http://www.asecib.ase.ro/Roman/am/cap6.

pdf

http://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922
 CUPRINS

INFLAȚIA
 INFLAŢIA

Inflaţia este procesul de creştere semnificativă şi persistentă a nivelului preţurilor. În perioadele

în care se manifestă fenomenele inflaţioniste, influenţa preţurilor care cresc este mai mare decât a celor
care scad, astfel încât, pe total, nivelul mediu al preţurilor va creşte.
De asemenea, inflaţia mai poate fi definită prin scăderea puterii de cumpărare a unei unităţi
monetare (respectiv a cantităţii de bunuri şi servicii ce poate fi achiziţionată prin intermediul unei unităţi
monetare).
De obicei, o creştere a nivelului mediu al preţurilor de sub 1% anual nu este considerată inflaţie.
Un nivel al inflaţiei între 1 şi 3 % pe an este considerat rezonabil pentru o economie în expansiune, iar o
astfel de inflaţie se numeşte inflaţie târâtoare. La polul opus se situează situaţia în care inflaţia este de
peste 50% pe lună, caz în care avem hiperinflaţie.
Pe termen lung inflaţia este prezentă în orice economie. Deci, fenomenul nu poate fi controlat în
totalitate, ci doar influenţat. Inflaţia nu este „păguboasă” pentru toată lumea. Cei care anticipează .
corect evoluţia acesteia au de câştigat, în timp ce cei care nu o pot anticipa au în general de pierdut.
Inflaţia este un obstacol important în calea implementării politicilor economice de creştere
economică, datorită faptului că anticipările agenţilor nu mai pot fi efectuate corect, şi de aici o risipă de
resurse şi o neîncredere în politicile implementate de puterea publică. Este necesar să facem distincţie
între inflaţia anticipată şi inflaţia neanticipată. Inflaţia neanticipată este acea creştere surprinzătoare a
preţurilor, creştere care nu a fost anticipată de către agenţii economici. Acest nivel al inflaţiei poate fi
mai mare decât nivelul real, determinat ex-post, sau mai mic decât acesta. Inflaţia anticipată este acea
inflaţie pe care agenţii economici o aşteaptă în decursul perioadei următoare. Procesul inflaţionist
determină o redistribuire a veniturilor între agenţii care împrumută bani şi cei care dau cu împrumut.

Măsurarea inflaţiei
Inflaţia poate fi măsurată prin intermediul mai multor indicatori. Cei mai importanţi dintre
aceştia sunt:
a) indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC);
b) indicele preţurilor de producţie (IPP);
c) indicele general al preţurilor (IGP);
d) deflatorul PIB.
Indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC) măsoară evoluţia preţurilor unui coş de produse
semnificativ pentru cheltuielile efectuate de o gospodărie reprezentativă.
Componentele acestui coş şi ponderea acestora în cheltuielile totale sunt determinate de către
Institutul Naţional de Statistică pe baza unor studii efectuate prin sondaj asupra gospodăriilor din
România. Indicele preţurilor de producţie (IPP) măsoară evoluţia preţurilor în stadiile anterioare
consumului final, respectiv preţurile materiior prime, al semifabricatelor şi ale produselor finite înainte a
fi livrate pe piaţă.
Indicele general al preţurilor (IGP) măsoară evoluţia tuturor preţurilor din economie, respectiv
atât a preţurilor bunurilor consumate de către gospodării cât şi a preţurilor bunurilor care intră în
procesele de producţie. Acesta reprezintă cel mai general mod de măsurare al inflaţiei.
Deflatorul PIB arată evoluţia nivelului mediu al preţurilor tuturor bunurilor şi serviciilor incluse în
PIB, şi se calculează astfel: Deflatorul PIB = PIB nominal/PIB real * 100
Diferenţa dintre IGP şi deflatorul PIB provine din structura diferită a bunurilor şi serviciilor care
sunt incluse în fiecare dintre aceştia. Dacă deflatorul PIB se calculează pe baza bunurilor şi serviciilor
produse în interiorul ţării, indicele general al preţurilor se calculează ţinând cont şi de produsele
importate. Cele mai generale măsuri pentru inflaţie sunt indicele general al preţurilor şi deflatorul PIB. În
aprecierea indicatorilor care descriu inflaţia apar şi diverse probleme, cum ar fi: ¾ pentru toţi indicatorii,
pe parcursul perioadei analizate ponderile cantităţilor consumate se presupun a fi nemodificate. Această
ipoteză nu este absolut corectă (satisfăcătoare), deoarece pe parcursul unui an apar diverse efecte de
substituţie datorate modificărilor preţurilor, ceea ce conduce la modificarea ponderilor cu care bunurile
şi serviciile intră în calculul indicilor corespunzători. ¾ altă problemă o constituie creşterea calităţii
bunurilor şi serviciilor. De exemplu, calitatea televizoarelor a evoluat permanent, trecând de la cele alb-
negru la cele color. Preţurile, de asemenea au crescut, însă nu mai este vorba de acelaşi produs. În
statistică se înregistrează doar creşterea preţului la produsul “televizor”, fără a se ţine seama ce
modificările calitative. Astfel, creşterea preţurilor datorită creşterii calităţii produselor nu mai poate fi
privită drept inflaţie. ¾ în mod analog apare problema produselor noi, care nu au existat în perioada
anterioară, dar vor intra în uzul curent în perioada curentă. Pentru acestea nu există un termen de
comparaţie, deci şi estimarea influenţei acestora asupra modificării preţurilor este dificil de evaluat. ¾ în
cazul indicelui preţurilor bunurilor de consum apare problema reprezentativităţii coşului de bunuri
selecţionat pentru a face calculele. Chiar dacă la începutul perioadei acesta este reprezentativ, pe
parcurs este posibil ca structura consumului să se modifice, şi de aici şi reprezentativitatea coşului de
consum.

