Coloraţii şi coloranţi

1
COLORAREA

etapa prin care se urmăreşte

creşterea contrastului dintre
diferitele componente tisulare prin
modificarea indicilor de refracţie ai
substratului morfologic cu ajutorul
coloranţilor .

2
COLORAREA
Tehnica de colorare depinde de
natura fixatorului utilizat şi de
ţesutul pe care dorim să îl
examinăm.

3
COLORANTUL HISTOLOGIC
substanţă chimică colorată, de obicei
de natură organică, ce poate intra în
celulă ataşându-se la nivelul
componentelor celulare şi permiţând
astfel diferenţierea lor optică.

Nu toate substanţele colorate sunt

coloranţi!

4
 COLORANŢI
- grupări cromofore – purtătoare de
culoare

- grupări auxocrome – capacitatea

de a colora

5
GRUPARILE AUXOCROME
1. Ionizate ( principale ) – formează
legături electrochimice cu substratul

2. Neionizate ( secundare) – formează

legaturi de hidrogen cu substratul.
Acest tip de legatură măreşte
stabilitatea colorantului.

6
CLASIFICAREA COLORANŢILOR

- natura lor

- caracterele chimice

7
CLASIFICAREA COLORANŢILOR
După natura lor
Naturali
- vegetali : hematoxilina ,safranina ,
orceina , turnesolul
- animali : carminul

Sintetici : albastru de metil

8
CLASIFICAREA COLORANŢILOR
Dupa caracterele chimice

Acizi – sunt de obicei săruri de acizi

organici , gruparea auxocromă
principală fiind încărcată electric
negativ.

- se ataşează pe un substrat
morfologic încărcat electric pozitiv
9
CLASIFICAREA COLORANŢILOR
Dupa caracterele chimice

Bazici – gruparea auxocroma

principală încărcată electric pozitiv ,
deci se va ataşa pe un substrat
încărcat negativ

10
CLASIFICAREA COLORANŢILOR
Dupa caracterele chimice

Neutri – grupări auxocrome principale

încărcate electric pozitiv şi negativ,
fiind soluţii apoase de coloranţi bazici
şi acizi într-o anumită proporţie

11
MECANISMUL COLORĂRII

PROTEINELE - substratul molecular

la nivelul cărora se fixează
coloranţii prin legături
electrochimice şi de hidrogen.

12
MECANISMUL COLORĂRII
In funcţie de tipul grupărilor
ionizabile din structură , proteinele
sunt
1 acide
2 bazice
3 neutre

13
MECANISMUL COLORĂRII
Colorant bazic – substrat
(=proteina) acid (ex:
hemalaunul)

Nucleul – caracter bazofil:

albastru-închis / violet

14
MECANISMUL COLORĂRII
Colorant acid – substrat bazic (ex:
eozina)

Citoplasma – caracter acidofil:

roz/roşu

15
Evidentierea componentelor
celulare ( hemalaun-eozină)

16
ETAPELE COLORĂRII
1. Deparafinarea
2. Hidratarea
3. Mordansarea ( la nevoie)
4. Colorarea propriu-zisă
5. Spălarea
6. Deshidratarea
7. Clarificarea
17
 METODE DE COLORARE

1. In funcţie de momentul colorării

2. Dupa nr. de coloranti utilizaţi
3. După mecanism
4. După metoda de obţinere a coloraţiei
optime
5. In funcţie de raportul dintre rezultatul
colorării şi culoarea colorantului

18
Momentul colorării
 Vitale - colorant vital care este
încorporat de animal în timpul vieţii;
persistă numai atât timp cât
celulele supravieţuiesc în vitro

 Permanente – pentru colorarea

preparatelor permanente

19
 Număr de coloranţi
a Simple – foloseşte un singur colorant

b Combinate (policromă) – 2 sau mai

mulţi coloranţi
i. Succesivă
ii. Simultană, ex . :
hemalaun - eozină, azan

20
Mecanism
- directă–simplu contact dintre
colorant si substrat

- indirectă necesită prezenţa unui

mediator sau MORDANT , între
colorant şi substrat. Acesta fixează
colorantul de componentele
celulare.

21
Metoda de obţinere a coloraţiei
optime
- progresive– prin adăugări
succesive pâna se ajunge la
momentul optim de colorare

- regresive - prin acţiunea

prelungită a colorantului până la
obţinerea unei supracolorări , apoi
se acţionează cu un agent chimic
decolorant (diferenţiator) (ex.
Coloratia Nissl). 22
 Rezultatul colorării şi
culoarea colorantului
- Ortocromatică – substratul se
colorează în aceeaşi culoare ca şi
cea a colorantului

- Metacromatică - substratul se
colorează în altă culoare ca cea a
colorantului

23
IMPREGNARI METALICE

PRINCIPIU: precipitat de metal care

se depune pe diferitele elemente
de tesuturi evidenţiind structuri care
în mod obisnuit nu se colorează cu
coloranţi.

