Vous êtes sur la page 1sur 279

BIBLIOTEr A MY1E11A NA

bA.-AJ
ZALAU
Prezenta traducere a fost re ata-de colectiuuLGa1eddei de limbi moderne a Facultatii
de Drept a Universitatii de Vest din Timisoara:
lect. univ. drd. Raluca BERCEA (coordonator)
Frederic Sudre
asist. univ. Violeta-Irina AVRAM
asist. univ. Magdalena ROIBU
asist. univ. Flaminia-Nera-Flavia STARC-MECLEJAN
asist. univ. Andreea VERTES-OLTEANU

DREPT EUROPEAN
11E1111111 SI INTERNATIONAL
AL DREPTURILOR
Frederic Sudre, Droit europeen et international des droits de l'homme,
Presses Universitaires de France, 1989

© Presses Universitaires de France


OMULUI
2006 by Editura POLIROM, pentru prezenta traducere

www.polirom.ro
Pref4a de conf. univ. dr. Valentin Constantin
Editura POLIROM
Iasi, B-dul Carol I nr. 4, P.O. BOX 266, 700506 Traducere de
Bucuresti, B-dul I.C. Bratianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37,
P.O. BOX 1-728, 030174
Raluca Bercea (coord.), Violeta-Irina Avram, Magdalena Roibu,
Flaminia-Nera-Flavia Starc-Meclejan, Andreea Vertex-Olteanu
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romanlei
SUDRE, FREDERIC
Drept european international al drepturilor omului / Frederic Sudre; trad. de
Raluca Bercea, Violeta-Irina Avram, Magdalena Roibu,...; pref.: conf. univ. dr. Valentin
Constantin. — Iasi: Polirom, 2006.
ISBN (10) 973-46-0151-2
ISBN (13) 978-973-46-0151-6

I. Bercea, Raluca (trad.)


II. Avram, Violeta (trad.)
III. Roibu, Magdalena (trad.)
IV. Constantin, Valentin (pref.)

341.231.14(4+100) POLIROM
2006
Printed in ROMANIA
Frederic Sudre este profesor la Facultatea de Drept din cadrul UniversitAtii Montpellier I si
directorul Institutului de Drept European al Drepturilor Omului (L'Institut de Droit Europeen des
Droits de L'Homme). A mai publicat : Conseil constitutionnel et Cour europeenne des droits de
l'homme (in colab., STH, Paris, 1990), Droit francais et Convention europeenne des droits de
l'homme (coord., Engel, Strasbourg, 1994), La protection des droits de l'homme par le Comite
des droits de l'homme des Nations Unies. Les communications individuelles (coord., IDEDH,
Montpellier, 1995), Les grands arrets de la Cour europeenne des droits de l'homme (PUF, Paris,
1997), L'interpretation de la Convention europeenne des droits de l'homme (coord., Nemesis-
-Bruylant, Bruxelles, 1998), Droit communautaire des droits fondamentaux. Recueil de decisions
I Cu prins
de la Cour de justice des Communautes europeennes (coord., Nemesis-Bruylant, Bruxelles, 1999),
Realite et perspectives du droit communautaire des droits fondamentaux (coord., Nemesis-Bruylant, Nota asupra traduced 9
Bruxelles, 2000), La Convention europeenne des dmits de l'homme (PUF, Paris, 2002), Le droit
au respect de la vie familiale au sens de la Convention europeenne des droits de l'homme (coord., Prefaja (Valentin Constantin) 11
Nemesis-Bruylant, Bruxelles, 2002), Le ministere public et les exigences du pmces equitable 21
Lista de abrevieri
(coord., Nemesis-Bruylant, Bruxelles, 2003), La diffusion du modele eumpeen du proces equitable
(coord., La Documentation francaise, Paris, 2003), Les Grands arrets de la Cour europeenne des 25
Introducere
droits de l'homme (in colab., PUF, Paris, 2004).
Partea Intai
Fundamentele dreptului european
si international al drepturilor omului

Capitolul 1. Raporturile dintre dreptul international


drepturile omului 33

Sectiunea I
Dreptul international general drepturile omului 33
Sectiunea a II-a
Dreptul international al drepturilor omului
dreptul international general 45

Capitolul 2. Specificitatea dreptului european


si international at drepturilor omului 59

Sectiunea I
4-Norma de protectie a drepturilor omului 59
Sectiunea a II-a
Titularul drepturilor 78
Sectiunea a III-a
Destinatarii obligatiilor 95

Capitolul 3. lzvoarele formale ale dreptului european


si international al drepturilor omului 109

Sectiunea I I
Proclamarea universals 109
Sectiunea a II-a
Proclamarea regionals 111
Sectiunea a III-a
Disparitatea juridica a instrumentelor de proclamare
a drepturilor omului 140
Partea a doua
Capitolul 2. Controlul nonjurisdictional al drepturilor
Regimul juridic al drepturilor omului
omului: sistemul universal 495

Capitolul 1. Principiile directoare 153 Sectiunea I


Controlul prin intermediul plangerilor 495
Sectiunea I
Aplicabilitatea directs a normei conventionale 153 Sectiunea a II-a
Controlul prin intermediul rapoartelor 510
Sectiunea a II-a
Subsidiaritatea instrumentului conventional 160 Index de matedi 521
Sectiunea a III-a
Index al jurisprudentei citate 529
Caracterul efectiv al drepturilor garantate 181

Capitolul® Drepturile garantate 199


Sectiunea I
Dreptul Ia nediscriminare 202
Sectiunea a II-a
Integritatea persoanei 213
Sectiunea a III-a
Libertatile persoanei fizice 239
Sectiunea a IV-a
Drepturile procedurale 249
Sectiunea a V-a
Dreptul Ia respectarea vietii private §i de familie 312
Sectiunea a VI-a
Libertatile gandirii 343
Sectiunea a Vika
Libertatile de actiune socials §i politica 364
Sectiunea a VIII-a
Dreptul de proprietate 375
Sectiunea a IX-a
Drepturile strainilor 388

Partea a treia
Garantiile drepturilor omului

Capitolul ontrolul jurisdictional


al drepturilor omului: modelul european 415
Sectiunea I
0 jurisdictie unica 416
Sectiunea a II-a
Examinarea preliminary a cererli 432
Sectiunea a III-a
Judecata pe fond 468
I Lista de abrevieri

A Curtea europeana a drepturilor omului, hotarari si decizii, Seria A


(pans la data de 31 decembrie 1995 ; pentru perioada ulterioara, a
se vedea Rec.)
A/n/40 Raport anual al CDO la sesiunea n a Adunarii generale a Natiunilor
Unite
AC Aviz consultativ
AFDI Annuaire francais de droit international (Anuarul francez de drept
international)
AJIL American Journal of International Law (Jurnalul American de Drept
International)
Ann. Annuaire de la CEDH (Anuarul CEDO)
Ann. CDI Annuaire de la Commission de Droit International (Anuarul Comisiei
de Drept International)
Ann. Fac. dr. Annales de la Faculte de droit de... (Analele Facultalii de drept din ...)
Ann. IDI Annuaire de l'Institut de Droit International (Anuarul Institutului de
Drept International)
Biroul International al Muncii
u//. civ. Bulletin des arrets des chambres civiles de la Cour de cassation
(Buletinul hotararilor sectiilor civile ale Curtii de casatie)
Bull. crim. Bulletin des arrets de la chambre criminelle de la Cour de cassation
(Buletinul hotaretrilor sectiei penale a Curlii de casatie)
Bull. dr. h. Bulletin des droits de l'homme (Buletinul drepturilor omului) (Institutul
luxemburghez pentru drepturile omului)
BYBIL British Yearbook of International Law (Anuarul britanic de drept
international)
CADO Conventia Americana a Drepturilor Omului
CADOP Carta Africans a Drepturilor Omului Popoarelor
Cahiers de droit europeen (Caiete de drept european)
Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene
Comisia de Drept International
Comitetul Drepturilor Omului
Conventia Europeana a Drepturilor Omului
Conventia cu privire la Eliminarea tuturor formelor de Discriminare
Rasiala
22 LISTA DE ABREVIERI LISTA DE ABREVIERI 23

CIADO Curtea Interamericana a Drepturilor Omului JDI Journal du droit international (Jurnalul de drept international)
CU Curtea Internationale de Justitie ' JO Journal officiel (Monitorul oficial al Republicii Franceze)
Curtea de Justitie a ComunitAtilor Europene JTDE Journal des tribunaux. Droit europeen (Jurnalul tribunalelor.
Comisia europeana a drepturilor omului Drept european)
I Curtea PermanentA de Justitie Internationale Jur. Cl. Int. Jurisclasseur de droit international (Juriclasor de drept international)
CPJI serie A HotArari Jur. Cl. Proc. Jurisclasseur de procedure penale (Juriclasor de procedure penald)
CPJI serie B Avize consultative pen.
COI serie AB HotArari, avize consultative si ordonante (incepand cu 1931) LCDP Les Cahiers de droit public (Caietele de drept public)
re-SCE Conferinta pentru Securitate Cooperare in Europa LPA Les Petites Affiches (Micile Afise)
Carta Socials EuropeanA NILR Netherlands International Law Review (Revista olandeza de drept
D Recueil Dalloz (Culegerea Dalloz) (incepand cu 1945) international)
D. et R. Decisions et rapports de la Commission europeenne des droits de NOEI Noua ordine economics internationalA
l'homme (Decizii rapoarte ale Comisiei europene a drepturilor NQHR Netherlands Quarterly Human Rights (Revista olandezd trimes-
omului) (incepand cu 1975) trial'd de drept al drepturilor omului)
DADIO Declaratia Americana a Drepturilor si Indatoririlor Omului OIM Organizatia Internationale a Muncii
DCDF Droit communautaire des droits fondamentaux. Recueil de deci- ONG Organizatie neguvernamentala
sions de la Cour de justice des Communautes europeennes (Drept ONU Organizatia Natiunilor Unite
comunitar al drepturilor fundamentale. Culegere de decizii ale OSA Organizatia Statelor Americane
Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene) (E Sudre (coord.), OUA Organizatia UnitAtii Africane
S. Quellien, N. Rambion si C. Salviejo, Nemesis-Bruylant, col. PIDCP Pactul International cu privire la Drepturile Civile Politice
„Droit et justice", nr. 26, 1999) PIDESC Pactul International cu privire la Drepturile Economice, Sociale
1-10 Directia Drepturilor Omului din Consiliul Europei si Culturale
Dec. Decizie cu privire la admisibilitate a Comisiei europene a drep- PPS Problemes politiques et sociaux (Probleme politice ci sociale)
turilor omului sau a Curtii, incepand cu 1 noiembrie 1998 Rap. Raport al Comisiei europene a drepturilor omului (sau al unei
Dreptul european al drepturilor omului alte comisii, in functie de context)
D . nat. Defense nationale (Apararea nationals) RBDI Revue beige de droit international (Revista belgiana de drept
DIDO Dreptul international al drepturilor omului international)
DIUDO Declaratia IslamicA Universals a Drepturilor Omului RCADE Recueil des cours de l'Academie de droit europeen (Culegere de
Dr. fam. Droit de la famille (Dreptul familiei) cursuri a Academiei de drept european)
Dr. soc. Droit social (Dreptul social) RCADI Recueil des cours de l'Academie de droit international de La
DUDO Declaratia Universal:a a Drepturilor Omului Haye (Culegere de cursuri a Academiei de drept international de
EJIL European Journal of International Law (Jurnalul European de la Haga)
Drept International) RCDIP Revue critique de droit international prive (Revistd critics de
Fl Foaie de informare, Drepturile omului, Consiliul Europei drept international privat)
GACEDH Les grands arrets de la Cour europeenne des droits de l'homme RDH Revue des droits' de l'homme (Revista drepturilor omului)
(Marile hotarari ale Curtii europene a drepturilor omului) RDIDC Revue de droit international et de droit compare (Revista de
(F Sudre, J.-P. Marguenaud, J. Andriantsimbazovina, A. Gouttenoire, drept international si de drept comparat)
M. Levinet, PUF, col. „Themis", ed. a 2-a, 2004) RDP Revue de droit public et de la science politique en France et a
Gaz. Pal. Gazette du Palais (Gazeta Palatului) l'etranger (Revista dreptului public ci a stiintei politice in Franta
HRLJ Human Rights Law Journal (Jurnalul de Drept al Drepturilor si in straindtate)
Omului) Rec. Dec. Recueil de decisions de la Commission europeenne des droits de
ICLQ International Comparative Law Quarterly (Revista trimestriala l'homme (Culegere de decizii ale Comisiei europene a drepturilor
de drept international comparat) omului) (pang in 1974)
ILM International Legal Materials (Materiale legale internationale) Rec. Recueil des arrets et decisions de la Cour europeenne des droits
IPC Inalte parti contractante de l'homme (Culegere de hotartiri decizii ale Curtii europene
JCP Jurisclasseur periodique (Semaine juridique) (Juriclasor periodic a drepturilor omului) (incepand din 1 ianuarie 1996) ; de
- Saptelmona juridica), editie generalA asemenea, dup5 context, Recueil des arrets de la CIJ, de la
24 LISTA DE ABREVIERI

CJCE, des decisions du Conseil d'Etat (Rec. Lebon), des decisions


du Conseil constitutionnel (Culegere de hotardri ale CIJ, CJCE,
de decizii ale Consiliului de Stat (Rec. Lebon), de decizii ale
Consiliului constitutional)
Rev. aff. eur. Revue des affaires europeennes (Revista afacerilor europene)
Rev. jur. Revue juridique et politique d'Outre-mer (Revista juridica ci politica
et pol. a Teritoriilor de peste mari) Introducere
•d'Outre-mer
Rev. jur. Revue juridique et politique. Independance et cooperation (Revista
et pol. juridica ci politics. Independent/1 cooperare)
Rev. Sc. crim. Revue de science criminelle et de droit penal compare (Revista de
1 Terminologie. — Daca Mallarme spunea ca menirea poetului este aceea de a „da o
Dr. pen. stiinte penale ci de drept penal comparat)
semnificatie mai purl cuvintelor tribului"1 , aceasta afirmatie este valabill si in cazul
comp. juristului, mai ales in ceea ce priveste expresia „drepturile omului". Aparenta
Rez. Rezolutie
Revue francaise de droit administratif (Revista franceza de drept simplitate a acestor cuvinte explica, probabil, usurinta cu care sunt utilizate in
RFDA vorbirea curenta. Apa'rand aproape in toate discursurile thoderne, „drepturile omului"
administrativ)
Revue francaise de droit constitutionnel (Revista franceza de par sa fi devenit o noua ideologie, un fel de „a treia cale" intre marxismul sumar si
RFDC liberalismul traditional, asta Baca nu cumva ele reprezinta un punt comun la care se
drept constitutional)
Revue generale de droit international public (Revista generald de ajunge pornind de la ideologii greu de conciliat. Pentru o abordare stiinnfica a notiunii de
RGDIP
drept international public) „drepturi ale omului" este deci necesar sa se faca o distinctie clara intre diferitele
Regulament Interior niveluri de analiza pe care le implica aceasta. Putem distinge, in principal, trei niveluri.
RI
RIDC Revue internationale de droit compare (Revista internationald de In primul rand, este vorba despre filosofia si morala drepturilor omului (astazi se
drept comparat) vorbeste mai degraba despre etica drepturilor omului), masa materials a formularii
RIEJ Revue interdisciplinaire d'etudes juridiques (Revista interdisci- juridice a acestor drepturi.
plinary de studii juridice) In al doilea rand, este vorba despre ideologia politica a drepturilor omului, asa
RJDA Revue jurisprudentielle de droit des affaires (Revista jurispru- cum este ea puss in practica, atat pe plan intern, cat si international, de partidele
dentialei de drept al afacerilor) politice, de sindicate, de asociatiile umanitare, de guverne organizatii interna-
RMC Revue du Marche commun (Revista Pietei Comune) tionale. In cadrul societatii internationale, „diplomatia drepturilor omului" °fell o
RTD civ. Revue trimestrielle de droit civil (Revista trimestrialei de drept civil) imagine incarcata de contraste. Drepturile omului, miza a unei mediatizari excesive,
RTDE Revue trimestrielle de droit europeen (Revista trimestrialei de dar obiect al dezinformarii operate de catre regimurile lipsite de opinie publics,
drept european) par sa fi devenit un instrument de lupta in fata opiniilor publice, suferind o politizare
RTDH Revue trimestrielle des droits de l'homme (Revista trimestriala a extrema ce a dus la pervertirea tor. Totusi, meritele acestei abordari diplomatice a
drepturilor omului) drepturilor omului nu trebuie subestimate : fa'ra a uita Ca deznodamantUl unor
RUDH Revue universelle des droits de l'homme (Revista universald a dureroase cazuri de incalcare a drepturilor omului trebuie puse cel mai adesea pe
drepturilor omului) seama ei, trebuie subliniat mai cu seama ca textele juridice care protejeaza drepturile
Serie B Cour europeenne des droits de l'homme, memoires, plaidoiries omului reprezinta de fapt consecintele unor asemenea dezbateri diplomatice, care
et documents (Curtea europeand a drepturilor omului, memorii, sunt adesea dificile.
pledoarii documente) In ultimul rand, este vorba despre dreptul pozitiv al drepturilor omului, cu toate
TANU Tribunalul Administrativ al Natiunilor Unite mecanismele institutionale de garantare pe care le implica acesta. Dreptul pozitiv al
drepturilor omului este, intr-un fel, partea vizibila a aisbergului numit „drepturile
omului", care n-ar putea exista faca straturile inferioare (baza filosofica, expresiile
politice, dezbaterile diplomatice). Juristul intervine la nivelul acestui ultim aspect,
fard a-si putea permite totusi sa neglijeze fundamentele filosofice si morale ale
drepturilor omului sau sä faca abstractie de influenta contextului ideologic 5i politic.

1. S. Mallarme, Le tombeau d'Edgar Poe, NRF Poesie, Gallimard, 1992, p. 60.


26 INTRODUCERE INTRODUCERE 27

Cat despre dreptul pozitiv al drepturilor omului, trebuie relevat faptul ca expresia aplicata in mod serios Baca nu este insotita de menanisme prisdintinnale cores,
„libertati publice" a fost mult timp preferata de care majoritatea autorilor (a se punzatoarec. Analiza dreptului international al drepturilor omului duce asadar la
vedea, in acest sens, titlurile manualelor mentionate in bibliografia de la sfarsitul constatarea ca mecanismele de aparare a drepturilor omului instituite in plan regional
acestei introduceri) in locul sintagmei „drepturile omului" pentru a desemna, intr-o (european si american) indeplinesc eel mai bine conditia mentionata : in speta,
maniera generals, drepturile si atributele care asigura libertatea si demnitatea fiintei Conventia Europeans a Drepturilor Omului, elaborate in cadrul Consiliului Europei
umane si care beneficiaza de garantii institutionale. Aceasta diferentiere dintre si adoptata la Roma in data de 4 noiembrie 1950, °felt modelul eel mai perfectionat
drepturile omului si libertkile publice are o dubla semnificatie. Mai intai, in majori- de garantare efectiva a drepturilor omului proclamate pe plan international. Dreptul
tatea cazurilor, se precizeaza CA doar libertatile publice tin de dreptul pozitiv si au o pus in practice pe plan european este, in principal, dreptul international pozitiv al
realitate juridica, in timp ce drepturile omului, deoarece fac trimitere la notiunea de drepturilor omului. De aici si titlul ales - Drept european international al dreptu-
„drepturi naturale", tin de domeniul eticii, ba chiar de eel al „imaginarului". Or, pe rilor omului menit sal puns accentul pe latura europeana a dreptului international
langa faptul ea nu ar fi de dorit sa se lase unor persoane care nu sunt profesionisti ai al drepturilor omului, la nivelul careia exists o jurisprudenta vasta, care ne permite
dreptului monopolul sintagmei „drepturile omului", eliminand astfel drepturile omu- sa ne sprijinim pe o practice in adevaratul sens al cuvantului.
lui din domeniul Dreptului, nimic nu ar putea justifica excluderea expresiei „drepturile Vom defini, prin urmare, dreptul european si international al drepturilor omului
omului" din domeniul de studiu al dreptului pozitiv, data fiind distinctia intre diferitele ca ansamblul de reguli juridice internationale care recunosc indivizilor, farl discri-
niveluri de analiza a notiunii de „drepturi ale omului". Apoi, dreptul intern este pus minare, drepturile si capacitatile ce asigura libertatea si demnitatea fiintei umane si
in antiteza cu eel international : cand se studiaza cazul unei anumite tari, se face beneficiaza de garantii institutionale.
referire la libertatile publice din cadrul dreptului intern, dar, in cazul societatii
internationale, sunt evocate drepturile omului. 0 asemenea prezentare are drept Planul lucrarii. - Recenta introducere a drepturilor omului in dreptul international
rezultat reducerea dreptului pozitiv al drepturilor omului (denumit „libertati publice") duce, intr-o prima etapa, la o reflectie cu privire la Fundamentele dreptului european
la dreptul intern. SA subliniem de altfel ca tendinta actuala este sa se adopte sintagma fi international al drepturilor omului (Partea I). Accentul se va pune aici nu atat pe
„drepturile omului", care este, fare indoiala, mai mobilizatoare, uneori alaturata cautarea temeiurilor ideologice ale drepturilor omului, chestiune studiata in detaliu in
celei de „libertati publice" sau de „libertati fundamentale", pentru a putea trata in manualele clasice de libertati publice, cat pe problema locului ocupat de drepturile
continuare in regim juridic de drept intern diversele libertati (exceptie facand lucrarea omului in dreptul international si a specificitatii unui drept european si international
lui Y. Madiot, Droits de l'homme, Masson, ed. a 2-a, 1991).
al drepturilor omului.
Din punctul nostru de vedere, sintagma trebuie pastrata in cadrul unui studiu al
Studiul Regimului juridic al drepturilor omului (Partea a II-a) va conduce la
dreptului international, cu atat mai mult cu cat textele internationale cele mai
reliefarea dispozitiilor de drept pozitiv, in cadrul dreptului international si european,
importante in aceasta materie se refers la „drepturile omului", si nu la libertatile
care ii permit individului sa se bucure de drepturile si libertatile sale. Analiza
publice. Expresia „drepturile omului" va fi asadar utilizata in lucrarea de fats, cu
continutului drepturilor garantate presupune in mod necesar studierea in prealabil a
mentiunea - facuta anterior - ca analiza noastra se situeaza in planul dreptului pozitiv.
principiilor calluzitoare ale acestui regim juridic, care definesc conditiile reale de
2 Titlul lucrarii si definitie. - Titlul ales - Drept european ci international al exercitare a drepturilor omului.
Un sistem de protectie a drepturilor omului nu este credibil decat dace le dell
drepturilor omului - poate parea redundant (dreptul international it include in mod
indivizilor garantii eficiente pentru apararea drepturilor for ; drepturile 5i libertatile
obligatoriu pe eel european) si necesita anumite precizari.
Drepturile omului, in sensul drepturilor si capacitatilor care asigutlibertatea si recunoscute sau proclamate, dar negarantate nu prezinta interes decat din punct de
demnitatea fiintei umane sisare beneficiaza de anumite garantii institu ionale au fost vedere teoretic. Studiul Garantiilor drepturilor omului (Partea a III-a) va permite
introduse destul de recent in corpusul international (in urma cu o jumatate de secol). evidentierea originalitatii mecanismului european de protectie a drepturilor omului.
Doar dupe atrocitatile celui de-al doilea razboi mondial a aparut Dreptul international
al drepturilor omului, odata cu multiplicarea instrumentelor internationale ce enuntau 1
drepturile garantate. Declaratia Universals a Drepturilor Omului din 10 decembrie
1948 a dat startul acestui proces de internationalizare. Drepturile omului devin, in 4 Cu privire la libertatile publice. - In afara manualelor de libertati publice, alte referinte
cadruLdreptuluiinternational, o categorie careia textele adoptate ulterior iiYor nferi sunt J. Mourgeon, Les droits de l'homme, PUF, „Que sais-je ? ", nr. 1728, ed. a 6-a, 1996,
pentru o viziune foarte personalg asupra acestui domeniu, si D. Lochak, Les droits de l'homme,
un caracter protector. Cert este Irma CA afirmarea internationals a drepturilor si La Decouverte, „Reperes", 2002 ; de asemenea, Yves Madiot, Droits de l'homme, Masson,
libertatilor, pe de o parte, si garantarea respectarii acestor drepturi, pe de alts parte, ed. a 2-a, 1991, care propune o stimulanta interpretare a evolutiei mecanismului de ansamblu
sunt cloud lucruri total diferite. Iar in domeniul drepturilor omului, mai mult ca in al libertkii ; M. Villey, Le droit et les droits de l'homme, PUF, „Questions", 1983, pentru
alte domenii, „justitiabilitatea" regulii conditioneaza eficacitatea garantarii si sanctio- o critics filosofica a notiunii de „drepturi ale omului". Mai pot fi mentionate, apoi, doul
narii sale. Nici o masura de protectie internationals a drepturilor omului nu poate fi lucrgri destinate pregkirii in vederea concursurilor (CRFPA, ENM) : R. Cabrillac,
28 INTRODUCERE INTRODUCERE 29

M.A. Frison-Roche, T. Revet (coord.), Libertes et droits fondamentaux, Dalloz, ed. a 8-a, stiintelor sociale ce are ca obiect studierea raporturilor dintre oameni tinand cont de demnitatea
2002 ; S. Guinchard $i M. Harichaux, Protection des libertes et des droits fondamentaux, lunar* determinand drepturile $i capacitatile care sunt necesare in ansamblu pentru dezvoltarea
Montchrestien, ed. a 2-a, 2004. personalitatii fiecArei fiinte umane" („Colloque de Nice, 1971, Science des droits de l'homme :
Textele de referinta sunt selectate de cane J. Robert $i H. Oberdoff in Libertes fondamen- methodologie et enseignement", RDH, 1972, vol. V).
tales et droits de l'homme. Textes francais et internationaux, Montchrestien, ed. a 5-a, 2002.
Pentru a intelege distinctia dintre drepturile omului si libertatile publice, trebuie sl apelam 7 Jurisprudenta europeana a drepturilor omului. - Pentru deciziile Curtii, vezi : Serie A.
la analiza propusa de J. Rivero, Les libertes publiques (PUF, „Themis" , t. 1, ed. a 8-a, 1997 ; Arrets et decisions de la Cour (Serie A), Serie B. Memoires, plaidoiries et documents (Serie B)
t. 2, ed. a 6-a, 1997). in opinia lui J. Rivero, cele doua notiuni „se situeaza pc planuri §i, din 1996, Recueil des arrets et des decisions, Köln, Carl Heymann Verlag. Deciziile $i
diferite". Libertatea se manifestA prin puterea de a actiona sau de a nu actiona, iar toate libertatile hotdrarile Curtii sunt disponibile pe site-ul ei internet, la adresa http : //www.echr.coe.int.
„sunt libertati publice prin aceea a nu intra in domeniul dreptului pozitiv deck atunci cand Pentru deciziile Comisiei : Consiliul Europei, Recueil de decisions de la Commission
statul le-a consfintit principiul, a facut posibila exercitarea for $i le-a asigurat respectarea". europeenne des droits de l'homme (Rec. Dec.), vol. 1-46 (1960-1974), $i Decisions et Rapports
Sintagma „drepturile omului" are, pe de alts parte, o semnificatie mai largo: ea porne$te de de la Commission europeenne des droits de l'homme (D. et R.), vol. 1 (1975) st urm. Pentnt
la conceptia din dreptul natural conform careia omul, deoarece este om, detine o serie de deciziile Comitetului de mini$tri : Recueil des Resolutions du Comite des ministres adopties
drepturi inerente naturii sale ; chiar data dreptul pozitiv nu le consacra, ele exists totu$i. Pe en application des articles 32 et 54. de la CEDH, 1959-1983 et s., Strasbourg, Consiliul
scurt, libertAtile publice „corespund unor drepturi ale omului care, recunoscute si reglementate Europei, 1984 $i urm..
de stat, au fost incluse in dreptul pozitiv" (t. 1, p. 22 si urm.). Un rezumat al principalelor decizii ale Comisiei $i al hotArarilor Curtii se gase$te in
Annuaire europeen, Haga, Martinus Nijhoff (din 1955).
5 Cu privire la dreptul international al drepturilor omului. - A se vedea manualele de Pentru o analiza a jurisprudentei europene, recomandam indeosebi F. Sudre, J.-P. Marguenaud,
drept international public (in special P.M. Dupuy, Droit international public, Dalloz, ed. a J. Andriantsimbazovina, A. Gouttenoire, M. Levinet, Les grands arrets de la Cour europeenne
6-a, 2002, nr. 191-228). Scurta lucrare a lui P. Wachsmann, Les droits de l'homme, Dalloz, des droits de I'homme, PUF, „Themis", ed. a 2-a, 2004.
„Connaissance du droit", ed. a 4-a, 2002, permite o abordare corecta a acestei chestiuni. A se V. Berger face, in lucrarea Jurisprudence de la Cour europeenne des droits de l'homme,
vedea, de asemeni, cursul lui H. Thierry, „L'evolution du droit international", (RCADI, 1990, Sirey, ed. a 9-a, 2004, o prezentare neutra a hotararilor Curtii. Vezi $i M. De Salvia, Compendium
III, t. 222), $i cel al lui J.Y. Morin, „L'etat de droit: emergence d'un principe du droit de la CEDH. Les principes directeurs de la jurisprudence relative a la CEDH, ed. N.P. Engel,
international", RCADI, 1995, t. 254, precum si Actele Colocviului SFDI, La protection des ed. a 2-a, precum $i G. Dutertre, Extraits des de jurisprudence. Cour europeenne des droits
droits de l'homme et l'evolution du droit international, Pedone, 1998 (in special de l'homme, Consiliul Europei, 2003.
G. Cohen-Jonathan, „Conclusions generates", p. 307). Se vor folosi, de asemeni, cronicile jurisprudentei Curtii europene ale lui R. Pelloux, apoi
De$i interesantA, incercarea de teoretizare a lui K. Vasak („Le droit international des droits V. Coussirat-Coustere, AFDI (incepand cu 1961) ; P. Rolland, apoi P. Rolland $i P. Tavernier,
de l'homme", RCADI, 1974, p. 4, t. 140, pp. 333-415) este totusi extrem de formals $i precum $i E. Decaux $i P. Tavernier, JDI (incepand cu 1978) ; F. Sudre, JCP, ed. gen.
neglijeaza prea mult realitatea juridica : problematica limitelor impuse drepturilor omului $i (incepand cu 1993) ; F. Sudre et al., RUDH (1992-1998) $i RDP (incepand cu 1999) ; J.-F.
cea a eficacitatii garantiilor acestora sunt atinse doar in treacat. Aceasta observatie este Renucci, D, rezumate comentate (incepand cu 1992) ; J.-P. Marguenaud, RTD civ. (incepand
valabild $i pentru lucrarea colectivA, coordonata de acela.$i autor, Les dimensions internatio- cu 1996). Jurisprudenta Comisiei a fost comentata de G. Cohen-Jonathan $i J.-P. Jacque,
nales des droits de l'homme, Unesco, 1978 (citata in continuare sub denumirea Manuel cron., AFDI (incepand cu 1976). Pentru studiul CEDO, vezi infra, nr. 124.
Unesco), cu o bibliografie foarte importantA, dar care nu prezinta o analiza de ansamblu
coerenta a materiei.
Utilizarea textelor internationale este indispensabill. Pentru textele fundamentale, a se
consulta : Consiliul Europei, Droits de I'homme en droit international. Textes de base, ed. a 2-a,
2002 ; P. Rolland $i P. Tavernier, Textes sur la protection internationale des droits de l'homme,
PUF, „Que sais-je ? ", ed. a 2-a, 1994 ; 0. De Schutter, F. Tulkens, S. Van Drooghenbroeck,
Code de droit international des droits de l'homme, Bruylant, 2003.
A se vedea, de asemenea, M. Delmas-Marty si C. Lucas de Leyssac (coord.), Libertes et
droits fondamentaux. Introduction, textes et commentaires, Le Seuil, „Points", 1996 ; Consiliul
Europei, L'emergence des droits de l'homme en Europe. Anthologie de textes, Ed. Consiliului
Europei, aprilie 2001 ; Unesco, Le droit d'être un homme, Lattes, 1984.
Doul reviste in limba franceza sunt consacrate in mod special dreptului international al
drepturilor omului: Revue universelle des droits de l'homme (RUDH), ed. N.P. Engel (din
1989), $i Revue trimestrielle des droits de l'homme (RTDH), ed. Nemesis-Bruylant (din 1990).

6 Cu privire la definirea dreptului international al drepturilor omului. - Nu poate ft


trecuta cu vederea definitia, foarte abstractA, dar de un inalt nivel intelectual, pe care Rene
Cassin, laureat al Premiului Nobel pentru Pace in 1968 si „parinte fondator" al Declaratiei
Universale a Drepturilor Omului, a dat-o „$tiintei drepturilor omului" : „Ramura specials a
Partea intai

Fundamentele dreptului european


§i international al drepturilor omului
Shidinl fundamentelor dreptului european si international al drepturilor
omului presupune mai intai stabilirea raporturilor dintre dreptul international
.ji drepturile omului (capitolul 1). Vor putea fi analizate apoi particularitatile
dreptului european si international al drepturilor omului (capitolul 2), dupa
care vor fi relevate izvoarele formate ale acestuia (capitolul 3).
Capitolul
Raporturile dintre dreptul
international §i drepturile omului

Drept de subordonare si drept de cooperare. - Data fiind distinctia fundamentals


dintre dreptul international si cel intern, regulile internationale ale drepturilor omului
au un regim aparte. Dreptul intern este un drept de subordonare care da nastere unei
singpre ordini juridice. in cadrul careia subiectii sunt subordonati puterii statului, in
tripla sa functiune legislative, executive si judecatoreasca. Dreptul international
public reprezinta un drept de coordonare intre state suverane si nu cunoaste nici
legiuitor, nici judecator, nici sanctiune obligatorie, in afara consimtamantului statelor
vizate. Regulile internationale privind drepturile omului nu tin de dreptul de subordonare
din moment ce, ca orice regula de drept international, se dezvolta in cadrul societatii
internationale ; dar nici nu tin exclusiv de dreptul de coordonare, din moment ce
urmaresc sä dea nastere unui drept de protectie a individului. Incapacitatea dreptului
international general de a asigura aceasta functie protectoare duce la aparitia de
reguli internationale specifice, care traduc o depasire a conceptiei clasice asupra
dreptului international.

Sectiunea
Dreptul international general §i drepturile omului
Caracterul politic al dreptului international antreneaza consecinte importante in ceea
ce priveste protectia drepturilor omului.

I. Dreptul international este un drept politic


Teoria celor doul sfere. - Dreptul international este definit in mod traditional ca
fiind ansamblul de reguli care guverneaza raporturile dintre state. Astfel inteles ca
drept al relatiilor interstatale, dreptul international clasic a fost construit pe baza a
ceea ce profesorul Virally numea „teoria celor doua sfere" („Droits de l'homme et
theorie generale du droit international", Mélanges Rene Cassin, Pedone, 1969, t. 4,
pp. 323-330). Aceasta postuleaza diferenla de nedepasit dintre sfera relatiilor intrastatale,
care delimiteaza ordinea interns si este guvernata de dreptul intern al statului, si sfera
relatiilor interstatale, care defineste ordinea internationals si este guvernata de dreptul
34 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN $I INTERNATIONAL... RAPORTURILE DINTRE DREPTUL INTERNATIONAL $1 DREPTURILE OMULUI 35

international public. Aceasta distinctie fundamentals exclude posibilitatea existentei practica a dreptului international nu este incredintata unor autoritati exterioare, ci
unei a treia sfere, aceea a „relatiilor transstatale" carora le-ar corespunde „un drept ,organelor politice statale, adica guvernelor. Aceste caracteristici fundamentale ale
transnational" aplicabil relatiilor particulare care depasesc frontierele statelor. Aceasta dreptului international clasic influenteaza in mod necesar protectia pe care acest
diferentiere traditionall dintre doua ordini juridice distincte - drepturi statale, pe de drept este capabil sä o ofere individului.
o parte, si dreptul interstatal, pe de alts parte - conduce, in plan doctrinal, la un
dualism ce presupune o separare radicals intre dreptul national si eel international
sau, mai exact, la „un pluralism cu suprematia dreptului international" (M. Virally). II. Consecinte In ceea ce prive§te apararea
Dreptul international pozitiv modern a consacrat aceasta prezentare doctrinala. drepturilor omului
Articolul 15, § 8 din Pactul Societatii Natiunilor stipuleaza, in materie de solutionare
pe tale amiabila a diferendelor internationale, ca „data vreuna dintre Parti pretinde, A. Principiul competentei nationale exclusive
iar Consiliul admite ca diferendul se refers la o chestiune pe care dreptul international
o lass in competenta exclusive a Partii respective, Consiliul va semnala acest lucru 11 Semnificatia principiului. - Intreaga structure a dreptului international este
intr-un raport, dar fara a propune vreo solutie". Curtea Permanents de Justitie conceputa in afara perspectivei drepturilor omului. Dupa cum declara in 1927
Internationals, in avizul sau consultativ din data de 7 februarie 1923 privind decretele eminentul jurist grec Nicolas Politis, „statul suveran era pentru supusii sai o cusca de
de nationalitate din Tunisia si Maroc (Serie B, nr. 4), intareste aceasta separare dintre fier din care acestia nu puteau comunica juridic cu exteriorul decat prin spatiul Ingust
ordinea interns si cea internationala, declarand el problematica nationalitatii, „in dintre bare" (Les nouvelles tendances du droit international, Paris, 1927, pp. 91-92).
stadiul actual al dreptului international", tine de domeniul rezervat competentei Potrivit conceptiei clasice asupra dreptului international si a relatiilor internationale,
exclusive a statului. Ulterior, articolul 2, § 7 din Carta Natiunilor Unite nu va face problematica drepturilor omului tine, intr-adevar, de competenta exclusive a statelor.
decat sa reia dispozitia Pactului SN, conform interpretarii date de CPJI. Potrivit Individul lass in seama suveranului, a guvernului sau, grija de a fi protejat : in aceste
Curtii, delimitarea dintre cele doua sfere - domeniul international si domeniul rezervat conditii, participarea individului la viata internationala este mediate de stat. Principiul
suveranitatii statului - este susceptibila de variatiuni : domeniul lasat de catre dreptul competentei nationale exclusive, precum absenta de principiu a unei personalitati
international competentei exclusive a statelor depinde de evolutia raporturilor interna- internationale a individului constituie astfel un obstacol teoretic de nedepasit pentru
tionale si este, din acest motiv, legat de conjunctura internationala ; acest domeniu se apararea interesului individual de catre dreptul international. Aceasta nu inseamna
restrange pe masura ce not sectoare ale vietii statale sunt atrase in sfera raporturilor totusi ca preocuparile de ordin umanitar lipsesc cu desavarsire din cadrul dreptului
internationale reglementate prin norme de drept international de origine conven- international, ci doar ca protectia individului este conceputa numai in functie de
tionala sau cutumiard. interesele politice urmarite. Sta marturie faptul ca problema respectarii drepturilor
individului a fost abordata eel mai adesea in contextul colonizarii : este de ajuns sa
Caracteristici politice ale dreptului international. - Dreptul international clasic, evocam admirabilele Lecons sur les Indiens et sur le droit de la guerre (trad. fr.,
conceput ca drept al societatii statelor, este construit in intregime tinand seama de Geneva, Droz, 1966) care i-au permis lui Francisco da Vitoria sä evoce drepturile
interesele statelor. Ordinea politica internationala si ordinea juridica internationala se indienilor in perioada cuceririi Americii ; in domeniul dreptului pozitiv, Actul general
impletesc astfel in mod intim : de pilda, este suficient sa evocam dreptul public din 1890 privind abolirea sclaviei sau articolele 22 si 23 ale Pactului Societatii
european, asa cum s-a dezvoltat el in secolul al XIX-lea in cadrul Concertului Natiunilor, care incredintau puterilor coloniale ca „misiune sacra de civilizare"
European, sau, in perioada contemporana, dreptul international al decolonizarii. asigurarea bunastarii si dezvoltarii popoarelor aflate sub mandat, reprezinta ilustrari
Desigur, interesele statelor nu sunt doar de nature politica (exists si interese economice, elocvente ale acestei tendinte. In general, relatiile internationale se bazeaza in
de exemplu), dar „poarta intotdeauna amprenta politica, deoarece interesele dominante continuare pe ideea unei colaborari intre entitati statale suverane : Pactul Societatii
ale statului sunt, in esenta, de nature politica" (M. Virally, op. cit., p. 325) astfel, Natiunilor, ce apare ca echivalentul pactului social si are menirea de a fundamenta
orice regula de drept international are o dimensiune o semnificatie politica. In plus, existenta oricarei societati internationale, are ca obiect esential securitatea (vezi, in
tot dreptul international poarta marca suveranitatii statale, fie ca e vorba de crearea acest sens, Preambulul sau), si nu respectarea drepturilor omului.
sau de punerea sa in practica. Ca drept consensual, dreptul international depinde, in
ceea ce priveste aparitia sa, de vointa politica a statelor. Dupa cum afirma juristul 12 Apartenenta fnationala a individului. - Us= pur si simplu in seama statelor,
sovietic Tunkin, „dreptul international reprezinta expresia sau suportul politicii drepturile omului vor depinde, prin urmare, in mare masurN de relatiile stahilite intre
externe, al diplomatiei" (Droit international public, problemes theoriques, trad. fr., onaul ce trebuie protejat si statul care ii asigura protectia, precum si de calitatea
Pedone, 1965, p. 184) ; acest lucru este valabil atat pentru tratatul international pe relatiilor pe care le intretin statele intre ele. Legatura exprimata prin nationalitate
care statul 11 incheie in functie de imperativele politicii sale externe, cat pentru intre individ un anumit stat conditioneaza declansarea unei eventuale protectii :
cutuma internationala care exprima practica politicii statale externe (vezi G. de individul devine astfel un simplu „punt de reper" al puterii statale si se prezinta ca
Lacharriere, La politique juridique exterieure, Economica, 1983). In fine, punerea in „object" sau „beneficiar" al unei dispozitii protectoare de drept international care, in
36 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN $1 INTERNATIONAL... RAPORTURILE DINTRE DREPTUL INTERNATIONAL $1 DREPTURILE OMULUI 37

principiu, se supune regulii generale de reciprocitate ce se gra la baza dreptului international sa face uz de protectia diplomatica atunci cand unul din cetatenii sai solicits acest
conventional. Asa stau lucrurile, spre exemplu, in cazul privilegiilor si imunitatilor lucru. Protectia oferita individului de catre dreptul international general apare,
acordate agentilor diplomatici, al caror regim este definit prin Conventia de la Viena in aceasta situatie, in toata goliciunea ei : doar o legatura efectiva, bazata pe
din 18 aprilie 1961 cu privire la relatiile diplomatice. Insa principiul legaturii nationalitate, intre individ stat ar putea fundamenta exercitarea protectiei diplo-
exprimate prin nationalitate dintre individ $i stat i§i gaseste principala aplicare in matice, dupa cum a amintit C11 in hotararea sa din 6 aprilie 1955 in cauza
protectia pe plan extern a resortisantilor proprii, care constituie, pe parcursul fazei de Nottebohm (Rec., 1955) ; pentru Ca statul sa dea curs cererii, trebuie sä nu existe
dezvoltare a societatii internationale (1648-1945) dinainte de proclamarea internationals consideratii de oportunitate politica, dictate de necesitatile politicii sale externe, care
a drepturilor omului, domeniul esential al interventiei protectoare a dreptului international. sa-1 indene sa renunte sau sa accepte o solutie de compromis ce nu va garanta
Aceasta practica seculars demonstreaza clar caracterul indirect al garantiilor pe care neaparat remedierea echitabila a prejudiciilor suferite de resortisantul salt. Institutia
dreptul international general le acorda indivizilor. Trei institutii stravechi ale dreptului protectiei diplomatice, in virtutea puterii discretionare recunoscute statului national,
international se leaga, in mod direct sau indirect, de protectia resortisantilor unui stat este nu atat un mecanism de protejare a drepturilor individului, cat un sistem de
in strainatate. reglementare a raporturilor dintre state, cu atat mai mult cu cat se incadreaza in
contextul general al raspunderii internationale, care oculteaza in acest caz protejarea
Sistemul capitula(iilor. - Regimul capitular este un regim ce se bazeaza pe drepturilor individuale.
extrateritorialitate, prin aplicarea principiului personalitatii legilor, consta intr-o
restrangere a competentelor teritoriale ale statului national astfel incat persoana 16 Practica interventiilor „umanitare". - Daca interventia, act de forta intreprins
strains aflata in Cara careia i se aplica acest regim ramane supusa competentelor de un stat pe teritoriu strain, este condamnata de dreptul international in numele
statului sau de origine. Fundamentat pe necesitatea de a-i proteja pe supusii europeni respectarii suveranitatii statului, interventiile facute din ratiuni umanitare apar ca o
(in special comerciantii) stabiliti in tarile „din afara spatiului crestin" (Orient, Africa, exceptie cutumiara de la acest principiu : poate fi vorba despre o interventie din
China) impotriva carentelor institutiilor locale, regimul capitular este un regim prin partea statului pentru a apara viata bunurile nationalilor sai a arm: siguranta este
esenta discriminatoriu care ii sustrage pe beneficiarii sai ordinii juridice rationale (ce amenintata intr-o tara strains sau de o interventie umanitara stricto sensu ; aceasta din
are deseori o baza religioasa) si suveranitatii teritoriale : dreptul conventional asigura urma are, in principiu, un caracter colectiv si nu-si mai propune apararea resortisantilor
astfel doar apararea resortisantilor crestini ai statelor europene stabiliti in tari precum statului ce intervine, ci pe a celor ai statului pe teritoriul caruia are loc interventia, care
cele amintite, indeosebi in privinta libertatii de miscare, a libertatii religioase, apar ca victime ale unor actiuni contrare „legilor umanitatii". Practicate in mod
comerciale etc. Inspiratia umanitara a acestui sistem nu reuseste totusi sa disimuleze frecvent de care puterile europene (Franta, Marea Britanie, Rusia tarista) in secolul
fundamentele sale politice : desi a aparut Inca din secolul al XVI-lea in cadrul al XIX-lea fats de Imperiul Otoman, atunci cand au avut loc masacrari ale supusilor
raporturilor dintre Franta Sublima Poarta (primul tratat capitular a fost incheiat in crestini ai acestuia (greci, in 1925, iar mai tarziu locuitori ai Cretei sau armeni),
1535 intre Francisc I si Soliman Magnificul, dupa care, in secolul al XVIII-lea, mai interventiile umanitare tin mai degraba de preocuparile politice imediate decat de
precis in 1740, Ludovic al XV-lea sultanul Mahmud I au dat un caracter perpetuu considerentele strict umanitare : un exemplu it reprezinta expeditia internationals din
capitulatiilor), regimul capitular este strans legat de imperialismul puterilor europene anul 1900 impotriva miscarii xenofobe chineze (numita rascoala boxerilor). Practica
si de expansiunea colonials din secolul al XIX-lea in zona mediteraneana, in Africa contemporana ilustreaza aceasta derive politica a interventiei umanitare : sub aceasta
si Asia. Expresie a inegalitatii dreptului international, capitulatiile au fost treptat denumire nu au loc decat interventii in favoarea propriilor nationali, motivul umanitar
abrogate : incepand cu Turcia in 1923 (tratatul de la Lausanne din 24 iulie), continuand Bind mai mult sau mai putin real - cum ar fi cazul interventiilor americano-belgiana
apoi cu Siamul in 1927, cu Egiptul in 1927 (conventia de la Montreux din 8 mai), cu in Congo (1964), israeliana in Uganda (1976) si franceza in Zair, in provincia Shaba
Persia in 1928 in final, cu China dupa cel de-al doilea razboi mondial. (1978; printre „beneficiari" figurau resortisanti belgieni), sau americans in Iran
(1980) -, on de-a dreptul discutabil (interventia americana. din Santo-Domingo,
Protectia diplomatica. - Aceasta institutie cutumiara a dreptului international 1965, sau din Grenada, 1980). Absenta unei ratiuni politice sau prezenta unor
tine exclusiv de suveranitatea statala. Curtea Permanents de Justitie Internationale, in interese politice contrare mai puternice explica disparitia interventiilor umanitare
hotararea sa din 30 august 1924 (Serie A, nr. 2) in cauza Mavrommatis, a recunoscut colective, chiar si in cazul unor incalcari masive si repetate ale drepturilor individuale
dreptul statului de a-si proteja cetatenii in termenii urmatori : „Este un principiu (Uganda lui Amin Dada sau Cambodgia lui Pol Pot si a „Khmerilor rosii" , pentru a
elementar al dreptului international ca statul sa-si poata proteja nationalii lezati prin nu cita decat cazurile extreme). Tendinta actuala a dreptului international este, de
actiuni contrare dreptului international comise de catre un alt stat, de la care nu au altfel, de a interzice asemenea interventii : Conventia internationals impotriva luarii
putut obtine satisfactie pe Calle obisnuite". Hotararea Curtii atesta in mod cert faptul de ostatici din 17 decembrie 1979, adoptata in cadrul Adunarii generale a Natiunilor
ca exercitarea protectiei diplomatice este eminamente discretionara : data cunt Indeplinite Unite si intrata in vigoare (AFDI, 1979, p. 521), stipuleaza in articolul 14 ca „nici o
conditiile referitoare la epuizarea tailor de recurs interne si la asa-numita regula a dispozitie din prezenta Conventie nu poate fi interpretata ca justificand violarea
„mainilor curate", statul nu este in nici un fel obligat de normele dreptului international integritatii teritoriale sau a independentei politice a unui stat care incalca prevederile
38 PUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... RAPORTURILE DINTRE DREPTUL INTERNATIONAL SI DREPTURILE OMULUI 39

din Carta Natiunilor Unite" ; se stabileste astfel principiul interzicerii interventiei puterii protectoare, care tine de dreptul gintilor si a carei practicA s-a dezvoltat in caz
(acute cu un scop umanitar precis (eliberarea de ostatici). In hotararea sa din 27 iunie de rupere a relatiilor diplomatice (Conventia de la Viena din 18 aprilie 1961 privind
1986 privind actiunile militare $i paramilitare din Nicaragua, CIJ a confirmat relatiile diplomatice, art. 45), reprezinta astfel piesa de bazA a mecanismului de
principiul inadmisibilitatii interventiei armate pentru asigurarea respectArii drepturilor apArare de la Geneva : fundamentatA pe consimtamantul statelor, ea presupune acordul
omului : pentru a nu fi condamnabilA, interventia umanitare trebuie sa imbrace forma dintre statele beligerante statul tert ce are calitatea de putere protectoarel . Sistemul
unei „asistente umanitare", de tipul celei practicate de catre Crucea Rosie (Rec., puterilor protectoare a fost destul de rar utilizat din 1949 incoace (de exemplu : Suez,
§ 243 si 268) (infra, nr. 55 urm.). Prin urmare, actiunea statelor in domeniul 1956 ; Goa, 1961 ; Bangladesh, 1971) : raritatea conflictelor interstatale „clasice",
interventiilor umanitare este extrem de aleatorie si depinde de factori politici cir- cu ruperea relatiilor diplomatice, inmultirea conflictelor armate neinternationale si,
cumstantiali. mai ales, neincrederea fatA de un sistem de control ce presupune interventia unui stat -
Apararea propriilor nationali aflati in afara granitelor, sistematizatA de dreptul care, in plus, este mandatarul pArtii adverse - reprezinta cateva cauze revelatoare.
international general, respectA monopolul de actiune al statelor, iar institutiile evocate Dimpotriva, rolul umanitar al Comitetului International al Crucii Rosh s-a afirmat in
apar ca niste mecanisme punctuale cu influents limitatA. La sfarsitul secolului al mod considerabil, ca si, intr-o maniera generalg, acela al ONG-urilor cu scop
XIX-lea dupa primul razboi mondial, vom asista totusi la o evolutie a laturii umanitar (infra, nr. 76).
umanitare a domeniului politic, prin protectia internationals asigurata anumitor 2) Dreptul international penal. incalcarea regulilor stabilite prin Conventiile de
categorii de indivizi, uneori independent de nationalitatea acestora. la Geneva poate angaja raspunderea penalA a indivizilor care se fac vinovati de
„infractiuni grave" ce constituie „crime de rAzboi"2 - pe care Conventia din 26
noiembrie 1968 (intratA in vigoare la 11 noiembrie 1970) le va declara ulterior
B. Regimurile speciale de protecVe conventionala imprescriptibile, impreund cu crimele impotriva umanitatii - si se afla, intr-o anumitA
masura, Ia originea constituirii dreptului international penal care are drept obiectiv mai
Acestea se adreseazA victimelor conflictelor armate si, in cadrul SocietAtii Natiunilor, extins reprimarea crimelor internationale. Reprimarea prin intermediul unei jurisdictii
minoritatilor si lucrAtorilor. penale internationale nu a implicat la inceput, dar anterior Conventiilor de la Geneva,
deck marii criminali de razboi germani $i japonezi, judecati de cAtre Tribunalele de
Protectia victimelor conflictelor armate. - 1) Dreptul international umanitar. la Nurnberg si Tokyo, instituite prin Conventia de la Londra din 8 august 1945 (JO,
Publicarea, in 1862, a lucrArii elvetianului Henri Dunant intitulate Un souvenir de 7 octombrie 1945, p. 6314), respectiv prin decizia comandantului general al trupelor
Solferino stA la baza actiunii de codificare - initiate la Geneva in data de 22 august 1864 de ocupatie din Japonia de pe 19 ianuarie 1946. Era vorba de jurisdictii ad hoc, cu
(Conventia pentru imbunAtAtirea sortii militarilor raniti) continuatA in secolul XX - competente limitate. Situatia este aceeasi in cazul Tribunalului Penal International
a dreptului international umanitar al conflictelor armate, numit „dreptul de la creat de Consiliul de Securitate, prin Rezolutia 808 din 22 februarie 1993 (RGDIP, 1993,
Geneva" (conventiile din 1864, 1906, 1929, 1949, 1977). Acest drept reprezinta p. 534), pentru descoperirea „incalcArilor grave ale dreptului umanitar international
partea cea mai importanta a dreptului umanitar traditional. Drept umanitar deoarece comise pe teritoriul fostei Iugoslavii incepand cu 1991", si al Tribunalului Penal
vizeaza protejarea vietii, sAnatatii si demnitatii victimelor (combatanti, prizonieri de
razboi sau persoane civile) provenite din conflictele armate internationale (care 1. Pot fi introdusi si „substituti" : stat neutru, organism de substituire sau organism umanitar,
dobandesc un sens mai larg prin Protocolul I din 10 iunie 1977, aditional celor patru cum ar fi Comitetul International al Crucii Rosii. CICR poate, in calitate de substitut, sa
conventii de Ia Geneva din 12 august 1949, si anume acela de „razboaie de eliberare" asigure, cu acordul partilor aflate in conflict, functiile atribuite puterii protectoare, dar mai
impotriva dominatiei coloniale sau a regimurilor rasiste) si, in subsidiar, din poate, tot cu consimtamantul partilor, sa intreprinda si propriile-i actiuni umanitare pentru
conflictele neinternationale (art. 3 comun tuturor celor patru conventii de la Geneva protectia victimelor conflictelor armate internationale. Mecanismul puterii protectoare
al substitutului nu a fost extins la conflictele armate neinternationale prin Protocolul II,
Protocolul al II-lea). Dar si drept traditional construit pe baza reciprocitatii care stipuleaza acordul prealabil al guvernului in cauza pentru orice asistenta umanitare
intereselor statelor intre care au fost declamate ostilitAtile. Aplicandu-se acelor relatii sau sanitara (art. 18, § 2).
dintre state care sunt, prin excelentA, purtatoare ale pecetii suveranitAtii - relatiile de 2. Protocolul I din 1977 (art. 85) ()fell notiunii de crime de razboi o definitie mai large
razboi dreptul international umanitar este in mod fundamental un drept „clasic", decat aceea data de art. 6 b din Statutul de la Nurnberg, care vizeaza in mod global
iar punerea lui in practicA le revine statelor (prin art. 8, 9 si 10 din primele trei „incalcarile legilor cutumelor de razboi", cuprinzand „fara a se limita la acestea :
conventii si 9, 10 si 11 din cea de-a patra). Conventiile de la Geneva sunt aplicate „cu asasinatul, relele tratamente sau deportarea in scopul de supunere la munca fortata
concursul $i sub controlul puterilor protectoare insArcinate cu salvgardarea intereselor sau in orice alt scop savarsite impotriva populatiilor in teritorii ocupate, asasinarea
sau relele tratamente aplicate prizonierilor de razboi on persoanelor aflate pe
partilor aflate in conflict". Intr-adevar, intregul sistem al Conventiilor de la Geneva mare, executarea ostaticilor, furtul de bunuri publice sau private, distrugerea fara
se bazeazA pe ideea CA statele beligerante desemneaza, intrucat au tot interesul, puteri motiv a satelor si oraselor, devastarea care nu poate fi justificata prin exigentele
mandatare care sA le apere interesele in fata adversarilor. Bine cunoscuta institutie a militare".
VINTIKTS1710:11ffn"191177 IBTCLITNTICifirtilD"91'71-71CMPPILWVILSE, VDU la LP a -t

40 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL...


