Vous êtes sur la page 1sur 17

4.

METODE ŞI TEHNICI DE CERCETARE


SOCIOLOGICĂ
Din cuprins:

1. Observaţia
2. Ancheta sociologică
3. Experimentul
4. Studiul documentelor sociale
1. Observaţia

Metoda cea mai veche. Zilnic observăm cum se comportă colegii, care este moda de sezon ....

Ce mai observăm..?

Observaţia ştiinţifică este metoda de obţinere a


informaţiilor sociale prin intermediul simţurilor, cu scopul de a
verifica ipotezele cercetării sau pentru a descrie sistematic şi
obiectiv mediul natural şi social, persoane şi relaţii interpersonale,
comportamente individuale şi colective, acţiuni şi activităţi ale
oamenilor, comportamentul lor verbal, produsele lor creatoare.
Observaţia:

1. Structurată:
Faptele de observaţie sunt incluse în sisteme de categorii de
fenomene omogene (cum vorbesc şi cum acţionează elevii în
afara şcolii).

*Sisteme de categorii cu 3 clase:


comportamente prosociale (+)
comportamente de conformare (=)
comportamente antisociale (-)

Observaţie directă – în laborator, la ora de curs, în grup


Autoobservaţie – ce a predominat?
Observaţia:
2. Participativă:
Cercetătorul este integrat în colectivitatea studiată.

Reguli:
•notare
•data, ora,
•durata observaţiei,
•locul
•factorii de mediu
Temă:

*Alegeţi-vă un tip de comportament şi timp de o


săptămână, observaţi comportamentul subiecţilor
conform sistemului de categorii cu 3 clase (+); (=); (-).
2. Ancheta sociologică
Cercetare sociologică de teren, cu ajutorul
întrebărilor puse de investigator şi a răspunsurilor
formulate de subiect.

Problemele studiate pot fi:


 fenomene subiective: credinţe, aspiraţii, opinii
 fenomene obiective: sărăcia, condiţiile de locuit
2.1. Sondajul de opinie

Cunoaşterea opiniei populaţiei despre un subiect,


se bazează pe tehnici interogative şi de eşantionare.

(Primele anchete sociologice au peste 100 de ani, sondajele de opinie sunt


mai recente. M. Brit şi Charles Booth 1902 au făcut primele sondaje
despre munca populaţiei sărace în Londra. 8 clase de familii au fost
identificate dintre care 4 deasupra iar 4 dedesuptul liniei sărăciei)
Eşantionarea

Se economiseşte timp, efort uman şi resurse financiare.


O parte din întreg reproduce la scară redusă structura
întregului.

a) aleatorie - se stabileşte marja de eroare sau reprezentativitatea +/- 3%


- volum de aprox. 1100 persoane alese pe principiul “şanse egale”
- tabel cu nr. întâmplătoare sau un “pas statistic”

b) pe cote - stabilirea criteriilor de eşantionare.

Ex. părerea unui oraş despre transportul în comun.


Se stabilesc criterii: vârsta, genul, munca sau nivelul de şcolaritate pentru
sondajele preelectorale.
2.2. Interviul

Tehnică de obţinere în scop ştiinţific a informaţiilor prin


intermediul întrebărilor şi răspunsurilor verbale.

După numărul de persoane: individuale/ de grup


După gradul de libertate: structurate/ nestructurate - (clinic)
După modul de desfăşurare: directe/ telefonice

Cerinţe: scop, obiective, metoda selectării persoanelor din eşantion,


instituţia care girează cercetarea, caracterul confidenţial al
răspunsurilor, reguli de punere a întrebărilor şi de înregistrare a
răspunsurilor.
Se pot face ghiduri de interviu.
2.3. Chestionarul

Ansamblu de întrebări, care determină răspunsuri


înregistrate în scris în vederea rezolvării unei probleme de
interes ştiinţific.

Are o structură logică - de la general la particular, dar şi


o ordonare psihologică - spargerea gheţii cu răspuns
închis (da/nu), apoi cele cu răspunsuri deschise.
3. Experimentul
Analiza acţiunii unor variabile independente asupra variabilelor
dependente într-o situaţie controlată, cu scopul verificării
ipotezelor cauzale.

Variabile independente: factorii introduşi în experiment de către cercetători


Variabile dependente: factorii asupra cărora se exercită influenţa v.i.
Grup de control: să fie asemănător cu grupul experimental.

de laborator: condiţii artificiale


de teren: clasa, strada, instituţiile
4. Studiul documentelor sociale

Acte oficiale emise de autorităţi, obiecte, produse, activităţi de


muncă ale oamenilor, înscrisuri neoficiale.
Un document social sau un text care oferă informaţii despre
viaţa socială din prezent sau din trecut a colectivităţilor umane.
Urme ale faptelor sociale.

Ex. Pentru cunoaşterea mentalităţii elevilor - înscrisurile de pe bănci,


desenele de pe zidurile şcolii (observaţie indirectă).
Un popor poate fi caracterizat după uneltele sale.
Documentele materiale/scrise cifrice sau necifrice.
4.1. Recensământul populaţiei

Tip de document cifric ce se referă la volumul total al


unei ţări şi caracteristicile sociodemografice.

Se face din 10 în 10 ani cu scopul elaborării politicilor


sociale şi a prognozei sociale.
Din 1966 se face prelucrarea electronică a datelor.
*Din Anuarul statistic al României şi din publicaţiile
Institutului naţional de Statistică (lunare, trimestriale sau
semestriale) aflăm informaţii cifrice despre evoluţia
economică, demografică, socială şi culturală a ţării.
4.2. Documente necifrice

Oficiale şi neoficiale.
Constituţia, hotărârile de guvern, legile promulgate de
parlament şi de preşedinte ne ajută să cunoaştem viaţa
socială.
Trebuie studiate înainte de a porni activitatea pe teren.
Scrisori, jurnale intime, biografii sociale, literatură
beletristică, fotografii, presa scrisă, audiovizualul.
Tema:

*Aflaţi din Anuarul statistic al României


numărul total al populaţiei României pe medii
rural/urban şi pe sexe
comparativ din anul 1960 cu anul 2016 (p.46)
durata medie de viaţă pentru bărbaţi/femei
comparativ din anul 2011 cu 2016 (p.48)
Cercetare