Ţigla ALPINA CLASIC

• se adaptează oricărui tip

de arhitectură şi prezintă
o gamă variată de culori:
• roşu cărămiziu,
• brun roşcat, maro,
• antracit,
• verde,
fiind însoţită de întregul
sistem de accesorii şi de
garanţie de peste 30 ani.
Ţigla ROMANA are profilul pronunţat şi
suprafaţa netedă.
 Ţigla ALPINA
• Granularea unică şi
forma regulată a ţiglei
ALPINA conferă
acoperişului ţinută,
diferenţiind-o de
celelalte tipuri de
învelitori BRAMAC.
 Ţigla TRANSILVA
• este o ţiglă solzi, care se
pretează atât la
renovarea acoperişurilor,
cât şi la realizarea
acoperişurilor noi, fiind
singurul model
recomandat în cazul
detaliilor speciale precum
turnurile şi acoperişurile
rotunde.
 Date tehnice ale ţiglelor BRAMAC
Ţigla Alpina Ţigla Romana Ţigla Alpina Ţigla Transilva
Date tehnice clasic

Material Nisip,ciment,apă Nisip,ciment,apă Nisip,ciment,apă Nisip,ciment,apă

Pigmenţi Pigmenţi Pigmenţi Pigmenţi
anorganici anorganici anorganici anorganici

Dimensiuni 330x420mm 330x420mm 330x420mm 168x420mm

Lungime activă 398 mm 398 mm 398 mm 398 mm

Lăţime activă 300 mm 300 mm 300 mm 160 mm

Înălţime profil 25 mm 50 mm 25 mm -

Greutate 4,3 kg/buc 4,5 kg/buc 4,3 kg/buc 2,35 kg/buc

Necesar /m² 10 buc 10 buc 10 buc 36 buc

Suprafaţă Netedă Netedă Granulată Netedă

 Coamele
• sunt ţigle cu forme speciale, utilizate la
fixarea şi etanşarea ţiglelor de-a lungul
coamelor şi muchiilor.
COAME
 Calităţile pe care trebuie să le aibă materialele
ceramice utilizate la acoperişuri sunt:

• culoare uniformă, fără pete;

• feţe plane, fără deformaţii;
• permeabilitate redusă;
• rezistenţă la încovoiere, putând susţine 80 kg;
• să nu fie gelive, putând să reziste la 25 cicluri
îngheţ-dezgheţ;
• structură fină şi omogenă în spărtură;
• să scoată un sunet clar la lovirea cu ciocanul.
 Granulitul
• se prezintă sub formă de granule
aproximativ sferice, fabricate din argilă
arsă şi expandată. Fiind un bun izolator
termic, se utilizează la executarea
pardoselilor calde şi la stratul izolator al
panourilor pentru pereţi.
 Tuburile din argilă arsă şi pentru drenaj

• (olane) sunt folosite la

executarea canalelor de
fum şi de ventilaţii şi se
fabrică cu secţiune
circulară (simple sau cu
mufă) şi cu secţiune
pătrată (fără mufă).
• sunt utilizate la captarea
şi drenarea apelor
subterane şi se fabrică cu
secţiunea circulară,
simple, fără mufă
 COŞURI DE FUM
1)ELEMENT CIRCULAR FUM 2)
PĂLĂRIE COŞ FUM
3) ELEMENT COŞ FUM CU PORTIŢĂ
 Produse din ceramică fină
• Plăcile şi piesele
ceramice (cahlele) pentru
sobe sunt acoperite cu
smalţ pe faţa aparentă şi
se utilizează la placarea
exterioară a sobelor
pentru încălzit. Aceste
materiale trebuie să
prezinte o rezistenţă
corespunzătoare la şoc
termic .
• Ornamentele arhitecturale (brâuri, frize, ancadramente, plăci
de drenaj etc) sunt acoperite cu smalţ pe faţa aparentă şi se
prezintă sub diferite forme, profiluri şi culori.
• Faianţa este un produs impermeabil, datorită glazurii cu
care este acoperit.
- plăcile de faianţă (Spatele plăcilor de faianţă este neglazurat, prevăzut cu
striuri pentru asigurarea aderenţei optime cu mortarul utilizat la fixarea plăcilor).
-lavoare
-vase wc
-port săpun
etajere
• Plăcile ceramice smălţuite tip CESAROM sunt plăcuţe
smălţuite pe faţa aparentă, cu latura până la 5 cm, utilizate la
placarea pereţilor.
• Gresia ceramică este un produs cu porozitate foarte mică.
În construcţii se utilizează diferite sortimente : gresii
arhitecturale, cărămizi pentru pavaj, clincherul de construcţie,
tuburi de canalizare glazurate.
1) Placă teracotă 2) Stâlp teracotă 3) Teracotă colţ 4)Teracotă laterală
5) Capac teracotă
Faianţa
Decoraţiuni faianţă
Gresia
Placi ornament pentru pereţi
Brâuri ceramice
PLĂCILE KLINGER SUNT PLACI CERAMICE ANTIDERAPANTE,
REZISTENTE LA UZURĂ.
SUNT FOLOSITE LA AMENĂJĂRI INTERIOARE SI EXTERIOARE.
 CĂRĂMIDA DE PAVAJ
POATE FI FOLOSITĂ PENTRU PAVAREA ALEILOR ,
TROTUARELOR
DIMENSIUNI : 200 x 100 x 45 mm
 PLĂCI CERAMICE
PLĂCI PENTRU PLACAT INTERIOR – EXTERIOR ŞI PARDOSEALĂ
DIMENSIUNI : 240 x 115 x 12 ŞI 250 x 65 x 13
 Lemnul
• este un material de natură organică, vegetală şi
prezintă o gamă largă de utilizare în construcţii,
de la:
- elementele de rezistenţă până la
- mobilier
- piese decorative.
• Lemnul de construcţie rezultă din debitarea la
anumite dimensiuni şi apoi din prelucrarea în
anumite forme a trunchiurilor arborilor şi
câteodată, a ramurilor groase, precum şi a
rădăcinilor acestora.
 Lemnul
• Datorită marii lui răspândiri în natură, precum şi a
posibilităţii de a fi uşor obţinut şi prelucrat, lemnul este
folosit la tot felul de construcţii , atât la cele definitive din
lemn( case din lemn, poduri de lemn, construcţii rurale-
pătule, grajduri), cât şi la clădirile în care predomină alte
materiale de construcţie( cărămida, betonul, piatra sau
metalele)
• lemnul ocupă un loc important în confecţionarea
schelăriei, cofrajelor, grindăriei, asterelei şi a tâmplăriei
de uşi şi ferestre.
• Tehnologiile moderne de prelucrare a lemnului au
permis extinderea domeniului de utilizare de la răşinoase
(bradul, molidul) şi foioase (fagul, salcâmul), asupra
tuturor speciilor de lemn, inclusiv plopul şi salcia.
 Avantajele
care rezidă din utilizarea lemnului în construcţii
sunt:

