DESPRE FEMEIE

Arthur Schopenhauer

Poemul scris de Schiller in onoarea femeii, Wurde der Frauen, este rezultatul unei gindiri laborioase si el se dezvaluie cititorului purtind amprenta stilului sau antitetic si utilizarii contrastului; dar ca expresie a adevaratei laude pe care ne simtim datori s-o acordam femeii este, in opinia mea, inferior celor citeva cuvinte rostite aici de Jouy: _Sans les femmes le commencement de notre vie seroit priv de secours, le milieu de plaisirs et la fin de consolation_, _Fara femei, viata noastra ar fi inca de la inceputul ei fara nicio speranta; maturitatea, ar fi frustrata de placerea existentei; iar sfirsitul ar fi singura ei consolare_. Acelasi lucru este mult mai sentimental exprimat de Lordul Byron in _Sardanapalus_: Primul licar De viata al unui om rasare la sinul unei femei Primele mici cuvinte le-nvata citind de pe buzele ei, Primele lacrimi ti le sterge ea si ultimul tau suspin, Mult prea adesea ei il soptesti, cautind alinare in chin. Cind a fost deja aplecat sub povara gijilor zilei ce vine, Sarcina veghei ultimei ore a lui aceleiasi femei ii revine. (Actul I, scena 2.) Aceste doua pasaje zugravesc imaginea reala a adevaratelor merite ale unei femei. Trebuie doar sa privesti la felul in care ea este alcatuita pentru a descoperi ca femeia nu este menita a fi supusa calvarului unei munci fizice sau intelectuale exagerate. Ea isi plateste datoria fata de viata nu atit prin ceea ce face, cit mai ales prin ceea ce sufera --prin durerile facerii, grija fata de copii si permanenta supunere aratata in fata barbatului, caruia trebuie sa-i fie un tovaras de viata rabdator si neobosit. Cele mai mari tristeti si bucurii sau marile manifestari de forta si tarie nu sint atributul ei; viata ei este menita a fi o curgere mult mai tacuta, mai lina si mai putin agitata decit a barbatului, fara a putea fi in esenta ei fericita, sau de-a fi in intregul ei lipsita de aceasta fericire. * * * * *

Femeile sint adaptate a actiona asemeni asistentelor si educatorilor din

primavara copilariei noastre, din simplul motiv ca ele insale sint copilaroase, pripite, prostute, cu vederea scurta -- intr-un cuvint, toata viata lor sint asemeni unui copil matur, o fiinta intermediara intre un copil si un matur, ce nu reuseste a fi nici una, nici cealalta, dar care este un om in cel mai strict sens al cuvintului. Luati in calcul cit timp se va juca o tinara cu copilul zi de zi, dansind si cantind impreuna cu el; iar apoi luati in calcul cit poate face un barbat din toate acestea daca ar fi pus in locul ei, chiar daca ar fi minat si de cele mai bune intentii din lume! * * * * *

In raporturile ei cu tinerele, Natura pare sa fi avut in vedere ceea ce mai este numit intr-un sens dramatic "un efect izbitor", pentru ca o scurta perioada a vietii le va inzestra cu o bogatie a frumusetei si o abundenta a charmului ce este acordata in avans pe socoteala restului vietii ce-i va ramine de trait; astfel ca in scurta perioada oferita de acesti ani va putea prinde in plasa farmecelor ei imaginatia barbatului, intr-un asemenea grad, incit acesta se va grabi sa alerge pentru a intra in onorabila lor grije, ce poarta in ea ascunsa o anumita trasatura de organizare, ce-i va fi conferita barbatului pentru durata intregii sale vieti-- un pas ce nu i s-ar putea parea destul de justificat, daca el s-ar gindi asupra acestei probleme. Prin urmare, Natura a inzestrat femeia, tot asa cum a procedat si in cazul celorlalte creaturi asemeni ei, cu armele si mijloacele necesare pentru a proteja existenta lor pentru intreaga perioada de timp cit se vor afla in serviciul ei; astfel, Natura a trecut aici la aplicarea principiilor ei specifice de organizare. Intocmai asa cum femela furnica isi pierde aripile dupa ce a avut loc dansul imperecherii, pentru ca ele au devenit acum de prisos, ba chiar periculoase pentru scopul reproducerii speciei, tot asa isi vor pierde frumusetea si cea mai mare parte a femeilor, dupa ce au dat nastere la unul sau doi copii; si cel mai probabil din aceleasi motive. Apoi, din nou, vom descoperi ca aceste tinere in inima lor privesc la problemele domestice si la celelalte chestiuni ca la niste probleme secundare, daca nu chiar ca pe o simpla gluma. Dragostea, cuceririle si toate cele aflate in strinsa legatura cu ea, asemeni imbracamintii, dansului, etc., sint tocmai cele care primesc intreaga atentie din partea lor. * * * * *

