|
 
 




 

 

Studiul 14

ã

ã 

ú 

m
u
i-a zi
 Eu
unt
învierea şi viaţa. Cine
crede în Mine, chiar
dacă ar fi murit, va
trăi."
an 11,25.
ã 

„.
ô



|
 


   
 
  
 „
 

úar ştiu că
Ră
cumpărătrul
meu e
te viu, şi că
e
va ridica la urmă pe
pământ. Chiar dacă
mi
e va nimici
pielea, şi
|
 


   
 
  
 „
 

chiar dacă nu vi mai

avea carne, vi vedea
ttuş pe úumnezeu.
Îl vi vedea şi-mi va
fi binevitr; chii
mei Îl vr vedea, şi
nu ai altuia.
|
 


   
 
  
 „
 

Sufletul meu tânjeşte

de drul ace
ta
înlăuntrul meu.
|
 


   
 
  
 ë

Oi dacă úuhul Celui

ce a înviat pe
u

dintre cei mrţi
lcuieşte în vi, Cel
ce a înviat pe Hri
t


u
din mrţi,
|
 


   
 
  
 ë

va învia şi trupurile
va
tre muritare,
din pricina úuhului
Său, care lcuieşte în
vi.
|

 
 
      




 

ar dacă
e
prpvăduieşte că
Hri
t
a înviat din
mrţi, cum zic unii
dintre vi, că nu e
te
 înviere a mrţilr?
|

 
 
      




 

úacă nu e
te 
înviere a mrţilr,
nici Hri
t
n'a
înviat. Oi dacă n'a
înviat Hri
t
, atunci
prpvăduirea
na
tră
|

 
 
      




 

e
te zădarnică, şi
zădarnică e
te şi
credinţa va
tră... şi
prin urmare şi cei ce
au adrmit în Hri
t
,

unt pierduţi. úacă
numai pentru viaţa
|

 
 
      




 

acea
ta ne-am pu

nădejdea în Hri
t
,
atunci
untem cei
mai nenrciţi dintre
tţi amenii!
|

 
 
      




 

úar acum, Hri
t
a

înviat din mrţi,
pârga celr adrmiţi.
|
 
     

g 

Îi vi ră
cumpăra din

mâna lcuinţei
mrţilr, îi vi izbăvi
dela marte.
Marte, unde îţi e
te
ciuma?
|
 
     

g 

~cuinţă a mrţilr,
unde îţi e
te
nimicirea?
Căinţa e
te a
cun
ă
de privirile Mele!
|
 
     

„ 

„devărat, adevărat
vă
pun, că vine
cea
ul, şi acum a şi
venit, când cei mrţi
vr auzi gla
ul Fiului
lui úumnezeu,
|
 
     

„ 

şi ceice-l vr a
culta,

vr învia... Nu vă
miraţi de lucrul
ace
ta; pentrucă vine
cea
ul când tţi cei
din mrminte vr
auzi gla
ul ~ui,
|
 
     

„ 

şi vr ieşi afară din

ele. Ceice au făcut
binele, vr învia
pentru viaţă; iar ceice
au făcut răul, vr
învia pentru judecată.
|
 
     

ô


şi am în úumnezeu
nădejdea acea
ta, pe
care  au şi ei înşişi,
că va fi  înviere a
celr drepţi şi a celr
nedrepţi.
|
 
     



Căci dacă martea a

venit prin m, tt
prin m a venit şi
învierea mrţilr.
Oi după cum tţi mr
în „dam, tt aşa, tţi
vr învia în Hri
t
;
ã 

¬.
à 
 

|   

 
 
 
  
  

Căci în
uş úmnul, cu

un
trigăt, cu gla
ul
unui arhanghel şi cu
trâmbiţa lui úumnezeu,
Se va pgrî din cer, şi
întîi vr învia cei mrţi
în Hri
t
.
|   

 
 
 
  
 ~


Oi va fi ferice de tine,
pentrucă ei n'au cu
ce
ă-ţi ră
plătea
că;
dar ţi
e va ră
plăti
la învierea celr
neprihăniţi.
|   

 
 
 
  
 „


Fericiţi şi
finţi
unt

ceice au parte de
întâia înviere!
„
upra lr a dua
marte n'are nici 
putere;
|   

 
 
 
  
 „


ci vr fi preţi ai lui

úumnezeu şi ai lui
Hri
t
, şi vr împărăţi
cu El  mie de ani.
| 
   
     

   
 „


Ceilalţi mrţi n'au

înviat până nu
'au

fârşit cei  mie de ani.
„cea
ta e
te întâia
înviere. Marea a dat
înapi pe mrţii cari
erau în ea;
| 
   
     

   
 „


Martea şi ~cuinţa
mrţilr au dat înapi
pe mrţii cari erau în
ele. Fiecare a f
t
judecat după faptele
lui.