• se prelucrează, asamblează şi se manipulează

uşor ;
• asigură o izolaţie termică şi fonică
corespunzătoare ;
• se pot obţine piese relativ lungi ;
• prezintă aspect frumos .
 Dezavantaje
• Limitarea domeniului de utilizare a lemnului este determinată de unele
dezavantaje:
• se aprinde şi arde uşor ;
• este puţin rezistent la acţiunea agenţilor externi ;
• are proprietăţi mecanice nesatisfăcătoare ;
• oferă un sortiment limitat atât ca formă a secţiunii transversale, cât şi
ca lungime a pieselor ;
• are o durată de exploatare relativ redusă faţă de alte construcţii din
metal, zidărie sau beton ;
• prezintă adesea defecte cum ar fi : noduri căzătoare, crăpături, găuri
de insecte, zone de alteraţie etc.
 Proprietăţi fizico-mecanice

• Densitatea aparentă. Specia

Densitatea aparentă (kg/m³) pentru lemnul :

Densitatea aparentă este Verde Cu 15% apă Uscat

o proprietate care Brad 1000 450 410

depinde de esenţa şi de Molid 740 480 430

umiditatea lemnului, Pin 700 520 490

influenţând direct Stejar 1100 740 650

rezistenţele sale Fag 1010 750 690

mecanice. Frasin 920 760 680

Salcâm 880 750 730

Tei 740 460 490

 Umiditatea lemnului
• Cantitatea de apă conţinută de lemn în momentul tăierii, ajunge
până la jumătate din masa sa, reducându-se treptat prin
evaporarea apei libere (apa care circulă prin ţesuturile
vegetale) şi a unei părţi din apa de higroscopicitate (apa fixată
prin adsorbţie de pereţii ţesuturilor vegetale), până la stabilirea
unui echilibru cu umiditatea atmosferică.

• În ţara noastră, umiditatea lemnului uscat în aer variază între

12 şi 15%.

• Variaţia în timp a umidităţii produce fenomenele de umflare şi

contragere a lemnului. Aceste fenomene se manifestă diferit, în
funcţie de orientarea fibrelor, fiind minime în lungul fibrelor şi
maxime pe direcţiile tangenţiale la inelele anuale.
 Rezistenţele mecanice ale lemnului
pentru umidităţi cuprinse între15 şi 18%
(Drăghicescu şi colab.)

• Rezistenţele
mecanice ale
Compresiune Încovoiere Încovoiere Compresiune
lemnului sunt Specia
în lungul (daN/cm²) (daN/cm²) Perpendiculară

influenţate de unghiul fibrelor

(daN/cm²) U 15% U 18%
pe fibre
(daN/cm2)

de incidenţă format
de direcţia forţei şi
Stejar 130 130 90 30

direcţia fibrelor Molid 100 100 70 15

longitudinale, de
umiditate, precum şi
de prezenţa
defectelor.
• Proprietăţile izolante ale lemnului. Lemnul
este un bun izolator termic, electric şi fonic, în
acest din urmă domeniu, lemnul fiind asociat cu
vata de sticlă, şi vata minerală.
• Defectele lemnului. Defectele prezentate de
lemn pot fi:
• defectele de formă (conicitatea anormală,
curbura etc.),
• defectele de structură (fibra răsucită, fibra
încâlcită etc.), nodurile, crăpăturile, găurile,
galeriile, coloraţiile, alteraţiile şi altele.
Acestea se datoresc modului de creştere,
acţiunii microorganismelor, agenţilor fizici şi
influenţează negativ asupra rezistenţei
mecanice a lemnului.
 Măsuri de protecţie a lemnului

• Lemnul poate fi supus acţiunii agresive din partea unor agenţi de natură
vegetală (alge, ciuperci, microorganisme), de natură animală (rozătoare,
insecte, larve etc.) sau poate fi atacat sau distrus de foc.
• Ca metode de tratament a suprafeţelor se folosesc carbonizarea, (operaţie
în timpul căreia apar la suprafaţă gudroanele , datorită distilării parţiale a
lemnului în procesul de ardere superficială) şi carbolinizarea, (aplicarea
unui strat superficial de carbolineum, produs obţinut prin distilarea huilei).
• Împotriva intemperiilor, lemnul se protejează prin aplicarea pe suprafaţa lui a
unuia sau a mai multor straturi de vopsele sau lacuri.
• Ca tratament în profunzime, este utilizată impregnarea cu diverse substanţe
antiseptice sau hidrofuge, operaţie care poate fi realizată prin îmbăiere în
bazine deschise sau prin injectare, în autoclave sub presiune.
• Ignifugarea (protecţia împotriva acţiunii focului) se poate realiza fie prin
aplicare la suprafaţa lemnului a unor straturi de azbest, şamotă, tablă sau
tencuială, fie prin aplicarea unor soluţii ignifuge ( silicat de sodiu , vopsele
ignifuge ).
 Sortimente de material lemnos
folosite în construcţii
• Materialele lemnoase utilizate în
construcţii pot fi grupate în materiale
lemnoase:
- brute;
- prelucrate.
 Materialele lemnoase brute
• provin din trunchiuri fără crengi şi fără coajă.