Un lucrul este in intregime complet si cu adevarat splendid - si cu cit mai tirziu este, se realizeaza si mai lent - atingerea maturitatii. Barbatul atinge maturitatea facultatilor sale mentale si de judecata, foarte rar inainte de virsata de douazeci si opt de ani; femeia, atunci cind implineste optsprezece ani; dar ele sint temeiul unor foarte inguste limitari. Din acest motiv femeile vor ramine copii pentru intreaga lor viata, pentru ca ele vor vedea intotdeauna ceea ce se afla in imediata lor apropiere, agatindu-se intotdeauna de prezent, incercind mereu a lua aparenta unui lucru apartinind realitatii, preferind a se ocupa de chestiunile marunte in dauna celor cu adevarat de interes. Aceasta putere a ratiunii de-a nu trai ancorat doar in prezent asemeni unei brute, ci de-a putea observa si cintari deopotriva viitorul si trecutul, apartin virtutilor unui barbat; si de aici izvoraste rezerva, grija si acea anxietate pe care adesea o remarcam in oameni. Avantajele, ca si dezavantajele ce se impun

de aici, fac ca femeia sa aiba in consecinta mult mai slabe puteri in rationamentele sale si in asocierea lor. Mai mult decit atit, din punct de vedere intelectual, ea are un orizont ingust al vederilor sale, pentru ca desi intelegerea sa intuitiva percepe mult mai rapid ceea ce este pozitionat linga ea, pe de alta parte, cercul viziunilor sale este limitat si nu se va ocupa sa studieze absolut nimic tot ceea ce se afla la o oarecare distanta de aceasta sfera restrinsa a realitatii imediate; de aceea, tot ce este absent sau trecut, sau aflat in viitor, va afecta o femeie intr-un grad mult mai mic decit pe un barbat. Din acest motiv ele au cea mai mare inclinatie spre extravaganta, care uneori se invecineaza cu prostia. In inima ei, femeia gindeste ca barbatul este menit a cistiga bani pentru ca sa-i poata ea cheltui, iar daca este posibil asta, atunci trebuie sa aiba loc de-a lungul intregii vieti a sotului ei, dar in orice caz, mai ales dupa moartea lui. Dar de indata ce le-au oferit cistigurile pentru a intretine casa, ele simt cum se intareste si capata viata aceasta credinta interioara specifica lor. Desi toate acestea atrag dupa sine si multe dezavantaje, cu toate acestea au si avantajele lor -- ca o femeie traieste mai mult in prezent si ca ea se bucura mult mai intens, in cazul in care toate acestea sint intr-o oarecare masura si suportabile. Aceasta este originea bunei dispozitii ce este specifica femeii si o face nimerita pentru a distra un barbat, sau a-l consola atunci cind coplesit de griji se afla cazut la pamint. Consultarea femeii in chestiunile dificile, asa cum obisnuiau a face Germanii in vechile timpuri, nu este o chestiune ce trebuie trecuta prea usor cu vederea; pentru ca modul lor de-a aborda problemele, este un lucru cit se poate de diferit de cel al nostru, in principal, pentru ca ele aleg cel mai scurt drum pentru rezolvarea lor si de obicei isi mentin fixata atentia asupra acelor lucruri aflate in imediata apropiere; in vreme ce noi, de regula, privim dincolo de ele, din simplul motiv ca ele se afla chiar sub nasul nostru; acest lucru impunind ca apoi sa devina necesar sa ne reintoarcem pentru a pune lucrurile din nou in ordine, ca sa obtinem nimic altceva decit o perspectiva simpla si apropiata. Din acest motiv femeile sint mult mai realiste decit noi in judecatile lor, pentru ca nu vad nimic altceva in lucruri decit ceea ce se afla in mod real acolo; in timp ce in cazul nostru, daca pasiunea este inflacarata, ajungem cu mare usurinta sa exageram, adaugind mult din imaginatie. Acest lucru se intimpla pentru ca puterea rationamentului unei femei este mai slaba, astfel incit ele arata mai multa compasiune in fata nefericirii decit barbatul si in consecinta ii acorda si mai multa bunavointa si interes. De cealalta parte, femeile sint inferioare barbatului in materie de justitie, onestitate si constiinciozitate. Iarasi, pentru ca facultatile lor de judecata sint slabe, lucrurile clar vizibile si reale care fac parte din prezent exercita o asemenea putere asupra lor, incit extrem de rar pot fi neutralizate de judecati abstracte, percepte ferme, sau rezolutii hotarite, in general, de orice are in vedere trecutul si viitorul, sau de orice ia in considerare ceea ce acum este absent si indepartat. De aceea ele au prima si principala calitate a virtutilor, dar sint lipsite de acele calitati secundare, care cel mai adesea sint instrumentele absolut necesare in dezvoltarea lor. In acest sens, femeia poate fi comparata cu un organism care este inzestrat cu ficat, dar caruia ii lipseste vezica biliara. [1] Astfel, va putea fi descoperit ca deficienta fundamentala din caracterul unei femei este aceia ca ele nu au "_simtul

