m aceasta ntlnire fericita trebuia amnata sau probabil va fi obligata sa renunte cu totul la ea n ca zul cnd convorbirea de seara trecuta n dormitorul mparatului se terminase prost. Diana luase n mna o broderie, amagindu-se cu gndul ca va lucra, si asteptase pna dup a miezul noptii, ascultnd zvonul de pasi de pe coridoare n nadejdea ca Marcellus i va trimite vorba. La urma si zise ca probabil Marcellus este de parere ca acum va fi prea trziu pentru a o deranja. Se zbatuse n asternut toata noaptea si fu foarte multumita cnd constata ca se face ziua; se aseza la fereastr a si astepta nerabdatoare si extaziata momentul cnd va putea parasi vila lovis ca sa se ndrepte spre pergola.

n timpul acesta sosi mesajul mparatului, ncercnd sa-si ascunda dezamagirea n fata Slu jitori lor, Diana se pregati sa asculte chemarea batrnului Tiberiu, n timpul ct cameristele i ajutara sa se mbrace n hainele luminoase, care contribuiau ntotdeauna la nveselirea mosneagului, ncerca sa-si imag ineze ce s-a putut ntmpla n timpul serii. Probabil mparatul hotarse sa dea lui Marcellus o nsarcinare ca e ar fi nsemnat imobilizarea lui n aceasta insula blestemata. Stiind ca ea este nerabdatoare sa p lece ct mai curnd, nu era exclus ca Marcellus sa fi refuzat aceasta nsarcinare. Astfel ea, care trebuia sa fie profund obligata mparatului pentru atentiile ce i le acordase, era acum chemata n fata lui Tiberiu pentru a i nterveni ntre ei. Presimtirea i spunea ca prnzul acesta n apartamentul mparatului ar putea sa se termi ne ntr-un fel care ei nu-i va face placere. Trimisese pe Atreus sa informeze pe tribun ca este n imposibilitate sa mearga la n tlnire; se examina n oglinda, straduindu-se sa zmbeasca, si se ndrepta spre dormitorul imperial. Sunteti extrem de amabil, maiestate, ca-v-ati gndit la mine! exclama ea cnd se opr i n fata lui. Sper ca nu v-am facut sa asteptati ca sa va fie prea foame. Noi am prnzit de acum un ceas, riposta Tiberiu mbufnat si nghionti cu cotul sub coa sta pe capetenia sclavilor, care ncerca sa-i aseze pernele. Toarna suc de portocale ntr-o cupa pent ru fiica lui Gallus... si pleaca! Plecati toti, sa nu va mai vad mprejurul meu! Nu te simti bine, maiestate? ntreba Diana. Nu ncerca sa faci glume cu noi, fato! se rasti mparatul. Termina odata si pleaca! se rasti el la Nevius! nchide usa! Crezi c-as putea face ceva n interesul tau? ntreba Diana dupa plecarea slujitorilo r. De... vom vedea! Tocmai de aceea te-am chemat! Ma voi stradui din toate puterile, maiestate. Diana tinea cupa n amndoua minile ca sa nu se bage de seama c-a nceput sa tremure si se uita la el nspaimntata. Am avut o lunga convorbire cu nebunul acela tnar si frumos, ncepu Tiberiu si-si tr ecu trupul uscat spre marginea patului urias, uitndu-se n ochii speriati ai Dianei. Spuneai ca batrnul Do dinius este scrntit. n comparatie cu Marcellus, batrnul acesta este o adevarata torta prin ntuneric. mi pare foarte rau, murmura Diana. Ieri am stat cu el de vorba vreme de un ceas s i am constatat ca vorbeste destul de chibzuit. Probabil n-ai discutat cu el despre singurul subiect care-l preocupa. Stii ca af irma cu toata convingerea ca Isus este n viata, ca este de origine divina... si ca vrea sa stapneasca ntreaga lu me? O, nu se poate, maiestate! l implora Diana speriata. N-ai dect sa-l ntrebi! Dar nici nu va fi nevoie sa-l ntrebi! Este de ajuns sa pronu nti cuvntul Isus"... si vei vedea ce-ti va raspunde! Cred ca este firesc, maiestate... ncerca Diana sa-l mbuneze, ca el sa-ti vorbeasca despre evreul acela mort de vreme ce acesta a fost motivul pentru care l-ai trimis n Palestina. Bietul evreu!... Ei comedie! tipa Tiberiu. Dar galileeanul acesta a nviat! A cutr eierat regiunea! A fost vazut umblnd, stnd de vorba cu oameni si mncnd mpreuna cu ei! Afirma ca si acum se plimba s

lobod n toate partile! Ca este n stare sa apara unde vrea si unde pofteste! Probabil nu l-au ucis, zise Diana. Sigur ca l-au ucis! se rasti Tiberiu. Si Marcellus si nchipuie c-a nviat din morti? El l-a vazut? Nu... dar el crede zvonurile acestea. Afirma ca acest Isus este divin si ca va s tapni asupra lumii fara ajutorul armatei. Diana clatina din cap ndurerata. Eu mi-am nchipuit ca el este complet refacut, declara ea dezamagita. Dar dupa ace ste afirmatii mi dau seama ca starea lui este mai grava dect nainte! Ce avem de facut? De... n cazul cnd aici este ceva de facut vei fi obligata sa faci tu singura. Ne d ai voie sa-ti spunem ca interesul nostru fata de acest tnar nebun se datoreste numai grijii pe care ti-o purtam tie? L-am adus din foitul Minoa numai de dragul tau. Tot de dragul tau i-am gasit o nsarcinare departe de m etropola pentru a-i lasa timpul necesar sa se vindece. Constatam acum ca l-am trimis tocmai acolo unde nar fi trebuit, dar este prea trziu sa mai putem repara aceasta greseala. Este constient ca are o importanta ob ligatie fata de tine. Afara de asta te iubeste. Probabil vei avea destula trecere n fata lui pentru a-l determin a sa renunte la galileeanul acesta. Batrnul facu o pauza, clatina ncet din cap si adauga: Nu ne vine sa credem ca vei reusi sa faci ceva. Trebuie sa ntelegi, draga mea, ca el este convins de ceea ce spune! n cazul acesta de ce sa nu-l lasam sa creada ce pofteste? ntreba Diana. Eu l iubesc fara sa tin socoteala de credinta lui si de nimic. Pe mine nu va ncerca sa ma supere cu ideile lui nebunes ti, mai ales daca i voi spune ca nu ma intereseaza. Da, dar aici este vorba despre ceva mai mult dect att, fata mea! declara Tiberiu c u glasul sever. Nu se pune problema ca si cnd Marcellus ar fi cutreierat Palestina si ar fi aflat aceasta po veste stranie numai datorita ntmplarii si ar fi crezut n temeinicia ei. n cazul acesta ar fi putut-o considera ca una dintre minunile pe care le auzi mereu si nu s-ar mai fi gndit la ea. Dar, dupa ct am constatat, el se cons idera obligat sa faca ceva pentru raspndirea acestei convingeri. El a rastignit pe acest Isus si-si nchipuie ca are de platit o datorie. Aceasta datorie este mult mai mare si mult mai importanta dect cea pe care o are fata de tine! A spus chiar el vorbele acestea, maiestate? ntreba Diana, simtindu-se profund jig nita. Nu... vorbele acestea nu mi le-a spus. Dar, din nenorocire, tnarul tau Marcellus este un barbat integru si cu vointa tare. Situatia acesta i va pricinui o multime de nemultumiri si credem ca tot asa ti le va pricinui si tie. El se crede obligat sa participe la aceasta miscare n numele lui Isus. Miscare! exclama Diana si se uita la el mirata. Nimic ajtceva... dar n aceasta miscare se ascunde smburele unei revolutii. n toate provinciile noastre din Palestina se gasesc mii de oameni care propovaduiesc nvataturile acestui Isus, de spre care se spune ca este Cristos - Unsul Domnului - si toti se numesc crestini. Miscarea aceasta se ntinde , a ajuns n Macedonia si a cobort n toata Mesopotamia; progreseaza ncet, dar cstiga forta n adncime.

Diana asculta, uitndu-se la el cu ochii mari si nu-i venea sa creada. Vrei sa spui ca oamenii acestia vor ncerca sa rastoarne imperiul? ntreba ea speria ta. Nu cu forta. Daca s-ar gasi ctiva descreierati ndrazneti care sa se urce ntr-o coti ga si sa strige populatiile acelea subjugate, cerndu-le sa puna mna pe arme si sa se ridice mpotriva mpilatorilo r lor, ei stiu ca ncercarea aceasta ar fi zadarnica. Dar n cazul acesta este vorba despre un om care nu dispune de o armata si nici nu are nevoie de ea; n-are planuri politice si nu doreste un tron; n-are sl ujbe de mpartit partizanilor sai; n-a luat parte niciodata la razboaie; n-a purtat n viata lui un palos si nu are nici un merit care sa-l recomande pentru a fi conducatorul acestei miscari, dect... si glasul lui Tiberiu se stinse n soapt e: dect ca da orbilor vederea si vindeca infirmii; iar dupa ce a fost ucis din cauza c-a tulburat linistea public a, s-a ridicat din morti ca sa spuna oamenilor: Urmati-ma pe mine si eu va voi slobozi pe voi!" Prin urmare, de ce sa nu-l urmeze daca vor crede ntr-nsul? Mosneagul ncepu sa chicoteasca ngndurat. Curajul este de mai multe feluri, fata mea, murmura el. Dar cel mai primejdios d intre toate este ndrazneala oamenilor care nu au, nimic de pierdut. Sigur crezi ca Marcellus face parte dintre crestini? ntreba Diana. Sigur ca face parte dintre crestini! Nu ncearca nici cel putin sa tagaduiasca! A avut ndrazneala sa afirme n fata noastra ca Imperiul Roman este condamnat sa piara! Ce vorbe nspaimntatoare! exclama Diana ngrozita. De!... astfel de vorbe, ca sa nu zic mai mult, sunt cel putin primejdioase, murm ura Tiberiu. Si daca este de ajuns de imprudent ca asttci de declaratii sa le faca de fata cu mparatul sau, va fi cu att mai putin prudent n declaratiile ce e va face de fata cu alta lume. Ar putea sa fie judecat pentru tradare? ntreba Diana. Da... dar pe el nu-l intereseaza asa ceva. Tocmai aici rezida marea prmiejdie pe care o reprezinta aceasta idee noua a galileeanului. Cei care cred si au adoptat aceasta idee sunt ca nist e obsedati. Isus acesta a fost judecat pentru tradare, osndit si rastignit. Dar s-a ridicat din morti si el va a vea grija de toti cei care si-au ; pierdut viata pentru ca au urmat nvataturile lui. Oamenii acestia nu se tem de ni mic, prin urmare nchipuie-ti ca ncepe o astfel de miscare ntemeiata pe aceasta idee; ar nsemna ca nu i se va putea m potrivi nimeni. Bine, dar ce ar putea Marcellus sa cstige profetind prabusirea Imperiului Roman? n treba Diana mirata. Ideea aceasta mi se pare cu desavrsire absurda. Nu cumva ti nchipui ca Imperiul Roman ar putea sa dureze pentru totdeauna? riposta Tiberiu. N-as putea afirma ca pna acum mi-am pus aceasta ntrebare, admise Diana. Asa este... probabil nu te-ai gndit, murmura batrnul distrat. Apoi se ntinse n aster nut si vreme de cteva clipe ramase cu privirile ndreptate spre tavan. Ar fi interesant, continua el pen tru sine, ar fi interesant sa poti urmari evolutia acestei miscari. n cazul n care va continua n acelasi ritm ca si pna acum, nimic nu o va mai putea opri. Dar nu va mai continua ca pna acum. Dupa ce va mai trece o vreme se v a domoli imediat ce situatia adeptilor va deveni mai sigura. n momentul acela, crezndu-se destul de pu

ternici, vor ncerca sa-si dicteze conditiile, vor ncepe rivalitatile pentru slujbe si prazi... asa ca puter ea li se va urca la cap datorita bogatiilor pe care au reusit sa le jecmaneasca si si vor nchipui ca stau calare pe situatie. Cu totul pe neasteptate Tiberiu ncepu sa chicoteasca ascutit: Hi-hi-hi! Un crestin calare pe situatie va fi exact ca oricare altul cnd este calare! Aceasta armata a lui Isus va trebui sa faca drumul pe jos pentru, a pute a ajunge destul de departe ca sa poata face ceva! , Diana asculta cu mila si spaima murmurul batrnului. Un timp vorbise destul de c hibzuit, dar acum si pierduse din nou busola. Stia ca fazele acestea de melancolie ale lui sunt urmat e imediat de scene de revolta. Se pregati sa se ridice n picioare pentru a-l ntreba daca se poate retrage. Mosneagul i facu semn sa nu se miste. Marcellus al tau va avea o noua ntrevedere cu noi astazi la amiaza, adauga el lin istit. I-am spus ca nu vom admite sa te casatoresti cu un barbat care este amestecat n aceasta primejdioasa miscare a lui Isus. Daca el se va devota n mod definitiv acestei miscari, fapt de care noi nu ne ndoim ctusi de pu tin, si va pierde prietenii si-si va pierde si viata. Daca vrea, n-are dect, dar nu vom admite sa te trasca si pe tine mpreuna cu el. I-am spus ca va fi obligat sa aleaga ntre tine si credinta lui. L-am informat de aseme nea ca, daca nu va renunta la miscarea aceasta crestina imediat, te vom casatori cu printul Gaius. O, nu, te rog, maiestate! l implora Diana. Recunosc, chicoti mosneagul, ca Gaius si are micile lui greseli, dar va face din tine o printesa! S-ar putea ca aceasta casatorie sa nu ti se para ideala, dar credem ca te vei simti mai multum ita n calitate de printesa dect de sotie a unui nebun ndragostit de o fantoma. El ce a zis cnd i-ati spus ca ma veti casatori cu Gaius? ntreba ea cu glasul nspaimn tat. Ne-a cerut sa-i dam ragaz pna astazi ta amiaza ca sa se poata gndi n liniste, raspu nse mosneagul si se ridica ntr-un cot pentru a constata efectul pe care-l vor face cuvintele lui. Dar zmbetul i disparu de pe buze cnd vazu durerea zugravita pe obrazul fetei. Va sa zica i-a trebuit timp ca sa se poata gndi, repeta ea cu glasul necat de dure re, daca este n stare sa ma anbadoneze pentru a fi data lui Gaius! Da... si parerea noastra este ca el te va abandona! Fara sa se gndeasca la iubire a lui pentru tine, fetita mea, de dragul lui Isus ai sau, zise Tiberiu si ridica degetul uscat n fata ei. Prin u rmare, acum vei ntelege ceea ce am vrut sa-ti spunem cnd ti-am atras atentia ca aceasta miscare crestina nu este un lucru de nimic! Cei care cred n nvataturile galileeanului vor renunta la toate! Pe Marcellus nu-l intereseaza nim ic. Nici chiar tu nsati! n cazul acesta cred ca nu va mai fi nevoie sa vorbesc cu el, declara Diana deznad ajduita, ntrevederea aceasta n-ar putea aduce multumire nici unuia dintre noi. Totusi merita sa ncerci. I-am cerut sa ne tagaduiasca chiar aseara ca nu va ncerca sa vorbeasca cu tine nainte de a lua o hotarre si-i vom trimite vorba ca l-am dezlegat de aceasta fagad uiala. Probabil o convorbire cu tine l va ajuta sa ia o hotarre. Diana se ridica n picioare si se apropie de usa.

Sa nu-i pomenesti nimic despre intentia mea de a te casatori cu Gaius, caci nu t rebuie sa afle ca tu esti informata. Se asezasera unul lnga altul pe banca de marmura a pergolei si stateau tacuti, ui tndu-se la marea linistita asternuta la picioarele lor. Nu mai aveau dect un singur ceas pna la amiaza si Mar cellus trebuia sa plece, deoarece avea o urgenta ntlnire cu un batrn, si oamenii batrni, oricare ar fi defect ele lor, tin foarte mult la punctualitate. Parea ca fiecare dintre ei spusese tot ce avea de spus. Diana, epuizata de emoti e, si proptise fruntea de umarul lui Marcellus. Din cnd n cnd respiratia i se ntretaia de cte un suspin si bratul lui Marcellus se strngea mai cu putere mprejurul mijlocului ei, ca si cnd ar fi ncercat s-o apere. Acum trei ceasuri, cnd se ntlnisera aici, Diana si nchipuise ca are toate motivele sa creada ca dragostea lor va rezolva tara nici o greutate problema ce li se pusese. Marcellus, cu vorbele lui blnde, dar curajoase, contribuise ca amndoi sa ramna tulburati. Acum nimic nu-i mai putea desparti; abso lut nimic! Diana era ntrun fel de extaz. Nimic nu-i va mai putea nemultumi! Cta vreme vor ramne unul lnga altu l, restul lumii nu-i interesa. Imperiul putea sa cada sau sa ramna neschimbat! Isus putea savrsi fapte bune si conduce oamenii prin buna nvoire, dar chiar daca nu va reusi n misiunea lui si lumea aceasta va co ntinua sa sngereze si sa sufere de foame, cum a sngerat si a suferit si pna acum, ei si apartin unul altuia si nimic nu-i va mai putea desparti. Ridica obrazul dornic spre ei ca s-o sarute, li simtea inima batnd alat uri de a lui. Erau acum un singur trup si o singura fiinta. Vino, Diana, zise el cu respiratia ntretaiata, sa ne asezam pe banca si sa vorbim despre planurile noastre de viitor. Se asezara strns unul lnga altul, constienti de aceasta apropiere, pna n momentul cnd Diana se feri putin si clatina din cap. Ochii i erau aprinsi, dar linia buzelor ei parea energica. Te rog... Marcellus, ncepu ea cu glasul tremurnd, vorbeste-mi! Va trebui sa luam o hotarre n privinta celor ce vei spune mparatului. El ar vrea ca eu sa fiu fericita si stie ca te iub esc. N-ar fi mai bine sa-l rogi sa-ti dea o nsarcinare la Roma? Bine, dar adu-ti aminte ca el ar vrea ca tu sa traiesti aici, raspunse Marcellus . Probabil vom reusi sa-l convingem sa renunte la gndul acesta, zise Diana. Vila me a nu este terminata. Bolnav cum este, Tiberiu stie ca nu va fi n stare sa mai supravegheze lucrarile. Din pricina asta cred ca este nemultumit. Va fi ncntat cnd va constata ca nu este obligat sa se mai ocupe de ea. Sa-i spunem c-am vrea sa ne ntoarcem la Roma cel putin pentru -lin timp si sa ne casatorim? S-ar putea sa consimta. S-ar putea, ncuviinta Marcellus si glasul lui paru ca vine de la mari departari. Nu poti prevedea niciodata ce va zice mparatul despre anumite lucruri pe care i le spui. Dupa aceea, continua Diana cu entuziasmul caracteristic tetelor, acolo vei putea face tot ce poftesti, ti vei relua vechile prietenii si te vei duce la Palatul Tribunilor... Marcellus ncrunta din sprncene.

Ei... Ia sa-mi spui si mie ce ai mpotriva Palatului Tribunilor? ntreba Diana. naint e de asta ti. petreceai acolo o buna parte din vreme, n sala gimnaziului si la piscine. Marcellus si propti coatele pe genunchi si se uita ngndurat la degetele mpreunate. Asta s-a ntmplat pe vremea cnd nu stiam cu cte sacrificii a fost cladit palatul aces ta, raspunse el. O, dragul meu, dar de ce nu renunti sa te mai gndesti la lucruri pe care nu le ma i poti ndrepta si pentru care nu ai nici o raspundere? l implora Diana. ti pare rau ca blocurile de marmura au f ost aduse cu ajutorul sclavilor. Tot ei au adus si marmura pe care suntem asezati acum... si marmura nt rebuintata la cladirea casei tale parintesti. Suntem de acord ca este destul de rau ca unii oameni se gasesc n stare de sclavie, dar ce am putea face noi, care suntem singuri, pentru a schimba aceasta situatie? Marcellus ofta adnc si clatina din cap. Apoi, cu totul pe neasteptate, se ntoarse si se uita la ea cu obrazul schimbat si cu ochii aprinsi. Diana, sunt nerabdator sa-ti vorbesc despre un barbat, un barbat cu totul neobis nuit... Daca acesta este barbatul pe care-l cred eu, raspunse Diana si extazul de pe obr az i se sterse, as prefera sa nu-mi vorbesti despre el. Ti-a pricinuit attea nenorociri, nct cred c-a sosit timpu l sa nu te mai gndesti la aceasta ntmplare. Foarte bine, se nvoi Marcellus, si zmbetul din priviri i se stinse. Voi face asa c um vrei tu, declara el si nu mai zise nimic. Diana se apropie repede de el ca si cnd i-ar fi parut rau. N-ar fi trebuit sa-ti raspund n felul acesta, zise ea n soapta. Haide, vorbeste-mi despre el! Marcellus se asteptase la aceasta eventualitate, si pregatise dinainte tot ceea c e ar fi putut sa spuna Dianei n momentul cnd va crede c-a sosit timpul sa-i vorbeasca despre Isus. Nu va fi tocma i usor s-o faca sa nteleaga. Toate instinctele ei se vor revolta mpotriva afirmatiilor lui. Se va stradui din toate puterile sa contrazica dovezile ce le va invoca. Chibzuise cu toata prudenta fiecare cuvnt pe care i-l v a spune despre Isus, prezentndu-l drept Mntuitorul oamenilor, care a venit pe lume ca sa-i scape de mpil atorii lor. Dar acum, cnd simtea trupul Dianei att de aproape de al sau, renunta sa mai ntrebuinteze frazele pe care si le pregatise si se hotar sa-i spuna cu vorbe mult mai simple, ncepu sa-i vorbeasca despre Iona si mag arusul sau. Eu cred ca n-ar fi trebui sa va purtati n felul acesta fata de bietul baietas! zi se ea cnd afla cu cta parere de rau a renuntat Iona la magarusul sau pentru a-l da lui Toma. A fost o ncercare grea pentru micul Iona, dar asta a facut din el un barbat curaj os si gata de sacrificiu, admise Marcellus. Si ce i-a determinat sa doreasca tocmai atunci ca Iona sa devina curajos si gata de sacrificiu? ntreba Diana, care ar fi vrut sa-l faca sa nteleaga ca, daca este dispusa sa asculte povestea g alileeanului, o face totusi cu anumite rezerve si va pune si unele ntrebari. Eu sunt de parere, continua ea cu n aivitate, ca micul Iona ar fi fost mult mai simpatic n rolul lui de baietas. Admitnd ca poate calificativul de barbat curajos" n-a fost cel mai indicat, ncerca sa-i explice atitudinea

copiilor fata de Isus, mprejurul caruia se adunau n atelierul lui de teslar, asa c um i spusese Justus, si cum n fiecare seara cnd se ntorcea acasa copiii si cinii l nsoteau de la atelier pna n fat asei. mi pare bine ca era nsotit si de cini, zise Diana. Din ceea ce am auzit despre buna tatea lui mi-am nchipuit ca probabil cinii nu s-ar fi simtit bine n apropierea lui. Dar n aceeasi clipa cons tata ca ndrazneala ei nu-i face placere, deoarece tresari ca si cnd l-ar fi palmuit. Bunatatea lui nu era negativa, Diana, caci nu era nici meschin si nici slabanog, mi dai voie sa ti-l descriu? ntreba Marcellus si se ntoarse spre ea. Te rog, murmura Diana ngndurata. Apoi ridica mna si ndreptndu-i cheotorile tunicii r dica privirea ispititoare, asteptndu-l cu buzele ntredeschise. Marcellus nghiti n sec si o mngie us r pe obraz. Ea ofta si se cuibari din nou la pieptul lui. ncepu apoi sa-i vorbeasca despre Miriam, despre toate amanuntele referitoare la n unta din Cana si despre constatarea facuta n aceeasi zi de Miriam ca poate sa cnte. nainte de aceea, Miriam nu putuse cnta niciodata? Nu, deoarece nainte de aceea nici nu dorise sa cnte. Si ai vorbit cu ea, ai auzit-o cntnd? Cred ca tie ti-a fost simpatica. Era frumoas a? Foarte frumoasa! Era evreica? Da. Uneori evreicele sunt foarte frumoase, admise Diana. Pacat c-a fost infirma! Pe ea n-o supara infirmitatea de care suferea. Darul pe care-l avea era singurul amanunt ce putea sa aiba importanta. Isus de ce n-a vindecat-o de aceasta infirmitate? Vorbele tale mi dau sa nteleg ca-ti nchipui despre el c-ar fi putut s-o vindece, co ntinua Marcellus mai cu ndrazneala. n orice caz, ncerca Diana sa protesteze, tu ti nchipui ca el ar fi putut, nu-i asa? N-am facut altceva dect am repetat propriile tale cuvinte. f Miriam este de parere ca poate fi de mai mult folos oamenilor nenorociti din ora selul n care traieste, suferind ea nsasi de o infirmitate... Si este n stare sa cnte, desi poarta povara acestei infirmitati? interveni Diana. Trebuie sa fie o fata superioara. N-a fost o fata superioara, riposta Marcellus, n orice caz nu nainte de a trece pr in aceasta ntmplare neobisnuita. Ea l-a iubit pe Isus? Da... toata lumea l-a iubit. Cred ca ntelegi sensul acestei ntrebari. Nu... nu-mi vine sa cred. Ea nu l-a iubit n felul acesta. Diana si freca ngndurata o brazul de mneca tunicii lui Marcellus. Isus n-a iubit pe nimeni? murmura ea. El a iubit pe toata lumea, raspunse Marcellus. Probabil el si-a nchipuit ca este gresit sa iubesti o singura persoana mai presus dect pe toate celelalte. Cred ca pentru el ar fi fost gresit sa procedeze n felul acesta. Trebuie sa stii, Diana, ca el n-a fost un barbat obisnuit. Avea puteri nebanuite si presimtea ca viata lui apartine tuturor.

Ce fapte a mai savrsit? De asta data ntrebarea Dianei indica o curiozitate neobisn uita. Mi-ai vorbit despre piciorul micului Iona si despre glasul lui Miriam... Va trebui sa-ti spun si despre ntmplarea cu Lidia. Dar nainte de a vorbi despre vindecarea Lidiei numai datorita faptului c-a pus mna pe vestmntul lui Isus, Marcellus si zise ca va fi mai bine sa-i pomeneasca despre fazele propriilor sale constatari n legatura cu camasa galileeanului. Diana se indigna cnd auzi ce s-a ntmplat n noaptea aceea tragi ca n palatul procuratorului, unde Paulus staciiise sa mbrace camasa. Bietul Isus suferise tocmai de ajuns! protesta ea. Nu aveau dreptul sa-si bata j oc de vesmintele lui! Fusese att de curajos... si nu facuse nimanui rau! ndemnat de simpatia ei ntelegatoare, Marcellus continua sa-i vorbeasca despre dupa -amiaza aceea din Atena, cnd, deznadajduit de starea lui sufleteasca, luase hotarrea sa se sinucida. Cred, draga mea, ca-ti va veni greu sa ntelegi cum poate ajunge cineva la hotarrea de a-si ridica viata. O, dimpotriva! raspunse Diana si clatina din cap, Nu-mi vine L ieu deloc sa ntele g aceasta situatie, n anumite mprejurari sunt sigura c-as putea sa iau si eu o astfel de hotarre. Cnd ncepi sa te gndesti ia sinucidere... nseamna ca te simti chinuitor de singur, mu rmura Marcellus. Probabil tocmai din pricina asta eu sunt n stare sa nteleg, zise Diana. Eu stiu ce nseamna sa fii singur. Marcellus i spuse dupa aceea cum. a descoperit camasa printre lucrurile lui Demet rius si despre efectele ce le-a avut asupra lui. Diana ridica privirea spre el si ochii i erau plini de lacrimi. Ar fi zadarnic sa ncerc sa-ti explic, continua el. Am luat aceasta camasa n mna si ea mi-a vindecat ranile ce le purtam n suflet. Probabil usurarea aceasta se poate atribui faptului c-ai stiut ca ea a apartinut unui barbat care a fost si el singur, zise Diana. Mi se pare straniu... ca exact aceasta a fost si senzatia mea n momentul cnd am lu at camasa n mna. Un fior neobisnuit, o senzatie binefacatoare mi-a nfiorat trupul si ma simteam cu to tul alt om. Tensiunea dureroasa s-a linistit. Viata mi se parea din nou ca merita sa fie traita, sfrsi el si se u ita cu atentie n ochii ei gravi. Nu stiu daca esti n stare sa crezi ceea ce-ti spun. Da, dragul meu... cred! Si, cunoscnd starea ta sufleteasca datorita aceleiasi cam asi, nu ma surprinde deloc! zise Diana, apoi tacu o clipa si uitndu-se la el adauga: Spune-mi acum ce s-a ntmpl at cu Lidia? Povestea lunga a Lidiei fu ntrerupta de o multime de digresiuni. Diana fu de pare re ca Lidiei i-a trebuit mult curaj pentru a putea trece printre oamenii aceia ngramaditi mprejurul lui Isus. Cu vintele acestea ale ei l determinara pe Marcellus sa se ntrerupa pentru a-i putea descrie felul n care se p urtau oamenii acestia; felul n care si paraseau uneltele de plugarie si treburile din casa pentru a-l urma zile de-a rndul n lungul drumurilor, umblnd pe jos si dormind pe pamntul gol, osteniti si flamnzi, cu gndul de a se putea gasi n apropierea lui Isus. Diana l asculta cu cea mai mare atentie, cu ochii n extaz si buzele ntredeschise n t impul ct povestea galileeanului se desfasura, apropiindu-se de sfrsit.

Si tu crezi cu toata convingerea ca el este si acum viu? Marcellus dadu din cap si imediat dupa aceea ncepu sa-i vorbeasca despre cazurile cnd el a fost vazut. Si crezi cu adevarat ca Stefan l-a vazut? ntreba Diana cu glasul sugrumat de spai ma. ti vine att de greu sa crezi, draga mea, dupa tot ce ti-am spus pna acum? Eu as vrea sa cred ceea ce crezi si tu, Marcellus, ntinse bratele dupa ea si o sa ruta. Cuvintele acestea, iubita mea, sunt de extrema importanta pentru mine dupa ce ti -am spus aceasta ntmplare, zise el nduiosat. Cunoscnd dinainte parerea ce o ai despre lucruri suprana turale, nici n-as fi crezut sa fii att de ntelegatoare. Da, dar aici este vorba despre altceva! raspunse Diana si, ndreptndu-si trupul, se uita la el. Eu m-am temut ca situatia ta de acum ar putea sa aiba o influenta asupra vietii tale si a mele . Este o ntmplare foarte frumoasa, Marcellus, un mister ncntator. Sa-l lasam n starea n care se gaseste. Nu va fi nevoi e ca noi sa-l ntelegem, nu este asa? Sa ne facem un plan de a trai unul pentru altul, ca si cnd nu s-ar fi ntm plat nimic. Astepta vreme ndelungata raspunsul lui. Obrazul i se facuse prelung si privirile i ratacisera departe n zare. Cu degetele delicate Diana i facu un semn pe dosul minii. Draga mea, ntmplarea aceasta a influentat felul meu de viata! declara Marcellus ca tegoric. Nu se poate ca de aici nainte eu sa traiesc ca si cnd nu s-ar fi ntmplat nimic! Ce ai de gnd sa faci? ntreba Diana cu glasul tremurnd. nca nu stiu! raspunse el mai mult pentru sine. Dar mi dau seama ca am de ndeplinit o misiune, nca nu mi s-a limpezit n minte... ce va trebui sa fac, dar mi-ar fi imposibil sa continui s a traiesc si de aici nainte cum am trait nainte de asta, chiar daca as ncerca. Mi-ar fi imposibili Apoi cu o gravitat e pe care n-o ntlnise nca la el, ncepu sa-i descrie profunda prefacere ce s-a operat n sufletul sau datorita evenim entelor prin care trecuse. Acesta nu era un marunt eveniment care contribuise exclusiv la efervescenta mici i provincii Galileea. Era un eveniment de importanta universala. Vreme de mii de ani oamenii de jos de pe sup rafata ntregului pamnt au trait fara nadejde, ngenuncheati de griji, mpilati si flamnzi. Pe toti acestia cond ucatorii puternici ai altor imperii i-au ngenuncheat, jefuit si i-au asasinat. Gndeste-te numai la ceea ce am facut noi! exclama el indignat. Imperiul Roman a ng enuncheat jumatate dintre popoarele lumii! Noi am crezut ca este foarte frumos sa subjugam popoarel e acestor mici state. N-ai dect sa te uiti la sculpturile si basoreliefurile care pomenesc despre faptele er oice ale mparatilor, ale printilor, ale patricienilor si prefectilor, ale legatilor si tribunilor care au macelarit mii de oameni fara a fi avut alta vina dect ca n-au fost-n stare sa se apere nici pe ei si nici tara lor! Ne-am nchipuit c a faptele acestea reprezinta gloria imperiului, ca reprezinta curaj si ndrazneala! Lupte si oameni va cnt!", ace sta este versul cu care ncepe poemul epic al lui Publius Vergilius Nasso. Este impresionant, nu e asa? Diana, draga mea, continua el cu glasul grav, pe bordul galerei care m-a adus ac asa am nceput sa ma gndesc la splendorile Romei, la monumentele din Forum, la palatele de marmura si mi-am adus aminte ca toate aceste

splendori impresionante au fost furate de la alte popoare care erau mai culte de ct noi, fie cladite din sudoarea acestor oameni ngenuncheati si flamnzi! n momentul acela m-am revoltat mpotriva aces tor obiecte de arta! Si m-am revoltat si mpotriva a ceea ce numim noi eroism. Bine, Marcellus, tu nu-ti dai seama ca ar fi zadarnic sa te zbuciumi din pricina asta de vreme ce situatia tot nu o vei putea schimba? Clocotul de revolta din sufletul lui Marcellus ncepuse sa se domoleasca, dar adau ga cu sngeroasa ironie: Roma invincibila! Care traieste n trndavie si desfrnare, pentru care platesc popoar ele din Aquitania, Anglia, Spania, Gallia pna jos n Creta, n sus pna la Capodocia, Pont si Tracia, unde copiii mici tipa de foame. Da, fi cert ca bravii nostrii romani vor lua n bataie de joc pe Isus, care nu are arme. Vor spune despre el ca este un slabanog, deoarece singurul snge pe care l-a varsat pna acum a fost snge le sau propriu. Dar va veni si timpul, draga mea, cnd Isus va fi mai tare dect eil n cazul acesta tu ce vei face? ntreba Diana si ofta obosita. Pentru moment nu sunt sigur dect de ceea ce nu voi face, declara Marcellus cu pat ima. Nu voi mai intra ca sa trndavesc n palatul tribunilor din Roma, prefacndu-ma c-am uitat ca exista un ba rbat care este n stare sa mntuiasca lumea! Cu ticalosia aceasta ani terminat! Am scapat de o astfel de rusi ne care ma ntineaza! Ai intentia sa te desparti de toti vechii tai prieteni si, si sa te nsotesti cu n enorocitii aceia de sclavi? ntreba Diana. Sclavii nenorociti suntem noi, draga mea, raspunse Marcellus cu parere de rau. N enorocitii aceia care urmeaza pe divinul galileean sunt n drum spre libertate! Vrei sa spui ca se vor nsoti mpreuna si se vor revolta? S-ar putea, Diana, ca ei sa poarte lanturi si de aici nainte pe trupurile lor, da r sufletele lor nu vor fi nlantuite! Cred ca tu nu ai de gnd sa treci n tabara lor! zise Diana, care se facuse palida l a obraz. Eu am trecut demult n tabara lor! murmura Marcellus. Ct ai clipi, Diana se ridica n picioare si dadu drum slobod sentimentelor ei de re volta. n cazul acesta pe mine ma vei scoate din aceasta combinatie! tipa ea. ngropndu-si o brazul n palme, continua cu respiratia ntretaiata: Daca tii sa-ti distrugi viata... sa devii un p roscris... de care toata lumea sa-si bata joc... asta este treaba ta, dar... Tot att de repede cum se ridicase n picioare, Diana se lasa din nou pe banca si nce pu sa plnga cu hohote, apoi i petrecu bratele mprejurul gtului. Marcellus, ceea ce spui tu nu este altceva dect o himera! gemu ea necata de suspin e, ncerci sa cladesti o lume noua din oameni si lucruri care nici nu exista. Stii foarte bine ca ceea ce -ti spun eu este adevarat. Daca oamenii nu vor mai purta razboaie, daca oamenii vor trai n felul n care i-a nvatat Isus, daca oamenii vor fi cinstiti si ngaduitori unul fata de altul, abia atunci va putea rasari o lume nou a! Nimeni nu va mai fi ucis! Copiii cei mici vor avea mncare de ajuns! Da... dar oamenii nu sunt creati pentru a trai n felul acesta! S-ar putea sa vina si vremea cnd oamenii vor nceta sa se mai nedreptateasca unii pe alt

ii, buruienile vor fi strpite, leii nu vor mai ucide si nu vor mai fi sngerosi, dar asta nu se va ntmpla n timpul ct noi vom mai fi n viata! De ce sa ne zbuciumam pentru astfel de lucruri? De ce sa nu primim viata asa cum se prezinta? De ce sa ne sacrificam viata fara nici un folos? zise Diana si lipi obrazul ud de lacrimi de umarul lui. Marcellus, zise ea ndurerata, nu-ti dai seama ca felul tau de a te purta mi frnge inima? Nu te interes eaza ce simt eu? Draga mea, raspunse Marcellus cu glasul sugrumat, ma intereseaza att de mult, nct a s prefera sa mor dect sa te vad ca te zbuciumi din cauza mea. Eu nu sunt liber sa aleg... n ce part e va trebui sa apuc. Si nici numi este ngaduit sa ezit n fata unei astfel de alegeri. Dupa aceasta declaratie parea ca nu mai au nimic de adaugat. Se apropia amiaza s i Marcellus era obligat sa se prezinte n fata mparatului. Diana ridica obrazul si se uita la cadranul solar. Och ii i erau plini de lacrimi si buclele de pe fruntea ei pareau umede. Marcellus si simti sufletul chinuit de mil a cnd se uita la obrazul ei aprins. Diana zmbi ngndurata Cred ca sunt nspaimntatoare la vedere, ofta ea. Marcellus o saruta pe ochi. Nu-l face sa astepte, murmura ea abatuta, ntoarce-te la mine n timpul dupa-amiezii , imediat ce vei fi liber, ca sa-mi spui cum s-a terminat. O strnse n brate si constata ca buzele i tremura cnd se pleca spre ea s-o sarute. Fericirea noastra, Marcellus, a fost prea mare pentru ca sa poata dura. Pleaca, dragul meu, nu mai ntrzia. Voi ncerca sa nteleg. Stiu ca situatia aceasta a fost si pentru tine tot att de gre a ca si pentru mine. Te voi iubi ntotdeauna. Apoi adauga n soapta: Sper ca Isus al tau va avea grija de tine si te va pazi. Crezi ceea ce ti-am spus despre el? ntreba Marcellus cu blndete. Da, iubitule... cred tot ce mi-ai spus! n cazul acesta sunt convins ca el va avea grija si de tine. Capetenia sclavilor l astepta n atrium si-l conduse de-a dreptul n "apartamentul im perial. Deschizndu-i usa se feri respectuos, iar dupa ce intra Marcellus nchise fara zgomot usa n urma lui. n timpul ct traversa camera, batrnul Tiberiu, care-l astepta proptit ntre perne, se uita la el cu obrazul ntunecat. Marcellus se nclina adnc si dupa aceea ramase n atitudine rigida, asteptnd ca mparatul sa-i faca semn. Vreme ndelungata mparatul i examina trasaturile obrazului. Se vede limpede, ncepu mparatul cu glasul linistit, ca te-ai decis pentru Isus al tau. Am fost convinsi ca aceasta va fi hotarrea ta. Marcellus pleca fruntea, dar nu zise nimic. Urma o noua tacere care paru grea de amenintari. n cazul acesta nu va fi nevoie sa-mi spui nimic, murmura Tiberiu. Esti liber sa t e retragi! Un moment Marcellus paru ca ezita. Pleaca! zbiera mparatul. Tu esti un smintit! Glasul slabit al batrnului deveni tip ator: Esti un smintit! Dndu-si seama de revolta inexplicabila a mparatului, care parea ca nu se mai poate stapni, se retrase mergnd de-a ndaratelea spre usa care se deschise la perete. Tu esti un smintit! zbiera Tiberiu din nou. Vei muri pentru nebunia ta! Glasul l ui slabit deveni mai adnc n momentul cnd repeta din nou. Esti un smintit, dar un smintit curajosi Ramase naucit de violenta acestui incident neasteptat si se ndrepta cu pasi nceti

