Alunecrile de teren

Alunecare de teren deplasarea unei portiuni formata din roci pe o suprafata inclinata (versant).
Procesul de alunecare include trei faze: faza pregtitoare, de alunecare lent, incipient (procese anteprag); alunecarea propriu-zis stabilizarea natural (echilibrarea, proces postprag)

Alunecarile de teren se produc in zonele in care solul este format din diferite tipuri de argila care au proprietatea de a se umfla atunci cand sunt imbibate cu apa (dupa o perioada cu ploi multe).

Parti componente :

Cele mai frecvente alunecari de teren se declanseaza primavara, cand cantitatea de precipitatii este mai mare si mai exista si fenomenul de topire a zapezilor ; si toamna este un anotimp in care se produc multe alunecari de teren din cauza ploilor abundente.

Cauzele potentiale (determinate de reliefului si ale climei ):

-relief inclinat: versantii muntilor, dealurilor, teraselor, falezelor ; -alcatuirea litologica: in substrat roci impermeabile cum ar fi argile, marne; -lipsa vegetatiei arborescente protectoare; -surplusul de umiditate provenita din ape subterane sau precipitatii.

Cauzele declansatoare:
erodarea bazei versantilor; topirea brusca a zapezii, precipitatii indelungate; cutremure, eruptii vulcanice; constructii realizate pe versanti care provoaca dezechilibrarea straturilor, defrisarea, aratul in lungul pantei, transport intens.

 Omul, ca factor cauzal, favorizeaza alunecarile prin lucrari de retinerea apei pe versanti (canale, bazine de acumulare, terase), prin indepartarea sprijinului natural al versantilor, taluzurilor sau malurilor, prin sapaturi pentru canale, cariere, cai de comunicatii, prin defrisarea padurilor de pe terenurile predispuse.

Mecanismul producerii alunecarilor de teren :

In situatia existentei unui surplus de umiditate, provenit din cresterea nivelului apelor subterane sau precipitatii bogate, se va produce imbibarea cu apa a argilelor si marnelor transformandu-le intro suprafata alunecoasa. Straturile de roca de deasupra argilei sau marnei, sub actiunea gravitatiei, se vor deplasa lent spre baza versantului declansand astfel alunecarea.

Masuri de prevenire a alunecarilor de teren :

Protectie mai buna, asigura culturile care umbresc mai bine solul si astfel previn formarea crapaturilor, cele mari consumatoare de apa in perioadele cu ploi abundente (pajistile naturale,cerealele paioase) Impadurirea terenurilor alunecatoare Controlul suprafetelor predispuse alunecarilor pentru a depista aparitia unor crapaturi, urmata de astuparea acestora cu pamant bine compactat, evitandu-se in felul acesta patrunderea rapida a apelor de suprafata catre stratul alunecator. Interzicerea defrisarii plantatiilor silvice Efectuarea de sapaturi

Zonele expuse la alunecari :in Podisul Moldovei, Subcarpati,in special in zona de curbura, Campia Transilvaniei. Muntii Vrancei si ai Buzaului sunt cunoscuti pentru repetarea alunecarilor de teren.

 Una din cele mai distrugatoare alunecari de teren din Europa s-a produs in anul 1963 in Italia, pe raul Piave.

Si in Romania au avut loc astfel de alunecari de teren, in anul 1837, in urma unui astfel de fenomen s-a format Lacul Rosu.