Diametrul la capătul
Denumirea produsului Lungimi (m)
subţire (cm)
Bulumaci 10…20 1,50…3,00

Bile 12…16 6,00…9,00

Manele 8…11 3,00…6,00

Prăjini 4…7 2,00…4,00

Piloţi 18…40 6,00…15,00

 Materialele lemnoase prelucrate
• pot fi, la rândul lor, împărţite în două grupe de
sortimente :
• lemn semiecarist, respectiv lemn semirotund
(lemn rotund despicat) şi cioplitură, obţinut din
lemn rotund cu lungime mai mare de 7,00 m şi
cu diametrul cuprins între 15 şi 18 cm ;
• lemn ecarist (cherestea), obţinut prin debitarea
lemnului rotund de răşinoase sau de foioase şi
caracterizat prin faptul că aceste sortimente au
muchii vii şi sunt mărginite de feţe plane.
•
 Sortimente de lemne ecarist

• scândurile, care au grosimea de cel mult 40mm şi lăţimea mai

mare decât dublul grosimii, însă nu mai mică de 80mm;
• dulapii, care au grosimea cuprinsă între 40 şi 100mm şi lăţimea
mai mare decât dublul grosimii, însă nu mai mică de 100mm ;
• grinzile, care sunt piese cu feţe şi canturi plane şi paralele între
ele, având grosimea cuprinsă între 10 şi 30cm, lăţimea
cuprinsă între 12 şi 13 cm, iar lungimea normală cuprinsă între
3,00 şi 6,00m. Pe bază de comenzi speciale se pot realiza
grinzi cu lungimea până la 12,00m;
• şipcile, care sunt piese cu grosimea de 1,2…4cm, lăţimea de
1,8…6cm şi lumgimea de la 1,00 la 6,00m;
• riglele, denumite şi cuşaci, care sunt piese cu grosimea
cuprinsă între 4 şi 10cm, lăţimea cuprinsă între 6 şi 15 cm şi cu
lungimea de 1,00…6,00m
Dimensiunile uzuale pentru grinzile din
lemn de răşinoase

Lungimi (m)
Grosimi
Lăţimi (cm) De
(cm) normale
coamndă
10 12 15 - 19 - - 3,00…6,00 6,50…12,0
din din
12 12 15 - 19 25 - 50 în 50cm 50 în 50cm
15 - 15 17 19 25 30

19 - - - 19 25 30

25 - - - - 25 30

30 - - - - - 30
 Produsele din lemn prelucrat

• duşumelele cu lambă
şi uluc, folosite la
pardositul camerelor
de locuit, a birourilor
etc. şi fabricate din
scânduri sau dulapi
de răşinoase;
• scândurile fălţuite ,
fabricate din
cherestea de
răşinoase
• parchetele, constituite din
lamele cu lungimea de la
10…50cm, lătimea de
2…9cm şi grosimea de
10…20 mm;
• Montarea parchetului
obişnuit
-1-parchet ;
- 2- duşumea oarbă ;
-3- pervaz ;

-4- friză.
Parchete
• pavelele din lemn,utilizate la
executarea pardoselelor în
ateliere, hale de maşini,
hangare, standuri pentru
animale etc. şi prezintă
următoarele avantaje: sunt
călduroase, amortizează
zgomotul, sunt elastice şi sunt
rezistente la uzură. Aceste
produse se livrează în două
sortimente : pavele de tipul P
(prismatic) şi pavele de tipul C
(cilindric),(fig.2.5.).
 Produse obţinute prin valorificarea superioară
a lemnului

• furnirele , obţinute prin tăierea plană sau tăiere prin derulare şi care
au o grosime cuprinsă între 0,2 şi 6mm ;
• placajele din lemn , obţinute prin încleierea unor foi de furnir
suprapuse, cu fibrele încrucişate ;
• panelele , fabricate dintr-un miez de şipci de molid sau brad,
încleiate unele lângă alte şi acoperite, pe ambele feţe, cu câte o
foaie de furnir. Panelele nu se deformează, nu se ondulează şi nu
crapă la variaţiile normale de umiditate şi temperatură din încăperile
închise ;
• plăcile din aşchii de lemn , denumite în mod curent PAL ; sunt
panouri obţinute prin aglomerare sub presiune, cu ajutorul unui liant
sintetic, a aşchiilor de lemn şi au o densitate aparentă care variază
între 400 şi 1000 kg/m³. Prin tratare cu diferite substanţe, plăcile de
tip PAL pot fi hidrofugate, ignifugate sau antiseptizate ;
 Produse obţinute prin valorificarea
superioară a lemnului
• plăcile din fibre de lemn (PFL) , fabricate din fibre de lemn împâslite
datorită proprietăţilor adezive şi de coeziune proprii. La fabricare se
pot adăuga lianţi, precum şi alte substanţe antiseptice, ignifuge,
emulsii de bitum etc. În funcţie de densitatea aparentă, se pot
distinge următoarele sortimente : PFL poros, cu densitatea aparentă
de 220…400kg/m³, PFL dur, cu densitatea aparentă de minimum
850kg/m³ şi PFL extradur, cu densitatea aparentă de minimum
950kg/m³. Plăcile de PFL dur şi extradur pot fi înnobilate prin
emailare sau lăcuire (PFL–E), precum şi prin melaminare (PFL-M).
Emailarea se realizează prin turnarea sau pulverizarea unuia sau a
mai multor straturi de email sau lac, care se usucă la cald.
Melaminarea se realizează prin presarea la cald a unuia sau a mai
multor filme de hârtie, impregnată cu răşină melaminică.
 STICLA
• Se obţine prin topirea la 1400-1450˚C a unui
amestec format din nisip silicios cu adaosuri
fondante(carbonat de sodiu, carbonat de
potasiu) şi oxizi metalici pentru sticla colorată.
• Calităţile sticlei
-este transparentă;
-rezistentă la acţiunea celor mai multe substanţe
chimice;
-rezistenţă mecanică;
-stabilitate chimică.
 TIPURI STICLĂ