si nesiguri spre atrium, unde capetenia sclavilor l astepta si, dupa ce se nclina n fata lui, i facu semn spre per istilul urias. Marcellus se uita la el mirat. Daca sunteti gata, stapne, lectica va asteapta pentru a va duce pna la debarcader. Bagajul pe care l-ati adus a plecat nainte si a fost trecut n barca imperiala. Nu sunt nca gata de plecare! raspunse Marcellus rastit. Mai am o ntlnire nainte de a pleca! Capetenia sclavilor zmbi cu indiferenta si clatina din cap. Ordinul maiestatii-sale este sa plecati imediat... Nu s-ar putea sa schimb cteva cuvinte cu sclavul meu nainte de a pleca? Unde este? ntreba Marcellus. Grecul, stapne, se gaseste deocamdata arestat. A protestat cu atta violenta mpotriv a celor care au mpachetat si expediat bagajele, nct a fost necesar sa intervenim. S-a ncaierat cu cineva? Unul dintre sclavii din Nubia, stapne, si-a revenit n simtiri numai cu mare greuta te. Sclavul acesta grec este violent... extrem de violent! Dar nubienii l vor nvata cum trebuie sa se poar te. Capetenia sclavilor se nclina din nou cu exagerat respect si-i facu semn spre lec tica luxoasa. Patru sclavi oachesi din Tracia se oprisera rigizi n apropierea ei si asteptau sa apara calato rul care trebuia sa plece. Marcellus paru ca ezita, n aceeasi clipa, un detasament din garda palatului se nsi ra usor la spatele lui. Umblati sanatos, stapne! zise capetenia sclavilor. Si va doresc un drum placut! CAPITOLUL XXII Probabil se daduse stire celor care plecau, deoarece imediat ce calatorul acesta ntrziat se urca pe bord, cei nsirati n fata parapetului, n momentul cnd sclavii lasara lectica de pe umeri, ncepur a sa se mprastie. Patricienii de pe bord pareau nemultumiti, deoarece n calitate de senatori nu era u obisnuiti sa astepte sosirea unui tribun ntrziat. Eleganta galera imperiala se desprinse ncet de chei si calatorii -probabil vreo z ece sau chiar mai multi - se asezara n luxoasele scaune de pe bord sub un umbrar de culori vesele. Cele doua rn duri de vsle se miscau domol si cu eleganta n ritmul cadentei ce se auzea din cala: Bang-bang! O pnza de culoarea purpurii se urca ncet pe catarg tremurnd usor; apoi si zise ca va trebui sa ajute sclavilor de la vsl e si plesni cu violenta nainte de a se ntinde. Marcellus si gasi un scaun ceva mai departe de ceilalti calatori si se uita melan colic spre cheiurile din Puteoli, care era de cealalta parte a golfului. Putin dupa aceea aparu un grup de nubieni nalti, aproape goi, purtnd tavi de argint pe palmele -minilor ridicate deasupra capetelor rase si maslinii si se m prastiara printre calatori. Mncarea de amiaza, oferita de mparat, fu generoasa, dar lui Marcellus nu-i era foa me. Presupunnd ca Augusta si va continua drumul cu viteza de acum, ar fi putut ajunge la Roma poimine trziu, dupa-amiaza. Pentru prima data n viata, Marcellus nu simtea nici o dorinta de a s e ntoarce acasa. Va fi obligat sa le dea tot felul de explicatii. Tatal sau se va simti jignit, dezamagit si de znadajduit; maica-sa va ncepe sa plnga; Lucia va ncerca sa para ntelegatoare, dar mai mult din mila fata de el. ncerc

a sa-si imagineze conversatia ce o va avea cu Tullus. Relatiile dintre ei erau foarte strnse si ntem eiate pe ncredere reciproca. Ce vor avea sa-si spuna unul altuia cnd se vor ntlni acum? Tuilus l va ntreba, probabil cu indiferenta, ce a facut n ultimii doi ani. Exista oare vreun raspuns pe care i l-ar putea da? Pe masura ce se apropia nserarea, hotarrea lui de a nu se ntoarce la Roma ncepu sa s e limpezeasca tot mai mult. Pe la asfintitii! soarelui se apropie de puntea comandantului si se inform a daca, nainte de a ajunge la Ostia, Augusta se va opri n vreun port intermediar; i se raspunse ca galera nu se va opri nici chiar la Ostia. n timpul cinei i se facu foame. Odata cu nserarea ncepu sa se simta o adiere usoara de vnt si cei de pe coverta coborra. Marcellus intra n cabina sa si, deschiznd desaga cea mare, scoase camasa galileeana si o mpaturi ct putu de strns, apoi o baga n chimirul de piele si-i strnse cu o curea. Chi mirul era greu. n seara plecarii din Roma, tatal sau trimisese pe Marcipor la galera care astepta n,port, cu un dar pe care i-l facuse de plecare. Fiind preocupat de alte gnduri, Marcellus nu-l deschisese dect dupa ce el si Demetrius trecura pe bordul lui Cleo. Ramase mirat cnd vazu continutul. Ca si cnd i-ar fi pa rut rau de nentelegerea dintre ei, senatorul i trimitea o suma neobisnuit de importanta n piese de aur de unitati mari. Marcellus ramase impresionat de generozitatea tatalui sau, dar n acelasi timp si ntristat, deoarece i se parea ca senatorul ar vrea sa-i spuna ca de aici nainte fiul sau este liber sa-si urmeze drumul. Scotndu-si toga, Marcellus o baga n desaga n locul camasii si lega desaga la loc. D upa ce termina se ntinse pe pat si astepta sa treaca timpul. Gndurile i se concentrasera asupra Dianei, pe care acum o pierduse. Din cnd n cnd se uita la ornicul din apropierea patului, ntorsese cupa cu nisipul de patru ori pna acum. Daca socoteala pe care o facuse va fi exacta, Augusta trebuia sa ajunga n apropiere de Capua-eam pe la miezul noptii. n momentul cnd Marcellus se ndrepta spre pupa ncins cu chimirul greu pe sub brul cu c are-si strnsese tunica, pe punte nu era dect un singur soldat care facea de garda n partea dinapoi a vasului. Santinela nu-i dadu prea multa atentie cnd l vazu ca se propteste de parapetul vasului. Probabil calatorul acesta nelinistit iesise din cabina pentru a urmari stelele, n cazul acesta o atentie dovedita fata de el ar putea sa fie recompensata la debarcare. Prin ntuneric se vazu clipind o lumina cam la departare de o mila. Acesta, stapne, este farul din Capua, i spuse santinela. Da, raspunse Marcellus cu indiferenta. Nu preferati sa va aduc un scaun, stapne? Ba da. Apa nu era tocmai rece. Marcellus si dadu drumul n mare cu picioarele ntinse ca sa nu faca zgomot. Trecu vreme ndelungata pna cnd auzi ca santinela da alarma si se simti multumit. Probabil pierduse vreme pentru a gasi tribunului un scaun confortabil, Imediat dupa aceea se auzira si alte glasu ri, n cala vasului, loviturile comandantului sclavilor de la vsle ncetasera. Augusta nu putea sa fie mai departe de doua stadii, dar acum nu

se mai vedea dintr-nsa nimic altceva dect un sir de lumini de la festilele opaitel or, iar prora se topise n ntuneric. Marcellus se ndrepta spre tarm si ncepu sa noate cu nadejde ca sa ajunga la Capua. Dupa ce facu o bucata de drum se ntoarse pe spate si ncerca sa distinga silueta vasului. Dar nu se vedea ni mic altceva dect felinarul de pe catargul principal. Probabil Augusta plecase din nou la drum fara sa se mai i ntereseze de el. Acesta fu cel mai lung exercitiu de not pe care-l facuse pna acum. Hainele l stnjene au n miscari si pachetul cu monedele de aur i se parea greu. n primul moment si zise c-ar fi mai bine sa-si scoata tunica din matase, dar gndul de a sosi la Capua mbracat numai n camasa subtire si n subucula l facu sa renun te, ncerca sa-si descheie curelele sandalelor, dar nu reusi. Lumina farului parea c-a devenit mai puternica. Numai de n-ar fi o simpla halucinatie, mai ales acum cnd ncepuse sa simta oboseala. La urma, apa care se framnta n valuri adnci deveni mai lina si valurile se prelungi ra, lovind ncet n partea unde era tarmul, pe care se auzeau- clipocind si frngndu-se n diguri. Apuca ceva ma i spre stnga pentru a se feri de stnca pe care se ridicau farul si docurile. Lupta din greu mpotriva valuri lor care se framntau sub stncile tarmului si se repezeau din nou spre larg. Pieptul ncepuse sa-i gfie si simt ea arsuri pe gt. Un val l repezi pna n apropierea tarmului, iar cnd se retrase, simti pamntul sub picioare. Se propti din toate puterile si reusi sa se mentina pentru a nu fi trt din nou spre larg. Sleit de puteri si con tinua drumul pe marginea golfului si se adaposti sub clemele pe care erau ntinse la uscat navoadele pescar ilor. Dintii i clantaneau de frig Se gndi c-ar trebui sa se bucure de reusita evadarii acesteia, dar n realitate era complet indiferent fata de ce se va ntmpla de aici nainte. Dupa ce-si stoarse apa din haine ncepu sa faca miscari repezi cu bratele pentru a se ncalzi, apoi si continua drumul pe, asternutul de nisip n care i se nfundau picioarele, pna cnd gasi o ridica tura care mai pastra nca o parte din caldura soarelui absorbita n timpul zilei. Aici si petrecu restul noptii, dormind intermitent si asteptnd revarsatul zorilor. Cnd rasari soarele, ntinse camasa galileeana pe nisip ca sa se usuce. Dupa ce se zvnta, o mbraca peste tunica si se simti mai nviorat. Imediat dupa aceea pleca la drum, multumit ca este nca n viata. Se opri n fata bordeiului unui pescar, dar pescarul si sotia lui, amndoi oameni n vr sta, se uitara la el banuitori si raspunsera ca n-au nimic de mncare, Intra n sat si la un han pentru m arinari gasi o bucata de pine neagra si o strachina de ciorba. Ctiva consumatori se ngramadira mprejurul lui si-i pusera.tot felul de ntrebari la care el nu se grabi sa le dea un raspuns satisfacator. Cnd deschise ch imirul ca sa plateasca mncarea, venira mai aproape si ochii le stralucira de lacomie vaznd banii pe carei scoate; dar, de vreme ce era mai nalt de statura dect ei si nici nu paru speriat de atitudinea lor, nici un ul dintre ei nu ndrazni sa-l opreasca. Trecu prin satul cu casele marunte si murdare si apuca n lungul unui drum prafuit ce se ndrepta spre rasarit.

Drumul era pustiu, sandalele din picioare ncepusera sa i se usuce si, cum n timpul ct notase ca s-ajunga la tarm si pierduse banda dimprejurul fruntii, nimeni n-ar fi putut banui ca este un tribun. Chimirul frumos, din piele, nu se potrivea cu nfatisarea lui de acum, asa ca-l as cunse n snul tunicii. Se opri n primul sat, care era la o departare de trei mile, si pentru ctiva bani de arama c umpara o desaga veche din piele de capra n care deserta banii, iaf dupa ce pleca din nou la drum chimirul l arunca n fundul unei fntni parasite. nainte de a ajunge n satul urmator se opri si-si scoase, tunica, o nfasura mprejurul pachetului de bani care, noaptea trecuta aproape l necase si cu zece sesterti si cumpara alta tunica de pnza de la un hangiu, n curtea caruia tocmai ntinsesera rufele spalate pe o frnghie. Hangiul si sotia sa ramasese ra att de multumiti de suma pe care o luasera, nct dupa ce pleca pufnira amndoi n rs. Tunica de culoare cafenie e ra veche si purtata, dar n buna stare si curata. Soarele se ridicase sus pe cer si el ducea camasa galileeana paturita pe brat. S e opri n cteva rnduri sa se odihneasca la umbra, pe marginea ruletului ce cobora repede de pe coastele muntil or Apenini din zare. Nu-si facuse nca nici un plan, dar nu se simtea deprimat si nici singur. Dimpotriva, er a multumit si mpacat cu sine nsusi. Regiunea era foarte frumoasa. Copacii erau ncarcati de frunze si ntre crengi le lor pasarelele ncepusera sa-si cladeasca cuiburile, iar pe tarmul ruletului cu apa limpede florile de cmp s traluceau n frumusetea lor fragila. Marcellus ofta multumit si se mira de usurinta cu care i se desfasurau acum gndurile, fara sa fie preocupat de nici o grija, i venea sa rda gndindu-se la nfatisarea lui de acum. si tr ecu mna peste barbie si se ntreba daca n satul cel mai apropiat va gasi un brici. Dar chiar daca nu va gas i, faptul acesta nu putea sa aiba nici o importanta, n noaptea aceasta dormi n aer liber si se acoperi cu camas a lui Isus n loc de nvelitoare si, n momentul cnd simti ca-l toropeste somnul, si aduse aminte de vorbele pe care Justus i le spusese despre Isus: Fiarele padurii si au vizuinile lor, iar pasarile cerului si au cuiburile, da r Isus n-a avut niciodata un loc unde sa-si odihneasca trupul ostenit." Se nveli mai strns si se ghemui, sub camasa ; nu era grea si-i tinea o caldura placuta. Adormi, gndindu-se la Diana, fara sa se simta abatut. Dimineata urmatoare se trezi odihnit, facu o baie n apa ruletului de munte si manca un pumn de fragi. Pietrele care indicau distanta pe marginea drumului purtau inscriptia ca drumul acesta duce n satul apropiat Arpino. Marcellus ncerca sa-si aduca aminte daca a auzit vreodata pomenindu-se de spre Arpino. Pepeni de Arpino! Auzise ceva despre pepenii acestia mici si zemosi si tocmai acum era sez onul lor. Drumul devenise mai larg si parea mai bine ngrijit. Gardurile erau n buna stare. P e ambele parti ale drumului se vedeau vii, cu aracii pe care se catarasera vrejurile ncarcate de strugurii nca verzi, nsasi circulatia parea mai aglomerata. Ajunse n regiunea unde se cultivau pepenii si culturile se ntindea u la mari departari, n lungul cmpului se vedeau barbati si femei, toti cu mijlocul plecat si adunnd pepenii copt

i, pe care-i ncarcau n cotige pentru a fi transportati. n apropierea unei porti deschise, Marcellus se aseza pe zidul de piatra si urmari activitatea din apropierea lui. Localitatea din vrful acestei coline parea asezata pe un platou, lipsit n partea d e rasarit de stncile care urcau pna sus spre culmile muntilor. Satul, sau ceea ce putea vedea dintr-nsul, era form at din grupuri de case dreptunghiulare ngramadite una lnga alta. Ceva mai la o parte, pe o naltime, se ved ea acoperisul de olane al unei vile impunatoare, mpresurate de gradini, care, probabil, erau ale proprietar ului acestor terenuri. Dupa ce se odihni putin, Marcellus se ridica n picioare cu gndul sa intre n sat. Su praveghetorul care sta n fata portii deschise si nsemna pe o tablita de gresie ce o tinea n causul bratului cotigele ncarcate care ieseau, vazndu-l ca pleaca, l striga sa se opreasca si-l ntreba daca are nevoie de lucru. Ce fel de lucru? ntreba Marcellus curios. Supraveghetorul i facu semn cu degetul m are spre holdele de pepeni. Doi sesterti pe zi... asternut si hrana, raspunse el ntunecat. Bine, dar e aproape de amiaza, declara Marcellus. Probabil un singur sestert va fi de ajuns. Eu n-am mai lucrat pna acum la culesul pepenilor. Supraveghetorul si propti tablita de gresie n sold, scuipa ngndurat n colbul drumului si se uita la el nestiind ce sa-i raspunda, n timpul ct el se gndea n felul acesta, Marcellus puse mna pe unul dintre cosurile de nuiele din apropierea portii si dadu sa plece n partea unde erau lucratorii. Ia stai, straine! striga supraveghetorul. Stii sa citesti si sa scrii? Marcellus dadu din cap. Dar la socoteli te pricepi? Da... ma pricep si la socoteli. Kaeso are nevoie de un scrib. Cine este acest Kaeso? ntreba Marcellus cu indiferenta. Supraveghetorul si ndrepta trupul si se uita la el mirat. Apoi facu un gest n care mbratisa toata regiunea, i spuse ca este proprietar ul acestor terenuri de cultura care se vad n toate partile si-i facu semn spre acoperisul vilei dintre copacii g radinii. Du-te pna acolo si cere sa vorbesti cu Kaeso. Spune-i ca te-a trimis Ibiscus. Dac a nu te va primi n calitate de scrib, te vei ntoarce aici si vei lucra la culesul pepenilor. As prefera sa lucrez mpreuna cu ceilalti oameni, zise Marcellus. Supraveghetorul se uita la el si clipi din ochi, dar nu -stia ce sa-i raspunda s i cum sa-i explice. Un scrib este mai bine platit si i se da mncare mai buna, declara el ntr-un trziu s i se uita mirat la drumetul din fata lui. Asa o fi, ncuviinta Marcellus cu indiferenta, dar totusi as prefera sa culeg pepe ni. Bine, straine, pentru tine este tot una daca cstigi doi sesterti sau daca vei csti ga zece? se rasti supraveghetorul. Simbria nu ma intereseaza prea mult, admise Marcellus, si nici nu tin sa cstig ze ce sesterti n loc de doi. Dar aici peisajul este foarte frumos si trebuie sa fie placut sa lucrezi n aer li ber, avnd n fata ochilor muntii acestia att de nalti. Ibiscus si facu mna punte deasupra ochilor, se uita la lantul de munti ce se vedea

u dincolo de Arpino, ncrunta din sprncene, ridica din nou fruntea, zmbi si-si trecu mna peste barbie. Te pomenesti ca esti nebun, ce zici? ntreba el grav, iar cnd Marcellus i raspunse c a nu-i vine sa creada asa ceva supraveghetorul i porunci sa mearga la vila. Kaeso era un barbat pe care-l caracteriza obisnuita insolenta specifica oamenilo r mici de statura care sunt bogati si se bucura de o anumita autoritate. Era mic si ndesat.la trup, putea sa aiba ci ncizeci de ani, obrazul i era ras complet, era luxos mbracat, parul l purta scurt si ngrijit si avea niste dinti foar te frumosi si albi care-ti atrageau numaidect atentia. Se vedea limpede ca a re obiceiul sa zbiere la oameni si, dupa raspunsurile lor timide, sa-i copleseasca de invective. Marcellus astepta cu rabdare n timpul ct barbatul acesta pretentios se plimba de c olo-pna colo prin atrium, vocifernd mpotriva scribilor n general si celui care tocmai plecase din serviciul s au n special. Toti sunt la fel, necinstiti, trndavi si nepriceputi. Nici unul dintre ei nu merita sa faca umbra p amntului. De fiecare data cnd trecea prin apropierea lui Marcellus se oprea si se uita la el belicos. La nceput Marcellus i asculta eruptiile fara sa se sinchiseasca, dar vaznd ca nu ma i termina nu mai putu rabda sa nu zmbeasca. Kaeso se opri si se ncrunta la el, Marcellus ncepu sa rda nveselit. Ce ai gasit de rs n vorbele mele? zbiera Kaeso si-si repezi barbia nainte. Vorbele acestea ma fac sa rd, raspunse Marcellus. Probabil n-as rde daca mi-ar fi foame si as avea numaidect nevoie de lucru. Presupun ca n felul acesta vorbesti cu toti cei care vi n aici si nu au posibilitatea sa-ti raspunda. Kaeso ramase cu gura cascata si se uita la el ca si cnd nu i-ar ti venit sa cread a ce a auzit. Continua... nu te opri, adauga Marcellus si facu un gest de indiferenta. Nu te s inchisi de mine, caci sunt dispus s-ascult pna cnd vei termina. Nu te superi daca ma voi aseza pe un scaun? A m umblat pe jos de la rasaritul soarelui si sunt ostenit. Se aseza pe un scaun elegant si ofta usurat, Kaeso se apropie de el si se propti n picioare. Cine esti tu, straine? ntreba el. De, raspunse Marcellus si zmbi, desi ntrebarea pusa n felul acesta nu merita nici u n raspuns, ti voi spune ca sunt un drumet fara ocupatie. Omul dumitale Ibiscus a staruit sa vin aici si sa ma ofer n calitate de scrib. Dndu-mi seama ca pentru ntreprinderea dumitale sezonul acesta este cel mai aglomer at, mi-am zis ca nu va strica sa-ti dau o mna de ajutor vreme de cteva zile. Kaeso si trecu degetele scurte si boante prin parul carunt si se aseza pe o banca din apropierea lui. Dar n loc sa ma lasi sa-ti spun motivul pentru care am venit, i dai nainte si nu ma i termini. Privirile i fugira n largul atriumului: Daca-mi dai voie sa-ti spun adevarul, atunci ti voi sp une ca probabil nu meriti sa locuiesti ntr-o vila att de eleganta. Judecnd dupa felul n care te porti fata de str aini, pari ca nu faci parte din casa aceasta, ntr-un mediu att de desavrsit ar trebui sa fii curtenitor si sa traie sti n buna ntelegere cu toata lumea. Kaeso ramase naucit de ndrazneala acestui strain si asculta mirat cuvintele lui n erusinate.

Astfel de vorbe nu se poate sa mi le spui mie! zbiera el. Adica cine-ti nchipui c a esti? Vii si ma jignesti n propria mea casa, desi arati ca un vagabond... ca un cersetor! Eu nu sunt cersetor, raspunse Marcellus cu glasul linistit. Iesi afara! zbiera Kaeso. Marcellus se ridica n picioare, zmbi, se nclina n fata lui, iesi n peristilul deschis si cobor treptele de marmura ale scarii impunatoare urmarit de Kaeso, care iesi pna n porticul vilei. T recu prin gradina si se apropie din nou de poarta unde astepta Ibiscus, presimtind ca un sclav nalt din M acedonia s-a luat dupa el. Supraveghetorul se uita la el curios. Kaeso n-a avut nevoie de tine? ntreba el. Marcellus clatina din cap, puse mna pe un cos si intra n holda de pepeni, apoi se opri alaturi de primul grup de lucratori. Oamenii se uitara la el nemultumiti. Un mosneag si ndrepta trupul si fa cil o strmbatura de durere pipaindu-si salele. Marcellus le spuse ca ziua este foarte frumoasa, iar batrnul i raspunse ca este ma i ales pentru j unghiuri le din sale. Ceilalti lucratori murmurara ceva, iar o fata ntunecata la obraz se uita la el si-i spuse c-ar fi mai bine sa lucreze ceva si pe urma va putea sa le spuna ct este ziua de frumoasa, i raspunse ca are dreptate, asa ca fata i zmbi cu inocenta, apoi scotndu-si tunica de pe el, o paturi si o aseza pe pamnt lnga desaga pe care si-o scosese de pe umar si ncepu sa lucreze si el. Nu o lua att de repede, l preveni mosneagul, caci Kaeso nu-ti va plati nimic mai m ult chiar daca vei cadea n brnci. Dar Ibiscus va ncepe sa zbiere la noi ca ne pierdem vremea, adauga un individ cio lanos care era n cealalta parte. Pepenii acestia sunt foarte frumosi! zise Marcellus si se opri din lucru ca sa-s i stearga sudoarea de pe frunte. Este adevarata placere sa lucrezi aici... caci nu este dat tuturor sa se bucure de soare, de cerul albastru, de vederea acestor munti impunatori si de cei mai frumosi... Ia mai ispraveste! striga lucratorul din cealalta parte. Ispraveste si tu! tipa fata cea ncruntata. Lasa-l sa vorbeasca. Are dreptate: pep enii sunt foarte frumosi! Din cine stie ce pricina, toti lucratorii ncepura sa rda, pe diferite glasuri si p arura c-au devenit mai veseli. Putin dupa aceea vazura ca supraveghetorul se desprinde de lnga poarta si intra n holda de pepeni, asa ca oamenii ncepura sa se miste mai repede. Se opri alaturi de Marcellus, care ridica privirea ntrebatoare spre el. Ibiscus i facu semn n partea unde era vila. Vrea sa vorbeasca cu tine, zise el nemultumit. Marcellus dadu din cap, ridica n brate cosul cu pepeni, dadu drumul ctorva n cosul batrnului, dadu si fetei, care se nsenina la obraz, iar pe cei de pe fundul cosului i dadu lucratorului care -l luase n bataie de joc. Omul ncerca sa zmbeasca recunoscator. Te mai ntorci? ntreba mosneagul cu glasul subtire. Cred ca ma voi ntoarce, stapne, raspunse Marcellus. Lucrul este placut si tot asa tovarasia. Ce-i cu tine, mosule? Ai devenit si tu stapni ntreba lucratorul cel tnar. Ceilalti n cepura sa rda nveseliti, dar fata nu paru multumita de gluma aceasta.

Ce s-a ntmplat, Metella? ntreba glumetul. Fata se ntoarse suparata spre el. Nu s-ar putea ca un strain sa se poarte cuviincios fata de noi fara sa fie luat n bataie de joc! raspunse ea. Cnd Marcellus dadu sa plece, i facu semn de bun ramas si fata se mbujora la fata. O chii celorlalti l urmarira cum se ndeparteaza mpreuna cu Ibiscus, care nu scoase nici o vorba. Oamenii acestia nu sunt platiti ca sa faca glume si sa trndaveasca, murmura Ibisc us ntorcndu-se spre el. n felul acesta culeg mai multi pepeni, raspunse Marcellus. Oamenii lucreaza mai c u tragere de inima cnd sunt multumiti. Nu esti de aceeasi parere? Nu stiu ce sa-ti raspund, zise Ibiscus. Eu n-am vazut nca oameni care sa lucreze si sa fie multumiti. Cred ca nu strica sa te grabesti, deoarece lui Kaeso nu-i place sa astepte. Probabil si lui i place tot att de mult sa astepte pe ct mi place mie sa ma grabesc, raspunse Marcellus nepasator. Nu cunosti pe Kaeso, riposta supraveghetorul si rse sarcastic. El nu are obiceiul sa se poarte frumos fata de oameni si nici fata de animale. Nu ma ndoiesc ctusi de putin, declara Marcellus si, lund desaga pe umar, se opri n m ijlocul drumului si se mai uita o data spre zarea muntilor, apoi apuca la deal n partea unde era vila . Cnd fu introdus, Marcellus l gasi la masa lui de lucru. Kaeso se prefacea ca este ocupat si nu ridica ochii spre el. Dupa ce astepta o buna bucata de vreme fara ca sa-i dea nici o atentie, se a propie de fereastra si se uita n gradina. Spuneai ca esti scrib? ncepu Kaeso cu glasul rastit. Eu n-am spus asa ceva, raspunse Marcellus si se ntoarse ncet spre el. Omul dumital e m-a ntrebat daca stiu sa citesc, sa scriu si sa fac socoteli. La asta ma pricep si eu, dar nu sunt scr ib de meserie. Huhum! Si ct mi ceri? Vei constata ct merita slujba pe care ti-o fac. Eu sunt dispus sa primesc ct vei c rede ca este cu dreptate sami platesti. Celui care a plecat i-am dat zece sesterti si de mncare. Aceasta este o simbrie de batjocura, zise Marcellus. Dar daca nu poti plati mai mult... Aici nu este vorba despre ceea ce pot si ceea ce nu pot! riposta Kaeso cu mndrie, ci este vorba ct esti dispus sa primesti! Nu-mi vine sa cred ca un om mndru si bogat ar fi n stare sa ceara unui strain sa-s i piarda timpul de pomana slujindu-l pe el. Acum un ceas mi-ai spus ca sunt cersetor, si vorba aceasta miai spus-o pe un ton care-mi dadea sa nteleg ca nu ai nici o consideratie fata de cersetori. Probabil ca nu te -am nteles bine. Kaeso se propti cu coatele n tablia mesei si, ridicnd ochii, ntlni privirea indifere nta a lui Marcellus. Parea ca se pregateste sa-i dea un raspuns violent, dar se razgndi imediat si-si schimba a titudinea. ti voi da douazeci de sesterti, murmura el, dar trebuie sa stii ca Ia mine nu mer ge sa trndavesti, nici sa faci greseli si nici... tipa el cu glas ragusit. O clipa, te rog, interveni Marcellus. Da-mi voie sa-ti spun ceva. Ai prostul obi cei sa zbieri la oameni. Nu cred ca poti cstiga ceva de pe urma faptului ca ncerci sa terorizezi pe cei care n

u se pot apara. Acesta este un simplu obicei, dar un obicei prost, si mie nu-mi face nici o placere; prin urmar e cnd vei vorbi cu mine vei fi att de bun sa te lasi de obiceiul acesta al dumitale. Kaeso si trecu dosul minii peste barbie. Pna acum nimeni n-a ndraznit sa vorbeasca cu mine pe tonul acesta! zise el cu glas ul domolit. Si nu stiu ce ma, determina sa suport. Sunt gata sa-ti explic, declara Marcellus si, proptindu-se cu amndoua minile pe ta blia mesei, se pleca spre el si zmbi ngaduitor. Ai adunat o mare avere, dar cu toate acestea nu te simti mul tumit, ti mai lipseste ceva... ceva ce ti-ar face placere daca ai poseda. Nu esti sigur ce poate fi anume... da r ti nchipui ca eu stiu. Acesta este motivul care te-a determinat sa trimiti dupa mine, Kaeso, ca sa revin aici. Am trimis dupa tine pentru ca am nevoie de un scrib. Ei bine, eu nu sunt scrib, raspunse Marcellus si dadu sa plece. Afara de asta ai nceput din nou sa zbieri. Daca-mi vei ngadui, prefer sa ma ntorc n holda de pepeni, unde am niste oameni cu c are ma nteleg foarte bine. Cu care te ntelegi foarte bine? Lucratorii aceia care aduna pepenii? Toti sunt ni ste trntori si niste tlhari. Nu cred sa fie din fire asa cum spui, declara Marcellus cu convingere. Purtarea lor se datoreste greutatilor si saraciei n mijlocul careia traiesc... Ar putea fi oameni straduitori si foarte cu msecade, exact cum ai putea sa fii si tu un barbat ncntator daca te-ai dezba ra de obiceiul de a teroriza lumea. Asculta tinere, se rasti Kaeso. Nu cumva ai de gnd sa mergi la oamenii aceia si s a te apuci sa le spui ca sunt neomenos tratati? Nici nu ma gndesc, deoarece omul care lucreaza din greu n fiecare zi din zori si pn a n seara pentru trei sesterti stie ca este prost tratat si nu are nevoie sa-i mai spuna si altul. Va sa zica au nceput sa se plnga, nu-i asa? Mie nu mi s-au plns. n momentul cnd am plecat dintre ei, pareau destul de bine disp usi. Huhum! Dar ce motive aveau sa fie att de bine dispusi? ntreba Kaeso si, ferind scau nul din cale, se ridica n picioare. Apropiindu-se de un dulap din coltul camerei, scoase o coala mare de papirus si un brat de suluri. Le trnti pe masa si ntinznd degetul i facu semri spre ele. Asaza-te pe scaun! porunci el. Ia stilul n mna si-ti voi spune ce sa raspunzi la a ceste scrisori. Sunt comenzi de la negustori si de la casele mari din Roma pentru pepeni, struguri si pere. M i le vei citi si-ti voi spune ce trebuie sa le raspunzi. Dar, baga de seama, eu nu stiu sa citesc, dar stiu ce sp un n scrisorile lor! Nu era dispus sa mai discute cu el, dar n schimb ar fi vrut sa vada ce ntorsatura va lua ntlnirea aceasta neobisnuita, asa ca se aseza la masa si ncepu sa citeasca cu glasul ridicat. Kaes o parea multumit ca un copil. Erau comenzi pentru-pepeni. Cotigi ntregi de pepeni. Cotigi nenumarate de pepeni din Arpino! Recolta o vindea cu pret mare. Erau si comenzi anticipate pentru a fi executate n luna augu st, cnd se culegeau strugurii. Imediat dupa aceea Marcellus dadu de o scrisoare n limba elena si ncepu s-o citeas ca si pe aceasta. Scrisoarea este n greceste? Eu nu nteleg limba aceasta. Ce spune? Dupa ce Marcellu

s i-o traduse, l ntreba pe un ton care i se paru respectuos: Scrii si greceste? Foarte bine! zise el sisi freca minile multumit, caci va fi placut sa afle si altii ca el si poate permite sa plateasca un scrib care este ca rturar. Dupa ce termina scrisoarea declara ca din ntmplare: ti voi gasi o tunica de mai buna calitate. Multumesc, eu am o tunica de mai buna calitate, raspunse Marcellus fara sa ridic e privirea spre el. Nu cumva-ti plac florile? ntreba Kaeso dupa ce terminara lucrul. Iar cnd Marcellus dadu din cap n semn de ncuviintare, adauga: Scribul are voie sa se plimbe prin gradina vilei si sa vi ziteze grajdurile n cazul cnd ti vor placea caii. Esti foarte amabil, raspunse Marcellus ngndurat Antonia Kaeso era cel putin cu zec e ani mai tnara dect sotul ei. Daca n-ar fi avut gura tuguiata si sprncenele ncruntate, ar fi putut tre ce drept o femeie draguta, deoarece avea silueta distinsa si eleganta, obraz cu trasaturi fine si glasul pl acut. Marcellus o ntlni printre boschetele de trandafiri cu un cos pe brat si n mna cu foarfecele de gradina. Cons tata numaidect ca femeia aceasta este o fiinta oprimata. La salutul lui i raspunsese cu indiferenta si-l ntreba daca el este noul scrib al sotului-ei. Marcellus i raspunse afirmativ si adauga ca se simte multumit de vreme ce a gasit de lucru ntr-un medi u att de pitoresc. Femeia se uita la el cu ochii zmbitori si-l privi dintr-o parte, dar fara ca zmbetul acesta sa-i lumineze si trasaturile obrazuluui. Probabil te referi la gradina de flori si la vederea muntelui, raspunse femeia. Da, sunt foarte frumoase! zise Marcellus si dadu sa plece, aducndu-si aminte ca p ermisiunea de a se plimba prin gradina nu includea si o conversatie cu stapna casei, dar enigmatica sotie a lui Kaeso ncerca sa-l retina. Cum te cheama, scribule? Sotul meu nu mi-a spus. Marcellus Gallio. Este si un senator cu numele Gallio. ncepuse sa taie boboci de trandafir cu lujere lungi si-i ngramadea n cos. Marcellus se pleca si ncerca sa-i aranjeze. Asta este adevarat, raspunse el. Esti ruda cu el, ntreba femeia? si continua sa manevreze foarfecele. Poate un scrib umil sa fie ruda cu un senator? riposta el. Nu-mi vine sa cred, spuse ea cu indiferenta. Dar tu nu esti un scrib umil. Esti patrician, zise ea si-l privi n luminile ochilor. Asta se vede dupa glasul, dupa trasaturile obrazului si dupa a titudine. Buza de sus i tremura si descoperi un sir de dinti frumosi cnd ntinse foarfecele spre el. Uita-te la minile dumitale. Acestea nu sunt obisnuite sa ndeplineasca nici un fel de lucru. Nu te speria, adauga ea si ridica din umeri, caci eu nu te voi trada, dar tunica de matase n care esti mbracat ar putea totusi sa te tradeze. Nu esti de parere ca este riscant sa umbli mbracat n felul acesta? Te-am vazut cu cealalta tunica chiar azi-dimineata d e la fereastra camerei mele, Unde ai gasit-o? ntreba ea prefacndu-se ca examineaza florile. De ce umbli travest it n felul acesta, Marcellus Gallio? Esti sigur ca nu esti nici un fel de ruda cu senatorul? Este parintele meu. Sunt convinsa ca spui adevarul, ncuviinta femeia si ntorcnd obrazul spre el zmbi. Da

r de ce-mi spui cuvintele acestea? Pentru c-am constatat ca-ti face placere sa ti se.spuna adevarul si pentru ca pr efer si eu sa ti-l spun. N-am ncercat sa amagesc pe sotul tau. Dar adevarul este ca el nu m-a ntrebat cum ma che ama. Sunt sigura ca ti-ar face placere daca el n-ar afla numele tau adevarat. Da, ar fi mai bine ca el sa nu afle! Cred ca procedezi gresit, zise ea sarcastic, deoarece n felul acesta lipsesti pe Appius Kaeso de o mare placere. Pentru el ar fi o placere nebanuita sa stie ca scribul pe care-l are es te fiul unui senator. Probabil nu ntelegi pe Kaeso asa cum ar trebui, ncerca Marcellus s-o mbuneze. Eu nu nteleg pe Kaeso! exclama ea. Pe toti zeii, aceasta este singura mea ocupati e: sa nteleg pe Kaeso! Omul acesta are nevoie sa fie tratat ntr-un fel cu totul deosebit, adauga Marcell us. Kaeso este enorm de mndru de puterea ce o are asupra acestor oameni din Arpino. Ei l asculta din prici na ca se tem de el. Ar avea chiar mai multa putere asupra lor daca s-ar stradui ca oamenii acestia sa-l si i ubeasca si numai dupa aceea sa-l asculte. ti poti imagina pe Kaeso facnd ceva ca oamenii dimprejurul sau sa-l poata iubi? ntr eba ea sarcastica. Da, eu mi pot imagina si aceasta situatie, adauga Marcellus linistit. Daca am reu si sa-l convingem, schimbarea lui de atitudine ar putea contribui n mare masura la mbunatatirea situa tiei din aceasta regiune. N-ai fi dispusa sa-mi dai o mna de ajutor? Acum este prea trziu! declara femeia. Kaeso nu va mai putea cstiga simpatia oameni lor... Indiferent de ceea ce ar face n interesul lor. n acelasi timp nu trebuie sa uiti ca lucratorii d in Arpino sunt oameni rai si ignoranti. E adevarat ca sunt ignoranti! ncuviinta Marcellus. Si oamenilor ignoranti nu se p oate sa le ceri sa fie respectuosi. Se brfesc unul pe altul, deoarece fiecare dintre ei se dispretuieste pe el nsusi... si nu e deloc de mirare. Chiar azi-dimineata m-am gndit la soarta lor. Oamenilor acestora ar trebu i sa li se faca instalatii de bai. Ca sa se scalde n apa acestui rulet de munte, care este rece ca gheata, nu poate f i nici o placere. N-ar.fi greu sa se construiasca o piscina ncapatoare si n timpul zilei soarele ar ncalzi apa. n apro piere este o cariera de piatra, asa ca oamenii ar putea sa-si construiasca piscina ntre culesul pepenilor si al strugurilor, cnd nu au nimic de lucru. Pentru asta nu le lipseste altceva dect ncurajarea. Se vede ca nu cunosti pe cei din Arpino! protesta sotia lui Kaeso. Daca sunt mai rai dect oamenii din alte parti, atunci trebuie sa existe un motiv special, zise Marcellus. Ce motiv ar putea sa fie? Dar de ce te interesezi de astfel de lucruri, Marcellus Gallio? Un baiat dragut de vreo zece ani se apropia de ei. Nu era nevoie sa mai ntrebe cine este. Asemanarea dintre el si maica-sa era e videnta. Probabil fiul dumitale? ntreba Marcellus si zmbi. Da, Antoniu, murmura femeia si ofta extaziata. Este lumina ochilor mei. Ar vrea sa se faca sculptor. Tatasau nsa nu este de acord si nici nu admite sa-i aduca un preceptor. Traieste singur s i nu se simte deloc