justitiei_." Aceasta se ridica de la acea deficienta a ei in puterea de judecata, la care deja ne-am referit, si in reflectie, dar este partial datorat si faptului ca Natura nu le-a destinat, fiind reprezentatele "sexului slab", sa se bazeze pe acele trasaturi aflate sub sfera puterii, ci a sireteniei; acesta este motivul pentru care ele sint viclene instinctiv si au o tendinta iradicabila de a minti. Pentru ca asa cum leii sint inzestrati cu ghiare si dinti, elefantii cu trompe, vierii cu colti, taurii cu coarne, sepia cu lichidul inchis asemeni cernelii, la fel Natura a inzestrat femeia pentru protectia si apararea ei cu aceasta facultate reprezentata de ipocrizie si toata puterea pe care Natura i-a dat-o barbatului sub forma fortei corpului si a ratiunii, a fost conferita femeii sub aceasta forma. De aici ipocrizia ce este innascuta in femeie si formeaza aproape o caracteristica atit pentru cele mai stupide dintre ele cit si pentru cele mai istete. De aceea este asa de natural pentru o femeie in a fi fatarnica de fiecare data cind se iveste ocazia, tot la fel cum aceste animale se folosesc de armele lor atunci cind sint atacate; iar ele simt in asta recurgerea la o masura pe care o utilizeaza conform acestui drept natural, ce in mod firesc le revine. Tocmai de aceea, existenta unei femei absolut sincere, care sa nu fie o ipocrita, este probabil o imposibilitate. Din acest motiv ele privesc fatarnicia in alte femei cu atita usurinta; un motiv foarte serios, pentru care nici nu este recomandat sa incerci un asemenea lucru cu ele. De la acest defect fundamental ce a fost declarat si de la tot ceea ce el implica, izvorasc toate celelalte: falsitatea, infidelitatea, tradarea, ingratitudinea, si asa mai departe. Intr-o Curte de Justitie femeile sint mult mai des gasite vinovate de sperjur decit barbatii. Incit intr-adevar, se ridica in general intrebarea daca ar mai trebui sa le fie permisa depunerea unui juramant, in definitiv. Din cind in cind, aproape pretutindeni pe aici, sint repetate cazuri ale unor doamne, care fara sa duca lipsa de nimic, sterpelesc ascunse de privirile indiscrete diferite lucruri, bijuterii, parfumuri, de pe rafturile unor magazine.
* * * * *

Dar Natura a avut grije, facind in asa fel incit, prin chemarea unor barbati frumosi, tineri si puternici, sa protejeze perpetuarea rasei umane; in asa fel incit speciile sa nu poata degenera. Aceasta este vointa ferma a Naturii si ea isi gaseste expresia in pasiunea ce a nascut-o in inima lor fata de femeie. Aceasta lege le depaseste pe toate celelalte prin virsta si puterea ei. Si vai si amar de acel om care isi stabileste alte drepturi si interese pe care sa le aseze in calea ei! pentru ca indiferent de ce poate face sau spune el, ele vor fi nemilos spulberate chiar la primul atac semnificativ. Fiindca morala secreta, neformulata, subconstienta, innascuta, a femeilor este: _Sintem justificate sa amagim toate aceste interese, deoarece pentru noi ele nu valoreaza nimic_, ---este un mod de-a face referire la individual--- imaginindu-si ca ele au obtinut drepturi situate undeva, deasupra speciilor. _Structura si in consecinta bunastarea speciilor a fost pusa in mainile noastre si incredintata atentiei noastre prin intermediul generatiei urmatoare, care de la noi isi are obirsia; sa ne indeplinim in consecinta datoria!_; Dar femeile nu au cunostinta de acest principiu calauzitor _in abstracto_, ele sint constiente doar de acest _in concreto_ si nu au o alta cale de a-l exprima decit in modul in care ele actioneaza atunci cind se iveste momentul oportun. Astfel incit constiinta lor nu este intr-atit de tulburata pe cit ne imaginam de faptul ca ele au violat datoria pe care o aveau fata de acest individual, indeplinindu-si in schimb

