3.

TRANSMISII PRIN CURELE

3.1 Aspecte generale

n practica industriala sunt situatii n care exista o anumita distanta ntre arborele
motor si arborele condus, uneori aceasta distanta fiind chiar foarte mare. ntr-o astfel de
situatie, transmiterea energiei nu se poate realiza dect prin intermediul unui element
intermediar flexibil, fara capat, denumit curea. Sectiunea curelei poate fi lata, trapezoidala sau
rotunda. Puterea (implicit miscarea) se transmite ntre curea si roata de curea prin frecare.
Exista solutii n care acest element intermediar elastic este dintat sau lant cu role, n anumite
cazuri miscarea transmitndu-se prin forma.
Avantajele transmisiilor prin curele sunt evidente: transmiterea la distanta a miscarii
de rotatie si a puterii, amortizarea socurilor, protectia contra suprasarcinilor prin patinare,
posibilitatea de functionare la turatii mari, functionarea lina si fara zgomot.
Dezavantaje: gabarit mare, n comparatie cu rotile dintate, raport de transmitere
variabil (cureaua putnd sa alunece pe roti), ncarcarea arborilor cu forte radiale necesare
functionarii, necesitatea unor dispozitive de ntindere a curelei, necesitatea de a mentine o
anumita ntindere a curelei, datorita variatiei n timp a deformatiei curelei, posibilitatea de
ncarcare electrostatica a curelelor.

n figura 3.1 este schitata o astfel de transmisie prin curele late, la care ne vom referi.
Forta de frecare amintita este realizata de fapt prin tensionarea initiala a curelei. n momentul
punerii n miscare a rotii motoare, ramura 2 a curelei se va tensiona mai mult n sensul
miscarii iar n ramura 1 tensiunea reducndu-se, va rezulta o anumita destindere [1-5].
Domeniile de utilizare la transmisia prin
curele sunt variate:
a) puteri pna la 2000 kW prin curele late, cu
viteze ntre 40-60 m/s si la distante A < 12
m, cu rapoarte i = 110 si randamente =
0,930,94;
b) puteri sub 1200 kW la curele trapezoidale,
viteze sub 40 m/s, i = 18, = 0,920,96
[1,2].
n Romnia, principala scoala de cercetari
pentru transmisiile cu curele este la Institutul
Politehnic din Timisoara.

3.2 Clasificarea transmisiilor prin curele

Cerintele multiple impuse de conditiile concrete de exploatare au dus la aparitia unei
mari varietati de transmisii cu curele.
Criteriile de clasificare sunt si ele variate. De aceea vom face o prezentare sintetica a
tipurilor de transmisii prin curele folosind Tabelul 3.1 si Figura 3.2.
Prezentarea nu este exhaustiva, dar acopera cea mai mare parte a cazurilor ntlnite n
cazurile curente.


O
1
O
2
R
2
-R
1

D
2
D
1

1

A
12

2


Figura 3.1
1
2
Organe de masini. Transmisii mecanice

92
Tabelul 3.1























Figura 3.2

Clasificarea transmisiilor prin curele se face avndu-se n vedere [1,2,4,5]:
- pozitia arborilor;
- materialul, forma si modul de confectionare a curelelor;
- modul de ntindere.
Criteriul de clasificare Tipul transmisiei
Doua roti (figura 3.1) Numarul rotilor de curea
Roti multiple (figura 3.2.a, d, f)
Curele late
Curele trapezoidale
Curele dintate
Forma sectiunii transversale a
curelei
Curele rotunde
Piele
Materiale textile
Materiale textile cauciucate
Otel
Materialul curelei
Materiale plastice
Cu ramuri deschise (figura 3.1)
Cu ramuri ncrucisate (figura 3.2.b, d)
Axe
paralele
n trepte (figura 3.3)
Cu ramuri semincrucisate (figura
3.2.c)
Dispozitia axelor
Axe
ncrucisate
n unghi cu role (figura 3.2.e)
Fara organe de ntindere (figura 3.1 si 3.2.a) Modul de ntindere a curelei
Cu organe de ntindere (figura 3.2.f)
a)
b)
c)
d) e) f)
Transmisii prin curele