considers ca acestea din urma se disting prin „caracterul aparte al atrocitatii si cruzimii,
International pentru Rwanda, creat prin Rezolutia 955 a Consiliului de Securitate din al salbaticiei si barbariei tor" (Rap., sesiunea a 36-a, § 64), iar proiectul salt, adoptat la a
8 noiembrie 1994 (RUDH, 1995, p. 160). De o cu totul alts natura, deoarece doua prezentare, in 1996, reline cinci tipuri de crime impotriva pacii si securitatii umanitatii :
reprezinta o jurisdictie permanents create prin mijloace conventionale, este Curtea agresiunea, genocidul, crimele impotriva umanitatii, crimele impotriva personalului Natiunilor
penald internationals, instituitA prin tratatul adoptat la Roma pe 17 iulie 1998 si intrat Unite sau a personalului asociat (acest aspect este surprinzator), precum si crimele de
razboi (Y. Daudet, „Travaux de la CDI", AFDI, 1996, 589). De apreciat este faptul ca, in
in vigoare pe 1 iulie 2002 (vezi obs. lui G. Cottereau, AFDI, 2002, p. 129).
comparatie cu o lista stability in 1991 (J. Dehaussy, „Travaux de la CDI", AFDI, 1991,
Statutul Tribunalului de la Niirnberg stabileste o distinctie tripartite intre crimele 682), CDI nu mai plaseaza alaturi — in categoria crimelor impotriva pacii si securitatii
impotriva pacii, crimele de razboi si crimele impotriva umanitatii, distinctie pe umanitatii — „incalcarile sistematice sau masive ale drepturilor omului" si prejudiciile
care o reia, intr-o mai mica sau mai mare mAsura, statutul Tribunalului Penal „deliberate si grave" aduse mediului, adica infractiuni indreptate impotriva persoanelor,
International pentru fosta Iugoslavie (adoptat de catre Consiliul de Securitate, Rez. respectiv impotriva bunurilor : ca si E. Zoller, apreciem ca aceste crime „impotriva
827 din 25 mai 1993 ; RGDIP, 1993, p. 552) : Tribunalul are competenta de a umanitatii", a caror notiune face trimitere la insasi negarea demnitatii umane, si crimele
judeca incalcari grave ale Conventiilor de la Geneva - care fac obiectul unei impotriva „securitatii umanitatii" reprezinta doua lucruri diferite (E. Zoller, „La definition
mentiuni speciale (art. 2) -, crime de razboi (supra), crime impotriva umanitatiil des crimes contre l'humanite", JDI, 1993, 549).
si crima de genocide. Competenta Tribunalului ad hoc pentru Rwanda este identica,
iar aceea a Curtii penale internationale este instituita intr-o maniera similara 3) Distinctia fats de dreptul international al drepturilor omului. Constituit pe
(cuprinzand, in plus, infractiunea de agresiune) ; statutul acesteia din urma are baza sistemului de relatii diplomatice traditionale, dreptul international umanitar al
menirea sa defineasca sistematic principalele crime internationale comise de indivizi, conflictelor armate reprezintA un drept interstatal in care individul ramane un simplu
codificand dreptul preexistent : genocidul (art. 6), crimele impotriva umanitatii „obiect" al regulii de drept. El nu poseda, ca atare, caracteristicile specifice dreptului
(art. 7), crimele de razboi (art. 8). international al drepturilor omului (infra). Neavand aceeasi named', dreptul umanitar
al conflictelor armate si dreptul international al drepturilor omului difera intre ele.
Notabila este misiunea incredintata Comisiei de Drept International, incepand cu 1947, de Nu e mai putin adevarat insa ca dreptul international al drepturilor omului si dreptul
a elabora un proiect unit de Cod al crimelor impotriva pacii si securitatii umanitatii. CDI umanitar al conflictelor armate au o preocupare comuna, in ciuda unui domeniu
material de aplicare diferit, si anume aceea de a asigura protectia persoanei intr-o
1. Crimele impotriva umanitatii sunt definite prin articolul 6 c din Statutul Tribunalului de la situatie „obisnuitr sau „cotidianr , dacA se poate spune asa, in primul caz, respectiv
Nurnberg ca find : „asasinatul, exterminarea, sclavia, deportarea si orice alt act inuman intr-o situatie de conflict armat, in celalalt, si converg in mod necesar spre un anumit
comis impotriva oricarei populatii civile, inainte de razboi sau in timpul razboiului, sau numar de reguli fundamentale (pe care le vom intalni ceva mai departe) : obligatia de
persecutiile de natura politics, rasiala on religioasa, atunci rand aceste acte sau persecutii, a proteja orice individ, indiferent de nationalitate, inopozabilitatea regulii exceptiei de
indiferent dace au constituit sau nu o violare a dreptului intern al Orli in care au fost
savarsite, au fost comise in urma oricarei crime care intra in competenta Tribunalului sau neexecutare (infra, nr. 44), obligatia de a respecta (si chiar, conform articolului 1 al
in legatura cu aceasta crima", dar Tribunalul nu a pedepsit crimele impotriva umanitatii Conventiilor de la Geneva, de a „face sA fie respectate") „in orice imprejurdri"
decat data erau asociate unor crime impotriva pacii sau unor crime de razboi. Articolul 5 anumite drepturi substantiale (infra, nr. 145).
din Statutul Tribunalului pentru fosta Iugoslavie confirms aceasta abordare : crimele Dreptul penal international trebuie si el diferentiat de dreptul international al
impotriva umanitatii sunt „cele comise in timpul unui conflict armat, cu caracter drepturilor omului, deli campul sau de actiune este unul invecinat. Obiectul sau nu
international sau intern, si indreptate impotriva unei populatii civile, oricare ar fi aceasta". este acela de a-i asigura individului protectia internationals a drepturilor sale, ci de
Lista actelor interzise include in special expulzarea si violul : violul utilizat impotriva a reprima incalcarile deosebit de grave ale drepturilor esentiale ale persoanei sau ale
civililor, in timp de razboi, ca instrument de „purificare etnica" a fost, pentru prima data, principiilor dreptului umanitar (din acest motiv, infractiunile definite pe plan
calificat drept „crima impotriva umanitatii" de catre TPI pentru fosta Iugoslavie, in decizia
international se retell la subiecte - asasinate, traficul de fiinte umane, sclavia,
pronuntata in cauza Kunarac, Kovac si Vukovic pe 22 februarie 2001 (RGDIP, 2001, 465).
In decizia pronuntata in cauza Tadic, TPI pentru fosta Iugoslavie a subliniat totusi ca tortura, violul etc. - care intereseaza, in egala masurA, protectia internationals a
„dreptul international cutumiar nu mai necesita existenta unei legaturi intre crimele drepturilor omului) comise de persoane private ce actioneaza in calitate de agenti
impotriva umanitatii si conflictul armat" (Curtea de apel, 2 octombrie 1995, § 78, RGDIP, publici. In plus, prin afirmarea raspunderii penale internationale a individului, dreptul
1996, 101, obs. M. Sassoli), iar statutul Curtii Penale Internationale (art.7) nu mai afirma penal international ii conferA acestuia calitatea de subiect de drept international
necesitatea unei legaturi cu o situatie de razboi. (infra, nr. 57) numai ca titular de obligatii, nu si ca titular de drepturi ; in aceasta
2. Genocidul, calificat drept crima impotriva umanitatii prin Conventia din 26 noiembrie privinta, este semnificativ ca, prin Conventia de la Roma din 17 iulie 1998, indivizilor
1968 cu privire la imprescriptibilitatea crimelor de razboi si a crimelor impotriva umanitatii
nu li se acorda dreptul de a sesiza Curtea penala internationald si de a declansa
(Natiunile Unite, Serie des traites, vol. 754, p. 73), este, conform Conventiei din 1948
pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid, „o crima a dreptului gintilor", „indiferent actiunea penala.
dace este comisa pe timp de pace sau pe timp de razboi" (art.1). TPI pentru fosta Prezenta lucrare trateaza doar dreptul international al drepturilor omului, asa cum
Iugoslavie reline calificarea de „genocid" in hotararea pronuntata in cauza Krstic pe 1-am definit anterior (supra, nr. 2).
2 august 2001 (cron. H. Ascensio si R. Maison, AFDI, 2001, p. 241).
42 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... RAPORTURILE DINTRE DREPTUL INTERNATIONAL $1 DREPTURILE OMULUI 43

17 Protectia minoritatilor. — Protectia internationals a individului cunoaste, in cadrul complexl ce cuprindea trei faze. 0 prima faza de informare : fiecare membru al
Pactului Societatii Natiunilor, o transformare calitativa, dar aceastd inovatie normative Consiliului avea dreptul (si datoria) sa atragA atentia asupra incalcArilor obligatiflor
nu va avea un efect practic semnificativ. In plus, importanta factorilor politici in contractate de catre state cu privire la minoritatile protejate ; in plus, statele
formularea dreptului minoritatilor in perioada de dupd primul fazboi mondial este cat nererezentate in Consiliu si partile vatAmate aveau dreptul sa prezinte „petitii"
se poate de evidentd. Sub influenta ideilor presedintelui american Wilson, Wile Consiliului. 0 faza de analiza prealabild : odatA sesizat, Consiliul Societatii Natiunilor
Invingatoare vor proceda la o retrasare a hArtii Europei si a frontierelor conform putea da „instructiuni" pentru Incetarea situatiei ilegale. In fine, o fazd contencioasa :
principiului nationalitAtilor, inteles ca drept al oricarei natiuni de a se constitui divergentele de interpretare sau de aplicare a tratatelor asupra minoritatilor tineau de
Intr-un stat independent, straduindu-se sa ia in considerare soarta populatiilor competenta CPJI.
minoritare din punctul de vedere al rasei, limbii sau apartenentei religioase. Regimul Protectia minoritatilor astfel organizata de care Societatea Natiunilor s-a soldat
astfel creat are un fundament conventional compozit, constituit din patru tipuri de cu un esec, datorat, in mare parte, atitudinii prudente a Consiliului, care a depus
instrumente juridice. In primul rand, tratatele privind minoritatile incheiate in eforturi pentru a menaja susceptibilitatea statelor aflate sub controlul sau, asa incat
perioada 19194920 de catre puterile aliate si asociate cu cinci state (cloud state noi, sistemul nu a fost restabilit in 1945. Totusi, nu trebuie subestimata influenta institutiei
Polonia si Cehoslovacia, si trei state marite, Grecia, Romania si Iugoslavia). In al in ceea ce priveste protectia internationals a drepturilor omului : tratatele vizau
doilea rand, capitolele speciale ale tratatelor de pace din 1919-1923 impuse statelor protejarea persoanelor si le transformau in subiecti distincti ai dreptului
invinse (Austria, Bulgaria, Ungaria si Turcia). In al treilea rand, numeroase tratate amorsand un proces de jurisdictionalizare a drepturilor omului. Trebuie, de altfel,
bilaterale, cum ar fi conventiile dintre Polonia si Danzig din 1920 si 1921, cele subliniat faptul ca un sistem de inspiratie identicA fusese instituit pentru apararea
polono-cehoslovace din 1920 si 1925 sau cea germano-polonezd din 1922'. In sfarsit, drepturilor locuitorilor din teritoriile aflate sub mandat prin articolul 22 din Pactul
o serie de declaratii unilaterale la care au subscris Base state in momentul primirii for Societatii Natiunilor, petitiile trebuind sa fie adresate Comisiei permanente a mandatelor
in Societatea Natiunilor, intre 1921 si 1932: Albania, statele baltice (Estonia, Letonia, (sistemul a fost extins, in cadrul Cartei Natiunilor Unite, si asupra teritoriilor aflate
Lituania), Finlanda si Irak. Toate aceste instrumente juridice aveau forta obligatorie sub tutell).
a unui instrument conventional : acest lucru era valabil in special pentru declaratiile Destfamarea URSS-ului si a Iugoslaviei a readus in prim-plan in Europa, dupe
unilaterale, conform avizului consultativ emis de CPJI la 6 aprilie 1935 in chestiunea 1990, chestiunea minoritatilor etnice, religioase si lingvistice, dar nu a dat nastere
scolilor minoritare grecesti din Albania (Serie A/B, nr. 64). Prin aceste texte, totusi unui sistem de protectie internationals specific, similar celui din 1919. In fapt,
minoritatilor protejate le erau recunoscute o serie de drepturi esentiale ce aveau ca exceptand Conventia Consiliului Europei din 5 noiembrie 1992, a cdrei influenta este
finalitate prezervarea existentei si a identitatii for : protejarea vietii, garantarea limitata la protectia limbilor regionale sau minoritare', celelalte texte (sau proiecte)
libertAtii individuale si religioase, egalitate civila si politics, libera folosire a propriei adoptate in cadrul european2 sau in cel al ONUS se referd, in general, la drepturile
limbi, drepturi speciale in materie de culture si educatie. Trebuie subliniatA minoritatilor atat din perspectiva drepturilor individului, cat si din a celor ale
modernitatea inspiratiei acestor texte : conform CPJI (aviz precit., p. 17), „ideea colectivitAtii (infra, n°65) si le inscriu, de aici inainte, in contextul specific al
care sta la baza tratatelor pentru protejarea minoritatilor este aceea de a asigura dreptului international al drepturilor omului, prin intermediul principiului general al
grupurilor sociale incorporate intr-un stat cu o populatie de rasa, limbd sau religie
diferite de a for posibilitatea de a convietui pasnic si a colabora cordial cu aceastA
1. Prin Carta europeana a limbilor regionale sau minoritare (intratA in vigoare la 1 martie
populatie, pastrandu-si, in acelasi timp, caracteristicile care le disting de majoritate".
1998), statele se angajeazA sa ia diferite masuri In favoarea folosirii acestor limbi mai ales
Aceste tratate prefigureaza textele contemporane ce prezinta dreptul la nediscriminare in domenii cum ar fi InvAtAmantul, justitia, administratia sau cultura ; de asemenea, este
ca fiMd un drept fundamental si protejeazd categorii de indivizi bine determinate prevAzutA o procedurA de control pe baz1 de rapoarte (comentariu P. Kovacs, RGDIP,
(femeia, copilul, refugiatul). In timp ce Declaratiile privind drepturile omului, fie ele 1993, p. 411).
nationale sau internationale, se adreseaza omului intr-un sens abstract, sistemul 2. Adunarea parlamentara a Consiliului Europei s-a pronuntat in favoarea adoptArii unui Protocol
minoritatilor implied o protectie selective : omul este protejat ca individ ce apartine aditional la Conventia EuropeanA a Drepturilor Omului cu privire la drepturile minoritatilor
unei anumite rase, vorbeste o anumita limbs sau practice o anumita religie. nationale (Rez. 1201 din 1 februarie 1993), care nu ar include deck drepturi culturale (Rez.
Originalitatea principals a sistemului consta totusi in mecanismul de garantii 1255, 31 ianuarie 1995, RUDH, 1995, p. 187). In paralel, Comisia Europeans pentru
internationale, plasat sub controlul Societatii Natiunilor si prezenand' doua componente. democratie prin drept a elaborat, la 8 februarie 1991, o propunere de conventie europeana
Mai intai, era vorba despre o garantie de intangibilitate, diversele instrumente juridice pentru protectia minoritAtilor (comentariu, G. Malinverni, RUDH, 1991, p. 157). Consiliul
Europei a adoptat, la 1 februarie 1995, o Conventie-cadru pentru protectia minoritatilor
de protectie neputand fi modificate fare asentimentul Consiliului Societatii Natiunilor. nationale (RUDH, 1995, p. 171), intratA in vigoare la 1 februarie 1998 si ratificatA de 35 de
Apoi, mai presus de toate, o garantie de executare, care se baza pe o strategie procedurala state la 20 august 2004.
3. Adunarea generala a Natiunilor Unite a adoptat, la 18 decembrie 1992, Rezolutia 47/135
1. Conventia din 15 mai 1922 creeazA un mecanism special de protectie pentru Silezia cu privire la Declaratia drepturilor persoanelor apartinand unor minoritati nationale sau
Superioara. etnice, religioase si lingvistice (comentariu, 1.-0. Bokatola, RGDIP, 1993, p. 745).
44 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... —ftAPOIMMILE MITRE D'REPTUL INTERNATIONAL St DREPTLERILEOMULU1

nediscriminarii sau facand referire la dispozitiile textelor conventionale existence,


cum ar fi articolul 27 al Pactului International cu privire la Drepturile Civile Politice. Sectiunea a II-a
dreptul international al drepturilor omului
Protectia lucratorilor. - Partea a din Tratatul de la Versailles din 28 iunie 1919 §i dreptul international general
pune bazele Organizatiei Internationale a Muncii, a carei constitutie va fi adoptata in
1946 dupa ce, prin Declaratia de la Philadelphia din 10 mai 1944, au fost precizate Dreptul International al Drepturilor Omului (DIDO) depaseste contradictia inerenta
scopurile si obiectivele a ceea ce poate fi numit astAzi dreptul international al muncii dreptului international clasic, conform careia apararea drepturilor omului nu poate fi
(a carui analiza nu face obiectul lucrarii de fats). Dace sistemul OIM nu si-a produs asigurata decat printr-un drept interstatal realizat de catre $i pentru respectivele state,
pe deplin efectele decat dupA cel de-al doilea razboi mondial, atat in ceea ce priveste pAraseste problematica generals a dreptului international, care este aceea a relatiilor
instituirea normelor internationale ale muncii, cat si in ceea ce priveste organizarea interstatale. Aceasta inovatie fundamentals a dreptului international din cea de-a doua
mecanismului institutional de protectie (infra, nr. 84), trebuie in schimb sa subliniem jumatate a secolului XX, odatA cu afirmarea dreptului popoarelor de a dispune de ele
aici caracterul novator al Tratatului de la Versailles. In Preambulul sau se afirma : insesi, are consecinte asupra naturii insesi a dreptului international.
„Societatea Natiunilor trebuie sä aiba ca obiectiv instaurarea pacii universale, iar o
asemenea pace nu poate fi fondata decat pe pacea socials (...) ; reticenta unei natiuni
oarecare de a adopta un regim de munca cu adevarat uman constituie un obstacol I. Dreptul international al drepturilor omului
pentru eforturile altor natiuni care doresc sa amelioreze soarta oamenilor muncii in
este un drept ideologic
cadrul propriilor state". Punand accentul pe legatura existents intre pacea mondiala
pacea socials, Pactul Societatii Natiunilor se afla asadar la originea recunoasterii
A. Un drept construit in functie de interesele omului
unor drepturi economice si sociale categoriale — drepturile lucratorilor iar aceasta
recunoastere, trebuie notat, precede pe plan international afirmarea drepturilor 1. Postulatul egalitatii tuturor oamenilor. - Caracterul ideologic al DIDO rezida
„clasice" (civile politice). chiar in sursa lui de inspiratie : dedus dintr-o anumita conceptie asupra omului si a
Prima incercare de organizare institutionala a societatii internationale este insotita raporturilor sale cu ceilalti oameni cu societatea, DIDO aspird la exprimarea unei
aladar, in unele sectoare bine definite, de un anumit progres in domeniul drepturilor ideologii comune pentru intreaga umanitate, al carei prim principiu Il reprezintA
omului, cu atat mai mult cu cat Tratatul de la Versailles a treat, prin articolul 227, un egalitatea tuturor oamenilor. Omul, indiferent de statutul sau politic, este considerat
tribunal special insarcinat cu judecarea Kaiserului Wilhelm al II-lea, „vinovat de a fi pretutindeni acelasi, indiferent de rasa, sex, religie sau opinie. In aceasta privinta,
ofensa supreme adusa moralei internationale autoritatii tratatelor". PremergAtoare radacinile adanci ale proclamarii internationale a drepturilor omului sunt aceleasi cu
tribunalelor de la Nurnberg si Tokyo, aceasta prima tentative de reprimare internationala cele ale proclamarilor nationale : este suficient sA amintim aici, cu titlu principal,
a crimelor de razboi s-a soldat cu un esec, dat fiind faptul ca guvernul Olandei a faptul ca principiul identitatii tuturor oamenilor anima atat doctrina cresting, cat si
refuzat extradarea lui Wilhelm al II-lea. In mod evident, conditiile istorice nu erau scoala dreptului natural. Conform doctrinei crestine, originea sfarsitul fiind comune
incA potrivite pentru a sprijini, in materie de aparare a drepturilor omului, de tuturor, toti oamenii participa in mod egal la demnitatea pe care acestea o intemeiaza :
raspundere internationala a agentului statului sau de mentinere a pacii, constructiile este vorba despre afirmarea egalitAtii tuturor oamenilor, inzestrati cu aceeasi demnitate,
juridice indraznete ale Pactului Societatii Natiunilor, revolutionare in multe privinte. asa cum a formulat-o apostolul Pavel in Epistola ate Galateni (III, 28) : „Nu mai
Consacrarea internationala a drepturilor omului nu se va realiza decat dupd conflictul este iudeu, nici elfin ; nu mai este nici rob, nici liber". cat despre scoala dreptului
planetar al celui de-al doilea razboi mondial. natural, care se va dezvolta in special in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea prin
discipolii lui Grotius, ipoteza starii naturale duce la afirmarea existentei unor drepturi
„care apartin in mod originar si esential omului, care sunt inerente naturii sale si de
care acesta se bucura tocmai pentru ca e om, independent de vreun act anume din
partea sa" (Burlamaqui, Principes du droit naturel, 1747, capitolul VII, § 8). Dreptul
natural doming astfel primele proclamari solemn si sistematice ale drepturilor
omului. Este vorba, mai intai, despre declaratiile americane : Declaratia drepturilor
din Virginia, din 12 iunie 1776, afirma ca „toti oamenii sunt prin natura for liberi
independenti" , in timp ce Preambulul Declaratiei de Independents a Statelor Unite
ale Americii, din 4 iulie 1776, proclama ca „...toti oamenii au fost creati egali ; ei
sunt inzestrati de Creator cu anumite drepturi inalienabile". Este vorba, in al doilea
rand, despre Declaratia franceza a drepturilor omului cetateanului, din 26 august
1789, care are ca obiect expunerea „drepturilor naturale, inalienabile sacre ale
RAPORTURILE DINTRE DREPTUL INTERNATIONAL SI DREPTURILE OMULUI 47
46 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL...
J. Rivero, „nu poate exista creantA acolo unde nu exists creditor" (Les libertes
omului" : natura umana find identica in cazul tuturor oamenilor, ace5tia beneficiaza
publiques, PUF, 1984, t. 1, p. 60). Se creioneaza aici distinctia, asupra careia vom
cu totii de drepturile care decurg din ea ; egalitatea, postulate de caracterul natural al reveni ceva mai departe, dintre drepturile civile cele politice, concepute ca drepturi
drepturilor, este astfel primul dintre drepturile proclamate (art. 1 : „Oamenii se nasc de a to opune Puterii si numite uneori „drepturi de prima generatie" , si drepturile
raman liberi egali in drepturi"). Desi lipsita de once referire formals la „natura", economice, sociale @i culturale, numite „drepturi de a doua generatie" , care nu sunt
Declaratia Universals a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948 afirma, la randul formate din libertati, ci din drepturi de a obline prestatii. Proclamarea internationals
sau, in Preambul unitatea familiei umane proclama in primul articol ca „toate a drepturilor omului, asa cum a fost fAcutA prin Declaratia universals din 1948, nu
fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate drepturi". Drepturile omului, asa reproduce o opozitie atat de radicalA si nu exclude „drepturile-creante". In aceasta
cum sunt enuntate, incepand din 1948, in principalele texte internationale, fac solutie, trebuie vazut rezultatul unui compromis intre traditia liberals marxism. Pe
trimitere la identitatea universals a persoanei prin aceasta, au o valoare care
de o parte, conceptia liberals a evoluat profund din 1789, pierzand treptat once
transcende politicul : fundamentele ideologice ale DIDO determine, conform fundament ideologic si trecand, dupa expresia decanului Vedel, la un „socialism
expresiei profesorului Virally („Droits de l'homme et theorie generale du droit individualist" care afirma libertatile individuale impotriva statului in acelasi timp,
international", Mélanges Rend Cassin, precit. , p. 328), principiul unitatii solicitA interventia acestuia din urma pentru realizarea drepturilor economice, sociale
atemporalitatii dreptului. culturale. Constitutiile moderne ale statelor democratice consacra aceasta extindere,
iar Preambulul Constitutiei franceze din 27 octombrie 1946, de pilda, afirma „principiile
B. Unitatea §i atemporalitatea dreptului economice, politice sociale deosebit de necesare in zilele noastre, care se articuleazA
in jurul intreprinderilor si al oamenilor muncii, al drepturilor la siguranta si la
Pentru ca omul este pretutindeni acelasi, aceleasi reguli trebuie sa se aplice oricui, culture". De altfel, critica marxista a unei conceptii liberale ce ignorA omul concret
oricand oriunde. denuntarea de catre ea a libertatilor formale, golite de once continut real date find
conditiile materiale ale existentei individului (in acest sens, vezi replica lui Visinski :
20 Permanenta drepturilor omului. - Este remarcabil faptul cal atat textele nationale, „De ce libertati dispune un comer american ? "), impun, in ceea ce priveste conceptia
cat si cele internationale referitoare la drepturile omului apar ca „recunoasteri" sau, asupra drepturilor omului, complementaritatea libertatilor 5i a creantelor ce permit sa
ceea ce este aproape acelasi lucru, ca „declaratii" de drepturi: dace formularea i se ceara colectivitatii sa satisfaca nevoile fundamentale prin care se materializeazd
drepturilor este contingents si depinde de decizii politice - find, din aceasta aceste libertati. Cu toate acestea, Declaratia universals Iii pastreaza caracterul in
in continua evolutie inseamna ca ea nu este o activitate de creare, ci de recunoastere esenta individualist.
a „dreptului de a fi om" , valoare permanents si anterioara orica'rui act politic. Analiza continutului DUDO releva, in mod semnificativ, preeminenta drepturilor
Notiunea de drepturi ale omului Iii transcende recunoasterea prin intermediul textelor : individuale „clasice". Dintre cele 27 de articole care enunta aceste drepturi, lAsand
textele internationale (sau nationale) nu „creeaza" drepturile omului, ci le recunosc deoparte enuntarea principiilor generale de libertate, egalitate, fraternitate nedis-
si, pe unele, le erijeaza in categorii juridice, conferindu-le un regim de protectie. criminare (art. 1 si 2), 19 articole consacra libertatile traditionale : drepturi si
Este si cazul Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, proclamata de catre libertati de ordin personal (art. 3-11) ; drepturi ce definesc statutul privat al persoanei
Adunarea generals a Naliunilor Unite (Rez. nr. 217-A-III), care debuteaza cu un (art. 12-17) ; facultati spirituale, libertati publice si drepturi politice fundamentale
Preambul „ce considers ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor (art. 18-21). Doar cinci articole se refers la drepturile economice, sociale si culturale
familiei umane si a drepturilor for egale si inalienabile constituie fundamentul (art. 22-27) (reluAm clasificarea propusa de Rene Cassin insusi, „La declaration
libertatii, dreptatii si pacii in lume". Este, de asemenea, cazul CEDO, prin care tiniverselle et la liaise en oeuvre des droits de l'homme", RCADI, 1951, t. 79, pp. 241-367).
statele implicate „ii recunosc oricarei persoane aflate sub jurisdictia for drepturile si Caracterul individualist al Declaratiei se manifests mai ales prin locul foarte redus
libertatile" definite in Conventie (art. 1). Permanenta drepturilor omului determine acordat datoriilor individului fats de colectivitate' : articolul 29, alineat 1, declare ca
in mare masura continutul acestor drepturi. „individul are indatoriri numai fats de comunitatea in care este posibila dezvoltarea
libera deplina a personalitatii sale", dar accentul este pus pe rolul colectivitatii,
21 Consecinte privind continutul drepturilor proclamate. - Profund impregnate loc de dezvoltare a individului, iar aceste indatoriri sunt mai putin precise decat
de ideologia definite de care Locke 5i Rousseau, declaratia americana si cea franceza datoria de a respecta drepturile semenilor (art. 29, al. 2 ; in acest sens, fiecare drept
constata drepturile inerente fiintei umane anterioare societatii : ele recunosc
poarta in sine indatoriri corelative). Opozitia fats de doctrina marxista, care pretinde
„drepturi de a" (trai, circula, avea o opinie), si nu „drepturi la" (munca, protectie ca beneficierea de drepturile omului sa fie supusa anumitor conditii si mai ales
socials, un nivel de trai satisfa'cator), „drepturi de rezistenta" , care presupun o indeplinirii anumitor indatoriri, este aici extrem de Clara (si se va materializa, in
libertate de opliune si de acliune a individului si o abtinere din partea statului, 5i nu momentul votarii Declaratiei, prin abtinerea URSS-ului si a cinci democratii populare).
„drepturi-creante", care sä presupuna o creante a individului contra societatii
prestatii pozitive din partea statului. Intr-adevar, drepturile naturale ale omului nu pot
consta in creante fats de societate, pentru ca ele preexists acesteia ; dupa cum afirma 1. Vezi Y. Madiot, Considerations sur les droits et devoirs de l'homme, Bruylant, 1998.
- - —•1.--crorrrriavrmyrx-razurr".=2.9rEnriVI-1:50M7rOPETC¢TTP1-175PZINFICTIVINIrEt...77—"'""- ICArUKTUNTLIffq7lrfrKerrlICCW71.7ErirrrEa(rIVVTIV91,17Vr1 i r1M1:9P-1^LXICLIElla-,UPINV,I.:0.,

Constitutia din 1977 a URSS-ului oferd un exemplu semnificativ : capitolul VII, este inerenta omului). Este la fel de adevarat insa ca DUDO reprezinta inainte de
intitulat „Drepturile, libertatile indatoririle fundamentale ale cetatenilor URSS", toate expresia individualismului occidental si ca a-i afirma universalitatea inseamna
enunta o serie de drepturi libertati, dar confine un articol (59) care stipuleaza ca a afirtna ca aceasta conceptie occidentals are vocatie universals, ceea ce nu poate
„exercitarea drepturilor si libertatilor este inseparabil legata de indeplinirea de catre decat sa alimenteze nemultumirile legate de europo- (sau occidentalo-)centrism. Cu
cetacean a indatoririlor sale. Cetateanul URSS este dator sA se conformeze Constitutiei alte cuvinte, conceptul de universalitate a drepturilor omului nu este admis in
URSS si legilor sovietice, sa respecte regulile vietii in societatea socialised si sa unanimitate si nu este... universal. Dupa cum o atesta pozitia de principiu a statelor
poarte cu demnitate Inaltul titlu de Cetatean al URSS". Drepturile sunt deci subor- asiatice sau amploarea pe care o iau curentele integriste, drepturile omului nu au atins
donate indatoririlor, care sunt datorii ale omului fata de stat. Sa adaugam, parasind Inca universalitatea la care aspird. Pare deci mai corect sa afirmam, precum Patrick
domeniul dreptului, ca Uniunea Sovietica nu a fost singurul stat care a pus accentul Waschmann, ca „data drepturile omului sunt un universalism (ele se adreseaza
mai degraba pe indatoririle deck pe drepturile omului : acelasi lucru s-a intamplat in tuturor oamenilor, fare distinctie), inseamna ca nu sunt universale" (Les droits de
Spania lui Franco, in Grecia, pe timpul dictaturii coloneilor, sau in Chile, pe timpul l'homme, „Connaissance du droit", Dalloz, ed. a 3-a, 1999, p. 50). Ramane totusi
lui Pinochet. Entuziasmul fata de indatoririle omului, poate chiar fata de o eventuala esenta : Declaratia exprimd in plan universal niste drepturi ale omului pe care nici o
Declaratie universals a indatoririlor omului, comun regimurilor totalitare de pretutindeni, declaratie sau constitutie nationals nu a putut sa le formuleze altfel decat prin referire
nu poate sa apara decat ca extrem de straniu. la o tars anume. Ea confera astfel drepturilor omului o dimensiune internationals pe
care nici un document national nu ar fi putut sA le-o dea, fie si numai pentru ca
7.2 Universalitatea drepturilor omului. - DupA cum afirma Jean Rivero, „in inima anumite drepturi proclamate depasesc simplul cadru statal (asa, de exemplu, dreptul
conceptului de drepturi ale omului se afla intuitia ireductibilitatii fiintei umane la de a parasi orice tara - art. 13 -, dreptul de a solicita azil - art. 14 - sau libertatea
intregul sau mediu social" (Raport general, in Les droits de l'homme, droits collectifs de opinie si de expresie „independent de frontierele de stat" - art. 19). Dincolo de
ou droits individuels ? , LGDJ, 1980, p. 23). Universalitatea tine de faptul ca exigenta cadrul statal, Declaratia de la 1948 „largeste campul de exercitare a drepturilor
fundamentals potrivit careia fiintei umane i se datoreaza ceva tocmai pentru ca este omului la comunitatea mondiala in intregul ei" (J. Rivero, Les libertes publiques,
o fiinta umana e perceputa pretutindeni. Astfel, Declaratia din 1789 nu reprezinta PUF, 1984, t. 1, p. 109).
declaratia drepturilor cetatenilor francezi, ci este valabila pentru toti oamenii. DUDO Aceasta recunoastere a unui minim consistent de drepturi fundamentale in favoarea
intruchipeaza aceasta vocatie universals: conform unuia dintre principalii sai initiatori, oricarei fiinte umane, in orice loc si in orice moment pune bazele unui nou drept
Rene Cassin, ea este „universala prin inspiratie, prin expresie, prin continut, prin comun international : in acest sens, dreptul international al drepturilor omului aspira
sfera de aplicare §i prin potentialul sau proclama direct drepturile omului fata de sa exprime valori - demnitatea umana, egalitatea intre oameni - care constituie un
toti ceilalti, oricaror grupuri sociale ar apartine primul sau cei din urma" („L'homme fond comun tuturor civilizatiilor i tuturor religiilor. Acest lucru este confirmat de
sujet de droit international et la protection universelle de l'homme", Mélanges cresterea influentei DUDO, care iii va pune amprenta atat pe legislatiile nationale
Georges Scelle - La technique et les principes du droit public -, LGDJ, 1950, t. 1, (unele state not o vor incorpora in constitutiile for : Indonezia, Costa Rica, Haiti), cat
p. 77). Drepturile omului astfel proclamate sunt prerogative pe care le recunoaste si pe textele internationale : activitate de pure recunoastere, Declaratia defineSte
orice ordine juridica, nu doar propriilor resortisanti, ci oricarei persoane. Aceasta drepturile care necesita o garantie, dar nu organizeaza garantarea for. Menita a fi
perspectiva universalista nu este, pe alocuri, lipsita de slabiciuni : proclamarea completata prin alte texte conventionale, universale sau regionale, Declaratia se afla
internationals a drepturilor omului, pentru concilierea traditiei liberale si a doctrinei la originea procesului de internationalizare a drepturilor omului: la fel ca si in
marxiste, se preteaza la niste compromisuri discutabile. Mai intai, in ceea ce priveste dreptul intern, recunoasterea drepturilor precede organizarea protejarii for.
Unitatea atemporalitatea dreptului international al drepturilor omului in funda-
forma : Declaratia combing formule foarte generale, inspirandu-se din Declaratia de
mentul sau ideologic contrasteaza cu pluralitatea societatilor statale cu diversitatea
la 1789 (de exemplu, art. 1 : „Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate
regulilor de drept international care reglementeaza raporturile dintre ele.
si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta trebuie sa actioneze unele
fata de altele Intr-un spirit de fraternitate"), cu enumerari precise, menite sa confere
un continut concret drepturilor (de exemplu, art. 18 cu privire la libertatea religiei
II. Consecinte asupra dreptului international general
sau art. 25 cu privire la un nivel de trai satisfacator). In definirea drepturilor, mai
ales : articolul 17, cu privire la dreptul de proprietate, ofera un bun exemplu de
A. Interpenetrarea ordinii interne §i a ordinii internationale
formulare hibrida (al. 1 : „Orice persoana, atat individual, cat si in colectivitate, are
dreptul la proprietate"), in timp ce Preambulul articolul I ilustreaza contradictia Introducerea protectiei drepturilor omului in ordinea juridica internationala implica
dintre conceptia fundamentals a marxismului (Preambulul vede in libertati nu un dat negarea teoriei celor cloud sfere, pe care s-a edificat dreptul international clasic.
ce trebuie respectat, ci o victorie ce trebuie repurtata, iar § 2 evoca „aparitia unei Aceasta negare se evidentiaza atat in planul originilor, cat si in cel al continutului
lumi in care fiintele umane vor fi libere... ") si traditia drepturilor naturale (libertatea dreptului international al drepturilor omului.
---71TEINIUNNIENTECITDREFITAKTFEITROPERN71 IN - A IIONAL... —1(71IVETKITMZUEEWITRTTUTOKEFTME, 1 141191.17191WDICEP4VIMIEr UM L 01 '51

23 In originile DIDO. - Aparitia dreptului international al drepturilor omului tine Natiunilor Unite face ca drepturile omului sa patrundA in ordinea internationala si
de recunoasterea unitatii dintre politicile interne si extern ale statelor. Atrocitatile trece dincolo de ecranul opac al statului, care separa dreptul intern de cel
celui de-al doilea razboi mondial au fAcut ca guvernele aliate sa constientizeze faptul international.
ca violarea regulilor cele mai elementare de drept pe plan national antreneaza in
exterior violarea simetrica a regulilor dreptului international ; pe scurt, cA totali- 25 In continutul DIDO. - Enuntand drepturile protejate, Declaratia universals din
tarismul intern atrage dupd sine o politica externs agresiva imperialistA. Trei texte 10 decembrie 1948, adoptatd de Adunarea generala cu 48 de voturi pentru $i 8
principale, elaborate in contextul imediat al conflagratiei mondiale, anunta Declaratia abtineri (Africa de Sud, Arabia Saudita tari din Est, printre care URSS-ul), confirms
de la 1948. In primul rand, declaratia presedintelui Roosevelt din 6 ianuarie 1941 cu aceasta interpenetrare : Preambulul dezvolta ideea potrivit careia recunoasterea
privire la cele „patru libertati" : libertatea de opinie si de expresie, libertatea drepturilor omului constituie „baza libertatii, dreptatii pacii in lume", iar articolul
confesionalA („de a-i inchina lui Dumnezeu cultul pe care it doresti"), libertatea de 28 afirma necesitatea unei ordini internationale in care drepturile si libertatile
a scapa de sArAcie, libertatea de ate elibera de frica (a se intelege : de rAzboi). Apoi, persoanei sa poatA fi pe deplin exercitate. Din acest moment, „dreptul international
Carta Atlanticului din 14 august 1941, semnatA de catre Roosevelt si Churchill, care patrunde in insasi inima sanctuarului suveranitatii" (M. Virally, „Cours general de
adaugA celor patru libertati necesitatea progresului economic si aspiratia la securitate Droit international public", RCADI, 1983, t. 183, p. 124). Intr-adevar, dispozitiile
socialA (Declaratia Natiunilor Unite din 1 ianuarie 1942 reia continutul Cartei dreptului international al drepturilor omului cunt aplicabile relatiilor dintre stat
confers o dimensiune multilateralA). In fine - si mai ales -, Carta Natiunilor Unite propriii nationali, chiar atunci cand nici un interes strain nu este angajat sau atins
din 26 iunie 1945, .care internationalizeaza, intr-un text conventional multilateral, in mod direct : dreptul international instituie in sarcina statelor obligatii fata de propriii
problema drepturilor omului. nationali, iar acestia din urma pot face apel din dreptul intern la dreptul international,
uneori chiar in fata instantelor internationale. Acest aspect evidentiazA originalitatea
24 Dispozitiile Cartei Natiunilor Unite referitoare la drepturile omului. - profundA a obiectului DIDO, care, dupa cum observa profesorul Combacau, „consta
Interdependenta dintre, pe de o parte, pacea securitatea internationala pe de nu atat in instituirea de relatii interstatale intre partile care au contribuit la alcatuirea
alts parte, conditii mai bune de asigurare a bunastarii economice sociale tratatelor, cat in crearea unui drept de origin internationala, dar cu obiect intern,
respectarealibertatilor omului reprezinta soclul pe care se sprijina Carta de la San aplicabil in raporturile dintre subiecti dintre subiecti $i stat" (Droit international
Francisco. In Preambulul Cartei, statele membre iii proclama „credinta in drepturile public, Montchrestien, 1995, ed. a 2-a, p. 394). Mai mult, aceste dispozitii pot fi
fundamentale ale omului, in demnitatea valoarea fiintei umane, in egalitatea in aplicabile chiar organizarii politice a statului. Sunt vizate astfel doua elemente
drepturi a bArbatilor femeilor, precum si a natiunilor magi mici". Articolul 1, constitutive clasice ale statului (populatia si aparatul politic). Pe de alts parte, statele
§ 3 al Cartei atribuie Organizatiei Natiunilor Unite scopul fundamental de a „realiza care participa la instrumentele internationale de protectie au dreptul de a denunta
cooperarea internationalA... dezvoltand incurajand respectarea drepturilor omului si violarile drepturilor omului comise de catre alte state eventual, de a le urmari pe
a libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limbs sau religie" ; acestea din urma in fata unor jurisdictii speciale (de exemplu, •in cadrul Consiliului
aceeasi idee este enuntata in articolul 55 (c), in numele cooperArii economice si Europei sau al OSA). Aceasta dubla „revolutie" atrage consecinte inevitabile.
sociale internationale. Protectia internationala a drepturilor omului face astfel parte
din indatoririle primordiale care le revin organelor principale ale Natiunilor Unite : 2 Politizarea DIDO. - Daca dreptul international al drepturilor omului nu este un
Adunarea generala (art. 13, § 1 (b)), Consiliul economic si social (art. 62, § 2 ; drept politic, ci ideologic, el este cu siguranta un drept „politizat". Prin accederea la
articolul 68 prevede, de altfel, crearea unui organ subsidiar insarcinat sä vegheze la nivelul dreptului international, problema respectArii drepturilor omului a devenit de
respectarea drepturilor omului), Consiliul de tuteld (art. 87). Mai presus de toate, un interes politic major pentru independenta statului si a dobandit o miza politica :
dincolo de indatorirea generala a statelor membre „de a-si indeplini cu buns-credinte acuzatiile de violare a drepturilor omului traduc mai degraba o dorinta de destabilizare
obligatiile asumate in Carta (art. 2, § 2), articolul 56 stipuleaza ca. „Membrii se a regimurilor politice decat o luare in considerare reala a intereselor victimelor.
angajeazA sa intreprinda actiuni in comun separat, in cooperate cu Organizatia, Tocmai aceasta este ambiguitatea drepturilor omului, deopotrivA obiect al dreptului
pentru realizarea scopurilor enuntate in articolul 55". Avem de-a face cu enuntarea international (definirea drepturilor si a mecanismelor de protectie) si factor al relatiilor
unei obligatii generale de cooperare in vederea „respectarii universale efective a internationale (urmarile Actului de la Helsinki, politica externs a lui Jimmy Carter,
drepturilor omului" (art. 55). Si totusi, lacunele Cartei raman considerabile : Carta denuntarea reprimarii manifestatiei din piata Tian An Men de catre China in iunie
recunoaste organelor Natiunilor Unite misiunea de a „favoriza", de a „dezvolta" si de 1989 sau a atitudinii statelor „teroriste", precum Libia sau Irakul, candidaturile la
a „incuraja" respectarea drepturilor omului, le da puterea de a face studii recomandari, Consiliul Europei de dupa 1989, de exemplu). Aceasta ambivalenta a drepturilor
dar nu instituie in acest domeniu nici o garantie specials si nu defineste in nisi un fel omului explica decalajul care exists nu doar in cadrul ONU, ci si in Consiliul Europei
continutul drepturilor ce trebuie aparate (aceste lucruri vor fi realizate de Adunarea (ajunge sä amintim Bosnia sau Cecenia) intre obiectivele proclamate de catre state
generala insasi si de institutiile specializate, in principal OIM si UNESCO, precum (respectarea drepturilor omului) obiectivele urmarite in realitate prin politica for
de organizatiile regionale). Totusi - si aceasta reprezinta o evolutie capitals -, Carta externs. SA remarcam cu luciditate cA, deli drepturile omului au devenit o dimensiune
RAPOKMETEE1.711,1TRETYREPTUCTNTERNATIONAM DREPTURILY CYMULUI 53

a mediului international, ele nu exercifd o influents reala asupra relatiilor internationale :


care omul le pastreaza in cadrul societatii si care sunt opozabile puterii : astfel, in
„folosite" de catre state, drepturile omului „sunt niste instrumente in serviciul unor declaratiile americane franceze, influentate de filosofia lui Locke si Rousseau,
politici care urmAresc alte objective decat salvgardarea demnitatii indivizilor" accentul este pus pe relatia dintre regimul constitutional si organizarea drepturilor
(P.H. Imbert, in SFDI, op.cit., nr. 5, pp. 282-285).
individului in fata puterii. Conform articolului 6 din Declaratia de la 1789, participarea
cetateanului la formarea vointei generale exclude once posibilitate de opresiune din
27 Mutatia dreptului international. - In planurprincipidor, introducerea protectiei
partea puterii politice. Legatura dintre o anumita forma de organizare a puterii -
drepturilor omului in ordinea juridica internationala bulverseaza insasi natura dreptului democratia - respectarea libertatii indivizilor este deci clar afirmata inca de la
international, cum bine a aratat profesorul Virally (curs precit., p. 123 si urm.), a inceputurile statului liberal : preeminenta drepturilor civile §j politice, arma defensive
cArui analiza se cuvine a fi reluata. De aici Inainte, suveranitatea este jalonata de impotriva puterii, este indiscutabila in primele proclamatii solemne ale drepturilor
drepturi apartinand altor subiecti de drept decat statele : dreptul international evolueaza omului. Din acest punct de vedere, filiatia dintre Declaratia universalA si declaratiile
de la un drept interstatal, elaborat in functie de interesele statelor, catre un drept nationale este clara, cu pozitia determinantA (supra) oferita drepturilor civile si
superstatal insarcinat sa asigure, in numele valorilor comune si superioare statelor, politice §j cu referirea din articolul 21, § 3 la principiile fundamentale ale democratiei,
protectia unor interese infrastatale (cele ale indivizilor aflati sub autoritatea nationals).. care proclama ca „vointa poporului reprezinta fundamentul autoritatii puterilor
In final, logica acestor demonstratii conduce, in plan teoretic, la o redefinire a publice" ; aici, compromisul intre conceptia liberals cea marxistA se poate decela
dreptului international, care ar consacra monismul juridic drag lui Georges Scelle, la nivelul... considerentelor neformulate.
potrivit caruia omul este in acelasi timp subject de drept international si de drept In timp ce drepturile „clasice" presupun o restrangere a puterilor statului, drepturile
intern : dreptul international nu s-ar mai defini ca dreptul societatii statelor, ci ca economice sociale, pe care Declaratia de la 1948 le anunta intr-o manierA timida
dreptul societatii umane universale si ar cuprinde douA parti esentiale - statutul pe care proclamatia universals ulterioara le va consacra, necesita, dimpotriva,
fundamental al omului in interiorul diverselor unitati statale, pe de o parte, si dreptul interventia crescanda a statului deci consolidarea sa. Desigur, exists mai intai
relatiilor interstatale, pe de alts parte. Dreptul pozitiv a mentinut insa aceste transformari complementaritate intre cele cloud tipuri de drepturi : cele din urma adauga drepturilor
„revolutionare" pe planul principiilor in cadrul unor limite care le reduc dimensiunea civile si politice drepturi din domeniul economic si social (dreptul la greva, libertate
practice, in esenta, doar la continentul european. sindicala, protectie sociale etc.) la un nivel mai general, dau drepturilor omului
mijloace materiale care le permit sa se exercite Intr-un mod mai „real". Nu este mai
B. „Pozitivitatea" dreptului international al drepturilor omului putin adevarat ca drepturile omului cer din partea statului niste lucruri contradictorii :
statul trebuie sa respecte libertatea sa se abtina de la a interveni in sfera individuals,
28 0 contradictie majors. - Coexistenta in interiorul dreptului international general dar, in acelasi timp, sa se ingrijeasca de toate nevoile individului sa jl elibereze de
a doua ansambluri normative de inspiratie extrem de diferita, dreptul international al nesiguranta existentei, ceea ce presupune o interventie „suta la suta". Apare aici
drepturilor omului dreptul international al relatiilor interstatale, genereaza contradictia opozitia dintre doua aspiratii diferite, intelese in sens larg : libertatea, inteleasa ca
majors dintre formularea internationals a drepturilor omului absenta a constrangerii, securitatea, Inteleasa ca prestatie din partea statului. Dupe
garantarea
internationalA a drepturilor omului, pe scurt dintre proclamare si realitate. Aspectul cum observe Jean Rivero, „cu cat statul este mai solicitat sa jai sporeasca rolul de
„ireal" al drepturilor omului §j „neputinta for manifests" (M. Villey, Le droit et les Providenta, cu atat mai multa nevoie va avea sa face apel la jandarm" („Ideologie et
droits de l'homme, PUF, 1983, p. 11) jai au astfel contrapartida in trista realitate a techniques dans le droit des libertes publiques", Etudes offertes a J.J. Chevallier,
Cujas, 1977, p. 254).
violArilor cotidiene. De asemenea, se pune problema caracterului pozitiv al dreptului
international al drepturilor omului. Ceea ce conduce la evocarea unei duble dialectici, Aceasta contradictie dintre cele doua categorii de drepturi, care tine de natura
valabila atat pe plan intern, cat si pe plan international, dar aeutizata de specificitatea ambivalenta a raporturilor pe care drepturile omului le intretin cu puterea, este
mediului international. considerabil amplificata pe plan international de eterogenitatea poljtjca, ideologica,
culturala, economics si sociale a entitatilor statale care compun societatea interna-
25 Drepturile omului §i puterea politics. - Drepturile omului ridica mai intai tionalA : nu numai ca prioritatile diferA de la un stat la altul (in unele cazuri, atingerile
aduse libertatii, in altele, conditiile de viata degradante datorate saraciei), dar, mai
problema raporturilor individului cu puterea : dupe cum aminteste J. Mourgeon (Les
ales, sistemele de valori pe care se sprijina aceste comunitati statale sunt prea diferite
droits de l'homme, PUF, „Que sais-je ? ", nr. 1728, 1996, p. 10), „puterea este in
pentru ca notiunile fundamentale de „libertate" sau de „securitate" (in sens larg) sa
acelasi timp furnizorul groparul drepturilor omului". La origine, problematica fie intelese la fel peste tot in lume. Ar fi o mare greseala sa consideram, in ciuda
drepturilor omului este intai de toate o problematica a limitarii puterii. Aceasta este inmultirii proclamatiilor internationale, ca unificarea conceptelor (si deci a interpretarii
semnificatia celebrului pasaj din Evanghelie (Matei 22, 21) - „Dati dar Cezarului ce regulilor i aplicarii tor) a fost deja realizata. Ca atare, societatea statelor se cantoneaza
este al Cezarului, si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! " - care, refuzand o parte cu realism „in amonte" de protectia drepturilor omului : inventarieri de informatii,
Cezarului, pune bazele limitarii drepturilor Cetatii in beneficiul persoanei. De sugestii, rapoarte multiple, un vast ansamblu de circuite si organ ; activitatea este in
asemenea, teoria contractului social conduce la definirea drepturilor fundamentale pe esenta incitativa si prenormativa si nu culmineaza decat foarte rar in reguli pozitive.
1O1
RA tORFEETRYitta. INTEMATIoNKCsiviiItEir
-iiithifoivtuLui 55
30 Drepturile omului §i dreptul. - Cresterea numArului declaratiilor de principiu,
particular al Marocului Statele Unite au refuzat sa abandoneze privilegiile capitulare pe care
fie ca acestea se situeazA pe plan intern sau international, nu semnificA, strict vorbind, nimic
le detineau in urma unui tratat din 1836 ; CIJ, in hotararea sa din 27 august 1952 referitoare
din punctul de vedere al obligatiilor juridice susceptibile de a fi sanctionate. Ne aflarn la caztil resortisantilor Statelor Unite in Maroc (Rec., 1952, p. 176), a confirmat mentinerea
aici in zona vagl a ceea ce este de dorit, a eticii, a conceptiei asupra unui anumit tip privilegiilor jurisdictionale ale resortisantilor Statelor Unite supusi doar jurisdictiei consulare.
de civilizatie, a unui sistem virtual. Or, cum pe buns dreptate subliniazA profesorul Interventia umanitara a facut obiectul unei prezentari teoretice realizate de P. Rougier, „La
Lochak („Mutation des droits de l'homme et mutation du droit", RIEJ, 1984, 13, p. 54), theorie d'intervention d'humanite", RGDIP, 1910, pp. 486-526 ; Ch. de Visscher face, de
„drepturile omului nu sunt pur si simplu niste propozitii ideologice, chiar dacA asemenea, o analiza penetranta in Theories et realites en droit international public, Pedone,
reprezintA expresia unei filosofii politice... (Ele) au nevoie de drept pentru a exista in 1970, p. 158 4i urm.
mod concret". Punctul de vedere pozitivist este, in acest caz, singurul cu adevArat
operational : nu exista drept al omului deck prin interventia dreptului pozitiv, atunci 33 Cu privire la regimurile speciale de protectie conventionala. - 1) Dreptul international
umanitar face obiectul unei prezentari sintetice, P. Buirette, Le droit international humanitaire,
cand un regim juridic este organizat astfel incat dreptul sa fie protejat printr-o actiune
La Decouverte, 1996. Consultarea lucrarii lui J. Pictet Developpements et principes du droit
in justitie. Obligatia juridicA in sine nu este susceptibila de grade diferite, iar testul international humanitaire, Pedone, 1983, p. 117, este indispensabila si ar putea fi completata
decisiv este furnizat de proba judiciary : doar o obligatie juridica poate fundamenta cu P. Tavernier si L. Burgorgue-Larsen, Un siecle de droit international humanitaire, Bruylant,
decizia unui tribunal de a-i sanctiona violarea. Protejarea drepturilor nu poate fi 2001. Cu privire la raporturile dintre dreptul international al drepturilor omului si dreptul
decal opera ordinii juridice pozitive care emanA de la puterea instituitA. Apare aici international, a se vedea M. El Kouhene, Les garanties fondamentales de la personne humaine
contradictia intre revendicarea drepturilor, care reprezinfa Inainte de toate o limitare en droit humanitaire et droits de l'homme, Martinus Nijhoff, 1986, p. 258.
a puterii statului, si organizarea drepturilor, care implica puterea politics. Ea tidied, 2) Protectia minoritatilor face obiectul unor analize importante realizate de N. Rouland,
in planul dreptului international, o Intrebare importanta este oare posibil ca un S. Pierre-Caps si J. Poumarede, Droit des minorites et des peuples autochtones, PUF, „Droit
ansamblu juridic si ideologic precum DIDO sa fie pus in practice de o manierA fondamental", 1996, nr. 77 5i urm. ; a se vedea, de asemenea, C. Rousseau, Droit international
public, Sirey, 1974, t. 2 : Les sujets de droit, pp. 739-765. Controlul jurisdictional prevazut
satisfa'cAtoare de catre organele politice ? Trebuie, intr-adevar, sy precizarn Inca de pe
de tratatele asupra minoritatilor este studiat de N. Feinberg, „La jurisprudence de la CPJI en
acum cA DIDO preia niste mecanisme de protectie ale dreptului international clasic si
matiere de mandats et de minorites", RCADI, 1937, 1, pp. 633-681. Pentru studii aprofundate
ale unei societati internationale ArA „putere comunA" : adicA, in esenta, niste cu privire Ia aceasta problems in intregul ei, a se consulta teza lui Viron Matarangas,
mecanisme statale. ToatA problems credibilitatii DIDO rezultA din decalajul intre La protection des minorites dans le droit international contemporain, Paris II, 1980. Pentru
proclamarea drepturilor si garantarea tor, adicA traducerea for in ordinea juridicA mecanismul inrudit de protejare a drepturilor locuitorilor din teritoriile aflate sub mandat,
pozitiva. Din acest punct de vedere, evolutia internationalA a drepturilor omului este a se vedea, pe tangs articolul deja citat al lui N. Feinberg, M. Sibert, „Sur la procedure en
franatA de obstacole inerente structurii insesi a societAtii internationale, dintre care matiere de petition dans les pays sous mandat", RGDIP, 1933, pp. 257-272. Acest sistem a
unele sunt practic ireductibile ; DIDO este chiar si astAzi mai degrabA un drept virtual fost, in cadrul Natiunilor Unite, extins in mod gradat la locuitorii din toate teritoriile
deck unul operational. Nu putem totusi sa neglijAm complet protectia asiguratA prin neautonome : a se vedea comentariul lui M. Bedjaoui la articolul 73 din Carta Natiunilor
mecanismele clasice, de nature diplomatica (negocierea, medierea, concilierea), care Unite, in J.-P. Cot si A. Pellet (ed.), La Charte des Nations Unies, Economic-Bruylant,
1985, pp. 1065-1975.
suplinesc absenta unei garantii judiciare, de neconceput la nivelul relatiilor Est-Vest
(pans mai ieri) sau Nord-Sud. „Testul judiciar" evocat mai sus conduce la constatarea
ca doar dreptul european (si, mai recent, dreptul interamerican) oferA drepturilor 34 Cu privire la dreptul penal international. - In legatura cu notiunea de crime internationala,
a se consulta P.-M. Dupuy, „Observations sur le crime international de I'Etat", RGDIP, 1980,
omului conditii depline de realizare ; ceea ce nu inseamnA totusi cA dezvoltarea pp. 449-486, si „Action publique et crime international de l'Etat", AFDI, 1979, pp. 539-554 ;
dreptului pozitiv european implicA un grad egal de dezvoltare pentru toate drepturile G. Palmisano, „Les causes d'aggravation de la responsabilite des Etats et la distinction entre
omului on cA nu exista serioase lacune sau limite, care se cuvin relevate. ocrimes» et odelits» internationaux", RGDIP, 1994, 629.
Codificarea crimelor impotriva umanitatii se dovedeste a fi extrem de dificila. Dupe cum
int observe pe drept cuvant profesorul E. Zoller, „in masura in care xnatura specified» a crimei
impotriva umanitatii pe plan juridic este doar aceea de crime internationala, cu cat incercam
31 Cu privire la distinctia dintre ordinea internationala si ordinea interns. - A se vedea, mai mult sa clarificam .natura specifica» a acestei notiuni, cu atat reusim limitam continutul
in principal, M. Virally : „Droits de l'honune et theorie generale du Droit international", si ss-i restrangem campul de aplicare" („La definition des crimes contre l'humanite", JDI,
Melanges Rene Cassin, Pedone, 1969, t. 4, pp. 323-330 ; „Sur un pont aux anes : les rapports 1993, p. 549). Intr-adevar, data flind dificultatea de a stabili o adecvare universal admisa intre
entre droit international et droits interns", Melanges Henri Rolin, Pedone, 1964, pp. 488-505. violare a drepturilor omului » si « crime internationala », este aproape imposibil de spur care
sunt drepturile omului a caror violare duce la de crime impotriva umanitatii.
32 Cu privire la principiul competentei nationale exclusive. - Vom face trimitere la manualele Cu privire la reprimarea penala internationala, a se vedea A. Cassese si M. Delmas-Marty,
generale de drept international public. Lucrarea de baza cu privire Ia capitulatii ramane cea a Crimes internationaux et juridictions internationales, PUF, 2002 ; H. Ascensio, E. Decaux,
lui G. Pelissie du Rausas, Le regime des capitulations dans l'empire ottoman, Paris, 1902 si A. Pellet (coord.), Droit penal international, Pedone, 2000; J. Verhoeven, „Vers un ordre
1911 (2 vol.). In ceea ce priveste abolirea sistemului capitulatiilor, trebuie mentionat cazul repressif universe!? Quelques observations", AFDI, 1999, p. 55 ; J.A. Huet si R. Koering-Joulin,
Droit penal international, PUF, 1994, nr. 15-27 si 60-62. Cu privire la activitatea TPI, a se
mwortwasrpenSW1MMA",MITCAVIIVF

RAPORTURILE DINTRE DREPTUL INTERNATIONAL 51 DREPTURILE OMULUI 57


vedea: cronica lui H. Ascensio si R. Maison, AFDI, 2001, p. 241, si 2002, p. 381;
A. Cassese, „The impact of the ECHR on the international criminal tribunal for the former 3g Cu privire la „pozitivitatea" DIDO. - A se consulta, in principal, D. Lochak, „Mutation
Yugoslavia", Melanges R. Ryssdal, Carl Heymanns Verlag, 2000, p. 213 ; J. de Hemptinne, des drpits de l'homme et mutation du droit", in „Les droits de l'homme dans la crise de
„La definition du crime contre l'humanite par le tribunal penal international pour l'ex-Yougoslavie", l'Etat-providence", RIEJ, 1984, 13, pp. 49-88, si A. Pellet, „La mise en ceuvre des normes
RTDH, 1998, 763, si R. Maison, „Le crime de genocide dans les jugements du tribunal penal relatives aux droits de rhomme : «souverainete du droit» contre souverainete de l'Etat", in
international pour le Rwanda", RGDIP, 1999, 129. E. Decaux si H. Thierry (coord.), Droit international et droits de l'homme, Montchrestien,
1990, pp. 101-142. A se citi, de asemenea, J. Rivero, „Ideologie et techniques dans le droit
33 Cu privire la originile ideologice si istorice ale DIDO. - Se vor consulta, pe Fang des libertes publiques", Etudes offertes a J.-J. Chevalier, Cujas, 1977, pp. 247-258.
manualele clasice de libertati publice, N. Mandelstam, „La protection internationale des droits
de l'homme", RCADI, 1931, IV, pp. 129-231 ; E. Hamburger, „Droits de rhomme et relations
internationales", RCADI, 1959, vol. 97, pp. 293-429 ; H. Golsong, „Implementation of
international protection of human rights", RCADI, 1963, 3, pp. 1-151 ; I. Szabo, „Fondements
historiques et developpement des droits de l'homme", in Les dimensions internationales des
droits de l'homme, Unesco, 1978, pp. 11-44 ; G. Marcou, „Reflexions sur l'origine et
revolution des droits de l'homme", Mélanges Robert-Edouard Charlier, Service public et
libertes, Ed. de l'Universite et de l'Enseignement moderne, 1981, pp. 635-653;
J.-M. Garrigues, „La nature du droit, fondement des droits de l'homme, selon la doctrine de
l'Eglise", revista Droits, nr. 2, Les droits de l'homme, PUF, 1985, pp. 45-59; Actele celui
de-al IX-lea Coloviu national al juristilor catolici din Franta, Droits de Dieu, droits de
l'homme, Ed. Tequi, 1989.

36 Cu privire la natura ideologice a dreptului international al drepturilor omului. - A se


vedea J. Renauld, „Reflexions sur la nature des droits de i'homme", RDIDC, 1968, pp. 149-167,
si a se citi J. Rivero, „Rapport general", in Les droits de l'homme : droits individuels ou droits
collectifs, colocviu desfAsurat la Strasbourg, 1979, LGDJ, 1980, pp. 17-25, precum si M.
Virally, in Melanges Rene Cassin, precit., pp. 323-330. Conceptia marxista asupra drepturilor
omului este prezentata foarte clar de cAtre F. Przetacznik, „L'attitude des Etats socialistes
regard de la protection internationale des droits dc l'homme", RDH, 1974, vol. 7, pp. 175-206,
si V. Kartaskin, „Les pays socialistes et les droits de l'homme", Les dimensions internationales
des droits de l'homme, precit., pp. 680-701.

