Vous êtes sur la page 1sur 62

ANTIALERGICELE

IMUNOMODULATOARELE
• ALERGIA reprezintă o reactivitate
modificată a unui organism, pornind de la
cuvântul grecesc “allos” care înseamnă
deviere de la starea originală, normală.
Alergia constă în diverse simptome
provocate printr-un mecanism imunologic
ca urmare a expunerii la un alergen bine
determinat, având la bază reacţia antigen-
anticorp.
Gell şi Coombs au definit 4 tipuri de reacţii de
hipersensibilitate:
TIP I: reacţiile de anafilaxie (anafilaxia generalizată,
reacţiile de anafilaxie locală, denumite şi stări atopice):
astmul bronşic alergic, febra de fân, urticaria, reacţia
Arthus, edemul Quincke, maladia serului, dermatita
atopică, prurirul.
TIP II: reacţii de citotoxicitate mediate de anticorpi sau
citolitică. Se întâlneşte în clinică în anemiile hemolitice,
în leucopenii, purpura trombocitopenică.
TIP III: reacţiile de hipersensibilitate induse de complexele
imune. Se întâlneşte în alergia medicamentoasă,
alveolite, astm.
TIP IV: reacţiile de hipersensibilizare mediată celular sau
întârziată (reacţia la tuberculină, brucelină, lepromină
etc; îi aparţin tuberculoza, dermatitele de contact, reacţia
de respingere a grefei).
Reacţiile de tip I, II şi III sunt mediate de anticorpi, iar cele
de tip IV sunt mediate de celule.
CLASIFICAREA PREPARATELOR
ANTIALERGICE
I. PREPARATELE UTILIZATE ÎN REACŢIILE ADVERSE DE
TIP IMEDIAT
A. Remediile ce inhibă eliberarea mediatorilor alergiei
(din mastocite şi bazofile)
1. Glucocorticoizii: prednisolon, dexametazonă,
betametazonă, triamcinalonă
2. Inhibitorii degranulării mastocitelor: cromoglicat de
sodiu, nedocromil, ketotifen
3. Preparate cu acţiune α, şi β-adrenomimetică:
epinefrină, terbutalină, salmeterol, izoprenalină etc.
4. Metilxantinele: aminofilină, teofilină.
5. M-colinoblocantele: atropină, scopolamină etc.
6. Heparină
B. ANTAGONIŞTII COMPETITIVI AI
MEDIATORILOR ALERGIEI
• 1. H1-ANTIHISTAMINICELE
• I generaţie
Difenhidramina (Dimedrol)
Clemastina (Taveghil)
Clorfenoxamina
Cloropiramina (Suprastin)
Clorfeniramina
Prometazina (Pipolfen)
Feniramina (Avil)
Mebhidrolina (Diazolina)
Quifenadina (Fencarol)
Hidroxizina (Atarax)
Ciproheptadina (Peritol) etc.
H1-ANTIHISTAMINICELE

• A II-a generaţie
Astemizol (Gismanal)
Acrivastina (Semprex)
Bamipina (Soventol)
Terfenadina (Histadina)
Azelastina (Alergodil)
Loratadina (Claritina)
Mizolastina
Ebastina (Kestina)
Dimetinden (Fenistil)
Oxatomid (Tinset) etc.
• A III-a generaţie
Cetirizina (Zirtec)
Fexofenadina (Telfast)
2. M – COLINOBLOCANTELE
 Atropină Oxitropiu
 Platifilină Ipratropiu
C. Antagoniştii funcţionali ai mediatorilor alergiei
1. , şi -adrenomimeticele
• vezi mai sus
2. Metilxantinele
- aminofilină - teofilină
3. Spasmoliticele miotrope
-papaverină - drotaverină
4. Glucocorticoizii
• vezi mai sus
D. Preparatele care diminuează afectarea ţesuturilor
1. Glucocorticoizii (vezi mai sus)
2. Antiinflamatoarele nesteroidiene
II. PREPARATELE UTILIZATE ÎN REACŢIILE ADVERSE
DE TIP ÎNTÂRZIAT
A. Imunodepresivele
1.Imunodepresivele minore
a) preparatele aurului b) derivaţii 4-aminochinolinici
- auronofină - clorochină
- aurotioprol - hidroxiclorochină
- aurotiomalat c) –penicilamină
2. Imunodepresivele majore
a) glucocorticoizii b) citostaticele
(vezi mai sus) - azatioprină
- ciclofosfamidă
- mercaptopurină
- cicloserină
- metotrexat
- globulinele antilimfocitare
B. Preparatele ce micşoarează afectarea ţesuturilor
1. Glucocorticoizii (vezi mai sus)
2. Antiinflamatoriile nesteroidiene
- indometacină
- diclofenac
- piroxicam
- ibuprofen
- nimesulid etc.

C. Imunostimulatoarele
- levamisol
- filgramostim
- molgramostim etc.
ANTIHISTAMINICELE
MECANISMUL DE ACŢIUNE
• Blocada competitivă a receptorilor H1-histaminergici de
pe membrana postsinaptică la periferie şi SNC. Efectul
concurent se manifestă mai marcat dacă H1-
antihistaminicele se indică înainte de acţiunea
alergenului şi eliberarea histaminei.
• H1-receptorii sunt cuplaţi prin proteinele G (Gq) cu
fosfolipaza C, la activarea căreia din fosfolipidele
membranare se formează inozitoltrifosfatul (IP3) şi
diacilglicerolul (DAG). IP3 contribuie la eliberarea Ca++
din reticolul endoplasmatic cu creşterea Ca++ ionizat in
celule. DAG şi Ca++ activează proteinkinaza C –
calmodulin dependentă cu activarea fosfolipazei A2 şi
iniţierea metabolismului acidului arahidonic cu formarea
prostaglandinelor (Pg) şi leucotrienelor (LT).
• În musculatura netedă a bronhiilor, intestinului,
vaselor de calibru mare, stimularea H1-receptorilor va
contribui la formarea IP3, creşterea Ca++ cu activarea
miozinkinazei, fosforilarea miozinei şi contracţia
musculaturii netede.
• Efectul vasodilatator la nivelul microcirculaţiei a
histaminei se realizează prin H1 şi H2-receptorii (H1 –
în celule endoteliale, H2 – musculatura netedă).
Stimularea H1 duce la creşterea Ca++, care activează
fosfolipaza A2 cu majorarea locală a factorului
endotelial relaxant endogen (FER) sau oxidului de
azot (NO). NO – difuzează în musculatura netedă cu
activarea guanilatciclazei şi creşterea GMPc, care
prin intermediul unei proteinkinaze GMPc-
dependente micşorează nivelul Ca++ cu relaxare. La
stimularea fosfolipazei A2 are loc formarea şi PgI2 cu
efect de vasodilataţie.
EFECTELE H1-ANTIHISTAMINICELOR

• Antialergic – prin blocarea H1-histaminoreceptorilor


înlătură efectele histaminei în reacţiile alergice de tip
imediat cu atât mai efectiv cu cât este mai important
rolul mediatorului. Mai marcată este acţiunea în
manifestările cutanate prin înlăturarea pruritului şi
edemelor.
• Sedativ şi hipnotic – cauzat de blocarea H1- şi M-
receptorilor din SNC. Este mai manifest la
preparatele de I generaţie şi poate fi folosit în scopuri
terapeutice, deşi deseori survine ca nedorit.
EFECTELE H1-ANTIHISTAMINICELOR
• Antivomitiv – cauzat de blocada H1-receptorilor din
centrul vomei şi nucleele vestibulare, precum şi a M-
colinoreceptorilor. Poate fi important şi efectul sedativ,
deoarece ambele sunt caracteristice preparatelor de I
generaţie.
• Antiparkinsonian – determinat de blocada M-
colinoreceptorilor centrali şi periferici.
• Anestezic local – cauzat de blocada participării histaminei
la perceperea durerii şi pruritului la nivelul terminaţiunilor
nervoase.
• Alfa-adrenoblocant – caracteristic pentru derivaţii
fenotiazinici prin blocarea -adrenoreceptorilor, indeosebi
la administrarea i/v, cu micşorarea tensiunii arteriale.
EFECTELE H1-ANTIHISTAMINICELOR

• Ganglioblocant – blocada ganglionilor vegetativi,


tipic pentru difenhidramină şi manifestat prin
diminuarea tonusului organelor cu musculatură
netedă.
• Hipotermic – posibil, este de origine centrală.
• Orexigen – efectul central H1-antihistaminic.
INDICAŢIILE
Ca antialergice în reacţiile alergice de tip imediat
1) edem angioneurotic – formele uşoare şi de gravitate medie, iar în cele
grave ca adjuvante;
2) urticarie, prurit cutanat;
3) dermatite alergice, atopice şi de contact; neurodermită;
4) rinite şi conjunctivite alergice;
5) reacţii alergice sistemice acute (şoc anafilactic, astm bronşic etc) –
eficacitate redusă datorită rolului mic al histaminei în patogenia
acestora;
6) reacţii alergice la medicamente:
-pentru înlăturarea reacţiilor cutanate ca efecte adverse ale
medicamentelor;
-pentru preîntâmpinarea efectelor histaminei, eliberată la utilizarea
unor preparate (morfina, tubocurarina etc);
7) reacţii alergice cutanate la înţepăturile insectelor sau la contactul cu
unele plante (urzica etc);
8) în afecţiunile pielii şi ţesuturilor moi (traume, combustii etc.) pentru
înlăturarea efectelor histaminei.
Indicaţii cu alte scopuri
1. Ca antivomitive:
a) profilaxia cinetozelor;
b) boala Menier;
c) ameţeli de origine vasculară;
d) voma gravidelor;
e) voma produsă de medicamente (analgezicele opioide şi anestezicele
generale);
f) în asociere cu dopaminoblocantele pentru micşorarea efectelor
adverse.
2. Ca sedative şi hipnotice:
a) dereglările somnului, îndeosebi instalării somnului (adormirii);
b) premedicaţie pre- şi intraoperatorie;
c) potenţarea preparatelor cu efect inhibitor asupra SNC
(tranchilizantelor, neurolepticelor, analgezicelor, anestezicelor
generale etc);
d) febră şi hipertermie.
3. Ca orexigene:
a) pentru stimularea apetitului.
CONTRAINDICAŢIILE
• Sensibilitate la preparat
• Hipertrofia prostatei
• Glaucom
• Graviditatea, indeosebi I trimestru
• Lactaţia
• Persoanele ce necesită atenţie (conducătorilor auto,
orperatorilor etc.)
• Afecţiuni hepatice şi renale grave
• Dereglări ale contuctibilităţii în ventricole
• Nou-născuţi şi copii până la 2 ani, iar la unii chiar până
la 12 ani
• Asocoerea cu inhibitorii SNC, alcoolul (în afară de
indicaţiile justificate)
• Hipotensiune arterială sau predispoziţie la ea.
REACŢIILE ADVERSE
1. Sedativ-hipnotic:
a) somnolenţă, slăbiciune, micşorarea atenţiei şi
capacităţii de muncă, ataxie,
b) uneori, mai ales la copii, poate fi nelinişte,
anxietate, excitaţie, confuzie, halucinaţii şi
convulsii.
2. M-colinoblocant periferic:
- uscăciune în gură;
- dereglări dispeptice (constipaţie etc.);
- creşterea viscozităţii secreţiilor laringiene şi
bronşice;
- tahicardie;
- creşterea presiunii intraoculare;
- retenţia urinei.
REACŢIILE ADVERSE
3. Hipotensiune arterială
4. Efecte iritante ale mucoasei gastrice cu greaţă, dureri
în epigastriu, dispepsie.
5. Efect cardiotoxic cu creşterea intervalului Q-T;
lărgirea undei T, extrasistolii ventriculare polimorfe şi
tahicardie (torsades de pointes).
6. Reacţii alergice – dermatite, febră, fotosensibilizare.
7. Dereglări hematopoetice – leucopenie,
agranulocitoză, anemie hemolitică (rar).
8. Toleranţa –se dezvoltă la a 5-7 zi pentru preparatele
de I generaţie când pot surveni reacţii alergice.
9. Mutagenitate – dezvoltare în condiţii experimentale a
melanomului şi fibrosarcomei.
INTOXICAŢIA ACUTĂ CU H1-ANTIHISTAMINICE

Tabloul clinic Tratamentul


Doza toxică pentru maturi – 1 g. În patogenie – - spălături gastrice;
dereglări ale SNC şi vegetativ, asemănătoare cu cele - purgative saline;
din intoxicaţia cu atropină. - diureză forţată;
Evoluţia începe cu excitarea SNC, până la convulsii, - hemodializă;
apoi rapid se dezvoltă depresia cu starea de comă. - în convulsii (diazepam,
Per os – peste 1-8 ore apar: cefalee, ameţeli, greaţă, barbiturice);
uneori vomă, sete, uscăciune ăn gură, hipertermie, - în excitaţie
pielea palidă, stare agitată de durată scurtă cu tremor, (clorpromazină);
dereglarea coordinaţiei, hipereflexie, PA mai întîi se - în depresii (codeina,
măreşte, iar apoi se micşorează până la colaps, niketamidă);
convulsii tonico-clonice, halucinaţii. - în efectele M-
În faza de depresie: colinoblocante –
- slăbiciune, somnolenţă, conştiinţa neclară până la neostigmină etc.;
pierderea ei; - pentru profilaxia
- starea de comă cu dereglarea respiraţiei, midriaza; edemului cerebral –
- fibrilaţii musculare (ale feţei şi membrelor glucocorticoizii, vit. B, C.
superioare).
INHIBITORII DEGRANULĂRII MASTOCITARE
• Medicamente eficace profilactic în astmul bronşic,
îndeosebi în cel alergic (exogen), prin împiedicarea
elibirării şi/sau producerii de mediatori chimici ai
procesului inflamator (histamină, leucotriene etc.) de
către mastocite şi alte celule implicate în inflamaţia
mucoasei bronşice.

• acidul cromoglicic  cromoglicat sodic


• ketotifen
• nedocromil
mai rar:
– amlexanox
– lodoxamidă
– pemirolast
– reprinast
MECANISMUL DE ACŢIUNE
- inhibă fosfodiesteraza cu acumularea de AMPc cu micşorarea
influxului de Ca++ în celulă sau stimularea efluxului lui din
celulă cu reducerea activităţii funcţionale a celulelor ţîntă 
diminuarea eliberării histaminei şi, probabil, a leucotrienelor
din mastocite şi celulele participante la inflamaţiie;
- poate influenţa reactivitatea bronşică indiferent de acţiunea
asupra mastocitelor, manifestată prin preîntâmpinarea
bronhospasmului indus de diferiţi factori chimici, efort fizic;
- poate inhiba unele efecte ale factorului de agregare a
plachetelor ( PAF) – ca acumularea eozinofilelor în plămîni,
bronhospasmul;
- poate micşora permeabilitatea vaselor mucoasei şi diminua
accesul alergenului şi stimulilor nespecifici către mastocite,
musculatura netedă şi terminaţiunile nervoase.
EFECTE
• administrat cu 1-2 ore înaintea acţiunii
alergenului preîntâmpină declanşarea crizei de
astm alergic;
• împiedică crizele produse de efort, frig şi
substanţe iritante;
• administrarea sistematică la bolnavii cu astm
uşor sau moderat ameliorează funcţia
pulmonară, evită crizele de dispnee provocate
de expunerea la antigen şi crizele la efort;
• micşorează frecvenţa şi intensitatea
crizelor;diminuie hiperreactivitatea bronşică (de
regulă, după 2-3 luni);
• poate reduce necesitatea în simpatomimetice şi
uneori dozele de glucocorticoizi;
EFECTE
• eficacitatea este ceva mai slabă ca a
glucocorticoizilor inhalatorii, iar la asocierea cu
acestea nu realizează un efect mai mare decât
glucocorticoidul singur. Nu poate substitui
corticosteroidul pentru controlul astmului;
• inhibă eliberarea de histamină din mastocite şi
formarea excesivă de leucotriene de către
leucocite, mastocite şi epiteliul traheal, induse de
IgE in astmul alergic;
• în sânge nu se mai depistează factorul chimiotactic
al neutrofilelor, marker al activităţii mastocitelor;
• are specificitate de organ – influenţează asupra
mastocitelor din plămâni şi nu asupra celor din
piele;
• eficacitatea deplină necesită uneori 3-4 săptămâni
de tratament.
INDICAŢIILE
• astm alergic (atopic), îndeosebi la copii şi la
pacienţi tineri;
• astm intrinsec (parţial);
• bronşită astmatiformă (bronşită cronică
obstructivă);
• astmul de efort fizic;
• rinită alergică;
• conjunctivită sau keratită alergică;
• alergia alimentară;
• mastocitoză sistemică şi tulburări
gastrointestinale
CONTRAINDICAŢIILE ŞI PRECAUŢIILE
- status astmaticus; - sensibilitate la preparat;
- cu precauţie: graviditate, lactaţie; - respectarea
strictă a regimului de dozare; - copii până la 5 ani
(inhalaţia).

REACŢIILE ADVERSE -frecvenţa este mică şi


sunt minore;- simptome de iritare a căilor
respiratoare cu tusea, bronhospasm (se înlătură
prin inhalarea unui 2-AM); -greaţă, gust neplăcut;
-artralgii, urticarie, rar - reacţii anafilactice sau
anafilactoide; - infiltraţie pulmonară cu eozinofilie;
-dizurie.
KETOTIFENUL (ZADITEN, POZITEN)

Particularităţi de acţiune
• este asemănător cu cromoglicatul;
• posedă deasemenea acţiune sedativă şi H1-
antihistaminică;
• benificiul terapeutic se instalează de
asemenea după 4 săptămîni;
• nu s-a dovedit eficace în astmul intrinsec şi la
efort.
ACŢIUNEA ANTIALERGICĂ ŞI
IMUNODEPRESIVĂ A GLUCOCORTICOIZILOR
1. Antagonism cu hormonii imunostimulatori ai
timusului, STH, androgenii.
2. Influenţa asupra reacţiilor adverse de tip imediat:
a) antagonişti funcţionali ai mediatorilor alergiei;
b) inhibă degranularea mastocitelor şi eliberarea
mediatorilor alergiei şi inflamaţiei;
c) stabilizarea membranelor celulare;
ACŢIUNEA ANTIALERGICĂ ŞI
IMUNODEPRESIVĂ A GLUCOCORTICOIZILOR
a) diminuarea capacităţii B-limfocitelor de a produce
imunoglobuline;
b) influenţa asupra macrofagilor cu blocarea:
• activării sistemului complementului (C3);
• eliberării enzimelor lizozomale (hidrolazelor
acide);
• formării radicalelor liberi, prostaglandinelor
şi leucotrienelor.
c) influenţa asupra interacţiunii: antigen – macrofagi
– T-limfocite – B-limfocite;
d) micşorarea sintezei anticorpilor (în doze mari).
3. Influenţa asupra reacţiilor adverse de tip întârziat
(imunităţii celulare):
a) blocarea eliberării citokinelor, îndeosebi
interleikinelor 1,2,3,6; factorului necrolizant al
tumorilor, -interferonului limfocitar;
b) micşorează eliberarea din celulele endoteliale a
factorilor adeziunii, complementului (C3),
citokinelor;
c) inhibiţia funcţiilor bazofilelor, limfocitelor,
fibroblaştilor, celulelor endoteliale;
d) acţiune citotoxică selectivă prin oprimarea
sintezei ADN, ARN, proteinelor şi multiplicării
celulare;
e) inhibă migrarea T- şi B-limfocitelor;
f) acţiune antiinflamatoare.
ŞOCUL ANAFILACTIC
TRATAMENTUL
• epinefrina 0,3-0,5 ml i/m, peste 5-15 min până la 2 ml sub
controlul presiunii arteriale (pentru înlăturarea colapsului,
dereglărilor respiratorii, deficitului de sânge circulant);
• perfuzie i/v, soluţie izotonică sau 5% glucoză cu dopamină
sau norepinefrină;
• glucocorticoid în doze majore (prednisolon până la 100 mg
sau hidrocortizon 1000 mg, dexametazonă 10-20 mg);
• antihistaminice (difenhidramină, cloropiramină); CaCl2;
• simptomatic:
– strofantină;
– diazepam;
– furosemid sau manitol etc.
IMUNODEPRESIVELE MINORE
DERIVAŢII 4-AMINOCHINOLINICI
MECANISM DE ACŢIUNE
• stabilizarea membranelor celulare şi a organitelor
intracelulare, îndeosebi a lizozomilor, cu diminuarea
eliberării hidrolazelor acide, cu diminuarea autolizei:
celulelor sinoviale, cartilajului, ţesuturilor moi, vaselor.
• Inhibiţia sintezei acizilor nucleici şi a multiplicării,
inclusiv a limfocitelor, cu reducerea producerii
limfokinelor (interleikinei 2).
• Micşorarea hemotaxisului leucocitelor.
• Captarea radicalelor liberi.
• Inhibiţia sintezei şi formării colagenului.
• Blocarea replicării virusurilor.
INDICAŢII

• Poliartrita reumatoidă de gravitate medie la


adulţi şi copii.
• Lupusul eritematos desiminat (cu
predominarea sindromului cutanat şi articular)
şi alte maladii sistemice ale ţesutului conjuctiv.
• Reumatism cu evoluţie recidivantă,
permanentă, lentă.
• Formele nemanifeste ale choreei.
• Sindromul diencefalic.
• Urticaria solară.
• Porfiria cutanată tardivă.
CONTRAINDICAŢII

• Retinopatiile;
• Insuficienţa renală;
• Epilepsia (se poate acutiza);
• Insuficienţa glucozo-6-fosfatdehidrogenezei;
• Inhibiţia hemopoezei de către medicamente
sau de origine medicamentoasă;
• Graviditatea;
• Psorias (acutizare);
• Asocierea cu preparatele aurului (sunt posibile
forme grave ale dermatitei exfoliative).
REACŢII ADVERSE

• Retinopatia cu orbire bilaterală ireversibilă,


precum şi diplopie, dereglări ale acomodaţiei,
keratopatii reversibile;
• Dereglări dispeptice; diminuarea secreţiei
sucului gastric şi acidului clorhidric;
• Prurit, erupţii cutanate;
• Colorarea cafenie a unghilor şi mucoaselor,
decolorarea părului;
• Mai rar:
• ototoxicitate cu surditate;
• denivelarea undei T pe ECG, cardiomiopatie.
• Hidroxiclorochina mai rar provoacă retinopatie,
dar au fost semnalate şi dereglări psihice.
PREPARATELE AURULUI
auronofină, aurotioprol, aurotiomalat
MECANISM DE ACŢIUNE
• inhibă migrarea şi activitatea fagocitelor, migrarea
leucocitelor în focarul inflamaţiei cu dereglarea
captării antigenului de aceste celule;
• blocada transformării şi proliferării limfocitelor;
• deprimarea funcţiilor T- şi B-limfocitelor;
• inhibarea complementului;
• blocada eliberării prostaglandinei E2 din sinovicite şi
leucotrienelor B4 şi C4 din leucocitele
polimorfonucleare;
• oprimarea acţivităţii enzimelor lizozomale;
• inhibiţia maturizării colagenului şi proliferării
ţesutului conjunctiv.
Efectul antireumatoid

• Se dezvoltă lent (peste 4-5 luni)


• Diminuie progresarea bolii şi pot preîntâmpina
apariţia şi evoluţia simptomelor radiologice
dacă tratamentul este precoce;
• Efectul se menţine dacă tratamentul este
permanent;
• Un efect mai mare s-a constatat la bărbaţi,
dacă stagiul maladiei depăşeşte 5 ani, cu VSH
majorat moderat etc.
INDICAŢII
• poliartrita reumatoidă; - poliartrita juvenilă;
• artrite psoriatice;- reumatism grav;- pemfigus şi
dermatită buloasă gravă.
• În indicaţiile 2-5 eficacitatea este mai mică.
CONTRAINDICAŢII
• nefrita; - afecţiunile hepatice grave;
• insuficienţa cardiacă; - alterările hematologice;
• diareea persistentă; - eczema şi dermatozele evolutive;
• lupusul eritematos; - poliartrita cu celulele Hargraves;
• asocierile cu antimalaricele, imunodepresivele,
fenilbutazona (din cauza riscului de accidente sanguine).
REACŢII ADVERSE
• Sunt frecvente (30%) şi uneori grave (10%) şi predominant de
origine imună:
• manifestări cutanate, stomatită, gust metalic, eozinofilie şi
proteinurie;
• mai întîi survine pruritul, apoi erupţiile cutanate eritematoase cu
evoluţie spre eritem nodos, dermatită exfoliativă sau buloasă;
• afectări alergice ale mucoaselor şi pielii cu o pigmentare brun-
cenuşie;
• fotosensibilizare şi alopecie;
• tulburării hematopoetice – eozinofilie, trombocitopenie imună,
leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică;
• afectarea rinichilor – cu proteinurie, apoi hematurie, sindrom
nefrotic (glomerulonefrită extramembranoasă);
• fenomene de tip nitritoid;
• cefalee, encefalită, nevrită periferică, hepatită colestatică,
enterită, infiltrări pulmonare.
D-PENICILAMINA
• Mecanism de acţiune:
- interacţionează direct cu factorul reumatoid – inhibănd
polimerizarea (s-s - punţile) sau sinteza lui;
- inhibă maturizarea colagenului şi lilizisul lui cu formarea
antigenilor;
- se complexează cu metalele bivalente (Cu, Zn, Mg, Fe etc.)
şi inhibă rolul de coenzime în reacţiile de sinteză a
proteinelor, ADN, ARN (acţiune citostatică).
● Indicaţii:
- poliartrită reumatoidă (65-70% eficacitate);
- boala Vilson (degenerescenţa hepato-lenticulară);
- intoxicaţii cu metale grele;
- boala hemolitică a nou-născuţilor cu encefalopatie
bilirubinică.
D-PENICILAMINA
• Reacţii adverse:
- dereglări ale gustului (micşorează vitamina
B6);
- dereglări dispeptice: anorexie, greaţă, vomă,
diaree;
- erupţii cutanate, hipertermie.
Mai rar: dereglarea hemopoiezei, miastenie,
polimiozite, hematurie şi proteinurie, toxicitate
renală.
CITOSTATICELE CA IMUNODEPRESIVE
Mecanism de acţiune:
Caracteristici generale:
- inhibă sinteza acizilor nucleici, proteinelor, multiplicarea celulelor
în toate ţesuturile, dar mai evident în cele cu multiplicare intensă –
hemopoezei, mucoasei tubului digestiv, glandelor sexuale, celulele
tumorale;
- efectul imunodepresiv este cauzat de :
a) inhibiţia ţesutului limfoid, multiplicarea T-limfocitelor,
transformarea lor în helperi, supresori şi celule citotoxice. Ca
rezultat se micşorează cooperarea T- şi B-limfocitelor, formarea
imunoglobulinelor, factorului reumatoid, complexelor imune,
citotoxinelor;
b) reduce eliberarea interleikinei-1;
c) micşorează sinteza anticorpilor.
CITOSTATICELE CA IMUNODEPRESIVE
La unele preparate se disting puncte diferite de acţiune:
a) azatioprina – concurează cu bazele purinice şi
dereglează sinteza ADN şi ARN;
b) metotrexatul – manifestă antagonism cu acidul
folic necesar sintezei purinelor;
c) ciclofosfamida – inhibă replicarea şi citirea
spiralelor ADN în celule;
d) antibioticele citostatice – dereglează sinteza
proteinelor.
Efectul imunodepresiv
- efectul se dezvoltă lent peste 1-3 luni cu continuarea
tratamentului de întreţinere;
- influenţează componentul autoimun al maladiei;
- nu posedă efect antiinflamator, de aceea se asociază
cu antiinflamatoarele nasteroidiene pentru un efect
mai rapid.
• Indicaţiile
- artrită reumatoidă;
- maladiile de sistem a ţesutului conjunctiv;
- sindromul nefrotic;
- transplant de organe;
- polimiozită.
IMUNOSTIMULATOARELE

I. IMUNOSTIMULATOARELE BIOLOGICE
1. de provenienţă acteriană
– Pirogenal
– Prodeghiozan
– Muramil-dipeptid
– Ribomunil
– Bronho-munal
2. de provenienţă fungică
– Zimozan
– Nucleinat de sodiu
IMUNOSTIMULATOARELE

3. de provenienţă animalieră
• preparatele din timus: T-activină, - timalină, -
timozină, -timotropină.
• de măduva hemopoetică: mielopid
• din sânge: interferonii
• din alte ţesuturi: splenină, suspensia de placentă
4. de provenienţă vegetală – tonizantele generale şi
adaptogenele: extract de eleuterococ, -tinctură de
lămâi, -tinctură sau biomasă de Ginseng, -preparatele
din echinacee (imunal)
II. ANALOGII SINTETICI ŞI STIMULATORII ENDOGENI
AI IMUNITĂŢII

1) analogii peptidelor timusului


 timozină
 factorul plasmatic al timusului
 fragmentele timopoetinei – TP3, TP4, TP5
2) analogii proteinelor, polizaharidelor, acizilor
nucleici
 dextran sulfat
 taftsin
 polinucleotide
 derivaţii purinelor – inozină
 derivaţii pirimidinelor – pentoxil, metiluracil
III. IMUNOSTIMULATOARELE SINTETICE CU
MASĂ MOLECULARĂ MICĂ

1) derivaţii imidazoltiazolului şi imidazolului


 Levamisol
 Bendazol
2) derivaţii purinelor
 Inozină
3) derivaţii pirimidinelor
• Pentoxil
• Metiluracil
• Diucifon
IV. IMUNOSTIMULATOARELE RECOMBINAŢI

 Filgrastim, lengrastim, nartograstim


 Molgramostin, sargramostim
 Alfa-2 interferon

V. PREPARATELE CU ACŢIUNE NESPECIFICĂ (CE


STIMULEAZĂ PROCESELE METABOLICE)
 vitaminele
 preparatele anabolice
 preparatele fierului etc.
IMUNOSTIMULATOARELE DE ORIGINE
BACTERIANĂ
• Componenţa
- ribomunilul conţine ribosomi bacterieni şi
proteoglicani din membrana celulară a klebsielelor,
bacilului hemolitic, pneumococilor şi streptococului
piogen gr. A.
- bronho-munalul – lizat de bacterii (streptococi,
pneumococi, bacilul hemolitic, stafilococi, branhamele,
clebsiela).
- prodighiozanul – complex lipopolizaharidic din Bac.
prodigiosum.
- pirogenanul – lipopolizaharid din Ps. aeruginosae.
- muramil-dipeptid – glicopeptide din membrana
nocardiilor, corinebacteriilor, micobacteriilor,
streptococilor.
IMUNOSTIMULATOARELE DE ORIGINE
BACTERIANĂ
• Acţiunea imunostimulatoare:
Cresc rezistenţa nespecifică şi specifică a organismului
cu influenţare asupra imunităţii umorale şi celulare prin:
- creşterea activităţii fagocitozei, conţinutului
lizocimului, titrului complementului;
- intensificarea formării interferonilor endogeni;
- creşterea activitatea B-limfocitelor şi sinteza
anticorpilor (IgA, IgG, IgM);
- stimularea T-limfocitelor;
- majorarea funcţiei corticosuprarenalelor.
INDICAŢIILE
Ribomunil şi bronhomunal:
- profilaxia infecţiilor recidivante în otorinolaringologie şi pulmonologie (rinite,
faringite, laringite, sinusite, angine, otite, traheobronşite, pneumonia cronică).
Prodighiozan:
- tuberculoza cu evoluţie lentă (infiltrativă, cavernoasă, fibrozo-cavernoasă);
- maladii infecţioase acute şi cronice (pneumonii, pielonefrite, dizenterie, colite
postdizenterice, tonzilite etc.);
- diferite afecţiuni ale organelor interne, procese purulente, cauzate de agenţi
patogene rezistenţi la antibiotice;
- sifilisul seronegativ, psorias, eczema.
Pirogenal:
- infecţii cronice cu evoluţie lentă;
- tratamentul complex al tuberculozei pulmonare la eficacitate minoră a
chimioterapicelor, precum şi a pielonefritei, epidedimitei, prostatitei,
afecţiunilor ginecologice etc.;
- afecţiuni şi maladii ale SNC şi sistemului nervos periferic pentru stimularea
proceselor reparative;
- rezorbţia chelaţilor, adeziunilor după traume, combustii etc;
- psorias, dermatoze (neurodermită, urticaria etc.).
CONTRAINDICAŢIILE
- sensibilitate la preparat;
- graviditatea;
- stări febrile (pirogenal);
- suspecţie la infectarea cu virusul gripei (pirogenal);
- insuficienţa coronariană acută şi infarct miocardic
(prodighiozan);
- afecţiuni ale SNC (prodighiozan);

REACŢII ADVERSE
- acţiune pirogenă cu creşterea t0C până la 380C;
- reacţii locale la injectare – durere, pastozitate, infiltraţie;
- dereglări dispeptice (bronho-munal);
- reacţii alergice cutanate;
- cefalee, slăbiciune, artralgii, dureri în regiunea lombară,
epigastriu.
IMUNOSTIMULATOARELE DE ORIGINE VEGETALĂ
Tonizantele generale şi adaptogenele

Influenţa asupra sistemului imun


• Este variată şi contradictorie:
- cresc proprietăţile de adaptare şi rezistenţa organismului
către factorii chimici şi fizici, infecţii, acţiunii toxice a
medicamentelor;
- acţiune antistres;
- amplifică funcţiile energice şi plastice ale organismului
prin influenţa asupra diferitor sisteme enzimatice cu
asigurarea rezistenţei organismului;
- preparatele de Ginseng pot avea acţiune diferită: ce
conţin ginsenoidul Rg1 – stimulează, iar Rb1 – inhibă.
Efectul va depinde de dozele individuale.
IMUNOSTIMULATOARELE DE ORIGINE
FUNGICĂ