93
Dupa pozitia arborilor, exista transmisii cu curele cu arbori paraleli (figura 3.1, 3.2.a,
d, f) sau ncrucisati (figura 3.2.b, c, e).
Dupa forma sectiunii curelei, exista curele late, trapezoidale sau rotunde, ultimele
doua fiind utilzate mai frecvent n ultima vreme.
Dupa modul de ntindere se deosebesc transmisii prin curele fara role de ntindere sau
cu una sau mai multe role de ntindere.
Remarcam ca pot fi solutii complexe: mai multe roti conduse, transmisii n trepte, cu
roti etajate, roti conice [4].
O schita a unei transmisii cu curele n trepte este prezentata n figura 3.3.
Pentru a se realiza ntinderea curelei se mai pot utiliza, pe lnga rolele de ntindere, si
alte solutii: deplasarea motorului, nclinarea suportului acestuia, utilizarea unor
contragreutatii, a unor role alunecatoare si contragreutati sau a arcurilor etc.
Dupa materialul curelei sunt mai multe grupe si tipuri:
- curele obisnuite din piele, destinate sa lucreze la o temperatura de pna 55
o
C, cu o
viteza periferica de maximum 30 m/s. Dupa forma lor sunt: curele simple si duble (grosimi 3-
7 mm); curele pe muchie (grosimi 12-31 mm), rotunde (= 5,6 sau 7 mm); curele rasucite
(diametre ntre 8-20 mm);
- curele din pnza cauciucata (tesatura textila cauciucata si vulcanizata la presa) cu sau
fara nvelis de protectie din cauciuc, pe suprafata exterioara;
- curele din alte materiale (cnepa, in, PVC, tesatura de par de camila, benzi metalice),
acestea fiind de dimensiuni mai reduse.
Curelele late compound (aparute relativ recent) constau din una sau mai multe folii sau
snururi din material plastic de nalta rezistenta si sunt captusite n interior, prin lipire, cu un
strat de piele sintetica (Figura 3.4).









Figura 3.3 Figura 3.4

Materialul pentru curele trebuie sa ndeplineasca (n exploatare) urmatoarele cerinte de
baza:
- sa fie rezistent la sarcini variabile si la uzare;
- sa fie suficient de flexibil, pentru a avea pierderi ct mai mici;
- sa fie elastic, pentru a realiza functionarea cu ntindere permanenta;
- cureaua sa fie aderenta la periferia rotii, pentru a transmite forte ct mai mari;
- coeficientul de frecare dintre roti si curea sa fie ct mai mare, pentru a micsora
apasarea pe arbori si lagare.

3.3 Transmisii prin curele late

Transmisiile prin curele late sunt folosite n domenii variate (diverse masini, utilaj
chimic, aparate, autovehicule etc.), la puteri ce variaza ntre 0,2 kW si 200kW (uneori pna la
1000 kW) si viteze de pna la 75 m/s.
Spre deosebire de celelalte tipuri (curele trapezoidale, rotunde, dintate), curelele late
au mai multe avantaje:
Organe de masini. Transmisii mecanice

94
- transmiterea miscarii la distante mijlocii (8-10 m) si mari (50 m);
- transmiterea miscarii la distante nestandardizate;
- constructie simpla, montare si ntretinere usoara;
- pret redus.
Transmisiile prin curele late au si cteva dezavantaje fata de celelalte:
- dimensiuni mari de gabarit (diametre si latimi mari ale rotilor de curea);
- forte mari pe arbori si n lagare, datorita ntinderii curelei;
- slabirea ntinderii n timp, datorita relaxarii;
- raportul de transmitere nu este riguros constant, datorita alunecarii.
Capetele curelelor late trebuie mbinate, ceea ce constituie o problema importanta.
mbinarea capetelor se face prin lipire, cusatura sau cu ajutorul unor dispozitive mecanice.
Astfel, pentru curele late care lucreaza la viteze mari (v > 20 m/s) se recomanda lipirea sau
coaserea capetelor.
Se utilizeaza si mbinari cu dispozitive metalice; acestea nu pot fi nsa utilizate la
instalatii care necesita o functionare linistita sau la viteze prea mari, pentru ca produc socuri la
trecerea peste rotile de curea.

3.3.1 Calculul curelelor late

n primul rnd, este necesara alegerea curelei. Aceasta se face lund n cosideratie
conditiile de mai sus. n diferite lucrari sunt prezentate tabele comparative, n care se prezinta
tipuri, materialele respective, caracteristicile de rezistenta, dimensiuni uzuale, coeficientii de
frecare, domenii de utilizare [1,6].

3.3.1.1 Geometrie, forte si eforturi unitare n curele late

3.3.1.1.1 Aspecte rezultate din geometria transmisiei cu curele

Ne vom raporta la figura 3.1 si vom admite ipoteza curelei perfect ntinse, neelastice si
cu grosime foarte mica. n aceasta situatie se poate admite ca viteza fiecarui punct al curelei
este aceeasi.
Daca sunt notate cu D
1
si D
2
(mm) diametrele rotii motoare si respectiv conduse si cu
n
1
, n
2
turatiile respective, viteza v a acestei curele va fi:

1000 60
n D p
1000 60
n D p
v
2 2 1 1

(3.1)

si
1
2
2
1
12
D
D
n
n
i
(3.2)

i
12
fiind desigur raportul de transmitere.
De regula, distanta axiala A, lungimea L a curelei, unghiurile de nfasurare a curelei pe
cele doua roti (
1
si
2
) sunt tabelate [1,2].