complet datoria fata de specii, ale caror drepturi pretinse sint infinit mai mari. [2] Pentru ca femeile exista in intregime pentru raspindirea speciei si destinul lor se sfirseste aici; ele traiesc mai mult pentru specie decit pentru individual; iar in inima lor trateaza problematicile speciilor cu o mult mai mare atentie decit pe cele ale acestui simplu individual. Acest lucru le ofera in intregime, atit fiintei, cit si caracterului lor, o anumita frivolitate, iar amindoura o anumita tendinta, ce este fundamental diferita de cea a barbatului; iar aceasta este cea care produce si dezvolta acea discordie prezenta in viata celor casatoriti, care este pretutindeni atit de raspindita, incit poate fi pe drept cuvint considerata a fi adevarata ei stare de normalitate. Este aproape natural ca intre barbati sa existe un sentiment de simpla indiferenta, dar intre femei el imbraca forma unei adevarate vrajmasii. Acest lucru se petrece cel mai probabil datorita faptului ca _odium figulinum_ din cazul barbatilor, este limitat la chestiunile cotidiene, dar in cazul femeilor adopta intreaga sfera a sexualitati; de vreme ce ele au doar un singur gen de afaceri. Chiar pina si atunci cind se intilnesc pe strada, ele privesc una spre cealalta asemeni privirii aruncate intre Guelfi si Ghibellini *. Iar acest lucru este cit se poate de evident atunci cind o femeie face pentru prima data cunostinta cu celelalte, astfel incit se poate observa cu usurinta ca ele se comporta cu mai multa stinghereala si fatarnicie decit doi barbati aflati intr-o situatie asemanatoare. Asta este ceea ce face ca schimbul de complimente dintre doua femei sa fie mult mai ridicol decit cel dintre doi barbati. Atunci cind un barbat se va adresa catre ceilalti, chiar si fata de cei de un rang inferior lui, o va face cu un anumit sentiment de consideratie si umanism; in vreme ce este insuportabil de privit cu cita fanfaronada si dispret se va adresa o femeie de un anumit statut social, fata de cele situate pe o treapta inferioara fata de ea (si nu neaparat aflate in serviciul ei), sau atunci cind vorbeste cu ele. Aceasta diferenta se poate naste plecind de la faptul ca deosebirile de statut sint mult mai precare in cazul femeilor decit in cazul nostru si in consecinta ele isi vor schimba mult mai rapid linia de conduita si vor ridica aceste pretentii, sau pentru ca in timp ce in cazul nostru trebuie cumpanite o mie de alte lucruri, la ele se rezuma la unul singur: acel barbat prin intermediul caruia au capatat aceasta favoare; pentru ca prin natura limitata a vocatiei lor, ele se afla intr-o relatie mult mai apropiata cu ceilalti barbati, decit un barbat o poate face vreodata; acesta este motivul ce le va impinge intotdeauna o femeie sa incerce sa reflecte intr-un mod exagerat diferentele treptei sociale pe care se afla pozitionata in raport cu ceilalti. * * * * *

Doar barbatul este cel al carui intelect este intunecat de instinctul sau sexual, cel care-i poate da acestui pipernicit cu umerii ingusti, cu solduri largi si cu picioare scurte, numele de _tip sexy_, ori _barbat frumos_; pentru ca intreaga frumusete a sexului este bazata pe acest instinct. Altul, poate gasi mult mai justificat a-l numi _un tip inestetic_ , mult mai potrivit, decit adjectivul frumos. Un astfel de barbat fatal nu va prezenta niciun fel de interes sau sens real, nici pentru muzica, nici pentru poezie, nici pentru artele frumoase, reprezentind mai mult o parodie, in dorinta lui stranie de-a se face placut,

daca el poate afisa un asemenea lucru. Acest fapt ii va face incapabili sa adopte o pasiune pur obiectiva si temeiul acestei alegeri mi-l inchipui a fi urmatorul: Un barbat se zbate pentru a lua in stapinire _directa_ lucrurile, fie prin intelegerea lor, fie prin constringere. Dar o femeie este intotdeauna si pretutindeni condusa catre o stapinire _indirecta_ si anume, prin intermediul unui barbat; tot ceea ce ele stapinesc _direct_, este limitat in mod exclusiv la ei. De aceea este inscris in natura femeii sa priveasca totul doar ca pe un mijloc pentru cucerirea barbatilor, iar interesul sau fata de orice altceva sa fie doar unul simulat, o simpla cale ocolita pentru a-si atinge scopul, ce consista in cochetarie si pretentii. Tocmai de aceea Rousseau a spus: _Femeile nu simt in genere nici o chemare fata de vreo arta; n-au nici cunostintele necesare vreuneia; n-au nici geniu pina la urma_. [3] Oricine poate vedea prin toata aceasta plasmuire, va trebui sa descopere in final ca exact aceasta este situatia. Altii in schimb, simt nevoia sa priveasca doar modul in care ele se comporta la concerte, la opera, sau la teatru; cu o simplitate copilareasca de exemplu, prin care ele tin mortis sa trancaneasca in timpul celor mai delicate pasaje ale celor mai mari capodopere. Iar daca acest lucru este adevarat, atunci cind Grecii interziceau accesul femeilor la teatru, procedau intr-un mod foarte corect; pentru ca in orice caz, ei doreau probabil sa poata sa mai si priceapa cite ceva. In zilele noastre sintem mult mai aproape sa substituim _taceat mulier in theatro_ cu _taceat mulier in ecclessia_; Iar aceste cuvinte ar trebui probabil scrise cu litere mari pe cortina. Nu va puteti astepta la nimic deosebit de la o femeie chiar daca a reusit in cele din urma si i-a incoltit in minte ca nici cel mai eminent dintre tipii sexy nau putut realiza niciodata ceva in domeniul artelor frumoase de care sa poata fi spus ca este cu adevarat maret, genial si original, sau ca ar fi putut sa-i daruiasca omenirii vreo lucrare de valoare perena. Acest lucru este in modul cel mai frapant dovedit in raport cu pictura, stapinirea tehnicii ei ofera tot atit de multa putere asupra ei, tot asa cum ofera si in cazul stapinirii asupra noastra si de aceea ele sint atit de sirguincioase in cultivarea ei; cu toate acestea, ele nu au o singura mare pictura de care sa poata mandri, doar pentru ca sint deficiente in aceasta obiectivitate a ratiunii care este intr-un sens direct indispensabila in pictura. Ele nu vor putea ajunge niciodata mai departe de un punct de vedere subiectiv. Este doar pentru a tine pasul cu aceasta femeie obisnuita care nu are absolut nicio sensibilitate reala pentru arta; pentru ca Natura actioneaza in secvente stricte --_non facit saltum_--. Iar Huarte [4] in cartea sa _Examen de ingenios para la scienzias_ care a fost faimoasa pe timpul a trei sute de ani, neaga femeilor detinerea celor mai inalte facultati. Situatia nu este cu nimic modificata de existenta exceptiilor particulare si a celor partiale; luata ca intreg, femeia este si ramine o Filistina categorica si total incurabila. De aici, pleaca acel acel aranjament absurd, care le permite sa imparta rangul si titlul sotilor; ei reprezentind un imbold permanent spre ambitiile lor de origine modesta. Iar mai departe, tot ce se intimpla este doar pentru ca ele sint Filistine iar societatea moderna, acolo unde ele preiau conducerea si dau tonul, este construita intr-un astfel de mod

