Vous êtes sur la page 1sur 71

$TEFAN J, FAY (n. 1919, Seuca, jud. Mures). A urmat patru clase la Liceul Militar N.

Filipescu de la Ministiiea Dealului, doi ani la Academia de Arte Frumoase din Bucuregti (desen ti sculpturi) cu practicd in atelierul sculptorului IonJalea; audient la citeva cursuri universitare (s6ciologie, filozofie, precum gi anatomie la Facultatea de Medicini).

$TEFAN J. FAY

Debuteazi in literaturi cu reportaje gi povestiri, in 1952 devine membru al Uniunii Scriitorilor (demisionat in 1956); redactor la Editura C.C.S., de unde este disponibilizat i; 1958. Dupi un timp de gomaj greu, exerciti diverse ocupajii, picteazi decoruri de tearru, afige; participi in echipa pictorului Vasile H. Rudeanu la pictaiea 9i ienovarea bisericilor: Ghighiu, Titu, Patriarhie, Capela Ghencea-Militari, Sf. Elefterie etc. in 1959 este angijat bibliotecar tehnic la ICSIM, de unde va iesi la pensie

Sokrateion
MARTURIE DESPRE MIRCEA VULCANESCU
Edigia a

in

1981.

aceasti perioadi urmeazi $coala Populari de Bucuregti, sectia picturi.

Arti din

ln

II-a,

cu addugdri

Ci4i publicare: No al ora; (ESPLA, 7952), Fata pluta;u.lai (ESPLA, 1956), Acea noapte, acea zi de iarnd '33 (Editura Albatros, 1973), La cina din noad sute ;apte (Ediwra Albatros, 1977), Caietele locotenentalai Floian (Edinra Albatros, 1983). Studiul: IJne Lettre pour Marcel Moreaa (Belga, 1984), Moartea bdroanei (Editura Albaros, 1988), Sokrateion (Editura Humanitas, 1991), Bal h caste! (Editura Continent, J993), Caietele unui fia risipitor lurnal - in(Editura Humanitas,1994), M oartea baroanei edigie -Rdddcinile tegrali (Editura Didactici 9i Pedagogiciq 1994), rdscoalelor pdrdne;ti din Romini.a,.l90l (Bucuregti-Paris, 1995), Dotd texte pentra Mirced Vulcdnesar. (Paris,1997), Sub casca de aur a lui Mambino (Editura Libra, 1997). Colaboreazi la publicatii din gari 9i striinitate (Franga, USA, Canada) cu materiale de culturi. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Rominia si membru al Academiei Romino-Americane.

Bibliotecs,'ASTR

-slBtu

I -

Biblioteca ASTRA rIIl nr,r rrrr

Coperta

IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

Lt50t5+

&sq.o

rtO)t+
se face cu faptele ficute ? ;i ce e cu cele de ficut I Ele sint, totu;i, in lume ". $i daci " lumea de aici " e prea mici spre a le cuprinde, lumea arunci existi alti lume, - de dincolo se constituie" dincolo ucapentru ele. $ia iati cum aici, ca n natural, o depigire celei de ' un loc al aceleiagi treceri. $i aceasta e de relinut. in adincul lucrului: parci nici nu ar fi doui lumi, alti lume".

"Ce
"

O HUMANITAS,
Edipia a

1991

II-a

1998

ISBN 973-28-0867-5

MIRCEA VULCANESCU

SCRISOAREA

ln
'

1980, fiicele

lui Mircea Vulcinescu

Hillerin 9i Miriuca Vulcinescu pe hirtie amintirile pe care le am despre tatil lor. Este ceea ce am incercat si fac in scrisoarea gi telnrl ce trmeazd.
Dragd Sandra, dragd Mdriuca,
Vd fdgdiluisem de m*lt sd pun pe hirtie amintirile pe care le am ilespre tdtdl oostra Pe. care tl socotesc, d,4Pd cttm Sti9i, tn acelagi timp ca pe adeod-

- Sandra de m-au rugat si pun

ratul mett tdtd sPiritttd.l. De ctte ori am laat insd


tocul tn mtnd m-atn simpit copleSit gi dezorientat de amPlodred Pe care o implka orice referire la Mircea. Md nelinigtea tntrebarea: sint eu tn stare, ru pregdthea med aatodidactd gi anarhicd, sd oorbesc infdthindu-\, cit de ctt, pe acest om tn toate de o tndlpime cu adeodrat exceppionald ? $i dacd md tncanet sd plec la aaentura oeiondrii portret*l sdu, despre care Mircea sd vorbesc? Despre omal ce mi-a fost atit de drag, ciruia ii datorez acele citetta direcpii sPirit dle majore pe care le-am armat, 9i cdtre care md tntorc tn toate orelb mele de campdni ? Despre

soKRATEToN care

SCRISOAREA

filozoful, metafizicianul ;i teologul ortodox pe

tl simpeam tn tot ce gindea ? Despre admirabilul profesor de eticd pe care, ntt de la catedrd, dar din contact direct l-dm simpit ? Ori de acel econornist d,espre cdre Virgil Madgearu a spus cd, de oa fi cineoa sd-i studieze oiata gi doarina, ar dori sd na fie ahul dectt Mircea Valcdnescu? Ori d.espre funcpionarul snperior de stat care 4l)otdt tmpotril)a Constitugiei regelui Carol al ll-lea, pentrtu cd ea introdasese pedeapsa cu /noartea in oiapa cioild a Ronzhniei? Sau, cr,tn as putea ocoli itnaginea lai Mircea, qiticul de drtd, mr'tzicologttl, pianistul interprettnd, Gavotz lui Bach ca pe un dans ce se desfd;oard pe o strr,tctard filozofic,n? Ori pe acela care - ca cine dhul ? - mi-a oorbit de pictura lai Monet, eternizatorul clipei tre'cdtoare, de Cezanne, cdruia ti trebuiserd trei luni ca sd pand pe pinza portetulai lui Geffroy hr.cd un centimetru pdtrat de oopsea, ori de eoangbelica oiapd a lui Van Gogh, ori de apa ce se interpane tntre pianra lui $tefan Lucbian gi pivitor, de o translacidiute unicd ? $i mube alte fepe ar sta incd neprioite, din cltipul acestui om clocotitor d.e inteligenld, inl)enth)itdte, generozitdte Si sentiment al pdmtntalui rominesc. S-dr pated sctie an adeodrat mic studiu despre ciclal sds. de poezii: Litanii pentru trei stiri, aSa cnm Barbu Breziznu a gi sctis despre cea mai fr*moasd traducere din ,ureo limbd strdind in cea romhneascd - traducerea lui Mircea d,upd Villon, cu acel faimos vers: ,Mais ou sont les neiges d'antan", dat lirnbii noastre prin "Dar unde-i neaua d,e tnai an" - azi semnat de ahcineoa.

Intr-o zi printre ahe scrisori Margrita mi-a ardtat-o ;i pe aceea, din 1933, a lui Thomas Masaryh, Pregedintele Cehoslooaciei, adresatd lui Virgil Madgearu, Ministrnl nostru de Finanpe, prioinda-l pe Mircea - la acea orene de nurnai 29 d,e ani. Vd citez din ea, poate nn o aoeli la tndemind:

Vi rog si transmiteli D-lui Mircea Vulcinescu


profunda mea gratitudine pentru a-mi fi adresar gi dedicat ampla sa culegere de observalii la Congresul de la Brno, precum gi pentru admirabilul raport, incircat de nenumdrate trisituri de geniu, privind criza occidentului gi unda sa de rezonan,ti in girile din centrul, estul gi sud-estul Europei. Mi-am exprimat personal , cu ocazia acelui Congres, pirerea asupra valorii profesionale gi competengei acestui tinir autor, remarcabil specialist, economist gi filozof, precum gi asupra prodigioasei lui inreligenqe, una dintre cele mai bine dotate, apirute in vremea noastri in aceasti parte a bitrinei lumi... Vi mirturisesc marea mea multumire de a avea la Consiliul de organizare a viiroarei conferinge a prilor din Est pe acest Prin! al Spiritului ce Prince de I'Esprit - a cirui clarviziune gi subtilitate, nu sint egalate decit de marea lui inimi 9i frumosul gi nobilul siu catacter." pot addnga k asemenea cuointe ? Mircea era hdrdzit d.acd nu s-a hdrdzit el insu;i pin iscodire intelectuald cdtre unil)ersalism. Era - colegi, de prieteni ohf al socotit de dascdlii sdi, de generapiei
Ce

,Excelenli qi scump prieten,

10

SOKRATEION

SCRISOAREA

11

de dupd pritnal rdzboi tnondial: mulpi au mdrtarisit-o. Era adrnirat 9i iabit. in el se tmbina cuprinderea intelectr'tald a cultarii universale ;i ddruirea imedia.td a cuprinsalui pentru a-l caprinde in jocul oast

al cuh,lrii

Pe Partener.

Am fost tntotdedand sceptic.fagd de cifrele statisSi nu-mi pkce sd apelez la ele cind incerc sd descifrez un ad.evir. Cifrele tnsd ne pot ajatd sd c'reiondm un cadru. $i am sd md fohsesc de ele ca Ptuncte de reper.
tice

Mircea Vulcdnetcr4 se ndrte la 19 febraarie 1904 stil mi-a poztestit el, Si - odd, vecbi. Din ce 12 14 ani, pe,irtretneaMargrita, rdzboiutI cercetag, intre Si lui d,e intregi,rea neamnlui, lucttnd k Cenzura Pogtei Centrale si apoi telefonist Si curier la spitalele Sfintal Spiridon ;i Veniamin Costache din Ia1i. Pentra cei a decorat, iar dedoi ani ile actioitate "militard' fost i-a fost, dintre todte, cea cordlia Primitd cd cercetaS mai scurnpd. Ea existd tnci la Margrita. La 17 ani era student la Facubatea de Litete gi Filozofi.e gi apoi $ la Facnhatea de Drept din Baca' regi, printre dascdlii lui namdrindn-se Dimitrie Gusti, Nae lonesc'u, Nicolae lorga- La 21 de ani pleacd tn Franpa Ere a-gi continua studiile de sociologie, stiinle economice gi drept, aprofundincl filozofi'a cregtind sub tndrumarea lai Jacques Maritain Si Nicoks Berdiaeff. Intors tn gard, la 24 de ani, ia parte gi gd' sestt solupii. metodologice ingenioase la cercetarea monograficd a satelor, gtiinpd rornineascd originald, intemeiatd ;i condusd d'e Profesorul Dimitrie Gusti.

La 24 de ani se afld tn plind desfdsurare d dctio;tdlii lui profesionale - de economist gi dascdl. Apreciat de Dimitrie Gusti, este numit asistent. la Catedra de Sociologic, Eticd gi Economie politicd a Facnltdpii de Litere si Filozofie, precurn gi profesor de Economie Si $tiinge Juridice la $coala Superioard de Asistenpd Sociald. La 25 de ani este namit referent la Oficinl de Studii al Ministeralui de Finanpe. La 26 de ani e asistent la Catedra de Eticd a Facultdpii de Litere gi Filozofie, Si profesor de Statisticd morald la $coah Superioard de Statisticd. La 31 de ani e Director al Direcpiei Vdmilor - cel mai ttndr director tn acest post. La 33 de ani e numit Direaor al Datoriei Publice - din nou cel mai ttndr director tn lcest post de rdspandere coztirgitoare pentru economi.a nagionald, La 37 de ani il afldm Subsectetar de Stat tn Departamentnl Ministerului de Finanpe pind tn 1944, cind se tntoarce k postul de Director al Datoriei Publice, unde fanajoneazd pind tn 1946 aaioitatea sa - cind. stat inceteazd de profesor Si de functjonar superior de prin arestarea sa. Deci, actioitatea profesionald ;i publicd a lui Mircea Vulcdnesca se cuprinde intre 1928 ;i 1946, adicd exact in 18 ani. in aceSti 18 ani a pretlat cursuri { seminarii de eticd, economie politicd, drept prfuat, statisticd etc.; a publkat citeva lucrdri de ample dimensiuni, studii, prefege, articole de dezbatere, cronici gi replici insumtnd 146 de titlari tn domenii ca: doctrind economicd Si sociald, filozofie rornhneascd Si unioersald, teologie ortodoxd ;i cornparatd, eticd, istorie politicd $ militari. A pinut 70 de conferinpe cu sabiecte d.in

72

SoKRATEToN

scRrsoAREA

13

cele mai diverse domenii ale cahurii: istorie, filozofie, arte, religie. A predat la Institutul Teologic Ortodox Si la Institatul Aagustinid.n. A luat parte la tnai mube polemici literare - cutn a fost cea din 1933, cind a luat apdrarea volumului paradoxalNu, al lui Eugen Ionesca obgintndu-t, printr-o argfumentalie sdipitodre, premiul Fundapiilor Regale gi impr ntnda-l atenpici el, cel dintii" pe copihtl teribil al cuhurii rotnhne;ti 1i, mai tirziu, al cnlturii unizsersale. A partiripat direa lz tnfiingarea unor insthapii cum ar fi Enciclopedia Rorr:6niei, oastd luoare de sintezd napionald. $i-a adus contribt'rlit k intocflirea oolumehr d.e lsmria filozofiei romineqti moderne gi k intemeierea Socictdpii Rom ne de Filozofic. A publicat, trnpreornd cu Constantin Noica ;i Consantin Florn primele patru oolume din cursur e profesorulai Nae lonescu. A infiinpat, irnpreund cu Noica, Floru Si algi prieteni reoisu Izvoare de filozofie. Impreund cu istoricul religiilor, Mircea Eli.ade, cu criticul de artd Petru Cornarnescu, cu filozofal Constantin Noica, cu arbiteaul G. M. Cantacuzino, cu sociologul Henri H, Stahl, cu scalptorul Mac Constantinesca, cu poeli; Dan Botu $ Pa Steria.n, cu etnograful Anton Golopenpia j alpii, toli prieteni ;i frunta;i ai generagiei pe drept numitd de aur, infiinpeazd Cercul ;i Reaista Criterion, care aoea sd fie o tnaltd tribund d.e dezbatere pentra tineretul inteleaual de toate ctloriJe din Romhnia A fdcut parte, ca fondator, consilicr sau cohborator, d,in dioerse redaqii" aso ciapii profe sianale sau cultnrale, indE en dente sa.a gtteerndrnentale. A fo* soliciut sd cohboreze h reoiste economice, financiare ;i filozofire din Franpa, Eloepia, Anglia, Statele Unite. ..

La aceastd in;irare aridd adaug sutele de pagini ekborate pentru rapoartele de stat, aflzte prin arbioe, multe semnate de el, muhe altele de miniStrii pen, tra care a luctat: Virgil Madgeara, Virtor Slhtiscu, Mibai Popoaici, Mircea Cancicov, Gl .N. Stoenescu; seria de expaneri la bagetele de an, rnemorandamurile guaernamentale, proiectele de organizare a diferitelor institupii. Mai amintesc de aclivitotea sa tn nwmeroase consilii din care fdcea pdrte: economice, sociologice, de tnodpdmtnt saperior, de apdrare nalionald - cdre l;n toate de domenii cu t; , tn afara posibilitdpilor mele de cuprindere. Sd rnai amintesc ai de mdrturiile literare rdmase de la dinsnl, eseuri, prozd, amintii, poezie originald ori traduceri dupd Villon gi Rainer Maria Rilhe, pe care le cunoaye;i prea bine gi formeazd azi un ittt de intim d,osar pentrn noi, Din numai aceste tn;iruii ne patem da seama cd pin Mircea Vulcdnescu {ara noastrd ctrtigdse o figurd de prim ord.in, o figurd ce se patea aldtura, prin)nioersalitate a cuno;tinlelor, prin inte ligenya cre ato dre ie;itd din comun, lui Dimitrie Cantemir, HaSd.eu, Nicoke lorga, ,n4; aproape de noi lui Mircea Eliad.e. Dar nu merg ptnd acolo inctt sd socotesc cd Iorga a putnt munci 50 de ani, Eliade 60, tn timp ce Mircea namai 18! $i tnd cutremur de cite ori tntilnesc tn ;iral rnarilor figuri ale calturii romineSti asetnenea dramatice pierderi cum au fost, inainte de ceas, cele ale lui Miron Costin, Nicoke lorga sa* tatdl oostru, Dan Botta, care-l iubea pe Mircea ;i-l admira fdrd rezente, Si cu care ad,eseori am oorbit despre dtnsal, mi-a spus intr-o zi cuointele pe care contetnporanii

14

SoKRATEION

SCRISOAREA

I5

lui Leonardo da Vinci le sP*nedt't despre marele genia al Rena;terii: Mircea Valcdnescu a fost, pentru generalia noastrd, an adeodrat .asfio de primissima
grandezza!". De n-ar fi decit acest tablou scbematic si aproape stdtistic, ti neti puted tngelege, dragd Sandra, dragd Miriuca, d,e ce md sim,team dezorientat de cite ori incercam sd-l eaoc Pe Mircea. Deodatd mi-am spus insd cd ar fi sd md tncarc de rdspund.eri la care na-s cbemat sd dan seamd. Cdci atunci cind oa fi sd se analizeze actioitatea economicd, filozoficd, istoricd sau ile om de stat a lui Mircea Vulcdnescu, spre a i se stabili locwl sdu tn istorin calturii romhneSti dintre cele dord tdzboaie, aceasta o oor face oamenii de specialitate, de profesic bine Iimuritd Si n* eu. $i astfel, neliniStea rni s-a lhnpezit inpeleginil cd, de fapt, tnie imi rdmtne sd od sctiu o sbnpld scrisoare tn care sd od pooestesc cum l-am canoscut pe tdtdl oostrr|., ingelegind prin dcest ,cttmo, deopotiod, si cu ce prilej, dar si cum mi s-a dezttdluit de-a langul anilor in care am aout prilejul sd trdiesc in cercnl pdringilor oogtri, si cam se face cd atntndoi, ti Margritd ti Mircea, au tn inima mea un loc de oeneratie fi inbire fdrd margini. Am sd od scri'u despre lactnri care oin de departe, d'in copildria mea, deEre altele care, trecind' prin coPildria ooastrd, ajung pind h d.rama cea mare, copleitoare Pentru noi topi' Multe lacruri. od ntor fi ct'rnoscute, dar tmi Eun cd acehsi Iucru, odznt prin algi ochi, poate adduga ceoa nnor bnagini pe care le avegi $ care podte vor ajuta copiii gi nepopii oo;tri sd tntregeascd ceea ce ;tiu de la ttoi, sahttnd pugin d.in itnaginea care, tn mod fatal, se scu-

fundd treptat tn umbra trecatalui. Cu toate cd, tn cazul sia, I-a1 parufraza pe el tnsu;i vorbind deEre Cteangd: icodnd dcestait se va lutnina treptat, pe. tndsurd ce dnrerea lai tn vizpd se oa tndepdrta de noi" Iar dacd rnd implic pe mine prea muh in rtndurile ce armeazd, sd-mi fie iertat, cdci soiu despre Mircea prin mine ;i nu prin algii.
Existd citeva portrete ale lui Mircea, Un mic desen fdcut de Mdriaca, pe cartonul unei cdrpi. E foarte bun gi ar trebui fotografiat Si mdrit. Existd apoi un ar'ttoportret fdc t de Mircea, azi k Emil Cioran. Impresinnant prin fo9a sinteticd a con-

taralui ;i planurilor. ' Existd insd $ ctteva portrete .literare", Unotl de Mircea Eliade intr-o sctisoare de trei pagini. ficut Din ceea ce sctie el, se oede, deopotriztd, cd Eli.ade il iubea $-l aprecia ca pe o personalitate itnpundtoare. Emil Cioran a schipat Si el an portret al lui Mircea, httr-o sctisoare trimisd surorii ztoastre, Vioi, Un Portret cald ,i de adincd fnpelegere. fz Sociologia r,r'rilians I\t (Bacurerti, 1971) Pornp; liu Caraioan scbipeazd locul pe care l-a aout Mircea Vulcdnesca tn edificarea sociologiei romkneSti Si ne face ;i el ttn Poftret edificator cind noteazd despre Mircea cd era: ,fnzestrat ca o oastd informagic mai ales in istoria filozofiei, tn logicd, eticd Si in ;tiinpe economice, trecind cu o uimitoare usurinyd de la o problemd k aba tn cursul anei conoersalii pe care ai fi dorit-o fdrd sfir;it..." Ag addwga aici cd prictenul nostru, Dinu Noica, Ia 11 aprilie (1984) cind ne-am tntilnit gi arn oorbit

16

SoKRATEToN

SCRISoAREA
in
d,stdzi se Pdstredzd,

17

tndelang d,espre Mircea, mi-a ponest;t t nele h'tottri, cu forga pe cdre o are in a da tngeles wnor intimplii esenliale. Astfel, mi-a pooesti.t cd, fdctndn-i o ttizitd lui Gusti, ct un dn tnainte ca dcesta sd se stingd, gi venind oorba de Mircea Vulcdnesm, Dimitie Gnsti i-a spus cd acela care a limpezit metodologia de lucru pe teren nu a fost ahcineoa decit Mircea Vslcdnesctt, care, in timpul cercetdrilor k sat (Goicea Mare, Fundwl Moldooei, Drdgus etc.) a reusit sd ctistalizeze oizianea neclard incd, ci doar intaitd ca direcpie, a profesorllai Gusti despre cercetared dependenpelor interdisciplinare reoeldte de realitatea terenului. $i ti pooestea lai Noica, profesoral Gasti, cd era dtit de fericit de a fi gdsit form*h definitiod de cercetare fucit, la descbidcrea cursului anulai urmdtor, a inceput prin d spt4ne stadengilor: Domnilor, ln sfirSit, aoem sistemul in mtnd ! De ahfel, dcedstd cdldd colaborare profesor-student n* trebaie sd ne mite, gi cu atit mai papin in cazul prooocat de Gasti pin cercetdred h term tn colaborare diread cn cei mai bsni studenSi ai sdi, cdci Stiinga tnainta aici pin dport nt4 de cohctio, ci ile comanitate. Heni H. Suhl, participant h cercetdri, soie tn Amintiri 9i gindui (Bacuregti, 1981) cd, pentra d.insul, d.?ropiefed de utdl oostr* si de inoenthtitatea lui a tnsemnat o deschidere hotd.ritoare sPre propria lai muncd oiitoare. Pe Mircea Vulcdnesca, E*ne el, toli il socoteam pe btnd dreptate, ca anal din cei tnai dotapi din cei care activaseri in rtndurile ,monografiStilor". $i continnd: "Fiind fdrd indoiald cel mai dotat tn asemenea filosoficesti trebari, d-sa a fost ajutorul cel mai prepios al profesoralui nosta

acele lungi zile in care s-a elaborat planul teoretic al monografiei sociologice, tn forma in care ;i

Chiar dacd H.H. Stabl are ici ;i colo ni;te rezeroe, Pe cdre sint inclinat a le pune pe sedmd concepliilor lui filozofice deosebite de ale lwi Mircea, cartea lai de atnintiri redd imensul respect de care Mircea se bucara tn rtndul colegilor lui de cercetare sociologicd, unde se impunea prin ideile lui indrdznele, inooatoare, originale, de anaergurd ;i sintezd. Din acest panct de oedere ns ne pt4tern lipsi de portretul pe care H. H. Stahl i-l face lni Mircea, rdminind ca rezeroele lui Stahl sd fie judecate in perspectiod Prin rolul profesional de prirn ordin jucat de d,tnsul tn sociologia romhneascd Si eutopeand. La aceeaSi intilnire, Noica mi-a spas cd profesorul Gusti ii mdrtuisise cd ar fi ooit na numai sd-l aibd pe Mircea cd d.sistent, ci sd-i acord.e Si Catedra. Pentru profesor a rintas un regret neconsoldt fapnl cd ahe forge gi ahe preocupdri l-aa antrenat pe tatdl vostru dincolo de chestiunile de sociologie rurald: istoria aniversali, doctrinele teologice, problemele d,e economie Si, in pimul rtnd, politica de apdrare econo. micd a pdrii intr-wnul din ceasurile cele mai grele pe care doed sd le strdbatd Romknia tn preziua ;i in cursul celui de-al doilea rdzboi tnondial. A;a cum, ca Palin efort, s-a rensit sd se intocmeascd bibliografia luodilor lui Mircea Vulcdnescu, ar trebai ca, aldturi de portretele schigate de Mircea Eliade, Emil Cioran, Pornpiliu Caraiaan, H. H. Stabl, C. Noira, sd incercagi a tntocmi o bibliografic a materialelor ce s-au sctis despre el. Lactul acesta trebuie

18

SoKRATEToN

tnceput de pe acuma, cdci arn conoingerea cd, treptat, se oa pune tot mai mah tn discugie gtndirea sa. Adnntnd ;i inoentariind astfel, cbiar Si din elemente disparate, aprecierile fdcute de cei care au laoat cu el, care l-aa stotdiat, aa sois tn faooarea lui sau l-au cotnbdtut cbiar, se oor tnchega trdsdturile principale ale unui portret rektht obi.eakt care, cbiar de nu oa ajunge sd redea extraord,inara nltdnldre a safletului ;i spiritulai sdn, va permite, totasi, o apropiere de el.
spune acurn poeestea a;a curn o ;tiu. Uneori, rfutd,uriJe rnele oi se vor pdrea exalute. Nu-mi eu od

Fotografi.a

Iar

loi

pun frind. Exalurea releod, deasupra rezeroei criti.ce, ceea ce este m.ai adeodrat tn noi. Ajwng h Mircea pin ehn. Trecind prin intuipie ajung sd-l citesc - cum spune prietenul sdu Noica intru Adevdr.

Fiecare dintre noi cunoaftem anumite lucruri qi spagii, dintotdeauna. Fotografia - a cirei copie v-am dat-o sti martori ci Margrita gi Mircea fac parte dintre oamenii cu care am pornit gi eu in via1i. Fotografia a fost ficuti in 7924,Ia poarta casei unde locuiau pirinlii mei, in strada Principesa Ileana, azi Limiigei, pe dealul dinspre gara Filaret, pe latura din dreapta a Parcului Carol, cum se numea pe atunci. in fotografie se afli, de la stinga la dreapta: Migu, cigeluqul mamei mele, firi nici o rasi, primit la logodni de la tata, qi care a triit 16 ani, apoi mama mea, Gabriela, Gaby cum i se spunea, urmati de Maria Ghika, miritati mai tirziu cu dirijorul Iura Kulibin, apoi Batty Miclescu; in spatele ei Cocuqa Miclescu, miritati mai tirziu cu Ionici Rosetti-Bilinescu, fratele profesorului Alexandru Rosetti; in faga ei se afli Margrita, pulin in spatele ei tatil meu ciruia, de la intoarcerea noastri din Japonia i se spunea Fay-san; mic pitic lingi el Andrei, fratele meu de 3 ani, apoi eu, de 5 ani, cocolat pe gbrd intre tata gi Mircea. La picioarele lui Mircea se vede umbra celui care a fotografiat: este umbra lui Nichita Cerbacef, rus alb refugiat din faga revolugiei bols,evice - om de mare distinc,tie, cu vremea legat prin prietenie qi cu piringii

SOKRATEION

mei. E interesant ci., daci Nichita Cerbacef nu s-ar fi .sacrificat" si fotografieze el grupul, ar fi iegit din grup ori Mircea, ori tata, gi, astfel, fotografia ar fi avut cu totul alt ingeles, Aga insi, fotografia surprinde un moment ciudat -._ pentru mine ! - cici mi afht ageztt gi parci predestinat intre tatil meu ;i tatll vostru ! Dar, cu mult mai adinci semnificaqie de predestinare apare faptul ci la stinga gi la dreapta mea se afli Margrita gi Mircea, care aveau si se insoare gi si fie pirinlii vogtri - la acea vreme nebinuindu-se cisitoria 1or. Ce roman decurge din aceasti imagine a unui minut binecuvintat de prietenia unui grup de oameni ! Fireqte, ca adtea mii de fotografii ce ne trec Prin fala ochilor, in care sintem sau nu sintem, gi aceasta putea si rimini mirturia unei simple intimpliri cu inqeles in numai minutul aparatului, dar iati ci, tocmai prin jocul intimplarii Cerbacef din ioc - ea - iegirea lui semnificalie pentru noi capiti retrospectiv, o enormi to!i, tocmai fiindci din tot ce era inci neintimplat 9i neficut la acea vreme au decurs citeva viegi cu drame in care fiecare a fost implicat, unii numai cu furtuni ale inimii gi sufletului, algii plntind cu viaga, cum a fost probabil cazul tatilui mu, cum a fost insi, la o dimensiune grozavd, cel al tatilui vostru !

Casa din Calea Victoriei

lntr-o scrisoare din 7971, care mi-a incilzit inima


prin duiogia amintirilor, Margrita imi povestegte cum i-a cunoscut pe piringii mei inainte de plecarea lor in Japonia, tata ca diplomat romin la Tokyo (dupi decembrie 1919), in salonul surorii ei, Alexandra Filcoianu, care invitase la ceai grupul de transilvineni pe care ii cunoscuse la Paris unde dinsa, impreuni cu Elena Vicirescu si o serie de romini de vazi., lucrase pentru cauza romineasci. Printre inviaqi se aflau Octavian gi Eugen Goga, Sever Dan, Birtolanu, Ionel Mocsony gi sora lui, Jenny, precum si, sositi nu de la Paris, ci din Transilvania, mama gi tatll meu, la acea vreme tata fiind deputat al secuilor in primul Parlament al Rominiei Mari sau, poate, de curind integrat in corpul diplomatic al Ministerului de Exerne Romin. ,,lndati tot interesul - al meu gi al celorlalqi - imi scrie Margrita - s-a purtat asupra piringilor ti.i - gi nu numai interesul ci gi simpatia, cici erau incintitori in felul lor de a fi, ca gi in infiqigarea lor originali, delicati, armonioasi. Gaby, intr-o rochie de mi.tase albastru deschis, brodati la poale, cu o pilirie pusi pe spatele capului, cum nu se poarti, dar care-i sedea de minune gi accentua originalitatea fiingei ei, se afe-gi rizind, zase in fundul divanului si fuma intruna

22
complta spusele

SoKRATEIoN

CASA

DIN CALEA VICTORIET

23

birbaftlui ei, Fay-san, inalt, subgire, amabil gi curtenitor, cu o vervi spirituali 9i plinn de

veselie. Ne-am imprietenit indati gi, in curind prietenii qi prietenele mele s-au imprietenit cu ei..." Eu fusesem crescut de o japonezi pe care o numeam Obasan, ceea ce s-ar traduce prin: Venerabili Doamni.

invil insi rominegte, aga ci, plecind dimineaga

Lt 5 ani nu vorbeam decit iaponeza.

Tata vroia si
spre ducea cu

Ministerul de Externe deciin 1924 mi automobilul siu la Margrita, unde mi lisa pini la ora 13 cind, terminind serviciul, mi lua acasi. Margrita mi inviga si vorbesc ;i si citesc. Casa Margritei era penultima pe stinga, pe Calea Victoriei, spre Capul Podului cum se mai spunea inci Piegei Victoriei, faqi in fagi cu casa in care locula Zoe Caribol, cu care Margrita era rudi apropiati, Elena Vicirescu, mitqa Margritei gi strimituga voastri fiind sori cu Zoe Vicirescu, miritati cu colonelul Caribol. Casa Margritei - casa Filcoianu - se intindea pe un teren cu faga la Calea Victoriei 9i da gard in gard cu casa Balg, cea rogie, cu iederi, din Buzegti. Casa avea la stradi doui saloane, iar spre curte o intrare monumentali, dupi care urmau, adincindu-se, un s,ir de odii, toate dind spre un geamlic, continuate cu dependinqe 9i acareruri. Cunea era mare, destul de largi, dar mai cu seami adinci. ln curte se aflau un tei bitrin gi mulgi salcimi. Binuiesc ci tata lisa automobilul aici. Eu aveam voie si mi joc in curte, unde erau sute de lucruri de descoperit, dar nu si ies in stradi unde puteam fi cllcat de ... trisuri ! Sub geamlicul pomenit se aflau capacele beciului, uneori deschise pentru aerisire. Mai in fund se afla un cotel cu un ciine legat. Nu era riu, mergeam cu Margrita sl-i dim de mincare.