Cauzele inflaţiei
a) Inflaţia prin salarii şi prin costuri
În toate ţările lumii, sindicatele urmăresc interesele membrilor proprii, respectiv creşterea
puterii de cumpărare. Aceasta se realizează în primul rând prin creşterea nivelului salariilor. Orice
creştere a salariilor conduce la creşterea costurilor de producţie, şi de aici, la creşterea preţurilor, deci la
inflaţie. De asemenea, creşterea costurilor de producţie datorată creşterii preţurilor materiilor prime, a
materialelor sau energiei va determina creşterea preţurilor bunurilor şi serviciilor finale, contribuind la
creşterea inflaţiei. În cadrul inflaţiei prin costuri o formă distinctă o constituie inflaţia importată. Acest
tip de inflaţie se manifestă într-o economie puternic dependentă de mediul extern datorită creşterii
preţurilor mondiale (de exemplu la combustibili, materii prime etc.). Creşterea preţurior pe piaţa
mondială va conduce la creşterea costurilor de producţie generate de bunurile şi serviciile importate, şi
de aici creşterea preţurilor interne.
b) Inflaţia prin cerere
Creşterea cererii de bunuri şi servicii mai rapidă decât creşterea ofertei va determina creşterea
preţurilor.
c) politica monetară
Creşterea masei monetare (a ofertei de monedă) poate constitui o nouă sursă de creştere a
preţurilor. Dacă oferta de bunuri şi servicii nu se adaptează suficient de repede la variaţia ofertei de
bani, atunci restabilirea echilibrului se va face prin intermediul preţurilor, respectiv va creşte nivelul
acestora. Deplasarea curbei IS la dreapta (respectiv o creştere a ofertei de bunuri şi servicii) determină
creşterea ratei dobânzii, şi de aici şi creşterea preţurilor. Creşterea masei monetare, însoţită de
creşterea producţiei, poate conduce la reducerea ratei dobânzii, de aici la creşterea cererii pentru
investiţii, şi implicit la creşterea preţurilor. În cazul unei întârzieri între momentul creşterii ofertei de
monedă şi creşterea producţiei în cadrul sectorului real, atunci creşterea de masă monetară se
îndreaptă în totalitate către preţuri, respectiv se va regăsi într-o creştere a inflaţiei.

Politici antiinflaţioniste
În cazul inflaţiei prin costuri una dintre măsurile posibile este controlul preţurilor. Acesată
măsură poate fi implementată însă doar pe termen scurt. Pe termen lung va conduce însă la un
dezechilibru dintre cerere şi ofertă (cerere mai mare decât oferta), şi în continuare la dezechilbre
structurale majore, cum ar fi creşterea şomajului şi o presiune crescândă asupra cursului de schimb sau
preţurilor. În concluzie, acesata este o măsură puţin recomandată, mai ales în cadrul unei economii de
piaţă. Pe termen scurt poate aduce anumite avantaje, însă pe termen lung sunt mai multe dezavantaje.
În cazul inflaţiei prin salarii, contra-măsura recomandată este controlul salariilor. Aceasta se
poate efectua prin intermediul curbelor de sacrificiu sau memorandumurilor cu sindicatele prin care să
se accepte fie reducerea salariilor fie reducerea timpului de lucru concomitent cu reducerea
corespunzătoare a salariului. Şi această măsură este utilă doar pe termen scurt, deoarece atât
sindicatele cât şi salariaţii nu pot suporta perioade îndelungate în care să se reducă puterea de
cumpărare. De aici, posibilitatea convulsiilor sociale sau pierderea alegerilor următoare în favoarea
partidelor care promit relaxarea politicilor salariale.
Reducerea cererii agregate este o altă măsură antiinflaţionistă ce poate fi aplicată mai ales în
cazul unei inflaţii provocate de şocuri ale cererii. Acesată reducere a cererii agregate poate fi
determinată direct fie prin reducerea cheltuielilor publice, fie prin creşterea nivelului taxelor şi
impozitelor, sau indirect prin creşterea ratei dobânzii, iar de aici reducerea cererii pentru investiţii şi
implicit scăderea presiunii inflaţioniste. În acest caz principala problemă care apare este aceea a scăderii
veniturilor, a investiţiilor, de aici creşterea ratei şomajului şi la influenţarea negativă a creşterii
economice viitoare. În acest context, reducerea cererii agregate este o măsură recomandată doar pe
termen scurt, şi însoţită de alte măsuri prin care să se încurajeze creşterea economică.
O altă modalitate de influenţare a inflaţiei este prin intermediul politicii de venituri. Acesata
presupune să se acţioneze asupra veniturilor şi profituror aşteptate, şi nu asupra şomajului. Preşedintele
american Nixon a propus în 1971 un control strict al preţurilor şi salariilor (deci un control al profiturilor
şi veniturilor salariale). Acesata măsură nu a avut efect decât pe termen scurt (6 luni) după care au
început să apară dezechilibre în alte sectoare, ceea ce a condus la renunţarea la acest tip de politică.
 Deficienţele majore ale acestei politici sunt:
• Veniturile mijlocii sunt puţin afectate de aceste măsuri; întrucât aceste venituri formează, în statele
dezvoltate economic, partea cea mai mare a veniturilor agregate, impactul politicii este redus. Vor fi
mult mai afectate veniturile scăzute şi cele mari.
• O politică de control severă conduce la controlul alocării resurselor, alocare ce poate fi neeconomică.
• Întârzierea, lagul dintre momentul introducerii măsurilor de control şi cel al intrării efective în practică
poate genera pierderi de resurse şi ineficienţă atât pe plan intern cât şi în relaţiile cu exteriorul. Politica
monetară poate influenţa la rândul ei evoluţia inflaţiei. O politică monetară restrictivă va conduce la
creşterea ratelor dobânzilor şi de aici la scăderea cererii. Scăderea cererii va determina scăderea
presiunii inflaţioniste şi de aici reducerea creşterii preţurilor. O problemă deosebită în cadrul analizei
inflaţiei o constituie politica de indexare a salariilor. În multe ţări sindicatele au obţinut prin negocieri
posibilitatea de a include printre clauzele contractelor de muncă una privitoare la indexarea automată a
salariilor în raport cu costul vieţii. Indexarea tuturor salariilor este o măsură de reducere a inflaţiei în
condiţiile în care creşterea salariilor este inferioară ratei inflaţiei. În plus, se elimină câştigurile
negarantate sau pierderile ce rezultă din erorile de anticipare a ratei inflaţiei. Cele mai importante
probleme sunt generate de faptul că, o reducere a productiviţăţii muncii ar trebui să conducă la
scăderea salariului real, ceea ce sindicatele nu vor accepta, deci toate pierderile vor fi suportate de către
patroni, ceea ce va conduce la scăderea ofertei, deci o nouă presiune inflaţionistă.
 Evoluția inflației în România în ultimii 10 ani

