Sistemul Național

Francez de Sănătate
 Introducere
 Modelul sistemului de sănătate francez se remarcă prin natura sa
hibridă, rezultată dintr-o combinație complexă între sectorul privat
și cel public din punct de vedere al ofertei și al finanțării.
 Sistemul este fondat pe asigurări de sănătate obligatorii, și
completat într-o mare măsură de asigurări voluntare private.
 Acoperirea este universală. Atât sectorul spitalicesc cât și medicina
ambulatorie oferă o vastă gamă și un volum aproape nelimitat de
servicii de sănătate și pacienții se bucură de o libertate totală de
consultare.
 Sistemul pare performant din punctul de vedere al așteptărilor
populației. În termeni de speranță de viață și de mortalitate, Franța
se clasează în primele rânduri în cadrul U.E. Sănătatea publică
prezintă totuși puncte slabe, cum ar fi incidența SIDA care este
foarte puternică, consumul de alcool și tutun. Mortalitatea diferă
mult în funcție de clasa socială lucru ce îngrijorează din ce în ce
mai tare.
 Structura sistemului
Statul joacă rolul cel mai important în cadrul sistemului de sănatate
francez. Acesta își asumă responsabilitatea pentru protecția tuturor
cetățenilor.
 Guvernul central se ocupă de sănătatea populației în general și în
ansamblu de sistemul de protecție socială, controlând relațiile între
diferitele organisme financiare, exercitând tutela sa asupra sectorului
spitalicesc public și organizând pregătirea profesională în domeniul
sănătății.
 Ministerul Muncii și Solidarității și Secretarul de Stat pentru sănătate,
asistați de organisme precum Agenția medicamentului formează baza
politicii de sănătate la nivel național.
 Înaltul Comitet de Sănătate Publica prezidat de Ministrul Sănătății
fixează obiectivele de sănătate publică.
 Agenția Națională de Acreditare și Evaluare în Sănătate (ANAES) are
misiunea de evaluare a practicilor medicale, a calității și a
performanțelor stabilite de sectorul de sănătate public și privat.
Finanțarea Sistemului de Sănătate
 Finanțarea sistemului de sănătate se bazează în principal pe cotizații
din partea angajatorilor și din partea salariaților, ce reprezentau în
2012, 14,8% din venitul brut (firmele) și 6,8% din salariu (angajații).
 Pensionarii contribuie cu un procent inferior.
 Sistemul de asigurări de sănătate francez acoperă în proporție de 74%
cheltuielile totale din domeniul sanitar.
 O cota de 6,8% din cheltuieli este acoperita de mutualitate si 5% de
asigurările private.
 Fiscalitatea contribuie cu mai puțin de 3%, în timp ce participarea
directa a pacienților la costuri se ridică la mai mult de 13%.
 Asigurările de sănătate joacă un rol major în fixarea tarifelor pentru
furnizorii de îngrijiri de sănătate private.
 Guvernul determină nivelul de finanțare al spitalelor publice.
 Spitalele publice sunt finanțate prin alocații globale calculate la
nivelul cheltuielilor din anul precedent. Serviciile sunt plătite pe o
bază zilnică. Personalul spitalelor publice este salariat la fel și cel din
instituțiile private și este în general renumerat pe baza documentelor.

 Spitalele private sunt finanțate după o formulă ce combină prețul pe zi

de spitalizare cu plata pe baza documentelor.

 În cadrul sectorului ambulatoriu medicii sunt renumerați pe baza

documentelor conform unor tarife convenționale.

 Medicamentele rambursabile sunt cuprinse într-o listă. Prețurile și

proporția coplății sunt stabilite prin decret ministerial. Produsele OTC
cu vânzare liberă care nu sunt rambursabile nu sunt reglementate de
către stat. Procentul de participare a pacienților la costuri este în
medie de 20%, dar variaza de la zero (pentru medicamentele de strictă
necesitate) până la 65% pentru medicamentele de confort. Nu există
plafon bugetar pentru cheltuielile cu medicamentele.
 Asigurarea medicală
♦ Sistemul de asigurări sociale din Franța era limitat doar la
persoanele care contribuiseră la sistem, adică muncitorii și
pensionarii, fiind excluse anumite categorii de persoane sărace.

♦ Guvernul condus de Lionel Jospin a reparat însă această greșeală

și a instaurat “sistemul universal de asigurări de sănătate”, care
acoperă orice persoană care locuiește legal în Franța.

♦ Acum, întreaga populație trebuie să plătească asigurarea de

sănătate obligatorie.