gresit. Acea propozitie unde Napoleon spune ca: _femeile nu au niciun rang_ -- ar trebui sa fie adoptata ca adevaratul punct de vedere in determinarea pozitiei lor in societate; iar in ceea ce priveste celelalte calitati ale lor, Chamfort [5] face o remarca foarte adevarata: _Ele sint facute sa tranzactioneze cu propria noastra slabiciune si cu prostia noastra, nu insa si cu ratiunea noastra. Simpatia care exista intre ele si barbati este numai superficiala si nu atinge simpatia spiritului, sau a ratiunii, sau a caracterului_. Ele formeaza _sex sequior_, cel de-al doilea sex, inferior in orice sens primului; slabiciunile lor trebuie tratate cu respect; dar ca sa le arati o mare veneratie, este un lucru extrem de ridicol si ne coboara in ochii lor. Cind Natura a facut impartirea in doua a rasei umane nu a trasat linia de demarcatie exact prin mijloc. Diferenta dintre polul negativ si cel pozitiv este conform polaritatii, nu doar calitativa, ci si cantitativa. Si aceasta a fost imaginea femeii, lumina in care anticii o priveau, tot asa cum azi o privesc si cei din Europa de Est; si judecata lor conform pozitiei cuvenite, este mult mai corecta decit a noastra, cu notiunile frantuzesti invechite de galanterie si cu ridicolul sistem al plecaciunilor -- cel mai inalt produs al stupiditatii TeutonicoCrestine. Aceste conceptii au servit doar la a face femeile mai arogante si despotice; astfel incit, uneori asta iti reaminteste de maimutele sfinte din Benares, care in constiinta sfinteniei si pozitiei inviolabile, gindesc ca ele pot face exact ceea ce poftesc. Dar in Europa Occidantala femeia, dar in special _doamna_, se descopera singura a fi intr-o falsa pozitie; pentru ca femeii, in mod corect numita de catre antici _sexus sequior_, nu i se potriveste citusi de putin sa fie obiectul onoarei si veneratiei noastre, sau sa ridice capul mai sus decit un barbat, ori sa fie pusa in conditii egale cu el. Consecintele acestei false pozitii sint suficient de evidente. Prin urmare, ar fi un fucru foarte oportun daca acest Numar-Doi al rasei umane ar fi in Europa repusa in pozitia sa naturala, iar pe doamna s-o scapam de acele neplaceri care nu sint ridiculizate doar de intreaga Asie, ci au fost la fel de ridiculizate si de catre Greci si Romani. Rezultatul va fi acela ca in toate chestiunile noastre, sociale, politice, civile, vor fi realizate imbunatatiri colosale! Legile Salice vor deveni inutile; vor fi un truism devenit de prisos. Doamna Europei, strict vorbind, este o creatura ce ar fi trebuit sa nu existe deloc; iar acolo ar trebui sa fie femeia de casa si tinere care sa aspire ca o sa devina asa; iar ele nu ar trebui aduse la aroganta, ci sa fie domesticite si aduse la supunere. Asta se intimpla doar pentru ca aici in Europa exista astfel de oameni, ca aceste _doamne_ , sint femei ce provin din clasele de jos; exact cum am spune ca marea majoritate a sexului slab este mult mai nefericita decit in Europa de Est. Si chiar Lordul Byron [6] spune: _Gindind asupra statutului femeii sub anticii Greci --il gasesc destul de convenabil. Statutul prezent, o remanenta a barbariei, cavalerismului si virstei