   
  



 ú 

Mulţi din cei ce drm

în ţărâna pământului
e
vr
cula unii pentru
viaţa veşnică, şi alţii
pentru cară şi ruşine
veşnică.

   
  



 „


ată că El vine pe nri.

Oi rice chi Îl va
vedea; şi cei ce ~-au

trăpun
. Oi tate

eminţiile pământului

e vr bci din pricina
~ui! úa, „min.

   
  



 %


,,úa´, i-a ră
pun

u
,

,,
unt! ,,¬a mai mult,
vă
pun că de acum
încl veţi vedea pe
Fiul mului şezând la
dreapta puterii lui
úumnezeu, şi venind
pe nrii cerului.
ã 

C.

|
  


  
 
 „


Ceilalţi mrţi n'au

înviat până nu
'au

fârşit cei  mie de
ani. „cea
ta e
te
întâia înviere.
|      
   „


„pi am văzut
pgrându-
e din cer
un înger, care ţinea în
mînă cheia „dâncului
şi un lanţ mare. El a
pu
mâna pe balaur, pe
şarpele cel vechi, care
e
te úiavlul şi Satana,
|      
   „


şi l-a legat pentru 

mie de ani.
~-a aruncat în „dînc,
l-a închi
acl, şi a
pecetluit intrarea
dea
upra lui, ca
ă nu
mai înşele Neamurile,
|      
   „


până
e vr împlini cei

 mie de ani. úupă
aceea, trebuie
ă fie
de
legat pentru puţină
vreme.
      


 
  ~


„arn
ă-şi pună

amânduă mâinile pe
capul ţapului celui viu,
şi
ă mărturi
ea
că
pe
te el tate
fărădelegile cpiilr lui

rael
      


 
  ~


şi tate călcările lr de

lege cu cari au păcătuit
ei;
ă le pună pe capul
ţapului, api
ă-l
izgnea
că în pu
tie, ...
      


 
  ~


6apul acela va duce

a
upra lui tate
fărădelegile lr într'un
pământ pu
tiit; în
pu
tie,
ă-i dea drumul.
      


 
  ~


„tunci ţara
e va
bucura de Sabatele ei,
tt timpul cât va fi
pu
tiită şi cât veţi fi în
ţara vrăjmaşilr vştri;
atunci ţara
e va
dihni,
      


 
  ~


şi
e va bucura de
Sabatele ei. Tt timpul
cât va fi pu
tiită, va
avea dihna pe care n'
avu
e
e în anii vştri
de Sabat, când 
lcuiaţi.
|      
 

  
  „


„pi am văzut un

caun de dmnie mare
şi alb, şi pe Celce
şedea pe el. Pământul
şi cerul au fugit
dinaintea ~ui, şi nu
'a
mai gă
it lc pentru
ele.
|      
 

  
  „


Oi am văzut pe mrţi,
mari şi mici,
tând în
piciare înaintea

caunului de dmnie.
Nişte cărţi au f
t
de
chi
e.
|      
 

  
  „


Oi a f
t de
chi
ă  altă

carte, care e
te cartea
vieţii. Oi mrţii au f
t
judecaţi după faptele
lr, după cele ce erau

cri
e în cărţile acelea.
|      
 

  
  

Nu ştiţi că
finţii vr

judeca lumea? Oi dacă
lumea va fi judecată de
vi,
unteţi vi
nevrednici
ă judecaţi
lucruri de farte mică
în
emnătate?
|      
 

  
  

Nu ştiţi că ni vm

judeca pe îngeri? Cu
cât mai mult lucrurile
vieţii ace
teia?
|      
 

  
  „ 

El a pă
trat pentru
judecata zilei celei
mari, puşi în lanţuri
veşnice, în întunerec,
pe îngerii cari nu şi-au
pă
trat vrednicia, ci şi-
au pără
it lcuinţa.
 |




