Vous êtes sur la page 1sur 19

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie din Republica Moldova

”Nicolae Testemiţanu”

Catedra de Medicină socială şi management sanitar ”Nicolae Testemiţanu”

Realizatori: Marwan Abu Gariba- Grupa: M1609


Afoni Ali - Grupa: M1603
Cuprins

• Definiție
• Tipurile de glaucom
• Frecvența bolii
• Mecanismul de producere
• Simptome -Diagnostic
• Tratamentul
• Statistica unui studiu
• Bibliografie
Definiției
Glaucomul este un termen care descrie un grup de boli caracterizate prin
distrugerea progresiva a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil
de transmiterea informatiilor de la ochi la creier. Se produce astfel
restrangerea treptata a campului vizual si, in final, se poate ajunge la
orbire
Exista mai multe tipuri de glaucom.
a) Glaucomul primitiv cu unghi deschis este cea mai frecventa forma de glaucom,
fiind responsabil de peste 90% din cazurile de glaucom.
b) Glaucomul primitiv cu unghi inchis,
c) glaucomul congenital.
Exista si forme de glaucom secundar altor afectiuni, traumatisme locale sau aparut
ca efect advers in urma unor tratamente.
La nivel mondial se estimeaza un numar de bolnavi de glaucom intre 65 si 105
milioane, dintre care 10% sunt deja in stadiul de orbire bilaterala.
•In Romania nu exista statistici oficiale.
•Se estimeaza 7,5 milioane de cazuri de glaucom primitiv cu unghi deschis si cu unghi
inchis, raportat la o populatie de 1150 milioane.
Boala se asociază, de cele mai multe ori, cu o presiune crescută în
ochi, cauza fiind un fluid numit unoare apoasă. Umoarea apoasă este
un lichid transparent produs în permanența în interiorul ochiului care
are scopul de a scalda și hrăni ochiul.
La un ochi sanatos, acest lichid este produs si eliminat din ochi in
proportii aproximativ egale. Astfel se menține o presiune constantă în
interiorul ochiului, numită presiune intraoculară (PIO). Presiunea
intraoculara este considerata normală atunci când valoarea ei este
între 10 si 21 mm Hg.
La pacientii cu presiune intraoculara crescută (peste 21 mm Hg),
ochiul continuă să producă umoare apoasă, dar este incapabil să o
elimine cu un debit normal.
În timp, această presiune intraoculară crescută poate deteriora nervul
optic, ceea ce duce la pierderea treptată a vederii. Daca presiunea
intraoculara nu scade, se poate ajunge chiar la orbire.
Medicii oftalmologi au ajuns la concluzia ca anumite persoane au șanse sporite de a
face glaucom.
Este vorba despre persoane care :
a) Au peste 40 ani
b) Au rude de sange cu glaucom
c) Se stiu cu presiune introculara crescuta
d) Sufera de:
a) diabet zaharat
b) hipertensiune arteriala
c) hipotensiune arteriala
d) dureri de cap de tip migrenos
e) sindrom Raynaud
Deși există și tipuri de glaucom fără presiune introculară crescută, principalul factor
de risc pentru glaucom este reprezentat de presiunea intraoculara crescută.
• Glaucomul poate fi pentru o lunga perioada de timp o boală
asimptomatică. O tensiune intraoculară mediu crescută nu
dă simptome dar acționează insidios asupra nervului optic
determinând distrugerea progresivă a fibrelor sale.

Rareori, în faze avansate ale glaucomului, pot apărea dureri


de cap, senzația de presiune în zona oculară iar când nervul
optic este aproape complet distrus apare și scăderea vederii.

Pentru o perioadă îndelungată glaucomul se manifestă doar


prin îngustarea câmpului vizual (pe care pacientul nu o
sesizează), vederea centrală fiind in acest timp perfect
păstrată.
• Diagnosticul de glaucom este relativ simplu și nu implică
investigații neplăcute pentru pacient.
• Dificultatea majoră este reprezentată de faptul că
glaucomul nu are simptome aproape de loc până în
momentul când vederea este mult afectată.
• Marea majoritate a pacienților sunt diagnosticați în faze
avansate ale bolii când, în ciuda tratamentului corect
efectuat, evoluția către orbire este greu de oprit.
• Pentru a stabili diagnosticul, medicul oftalmolog apeleaza la 4 teste
simple:
• Măsurarea presiunii intraoculare
• Examinarea papilei nervului optic
• Examinarea unghiului de drenaj (este necesară pentru stabilirea tipului
de glaucom “ cu unghi inchis sau deschis, deoarece modalitatile
terapeutice pot fi diferite)
• Examinarea câmpului vizual (stabilește în ce masură este afectată
capacitatea pacientului de a vedea ; în mod caracteristic, în glaucom
se produce o îngustare a câmpului vizual dinspre periferie către
centru).
• Din datele rezultate în urma acestor investigații, medicul poate stabili
diagnosticul de glaucom, tipul acestuia și cât de avansată este boala.
Se poate vindeca Glaucomul?

