ANALIZA COST BENEFICIU (ACB) – instrument de selecție a

investițiilor publice

Prof. univ. dr. ec. Gheorghița DINCĂ

 STRUCTURĂ CURS

OBIECTIVE

 I. DEFINIȚIA ANALIZEI COST-BENEFICIU

 II. PREVEDERI ALE CADRULUI LEGISLATIV ȘI METODOLOGIC
 III. PREZENTAREA GENERALĂ A ANALIZEI COST-BENEFICIU
 IV. ANALIZA FINANCIARĂ
 V. ANALIZA ECONOMICĂ
 VI. ANALIZA DE RISC și SENZITIVITATE
 VII. STUDII DE CAZ LEGATE DE APLICAREA METODEI C-B
Definiții și abordări legate
de ACB
Introducere

 Analiza cost-beneficiu (ACB) este un instrument cu ajutorul căruia sunt

fundamentate, ierarhizate și selectate proiectele de investiții, îndeosebi
proiectele publice și cele în parteneriat public-privat.

 ACB este destul de complexă și are la bază conceptele valorii actualizate nete,
optimul lui Pareto, surplusul consumatorului și surplusul producătorului, costul de
oportunitate, costul capitalului, externalitățile și altele.

 Pentru proiectele de valoare mai mare (de regulă peste 1 milion de Euro) ACB
are două componente, respectiv analiza financiară și analiza economică.

 Pentru proiectele cu valoarea sub 1 milion de Euro nu se recomandă realizarea

analizei economice, ci doar analiza financiară.
 ACB - introducere
 Scopul este larg iar orizontul de timp poate fi lung.

1. Toate beneficiile si costurile vor fi incluse, constând în publice și private, directe și

indirecte, tangibile și intangibile.
2. Beneficiile și costurile sunt date de către principiile standard ale economiei bunastării.
Beneficiile sunt bazate pe disponiblitatea de a plăti a consumatorului pentru proiect.
Costurile sunt date de ceea ce persoanele care pierd sunt dispuse să primească ca o
compensație a renunțării la resurse.
3. Rata de actualizare socială (care include preferințele generațiilor viitoare) este
utilizată pentru actualizarea fluxului anual de beneficii nete.
4. Constrângerile nu sunt permise separat dar sunt incluse în funcția obiectiv.
Constrângerea unui fond, de ex., este manipulată folosind o primă pentru costul
capitalului ceea ce conduce la un calcul diferit al prețului social al capitalului
comparativ cu cel de pe piață.
 ACB
Cuvântul social utilizat în literatură se referă la trei aspecte diferite ale ACB:
 Pentru a arăta că în evaluare sunt incluse efectele generate de proiect asupra tuturor
indivizilor din societate nu numai asupra părților implicate în mod direct (producător și
consumatori);

 Pentru a recunoaște că efectele distribuirii sunt incluse în efectele eficienței;

 Pentru a sublinia faptul că prețurile de pe piață nu reflectă întodeauna disponibilitatea

individului de a plăti.

Un preț social ar însemna prin urmare că prețul de piață a fost ajustat astfel încât să
includă efectele pe care piața nu le înregistrează sau le înregistrează imperfect.
 Optimul lui Pareto

 O alocare a resurselor este descrisa ca fiind corespunzătoare optimului lui Pareto,

daca nici o alta nu poate fi făcută mai bine, fără sa-i facă rău ultimei persoane
consumatoare

 Dacă toate îmbunătățirile Pareto au fost realizate, putem afirma că economia

este eficientă social, sau optimă Pareto.
 Comportament economic rațional = realizarea de activități ale căror beneficii
marginale depășesc costurile lor marginale, sau renunțarea la acele activități
al căror cost marginal este superior beneficiului lor marginal.

 Eficiența privată = se obține atunci când beneficiul marginal al unui individ

generat pe seama unei anumite activități este egal cu costul marginal al
activității respective.

 Externalități = costurile sau beneficiile producerii sau consumului, suportate de

societate și nu de către producători/consumatori.
 Surplusul total al producătorului: total venituri minus total costuri variabile.
 SP = VT – Costuri Variabile = Profit

 Surplusul total privat = Surplusul total al consumatorului + Surplusul total al producătorului

 Surplusul social total = Total beneficii pentru societate de pe urma consumului unui bun – Total
costuri pentru societate în urma producerii acestuia.

