Coloranții

Colorantii sunt substante organice sintetice sau naturale, care au

culoare proprie si care au proprietatea de a colora substraturile pe care
sunt aplicate (textile, ceramica, piele, hartie etc.), rezistand in timp la
lumina, spalare, frecare.

Culoarea substanţelor se
datorează prezentei in molecula a
unor grupe de atomi, numite
grupe cromofore sau cromofori,
care absorb selectiv diferite
radiaţii ale luminii, fiecărui
cromofor corespunzându-i una
sau mai multe benzi de absorbţie
in spectrul vizibil.
Cele mai importante grupe cromofore sunt:

grupa nitro -NO2

grupa nitrozo-
grupa azo-N=Nd)
N=O

grupa cetonica-
dubla
C=O legătura>C=C<
Nu se admite folosirea coloranților în
următoarele produse:
apa îmbuteliată
Lapte dulce conservat
Iaurt natural nearomatizat
Unt nearomatizat
Piine
Paste făinoase
Amidon
Gem
Jeleu extra
Produse de cacao și ciocolată
Ouă și produse din ouă
Zahăr
Sare
Cafea prăjită
Mierea
Brînza
Produse pentru copii
Produse pentru mame însărcinate
 Coloranții alimentari
Coloranții alimentari sunt substanțe care redau sau intensificã culoarea produselor
alimentare. Ei pot fi constituenți naturali ai produselor alimentare și / sau alți
compuși naturali, care în mod normal nu sunt consumați ca alimente și nu sunt
utilizați ca ingrediente caracteristice în alimentație. Coloranții alimentari sunt
folosiți în scop comercial, deoarece prin culoare se dã impresia unei calitãți mai
bune și se stimuleazã apetitul. Sunt utilizați în: dulciuri, înghetate, limonade,
margarinã , brânzã și în diverse produse din carne.
 Coloranţii alimentari naturali sunt vopsele sau
pigmenţi obţinuti din produse vegetale, animale sau minerale existente în
natură şi care au capacitatea de a colora alimentele. Ei provin dintr-o varietate
de surse cum sunt seminţele, fructele, legumele, frunzele, algele, insectele.
Coloranţii naturali se împart şi ei în:
coloranţi naturali solubili sau dispersabili în apă;
 coloranţi naturali solubili sau dispersabili în ulei.

Coloranţii naturali au însă dezavantajul că nu sunt rezistenţi la tratament

termic şi , ca atare, utilizarea lor este limitată.
E 100 Curcumina –
Colorantul galben E 140 Clorofile –
Colorantul verde

E 160a Beta-caroten – E 160d Rubixantina

Colorantul portocaliu- E 162 Rosu sfecla, betanina – Colorantul
rosu-grena
rosu
E 163 Antocianine – Colorant indigo
 Petunidina ( Malvidina
struguri) (struguri)

Ceanidina (
Peonidina piersici,
(afine) cireșe,
zmeură)

Pelagranidina Delfinidina
(fragi, mure, Antocianii (struguri,
ridiche roșie) coacăză)
 2,5-3
purpuriu
3-4 albastru

4-4,5 violet

În funcție de pH antocianii
pot fi:
Coloranţii alimentari sintetici se obţin în mod artificial prin combinarea a diverse
substanţe chimice. Ei se împart în două categorii: vopsele şi lacuri.Vopselele se dizolvă
în apă şi pot fi întâlnite în alimentele coapte (cum ar fi patiseriile, sărăţelele, foietajele),
băuturi (sucurile colorate, carbogazoase şi aşa zisele ”naturale”), produse lactate (în
primul rând caşcavalul) etc.
 Ele se comercializează sub formă de lichid sau praf. Lacurile sunt insolubile în apă. Ele
sunt mai stabile decât vopselele şi se găsesc în uleiuri şi grăsimi sau alte produse care
nu conţin destulă apă pentru a se putea dizolva vopselele, cum ar fi: bomboanele tari,
gumele de mestecat, fursecuri.
Următorii coloranţi alimentari sintetici sunt consideraţi periculoşi, putând cauza diverse
probleme de sănătate. De aceea trebuie să evitaţi:
E 102 Tartrazina
E 110 Galben Portocaliu
E 122 Carmoizina sau azorubina
E 132 Indigotina
E 133 Albastru Brilliant
E 142 Verde S
E 150 Caramel
E 151 Negru Brilliant
E 154 Brun FK
E 155 Brun HT
E 173 Aluminiu
E 174 Argint
E 175 Aur
E 180 Litolrubina
 Multi coloranti naturali folositi in trecut in industria alimentara au fost
interzisi de autoritati, din pricina toxicitatii lor despre care se discuta
aprins in secolul XX. De atunci, companiile au inceput sa ii inlocuiasca
treptat cu coloranti artificiali. Din pacate, acestia din urma vin cu
propriul lor set de probleme.