Geamlicul inchidea o prispi lungi. Odiile care dideau citre prispi cipitau lumini prin ferestrele care se deschideau intr-aci. Una din odei era a Margritei. O gtiu pe dinafari. Sub fereasua dinspre prispi se afla un birou la care lucra dinsa, cici era deja profesoari. Pe aceasti masi se afla un purcelug de po4elxn' de o culoare liptoasi cu cerculeqe gi desene albastre' cu flori mici. Urechile purcelugului erau albastre. Piesa era de arti, po4elan de Saint-Nazaire. Pe spinare avea multe giurele in care se puneau creioane asdel ci purcelusul devenea arici. De zeci de ori am scos gi pus la loc creioanele colorate cu care mi lisa Margrita^si mi ioc. Era fermecitor acest purceluq de po4elan. Intr-o zi, douizeci de ani mai tirziu, cineva luindul in mini l-a scipat jos 9i s-a ficut qindiri. Acea persoani n-a fost in stare si-i spuie Margritei decit: S-a spart un ghinion! Margrita a rimas inmirmuriti, iar dupi plecarea prietenului din casi a plins, parci o intreagi copilirie ii fusese sfirimati. Cred ci la acest birou, daci nu cumva qi la masa de pe prispi, mi inviga Margrita si citesc. Lecgiile mi reamintegte in scrisoarea dupi cum le didea - jucindu-se imimine cu ,,Sfinxul" nigte cu din 1971tiblige de os, rogii, in care se aflau sipate litere albe; cu aceste pllcuge se formau cuvintele. Sfinxul deginea tilcul cuvintelor ! Partea din faqi a casei din Calea Victoriei era pentru mine tabu gi, de aceea, firegte, ispititoare, lntr-o zi m-am aventurat intr-acolo. Am aiuns intr-o odaie intunecoasi, care primea o vagi lumini dinspre intrarea principali. Am impins apoi o u;i albi, foarte inalti, qi m-am trezit intr-o noui odaie de basm sumbru. Era, desigur, salonul mare al casei, unde erau

24

SoKRATEIoN

CASA

DIN

CALEA

VICTORIEI

25

primigi musafirii. lmi amintesc de dimensiunea enormi a odiii - pentru mine cel de atunci ! -, de atmosfera translucidi, ca scufundati in api, de perdelele trase peste cele trei ferestre mari. Peste tot covoare care inibugeau zgomotele venite din Calea Victoriei, un divan adinc, cu mulrc peme, fotolii, scaune cu lemnirie sculptati" tabiouri intunecate pe pereqi. Nu-mi amintesc cum am fost scos din acel salon. Nu am nici o amintire ca Margrita si mi fi cenat vreodati I de aceea, lingi dinsa

mi
de

simqeam

intr-o stare de euforici securitate.

Altidati am intrat intr-alti odaie, cred ci a doua


lingi a Margritei, cea a lui Radu Filcoianu, unchiul
vostru. El se ocupa de treburile gospodire;ti $i avea, am aflat mai tirziu, pasiunea genealogiei gi studiase familiile muntenegti pini spre veacul al XVII-lea. Cred ci la el in odaie am vizut o panoplie de arme care m-a impresionat teribil. ln sfirgit, intr-alti zi am ajuns intr-alti odaie. Aici am gisit, intr-un coq, o p;pugi. Pipugi viel Am avut o explozie de entuziasm gi am alergat in toati casa sI anunt vestea, dar a urmat o adevirati drami, cici cei din jurul meu mi cam bru{' tuluiau nevoind si mi-o dea, cu toate ci eu o descoperisem. Era Ioana, verisoara voastri care, probabil, se niscuse de pulini vreme... Prin casi hiliduia stipin un ciine mare, alb-auriu, ogar adus foarte frumos, Tomsk -Maria. Cred din Rusia, frate ci eram prieteni cu alli doi adugi Reginei fari, prea mult sentimentalism reciproc. Casa Margritei, din Calea Victoriei, a fost bombardatdin 1944 de aviagia germani ;i a ars complet. Printre marile pierderi suferite cu acest prilej, pe lingi mobilele vechi, covoarele, tablourile, se numiri bogata colecqie de ci4i cu autografe celebre, mai multe sute

Franga gi enormul ei cerc de prieteni printre academicieni, scriitori, anigti, politicieni, oameni de stiinqi au ficut ca si primeasci nenumirate volume cu dedicaqii elogioase din panea autorilor. Toare acesre volume Noailles, - D'Annunzio, Daudet, degi zeci Cocteau, Proust, Rilke, Val6ry, Claudel 9i zeci alqii ea le trimitea si fie pistrate la Bucuresti, in casa ei - familie; toate au fosr gisite carbonizate. de Povesteqte Margrita ci Mircea, alergind si scape cite ceva din incendiu, printre lucrurile salvate au {osr ;i toate caietele jurnalului ei. Fac o parantezi spunindu-vi. ceea ce poate $ti!i ! ci Margrita a linut toati viala,- de pe cind era mici - de 5 ani!,9i pini aproape de 90 de doar ani, cind;i-a pierdut vederea, un neintrerupt jurnal, care acum numiri. mai mult de 50 de caiete ! Cunoscindu-i talentul de evocare a intimplirilor mondene, politice, a istoriilor de familie, imi dau seama ci a adunar un adevirat tezaur de informatii. lntr-unul din acele caiete salvate de Mircea, Margrita notase, in 1919, o intimplare la care asistase. Se terminase rizboiul, ea riti.cea pe strizile Bucureqtiului. A ajuns, astfel, la Universitate. ln jurul sraruii lui Mihai Viteazul avea loc o manifestagie a tineretului. La un moment dat e a, z vdztst cum un tinir de vreo 1 5 ani este ridicat pe soclul statuii gi pus si. vorbeasci. Se uiti o vreme la acel tinir, incearci si-i desluseasci vorbirea dar, din cauza disiangei nu ingelege ce spune. A notat acest aminunt in jurnal, pentru ca mai tirziu si afle ci tinirul nu era altul decit Mircea Vulcinescu,

la numi.r, primite de Elena Vicirescu. Cu toate ci triia la Paris ca urmare a exilului impus cu ani in urmi de Palat vasta ei activitate culturali din -

26

SOKRATEION

CASA

DIN CALEA

VICTORIEI

27

cel care avea si-i fie soq, si care fusese ridicat pe soclrl statuii de citre I. Gh. Duca.

gi frica de oamenii cei buni (care te pot trida !), chiar 9i frica de a face un lucru bun cici dincolo de oameni si de fapte mi obliga si mi vid ca

frica de oameni,

pini

ini$i acum citeva cuvinte despre Margrita cea din


ma mea.

Am impresia ci de pe atunci pirinqii mei incepuseri si nu se mai ingeleagi' (Mult mai tirziu aveam ii aflu ci in 1926, cu un an inaintea mo4ii tatei' aveau
cerea vremu.

si gi divo4eze.) Neinqelegerea, deci, se adincea cu treAgtern pe hirtie impresia confuzi pe care o triiam fiindci ea ixplici legltura de mai tirziu dintre mine eram 9i pirinqii vogtri. Ea explici bucuria de care dimineagi cind tata mi lua cu dinsul iuirins i.t fieca.e gi mi lisa la Margrita. Nu numai ci ceva nu mergea 6irr" irrtt" tata qi mama' dar nici intre mama mea si mine. La acea *rsti, ca orice copil, aveam nevoie de afecgiune ;i chietudine. Margrita era persoana care mi le oferea, spre deosebire de mama' care imi provoca teami. Era vorba, inci de pe atunci, de o neiubire pe care antenele mele de animal mic le ;i detecta, presimgind ci in curind ea se va transforma intr-o aversiune din panea dinsei, pe care niciodati n-am fost in stare si-mi-o explic. Cu atit mai greu mi-a fost s-o ingeleg in aversiuttia ce o avea fagi de mine la cinci 9i cit era o persoani foarte inteligenti, sase aii ai mei, "u cu o culturi europeani solidi" cunogtea cinci limbi" ^era rafinati, generoasi, cucerind simpatia tuturora' Intr-adevir, ca in romanele lui Mauriac, ea a reuqit nu doar sI sideasci, dar gi si cultive, pini am implinit 15 ani, printr-un nestivilit barai de nemulqumire, brutalitate ;i mai cu seami umilire, in sufletul qi inima mea. ,frica". Pini la urmi nu numai frica de dinsa, ci

pe o fiinqn ridicoli in toate. Magina din noi, care ne impiedici si cunoastem pe alqii 9i pe algii si cunoasci bunul din noi zidul de piatri pe care cresc buruienile si mucegaiul singurititii se construia xstfel ca mintea mea sl-i priceapi monumentalitatea. Scapi cineva de o asemenea frici siditi in copilirie ? Poate, uneori, numai atunci cind

firi

se va putea refleca in oglinda ochilor unui frate mai mare 9i bun. Va fi insi o raritate, o scurti revelatie, un

moment peste care se va inchide apoi capacul cutiei documentelor tale de viagi, in care aduni dezamigiri, tristegi duioase, lacrimi; o realikte care le va incilzi pe celelalte chiar daci nu va iegi din ,,secretul" sufletului tiu rlmas amputat pentru totdeauna de un sens al echilibrului interior. Aceste ginduri spuse par indecente. Nu le pun pe hirtie decit pentru a vi ardta ci ceea ce , putui fi silvat in acest proces de lenti mutilare s-a datorat la 5 ani dragostei Margritei, iar la 15 ani dragostei gi increderii sponrane, prin nici un merir cigtigate de mine, din partea Margritei si a lui Mircea. Poate ci ar fi trebuit si vi scriu o scrisoare mai rece, cu mai multi obiectivitate ? Existi un cult intelectual al obiectivitiqii. Nu vreau si-l am fati de Margrita gi Mircea. Oricit m-ag trage mai intr-un colt al od;ii, ca si mi.uit de depane la ei, ei rimin in inima gi congtiinga mea, incit distangi afectivi nu se produce. $i zic: cu atit mai bine!

CASA

DIN POPA SOARE 16

Casa din Popa Soare 16

Cunoa;teqi casa, cici este casa copiliriei, voastre' Casa din care a1i fost izgonili. inchideli ochii 9i revedeqi orice colq al ei, de care sinteqi legate prin intimpliri pe care nu le pot cunoafte, care fac parte din iu-."- uoastri liuntrici, gridina prin care v-aqi plimbat primele bucurii. Ca gi al unor mari dureri, mai tirziu. Pomenesc de ea pentru a pistra cadrul in car.e mi plimb ;i eu cu nostalgie qi iubire pentru pirtnltt vogtri gi pentru voi. Pe vethiul loc unde se aflase casa bitrineasci a bunicului vostru dinspre tati, Mihai Vulcinescu, au fost ridicate doui case: cea din colg cu strada Romulus, tip bloc-haus cum se sPunea Pe atunci, cu doui etaje aparginea Michettei, sora lui Mircea, iar cea cu fala la Popa Soare, de proporgii mai mici qi foane cocheti lui ivlircea, amindoui executate dupi planurile Arhitectului Titu Evolceavu, cumnarul Michettei. Cea dinspre Popa Soare, a lui Mircea - a voastri - amintea este de Jcuh olteneasci - 9i cum firesc, fiindcn Vulcinegtii desigur 9tiqi, dintr-o fadin Oltenia, se ffegeau milie ionsemnati in documente inci de pe vremea lui Mihai Viteazul. in cu.te se afla un leagin cu doui scaune. Aveam pe vremuri citeva fotografii ficute de Mircea la acest

leagin: intr-una te lineam pe tine, Sandra, alituri, pe banci, tu mici, abia invigai si mergi; intr-alta te gineai agiqati de eghiletii mei aurii, cici eram in uniforma de eiev de la liceul militar de la Ministirea Dealului. Aveam deci cam 12 ani. In casi voastri se intra direct din stiadi; apoi, dupi citeva trepte de ciment, te aflai la primul cat: o odaie foarte mici, de 2 pe 3 m, forma o sufragerie intimi. La dreapta ei se afla salonul format din doui odii unite prin desfiingarea peretelui despirlitor. Ferestrele dideau spre curte. Pe peregi calcio-vechio. Ferestrele erau dublate de un grilaj in fier forjat. Lumina care pitrundea in odaie era inverziti de glicina cigirati pe pereli, in curte. lntre ferestre se afla o can"p.", dinaintea ei o masi joasi, acum la Miriuca; doui fotolii, la dreapta un pian Brisendorfer, de concert, la care uneori cintau pirinqii vostri. Deseori Mircea, inainte si plece la birou, intra in salon ;i cinta citeva minute - dimineaga sau dupi masi - de cele mai multe ori piese scurte sau fragmente din Bach. Pe pere,ti se aflau trei uleiuri. ln fundul salonului un Camil Ressu, deosebit de frumos, reprezenrind un peisaj cu o moari de api, construit pe tonuri de ocru, in planuri largi, foarte cubiste. Deasupra capapelei se afla un cap de copil de Sabin Popp. Deasupra pianului niste flori galbene, tot de Sabin Popp. Amindoui uleiurile lui Popp erau dintre cele mai frumoase pictate de el. Nu este nevoie si vi amintesc de prietenia plini de prequire care ii lega pe Sabin gi Teodora Popp - de piringii vogtri. intrai in salon, se afla un In sfirgit, pe stinga, cum cimin, cred ci ficut din cahle aduse din Transilvania, din zona Sibiului. Pe cimin o sculpruri de Mili,ta Petrascu: un basorelief in marmuri violacee: Pegas.

30

SOKRATEION

CASA

DIN popA soARE

tt

31

Am luat de mai multe ori masa in micuga sufragerie de la catul intii. imi amintesc insi de o anume zi cind Marqrita si Mircea ne-au poftit, pe Voica ;i pe mine, sI nJserbeze logodna, reugind si ne dea amindorura un adinc sentim;nt de incredere in propriile noastre puteri, intr-o epoci ce se prefigura foarte nesiguri' Familia voaitri locuia' de fapt' la etai' Apanamentul era format din doui odii mici la dreapta, spre curte, una a voastri, cealalti a pirinqilor vogtri' Curind dupi ce s-a mutat aici, Margrita i-a spus lui Mircea ci ,rrr^-i p1""" ci de la fereastra dormitorului nu se vede nici o frunzi verde. Mircea i-a construit, deasupra celor doui ferestre, un Pervaz de fier 9i a plantat gticini. Dupi un an, glicina agiqad de a,ceste?ervaze Iicea o adevirati perdea de verdeagi qi flori' Era ca 9i cum i-ar fi spus: .Iate, gi-am adus pidurea la geam.!" Restul aianamentului era alcituit din trei odii formind un-salon-sufragerie din care treceai, in unghi la stinsa. in biroul-biblioteci. La masa rotundi din ,uf."gJri"." minca in familie ;i se lua zilnic ceaiul de dupi masi, cu sau fere musafiri. ^Po"a" n, lipsit de interes si vi spun ci pini la " "i exista obiceiul, intr-o anumiti clasi pe ultimul rizboi care as numi-o culturali, de a se aduna la ceai grupuri mici ie prieteni. Poate ci obiceiul vine din Anglia ? Oricumiin acest fel se formau nbte adevirate saloane, mai restrinse sau mai largi, avind ca trisiruri de unire a oamenilor care se intilneau.prietenia ;i simqul culturii. Cu toate ci la aceste ceaiuri luau pane ;i birbagi, pregitite de ele erau - ca in Franqa de altidati ! sdpina casei. -Adol.."".t, m-am aflat 9i eu uneori in salonul Margritei la ora ceaiului. Eram prea tinir ca si iau

pane la discutii, dar destul de infierbintat la minte ca si receptionez emotiv ti spiritual tot ce auzeam. Discutiile se caracerizau prin nivelul de culruri la care se schimbau ideile, gi tocmai la asta mi refer cind vorbesc de o ,clasi" culturali, in care oamenii din clase sociale diferite se pureau u;or indlni pe acelagi plan, avind acelagi fel de exprimare decenti, clari gi respectuoasi. Vorbirea era intotdeauna politicoasi, plini de stimi, curati; cunoasterea gi erudigia nu aveau nimic agresiv sau prezumfios; pirerile contrare se completau cu interes, se receptionau cu plicere, fiecare voind a Eti ceva in plus despre o carte, un concert, un eveniment. Se povesta ori se judeca. Mai mult despre literaturi. imi vine a spune. Se vorbea la acea vreme de cartea lui Aleis C zurrel L'Hotwne, cet inconnu - Ioarte la modi; despre Arghezi, de unii criticat, de algii apirat; despre Matei Caragiale, despre Claudel p" ""t" pfingii mei il cunoscuseri in Japonia gi deci mama avea ceva interesant de spus -, despre Gide, Val6ry,.P6gun Pierre Loujis nume pe care le cunogteam de pe cotoarele ci4ilor din biblioteca mamei, dar care aici mi se revelau incandescente, de care mi simteam atras irezistibil datoriti conversagiilor ce se duceau in jurul lor. Imi amintesc despre o discugie asupra lui Proust. Mi agezasem in fotoliul de lemn din biroul lui Mircea gi ascultam. Margrita vorbea despre tehnica lui Proust: a venit vorba de vestia sceni cu ,madelena" - de care atunci aflam pentru intiia oari sceni care, ca ;i in roman, a rimas repede in urmi. ln discugie aplreau eroii romanului, de unde au fost lua,ti, cum au fost definigi de Proust; apirea vasta lui corespondenfi, pentru ca sA afle cel mai mic ami.nunt despre o rochie de bal, despre florile dintr-un parc g.a.m.d. Era fascinant, 9i cind

32

SoKRATEToN

cAsA

DIN PoPA soARE rc

33

Margrita a spus, la un moment dat, ci din picate cei mai muld vorbesc de Proust fer; si aibe ribdarea si-i cileasci toate volumele care formeazi A k recberche du temps perdu 9i Le temps retow6,mi-am propus si mi numir printre cei ce-l vor fi citit in intregime I N-am reugit si mi qin de cuvint.. . La mijlocul mesei se afla o oglindi de cristal, ro-

tundi 9i ea, pe care stiteau asezate in cerc, cu ciocurile intoarse in interior, qase vribiuqe de cristal de roci, fiecare piesi independenti, de mare frumusege anistici, sculptate de Sabineau. Sub cele doui ferestre ce dideau la stradi, din biroul lui Mircea, se afla o biblioteci joasi unde stituse La grande encycbp1die,in 27 de volume, cici volumele 28, 29 gi 30 nu mai intraseri in gari din cruza primului rizboi mondial. Cu prilejul plecirii Sandrei mi le-aqi dat mie in pistrare, si dupi ce m-am bucurat de ele douizeci de ani, le-am dat Miriucii, ai cirei copii erau acum mari. Mi-am dat seama ci Mircea a lucrat mult cu aceste volume: in ele se afli nenumerate mici semne gi notaqii si de cite ori dideam de insemnirile prin care-i puteam urmiri gindul, aveam senzatia ci distanla dintre noi dispirer pini la comunidirecti. Pe aceasti biblioteci se afla intinsi o mitase damass6 de culoare viqinie. Pe raft se mai aflase un bronz cindva triptic, al Sfintului Ion - foarte frumos gi vechi. Se mai afla aici un vechi pistol turcesc, o marmurS: Danaida, sculptati de Mac Constantinescu, prieten cu pirinqii vogtri, gi tot aici, cred, doui medalioane de bronz, foarte fine, inchinate lui La
carea

Fontaine: pe fagi se afla chipul fabulistului, pe revers: ,Vulpea 9i strugurii' gi.Lupul gi mielui..."

Mircea relua mereu acelagi text, niciodati mulqumit de forma precedenti. Este motivul, cum remarce Mircea Eliade, ci a publicat atit de puqin din cite proiecte schi,tase pe hinie. Tidul Pell1as si M 4lisande m-a intrigat, la cei 1 6 ani ce aveam, gi mi s-a fixat in minte ca un dans al cuvintelor, firi sens decit in sonoritatea lor. Mi se pirea un perfect exemplu pentru ,,de la musique avant toute chose". I-am gi spus lui Mircea: Numele astea parci danseazS.l Imediat s-a prins in replici gi mi-a explicat dansul cuvintelor printr-un straniu joc al miinilor, ca gi cum ele ar fi dansat un crimpei din baletul pe care Mircea il fredona. Vocea lui Mircea ra pulin foptiti, upor sufocati 9i ugor sisiitl. Cinta mai mult in sensul melodiei decit chiar melodia a9a cum il auzisem qi -cind se acompania sinpe Enescu, la el acasi, atunci gur la pian cu glasrl - dar sugerarea melodiei era de o limpezime qi expresivitate desivirgiti, la amindoi I Se zice ci uitim glasurile pe care nu le auzim de mult. Citeva glasuri eu le am in urechi, prezente, le aud: glasul tatei, intotdeauna cintind - si nu aveam dedt 7 ani. cind l-am vizut ultima oari ! precum gi glasul lui Mircea, foarte limpede ca ton, volum, timbru, un glas deosebit de intim, de prietenesc. Dinu Noica mi-a povestit de doui ori, la distangi de ciqiva ani, 9i firi varianti, o intimplare gi anume ci, odati, la Cella Delavrancea, dupi ce ea cintase la pian

se afla magina de scris, ponabili, la care am inviqat qi eu si scriu in perioada cind Mircea, ca si mi ajute, mi angajase si-i figez biblioteca. lmi amintesc ci i-am bitut la magini nu Qtiu d cite ori aceeaqi pagini dintr-o conferinli ce urma s-o !ini, cred,la Sala Dalles: Pe ll6as Si Mdlisande.

Alituri, pe o misuqi rabatabili

34

soKRATEToN

CASA

DIN

POPA SOARE

16

35

o Gavoti de Bach gi se ridicase spunind: ,,Eu nu pricep aceasti bucati!", Mircea a inceput s-o cinte gi el, apoi, s-o danseze, ficind gesturi prin care interpreta deopotrivi atit pe Bach, cit si sensul filozofic al piesei,
ziii.nd cd piesa seamalzl cu Nae Ionescu ! Uluitoare idee mai intii si apropii planul unei compozigii mu ztcale de o concepqie filozofici,, si pe acesrea doui si le exprimi in mimici, gesruri, pa5i. $i Noica adiugase: .Sil vezi pe Mircea, gras cum era, reu;ind sd rc taci si fii captivat de dans. Ei bine, o ficea cu o gragie fascinanti !z Fireste, putem apropia planul filozofic de muztcd. qi matematici; putem, pe de alti pane, apropia o anumiti. construclie muzicali de un ponret psihic; putem, de asemenea, transfigura muzica in miqcare, dar mi se

nuse bunicului vostru. Era o masi m".", o1 ,.rt"r" 9i picioare masive, cu muchiile fegei sculptate. Pe masi se

intr-o singuri interpretare gi intr-o singuri explicare si cuprinzi roate acesre planuri intr-un spectacol care si dezviluie secretul fiecirui plan in pane. Mircea putea face asemenea prestidigita{ie spirituali !
Cei doi peregi laterali erau acoperigi, de la podea la tavan, de doui biblioteci ficute din rafturi simple de brad bniquit, cuprinzind aproximativ 3 000 de volume. Intr-o parte, lingi sobi, se a{la fotoliul de lemn gi tele-

pare prodigios ca

fonul, iar pusi pe jos, tot lingi sobi, o statuie de bronz, de acelagi Mac Consranrinescu: Circ6 - o inspirati sculpturi, de un foarte cald si calm sendment tragic. De cealalti parte, in faqa fotoliului de lemn, se afla dulipiorul cu discuri pe care stitea gramofonul electric, la acea vreme o noutate tehnici premergitoare picupului de azi. lntre cele doui biblioteci spaqiul era mic, mai cu
seami. din cauza mesei

lui de lucru, biroul, care apa4i-

diruite bunicului vostru Minieri Petrogani; formau, impreuni, un serviciu de birou: un fel de barci, in care se culcau creioanele qi ustensilele merunte de lucru, un culit de tiiat hinie gi o stanreti tampon, reprezentind un miner intr-o migcare de efon. Parci era 9i o chibritelniqi. Cred ci in 7940 rm vlznt pe biroul lui Mircea fotografia unui qiran: Baciul Vasile din Birsana Maramuregului - la care Mircea stituse in gazdi pe timpul concentririi. Baciul Vasile ii fusese foarte drag pentru mintea lui luminati, calmi gi adinc romineasci. Sint aproape sigur cd. am vlzut aceasti fotografie intii pe biroul lui de acasi, insi mai tirziu ea s-a aflat pe masa lui de lucru de la Ministerul de Finange, din calea Victoriei. lmi amintesc ce, vizind intiia oari fotogafia gi binuind ci ar putea fi unul dintre bunicii lui, l-am intrebat cine-i ? Mi-a rispuns : ,,lfn tiran cu care stau gi mi sfituiesc la cumpini!" Nu era o figuri de stil. intr-adevir, acelagi lucru l-a spus ;i la Tribunal, gase ani mai tirziu. Cind se afla in cumpini cu vreo treabi de Stat gi ciuta soluqia cea mai potriviti, piivea chipul gi-e qie baciule de baciului Vasile giJ intreba: "Ce toate astea?' $i luneca ugor in mentalitatea de ldran a baciului, mentalitate ce nu-i era striini nici lui, cici o avea in singe, se ageza parcd pe treapta prispei alituri de maramuregan gi amindoi, unul cuprins in sufletul celuilalt, in cumpitarea stipinid si negriiti a omului care gtie ce multe vin gi multe se duc, ciutau gi giseau, astfel, soluqia agteptatr, cu mai multi putere de perspectivi decit judecata oreseanului din Mircea, inghesuit in evenimente mereu iminente.
a{lau trei sculpturi din bronz,
de Societatea

36

SOKRATEION

cAsA DrN popA soARE

t6

37

ln prima sa pledoarie de la procesul siu, Mircea a spus o frazi. de o mireqie demni de cele mai inahe anale juridice, inilqindu-se pini la umirul lui Socrate gi pini la privirea hotiriti a lui Brincoveanu dinainrea gidelui, frazi ce meriti si fie pistrati in istoria politici a pimintului rominesc: ,Tre, baciule, iqi dau astizi, aici, mai presus chiar gi de aceasti Cune, socoteali !..

ln biroul siu
care_

se mai afla

ponretul bunicii voastre

gi o fotografie a doctorului Francisc Rainer


a scris un studiu,

despre -sufragemi se pare pierdut. ln

ria de aliruri se afla un portret al Margritei, in tuE negru, de o mare inteligenqi artistici, ficut tot de Sabin Popp care, cind lucra in tug, avea o dezinvolruri geniah Marie Kulibin avea si ea un portrer de Sabin Popp, iar faptul ci amindoui acestea erau atir de aseminitoare ca tehnici, dimensiune, hinie qi cerneali, mi face si cred ci au fost ficute cu aceeagi ocazie, unul dupi altul. $i tot aici se mai afla piesi rarisimi un auroportret al aceluiagi Sabin Popp, tot in tus,, - vilvoi. Azi, cu pirul roare astea sint pierdute ! Si vi amintesc ci Margrita gi Mircea, voind de. srgur si mi ajute pe vremea cind pictam la Oneqti, mi-au cumpirat cu 500 lei un mic tablou in ulei - un ochi de cer de un albastru-verde fosforescent, vizut intre nigte salcimi ruginii, gi-n depirtare un lan de porumb pe care il agigaseri pe peretele ce da in ofiiiu. Nu ;tiu cum s-a intimplat ci ar,i salvar acest ulei cind atitea gi atitea lucruri de valoare s-au pierdut in confiscarea ce v-a lovit. La plecarea Sandrei ea mi l-a dat inapoi. Micul tablou a plecat la Paris, a star o vreme la $tefi, apoi $tefi l-a dat Maracii, 9i acum se afli in
casa ei,

in Milford

Si arnintesc de inci o intimplare pe care o lin la suflet. Cigi ani aveai Sandra, cind ai publicat cartea ta de poezii ? imi amintesc ci m-ai chemat la tine in odaie gi mi-ai dat un exemplar cu dedicatie. Era o cane frumoasi, versurile tale lunecau ca apa cintind, iar desenele Lenei Constante dideau paginilor generoase un fast graqios. Am fost impresionat de canea ta si o plstram la Bichig, in raftul cu cele mai rare qi frumoase ci4i din biblioteca mea. Dar s-a pierdut gi ea in furtund, probabil arsi, impreuni. cu celelalte cirqi din biblioteca mea, la puqine zile dupi ce fusesem arestat. Vi amintigi ci din dormitorul pirinqilor se ffecea in odaia de baie, dar baia mai avea o us,i ce da in oficiu. De aici, o uqi se intorcea spre sufragerie, alta citre scara care ducea jos, la bucitirie gi iegire, gi in sus, la mansardi. Dar mai era inci o uEi, pe care se afla un canon prins in pioneze, pe care scria: ,Distileria de chintesenge. Intrarea opriti cui nu este metafizician". ,,Pot si intru ?" i-am intrebat intr-o zi pe Mircea, cu toate ci nu eram metafizician, dar eram destul de intrigat de wiz ca s|. pot deveni cindva ! lntr-o odiiqi minusculi, ginditi la inceput ca bucitirie pentru apartamentul acestui cat, Mircea igi fecuse un refugiu intim de lucru. In odaie se afla un scrin-birou Biedermeier incircat cu teancuri de reviste si ci4i. Pe jos, de-a lungul peregilor, iarigi vrafuri de reviste. Spaqiul de lucru pe masi era atit de resuins incit te mirai ci lingl hinia qi cutia de fige mai era loc de creion ! Odiiga adunase, ca intr-un dulap secret, o serie de imagini din care puteai ghici unele preferinge. Pe peretele din dreapta se afla o masce sculptati a lui Anatole France. Ai fi putut-o binui ficuti de Rodin, dar nu gtiu daci era de Rodin. Chipul stilistului francez era impresio-

38

soKRATEIoN

cAsA DrN PoPA soARE

ro

39

n^ant prin-fiierarismul pe care il degaja, ducindu_gi gindul la figurile lui El Greco 9i, totijar;, l^ i" """ ne inchipuim a fi fost figura lui Don euijote. Dea_ supra scrinului se afla o fotografie a lui Vasile pirvan, pentru care Mircea avea un adevlrat cult. A scris foar_ te frumos_despre profesor. IJrma un porffer al lui Nae Ionescu, desenat chiar de Mircea - profesorul cu mii_ nile gi degetele risipite in toate directiile discursului. Desenul a fost diruir de Margrita lui $erban Ciocu_ lescu. Pe perete se mai afla chilul lui Max Scheller, ale lui Paul Sterian, Stilu Mateescu, Elined pryss. o reoroducere a ponrerului Doamnei Fels, Euritmia _ b;trini 9i bitrine, in doui reproduceri dupi Hodler. Destul de ci 'rlat amesrec de gusturi, de tJ pogi intreba daci unele imagini nu erau aduse de Mircia cu o nuanti de ironie in aceasd distilerie de quintesente metafiLice, cici ii plicea uneori si se faci a se piciii singur. Si urcim la mansardi. Aici se aflau trei oiii insi_ rate pe-un culoar, toate aranjate primiviratic, cu cretoane si mobile uEoare. Voi ati loiuit un timp in aceste odii. Si eu, impreuni cu Voica, Ia o trecerJ prin Bucur$ti..Dar.pe aici s-au perindat de-a lungul anilor mai mulqi prieteni ai Margrirei qi ai lui MircJa. Stiu ci a fost gizduit inrr-una din odei o vreme Dr.,'Botta, unul dintre cei mai buni priereni de inimn ai lui Mircea,.poetul pe atir de nedrepr impins in umbri de citre criticii gi istoricii literatuiii noastre contempo_ Du_pi intoarcerea mea de la Bichig, in 1950, l-im 1an9. intilnit de multe ori, in locuinga lui din faga Bisericii Armenegti, unde fusese sedi,,i Enciclopedici' Rom&niei. Lucra la traducerea lui Frangois Viltn. Am discutat despre frumusegea traducerii lui Mircea a versului: ,,Mais ou sont les neiges d'antan,. si-l indemnam si

preia versul, cu o trimitere la subsol, pentru ca traducerea acelui vers si fie salvati. Nu vroia, Era sigur ci intr-o zi acest vers va fi cunoscut de cititod romin. Gindul i s-a implinit, dar nu cum a crezut el. lntr-una din acele dupi-mese imi spusese despre Mircea vorbele pe care le spuneau contemporanii despre Leonardo: Mircea a fost pentru generagia noastri, un adevirat ,,astro de primissima grandezzat'.ll iubea giJ preguia cu pasiunea care caracteriza toate elanurile lui, iar conlucrarea lor, la Enciclopedia Romhnici care pa4ial am asistat a fost - conlucrare laincredeie reciproci, spre- marele armonioasi, de adinci bine al acestei monumentale lucriri de o atit de serioasi ginuti gtiingificn prima de acest fel in lara noastri ;i, pini acum, ultima ! Au mai locuit in aceasti mansardi. si Mitu Georgescu, gi Henri H. Stahl, Ricu Stahl cum i se spune. L-am vizut acolo sus, pe cind eram elev la liceul militar. Mi trimisese mama si-i duc niEte ci4i pe care i le legase. lmi amintesc cit am fost de impresionat de maldirele lui de instrumente de laborator fotografic gi grafologic.

O DISCUTIE LA MASA ROTUNDA

41

O discupie la masa rotundd

blind, profund ginditor, matematician subtil gi pianist de inalti vinuozitate. Publicase Z e Moi et le Monde o cane care fS.cuse vilvi, gi pe care o traduce in romineqte Mariana Noica. Tot la voi l-am cunoscut pe exuberantul Petru Comarnescu...