 În absența externalităților, surplusul social total este identic cu surplusul privat total.
 Beneficiile

 Beneficii monetare directe (private). Acestea constau în venituri primite de

la utilizatorii proiectului (taxe de pod, taxe de autostradă);

 Beneficii non-monetare private. Constau din beneficiile pentru consumatori

situate peste suma efectiv plătită, respectiv surplusul consumatorului;

 De exemplu, dacă un pod are o taxă de trecere de 5 lei, iar o persoană ar

fi dispusă să plătească 10 lei pentru a evita timpul pierdut și disconfortul
legate de trecerea cu un bac, atunci surplusul consumatorului este de 5 lei.
Preț

Surplusul

consumatorului

5lei

Cererea

Q1 Cantitatea
 Beneficii externe = Beneficii de pe urma producerii sau consumului
resimțite de alte persoane decât producătorii sau consumatorii
bunului
 Costuri externe = Costuri de producție/de consum suportate de alte
persoane decât producătorii sau consumatorii bunurilor

 Costul social = Costul privat + externalitățile de producție

 Beneficiul social = Beneficiile private + externalitățile de consum
 Problema Free-rider (pasagerul clandestin). Există oameni care nu sunt dispuși să
plătească pentru lucruri pe care le pot folosi de pe urma altor persoane care le-au
cumpărat.

 Problema îi determină pe unii să nu cumpere lucruri care ar fi în beneficiul lor și al altor

membri ai societății să le aibă.

 Problema de fapt apare atunci când nu este posibil să îi impiedici pe unii să consume
un bun pe care altcineva l-a cumpărat.
 Tragedia bunurilor publice (tragedy of commons):
Atunci când resursele sunt puse la dispoziție în mod gratuit, persoanele sunt înclinate să le
suprautilizeze.

Surplusul guvernului (de pe urma impozitării unui bun): Impozitul suplimentar obținut de
către guvern în urma vânzării unui bun;

Povara în exces a unui impozit indirect: suma cu care pierderea în surplusul consumatorului
plus pierderea în surplusul producătorului depășesc surplusul guvernului.
Studiu de caz

 Comentați consecințele și externalitățile induse de creșterea cu 16% a

impozitelor locale în municipiul București.
Aplicații

În situația inițială un bun semipublic este produs în următoarea configurație:

 Cantitatea vândută = 180.000 unități;
 Preț de vânzare = 5 lei;
 Costuri variabile pe unitatea de produs = 2,9 lei;
 Costuri fixe totale = 250.000 lei. Prag (CF/p-cv)
O investiție în parteneriat public-privat în valoare de 100.000 lei va determina următoarea
situație:
 Cantitatea vândută = 240.000 unități;
 Preț de vânzare = 4,8 lei;
 Durata de amortizare = 5 ani.
Să se determine surplusul consumatorului în cele două ipostaze, știind că acesta ar fi dispus să
plătească 4,9 lei pe unitatea de produs.
Să se determine surplusul producătorului și surplusul total privat în cele două ipostaze.
Studiu de caz 1

 Cum ați ierarhiza cheltuielile publice în funcție de următoarele categorii:

 - apărare, ordine publică și justiție;
 - sănătate;
 - educație;
 - infrastructură de transport;
 - energie;
 - activitatea economică;
 - protecție socială.
 Justificați răspunsul
Studiu de caz 2

 Ce importanță relativă ați acorda următoarelor forme de transport în cazul

României, ținând cont și de externalitățile pe care le generează fiecare:
 - infrastructură rutieră (autostrăzi);
 - infrastructură feroviară;
 - infrastructură fluvială;
 - infrastructură aeroportuară.
 Justificați răspunsul.
 Eficienţa omniprezentă a lui Pareto este atinsă atunci când rata marginală
a transformării factorilor este egală cu rata marginală comună a substituţiei.

 Într-un asemenea punct al eficienţei omniprezente a lui Pareto nici o altă

realocare a bunurilor sau factorilor nu poate face o persoană mai bogată,
fără să facă simultan pe o alta mai săracă.
 În concluzie, există numai o unică alocare a resurselor, şi anume aceea a optimului lui Pareto.

 În realitate, există o infinitate de asemenea puncte, fiecare corespunzând diferitelor distribuţii

ale bunăstării, în afara optimului: care dintre aceste puncte sunt atinse, depinde în mod critic
de factorul înzestrărilor care furnizează punctul de plecare pentru schimbul pieţei.
Însă, pentru o economie de piaţă, atingerea optimalităţii lui Pareto presupune o
serie de condiţii, printre care:

 să existe o informare perfectă;

 toţi indivizii să dorească maximizarea utilității lor;
 să nu existe nici o externalitate;
 să existe o perfectă competiţie între cumpărători şi între vânzători;
 toţi producătorii să-şi maximizeze profitul.
 NECESITATEA ANALIZEI COST-BENEFICIU

 Analiza cost-beneficiu este folosită în cadrul Politicii de coeziune începând

cu anul 1990 și a devenit o cerință din anul 2000. Este o metodă de
comparare a costurilor anticipate cu beneficiile pe parcursul unei perioade
de până la 20 de ani.

