ANATOMIA

Anatomia este una din ramurile

stiintei biologice si se ocupa cu
studiul formei si structurii
organiasmelor vii.
Metoda folosita pentru evidentierea
diferitelor componente ale
organismului este cea de taiere
metodica si este denumita prin
verbul latin dissecare ( a diseca, a
desface, a disocia).
 Dupa scopul studiului intreprins anatomia poate fi de mai multe feluri:

Anatomia macroscopica se refera la evidentierea formatiunilor cu ajutorul instrumentelor

uzuale ( bisturiu, pensa, foarfeca), folosind ca mijloc de perceptie ochiul liber si lupa;

Anatomia descriptiva se refera la descrierea formatiunilor evidentiate sub aspectul culorii,

formei dimensiunii, consistenta, pozitie, mod de prindere;

Anatomia comparativa studiaza formatiunile la mai multe specii de animale folosind ca

element de analiza comparatia, evidentiindu-se astfel diferite similitudini sau diferente;

Anatomia speciala care se ocupa de o anumita specie (ex hipotomia, kinotomia

antropotomia);

Anatomia veterinara care a aparaut in cadrul dezvoltarii medicinii veterinare ca o necesitate a

studiului formei si structurii organiasmului animalelor domestice;

Anatomia topografica care se ocupa de studiul formatiunilor anatomice pe regiuni oferind

in plus fata de anatomia descriptiva, care ofera o imagine de ansamblu, o omagine de detaliu sintetica,
necesara medicului practician folosita de acesta ca baza de lucru. Acest studio se realizeaza pe regiuni
bine definite si delimitate si in planuri successive incepand de la suprafata catre profunzime;

Anatomia pe animalul viu reprezinta studiul neregularitatilor de pe suprafata

organismului viu si cunoasterea formatiunilor anatomice care genereaza aceste denivelari fie
proieminente fie depresiuni. Acest studiu ajuta la formarea deprinderii de a delimita regiuni anatomice,
de a evidentia si aborda pe animalul viu formatiuni vasculare nervoase si limfatice, tendoane sau a
ligamente;

Anatomia radiological, tomografica, ecografica care inseamna studiul

formatiunilor din interiorul organismului animal folosind procedee de la cele mai vechi ( radiografia)
pana la cele mai noi ( ecograful si screeningul tomografic). Un astfel de studio se refera la formele si
raporturile normale ale organelor si tesuturilor studiate oferind cunostinte care pot sta la baza
interpretarii diferitelor modificari survenite in cazurile de imbolnavire.
 OBIECTUL DE STUDIU AL ANATOMIEI
VETERINARE
In cadrul anatomiei veterinare sunt
studiate animalele domestice. Acestea
fac parte din doua clase ale
vertebratelor:
I. clasa mamiferelor
II. clasa pasarilor
Din clasa mamiferelor se vor studia
reprezentanti ai supraordinelor:
Ungulata, Carnivora si Glires;
 A. Ungulatele au doua ordine Perissodactyla si
Artiodactyla
Perissodactyla - familia Equidae animale
mezaxonice monodactil
Artiodactyla subordinele Ruminantia si Suiformes
animale paraxonice- bitactile rumegatorele si
tetradactile suinele

- Rumegatoarele au ca si subfamilii
-Bovidae,
- ovidae
Din subfamilia bovidae fac parte taurul si vaca
Din subfamilia ovidae fac parte oaia -berbecul,
capra si tapul
- Subordinul suiformes face parte poscul
domestic care apartine familiei suidae.
 B. Carnivorele familia canidae si felidae
si de interes pentru medicina veterinara
sunt cainele si pisica - animale pentadactile
C. Glires - ordinele Logomorpha si Rodentia
Logomorfa iepurele de casa
Rodentia rozatoarele folosite ca animale
de experienta
Dupa modul de sprijin al membrelor pe sol
animalele se clasifica in animale
unguligrade, digitigrade, si plantigrade.
 II. Pasarile
se studiaza trei ordine:
Galiformes, Anseriformes,
Columbiformes
Ordinele galliformes gaina domestica
si curcanul (pui nidifugi)
Ordinul Anserifirmes rata domestica
si gasca domestica ( pui nidifugi)
Ordinal columbiformes porumbelul (
nidicoli)
 TERMINOLOGIA GENERALA DE
ORIENTARE
Pentru a putea descrie diverse
formatiuni anatomice se folosesc ca
instrument de lucru o serie de planuri
imaginare ce traverseaza corpul si il
segmenteaza in jumatati egale.
Acestea ajuta la localizarea si la
orientarea fiecarei formatiuni studiate.
Terminologia folosita in anatomia
veterinara se refera la animalele in
pozitie patrupeda pentru mamifere si
in pozitia bipeda pentru pasari.
 Planurile imaginare sunt:
Planul median care imparte corpul in doua jumatati dreapta
si stanga. Multitudinea de planuri paralele sunt considerate
planuri paramedian sau sagitale. Apropierea de planul median
este denumita prin advectivul medial, indepartarea de acest
plan se desemneaza prin termenul lateral.
Planul transversal este un plan perpendicular pe axul
longitudinal al corpului
Termenii folositi sunt: cranial si caudal anterior si posterior
rostral si aboral
Planul orizontal este un plan perpendicular atat pe planul
median cat sip e planul transversal fiind situat paralel cu solul.
Termenii folosit sunt: dorsal si ventral, proximal si distal
palmar si plantar, superior si inferior superficial si profound
extern si intern
Pentru membre axial si abaxial;
Desemnarea oblicitatii: se face folosid o combinatie de doua
adjective ce arata punctual unde se ajunge cu trasarea liniei
imaginare. Ex: humerusul oblicitate ventro-caudala
 ORGANISMUL CA SISTEM BIOLOGIC
Potrivit teoriei sistemelor a lui L. von Bertalanffy (
1960) organismul animal prezinta o integralitate
care este rezultatul interactiunii dintre partile
componente ale sistemului cat si dintre sistem si
mediul ambient.
Organismul este format din aparate si sisteme
acestea la randul lor sunt formate din organe care
au la baza tesuturi iar acestea sunt alcatuite din
celule.
Aparatele sunt grupari de organe care reprezinta o
functionalitate comuna insa contin structuri diferite
care au si origine embrionara diferita ( aparatul
digestiv)
Sistemele sunt grupuri de organe care au aceiasi
functie si aceiasi origine deoarece sunt alcatuite din
acelasi tip de tesut.
 Sustinerea si mobilitatea in mediul ambient sunt insusiri de
baza ale organismelor vii si sunt posibile datorita dezvoltarii
unor dispozitive speciale care raspund acestor cerinte fie in
cazul deplasarii terestre aeriene sau acvatice.
In consecinta toate formatiunile care participa la sustinerea si
la deplasarea organismului in mediul ambiant constituie
aparatul locomotor.
Corpul unui vertebrat are o parte centrala denumita SOMA
care are parte ventrala denumita hiposoma si o parte dorsala
denumita episoma. In prelungirea craniala a somei se afla
gatul si capul iar in cea caudala coada. Pentru a se putea
deplasa se dezvolta membrele. Acestea sunt dezvoltate in
perioada embrionara sub forma de muguri intai membrele
anterioare si apoi membrele posterioare.
Marimea si forma corpului unui vertebrat este determinata de
caracteristicile de conformatie ale scheletului care il compune.
 Scheletul este reprezentat de totalitatea
oaselor articulate intre ele. Oasele sunt
articulate intre ele putand face miscari mai
ample sau mai putin ample si sunt miscate
de catre muschi. Oasele si articulatiiile
constitui partea pasiva a aparatului
locomotor iar muschii reprezinta partea
active a acestuia. Aceste componente se
studiaza separate insa in cele trei capitole
care compun Osteologia, Artrologia si
Miologia.
OSTEOLOGIA
Oasele prezinta caracteristici generale: Densitate,
rigiditate, rezistenta si elasticitate. In stare
proaspata au o culoare alb galbuie.
Oasele ofera suprafata de insertie pentru muschi,
protejeaza organe cu structura fragile, reprezinta
un deposit de substante minerale.
Ca si restul organelor din componenta unor aparate
si sisteme oasele suporta o evolutie filogenetica cu
refrire la forma, proportii, pozitie si numar. Orice
aparitie sau disparitie a unor componente osoase in
timp se realizeaza sub efectul adaptattiv al speciei
la mediul ambient.
 CONFORMATIA OASELOR
Osul lung
Osul lat
Osul scurt
Nergularitati de suprafata ale
oaselor
Proeminente

Cavitati

Ele pot fi articulare sau

nearticulare
 STRUCTURA OASELOR
AU O STRUCTURA COMPLEXA CARE
presupune UN METABOLISM
PROPRIU. Astfel in organismul viu ele
sunt constituite ca adevarate organe.
In structura lor se gaseste:
Tesut osos, tesut cartilaginous, tesut

fibros ( periost, endost) maduva

osoasa, vase si nervi.
 Tesutul osos
Este alcatuit din celule osoase si substanta
fundamentala.
Celulele sunt denumite osteocite sunt celule care
prezinta pe suprafata o multitudine de prelulngiri
filiforme. Precursorul osteocitului este osteoblastul.
Substanta fundamentala reprezinta produsul de
secretie al osteocitului; in compozitia ei intra
substante organice ( 1/3) si substante minerale (
2/3).
Subst. organice sunt reprezentate de oseina
Subst. minerale sunt reprezentate de fosfatul
tricalcic (85%), carbonatul de calciu ( 10%),
fosfatul de magneziu, florurile de calciu si magneziu
saruri de sodiu si siliciu in mai mica proportie.
Pasarile au oase care prezinta o duritate mai mare
din acest motiv fiind casante. In caz de fracturi se
formeaza numeroase eschile.
 Fibrele de colagen sunt inglobate in
substanta fundamentala si sunt
elemente specializate in rezistenta
osului la actiuni mecanice ( fier
beton)
 Tipuri de tes osos:

Tes osos compact care se gaseste in jurul cavitatii medulare si in

lamele osoase formand la oasele lungi diafiza osului iar la oasele late
lamele osoase externa si interna.