•Inflația în anul 2009

În trimestrul III 2009, rata anuală a inflaţiei şi-a accentuat tendinţa descendentă, coborând cu
0,92 puncte procentuale faţă de finele intervalului precedent, până la 4,94 la sută.
După trei trimestre cu evoluţie relativ constantă a ratei anuale de creştere, preţurile
administrate au devenit în trimestrul III 2009 componenta cu cea mai rapidă decelerare (-3 puncte
procentuale). Traiectoria a fost imprimată de grupa „energie”, prin reducerea tarifelor gazelor naturale
(cu aproximativ 5,1 la sută în luna iulie) şi disiparea efectelor de bază nefavorabile generate, în cazul
energiei electrice şi al gazelor naturale, de ajustările de tarif operate în iulie 2008; o influenţă în acelaşi
sens, dar de mai mică intensitate, a exercitat transportul urban de suprafaţă (-1,2 puncte procentuale).
Pe poziţii diametral opuse s-au plasat serviciile comunale, cu un ritm anual în creştere cu 1,7 puncte
procentuale, şi serviciile de telefonie fixă, care au înregistrat un salt de 10,7 puncte procentuale al
dinamicii anuale, rezultat al efectelor statistice manifestate atât la nivelul tarifelor în euro, cât şi la
nivelul cursului de schimb RON/EUR .

O contribuţie semnificativă la progresul dezinflaţiei, chiar dacă mai puţin amplă decât în
intervalul anterior, a revenit preţurilor volatile, a căror variaţie anuală s-a atenuat cu încă 1,2 puncte
procentuale, ajungând la numai 1 la sută. Spre deosebire de trimestrul precedent, în care combustibilii
au fost principalul element de relaxare, de data aceasta centrul de greutate s-a deplasat spre grupa
produselor alimentare cu preţuri volatile, unde pierderea de ritm a atins 3 puncte procentuale, în
principal datorită impactului pozitiv al producţiei de legume. În opoziţie, dinamica anuală a preţurilor
combustibililor s-a majorat cu 1,2 puncte procentuale faţă de finele trimestrului II (până la 2,4 la sută în
septembrie), inversarea de tendinţă datorându-se însă şi în acest caz prezenţei unui efect statistic
favorabil în perioada de comparaţie2 şi nu evoluţiilor curente (variaţie lunară medie de 0,56 la sută, în
scădere de la 0,95 la sută în perioada anterioară, în principal ca urmare a temperării creşterii preţului
internaţional al petrolului).
Grupa produselor din tutun s-a detaşat din nou între componentele IPC ca sursă semnificativă de
presiune inflaţionistă – ritmul anual de creştere a urcat în luna septembrie la 31,5 la sută, cu 5,7 puncte
procentuale peste cel atins la sfârşitul trimestrului precedent. Factorul explicativ a rămas modificarea
intervenită la nivelul accizelor, prin implementarea celei de-a doua etape de majorare anunţate pentru
acest an (cu încă 7 euro/1000 ţigarete în luna septembrie).

