IMPLEMENTAREA DOSARULUI DE NURSING-

FACTOR DE IMBUNATATIRE A CALITATII

INGRIJIRILOR PACIENTULUI

ANDRIESCU Mariana – Prof. Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

Membru AESM
VORNICU Valentin – Ministerul Sănătății - CRUSP
 Calitatea serviciilor medicale se dovedeşte a
fi un reper stabil utilizat din ce in ce mai mult ca
etalon, in condiţiile transformării continue a
sistemului sanitar, reflectand in mod fidel gradul de
ingrijire a pacienţilor in concordanţă cu progresele
terapeutice şi tehnologice actuale.
Dreptul uman fundamental al cetăţenilor la
ingrijiri medicale de inaltă calitate vizează
imbunătăţirea asistenţei medicale asigurate unui
individ ce are o problemă de sănătate actuală sau
potenţială.
 Realizarea acestui deziderat
presupune adoptarea anumitor
măsuri :

 utilizarea standardelor de pregătire profesională in procesul

de formare a personalului medical specializat;
 standardizarea actului medical cu respectarea ghidurilor şi
protocoalelor de practică medicală;
 introducerea şi utilizarea conceptului de medicină bazată pe
dovezi;
 standardizarea măsurilor de siguranţă a pacienţilor .
 Evaluarea calităţii serviciilor
medicale vizează numeroase
aspecte cum ar fi:

 eficienţa, eficacitatea şi continuitatea procesului de

ingrijire;
 siguranţa pacientului;
 competenţa echipei medicale;
 gradul de satisfacţie a pacientului dar şi a personalului
medical.
 In secţia de terapie coronariană
calitatea actului medical este
influenţată in mod direct şi de
multe ori decisiv de calitatea
ingrijirilor specifice de nursing,
ingrijiri ce reprezintă fundamentul demersului
terapeutic destinat pacientului critic.
Valorizarea şi valorificarea ingrijirilor
specifice pacienţilor critici din secţiile de terapie
coronariana se obţine prin introducerea şi utilizarea
standardelor profesionale in managementul
adecvat al procesului de nursing.
Standardele profesionale:
 documente oficiale ce descriu nivelul ingrijirilor specifice
acordate de personalul medical dar şi performanţa
considerată ca etalon in evaluarea procesului de nursing;
 definesc rolul şi responsabilităţile ce sunt aşteptate din
partea personalului medical implicat in desfăşurarea
procesului de ingrijire;

Standardele profesionale includ:

1. standardele de ingrijire ce stabilesc etapele
procesului de nursing şi nivelul de competenţă al personalului
medical implicat in realizarea acestuia;
2. standardele de performanţă profesională ce
precizează atributele, rolul şi comportamentul personalului
medical implicat in desfăşurarea actului terapeutic .
Standardul îngrijirilor specifice procesului de nursing în
secţia de Terapie Coronariana

defineşte limitele procesului de nursing cu

precizarea clară a etapelor planului de ingrijire şi a
competenţelor necesare pentru realizarea acestora.
 1. Evaluarea primară a pacientului - culegerea de date

Personalul medical implicat in ingrijirea pacienţilor critici va

aduna date clinice pertinente cu privire la stare de sănătate a
pacientului.
 datele pot fi obţinute de la pacient, aparţinătorii acestuia sau
alte cadre medicale formarea unei imagini holistice a
nevoilor pacientului.

 priorităţile vor fi stabilite in raport cu caracteristicile

pacientului, cu starea prezentă a acestuia şi nevoile
anticipate.

 datele clinice vor fi obţinute prin tehnici şi instrumente de

evaluare bazate pe dovezi.

Datele relevante vor fi documentate şi pot fi

comunicate şi altor furnizori de servicii medicale.
 2. Diagnosticul de nursing

Personalul medical implicat in ingrijirea pacienţilor critici va

analiza datele obţinute pentru a putea formula, pe baza identificării
corecte a problemelor de ingrijire, un diagnostic de nursing clar
care:

 se bazează pe datele obţinute in etapa de evaluare.

 va fi validat prin interacţiunea cu pacientul, familia acestuia şi

alţi furnizori ai serviciilor medicale.