Este alcatuit din osteoni alipiti intre ei. Acestia au o forma cilindrica
si contin in interior un canal Havers. Acest canal este ocupat de vase
de sange si nervi care formeaza maduva haversiana.

Fiecare canal havers este inconjurat de lamele concentrice iar intre

lamele sunt cavitati mici denumite lacune care adappstesc
osteocitele. De la fiecare lacuna pleaca canalicule care asigura
comunicarea cu lacunele vecine . in aceste canalicule se gasesc
prelulngiri ale osteocitelor. Lamele ososase reprezinta de fapt
substanta fundamentala secretata de osteocite impreuna cu fibrele
de colagen. In fiecare lama ososasa fibrele de colagen au o dispozitie
helicoidala, existand o dispozitie alternanta de la o lamela la alta.
Una intr-un sens si alta in alt sens conferind o mai mare rezistenta
osului. Canalele Havers sunt unite intre ele prin canalele Volkmann
dispuse oblic.
 La nivelul diafizei osului lung sunt
lame osoase dispuse concentric care
formeaza sistemul fundamental
extern care este situat imediat sub
periost fiind atasat de acesta prin
fibre de colagen periostale denumite
Sharpey. La interiorul osului exista
sistemul fundamental intern care
este captusit de endost.
 Tes. osos spongios
Se gaseste la nivelul epifizelor osului lung si
intre tablele osoase ale oaselor late si
scurte. Este format din o multime de lamele
ososase intretaiate in diferite moduri pentru
a forma o retea complexa. Aceste lame se
numesc trabecule si ele delimiteaza niste
spatii denumite areole. Areolele contin vase
de sange si nervi care formeaza maduva
osoasa. La oasele late acest tesut ocupa
zona dintre lamele osoase, aceasta fiind
denumita diploe.
 PERIOSTUL
Memrana conjunctiva fibro-elastica.
Imbraca toate oasele la exterior mai putin
zonele articulare
La interior prezinta un strat osteogen format
din celule denumite osteoblaste care
formeaza si maduva subperiostala.
Stratul extern este o retea fibroelastica. Cu
acest strat se intretes tendoanele muschilor
si ligamentele articulare, fasciculele de fibre
colagene patrund in substanta
fundamentala si raman acolo incluse in ea
prin procesul de osificare ( fibrele Sharpey).
 Periostul este irigat si inervat prin
intermediul lui ajungand vasele de sange
si nervii care ocupa canalele Havers si
Volkmann. In grosimea lui se gasesc si o
suma de corpusculi senzitivi care au rolul
in asigurarea sensibilitatii vibratorii.
Endostul captuseste sistemul fundamnetal
intern si este de asemenea o membrana
conjunctivo elastica acesta fiind si un
invelis pentru maduva osoasa care ocupa
cavitatea medulara.
 Tesutul cartilaginos
Este reprezentat de cartilaj hialin - felexibil, elastic, de culoare
albastrie laptoasa ce se taie usor cu cutitul. Cartilajele sunt acoperite
de pericondru la suprafata. Structural este format din celule numite
condrocite, lipsite de prelungiri si din substanta fundamentala
secretata de condrocite. Substanta fundamentala contine mici lacune
in care se gasesc condrocitele acestea se numesc condroplaste. In
substanta fundamentala se gasesc si fibre de colagen ca element de
rezistenta. Nu contine vase de sange hranindu-se prin imbibitie.
In timpul dezvoltarii embrionare o mare parte din oase se dezvolta
initial dupa un model cartilaginos care se osifica treptat. La adult
raman zone neosificate in regiunea metafizelor si in regiunile
articulare cartilajul epifizar respectiv articular.
Cartilajul articular tapeteaza suprafetele osoase ale oaselor el are
suprafata neteda lucioasa si este lipsit de pericondru. Este foarte
bine angrenat cu suprafata osului datorita fbrelor de colagen care
sunt inglobate in substanta fundamentala a osului. La periferia
articulatiei cavitare si in centrul suprafetelor articulare proeminente
prezinta grosimea maxima.
Cartilajul epifizar este cartilajul de crestere fiind situat la nivelul
metafizei oaselor lungi de el depinzand cresterea in lungime a osului.
La animalele adulte acest cartilaj se osifica si oasele nu mai cresc in
lungime.
 Maduva osoasa
Este alcatuita din o retea tridimensionala de fibre
reticulare in ochiurile careia se gasesc celule fixe si
mobile. Se gaseste in canalul medular, in areole, in
canalele Havers si in canalele Volkman.
Este de trei feluri: rosie, galbena, cenusie,
Rosie- rol hematoformator- celulele sale mobile
produc hematiile si granulocitele
Galbena - inlocuirea celulelor hematoformatoare cu
celule adipoase la animalul adult
Cenusie tes. conj reticular, celulele mobile si
adipocitele dispar din acest motiv avand o
consistenta gelatinoasa fluida. Este prezenta
normal in oasele fetei si a boltii craniene (in mod
patologic in alte oase in stari de senilitate si de
casexie).
 DEZVOLTAREA OASELOR
OSTEOGENEZA este un proces complex care
incepe in perioada timpurie a embrionului.
Oasele se dezvolta din mezoderm care este
foita mijlocie a primordiului embrionar.
Celulele mezenchimale migratoare sunt cele
care se aglomereaza conform modelului
genetic al individului pentru a forma
primordiile viitoarelor oase.
Transformarea acestor primordii in piese
osoase se face pe doua cai:
prin osificare desmala;
prin osificare condrala.
 Osificarea desmala ( de membrana) reprezinta formarea unui
os in cadrul unui primordiu mezenchimal. Celeulele
mezenchimale se aglomereaza se angreneaza intre ele prin
intermediul prelungirilor filiforme, se divid mitotic si se
transforma in osteoblaste. Acestea secreta substanta
fundamentala care le va inconjura si apoi se vor transforma in
osteocitele care sunt adapostite de lacunele tesutului osos nou
format.
Transformarea celulelor mezenchimale in osteoblaste in cadrul
modelului fibro-conjunctiv se numeste osificare primara.
Aceste celule vor genera compactele osoase ale oaselor late (
oasele fetei.
Osificarea desmala secundara este reprezentata de
remanierea tesutului osos format si transformarea acestuia in
tesut osos spongios dand nastere zonei dintre tablele osoase
numita diploe.
Condesnsarile periferice mezenchimale dau nastere periostului
care va incepe si el sa produca tes. osos.
 Osificarea condrala ( de inlocuire ) duce
la formarea din primordiile
mezenchimale a tesutului cartilaginos
care se osifica ulterior.
Este de doua tipuri:

Pericondrala

Encondrala
 osificare pericondrala - transformarea
celulelor cartilaginoase ( condrocitele) de
la suprafata modelului cartilaginos in
osteocite care vor secreta substanta
fundamentala sub forma lamelelor osoase
cu aspect circular care inconjoara modelul
cartilaginos ca un manson. Aceasta
crestere se produce de la centru catre
periferie ( crestere apozitionala). Fiecare
lamela are forma cilindrica. Astfel ia
nastere diafiza oaselor lungi si unele oase
late ( spata).
 Osificarea encondrala are loc la nivelul
interiorului diafizelor si epifizelor oaselor lugi, in
oasele scurte si in oasele late. Paralel cu
osificarea pericondrala condrocitele din interiorul
modelului cartilaginos degenereaza, matricea din
jurul lor este rezorbita si astfel se formeaza
lacunele. In aceste lacune migreaza de la
periferia osului din periost muguri conjunctivo-
vasculari cu rol osteogen. Unele celule devin
condroclaste altele osteoblaste. Condroclastele au
rolul de a distuge matricea cartilaginoasa pentru
a forma numeroasele lacune. Acestea lacune se
umplu cu osteoblaste si incepe procesul de
osificare care se intinde catre extremitatile
diafizei. Aceasta este centrul de osificarea
primara.
 O parte din celule migratoare se
transforma in osteoclaste care sunt celule
osoase gigant care au rolul de a
reorganiza substanta din centrul tesutului
osos format dand nastere maduvei
osoase. La nivelul epifizelor oselor lung se
formeaza dupa acelasi tipic centrul
secundar de osificare sau nucleii
epifizari. Aceasta crestere se produce in
sens radiar formandu-se trabeculele si
areolele tes. Osos spongios.
 In structura oaselor ramane mult timp tesut
cartilaginos de crestere cantonat in zonele
metafizei oaselor lung. Acesta este
responsabil de cresterea in lungime a
diafizei oaselor lungi si are forma unui disc
cartilaginos interpus intre epifiza si diafiza.
Odata cu osificarea acestui disc inceteaza si
cresterea osului.
La pasari nu exista centrii de osificare
secundara sau centrii epifizari, oasele cresc
pe baza dezvoltarii catre extremitatile osului
a centrului osos primar de la nivelul diafizei.
Nu exista cartilaje epifizare decat la nivelul
tibiotarsului si tarsometatarsului.
 CRESTEREA OASELOR
oasele lungi prezinta o crestere in lungime
si o crestere in grosime
Cresterea in grosime se datoreaza
activitatii osteogene a periostului acesta
produce lamele sistemului fundamental
extern prin cresterea apozitionala
Cresterea in lungime se datoreaza
cartilajului de crestere cantonat in zona
metafizara a oaselor lungi cand acesta
se osifica osul isi inceteraza cresterea
 CENTURA SCAPULARA LA
PASARILE DOMESTICE
SPATA, CLAVICULA, CORACOID
Spata os lat cu o forma de iatagan
pozitionata paralel cu coloana
vertebrala.
Extremitatea caudala se ingusteaza
ajungand pana in dreptul coxalului
Extremitatea craniala este latita
prezentand tubercul coracoidian,
acromion, suprafata de articulare
pentru humerus
 Coracoidul os lung, puternic,
pneumatizat
Pozitie oblica ventrocaudal
extremitatea scapulara prezinta
suprafata de articulare pentru
humerus care impreuna cu suprafata
omonima a spetei formeaza cavitatea
glenoida a centurii scapulare
Extremitatea sternala este latita si se
articuleaza cu sternul prin
intermediul suprafetei de articulare
 Clavicula are forma unei baghete
subtiri si recurbate avand
convexitatea orientata cranial
La extremitatea sternala cele doua
oase se sudeaza si formeaza o
proieminenta denumita hipoclavicula
Extremitatea scapulara - epiclavicula
- se articuleaza cu spata si coracoidul
rezultand gaura triosoasa
La galinacee claviculele sudate au
forma literei V iar la palmipede
forma literei U
CENTURA SCAPULARA
CENTURA SCAPULARA LA
MAMIFERELE DOMESTICE
SPATA
Os lat- forma triunghilara,
asezat oblic ventro-cranial
fata mediala
Margini craniala,
caudala si dorsala
Unghiuri caudal, cranial
si articular
Fata laterala
Spina scapulara