 Analiza cost-beneficiu se bazează pe experiențele din viața reală

acumulate în cadrul Politicii de coeziune și, în sens mai larg, în sectoarele
public și privat.
 APLICABILITATE
 Pentru evitarea oricăror ambiguități, ACB ar trebui să fie obligatorie pentru
toate proiectele ce depășesc 5 milioane de euro fără TVA, în toate
sectoarele.

 Pentru proiectele cu valori mai mici de 5 milioane de euro trebuie analizat

dacă impactul proiectului la nivelul regiunii de dezvoltare poate fi măsurat.

 În cazul proiectelor adresate mediului privat, analiza economică pentru

proiecte mai mici de 5 mil. euro nu ar trebui solicitată, deoarece acestea nu
au un impact social sau de mediu foarte negativ, iar impactul pozitiv poate
fi măsurat cu ajutorul altor indicatori (crearea/menținerea unor locuri de
muncă).
 Proiectele de investiții publice cu valori sub 1 mil. euro nu necesită analize
economice din 2 motive:

 - impactul lor la nivelul economiei naționale/al regiunii de dezvoltare nu

poate fi măsurat, fiind destul de redus;
 - costul efectuării analizei economice corecte nu se justifică comparativ cu
dimensiunea proiectului, în condițiile în care, în conformitate cu standardele
de cost actuale, valoarea studiilor necesare elaborării/dezvoltării unui
proiect de investiții publice nu poate depăși 3,5% din valoarea investiției de
bază, iar ACB reprezintă doar o mică parte din această valoare, partea
tehnică fiind predominantă.
 În cazul proiectelor de investiții publice cu valori cuprinse între 1 și 5 mil.
euro, trebuie să se facă distincție între proiectele de reabilitare /modernizare și
proiectele ce se referă la investiții noi sau extinderi.

 Prima categorie nu necesită o analiză economică, cu excepția celor pentru

care există cerințe speciale, dar și metodologii elaborate pentru
monetizarea impactului (energii regenerabile, economii de energie,
reducerea emisiilor de carbon).

 A doua categorie necesită și o analiză economică.

 Analiza economică trebuie utilizată obligatoriu pt. proiectele cu valori între 5

și 50 mil. euro, însă o procedură de verificare corespunzătoare este absolut
necesară.
 Pașii de parcurs de o analiză CB

1. O prezentare și discuții cu privire la contextul socio-economic și obiective

2. Identificarea clară a proiectului
3. Analiza fezabilității proiectului și opțiunile alternative
4. Analiza financiară
5. Analiza economică
6. Analiza de risc
7. Alte abordări

Primul pas logic în evaluare este o discuție calitativă cu privire la contextul socio-economic și
obiectivele care sunt așteptate a fi atinse prin investiție, atât în mod direct cât și indirect.
 1. O prezentare și discuții cu privire la contextul socio-economic și obiective

 Această discuție ar trebui să includă luarea în considerație a

relației dintre obiectivele și prioritățile stabilite în Programul
Operațional, Cadrul Național Strategic de Referință și coerența cu
obiectivele fondurilor UE.

 Această discuție va ajuta serviciile Comisiei să evalueze justificarea

și coerența politică a proiectului propus.
 2. Identificarea clară a proiectului

 Identificarea înseamnă că obiectul este o unitate independentă de analiză, adică nicio

trăsătură esențială sau componentă nu este lăsată în afara domeniului de aplicare a
evaluării (o jumătate de pod nu este un pod);

 Vor fi acoperite în mod adecvat efectele indirecte și de rețea (de exemplu, schimbări în
modelele urbane, schimbări în utilizarea altor moduri de transport) și vor fi identificați cei
care suportă costurile și respectiv primesc beneficiile.
 3. Analiza fezabilității proiectului și opțiunile alternative

 O analiză de fezabilitate tipică trebuie să determine că există un context local favorabil

proiectului (de exemplu, nu există constrângeri fizice, sociale sau instituționale), că în
viitor cererea de servicii va fi adecvată (previziuni pe termen lung), că tehnologia
corespunzătoare este disponibilă, că rata de utilizare a infrastructurii sau instalațiilor va fi
suficientă, că vor fi disponibili angajați calificați și manageri, că există o justificare a
proiectului (dimensiune, amplasament etc.) față de opțiunile alternative:

a nu face nimic - „business as usual”,

a face minimum - „do-minimum”,
a face ceva - „do-something”,
a face altceva - „do-something else”.
 4. ANALIZA FINANCIARĂ

 Aceasta ar trebui să se bazeze pe abordarea CF actualizate. CE sugerează

o rată reală de actualizare financiară de 5%. Analiza trebuie să evidențieze
următoarele date financiare:
- costurile de investiție totale;
- costurile de operare și veniturile totale;
- rentabilitatea financiară a investiției: VANF(C) și RIRF(C);
- sursele de finanțare și costul lor;
- sustenabilitatea financiară;
- rentabilitatea financiară a capitalului național: VANF(K) și RIRF(K); aceasta ia
în considerație impactul subvenției UE asupra investitorilor naționali (publici și
privați).
 Orizontul de timp trebuie să fie în concordanță cu durata de viață
economică a activelor principale.