3.3.1.1.2 Forte si eforturi

Pentru determinarea fortelor si calculul eforturilor vom folosi figurile 3.5.a, b, c.
Datorita ntinderii initiale n cele doua ramuri apare o forta F
0
, forta de
predimensionare fiind aproximativ 2F
0
pentru rapoarte i
12
apropiate de unitate. Ea da
Transmisii prin curele

95
apasarea normala N ntre curea si roata si va asigura, prin frecare, transmiterea unei forte
periferice F
u
:

] N [
v
P
10
D
M 2
F
1 3
1
1 t
u

(3.3)

unde: M
t1
momentul de torsiune transmis [Nm], iar P
1
puterea transmisa [kW].
n figura 3.5.a sunt notate cele doua viteze unghiulare
1
si
2
, fortele F
1
, F
2
(att n
ramura pasiva, ct si n cea activa), apoi forta elementara dN, forta elementara de frecare
dN, elementul de curea cu deschiderea unghiulara d. Asupra elementului de curea cu
unghiul la centru d vor actiona fortele dN si dN. Astfel, pe un arc de cerc, suma acestor
forte elementare va fi egala cu forta periferica utila:

dN F
u
(3.4)























Datorita frecarii se produc modificari ale fortelor; astfel, n ramura activa, F
0
se
transforma n F
2
iar n ramura pasiva F
0
devine F
1
.
Conditia de echilibru a momentelor fata de axa rotii motoare este:

( )
1 2 u
1
2
1
1 u
F F F sau
2
D
F
2
D
F F + (3.5)

Amintim ca materialul curelei respecta legea lui Hooke, deci se poate scrie [1,2]:

2
F F
F si
2
F
F F ;
2
F
F F
2 1
0
u
0 1
u
0 2
+
+ (3.6)

a)
b)
c)

Figura 3.5
F
dQ


d

dQ
F+dF
F
1
F
2
dQ
d
F
F+dF
d
dF
c
h
F
c
F
c
d
dF
c
F
c
F
c

2

d

dN
dN
F
1
(F
0
)
F
2
(F
0
)
F
1

F
2

Ramura pasiva
Ramura activa
1
2

1
Organe de masini. Transmisii mecanice

96
Trebuie precizat ca trecerea de la forta F
1
la F
2
se face treptat, prin nsumarea la forta
F
1
a fortelor de frecare elementare dN (figura 3.4.b), iar rezultanta fortelor F si (F + dF) va fi
dQ, care, avnd o directie radiala, apasa cureaua pe roata:

( )
2
a d
sin dF F
2
a d
sin F dQ + + (3.7)

iar, daca
2
a d
sin dF se poate neglija iar
2
a d
2
a d
sin , atunci:
a d F dQ
(3.8)

Daca ne referim la figura 3.4.c, iar elementul de curea are sectiunea bxh si lungimea
Rd, asupra acestuia va aparea o forta centrifuga elementara dF
c
care va cauta sa ndeparteze
cureaua de pe roata. Aceasta forta elemantara va fi:

a d v h b
g
?
dF
2
c

(3.9)

unde - greutatea specifica a materialului iar viteza curelelor v = R.
Componentele F
c
rezultate vor provoca o solicitare suplimentara de ntindere. n mod
similar relatiei (3.8) se poate scrie:

a d F dF
c c
(3.10)

Va rezulta valoarea fortei centrifuge F
c
si ale efortului unitar dat de aceasta:

2
v ?
h b
F
s si v h b
g
?
F
2
c
c
2
c

(3.11)

Conditia ca sa nu apara alunecare ntre curea si roata este:

dF dN sau
(3.12)
( )

d
F F
dF
; dF d F F
c
c

(3.13)

Ecuatia diferentiala (3.13) se poate integra pentru variind ntre 0 si
1
(
2
), forta F
variind ntre F
1
si F
2
si va rezulta:


c 1
c 2
e
F F
F F

(3.14)