Fosa supraspinoasa

Fosa infraspinoasa

Fata mediala
Fosa subscapulara

Suprafetele dintate
 Marginea dorsala ofera suport de
insertie pentru cartilajul spetei la
speciile la care acest cartilaj exista (
exceptand cainele si pisica)
Marginea craniala este convexa
prezentand catre unghiul articular
incizura spetei
Marginea caudala este rectilinie sau
usor concava
 Spina capulara prezinta tuberozitatea
spinei scapulare si poate prezenta
acromion si paraacromion
Caviatatea glenoida este situata la
nivelul unghiului articular al spetei
avand diametrul mare dispus sagital
( exceptie iepurele) si o forma
eliptica
 Coracoidul - este asimilat spetei sub
forma unui centru secundar de
osificare fiind marcat de procesul
coracoid
Clavicula este prezenta sub forma
unei intersectii fibroase claviculare in
grosimea muschiului brahiocefalic. La
pisica si iepure poate sa apara o
piesa osoasa recurbata in grosimea
acestui muschi
 CENTURA PELVINA
Este formata din 3 oase:
-Ilium ( piesa dorsala)
- Ischium (piesa ventrala)
- Pubis (piesa ventrala)
- Prin unirea acestor oase la nivelul simfizei ischiopubiene
rezulta un singur os coxalul
- Cele trei oase participa la formarea fosei
acetabulare.
- Aceasta este situata la jumatatea fetei laterale a
coxalului. Este prevazuta cu o suprafata de articulare
semilunara separata de o incizura a acetabulei
- Pubisul si ischiul delimiteaza gaura obturata
ILIUM
Corpul iliumului- are aspectul unui os lung
prezentand cavitate medulara; marginea sa
dorsala formeaza marea icizura isciadica fiind
concava
Paleta iliaca- are aspect triunghiular la
ungulate si patrulatera la carnivore si iepure
Prezinta doua fete si trei unghiuri:
Fata laterala - fosa gluteana
Fata mediala suprafata auriculara
Unghiul extern tuberos- unghiul
soldului (poate prezenta 4 spine cal)
Unghiul intern -unghiul crupei
Creasta iliaca leaga unghiul extern de
 PUBISUL
Prezinta: un corp si doua ramuri
Corpul formeaza gaura acetabulara
Ramurile delimiteaza gaura obturata si
participa la formarea simfizei
Pe marginea craniala se afla: creasta
pectinee ornata de eminenta
iliopubiana
 ISCHIUMUL
prezinta : corp si o ramura foarte
latita.
corpul este situat lateral si participa la formarea
acetabulei
ramura este latita avand aspect patrulater
Unghiul extern este tuberos ( cu forme
variate in functie de specie)
Marginea laterala este concava si
formeaza mica incizura ischiadica
Marginea mediala formeaza simfiza
Marginea craniala delimiteaza gaura
 PASARI:
- Lipseste simfiza
- Apare: - gaura acetabulara
- gaura iliosciatica
- fisurile ischiopubiene
- ILIUMUL : portiune preacetabulara cu o
fosa gluteana concava
- Portiune postacetabulara cu o fata dorsala
convexa
- Gaura acetabulara prezinta anterior un
tubercul preacetabular si posterior un
antitrohanter
- ISCHIUL are un corp si o aripa care se
gaseste lateral delimitata de ilum prin
creasta dorsolaterala. Delimiteaza gaura
 STILOPODIUL TORACAL
HUMERUSUL
Os lung asezat oblic ventro-caudal
Extremitatea proximala cap articular
- tubercul mare
- tubercul mic
- sant intertubercular
Corpul creasta humerala ( tuberozitatea deltoidiana
- tuberozitatea muschiului mare rotund
- creasta epicondilului lateral si medial
-santul humeral
-tuberozitatea muschiului mic rotund
- suprafata infraspinata
Extremitatea distalala : condil ( lateral)
trohlee ( medial)
epicondil lateral
epicondil medial
fosa olecraniana
 HUMERUSUL LA PASARI
pozitie orizontala
corpul este recurbat ( marginea
concava dirijata ventral)
Capul este alungit in sens vertical
Tubercul mare ventral ( continuat
cu creasta bicipitala)
Tubercul mic dorsal
Distal are doi condili: unul dorsal
radial si unul ventral ulnar
 STILOPODIUL PELVIN
FEMURUL
os lung asezat oblic ventro-cranial
Proximal: - cap femural asezat medial
accidentata de fosa capului femural
- trohanter mare
- creasta trohanterica
Corpul - trohanter mic
- trohanter III
- fosa trohanterica
- buza laterala
- buza mediala
- fosa supracondiliana
- tuberozitatile supracondiliene ( laterala si
mediala)
Distal trohlee ( cranial
- condili dispusi caudal separati prin fosa
 FEMUR PASARI
se articuleaza cu ambele oase ale
gambei
capul articular este multifatetat
gatul are o suprafata articulara
antitrohanterica
corpul este curbat
distal are o trohlee cu buzele egale
care se continua cu doi condili.
Condilul lateral este prevazut cu o
suprafata suplimentara de articulare
cu fibula
 Zeugopodiul toracal
Radiusul si ulna reprezinta baza anatomica
a regiunii antebratului
Sunt oase lungi
Radiusul este osul principal
Oasele la mamifere sunt situate in pozitia
de pronatie ( rotirea radiusului si
incrucisarea ulnei)
Pozitia in care oasele sunt dispuse paralel
se numeste supinatie ( radiusul lateral si
ulna medial)
 Miscari de supinatie pot realiza
carnivorele (cainele 20, pisica 80)
Omul poate realiza cea mai ampla
miscare de supinatie 180
 RADIUSUL SI ULNA
RADIUSUL este os lung asezat vertical

Extremitatea proximala:

- cavitati glenoide
- Gatul radiusului

- Tuberozitate radiala si tuberozitate

proximo-laterala
- circumferinta radiala sau doua/trei
suprafete plane
- Corpul aplatizat fata dorsala convexa fata
palmara plana
- Trei santuri de alunecare tendinoasa
- Distal:

- doua fosete urmate de doi condili

- procesul stiloid radial si procesul stiloid
ULNA
Extremitatea proximala olecranul;
Acesta prezinta: tuberozitatea
olecranului, ciocul olecranului,
incizura semilunara trohleara,
incizura radiala ( sau fatete plane pentru art. cu
radiusul)
Corpul se comporta diferit in functie de specie
Distal poate perezenta un proces stiloid
Delimiteaza cu radiusul unul sau doua spatii interosoase
antebrahiale
 Radius si ulna la pasari
Ulna este mai dezvoltata decat radiusul
Oasele sunt paralele; radiusul este situat dorsal si
ulna ventral
RADIUSUL are forma unei baghete subtiri
cilindrice si rectilinii ( proximal are o cavitate glenoida,
iar distal o suprafata articulara carpiana si una ulnara)
ULNA recurbata ( convexitatea ventral)