Impactul exercitat de această măsură asupra inflaţiei a fost considerabil, contribuţia cumulată în cadrul
intervalului analizat ridicându-se la 0,44 puncte procentuale. Având în vedere persistenţa distorsiunilor
de semnal generate de această măsură fiscală, relevantă pentru analiza inflaţiei de bază rămâne măsura
ajustată a CORE2, care a continuat să afişeze ritmuri anuale în scădere comparativ cu finele trimestrului
precedent (-0,6 puncte procentuale, până la 4,2 la sută). Grupa mărfurilor alimentare (cu excepţia celor
cu preţuri volatile) a reprezentat şi în trimestrul III principala sursă de dezinflaţie, rata anuală de creştere
atinsă în luna septembrie situându-se cu 1,2 puncte procentuale sub cea din iunie. Ajustarea
descendentă s-a realizat însă cu o viteză inferioară celei din trimestrul II pentru majoritatea bunurilor
alimentare de bază (cu excepţia laptelui şi a produselor derivate), odată cu încetarea efectului statistic
favorabil care a marcat evoluţia inflaţiei începând cu jumătatea anului 2008; fenomenul a fost vizibil mai
ales în cazul uleiului comestibil, unde pe parcursul perioadei analizate dinamica în termeni anuali a
coborât cu numai 3,4 puncte procentuale comparativ cu o medie de peste 25 puncte procentuale în
cadrul trimestrelor cuprinse între iunie 2008 şi iunie 2009 (o motivaţie suplimentară ar putea fi aceea că
preţul s-a apropiat de nivelul anterior tensiunilor generate de producţia agricolă deficitară din 2007).
O uşoară dezinflaţie s-a produs şi pe segmentul mărfurilor nealimentare incluse în CORE2 ajustat, în
condiţiile comprimării progresive a cererii de consum şi ale diminuării inflaţiei importate3 – rezultat
conjugat al atenuării dinamicii preţurilor externe şi al absenţei şocurilor din partea cursului de schimb
RON/EUR. Evoluţia preţurilor de producţie pentru piaţa internă a reprezentat în continuare însă un
element de frânare a dezinflaţiei la nivelul preţurilor de consum, ratele anuale de creştere rămânând
consistente – aproximativ 10 la sută în cazul bunurilor de folosinţă îndelungată (şi chiar în uşoară
creştere faţă de trimestrul anterior) şi respectiv circa 8 la sută în cazul bunurilor de uz curent. Posibile
motivaţii ale comportamentului rigid al producătorilor de astfel de bunuri constau, pe de o parte, în
persistenţa presiunilor din partea costurilor cu forţa de muncă, iar pe de altă parte, în dificultăţile de
finanţare a activităţii curente, pe fondul întârzierilor cu care se confruntă operatorii industriali în
recuperarea contravalorii mărfurilor.
Deşi majoritatea serviciilor libere au înregistrat o încetinire a dinamicii anuale a preţurilor, sub impactul
restrângerii cererii, pe ansamblul grupei, rata de creştere atinsă în luna septembrie a fost similară celei
din iunie 2009. Explicaţia rezidă în accelerarea de ritm observată la nivelul serviciilor de telefonie (poziţie
cu o pondere de circa 29 la sută în totalul grupei), în corelaţie cu creşterea vitezei de depreciere în
termeni anuali a monedei naţionale faţă de euro, în principal ca urmare a efectului de bază indus de
aprecierea survenită în trimestrul III 2008. Spre deosebire de trimestrul precedent, în care anticipaţiile
inflaţioniste s-au înscris pe o traiectorie clar descendentă pe toate segmentele cercetate în sondajul INS-
DG ECFIN (consumatori şi operatori economici din industrie, comerţ, servicii), în perioada iulie-
septembrie 2009 tendinţa s-a aplatizat, oferind astfel un suport mai puţin evident procesului
dezinflaţionist. Pe segmentul bunurilor comercializabile, dezinflaţia consistentă la nivelul mărfurilor
alimentare a fost însoţită de o relativă imobilitate a ratelor anuale corespunzătoare mărfurilor
nealimentare, dar şi de accelerări de dinamică în cazul produselor din tutun şi al combustibililor. Astfel,
ritmul anual agregat a coborât cu doar 0,5 puncte procentuale pe parcursul trimestrului III 2009, până la
4,2 la sută. Similar intervalului precedent, reducerea ratei anuale de creştere a preţurilor produselor
necomercializabile a fost mai pronunţată (2,1 puncte procentuale, până la 5,8 la sută), ca urmare a
persistenţei efectului inhibitor al cererii şi a temperării dinamicii preţurilor administrate.
În pofida accelerării dezinflaţiei pe plan intern, ecartul mediei anuale a IAPC în România faţă de
indicatorul similar calculat pentru UE-27 s-a lărgit la 4,8 puncte procentuale în septembrie, de la 4,6
puncte procentuale în iunie 2009, operatorii economici din ţările vest-europene dovedind o flexibilitate
sporită a politicii de preţuri promovate în contextul actual. Astfel, două dintre statele membre (Irlanda şi
Portugalia) au înregistrat deflaţie în termeni anuali, valoarea criteriului de convergenţă referitor la
inflaţie4 fiind determinată prin excluderea lor din grupul de comparaţie5 . Raportat la acest nivel de
referinţă, poziţia României a rămas nemodificată faţă de finele trimestrului II 2009 – decalaj de 4,4
puncte procentuale. În luna septembrie 2009, rata anuală efectivă a inflaţiei a fost inferioară cu 0,2
puncte procentuale proiecţiei prezentate în Raportul asupra inflaţiei din luna august. Atingerea unor
ritmuri anuale de creştere mai mici decât cele prognozate a avut loc atât în cazul preţurilor volatile, cât
şi în cel al măsurii CORE2 ajustat.
•Inflația în anul 2010
În luna septembrie 2010, rata anuală a inflaiei IPC a urcat la nivelul de 7,77 la sut, cu 3,39 puncte
procentuale peste nivelul atins în luna iunie 2010. Ca urmare, rata inflației s-a plasat în trimestrul III
semnificativ peste limita superioară a intervalului de variație din jurul punctului central (3,5 la sută) al
țintei stabilite pentru anul în curs. Cauza principală a acestei evoluții a fost majorarea cu 5 puncte
procentuale a cotei standard a taxei pe valoarea adugată, cu începere de la 1 iulie 2010. Influențe
nefavorabile suplimentare au fost generate de dinamica preurilor administrate și de propagarea asupra
prețurilor produselor agroalimentare a șocurilor adverse resimite pe pieele specifice interne și
internaționale. Creșterea cotei TVA a fost transmis etapizată și în proporții diferite componentelor
indicelui prețurilor de consum, până la sfârșitul trimestrului III cele mai mari efecte manifestându-se în
cazul prețurilor produselor din tutun, preurilor administrate și tarifelor serviciilor de telefonie. În cazul
altor categorii de produse, cum ar fi, de exemplu, cele ale căror prețuri sunt incluse în indicele CORE2
ajustat1 , amploarea și persistența deficitului de cerere din economie, precum și elementele sezoniere,
pe lângă manifestarea etapizată, au atenuat într-o anumită măsură impactul șocului . Condiționat de
datele disponibile până la momentul finalizării prezentului raport, impactul direct cumulat al majorării
cotei TVA asupra întregului coș al bunurilor de consum este evaluat a fi până în prezent inferior celui
presupus în prognoza BNR din luna august (circa 61 la sută, comparativ cu 75 la sută).

În trimestrul III 2010, rata anuală a inflației IPC s-a accelerat cu 3,39 puncte procentuale, pân la 7,77 la
sută, depșind semnificativ limita superioară a intervalului de variaie de ±1 punct procentual
corespunzător țintei anuale de 3,5 la sută. Determinant pentru aceast evoluție a fost creșterea cotei
standard a taxei pe valoarea adugat începând din luna iulie, a cărei transmitere în prețuri a fost totuși
limitată de persistența deficitului de cerere.
•Inflația în anul 2011

În luna decembrie 2010, rata anual a inflaiei IPC s-a situat la nivelul de 7,96 la sut, cu 0,19
puncte procentuale peste cel atins în luna septembrie

i cu 0,2 puncte procentuale sub nivelul prognozat în Raportul asupra inflaiei din noiembrie.
Principalul factor care a determinat plasarea ratei inflaiei semnificativ peste limita superioar a
intervalului de variaie din jurul intei (3,5 la sut) a fost majorarea cu 5 puncte procentuale a cotei
standard a taxei pe valoarea adugat, începând cu 1 iulie 2010.
U

oara accelerare în termeni anuali a inflaiei în trimestrul IV a fost cauzat de

ocuri adverse din partea ofertei. Aceste

ocuri au fost generate de influena

cre

terii cotaiilor ieiului pe plan mondial asupra preurilor interne ale combustibililor, de dinamica
ascendent a preurilor administrate, precum

i de meninerea tensiunilor pe pieele internaionale agroalimentare

i a unui deficit de ofert pe segmentele aferente ale pieei interne. Acestea din urm au determinat
accelerarea
cre

terii atât a preurilor alimentare volatile, cât

i a preurilor alimentelor de baz incluse în indicele CORE2 ajustat .

