Bibliografie scolara —-LEGENDE -NEMURITOARE. Antologie de prof. ST. M. ILINCA iG. ZARAFU EDITURA ION CREANGA — BUCURESTI, 1999 afLEGENDE POPULARE Legende despre facerea lumii Dumnezeu a inceput, tot cat vedem astazi pe pamant, era numai apa. De lumina nici ca se pomenea. Doamne fereste. Si, deodaté s-a nascut Dumnezeu- Sabaot, aga din senin, pe o frunza de plamana (buruiana cu foaia lata, ce creste pe fundul apelor statatoare) si atunci s-a nascut si soarele deasupra apelor, pe cer. Cerul tot acum s-a vazut. O fi fost si inainte, n-o fi fost, nu se stie, ca era intuneric. Prin nasterea soarelui, lumina s-a raspandit deodata pe toata fata pamantului. Vazand aceasta lumina, dracul iesi din fundul unei balti, vechea lui mogie, si se duse pe uscat. Se duse, pana dete de un copil pe o frunza de plamana, cu care a inceput a vorbi: — Cine esti tu, mai baiete? — Eu sunt Dumnezeu-Sabaot. — Dar acela cine este (aratand soarele). —Acela este ajutorul meu, Soarele. 5Legende nemuritoare Dumnezeu (Dumnezeu, cicd, s-a nascut din aer) El cand s-a nascut, s-a nascut ca gi cariul din lemn, in aer, in intuneric. N-a fost pamant, n-a fost nimic. $i pe urma s-a facut din cariul ala un fluture gi din fluture s-a facut un om. Si aga s-a gandit ce s& faca? Sedea in intuneric asa si se gandea: ,Ce-o sa fie prin intunericul Asta?“ Si din gandul lui a iesit Tartorul al batran gi a zis: - Eu sunt tot prin apele astea. Si intreba Dumnezeu: — Cine esti tu? — Eu sunt Tartorele. — Ce-ai pe gheara? —Niste pamént! ji raspunse el, Tartorul. —Nu poti sa-mi aduci si mie de acolo un glomoloz cat poti s& iei? — Ba -, zice — poci, cum nu! zise el, Tartorul. C& numai ce se duse prin apa in jos si-l gasi si veni cu el la Dumnezeu gi-| dete si s-apuca sa urzeasca paméantul si urzi numai cinci zile la el, la pamant, pana cand I-a facut cu tot ce e pe el. Si la a de-a sasea, vazu ca facuse pamantul mai mare; ce sa-i facd el pamantului ca-l croise mai mare?... Se duse si intreba toate animalele. Nimeni nu se gasi, numai albina. Dar ea zise: — Ma duc sa intreb ariciul, ca numai el ramasese neintrebat. Ea se duse acolo gi-l intreaba. — Eil...—zice = daca esti tu, cine te trimeasa pe tine la mine? Era necajit de prin buruieni, plin de apa. El s-a bagat intr-un butoias al lui acolo si raspunse: — Cine te mana pe tine la mine?... —lote, eu venii sa intreb, ce sa-i facé Dumnezeu paméantului, c& |-a brodit mai mare? Dar ariciul o lua la goana si nu vru s&-i spuie nimic. $i albina se facu ca pleaca gi se puse pe cosul bordeiului ariciului, si mai gezu acolo. A ascultat... El incepu sa vorbeasca singur! 6