Din (3.4) si (3.12) rezulta relatiile fortelor din cele doua ramuri ale curelei:

c

u 1
F
e
1
F F +

(3.15)
Transmisii prin curele

97
c


u 2
F
1 e
e
F F +

(3.16)

n portiunea de curea nfasurata pe cele doua roti apare o solicitare suplimentara de
ncovoiere.
Se considera ca materialul curelei respecta legea lui Hooke si, n aceste conditii, se
poate calcula alungirea fibrelor extreme ale curelei fata de fibra medie nedeformata.
Din figura 3.6 se poate calcula lungimea unui element de curea corespunzator
unghiului d:

a d
2
h
a d
2
h
2
D
a d h
2
D
L ?
,
_

+
,
_

+ (3.17)

Alungirea specifica este data de relatia:

D
h
h D
h
a d
2
h D
2
a d h
L
L ?
e
+

,
_

(3.18)













Figura 3.6 Figura 3.7

Efortul unitar de ncovoiere este:

D
h
E e E s
i
(3.19)

unde E este modulul de elasticitate al materialului curelei.
Efortul unitar total din curea se calculeaza cu relatiile:

n ramura pasiva:
1
1
i 1 t 1 tot
D
h
E
h b
F
s s s +

+
(3.20)
n ramura motoare:
2
2
i 2 t 2 tot
D
h
E
h b
F
s s s +

+
(3.21)
1
2

u
1
c

u
1 tot
D
h
E
g
v ?
1 e
s
D
h
E
h b
F
1 e
1
h b
F
s +

(3.22)

tc

t2

t2
-
t c

t2

t1
-
t c

t1

t1
h

h
d
D
L
Organe de masini. Transmisii mecanice

98
2
2


u
2
c


u
2 tot
D
h
E
g
v ?
1 e
e
s
D
h
E
h b
F
1 e
e
h b
F
s +

(3.23)

unde
h b
F
s
u
u

este efortul unitar util.

Din relatia (3.20) si din verificarea de rezistenta rezulta

1
1
]
1

,
_

D
h
E
g
v ?
s
e
1 e
s
2
i a


u
(3.24)

sau, notnd m e

, se obtine:

1
1
]
1

,
_

D
h
E
g
v ?
s
m
1 m
s
2
i a u
(3.25)

Repartizarea eforturilor unitare de-a lungul curelei este prezentata n figura 3.7.

3.3.2 Procesul de alunecare si patinare

n timpul functionarii, forta de ntindere din curea variaza de la valoarea F
1
n ramura
pasiva la valoarea F
2
(F
2
>F
1
) n ramura activa (motoare). De aici rezulta ca pe ramura motoare
cureaua va avea o deformatie axiala elastica mai mare dect pe ramura pasiva. Datorita
acestor diferente ale deformatiei curelei (scurtari alternate cu alungiri) n timpul nfasurarii ei
pe roti, apare un fenomen de alunecare elastica. Acest fenomen apare ntre curea si roata de
curea, ntr-o zona aflata spre iesirea din contact si nu poate fi evitat la transmisiile prin curele.
Astfel, pe roata motoare se va produce o alunecare a curelei, aceasta ramnnd n
urma rotii. La iesirea din contact cureaua va avea viteza v
2
. n timpul nfasurarii curelei pe
roata condusa se va produce un fenomen invers, astfel ca spre iesire cureaua va aluneca
nainte pe roata, iar la iesire va avea viteza v
1
>v
2
. Aceasta alunecare elastica se poate exprima
prin coeficientul de alunecare [1,2,3,4] elastica:

1
al
1
2 1
v
v
v
v v
?

(3.26)

La curele late din piele = 0,015, la cele din textile cauciucate = 0,01, iar curelele
trapezoidale au = 0,02.
Daca avem n vedere acest fenomen real, relatiile (3.1, 3.2) se pot scrie:

( )
( )
1 1 2 2
1 2
n D ? 1 n D
? 1 v v


(3.27)

rezultnd:

( )
? 1
1
D
D
?
?
i
si D i ? 1 D
1
2
2
1
12
1 12 2

(3.28)
Transmisii prin curele

99
Diametrul rotii conduse trebuie calculat cu relatia (3.26), pentru a fi mentinut un raport
de transmitere constant.
Daca tinem seama ca, de fapt, deformatiile elastice din ramurile curelei sunt diferite,
datorita fortelor diferite, coeficientul de alunecare se mai poate defini [7] si prin:

1
a
l
1 2
1 2
v
v
A E
F F
e e ?

(3.29)

unde
1,2
sunt alunecarile specifice pe cele doua ramuri, E
l
este modulul de elasticitate
longitudinal, A este aria sectiunii transversale (bh) si v
al
este viteza de alunecare a curelelor
pe roata (ca mai sus).
Alunecarile si patinarile pot fi puse n corelatie cu fortele din transmisie prin
intermediul coeficientului de tractiune:

0
u
0
u


2 1
1 2
0
u
s 2
s
F 2
F
f
sau
1 e
1 e
F F
F F
F 2
F
f

(3.30)

Aspectele pe care le prezinta figura 3.8, au fost obtinute experimental [2,5]; astfel s-a
putut determina dependenta dintre coeficientul de alunecare si coeficientul de tractiune .
Curbele = f() din figura 3.8 se
numesc curbe de alunecare sau caracteristici de
tractiune.
Astfel, la punctul = 0 transmisia
merge n gol. ntre 0 si
optim
forta periferica F
a

creste pna la valoarea optima F
u opt
si cureaua
are numai alunecare elastica. Marind n
continuare F
u
va aparea patinarea, iar
coeficientul creste brusc pna la patinarea
totala [1-5].
n acelasi timp, curba randamentului
indica o scadere brusca, dupa depasirea
punctului
opt
, adica n apropierea domeniului
de patinare totala.
Se estimeaza valoarea maxima a
randamentului ca fiind 0,950,96.
Deci, o transmisie cu curea este
exploatata optim n zona =
opt
.
S-ar mai putea spune ca si valoarea optima
u 0
se poate obtine din
opt
:

0 pt 0 0 u
s f 2 s
(3.31)

Coeficientul de tractiune optim se poate determina si cu relatia

,
_

D
h
B A f
opt
(3.32)

crt

pat

opt


opt

al el

max

Figura 3.8

Zona
alunecarii
elastice
Zona
patinarii
Patinare
totala
Organe de masini. Transmisii mecanice

100
unde coeficientii A si B au valori tabelare [1].
Valorile uzuale ale coeficientului de tractiune sunt
opt
= 0,47 pentru curele din
bumbac tesute,
opt
= 0,59 pentru curele din piele,
opt
= 0.62 pentru curele cauciucate. Aceste
valori sunt deduse experimental pentru
37
1
D
h
.

3.3.3 Viteza de uzare si grosimea stratului uzat

Se cunoaste ca intensitatea liniara de uzare I
uh
este dependenta de presiunea de contact
si de caracteristicile materialului, dupa formula [3,4]

m
uh
p k I (3.33)

Presiunea de contact din formula este n MPa, iar coeficientii sunt functie de
materialul curelei; de exemplu, pentru curele din textile cauciucate m 1,31,7, iar
coeficientul ( )
9
10 25 , 1 75 , 0 k

K .
Din lucrarea [3] rezulta ca, n cazul functionarii n zona alunecarii elastice grosimea
stratului uzat are o expresie complexa care s-ar putea aduce la forma simpla:

h u uz
t v h (3.34)

n zona de patinare, o alta expresie complexa se poate reduce tot la h
uz
= v
u
t
h
, dar de
aceasta data v
u
are o alta expresie. Remarcam ca forta de ntindere initiala F
0
a curelei va
influenta semnificativ viteza de uzare. Astfel, pentru tensiuni initiale mici si momente de
transmisie mari, viteza de uzura este mare. De asemenea, coeficientul de frecare din (3.28)
are o componenta de adeziune care se poate calcula [3]:

a 2 1 0
v c c f + (3.35)

constantele
1
c si c
2
, fiind prezentate tabelar n functie de tipul si materialul curelei.

3.3.4 Fiabilitatea transmisiilor prin curele

n lucrarea [3] sunt prezentate si diferite aspecte privind fiabilitatea curelelor la
patinare si uzare.
Functia de fiabilitate din punct de vedere al uzarii este data de:

( )

uz
a
0
uz z uz
dt t f 1 R (3.36)

unde a
uz
este un parametru statistic de siguranta la distrugerea prin uzare. Pentru cazul
particular cnd densitatea de probabilitate a variatei vitezei de uzare f
z uz
variaza dupa o lege
normala Gauss, va rezulta:

( )
100
?
a F R
uz
uz uz
(3.37)
Transmisii prin curele

101
Se apreciaza ca fiabilitatea curelei la uzare (
uz
) este ridicata, daca pentru un timp de
functionare t
h
= 15002000 ore,
uz
> 85%. Pent ru valori
uz
< 75%, fiabilitatea este scazuta.
Dar curelele se rup si prin oboseala, datorita tensiunilor de ncovoiere ce apar la
trecerea curelei pe roti:

2 , 1
i
2 , 1 i
D
h E
7 , 0 s


(3.38)

unde E
i
este modulul de elasticitate la ncovoiere iar h este grosimea curelei. Exista si expresii
privind tensiunea limita la rupere prin oboseala (
lim
), precum si pentru parametrul statistic de
siguranta la aceasta forma de rupere (a
r
) [3].
Prin experimentare s-a dovedit ca ruperea are loc dupa o lege apropiata de legea
normala Gauss, functia de fiabilitate fiind:

( )
100
?
a F R
r
r r
(3.39)

unde
r
este fiabilitatea procentuala exprimata tabelar.
Pe lnga fenomenul de oboseala mai apar, asa cum s-a constatat, si alunecari;
probabilitatea totala a defectarii R
c
rezulta din nmultirea probabilitatilor partiale:

r uz c
R R R (3.40)

Pentru R
c
= 0,80-0,90 fiabilitatea se considera ridicata, iar pentru R
c
< 0,80 se
considera ca fiabilitatea este scazuta. Determinarea fiabilitatii globale este importanta, pentru
ca de ea depinde durabilitatea curelei.

3.4 Transmisii prin curele trapezoidale

3.4.1 Aspecte generale

Curelele trapezoidale se deosebesc esential de curelele late, nu numai prin geometrie si
structura ci si prin mod de actiune. Astfel, fetele de lucru sunt flancurile laterale ale sectiunii
curelei, portanta realizata este mai mare, aderenta la rotile de curea n santurile respective este
mai buna si, astfel, rezultnd un coeficient de frecare mai mare, avnd ca rezultat o ncarcare
mai mica a arborilor si lagarelor. Se poate asigura o transmitere ntre doi arbori a miscarii de
rotatie cu un raport de transmitere i
1,2
mare, chiar si atunci cnd arborii sunt apropiati. Un
exemplu bine cunoscut l constituie utilizarea lor n sistemul de racire a motoarelor cu ardere
interna. Aparute mai trziu, au capatat o larga utilizare.
Curelele trapezoidale nu au capete, deci au avantajul ca nu trebuie mbinate, dar
prezinta dezavantajul ca nu se pot realiza transmisii pentru orice distanta dintre axe.
Un alt dezavantaj rezulta din durabilitatea mai mica dect la curelele late, datorita unui
raport h/D mult mai mare dect al curelelor late. Acest dezavantaj poate fi compensat prin
folosirea mai multor curele pentru aceeasi transmisie.
Ca si la curelele late, se folosesc transmisii cu doi sau mai multi arbori,
semincrucisate sau ncrucisate. n cazul transmisiilor cu mai multe roti conduse, acestea pot fi
dispuse pe ambele parti ale conturului nfasurat, folosindu-se n acest caz curele trapezoidale
duble.
ntinderea necesara se realizeaza de obicei prin deplasarea rotii- motoare.
Organe de masini. Transmisii mecanice

102
3.4.2 Consideratii practice

Sectiunea curelelor trapezoidale este standardizata n STAS 1164-71 pentru curele
clasice si n STAS 7192 65 pentru cele nguste. Se fabrica 7 tipuri de curele clasice (notate
Y, Z, A, E) si 5 tipuri de curele trapezoidale nguste (notate SPZ, 16X15, SPA, SPB, SPC)
[1,2,4,5,7].
Cureaua trapezoidala este compusa din urmatoarele elemente (figura 3.9): 1- nvelis
din tesatura de bumbac cauciucat; 2a fire de cord (retea); 2b miez de fire de cord (snur),
nvelit n cauciuc; 3a strat de cauciuc (strat de compresiune); 3b tesatura de bumbac
cauciucata [4].
Sunt si alte profiluri ca n schitele din figura 3.10.








Figura 3.9










Figura 3.10

Dimensiunea caracteristica a curelelor
trapezoidale este l
p
(figura 3.10) care indica
latimea profilului n dreptul fibrelor primitive si
anume acelea care la trecerea pe roata nici nu se
comprima si nici nu se ntind.
Daca rezulta din calcul, se pot folosi mai
multe curele n paralel sau una compusa (figura
3.10.c). Distanta minima ntre arbori trebuie sa
fie A
min
= 5(D
P2
+ B), D
p
fiind diametrul primitiv
al rotii mari de curea (corespunzator cotei l
p
) si B
latimea rotilor.
Se pot utiliza curele trapezoidale si la
transmisii semincrucisate si ncrucisate; atunci
nsa distantele A
min
sunt mai mari.
Pentru arborii paraleli rapoartele de transmitere sunt i
12
<< 10, iar pentru arborii
ncrucisati, i
12
2.5.
Este importanta asezarea corecta a curelei n canalul rotii, pentru a se evita uzarea sau
netransmiterea corecta a puterii. n schita din figura 3.11.a se arata pozitia corecta.