La
sfâr

itul trimestrului IV 2010, rata anual a inflaiei IPC s-a situat la 7,96 la sut, consemnând pe tot
parcursul intervalului analizat un ecart pozitiv de peste 3 puncte procentuale fa de limita
superioar a intervalului de variaie de ±1 punct procentual corespunztor intei de 3,5 la sut. Prin
impactul statistic asupra ratei anuale a inflaiei, majorarea din luna iulie a cotei standard a taxei pe
valoarea adugat a reprezentat în continuare principalul factor determinant al deviaiei fa de int,
chiar dac efectele de runda întâi reflectate în ratele lunare au fost puin vizibile la nivelul
trimestrului IV. În plus, atât preurile volatile alimentare, cât

i cele ale alimentelor de baz incluse în msura CORE2 ajustat au înregistrat intensificri de ritm,
sub influena simultan a tendinei ascendente a cotaiilor externe ale materiilor prime

i a persistenei ofertei interne deficitare pe anumite segmente, la care s-a adugat un efect de baz
nefavorabil. Tensionarea (parial conjunctural) a pieei internaionale a petrolului a generat, de
asemenea, presiuni inflaioniste, prin propagarea rapid a acesteia în preurile de consum ale
combustibililor. În pofida unei
cre

teri consemnate pe parcursul perioadei de referin, rata anual a inflaiei CORE2 ajustat3 indic
meninerea la niveluri compatibile cu procesul dezinflaionist intit pe termen mediu, având în
vedere caracterul temporar al impactului asociat majorrii taxei pe valoarea adugat.

Dinamica preurilor volatile a avut o contribuie semnificativ la avansul ratei anuale a inflaiei cu
0,19 puncte procentuale în decembrie 2010 comparativ cu finele trimestrului anterior. Pe de o
parte, ritmul anual de
cre

tere a preurilor volatile alimentare s-a accelerat (cu 4,4 puncte procentuale, pân la 16,2 la sut), în
condiiile în care oferta intern insuficient de legume

i fructe, ca urmare a inundaiilor din var, a amplificat dependena de importuri într-o perioad în
care preurile externe au avut, de asemenea, o tendin ascendent. Pe de alt parte, majorrile
succesive ale preurilor carburanilor, în corelaie cu evoluia cotaiilor ieiului pe plan mondial4

i cu traiectoria cursului de schimb RON/USD5 , au determinat atingerea unei

cre

teri anuale a preurilor combustibililor de 15,4 la sut la

sfâr

itul intervalului analizat (fa de 13,2 la sut în luna septembrie).

•Inflația în anul 2012

În cursul trimestrului III 2012, rata anuală a inflaţiei IPC a înregistrat un avans substanţial,
atingând la sfârşitul perioadei 5,3 la sută, cu 3,3 puncte procentuale peste valoarea înregistrată la
finele trimestrului precedent. Acest nivel plasează rata inflaţiei cu 1,3 puncte procentuale peste
limita superioară a intervalului-ţintă stabilit pentru sfârşitul anului curent şi cu 1,8 puncte
procentuale peste valoarea prognozată în Raportul asupra inflaţiei din luna august 2012.
Accelerarea ritmului de creştere a preţurilor în trimestrul III a fost rezultatul unui cumul de
şocuri adverse de natura ofertei care au afectat o parte importantă a componentelor coşului de
consum. Şocurile produse reprezintă materializarea unor riscuri semnalate în raportul anterior
care în runda curentă au fost incluse în scenariul de bază, caracterul acestora anticipându-se însă
a fi unul tranzitoriu. La traiectoria ascendentă a ratei inflaţiei au contribuit preponderent
majorările preţurilor produselor agroalimentare, ca efect al scăderii producţiei pe plan intern şi
internaţional în urma condiţiilor climatice nefavorabile. Una dintre consecinţe a fost
intensificarea substanţială a creşterii în termeni anuali a preţurilor volatile ale mărfurilor
alimentare (LFO1 ), care a amplificat efectul statistic de bază nefavorabil de pe parcursul
trimestrului III, menţionat deja în rundele precedente de prognoză. Accelerarea semnificativă a
ritmului de creştere a preţurilor combustibililor, pe seama evoluţiei cotaţiilor internaţionale ale
petrolului, precum şi ajustările aplicate unor preţuri administrate şi accizelor la produsele din
tutun au contribuit suplimentar la creşterea ratei anuale a inflaţiei IPC în perioada analizată.
Pe parcursul trimestrului III 2012, rata anuală a inflaţiei a urcat la un nivel peste aşteptări (5,33 la
sută la finele perioadei), depăşind limita superioară a intervalului de variaţie de ±1 punct
procentual din jurul ţintei anuale de 3 la sută. Determinantă pentru această evoluţie a fost
acţiunea de natură tranzitorie a unui cumul de şocuri de ofertă manifestate atât pe plan intern, cât
şi internaţional, şi reflectată în special în majorarea preţurilor materiilor prime vegetale. Influenţe
nefavorabile suplimentare, parţial atenuate de persistenţa deficitului de cerere, au fost exercitate
de cotaţiile internaţionale ale petrolului, de ajustările aplicate unor preţuri administrate, precum
şi de cursul de schimb al monedei naţionale faţă de euro. Toate aceste presiuni s-au reflectat
direct sau indirect şi asupra dinamicii inflaţiei de bază CORE2 ajustat, care s-a accelerat de la
2,08 la sută în luna iunie la 3,01 la sută în luna septembrie.
La traiectoria ascendentă a inflaţiei a contribuit preponderent subgrupa „legume, fructe, ouă”,
care a resimţit din plin impactul secetei prelungite. Astfel, ritmul anual al acestor preţuri s-a
accelerat cu circa 40 de puncte procentuale în septembrie faţă de iunie (până la 27,7 la sută), o
parte importantă fiind însă atribuibilă unui efect de bază1 . Componenta „legume” a fost cu
precădere afectată de condiţiile climatice atipice; evoluţii nefavorabile au avut loc mai ales la
nivelul preţului cartofilor, care a înregistrat în septembrie o creştere lunară record pentru ultimul
deceniu (+27,5 la sută), ca urmare a pierderilor înregistrate în cele mai importante bazine de
cultivare. O amplificare a presiunilor inflaţioniste a fost vizibilă şi în cazul preţurilor
combustibililor (a căror rată anuală s-a majorat în septembrie cu 2 puncte procentuale faţă de
iunie, până la 8,1 la sută), pe fondul trendului ascendent al cotaţiilor internaţionale ale ţiţeiului2
şi în pofida aprecierii monedei naţionale faţă de dolarul SUA spre finalul intervalului analizat
(+1,6 la sută în septembrie faţă de iunie 2012).