♦ Asiguratorii sunt companii non-profit, care negociază în fiecare

an cu Guvernul finanțarea sănătății.
 Servicii oferite de Sistemul de Sănătate
 Sistemul de sănătate francez oferă servicii de calitate, cu libertatea de
alegere și, în general, fără liste de așteptare pentru tratamente.
 Accesul la serviciile medicale este egal pentru toată lumea și, spre
deosebire de alte țări, oamenii pot beneficia de tratamentele de care
au nevoie indiferent de statutul lor social sau de locul de muncă.
 Fiecare are o asigurare socială de sănătate care acoperă aproximativ
65-70% din costul serviciilor medicale și al medicamentelor.
Pentru asta, cetățenilor li se reține o sumă de bani din salariul lunar.
 Orice bolnav se poate adresa oricărui specialist, chiar dacă este vorba
de cel mai renumit profesor dintr-un domeniu, sau unei clinici private
de prestigiu.
 Sunt servicii medicale performante și accesibile, iar dacă ai plătit
asigurarea, beneficiezi de ele fără probleme. Dacă nu, plătești
cheltuielile.
 Tratamentul stomatologic
Două treimi din activitatea medicilor dentiști în Franța, în afară de
protetică și implantologie, este realizată în pierdere. Tarifele actelor
medicale și-au pierdut peste 50% din valoarea reală din 1990, iar
aplicarea de prețuri libere este interzisă de convenția semnată între
medicii dentiști și casa de asigurări de sănătate.

Astfel, spre exemplu, un detartraj este facturat 28.92€ în Franța, față de

50€ în Ungaria și 90€ în Germania; o extracție simplă costă 33.44€ în
Franța, față de 45€ în Ungaria și 81€ în Germania. În pofida acestui fapt,
sistemul de sănătate orală funcționează cu succes prin prisma celor 92%
de medici dentiști care lucrează în sistem liberal.

În 1980, indicele CAO (carii, absenți, obturații) era de 5 dinți la copiii

sub 12 ani, ajungând azi la 0.8. 99% dintre francezi au acces la un
cabinet dentar liberal situat la mai puțin de 10 km de domiciliu.
Echilibrul economic al cabinetelor medicale dentare în Franța este
condiționat de rentabilitatea unei treimi din activitatea globala :
proteze și implantologie, în care compensarea de către casa de
asigurări nu intervine decât puțin sau deloc. Prețul mediu al unei
proteze dentare ceramo-metalică este de 700€, adică de 10 ori prețul
compensat de către casa de asigurări de stat, care rambursează doar
70% din 107.5€. Acest tarif nu a fost reevaluat de peste 30 de ani.

Dacă acest preț mediu pe piață se justifică ținând cont de costurile

de realizare a unui astfel de procedeu la standarde înalte
(radiografie, 3 ședințe,proteză de calitate), restul de plată pentru
pacient, adică în jur de 350€ (după intervenția caselor de asigurări
complementare private), scade incontestabil posibilitatea de acces la
acest tip de îngrijiri pentru circa 18% din populație, care ar renunța
din aceste motive.
Pentru a justifica dificultățile de acces ale populației la îngrijirile
dentare, este evident că primul suspectat este medicul dentist ; acesta
este declarat apropape vinovat dacă își desfășoară activitatea într-un
cabinet dentar liberal în Franța.

Cele două măsuri luate împotriva profesiei dentare în perioada actuala

de guvernare sunt excluderea ei din deciziile luate și adoptarea
extinderii la rețelele de sănătate ale societăților private de asigurări.

Propunerea Guvernului de a favoriza sănătatea low-cost este

inacceptabilă din punct de vedere economic. Ea va duce într-un termen
lung la disturgerea capacității dentiștilor din Franța de a oferi îngrijiri de
calitate tuturor pacienților.

De zece ani, în sectorul dentar din Franța au apărut sute de centre low-
cost care funcționeaza după modelul de industrializare a lucrărilor, cu
un volum mare de activitate și o calitate degradată în protetică.
 Puncte tari
1. servicii de calitate
2. libertatea de alegere
3. fără liste de așteptare pentru tratamente
4. accesul la serviciile medicale este egal
pentru toată lumea
5. orice bolnav se poate adresa oricărui
specialist
6. Servicii medicale performante și accesibile
 Puncte slabe
1. Lipsa acută de infirmieri, meseria
nefiind prea căutată în randul
tinerilor
2. Se înregistrează un număr tot mai
mare al bolnavilor de SIDA, al
consumatorilor de alcool și tutun
3. Mortalitatea variază foarte mult în
funcție de clasa socială
Vă mulțumesc!