ZIMOZAN
• stimulează factorii rezistenţei nespecifice;
• acţivează leuco- şi eritropoeza;
• creşte activitatea T-limfocitelor şi mai puţin a B-
limfocitelor;
• induce sistemul complementilui prin
transformarea C3 în C3a (agent citotoxic
endogen) şi C3b (activează macrofagii);
• poate manifesta şi proprietăţi imunodepresive.
NUCLEINAT DE SODIU
• infuenţează asupra celulelor T- şi B-limfocitelor, T-
helperi, T-supresori, macrofagi, neutrofile;
• modifică cantitatea, proliferarea, activitatea
micotică, migrarea, cooperarea şi transformarea
limfocitelor;
• creşte producţia de interferoni, lizocim şi altor
factori nespecifici;
• stimulează activitatea măduvei cu reacţie
leucocitară şi limfopoeză (prin activarea
metabolismului, sintezei ADN, ARN, proteinelor,
ATP etc.).
IMUNOSTIMULATOARELE
• TIMALINA
1. Activează sistemul imun celular şi T-humoral,
fagocitoza, procesele de regenerare a ţesuturilor şi
hemopoezei.
2. Este indicată în stările şi bolile, cauzate de deficitul imun
primar sau secundar (în acelaşi timp pentru tratarea
osteomielitelor, sepsisului cronic, arsurilor, pneumoniei
cronice etc.).
3. Este indicată pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase,
inhibarea hemopoezei şi proceselor regeneratoare după
traume şi intervenţii chirurgicale, în tratarea cancerului
ce remedii chimioterapice şi raze etc.
4. Poate provoca reacţii alergice.
IMUNOSTIMULATOARELE
• T-ACTIVINA
1. Activează predecesorii T-kilelor.
2. Activează migraţia şi diferenţierea celulelor
iniţiale a sistemului imun.
3. Activează capacitatea T-limfocitelor de a
sintetiza mediatorii imunităţii celulare.
4. E activă la bolnavii cu cancer şi
limfogranulomatoză.
LEVAMISOLUL
Acţiune stimulatoare asupra imunităţii, probabil, e cauzată de
majorarea în limfocite a GMPc (care activează proliferarea T-
şi B-limfocitelor mature, secreţia factorilor imunităţii).
1. Stimulează imunitatea celulară şi umorală T-dependentă, nu
exercită acţiune directă asupra B-limfocitelor şi formarea
anticorpilor.
2. Măreşte activitatea fagocitară a macrofagilor şi neutrofilelor.
3. Practic nu schimbă imunitatea normală.
4. Activează imunitatea celulară, patologic modificată, la bătrîni.
5. La maturi câte 150 mg 1 sau 2 ore în săptămână de la 2-3
săptămâni până la 1 an sau mai mult.
6. E destul de toxic – tulburări gastro-intestinale, insomnie,
erupţii cutanate, agranulocitoză, sindrom asemănător cu gripa.
INTERFERONII CA IMUNOSTIMULATORI
Caracterizarea generală
• 3 tipuri de interferoni - , , ;
• interferonii umani sunt produşi de: leucocite, fibroblaşti, T-
limfocite;
• factori endogeni de protecţie faţă de infecţiile virale;
• blochează replicarea intracelulară a vurisurilor;
• inhibă multiplicarea celulară;
• cresc activitatea fagocitară a macrofagilor, antigenelor
superficiali ai compatibilităţii histologice (HLA);
• oprimă transformarea monocitelor în macrofagi,
preadipocitelor în adipocite;- pot stimula sau inhiba
producerea de anticorpi;
• alfa-interferonul inhibă proliferarea celulară, creşterea
tumorilor – acţiune antitumorală;
• interferonul leucocitar uman se foloseşte topic, deoarece la
administrarea parenterală provoacă reacţii sistemice grave.
INTERFERONII RECOMBINAŢI
• sunt căpătaţi prin metodele ingineriei genetice şi
hibridizării genetice cu folosirea unor tulpini de
microorganisme (pseudomonade, bacilul coli etc);
• reaferonul este un analog al alfa-2-interferonului
leucocitar şi posedă acţiune antivirală,
imunomodulatoare şi antitumorală;
• efectul imunostimulator este cauzat de normalizarea
raportului T-helperi/T-supresori, creşterea citotoxicităţii
celulelor naturale – kilerelor şi macrofagilor.
- indicaţiile: hepatita virală, conjunctivita virală, keratite,
uveite, mieloleucocitoză cronică, cancer renal etc.
- reacţiile adverse: frisoane, hipertermie; reacţii alergice
cutanate (erupţii, prurit); leucopenie, trombocitopenie
etc.

Vous aimerez peut-être aussi