- cele mai folosite sunt : Ag , Au , Os

, Hg.
24
IMPREGNARE ARGENTICĂ
- folosită pentru evidenţierea
elementelor din ţesutul epitelial,
conjunctiv şi în cercetarea
sistemului nervos.

Rezultate: structurile vizate sunt

colorate în negru.

25
Coloraţia Componenţi Rezultate

26
COLORAŢIA
HEMALAUN EOZINĂ
2 coloranţi:
1 - hemalaunul – colorant bazic
2 - eozina – colorant acid

REZUL AE
T
- nuclei – albastru - violet
- citoplasma – roz- rosu
27
HEMALAUN-EOZINĂ

28
 COLORAŢIA HEMALAUN – EOZINA
CUALBASTRU DE METIL
- coloratie REZUL AE
T
tricromă 1. Nuclei – violet
1. hemalaun 2. Citoplasma –
2. eozina albastru – cenusiu
3. albastru de 3. Fibrele de
colagen – albastru
metil intens
29
COLORAŢIA HEMALAUN – EOZINA
CUALBASTRU DE METIL

30
COLORA
TIA V
A N GIESON
- coloratie REZUL AE
T
tricromă 1. Nuclei – negri
1. hematoxilina 2. Citoplasma –
ferică galben
3. Fibre de
2. acidul picric
colagen – roşu intens
3. fuxina acidă

31
V
AN GIESON

32
COLORA
TIAMASSON
- coloratie tricromă REZUL AE
T
1. hematoxilină 1. Nuclei – negru
ferică 2. Citoplasma –
2. soluţia roşu – violet deschis
colorantăAce conţine 3 Fibrele de
fuxină acidă colagen – albastru
3. soluţia intens
colorantă B ce
conţine albastru de
anilină 33
COLORA
TIAMASSON

34
 COLORA
TIAMALLORY
Se utilizează : REZUL AE
T
1. fuxină acidă 1. Nuclei - roşu intens
2 albastru Mallory ( 2. Citoplasma – roşie
contine albastru de 3. Fibre de colagen şi
anilina şi orange G ) reticulină – albastru
4. Ţesut muscular neted
- violet
5. Ţesut muscular striat
- roşu – portocaliu
35
COLORA
TIAMALLORY

36
 COLORA
TIAAZAN
- azocarmin C REZUL AE
T
Nuclei – roşu – viu
- albastru
Citoplasma – roşu
Heidenhein , cu
anilină şi orange G Fibre de colagen şi
reticulină – albastru
deschis
Ţesut muscular striat –
roşu , orange sau galben

37
COLORA
TIAAZAN

38
COLORA
TII CITOLOGICE

- utilizate pentru evidenţierea

anumitor organite celulare

39
 METODACAJAL DA FA NO

- evidenţierea complexului Golgi

REZUL AE
T
 Nuclei – necoloraţi
 Aparatul Golgi – reţea perinucleară de
culoare neagră
 Citoplasma – aurie

40
METODACAJAL DA FA NO

41
METODA
HEMA
TOXILINAFERICAREGAUD

- evidenţierea mitocondriilor

REZULAE
T
Nucleu – necolorat
Nucleol – negru
Mitocondrii –puncte negre

42
METODA
HEMA
TOXILINAFERICAREGAUD

43
 TEHNICI DE EXAMINAREA
TESUTULUI EPITELIAL
IMPREGNAREAARGENTICA
RANVIER

- evidentierea interstiţiului dintre

celulele epiteliului din seroase –
limitele intercelulare apar net în
culoarea neagră

44
IMPREGNAREARGENTICA
ŢESUT EPITELIAL

45
TEHNICI SPECIALE DE EXAMINAREA
TESUTULUI CONJUNCTIV

COLORAŢIACU ALBASTRU DE
TOLUIDINĂ
- granulaţiile din mastocite prin
coloraţie metacromatică în roşu –
violet

46
47
 TEHNICI SPECIALE DE
EXAMINAREATESUTULUI
CONJUNCTIV
METODE PENTRU EXAMINAREA FIBRELOR
CONJUNCTIVE

1. Fibrele de reticulină – se examinează folosind

o metoda electivă - IMPREGNAREAARGENTICA
– şi apar colorate în negru
2. Fibrele elastice – se poate utiliza coloraţia cu
a. Rezorcin fuxina - albastre
b. Orceină – cafeniu - roscate
48
Fibre elastice – orceină Fibre reticulină –
impregnare
argentică

49
 TEHNICI SPECIALE PENTRU
EXAMINAREAŢESUTULUI
MUSCULAR

METODA HEIDENHEIN
- evidentiază structura periodică a
miofibrilelor. Se remarcă alternanţa de
zone clare şi întunecate.

50
METODAHEIDENHEIN

51
Metode speciale pentru
evidenţierea ţesutului nervos
- metoda Nissl
- impregnare argentică
- Evidenţierea tecii de mielină prin
fixare cu tetraoxid de osmiu

52
ImpregnareAg Nissle

53
54