• STICLA FLOAT:
• Geamul float - obţinut prin procedeul de flotare a unei benzi de sticlă pe o
baie metalică, se obţine o sticlă cu feţe perfect plane cu transparenţă
nedistorsionată de neregularităţile suprafeţei. Tehnologia “float” stă la baza
producerii tuturor tipurilor de sticlă prezentate în continuare.
• STICLA FLOAT CLARĂ:
• O sticlă incoloră, clară, cu mare capacitate de transmitere a luminii.
• STICLA COLORATĂ IN MASĂ:
• Se obţine prin adăugarea de oxizi metalici, în masa sticlei, în timpul topirii.
Culori uzuale: bronz, gri, verde, albastru. Densitatea de culoare şi transmisia
de lumină depind de grosimea sticlei: aceastea scad odată cu creşterea
grosimii sticlei. Culoarea duce la o absorbţie mare a energiei solare,
împiedicînd pătrunderea ei excesivă în interior.
•
•
 TIPURI STICLĂ
• STICLA REFLECTORIZANTĂ:
• Având calităţi de reflectare a radiaţiei vizibile şi/sau a radiaţiei
infraroşii, sticla reflectorizantă este obtinuţă prin aplicarea unei pelicule
de oxizi metalici pe suprafaţa sticlei. Stratul de oxizi poate fi aplicat
atât pe sticla clară cât şi pe sticla colorata în masă. Pelicula de oxizi
este foarte rezistentă şi stabilă. In funcţie de orientarea peliculei se
poate obţine un efect de “culoare” ( pelicula spre interiorul clădirii) sau
de “oglindă” (pelicula spre exteriorul cladirii).
• STICLA CU ACOPERIRE DE JOASA EMISIVITATE (Low E):
• Este o sticlă monolitică cu un strat de oxizi metalici depus prin
procedeu electromagnetic pe una din suprafeţele geamului float.
Această peliculă poate fi “dură” (hard) sau “moale” (soft). Geamul Low
E soft poate fi utilizat doar pentru geamuri termoizolante, cu stratul
orientat întotdeauna spre interiorul geamului pentru a se evita
deteriorarea sa.
Folosirea sticlei LowE ridică substanţial proprietăţile termoizolante ale
geamului, reducând transferul termic (se reduc pierderile de căldură
iarna şi acumulările de căldură în timpul verii), permiţând în acelaşi
timp un înalt grad de transmisie luminoasă în interior.
 TIPURI STICLĂ
• STICLA LAMINATA:
• Produsă din două sau mai multe foi de sticlă unite (în condiţii speciale de
temperatură şi presiune) printr-o folie de polivinil butiral (PVB) având
dimensiuni standard de 0,38 mm; 0,76 mm; 1,52 mm, sau mai mare, în
funcţie de cerinţe).
In caz de spargere, avantajul folosirii sticlei laminate constă în faptul că,
fragmentele de sticlă vor rămâne lipite de folie evitând accidentările.
Geamurile laminate prezintă rezistenţă mărită la îndoire sau spargere.
Domenii de utilizare: ferestre, uşi, cupole, tavane, acoperişuri, copertine
vitrate, pereţi despărţitori, balustrade, pardoseli, trepte, vitrări spaţii cu risc
(săli de sport, şcoli, grădiniţe, spitale, etc.), vitraje antifonice, adăposturi
pasageri (gări, staţii transport în comun) şi parapeţi.
• STICLA SABLATA:
• Este o suprafaţă mată, obţinută dintr-un geam transparent sau colorat, peste
care se suflă un jet de nisip fin cu ajutorul aerului comprimat. Sticla sablată
cu model se realizează folosind un şablon cu un desen aşezat pe geamul
transparent care se sableaza.
 TIPURI STICLĂ
• STICLA ORNAMENTALA:
• Este destinată atât clădirilor cu arhitecturi speciale, cât şi
tâmplăriei pentru interior. In cursul procesului de
fabricaţie, sticla este supusă la trecerea printre doi
cilindri de laminare dintre care unul este gravat cu un
motiv. Astfel una din feţele sticlei va fi imprimată în relief
rezultând un geam cu o transluciditate mai mare sau mai
mică, în funcţie de model. Puteţi alege dintr-o foarte
mare gamă de modele de geam ornamental.
• OGLINZI:
• Geam acoperit cu un strat de argint şi cupru, protejat cu
două straturi de lac vernis.
 TIPURI STICLĂ
• STICLA SECURIZATA:
• Sticla securizată este obţinută prin încălzirea sticlei într-un
cuptor de securizare pâna la cca 700 ˚ C, urmată de răcirea
bruscă. Prin acest procedeu se echilibrează tensiunile din
interiorul sticlei, ceea ce îi conferă calităţile specifice sticlei
securizate: geamul este solid în cazul unui impact mecanic
puternic.
Capacitate mare de rezistenţă la şoc mecanic.Stabilitatea la
diferenţe de temperatură: 200 K faţă de 40 K la float normal.
In caz de spargere, sticla securizată se descompune în bucăţi
foarte mici anulând riscul unor accidentări. Pot fi securizate
toate tipurile de sticlă , cu grosimi între 4-19mm. Geamul
securizat nu mai poate fi modificat prin taiere, şlefuire,
găurire,etc.
• STICLA EMAILATA:
• Este o sticlă opacizată (culori RAL) şi securizată, cu rolul de a
masca anumite elemente ale construcţiei (zone de parapet).
Sticla se securizează pentru a rezista stresului termic datorat
apropierii de elementele de construcţie.
 Utilizări ale sticlei
Ferestre şi
luminatoare
-geam tras;
-geam armat;
-geam ornament;
-geam securit;
-geam mat.
Turnul Gherkin -Londra
Pereţi cortină din sticlă
Pereţi şi planşee
-pavele rotalit;
-Dale de sticlă nevada;
-profilit;
-geam termopan;
-cărămizi din sticlă;
-geam izovit(sere);
-ţigle din sticlă
Materiale termoizolatoare din sticlă
• Sticla spongioasă topită(cu pori)
• Vata de sticlă(deşeuri)
• Fibre de sticlă pentru armarea betoanelor
 METALE FOLOSITE ÎN CONSTRUCŢII

• Principalele metale folosite în construcţii

sunt:
• fonta,
• oţelul,
• zincul,
• cuprul,
• plumbul
• aluminiul.
 METALE FOLOSITE ÎN CONSTRUCŢII

• Metalele se găsesc în pământ.

• În rocile sedimentare se întâlnesc câteodată zăcăminte
metalifere, rezultând mai ales din depunerile lăsate de
apele subterane.
• În aceste zăcăminte, metalele se pot afla:
• - în stare pură, ceea ce se întâmplă însă foarte rar şi
numai pentru metalele rare, care nu se combină sau se
combină greu cu alte corpuri simple;
• - în stare de corpuri compuse (minerale), provenind din
combinarea metalelor cu alte elemente. De cele mai
multe ori, zăcămintele metalifere sunt constituite din oxizi
metalici( metal + oxigen), sulfuri ( metal + sulf) sau
carbonaţi ( rezultând din acţiune bioxidului de carbon -
CO2 – asupra oxidului metalic corespunzător.
 Proprietăţile fizice ale metalelor
• În stare solidă metalul are o structură foarte puternică
care-i dă posibilitatea să reziste în bune condiţii în timpul
prelucrării.
• Metalele sunt opace chiar în secţiuni subţiri, au un luciu
caracteristic numit luciu metalic, iar la atingere cu mâna sunt
reci.
• Metalele sun bune conducătoare de căldură şi electricitate.
• În afară de aceste proprietăţi generale mai apar la metale şi
unele proprietăţi speciale.
• Cu cât metalele sunt mai dure şi au un punct de topire mai
înalt au şi rezistenţe mecanice mai mari.
• Oţelul se poate prelucra la cald, schimbându-i forma
exterioară fără a-i schimba şi structura. De asemenea, oţelul
se poate supune şi la tratamente termice ( călire, revenire,
recoacere), datorită structurii sale.
 Proprietăţile mecanice ale metalelor

• Rezistenţa la compresiune. Metalele sunt puţin solicitate la

compresiune, deoarece se pot înlocui cu multe materiale rezistente la
compresiune care se pot procura mult mai uşor. Încercările la compresiune
se fac cu presa hidraulică.
• Duritatea. Prin duritatea unui metal se înţelege proprietatea pe care o
are de a nu fi pătruns de un corp dur nedeformabil.
• Comportarea la îndoire se verifică pentru a stabili dacă suprafaţa
metalului rezistă şi nu se fisurează în timpul îndoirii. Operaţia are loc la
rece, numai asupra barelor, tablelor, benzilor sau sârmelor.
• Rezistenţa la tracţiune este proprietatea cea mai importantă a metalelor şi
reprezintă rezistenţa la întindere. Aceasta se determină pe epruvete cu
capete alungite.