37 Cu privire la Declaratia Universals a Drepturilor Omului si la universalitatea drepturilor


omului. - A Sc consulta cu prioritate scrierile lui Rene Cassin (a carui bibliografie complete
a aparut in RDH, 1968, p. 365), in special : „La Declaration universelle et la mise en oeuvre des
droits de l'homme", RCADI, 1951, t. 79, pp. 241-367 ; „L'homme sujet de droit international
et la protection universelle de l'homme", Melanges Georges Scelle ; „La technique et les
principes du droit public", LGDJ, 1950, t. 1, pp. 67-91. A se vedea, de asemenea, G. Vedel,
„La Declaration universelle des droits de l'homme", D, 1949, p. 372 ; B. Mirkine-Guetzevitch,
„Quelques problemes de la mise en muvre de la Declaration universelle des droits de l'homme",
RCADI, 1953, pp. 255-375. Cu privire la universalitatea drepturilor omului, pe langA lucrarea
lui P. Wachsmann (precit., nr. 22), a se consulta Actele Colocviului Consiliului Europei,
L'universalite des droits de l'homme dans un monde pluraliste, N.P. Engel, 1990, si P. Tavernier,
„L'ONU et l'affirmation de runiversalite des droits de l'homme", RTDH, 1997, 379.

33 Cu privire la interpenetrarea ordinii interne si a ordinii internationale. - A se citi


„Cours general de Droit international public", M. Virally, RCADI, 1983, t. 183, pp. 25-378
(in special p. 123 si urm.) ; P. Chrestia, „L'influence des droits de l'homme sur revolution du
droit international contemporain", RTDH, 1999, p. 715 ; H. Ruiz-Fabri, „Droits de I'homme
et souverainete de l'Etat : Les frontieres ont-elles ete substantiellement redefinies ?", Mélanges
Michel Fromont, Presses universitaires de Strasbourg, 2001, p. 371.
Capitolul
Specificitatea dreptului european
§i international al drepturilor omului

Specificitatea dreptului european si international al drepturilor omului decurge


din faptul ca acesta prezinta unele caracteristici ahsolut proprii in cadre or iuii
internationale. Aaeasa _specificitate se manifests in privinta normei de protectie
(sectiunea I), a titularului drepturilor (sectiunea a II-a) si a destinatarului obligatiilor
corespunzatoare (sectiunea a III-a).

Sectiunea I
Norma de protectie a drepturilor omului
Singularitatea normei de protectie decurge din caracterul obiectiv al drepturilor
omului, recunoscut in unanimitate. Dimpotriva, intrebarea daca normele care incorpo-
reaza drepturile omului in ordinea internationals sunt norme imperative, avand
caracterul normelor de jus cogens, ramane in continuare una foarte controversatA.

I. Caracterul obiectiv al drepturilor omului

Vom examina in mod succesiv principiul caracterului obiectiv al drepturilor omului


efectele sale.

A. Principiul caracterului obiectiv al drepturilor omului


40 Analiza notiunii. - Drepturile omului fac trimitere la identitatea universals a
persoaneLsisebazeaza pe principiul egalitatii tuturor fiintelor umane (supra) Faptul
de a afirma cA aceste drepturi au un caracter obiectiv vrea sa spun cA ele ml sunt
atrihuit indivirinlni grin_ bil, ei stint legate,
principial de simpla calitate de persoana (sau, in anumite cazuri, de apartenenta la
un grup definit). Preambulul Cartei Natiunilor Unite (supra, nr. 24), precum si
articolul 1 din Declaratia universals (supra, nr. 19) reiau in mod formal aceasta idee.
Acest rararter obiectiv al drepturilor omului care este valabil mai ales in ea7n1
drepturilor ,clasice" calificate drept fundamentale" in Preambulul Cartei Natiunilor
Unite, implica faptul cA heneficierea de drepturile omului - sau de un sin_gur drept al
60 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 61
omului - de calm individ nu este in principiu conditionata de atitudinea statelor cu (Soering, 7 iulie 1989, § 87, GACEDH, nr. 13 ; Al Adsani contra Marea Britanie,
privire la instrumentele conventionale care Truclama aceste drepturi si conduce lA 21 noiembrie 2001, § 55). Pentru ca respectarea drepturilor omului si a libertatilor
repnnerea in discutie a principiului general al reciprocitatii (infra). fundamentale face parte din „patrimoniul comun de idealuri sj traditii politice" al
statelor membre ale Consiliului Europei (Preambul, al. 5 ; infra, nr. 95), Conventia,
41 Afirmarea principiului in dreptul pozitiv. - 1) Afirmarea principiului a fost printr-un recurs statal (art. 33, infra, nr. 306), initiaza o veritabila actiune publicA sj
initial fAcuta de Care dreptul european. Comisia europeana a drepturilor omului a le incredinteaza statelor contractante misiunea de a asigura, in mod colectiv si
recunoscut in mod expres caracterul obiectiv al Conventiei europene in decizia sa din solidar, salvgardarea drepturilor enuntate. Actionand in cadrul garantiei colective,
11 ianuarie 1961 in cauza Austria contra Italiei (cererea nr. 788/60, Ann. de la CEDH, statul membru nu jsi apArd propriile drepturi, ci actioneaza „in interesul comunitatii
vol. 4, p. 139 si urm.). Merits reproduse principalele pasaje ale deciziei respective: Intregii Conventii" (Loizidou, 18 iulie 1998, art. 50, § 48).
Curtea europeana sistematizeaza aceastA analiza a „caracterului singular al
intrucat (...) prin incheierea Conventiei, statele contractante nu au avut intentia de a-si Conventier , calificand-o drept „instrument constitutional al ordinii publice europene"
acorda drepturi sj obligatii reciproce utile pentru urmarirea intereselor nationale ale (Loizidou contra Turcia, 23 martie 1995, GACEDH, nr. 1, § 70 si 75).
fiecdruia, ci sal realizeze obiectivele si idealurile Consiliului Europei, asa cum sunt ele
enuntate in statut, sj sal instaureze o ordine publicd comunitard democratiilor libere ale 2) Afirmarea caracterului obiectiv al drepturilor omului nu a ra'mas circumscrisa
Europei, cu scopul salvgarddrii patrimoniului for comun de traditii politice, de idealuri, de cadrului european. Curtea Interamericana a Drepturilor Omului, reluand analiza
libertate si de preeminentd a dreptului ; instantei europene, este la fel de clard
intrucat (...) obligatiile la care subscriu statele contractante in cadrul Conventiei au un
caracter eminamente obiectiv, dat find ca vizeazd apararea drepturilor fundamentale ale ...in general, tratatele actuale referitoare la drepturile omului, si in special Conventia
persoanelor particulare impotriva abuzurilor statelor contractante mai degrabd decat crearea americans, nu sunt tratate multilaterale de tip traditional incheiate in vederea unui schimb
unor drepturi subjective sj reciproce pentru aceste state; de drepturi, bazate pe reciprocitate, in beneficiul comun al statelor contractante. (...)
intrucat caracterul obiectiv al angajamentelor mentionate transpare, de asemenea, in Adoptand aceste tratate referitoare la drepturile omului, statele se supun unei ordini legale
mecanismul instituit de catre Conventie pentru a asigura respectarea for ; (...) intrucat prin in cadrul cdreia isi asumd, pentru binele comun, diverse obligatii, nu cu privire la alte
prezentul articol (art. 24) Inaltele Pdrti Contractante au autorizat, in consecintd, pe oricare state, ci fatal de once persoand aflatA sub jurisdictia for (AC, 24 septembrie 1992, „Effet
dintre ele sal sesjzeze comisia cu privire la once incalcare prezumatd a dispozitiflor des reserves sur l'entred en vigueur de la CADH", RUDH, 1992, p. 294, § 29).
Conventiei, indiferent dacd victimele respectivei incalcdri sunt sau nu resortisanti ai statului
solicitant si dacd pretinsa incalcare lezeazd sau nu in mod deosebjt interesele acestui stat ; Comitetul Drepturilor Omului al Natiunilor Unite merge in aceeasi directie
intrucat un stat contractant, atunci cand sesizeazd comisia in temeiul articolului 24, nu instrumentele referitoare la drepturile omulului „nu reprezinta o retea de schimburi
trebuie deci considerat ca actionand in scopul de a impune respectarea propriilor drepturi, ci de obligatii interstatale. Ele vizeala recunoasterea unor drepturi ale indivizilor.
mai degraba ca aducand in fata comisiei o chestiune ce priveste ordinea publics a Europei. Principiul reciprocitAtii interstatale nu se aplica..." („Observation generale, nr. 24, du
2 nov. 1994, sur les questions touchant les reserves au PIDCP", RUDH, 1995, p. 59).
Curtea europeana a drepturilor omului a subliniat apasat, in prima hotarare luata Caracterul obiectiv al dreptului international al drepturilor omului este astfel
intr-o cauza interstatala (Irlanda contra Marea Britanie, 18 ianuarie 1978, A. 25, subliniat atat in planul beneficierii de aceste drepturi, cat si in cel al exercitarii lor.
JDI, 1980, 449, obs. P. Rolland), faptul ca „spre deosebire de tratatele internationale
de tip clasic (...) Conventia depaseste cadrul simplei reciprocitati dintre statele
contractante. Pe langa o serie de angajamente sinalagmatice bilaterale, ea creeaza B. Efectele caracterului obiectiv al drepturilor omului
obligatii objective care, in termenii Preambulului sau, beneficiazA de o „garantare
colectiva" (§ 239). Judecatorul european scoate in relief specificitatea Conventiei, Caracterul obiectiv al drepturilor omului determinA deplina supunere a statelor
legand strans caracterul obiectiv al normei conventionale de „garantia colectiva", implicate fats de mecanismul de control international si contracareaza mecanismele
care reprezintA expresia sa institutionalA. clasice ale dreptului international - nereciprocitate, rezerve, denuntare - care permiteau
Conventia reprezintA mai mult deck un simplu schimb de angajamente interstatale ; statului sa se sustraga unui asemenea control.
ea asigura, in numele unor valori comune si superioare statelor, apararea intereselor
1. Nereciprocitatea
indivizilor aflati sub autoritatea nationala sj creeazA „obligatii obiective", pe care
statele trebuie sa le respecte nu ca o contrapartida la drepturile consimtite de catre 42 Principiul. - Dreptul international al drepturilor omului, spre deosebire de
celelalte state implicate, ci in virtutea angajamentelor luate fats de indivizi. Caracterul regimul de principiu al dreptului international general, respinge once idee de contract
obiectiv al Conventiei, „instrument de protectie a fiintelor umane" (Berktay contra si ignora principiul reciprocit'Atii. Benefjcierea de drepturile omului nu ar putea fi
Turcia, 1 martie 2001, § 151), sta la baza solidaritatii comune, exprimata prin subordonata respectarii reciprocitatii obligatiilor contractate de catre state unele fats
instituirea unei protectii colective a drepturilor omului, care confers si ea Conventiei de altele. Conventia de la Viena din 23 mai 1969 privind dreptul tratatelor consfinteste
un caracter singular : „Conventia trebuie inteleasA in functie de caracterul ei specific aceasta singularitate a DIDO mentionand, in articolul 60, § 5, ca incalcarea, chiar
de tratat de garantare colectiva a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale" substantiala, de catre un stat contractant a unor „dispozitii referitoare la protectia
02 -FUN NNIBINTEL/YDREPTVEUVEUFROPEANWINTERNATIONAL... spEcirwrrArfa-bOffilibI EUROPEAN $1 INTERNATIONAL... 63
persoanei cuprinse in tratatele cu caracter umanitar" nu autorizeaza celelalte respectiva clauza sA fie neutralizata, dat find ca, inteleasA astfel, ea va fi intotdeauna
parti implicate sA puns capat tratatului sau sa suspende aplicarea lui. Tratatele respectatA in practica), Consiliul de Stat este de parere ea nu tine de competenta
internationale care garanteazA drepturile omului, spre deosebire de tratatele multilaterale judecatorului administrativ sa aprecieze conditia de reciprocitate, aceasta competenta
clasice care impun obligatii statelor in relatiile for mutuale, le impun acestora obligatii revenindu-i ministrului de Externe, pe calea unei chestiuni prejudiciare (CE, Ass.,
cu privire la indivizi : suspendarea sau stingerea acestor acorduri i-ar sanctiona, in 9 aprilie 1999, dna Chevrol-Benkeddach, AJDA, 1999, 459, cron. F. Raynaud si
realitate, mai degraba pe indivizi deck statul contractant. Curtea Internationale de P. Fombeur, p. 401 ; RFDA, 1999, 937, note J.-F. Lachaume). Considerand recent ca
Justitie, in avizul sau consultativ din 21 iunie 1971 privind consecintele juridice aceasta solutie contravine dreptului la un tribunal garantat prin articolul 6, § 1 al
pentru state ale prezentei continue a Africii de Sud in Namibia, exclude in mod clar CEDO, Curtea europeanA invite Consiliul de Stat sA-si schimbe practica (Chevrol,
normele internationale de aparare a drepturilor omului din sfera de aplicare a 13 februarie 2003, infra, nr. 212). In plus, existenta unui mecanism de control
principiului reciprocitAtii : desi statele au obligatia sA se abtinA de la a invoca sau interstatal (art. 33, fostul art. 24), care ii permite unui stat sa semnaleze incalcarea
aplica tratatele on dispozitiile tratatelor incheiate de Africa de Sud in numele de care un alt stat parte a obligatiilor sale conventionale, lass fare obiect invocarea
Namibiei sau cu privire la aceasta din urma, aceasta obligatie, afirma Curtea, „nu absentei reciprocitatii, iar rationamentul urmat de Curtea de casatie in hotArarea
poate fi aplicat anumitor conventii generale, cum ar fi conventiile cu caracter Cafés Jacques Vabre de pe 24 mai 1975, in legatura cu tratatul comunitar, este
umanitar, a cAror neexecutare ar putea aduce prejudicii poporului namibian" (Rec., aplicabilA, mutadis mutandis, in cazul CEDO'.
1971, p. 55, § 122).
SA precizam totusi cA, din moment ce acest lucru este favorabil intereselor 44 Nereciprocitatea §i garantarea colectivA. - Garantarea colectivA (supra) nu
individului, nimic nu ii interzice unui stat sa asigure, cu conditia reciprocitatii, depinde de jocut reciprocitatn2 . Stattil parte la un tratat de aparare a drepturilor
resortisantilor unui alt stat conditii de exercitare a drepturilor omului mai favorabile omului nu poate asadar invoca principiul reciprocitAtii pentru a neutraliza garantarea
deck cele aplicate in general (de exemplu, in cadrul unor conventii de stabilire pe colectiva conventionala, dupe cum o demonstreazd sistemul CEDO. Potrivit Curtii
teritoriul national). europene, natura de „tratat de garantare colectivA" a CEDO impune „intelegerea si
aplicarea dispozitiilor sale in asa fel Inc& exigentele Conventiei sA fie concrete si
43 Nereciprocitatea §1 articolul 55 din Constitufia Trance-za. - Articolul 55 al efective" (Soering, precit., § 87).
Constitutiei din 4 octombrie 1958 („Tratatele... au o autoritate superioara autoritatii 1) Statul parte nu poate sA se ascundA in spatele nereciprocitatii angajamentelor.
legilor, sub rezerva, pentru fiecare acord sau tratat, aplicarii acestora de calm cealaltA Nu poate invoca, pentru a se sustrage de la un recurs statal, faptul ca cererea se referA
parte") transpune in cadrul ordinii interne franceze principiul reciprocitatii din dreptul la evenimente petrecute intr-o perioada in care statul solicitant nu facea parte din
international general. Consiliul constitutional francez a decis deci pe buns dreptate ca Conventie, astfel incat nu putea sa constituie nici el obiectul unei plangeri. In cazul
rezerva de reciprocitate din articolul 55 nu se aplica in cazul tratatului cu privire la Austria contra Italia, Comisia noteaza ca orice stat contractant in afarA de Austria
statutul Curtii penale internationale, dat find insusi obiectul acestui tratat, anume avea, in perioada actiunilor incriminate, dreptul de a actiona impotriva Italiei si estitneazA
acela de a „apara drepturile fundamentale apartinand oricarei persoane, prin ea „este mai in conformitate cu sistemul de garantare colectivA prevazut in Preambulul
sanclionarea celor mai grave atingeri aduse acestora" (dec. nr. 98-408 DC, 22 ianuarie Conventiei ca Austria, ()data devenita parte la Conventie, sA aibA, in baza articolului
1999, „Traite portant statut de la Cour penale internationale", AJDA, p. 226, cron. 24, aceleasi puteri ca si celelalte state contractante" (cererea 788/60, Austria contra
J.-E. Schoettl, p. 230; RDP, 2000, p. 21, cron. D. Rousseau). La modul general, Italia, dec. 11 iulie 1961, Ann. CEDH, 1961, vol. IV, p. 141). Tocmai notiunea de
aceastA solutie se impune pentru orice tratat prin care sunt protejate drepturile omului. eficientA a recursului statal (art. 33, fostul art. 24) determinA Comisia sa considere ca
Aplicarea CEDO in dreptul francez nu ar putea asadar sa fie subordonatA conditiei exercitarea actiunii publice nu ar putea fi subordonata unei restrictii ratione temporis,
de reciprocitate din articolul 55 al Constitutiei, doctrina find unanima in aceastA din moment ce articolul 24 nu a prevazut aceastA posibilitate in mod expres.
privintA. Trebuie totusi notat ca, in aceastA chestiune, Consiliul de Stat nu s-a pronuntat
in mod expres ca instant-a de contencios . In timp ce anumiti comisari ai guvernului 1. „AvAnd in vedere ca, in cadrul ordinii juridice comunitare, neindeplinirea de catre un stat
preconizau in mod straniu aplicarea clauzei de reciprocitate in cazul CEDO2, propu- membru al ComunitAtii a obligatiilor care ii revin in baza tratatului din 25 mai 1957 este
nandu-i totodata judecAtorului sA se limiteze la a verifica dacA celelalte state pArti supusA recursului prevazut de articolul 170 al respectivului tratat, exceplia ce rezulta din
respects in mod global valorile exprimate de Conventie (ceea ce ar insemna ca lipsa de reciprocitate nu poate fi invocata in fata instantelor nationale" (D, 1975, p. 496,
concl. A. Touffait ; AJDA, 1975, p. 564, note J. Boulouis).
2. Trebuie, cu toate acestea, evidentiat faptul ca principiul reciprocitAtii ar putea fi aplicat in
1. In raportul sat' Droit international et droit francais (NED, nr. 4803, 1986, p. 17), cadrul dispozitiilor conventionale referitoare la garantarea drepturilor omului : astfel,
Consiliul de Stat se alaturA doctrinei. jurisdictia obligatorie a Curtii Interamericane a Drepturilor Omului (la fel Ca, odinioarA,
2. A se vedea, in acest sens, concluziile lui B. Stirn, CE, Ass., 21 decembrie 1990, Confederatia aceea a Curtii europene : fostul art. 46, § 2 CEDO) poate fi recunoscutA de cAtre statele
nationals a asociatiilor familiale catolice si altii, RFDA, 1990, p. 1065, note C.M., F.D., contractante cu conditia reciprocitatii (art. 62, § 2 al Conventiei americane referitoare la
Y.A., AJDA, 1991, p. 91. drepturile omului din 22 noiembrie 1969).
64 FUNDAMENTELE DIMPI=EUROMAN $1 INTE
-kislATIORAL... -$FRMItri'AtEA bittist0Ltli EUROP'EAN SI INTERNATIONAL... 65

in aceeasi logica, un stat parte nu se poate prevala, pentru a se sustrage de la un asuma, este posibila o foarte larga participare la aceste tratate, indispensabila pentru
recurs statal introdus itnpotriva sa, de faptul ca cererea se referA la probleme pe care fundamentarea autoritatii principiilor pe care ele le implied.
statul solicitant insusi le-a exclus din angajamentul salt prin intermediul unei rezerve.
Rezerva franceza la art. 15, § 1 din Conventie, referitoare la derogarile autorizate in Definirea rezervelor. - Conventia de la Viena privind dreptul tratatelor defineste,
cazul situatiilor exceptionale (infra, nr. 48), nu i-a interzis Frantei sa actioneze in 1982, in art. 2, § 1 d, rezerva ca fiind „o declaratie unilaterald, indiferent de formularea sau
impreuna cu alte state, impotriva Turciei, actiune motivata de situatia din aceasta tars denumirea ei, facuta de catre un stat (...) prin care acesta urmAreste excluderea sau
dupd ce armata preluase puterea la 12 septembrie 1980 si se instaurase starea de asediu. modificarea efectului juridic al anumitor dispozitii ale tratatului in aplicarea for la
Decizia luatd de Comisie a fost clara : „Caracterul obiectiv al Conventiei trebuie propriul sal caz ". In practica au proliferat, pe langa rezerve, declaratiile interpretative
respectat cand este vorba de o rezerva ca aceasta, care are ca obiect mecanismul de care, in principiu, precizeaza doar sensul unei dispozitii din tratat. Totusi, in practicd,
aplicare a Conventiei" (cererile 9940-9944/82, Franta, Norvegia, Danemarca, Suedia este dificil sal se facd distinctie intre cele doud. Comisia europeana a drepturilor
si Olanda contra Turcia, dec. 6 decembrie 1983, D. et R., 35, p. 143, § 41, § 42). omului cerceteaza intentia guvernului autor al unei „declaratii interpretative" adresate
2) Recunoasterea mutuald a statelor implicate in litigiu nu apare ca o conditie CEDO si examineaza continutul material al declaratiei pentru a stabili dacd aceasta
prealabild necesara sesizArii unei instance si nu prezinta consecinte asupra exercitArii are sau nu in realitate natura unei rezerve: in cazul Temeltasch, in legatura cu o
dreptului de recurs statal. Intr-adevdr, acesta din urma se incadreaza intr-un tratat declaratie a Elvetiei, Comisia subliniazA ca „daci un stat formuleaza o declaratie
obiectiv si nu implied existenta de drepturi obligatii reciproce intre statele parti o prezinta ca pe o conditie a consimtdmantului sau de a se lega prin Conventie,
implicate. Statul parat nu ar putea deci sA se prevaleze de nerecunoasterea guvernului respectiv ca avand drept scop excluderea sau modificarea efectului juridic al anumitor
statului solicitant pentru a eluda garantarea colectiva, indiferent dacd aceasta ar fi dispozitii, o atare declaratie, indiferent cum este denumitd, trebuie asimilata unei
pusd in practica direct, prin intermediul recursului statal (cererea 8007/77, Cipru rezerve in sensul articolul 64 din Conventie" (Raportul din 5 mai 1982, Dec. et
contra Turcia, dec. 10 iulie 1978, D. et R., 13, p. 85, § 10), sau indirect, in temeiul Rapp., nr. 31, p. 120 si urm.). Curtea europeana a confirmat aceasta interpretare prin
fostului art. 48, al. b (Loizidou contra Turcia, 23 martie 1985, precit., § 41)' : acest decizia sa din 29 aprilie 1988 in cauza Belilos (A. 132, § 48 si 49, RGDIP, 1989,
lucru ar echivala cu „contrazicerea obiectivului Conventiei" (cererea 8007/77, precit., 273, notA G. Cohen-Jonathan; vezi, de asemenea, Gradinger, 23 octombrie 1995, A.
§ 13). Astfel, Turcia nu s-a putut opune recursurilor introduse de Cipru. 328 C). Comitetul pentru drepturile omului adoptA o pozitie identica in decizia sa din
Lipsind de efecte principiul general al reciprocitatii, ordinea publica europeana tinde 8 noiembrie 1989, T.K. contra Franta (com. nr. 220/1987, RUDH, 1991, p. 167), si
asadar la supunerea deplind a statului parte fald de mecanismul conventional de control. se bazeaza pe efectul scontat de declaratia franceza referitoare la articolul 27 din
PIDCP pentru a o califica drept rezerva'.
2. Rezervele
Vom prezenta problematica generald a rezervelor in cadrul tratatelor de apdrare a Clauzele referitoare la rezerve in cadrul conventiilor internationale privind
drepturilor omului inainte de a examina efectele caracterului obiectiv al drepturilor drepturile omului. - Diversitatea dreptului pozitiv ()fell trei tipuri de situatii, care
omului asupra validitAtii rezervelor. nu urmeazd nici un criteriu precis : interdictia, tinerea sub tacere, autorizarea. Dintre
multiplele tratate referitoare la drepturile omului, doar cateva texte, cu domeniu de
Miza. - Rezervele declaratiile interpretative au menirea de a facilita acceptarea aplicare specific, cum ar fi Protocolul 6 al CEDO din 28 aprilie 1983 privind abolirea
instrumentelor conventionale multilaterale si de a favoriza extinderea domeniului for pedepsei cu moartea2, interzic in mod expres orice tip de rezerva.
de aplicare, fdrA ca prin aceasta sa aduca atingere integritatii lor, dupd cum a notat CIJ In cazul conventiilor care nu contin nici o dispozitie referitoare la rezerve (cum ar
in avizul sau consultativ din 28 mai 1951 privind rezervele la Conventia referitoare la fi pactele Natiunilor Unite din 1966 sau Carta africand din 1981), se aplicA regimul
genocid : nu trebuie sacrificate „pentru creSterea zadarnica a numarului de participanti general : rezervele, atat timp cat nu sunt interzise sau limitate de textul conventional,
insesi scopurile Conventiei" (Rec., 1951, p. 23). In materie de drepturi ale omului,
poate parea surprinzator ca, recurgand la rezerve, un stat parte la o conventie protectoare 1. Conform „declaratiei" franceze, „avand in vedere articolul 2 din Constitutie... articolul 27
sa nu-si indeplineasca toate obligatiile. Aici, probabil in mai mare masufa decal in alte nu se aplica in ceea ce priveste Republica" ; adica, din moment ce Constitutia interzice
rezerva reprezintA raul eel mai mic : tratatele referitoare la drepturile omului, orice diferentiere pe baza de origine, rasa sau religie, in Franta nu exists minoritati, iar
articolul 27, care garanteaza dreptul minoritatilor, a Camas fara obiect. CDO constata
prin procedurile de control pe care le pot institui, fac parte din categoria celor care
asadar ca aceasta „declaratie" urmareste „fail echivoc" excluderea competentei sale
aduc cea mai mare atingere suveranitatii statale ; doar apelandu-se la practica rezervelor, (G. Cohen-Jonathan, „Note sur les decisions et constatations du Comite des droits de
prin care statele sunt autorizate sa precizeze intinderea obligatiilor pe care si le l'homme des Nations Unies relatives a la France", 1989, AFDI, 1989, p. 424).
2. De asemenea, Conventia suplimentara din 7 septembrie 1956 referitoare la abolirea sclaviei, a
1. Aceasta dispozitie, anulatA prin Protocolul 11 (infra, nr. 291), ii permitea unui stat parte, comertului cu sclavi si a institutiilor si practicilor similare cu sclavia ; Conventia din
in cazul in care unul dintre resortisantii sai invoca o incalcare a Conventiei, sa sesizeze 14 decembrie 1960 privind discriminarea in domeniul invatamantului ; Conventia europeana
Curtea. privind exercitarea drepturilor copiilor, din 25 ianuarie 1996.
.....aewm-rlsaumminwriiraVINIEMVPRINTENN8.812.
SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 67
sunt acceptabile, cu conditia sA fie compatibile cu obiectul §i scopul acordului (AC,
Polonia, Slovenia) ; din contra, Portugalia a emis sapte rezerve, iar Austria patru
CIJ, 28 mai 1951, precit., p. 24; art. 19, al. c al Conventiei de la Viena). CDO
rezerve doua declaratii. Mai mult de 80 de rezerve declaratii au fost fAcute in
confirmA acest lucru in importanta sa observatie generals nr. 24 din 2 noiembrie 1994
legatura cu Conventia si toate protocoalele sale aditionale : dispozitiile cele mai
privind problema rezervelor fats de PIDCP (precit. nr. 41 si 44 ; § 6-8). Bazandu-se pe
vizate ale Conventiei privesc, in primul rand, dreptul la un proces echitabil (art. 6)
specificitatea pactului, care vizeaza „protejarea persoanelor aflate sub jurisdictia
si dreptul la instruire (art. 2 din Protocolul 1), apoi dreptul la libertate si la siguranta
statelor", CDO considers ca rezervele fats de dispozitiile pactului reprezenta'nd „reguli
de drept international cutumiar (a fortiori atunci cand au caracter de norme impera- (art. 5) si dreptul de proprietate (art. 1 din Protocolul 1) (vezi Consiliul Europei,
CEDO, „Extrait des reserves et declarations", Serie des Traites europeens, nr. 5).
tive)" - spre exemplu, interzicerea torturii, interzicerea privarii arbitrare de viatA,
prezumtia de nevinovatie, dreptul la libertate sigurantA - ar fi incompatibile cu 2) Impartita intre un sentiment de autosatisfactie tipic frantuzeasca („dreptul
nostru intern este destul de perfect") si teama de atingerile aduse suveranitAtii
obiectul scopul Pactului, respectiv „crearea de norme privind drepturile omului
nationale, Franta s-a specializat in ratificarile sau aderarile tardive, incomplete si
care sa fie constrangatoare din punct de vedere juridic" I .
limitate la principalele conventii internationale ale drepturilor omului. Astfel, Franta
In fine, majoritatea conventiilor internationale referitoare la drepturile omului contin
a ratificat, la 3 mai 1974, CEDO, dar nu si Protocolul 2 privind competenta
dispozitii dare autorizand formularea rezervelor (art. 57 din CEDO ; art. 75 din CADO ;
consultative a Curtii (deli accepta pe o perioada de trei ani, care putea fi prelungita,
art. 20 din Conventia cu privire la Eliminarea tuturor formelor de Discriminare Rasiala).
si cu conditia reciprocitatii jurisdictia obligatorie a Curtii din art. 46) si fare a efectua
Normele conventionale care nu sunt susceptibile de derogare (enuntate, de exemplu, declaratia de la art. 25 (competenta Comisiei in materie de recursuri individuale) :
prin art. 4, § 2 din PIDCP prin art. 15, § 2 din CEDO) pot oare sA facd obiectul
situatia avea sa fie clarificata doar pe data de 2 octombrie 1981. De asemenea,
rezervelor? Practica urmarita duce la recunoasterea, oricat de surprinzAtoare, a
aderarea pe 4 noiembrie 1980 la PIDCP nu este insotita de declaratia de la articolul
faptului ca interzicerea derogarii nu inseamna interzicerea rezervei : rezervele avand
41 privind competenta Comitetului Drepturilor Omului (pe motiv ca Franta trebuie sa
drept obiect clauze ce nu sunt susceptibile de derogare sunt posibile in cazul in care
opteze pentru sistemul de control instituit de catre Conventia europeana ! ), la fel cum
sunt compatibile cu obiectul si scopul tratatului (asa, de exemplu, rezerva Maltei la
aderarea la Conventia din 1965 privind eliminarea discriminArii rasiale nu a fost
art. 2 din CEDO cu privire la dreptul la viata, rezerva Portugaliei la art. 7, § 1 din
insotita, initial, de declaratia de la articolul 14 privind competenta Comitetului pentru
CEDO aceea a RFG la art. 15, § 1 din PIDCP, in materie de neretroactivitate a
eliminarea discriminarii rasiale (declaratie depusa la 16 august 1982). Mai cu seams,
legilor penale). CDO pare sa urmeze aceeasi directie, admitand ca nu exists „corelare
ratificarile aderArile franceze sunt insotite de rezerve care le limiteaza foarte mult
automata" intre rezervele formulate cu privire la dispozitiile Pactului care nu sunt
domeniul de aplicare. In general, rezervele si declaratiile legate de PIDCP le reiau,
susceptibile de derogare cele care aduc atingere obiectului scopului Pactului
(Obs. precit., §10). ca esentA, pe cele facute in legatura cu Conventia de la Roma, pentru a evita orice
conflict intre cele doted acorduri, care trateaza in ansamblu aceleasi drepturi, fall a
48 Practica rezervelor ,Ni exemplul Frantei. - 1) Utilizarea frecventa de catre state le defini in acelasi mod (vezi infra in legatura cu Protocolul 7). Desi principalele
a rezervelor obstacole in calea ratificarii CEDO au fost inlAturate („disputa invatamantului" si
declaratiilor in conventiile internationale ale drepturilor omului dreptul la instruire din art. 2 al Protocolului 1 ; legile exceptionale adoptate cu ocazia
conduce in mod evident la o fragmentare a regimului conventional. Aproape jumatate
razboiului din Algeria), ratificarea franceza este insotita de o declaratie interpretative,
din statele participante la PIDCP au formulat rezerve sau declaratii care se refereau,
conform cAreia dispozitiile legislative referitoare la monopolul, din acea perioada, al
cel mai adesea, la dispozitiile precise ale unor articole privind fie procedura penalA,
ORTF sunt compatibile cu articolul 10 din Conventia privind libertatea de a primi
fie libertatea de circulatie, fie libertatea de intrunire, libertatea de opinie sau accesul
transmite informatii (declaratie retrasA la 24 martie 1988), precum si de doua rezerve.
la functiile publice. 0 constatare similarA poate fi fa'cutA cu privire la CEDO2, in
Una dintre ele are ca obiect inlaturarea articolelor 5 si 6 din Conventie (dreptul la
cazul careia integritatea campului de aplicare (ca si a protocoalelor aditionale) nu se
libertate si la siguranta, dreptul la un proces echitabil), in favoarea dispozitiilor
pastreazA in zilele noastre decat in privinta anumitor state (Belgia, Islanda, Norvegia,
nationale referitoare la regimul disciplinar in cadrul fortelor armate : prudenta Frantei
1. In acest sens, rezervele Statelor Unite la articolele 6 si 7 din Pact (ce autorizeazd, pe de o a fost justificata, a posteriori, prin hotArarea Engel a Curtii europene a drepturilor
parte, aplicarea pedepsei cu moartea in cazul persoanelor sub 18 ani si specified, pe de altd omului din 8 iunie 1976, care se pronunta, cu unele conditii, pentru aplicabilitatea
parte, el termenii „pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante" sunt echivalenti Conventiei in materie de disciplind militara (in spetA, era puss in discutie legislatia
cu tratamentele „crude si neuzitate" interzise de Constitutie) par inacceptabile (vezi olandeza ; GACEDH, nr. 4). Cea de-a doua singularizeaza cazul Frantei, unicul stat
W. Schabas, „Les reserves des Etats-Unis d'Amerique au PIDCP en ce qui a trait a la peine din Consiliul Europei care a formulat o rezerva cu privire la articolul 15, § 1 din
de mort", RUDH, 1994, p. 137). Trebuie subliniat faptul cd Franta, printr-o observatie Conventia referitoare la derogArile autorizate in situatii exceptionale (Spania a facut
prezentatA in virtutea articolului 40, § 5 din PIDCP, exprimat refuzul de a adera la analiza o declaratie interpretativA privind art. 15). Temerea guvernului francez ca nu cumva
de ansamblu a CDO privind rezervele la Pact (CDO, Rap., vol. I, A/51/40, 1996, p. 106). controlul organizat de organele CEDO in baza articolului 15 (infra) sa permits
2. Sau cu privire la CEDR : la 31 mai 1993, 46 de state emiseserd rezerve (CERD/C/60 Rev. 2,
25 iunie 1993). cenzurarea deciziilor luate de presedintele Republicii in temeiul articolului 16 al
Constitutiei din 1958 a motivat aceasta rezerva ce cuprinde doua elemente. Pentru a
cmorEuRupErJorsrMITEIOIXTPURIL...
SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 69
evita orice divergenta intre cele doua texte, rezerva franceza stabileste ca, in cazul in
care sunt indeplinite condjtjjle cerute de articolul 16, „va trebui sa se considere ca pentru Eliminarea tuturor formelor de Discriminare Rasiala vadeste flexibilitatea,
dace nu chiar incoerenta sistemului de rezerve in materie : desi e vorba de o conventie
conditiile cerute de Conventie pentru punerea legitima in practice a articolului 15
referitoare la drepturile omului desi a fost instituit un mecanism de control
sunt indeplinite" ; cat despre masurile luate in baza articolului 16, articolul 15 din
(Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale), rolul de a se pronunta cu privire
Conventie nu ar putea „sa limiteze autoritatea presedintelui Republicii de a lua
la o eventuala incompatibilitate a unei rezerve revine in exclusivitate partilor contractante
masurile cerute de circumstance". Se observe astfel ca rezerva determine substituirea
domeniului de aplicare al articolului 15 din CEDO cu acela al articolului 16. (Rap. A./39/45, vol. II, § 190, si anexa III, p. 61). Situatia era aceeasi si pentru
PIDCP, CDO declarandu-se competent sa constate existenta sau inexistenta unei
In sfarsit, Franta a formulat o declaratie interpretativa rezerve la Protocolul 7.
Declaratia interpretativa vizeaza articolul 2, § 1 (despre dreptul la un grad dublu de rezerve, dar nu si sa stabileasca validitatea acesteia in lumina Pactului (cazul T. K.
jurisdictie in materie penala) si precizeaza ca examinarea de catre o instants superioara contra Franta, precit., nr. 46)1 .
se poate limita Ia un control al aplicarii legii, cum ar fi recursul in casatie : Curtea
de casatie s-a sprijinit pe aceasta declaratie pentru a decide ca nu este contrar CEDO SO Aprecierea validitasii rezervelor de catre organele de control. - 1) Conventia
ca hotararile luate de Curtea cu jurati sa fie pronuntate in ultima instants (Cass. crim., europeand corespunde, in general, modelului teoretic schitat. Intemeindu-se pe
23 iunie 1999, D, 1999, rez., p. 327, nota J. Pradel ; Cass. crim., 22 noiembrie „natura particulars a Conventiei", care creeaza obligatii objective §j organizeaza
2000, D, 2001, IR, 523)1 . Rezervele se refers la articolele 2-4 (principiul „o garantare colectiva" a drepturilor libertatior definite, Comisia europeana a drepturilor
idem este valabil doar in cazul infractiunilor ce tin de instantele penale)non bis in
- totusi,
omului (Rap. Temeltasch precit. ; G. Cohen-Jonathan si J.-P. Jacque, cron., AFDI,
partite soljcitante pot eluda rezerva franceza la articolul 4 din Protocolul 7 invocand 1982, pp. 524-530) Curtea (hofararea Belilos, precit., § 50-60 : declaratia interpretativa
dispozitia similara a articolului 14, § 7 din PIDCP, care nu a facut obiectul vreunei a Elvetiei privind art. 6, § 1 nu este valida) se declare competente sa se pronunte in
rezerve - privinta conformitatii cu CEDO a unei rezerve sau declaratii interpretative. In aceasta
Ia articolul 5 (transmiterea numelui patronimic este reglementata de
regulile ordinii juridice franceze si de dreptul local in Mayotte si in Teritoriile de privinta, articolul 57 (fostul art. 64) enunta doua conditii. Rezerva trebuie sa vizeze
peste mari). Vom preciza aici ca Franta a acceptat, printr-o declaratie express, o lege in vigoare pe teritoriul statului contractant in momentul emiterii sale (rezerva
„clauza colonials" din articolul 63 (noul art. 56), care extinde aplicarea CEDO la nu poate fi asadar aplicatd unei legi posterioare : Fischer, 26 aprilie 1995, A. 312) :
Teritoriile de peste Mari. acest fapt presupune ca ea O. contina „o scurta expunere a legii", ceea ce, conform
Curtii, reprezinta o conditie de fond care ofera garantia ca rezerva nu depaseste
tsa Validitatea rezervelor §i inadecvarea regimului general. - Fondat pe principiul dispozitiile inlaturate in mod explicit (Belilos, precit., § 59, si Weber, 22 mai 1990,
reciprocitatii angajamentelor, regimul general al rezervelor definit prin Conventia de A.177, § 38). Prin urmare, o declaratie facuta de statul parte cu prilejul ratificarii
Conventiei, care nu se raporteaza la nici o dispozitie specials a Conventiei si nu se
la Viena din 23 mai 1969 nu este compatibil, din punct de vedere teoretic, cu
caracterul „obiectiv" al tratatelor referitoare la drepturile omului : obligatiile unei refers la vreo lege anume in vigoare, nu ar putea fi asimilata unei rezerve trebuie
parti nu pot fi modificate de atitudinea unei alte parti. Astfel, intrarea in vigoare a considerate nonvalida (dec. 4 iulie 2001, Ilascu et al. contra Moldova si Rusia,
tratatului pentru statul rezervatar aprecierea validitatii rezervelor nu ar trebui sa fie RUDH, 2001, 174). Apoi, nu trebuie sa fie vorba de o rezerva „cu caracter general",
pe care Curtea o defineste drept „o rezerva redactata in termeni prea vagi sau ampli
subordonate consimtamantului, expres sau tacit, al celorlalte state contractante,
conform sistemului de acceptari-obiectiuni al Conventiei de la Viena (art. 20, §4 pentru a i se putea aprecia sensul si domeniul exact de aplicare" (Belilos, precit., §
5), care face din statul rezervatar o parte la tratat in raport cu alt stat contractant si 55)2 ; vom nota ca principiul interzicerii rezervelor cu caracter general a fost extins
permite o diversitate de relatii intre partite Ia un acord, ci interventiei organelor de „la orice dispozitie a unui tratat pe care 1-a incheiat vreun stat contractant inainte de
control (tend acestea exists). Totusi, diversitatea reprezinta regula in dreptul pozitiv ratificarea Conventiei si care risca sa fie incompatibil cu anumite dispozitii ale
eel mai adesea, se aplica sistemul dreptului comun, fie pentru ca nu exists un acesteia" (dec. 23 ianuarie 2002, Slivenko et al. contra Letonia, nr. 48321/99, § 61,
mecanism de control, fie deoarece conventiile referitoare la drepturile omului contin referitoare la compatibilitatea cu Conventia a unei masuri de expulzare pronuntate in
clauze ce supun rezervele jocului de „acceptari-obiectiuni" (exemple : conventia baza unui acord ruso-leton anterior aderarii Letoniei Ia CEDO).
privind drepturile politice ale femeji din 31 martie 1953, art. 7 ; conventia privind Controlul Curtii pare totusi sa fie extrem de formal si sa se refere doar la
eliminarea tuturor formelor de discrjmjnare a femeilor din 18 decembrje 1979, art. 28), problema claritatii si preciziei redactarii rezervelor (de exemplu, Fischer, 26 aprilie
fie, in sfarsit, din cauza absentei unei clauze specifice. Cazul Conventiei din 1965 1995, A. 312), si nu, pe fond, la continutul material al rezervei (Chorherr, 25 august

1. Legea nr. 2000-516 din 15 iunie 2000 de intarire a protectiei prezumtiei de nevinovatie si 1. Vezi textele obiectiilor la rezervele legate de PIDCP (CCPR C/2 Rev. 3, 12 mai 1993), in
a drepturilor victimelor (D, 2000, Leg., p. 253) instituie un apel contra hotardrilor unei special ale obiectiilor la rezervele americane (precit., RUDH, 1994, p. 240)
curti cu jurati in fata unei alte curti cu jurati desemnate de Care Sectia penala a Curtii de 2. CDO precizeaza, de asemenea, ca rezervele trebuie sa fie „specifice §j transparente" ;
casatie (JCP, 2000, Actualite, p. 1351). rezerva nu poate asadar sa fie „cu caracter general", ea trebuind „sä vizeze o dispozitie
particulars a Pactului si sä indice exact campul sau de aplicare" (Obs. precit., § 19).
0 - . - a) as o 0 s-- 0% t' . v
.) 1
-)" 0 C -. --' CD 0 cd
xs ..., E 5 " a, a rs, '-crs 2 5 a ;F,,'' 1
5) '8" ° 7.4
.-, : '0 ice
" 0
'5 5' vo ''° 88 as 7t• -14 7,5 )9,' '' ::-Z• • *
a.) 04 0
Tit a; •`r• ...,' z a"-- v.,EEt P, ,- 0 ..r ,rm-..Fat, si, 5 - E .g
0 ,-, 0 5 Tt 5 E'. L'' -5 0 -5 o 0 'so 2, .2 g ct v • d V., 5'
0.),-g.,
a4 m r..2, 5- ..0 ,,)
0-, ,n, xd ,....-2c z;'----'''-
Crl ° g
xt ...., ,_. tt "g 0 5' 5 a a < ,0
4 ''-' ,=. c•-• cd 00.70
8. 0
•--, EoN ,,, •ss .- )„, a.) 0 - as cd 0 A da a.)
• k; 5 5 .0 e ' ,- 8 • - • a 1 5 :0 ° ' - ) '5 • . a) 5 "-• .T ''° ,..... "0 U
• :0. a ,8
.- 2
,„ cl . ,": )ct .• • .2 • ,...,
U ‘' • ,-. co ::=1 p ,., _ ,,,
L° a o .,9, 8 ad 0 cn 0
00
SPECIFICITATEADREPTULUIEUROPEAN SIINTERNATIONAL...

-8 -,,z 0-, . ,... g..,- •- - ,-,-, 0 . 0 -,.4, 0 •-• , ..., )01- 0 „,,
6
.r4 .....:1
C-)
±, C.:,) Tc5 " ^w' e )C1 '
ES fq 0 Q 'c7j' 0 0 CI , °C T..., • ..., 8 N c
1-' 4' a). 0 c9 •
- oo E_, L.) •, g cr,
0 -'-' . En "•-• 5
5 Trs- 4.., .... a...) .•-• c...) - 2 5 -1- 0 71
., •-• •
g a)
7:1 0' co :-.-- a' r.,. 0 •;-_-, 01 0 N En -a" 0 0 •- .-8 a) - --' Eat
o 0 co •-• c i. cr,
"-' -5
CC ... a ._ ..„,p O cd
e••4 0 '.0, 0 "-' C..) • ••••, <5 0 'To 5 -7„, .., , .2 2 do,.,4

Denuntarea tratatelor privind protectia drepturilor omului


-a., ..„.
«1 Tc) 'a f:.,) 0 0 (,)
d c,„ ,L, ,,, .... ,... ,,, „ r„, 8- ,_, 0 - e0I „_,, .0,, .,_,
C.) 0:1 CU 41 U . '' C) V3 ..•••' ,t

g a) d cc- .._.
F., •11.
2 > I..
o .0. ;_, .. T't 5 -5 ---• 0
sel 0
g 1.) cci t5
0 0 -”';- as 5 x 5 ts) c.)0 01 •-• 0 5) •^' u) 5 -,0 co _., 0 T.g 0 r.e) *,- CII
a)
as..•--a
..) 5 5 ,c,., •vo rs 0
2 , g .- , • T> a
-0
0 0 , g .0 Vs• ,..,
,, CCs-,•-•• .T,.1 0 ^ a a, eL) ,,, g..,,, .,
O c.) _ Es
1.-, d 0
. - 8 ..,-: 0 IN 74 cid a)
-, tito •-, 0 .a., 0
g
.4.1.1 7) 0
es •- -0
0
k
CI) eN
1
> - '-' " 0
0 5 g .c4,4-, c443 ,-,ie 2 -T5' C o 0 2 ••-•' t-..'71'` cd cd , .---, .-..
: V bb cL) g cl 8 0 5 ,.y 0 5 -5 P. OVP) • •1:7 as0 0 t -4,
io,0 fN.00CI'''<1-t
0
L . o 52 _0
:
1:1 c c)
.E. , ...4- .,- -0 Ur, '0 E-, ,) h' " 8 8 .,t.1 -5' .5, os... .,,,, U
0 0„ •'-' s-, to. ,.., .
.-
g 6.
.4 ,.) zz -,-, ;., 4 5 ...., 0, 0 0 8 a) 0. c 0 -5 0 V ;-•„, 1: ,.. 0
<- a) 0 „, s--,
.t;, .. .$0., •2 4 8 -8 -o g °..)"-!.,,a)- E O 1c . s a i n ° It ,- .c. ‘ .`4" 8
cc
-
U ^ --t
0 s-, N.0 c.) s... c) o - set 'To -, •-• OA
• .-.. '^ n. ,.., I: ..-. .S.:2
i., )cd 'ar r^ , .5 a s ILI rn ...'
ct 0
;.., c.
, ,--.
c 0 u-m ...,• su5.-, cc,..0))Es 0 s..0 0,0,.., . 0
--' 8 0 0 0 0 0 • >.
O ,.... 8, .,.. ... 0 ...7,, 0 04 $.4 0 • ,-I I) Z co) 0 cz 0 ca , ,..+ rd
Tj
64 0 Ti
0 "0 'E 0 '-' :..) 0st 0 0 0 trz, o 5 0 at as )at M a) 5 ).. cat •--5X
1.) •
°%-,
CL)
EU 1- 0 a.) 0 •--4 A c
cu • 7
8. ' - ' acc) ...., 7:) " , .2 Es 2 [:4 scat .5 _. 0 a 5
Es ---2,cam 8 05‘...• ,-,
< O.)
T..rcf
0 ,-, 17 0 ..?. .. "cl .5, ." ... To o s .4 7)0 1so _7 cd
_r s ..7,.
ocwci,cn 0: i I 1 s-t T,,s-• --. .-.•
c s-• c..) -,,
'7,.
0., 0 .F.d, ..-
cc..--• •, )cat
st •5 es-. 0 ‘c 4-, 'tc- :1,°-7.,,' OL1 • s'-';''
•!:s 3 >
et 8 a) a) ,„ •-, •,-• 0 ,,
._--0c •01 s_,
• 0
v3
-- s..
U. -, 0 to
s.) '5 c.) * OA * 0 0 8 ° 8 4
, 2 '0 .0 0 4., I, , •,1.1 cti :1
U 71 ct
'-.. -0
E : •r)
.‘-'1 s: C
5 0 0 7:1 0 $ . . I 4:•,) 0 CI) •t1 '15 12, 0 n m 0 ad -a ,a I., g •6)
0 ad o •-• - c cs 15 Es •as Es E.) r-0 o > 0 •-• 17.,, .. , tot s. •---. 0
0 s , o Tr) -0, •-• oi) `'-' 0 ,t„,0•-•
,,, •_, 0 ....,
. •-•sA .. ;-, ..0 ..,5_,, p., ,,, 10 0 E.> I-, 0 s-' 7)
c ) i . •-• 1
0" 00 (N.00m0075% pk00.5c,3E 0 6i ^ ill 0 -,-. Q Q • )cat
C0
••,.. N OS '..' CD
• I :3 •-, 0 CO -•-. a. 0 va 'ES'1.0 0w 1 ...... 0 s.."0,....- 0 T.
.,ors ; EE '5 --• 0
t,,1 0 ,...4 0 2 E 0 .....
0L .3 0 o --' - s" CI

,0 0 0. 0 Q. C.) et: C'3


6 I-. a, 0 8 ct :71 cc s- 9 ,__," )01 ,cc: 0 , at E C a., a) ° .8 '5 .2 0 . Va

0 .-t a:A ‘,,ti •-• 8 ,, ,•-, .. 0 to. o 0 -•-. •-• C.)

os I:24 0.• ;"' ''- a) 72 Ts t)


tg, — .al
Vd

g .<05 F.e ' . 10 ii g ° ..?•-• ' Eo ct 8 5.


-.5 -0 g ,_, 'a g 0 ,,a_,,
)
co 0 0 0 0 .0 5• -to
E 8 5 .- 0 ao 2 2. 0 n 0 0 CD
0 „,'-' .... 0 '-' d0.10 ''-' CI-,a, .,
-- .2-2 51 w
lz 0 cc 0 cc vs .72, a) = )cd q .V. 0 .40 0 0 t...) 49" 4. )
. c
u.
W V'.•' t"•,4 0 cc <-. > s-, 0 0 !, "c:
•43 _,) 8 -- .5
Ts -
. 8)
E .,.., :E 0 ;5 - :-,4
c., g , 0 ..) •- . )g r%) as •76k '''''
2 0 5 cis -° 't 8 E. 2) 00 5 <- 499
C 'S 0.72 •••=1 .a 0
• 2--)4 "i...' 5- •-•
0 -0
0 2 aa :5
5g1
L °) x z cu
4- :0 '.."-: .° rt 5, > E *a
il"
••-• A > • -' 5 o 22, 0 Es 0 • 0 0E •••---, ° Q
.0 •-, 0 -2
.) a `L) a) U
0 -to " -) 5 5
low a) Ell .15 c'w"
s 0 ° '••T 8 c ° o •5 > 0 ( 1.. xs s-' • . s.. A ------- 2 " E-)
F-•5

3.
in -,:i 0 .a. )., 5 2 ' so. E-• .2 U
-to c 7.I. ‘...- o 0 2 5 0 as •.• -tC 0 5 -94 •5