feudale---artificial si nefiresc. Ele ar trebui sa cugete acasa--si sa fie bine hranite si imbracate--dar sa nu se amestece in societate. Bine educate, deasemenea, in religie--dar sa nu citeasca nici poezie, nici politica--nimic altceva in afara de carti pioase si carti de bucate. Muzica--pictura--dansul---deasemenea, putin gradinarit si agricultura, acum si apoi. Le-am vazut in Epir la reparatia drumurilor lucrind cu destul succes. De ce nu la fel de bine si la stringerea finului si la muls?_
* * * * *

In partea noastra de lume, unde monogamia este in vigoarea, a te casatori inseamna a-ti injumatati drepturile si a-ti dubla datoriile. Cind legile garanteaza femeia cu aceleasi drepturi ca si barbatul, ele ar trebui deasemenea, sa-i dea si puterea masculina a ratiunii. Lucrurile stau tocmai pe dos, la fel cum prin privilegiile si onoarea pe care le hotaraste femeii legea, ele depasesc ceea ce le-a impartit lor Natura, astfel ca aici are loc o descrestere proportionala in numarul femeilor care impart in realitate aceste privilegii; prin urmare restul femeilor sint private de drepturile lor naturale in aceeasi masura in care celelalte au primit mai mult decit Natura le-a daruit. Pentru pozitia nefireasca a privilegiilor pe care institutia monogamiei si legile casatoriei care o acompaniaza, le atribuie femeii, in care ea e privita intru-totul fiind complet echivalenta barbatului, in vreme ce, fara doar si poate, ca lucrurile nu stau deloc asa, fiind cauza unei indelungi reflectii pentru inteligenta si prudenta barbatului inainte ca acesta sa faca un sacrificiu atit de mare si sa consimta un aranjament atit de nedrept. De aceea, in timp ce printre natiunile poligame fiecare femeie isi gaseste mijloacele de intretinere, acolo unde exista monogamie, numarul femeilor maritate este limitat si un mare numar de femei ramin lipsite de aceste mijloace; cele din clasele inalte ce vegeteaza ca inutile fete batrine, cele din clasele de jos, care datorita muncii lor grele sint aduse la o natura neplacuta; sau devin _filles de joie_ si duc o viata ce este tot atit de lipsita de bucurie, pe cit este si lipsita de onoare. Dar intr-o asemenea situatie ele devin o necesitate pentru sexul opus; astfel incit pozitia lor este recunoscuta deschis ca un mijloc special de protectie in fata seductiei pentru celelalte femei, ce sint favorizate de soarta si fie si-au gasit pina acum barbatii, fie spera sa ii mai poata inca gasi. Doar in Londra se afla 80.000 de prostituate. Atunci ce reprezinta aceste femei ce au atins atit de repede cel mai teribil scop, decit sacrificii umane inchinate pe altarul monogamiei? Femeile la care facem referire aici si care sint puse in aceasta pozitie nefericita, sint inevitabila contra-greutate la doamnele Europei, cu pretentiile si aroganta lor. De aceea poligamia este un real beneficiu pentru sexul feminin, daca situatia este privita in intregul ei ansamblu. Iar dintr-un alt punct de vedere, nu exista aici niciun temei adevarat in virtutea caruia un barbat a carui sotie sufera de anumite boli cronice, sau a ramas infertila, ori a devenit treptat prea batrina pentru el, sa nu-si poata lua o a doua sotie. Motivul ce determina ca un numar atit de mare de oameni sa se converteasca la Mormonism [7] apare astfel a fi intemeiat pentru acele persoane ce militeaza impotriva institutiei monogamiei, ce nu-si poate sub niciun chip gasi o explicatie naturala care s-o poata justifica.