• Glaucomul este o boală progresivă care durează toată


viața și nu se cunoaște nici un tratament care să-l
vindece.
• Orice pierdere a vederii care s-a produs înainte de
diagnosticarea glaucomului și începerea tratamentului
este ireversibilă.
• Vestea bună este că majoritatea medicamentelor pentru
glaucom sunt eficiente în reducerea PIO, ținând astfel
sub control glaucomul.
Toate medicamentele utilizate în prezenț în tratarea
glaucomului reușesc să oprească sau să întârzie
agravarea bolii prevenind astfel apariția orbirii. Ele
fac acest lucru prin scăderea PIO, indiferent de
forma de glaucom, cu presiune intraoculara
crescuta sau nu.
• Cele mai multe medicamente pentru glaucom se prezintă
sub formă de picături pentru ochi. Dacă picăturile de ochi
nu pot reduce suficient presiunea intraoculară, se recurge
la alte alternative terapeutice disponibile. Acestea pot
include tratamentul laser sau chiar tratament chirurgical.
Uneori poate fi necesară aplicarea picăturilor și după
tratamentul cu laser sau chirurgical, pentru reducerea
suplimentară a presiunii intraoculare.
Studiul prospectiv a fost efectuat în clinica Oftalmologie din cadrul IMSP
Spitalul Clinic Republican în perioada anilor 2005-2008 şi a inclus 208
bolnavi (208 ochi), divizați în două grupe – grupa de studiu şi grupa de
referinţă, dintre care 115 (55,3%) bărbaţi şi 93 (44,7%) femei cu vârsta
cuprinsă între 30-87 ani. Grupa de studiu a fost împărţită în două loturi a
câte 60 (studiu I) şi 44 (studiu II) pacienţi respectiv, grupa de referinţă a
fost de asemenea divizată în două loturi cu acelaşi număr de pacienţi
(referinţă I – 60 pacienți, referinţă II – 44 pacienți).

Scopul:
Eficienţa tratamentului complex în cazul glaucomului doloros cu utilizarea remediilor
antihipertensive, intervenţiilor chirurgicale, orientate spre diminuarea PIO în complex cu
remedii antiinflamatoare nesteroidiene (Diclofenac) în cadrul lotului studiu Ι şi a eficienţei
aceluiaşi tratament suplimentat cu acid ascorbic în cadrul lotului studiu ΙΙ.
Lotul Ι (120 pacienţi) a inclus 2 grupe: (Tabelul 2.1). - grupa de studiu (60 pacienţi/60
ochi) din care 32 (53,33%) bărbaţi şi 28 (46,67%) femei. - grupa de referinţă (60
pacienţi/60 ochi) din care 32 bărbaţi (53,33%) şi 28 (46,67%) femei (doar tratament
antihipertensiv).
Lotul ΙΙ (88 pacienţi) de asemenea a fost divizat în 2 grupe (Tabelul 2.2): - grupa de
studiu (44 pacienţi/44 ochi) din care 26 (59,1%) bărbaţi şi 18 (40,9%) femei. - grupa
de referinţă (44 pacienţi/44 ochi) din care 25 (56,82%) bărbaţi şi 19 (43,18%) femei
(doar tratament antihipertensiv).
Metode speciale de investigaţie, utilizate în studiu
1. Termometria topică – a fost utilizat termometrul electronic la pacienţii cu glaucom dureros
pentru examinarea temperaturii locale, termometrul fiind aplicat în sacul conjuctival după
utilizarea unei huse de unică folosinţă .
La 70 de pacienţi din grupele de studiu au fost folosite două metode de măsurare a pH-lui
lacrimii.
2. Indicatorul manual de pH – a fost utilizat la 40 pacienți din grupa de studiu lotul Ι la
internare şi la externare pentru examinarea nivelului pH-ului lacrimii.
3. Dispozitivul ABL5 – utilizat pentru evaluarea echilibrului acido-bazic, a fost folosit la 30
pacienţi din grupa de studiu lotul ΙΙ pentru estimarea nivelului pH-ului în lacrimă
(laboratorul biochimic al Spitalului Clinic Republican)
https://societateadeglaucom.ro/glaucom/
http://www.cnaa.md/files/theses/2016/24070/bassam_alhabeebi_thesis.pdf
http://pro-med.md/ru/2017/06/23/riscurile-glaucomului-simptome-si-tratament/
http://www.csid.ro/boli-afectiuni/oftalmologie/glaucomul-11237421/
http://www.cnaa.md/files/theses/2016/24070/bassam_alhabeebi_thesis.pdf