Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
Irina Codita
Planul lectiei
• Antigenele
• Unii diferentiaza:
– Imunogen: substanta care declanseaza
raspunsul imun cand e introdusa in organism
Provin de la alta
specie
1b. Structura chimica diferita fata
de “self”
• Exceptie:
Antigene comune mai multor
specii:
Antigenul Forsmann
• glicolipid prezent la mai multe
specii
• induce producerea unui
anticorp cu proprietati de
hemolizina anti-oaie.
• Este prezent pe celulele din
tesuturile mai multor specii, dar
absent la om;
• prezent la multi agenti
infectioasi - http://www.online-
medical-dictionary.org/
1c. Structura chimica diferita fata
de “self”
• Alloantigene: exista numai la unele grupuri din aceeasi
specia: ex. grupele sanguine
1d. Structura chimica diferita fata
de “self”
• Exceptie - Autoantigene: structuri cu functie antigenica
apartinand propriului organism, care din diverse motive
nu sunt identificate ca “self” – boli autoimune
ocw.tufts.edu/.../2/lecturenotes/191262/191276
2. Dimensiunea moleculei
• Cu cat greutatea moleculara e
mai mare, cu atat e mai
probabil sa fie antigenica
• Limita aproximativa pentru
imunogenicitate: GM > 10 000
daltoni
• Exceptii: insulina, glucagon
• Substante cu molecula mica pot
deveni imunogene prin
cuplarea cu o particula de
dimensiuni mari sau o proteina
purtatoare (“carrier” si
“haptena”)
3. Forma fizica de prezentare
• Antigenele particulate
sunt mai imunogene +
• Antigenele denaturate
sunt mai imunogene
+
decat formele solubile
4. Structura specifica
• Proteinele:
– Puternic imunogene
– Proportional cu complexitatea structurii; simple, lipoproteine,
glicoproteine etc.
– Determinantii antigenici constituiti de structura:
• Primara
• Secundara
• Tertiara
• Cuaternara
• Polizaharizii:
– Buni imonogeni: polizaharizi puri si lipopolizaharizi
– Mai frecvent rol de haptena
• Acizii nucleici:
– Imunogeni doar prin cuplare cu alte molecule (proteine); mai imunogeni
cand sunt denaturati (monocatenari)
• Lipidele:
- Nu sunt imunogene, dar pot fi haptene
- Unele glico sau fosfolipide pot fi imunogene
5. Degradabilitatea
• Antigenele care sunt
usor fagocitate sunt in
general mai imunogene –
– fagocitoza si
prezentarea de catre
fagocit a antigenului
catre limfocite
6. Factori care tin de gazda
6.1. Factori genetici
Ex. - polizaharidul capsular al pneumococului este
imunogen pentru soarece, dar slab imunogen
pentru alte animale de laborator
- in cadrul aceleiasi specii: responderi-
nonresponderi
Explicatie: lipseste informatia genetica pentru
elaborarea:
- unor receptori ai celulelor imunocompetente sau
- a altor elemente necesare r. imun
6.2. Varsta – varstele extreme raspund mai greu
7.Modul de administrare
• Doza:
– Poate influenta imunogenicitatea
– Sub o anumita doza nu se poate obtine raspuns imun
• Calea:
– In general cea subcutanata este mai buna decat cea i.v. sau
intragastrica
– Raspunsul poate diferi in functie de calea de administrare
• Adjuvanti: substante care maresc puterea imunogena a
unor antigene – utilizare limitata dat. febrei, reactiilor
inflamatorii locale
– Substante minerale insolubile (intarzie eliminarea Ag)
– Substante uleioase simple (adjuvant Freund simplu)
– Substante uleioase + micobacterii omorate (adjuvant Freund
complet)
Specificitatea antigenelor –
determinanti antigenici
• Specificitatea - conditionata de structura chimica
• Determinanti antigenici = Grupari chimice
reactive cu Ac indusi, grupari determinante,
situsuri antigenice,
• Valenta moleculei imunogene = numarul de
grupari determinante continute
• Gruparile determinante multiple pot avea
specificitate diferita intre ele – dau nastere la
anticorpi specifici fiecarui situs antigenic
• Valenta este direct proportionala cu GM
Natura antigenelor
1. Antigene virale
2. Antigene bacteriene
3. Antigene micotice
4. Antigene parazitare
5. Antigene celulare
1. Antigene virale
• Cele mai importante: proteinele capsidei
• Duc la formarea de anticorpi:
– Neutralizanti
– Fixatori de complement
– Hemaglutinoinhibanti
2.Antigene bacteriene
• Antigene libere (eliberate in
mediu) – proteice:
– Exotoxine
– Enzime extracelulare
• Antigene ale corpului
bacterian:
– Antigenele peretelui
bacterian:
• Antigenul somatic O
(la Gram -): glucido-lipido-
peptidic
• Proteine si polizaharizi tipici
la Gram +
– Antigene capsulare (K), alte
antigene de suprafata (Vi)
– Antigene flagelare (H)
3. Antigene micotice
• Peptide si proteine antigenice localizate in peretele celular sau in
membrana celulara
– Proteina de soc termic 60 Histoplasma capsulatum
– Produsul unei gene fungice specifice de faza yps3 H. capsulatum,
nedetectata in faza miceliala
– Enolaza C. albicans
– WI-1 – antigen de suprafata cu rol de adezina fata de fagocitele
mononucleare la Blastomyces dermatitidis – contine portiuni repetitive
in tandem, un domeniu asemanator factorului de crestere epidermal si o
regiune care prezinta homologii cu invazina: raspuns umoral si celular
– 4-hidroxifenilpiruvat dioxigenaza si proteina de soc termic 60
Coccidioides immitis
• Polizaharide de suprafata:
– Ex. glucuronoxilomanan
– Raspunsul in anticorpi specifici epitopilor carbohidrat implica un numar
limitat de clone B, cu restrictionarea subclaselor de anticorpi
4. Antigene parazitare
• Antigene somatice
• Antigene libere: produse de metabolism
eliminate in mediul intern al gazdei
Antigene celulare -1
• Antigene de histocompatibilitate:
– Def. – structuri de suprafata ale celulelor
nucleate; marca imunologica a fiecarei
persoane
– Histocompatibilitate: potrivirea acestor
antigene exprimata in capacitatea de a
accepta transplante de tesuturi prevenind de
la aceeasi specie; identitate intre donator si
receptor doar la gemeni monozigoti sau la
animale inbread (linii pure)
Antigene celulare -2
Antigenele grupelor sanguine – alloantigene:
ex. sistemul A, B, O; sistemul Rh
http://www.ucl.ac.uk/~ucbhjow/b241/images/abo.jpg
Antigene extracelulare
Antigene intracelulare
Caractere gene si antigene
MHC
• Genele MHC se exprimă codominant,
• Genele MHC prezintă un grad înalt de pleomorfism
• MHC I exprimat pe toate celulele nucleate,
• MHC II exprimat în special la nivelul celulelor dendritice,
macrofagelor și limfocitelor B; celulele epiteliale timice și pe celulele
endoteliale – expresie indusă de IFN gamma
• Structurile MHC implicate în legarea și prezentarea structurilor
peptidice către limfocitele T
• O moleculă MHC poate prezenta o singură peptidă la un moment
dat, dar mai multe peptide succesiv
• MHC leagă numai antigene peptidice, nu și alte tipuri de antigene
• Structurile MHC sunt modelate în timpul asamblării și sintezei
intracelulare a acestora, astfel încât ele vor prezenta peptide
provenind din structuri microbiene intracelulare
Antigene T independente
• Activeaza direct LB prin intermediul
receptorilor imunoglobulinici de membrana
ai acestuia
• Pot fi: peptide, polizaharide, lipide,
substante chimice cu molecula mica
Evolutia antigenelor in organism
• activarea imunității înnăscute prin intermediul
configurațiilor (motivelor) comune
• (internalizarea si procesarea de catre APC)
• amplificarea răspunsului înnăscut și inițierea răspunsului
imun dobândit sau adaptativ, prin recunoașterea
specifică a antigenelor
• răspuns imun umoral și/sau celular, în funcție de
caracterele antigenelor și/sau etapa lui de evoluție în
organism
• eliminarea antigenului de către celulele fagocitare, după
neutralizarea, opsonizarea și/sau distrugerea
celulei/substanței antigenice
Comportarea antigenelor in
organism
• Introduse concomitent:
– Competitie – elaborare preferentiala de Ac fata de cel
mai puternic imunogen
– Sinergie antigenica – productie de Ac mai mare decat
daca Ag ar fi introduse separat (Ex. DTP – potentare
toxine de catre Ag corpuscular)
– Paralizie imunitara: cantitate sau numar f. mare de Ag
sau administrare sistematica la intervale regulate
• Persistenta in organism:
– Perioade variabile (saptamani, luni) – functie de:
• Structura
• Adjuvanti
• Calea de administrare
Aplicatii 1
• Vaccinuri profilactice sau terapeutice:
– Corpusculare (corpi bacterieni vii sau omorati)
– Anatoxine – toxine carora li s-a anihilat
capacitatea toxica, cu pastrarea celei
imunogene (tratare cu formol si caldura)
– Vaccinuri fragmentate sau recombinante
Aplicatii 2
• Imunizarea animalelor pentru:
– Obtinere de seruri de diagnostic pentru
identificare serologica a agentilor microbieni