Mai mult decit atit, conferirea unor drepturi, care din punct de vedere natural nu pot fi justificate, atrag dupa sine datorii la fel de putin justificablile, iar incalcarea acestor datorii pot fi sursa unor mari nefericiri. Dar sa ne aplecam putin asupra acestei probleme. Un barbat poate gindi adesea ca pozitia sa sociala sau financiara poate avea de suferit in urma unei casatorii, exceptind doar cazul in care realizeaza o stralucita alianta. Dorinta sa va fi ca plecind de la propria sa alegere, sa poata cistiga inima unei femei in cu totul alte conditii decit cele oferite de un mariaj obisnuit, astfel incit acestea sa-i poata asigura atit pozitia sa, cit si pe cea a copiilor ce se vor naste. Oricit de cinstite, rezonabile si nimerite pot fi aceste conditii si consimtamintul acordat anterior fata de acele privilegii exagerate pe care insusi mariajul le confera femeii, prin extinderea lor, ea isi pierde cumva onoarea, pentru ca mariajul este baza societatii civile; si ele o vor conduce in final spre o viata nefericita, din moment ce natura umana este astfel constituita incit vom putea acorda orice atentie opiniei altor oameni ce se afla in afara intregului ei sistem de valori. Pe de alta parte, daca ele nu vor consimti, vor infrunta riscul de-a se casatori cu un barbat fata de care vor resimti repulsie, sau vor fi puse in situatia de-a se casatori cu un barbat atit de sus pozitionat, incit ele se vor simti in aceiasi situatie ca cea a unor fete batrine puse la pastrat; pentru ca perioada in care au sansa de-a se consacra trairii propriei vieti este foarte scurta. Avind in vedere acest aspect al institutiei monogamiei, Thomasius a elaborat un tratat extrem de valoros _de Concubinatu_, ce prezinta suficiente merite pentru a fi citit; pentru ca el dezvaluie faptul ca in toate epocile si in rindul tuturor natiunilor, mergind pina la Reforma initiata de Martin Luther, concubinajul a fost un fenomen incuvintat de institutia ecclesiastica; ba chiar a fost o institutie care s-a bucurat de o anumita recunoastere in fata legii, fara a fi prezentat citusi de putin dezonorant. Si doar Reforma Lutherana a fost cea care a viciat aceasta pozitie. Din acest punct de vedere, aceasta actiune poate fi privita drept o justificare a casatoriei preotilor; iar mai tirziu, Biserica Catolica, n-a mai indraznit sa dea inapoi in aceasta chestiune. Nu are rost sa ne folosim de argumente in favoarea poligamiei; ea trebuie sa fie luata drept _de facto_ ca existind pretutindeni si singura intrebare ce sar putea ridica, este cum poate fi ea azi adaptata. Cind a existat oare vreodata cu adevarat aici monogamie? Cu totii traim intr-o anumita masura si pentru o perioada de timp, cei mai multi dintre noi, in poligamie. Iar acest lucru are loc inca de pe vremea cind fiecare barbat avea nevoie de mai multe femei; si nimic nu poate fi mai frumos, decit sa-i permitem acest lucru, ori si mai mult inca, sa asezam aceasta realitate drept o datorie a sa, obligindu-l in acest fel sa intretina mai multe femei. Acest lucru va readuce femeia la adevarata sa pozitie pe care insasi Natura i-a conferit-o, de cea de-a doua fiinta; iar _doamna_, acest monstru, creatie a civilizatiei medievale Europene si a stupiditatii Teutonico-Crestine va disparea din lume, lasind in urma sa numai _femeia_; dar nu o _femeie nefericita_, de care Europa este astazi plina. * * * * *

In India, o femeie nu este niciodata independenta, dar in concordanta cu legea lui Manu [8] ea se afla sub controlul tatalui, sotului, fratelui, sau fiilor

sai. Si este cu siguranta un lucru revoltator ca o femeie ramasa vaduva sa se sacrifice pe rugul funerar al sotului; dar este la fel de revoltator si ca ea sa poata cheltui banii sotului ei impreuna cu concubinii ---bani pe care i-a cistigat prin truda sa de-o viata in speranta ca vor oferi un viitor sigur copiilor sai. Fericirea este doar a celor ce vor sti sa tina cirma corabiei fixata pe cursul de mijloc al fluviului vietii --- _medium tenure beati_. Prima dragoste a unei mame este fata de copii sai, intocmai asa cum este si dragostea animalelor, tot asa se petrece si in dragostea unui om; caracterul ei este unul pur _instinctiv_ si la fel de usor ea se va stinge atunci cind copilul inceteaza a mai fi neajutorat. Dupa aceea, prima dragoste ar trebui sa-si urmeze calea catre un tel bazat pe ratiune si obisnuinta; dar adesea esueaza, intirziind a-si face aparitia, in special atunci cind mama nusi iubeste sotul. Dragostea unui tata fata de copiii sai este de-o alta natura, urmind o secventa diferita si in mod deosebit indreptata spre ultimul copil; pentru ca ea isi are fundamentul in faptul ca in acest copil el isi recunoaste Eu-l sau interior; dragostea sa fata de copii este una metafizica la originile sale. Aproape in rindul tuturor natiunilor, indiferent daca ele tin de lumea antichitatii sau apartin lumii noastre moderne, si chiar si printre Hotentoti [9], proprietatea este mostenita in intregime de catre descendentii de sex barbatesc; doar Europa a abandonat aceasta cale; dar acest lucru nu s-a petrecut si in rindul nobilimii, desigur. Aceasta proprietate, ce a fost obtinuta cu atita dificultate si efort, platindu-se pentru ea pretul la atitia ani de viata si de zbucium intens, ar trebui ca dupa toate acestea sa incapa in mainile unei femei, care in lipsa oricarei ratiuni s-o faca praf intr-un scurt timp si intr-un chip prostesc; acest lucru este o nedreptate si o gresala tot la fel de serioasa pe cit si de comuna este, care ar trebui prevenita prin limitarea dreptului femeii la mostenire. In opinia mea, cel mai bun aranjament ar fi acela prin care femeia, fie ca este vaduva sau fica, nu ar putea primi nimic care sa depaseasca intretinerea garantata de-a lungul intregii vieti, bazata pe proprietati asigurate prin garantii ipotecare si in niciun caz prin proprietatea sau capitalul insasi, exceptind cazurile in care lipsesc descendentii de sex masculin. Cei care fac banii sint barbatii, nu femeile; iar de aici rezulta ca femeile nu sint justificate in a intra in posesia neconditionata, nici nu sint persoanele potrivite pentru a li se incredinta administrarea ei. Femeile nu ar trebui sa aiba libertatea de-a dispune de avere, in adevaratul sens al cuvintului, cum am spune, capital, case sau terenuri. In cazul lor va fi intotdeauna nevoie sa existe un tutore; prin urmare nu ar trebui sa le fie incredintata niciodata tutela asupra propriilor copii. Vanitatea femeilor, chiar si atunci cind nu se dovedeste a fi mai mare decit cea a barbatilor, ascunde in ea mai multe pericole, astfel incit va lua in intregime o directie axata asupra sferei bunurilor materiale. Ele sint lipsite de valoare, ma refer la frumusetea lor personala, la modul in care inteleg sa se impodobeasca, la spectacolul ce il ofera, la pompa si grandoarea afisata. Din acest motiv ele se simt in societate in elementul lor. El este deasemenea, acel stimul care le face sa incline catre _extravaganta_, iar asta cu atit mai mult cu cit puterea ei de judecata va fi mai slaba. In consecita putem gasi un scriitor antic ce descrie femeia fiind in general de o natura extravaganta --[greaca: gynae to synolon esti dapanaeron Physey] [10] Pe de alta parte, vanitatea ia in cazul barbatilor