Dar dintre toate intilnirile din casa voastri, mai. limpede imi amintesc de acelea care aveau loc pe cind
La masa din sufrageria voastri - masi rotundi la propriu se adunau prietenii lui Mircea, in unele dupi-amieze, cind aveau ceva de lucru impreuni. ln
adolescenta mea am asistat la citeva asemenia
se pregltea de tipar textul cursului de fsrona logicii al profesorului Nae Ionescu. Asta se petrecea prin 1940. La discugii luau parte Mircea Vulcinescu, Constantin Noica, Constantin Floru gi inci una sau doui persoane, nu aceleagi de la o gedinqi de lucru la alta, pare-mi.se unul dinre stenografi - cici, dupi cite ttiu, au fost mai mul$ care au stenografiat cursurile profesorului. Se puneau la punct paginile care urmau si fie dactilografiate pentru tipar. Se ciuta cuvintul exact al profesorului, confruntindu-se notele de la cursuri, stenogramele, amintirile nu indepirtate ale celor care-i fuseseri studenqi. Discutiile se preiungeau pe nesimgite, cici fiecare cuvint devenea parci un pretext de dialog inliuntrul 9i pe aliturea de obiectul imediat. Cind se intuneca, Margrita servea ceaiul, apoi discugiile continuau pini ce lumea igi didea seama ci se ficuse noapte gi ci abia fuseseri puse la punct citeva pagini I Dintre cei care luau pane la dezbatere mi-au rimas in amintire mai cu seami Mircea Vulcinescu gi prietenul siu Constantin Noica. Ei doi mi impresionaseri cel mai puternic prin capacitatea lor de a stipini scena, fiecare in mod cu totul deosebit. Mircea Vulcinescu era exploziv s,i scinteietor; Constantin Noica, aparent modest, cu zimbetul pe buze, riminea greu de urnit din ale lui; cu vocex aproape goptiti avea un fel de a

intilniri,

pentru mine de neuitat. Acolo l-am intilnit si cunoscut pe Mircea Eliade, care ne fascina pe noi, tinerii din generagia care o urma pe a lui; nu doar mirajul Indiei, ci si literatura fantastici pe care o scria ne captiva, gi lu erlm departe de a fi convingi ci tot ce povestea in $arpele saluin Noppi la Serampore i se intimplaseri aevea. Am urmar unele din cursurile lui din Sala Hagdeu, stind pe treptele amfiteatrului plin nu numai de studengi, dar si de cucoane simandicoase care umpleau sala de parfumuri ce, de prea rafinate, deveneari inibugitoare ! Pe Dan Boma, mireq in gesturi ca un acror intr-un teatru al Greciei antice gi duios firi pereche in iubirea-i sacri pentru Eminescu, a cirui masci de bronz o gtergea in fiecare zi cu o batisti aurie -, tot la voi l-am cunoscut. De ce E ulaliile hi sint uitate, nu pricep ! La aceeasi masi roundi l-am cunoscut ;i pe Mitu Georgescu, ,,doctorul firi argingi", cnruia i-am diruit o mici picturi de-a mea, care-i plicuse si despre care aud c-o mai are pe perete, lingi pat. L-am intilnit tot aici gi pe Ionel Gherea, fiul lui Dobrogeanu-Gherea, modesigi

42

soKRATEToN

O DISCUTIE LA MASA ROTUNDA

43

tlmp prln fala noastri s-ar fi desffuurat ceva ca un curs & gindire universali. Abia termina cu o argumentalie gi parciJ aud spunind: ,,Pe de alti pafte.:.. Dupi care desfigura o noui argumentare, portti dintr-un punct de vedere uneori atit de surprinzitor incit toat;. lumea riminea uluiti qi nu putJa face altceva 'arjr-""rif" i"i !99it s{ s9 bucure, ascultini"-t. Mirce* Vulcinescu nu qinea de purl logicl, de o consecu{ie la ideile precedeirte sau

ajunge, calm, pe drumul cel mai scurt, la punctul siu de vedere. Mircea Vulcinescu avea o capaciitate a-.titoare,-enciclopedici de a aduce mereu noi "rgurn..ri", avansind necontenit ci.tre opqiunea p" 6 propu: sese, cum spune undeva Ren6 Huyghe, ""r. dominat ,,par cette marche insatiable de la lucidii6 vers I'incon-nu, cefte. avance perp6melle de I'esprit vers le possible". Cred ci daci s-ar fi insumat argumenrele-aduse de Mircea Vulcinescu in timp de ui ceas pentru descilrarea unui cuvint de manuscris, ne-am fi putut trezi cu treizeci_de argumente deosebire, de unghiuri deosebite de abordare a intenliei profesorului gi in acest

declansa instantaneu, de cum apirea in mintea lui, de la el insugi ori din afari, o idee, oricit de subgire, oricit

cutat (cum o ficea Noica, intors intotdeauna cu fata la obiect), ci, fireqte, conqinindu-le pe acert.a, s. desfigura in acelagi timp, fiecare in p"n., p" cite o noui consffuclie culturali, captivanti prin bbgi$a cu care se ilustra, prin trimiterile p. ."r. l" ficea"in toate direcliile. Pentru Mircea plrea o adevirati incintare dialectici si se sprijine gi se aliange in pdrerile, "fle prlnclpxle, conceptele, doctrinele celor mai diversi ginditori - de lifilozofii greci la scolastici, de ia Piringii Bisericii la Descartes, Kant sau Heidegger sau, pirisindu-i pe filozofi, si apeleze la mirttiiile unoreconomisd, istorici, oameni politici, strategi si a;a mai departe. Prodigioasa lui mecanici i"telecirale ie

ll t"o"f pi"""a.iJi.-

de ceqoasi. Ideea era adusi la lumini, scuturati de nebulozitate si ficuti si explodeze in toate direcgiile in care putea fertiliza. S-ar putea spune despre mecanica gindirii lui Mircea Vulci.nescu ceea ce Va16ry spusese cindva despre metoda lui Leonardo, gi anume ci, ajungind dinaintea unei pripastii, Leonardo nu se intreba: ,,Ce-i de ficut?", ci desena podul care trebuia construit ! La fel pentru Mircea Vulcinescu: soluqia exista in problemi, solugia preexista intrebirii; de vreme ce intrebarea se putea formula, ea conginea rispunsul. Intrebarea - care declansa demonstrada si deschidea drum citre rispuns - iirtr", .eto.ic, io r,^l*." intimi a demonstraliei parci numai din necesitate subsidiari, din necesitatea practici de convingere. Soluqia insi se afla in logica ideii. Pentru a inqelege mai bine capacitatea lui Mircea de imbogig la nesfirsit subiectul, as zice chiar pentru a a inqelege capacitatea lui de epuizare a subiectului, vi amintesc de anicolul lui Alexandru Dragomir: DeEre uitatul in oglindd.l,n acesr frumos articol, Dragomir descoperi oglinda ca pe un insrrument ce ingiduie omului si stea fagi cu el insusi idee pe care construiegte o speculalie, spunind ci se mirl ci acest ,,obiect de ;tiin1i" - oglinda - nu a fosr preluat de gindirea filozofilor. Probabil ci Dragomir i-a cerur lui Mircea pirerea, iar Mircea i-a rispuns, nu pe ton polemic, ci cu o cilduri prieteneasci, voind, desigur, si impingi lucrurile mai depane. Fapt este ci arricolul lui Dragomir a declangat la Mircea una din strilucitoarele lui analize, un exemplu de felul cum se poate analiza, diversifica, imbogiqi pini la epuizre o idee, prin al siu Prodrom pentru o metafizicd a oglinzii ca rdEwns la

44
eseul

soKRATEToN

O DISCUTIE LA MASA

ROTUNDA

45

trlozofice ce se inlinguiesc la nesfirpit, una din alta in paraleltsme surpnnzitoare, suculente. Voi reveni mai departe asupra acestei replici cind voi vorbi de caoaci_ tatea de_ .joc" a lui Mircea. SI spun deocamdati numai cn, dupi plrerea me4 rex l .Aro drom pentru o metz_ 19{ Jizir,i a oglinzii - ca rdspuns k eseul lui AL Drasomir rimine o demonstratie deosebit de imDortanti p"entru cine vrea si descifreze modul de gindire al lui Mi.cea Vulcinescu" spirirul in care gindei, mecanica lui inie_ lectuali, subtilitatea inteligenfei lui in permanenti efer_ vescenti creatoare, la care adaug neceiitatea absoluti a gen-erozirigii in toate actele salJde dialog. Spre deosebire de Mircea Vulcinescri, Constantin -_ Noica avea alt mod de argumentare. Gindul lui auzit urca.treapti cu treapti,.fdri grabe, pentru a se opri trlozolic intr-un cuvint de subdle metafora poejca. El nu ce_rea decit arareori gi cu rezervi parci, sprijinul unui Ioan Guri-de-Aur ori al unor enciclop.iiqii, d. la care nu a;tepta decit exemple de perfecgiurr'e for-ala. Sistemul si.u de expunere, si.uctur"t _ se sDunem _ pe Platon-Kant-Hegel, era inchegat de .la inieput firi nsura. .trra, d-mtre toli pe care i_am cunoscut, plato_ nicianul deplin, iar in inchipuirea mea de aiunci il vedeam iffr-o mici piaqi, inconjurat de discipo.li, in convorblrl academlce, calme, cenitudinea unui ratio_ nament impunindu-se prin dialogul direct la obiect. Pe.Noica l-am socotit, inci de pJatunci, omul ceni_ tudinilor,ciqtigat e tnaintea dialogului, p.ln Intrebirile $i pusese, raspuns-urile le -.dit.gi". ii diduse'in .le tacerea lul. IJln aceasti cauzi, atunci cind spunea un
pelenn pe terasa cite unei sinteze, rezumindu_si

inven,rii posibile, de variante gi aliernadue, de conseJnte

lui AI Dragomir. Reluind ideea oglinzii, Mircea o transformi intr-o adevdrati galaxie d"e noi idei, de

ginjul

lucru, acel lucru era deja treast prin experienga gindirii, in Agora sa liuntrici. El ;tia fucrul pe care il spunea. Mircea Vulcinescu cduulucrul pe care vroia siJ spuni, avansind citre certitudine, punindu-gi intrebirile cu voce tare, desfigurindu-gi argumentele la vedere, rispunzind provocator si cuceritor. Pe Vulcinescu intedocutorul il excita intelectual. Pe Noica nu. Certitudinea lui Noica nu trebuia si se impuni. Ea exista, se vedea limpede in oglinda gindului, era de tccepttt ori de lisat. Noica zimbea lisinduJ pe oponent - Mircea sau altul simgeai la el tot ce are de spus, - si spuni un fel de rlbdare gi in aceasti ingiduinqi si de asumare a disciplinei, a respectului faqn de dialog, dupi care, parci usor nedumerit ci nu se ingelesese din capul locului evidenga raqionamentului siu, spunea din nou ceea ce spusese mai la inceput, cu o nuanq; noui, -urcind chestiunea pe o noui rreapt;., firi concesii. Intr-o imprejurare, Mircea Vulcinescu putea si spuni: ,,Poate ci...' Constantin Noica nu. La Noica, acest ,,poate" intra in dezbaterea intimi, acolo unde apele se despi4e att prin da ;i nu, pentnt ca picitura si cadi aga 9i nu altfel. Ralionamentul siu nu semina cu un copac cu mii de frunze fremitind ftmultos in vint, ca al lui Mircea Vulcinescu, ci iqi era oferit asemenea unui briliant de o impecabih limoezime, glefuit in geomerie desevirqiu. inchidea brililntul in pumn, te lisa si vorbqti, se bucura gi inregistra tot ce auzea interesant, admira speculagiile gi interpretirile pe care inteligenga le construia, dar apoi pirea si deschide iaregi, moale, palma, poftindu-te si te ui! inci o dati la briliant. Ai ceva de obiectat la argumentul meu ? parci te intreba. Spre deosebire de Mircea Vulcinescu, care in jurul unei idei crea imediat o constelaqie de consecinle spre care ideea se putea avinta, desviluind ener-

46
cea fegele ideii

soKRATEToN

O DISCUTIE LA MASA RO:|UNDA

47

gia ei potengiali de difuziune, Constantin Noica intor_

insigi Dezbaterea era captivanti si nu incercam si stiu cine are dreptate: Noica, dupi fiecare conrroversi re_ luindu-$i punctul de vedere impecabil, pe buze cu un zimbet de Buddha care qtie ade;irul, s'au Vulcirres"u, de la un cuvint reugind si construiasci in citeva minute o arhitecturi culturali fremitind pe dinafari ca ornamentagia incandescenti a goticului, pe diniun_ tru p.lini. de.un spaliu p"nt* ui imens continut de gindire gi. culturi universali si cu si.geata gignind spre o vertrcalrtate ffanscendentali de o indrizneali neaie_ muiti ? Doui ipostaze ale gindirii: una arborescenti, cealalti de cristal de roce i S-ar mai purea ,prrr" .i demonstragia lui Mircea Vulcinescu era clocititoare ca. apa care qignegte din stinca muntelui, in timp ce a lui Constantin Noica era limpede ca ap" limpeziti in budiu, lingi izvor. Era intr-adevir de neuitat, pentru adolescentul care eram pe atunci, si asiste la spectacolul de dialos al acestor doui dintre cele mai iubtile 9i nobile spiiite rominepti, doui din cele mai ascugite si pitrunzi'toare inteligenge construcrive - cald; gi turirultoasi a lui Mircea Vulcinescu, de-o sobri imperrurbabilitatel lui Constantin Noica doi {ilozofide cea mai inalJ clasi, {iecare cu pr-opria sa inclinare temperament;i;; amindoi de o absoluti buni-credinti gi d'" o n"-irul rati bunivoinli in a dirui. Am fosr un privilegiat al so4ii ascultindu_i I
Margrita mi-a povesrit, dupi ce i-am citit acest capi_ to.l, ci la Sinaia" o discug.ie intie Mircea si Dinu a dulrat
,

cdideea conSinea in sine, ca menire a ei, vimrtea de a se autodezvilui,

aritind

trei zile, de diminea.ti gi pini noaptea, pentru a defini pe .4 qi non-A. Ce regal ar fi dat culturii noastre o asemenea discuqie inregistrati pe bandi magnetici!
Este aici locul

si mai arir o rr:sAturi de adinci

fineqe a tatilui vostru. Ea nu mai tine nici de, inteligenia lui, nici de cultura gi erudila iui, care, totusi, se afli implicate, ci de o nuanti a srructurii lui etice, de unul din sentimentele cu care Mircea se angaja in raporturile lui cu semenii. Jine de inimi. Poate de modestie. Dar e ceva mult mai delicat, aproape insesizabil, o trdsituri a firii lui pe care voi o veri ricunoaste desigur. Iati ce vreau si spun: La aceste discutii de lucru, de cele mai multe ori argumentele lui Mircea erau adoptate la stabilirea textului care devenea bun de dactilografiat. Era mo-

mentul cind cei din jurul mesei rorunde risuflau, cici o bitilie lua sfirqit cu bine ! in aceasri pauzi, in acesr moment de desiirrdere, am surprins liunecind peste ochii lui Mircea, negri, profunzi, frumogi, atit dJ cinstigi gi vii, dar deodati incercinaqi de un vinit intens, obosiqi, ceva ca o pierdere in melancolie. Mircea riminea cu privirea pierduri in gol, riminea dus.Tot ce se afla in jurul lui, obiecte, vorbe, dispireau pentru el. Daci atunci l-ai fi intrebat ceva cred ci nu ie-ar fi auzit. Am surprins nu o dati la el aceasti stare de pierdere de sine - gi de neuitat pentru mine a fost, cigiva ani mai tirziu, pe silile Tribunalului, in timpul procesului siu. Eraqi acolo. Sosisem de la Bichig slvi intilnesc gi siJ vld pe Mircea. De cind il qtiam pe Mircea - cu excepgia infili$erii ce o avusese in timpul studenqiei, aga cum apare in fotografia de care am vorbit la inceput el a fost gras. Acum, la Tribunal era foarte slibit, si cum era qi foarte inalt, cipitase o

48

soKRATEToN

O DISCUTIE LA MASA

ROTUNDA

49

inflgigare impresionanti, hieratici, cu ceva superb in intreaga lui staturi. Ne-am sirutat gi mi qinea de mini mergind pe culoarul de sus al Tribunalului gi privea in gol, pierdut de sine, pini i-a iegit cineva in cale 9i atunci am trecut lingi Sandra. Imagine de neuitat, desPre care at putea sPune atitea ! Mi intorc la masa rotundi. Cred ci in momentele sale de pierdere de dupi dezbatere, la Mircea se petrecea urmitorul lucru: pe de o parte nu se indoia ci, de exemplu, fraza disputati din textul profesorului cipitase forma cea mai apropiati intengiei lui Nae Ionescul pe de alti pane, cred cI regrera nu ci forma ultimi triumfase, dar ci, poate, triumfase forma ginditi de el 9i, in acest caz, fusese infrinti pirerea altuia, ci deci era cu putinle ca, o dati cu infringerea puncmlui de vedere al oponentului, acesta si triiasci un vag sentiment de frustrare. Este vorba aici de un foane mic spaqiu de manevri - cum se spune izi - al sentimentelor gi impresiilor care intrau in joc fiindci, de fapt, panenerii nu discutau spre a cigtiga qi nici nu pierdeau, cici togi cei din jurul mesei analizau lucrurile pentru a preciza cuvintul exact al profesorului lor, Dar, urmdrind strict aceasti fis,ie de triire interioari a lui Mircea, cred ci el ar fi fost mai liniqtit ca ideea oponentu.lui si fi triumfat gi si fi fost justi. Cici pentru Mircea ca gi pentru ceilalgi adunali la discugie, 9i cu atit mai vinos pentru Noica de exemplu - hotiritor era si triumfe ragiunea contra ra{iunii, nu ragiunea contra unui defect de ragiune. Acest sentiment pe care il am asupra anumitor momente de tristete ale lui Mircea s-a intirit cu trecerea anilor intr-un fel de revers, fiindci in alte imprejuriri el cate- acestea legate de mine - am simqit ci, avind gi firesc goric dreptate intr-o pirere sau alta cum era

dat fiind enormul ascendent cultural 9i de inimi ce avea ficea un ioc foane subtil de risucire asuDra mea generoasi a dialecticii astfel incit punctul de vederepe

iare mi-l evidenqia s; Poati liqni de la mine, ca o iluminare a insuEi gindului meu, desigur fiindci socotea el ci nu era ipie folosul meu, tinir 9i nestipin pe ,"tionamenteli si cunostintele mele' si fiu doborit de logica ur,ui om de inteiigenga 9i cultura lui, om.care li co-Iar fi outut coplesi u$or, ceea ce insi m-ar borit faql de mini insumi, dezarmindu-mi struc$ral oentru alte viitoare confruntiri. Probabil ci, asemenea lui Noica, poate acesta ceva mai outin concesiv, Mircea continua pedagogia lui Naeionescu care cerea fieciruia, in primul rind, sI (de aici un fel de existenqialism attant la fie "utentic vrde, zic cu oarecare qoviiali, acel triirism lettre de al lui Mircea Eliade, in nici un caz al lui Vulcinescu sau Noica). Pe de alti pane, formagi la aceeaqi gcoali, fiecare dinffe acegtia doi din urmi 9i-a urmat propnul drum autentic in cultura romineasci' Pentru Noica drumul a tiiat gisturile suprapuse ale filozofiei, de la vocalie pini la deplini tr lii^,". Pietrele glefuite ale niozoti"'i lui, aqezate cu mare griji inci dinainte de tlzboi, cr gi in'timpul rizboiului, lau ingiduit mai tirziu, in lungile luiieditaqii in inchisoare, ind,Ierit cirti. firi hiftie, firi creion 9i aproape firi a putea schimba cu cineva un gind, si parcurgi mental tot ce invitase $i tot ce gindiie, Pentru ca apoi si ridice un edificiu iultural de care gindirea romineasci se va bucura cit va exista ca ata;e. Opera lui Noica, de pe acum o forqi impresionanti, Punct de reazim .s'i -de entuziasm inteleciual, de avint al sentimentului 9i gindirii rominegti, di o adevirati demnitate sufletului

50

soKRATEToN

O DISCUTIE LA MASA

ROTUNDA

51

acestui piminr violat cu atita brutalitate inculti de fiecare nivali barbari, mereu veche gi mereu noui a mamugilor cenuqii. In schimb, opera de gindire filozofici a lui Mircea abia incepuse a prinde chip cind omul gi-a sfirgit cilitoria. O putem insi descifra, si nimeni mai bine ca Noica, inci pe cind se afla in inchisoare, nu i-a intuit perspectiva. indriznesc a spune ci Noica a fost norocul prelungirii a ceea ce s-a frint prin disparilia lui Mircea. Indriznesc a spune ci, pe o anumiti razi a gindirii lor, ei doi sint unul. Ceea ce Mircea a schigat in eseu, Noica ne-a diruit in sistem. lntre de exempht Omal romknesc, Ispita dacicd, Existenga conce-meufizica romdneascd, Dimensiunea rotnh,neascd td tn d. existenlei ale lui Mircea Vulcinescu, qi Rostirea romhneascd, Sentbnmtul romhnesc al fiinyei, Eminescu saw gtndui despre omul deplin al cultuii romhneSti al,e lui Constantin Noica se videqte o atare continuitate intru desivirgirea uneia gi aceleiagi opere deveniri fundamentali pentru cultura noastri incit - cel pu$n intr-aceasta pe ace$ti doi frali aproape nu-i poqi despirli ;i uneori chiar deosebi. De altfel Noica face aceast; menurisire de onestitate si modestie spunind: .Este infinit probabil ci nu ag fi purut da, pesre cireva decenii, Rostirea Rorn neascd Ifui lectia lui Mircea Vulcinescu".

Mi intorc pugin I a Dirnensiunea rornkneascd a existenlei. Modll cum gindeste Mircea Vulcinescu pe aleoea, rtremelnic, se tntttnpld, are loc, cu acel inqeles scos
la ive i al faptelor fdcute ;i cele d.e fdcut este tulburitor cind pidsim cercetare monografici pe orizontali gi iudeci.m lucrurile pe venicali cum spune

Noica. Redau un scurt paragraf: ,,Ce se face cu faptele ficute ? 9i ce e cu cele de fecut ? Ele sint, totugi, " in lume,. 9i daci " lumea de aici, e prea mici spre a le existi cuprinde, - atunci lumea alti lume, u dincolo " pen, tru ele. $i iati cum " de dincolo se constiftie naf,ural, ca o depigire a celei de aici, ca un loc al aceleiagi treceri. $i aceasta e de reginut. ln adincul lucrului, parci nici nu ar fi doul lumi, alti lume". Dar acea tulburitoare xnlizL alui ,,tot de a una" ? .Ce bogate sint discriminirite care inseamni pe rominegte aceasti idee de petrecere continui, care umple timpul gi care chiar i1 depigegte ! incepind cu metafizicul gi cvasi-spinozianul .. 6e1 de a una ", care e timpul in care totul e dat dintr-odati, pentru care vegnicia nu e decit unitatea totului, ci nicidecum n nesfi4itul , lui; adiugind pe continuu curgitorul " mereu >, sau pe sinonimul siu, care arati chipul in care continuitatea curgerii topes,te clipele - atomii de timp intr-una >; ori, depfuind marginile timpului lumii - "aici, pentru a cuprinde qi pe cea de dincolo, in de aceasti continuitate de petrecere, gi sfirgind cu religiosul u pururea u, care inseamni < intotdeauna mereu ", adici timpul ;i vegnicia date impreuni, ori cu indicativul siu derivat, " de-a pururi "; ce bogigie de nuange !" Mi duce gindul - citind asemenea rinduri - la teologia franciscanului Bonaventura, din al sd:u ltinerariurn M entis in Deum, cu etapele ascensiunii citre unitatea absoluti. Ce fericit ar fi fost Bonaventura mai tirziu Pierre Teilhard de - oricunoscut acest simplu cuvint Chardin - daci romanesc: totar fi deauna. Descoperea prin el un popor care rezolvase in intimitatea gindului siu unul dintre conceptele fundamentale ale filozofiei transcendentale !

FI$AREA

BIBLIOTECII

53

Fi;area bibliotecii

m-a

ficut si mi

trezesc in fala propriei mele disponi-

bilitid de a merge inainte. Am redat aceaste mici intimplare fiindci este, intr-un fel, foarte conformi modului de a fi al lui
Mircea. El nu spunea niciodati si faci un lucru a;a sau ci te nu vorbesc in relaqiile lui de serviciu aga poate punea in faga alternadvei. El gtia prea bine ci nu rispunde petttru gravele probleme omene$ti ale altora prin solu{ile sale, ci solulia valabili unui om poate fi

-,

La 15 ani am rimas corigent la latini;i am fost eliminat de la liceul militar. Stipinit de duhul anarhiei, curind dupi intoarcerea mea la Bucuregti, am pirisit casa mamei mele socotind ci sosise vremea si-mi triiesc libertatea. Evident, cineva rebuia si mi salveze de toate riscurile pe care mi le asumasem cu at'ita riz' vrltire. Eu am fost salvat. lntii de pnrinqii vo;tri, apoi de lon Jalea in atelierul ciruia am lucrat o buni weme. Datoriti totalei increderi ce o aveam in Margrita s,i Mircea, la ei m-am dus mai intii - dupi ce-mi inchiriasem o odaiqa in Bariera Vergului, pe Onan, la bunica prietenului meu, Nae Antonescu. Oprit la dejun, le-am povestit tir4enia. Eram stingherit. Intuiam ci nu am si fiu aplaudat dar nevoia unui dialog rezonabil, la nivelul aventurii mele, mi ficea si infrunt chiar pi reprogurile. Dupi masi am ri.mas cu Mircea in biroul lui, - Acum, mi-a spus el, cel mai important nu est si explici de ce ai plecat de acasi, ci sdte descrxci fdrd sd te tntorci. Dacl nu reugegti, degeaba ai plecat. Probabil ci nu au fost exact cuvintele lui, sensul insi da. $i acest sens a reprezentat pentru mine prima treapti de piatri nelunecoasi ce o simgeam sub picioare. Rispunsul lui Mircea era, totugi, neagteptat, ;i

nepotriviti altuia. in aceea;i dupi-masi mi-a spus ci vroia de mai multi vrme si-qi figeze biblioteca, 9i m-a intrebat daci eram dispus si-i dau o mini de ajutor lucrind dupiamiezele la el. Am tcceptat imediat. Margrita, la rindul
ei, mi-a propus si vin in fiecare zi la prinz. Eram salvat ! Evident ci fiqarea bibliotecii n-a fost pentru Mircea decit un mijloc de a mi qine mai aproape de dinsul ca

si mi poati indruma, Mlam dat repede seama ci nu


avea

nwoie de fige, c;ci cunogtea Pe dinafari toate

cfile

din biblioteci, locul exact unde se afla fiecare volum, pagina exacti unde se afla un anume text. L-atn vdztt de multe ori, cu mine sau cu altii cind, vorbind de o cane, de o idee, de o expresie - scotea cartea din raft, de sus, de jos, din dreapta, din stinga gi, deschizind-o la o exacti pagini, citea texnrl incriminat. Memoria paginei citite era la Mircea prodigioasi gi fermecitoare, pentru ci o folosea cu libertate de brizir, nu de cunet. Figarea ci4ilor a fost pentru el un prilej de a-mi deschide cele mai luminoase orizonturi in literaturi, muzici, picturi prin zilnicele scurte discuqii in care mi angrena. A fost cea mai fericiti vari din viaga mea, De fapt, discuqii ! Nu. Eu, ici, colo, intrebam ceva, mi nedumiream, poate irni aritam o pirere. Era

54

SoKRATEToN

FI$AREA

BIBLIOTECII

55

momentul cind la Mircea se declanga acel spirit al aventurii intr-o lume pentru mine feericl, cind, prin aluzii de o savante precizie md ficea si descopir un univers necunoscut in care se miscau scriitori, pictori, muzicieni, filozofi, oameni de arme, victime ale istoriei, mari umani;ti sau mxrtiri. Cite ar trebui si spun despre fiecare din aceste momente in care Mircea deschidea lumea in jurul meu, despre felul in care te punea fat| in fzgit cu miracolul spiritului tragic ori genial al omului, spirit ce da inqeles vie$i ridicind-o din banal, chiar insugi banalul ridicinduJ prin geniu, dindu-ne putinla triirii unei adevirate qi uneori permanente transfiguriri luminoase ! IJn text, o reproducere de picturi (mi-a diruit trei caiete Van Gogh din colecgia Geemanns Kiinstermappen), o placi pe care o punea la gramofon devenea punct de plecare pentru o spirali de avint. Agi vizut acele alice cu care se joaci copiii risucindu-le cu o sfoari trasi iute: gignesc gi zboari in
sus facind cercuri spaliale generoase, armonioase, elegante pentru a se intoarce la picioarele tale. Aga era

frenezie. Nu eram singurul tinir care mi bucuram de generozitatea lui spirituali, qi, ceva mai tirziu, am regisit aceleagi efecte la voi doui, apoi la Niic5, la Spiiicl, la Charlie. Iar un fost student al siu imi vorbea despre lecqiile de etici predate de Mircea, asemuindu-le cu adevirate spectacole. Pentru mine cel de atunci, Mircea a fost deschizitod ferestrelor citre cele mai minunate priveligti. Prin el am vizut scriitorii vremii, ca si nu mai vorbesc de pictorii Van Gogh, Monet' Cezanne, Gauguin, Andreescu, Luchian, Sabin Popp sau de muzica lui Bach, Corelli, Franck, Lekeu. Eram inclinat si iubesc muzica poate gtiind ci tatil meu dar descif.rtea ei, capacitatea fusese un bun pianist de a urmiri o piesi muzicali in intimitatea ei constitutiv; nu doar de a o asculta -, paniciparea la desflde la Mircea surarea ei cu sentimentul de creagie

zborul pe care il provoca Mircea cu o disponibilitate de diruire nemaipomeniti. ln fiecare d,,ryd-amizzL, dupi ce dormea trei sferturi de ori, venea la masa de lucru gi lua cele 10-15 fige gata lucrate de mine dupi tipicul cerut de dinsul, impreuni cu volumele care se aflau alituri. Se oprea la o f!i, risfoia o carte 9i pe neas[eptate intra in cite un aminunt fie din viala autorului, fie din carte. $tia si faci acest lucru lin, cuprinzindu-te in aventura unui gind neagteptat. Nu era lecqie in felul cum povestea un fapt, cum punea o intrebare, ci leqia se dovedea a fi insigi angajarea ta in descoperirea unui text spre care te degteptai inaintind o dati cu el, cuprins de incintare gi

le-am invigat. Ani de zile mai tirziu, auzind la televiziune lecgiile muzicale ale lui Leonard Bernstein, am regisit lecqiile lui Mircea: aceeas,i atragere de atengie p" .ttr srtt"t de violoncel sau de violi, pe un sunet de flaut explicat ca voce de faun sau ca fo;net marin, pe un dialog intre doui instrumente ca goaPta dintre doi indrigostiqi sau replica tumultuoasi dintre doi combatangi. N-am si uit vreodati cum ascultam amindoi gi se nigtea in acel mic spaqiu dintre biblioteci gi sufrageie, La Folia lui Corelli - ca si nu pomenesc decit adt! Datoriti unui ugor gest cu mina, ori doar cu degetele, parci uga dinspre oficiu se deschidea gi-n odaie pitrundea, lunecind in spagiul dintre noi cu melancolie, durere, apoi cuprins de-o nefireasci bucurie pentru ca sl recadi in drama lui, dulcele nebun inihipuit de Corelli. Existi asemenea lecgii pe care, daci le-ai triit odati sub mina unui mare pro{esor, rimin

56

SoKRATEIoN

FI$AREA

BIBLIOTECII

57

definitiv cigtigate pentru descifrarea la nesfir;it a altor texte cu care te vei intilni mai tirziu. Elev la Ministirea Dealului avusesem, de la 11 ani, patima cititului, furia cititului, gi-mi petreceam multe nopli la biblioteca liceului pini la ora cind ofilerul de serviciu, de fapt un elev din ultima clasi, trecea si stingi lumina gi si incuie biblioteca. Acestor nopgi pierdute in lecturi pitimage li s-au datorat somnolenga din timpul orelor de curs gi finalmente corijengele gi eliminarea! Aveam pasiunea, dar nu 9i orizontul, care era mirginit la ce citisem mai bun: Dostoievski, Tolstoi, citeva ci4i de vagi mistici orientali. Prin Mircea orizontul s-a dilatat brusc gi enorm. Mi-am dat seama ci lumea era plini, plini, plini de ofene! Tehnica lui era simph gi nu da gre9. La cea mai banali observaqie de-a mea, la cea mai naivi intrebare sau uirnire, subiecul era irnediat preluat de Mircea la un alt nivel, unde mi punea in contact direct cu cei mai neagteptaqi scriitori sau ginditori. Aga mi-a adus dinainte, de p arcd mi-ar Ii prezentat nigte buni prieteni de-ai lui - 9i de fapt a;a mi-au rimas prieteni gi mie pini azi pe un And-r6 Gide, L6on Bloy, Cocteau sau Paul Val6ry pin L'Atne et k Danse maiinii, - pe care.l - pe Ion Barbu, pe ArgheziMatei Carape citea cu un fel de incintare glumeaqi -, giale din un -ce-mi care mi-a diruit colo,Craii dc Cuma-Veche colo pasaje intregi, ca dupi citise, sirind de si mi incite la iubire 9i si mi-l faci de neuitat. Mircea ciuta locul fiecirei personalitiqi in stil, in pasiune, in aventura generali a culturii gi deseori aducea universalitatea in gindul rominesc, ori ageza gindul rom6nesc in universalitate, Aqa il ageza pe Hagdeu, pe Vasile Pirvan - ale cirui cursuri le audiase -, pe profesorul Francisc Rainer - ciruia i-am fost qi eu pe filozoful student la cursudle lui de anatomie

Matila Ghika, pe profesorul Dimitrie Gusti gi mulgi alqii, intotdeauna cu subtile argumente de culturi gi istorie europeani. Mai vid gi acuma pe masa lui volumele lui Bloy, din ,,Mercure de France' : Le rnendiant ingrat, Le salut par les Juifs, La Femme paware, L'Ame de Napoleon sau acel zguduitor Jeanne d'Arc et I'Allemagne.
Mircea apropia destinul lui Mihai Viteazul dind contur Rominiei in conttiinqa poporului nostru, de al Ioanei d'Arc incoroninduJ pe Charles VII la Reims rege al Franqei ! Amindoi eroi incomparabili, amindoi tredagi 9i
ucigi migelegte Mihai de Basta pe Cimpia'I:ur:^zlJ.,loana arsi pe rug la Rouen, prin judecata Episcopului Cauchon al cirui nume poporul din Rouen, gi apoi al intregii Franqe l-a apropiat de al porcului: cochon !