•Inflația în anul 2013

Rata anuală a inflaţiei IPC a scăzut substanţial în cursul trimestrului III 2013, revenind la finele
acestuia în intervalul de variaţie de ±1 punct procentual din jurul ţintei staţionare de 2,5 la sută.
Nivelul atins în luna septembrie a fost de 1,88 la sută, cu 3,49 puncte procentuale inferior celui
consemnat la finele trimestrului II şi cu 1,1 puncte procentuale mai redus faţă de cel prognozat în
Raportul asupra inflaţiei din luna august. Evoluţia favorabilă a reflectat manifestarea influenţelor
anticipate, menţionate în balanţa riscurilor din raportul anterior cu privire la unii dintre
determinanţii ratei inflaţiei. La reducerea accentuată a dinamicii indicelui preţurilor de consum
şi-au adus contribuţia toate componentele acestuia, cu deosebire preţurile alimentare volatile
(LFO)1 şi cele incluse în indicele inflaţiei de bază CORE2 ajustat2 . Ritmurile anuale de creştere
a preţurilor LFO şi a preţurilor produselor alimentare prelucrate au înregistrat o scădere sensibilă,
pe seama unui substanţial efect de bază favorabil datorat atât recoltei abundente din anul curent,
cât şi disipării efectului statistic negativ al producţiei agricole scăzute din anul anterior, la
acestea adăugându-se impactul reducerii TVA la unele produse de panificaţie. Dinamica anuală a
preţurilor combustibililor a fost, de asemenea, negativă la finele trimestrului III, efectul aprecierii
leului în raport cu dolarul SUA dominându-l pe cel al majorării cotaţiilor internaţionale ale
petrolului. Creşteri anuale atenuate comparativ cu trimestrul anterior au avut loc atât în cazul
preţurilor administrate, datorită unui efect de bază la care a contribuit şi reducerea în luna iulie a
tarifului final la energia electrică, cât şi în cel al preţurilor produselor din tutun.

Pe parcursul trimestrului III 2013, rata anuală a inflaţiei IPC s-a înscris pe o traiectorie pronunţat
descendentă, situându-se la finele perioadei la 1,88 la sută, în jumătatea inferioară a intervalului
de variaţie de ±1 punct procentual din jurul ţintei de 2,5 la sută. O contribuţie importantă la
această evoluţie a revenit factorilor luaţi în considerare în proiecţia prezentată în Raportul asupra
inflaţiei din luna august 2013, respectiv epuizarea efectelor şocurilor adverse de ofertă din partea
a doua a anului 2012, ameliorarea treptată a aşteptărilor inflaţioniste şi persistenţa deficitului de
cerere. Cu toate acestea, principalele influenţe favorabile au revenit materializării unui an agricol
de excepţie şi reducerii cotei TVA la unele produse de panificaţie de la 24 la sută la 9 la sută
începând cu septembrie. În urma acestei modificări în regimul fiscal, inflaţia de bază CORE2
ajustat a atins un nivel minim record de 0,49 la sută.
Preţurile volatile au consemnat la finele perioadei analizate o dinamică anuală de -4,5 la sută, a
cărei scădere puternică faţă de luna iunie 2013 (-12,1 puncte procentuale) a explicat aproximativ
jumătate din dezinflaţia IPC din trimestrul III. Decelerarea s-a datorat în proporţie covârşitoare
manifestării unui efect de bază favorabil, mai ales pe segmentul preţurilor volatile alimentare,
puternic afectate în perioada similară a anului anterior de restrângerea severă a producţiei de
legume şi fructe. În plus, oferta abundentă de produse vegetale din acest an a condus la
accentuarea deflaţiei anuale a preţurilor LFO, până la 7,4 la sută. În cazul combustibililor,
evoluţia curentă a preţurilor a fost moderată, în condiţiile în care aprecierea monedei naţionale
faţă de dolarul SUA a contrabalansat impactul majorării cotaţiilor internaţionale ale ţiţeiului .
•Inflația în anul 2014

La sfârşitul trimestrului III 2014, rata anuală a inflaţiei IPC a revenit în intervalul de variaţie de
±1 punct procentual asociat ţintei staţionare de 2,5 la sută, depăşind marginal limita inferioară a
acestuia. Valoarea înregistrată în luna septembrie (1,54 la sută) este cu 0,88 puncte procentuale
mai ridicată decât cea consemnată la finele trimestrului II, situându-se în acelaşi timp cu 0,5
puncte procentuale sub cea prognozată în Raportul asupra inflaţiei din luna august. Pe fondul
persistenţei presiunilor dezinflaţioniste din partea factorilor fundamentali, dinamica preţurilor de
consum a fost influenţată în trimestrul III cu precădere de factori de natura ofertei. În rândul
acestora, impactul dominant – prevăzut în proiecţiile anterioare – pentru repoziţionarea ratei
anuale a inflaţiei faţă de nivelurile istoric foarte scăzute înregistrate anterior în cursul acestui an a
fost cel al epuizării efectelor statistice ale reducerii, la 1 septembrie 2013, a cotei TVA la unele
produse de panificaţie de la 24 la sută la 9 la sută. Aceste efecte statistice au contribuit decisiv la
revenirea inflaţiei CORE2 ajustat1 în teritoriul pozitiv în luna septembrie la valoarea de 1 la sută.
Evoluţia pe ansamblu favorabilă a indicelui CORE2 ajustat a continuat să fie susţinută de factorii
fundamentali reprezentaţi de persistenţa deficitului de cerere agregată şi de ameliorarea
semnificativă a anticipaţiilor privind inflaţia.

