Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
IMUNOMODULATOARELE
• ALERGIA reprezintă o reactivitate
modificată a unui organism, pornind de la
cuvântul grecesc “allos” care înseamnă
deviere de la starea originală, normală.
Alergia constă în diverse simptome
provocate printr-un mecanism imunologic
ca urmare a expunerii la un alergen bine
determinat, având la bază reacţia antigen-
anticorp.
Gell şi Coombs au definit 4 tipuri de reacţii de
hipersensibilitate:
TIP I: reacţiile de anafilaxie (anafilaxia generalizată,
reacţiile de anafilaxie locală, denumite şi stări atopice):
astmul bronşic alergic, febra de fân, urticaria, reacţia
Arthus, edemul Quincke, maladia serului, dermatita
atopică, prurirul.
TIP II: reacţii de citotoxicitate mediate de anticorpi sau
citolitică. Se întâlneşte în clinică în anemiile hemolitice,
în leucopenii, purpura trombocitopenică.
TIP III: reacţiile de hipersensibilitate induse de complexele
imune. Se întâlneşte în alergia medicamentoasă,
alveolite, astm.
TIP IV: reacţiile de hipersensibilizare mediată celular sau
întârziată (reacţia la tuberculină, brucelină, lepromină
etc; îi aparţin tuberculoza, dermatitele de contact, reacţia
de respingere a grefei).
Reacţiile de tip I, II şi III sunt mediate de anticorpi, iar cele
de tip IV sunt mediate de celule.
CLASIFICAREA PREPARATELOR
ANTIALERGICE
I. PREPARATELE UTILIZATE ÎN REACŢIILE ADVERSE DE
TIP IMEDIAT
A. Remediile ce inhibă eliberarea mediatorilor alergiei
(din mastocite şi bazofile)
1. Glucocorticoizii: prednisolon, dexametazonă,
betametazonă, triamcinalonă
2. Inhibitorii degranulării mastocitelor: cromoglicat de
sodiu, nedocromil, ketotifen
3. Preparate cu acţiune α, şi β-adrenomimetică:
epinefrină, terbutalină, salmeterol, izoprenalină etc.
4. Metilxantinele: aminofilină, teofilină.
5. M-colinoblocantele: atropină, scopolamină etc.
6. Heparină
B. ANTAGONIŞTII COMPETITIVI AI
MEDIATORILOR ALERGIEI
• 1. H1-ANTIHISTAMINICELE
• I generaţie
Difenhidramina (Dimedrol)
Clemastina (Taveghil)
Clorfenoxamina
Cloropiramina (Suprastin)
Clorfeniramina
Prometazina (Pipolfen)
Feniramina (Avil)
Mebhidrolina (Diazolina)
Quifenadina (Fencarol)
Hidroxizina (Atarax)
Ciproheptadina (Peritol) etc.
H1-ANTIHISTAMINICELE
• A II-a generaţie
Astemizol (Gismanal)
Acrivastina (Semprex)
Bamipina (Soventol)
Terfenadina (Histadina)
Azelastina (Alergodil)
Loratadina (Claritina)
Mizolastina
Ebastina (Kestina)
Dimetinden (Fenistil)
Oxatomid (Tinset) etc.
• A III-a generaţie
Cetirizina (Zirtec)
Fexofenadina (Telfast)
2. M – COLINOBLOCANTELE
Atropină Oxitropiu
Platifilină Ipratropiu
C. Antagoniştii funcţionali ai mediatorilor alergiei
1. , şi -adrenomimeticele
• vezi mai sus
2. Metilxantinele
- aminofilină - teofilină
3. Spasmoliticele miotrope
-papaverină - drotaverină
4. Glucocorticoizii
• vezi mai sus
D. Preparatele care diminuează afectarea ţesuturilor
1. Glucocorticoizii (vezi mai sus)
2. Antiinflamatoarele nesteroidiene
II. PREPARATELE UTILIZATE ÎN REACŢIILE ADVERSE
DE TIP ÎNTÂRZIAT
A. Imunodepresivele
1.Imunodepresivele minore
a) preparatele aurului b) derivaţii 4-aminochinolinici
- auronofină - clorochină
- aurotioprol - hidroxiclorochină
- aurotiomalat c) –penicilamină
2. Imunodepresivele majore
a) glucocorticoizii b) citostaticele
(vezi mai sus) - azatioprină
- ciclofosfamidă
- mercaptopurină
- cicloserină
- metotrexat
- globulinele antilimfocitare
B. Preparatele ce micşoarează afectarea ţesuturilor
1. Glucocorticoizii (vezi mai sus)
2. Antiinflamatoriile nesteroidiene
- indometacină
- diclofenac
- piroxicam
- ibuprofen
- nimesulid etc.
C. Imunostimulatoarele
- levamisol
- filgramostim
- molgramostim etc.
ANTIHISTAMINICELE
MECANISMUL DE ACŢIUNE
• Blocada competitivă a receptorilor H1-histaminergici de
pe membrana postsinaptică la periferie şi SNC. Efectul
concurent se manifestă mai marcat dacă H1-
antihistaminicele se indică înainte de acţiunea
alergenului şi eliberarea histaminei.
• H1-receptorii sunt cuplaţi prin proteinele G (Gq) cu
fosfolipaza C, la activarea căreia din fosfolipidele
membranare se formează inozitoltrifosfatul (IP3) şi
diacilglicerolul (DAG). IP3 contribuie la eliberarea Ca++
din reticolul endoplasmatic cu creşterea Ca++ ionizat in
celule. DAG şi Ca++ activează proteinkinaza C –
calmodulin dependentă cu activarea fosfolipazei A2 şi
iniţierea metabolismului acidului arahidonic cu formarea
prostaglandinelor (Pg) şi leucotrienelor (LT).
• În musculatura netedă a bronhiilor, intestinului,
vaselor de calibru mare, stimularea H1-receptorilor va
contribui la formarea IP3, creşterea Ca++ cu activarea
miozinkinazei, fosforilarea miozinei şi contracţia
musculaturii netede.
• Efectul vasodilatator la nivelul microcirculaţiei a
histaminei se realizează prin H1 şi H2-receptorii (H1 –
în celule endoteliale, H2 – musculatura netedă).
Stimularea H1 duce la creşterea Ca++, care activează
fosfolipaza A2 cu majorarea locală a factorului
endotelial relaxant endogen (FER) sau oxidului de
azot (NO). NO – difuzează în musculatura netedă cu
activarea guanilatciclazei şi creşterea GMPc, care
prin intermediul unei proteinkinaze GMPc-
dependente micşorează nivelul Ca++ cu relaxare. La
stimularea fosfolipazei A2 are loc formarea şi PgI2 cu
efect de vasodilataţie.
EFECTELE H1-ANTIHISTAMINICELOR
Particularităţi de acţiune
• este asemănător cu cromoglicatul;
• posedă deasemenea acţiune sedativă şi H1-
antihistaminică;
• benificiul terapeutic se instalează de
asemenea după 4 săptămîni;
• nu s-a dovedit eficace în astmul intrinsec şi la
efort.
ACŢIUNEA ANTIALERGICĂ ŞI
IMUNODEPRESIVĂ A GLUCOCORTICOIZILOR
1. Antagonism cu hormonii imunostimulatori ai
timusului, STH, androgenii.
2. Influenţa asupra reacţiilor adverse de tip imediat:
a) antagonişti funcţionali ai mediatorilor alergiei;
b) inhibă degranularea mastocitelor şi eliberarea
mediatorilor alergiei şi inflamaţiei;
c) stabilizarea membranelor celulare;
ACŢIUNEA ANTIALERGICĂ ŞI
IMUNODEPRESIVĂ A GLUCOCORTICOIZILOR
a) diminuarea capacităţii B-limfocitelor de a produce
imunoglobuline;
b) influenţa asupra macrofagilor cu blocarea:
• activării sistemului complementului (C3);
• eliberării enzimelor lizozomale (hidrolazelor
acide);
• formării radicalelor liberi, prostaglandinelor
şi leucotrienelor.
c) influenţa asupra interacţiunii: antigen – macrofagi
– T-limfocite – B-limfocite;
d) micşorarea sintezei anticorpilor (în doze mari).
3. Influenţa asupra reacţiilor adverse de tip întârziat
(imunităţii celulare):
a) blocarea eliberării citokinelor, îndeosebi
interleikinelor 1,2,3,6; factorului necrolizant al
tumorilor, -interferonului limfocitar;
b) micşorează eliberarea din celulele endoteliale a
factorilor adeziunii, complementului (C3),
citokinelor;
c) inhibiţia funcţiilor bazofilelor, limfocitelor,
fibroblaştilor, celulelor endoteliale;
d) acţiune citotoxică selectivă prin oprimarea
sintezei ADN, ARN, proteinelor şi multiplicării
celulare;
e) inhibă migrarea T- şi B-limfocitelor;
f) acţiune antiinflamatoare.
ŞOCUL ANAFILACTIC
TRATAMENTUL
• epinefrina 0,3-0,5 ml i/m, peste 5-15 min până la 2 ml sub
controlul presiunii arteriale (pentru înlăturarea colapsului,
dereglărilor respiratorii, deficitului de sânge circulant);
• perfuzie i/v, soluţie izotonică sau 5% glucoză cu dopamină
sau norepinefrină;
• glucocorticoid în doze majore (prednisolon până la 100 mg
sau hidrocortizon 1000 mg, dexametazonă 10-20 mg);
• antihistaminice (difenhidramină, cloropiramină); CaCl2;
• simptomatic:
– strofantină;
– diazepam;
– furosemid sau manitol etc.
IMUNODEPRESIVELE MINORE
DERIVAŢII 4-AMINOCHINOLINICI
MECANISM DE ACŢIUNE
• stabilizarea membranelor celulare şi a organitelor
intracelulare, îndeosebi a lizozomilor, cu diminuarea
eliberării hidrolazelor acide, cu diminuarea autolizei:
celulelor sinoviale, cartilajului, ţesuturilor moi, vaselor.
• Inhibiţia sintezei acizilor nucleici şi a multiplicării,
inclusiv a limfocitelor, cu reducerea producerii
limfokinelor (interleikinei 2).
• Micşorarea hemotaxisului leucocitelor.
• Captarea radicalelor liberi.
• Inhibiţia sintezei şi formării colagenului.
• Blocarea replicării virusurilor.
INDICAŢII
• Retinopatiile;
• Insuficienţa renală;
• Epilepsia (se poate acutiza);
• Insuficienţa glucozo-6-fosfatdehidrogenezei;
• Inhibiţia hemopoezei de către medicamente
sau de origine medicamentoasă;
• Graviditatea;
• Psorias (acutizare);
• Asocierea cu preparatele aurului (sunt posibile
forme grave ale dermatitei exfoliative).
REACŢII ADVERSE
I. IMUNOSTIMULATOARELE BIOLOGICE
1. de provenienţă acteriană
– Pirogenal
– Prodeghiozan
– Muramil-dipeptid
– Ribomunil
– Bronho-munal
2. de provenienţă fungică
– Zimozan
– Nucleinat de sodiu
IMUNOSTIMULATOARELE
3. de provenienţă animalieră
• preparatele din timus: T-activină, - timalină, -
timozină, -timotropină.
• de măduva hemopoetică: mielopid
• din sânge: interferonii
• din alte ţesuturi: splenină, suspensia de placentă
4. de provenienţă vegetală – tonizantele generale şi
adaptogenele: extract de eleuterococ, -tinctură de
lămâi, -tinctură sau biomasă de Ginseng, -preparatele
din echinacee (imunal)
II. ANALOGII SINTETICI ŞI STIMULATORII ENDOGENI
AI IMUNITĂŢII
REACŢII ADVERSE
- acţiune pirogenă cu creşterea t0C până la 380C;
- reacţii locale la injectare – durere, pastozitate, infiltraţie;
- dereglări dispeptice (bronho-munal);
- reacţii alergice cutanate;
- cefalee, slăbiciune, artralgii, dureri în regiunea lombară,
epigastriu.
IMUNOSTIMULATOARELE DE ORIGINE VEGETALĂ
Tonizantele generale şi adaptogenele
ZIMOZAN
• stimulează factorii rezistenţei nespecifice;
• acţivează leuco- şi eritropoeza;
• creşte activitatea T-limfocitelor şi mai puţin a B-
limfocitelor;
• induce sistemul complementilui prin
transformarea C3 în C3a (agent citotoxic
endogen) şi C3b (activează macrofagii);
• poate manifesta şi proprietăţi imunodepresive.