• Epruvete de metal pentru determinarea rezistenţei la întindere

 Proprietăţile chimice ale metalelor

• Combinaţia chimică dintre fier şi carbon se numeşte

cementită (Fe3C ). Acest compus se formează numai
prin încălzire la temperaturi de peste 1100 ºC . La
fabricarea fontei, dacă răcirea se face încet, carbonul din
cementită se poate elimina şi trece în fontă sub formă de
grafit, care fiind negru închide culoarea fontei. În cazul
unei răciri bruşte, carbonul rămâne în cementită şi fonta
îşi păstrează culoarea albă.
• Aliajele fierului sunt:
• oţelul, cu un conţinut de maximum1,7 %carbon;
• fonta, cu peste 1,7 % carbon.
•
 Proprietăţile chimice ale metalelor
• Oţelurile cu un conţinut mai ridicat de carbon au
rezistenţa la tracţiune mai mare, iar alungirea şi
gâtuirea mai mici. Aceste oţeluri se numesc şi
oţeluri dure.Oţelul este aliajul cel mai folosit în
construcţii.
• Şi metalele neferoase pot da aliaje care se
folosesc în construcţii, astfel :cuprul aliat cu
staniul dă bronzul, iar cu zincul, alama; aluminiul
se poate alia cu magneziul, plumbul cu staniul.
 Fonta
• este un material care, pe lângă fier, mai conţine şi alte elemente:
carbon (între 3 şi 4 %), siliciu, mangan, fosfor şi sulf. Fonta se obţine
prin reducerea oxizilor de fier din minereurile de fier, cu anumite
adaosuri, la temperatură înaltă, intr-un cuptor vertical numit furnal
înalt.În general, din cuptorul înalt se pot obţine două feluri de fontă:
- fonta albă
- fonta cenuşie.
• Fonta albă este dură şi casantăşi se întrebuinţează în mare măsură
pentru fabricarea oţelului.
• Fonta cenuşie are culoarea cenuşie din cauza carbonului
necombinat pe care îl conţine. Poate fi întrebuinţată fie la fabricarea
oţelului , fie după anumite prelucrări, la executarea unor anumite
obiecte din fontă, ca :diferite piese pentru instalaţii sanitare, capace.
 Oţelul
• se obţine din fontă, prin arderea carbonului din aceasta.
• Reducerea carbonului din fontă se realizează prin procedeul Martin.Instalaţia pentru
fabricarea oţelului după acest procedeu se compune din două părţi distincte:cuptorul
propriu-zis şi recuperatoarele de căldură.
• Oţelul obişnuit din cuptorul Martin este turnat în forme metalice, numite
lingotiere şi apoi este lăsat să se răcească.În felul aceste se obţin lingourile care sunt
de diferite forme şi mărimi.Diferitele materiale şi piese de oţel se obţin prin prelucrări
mecanice şi anume prin;
-forjare,
-laminare,
-trefilare,
-matriţare,
-aşchiere.
• Forjarea este fasonarea pieselor la temperatură înaltă, prin batere cu ciocanul.
• Laminarea este prelucrarea lingourilor la laminor, sub formă de bare profilate
sau tablă. Laminorul este alcătiut din două sau trei valţuri aşezate paralel şi care se
rotesc în jurul axelor sale.Fiecare ax se roteşte în sens invers faţă de celălalt.
• Când se urmăreşte să se dea lingourilor forme de table, se folosesc valţuri
simple.Dacă valţurile au anumite profile, atunci piesele obţinute vor fi profilate. Din
aceste categorii fac parte şinele de cale ferată, barele cu secţiune circulară, pătrată
sau dreptunghiulară şi oţelurile corniere, profilurile cu secţiunea sub formă de T,
dublu T etc.
 Oţelul
• Trefilarea este tragerea oţelului prin filierăpentru a obţine sârme.
• Matriţarea este presarea pieselor în tipare. Se practică când se
urmăreşte obţinerea mai multor piese de acelaşi fel.
• Aşchierea este fasonarea pieselor metalice la strung cu anumite piese
tăietoare.
• Aplicarea acestor tratamente mecanice duce la schimbarea formei şi
a structurii piesei metalice, astfel încât piesa metalică la sfârşit, poate
deveni fragilă. Pentru a reveni la o structură corespunzătoare utilizării lor,
piesele se supun unor tratamente termice, ca:recoacerea, călirea şi
revenirea. Oţelul este un material elastic, maleabil, forjabil, ductil, care
poate fi sudat, laminat şi călit.
• Oţelurile întrebuinţate în construcţii sunt de două feluri: oţeluri-carbon
obişnuite şi oţeluri-carbon de calitate.
• Oţelurile- carbon obişnuite sunt standardizate prin STAS 500-63.
Oţelurile sunt de diferite mărci; prin marca unui oţel se înţelege rezistenţa la
rupere la întindere, exprimată în kilograme-forţă pe milimetru pătrat.
 Oţelul
• Oţelurile-carbon se notează cu literele OL (oţel laminat) urmate de marca
respectivă.Pentru oţelurile-carbon obişnuite, mărcile standardizate sunt
următoarele:
• OL 00; OL 32; OL 34; OL 38; OL 42; OL 50; OL 60; OL 70.
• Cu OL 00 se notează oţelurile cu marca mai mică de 32.
• Oţelurile – carbon de calitate sunt standardizatr prin STAS 880-60.Ele
sunt de fabricaţie specială, nealiate cu alte elemente şi au o compoziţie
chimică şi caracteristici mecanice garantate. Aceste oţeluri se notează cu
literele OLC, urmate de marca respectivă. De data aceasta, prin marcă se
înţelege conţinutul de carbon al oţelului înmulţit cu 100: OLC 10; OLC 16;
OLC 25; OLC 35; OLC 45; OLC 60.
• În categoria produselor profilate din oţel-carbon obţinute prin laminare
la cald sunt cuprinse următoarele materiale:
• oţel lat (STAS 395-64), cu lungimea de 3-12 m, secţiunea dreptunghiulară(
fig.2.41), cu dimensiunile a = 12-150 mm; b = 5-50mm;
• platbande(STAS 335-57), cu lungimea de 3-12 m, secţiunea
dreptunghiulară, cu dimensiunile a = 160-600mm, b = 6-40 mm;
 Oţelul
• banda de oţel ( STAS 908-65), cu
secţiunea dreptunghiulară, cu dimensiunile
a = 20- 150 mm, b = 1-4mm;
• oţel rotund( STAS 333-64), cu diametrul
secţiunii variind între 12 şi 300 mm;
• oţel semirotund (STAS 1722-50), cu
diametrul secţiunii variind între5 şi 180
mm;
 Oţel
• oţel pătrat ( STAS 334-59), cu latura
pătratului variind între 8 şi 140 mm;
• oţel cornier cu aripi egale (STAS 424-62),
lungimea aripii poate varia între 20 şi 150
mm;
• oţel cornier cu aripi inegale ( STAS 425-
62), cu limitele pentru aripi a = 60-150mm,
b = 40-100mm;
 Oţel
• oţel T (STAS 566- 49), cu dimensiunea
a = 20- 50 mm;
• oţel I (STAS 565- 63), cu dimensiunile
a = 80-400 mm, b = 42-155 m;
• oţel U (STAS 564- 63), cu dimensiunile
a = 50-300 mm, b = 38- 100 mm.
 Tabla
• folosită în construcţii pentru lucrări de tinichigerie este de
mai multe feluri şi anume: tablă neagră, tablă zincată şi
ondulată.
• Tabla neagră (STAS 1946-61).Formatele obişnuite
ale acestei table variază de la 512 x 712 mm până la
1000 x 2000 mm. Grosimea tablei este cuprinsă între
0,25 şi 1 mm şi variază după dimensiunile pe care le are.