În trimestrul III 2014, rata anuală a inflaţiei IPC a urcat la 1,54 la sută, în creştere cu 0,88 puncte
procentuale faţă de finele trimestrului II, reintrând astfel, pentru prima dată în acest an, în
intervalul de variaţie de ±1 punct procentual al ţintei de 2,5 la sută. Mişcarea a fost imprimată
aproape integral de anularea efectului statistic al reducerii cotei TVA la unele produse de morărit
şi panificaţie începând cu 1 septembrie 2013 (+0,7 puncte procentuale). Influenţă dezinflaţionistă
au exercitat evoluţia favorabilă a preţurilor materiilor prime (agricole şi ţiţei) şi manifestarea
unor efecte de bază pe segmentul tarifelor administrate. Factorii cu acţiune persistentă menţionaţi
în Rapoartele asupra inflaţiei anterioare – deficitul de cerere şi aşteptările privind inflaţia – au
continuat să se manifeste în perioada analizată, impactul justificând în bună măsură nivelul
scăzut al inflaţiei de bază CORE2 ajustat.
În contextul menţinerii unui deficit semnificativ de cerere, variaţiile anuale ale celorlalte
componente ale inflaţiei de bază CORE2 ajustat (preţurile serviciilor de piaţă şi ale bunurilor
nealimentare) s-au modificat marginal comparativ cu sfârşitul trimestrului II. Decizia
operatorilor economici de ajustare modică a preţurilor a fost favorizată şi de evoluţia relativ
stabilă a cursului de schimb al monedei naţionale faţă de euro şi, respectiv, de absenţa presiunilor
din partea preţurilor externe1 , în condiţiile revenirii lente a economiilor din zona euro.
•Inflația în anul 2015

Pe parcursul trimestrului III 2015, rata anuală a infl ației IPC a continuat să coboare în teritoriu
negativ, plasându-se în luna septembrie la nivelul de -1,7 la sută, cu 0,2 puncte procentuale sub
valoarea de la fi nele trimestrului anterior, menținându-se astfel sub limita inferioară a
intervalului de variație al țintei staționare de infl ație (2,5 la sută ±1 punct procentual). Rata infl
ației s-a situat la valori negative cu începere din luna iunie, sub impactul extinderii sferei de
aplicabilitate a cotei reduse a TVA de 9 la sută la toate alimentele, băuturile nealcoolice și
serviciile de alimentație publică. Rata medie anuală a infl ației IAPC1 a coborât în septembrie
2015 la valoarea de 0,2 la sută, semnifi cativ sub nivelul de la fi nele trimestrului precedent (1 la
sută). Accentuarea ușoară a valorii negative a ratei anuale a infl ației IPC în trimestrul III s-a
datorat în mare măsură continuării declinului cotațiilor țițeiului pe piețele internaționale, care au
atins în luna august nivelul minim postcriză. Infl uențe de același sens au provenit din partea
evoluției prețurilor incluse în indicele CORE2 ajustat2 și a diminuării dinamicii prețurilor
produselor din tutun și băuturilor alcoolice.

Accentuarea ușoară a valorii negative a ratei anuale a infl ației în trimestrul III s-a datorat
preponderent amplifi cării contracției prețurilor volatile, exclusiv pe seama declinului amplu al
prețurilor combustibililor (-7 la sută la fi nele trimestrului, cu 4 puncte procentuale sub nivelul
din luna iunie). Evoluția a fost imprimată de traiectoria descrescătoare a cotației petrolului pe
piețele internaționale, într-un context caracterizat în continuare de o ofertă abundentă și cerere
fragilă (asociată inclusiv încetinirii activității economice în China), care conduc la acumularea
unor stocuri ridicate la nivel mondial (Grafi c 1.2). Dincolo de acești factori cu caracter
fundamental, efectul de contagiune asociat scăderii semnifi cative în a doua parte a lunii august a
indicelui Bursei de la Shanghai a împins cotația Brent la cel mai scăzut nivel din perioada
postcriză (42,8 dolari SUA/ baril), aceasta stabilizându-se însă în cursul lunii septembrie ușor
sub 50 dolari SUA/baril. În schimb, dinamica prețurilor volatile ale produselor alimentare a
variat nesemnifi cativ în intervalul iulie-septembrie (+0,2 puncte procentuale față de iunie 2015,
până la 1,5 la sută), în structură remarcându-se însă evoluții divergente. Astfel, pe fondul unei
producții defi citare, ritmul anual de creștere a prețurilor legumelor a revenit în luna septembrie
la valori pozitive, în timp ce pe segmentul fructelor nu au fost observate presiuni din partea
ofertei, manifestarea unui efect statistic asociat citricelor conducând chiar la valori negative ale
dinamicii anuale a prețurilor grupei.

Prognoza curentă prevede eliminarea graduală a defi citului de cerere și acumularea, pe parcursul
anului 2016, a unui exces de cerere în creștere treptată până la orizontul proiecției. Față de runda
din august 2015, aceasta implică presiuni dezinfl aționiste mai accentuate în prima jumătate a
intervalului de prognoză și mai accentuat infl aționiste pe restul intervalului. Pornind de la cele
mai recente valori ale deviației PIB, la reevaluarea acesteia au contribuit: efectul mai stimulativ
al componentei discreționare a politicii fi scale în a doua parte a intervalului de prognoză, infl
uența ușor mai puțin stimulativă a condițiilor monetare reale pe cea mai mare parte a perioadei
de referință și poziționarea ciclică ușor mai favorabilă a cererii externe efective (susținută de
conduita politicii monetare a BCE). Conform scenariului de bază, rata anuală a infl ației IPC se
va plasa la -0,7 la sută la sfârșitul anului 2015 și la 1,1 la sută la fi nele anului 2016, niveluri
situate cu 0,4 puncte procentuale sub și, respectiv, peste cele din Raportul asupra inflației
precedent.