Bine
Foarte
rau
Rau
a) c) b)
Figura 3.11
h

a
1
2a 2b
3a 3b
b)
a)
2h
1
a

b)

h

a)

l
p
a

b
max
c)

a
za
b
max
h
2
Transmisii prin curele

103
3.4.3 Calculul curelelor trapezoidale

Parametrii cunoscuti sunt: puterea P
c
(kW), turatiile n
1
, n
2
(rot/min) si regimul de lucru
(tipul masinii de lucru, tipul actionarii motorului etc.).
Profilul curelei se alege din nomogramele standardizate, n functie de puterea
transmisa. Profilul se caracterizeaza prin naltime si latime la baza mare. n standarde se
indica pentru fiecare profil puterea nominala P
o
(kW) pe care poate sa o transmita cureaua
(avnd n vedere diametrul rotii mici, raportul de transmitere i
1,2
, turatia n
1
si viteza periferica
v n m/s).
Diametrul primitiv D
p1
(al rotii mici) se alege conform STAS 1162-7 [7] din
nomograma, dupa care se determina diametrul rotii conduse D
p2
= i
1,2
D
p1
.
Se calculeaza preliminar [4] distanta dintre axe A, care trebuie sa se ncadreze n
intervalul 0,75 (D
p1
+ D
p2
)<A 2(D
p2
+ D
p1
).
Unghiul dintre ramurile curelei trapezoidale se obtine din:

A 2
1 p
D
2 p
D
sin arc 2 ?

(3.41)

iar
1
unghiul de nfasurare la roata mica:
1
180
Cu aproximatie, se determina lungimea primitiva a curelei din:

( )
( )
A 4
D D
D D
2
p
A 2 L
2
1 p 2 p
1 p 2 p p

+ + +
(3.42)

cu precizarea ca lungimea L
p
este standardizata (L
p
= 40016000 mm). Se alege L
p
si se
recalculeaza la A.
Viteza periferica s / m
1000 60
n D p
v
1 1 p

, admitndu-se v 30 m/s.
Pentru rezistenta la oboseala, se face si verificarea la frecventa ncovoierilor:
Hz 40 10
L
v
x f
3
p
pentru cureaua cu insertie retea (figura 3.9.b) si Hz 80 f , pentru
curele cu insertie snur (figura 3.9.b), x fiind numarul rotilor transmisiei, inclusiv roata de
ntindere.
Numarul de curele trapezoidale, pentru transmiterea puterii P
c
, se calculeaza cu

0 L
c d
P c c
P c
z

(3.43)

c
d
= 11,8 coeficient de serviciu care se alege n functie de regimul de lucru (numarul de
masini antrenate sau de schimburi); c
L
= 0,81,25 coeficientul de lungime (se da n acelasi
STAS), se alege n functie de profilul si lungimea curelei, c

= 10,68 coeficient de
nfasurare, se alege n raport cu unghiul
1
.
Fata periferica ce poate fi transmisa

v
Pc
100 F
u
(3.44)


Organe de masini. Transmisii mecanice

104
3.4.4 Rotile transmisiei prin curele

Rotile au trei parti componente comune:
- butuc care se asambleaza cu pene sau caneluri pe arbore;
- obada, partea periferica pe care se nfasoara cureaua;
- brate sau disc intermediar ntre butuc si obada.
Dupa profilul obezii sunt si urmatoarele tipuri de roti de transmisie:
- roti pentru curele late;
- roti pentru curele trapezoidale;
- roti pentru curele rotunde.
Pentru mai multe trepte de turatie sunt roti n trepte ca n figura 3.3 numite si conuri de
viteze.
n functie de sarcinile respective se folosesc pentru roti materiale adecvate: fonta, otel
turnat, aliaj de aluminiu, roata sudata din tabla si otel, materiale plastice (pentru dimensiuni
mici).

3.4.4.1 Rotile pentru curele late

Pentru o mai buna centrare si aderenta a curelei, se prefera obada cu periferie
bombata. Tot asa, pentru o mai mare siguranta, rotile cu D > 300 mm se construiesc cu doua
rnduri de brate (spite).
Precizam ca toate datele care urmeaza pot fi luate dintr-un ndrumar de proiectare sau
din alte lucrari, ca de exemplu [1-6, 8].
Diametrul rotii motoare fiind standardizat, se alege dupa o determinare preliminara cu
relatia [4,7].