• Tabla zincată (STAS 2028- 65). Formatele maxime
sunt aceleaşi ca şi la tabla neagră. Grosimea variază
după dimensiuni şi este cuprinsă între 0,30 şi 4 mm.
• Tabla ondulată ( STAS 2029-51) se poate obţine din
tablă neagră sau din tablă zincată.Grosimea variază
între 0,75 şi 1,50 mm.
 Sârma
• Sârma laminată ( STAS 563- 57) are diametrul între 5 şi 12 mm.
• Împletiturile din sârmă sunt de mai multe feluri: împletituri din
sârmă răsucită cu ochiuri hexagonale (STAS 2542-63), care se pot
folosi ca armătură în construcţii şi împletituri din din sârmă răsucită
cu ochiuri trapezoidale( rabiţ) care folosesc pentru prinderea
tencuielilor.
• Cuie din sârmă de oţel (STAS 2111-65). Cuiele întrebuinţate în
construcţii au lungime între 30 şi 250 mm, iar diametrul între 1,8 şi 8
mm.
• Cuiele pentru tablă au lungimea între 20 şi 40 mm, iar diametrul
între 2 şi 3,5 mm.
• Sârma de oţel pentru beton precomprimat ( STAS 6482 -61)
este o sârmă din oţel de înaltă rezistenţă, destinată să fie folosită ca
armătură în elementele şi construcţiile din beton precomprimat.
Denumirea prescurtată este SBP.
 Oţelul beton (STAS 438-61)
• este folosit ca armătură în betoane.
• Acest oţel este de mai multe feluri:
• oţel - beton rotund, neted (OL 00; OL 38; OLX 52; OLX 60;
• oţel - beton cu profil periodic;
• oţel – beton laminat la cald PC ( PC 52; PC 60);
• oţel – beton laminat la cald şi torsionat la rece TOR (TOR 47; TOR
57).
• Oţelul- beton rotund are diametrul între 6 şi 40 mm iar
greutatea pe metru liniar este de 0,222 – 9,867 kg, în funcţie de
diametru.
• Oţelul – beton PC 52 ( a) şi PC 60 ( b) se laminează în bare
rotunde cu două nervuri longitudinale diametral opuse şi cu nervuri
elicoidale dispuse la distanţe egale, înclinate faţă de nervurile
longitudinale.
• Diametrul variază între 6 – 40 mm iar greutatea pe metru liniar este
de 0,222 – 9,867 kg.
 Oţelul beton (STAS 438-61)
• Oţelul – beton TOR 47( a şi b) şi TOR 57 (c) se
laminează în bare rotunde cu două nervuri
longitudinale diametral opuse sau cu patru
nervuri longitudinale echidistante. Se mai poate
lamina şi cu nervuri elicoidale.Diametrul variază
între 6 şi 20 mm, iar greutatea pe metru liniar
este de 0,222 – 2,465 kg.
• Oţelurile PC şi TOR se întrebuinţează numai
la acele construcţii la care este necesar un oţel
de calitate superioară.
 Ţevi
• În construcţii se mai folosesc şi ţevi din oţel fără sudură laminate la cald.
Aceste ţevi ( STAS 404 – 59) sunt în general folosite pentru conducte.
• Se împart în următoarele categorii:
-ţevi fără sudură cu capete netede, care sunt laminate sau trase la cald, având
capetele nefiletate şi lărgite;
-ţevi fără sudură cu capete lărgite (evazate) sau îngustate; se întrebuinţează la
conducte de apă şi de gaz;
-ţevi cu capete refulate, care au la capete pereţii mai groşi decât în restul ţevii;
-ţevi cu capete calibrate, prezentând abateri mai mici decât în restul ţevii.
• Lungimea normală a ţevilor este de 4 – 12,5 m.Sortimentele de ţeavă
standardizate depind de grosimea peretelui şi de diametrul exterior.
• Grosimea peretelui variază de la 2,5 la 36 mm iar diametrul exterior de la 25
la 820 mm. Greutatea teoretică ( în kg / m.l.) poate varia de la 1,39 la 456,3
kg / m.l.
 Alte produse din oţel
• În afara produselor menţionate în construcţii se mai
folosesc:
• nituri, din OL 34 până la OL 50;
• buloane, din OL 32, OL 38, OL 50;
• tiranţi, din OL 34 şi OL 38;
• piuliţe, din oţel fosforos;
• şuruburi pentru lemn, din oţel cu mai puţin de 0,2 %
carbon;
• scoabe, dornuri, arce, crampoane, cârlige şi cabluri
pentru grinzi suspendate etc.
• balamale îngropate pentru ferestre şi uşi, tip F şi tip U,
• broaşte îngropate (atât simple cât şi de siguranţă),
pentru uşi de locuniţe.
 Oţelul
• se poate utiliza sub formă de:
- profile laminate (în structurile de rezistenţă şi confecţii
metalice);
- sub formă de bare rotunde (oţel-beton, utilizat la
armarea betoanelor);
- sub formă de table, ţevi şi piese speciale (utilizate în
instalaţii tehnico-sanitare, de gaze, de ventilaţie,etc).
- De asemeni, oţelul este utilizat şi la fabricarea de
materiale utilizate în construcţii: cuie, scoabe, nituri,
electrozi de sudură, ţesături din sârmă, etc.
 Zincul
• este un material neferos, utilizat la galvanizare,
operaţie care protejează oţelul contra coroziunii.
• În industria vopselelor se utilizează diferiţi
pigmenţi pe bază de zinc : sulfura de zinc, oxidul
de zinc, albul de zinc.
• Protejarea lemnului contra putrezirii se face
cu ajutorul clorurii de zinc.
• De asemeni, zincul este utilizat la obţinerea
aliajelor de lipit şi ca element de aliere la alame.
 Cuprul
• este un metal ductil şi maleabil, bun
conducător de căldură şi electricitate, cu
densitatea aprentă ρa = 8900 kg/m³ .
• Prin alierea cuprului cu zincul se obţine
alama.
• Fiind rezistente la coroziune şi având
culoare şi aspect frumos, cuprul şi alama
sunt folosite la finisaje.
 Plumbul
• este un metal neferos cu densitatea aparentă ρa =
11340 kg/m³. Acesta se acoperă cu o peliculă de oxid de
plumb şi în acest mod se autoprotejează împotriva
coroziunii.
• este utilizat sub formă de foi, la execuţia ecranelor de
protecţie împotriva razelor X şi gamma, la execuţia
izolaţiilor hidrofuge.
• De asemeni, plumbul se mai utilizează la fabricarea
conductelor de apă potabilă (plumb de presiune) şi la
racordarea la canalizare a unor obiecte sanitare (plumb
de scurgere).
• Pentru protecţia contra oxidării a suprafeţelor
metalice se utilizează vopsele pe bază de miniu de
plumb.Miniul de plumb este utilizat şi la fabricarea de
chituri rezistente la ape şi uleiuri.
 Aluminiul
• este un metal alb-argintiu, bun conducător
de energie şi electricitate.
• În practică se utilizează aliajele de
aluminiu sub formă de table, bare profilate,
ţevi, sârme,nituri.
 Materiale pentru izolaţii termice şi
fonice
•
• La execuţia construcţiilor, pentru apărarea împotriva
temperaturilor excesive şi a zgomotelor, se execută
izolaţii termice şi fonice la elementele de închidere aflate
în contact cu mediul exterior.
• Proprietăţile materialelor izolante sunt:
-porozitate mare,
-densitate aparentă mică ( sub 1000 kg / m3).
Aceste materiale nu au rol de a prelua sarcini în
construcţie, ci trebuie să suporte manipularea,
transportul şi punerea în lucrare fără a se deteriora.
 Produse minerale naturale şi
expandate