^ "CC)
I
Cr) "CS 7:3 C-J •-- - . .0
0 ad2..,73 rdi .9, g- ' -0 C 1-. 0 1-, dd 00.., ^ xas N 2 .c!: cnt.0a.)• 3_,
.--, c t .7 4 Es --,
xd ^ a., • - ,z a) 0 1 0 ;,_,
•-• g — 0
.0 <ad -1) ,O
0 ••• a a) . En -5 o 2
0 0 ". a 0 xn CIO?004.)
5 •-• °-• 0 :0 51 '-' 55s 00 w ' 1
xv: al • -
'7,1 0 0 5 -5., 0 r- 0 ° •-•
> 0 01 00s 0;..0"a'— —, c tt o cn
o C OY'
z 0.5, 0cN••••,),0 8> 124_N gQ0 9-,,
C. .
! •,..- ,.., 44.
- :::,,,
.., 0 o •1_, ;15 ad'ar
nia
42
0
a) °
0 U a 2 _ •-, 0, --, 0)
Tsz"00,_,00r..T..;5.7)'>,,o
o -5 , - -o
o 8 -0 .... 0 Ea a ct . 'a 42 -5 .
0056
1:1,1 16, nC a) a , •Es soti "a 0 2 no '2 • -, .,_, ,n 8-, ---- (NI . 0 I 2 0
s0h _ - •0 g a• &., s. ,--, 0 • ,.., ... ..., i., C: 0 .... ad .4 '.° •,-, 0 0 qn ..: a.) ;.., 2
00 x.3
.•at *)
*1
m at .8 ,..°°° ,.., 1"-
-‘
,.828 08°8.0 040 rs -1-0. - .50.0->m
r4 .5 64
00, a?,
c
0. ,r, - - g ° 0, 0 0 * "0 0 " 2 °° "-. ,n3 0 0 cd
- 00 '0 ct, t _ t,....„ ' 2:,1) .5 ,9 c.4 1:3 ;S' ;..,
a ,D ,„3 0 42
4) L ;' 5
I) .! 4....
,CI -., )8 .0
-• 6., -•
-• o •o 1 ) g :1 .2 w'' U . 17' 2 5 Ett
'-' g
in" 8 Ca
c4 ad a -8 04 p., ,,
an r.) 8-, • ..... 0 ;MI ,C,,'- <CI V/ 2 . g C . °4 0.‘" .5 ""
° sos a, )5 R A ,_; 5. ,.., w F'' 5 ra: ,,,, ,-, g •2- en- , _..•• at• l'i:'' .;- m .g., " 0 .9 0
_,
C.) 0 CCI -o ,,.):1;2 0 <ed 0 ....E. -.3 a,
3 5.0 _,v,• 0d co,- -t .---. to• ---- 0 c .8 sEs •••-t -c, 0gi"z;,„, o 5 .., E
- 0 •••.. •.• 0 0- 0 * al c5 -m'
L
,§ .8 - • 5 0\ ._, .•-;
,.., 8 0
s -• -,
-4' ,,,, : c..? • c ,q „ ,, a) __, 0 •-•;) - -'-' A a
s., Es O VS
E T'a ad .-
C 2) ,°s ,0 '" 4 P`' -0 .. lz-' 5, 5 FN 2 4g, "11 0, * 0 Z,' 8 .5 6 34 a 2 5 C. .0 a" "-t5 g , ,,, ,..., c) Tr, ,' ,0" ° °
j g -2 C - > `-' 0 8.4 74 w
.... ,_, .,5 1.). 0 ,), . >. ss., 0., ,.., EL-..! 0 G.) t..... t - ,1,7 0 .) 2•-• 0 70 ,-.
. .5 p o .. _ .,.., 0 --' 7 5 0 • 51 2
ct .,("4 ---- 0 4.) _.-03 -T-1(41•-, c)v-
0 0 a) os
U
N))
:. ,,,c`r.0. ,-0 . -5,5 Y0:- -8450- 0% c. 0
-.8z0:1- 0 * '7 -
-- 0°:c
8
6 ..4 0 *2 rat
0 ,4 d00)cdt
0 N • cn
2 .,0, 0 --,
^ ,S4 ,0 ,.., dd 8 dr, 0 .0 5 2 a, <5 0 E.; as r, '5 `.) ›. 0 g 0 g 5 0 P41)1 '-' G.T.I •5 0 `1.)
O .= > <,5 0 5 1.2 ' 5 5 cr, 0 .2 t5 ' , g 0 '" al :,
0-) ,50 __. ,5 ,,, ›. -gm a '-. cu -- 0 § , ,---4, El) u 5" . '1.* 7,
. CD ,,, 0-, , 0 CO ^•-• ,--, 1--1 1-• xcl 0 • •-• r‘ 0
O > 0 ,•••-, , 01 0 N c0 N•C• En 6• ,-( • ,-, XI ct 0 )0 ,-. 0 -4-• •0 0 ,c5 0
O
O '0
>
• "" uo8 2 a)c)5•7.,
,,„, 1 .) ,., N ,,a)a.):-5,t
.,_, E. ,,„ > ,c,„ 5) L,,0 (..)•-•g-,- .0 550-55
g ;__ C g ,..„ ,,,„ 0 ,5 0:- P.•-•,1:5-1.5
0 (.4 0 0 •,.. -• > 0
Es N -0, t::) 0 ••-• s... m Es 5 tr., _. 0 --t as 0 ast 0 0 -• •-• N crt ,--• ,=•, 0 rd. cc:
• ))eg 1?) ccl .' C.°' (5 10,0c),.. a.vid,_ ,
L)„,,,,, ..,) -,, E , 15 5 <ra• rd a
a ) cc ,S E 5 a) ,-- P..,
14, •00 0 o ,...,, 0 „ - •- • al _ct _,g _, .0 g 0 0.5 , A act sas" , '-•
-•
• `4' an
C.) a)a)o--. c .5 2. 0 .5 4'4
:- . 0;..u '-‘••.. st ..d. ,,, a)
,-, •.g•
-0w..., •5 o - - al
g -----, .) 8 g 0.00- --Eso., G
,.. 0
00 .-.N0c4cdt..)
o
cne• 5
a a •70-- 00,SR.,, -
0 a)
;- -•
N s
co 1...
,., N cc
0 s.., .,
0 5 r,) ,01- 0 5,, • - )0,0 E) gN ,,,,
0 s
c ‘" .5 .--, 0
s.., 1-. ^ 0
14,- rar
„, ...„
--,
- cc
,,,),_
s. e.. 8 as 8 a)....,''. oN -,,
,0 0 , z.;), ...... •-, __0 pl.
" .0 et a. 1) .-C
--- a" p.), C
10 ,..,- 2 9 Z' ., o 0 o „ -2 5 ° '-' :0 tit ' ' '‘a) .5 -t ,
....,
"71- 5 > -- 0 '-' a*.,4 09 <2 1.0 :0 ° 8 .0, ,-.. '‘,1 --; .8 -..-4 ,11 1 c,_, ›
-, g g 0
s loo ...., g0g86.5 'Eli !a a .I 0,ag5ig .0 to, .2, 8) 51 cci .2 k -..ga,. 0 _ - 0,0 ,..,.) ,.., 0 0 - - g 0 Fu
O .2 .-. eu F rd" ma 5 - 0 Et 5 ;- `r as "' :6 2 u -•-• 0 > u :a g-,.,..,
0 0 ,0-- 8
::0 -0 " ejN1, c%) .5 ,•4 xt .2 ,,., o •,%, - a) 855 ".0 .. .5 ,,,, 8 0 ,, ,I - cs' ,,,,. ..:' .5 -,0 ,_, .'2, 0
.,---,0 0 _- )ct _,g
°*5 0 5 0
•••
g
7,4
8 ---...) 0 , -.u. o 8 to •L's
P '' •5 g 2 `) 0 g- •- rg I-, 0m .
,2,Es Ts', c) 5 0al- - ,a, )0 9., _,adad, >,_0'-'
at, •-• o -5 2til o-5 g 2 5 0 s, 0 ' -0 „. ., 8 Q0 ,,, ,o0 , .,`',-1)v- , e, .2 :-" a Fa 4-.1 3
E• 0 o .... o 5a.) 0z o •-• .B. N ,o o 0 > v5,- s-• `° ()0 .2 2' ,,,.
., '00). N ) °`4-!as
o .0 1- 4. m
'
4 0- 'at,. C) U' 5_.94c..)•-• C.) 0 a)•-,aa:
a) ial) 8
V3 c.) ,..,., • ....i • ,-, XCI C .--. ,0 0 4.a
1:0"0-,-)*g . -•=1 a
a) ,.., > ,b cz a.,g t `'
-4-, I rig 2 *5 7'
0 ,--, 0 E.) -b °° —8
0.) ;,,-4 0 0., 0 ° 5 - 1.T6 cat) t 8 P,
0 IA 2 cd )cd ... rn
P :a cl .0,
8 cK
, ES " 8.
° ,"98 g 1,
7: ' .0
7 , E
c,
a was > 5 5 ...) 0 A 0 ,) -80--), -) 2 -7''T (-) ta 7'3 w as (-) g ,c) ; ce ,-) ..,'-3' . ;@, c, s ,->, ,
cc: i N cri ta, 0 5 '-'' -a
..sy 0 0 0 2 8 ti
, 5 6' 5 ,,, In g .5 caa '15'. 0 )5 ‘15. g ..., .2..). C . c,-,-2 -,p . il 0 P 7) o c) t --8 . .>0a E ` 8 g.c.
cd
,E, 4 : 3L .0 '')
g 'k1
sES '1:1 5 .2 [1..) •,#: :as? 5 -s--: a)
ei 8,1) a' 74 0, .2 v) .- 5 0 ..z. g-grq 2 7.
.5 2 az .g • ,. - "CAA 'A A N 00
0 at 0 F4 <5 0 ‘9. a' c' .3 .41 . 1. ) <5, 0
m-00
or, cr) -_-• 0 0 Et -0.,:- .'g
' C 2 . ii M 5 'Et- ---• '5 0 '>) ,t `' •8 'E) -2 8 il 8 .. "2 "2' 2 A 72, .2 P'':'' 8 2 5
0-• • , 1 -,. 52 ,.-4--,50"= wg ,-
'10E-1 ,4..-,c,-, .2g-00-1-,-8 1410‘4 6 • 2, cg c)
Q :E # a s 8 , z-.., EE E 473,u g E (.0) -8 0 6 .8 ,ra.) -8 c..)c' ti5.. 42 1..5:i `4 ° c5 i ) -8
') cqz 04 8.
5 -8 5 I 0 "t.
7Z rfurinxaTENTELr13nlvrtraitd12OPEAN SI INTERNATIONAL... va • rII•VISFMTrf•KMINVI•frPTIV./1•11Tra.":77

cinci ani si prin intermediul notificarii cu un preaviz de case luni trimis Secretarului 3) In fine, caracterul obiectiv al drepturilor omului s-a bucurat de o consacrare
general al Consiliului Europei ; doar Grecia a folosit aceasta oportunitate, pe deosebita din partea Curtii Interamericane a Drepturilor Omului, Intr-un domeniu
12 decembrie 1969 (Ann., vol. XII, p. 81), dupa care a redevenit parte, in 28 apropiat de cel al denuntarii tratatelor, respectiv retragerea de catre statul parte a
noiembrie 1974. Denuntarea nu are efecte decat in viitor si nu elibereaza statul de acceptarii clauzei facultative ce stabileste competenta contencioasa a organismului de
obligatiile pe care si le-a asumat prin Conventie anterior denuntarii acesteia (Curtea, control. In doua decizii din 24 septembrie 1999, Bronstein si cauza referitoare la
24 iunie 1993, Papamichalopoulos, A. 260 B). Din contra, nici unul dintre Protocoalele Tribunalul constitutional (Serie C, nr. 54 si 55, RGDIP, 2000, 785, cron. P. Weckel),
aditionale la CEDO nu confine vreo dispozitie referitoare la o eventuala denuntare a Curtea interamericand, confruntata cu decizia statului Peru de a-si retrage declaratia
acesteia, iar intrebarea dace puterea de denuntare poate fi exercitata in raport cu un de acceptare a jurisdictiei obligatorii a Curtii, mentinut competenta, refuzandu-i
singur Protocol primeste, in absenta practicii, raspunsuri diferite, dupa cum se astfel statului parte retragerea din mecanismul contencios, deoarece acesta realizeaza
apreciaza ca Protocolul aditional este sau nu separabil de ansamblul Conventiei. o garantare colectiva a drepturilor omului.
Afirmatia Consiliului constitutional conform careia Protocolul 6 privind abolirea
pedepsei cu moartea ar putea fi denuntat in baza articolului 58 (fostul articol 65) al
Conventiei pare aici hazardata (dec. 85-188 DC, 22 mai 1985, Rec., p. 15, note II. Caracterul de norma de jus cogens?
L. Favoreu, AFDI, 1985, p. 368).
2) In absenta oricarei clauze de denuntare sau de retragere, Comitetul Drepturilor 03 Conceptul de jus cogens. - In colectivitatea interstatall exista anumite reguli
Omului, in observatia sa generals nr. 26 (61), din 29 octombrie 1997, privind fundamentale cu caracter cutumiar pe care statele nu le pot ignora sau modifica
chestiunile legate de continuitatea obligatiilor la care au subscris statele parti in prin conventiile for ; pentru o parte din doctrine, regulile referitoare la drepturile
virtutea PIDCP (A/53/40, vol. I, 1998, p. 91), considers ca denuntarea unui tratat de omului ar face parte din aceasta categoric numita jus cogens. Curtea Internationale
aparare a drepturilor omului este Impiedicata de insasi natura unui asemenea tratat. de Justitie a recunoscut Inca din 1951, in avizul sau din 28 mai privind rezervele la
Pe baza articolului 56 din Conventia de la Viena privind dreptul tratatelor, Comitetul Conventia pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid, ca exista anumite
apreciaza ca absenta unei clauze exprese arata ca partile „aveau in mod evident reguli funda-mentale de la care statele nu pot deroga : „Principiile care stau la baza
intentia de a exclude orice posibilitate de denuntare" mai ales, afirma ca „Pactul Conventiei sunt principii recunoscute de catre natiunile civilizate ca obligand statele,
nu este genul de tratat care, in virtutea naturii sale, sa implice un drept de denuntare" : chiar si in afara oricarei legaturi conventionale" (Rec., p. 23). Aceasta idee a
codificand sub forma de tratat drepturile omului universal consacrate de DUDO, existentei unei ierarhii intre normele imperative si cele care pot fi modificate
Pactul nu are „caracterul provizoriu caracteristic" instrumentelor care pot fi denuntate printr-o conventie ulterioara nu este noua : Georges Scelle afirmase existenta in
in lipsa unei clauze explicite. Considerand ca drepturile consacrate prin Pact le sunt cadrul doctrinei a unor norme cutumiare superioare, a unui „drept comun
recunoscute indivizilor ce traiesc pe teritoriul statului parte, CDO estimeaza, in international" ce include atat normele care garanteaza libertatile individuale (dreptul
consecinta, ea „dat fiind ca indivizii beneficiaza de apararea drepturilor recunoscute la viata, libertatea corporala, libertatea de a circula, libertatea comertului si
de Pact, aceasta aparare este corelata cu teritoriul si continua sa le fie acordata libertatea de stabilire), cat si pe cele care garanteaza libertatea colectiva (dreptul
indiferent de modificarile survenite in conducerea statului parte, inclusiv din cauza popoarelor de a dispune de ele insesi) (Precis du droit des gens, Sirey, 1934, t. II,
dezmembrarii unui stat sau a mai multora...". Comitetul se pronunta astfel clar in p. 15 si urm.). Insa conceptul de jus cogens a fost consacrat de Comisia de Drept
favoarea ireversibilitatii angajamentului conventional al statului - statul parte la Pact International, precum si de Conventia de la Viena de codificare a dreptului tratatelor
nu poate sa-1 denunte sau sa se retrage din el - si, in plus, conchide in sensul unei din 23 mai 1969, intrata in vigoare in 1980, in articolele 53 si 64 : „Este considerat
succesiuni automate la tratatele referitoare la protectia drepturilor omului. In privinta nul orice tratat care, in momentul incheierii sale, intra in conflict cu o norma
acestei ultime probleme, pozitia Comitetului, care este in contradictie cu solutia de imperative a dreptului international general. Pentru scopurile prezentei Conventii,
netransmisibilitate a conventiilor multilaterale catre statul succesor, retinuta in cadrul
o norms imperative a dreptului international general este o norma acceptata
Conventiei de la Viena din 1978 cu privire la succesiunea in materie de tratate, pare recunoscuta de comunitatea internationals a statelor in ansamblul ei ca fiind o
sa se inscrie intr-un proces de formare a unei reguli cutumiare pe care CIJ a refuzat
totusi sa o consolideze2. norma de la care nu este permisa nici o derogare si care nu poate fi modificate decat
printr-o noud norma de drept international general avand aceeasi natura" (art. 53,
Tratat aflat in conflict cu o norma imperative a dreptului international general - jus
1. In acest sens, M. Kamminga, „State succession in respect of Human rights treaties", cogens).
EJIL,
1996-4, 469. Definit astfel, conceptul de jus cogens se impune constiintei colective si limiteaza
2. Ord. privind mAsurile conservatorii in cauza referitoare la aplicarea pentru prevenirea si suveranitatea statelor prin sanctiunea care ii este atasata (de asemenea, art. 64:
reprimarea crimei de genocid (8 aprilie 1993) : atunci and Bosnia a invocat, in leg5tura „Dace apare o noua norma imperative de drept international general, orice tratat
cu Conventia pentru prevenirea si reprimarea genocidului, aceasta regula cutumiara, in existent care contravine acestei norme devine nul si is sfarsit"). Conceptul ramane
calitate de succesoare a fostei Iugoslavii, CIJ, in mod prudent, nu a luat pozitie (Rec.,
1993, pctele. 21-26 ; AFDI, 1996. 357, corn. S. Maljean-Dubois). totusi foarte neclar, deoarece este afectat de o serie de incertitudini.
' .1.11
NO

54 Identificarea normelor imperative. - 1) Obligatiile de jus cogens


rAman Med articol 19 din proiectul CDI, el organizeaza un regim de responsabilitate internationala
continut daca nu fac referire Ia drepturi determinate on dacA acestea nu sunt pentru „incalcari grave ale obligatiilor ce decurg din normele imperative de drept
definite. CDI da ca exemple de tratate contrare conceptului de jus cogens international general" (art. 40 5i 41), fArA sa le identifice totusi pe acestea din urma
tratatele
ce tolereaza comertul cu sclavi sau genocidul si, „cu titlu de alte exemple posibile", (P.-M. Dupuy, Les grands textes de droit international public, Dalloz, ed. a 3-a,
tratatele ce incalca drepturile omului (Ann. CDI, 2002, p. 765).
1966, II, p. 270). Roberto Ago,
la randul lui, apreciaza ca fac parte din jus cogens 2) Potrivit articolului 53 al Conventiei de la Viena §i hotararii CIJ din 1970,
acele reguli care interzic
recurgerea la fortA
„regulile fundamentale cu caracter umanitar (interzicerea criteriul de definire a normei imperative sau a obligatiei erga omnes rezida in
genocidului, a sclaviei, a discriminArii rasiale, apArarea drepturilor esentiale ale recunoasterea importantei normei de cAtre comunitatea internationala a statelor.
persoanei pe timp de pace sau razboi) etc." („Droit des traites a la lumiere de Ia Dincolo de afirmatia de principiu, care poate fi discutata, ca ar exista o colectivitate
Convention de Vienne", RCADI,
1971, III, t. 134, p. 324, nr. 27). Vom nota, in de state cu interese comune, cum am putea identifica aceastA „comunitate interna-
treacAt, caracterul imprecis al formulArilor de genul „reguli fundamentale" sau tionala"? SA fie oare vorba de toate statele sau numai de o parte dintre ele? Din
„drepturi esentiale".
perspectiva CDI, ar fi vorba de „toate componentele esentiale ale comunitatii interna-
Intr-un obiter dictum
al hotararii dirt 5 februarie 1970 referitoare Ia cauza tionale" : oare aceastA formulare desemneaza Adunarea generala a Natiunilor Unite
Barcelona Traction, Curtea InternationalA de Justitie a utilizat notiunea de obligatii deschide astfel o perspectivA revolutionara in dreptul international, cea a formarii
erga omnes, care se alatura celor de jus cogens
sau de crime internationala, Mt a se majoritare sau cvasi-unanime a regulii de drept? DacA asa stau lucrurile, trebuie spus
confunda totusi cu ele. Curtea pune accentul pe interesul juridic al tuturor statelor ca principiul respectOrii drepturilor omului nu pare a fi recunoscut de catre „comuni-
cu privire la protejarea anumitor drepturi si pe caracterul erga omnes tatea internationala" - cel putin nu in 1970 - ca o norms suficient de importanta
al obligatiilor
corespunzAtoare : „O distinctie esentiala trebuie, in special, stability «intre obligatiile pentru a figura printre cele sapte principii cu valoare cutumiara codificate de Rezolutia
statelor fats de comunitatea internationala in ansamblul sau cele care iau nastere in 2625 (XXV), adoptata de cAtre Adunarea generalA a Natiunilor Unite din 24 octombrie
legatura cu un alt stat in cadrul protectiei diplomatice.". Prin insAsi natura tor, cele 1970, ca „principii de Drept international ce privesc relatiile amicale cooperarea
din prima categorie se referA la toate statele. Avand in vedere importanta drepturilor dintre state conform Cartei Natiunilor Unite".
in cauza, „se poate considera ca toate statele au interesul juridic de a apAra aceste Pe de altA parte, notiunea de obligatie erga omnes postuleaza instituirea ca un
drepturi : obligatiile de care este vorba aici sunt obligatii erga omnes" (Rec., corolar a unui fel de actio popularis - astfel incat orice stat ar putea sa urmAreasca
1970,
p. 32). Iar Curtea enunta ca exemple obligatiile ce decurg „din scoaterea in afara legii incalcarile unei obligatii de acest gen pentru a asigura respectarea dreptului -, care ar
a actelor de agresiune genocid, dar si din principiile regulile ce privesc drepturile implica o puternicA bulversare a structurii societatii internationale si a carei eventualA
fundamentale ale persoanei" (ibidem). aplicare in materie de respectare a drepturilor omului poate antrena derive dintre cele
Curtea pare sA consacre astfel caracterul
universal si juridic obligatoriu al drepturilor omului in cadrul ordinii internationale mai grave. Asadar, nu se poate afirma clar in zilele noastre ca mAcar o singura regula
si, prin aceasta, sa respinga teza potrivit cAreia protectia drepturilor omului ar tine de drept international a putut satisface criteriul definit in articolul 53 al Conventiei de
numai de competenta statelor interesate. Curtea emite aici principii, fare legaturA la Viena, probabil pentru ca mecanismul de obiectivare a Conventiei este total
directs cu fondul cauzei in legaturA cu care a fost sesizata, a caror punere in practice inoperant intr-un domeniu in care resurgenta dreptului natural este evidenta.
tine de domeniul aleatoriului. Astfel, Curtea insAsi, in decizia sa din 24 mai 1980 3) Dreptul pozitiv iii manifestA reticenta in ceea ce priveste consacrarea notiunii
referitoare Ia cauza personalului diplomatic si consular al Statelor Unite la Teheran, de jus cogens, iar jurisprudenta nu a oferit pang in prezent decat indicatii partiale
nu a profitat de ocazia oferita pentru a califica drept obligatii erga omnes limitate in aceasta materie. Tribunalul arbitral constituit in cauza Delimitarii frontierei
obligatiile ce decurg din regulile institutiei diplomatice privind inviolabilitatea maritime dintre Guineea-Bissau 5i Senegal admite doar in mod implicit caracterul
persoanelor ; la fel, in ordonanta sa din 8 aprilie 1993, prin care dispunea luarea imperativ al dreptului popoarelor la autodeterminare (sentinta arbitrala din 31 iulie
de mdsuri conservatorii in cauza referitoare la aplicarea Conventiei pentru preve- 1989, RGDIP, 1990, p. 234) si, desi Comisia de arbitraj a Conferintei europene
nirea reprimarea crimei de genocid (Rec., pentru pace in Iugoslavia nu a ezitat, in avizele sale nr. 1 din 29 noiembrie 1991 si nr. 2
1993, p. 3), Curtea releva faptul CA
infractiunea de genocid „este contrary legii morale, precum spiritului
obiectivelor Natiunilor Unite" (§ 49), dar se multumeste sA califice obligatia 1. Articolul 19 definea crima internationala ca find „fapta ilicitA pe plan international care
enuntatA prin articolul 1 din Conventie, de a „preveni" si „reprima" genocidul, rezulta dintr-o incalcare de cave un stat a unei obligatii internationale atat de importante
drept o „obligatie incontestabild" (§ 45). pentru siguranta intereselor fundamentale ale Comunitatii internationale incat incalcarea sa
Textul de codificare a dreptului cu privire la rdspunderea statului pentru fapte este recunoscuta drept crima de catre aceasta comunitate internationala" („Rap. de la CDI
ilicite pe plan international, adoptat de catre Comisia de Drept International in iulie a l'AG de l'„ONU", Ann. CDI, 1976, vol. II, partea a 2-a, p. 89). Erau identificate patru
2001, nu permite concretizarea conceptului de jus cogens „obligatii esentiale", a caror incalcare ar constitui o crima internationala mentinerea
din moment ce, abandonand pacii si a securitatii internationale ; salvgardarea dreptului popoarelor de a dispune de ele
distinctia dintre „crime internationale" si „delicte internationale" exprimata de fostul insesi ; protejarea fiintei umane ; protejarea i conservarea mediului uman.
-NPESZ91, 1 1"1712171,M7111f/rEITIV•71"1.1V17 rcm711.13j1Nril,:77 17

din 11 ianuarie 1992 (RGDIP, 1992, p. 264, si obs. A. Pellet,


AFDI, 1991, p. 329), international al tratatelor, conceptul are un rol destul de restrans de element anulator
sa clasifice printre „normele imperative de drept international general" „respectarea
once tratat contrar conceptului de jus cogens este nul. Dupe cum afirma Tribunalul
drepturilor fundamentale ale persoanei si a drepturilor popoarelor si minoritatilor",
arbittal in cauza avand ca obiect frontiera maritime dintre Guineea-Bissau 5i Senegal,
ea nu este decat un organ consultativ. In acelasi timp, afirmatia Curtii Interamericane
„din punctul de vedere al dreptului tratatelor, jus cogens reprezinta pur si simplu
a Drepturilor Omului conform careia „principiul fundamental al egalitatii si
nediscriminarii s-a integrat in domeniul lui jus cogens" reprezinta mai mult o analizA caracteristica proprie anumitor norme juridice de a nu fi susceptibile de derogare pe
cale conventionala" (precit., nr. 54). In practica, notiunea nu are aplicabilitate in
prospective decat o demonstratie bazata pe dreptul pozitiv (avizul nr. 18, „Condition
domeniul drepturilor omului, deoarece e greu de imaginat ca cloud sau mai multe
juridique et droits des travailleurs migrants en situation irreguliere",
17 septembrie 2003, RGDIP, 2004, 267, cron. P. Weckel ; state sa incheie un tratat international pentru a incAlca in mod intentionat o norma
RTDH, 2004, 747, note
L. Hennebel). fundamentalA de protejare a drepturilor omului (de exemplu, pentru a practica
Mai exact, singura norma de protectie a drepturilor omului care a fost recunoscuta genocidul). In primul rand, caracterul ambiguu al notiunii de jus cogens incetoseaza
formal ca norma de jus cogens notiuni dare in materie de drepturi ale omului. Notiunea de jus cogens implica in
de catre dreptul pozitiv este interzicerea torturii.
Intr-adevar, jurisprudenta camerelor de prima instants ale Tribunalului Penal Interna- mod necesar o ierarhizare a normelor (infra, nr. 146). Or, in materie de drepturi ale
tional pentru fosta Iugoslavie a consacrat in mod explicit interzicerea torturii ca ffind omului, opinia dominanta pe plan universal - favorabila, de altfel, conceptului de jus
o „norms imperativa sau jus cogens" (Furundzija, 10 decembrie 1998, § 144 si urm., cogens - refuza once ierarhizare a acestora, pe motiv ca ele au un caracter indivizibil ;
RGDIP, 1999, p. 491, cron. P. Weckel ; de asemenea, Delacic consecinta este, dupe cum s-a putut constata, invocarea cu titlu de norme imperative
et al., 16 noiembrie
1998, § 454, Kunarac, 22 februarie 2001, § 466). Camera Lorzilor adopts aceeasi de drept international general a „ansamblului vag" al drepturilor omului. Acest mod
pozitie in hotararea Pinochet din 24 martie 1999 (RGDIP, 1999, 309, obs. M. de prezentare este inacceptabil, deoarece instrumentele conventionale de aparare a
Cosnard). Pe baza acestor precedente jurisprudentiale, Curtea europeana a drepturilor drepturilor omului recunosc ca doar anumite drepturi (toate, drepturi civile politice)
omului a recunoscut la randul sau, prin hotararea Marii Camere din 21 noiembrie nu sunt susceptibile de derogare (cum ar fi dreptul de a nu fi torturat), constituind
2001 in cauza Al Adsani contra Marea Britanie, ca „interzicerea torturii a devenit o astfel „norme imperative". Doar aceste cateva norme, care enunta drepturi „indero-
regula imperativa a dreptului international" (§ 61) ; totuSi, aceastA consacrare a unei gabile" (pe care le vom studia in cea de-a doua parte a lucrarii de fate), ar putea sa
norme de jus cogens ramane pur formals. tine de jus cogens, in masura in care se poate fundamenta caracterul for imperativ.
Dar faptul ca aceste norme ar putea constitui obiectul unor rezerve (supra, nr. 47)
Problema compatibilitAtii dreptului de acces la un tribunal si a principiului de drept tinde sa contrazica ipoteticul for caracter de norme de jus cogens.
international privind imunitatea de jurisdictie a statelor constituia esenta cauzei mentionate, CDO, in observatia sa generala nr. 24 (precit., nr. 41), incearca sa depaseasca
tribunalele engleze admitand cererea de imunitate prezentatA de Kuweit ca raspuns la aceste contradictii si pare sa distinga normele imperative de drepturile de la care nu
actiunea civile in reparatie initiate de dl Al-Adsani pentru actele de tortura care i-ar fi fost
aplicate de autoritatile din Kuweit pe teritoriul acestora. Relevand faptul ca deciziile citate exista derogare : „reguli de drept international cutumiar", normele imperative nu ar
anterior ale TPI pentru fosta Iugoslavie si ale Camerei Lorzilor se retell la raspunderea enunta neaparat drepturi nesusceptibile de derogare (de exemplu, dreptul la libertate
penala a unui individ, Curtea face o distinctie discutabila intre procedura penala si siguranta) si nu ar putea face obiectul rezervelor (§ 8-10; infra, nr. 86).
procedura conchide ca, la ora actuala, dreptul international nu permite sa se
decide ca un stat nu se mai bucura de imunitate in fata instantelor altui stat in caz de actiune De altfel, in cadrul observatiei sale generale nr. 29 privind articolul 4 din PIDCP, adoptata
civile pentru acte de torture comise in afara statului forului (§ 66). Curtea considerA ca la 24 iulie 2001 (CCPR/C/21/Rev. I/Ass. 11), Comitetul precizeaza cA, in cazul in care
acordarea imunitatii de jurisdictie Kuweitului nu a determinat o „restrangere nejustificatA" caracterul inderogabil al unui drept semnaleaza caracterul imperativ al acestuia, lista
a dreptului reclamantului de a avea acces la un tribunal i, prin urmare, nu incalca normelor imperative este mai cuprinzatoare decat aceea a drepturilor ce nu sunt susceptibile
articolul 6, § 1 din CEDO. AceastA solutie este criticabilA in masura in care erijarea in de derogare ; ea ar include, de exemplu, .dreptul la conditii de detentie conforme cu
norma de jus cogens a interdictiei torturii farA a desprinde consecintele acestui fapt este demnitatea umana (art. 10), respectarea garantiilor judiciare fundamentale cum ar fi
contradictorie. Norma de jus cogens este o norma imperativa superioarA din punct de prezumtia de nevinovatie (art. 14, § 2), interzicerea oricarei forme de propaganda in
vedere ierarhic, prioritara fatA de once alts regula de drept international, inclusiv fatA de favoarea razboiului si a oricarei forme de instigare la urA nationals, rasialA sau religioasa
cea a imunitatii statelor strain (de la care nimeni nu contests ca exista derogare). Dace (art. 20) etc.
interzicerea torturii reprezinta o norms imperativa, este inacceptabil sa se considere ca- ea
s-ar putea impiedica de obstacolul procedural al imunitatii statelor in cazul unei proceduri SS Tendinte. - Nu ni se pare ca notiunea de jus cogens ar putea produce efecte
civile. (RGDIP, 2002, 893, note I. Pingel ; JCP G, remarcabile in domeniul dreptului conventional al drepturilor omului, dupe cum o
2002, I, 105, nr. 8, cron. F. Sudre ;
RTDH, 2003, 139, obs. J.-F. Flauss) dovedeste hotararea Curtii europene in cazul Al-Adsani (precit.). Interesul sau este
514 Pertinenta recurgerii la conceptul de jus cogens de o cu totul alts nature si se situeaza, de lege ferenda, in perspective formarii
in materie de drepturi ale progresive a dreptului international. In acest sens, mi5carea declansata prin crearea
omului. - Invocarea conceptului de jus cogens, cu misterul si contradictiile sale, nu
Tribunalelor Penale Internationale pentru fosta Iugoslavie 5i Rwanda, precum 5i a
pare potrivita in materie de drepturi ale omului. Inscris in contextul dreptului Curtii penale intemationale marcheazA o convergenta semnificativa in privinta identificarii
vsnwmw=mmirwromurrwricrommturrinn971-111TMNIInTKIN/TU:.: 79
crimelor internationale'. Trebuie relevara indicatia data de Camera de apel a TPI
pentru fosta Iugoslavie in cadrul hotararii sale din 2 octombrie 1995 in cauza Tadic,
anume cA articolul 3, comun Conventiilor de la Geneva (infra, A. Calitatea de subject de drept international
nr. 144), este o regulA
de drept umanitar cu caracter cutumiar (§ 94 $i § 98). De asemenea, se cuvine 57 Punerea problemei. - k plan general, drepturile omului nu pot fi conceptualizate
mentionat ca CIJ, in avizul ski din 8 iulie 1996 referitor la legitimitatea amenintarii in afara categoriilor juridice, si in special a categoriei de subject de drept : dupa cum
cu folosirea armelor nucleare sau a folosirii acestora, considerA, in continuarea bine aratA D. Lochak („Mutation des droits de l'homme et mutation du droit", RIEJ,
hotArarii sale din 27 iunie 1986 privind actiuni1e militare $i paramilitare din Nicaragua, 1984, 13, p. 55), „drepturile omului nu pot fi concepute deck din momentul in care
ca „un mare numar de reguli de drept umanitar aplicabile in cadrul conflictelor se postuleazA ea omul este un subject de drept, inzestrat cu capacitatea de a avea
armate (...) constituie principii de neincalcat ale dreptului international cutumiar" drepturi $i de a se folosi de ele in relatia cu autoritatile". Pe planul dreptului
(Rec., § 79)2 . Aceste exemple ilustreazA afirmarea progresivA cutumiarA a unor
international, chestiunea atribuirii calitatii de subject de drept international unui
obligatii de drept umanitar implicit, a unei categorii de drepturi ale omului „dotate individ, dupa ce a starnit controverse doctrinale foarte aprinse, se love$te de un
cu o influents juridicA eminentA" (P.-M. Dupuy, op. cit., rAspuns de principiu : ordinea juridicA internationalA nu cunoa$te ca subiecti de drept
nr. 5, § 211). SA notAm
apdar cA aceastA afirmare se produce in cadrul dreptului umanitar privind conflictele deck statele prin extensie, organizatiile interstatale, indivizii neputand accede la
armate, $i nu in acela al dreptului international al drepturilor omului (am relevat insA, dreptul international deck prin intermediul protectiei diplomatice. Pe scurt, pentru
supra, nr. 16, identitatea de obiectiv - apArarea fiintei umane - a acestor doua
ca dreptul international reglementeazA relatiile interstatale, individul nu ar putea
drepturi) cA, de$i acest fenomen tinde sa evoce o ierarhie a normelor, vocabularul fi subiect de drept international : este vorba de o „petitio principii" (M. Virally, curs
CIJ rAmane, in mod prudent, la „marginea" conceptuluj de jus cogens. precit., RCADI, 1983, V, t. 183, p. 134). Teoretic, nimjc nu impiedica individul,
Dep4ind
fundamental voluntarist al dreptului, afirmatja ca o serie de norme cutumiare referi- subject de drept intern, sA fie $i subject de drept international. Curtea Permanents de
toare la drepturile omului au calitatea de norme imperative de jus cogens, Justitie Internationale, in avizul ski din 3 martie 1928 in cazul privind Competenta
in virtutea
interesuluj comun superior pe care il prezinta, contribuje la situarea principiului tribunalelor din Dantzig, a afirmat : „Conform unui principiu de drept international
respectArii drepturilor omului printre elementele constitutive al unei ordini publice bine stabilit, un acord international nu poate, in sine, crea in mod direct drepturi $i
internationale in devenire. obligatii pentru persoane particulare. Nu se poate contesta insA CA obiectul unui
acord international, in intentia partilor contractante, ar putea fi adoptarea, de cAtre
parti, a unor reguli precise care sA creeze drepturi $i obligatii pentru indivizi
Sectiunea a II-a susceptibile de a fi aplicate de catre tribunalele nationale" (Serie B, nr. 15, p. 17). Cu
alte cuvinte, statul, din ratiuni ce tin de dezvoltarea istoria a dreptului international,
Titularul drepturilor constituie subiectul de drept comun al dreptului international $i nu se poate presupune
cA a acceptat sa face din supu$ii saj subiecti de drept international deck dac'a
Aflate in stransA legatufa cu insAsi calitatea de persoana (supra, manifestat clar intentia in acest sens. Astfel, norma internationalA nu atinge individul
nr. 40), drepturile
omului sunt drepturi individuale, al cAror titular este individul. Trebuie asadar facutA deck in cazul in care este „individualizatA" : in momentul adoptkii sale, statele
distinctia intre drepturile individuale drepturile colectivitkilor. trebuie sa-si fi exprimat intentia de a conferi particularilor drepturi $i obligatii in
cadrul ordinii juridice internationale. Aceasta conditie este in mod evident indeplinita
de normele internationale ale drepturilor omului care le confers indivizilor drepturi
I. Individul specifice : este vorba despre obiectul proclamarii internationale a drepturilor
omului. Totu$i, ne-am grabi data am deduce de aici cA persoanele fizice constituie
Promovarea drepturilor omului in cadrul dreptului international readuce in actualitate subiecti de drept international $i ca acesta 'din urma a devenit un veritabil „drept al
discutia traditionalA privind locul individului in ordinea juridicA internationalA. oamenilor", in sensul avut in vedere de Georges Scelle. Intr-adevAr, pentru ca
individul sA constituie un subject activ al ordinii juridice internationale, nu este
suficient ca el sa fie titularul unor drepturi obligatii create de dreptul international,
ci trebuie, in plus, sa-i fie recunoscuta aptitudinea de a actiona pe planul dreptului
international.
1. SA notam totusi faptul el Tribunalul Penal International pentru Rwanda realizeaza, in
decizia sa din 4 septembrie 1998 in cauza Kambanda, o ierarhizare a acestor crime : 58 Capacitatea individului de a actiona pe plan international. - Capacitatea de a
crimele de razboi sunt mai „mici" comparativ cu genocidul sau crima impotriva umanitAtii actiona este criteriul decisiv al personalitkii juridice. Individul trebuie sa poata
(§ 14), jar genocidul apare aici drept „crima crimelor" (§ 16).
2. Vezi P.-M. Dupuy, „Les « considerations elementaires d'humanite. dans la jurisprudence actiona direct, prin intermediul unor proceduri adaptate, pentru a se prevala de
de la Cour internationale de justice", Mélanges Valticos, drepturile de care beneficiazA $i a face sa fie respectatA exercitarea efectiva a acestora.
Pedone, 1999, p. 117.
Trebuie sa constatAm insa cA „individualizarea" normative internationals este mai
anNPOLNIMVIVIINRICE7.
SPEUFICIIAIEA 1)1(EVI ULTI EUROPE/W Til'NTERNATTONAL..: SI
freeventa decal instituirea de mecanisme internationale de protectie. Dreptul international
incalcarea unui drept individual, in baza unui text - in general, dar nu obligatoriu,
general nu ofera indivizilor decat posibilitati foarte restranse de a actiona, iar cazurile
conventional' -, in fata unui organism nonjurisdictional competent sä judece sä
in care este prevazuta participarea individului la o veritabilA procedurA judiciary
adopte un act individualizat lipsit de forts obligatorie (H. Surrel, Le petitionnement.
raman niste exeeptii : cu titlu istoric, putem mentiona Conventia de la Washington din
Etude de droit international public, infra, nr. 82).
20 decembrie 1907, incheiata intre republicile Costa Rica, Guatemala, Honduras,
Fara a intra in detaliile mecanismelor de garantare, la care ne vom referi in partea
Nicaragua si Salvador, care a creat o efemera (1907-1918) Curte de justitie central-
a treia, ni se pare deci posibil sa distingem trei categorii de actiuni privind drepturile
-americana, la care indivizii puteau avea acces cu conditia sa fi epuizat in prealabil
omului : comunicarile, petitiile simple 1i recursurile contencioase.
caile de recurs interne (conditie a carei nerespectare a motivat respingerea celor patru
recursuri individuate prin care Curtea a fost sesizata).
Dreptul international SU Comunicarile. - Autorul unei asemenea „adrese umanitare" poate cel mult sa
european al drepturilor omului ii ()fell individului spere la un raspuns din partea destinatarului. Astfel, Declaratia Americana a Drepturilor
anumite posibilitati de a actiona direct : faptul ca persoane fizice iii vad recunoscut,
in calitate de fiinte umane si Indatoririlor Omului din 1948 prevede, in articolul 24, ca „orice persoand are
indiferent de nationalitate, dreptul de a adresa cereri dreptul sa prezinte petitii respectuoase oricarei autoritati competente, din ratiuni de
unor organisme internationale constituie o inovatie remarcabila in cadrul ordinii
interes general sau particular, si sa obtina o decizie rapida". In plan universal,
internationale. Aceasta capacitate de a actiona recunoscuta individului ramane totusi
practica comunicarilor privind incAlcarea drepturilor omului, adresate Secretarului
limitata precara. Limitata, deoarece individului nu i s-a recunoscut dreptul de a
general al ONU, s-a dezvoltat inca de la inceputurile Organizatiei, in afara oricArei
intenta in mod direct o actiune judiciary pe plan international : capacitatea de a
baze conventionale. Mai exact, doua proceduri „extra-conventionale" de comunicari
actiona a individului ramane limitata la proceduri internationale extrajudiciare de
control, cu singura exceptie - remarcabila - a Conventiei Europene a Drepturilor Omului individuate au fost organizate de catre Consiliul economic 1i social. Rezolutia 728 F
(infra, nr. 62). Si precara, in masura in care capacitatea de a actiona a individului (XXVIII), adoptata la data de 30 iulie 1959, indica o procedura sumara in materie :
Secretarul general „examineaza" comunicarea, apoi trimite un rezumat al acesteia
ramane subordonata vointei statului : dace acesta decide sa denunte tratatul international
ce garanteaza drepturile procedurale ale indivizilor (posibilitate prevAzuta, de exemplu, statului in cauza 1i Comisiei pentru drepturile omului (organ statutar al Organizatiei,
de art. 58 din CEDO si de art. 78 din CADO) sau sa nu-si reinnoiasca acceptarea, in conform art. 68 al Cartei) care, indiferent de imprejurari, nu poate lua nici o masura.
general facultative (mai putin in cazul CEDO sau CADO), a competentei organelor Mai credibila este procedura instituita ulterior prin Rezolutia 1503 (XLVIII) din
de a judeca cereri individuate, capacitatea procesuala a individului este redusa la zero 27 mai 1970, pe baza Rezolutiei 1235 (XLII) din 6 iunie 1967, care autorizeaza
(sub rezerva observatiilor formulate supra, nr. 51). Comisia sa examineze informatiile privind incalcarile flagrante ale drepturilor omului,
In concluzie, indivizii pot constitui subiecti ai dreptului international european continute in comunicarile primite de Care ONU. Procedura aplicata, care amplified
al drepturilor omului, dar sunt, intotdeauna, subiecti de importanta minors. rolul Comisiei, este o procedura confidentiala de examinare a comunicarilor
individuale, prin intermediul unor filtre succesive (grup de lucru, subcomisie pentru
lupta contra masurilor discriminatorii 1i pentru protectia minoritatilor, comisia pentru
B. Dreptul de actiune Internationale" al individului drepturile omului) ; ea poate avea ca rezultat fie un „studiu aprofundat" al situatiei,
realizat de catre Comisie, 1i un raport al acesteia, insotit de recomandari si trimis
5.51 Modalitati diverse. - Dreptul de actiune internationals al individului este
desen-mat frecvent prin termenul generic de „petitie". Acest termen creeaza confuzii, Comitetului economic 1i social, fie, in urma deciziei Comisiei, o ancheta la fata
locului, incredintata unui comitet special care urmeaza sa adreseze Comisiei un
deoarece desemneaza doua categorii de actiuni extrem de diferite : petitiile-cereri,
raport cu observatiile sale ; numai ca o astfel de ancheta poate fi intreprinsa doar
care desemneaza toate comunicarile adresate organismelor internationale si redactate
dace statul implicat li-a dat in mod expres acordul 1i trebuie realizata in colaborare
in mod explicit sub forma unei solicitari, cereri sau rugaminti de interventie ;
cu acesta, in conditii stabilite de comun acord. Ineficienta acestei proceduri2, in ceea
petitiile-plangeri, care se retell la fapte ce constituie o incalcare a unor angajamente
ce privelte garantarea drepturilor individuate, este evidenta : drepturile suverane ale
bine definite Ii care sunt adresate, conform unei proceduri determinate, instantei
statului sunt protejate cu strict*, iar caracterul confidential al procedurii in fata
special si expres insarcinate cu protectia drepturilor lezate (N. Feinberg, „La petition
en droit international", RCADI, 1932, II, pp. 525-644). Primele raman date de fapt Comisiei it ferelte pe acesta de singurele sanctiuni de care s-ar putea teme : cele ale
opiniei publice (infra, nr. 381).
fare pertinenta juridica si nu au decat o valoare pur informative : sunt comunicari ce
nu fac obiectul unui tratament individualizat. Categoria denumita a „petitiilor-plangeri"
este si ea compozita, deoarece include actiuni care sunt susceptibile sa declanleze, in 1. De exemplu, dreptul de petitie in fata Parlamentului european a avut ca unica baza juridicA
anumite conditii, o procedura judiciary si decizii obligatorii : ne aflam, in acest caz, regulamentul interior al Parlamentului, inainte de a fi consacrat prin Tratatul privind
in fata unor adevarate recursuri contencioase. Vom folosi aici termenul de petitie Uniunea EuropeanA din 8 februarie 1992 (art. 8 D, al.1).
pentru a ne referi doar la petitiile „simple" : dupa cum arata un studiu recent, nu se 2. SA relevam faptul ca, pans la data de 1 ianuarie 1994, Comisia nu a efectuat decat o singura
datA un „studiu aprofundat" (eel privind Uganda, din 1978) si nu a initiat niciodatA o ancheta
poate vorbi cu adevarat despre un drept de petitie decat atunci cand poate fi denuntata
(Comisia pentru DO, Raport al Secretarului general, E/CN 4/1994, 42, 10 februarie 1994).
813,-BelirierrA7A-DREFITEUFEURCTENFT-'711TTE
RNA~ AIL:
61 Petifiile simple. - Pe plan universal, Natiunile Unite au manifestat, in virtutea
atasamentului statelor fats de principiul competentei nationale, o profunda reticenta de organ permanent al Cartei OSA (Protocolul de la Buenos Aires din 27 februarie
in ceea ce priveste recunoasterea dreptului la petitie individuals in 1967) - sa primeasca petitii individuale referitoare la incalcarea unuia dintre drepturile
materie de drepturi recundscute de DADIO (infra, nr. 74), Indreptate impotriva unui stat membru al
ale omului. Chiar atunci cand dreptul la petitie fusese
recunoscut pentru protectia OSA, dar care nu este si parte la CADO. Procedura se incheie printr-un raport al
categoriala a minoritAtilor, prin Pactul Societatii Natiunilor,
pentru aceea a locuitorilor Comisiei, Insotit de recomandarile acesteia, susceptibil de a fi publicat (vezi
din teritoriu aflate sub tuteld, prin articolul 87 din Carta Natiunilor
Unite (drept largit T. Buergenthal si A.-C. Kiss, La protection internationale des droits de l'homme,
in practica si in favoarea locuitorilor din teritoriile aflate sub
mandat, printr-o decizie Engel, 1991, p. 96 si urm.).
a Consiliului SocietAtii Natiunilor din 31 ianuarie 1923, respectiv in favoarea celor
din
teritoriile neautonome, de cAtre Comitetul de decolonizare numit „al celor
24"), el nu 62 Recursurile contencioase. - Acestea nu exists decat in cadrul a doua mecanisme
a fost inclus in Declaratia Universals a Drepturilor Omului. Abia in 1965,
respectiv regionale de protectie a drepturilor omului, cel european (Conventia pentru apararea
in 1966, dreptul de petitie individualA a fost consacrat in mod oficial in materie de
drepturi ale omului : mai intai, in domeniul specific al discriminArii rasiale, prin drepturilor omului si a libertAtilor fundamentale adoptata la Roma pe 4 noiembrie
articolul 14 al Conventiei internationale din 21 decembrie 1965 privind Eliminarea 1950) si cel american (Conventia Americana a Drepturilor Omului din 22 noiembrie
tuturor formelor de Discriminare RasialA ; apoi, in plan general, prin Protocolul 1969). In sistemul european, recursul contencios este in prezent unul direct, dat
facultativ care se raporteazA la Pactul International cu privire la Drepturile Civile flind ca articolul 34 al CEDO modificat prin Protocolul 11 (intrat in vigoare la 1
Politice, din 16 decembrie 1966. Conventia Contra Torturii si a altor pedepse sau noiembrie 1998) autorizeazA de drept individul sA sesizeze Curtea europeanA. In
tratamente crude, inumane on degradante (CCT) din 10 decembrie 1984 instituie, de sistemul american, recursul contencios este indirect. Inspirandu-se din Conventia
asemenea, un drept de petitie (art. 22)1 . Este suficient sa mentionAm acum faptul de la Roma in versiunea sa originara (art. 25), Conventia de la San Jose le
ca recunoaste indivizilor dreptul de a sesiza un organ de instructie si de conciliere,
aceste mecanisme prezintA trAsAturi similare ce limiteaza substantial sfera de influents
a dreptului de petitie. Ele se bazeaza pe declaratii de acceptare cu caracter facultativ : Comisia interamericand pentru drepturile omului (art. 44), printr-o cerere avand ca
articolul 14 a intrat in vigoare la 3 decembrie 1982 (45 de declaratii la 19 august obiect incalcarea de cAtre unul dintre statele parti a drepturilor protejate prin
Convenlie. Desi nu le oferA particularilor posibilitatea de a sesiza in mod direct
2004), Protocolul la 23 martie 1976 (104 de ratificAri la 19 august 2004), iar articolul
instanta internationals competenta (Curtea Interamericana a Drepturilor Omului),
22 al CCT la 26 iunie 1987 (56 de declaratii la 19 august 2004). Comitetul pentru
eliminarea discriminarii rasiale, Comitetul pentru drepturile omului (creat prin art. aceasta cale de recurs are ca rezultat, la finele unei proceduri complexe, o decizie
28 din PIDCP) si Comitetul contra torturii examineazA comunicarile individuale si, obligatorie cu autoritate de lucru judecat. Trebuie subliniat ca, spre deosebire de
in functie de explicatiile sau declaratiile statului implicat, iii comunica, la randul tor, CEDO la Inceput (art. 25), CADO nu subordoneaza dreptul la recurs individual
„recomandarile si sugestiile" (Conventia din 1965) sau „constatarile" (Protocolul si unei declaratii de acceptare prealabila din partea statului inlatura formal obstacolul
Conventia Contra Torturii) statului in cauzA petitionarului. Comitetele includ in reprezentat de competenta nationalA a statului ; in practicA, acest obstacol disparuse
raportul lor anual cAtre Adunarea generalA un rezumat al activitatilor for in materie. din sistemul european Inca din 1987, toate statele parti la Conventie recunoscand
dreptul la recurs individual.
Procedura, confidentialA panA la raportul anual, este asadar lipsitA de orice consecinta
juridicA. La fel stau lucrurile §i cu procedura de petitie individualA organizata, in Doar aceste recursuri contencioase instituite in plan regional corespund unui
conditii extrem de restrictive, prin Carta Africand a Drepturilor Omului si Popoarelor drept real de actiune internationalA al individului, permitandu-i acestuia sA cearA sA-i
adoptata la Nairobi pe 27 iunie 19812 : Comisia africana pentru drepturile omului fie respectat exercitiul efectiv al drepturilor si, eventual, sA obtind reparatii, odata
stability incalcarea vreunuia dintre ele.
popoarelor, competentA sa judece aceste comunicari (art. 55), nu poate decat sä
adopte un raport care va rAmane confidential in afara cazului in care Conferinta
sefilor de stat si de guvern a OUA decide publicarea sa (art. 59) (infra, nr. 112).
SA mentionam, de asemenea, cA, pe langa functiile sale de organism de control al
0_1) Distinctia dintre drepturile individuale
CADO, Comisia interamericanA pentru drepturile omului este competentA - in calitate §i drepturile colectivitatilor
63 Trebuie afirmat cu tarie cA doar drepturile individuale tin in mod indiscutabil de
1. in aceeasi situalie se afla si Conventia internationals privind protectia drepturilor tuturor dreptul in vigoare, aka cum o atestA experienta concreta a aplicarii si a controlului for
lucratorilor emigranti si a membrilor familiilor acestora, adoptata la 18 decembrie 1990 si (infra, partea a doua). Dupd cum subliniaza Jean Combacau, „in dreptul pozitiv, nu
care, la data de 19 august 2004, nu a fost ratificata decat de 26 de state. se poate vorbi cu adevArat" despre dreptul omului „decat in cazul in care o regula
2. Un sistem de notificari individuale, a caror examinare este incredintata unui Comitet
recunoaste unui particular un drept subiectiv pe care acesta it poate opune statului
independent, este prevazut si de Carta africana pentru drepturile bunastarea copilului, eventual, altor particulari" (Droit international public, Montchrestien, 1995, ed. a 2-a,
adoptata la Addis-Abeba pe 11 iulie 1990 si intrata in vigoare la data de 29 noiembrie 1999
(33 de state semnatare la data de 30 iulie 2004). p. 393). Drepturi ale individului, drepturile omului nu ar putea fi confundate cu
acelea ale colectivitatilor.
arEeTrl PETCDKEPTUEETrEUROPETUTTFINTERNATICINNE.7. 85