Diagnosticul şi problemele de ingrijire identificate vor fi

ierarhizate şi documentate astfel incat să permită stabilirea
obiectivelor, elaborarea şi modificarea planului de ingrijire .
 3. Identificarea obiectivelor procesului de îngrijire

Personalul medical va identifica şi stabili obiectivele potrivite

pentru pacient in funcţie de starea sa clinică.
 au la bază diagnosticele de nursing ce identifică problemele de
sănătate actuale sau potenţiale.
 vor fi stabilite in colaborare cu pacientul, familia acestuia sau alţi
furnizori de ingrijiri medicale in raport cu nivelul acestora de implicare
in procesul de ingrijire şi de luare a deciziilor.
 recunosc, apreciază şi inglobează particularităţile caracteristice
fiecărui pacient in parte.
 sunt realizabile in raport cu disponibilitatea resurselor; ţin cont de
riscurile asociate, beneficiile scontate, dovezile disponibile, experienţa
clinică, costurile aferente.
 stabilesc direcţia procesului de ingrijire continuă.
 au o dată limită de timp pentru realizarea lor practică.
 pot fi modificate pe baza schimbărilor survenite in caracteristicile
pacientului sau ca urmare a reevaluării situaţiei acestuia.
 vor fi documentate ca scopuri cuantificabile .
 4. Planificarea procesului de îngrijire
Personalul medical va dezvolta un plan de implementare a
intervenţiilor necesare pentru atingerea obiectivelor.
Plan de îngrijire
o individualizat
o ţine cont de caracteristicile pacientului şi de situaţia acestuia.
o conceput in colaborare cu pacientul, familia acestuia şi alte
categorii de personal medical, promovand contribuţia fiecăruia la
atingerea obiectivelor stabilite
o reflectă datele medicale curente.
o asigură continuitatea procesului de ingrijire, coreland
competenţele personalului medical cu caracteristicile pacientului.
o stabileşte priorităţile procesului de ingrijire.
o include strategii de promovare şi restabilire a sănătăţii dar şi de
prevenire a unor viitoare leziuni, boli, suferinţe.
o ţine cont de impactul economic al ingrijirilor programate şi de
resursele disponibile.
 5. Implementarea planului de îngrijire

Personalul medical implicat in ingrijirea pacienţilor critici

 va implementa planul de nursing;
 va coordona intervenţiile specifice pentru indeplinirea acestuia;
 va stabili strategiile potrivite de promovare a sănătăţii;
 va asigura un mediu sigur pentru desfăşurarea demersului terapeutic .
Intervenţiile vor fi realizate intr-o manieră care să minimalizeze
complicaţiile şi situaţiile ameninţătoare de viaţă.
Pacientul şi familia acestuia vor participa activ la implementarea
planului de nursing in concordanţă cu nivelul lor de cunoaştere şi
capacitatea de luare a deciziilor.
Intervenţiile vor ţine cont de unicitatea pacientului şi a familiei
acestuia, urmărind asigurarea unui climat terapeutic ce promovează
confortul şi prevenirea suferinţei.
Implemetarea planului şi modificările sale ulterioare vor fi
documentate.
Planul de ingrijire facilitează invăţarea pentru pacient şi familia
acestuia.
 6. Evaluarea planului de îngrijire

Personalul medical implicat in ingrijirea pacienţilor critici va

evalua permanent progresele realizate in atingerea obiectivelor
stabilite.
 evaluarea este sistematică şi continuă utilizand instrumente şi
tehnici bazate pe dovezi.
 in procesul de evaluare este implicată intreaga echipă de
ingrijire.
 evaluarea va ţine cont şi de respectarea reperelor de timp
stabilite iniţial pentru atingerea obiectivelor.
 culegerea permanentă a datelor permite revizuirea
diagnosticului, obiectivelor şi planului de ingrijire atunci cand
acest lucru se impune.
 rezultatele evaluării vor fi documentate
 II. COMPETENŢELE ASISTENTULUI MEDICAL DIN
SECŢIA DE TERAPIE CORONARIANA NECESARE
PENTRU DESFĂŞURAREA ADECVATĂ A PROCESULUI
DE NURSING
 Desfăşurarea adecvată a procesului de nursing implică corelarea
cunoştinţelor, aptitudinilor, experienţei şi atitudinii personalului medical cu
necesităţile pacienţilor şi familiilor acestora.

Caracteristicile optime ale personalului medical implicat in procesul de

nursing sunt determinate de particularităţile pacienţilor din secţia de terapie
coronariana şi sunt reprezentate in principal de:

1. Gandirea clinică

 luarea deciziilor pe baza datelor clinice,

 stabilirea priorităţilor şi a modului de intervenţie in
momentele critice,
 obţinerea unei imagini de ansamblu a situaţiei in concordanţă
cu abilităţile practice necesare procesului de ingrijire
 2. Respectarea principiilor etice implică promovarea
reperelor morale prin identificarea şi soluţionarea situaţiilor
conflictuale de natură etică.