 Valoarea reziduală corespunzătoare trebuie să fie inclusă în calcule la

sfârșitul anului. Inflația generală și variația relativă a prețurilor trebuie să
fie tratate într-un mod coerent.

 În principiu, pentru proiectele din sectorul public RIRF(C) poate fi

foarte scăzută sau negativă, în timp ce RIRF(K) pentru investitorii privați
sau pentru parteneriatul public-privat (PPP) ar trebui să fie, în mod
normal, pozitivă.
 5. ANALIZA ECONOMICĂ (I)

 Studierea impactului net al unui proiect asupra bunăstării economice

se face în cinci pași:
 1. Prețurile observate sau tarifele publice sunt convertite în prețuri
umbră, care reflectă mai bine costul social de oportunitate al bunului;
 2. Li se atribuie o valoare monetară externalităților;
 3. Sunt luate în calcul efectele indirecte (care nu au fost deja incluse
în prețurile umbră), dacă sunt relevante;
 4. Costurile și beneficiile sunt actualizate cu o rată reală de
actualizare socială (valorile de referință sunt de 5,5% pentru țările
de coeziune și IPA, precum și pentru regiunile de convergență din
alte zone, cu perspective de creștere ridicate, și de 3,5% pentru
regiunile de competitivitate);
 5. Calcularea indicatorilor de performanță ec.: VAN economică
(VANE), rata internă de rentabilitate economică (RIRE) și raportul
Beneficiu/Cost (B / C).
 ANALIZA ECONOMICĂ (II)

Factorii critici de conversie sunt:

 factorul de conversie standard, în special pentru țările beneficiare IPA;
 factorii de conversie pe sector (uneori conduc la prețuri de frontieră
pentru anumite mărfuri comercializabile, de exemplu, produse agricole) și
costurile marginale sau disponibilitatea de a plăti (willingness-to-pay WTP)
pentru bunurile necomercializabile (de exemplu, eliminare deșeuri);
 factorul de conversie pentru costul forței de muncă (în funcție de natura
și amploarea șomajului regional).
În Ghid sunt recomandate metode practice de calcul pentru evaluarea economică a impactul asupra mediului,
prețul umbră al timpului în transport, valoarea unui accident sau a unei vieți salvate și impacturile distribuționale.
 ANALIZA DE RISC
Evaluarea de proiect trebuie să includă și o analiză a riscurilor
proiectului. Din nou, sunt sugerați cinci pași:
 1. analiza senzitivității (identificarea variabilelor critice, eliminarea
dependenței deterministe între variabile, analiza elasticității,
alegerea variabilelor critice, analiza scenariului);
 2. asumarea unei distribuții de probabilitate pentru fiecare
variabilă critică;
 3. calcularea distribuției indicatorilor de performanță (de obicei
VANF și VANE);
 4. discutarea rezultatelor și a nivelurilor acceptabile de risc;
 5. discutarea modalităților de reducere a riscurilor.
 ALTE ABORDĂRI

 În anumite condiții, o analiză cost-eficiență poate fi utilă pentru compararea proiectelor cu

rezultate foarte apropiate, dar această abordare nu ar trebui să fie văzută ca un substitut
pentru ACB.

 Analiza multicriterială, adică analiza multi-obiectiv, poate fi de ajutor atunci când unele
obiective sunt greu de tratat în alte moduri și ar trebui să fie văzută ca o completare a ACB
atunci când, dintr-un motiv (sau mai multe), proiectul nu indică o RIRE adecvată, dar
solicitantul dorește să facă o propunere pentru asistența UE.

 Aceasta trebuie să fie considerată ca un pas excepțional, deoarece ACB este o cerință
specifică a regulamentelor fondurilor.
 De fapt, concentrarea asupra ACB este în concordanță cu obiectivul primordial al Politicii de
coeziune în materie de dezvoltare durabilă, un obiectiv care include în același timp
competitivitatea și considerentele de mediu.

 Pentru mega-proiecte (în raport cu țara, niciun prag nu poate fi stabilit) analiza impactului
economic poate fi considerată ca o completare a ACB, în scopul de a capta efectele
macro-economice ce nu sunt bine reprezentate de prețurile umbră estimate.