3
1
n
P
1200 1000 D K (3.45)

unde P puterea transmisa de roata motoare n CP; n
1
turatia rotii motoare n rot/min.
Numarul de brate se determina cu relatia:

min b
D
6
1
7
1
z
,
_

K (3.46)

care se rotunjeste la un numar ntreg.
Mai sunt si alte elemente ale rotilor pentru curele late, din otel sau din fonta, cum sunt:
- latimea rotii: B = 1,1b + (1015) mm, b fiind latimea curelei;
- grosimea obadei cu periferia bombata 3 s
300
D
s
0 0
+ + [mm], n care
1 B
60
1
100
1
s
0
+
,
_

K [mm] este naltimea suprafetei bombate.

Pentru a se evita solicitarile la ncovoierea curelei pe roata se va verifica daca
40
1
D
h
, h
fiind grosimea curelei.
Obada se verifica si ea la ntindere sub actiunea fortelor centrifugale.
Diametrul butucului: D
0
= (1,82)b, iar lungimea butucului L
0
= ,21,5)d.
Bratele (spitele) se verifica la solicitarea de ncovoiere, admitnd ca numai o treime
din numarul bratelor preia forta totala de apasare F.
Transmisii prin curele

105
Acest brat are o sectiune transversala rotunda sau eliptica care creste n marime de la
obada la butuc. Sectiunea mijlocie a unui brat se verifica la ncovoiere.
De altfel, dimensiunile principale ale rotii se aleg constructiv din standarde si
cataloage n functie de diametrul D si de material.

3.4.4.2 Rotile pentru curele trapezoidale

Desigur ca obada are caneluri corespunzatoare profilului trapezoidal curelei.
Diametrul acestor roti se alege constructiv din standarde [7] n functie de tipul curelei.
La aceste roti latimea este ( ) e 2 p 1 z B + , unde: p distanta ntre doua caneluri n
sectiunea mijlocie; e distanta fata de partile laterale ale rotii de la mijlocul canelurilor
extreme (vezi figura 3.10); z numarul de curele. Cu ct diametrul D al rotii este mai mare n
raport cu grosimea curelei h se obtine o durata mai mare n functionare. Pentru grosimi ale
curelei mai mici de 612 mm se iau
10
1
D
h
, iar pentru grosimi mai mari h = (1020) mm,
cu mai multe straturi, se admite
30
1
D
h
.
Se admite, de asemenea, o frecventa a ncovoierilor pna la valori de 50000 ndoituri /
ora pentru h = 810 mm si D = 10h.

3.4.5 Forta de apasare pe arbore la transmisiile prin curele

Aceasta forta este deosebit de importanta, deoarece solicita arborele (la ncovoiere),
lagarele si bratele rotilor la compresiune.
La curelele late, pentru = 180
o
si i
1,2
= 1, aproximnd e

= 2, se ajunge la rezultanta
R (figura 3.5.a):

u

u


u 2 1
F 3
1 e
1
F
1 e
e
F F F R

(3.47)

Practic, pentru alte cazuri, apasarea pe arbore este R = (2,53) F
u
. n stare de rapaus
? cos b h s 2 R
0 t
n care efortul unitar de ntindere initial se alege uzual
( ) MPa 2 6 , 1
to
K .
La curelele trapezoidale se admite R F
u
.

3.5 Bibliografie

1. Gafitanu, M., Cretu, S., Pavelescu, D., Racocea, C., Radulescu, Gh., Coca, D.,
Radauceanu, D., Tuleasca, C., Vornicu, Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed. Tehnica,
1983.
2. Chisiu, A., Matiesan, D., Madarasan, T., Pop, D., Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed.
Didactica si Pedagogica, 1981.
3. Tudor, A. s.a. Durabilitatea si fiabilitatea transmisiilor mecanice, Bucuresti, Ed. Tehnica,
1988.
4. Mladinescu, T., Rizescu, E., Weinberg, H., Organe de masini si mecanisme, Bucuresti,
Ed. Didactica si Pedagogica, 1972.
5. Pavelescu, D., Radulescu, Gh., Gafitanu, M., Crudu, I., Gherghiu, N., Organe de masini,
Vol. II, Bucuresti, Ed. tehnica, 1985.
6. Pavelescu, D. Tribotehnica, Bucuresti, Ed. Tehnica, 1983.
Organe de masini. Transmisii mecanice

106
7. Colectie de standarde n vigoare.
8. Gheorghiu, S.N. Transmisii prin curele trapezoidale, contributii la Studiul teoretic si
experimental al capacitatii de tractiune, teza de doctorat, I.P. Timisoara, 1970.
9. Radulescu, Gh., Miloiu, Gh., Visa, F., Ionescu, N., Popovici, V., Dobre, G., Raseev, M.,
ndrumar de proiectare n constructia de masini, Vol. III, Editura tehnica, Bucuresti, 1986.