Școala Sanitară Postliceală „Carol Davila”, Petroșani

RELAȚIA ASISTENT MEDICAL-

PACIENT
ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
 „Îngrijirea bolnavilor e una dintre cele mai grele
ocupaţii. Compasiunea ar putea constitui motivaţia, însă
cunoaşterea este singura forţă care dă rezultate.“
— Mary Adelaide Nutting, 1925, prima profesoară de nursing
din lume.
 În sistemul sanitar din zilele noastre, asistenţii medicali alcătuiesc
categoria profesională cu cel mai numeros personal. Organizaţia Mondială a
Sănătăţii arată că în prezent există mai bine de 9 000 000 de asistenţi medicali
şi moaşe care lucrează în 141 de ţări. Şi ce muncă indispensabilă prestează
aceştia! Asistenţii medicali „împletesc grija cu cunoaşterea şi încrederea,
lucruri deosebit de importante pentru ca pacientul să rămână în viaţă“. Prin
urmare, ne putem întreba pe bună dreptate: Ce ne-am face fără asistenţii
medicali?
 Prin actul medical are loc producerea unei realități noi: condiția
umană ameliorată; are loc nașterea efectivă a valorii, pregătită prin
cunoaștere și făurită prin acțiune.
Rezultatele actului medical sunt influențate de modelul pe care îl
utilizează în comunicare și comportament personalul medical și pacientul.
Considerând omul ca o unitate corp-minte-spirit,actul medical va
trebui să se adreseze întregului și atunci toate valorile umane coroborate cu
altruismul, compasiunea, respectul pentru viață în completare cu știința vor
putea asigura starea de bine a pacientului.
 Asistentul medical este cel care
se află, prin natura profesiei sale, cel mai
aproape de pacient. Relaţia interpersonală
se dezvoltă pe mai multe coordonate:
- coordonata profesională: tehnică şi
informaţională;
- coordonata afectivă;
- coordonata morală.
Această relaţie complexă care se
stabileşte între asistentul medical şi pacient
implică anumite drepturi şi obligaţii pentru
fiecare dintre cei doi parteneri ai relaţiei.
Se poate spune că este o relaţie
terapeutică în cadrul căreia se stabileşte o
alianţă terapeutică ca să verifice, nu doar
să trateze.
 Comunicarea
este cel mai important
lucru în stabilirea relației cu
pacientul, iar “a ști să
asculți” este prima condiție
a unui dialog.

O atitudine apropiată față de bolnav nu înseamnă umilință, dar ea

implică păstrarea confidențialității destăinuirilor. Sigur că există cazuri când
apare obligativitatea divulgării unor secrete, dar un asistent medical trebuie să
știe când și cui se va impune a fi făcută aceasta.
 Relația de îngrijire medicală asistent medical – pacient
nu se reduce la modul simplist „eu - tu ”,ci se extinde în ambele părți :
familia pacientului, de o parte, echipa medicală, de cealaltă.
Se crează astfel legătura ca suport de sprijin pentru pacient pe
plan psihic, dar și ca ajutor în îngrijirea pacientului ( îngrijiri primare sau
prin educație sanitară, până la îngrijiri mai complexe ce pot continua și
după externare).
„- Am făcut tot ce ,omenește, este posibil?”
este o expresie deseori întâlnită.
Atitudinea este esențială, iar
răspunderea în cadrul actului medical este
mult mai mare, pentru că vine în fața legii,
a eticii, dar mai ales în fața conștiinței.
DR. Andrei Athanasiu propune mai
multe tipuri de atitudini în relația asistent
medical – pacient, care trebuie adaptate în
funcție de caz și de pacient:
 tutore autoritar: fără explicații,
așteptându-se o ascultare fidelă din
partea pacientului;
 mentor: oferă cunoștințe de expert;
 bun părinte;
 avocat al adevărului,înainte de toate.
 În altă ordine de idei, trebuie să înțeles că, în relația
asistent medical – pacient , „autoritate” nu înseamnă lipsa politeții,
iar „amabilitate ” nu semnifică slăbiciune.
 Nu trebuie pierdut din vedere faptul că, în
Uniunea Europeană, în Europa, precum și în întreaga lume, pacientul
are dreptul de a primi asistență medicală de calitate , indiferent de
educație, statut social, rasă, religie sau apartenență etnică.