Mircea vorbea qi citea cu voce inceati, iar vocea lui ciudati de triire interioari gi de transmitere a sentimentului, a culorii. Rimin de neuitat acele dupi-*mieze cind, abia trezit din somn, uneori inci puqin buimicit, sosea din dormitor cu pagii gribiqi, oleaci tirgiqi qi se lisa si cadi in scaunul biroului. Lnt-o zi a tras dinainte volumul Eulalii al ld Dan Botta gi a inceput si recite in toapti leginati:
avea o putere

Glorie de trist opal

Zoni de lunate prore


Unde moare cerul pal
Fulgerat de aurore

Eulalie: sunet-crin

-,

Idol eleat sub geruri Claros cu inel marin Singur in mirate ceruri

58

SoKRATEToN
Soare nins de acte reci

FI$AREA

BIBLIOTECII

59

Dorice, prudente forme Pe orbite simple treci Un liturgic somn de norme.

Poezia se plimba in jurul tiu ca un vint utor si te fure, a9a cum trebuia si te gi fure muzica verbului poetic. $i din acea clipi, Dan Botta mi-a apirut ct un zeu ! Nu auzisem niciodati acest nume: Eulalie. $i l-am intrebat. Mi-a rispuns: Eulalia din Merida. Sfinti martiri pentru a fi spus un singur cuvint: Credo !

A sirit din scaun


la minister.

gi a

fugit si

se

imbrace ca si plece

Nu l-am auzit niciodati pe Mircea Vulcinescu spunind ceva riu de cineva. Cred ci daci un om, o carte, o muzici nu i-ar fi plicut n-ar fi vorbit de acel om, de acea carte, de acea piesi mtzicali. Dar era de ajuns ca la un om, intr-o carte sau intr-o muzici, chiat gi fi.rd. valoare, si descopere un mic aminunt valoros, pentru ca si-l scoati la luminl cu incintare, ca pe un adevirat filon de aur.
Existi la orice tinir o disponibilitate de exaltare in
dragostea sa pentru acel frate pi prieten mai mare pe care sufletul lui il agteapti. Existi iubiri care se tocesc' al-

avea multi weme de stat cu mine. Uneori cel jumitate de ori; imi explica ce am de ficug plemult o ca gribit, citeodati venea automobilul de la birou sil ia. lntotdeauna mi lisa entuziasmat gi reconfortat de o idee luminoasi. Pentru ca si culegi floarea care cregte in adincul pripastiei - spunea dupi Bloy - trebuie si dupi ea. Era gi modul siu de a privi via1a. Accobori cepta coborigul ca drum de virtute. Van Gogh n-ar fi dat lumii opera sa de bucurie daci n-ar fi alrrt tfia si coboare toate treptele mizeriei ! Mircea prefera gindul lui'Bloy 9i evanghelica drami a lui Van Gogh (pictura gi scrisorile) eroismului turistic de a urca pe virful stincilor dupi o floare a reginei, pentru ca apoi si fi trebuit si coboi.li plicea, si urce Carpagii, dar pentru alte ciutiri. Din cit l-am simqit inci din adolescenqa mea, la Mircea experienta coborigului didea valoare urcugului. Coborigul ingiduii cele mai grozave urcuguri, uluitoare experienle gi triiri ale spiritului. Risturnind sersul verticalei, atunci cind i-a fost dat si coboare treptele impuse de soarti pini la cele mai dramatice mizerii, in structura lui - ca qi la Socrate - coborigul a insemnat, pe cel mai subtil gi inalt plan: urcug.

Nu

lntr-o dupi-masi a deschis L'Ame et k Danse. Figam seria Val6ry. Cu citi plicere citea ! Citindu-mi dialogul in care erau urmirite migcirile gi spa$ul ce
se crea

tele care, pe misuri ce trece vremea, igi dezviluie inci ceva, din bogigia lor inepuizabili. Aqa se intimpla cu Mircea daci te apropiai de el. El gi se dezviluia ca un fel de lume declangat;, in migcare. Universul pe care il punea in migcare scipira de fosforescenqa inteligenqei gi generozitiqii lui spirituale. Se diruia cu un gust princiar al misurii. Strilucea in geniu, se topea in modestie.

in dansul inchipuit pe scen;, aproape recitind

textul, se migca acoperind el insus,i spagiul mic al odeii cu un lent virtej unduit. De n-ar fi fost decit acele 5-6 pagini ale dialogului, Socrate spunind: ,,Elle tourne sur elle-m6me, voici que les choses, 6ternellement - a se s6parer...',;i Eryn<imaque conli6es commencent tinuind: ,,C'est v6ritablement p6n6trer dans un autre

60

soKRATEtoN

FI$AREA

BIBLIOTECII
este

6I
desivir-

monde" ! Jinea canea in mina stingi, ca pe o floare, ca pe un vas, parci nu citea din carte, ci o pistra di nainte pentru vraji, in timp ce mina dreapti. murmura prin aer o melodie insoqitoare ca o brizi, iar picioarele, inainte, inapoi, scriau dansul Athikteii - ,,Abia vorbea, 9i faptul se nigtea l" A pus deodati canea pe colEul mesei, a strins iure nigte hinii pe care le-a virit in servieta lui burduf, 9i cu un salut vesel din degete a fugit lisindu-mi cu aceasri idee ci dansul creeazi. tn spaliu in care au loc realitiqi pe.care nu le putem binui daci nu ingelegem, prin propriul nostru trup, acel spagiu. Cred ci Mircea ducea zilnic, la biroul lui auster de la Datoria Publici sau Minister, dansul din sine, ca pe o incintare care-i ingiduia si munceasci senin si si-i insenineze pe ceilalqi in munca lor.
ca Mircea si. se ageze la masa lui si lucreze la cite ceva, un articol, o conferinqi, o traducere din poelii lui dragi. NuJ sringherea prczen\^ mea, in fotoliul de lemn. Revenea asupra unei fraze, asupra unui vers al cirui ritm il auzeam ca pe un fosnet jucat ca un tam-tam printre tresdi. Mai tirziu, revizind unele hirtii la Margrita, am recunoscut citeva versuri pe care chiar eu i le bitusem la masini - cici, plecind la serviciu dupi,-amirza., imi didea uneori si-i bat la magini cite o pagini sau doui. lmi amintesc ci-mi era ciudi ci, dupi ce-i dideam o paginl curat scrisl, il, vedeam cum lua creionul sau stiloul cu cerneali verde gi se apuca si faci modificiri gerpuite pe care abia puteam si le urmiresc, cu toate ci avea o scriituri extraordinar de frumoasi gi echilibrati.. Odati, vizindu-mi necijit ci. eram nevoit si bat a nu $tiu cita oari., mi se pare o aceeagi poezie a lui
Se

Villon, mi-a spus ci niciodati un text nu

git. Si a adiugat imediat un lucru ce mi s-a pirut pe moment_.o glumi: in afari de So-noroas.^e pisirele " ". Ani de zile mai tirziu, cind versurile mi-au fost explicate de un

prieteq am ingeles ana desivirgirn

lui Emi-

nescu, din aceasti poezie.

La magina lui de scris am inviqat si eu si, lucrez. Biteam nu numai pentru ei, dar si pentru mine, incercirile mele literare. Odati i-am spus ci am un

- in felul in care Gide scrisese risturnindule


ordinar Le retour de I'enfant prodigae,

mare proiect pe acea vreme toate proiectele mele erau mari I si scriu nigte parabole dupi Evanghelii,
acel extra-

intimpla alteori

gi

Dintre parabolele mele, cea care i s-a pirut mai interesantd - era in proiect, fiindci n-a fost scrisi niciodati ! a fost Parabola talancului. inci din prima clasi de liceu, cred, am fost agasat de aceasti paiaboli. Mi tulbura nedreptatea dotirilor cu care unul gi altul pleca in lume si pretenqia stipinului asupra celui maislab dotat. Nu mai stiu care a fost disculia, dar gtiu ci ideea s-a imbogigit rumultuos. Mircea ;da si prelungeasci propriul t;u gind, ficindu-te si fii la tine acasi in chiar gindul lmbogigit cu tot ce adr.uga sau te ficea si adaugi singur pe parcursul disculiei. Dupi ce ii expuneai t idee, care apoi se discuta, sau mai bine zis !i-o discuta el, te trezeii tu insuqi rnai bun, mai taleniat, mai inteligent, mai vast, firi si-gi dai seama ci, de fapt, el a fost apa care a udat si a lisat si creasci gi si inflJreasci o prea modesti planti adusi de tine. Poate c;, ,^vea nevoie de algii spre a fi el insugi" cum spune Noica, - ci inceica si-i faci dar poate, dimpotrivi, - zic eu pe aldi si fie ei insigi.

62

SoKRATEIoN

FISAREA

BIBLIOTECII

63

Uneori ii dideam si citeasci ceea ce scriam. Tulburitor gi chiar derutant in observaqiile lui era faptul ci el nu cidea decit rareori pe ceea ce socoteam
eu ca realizat mai frumos, dar in schimb descoperea in evidengi lucruri mai interesante decit cele inchipuite de mine, imprumutindu-mi intengii complexe pe care nu le avusesem, 9i pe care le ascultam cu uimire 9i incintare. Povestesc aceste am:inunte fiindci ele intrau in lelul lui Mircea de a te ajuta, de a te face congtient de valori pe care tu insugi abia le binuiai. Se va vidi mai bine acest lucru cind voi semnala ce a iegit din dialogurile lui cu texte scrise de algii. Cu pagina mea dinainte imi explica de ce un aminunt iegit de sub creionul meu in mod spontan, necontrogi scotea

gigie nerostiti se afla in gindul tiu!" Cazul cu lui Dragomir este mai mult decit relevant.

eseul

Am si inchei cu o intimplare c re m-u descumpinit. Scrisesem o nuveli pe vreo 10 pagini. Povestea


stitea sub influenga lui Dostoievski (ca mai tot ce incercam pe atunci, sub influenga cuiva: Gide, \7ilde etc.)

lat, avea ceva apane gi merita si fie desivirgit, ldcrat mai departe, ln mod indirect, prin neluarea in seami, impingea in umbri ceea ce nu avea valoare 9i, dimpotrivi, intorcea pe toate fegele fragmentul meritoriu iegit in cale, obligindu-te si iei cunogtingi de el gi, ca atare, si-l respecgi, lucrindu-l in furzi. limpede, in topici lunecati 9i feri poticniri, cu metafori sobri gi siguri. N-am avut niciodati, in faqa observagiilor sau chiar sugestiilor lui, sentimentul de a fi frustrag de a nu fi inqeles. Dimpotrivi, Mircea gtia si te faci si renunli la ceea ce igi dideai seama, impreuni cu el, ci nu are valoare, gi te ficea si te aprinzi pentru un aminunt nou descoperit in timpul dialogului. Noica spunea de Mircea ci gtia mai bine ceea ce tu incercai si formulezi gi te reformula, flcindu-te sn-ji dai seama ci ideea ta era mai mare, mai bogati, mai fenili decit iqi imaginases,i singur. ,Vulcinescu aseza in alt orizont lucrurile spunea Noica gi-gi arita dintr-o dati citi bo-

Nimic original povestea avea un iz desuet. A citit bucata, nu mi-a ficut nici o observaqie, dar mi-a propus si merg la Eugen Lovinescu. Eram in culmea fericirii convins ci ouasem oul de aur! Mircea mi-a aranjat zi:ua, ota. Lovinescu locuia in blocul din faga Facultitii de Drept. Mi s-a deschis u9a gi, spre groaza rnea, cLir crezusem ci voi fi primit numai de marele critic al literaturii rominegti, m-am trezit intr-un fel de salon-birou in care se aflau cam cinsprezece persoane, in mare parte cucoane, toate urmirindu-mi de la ugi 9i pini la biroul unde stitea, intr-un {otoliu, stipinul cenaclului Sburitorul. Lovinescu mi-a ficut semn si iau loc gi, {iri vreo prezentare, mi-a zis : ,Di-i drumu', citegte ! ' Am triit una din cele mai lamentabile experienqe din viaga mea. Mi impiedicam la citit, transpiram, glasul mi se tiiase. Am terminat lectura cu greu. N-am inqeles absolut nimic din cele ce mi-a spus Lovinescu s,i apoi ceilalqi, mai bine-zis celelalte, cici au vorbit cucoanele. Am plecat umilit, triind un e$ec catastrofal. Cred ci in sinea mea juram si nu mai scriu vreodati. Mai tirziu, avind un prilej si fiu poftit la Lovinescu, nu m-am dus, neputind scipa de complexul de

strivire

triit in salonul lui literar, A doua zi, nici Mircea, nici eu n-am

adus vorba de

nuvela mea gi de intilnirea cu Eugen Lovinescu. Abia acum, de curind, am aflat de la tine, Sandra, ci Lovi-

64
nescu i-ar

soKRATEToN

FISAREA

BIBLIOTECII

65

fi spus lui Mircea, despre mine: ,,Un bo1 de aur nelucrat!" Azi sint pulin nedumerit de faptul ci Mircea nu mi-a transmis, fie qi cu alte cuvinte, impresia lui Lovinescu ! Am sosit, deci, la lucru 9i m-am apucat imediat de figarea unui mic teanc de ci4i lisate, ca in fiecare zi, pe colgul biroului. Venind din dormiror, dupi scuna siesti de dupi prinz, Mircea a luat in mini un volum
de format mic, de culoare cenugie Joc secund. A deschis canea gi a inceput si citeasci. Ca intotdeauna, cu glas incet, intr-un fel de goapti limpede 9i plini de nuanle. Mi-a citit aceste patru versuri din poezia care

Era niucitor ! lgi tiia respiragia ! N-am sI uit niciodati aceasti simpli 9i superb;. demonstraqie a jocului oglinzilor din poezia lui Ion Barbu. Ermetismul

dispiruse, versul devenise limpede ! Pe urmi - cici ne aflam sub vra)a oglinzii recitat din Mallarm6: O, miroir ! . .. ta glace au trou profond ie m'apparus en toi comme une ombre lointaine...

diduse titlul volumului:


Din ceas, d,edus ad,incul acestei calme oeste, Intratd pin oglindd in mtntuit azur, Tdind pe inecarea cirezilor agreste, ln gruparile apei, un joc secund, mai pur.

pentru a pomeni de Narcisse a lui Val6ry, de Ion Cantacuzino, apoi de oglinda care avea nu doar vraja ,,umbrei indepinate" ori a zenitului devenit Nadir, ci gi alte vinugi vrijitoregti, atit de ispititoare unor triiri liuntrice ori unor nedumeriri poetice.

Si notez aici un gind ciruia poate in alti pane nu


i-ag gisi locul.

Mi-era amar de egecul din ajun gi am spus: ,Suni sublim, dar nu pricep nimic!' Mircea a ris mirat gi a reluat cititul, vers cu vers, dind rolul precis - de exemplu fiecirei punctualii. Egti ispitit si citegti: ,Din ceas dedus - cu virgula dupi dedus - dar, imi atrage el atenlia: Nu! .Din ceas, - cu virgula dupi ceas, dup5. care urmeazi: dedus adincul icestei calme creste gi ficea gestul: creasta sus, linia dealului - cir, imaginea priviti in api, risturnati, profilat pe unduind in adinc, prin oglind4 in oglindi, in mintuit azur - acolo unde cirezile agreste luneci de-a-ndoaselea, intr-un joc secund, in al doilea joc, in jocul imaginii a ceea ce se petrece sus mai neclar decit in api, unde jocul devine clar si pur !

Mircea gisea in oglindi subiect de meditaqie, poate o nadi, poate o monadi misterioasi in care nu doar lumea intreagi se puter ghici dar qi omul putea trii dublindu-gi intimplrrea. De trei ori il indlnesc pe Mircea avind de-a face cu oglinda. lntii, in o<plicarea atit de frumoasi a lui Ion Barbu, care ,,scrie in oglindi", ,,invers qi in vers', adici in interiorul versului, cu secret, pentru cei inigiaqi, care gtiu citi textul descifrabil numai in oglindi" ca textele lui Leonardo. A doua oari il gisesc cind vorbqte de multiplicitatea oglinzilor, in rispunsul dat lui Al. Dragomir. Iar a treia oari vorbegte iar de oglindi in scurtul siu jurnal din aprilie-mai 1946, de la intiia sa arestare. $i de fiecare dati., cu ce bogelie de implica,tii a privit el oglinda! Existi oare ceva, in lumea

66

soKMTEroN

FI$AREA

BTBLIOTECII

67

fizici a lucrurilo_r, care si sugereze mai multi vrijitorie, ca oglinda? Poate numai focul, in puterea ce o de_ gaji pentru a modifica starea lucrurilor-pe care le atinse dar despre foc nuJ gtiu sd fi vorbit sau s..is.

mea o pace extraordinari., ridicindu-mi, intr-un sferr de ceas, la alte vise decit cele din ratatele pagini in care crezusem cu atita ardoare naivi cu o zi mai inainte. Altele se dovedeau a fi problemele litera_ turii cind te apropiai de Eminescu, de Ion Barbu ori de Mateiu Caragiale - cel din Craii de Curtea-Veche _ gi tocmai aceasti stare de spirit a vrut, gi a reu;it el si mr-o rmprime. Din cele arirate pini aici despre figarea bibliotecii s-ar pltea si vi las inipresia ci priocupirile principale ale lui Mircea, refleitaie in biblioteca iui, se

- Dar.si mi into rclaJoc secund.ln dupi-masa aceea, .1"d d l-l explicat pe Ion Barbu, Mircea a r.ugit s; aduci in inima

rimas in minte cu preponderengi scriitorii, cici acegtia in primul rind, iar Mircea vene4 in dis_ cugiile cu mine, in intimpinarea preocupirilor mele. Existau insi scriitori de care mi-a vorbit de care, cel |i pugin la acea vreme nu mi lipisem. Aga, bunioari, avea o mare aplecare pentru Rilke, din ca rle tradtcea Cartea a.lreiz - Despre Sdrdcie Si Moarte - dat pe mine Rilke, din puginele traduceri citite, nu me emoiiona. Aveam insi notaliile lui Rilke despre Rodin. iartea aceasta mi-a plicut intotdeauna gi am socotit-o de cipitii pen_ tru inqelegerea lui Rodin. Vorbea, de exempil, de^spre Dante si despre puterea poeziei de a transmite id.i metafizice -- dar nici pe Dante nu aveam si incep aJ iubi decit abia citre treizeci de anim5. interesau

concentrau asupra literaturii, a poe,tilor gi scriitorilor ro_ mini qi striini- Impresia trebu;e corectati. Mie mi_au

Lisind insi aceste aspecre deoparte, biblioteca lui Mircea era ticsiti cu tomuri de filozofie, istorie, drept, economie, sociologie, politici - din care se numirau laolalti citeva sute de volume gi broguri in rominegte, germani, francezl., italiani, englezi. Descartes, Kant, Hegel, Fichte, Schelling Bergson formau rafturi intregi. Grecii gi latinii ii avea in edilii gcolare, multe din ,,Biblioteca pentru toti", cumpirate de el in timpul liceului. Avea corpusuri intregi de filozofi 5i intelepgi ai bisericii crqtine, in ediqii rarissime, pe care lucra. Si nu uitim cd la acea vreme Mircea avea 31, 32 de ani. Biblioteca lui se alla in plini formare gi cregtere neincetati pe ffunchiul bibliotecii mostenite de la tatil siu. La. fiecare doui-trei zile pe masa lui de lucru apireau noi ci4i, broguri, reviste rominegti ;i striine. El insugi, imprzuni cu Noica, Eliade, Floru, Comarnescu, probabil ;i cu algii scriau anicole, studii, eseuri in nenumirate publicalii de specialitate, unele {undate de ei. Primea qi cirgi comandate in striinitate, daci nu mi ingel prin Libriria Hachette, de pe Lipscani. Vizita foane des doui dintre marile anricariate din Bucuregti. La Libriria Alcalay sau la Cartea Rom6.neasci se gisea intotdeauna cineva care si-i ofere ultimele noutiqi. Ciliva ani mai tirziu, cind iar am lucrar o vreme cu dinsul, pe cind eram angajat la Enciclopedia Rominiei, biblioteca lui Mircea ajunsese arir de bogate ci-l cam scotea din casi. Nu mai avea loc de ci4i qi de teancuri de reviste nici in camera mici de lucru, pe care o numise ,Distileria de quinresenqe", nici pe culoarul mansardei.

ASUMAREA REGULII JOCULUI

PERFECT

69

Asumarea regwlii joculwi perfect

fecgiuaii. Orice treabi de care se apucairebuia si {ie bine ficuti, fie ci era vorba de poeiie, desen, execugie la pian, lectie, conferingi, o scrisoare, inchei"r"" .rL, tratate guvernamentale. AfirmaEia poate fi dovediti de oricine purcede la intocmirea inventarului activitigilor lui.
De fiecare datl cind Mircea intra in joc, igi dovedea in mod spectaculos capacitatea de a duce lucrul pini la ultima consecingi. lmi vine si spun ci .r" i.u" leonardovincian in firea lui, in taleniele lui multiple, in modul firesc qi total de a aborda lucrurile, in viiiunea.sa intelectuali, dar, in acelagi timp, poate datoriti seninititii lui, a jovialitir,ii cu care flcea orice, ar putea fi asemuit gi cu Jean Cocreau, acesr pring al inteljengei frtnceze ca;,e [icea. si striluceasc-i d. g"rri., t"ot ". atingea, Mircea fiindu-i, incontestabil, siperior prin vastitatea

Tot ce ficea Mircea Vulcinescu, in cele mai diverse direcgii de activitate, stitea sub imperativul per-

siu Homo ludens, un fenomen cultural misterios gi angajat al triirii spirituale, un fenomen de transfigurare gi revalorificare a faptului curent pe plan imaginativ, in cadd unor parametri convenqionali bine sabiligi, in care omul se implici cu o sumi de calitigi ca: inteligenga, memoria, fantezia, rigoarea, talentul, abilitatea, agilitatea, uneori forra musculari. Jocul trebuie inqeles ca un fapt serios. A intra in joc inseamni a te supune regulilorlui interioare, care nu por fi cilcate fi.re sanctionare. in interiorul cercului cu creta jocului, omuiui ii este dat si-si misoare puterea, si puni pariul ;i, daci poate, si cigtige panida. ln joc, convenEiile delimiteazi 9i dau nume lucrurilor, fiingelor, omului insu;i, toate devenind pugin ahceva decit in afara jocului sau altceva decit ar fi in alt joc. Omul cu masci de lup e Lup ! Cite consecinle in miestria de a fi ceea ce egti numit: poet, actor, ministru, sfint ! Cunoagteqi legenda biblici: Dumnezeu, mulgumit de

tri

culftrii.

Cuvintul 7oc pe care il folosesc aici poate duce la neinlelegeri gi eventual la diminuarea selnsului cuvintelor; si stabilim, deci, ci prin cuvint ingelegem, 9i voi gi eu, dupi filozoful olandez Johan Huiziiga din

animalele create, si poate ca si-l impresioneze pe Adam, face si treaci pe dinaintea acestuia fiecare animal, intrebindu-l ce este ista ? Iar Adam didea nume fieciruia, adici, implicit, il lua in stipinire intelectuali, transfigurati. Incit Dumnezeu, nelinigtit de atita pofti de acaparare mentali, l-a intrebat la urmi: .Dar Eu, cine sint ?" $i Adam a rispuns: ,,Tu egti Domnul Du,mnezeul mea !" $i Dumnezeu a inqeles cI Adam il luase qi pe El in stipinire ! Splendid joc semiotic ! Jocul are aceasti vinute tulburitoare ci, prin conven.tie, materialul folosit se transformi. in idee, in reguli arbitrari, chiar si in utopie. Cu ideile din loc se construiesc metafore, sonoritigi ce nu au inteles decit in cercul jocului: ,,Ala-Bala!" - deci, poezie puri, uneori misci.ri inexistente in naturi: dansul. Ia

70
na$tere o

,fr

soKMTEroN

ASUMAREA REGULIT JOCULUI

PERFECT

71

omul transformi chiar natura in chip sui gineri (Apollinaire: ,,Cind omul a vrut si imite m"rril irr_ ventat roata, care nu seami.ni. cu piciorul!..). Deta_ "
domenlu nou, cu totul necunoscut naturii,"ra.r" dar pre_ dilect.lui: lumea spirituali, a construcgiilo. logicii fure '-"r"L"_ - unii zic gratuite ! - din care v" deduce tica, geometria, muzica, arhitectura pentru a ajunge pini la urmi se inventeze necesitate) triirii in'mJd ll,u.r"l.il nenarural, in spirit. Orasul ideal, ca toate rdeologlle, dupi o vreme idearici, coboari in profan, in.realitaie, degradindu,se, haotizindu_se. A.tf"l, .._ guli stabilite mental se intorc in viaqa noastri de fiecare zi ca sisteme de organizare sociah p. baza cdrora omul stabilegte legi, care, la rindul Io. nrrrerrr.azi,irt socia.le, politici, militari, religioasi, m"itologia noastri splrrtuala, chrar cea afectivi, etica cu regulile de com_ portamenr,. circula$a pe strizi, viaga b-ursei, relaliile intre autoritatea de stat gi ceti.lean, relaliile intereu_ vernamentale, conventi.i.le sportive _ in fi"Jrr" "t". "t.. omul fiind. implicat prin constringeri care dau sabili_ tate grupulur uman. Intre joc si se riozitate, numai din neseriozitare putem binui o Iipsi de seriozitate. Copi_ Iul care joaci sotron, joaci serios: la cea mai mici abatere pierde puncrul gi este sanctionat. Daci insi copilul este chemat in casi, el abandoneazi. instanta_ neu le.gea ;otronului ti intri in legea cas.i: se st.rge pe.prctoare sr spune ,,Buni ziua !... Jocul ingiduie unl_ ori invenlii la nesfirsit folclorui _ dar iu anarhia. Cind judecitorul, imbricat in robi, intri in sala de judecati, asistenla se ridici in picioare. Ci"a tot ,"
sindu-se de naruri, omul poate, prin joc, se

alti lume decit cea ,,naturali.., ficuti insi din elemenre narurale. Ba mai mult: triind o inchipuire,

duce la tenis, isi pune maioul gi chiloqii albi. Cu toate ci este acelasi om, el nu poate merge la tribunal in chiloqi ;i pe terenul de tenis in robi, fiindci are de respectat regula a doui jocuri deosebite.

un

"l

la tatil vostru. Dintre togi oamenii pe care i-am cunoscut, nici unul nu se poate asemina cu Mircea in ce privegte vivacitatea cu care se angaja in jocuri uneori total deosebite, in ce privegte disponibilitatea de a se mura dinrr-un ioc intr-altul. Fireste, am cunoscut oameni care-si jucau propriul joc in modul cel mai desivirgit: Enescu, Marb6, Rainer, Jalea 9i mul1i, mulqi alqii, dar f.iri a avea disponibilitatea de a inrra in aventuri intelecftxle mereu innoite ca Mircea. Vi amintiti de Vicleimul scis pentru voi de un Criciun piesa a fost atit de bine glefuiti incit mitusa voastri., Elena Vi.ci.rescu a tradus-o ca si fie jucati in cercurile Rezistengei Franceze, intre 7942 9i 1944. Mircea a jucat piesa cu voi, in sufrageria voastri, antrenindu-vi: pe voi doui, pe Vivi, pe Niici, Spirici, Ioana, Charlie ;i algi copii. Ci era vorba de un joc pentru voi, copiii, ori de descifrarea sffategiei militare a unui intreg ri.zboi rominesc, de a scrie Litanii pentrn trei stdri s ! O metd,fizicd a bacuriei, de a stabili contacre de clearing romi.no-germane privind armamentul ori de a gine o conferinqi teologici la Seminarul Ortodox, de a face in desen portretul lui Nae Ionescu, cu braqele incrucigate gi cu degetele parci vorbind in vervi le - toatejoc ficea cu dezinvolturi gi perfecqiune. ln nici un Mircea nu se juca, ci juca. Ei nu lua nimic in glumi, nici gluma, ci ingelegea si faci lucrul serios, 9i gluma perfecd. Prin firea sa, prin structura sa etic; ti inrelectuali intelegea si respece cinstit regula oricirui ioc

Mi intorc

SOKRATEION

ASUMAREA REGULII JOCULUI

PERFECI

73

pinl

la limitele pe care aceasta i-o ingiduia, joc in care cu voie, dar de circ ori voia lui ! s-a aflat prins. $i aceasta, fie ci era vorba sI puni, ca in jocul vostru, masca Magului venit si se inchine copilului Cristos,

firi

fie ci rispundea, ca subsecrerar de stat, in Consiliul de Minigtri, de unele chestiuni arzitoare privind economia nalionali. Lisind la o parte nuanla arit de caldi a cuvintului joc, de care sintem ispitigi si ne apropiem cu plicere, si-i privim activitatea in legile pe care si le asuma. Mircea Eliade, irr porrretul pe care i-l face in citeva pagini de mare concizie gi dragoste, spune ci tot ce ficea Mircea ,,era bine ficut gi folositor". Si reqinem aprecierea lui Eliade: ,bine gi folosiror" - cici aici se aflI esenp comportamentului si a metodei de lucru a tatilui vostru. Mircea Eliade amintegte de felul in care tatil vostru a cigtigat premiul unui concurs internagional de enigme poligiste, lansat de coleclia francezi ,Le Masque", el dezlegind cel mai repede, cu cea mai logici demonstragie 9i firi si piardi nici un element, enigma propusi, Aici nu este vorba numai de inteligenqa lui Mircea, pusi in slujba dezlegirii misterului, ci de fapnrl ci el se inregra in joc, se imbrica in haina detectivului pentru a ,,vedea', a ,,mirosi", a .pipdi*, inaintind pas cu pas pe strizile strimte dintre rindurile paginilor pentru a deduce gi urmiri criminalul. Eliade mai observi ci decd ar fr fosr necesar, Mircea Vulcinescu ar fi putut inviqa 30 de limbi, fiindci ar fi gtiut cum si facd, acest lucru, bine si folositor. ln acelaqi portret pomene$te de fapol ci. cea mai exacd qi concisi istorie a rizboiului pentru intregirea neamului rominesc a fost scrisi de tatil vos tns, pentnt Enciclopedia Rotnkniei (Y oL I Statul). Pe cind lucram eu

insumi la Enciclopedia Rominiei, l-am intrebat pe Dan Botta cum se face ci istoria rizboiului nostru a fost scrisi de Mircea Vulcinescu, un civil, cind firesc ar fi fost si fie scrisi de un general - de altfel, ciliva generali o gi scriseseri, cu toate ci cea mai frumoasi lucrare riminea a lui C. Chirigescu, cred ci in timpul rizboiului abia locotenent ! Dan Botta mi-a rispuns, ficind un gest cu mina in sus: trebuia scrisi "Fiindci obiectiv, sintetic gi bine !" S-a intimplat ca in acegti ani din urmi si trebuiasci si aprofundez qi eu chestiuni legate de rolul Rominiei in primul rizboi mondial, pentru o carte la care lucram. Cu acest prilej mi-au trecut prin mini multe materiale, rominegti gi striine. $i sint in misuri si zffum, ca gi Botta, ci istoria r;zboiului pentru intregirea neamului, scrisl de Mircea Vulcinescu, rimine, firi indoiali, cea mai clari gi concisi istorie a acestui eveniment major al naqiunii rom6ne. Se poate spune ci, printr-o inteligengi superioari
se poate deduce qi face aproape orice, Nu este chiar aga. Inteligenga insigi trebuie si fie instrumentul gi

stipinul unei discipline mai largi decit propria ei forgi,

si fie condusi de inima omului desivir;it, de omul de bun simg, de mlsuri, echilibru gi bunicredingi, de
dragoste 9i respect pentru obiectul judecat gi lucrat. Numai aga inteligenqa, memoria, cultura pot lisa urmele fenile ale lucnllui bine ficut gi folositor, de care semenul are nevoie, gi ca temelie a existengei, dar 9i ca

a diinui in veac, prin istorie. Mircea era un asemenea om: de o inteligengi sclipitoare, de o culturi vasti, un erudit, cu o memorie remarcabila, de o agilitate surprinzitoare (a invilat se facl scamatorii ca si-gi distreze prietenii gi copiii; la o

hranl pentru

74

soKMTEroN

ASUMAREA REGULII JOCULUI

PERFECT

75

intrecere, dinaintea unei h;4i a Rominiei, cu spatele la hani, spunindu-i-se o localitate, se intorcea instantaneu qi punea degetul pe locul cerut !), cu toate ferestrele gi ugile spiritului si inimii deschise citre semeni, cu toate acliunile conduse cu profundi sigurangi in gindirea neamului s5.u, cu bunicredin,ti, generozitate, diruire de sine pini la sacrificiul congtient. Mi-a fost dati plicerea si uimirea de al vedea pe tatil vostru trecind dintr-o lume de preocupiri intr-alta, de la o problemi profesionali la alta, dintr-o preocupare gtiingifici la una artistici, de la un etaj spiritual la altul, pentru a se afla la acelaSi nivel cu interlocutorul siu, peste tot fiind la el acasi, peste tot iradiind culturi, sigurangi, o politege impecabili gi un farmec fascinant. Cind pornea si dezlege o chestiune de teologie, filozofie, o problemd brncafi, un aspect de sociologie rurali sau de strategie economici, inteligenga lui atit de frumos articulati in culturi 9i erudiqie se indrepta dintr-o dati, cu intregul bagaj de cunogtinqe, cu intregul mecanism metodologic de organizare pus in func1ie, cu intreaga pasiune temperamentali proprie citre rezolvarea chestiunii propuse, intotdeauna stipinit de gravitatea imperativului de a face treaba bine 9i pentru bine. Cind cineva lua de la el o idee era bucuros qi avea o vorbi - rimasi in casa voastri: Daci ideea e buni 9i o poli folosi, di-o si circule ! ($i eu am luat o idee de-a lui gi-am pus-o in circulalie, neputind face in cartea mea trimiterea ce s-ar fi cuvenit si fac.) ln aceasti diruire a ideilor il pot asemui cu Liszt care cum spune Pourtales - dupidea oricui teme muzicale era intotdeauna bucu- inventate de el, gi tot ros si biograful spune ci Wagner a beneficiat copios de asemenea teme primite de la socrul siu.