Q. Drepturile individuale cu dimensiune colectiva OdatA cu democratizarea statelor din Europa CentralA §i de Est s-au ridicat din
nou, in plan international, problema protectiei minoritatilor §i cele referitoare la
64 Drepturi colective §i drepturi ale colectivitatilor. - Drepturile colective pot fi dreptul grupului/dreptul individului.
definite ca drepturi individuale a edror exercitare este colectivii (infra,
nr. 249
urm.) : individul are calitatea de titular al acestor drepturi ce nu pot fi exercitate repturile minoritatilor. - 1) Comisia de arbitraj a conferintei europene pentru
decat in grup (de exemplu, libertatea sindicalA). Aceste libertati ale actiunii colective pace in Iugoslavia, care, considerand dreptul minoritatilor un drept al popoarelor, nu
se Inscriu in spiritul DUDO, care proclama doar drepturile individului, dar is in ezita sa vada in acesta o „norms imperative a dreptului international general" de a
considerare dimensiunea comunitara sau colectiva a drepturilor omului, afirmand ca carei respectare ar trebui sa depinda recunoa§terea statelor (infra, nr. 85), se plaseaza
deplina dezvoltare a personalitatii individului este posibila doar in cadrul comunitAtii in avangarda dreptului international in formare. Acesta se arata cat se poate de
(art. 29, § 1). prudent, urmand indeaproape articolul 27 din PIDCP, care ramane singurul instrument
In acest sens, drepturile al caror titular direct este grupul sunt foarte diferite : nu conventional general ce garanteaza drepturile minoritatilor : „In statele in care exists
mai este vorba de drepturi colective, ci de drepturi ale colectivitatilor. Asemenea minoritati etnice, religioase sau lingvistice, persoanele ce apartin acestor minoritati
drepturi, care vizeaza postrarea integritaitii colectivitafii, nu pot fi private de dreptul de desfawra in comun cu ceilalti membri ai grupului
recunoscute deja anumitor
minoritati prin Pactul Societatii Natiunilor (supra, nr. 17), au fost, dupA cel de-al for propria viata culturala, de dreptul de a marturisi §i de a practica propria religie
doilea razboi mondial, consacrate simultan, dar - §i acest lucru e important - distinct sau de cel de a folosi limba materna". Notam, in acest sens, ca documentul CSCE de
fata de drepturile omului. Dupd ce a afirmat, in rezolutia 95. I din 11 decembrie la Copenhaga, din 29 iunie 1990 (infra, nr. 106), Declaratia Natiunilor Unite privind
1946, a „genocidul reprezinta refuzul de a recunoa5te dreptul la viata unor grupuri drepturile persoanelor ce apartin unor minoritati nationale sau etnice, religioase
Intregi de fiinte umane, tot ap cum omorul reprezintA refuzul de a-i recunoqte lingvistice, din 18 decembrie 1992 (supra, nr. 17), precum §i proiectele europene sau
dreptul la viata unui individ", Adunarea generalA a Natiunilor Unite a adoptat la Conventia cadru pentru protectia minoritatilor nationale, adoptata de Consiliul Europei
9 decembrie 1948 Conventia pentru prevenirea §i reprimarea crimei de genocid la data de 10 noiembrie 1994 (supra, nr. 17), se preocupa sa concilieze revendicarile
(Serie des traites, vol. 78, p. 277). Calificat drept „crima impotriva dreptului gintilor minoritatilor cu exigenta de unitate §i coeziune a statului : protectia minoritatilor nu
(supra, nr. 16)", genocidul este definit (art. 2) ca un act „comis cu intentia de a distruge, este abordatA decat cu respectarea principiului integritatii teritoriale a statului (de
total sau partial, un grup national, etnic, rasial sau religios" I §i cuprinde acte comise exemplu, § 35, Declaratia de la Copenhaga, si art. 8, § 4, Declaratia Natiunilor
atat impotriva grupului insu§i (distrugere fizica totals sau partials), cat §i impotriva Unite). Prudenta se manifests §i in abordarea notiunii de minoritate (de altfel, aceasta
membrilor grUpului (crime, atingere adusa integritatii corporale, de exemplu). Protectia nu a fa'cut niciodata obiectul unei definitii universal recunoscute), care fie nu este
integritAtii grupului o completeaza pe aceea a integritatii individuale, cel putin in definite (Declaratia Natiunilor Unite §i Conventia cadru), fie primeste o definitie
planul enuntarii drepturilor (Conventia este lipsita de un mecanism de garantare) : de sufficient de largA pentru a se adapta la diversitatea situafiilor : „Termenul de «minoritate»
dreptul la viata, dreptul de a nu fi torturat, dreptul de a nu fi adus in stare de servitute desemneaza un grup inferior din punct de vedere numeric fata de restul populatiei
sau dreptul la nediscriminare beneficiaza atat individul (ca atare, cu titlu de drepturi unui stat, ai carui membri, care au nationalitatea acestui stat, poseda caracteristici
individuale, §i ca membru al grupului), cat §i grupul din care acesta face parte. etnice, religioase sau lingvistice diferite de ale restului populatiei §i sunt animati de
Conventia privind eliminarea §i reprimarea apartheidului din 30 noiembrie 1973 vointa de pastra cultura, traditiile, religia sau limba" (art. 2 din propunerea de
(Natiunile Unite, Serie des traites, conventie din 1991 ; in acelai sens, art. 1 al proiectului de Protocol aditional la
vol. 1051, p. 243) se inscrie in aceea5i tendinta :
crima de apartheid, considerate crima contra umanitatii (art. 1), este definite printr-o CEDO, supra, nr. 17). Notiunea de minoritate este deci abordata pe baza unor criterii
lista de acte inumane, asemanatoare cu cea a actelor care constituie genocidul, obiective (numarull ; particularitatile lingvistice, religioase, culturale ; nationalitatea,
comise in vederea instituirii sau mentinerii dominatiei unui grup rasial asupra altuia. care permite excluderea strainilor §i lucratorilor emigranti : contra, observatie generalA
a CDO, infra) indeosebi, a unui criteriu subiectiv - sentimentul identitatii grupului
minoritar §i dorinta membrilor sai de a pastra aceasta identitate -, care implied
1. In ordonanta sa din 13 septembrie 1993 prin care dispune masuri conservatorii in cauza
referitoare la aplicarea Conventiei pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid, CIJ principiul liberei alegeri a individului, acesta putand revendice sau nu apartenenta
reia aceasta definitie (Rec., 1993, p. 325, § 42). Situatia este aceeasi si in cazul proiectului la o minoritate nationala (art. 3, § 1 din Conventia cadru).
CDI de cod al crimelor impotriva pacii si securitatii umanitatii (art.17 ; supra, nr. 43). In 2) Protectia internationalA a minoritatilor, conform articolului 27 din PIDCP
prima sa decizie, din 2 septembrie 1998 (Procurorul contra Jean-Paul Akayesu), Tribunalul diverselor texte deja citate, se organizeaza in jurul a dou'd repere esentiale. In privinta
Penal International pentru Rwanda a aplicat Conventia din 1948 pentru a califica drept
genocid masacrele comise in Rwanda in 1994, care vizau exterminarea populatiei Tutsi, si
1. CDO a utilizat acest criteriu in sens restrictiv, considerand ca „minoritAtile vizate la
a relevat, in spetA, „intentia de genocid a inculpatului" ; vom observa aici cä Tribunalul
include in crima de genocid violurile si violentele sexuale (note R. Maison, RGDIP, 1999, articolul 27 sunt grupurile minoritare la nivclul statului (...), si nu minoritAtile dintr-o
provincie" : astfel, cetatenii canadieni anglofoni nu pot fi considerati in Quebec o minoritate
129) ; in ceea ce priveste TPI pentru fosta Iugoslavie, vezi mai ales TPI pentru fosta
Iugoslavie, 2 august 2001, Krstic (cron. H. Ascensio si R. Maison, AFDI, 2001, p. 266). lingvistica (nr. 359 si 385/1989, dec. 31 martie 1993, McIntyre et al. contra Canada,
RUDH, 1993, p. 156).
SPECIFICITATEA DREPTIMITIMUMITUWINTEOATIOAL... 81
titularilor de drepturi recunoscute, aceste texte acorda drepturi nu colectivitatii,
grupului minoritar, ci indivizilor care o compun l : „Persoanele ce apartin unor fie considerate la randul for discriminatorii principiul discriminarii pozitive, deja
minoritati au dreptul de a ..." . Observatia generalA adoptata de CDO privind articolul consacrat prin Conventia din 1965 cu privire la Eliminarea tuturor formelor de
27 din Pact, pe 6 aprilie 1994, este deosebit de clara (CCPR/C/21/Rev. 1/Add. 5). Discrithinare Rasiala (art. 1, al. 4, si 2, al. 2), este afirmat de catre CDO in observatia
CDO afirma aici ca drepturile garantate de articolul 27 sunt drepturi individuate, sa citata anterior (§ 6), find, de asemenea, retinut de Conventia cadru (art. 4, § 2)
sau de Declaratia Natiunilor Unite (art. 8, § 3). Drepturile specifice recunoscute de
diferite asadar de dreptul popoarelor de a dispune de ele insesi (§ 3. 1), de care se
aceste texte sunt in numAr limitat si, in spiritul articolului 27 din Pact, au ca obiectiv
bucurd „persoane ce apartin unui grup si au in comun o cultura, o religie si/sau o
protejarea trAsaturilor culturale, lingvistice si religioase ale minoritatilor : dreptul de
limba". Drepturile enuntate prin Pact ffind, pe de alts parte (art. 2, § 1), garantate
a folosi liber limba materna, atat in spatiul public, cat si in cel privat ; dreptul de
oricarei persoane, fara a se tine cont, in special, de nationalitate, CDO estimeaza, in
invata limba materna ; dreptul de a practica in mod liber propria religie ; dreptul de
consecinta, cA drepturile recunoscute membrilor grupurilor minoritare nu pot fi asociere si dreptul de a intretine contacte cu alti membri ai grupului minoritar,
]imitate numai la „cetatenii" sau nationalii statului (si sunt recunoscute astfel si inclusiv dincolo de granite ; dreptul de a lua parte la viata publics ; dreptul la un
lucratorilor emigranti ; § 5. 1 si 2). Totusi, aceste drepturi individuale se inscriu in recurs efectiv in caz de incalcare a unor drepturi protejate.
mod necesar intr-un context colectiv (identitatea grupului) si pot fi exercitate atat Jurisprudenta Comitetului Drepturilor Omului furnizeaza indicatii cu privire la
individual, cat si colectiv, impreuna cu ceilalti membri ai grupului (art. 3 din Declaratia aceste drepturi specifice. Conform CDO, dreptul la „propria viatA culturala" , in
Natiunilor Unite si din Conventia cadru) : in acest sens, se poate vorbi de drepturi sensul articolului 27 din Pact, presupune, in speta, dreptul unei femei indiene ca,
colective (supra, nr. 64). Aceasta alegere in favoarea membrului de grup ca titular al dupa ce si-a pierdut statutul legal de femeie indiana in urma casatoriei cu un strain,
drepturilor este impusa de necesitatile unui control eficient al respectarii drepturilor sä se poate intoarce sa locuiasca in mediul sau cultural de origine (rezerva Tobique ;
minoritatilor si permite instituirea unui drept la recurs individual (proiectul de nr. R. 6/24, dec. 30 iulie 1981, Lovelace contra Canada, ibidem, 1989, p. 89, § 15)
Protocol ii cuprinde astfel pe membrii minoritatilor in mecanismul de protectie al mai cu seams, dreptul de a exercita o anumifa activitate economics, in masura in
CEDO) : in decizia sa din 26 martie 1990, B. Ominayak si grupul de pe lacul Lubicon care aceasta reprezintA „un element esential al culturii unei comunitati etnice" ' (in
contra Canada, Comitetul Drepturilor Omului a indicat in mod clar ca drepturile speta, cresterea renilor pentru un membru al comunitatii sami2, nr. 197/1985, dec. 27
enuntate la articolul 27 din PIDCP, ca drepturi individuale, puteau face obiectul unui iulie 1988, Kitok contra Suedia, RUDH, 1989, p. 84, § 9. 2 ; activitati de prospectare
recurs in fata lui, formulat, la nevoie, de „un grup de persoane care se considers a resurselor energetice care ameninta modul de viata traditional - vanatoarea si
victime ale aceluiasi prejudiciu (...) si care invoca o incalcare a drepturilor tor" pescuitul - ai cultura grupului de pe lacul Lubicon, nr. 167/84, dec. 26 martie 1990,
(nr. 167/84, RUDH, 1991, p. 69). Ominayak contra Canada, ibidem, 1991, p. 69, § 32. 2).
in al doilea rand, drepturile garantate au un dublu fundament. Mai intai, principiul La fel ca si celelalte drepturi individuale, drepturile minoritatilor sunt pasibile de
general al nediscriminarii, care garanteaza acelasi tratament pentru toti indivizii si le restrictii (cum ar fi, de exemplu, articolul 19 din Conventia cadru). In articolul 27
permite persoanelor ce apartin minoritatilor sa se bucure de aceleasi drepturi ca si din Pact, CDO considers ca restrictiile care afecteaza dreptul unei persoane apartinand
ceilalti cetateni. Este vorba pur si simplu de reafirmarea unui drept garantat oricarei unei minoritati (in speta, cel de a locui intr-o rezervatie) „trebuie justificate in mod
persoane - deci membrilor minoritatilor - prin conventiile generale (art. 14 rational si obiectiv trebuie sA fie compatibile cu celelalte dispozitii ale Pactului,
CEDO, art. 26 PIDCP ; infra, nr. 180) : sa notam totusi cA articolul 4 din Conventia luat in ansamblu" ; ceea ce presupune ca respectiva limitare sa se dovedeasca necesara
cadru a Consiliului Europei adaugA, dupa modelul articolului 26 din PIDCP, o clauza pentru pastrarea identitatii si bunastarii minoritatii in ansamblul sau (Lovelace, precit.,
generala de nediscriminare („Orice discriminare bazata pe apartenenta la o minoritate § 16; de asemenea, Kitok, precit., § 9. 8). Fiind vorba mai ales de masuri care
afecteaza exercitarea activitatilor economice traditionale ale unei minoritati, compa-
nationals este interzisA") si merge mai departe decat CEDO, care interzice orice
forma de discriminare doar relativ la drepturile pe care le enunta2 . Apoi, este vorba tibilitatea for cu articolul 27 este subordonata indeosebi participarii efective a
membrilor comunitatii minoritare la procesul decizional ce are ca rezultat masura
de faptul ca membrilor minoritatilor li se acorn o serie de drepturi speciale, care le
litigioasa ; asadar, statul trebuie sa is masuri pozitive pentru organizarea acestei garantii
permit acestora sa beneficieze de un tratament preferential, in scopul pastrarii
procedurale (nr. 511/1992, Ilmari Lansman contra Finlanda, dec. 26 octombrie 1994,
propriilor caracteristici si traditii. Asemenea masuri speciale, care vizeaza sa asigure A/50/40, vol. II, p. 69 ; nr. 547/1993, dec. 27 octombrie 2000, Apirana Mahuika si
o egalitate reala intre membrii grupului minoritar si ceilalti indivizi, nu ar putea sA litisconsortii contra Noua Zeelanda, A/56/40, vol. II, 2001, p. 11).
1. Doar articolul 3 al proiectului de Convenlie europeana din 1991 ii recunoaste minoritAtii
ca atare dreptul de a fi protejata contra oricarei actiuni susceptibile de a-i ameninta 1. Ceea ce implica existenta unei legaturi intre modul de viatA al celor implicap si activitatea econo-
existenta si dreptul la respectarea, pgstrarea si dezvoltarea propriei identitati. mica in cauza care a dat nastere unei culturi specifice (pentru un contraexemplu : nr. 760/
2. Vezi hotararile Curtii europene a drepturilor omului referitoare la dreptul la instruire 1997, Diegaardt et al. contra Namibia, dec. 25 iulie 2000, A/55/40, vol. II, 2000, p. 149).
(23 iulie 1968, Afacerea „lingvisticr belgiang, GACEDH, nr. 8) si la dreptul la alegeri 2. Vezi, de asemenea, in legaturg cu proiectele de exploatare forestierg in zonele de crestere
libere (2 martie 1987, Mathieu-Mohin si Clerfayt, A.113, GACEDH, nr. 55). a renilor de care comunitatea sami, nr. 779/1997, Adrela contra Finlanda, dec. 24 octom-
brie 2001, A/57/40, vol. II, 2002, p. 105.
SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 89
3) Desi nu confine nici o dispozitie specifics referitoare la drepturile minoritatilor,
CEDO este totusi apta sä le protejeze in mod indirect. In plan procedural, Comisia drepturilor omului. in acest sens, ea promoveaza drepturi individuale cu dimensiune
europeana a drepturilor omului a acceptat ca satele sami sa aiba, sub acoperirea colectiva, avand ca finalitate protectia grupului minoritar.
notiunii de „organizatie neguvernamentala" (fostul articol 25, infra, nr. 311), calitatea De o inspiratie foarte diferita este alunecarea progresiva a individualului spre
de reclamanti, deschizand astfel unei colectivitati accesul la dreptul de recurs indi- colectiv care survine, pe de alts parte, ca efect al inmultirii rezolutiilor incantatorii
vidual - si, in consecinta, la mecanismul de protectie al Conventiei (dec. 25 noiembrie emanand de la Organismele universale. „Drepturile de solidaritate", calificate in mod
1996, Konkama si alte 38 de sate sami contra Suedia, D. et R., 87 B, 78). In plan aproximativ de catre promotorii for ca „drepturi colective" pentru a putea fi mai bine
material, dreptul de proprietate si cel la un proces echitabil au permis, initial, diferentiate de drepturile clasice, dau nastere unei confuzii, in masura in care, in
protejarea dreptului de a avea propria „viata culturala", Comisia europeana considerand realitate, cunt promovate drepturi ale colectivitatilor in detrimentul unor drepturi
cal drepturile exclusive de pescuit si vanatoare revendicate de catre satele sami in individuate.
Suedia reprezinta „bunuri" , in sensul articolului 1 din Protocolul 1, si „drepturi cu
caracter civil", in sensul articolului 6, § 1 din Conventie. Hotararea Chapman contra
1Asa-zisele drepturi de solidaritate
Marea Britanie din 18 ianuarie 2001, pronuntata de Marea Camera a Curtii europene
(GACEDH, nr. 39), este cea care marcheaza deschiderea efectiva a Conventiei fats de
chestiunea minoritatilor. Confruntata cu problema refuzului de a acorda unei familii Inselkoarea clasificare a drepturilor omului in trei generatii. - Clasificarea
de rromi un permis de administrare funciara care sa-i permits sa traiasca in rulota pe t6nara a drepturilor omului, in yoga in cadrul organizatiilor universale, trebuie
terenul pe care it poseda, Curtea, revenind asupra jurisprudentei sale anterioare respinsa : drepturi de prima generatie (drepturi civile si politice), drepturi de a doua
(Buckley, 25 septembrie 1996, RTDH, 1997, § 47, note 0. De Schutter), considers generatie (drepturi economice, sociale si culturale), drepturi de a treia generatie
ca „viata in rulota face parte integranta din identitatea de rrom a reclamantei, in („drepturi de solidaritate"). Aceasta prezentare este apanajul unui discurs mistificator :
masura in care se inscrie in lunga traditie de viata nomads dusa de aceasta minoritate", numerotarea drepturilor omului sugereaza atat ideea de progres („a treia generatie”
si ca masurile luate impotriva doamnei Chapman „afecteaza, de asemenea, capacitatea da de inteles ca drepturile din prima si a doua generatie reprezinta deja un acquis),
acesteia de a-si pastra identitatea rroma si de a duce o viata private si familiala in cat si de anacronism (drepturile din prima generatie, mai mult chiar decat cele din a
conformitate cu aceasta traditie" (§ 73). Ceea ce inseamna recunoasterea faptului ca doua generatie, par sa aiba aka varsta si sa villa din „preistoria" drepturilor omului)'.
dreptul la respectarea vietii private si familiale (art. 8 din CEDO) garanteaza membrilor Un asemenea discurs, care pune accentul pe noile preocupari pe care le-ar avea tarile
unei minoritati dreptul de a avea un stil de viata traditional (in acest sens, Corn. , dec. majoritare la ONU (pacea, dezarmarea, dezvoltarea, mediul etc.), evita problema
3 octombrie 1983, G si E contra Norvegia, D. et R., 35, 38). Judecatorul european realitatii drepturilor „stravechi" in cadrul statelor membre ale ONU si are ca prim
se angajeaza pe calea protectiei directe a drepturilor minoritatilor, afirmand fare rezultat marginalizarea drepturilor asa-zise de prima si de a doua generatie, mai cu
ezitare ca articolul 8 impune statelor parti „obligatia pozitiva" de a le permite seams a celor dintai, bazate, in esenta, pe criteriul libertatii. Dar, inainte de toate,
rromilor - care, din cauza pozitiei for minoritare, se afla intr-o situatie de vulnera- insasi natura de drepturi ale omului a „drepturilor de solidaritate" este problematica.
bilitate - sa-si urmeze propriul mod de viata'. Un progres esential se inregistreaza
prin hotararea pronuntata de Marea Camera in speta Gorzelik et al. contra Polonia,
pe 17 februarie 2004 (JCP G, 2004, I, 161, nr. 13, cron. F. Sudre). Tinand cont de
faptul ca principiul pluralismului, care sta la baza „societatii democratice", presupune
1.)) Colectivizarea drepturilor omului. - Se realizeaza ca efect al procesului de
ecolonizare, in numele drepturilor popoarelor de a dispune de ele insesi. Mentionat
de Carta Natiunilor Unite ca fiind unul dintre obiectivele Organizatiei (art. 1, § 2),
recunoasterea si respectarea „identitatilor etnice si culturale", hotararea consacra dreptul popoarelor va patrunde in cadrul drepturilor omului in cloud perioade. Mai
dreptul membrilor unei minoritati de a se prevala de libertatea de asociere, garantata intai, Declaratia din 14 decembrie 1960 privind acordarea independentei tarilor si
prin articolul 11 al Conventiei, pentru a introduce o actiune colectiva prin care sa-si popoarelor coloniale (Rez. 1514. XV) face legatUra intre libera determinare si drepturile
apere identitatea minoritare (solutie retinuta deja in mod implicit in Sidiropoulos et omului, afirmand (§ 2) ca „supunerea popoarelor la o forma de subjugare, de
al. contra Grecia, 10 iulie 1998).
dominare sau de exploatare de care strain constituie o negare a drepturilor fundamentale
Dupe cum se poate constata, proclamarea internationals a drepturilor omului ale omului". Apoi, pactele internationale din 1966 introduc dreptul popoarelor intr-un
incearca sa concilieze recunoasterea particularismelor cu caracterul universal al instrument conventional care proclama drepturile omului (art. 1) si it transforms in
primul dintre aceste drepturi (infra, nr. 91). Acest demers poate fi explicat prin
1. Dar afirmatia ramane, in speta, de principiu, deoarece Curtea considers Ca articolul 8 nu ratiuni de oportunitate politica : este vorba, pe de o parte, de a favoriza eliminarea
presupune vreo obligatie pozitiva pentru Marea Britanie de a pune la dispozitia comunitatii colonialismului, opunand dreptul popoarelor ca drept al omului metropolelor
rrome un numar adecvat de locatii convenabil amenajate, unde rromii sa se poata instala in
mod legal (Chapman, precit.) ; respectarea articolului 8 presupune totusi ca expulzarea 1. Y. Madiot noteaza faptul ca problema nu este atat „sa stim dacs a aparut sau va aparea o a
unei familii de rromi sa fie insotita de garantiile procedurale care se impun si sa raspuncla treia generatie de drepturi ale omului (drepturile de solidaritate)", cat sa „detectam, pornind
obligatiei de motivare (Connors contra Marea Britanie, 27 mai 2004). de la o reprezentare teoretica si, intr-un fel, ideals, a persoanei, «lipsurile., .lacunele» si
«insuficientele>, " („Vers une Aerritorialisatiom> du droit", RFDA , 1995, p. 950).
00 Plfgf5AlaNTELEDREPTULEI EUROPEAN $I INTERNATIONAL.. SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 91
europene, „patrii" ale drepturilor omului, si, pe de alts parte, de a permite noilor tAri include Rez. 1514 printre instrumentele universale de proclamare a drepturilor omului
sa participe la procesul de definire a drepturilor omului, pentru ca acestea sa se ce au edictat norme obligatorii (§ 3), si prin Rez. 32/130, citata anterior, care nu
acorde cu aspiratiile tor. Astfel, inca de la Inceput (art. 1, § 2 din pacte), dreptul ezita sa plaseze dreptul „fiecarei na;iuni de a-si exercita deplina suveranitate asupra
popoarelor este legat de obiectivele de dezvoltare economics ale tarilor decolonizate. bogatiilor resurselor sale naturale" (§ 1. e) printre prioritatile in materie de
Textele ulterioare vor amplifica aceasta tendinta : de exemplu, Rez. 32/130, adoptatA drepturi ale omului. In ambele texte, aplicarea drepturilor omului se supune unei
de catre Adunarea generala pe 16 decembrie 1977 (intitulatA „Ake metode si mijloace „politici nationale internationale rationale si eficiente de dezvoltare economics
oferite in cadrul organismelor Natiunilor Unite pentru a se asigura mai bine beneficierea socialA" (§ 13 si § 1. b). In plan regional, Carta AfricanA a Drepturilor Omului
efectiva de drepturile omului si de libertatile fundamentale"), proclamA faptul ca Popoarelor aloca un spatiu important drepturilor popoarelor - analizate de R Ouguergouz
realizarea unei not ordini economice internationale este „un element esential pentru (La Charte africaine des droits de l'homme et des peuples, PUF, 1993, p. 135 si urm.)
promovarea efectiva a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale" (§ 1. f), iar atat ca drepturi de libertate (dreptul popoarelor la existents, dreptul la autonomie,
Declaratia privind dreptul la dezvoltare din 4 decembrie 1986 (Rez. 41/128) defineste dreptul de a dispune liber de propriile bogatii si resurse naturale), cat ca drepturi
acest drept ca Bind „un drept inalienabil al omului", care presupune „deplina realizare de solidaritate (infra, nr. 69) -, fara sa risipeasca incertitudinile cu privire la notiunea
a dreptului popoarelor de a dispune de ele insesi" (Natiunile Unite, Droits de l'homme. de „popor", care apare in Carta ca un „termen cameleonic cu continut tributar
Recueil d'instruments internationaux, 1988, p. 404). Raman totu5i o intrebare functiei pe care o indeplineste dreptul avut in vedere" (ibidem)1.
esentiala : iii gaseste dreptul popoarelor locul in corpusul conventional al drepturilor Dreptul pozitiv contests aceste tentative : o jurisprudenta constants a Comitetului
omului ? Drepturilor Omului, organ de control al PIDCP, afirma in mod clar ca dreptul
popoarelor nu este un drept individual. Potrivit Comitetului Drepturilor Omului,
popoarelor : drept al omului sau drept al statului ? -1) Daca drepturile dreptul la recurs recunoscut indivizilor prin Protocolul facultativ la Pact nu se aplica
omului guverneaza raporturile dintre individ grup (stat, colectivitate) si pe cele decat daca are ca obiect apararea drepturilor individuale, enuntate in articolele 6-27
dintre indivizii dreptul popoarelor de a dispune de ele insesi se situeaza la ale Pactului ; astfel, individul, in calitate de titular al recursului, „nu poate pretinde
nivelul relatiilor dintre grupuri (metropola colonia1A-popor colonizat). Subiectul de ca este victima unei incalcari a dreptului popoarelor de a dispune de ele asa
drept nu este identic in cele douA cazuri : titularul drepturilor omului este individul, cum este proclamat acest drept in primul articol din Pact"2.
pe cand titularul teoretic al dreptului popoarelor la libera determinare sunt popoarele.
Dreptul popoarelor este un drept al colectivitatii, iar nu un drept al omului. Dar despre
Totusi, CDO considera ca dispozitiile articolului 1 din Pact pot fi pertinente pentru
interpretarea altor drepturi aparate de acesta din urma. Astfel, in decizia Gillot contra
ce fel de colectivitate sa fie oare vorba ? Trebuie semnalatA aici ambivalenta notiunii Franta (nr. 932/2000, dec. 15 iulie 2002, A/57/40, vol. II, 2002, p. 257), trebuind sa se
de popor. Poporul, in calitate de subiect de drept, exists doar in dreptul decolonizarii, pronunte asupra compatibilitatii masurilor de definire a corpului electoral pentru alegerile
cu conditia sa prezinte o triply caracteristicA : aceea de a constitui un popor (fapt ce locale din Noua Caledonie rezultate in urma punerii in practica a acordului de la Noumea
sugereaza o anumitA unitate nationala) ; de a fi sub dominatie, subjugat sau exploatat ; (5 mai 1998) cu articolul 25 din Pact (dreptul la alegeri libere), Comitetul analizeaza din
aceasta dominatie sa fie de origine strains Ultimul element este decisiv permite perspectiva articolului 1 criteriile de definire a corpurilor electorate si considera ca aceste
respingerea dreptului popoarelor, daca acesta este invocat in detrimentul statelor criterii sunt „rezonabile in masura in care se aplica in mod strict si numai in cazul
aparute in urma decolonizarii : practica Natiunilor Unite consacra obligatia de scrutinurilor ce se incadreaza intr-un proces de autodeterminare" (§ 13.16).
decolonizare, si nu dreptul popoarelor de a dispune de propria soartA. Dreptul
Desi trebuie sa admitem ea dreptul la autodeterminare este intr-adevar „un
popoarelor are o utilitate temporary : aceea de a permite accesul la independents al
principiu protector al drepturilor omului" (avizul nr. 2 al Comisiei de arbitraj a
popoarelor colonizate. Odata atins acest obiectiv, drepturile politice economice Conferintei europene pentru pace in Iugoslavia, 11 ianuarie 1992, RGDIP, 1992, p. 266),
recunoscute, eventual, popoarelor sunt in realitate exercitate de catre state, singurii de a carui realizare depinde exercitarea drepturilor individului3, nu putem considera
subiecti de drept : statul, „identificandu-se cu poporul eliberat, Iii subordoneaza
principiul ca pe o noua expresie a suveranitatii" (J. Charpentier, „Autodetermination
1. F. Ouguergouz distinge patru acceptiuni ale cuvantului „popor" in Carta africana „poporul-
et &colonisation", Melanges Chaumont, Pedone, 1984, p. 130). Keba M'Baye se
-star (totalitatea cetatenilor dintr-un stat), populatia statului, etnia i poporul aflat sub
exprima in acelasi sens : „Popoarele sunt titularii drepturilor. Dar statele sunt cele dominatie colonials sau rasiala (p. 138).
care le exercita in numele for prin intermediul guvernelor" (Les droits de l'homme en 2. Raport catre Adunarea generala, 1987, A/42/40, § 401-402. Vezi deciziile CDO : nr. 167/84,
Afrique, Pedone, 1992, p. 173). Nu se favorizeaza astfel, sub acoperirea „drepturilor B. Ominayak si grupul de pe lacul Lubicon contra Canada, 26 martie 1990, RUDH, 1991, p. 69 ;
omului", o accentuare a drepturilor statelor in detrimentul drepturilor indivizilor? Si nr. 318/1988, E si P contra Columbia, 25 iulie 1990, Rap. cane AG, 1990, vol. H, A/45/40,
nu se ajunge oare la o pervertire a proclamarii internationale a drepturilor omului p. 204, § 8. 2 ; nr. 413/1990, A si B contra Italia, 2 noiembrie 1990, RUDH, 1991, p. 166.
la un regres periculos ? 3. In acest sens, observatia generala 12 (21) adoptata de care CDO la data de 5 octombrie
1984: dreptul la autodeterminare „este de o importanta specials deoarece realizarea sa este
Tendinta aceasta de colectivizare a drepturilor omului a fost clar exprimata, pe
o conditie esentiala atat pentru garantarea §i respectarea efectiva a drepturilor individuate ale
plan universal, prin Proclamatia de la Teheran din 13 mai 1968 (infra, nr. 146), care
omului, cat t pentru promovarea consolidarea acestor drepturi".
92 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN $1 INTERNATIONAL... 93

dreptul popoarelor un drept al omului : dupa cum afirma profesorul Madiot, „ar (Les libertes publiques, PUF, t. 1, 1984, p. 134). in ceea ce prive5te titularii, se pare
insemna sä se confunde o putere de a actiona acordata indivizilor permitandu-le ca majoritatea noilor drepturi sunt atribuite colectivitatilor, dar oare carora dintre
acestora ca, prin mijloace juridice, sa-si asigure respectarea propriilor drepturi cu o ele : popoarelor, statului, componentelor colective ale ansamblului national, comunitatii
revendicare colectiva nesanctionata juridic" (Droits de l'homme, Masson, 1991, p. 56). internationale ? Asa, de exemplu, dreptul la dezvoltare : Declaratia din 4 decembrie
2) Vazut pans in prezent ca dreptul natiunilor de a forma un stat independent - 1986 (precit.) afirma in acelasi timp ca „fiinta umana este subiectul central al
pornind de la principiul nationalitatilor din secolul al XIX-lea-, dreptul popoarelor dezvoltarii", ca „popoarele au dreptul sa participe 5i sa contribuie la dezvoltare" si
este legat, de asemenea, de notiunea de idee democratica implica dreptul populatiei ca statele au ca „prima responsabilitate" realizarea acestui drept. Obiectul acestor not
de a-si alege in mod liber institutiile politice si conducatorii. Era postcomunista a dat drepturi fie depaseste sfera a ceea ce este omeneste posibil (pacea), fie este general
un suflu nou celei de-a doua acceptiuni, indeosebi in Europa. Foarte semnificativa 5i imprecis : dreptul la dezvoltare, notiune in sine evolutiva, ar ingloba nu numai
pentru aceasta tendinta. este Carta de la Paris pentru o Noua Europa, din 21 noiembrie dreptul la o „participare efectivr la toate aspectele dezvoltarii 5i la o „repartitie
1990 (infra, nr. 106), prin care statele participante la CSCE iii iau angajamentul sa echitabila" a rezultatelor acestei dezvoltari, ci 5i drepturile civile, politico-economice,
„edifice, sa consolideze §i sa intareasca democratia ca singur sistem de guvernare a sociale 5i culturale, precum 5i „dreptul la un mediu international in care sa poata fi
natiunilor noastre" ; la fel de semnificativa este si trimiterea facuta in Declaratia realizate toate aceste drepturi" (Raport al Secretarului general, Realizarea dreptului
Conferintei mondiale pentru drepturile omului din 25 iunie 1993 (infra, nr. 146) la la dezvoltare, Natiunile Unite, 1991, § 143). Cat despre debitori, ace5tia nu pot fi
democratia „bazatA pe vointa liber exprimata a poporului de a-si determina sistemul definiti in mod cert : oare dreptul la dezvoltare este opozabil statului, comunitatii
politic, economic, social 5i cultural 5i pe deplina sa participare la toate aspectele vietii internationale sau doar statelor dezvoltate ?
societatii" (§ 8). Se constata; in egala masura, ca „imperativul democratic" se inscrie Definitia pe care o da Keba M'Baye dreptului la dezvoltare releva aceste incertitudini :
treptat printre prioritatile ONU (vezi L.-A. Sicilianos, L'ONU et la democratie de dreptul la dezvoltare este „prerogativa recunoscuta fiecarui popor 5i fiecarui individ
l'Etat, Pedone, 2000). Interpretat ca un principiu de legitimitate democratica, dreptul de a-si putea satisface nevoile conform aspiratiilor sale 5i in masura in care acest
popoarelor se situeazA asadar la confluenta dintre drepturile colectivitatii si drepturile lucru este permis de beneficierea in mod echitabil de bunurile 5i serviciile produse de
individuale civile si politice. Comunitate" (op. cit., p. 209). A afirma despre acest drept ca este un „drept sui
generis" (ibidem, p. 187) sau un „drept sintezr (K. Vasak, op. cit., infra, nr. 86, p. 304)
Imposibila identificare a „drepturilor de solidaritate". - 1) Legate flind de nu inseamnA decat a masca fragilitatea constructiei juridice.
marile preocupari ale zilelor noastre (pace, dezvoltare, mediu), drepturile de solidaritate Desigur, nu se poate nega legatura dintre dezvoltare sau pace si drepturile omului :
exprima „o anumita conceptie asupra vietii in comunitate" : in acelasi timp opozabile fara un nivel de trai minim, in absenta unei situatii de pace, exercitarea 5i respectarea
statului pretinse de la acesta, ele nu ar putea „fi realizate decat prin conjugarea drepturilor omului raman de domeniul iluzoriului ; mai mult, nevoia de dezvoltare
eforturilor tuturor partenerilor sociali", atat pe plan intern, cat si international este consubstantiala omului, iar revendicarea dezvoltarii apare in mod clar ca o
(K. Vasak, „Le droit international des droits de l'homme", RCADI, 1974, t. 140, cerinta etica fundamentals tinand de egala demnitate a tuturor fiintelor umane'.
p. 344). Indivizii, ca gi popoarele, statele sau alte entitati publice on private, ar putea Numai ca nu ajunge o simpla declaratie pentru a mai adauga un drept la lista de
sa se prevaleze de dreptul la un mediu pur, de dreptul la dezvoltare, la pace sau la drepturi ale omului. Asa-zisele drepturi de solidaritate nu au nici subiect, nici obiect,
respectarea patrimoniului comun al umanitatii. Aceste drepturi nu ar tine nici de nici debitor : sunt niste dorinte - legitime niste revendicari, incantatii ( „popoarele
traditia individualists („prima generatie"), nici de cea socialists („a doua generatie"), de pe tot globul au un drept sacru la pace", Declaratia Adunarii generale a Natiunilor
ci ar fi intruchiparea unei a treia cai, tiermondista. („a treia generatie") : dupa cum Unite privind dreptul la pace al popoarelor din 12 noiembrie 1984, Rez. 39/11,
considers Keba M'Baye, ele „sunt in esenta de natura mixta, in sensul ca reflects atat Recueil, precit., p. 403), si nu niste drepturi (Declaratia privind dreptul la dezvoltare
interesele individului, cat 5i pe cele ale popoarelor 5i apartin atat domeniului drepturilor insists asupra caracterului „progresiv" al realizarii acestuia, art. 10). A numi „drept
civile politice, cat 5i celui al drepturilor economice, sociale 5i culturale" (op. cit., al omului" dreptul la pace, la respectarea patrimoniului comun al umanitatii sau la
p. 38). Carta AfricanA a Drepturilor Omului si Popoarelor din 28 iunie 1981 oferA dezvoltare inseamna sa folosesti „limbajul de lemn" al drepturilor omului : nu exists
expresia cea mai deplind a acestor drepturi de solidaritate, carora le cid un caracter nici drept, nici titular al dreptului.
absolut colectiv : popoarele, proclama Carta, au dreptul la dezvoltare economics, 2) Numai dreptul la mediu, apArut ca urmare a constientizarii amenintArilor pe
socials $i culturala (art. 22), la pace $i securitate pe plan national $i international (art. 23), care le aduc activitatile umane mediului natural (Declaratia de la Stockholm a
precum si la un mediu satisfacator $i global (art. 24). Conferintei Natiunilor Unite cu privire la mediu, 16 iunie 1972), pare, din punctul
Profesorul Rivero a scos perfect in evidenta incertitudinea juridica ce afecteaza nostru de vedere, sa aiba legatura cu tehnica juridica a drepturilor omului. Inainte de
aceste pretinse drepturi : „Aceste not drepturi, intr-adevar, nu prezinta anumite toate, pentru ca acest tip de drept are un continut specific, diferit, in opinia noastra,
caracteristici pe care insasi notiunea de drept le implica in mod necesar : once drept
trebuie sa aiba un titular anume, un obiectiv precis si realizabil 5i trebuie sa fie 1. Vezi H. Decker, in D. Maugenest si P.-G. Pougoue (coord.), Droits de l'homme en Afrique
opozabil uneia sau mai multor persoane determinate, care sunt obligate sa i1 respecte" centrale, UCAC-Karthala, 1996.
94 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN $1 INTERNATIONAL... SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN $1 INTERNATIONAL... 95

de cel al dreptului la sAnAtate (art. 12 PIDESC), care poate fi analizat ca un drept la impotriva autoritAtii. Logomahia „onusiana" eludeaza esentialul : drepturile libertatile
pastrarea unui mediu sanatos ; ceea ce implica, in consecinta, anumite drepturi individuale.
procedurale : dreptul de a fi informat cu privire la proiectele de decizii ale autoritatilor Totusi, ca urmare a disparitiei conceptiei socialiste cu privire la drepturile omului,
publice susceptibile de a afecta mediul si dreptul la cai de recurs apropriate (in acest tendinta in favoarea colectivizarii drepturilor omului pare sa fie in declin. Declaratia
sens, principiul 10 din Declaratia de la Rio, adoptatA la 13 iunie 1992 in cadrul de la Viena a Conferintei mondiale privind drepturile omului, din 24 iunie 1993, este
Conferintei Natiunilor Unite privind mediul si dezvoltarea, infra, nr. 86). Opozabil expresia unui nou sincretism • „Democratia, dezvoltarea respectarea drepturilor
autoritAtii publice, dreptul la mediu este opozabil, asemenea multor drepturi individuale, omului si a libertatilor fundamentale se afla intr-o relatie de interdependenta si de
si indivizilor insisi, care au „datoria" de a ocroti mediul. In fine, in timp ce Carta sprijin reciproc" (§ 8).
africanA face din acest drept un drept al popoarelor (art. 24), Protocolul de la San
Salvador aditional la CADO, din 17 noiembrie 1988, care trateala drepturile economice,
sociale culturale, este primul instrument conventional (neintrat Inca in vigoare) Sectiunea a III-a
ce inscrie dreptul la un mediu salubru in corpusul drepturilor omului : „Orice
persoana are dreptul de a trAi intr-un mediu salubru $i de a beneficia de echi- Destinatarii obligatiilor
pamentele colective esentiale" (art. 11, § 1). Totusi, individul nu are drept la recurs
in fata Comisiei interamericane in scopul apArarii acestui drept, protejat doar Dreptul international si european al drepturilor omului le recunoaste indivizilor
pe calea rapoartelor periodice ale statelor parti cu privire la mAsurile adoptate drepturi 1i induce obligatii corelative ale statelor ; el aduce astfel atingere principiilor
(art. 19, § 6). clasice ale competentei nationale exclusive si ale neamestecului in treburile interne.
Mai promicatoare in aceasta privinta este jurisprudenta europeanA privind drepturile
omului, care va fi analizatA ceva mai departe, dezvoltata pe terenul dreptului la
respectarea vietii private (infra, nr. 230). Promovarea dreptului la mediu pare asadar I. Inlaturarea principiului competentei nationale exclusive
sA se face, in cadrul dreptului pozitiv, din perspectiva drepturilor individuale, si nu a
ca egoriei, cu continut indoielnic, de „drepturi de solidaritate". 71 Caracterul singular al obligatiilor. - Drepturile omului conduc la instituirea in
sarcina statelor a unor obligatii a caror originalitate rezida in faptul ca executarea Ion
Denaturarea drepturilor omului. - Introducerea „drepturilor de solidaritate" in nu este subordonatA, ca in dreptul international general, principiului reciprocitAtii. Aceste
tegoria drepturilor omului face ca aceasta sa piarda orice unitate conceptuala si obligatii produc, intr-adevar, consecinte remarcabile : ele conditioneaza atat exercitarea,
orice coerentA intelectuala ameninfa insAsi notiunea de drepturi ale omului. Procesul in principiu exclusive, de catre un stat a competentei sale teritoriale, cat organizarea
de adaugare a „drepturilor de solidaritate" la drepturile omului isi vadeste caracterul raporturilor dintre puterea publica particularii aflati sub autoritatea ei. Mai exact, statul
autodistructiv, din douA puncte de vedere. In primul rand, acest proces produce o parte la o conventie internationals de protectie a drepturilor omului nu are doar
extindere $i, in consecinta, o diluare a conceptului de drepturi ale omului intr-un obligatia de a garanta protectia drepturilor propriilor nationali : el trebuie, de asemenea,
concept globalizant, „care acapareazA tot" (dreptul la libertatea de opinie, dar sa se conformeze acestei obligatii in cazul tuturor indivizilor aflati pe teritoriul sau,
dreptul la aer curat), acoperind ansamblul problemelor politice sociale (vezi indiferent de nationalitate (art. 2 din PIDCP ; art. 1 din CEDO CADO utilizeaza
Proclamatia de la Teheran), dar in detrimentul oricarei semnificatii exacte. Drepturile formulAri asemanatoare : „Once persoana aflata sub jurisdictia" sau tinand de
omului devin astfel un „ansamblu vag" : dupe cum spunea profesorul Loschak, „tot „competenta" statului). AceastA obligatie cu caracter general care ii revine statului nu
extinzandu-se, categoria drepturilor omului se denatureaza" („Mutation des droits de are continut real decat dacA este insonta de modalitAti care sA determine respectarea ei :
l'homme et mutation du droit", RIEJ, 1984, p. 51). In al doilea rand, existenta ea presupune ca dreptul de actiune internationals sa le fie recunoscut nu doar indivizilor,
drepturilor individuale este pusA in mod direct sub semnul intrebarii. Discursul ci dupd cum s-a vAzut mai inainte, celorlalte state. Un stat parte la o norms
privind „drepturile de solidaritate" permite un amalgam intre drepturile pozitive internationals privind drepturile omului trebuie sA poata initia impotriva unui alt stat
(dreptul de a nu fi torturat, de exemplu) simplele aspiratii („dreptul" la dezarmare), parte o procedura avand ca obiect incalcarea unei obligatii conventionale de cAtre acesta
consecinta find lipsirea drepturilor individuale de credibilitatea, de „pozitivitatea" lor. din urma, procedura instituitA in beneficiul propriilor resortisanti, dar si al indivizilor
In plus, promovarea „drepturilor de solidaritate" postuleaza o ierarhie intre drepturile care nu au aceasta calitate. Putem aprecia, pe plan teoretic, dimensiunea inovatiei aduse
individuale drepturile colectivitatilor, acestea din urma find vAzute ca niste drepturi de aceasta procedurd, in comparatie cu protectia diplomatica traditionalA : actiunea
fundamentale, ca o conditie de acces la celelalte drepturi ale omului. Statul, exonerat statalA permite oricarui stat parte sa exercite garantarea drepturilor omului in interesul
de o responsabilitate clara in ceea ce priveste aplicarea drepturilor omului - Imre- comunitatii, in vederea protejarii valorilor comune consacrate de sistem.
dintata unei mitice solidaritati universale -, este marele beneficiar al acestei tenta-
tive de reinnoire a proclamArii internationale a drepturilor omului care, in mod 72 Modalitatile dreptului de actiune statala. - Unele dintre regimurile conventionale
paradoxal, contrazice finalitatea initials a drepturilor omului : protectia individului referitoare la drepturile omului prevad posibilitatea Ca un stat sa puns in discutie
vs FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN $T INTERNAT/ONAt.... SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN 81 INTERNATIONAL... 97
modul in care un alt stat contractant isi indeplineste obligatiile. Dar, la fel ca dreptul ale statelor si protejarea independentei 5i suveranitatii acestora (Rez. 2131 XX a
de actiune individual, dreptul de actiune al statului este lipsit de efecte practice data Adunani generale din data de 21 decembrie 1965) si prin Declaratia din 24 octombrie
nu permite declansarea unui control judiciar. 1970 privind principiile care trebuie sa stea la baza relatiilor amiabile dintre state
Procedurile prevazute pe plan universal prin PIDCP (art. 41 si 42), Conventia (Rez. 2625 XXV), printr-o formulare identica : „Nici un stat sau grup de state nu are
pentru Eliminarea tuturor formelor de Discriminare Rasiala (art. 11, 12 si 13) si dreptul sa intervina, direct sau indirect, indiferent de motiv, in treburile interne sau
Conventia Contra Torturii (art. 21) se mentin in logica modalitatilor diplomatice de externe ale unui alt stat. In consecinta, nu doar interventia armata, ci si once alts forma
solutionare a diferendelor si se limiteaza la o tentative de bune oficii si de conciliere, de ingerinta sau amenintare, Indreptate impotriva personalitatii statului sau a elementelor
dupe constatarea si studierea faptelor, culminand, in cel mai bun caz, cu propuneri sale politice, economice si culturale, sunt contrare dreptului international (...)". Or,
facultative (infra, nr. 295).
protectia internationala a drepturilor omului implica o raspundere colectivd a statelor
Pe plan regional, Carta Africand a Drepturilor Omului si Popoarelor instituie o in ceea ce priveste aplicarea normelor referitoare la drepturile omului si intra in
procedura sumara de „comunicari" statale, care ii permite unui stat parte sa denunte conflict cu principiul neamestecului in treburile interne. Actul final de la Helsinki, din
incalcarile Cartei comise de un alt stat parte. Sunt oferite dotia posibilitati : „comunicarea- 1 august 1975, privind securitatea 5i cooperarea in Europa este relevant pentru aceasta
-negociere" I este aceea pe care statul „reclamant" o adreseaza statului vizat pentru a contradictie, dat find ea enunta in acelasi timp, in baza „primului cos", principiul VI
obtine explicatii satisfacatoare de la acesta din urma, negocierea unei solutii, iar in al „neamestecului in treburile interne" 5i principiul VII privind „respectarea drepturilor
caz contrar, pentru a prezenta cauza in fata Comisiei (art. 47) ; „comunicarea-plangere" omului 5i a libertatilor fundamentale, inclusiv libertatea de gandire, de constiinta, de
ii permite statului solicitant sa sesizeze in mod direct Comisia (art. 49). In ambele religie sau de convingere", fare sä impuna primatul unuia sau altuia dintre aceste
cazuri, procedura, de nature diplomatica, este indreptata spre rezolvarea pe tale principii. Mai mult, in al zecelea principiu („indeplinirea cu buns-credinta a obligatiilor
amiabila a conflictului si nu poate conduce decat la un raport al Comisiei adresat asumate in conformitate cu dreptul international"), Actul stipuleaza : „Toate principiile
statelor implicate - si, impreund cu recomandarile acesteia, Conferintei sefilor de enuntate anterior sunt de o importanta primordiala 5i, prin urmare, se aplica in mod
stat si de guvern a OUA.
egal si fare rezerve, fiecare dintre ele trebuind sä fie interpretat in raport cu celelalte".
Actiunea statala isi &este expresia cea mai rafinata in cadrul Conventiei Europene Nici ca s-ar fi putut gasi un mod mai fericit de a eluda raspunsul la intrebarea
a Drepturilor Omului. Once stat membru poate, conform noului articol 33 din esentiala : principiul noningerintei acopera sau nu drepturile omului?
Conventie, sa sesizeze in mod unilateral Curtea cu o cerere privind incalcarea
Conventiei de catre un alt stat : in lipsa unei solutionari amiabile, cauza va fi judecata 74 Controverse doctrinale. - Trebuie sa consideram, in acord cu majoritatea
de Curtea europeana, care va lua o decizie cu caracter obligatoriu (potrivit vechiului doctrinei occidentale, ca drepturile omului nu tin, in principiu, de campul de aplicare
sistem, fostul articol 24, cererea statala, adusa mai intai in taw. Comisiei, putea fi al principiului noningerintei, in masura in care ele anuleaza distinctia clara dintre
judecata fie de catre Comitetul de ministri, fie de catre Curte). Un sistem similar este ordinea interna 5i cea internationala. Cauzele referitoare la drepturile omului nu pot
prevazut de Conventia Americana a Drepturilor Omului, cu o diferenta : competenta fi considerate ca find „in mod esential nationale" (art. 2, § 7), in virtutea singularitatii
Comisiei de a judeca solicitarile statale (art. 45) este subordonata, cu conditia de substantiale a drepturilor omului 5i a caracterului for obiectiv (supra, nr. 40). Acest
reciprocitate, unei declaratii de acceptare a statelor parti (zece acceptari la data de lucru este confirmat de extinderea, prin intermediul articolelor 55 5i 56 din Carta
26 august 2004). In general, aceste recursuri statale au facut obiectul unei utilizari Natiunilor Unite, a domeniului de cooperare internationala privind drepturile omului
extrem de limitate.
5i de faptul ca statele se supun unor norme internationale in materie. Aceasta
interpretare este sustinuta de hotararea CIJ din 5 februarie 1970 in cauza Barcelona
Traction, in care Curtea recunoaste a statele au un „interes juridic" ca drepturile
II. Obstacolul reprezentat de principiul neamestecului fundamentale ale persoanei sa fie protejate (Rec., 1970, p. 32). Aceasta analiza este
in treburile interne ale statului pe deplin confirmata de rezolutia adoptata de catre Institutul de drept international la
Santiago de Compostella, pe 13 septembrie 1989, cu privire la „protectia drepturilor
Formularea principiului. - Principiul neamestecului in treburile interne ale omului si principiul neamestecului in treburile interne ale statelor"1. Concluzia - la
statului face parte integranta din ordinea juridica internationala. Enuntat de articolul care ajunge, de altfel, si P.-M. Dupuy - este asadar „lipsa de pertinenta a invocarii
15, § 8 din Pactul Societatii Natiunilor, apoi de articolul 2, § 7 din Carta Natiunilor
Unite, care defineste „un domeniu rezervat" statului, principiul a fost solemn confirmat
in continuare prin Declaratia privind inadmisibilitatea amestecului in treburile interne 1. Potrivit acestei rezolutii, „deoarece drepturile omului beneficiaza de acum inainte de o
protectie la nivel international, ele nu mai fac parte din categoria cazurilor care tin in
esena de competenta nationald a statelor". Obligatia „internationals" pe care o are state!
1. In termenii regulamentului interior al Comisiei africane a drepturilor omului si popoarelor, de a asigura respectarea drepturilor omului este o „obligatie erga mimes", astfel cä „orice
adoptat la 13 februarie 1988 (art. 87 si urm., RUDH, 1989, p. 489) (acelasi lucru este stat are un interes juridic de a proteja drepturile omului" (art. 1 ; Ann. IDI, vol. 63, 1989,
valabil si pentru „comunicarea-plangere"). II, p. 338).
Y/5' PEJNDNMENTELE'DWEPTUMTMUMPEAlqrNrEWAWAL.. - SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN SI ItITERNATIWe... 99
principiului noningerintei impotriva controalelor internationale ce vizeaza felul cum drepturile omului in corpul textului (art. 5)', afirmand in mod expres ca „politicile de
sunt aplicate drepturile omului" (manual precit., nr. 5, § 198). dezvoltare §i cooperarea sunt strans legate de respectarea drepturilor libertatilor
Doctrina socialists era radical diferita : drepturile omului sunt, principial, o omului, precum si de exercitarea acestora". Putem totusi sa ne Indoim de importanta
problema interns, iar „controlul international asupra activitatii statelor de garantare reala a temei drepturilor omului in aceasta cooperare CEE-ACP, deli, in cadrul
a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale trebuie exercitat respectand in mod revizuirii de la Lome IV (infra, nr. 87), intreprinsa la jumatatea drumului, a fost
strict suveranitatea for principiul neamestecului in treburile for interne" negociat un dispozitiv de suspendare a cooperarii in caz de incalcari grave ale
(V. Kartaslcin, „Les pays socialistes et les droits de l'homme", Manuel Unesco, drepturilor omului si ale principiilor democratice. Practica introducerii unei clauze
precit., p. 691). Conform juristilor din Wile socialiste, indivizii nu sunt subiecti de de conditionalitate „drepturile omului" a fost mai apoi, incepand de la acordurile
drept international: recunoasterea capacitatii juridice internationale a persoanelor incheiate cu Odle baltice (21 decembrie 1992) si Bulgaria (8 martie 1993), sistematizata
particulare ar aduce cu sine o slabire a suveranitatii statelor un amestec in treburile clauza de respectare a drepturilor omului constituie „un element esential" al acordului
for interne. Acordurile internationale nu ar putea sa confere asadar in mod direct si incalcarea sa autorizeaza suspendarea sau incetarea acordului de care Uniunea
drepturi indivizilor : statul parte la tratat - si numai el - poate lua masuri de aplicare Europeans. 0 asemenea clauza este inclusa si in acordul de la Cotonou, din 23 iunie
interne care sa-i permita sa se achite de obligatifle sale internationale. De aceea, 2000, dintre Uniunea Europeans statele ACP (art. 9, § 2, si 96, § 2). CJCE a
crearea unor organe speciale menite sA asigure un control international direct cu validat aceasta practice (CJCE, 3 decembrie 1996, Portugalia contra Consiliu, cauza
privire la respectarea drepturilor omului nu este admisibila deck in „situatii bine C-268/94, Rec., 1-6177; infra, nr. 87).
definite si concrete" de incalcari flagrante sau masive si sistematice ale drepturilor In aceasta hotarare, Curtea afirma despre clauza „drepturile omului" ca nu
omului, cum ar fi agresiunea, colonialismul, fascismul, rasismul, genocidul sau depaseste obiectivul enuntat la articolul 177, § 2 CE (fostul art. 130-U : „Politica
apartheidul. In general, un mare numar de tAri din Lumea a Treia au o pozitie Comunitatii in acest domeniu (cooperare pentru dezvoltare) contribuie la realizarea
asemAnatoare, temandu-se ca protectia drepturilor omului sa nu fie doar pretextul obiectivului general de dezvoltare si de consolidare a democratiei si a statului de
unor presiuni care sa punA in pericol independenta tinerelor state amenintate de drept, precum la atingerea dezideratului respectarii drepturilor omului si a libertatilor
„neocolonialism". fundamentale") si iii gaseste baza juridica in articolul 181 CE (fostul art. 130 Y).
Noul articol 181 A CE (introdus prin Tratatul de la Nisa) generalizeaza clauza
75 Practica internationala. - Statele occidentale au considerat ca au un drept de precitata de articolul 177 la toate acordurilor de cooperare.
supraveghere in ceea ce prive5te respectarea normelor internationale de protectie a Practica Natiunilor Unite de pang la sfarsitul anilor 1980 lass sa se intrevada o
drepturilor omului : continuarile Conferintei pentru Securitate Cooperare in Europa, interpretare elastics si in acelasi timp extrem de selective a principiului noningerintei
de la Belgrad (1977-1978) si Madrid (1981-1982), atesta caracterul ireconciliabil al si a articolului 2, § 7 din Carta Natiunilor Unite. Principiul noningerintei nu impiedica
pozitiilor adoptate de democratiile occidentale si de catre democratiile populare. Fars interventiile Adundrii generale in cazurile in care condamnarea incalcarilor drepturilor
prea mare efect practic a fost tentativa presedintelui Carter de a ridica respectarea omului are la baza condamnarea colonialismului (coloniile portugheze, Rodezia,
drepturilor omului la rang de principiu major al politicii externe a Statelor Unite Namibia, teritoriile ocupate de Israel) sau condamnarea apartheidului (de exemplu,
(1977-1980) : ajutorul economic sau militar a fost suspendat in cateva cazuri din Rez. 2506 XXIV din 21 noiembrie 1969 condamna Africa de Sud pentru „crime
cauza incalcarii drepturilor omului (Uganda, Argentina, Chile, Uruguay, Etiopia). impotriva umanitatii"). Dimpotriva, articolul 2, § 7 functioneaza ca un mecanism de
protectie a suveranitatii statale, care autorizeaza majoritatea membrilor Adundrii
Sanctiunile economice aplicate de catre tarile occidentale (Statele Unite si/sau statele
generale a Natiunilor Unite sa afirme ea actiunea internationals in favoarea drepturilor
CEE) Iranului in 1980, in cadrul diferendului legat de ostaticii americani din Teheran,
omului nu justified un amestec in treburile interne ale statului : cum ramane atunci cu
Poloniei in 1982, pe motivul „masurilor de represiune luate de guvernul polonez
incalcarile masive comise de Guineea, Uganda, Etiopia, Cambodgia sau Iran... ?
contra propriei tari" , sau Libiei, dup5 explodarea unui Boeing deasupra localitAtii
Este adevarat Ca, in aceste cazuri, rezolutiile declaratorii ale Adunarii" generale
Lockerbie in 1988, apar ca practici statale punctuale, conjuncturale si adeseori
a Natiunilor Unite favorizeaza suveranitatea statald principiul noningerintei in
reversibile, din care cu greu pot fi trase invatAmirite generale, cu urmatoarea observatie :
detrimentul principiului respectarii drepturilor omului. Am precizat deja ca importanta
adoptarea acestor „contramasuri" apare adeseori ca un substitut al sanctiunilor
Rezolutie 2625 (XXV) din data de 24 octOmbrie 1970 uita sa mentioneze, printre
prevazute in Carta Natiunilor Unite si vizeaza sa exprime faptul ca nerespectarea
drepturilor omului este principiile care trebuie sa guverneze relatiile internationale pe care le „codified",
respectarea drepturilor omului, consacrand, in schimb, principiul noningerintei si pe
Mai sistematic este demersul Comunitatii Europene in cadrul acordurilor de
cooperare pentru dezvoltare Incheiate cu terte tAri. In ceea ce priveste Conventiile de
la Lome (CEE-ACP), in timp ce a treia Conventie, din 8 decembrie 1984, includea 1. Articolul 5 al Convenliei de la Lome IV apare ca o dispozilie atotcuprinzatoare ce reuneste,
flea prea multa" coerenta, elemente extrem de disparate : drepturi individuale si drepturi
in mod timid (ca anexa la art. 4) o „declaratie" privind respectarea drepturilor ale popoarelor, apartheid si lucrAtori emigranti, drepturi civile, politice, economice, sociale
omului de catre statele ACP, a patra Conventie, din 15 decembrie 1989, integreazA si culturale, precum mijloace financiare.
100 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN $1 INTERNATIONAL... SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 101
eel al egalitatii suverane a statelor. Mai presus de toate insa, Rezolutia 36/103 din urgenta al ONU", schiteaza, intr-adevar, un drept de asistenta umanitara (ceea ce
9 decembrie 1981, care confine o „Declaratie privind inadmisibilitatea interventiei si reprezinta deja un progres apreciabil). Acest drept prezinta patru caracteristici maj ore.
amestecului in treburile interne ale statelor", indica alinierea Adunarii universale la In primul rand, trebuie sa subliniem fundamentul sau consensual si caracterul sau
conceptiile cele mai rigide cu privire la suveranitatea statala. Adoptata cu 120 de subsidiar` : asistenta umanitara se realizeaza cu respectarea suveranitatii statului, al
voturi pentru, 22 de voturi impotriva si 6 abtineri (toate statele occidentale, Japonia carui consiintamant este cerut (nu ar putea fi vorba deci de o ingerinta2), iar ajutorul
si Israelul s-au opus), Rezolutia a facut din respectarea drepturilor omului o problema nu intervine decat cu titlu subsidiar, data mijloacele materiale ale statului in cauza,
strict interns. astfel au fost recunoscute „dreptul si indatorirea statelor de a caruia ii revine in primul rand sarcina de a actiona, sunt deficitare. Mentionam aici
respecta, de a promova si apara toate drepturile omului si libertatile fundamentale pe ea CIJ, in hotararea sa din 27 iunie 1986 referitoare la activitatile militare si
propriul for teritoriu national..." ; din contra, „constituie o imixtiune in treburile
paramilitare din Nicaragua, a mers si mai departe, afirmand ca „acordarea unui
interne ale statelor exploatarea si denaturarea unor chestiuni referitoare la drepturile ajutor strict umanitar unor persoane sau forte care se afla Intr-o alts tars (...) nu poate
omului in scopul exercitarii de presiuni asupra statelor, respectiv in scopul de a stern fi considerata o interventie ilicita" (§ 242)3 . In al doilea rand, obiectul dreptului este
neincredere sau dezordine in interiorul unor state sau grupuri de state si intre ele". In strict limitat : furnizarea de hrana, medicamente sau Ingrijiri medicale victimelor
plus, principiul noningerintei este intarit de principiul autodeterminarii statului, asa unor situatii de urgenta (catastrofe naturale sau conflicte armate). Acest ajutor
cum este acesta formulat in marile Rezolutii ale Adunarii generale a Natiunilor Unite umanitar este sustinut de „principiile umanitatii sau neutralitatii si impartialitatii"
(Rez. 2131 XX din 21 decembrie 1965 privind neinterventia, Rez. 2625 XXV privind (Rez. 43/131), care sunt ecoul unor dispozitii familiare dreptului international umanitara.
relatifle prietenesti, Rez. 3281 XXIX din 12 decembrie 1974 continand Carta drepturilor In al treilea rand, este vorba despre un drept de a acorda ajutor, ai carui titulari sunt
si indatoririlor economice ale statelor) : „Fiecare stat are dreptul suveran si inalienabil organizafiile internationale si ONG-urile si (in subsidiar) statele, iar nu despre un
de a-si alege propriul sistem economic, precum si sistemele politic, social si cultural,
drept al victimelor de a fi ajutate : este un drept de a propune ajutor statului in calla.
conform cu vointa poporului, fare nici un fel de amestec, presiune sau amenintare din In sfarsit, debitorii acestui drept de asistenta umanitara sunt clar identificati, statul
exterior" (art. 1 al Cartei din 1974). Obligatia de a respecta libertatea si specificitatea teritorial si statele vecine : acestora le incumba obligatia de a facilita acordarea
unui „sistem" interzice, prin ea insasi, contestarea politicii unui stat in materie de asistentei umanitare. Astfel definit, dreptul de asistenta umanitara se prezinta ca un
drepturi ale omului, parte integranta a acestui sistem, si face din respectarea noningerintei drept de asistenta pentru salvgardarea drepturilor fundamentale ale omului.
garantul drepturilor omului.
Avand un fundament juridic fragil (rezolutiile Adunarii generale), acest drept de asistenta
Aceste rezolutii poarta amprenta epocii in care au aparut si a reticentelor manifestate umanitara nu a fost confirmat nici macar de practica ONU si pare, pentru moment,
de tarile Lumii a Treia si de URSS in privinta drepturilor omului. Dezmembrarea sa fie un drept nascut mort. Intr-adevar, Rezolutiile Consiliului de securitate nr. 688 din
imperiului sovietic si evolutia radicals a relatiilor dintre Est si Vest care a survenit 5 aprilie 1991 (Kurdistanul irakian), nr. 770 din 13 august 1992 (Bosnia-Hertegovina ;
dupa 1989 au schimbat in totalitate problema raporturilor dintre noningerinta si RGDIP, 1992, p. 1055), nr. 794 din 3 decembrie 1992 (Somalia) si nr. 929 din
drepturile omului, dupa cum atesta prima decizie, din 2 octombrie 1995, a Curtii de 29 iunie 1994 (Rwanda) au fost adoptate in baza capitolului VII din Carta Natiunilor
apel a Tribunalului Penal International pentru fosta Iugoslavie (cauza Tadic, competenta, Unite. Actionand pentru mentinerea pacii, Consiliul de securitate decide asupra unor
RGDIP, 1996, p. 101, obs. M. Sassoli) : „Ar fi o parodie a dreptului si o tradare a
operatiuni militare cu scopuri umanitare : este vorba de penniterea accesului organizatiilor
nevoii universale de justitie ca problema suveranitatii statului sa poata fi ridicata cu
succes impotriva drepturilor omului" (§ 58). Aceleasi rezoluni vor favoriza revendicarea,
foarte mediatizata, a unei „indatoriri" sau a unui „drept de ingerinta in scop umanitar". 1. Rezoluda nr. 43/131 reafirma „suveranitatea statelor afectate si rolul primordial care le
revine acestora in initierea, organizarea, coordonarea si punerea in aplicare a operaliunilor
I3 De la „ingerinta in scop umanitar" la dreptul de asistenta umanitara. - Daca de asistenta umanitara pe teritoriile for".
2. Rezolutia nr. 46/182, care enunta principiile directoare in materie de ajutor umanitar,
notiunea de „indatorire de ingerinta", notiune a-juridica ce exprima o indignare
afirmA chiar ca „ajutorul umanitar ar trebui sa fie acordat cu consimtainantul tarii afectate
morals', poate fi respinsa aici, analiza juridica ne conduce la constatarea ca notiunea de si in principiu pe baza unui apel din partea acesteia din urma".
„drept de ingerinta in scop umanitar" nu a fost nicidecum consacrata de dreptul pozitiv. 3. De asemenea, IDI, in Rezolutia sa deja citata (nr. 74), pare sa admitA CA nu constituie
Rezolutiile adoptate de Adunarea generala a Natiunilor Unite, la initiativa Frantei, nr. ingerintA acordarea de ajutor cu respectarea drepturilor omului : „Oferirea de cAtre un stat,
43/131 din 8 decembrie 1988, cu privire la „asistenta umanitara acordata victimelor un grup de state, o organizatie internationala sau un organism umanitar impartial, de genul
catastrofelor naturale si in situatiile de urgenta de acelasi gen", nr. 45/100 din Comitetului International al Crucii Rosh, de ajutor alimentar sau sanitar unui stat a carui
14 decembrie 1990, cu privire la „culoarele de urgenta umanitara", si nr. 46/182 din populatie este gray amenintati in ceea ce priveste viata sau sanatatea nu poate fi considerata
19 decembrie 1991, referitoare la „intarirea coordonarii ajutorului umanitar de un amestec ilicit in treburile interne ale acelui stat..." (art. 5).
4. CIJ, in hotararea sa din 1986 deja citata, defineste ajutorul umanitar, care trebuie sa fie
asigurat „farA nici o discriminare", doar prin referire la obiectivele Crucii Rosii : „Prevenirea
1. In opinia promotorului sau, este vorba de o „comoditate de limbaj pentru a desemna o si alinarea suferintelor oamenilor, protejarea vietii si sanatatii (si) impunerea respectului
atitudine eticr (M. Bettati, „Un droit d'ingerence ?", RGDIP, 1991, p. 643). fatA de persoana umanr (§ 243).
TO FUNDAIVIEWELE 151tEPII.JLDI EUROPEAN Si INTERNATIONAL... SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN 51 INTERNATIONAL... 103
umanitare internationale la victime (Kurdistan, Bosnia)', de asigurarea conditiilor de 1982, p. 97 ; „Les reserves a la CEDH devant la Commission de Strasbourg (l'affaire
securitate pentru operatiunile de ajutor umanitar (Somalia) sau de protejarea persoanelor Temehasch)", RGDIP, 1983, pp. 580-625. A se consulta, de asemenea : 0. de Frouville,
deplasate in caz de pericol (Rwanda). Aceste „interventii umanitare in scopul securitAtii L'intangibilite des droits de l'homme en droit international. Regime conventionnel des droits
colective" (A. Olinga, op. cit., infra, nr. 88), deli nu consacrA un drept de asistentA de l'homme et droit des traites, Pedone, 2004 ; G. Cohen-Jonathan, „Les reserves dans les
umanitare, marcheaza extinderea notiunii de mentinere a pacii - si, prin aceasta, Traites relatifs aux droits de l'homme", RGDIP, 1996, p. 915 ; S. Marcus-Helmon, „L'article
extinderea mandatului Consiliului de securitate2 - la incalcArile masive ale drepturilor 64 de la Convention de Rome ou les reserves a la CEDH", RDIDC, 1968 . 1, p. 1 ;
omului, consolidand astfel legAtura, stability de Carta Natiunilor Unite si DUDO, J. Dhommeaux, „La coordination des reserves et des declarations a la CEDH et au PIDCP",
intre pacea internationala si respectarea drepturilor omului3 ; crearea de cAtre Consiliul in J.-F. Flauss si M. De Salvia, La CEDH: developpements recents et nouveaux defis,
de securitate, in temeiul capitolului VII al Cartei, a unui Tribunal Penal International Bruylant, 1997, p. 13, care prezinta o tipologie a rezervelor.
pentru fosta Iugoslavie sau pentru Rwanda (supra, nr. 16) sustine aceasta analiza. Articolul 20, § 1 al Conventiei din 21 decembrie 1965 cu privire la Eliminarea tuturor
formelor de Discriminare Rasiala prevede ca o rezerva va fi consideratA incompatibila cu
Aprecierea de care s-a bucurat in numeroase state principiul noningerintei a stat
Conventia dad. „cel putin cloud treimi din statele parli la Conventie ridica obiectii" ;
multa vreme in calea adoptArii unor mecanisme internationale de garantare efectivA aceasta dispozilie explica, probabil, de ce Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale
a drepturilor omului pe plan universal : de aceea, nu poate sa ne surprinda faptul ca nu s-a recunoscut competent sa aprecieze validitatea rezervelor (cea de-a 17-a sesiunc,
instrumentele internationale de protectie a drepturilor omului adoptate in cadrul sedinta 383, 5 aprilie 1978, Doc. N. U. A/33/18, 374). Sa observam cA in Carta Socials
Natiunilor Unite nu recunosc decal foarte sumar dreptul persoanelor si al statelor de Europeans nu exista nici o clauza care sa autorizeze rezervele, dar este prevazut un sistem
a actiona pe plan international pentru respectarea drepturilor proclamate. Obstacolul de acceptare partiala (infra, nr. 96) care permite atingerea unui scop similar (a se vedea
noningerentei nu este cu adevArat inlaturat decal de mecanismele regionale de control H. Wiebringhaus, „La CEDH et la Charte sociale europeenne", RDH, 1975, vol. VII,
al aplicArii normelor referitoare la drepturile omului, care pastreazd posibilitatea pp. 527-539).
sanctiunilor judiciare.
79 Denuntarea tratatelor. - A se vedea, in principal, 0. de Frouville, op. cit. ;
J.-F. Flauss, „La protection des droits de l'homme et les sources du droit international",
SFDI, La protection des droits de l'homme et l'evolution du droit international, Pedone,
77 Cu privire la caracterul obiectiv al drepturilor omului. - 1998, p. 30 si urm. ; M. Kamminga, „State succession in respect of Human rights treaties",
A se vedea K. Vasak, „Vers un EJIL, 1996-4, 469 ; E. Suy, „Droit des mites et droits de l'homme", Melanges Mosler,
droit international specifique des droits de Phonune", Les dimensions internationales des
droits de l'homme, Unesco, 1978, p. 707 ; R. Provost, „Reciprocity in human rights and Springer- -Verlag, 1983, p. 935.
humanitarian law", BYBIL, 1994, 383. Cu privire la ordinea publics europeanA, a se consulta
F. Sudre, „L'ordre public europeen", in M.-J. Redor (coord.), L'ordre public: ordre dJ Cu privire la conceptul de jus cogens. - Referitor la notiunile ,moderne" de drept
public ou ordres publics. Ordre public et droits fondamentaux, Bruylant, „Droit et justice", international (norme imperative, delict international etc.) si la incertitudinile carora acestea
nr. 29, 2001, p. 109 ; C. Picheral, L'ordre public europeen. Droit communautaire et droit le dau nastere, a se citi articolul fundamental al lui P. Weil, „Vers une normativite relative
europeen des droits de l'homme, La Documentation francaise, „Monde europeen et en droit international", RGDIP, 1982, pp. 5-47. In privinta normelor imperative, trebuie sa
international", 2001. amintim ca Georges Scelle s-a preocupat in mod special de cercetarea existentei unor norme
superioare menite sa limiteze libertatea conventionala a statelor, plasandu-se fie pe terenul
711 Cu privire la rezerve. - A se vedea mai intai P.-H. Imbert, moralitatii internationale („dreptul obiectv" ca fundament al unei ordini publice
Les reserves aux traites internationale), fie pe terenul normelor cutumiare („dreptul comun international") : Precis
multilateraux, Pedone, 1979 ; „La question des reserves et les conventions en matiere de
droits de l'homme", Actes du V colloque international sur la de droit des gens (principes et systematiques), Sircy, 1932-1934, 2 vol. Notiunea de jus
CEDH, Frankfurt, 1980, Pedone,
cogens va fi abordata in principal prin referire la M. Virally, „Reflexions sur le jus cogens",
AFDI, 1966, pp. 5-29, si C. de Visscher, „Positivisme et jus cogens", RGDIP, 1972,
1. Mandatul FORPRONU in Bosnia a fost ulterior centrat numai pe actiunea umanitare
pp. 692-697. A se vedea, de asemenea, S. Marcus-Helmons, „Jus cogens et noyau intangibles",
pentru Bosnia-Hertegovina (Rez. 815 si 819 din 30 martie si 16 aprilie 1993). in P. Meyer-Bisch (coord.), Le noyau intangible des droits de l'homme, Ed. Universitaires,
2. Fapt confirmat de Rezolutia nr. 940 din 31 iulie 1994 (Haiti) care, in virtutea capitolului
Freiburg, 1991, p. 63.
VII, are ca finalitate restabilirea democratiei si asigurarea respectArii drepturilor omului,
puse in pericol de o loviturl de stat military.
3. Trebuie totusi observat cA interventia armatA a statelor membre ale NATO in perioada 91 Cu privire la individ ca subject de drept international. - A se consulta in special J. de
Soto, „L'individu comme sujet du droit des gens", si P. Reuter, „Quelques remarques sur la
martie-iunie 1999 in Kosovo cu scopul de a evita agravarea unei catastrofe umanitare nu se situation juridique des particuliers en droit international public", in Melanges Georges Scelle.
poate justifica prin vreo imputernicire acordatA in baza capitolului VII de catre Consiliul Techniques et principes du droit public, LGDJ, 1950, pp. 687 si 532 ; G. Sperduti, „L'individu
de securitate (din cauza votului negativ al Rusiei si Chinei). Poate rezida justificarea et le droit international", RCADI, 1956. II, vol. 90, p. 733 ; J. Barberis, „Nouvelles questions
acestei interventii in necesitatea de a face sa inceteze incAlcarea persistenta a respectArii concernant la personnalite juridique internationale", RCADI, 1983. I, vol. 179, p. 145 ;
drepturilor omului, inteleasa ca norml juridica imperative? (S. Sur, „L'affaire du Kosovo P.-M. Dupuy, „L'individu et le droit international", Archives de philosophic du droit, t. 32,
et le droit international : points et contrepoints", AFDI, 1999, p. 280).
1987, 119.
104 7SPECIFICITATE3'f DREPTCPLEWELIKUPEAIN -17.11.11MIZINIATIVNNE.11:-
TUNDAMENTELE DREPTULU1 EUROPEAN $1 INTERNATIONAL...