3. Promovarea ingrijirii adecvate a pacientului critic.

Procesul de nursing urmăreşte crearea pentru pacient şi
personalul medical a unui mediu de compasiune, suportiv, cu
rol terapeutic vizand in mod principal promovarea
confortului şi vindecării pacientului dar şi prevenirea
suferinţei acestuia.
 4. Colaborarea, lucrul impreună cu ceilalţi (pacient,
familie, personal medical), implică promovarea şi
incurajarea contribuţiei fiecărui membru al echipei
medicale pentru atingerea obiectivelor optime ale
procesului de ingrijire.
Colaborarea presupune activitate şi muncă intra şi
interdisciplinară cu colegii dar şi comunitatea.

5. Gandirea sistemică, implică abilitatea personalului

medical de a soluţiona in mod eficient orice situaţie
perturbatoare a procesului de ingrijire utilizand resursele
existente ale pacientului, familiei acestuia dar şi ale
personalului medical.
 6. Răspunsul la diversitatea pacienţilor, implică
abilitatea de a recunoaşte, aprecia si incorpora
diferenţele particulare fiecărui pacient in parte in alcătuirea
planului de ingrijire.
Diferenţele pot include, dar nu se limitează la: diferenţe
culturale, spirituale, de sex, rasă, naţionalitate, stil de viaţă,
status socio-economic, varstă şi sistem de valori.

7. Facilitarea procesului de invăţare reprezintă

abilitatea de a media invăţarea pentru pacient, familie,
comunitate.
Vizează atat invăţarea formală cat şi cea informală.
 In activitatea sa personalul medical va
respecta principiile etice enunţate in
,,decalogul lui Masci’’ la inceputul secolului
XX:
1. Onorează pe bolnavul tău de orice varstă
ar fi el copil, tanăr sau bătran. Cand a ajuns in
mainile tale este o fiinţă fără apărare care nu
are altă armă de susţinere decat ştiinţa şi
caritatea ta.
2. Oferă aceeaşi stimă şi atenţie săracului dar şi bogatului. In
dragostea ta pentru oameni, săracul să se simtă bogat.
3. Respectă nobila ta misiune incepand cu insăşi persoana ta.
Poartă-te demn, conştiincios, cu omenie.
4. Oboseala ta să fie luminată de blandeţe şi dragoste. Atunci
cand ştiinţa nu mai poate face nimic, bunătatea ta, purtarea ta să
susţină pe bolnav. Invinge greutăţile inerente profesiunii
tale, stăpaneşte supărarea şi nerăbdarea ta, gandeşte-
te că cel suferind este dezarmat, fără putere şi are
nevoie de ajutorul şi ingrijirea ta.
 5. Să nu umileşti niciodată pe bolnav, care şi aşa e umilit de
boala lui.Oricare ar fi boala să nu pronunţi cuvantul deznădejdii. Să
nu distrugi la nici un bolnav iluzia vindecării, chiar dacă ar fi vorba
de un muribund. Sunt oameni care au nevoie să-i intovărăşeşti pană
in ultima lor clipă.
6. Să nu uiţi niciodată că secretul ce ţi se incredinţează in ceea
ce priveşte o maladie este ceva sfant, care nu poate fi trădat sau
destănuit altei persoane. Inaintea ta toţi oamenii să fie trataţi
deopotrivă, căci toţi oamenii sunt trataţi deopotrivă de legile firii.
7. Să nu vezi in ingrijirea bolnavilor tăi o corvoadă. Acest
sentiment ar ingreuna exerciţiul meseriei tale. Invaţă să cunoşti
bolnavii tăi şi să-i inţelegi in felul lor de a cere ceva cand au nevoie
de ajutorul tău, cand au nevoie de somn, de odihnă, de mancare.