Aceasti generozitate a lui Mircea Vulcinescu mi s-a

dezviluit intr-o ipostazi neasreptati, intr-una din dupi-mesele cind mi duceam si-i tin citeva ceasuri companie Margritei. Aveam atitea lucruri si ne spunem sau, mai exact spus, dinsa si-mi povesteasci iar eu si ascult, incit orele treceau cu adevirat pe nesimgite. Luase obiceiul se-mi deschidi senarele unor mici sau chiar^ gi mai mari secrete, rerriind inrimpliri de

demult. lmi povestea de familie, schitam impreuni genealogii: Margrita, la aproape 90 de ani, avea o memorie remarcabil de vie gi ficea si se perinde prin faga mea o lume necunoscute a Bucureftiului apu;, despre care gtia aminunte mondene intrigi, relagii politice, culise de Palat, toate cu poanre picante ori pline de gravitate. Uneori imi cerea si-i citesc scrisori pe care, nemaivizind, nu le putea reciti. Erau scrisori de la prieteni, neamuri, de la Mircea, de la Sandra. Dupi citeva rinduri mi oprea si mi corecteze daci greseam vreun singur cuvint sau numai ca si faci lungi paranteze in amintire. Cind era vremea si plec imi spunea: .Ce, s-a inf,unecat ?" Sau: ,,Hai si mai facem un ceai !' Odati mi-a aritat trei scrisori de la Cioran, pe care, de asemenea, mi rugase si i le citesc. intr-una Cioran ii mulpmea pentnr un desen autoportret al lui Mircea, pe care Margrita i-l trimisese. Celelalte doui intre ele - la 22 de ani distantirornineascd- erau, intr-un fel, legate de Dirnensiunea a existenyei, de altfel dedicati lui Cioran. Descopeream in ele inci o dati daci mai era nevoie pe de o parte, pesimismul lui Cioran, pe de alta, optimismul lui Mircea, adici tocmai modurile opuse de a privi destinul spiritului rominesc (poite gi al istoricitilii rominegti ?) - Cioran cri acel .n-a fost si fie", la Mircea cu .tot-

76

soKRATEToN

ASUMAREA REGULII JOCULUI

PERFECT

77

deauna". Citindule insi mi-am dat seama cL Dimensiunea ronthneascd d existenlei a fost o replici in dia-

logul Cioran-Vulcinescu-Cioran, intercalati intre scrisori - adevirati luare de pozigie - fagn de filozo{ia celui din urmi. $i daci asa era, ii spuneam Margritei, Dirnensiunea romkneascd a existenyei vine in replici la Pe culrnile disperdrii gi la ,,n-a fost si fie". insi, dacd privin Dimensiunea . . . in contextul unui asemenea dialog, este evident ci lucrarea depigegte valoarea unui eseu si capiti o noui dimensiune, gi anume una d.e confruntare, devenind parte dintr-o dramatici, bitilie filozofici cu privire la spiritul rominesc. Ideea asta a cucerit-o pe Margrita. Cum imi mai diduse qi alte lucriri de ale lui Mircea si le copiez, mi le-a dat s,i pe acestea doui, pentru eventualitatea sustinerii unei asemenea idei cindva. Plecind de aici insi, mi-am dat seama cl Mircea a mai creat unele din cele mai frumoase demonstratii ale lui tocmai in dialog. Faptul imi era explicabil, c;ci prin firea lui, la orice idee a unui parrener, Mircea venea in lntimpinare cu elemente noi, imbogigitoare. Ci Vulcinescu si Noica sint prietenii unui dialog, nu mai sti sub dubiu dupi cele ce v-am aritat mai la inceput, cu observagia doar ci dialogul lor s-a risturnat, Noica preluind rcplrca Dirnensiuniz .. . dedicate lui Cioran pentru a duce mai departe bitilia filozofici, de pe aceeagi pozitie cu Mircea, prin R ostirea romhneascd., Smtimentul romhnesc al fiinpei etc. $i tot Noica precizeazi. undeva ci Mircea .era un spirit reactiv", aiutindu-mi sil inteleg mai bine in postura lui de creator prin dialog. fi atunci spun: oare nu rot dialog se poate numi apS.rarea pe care Mircea Vulcinescu o face volumului Nz, al lui Eugen lonescu, impunind juriului

publicarea gi premierea lui ? Faptul se poate demonstra prin intregul sistem de argumentagie declangat de Mircea, ceea ce voi face mai departe. Dar dialogul Al. Dragomir-M. Vulcinescu ? Nu se vide;te a fi, structural, Dragomir-propunere, Vulcinescu-replici ? Pentru frumusegea acestor doui intervenlii ale lui Mircea, mi voi opri citeva clipe la ele, cu remarca implicirii in regula jocului. ln replica la Dragomir, Mircea dI un model de rapionament prin epuizarea swbiectwlui, in timp ce in pledoaria pentru Eugen Ionescu, schimbind chiar Mircea regub ioaiui dL un mod,el de ragionament prin focalizare.

Si luim intimplirile la rind. ln eseul siu, Al. Dragomir se miri ci oglinda, "subiect de metalizicl sexuali narcisisti' a devenit ,,o

mobili" pe lingi care trecem firi a-i inqelege valoarea, gi arati ci, in esengi, oglinda este locul in care omul se intilnegte cu sine, cu acel eu pe care il poate privi critic, care-i poate fi apropiat, dar gi striin, care-l poa-

te contrazice sau, eventual, care I se poate adduga (fu]umos spus, zic eu, acest ,,care i se poate adiuga"). Pe scuft, este tema sa.

Mircea ridici ideea lui Dragomir la nivelul unei dezbateri din care poate iegi un adevirat eseu exhaustiv de filozofie umanisti. Avegi schema rispunsului lui Mircea. Voi incerca numai o rezumare. Dupi Mircea" abordarea subiectului ar trebui ficuti prin trei capitole, $i anume: implicind 1) Oglind.irea - obiect firi substanqi -problemele oglindirea subiectului in oglinda plani, cu pe care aceasti oglindire le ridici: aseminarea in formd ;i culoare, pierderea privilegiului dreptei 9i stingii,

78

soKRATEToN

ASUMAREA REGULII JOCULUI

PERFECT

79

disparitia mirosului, gustului; robia lucrurilor din oglinda si, in acelasi timp, lipsa lor de putere; aseminarea ireali, iluzia intuiti, vimralitateJ falsi a fizicienilor gi a metafizicienilor; plinul posibilului. Dupi care ar urma si se discute problemele ce se nasc din oglindire: locul firi loc de dincolo de oglindi, vederea piezigi, intrarea in oglindi, tiria caie te desparte de lucrurile din oglinde, dubla oglindire: iocul oglinzilor qi cea de-a doua iluzie: calea fnra sfirgit, spar_gerea unitilii lucrului oglindit. Apoi, probleme deschise de oglinzile concave si convexe: rlalitatea strimbi., deose6irile fati de imaginea din oglinda pland, modificarea apropierii 9i depi'nlrii, me#ea si micsorareal ideea de lentili, eficienqa oglinzilor concave: adunarea razelor focul lui Arhimede; imprigtierea razelor: globul - gridini. Funcqiile defordin mante> forma esenqiald Ei variantele ei: exigenqa reali, iluziile si reflectia existengei. 2) Uitarea in oglindd. Mircea. socotetre ci acesr aspect e bine ratat de Al. Dragomir. propune, toruqi, o mai severi disciplinare a materialului gi sugereazi urmitoarele etape: surprinderea in oglindi cu aflarea aseminirii, indoiala, pierderea de sine, uirarea de sine in oglind;, reflecqia cu inroarcere asupra siegi in oglindi - narcisismul: ciutarea sineluiin ogii"d;,-rr"deslipirea de oglindi, obsesia sinelui; atraciia oglinzii, neaflarea,. cu.deceptia metafizici. Propune o rare a oglindirii cu rugiciunea (ceea ci mi r" "i-p"p"r"-d" o amedtoare bogngie in consecinre metafizice). Discutarea senrimenrului substantialitiqii celuilalt de dincolo, 9i, in replici, a celui de dincoace. Apoi-analizarea ,,oglindirii" si a .uiurii in oglind;. zind la doui tipuri de rr,etafizici, idealist;, "oi".prrrr9i

".ri-e:

subiectivi Platon-Augustin - 9i obiectivi - Aristotel-Toma. Ciutarea unui rispuns la intrebarea: ce aduce sinelui oglindirea: doui moduri de a privi conttiinta - congtiinla facere 9i con$riinga oglinditi ? Uitarea in oglindi ca prototip al congtiinqei ? Apoi, analizxea efectelor ,,oglinda gi eul" : dislocarea unitigii existengei eului prin iocul oglinzilor, prin dislocarea unitiqii de conformagie gi de identitate a eului in faga oglinzii deformate: des-identificarea gi imprumutul altor euri ca in trucurile de la Moqi. 3) Consecinge cubarale ale oglinzii. Privire asupra civilizaliilor cu 9i firi oglindi. Protestanrismul: f;ri oglindi. Portret-oglindi, cu ideea fixirii in temporalitate a eului fali cu lunecarea chipului in oglindi - consecinti: portretul. Consistenga eului in portret, fagi cu eul din oglindi;i faqi cu eul din afara oglinzii; necesitatea sigurangei subiectului: portretul ca subsranqi proprie a chipului pe care nu-l avea in oglindi de unde, apoi ideali a obiectului artistic. - substanga sens blagian al personaliCaracterul ,,{anic" in - oglindi. tigii, in civilizar,ia cu ,,Insul" 9i ,,Faqa" lui in civiliza.tia orientali. ln sfirsiq oglinda qi structura spirituali: gloria construiti pe tipul oglinzii. Momente spirituale evocate in diferite culturi, legate de oglindi. Oglinda fermecat-i, oglinda din care se scot lucruri, basmul cu Smeul 9i Smeoaica, oglinda in care vezi pe altul: ursitul, duqmanul, moartea; duhul care nu se vede dar se aIli acolo; oglindirea firi umbri; Dracula, oglinda prin care luneci moartea; Cocteau: Orph6e; efectul malefic al spargerii oglinzii; vimrtea vrijitoreasci a cioburilor de oglindl; privitul in oglindi la cilugiri gi interdicgia,

80

SOKRATEION care

ASUMAREA REGULII JOCULUI

PERFECT

81

la unele cinuri; vederea lumii ,ca Prin oglindi", oPusi vederii .faqi cLtre fa1d" la Sfintul Pavel g.a.m.d. s,tiu ce a devenit eseul lui Al. Dragomir dupi toate aceste nota[ii. Poate amindoui piesele s-au aliturat intr-un singur dosar, semn al unei prietenii pe care

Nu

o pot binui firi s-o cunosc. Oricum, atit teftul lui AL Dragomir, cit 9i schema lui Mircea Vulcinescu, Despre uitatul in oglindd ;i Prod,rom pentru o metdfizicd d oglinzii - cd rdsPuns Ia eseul lai Al. Dragomir le-am copiat gi dat lui Noica pentru O amintire despre Mircea Vulcinesca, publicati in Almanahul literar din 1984. S-a Putut vedea, deci, aici, ce inseamni la Mircea epuizarea unui subiect.

O demonstratie la fel de frumoasi, avind de asti dati ca model raqionamentul - sl-i zicem - prin focalizare, l-a ficut Mircea in articolul siu: ,Pentru Eugen Ionescuo publicat

in revist a Familia din februarie

7933.

La acea vreme articolul a ficut senzagie. Mircea lua poziqie in rrpirarea, manuscrisului Nu ptezentat de Eugen Ioneicu Comisiei Fundaliilor Regale de premiere a debutanqilor. Copil teribil inci de pe atunci, Ionescu crea in manuscrisul siu o situagie paradoxali. El afirma ci valoarea, in public gi in critici, a lui T. Arghezi, I. Barbu gi Camil Petrescu este rezultatul unor iriterii de judecati arbitrare, sentimenhle, circumstanliale, 9i ci o critici de valoare obiectivi nu esre cu Putinqi. ln acest fel lonescu nemulqumea deoPotriv; 9i scriitorii a ciror valoare aparent o contesta' 9i critica, pe

o acuza ci. ridici valori pe criterii subiective. Or, manuscrisul stitea a fi judecat tocmai de un juriu compus din scriitori gi critici I Dupi cum era de a;teptag membrii juriului se aflau pe punctul de a respinge manuscrisul, invocind lipsi de unitate, lipsn de stil, incircituri cu efecte ieftine, greseli gramaticale, paradoxuri teribiliste. $erban Cioculescu gi Pompiliu Consranrinescu se justifici in presi contra lui Ionescu, Tudor Vianu igi di demisia din juriu. Rar s-a prezentat la noi o asemenea situagie in fap unui juriu pus si judece manuscrisul unui debutant ! Mircea, convins de valoarea intrinseci, a manuscrisului, in ciuda observagiilor ridicare de juriu, se hotirigte si rupi cercul in care fusese prins Eugen Ionescu. $i s-a apucat siJ rupi ficind o analizit, d,e zece pagini, la fel de spectaculoasi ca si schema de rispuns citre Al, Dragomir, dar, cum am spus, folosind regula de joc a altui sistem de judecati - nu prin difuziunea temei in continui subdivizare a ideilor, ci prin concentrare, prin focalizarea argumentelor. Intr-adevi.r, dupi ce analizeazi cele trei ipostaze in care igi plimbi Eugen Ionescu discugia asupra judecilii de valoare a criticii, lucru pe care Mircea il face ca intr-o joaci veseli, generoasi 9i nu lipsiti de humor, brusc isi concenrreazi focul, ca oglinda lui Arhimede, asupra poziliei paradoxale in care se pune juriul, fie ci respinge manuscrisul, fie ci il premiazi ! Dupi aceasti derutanri observagie, afirmi ci manuscrisul trebuie, totugi, premiat. Mircea recunoagte ci manuscrisul e plin de capcane gi de .pietre de poticnire." Dar, cel mai important rimine faptul ci manuscrisul tigiduieqte obiectivitatea criticii, ceea ce pune

82

soKMTEIoN

ASUMAREA REGULII JOCULUI

PERFECT

83

iuriul intr-o situagie nu doar paradoxali dar gi amuzanti. Cici: a) sau E. Ionescu are dreptate in Nr, 9i nu existi critici in stare si emiti o judecati de valoare obiectivi, dar atunci prezentarea manuscrisului e un act lipsit de sens Ei, ca atar, nu poate fi premiat; b) sau existi o iudecati critici serioasi, capabili
de aprecieri obiective, absolute, gi arunci prezentarea manuscrisului are sens, dar nu poate fi premiat fiindci

tici de a rosti o judecati de valoare absoluti, nelegati


de presiunea circumstantelor.

o tigiduiegte ! E. Ionescu, punind juriul in situaqia de a rispunde la dilemi, impune recunoa$terea tezelor sale - nu prea migulitoare pentru judecitori ! Dar, pe de alti pane, respingind manuscrisul pe un atare criteriu, juriul ar confirma exactitatea tezelor lui Ionescu despre scrupulele sentimentale ale criticii in judecata operei
de

ani.

$i Mircea conchide: .Ionescu s-a aranjat si aibi, in oricare din alternative, dreptate !" Ce-i de f;cut pentru ca juriul si iasi din impasul in spatele ciruia Ionescu zimbegte mefistofelic ? Printr-o demonstratie de-o rari suculengi s,i plini de haz, Mircea Vulcinescu arita ci juriul trebuie si faci abstraclie de dilema pe care Ionescu i-a impus-o gi si judece manuscrisul independent de orice consideraqie trasi din aceaste dileme-c apcrnl. Cic| in fapt, Eugen Ionescu nu neagl, valoarea autorilor ridicati la o mare coti., ci acuzl. subiectivitatea cu crre se procedeazi la ridicarea unei cote de valoare. ii absolvn, deci, pe autori de aparenta arrJzzlie de nonvaloare. Apoi, Eugen lonescu nu neagi necesitatea actului critic, ci se referi la neputina pe care o constat; la cri-

Ionescu, cel cunoscut azi ! Manuscrisul Nu a fost premiat. premiul se dato_ rette argumentaliei lui Mircea, care a deschis juriului o poarti de scipare, prin care, daci n-ar fi trecut, ar fi fost prins in capcana unui scandal literar de risunet ! Dar, ceea ce mi se pare tulburitor in anicolul lui Mircea - pe lingi frumuseqea modului de a iudeca lucrurile pe toate felele - este fapt ul cd, citit azi dupd 50 de ani, gi dupi ce Eugen Ionescu s-a dovedit a fi aga cum l-a intuit Mircea de la prima lui cane, ai senzada ci anicolul n-a fost scris-la inceputul carie_ *i li:..IT.. 1 lui Ionescu, ci, de exemplu, cu prilejul primirii lui la Academia Francezi., intr-atit de bine a fost intuiti personalitatea lui derutanti de la primii pagi. E ca gi cum un pictor, avind dinaintea iui un copil, ii picteazi ponretul pe care ar urma si-l aibi Ia 70 de ani, firi a gregi nici o trisituri.

Dupi care, repudiind observalia ci. Ionescu ar fi, pur gi simplu, un copil teribil care, prin jocul in_ teligenqei, devine negativist gratuit, i-ncepe sl descompuyi paradoxurile judecililor lui Ioniscu, pentru a nil proiecta intr-o ipotezi de viitor, citre'ceea ce, cu trecerea anilor, se va dovedi efecdv a fi Eugen

SA

NE oDIHNIM IN PoEzIE

85

Sd ne odibnim tn poezie

Toarnd

jar

Pe drmisar,

Pbrd nu scapdrd cerul

Dir amnar
Peste chenar

$i

n*

iSi

apinde gerul

Fierul
FeEnar.

M-ag opri pulin la poezia lui Mircea, ca joc de miiestrie 9i sensibilitate. Este un domeniu intim, cu foarte pugine iegiri in afara casei. Cici, din cite gtiu, Mircea nu a scris versuri gi nu a tradus versuri ca si fie publicate, ci numai pentru bucuria lui, a Margritei, a voastri. Cred ci pentru dinsul poezia era un joc de frumuseqe gi de invingere a piedicilor limbii, dar uneori gi un alean. Citeva dintre poeziile lui au fost duse pini la ultima glefuire - daci ceva Putea avea Pentru el ultiml forml ! Prinre acestea ag inscie: Trei, Alean, Atol, Asemd,nare, Cintecal lui Lynceus gi poate traducerile din Villon 9i Rilke. Altele au rlmas in ciorne, multe nici mlcar bitute la magini. Dar 9i cele glefuite, cit gi cele in ciorni meriti si fie recitite fiindci ne ingiduie si ingelegem mai bine modul in care Mircea imbina inteligenqa cu sensibilitatea, logica at poezit. Poezia Trei, are o lunecare ciudati intre glumi 9i alean, Ea ne duce pe nesimgite intr-o lume care-mi amintegte pe cea din Cra ii de .Curtea-Veche, figuri pierdute in noapte, insogite de versuri plimbate pe muche de wijitorie. Si ne bucurim de citwa crimpeie din ea:
Nta-l sldbi, cd
Pe

Crezi

c-o

fi

plecat

de-acai

Japanipa ? Ce zici? Vine

I
?

Ori

se

sfurmd druma-n mine

Mami,mand,
Pane bhna pe Bdhni, Urcd-n circd pe Suhany'

In ridsan

cu o oddand,

$i-n rdmad,
Pe dapd oad,

Apoi pand

Pin pohnd,
Ce s'ajnngd pe *scat,

La conacu'depdrtat Cd-n rdsoucea cenalie

Uni Enn

mortji 'noie,

$i fac noaptea cdrddsie, Cu dramepii ce-ntirz iz.

nr-i Prieral.

D9-o oeni, ce-o sd fie Uit* n-o sd ne-ttbie.

fanuni

cunoSti ndierul.

86

SoKRATEIoN

SA

NE ODIHNIM IN

POEZIE

87

Alean giA tol se inscriu in registre triste' Poeziile sint calme, cu stipinire sobri a mijloacelor de lucru' Nu e greu siJ ghicim pe Mircea din anii rizboiului' Toi in ti-pul raboiului a scris 9i Balada pentru Socotesc acexsti Rommel - piem din picate pierdut,doui versuri care oierdere foarte dureroasi. Din cele 'rr"-"u ri-"s datoriti memoriei voastre, ne putem da seama de vigoarea poetici excePlionali de care de aici dovadi Miriea, folosind - cici' Sandra mi-a spus ci
aqa mergea intreaga cea mai

-du.i

baladl

ono-"top."

pe.zeci d.e.versuri, - deci, reda bitiliile, merp"ot* a

sul tancurilor, sciniitul genilelor, piriitul mitralierelor, gemetele riniqilor, exploziile bombelor, picaiul avioai"lo., to"te aceste zgomote introducindu-ne in infernul rizboiului. Iati cele doui versuri salvate:

Zburdd-n bsrbi* de babe imbrobodit Dante' Dintl in fdndango dangal ca-n Ams*rdam pe dam" '

tive pentru cuprirrderea noastri in miezul unui bombard-ament ! E p cat cl s-a pierdut textul intreg' Grupul Litanii pentrt', trei stii ne scoate in evidenti un l\iircea de arr'tnergora unui poet simbolist european, dar, in plus, al u-nrri c.e"tot de sistem {ilozo{ic' ^Cele'trei poeme cuprinse in gruP nu au fost.glefuite' E limpede ce Mircea a Pus pe hirtie tumulcul gindurilor ireJ asaltau, peni.u ci lniziunea si prindi rapid o consistenqi unitaii, urmind ca mai tirziu si ;lefuiasci fiecare poem in Parte. Acest mai tirziu insi nu a mai venit. Y;d in Litanii.,. permanentul pariu cu sine pe care Mircea il ficea la fiecare cotituri de gind,

Nu

cunosc o poezie cu sunete atit de dure 9i suges-

in ludic spre a fi gata in orice panida in fiecare bitilie zilnici pentru clipi sl cis,tige Jara sa. $i pot compara jocul de a consgri Litaniile ... cu exercigiile din Bach, alt joc pe care il ficea la pian inainte de a pleca la Minister sau de a participa la un Consiliu al guvernului. Litaniile ne dezviluie schema unei construcqii de mare indrizneali, ceva ca arhitectura unei catedrale in trei nave. Litanii pentru trei stdri cuprinde: ,Litanii pentru a;pd" ,in 734 de versuri (dupi varianta cea mai ampli pe care am gisit-o), ,,Litanii pentru ghezg|',in73 de versuri, gi ,Litanii pentru aburi", in 75 de versuri. Originalitatea tripticului nu sti numai in faprul de a privi materia din trei unghiuri gi in trei stiri posibile, ci, mai mult inci, in faptul ci, pe aceasti schemi triunghiularl, fiecare poem se structureazi cu o faqi de sine stititoare, ca un obiect poetic singular, ce urmeazi a fi pitruns ;i disociat pini in cele mai aminunqite componente. lntreg ac.st proces de disociere se face intr-o sumi impresionanti de metafore care curg asemenea unei incantaqii, hjghebind asocieri, ipostaze gi funcqii ale fiecirei stiri cintate. Asdel, apa este comparate, metaforlzati ;i agezatd in 125 de ipostaze; ghea,ta in 70, aburii in 75. Metafora qi asocierea transfigurati devin vegmintele unor viziuni mai adinci decit privirea aruncati materiei in sine, dezviluind relagia, pe viziunea, sensul - 9i material, dar gi spiritual - 282 fapt, cele care il di omul materiei - ca in mitt, in si aceeagi sub una de versuri ne infigigeazi materia intreita ei formi : apl, gheagl, ab,.sr -in 270 ipostazel Bogigia de metafore gi asocieri este amelitoare. il simqi din nou pe Mircea luindu-se la trinti cu rezistenga
o integrare a spiritului

88

SoKRATEION

sA NE oDrHNrM

iN

PoEzrE

89

materialului poetic Pentru a-l srcarce pini la epuizare' storcind din?ruct toate zemurile, toate aromele' pen,* -".g. apoi mai departe, si sfirime simburele ca " se scoate"din el gi ultima picituri de ulei parfumat' Arta poetici si curroastere" qtiinqifice se impletesc in fiecarle vers cu sensul dat de om - mai bine-zis, cu ingelesul dat de romin - celor mai neaqteptate infi$slii si intelesuri pe care materia le capitl in toate tr"""' dar si pe diversele ei planuri de stariie orin ".." cele banale ;i de schimb zilnic, la cele i;i-.i#.., de la i"iuril", p.tt*u a urca pini la sensuri transcendeniii", -i"iri.."* spirituiui. De la apa ce-o bea ,,omul botez", ;i ciinele', qi pini ia cea care "te mintuie prin caruJ" ;i i" l" ,,poirl i" gheaqi" peste care ,,treci cu oiJ i"' -*tt."t" ia.e'-u!ce din tine ca fiara", de la 'aburii pini ce Je ridice ,,din noroi curaqi", dimineaqa s'i cu fiecare vers la ..vesmintul de ceagi al vrijitoarelor", Mi.""" t" leagi gi dezleagi, plimbindu-te printr-o mereu innoiti Poveste. Mi impinge gindul si vid in cele trei poeme din Litanii pintr"u lrei stdri, pe care le-am asemuit cu .lh"-" '"orr.atu"qiei unei caledrale in trei nave, schema unui concept filozofic mai vast, gindit in triptic, Treimea in Unu, cu cele trei tilcuri fundamentale pe care materia a$a cum in Ewl Mediu unele i" oo"r. "rn." ele trei tiepte de descifrare' Ar fi se-l ,"ti"tl "ul"u Ei ,egisesc pe Mirc.a intr-o construc.qie de filozofie riptici, pusi aici sub incatangia versuluL ih vreme ce alutub demonstr"iia dialectici a unei expuneri i." ri
la catedrl. -- "fl"
cd LitaniiJe... trebuie aliturate grupului de idei pe care il formeazi gindirea sa' din Dimensiunea roihneascd a existenpei, Prodrom pentru o meta-

Platon qi Aristbtel, intre Sfintul Augustin gi Sfintul Toma, ?ntre cercetarea pe orizontali a fenomenului sociologic rominesc gi ceea ce tinde omul si echilibreze pe venicali cum imi scria Noica intr-o scrisoare.

piese, cici prin ele Mircea ni se dezviluie a fi pe cale de a construi un sistem de gindire specific rominesc (cum a {ost Blaga in Spapial mioritic), plasindu-se ca un fel de ax de echilibru intre vederea fizici s,i cea metafizici a existentei, intre lege ;i inlelepciune, intre

Poemul Roch;iile ! O noui trinti, inruditi. cu cea a Litaniilor ...,prin aseminarea mijloacelor folosite, nu prin filozofie. Poemul e construit in 161 de versuri. Aici, srofe cu versuri de 10-12 silabe, alternate cu strofe de 5-5 silabe. Alternanqa strofelor di senzaqia a doui voci care, dialogind, deplaseazi cu fiecare strofi tonul. La prima impresie, alternanta se produce intre tonul grav gi cel de glumi, ca 9i cu_m omul, mirturisindu-gi admiragia pentru rochia femeii, se retrage in glumi, ca si nu fie prins in mreje. ln fapt, insi, alternanta ridici treptat tensiunea dramatici a poemului ajungindu-se in final ca rochiile in sicriu si nu mai insemne nimic altceva decit praf. Varietatea nesfirgiti a rochiilor descrise vers dupi vers 97 de rochii deosebite ! atengia citito- capteazd intr-atit in ultima clipi rului incit acesta, exact ;a in viali, abia descoperi ci totul a trecut ! Se ingiri ca prin ani toate rochiile pe care poen gi le poate imagina, prin care trece femeia, de la copili 9i pini la moane. E un poem
de mare miiestrie. Socotesc acest poem dus foane depane pe linia finisirii, cu toate ci e limpede ci exigenga lui Mircea fagi de cuvintul scris l-ar fi ficut sil mai qini in senar. Daci s-ar publica din miinile voastre,

io.or"r.

a bucwriei 9i dte 6re'ta fizi.cd a oglinzii, O metafizicd

90
cred, deci,

SOKMTEION

SA

NE ODIHNIM IN

POEZIE

91

ar trebui si se menlioneze cI Mircea nu-i diduse, cum se zice, ,bunul de tipar" - cum cred ci o ficuse numai cu trei din traducerile lui' Nu e locul in aceasti scrisoare de amintiri 9i ginduri oentru Mircea si transcriu texte rimase de la el Dar parci am Ei pei"re le avegi in dosarele voastre. in aceasti evocare' impresia ci aldel il avem aproape daii totusi, sirind de ici, de colo, ii 9i transcriem citeva versuri. Ca acest Eir de metafore, de exemplu:

ci

Fiecare mint,

Leagd-n

Labiinth

O fatd ;i-o

fari"
sd

De-un pring ce-o

piard

Ori

acest

trist final:
Rochie impodobitd de moarte,

Rocbii f*rtunoase ca

talnile,

Rochii legdnau ca malurile,


Rochii inaiPate ca ointarile,

Rochii ce n-atkg Pdmint*riJe,


Rochii care flatard ca steagnile,

Prin ce somn trgp*l te poane $i ce intruchipare de zini Te poate preface-n gdind Gnd oiapi, cdld*rg oioare Se pierd in miros de flaare, $in oaluri dsai str&tezie, Srigotu fudrdgit de-o sufie. Pierdttd-n extaz, ln girlgia de-dthz, Ce n-ai d,at rdgaz

Rochii care mdtard Pragwrile'

urmat de alternanqa: C* l*jet de tin


Vd scoate din soin, Scatr4rd de Pe I)oi Prafal de stele

Nttgii drai mhdr*

drce de Orgaz

$i ttd colitdd Prin oglindd,


Ca Printr-o rdsPintie de iele'

Ori, iari;i:
Rocbii un&timare ca grful, Rochii serPuitoate ca riul,

In rach dtnasd pustie, Afh-oei doar na.st*ri, paftale $ azi


$i n-o sd gtii
sd

$i de oei v,oi mai fvzi*, Si-nie din no* ce-e fost S*b raza de fir, argintie,

oit,

le-nnozi!