 



„


Marea a dat înapi pe

mrţii cari erau în ea;
Martea şi ~cuinţa
mrţilr au dat înapi
pe mrţii cari erau în
ele.
 |




 



„


Fiecare a f
t judecat

după faptele lui. Oi
Martea şi ~cuinţa
mrţilr au f
t
aruncate în iazul de
fc.
 |




 



„


azul de fc e
te

martea a dua.
Oricine n'a f
t gă
it

cri
în cartea vieţii, a
f
t aruncat în iazul de
fc.
 |




 



„


úar cât de
pre fricşi,

necredincişi,
cârbşi,
ucigaşi, curvari,
vrăjitri, închinătrii la
idli, şi tţi mincinşii,
 |




 



„


partea lr e
te în iazul,

care arde cu fc şi cu
pucia
ă, adică
martea a dua.
 |




 



„


El va şterge rice
lacrimă din chii lr. Oi
martea nu va mai fi.
Nu va mai fi nici
tânguire, nici ţipăt, nici
durere, pentrucă
lucrurile dintâi au
trecut.
 •  


mOi dacă n-a înviat Hri
t
, atunci

prpvăduirea na
tră e
te zadarnică, şi
zadarnică e
te şi credinţa na
tră... Oi după
cum am purtat chipul celui pământe
c, tt aşa
vm purta şi chipul Celui cere
c." m„devărat,
adevărat vă
pun că ricine crede în Mine are
viaţa veşnică". Prin an cel iubit, care a
a
cultat ace
te cuvinte, úuhul Sfânt declară
bi
ericilr Mărturi
irea e
te acea
ta
úumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi acea
tă
 •  


viaţă e
te în Fiul Său. Cine are pe Fiul are

viaţă". 1 an 5,11-12. ar
u
a zi
 mEu îl vi
învia în ziua de api". Hri
t
a devenit un
trup cu ni pentru ca ni
ă ajungem una în

pirit cu El. În virtutea ace
tei uniri vm ieşi
ni afară din mrminte, nu numai ca 
manife
tare a puterii lui Hri
t
, ci din cauză
că, prin credinţă, viaţa ~ui a ajun
viaţa
na
tră. „ceia care văd pe Hri
t
în
adevăratul ~ui caracter, şi-~ prime
c în inimă,
 •  


au viaţă veşnică. Hri
t
lcuieşte în ni prin

úuhul; iar úuhul lui úumnezeu, primit în
inimă prin credinţă, e
te începutul vieţii
veşnice." În ace
te texte
untem cnfruntaţi cu
duă fapte fundamentale din i
tria
alvării;
cu învierea lui Hri
t
şi învierea celr
alvaţi
de El. úe
pre primul fapt, Pavel declară că
Evanghelia nu pate fi de
părţită de
prclamarea marelui adevăr că Mântuitrul
e
te viu. Temelia credinţei na
tre nu e
te un
 •  


întemeietr de religie care zace în ne
imţire în

mrmântul Său, ci
u
Hri
t
Cel viu din
ceruri, fapt exprimat în md grăitr în
mrmântul gl.
Cealaltă afirmaţie cmplementară
e referă la
purtarea de către ni a chipului Celui cere
c,
al celui de-al dilea „dam. Opera
alvatare a
lui Hri
t
ne-a implicat fundamental în
i
tria mântuirii, dearece El a venit între ni

ă parte mchipul n
tru",
 •  


pentru ca
ă ne ducă cu El în ceruri şi ni
ă

purtăm mchipul ~ui". Prin a
emănarea şi
ttdată cntra
tul celr di „dami, Pavel
de
crie de
tinul n
tru în
u
Hri
t
. ~uând
parte la acea
tă natură umană reprezentativă
în a cărei imagine am f
t gravaţi (
. 49,16) ,
ace
t fapt e
te mult mai determinant pentru
fiinţa şi tran
frmarea na
tră, decât rice
lege, regulă
au putere de cn
trângere venită
din afara fiinţei na
tre.
 •  


„p
tlul exprimă ace
t adevăr fundamental

prin uimitarele cuvinte mHri
t
în vi,
nădejdea
lavei." (Cl. 1,27).
 •  


mÎnvierea lui
u
era  preînchipuire a

învierii din urmă a tuturr celr care drm în
El. Ucenicii cunşteau bine figura
Mântuitrului înviat, felul ~ui de a Se purta,
felul ~ui de a vrbi.