multumit... Vino ncoace, Antoniu, sa faci cunostinta cu Marcellus Gallio, noul no stru scrib. Am aflat ca-ti face placere sa modelezi, zise Marcellus dupa ce baiatul saluta n epasator. N-ai vrea sa-mi arati si mie la ce lucrefei? Antoniu facu o strmbatuta de nemultumire. Te pricepi la asa ceva? ntreba el cu aceeasi sinceritate care caracteriza si pe m aica-sa. Cred ca ma pricep tocmai de ajuns pentru a-ti putea da cteva indicatii. Antoniu nu avu rabdare sa astepte pna a doua zi, asa ca dupa cina veni n camera lu i Marcellus ca sa-i arate modelul la care lucra: doi gladiatori care se pregatesc de lupta. Aseza scndura p e masa lui Marcellus si facu un pas napoi, spunndu-i ca ncercarea lui nu este tocmai reusita. Nu este nici rea, Antoniu, i raspunse Marcellus. Compozitia este bine facuta. Gla diatorul din partea aceasta mi se pare ca nainteaza cu prea multa ndrazneala. Ce nume le-ai dat? Banuind ca vrea sa faca glume, Antoniu ncepu sa rda si-i raspunse ca nu le-a dat nc a nici un nume. Ca sa poti lucra cu tragere de inima va trebui sa le dai si o personalitate, zis e Marcellus si se uita la el grav. Sa-i consideri drept oameni reali si sa cunosti toate amanuntele n legatura cu ei . Haide sa ne ocupam mai nti de unul dintre ei; esti de acord? Apropie un scaun si se asezara unul lnga altul n fata modelului. Sa zicem ca cel din partea aceasta este unul cu numele Cyprius. Legionarii l-au luat din Creta, au dat foc casei lui, i-au luat vitele, pe sotia si pe fiul sau i-au ucis - un baiat cam de vrsta ta - si l-au adus la Roma, nlantuit de butucul din fundul unei galere. A fost un luptator cu palosul, prin u rmare l-au lasat sa aleaga fie ca va lupta n arena, fie ca va trage la vsle n fundul unei galere. A preferat arena, a sa ca acum si pune n joc viata si nadajduieste ca va reusi sa ucida pe adversarul sau, pe care nu l-a vaz ut nca niciodata. Mi se pare ca ceea ce-mi spui nu este altceva dect nascocire, zise Antoniu nemult umit. Sigur ca nu este altceva... dar acesta este felul n care se dau luptele n arena. A cum sa luam pe celalalt. Acesta este un sclav din Tracia, l cheama Galenzo. A avut un partal de pamnt, o vi isoara, cteva capre si trei copii mici. Cnd au sosit legionarii, sotia lui a ncercat sa-l ascunda ntr-o capita de fn. Dar oamenii acestia au omort-o de fata cu copiii ei, iar pe Galenzo l-au pus n lanturi. S-a aparat cu atta nversunare, nct legionarii l-au vndut unui pretor care avea nevoie de un gladiator pentru serbarile zeitei I sis. De asta data Cyprius si Galenzo se vor lupta mpreuna pentru ca spectatorii sa poata face prinsoare pe cel care va cstiga lupta si va reusi sa ucida pe celalalt. Tu pe cine vei face prinsoare, Antoniu? Eu as pune o suta de sesterti pe Galenzo. Numi place atitudinea lui Cyprius. Eu nu m-am gndit sa fac prinsoare, raspunse Antoniu fara nici un entuziasm. Apoi se uita la Marcellus si-l ntreba: Tie nu-ti plac luptele, nu-i asa? Nu-mi place felul acesta de lupte. Probabil nu te-ai luptat nca niciodata? zise Antoniu sfidator. Poate ti-ar fi si frica sa lupti. Se poate, admise Marcellus, fara sa se tulbure din pricina ndraznelii baiatului. mi retrag cuvintele acestea, ngna Antoniu. Nu cred ca ti-ar fi frica sa lupti. Fac

prinsoare ca stii sa lupti. Ai luptat vreodata? Am luptat, darnu n arena. Ai omort pna acum pe cineva? Marcellus ncerca sa evite raspunsul, dar Antoniu si dadu seama ca ntrebarea lui nu poate avea dect un singur raspuns. Ochii ncepura sa-i straluceasca n asteptarea unei ntmplari emotionante. Adversarul tau a luptat bine? Aceasta nu este o amintire placuta, raspunse Marcellus. Urma un timp de tacere s i la urma adauga: As fi preferat sa-ti alegi un aIt subiect pentru modelul tau. Acesta nu ma intereseaza din cale-afara -si se uita n ochii baiatului - dar tot asa nu te intereseaza nici pe tine. Tu nu tii la astfel de s cene si nu-ti fac placere; daca ai fi obligat sa te bati cu cineva, ti s-ar face rau la stomac. Nu-i asa? Antoniu si facu limba ghemotoc si si explora partea inferioara a falcii, apoi dadu ncet din cap. Cred ca nu este numai att, dar mi-ar fi frica sa ma bat cu cineva admise el. Prob abil acesta este motivul pentru care desenez lupte si modelez gladiatori. Este un fel de prefacatorie. Mi e-mi lipseste curajul si mi-e rusine sa recunosc adevarul, sfrsi, el si-si propti barbia n piept. Probabil exagerezi, si realitatea este cu totul alta, ncerca Marcellus sa-l mbunez e. Curajul este de mai multe feluri, Antoniu. Tu ai ales felul cel mai preferabil... de a spune adevarul. Or, pentru a spune ce mi-ai spus abia adineauri ti trebuie mai mult curaj dect atunci cnd ai face adversarului tau cteva c ucuie n cap. Antoniu ridica fruntea si paru ca s-a mai luminat la obraz. Nu vrei sa ncepem un alt model? i propuse baiatul. Ba da, voi ncerca sa ma gndesc la ceva, menit sa ne faca placere amndurora. Vino min e dimineata la mine. Si, daca vei vrea sa-mi mprumuti putin lut, probabil voi reusi sa schitez c eva si-ti voi arata modelul pe care l-am facut. Antoniu ncepu sa rda multumit. Marcellus facuse o piscina de forma patrata. Din lo c n loc, pe parapetul de piatra se vedeau asezati barbati, femei si copii care faceau baie. Unul dintre e i era un mosneag uscat cu o barba lunga, trecuta peste umar. Un copil n patru labe era gata sa cada n apa. Maica-sa se apropia de el n fuga. Picioarele mari si vnjoase ale unui notator se vedeau din apa nemiscata n care sari se cu capul n jos. Cred ca modelul acesta nu l-ai putut termina numai n dimineata aceasta! zise Anto niu. Nu... caci am lucrat la el aproape toata noaptea. Dupa cum vezi nu este dect schi tat. Vom avea nevoie de mai multi oameni care sa fie asezati pe marginea piscinei si de cei care au sari t n apa. Vrei sa completezi modelul acesta? Cred ca mi-ar face multa placere, raspunse Antoniu. Poti sa mai adaugi si alte amanunte. Sa-l transpui pe o scndura mai mare ca sa-i poti da modelului amploare si vei face un fundal, ti aduci aminte de stnca alba din apropierea podului unde a pa ncepe sa se strnga ntr-o balta? Ai putea sa introduci stnca mpreuna cu podul si salcmii ce se gasesc n apropi ere. n cazul acesta, toata lumea si va da seama unde este piscina pe care o reprezinta. M-am gndit si eu ca n-ar strica s-avem o astfel de piscina prin apropiere. Dupa o saptamna petrecuta n casa lui Kaeso, Marcellus reusea sa-si termine lucrul

de fiecare zi imediat dupa amiaza. Antoniu aparea n atrium si ncepea sa se plimbe nerabdator prin fata usii d eschise a bibliotecii. Kaeso constatase apropierea dintre el si scribul sau si se simtise n parte multumit. Mi s-a spus ca te ocupi de fiul meu si-l ajuti sa se distreze, se adresa el lui Marcellus. Daca-ti vine greu, sa stii ca nu ai nici o obligatie de soiul acesta. Ai destul de lucru n timpul ct est i obligat sa stai la masa si sa scrii. Marcellus i raspunse ca-i face placere sa-si petreaca timpul mpreuna cu Antoniu, c a baiatul are nsusiri artistice si ca ar trebui ncurajat. Kaeso ncerca sa-si bata joc de arta n cazul cnd este considerata drept o profesiune din care sa traiesti si de aici urma o discutie. Nu cred ca un barbat vrednic ar fi n stare sa-si piarda vremea jucndu-se cu noroiu l, zise Kaeso cu dispret. Ca lutul, l corecta Marcellus fara sa se supere. Lutul de modelat. Intre lutul ac esta si noroi este tot atta deosebire cta ar fi ntre pepenii de Arpino si pepenii obisnuiti. Se ntmpla de multe ori ca un barbat sa doreasca sa creeze ceva frumos. Antoniu ar putea sa devina un sculptor de valoar e. Sculptor! tipa Kaeso. Si la ce poate folosi un sculptor? Marcellus nu-i raspunse la aceasta ntrebare. Se multumi sa zmbeasca si, dupa ce ad una lucrurile de pe masa mpreuna cu hrtiile, le baga ntr-un sertar. Zmbetul acesta trezi curiozitatea lui Kae so si. cnd i ceru sa se explice, i spuse ca ndemnarea lui Antoniu se datoreste, probabil, temperamentului nn ascut. Tu, Kaeso, ai reusit sa-ti creezi o ntreprindere prospera. Fiul tau nu cred ca va mai avea nevoie sa aduca vreo mbunatatire acestei ntreprinderi. Prin urmare, ar vrea sa creeze si el ceva. Ambitia aceasta a mostenit-o de la tine. Dar constat" ca esti nemultumit din cauza ca-si manifesta o dorinta care initial a fost a parintelui sau. Kaeso zmbi multumit si astepta ca Marcellus sa continue, asa ca-i facu pe voie. N umerosi sculptori au fost obligati sa rabde de foame nainte de a ajunge cunoscuti si a putea cstiga ceva cu arta lor. Antoniu nu va fi obligat sa rabde de foame. Tatal sau este un om bogat si se va mndri cu pricepere a fiului sau. Numele lui Appius Kaeso este cunoscut n comert. Probabil tot asa Antoniu Kaeso ar putea sa a junga celebru n domeniul sau artistic. Cred ca nu ai intentia ca Antoniu sa fie nemultumit si sa ajunga un ratat cnd ai avea toate motivele sa te mndresti cu el. Acorda-i putina atentie si vei constata ca ai un fiu iubitor si e ntuziast, l sfatui Marcellus. Baiatul acesta a fost ntotdeauna nepasator si nfumurat, ca si maica-sa, declara Ka eso si se uita la el nemultumit. ngaduie-mi sa fiu de alta parere, Antoniu este un tnar extrem de bun, adauga Marce llus. Daca te intereseaza dragostea lui, nu va fi greu sa o cstigi. De ce nu vrei sa vii cu min e si sa vezi ce lucreaza? Murmurnd ca pe el nu-l intereseaza astfel de nimicuri, Kaeso l nsoti totusi pna n cam era lui Antoniu. Se oprira n fata modelului si nu zisera nimic; Antoniu se astepta sa auda cuvintele batjocoritoare ale tatalui sau. Kaeso examina amanuntele scenei, si trecu palma peste barbie, rse usor si clatina din cap. Antoniu, care

urmarea pe tatal sau cu toata atentia, ramase abatut. Este asezat ntr-un loc care nu corespunde scopului. Primavara, dupa topirea zapez ilor, vltoarea apei coborte din munte este att de puternica, nct va sapa temelia zidurilor si le va prab usi. Va trebui sa-l construiesti undeva pe un teren mai ridicat, l sfatui Kaeso. Imediat dupa aceea Marcellus le spuse ca are putina treaba si-i lasa singuri n ca mera. Traversa peristilul zmbind multumit,si, cnd cobori n gradina, Antonia l ntreba ce s-a ntmplat. Se uita l l mirata cnd i spuse ca sotul si fiul ei discuta mpreuna construirea unei piscine si alegerea un ui loc care sa fie cel mai potrivit n scopul acesta. Sa merg si eu la ei? ntreba ea. De asta data va fi mai bine sa-i lasi n pace, raspunse Marcellus. Era mijlocul lui iulie, n fiecare zi dupa apusul soarelui, Marcellus cobora pna la holda cea mai apropiata si se aseza n fata portii unde lucratorii si primeau simbria. La nceput, cnd treceau pe lng a el, oamenii se multumeau sa-i faca semne si s& zmbeasca. Dupa aceea unii dintre ei ncepura sa se opreasca si sa s ea de vorba cu el. Scribul acesta, si ziceau ei, are ceva neobisnuit, dar cu toate aces tea se simteau cu toti atrasi de el. Presimteau ca strainul acesta i ntelege si este de partea lor. n primul rnd se raspndise zvonul ca se va construi o piscina pentru folosinta lor. Dupa ce se va termina recoltarea pepenilor, fiecare dintre ei va putea lucra la construirea acestei pi scine daca vor fi dispusi sa lucreze pentru interesul comun. Nimeni nu stia deocamdata ct li se va plati pentru aceast a munca, dar erau siguri ca nu vor lucra de pomana. Presimteau ca realizarea acestui plan se datoreaza scribulu i. Cei mai ndrazneti ncercara sa-l ntrebe, dar acestora le raspunse ca el nu cunoaste amanuntele, deoarece idee a a venit de la Kaeso, dar la momentul indicat vor fi informati n toate amanuntele. ntr-o dupa-amiaza, dupa ce se adunasera vreo douazeci de oameni mprejurul lui, Mar cellus ncepu sa le vorbeasca despre un barbat pe care l-a cunoscut la hotarele imperiului ntr-o tara departata; omul acesta spunea lucruri foarte interesante celor care aveau de luptat n viata cu greutati si "cu lipsuri; el era de parere ca viata unui om nu urmareste sa adune bunuri si ca multe nenorociri ar putea fi evitate daca oamenii n-ar rvni la ceea ce nu este al lor. Daca vrei sa fii multumit va trebui ca mai nti sa faci pe altii sa se simta multumiti. Facu o pauza si, ntlnind ochii Metellei, ramase ncntat vaznd-o ca asculta cu atentie si ca n elege. Si ce a facut Isus acesta pentru ca ceilalti oameni sa se simta multumiti? ntreba mosneagul pe care-l cunoscuse n prima zi. De... omul acesta, le explica Marcellus, n-a fost un barbat obisnuit, deoarece s avrsise multe vindecari ale celor suferinzi. Orbilor putea sa le dea vedere; era de ajuns ca oamenii sa puna mna pe vesmintele lui pentru a se vindeca. n dupa-amiaza aceea se facuse ntuneric nainte ca lucratorii sa se ntoarca acasa. Facn du-si reprosuri din cauza ca i-a tinut de vorba att de trziu, Marcellus le spuse: Daca vreti sa mai auziti si alte ntmplari din viata lui Isus, atunci va fi mai bin e ca mine seara, dupa ce veti

cina, sa ne ntlnim n sat. Astfel din ziua aceea Marcellus mergea n fiecare seara si se aseza pe colina acop erita de iarba de la poala muntelui si vorbea oamenilor din Arpino despre marile multimi de curiosi care ur masera pe Isus; le povesti n toate amanuntele minunile savrsite de el; cazul cu micul Iona si piciorul sau, de spre magarusul pe care Iona l daruise prietenului sau infirm. Le vorbi despre glasul lui Miriam si despre razb oiul lui Tamar, pe care Isus l reparase, si pe urma femeia aceasta saraca i tesuse o camasa. Oamenii ascultau fara sa se miste, aproape fara sa respire, si ntunericul se ncheg a mprejurul lor. Toti locuitorii din Arpino asteptau aceste ntlniri de fiecare seara cu nerabdare si a d oua zi n timpul lucrului discutau ntre ei faptele pe care le aflasera. Venea pna si Ibiscus sa asculte, ntro seara Antonia aparu tinnd de mna pe Antoniu si se aseza mai la o parte, ca sa asculte povestea cu cei cinci mii de oameni care fusesera hraniti din merindea pe care un baietas o adusese cu el ntr-un cosulet. ntmplarea a ceasta li se paru neobisnuita si unii dintre oameni zmbira, iar altii si stergeau lacrimile. Urma ap oi furtuna aceea pe care Isus o linistise datorita vorbelor sale blnde. Am auzit ca povestesti oamenilor ntmplari neobisnuite, zise Kaeso ziua urmatoare. Le-am vorbit despre un ma re nvatator si despre faptele pe care le-a savrsit pentr u usurarea suferintelor poporului sau din Palestina. Ce fel de fapte? ntreba Kaeso, iar dupa ce Marcellus i vorbi despre cteva dintre mi nunile savrsite de el ntreba: Acest Isus nu se ocupa dect de oamenii saraci? Nici vorba de asa ceva! declara Marcellus. El avea prieteni si printre bogati si era de multe ori poftit n casele lor. Probabil te va interesa sa afli ce s-a ntmplat n casa unui vames bogat cu numele Zaheu. A daruit saracilor jumatate din averea lui, nu-i asa? zise Kaeso dupa ce Marcell us termina cu povestirea acestei ntmplari. Nu-mi vine sa cred ca oamenii acestia i-au fost recunoscatori. Eu nu stiu daca i-au fost sau nu, raspunse Marcellus. Dar cred ca singurul mijlo c pentru a constata cum reactioneaza poporul ntr-o astfel de mprejurare este sa-ti... Sa-ti mparti averea cu ei, nu-i asa? mumura Kaeso. Cred ca n-ar strica sa faci o mica ncercare, si aceasta n-ar costa prea mult, zis e Marcellus. De pilda, sa dai ordin lui Ibiscus ca ncepnd de astazi sa plateasca oamenilor patru sesterti pentru ziua de lucru n loc sa le daitrei, pna la sfrsitul sezonului pepenilor. Ca pe urma sa nceapa sa se certe cnd simbria va fi din nou redusa la suma preceden ta! riposta Kaeso. E foarte probabil ca asa vor proceda. Poate propunerea aceasta nici nu merita sa fie luata n consideratie, caci ar contribui numai la instigarea lucratorilor. Ibiscus si va nchipui despre mine c-am nnebunit! zise Kaeso. Nu-si va nchipui daca vei mari si simbria lui. Ibiscus este un barbat vrednic si c redincios. Dar nu este platit asa cum ar trebui. Ti-a spus el vorbele acestea? ntreba Kaeso. Nu. Ibiscus nu se gndeste sa mi se adreseze mie pentru asa ceva. El nu mi-a cerut niciodata sa-i dau mai mult. Asta nu nseamna ctusi de putin ca primeste att ct ar merita. Probabil ai vrea si tu o mbunatatire, zise Kaeso si ncepu sa rda sarcastic.

Ibiscus primeste sase sesterti pe zi. Da-i zece si eu voi fi multumit numai cu s aisprezece n loc de douazeci ct mi-ai platit pna acum. Foarte bine, raspunse Kaeso. Constat ca esti un prost... dar daca acesta este fe lul n care vezi tu situatia... Cu o singura conditie: ca Ibiscus sa nu afle niciodata datorita carui fapt i-a f ost marita simbria. Lasa-l n convingerea ca mbunatatirea i-a venit de la tine si vei vedea ce se ntmpla. Kaeso se simtea mndru de piscina pe care o construise si spunea ca este foarte mu ltumit de aceasta idee care ia trecut prin minte cu totul pe neasteptate. Oamenii din sat nu puteau ntelege ce s -a ntmplat cu el, dar si nchipuiau ca probabil trecuse prin aceeasi transformare prin care trecusera ei nsi si. Kaeso marturisi lui Marcellus ca probabil astazi nu se nregistreaza attea pagube n pepeni zdrobiti si c a lucratorii i manipulau cu tnai multa atentie, datorita celor ctiva sesterti cu care contribuise la marirea simbriei lor. Marcellus nu spuse ca a doua zi dimineata, dupa ce se hotarse marirea simbriei, a tinut lucratorilor o cuvntare n care le-a spus ca drept apreciere a gestului facut de stapnul lor va trebui sa se straduiasca sa lu creze mai cu tragere de inima si sa fie mai credinciosi dect au fost nainte de asta fata de stapnul lor. Strugurii ncepusera sa se coaca si lui Kaeso i facea placere sa se plimbe printre aracii viei. Din cnd n cnd lucratorii cei mai n vrsta ndrazneau sa ntoarca ochii dupa el si sa zmbeasca sfiosi, tr-o dupa-amiaza, cobornd poteca la vale, i auzi cntnd. Cnd ajunse n fata portii, cntecul oamenilor n ntreba pe Ibiscus care este motivul. Oamenii si-au nchipuit ca nu va va face placere sa-i auziti cntnd. Spune-le sa cjinte! Spune-le sa cnte! tipa Kaeso nemultumit. Ce-i determina sa-si nchipuie ca mie nu-mi face placere sa-i aud cntnd? Ibiscus era proaspat barbierit si parea foarte mndru. Ieri sotia lui Kaeso fusese la el acasa pentru a arata nevestei lui un model de scoarta si o ntrebase cu ce si-a vopsit lna salului pe ca re-l purtase seara precedenta. Pe nserate, cnd Marcellus declara c-ar vrea sa faca o plimbare pna n vii, Antoniu l n reba daca-l poate nsoti si el. Dupa ce ajunsera la poarta, Marcellus lua n mna doua cosuri si pe unul l ntinse lui Antoniu. Vrei sa-mi faci o placere? ntreba el. Vino cu mine n vie si sa culegem ctiva strugu ri. De ce sa culegem? ntreba Antoniu. Ce-si vor nchipui lucratorii despre noi? Despre noi nu-si vor nchipui nimic rau, raspunse Marcellus, dar si vor nchipui desp re ei nsisi ca sunt oameni vrednici si lucrul pe care-l ndeplinesc l vor aprecia mai mult dect pna acum. Putin dupa aceea ajunsera n apropierea unei femei batrne care se opintea din greu sa ridice cosul plin cu struguri si sa-l ncarce ntr-o cotiga. Vizitiul sta proptit de roata cotigii si se uita la ea cu bratele ncrucisate pe piept, fara sa se miste. Da-i o mna.de ajutor, Antoniu! zise Marcellus cu glasul linistit. Toti cei din apropiere se oprira din lucru pentru a vedea ce se ntmpla. Elegantul fiu al lui Kaeso, despre care credeau ca se uita la oamenii din Arpino ca la noroiul ce-l calca sub talpile pi cioarelor, ajuta unei lucratoare sasi ridice povara. Cnd Marcellus se departa mpreuna cu Antoniu, pe urma lor se auzi un murmur de aprobare.

ti multumesc, Antoniu, zise Marcellus cu glasul n soapta. Nu m-am suparat c-a trebuit sa-i ajut, raspunse Antoniu, si se aprinse la obraz vaznd zmbetele de aprobare ale lucratorilor. Ai ajutat tuturor si cred ca si tie! raspunse Marcellus. Pe la jumatatea lui august, cnd comenzile de fructe scazura, asa ca aproape nu ma i era nevoie de prezenta unui scrib, Marcellus informa pe Kaeso ca are intentia sa plece din nou la drum. Ce-ai zice sa mai zabovesti ca sa ajuti pe Antoniu la modelat? i propuse Kaeso. L-am aratat aproape tot ce stiu eu nsumi, raspunse Marcellus. Acestea sunt copilarii! declara Kaeso. Baiatul poate nvata de la tine foarte mult e lucruri. Afara de asta, am constatat ca apropierea dintre voi a avut efecte binefacatoare asupra lui. Anton iu a devenit cu totul altfel dect era nainte de asta. Ai reusit sa faci dintr-nsul un om de caracter. Asta ti-o datoreste tie, Kaeso, raspunse Marcellus amabil. Nu-ti dai seama ca ba iatul acesta te admira si asculta cu cea mai mare atentie tot ce-i spui? Prin urmare, de aici nainte va fi datoria si placerea ta sa faci dintrnsul un barbat demn. Vara viitoare te vei mai ntoarce la Arpino? ntreba Kaeso pe un ton aproape rugator . Marcellus i multumi pentru vorbele acestea si-i raspunse ca deocamdata nu stie n c e parte va fi vara viitoare. Stnd pe scaun n fata mesei, ncerca sa termine corespondenta pe care o avea de facut si sa faca ordine n sertarele cu hrtii. Kaeso se uita la el ngndurat. Cnd ai de gnd sa pleci? ntreba el. Mine n zorii zilei. Vreau sa ajung la Roma. Kaeso iesi mpreuna cu el n gradina, unde gasira pe Antonia. De fata cu ea pofti pe Marcellus sa vina si sa mannce mpreuna cu familia lui. Antonia se uita la el si zmbi n semn de ncuviintare. Stii ca ne paraseste, adauga Kaeso. Antoniu unde este? As vrea sa-i spun si lui, zise si se ndrepta spre casa. Nu esti multumit n casa noastra, Marcellus? ntreba Antonia dupa cteva clipe de tace re. Nu ti-am mplinit toate dorintele? Ba da si tocmai de aceea vreau sa plec. Femeia dadu din cap si zmbi ngndurata. Marcellus, ti mai aduci aminte despre ntmplarea pe care o cred cei din Cana cnd Isus a prefacut apa n vin? Cred ca ti-a venit greu sa crezi aceasta ntmplare, zise el. Nu! murmura femeia. ntmplarea aceasta nu-mi vine greu s-o cred. Ea nu reprezinta u n mister cu nimic mai mare dect preschimbarile pe care prezenta ta le-a savrsit aici n Arpino. Pe nserate, conform obiceiului de pna acum, oamenii se adunara pe vrful colinei si asteptara sa soseasca Marcellus ca sa le spuna o ntmplare pe care nca n-o auzisera. Cnd sosi. constata ca Kaeso. Antonia si Antoniu erau si ei cu el. Dupa ce se aseza n iarba, unde oamenii lasasera un loc liber anume pentru el, ntrzie vreme ndelungata nainte de a ncepe sa vorbeasca. Ati fost cu totii foarte amabili fata de mine si mi voi aduce aminte de voi oriun de ma voi duce de aici nainte. Un murmur de parere de rau, ntocmai ca un suspin, nfiora pe cei de fata. V-am spus o multime de ntmplari din viata omului aceluia din Galileea, care era pr ietenul celor saraci si nenorociti, n seara aceasta va voi spune nca o ntmplare, poate cea mai stranie dintr e toate. Acesta va fi darul

meu de despartire pentru voi. Fu o poveste trista despre un barbat pe care nimeni nu l-a nteles si de care pna l a urma chiar si prietenii sai nspaimntati s-au lepadat; o ntmplare tragica despre o judecata nedreapta si o osndire iara nici o vina. Le-o povesti cu glasul att de impresionant, nct majoritatea ascultarilor erau cu ochii p lini de lacrimi. Totusi ntmplarea aceasta nu are nimic neobisnuit, continua el cu glasul schimbat, deoarece nteleptii n-au fost ntelesi niciodata, ci au fost persecutati si multi dintre ei osnditi la moart e, cum s-a ntmplat cu Isus. Dar Isus a nviat din morti! Ce? Nu se poate! exclama un mosneag mic de statura si cu glasul sugrumat de emot ie. Ceilalti ncercara sa-l linisteasca si asteptara ca Marcellus sa continue. Se tacu tacere adnca si ntmplarea aceasta neobisnuita continua sa se desfasoare. Is us era si astazi viu n aceasta lume si va ramne ntre oameni pna cnd buna nvoire ntre neamurile pamntului si oate partile se va putea statornici. Nu este nevoie sa-l jeliti, adauga Marcellus. El nu are nevoie de mila noastra. Daca vreti sa faceti ceva n interesul lui, ajutati-va unul pe altul, ca nimeni nu stie ziua si ceasul cnd se va arata voua. Acum unde se gaseste? ntreba mosneagul cu glasul ascutit. Nimeni nu stie unde este, raspunse Marcellus. Ar putea sa apara n orice parte si n orice vreme. Va trebui sa ne straduim ca de aici nainte sa nu savrsim fapte care pe el l-ar putea ntrista dac a s-ar ntmpla sa vina pe neasteptate si tocmai atunci cnd noi nici. nu ne-am gndit la el. Vreti sa va aduce ti aminte de vorbele acestea? Se lasase nserarea si iarba era umeda de roua. Sosise vremea ca oamenii sa se ntoa rca la vetre. Marcellus scoase din snul tunicii un sul de pergament care parea mult ntrebuintat si-l desfa sura n lumina tulbure. ntr-un rnd, pe vrful unui munte, mprejurul lui s-a adunat un mare numar de galileeni , asa ca Isus le-a vorbit despre ceea ce el numea viata fericita". Prietenul meu Justus si-a adus am inte de vorbele lui si mi le-a spus si mie, iar eu mi le-am nsemnat, asa ca vi le voi citi si voua si dupa aceea ne vom desparti. Oamenii si plecara trupurile ca sa poata auzi mai bine; numai Metella ramase nemi scata, cu bratele petrecute mprejurul genunchilor si cu fruntea plecata. Pe deasupra lor se asternu o liniste adnca n clipa cnd Marcellus ncepu sa citeasca: Fericiti sunt cei saraci cu duhul, caci a acelora este mparatia lui Dumnezeu; feri citi sunt cei mhniti, caci aceia se vor mngia; fericiti sunt cei care flamnzesc si nsetoseaza de dreptate, caci aceia se vor satura; fericiti sunt cei umili si asupriti, caci aceia vor mosteni pamntul; fericiti sunt cei milosi, caci acelora multe se vor ierta; fericiti sunt cei curati cu inima, caci aceia vor vedea pe Dumnezeu; fericiti su nt iubitorii de pace, caci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema; fericiti veti fi cnd va vor prigoni pe voi pentru drep tate si va vor huli si vor spune tot cuvntul rau mpotriva voastra, marturisind pentru mine. Bucurati-va si va vesel iti, caci multa este rasplata voastra n ceruri." Marcellus se trezi nainte de revarsatul zorilor si parasi viia fara sa trezeasca

pe nimeni, afara de Metella, care aparu dintre tufele din apropierea portii unde-i asteptase sa-si ia ramas bun de la el. Fata se pregati sa plece, cnd el o apuca de amndoua minile batucite de munca si-i spuse cu glasul nduiosat: Metella, constat ca esti o prietena credincioasa. mi voi aduce ntotdeauna aminte d e tine. r Te rog, Marcellus, ngna fata necata de suspine, ai grija sa nu ti se ntmple ceva. poi, desprinzndu-si minile dintre-ale lui, se departa de el si disparu n ntuneric. Simti o stranie senzatie de multumire si usurare cnd apuca n lungul drumului ce co bora la vale pe sub coasta muntelui, si n zare zvcni prima fluturare de lumina care aprinse marginea cerului, dndu-i o culoare trandafirie. Aseara, dupa ce se despartise de familia lui Kaeso care ncercase sal faca sa mai ntrzie, se dusese la culcare tulburat. Aici n Arpino se simtise fericit. Presimtea ca n satul acesta avusese de ndeplinit o misiune si pentru ndeplinirea acesteia a fost trimis, n timpul din urma, ceva l determinase sa nteleaga ca aceasta misiune a fost terminata si ca de aici nainte va trebui sa plece spre Roma. Toata noaptea staruintele lui Antoniu continuara sa-i tremure n auz si se ntrebase: Ce caut eu acum la Roma?" n dimineata aceasta nsa nu mai simtea nici un fel de neliniste. Nu stia ce-l deter mina sa se ndrepte spre Roma, dar era convins ca scopul i va fi relevat nainte de a sosi la destinatie. Nu nteleg ea nici astazi ce l-a determinat ca n momentul cnd valurile se nchisesera peste el n golful Capua sa se ndrepte spre A rpino si nici motivul pentru care, oprindu-se n mijlocul holdelor de pepeni ale lui Kaeso, primise sa i ntre n slujba lui. i facea aceasi impresie ca si cnd o mna nevazuta i-ar fi condus pasii. Spre amiaza, drumul ce cobora de pe coasta muntilor facu o cotitura si, iesind nt r-o vale, paru c-a devenit mai larg. Din toate partile se vedeau cotigi ncarcate iesind n drumul mare si apucnd nai nte n lungul vaii rodnice. Era cald si aerul ncarcat dd praf. Cei care duceau caravanele de magarusi tipau s i njurau, cernd sa li se faca loc. La fiecare pas circulatia devenea tot mai deasa si oamenii tot mai nerabdat ori sa ajunga la Roma. Parea ca orasul imperial si-a ntins bratele ca de polip n toate partile pentru a-s i atrage victimele, care se simteau strmtorate n atmosfera aceasta ncalzita si se rusinau de nfatisarea lor rura la, asa ca se njurau pentru a se preface ca sunt n oras. Fcndu-si loc prin aceasta mbulzeala, Marcellus se ntreba : oare la Roma se vor gasi si oameni care sa fie dispusi sa asculte nvataturile omului din Galileea? Pe la apusul soarelui ajunse n satul-Alatri, unde singurul han era plin de larma. n curte oamenii se framntau pe loc ntocmai ca un roi de furnici, iar n han nu era nici atta loc ca sa poti sta n picioare, si facu loc printre ei si ntreba pe unul care era n apropiere ce s-a ntmplat. Omul i raspunse ca de la Ro ma a sosit vestea despre moartea printului Gaius. n momentul acesta, hangiul se urca pe un scaun si striga celor dimprejurul sau ca toti care nu doresc sa fie serviti cu ceva sunt rugati sa paraseasca sala hanului. Unii dintre ei cei mai p rost mbracati iesira nemultumiti. La o masa din mijlocul salii erau asezati trei negustori de lna din Roma, care nce rcau sa-si spele praful nghitit n timpul drumului cu cteva ulcele de vin. mprejurul lor se ngramadisera oamenii, cur

iosi sa afle si alte amanunte referitoare la aceasta ntmplare tragica. Marcellus se apropie de ei si se stradui sa asculte ce vor spune. Seara trecuta se dusese la un banchet n palatul lui Quintus si al sotiei sale Cel ia, nepoata lui Seianus. Banchetul se daduse n cinstea tnarului Caligula. fiul lui Germanicus, care tocmai atunci se n torsese din Gallia. n timpul banchetului, printul Gaius s-a mbolnavit subit si peste un ceas a murit. Cei trei negustori de lna ncepura sa vorbeasca tot mai slobozi pe masura ce goleau ulcelele, ca si cnd ar fi participat si ei la acest tragic banchet. Se vedea destul de limpede ca sunt inf ormati despre intrigile curtii, ceea ce la Roma este foarte usor daca ncerci sa te mprietenesti cu slujitorii. Nu ncape nici o ndoiala, spunea unul dintre negustori, ca printul a fost otravit, n ainte de a merge la banchet fusese sanatos ca piatra. Boala fusese fulgeratoare si fatala. Banuielile n-au f ost nca formulate. Tribunul Tullus, care n aceeasi dupa-amiaza se casatorise cu fiica senatorului Gallio - so ra tribunului Marcellus, care acum cteva saptamni a cazut de pe bordul barcii imperiale Augusta si s-a necat n mar e - avusese un schimb de cuvinte violente cu printul, dar amndoi erau att de ametiti nct nimeni nu daduse nici o importanta certei dintre ei. n timpul banchetului, batrnul Seianus fusese asezat la masa n fata printului, dar s e stia ca el nu poate suferi pe Gaius. Toata lumea era de acord ca daca Seianus ar fi urmarit sa asasineze pe print s-ar fi oferit sa faca un astfel de gest n timpul banchetului. Cum se poate ca Quintus sa locuiasca ntr-un palat si sa dea banchete de felul ace stuia? ntreba hangiul, care voia sa dovedeasca celor prezenti ca mai mult sau mai putin cunoaste si el ceva din secretele patricienilor. Batrnul Tuscus, tatal sau, nu este un om bogat. Cum de Quintus a reusit sa faca a vere? El n- condus nca nici o expeditie. Cei trei negustori se uitara unul la altul si ridicara din umeri cu indiferenta. Quintus si printul au fost prieteni foarte buni, raspunse cel mai gras dintre ne gustori. Vrei sa spui ca printul si sotia lui Quintus au fost prieteni foarte buni, inter veni cel care avea podoabe de argint pe banda legata mprejurul fruntii si ncepu sa rda. Aha... am nteles! se dumeri hangiul. Va sa zica asa s-a ntmplat. Ia-o domol, desteptule! interveni cel mai n vrsta dintre negustori. Quintus n-a fo st la banchet, deoarece n ultimul moment a trebuit sa plece la Capri. Prin urmare, cine a putut sa-l otraveasca? starui hangiul Aceasta este ntrebarea ce preocupa pe toata lumea, raspunse cel gras si ridica cu pa goala. Umple-mi cupa aceasta si nu pune ntrebari prea multe, si plimba ochii pe deasupra oamenilor dimp rejurul lor si, cnd vazu pe Marcellus, paru ca tresare, apoi adauga: Mi se pare ca toti am nceput sa vorbim m ai mult dect ar trebui, murmura el. Marcellus urma pe hangiu si ceru sa-i pregateasca o baie si sa-i dea o camera n c are sa-si petreaca noaptea. Un slujitor l conduse ntr-o ncapere mica si ntunecoasa, asa ca ncepu sa se dezbrace. Pri n urmare, de aici nainte Diana nu va mai avea pricina sa se teania de persecutiile lui Gaius. Datorita gnd

ului acestuia, respira mult mai usurat. Cine va stapni Roma de aici nainte? Probabil mparatul va numi pe zgrcitul de Seianus n calitate de regent. Prin urmare, Gaius a fost-otravit. Nu este exclus sa-l fi otravit Cei ia. Probab il Gaius si-a batut joc de ea, caci el nu era predestinat sa fie credincios unei femei vreme mai ndelungata. Dar nici Ce lia n-ar fi ndraznit sa faca un astfel de gest. Era mult mai probabil ca Quintus a plecat de acasa anume si a da t aceasta nsarcinare unui slujitor, iar plecarea lui la Capri n-a fost altceva dect un fel de pretext. Pe s lujitorul acesta Quintus l va face sa dispara fara nici o greutate. Marcellus se ntreba: oare Quintus a avut ocazia sa se ntlneasca la Capri cu Demetrius? n cazul cnd s-a ntlnit, Demetrius va sti ce trebuie sa faca pentru a se p azi. Lucia... s-a casatorit si ea. Foarte bine. Ea fusese ndragostita de Tullus. Foart e probabil ca Lucia a spus lui Tullus despre ncercarile lui Gaius de a-i face curte pe vremea cnd era nca abia fet ita, n cazul cnd i-a spus, si Tullus a fost destul de beat pentru a comite o fapta ndrazneata, dar nu se poate; un om ca TuVius nu poate sa se mbete att de cumplit nct sa poata savrsi o astfel de fapta. El ar fi ntrebuintat pumn lul. Marcellus si concentra toate gndurile asupra Celiei, mcercnd sa-si aduca aminte de toate amanuntele ce le aflase despre ea; nelinistea si privirile ratacite ale acestei femei o faceau sa para mult mai n vrsta dect era n realitate; zmbetul ei enigmatic parea un zmbet de femeie n vrsta, desi formele trupu lui ei zvelt dovedeau ca este abia o adolescenta. Da... era foarte probabil ca otrava a fost pusa de Celi a! Era fire ascunsa si razbunatoare, ca si bunicul ei, Seianus. n sfrsit, abstractie facnd de motivul care pricinuise indigestia printului, aceasta primejdioasa reptila era acum moarta. Fapta aceasta reprezenta un motiv de multumire pentru toata lumea. Proba bil Roma va avea parte de un guvern mai bun. Ar fi fost imposibil ca imperiul sa aiba un stapnitor mai ticalos dect fusese Gaius Drusus Agrippa. CAPITOLUL XXIII Cnd curierii trimisi calare la Capri adusera stirea despre moartea lui Gaius, mpar atul, dupa ct spunea batrna lulia, se simtea prea rau pentru a putea primi o stire att de tragica. Afirmatia aceasta, dupa cum bine stia si mparateasa, era nentemeiata; fiul ei nu inspira lui Tiberiu dect profunda scrba, asa ca stirea despre moartea lui n-ar fi putut sa-i faca nici un rau, doar cel mult sa-l mai nvioreze pentru ct va timp. Dar admitnd ca moartea tragica a printului regent reprezenta o calamitate ce nu p oate fi adusa la cunostinta mparatului care era grav bolnav, toata lumea fu de acord ca lulia are dreptul sa porunceasca celor din anturajul curtii sa nu pomeneasca mparatului nimic, desi toti stiau ca mparateasa nu avusese pna acum obiceiul sa dovedeasca atta solicitudine fata de starea n care se gasea sotul ei. Fata de centurionul ostenit care adusese stirea tragica se purta cu mai putina s olicitudine, deoarece i dadu imediat o scrisoare si-i porunci sa se ntoarca fara ntrziere la Roma. Centurionul, nemultumit ca este expediat

