ADAM SI EVA Urndu-i-se singur n stihii, A vrut i Dumnezeu s aib-n cer copii i s-a gndit din ce s-i fac,

Din borangic, argint sau promoroac, Frumoi, cinstii, nevinovai. Se puse-aezmntul dintre frai. Dar i-a ieit cam somnoros i cam Trndav i nrva strmoul meu Adam; C l-a fcut, cum am aflat, Cu praf i nielu scuipat; Ca s ncerce dac un altoi De stea putea s prind pe noroi, C, de urt, scuipnd n patru zri, Stingher, Fcuse i luminile din cer. Dar iat c l-a nimerit, Din pricina aluatului, greit, i c Adam, ntiul fiu Al Domnului, ieise, parc, i zbanghiu. Nu-i vorb, nici o poz nu ne-nva Cum ar fi fost omul dinti la fa. Nici unda lacului nu l-a pstrat, n care se-oglindea la scptat. Puterea lui dumnezeiasc, Dormind mereu, cta s-l mai trezeasc; I-a rupt un os din coaste, ceva, i-a zmislit-o i pe Eva. Mai poi csca de lene, iari, Cnd ai o sor i-un tovar? S-au luat de mini i-au cutreierat Grdina toat-n lung i-n lat. S nu te miri c, ovind i mici, Li se julea i nasul prin urzici.

PORUNCA Prin Rai copiii au dus-o foarte bine, Cum ar fi dus-o oriicine, Jucndu-se cu gzele i iezii Care sreau pe mugurii livezii Nici: Culc-te devreme! Nici Te Scoal! Nu era cine ine socoteal C ntrzii, Adame, de la coal, C lecia s-o spui fr greeal, C, Eva, nc nici te-ai pieptnat i te gsete prnzul tot n pat. Nimic, nici tai, nici mame, nici ddace, Nici profesoar, rea ca o rgace, Nici dasclul cu zgrci n beregat Care s scie biatul i pe fat. Totul era de glum i de joac i ateptai doar pomii s se coac. Dar ce-i veni ntr-o zi lui Dumnezeu C se-art ncins n curcubeu i dete-ntile porunci Anume ce-i iertat i nu e s mnnci. -Din pomul acesta, Evo i Adame, S nu v-atingei nicidecum de poame. De unde nu, cunoate-i ce v-ateapt: Pedeapsa mea cea crncen i dreapt. - Ai auzit? - Am auzit! - ce fel, C se mnie Domnul, nsui el? - Mi-e tare poft, dragul meu, s gust Tocmai din pomul la, plin de must.

PEDEAPSA Credeau c Domnul e culcat i n-o s tie ce s-a ntmplat, C n-avea doar fluturii iscoade La fietecare soi de roade. Ea, cam neroad, dnsul, cam netot, Nu se-ateptau c Domnul vede tot: C ochiul lui deschis, ntr-adevr, i deprtrile le vede n rspr. Nici nu-nghiiser o-mbuctur C-au fost i prini cu ea n gur, i cel puin nu apucase S puie poame n sn, vreo cinci sau ase. El, Dumnezeu, venind n rotogoale, n suprarea Prea Sfiniei Sale I-a luat din scurt, poruncile tiute Cum le-au clcat aa de iute. Adam pe Eva lui o a prt Eva pe arpe, care s-a trt. Nici unul n-a voit s-aleag, S-i ia asupra-i vina lui ntreag. De mielie, nu att de furt, Rspunsul aspru fu i scurt; C Dumnezeu lovete-ntotdeauna Mai tare dect faptele minciuna. Din Raiul dulce i din tihna bun Domnul i-a dat afar, n furtun.