úar cum
u
a înviat dintre mrţi, tt a
tfel şi

aceia care au adrmit în El trebuie
ă învieze.
Vm recunaşte pe prietenii nştri, tt aşa
cum ucenicii - au cun
cut pe
u
.
 •  


Pate că ei au f
t defrmaţi, au f
t blnavi,

au de
figuraţi în viaţa acea
ta trecătare, dar
înviază în
imetric de
ăvârşită; şi cu tate
ace
tea în trupul lr pr
lăvit, identitatea lr

e va pă
tra cu de
ăvârşire.
„tunci vm cunaşte chiar aşa cum
untem
cun
cuţi (1 Cr. 13,12).
În faţa care
trăluceşte de la lumina care vine
de la faţa lui
u
, vm recunaşte tră
ăturile
celr iubiţi ai nştri."
 •  


u
Hri
t
face aluzie directă la mînvierea

celr neprihăniţi ca fiind
eparată de cea a
categriei pu
e.

Cercetătrul
ârguinci
va gă
i şi alte indicii

în N.T. referitare la prima înviere.
 •  


m~a
fârşitul celr  mie de ani, Hri
t
vine

din nu pe pământ. El e
te urmat de ceata
celr mântuiţi şi în
ţit de un crtegiu de
îngeri. Cbrându-Se în maie
tatea Sa
înfricşată, El prunceşte nelegiuiţilr mrţi

ă
e
cale
pre a primi ră
plata lr. Ce
cntra
t faţă de cei care au f
t
culaţi cu
cazia celei dintâi învieri! úrepţii au f
t
îmbrăcaţi în tinereţe şi frumu
eţe nemuritare.
Cei nelegiuiţi partă urmele blii şi
 •  


ale mrţii... úupă cum cei nelegiuiţi au intrat

în mrmintele lr, tt aşa ie
acum de acl,
cu aceeaşi duşmănie împtriva lui Hri
t
şi
cu acelaşi
pirit de răzvrătire.
~r nu li
e mai dă nici un alt timp de
încercare, în care
ă îndrepte greşelile vieţii
lr trecute.
Cu acea
ta nu
-ar câştiga nimic. În timpul
vieţuirii lr nelegiuite inimile lr n-au f
t
muiate.
 •  


úacă li
-ar da un al dilea timp de încercare,

ci l-ar fl
i ca şi pe cel dintâi, clind
cerinţele lui úumnezeu şi aţâţând la răzvrătire
împtriva ~ui."
 •  


úe
pre  înviere parţială citim şi în Matei

27,52-53, cu cazia mrţii úmnului.
„dventiştii de Ziua a Oaptea cred că 
a
emenea înviere parţială va mai avea lc
chiar înainte de prima înviere generală a celr
neprihăniţi. Unii vr învia pentru viaţa
veşnică, alţii pentru cara finală. úearece
Hri
t
a prezi
cu cazia prce
ului Său că
marii împtrivitri ai adevărului, cei care ~-au
cndamnat pe nedrept la marte, îl vr vedea
 •  


pe Fiul mului venind pe nrii cerului (Mat.

26,64) , iar în „pc. 1,7 avem  prfeţie fermă
că cei ce ~-au ră
tignit îl vr vedea, de
a
emenea, venind pe nri, împlinirea ace
tr
preziceri face nece
ară învierea
pecială.
Spiritul Prfetic interpretează evenimentul
într-un
en
mai larg,, incluzând în acea
tă
înviere şi pe cei ce-au adrmit în credinţa

liei celr trei îngeri.
mMrmintele
e de
chid şi mulţi dintre cei ce
 •  


drm în ţărâna pământului
e vr
cula; unii

pentru viaţă veşnică, iar alţii pentru cară şi
ruşine veşnică" (úan. 12,2). Tţi cei ce au
murit în credinţa
liei îngerului al treilea ie

din mrminte preamăriţi ca
ă audă
legământul de pace al lui úumnezeu cu cei
care au ţinut ~egea ~ui. Oi Ãcei ce ~-au

trăpun
 („pc. 1,7) şi care au batjcrit şi au
luat în râ
chinurile úmnului când murea pe
cruce,
 •  


cât şi cei mai vilenţi prignitri ai adevărului

Său şi ai pprului Său,
unt înviaţi ca
ă-~
vadă în mărirea ~ui şi
ă vadă narea primită
de cei credincişi şi a
cultătri."
 •  