din insula fara sa i se acorde un ragaz de cteva ceasuri pentru odihna si o cupa de vin, nu se sfii sa arate scrisoarea aceasta vechiului sau prieten Nevius, capetenia sclavilor palatului, care-l nsoti pna la debarcader mpreuna cu cei care venisera cu el. Scrisoarea era adresata lui Caligula. Pentru Cizmulita, murmura centurionul cu dispret. Pentru imbecilul acesta! se dumiri capetenia sclavilor, care avusese ocazia sa c unoasca pe fiul lui Germanicus de pe vremea cnd avusese zece ani. Batrna lulia, careia destinul i rezervase mereu evenimente neasteptate, era nerabd atoare sa vada pe nepotul ei tocmai n situatia aceasta critica. Aceasta nerabdare nu si-o manifestase n seara z ilei din ajun, cnd Quintus aparuse pe neasteptate la Capri si-i facuse, cu tot tactul necesar, propunerea s a invite imediat pe tnarul ei nepot la ea. lulia ncepuse sa rda, aproape multumita de vorbele pe care i le spusese. Este un fel de ghimpe n ochii lui Gaius, ei? ntreba ea. Eu cred c-ar fi mai bine s a lasam pe Gaius sa-si suporte fara ajutorul nostru aceasta nemultumire vreme de o luna sau doua de aic i nainte. Printul si-a nchipuit ca maiestatea-voastra va fi nerabdatoare sa vada pe Cizmuli ta si m-a nsarcinat sa va spun ca nu are intentia sa-l retina la Roma daca maiestatea-voastra... Noi mai putem astepta, adauga lulia si ncepu sa rda. Dar astazi situatia se schimbase n ntregime. lui ia tinea foarte mult sa vada pe tn arul Cizmulita. Ce noroc pentru el ca tocmai acum sa fie la ndemna! Suportndu-si durerea cu curaj, cum se cuvenea sa procedeze o patriciana si o mpara teasa, lulia numara ceasurile; sta la fereastra din partea de miazanoapte a vilei si astepta; era ga ta sa-si piarda cumpatul cnd vazu un mare grup de senatori ale caror lectice se ndreptau spre vila lovis si se uita cu ochii mbatrniti la barca neagra - barca ei proprie - cum se legana pe apa golfului n fata debarcaderului d in Puteoli. n momentul cnd sosi tnarul Caligula, nimeni, afara de ambitioasa lui bunica, nu siar fi putut nchipui ca l-ar preocupa altceva dect cel mult o regenta trecatoare, probabil sub conducerea lui Seianus, exact cum un copil tine capatul frielor si-si nchipuie ca el este cel care mna caii. Probabil nici lul ia nsasi nu prevazuse felul neasteptat n care se vor desfasura evenimentele. La vrsta de saisprezece ani, Caligula era un tnar uscat si subred. Obrazul lui de culoare verde palid avea ceva de vulpe si tresarea mereu, facnd strmbaturi caraghioase, iar minile nelinistite se miscau fara ncetare si se scarpina n toate partile, exact ca o maimuta. Cu toate acestea nu era prost, n fun dul ochilor lui vii si apropiati unul de altul, nchipuirea lui inventa neostenita tot felul de apucaturi, menite s a compenseze celelalte infirniitati de care suferea. Datorita infirmitatilor sale infantile, Germanicus staruise sa aiba copilul aces ta n imediata lui apropiere, chiar atunci cnd se desfasurau batalii. Ofiterii l alintasera si-i facusera ntotdeauna pe voie, pna cnd deveni un temperament nerusinat si crud. Farsele lui animalice fusesera considerate ca pli ne de haz. Cineva dintre ei i comandase o pereche de cizmulite ca cele ale ofiterilor de stat-major si se spun ea ca baiatul cel bolnav al lui Germanicus a fost vazut de multe ori trecnd cte o legiune n revista si dnd ordine cu

glasul pitigaiat. Porecla lui fantastica de Caligula {Cizmulita) a ramas nedespartita de el, asa ca nimeni nu-si mai aducea aminte ca poarta numele de Gaius, ca si unchiul sau. Dar, desi n timpul ct fusese copil tot ce facea era primit drept caraghioslc, la vrsta de saisprezece ani nu i se mai putea trece att de usor cu ved erea cnd sarea n pieptul cte unui centurion si-l lovea n obraz, nsusi Germanicus ncepuse sa-si dea seama ca f iul sau a devenit o adevarata pacoste, asa ca luase hotarrea sa-i schimbe mediul n care traieste. Prin urmare fu trimis la Roma la unchiul sau Gaius, despre care se credea ca va fi n stare sa faca ceva n interesul lui. Ce-ar fi reusit printul sa faca din nepotul sau a ramas acum o en igma, pe care nimeni nu mai avea posibilitatea s-o dezlege. Se spunea ca ofiterii de stat-major ai lui Germanicus , afln,d despre moartea lui Gaius, declarasera ca nici n-ar fi putut gasi un moment mai indicat pentru a-l expedia la Roma. Caligula sosi la Capri trziu n timpul dupa-amiezii si batrna lulia l lua imediat n pr imire si, dupa ce-l dascali n toate chipurile, se prezenta cu el la vila lovis si intra n dormitorul plin de u mbre al mparatului, mprejurul patului erau ngramaditi vreo zece senatori, care asteptau ca mparatul sa ia cunost inta de prezenta lor. Cnd Tiberiu se trezi din toropeala ce-l cuprinsese, constata ca alaturi de patul sau a ngenuncheat un copil care plngea de da inima din el. lulia i explica cu glasul chinuit de amaraciune ca Gaiu s este mort si ca tnarul Caligula este deznadajduit. Batrnul mparat ncerca sa-si limpezeasca gndurile si, ntinznd mna slabita, l mngie etul capului. Fiul lui Germanicul? ngna el cu glasul stins. Caligula dadu din cap si mngie mna mosneagului fara sa se opreasca din plns. Nu se gaseste nimic ce as putea face pentru mparat? ntreba el cu glasul necat de su spine. Ba da, nepoate, raspunse Tiberiu si glasul lui parea aproape imperceptibil. Vrei sa-i vorbesti despre interesele imperiului? ntreba lulia profund emotionata. Senatorii, care auzeau conversatia desfasurata ntre ei, se strnsera mai aproape de pat. Da, despre interesele imperiului, zise Tiberiu facnd un mare efort. Ati auzit? ntreba lulia cu glasul tipator si ridica trufasa fruntea, uitndu-se la senatorii din apropierea patului: Caligula va deveni mparatul nostru! Nu-i asa, maiestate? Da! raspunse Tiberiu n soapta. Era noaptea trziu, mparatul tragea sa moara, n cteva rnduri si zisera ca nu se va mai trezi. De asta data nsa nu mai ncapea nici o ndoiala ca ceasul era foarte aproape. Medicii palatului facusera toate ncercarile posibile si acum tineau pe rnd n mna pul sul mosneagului. Preotii, care-si pierdusera toata ziua asteptnd n atrium, fura admisi n camera mparatului pen tru a ndeplini un ritual obisnuit. Senatorii, care dupa neasteptatul eveniment ntmplat la apusul soarelui f usesera invitati sa se retraga, fura admisi din nou sa, intre, caci acum nu exista nici o primejde ca batrnul mpar at sa mai poata spune ceva. Se simteau nca nauciti de lovitura de maciuca ce o primisera si fiecare dintre ei se ntreba cum vor ndrazni sa informeze Senatul ca fiul zapacit al lui Germanicus va urma pe Tiberiu la tron. n orice caz, Senatul, daca va avea curajul necesar, ar fi putut sa anuleze hotarrea lui Tiberiu, dar era foarte

putin probabil ca patres conscripti vor ndrazni sa jigneasca pe Germanicus si armata. De aici nainte viitor ul lor mparat, de bine de rau, va fi tnarul Cizmulita. Diana Gallus nu,mai vazuse pe mparat de doua saptamni. Batrna lulia dadu ordine sa nu fie admisa n dormitorul batrnului Tiberiu, n fiecare dimineata si n fiecare seara aparuse n fata intrarii apartamentului imperial, dar i se raspunsese ca mparatul se simte prea slabit si prea bolnav pen tru a putea primi pe cineva. Putin dupa sosirea lui Demetrius n insula Capri i se dadu nsarcinarea de a fi pazn icul Dianei. Amanuntul straniu era faptul ca acest ordin fusese dat de nsusi Tiberiu, care probabil pres imtise ca nu va putea sa se mai ngrijeasca de ea multa vreme si-si zisese ca ndraznetul sclav al lui Marcellus va putea s-o apere mpotriva oricarei primejdii. Pe masura ce mparatul se simtea tot mai slabit si influenta luliei n ntreaga insula crestea, Demetrius ncepuse sa devina tot mai nelinistit din pricina Dianei, desi se ferise sa-i dea sa ntele aga ce gnduri l framntau pe el. ncepu sa-si faca planul unei posibilitati de evadare n cazul cnd nesiguranta va con tinua sa.se accentueze. Dupa plecarea fortata a lui Marcellus din insula, Diana ncepu sa se simta nelinis tita, speriata si abatuta, n insula-nu exista nimeni n care ar fi putut sa aiba ncredere. Majoritatea zilei sio petrecea n pergola, citind si lucrnd fara nici o placere. Uneori aducea si cte o camerista cu care sa poata sta de vorba. Alta data venea singura, urmata de Demetrius de la mica distanta ca s-o poata auzi daca-l va str iga. Admiratia ei fata de sclavul acesta grec fusese ntotdeauna adnca si sincera. Acum nsa ncepu sa se gndeasca la el c a la un prieten apropiat n care poate sa aiba ncredere. n ziua cnd la Capri fu adusa stirea ca Marcellus s-a necat Demetrius ntelese numaide ct ca stirea aceasta nu este ntemeiata si explica Dianei motivele ncrederii lui. Marcellus n-avea nici un motiv sa se sinucida. El si-a dat seama ca are o obligatie noua si foarte serioasa, de la care nu se putea sus trage. Afirmatia ca Marcellus s-ar fi necat n momentul cnd Augusta se gasea n fata farului din Capua si la cel mult o m ila departare de tarm facu pe Demetrius sa rda, deoarece era convins ca stapnul sau profitase de ocazie pentru a evada. Diana accepta si ea acest argument, dar Demetrius fu obligat sa-i repete vorbele acest ea de ncurajare de fiecare data cnd o vedea chinuita de singuratate. Pe masura ce treceau zilele, conversatia dintre ei devenea tot mai putin ceremon ioasa. Demetrius se aseza ceva mai la o parte pe treptele pergolei si raspundea la ntrebarile ce i le punea Dian a despre felul lor de viata din Atena, despre casa Eupolis, despre Teodosia si despre evadarea lui dupa incident ul cu Quintus, pe care Diana l dispretuia din tot sufletul. De ce nu vrei sa te ntorci la Teodosia dupa ce vei fi din nou Siber? l ntreba ea ntr -o zi. Probabil ea te asteapta. Ai mai primit vesti despre ea? Da, aflase, caci i trimisese o scrisoare si Teodosia i raspunsese, dar de atunci t recuse multa vreme. Nimeni nu putea stii ce s-a ntmplat de atunci ncoace. Daca ar fi liber, fireste - n cazul cnd M

arcellus n-ar mai avea nevoie de prezenta lui - s-ar ntoarce n Atena. Cu ntrebarile nerabdatoare ale Dianei si interminabilele povesti despre dugheana lui Ben Iosif, cu povestile despre Stefan, despre consfatuirile misterioase ale galileenilor care vorbeau cu glasul n soapta despre teslarul care a nviat ca sa traiasca n veci, dupa-amiezile treceau foarte repede. Diana l asculta cu. atentie, stnd plecata asupra broderiei sau mpletind medalioanel e de dantela. Demetrius lucra si el, caci din docuri adusese fuioare de cnepa pe care le mpartea n parti eg ale si din acestea rasucea sfori lungi si subtiri mpletite strns. Sub dusumele, n partea dinspre mare, si ascun sese o mare rezerva de astfel de fuioare asa ca Diana facea haz pe socoteala lui fara sa nteleaga ce urm areste. Te porti exact ca o veverita, Demetrius, zise ea ntr-una din zile. Ce te determin a sa ascunzi lucrurile acestea daca spui ca n-au nici o valoare? ntr-una din zile se uita peste umarul lui si vazu ca sforile mpletite si subtiri l e rasuceste mpreuna cu o bucata de lemn si-l ntreba mirata. Constat c-ai nceput sa faci o frnghie. La ce-ti poate folosi? Si urmarind frnghia pn a la celalalt capat al pergolei constata ca acolo este asezat un colac destui de mare: Mi se pare ca frn ghia aceasta este ceva mai mult dect o simpla distractie. Frnghia aceasta mi da de lucru si timpul trece mai usor, raspunse Demetrius. Tu ai broderia, eu am frnghia aceasta. Dupa ce-si ndeplinea obligatiile zilnice si conducea pe Diana n apartamentul ei un de era n siguranta, seara facea lungi plimbari prin gradina. Santinelele se obisnuisera cu aceste plimbari nocturne si nu-i mai dadeau nici o atentie. Trecea n lungul aleilor, unde se oprea de vorba cu cte un legionar care n-avea pe nimeni prin apropiere, apoi cobora treptele scarii lungi pna la debarcader, unde sta de vorba cu barcagiii, care ncepusera si ei sa-l cunoasca. Uneori pierdea cte un ceas sau doua, ajutndu-le la reparatul pnze lor sfsiate, scarmana capetele de odgoane si astupa gaurile de pe fundul barcilor cu clti si smoala top ita. Uneori, cnd staruia ca Diana sa comande mai multa mncare dect i-ar fi trebuit, cobora la debarcader si du cea oamenilor cte ceva. Mi se pare ca tii foarte mult la barcagiii aceia, i spunea Diana, iar Demetrius i raspundea ca oamenii acestia n-au ocazie sa se bucure de o mncare mai buna si ca lui i place felul lor de a se purta. n fiecare seara cnd parasea docurile, aducea cu el cte un caier de fuior, ct putea a scunde sub tunica. Pe nimeni nu-l interesa ce face. Toti l simpatizau si-i dadeau voie sa faca ce pofte ste. Uneori, cnd gasea cte o luntrita libera, punea mna pe vsle si se plimba vreme de un ceas mprejurul stncilor care mpresurau insula, spunndu-le ca simte nevoie sa faca miscare. Barcagiii nepasatori si ziceau ca treb uie sa fie putin sarit, dar l lasau sa faca ce vrea. n fiecare dimineata, o barca trecea golful si se oprea la Puteoli, unde veneau ne gustorii de fructe si macelarii ca sa aduca proviziile zilnice de care se simtea nevoie n insula, ntr-o seara cnd sosi n docuri constata ca este

asteptat cu nerabdare, n timpul diminetii sosise un mare transport de pepeni din Arpino, si unul dintre pepenii acestia - cui i-ar fi trecut asa ceva prin minte - i fusese trimis lui n mod speci al. I-l dadusera imediat si oamenii se adunara mprejurul lui ca sa-l vada cnd va deschide cutioara de lemn n care era p epenele. Cunosti-pe cineva din Arpino? ntreba unul dintre barcagii. Fara ndoiala n Arpino trebuie sa aiba o draguta, raspunse cineva si ncepura sa rda m ultumiti. Lui Demetrius nici prin gnd nu i-ar fi putut trece ca exista cineva n Arpino sau n alta parte care ar putea sa-i trimita un pepene, l nvrti ncet n mini si-l examina. Pe o parte a pepenelui se vedea zgrietura proaspata, facuta cu vrful cutitului. Te pomenesti ca acesta este numele celui care ti l-a trimis? ntreba un barcagiu s i toti se ngramadira mprejurul lui pentru a contribui cu putin miros de usturoi la complicarea acestui mister. Probabil aici nu este vorba dect de o gluma, murmura un batrn barcagiu. Unul dintr e barcagiii aceia din Umbria a vrut sa-si bata joc de tine, zise el si se departa. Demetrius ncepu sa rda si declara ca nu le ramne dator, dar abia era n stare sa-si m ai stapneasca emotia. Pepenele acesta nu reprezenta gluma facuta de un barcagiu. Zgrietura reprezenta i maginea primitiva si stngace a unui peste! Asta nseamna ca Marcellus este undeva la o gradinarie. Dimineata urmatoare, cnd se asezara ca sa stea de vorba n pergola, Demetrius ntreba pe Diana daca a auzit vreodata vorbindu-se despre pepenii din Arpino si fata i raspunse ca n Roma sunt f oarte cautati si se gasesc numai la negustorii mai mari. Aseara, cnd a sosit barca cu proviziile, vslasii mi-au dat un pepene care fusese s pecial trimis pentru mine, zise el si ridicndu-se n picioare i ntinse pepenele. Diana se uita la el curioasa. Foarte ciudat! exclama fata. Cunosti pe cineva n satul acela? Ce nseamna zgrietura aceasta? Pare ca este un peste. O fi avnd vreo semnificatie? Cnd crestinii din Iudeea si Galileea, raspunse Demetrius asezndu-se din nou pe tre ptele pergolei, voiau sasi dea de stire unul altuia unde se gasesc sau n ce parte au apucat, trageau conturu rile rudimentare ale unui peste n colbul drumului, pe uri perete de stnca de la o rascruce sau pe portile de la intrare. Cnd se ntmpla ca doi straini sa se ntlneasca la o masa ntr-un han pentru a se recunoaste daca sun t crestini, trageau cu degetul pe tablie contururile unui peste. Si de ce ale unui peste? ntreba Diana. Numele grecesc al pestelui se compune din initialele urmatoarelor cuvinte: Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu Mntuitorul. Foarte interesant, admise Diana. Dar crezi ca n Arpino ar putea sa existe crestin i? Demetrius se uita n ochii ei si zmbi enigmatic. n orice caz, n Arpino trebuie sa fie cel putin un crestin si cred ca amndoi stim ci ne este acesta. Marcellus! exclama Diana si i se taie respiratia. n dupa-amiaza aceasta, toata insula era n fierbere datorita sosirii neasteptate a lui Caligula. Demetrius l vazuse din fuga, umblnd cu pasi marunti alaturi de mparateasa si intrnd n vila lovis . Peste un ceas toata

insula se cutremura de stirea ca tnarul acesta va primi foarte curnd coroana imper iala. n acelasi timp se auzi ca batrnul Tiberiu a cazut ntr-o letargie adnca, din care probabil nu se va mai tre zi niciodata ca sa poata afla ce se ntmpla. Acum, cnd mparatul aproape nu mai exista si nepotul mparatesei era ca si pe tron, ns emna ca lulia si putea permite orice ticalosie sugerata de josnicia caracterului ei. Ar fi fost n stare chiar sa sileasca pe Diana sa asculte de staruintele nepotului ei si sa-i acorde toate libertatile. Imediat ce se lasa nserarea, temerile lui Demetrius fura confirmate, cacr Diana f u invitata la o masa intima n vila ei si de fata cu stralucitul ei nepot. Desi batrnul Tiberiu si traia ultimele clipe, Caligula trebuia sa se distreze, fara sa mai tina socoteala de el. Presimtind ca aceasta invitatie este un fel de ordin, Diana fu obligata s-o prim easca si astfel Demetrius o nsoti la vila Dionysos si astepta vreme de doiia ceasuri, plimbndu-se pe mozaicul peris tilului, ca sa reapara. Cnd o vazu n lumina lunii ntelese numaidect ca s-a ntmplat ceva. i spuse indignata ca n ti l mesei Caligula sa purtat fata de ea cu atta nerusinare, nct nsasi lulia a fost obligata sa-l admoneste ze. Asta le pune capac la toate! declara Demetrius categoric. Nu se poate sa mai ntrzi i aici n insula! Voi ncerca sa te scap chiar n timpul acestei nopti. Demetrius, va fi imposibil! protesta ea. Vom vedea! Cred ca ne expunem primejdiei, dar face sa ncercam! Din cteva cuvinte i spuse ce va avea de facut: Crezi ca nu-ti va fi teama? ntreba el si ncerca s-o priveasca n luminile ochilor. Da! admise fata. Sigur ca-mi va fi teama. Nu nteleg cum voi putea reusi! Dar n ori ce caz voi ncerca! Prefer sa ma nnec dect sa-i mai vad pe imbecilul acesta vscos ca pune minile pe mine . n cazul acesta, la un ceas nainte de miezul noptii te vei furisa din vila lovis s t e vei ndrepta singura spre pergola! Lasnd pe Diana n fata usii apartamentului ei, Demetrius pleca sa-si faca,obisnuita plimbare nocturna, ndreptndu-se mai nti spre pergola, unde scoase colacul de frnghie de sub dusumele si, dupa ce lega un capat de tulpina unui pin mai tnar, i dadu drumul peste marginea prapastiei, de stn ca ce cobora aproape vertical n mare. Cteva clipe se opri si se uita la apa care se vedea departe n adnc si-si simti inima tremurnd de spaima gndindu-se la senzatia Dianei n momentul cnd va trebui sa nfrunte aceasta adncime. Fara ndoiala, va avea nevoie de mult curaj. El nsusi ar fi preferat sa nu fie obligat s a faca o astfel de ncercare. De aici se ntoarse repede n camera sa, unde scoase desaga n care bagase hainele de care avea nevoie Diana; o tunica grosolana de pietrar, o camasa si o caciula de lna mpletita, dintre acelea care poarta barcagiii, si sandale grele. La fiecare pas era oprit de santinelele curioase care voiau sa se informeze desp re evenimentul ntmplat n timpul zilei; dar, desi era foarte grabit, trbuia sa stea cu ei de vorba pentru a nu le atrage banuielile. Cnd ajunse la chei se urca n cea mai buna barca libera, prinse vslele n belciuge si, dupa ce f acu semn barcagiilor, ncepu

sa se departeze ncet sub bataia luminii de luna. Imediat ce disparu din vederea o amenilor ncepu sa vsleasca mai cu nadejde. Drumul pna n partea de rasarit a "insulei fu lung si greu. Dupa ce iesi n larg valurile devenira mai puternice si vntul l ncinse din toate partile. Demetrius si simtea inima zvcnind speriata nu numai din cauza vslitului acestuia n t imp de noapte, dar si de teama ca Diana ar putea sa fie oprita de cineva n drum. n alte mprejurari ar fi fos t aproape imposibil sa ajunga pna la pergola att de trziu noaptea fara sa fie oprita. Dar n noaptea aceasta aici l a Capri nimic nu putea sa fie obisnuit, mparatul tragea sa moara, asa ca atitudinea nimanui nu putea sa mai fie suspecta. Oamenii alergau n toate partile si n-aveau vreme sa se gndeasca la ce fac altii. Probabil Diana nu va ntmpina nici o greutate ca sa vina la ora hotarta; dar, chiar daca ar fi reusit sa vina, mai ramnea totusi marea primejdie la care se va expune n timpul ct va cobor cu ajutorul frnghiei. Dupa un drum greu care parea ca nu se mai termina, la lumina lunii reusi sa iden tifice stnca pe marginea careia se vedeau grinzile pergolei. Apropiindu-se cu luntrita de picioarele stncii, ridi ca fruntea n sus. Luntrita juca pe valurile framntate de flux si numai cu mare greutate reusea s-o tina n loc. Minute le treceau ncete si el cerceta coltul de stnca, ridicat la cel putin o suta cincizeci de picioare deasupra apei. Cu totul pe neasteptate inima i zvcni o data furioasa. Pe marginea stncii la o mica departare se vedea o pata cenusie lunecnd n jos. Diana parea foarte mica si nesigura. Demetrius si zise c-ar fi bine sa-si dea drumul mult mai ncet, mai ales c-o prevenise chiar de la nceput, si va juli pielea de pe p alme si nu se va mai putea tine. Cnd ajunse cam la jumatatea distantei, constata ca luneca repede n jos, apoi coborrea se domoli din nou, caci probabil si nfasurase frnghia mprejurul picioarelor. Demetrius ramase nmarmurit cnd constata ca, n loc sa coboare, Diana ncepuse acum sa urce n susul stncii. Ridica privirea si facu ochii mari. Doi oameni trageau frnghia n sus. Demetrius la sa vslele din mna si, facndu-si palmele plnie n fata gurii, striga: Da-ti drumul! Urma o clipa de chinuitoare asteptare si trupul mai urca putin n sus pe peretele stncii. Sari, Diana! striga Demetrius din nou. Luntrea ramasa libera fu smulsa de un val si repezita de-a latul spre stnci. n ace easi clipa vazu trupul Dianei cum cobora n jos, nvrtindu-se peste cap de cteva ori, apoi disparu si fu dus spre la rg de valurile care se retrageau, ca sa porneasca din nou la asalt. Demetrius se departa de stnci si ncep u sa cerceteze apa. i vazu capul aparnd pe coama unui val. ncepuse sa noate. Demetrius trecu pe lnga ea si, ntin znd un brat, o cuprinse peste mijloc. Era nspaimntata si respira intermitent, necata de suspine. F ata i trecu bratele mprejurul gtului si o trecu peste parapetul barcii. Cazu gramada la picioarele lui uda si sleita de puteri. Demetrius puse imediat mna pe vsle si, tinndu-se n umbra stncilor, ncepu drumul greu rejurul insulei, naintau ncet si din cnd n cnd li se parea ca luntrea nu s-a miscat din loc. Nu schimb ara nici o vorba pnacnd ajunsera n apele linistite ale golfului. Ostenit peste masura, Demetrius ndrepta b

arca spre gura ntunecata a unei pesteri, apoi, proptindu-se cu coatele n genunchi si cu obrazul n palme, mu rmura: Esti o fata curajosa, Diana! Nu cred sa fiu prea curajoasa, raspunse Diana cu glasul stins. Dar mi-e grozav d e frig. Ti-am adus haine uscate; le gasesti n lada care este n partea dinainte; ridica-i c apacul, si-i ntinse mna ca sa poata trece peste scndura pe care era asezat el. Hainele acestea sunt menite pentru a ma travesti? ntreba ea peste cteva clipe. Nu pentru a te travesti, ci ca sa-ti tina cald. Care este motivul ca Atreus si celalalt gardian n-au tras cu arcurile asupra mea ? ntreba Diana. Pentru ca te-ar fi putut lovi, raspunse Demetrius. Atreus primise ordinul sa nu te lase sa. parasesti insula, dar nu sa te raneasca. Ai stiut ca esti urmarita de el? N-am stiut dect n momentul cnd aproape ajunsesem la pergola, l-am auzit venind pe u rma mea si, cnd au strigat, am recunoscut glasul lui Atreus. Momentul cnd am simtit ca ma ridica n su s cu frnghia mi s-a parut nspaimntator, zise Diana si se cutremura de un fior. Mi-a venit foarte greu sa dau drumul frnghiei din mini. mi nchipui c-a fost greu! Te-ai mai ncalzit? ntreba Demetrius si ntinse din nou min dupa vsle. Ai gasit caciula? Da, dar este respingatoare! ncotro ne ducem acum, Demetrius? Ne vom ndrepta spre tarm si vom vsli n lungul litoralului pna cnd vom ajunge la un g iol. Dar dupa aceea ce vom face... si unde ne vom duce? n timpul zilei vom sta ascunsi, noaptea viitoare vom vsli ca sa putem ajunge ct mai departe, luntrea o vom lasa, probabil, prin apropierea de Formia. Dar sa nu ti faci nici o grija... Acu m ai scapat din infernul insulei aceleia. Restul nu are nici o importanta pentru ceea ce urmarim noi. Diana ramase vreme ndelungata fara sa se miste. Demetrius se opintea din greu la vsle si luntrea parea ca alearga, mnata de vntul ce ncepuse sa bata din partea de miazazi. Din cnd n cnd cte val se lovea de parapet si-i stropea, umplndu-i de spuma. Demetrius! striga Diana. De la Formia ct mai avem de mers ca sa putem ajunge la A rpino? Cincizeci de mile spre miazanoapte-rasarit, striga Demetrius. Ai fost vreodata pe acolo? Se pare ca tu cunosti.regiunea. N-am fost niciodata, dar am cercetat o harta. Vom merge la Arpino? Vrei sa mergem? Diana nu-i raspunse. Vntul devenise mai puternic si Demetrius si concentrase toata atentia asupra vslelor. Un val trecu peste peretele barcii. n apropiere gasesti o galeata de piele cu care sa scoti apa, striga Demetrius. Nu ti-e frica? Nu... acum nu-mi mai este, raspunse fata linistita. Indreapta-ma spre sirul de lumini ce se vede n Puteoli. n cazul acesta, abate-te putin spre dreapta. Demetrius, mi face impresia ca n timpu l acestei nopti suntem paziti de cineva. Da, Diana. Crezi ca este... adevarat? Cred! ti nchipui ca ne va pazi... chiar daca va ncepe o furtuna? Demetrius se propti cu t

oata puterea n vsle si o bucata de vreme batu apa fara sa zica nimic, iar dupa ce iesi din leaganul valur ilor l auzi raspunzndu-i ca si cnd si-ar fi scandat cuvintele dupa ritmul vslelor care se mai domolisera. S-a ntmplat si alta data ca el sa aiba grija de prietenii sai .. pe vreme de furtu na! Caligula era att de nerabdator sa-si ocupe tronul, nct nmormntarea mparatului Tiberiu - la care el nu luase parte din cauza unei usoare indispozitii - trecu aproape neobservata, datorita p regatirilor marete ale ncoronarii. Ct despre nmormntarea unchiului sau Gaius, nca nu se ntmplase pna acum ca un print s iba o nmormnatre att de simpla si cu cheltuiala att de putina. Daca batrnul Tiberiu ar fi fost o personalitate mai populara, probabil publicul a r fi cerut mai mult respect fata de moartea lui, dar n ultimii doisprezece ani se auzise att de putin despre el, nct nimeni nu se mai interesa daca mai este n viata sau a murit. Pna si n Senat, unde romanii cei elocventi si nsus isera ndemnarea de a tine discursuri n al caror continut nu credeau nici ei nsisi, cuvntarile pentru elo gierea mparatului fura de o chinuitoare banalitate. Nu se tinu seama nici de raspasul pentru doliul curtii, caci toata noaptea lucra torii fura ocupati cu ndepartarea cenotafelor si draperiilor funerare de pe Via Sacra si din Forum, pe unde mparatu l si facuse ultimul drum. Pna si patricienii mai n vrsta ramasera constrenati de aceasta lipsa de respect, nu pentru ca i-ar fi interesat att de mult Tiberiu, caci n interesul imperiului ar fi fost mult mai frumos din pa rtea lui daca ar fi murit mai devreme cu ctiva ani; dar pentru Roma era un semn rau sa ncoroneze un tnar care era att de impudic, nct nu respecta nici cele mai elementare reguli ale bunei-cuviinte. Dar pentru Calig ula respectul fata de traditii avea tot att de putina importanta ca si vorbele sfetnicilor sai. Stirile despre vanita tea lui lipsita de cumpat, despre crizele de furie si totala lipsa de raspundere se raspndisera n Roma cu iuteala un ui prjol. Serbarile ncoronarii durara o saptamna ntreaga si fusesera organizate cu o extravag anta si risipa fara precedent. Sute de mii de oameni primira de mncare si de baut, iar spectacolele c ircurilor ntrecura n brutalitate si cruzime tot ce Roma si putuse imagina pna acum. Cetatenii respectab ili ai orasului ramasera nauciti si n-aveau curajul sa protesteze. Ct despre plebea care profita de aceast a ocazie, putin o interesa cine plateste atta vreme clpanis et circenses erau fa ndemna ei, prin urmare Caligula era omul lor pe care si-l dorisera, n realitate, mparatul Cizmulita daduse poporului sa nteleaga ca este hran it si distrat din generozitatea lui si nu se sfia sa afirme ca saracia n care se zbate plebea se da toreste numai patricienilor. Batrnul Seianus, speriat si deznadajduit, se prezenta n fata Senatului si ceru o a ctiune imediata si energica, dar nu se lua nici o masura si n aceeasi noapte Seianus fu asasinat. Batrna si ambitio asa lulia, care venise la Roma n nadejdea ca va fi sarbatorita n calitate de mparateasa vaduva, fu escortata fara nici o formalitate pna la barca imperiala si expediata la Capri. Orgiile desfasurate n palat continuau fara ntrerupere zi sj noapte. Fusese uitat pn

a si cel mai elementar simt de decenta. La banchete veneau sute de oameni fara sa fie poftiti de cineva. Ope re de arta de valoare nepretuita fura rasturnate si distruse. Convivi zgomotosi lunecau pe treptele de marmura si cadeau, venind peste cap. nca nu se vazuse niciodata attia oameni ametiti de bautura ca n timpul acestor banchet e. Cortegii triumfale, organizate n graba pentru celebrarea unor evenimente uitate, parcurgeau strazile fara nici o pregatire prealabila si n cariga de aur care mergea n fruntea lor era mparatul cu o brazul cadaveric si strmbat de dezmat; scotea cu minile amndoua sesterti din sacul pe care-l tinea n brate Quin tus, favoritul mparatului Cizmulita, si-i arunca n mijlocul plebei, care urla mprejurul lor si se batea ca f iarele, tavalindu-se n noroiul strazilor ca sa poata aduna ct mai mult din aceasta risipa. Quiritus era cu obraz ul umflat si zgriat de palmele cu degetele ncarcate de inele ale nepotului ticalos al batrnei lulia. Patricienii nu se miscu din vilele lor, ci stateau muti si cutremurndu-se de revo lta neputincioasa. Nu puteau face nimic. Nu protestasera nici n momentul cnd Caligula dadu ordinul sa fie retez ate capetele busturilor din Forum care reprezentau pe cei mai ilustri barbati ai imperiului si instala n toat e partile numai busturile lui n mijlocul unei impunatoare ceremonii. Nu protestara nici cnd instala o boxa de fil des aurit n palat pentru calul sau Incitatus, pe care-i ridicase la rangul de consul roman. Plebea rdea multumita cnd afla ca mparatul Cizmulita a proclamat pe Incitatus de or igine divina, iar cnd afla ca proclamatia lui a fost luata n bataie de joc dadu un edict prin care obli ga preotii ca de aici nainte Incitatus sa fie. adorat n temple. Preotii se simtisera jigniti si de ordinele da te de el anterior, asa ca edictul de acum contribui si el la nemultumirea lor. mparatul avea zilnic discutii salbatice cu Quintus si-l ntreba daca s-a mai descoperit ceva n legatura cu mndra si frumoasa fiica a lui Gallus, ca dupa ac eea sa-si piarda din nou cumpatul cnd i se raspundea ca nu s-a descoperit nca nimic, n fata vilei - legatulu i Gallus, care lipsea din Roma, fusese postata o santinela si era supravegheata orice miscare a Paulei, da ca s-ar fi putut spune ca ea mai este n stare sa faca vreo miscare. Slujitorii vilei erau interogati, amenintati s i torturati. La Capri, legionarul Atreus si trei barcagii fusesera osnditi la moarte. Lui Quintus i se atrasese ate ntia ca daca ntelege ce nseamna sa fii favoritul mparatului ar fi mai bine sa termine ct mai repede aceste cerceta ri, care dureaza mult. Dar nereusita lui Quintus de a descoperi locul unde se ascunde Diana nu putea fi atribuita propriei sale neglijente, n primul rnd, daca ar fi putut descoperi ascunzatoarea Dianei, fara ndo iala ar fi prins si pe Demetrius. Cu acesta avea cteva vechi socoteli de limpezit si se mira cum de batrn a mparateasa nu i-a pomenit nimic despre prezenta lui n insula n momentul cnd a vizitat-o n interesul lu i Gaius, care-i ceruse sal scape de prezenta nepotului ei. Evident, Diana si Demetrius putusera sa se nece. Barca cu care fugisera a fost ga sita n larg. Marea fusese nelinistita n timpul noptii aceleia, n lungul tarmului de la Fonnia pna la Capua, n imeni nu-i vazuse si nici nu

se putuse descoperi vreo urma a fugarilor. mparatul Cizmulita tuna si fulgera. Diana era singura fata din toata lumea care nd raznise sa-l dispretuiasca fatis. Afara de asta, din cele ce aflase referitor la felul n care evadase din in sula Capri ntelegea ca trebuie sa fie o fata curajoasa. Ar fi o placere nebanuita s-o poata umili, si zicea el. Quintus zmbea nepasator, dar sprncenele i se ncruntau, ca si cnd ar fi ncercat sa-l previna de primejdia.care-l a steapta. n primul rnd, maiestatea-voastra va trebui sa nlature pe Demetrius, care a ajutat f ata sa evadeze, si abia dupa aceea sa se gndeasca la felul de pedeapsa ce va da fiicei lui Gallus. De ce? ntreba Caligula. Nu cumva este ndragostita de sclavul acesta? Mi se pare ca spuneai ca ea este ndragostita de tribunul care a rastignit pe evreul acela-si a nnebunit din pricina remuscarilor, nchipuindu-si ca a rastignit un zeu Ochii lui Quintus se aprinsera cnd constata ca mparatul Cizmulita si mai aduce amin te de ceea ce-i spusese despre acest galileean si despre multimile de oameni care-l urmau n toate partile . Caligula fusese beat si-si nchipuise ca nu da nici o atentie vorbelor lor. Probabil ntmplarea aceasta l impresi onase si pe el. Este adevarat, maiestate, raspunse Quintus. Acest Demetrius a fost sclavul lui M arcellus, fiul batrnului Gallio. Si, fara ndoiala, sclavul a jurat ca va apara pe Diana. Daca va putea s-o apere! n cazul cnd n-o va apara si Diana va fi prinsa, grecul nu va ezita sa-si primejdui asca viata pentru a o razbuna. Ei asta-i!-Ce crezi ca va putea face? Tu, Quintus, esti un caraghios care se tem e si de umbra sa! Crezi ca sclavul acesta va fi n stare sa se prezinte cu forta n fata noastra? Maiestate, grecul acesta este un om primejdios, l preveni Quintus. ntr-un rnd nu ia lipsit ndrazneala pentru a ataca un tribun tara sa fie narmat! Si a ramas n viata? Traieste fara sa se ascunda. Si a devenit unul dintre membrii garzii imperiale d in vila lovis! Tiberiu stia despre crima pe care a savrsit-o sclavul acesta? Fara ndoiala. n orice caz mparateasa stia... deoarece am informat-o chiar eu. Quintus ncepu sa se framnte pe loc, si uitndu-se la el Caligula ncepu sa rda cu hohot e. Tribunul zmbi rusinat si se aprinse la obraz. mparatul Tiberiu, stapne, n-a tinut la mine niciodata. Probabil batrnul l-a primit n garda lui pentru a-l recompensa, adauga Caligula n ba taie de joc. n sfrsit, iata ocazia ce ti se ofera pentru a scapa de salbaticul acesta. Gaseste-i ascunz atoare si termina cu el! sfrsi Caligula si facu un gest semnificativ. Quintus facu o strmbatura si ridica din umeri. Maiestate, nu cred ca mi-ar face placere sa ma bat cu un sclav. mparatul Cizmulit a se cutremura de rs. Probabil nu-ti va face placere... sa te bati mai ales cu acesta! Apoi cu totul p e neasteptate se ntuneca la obraz. Grabeste-te sa descoperi unde se ascunde grecul acesta!. Daca ti-e teama sa te ntlnesti cu el fata n fata, cedeaza-ti altuia locul care va fi mai curajos dect tine. Nu-mi face placere sa s tiu despre el ca este n libertate. Ia mai spune-mi ceva despre Marcellus acesta... care s-a aruncat n mare. El a dev

enit adept al evreului aceluia, nu-i asa? Nu cumva si fiica lui Gallus mpartaseste convingerile lui? Quintus i raspunse ca el nu stie, dar are toate motivele sa creada ca sclavul gre c este crestin de vreme ca s-a asociat chiar la Ierusalim cu oameni care au fost adeptii lui. Dar cu toate acestea se bate si se ncaiera, nu-i asa? ntreba Caligula. Dupa cte am n teles noi, cultul acesta nebunesc al lui Isus te opreste sa iei parte la ncaierari. Asta, maiestate, se poate, admise Caligula. Dar cnd grecul acesta este furios numi vine sa cred c-ar cere permisiunea cuiva pentru a se ncaiera. Este o fiara salbatica. Cizmulita si pipai cheotorile de la gt ale tunicii. Ce zici despre garda palatului nostru, Quintus? Membrii garzii sunt vigilenti si credinciosi maiestatii-voastre. Crezi ca ar fi posibil ca un asasin venit din afara sa poata patrunde n dormitoru l nostru? Venind din afara ar putea patrunde, maiestate. Dar daca grecul ar lua hotarrea sa ucida pe mparat, el nu va ncerca sa patrunda n palat. Probabil ar sari n cariga imperiala cu pumnalul n mna. Ca imediat dupa aceea sa fie rupt n bucati de multimea revoltata, riposta Caligul a si barbia ncepu sa-i tremdre spasmodic. Asa este, maiestate, ncuviinta Quintus, care se simti multumit de spaima ce cupri nsese pe mparat, dar s-ar putea ca el sa fie rupt n bucati n momentul cnd va fi prea trziu pentru a mai folosi mparatului, n cazul cnd grecul acela a luat hotarrea sa se razbune, pe el nu-l va interesa ca razbunarea aceasta va trebui s-o plateasca cu viata. Cu mna tremurnda, Caligula ridica o cupa si Quintus se grabi sa i-o umple. De aici nainte va fi nevoie sa fiu pazit mai bine de fiecare data cnd voi aparea n fata poporului. Vei avea grija ca doua rnduri de pretorieni sa nainteze la pas cu cariga imperiala pe ambel e parti. Asta ramne n seama ta, Quintus. Ordinul maiestatii-voastre va fi ndeplinit. Dar daca-mi veti da vore, maiestate, sa va ofer un sfat, eu cred ca primejdia aceasta ar putea sa fie nlaturata. Lasati pe fiica lui Gallus, daca va mai fi n viata, sa-si traiasca viata fara sa fie suparata de cineva, mparatul si asa nu va putea trai n liniste alaturi de ea; iar daca o veti baga la nchisoare ati putea provoca o revolta a armatei, care tine foarte mult la legatul Gallus. mparatul Cizmulita sorbi din cupa, sughita si zmbi cu dispret. Daca vom avea nevoie de sfatul tau, Quintus, ti-l vom cere. Cnd ia o hotarre, mpara tul Romei n-are nevoie sa ceara fiecarui legionar din armata imperiului s-o aprobe. Apoi glasul i deveni tipator. Nu ne intereseaza nici protestele batrnilor acelora grasi care sunt n Senat! Poporul est e de partea noastra! Quintus zmbi umilit, dar nu raspunse nimic. Vorbeste, prostule! tipa.Cizmulita furios. Am spus ca poporul este cu noi! Ce ai de zis n aceasta privinta? Este cta vreme au pine si spectacole de circ gratuite, ndrazni Quintus sa raspunda. i vom hrani atunci cnd vom crede de cuviinta, zbiera Cizmulita cu glasul sugrumat. Quintus nu zise nimic, dar, vaznd c-a golit cupa grea de argint pe care o tinea n mna, se grabi sa i-o umple din nou. Si din ziua cnd vom nceta sa-i mai hranim ce se va ntmpla? ntreba Cizmulita cu ntel Vor ncepe