Sub efectul modifi cărilor operate la nivelul prețurilor energiei, inclusiv ca urmare a continuării
procesului de liberalizare a pieței, dinamica anuală a prețurilor administrate s-a majorat în
trimestrul III cu 1,5 puncte procentuale, atingând în luna septembrie 2,9 la sută. Cea mai
importantă mișcare s-a produs în cazul gazelor naturale, al căror preț fi nal a fost majorat în luna
iulie cu 11,2 la sută, fără a mai fi prevăzută însă o altă modifi care de amploare până la fi nalul
anului 2015 (spre deosebire de anii anteriori, în care ajustările erau realizate, de regulă,
trimestrial). Prețul energiei electrice a crescut doar marginal, efectul noii etape de deschidere a
pieței și al creșterii prețurilor pe piața concurențială fi ind practic neutralizat de diminuarea
contribuției pentru cogenerare. O infl uență de sens contrar a exercitat în perioada analizată
reducerea prețurilor medicamentelor compensate, în contextul aplicării legislației referitoare la
practicarea unui preț mai redus sau cel mult egal cu cel al medicamentelor din 12 state membre
ale UE cu care se efectuează comparația.

•Inflația în anul 2016

Pe parcursul trimestrului III, rata anuală a inflației și-a atenuat valoarea negativă până la -0,57 la
sută. Deși continuă să evolueze sub limita inferioară a intervalului de variație de ±1 punct
procentual asociat țintei de 2,5 la sută, dinamica anuală a prețurilor de consum (exclusiv efectul
direct al reducerii cotei TVA la debutul anului curent) și-a întrerupt declinul, poziționându-se
recent pe o traiectorie ușor ascendentă (+0,1 puncte procentuale, până la 0,8 la sută în luna
septembrie). Tendința este favorizată de apariția primelor semnale privind disiparea influențelor
dezinflaționiste provenite din mediul extern, potențialul acestora de a mai compensa presiunile
de creștere care se acumulează pe plan intern (odată cu extinderea surplusului de cerere)
diminuându-se gradual. Totodată, spre finele trimestrului a devenit vizibilă o ajustare ușoară în
sens crescător a anticipațiilor privind inflația. În acest context, inflația de bază CORE2 ajustat
(netă de efectul direct al modificărilor de natură fiscală) a avansat până la 1,4 la sută la finele
intervalului analizat (Grafic 1.1).

Creșteri de preț mai pronunțate în termeni anuali devin vizibile pe segmentul alimentar, fiind
localizate cu precădere la nivelul unor produse procesate de larg consum, precum zahăr, lapte și
produse lactate, carne. De altfel, în cazul acestor produse se remarcă o inversare a traiectoriei
descendente și la nivel european, unde treptat încep să se resimtă efectele restrângerii
supraofertei (lapte, carne) sau chiar ale apariției unui deficit pe piață (zahăr), inclusiv ca urmare a
implementării în ultimii ani în UE a unei scheme de sprijin pentru producătorii afectați direct și
indirect de închiderea pieței rusești (Grafic 1.2).
În același timp, după declinul susținut din ultimii ani, evoluția cotațiilor celor mai multe materii
prime pe piețele internaționale semnalează o revenire, dinamica anuală a acestora avansând de la
contracții de două cifre la finele trimestrului II (-22 la sută în cazul petrolului) la valori apropiate
de zero în luna septembrie. Evoluția s-a reflectat direct în prețul intern al carburanților,
determinând o atenuare consistentă a scăderii prețului combustibililor (+4,2 puncte procentuale,
până la -2,6 la sută). În perspectivă, condiționat de menținerea tendințelor recente, este anticipată
disiparea acestei influențe dezinflaționiste importante, care a contribuit până în prezent la
neutralizarea presiunilor inflaționiste interne (Grafic 1.3).
•Inflația în anul 2017

Tendința pronunțat ascendentă a prețurilor de consum s-a consolidat în trimestrul III, chiar peste
așteptări, rata anuală a inflației IPC crescând la 1,8 la sută și reintrând astfel în interiorul
intervalului de variație de ±1 punct procentual asociat țintei staționare de 2,5 la sută. Un rol
important a continuat să revină acțiunii unor factori exogeni, asociați evoluțiilor pe piața energiei
electrice și creșterii neanticipate a prețului petrolului pe piețele internaționale, respectiv a accizei
pentru combustibili. Totodată, presiunile acumulate pe plan intern (accentuarea surplusului de
cerere, majorarea amplă a costurilor de producție), care au poziționat pe o traiectorie ascendentă
și așteptările privind inflația ale agenților economici, devin tot mai vizibile la nivelul prețurilor
de consum, inflația de bază CORE2 ajustat accelerându-și ritmul anual de creștere până la
1,8 la sută în luna septembrie. Excluzând efectele directe ale modificărilor operate la nivelul
taxelor nefiscale și impozitelor indirecte, ritmul anual de creștere a prețurilor de consum s-a
apropiat la finele trimestrului III de 2,6 la sută (2,0 la sută în cazul inflației de bază; Grafic 1.1)
Trimestrul III a continuat să fie marcat de manifestarea unor presiuni inflaționiste provenite din
partea factorilor exogeni. Astfel, continuarea procesului de liberalizare a pieței energiei electrice
și creșterea semnificativă a prețului de tranzacționare pe piața concurențială au imprimat un nou
salt tarifului energiei electrice în luna iulie (+6,8 la sută față de iunie). În același timp, creșterea
neanticipată a cotației petrolului pe piețele internaționale, ulterior corecției abrupte din luna
iunie, precum și majorarea accizei începând cu 15 septembrie au readus dinamica anuală a
prețului combustibililor în plaja valorilor pozitive (+2,2 la sută, comparativ cu -1,3 la sută la
finele trimestrului II). După evoluția benignă din ultimii 3 ani, inflația de bază CORE2 ajustat și-
a consolidat trendul ascendent pe parcursul anului 2017, atingând în septembrie 2 la sută –
variație anuală netă de efectele de runda I ale reducerii cotei TVA. Astfel, majorarea
excedentului de cerere agregată din economie devine tot mai vizibilă la nivelul prețurilor de
consum, cu atât mai mult cu cât efectul compensator exercitat în trecut de condițiile economice
externe s-a disipat. Practic, tendința de intensificare a ratei anuale de creștere a prețurilor a fost
din nou aproape generalizată la nivelul produselor incluse în inflația de bază (Grafic 1.2).
Așadar, inflația Romaniei a evoluat in ultimii 10 ani astfel: