James Watt

invenţiile sale și
utilizarea motorului
cu abur
James Watt (1736-1819) – inginer şi mecanic
britanic. După ce debutează în condiţii dificile
la Londra, în atelierul unui constructor de
aparate matematice, se stabileşte la Glasgow în
1757, întemeindu-şi propria afacere. La puţin
timp după aceasta, primeşte titlul de „fabricant
de instrumente matematice pentru
Universitate”.
Încercând să repare, în 1763, un model la scară
mică a maşinii atmosferice a lui Newcomen,
aparţinând cabinetului de fizică al universităţii,
Watt constată că funcţionarea normală a
aparatului, cu pierderi mari de căldură,
necesită cantităţi imense de vapori. Pornind de
la această observaţie, realizează o serie de
experimente privind vaporizarea apei.
După ce beneficiază de un suport financiar din
partea lui John Roebuck, un industriaş din
Birmingham, Watt se asociază în 1775 cu un altul,
Mattheu Boulton, pentru fabricarea maşinilor sale,
dintre care primele sunt puse în funcţiune în 1776.
Utilizate la început pentru drenarea apei din
puţurile de mină, acestea nu pot pune în mişcare
o maşină-unealtă, din cauza discontinuităţii
efortului între cei doi timpi de mişcare ai
pistonului.
Începând cu 1780, Watt încearcă să realizeze un
procedeu prin care vaporii să acţioneze alternativ
asupra celor două feţe ale pistonului; în aces scop, el
inventează sertarul şi leagă tija pistonului, a cărei
mişcare este rectilinie, de balansier, ale cărui
extremităţi descriu un arc de cerc, printr-un sistem
de tije care formează un paralelogram deformabil. De
asemenea, el echipează arborele cu un volant masiv de
fontă, în scopul uniformizării mişcării maşinii, şi
inventează regulatorul centrifug cu bile, pentru a
înlătura efectul producerii inegale de vapori, care ar
cauza variaţii periculoase în funcţionare.
În 1800, când se
retrage din afaceri,
Watt este un om
bogat. Unitatea de
măsură a puterii în
sistemul internaţional
îi poartă numele, watt
(cu simbolul W).
Motorul cu aburi a devenit foarte răspândit înainte de
invenţia motorului electric sau a motorului cu
combustie internă, fiind folosit în diferite aplicaţii: în
fabrici, în construcţii, în transport (locomotivele cu
abur), în transportul marin (motoarele navelor) şi în
producerea curentului electric (astăzi o mare parte a
energiei electrice este produsă de turbinele cu abur).
Locomotivele cu abur
Inginerul galez Richard Trevithick (1771 - 1833)
construiește, în 1803, prima locomotivă cu abur din
lume. Locomotiva, numită Tram Engine, consta
dintr-o mașina cu abur de înaltă presiune,
transpusă pe roți cu bandaje netede. Aceasta era
destinată circulației pe drumuri, nu pe căi ferate,
iar acestei invenții nu i s-a acordat prea mare
atenție. În 1804, Matthew Murray din Leeds
inventează o locomotivă cu abur care se deplasa pe
șine din lemn. Este văzută și de Richard Trevithick,
înainte ca acesta să construiască prima sa
locomotivă.
Navele cu abur
Mulţi specialişti cred că Robert
Fulton a fost inventatorul navei cu
abur. Însă existau deja diferite
variante ale unor ambarcaţiuni
propulsate de puterea aburului
înaintea invenţiei lui Fulton. Meritul
acestuia constă în demonstrarea
faptului că, un vapor bine construit,
se putea realiza cu tehnica Prima cursă, de 150 km, pe fluviul Hudson, între New York şi Albany,
disponibilă la acea vreme şi putea fi a durat 32 de ore. Călătoria a avut un mare răsunet şi a înlăturat
o modalitate viabilă de transport. ultimele indoieli referitoare la utilizarea aburului la transporturile de
toate felurile, pe râuri şi canale. Cuplul Fulton-Livingstone a obţinut
monopolul circulaţiei vapoarelor pe teritoriul statului New York,
extins ulterior şi pe canalul dintre Marile Lacuri şi Oceanul Atlantic.
Turbină cu abur

Turbine cu abur: energia aburului sub

presiune se transformă în energie
mecanică folosită pentru acţionarea
generatoarelor electrice din centralele
termoelectrice. Aburul este condus la un
ajutaj de unde iese cu viteză mare şi
loveşte paletele rotorului, care începe
să se învârtească.
Mulțumim pentru atenție !