SELMA LAGERLOF Lautarul Repovestire: Al. Mitru ntr-o searé, muzicantul Lars Larson se intorcea multumit de la o petrecere. Avusese ca de obi- cei un mare succes. Mulfimea il aplaudase si il daruise cu o multime de bani. Drumul trecea printr-o padure strabatuté de un piriu, in undele cdruia se spunea ca sdldsluieste un duh al apei, pe nume Neck Lars auzise ca Neck era el insusi un mare muzi- cian, atit cit poate sa fie un duh. — Ei bine, as vrea sa ma iau la intrecere cu tine, Neck, rosti Lars care era cum nu se poate mai increzut. Niciodaté n-ai sé poti insa cinta tu, asa cum iz- butesc eu. Vorbind in felul acesta, isi aminti cit muncise si cite piedici invinsese pind cind el, un biet baiat sar- man, ajunsese cel mai iscusit lautar din intreg tinutul Wermlandului. In sfirsit, acum era cineva. Mama sa era foarte mindré de el. Pacat numai ca timpul nu ji ingaduia s-o vada. Aproape ca uitase cum arata la fata. Stia ca nici cu banii nu o ducea prea bine. Ii gi ceruse lui ajutorul. Dar, cind esti atit de cunos- cut, si viata ti-o trdiesti mai in largime, nu-ti prea mai prisoseste mult din care sé poti imparti si altora. Din fundul apei razbatea ceva ca un fel de mur- mur amenintator. Deodata lui Lars i se facu fricd = Nu cumva Neck se necdjise 2Trecu podetul si ajunse linga moara cea veche. Dar dinlauntrul mori, desi pardsita, iesi o fata, cu basma pe cap, fustd scurta, bluzd larga si in picioa- rele goale. — Ag vrea sé dansez, zise ea. Nu vrei sd-mi cinti ? Lars se invoi : — Pentru o fata frumoasa ca tine cint. Isi instrund violina si arcusul incepu sd-i lunece vesel pe strune. — Mai repede, mai repede, il indemna fata, in timp ce dansa. Lars incercé alt cintec mai saltaret, dar fata con- tinua sd-| imboldeasca : — Mai repede, mai repede ! — Dacé nici melodia aceasta nu ti se pare destul de vioaie, te rog sd-ti cauti alt muzicant ! gifii Lars. Mai repede nu pot. Numai ca atunci cind isi ridicd ochii, fata pierise. Vru sa-si inceteze cintarea, dar mina care purta arcu- sul parca nu mai era a lui Arcusul se misca singur, tirind dupa el bratul. Frun- tea i se imbrobonise. Inima ii batea furtunos. ie .cele se iveau de la sine, unele cu totul necunoscute de Lars. Muzicantul intelese cd acela care cinta era de fapt Neck, Neck il pedepsea pentru infumurarea, ca si pentru neomenia lui. Noaptea trecu. Se facu dimineata. Veni o zi calda si insorité. Lars continua sé cinte. Se cobori iar seara Se simfea istovit dincolo de fire. Voi muri cintind | gindi el. Si ceea ce se intimpla mi se cuvine !" 40 eZ Oo) Tre |In toaté vrémea aceasta, prin padurea dinspre moara pérasita nu trecuse nimeni. Si, iaté, pe cale, girbovita, incdru imbrécaté in zdrente, sub lu- mina lunii, Lars 0 zGreste pe mama lui. — Mamé, o striga. Voi pieri pentru nemernicia mea. Inainte de a inchide ochii, te rog sa ma ierti. = Fireste ca te iert, zise ea. Cind mama rosti aceste cuvinte, arcusul se opri, muzica inceta Din acea zi, Lars se intoarse linga mama lui si de- veni cel mai bun fiu.| \