Defectele, pretenţiile, toanele bolnavilor sunt datorate

suferinţei. La fel ai fi şi tu dacă ai fi bolnav.
 8. Niciodată faţă de bolnav să nu te arăţi neincrezător in
reuşita tratamentului. Menţine-i speranţa, credinţa. Fă ca
bolnavul să nu se simtă singur, izolat. Dacă să suferi e greu, să
suferi singur este incomparabil mai greu. Poartă-te astfel ca
bolnavul să fie sigur că are in tine un sprijin. Dă-i curaj cand il
vezi trist, amărat, disperat.
9. Nu ajunge numai bunăvoinţa, ci se cere şi ştiinţă in ingrijirea
bolnavilor. Zilnic se descoperă noi mijloace pentru alinarea
suferinţelor. Nu te mulţumi şi nu te mărgini numai la ştiinţa şi
cunoştinţele ce le-ai dobandit in şcoală. Improspătează-le mereu.
Invaţă mereu.
10. Nu discuta şi nu contrazice niciodată prescripţiile medicale
in faţa bolnavului. Ii risipeşti increderea in medicină, ii distrugi
speranţa in vindecare.
 Standardul performanţei profesionale a personalului
medical din secţia de Terapie Coronariana

Standardul performanţei profesionale apreciază

comportamentul personalului medical in rolul profesional,
incluzand şi activităţile corelate cu calitatea practicii profesionale:
- evaluarea practicii profesionale,
- educaţia,
- colegialitatea,
- etica,
- colaborarea,
- cercetarea,
- utilizarea resurselor
- rolul de conducător.
 Procesul de ingrijire al pacienţilor critici acuţi sau cronici va fi
sistematic evaluat pentru a urmări imbunătăţirea calităţii şi
eficienţei procesului de nursing.

Personalul medical implicat in ingrijirea pacienţilor critici:

 participă activ la evaluările ce vizează imbunătăţirea calităţii
ingrijirilor acordate
 utilizează gandirea sistemică pentru a iniţia schimbări in
practica ingrijirilor medicale
 se asigură de faptul că activităţile de imbunătăţire a calităţii
ingrjirilor medicale incorporează in mod adecvat credinţele şi
valorile pacienţilor şi familiilor acestora
 indentifică barierele organizaţionale ce limitează
imbunătăţirea calităţii ingrijirilor acordate.
 Asistentul medical implicat in ingrijirea pacienţilor
critici acuţi sau cronici va identifica permanent zonele in
care dezvoltarea profesională ar fi benefică, urmăreşte
şi reflectă feed-back-ul nivelului său de competenţă
asupra pacientului, familiei acestuia dar şi asupra celorlalţi
membrii ai echipei de ingrijire.
 Asistentul medical are indatorirea de a se ţine la curent
cu noutăţile şi competenţele specifice ingrijirii pacienţilor
critici acuţi sau cronici, participă la procesul continuu de
invăţare şi va păstra dovezile pregătirii sale profesionale ce
demonstrează nivelul de competenţă.
 Parte importantă a echipei de ingrijire,
medicul de terapie coronariană:

 interacţionează permanent şi contribuie la dezvoltarea

profesională a colegilor din echipa de ingrijire
 impărtăşeşte cunoştinţe, abilităţi, deprinderi şi experienţe cu
ceilalţi colegi din echipa de ingrijire
 asigură colegilor din echipa de ingrijire un feed-back
constructiv al practicilor medicale
 contribuie in mod activ la asigurarea unui mediu de muncă
sănătos şi suportiv considerat a fi un mediu optim pentru
educaţia celorlalţi membrii ai echipei de ingrijire.
In elaborarea planlui de ingrijire se vor lua in considerare
factorii ce se corelează cu siguranţa, eficienţa, costul
şi impactul ingrijirilor planificate asupra pacientului
critic din secţia de terapie Coronariana.
 Caracteristicile pacientului din secţia
de terapie coronariană

Elementul esenţial al procesului de nursing este reprezentat de

faptul că nevoile şi caracteristicile pacientului şi familiei
acestuia influenţează şi stabilesc atributele şi competenţele
personalului medical implicat in procesul de ingrijire.

O bună desfăşurare a procesului de nursing presupune o

armonizare a nevoilor şi caracteristicilor pacientului cu
competenţele şi caracteristicile personalului medical.
 Caracteristicile pacientului critic ce reprezintă punctul de
plecare in elaborarea planului de ingrijire sunt:

1. Flexibilitatea – capacitatea pacientului de a reveni la un nivel

funcţional anterior utilizand mecanisme compensatorii sau
adaptative; abilitatea pacientului de a se redresa rapid după o
agresiune.

2. Vulnerabilitatea – susceptibilitatea faţă de o problemă actuală

sau potenţială ce poate afecta in mod negativ prognosticul
pacientului.