Rocbii rdtdcitoare ca drumul,


Rochii risiPiioare ca f*mul Rodtii amePitoare c4 mdred' Rocbii amdghoare ca zarea' Rocbii ce-asmtt dePdrtarea'' '

SI ne reaminrim gi de traducerile ficute de Mircea. Nu a tradus mult, dar a lucrat intotdeauna cu plicere, revenind de multe ori asupra tiltnicirilor in forma romineasci a versului adus de aiurea si stiu ci stiruinta chiar de a nu da drumu versului p'ini nu-i eisea o formi mulgumitoare ii ficea pllcere. Din trajucerile

92

SoKRATEIoN
Finange, ne-a

SA

NE oDIHNIM iN

PoEzIE

93

dupi Francois Villon am impresia ci nu s-a mai pistrat intieag; decit Bakda rdsdlmdcirilor, as acel:
S*nt sigur doar d'e ce-i nebotdrit $i tnlburat numai de limPezime,

Na md-ndoiesc decit de ce ;tia bine $i tot ce Stiu, Stiu doar din nimetit'

p"r,,- lo.ul'ugo, ."r" lua in piept vicisitudinile' scune fragmente dln cite o balada' L-am auzit recitind"u imediat echiv'alenga romineasci' Ji-l .e-1" i" "at"cum di inqeleptul proverbul' Cel mai da pe Villon

il

admira pe Villon Pentru intorsiturile lui dibace'

.uno."u, echivalent rominesc din Villon rimine' it"a"t J" vrit""": ,,Dar unde-i neaua de mai an ?" din nilido ooo*"rlor d,e ahddatd - baladi care, mi se o"r.. nu s-a mai gisit intre hirtiile lui' Cred ci ar tre' l"il; t" faci mal mult efon ca si aflim in ce revisti
mai iesivirsiti

;t" 1rA ; publicat Barbu Brezianu analiza acestui .ocotea u"r, p" - si pe buni dreptate -:.t ","i ""r"-il Eaducere a unui vers drnlr-o lrmba
,rr;injitt ti-b"

noastri. lntr-adevir, Mircea ni-l di pe viif." a. parcd ar fi al nostru' Menqionarea.admirativl a lui Brezianu nu poate lipsi din mirturlle pnvttoare la Mircea, fiindci vine sl contrrme' cu alta $l mea, forga poetici atit -ai temeinici autoritate decit a tatilui vostru' de cuprinzitoare gi inventivi a

La Cartea a treia despre sdrdcie 9i desPre modrte, a. lui Rainer Maria Rilke alucrat multl vreme' Pe cind ii verli."- bibtiot"." $tiu ci i-am bitut la magini din ci pe gnur' rririfl fri n t". ired ci nu a tradus poemul frasmente. lmi amintesc, de asemenea, cL pi,n 19,42' v.i"a si-i facem o viziti la Ministerul de

citit citeva fragmente din traducerea acestui poem. Mircea prer,uia poemul lui Rilke in mod cu totul deosebit, gi-l aseza in zona operelor esenqiale care s-au scris despre durere. ll aseza lingi Dante, lingi / Cantico del Sole a lui Francesco d'Assisi. Ca,rtea d treiz despre sdrdcic Si moarte a fost pentru el o fereastri deschisi citre drama omului. Este destul si citim poemul tradus de - are 554 de versuri - in intregime inchipuimdinsul in timpul rizboiului, pentru ca si nil pe Mircea aplecat asupra fiecirui vers ca asupra fiecirei dureri pe care o lua si o purta cu sine ca pe o obsesie, cintirindu-i spusa" ciutindu-i tilmicirea - ca si ne dim seama citi vreme, cu ce pret 9i cu ce povari a dus canea despre siricie gi moarte in gindul siu. Cind a fost arestat poemul era definitiv incheiat. Aceasd lungi durati de migali la traducere ne ingiduie si inqelegem cit de adinc igi asuma in suflet drama siriciei ;i a mo4ii care se petrecea in jurul lui, cu pugin inainte de rizboi, gi apoi in timpul rizboiului cu atit mai mult. El stia ci, prin harurile ce-i fuseseri date de soarri., era un privilegiat, dar qtia ci privilegiul inteligengei, talentului, fo4ei de munci il obliga si meargi la un sacrificiu mai greu decit al omului sirac. Existi citeva versuri care se afli scrise de mai multe ori de mina lui, pe acele canonaqe, in chip de fige, pe care ii plicea lui si. lucrezel nu ttiu in ce misuri ficeau parte din variante pe cale de aflare a unei forme definitive, dar un vers ii revine sub creion de un numir mare de ori - o putegi constata - parci nu doar ca un vers al lui Rilke, dar;i ca o teribili rugiciune a sa:
Dd fiecdruia, Doarnne, mourted lui.

-"?gitJ "t

Cunoscind tot ce a urmat, am senzatia ci prin acest vers scris gi rescris, de multe ori singur pe cite un carton,

94

SOKMTEION

Mircea

- care ceruse si si i se dea moarte lut' Poate i se ingiduise - se ruga *oaft; lui aParte, moanea mielului fu".*irr"rra "nI"i ai" lrr"E ii r";u'ghiat petttru ospiqul barbarilor'

fie trimis pe front, ceea ce nu

Ea cred tn Adeadr

tinerege' La proces'a ciiit o- alti iraducere, fecuti in o" ."r! o pufta intotdeauna asuPra sa' ca o Profesiune E vorba de poezia Rugd Fe.cioarei lut "t"ditt!e. poet francez profund credincios' mort Ch"rle. Piguy, l" M"rn", p.imul tazboi mondid Mircea i;i asuma ar"-" o""*itf lui P6guy, drama omului ciruia nu-i

i"

ii

.r,"-a"i

.itit.
iin

tl

"i,

"i ca iniala lui Dumnezeu' intre bine it"f""gE, lucrurilor lumeqti, intre doui rele .tt'i.ea
poate aduce ciinqa, iar celilalt numar

""r"'urrrrl pireri de riu.

Cind trebrti sd facem popas*l h riso*ce' S'ahgem de cdinPd' Pheile de rd*'

afu cursal La cbeia tniloitd a bolgilor in mce'

Gniteb*i

ca daga

sfii

sdn'

Ta sing*rd, Stdpind pe-al tainelor destin' $tA cA pe o cdrare ne-aSteaptd im?as*l' '$i cunolteai pe aceea ce ne-a* ales-o pasal Cum se alege cedtul 5i lemnul an*i sctin'
aoem p*tere' $i nu din vrednicie, cdci nu

o;a d;" datotie, Pentrn cd n'o iabim' dalgherii compasal in mind pin' bo, oso "o* ne pune la mijloc' h darere' Din sitea de-a

i;

Pentra
'De-d

primim in piEt, Si din nettoia crantd de a nu te tti feit,


ca

jalea lamii

sd o

trdge unde-i greul, chiar dacd e cumpkt' e drePt' $i de-a p-rimi ;i rdal infteg, ?recum

Eram in crsa voasrri, intr-o dupi masi cind se aflau mai multe persoane la ceai. La un moment s-a vorbit despre ateism. Margrita a spus: ,,Si fii ateu e de prost gust!" iar Mircea, care era de fa1i, a completat: .Daci egti filozof, nu egti ateu, ci discuqi ateismul: daci nu eqti filozof, poli fi ateu, dar atunci nu gtii ce inseamni ateismul !" Am notat aceste cuvinte intr-un caiet pe care il qineam, luindu-mi dttpF' Jurnalul filozofic pe care mi-l diruise Noica. Dar observagia lui Mircea, are o adincime asupra cireia incerc si mi opresc. Mircea era, se gtie, profund credincios. Pentru dinsul religia cea dreapti - cum o spune si cuvintul era religia onodoxi. Dar la aceasta se adiuga o nuanli in plus: religia onodoxi romini. Pentru el, intre notiunea de religie, ortodoxism si rominism era o corelade indestructibili. Poporul romin nu putea fi citit in afara acestei strinse corelaqii. Poporul romin nu ar fi putut diinui, cu obiceiurile, limba, spiritul si hotarele sale fireqti firi casa bisericii ortodoxe romine, cu ceea ce cuprinde ea" de la miturile ancestrale, precrestine la Cristos, Apostoli, Sfindi martiri si inleleptii Bisericii. Dar Mircea avea o gtiintd

96

soKMTEloN

EU CRED

iN ADEVAR

97

vasti nu numai asupra credinqei ortodoxe, ci 9i asupra istoriei, doctrinei gi dogmelor cregtinismului in general, asupra schismelor, ereziilor, reformelor pe care l" ,of.rir" de-a lungul celor aproape doui mii de ani de rispindire. Prii capacitatea sa sofianici Mircea Vulcinescu realiza o desivirgiti armonie intre credinla in ordinea ideali si rationamentele sale asupra ordinii (sau dezordinii; uielii. ,,Firi religie 9i istoricitatea lui Iisus lume" e ,rn i-ers pustiu de sare ;i cenuqe" a spus el in-

zofic, un plan religios de realitate... fiecare de sine

st;titor, cu metode proprii". A9a se face ci. penrru Mircea, Adevirul era pugin altceva decit se putea
demonstra prin gtiinti, dar de gtiinqi ai nevoie in viaqa de toate zilele. Socotea ci rezultatele gtiinqelor trebuiau si fie exacte ca si se poati lucra cu ele in ordine, dar ele erau trecitoare ca toate lucrurile exacte, spre deosebire de Adevir care, in sine, rimine imuabil gi etern. Rezultatul exact trebuie si-l cunoagtem, Adevirul sl-l recunoagtem. Mircea nu ar fi spus despre 2, ca rezultat al lui 1 + 1, ci este adevirat, ci numai exact. Iar acest fapt ne permite si-l inqelegem concomitent gi ca om religios, pe de o parte, dar gi ca om al gtiin-

tr-o con{erin1i. Avind in religie axul categoric,-Mircea trlia viala d" ii.""re zi ca pe o Petrecere a omului.prin zile, cu reflecarea lui in cer. Chiar istoria care-l ansrena. chiar drama care incerca si-l doboare nu-l pui'eau sco"re din fire. El nu se legitima faqe de un eveniment ci, impreuni cu evenimentul antrenant, faqi de o ordine suiperioari, conceptuali, bine stabiliti' Din lucrfuile publicate - 9i este cazul si amintim din noir Dimensiinea romineasci a existenpei, dar ;i Aspirasin la crestinism $i tnpelesul ei aaual, Infailibilitatea bise-ncii t:i fditibititatea sinodald, Logos ;i Eros, Creyin*l tn lumea modemd, precum 9i conferinqele. giaute la Institutul Teologic ori la Institutul Augustinian, sau modul cum s-a ipirat la Proces - este limpede ci el in Dumnezeu cu spiritul de n-a confundat "t.ditt1" obiecte, ci intregul lui sistem analizi gtiing ici a unor l" tgii" intelectuali imbina aceste doui feqe ale modului de existenli a omului. El nu uita lecqia profesodui siu, Nae Ionescu, pe care o urma: -Generatia noastri iilozofici - spuiese profesorul - are de rezolvat problema treptelor de cunoagtere "' Existi -rrn plan qtiinlific, un plan filoin ordinea

alti pang fird ca prin aceasti opoziaparenti si existe dihotomie. Ra,tiunea gi credinga lie vin, amindoui, de la Dumnezeu 9i intre ele nu poate exista conflict decit prin abuzul raqiunii. Pentru Mircea, Adevirul da sens ruturor lucrurilor, deci qi raqiunii, deci gi gtiingelor exacte, gi nu invers. $tiinga se schimbl mereu, AdevS.rul niciodati; qtiinla este prin definigie provizorie, Adevirul etern. Noica avea o vorbi glumi-neglumi: .Sint cu Platon, nu cu Aristotel !" (de al cirui spirit ,,materialist" gtia si se.foloseasci in demonstragii !), in timp ce eu ag zice ci Mircea era de partea lui Platon (Socrate) prin firea sa senin-dialectici, 9i de partea lui Aristotel ,pirintele gtiinlelor moderne'cum se spune in modul de a pune si rezolva chestiunile concrete care i se iveau in cale: sociale, economice, istorice, filozofice etc. De aceasti structuri bivalenti - cregtin onodoxi romineasci, 9i de analist gtiinqific al fenomenelor lumegti tin toate aprofundirile pe care le face in lucririle
qelor exacte, pe de

98

SoKRATEIoN

EU CRED el, om de activitate

iN ADEVAR

99

citate gi, poate mai frapant in acele locuri unde di cuvinte romine;ti cu inqelesuri .""rni'iJ "tu-ite acoperitoare in filozofia poporului romin - aqa cum fo-st d"-orrrtr"t mai tirziu de Constandn Noica' " Mi opresc pugin la ADEVAR, aceasti taini care uneori te pitrunde gi care nu se lasi pitru-nsi' Mirturisesc ci i., t.,;tio ce inseamni ADEVARUL, nu-i ghicesc inqelesul. Cunosc vorba de rascruce" Et't stnt Calea, Adeq)drul ;i' Viapa (Ion 14, 6)' Nu neg, nu arsumentez potrivnic ci spun numai ci nu pricep' Fii"rt. .ru ,rorb.sc de ,,adevarat" 9i ',neadevirat", luprea limpezi, ci de Adevirul acela inviluit in cruri "; pri.t ."r" ptit irea mea nu poate si Pitrundi' Simt "rrr" d"p"n" gi supraconcentrat, ascunzindu-se in "oo'i.ttnlginiurilor obfunuite. Este oare vorba de crespatele -necredin$ ?, de sigurangi qi indoiale ?.Nr: gtiu' dinie 9i Stiu insi ca sint pe lume mistici, filozofi, artigti, uneori savanli;i oarneni de inalti calificare in ;tiinlele oozitiue care au o imagine clari asupra Adevirului, 'car. c'red inAdevar, care-l stipinesc sau sint stipiniqi de el intr-un mod parci duhovnicesc' Mircea este un asemenea om. El o afirmi cu tirie intr-un moment hotiritor al destinului siu' la procesul care avea si-l detenqie politici, la condamne - de {apt - nude opt ani el spune comcumpini ci la moarte. ln acel ceas judecati: .Eu cred in Adevir qi gtiu ci nu pletului de ir," pur.r" in lo-e mai mare ca Adevirul l" Pentru el' deci, Adevirul venea de sus, era Har ! in faga unui mod de inqelegere a exisN" "fle- descins din Dumnezeu, cum intilnim tenlei omului la isihagti. $i-mi rimine exemplu miraculos faptul ci

publici gi nu sihastru, a impicat rinduiala lumii cu rinduiala de .dincolo" firi si abdice de la nici una din aceste meniri, ci a triit in reaici si de dincolo alitatea acestor doui lumi -, - de a suprafirii, a pedepla care sintem destinaqi: a firii gi sitului gi a mintuitului. Existi calitiqi omenesti pe care le poli b;nui, pe care le poli liuda, care te pot fermeca, prin care pogi iubi omul. Dar in. perspectivi, cel mai virtuos om poate sta sub semnul intrebirii: pini unde gi pinl cind
? Va rezista el tuturor incerrispunsul vinuqilor omului decit cirilor ? Nu avem in ziua in care el singur cu sine trece pragul cltre neant sau nemurire. Atunci se poate spune ce a fost el in rdtd,cita vizg| cdreia ii aparginuse. A trecut printre noi 9i s-a dus in acel ,,dincolo" despre care nu gtim nimic decit din Cirqile Sfinte gi din credinla in Adevir. Atunci insi noi, rima;ii in urma lui, putem mdrturisi ceea ce a spus, ceea ce a ficut pas cu pas, ceea ce a propoviduit de la catedra de etici, de filozofie, de drept,

va piana la inilgimea eticii

cu ce argumente a venit gi a cigtigat bitiliile economiei nalionale. fi atunci putem trage aceasti impresionanti concluzie, ci Mircea Vulcinescu a fost om care a dus

in transcendenta morgii. $i putut intimpla pentru ci asemenea multor martiri ai Bisericii sau ai lirii - era stipinit de Adevir qi st;pinea Adevirul !
transcendenqa gindului
aceasta s-a

in moarte inseamni a preface in con;tiin1i, in sfinti seninitate sfinta mizerie in care este dat omului
Ce inseamnl a duce gindul transcendent

transcendentali ?

100

SoKRATEIoN

EU CRED

iN

ADEVAR

si traiasci; inseamni a preface glodul in auri; inseamni a accepta lucrarea spiritului - lucru straniu gi rar intilnit ! dupi un singur model cu putinqi: al Fiului ! Cine nu citegte articolele, conferinlele, dialogurile, tezele lui Mircea Vulcinescu nu va citi in gindul meu decit exaltare. Cine-l citeqte pe Mircea Vulcinescu intri in gridina lui; acolo vocea-i luneci in surdina filozofiei gi cinti. Uitagi-vn la Sfintul Ioan Botezitorul, sculptat de Rodin, cu talpa picioarelor lipiti pe pimint gi cu degetul ridicat spre cer. Sau uitagi-vi la Luchian, cel cu pensula la piept qi cu privirea adinciti in tine. De la acegtia se desprinde un duh pe care il numesc Mircea Vulcinescu,

nii rominegti - inseamnl a incerca si ucizi scinteia prin care Dumnezeu s-a intrupat in omul trecitor. Pun intrebarea nu goali de inqeles: Cine va restitui neamului nostru lucririle pe care nu le-au mai putut face aceia care au murit inainte de ceas ? Cine va iestitui Rominiei opera figiduiti de miracolul apirut in cultura noastri, care se numeste Mircea Vulcinescu ?, operi pe care ne-ar fi diruit-o in risipire daci ar fi fost lisat si triiasci pini la 80 de ani, pini la 70 de ani ? Scinteia lui Dumnezeu, intrupati in acest om trecitor a fost ucisi prin crimi nu doar impotriva unui om gi a unui nume ci impotriva culturii noastre intregi. Numele lui imi apare nu ca un semn, ci asemeni unui nemisurat cuprins.

Dragl Miriuca, dragi Sandra, vi scriu cu emogie, adeseori gituit de drama tatilui vostru care reverbereazi in mine. Cineva a spus despre el, cu adinci intuitie: -O figuri renascentisti'. lntr-adevir, Renagterea a dat asemnea figuri, gi tot ea ne-a adus, din Evul Mediu, pripistiile Divinei Comedii. Spun semioticienii ci numele omului este un semn. Tot ce triiegte omul - bun sau riu, fericit sau neaceasta face ca fericit - sti scris in acest semn. Dar un semn. Cici,nucu mele siu si fie altceva decit numai numele lui primit de la pirinli dupi datini, sfingit prin
botez 9i dezlegat la moane omul petrece prin viaqi 9i trece dincolo, la judecata ultimi, a lui Dumnezeu gi a semenilor lui. Numele acoperi - in semn - un cuprins 9i este - cum ar spune prietenul vostru Noica - o inchidere citre deschidere, o imbogigire citre risipitoare diruire. A incerca si scogi pe om, cu numele lui cum s-a petrecut in aceste blestemate decedin rost

JURNALUL DE LA ARSENAL

103

Jwrnalal de la Arsenal

ln scrierile lui Mircea Vulclnescu gisim puqine ,"f.riri bio*r"fi.e la familia sa ori la el insugi' Existi
.it"ua ,curie amintiri din copilirie

portret al bunicei lui dinspre tati' Rada' ""rlrio.""*t si-l ;;*;t;; 'ilJtut in brale prin oltul revirsat' caviala .."o. d. l" in."l -; mai exista citeva amintiri din dascil' Apoi -if;"te, altele din viala de funclionar 9i in 1941 cind un ,,Curriculum uitae;' amplu, intocmit di Stat la Ministerul de Fi-; Subsecretar "J.rt ""-iacest prilei vorbegte de tuncliile 9i posturile ;;;i;. r.-. d"iinrri, d" activitatea sa culturale' de "".rr" lui, de soqie' de voi' 'parintii ' a"itta aooi un iurnal scris pe vreo 40 de foi-semitu' carton, de di..r,ri.rn." fiqelor lui de lucru' ciruia Meriuca, i-ai dat titlul atit de potrivit: JURNALUL DE LA ARSENAL. Titlul este exact cicr este vorba d" oot"l" ,"1. ,.rise in arestul de la Arsenal - adevirat la care as vrea si mi document su{letesc 9i politic

printre

care

din nou mi-am dat seama de gregita mea nedumerire din trecut, qi am ingeles ci pentru Mircea toate elementele, majore sau minore concuri la descifrarea unui moment in care omul poate fi prins de fo4ele imprevizibile ale istoriei. - Faptele se petreceau in zilele cind Maregalul Ion Antonescu fusese judecat 9i condamnat cu o brutalitate care il afectase atit de mult pe Mircea incit intreprinsese o ancheti din om in om, pe strizile Capiialei, stind de vorbi. cu invalizi, tutungii, lustragii, trecitori de toati irfifgarea. $i avea si observe - cum pe alogen dupn chipul radios cu ar spune Plutarh

care primise verdictul Tribunalului

gi

execugia

Maregilului, gi sentimentul de oroare al celor mulqi' al poporului, dupi adinca tristeqe in care se aflau- $i niteizl: ,De cind a inceput procesul Maregalului, numai jumitate din sufletul meu e aici gi pare,ci riticeqte. Cealalti jumitate e acolo, lingi el; era dur dar il iubesc pentru simplitatea adinci cu care gi-a asumat rolul tragic de acoperitor al neamului intr-un
ceas

riu."

Sub aceeagi stare sufleteasci noteazi ,,complexul"

oPresc Puqin. Ceea ce m-a surprlns' cu

mulli ani in urmi' cind trt*^i"i i, t' d*enal, a fost abun".ilriti",ti"'*t" I pe cate le consemnase Mircea J.nt. "manuntelor d. g."v al vieqii, cum era acela al i"rj;;;;;*, "tit arestirii lui din zorii zilei de I 8 mai 1946' Recitindu-l

dureros al lui Ieremia, fostul siu gofer la Minister, adinc jignit - cum ii minurisise - de situaqia in care fusese pos de a fi nevoit si se ,,rugineze' ci e- invalid !, si-i vine in minte intervenlia Maregalului, la proces lui de Paraschivescu-Biliceanu - cind - povestiti de acuzator in numele unor invalizi-adugi ,,Apostrofat anume in sali, Mare;alul li s-a adresat direct din boxi: ,,Ostagi - chemare la care acegtia au luat pozilie de ,,drepqi" -, vi pare vreunuia riu ci gi-a dat singele gi braqele pentru Basarabia gi Bucovina ?', intrebare la care cei a ciror exploatare a durerii fusese pusi la cale au lisat capetele in jos".

104
Tatil vostru

SOKRATEION

JURNALUL DE

lr, ARSENAL

105

grele, apisat de griji pentru voi, gtiind ci in urma lui voi toli rimineqi pe drumuri, cici legea care infiingase Tribunalul Poporului prevedea confiscarea averii si pentru copii gi soqie, iar un articol din lege prevedea ihiar ce nici moartea invinuitului nu-i scutea de

poate

firi

s-o arate

- tr ia zile

pedeapsa confiscirii. .Azi am cheltuit ultimul ban. Daci mi se intimpli ceva, cu ce vor face ei fali ?' notase el. Dar un licir

in nori mai diinuie: ,,O mini. nevlzuta sti Parci asupra lor gi ii vegheazi: Privigi crinii cimpului l" ln aceasti stare apisitoare Mircea deschide Jur-

nalul cu un vis pe care incepuse aJ povesti Mirgiritei tocmai - cum o numeste el - ,,mare tilmicitoare", Se ficea cind aude pe fereastri agenlii venigr sil ridice. ci mergea cilare pe un elefant, undeva in India, unde trebuia si se intilneasci cu o Begum care semlna cu Eliade, cind Mama ii spune cI nu mai are vreme si ia documentele de care are nevoie ;i ci va pierde trenul... $i-gi aminte;te ci Generalul Stoenescu, fostul siu ministru ii spusese in ajun: ,,Si-gi faci o geanti cu toate hirtiile ce-gi trebuiesc qi s-o porgi totdeauna la tine", Cind agengii se afle in casi gi el intri la baie si se rad; (deja pizit!), fredoneazi un motiv din Concertul de vioari de Beethoven pe care-l auzise in aiun la radio, executat de Yehudi Menuhin, iar cind trece in salon si se incalle fredoneazi melodia unui tangou la modi cu 20 de ani in urmi: ,Dals, enfant que j'aime. ..' care-i aduce aminte de un bal la Vila Ghica de la Sinaia, undel auzise intii. Din notaqii pare nepisitor. Ar vrea si plece din casi cu miinile goale cici se simte de pe acuma ,,din-

colo". Margrita il intreabe: ,,Te agteptai ?. ,,Desigur!,. rispunde el si goviie intre a-si lua basca de cofigien sau piliria ,,cumpirati d,e la Lazir Ionescu.., pentru a lua pini la urmi si minugile: ,Pour avoir quoi tendre ) Dieu!" zice el, amintindu-i Mirgiritei sfirgitul Cintirii lui Roland. inainte de plecare 6ea insi un pahar de api, purificare lustrali - ,,ca romanii.. ! Din drumul cu masina in care se afli blocat intre doi agenqi observi. frumusetea Bucure$tiului pusriu la ora 5 dimineaga, in aceasti ,,rninunati zi di primivari", amintindu-si ci tot intr-o asemenea dirnineagi fusese arestar si bunul siu prieten Migu polihroniade. Zeci de asemenea aminunte de culoare si suflet umplu oaginile Jurnalului scris parci din viriul unui ac de seismograf sensibil la cele mai mici semne ale viegii din liuntrul evenimentului care se precipiti, pentru ca apoi notaqiile si se transforme inr-un sir de portrete desenate cu trdsituri lapidare, de creion care nu grgegte, atunci cind, ajuns la Arsenal, ii intilnegte pe cei sosiqi inaintea lui sau care vor sosi dupi el, fogti minigtri, subsecretari de stat, directori in diferite departamente din fostul guvern de rizboi. IatiJ pe Generalul Jienescu, fost Ministru al Aerului si Marinei ,calm, cu acel cacbet englezesc gi multi fermitate in gesturi', iati-l pe Generalul Radu Rosetti, invalid din primul rizboi mondial, cel care a condus b;tilia de la Rizoare de pe targi, cu goldul sfirimat de explozia unui obuz, secretar al Academjei Roming profeior de strategie milirari, ,,sosit cu fiul siu care peirece citeva minute aici apoi pleaci si-i aduci cele ,recesa.e perrtru o lungi instalare." Sala in care se afli se u-pL d" arestagii care sosesc minur dupi minut. Georgicileon ,,fiert", Mircea Cancicov ,,nervos si impetuos, pare

106

soKRATEIoN

JURNALUL DE LA

ARSENAL

107

un cal de curse in boxi, inainte de alergare', Generalul Iliescu, ,,calm, simplu, pulin ingrijorat dar cu aer blajin gi interiorizat", Generalul $ova ,impetuos, mireg ap zice'. $i observi: ,,Generalii aceqtia sint admira-

Piig, Generalul Sroenescu,

bili!"

pe Enric Otetelegianu, bolnav; pe arhitectul I. D. Enescu, ,,a cirui fagi mislinie inchide o ingrijo-

Iati-l

rare adinci", pe Profesorul Ion Petrovici ciruia Maregalul ii spunea, in Consiliu, ,,Domnule Decan" ca cel mai vechi dintre miniqtri. $i numirul arestagilor
sporegte. Sosegte Generalul Georgescu, ,,ochi albagtri, senin, oarecum mirat ci-i aci, cum fusese mirat ci e

Einut_o t".T.dl-l permanent respiralie artificiali...

f.eg;ltitil;r'il. Ii raspund rizind.cf nu. lrla joj..r'.gt":;_. ---.*"' i l.{ r:99 qi pe Gheron Nena, ,ridicat de la cipitiiul copilei lui, atinse de aripa grea a paraliziei i.,fintil.. care o srre$te si triiasci in .pliminul de otel..trimii d-e
amncanr, dupi ce piringii au

sa-sr tace gederea cit mai conforrabilil Cum imi spune: ,,Ji-am spus eu I t fi_"i

.cu bagai mult si horirit mi vede.

in viati 4 luni

ai ^ Acadmie, penffu gerii strinsi laolalti ca intr_o lnalra a rispunde

rleradi de fruntagi

in guvern, la 27 ianuarie 1941'; Generalul Constantin ,,glumeg, dar gi el mirat de acest exces de cinste care a dat peste el !, dupi cg la 24 august a avut in mini trei zile soarta apiririi Bucuregtiului". Sosegte Ei Ghiolu, ,,calm, frumos, elegant, cu un aer care-l aseamini imediat cu cei din grupul cu educagie engleze^sci". Vine Ei Andi Neagu, ,,Dunire de furios. Ocirigte pe toqi nepricepuqii care au araniat lucrurile asdel incit sil ripeasci preocupirilor 9i vieqii lui obis,nuite, bolnav cum e... El care a intrat in guvern chemat si lupte impotriva nemgilor de citre Ici Antonescu... El care l-a prevenit de prosda pe care o face declarind rizboi rugilor... El care a pirisit guvernul cind gi-a dat seama ci Ici l-a picilit... Tocmai el si fie adus aici gi solidarizat cu un regim pe careJ detesti,.. obligat, poate, din cavalerism, si se solidarizeze cu el in faqa ludeciqii !" .Eu - scrie Mircea - il enervez vidit, incercind si-i arit cit de pugin contetzi lucrurile rezonabile in viagi gi cit de mult intimplarea 9i cauzele accidentale". Sosesc: Cretzeanu, Nemoianu, Alexandru Marcu, Ion Sandu, I. C. Petrescu, Gener alul lacobici, Amiralul

invadatorilor de toate semintiif", hidoase de ,,liberarori.., in spir"f" direct de la

Dunal care inrocmea dosare de acuzagie,sub dictarea

in

faEa

unui Tri_

Moscov". '

,"riii ., _lr,if "l", i*"tri[,


"j"i.U".,

il#',,' rungur
i;",

surprizi pe care Mircea o noteazl cu .late 9 o rre_ :31::?llo .O figuii necunoscuti mi surprinde. Un nnar subFr, trumugel, fin, foane rasat i9i fice aoaritia E imbricar in vindiac, .u r". in ,p"i., l:ll_T:-::, g"lltfuF de ftrisr.p cap gi scaun cu trepied i" -ir,n. .E tlona Cosmovici, fost subsecretar la presidentie:"::":i, :r1b lesionari. Am auzit d. .l "l"i |lt lu;t.1utto"Utem.. Cretzeanu imi spune ci e un om admrrabrl. A fost inchis de nenumirati ori dupi 23 au_ gust. $rie deci rostul inchisorii E; ," ,rraa"ii". .;_l; puni experienqa la dispozir.ia ql .p." folo.ul iuiu ;_ ceea ce-r atrage imediat toate simpatiile. E una din ,,rrgunte" de aci. Detagat; cu un piiior pe pimint, cu arrul dtncolo: are_n el ceva dintr_o apariiie de inger!i 9. qj p: Eugen Ionescu, nr;*, i_" ;iriUi._1., .; pe trona Uosmovici, cel cu ..u
pj

i. ;;i;,

::"; jr: ;:i::'i:f"'_' j; fi il""_: anrlor de la poera


;
Mila Sbiera, aflu

ci Horia

108

soKMTEroN

JURNALUL DE LA

ARSENAL

IOg

Cosmovici aparginea unei {amilii de boieri din Moldova. ,,$tiu dinsa - imi scria gi cu Horiamama lui se inrudea - ci continui Miia cu George Enescu. Eu ne-am imprietenit foarte repede. L-am convins si meargd lz Msgr. Vladimir Ghika, cu care eram prieteni de casi. fi s-a dus. Aici, in Rominia, a devenit cel mai iubit discipol al Monseniorului". A doua zi dupi masacrul ficut de legionari in inchisoarea de la Jilava, unde au fost ucigi peste 60 de arestaqi nejudecaqi, tocmai in vremea cind Horia Cosmovici deqinea funcgia de Subsecretar la Pregidenlie, Mila Sbiera s-a dus la el, la Externe, gi i-a strigat: ,V-a1i pierdut mingile ?' Iar el, drept rispuns, i-a intins, si cite-asci, demisia pe care o scrisese pirisind guvernul. In alti scrisoare Mila imi scrie: ,Horia nu mai este aga ca in fotografia trimisi, s-a schimbat mult. ln lunga detengie - 18 ani ! - gi-a pierdut, prin accident, un ochi. Dupi ce a iegit din inchisoare a urmat 9i cursuri de picturi" apoi teologia gi la 13 mai 1969 a fost hirotonisit preot. Acum i s-a incredinlat stringerea documentelor pentru inceperea procesului de beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika". Un picior pe pimint, altul dincolo ! ... misura ce se riresc sosirile arestagilor incep supozigiile. ,Cine a venit ? Cine lipsegte ? Nu sint to,ti. Lipsesc inci o mulqime. Vor veni?" Se comenteazi lipsa iui Atta Constantinescu care se pretindea a fi fost bomo regius in guvern. ,Negel lipsegte gi el, gi Ovid Vlidescu protejat, pe cit se spune de Dina Cocea, pe lingi Lucregiu Pitrigcanu... Daci domini ideea rispunderii colective ar trebui sI fie toqi. $i nu sint. Daci se aleg unii de altii, care pot fi criteriile ?"
Pe

pitrunzindu_se unele in alrele. Se ,. olscuta mulr, roari vremea. Despre tinerii cei mai po-

Zilele se perrec

::::tl.-ll rnteresele

retacerea er, despre reformele de care are n"uoi" t"ridespre cele mai potrivite metode pentru acestora. Ca gi cum arestagii nu "pli."r." ar fi j" p. .li_i orn rostur e lor profesionale, me-reu in ".u_centrul 1ap orscutllor este I ara cu perspectivele ei, inci neinchi_ Purt supuse necmgiroarei ,,lupte de clasi leniniste. gi cumplirul jaf rusesc care a urmat. . Intre cele mai grave momente Mircea Vulcinescu tmerc^leaze, asemenea unor mici motive muzica.lecite o observagie care aduce zimbetul p. U"r.l"iil trandafir a in{lorit intr-un colg din
rere, gFr si

trimigi la ?aris pentru a apira mai deparre Rominiei, despre economia nationali .i

rondul lnchrsonr,.impreuni cu Generalul Jienescu dis_ cuttnd chestruni de aDirare a tirii si se inJipuie ajuns Ia Arcul de.Triumfiau la Blneasa,
de aperare

pris de mo;,inchisoarea .i-ri ,;;-;i_ ;;;: un bloc centralizar, ca un ,;.,"- ,igiJ-a" " care re jeneazi, asemeni unui grl., "or_.1. d"". i;_; ;"*i lo,:"7."' -Verific pirerea m.""d"rpr" n""drui; orer atrrmag din versurile lui Dante: Nessz n masior (?loie, :he ricordarsi ari tr*pi f"i;a, Nu-i adevirat ! E o mare *ri";L, q;' p'.^i" '."" neconffolabili putere in mizerie, ..".1 ^1i a1, rrrr r:r^rm:r.reag1 tace un,,marg" de 30 " "r* "_jr_ de minute in ;

!;ste.zid.se-zlresc casele de pe Uranrr, ,. vm ih nunte versurile lui C octeau: "rj-oi-*_ Et toi, si loin-

"";;;h;;;;#.