directia avantajelor non-materiale, ca intelectul, invatatura, curajul. In lucrarea sa _Politica_, [11] Aristotel explica marile dezavantaje ce le-au fost aduse Spartanilor, plecind de la faptul ca au facut prea mari concesii fata de femeile lor, acordindu-le acestora dreptul de mostenire si de zestre; dar si o prea mare independenta; si ne arata cit de mult au contribuit toate acestea la decaderea Statului Sparta. Nu acesta poate fi insa cazul in ceea ce priveste Franta, unde influenta femeilor a cunoscut o crestere incepind cu domnia lui Ludovic al XIII-lea, fiind vinovata de cresterea treptata a coruptiei in rindul Guverului si a Curtii regale ce au condus la Revolutia din 1789, al carei rezultat au fost toate tulburarile ulterioare. Aceasta poate fi doar o mica demonstratie asupra falsei pozitii pe care femeia o ocupa, in modul ce mai evident prin care institutia _doamnei_ este realizata in structura noastra sociala, ca un defect fundamental, acest defect reiesind din insasi inima ei si ce simte nevoia sa-si extinda influenta otravitoare in toate directiile. * * * * *

Aceasta femeie ce prin natura ei este menita la supunere, lucru ce poate fi vazut plecind de la faptul ca orice femeie care este plasata intr-o pozitie contrara naturii ei, aflata intr-o independenta completa, imediat ce ea insasi se ataseaza de un barbat, chiar ea ii permite acestuia sa o conduca si s-o ghideze prin viata. Acest lucru se intimpla pentru ca ea va simti mereu nevoia unui stapin si maestru. Daca este tinara, va fi o iubita; daca este batrina, va fi o preoteasa.

NOTE Nota 1 : O descriere mai pe larg asupra acestui subiect poate fi gasita in lucrarea mea Tratat asupra moralei Nota 2 : A. Schopenhauer, Lumea ca vointa si reprezentare, vol. ii., ch. 44. Nota 3 : J. J. Rousseau, Lettre d'Alembert, nota xx.

Nota 4 N.T.: Juan Huarte 1520? - 1590, a practicat medicina la Madrid. Nota 5 : N.T. Nota 6 : Vezi: A. Schopenhauer, Sfaturi si Maxime, p. 12. Scrisori si Acte, vol. ii., p. 399.

Thomas Moore,

Nota 7 : N.T. schimb

Mormonii au renuntat de curind la poligamie, primind in drepturi electorale in America.

Nota 8 : Ch. V., v. 148. Nota 9 : Leroy, Letters philosophiques sur l'intelligence et la perfectibilitie des animaux avec quelque letters sut l'home, p. 298., Paris, 1802 Nota 10 : Brunck Nota 11: Gnomici poaete graeci v.115

BK. I, Cap. 9.

* Guelphs si Ghibellines -Guelfi ( Welf ) sustinatorii Papei si Ghibellini -sustinatorii lui Frederic I Barbarossa din Italia doua partide, unii suporteri ai Papalitati, ceilalti suporteri ai Imperiului. Tr. ~CasCarino~