proximal olecran scurt si o cavitate

glenoida
corpul prezinta proeminente reduse
distal trohlee carpiana
Intre oase se afla un larg spatiu interosos
antebrahial
 Rotula
Este un os scurt inglobat in grosimea tendonului
muschiului cvadriceps femural
Are forma diferita in functie de specie:
Cal forma patrulatera
Rumegatoare contur trunghiular
Porc aplatizata in sens transversal prezentand
un puternic tubercul rotulian pe fata craniala
Caine catel de usturoi
Pisica sambure de mar
Iepure ingusta
Pasare aplatizata prezentand pe fata craniala
un sant
 ZEUGOPODIUL PELVIN
TIBIA si FIBULA
cele doua oase sunt asezate oblic ventrocaudal
Intre cele doua oase se delimiteaza un spatiu
interosos gambier
TIBIA extremitatea proximala:
- Suprafata articulara reprezentata prin doi condili
unul lateral si unul medial
- Formatiuni nearticulare: aria intercondiliana
craniala, centrala si caudala, eminenta
intercondiliana cu doi tuberculi intercondilieni
- Conturul proximal: tuberozitatea tibiei ( cranial),
santul extensor, creasta tibiei, tuberozitatea
mediala si tuberozitatea laterala
Corpul tibiei cresta tibiei, suprafata poplitee
Extremitatea distala cohlee
- maleola laterala, maleola
mediala
 ZEUGOPODIUL PELVIN LA
PASARI
Atat fibula cat si tibia se articuleaza cu
femurul
Extremitatea distala a tibiei a inglobat si
piesa proximala a tarsului rezultand osul
tibiotars.
Acesta este un os lung si puternic care
depaseste in dimensiuni femurul
Proximal - doi condili, creasta rotuliana
Corpul creasta fibulara, santul extensor
Distal doi condili dispusi craniali si o
trohlee dispusa caudal
FIBULA este reprezentata numai de
extremitatea proximala si de un corp
 BAZIPODIUL TORACAL
MAMIFERE
REGIUNEA CARPIANA este formata din oase scurte asezate
pe doua randuri.
Osele se articuleaza proximal cu oasele antebratului si distal
cu oasele metacarpiene
Randul proximal:
- osul accesoriu al carpului pisiform;
- osul ulnar piramidal;
- osul intermediar semilunar
- osul radial scafoid
Randul distal:
- Osul IV si V unciform
- Osul III capitat
- Osul II trapezoid
- Osul I - trapez
 Iepure apare osul central
Carnivore - osul scafolunar (
osul
central+scafoid+semilunar),
iar in randul distal apar oasele
sesamoidiene facoid si oasle
sesamoidiene palmare
Porc trapez sub forma
rudimentara
Rumegatoare
capitatotrapezoid
 BAZIPODIUL TORACAL LA
PASARI
Oasle au suferit modificari numerice
datorita specializarii membrelor
toracale pentru zbor si a
transformarii acestora in aripi.
Astfel randul distal este inglobat la
extremitatea proximala a
metacarpului rezultand osul
carpometacarpian, iar randul
proximal este format din doua oase:
osul radial al carpului si osul ulnar al
carpului
 BAZIPODIUL PELVIN LA
MAMIFERE
Acest grup de oase scurte denumite
oase tarsiene sunt asezate pe doua
randuri numarul lor variind in functie
de gradul de specializare a membului
pelvin.
Oasle se articuleaza proximal cu
oasele gambei si distal cu oasle
metatarsiene.
Sunt asezate pe doua randuri si la
toate mamiferele persista osul
central asezat intre acestea.
 Randul proximal:
- osul fibular al tarsului
calcaneu
- osul tibial al tarsului- astragal
Osul central - scafoid
Randul distal:
Oasle tarsiene IV si V cuboid
Osul tarsian III cuneiform
lateral
Osul tarsian II cuneiformul
intermediar
Osul tarsian I cuneiformul
medial
 Cal cuneiformul
medial+intermediar formeaza
micul cuneiform
Rumegatoare - cuneiformul
lateral +intermediar formeaza
marele cuneiform iar cuboidul
se sudeaza cu scafoidul
rezultand osul cuboscafoid
la carnivore si porc cele trei
oase sunt independente
 BAZIPODIUL PELVIN LA
PASARI
Oasele s-au redus pana la disparitie
Oasle din randul proximal au fost
asimilate tibiei si au format
tibiotarsul iar osul central si oasle
distale au fost asimilate metatarsului
formandu-se osul tarsometatars
 METAPODIUL TORACIC LA
MAMIFERE
Oasle metacarpienele corespund numarului de degete
functionale ale speciei ( generic sunt cinci oase
metacarpiene) ele suferind modificari numerice si de
dezvoltare in functie de specie:

Cal exista un singur os metacarpian principal III care

corespunde unicului deget si doua oase metacarpiene
secundare II si IV care sunt atasate la extremitatea
proximala a acestuia:

Rumegatoare sunt doua oase principale III si IV care sunt

sudate partial intre ele ( cavitatea medulara este
independenta si etremitatile distale) existand un singur os
rudimentar V atasat la extremitatea proximala a
metacarpianului IV:

porc exista patru oase metacarpiene II,III,IV si V. dintre

acestea doua sunt principale corespunzand degetelor
principale( III si IV) iar doua sunt secundare ( II si V)
degetele coespunzatoare se sprijina pe sol doar daca acesta
 Osele metacarpiene principale sunt oase lungi
care au cavitate medulara, fiecare prezentand o
extremitate proximala un corp si o extremitate
distala

Extremitatea proximala: suprafete articulare

ondulate pentru randul distal de oase carpine. Pe
conturul extremitatii se gasesc suprafete de
articulare pentru oasele metacarpiene secundare
Corpul este fie aplatizat cu fata dorsala convexa
iar fata palmara plana ( cal si rumegatoare) fie
cilindroid (suine, carnivore si iepure): la
rumegatoare limita dintre oasele metacarpiene
principale este data de santul longitudinal dorsal
si palmar care se termina la nivelul orificiilor
canalelor metacarpiene proximal si distal
Extremitatea distala are suprafata de articulare
pentru extremitatea proximala a falangei
 METAPODIUL TORACAL LA
PASARI
Oasele sunt sudate intre ele. Prin asimilarea
oaselor carpiene distale se formeaza osul
carpometacarpian.
la formarea lui concura trei oase metacarpiene:
- osul I metacarpianul degetului mare:
- osul II metacarpianul mare:
- osul III metacarpianul mic
Extremitatea proximala are suprafata de articulare
pentru oasele carpiene trohlea carpiana
Metacarpianul I are forma unui proces scurt atasat
la extremitatea proximala a met. II
Corpul apartine met II si III , intre aceste oase
existand un spatiu intermetacarpian larg
Extremitatea distala are doua suprafete de
articulare pentru falangele degetului II si III.
 METAPODIUL PELVIN LA
MAMIFERE
Oasele sunt asemanatoare cu
metacarpienele existand totusi unele
deosebiri:
corpul metatarsienelor la ungulate este
cilindroid sau patratic fiind in acelasi timp
mai lung
Iepure si pisica dispare metatarsianul I
Caine acesta este prezent si uneori poate
fi urmat si de falange( pinten)
Rumegatoarele nu mai au metatarsian
rudimentar V
 METAPODIUL PELVIN LA
PASARI
Prin reunirea tarsienelor si a
metatarsienelor II,III,IV rezulta
osul tarsometatars.
Metatarsianul I este independent
articulandu-se cu
tarsometatarsul si cu falanga
proximala a degetului I prin
intermediul unei trohlei
 Extremitatea proximala:
- Doua cavitati glenoide separate prin
eminenta intercondiliana:
- Hipotarsul care prezinta creste hipotarsiene
ce separa santuri hipotarsiene

Corpul are aspect patrulater este strabatut

pe fata dorsala de santul extensor iar pe
fata mediopalmara are fosa pentru
metatarsianul I si procesul pintenului sub
forma unei proieminente conice