În timpul mileniului vr avea lc 
crie de

evenimente e
chatlgice.
E
te greşită interpretarea că mileniul ar fi 
lungă periadă de prgre
, pace şi har pe
pământ. Începutul şi
fârşitul mileniului e
te
marcat de revenirea úmnului şi - re
pectiv -
cele duă învieri generale.

u
Hri
t
va apare la începutul periadei cu
îngerii ~ui ca
ă-i ducă pe ai Săi în mÎmpărăţia
Cerului", iar la
fârşitul
 •  


periadei va reveni cu
finţii mântuiţi şi cu

Cetatea Sfântă („pc. 21,1-4).
úupă cum ţapul lui „zazel a f
t du
în
pu
tiu, tt aşa şi Satana va fi purtătrul
păcatelr iertate şi şter
e ale
finţilr, aflându-

e într- captivitate
imblică în „dânc.
~egarea
imblică a lui Satana vrea
ă
exprime imp
ibilitatea de a activa, fiind legat
de lanţul împrejurărilr, că mnu mai e
te nici
un
uflet mene
c de i
pitit; nici unul pe care
 •  


ă-l pată aţâţa
au necăji.³

múctrina cnvertirii lumii şi dmniei

pirituale a lui Hri
t
nu a f
t
u
ţinută de
către bi
erica ap
tlică. Nu a f
t admi
ă în
general de creştini până pe la începutul

eclului XV . Ca la ricare altă rătăcire,
rezultatele ci au f
t rele. Ea învăţa pe ameni

ă privea
că la  venire îndepărtată a
úmnului şi îi împiedica de a lua
eama la

emnele de preve
tire a aprpierii ~ui.
 •  


„ dat naştere la un
imţământ de încredere şi

iguranţă care nu era bine întemeiat şi a făcut
pe mulţi
ă neglijeze pregătirea nece
ară
pentru a întâmpina pe úmnul lr."
 •  


Telgia adventi
tă,
pre a de
ebi cele duă

judecăţi - pe cea care are lc începând din
anul 1844 a
upra bi
ericii lui úumnezeu şi pe
cea care
e va face în timpul mileniului -
fl
eşte termenul de judecată de cercetare
pentru prima, iar pentru a dua
judecată de executare.
 •  

mMarea luptă
-a
fârşit. Păcatul şi păcătşii
nu mai exi
tă. Univer
ul întreg e
te curat. O

ingură vibraţie de armnie şi de bucurie bate
prin tată creaţiunea. úe la „cela care a creat
ttul
e revar
ă viaţa, lumina şi bucuria pe
te
tate ţinuturile
paţiului nemărginit. úe la
atmul cel atât de mic, până la cel mai mare
crp cere
c, tate lucrurile atât cele
în
ufleţite, cât şi cele neîn
ufleţite, declară în
frumu
eţea lr nepătată şi în bucuria lr
de
ăvârşită că úumnezeu e
te iubire."
 | 

Când Hri
t
, viaţa na
tră, va reveni, prima
dată vr învia neprihăniţii, ce vr fi glrificaţi
şi răpiţi
ă-~ întâlnea
că pe úmnul lr. Cea
de-a dua înviere, a nelegiuiţilr, va avea lc
cu  mie de ani mai târziu.
Mileniul e
te dmnia de  mie de ani a lui
Hri
t
cu
finţii Săi în ceruri, între prima şi a
dua înviere. În ace
t timp, nelegiuiţii mrţi
vr fi judecaţi, pământul va fi ab
lut pu
tiu,
neavând lcuitri umani vii,
 | 

dar pe Satana şi îngerii lui. ~a încheierea
mileniului, Hri
t
cu
finţii şi cu Cetatea
Sfântă, va cbrî din ceruri pe pământ.