#:

""tf"';;:;.

1lr']T

tr

d"p,

9tr:rqii fati de acuzatiile.rr"

de grup.pentru

pr.giiire" pies.lo,
si_i loveasci

;;; ii;;:

arestad -t:!'.*l trnsa ;etulre a qi.rii.

"u.ru penrru ca qi pe Maregal pre-

110

SOKRATEION

JURNALUL DE LA

ARSENAL

IIL

Ca intotdeauna Mircea desparte apele' inlituri con{uziile, il aduce pe om ta propria lui responsascrte bilitate iuridica. ,,Dl' Petrovici ride de mine pentru ci excesiv clasificator, ci el - f;*,sint un spirit Marcu o teorie, aritindu-i lui Al.xandru "il-titi".n *r 4 categorii de acuzagr, cu pozilii deosebite in proces: militarii, economiqtrt, rntelectualrl si cei cu lesile rasiale... primii acoperigi de ordrne' d.: cei de ai diilea de cifre, cei de ai treilea numli atitudini si ultimii numai de scuze qr atenuerl "' A"Ji X""gt, care gi-a schimbat atitudinea 9i pree;,""i . ":"rif;i impotriva acuzatorilor, incepind ir'.Ii" *"i **f. iniu'rituri, Povesteqte profesoruluia P"rir, venlnd la mine intr-o zi' i.. ."i"i ".i- -1" o schemi generali de clasifip""Pereqi "fir,-r".i"ti qtiinqelor umane"' care a tuturor *-i" i"rU",.tif. de grup Mircea se videgte a fi din innou la inilgimea unor spectaculoase bitilii ale

Cu o vorbi de duh care trebuie ingeleasi cu toati seriozitatea, Finqescu propune ca intregul lot siJ desemneze pe Vulci.nescu ,,Apiritor din oficiu' ;i ,Secretar al apdririi'. $i poate ci rispunzind acestui spirit, Mircea a fost acela dintre acuzagi care a pregitit gi susginut la proces o apirare de peste 4 ore, acoperind activitatea economicl a intregului guvern din care ficuse parte. Lumea insi nu poate trii numai sub tensiunea pregititoare unui proces din care fiecare gtia ci va cIdea sub verdict de condamnare. $i iatiJ pe tatil vostru organizind - impreuni cu Ghiolu 9i Neagucelei de - o destindere aproape liceeani: ,,Comemorarea a zi de libenate ingriditi'! printr-un specta;aptea col-parodie, cu regie ;i rexr, in care fiecare .deqinut" e pus si-gi joace propriul rol, in rispir cu drama pe care o triiegte in adincul sufletului siu. Careva primise de acasi un ton gi prijitura a devenit premiul tuturOra.

i.li**t.i

d.scop.ritoa,. ie solugii, Pentru a aduce.in iocil aperirii cele mai solide argumente economrce' lu,idi"", rt"ti.ti"", istorice, filozofice - a9a cum s-a u;r"i -"i.itri" i" ptima Apdrare qiin Ultimul cwirtt ;;"*."i i,' f"1" co-pietului de iudecati' ;";:i imbogiArgumentagia lui, permanent diversificati' se dintre cei care il ;;-?;- .-o,. ,;toii.,d.t." multora ,r"rf,l -'.t dat'e statistice publicate dupd 6 martie' la putire' Prin chiar aceste date *gi-"f a" "cum "ii* sint acrtza\t se dovedegie ci jefuirea lirii - de care I Cidi-potiiue, toate cifrele bilanqurilor ""i":<it,i, i-po*ntul excedent realizat de Rominia in

Doui

ceasuri de

glumi spumoasi,

de veselie acidi !

Jo*i.."

timoul rizboiului in tranzacgiile sale internalionale.qi .;:-;{*ir.t la Germania' Rominia nu a dat nimic' ,r;.i marfuri, nici servicii, fire contraplati'

,,O noui atmosferi se lasi cu seara in inchisoare scrie Mircea ce colEurile -. Pe misuri intrebiri lucrurilor se estompeazi, nasc iniunrru despre temeinicia celor aflate peste 2i... Fiecare gi le-a colorat in culorile kairotice ale sperangei... 9i se intreabi daci nu a fost robul unei iluzii. Firi si gtie de ce, pe misuri ce noaptea infigoari lucrurile in jurul lui, i se potolegte nidejdea. Se simte uitat ;i singur intre semeni. Se intreabi daci e vreunul din togi cei de aci sau din cei de dincolo de gardul de sirmi, care pricepe problema lui ... Fegele se umbresc, omul reintri in sine ticut, qi

t12
nedumerirea

SOKRATEION

10

;;"".;;;;;;,

Ia ruga de seara' E simpla qi duioasi atmosfera de coridorului "' se r-r lf,"rrlt improvizat in capitul locuitorii inchisorii' de-a ""ut, in care la fel cum se moment de i"ti-pritt i?*tica noastri, onodoxi oamenii aduni grijile - se tot natul' de toati starea 9r oe toate comunitate' Simli iirt'a..l"urt" 9i constituie o mai senini; pe alqii ii :ilti Tii CTI .f ".fi care au avut nenorocul sa alDa ccv4 Unii, ie oacate."" Jin"t'i"' "'i qi peste zi' sinsuratici' :: el nu i".fritl i" mutismul inchinirii lor' Dar seara' floare ca o to' it simqi deschis

inimii' lui lasi acum si vorbeasci graiul de seari' eaztr-n graiul rugiciunilor

Sokrateion

ffaiilil, ;il'iit" ffi;.;.G;ul


";.".

-'

In

unhters nu sint decit doud anele depind de noi, ahele

na.

felui

de

laowi:

E'I.TET

ffiJ:'t" ;

lmi propusesem si vi mai scriu o secventi in care si incerc avi xdta ci Socrate n-a fost condamnat de
geniul Atenei, ci de imediatul interes al cetiqii nevoite a se salva plitindu-gi infringerea cu fiii sii de frunte. Sint insi foane obosit qi vi cer iertare ci, deocamdati, nu duc treaba pini la sfirgit. Vi rimin dator cu o a doua scrisoare. Ag vrea ca in viitoarea amintire - Sokrateion - sd incerc a-l deslu;i pe Mircea prins in mecanismul politic - nu pe Mircea politicianul, cici Mircea n-a fost niciodati politician, in ciuda faptului ci unii qi ci pe algii incercaseri si-l tragi in partidele lor - ajutor Mircea omul cetilii. Acestui Mircea fi vin in se acte politice care dovedesc - daci mai e nevoie siera spuni congtiinla sa de mare limpezime cind vorba de soarta f,irii. Iati numai spicuiri din ceea ce am de gind si vi povestesc odati pe larg. in 1938 regele Carol al Il-lea formase un guvern in fruntea ciruia il numise pe Miron Cristea, Patriarhul Jfii. Era o incercare de a da o fagi de cinste acqiunilor lui compromise, 9i politic gi moral. Aducea in ,,dar"

'ht?;;;i: citre ceilalqi...

s;il'ot

c't Inaierea' Rueiciunea de seari e srmple' lncepe

u;|l#i"i'"i'i*aa;;;;i;"Paqteiiine\are!)qi
' ,iiti.i.. "t r",t"itoi Hruros a tntti'at "sfirqit' ctntecului s-a Cind ultima noti a *ti}pi sala-inalta
se

il;;,;;il;i;:us
astea."

tI indreapte spre celulele colective' Prin dobindeete ;i luminate slab' care abside de catedrale' proPoqrrle unei toate - feri si vrei ;;;;;;";;" simplu 9i aproape ministiresc in Rinduri 9i ginduri scrise de Mircea " '
a fieciruia in.fala De aici, de la adunarea in sine Arsenalului'a f"ttr"utrf if }"t"od d" 1" itt"hitoarea intreaga lata cal;;:;;;. ;t- tatal vostru, pentru tn n"-i, .ofotip"l citre bezni' $i cine poate.si Eue -

afari de Dumnezeu

Pentru ce inilqare

tt4

SOKRATEION

SOKRATEION

115

supusi votului nadunii. Mircea Vulcinescu a vorar impotriva Constitugiei Carol al lllea. S-a vorbit mult la acea vreme de atitudinea luati de Mircea, care videa opozigia sa categorici la dictatura carlisti in pregitire. Din cite qtiu a fost singurul funcgionar superior care spusese NU, infruntinduJ, asrfel, pe rege gi dezavuind poziqia Patriarhului in calitatea acestuia de Presedinte al Consiliului de Minigtri. $i s-a gtiut bine de'ce ficuse acest gest politic: pentru ci Articolul 15 din noua constitulie introducea in viata civili romineasci pedeapsa
cu moartea. Deginind post guvernamenal - era Directorul General al Daroriei Publice - Mircea s-a socotit dator si-gi dea demisia. Ministrul siu, Mircea Cancicov, a dus regelui demisia lui Mircea. Sotia lui Cancicov, scriitoarea Georgeta Mircea Cancicov, mitusa Voichii, pe care o vedeam uneori la Hotel L ayette unde locuia cu solul ei, ne-a povestit exaltati cum povestea orice intimplare ci regele n-a' priceput cum un om, care nu {icea parte din nici un partid votase, totuqi, impotriva suveranului siu. Ce vrea Vulcinescu ? l-a intrebat regele pe Cancicov. ,,Este impotriva pedepsei cu moarrea !" Regele a fost suplrat, a goviit, 9i dupi citeva zile i-a spus lui Cancicov ci respinge demisia lui Vulcinescu. .Si stea pe
loc

f,irii o consdrugie noui,

!"

ar

fi

zis.

Dar Carol nu uita afronturile, si daci el insugi n-ar fi fost nevoit si piriseasci tara curind, cred ci, atunci cind i-ar fi venit la indemini, s-ar fi rizbunat pe Mircea, asa cum se rizbunase pe algi oponengi ai lui. Cu prilejul acelei votiri plebiscitare a Constituliei, Mircea a scris o scrisoare Patriarhului. Voi spuneti ci nu cunoasteti acest demers. N-a9 putea spune de la

cine am avut cuno$tintA de scrisoare gi chiar de conqinutul ei. Dar in perioada 7938-1940 povestea scrisorii lui Mircea citre Patriarh era de nororietare publici. in casa de la Onegti, la socrii mei, unde lren'eau inalte fege bisericegti, atit catolice, cir si ortodoxe, s-a vorbit de acest act. Din cite gtiu, Mircea expunea motivele pentru care se opune inroducerii pedepsei cu moartea, precum 9i de ce Patriarhul, cap al Bisericii Onodoxe Romine, nu avea ciderea s i prezideze un guvern care introducea pedeapsa capitali in viaga civili a Jirii. Cunoscind personalitatea lui Mircea ne este ugor si inqelegem ci avea gi pregitirea necesari pentru dezvoltarea magistrali a unei ri teze, precum ;i fermitatea de congdinqi ca s-o^t faci. Poate ci urma scrisorii se va gisi cindva la Arhivele Patriarhiei, daci, ea a exisrat, cum zic eu. Oricum, si consemni.m informaqia cel pu$n sub semn de intrebare pini va fi confirmati sau infirmati. Ag mai fi vrut si vorbesc in aceasti secvengi despre activitatea lui Mircea ca Subsecrerar de Srat la Finanqe, in timpul anilor de rizboi. Sint pagini ale unor bet;lii de mare complexitate qi de mare virtuozitate care s-au inscris in istoria economiei rominesti, in care Mircea ne apare in deplina lui putere de lupti, capabil si ia in piept gi si cigtige birilii aproape de necrezur in faga presiunilor economigtilor Germaniei. A confirmat, in aceasti perioadi mai mult ca oricind, geniul economistului intrev;zut de Madgearu si Masaryk, ajungind, in anii atit de grei ai istoriei Rominiei la anvergura celor mai reputali economisti ai lumii. Nu vi amintesc aici decit in tread.t citeva aprecieri - pe care as vrea odati si le adincesc. Un observator neutnr rapor[a

176

SOKRATEION

SOKRATEION
deoarece aliagii nu au recunoscut participarea

II7
Romi-

superiorilor lui din Elveqia ci: Ceea ce Romkni'a a rei;it sd obpin,i de la nempi in cursul negoci'erilot cu Germania pine ile domeniul miracolului; ia't Consiliul Bincilor Reglementelor Intemalionale avea si reeunoasci faptul cd, pri'n negocierile economico-.financiare purtate d'e reprezenta,nlii finant, ehr romkneSti, de-a lungul rdzboialui" cu gerrnanii, ,s-a obpinut de citre Ronfani4 fu' aar 9i dmize lib,ere, dubh' rea stocului d,e tezaur al Bdncii NaSionale Romhne lume! Nici mdcar Anglia - spwea - situayie unicdin oictorioasd, nu a putut sd-;i acopere. pard raponor,,i nivoile decit cedind aur ;i portofolii strdine, rdminind ;i ea ind,atoratd. ln sfirqit, o alti apreciere, depusi ca piesi la dosarul procesului siu: Insticutul Romin de -Conjuncturi mengiona te*ual; . ..conoenfiile RomAniei. dparent defal)ordbile, au j*cat ht realitate in fattoarea intr-o lucrare spus dupi 1945 iombni,ei! - consemnez ci, !, pentru carizboiului s-a' in vremea recenti si se realizat o pagind d,e mare oirtaozitate diplomaticd .in ne go cierili eiono rni.co -fi'nanci'ar e, din is toria r e laPiilot
int ernaPionale r otn kn e gti. La aceasti masi de 9ah a nesfirgitelor negocieri cu germanii, uneori sub presiuni politice extrem de dure,

f,,fircea Vulcinescu s-a aflat Permanent ca jucitor principal.


vorbesc qi de procesul

niei la victorie impotriva Germaniei. Strategii nogtri gtiau de la inceput ci rizboiul din risirit va fi pierdut. (Generalul Paul Teodorescu, rudl gi prieten al familiei Voichii, ne-a demonstrat intr-o zi, Voichii, mie qi citorva prieteni, la Joiga, in termeni militari qi economici, de ce rizboiul din risirit nu putea fi c!tigat de germani.) ln presa vremii, iar mai tirziu in diferite studii au apirut materiale relatind feluritele aspecte ale proceselor de dupi rizboi. Nu am inten,tia sl le aprofundez. Acel moment istoric este prea complex gi cutremuritor pentru lara noastri gi daci poate fi simqit cu inima, nu poate fi judecat decit cu multe documente pe masi, ceea ce imi este imposibil acum. Aici, eu incerc si-l deslugesc numai pe tatil vostru, atitudinea lui, sufletul siu, nu istoria ci pe Mircea implicat in istorie. Ne putem intreba daci Mircea nu a crezut cumva in victoria Germaniei. Cu inteligenga lui iegitl din comun, cu profunda lui cunoagtere a istoriei europene gi rominegti, cunoscind atit de aminunqit, gi de la cele mai autorizate surse, posibilitigile politice, economice, militare ale 1ir.ii, contexftl alianlelor tradi$onale pe care se sprijinea ,tara noastri, ponderea taberelor angajate in inclestarea globali, el care gtia ci Jara noastri

lui Mircea. Aq mai fi vrut si De fapt, procesul nu este al lui Mircea, ci Mircea Vulclnesiu este al procesului. Este procesul unei infringeri, cum au avut loc de-a lungul veacurilor, multe itr istorie. Este procesul angrenirii forgate, de citre germani, a Rominiei, intr-un rizboi dincolo de g.aniqile sale istorice. Este procesul unei infringeri,

plicilor tectonice ale celor trei imperii vrijmage intre ele, reusind totugi de secole si supravieguiasci prin abilitate si vitejie, n-a ;tiut el oare, inci din 1939, apoi de la Diktatul de la Viena, apoi din chiar desfi;urarea b;teliilor, cL rlzbos-a aflat permanent sub presiunea

iul in care Germania lui Hitler forgase Rominia si ia parte, dincolo de graniqele ei firegti, avea si se sfirgeasci in catastrofi ? Ba o gtia bine. Am doui amintiri

118

SOKRATEION

SOKRATEION

119

in aceasti privinqi. Pugin inainte de cisitorie am fost cu Voica tl-i f"".- o vizi6 la Minister' Pe biroul lui se afla inrimati fotogra{ia Baciului Vasile din Birsana Maramure;ului, gi pi pet.te reproducerea unuia din tablourile lui Van Gogh cu floarea soarelui' Ne-a citit
fragmente din poemul Cartea a trei'a ilespre sdr/cie Si delpr" *oortei lui Rilke. Apoi am vorbit de Franga unie Voica avea o mitu;i, iar Margrita pe Elena Vicirescu. Ca gi Margrita, Mircea avea un profund respect pentru Franga gi pentru rolul ei in destinul euroiean,-chiar daci nu se purtase intotdeauna corect faia de noi. A venit vorba de infringerea ei' $i Mircea spur, F.an1a ,ru poate si fie invinsi ! Cred ci-i redau " exict cu"it tele. Apoi, la nunta noastri, in casa din Kiseleff 41, ali fosigi voi, impreuni cu piringii vogtri' Ptezenla voastri mi-a dat atunci sentimentul ci nu sint singur, ci pe lingi fratele meu mai aveam o familie, pirinqi gi doui surori.

Dar atunci, daci Mircea era lucid ci participi la o bitilie pierduti, de ce s-a aflat in Guvern ? Exista o scrisoare pulin cunoscuti, din 27 ianuarie 7941, pe care Mircea o scrie ministrului Mihai (Ici) Antonescu. ,sthnate dornnule minis*u, Am stat ca mine insumi h sfat asupra celor oorbite in dimineaga de 25 iznuaie. V-atn rdEuns atanci cd, dacd cbemarea ce mi se adresa era wn ordin, ca fnnajnnar disciplinat Si con;tient de gretl.tdtea imprejnrdilor prin care trece stdtt'tl romAn, fu;eleg sd md supun. V-am rnai spus insd, cd dacd rdEansul trebaie sd attme de voinga mea, sau de pofta inimii mele, ag fi fericit dacd aceastd chemdre 4r trece asupra abcuiva, mai pregdtit ;i mai dorni'c dectt mine, care am aQut 5i am pentnt 1)i4la Poktbd, in general, mai mwlt aprebensiani decit ispite... "

picioareL paralizate' nu se Putea deplasa decit in cftje' Mircea sla a$ezat lingd el, pe canapea qi, in timp ce noi tinerii dansam, ei doi au stat indelung de vorbi' Era in 1942, trecuseri doi ani de la declans,area rizboiului, aveau loc mari bltelii la Stalingrad, Socrul meu l-a intrebat pe Mircea, pe atunci Subsecretar de Stat gi participani la mai toite Consiliile de Minigtri din *"t"g"lului: .Quest-ce que vous croyez?," ""6irr"toi i-a rlspuns, ,,La guerre sera perdue' Elle $i Mircea est d6ja perdue. Pourvu qu'on puisse sauver notre pays du d6sastre qui peut arriver !" Socrul -"rr, n.-" .epetat d. mai multe ori aceasti trazd., care pentru el avea greutate de verdict'

Dupi cum

cu 9ti1i, socrul meu, Ren6 Bogdan,

lntrebat gi la proces a rispuns limpede: Ce am ciutat in Guvern ? De ce am intrat ? De ce am stat ? De ce n-am plecat cind am vizut ci nu e nimic de ficut ? Rispund: Am intrat in Guvern din ordin, dupi ce am incer- pentru ci romenii cat si trec de la mine acest pahar, se biteau cu rominii, pe strizi, in faqa armatelor striine, care amenintau si arbitreze conflictul in interesul lor. lara era. ristigniti 9i haina ei sfigiati. Am stat in Guvem si ajut Jara si iasi din impasul in care nu eu o pusesem. N-am plecat din Guvern, cind am sim,tit ci barca ia api, pentru ci am considerat cd o datorie elementari impiedici pe un om in post si piriseasci o

720

SOKRATEION

SOKRATEION

I2I

corabie care se ineac;. Am avut intotdeauna in gind rispunsul lui Socrate citre discipolul siu, cind-aces.ta ii propusese si se derobeze, fugind: ,,Sint-zeci de mij-loace ie-1i scapi pielea, daci egti dispus si faci orice. ' '' Iau omul politic! Mircea nu s-a amigit niciodati iluzia victoiiei, ci, dimpotrivi, previzind - ca 9i alte cu personaliti,ti de frunte ale lirii - inflingerea, a dus o politici de negocieri abile, care si-i oblige pe germani si achite datoriile, in aur gi mare Parte in armament modern, pistrat in interior, astfel ca in orice moment oportun Jara si fie dotati cu intregul utilai de care ar ai." oevoie ca sd tacd fagi viitoarelor situaqii previzibile. Existi o piesi-document, un a{i9 care a fost la acea vreme rispindit in lari, de o subtili sugestie, unde se vede ci Rominia trebuia si se pregiteasci pentru un rizboiin eest.,Lucrul acesta - spune Mircea la proinqeles poporului, ca prin incercat siJ ces - amin ghicituri facem spune Apostolul atunci cum oglinde, cind, pe afigele in care s-a cerut contribulia la imprum,tlui Reintregirii (deci 9i recucerirea Transilvaniei ostagului- cu in de Nord) se iniaqiga - unuispatele chipuluiacesb cu fata ostaf' al doilea fala la risirit - chipul intoarsi spre apus". Acest afig a fost sugerat de Mircea' Este limpede, deci, ci Mircea Vulcinescu gtia ci Germania nu putea ci;tiga rizboiul impotriva Rusiei, Angliei, Americii. Se afla, totugi, in Guvernul romin prelestinat infringerii. $tia, deci, 9i faptul ci intr-o zi lr" oliti oentru Darticiparea lui la Guvern. Dar asta '"o.rr"'p.rr,* Din ceasul in care fara lui intrase ,rr, "1. in impas, il nu-gi mai apa4inea. Toate harurile qi toate cuceririle lui intelectuale se a{lau supuse unui singur imperativ: si serveasci Jara in acest ce*s. Putea trece de la el paharul ? Nu putea !

Fireqte ci Mircea si-a construit cu atentie apararea. Nu incerc acum si judec amploarea apiririi lui, planurile ei, complexitatea implicagiilor in ceea ce in-

seamni paniciparea la guvernarea girii. Poate voi scrie cindva o carte in care si demonstrez ci in acest proces au stat fali in faqi nu doar puterea si dreptatea, nu doar forga bruti gi adevirul dar, ce este mai grav in faqa istoriei stitea tri.darea intereselor naqionale de

citre noul regim instaurat in Rominia. Pini atunci trebuie si arit ci expunerea apirlrii se vide;te a in sine, un - in acest teribil proces - tatilui vostru.fi,Ultimul siu moment sclipitor din viaga cuvint a durat ceva mai mult de patru ore. Vreme de patru ore privirile gi atengia tuturor au stat indreptate citre omul ciruia i se dase cuvintul. Cea ce spunea captivase pini gi pe judecitor.il De la primele lui cuvinte parci din aer dispiruse teribila sabie a pedepsei posibile. Timpul vremelnic fusese alungat din sali lisind loc si prindi consistenti timpul sacru al istoriei, care apa4inea tuturor celor de fagi, prin care fiecare ffecuse intr-un fel sau altul: judecagii si judecitorii, asistenga si apiritorii, grefierii gi soldagii de
PazL... Vorbirea lui Mircea era calmi. Vorbea cu sigurangi, cu luciditate, cu ideile bine prinse in chingile rationamentelor. Vorbea bine si frumos. Daci inchideai ochii gi semnele justigiei dispireau din jur, aveai sentimentul ci asculti profesorul vorbind de la catedra universitari ori de la pupitrul de conferenr,iar. Noi qtim ci in toate procesele ri.zboaielor pierdute, in efervescenta evenimentelor dramatice care modifici structurile de guvernare, demarcagia intre ceea ce se poate socoti vinove{ie si ceea ce este vinovilie

122
se

SoKRATEIoN

SoKRATEtoN

123

estompeazi pini la confuzie. Aga s-au petrecut lucrurile la pribuqirea Bizangului, in vremea Reformelor gi Contrare{ormelor, in timpul revolu$ilor din Anglia Franqa, Rusia. Rominia triise qi ea multe zguduiri de-a lungul veacurilor. Acum ii era dat si mai triiasci ceasuri procesele politice nu au weutt". ltt "semenea me si achite. Mircea gtia din capul locului, asemenea lui Socrate, Ioana d'Arc sau Ludovic al XVIlea ci invinsul este condamnat, Cu rare exceplii de elegangi cavalereasci pe care istoria ni le oferi din cind in cind, ca si se reabiliteze etic in faga viitorului, invinsul este intotdeauna condamnat. Mircea pricepea, istoricqte, nu doar puterea invingitorului, dar 9i necesitatea lui de a se afirma in victorie. Burghezii din Calais trebuiau predaqi pentru ca cetatea si-;i poati duce destinul mai departe feri s; fie cu totul nimiciti, chiar daci iefuita. Cunoagtem cele trei luiri de cuvint ale lui Socrate. Nu ne scapi argumentele uneori lunecoase, pe care le invoci bitrinul filozof, pentru a trece pe lingi pedeapsi - daci lucrul ar fi fost cu putingi ! Cunoa;tem, de asemenea, nenumirate procese, incepind cu ale argilor pe rug gi sfirgind cu multe din secolul nostru, cind acuzatul se transforma uneori in strilucit acuzator fie al justiqiei strimbe, fie al unei orinduiri nedrepte. Precum cunoagtem gi procese in care acuzatul pledeazi vinovat, s,i altele in care pledeazi nevinovat. Apirarea lui Mircea Vulcinescu nu intri in asemec^ un paradox, nea canoane. Ea imi apare ^proapeexpune o sicuaqie prin seninitatea ;i calmul vorbirii. El si transmite o experienqi ce gi algii trebuie s-o cunoasci daci sint chemaqi si judece gi si salveze ceea ce se poate salva in Jara prinsi, ca gi alti dati, in cleqtele

unei noi gi grele coniuncturi conflictuale, de care nu era vinovati. Cici Mircea nu-mi apare pledind pentru sine decit in subsidiar, implicit, ca o consecinli. a intirnplirilor pe care le expune -, nici pentru sistemul in care s-a aflat cuprins, nici pentru ordinea utopici ce-a dominat anii r.izboiului, gi nici nu contesti autorirarea justiliei dinaintea cireia se afli invocind autoritatea legii sub care lucrase. Ai sentimentul ci a venit la propriul siu proces cu o limpezime spirituali qi intelectuali absoluti, ci se simte in cea mai deplini liberate, ca arunci cind urci treptele unei catedre. $i de la aceasti catedri, care poate {i oriunde, intr-o auli universitari, pe cimp, sub stejar sau in sala Tribunalului, el expune o pagini de istorie. De istorie recenti. Foarte recenti.. Pe care toti cei de fa1i, intr-un fel sau altul, o cunosc. $i-n expunerea sa desface confuziile care inviluie intimplirile, delimiteazi" zonele de migcare a faptelor, stabilegte implicaqiile lor pe diferite planuri: politice, economice, militare, ideologice. Dinaintea auditoriului se desfigoari, intr-adevir, o istorie teribili a bltiliilor pierdute qi a betiliilor ciqtigate in acegti ani cind intreaga Europd. zd,cea sub fum, iar Rominia se putea salva de ocupalie numai prin inteligenti, abilitate, tenacitate, viclenie chiar. Lisind la o parre faptul ci Mircea insqi ar fi cumva victimi a evenimentelor, hsind la o pane chiar sentimentul ci sti fali in faqi cu justiqia instituiti de invingitori, ii inarmeazi. gi pe acegtia cu propria sa experienqi pentru ca, la rindul lor, invingitorii si poati invinge yicisirudinile inevitabile prin care acum ei avear si treaci. Nu spunea: ,,Iati cum si de ce am fost invinsi !", nici: ,,Iati de ce sintem nevinovagi", ci: ,,Iati cum am incercat si descurci.m treburile Tirii

124

SOKRATEION
slJb

11

noastre

presiunea striini, iatl cum veqi putea dessi voi hai bine, treburile fdrii noastre,in l;'o:ua "urca situagie pe care o moqteniti, de asemenea, sub presiune striine. $i nu era numai propria lui experienqi De care o dezviluia auditoriului, ci lecgia fundamen-

,,Le Prince de I'esprit" a fost lnutca,t de ;arpe

i"la T;rii
"

p"nt- ""r", in afara granitelor sale lisate de Ia "rr..rit. b.r-rr.""u, ci pentru supravieiui'e in interiorul endtiqii sale etnice, spirituale, morale' Prin ultim.tl'siu cuvint, 9i pini la ultimul siu cuvint, Mircea Vulcanescu arati ci invinsul, inainte de faqi a pirisi arena de lupti mai are o daiorie ultimi de cetatea sa, 9i anume, si arate invingitorului cum si ca se Dizeasci eiittsupi, in viitorul pe care gi-l asumi cetatea ca si nu invlineitor. cum si apere mai departe fie shbitl in t-pol .i, itt fructele ei, in visteria ei de citre dusmanul cate-l inv adeazi.
Aveau si urmeze
a

de la incepurul

vremurilor

luptat nu

Cit de misterioasi este pentru noi, fiinte de rind, apropierea de oameni ca Mircea Vulcinescu ! $i totugi ce simplu ne primesc acesti oameni apropierea! Ne

Desigur Catedra marei drame na$onale.