dezordinile si vom fi obligati sa-i alungam din nou n cotloanele lor? Poporul flamnd, maiestate, poate deveni ntotdeauna primejdios, declara Quintus cu sfiala. Vor ncepe sa jefuiasca? Lasa-i sa jefuiasca! Negustorii din piete sunt bogati. De ce sa ne facem gnduri din pricina lor? Dar nu vom tolera plebea si nici adunarile publice! Adunarile plebei pot fi risipite cu usurinta daca arestezi pe cei care sunt capi i miscarii, maiestate zise Quintus. Imediat ce capii sunt arestati, nemultumitii dispar. Dar este mult mai greu sa procedezi fata de adunarile celor care se ntlnesc pe ascuns. Caligula lasa cupa din mna si ramase ntunecat. Ce fel de oameni sunt cei care ndraznesc sa se ntlneasca pe ascuns? Quintus paru ca se gndeste si ncrunta din sprncene, ntrebndu-se ce sa-i raspunda. N-am ndraznit sa vorbesc pna acum maiestati i-voastre despre aceasta chestiune, de oarece mparatul are o multime de griji; dar n oras se crede ca se gasesc foarte multi care au adoptat c ultul acestui galileean. Uhm... cei care n-au voie sa se ncaiere. N-au dect sa se ntlneasca! Lasati-i sa unel easca! Ce crezi: cti ar putea sa fie? Nu cunoaste nimeni numarul lor, maiestate. Dar am aflat ca gruparea aceasta devi ne din ce n ce tot mai puternica. S-a dat ordin ca toate casele unde au fost observati oameni care se a duna n timpul noptii sa fie supravegheate, n cteva dintre acestea, patrulele au intrat si au facut cercetari, dar n-au gasit nici dezordine, nici arme si nici cei care vorbeau nu pareau revoltati. De fiecare data dupa ce o casa a fost calcata s-a constatat ca n casa aceea nu se mai tin adunari n timpul noptii. Asta nseamna ca probabil acu m se ntlnesc n alta parte. Printul Gaius a nceput n aceasta privinta cercetari de luni de zile, dar na reusit sa descopere nimic. Este o chestiune lipsita de importanta, murmura Caligula toropit de somn. Lasati -i sa-si tina adunarile si sa vorbeasca. Daca le face placere sa creada ca evreul lor care a murit este de ori gine divina este treaba lor. Incitatus este si el de origine divina, dar nu se sinchiseste nimeni. Crestinii acestia afirma ca galileeanul nu este mort, obiecta Quintus. Dupa cte s pun ei, de cnd a fost rastignit a fost vazut de mai multe ori. Ei l considera drept rege al lor. Rege! exclama Cizmulita si paru ca se trezeste din adncul toropelii sale. De asta vom avea noi grija. N-au dect sa creada tot ce vor despre evreul lor, dar nu vom ngadui astfel de prostii.. . Veti aresta pe nebunii acestia oriunde i veti gasi si vom sugruma aceasta miscare nainte de a deveni primejdioasa . Miscarea a devenit demult primejdioasa, declara Quintus. ntreaga Palestina este p lina de crestini. Miscarea lor este destul de puternica pentru a se- manifesta pe fata chiar n Corint, n Aten a si alte orase din Grecia. Dar autoritatile ce fac? Dorm? ntreba Caligula. Nu, maiestate! Capii miscarii au fost arestati si unii dintre ei au fost osnditi la moarte; dar oamenii acestia sunt fanatici si nu le lipseste curajul. Ei cred ca daca vor muri pentru credint a lor vor trai n alta viata. Acestea sunt prostii! riposta Caligula cu dispret. Nu cred sa se gaseasca multi care sa creada astfel de vorbe. Iar cei putini care cred nu nseamna nimic si nici nu vor putea face nimic. Vreme de cteva minute Quintus nu zise nimic si ramase cu privirea ndreptata n alta

parte. Cornelius Capito, maiestate, este foarte nelinistit din pricina lor. El crede ca astazi n Roma trebuie sa fie cel putin patru mii de crestini. Si ce masuri a luat mpotriva acestei uneltiri? ntreba Caligula. Quintus clatina di n cap. Este o miscare stranie, maiestate. Adeptii nu au nici un- fel de arme n afara de credinta ca nu exista moarte. Cornelius Capito nu este pregatit pentru a zdrobi o miscare,ai careivadepti refu za sa moara atunci cnd sunt ucisi. Quintus, constat ca vorbesti ca un.prost, murmura Caligula. Trirnite vorba batrnu lui acestuia caraghios ca mine sa se prezinte n fata mea si sa-mi faca un raport. Si vei avea grija ca sclav ul acela grec sa fie arestat fara ntrziere. Daca va fi posibil, l vei aduce viu n fata mea. Glasul mparatului Cizmulita paru c-a nceput sa se stinga n momentul cnd adauga: Cheama capetenia sclavilor, caci vreau sa ma culc. Daca n timpul drumurilor ce le facuse prin provinciile de la marginea imperiului s-ar fi gasit cineva sa ntrebe pe Marcellus Gallio despre Roma si daca se poate orienta cu usurinta prin cartie rele ei, i-ar fi raspuns ca de vreme ce s-a nascut n orasul acesta si a trait toata viata acolo este convins cal cunoaste destul de bine. Acum nsa ncepuse sa-si dea seama ca este una sa cunosti Roma n calitate de tribun b ogat, fiu al unui senator care se bucura de mare prestigiu, si cu totul altceva s-o cunosti din punctul de vedere al unui calator modest mbracat, adapostit ntr-un han al carutasilor din apropierea pietelor de pe malul T ibrului, unde strazile ziua si noaptea sunt pline de larma si de tipetele oamenilor grosolani care traiesc de p e o zi pe alta, muncind din greu. nca nu reusise sa-si dea seama ce l-a determinat sa se ntoarca la Roma. Era de zec e zile n oras si cutreiera strazile mirat si cutremurat de sila n mijlocul acestor oameni ale caror lacomie si murdarie l facea sa se revolte si care nu duceau o viata cu nimic mai usoara dect guzganii din cotloanele cheiur ilor. Cei din Arpino fusesera si ei murdari, saraci, zdrentuiti si grosolani, dar primeau cu placere orice sfa t menit sa le mbunatateasca felul de viata. Fara ndoiala, nici acesti dezmosteniti din suburbiile Romei nu puteau s a fie mai rai dect ei. Marcellus ncerca sa aprofundeze aceasta problema. Probabil degradarea aceasta se datora aglomerarii excesive, lipsei de intimitate, zgomotului asurzitdr care nu se domolea niciodata. Nu se p oate sa fii cuviincios daca nu esti inteligent; nu se poate sa fii inteligent daca nu stii sa te gndesti si cine ar f i fost n stare sa se mai gndeasca n mijlocul acestei larme nebunesti? Mai adauga mirosul infect al cartierelor acest ora supraaglomerate si te vei ntreba cine ar putea sa mai cunoasca notiunea respectului de sine nsusi si a respe ctului fata de altii. El nsusi ncepu sa-si dea seama de influenta nefasta ce o exercita contactul acesta asupra lui. Nu-si mai rasese barba de trei zile. ncerca sa-si gaseasca o scuza, n taverna lui Apuleius, confortul era o conditie inexistenta. Aici nimeni nu-si radea barba, nimeni nu se spala si pe nimeni nu-l interesa cum arata. n ziua nmormntarii mparatului, Marcellus se gasea n mijlocul multimii prost mirositoa re care asuda din greu n piata Forului Iulian pentru a fi de fata la trecerea cortegiului funerar.

Ramase mirat cnd vazu pe tatal sau ct a mbatrnit n timpul ultimelor saptamni. Fara indoiala, avusese multe griji. Pe obrajii tuturor acestor batrni respectabili se vedea o expresie de spaima si nu era deloc de mirare tinnd seama de marea ncercare prin care trecea imperiul. Se simtea ndurerat de atitudinea tatalui sau, care pna acum suportase toate loviturile cu demnitate incomparabila, iar acum se lasase coplesit de deznadejde, si simti i nima sngernd de durere. Vreme de doua saptamni continua sa cutreiere strazile n fiecare zi, oprindu-se din cnd n cnd; dar, de obicei, oamenii de fiecare data si vedeau de drum cnd ncerca sa intre cu ei n vorba. Dupa fe lul n care vorbea si se purta, si dadeau seama imediat ca nu face parte din lumea lor si deveneau banuito ri, n acelasi timp era mereu obsedat de amintirea chipului trist al tatalui sau si de felul nesigur n care se tinea pe picioare. ntr-o seara, simtindu-se peste masura deprimat, trimise vorba lui Marcipor, indicn du-i locul unde se gaseste si rugndu-l sa-i dea o ntlnire n locul si la timpul pe care-l va crede el de cuviinta, dar i spuse c-ar fi preferabil sa nu vina la hanul lui Apuleius. Peste doua ceasuri primi raspunsul lui Marcipo r, care-i spunea ca ziua urmatoare sa apuce pe via Appia si sa mearga nainte pna la vechiul cimitir evreies c. Marcipor i spunea ca n timpul dupa-amiezei l va astepta acolo. Marcellus si aduse aminte unde este locul acesta de ntlnire, de care se legau amint iri stranii. Acum doua secole, cnd Antioh supusese Palestina, viata pentru evreii din aceasta provincie devenise att de grea, nct mii de oameni emigrasera si astfel Roma fu obligata sa adaposteasca un numar mult ma i mare dect i-ar fi trebuit. Speriat de aceasta migrare n masa imperiul promulga legi restrictive care hotarni ceau libertatile acestor refugiati. Fusesera adunati pe o portiune de teren de dincolo de Tibru, anumite ocupatii le fusesera oprite, nu li se acordase nici cetatenia romana si, dupa ce animozitatile si nemultumirile mpot riva lor se dadura pe fata, ncepura si persecutiile. Fiind oameni care pastrau cultul mortilor, se simtira profund nedreptatiti cnd ad ministratia romana le acorda un loc de cimitir n partea de miazazi a Romei, unde pamntul afnat era asternut n adnc ime de cincizeci de urme pe o stnca masiva de piatra alba maleabila, n timpul noptii, instigatorii ven eau aici si profanau mormintele evreilor. Datorita muncii neobosite, evreii reusira sa sape un tunel oblic n stnca. Astfel f acura un coridor subteran n forma de labirint si n peretii acestuia sapara cripte pentru mortii lor si gangur i n care se puteau ascunde cei persecutati. Dupa ce mai trecu o bucata de vreme, persecutiile acestea ncetara. Numerosi evrei bogati, care contribuisera cu sume mari la construirea cladirilor statului si la ridicarea monumentelor, obtin ura titulu! de cetateni romani, asa ca povara ce apasa pe umerii conationalilor mai putin norocosi dect ei fu usurata . Cu timpul, vechile morminte subterane cazura n desuetudine. Pe vremea aceea numai putini oameni se mai intere sau de catacombe, afara de cei care se ocupau cu studiul antichitatii. Marcellus se ntreba cum de Marcipor,

care acum era un om n vrsta, a ales ca loc de ntlnire tocmai cimitirul acesta. Pna acolo avea drum lung de facut . Sosi ceva mai devreme dect ora hotarta, dar Marcipor sosise naintea lui si-l astept a n mijlocul unui crng de ciresi, care se ntindea de la marginea drumului pe o distanta de un sfert de mila pna la intrarea n catacombe. Marcipor se asezase pe pamnt si, cnd l vazu, se ridica n picioare si se apropie de e l cu minile ntinse si obrazul tremurnd de emotie. Impresionat de atitudinea batrnului servitor, Marcellu s i strnse minile cu efuziune. Acum nu mai era tribun, caci pentru amndoi timpul se ntorsese napoi. Baia tul care odinioara venea la Marcipor de fiecare data cnd se cresta n degete sau i se strica o jucarie ntinse bratele spre omul acesta batrn si-l strnse cu dragoste la piept. Ne-am nchipuit ca esti mort, ngna Marcipor cu glasul sugrumat. Familia te-a jelit. Spune-mi - si se departa putin de el ca sa-l poata examina - ce te-a determinat sa-i sperii n felu l acesta? Aceasta nu este o purtare pentru un tnar cu educatia ta, fiule... Haide sa ne asezam, caci eu sunt foarte ostenit d drumul pe care l-am facut. Dragul meu Marcipor, am fost silit sa procedez n felul acesta, caci mi-am nchipuit ca va fi mai putin dureros pentru familia mea. Daca au crezut despre mine ca sunt mort, ei m-au jel it si si-au adus aminte de mine cu duiosie. Daca m-as fi ntors acasa, hotart sa urmez un fel de viata cu totul alt ul dect cel la care s-ar fi asteptat,senatorul din partea fiului sau, le-as fi pricinuit o deceptie mult mai dureroasa. Asa cum se prezinta lucrurile, ei sunt tristi din pricina mea, caci ma cred mort , dar nu se simt umiliti datorita purtarii mele fata de ei. Si de ce-mi sptii vorbele acestea mie? ntreba Marcipor. Cuvintele tale reprezinta un mare secret a carui povara o treci pe umerii slabiti ai unui batrn slujitor, care trebuie sa fie cred incios Stapnilor sai n orice mprejurare. Marcipor, am vazut pe tatal meu cu ocazia nmormntarii mparatujui. Obrazul lui frumo s era ravasit si ochii tulburati de deznadejde. Umbla cu umerii bleojditi si nu mai avea nimic din mndri a lui de altadata. Am ncercat sa alung imaginea tatalui meu, dar ea ma obsedeaza. Tocmai de aceea te-am chemat aici sa stam de vorba. Ce zici: sa ma ntorc acasa? Crezi c-as putea contribui cu ceva ca sa-l aju t? Marcipor pleca ochii n pamnt si paru ca se gndeste ce sa-i raspunda. Fireste, mi vei raspunde sa renunt la preocuparea mea de acum si sa ma ntorc n casa parintilor mei pentru a-mi ocupa locul pe care l-am avut nainte de asta. Nu pot sa-ti explic felul de o bligatii ce ma asteapta, deoarece tie nu ti s-a dat ocazia ca... Nu... fiule! l ntrerupse Marcipor. Nu se poate sa renunti la datoria pe care ti-ai asumat-o, chiar daca ai ncerca. Dupa ce ncepi sa crezi cu toata convingerea ca Isus este Fiul lui Dumnezeu celui viu, care va ntemeia aici pe pamnt o mparatie a dreptatii si bunei ntelegeri, cine ar fi n stare sa nu ac cepte aceasta credinta? n cazul cnd cineva renunta la aceasta credinta, pentru diverse motive, nseamna ca el

n-a avut niciodata aceasta credinta. Marcellus se plecase spre el si-l asculta mirat. Marcipor! exclamase el. Tu esti crestin? Ultima data cnd ai fost acasa, Demetrius a fost de parere c-ar trebui sa-ti spun despre credinta mea si despre faptul ca m-am asociat cu ceilalti crestini din Roma... Ceilalti crestini? repeta Marcellus mirat. Da, fiule... si toti acestia se gasesc acum n mare primejdie. Am banuit ca daca v ei afla despre gruparea crestina de aici din Roma vei ncerca sa te apropii de ea. Oamenii acestia, n major itate de origine obscura, se aduna n taina si n grupuri mici, fara sa atraga atentia asupra lor. Un tribun nsa n u poate proceda n felul acesta. Prin urmare, mi-am zis ca va fi mult mai prudent sa nu iei cunostinta de aceasta grupare. Acum cteva zile noul mparat a publicat un edict care prevede pedeapsa cu moartea pentru toti cei despre care va afla ca sunt n legatura cu crestinii. Ce se va ntmpla cu miscarea noastra crestina aici n Roma ra mne sa vedem de acum nainte. Desigur, se spune ca tnarul Caligula este un om crud si ncapatnat. Tnarul Caligula este nebun! zise Marcellus. Asa se pare, continua Marcipor, dar cred ca este destul de lucid pentru a duce pn a la capat planurile lui de macel, n momentul cnd am primit scrisoarea ce mi-ai trimis-o, mi-am dat seama ca a r fi inevitabil sa nu te ntlnesti din ntmplare ctiva crestini si sa te asociezi cu ei. Dar va trebui sa te gnd sti de doua ori nainte de a te expune unei astfel de primejdii. Noi, care suntem oameni lipsiti de importa nta, ne putem ascunde. Tu nu vei putea, n orice caz nu vei putea sa stai ascuns vreme ndelungata, mparatul va fi foa rte multumit sa poata da celorlalti o pilda osndindu-te pe tine. Cred ca n-ai intentia sa ma sfatuiesti sa fug din oras! exclama Marcellus. Nimeni care ta- cunoaste att de bine cum te cunosc eu, fiule, nu va putea sa-ti d ea un astfel de sfat. Dar trebuie sa stii ca viata ta este mai pretioasa. Atta vreme ct aceasta amenintare s e mentine, nu cred ca vei putea face nimic deosebit n interesul oamenilor nspaimntati care stau ascunsi. Daca vei p arasi orasul pna n ziua cnd mparatul va ncepe sa se gndeasca la alta nebunie, vei putea sa te ntorci si preze nta ta va fi oamenilor de folos. Deocamdata nu exista nici un motiv care ar merita sa-ti primejduiesti via ta. Marcellus ntinse mna si o aseza nduiosat pe genunchii batrnului. Marcipor, zise el cu glasul blnd, vorbesti cum trebuie sa vorbeasca un slujitor c redincios al parintelui meu, care se gndeste la bunastarea fiului sau. Pentru atitudinea aceasta, ti sunt recun oscator. Dar acesta nu este sfatul pe care un crestin ar putea sa-l dea altui crestin. Demetrius sau poate a ltcineva nu ti-a vorbit nimic despre ultimul drum pe care Isus l-a facut la Ierusalim, cnd ucenicii sai au ncercat sa-l determine sa nu plece deoarece stiau ca pentru el va fi primejdios sa-si petreaca saptamna Pastilor n or asul acela? i spuneau ca viata lui este pretioasa si nu trebuie sa se expuna la primejdii, caci trebuie sa se f ereasca n interesul poporului care a primit nvataturile lui si le urmeaza. Ce a raspuns la staruintele lor? ntreba Marcipor. Le-a raspuns ca sfatul lor nu este bun; spunea ca nimeni nu trebuie sa vorbeasca

prietenului sau despre primejdiile la care se expune atunci cnd el ncearca sa-si faca datoria; le-a spus ca uneori omul trebuie sa-si piarda viata pentru a si-o putea mntui, iar cei care se straduiesc sa si-o mntuias ca fara ndoiala si-o vor pierde, n orice caz Marcipor, intentia ta este buna, dar cu toate acestea eu voi ramne n Ro ma. Nu-ti dai seama ca miscarea noastra ar putea sa dispara n cazul cnd noi cei care credem ntr-nsa vom ncer ca sa ne ferim de primejdii? Marcipor dadu ncet din cap si cu mare greutate se ridica n picioare. n cazul acesta vino cu mine, zise el. Ne vom duce la ei. Unde? ntreba Marcellus. n catacombe, raspunse Marcipor si arata spre copaci. Aici se ntlnesc vreo treizeci de oameni pentru a discuta planurile activitatii viitoare. Se poate ca n Roma sa fie treizeci de crestini? exclama Marcellus care parea mult umit de stirea aceasta. Fiule, n Roma sunt aproape patru mii de crestini! declara Marcipor. Acesti treize ci sunt conducatorii lor. Vreme ndelungata Marcellus nu fu n stare sa scoata nici o vorba si se gndi la impor tanta acestei informatii neasteptate, ntr-un trziu si regasi din nou glasul. Marcipor, mparatia lui se apropie cu pasi mult mai repezi dect mi-as fi nchipuit eu ! Ai rabdare, fiule, caci mai avem drum lung si foarte greu de facut! murmura Marc ipor si apuca naintea lui. Treptele nguste si nesigure ale tunelului erau. cufundate n ntuneric. Dupa ce ajuns era jos, o festila de lumina se vazu plpind la intrarea unui coridor care cotea spre stnga. Marcipor intra pe co ridor fara sa ezite, ca si cnd ar fi cunoscut drumul. Un barbat nalt mbracat n haine de lucrator se apropie de ei cu un opait n mna si, ridicndu-l deasupra capului, se uita cu atentie la Marcellus. Cine este omul acesta, Marcipor? ntreba el. Tribunul Marcellus Gallio. Este unul de ai nostri, Laertius. Ce nevoie avem noi aici de un tribun? ntreba Laertius nemultumit. Marcellus a facut multe sacrificii pentru a putea mbratisa credinta noastra, Laer tius, adauga Marcipor cu blndete. El este informat despre galileean mai bine dect noi toti, afara de unul s ingur. Asa sa fie, se nvoi Laertius cam fara voie, daca tu dai chezasie pentru el. si continuara drumul n lungul coridorului mai mult pe pipaite si Marcellus se mira de ntinderea lui. Marcpor domoli pasul si-l lua de brat. Laertius considera cauza noastra drept o organizatie a oamenilor saraci, i explic a el cu bunavointa. La multi crestini vei constata astfel de convingeri. Nu se poate sa-i condamni, deoarece vreme ndelungata oamenii acestia au trait oprimati. Dar ar fi adevarata-nenorocire daca mparatia lui Isus ar deveni un rai exclusiv al saracilor. Probabil ar fi fost mai bine daca nu i-ai fi spus cine sunt, zise Marcellus. Eu cred ca va fi mult mai bine ca aici n Roma crestinii sa stie ca un barbat care dispune de oarecare mijloace le poate fi de mare folos si ca este un vrednic ascultator al nvataturil or lui Isus. Prea mult se vorbeste numai despre virtutile saraciei. Cotira pe dreapta si intrara ntr-un coridor mai ngust dect primul si foarte lung, p e peretii caruia se vedeau

placile de piatra cu numele evreilor demult morti. O festila plpia slab prin ntuner ic pentru a lumina n fundul coridorului o usa grea de lemn. Din ntuneric iesi o noua santinela, care le atinu calea. Marcipor i spuse si acestuia cine este omul care a.venit cu el. Santinela i facu semn cu torta aprins a spre grinda pragului de sus, pe care se vedea o mica inscriptie. Stii ce este semnul acesta? ntreba el. Este simbolul secret al crestinilor, raspunse Marcellus. Ti-a vorbit cineva despre simbolul acesta sau l-ai vazut si n alta parte? L-am vazut n mi multe locuri prin Galileea si n Ierusalim. n cazul acesta da-mi voie sa te ntreb, continua santinela, de ce si-au ales ca sim bol imaginea unui peste? Sau poate pestele are o semnificatie sacra. Marcellus i explica respectuos si santinela l asculta cu atentie. Puteti intra, zise santinela si le facu loc sa treaca. Era o ncapere mare de forma patrata, n care ar fi fost loc pentru mai multi oameni dect cei care se vedeau aici, adunati n semicerc mprejurul unui barbat de statura impunatoare si cu barba neagra, care le spunea ceva cu glas adnc si gutural. Se apropiara ncet prin lumina tulbure. Marcipor mergea n frunte si nu se opri dect n momentul cnd glasul grav al celui care vorbea se putu auzi destul de limpede. Marcellus l recunoscu i mediat si apuca pe Marcipor de mneca hainei. l cunosti? ntreba corintianul n soapta si zmbi multumit. Sigur ca da! raspunse Marcellus emotionat. Era Marele Pescar. CAPITOLUL XXIV Abia rasarise soarele, dar si ziua de astazi se anunta calduroasa. Supraveghetor ul oaches sta sprijinit de stlpul portii si casca, urmarind lucratorii iesiti n vie - vreo optzeci sau poate mai mu lti - care taiau ciorchinii aurii cu cea mai mare grija, deoarece strugurii acestia erau destinati unor negustori de seama din Roma. Departe n josul drumului se vedea un nouras de praf rascolit de picioarele unui m agarus cenusiu si ostenit, nhamat ntre hulubele unei cotigi cu rotile nalte si plina de fn. Un tnar subtirel mer gea naintea cotigii si ntindea de capastrul magarusului, care, din cnd n cnd se oprea n loc, asa ca tnarul, are purta caciula de lna mpletita, se proptea cu nadejde n picioare si ncepea sa traga de el pentru a-l d etermina sa se miste, si din atitudinea lui se vedea limpede ca nu se mai poate stapni. Supraveghetorul Ibiscus se uita la ei si zmbea. Pesemne tnarul habar nu avea cum s e ndeamna un magarus la drum, caci altfel ar fi mers alaturi de el cu o tufa de scaiete destul de mare. Ibiscus cunostea toti magarusii, cotigile si argatii de ferma din mprejurimi care uneori treceau n lungul drumului din Arpino, dar pe acestia nui mai vazuse. Nimerii n-ar fi n stare sa duca la trg o ncarcatura de fn cu o astfel de cotiga si era convins ca tinerelul care ntindea de capastrul magarusului nu poate fi un lucrator agricol. Era mbracat ntr-o tunica lunga si grosolana si purta ncaltaminte caracteristica lucratorilor pietrari, care sunt obisnuiti sa-si apere picioarele mpotriva despicaturilor de piatra ce sar de sub dalta. Caciula de lna mpletita si t uguiata parea sa fie de pescar si nu era potrivita pentru o astfel de vreme. Ibiscus se ntreba de ce nu si-o fi scotnd-o pe caldura aceasta.

Exact n fata portii magarusul se opri din nou si tnarul ncepu sa ntinda att de furios de cureaua capastrufui, nct acesta se rupse si ramase cu un capat n mna - fara sa se ntoarca spre Ibiscus, ca re se apropia de el astfel ca magarusul, simtindu-se liber, se apropie imediat de marginea drumului si ncepu sa pasca iarba cu tnarul alergnd dupa el si straduindu-se sa ridice capastrul care se tara prin colb . Ridica fruntea si se uita la supraveghetor, apoi se apropie cu pasi marunti de cotiga, stergndu-si minile delic ate de pieptul tunicii de pietrar. Ibiscus si trecu palma peste barbie si ncepu sa-l examineze cu toata atentia. Obra zul ! se lumina numaidect de un zmbet, caci si dadu seama cu cine are a face, si punnd mna pe cureaua de la capas tru o desfacu din catarami si se uita la ea. Mi-am nchipuit ca esti un argat, fiica mea, zise el cu blndete. Asaza-te colo la u mbra si te odihneste pna cnd ti voi repara capastrul. Ia si ctiva struguri din cosul acela ca sa te mai raco resti. Pari foarte ostenita. Fata se uita la el la nceput cu indiferenta, apoi buzele i se ntredeschisera si zmb i, ntr-un fel care facu pe batrnul supraveghetor sa simta o caldura mprejurul inimii. Ridica mna si-si sterse sudoarea de pe frunte si, scotndu-si caciula, de sub ea i scapa o cascada de par negru lucitor, care-i cobor pna pe umeri. Ibiscus ncepu sa rda cu nteles, fata rse si ea, dar cu glasul chinuit, ca si cnd ar fi fost u n hohot de suspine. Esti foarte amabil, raspunse fata. Voi lua un strugure... Mi-e att de cald... si sunt nsetata. Magarusul lovise cu buceaua rotii zidul de piatra al portii si acum se straduia sa se desprinda. Ibiscus trecu n partea din urma a cotigii ca sa smulga o mna de fn cu care sa-l linisteasca pna cnd va termina cu reparairea capastrului. Te rog, nu lua fn, tipa fata nspaimntata... Nu se poate sa-i dai fn, caci se mbolnav ste, si se uita la el cu ochii speriati. Ibiscus ntoarse capul spre ea si ncrunta din sprncene. Ia sa-mi spui si mie ce ascunzi n cotiga aceasta, zise el si ncepu sa rascoleasca fnul. Te rog!... Este fratele meu! E bolnav! Nu-l deranja! Ei nu mai spune! riposta Ibiscus. L-ai luat n cotiga si l-ai acoperit cu fn! Nu-mi vine sa cred! sfrsi el si ncepu sa descarce fnul n mijlocul drumului. Va sa zica tu esti fratele cel bolnav! exclama el cnd dadu cu ochii de Demetrius. Fata se apropie repede de supraveghetor si-i puse mna pe brat n timpul ct Demetrius se ridica n picioare si se uita la el ncruntat. Suntem la mare strmtoare, zise fata. Am venit n partea aceasta creznd ca vom da de urma lui Marcellus Gallio, care ar fi putut sa ne ajute. Marcellus a plecat mai acurri o saptamna, raspunse Ibiscus si obrazul paru ca i s e mai lumineaza putin. Sunteti prieteni cu el? n ioc de raspuns, att Demetrius, ct si fata dadura din cap. Ibiscus se uita banuito r cnd la unul, cnd la altul. Tu, prietene, esti sclav, zise el uitndu-se la urechea lui Demetrius. Aha, am ntel es! se dumiri el. Sunteti

urmariti amndoi! Ieri au sosit niste legionari din Capri care au cercetat vila st apnului meu n cautarea fiicei lui Gallus si a unui sclav grec, despre care banuiau ca sunt n drum spre Roma. Ai dreptate, interveni Demetrius. Tnara fata este fiica legatului Gallus si logod nica tribunului Marcellus Gallio, stapnul meu. Pe mine ma cheama Demetrius! zise el si Ibiscus tresari. Pare ca este acelasi nume! murmura el. Ia spune... acum cteva saptamni n-ai primit o veste de la Marcellus? Ba am primit... un mic pepene ntr-o cutioara. Fara nimic scris? Cu imaginea unui peste... pe coaja. Demetrius se uita cu atentie n lungul drumului si nainte, si napoi, si cobor din cot iga. Departe n vie vazura ca se urneste o cotiga ncarcata de cosuri cu struguri si se apropie de intrarea c urtii. Stai aici si ocupa-te de magarusul acesta, dar fereste-te sa iesi n calea argatul ui care se apropie. Cred ca va fi mai bine ca deocamdata sa va opriti aici. Apoi se ntoarse spre Diana ca sa-i s puna: Cred ca nu este nici p primejdie sa mergi la vila si sa ntrebi de Antonia, sotia lui Kaeso. li vei spune cine esti. Oamenii curtii nu trebuie sa va vada mpreuna. Toti oamenii din Arpino stiu ca sunteti urmariti. Probabil le va fi teama sa ma adaposteasca, zise Diana. De... cred ca ti vor spune daca le este teamna sau nu, riposta Ibiscus. Nu se poa te sa ntrzii aici... de asta sunt sigur! Macedoneanul cel nalt care pazea intrarea vilei se uita la ea ncruntat si ochii lu i o cercetara repede si banuitori. Si ce treaba ai cu sotia lui Kaeso? ntreba el. Poate ar fi mult mai bine sa vorbe sti cu Appius Kaeso, tinere. Nu... eu vreau sa vorbesc cu sotia lui, starui Diana. Nu sunt cersetor! adauga e a ca sa-l linisteasca. Macedoneanul pleca fruntea si paru ca se gndeste la ceva, apoi zmbi. Vino cu mine, zise el pe un ton de conspirator. O nsoti pna n gradina, unde, vaznd p e stapna-sa printre flori, facu semn tnarului sa-si continue drumul singur si el se ntoarse la intrare . Antonia, mbracata ntr-o rochie usoara tinereasca si n cap cu o palarie mare de culo are rosie, supraveghea o sclava care, cu cutitul de altoi n mna, curata boschetele de trandafiri. Auzind pa si apropiindu-se, ntoarse privirea si examina pe strainul care se apropia. Poti sa pleci! porunci ea sclavei si se ntoarse spre vizitatorul neasteptat. Plea ca imediat! Iarta-rtia c-am ndraznit sa te supar cu prezenta mea, ncepu Diana, si sa ma ierti si pentru felul n care arat. Am fost obligata sa mbrac hainele acestea barbatesti. Antonia si arata dintii frumosi. De... probabil ai fost obligata sa procedezi n felul acesta, dar n orice caz nu ar ati a barbat. M-am straduit din toate puterile sa seman, zise Diana. Ce ma tradeaza? Toata nfatisarea pe care o ai, raspunse Antonia si se ndrepta spre o banca de pe m arginea aleii. Haide, asaza-te lnga mine si spune-mi ce s-a ntmplat. Esti urmarita, nu-i asa? Diana ncepu sa-i spuna pe scurt, dar destul de limpede pentru a fi nteleasa, situa tia n care se gaseste, presimtind ca poate avea toata ncrederea n femeia aceasta. N-as vrea sa te bag nici n primejdie, adauga ea, dar daca as putea face o baie si m-as putea odihni o singura

noapte... mi-as putea continua drumul. Ochii Dianei erau plini de lacrimi. Cred ca oricine care cunoaste pe Marcellus va fi dispus sa-si asume anumite rasp underi, zise Antonia. Vino... sa intram n casa. O nsoti n atrium, unde ntlnira pe Kaeso, care tocmai iesea din biblioteca. Se opri s i clipi de cteva ori din ochi, uitndu-se la ele. Appius, ncepu Antonia, aceasta este fiica legatului Gallus, pe care au cautat-o l egionarii zilele trecute... Diana, acesta este sotul meu. Daca vreti, voi parasi casa aceasta imediat, zise Diana cu glasul plngator. Ce ai facut de te urmaresc sa te aresteze? ntreba Kaeso si se uita la ea cu atent ie. A fugit n insula Capri din cauza ca-i era frica de baiatul acesta care a ajuns mpa rat, interveni Antonia. De aceea o urmareste ca s-o prinda si a trimis n toate partile legionari care s-o ga seasca. Uhum! murmura Kaeso. Am nteles! Ticalosul de Cizmulita! Linisteste-te! l preveni Antonia. Doar nu ai de gnd sa ne bagi pe toti la nchisoare . Ce facem acum... cu Diana? Trebuie sa stii, Appius, ca ea este logodnica lui Marcellus! Kaeso se nsenina la obraz si-i strnse mna. Vei sta aici mpreuna cu noi! declara el. Legionarii spuneau ca sunt n cautarea unu i sclav grec care a fugit mpreuna cu tine. Sclavul este n vie mpreuna cu Ibiscus, l lamuri Antonia. Nu va strica sa te ocupi s i de el, Appius. Ce facem cu slujitorii? Ei stiu ceva? Mai bine sa nu pastram ntmplarea aceasta n secret i propuse Antonia. Le vom spune ad evarul. Cnd vor afla ca Diana este logodnica lui Marcellus si ca grecul este sclavul ei, nu cred sa se gaseasca cineva n Arpino care sa fie n stare... De asta nu trebuie sa fii att de sigura! raspunse Kaeso. Dupa cum stii, s-a pus s i un pret pe capul lor. Macedoneanul de la poarta cred ca ar fi stare sa profite pentru a cstiga o mie de sesterti. Voi vorbi cu el si cu toti ceilalti si le voi spune ca daca voi afla c-au suflat vreo vorba vor fi bic iuti... eventual li s-ar putea ntmpla ceva mult mai grav... Vei proceda asa cum vei crede ca va fi cel mai bine, dragul meu, raspunse Antoni a cu blndete. Eu nsa sunt de parere ca, avnd ncredere n ei, va fi mai bine dect sa-i ameninti. Cred ca, daca a r fi aici, Marcellus ar fi de aceeasi parere. Marcellus a fost ntotdeauna de parere ca oamenilor sa li se acorde mai multa ncred ere dect merita, zise Kaeso. Apoi se ntoarse spre Diana si zmbi: Faci si tu parte din gruparea crestinil or acestora? Nu, eu nu fac parte dintre ei. Pentru mine este o nvatatura prea grea pentru-a pu tea ntelege... n timpul ct a stat aici v-a vorbit mai pe larg despre aceasta credinta? ntreba ea ntorcndu-se spr e Antonia. A rascolit tot satul cu susul n jos, raspunse Kaeso. Antonia ti va spune ce s-a ntmp lat, caci a devenit si ea crestina! Marcellus s-a purtat foarte frumos fata de noi toti, murmura Antonia. Apoi se ui ta dintr-o parte la Appius si adauga: Pna si fata de stapnul din Arpino. Tnarul,Antoniu era att de ocupat cu modelatul, nct nu iesi toata ziua din odaia lui,

si nu stia ca n casa lor se adaposteste o fugara. n aceeasi seara cnd intra n sala de mncare si imediat ce trecu pragul, se opri, ntlnind privirile limpezi ale unei fete adorabile, mbracata ntr-un peplum de culoare trand afirie, care de fapt era al maica-si. Antoniu fusese n trei rnduri mpreuna cu parintii sai la Roma, unde avusese ocazia s a vada elegantele fete din familiile patricienilor n lecticile lor frumos mpodobite si de la distanta, n lojel e Circului, la festivitatile oficiale, dar pna acum nu i se oferise ocazia sa vada din apropiere o fata din ca sta sociala a Dianei. Se uita la ea att de multumit si att de mirat, nct Kaeso, care ntoarse capul spre el, ncepu sa r usor. Fiul meu, Antoniu, i explica stapna casei nduiosata. Dragul meu, aceasta este Diana , fiica legatului Gallus. Ooo! exclama Antoniu cu glasul sugrumat. Legionarii te cauta n toate partile! Apo i se aseza pe scaunul din fata ei si continua s-o examineze. Cum de-ai reusit sa ajungi pna la noi? Diana si-a nchipuit ca aici va gasi pe Marcellus, i explica Antonia. Cunosti pe Marcellus? ntreba Antoniu multumit. Este logodnica lui! declara batrnul Kaeso, apoi, n timpul scurtei pauze ce urma du pa cuvintele acestea, adauga: Asta nseamna ca este un tnar cu noroc. Sigur ca da! exclama Antoniu cu atta entuziasm, nct parintii lui ncepura sa rda. Diana se uita la baiatul care o examina entuziasmat, dar refuza sa zmbeasca deoar ece sentimentul lui de admiratie i se parea sincer si nu-si putea permite sa faca haz pe socoteala lui. Sunt foarte multumita sa constat ca toti tineti att de mult la Marcellus, declara ea cu glasul blnd. Probabil timpul pe care l-a petrecut aici a fost placut si pentru el. Tu esti sculptorul, nu-i asa? Maica-ta mi-a vorbit despre tine. Cnd Antoniu.se framnta pe scaun si-i raspunse ca pna acum n-a lucrat nimic ce ar me rita atentia cuiva, Diana l ntrerupse, spunndu-i: Probabil vei fi de acord sa-mi arati si mie ce ai lucrat. Glasul ei are rezonante adnci si neobisnuite pentru o fata, si zise baiatul. Fetel e, cnd au sa-ti spuna cte ceva, vorbesc cu glasul ascutit. Felul n care vorbeste Diana ti da iluzia c-o cunosti de vreme ndelungata. Dadu din cap cu sfiala si zmbi resemnat, ca si cnd arii vrut sa-i dea sa nteleaga ca nu treb uie sa se astepte la ceva deosebit. Marcellus este cel care l-a nvatat tot ce stie astazi, i spuse Antonia cu glasul t remurnd de recunostinta, ca si cnd s-ar fi simtit obligata sa multumeasca si Dianei pentru aceasta favoare. El ar fi trebuit sa se faca sculptor n loc sa devina ofiter. Asa este! ncuviinta Antoniu. Lui nu-i plac luptele! Dar nu din pricina ca el n-ar sti sa lupte, se grabi Diana sa-l informeze. La Ro ma Marcellus este cunoscut ca unul dintre cei mai desavrsiti luptatori cu gladiul. Serios? se mira Kaeso. Nici nu mi-as fi nchipuit ca pe el l-ar putea interesa spo rturile primejdioase. N-a vorbit niciodata cu noi despre astfel de lucruri. ntr-un rnd l-am ntrebat daca a ucis vreodata pe cineva si ntrebarea aceasta l-a dete rminat sa ramna extrem de abatut, zise Antoniu. Mi-a raspuns ca nu doreste sa vorbeasca despre a ceasta chestiune. n aceeasi clipa stralucirea de pe obrazul Dianei se sterse si micul Antoniu si dad

u seama ca a vorbit despre un subiect delicat. Se simti si mai sfios cnd auzi ntrebarea tatalui sau. Probabil stii despre ce este vorba? ntreba Kaeso. Fara sa ridice privirea, Diana dadu din cap si ofta. ti plac caii? ntreba Kaeso, dndu-si seama ca ar fi mai bine sa schimbe subiectul co nversatiei. Da! raspunse Diana ngndurata. Apoi se uita la ei pe rnd. Cred ca va fi mai bine sa nu abandonam n felul acesta subiectul despre care am vorbit pna acum. Ar nsemna sa nu ne purtam echitab il fata de Marcellus, Acum doi ani i s-a dat ordinul sa osndeasca pe cineva la moarte si mai trziu s-a c onstatat ca osnditul n-a fost vinovat de nici o crima si ca se bucurase de mare stima n fata celor care L-au cu noscut. Din pricina acestei nedreptati a ramas profund abatut. Este usor de nteles! declara Antonia cu simpatie. N-am vazut nca un barbat care sa fie att de blnd si de milostiv ca el, caci ntotdeauna se straduia sa faca altora numai bine. Simtindu-se nerabdator sa alunge tristetea Dianei, Appius Kaeso ncepu sa vorbeasc a despre simpatia cu care era privit Marcellus de catre cei din Arpino. Imediat dupa aceea constata multum it ca privirile Dianei s-au limpezit si ca-l asculta cu toata atentia, uitndu-se la el cu ochii umezi cnd i pom eni despre bunatatea lui Marcellus si despre ideea construirii unei piscine, care fusese n ntregime a lui. Este un tip cu totul neobisnuit, adauga Kaeso rznd. Fara sa-ti dai seama, te deter mina sa faci anumite lucruri la care nici nu te-ai gndit, ca dupa aceea sa sustina sus si tare ca idee a a pornit de la tine, nu de la el. Evident, procedeul acesta urmarea sa te determine sa te simti multumit, ca dupa aceea sa doresti din nou sa faci ceva n interesul semenilor tai din proprie initiativa. Antoniu ramase mirat de vorbele tatalui sau si, cnd ntlni privirea maica-si, i facu semn cu ochiul, dar ea l preveni sa nu-l contrazica. n orice caz, Marcellus a fost o fire neobisnuita, continua Kaeso. Se vedea fara n ici o greutate ca n viata lui s-a bucurat de toate avantajele si c-a trait bine, dar cu toate acestea iesea n cm pul cu pepeni si lucra alaturi de ceilalti, ca si cnd ar fi fost de o seama cu ei. Din pricina asta oamenii tineau foarte mult la el. n fiecare seara se adunau mprejurul lui, asezndu-se pe iarba verde, si-l ascultau povestind ntmplari despre viata barbatului aceluia pe care l-a chemat Isus - undeva n tara evreilor - care a savrsit tot felu l de minuni. Dar cred ca despre asta ti-a vorbit si tie! Da, mi-a vorbit, admise Diana. Oamenii l-au osndit la moarte, adauga Antonia. Dar Marcellus afirma c-a nviat din morti, desi eu sunt convins ca aici trebuie sa fie o greseala, declara Kaeso. Antoniu, care nu lua parte la aceasta conversatie si parea ca n-aude nimic din c eea ce spun, sta nemiscat si cu ochii rataciti, asa ca atrase atentia maica-si. Kaeso si Diana n mod instinctiv s e ntoarsera si se uitara la el. La ce te gndesti, baiete? ntreba Kaeso pe un ton de gluma, ca si cnd s-ar fi stradu it anume ca ntrebarea lui sa nu para severa. Prefacndu-se ca n-a auzit ntrebarea tatalui sau, Antoniu se ntoarse si se uita la D iana.