Mrţii nelegiuiţi vr învia şi împreună cu

Satana şi îngerii
ăi vr încnjura Cetatea; dar
fcul lui úumnezeu îi va nimici, curăţind
ttdată pământul.
Univer
ul va fi liber de păcat şi de păcătşi
pentru ttdeauna.
 | 
În prezent purtăm chipul celui pământe
c, al
lui „dam, cu tate nede
ăvârşirile fiinţelr
atin
e de păcat. Prin
uferinţa, martea şi
învierea lui Hri
t
, úumnezeu a prevăzut

ingura cale a i
păşirii pentru păcatul
mene
c, ca cei care prin credinţă acceptă
acea
tă i
păşire,
ă aibă viaţa veşnică.
Învierea lui Hri
t
prclamă triumful lui
úumnezeu a
upra frţelr răului, şi celr ce
acceptă harul lui úumnezeu le a
igură victria
finală a
upra păcatului şi a mrţii.
 | 
Supunându-
e lucrării harului
finţilr, cei
credincişi vr deveni zi de zi mai
a
emănătri chipului lui Hri
t
.

Cel care prin credinţă lcuieşte în ei ca

mnădejdea
lavei" şi în a cărui imagine au f
t
gravaţi pentru veşnicie.

Hri
t
, Învierea şi Viaţa, bate la uşa inimii

(„pc. 3,20) ; El dreşte
ă fie admi
.
 | 

úecizia
ufletului de a-~ primi
au a-~

re
pinge e
te mmentul
uprem al exi
tenţei
umane.
Căci primirea lui Hri
t
în inimă, prin
credinţă, e
te începutul vieţii veşnice.
 •

  
%  
Mişcare religia
ă cu caracter antitrinitar şi
antinmi
t. Sunt adepţii unui
tat tecratic
pământe
c care
e va realiza pentru un
mileniu pe pământ. Începutul ace
tuia e
te
marcat de venirea lui Hri
t
, care a şi venit în

pirit în anul 1914. Cnfrm învăţăturii lr,
tţi amenii vr fi mântuiţi în ace
t mileniu.
Ei cn
ideră rice in
tituţie de
tat ca fiind a
lui antihri
t. Se declară a fi pacifişti,
 •

  
mnncnfrmişti", refuzând
erviciul militar şi

abtând tate in
tituţiile legate de armată. Nu
cred în nemurirea naturală a
ufletului. În
tată lumea
-a ră
pândit  dizidentă
intran
igentă a mişcării, cun
cută
ub
numele de Martrii lui ehva. úe
făşară 
prpagandă inten
ă,
u
ţinută de literatură. Nu
au principii hermeneutice
tabile în
cmentarea ¬ibliei; chiar şi elementelr
i
trice ferme le aplică  interpretare

imblică şi alegrică.
 •

  
   
  
úctrina care învaţă că paru
ia va precede
mileniul, e
te premileniali
tă, în cntra
t cu
p
tmileniali
mul, care
u
ţine că paru
ia va
urma după mileniu.

Premileniali
mul
eclului X X a f
t divizat

în duă grupe di
tincte
 •

  
1.~iteraliştii Credeau într-un imperiu
pământe
c milenial, în care prfeţiile V.T.
referitare la re
tabilirea lui
rael vr
deveni realităţi.

O parte din ideile literaliştilr trăie
c mai

departe în vederile futuriştilr şi a
di
pen
aţinaliştilr.
 •

  
2. Milleriţii W. Miller şi adepţii lui au re
pin

vederile literali
te şi a
pectele temprale şi
iudaice ale interpretărilr prfetice. úar
credeau că martea celr nelegiuiţi, reînnirea
naturii şi a pământului şi cbrârea Nului
eru
alim va avea lc la începutul mileniului.
„dventiştii de Ziua a Oaptea
unt premilenişti
numai în
en
ul literal şi crnlgic al
cuvântului, dearece aşteaptă paru
ia înainte
de mileniu.
 •

  

Ei
unt de acrd parţial cu milleriţii în
en
ul

că în mileniu vr exi
ta numai
finţii mântuiţi,
glrificaţi şi îmbrăcaţi în nemurire, dar aceştia
vr mmşteni împărăţia Cerurilr" şi nu vr
dmni pe pământ în timpul mileniului, cum
credeau milleriţii.
 |


 




Viaţă şi Sănătate

  

 


 
 


   
„