Extremitatea distala prezinta o

individualizare a extremitatilor distale ce
compun osul sub forma a trei trohlei prin
care fiecare os se articuleaza cu falangele
corespunzatoare.
 ACROPODIUL LA MAMIFERE
Acropodiul este reprezentat de
falange, ele formand baza anatomica
a degetelor. Generic sunt cinci
degete numerotate de la I la V.
degetul I este degetul mare el avand
in compozitie doua falange falanga
proximala si falanga distala. Restul
degetelor sunt formate din cate trei
falange, proximala, mijlocie si distala
 Cal sprijinul se face pe un singur
deget (III), fiind animal monodactil.
Falanga proximala are aspectul unui
os lung avand canal medular un
corp si doua extremitati, proximala
si distala; falanga distala are forma
unei prisme triunghiulare formand
baza anatomica a copitei:
Rumegatoarele au doua degete
fiind animale bidactile
Porcul este tetradactil
Carnivorele si iepurele sunt
pentadactile totusi sprijinul pe sol
se face numai pe patru degete,
 ACROPODIUL TORACAL LA
PASARI
pasarile au trei degete la nivelul aripii
I,II si III:
- Degetul I are o singura falanga de forma
ascutita
- Degetul II are doua falange una proximala
sub forma unei lame de cutit si una distala
sub forma unei piramide triunghiulare
alungite:
- Degetul III are o sigura falanga de forma
ascutita
 ACROPODIUL PELVIN LA
MAMIFERE
Se remarca prin reducerea numarului
de degete astfel incat la pisica si
iepure se constata disparitia dgetului
I acesta fiind prezent la caine.
La cal falanga distala este mai
ingusta
 ACROPODIUL PELVIN LA
PASARI
Exista patru degete I,II,III,IV
Degetul I are doua falange si este
situat caudal, degetul II are trei
falange, degetul III are patru
falange, degetul IV are cinci falange.
Sunt clasificate in: falange proximale
falange
intermediare
falange distale
Falanga distala este conica si
OASELE TRUNCHIULUI
La formarea trunchiului concura oase
scurte denumite vertebre, articulate
intre ele intr-o piesa unica denumita
coloana vertebrala care este dispusa in
plan dorsal, oase alungite denumite
coaste care delimiteaza lateral cusca
toracica si din piesa osoasa ventrala
denumita stern
 Prezenta unui schelet axial imprima
mentinerea formei alungite a
corpului si a simetriei bilaterale a
acestuia.
Cea mai primitiva forma de schelet
axial apare la AMPHYOXUS, la care
un grup de celule care provin din
mezoderm se concentreaza si
formeaza o tija care are
caracteristicile celulelor ce o compun
fiind flexibila si in acelasi timp rigida.
Aceasta tija formeaza NOTOCORDUL
 La SELACIENI pestii cartilaginosi-
tija notocordului este formata dintr-
o insiruire de piese cartilaginoase
care prezinta un arc dorsal ce
protejeaza maduva spinarii si un arc
ventral care protejeaza aorta,
formand arcul hemal
 TELEOSTEENI acestea sunt
vertebrate superioare iar piesele
cartilaginose se transforma in piese
osoase denumite vertebre.
La mamifere vertebrele sunt legate
intre ele prin intermediul discurilor
intervertebrale- acestea sunt
formatiuni fibrocartilaginoase ce
contin in structura lor un vestigiu al
notocordului primitiv sub forma
nucleului pulpos
 Succesiunea pieselor osoase dorsale
legate intre ele prin intermediul
discurilor vertebrale formeaza
coloana vertebrala sau rahisul care
adaposteste maduva spinarii.
Prezenta discurilor intervertebrale ii
confera coloanei vertebrale un mare
grad de flexibilitate.
 Coastele apar initial tot la pesti, la care
intre segmentele musculaturii peretelui
lateral al corpului se diferentiaza piese
osoase alungite paralele intre ele dispuse
metameric in prelungirea pieselor osase
ale coloanei vertebrale.
La reptile acestea se termina liber in
peretii laterali ai trunchiului si servesc la
locomotie
La soparle extremitatile libere ale unora
dintre coaste se unesc la o piesa osoasa
ventrala care formeaza- sternul- astfel
cusca toracica este gata formata
Cusca toracica are rolul de proteja
pulmonii si cordul
 Costele prezinta suprafete de
insertie pentru musculatura peretelui
toracic care intervin activ in procesul
de respiratie- inspiratie respectiv
expiratie-
 Coloana Vertebrala
Este situata in partea dorsala a
corpului in planul median si formeaza
axa centrala a scheletului.
Prezinta urmatoarele regiuni
- Cervicala
- Toracala
- Lombara
- Sacrala
- Coccigiana
Vertebra tip
este o vertebra imaginara care prezinta caracteristicile
generale ale vertebrelor dar si partiularitati specifice unor
anumite regiuni
O vertebra prezinta un corp vertebral si un arc vertebral
Corpul vertebrei poate avea aspect cilindroid aplatizat fie
dorso-ventral fie latero-lateral. Cranial si caudal prezinta
suprafata articulara care prin intermediul discurilor se
articuleaza cu vertebrele vecine.
Dupa forma suprafetelor articulare se deosebesc vertebre:
Opistocelice ( convexe cranial)
Amficelice ( concave la extremitati)
Amfiplatiene (plane)
Procelice (concave cranial)
Amficirtiene (convexe la extremitati)
Heterocelice ( selare)
 In regiunea toracala pe corp se gaseste
atat la extremitatea craniala cat si la
extremitatea caudala suprafata de
articulare costala foseta articulara
craniala si foseta articulara caudala
Cele doua fosete reunite formeaza o
cavitate articulara destinate
articulatiei capului coastei
Ventral corpul poate avea o creasta
ventrala
Dorsal corpul delimiteaza planseul gaurii
vertebrale pe suprafata caruia se afla o
zona rugoasa sub forma unor triunghiuri
isoscele unite prin varfuri
 Arcul vertebrei- este situat in partea dorsala si alaturi de corp
delimiteaza gaura vertebrala.
Succesiunea formarii sale:
- pediculii arcului vertebral - care sunt delimitati atat cranial
cat si caudal prin intermediul incizurilor vertebrale craniale si
caudale
- lamele arcului vertebral
De pe arc se detaseaza urmatoarele procese:

- Spinoase
- Transverse
- Mamilare
- Articulare
- Accesorii

Spatiul liber dintre doua arcuri formeaza spatiul intrearcuat

Vetebrele cervicale
Se caracterizeaza prin forma
deosebita a primelor doua vertebre :
atlasul si axisul
la mamifere 7 vertebre

La pasari -13 -18 vertebre

Vertebrele toracale
Mamifere: -18 - cal

-13 - rumegatoare,
carnivore
- 13
Porc - 13-18
- 12 iepure
Se caracterizeaza prin dezvoltarea
exagerata a proceselor spinoase
Procesele spinoase
cresc in lungime pana la T3
T6 unde ating un maxim
dupa care descresc pentru ca
ultimele sa aiba aceiasi
inaltime
sunt inclinate caudal pana la
penultima vetebra sau
antepenultima care este
veriticala( anticlinala) dupa
care sunt dispuse oblic in
sens cranial
 Vertebrele
lombare in numar
de 6 la ungulate si
7 la carnivore si
iepure participa la
formarea tavanului
cavitatii
abdominale
 Vertebrele
scrale se unesc
formand osul sacru
( 5 cal si vaca, 4
oaie, porc,iepure, 3
carnivore
 Vertebrele caudale in jur de 20 participa
la formarea cozii numarul acestora fiind
diferit in functie de specie;
Caracteristica acestor vertebre este legata
de faptul ca ele de-a lungul regiunii isi
pierd expansiunile arcului vertebral pana
la disparitia lor ramanand astfel la
extremitatea cozii doar corpul vertebrei
Coloana vertebrala la pasari
Vertebrele cervicale formeaza un gat lung
sub forma literei S. Numarul vertebrelor
este diferit in functie de specie ( 13-14
gaina, 13-16 curcan, 17-18 gasca, 12-13
porumbel)
Atlasul are forma inelara

Axisul are un proces odontoid cu multiple

fatete articulare astfel ca mobilitatea este
ingradita intre cele doua oase
Celelalte vertebre cervicale sunt de tip
heterocelic ( extremitatea craniala
concava transversal si convexa
dorsoventral)
 Intre regiunea cervicala si cea toracala
esxista 1-3 vertebre de tranzitie
vertebrele cervico-dorsale
Vertebrele toracale T2-T5 se unesc pentru
a forma NOTARIUL osul dorsal
Vertebrele toracale ( ultimele), lombare,
sacrale si caudale ( 15-16) se unesc si
formeaza SINSACRUL
Sinsacrul se articuleaza cu cele doua
coxale articulatie care in timp se
osifica formand tavanul bazinului
 Reg coccigiana este formata din cinci
vertebre articulate mobil intre ele.
Procesul spinos este bitubeculat
Se incheie cu o piesa osoasa
rezultata din fuziunea a cinci sase
vertebre- PIGOSTILUL
 Coastele
Sunt oase alungite situate pe partea
laterala a trunchiului situate intre coloana
vertebrala si stern. Ele sunt perechi si sunt
in numar egal cu numarul de vertebre
toracale.
O coasta are doua portiuni, una situata
dorsal- coasta osoasa- si una situata
ventral coasta cartilaginoasa cartilajul
costal
La jonctiunea dintre cele doua portiuni se
afla un unghi obtuz: unghiul costo-
condral sau genunchiul coastei
Conformatie:
extremitatea dorsala
- capul coastei
- gatul coastei

corpul coastei
-tuberculul coastei
-unghiul coastei
-santul coastei

extremitatea ventrala este

bombata si prezinta o
escavatie pentru articularea
cu cartilajul costal.
La acest nivel se afla
genunchiul coastei
Clasificare - coaste adevarate sau
sternale
- coaste false sau asternale
- coaste flotante
Numarul perechilor de coaste in seria
mamiferelor domestice:
Cal - 18 perechi ( 8 si 10, 1fl)

Rumegatoare 13 perechi ( 8st, 5

ast,1fl)
Porc 14 -15 perechi ( 7st, 7/8 ast,
1fl)
Carnivore - 13 perechi ( 9st, 4 ast,
1fl)
Iepure 12 perechi ( 7st, 5 ast)
 Coastele la pasari
Portiunea cartilajului
coastei este osificata:
- Coasta dorsala
- Coasta ventrala (se
articuleaza sinovial cu
procesele costale ale
sternului)
Corpul coastei este
aplatizat, pe marginea
caudala a lui se afla
procesul unciform
STERNUL
este situat in partea ventrala in planul
median al corpului fiind legat de coloana
vertebrala prin intermediul coastelor
Este format din sternebre unite intre ele

prin intermediul unor cartilaje

Cal si rumegatoare 7

Porc- 6

Carnivore - 8 sau 9

Iepure-6 sau 7
 Sternul este
format din
sternebre
articulate intre ele
prin intermediul
cartilajelor care se
pot osifica
prezinta

urmatoarele
portiuni:
- Manubriul sternal
- Corpul sternului
- Procesul xifoid
STERNUL LA PASARI
Corpul sternului prezinta pe fata ventrala carena
sternala
De o parte si de alta se gasesc procesele cranio-
laterale, procesele costale, procesele toracale si
caudo-laterale abdominale
Aceste procese delimiteaza incizuri sternale
laterala si mediala
Galiforme corpul este ingust