Jirii

aceasti lecqie de - ceiDar la putere - predati de la ea trebuia nu!

si ne srriveasci. Sintem parci ridicaqi pimint de acest rest al aripilor noastre primordiale, din care pictorii lungesc aripile ingerilor, cirora Dumnezeu le-a dat in griji aplrarea noastri de tiecare zi, si care uneori - e rar, adevirat ! - ne salti ca si-i putem privi in ochi pe ace$ri oameni, poare anume ca si ne putem dumiri cum, dupi atita suferingi ei pot inci iena umilinqele, schingiuirile, acuzaqiile nedrepte, batjocura, ci mai au inci puterea de a ierta neomenescul din omenesc, neomul din om, pentru triumful omenescului arit de gubred din om. Prin ei parcd auzi gi azi aevea acele vorbe spuse pentru noi togi: Iani-i, Doamne, cI nu gtiu ce fac!
coplegesc

firi

ugor de la

Vi scriu asa cum se petrec unele peste ahele gindurile, in cruditatea lor, peste care dulceata unor vorbe blinde par a fi impietate. Iati omul inre gind gi fapti. Gindul se nagte, {apta se face. Gindul este formi in vedenie ideali, fapta - chiar gi cea mai umili - se implinegte in infringerea constringerii; gindul este curat, limpede, pur, fapta

726
siunea

SOKRATEION

"LE agre-

PRINCE DE

L,ESPRIT"

I27

trinti cu imprejuririle impure, ciocnire intre

imprejuririlor gi voinga gindului de a se implini in fapti. Trinta ingerului din noi cu Necuratul care ne pindegte in fiece clipi.

- din faptele umile - ale lui Mircea. printre deginugi un om, pe nume Frigescu. Avea miinile permanent reci din cauza unei grave insuficienqe de circulagie. Din cauza aceasta, de cite ori era scos la munci sau numai la alergarea besmetici din cunea inchisorii, pielea ii crdpa iar durerile intrau in carnea lui ca f;cute de mii de cioburi de sticli sparti. Friqescu nu avea minuEi. $i nimeni nu avea si-i dea. Mircea avea nigte ciorapi de linl. S-a hotirit si-i tricoteze din lina ciorapilor o pereche de minugi. Dar Mircea nu ftia si tricoteze. Nu-i riminea decit si inve!e. Nu avea decit o singuri metodl: si despleteasci incet ochiurile ciorapului gi si faci ragionamentul invers ca si inqeleagi cum impletea bunica lui! E ca 9i cum ai vrea si invegi cuvintele dintr-o limbi striinl
Iati o fapti
Se a{la

de-a-ndoaselea. Aga a ficut. A citit de la dreapta la stinga, pentru ca inviginduJe, si poati scrie cuvintele corect, de la stinga la dreapta. Din ce gi-a confecgionat andrelele, sau poate o croseti ? nu gtiu poate din aschii scoase din saltea ?, din pervazul -, unei ferestre ?, din cipitiie de sirmi de aflarea cirora ar fi suferit pedepse cumplite ? Tricotatul s-a ficut pe ascuns. A durat probabil mult. Nu gtiu cit. Dar astizi

citindule

gtim, mirturisit de Frigescu ci de Sfintul Niculae, Mircea i-a diruit o pereche de minugi tricotate de el in inchisoare. Asa cum spunea Mircea Eliade, ceea ce ficea tatil vostru era intotdeauna bine ficut si de folos.

- Las creionul din mini, inchid ochii si gindul mi se intoarce iarigi la Mircea. Lui Mircea Vulcinescu ii era sonit si-i meargi toate din plin, pe mis-ura harurilor lui, inteligeng;,';e;;_ rie, culturi, echilitru liunrric, duium de'talerrte, gene_ rozitate, admiragia celor care s-au apropiat de e[ aici sau in stri.ini.tate - mai cu seami in Foilga, unde eve, prieteni printre scriitori (avea de la Jean'6octeau un carnerel cu poezii, pe care mi l-a aritat Marerita in_ tr-una din serile noastre de ceai), filozofi, matemati_ cieni, savangi. Ar fi purtat steagui p".rorr"fitegii luilu_ minos gi dind lumin;, a;a cum a ficut-o necontenit in generaue sl cu tlnenr care o urmau pe a lui. Dar steagul siu, numele siu, a intrat intr-o zone de furtuni. Fir_ tuna a vrut si-i smulgi steagul si si-l doboare. Fum.rna putea si faci aceasta cici era puternici, teribili, asemd_ ni.toare acelor maelstrcjmuri care, in pripastia vine_ jului scufundi cele mai ,"-"r" ,r"rri iirpreuni cu insemnele lor ciliuzitoare. lnchisorile noaitre ,,politice" au.scos insl Ia iveali uluironrl fapt al "einfriiierii. A,l,n;inffngeni nu. a omului, ci a steag"t"i p" 8-ui gi-l fiurise prin educagie, culturi, seitirnent ""r" al istoriei gi prin liuntrul siu de credinti. A fost ucis omul, dar gindul lui, idealul siu venicai a fost adus t" .ro."f"i" fumrnii de acela;i vinej al maelstrcimului *."'fu;_ case si-l scufunde in hiurile unde-i zdrobise trupul, pentm a proclama ci asemenea oameni nu pot fias_ cun;i poporului in care se nasc, cici flacira lor se vede de departe, cum se vede flacira martirilor.
Cum a murit taril vostru
?

Pentru mine este neindoielnic ci numele si amin_ tirea lui Mircea Vulcdnescu nu mai pot fi desp;rqite

128

SoKRATEToN

,LE PRINCE DE

L'ESPRIT"

129

de ideea unei prodigioase aparigii in cimpul culturii rominegti, gi nu mai pot fi scoase din Canea Manirologiului Rominesc. Dar cum a murit Mircea Vulcinescu ? El a dus in moarte un chip ce devenise legendar inci in timpul viejii sale. Un chip de o cuceritoare frumusege, deveniti hieratici in inchisoareDar cum a murit el ? Despre viaga lui adinci, de cuget gi credingi in cregtinismul onodox rominesc - despre care am pomenit cu siricie se vor mai scrie pagini bogate pe misura scoaterii cindva la lumini a manuscriselor rimase de la el. Dar 9i despre moanea lui va trebui intr-o zi si se scrie o pagini adevdratd, firi de care viaqa lui nu va putea fi cititi deplin. Cici, in destinele citre care ne ridicim gindul si ne sprijine govlielile, omul igi rezumi viaga prin moartea sa. $i este cazul lui Mircea Vulcinescu, acela care a scris ti transcris de cite ori ? versul lui Rilke:
Dd fieciraia, Doamne, moanea

Dragd ISu,
din Aiud

in anrl 1952, Tata a fost transferat de h hrcbisodred h cea de la Jilaoa, pentru o anchetd (care, de

lti!
murit Mircea

Dar pentru asta trebuie si gtim cum Vulcinescu.

Am corecat impreuni. cu voi Sandra, Miriuca, Charlie textul Sokrateion -siu de evlavie, Gabrielpe care mi-l publicase, - Liiceanu gi la urmi in gestul v-am pus intrebarea obsedanti: a murit Mircea - CumSandra, mi-ai datVulcinescu ?aceasti intrerispuns la Iar tu, bare prin cutremuritoarea scrisoare pe care mi-ai trimis-o la 27 mi 1997,laParis.

fapt^il pioea pe an ah Vubdnesor, n*mit lon). In acea oreme regitnul deginupilor de la Jilaoa deoenise an coSmar neintrerttpt, o,idind limpede intenpia de exterminare a cit mai maltora dintre ei: (bdtdi crnnte zilnic, infometare, tngbesuirea cit mai mare a degin*gilor in ceh e mici, lipsite de aer, san totah lor izohre tn frig in httuneric $ umezeald pe durate lungi" tortara ca saa fdrd ancheu gi ingrijire medicald inexistentd). intr-,4nd din zile Tata a fost scos din celald cu alpi 6 depinapi An fost d*Si in cane unde, puntnda-li-se niste pdturi tn cap, au fost pasi sd alerge in cerc, in timp ce 4 lorlionari ti bdteau sdlbatic cu ciomege si bastoane de cauciuc. Tatii i-au rapt o codstd care i-a perforat pleura. Apoi a* fost dezbrdcapi la piele ;i arancapi de-a valma in celala nr. 16 zisd ,Neagra", o tncdpere din beci, ctanPlit de rece Si ca drsumeaaa add. Aa fost pinapi acoh timp de 26 de ore, nemincapi ;i nepatind*-se spnjini decit de pere(ii azi. Mai intti au tncercat sd se incdlzeascd alergtnd pin marddrie dintr-un colp intr-altal Si frec1ionind.u-gi spindrile rnal altuia ptnd ce, tdpasi de oboseald au fost neooipi sd se intindd pe jos. Atunci Tata h-a sp*s: , Ddcd tot trebnie sd murim aici, sd-l saloim barem pe cel mai tindr. Sd-l culcdm pe truparile nodstre.. A1a aa fdcnt. Ddr Tata, cdre aoed co4tta rt4ptd ;i plenra strdpunsd, lipit cum era de cimentwl ad, s-a

130

soKRATEToN

.LE PRINCE DE
15

L'ESPRIT"

131

tmbolndoit de tuberculozd Si s-a stins in chinwri, h 28 oaombric al aceluia$ an. Aceastd rckure o considcr cea ad,evdratd, intructt rni-a fost povestitd mie de Ionel Mociomipd, $ este aidoma ceea ce i-a pooestit Mamei, Puiu Teodorescu, arntndoi fdcitzd parte dintre cei 7 delinugi torturdli, printre care fusese 5i Tata. Camilu; Demetrescu mi-a pooestit cd a tnttlnit, cu mulgi ani mai tirziu, h Spitalul Brincooenesc pe un hborant tubercalos ce se numea Ldzdrescu. Acesa i-a spus (tn mare taind), cd el este ,Tindral" pe care Tat4 trnpreund ca ceilahj cinci deginapa il luaserd tn brage spre a-l sahta de k moarte. Cu aceste rinduri triste, te sdrut cn drag,
Sandra.

hnbolndoit de pneumonie. Ceilalpi, prin minane, au scdpat cu oi4la din acea groaznicd incercare. Fiind readus k Aiud und.e, in continuari, na i s-a dat nici o ingrijire, pe fondul de pnettmonie, Tata s-a

Cind l-am cunoscut eu, nu la cinci ani ai mei ci la adolescenga pe care mi-a luminat-o ca nimeni - in sufletul altul meu a cintat. Cind m-am despirtjt de el, pe Sala paqilor pierduti, in Tribunalul de ia Bucuregti, sufletul meu a plins. $i pentru el plinge si azi.
Jr ma opresc.

V-i imbrigigez, dragi Sandra, dragi Miriuca, pis_ trindu-vi pini la capitul drumului iuLirea mea deiot_
-

deauna-

Bucuregti 1983-7984 Paris 1997

Ista

mai

La asemenea pagini mintea se blocheazi, ochii nu vid, e peste tot in jurul meu intuneric.

Ultima dati l-am vizut pe Mircea in sala Tribunalului de la Bucuregti. Eram cu voi doui. Mircea slibise ;i semina izbitor, ca silueti, cu studentul care fusese in fotografia de la inceputul acestei scrisori. Avea ochii incercinagi, frumogi gi blinzi cum nimeni nu-i avea, gi cu aceiaqi voce putin sufocati si goptiti, intorcindu-se citre mine mi-a spus: ,,Ce mai faci, Igta?' $i ne-am sirutat. Am mers citiva pagi lingi dinsul, mI ginea de mini. Ca raril meu in copiliria mea dispiruti de mult. V-am spus.

LU

SINGURATATEA M I RCEA VU LCANESCU]'

SINGURATATEA LUI MIRCEA

WLCANESCU 733

A iubi pe aproapele
cd esti legat de el

ndu

pin

cd. Pe tine insuli tnseamnd sol laitatea in s*ferinld'

prin comanitatea

de toartd in P cat ti cd k bine Si rda, nu existd, in fond, mlntuire numdi Penttu anul singur, ci ntatai mintuirea lamii ln*egi.

MIRCEA VULCANESCU

in faqa intreberilor hotiritoare ale destinului omul este singur. Iisus e singur dinaintea batjocoritorului sanhedrin al Caiafei, Gandhi e singur in faga istoriei qi a glongului asasin, Micul Prinq e singur in faqa garpelui pe care incercase sil imblinzeasci...
Mircea Vulcinescu a scris despre singuritate. A in care se prdoilesc toate - iurnalul siu din 1924. Triise o drami zdruncinitoare: salvase de la inec doi colegi, dar pe alqi doi - o fati 9i un nu izbutise, cu toati zbaterea lui; era singubiiat rul dintre ei care gtia sA inoate. Nenorocirea se petrecuse pe lacul Pasirea. Din adincimea durerii apare gindul care definegte tragicul singuritiqii ce avea si wmeze: Din swflet am pierdut ceoa, Podte ceed ce erd
scris }n Prdpastia * Text aplrut in revisra Excelsior,1998, Cluj-Napoca.

mdi btun tntr-tnsul: voia bund... Nn mai pot ride. Ctnd rtd simt cd md ndrginesc Nu odd. Nu inpeleg dwerea. O durere fdrd margini - tnetafizicd - gi ca atare fdrd leac, mi-a pdtruns inlduntru pe sub suJlet, mi-a ruinat dragostea Si c,redh.gz Si nddejdea. $i qarc - premonitor - propria sa proiecgtein destin: Pentru ci sufen" oa trebui si te apropii de sufeinpa altora Sd-i mingi Sd-i inpelegi Va trebr.i sd iei sarcina abora. Rdmti singur mai departe. Dar ajntd. Avea 20 de ani cind scria aceste rinduri. Fiinga sa se rupsese in doui. O fa$ rimisese la vedere, infiqigati timpului profan, in virtejul dezbaterilor lumii cireia avea si-i aduci in slujbi toati bogigia firii lui prodigioase; cealalti fali liuntrici, a sinelui, rimisese indreptati citre acele intrebiri pe care gi le pui singur, al ciror rispuns nu are valoare decit atunci cind, chiar venit din afari, se nagte din nou din tine. Voia buni din suflet murise pe nialul lacului Pasirea. Continua si rispindeasci in jurul siu jovialitate, generozitate intelectuali, inteligengl niscocitoare de solu$i surprinzitoare, dar liuntrul siu, acel adinc al fiingei ce sti permanent fagL h.fa9| cu vegnicia, se retrisese din
lume, sihastric.

firl pereche in scrisoarea romiMihai oino, cd fdrd tine stnt strdin. Despre singuritatea lui Gandhi - s,i cum putem oare, azi, cind qtim ce s-a intimplat, si nu ne di.m seama ci el insuqi se afla insumat in rindurile inchinate Marelui Suflet al Indiei ? Iatd-ne pe toli, fiecare purtinduli sarcina rnai greu sau mai upor, in;irapi pe drudespre acel

De sub creionul lui apar pagini de neuitat despre singuritate. Despre singuritatea lui Ion Creangi gi

strigit

nerscd: Vino, frate

I34
mul

SOKRATEION

SINGUR.ATATEA

LUI MIRCEA VULCANESCU I35

singur cu pooara lui. $i tota;i, iatd cd printre noi se gdse;te cite anul, rareori e d.rept, dar totuti ce in dramal lui uitd povara lui proprie; se tncarcd ca a rnai multora. $i apoi? Se pare cd nimic nu s-a schimbat. Acum, ca ;i inainte, ca intotdeauna, lung Sir de oameni ne urmdm cr't to{ii caled, ftecare singar... Prin sentinqa Tribunalului Poporului, ghilotina istoriei cizuse pe destinul lui Mircea Vulcinescu. lmpreuni cu algi minis,tri, subsecretari de Stat, directori in departamentele Guvernului de rizboi, el intri in singuritatea inchisorii sub pecetea tragicului intuit la dar 20 de ani. Fusese condamnat la 8 ani detenqie - proin fapt, dupi cum s-a vizut la exterminare. La ces, dind seami de intreaga munci depusi 4 ani in apirarea visteriei Jirii, el a spus vorbele de care am amintit gi cu alt prilej: Tu, baciule din Bhrsana MaramureSului, tu, al cdrai chip mi-a sut in fapd, pe tndsd de luoa cit am fost Secreur de Stat, gi pe care te-am cerceta.t in gind intotdeauna... pie, baciule, tpi daa dstdzi" aici" mai presus chi.ar de aceastd Curte, socotedld. $i dre{indu-se Judecitorilor, a adiugat cuvinte care-l ridicau deasupra dezleglrilor care stiteau in miinile Tribunaltlui: Ea oed tn Adeztdr gi gtin cd nrt este pt tere in larne tnai mare decit Adeodrul, Doui replici careJ inilpu la umirul istoriei neamului nostru. Prin ele, Mircea Vulcines ctt definise legea sub care muncise in slujba firii, precum 9i fihzofia sub care-gi desfigurase activihrca de ginditor, dascil, economist, cercetitor monografic, istoric, teolog: iubirea de Jari qi credinga in Adevir. Adevirul venea

fdr,i sfir;it, indoipi fiecare

snb poztara lui, fiecare

de sus, era gragie din Har stipinitor destinului spiritual; munca de fiecare zi venea de jos, cerea ragiune gi cinste. Am mai spus acest lucru gi in Sohrateion.

Mircea Vulcinescu a impicat, in cel mai adinc spirit filozofic rominesc, rinduiala lumii de aici cu rinduiala fumid de dincolo, fdri si abdice de la nici una din aceste meniri la care esrc destinat omul: a firii gi a suprafirii, a pedepsitului 9i a mintuitului. Stipinirea Adevirului lirgeqte universul - vizut gi nevizut - dar, in aceeagi misuri, zidul singuritilii se stringe in jurul omului. Cine se poate salva din aceasti dihotomie ? Pentru cei siraci in ale sufletului gi minqii singuritatea inchisorii devine de neinqeles, ei cad in gol, se pribugesc. Pentru cei luminaqi de Duh gi de Culturi, singuritatea, chiar qi a inchisorii, este incircati de intrebiri gi rispunsuri la intrebiri de multi vreme firl rispuns. Peste ani, un alt filozof romin Gabriel Liiceanu va sptne: Ctnd e 'uorba de spiit, singurdtdtea n e ct't pt4tintd. ln singuritatea lor, acegti oameni duc in spinare sacul greu al contradicgiilor lumii din care vin, al binelui ;i al riului. Aseca Pirintele Maximilian Kolbe, menea oameni - filozoful Mircea Vulcinescu Monseniorul Suciu, - devin purtitori de cuvint. Ce a fost bucurie sau durere, istorie impliniti sau amputati, victorie sau infringere, este dus de ei in inaintea Atot-Iertitorului Fiu 9i a Maicei lndurerate, la icoanele pictate pe sticlele noastre fragile. Aici, pe pimint, ei dau seami lirii, iar dincolo, in vecie, ei dau seami de seama dati aici jos. Adevirul i-a prins in capcani, sint sclavii Adevirului gi plitesc pentru aceasta...

136

soKRATEToN

SINGURATATEA LUI MIRCEA

WLC{NESCU I37

S-a petrecut cu Mircea Vulcinescu un fapt dintre cele mai de necrezut pecetluind inci o dati singu-

laritatea qi singuritatea acestui om deosebir. Se afla inchis la Viciregti. Vin la el emisari ai guvernului comunist. Au nevoie de un expefi in materie de economie gi finanqe pentru adunarea si limpezirea argumentelor cu care delegagia Rominiei participa lx tratativele de pace de la Paris. Vulcinescu rimisese omul cu cea mai solidi autoritate in materie. $i astfel, comunistul care-l aruncase in inchisoare vine ld ,,du;manul poporului' si-i ceari sfarul salvator. Demonstraliile lui Mircea Vulcinescu sint, ca intotdeauna, ingenioase, subtile, de mare documentare tehnici gi bine strinse in chingile logicii. AIl; solugii pentru apirarea patrimoniului nalional si penrru salvarea a ceea ce se mai poate salva de sub strivirea tancurilor sovietice. ln inchisoare rezolvi dosare pentru guvernul care il gine in inchisoare ! E scos din celuli qi intors in celuli ! $i apoi drept ,mulqimesc' - condamnat la anii exterminirii ! Prietenul meu luminat - Titus Pin4rlescu, unul dintre cei mai adinc cunoscitori din Rominia ai operei lui Dante si al comentariilor lui Cogbuc asupra poetului florentin -imi scrie din S taLtele lJnite: Mi s-a pdrut < normal > faptul cd Mircea Vulcdnesca s-a ldsat stors de tot ce Stia, de cdtre comuniSti, pentru cd era conStient cd tot ce spltned erd de folos pdrii, ;i mi s-a pdrut iardsi < normal ", cunoscindu'i bine pe comuniSti ctt de nerndsurat dc ticdh;i sint, cd dupd aceea l-au timis iard;i k incbisoare. Aceste doud lucrui nonnale , " mi se par cel mai extraordinar lucra din oiapa lui Mircea Vulcdnescu.

pe urmd ,4n (ab) ceas grea. M-am temr4t de singurdtate. .. Pdream pierdut in fundul lumii ;i partat pe o aripd. Atn pltns, dar nu de necaz. Ci gindal ce tist trebuic sd fi fost Ghepemanii sau Golgota... Am rdmas in sfirSit cu mine insumi. .. Am sat de ,uorbd cu mine despre eoidenyd, despre mine, despre natutd, despre Dumnezeu... M-arn simsit tulburdtor de lacid,; dar spdimintdnr de liber... Cuvinte care pun in cuffemurare vremelnicia gi veqnicia noastri ! Spiimintitor de liber. Are 43 de ani gi e spiimintitor de liber. Viaga basculeazi in Prlpastia in care se privi.lesc toate. Singur, tulburitor de lucid si spiimintitor de liber... in celula din Aiud!

Pe o carte pogtalS trimisi familiei, in 1947, dtn inchisoarea Aiud, Mircea Vulcinescu scria: Incepntal a,fost greu. Ca la judecata dintti, cind te tnfdyi;ezi gol dinaintea lui Dumnezeu, tntre ingeri 9i draci. A fb*

Pirisind lumea clocotitoare a catedrelor universitare gi teologice, a Criterionului, a, conferinlelor publice, a cronicilor, a scrierilor filozofice, istorice, a celor 146 de titluri publicate in 18 ani de activitate, pirisind conferinqele de la radio pentru fratele rimas in Transilvania de Nord, poate ci Mircea Vulcinescu nu gi-a dat seama in primul moment ci, odati .1, pe L9" "., de fier a celulei murdare ;i umede se strecurau, adugi de un fuior fantomadc, prierenii generaliei lui de au;, ginditorii aceloragi idealuri, profesorii lui monumentalul Iorga, cursivul Pirvan, paradoxalul Nae Ionescu oamenii -, studengii lui, Etienne cetiqii, uneori ai lumii c* Bloy, Maritain, Gilson, dominicanul savant Garrigou-Lagrange cunoscuti la cercul tomist de la Versailles, sau rominca de la Paris, Elena

138

SOKRATEION

SINGUR.{TATEA LUI MIRCEA

VULcANEscU 139

Vicirescu. Se intoarce citre fereastra acoperiti de obloanele printre care se strecoari o diri zgirciti de lumini; de afari se aud ciorile ciriind. Dar lingi el au apirut fiicele lui, venite siJ imbrigigeze: Vivi, Sandra, Miriuca, al ciror chip il scrijeleazi pe perete in linii rotunde, incilzite de dor spre deosebire de liniile dioase cu care desenase chipul lui Nae Ionescu sau

propriul siu chip, trimis mai tirziu prietenului siu Cioran, la Paris. Iat-o gi pe Mnrgirita" sogia lui, iat-o ii spunea el alungi pe Michetta ,Sora -lor de mare" cum Popa Soare. Daci pe strada gate din casa intoarce pugin privirea di de Baciul Vasile din Birsana, pe prispi 9i rizimat in toiag, a;a cum il fo^rezat tografiase cind stituse la el in gazdi, in timpul rizboiului. Trece gardianul pe sali izbind cu bita in ugile deginu$lor ca si le strice bruma de somn, apoi pagii se indepirteazi, linis,tea se lasi din nou in celule. ln jurul lui Mircea Vulcinescu vin cinurarii cu care a
lucrat la cercetirile monografice de la Goicea-Mare: Profesorul Dimitrie Gusti, Traian Herseni, Henri Stahl, Golopengia. A venit gi Mircea Eliade si-i expuni vastul plan intocmit pentru elaborarea unei istorii a religiilor s,i miturilor iumii - operi care avea si ducl faima inci unui universitar romin pe meridianele lumii. Iati-l gi pe Emil Cioran. La canea sr Pe culrnile disperdrii ;ila acel declarat ,,N-a fost si fie !' i-ai rispuns dedicindu-i Dirnensiunea romhneascd a exis' ienpei, capodoperi a filozofiei lui ,ln-tot-de-a-una" ! Cit regret - igi scrie azi Cioran de hParis - cd istorin contempordnd s-a interpus necrutdtor intre noi, cd n-am dor'tt prilejal d,es sd-mi tndulcesc dtitea rdni crt untdeletnnul duhului tdu !

intorci zdrobit, in celuli regisesti prietenii care te agteapti: Mitu Georgescu, ,,doctorul firi arginr,i. a venit si-gi aline rinile qi vinitiile; Profesoru] Fiancisc Rainer iti arati, cu explicafi aminungite, uriaga colecgie paleontologici donati de curind Facultitii de Medicinl. lntr-o dimineag;, o dati cu gamela de ierci, a intrat pe ugi Dan Botta, incercind gi el si-gi aduci pacea lduntricd sub al cdrei semn transfiparator sbiital deoine lrcid si intens creator. 17i rpir"s. irrti-o zi acele vorbe care se agezaseri in sufletul tlu ca o lumini, misterioasi gi nepieritoare: Ghetsimani pune pecete de gratic pe infringere ! A1i lucrat impriuni, cu citi pasiune 9i competengi !, ca sI ridicagi vjsta sintezi a neamului, care s-a numit Enc;clopeidia RomAziei. $i-n timp ce-gi reciti, Eulaliile, in colgul umbrqs a.l celulei, Dinu Lipatti cinti coralaJ6sas, qne ma joie detneure a lui Bach, transpusi pentru pian. Universul se aduni in celula firi lumini, umed;" pe peregii cireia luneci limasele. $i celula prin vorbeli cu care-gi imbarb;tezi vecinii de pat- se lumineazi. Ce a fost cindva afari, acuma este iniuntru. lniuntrul tiu. Esti singur gi spiimintitor de liber. $i-n singuritatea lucidi se aduni in jurul tiu Cetele Drepgilor, pictate pe zidul Voronegului, Ei asculgi spuseli pAringilor Bisericii Risiritene - cu care te afli familiarizat din adolescenli: Sfinftl Ioan Guri de Aur, Origene, Irineu, Ioan Sgl3rul cel ce pe dulceala ragdciunii o a aflat, Isihie Sinaitul, paznicul mintii luminate. Ori stai de vorbi
cu doctorii Apusului, cu Sfinml Augustin, cu Sfintul Bonav enr:)r a, cdntdtorul de tnpe le s ui trans cendentale,

continui zi dupi zi, siptnmini sir neintrerupt. Egti chemai la interogator, egti_pedepsit penrru o vorbi de mingiiere spusi. unui deqinut cizut in desnidejde, 9i cind te

- $i vizitele prietenilor dupi siptimini, in

740

SoKRATEToN

SINGURATATEA LUI MIRCEA

!'ULCANESCU 14I

cu Toma din Aquino pe care Hristos

ristignit l-a in-

trebat: ,,Ce vrei se-gi dau ?" gi ciruia, Doctorul Angelic i-a rispuns: ,,Nimic, decit pe Tine, Doamne !" $i le expui celor din celuli, deginuli ca tine, adunagi in jurul tiu, gindirea suavi a celor adunaqi in tine, gi celula blestemati se preface in gridini invadati de claritate vesperali. Nu lipsesc din gridini nici peripateticul Aristotpl, nici Platon al arhetipurilor, nici Protagoras care, pe cind erai elev de liceu igi spusese, cind l-ai descoperit intii: Otnule, e;ti mdsara tututot lucrwrilor ! Fdrd catedrl, fern b;ncile aulei, e;ti dascilul unor srudengi insetaqi de nestrivire gi-n iurul lor rotegti universul culturii, istoria continentului, istoria f,irii punctindu-i riscrucile grele. Aduci o ori de graqie intre doui injurituri care izbesc in uga celulei, gi-n ora de graqie gindurile se inlinguie luminoase aga cum s-au inlintuit la Noica, in inchisoareal'.i 6nd, fdrd cdrpi - cum a'rerhirtic Si fdrd ueion a scris, pentru cei sit sptn| - fdrd din jurul lui, istoria filozofiei de la Platon la Hegel ! $i cind toate se linistesc apare Arghezi si-gi recite, cu glasul lui mic gi zeflemitor Cuztinte poLrioite. li zimbegti de depane 9i intorci capul si-l asculqi gi pe Ion Barbu povestindu-li prezumtios cum a niscocit el I sarlicul ! Dar cind somnul cade peste pleoapele tale arse de oboseali, cel ce-gi leagini ora e poetul deplin al sufletului rominesc venit si-gi murmure in litanie de rugiciune O d.urerc-nuernenitd pintre secolii ce trec,,,
lnchisoarea inseamni plecare. Cei care s-au intors gtiu ci vin de depane, de foane departe. Din ald lume. Mulf insi nu s-au mai intors, au plecat pentru totdeauna.

Mircea Vulcinescu pornise gi el a pleca cum avea si-mi scrie Mircea Eliade in ultima lui scrisoare de la Chicago spre altd gakxie. Lumea de afari riminea

in_

urmi, ca intr-o vagi amintire de vis. Cu trupul zdrobit de loviruri pentru o vorbi de imbunare in

apirarea unui deqinut, spusi unui gardian brutal, doborit de boali, slnbit pinn la inchipuirea unui sfint hieratic, Mircea Vulcinescu se depirta de via1i. Este chemat intr-o zi la vorbitorul uneia din inchisorile prin care fusese purrat. Veniseri soqia si fiicele lui. De ce a9i venit -despart de voi ... ? goptegte el. Abia reugisem si mi Se afla poate cu sufletul in Cartea a treii despre sdrdcie gi moarte a lui Rilke, pe care o rilmicise, qi al cirui manuscris rimisese in geanta lui ministeriali. El nu respingea iubirea. Toate iubirile lui so.tia, fiicele, prietenii, colegii, dascilii, autorii culturilor din care-gi hrinise spiritul - se a{lau cuprinse in singuritetea lui, in inima lui riniti de moane. Aici, pe pimint, ajunsese la limiti. Dincolo de limiti incepe nelimitatul citre care pornise. Acum nu mai voia si fie vizut de cei dh afard. Se socotea ficind parte din inchisorile comunisre risipite ca o constelaqie driceasci in toati Jara, programate si extermine constiinga romineasci, istoria romineasci, trupul rominesc. Ficea parte din lumea neantului, unde flacira lui de lumini mai pilpiia intre deqinuji, intre tinerii care-l inconjoari cu respect, cu uimire.

Au rimas de la Mircea Vulcinescu patru vorbe cu valoare de testament. I-a fost dat si zaci" la ,,neagra", cu spatele intins ceasuri intregi pe cimentul ud. Iegind din acea groapi dantesci, el a 9tiut, prin toati febra

742

SOKRATEION

Cuprins

care-i cutremura trupul, ce penrru el sosise sftrgitul. A cerut citorva delinugi de la Aiud siJ veghezg si nu-l lase si adoarmi. Voia si moari treaz. Era obsedat de gindul de a surprinde moanea lucid, de a privi Moanea in {aqi, aqa cum privise drept in fa$ toate binecuvintirile gi blestemele vieqii. $i a spus arunci acele patru vorbe: -sA NU NE RAZBUNATT!au auzit intii aceste Poate ci cei care-l vegheau gi vorbe au murit in inchisoare, dupi el. Vorbele insi au trecut de la om la om, au circulat intre deginuti, au iegit in lume, au colindat gara" au ajuns gi in striinitatg au fost consemnate de prieteni - Noica, Eliade, Cioran. Cine le-a auzit intii nu se mai gtie. Dar ele au rimas gi-n ele prindem ecoul blind al Gheqemanilor.

SCRISOAREA

7
79

Prin moarte Mircea Vulcinescu se intorcnala PrdPastia ht c*re se prdodlesc nate,la, cuvintele pe care el insugi le scrisese la 20 de ani:

al,ult smeun
mto sdnto

MAr DEPARTE. DAR AIUTA!

Fotografia 2. Casa din Calea Victoiei 3. Casa d.in PoPa Soare 16 . . . . 4. O iliscupic la masa rotundd 5. FiSarea bibliotecii 6. Asamarea regalii jocului pe$ra . . 7. Sd ne odihnim in Poezie 8. En oeil in Ade'udr 9. Jama)al de h Arsenal 70. Sokrateinn 71. , Le Pri.nce de l'eEriti a fost muscat de sarpe .

l.

2l
28

40

....

52
68 84

95

702
173 125
.

SINGU R.(TATEA LUI MIRCEA VULCANESCU

132

Palr!,s, 1997