• Materialele naturale cu porozitate mare,

respectiv cu densitate aparentă redusă care se
folosesc la izolaţii sunt:
- piatra ponce,
- tufurile vulcanice
- diatomitul.
Alte materiale naturale ( scoria bazaltică, cenuşa
de termocentrală etc.) se supun unui tratament
termic special pentru expandare.
Piatra ponce
 Diatomitul
• cunoscut şi sub numele de
pământ de infuzori sau
Kiselgur, este o rocă
sedimentară de culoare albă –
cenuşie până la brună. Din
diatomit amestecat cu diferite
adaosuri ( fibre de azbest,
rumeguş, etc.) se fabrică mase
de diatomit care se folosesc la
izolarea conductelor de
încălzire centrală.
• Parameciul (infuzor)
• Dimensiunile acestuia ajung pana la 0.18 - 0.3
mm fiind ideal pentru alimentatia alevinilor in
primele cateva zile dupa eclozare ( primele 2-5
zile - functie de specie - nu este necesara
administrarea de infuzori deoarece acestia
traiesc din sacul vitelin pe care il au sub
abdomen).
• Se numeşte kiselgur roca moale,
sedimentară ce poate fi sfărâmată uşor
intr-o pulbere fină. Această pulbere
este abrazivă şi foarte uşoară datorită
porozităţii. Compoziţia chimică tipică a
kiselgurului este: 86% siliciu, 5%
sodiu, 3% magneziu şi 2% fier.
• Kiselgurul este format din rămăşiţele
fosilizate ale diatomilor, un tip de alge
microscopice, şi poate fi găsit în
apropierea unor mase de apă, curente
sau foste. Este împărţit în două
categorii în funcţie de apa în care s-a
format: apă sărată sau dulce.
Kiselgurul de apă dulce se poate găsi
pe fundul unor foste lacuri şi este
caracterizat de conţinutul scăzut în
siliciu cristalin pe când cel de apă
sărată este bogat în siliciu.
 Azbestul,
• este o rocă naturală, care are tendinţa de a se
separa în fibre flexibile, cu luciu mătăsos, capabile
de a forma prin încâlcirea lor adevărate ţesuturi
minerale.După roca de provenienţă se poate
prezenta în:praf, granule sau fibre mai scurte sau
mai lungi.
• Azbestul şi produsele fabricate cu ajutorul lui sunt
rezistente la foc, la acţiunea microorganismelor şi a
rozătoarelor.Are densitatea de 200 – 300 kg / m3 şi
coeficientul de conductibilitate termică λ = 0,4 -0,06
kcal / ṃ· h· °C.Sub formă de praf sau de granule se
întrebuinţează ca material termoizolant de
umplutură. Din fibre de azbest se fabrică cartoane
folosite pentru izolări termice, precum şi o serie de
produse, fiecare corespunzând unei nevoi specifice
de izolare termică.
 Granulitul, perlitul expandat şi
scoria bazaltică
• Granulitul se fabrică din argilă expandată.
• Perlitul expandat, este un agregat uşor obţinut prin
expandarea rocii naturale, numită perlit. Granulele de
perlit expandat cu diametrul între 0,15 şi 1 mm au
densitatea aparentă în grămada de 150 – 350 kg / m3.
Se foloseşte ca material de umplutură şi ca agregat
pentru betoane uşoare termoizolatoare , fonoizolatoare
şi ignifuge.
• Scoria bazaltică, este un agregat uşor sub formă de
granule până la 30 mm, cu o densitate aparentă de
1000 kg / m3, care se foloseşte în aceleaşi scopuri ca
şi granulitul şi perlitul expandat.
 Produse ceramice
• Cărămida fiind un material poros, are în zidărie şi rolul de
izolator termic. Gradul în care se realizează izolaţia termică la
zidăria din cărămidă obişnuită este în funcţie de grosimea ei:
din acest punct de vedere, faţă de de clima din ţara noastră, se
cere ca zidurile exterioare ale locuinţelor să aibă grosimea de
cel puţin o cărămidă şi jumătate.
• Cu cât cărămida este mai poroasă, cu atât se realizează o
izolaţie termică mai bună şi în aceeaşi măsură, se poate
micşora grosimea zidăriei în limitele admise şi de rezistenţa
materialelor.
• Cărămida obişnuită are densitatea aparentă de 1800 kg /
m3, iar cărămida eficientă, la care golurile reprezintă 40 % din
volum, are o densitate aparentă de 1100 kg / m3. Din cărămida
eficientă se pot executa ziduri mult mai subţiri decât cele din
cărămidă plină. Astfel, un zid de 1 ½ cărămidă plină având
37,5 cm grosime poate fi înlocuit cu unul de 29 cm din
cărămidă GVP 29 x 14 sau cu unul de 25 cm din blocuri GVP
cu 40 % goluri, fără a modifica gradul de izolare termică.
 Produse din beton poros