Anseriforme corpul este latit si prezinta doar

procesele caudo-laterale
Corpul prezinta cranial episternul care la
galiforme este strabatut de gaura episternala
 Oasele capului
Sunt oase late care au rolul de
protectie a sistemului nervos central
si a extremitatii anterioare a tubului
digestiv si a aparatului respirator
Oasele sunt articulate intre ele prin
intermediul articulatiilor fibroase (
care se pot osifica)
Totalitatea oaselor capul osos
Masivul facial

Neurocraniul (craniul propriu-zis)

 Craniul

Este format din:

- oase de acoperire (osificare de
membrana)
- oasele bazei craniului ( osificare
condrala de inlociure)
 Ciclostomi craniul este in intregime cartilaginos
- condrocraniul si are forma unui tub
Paleocraniul in jurul acestuia se dezvolta si
capsule destinate protejarii organelor de simt-
capsule olfactive, optice si labirintice
Selacieni volumul encefalului creste si inglobeaza
si o parte din segmentele cervicale neocraniul
Teleosteeni apar oasele de inlocuire
Amfibii apar goluri intre oase prin reorganizarea
paleocraniului si neocraniului fontanele
Reptile in locul fontanelelor din zona boltii apar
oasele de acoperire osificare de membrana
Mamifere si pasari craniul primordial ramane
numai in zona bezei craniului
Oasele bazei craniului
bazioccipital,

sfenoid,

etmoid,

portiunea pietroasa a temporalului

Oasele de acoperire
parietalele,

frontalele,

portiunile solzoase ale oaselor temporale,

interparietalul

solzul occipitalului
 Masivul facial
Oasele fetei au doua origini:
1. Oase de inlocuire a cartilajului capsule
olfactive (etmoidul, volutele etmoidale, cornetii
nazali); Cartilajul septului nazal este vestigiu al capsulei
olfactive
Oase desmale lacrimale, nazale, vomerul

2. Transformarea piselor cartilaginoase ale

aparatului branhial:
primul arc branhial ( arcul mandibular- V)
- dorsal - osul patrat ( os de inlocuire), incisivul, maxilarul,
palatinul, pterigoidul, zigomaticul
- ventral articularul, mandibularul
 La pasari osul patrat reprezinta o piesa
importanta in cadrul articulatiei
temporomandibulare. Acesta are trei
procese pe care se insera musculatura
care determina coborarea valvei inferioare
si ridicarea valvei superioare.
Articularul se sudeaza la mandibular
formand baza anatomica a valvei
inferioare a ciocului
 La mamifere osul patrat si
articularul parasesc aparatul
de prehensiune si se
integreaza in urechea medie
devenind: osul patrat -
nicovala si articularul-
ciocanasul
 Al doilea arc branhial
Arcul hioidian ( VII)
- segmentul dorsal - columela
(pasari)
- scarita (
mamifere)
- segmentul ventral - cartilajele
hioidiene
 Al treilea arc branhial
bazihioidul si tirohioidul ( IX)

Al patrulea si al cincilea arc formeaza

cartilajele laringiene ( X)
 Artrologia

Studiul legaturilor dintre piesele

osoase si cartilaginoase care
alcatuiesc scheletul animal. Acestea
formeaza elementele pasive ale
aparatului locomotor
Articulatii fibroase
Articulatii cartilaginoase
Articulatii sinoviale
 ARTICULATIILE FIBROASE
SINARTROZE
- Sutura dintata, solzoasa,
foliata, plana
- Sindesmoza
- Gomfoza
 ARTICULATIILE
CARTILAGINOASE
Amfiartroze;
Sincondroze: - primare ( baza
craniului)

- secundare ( discul
intervertebral)

Sinfize sinfiza ischiopubiana

 ARTICULATIILE SINOVIALE
Suprafete de
articulare
Capsula articulara
- ligamentul capsular
- membrana sinoviala
Cavitatea articulara
Formatiuni
complementare
- discul articular
- meniscul articular
- muschiul articular
 Mobilitatea:
- alunecare
- unghiulara
- circumductia
- rotatia
 Clasificarea
Dupa numarul de oase:
- simple
- compuse
Dupa forma suprafetelor:
- plana
- sferoidala
- elipsoidala
- ginglima
- condiliana
- trohoida
- in sa
- in sanie
 MIOLOGIA
Este capitolul din anatomie care prezinta
componenta activa a aparatului locomotor
reprezentata de musculatura scheletului
Muschii sunt alcatuiti din mai multe fibre
musculare striate care se prind prin intermediul
componentei fibroase pe diferite oase. Principala
caracteristica o reprezinta contractibilitatea.
Prin scurtarea muschilor se realizeaza mobilitatea
dintre oase, imprimand prin insumarea miscarilor
locomotia animalului. Musculatura participa activ
la mentinerea posturii statice a animalului
 Conformatia muschilor
Muschiul are trei portiuni:
- cap
- corp
- Coada
- Corpul este format din fibre musculare
striate (elemente active)
- Capul si coada sunt formate din
componente fibroase (tendoane,
aponevroze) care se insera pe oase
( elemente pasive).
Muschii pot fi:
Simpli (cand cele trei componete sunt
unice )
Compusi ( cand o componenta este
multipla)
Muschii simpli pot fi:
- fuziformi

- lati

- penati

- semipenati

- Flabeliformi
Muschii copusi pot fi:
- Biceps

- Triceps

- Cvadriceps

- Digastrici

- Poligastrici

- O categorie aparte o constituie muschii

circulari care se gasesc in jurul orificiilor
naturale unde formeaza sfincterele striate
( voluntare)
 STRUCTURA:
- fibre musculare striate
- tes. Conjunctiv

- Vase si nervi

Tesutul conjunctiv
formeaza:
- Epimisiu (separa

muschii)
- Perimisiu ( delimiteaza

fascicule musculare)
- Endomisiu (

delimiteaa fibrele
musculare)
 Tendoanele sunt
formate din fascicule
fibroase iinvelite in:
Epitendon

Peritendon

Endotendon

insertia pe os se face
prin intretesectarea
partiala a fibrelor
tendinoase cu
tesutul fibros al
periostului iar restul
fibrelor patrund in
tes osos pentru a
forma fibrele
Sharpey
 Muschii sunt bine irigati si inervati
avand un metabolism foarte ridicat.
Tendoanele sunt slab irigate dar sunt
bine inervate ( senzitiv)
Nervii sunt reprezentati prin fibre
motorii dat si prin fibre senzitive si
vegetative
 Culoarea Muschilor
Muschii au culoare diferita, culoarea lor fiind
in stransa legatura cu posibilitatea de a se
contracta:
- Fibra musculara rosie mioglobina
pigment respirator ( slow fibers)
- Fibra musculara alba actomiozina fibrile
musculare ( fast fibres)
Muschii au in compozitie ambele categorii de
fibre dar in functie de predominanta lor se
imprima culoarea muschiului.
 FORMATIUNI AUXILIARE
FASCIA
LIGAMENTUL INELAR
TEACA FIBROASA
TEACA SINOVIALA,
BURSA SINOVIALA,
TROHLEA MUSCULARA
 Rolul fasciilor este de a facilita activitatea
musculara limitand pierderile de energie.
FASCIA se formeaza din tes.conjunctiv
perimuscular in urma actiunilor mecanice
ale muschiului fibrele de colagen ii
imprima aspectul sidefiu alb. Daca in
componenta ei sunt si fibre elastice atunci
culoarea este galbena.
Fasciile prin clivare formeaza septuri
intermusculare si loji musculare sau teci.
Exista si muschi tensori ai fasciilor.
 LIGAMENTUL INELAR
se formeaza din grosimea
fasciei acolo unde
presiunea muschiului este
mare. Rolul este acela de a
se opune indepartarii
tendonului de raza ososasa

TEACA FIBROASA se
formeaza tot prin
ingrosarea fasciei pe o
portiune mai intinsa
rezultand un tunel osteo-
fibros prin care aluneca
tendonul cu ajutorul unei
teci sinoviale
 TEACA SINOVIALA rezulta din
tesutul conjunctiv peritendinos care se
organizeaza sub forma a doua foite
una interna si una externa- ce
delimiteaza o cavitate sinoviala in care
se gaseste lichid sinovial ce faciliteaza
alunecarea tendonului prin tecile
fibroase.
 BURSA SINOVIALA- sac sinovial
aplatizat care se formeaza in grosimea
tes. Conj. Peritendinos numai in zonele
in care tendonul trece peste eminente
osoase fixe si dure.
TROHLEA MUSCULARA un dispozitiv
fibros prin care aluneca un tendon
avand rolul de a schimba directia de
tractiune a acestuia.
 ROLUL MUSCHILOR
Muschii au o insertie fixa ( originea) si o
insertie mobila ( insertia) in functie de
actiunea lor fata de unghiurile osoase pot
fi : flexori sau extensori
Alte miscari:
- abductie, adductie
- Pronatia si supinatia
- Dilatatori, coboratori,tensori,rotatori,
retractori, protractori
 MUSCHII MEMBRULUI TORACAL

