a fost generat în Roma, Italia, în jurul anilor 1600, migrând și fiind relativ rapid asimilat în celelalte țări și culturi europene. Indiferent de domeniul în care se regăsește, stilul baroc se caracterizează prin utilizarea exagerată a mișcării și a clarității, respectiv a bogăției folosirii detaliilor ce simbolizează lucruri ce se pot interpreta cu ușurință și lipsă de ambiguitate. Toate aceste elemente sunt folosite de către artiștii genului baroc pentru a produce momente de tensiune, drama, exuberanță și grandoare în privitor, ascultător și/sau participant la actul de cultură. Rembrandt (nume complet – Rembrandt Harmenszoon van Rijn) se naste in anul in anul 1606, la Leiden, in sudul Olandei. A fost un pictor și gravor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru și pentru desenele și gravurile sale. A trăit în epoca ce s-a numit "vârsta de aur olandeză", timp în care cultura, știința, comerțul și influența politică a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri și peste 2000 desene. Rembrandt a fost fiul morarului Harmen Gerritzoon van Rijn și al Corneliei Willemsdochter van Zuitbroeck. Dintre toți frații săi, el este singurul care învață să scrie și să citească într-o școală latină; în 1620 se înscrie la universitatea din Leiden, dar rămâne acolo doar câteva luni, fiindcă vrea să devină pictor. Dupa aproape un an, paraseste universitatea si intra ucenic in atelierul lui Jacob van Swanenburgh (pictor olandez, colecționar și negustor de picturi. Este cunoscut pentru picturile sale istorice, scene religioase și portrete. Au fost găsite în prezent doar 11 picturi realizate de către acesta). Timp de trei ani învată pictura, copiind tablourile maestrilor celebri pentru casele clientilor maestrului la care lucra. Aceasta i-a și atestat, de altfel, potențialul său inedit în pictură și i-a conturat un viitor promițător. The Harrowing of Hell, Jacob van Swanenburgh Părintii săi hotarasc să-l trimită în anul 1624 la Amsterdam, unde lucreaza în atelierul lui Pieterzoon Lastman, pictor la moda, care călătorise în Italia si cunoscuse tehnicile marilor maestri ai Renasterii. Rembrandt asimileaza rapid tehnicile italiene si vedem imediat in picturile pastrate din aceasta perioada folosirea precisa a clarobscurului lui Caravaggio. The Stoning Of St. Stephen, 1625 - Rembrandt Dupa doi ani se reintoarce la Leiden si isi deschide un atelier impreuna cu un prieten, Jan Lievens (img.2.), talentat pictor si el, fost elev al lui Lastman. In atelierul acesta il va cunoaste pe influentul intelectual olandez Huygens, secretarul personal al guvernatorului Olandei, Henric Frederic de Orania. Huygens ii aranjeaza cateva comenzi importante si il convinge sa se reintoarca la Amsterdam. Rembrandt se intoarce in Amsterdam în 1633. Avand deja o faima artistica, negustorul de artă Hendryck van Uylenburg îi finanteaza deschiderea unui atelier. Prin intermediul acestuia, Rembrandt obtine o primă comandă substantială – “Lectia de anatomie a doctorului Tulp”. Tabloul este o lucrare sublima si Rembrandt devine un adevarat maestru recunoscut de toata lumea. O altă operă importantă din acea perioadă o constituie Furtună pe marea Galilei, încadrîndu-se de altfel și printre cele mai importante opere ale sale.În prezent aceasta este inregistrată cu indicatia "locatie necunoscuta in prezent". Acest tablou de o mare valoare- singurul peisaj marin cunoscut ca fiind pictat de Rembrandt - a fost furat in anul 1990, in cadrul jafului de la muzeul Isabella Stewart Gardener din Boston, SUA. Revenind la activitatea lui Rembrandt, comenzile se succed cu rapiditate, în special din partea familiilor bogate din Amsterdam, care îi comandă zeci de portrete. În 1634, Guvernatorul de Orania îi comandă, prin intermediul lui Huygens, tabloul intitulat “Patimile Domnului”, care il va consacra absolut. In anul 1634, Rembrandt se căsătoreste cu Saskia, verisoara negustorului de artă care l-a ajutat sa-si deschida atelierul. Prin căsătorie, Rembrandt pătrunde în cercurile marii burghezii din Amsterdam. Saskia, fiică a primarului, îi aduce o zestre de 40.000 de florini. Tânăra pereche isi cumpara în cartierul elegant al orasului o casă mare, unde Rembrandt îsi instalează si atelierul. Din nefericire, sotii Rembrandt pierd primii trei copii imediat dupa nasterea lor. In 1641 se naste Titus, copil sănătos, dar Saskia se îmbolnăveste de tuberculoză si moare in 1642. Între timp, Rembrandt, care tocmai termină tabloul intitulat “Rondul de noapte”, atinge apogeul gloriei profesionale. Rămas văduv, Rembrandt angajează o educatoare pentru fiul său, Titus. În 1646, acestă sarcină va fi luată de Hendricke , care îndeplineste un rol dublu, acela de educatoare si de amantă. Pictorul este din nou foarte îndrăgostit, trăiesc ca sot si sotie, dar nu se căsătoresc oficial. Justitia clericală îi acuză de imoralitate, dandu-l in judecata. Încălcând normele legale în vigoare în Olanda secolului al XVII-lea, Hendricke continua sa trăiesca cu pictorul inca nouă ani. Contracteaza datorii mari, creditorii îl declara falit si în 1656 colectia sa de artă este scoasă la licitatie si vândută, operele îi sunt împrăstiate. Cu toate acestea îsi continuă munca de creatie. Din această ultimă perioadă datează “Sindicii postăvarilor” 1662, o serie de autoportrete si “Logodnica evreică” 1665. Henricke moare în 1663. Titus se îngijeste de părintele său, dar si el moare în 1668, cu un an înainte de sfârsitul tatălui său. Rembrandt se stinge din viată la 14 octombrie 1669, într-o casă mică, dintr-un cartier sarac. Este înmormântat în cimitirul saracilor din Amsterdam, într-un mormânt nemarcat. In tabloul “Ospătul lui Baltazar” (1635), Rembrandt descrie spaima lui Nabucodonosor în clipa în care mâna lui Dumnezeu lasă următorul mesaj în ebraica: mane, sa(ta)kel, fares („numărat, cântărit, împărtit”), ceea ce el nu întelege, simtindu-i însă sensul tragic (regatul său va fi divizat mai târziu între mezi si persani). Acest episod din cartea Profetului Daniel se desfăsoară în timpul unui ospăt al lui Baltazar. Oaspetii beau din cupele de aur jefuite din templul de la Ierusalim Spaima de pe chipul comesenilor este evidentă la femeia si la bărbatul din partea stângă a tabloului. “Rondul de Noapte” (De Nachtwacht) este fara indoiala una din cele mai mari capodopere ale picturii din toate timpurile, care fara probleme egaleaza “Cina cea de Taina” a lui Leonardo. Probabil ca numele picturii nu este cel original. Acesta considerat astăzi o capodoperă, a constituit la vremea sa un scandal. Comandantul Frans Banning Cock ar fi dorit să iasă mai mult în evidentă în acest urias tablou. Ori, Rembrandt s-a concentrat mai mult asupra actiunii. Pentru el tema este miscarea, actiunea si nu o compozitie colectiva si anosta a unui grup. Puternicele contraste de lumină si culoare, jocul fin al miscării trupurilor, umbrelor si rechizitelor înviorează exceptional scena, leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compozitie de lumini. Alte opere de artă importante Danae, Rembrandt