3. Stabilitatea – abilitatea de a menţine un echilibru funcţional,

necesar aplicării intervenţiilor terapeutice adecvate.
4. Complexitatea – vizează factorii de risc ce implică două sau
mai multe componente ale contextului patologic (pacient, familie,
echipă medicală, terapie).

5. Disponibilitatea resurselor: evaluarea resurselor (tehnice,

psihologice sociale, financiare) de care
pacientul/familia/comunitatea dispune.

6. Implicarea in procesul de ingrijire - vizează participarea

pacientului şi familiei acestuia la procesul de ingrijire.

7. Implicarea in procesul de luare a deciziilor – vizează

implicarea pacientului şi familiei acestuia in procesul de luare a
deciziilor.

8. Predictibilitatea – caracterizează abilitatea unei persoane de a

aprecia şi prezice un anumit curs al evenimentelor sau al suferinţei.
 Un management adecvat de ingrijire a pacientului critic va ţine
seama de cateva aspecte esenţiale:
 - pacienţii sunt entităţi biologice, psihologice, sociale şi spirituale.
In centrul procesului de ingrijire se află pacientul perceput ca un
tot unitar: trup, minte, spirit; pacientul, familia acestuia şi
comunitatea contribuie in mod activ la realizarea contextului in
care se dezvoltă relaţia medic- pacient.
 pacientul poate fi descris de un număr de caracteristici, acestea
sunt interdependente şi se influenţează reciproc.
 personalul medical poate fi descris de un număr de atribute,
dar doar interrelaţionarea acestora poate contura profilul
profesionistului din secţia de terapie intensivă.
 obiectivul principal al procesului de nursing este restabilirea
pentru pacient a unui nivel optim al stării de bine aşa cum este
aceasta descrisă de pacient. Moartea este un sfarşit acceptabil,
 obiectivul final al procesului de nursing fiind in acest caz
 asigurarea pentru pacient a unui sfarşit demn in
 concordanţă cu trăirile şi valorile sale .
 In concluzie putem spune că standardele privind practica
profesională a personalului medical din secţia de terapie
coronariana au drept scop stabilirea unor criterii şi condiţii
optime necesare pentru a obţine calitatea dorită in indeplinirea
obligaţiilor profesionale de furnizare a serviciilor de ingrijiri de
sănătate, respectand viaţa, demnitatea şi personalitatea umană.
IMPLEMENTAREA DOSARULUI DE NURSING-
FACTOR DE IMBUNATATIRE
A CALITATII INGRIJIRILOR PACIENTULUI
 Procesul de îngrijire reprezinta elementul ce unește
asistenții medicali care își desfășoară activitatea în diferite
specialități, este nucleul esențial de practică pentru ingrijirea
holistică, orientată către pacient.

Îngrijirea competentă, programată, organizată,

reprezintă fără îndoială o parte importantă a
managementului cazului, pentru că pacientul este
privit în ansamblu, atât în legătură cu starea de boală
pentru care se adresează unității medicale, cât și din
perspectiva psihologică, socială.
 Scopul unui plan de îngrijire este de a ghida pe toți cei
implicați în procesul de îngrijire pentru a oferi un tratament
adecvat continuu, personalizat pentru fiecare pacient.

Acest lucru permite ca tratamentul optim să aibă ca

finalitate rezultatul dorit în timpul șederii într-o unitate medicală.

Fără un plan de îngrijire, problemele importante ar putea fi

neglijate și ar putea conduce la rezultate slabe.

Punerea în aplicare a dosarului de îngrijire ar trebui să fie

realizată în timp util, ținându-se cont de indicatorul cost-
eficiență, cu scopul maximizării independenței pacientului și
alegerii în timpul utilizării a intervențiilor cele mai puțin agresive,
cele mai puțin invazive, cele mai rentabile și de cea mai înaltă
calitate.
 Planul de îngrijire poate fi definit astfel ca un cod
teoretic sau metoda sistemica, organizată, prin care se
acordă îngrijiri individualizate, ce au în vedere
identificarea răspunsurilor unice ale individului sau
comunităţii vis-a-vis de alterarea stării de sănătate actuală
sau potenţială.
 Dosarul de îngrijire poate fi considerat :

o un instrument în sprijinul îmbunătăţirii calităţii

îngrijirilor acordate;

o un standard profesional prin care practica fiecărui

asistent poate fi evaluată;

o nu înseamnă dublarea datelor înregistrate de către

medic

o document care să acopere acea parte din

activitatea asistentului medical care în prezent nu se
regăseşte nicăieri.
Planul de îngrijire ar trebui să folosească :