- MUSCHII SPETEI
- Muschii laterali ai spetei
- M. deltoid- forma triunghiulara
1. Originea cranial pe tuberozitatea spinei
scapulare prin intermediul fasciei
scapulare si pe unghiul caudal al spetei.
2. Insertia pe tuberozitatea deltoidiana.
3. Rol flexor al bratului cand actioneaza
sinergic cu m. mare rotund
 M. supraspinos -
Originea pe unghiul cranial al spetei,
cartilajul spetei, spina scapulara, fosa
supraspinoasa.
Insertia- tendon bifid pe tuberculul
mare si mic al humerusului, fascia
prebrahiala.
Rol - extensor al bratului si tensor al
fasciei prebrahiale.
 M. infraspinos
Originea: cartilajul spetei, unghiul
caudal al spetei, spina scapulara,
fosa infraspinoasa,
Insertia: suprafata infraspinata cu
un tendon care aluneca peste
convexitatea tuberculului mare cu
ajutorul unei burse sinoviale.
Rol: poate accentua miscarea de
flexie sau de extensie a bratului in
functie de pozitia pe care o are
articulatia scapulohumerala la
inceputul contractiei sale
 Muschiul mic rotund
Originea: pe marginea caudala a
spetei in dreptul gatului spetei;
Insertia: pe suprafata micului rotund
Rol: flexor al bratului
 Muschii mediali ai spetei:
M. subscapular -
Originea: fosa subscapulara;
Insertia: tuberculul mic al humerusului
cu un tendon care aluneca peste
convexitatea acestuia cu ajutorul unei
burse sinoviale.
Rol: ca si m. infraspinos rolul sau
depinde de pozitia articulatiei
scapulohumerala putand fi extensor
sau flexor al bratului.
 M. mare rotund
Originea: pe unghiul caudal al spetei;
Insertia: prin intermediul unui tendon
impreuna cu muschiul mare dorsal pe
tuberozitatea m. mare rotund.
Rol: flexor al bratului cand actioneaza
sinergic cu m. deltoid
 M. coracobrahial
Originea: procesul coracoid al spetei
Insertia: portiunea superficiala sub
tuberozitatea m. mare rotund si cu
portiunea profunda deasupra acestei
tuberozitati
Rol: aductor al bratului si usor rotator
din afara spre inauntru al bratului.
 M. articular
Originea se afla pe marginea caudala a
spetei proximal fata de marginea
cavitatii glenoide;
Insertia: pe capsula articulara si cu un
tendon fin pe gatul capului humeral;
Rol: tensor al capsulei articulare
 MUSCHII BRATULUI
MUSCHII CRANIALI AI BRATULUI
M. biceps brahial
Origine: tuberozitatea supraglenoidala a
spetei prin intermediul unui tendon care
aluneca peste santul intertubercular cu
ajutorul unei burse sinoviale
Insertia: tuberozitatea radiala, prin
intermediul bridei bicepsului pe muschiul
extensor carporadial cu al carui tendon
fuzioneaza
Rol: flexor al antebratului si extensor al
articulatiei scapulohumerale
 M. brahial
Origine: pe corpul humerusului sub
capul articular. Corpul are un traseu
spiralat ocupand santul cu acelasi
nume al osului humerus
Insertia: fata caudala a extremitatii
proximale a radiusului cu un tendon
care trece pe sub ligamentul colateral
medial al articulatiei cotului
Rol extensor al bratului si flexor al
antebratului.
 Muschii caudali ai bratului
M. triceps:
Origine: pe unghiul caudal al spetei, pe
creasta tricipitala, pe fata mediala a corpului
humeral sub tuberozitatea m. mare rotund
Insertia: tuberozitatea olecranului
Rol: extensor al antebratului cand membrul
este in suspensie sau propulsor cand
membrul este in sprijin si flexor al bratului

 M. tensor al fasciei antebrahiale

Origine: pe unghiul caudal al spetei
Insertia: pe fascia antebrahiala si pe fata
mediala a olecranului;
Rol: tensor al fasciei antebrahiale
M. anconeu:
Originea: pe humerus deasupra fosei
olecraniene pe care o acopera
Insertia: pe tuberozitatea olecraniana
Rol - auxiliar al miscarii de extensie a
antebratului
 MUSCHII ANTEBRATULUI
MUSCHII CRANIALI AI ANTEBRATULUI
M. extensor carporadial
origine: creasta epicondilului lateral sau
supracondiliana, fascia prebrahiala
Insertie: tuberozitatea dorso-mediala a
metacarpului principal.
Corpul sau este situat in loja antebrahiala
craniala iar tendonul sau trece printr-un
compartiment propriu al tecii precarpiene cu o
teaca sinoviala proprie. Pe corpul muschiului se
insera brida bicepsului.
Peste tendonul muschiului trece tendonul m.
abductor lung al degetului mare.
Rol: extensor la articulatiei antebrahio-carpo-
metacarpiene. Tendonul sau participa in cadrul
aparatului pasiv la fixarea acestei articulatii.
 M abductor lung al degetului mare
Origine: lateral in treimea mijlocie a
interliniei radioulnare. Tendonul sau
aplatizat, incruciseaza tendonul m.
extensor carporadial si trece prin
compartimentul cel mai medial al
tecilor precarpiene
Insertie: extremitatea proximala a
metacarpului secundar medial
Rol extensor al articulatiei antebrahio-
carpo-metacarpiene.
 Muschiul extensor digital comun
Origine: creasta epicondilului lateral,
ligamentul colateral al articulatiei
cotului, tuberozitatea radiala laterala.
Tendonul sau este destinat extensiei
degetului III. Alaturi de tendonul
principal se gasesc doua tendoane ale
muschilor rudimentari Thiernesse ( II)
si Phillips ( IV, V)
Insertia eminenta extensoare a
falangei a III-a
 M. extensor digital lateral
Origine: ligamentul colateral lateral,
tuberozitatea radiala laterala, pe
marginea laterala a radiusului
Insertie: tendonul sau se uneste cu
tendonul m. extensor digital comun in
treimea mijlocie a metacarpului sau pe
fata dorso-laterala a falangei
proximale si apoi pe tendonul
muschiului
Rol extensor al degetului III
 MUSCHI CAUDALI AI
ANTEBRATULUI
MUSCHIUL EXTENSOR CARPOULNAR
cu rol de flexor
Origine epicondilul lateral
Insertia tendon bifurcat, unul scurt
pe pisiform si unul lung pe
extremitatea proximala a
metacarpului rudimentar lateral
Rol: deoarece la cal a migrat spre
partea caudala a antebratului are rol
de flexor al carpului si metacarpului
 MUSCHIUL FLEXOR CARPOULNAR
Origine: portiunea humerala se prinde
pe epicondilul medial al humerusului,
iar portiunea ulnara pe fata mediala a
olecranului,
Insertia: tendonul sau se insera pe
extremitatea proximala a pisiformului
Rol: flexor al autopodiului
 Muschiul flexor carporadial
Originea pe fata mediala a
articulatiei humeroradioulnare
(ligamentul colateral medial), pe fata
mediala a radiusului
Insertia metacarpul secundar

medial
Rol flexor al articulatiei antebrahio-
carpo-metacarpiene
M. FLEXOR DIGITAL SUPERFICIAL
Originea: pe epicondilul medial
corpul are forma unei prizme triunghiulare, este
strabatut de numeroase fascicule fibroase si este
situat intr-un jgheab delimitat de portiunea
humerala a muschiului flexor digital profund;
Insertia: tendonul muschiului dupa ce primeste
brida radiala traverseaza marea teaca postcarpiana
impreuna cu tendonul m. flexor profund folosind o
teca sinoviala dubla, proximal fata de bulet
formeaza un inel prin care trece tendonul m. flexor
profund, apoi travereaza marea teaca
postsesamofalangiana si se insera bifurcat pe
marele burelet glenoidal
Rol: flexor al degetului. Brida radiala are rol in
aparatul pasiv
 M. FLEXOR DIGITAL PROFUND
Originea: portiunea humerala pe epicondilul
medial; portiunea ulnara pe fata mediala a
olecranului; portiunea radiala pe fata caudala a
radiusului. Tendoanele celor trei portiuni se unesc
deasupra regiunii carpiene intr-un tendon unic care
traverseaza teaca postcarpiana mare cu ajutorul
unei teci sinoviale duble.
Insertia: pe creasta semilunara a falangei distale
unde tendonul sau se lateste pentru a forma
aponevroza palmara. Inainte de a se insera pe
falanga distala tendonul trimite o insertie de
traiect ( falanga II) a unei formatiuni fibroase
lama transversa
Aponevroza palmara este dublata de fascia de
intarire a aponevrozei palmare care se insera
bifurcat pe extremitatea distala a falangei
proximale.
Rol:Flexor al falangelor
 MUSCHII AUTOPODIULUI
Muschii interososi: lateral, medial si median
M. interosos median este cel mai dezvoltat fiind
reprezentat numai din portiunea tendinoasa
lipsindu-i portiunea carnoasa.
Originea pe ligamentul capsular palmar al
articulatiei antebrahio-carpo-metacarpiana si pe
extremitatea proximala a metacarpului principal
Insertia; tendon bifurcat pe fata abaxiala a
marilor sesamoizi. O parte din fibre se continua
ventro cranial cu bridele interososului median
care se unesc cu tendonul m. extesor digital
comun.
Muschiul face parte din aparatul pasiv avand rolul
de a sustine buletul
 M. interososi lateral si medial isi au
originea pe extremitatea proximala a
metacarpienelor secundare iar distal
tendoanele lor se unesc cu tendonul
m. interosos median.
M. lumbricali sunt muschi redusi de
forma penata, situati pe partea
laterala intre tendoanele m. flexori in
regiunea metapodiului
 Tecile carpiene
Tecile precarpiene dorsale: in numar de
trei: una mediala ( tendonul m. abductor
lung al degetului mare); doua dorsale- (
tendoanele muschilor extensor carporadial
si extensor digital comun.
Tecile carpiene laterale in numar de doua
una craniala pentru tendonul m. extensor
digital lateral si una caudala pentru
tendonul m. extensor carpoulnar cu rol de
flexor.
Tecile carpiene palmare in numar de doua:
marea teaca postcarpiana si mica teaca
postcarpiana
 TECILE SESAMOIDIENE
MAREA TEACA SESAMOIDIANA este situata intre marii
sesamoizi si lama transversa. Are doi pereti: unul posterior
Peretele posterior este reprezentat de fascia post-sesamo-
falangiana care este ingrosata si se prinde cu cate trei perechi
de bride de: fetele abaxiale ale marilor sesamoizi
falanga proximala pe extremitatea proximala si pe cea distala
Peretele anterior reprezentat de scutul proximal si de
ligamentele sesamoidiene si marele burelet glenoidal.
Lama transversa formeaza planseul marii teci sesamoidiene
Prin marea teaca trec tendoanele muschilor flexori superficial
si profund
 Teaca sinoviala mare are un fund de
sac proximal care este vizibil pe fata
palmara intre m. interosos median si
marii sesamoizi si un fund de sac
distal care este situat intre bridele
distale ale fasciei sesamoidiene si
bridele fasciei de intarire a
aponevrozei palmare
 MICA TEACA SESAMOIDIANA are doi
pereti unul posterior format din fascia
de intarire a aponevrozei palmare si
unul anterior format din micul burelet
glenoidal, ligamentul
ungulosesamoidian. Tendonul
muschiului flexor digital profund
foloseste o bursa podotrohleara pentru
a aluneca peste micul sesamoid.
Teaca sinoviala mica are doua funduri
de sac unul proximal si unul distal
 APARATUL PASIV
Este format din o serie de formatiuni
fibroase care au rolul de a se opune
inchiderii unghiurilor dintre oase in timpul
repaosului.
Aceste formatiuni sunt:
cranial - tendonul m. biceps brahial, Brida
bicepsului, tendonul m. extensor
carporadial, brida fibroasa carpiana;
 caudal m. interosos median,
ligamentele sesamoidiene drept si
oblic, tendoanele m. flexor digital
superficial si flexor digital profund,
fascia de intarire a aponevrozei
palmare, brida radiala si brida
carpiana.
MUSCHII MEMBRULUI PELVIN
MUSCHII BAZINULUI
MUSCHII COAPSEI
MUSCHII GAMBEI
 MUSCHII BAZINULUI
Muschi care se insera pe coxal si pe femur
pe extremitatea proximala a acestuia
Muschii gluteeni