112 Cu privire la „petitii". - H. Surrel (Le petitionnement. Etude de droit international liberte syndicate", RCADI, 1975. I, p. 77, si „Les commissions d'enquete de L'OIT", RGDIP,
public, teza la Universitatea din Montpellier I, 1994, 720 p. dact.) prezinta o analiza exhaustive 1987, p. 847 ; F. Wolf, „Aspects judiciaires de la protection internationale des droits de
l'homMe par l'OIT", RDH, 1971, vol. 4, p. 773; J.-P. Laviec, „La protection des droits
a mecanismelor internationale de petilie pe baza unei tipologii fundamentate pe distinctia
economiques et sociaux de I'homme par l'OIT", RUDH, 1991, p. 61.
majors intre petitia neintroductiva de instanta („care nu sesizeaza in mod obligatoriu organul Articolele 24 si 25 din Constitutia OIM recunosc oricarei organizatii profesionale de
competent") si petitia introductiva de instanta. A se vedea, de asemenea, N. Feinbgerg, „La
petition en droit international", RCADI, 1932. II, p. 525 ; J.W. Bruegel, „The right to petition angajatori sau de lucratori dreptul de a prezenta „reclamatii" referitoare la violarea unei
an international authority", ICLQ, 1953, vol. 2, partea a 4-a, p. 542. Cu privire la procedura convenlii internationale a muncii. Articolele 26-29 si 31-34 acorda un drept la „plangere", in
anumite condilii, membrilor OIM (plangerile nu sunt subordonate, pentru statul care face
comunicarilor individuale in fata Comisiei pentru drepturile omului a Natiunilor Unite : plangerea, existenlei unui prejudiciu direct pe care acesta sau cetatenii sai 1-ar fi suferit) si
D. Ruzie, „Du droit de petition individuelle en matiere de droits de l'homme : a propos de la delegatilor la Conferinla internationals a muncii, procedura putand sa fie angajata si din
Resolution 1503 (XLVIII) du Conseil economique et social des Nations Unies", RDH, 1971, oficiu de catre Consiliul de administralie al OIM ; particularul nu poate depune deci o
vol. 4, pp. 89-101, si „Souverainete de I'Etat et protection internationale des droits de „plangere" decat in calitate de delegat al lucratorilor sau al angajatorilor la Conferinta.
l'homme", Melanges Georges Burdeau. Le pouvoir,
LGDJ, 1977, pp. 963-980 ; M. Schreiber, Articolul 26 prevede examinarea plangerilor de care comisiile de ancheta, formate din persoane
„La pratique recente des Nations Unies dans le domaine de la protection des droits de independente desemnate de Consiliul de administralie pe baza propunerii directorului BIM.
l'homme", RCADI, 1975. II, vol. 145, pp. 303-398, mai ales pp. 351-358 ; J.-B. Marie, „La
Conform articolului 28 al Constituliei OIM, comisia de ancheta trebuie sa realizeze un raport
pratique de la Commission des droits de l'homme de l'ONU en matiere de violation des droits in care sa stabileasca materialitatea faptelor, sa evalueze gradul de conformitate al situaliei in
de l'homme", RBDI, 1980. 2, pp. 355-380. cauza cu norma internationale avuta in vedere si sa formuleze recomandari cu privire la
In materie de protectie categoriala, a se vedea R. De Gouttes, „Le role du Comite des masurile ce se impun. Raportul este comunicat de catre directorul general al BIM, care asigura
Nations Unies pour relimination de la discrimination raciale", RTDH, numar special, 2001, si publicarea acestuia, Consiliului de administratie si guvernelor interesate ; Comisia de
nr. 46, 567 ; M. Bidault, Le Comite pour l'elimination de la discrimination raciale. Analyse experti a OIM pentru aplicarea conventiilor si recomandarilor asigura controlul masurilor
d'une dynamique institutionnelle, Montchrestien, „Perspectives internationales", nr. 12, 1997. luate de guverne pentru a da efect recomandarilor raportului.
0 procedura de examinare a comunicarilor individuale referitoare la drepturile omului (in
special la drepturile educative si culturale), similara procedurii instituite de Rezolulia nr. 1503 BO Cu privire la drepturile colectiviatilor si drepturile minoritatilor. — Conventiile
a Consiliului economic si social, a fost initiata in cadrul Unesco (dec. 104 EX/dec. 3. 3 a referitoare la genocid si la apartheid sunt prezentate de K. Das, Manuel Unesco, p. 432. Cu
Consiliului executiv) : a se vedea P. Rolland, „La nouvelle procedure d'examen des commu- privire la dreptul popoarelor, a se vedea J. Charpentier, „Autodetermination et &colonisation",
nications concernant la violation des droits de l'homme a l'Unesco", Rev. internat. des sc. Mélanges Chaumont, Pedone, 1984, p. 117; F. Batailler-Demichel, „Droits de I'homme et
adm., 1980, nr. 3, p. 266, si K.J. Partsch, „La mise en oeuvre des droits de l'homme par droits des peuples dans l'ordre international", ibidem, p. 23.
l'Unesco", AFDI, 1990, p. 482. Pentru o abordare generala, a se vedea N. Valticos, „Les Cu privire la drepturile minoritatilor, a se consulta G. Alfredsson, „Egalite et non-discrimi-
systemes de controle non judiciaire des instruments internationaux relatifs aux droits de nation: droits des minorites", in 7 Colloque international sur la CEDH, Consiliul Europei,
l'homme", Melanges P Modinos, 1990 ; Y. Ben Achour, „Souverainete etatique et protection internationale des minorites",
Pedone, 1968, p. 361 si urm., si J. Salmon, „Essai de
typologie des systemes de protection des droits de l'homme", in La protection internationale RCADI, 1994. I, t. 245, p. 321 ; I.-0. Bokatola, „Le statut des minorites au sein de l'ONU",
des droits de l'homme, Centre de droit international de l'Institut de sociologie de l'Universit6 in L.A. Sicilianos (ed.), Nouvelles formes de discrimination, Pedone, 1995, p. 245 ;
libre de Bruxelles, 1977, pp. 173-206. P. Thornberry, „Minority rights", RCADE, 1995, vol. VI. 2, 307 (un studiu al diferitelor
Mentionam, de asemenea, ca Tratatul cu privire la Uniunea Europeana din 17 februarie instrumente de protectie) ; F. Benoit-Rohner, Les minorites, quels droits ? , Ed. Consiliului
1992 confers o baza conventionala prin articolele sale 8 D, al. 1 (noul art. 21), si 138 D (noul Europei, 1999 ; „La protection des minorites", RTDH, numar special, 1997, nr. 30.
art. 194) dreptului la petilie in fata Parlamentului european, intemeiat pana atunci exclusiv pe Cu privire la articolul 27 al PIDCP, a se vedea M. Levinet, in F. Sudre (coord.), La
protection des droits de l'homme par le Comite des droits de l'homme des Nations Unies. Les
Regulamentul Interior al Adunarii. Aceasta procedura, care isi propune sa ajunga la o
tranzactie, permite oricarei persoane fizice sau juridice cu resedinta sau sediul pe teritoriul communications individuelles, IDEDO, 1995, p. 61 ; S. Ramu, „Le statut des minorites au
Comunitatii sa prezinte o reclamalie „cu privire la un subiect care tine de domeniile de regard du PIDCP", RTDH, 2002, 587.
activitate ale Comunitatii" (art. 138 D). A se vedea H. Surrel, op. cit., supra, p. 315 si urm. Cu privire la jurisprudenta europeana, a se vedea F. Benoit-Rohmer, „La Cour europeenne
des droits de l'homme et la defense des droits des minorites nationales", RTDH, 2002, p. 563.
Convenlia cadru a Consiliului Europei este comentata de P. Tavernier (RGDIP, 1995, p. 385)
P.Z4 Cu privire la recursul contencios. — Dreptul la recurs individual in fata Curtii europene a
drepturilor omului va fi analizat in detaliu in partea a treia a acestui manual. Comisia interamericana si H. Kiebes (RUDH, 1995, p. 165).
A se vedea avizele Comisiei de arbitraj a Conferinlei pentru pace in Iugoslavia, nr. 1 din
pentru drepturile omului este compusa din sapte membri alesi individual de Adunarea generala a
29 noiembrie 1991, nr. 2 din 11 ianuarie 1992 si nr. 10 din 4 iulie 1992 (RGDIP, 1992, pp. 264-266,
OSA de pe o lista de candidali propusi de state (art. 34-36 din Convenlia americana). A se vedea
K. Vasak, La Commission interamericaine des droits de l'homme, si 1993, p. 594, precum si observatiile lui A. Pellet, AFDI, 1991, p. 329). A se consulta E. Decaux
LGDJ, 1968 ; A. Schreiber, si A. Pellet, Nationalite, minorites et succession d'Etats en Europe de l'Est, Montchrestien, 1996.
Inter-American Commission on Human Rights, Leiden, Sijthoff, 1970 ; J.-L. Leblanc, „The
inter-american Commission on human rights", RDH, 1976, vol. 9, p. 645. Infra, CPJI defineste minoritatea ca „o colectivitate de persoane care traiesc intr-o anumita tare
nr. 107. sau localitate, avand o rasa, o religie, o limbs si tradilii proprii, si care sunt unite de identitatea
acestei rase, a acestei religii, a acestei limbi si a acestor tradilii intr-un sentiment de solidaritate,
*41 Plangerile in cadrul Organizatiei Internationale a Muncii. — Cu privire la mecanismul
cu scopul de a-si conserva tradiliile, de a-si mentine cultul, de a asigura instruirea si educatia
de protectie al OIM, a se vedea N. Valticos, „Les methodes de protection internationale de la
_
-SITC1PICITATEA DREPTULM EUROPEAN SI INTERNATIONAL. 107

copiilor lor in conformitate cu geniul propriei rase si de a se ajuta reciproc" (AC, 31 iulie 88 Cu privire la dreptul de asistenta umanitara. - A se consulta, in principal, M. Bettati §i
1930, „Question des «communautes» greco-bulgares", Serie B, nr. 17, p. 21).
B. Kouchner (ed.), Le devoir d'ingerence, Denoel, 1987, 300 p. ; M.-J. Domestici-Met, „Aspects
juridiques recents de ('assistance humanitaire", AFDI, 1989, p. 117 ; M. Bettati, „Un droit
Cu privire la „drepturile de solidaritate". - Constructia doctrinala a „drepturilor de d'ingerence? ", RGDIP, 1991, p. 639, §i „Intervention, ingerence ou assistance", RTDH, 1994,
solidaritate" este foarte sumard. A se vedea K. Vasak, „Les differentes categories des droits p. 307. A se completa aceste lecturi cu SFDI, Le chapitre VII de la Charte des Nations Unies,
de l'homme", in A. Lapeyre, F. de Tinguy, K. Vasak,
de l'homme, Bruylant, 1990, p. 297 (autorul nu ezita sa Les dimensions universelles des droits Pedone, 1995 ; G. Cohen-Jonathan, „Le Conseil de securite et les droits de l'homme", Mélanges
„recupereze", ca drept de solidaritate, Jacques Schwob. Le droit des organisations internationales, Bruylant, 1997, 19.
dreptul de asistenta umanitara...) ; D. Uribe Vargas, „La troisieme generation des droits de
l'homme", RCADI, 1984, 1, p. 355. In dreptul intern, a se vedea totusi D. Rousseau, „Les
droits de I'homme de la troisieme generation", in Droit constitutionnel et droits de l'homme,
Economica, 1987, pp. 125-137. Pentru o critics a notiunii : H. Golsong, „Evolution de Ia
conception des droits collectifs dans la politique internationale", in Les droits de l'homme,
droits individuels ou droits collectifs ? , LGDI, 1980, pp. 137-147 ; R. Pelloux, „Vrais et faux
droits de l'homme", RDP,
1981, p. 52 si urm. ; J. Rivero, „Vern de nouveaux droits de
l'homme", Rev. des sc. morales et pol.,
1982, p. 673 si urm., si „Declarations paralleles et
nouveaux droits de l'homme", RTDH, 1990, p. 323 ; P. Alston, „Conjuring up new human
rights : A proposal for quality control", AJIL, 1984, vol. 78, pp. 607-621.
Cu privire la dreptul la dezvoltare,
a se vedea mai ales M. Bedjaoui, „La difficile avancee
des droits de l'homme vers l'universalite", RUDH, 1989, p. 5 ; K. M'Baye,
l'homme en Afrique, Pedone, 1992 ; A. Amor, „Le droit de l'homme au developpement", Les droits de
in
Colocviul AUPELF-UREF , L'effectivite des droits fondamentaux dans les pays de la conzmunaute
francophone,
1994, pp. 133 si 107; M. Kamto, „Retour sur le «droit au developpement» au
plan international : droit au developpement des Etats ?", RUDH, 1999, p. 1.
Cu privire la dreptul la mediu (infra,
nr. 283), a se vedea M. Dejeant-Pons, „L'insertion
du droit de I'homme a I'environnement dans les systemes regionaux de protection des droits
de l'homme", RUDH,
1991, p. 461. Conform Principiului 10 al Declaratiei de Ia Rio (RGDIP,
1992, p. 975, obs. A.C. Kiss si St. Dombe-Bille, AFDI,
1992, p. 823) : „La nivel national,
fiecare individ trebuie sa aiba acces asa cum se cuvine la informatiile referitoare la mediu pe
care le detin autoritatile publice (...).Trehuie sa fie asigurat un acces efectiv la actiunile
judiciare si administrative, inclusiv la sanctiuni si reparatii". Aceasta este singura dispozitie
care mentioneaza drepturi individuale ; in rest, acest text strict declaratoriu inscrie protectia
mediului in perspectiva dreptului la dezvoltare.

151 Cu privire Ia principiul noningerintei drepturile omului. - Doctrina socialists este


prezentata cu mare claritate de V. Kartaskin, „Les pays socialistes et les droits de l'homme",
Les dimensions internationales des droits de l'homme, Unesco, 1978, pp. 680-701, si F.
Przetacznik, „L'attitude des Etats socialistes a regard de la protection internationale des droits
de l'homme", RDH,
1974, vol. 7, pp. 175-206. In cadrul procesului de la Helsinki, a se vedea
G. Arangio-Ruiz, „Human rights and non intervention in the Helsinki final Act", RCADI,
1977, vol. 157, p. 195. Cu privire Ia politica americana, O. Schachter, „Les aspects juridiques
de la politique americaine en matiere de droits de l'homme", AFDI,
1977, p. 53.
Cu privire Ia relaliile externe ale Uniunii Europene, a se vedea M. Candela Soriano,
„L'Union europeenne et la protection des droits de l'homme dans la cooperation au developpement
le role de Ia conditionnalite", RTDH,
2002, 875 ; J.-F. Akandji-Kombe, „Accords entre
l'Union europeenne et les Etats d'Afrique, des Caraibes et du Pacifique (Accord de Cotonou)",
in P. Tavernier (coord.),
Recueil juridique des droits de l'homme en Afrique, Bruylant, 2002,
475; J.-F. Flauss, „Droits de l'homme et relations exterieures de l'Union europeenne", in
S. Leclerc (coord.), L'Union europeenne et les droits fondamentaux,
Bruylant, 1999, p. 156 ;
P. Buirette-Maurau si P. Tavernier, „L'economie de marche et l'ideologie des droits de l'homme.
La Communaute europeenne et les Conventions de Lome",
Tiers Monde, Ed. Publications de l'Universite de Rouen, 1992, in L'economie de marche et le
pp. 69-82.
Capitolul
Izvoarele formale ale dreptului european
§i international al drepturilor omului

89 Diversitatea izvoarelor formale. - Proclamarea internationals a drepturilor


omului, de origine recenta, provine din izvoare scrise : Inca de la sfar$itul celui de-al
doilea fazboi mondial, mai multe sute de texte participa la aceasta proclamare. In
aceasta privintA, situatia drepturilor omului pare satisfacAtoare. Recunoa$terea drepturilor
omului dobandeste un caracter global si universal, care traduce un consens vizibil al
societatii internationale, o build constiinta colectivA : drepturile omului urbi et orbi.
Aceasta mondializare a discursului de proclamare nu poate totusi sä $tearga diferentele
dintre instrumentele de proclamare. Diversitatea izvoarelor formale se observa mai
intai in varietatea domeniilor de aplicare geografica a instrumentelor de proclamare
a drepturilor omului, astfel CA trebuie sä distingem intre instrumentele cu vocatie
universals (sectiunea I), care se adreseaza tuturor statelor, si instrumentele cu vocatie
regionald (sectiunea a II-a), care exprima in acelasi timp solidaritatea 5i particularitatile
ideologice, politice, economice, culturale $i chiar religioase ale anumitor state sau
grupuri de sate ; vom evoca particularitAtile principalelor texte de proclamare, fArA a
intra in detalii cu privire la drepturi sau la mecanismele institutionale, pe care le vom
examina ulterior. Pe de altA parte, disparitatea juridicd a instrumentelor de proclamare
trebuie sä fie relevata la rindul ei (sectiunea a III-a).

Sectiunea
Proclamarea universals

Instrumentele cu vocatie universals I i gasesc originea in activitatea ONU si a


institutiilor specializate $i pot avea o sfera de cuprindere generals sau specificA, dupa
cum se adreseaza omului considerat ca atare sau unei categorii speciale de indivizi.

I. Instrumente cu vocatie generals

99 „Carta Internationale a DreAurilor Omului". - Declaratia Universals a


Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, declaratie de principii in formA solemna,
era destinata Inca de la origine sA fie completata de alte texte : acestea au fost, dupa
o dificila elaborare, cele doua Pacte referitoare la drepturile omului, adoptate de
Adunarea generalA a Natiunilor Unite la 16 decembrie 1966. Pactul International cu
X.U.11.7PLINTESIN 1 intreTUL UrE131COPEAWST iNTERNATIONAL... -1z I-INTERNATIONAL_ 711

privire la Drepturile Economice, Sociale si Culturale (PIDESC) a intrat in vigoare la in 1948: dreptul de proprietate, dreptul de azil, dreptul de a nu fi privat in mod
3 ianuarie 1976, dupd depunerea celui de-al 35-lea instrument de ratificare (art. 27, arbitrar de propria nationalitate, proclamate de DUDO (art. 17, art. 14, § 1 ; art. 15,
§ 1) ; 149 de state il ratificasera pans la 19 august 2004. Pactul International cu § 2),' nu se mai regasesc printre drepturile enuntate in 1966.
privire la Drepturile Civile si Politice (PIDCP) a intrat in vigoare la 23 martie 1976,
dupa depunerea celui de-al 35-lea instrument de ratificare (art. 49, § 1) : 152 de state
it ratificasera pang la 19 august 2004 ; Protocolul sau facultativ (supra, nr. 61), II. Instrumente cu vocatie specifics
adoptat in aceeasi zi, a intrat si el in vigoare la 23 martie 1976. Pactul a fost
completat cu un al doilea Protocol facultativ, din 15 decembrie 1989, vizand abolirea 92 Protectia categoriala. - in vreme ce textele cu vocatie generals rezultA dintr-un
pedepsei cu moartea si intrat in vigoare la 11 iulie 1991 (54 de state parti la 19 august demers global si si§tematic, prezentele texte tin de un demers analitic ce traduce o
2004). Ansamblul format de aceste texte primeste in mod obisnuit denumirea abuziva tendinta de „divizare" a omului sunt astfel protejate drepturi particulare sau categorii
de „Carta internationals a drepturilor omului", presupunand o unitate de inspiratie si speciale de indivizi. Se pot cita cu titlu de exemplu : Declaratiile AdunArii generale
de continut a textelor care, in realitate, lipseste. a Natiunilor Unite privind drepturile copilului (20 noiembrie 1959), eliminarea
tuturor formelor de discriminare rasiala (20 noiembrie 1963), eliminarea discriminarii
Schimbarea de orientare. — Pactele din 1966 traduc preocupari diferite de cele femeilor (7 noiembrie 1967) sau protectia tuturor persoanelor impotriva torturii si a
ale DUDO si o schimbare de orientare a ideologiei drepturilor omului, care poate fi altor pedepse tratamente crude, inumane 4i degradante (9 decembrie 1975) ;
rezumata in doua cifre Adunarea generald a Natiunilor Unite avea 58 de membri in conventiile pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid (9 decembrie 1948), cu
1948 si 122 de membri in 1966 ; ideologia majoritara nu mai era aceeasi. Demersul privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasialA (21 decembrie 1965),
urmat de pacte este, mai intai, diferit de cel al DUDO, intrucat ele disting, in doua referitoare la tratamentul prizonierilor de razboi (12 august 1949), la sclavie
instrumente separate, drepturile civile si politice, care sunt drepturile inerente persoanei (7 decembrie 1953), la statutul refugiatilor (28 iulie 1951), la drepturile politice ale
si permit participarea indivizilor la viata Cetatii, de drepturile economice, sociale si femeii (31 martie 1953), la drepturile copilului (20 noiembrie 1989, infra, nr. 122),
culturale, care acopera un numar mare de drepturi referitoare la situatia materials a la libertatea sindicala protectia dreptului sindical (OIM, 9 iulie 1948) sau
indivizilor. in vreme ce Declaratia universals se straduia sa concilieze conceptia cele privind lupta impotriva discriminArii in domeniul invAtAmantului (Unesco,
liberals si conceptia marxista, pactele traduc in termeni juridici opozitia marxista 14 decembrie 1960) etc.
intre libertatile formale si libertatile reale, „uitand ea daca nazismul le-a ignorat pe
cele dintai, stalinismul le-a suprimat pe toate in numele celor din urma" (M. Bettati,
„De Penelope a Antigone ? ", Projet, 1981, nr. 151, p. 34). Apoi - si mai ales -,
Sectiunea a II-a
pactele consacra un fenomen de colectivizare a drepturilor omului. DUDO este in
intregime axata pe persoana individuala drepturile omului sunt inainte de toate Proclamarea regionala
drepturile individului, iar Declaratia se adreseaza indivizilor, si nu statelor („Orice
individ, sau orice persoana, are dreptul..."). Pactele se adreseaza statelor, si nu Caracteristici comune. — Proclamarea regionala a drepturilor omului, circumscrisa
indivizilor („Statele se angajeaza iar dimensiunea socials a individului este mai intai Europei, apoi extinsA 4i la America, Africa si lumea arabo-islamicA, este
prima luata in considerare. Omul nu-si poate vedea drepturile realizate deca't in opera organizatiilor regionale interesate : Consiliul Europei, Organizatia Statelor
interiorul unei societati eliberate de orice constrangere externa (colonizarea) sau Americane, Organizatia UnitAtii Africane, Liga statelor arabe. Cat despre continentul
interns (asuprirea) interesul individului se confunda cu cel al societatii in care asiatic, acesta prezintA, contrar altor regiuni, particularitatea de a nu se fi dotat cu
traieste. De aceea, cele doua pacte enunta, intr-un articol 1 comun, ca dreptul nici o conventie regionala cu nici un mecanism institutional destinat promovarii si
popoarelor este conditia prealabila pentru recunoasterea celorlalte drepturi ale omului protejArii drepturilor omului pe o baza regionala sauzsub-regionalAl .
exercitarea individuals a drepturilor presupune mai intai asigurarea exercitarii colective Instrumentele regionale au o sfera de cuprindere generals privesc ansamblul
a acestora. Dreptul popoarelor de a dispune de ele insesi este afirmat atat in drepturilor omului, cu exceptia unui numar limitat de texte cu sferA de cuprindere
dimensiunea sa politica (art. 1, § 1), iar pactele yin sa intareasca Rezolutia 1514 din specificA : asa sunt Conventia europeanA cu privire la exercitarea drepturilor copiilor,
14 decembrie 1960, care confine „Declaratia privind acordarea independentei tarilor din 25 ianuarie 1996 (infra, nr. 122), diversele conventii ale OSA referitoare la azil
si popoarelor coloniale", cat si in dimensiunea sa economics (art. 1, § 2), iar dreptul (20 februarie 1928 ; 26 decembrie 1933 - azilul politic ; 28 martie 1954 - azilul
de a dispune liber de bogatiile si resursele naturale isi gaseste temeiul conventional diplomatic ; 28 martie 1954 - azilul teritorial ; toate sunt intrate in vigoare), Conventia
care ii lipsea. Astfel concepute, pactele neglijeaza faptul ca exercitarea drepturilor OUA din 10 septembrie 1969 cu privire la aspectele specifice problemelor refugiatilor
omului nu este posibila decat intr-o „societate democratica" si ca emanciparea
popoarelor poate conduce la constituirea de societati „libere", dar asupritoare pentru 1. A se vedea N. Rouland, „La doctrine juridique chinoise et les droits de I'homme", RUDH,
om. In sfarsit, definitia drepturilor civile si politice din 1966 nu mai este aceeasi ca 1998, 1.
-matrzyl.T"VITWITTURAVVIVIITIVIPMELV:7"--.- - IZ'VtVREEE'PDlaflccrE=rYRLNPrTLTWEUR"OPEW$1lFITERNATRMqAL... 113
din Africa (intrata in vigoare la 20 iunie 1974) sau Carta africana a drepturilor
de acestea". Sunt afirmate astfel valorile fundamentale pentru comunitatea statelor
bundserii copilului (11 iulie 1990, supra, nr. 61)1.
semnatare, cuprinse in regulile formulate de Conventie. Punand un accent deosebit
pe predominanta interesului comun, Preambulul afirma clar cA materia drepturilor
Proclamarea europeand omului „este legata de interesele esentiale ale colectivitAtii". Acelasi lucru it afirma
Curtea europeanA in hotararea sa din 23 martie 1995 in cauza Loizidou contra Turcia
(GACEDH, nr. 1), care consacra formal notiunea de ordine publicA europeana.
Protectia drepturilor omului in Europa a fost mule vreme apanajul Consiliului
uropei, inainte ca Uniunea Europeana sa" se angajeze, Ia randul sau, pe calea Calificand Conventia drept „instrument constitutional al ordinii publice europene",
recunoasterii formale a drepturilor fundamentale. In ciuda acestei dualitati, proclamarea Curtea postuleaza existenta unei ordini publice europene, adica a unui ansamblu de
europeanA iii gAseste unitatea substantialA in Conventia Europeans a Drepturilor reguli percepute ca fundamentale pentru societatea europeana si care se impun
Omului, instrument de referinta atat pentru Consiliul Europei, cat si pentru Uniunea membrilor
EuropeanA si care apare ca un veritabil pivot al protectiei europene a drepturilor 2) .Urgirea Consiliului Europei. Ate privilegiatA a constructiei unei Europe unite
omului. In sfarsit, deli de o importantA practica mai redusa, instrumentele pan-europene ai democratice, Conventia se prezinta ca o „constitutie" a Consiliului Europei.
adoptate in cadrul Conferintei pentru Securitate Cooperare in Europa participA, de Conceput ca un „club" al democratiilor, acesta din urma, dupe prabusirea imperiului
asemenea, la recunoasterea regionalA a drepturilor omului. sovietic, a cunoscut o extindere deosebitA, grupand, in cele ce au urmat, 45 de state.
Dace apartenenta la Consiliul Europei determine participarea la Conventie, aderarea,
din 1989, a statelor „postcomuniste" (printre care si Rusia, la 28 februarie 1996) la
onsiliul Europei
Consiliul Europei a arAtat clar ca aceasta este subordonatA unor veritabile conditii
OperA fundamentalA a Consiliului Europei, Conventia Europeana a Drepturilor „statutare" - stat de drept, regim democratic si parlamentar „real", garantarea
Omului I i &este un complement, in materie de drepturi sociale, in Carta Socials drepturilor omului implicand angajamentul statului de a ratifica neintarziat CEDO
Europeana. (recunoscand, atat timp cat Protocolul 11 nu era in vigoare, dreptul de recurs
individual si jurisdictia obligatorie a Curtii).
35 Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului §i a libertgtilor Cu toate acestea, largirea Consiliului Europei in favoarea unor state (ultimele
fundamentale din 4 noiembrie 1950. - 1) Valorile comune. Vointa de a apara si de hind Armenia, Azerbaidjan, Bosnia-Hertegovina si Serbia-Muntenegru) incapabile
a promova libertatea democratia este nota dominants a statutului Consiliului sa respecte angajamentul fundamental inscris in articolul 3 din statut marcheazA o
Europei, adoptat la Londra pe 5 mai 1949. Conform Preambulului acestui statut, scadere a standardelor Consiliului Europei, care aduce atingere credibilitatii sis-
statele semnatare sunt „ferm atasate valorilor morale si spirituale ce reprezinta temului european (V.H. Klebes, „Le Conseil de !'Europe survivra-t-il a son ear-
patrimoniul comun al propriilor popoare si care sunt la originea principiului libertatii gissement ? " , Mélanges J. Schwob, Bruylant, 1995, 175) in acelasi timp, ridica
individuale, a principiului libertatii politice si a principiului preeminentei Dreptului, problema respectarii angajamentelor asumate de care statele membre ale Consiliului
pe care se fundamenteaza orice democratie veritabila". Articolul 3 din statut precizeaza Europei.
cA „orice membru al Consiliului Europei recunoaste principiul preeminentei Dreptului
si principiul in virtutea cAruia orice persoana aflata sub jurisdictia sa trebuie sa se S-a instaurat o procedure de control permitand Comitetului de ministri sa examineze
bucure de drepturile omului si de libertAtile fundamentale". Aceasta legatura stability problemele referitoare la situatia democratiei, a drepturilor omului si a statului de
drept din orice stat membru (care i-ar fi aduce Ia cunostinta de statele membre, de
intre respectarea drepturilor omului regimul democratic este intarita de CEDO,
Secretarul general sau de Adunarea parlamentarl a Consiliului Europei), sa formuleze
intrata in vigoare la 3 septembrie 1953, care constituie primul tratat multilateral recomandari sau avize i sa „adopte orice alts decizie, potrivit puterilor sale statutare"
incheiat in cadrul Consiliului Europei, ale cArui baze statutare le dezvoltA. Amintind (Declaratie din 10 noiembrie 1994 si „Modalitati de aplicare" a acesteia din 20 aprilie
cA protectia dezvoltarea drepturilor omului reprezine unul din mijloacele de a 1995 ; FI, nr. 35, 1995, p. 146). Mai mutt, Adunarea parlamentarA a Consiliului
atinge scopul Consiliului Europei, care este acela de „a realiza o uniune mai stransa Europei a creat, in ianuarie 1997, o comisie specials insarcinata sa verifice respectarea
intre membrii sai", Preambulul sublirtiazA atasamentul statelor europene the de „un angajamentelor asumate de statele membre (Rezolutia 1115) ; in urma raportului Comisiei,
patrimoniu comun de idealuri si de traditii politice, de respectare a libertatii si de data statul persists in nerespectarea angajamentelor sale, Adunarea poate adresa o
preeminene a dreptului" reafirma ca pastrarea libertAtilor fundamentale se bazeaza, in recomandare Comitetului de ministri pentru ca acesta sa initieze actiunea prevazutA de
mod esential, pe de o parte „pe un regim politic cu adevarat democratic", iar pe de ale articolul 8 din statutul Consiliului Europei (suspendarea sau invitatia de a se retrage
parte pe „o conceptie comuna asupra drepturilor omului si pe un din Organizatie). Comitetul de ministri nu a considerat necesar sA intreprinda o
respect comun rata asemenea actiune impotriva Rusiei, referitor la operatiunile militare desfasurate de
aceasta in Cecenia (Doc. 8783, 27 iunie 2000), in ciuda recomandarilor Mute in acest
1. Pentru o prezentare a acestor diferite organizatii si instrumente, a se vedea Unesco, Les sens de cAtre Adunarea parlamentara (Rec., 1444 (2000), 27 ianuarie 2000; Rec.,
dimensions internationales des droits de l'homme, 1978, pp. 503-706.
1456 (2000), 6 aprilie 2000).
--,..Nyrozwavusivr-EunnolcurmtECTITTIMPEAN INTERNATIONAL...
IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 115
3) Economia Conventiei.
In varianta amendata de Protocolul 11, intrat in vigoare
la 1 noiembrie 1998, $i prevazuta cu $ase protocoale aditionale (dintre care patru sunt conditiei ca statul sa se declare obligat de un minimum de articole (10) sau de
in vigoare), Conventia are o dubla dimensiune, normative $i institutionala. In special paragrafe (47) din Carta, libertatea lui find limitata de obligatia de a accepta cinci
Conventia din 1950 $i protocoalele 1, 4, 6 $i 7 sunt cele care enumera drepturile dintre cele $apte articole ce formeaza „nucleul dur" al Cartei. Drepturile enuntate in
protejate, pe care le putem califica drept „clasice" : este vorba despre drepturile Carta sunt in principiu garantate doar resortisantilor statelor semnatare (anexa la
individuate (al caror titular este individul), avand ca obiectiv esential pastrarea Carta, § 1) $i, in general, cei care beneficiaza de ele nu se pot prevala direct in fata
integritatii $i libertatii persoanei. Inspiratia Conventiei europene este aici identica cu jurisdictiilor nationale de dispozitiile Cartei (infra, nr. 138), angajamentele la care au
cea a Declaratiei universale si porne$te de la postulatul egalitatii tuturor oamenilor subscris statele find doar de tip interstatal (anexa, partea a III-a).
(supra, nr. 19). Dar, spre deosebire de Declaratia universals, Conventia europeana este 2) Preocupat sa face din CSE instrumentul european de referinta in domeniul
un instrument juridic obligatoriu pentru statele pIrti. Ea nu se multume$te sa recunoasca politicii $i protectiei sociale, Consiliul Europei a procedat, pe o perioada de aproximativ
drepturile individuate, ci le tidiea la rang de categorie juridica $i, pentru prima data in zece ani, la o reinnoire atat materials, cat $i procedurala a Cartei. Reinnoirea materials
dreptul international, le confers un regim de protectie. Originalitatea Conventiei propune sa tine seama de evolutia dreptului muncii $i a politicilor sociale dupe
europene rezida, intr-adevar, nu atat in lista drepturilor enumerate, cat in mecanismul 1961 si se traduce prin adaugarea unor drepturi noi. Astfel, Protocolul aditional din
institutional de protectie instituit, care isi are sediul la Strasbourg : la origine, un 5 mai 1998 (intrat in vigoare la 4 septembrie 1992 ; 12 ratificari pans la 20 august
organ de ancheta $i de mediere (Comisia), un organ politic de decizie (Consiliul de 2004) adauga patru drepturi la catalogul initial - dreptul la egalitatea $anselor si
mini$tri al Consiliului Europei) si un organ judiciar de decizie (Curtea europeana a tratamentului la angajare $i in cadrul profesiei, dreptul lucratorilor la informare $i la
drepturilor omului). Protocolul 11 restructureaza acest mecanism de control $i substituie consultare in cadrul intreprinderii, dreptul lucratorilor de a lua parte la determinarea
celor trei organe existente unul singur, Curtea (infra, nr. 290). si la ameliorarea conditiilor de munca $i a mediului de lucru, dreptul persoanelor
varstnice la protectie socials. „CSE revizuita", adoptata la 3 mai 1996 $i intrata in
De la ratificarea Bulgariei (7 septembrie 1992) la cea a Serbiei-Muntenegru (3 martie vigoare la 1 iulie 1999 (17 state parti, printre care $i Franta, la 20 august 2004), care
2004), fail sa o uitIn pe cea a Rusiei (5 mai 1998), un numar total de 21 de state din reune$te intr-un singur tratat drepturile inscrise in Carta din 1961 $i in Protocolul din
Europa Centrals si de Est s-au adaugat partilor semnatare. La 1 septembrie 2004, Conventia 1998, amplified aceasta largire $i face loc dreptului la demnitate in munca, dreptului
uneste cele 45 de state membre ale Consiliului Europei (Albania, Andorra, Armenia,
la protectie impotriva saraciei si a excluderii sociale, precum si dreptului la locuinta.
Austria, Azerbaidjan, Belgia, Bosnia-Hertegovina, Bulgaria, Cipru, Croatia, Danemarca,
Elvetia, Estonia, Finlanda, Franta, Georgia, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Reinnoirea procedurala a avut ca efect crearea unei a doua proceduri de control al
Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Moldova, Norvegia, aplicarii CSE. Procedura curenta ramane controlul prin intermediul rapoartelor,
Olanda, Polonia, Portugalia, „fosta Republica iugoslava a Macedoniei", Republica Celia, prevazut in partea a IV-a a Cartei, modificata printr-un Protocol de amendament din
Romania, Rusia, San Marino, Serbia-Muntenegru, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, 21 octombrie 1991 : partite contractante au obligatia de a inainta, la fiecare doi ani,
TUrcia, Ucraina, Ungaria). un raport privind aplicarea dispozitiilor Cartei la care au consimtit. Rapoartele sunt
4) Dreptul Convenliei Europene a Drepturilor Omului. analizate de un comitet de experti independenti - denumit, incepand de la finele
CEDO integreaza pe deplin anului 1998, Comitetul European al Drepturilor Sociale - ale carui concluzii, publice,
drepturile omului in sfera dreptului pozitiv si pune bazele protectiei europene a
sunt transmise unui comitet guvernamental care va prezenta Comitetului de ministri
drepturilor omului, oferindu-le indivizilor beneficiul unui control jurisdictional al
al Consiliului Europei un raport ce va fi facut public ; Comitetul de mini$tri poate
respectarii drepturilor tor. Cu peste o mie de decizii la activ, jurisprudenta Curtii
ulterior, pe calea rezolutiilor adoptate cu majoritate calificata, sa adreseze orice
europene a imbogatit $i a improspatat Conventia, conferind efect deplin drepturilor
recomandare utila fiecarui stat parte. Cea de-a doua procedure, inspirata din sistemul
proclamate de aceasta. Interpretata si aplicata de Curtea europeana, Conventia da
specific OIM, isi are originea in Protocolul aditional la CSE din 9 noiembrie 1995,
nastere dreptului Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care se inspire atat din
sursa conventionala, cat $i din cea a jurisprudentei. intrat in vigoare la 1 iulie 1998 (11 state parti la 20 august 2004, printre care $i
4 Franta), care instaureaza un sistem de reclamatii „colective", integrat de altfel in
86 Carta Socials Europeana din 18 octombrie 1961. — 1) Adoptata la Torino in CSE revizuita. Dreptul la reclamatie este accesibil doar „organizatiilor" (organizatii
internationale de patronat 5i ale lucratorilor, ONG-uri dotate cu statut consultativ pe
cadrul Consiliului Europei, CSE a intrat in vigoare la 26 februarie 1965, legand, la
langa Consiliul Europei, organizatii nationale reprezentative de patronat $i ale lucratorilor
20 august 2004, 26 de state membre ale Consiliului Europei (dintre care cinci tari
tinand de jurisdictia statului parte). Reclamatia trebuie sa aiba un obiect general $i sa
din Europa Centrals $i de Est). Destinata sa completeze CEDO, care consacra in
se refere in mod necesar la o aplicare nesatisfacatoare de catre statul in cauza a uneia
principal drepturi civile $i politice, Carta Socials Europeana enunta $apte drepturi
sau mai multora dintre dispozitiile Cartei ; ea nu poate avea drept obiect situatii
sociale preeminente (art. 20, § 1 b : dreptul la munca ; dreptul sindical ; dreptul la
individuale. Este vorba asadar de verificarea conformitatii cu Carta a legislatiei si
negociere colectiva ; la securitate socials ; la asistenta socials si medicala ; dreptul
practicii unui stat membru, si nu de denunlarea incalcarii unui drept individual
familiei ; drepturile lucratorilor imigranti). Originalitatea CSE consta intr-o curioasa
garantat de Carta ; controlul instituit prin intermediul reclamatiilor colective apare
posibilitate de acceptare partials (art. 20, § 1) : ratificarea Cartei este subordonata
astfel ca un complement al controlului „normal" prin intermediul rapoartelor. Procedura
TZVakIZEICEPORIOPMAlt D 'EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 117
de control se deruleazA in doua etape. Mai intai, in cadrul unei proceduri contradictorii,
reclamatia face obiectul unei analize preliminare a Comitetului European al Drepturilor
Sociale (CEDS), care se pronunta asupra admisibilitatii reclamatiei, printr-o decizie . Uniunea Europeana
definitive, ear dace reclamatia este admisibila, CEDS se pronunta asupra pertinentei
97 Recunoasterea drepturilor omului s-a realizat progresiv in ordinea comunitare.
acesteia, printr-un aviz consultativ. Prin acest aviz, intocmit sub forma unui raport,
De la tacerea initiald a tratatului de la Roma pang la adoptarea unei carte „comunitare"
Comitetul se pronunta in problema conformitatii cu CSE a dreptului intern al statului a drepturilor fundamentale in decembrie 2000, prinde contur un sistem comunitar de
in cauza. In a doua etapa, raportul CEDS este transmis Comitetului de ministri al protectie a drepturilor fundamentale', care rAmane Inca foarte lacunar, de vreme ce
Consiliului Europei, care define puterea de decizie Si va putea, printr-o rezolutie, fie nu exista o cale de recurs specials la dispozitia individului pentru garantarea drepturilor
sä constate aplicarea satisfa'cAtoare a Cartei, fie, in caz de aplicare nesatisfacatoare a sale (infra, nr. 289). Asa cum este, CEDO ramane „coloana vertebrala a ordinii
Cartei, sa adopte cu majoritate calificata o recomandare adresata statului in cauza, normative europene"2.
prin care il invite sa-Si conformeze legislatia si practica dispozitiilor CSE.
3)
CEDS a pronuntat prima sa decizie pe fond la 10 septembrie 1999, in cauza 1:•CEDO, sursa mater/ala a ,orotectiei comunitare
nr. 1/1
998 Comisia internationals a juristilor contra Portugalia: articolul 7, § 1 al a dreptunlor fundamentale
CSE interzice munca minorilor sub 15 ani, cu exceptia „muncilor usoare" , care nu
risca sa aduca atingere sanatatii, moralitatii sau educatiei minorilor ; avandu-se in SS Recurgerea de calre CJCE la principiile generate ale dreptului comunitar -
vedere mai ales duratele de munca declarate, Comitetul conchide ca situatia din 1) Tratatul de la Roma din 25 martie 1957, prin care se instituie Comunitatea
Portugalia nu este conforms articolului 7, § 1. AceastA decizie demonstreazA clar ca Economic. Europeana, nu confine nici o dispozitie formals in materie de drepturi ale
CEDS doreste sa exercite un control efectiv al conformitAtii dreptului intern, insa omului. Desi unele dintre dispozitiile sale protejeazd drepturile individuale - principiul
aceasta preocupare nu este obligatoriu impartasita de atre Comitetul de ministri, nediscriminarii pe motive de nationalitate (art. 7), principiul liberei circulatii a
care, in decizia sa definitivA din 15 decembrie 1999 (Rez. ChS (99) 4), se multumeste persoanelor (art. 48), dreptul la egalitatea de remuneratie pentru barbati Si femei
sa face trimitere la o recomandare anterioara prin care se cerea Portugaliei sä ofere, (art. 119) -, acestea sunt concepute in perspectiva constituirii unei comunitAti economice,
in viitorul Ain raport, informatii despre masurile luate in ceea ce priveste aplicarea ear drepturile pe care le consacra nu pot fi calificate ca fundamentale, find Intelese
CSE. AceastA atitudine ambigua s-a confirmat in cazurile ulterioare, and CEDS a ca mijloace de realizare a acestui obiectiv economic. Aceasta lacuna a tratatului, pe
ajuns la concluzia ca exista o incalcare a prevederilor Cartei, in timp ce Comitetul de care unii au incercat sa o explice prin faptul ca actiunea pur economics a CEE nu
ministri s-a multumit, intr-o simple rezolutie, sa is act de decizia CEDS, dar Si de putea aduce atingere drepturilor fundamentale, este cu atat mai surprinzatoare cu cat
pozitia statului parte, cu risenl de a rasa sa se creadA ca pune sub semnul intrebarii tratatul din 27 mai 1952, care instituia Comunitatea europeana de apArare, impunea
hotararea CEDS. obligatia de a respecta „libertatile publice Si drepturile fundamentale ale individului"
(art. 3), ear proiectul de tratat din 26 februarie 1953, menit sa creeze Comunitatea
Asa se prezinta lucrurile, de exemplu, in cauza STTK ry contra Finlanda, in care CEDS se politica europeana, insera in statutul sau dispozitiile materiale ale CEDO (art. 3) Si
pronunta in sensul existentei unei incalcari a articolului 2, § 4 al CSE (dreptul lucratorilor conferea Curtii de Justitie competenta in materie (art. 43).
ce practica meserii periculoase sau in conditii insalubre fie la o reducere a duratei de Ta'cerea tratatului initial i5i &este replica in refuzul Curtii de Justitie a Comu-
munca, fie la concedii suplimentare platite), date fiind conditiile de munca ale anumitor nitatilor Europene, in numele principiului autonomiei ordinii juridice comunitare,
salariati din sectorul sanatatii (red. nr. 10/2000, dec. 17 octombrie 2001, fond; ResShS de a controla legalitatea actelor comunitare din punctul de vedere al drepturilor
(2002) 2, 21 februarie 2002), sau in cauza CFE-CGC contra Franta, in care CEDS fundamentale garantate de constitutiile nationale, pe motiv a nu este de competenta
considers ca „legea Aubry II" din 19 ianuarie 2000, care stabileste regimuri specifice
sa sa „asigure respectarea regulilor de drept intern, sau chiar constitutionale, in
pentru reducerea duratei de lucru a cadrelor, incalca articolele 2, § 1 (dreptul la o durata de
lucru rezonabila, atat zilnic, cat si saptamanal) si 4, § 1 (dreptul la o remuneratie echitabila) vigoare in unul sau altul dintre statele membre" (CJCE, 15 iulie 1960, Cartelul
ale CSE revizuite (red. nr. 9/2 arbunelui din Ruhr, cauze conexate 36-38/59 Si 40/59, Rec., 857, DCDF, nr. 4 ; de
2002) (infra, nr. 125). 000, 11 decembrie 2001, fond; ResChS (2002), 26 martie
asemenea, CJCE, 4 februarie 1959, Storck, cauza 1/58, Rec., 43, DCDF, nr. 2).
Aceasta atitudine va provoca fronda jurisdictiilor constitutionale germana3 Si
4)
CEDO Si Carta Socials Europeana nu sunt separate, realizandu-se progresiv o
intertextualitate normative, ca efect al jurisprudentei organelor de control 1. Expresia „drepturi fundamentale", utilizata de CJCE Si reluata de articolul 6, § 2 TUE,
(infra,
nr. 184). 0 dovada clara in acest sens este urmatorul fapt : Curtea europeana nu ezitA trebuie considerate echivalenta cu cea de „drepturile omului".
sa se prevaleze de articolul 1, § 2 al CSE („dreptul lucratorului de a-si castiga 2. Potrivit expresiei profesorului G. Cohen-Jonathan, Aspects europeens des droits fondamentaux,
existenta printr-o munca fiber intreprinsa") si de interpretarea data acestuia de CEDS Montchrestien, ed. a 3-a, 2002, p. 204.
pentru a afirma ca interdictia de a exercita o meserie in sectorul privat aduce atingere 3. Ordonanta din 29 mai 1974, RIDE, 1975, 316, note M. Fromont ; CDE, 1975, 173,
„vietii private" (27 iulie 2004, Sidabras si Dziautas contra Lituania, 27 iulie 2004, § note G. Cohen-Jonathan; Ordonanta din 22 octombrie 1986, RIDE, 1987, 537, note
47 ; infra, nr. 228). V. Constantinesco. Reamintim faimoasa motivare a deciziei din 29 mai 1974, numita Solange I
„Atat timp cat procesul de integrare a Comunitatii nu a atins un stadiu suficient de
IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN 51 INTERNATIONAL... 119
italiana3 , care au formulat o rezervA de constitutionalitate, prin care tai exprimau
dorinta ferma de a controla constitutionalitatea tratatului si a normelor comunitare de --- Sursele materiale ale principiilor generale ale dreptului. - Varietatea surselor
drept derivat din perspectiva drepturilor omului garantate de constitutia nationals. teriale ale drepturilor fundamentale privite ca principii generale ale dreptului
2) In fata necesitatii de a asigura respectarea de cAtre autoritAtile comunitare a comunitar lass la libera alegere a judecatorului comunitar sursele pe care acesta le
unor drepturi fundamentale echivalente celor garantate de constitutiile nationale ale poate mobiliza.
statelor membre resortisantilor acestora, raspunsul dreptului comunitar, Intr-o prima 1) Dupa ce, Intr-o primA etapA, a extras substanta drepturilor fundamentale
faze, va consta, in principal2 , nu in adoptarea unui catalog propriu de drepturi comunitare din dreptul intern al statelor membre, inspirandu-se din „traditiile consti-
fundamentale sau in aderarea ComunitAtii (luatA in calcul de mai multe ori) la tutionale comune statelor membre" (CJCE, 17 decembrie 1970, Internationale
Conventia Europeana a Drepturilor Omului (infra, nr. 105), ci in constructia juris- Handelsgesellschaft, precit.), Curtea de justitie, incepand de la hotararea sa din
prudentialA a unui sistem de protectie a drepturilor fundamentale in baza „principiilor 14 mai 1974 in cazul Nold (precit.), adauga la numarul surselor sale de inspiratie
generale ale dreptului comunitar". In cadrul unei jurisprudence ale cArei principale „instrumentele internationale privind protectia drepturilor fundamentale la care statele
puncte de reper sunt hotararile Stauder (12 noiembrie 1969, cauza 29/69, Rec., p. 419, membre au cooperat sau au aderat". Conventia 111 OIM referitoare la discriminarea
DCDF, nr. 8: „Drepturile fundamentale sunt cuprinse in principiile generale ale in materie de angajare si profesie (CJCE, 15 iunie 1978, Defrenne contra Sabena,
cauza 149/77, Rec. , 1365, pct. 8, DCDF, nr. 19), Pactul International cu privire la
ordinii juridice comunitare"), Internationale Handelsgesellschaft (17 decembrie 1970,
cauza 11/70, Rec., p. 1125, DCDF, nr. 9) si Nold (14 mai 1974, cauza Drepturile Civile si Politice (CJCE, 18 octombrie 1989, Orkem contra Comisie,
4/73, Rec., 491,
DCDF, nr. 11), CJCE afirma el „respectarea drepturilor fundamentale estep.parte cauza 374/87, Rec. , 3343, pct. 18 si 31, DCDF, nr. 48) ' , Carta Socials Europeana
(Defrenne, precit., pct. 28 ; CJCE, 2 februarie 1988, Blaizot, Rec. , 398, pct. 17,
integranta a principiilor generale de drept a caror respectare o asigura (Curtea)". DCDF, nr. 41), Conventia Europeana a Drepturilor Omului (CJCE, 18 octombrie
3) Astfel garantata, respectarea drepturilor fundamentale este organizata in functie
1975, Rutili, cauza 36/75, Rec.. 1219, pct. 32, DCDF, nr. 14) vor fi astfel, rand pe
de exigentele proprii dreptului comunitar. Postulatul enuntat de CJCE, potrivit caruia
rand, mobilizate de judecatorul comunitar. Trebuie totusi observat ca utilizarea altor
protectia drepturilor omului „trebuie asiguratA in cadrul structurii si obiectivelor instrumente internationale de protectie a drepturilor omului in afara de CEDO a
Comunitatii" (Internationale Handelsgesellschaft, pct. 4, precit.), inseam* dupA ramas exceptionala si limitata la cateva cazuri.
cum arata pe buns dreptate profesorul Labayle, ca „finalitatea comunitare a drepturilor 2) incepand cu decizia din 28 octombrie 1975 in cauza Rutili (precit.), in care
fundamentale determinA atat integrarea, cat si utilizarea lor, iar uneori chiar si Curtea de justitie, luand act de faptul ca toate statele membre ale CEE participa si la
limitarea lor"3 CJCE afirrna astfel ca drepturile fundamentale nu sunt „prerogative
CED02 , face referire pentru prima data in mod expres la Conventia Europeana a
absolute, ci trebuie intelese, la fel ca in dreptul constitutional al tuturor statelor Drepturilor Omului, judecatorul comunitar va considera Conventia un instrument
membre, prin raportare la functia socials a bunurilor si activitatilor protejate", putand, international de referinta : CJCE, dupA ce a extras din Conventie „indicatii" (Rutili,
in consecinta, sA sufere „anumite limitari justificate de obiectivele de interes general precit.), ii va acorda acesteia „o semnificatie particulars" (CJCE, 21 septembrie
urmarite de Comunitate, cu conditia sA nu se aduca atingere substantei lor" ( Nold, 1989, Hoescht, cauzele 46/87 si 227/88, Rec., 2859, pct. 13, DCDF, nr. 47). Aceasta
precit., pct. 14 ; mai recent, CJCE, 10 iulie 2003, Booker Aquaculture Ltd. , cauzele pozitie singulara a CEDO este confirmata solemn de avizul 2/94 al Curtii de justitie,
C-20/00 si C-64/00, JDI, 2004, 548, obs. R. Mehdi). Pe scurt, proteclia drepturilor din 28 martie 1996, referitor la aderarea Comunitatii Europene la Conventie (infra,
omului in ordinea comunitare se supune „preeminentei logicii comunitare" 4. nr. 105)3 . Hotararea ERT, din 18 iunie 1991, sistematizeaza aceasta constructie
jurisprudentiala : „Potrivit unei jurisprudente constante, drepturile fundamentale fac
parte integranta din principiile generale de drept a caror respectare o asigura Curtea.
avansat pentru ca dreptul comunitar sa cuprinda si un catalog in vigoare al drepturilor In acest stop, Curtea se inspire din traditiile constitutionale comune statelor membre,
fundamentale, aprobat prin hots rare de un Parlament si corespunzator catalogului drepturilor precum si din indicatiile oferite de instrumentele internationale privind protectia
fundamentale consacrate de Legea fundamentalA...". drepturilor omului la care statele membre au cooperat sau au aderat. Conventia
1. Hotararea Frontini, 27 decembrie 1973, CDE, Europeana a Drepturilor Omului comports, in aceasta privinta, o semnificatie particulard"
1975, 122, obs. P. de Caterini ; hotararea
SPA Granital, 8 iunie 1984, RTDE, 1985, 313, note A. Barav ; CDE, (cauza C-260/89, Rec., I, 2951, pct. 41, DCDF, 133).
J.-V. Louis. 1986, 185, note
2. ExistA si alte mecanisme, cu caracter marginal, precum dreptul la petitie in fata Parlamentului
European si clauza de conditionalitate „drepturile omului" inscrisa in acordurile de 1. De asemenea, CJCE, 10 noiembrie 1993, Otto By contra Postbank NV, cauza C-60/92,
cooperare si de dezvoltare (supra, nr. 75 si 82). Rec., 1-5683, pct.11 ; CJCE, 18 octombrie 1990, Dzodzi contra Belgia, cauzele C-297/88
3. H. Labayle, „Droits fondamentaux et droit europeen", AJDA, si C-197/89, Rec., 1-3763, pct. 68; CJCE, 17 februarie 1998, Grant contra South-West
1998, numair special : Les
droits fondamentaux, p. 81. Trains Ltd., cauza C-249/96, Rec., 1-621, pct. 43, 44, 46, 47.
4. A se vedea F. Picod, „Le juge communautaire et ]'interpretation europeenne", 2. Reamintim ca Franta a ratificat C8D0 la 3 mai 1974.
in F. Sudre
(coord.), L'interpretation de la CEDO, Bruylant, col. „Droit et justice", nr. 21, 1998, 3. RTDE, 1996, 625. A se vedea in special comentariile lui P. Wachsmann, RTDE, 1996,
p. 289,
spec. p. 305 si urm. 467 ; D. Simon, Europe, iunie 1996, cron. nr. 6; 0. De Schutter si Y. Lejeune, CDE,
1996, 555.
a l Referinta la dreptul Convenfiei Europene a Drepturilor Omului - 1) CEDO a
enit sursa materialA principals a drepturilor fundamentale, intelese ca principii
generale ale dreptului comunitar'.
IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL...