 Teoria Virginiei Henderson

 Scara lui Katz pentru determinarea gradului de

dependență

 Politica Waterlow de prevenție a escarelor

 Scorul Must pentru determinarea riscului la ulcere

de presiune (escare)

 Evaluarea riscului la cădere ( Oliver D., Britton

 M.1997)
 Planul de îngrijire are cinci etape:

1. Culegerea datelor şi aprecierea lor;

2. Analiza şi interpretarea datelor (identificarea problemelor

de ingrijire);

3. Planificarea îngrijirilor:
 fixarea scopurilor şi obiectivelor
 determinarea intervenţiilor.

4. Realizarea intervenţiilor (aplicarea în practică a

îngrijirilor)
 intervenţii autonome;
 intervenţii delegate.

5.Evaluarea îngrijirilor
 În sistemul de sănătate din România, există o
preocupare pentru implementarea dosarului de îngrijire,
care include

 informaţiile obţinute prin anamneză,

 planul de ingrijire care să permită calculul scorului de
dependenţă,
 fişele ce evidenţiază traseul pacientului,
 riscul de cădere,
 riscul de escare,
 scala durerii,
 informaţii
 elemente de educaţie sanitară la externare.
 Dovada acestei constante preocupări sunt

 documentele organizaţiei profesionale a asistenţilor

medicali – Documentație privind legiferarea și implementarea
documentelor / dosarului de îngrijire / Fișelor / Formularelor
specifice activității asistenților medicali - document OAMGMAM
România,

 standardele legiferate de Agenţia Naţională de

Management al Calităţii în Sănătate, (Ordin 446/ 2017 privind
aprobarea Standardelor, Procedurii şi metodologiei de evaluare
şi acreditare a spitalelor) unde vom regăsi indicatori care se
referă la planul de îngrijire ca şi factor de îmbunătăţire a calităţii
îngrijirii în unităţile sanitare, dar şi de diminuare a riscurilor
legate de îngrijirea pacientului.
 Implementarea planului de îngrijire, ca orice
schimbare, întâmpină din partea profesioniştilor o oarecare
rezistenţă, justificată mai ales prin lipsa timpului fizic
necesar completării documentelor necesare.

Dacă vom reuşi, folosindu-ne de libertatea noastră de

conştiinţă, de competenţele dobândite pe parcursul anilor de
pregătire profesională, să convingem că implementarea
dosarului de îngrijire, deşi pare o mică revoluţie, nu face
altceva decât să reaşeze asistenţii medicali acolo unde le
este locul în echipa medicală, vom putea considera că am
făcut un pas important în alinierea la standardele europene
spre care tindem cu toţii.
 Virginia Henderson spunea că fiecare
categorie profesională din sănătate trebuie să
înceteze să mai îndeplinească sarcinile care
nu sunt caracteristice postului pe care îl ocupă,
astfel câştigând timpul real pentru îndeplinirea
atribuţiilor specifice.
Cum am putea atinge concret acest obiectiv, este
intrebarea pe care mi-o pun deseori si v-o adresez si
dumneavoastra astazi in conditiile in care, la frecventele
reuniuni ale asistentilor medicali, in cadrul cursurilor de
revalorizare ale asistentilor medicali in calitate de lector, cat
si la orele de curs cu elevii scolilor postliceale
sanitare,reactia celor mai multi participanti fata de planul
de ingrijire este urmatoarea.
 Ce naiba este un plan de îngrijire?
 Pare ușor!
 AH! De ce îmi spun că diagnosticul meu este greșit?
 Voi da ”search” pe Google și voi copia un plan de îngrijire
aleator.
 Nu am timp pentru toate hârtiile astea.
 Să le facă cei care le-au inventat.
 Nu voi mai face niciodată așa ceva odată ce voi fi absolvit
școala.
 În cele din urmă! Am absolvit . . . la revedere planuri de îngrijire.
 Pentru implementarea dosarului de ingrijire al
pacientului /planului de îngrijire, documentul ce reflecta
activitatea asistentului medical ca profesionist in echipa
medicala, vă propun urmatoarea strategie:
 ETAPE - ACŢIUNI

