Balint Beata M.

A.P.S. An. I
Aruncarea sulitei este considerata cea mai
veche proba atletica, utilizata in scopuri
practice, inca din cele mai vechi timpuri. In
Grecia Antica intrecerile vizau aruncarea cu
sulita, la tinta si la distanta.
Tehnica de aruncare a sulitei se raporteaza la
detaliile aruncarii tip azvarlire, unde fortele
trenului superior actioneaza asupra sulitei,
prin tractiune liniara, de jos in sus, dinapoi
spre inainte.

Pregatirea pentru aruncare
Priza sau tinerea sulitei
Pozitia initiala
Elanul
Elanul preliminar
Pasii specifici
Efortul de aruncare
Restabilirea dupa eliberarea sulitei
- invatarea prizei si acomodarea cu sulita;
- invatarea aruncarii de pe loc;
- invatarea aruncarii cu pasii specifici;
- invatarea aruncarii cu elan complet.

Pista de elan are lungimea minima de 30m si maxima
de 36,5m si este marcata prin doua linii albe paralele
cu latimea de 5cm, departate la 4 m, intre ele.
Aruncarea se efectueaza fara a se depasi arcul de
cerc, corespunzator unei raze de 8m, si latime de
7cm.
Sectorul de aruncare este acoperit cu iarba, acesta
este delimitat de linii albe late de 5cm, care
formeaza un unghi de 34,92.
Sulita este compusa din trei parti, respectiv: varf,
corp si manson, masculine (seniori), masoara 2,60-
2,70m si cantaresc 800g; in probele feminine
(senioare), sulita are lungimea de 2,20-2,30m si
cantareste 600g.
Pentru forta generala: smuls, genoflexiuni,
semigenoflexiuni cu aruncat
Pentru forta specifica: aruncarea bilei de 4-7 kg.
aruncarea de pe doua picioare inainte si inapoi
peste cap, aruncarea cu un brat cu bila de 2-4
kg., saritui in lungime de pe loc, triplusalt de pe
loc, pentasalt de pe loc, alergare de viteza 20-
30-40 de m.
Aruncarea sulitei de pe loc si cu elan scurt
In perioada precompetitionala pe detenta, viteza
si aruncare
In timpul pregatiri pe forta generala si specifica