Denumirea generica de cancer acopera peste 200 de afectiuni caracterizate prin cresterea si diferentierea necontrolata a celulelor. In lipsa tratamentului, acest proces duce in general la decesul pacientului. In fiecare an, in intreaga lume se inregistreaza aproximativ sapte milioane de cazuri noi de cancer. Mii de persoane din judeţul Galaţi se află în statisticile Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Galaţi ca având o formă sau alta de cancer. Medicii gălăţeni depistează peste 1.000 de cazuri în fiecare an, cel mai des întâlnite fiind cancerul de sân, de prostată şi cel colorectal. Doar în primele trei luni ale anului 2018, peste 200 de gălăţeni au primit acest diagnostic. Numărul total al bolnavilor de cancer aflaţi în evidenţele autorităţilor medicale gălăţene, la începutul lunii aprilie a.c., era de 17.362, cu peste 100 mai mulţi decât la sfârşitul anului trecut. Cel mai frecvent diagnosticat, în primul trimestru al anului, potrivit DSP Galaţi, a fost cancerul de sân, cu 27 de cazuri noi. În total, 2.402 femei din judeţul Galaţi trăiesc cu această boală. În ciuda faptului că vorbim despre o boală gravă, diagnosticul de cancer nu înseamnă automat şi o condamnare pentru pacient, cu condiţia ca boala să fie depistată într-un stadiu incipient.
Aşa că ai grijă să fii
bine cu tine cu tine însuţi! Diagnosticul de cancer, odată conștientizat (sub aspectul implicațiilor directe în modificarea stării de sănătate a pacientului) și asumat (sub aspectul identificării și acceptării protocolului terapeutic) devine, pentru bolnav, reprezentarea unui nou stil de viață. Este o ”criză permanentă” cu care pacientul tinde să se acomodeze, în funcție de care își modifică comportamentul și atitudinile față de aspectele generale ale vieții și față de persoanele cu care relaționează. Cancerul devine astfel factor determinant al acțiunilor, dispozițiilor, percepțiilor individului. În plan psihologic, în funcție de structura de personalitate, bolnavul de cancer poate dezvolta afecțiuni precum: tulburări anxioase, atacuri de panică, depresii. De altfel, prin încărcătura de semnificații și informații cu sensuri morbide, diagnosticul de cancer este perceput ca un factor stresor care conduce la modificări majore în viața individului. Pacienţii diagnosticaţi cu cancer devin peste noapte purtătorii propriei traume, asemeni personajului mitic grec Atlas, pedepsit de zei sa duca pe umerii săi globul pamântesc. Şi într-adevăr, nimic nu este mai greu pentru o fiinţă umană decât să se care pe sine însăşi! Chiar şi evenimentele traumatice care se întâmpla fără vreo vină personală îl vor conduce pe cel aflat în suferinţă la întrebarea: De ce eu? “Atlas “- Lotta Blokker Scop: să ajute la eficientizarea actului medical Obiectiv: identificarea existenţei diferenţelor de reprezentare mentală a cancerului mamar la trei grupuri distincte de subiecţi: persoane diagnosticate cu cancer mamar, personal medical din Oncologie şi persoane sănătoase Participanţi: pacienţi internaţi în Secţia Oncologie a Spitalului Clinic Judeţean “Sf. Ap. Andrei” Galaţi, personal medical şi voluntari persoane sănătoase Instrumente: IPQ (Illness Perception Questionnaire) şi SPSS Metodologie: s-au aplicat 2 seturi de chestionare – unul pentru pacienţi diagnosticaţi, al doilea set pentru personalul medical şi persoanele sănătoase, care percep boala prin intermediul pacienţilor cu care intră în contact Rezultate persoanele diagnosticate cu cancer mamar au o identitate mai redusă a bolii, comparativ cu a personalului medical şi a persoanelor sănătoase; personalul medical şi persoanele sănătoase percep boala ca având o evoluţie cronică, cu o durată lungă în timp, fiind însă controlabilă, datorită statutului profesional, încrederii în profesiunea lor şi în eficienţa tratamentului; percepţia controlului este frecvent legată de “destin” sau “şansă”, putând fi influenţată în direcţia creşterii încrederii în sine; atribuirile cauzale ale bolii diferă în funcţie de tipul de apartenenţă şi cunoştinţele sau experienţa anterioară a subiecţilor din prezentul studiu; toţi indivizii percep gravitatea consecinţelor unei astfel de boli şi nivelul ridicat de stres. În cazul experiențelor traumatice, efectul distructiv vine tocmai din faptul că individul dă piept de unul singur cu o groază profundă și cu o neputință extremă, fără speranța vreunui ajutor din partea cuiva. În loc de concluzie, il voi cita pe Epictet:
„Oamenii nu sunt afectaţi de ceea ce li se
întâmplă, ci de cum înţeleg ei ceea ce li se întâmplă”.