13 iulie 1989, Wachauf, cauza 5/88, Rec., 2609, DCDF, nr. 46), precum si a
mAsurilor nationale luate ca aplicare a clauzei de ordine publica a tratatului comunitar
121

a) Acest fapt este atestat de corpusul


de drepturi fundamentale garantate prin in vederea limitarii libertatilor recunoscute de acesta din urmA, dar exclude din sfera sa
referirea la dispozitiile Conventiei europene (uneori vizatA in combinatie cu un de control „o reglementare nationala ce nu se situeaza in cadrul dreptului comunitar"
principiu comun drepturilor interne)2 : putem cita, fard ca exemplele sä fie exhaustive (ERT, precit., pct. 42 si 43). In mod similar, judecatorul comunitar, sesizat pe tale
3,
dreptul de proprietate (CJCE, 13 decembrie 1979, Hauer, cauza 44/79, Rec., 3727, prejudiciara, se declare incompetent sa interpreteze dispozitiile Convenliei „in sine",
DCDF, nr. 23), dreptul la respectarea vietii private (CJCE, 26 iunie 1980, National
dace reglementarea nationala a carei conformitate cu Conventia este adusa in fata
Panasonic, cauza 136-79, Rec., 2033, DCDF, nr. 27), dreptul la neretroactivitatea
judecatorului national „se refers la o situatie care nu tine de sfera de aplicare a dreptului
legii penale (CJCE, 10 iulie 1984, Kent Kirk, cauza 63/83, Rec., 2689, comunitar" (CJCE, 29 mai 1997, Kremzow, cauza C-299/95, Rec., 1-2659, DCDF, nr.
DCDF,
nr. 33), dreptul la un judecAtor (CJCE, 15 mai 1986, Johnston, cauza 22/84, Rec., 74 ; este vorba de o pedeapsa privative de libertate, a carei legatura cu dreptul la libera
1651, DCDF, nr. 37), dreptul la respectarea vietii familiale (CJCE, 18 mai 1989,
circulatie a persoanelor se dovedeste insuficienta). In afara „sferei" dreptului comunitar,
Comisia contra RFG, cauza 249/86, Rec., 1263, DCDF, nr. 44), dreptul la libertatea
a carei delimitare poate ridica probleme uneori, dupe cum o demonstreaza hotArarea in
de expresie (CJCE, 18 iunie 1991, ERT, precit., nr. 99), principiul legalitatii incriminarii cauza SPUC contra Grogan' , actiunea statelor se supune sistemului propriu al CEDO.
si pedepselor (CJCE, 12 decembrie 1996, Proceduri penale intreprinse contra X, 2) De la aplicarea „in substanta" a CEDO, CJCE trece pe nesimlite la o aplicare
cauzele C-74/95 si C-129/95, Rec., 1-6609, DCDF, nr. 69, Europe,
februarie 1997, directs a dreptului Conventiei - este vorba de Conventie asa cum o interpreteaza
coin. nr. 30, notA A. Rigaux si D. Simon), dreptul la un proces echitabil intr-un Curtea europeana a drepturilor omului, „trecerea" prin principiile generale ale
termen rezonabil (CJCE, 17 decembrie 1998, Baustahhlgewebe GmbH contra Comisie, dreptului comunitar aparand ca pur formalA2 Asistam la o apropriere a dreptului
cauza C-185/95 P, DCDF, nr. 80 ; RTDH, 1999, 487, obs. F. Sudre, nr. 39), dreptul
Conventiei de catre judecatorul comunitar, dupe cum o demonstreaza faptul cA, tot
la prezumtia de nevinovatie (CJCE, 8 iulie 1999, Montecatini SpA contra Comisie, mai adesea, Curtea de justitie se sprijina direct pe jurisprudenta Curtii europene a
C-235/92 P, DCDF, nr. 81, RTDH, 2000, 503, obs. F. Sudre).
drepturilor omului, pe care o citeaza in mod expres : de exemplu, in deciziile sale
b) Respectarea drepturilor fundamentale, asa cum sunt acestea inscrise in dispozitiile
referitoare la dreptul la egalitate de tratament al transsexualilor (CJCE, 30 aprilie
de fond ale Conventiei, constituie in concluzie o conditie a legalitatii actelor comunitare, 1996, P/S si Cornwall County Council, cauza C-13/94, Rec., 1-1763, DCDF, nr. 68,
dar CEDO, deli reprezinta o sursa privilegiatA de inspiratie pentru judecatorul RAE, 1996, 171, cron. F. Picod), la principiul legalitatii incriminarii si pedepselor
comunitar, nu este totusi o sursa constrangitoare. Pe de o parte, Comunitatea (CJCE, 12 decembrie 1996, Proceduri penale, precit.), la libertatea presei (CJCE,
EuropeanA (sau Uniunea Europeana) nu a aderat la Conventie si nu este supusA, ca 26 iunie 1997, Vereinigte Familiapress Zertungsverlags-und Vertriebs GmbH, cauza
atare, mecanismului de control stabilit de acest instrument. Pe de alts parte, Conventia C-368/95, DCDF, nr. 75, Europe, august-septembrie 1997, corn. nr. 273, D. Simon),
nu-5i &este aplicare deck prin intermediul dreptului comunitar, care serveste drept la dreptul la egalitate de tratament al homosexualilor (CJCE, 17 februarie 1998,
„releu" al aplicarii sale, intr-o „logics comunitara" (supra, nr. 98).
Grant contra South West Trains Ltd., cauza C-249/96, Rec., 1-621, DCDF, nr. 76,
Astfel, judecatorul comunitar interpreteaza Conventia in mod autonom - ceea ce JTDE, 1998, 110, note A. Weyembergh), la dreptul la un proces echitabil intr-un
poate genera conflicte de interpretare, care raman insa exceptionale, intre acesta si termen rezonabil (CJCE, 17 decembrie 1998, Baustatilgewebe GmbH, precit.), la
Curtea europeanA a drepturilor omului (de exemplu, infra, nr. 226) - si nu asigura
principiul prezumtiei de nevinovatie (CJCE, 8 iulie 1999, Montecatini, precit.), la
respectarea normelor materiale ale Conventiei de catre statele membre deck „in sfera protectia sediilor comerciale ale unei societati (CJCE, 22 octombrie 2002, Roquette
de aplicare a dreptului comunitar" (CJCE, 18 iunie 1991, ERT, precit., nr. 99). In Freres SA, cauza C-94/00, pct. 29, Europe, 2002, nr. 12, corn. 422, L. Idot), la protectia
consecintA, judecatorul comunitar se recunoaste competent sa controleze compatibilitatea datelor cu caracter personal (CJCE, 20 mai 2003, Rechnungshof, Osterreichischer
cu CEDO a mAsurilor nationale de punere in practicA a dreptului comunitar (CJCE,
1. CJCE, 4 octombrie 1991, cauza C-159/90, Rec., I, 4685, DCDF, nr. 53 : intreruperea de
1. Dovada elocventa a acestei afirmatii o reprezinta hotArarea CJCE din 5 octombrie 1994,
sarcina este un serviciu, dar interdictia de a difuza informatii cu privire la avort nu poate
TV 10 SA contra Commissariat voor de Media : „Potrivit unei jurisprudente constante, fi consideratA o restrictie la libera prestare de servicii si nu se situeaza in cadrul dreptului
drepturile fundamentale, printre care figureaza si cele garantate de conventia citatA anterior comunitar ; in consecinta, Curtea nu controleaza conformitatea acesteia cu articolul 10 al
(CEDO), fac parte integrantA din principiile generale de drept a caror respectare o asigura CEDO (Rev. dr. san. soc., 1992, 49, notA L. Dubouis). Curtea europeana a drepturilor
Curtea" (Rec., 1994, vol.10, I, p. 4795, att. 24).
2. A se vedea F. Sudre (coord.), N. Rambion, S. Quellien, C. Salviejo, omului se va pronunta, in acelasi caz, asupra atingerii aduse libertatii de expresie (29
Droit communautaire octombrie 1992, Open door et al., A. 146, RFDC, 1993, 216, notA F. Sudre). Aici nu a
des droits fondamentaux. Recueil de decisions de la CJCE, Bruylant, „Droit et justice", existat un conflict intre cele doua jurisdictii, care s-au pronuntat fiecare in propriul
1999.
3. Pentru un inventar al drepturilor fundamentale protejate, a se vedea J. Rideau, domeniu de competenta.
Droll 2. Potrivit JudecAtorului Jean-Pierre Puissochet „este ca si tend Curtea de justitie ar aplica
institutionnel de l'Union et des Communautes europeennes, LGDJ, ed. a 4-a, 2002, p. 278. direct Conventia", „Conclusions", in J. Rideau (coord.), De la Communaute de droit a
l'Union de droit, LGDJ, 200, p. 497.
rzzpurioxtatEtirrELETRIET=1TUROPErtsrSt INTEINATIONAC.
IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 123
Rundkunk, cauzele C-465/00, C-138/01, RTDH, 2004, 724, obs. C. Maubernard), la
european din 17 februarie 1996, care mention drepturile fundamentale recunoscute
regimul probelor in dreptul intern in cadrul unui proces echitabil (CJCE, 10 aprilie 2003,
Steffensen, C-276/010) sau la dreptul strdinilor la respectarea vietii familiale in cazul unei in constitutiile nationale, in Conventia EuropeanA a Drepturilor Omului si in Carta
masuri de expulzare din teritoriu (CJCE, 24 septembrie 2003, Al rich, cauza C-109/01, Sociald Europeana, Tratatul de la Maastricht cu privire la Uniunea Europeand, din 7
D, 2004, 1063, obs. M. Sousse ; CJCE, 29 aprilie 2004, Orfanopoulos si Oliveri, cauzele februarie 1992, procedeazA la inserarea drepturilor omului in tratate, afirmand cd
C-482/01 si C-493/01, Europe, 2004, nr. 6, com. 194 si 200, D. Simon). „Uniunea respects drepturile fundamentale, asa cum sunt garantate de Conventia
AceastA „banalizare" a utilizdrii dreptului Conventiei de cAtre judecatorul comunitar Europeana a Drepturilor Omului si a libertAtilor fundamentale (...) si asa cum rezultA
devine evidentA atunci tend CJCE, in decizia Baustahlgewebe GmbH (precit.), in pofida din traditiile constitutionale comune statelor membre, in calitate de principii generale
unei referiri la „principiul general de drept comunitar potrivit caruia orice persoanA are ale dreptului comunitar" (TUE, art. F. 2). In acest fel, tratatul nu face decat sa
dreptul la un proces echitabil", se bazeaza exclusiv pe articolul 6 al CEDO, asa cum este „constitutionalizeze" constructia pretoriana a CJCE in materie de respectare a
interpretat de Curtea de la Strasbourg - reluand, la randul sau, criteriile dupd care se drepturilor omului' si sa sublinieze pozitia privilegiatA de care se bucura CEDO2 in
apreciazA data un termen este rezonabil identificate de aceasta pentru a se pronunta domeniu, fiindca orice referintA textuald la celelalte „instrumente internationale"
asupra caracterului rezonabil al duratei procedurii in fata TPI ; mai mutt, Curtea de este eliminate. Totusi, Conventia nu este direct incorporate in ordinea juridica
justitie isi insuseste regula specified a CEDO privind despagubirea echitabild in caz de comunitarA si nu leaga, ca atare, Comunitatea EuropeanA. Sursd materials principald,
incakare a unui drept garantat (art. 41, ex-art. 50), pentru a-i acorda companiei reclamante prin intermediul principiilor generale de drept, a drepturilor fundamentale din ordinea
o „despAgubire echitabild, in temeiul duratei excesive a procedurii" in fata TPI (pct. 141). juridica comunitarA, Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu este, in stadiul
Uneori, Curtea de justitie pare chiar sa aplice direct Conventia europeanA ca sursa actual al dreptului comunitar, o sursd formalA a acestui drept.
formals a legalitatii comunitare (CJCE, 8 iulie 1999, Montecatini, precit.)'.
Evolutia jurisprudenfiald nu este totusi liniara, de vreme ce, in alte situatii, CJCE, 102 Consolidarea protectiei drepturilor fundamentale. - Semnat la 2 octombrie
revenind la un conformism strict, se preocupd mai degraba sa reaminteasca faptul ca, „in 1997 si intrat in vigoare la 1 mai 1999, tratatul de la Amsterdam, care revizuieste
ordinea juridica comunitara, drepturile fundamentale garantate de CEDO sunt protejate in TUE si tratatul ce instituie Comunitatea EuropeanA, reia integral (art.6, § 2, TUE)
calitate de principii generale ale dreptului comunitar" (CJCE, 15 octombrie 2002, Limburgse fostul art. F, § 2 (precit.) si, ca atare, nu modified formal statutul Conventiei in
Vmyl Maatschappij NV (LVM), si DSM, C-238/99 P, pct. 170) decat sa procedeze la o dreptul comunitar3 . Totusi, el conferd acestei dispozitii o cu totul alts pondere,
aplicare foarte fidela a dreptului CEDO (CJCE, 20 mai 2003, Rechnungshof, precit.). ineadrand-o in perspectiva formdrii unui sistem comunitar propriu de protectie a
drepturilor fundamentale4.
2. Inserarea principiului respectarii drepturi/or fundamentale in Tratatul cu 1) Tratatul de la Amsterdam realizeaza mai intai o consolidare normative a
privire la Uniunea Europeand drepturilor omului. In primul rand, TUE revizuit, afirmand ca „Uniunea se bazeazA
11Consacrarea acquis-ului jurisprudential. - pe principiile libertAtii, demoeratiei, respectArii drepturilor omului si liberfatilor
Aparut dupA diverse texte declaratorii
care marcheaza atasamentul institutiilor comunitare si al statelor membre fate de fundamentale, precum si pe eel al statului de drept, principii ce sunt comune statelor
respectarea drepturilor omului2 , precum si tap de Preambulul (§ 3) Actului unic membre" (art. 6, § 1), tidied cele trei principii - respectarea drepturilor omului,
democratia, preeminenta dreptului - care formeazd „patrimoniul comun" de valori
1. „Se cuvine sä amintim", afirma Curtea, „ca libertatea de expresie si cea de Intrunire enuntat de statutul Consiliului Europei si de CEDO (supra, nr. 95 ) la rangul unor
pasnica si de asociere, consacrate, intre altele, in articolele 10 si 11 ale Conventiei pentru veritabile principii constitutionale ale Uniunii Europene, a caror respectare devine o
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale din 4 noiembrie 1950 (ulterior
CEDO), fac parte din drepturile fundamentale care, potrivit jurisprudentei constante a
Declaratia drepturilor si libertAtilor fundameniale, adoptatA de Parlamentul european la
Curtii, reafirmatd, de altfel, de preambulul Actului unic european si de articolul F, § 2 din
12 aprilie 1989.
Tratatul cu privire la Uniunea Europeand (devenit, dupd modificare, art. 6, § 2, UE), sunt
protejate in ordinea juridica comunitarr (pct. 137). 1. Influenta juridica a articolului F, § 2 rdmanea totusi neinsemnatA, de vreme ce aceasta
dispozitie era pe de alts parte exclusa (art. L) din competenta CJCE.
°rick de alambicatd ar fi, formularea anterioara (valabild, de asemenea, pentru principiul 2. Dupe cum constata deja Declaratia interinstitutionald din 5 aprilie 1977 (precit.) :
prezumtiei de nevinovatie la punctul 175) arat§ ca referirea la CEDO este de aici inainte
„Adunarea, Consiliul si Comisia subliniazd importanta primordiald pe care o ataseaz§
prioritara, iar aceea la principiile generale de drept nu mai este deck implicit§ si indirectd.
respectArii drepturilor fundamentale asa cum rezulta acestea mai ales din constitutiile
In trecut, CJCE a „omis" uneori sa se raporteze la principiile generale de drept, dar
statelor membre, precum si din Conventia europeand pentru apararea drepturilor omului si
stabilea o legatura intre CEDO si traditiile constitutionale comune : de exemplu, CJCE,
X contra Comisie, 5 octombrie 1994, C-404/92 P, Rec., 4737, DCDF, nr. 61 ; CJCE, a libertatilor fundamentale" (JOCE, nr. C. 103, 27 aprilie 1977, p.1)
15 decembrie 1995, J.M. Bosman, cauza C-415/93, Rec., I, 4921, DCDF, 3. Tratatul ce stabileste o Constitutie pentru Europa, adoptat de Consiliul european la
nr. 64. 18 iunie 2004, confine (art. 1-7, § 3) o formulare shnilara celei de la articolul 6, § 2, TUE.
2. Declaratia de la Copenhaga, din 14 decembrie 1973, a sefilor de stat si de guvern din tdrile
4. A se vedea studiul nostru, „La Communaute europeenne et les droits fondamentaux apres
membre ale CEE asupra identitatii europene, Declaratia interinstitutionala din 5 aprilie
le traite d'Amsterdam : vers un nouveau systeme europeen de protection des droits de
1977, Declaratia de la Copenhaga a Consilului european, din 8 aprilie 1978, asupra democratiei,
l'homme ?", JCP, ed. G., 1998, I, 100.
......=zacrnaumr-ri,r10
rnEYKOPEITN7rINTMINATUFAr
IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN $1 INTERNATIONAL.. 125
conditie statutard a aderarii la Uniune (art. 49 TUE)'. Ceea ce echivaleazA cu a
conferi acestor principii in cadrul ordinii comunitare - $i mai ales principiului inaintatA de un resortisant al altui stat membru, daca acesta din urma a avut recurs la
respectarii drepturilor omului - functia obiectivA pe care o au intr-un stat de drept : clauza ,derogatorie din articolul 15 al CEDO (infra, nr. 155)'.
2) In al doilea rand, tratatul de la Amsterdam realizeaza o consolidare institu-
aceea de principii directoare pentru orice activitate a statului, de valori preeminente
carora le este subordonatA activitatea autoritatilor publice in ansamblu. Acest lucru tionalA, instaurand o garantare a drepturilor fundamentale care pand atunci lipsea.
a) Garantare jurisdictionala, in primul rand, deoarece de acum inainte CJCE este
duce la subordonarea in exercitarea activitAtilor sale a Uniunii - si in special a
Comunitatii Europene - fatA de respectarea drepturilor omului. De exemplu, este competentA in mod expres (art. 46 d UE) sa judece cererile referitoare la articolul 6,
semnificativ faptul ca aplicarea regulamentului nr. 2679/98 al Consilului din § 2 UE. Tratatul de la Amsterdam procedeaza astfel la o „integrare delicate" a CEDO
7 decembrie 1998, al cgrui obiect este protejarea pietei interne impotriva piedicilor in normele de referinta pe care judecatorul comunitar trebuie sA le aplice in materie
de control al drepturilor fundamentale2 Competenta Curtii este limitatA de articolul
care afecteaza libera circulatie a marfurilor ca urmare a actiunilor intreprinse de
persoanele private, este pe deplin subordonatA cerintei respectArii drepturilor funda- 46 d UE la „actiunea institutiilor" si nu poate fi exercitatA decat in domeniile ce tin
deja, in temeiul tratatului comunitar sau al TUE, de jurisdictia sa ; cu toate acestea,
mentale „Prezentul regulament nu poate fi interpretat ca afectand in vreun fel
exercitiul drepturilor fundamentale, asa cum sunt recunoscute in statele membre, dupa cum se stie, Curtea de justitie s-a declarat competenta sa se pronunte asupra
inclusiv dreptul sau libertatea de a face greva" (art. 2)2. mAsurilor nationale luate in aplicarea dreptului comunitar (supra, nr. 100).
b) Garantare politice , in al doilea rand, odatA cu instaurarea unei proceduri de
Mai cu seamA, CJCE a afirmat clar ca mAsurile incompatibile cu drepturile
control al respectArii - de care un stat membru - a principiilor din „patrimoniul
omului astfel recunoscute nu vor fi admise in Comunitate, deducand de aici ideea ca
comun" (art. 7, UE). Pus la punct de tratatul de la Nisa (26 februarie 2001), controlul
protectia drepturilor fundamentale „constitute un interes legitim de nature sa justifice,
politic comportA doua functii, una preventivA alta represivA. Procedura preventivA
in principiu, o limitare la obligatiile impuse de dreptul comunitar insusi, in virtutea
it permite Consiliului ca, dupa ce a statuat cu o majoritate de 4/5 din membrii sAi
unei libertAti fundamentale garantate de tratat, cum ar fi libera circulatie a marfurilor"
a audiat statul in cauza, sa „constate ca exists un risc clar de violare grave, de care
(CJCE, 12 iunie 2003, Schmidberger, C-112/00, pct. 74 ; Europe,
2003, nr. 8-9, un stat membru, a principiilor enuntate la articolul 6, § 1" si, dacA este cazul, sa
corn. 272, A. Rigaux si D. Simon ; RTDH, 2004, 435, note C. Vial ;
JDI, 2004, adreseze „recomandarile adecvate" acelui stat membru (art. 7, § 1 UE). Procedura cu
545, obs. R. Mehdi). Aplicarea acestui principiu implicA o distinctie importantA finalitate represivA are caracter dual, deoarece, declansata in cadrul Uniunii Europene,
(pct. 79) intre drepturile intangibile garantate de CEDO, care nu admit nici o ea are implicatii specific comunitare. Pe scurt, articolul 7, § 2 UE autorizeazA
restrictie (infra,
nr. 144), si cele care pot face obiectul limitarilor, ca de exemplu Consiliul Uniunii Europene, reunit la nivel de sefi de stat sau de guvern, ca, dupl ce
libertatea de expresie si de intrunire (art. 10 si 11, CEDO). Dace libertatile a statuat in unanimitate, la propunerea unei treimi din statele membre sau a Comisiei
fundamentale garantate de Tratat trebuie sA face loc primelor, atunci and este $i dupa ce a primit avizul conform al Parlamentului european, sa „constate existenta
vorba de drepturi care pot suferi limitAri, se cuvine „sA fie puse in balanta interesele unei violari grave si persistente de catre un stat membru" a drepturilor omului, a
in cauzA"
prin intermediul unui control de proportionalitate familiar Curtii principiului preeminentei dreptului sau a principiilor democratice si sA priveze
europene a drepturilor omului, sa se determine daca a fost respectat un „just temporar statul ce a comis incalcarea de anumite drepturi, inclusiv dreptul de vot, ce
echilibru" intre aceste interese (pct. 81). Din aceasta „conciliere" intre exigentele decurg din Tratatul cu privire la Uniunea Europeans. Drept consecinta, Consiliul
protectiei drepturilor fundamentale si acelea, in speta, ale liberei circulatii a Comunitatii Europene poate, la randul sau, dupA ce s-a intrunit majoritatea calificatA,
marfurilor rezulta ca aceasta din urma nu mai are in mod necesar vocatia de a sä pronunte o sanctiune similara in cadrul tratatului comunitar (art. 309 CE). In
prevala in logica comunitard. pofida limitelor sale - necesitatea unui puternic acord politic, exigenta unei violAri
AceastA consolidare normative rezulta in egala mAsura din extinderea influentei masive a drepturilor omului, o sanctiune ce nu poate antrena excluderea controlul
materiale a drepturilor omului, favorizata de inserarea unei clauze generale de politic astfel organizat marcheazd in modul cel mai clar legatura stability de acum
nediscriminare in tratatul de la Roma (art. 13 CE), care ii confers Comunitatii o inainte intre respectarea „valorilor comune" calitatea de stat membru al Comunitatii
competentA normative in materie, si de „comunitarizarea" politicilor de imigrare Europene (si, in sens mai larg, al Uniunii), cu drepturile aferente acesteia.
(noul titlu IV CE). Consolidarea normative reprezinta, de asemenea, o consecinta a
Protocolului asupra dreptului de azil (anexat tratatului CE), care, intr-o dispozitie
mai putin obisnuita, incorporeaza pur §i simplu articolul 15 al CEDO in tratatul de 1. Mai mult, Preambulul Protocolului - eroare de redactare ? - transforms CEDO intr-o
la Roma, dispunand ca un stat membru al Uniunii va putea analiza o cerere de azil sursa director a dreptului Uniunii, deoarece prevede obligatia Uniunii de a respecta Conventia
ca atare.
1. Economia Tratatului ce stabileste o Constitutie pentru Europa (precit.) este identica (art. 1-2 si 2. In acelasi sens, D. Simon, Le systeme juridique communautaire, PUF, ed. a 3-a, 2001, nr. 228.
1-58). 3. I. Pingel- Lenuzza, „La garantie politique", in F. Sudre si H. Labayle, Realite et perspective
2. JOCE, nr. L. 337, 12 decembrie 1998, p. 8 ; Europe, du droit communautaire des droits fondamentaux, Bruylant, „Droit et justice", 2000,
februarie 1999, cron. nr. 2, R. Munoz.
nr. 27, p. 429.
I76 lAllkIDAMENTELE DIRE& EUROPEAN SI INTERNATIONAL... IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN 51 INTERNATIONAL... 127

3. Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene atingere drepturilor fundamentale. Ea este un instrument de promovare a drepturilor
fundamentale in sfera de aplicare a dreptului comunitar (supra, nr. 100). Domeniul
183 Prezentare generals. — Rezultat al unei proceduri originale de elaborare, adoptatA salt de aplicare ratione personae este acela al dreptului Uniunii si, prin urmare, are
de Consiliul european de la Nisa la 7 decembrie 2000' , Carta Drepturilor Fundamentale o geometrie variabilA : de drepturile astfel promovate beneficiazA, dupa caz, fie orice
ale Uniunii Europene (CDFUE) marcheaza vointa Uniunii de a se inzestra cu un persoana aflata sub jurisdictia unui stat membru, fie doar cetatenii Uniunii, fie
catalog de drepturi fundamentale specifice ordinii comunitare, in ma'sura sa dobandeasca cetatenii Uniunii si orice persoana care este rezidentA a Uniunii.
ulterior valoare constitutionals, si confirms faptul ca a fost demaratA o reinnoire fa'rA
precedent a protectiei drepturilor fundamentale in Uniunea Europeang. 1114 Aportul Cartel. — 1) Afirmand CA are la origine „valori comune" (drepturile
1) Carta prezenta initial un neajuns major, prin aceea ca era lipsita de orice fel de omului, democratia, statul de drept), Carta pfoclama in mod solemn drepturile
forts juridica de constrangere. De vreme ce statele nu-si exprimaserA dorinta de a o fundamentale ale Uniunii Europene si le conferA acestora, intr-o formulare actualizata,
integra in tratate, valoarea sa era aceea a unui acord interinstitutional, forma sub care „o mai mare claritate" ; interesul Cartei este in acest caz acela de a atribui un
era publicatA (JOCE, nr. C 364, 18 decembrie 2000, p. 1), si a unui angajament continut precis drepturilor fundamentale vizate in articolul 6, § 2 al TUE. Carta are
politic al statelor membre. Problema statutului juridic al Cartei si a inserarii sale meritul de a cuprinde intr-un instrument unic si comun tuturor statelor membre ale
printre sursele de drept ale UE a fost solutionata prin integrarea Cartei in Tratatul Uniunii Europene un ansamblu de drepturi fundamentale recunoscute in Europa, dar
instituind o Constitutie pentru Europa, adoptat de Consiliul european la 18 iunie 2004 ; pans atunci dispersate in instrumente diferite ; in acest sens, ea exprima dreptul
sub rezerva ratificArii Tratatului, Carta dobandeste valoare coercitivA si isi &este un existent in materie si realizeala o opera de codificare. Pe de altA parte, Carta este
loc in dreptul comunitar primar. Carta a devenit deja un element de interpretare a primul instrument international care face sA se materializeze principiul indivizibilitAtii
dreptului comunitar aflat la indemana judecAtorului comunitar, dar trebuie spus ca, drepturilor omului si cuprinde intr-un singur text atat drepturile civile si politice, cat
daca TPI, in deciziile sale, si avocatii generali, in concluziile lore, s-au raportat la si drepturile sociale, cArora le este astfel recunoscuta aceeasi calitate de „valori
Carta, Curtea de justitie, in schimb, s-a abtinut sA urmeze acest exemplu ; in mod si comune" ca si primelor. Modernitatea Cartei constA, de asemenea, in prezentarea sa
mai surprinzator, Ears indoiala, Curtea europearfa a drepturilor omului a recurs ea formalA si in faptul ca, renuntand la distinctia clasica intre drepturile civile si politice
insasi la CartA (pentru a recunoaste dreptul la casatorie al transsexualilor, C. Goodwin, si drepturile economice si sociale, ea regrupeaza drepturile proclamate in jurul a Base
11 iulie, 2002, GACEDH, nr. 38 ; pentru a interpreta principiul non bis in idem, valori fundamentale demnitate, libertate, egalitate, solidaritate, cetAtenie, justitie.
dec. 3 octombrie 2002, Zigarella, nr. 48154/99). 2) Valoarea suplimentarl pe care Carta, prin continutul ei, o aduce in materie de
2) Carta se aplica in ordinea juridica a Uniunii „cu respectarea competentelor si drepturi ale omului este extrem de relativa. Drepturile persoanei si drepturile justitiabilului
sarcinilor ComunitAtii si ale Uniunii, precum si a principiului subsidiaritatii" (Preambul, sunt preluate, in esenta, din CEDO. Carta, care debuteazA cu principiul denrinitAtii
al. 5). Ca atare, ea este aplicabila institutiflor si organelor Uniunii in exercitarea persoanei (art. II-1), consacrat de mult timp de jurisprudenta Curtii europene a
competentelor lor, precum si statelor membre „doar atunci cand pun in practicA drepturilor omului' , comports aici putine aspecte inovatoare. Acestea constau in
dreptul Uniunii" (art. 11-51, al. 1). Asadar, Carta nu se apnea in ordinea juridica enuntarea unor drepturi care nu figureazA expres in textul CEDO (principii de bioeticA,
nationals atunci cand este vorba de competente specifice statelor membre, dupa cum art. 11-3), dar sunt uneori garantate de jurisprudenta Curtii de la Strasbourg (protectia
ea nu creeazA nici o competenta nouA pentru Uniune si Comunitate. Carta nu datelor cu caracter personal, art. 11-8 ; dreptul de azil, art. 11-18 ; dreptul copiilor,
autorizeaza Uniunea sa legifereze in materie de drepturi ale omului, ci are ca obiectiv art. 11-24), si in sfera mai largA de aplicare recunoscutA unor drepturi ce figureazA si
ss evite ca legislatia adoptata de Uniune in cadrul competentelor sale sA aducA in Conventie (dreptul la cAsatorie, art. 11-9 ; dreptul la educatie, art. 11-14 ; interzicerea
discriminarii, art. 11.-21 ; dreptul la un recurs jurisdictional efectiv, art. 11-47).
1. Consiliul european de la Koln (iunie 1999) a incredintat elaborarea Cartei unui organ Cat priveste drepturile specifice cetateanului european enuntate de CartA, acestea erau
ad hoc, denumit „Conventie", alcatuit din reprezentanti ai parlamentelor nationale, repre- deja recunoscute de tratate, fie in legAtura cu cetAtenia europeanA (art. 17-21 CE ; art.
zentanti ai Parlamentului european, reprezentanti personali ai sefilor de stat si de guvern si 11-39, 40 si 42-46 din CartA), fie cu alt titlu (art. 255 CE, dreptul de acces la documente ;
un reprezentant al Comisiei.
2. In special TPI, 30 ianuarie 2002, Max mobil Telekommunikation service GmbH, T-54/99 art. 11-42 din Carta) ; singura noutate consta in inserarea in Carta a dreptului la o bunA
(Europe, 2002, cron. 4, D. Simon) si TPI, 3 mai 2002, Jego-Quere et Cie SA contra administrare (art. 11-41), cunoscut deja din jurisprudenta comunitara2 .
Comisie, T-177/01 (D, 2002, rez., 2575, obs. M. Sousse) : TPI recurge la Carta pentru a Drepturile sociale (dreptul la negociere colectiva si la actiune colectiva, conditii
garanta dreptul la o buns administrare (art. 41, § 1) si dreptul la un recurs jurisdictional de munca justA si echitabila, protectia sanAtatii etc.) sunt inspirate in mare parte din
efectiv (art. 47). A se vedea, printre altele, concluziile lui A. Tizzano privind CJCE,
26 iunie 2001, BECTU, cauza C-173/99, si acelea ale lui P. Leger privind CJCE, 1. In acest sens, S.W. contra Marea Britanie, 22 noiembrie 1995, GACEDH, nr. 33, care
6 decembrie 2001, Hautala, cauza C-353/99 P. Pentru un studiu complet, a se vedea afirma ca „esenta Insasi (a Conventiei) este respectarea demnitatii umane" (§ 44).
L. Burgorgue- Larsen, „La .force de l' evocation>, ou le fabuleux destin de la Charte des 2. De exemplu, TPI, 6 iulie 2000, Alsace International Car Service contra Parlament, T-139/99,
droits fondamentaux de l'Union europeenne", in Mélanges Pierre Pactet, Dalloz, 2003, 78. Rec., II-2849; CJCE, 30 martie 2000, VBA contra Florimex, C-266/97 P, Rec., 1-2135).
PVT '-rimvpitymiirrEEEmoREFI'IMTTIMIJIMPEMC$1 INTERNAIRiNAL... mvcalci="1217tz101FREEMER"DREPTULTHEUKCIPEANWINTERNATrONAL... 120

CSE revizuita, din 3 mai 1996 (supra, nr. 96)1 . Aceste drepturi sunt de nature jurisprudentei Curtii europene. De exemplu, dreptul copilului de a intretine relatii cu
juridica diverse, Carta operand o distinctie intre „drepturi" „principii" (Preambul, parintii sai (art. 11-24, al. 3 din Carta) nu este enuntat ca atare de catre Conventie, ci
al. 7 ; art. 11-52, al. 5). Anumite drepturi sociale sunt drepturi subjective ce pot fi este garantat de Curtea europeana in temeiul dreptului Ia respectarea vietii private si
direct invocate de particulari in fata judecatorului, ca de exemplu libertatea sindicala de familie (art. 8, CEDO), al carui continut este reprodus de articolul II-7 al Cartei ;
(art. 11-28). insa majoritatea drepturilor sociale sunt principii care se adreseaza este acesta un drept „corespunzator" ? Aceeasi Intrebare poate fi puss cu privire la
legiuitorului trebuie aplicate de care statele membre. Aceste principii nu pot fi dreptul la protectia datelor cu caracter personal (art. 11-8 din Carta), pe care Curtea
invocate direct in fata judecAtorului atat timp cat nu au dus Ia masuri legislative de EDO il protejeaza sub acoperirea dreptului la respectarea vietii private (art. 8,
aplicare ; Carta face astfel trimitere pe larg, in ceea ce priveste modalitAtile de CEDO)... la fel cum procedeaza CJCE, care recurge, la randul sau, la aceasta
exercitare a acestor drepturi, la dreptul comunitar si la dreptul intern (de exemplu, solutie (CJCE, 20 mai 2003, Rechnungshof, Osterreichischer Rundfunk, cauzele C-465/
art. 11-34 : „Uniunea recunoaste §i respects dreptul la prestatii de securitate socials 00, C-138/01, RTDH, 2004, 724, obs. C. Maubernard).
si la servicii sociale... in conformitate cu modalitatile prevazute de dreptul comunitar 3) Carta confine, in al doilea rand, o „clauza de non-recul", sau clauza instrumentului
i cu legislatiile practicile nationale"). cel mai favorabil de protectie a drepturilor omului (art. 11-53), care stipuleazA
pentru fiecare dintre drepturile recunoscute, Carta nu poate restrange protectia
Sincronizarea cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului. - 1) Problema dreptului acordat de alte instrumente nationale (constitutii nationale) sau internationale
raporturilor dintre CDFUE si CEDO apare mai ales atunci cand cele doua texte se (conventii internationale la care Uniunea, Comunitatea sau statele membre sunt
intersecteaza, adicA in principal in domeniul drepturilor civile politice, acolo unde parti), printre care si Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Pe scurt, CEDO
Carta s-a inspirat pe larg din Conventie. Diferentele la nivel de redactare dintre cele reprezinta standardul minim de referinta, jar nivelul de protectie al Cartei nu va putea
doua texte natura pretorianA a dreptului CEDO creeaza totusi riscul unor divergente fi inferior celui stabilit de dreptul Conventiei.
de interpretare a drepturilor garantate atat de Conventie, cat si de Carta. Cu scopul 4) In prezenta formulare, Carta drepturilor fundamentale nu schimba cu nirnic
de a preveni riscul standardelor duble mai precis, de a evita situatia in care Carta situatia juridica referitoare la raporturile dintre dreptul comunitar CEDO (supra,
ar oferi un nivel de protectie inferior celui stipulat de Conventie, Carta prevede nr. 100). Cu toate acestea, Carta se inscrie in perspectiva formarii unui sistem comunitar
coexistenta celor doua texte pe baza respectarii acquis-ului Conventiei europene, asa propriu de protectie a drepturilor fundamentale si este destinata, atunci cand Tratatul
cum este interpretata de Curtea europeand (Preambulul Cartei mentioneaza jurisprudenta instituind o Constitutie pentru Europa va intra in vigoare (supra, nr. 103), sa devina
Curtii2 ). AceastA sincronizare normative se bazeazA pe doted serii de dispozitii. principala sursa formals a drepturilor fundamentale in ordinea juridica comunitard.
2) Carta confine o clauza generalA de limitare a drepturilor, care prevede ca a) Carta nu constituie sursa exclusive a drepturilor fundamentale ale Uniunii
restrictiile aduse drepturilor trebuie ss alba ca obiectiv interesul general al UE sau Europene. Intr-adevar, reproducand art. 6, § 2, TUE (supra, nr. 102), Constitutia
protectia drepturilor libertatilor celuilalt, sa fie proportionate si sa respecte gazduieste in acelasi timp CEDO si traditiile constitutionale ale statelor membre, „in
continutul esential al dreptului (art. 11-52, al. 1). Aceasta clauza de limitare, prin calitate de principii generale"(art. 1-7, al. 3). Aceasta inseamna, pe de o parte, ca
caracterul sau general, pare a fi mai putin protective decat Conventia, care, pentru judecAtorul comunitar nu va fi „inchistat" in Carta, ci va putea continua sa „descopere"
fiecare drept, precizeaza restrictiile autorizate (infra, nr. 149). Pentru a evita o drepturi fundamentale cu rot de principii generale ale dreptului Uniunii si, pe de alts
distorsionare in domeniul protectiei drepturilor, Carta introduce o „clauzA de tri- parte, ca drepturilor garantate de CEDO li se va conferi in ordinea juridica comunitara
mitere" la CEDO si prevede ca dacA drepturile enuntate in Carta „corespund" unor fie o valoare constitutionals, dacA acestea se regasesc in Carta (art. 11-52, al. 3), fie
„drepturi garantate" de CEDO, atunci aceste drepturi au acelasi sens aceeasi o valoare infra-constitutionals de principii generale de drept, dace nu sunt incorporate
insemnatate ca acelea stabilite de Conventie jurisprudenta acesteia (art. 11-52, in Carta (art. 1-7, al. 3) ; aceeasi solutie se aplica in cazul drepturilor ce rezultA din
al. 3) ; Conventia hi gaseste astfel aplicare, cu conditia ca dreptul Uniunii sa nu ofere traditiile constitutionale comune (art. 1-7, al. 3, si art. 11-52, al. 4).
o protectie mai extinsa. Clauza de trimitere realizeaza astfel absorbtia dreptului b) Doar o sincronizare procedurala a celor douA instrumente va permite evitarea
Conventiei europene in Carta si, in final, in dreptul comunitar (atunci cand Carta va unei competitii pe terenul garantarii drepturilor. Astfel, reapare ipoteza aderarii
fi ea insasi integrate in tratate). Comunitatii Europene (sau a Uniunii Europene) la Conventie. Aceasta perspectiva
Dificultatea va rezida totusi in identificarea drepturilor „corespunzatoare", cu atat peruse definitiv inlaturata prin avizul 2/94 din 28 martie 1996 al CJCE, care,
mai mult cu cat drepturile enuntate de Conventie nu au sens decat in lumina considerand ca - mai cu seams in temeiul articolului 235 al tratatului de la Roma -
Comunitatea nu are competenta de a adera la Conventie, estimeaza ca o asemenea
1. Exceptie fac articolele 11-37 si 11-38 din Carta, care precizeaza ca in politicile Uniunii aderare ar antrena o „schimbare substantiala" a regimului comunitar (pct. 34) si „ar
trebuie asigurat „un nivel ridicat de protectie" a mediului, pe de o parte, si a consumatorilor, avea o anvergura constitutionals" ce ar necesita o revizuire a tratatului (pct. 35)1 .
pe de aka' parte.
2. In acelasi sens, Carta precizeaza ca, atunci cand un drept provine din traditiile constitutionale 1. DCDF, nr. 67 ; CDE, 1996, 555, obs. 0. De Schutter si Y. Lejeune ; RTDE, 1996,
comune statelor membre, el trebuie interpretat in acord cu aceste traditii (art. 11-52, al. 4). 467, obs. P. Wachssmann. Avem voie sa ne miram ca CJCE, afirmand „ca nici o dispozitie
---TZVOATMETORITNEMATEDREPITTEUT-EUROPEAWylNTERITATIONAL... 191
insA nici tratatul de la Amsterdam, nici tratatul de la Nisa nu s-au angajat in aceastA
diplomatic pan-european (din ea facand parte toate statele continentului european,
directie. Adoptarea Cartei drepturilor fundamentale a relansat problema aderArii (a se
plus Statele Unite si Canada), in care problema drepturilor omului este inteleasA ca
vedea declaratia Consiliului european de la Laecken, din 15 decembrie 2001, asupra
viitorului Uniunii Europene, RUDH, 2001, 434). Este semnificativ faptul ca Protocolul un element de reglementare politica a conflictelor internationale.
1) Semnat de 35 de sefi de stat si de guvern, Actul de la Helsinki din 1 august
14 aditional Ia CEDO, adoptat de Comitetul de ministri al Consiliului Europei la
1975 este inainte de toate un cod de buns purtare pentru relatiile dintre Est si Vest.
12 mai 2004 (neintrat Inca in vigoare), prevede expres ca Uniunea Europeana poate
Consacrat „pacii, securitatii, justitiei cooperarii in Europa", Actul final enunta, in
adera la Conventie (art. 17) si ca Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa
baza celor zece principii „ce guverneaza relatiile mutuale" , principiul general „al
abiliteazA Uniunea EuropeanA sä adere Ia Conventie (art. 1-7, § 2).
respectarii drepturilor omului libertatilor fundamentale, inclusiv libertatea de
Aderarea, care ar presupune, de altfel, anumite adaptAri institutionale ale Conventiei
gandire, de constiinta sau a religiei" (principiul VII) : este vorba, se pare, despre
(organe si mecanism de control), precum si o revizuire a tratatului comunitar, nu ar
consacrarea intr-un instrument „bipolar" a libertatilor publice specifice ideologiilor
afecta competentele Uniunii - aceasta dispunand doar de o competenta externs
(supra, nr. 75), si nu de o competenta interns in materie de drepturi fundamentale - occidentale. Mai mult, respectarea acestui principiu presupune o forma active,
deoarece statele se angajeaza sa „favorizeze si sa incurajeze exercitarea efectiva a
ar prezenta, in mod cert, avantajul de a clarifica raporturile dintre sistemul
comunitar cel conventional (infra, nr. 324). S-ar asigura astfel o coerenta sporita libertatilor drepturilor civile, politice, economice, sociale culturale care decurg
toate din demnitatea inerenta persoanei". In cadrul celui de-al treilea „cos", consacrat
a protectiei drepturilor omului in Europa, deoarece Curtea europeana a drepturilor
cooperarii in domeniul umanitar, figureaza dispozitii precise referitoare la probleme
omului ar putea garanta armonia dintre Conventie §i CartA, controland interpretarea
concrete, ca de exemplu relatiile intre membrii aceleiasi familii. Intrunirile ulterioare
Conventiei facutA de cAtre judecatorul comunitar cu ocazia aplicarii Cartei. Riscul
(Belgrad, 1977-1978 ; Madrid, 1981-1982) au naruit in buns masura sperantele
„dublului standard" ar fi astfel indepa'rtat, atat in folosul justitiabililor, cat si al
nascute la Helsinki, evidentiind contradictia ireductibila dintre principiul respectarii
judecatorului national. Protectia drepturilor fundamentale in ordinea comunitara ar
drepturilor omului cel al neamestecului in treburile interne, inscris, la randul sau,
fi, in fine, consolidate, gratie interventiei unui control jurisdictional din afara
in decalogul de la Helsinki.
sistemului comunitar. Cu toate acestea, solutia aderArii trebuie sa ramana compatibila
cu principiul autonomies ordinii juridice comunitare se nu aducA atingere monopolului 2) Schimbarea intervenita cu prilejul Conferintei de la Viena din 1989 in contextul
dezintegrarii „blocului estic" , confirmata ulterior de Conferintele de la Copenhaga si
de interpretare a dreptului comunitar detinut de CJCE (art. 230 CE)' . Cert este
Paris (din 1990), Moscova (1991), Praga si Helsinki (1992), are un aspect si mai
faptul ca aderarea ComunitAtii Europene la CEDO ar trasa o nouA arhitecturA
radical. De aici inainte, drepturilor omului li se recunoaste o pozitie centrals - sub
jurisdictionalA, astfel incat CJCE, asemenea jurisdictiilor statelor membre, s-ar
denumirea de Dimensiune umana' - in procesul de cooperare al CSCE : documental
supune autoritAtii Curtii europene a drepturilor omului in materie de drepturi
fundamentale... de la Copenhaga, din 29 iunie 1990, si Carta de la Paris pentru o nouA Europa, din
21 noiembrie 1990, plaseaza Dimensiunea umana a CSCE in tripticul Drepturile
omului/Democratie pluralista/Stat de drept, reunind astfel principiile directoare ale
1,,Q„; CSCE/OSCE Consiliului Europei. CSCE s-a inzestrat, prin documentele de la Viena, din 15
ianuarie 1989, si de la Copenhaga, cu un „catalog" detaliat al drepturilor omului,
„Dimensiunea umana" a Conferintei pentru Securitate §i Cooperare in inspirat pe larg din textele universale si din CEDO, care acorda o atentie deosebita
Europa. - La origine instrument diplomatic al detensionArii relatiilor dintre Est si
libertatii religioase (doc. Viena, principiul 16), „principiilor justitiei" (doc. Copenhaga,
Vest, Conferinla pentru Securitate Cooperare in Europa a contribuit la recunoasterea § 5), dreptului la alegeri libere (ibidem, § 7) sau drepturilor minoritatilor nationale
drepturilor omului pe intreg continental european, incurajand miscarea de aderare a (ibidem, capitolul V).
statelor postcomuniste la sistemul CEDO (supra). Redenumita „Organizatia pentru
3) Instituirea unui mecanism de control al Dimensiunii umane marcheaza, in plus,
Securitate si Cooperare in Europa" cu prilejul summit-ului de la Budapesta din ruptura cu doctrina statelor socialiste (supra, nr. 73) si confirms regula potrivit
decembrie 1994 (RUDH, 1995, 80), ea nu si-a schimbat totusi statutul juridic si este
careia respectarea drepturilor omului nu tine exclusiv de treburile interne ale statului
astazi nu atat un instrument regional de protectie a drepturilor omului, cat un forum in cauza. Este vorba de o procedure de supraveghere cu caracter diplomatic, lasata la
initiativa statelor participante, permitand analizarea unei „situatii" sau a unui „caz
a tratatului nu confers institutiilor comunitare, in general, puterea de a edicta reguli in specific" ce tidied dificultati din punctul de vedere al „dimensiunii umane" si vizand
materie de drepturi ale omului..." (pct. 27), pare chiar A. nu recunoasca nici o competentA sa concilieze punctele de vedere ale statului reclamant cu cele ale statului parat. Consolidat
comunitara in materie de drepturi ale omului... (a se vedea D. Simon, Europe, iunie 1996, prin crearea unor misiuni de experti sau de raportori, pe care un stat membru poate
cron. nr. 6).
fi constrans sa le accepte pe teritoriul sau (infra, nr. 127), si institutionalizat prin
1. In acest sens, Tratatul stabilind o Constitutie pentru Europa comportA un protocol anexA,
al cArui stop este acela de „a pAstra trasaturile specifice ale Uniunii si ale dreptului
Uniunii". 1. Expresia „dimensiune umana" inglobeaza angajamentele legate de principiul VII al Actului
de la Helsinki pe acelea referitoare la diferitele aspecte ale „celui de-al treilea cos".
.1.'1V39t772 icuri2VM-41^1 rERITAITONAL.7"—""' IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN INTERNATIONAL... 133

infiintarea la Varsovia a Biroului institutiilor democratice si al drepturilor omului,


care a analizat numeroase petitii individuale in temeiul Declaratiei (supra, nr. 61).
mecanismul de control Mmane unul pur interstatal si de nature politica ; aceasta
DupA cum confirmA Avizul consultativ nr. 10/89 dat de Curtea interamericand la
inseamna ca el nu ofera individului garantia unui recurs individual in fata unui organ
14 iulie 1989 (Serie A, nr. 10), Declaratia reprezinta instrumentul de referinta pentru
de control independent. Asadar, procedura CSCE nu poate intra in competitie cu
mecanismul CEDO. interpretarea „drepturilor omului mentionate in Carta" (a se vedea P. Nikken, „Le
systeme interamericain des droits des l'homme", RUDH, 1990, p. 97).
4) Desi documentele CSCE privind Dimensiunea umana nu reprezinta tratate din
punct de vedere formal (este si cazul Actului de la Helsinki insusi), ele exprima
Conventia americana referitoare la drepturile omului din 22 noiembrie
vointa statelor participante de a stabili legaturi morale si politice traduc „anga-
jamentul" acestora de a „garanta exercitarea efectivA a drepturilor omului" (doc. 1969. — Adoptata de statele membre ale OSA la San Jose, a intrat in vigoare la
Viena, principiul 12). Putem vedea aici expresia unei opinio juris elementul unei 18 iulie 1978, °data cu depunerea celui de-al unsprezecelea instrument de ratificare
(art. 74, § 2) ; Conventia a fost ratificata 'Ana la 31 ianuarie 2003 de catre 24 de
reguli cutumiare europene de respectare a drepturilor omului ( J.-Y. Morin, op. cit.,
p. 18). state : Argentina, Barbados, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Costa Rica, Dominica,
Ecuador, El Salvador, Grenada, Guatemala, Haiti, Honduras, Jamaica, Mexic,
Nicaragua, Panama, Paraguay, Peru, Republica DominicanA, Surinam, Uruguay,
II. In afara Europei Venezuela ; se va remarca absenta Statelor Unite. Conventia americana reflects
aceeasi inspiratie ideologicA ca CEDO: Preambulul sau afirma ca „drepturile
A. Proclamatia americana fundamentale ale omului nu derive din apartenenta acestuia la un anumit stat, ci se
intemeiaza pe atributele persoanei" si ca un regim de libertate individuals si de
justitie socialA nu poate fi stabilit decat in cadrul institutiilor democratice. Drepturile
Continentul american ()fell al doilea exemplu de regionalizare a drepturilor omului, proclamate sunt similare : un singur instrument trateazA atat drepturile civile si
in cadrul Organizatiei Statelor Americane si al cooperArii interamericane, prilejuind politice (23 de articole), cat 5i drepturile economice, sociale culturale
instituirea unui mecanism de protectie sofisticat, larg inspirat din sistemul european : (1 articol) ; indatoririle omului sunt trecute sub tacere. Se remarca mai ales ca
calitatea discursului de proclamare contrasteaza puternic cu situatia reala a drepturilor mecanismul institutional de protectie este reprodus dupe acela al CEDO : Comisia 5i
omului din America CentralA sau din America Latina. Curtea interamericane ale drepturilor omului. Comisia, ale carei statute fusesera
aprobate de Consiliul OSA la 25 mai 1960, a devenit, odatA cu intrarea in vigoare a
In 7 Carta Organizatiei Statelor Americane. - Conventiei, unul dintre organele CADO ; in aceasta calitate (art. 41-51), ea indeplineste,
Carta constitutive a OSA a fost
adoptata la Bogota, pe 30 aprilie 1948, in cadrul celei de-a IX-a conferinte intemationale in acelasi timp, functii de promovare (recomandare, studiu, raport) 5i de protectie a
americane (si ulterior amendata prin Protocolul de la Buenos Aires, din 27 februarie drepturilor omului (drept de recurs al persoanelor 5i al statelor ; art. 44 si 45 ; supra,
1967). Preambulul Cartei afirma ca „adevaratul sens al solidaritatii americane si al nr. 62 5i 72). Curtea nu poate fi sesizatA decat de Comisie sau de un stat parte (art. 61),
bunei vecinAtati nu poate fi conceput decat prin consolidarea pe acest continent si in insA competenta sa este subordonata conditiei unei acceptari prealabile de catre stat
cadrul institutiilor democratice a unui regim de libertate individuals si de justitie (art. 62, § 3) : doar douazeci 5i unu de state Olt la Conventie au recunoscut
socials bazat pe respectarea drepturilor fundamentale ale omului". Anumite dispozitii competenta Curtii (cele trecute cu italice supra). Curtea a luat prima sa hotarare pe
ale Cartei sunt consacrate in mod expres drepturilor omului : prin articolul 3 (/), fond la 29 iulie 1988 (Velasquez Rodriguez contra Honduras, Serie C, nr. 7, note
statele americane proclamA drepturile fundamentale ale persoanei, fare nici o distinctie G. Cohen-Jonathan, RGDIP, 1990, p. 455). Conventia a fost completata cu cloud
de rasa, nationalitate, religie sau sex; prin articolul 16, ele se angajeaza sa respecte protocoale aditionale : unul, din 8 iunie 1990, referitor la abolirea pedepsei cu
aceste drepturi, precum „principiile moralei universale". Carta prevedea, pe de alts moartea (intrat in vigoare la 28 august 1991), iar celalalt, din 17 noiembrie 1988,
parte, crearea unei Comisii interamericane a drepturilor omului (art. 112), organ tratand drepturile economice, sociale 5i culturale (intrat in vigoare la 16 noiembrie
consultativ al OSA in domeniu. 1999). Acest protocol, numit „de la San Salvador", se distinge de textele similare
In cadrul aceleiasi conferinte fusese adoptata, anterior Declaratiei universale, (PIDESC) printr-o definire mai generoasa a drepturilor promovate (de exemplu,
Declaratia Americana a Drepturilor si Indatoririlor Omului, care se prezinta sub dreptul la un mediu sanAtos, art. 11, sau dreptul la o protectie specials pentru
forma unui text flexibil si liberal, avand particularitatea de a stabili o legAtura intre persoanele in varsta handicapati, art. 17 5i 18). Este prevazut un sistem clasic de
drepturile si indatoririle omului : „Indeplinirea de catre fiecare a indatoririlor sale control prin intermediul rapoartelor periodice ; cu toate acestea, trebuie sa subliniem
este o conditie prealabila dreptului tuturor. Drepturile indatoririle se completeazA ca atingerile aduse de un stat parte libertAtii sindicale (art. 8 a) dreptului la educatie
corelativ in toate activitatile sociale politice ale omului" (Preambul, al. 2). Desi (art. 13) sunt supuse procedurii de control a CIADO (art. 19).
DADIO a fost adoptata sub forma unei simple recomandari, ca anexa la lucrarile
conferintei, statutul sail juridic s-a afirmat datorita practicii Comisiei interamericane,
•--.,...7...wrIarmavvrxxuErEntErTUMUTMETROPENITMFITERMICETU:7 . . • -,
. - IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 135