Stii cine a rastignit pe galileeanul acela? ntreba el grav. Da! admise Diana. l cunosc si eu? Diana dadu din cap si Antoniu lovi cu pumnul n tablia mesei. n cazul acesta totul se limpezeste de la sine! declara el cu convingere. Marcellu s a ucis pe omul acesta, care si-a petrecut viata facnd numai bine semenilor sai, si considera ca singura posib ilitate de a ispasi aceasta fapta este sa-si petreaca si el viata n acelasi fel, adauga Antoniu cu glasul tremurnd d e emotie. Nu se poate stapni, caci presimte ca n felul acesta va putea sa obtina iertarea lui Isus! Appius si Antonia se uitara la fiul lor cu interes, dar nu ndraznira sa scoata ni ci o vorba. Da, Antoniu, dar aceasta nu este totul, declara Diana. Marcellus este convins ca barbatul acesta este nca n lume si va ramne de veci; crede ca de aici nainte se va ntemeia o noua mparatie, con dusa dupa principiul bunei nvoiri dintre oameni; nu vor mai fi razboaie, nici ncaierari, nici jafuri... Diana, gndul acesta mi se pare nobil, interveni Kaeso. Cine nu doreste pacea si l inistea? Cine ar putea sa nu fie multumit cnd va constata ca tara este condusa de oameni cinstiti si buni? Dor inta aceasta nu este noua. Dar adevarul este ca orice stapnire va veni va fi mai buna dect cea pe care o avem acu m. Ar fi absurd sa crezi n aceasta posibilitate, si Marcellus, care este un tnar att de inteligent, ar trebui sa stie atta lucru. El si sacrifica viata de dragul unei himere! S-ar putea sa nu fie himera! protesta Antoniu. Daca se va ntmpla ca de aici nainte sa putem trai ntr-o lume mai buna, aceasta va trebui sa nceapa undeva... si cndva, nu-i asa? Probabil lumea aceasta a nceput chiar acum? Ce parere ai Diana? Eu nu stiu... ce sa-ti raspund Antoniu, zise Diana si, acoperindu-si ochii cu pa lmele minilor, clatina din cap. Singurul lucru pe care-l stiu este c-as fi fost n stare sa sacrific orice ca sa n u se ntmple ceea ce s-a ntmplat. Dupa ce trecura trei saptamni fara sa intervina nimic deosebit, Diana se ntreba da ca nu cumva ar fi momentul pentru a se ntoarce la Roma. Probabil tnarul mparat si-a uitat de nemultumirile lui si a ncetat s-o mai caute. Kaeso nsa nu era att de optimist. Cizmulita a fost pna acum prea ocupat, declara el, din cauza funeraliilor lui Tib eriu si a festivitatilor propriei sale ncoronari, care au tinut vreme de o saptamna, asa ca nu s-a putut gnd i la altceva. De uitat nsa nu te-a uitat. Prin urmare eu sunt de parere sa mai zabovesti. Antonia si petrecuse un brat mprejurul umerilor Dianei. Toti v-ati purtat foarte frumos cu mine, dar cred ca mama este nelinistita din p ricina mea. Este sigur ca spionii mparatului s-au dus mai nti la ea si i-au cerut informatii despre mine. Dar ea nu stie altceva decalca am fugit din insula Capri cu o barca. Nu pot nici sa-i scriu, de teama ca pretor ienii vor da de urma mea aici la Arpino. Uneori seara, Demetrius, care lucra n vie, si sta n casa lui Ibiscus, venea sa se intereseze de ea. Diana l sfatuia sa aiba rabdare, dar stia ca el este nelinistit si asteapta nerabdator sa mearga la-Marcellus. ntr-o seara, n timpul cinei, Kaeso paru att de preocupat nct Diana presimti ca trebui e sa se fi ntmplat

ceva. Dupa ce intra din nou n atrium constata ca Ibiscus o asteapta ca sa-i dea u n mesaj scris n greceste. Mesajul fusese trimis n mare graba. Demetrius plecase la Roma n cautarea stapnului sau. Prezenta mea aici nu poate dect sa agraveze primejdia ce te ameninta. Kaeso este d e acord cu felul meu de a proceda. Este un barbat generos. Primeste sfatul lui. Sa nu ncerci sa dai de stir e mamei tale. Daca-mi va fi posibil, voi ncerca s-o informez." Ibiscus se oprise pe scara peristilului deschis, asa ca Diana se apropie de el. l ntreba daca Demetrius a plecat pe jos sau a luat cotiga si magarusul cu care sosisera la Arpino. Grecul a luat unul din gonacii cei buni ce-i aveam n grajd si a mbracat hainele st apnului, raspunse Ibiscus. Se ntoarse ntre ceilalti membri ai familiei si-i gasi asezati mprejurul havuzului, vorbind cu glasuri domolite despre ceea ce ar trebui sa faca acum cu ea. Te-ai purtat foarte frumos fata de Demetrius, se adresa ea lui Kaeso cu glasul b lnd. Sper ca stiti ct de mult apreciez ceea ce ati facut pentru el, pentru mine si pentru Marcellus. Kaeso facu o miscare nepasatoare cu mna, dar privirile lui pareau tulburi. Aici grecul nu se simtea n siguranta, raspunse el. Adevarul este ca astazi nimeni nu se mai poate simti n siguranta nicaieri, n timpul acestei dupa-amiezi s-au ntors doi carausi de ai nost ri pe care i-am trimis la Roma. n oras au nceput tulburarile. Plebea derbedeilor ametiti de bautura a nceput sa dev asteze si sa atace cetateni onorabili pe strada, mparatul afirma ca tulburarile acestea sunt conduse de crest ini, asa ca a ordonat sa fie arestati si biciuiti. Diana deveni palida de spaima. Ce o fi facnd Marcellus? zise ea. Sunt convinsa ca el nu va ncerca sa se fereasca de primejdii. Oamenii mei mi-au spus ca autoritatile cauta pe Demetrius mult mai nfrigurate dect pna acum, adauga Kaeso. Si tot asa te cauta si pe tine, Diana. Se pare ca Demetrius este urmarit pentru o acuzatie mai veche, pentru atacarea unui tribun. Au dat ordine sa fie prins viu sau mort. mparatul af irma ca te cauta pentru a te feri de orice primejdii. S-a raspndit zvonul ca grecul te-ar fi rapit si Caligula vrea sa te gaseasca pentru a te salva din minile lui. Bietul Demetrius! exclama Diana.. Cum va putea scapa daca este urmarit de attia i nsi? De... el stie ca viata lui nu mai valoreaza nimic daca-l vor prinde, declara Kae so abatut. Poti sa fii sigura ca cei care vor face aceasta ncercare vor plati scump rasplata pe care ar vrea s-o cs tige. A plecat narmat? ntreba Diana. N-are altceva dect un pumnal. Appius a postat paznici pe toate culmile de unde se vede drumul ce intra si iese din Arpino, a intervenit Antonia. Imediat ce vor constata ca se apropie legionari, au porunca sa se ntoarc a la curte si sa dea de stire. Rndul trecut cnd au fost aici au cercetat toata vila din tavan pna n temelii, dar ni ci nu s-au gndit sa ntrebe lucratorii daca au vaaut ceva, declara Kaeso. Le-a fost imposibil sa-si nch ipuie ca fiica legatului Gallus ar putea sa lucreze ntr-o vie alaturi de locuitorii din Arpino. n cazul acesta via ar fi locul cel mai potrivit ca sa ma ascund! exclama Diana.

Antonia si Appius se uitara unul la altul. Appius n-a ndraznit sa-ti faca aceasta propunere, zise Antonia. Cred ca mi-ar face placere sa lucrez la vie, zise Diana. n cazul acesta te vei pregati sa pleci mine dimineata, raspunse Kaeso multumit. An tonia ti va gasi un costum de lucru. As fi preferat sa se gaseasca o alta posibilitate de a te ascun de, Diana, dar nu exista nici una si aici n vila nu este deloc prudent sa mai ntrzii. Nu este exclus ca, daca te-ar gasi , sa fii tratata cu toata consideratia, dar sa nu uiti ca esti urmarita de mparat, si ceea ce face Caligula nu poate sa fie fapta buna. Pe la ora doua dupa miezul noptii, batrnul Lentius, care dormea ca un bustean, se trezi pe neasteptate si se ridica n coate ca sa poata asculta ce s-a ntmplat. Bambo, care dormea ntotdeauna n ap ropierea lui, asculta si el si ncepuse sa mrie. De afara se auzeau pasi stinsi de sandale si rabufneli de copite. Cineva aducea un cal, tinndu-l de capastru. Lentius desprinse felinarul din cui si deschise usa. Bambo se strecura pe lnga el si, iesind afara, ncepu sa latre furios, dar imediat dupa aceea paru ca s-a domolit si ncepu sa se gudure. Batrnul grajdar se lua dupa el si ridica felinarul deasupra capului. Ssst... taci Bambo! se auzi glasul stins al cuiva din ntuneric. Liriisteste-l, Le ntius, caci altfel va trezi toata casa cu latratul lui. Demetrius! exclama batrnul, uitndu-se la obrazul lui palid. Ia calul si freaca-l cu un somoiog de paie, caci a facut drum lung. Dar sa nu-l adapi, caci este prea ncalzit de alergatura, zise Demetrius si, ridicnd minile, l smuci de urechi. Baga-l n grajd, zise Lentius, apoi intrara mpreuna. Ai fost urmarit de cineva? zis e el cu glasul stins dupa ce nchise usa. Ia uita-te! Calul a fost ranit, caci este plin de snge pe umar si pe p iciorul dinainte n partea dreapta. Acesta este sngele meu, raspunse Demetrius, despuindu-si umarul. Am fost urmarit de trei pretorieni calari, care m-au ntlnit pe Via Appia, pe o distanta de cinci leghe. Am reusit sa trec pe lnga ei si sa-i las n urma; dar unul m-a ajuns si m-a lovit cu palosul n momentul cnd l-am trntit din sa. Adu-m i putina apa, Lentius, si o Bucata de pnza cu care sa-mi leg rana. . Batrnul sclav examina rana adnca si suiera printre dinti. Esti ranit grav, murmura el. Ai pierdut o multime de snge. Tunica ti-e uda de snge le care ti s-a scurs pna pe sandalele din picioare. Va fi mai bine sa te ntinzi putin. Da, ma voi ntinde, raspunse Demetrius cu glasul slabit si se ntinse pe asternut, i ar Lentius se apropie de el cu o galeata de apa si n mna cu un burete. Bambo amusina curios, apoi se ntoarse n l oc si ncepu sa linga sngele de pe piciorul dinainte al calului. Asculta, Lentius, tribunul Marcellus a mai fost pe acasa n timpul din urma? Lentius si ndrepta trupul si se uita la el mirat. Tribunul? Tu n-ai auzit? El a murit de acum trei luni, poate chiar mai mult. S-a necat n mare... bietul stapn! Lentius, stiu c-ai tinut la tnarul stapn si tot asa si el la tine. ti voi ncredinta acum un secret. Dar sa nu pomenesti nimanui despre ceea ce-ti voi spune! M-ai nteles? Tribunul traieste... si se gaseste aici n Roma.

Nu se poate! exclama batrnul. Dar de ce nu vine acasa? Va veni ntr-o zi buna! Asculta, Lentius... n-ai putea sa trezesti pe batrnul Marci por fara sa te simta cei din casa? Ar fi mult mai usor sa trezesc pe Decimus. El doarme la parter... De Decimus nu am nevoie. Fereste-te din cale; ma voi duce singur dupa el. Demetr ius se stradui sa se ridice, dar nu reusi. Sunt mai slabit dect mi-am nchipuit, gemu el. ncearca sa trezesti pe Marcipor. Arunca ceva n camera lui si, cnd se va apropia de fereastra, spune-i ca ai nevoie de el. Dar sa nu-i pomenesti de numele meu. Spune-i s-aduca si cteva fsii de pnza. Rana vad ca sngereaza mereu. Da calului o gal eata cu apa. Da-te la o parte, Bambo! Putin dupa aceea, Marcipor aparu gfind din greu si urmat de Lentius. Esti ranit grav, fiule! murmura el. Va trebui sa trimitein dupa medicul casei. Nu, Marcipor! riposta Demetrius. Prefer sa-mi ncerc norocul cu aceasta lovitura d e palos dect sa-mi pun capul n primejdie... Lentius, daca ai loc liber n grajd, asaza calul si da-i o tes ala si un asternut de paie. Ia si cinele de aici, caci de mine se va ocupa Marcfpor. Lentius iesi cu parere de rau, ducnd calul de capastru si urmat de Bambo. Marcipo r trase zavorul si ngenunche lnga Demetrius, apoi ncepu sa-i lege rana. Te gasesti n mare primejdie! zise batrnul cu glasul tremurat. Deocamdata nu este nici o primejdie! Spune Marcipor, ce stiri ai mai aflat? Ai v azut pe Marcellus? Este n catacombe. Asta este o ascunzatoare sinistra. Nu este att de rea cum ai putea sa-ti nchipui. Crestinii s-au adunat acolo si au p rovizii care ie vor ajunge lunj de zile. Sunt mai mult de o suta de insi adunati acolo dintre cei care au f ost identificati si sunt urmariti de pretorieni. Vor fi prinsi ca niste crtite n vizuina dupa ce patrulele vor afla unde se ascund. Nu cred ca va att de usor, raspunse Marcipor. n ascunzatoarea aceasta straveche su nt coridoare subterane care merg pna la departare de cteva leghe. Cred ca legionarii nu vor fi dispusi sa coboare n ntunericul acestor coridoare mergnd cte unul. Ei stiu despre cei care au intrat n aceste catac ombe ca sa prinda evreii persecutati ca niciodata nu au mai nimerit drumul ca sa poata iesi din nou la lu mina... Cum te simti, Demetrius? Nu te-am -legat prea strns? Nu primi nici un raspuns. Marcipor si lipi urechea de pieptul despuiat al lui Dem etrius, asculta, l scutura usor, l striga nspaimntat, l stropi cu apa pe obraz, dar Demetrius nu se mai misca. O clip a ramase deznadajduit, nestiind ce sa faca, apoi iesi si se ndrepta spre casa, ntrebndu-se pe cine ar pute a sa cheme n ajutor. Cnd trecu ntr-un suflet prin atrium, vazu pe batrnul Gallio cobornd treptele spre bibli oteca; senatorul era mbracat numai n halatul sau de noapte. Ce s-a ntmplat, Marcipor? ntreba el. A sosit Demetrius, stapne... este grav ranit... trage sa moara... n grajdul lui Le ntius. Ai trimis dupa un medic? ntreba Gallio si apuca grabit naintea lui. Nu, stapne... mi-a spus sa n-aduc medic. El este fugar. Spune unui sclav sa ncalece si sa plece imediat dupa batrnul Sarpedon. Ia pe cinev a care sa-ti ajute sa-i

aduceti n casa. Nu trebuie sa moara n grajd cum ar muri un cine. Lentius ridicase felinarul deasupra capului ca sa-i lumineze drumul spre grajd. Demetrius! striga senatorul. Demetrius! Pleoapele ochilor cazuti n adncul capului se deschisera ncet si Demetrius respira c u greutate, oftnd ndurerat. La ordin... stapne, murmura el stins si buzele i se miscara rigide. Fiti cu bagare de seama! porunci senatorul celor care se ngramadisera n fata usii si se uitau la ei speriati. Ridicati-l ncet si duceti-l n casa. l veti duce, Marcipor, n camera lui Marcellus. D ezbracati-l de hainele acestea pline de praf si nsngerate si nfasurati-l n paturi calduroase. I n ergastulum se simti o framntare neasteptata printre sclavi cnd constatara ca unul mai tnar a ncalecat si pleaca n ga lop ca sa aduca pe Sarpedon. Vreo sase rndasi si gradinari ridicara salteaua de paie si plecara cu e a ncet spre casa. Ar fi trebuit, Marcipor, sa ma chemi numaidect, i spuse Gallio cu glasul sever n ti mpul ct facura drumul pna la vila. Credeam ca ntre voi ma bucur de altfel de reputatie si nu va veti nchi pui despre mine ca voi ramne indiferent cnd unul dintre slujitorii mei credinciosi este pe moarte. N-a fost usor sa iau o hotarre, ngna Marcipor. Demetrius a fost urmarit si n-ar fi venit aici daca n-ar fi trebui sa se intereseze de stapnul sau. Te referi la mine? ntreba Gallio si se opri n loc. Nu, stapne, ma refer la tribunul Marcellus. Cum se poate... el n-a aflat nca? El crede ca Marcellus mai traieste, raspunse Marcipor cu glasul stins, si stie c a este n Roma. Trecura pe lnga grupul de sclavi ngramaditi H curte si ncepura sa urce scarile peris tilului. I-ai spus adevarul? ntreba Gllio abatut. Adevarul este cel pe care-l stie si el, admise Marcipor si ntinse bratul ca sa sp rijine pe Gallio, al carui obraz ncepu sa tremure de spaima. De ce nu mi-ati spus si mie? ntreba el chinuit. Stapne, Marcellus este crestin: or, oamenii acestia sunt supravegheati de aproape . Nu voia sa vina acasa si astfel sa-si bage familia n primejdie. Spune-mi unde este acum? ntreba Gallio urcnd scara si genunchii i tremurau ca ai un ui mosneag sla,bit nainte de vreme. n catacombe, stapne, raspunse Marcipor n soapta. Cum se poate! Fiul meu n subteranele acelea mpreuna cu tlharii si criminalii urmari ti de autoritati? : Acolo nu sunt nici tlhari, nici criminali, stapne, ci numai oameni pasnici si cums ecade, care s-au ascuns ca sa scape de cruzimea unui imbecil sngeros care-si zice mparat! Linisteste-te, Marcipor, porunci Gallio cnd trecu prin fata usii de la camera Luc iei, care se ntorsese pentru cteva zile acasa, deoarece sotul ei, Tullus, fusese nsarcinat cu o misiune special a. Cum am putea sa trimitem vorba lui Marcellus? Ar fi primejdios, stapne, daca Marcellus ar fi urmarit pna aici. Nu te mai gndi la asta! Trimite dupa el! Sclavii asezasera pe Demetrius n pat si acum ncepusera sa iasa din camera. Sa nu suflati nici o vorba despre ceea ce s-a ntmplat! le porunci Marcipor si nchis e usa pe urma lor tocmai n momentul cnd aparu si Tertia si se uita la el nspaimntata.

Ce s-a ntmplat, Marcipor? ntreba ea si, uitndu-se prin usa ntredeschisa, se repezi amera si ngenunche n fata patului. O, ce ti-au facut ticalosii aceia, Demetrius! gemu ea nec ata de suspine. Marcipor i-puse mna pe umar. Vino, zise el cu glasul blnd. Va treSui sa ne dai o mna de ajutor. Du-te si gasest e-mi cteva nvelitori si sa le ncalzesti nainte de a le aduce. Dupa ce fata parasi camera, Marcipor se stradui sa scoata tunica de pe Demetrius , apoi se ntoarse spre senator. Nu se poate sa trimit pe cineva, stapne, dupa Marcellus; va trebui sa merg eu, de oarece altul nu poate intra n catacombe, zise el. Si cum se face ca tu poti sa intri? ntreba Gallio cu glasul sever. Sper ca tu nu faci parte dintre ei? Marcipor dadu din cap si ncepu sa desfaca nojitele sandalelor lui Demetrius. n cazul acesta da ordin sa fie nseuati doi cai si pleaca imediat! porunci Gallio. Fa-mi loc... i voi scoate eu sandalele, zise el si, suflecndu-si mnecile halatului, ncepu sa desfaca repede cure lele rigide ale sandalelor lui Demetrius. Putin dupa aceea aparu Tertia cu nvelitorile si pe urma ei intra Lucia, n mna cu o cupa de vin fiert. Gallio lua o lingura si turna cteva picaturi printre buzele ntredeschise ale ranitului. Demet rius le nghiti n mod instinctiv, dar cnd senatorul l ridica pe perna si-i duse cupa la gura nu mai facu nici o miscare. Tertia ncepuse din nou sa plnga. Lucia o nghionti usor si-i facu semn spre usa. Dupa ce ramasera singuri, Gallio se ntoarse spre ea. Fratele tau este n viata! zise el. Lucia facu ochii mari si se uita la el, si ridica amndoua minile la obraz si casca gura, dar nu putu articula nici un cuvnt, ntinse mna si apucase tatal ei de brat. Marcipor a plecat dupa el, continua Gallio si se caznea sa picure vinul fierbint e din lingura printre buzele ntredeschise ale lui Demetrius. Sper ca va sosi acasa tocmai la timp. Marcellus este n viata! murmura Lucia nencrezatoare. Unde este? Gallio se ncrunta la obraz. n catacombe! raspunse el. O, nu se poate, tata! exclama Lucia. Nu trebuie sa stea acolo! Oamenii aceia vor fi ucisi pna la unul! Tata, gemu ea ndurerata, aceasta este nsarcinarea pe care a primit-o Tullus. I s-a dat o rdin sa evacueze catacombele. Gallio si duse mna la frunte, ca si cnd ar fi ncercat sa se fereasca de lovitura ace asta dureroasa. Tertia a deschis usa ca sa intre Sarpedon, care se apropie de pat fara sa zica nimic si d eschise pleoapele lui Demetrius. Apoi si apasa palma pe carotida ranitului, clatina din cap si-i pipai inima. Aduceti apa calda; va trebui sa facem comprese fierbinti, porunci el. S-ar putea sa nu foloseasca la nimic, dar trebuie sa ncercam. Nu fu nevoie de nici o explicatie pentru a justifica prezenta Dianei n calitate d e lucratoare n vii. Toti cei din Arpino erau informati despre ceea ce j se ntmplase si de trei saptamni ncoace nu mai vorbisera despre altceva dect despre ea. Cei din vila nu ncercasera sa pastreze prezenta ei n secret ; la rndul lor, taranii din sat se simteau ncntati ca li se acorda aceasta ncredere si-si ziceau ca si ei sunt obli gati s-o apere.

Kaeso se simtea mndru de ei. Nu era lucru de nimic ca cei din Arpino sa desconsid ere premiul oferit pentru orice informatie menita sa duca la descoperirea Dianei. Oamenii nsa aveau cteva mo tive temeinice care justificau credinta lor. n primul rnd, recompensa fagaduita de mparat era ceva ndoielnic, chiar atunci cnd ar fi cstigat-o cu cinste. Cnd s-a mai ntmplat ca functionarii imperiului sa se tina de vorba? Oamenii acestia erau convinsi ca, din ce vei avea mai putin de lucru cu functionarii imperiului, vei putea trai cu att mai linistit. Toti erau nselatori si vicleni, ncepnd de la mparat n jos pe scara functionarilor mai de seama pna la betivu l acela, care o data pe an vine din Alatri ca sa adune birurile. Cei din Arpino nu aveau nici o ncredere n guvernul imperiului si erau convinsi ca este format din nebuni si din netrebnici. Chiar daca s-ar fi gasit u n ticalos care sa tradeze pe logodnica lui Marcellus, putea fi dinainte sigur ca cel care va ncasa rasplata fa gaduita va fi altcineva, dar nu el. Aceasta fu parerea celor mai tineri, care ntr-o seara se adunasera n batatura satu lui si discutasera ntre ei ce sar putea face cu o mie de sesterti fagaduiti ca rasplata. Dar parerea Antoniei era ca cei din Arpino au un motiv mult mai temeinic sa pastreze secretul. Oamenii acestia si aduceau aminte cu plac ere de tnarul Marcellus pentru multele mbunatatiri ce i le datorau. Chiar acum oamenii ncepusera sa vorbea sca despre el ca despre un erou legendar. Nu cunoscusera nca pe nimeni care s-ar fi putut asemana cu el. Cei din Arpino fiind susceptibili fata de superstitii, toti credeau ca se gaseste sub protectia zeului sau galilee an, care, desi propovaduia pacea si buna nvoire ntre oameni, se stia despre el ca patrunde n casele oamenilor fara sa b ata la usa; nimanui nu i-ar fi facut placere ca pe o noapte ntunecoasa sa se pomeneasca ca-l trezeste din som n ca sa-l ntrebe pentru ce a vndut lui Caligula pe mireasa lui Marcellus. n zorii zilei, cnd Diana trebuia sa-si nceapa lucrul n vie, Ibiscus opri ctiva barbat i mai batrni si femei ca sa le spuna ca va sosi si ea la lucru si care este motivul ca este obligata sa lucr eze mpreuna cu ei. Oamenii acestia trebuiau sa dea de stire tuturor ca fata de fiica legatului Gallus vor trebui sa se poarte exact cum se poarta de obicei unul fata de altul. Nu trebuie sa-i faca nici un fel de concesii, nici sa -i puna ntrebari si nici sa se uite la ea; tot asa nu trebuiau nici s-o fereasca de munca. Daca se va ntmpla ca sa intre legionarii n vie, vor trebui sa-si continue lucrul si sa nu se ngramadeasca n apropierea Dianei, caci n cazul ac esta cel mult ar atrage atentia asupra ei. Cnd aparu Metella, Ibiscus o opri la poarta si-i spuse ca va trebui sa astepte pna cnd va sosi si Diana. De aici o va conduce n partea cea mai departata a viei si-i va arata ce trebuie sa faca. n realitate nu este obligata sa lucreze, o preveni Ibiscus, dar va trebui sa stie cum sa lucreze n cazul cnd ar veni cineva sa vada cine este n vie... Nu nteleg ce te-a determinat sa ma alegi tocmai pe mine n scopul acesta, protesta Metella. Nu cumva voi fi obligata sa-i-car si cosul ca sa nu-si murdareasca minile delicate si albe? r Ea nu-ti va pricinui nici un fel de bataie de cap, raspunse Ibiscus. Eu mi-am n chipuit ca-ti va face placere

daca vei avea posibilitatea sa cunosti o fata din casta ei sociala. Am constatat ca Marcellus ti-a fost simpatic. Sa fac cunostinta cu ea, ei? zise Metella si facu o strmbatura. As vrea s-o vad s i eu ce placere va fi pentru ea cnd va face cunostinta cu o fata de seama mea. Nu fi att de ntepata, zise Ibiscus. Iat-o ca vine. Veti pleca-mpreuna. Sa nu te sfi esti deloc. Vei vorbi cu ea ca si cnd ai vorbi cu oricare alta lucratoare pe care o cunosti de mai demult.. Cu una cum as fi eu, de pilda? ntreba fata cu amaraciune. Am sosit, Ibiscus, zise Diana. Te rog sa-mi spui n ce parte va trebui sa apuc. Metella te va nsoti si-ti va spune, raspunse Ibiscus si-i facu semn spre fata din apropiere care se uita la ei ncruntata. Fata se pleca si-i ntinse un cos, apoi plecara mpreuna si vazu pe Diana ca se straduieste sa tina pasul cu ea. Sper, Metella, ca nu-ti voi pricinui prea multa bataie de cap. Probabil daca-mi vei arata cum trebuie sa procedez... Nu va fi nevoie sa-ti arate nimeni, raspunse Metella nepasatoare, uitndu-se drept nainte cnd trecura printre doua rnduri de lucratori care se uitara la ele curiosi. Va fi de ajuns sa te prefaci ca lucrezi. O... eu as vrea sa lucrez cu adevarat, protesta Diana cu glasul scazut, care con tribuia ca tot ce spune sa para secret. Lucrnd, ti vei strica minile, raspunse Metella ntr-un trziu pe un ton de nemultumire Ei, haide, Metella, ncerca Diana s-o mbuneze. Daca vei ncerca sa-mi dai sa nteleg ca ntre noi este oarecare deosebire, ma voi stradui sa nu-ti mai spun nimic. Obrazul Metellei se lumina de un zmbet fugar, dar imediat dupa aceea se ntuneca di n nou si-si continua drumul. Tu ai luat dinainte hotarrea ca eu sa nu-ti fiu simpatica, dar cred ca nu procede zi just, zise Diana. Nu trebuie sa uiti ca una fata de alta va trebui sa ne purtam cum se poarta fetele n tre ele. Dar noi nu suntem numai doua fete, protesta Metella. Tu esti cineva si eu sunt n imeni. n parte vorbele acestea sunt ntemeiate, ncuviinta Diana. Eu sunt cineva si tot asa mi-am nchipuit ca esti si tu cineva. n orice caz nu arati ca si cnd ai fi nimeni si trebuie sa fii convinsa de acest lucru. Metella se uita repede la ea cu coada ochiului, ridica din umeri si zmbi. Vorbele acestea mi se par pline de haz, raspunse ea cu glasul sfios. Mie nu mi se pare deloc c-ar putea fi de haz, adauga Diana sfioasa. Ma simt nspai mntata si as vrea sa ma ntorc la mama. Metella ncetini pasul si se uita la ea cu un fel de simpatie. n vie nu te vor cauta, zise ea. Dar s-ar putea sa te gaseasca n vila, daca vor sos i n timpul noptii. La asta m-am gndit si eu, dar n-am unde dormi n alta parte. Asa este! ncuviinta Metella cu glasul stins. Apoi lasa cosul din mna si-i dadu o p ereche de foarfeci scurte si grele. Tot ce ai de facut este sa tai ciorchinii foarte aproape de vrej si sa fii cu bagare de seama ca sa nu strivesti boabele. O bucata de vreme lucrara alaturi fara sa mai zica nimic, ntr-un trziu Diana se nto arse spre ea si o ntreba: Spune, Metella, n casa ta nu se gaseste vreo odaie libera? mi pare foarte rau, spuse Metella, dar casa noastra este foarte mica si nu are ma

i mult de doua odai. Una este pentru parintele meu si pentru mama. Cred ca nu ai de gnd sa-ti mparti astern utul cu mine? De ce nu? ntreba Diana. Vrei sa ma primesti? As fi foarte multumita, raspunse Metella entuziasmata. Fireste, ti voi plati pentru aceasta bunavointa. Te rog, raspunse Metella, nu ncerca sa-mi tulburi aceasta placere. Diana ntinse mna si i-o puse pe umar, apoi se uita n ochii ei. Mi-ai spus adineauri ca tu esti nimeni. Nu ti-e rusine de vorbele acestea? Metella rse sfioasa si, ridicnd mna oachesa, si sterse ochii. Ct esti de caraghioasa, Diana, zise ea cu glasul n soapta. Marcipor calarea repede, caci motivul pentru care plecase era extrem de urgent. Noaptea era rece si caii odihniti, mai ales calul de calarie al senatorului. Marcipor, care nu mai ncaleca re de ani ntregi, si zise ca poate ar fi fost mai bine sa fi luat calul lui Marcellus, caci pe acesta l-ar fi putut stapni mai cu usurinta. Trecu fluviul peste impunatorul pod de piatra cladit de Iuliu pentru usurarea ci rculatiei pe Via Appia, apoi coti spre stnga si apuca n hmgul unei poteci care se ndrepta spre miazazi, si zise c-ar f i prea riscant sa se apropie de catacombe ntrebuintnd intrarea obisnuita. Daca intrarea din crngul de ciresi ar fi supravegheata chiar din departare, ar fi imposibil ca cineva care soseste cu doi cai sa nu fie oprit. Pna acum nu ntrebuintase niciodata intrarea secreta cnd era singur si nu era sigur nici c-o va putea descoperi, ea fiind foarte bine ascunsa n fundul unei cariere de piatra demult parasite. Tot usi spera ca va recunoaste cariera imediat ce va ajunge n apropierea ei, deoarece era n vecinatatea unei gher ete de pe marginea potecii. Dupa ce ajunse, priponi caii si ncepu sa coboare n adncul carierei, pipaindu-si dru mul n lungul peretelui de stnca slab luminat de luna. Ajunse la o suvita subtire de apa, despre care si aduc ea aminte c-a mai trecut-o. Dincolo de apa era o deschizatura n stnca, si facu loc prin aceasta deschizatura ngu sta si nainta cu bagare de seama, pna cnd fu oprit de glasul rastit al unui paznic. Marcipor si spuse numele s i paznicul, pe care-l recunoscu, i spuse sa se apropie. Am venit sa iau pe Marcellus Gallio, zise el. Sclavul sau, care face parte dintr e noi, este pe moarte. Pentru un barbat ca mine, Trasus, drumul pe care l-am facut pna aici a fost foarte greu. Vrei sa te duci sa gasesti pe Marcellus si sa-i repeti vorbele pe care ti le-am spus?... Daca vei sta de paza n locul meu, pot pleca. I se paru c-asteapta de vreme ndelungata n mijlocul ntunericului, fara sa auda alt zgomot mprejurul sau dect bataile propriei sale inimi, ncerca sa auda trsitul pricinuit de talpile sandalelo r pe asternutul de stnca, ntr-un trziu vazu departe n fundul tunelului care cobora n jos o flacara slaba de lumina. Dupa ce se mai apropiara constata ca Trasus este urmat de doi barbati. Primul, era Marcellus... al doilea Marele Pescar! Schimbara cteva cuvinte n soapta si, tara sa piarda vremea, se ntelesera ca Marcell us si Petru sa plece, iar el si va petrece noaptea n catacombe. Ai spus tatalui meu ca eu sunt aici? ntreba Marcellus. Da, dar a fost att de multumit cnd a aflat ca mai esti n viata, nct nu s-a mai supar t aflnd ca te-ai nsotit cu crestinii. Fii sigur ca el nu te va trada. Plecati acum, deoarece Demetrius n

u mai are prea mult de trait. Lentius intra n grajd, ducnd de capestre caii asudati de-a lungul drumului. Lucia, care astepta n porticul vilei, cobor treptele ntr-un suflet si se repezi n bratele fratelui sau, plngnd ncetisor si lestndu-si minile tremurnde pe bratele lui. Demetrius mai traieste? ntreba Marcellus grabit. Mai respira nca, raspunse ea, dar Sarpedon ne-a spus ca se stinge repede, asa ca nu poate sa traiasca mai mult de un ceas. Marcellus se ntoarse n loc si facu semn celui care venise cu el. Lucia, acesta este Simion Petru. A venit acum de curnd din Galileea. Pe Demetrius l cunoaste si el. Strainul, de statura uriasa si cu barba, se nchina n fata ei. Sunt sluga ta, sora! murmura strainul cu glasul adnc. Bine ai venit, zise Lucia si se uita la el cu ochii plini de lacrimi. Veniti cu mine... sa nu mai pierdem timpul! Gallio, obosit si mbatrnit nainte de vreme, i astepta n capul scarii si-si mbratisa f ul fara sa zica nimic. Cornelia, profund impresionata de cele ntmplate, cazu la pieptul lui Marcellus, pln gnd si murmurnd cuvinte de alintare. Petru se oprise pe scara si senatorul se ntoarse spre el ntre bator. Lucia l prezenta: Un prieten de-al lui Marcellus. Cum ai spus ca te cheama? Petru, raspunse strainul. Senatorul se nclina cu indiferenta, ca si cnd ar fi vrut sa dea strainului sa ntele aga ca n aceasta casa nu se gaseste loc pentru oameni cu nfatisarea lui. Dar Petru, care-si pierduse rabdarea , se apropie de senatorul Gallio si-i spuse pe un ton caracteristic celor care sunt obisnuiti sa porunceasca alto ra. Condu-ma la Demetrius! zise el. Auzindu-i glasul, Cornelia se desprinse din bratele lui Marcellus si se uita cu gura cascata la acest strain care venise la ei. Gallio ridica privirea si paru c-a devenit mai mic alaturi de stat ura neobisnuita a omului acestuia si fara sa zica nimic apuca nainte spre camera n care era Demetrius, l urmara toti si se nsirara mprejurul patului, iar Marcellus i puse mna pe frunte. La un semn al lui Gallio, care parea impresionat de prezenta musafirului sau misterios, Sarpedon se ridica de pe scaunul din apropierea patul ui si le facu loc. Cu o liniste care-i facu pe toti sa se uite la el mirati, Petru apuca minile fara putere ale l ui Demetrius n palmele lui uriase si le scutura. Demetrius! striga el cu glasul sonor, ca si cnd ar fi strigat dupa cineva care a ajuns foarte departe. Demetrius nu-i raspunse, dar pleoapele ochilor parura ca-i tremura usor. Petru l striga din nou, de asta data cu glasul att de puternic, nct ar fi putut sa-i auda cineva chiar de pe cealalta parte a drumului: Demetrius! ntoarce-te! Cei dimprejurul patului nu ndrazneau nici sa mai respire. Stateau ca mpietriti. Ap oi cu totul pe neasteptate Petru si ndrepta trupul si, ntorcndu-se spre ei, ridica bratele si cu palmele ntinse ale minilor le facu semn sa iasa din camera. Plecati! porunci el. Lasati-ne singuri! Se supusera fara sa zica nimic si iesira pe coridor. Marcellus mai ntrzie o clipa ca sa ntrebe daca va trebui sa

iasa si el. Petru dadu din cap si ncepu sa-si scoata levita de pe el n momentul cnd Marcellus nchise usa camerei. Se oprira gramada n capul scarii, unde asteptara cteva minute n tacere, n n adejdea ca vor auzi din nou strigatul uriasului care pusese stapnire pe casa lor. Marcellus se asteptase sa-i auda protestnd, dar nici unul dintre ei nu zise nimic, mprejurul lor era tacere adnca si din camera n care z acea Demetrius nu se auzea nici un zgomot. Putin dupa aceea senatorul ncepu sa coboare treptele scarii ncet si cu bagare de s eama, umblnd cu pasii caracteristici ai unui om mbatrnit. Sarpedon l urma nemultumit si se aseza pe o ban ca. Cornelia apuca pe Marcellus de brat si intra n apartamentul ei, urmata de Lucia. Pe coridor nu mai ramasese dect Tertia, care se apropie pe vrful picioarelor de usa camerei n care era Demetrius. Se chirci n aprop iere si asculta, dar nu auzea nimic dect propriile ei suspine. La o jumatate de ceas dupa aceea, Marcellus iesi din apartamentul maica-sii si, apropiindu-se de Tertia, o ntreba ceva n soapta. Fata clatina din cap. Cobor n biblioteca si gasi pe parintele sau asezat n fata mesei, asteptnd. Senatorul i facu semn spre un scaun. Imediat dupa aceea si drese glasul s i zmbi sarcastic. Nu cumva prietenul tau, uriasul cu nfatisare de vagabond, si nchipuie ca va putea s avrsi o minune? Petru dispune de puteri neobisnuite, raspunse Marcellus, presimtind ca de asta d ata se gaseste n stare de inferioritate n fata tatalui sau. Felul lui de a proceda mi se pare cu totul neobisnuit! Vrea sa se ocupe el nsusi de ranit, da pe medic la o parte si pe noi ne scoate din camera, ti nchipui ca va ntrebuinta un procedeu supra natural n timpul ct noi stam aici si asteptam? Nu m-as mira ctusi de putin, raspunse Marcellus. Sunt de acord ca Petru nu este d in fire politicos, dar este cu desavrsire cinstit si sincer. Probabil va fi mai bine sa nu ne facem o parere definitiva despre el nainte de a vedea ce se ntmpla. Nu se poate ntmpla nimic altceva dect ca Demetrius va muri, declara Gallio. De muri t ar fi murit n orice caz si as fi protestat mpotriva prostiilor strainului acestuia daca as fi fost co nvins ca Demetrius se va putea vindeca, procednd la luarea masurilor indicate ntr-o astfel de mprejurare. Cta vreme va trebui sa mai asteptam ca evreul acesta sa-si termine descntecele... sau ceea ce face acolo n ca mera? Eu nu stiu, tata, admise Marcellus. Apoi dupa o lunga tacere l ntreba si el: Ai af lat ceva despre mprejurarile n care a fost ranit Demetrius? Gallio clatina din cap. Probabil ai aflat si tu ca Demetrius a ajutat Dianei sa evadeze din insula Capri . Se mai spune ca este urmarit de autoritati pentru ca la Atena ar fi atacat si batut pe un tribun roman. Marcellus sari n picioare si se pleca spre tatal sau. Va sa zica a evadat! N-am auzit nimic pna acum. Unde este? Se pare ca nimeni nu stie unde se ascunde. Acasa nu este. mparatul pretinde ca se intereseaza de siguranta ei si a trimis n toate partile patrule ca s-o caute. Dar de ce se intereseaza tocmai el de locul unde se gaseste? ntreba Marcellus ind

ignat; apoi, vaznd ca senatorul nu-i raspunde adauga: Probabil Demetrius stie unde este Diana si din p ricina ei s-a expus acestei primejdii. Gallio facu un semn de deznadejde. Fiule, daca Demetrius stie unde este, secretul acesta l va duce cu el n mormnt. Cu sufletul chinuit de spaima si deznadejde, Marcellus urca scara ca sa se ntoarc a n apartamentul mamei sale, pe care o gasi adormita. Lucia se cuibarise pe o canapea. Se aseza lnga ea si o a puca de mna. Lumina tulbure a zorilor ncepuse sa-si faca loc pe sub draperiile ferestrelor. Strainul acela este tot cu Demetrius? ntreba ea n soapta. Marcellus dadu din cap a batut, se apropie de usa si, dupa ce o deschise, se uita n lungul coridorului. Tertia nu mai era acolo und e o lasase, nchise usa si se aseza din nou pe canapea alaturi de sora-sa. Tertia tresari cnd auzi ca se deschide usa. Obrazul barbos al galileeanului aparu si se uita afara. Du-te ncet... ca sa nu faci zgomot si prepara-i o ciorba fierbinte, zise Petru cu glasul n soapta. Va sa zica va trai? ntreba Tertia emotionata. Petru nu-i raspunse, ci nchise usa usor. ntelegnd ca nu e nca momentul sa informeze pe ceilalti, Tertia apuca spre scara de serviciu. Cnd se ntoarse, batu cu latul palmei n tablia usii. Petru i -o deschise exact att ct fu nevoie ca sa se poata strecura nauntru. Demetrius arata foarte palid si sta propt it ntre perne, dar parea ca nu-si da seama ce s-a ntmplat cu el. Se uita la ea cu ochi stinsi. Sa nu vorbesti nca cu el, i spuse Petru cu blndete. A venit de foarte departe si es te nca speriat, apoi ntinse mna dupa levita si se mbraca, i, vei da sa bea din ciorba aceasta att ct va vr a sa primeasca. Rami lnga el. Sa nu chemi pe stapnul casei dect atunci cnd ti va spune el. Sa nu dai voie nimanui sa intre pna cnd va mai prinde putere. Acum eu voi pleca. Cum se poate sa pleci fara sa vorbesti cu nici unul dintre membrii familiei? pro testa Tertia. Fara ndoiala vor dori sa-ti multumeasca pentru ceea ce ai facut. Nu sunt n stare sa raspund la ntrebarile ce mi le vor pune, raspunse Petru cu glas ul stins si Tertia si dadu seama ca uriasul este ostenit peste masura. Nu vreau nici sa vorbesc. Ma simt sl eit de puteri. n pragul usii se opri si se mai uita o data la Demetrius. Curaj! zise el cu glasul aproape stins, dar poruncitor. Adu-ti aminte de fagadui ala pe care am facut-o n numele tau... pe care va trebui s-o respecti! Va trebui sa te ntorci ntre oamenii din tara ta... pentru a marturisi pentru Cristosul nostru care te-a mntuit! Fruntea palida a lui Demetrius se ncrunta usor, dar nu raspunse nimic. Dupa ce usa se nchise, Tertia umplu lingura si I-o ridica la gura. Primi ciorba s i o nghiti n liniste, apoi se uita la Tertia ca si cnd ar fi ncercat sa-si aduca aminte cine este. i mai dadu cteva lin guri si zmbi uitndu-se n ochii lui tulburi. Ai reusit sa ma recunosti? ntreba ea n soapta. Tertia, ncepu el cu glasul slabit, apoi adauga: Cheama pe Marcellus. Puse cupa cu ciorba pe masa si pleca n cautarea tribunului. Toti ceilalti se ngram adira mprejurul ei, punndu-i ntrebari staruitoare, dar ea le raspunse ca singur Marcellus poate intra la el. M arcellus sosi repede si imediat ce

intra n camera apuca pe Demetrius de mini. Petru te-a adus napoi! exclama el cu glasul sfios. Demetrius si umezi buzele. Am facut drum foarte lung! murmura el. ti mai aduci aminte de ceva? Foarte tulbure. Ai vazut pe cineva? N-am vazut nimic limpede... dar am auzit multe glasuri. Ai dorit si tu sa te ntorci? Demetrius ofta si clatina din cap. Unde este Petru? ntreba Marcellus. A plecat! raspunse Demetrius. Din raspunsurile acestea laconice, Tertia ntelese c-ar vrea sa vorbeasca ntre patr u ochi cu Marcellus, asa ca iesi din camera cu pasi usori. Obrazul lui Demetrius se lumina n mod vizibil. Diana este la Arpino n vila lui Kaeso si se gaseste n siguranta, dar va fi mai bin e sa mergi la ea. mparatul ar vrea s-o prinda. Este n mare primejdie sa fie descoperita. Te simti destul de bine, Demetrius, ntreba Marcellus nelinistit, ca eu sa pot ple ca imediat? Da, stapne. Va trebui sa plec si eu. Petru a facut o fagaduiala. Sunt obligat sa ma ntorc n Grecia. Pentru mparatia care va sa vina! declara Marcellus respectuos. Ti s-a ncredintat o mare raspundere... care va fi plina de primejdii, ti voi pregati imediat certificatul de mnu mittere. mi pare rau ca te parasesc, stapne, ofta Demetrius. mi pare si mie rau, zise Marcellus. Dar daca ai fost mntuit n schimbul unei fagadui eli, pe aceasta va trebui cu orice pret s-o respecti! Tertia ntredeschise usa si se uita sfioasa nauntru ca sa-i dea de stire c-au vorbi t de ajuns. Marcellus i facu semn sa intre. Fata puse mna pe cupa n care era ciorba si se apropie de pat. Demet rius se ntinse lacom dupa ea. Faci foarte bine! ncuviinta Marcellus. Asta nseamna ca puterile ti revin repede. Presimtind ca ceilalti membri ai familiei vor fi nerabdatori sa afle ce s-a ntmpla t, se ndrepta spre apartamentul maica-si, unde-i gasise pe toti mpreuna. Le spuse imediat ca Demetri us se simte bine si c-a nceput sa mannce. Imposibil! exclama Gallio si se ndrepta spre usa. Marcellus i taie drumul. Mai zaboveste, tata, l sfatui el. nca nu se simte destul de bine, si ca sa vorbeas ca trebuie sa faca un mare efort. Bine, dar vreau sa vorbesc cu galileeanul acela! protesta Gallio. Ceea ce s-a ntmp lat acum n casa aceasta nu este un lucru lipsit de nsemnatate. Demetrius tragea sa moara! Tot asa spunea si Sarpedon! Petru a plecat. Tertia mi-a spus ca era foarte ostenit si n-a dorit sa vorbeasca cu nimeni. n ce fel crezi c-a putut sa savrseasca aceasta fapta? ntreba Cornelia. El este un crestin! raspunse Marcellus. Unii dintre oamenii acestia care au trai t n apropierea lui Isus au fost haraziti cu putere neobisnuita. Trebuie sa stii, mama, ca pentru mine nsanatosire a lui Demetrius nu reprezinta o surpriza. Este si el crestin. Mi-a spus ca Petru i-a dat o nsarcinare, pe care va trebui s-o ndeplineasca. Va fi obligat sa se ntoarca n Grecia ca sa propovaduiasca n mijlocul poporului sau... Ca sa propovaduiasca? ntreba Lucia curioasa. Cuvntul adevarului n vederea ntemeierii unei noi mparatii, raspunse Marcellus. Nu crezi ca se va expune primejdiei daca va ncepe sa vorbeasca despre o noua mpara tie? ntreba ea.

Fara ndoiala se va expune, ncuviinta Marcellus. Dar pe Demetrius nu-l va opri gndul acesta. Probabil va fi multumit ca se poate ntoarce n Grecia, zise Lucia. Mi se pare ca mi -ai spus ca el s-a ndragostit de o fata din Atena? Cum o cheama... Teodosia? Senatorul le spuse ca va cobor n biblioteca sa prnzeasca si pofti si pe Marcellus s a vina cu el. Cornelia declara ca ea se va culca din nou. Lucia se ntoarse n apartamentul ei, dar peste cteva minute batu ia usa lui Demetriu s. Tertia i deschise usa si parasi camera. Suntem att de multumiti ca te simti din nou bine, ncept) Lucia. Marcellus ne-a spu s ca te vei ntoarce n Grecia. Si-i puse inelul n palma: L-am pastrat pentru tine. Acum va trebui sa-l p rimesti napoi. Demetrius se uita la inel si-l tinu ntre palmele minilor. Lucia se uita la el si-i zmbi cu sfiala. Probabil l vei darui Teodosiei, zise ea. Demetrius zmbi, dar se reculese imediat. Probabil ea si va da seama ca este un inel prea costisitor, raspunse el. Cred ca n-ar fi nici frumos din partea mea sa-i cer sa mpartaseasca primejdiile prin care voi trece eu. Sarpedon intra n camera si se opri la picioarele patului fara sa zica nimic si se uita mirat la pacientul sau. Se vedea limpede ca. si Demetrius a ramas mirat de prezenta lui. Este medicul casei, i spuse Lucia, ti aduci aminte ca n timpul noptii a mai fost o data aici? Nu, eu nu-mi aduc aminte, raspunse Demetrius. Ce a facut... uriasul acela din Galileea? ntreba Sarpedon si trecu de cealalta pa rte a patului. S-a rugat! raspunse Demetrius. Carut zeu s-au adresat rugaciunile lui? ntreba Sarpedon. Nu exista dect unul singur! raspunse Demetrius. Un zeu al evreilor? Nu... acesta nu este un zeu al evreilor. El este Dumnezeu, Tatal Atottiitorul tu turor oamenilor din toate partile pamntului. Toti se pot nchina lui n numele lui Isus, care a venit pe lume c a sa ntemeieze o mparatie a dreptatii dintre oameni. Aaa... asta este erezia aceea crestina! exclama Sarpedon. Prietenul tau din Pale stina stie ca ar putea sa fie arestat din cauza ca se preface ca vindeca bolile oamenilor cu ajutorul acestor mijloace? Se preface! exclama Lucia. Cred ca n-a fost prefacatorie cnd a vindecat pe Demetr ius! Va trebui reclamat autoritatilor! declara Sarpedon si se apropie cu pasi rigizi de iesire. Eu mi-am nchipuit ca un medic trebuie sa se bucure ntotdeauna cnd constata ca unul dintre bolnavii sai a reusit sa se vindece. Indiferent de felul n care s-a vindecat, riposta Lucia. Sarpedon nu-i raspunse, ci nchise usa pe urma sa, apoi intra n biblioteca unde sen atorul si Marcellus ncepusera sa prnzeasca si, renuntnd la obisnuita sa suavitate, ncepu sa protesteze. Ei, haide, Sarpedon, ia loc, raspunse senatorul cu amabilitate, si prnzeste mpreun a cu noi. nteleg motivul nemultumirii tale. Dar aceasta de acum a fost o ntmplare neobisnuita. Ai facut tot ce ti-a Stat n putere. Fara ndoiala, trebuie sa fii multumit ca grecul s-a facut bine, desi tratamentul la ca re a fost supus este - hai sa zicem -neobisnuit. Sarpedon refuza fructele oferite de Decimus si ramase n picioare cutremurnd u-se d

e nemultumire. Cred ca n-ar fi deloc placut, raspunse el cu glasul rece, daca s-ar afla ca sena torul a chemat n casa sa pe unul dintre crestinii aceia care uneltesc, pentru a ngriji de un bolnav care a fo st adapostit de el. Marcellus sari n picioare si se apropie de el. Ai uitat de juramntul lui Hipocrat! tipa el. Mi-am nchipuit ca singurul amanunt ce te-ar putea interesa n calitate de medic este vindecarea bolilor. Profesiunea aceasta a ajuns att de deg enerata, nct din rautate si pizma nu poate sa mai suporte un bolnav care s-a vindecat cu altceva dect cu medi camentele fara efect pe care le ntrebuintati voi? Sarpedon se retrase spre usa. Tribune Marcellus, vei avea ocazia sa regreti vorbele pe care le-ai pronuntat ac um! tipa el si iesi din camera. Vreme de cteva minute, dupa ce se asezara din nou pe scaune, nici senatorul si ni ci Marcellus nu scoasera o vorba. Eu credeam ca vom reusi sa-l mbunam, zise Gallio. L-ai jignit n mndria lui. Ar pute a sa ne pricinuiasca o multime de neajunsuri daca ne va denunta ca adapostim pe Demetrius... Este adevarat... va trebui sa expediem pe Demetrius! Crezi ca este destul de refacut pentru a putea pleca astazi? Va trebui sa fie! Eu voi pleca la Arpino si ma va nsoti si el. Acestea sunt copilarii, raspunse senatorul. El nu este astazi n stare sa ncalece! l vom trimite cu o cariga pna la Pe scara. Nu-mi vine sa cred ca se vor gndi sa-l caute ntr-un port de pe Adr iatica, zise Gallio si, ridicndu-se n picioare, ncepu sa se plimbe prin camera. Voi pleca si eu cu el, adau ga Gallio. Prezenta mea n cariga va contribui, probabil, ca sa nu fie cercetat de aproape. Afara de asta, as putea sa-i fiu si de folos, n cazul cnd nu vom gasi un vas gata de plecare, voi nchiria unul care sa-l duca pna l a Brindisi. Acolo i va fi mult mai usor sa gaseasca o corabie care va pleca spre Corint. Este o fapta extrem de generoasa din partea ta, declara Marcellus. Daca toti oam enii si-ar trata sclavii n felul acesta... Ai dreptate, raspunse senatorul si ncerca sa zmbeasca. Pna acum eu n-am avut obicei ul sa scot propria mea cariga si sa-mi conduc sclavii cnd s-a ntmplat ca ei sa plece din serviciul meu . Dar cu Demetrius este altceva. Si-a recstigat viata datorita unei fagaduieli, care va trebui respectata . Altfel n-ar mai avea dreptul sa traiasca. Cred ca tu "ai deveni un bun crestin, declara Marcellus, dar n aceeasi clipa cons tata, dupa ncruntatura tatalui sau, ca vorbele pe care le-a pronuntat nu sunt la locul lor. Oamenii cinstiti, fiule, si-au tinut ntotdeauna cuvntul cu mult nainte de propovadu irea credintei crestine... Haide sa ne pregatim de plecare. Ziua este favorabila si cei din Roma nu se vor gndi ca astazi sa urmareasca un fugar. Locuitorii si autoritatile nu se intereseaza de altceva dect de Ludi Ro mani. Spune-i lui Lentius sa scoata cariga! CAPITOLUL XXV Facnd un ocol prin cartierele marginase ale orasului si ferindu-se de arterele de circulatie mai aglomerate pna cnd ajunsera la o departare de douasprezece leghe spre rasarit, cariga senatorulu

i, urmata de la o mica distanta de rndasii care-l nsoteau, reusi sa iasa din oras fara sa fie oprita de cineva. Di n cnd n cnd la rascrucea drumurilor trebuiau sa se opreasca pentru a lasa sa treaca cotigile ncarcate cu p roduse rurale care se ndreptau spre Roma, dar nimeni nu-i ntrebase ncotro merg. Convingerea senatorului ca vor putea face drumul acesta fara nici o piedica se d ovedi ntemeiata. Daca cineva avea motive sa dispara din Roma fara sa atraga atentia asupra sa, aceasta era zi ua cea mai indicata: Ludi Romani, cea mai veche si mai populara dintre toate festivitatile populare, trebu ia sa nceapa peste trei zile. n asteptarea acestor festivitati anuale, nchinate lui lupiter, tot orasul era n fier bere. Populatia ncepuse sa iasa pe strazi si n toate partile treceau cortegii de rapsozi si saltimbanci, a caror menire era sa nveseleasca lumea. Locuitorii si mpodobisera casele cu drapele si frunze de laur. Curiosii ncepusera sa soseasca din departatele regiuni ale metropolei. Zgomotul si aglomeratia crestea u cu fiecare ceas; toate drumurile ce duceau la Roma erau pline de curiosi, de oameni care se ntorceau aca sa, de rapsozi, vrajitori, dansatori, acrobati, scamatori, de pungasi si de menajeriile ursarilor si ale ce lor cu maimute. Toti fusesera cuprinsi de o veselie contagioasa. Oamenii lasasera lucrul si disc iplina fusese abandonata. Se dusese vestea ca anul acesta Ludi Romani vor fi de o veselie fara precedent. Nou l mparat nu era zgrcit. Morocanosul Tiberiu, caruia festivitatile nu-i faceau placere, era mort si ngropa t. Seianus, batrnul acela care nvrtea fiecare sestert de sapte ori n palma nainte de a-l cheltui, fusese asasinat c a si Gaius, asa ca au scapat de ei. Anul acesta festivitatile Ludi Romani meritau sa fie vazute, mparatul Cizm ulita va purta de grija ca poporul sa se distreze. Pna si crestinii vor putea-rasufla tihniti vreme de zece zile, caci nimeni nu se va mai ocupa de ei, deoarece n timpul serbarilor reprezentantii autoritatilor vor fi ame titi de bautura si-i vor uita. La rascrucea drumului din Avezzano, cariga senatorului se opri la umbra si Marce llus descaleca, deoarece aici trebuiau sa se desparta si el sa apuce spre Arpino. si lua ramas bun, si Demetriu s, care se simtea nca destul de slabit, paru emotionat de aceasta despartire. Marcellus nsa se stradui din toate puterile sa-si stapneasca tremurul glasului. Drum bun, Demetrius! zise el. Si-ti urez sa reusesti n toate ntreprinderile tale! Probabil va trece vreme lunga nainte de a ne ma ntlni. Probabil nu va trece att de mult, raspunse Demetrius si se stradui sa zmbeasca. De... fie ca va trece mult, fie ca va trece putin, de ntlnit tot ne vom ntlni, dragu l meu prieten! Cred ca de asta esti convins, nu-i asa? Pe de-a-ntregul convins! Dupa ce ncaleca din nou pe Istar, pleca n galop si, cnd coti spre miazazi n drumul s pre Arpino, ntoarse capul si le facu semn. Aici drumul era mai slobod si putea nainta cu usurinta. Du pa ce drumul ncepu sa urce, Istar domoli goana si Marcellus o lasa sa alerge n trap usor. Acum cnd stia ca Demetrius a plecat fara a fi pndit de nici o primejdie, se simtea mai usurat. Plecase sa se

ntlneasca cu Diana, asa ca ce se va ntmpla de aici nainte nu-l mai interesa, n Alatri se opri la un han si dadu lui Istar o traista plina de ovaz, iar n timpul popasului un slujitor o tesa la si o adapa. Dupa ce iesi din oras, Marcellus o duse de capastru o bucata de drum, apoi ncaleca din nou si pleca n goa na. n lumina soarelui dupa-amiezei, piscurile Apeninilpr luceau sub gluga lor de zapada. Se ntunecase bine cnd ajunse la Arpino, unde paznicul de la intrarea vilei l recuno scu imediat. Sa nu trezesti pe nimeni, i porunci el. Voi baga calul n grajd si-mi voi gasi unde va un coltisor ca sa pot dormi. N-avu ncredere nici n grajdarii lui Kaeso, asa ca i aduse el nsusi galeata de apa si -i supraveghe asternutul, vorbind tot timpul cu ea cum ar fi vorbit cu un prieten, asa ca slujitorii ncepur a sa zmbeasca. Dupa ce afla ca odaia lui este libera, se duse la culcare, simtindu-se epuizat de evenimentele ntm plate n ultimele douazeci si patru de ceasuri. Appius Kaeso si dadu seama ca precautia de a face pe Diana sa lucreze n vii este o masura inutila, deoarece n zilele care preceda si ct vor dura festivitatile mparatul nu va avea timp ca sa se mai gndeasca la ea. Noaptea trecuta o adusesera napoi la vila, si, aceasta fiind prima dimineata cnd D iana se simtea n mai multa siguranta, Antonia staruise sa doarma pna cnd se va simti odihnita. Putin dupa revarsatul zorilor, Kaeso se duse la grajduri si astfel afla despre s osirea lui Marcellus, asa ca intra n camera lui si-I gasi treaz. Statura mpreuna de vorba vreme de o jumatate de ceas si se informara unul pe altul despre tot ce s-a ntmplat din ziua despartirii lor. Marcellus constata ca prietenu l sau Kaeso a pierdut mult din impetuozitatea lui de pna acum, dar cu toate acestea l puteai recunoaste dupa felu l n care se grabea sa-ti dea un sfat. De ce nu te casatoresti cu Diana imediat? ntreba Kaeso. De vreme ce toata lumea t e crede mort, mparatul si nchipuie ca are dreptul sa se intereseze de bunastarea ei. Dupa ce va deveni so tia ta, Cizmulita nu va putea invoca nici un pretext pentru a justifica interesul tau fata de ea. Asezat pe marginea patului, numai pe jumatate mbracat, Marcellus se gndi vreme att de ndelungata, nct Kaeso se crezu ndreptatit sa-l ntrebe: Cred ca voi doi sunteti ndragostiti unul de altul, nu-i asa? Da, Kaeso, dar nenorocirea este, raspunse el abatut, ca Diana nu pare hotarta sa se casatoreasca cu mine. Nu pare hotarta? riposta Kaeso mirat. Sigur ca este hotarta, mai ncape vorba? Altfe l ce motive ar avea sa afirme ca este logodita cu tine? A spus ea vorbele acestea? ntreba Marcellus si se ridica n picioare. Sigur ca le-a spus! Nu-i adevarat? Ultima data cnd am vazut-o, Kaeso, mi-a raspuns ca o casatorie ntre noi ar fi gres ita de vreme ce eu sunt crestin. Acestea sunt mofturi. Diana este tot att de convinsa crestina ca si tine! n cazul cnd a fi crestin nseamna sa te porti cu dragoste si prietenie fata de cei care sunt mai prejos dect tine, atu nci din punct de vedere crestinesc Diana ar merita o rasplata. Ar fi trebuit s-o vezi lucrnd! Vreme de o saptamna si mai bine ct a lucrat la vie a

stat ntr-o odaita mpreuna cu Metella, cu care s-a mprietenit foarte mult; ct despre Metella, cred pa fata aceasta a devenit cu totul altfel dect era nainte de asta. Nici nu o mai recunosti ! Sunt foarte multumit! declara Marcellus, mi pare bine ca Diana a facut aceasta ex perienta, n aceeasi clipa, privirile ochilor i se tulburara. Dar cu toate acestea este o mare deosebire ntre dorinta Dianei de a marturisi credinta crestina si datoria pe care o am eu de a ma asocia cu o grupare a celor pe care guvernul imperiului i considera proscrisi... si de a-mi petrece tot timpul ntre oameni a caror viata se gaseste n continua primejdie. Acesta este punctul ele vedere cu care Diana nu este de acord. De... eu cred ca din pricina asta nu s-ar putea s-o condamni! se rasti Kaeso. Cred ca tot asa nici pe mine nu ma poate condamna nimeni, adauga Marcellus. Eu n u sunt liber ca sa-mi pot alege drumul. Se ntlnira n atriumul vilei. Antonia, care ncepuse sa-i spuna ceva, se opri n mijlocu l frazei si pleca repede invocnd un pretext oarecare. Diana ncepuse sa coboare ncet treptete scarii de marmu ra. Se ridica n picioare si twecu n lungul atriumului ca s-o ntmpine, n primul moment cnd l vazu, fata paru ca ezita, apoi un zmbet de extaz i lumina obrazul si se repezi n bratele lui. Iubita mea! murmura Marcellus strngndu-o la piept. Ramasera vreme ndelungata mbratis ati. Diana i oferise buzele si acum ncepuse sa plnga linistita la pieptul lui. Ai venit dupa mine, ngna ea n soapta. As vrea sa te stiu lnga mine pentru toata viata, iubita mea! Fata dadu ncet din ca p fara sa deschida ochii. A fost dinainte hotart sa se ntmple n felul acesta! zise ea. Diana! exclama el si-si lipi obrazul de al ei. Vorbesti serios? Vrei sa devii a mea pentru totdeauna? Indiferent de ceea ce se va ntmpla? Ridica amndoua bratele si i le petrecu mprejurul gtului, apoi i oferi cu patima buze le. Chiar astazi? ntreba Marcellus emotionat. Se retrase putin ca sa se uite la el mirata si cu ochii plini de lacrimi. Apoi s e desprinse din mbratisarea lui si-l apuca de mna. Si de ce nu? murmura ea fericita. Haide! Sa le spunem si lor! zise ea cu glasul n duiosat. S-au purtat att de frumos fata de mine, Marcellus. Sunt sigura ca le va face placere! Antonia era n gradina mpreuna cu Appius. Obrajii lor straluceau de multumire cnd i v azura ca se apropie n lungul aleii, tinndu-se de mna, si se ridicara n picioare ca sa-i ntmpine. Antonia sa ruta pe Marcellus ntr-un fel care paru ceva mai mult dect o simpla formalitate sociala, iar Diana saruta p e Kaeso, care ramase ncntat. Apoi se apropie de Antonia si o mbratisa. Appius, zise Diana, n calitate de proprietar funciar ai dreptul sa ne casatoresti , nu-i asa? Este exact ceea ce voi face! raspunse Kaeso cu mndrie si se batu cu pumnul n piept . Chiar astazi? ntreba Marcellus. Sigur ca da! raspunse Kaeso. Haideti sa ne asezam pe banca, propuse Antonia si sa vorbim despre felul n care v om proceda. Vom tace o nunta discreta, pe care o vom sarbatori n atrium numai cu membrii familiei; dar A ntoniu unde este?

nca nu s-a trezit, raspunse Marcellus. Am ntrebat si eu de el. Sau, daca vreti, vom pofti pe toata lumea. Locuitorii din Arpino va iubesc pe amn doi. Cred ca ar fi admirabil daca... Sa facem nunta n aer liber, starui Diana. Acolo unde Marcellus avea obiceiul sa le vorbeasca n fiecare seara, propuse Appiu s. Pe la asfintitul soarelui, adauga Antonia. n cazul cnd hotarrea voastra este definitiva, voi trimite vorba lui Ibiscus ca oame nii sa fie liberi pentru ziua de astazi, n felul acesta Vor avea ocazia sa se spele si sa se mbrace mai cu n grijire, zise Appius. Este, un gest prevenitor, ncuviinta Marcellus. Iata si lenesul de Antoniu, exclama maica-sa nduiosata. Antoniu se apropie cu fru ntea plecata, probabil gndindu-se la ceva. Cnd ridica privirea si-i vazu, se apropie de ei n fuga. Marcell us l cuprinse n brate. De ce n-ati trimis pe cineva dupa mine? ntreba el. Spune, Marcellus, ct timp vei p utea sta la noi? i vom retine, dragul meu, ct mai mult, raspunse maica-sa. Asta-seara Diana si Marc ellus se vor casatori. Mirat de stirea aceasta neasteptata, Antoniu ntinse mna spre Marcellus, apoi se nto arse spre Diana, dar nu prea stiu cum ar trebui s-o felicite. Mireasa trebuie sarutata! i spuse tatal sau. Antoniu se simti sfios, dar Diana se apropie de el si-l saruta cu toata candoare a. Spunndu-le ca va fi obligat sa trimita un slujitor n vie, Kaeso se ndrepta spre poa rta. Antonia le spuse ca, daca asta-seara vor vrea sa se ospateze, ea va trebui sa nceapa imediat pregatiri le necesare. Antoniu se gndi ca probabil va gasi sa faca si el ceva si-si aduse aminte c-ar trebui sa prnzeasca. Marcellus si Diana se asezara mpreuna pe banca si se tinura de mna. Acum spune-mi cum a reusit Demetrius sa te gaseasca? ntreba Diana. ntmplarea aceasta fu lunga si emotionanta, asa ca fata si simti ochii plini de lacr imi. Bietul Demetrius, care era att de curajos si de credincios fata de stapnii sai! Si ce vindecare misterioa sa! Probabil va fi multumit ca este liber si se poate ntoarce n tara lui! Se va ntlni cu Teodosia! Nu va putea sa-i ofere ceva deosebit, zise Marcellus. Viata unui crestin nu valo reaza prea mult. Afara de asta, Demetrius nu este omul care sa se fereasca de primejdii. Dar cu toate aces tea, Teodosia nu-l va iubi cu nimic mai putin dect nainte de asta. Daca se va ntoarce la ea, fata aceasta l va pri mi si n bine, si n rau. Cred ca vorbele acestea le-ai spus si pentru mine, murmura Diana. Bine, Marcellu s, eu sunt dispusa sa te primesc si n felul acesta. O strnse aproape de el si o saruta. Kaeso este de parere, declara Marcellus dupa o lunga tacere, si eu sunt de acord cu el, ca astazi nu este nici o primejdie sa te iau cu mine si sa te duc la maica-ta. mpotriva ta nu exista nici o acuzare. De asemenea nici Caligula nu va pretinde ca te cauta pentru a te feri de primejdiile la care esti expusa de vreme ce vei fi casatorita cu mine. Bine, dar. care este situatia ta, dragul meu? ntreba Diana speriata. Cnd te vei nto arce acasa dupa ce toata lumea a fost informata ca te-ai necat, aparitia ta neasteptata va da mult de vorb

it. Crezi ca mparatul n-ar putea sa afle ca tu esti crestin? ; Este probabil ca va afla... dar va trebui sa ne asumam acest risc. Caligula est e un nebun. Si s-ar putea sa-i treaca ceva cu totul neasteptat prin minte, asa ca-si va uita de crestini. Faptu l ca tatal meu este senator va determina pe caraghiosul acesta sa se gndeasca bine ce face nainte de a ordona are starea mea. n orice caz nu se poate ca tu sa stai ascunsa la infinit. Prin urmare, va fi mai bine sa plecam ... si vom vedea ce se va ntmpla de aici nainte. Cnd vom pleca? Nu vom putea pleca n mod brusc din casa familiei Kaeso, caci astfel ar nsemna sa-i jignim. Sa mai zabovim pna poimine. Festivitatile pentru Ludi Romani vor ncepe exact n ziua aceea, asa ca vom putea ajunge la Roma fara sa ne mpiedice nimeni. Putem ajunge fara sa ne ferim de patrule? Da, draga mea. n cazul cnd ne-am travesti si am fi arestati pe drum, ne-am gasi ntr :o situatie primejdioasa. Diana se cuibari n bratele lui. Daca tu esti cu mine, nu ma mai tem de nimic, murmura ea. Toata dupa-amiaza locuitorii din Arpino greblara iarba din batatura satului. Ibi scusj supraveghe construirea unui chiosc, pe care fetele l mpodobira cu frunze de feriga si cu flori. Bucatarii vilei alergau n toate partile si scoteau din cuptoare turtele dospite cu miere si fripturile. Aerul era saturat d e mirosul mirodeniilor si al fripturilor de miel si de rate pe care le trasesera n frigarivChelarul vilei si zi se ca probabil Kaeso a nnebunit cnd vazu ce fel de vin se va mparti celor din Arpino. Zvonul de glasuri din batatura satului paru ca se mai domoleste n momentul cnd cor tegiul nuptial aparu n poarta vilei. Apoi ncepura uralele si aclamatiile. Pentru Diana! Pentru Marcellus ! Si n acelasi timp si pentru familia lui Appius Kaeso! Se oprira unul lnga altul n chioscul improvizat de lucratori si dupa ce se facu li niste, Kaeso, care parea mai demn ca niciodata, ie mpreuna minile si le ceru sa declare ca doresc sa devina sot si sotie. Apoi cu glasul le spuse ca unirea lor a fost celebrata n conformitate cu prevederile legii matrimon iale. Tinerii casatoriti se ntoarsera spre oamenii din Arpino. Aclamatiile ncepura din n ou. Membrii familiei Kaeso i felicitara si-i mbratisara cu dragoste, n primul moment, lucratorii nu stiura cum ar trebui sa procedeze. Un mosneag, cu capul tremnurnd, se apropie de ei si le strnse minile. Veni si Ibiscus, mndru cum se cuvenea sa fie un supraveghetor, unmat de sotia sa, care se nfasurase ntr-un sal mi frumos dect al celorlalte femei. Imediat dupa aceea se apropiara si alte femei urmate de sotii lor, care si facura loc printre ceilalti, si se scarpinara dupa cte o ureche. Pe cei mai multi dintre ei Marcellus i cunostea dupa nume. Diana mbratisa pe Metella, care ncepuse sa plnga. De Marcellus vru sa scape cu o simpla nclinare resp ectuoasa, dar el o cuprinse n brate si o saruta, fapt care fu cel mai de seama incident n timpul aces tei nunti. Oamenii ncepura sa aclame pe Metella, care de rusine nu stia unde sa se ascunda si n ce parte sa se mai uite. Imediat dupa aceea