1. Creşterea capacităţii personalului (asistenţi medicali,

personal auxiliar) de a oferi servicii medicale de calitate, prin
conștientizarea și responsabilizarea acestuia referitor la noile
cerințe ale standardelor de acreditare:
 informarea corectă şi concretă a personalului în legătură cu
planul de îngrijire;
 includerea în Fişa postului a prevederilor legate de planul de
îngrijire; (atribuţie a asistenţilor şefi, a asistenţilor şefi pe spital/
directorilor de îngrijiri);
 2. Motivarea asistentelor șefe în implementarea
sistemului de management al calității prin instruirea acestora
în domeniul respectiv, cu formator extern care să susțină
cursuri în cadrul spitalului: cursuri organizate de OAMGMAMR
cu formatori ai organismului profesional specializaţi în
managementul calităţii;
3. Introducerea instrumentelor necesare monitorizării
calității serviciilor medicale, în vederea identificării aspectelor
susceptibile a fi îmbunătățite:
 actualizarea permanentă a procedurilor de îngrijire - prin
introducerea riscurilor și a indicatorilor de monitorizare
specifici;
 informarea şi instruirea personalului în legătură cu
managementul riscului în activitatea medicală, cu
evaluarea şi acţiunile de minimizare a riscului;
 4. Introducerea instrumentelor de înregistrare a
serviciilor medicale oferite de asistenții medicali, respectiv a
ingrijirilor oferite de aceștia, în vederea cuantificării
ulterioare a acestor servicii:

 intervenții autonome/ delegate / proceduri efectuate

înregistrate în mod unitar la nivelul tuturor secțiilor clinice
ale unităţii sanitare;

 responsabilizarea asistenţilor medicali cu privire la

înregistrarea corectă, riguroasă a intervenţiilor în
sistemul informatic, respectând procedurile
corespunzătoare, pentru o gestionare corectă a resurselor
în rezolvarea cazului;
 5. Implementarea evaluării periodice a gradului de
dependență al pacienților, la nivelul fiecărei secții:

 calculul lunar al gradului mediu de dependență al pacienților la

nivelul fiecărei secții clinice;
 stabilirea corectă a gradului de dependenţă care ar putea fi un
criteriu de distribuţie a personalului în sectoarele în care se
obţine un grad de dependenţă ridicat;
 analize lunare realizate de asistenţii şefi a gradului de
dependenţă al pacienţilor şi identificarea de soluţii pentru
îmbunătăţirea calităţii îngrijirii acolo unde este cazul;
 eficientizarea activității de îngrijire prin distribuirea optimă a
personalului medical (asistenți medicali) și auxiliar în funcție de
necesități prin evaluarea periodică a gradului de dependență al
pacienților, a ratei de ocupare a paturilor, a tipurilor de
patologii și specificului nevoilor de îngrijire de la nivelul secției
clinice;
 5. Implementarea evaluării periodice a gradului de
dependență al pacienților, la nivelul fiecărei secții:

 calculul lunar al gradului mediu de dependență al pacienților la

nivelul fiecărei secții clinice;
 stabilirea corectă a gradului de dependenţă care ar putea fi un
criteriu de distribuţie a personalului în sectoarele în care se
obţine un grad de dependenţă ridicat;
 analize lunare realizate de asistenţii şefi a gradului de
dependenţă al pacienţilor şi identificarea de soluţii pentru
îmbunătăţirea calităţii îngrijirii acolo unde este cazul;
 eficientizarea activității de îngrijire prin distribuirea optimă a
personalului medical (asistenți medicali) și auxiliar în funcție de
necesități prin evaluarea periodică a gradului de dependență al
pacienților, a ratei de ocupare a paturilor, a tipurilor de
patologii și specificului nevoilor de îngrijire de la nivelul secției
clinice;
 6. Stabilirea unui grup lucru pentru evaluarea Planului
de îngrijire folosit la momentul analizei și stabilirea formei
optime a Planului de îngrijire (asistenți medicali șefi, asistenți
medicali din secțiile clinice), adaptat fiecărei secții clinice:

 grup de lucru funcțional, în care să fie implicaţi efectiv

asistenţi medicali care lucrează cu acest instrument de
lucru;

 plan de îngrijiri evaluat și analizat periodic şi eventual

modificat în funcţie de necesităţi, cu argumente concrete şi
luându-se în considerare concluziile analizei dar şi regulile
de întocmire a unui plan de îngrijire eficient;
 7. Elaborarea formei finale a Planului de îngrijire adaptat
resurselor existente în cadrul secțiilor clinice, cu
evidențierea clară a activităților de îngrijire desfășurate în
cadrul unităţii sanitare:

 plan de îngrijire imbunatățit, elaborat specific secțiilor

clinice, luându-se în considerare sugestiile celor care
lucrează şi întocmesc efectiv planul de îngrijiri;
 8. Ridicarea nivelului de pregatire profesională a
personalului medical (asistenți medicali) și auxiliar prin:
 instruiri interne - referitoare la legislația de interes pentru
activitatea acestora, proceduri interne în vigoare referitoare
la activitatea proprie, siguranța pacientului, dar și a
personalului, prevenirea infecțiilor asociate asistenței
medicale
 instruiri externe (OAMGMAMR) privind aspecte vitale ale
activității proprii, precum și privind limitele de competență
(cursuri de resuscitare cardio-respiratorie, competențe de
comunicare cu pacienții sau cu membrii echipei medicale,
etc)
 personal motivat și instruit astfel încat să aibă un nivel
mai bun al competențelor profesionale
 9. Implementarea noului Plan de îngrijire la nivelul
secțiilor clinice:
 Plan îngrijire imbunătățit implementat la nivelul secțiilor clinice
 procedura actualizată conform noului format al Planului de
îngrijire

10. Monitorizarea implementării acestuia (permanent),

analiza eficienței și eficacității acestuia (anual):
 monitorizarea implementării Planului de îngrijire
 rezultate pozitive ale monitorizării noului Plan de îngrijire, a
eficienței și eficacității acestuia
 scăderea timpului de completare a Planului de îngrijire –
obiectiv important pentru creşterea eficienţei şi eficacităţii,
precum şi a complianţei personalului la procedură.
 11. Codificarea diagnosticelor de nursing in concordanta cu
diagosticul clinic

12. Implementarea Planului de îngrijire în format electronic:

13. Elaborarea Notei de fundamentare pentru o firmă IT

în vederea introducerii modulului care conține Planul de îngrijire;
 nota fundamentare aprobată de conducerea unităţii sanitare;
 implementarea modificării sistemului informatic de către firma IT;
 13.1.Identificarea resurselor necesare pentru
implementarea Planului de îngrijire în format electronic (resurse
umane și financiare) și solicitarea de achiziționare a tabletelor
necesare pentru asistenții medicali din secțiile clinice:
 identificarea resurselor
 achiziţionarea tablete necesare

13.2 Instruirea asistenților medicali privind utilizarea

modulului informatic ce conține Planul de ingrijire

13.3 Implementarea Planului de îngrijire în format

electronic:
 Plan îngrijiri in format electronic implementat
 scăderea timpului de completare al Planului de ingrijire
 creșterea satisfacției angajaților
 14. Îmbunătățirea instrumentelor de înregistrare a
consumurilor de medicamente și materiale sanitare pentru
fiecare pacient, astfel încât să se poată urmări mai eficient
alocarea cheltuielilor per pacient și în perspectivă, alocarea
cheltuielilor pe centre de cost (secții clinice), dar și pe patologii
sau manopere/ intervenții chirurgicale:
 îmbunătățire monitorizare costuri/ pacient, respectiv cheltuieli/
centre de cost

15. Monitorizare permanentă și analiză periodică (1 an):

 raport anual de analiză;
 monitorizare permanentă.
 Considerăm că, în lumina celor afirmate, Planul de îngrijire se
subscrie următoarelor rigori:
 Este sigur și adecvat pentru vârsta, sănătatea și
starea pacientului;
 Este realizabil cu resursele și timpul disponibil;
 Este concordant cu valorile, cultura și credințele
pacientului;
 Este în acord cu alte terapii;
 Este bazat pe cunoștințele de asistență medicală și
experiența profesioniştilor din sănătate.
 Dosarul de ingrijire prezinta urmatoarele avantaje:
 permite luarea deciziilor pentru rezolvarea problemelor
pacientului
 evidentiaza legalitatea actiunilor
 creste profesionalismul
 creste responsabilitatea
 dă satisfactie muncii
 asigura comunicarea profesionala
 serveste ca si ghid de rambursare a costurilor spitalizarii
continue către firmele private de asigurari
 duce la indeplinierea indicatorilor din standardele de calitate
ale ANMCS
 ofera pacientului dreptul la ingrijiri de calitate
 oferă protecție legală asistentei medicale
 obtinerea acreditarii în urma evaluarii AMNCS.
Va multumesc pentru atentia acordata !