Muschii profunzi ai bazinului

Acesti muschi sunt inveliti in fascia

superficiala gluteana care este in
continuare directa in sens cranial cu fascia
superficiala a trunchiului si in sens caudal
cu fascia superficiala a cozii
 MUSCHIUL GLUTEU
SUPERFICIAL
Are forma literei V
Originea ramura dorso-mediala pe fata
profunda a fasciei gluteene si pe unghiul intern al
ilumului; ramura ventro-laterala se insera pe
unghiul extern al ilumului in comun cu m. tensor
al fasciei lata
Insertia ambele portiuni se unesc distal si prin
intermediul unui tendon latit comun se insera pe
trohanterul al III-lea. In sens caudal aponevroza
se continua pe sub muschiul biceps femural pana
pe tuberozitatea ischiadica pe care se insera dupa
ce se uneste cu fascia lata.
Rol flexor al coapsei
 MUSCHIUL GLUTEU
MIJLOCIU
Originea jumatatea mediala a paletei iliace
ligamentul sciatic si ligamentul sacroiliac dorsal.
Masa musculara depaseste in sens cranial creasta
iliaca ocupand o depresiune in zona lombara unde
participa la formarea masei comune.
Insertia un tendon puternic pe trohanterul
mare
Rol extensor al coapsei, deplaseaza membrul
posterior in sens caudal cand acesta este ridicat
 MUSCHIUL PIRIFORM
Este un muschi constituit ditr-o parte
din fibrele musculare caudale ale
muschiului gluteu mijlociu care
depasesc in sens caudal trohanterul
mare si se insera pe creasta
intertrohanterica.
MUSCHIUL GLUTEU ACCESORIU
ORIGINEA partea laterala a paletei
iliace
INSERTIA pe convexitatea
trohanterului mare
ROL EXTENSOR AL COAPSEI
 MUSCHIUL GLUTEU PROFUND
ORIGINEA creasta sciatica
INSERTIA pe fata mediala a
convexitatii trohanterului mare
ROL extensor al coapsei
 MUSCHII PROFUNZI AI
BAZINULUI
MUSCHIUL OBTURATOR INTERN
Are doua portiuni flabeliforma si
semipenata
ORIGINEA pe marginea gaurii obturate
pentru prima portiune si pe fata
endopelvina a corpului iliumului pentru a
doua portiune
INSERTIA cele doua portiuni se unesc si se
insera in fosa trohanterica
ROL- auxiliar in extensia coapsei
 MUSCHII GEMENI
Sunt in numar de doi fiind situati de
o parte si de alta a tendonului
muschiului obturator intern.
ORIGINEA pe corpul ischiului in
jurul micii gauri ischiadice
INSERTIA impreuna cu tendonul
oturatorului intern in fosa
trohanterica
ROL auxiliar extensor
MUSCHIUL OTURATOR EXTERN
ORIGINEA in jurul gaurii oturate pe
fata exopelvina. Are forma conica,
baza conica astupa gaura obturata
INSERTIA - tendonul se insera tot in
fosa trohanterica
ROL - aductie
MUSCHIUL PATRATUL FEMURAL
ORIGINEA pe fata exopelvina a
ischiului
INSERTIA pe fata caudala a
corpului femurului imediat sub fosa
trohanterica
ROL extensor al coapsei
 Muschiul articular
Este situat in contact cu peretele
fibros al capsulei articulare pe fata
cranio-laterala a acesteia.
Originea pe corpul ilimului
Insertia distal fata de capul
articular al femurului
Rol tensor al capsulei articulare
 MUSCHII COAPSEI
Sunt muschi voluminosi care isi au
originea pe coxal si pe femur si se
insera pe femur si pe tibie. Prin
intermediul bridelor (biceps si
semitendinos) ajung sa se insere si
pe jaret (coarda jaretului)
Muschii sunt inveliti de doua fascii
fascia lata si fascia femurala mediala
 MUSCHII CRANIALI AI COAPSEI
MUSCHIUL CVADRICEPS patru portiuni
1. M. Drept femural - originea in doua fosete
musculara pe ilium cranial fata de acetabula
avand un tendon bifid
2. M. Vast lateral - originea pe fata laterala a
corpului femurului
3. M. Vast medial originea pe fata mediala a
corpului femurului
4. M. Vast intermediar originea pe fata craniala a
corpului femurului
INSERTIA - prin intermediul unui tendon puternic
comun pe rotula.
ROL EXTENSOR AL GAMBEI
 MUSCHIUL TENSOR AL FASCIEI
LATA
ORIGINEA unghiul extern al iliului
INSERTIA aponevroza sa se uneste
cu fascia lata pe care se insera.
ROL tensor al fasciei late si indirect
flexor al articulatiei coxofemurale si
extensor al articulatiei grasetului.
 MUSCHII CAUDO-LATERALI AI
COAPSEI
Muschii formeaza grupa muschilor
cabratori
MUSCHIUL BICEPS FEMURAL prezinta
doua portiuni, una craniala mai
voluminoasa si una caudala mai subtire.
ORIGINEA
portiunea craniala pe ultimele trei procese
spinoase sacrale, creasta sacrala laterala,
ligamentul sciatic, faccia cocigiana, fascia
gluteana, tuberozitatea ischiadica;
portiunea caudala tuberozitatea
ischiadica
 INSERTIA
Portiunea craniala pe rotula si ligamentul
rotulian lateral
Portiunea caudala pe fascia gambiera
prin intermediul unei aponevroze din care
se detaseaza brida bicepsului care intra in
alcatuirea corzii jaretului astfel ajungand
pana la tuberozitatea calcaneului
 ROL
Portiunea craniala produceextensia
articulatiilor coxo-femurala si
femuro-tibio-rotuliana
Portiunea caudala participa la flexia
articulatiei femuro-tibio-rotuliana iar
prin brida bicepsului produce
extensia autopodiului
 MUSCHIUL SEMITENDINOS
ORIGINEA pe procesele spinoase si transverse
ale primelor vertebre coccgiene, fascia coccigiana
si ligamentul sciatic, tuberozitatea ischiadica
Contribuie la formarea profilului caudal al coapsei
INSERTIA cu un tendon aplatizat ajunge pe
creasta tibiei
Din partea caudala a tendonului se detaseaza un
manunchi de fibre care formeaza brida
muschiului semitendinos prin intermediul careia
participa la formarea corzii jaretului asemanator
m. biceps
 Cei doi muschi pe fata caudolaterala a
coapsei sunt separati prin intermediul unui
sant vertical denumit linia de mizerie
ROL cand membrul este in sprijin
produce extensia articulatiei
coxofemurale, grasetului si jaretului fiind
astfel un propulsor al trunchiului
Cand membrul este in suspensie se
produce flexarea articulatiei grasetului
devenind un puternic muschi cabrator
 MUSCHIUL SEMIMEMBRANOS este situat
caudo medial fiind acoperit pe fata
mediala a coapsei de muschiul gratios
ORIGINE vetrtebrele coccigiene,
ligamentul sciatic, tuberozitatea ischiadica
INSERTIA pe epicondilul medial,
ligamentul colateral medial al articulatiei
grasetului si condilul medial al tibiei
ROL extensor al coapsei, propulsor si
cabrator