• Betoanele poroase având densitatea

aparentă de 400 - 1000 kg / m3
• se întrebuinţează în mod curent ca
izolatoare termice şi fonice, în aceleaşi
condiţii ca şi produsele ceramice.
 Tipodimensiuni pentru BCA
(Simcor) de izolaţie şi zidărie

Specificare Grosime ( mm ) Lăţime ( mm ) Lungime ( mm )

BCA izolaţie 75 300 600

100 300 600
125 300 600
150 300 600

BCA zidărie 200 250 600

200 350 600
250 300 600
200 300 600
• Condiţiile de calitate ale BCA de tip GBN 35 sunt
prevăzute în STAS 10.838-80 şi STAS 8.036-81.
• Pentru zona alpină şi nordică se recomandă o
grosime minimă a zidului de 250 mm, iar pentru zona de
şes minimum 200 mm.
• Betonul celular autoclavizat prezintă următoarele
avantaje:
• Capacitante portantă bună;
• Material ignifug;
• Prelucrare uşoară;
• Este un produs ecologic;
• Realizează economie de material şi manoperă la zidării
şi tencuieli;
• Asigură protecţie termică şi fonică net superioară altor
produse;
• Rapiditate în realizarea zidăriilor;
• Asigură un microclimat interior plăcut atât iarna cât şi
vara
 Caracteristici tehnice pentru GBN 35
Min. 3,5 N /mm²
Rezistenţa la compresiune
Densitatea aparentă în stare uscată Max. 600 kg/ m3
Umiditatea la livrare şi maximă max. 20 % şi 40 %
Rezistenţa la încovoiere Min. 1 N /mm²
Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ exprimată Max. 4%
în:pierderea de masă după 15 cicluri de îngheţ-
dezgheţ.Coeficient de gelivitate

Scăderea rezistenţei la compresiune după 15 Max. 15%

cicluri de îngheţ-dezgheţ
Absorbţia de apă la saturare Max. 40 %
Absorbţia capilară după 72 ore Max.13 cm
Contracţia liniară la 28 zile Max. 0,5 mm / m
Coeficientul de conductivitate termică Max. 0,12 kcal / ṃ· h· °C.

Indicele de atenuare a zgomotelor( Rw) la 10 cm=37 DB; 20 cm=46 DB; 35 cm=50 DB

grosimea peretelui de:
protecţia împotriva focului- limita de rezistenţă la min. 3 ore la un perete netencuit cu grosime de 20
foc( produs incombustibil ca pereţi antifoc şi cm
rezistenţi la foc)
“Prefabricate Vest” este primul producător român de materiale de
construcţii care a creat o marcă naţională de prestigiu pentru

BCA – VERBLOK
 Produse izolatoare din ipsos
• Din ipsos se execută plăci fonoizolatoare de
două tipuri:
• -din ipsos spumos, ipsosul fiind amestecat cu
răşini sintetice şi înspumat;
• -plăcile plane fonoabsorbante, din ipsos cu faţa
găurită,aceste plăci se montează uscat ,
manopera de montaj fiind deosebit de simplă.
• Plăcile izolatoare din ipsos se aplică pe pereţi şi
pe tavane în săli de curs, de spectacol.
 Produse din sticlă
• Sticla spongioasă se prezintă sub formă de plăci de
sticlă turnate , cu densitatea aparentă de 200 kg / m3
Aceste plăci pot fi tăiate cu ferestrăul la dimensiunile
cerute şi asigură o bună izolare termică sau fonică, după
structura poroasă realizată.
• Astfel sticla spongioasă cu porii deschişi( reţeaua
comunică cu exteriorul) este un bun izolator fonic, pe
când sticla spongioasă cu porii închişi este un bun
izolator termic. La instalaţiile frigorifice se folosesc
pentru izolarea termică, plăci din sticlă spongioasă cu
porii închişi , având o densitate aparentă de 350 kg / m3
şi o rezistenţă la compresiune de 25 - 30 kgf / cm².
• Sticla poroasă este un material izolator termic şi fonic,
fabricat în formă de blocuri. Se obţine prin topirea unui
amestec de deşeuri de sticlă cu cocs, care se menţine la
temperatura de 820 °C timp de 36 ore.Blocurile se
formează în tipare speciale.
• Vata de sticlă se obţine sub formă de fire subţiri de
sticlă.Din vata de sticlă, cusută pe carton ondulat sau pe
plasă de sârmă, se confecţionează rogojini, iar din vata
afânată, prinse între două plase de sârmă, se
confecţionează saltelele.
Vata de sticlă este un material folosit la izolare termică şi
fonică, are coeficientul de conductivitate termică λ =
0,03 kcal / ṃ· h· °C şi coeficientul mediu de absorbţie
acustică de 70 %, la o densitate aparentă de 100 kg /
m3. Are dezavantajul că este higroscopică.