Appius Kaeso facu semn lui Ibiscus c-ar vrea sa spuna cteva cuvinte Ibiscus scoas e un chiot urias si numaidect se facu liniste. Apoi le dadu de stire ca stapnul ar vrea sa ie spuna ce va. Kaeso i pofti pe toti la ospat. Sclavii ncepura sa apara din curtea vilei, aducnd tavile grele ncarcate cu b ucate. Ei, ce ziceti... ne ntoarcem la vila? ntreba Kaeso. Te rog, starui Diana, va fi mult mai bine sa ramnem aici si sa cinam mpreuna cu oa menii. Esti o fata tara pereche, murmura Marcellus. Bine, dar avem si nghetata! protesta Kaeso. Diana si petrecu nduiosata bratul pe su b al lui Appius. nghetata poate sa mai astepte, murmura ea. Kaeso pleca fruntea si zrnbi, apoi se uita n ochii ei si dadu din cap n semn de ncuv iintare. Nu vreti sa va uitati la Antoniu? ntreba stapna casei si ncepu sa rda multumita. Tnarul Antoniu, ncins cu un sort, se postase n fata unei mese si taia friptura de m iel pentru nuntasii din Arpino. Sarpedon se tinu de vorba. Jignit a demnitatea lui de profesionist si fiind convi ns ca nu va avea nimic de pierdut daca va denunta pe cei din familia Gallio, lua hotarrea sa duca pna la cap at amenintarea adresata tribunului Marcellus. Dar dorinta de a se razbuna mpotriva familiei Gallio, a carei bunavointa i fusese trecuta ca mostenire de la parintele sau, avusese si alte motive. Daca incidentul acesta nenorocit s-ar fi n tmplat acum cteva saptamni, probabil Sarpedon ar fi trecut cu vederea jignirea ce i se adusese, dar acum mul te se schimbasera. Azi nu mai avea nici un motiv sa astepte favoarea patricienilor conservatori. AdevaruJ era ca n timpul domniei acestei dinastii era mult mai bine sa rupi orice legaturi cu oamenii acestia pentru a nu te duce la fund odata cu ei. Tnarul Caligula n-avea nici un fel de simpatie fata de oamenii politici mai n vrsta , care erau partizani ai economiilor si care dezaprobau risipa facuta de el n vistieria imperiului. Toata lumea spunea ca mparatul Cizmulita va ncerca sa ngenuncheze opozitia lor la prima ocazie ce se va oferi. Sarpedon cunostea pe Quintus, desi nu-l mai vazuse din ziua ascensiunii pe neast eptate ntre curtenii lui Caligula. Din fericire pentru el nsusi, batrnul Tuscus murise primavara trecuta, s i Sarpedon, care-l ngrijise n timpul bolii de care suferise batrnul poet si barbat de stat, nu mai avusese ocaz ia sa vada pe nimeni dintre membrii familiei lui. Nu stia nici daca familia acestuia va continua sa-l pastre ze n calitate de medic al casei dupa moartea batrnului. Fara ndoiala, nu putea dect sa-i foloseasca daca va dovedi lui Quintus de partea cui este el n lupta ncinsa ntre mparatul Cizmulita si membrii Senatului. Orict ar fi fost de revoltat si de nerabdator, Sarpedon totusi nu ndrazni sa dea b uzna peste augusta persoana a lui Quintus, mai ales cu tradarea familiei Gallio, n conformitate cu obiceiul cur tii, ceru o audienta si astepta nerabdator vreme de trei zile pentru a fi admis n fata naltului si puternicului Qu intus. Dar n timpul acestei asteptari avu ocazia sa-si completeze amanuntele razbunarii sale, deoarece sclav ul sau aflase de la Decimus ca senatorul si Marcellus au plecat cu grecul ntr-o directie necunoscuta. Dupa ce-si facuse drum printre cei care se mbulzeau n fata palatului, Sarpedon, as

udat si ostenit, fu lasat sa astepte n atriumul de marmura, mpodobit cu aur si fildes, printre ceilalti potenta ti sositi din provincie pentru a cere favoruri. Desi era nca devreme, majoritatea demnitarilor aratau ametiti de b autura; unii dintre ei faceau strmbaturi caraghioase, iar altii se plecau peste balustrada scarilor si ncepeau s a verse. ntr-un trziu, Sarpedon fu introdus n camera lui Quintus, care luase hotarrea sa term ine repede cu el, dar asta nainte de a-i spune ca i-a adus o stire despre sclavul Demetrius, care era n slujb a familiei Gallio. Gnd i spuse vorbele acestea, Quintus tresari si ncepu sa-l asculte cu atentie. La vila senato rului fusese adus un evreu crestin care recitase descntece pe deasupra grecului care fusese usor ranit. Tribunul Mar cellus nu numai ca nu era mort, dar el adusese pe vrajitorul acesta n casa senatorului; or, din vorbele si toata atitudinea lui se poate vedea limpede ca el este n legaturi strnse cu revolutionarii crestini. Senatorul si Marc ellus au scos din casa n taina pe acest sclav grec si au plecat eu el, probabil pentru a-l ascunde undeva, ceea ce dovedeste ca uneltesc mpreuna. Quintus l asculta cu interes, dar cu toate acestea Sarpedon se pomeni coplesit de invective si de reprosuri din pricina ca i-a trebuit atta vreme pentru a se decide sa-i denunte. Asculta, Sarpedon, zbiera Quintus la el, toata viata n-ai fost altceva dect un ca raghios. Daca s-ar fi ntmplat sa nu fii fiul tatal tau, care a fost un medic ntelept, nimeni nu te-ar che ma nici cel putin sa dai o curatenie unui cine cnd este bolnav de pntecarita! Vaznd ce parere are favoritul mparatului despre el, Sarpedon se ridica de pe scaun si se nclina, apoi se retrase de-a-ndaratelea spre usa si iesi n atriumul care duhnea din pricina aerului statu t, n vremea de astazi, nimeni nu stia cum ar trebui sa se poarte pentru ca sa cstige ncrederea lui Caligula. Un fap t nsa era mai presus de ndoiala: imperiul era n declin, dar nainte de prabusirea mparatului Cizmulita el va avea grija ca pe toti cei care mai credeau n simtul omeniei sa-i ngenuncheze si sa-i umileasca. Quintus nu informa imediat pe mparatul Cizmulita despre ceea ce aflase de la Sarp edon, zicndu-si ca va fi mult mai bine ca n primul rnd sa puna mna pe prada sa proprie. Daca Marcellus este n viata era sigur ca el stie unde se gaseste Diana. Fu trimis un numar redus de pretorieni din garda palatului pentru a supraveghea vila senatorului Gallio si a face raport despre orice miscare ce vor constata. Ziua urmatoare primi stirea ca sena torul s-a ntors singur din drumul pe care-l facuse. Dar n palatul imperial era atta nvalmaseala, nct Quintus si ise ca va fi preferabil sa mai astepte nainte de a da o lovitura decisiva. Favoritii curtii sosisera n num ar att de mare, nct nu te puteai ocupa de nimic altceva dect de cererile lor. Acuzatia mpotriva senatorului mai putea ntrzia, dar cu toate acestea dadu ordin garzii sa continue cu supravegherea vilei. Daca se va a rata tribunul Marcellus, l vor aresta imediat. li veni sa rda gndindu-se la Tullus, care va avea oarecare bataie de cap n aceasta m prejurare; dar pe Quintus l interesa prea putin ce va face Tullus, deoarece nici el, nici Marcellus nu pute

au sa-i fie de vreun folos. EI fusese cel care sugerase mparatului ideea de a nsarcina pe Tullus cu curatirea cat acombelor. Ce va zice oare cnd se va pomeni fata n fata cu prietenul sau din copilarie, astazi cumnatul sau, si va fi obligat sa-l aresteze? n orice caz, asta va fi treaba lui. Trziu, n noaptea a treia de Ludi Romani, primi stirea ca Diana a sosit la vila mai ca-sii, nsotita de Marcellus. mparatul Cizmulita bause toata ziua, asa ca acum ncepuse sa zbiere si sa palmuiasc a slujitorii nsarcinati sa-l duca la culcare. De asta data nsa zgomotul infernal al strazilor si urletele dezm atului din palat erau att de asurzitoare nct mparatul Cizmulita nu putea nchide ochii si se zvrcolea n asternut, c inuit de atroce dureri de cap. Pna si Quintus si primi partea lui de invective si njuraturi, caci mparatul l facu ra spunzator pentru urletele celor care treceau n cortegii pe strada si pentru conditiile respingatoare n care erau salile de festivitati ale palatului. Afara de asta, spunea mparatul, felul n care s-au desfasurat astazi fes tivitatile din Forum lulianum a fost adevarata rusine. Ia spune, Quintus, cine poarta vina? Pna acum nu s-a ntmplat nca sa se auda citinduse o oda att de banala si att de lunga dedicata lui lupiter si nici nu s-au mai auzit coruri care sa cnte att de prost. Aveti dreptate, maiestate, dar suntem obligati sa respectam vechiul ritual, rasp unse Quintus cu glasul mieros. Imediat dupa aceea i paru rau ca a ncercat sa se dezvinovateasca. Acum nu era mome ntul sa raspunda lui Cizmulita cu aveti dreptate... dar", indiferent de temeinicia raspunsului pe care i l-ar fi dat. Maiestatea-sa se nfurie si ncepu sa zbiere ca mprejurul sau are o adunatura de tmpiti. Prin urmare, e ste tocmai timpul sa ncredinteze demnitatile curtii unor oameni care-i vor asculta poruncile. Quintus, cu tot ce a facut pna acum, sa dovedit un demnitar incapabil. Astfel Quintus si zise ca acesta este momentul cel mai indicat pentru a recstiga f avoarea mparatului, asa ca pofti pe toti ceilalti sa iasa din dormitor. Fiica lui Gallus a fost gasita, l anunta el. Ei, comedie! exclama Cizmulita. Va sa zica, pna la urma trtoarele tale totusi au re usit sa-i descopere ascunzatoarea. Unde este acum aceasta fermecatoare sirena de gheata? Este n casa ei parinteasca. A sosit acum un ceas, maiestate. A adus-o grecul tau favorit? Nu, maiestate... grecul a fost ascuns de senatorul Gallio. Diana a fost adusa ac asa de tribunul Marcellus, despre care se spunea ca s-a necat. Ooo, va sa zica a aparut si el? Adoratorul! Si ce a facut pna acum din ziua cnd a disparut si s-a crezut despre el ca s-a necat n mare. A stat ascuns. Se spune despre el ca este crestin, maiestate! Ce face? zbiera Cizmulita. Crestin! Cum se poate ca un tribun sa se nsoteasca cu astfel de netrebnici? Nu cumva prostul acesta si nchipuie c-ar putea sa se puna n fruntea unei revolutii? Da ordin sa fie arestat pentru tradare! Sa-l aduci n fata mea! Chiar acum! Este foarte trziu maiestate, si mine veti avea mult de lucru. Sunt mort de oboseala, Quintus, din pricina acestor festivitati plictisitoare. C

e torturi ne mai impune lupiter pentru ziua de mine? Maiestatea-voastra va trebui sa participe la jocurile sportive care se vor desfa sura nainte de amiaza. Va urma apoi receptia Garzii Pretorienilor n Senat si dupa aceea banchetul dat n cins tea lor si a sotiilor lor. Fara ndoiala cu discursuri! gemu Cizmulita. Aceasta este traditia, maiestate. Dupa banchet va urma o procesiune la templul l ui lupiter, unde senatorii va vor prezenta omagiile lor. Nici o placere va sa zica! Nu te-ai gndit, Quintus, ca banchetul acesta n onoarea caraghiosilor de pretorieni ar putea fi nveselit cu ceva pentru a mai mblnzi banalitatea discursurilor? La masa, maiestatea-voastra va avea parte de o placuta vecinatate... Am poftit p e fiica lui Irod Antipa, tetrarhul Galilei! si al Perei i. Pe dezmatata aceea... de Salomeea! tipa Cizmulita. Sunt satul de ea pna peste cap . Mi-am nchipuit ca maiestatea-voastra ati constatat ca este o fata atragatoare si spirituala, raspunse Quintus si zmbi cu nteles. Am vazut ca se straduieste n toate chipurile pentru a face place re maiestatii-voastre. Cizmulita facu o strmbatura, apoi cu totul pe neasteptate obrazul i se lumina. Pofteste pe fiica lui Gallus. O vei aseza n dreapta mea, iar pe Salomeea n stnga. V om cere Salomeii sa ne debiteze din nou anecdotele ei, zise mparatul si ncepu sa rda, ducndu-si minile la fr unte. Legatul Gallus nu va considera acest procedeu drept o grava jignire adresata fii cei sale? n felul acesta i vom da si o lectie, murmura Cizmulita, pentru ca si risipeste ferm ecatoarele sursuri de dragul unui tribun care unelteste sa nfiinteze un alt guvern pentru imperiul nost ru. Trimite imediat dupa el si sa fie retinut n nchisoarea palatului! Quintus ncerca sa faca un gest de protestare. Va fi arestat, fireste, n conformitate cu dispozitiile privitoare la tribuni, se grabi Cizmulita sa adauge, i veti acorda toate nlesnirile prevazute, n acelasi timp vei pofti pe Diana la acest banc het. Te vei duce mine dimineata tu nsuti si o vei pofti. n cazul cnd va ezita sa vina, i vei spune ca mpara tul ar putea sa procedeze mult mai ngaduitor fata de prietenul ei crestin n cazul cnd va onora banchetul cu p rezenta ei. Eu mi-am nchipuit ca maiestatea-voastra tine la Diana si doreste sa-i cstige favoa rea. Prin urmare ar fi imposibil ca, amenihtnd-o, sa puteti reusi n scopul pe care-l urmariti! Eu sunt de parere ca daca i-ati acorda mai multa atentie ar fi mai usor ca ea sa uite pe tribunul Marcellus. Dimpotriva! zbiera Cizmulita. Fata aceasta, care umbla cu nasul n vnt, nu are nevo ie de adulatii, ci de cteva lovituri de bici. Ct despre adoratorul ei, adauga mparatul si Se uita enigmat ic la Quintus, cu el avem alte planuri. Stapne, sa nu uitati ca el este fiul senatorului Gallio! protesta Quintus. Cu att mai rau pentru el! riposta Cizmulita. Cu aceasta ocazie vom da si batrnului o lectie... astfel ca Senatul va putea sa-si dea seama de-fealitate! Quintus pleca el nsusi, nsotit de un detasament de pretorieni calari, mbracati n uni forme elegante, pentru a preda Dianei invitatia la banchetul mparatului. Fu anuntata n apartamentul ei si c

obor imediat n atrium. Era palida si cu ochii umflati de plns, dar atitudinea ei parea foarte mndra. Paula, c are se simtea naucita si nspaimntata, veni mpreuna cu ea. Quintus se nclina cu tot respectul n fata lor si ntinse Dianei pomposul sul de perg ament; dar vaznd ca Diana nu poate desprinde destul de repede numeroasele peceti cu care era nchis si presi mtind ca ar putea economisi un timp pretios, deoarece nainte de amiaza avea o multime de obligatii, Quintus l e spuse ce contine documentul. Diana tresari speriata. N-ai vrea sa informezi pe maiestatea-sa, ncepu Paula ncercnd sa-si stapneasca tremur ul glasului, ca fiica legatului Gallus este prea adnc ntristata pentru a putea fi o placuta tovarasie la banchetul mparatului? Invitatia mparatului, ncepu Quintus si se nclina rigid n fata ei, nu este adresata s otiei legatului Gallus, ci fiicei sale. De vreme ce este aici de fata va raspunde singura ce hotaraste. Mama a spus adevarul, declara Diana cu glasul stins. Te rog spune mparatului sa m a ierte. Eu sunt bolnava. Probabil va fi nevoie sa-ti spun ca tribunul Marcellus, care acum se gaseste n nch isoarea palatului, va fi judecat mine pentru tradare. S-ar putea ca atitudinea mparatului sa fie mai binevo itoare n cazul cnd fiica legatului Gallus va fi dispusa sa onoreze banchetul cu gratioasa ei prezenta. Bine, raspunse Diana cu glasul abia perceptibil. Voi veni. Daca sotui meu ar fi acasa, adauga Paula renuntnd la orice prudenta, cred c-ar fi o varsare de snge nainte de a ne impune aceasta cruda umilinta. Esti surescitata, declara Quintus. Ingaduie-mi sa-ti spun ca nu-ti poate folosi la nimic facnd astfel de declaratii. Eu nu. voi informa pe maiestatea-sa, dar te sfatuiesc sa fii mai pru denta. Apoi nclinndu-se adnc se -ntoarse n loc si iesi n peristil, urmat de suita sa-. Marcellus ramase mirat de felul n care fu tratat de pretorienii care-l arestasera si de slujbasii nchisorii palatului. Probabil purtarea lor se datora calitatii sale de tribun. Fiind trezi t din somn n puterea noptii n vila lui Gallus, coborse n atrium, unde era asteptat de un centurion care adusese douazeci de pretorieni. Dndu-si seama c-ar fi zadarnic sa se mpotriveasca unor oameni care venisera ntr-un numar att de mare, le ceru voie sa se ntoarca n apartamentul sau pentru a-si lua lucrurile de care va av ea nevoie si cererea i fu aprobata cu toata curtenirea. Despartirea fu dureroasa. Diana se nclesta cu amndou a minile de el si ncepu sa plnga deznadajduita. Fii curajoasa, draga mea, o implora el. Probabil arestarea aceasta a fost ordona ta numai cu intentia de a ma umili. S-ar putea ca mparatul sa-mi faca reprosuri severe ca dupa aceea-sa rna pu na n libertate... dupa ce ma va preveni ce mi se poate ntmpla de aici nainte. Sa nu pierdem nadejdea. Apoi se desprinse din bratele ei si urma pe centurion, i oferira un cal si-l mpres urara din toate partile; nimeni dintre cei care circulau pe strazi cu ocazia acestor festivitati n-ar fi putut s a banuiasca despre el ca este arestat. Dupa ce ajunsera la palat fu condus n nchisoare, nchisoarea era subterana, dar celu la pe care i-o dadura era luminata si ventilata, iar mobila parea destul de buna. Centurionul i spuse ca es te liber sa anunte pe prietenii sai

unde se gaseste acum; mesajele trimise de el vor fi expediate imediat si va pute a primi orice vizitator. Marcellus se aseza numaidect la masa si scrise o scrisoare: Marcipor: sunt n nchisoarea palatului, arestat pentru nvinuirea de tradare. Informe aza pe membrii familiei. Vei putea sa ma vizitezi n nchisoare, dar cred ca va fi mai bine ca senatorul sa n u fie expus unei astfel de umilinte. Sunt bine tratat. Cnd vei veni, sa-mi aduci camasa. Marcellus Putin dupa revarsatul zorilor, Marcipor sosi. Parea grav si ostenit ca orice om n vrsta. Santinelele se retrasera imediat ce-l introdusera n celula, dndu-Ie n felul acesta sa nteleaga ca n-au intent ia sa asculte despre ce vor vorbi. Minile reci ca gheata ale lui Marcipor ncepusera sa tremure. Privirile ochi lor i erau tulburate. Fiule, as prefera sa mor dect sa te vad umilit n felul acesta datorita persecutiil or, zise batrnul Marcipor cu glasul tremurnd. Marcipor, s-a ntmplat uneori ca oamenii sa fie obligati sa-si sacrifice viata n int eresul unei cauze mari. Ma simt profund ntristat, dar nu din pricina mea, ci a celor care ma iubesc. ngaduie-mi sa trimit vorba lui Petru, l ruga Marcipor. El dispune de puteri extrao rdinare si ar putea sa te scoata chiar din aceasta nchisoare. Marcellus clatina din cap. Nu, Marcipor. Viata lui Petru are prea mare valoare pentru a ne putea permite so expunem primejdiei. Dar Cristos? El n-ar putea veni n ajutorul tau... si al lui Petru? ntreba mosneagu l cu ochii plini de lacrimi. Nu trebuie sa ispitim bunatatea lui Cristos, Marcipor. Ti-am adus camasa, stapne, zise Marcipor si, desfacndu-si tunica, scoase vesmntul f ara cusaturi. Marcellus ntinse amndoua minile. Nu te ntrista, Marcipor, zise el cu glasul blnd si puse mna pe umarul subred al mos neagului. Sa vii mine din nou, caci s-ar putea sa-ti dau vesti mai bune dect cele de acum. n timpul banchetului, stnd asezata la masa nalta alaturi de mparat care era beat, Di ana se simti profund ndurerata de tragica mirare ce o vedea oglindindu-se n privirile senatorului Galli o. Venise singur la acest banchet, pentru ca fusese obligat sa vina. l asezasera la o masa mai departata, d ar att el, ct si Diana se vedeau unul pe altul si se putu constata cu usurinta ca el a ramas convins despre ea ca parasit pe fiul sau n momentul acestei ngrozitoare primejdii. Ar fi vrut sa se repeada la el si sa-i explice mot ivul pentru care a venit la acest banchet, dar i era imposibil. Situatia, chiar n felul n care se prezenta acum, i era destul de delicata. Caligula se ocupa mai mult de Salomeea. ncercase s-o convinga, dar fara sa reusea sca, sa repete cteva dintre anecdotele ei ndraznete, dar, presimtind ca mparatul ar vrea s-o ntrebuinteze drept unealta pentru scopurile lui nemarturisite, ncercase sa para ct mai demna. Cizmulita, care n-o va,zuse nca nicio data n aceasta atitudine, nu stia cum ar trebui sa procedeze fata de ea. Planul pe care si-l facuse pentru a se distra n timpul acestui banchet nu mai corespundea realitatii, n dreapta sa cu Diana, care sta indiferent a si demna, si cu Salomeea ia stnga, dar fara s-o poata determina sa colaboreze cu el pentru umilirea Dianei, mp aratul - care sosise la

banchet ntr-o naintata stare de betie - si zise ca va trebui sa recurga la alta str atagema. Se ntoarse spre Salomeea si-i spuse pe un ton anume pentru a putea fi auzit si de Diana: Am arestat pe unul dintre crestinii aceia care urmaresc sa rastoarne guvernul im petiultii. Cazul acesta prezinta un interes special, fiind vorba despre un tribun. Ce zici, dulce Salome ea, ti-ar face placere sa vezi un tribun crestin retragndu-si vorbele si renegndu-si credinta n prezenta Garzii Preto rieniior si a Senatului? Salomeea ntoarse capul peste umar si-i zmbi enigmatica. Cred ca situatia aceasta va fi dificila, afara de cazul cnd mparatul are intentia sa mearga pna la capat. Crestinii acestia, maiestate, nu-si reneaga niciodata credinta, ntr-un rnd, tatal meu a ncercat sa determine pe un crestin n pretoriu sa-si renege credinta, dar n loc sa si-o renege a tinut o cu vntare care a contribuit la compromiterea reputatiei ntregii noastre familii si mai ales a reputatiei mele! D aca ai fi auzit vorbele pe care le-a spus despre mine, ai fi ramas ngrozit! Purtarea lui a fost nengaduita, asa cam fost obligati sa-i pedepsim. Ochii rai si sasii ai lui Caligula scaparara. L-ati biciuit? ntreba el... convins ca Diana a auzit ntrebarea. I-am taiat capul! raspunse Salomeea. Va sa zica l-ai pedepsit, zise Caligula. Dar ce faceti cu cei care spun vorbe nen temeiate pe socoteala voastra chiar acolo n Galileea? ntreba el nghiontnd-o cu cotul si ncepu sa rda. Imediat dupa ceea se ntoarse spre Diana pentru a vedea ce impresie a facut asupra ei aceasta conversatie. Constata ca este palida ca o moarta. Quintus, care-si asumase rolul de pretor, anunta ca va vorbi Cornelius Capito, c are tinu cel mai execrabil discurs din toate cele de pna acum, deoarece n mod inexorabil trebuia sa elogieze pe Caligula; or, batrnul Capito era un barbat corect. Urma un cor care cnta o oda. Un print egiptean tinu o cuvntare si n timpul acesta Caligula era gata sa adoarma. Facu semn lui Quintus, iar acesta se adresa unui a jutor al sau. Acum vom avea ocazia, se adresa Cizmulita Salonic!i, sa ne convingem pna unde mer ge devotamentul unui tribun crestin fata de credinta sa. Am trimis dupa el sa-l aduca. Nu uita ce ti-am spus, maiestate. Oamenii acestia nu se tem de nimic. Vrei sa faci prinsoare? Pe orice vei vrea, maiestate, raspunse ea cu indiferenta. Caligula si desprinse o bratara de smaralde si o puse pe masa. Salomeea scoase un medalion pe care-l avea prins pe lantul de aur dimpr ejurul gtului si-l deschise. Huhm! murmura Caligula. Ce-ai acolo... o suvita de par, ei? O suvita de par din capul singurului om cinstit pe care l-am vazut n toata viata mea, raspunse Salomeea. A fost si cel mai curajos dintre toti. Caligula se ridica n picioare cu greutate si toata adunarea.aceasta de demnitari ai imperiului se ridica si se nclina n fata lui. Le facu semn cu mna sa se aseze din nou. Se simti impresionat de multiplele lor dovezi de fidelitate fata de tron. Se pare ca att Garda Pretorieniior, ct si Senatul aprecia za valoarea credintei unanime fata de mparat si fata de imperiu. Cei de fata l ovationara, dar manifestatia acea sta paru timida. n timpul din urma a ajuns la cunostinta mparatului ca o grupare secreta, formata d

in crestini, a nceput sa unelteasca si sa vorbeasca despre un mparat - un demagog evreu cu numele Isus -ca re a fost osndit pentru tradare si tulburarea linistii publice la Ierusalim, unde a fost rastignit. Ucen icii sai, un grup de pescari, ignoranti si superstitiosi, au raspndit zvonul ca mparatul lor a nviat si va ntemeia o noua mpa ratie. Nebunia aceasta nici n-ar merita sa vorbim despre ea, adauga Caligula, daca s-ar limita numai la oameni naivi si la fanatici caresi nchipuie ca ar avea ceva de cstigat dintr-o schimbare de domnie. Dar de asta data am aflat ca un tribun al nostru, Marcellus Gallio... Privirile invitatilor se ntoarsera ncet spre senatorul Gallio. Dar el nici nu clip i; sta cenusiu la fata si se uita la Caligula; gura i era - nclestata si ochii i scaparau. Nu ne vine sa credem, continua Cizmulit, ca raportul ce ni s-a facut ar putea sa fie ntemeiat. Tribunul Marcellus Gallio, n conformitate cu legea, are dreptul sa se prezinte n fata voast ra si sa se apere! Diana se simti mndra de sotul ei; enorm de mndra cnd l vazu ca intra cu fruntea sus, nconjurat din trei parti de gardienii palatului care patrunsera n sala si se apropiara de masa nalta la car e era asezat mparatul. Pretorienii erau toti impunatori si cu nfatisare atletica, ntre douazeci si treize ci de ani, cu maxilare puternice, lati n umeri si cu obrajii arsi de soare; totusi, si zise Diana, Marcellus este ce l mai impunator dintre ei; si daca Isus, al carui eroism a inspirat att de puternic pe adoratul ei sot, ar fi avut-cn dva nevoie de unul care sa lupte pentru el, nu putea sa aleaga un barbat mai desavrsit dect pe Marcellus al ei. i fusese att de frica si se temuse att de mult ca el nu va ntelege motivul prezentei ei n aceasta sala alaturi de netrebnicul acesta beat, cu obrazul ca de coca si cu ochii mici si cruzi. Dar nu , Marcellus ntelesese. Ochii li se ntlnira si ai lui se aprinsera de un zmbet de adoratie. Buzele lui facura o miscare ca si cnd ar fi vrut sa-i trimita un sarut. Marcellus facu un pas si se opri n fata mparatului. Toata lumea se uita ncremenita si fara sa faca nici o miscare. Tacerea din sala parea chinuitoare, n fata palatului ncepuse sa se adune procesiunea celor care trebuiau sa nsoteasca membrii Corpurilor Legiuitoare la templul lui Jupiter. Fanf arele cntau si multimea adunata n lungul strazi bilaterale ncepuse sa chiuie si sa aclame, dar n sala aceas ta n care se tinea banchetul nu se auzea nimic. Tribune Marcellus Gallio, ncepu Caligula ncercnd sa para demn, esti acuzat ca te-ai asociat cu partidul revolutionarilor care se numesc crestini. Se spune ca acesti urzitori ai revolut iei, n mare parte sclavi si tlhari, au proclamat ntemeierea mparatiei lui Isus, evreul acela din Palestina care a fost osndit pentru tradare, blasfemie si tulburarea ordinii publice. Ce ai de raspuns? Diana ncerca sa descifreze trasaturile obrazului nepasator al sotului ei, dar nu putu descoperi nici o urma de spaima. Judecnd dupa atitudinea lui de acum, parea ca s-a prezentat la mparat pent ru a i se conferi o distinctie. Ct era de elegant n uniforma lui de tribun! Ce putea sa fie Vesmntul acela de culoa re cafenie pe care-l tinea paturit pe brat? Diana simti ca ceva i taie respiratia cnd constata ca este camasa

galileeanului. O lacrima fierbinte i fugi n lungul obrazului. O... Hristoase... ndura-te! Marcellus a adus c u el camasa Ta! Coboara mila Ta spre Marcellus, care Te adora att de mult! A renuntat la attea multumiri de dra gul nvataturii Tale! Acum este n fata judecatii si ncearca sa ispaseasca ntr-un fel att de cumplit ceea ce a g resit fata de Tine! Rogu-Te, Hristoase, ajuta lui Marcellus al meu! Este adevarat, maiestatea-voastra, raspunse Marcellus cu glasul sonor care putea fi auzit pna n fundul salii, ca eu sunt crestin, dar nu eu sunt tradator. Nu am uneltit mpotriva Imperiului Ro man. Acest Isus, pe care eu lam rastignit pe cruce, este un rege adevarat, dar mparatia lui nu face parte din lum ea aceasta. El nu are nevoie de un tron pamntesc, mparatia lui urmareste sa se ntemeieze n sufletul si n inimile o amenilor, care ncearca sa traiasca n pace, cu dreptate si buna nvoire ntre semenii lor. Spui ca tu ai osndit pe acest evreu la moarte? ntreba Caligula. n cazul acesta ce t e determina sa-ti primejduiesti viata n calitate de reprezentant al lui? Asta este o problema de echitate, maiestatea-voastra. Isus n-a savrsit nici o cri ma. Procuratorul care l-a judecat a staruit pe lnga acuzatorii lui sa-l libereze. Omul acesta nu facuse alt ceva dect cutreierase regiunile rurale si ndemnase oamenii sa fie buni unii fata de altii, sa fie cinstiti si iub itori de adevar, milosi si ngaduitori. A vindecat pe cei bolnavi, a dat vedere celor orbi, iar pe cei tristi i-a mbarbat at. Oamenii acestia l-au urmat mii de insi - din loc n loc si zi de zi ascultnd cuvintele lui si straduindu-se sa ajunga ct mai aproape de el pentru a-si gasi mngierea n durerile lor. Au evitat sinagogile, ale caror preoti nu se interesau de ei dect pentru banii si animalele de jertfa pe care le aduceau; n-au vndut si n-au mai cu mparat dect de la cei care vindeau si cumparau cu cntareala dreapta. Aici Marcellus se opri. Continua! porunci mparatul. Constat ca esti un bun aparator al cauzei tale! Si zmb i dispretuitor. Aproape m-ai convins si pe mine ca sa devin adept a! acestei nvataturi. Maiestate, continua Marcellus cu glasul cutremurat de pareri de rau, eu am primi t ordinul pentru ducerea la sfrsit a osndei de moarte mpotriva lui. Judecata s-a pronuntat ntr-o limba pe care e u n-o cunosteam pe vremea aceea si n-am fost n stare sa-mi dau seama de enormitatea crimei pe care a m savrsit-o dect n momentul cnd nimic nu mai putea fi ndreptat. Crima? Ce fel de crima? ntreba Caligula n bataie de joc. Nu cumva pentru tine era o crima sa te supui ordinelor primite de la conducatorii imperiului? Imperiul, maiestate, este format din oameni slabi, care uneori pot savrsi greseli . Si aceasta a fost cea mai mare greseala ce s-a savrsit vreodata de catre conducatorul unui imperiu! Asa! Va sa zica conducatorii imperiului savrsesc greseli! rnji Caligula. Probabil vei fi destul de ndraznet ca sa afirmi ca si mparatul ar putea savrsi greseli! : Maiestate, eu sunt cel care sta n fata judecatii, nu mparatul, raspunse Marcellu s. Caligula paru ca nu s-a asteptat la raspunsul acesta si se aprinse la obraz ca o flacara. Din partea unde era, Salomeea se auzi un chicotit gutural, care-l facu sa devina si mai ntartat.

Ce este vesmntul acela de culoare cafenie pe care-l tii pe brat? ntreba el si ntins e aratatorul. Este camasa lui, maiestate, raspunse Marcellus si o desfacu ca sa o poata vedea. Cu aceasta a fost mbracat n ziua cnd a facut drumul spre rastignire. Si ai avut nerusinarea s-o iei cu tine si s-o aduci aici n pretoriu, ei? Preda-o comandantului Garzii! Marcellus se supuse. Centurionul ntinse fara voie mna dupa ea, dar cnd s-o primeasc a, vesmntul i scapa din mna. Centurionul ridica fruntea cu mndrie ca Marcellus s-o ridice, dar el nu se mi sca. Da centurionului camasa! porunci Caligula. Marcellus se pleca si, ridicnd-o, o oferi centurionului, care se feri la o parte si facu semn pretorianului de lnga el s-o primeasca. Soldatul ntinse mna si, cnd o lua, o scapa si el pe mozaicul salii. Cei din sala ba nchetului pareau ca nu ndraznesc nici sa mai respire. Adu-o ncoace! striga Caligula cu trufie si ntinse mna cu degetele raschirate spre e l. Marcellus se pleca din nou si, dupa ce o ridica se apropie de el. n momentul aces ta, Salomeea ridica privirea pe neasteptate si, ntlnind ochii mparatului, se ncrunta ca sa-l previna sa n-o primeasc a. Da-o fiicei legatului Gallus, porunci Caligula. O va pastra ca pe o amintire de la tine. Urma o clipa emotionanta. Marcellus se ridica pe vrful picioarelor si o dadu Dian ei, care se ntinsese peste masa ca s-o primeasca. Se uitara ndelung unul la altul si-si zmbira, ca si cnd ar f i fost numai ei singuri n sala. Marcellus se ntoarse din nou alaturi de comandantul Garzii si privirile tut uror erau acum spre Diana, care strngea camasa la piept si parea extaziata. mparatul Cizmulita nu era omul care sa se lase impresionat cu usurinta, dar si dad u seama ca situatia aceasta ncepe sa ia o ntorsatura primejdioasa. Se asteptase la un fel de drama cu care sa impresioneze pe senatori. Batrnii acestia trebuiau sa se mpace cu gndul ca mparatul le cere credinta si supune re neconditionata, indiferent daca este vorba despre un plebeu de pe strada sau despre un membru di n casa patricienilor. Obrazul ncepuse acum sa-i tresara furios. Se ntoarse si se uita la Marcellus. Se pare,ca atribui o mare nsemnatate acestui vesmnt vechi! Da, maiestate, raspunse Marcellus cu glasu-i linistit. Vei fi oare destul de caraghios pentru a-ti putea nchipui ca este vrajit? n camasa aceasta rezida o forta neobisnuita, maiestate, pentru toti cei care cred c-a fost purtata de Isus, Fiul lui Dumnezeu! n largul salii se simti un fel de freamat, ca o respiratie intermitenta si grabit a a celor care statusera pna acum nmarmuriti; sunete guturale si nearticulate ale celor care ar vrea sa spuna ceva; tacanitul metalic al paloselor care se loveau de armele vecinilor cnd cei prezenti se ntorceau sa se uite la cei din apropierea lor. Aceasta este blasfemie! tipa Caligula. Cum ai ndrazneala sa stai aici n fata noast ra ntr-o zi ca aceasta cnd se desfasoara serbarile n cinstea marelui Jupiter si sa afirmi cu toata linistea ca evreul tau rastignit este de origine divina? Vorbele mele nu reprezinta lipsa de respect fata de Jupiter, maiestate. Numeroas

ele generatii ale neamului nostru si-au recitat rugaciunile n templul lui Jupiter, dar mparatul meu nu l-a pi zmuit din pricina cinstei ce i sa facut. El este binevoitor fata de toti oamenii care ncearca sa se adaposteasca su b aripa ocrotitoare a cuiva. Isus n-a venit n lume pentru a spulbera nadejdile oamenilor, ci pentru a determin a pe toti iubitorii de adevar sa asculte nvatatura sa si sa-l urmeze. Diana era mndra, att de mndra de Marcellus, n realitate, cel care se gasea n fata jud ecatii nu era Marcellus! Toti cei care erau n aceasta uriasa sala de judecata, afara de Marcellus, se gase au aici pentru a fi judecati. Caligula tuna si fulgera, dar acuzatia lui nu se ntemeia pe nimic. Ce mparat ar fi fost Marcellus, si zise ea. Era gata sa se ridice n picioare si sa strige: Senatori! Proclamati pe Marcellus mparat . El se va stradui sa faca imperiul nostru din nou mare si puternic!" Ecoul fanfarelor din piata paru ca ncepe sa creasca n intensitate. Strigatele deve nisera ascutite si nerabdatoare. Sosise timpul ca procesiunea sa porneasca la drum. Tribune Marcellus Gallio, ncepu Caligula cu glasul sever, nu este intentia noastr a sa te condamnam la moarte de fata cu parintele tau, care este barbat n vrsta, si de fata cu acesti on orabili barbati ce se gasesc alaturi de el si slujesc interesele imperiului n Senat. Prin urmare, gndeste-te bi ne nainte de a raspunde la ultima ntrebare ce ti-o voi pune. Vrei sa renegi si sa renunti pentru totdeauna l a gresita alegere pe care ai facuto asociindu-te cu acest evreu din Galileea, care spune despre el nsusi ca este rege ? n sala se facu din nou tacere adnca. Salomeea zmbi dispretuitoare si, ntinzndu-se dup a bratara de smaralde a mparatului, si-o puse pe mna. Maiestate, raspunse Marcellus, daca imperiul doreste ca ntre oameni sa domneasca pacea, dreptatea si buna nvoire, regele meu va fi de partea imperiului si a mparatului. Dar daca imperiul s i mparatul au de gnd sa continue ngenuncherea si macelarirea oamenilor, ceea ce a pricinuit atta jale si g roaza n toata lumea - si glasul i deveni mai puternic - daca toata omenirea nu va putea sa astepte de la i mperiu altceva dect lanturile sclaviei si foamea, regele meu si va continua drumul pentru strpirea acestor rele. Asta nu se va ntmpla mine! Maiestatea-voastra nu va avea norocul sa vada ntemeierea mparatiei Lui, dar a ceasta va veni! Acesta este ultimul tau cuvnt? ntreba Caligula. Da, maiestate! raspunse Marcellus. Caligula si ndrepta trupul. Tribune Marcellus Gallio, ncepu el, porunca noastra este sa fii dus imediat n cmpul de exercitii al arcasilor palatului si sa fii executat pentru nalta tradare. Dar n timpul ct pronunta aceasta osnda sala se nfiora de senzatia unei ntorsaturi nea steptate. Diana se ridicase de pe scaunul de la masa mparatului si acum cobora mndra treptele estrade i ca sa-si ta locul alaturi de Marcellus, care-i petrecu bratul mprejurul mijlocului. Nu, draga mea! sa nu faci aceasta, o implora el ca si cnd n-ar fi fost nimeni n ap ropiere. Asculta vorbele mele, iubito! Nu trebuie sa faci gestul acesta! Sunt gata sa mor, dar nu vad nic i un motiv ca tu sa-ti pierzi viata! Sa ne luam ramas bun unul de la altul si dupa aceea ma vei parasi!

Diana se uita n ochii lui si zmbi, apoi se ntoarse spre mparat. Cnd ncepu sa vorbeasc , glasul ei paru neobisnuit de adnc pentru o fata de vrsta ei, dar destul de limpede pentru a putea fi auzit de toti martorii muti ai acestei drame. Maiestate sunt si eu crestina! declara ea cu glas linistit. Marcellus este sotul meu. Pot sa-l nsotesc? Se auzi un murmur surd de proteste care fremata n largul salii. Caligula ncepu sasi framnte minile care-i tremurau si clatina din cap. Fiica lui Gallus este curajoasa, raspunse el cu superioritate. Dar ea nu este ac uzata de nimic. n acelasi timp noi nici nu dorim s-o pedepsim, si iubeste sotul... dar iubirea aceasta nu-i va m ai putea folosi dupa ce va muri. i va folosi, maiestate, daca voi pleca mpreuna cu el, starui Diana, deoarece n felu l acesta nu ne vom desparti niciodata. Vom fi ntotdeauna mpreuna... ntr-o mparatie unde stapneste dragos tea si buna ntelegere. ntr-o mparatie, ei? zise Caligula si ncepu sa rda sinistru. Va sa zica si tu crezi n prostia aceasta cu mparatia, n sfrsit, si facu un gest nepasator cu mna, ar fi mai bine sa te dai la o parte. Tu n-ai fost judecata si nu s a adus nici o acuzatie mpotriva ta. Daca maiestatea-voastra este de acord, va voi oferi dovada ca sunt vinovata, ras punse Diana, asa ca voi putea fi si eu osndita. Nu doresc sa mai traiesc ntre hotarele unui imperiu care s e ndreapta vertiginos spre prabusire, lasndu-se condus de un om pe care nu-l intereseaza bunastarea supusilo r sai. Cei din sala tresarira, iar Caligula ramase cu gura cascata auzind cuvintele ei. Cred ca vorbesc n numele tuturor celor care se gasesc n aceasta sala, continua Dia na categorica. Barbatii acestia ntelepti stiu cu totii ca imperiul se ndreapta spre pieire... dar cunosc s i pricina pentru care se apropie sfrsitul, ntruct ma priveste pe mine, eu am alt rege si doresc sa plec mpreuna cu so tul meu n mparatia lui. Obrazul lui Cizmulita se facu livid. Pe toti zeii... vei pleca cu el! zbiera mparatul. Plecati... amndoi... n mparatia vo astra! Facu semn comandantului pretorienilor. Acesta dadu un ordin. Apoi se auzi glas d e goarna. Tobele rapaira prelung. Soldatii voinici se rnduira de plecare. Ordinul fusese dat. Marcellus si Diana, tinndu-se de mna, si luara locul n careul pretorienilor, care naintau ncet spre iesirea impunatoare a pa latului. Batrnul Gallio si facu loc printre cei care se mbulzeau sa iasa, dar minile prietenilor lui se ntinse ra dupa el si-l oprira. Procesiunea pretorienilor cu cei doi condamnati disparu sub bolta de marmura a p alatului. Cei din sala tresarira auzind glasul bezmetic al lui Cizmulita, care era beat. Printre hohotele rsului sau isteric se auzeau cuvintele batjocoritoare ale lui Ci zmulita: Au plecat spre o mparatie mai buna! Ha-ha-ha! Se duc mpreuna sa ntlneasca pe noul lo r mparat! Dar nimeni afara de Cizmulita nu fu dispus sa rda. Pe obrajii celor din sala nu t remura nici un zmbet. Toti ramasesera tacuti si ntunecati. Cnd baga de seama ca nimeni nu mpartaseste veselia lui, Cizmulita se ridica n picioare si se apropie mpleticindu-se de treptele estradei, unde Quintus l apuca d e brat. Afara fanfarele cntau

imnul lui Jupiter. Marcellus si Diana mergeau la pas cu escorta, tinndu-se de mna. Amndoi i erau paliz i, dar amndoi zmbeau. Cu pasi repezi procesiunea apuca n lungiti coridorului, iar de aici cobor t reptele de marmura si iesi n piata din fata palatului. Multimea adunata, nestiind ce s-a ntmplat, dar nchipuind u-si ca acesta este primul grup al patricienilor care se ndreptau spre templul lui luptter, i primi cu aclama tii. Batrnul Marcipor aparu n fata grupului de curiosi si pe obrazul lui slabit lacrimi le fugeau una dupa alta. Marcellus spuse Dianei ceva n soapta. Ea zmbi si dadu din cap. Facndu-si loc printre scuturile a doi pretorieni, aseza camasa n bratele batrnului sclav, care se ntinse s-o primeasca. Da-o Marelui Pescar! SFRSIT