Colorantul alimentar
albastru aprins
Folosit deseori pentru fabricarea
produselor de patiserie cu umpluturi din
fructe de padure, a bomboanelor,
cocktailurilor si iaurturilor aromate,
colorantul alimentar albastru aprins poate
provoca anomalii cromozomiale. Din acest
motiv, colorantul alimentar albastru a fost
interzis in Franta, Finlanda, Anglia,
Norvegia si, cel mai recent, in Suedia.
Colorantul alimentar albastru
indigo
Colorantul alimentar albastru indigo poate
creste riscul dezvoltarii tumorilor
cerebrale, regasindu-se cel mai des in
dulciuri, bauturi racoritoare, bauturi
alcoolice (specialitati) si in hrana pentru
animale. Acest colorant artificial a fost
interzis, momentan, doar in Norvegia.
Colorantul alimentar verde-smarald
Interzis in multe comunitati europene
economice, colorantul alimentar verde-
smarald creste riscul de cancer al vezicii
urinare si se regaseste cel mai frecvent in
bauturi alcoolice si nonalcoolice, dulciuri,
inghetata si cosmetice.
Colorantul alimentar apus-de-soare
Interzis deja in Norvegia si Suedia, colorantul
alimentar apus-de-soare are propriul set de
riscuri pe care le ridica in urma consumului.
Astfel, poate produce astm, urticarii, eczeme,
hiperactivitate, anomalii cromozomiale, alergii
si tumori tiroidiene.
Acest colorant alimentar este introdus
frecvent in produsele de patiserie, mezeluri,
conserve si produse cosmetice.
Colorantul alimentar rosu-oranj
In mod surprinzator, unii comercianti de portocale incearca sa pacaleasca ochiul
cumparatorilor, injectand coaja acestor citrice cu un colorant rosu-oranj. Acesta
imbunatateste aspectul fructelor, insa predispune totodata la tumori ale vezicii
urinare. Din acest motiv, colorantul in cauza a fost deja interzis in Statele Unite ale
Americii, in industria de procesare a alimentelor.
 Marea majoritate a coloranților folsiți în prezent în practica vopsirii sunt compuși de
sintezã. Aceștia sunt performanți, atât sub aspectul paletei coloristice cât și al
rezistențelor la agenții exteriori: lumină , umiditate, gaze industriale, spălare etc.
Primul colorant sintetic, moveina a fost sintetizat în 1856 în Anglia de WH. Perkin.
 Coloranții anorganici

Albul de titan ( oxidul de titan)-

Carbonatul de calciu- sub formă de pulbere
sub formă de praf de amorfă, albă insolubilă în
cretă insolubil în apă și apă, se folosește pentru
alcool, și nu prezintă colorarea înghețatei, cremei
gust pentru produse de cofetărie
 Ce
dereglari
pot
provoca
colorantii
 Unele pericole legate de colorant
alimentar artificial includ:

Hiperactivitate:
Coloranții alimentari pot provoca multe probleme la copii, de exemplu, deficit de
atentie, tulburare de hiperactivitate (ADHD), o tulburare gravă care afectează
dezvoltarea copilului.

Slăbirea sistemului imunitar:

Consumul de alimente cu coloranti artificiali pot reduce, de asemenea, imunitatea. Ca
un rezultat al slăbirii sistemului imunitar, capacitatea organismului de a lupta împotriva
bolii este scăzuta și persoana se poate imbolnavi foarte ușor.

Sterilitate
Unii coloranți alimentari sunt, de asemenea, responsabili pentru cauzarea sterilitatii,
mai ales la barbati.
Alte probleme de sanatate:
Colorantii alimentari artificiali pot provoca, de asemenea, alte probleme de sanatate,
cum ar fi astmul, reacții alergice și saturnism, conform studiilor efectuate de catre
Centrele pentru Controlul si Prevenirea Bolilor.
 Tartrazina
Tartrazina este un colorant galben, sintetic,
azoic derivat din gudron de carbune. A
fost interzisa in Austria si Norvegia din cauza
efectelor secundare pe care le produce. Printre
cele severe se numara crize de astm, eruptii
cutanate, mutatii ADN, tumori
tiroidiene si hiperactivitate sau deficit de
atentie.

Alte afectiuni la care consumul de tartrazina te

expune sunt atacuri de anxietate, rinita,
mancarimi, slabiciune generalizata, migrene,
depresie, palpitatii, probleme de somn.
 Galben Sunset
De asemenea, un colorant sintetic azoic derivat din gudron de carbune, folosit in
mancaruri supuse proceselor de fermentatie ce necesita preparare termica. Acesta
poate determina congestie nazala si rinita, alergii, tumori renale, defecte
cromozomiale, hiperactivitate, dureri abdominale, greata si varsaturi, scadere
in greutate. Fiind un derivat azoic, poate produce fenomene de intoleranta la
persoanele sensibile la salicilati, clasa din care face parte aspirina.
 Rosu Alura
Folosit pentru
colorarea dulciurilor si a
sucurilor, acest colorant
azoic este legat de
aparitia hiperactivitatii la
copii si de eruptii cutanate
la adulti, in special la
persoanele alergice la
aspirina.

A fost interzis in Franta,

Germania, Belgia, Austria,
Norvegia si Suedia.