NUCLEINAT DE SODIU
• infuenţează asupra celulelor T- şi B-limfocitelor, T-
helperi, T-supresori, macrofagi, neutrofile;
• modifică cantitatea, proliferarea, activitatea
micotică, migrarea, cooperarea şi transformarea
limfocitelor;
• creşte producţia de interferoni, lizocim şi altor
factori nespecifici;
• stimulează activitatea măduvei cu reacţie
leucocitară şi limfopoeză (prin activarea
metabolismului, sintezei ADN, ARN, proteinelor,
ATP etc.).
IMUNOSTIMULATOARELE
• TIMALINA
1. Activează sistemul imun celular şi T-humoral,
fagocitoza, procesele de regenerare a ţesuturilor şi
hemopoezei.
2. Este indicată în stările şi bolile, cauzate de deficitul imun
primar sau secundar (în acelaşi timp pentru tratarea
osteomielitelor, sepsisului cronic, arsurilor, pneumoniei
cronice etc.).
3. Este indicată pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase,
inhibarea hemopoezei şi proceselor regeneratoare după
traume şi intervenţii chirurgicale, în tratarea cancerului
ce remedii chimioterapice şi raze etc.
4. Poate provoca reacţii alergice.
IMUNOSTIMULATOARELE
• T-ACTIVINA
1. Activează predecesorii T-kilelor.
2. Activează migraţia şi diferenţierea celulelor
iniţiale a sistemului imun.
3. Activează capacitatea T-limfocitelor de a
sintetiza mediatorii imunităţii celulare.
4. E activă la bolnavii cu cancer şi
limfogranulomatoză.
LEVAMISOLUL
Acţiune stimulatoare asupra imunităţii, probabil, e cauzată de
majorarea în limfocite a GMPc (care activează proliferarea T-
şi B-limfocitelor mature, secreţia factorilor imunităţii).
1. Stimulează imunitatea celulară şi umorală T-dependentă, nu
exercită acţiune directă asupra B-limfocitelor şi formarea
anticorpilor.
2. Măreşte activitatea fagocitară a macrofagilor şi neutrofilelor.
3. Practic nu schimbă imunitatea normală.
4. Activează imunitatea celulară, patologic modificată, la bătrîni.
5. La maturi câte 150 mg 1 sau 2 ore în săptămână de la 2-3
săptămâni până la 1 an sau mai mult.
6. E destul de toxic – tulburări gastro-intestinale, insomnie,
erupţii cutanate, agranulocitoză, sindrom asemănător cu gripa.
INTERFERONII CA IMUNOSTIMULATORI
Caracterizarea generală
• 3 tipuri de interferoni - , , ;
• interferonii umani sunt produşi de: leucocite, fibroblaşti, T-
limfocite;
• factori endogeni de protecţie faţă de infecţiile virale;
• blochează replicarea intracelulară a vurisurilor;
• inhibă multiplicarea celulară;
• cresc activitatea fagocitară a macrofagilor, antigenelor
superficiali ai compatibilităţii histologice (HLA);
• oprimă transformarea monocitelor în macrofagi,
preadipocitelor în adipocite;- pot stimula sau inhiba
producerea de anticorpi;
• alfa-interferonul inhibă proliferarea celulară, creşterea
tumorilor – acţiune antitumorală;
• interferonul leucocitar uman se foloseşte topic, deoarece la
administrarea parenterală provoacă reacţii sistemice grave.
INTERFERONII RECOMBINAŢI
• sunt căpătaţi prin metodele ingineriei genetice şi
hibridizării genetice cu folosirea unor tulpini de
microorganisme (pseudomonade, bacilul coli etc);
• reaferonul este un analog al alfa-2-interferonului
leucocitar şi posedă acţiune antivirală,
imunomodulatoare şi antitumorală;
• efectul imunostimulator este cauzat de normalizarea
raportului T-helperi/T-supresori, creşterea citotoxicităţii
celulelor naturale – kilerelor şi macrofagilor.
- indicaţiile: hepatita virală, conjunctivita virală, keratite,
uveite, mieloleucocitoză cronică, cancer renal etc.
- reacţiile adverse: frisoane, hipertermie; reacţii alergice
cutanate (erupţii, prurit); leucopenie, trombocitopenie
etc.