B. Proclamatia africana sa garanteze drepturile omului" (Preambul, § 5). Trebuie sa decelam mai intai aici
subzistenta anticolonialismului si a necesitatii de a lupta impotriva ultimelor bastioane
Trebuie notat, in prealabil, urmatorul fapt : Conventia Europeana a Drepturilor coloniale. Introducerea acestui concept este paradoxala, in masura in care procesul de
Omului excludea din domeniul sau de aplicare teritoriile colonizate, cu exceptia decolonizare a luat practic sfarsit pe continentul african : or, dreptul popoarelor este
cazului in care exista o declaratie express a statului colonial (art. 56 ; fostul art. 63). conceput ca un drept la independents (art. 20), si nu ca un drept la secesiune, fats de
care practica OUA este complet milk In numele principiului inviolabilitatii frontierelor
1119 Carta Organizatiei Unitatii Africane. - Carta de la Addis Abeba din 25 mai si al principiului integritatii teritoriale. Dispozitiile Cartei referitoare la dreptul
1963 ilustreaza adevaratele preocupari ale statelor africane : protejarea independentei popoarelor (art. 21-26) sunt, de asemenea, expresia cea mai inalta a tendintei moderne
lor, ajutarea celorlalte tari ale continentului sa se elibereze de sub dominatia colonials, de colectivizare a drepturilor omului, deja evocata (supra, nr. 67). In aceasta privinta,
realizarea dezvoltarii economice §i sociale. Problema drepturilor omului este perceputa Carta prezinta particularitatea ca permite coabitarea unor concepte aparent anti-
in Carta doar prin intermediul dreptului popoarelor de a dispune de ele insesi si al nomice : individ popor, drepturi individuale drepturi colective, drepturi „de a
interzicerii discrimir rasiale ; Carta dezvolta o conceptie unidimensionala, selective, treia generatie" drepturi clasice. Cu toate acestea, aspectul de maxim interes al
asupra drepturilor omului, deoarece este exclusiv anticoloniala. Intr-adevir, data Cartei se situeaza intr-o alts zone.
aceasta Carta creeaza obligatii juridice privind dreptul popoarelor, ea exileaza in
schimb aplicarea drepturilor omului in domeniul problemelor interne. Articolul 2 din 0 carts a drepturilor §i indatoririlor omului. - Acesta este aspectul la nivelul
Carta enunta astfel printre obiectivele OUA : „Eliminarea colonialismului din Africa caruia se evidentiaza cel mai bine inspiratia culturala comuna vointa statelor
sub toate formele sale". Colonizarea reprezinta in sine o negare a drepturilor omului, africane de a tine seama de traditiile for istorice si de valorile civilizatiei africane.
iar dreptul popoarelor la autodeterminare este afirmat ca o conditie prealabila a Conceptia europeana asupra drepturilor omului (drepturi invocate de individ impotriva
drepturilor omului. Insa, °data indeplinita aceasta conditie prealabill, trebuie sal se grupului, a puterii politice) nu se regaseste in Africa traditionala, unde individul,
mearga mai departe sa se garanteze, printr-un sistem continental, protectia drepturilor „absorbit de arhetipul totemului, al stramosului comun sau al geniului protector, se
omului in interiorul statelor africane ; la acest nivel, aportul Cartei este nesemnificativ. confunda cu grupul" (K. M'Baye, „Les droits de l'homme en Afrique", Manuel
Carta se limiteaza la o referire formals la drepturile omului : cooperarea in materie Unesco, precit., p. 651). Conform conceptiei sociale africane, individul este prins
de respectare a drepturilor omului (art. 2, § e) nu poate antrena nici o obligatie intr-o retea dense de legaturi cu parintii, familia, grupul sau etnic, dar si cu viii
pentru state, cats vreme acestea se angajeaza „sa respecte in mod scrupulos" (art. 6) mortii, cu materia spiritul. Individul este de neconceput ca fiinta singulars : el
principiile protectoare ale suveranitatii nationale (art. 3 : egalitate suverana, noningerinta, exists prin grup §i isi gaseste Implinirea in grup, acesta din urma reprezentand in
integritate teritoriald etc.). Carta OUA exonereaza astfel statele membre de orice acelasi timp conditia materials a existentei sale, cadrul natural al evolutiei sale si
responsabilitate in materie de respectare a drepturilor omului. Dupe cum afirma pe finalitatea implinirii lui. Raporturile dintre individ grup, departe de a fi antagonice,
buns dreptate Birame Ndiaye, „actiunea revendicativa are legile sale, iar actiunea sunt dominate de ideea acordului si armoniei.
constructive are si ea legi proprii. in numele celei dintai, drepturile omului (drepturile Efectul juridic al acestei conceptii sociale constituie existenta drepturilor si
indatoririlor individului fats de comunitate reciproc. Preambulul Cartei stabileste
popoarelor) au permis 'Inca permit interpelarea puterilor coloniale, a regimurilor
astfel o relatie dialectics intre drepturi indatoriri ( „beneficierea de drepturi si
rasiste din sud-vestul Africii. In numele celei de-a doua, este suficient sa amintim
Declaratia universals, caci, de aceasta data, le revine africanilor liberfati implied indeplinirea de catre fiecare a indatoririlor sale"), iar Carta enunta
sarcina de a indatorirea de „solidaritate socials" (art. 27, § 1), ancorata in respectarea valorilor
garanta aplicarea efectiva a drepturilor omului". Dupe care adauga cu luciditate „Chiar
fundamentale ale culturii africane (art. 29, §.7 ; art. 17, § 3). Drepturile individuale
de nu esti nici colonizator, nici segregationist, nu meriti totusi quitus-ul" („La place des
droits de l'homme dans la Charte de l'OUA" , Manuel Unesco, enuntate prezinta putine particularitati in raport cu cele proclamate prin instrumente
precit., pp. 664-679). similare : cu toate acestea, este de notat CA dreptul la respectarea vietii private sau
libertatea sindicala nu sunt protejate de Carta, in timp ce dreptul la accesul egal la
110 Carta Africans a Drepturilor Omului si Popoarelor din 27 iunie 1981. - Adoptata
bunurile iserviciile publice (art. 13, § 3) este, pentru prima data, consacrat printr-un
la Nairobi de Conferinta OUA, Carta africana, denumita adesea „Carta de la Banjul"
instrument conventional. Interesul pe care 11 prezinta aceste drepturi provine din
(proiectul definitiv a fost finalizat in ianuarie 1981 in cadrul aceleiasi conferinte),
consacrarea for formals, care indica o schimbare de atitudine a statelor africane in
aduce un aport important la dezvoltarea dreptului regional african si acopera o lacuna
raport cu problema drepturilor omului, si din semnificatia for practica, dace tinem
esentiala in materie de promovare a drepturilor omului. Desi pragul pentru intrarea sa
seama de realitatea dominants in numeroase state africane. Astfel, este important sa
in vigoare a fost plasat foarte sus (ratificare cu o majoritate absolute a celor 50 de
fie proclamate dreptul la egalitate (art. 3), dat fiind ca unele minoritati etnice fac
state membre ale OUA la acea data), Carta a intrat in vigoare la 21 octombrie 1986
obiectul discriminarilor chiar al genocidului in anumite tari, dreptul de a nu face
(53 de ratificari la 1 iulie 2004). Carta acorda o atentie prioritara drepturilor
parte dintr-o asociatie (art. 10, § 32), cats vreme partidul unit Inregimentarea
popoarelor „Realitatea respectarea drepturilor popoarelor trebuie in mod necesar
cetatenilor in cadrul acestuia constituie regula, sau dreptul oricarei fiinte umane la
--elyrawrivr.uprrnr2E-DREPTCTETITTUROPEAN 51 INTERNATIONAL... 1ZVOAiiti.E#611MALE ALB 151tIVIIILUT EDIXOTTAK $1" INT-BIZNATIONAL... 137

integritatea fizica (art. 4), in conditiile in care practicile traditionale de excizie organului suprem al OUA care, pe de alt'd parte, decide asupra oportunitatii de a
infibulare aduc direct atingere integritatii fizice a femeii. publica raportul Comisiei (art. 59, § 3). Organul interguvernamental al OUA joaca
Este dificil de apreciat impactul Cartei africane asupra dreptului intern al statelor asadar rolul de intermediar obligatoriu si protector al suveranitatii de stat : eficacitatea
membre, insa trebuie relevat ca, in prima sa decizie din 20 august 1989, referitoare sistemului de protectie pare de la bun inceput
la codul electoral, Consiliul constitutional algerian s-a bazat pe Carta africana si pe Consolidarea acestui al treilea mecanism institutional de protectie regionala a
interzicerea discriminarii edictata de aceasta, considerand neconforma cu Constitutia drepturilor omului s-a realizat prin intrarea in vigoare, la 25 ianuarie 2004, a
exigenta nationalitatii de origine pentru un candidat la alegerile legislative (RUDH, Protocolului adoptat la Ouagadougou pe 9 iunie 1998. Acest Protocol creeaza o Curte
1989, p. 276). africana a drepturilor omului popoarelor, care poate fi sesizata de particulari si de
ONG-uri, sub rezerva recunoasterii prealabile a competentei sale de catre statul
2172 Mecanismul de protectie. -
Carta africana creeaza, prin articolul 30, o Comisie parte. Hotararea Curtii, investita cu autoritatea relative de lucru judecat, este defini-
africana a drepturilor omului popoarelor, plasata pe langa OUA. Este vorba de un tive ; supravegherea executkii sale este incredintata Comitetului de ministri al OUA
organ tehnic independent, alcatuit din 11 membri alesi pe baza calitatilor personale, (text in RGDIP, 1998, 855). Jurisdictionalizarea drepturilor omului pe continentul
insarcinat cu promovarea (documentare transmitere, cercetare consultare etc.) si african se afla deci abia la inceputurile sale (un singur stat, Burkina Faso, a recunoscut
protectia drepturilor omului. In acest scop, Comisia poate fi sesizata, pentru once competenta Curtii, la 25 ianuarie 2004).
neconformare a unui stat la dispozitiile conventionale, de catre un alt stat parte (art. 47 ;
supra, nr. 72) sau de catre particulari (art. 55). Regulamentul Interior al Comisiei,
adoptat la 13 februarie 1988 (RUDH, C. ProclamaVa arabo-islamica
1989, p. 489), distinge doua tipuri de comunicari
individuale (art. 114) : aceea prezentata de o persoana care se pretinde victima unei I13 Carta araba" a drepturilor omului din 15 septembrie 1994. - Dupa ce a creat,
violari a unuia dintre drepturile enuntate de Carta aceea prezentata de o persoana la 3 septembrie 1968, Comisia regionala araba permanents a drepturilor omului -
sau „o organizatie" sustinand existenta unei „situatii in care au loc violari grave sau simplu instrument de promovare a drepturilor omului Consiliul Ligii statelor arabe
masive ale drepturilor omului popoarelor" (este vorba mai degrabA de un „denunt" a adoptat la Cairo, pe 15 septembrie 1994, Carta araba a drepturilor omului (RUDH,
deck de o petitie). Obiectul real al acestui sistem de comunicari nu este acela de a 1995, 212). Al patrulea ultimul instrument regional de promovare a drepturilor
remedia violarile individuale ale drepturilor omului. Astfel, conform Cartei (art. 55), omului, Carta nu a intrat Inca in vigoare (sunt necesare sapte ratificari si nici una nu
faptul de a adresa o petitie individuals Comisiei nu are ca efect „sesizarea" acesteia, avusese Inca loc la 1 ianuarie 1999).
ci permite doar inscrierea petitiei pe o lista ; Comisia nu va fi sesizata prin comunicare Debutand cu recunoasterea drepturilor popoarelor de a dispune de ele insesi,
deck la cererea majoritatii absolute a membrilor sai. Anumite comunicari pot fi Carta comports, prima facie, o arhitectura clasica. Este de retinut ca sunt proclamate
asadar respinse ab initio,
Inainte ca admisibilitatea for sa fi fost analizata (epuizarea nu numai drepturile civile si politice „obisnuite", ci dreptul de azil (art. 23),
cailor interne de recurs, regula non bis in idem etc. ; art. 56). culturale (dreptul la munca, dreptul de a
anumite drepturi economice, sociale
Mai mult, Carta nu prevede tratamentul individual al comunicarilor declarate accede la functii publice etc.) si dreptul minoritatilor in materie de culture religie
admisibile potrivit articolului 58, Comisia nu va putea, avand acordul Conferintei (art. 37). Carta confine o lista relativ generoasa de drepturi inderogabile (incluzand
sefilor de stat si de guvern din OUA, sa procedeze la „studii aprofundate" deck in in special dreptul de a intra pe teritoriul propriei tari, dreptul de azil, dreptul la un
cazul comunicarilor referitoare la situatii ce releva „existenta unui ansamblu de proces echitabil ; art. 4, al. c) si prevede, in mod clasic, ca celelalte drepturi pot fi
violari grave sau masive ale drepturilor omului popoarelor". Cu toate acestea, supuse doar restrictiilor „prevazute de lege" - dar ce reprezinta „legea", in sensul pe
Comisia a optat pentru analiza individualizata a fiecarui caz, deoarece se recunoaste care i-1 da Carta? (infra, nr. 114; art. 4). Este prevazut un mecanism de control
competenta sa propuna unui stat masuri provizorii ce vizeaza sa evite cauzarea unui sumar, pe calea rapoartelor periodice (art. 41) : analiza rapoartelor este incredintata
prejudiciu ireparabil victimei presupusei violari (art. 109 RI), sa analizeze petitia unui Comitet de experti independenti (art. 40), care va adresa Comisiei permanente
declarata admisibila si sA aducA la cunostinta statului constatarile sale (art. 118 RI) ; a drepturilor omului a Ligii statelor arabe un raport continand observatiile sale si
practica sa se desfasoara in acest sens, iar Comisia se recunoaste competenta sa consideratiile statelor (art. 41, § 3).
analizeze comunicari „chiar si atunci cand acestea nu aduc la lumina o serie de Trimiterea fa'cuta in Preambulul Cartei la „principiile eterne definite de dreptul
violAri grave si masive" (nr. 147/95 si 149/9 musulman" si la Declaratia de la Cairo asupra drepturilor omului in Islam (infra)'
5, 11 mai 2000, Sir Dawda K. Jawara
contra Gambia). In acest fel, Comisia si-ar putea afirma vocatia de organ protector diferentiaza totusi Carta de celelalte instrumente regionale de proclamare a drepturilor
al drepturilor individuale, urmand modelul evolutiei inregistrate de Comisia interame- omului invite la o lecture aparte a textului.
ricang a drepturilor omului. Mecanismul este totusi foarte strict. Conferintei OUA ii
revine rolul de a decide in ultima instants asupra viitorului rezervat rapoartelor
Comisiei referitoare la violarile comise (art. 59, § 1) ; recomandarile Comisiei nu 1. Preambulul subliniaza, de asemenea, ea „Dumnezeu a favorizat" natiunea araba „facand
pot fi adresate direct statului in cauza (art. 58, § 2 ; art. 53), ci trebuie inaintate din lumea araba leaganul revelatiilor divine...".
-1ZVCINI=MIEffICEEPIEE'1311EPTCTLIIIMUROPEAN b1 1N'1 MUTATIONAL... 139
114 Declaratia Islamica Universala a Drepturilor Omului. — Resurgenta integrismului
libertatea de a parasi Islamul, iar dreptul musulman clasic sanctioneaza cu pedeapsa
musulman, aparitia regimurilor politice care jai revendicd in mod expres apartenenta capitals pe acela care abjure Islamul si devine apostat (in acest sens, articolul 29 al
la Islam si excesele in materie de violdri ale drepturilor omului (in sensul occidental
proiectidui de Declaratie : „Musulmanul are totusi obligatia personals de a ramane
al expresiei) ce le Insotesc justified un semn de intrebare in ceea ce priveste conceptia
fidel Islamului, °data' ce a aderat la acesta in deplina libertate").
Islamului despre drepturile omului. Aceasta conceptie a fost cu precadere exprimatA,
in manierd sistematica, de cloud texte care, provenind de la niste autoritAti morale, nu
prezintd nici o valoare in planul dreptului : proiectul de Declaratie islamicA a 115 Incompatibilitatea cu instrumentele internationale de proclamare a drepturilor
drepturilor omului, elaborat in 1979 de Secretariatul general al Organizatiei Conferintei omului. - Exista o contradictie radicals intre drepturile omului proclamate pe plan
Islamice l , Declaratia Islamica Universald a Drepturilor Omului (DIUDO), proclamatA universal si normele musulmane, cats vreme statele musulmane refuza sa dea intaietate
la 19 septembrie 1981 la Paris (in sediile UNESCO), la initiativa Consiliului islamic normelor universale asupra celor divine, pe motiv ca aceasta ar insemna o blasfemie
pentru Europa, pe care o vom reline drept exemplu2. la adresa autorului for (Allah). In timp ce in dreptul pozitiv nu exists o ierarhie a
Declaratia islamicd intemeiazd drepturile omului pe vointa diving si se distinge normelor juridice de drept international, pentru statele musulmane exists o ierarhie
astfel de celelalte texte internationale de proclamare : „Drepturile omului, in Islam, care face ca Sharia se alba prioritate fatd de once normd obligatorie de drept
sunt puternic infaclAcinate in convingerea ca Dumnezeu numai Dunmezeu este international. Astfel, statele islamice fie au refuzat sa adere la pactele din 1966
Autorul Legii §j Sursa tuturor drepturilor omului" (Introducere la Declaratie, al. 2). (exemplul Arabiei Saudite), fie au addugat acestor texte declaratii sau rezerve care
Este vorba asadar de o proclamare a drepturilor omului prevAzute de Islam, impuse mentionau prevalenta Shariei (in acest sens, Iranul). Un exemplu precis permite
de legea diving : in acest sens, ea este o declaratie „islamica", apartinand religiei ilustrarea acestei opozitii (a se vedea, de asemenea, hotararea Curtii europene a
musulmane, dogmatica (legatd de dogma). Domeniul de aplicare al Declaratiei este drepturilor omului in cauza Jabari contra Turcia, din 11 iulie 2000, infra, nr. 267). In
definit de apartenenta religioasA aceasta se adreseazd persoanelor, si nu statelor timp ce tortura tratamentele inumane, ca pedeapsa cu moartea, sunt interzise de
(„Noi, musulmanii... afirmAm..."). Fundamentul sail este Legea diving, Sharia, adicd textele universale (art. 6 si 7 ale PIDCP), dreptul penal musulman prevede pedeapsa
„totalitatea dispozitiilor extrase din Coran si din Sunna si orice alts lege dedusd din aceste capitals in anumite circumstance (apostazie), precum pedepse precum amputarea,
douA surse prin metode considerate valabile in jurisprudenta islamicd" (note explicative, lapidarea sau flagelarea (furt, adulter, consum de alcool) : este de neconceput ca
§ 1). Astfel, drepturile de care se bucurd persoana si restrictiile care ii sunt impuse (de aceste dispozitii ale Coranului, aplicate de anumite state (Arabia Saudita, Libia,
exemplu, art. 12 a: „Orice persoana are dreptul de a-si exprima opiniile convingerile Pakistan, Sudan), sA fie calificate drept torture sau tratament crud, caci ar insemna ca
in mdsura in care rAmane in limitele prevAzute de Lege") jai gdsesc fundamentul in Coran Sharia sA fie contrazisA. In consecintA, DIUDO nu prevede abolirea sau limitarea
si, in al doilea rand, in Sunna (povestiri despre faptele spusele lui Mahomed) : filosofia domeniului de aplicare a pedepsei capitale si nu pArdseste cadrul musulman in ceea
dreptului musulman este cea care ii neagd omului puterea legislativA bazatA pe notiunea ce priveste tortura.
de suveranitate a poporului. Pentru cea mai mare parte a doctrinei musulmane, puterea ImpartAsim, prin urmare, analiza Curtii europene a drepturilor omului, care
legislativd ii apartine lui Allah : dreptatea este ceea ce prevede legea diving, iar nedreptatea subliniaza extrem de clay incompatibilitatea legii islamice cu Conventia Europeand a
ceea ce este contrar ei. Omul musulman este astfel legat de norme pe care nu el le-a fdcut Drepturilor Omului, in hotArarea sa din 31 iulie 20011 in cauza Refah Partisi (Partidul
asupra cArora nu are nici o putere, in virtutea fidelitaitii sale fatd de Islam. Conform Prosperifatii) et al. contra Turcia, confirmata printr-o hotarare a Marii Camere din
Islamului, aceasta conceptie religioasd asupra drepturilor omului antreneaza o diferenta 13 februarie 2003 (RFDC, 57, 2004, obs. M. Levinet). Curtea considerd ca partidul
radicald intre declaratia islamica si declaratiile laice : in timp ce ultimele promoveaza politic in cauza, care viza instaurarea Shariei in Turcia, „poate trece cu greu drept o
ca principiu fundamental principiul nediscrimindrii, ce derivd cu precadere din religie, asociatie conforms idealului democratic subjacent ansamblului Conventiei" (§ 71) si
prima promoveazd principiul distincpej intre oameni, in functie de religia acestora, opineazd, in consecinta, ca dizolvarea acestuia nu inseamnd o incalcare a Conventiei.
are la baza diferenta fundamentals musulmani/nemusulmani (impArtiti in subca- Judecatorul european aratd in special ca Sharia „se delimiteaza net de valorile
tegorii). Acest lucru conferd o semnificatie particulard anumitor drepturi : astfel, Conventiei", mai ales din cauza distinctiei bazate pe religie pe care o face intre
articolul 13 al DIUDO enunca dreptul la libertatea religioasd, dar precizeazA ca persoane, a regulilor de drept penal si de procedurd penald, a locului rezervat
fiecare persoand, atuncj cand exercitd drepturile amintite beneficiaza de ele, este
supusd „limitelor impuse de Lege" (notd explicativa, § 3)3 ; or, Coranul condamna femeilor in ordinea juridicA si a interventiei normelor religioase in toate sectoarele
vietii private §i publice.
Este eel putin paradoxal se vorbim despre o Declaratie islamica a drepturilor
1. Conferinta ministrilor Afacerilor Externe ai OCI a adoptat, la 5 august 1990, Declaratia de omului sau a drepturilor omului musulman, de vreme ce, prin esenta lor, drepturile
la Cairo asupra drepturilor omului in Islam, precit. omului se referd la orice om 4i la toti oamenii in acelasi timp, indiferent de localizarea
2. Textul Declaratiei in A. Fenet (coord.),
Paris, 1982. Droits de l'homme et droits des peuples, PUF,
3. Carta precizeaza, de asemenea, ca dreptul la libertatea de religie, de gandire si de opinie 1. AJDA, 2001, 1068, cron. J.-F. Flauss ; RTD civ., 2001, 981, obs. J.-P. Marguenaud ; JCP,
poate face obiectul unor restrictii „prevsazute de lege" (art. 27). ed. G., 2002, I, 105, nr. 16, cron. F. Sudre ; RTDH, 2002, 983, obs. S. Sottiaux si D. de
Prins ; RDP, 2002, 1493, obs. crit. G. Lebreton.
vvraltzr AZIMPZIVVIZIMPir WRINTERTOTT119117
IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 141
for geografica sau de aderarea la o anumita ideologie. Declaratia islamica are insa
ea nu creeaza obligatii pentru state 5i nu este sursa directs de drept. Declaratie de
meritul de a releva contradictiile discursului universal al drepturilor omului, uneori
principii, ea constituie expresia acordului statelor asupra „unui ideal comun de atins de
mult prea bland, precum si intentiile nemarturisite pe care le ascund unele aderari la
catre toate popoarele 5i toate natiunile" (Preambul). Prin formularea sa, Preambulul
instrumentele universale de proclamare a drepturilor omului.
este dovada insasi ca Declaratia proclama principii care nu sunt, in prezent, absolut
obligatorii pentru statele membre ale ONU. Acest lucru este confirmat pe deplin de
prezentarea textului pe care doamna Eleanor Roosevelt (care prezida comitetul de
Sectiunea a Ill-a redactare a Declaratiei) a facut-o in fata Adundrii generale : „Nu este un tratat, nu
Disparitatea juridica a instrumentelor de proclamare este un acord international. Nu are 5i nu vizeaza sa alba. forts de lege. Este o
a drepturilor omului declaratie de principii asupra drepturilor 5i libertatilor fundamentale ale Omului,
menita a fi aprobata prin votul formal al membrilor Adunarii generale" (dupa
R. Cassin, „La Declaration universelle et la mise en oeuvre des droits de l'homme",
Aceasta disparitate derive din natura juridica a instrumentului de proclamare. De RCADI, 1951, t. 79, p. 289). Jurisdictiile nationale confirms aceasta. analiza 5i neaga
fapt, varietatea denumirilor textelor de proclamare (Declaratie, Carta, Conventie, Declaratiei once forts juridica obligatorie, deoarece aceasta nu constituie un tratat
Pact, Act ) ascunde, in plan juridic, instrumente de natura foarte diferita : nu toate international. Potrivit Consiliului de Stat francez, simpla publicare a DUDO in
drepturile sunt proclamate in aceeasi maniera, dup. cum ele nu beneficiaza nici de o Journal officiel „nu permite inscrierea acesteia din urma in randul textelor diplomatice
recunoastere egala de catre dreptul international. Trebuie sA distingem textele care nu care, hind ratificate si publicate in virtutea unei legi, au, conform articolului 55 al
sunt susceptibile de a obliga statele de acelea care le obliga. Constitutiei din 4 octombrie 1958, o autoritate superioard fata de aceea a legii
interne" ; in consecinta, Declaratia nu poate fi invocata in mod util in sprijinul unui
11G Textele declaratorii. - Declaratiile internationale nu reprezinta instrumente recurs in fata jurisdictiilor interne (CE, 23 noiembrie 1984, Roujansky, Leb., 383 :
juridice constrangatoare. Aceasta remarca generals este valabila in cazul declaratiilor recurs in anularea alegerilor din 1984 pentru Adunarea Comunitatilor europene).
ce emana de la organizatii internationale universale (DUDO din 1948 si declaratiile Aceasta decizie a Inaltei jurisdictii se inscrie intr-o jurisprudenta ferm stability
citate ale Adundrit generale, supra, nr. 92) si regionale (Declaratia Americana a incepand cu hotararea din 18 aprilie 1951, Elections de Nolay (Leb., 189; CE,
Drepturilor si Indatoririlor Omului din 1948, supra, nr. 107), acestea fluid rezolutii 11 mai 1960, Car, Leb., 319).
cu valoare de recomandare, si, a fortiori, in cazul celor emise de organizatii neguver-
namentale sau rezultate din initiative private (Declaratia islamica, Declaratia de la La fel, Curtea de casatie, in cazul Barbie, face referire la „principiile generale de drept
Helsinki, adoptata in 1964 si revizuita la Tokyo in 1975, a Asociatiei medicale recunoscute de ansamblul natiunilor", dar le leaga pe acestea de conventiile internationale
mondiale referitoare la cercetarile biomedicale). La fel, Actul de la Helsinki (CSCE) (PIDCP, art. 15, § 2 ; CEDO, art. 7, § 2) la care Franta este parte (Crim., 6 octombrie
este analizat ca un act concertat, neconventional, lipsit de forta. obligatorie : desi 1983, Barbie, JCP, 1983, II, 20107, obs. D. Ruzie).
modul sat de elaborare (negociat in cadrul unei Conferinte interguvernamentale, Cu toate acestea, poate fi DUDO considerate un element constitutiv al unei reguli
Actul emana de la 35 state) il diferentiaza de o rezolutie a unei Organizatii intemationale cutumiare? Raspunsul trebuie nuantat 5i comports trei elemente. Mai intai, DUDO
(act unilateral al Organizatiei), valoarea sa este similara cu cea a unei recomandari. nu are in sine valoare cutumiara datorita caracterului sau complet novator, ea nu
Aceste texte declaratorii nu sunt asadar susceptibile sa creeze drepturi in beneficiul confirms sau „reproduce" reguli cutumiare preexistente. Apoi, nu se poate vedea in
persoanelor si obligatii juridice in sarcina statelor si nu prezinta, prima facie, decat Declaratie un element formator de cutuma, intrucat cele doua elemente constitutive
o semnificatie pur morals sau politica : potrivit profesorului Mourgeon ele „traduc ale cutumei lipsesc, cel putin in parte. Dace se considers, odata cu sentinta arbitrala
mai degraba o etica internationale a viitorului decat o constatare, mai degraba o Texaco-Calasiatic din 19 ianuarie 1977 (JDI, 1977, pp. 350-389), ca, intr-adevar,
speranta decat un fapt" (Les droits de l'homme,
PUF, „Que sais-je ? ", 1996, p. 77). conditiile in care a fost adoptata recomandarea in cauza sunt elemente determinante
Totusi, aceste recomandari, deli nu sunt in masura, in mod izolat, sa creeze pentru exprimarea unei opinio juris, acelea ale Declaratiei din 1948 ridica probleme :
regula de drept, sunt capabile sa participe la un proces de formare a dreptului, absenta, ipotetic vorbind, a noilor state nu ar putea impiedica formarea unei reguli
nefinalizat inca, prin contributia for la formarea regulilor cutumiare : pentru aceasta, cutumiare, insa abtinerea Uniunii Sovietice si a statelor socialiste nu permite sa se
printr-o inversare a procesului cutumiar, recomandarile trebuie sa exprime o
juris si sa fie urmate de o practice in acord cu regulile pe care le enunta. Ce seopinio
poate
admits ca DUDO a fost votata de „generalitatea" statelor comunitatii internationale
din acel moment 5i deci exprime o reala opinio juris pe plan international. Mai mult,
spune despre DUDO, cea dintai recomandare in materie ?
spre deosebire de Declaratia din 14 decembrie 1960 privind acordarea independentei
tarilor si popoarelor coloniale, care s-a bucurat de o aplicare concrete, lipsita de
117 Natura si forta Declaratiei Universale a Drepturilor Omului. - In pofida ambiguitate, si a jucat un rol important in formarea dreptului popoarelor de a dispune
importantei sale istorice si politice exceptionale, DUDO are aceeasi valoare juridica pe
de ele insesi - drept care „a imbogatit considerabil corpus juris gentium" , potrivit
care o au si celelalte rezolutii ale Adunarii generale a Natiunilor Unite : ca recomandare,
CIJ (hotararea Curtii privind Namibia, 21 iunie 1971, Rec. , 1971, pp. 31-32; de
r-m - -r.rmEtravrinavrEEE-1,REPTCIE151"EDROPENWSTERTERNATMAE.
7.. —IZVOWRELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN $1 INTERNATIONAL... 143
asemenea, hotararea Curtii privind Sahara Occidentals, 16 octombrie 1975, Rec., drepturilor omului) -, a textelor importante referitoare la drepturile omului, in
1975, p. 12) -, este, din nefericire, clar ca DUDO nu a produs o practica statala scopul de a denunta violarile comise de un stat sau altul : in prealabil, trebuie sa
abundenta in ceea ce priveste respectarea drepturilor omului. Desigur, CIJ a nuantat existe certitudinea ca statul in cauzA este legat din punct de vedere juridic printr-o
rolul practicii : pentru ca o regula sa devind cuturna, nu este nevoie ca practica , anumita conventie de protectie a drepturilor omului. Ceea ce presupune indeplinirea
corespunzAtoare sä fie „riguros conforms" cu acea regula, ci este suficient „ca statele a cloud conditii. In primul rand, statul trebuie sa fie parte la Conventie si deci
se-si conformeze conduita in acest sens, de o manierd generalA..." (hotararea din. fi exprimat consimtamantul definitiv de a fi legat de aceasta (art. 11 al Conventiei de
27 iunie 1986, Activitati militare si paramilitare in Nicaragua si impotriva acesteia, la Viena din 23 mai 1969 asupra dreptului tratatelor). Majoritatea conventiilor
Rec., § 186). Faptul ca Rezolutia 2625 (XXV) din 24 octombrie 1970 asupra
generale in materie de drepturi ale omului prevad doua modalitati de exprimare a
principiilor Dreptului international referitoare la relatiile amicale intre state nu face consimtamantului statului (art. 26 PIDESC ; art. 48 PIDCP ; art. 8 Protocol facultativ
referire la principiul respectArii drepturilor omului si la Declaratia din 1948 reprezinta la Pact ; art. 74 CADO ; art. 63 Carta africana) : semnarea si ratificarea (singura
un element decisiv pentru a-i refuza DUDO - cel putin in perioada respectivA - modalitate retinuta de articolul 59 CEDO) sau aderarea. In al doilea rand, Conventia
valoarea cutumiara : adoptatA prin consens, Rezolutia 2625 are o autoritate particulars trebuie sa fi intrat in vigoare pentru ca dispozitiile sale sa fie integrate in ordinea
si constituie o codificare a practicii Natiunilor Unite ; CIJ (hotArarea din 27 iunie juridica. internationals (art. 24 al Conventiei de la Viena precit.) : aceasta intrare in
1986, precit.) acorda, de altfel, Rezolutiei 2625 o pozitie privilegiata in formarea vigoare este supusa depunerii unui numar determinat de instrumente de ratificare sau
opinio juris („opinio juris se poate deduce printre altele, deli cu prudenta necesard, aderare (35 pentru PIDESC, art. 27, $i PIDCP, art. 49, si 10 pentru Protocol, art. 9 ;
din atitudinea pArtilor si statelor fats de anumite rezolutii ale Adunarii generale, in 10 pentru CEDO, art. 59, § 2 ; 11 pentru CADO, art. 74, § 2 ; 26 pentru Carta
special fats de Rezolutia 2625 (XXV)...", (Rec., p. 100, § 188). Se explica astfel de ce
africanA, art. 63, § 3).
Curtea Internationale de Justitie, atunci cand se referA- la DUDO, are grija se o asocieze
cu o norms conventionalA indiscutabilA : astfel, in decizia sa din 24 mai 1980 Aplicarea in timp si in spatiu. - Din aceasta dubla conditie, care nu este
referitoare la cazul Personalului diplomatic consular al Statelor Unite la Teheran,
specified conventiilor internationale in materie de drepturi ale omului, decurge un
Curtea noteaza ca „faptul de a priva in mod abuziv de libertate fiinte umane si de a le dublu decalaj - dAundtor protectiei drepturilor omului - in ceea ce prive$te aplicarea
supune, in conditii severe, unei constrangeri fizice este evident incompatibil cu dreptului conventional. Mai intai, un decalaj temporal, mai mult sau mai putin
principiile Cartei Natiunilor Unite si cu drepturile fundamentale enuntate in Declaratia important, intre momentul adoptarii conventiei si cel al intrarii sale in vigoare noua
Universals a Drepturilor Omului" (Rec., 1980, p. 42, § 91, infra, nr. 132)1 . Dar, in cele
ani pentru pactele Natiunilor Unite (16 decembrie 1966-3 ianuarie 1976 $i 23 martie
din urma, principiile enuntate de DUDO au primit consacrare juridica si s-au inradacinat 1976) ; trei ani pentru Conventia europeana (4 noiembrie 1950-3 septembrie 1953) ;
in dreptul international (ca si in dreptul intern al anumitor state, mai ales din lumea nouA ani pentru Conventia interamericana (22 noiembrie 1969-18 iulie 1978) ; cinci
a treia, care, precum Nigerul, incorporeaza DUDO in Preambulul Constitutiei tor) ; ani pentru Carta africanA (28 iunie 1981-21 octombrie 1986). Mai mult, intervalul
aceasta consacrare s-a operat insa mai degrabA pe cale conventionale deck pe cale se prelungeste pentru intrarea in vigoare a dispozitiilor facultative ale acestor
cutumiarA (conventiile de protectie a drepturilor omului, citate in sectiunea precedenta, conventii, care enunta dispozitiile cele mai constrangatoare pentru state : treisprezece
fac referire express la DUDO in preambul) si in plan regional mai degraba decat in ani pentru articolul 41 al PIDCP (competenta Comitetului Drepturilor Omului,
plan universal, in cazul instrumentelor cu vocatie generalA (conventiile europeana si 28 martie 1979) ; cinci ani pentru fostul articol 25 al CEDO (drept de recurs individual,
americana sunt mai fidele spiritului Declaratiei deck pactele, supra, nr. 91). 5 iulie 1955) $i opt ani pentru fostul articol 46 (jurisdictia Curtii, 3 septembrie 1958).
Declaratia universals a fost catalizatorul procesului de creare a dreptului international Cazul Conventiei din 21 decembrie 1965 cu privire la eliminarea tuturor formelor de
al drepturilor omului : sursa de inspiratie a regulilor juridice in materie, Declaratia discriminare rasiala este clasic intrarea in vigoare a Conventiei a avut loc la trei ani
nu face parte din aceste reguli si se analizeaza ca instrument pre-juridic. Dar dace dupA incheierea acesteia (patru ianuarie 1969), pe cand articolul 14 (competenta
impactul dreptului este putin semnificativ, ramane totusi greutatea cuvintelor : „Toate Comitetului) a intrat in vigoare saptesprezece ani mai tarziu (3 decembrie 1982).
fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi" (art. 1). Apoi, se produce un decalaj spatial (in ceea ce priveste domeniul de aplicare
geografica a textului), datorat intrarii in vigoare esalonate a conventiei textul intrat
Textele conventionale. - Numai textele conventionale au vocatia de a poseda un in vigoare nu este obligatoriu decat pentru statele care si-au exprimat consimtamantul
caracter obligatoriu si de a transpune vointa statelor de a se angaja in mod explicit in definitiv de a fi legate prin Conventie, si nu pentru ansamblul semnatarilor. De
domeniul drepturilor omului. Cu toate acestea, nu serveste la nimic utilizarea exemplu, PIDCP a devenit obligatoriu pentru Jamaica in 1976, pentru Peru in 1978,
ostentativA, cu orice ocazie - si adesea and nu e cazul (discursul mediatic asupra pentru Islanda in 1979, pentru Republica Centrafricana in 1981, pentru Belgia in
1983, pentru Zambia in 1984 etc. ; pe de alts parte, un stat care a semnat Pactul in
1. Cu toate acestea, versiunea engleza a hotArarii pare sa face din DUDO o sursA formalA a 1966 nu 1-a ratificat decat in 1997 (Honduras). Cazul Frantei este, din pacate,
drepturilor omului : „Este in sine evident incompatibil cu principiile Cartei Natiunilor Unite, revelator pentru aceasta esalonare a intrarii in vigoare a textului conventional, care
precum ci cu principiile fundamentale enuntate in Declaratia Universals a Drepturilor Omului".
genereaza o fragmentare a domeniului geografic de aplicare Franta nu a ratificat
rwv -rgiraMBIENTECE UREPTUETWEITIMPWI71tWATIONAL.:.
IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 145

CEDO deck dupa dou'azeci si patru de ani de la semnare (3 mai 1974) si nu a aderat Domeniul de protectie al dreptului european si international al drepturilor omuluil
la pactele Natiunilor Unite decal la 4 noiembrie 1980, respectiv la 17 februarie 1984 Texte Valoare Actiune Drept de Actiune Actiune Sancliune Continut
pentru Protocolul facultativ. Semnificatia textului conventional, fie el universal sau internationale juridical individualg petitie statal cu statala cu juridic variabil
regional, este astfel foarte relativd, geografic vorbind. In plus, situatia instrumentelor si europene cu obligatorie cu caracter individuals caracter caracter posibilS (reserve)
vocatie contencios contencios diplomatic
conventionale de protectie a drepturilor omului prezinta mari disparitati in ceea ce generals
priveste aplicarea for spatio-temporala data CEDO si CADOP leaga toate (sau CEDO DA DA DA DA DA
CADO DA DA DA (art. 45) DA DA
aproape toate) statele care intro in domeniul for potential de aplicare (cele 45 de state ( art. 62)
membre ale Consiliului Europei, pe de o parte, si 53 din cele 54 de state membre ale PIDCP + DA DA DA (art. 41) DA
OUA, pe de alta), PIDESC si PIDCP, dimpotrivA, nu angajeaza decal 146, respectiv protocol
facultativ
149 din cele 191 de membre ale ONU, iar CADO nu a intrat in vigoare deck pentru numai PIDCP DA DA (art. 41) DA
25 din cele 35 de membre ale OSA. Reticenta statelor de a se angaja definitiv in Carta africana DA DA DA DA
PIDESC DA DA
materie nu este incA depasitd, in ciuda unei evolutii pozitive in ultimii ani l . DODO NU Pia object
Pe scurt, se opereazA in drept o prima si importantA selectie a drepturilor CDFUE NU Far5 object
proclamate. Drepturile omului enuntate pe plan international nu sunt susceptibile de 1 intre paranteze figureaza art'colele clauzelor facultative.
a se impune unui anumit stat decat cu tripla conditie ca ele sal figureze intr-un text cu
caracter obligatoriu, ca acest text sal fi intrat in vigoare si ca statul in cauzA sal-1 fi
ratificat sau sal fi aderat la el. Chiar si in aceastA ipotezA, and un text obligatoriu a
intrat in vigoare pentru o serie de state, unele dintre drepturile enuntate nu vor obliga Principalele instrumente de proclamare a drepturilor omului mentionate in acest capitol se
statele respective.
regasesc, cu exceptia unei indicatii contrare, in culegerile de texte amintite, supra, nr. 5. Se va
consulta, de asemenea, clasificarea foarte utill a lui J. -B. Marie, „Instruments internationaux
1211 Domeniul de protectie al dreptului european §i international al drepturilor relatifs aux droits de t'homme", RUDH, 2003, p. 59.
omului. - Proliferarea textelor internationale de proclamare a drepturilor omului nu
trebuie sA creeze iluzii, cAci semnificatia reala a acestor texte in ceea ce priveste garantarea 1 Cu privire la pactele Natiunilor Unite. - In primul rand, a se citi J. Mourgeon : „Les
drepturilor este foarte variabilA. AceastA semnificatie poate fi apreciatA prin intermediul pactes internationaux relatifs aux droits de I'homme", AFDI, 1967, pp. 326-363, si „L'entree
a patru criterii natura juridical a textului (valoare obligatorie sau nu) ; existenta unui en vigueur des pactes internationaux relatifs aux droits de I'homme", AFDI, 1976,
drept la actiune individuals si natura acestui drept ; existenta unui drept la actiune statala pp. 290-304. A se vedea, de asemenea, P. Tavernier, „Destin du Pacte international relatif aux
droits civils et politiques vingt ans apres son entrée en vigueur", Melanges J. Mourgeon,
si natura acestui drept; posibilitatea de sanctionare judiciary in cazul unei eventuate
Bruylant, 1998, 479 ; E. Decaux, „Les droits fondamentaux en droit international", AJDA,
viol'Ari. Mai mult, luata in considerare izolat, fiecare convenfie intratA in vigoare are, prin 1998, numar special, „Les droits fondamentaux. Une nouvelle categoric juridique ? ", p. 66 ;
jocul rezervelor exprimate, un domeniu de aplicare ratione materiae cu „geometrie G. Cohen-Jonathan, „Les rapports entre la CEDH et le Pacte des Nations Unies sur les droits
variabilA" : articolele textului nu vor fi aplicabile in toate statele angajate (supra, nr. 48). civils et politiques", in Regionalisme et universalisrne dans le droit international contemporain,
Daca ne limitam la textele generale (dintre cele cu semnificatie specialA, Conventia Pedone, 1977, p. 313.
din 1965 cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasialA si Conventia
Natiunilor Unite Contra Torturii oferA un model de protectie asimilabil modelului 3 122 Conventiile asupra drepturilor copilului. - Intrata in vigoare foarte rapid
din tabel), tabelul urmator demonstreazA ea domeniul de protectie al DIDO este (2 septembrie 1990) si ratificatA la 19 august 2004 de 192 de state (textul in RGDIP, 1990,
departe de a fi uniform si prezintA degradarea acestuia, incepand de la Conventia p. 188), Conventia Natiunilor Unite confirms drepturile enuntate de conventiile generale
(dreptul la viatA, la libertatea de gandire, de constiinta si a religiei, la libertatea de expresie etc.)
europeanA si panA la Declaratia universals. Nu exists o proclamare internationals
si enuntA totodata drepturi specifice referitoare la interdictia de a-i separa pe parinti de copiii
units a drepturilor omului, ci mai curand diverse sisteme de proclamare, intre care tor, la adoptie, la protectia impotriva exploatArii, la categorii particulare de copii (handicapati,
se disting sistemele european si interamerican. refugiati, minoritati, soldati etc.). Conventia organizeaza un control al aplicarii sale, pe calea
rapoartelor periodice prezentate de state Comitetului pentru drepturile copilului (alcatuit din
zece experti independenti alesi pe o perioada de patru ani). A se vedea comentariile lui
1. 0 analizA geopolitical a obligatiilor consimtite de state permite o apreciere mai bung a M. Bossuyt, RUDH, 1990, p. 141 ; M. Bennouna, AFDI, 1989, p. 433 ; J.-L. Clergerie, RDP,
1990, p. 435 ; G. Raymond, JCP, 1990. I. 3451.
adevaratei forte a textelor conventionale. Se poate constata astfel rezistenta statelor africane Adoptata in cadrul Consiliului Europei la 25 ianuarie 1996 si intratA in vigoare la 1 iulie
fats de modalitatile de control cele mai constrangatoare : la 1 ianuarie 1994, 35 de state 2000, Conventia europeana asupra exercitarii drepturilor copilului (RGDIP, 1996, 304) prezintA
africane ratificasera PIDCP, insa doar 20 acceptasera dreptulla recurs individual (Protocol mai intai particularitatea de a fi deschisa semnarii sau aderarii pentru statele nemembre ale
facultativ) si 7 dreptul la recurs statal (art. 41) ; 42 de state ratificasera CEDR, insa doar Consiliului Europei (ca, de altfel, si aderArii Comunitatii Europene) si de a nu permite rezerve
doua articolul 14 (dreptul la recurs individual).
(9 ratificari la 20 august 2004). Aplicandu-se copiilor sub 18 ani, Conventia are ca obiectiv unit
146 TUSIDAVEIsfrEffEigtrYitLtJTEU
-RZR/TNIIThsiTERNATIONAL... IZVOARELE FORMALE ALE OREPTULUI EUROPEAN $1 INTERNATIONAL... 147

promovarea exercitarii drepturilor materiale ale copilului, recunoscandu-i acestuia drepturi Dintr-o perspectiva mai larga, C. Grewe st F. Benoit-Rohmer, Les droits sociaux ou la
procedurale (dreptul de a fi informat si de a-si exprima opinia in procedurile ce it privesc ; demolition de quelques poncifs, PU de Strasbourg, 2003 ; J.-F. Flauss (coord.), Droits sociaux
dreptul de a solicita desemnarea unui reprezentant special in aceste proceduri etc.) si definind et droii europeen. Bilan et prospective de la protection normative, Bruylant-Nemesis, col.
obligatiile autoritatilor judiciare in cadrul procedurilor ce-I vizeaza pe copil. Un Comitet „Droit et Justice", nr. 39, 2002.
permanent interguvernamental este insarcinat sa „urmareasca" problemele referitoare la
interpretarea si aplicarea Conventiei si poate adopta, in acest sens, recomandari (comentariu Uniunea Europeanft si drepturile fundamentale. - 1) Cu privire la proteclia drepturilor
Y. Benhamou, RIDE, 1996, p. 23). Pentru tema in ansamblu, a se vedea J. Rubellin-Devichi
amentale in ordinea comunitara, a se vedea cu precadere : J. Rideau, „Le role de l'Union
si R. Frank (coord.), L'enfant et les conventions internationales, PUL, 1996. A se vedea, de
europeenne en matiere de protection des droits de l'homme", RCADI, 1997, t. 265 ; F. Sudre
asemenea, L. Couturier-Bourdiniere, „La CEDH et la protection des droits des enfants", si H. Labayle (coord.), Realite et perspectives du droit communautaire des droits fondamentaux,
Melanges G. Cohen-Jonathan, Bruylant, 2004, 523. Bruylant, „Droit et justice", nr. 27, 2000; J.-F. Renucci, Droit europeen des droits de
l'homme, LGDJ, ed. a 3-a, 2002 ; Ph. Alston, L'Union europeenne et les droits de l'homme,
123 Cu privire la largirea Consiliului Europei. - A se consulta, cu precadere, C. Gauthier, Bruylant, 2001. Se vor consulta, de asemenea : L. Dubouis, „Le role de la CJCE. Objet et
L'elargissement du Conseil de l'Europe. Etude des mutations d'une organisation internationale, ported de la protection", in „La protection des droits fondamentaux par les juridictions
tea., Universitatea Bordeaux IV, decembrie 2002, 634 p. dact. A se vedea, de asemenea, constitutionnelles en Europe", colocviul de la Aix, RIDC, 1981, pp. 601-623 ; M. Darmon,
F. Benoit-Rohmer, „L'application de la CEDH dans les pays d'Europe centrale et orientate", „La prise en compte des droits fondamentaux par la CJCE", Rev. Sc. trim. Dr. pen. comp. ,
Melanges G. Cohen-Jonathan, Bruylant, 2004, 219 ; H. Leuprecht, „General course. Human 1995, p. 23 ; S. Leclerc, J.-F. Akandji-Kombe, M.-J. Redor, L'Union europeenne et les droits
rights in the new Europe", RCADE, 1994, vol. V. 2, 135 ; E. Gelin, „Les criteres d'admission fondamentaux, Bruylant, 1999 ; J.-P. Jacque, „Droits fondamentaux et competences intemes
des nouveaux Etats independants au Conseil de l'Europe", RDIDC, 1996, 339 ; H. Klebes, de la Communaute europeenne", Mélanges G. Cohen-Jonathan, Bruylant, 2004, 1007.
„Le Conseil de l'Europe survivra-t-il a son elargissement ? ", Melanges J. Schwob, Bruylant, 2) Cu privire la raporturile dintre CEDO si ordinea comunitara, a se vedea cu precadere :
1997, 175. H. Labayle, „Droits fondamentaux et droit europeen", AJDA, 1998, numar special, „Les droits
fondamentaux. Une nouvelle categorie juridique ? ", p. 75 ; F. Picod, „Le juge communautaire
Cu privire la Conventia Europeang a Drepturilor Omului. - A se consulta in principal et l'interpretation europeenne", in F. Sudre (dir.), L'interpretation de la Convention europeenne
L.-E. Pettiti, E. Decaux, P.-H. Imbert (coord.), La Convention europeenne des droits de des droits de l'homme, Bruylant, „Droit et justice", nr. 21, 1998, p. 289 ; D. Simon, „Des
l'homme. Commentaire article par article, Economica, 1995, (citata in continuare La CEDH...) influences reciproques entre CJCE et CEDH : « Je t'aime, moi non plus'', ? ", Pouvoirs, nr. 96,
si J.-F. Renucci, Droit europeen des droits de l'homme, LGDJ, ed. a 3-a, 2002 ; P. Tavernier 2001, 91 ; F. Sudre, „L'apport du droit international et europeen a la protection communautaire
(coord.), Quelle Europe pour les droits de l'homme ? , Bruylant, 1996 ; C. Teitgen-Colly des droits fondamentaux", SFDI, Droit international et droit communautaire, perspectives
(ed.), Cinquantieme anniversaire de la CEDH, Bruylant, „Droit et justice", nr. 33, 2002; actuelles, Pedone, 2000, p. 169 ; F. Tulkens, „L'Union europeenne devant la Cour europeenne",
J. Velu si R. Ergec, La Convention europeenne des droits de I 'homme , Bruylant, 1990. Pentru in F. Benoit-Rohmer (coord.), „La Charte des droits fondamentaux de 1' Union europeenne",
o analiza sintetica, a se vedea : G. Cohen-Jonathan, Aspects europeen des droits fondamentaux, RUDH, 2000, p. 50.
Montchrestien, ed. a 3-a, 2002 ; J.-P. Marguenaud, La Cour europeenne des droits de l'homme, De asemenea: H. Monet, „La communaute europeenne et la CEDH", RTDH, 1994,
Dalloz, „Connaissance du droit", ed. a 2-a, 2002 ; F. Sudre, La Convention europeenne des p. 501 ; M. Dony si E. Bribosia (ed.), L'avenir du systeme juridictionnel de l'Union europeenne,
droits de l'homme, PUF, „Que sais-je? ", nr. 2513, ed. a 6-a, 2004. A se vedea Mélanges en Ed. de l'Universite de Bruxelles, 2002, 177 (a se vedea prezentarea lui F. Tulkens si
l'honneur de : Poly Modinos, Pedone, 1968 ; Gerard Wiarda, Carl Heymanns, Koln, 1998 ; J. Callewaert, precum st aceea a lui J.-P. Jacque) ; G. Cohen-Jonathan, „La protection des droits
G. Levasseur, Litec, 1992 ; J. Velu, Bruylant, 1992 ; Marc-Andre Eissen, Bruylant, 1995 ; fondamentaux dans l'Union europeenne et la CEDH", Melanges Benoit Jeanneau, Dalloz,
Louis-Edmond Pettiti, Bruylant, 1998 ; Rolv Ryssdal, Carl Heymanns, Koln, 2000 ; Pierre 2002, 3 ; L. Dubouis, „Les principes generaux du droit communautaire, un instrument perime
Lambert, Bruylant, 2004. Pentru jurisprudenta, bibliografia citata supra, nr. 7. de protection des droits fondamentaux ? ", Mélanges Benoit Jeanneau, Dalloz, 2002, 77.
Cu privire la procedura „de control", a se vedea A. Drzemczewski, „La prevention des 3) Cu privire la tratatul de la Amsterdam, a se vedea J. Andriantsimbazovina, „La CEDH
violations des droits de l'homme : les mecanismes de suivi du Conseil de l'Europe : un apercu et la CJCE apres le traite d'Amsterdam : de I'emprunt a l'appropriation", Europe, 1998,
de son evolution", Melanges G. Cohen-Jonathan, precit., 127. nr. 10, cron. nr. 7 ; F. Sudre, „La Communaute europeenne et les droits fondamentaux apres le
traite d'Amsterdam : vers un nouveau systeme europeen de protection des droits de l'homme ?",
125 Cu privire la Carta Socials Europeans si drepturile sociale. - Pentru CSE, a se vedea JCP, ed. G, 1998, I, 100; P. Wachsmann, „Les droits de l'homme", RTDE, 1997, numar
cu preeadere : J.-F. Akandji-Kombe, S. Leclerc (ed.), La Charte sociale europeenne, Bruylant, special, „Le nand d'Amsterdam", 883.
„Rencontres europeennes", 2001 ; L. Samuel, Droits sociaux fondamentaux. Jurisprudence de 4) Cu privire la Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, a se vedea
la Charte sociale europeenne, Ed. Consiliului Europei, 1997 ; Actele colocviului La Charte F Benoit-Rohmer (coord.), La Charte des..., RUDH, 2000, p. 1 ; G. Braibant, La Charte des... ,
sociale du XXI-e siecle, Ed. Consiliului Europei, 1997 ; C. Pettiti, „La Charte sociale europeenne Le Seuil, „Points", 2001 ; J.-Y. Carlier, 0. de Schutter (coord.), La Charte des..., Bruylant,
revisee", KIDH, 1997, p. 3 ; F Sudre, „Le protocole additionnel a la CSE prevoyant un 2002; comentariile la Carta de F. Benoit-Rohmer (D., 2001, cron., 1483), E. Bribosia si
systeme de reclamations collectives", RGDIP, 1996, p. 715. Cu privire la jurisprudenta CEDS 0. De Schutter (Le Journal des tribunaux, 2001, 281) ; 0. Le Bot, „Charte de l'Union europeenne
(http : //www.humanrights.coe.int/cse.web), a se vedea J.-F. Akandji-Kombe, „L'application et Convention de sauvegarde des droits de l'homme : la coexistence de deux catalogues de
de la Charte sociale europeenne : la mise en oeuvre de la procedure de reclamations collectives", droits", RTDH, 2003, 781 ; M.-C. Ponthoreau, „Le principe de l'indivisibilite des droits.
Droit social, 2000, 888, precum si cronicile aceluiasi autor in RTDH (2001, 1035 ; 2003, 113 ; L'apport de la Charte des droits fondamentaux a la theorie generale des droits", RFDA, 2003,
2004, 225). 928. Pentru intrebuintarea Cartei de catre judecatorul comunitar : L. Burgorgue-Larsen, „La
FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN 81 INTERNATIONAL... IZVO-ARILE FoRM ALE' ALE DREPTULUI EUROPEAN 81 INTERNATIONAL... 149
148

oforce de l'evocationx, ou le fabuleux dentin de la Charte des droits fondamentaux de l'Union Analyse de la jurisprudence consultative et contentieuse, Bruylant-Nemesis, col. „Droit et
europeenne", Mélanges Pierre Pactet, Dalloz, 2003, 78. Pentru Constitutia europeana si justice", nr. 41, 2003. De asemenea, A.A. Cangado Trindade, „The Inter-American Court of
Carta: G. Cohen-Jonathan si J. Dutheil de la Rochere (coord.), Constitution europeenne, Human Rights at a crossroads : Current challenges and its emerging case-law on the eve of the
democratie et droits de l'homme, Bruylant-Nemesis, col. „Droit et justice", nr. 47, 2003; new century", Melanges R. Ryssdal, Carl Heymanns Verlag KG, 2000, p. 167 ; C. Cerna,
J. Dutheil de la Rochere, „Les droits fondamentaux dans le projet de Traite etablissant une „Questions generates de droit international examinees par la Cour interamericaine des droits
de l'homme", AFDI, 1996, 715 ; H.P. Frumer, „Entre tradition et creativite juridique : la
constitution pour l'Europe", Melanges J.-C. Gautron, Pedone, 2004, 57 ; J.-F. Flauss, „Les
droits fondamentaux dans la Constitution europeenne : la constitutionnalisation de la Charte jurisprudence de la Cour interamericaine des droits de l'homme", RBDI, 1995, 514;
des droits fondamentaux", RAE, 2001-2002/6, 703 ; J.-P. Jacque, „La Constitution pour H. Tigroudja, „L'autonomie du droit applicable par la Cour interamericaine des droits de l'homme
I'Europe et les droits fondamentaux", L'Europe des libertes, 2004-14, 9 ; F Turpin, „L integration en marge d'arrets et avis consultatifs recents", RTDH, 2002, 69; E. Gialdino Rolando, „Le
de la Charte des droits fondamentaux dans la Constitution europeenne", RTDE, 2003, 616. nouveau reglement de la Comission interamericaine des droits de l'homme", RTDH, 2003, 895.
5) Cu privire la problema aderarii la CEDO, a se vedea : G. Cohen-Jonathan, „L'adhesion
de la Communaute europeenne a la CEDH", Journal des tribunaux, Droit europeen, 1995, 129 Cu privire la OSA si Carta africana. - Realismul este, probabil, trasatura politica
nr. 17, p. 49; H. Kruger si C. Polakiewicz, „Propositions pour la creation d'un systeme dominants a Cartei africane : luarea in considerare a realitatii socioeconomice si politice a
coherent de protection des droits de l'homme en Europe", RUDH, 2001, 1 ; 0. De Schutter, continentului african explica pozitia modesta a drepturilor economice, sociale si culturale
„L'adhesion de ('Union europeenne a la CEDH comme element du &bat sur l'avenir de (art. 14-18: dreptul de proprietate, dreptul la munca, dreptul la protectia sanatatii si la
l'Union", in M. Dony si E. Bribosia (ed.), L'avenir du systeme juridictionnel de l'Union asistenta medicala, dreptul la educatie etc.), precum si caracterul rudimentar al mecanismului
europeenne, Ed. de l'Universite de Bruxelles, 2002, 204 ; Comitetul director pentru drepturile de protectie. Pentru un studiu de ansamblu, a se consulta K. M'Baye, Les droits de l'homme
omului al Consiliului Europei, „Etude des questions juridiques et techniques d'une eventuelle en Afrique, Pedone, ed. a 2-a, 2002. A se vedea, de asemenea, I. Nguema, „Perspectives des
adhesion des Communautes europeennes a la CEDH", RUDH, 2002, nr. 9-12, 466. droits de l'homme en Afrique. Les racines d'un defi permanent", RUDH, 1990, p. 49 ; A. Ba,
B. Koffi, F. Sahli, L'OUA, de la Charte d'Addis Abeba d la Convention des droits de l'homme
6) Pentru studierea jurisprudentei comunitare in materie de drepturi fundamentale, a se
vedea : F. Sudre (coord.), S. Quellien, N. Rambion, C. Salviejo, Droit communautaire des droits et des peuples, Silex, 1984 (in special pp. 403-458). Un studiu complet si obiectiv al CADOP
este realizat de F. Ouguergouz, La Charte africaine des droits de l'homme et des peuples, PUF,
fondamentaux, Bruylant, „Droit et justice", 1999 ; F. Sudre (coord.), „Droit communautaire des
droits fondamentaux. Chronique de la jurisprudence de la CJCE", RTDH (cronica anuala, 1993, p. 478. Autorul pune accentul pe imprecizia drepturilor consacrate, generalitatea
incepand cu 1998). clauzelor de limitare a drepturilor si pozitia privilegiata a indatoririlor individului fail de stat.
A se vedea, de asemenea : J. Matringe, Tradition et modernite dans la Charte africaine des
127 Cu privire la CSCE. - Lucrarea de baza este V.Y. Ghebali, La diplomatie de la detente : droits de l'homme et des peuples, Bruylant, 1996 ; V. Eteka Yemet, La Charte africaine des
la CSCE, 1973-1989, Bruylant, 1989. A se vedea, de asemenea, E. Decaux, L'OSCE, droits de l'homme et des peuples, L'Harmattan, 1996; I. Nguema, „Note introductive au 2'
Repertoire international, Dalloz, 1989. Textele procesului de la Helsinki au fost reunite de rapport d'activites de la Commission africaine des droits de l'homme et des peuples", RUDH,
E. Decaux, Securite et cooperation en Europe, La Documentation frangaise, 1992. Pentru 1989, p. 505 ; B. Ngom, „Presentation de la Charte africaine des droits de I'homme et des
Dimensiunea umana, a se vedea E. Decaux si L.-A. Sicilianos (coord.), La CSCE : dimension peuples", in Droits de l'homme, droits des peuples, A. Fenet (coord.), PUF, 1982 (confine
humaine et reglement des differends, Montchrestien, 1993. Misiunile de experti, formate la textul Cartei). Referitor la Protocolul de la Ouagadougou (supra, nr. 112), a se vedea
invitatia statului interesat sau la cererea altui stat al CSCE, presupun consimtAmantul statului M. Mubialia, „La Cour africaine des droits de l'homme et des peuples ; mimetisme institu-
in cauza si au drept scop sa ajute la rezolvarea unei probleme particulare tinand de dimensiunea tionnel ou avancee judiciaire ?", RGDIP, 1998, 765 ; F. Quillere-Majzoub, „L'option juridic-
umana, misiunea putand astfel sa-si exercite bunele oficii si medierea (doc. Moscova, tionnelle de la protection des droits de I'homme en Afrique", RTDH, 2000, 729.
3 octombrie 1991, § 1-7). Constituirea unei misiuni de raportori nu necesita consimtamantul Pentru un aspect particular, J.-F. Flauss, „Notule sur les mesures provisoires devant la
statului vizat procedura poate fi initiata (cu sprijinul altor cinci state) de statul care solicitase Commission africaine des droits de l'homme et des peuples", RTDH, 2003, 923.
trimiterea unei misiuni de experti, dupa ce statul vizat a refuzat-o (ibidem, § 8-11), sau de un
stat participant (cu sprijinul altor noua state) care considers ca in statul vizat exists „un risc 138 Cu privire la Liga statelor arabe, Islam si drepturile omului. - A se consulta S. Aldeeb
deosebit de gray" ca dispozitiile referitoare la dimensiunea umana sa fie violate (ibidem, § 12). Abu-Salieh, Les musulmans face aux droits de l'homme, Ed. Winkler, Bochum, 1994, si „Les
Raportorii sunt insarcinati sa constate faptele si sa formuleze propuneri ; prima misiune a fost mouvements islamiques, la loi islamique et les droits de l'homme", RTDH, 1998, 251 ; de
alcatuita in octombrie 1992 pentru a investiga atrocitatile comise impotriva populatiei civile in asemenea, A. Mahiou, „La Charte arabe des droits de l'homme", in Mélanges H. Thierry,
Croatia (a se vedea L.-A. Sicilianos, in E. Decaux si L.-A. Sicilianos (coord.), op. cit., p.159). Pedone, 1998, p. 309 ; Abu Sahliel, „La definition internationale des droits de l'homme et
l'Istam", RGDIP, 1985, p. 625 ; P. Tavernier, „Les Etats arabes, l'ONU et les droits de
'I2 Cu privire la OSA si Conventia americans. - A se vedea H. Gros-Espiell, „Le systeme l'homme", in G. Conac si A. Amor, Islam et droits de l'homme, Economica, 1994, p. 57.
interamericain comme regime regional de protection internationale des droits de I'homme",
RCADI, 1975. II, t. 145, pp. 1-56, si „L'OEA", in Manuel Unesco, p. 600; T. Buergenthal, 131 Cu privire la natura juridica a instrumentului de proclamare a drepturilor omului. -
R. Norris, D. Schelton, Protecting human rights in the Americas, Engel, ed. a 3-a, 1990 ; A se consulta: R.-J. Dupuy, Droit declaratoire et droit progranunatoire : de la coutume
R.E. Piza, R. si G. Trejos, Derecho internacional de los derechos humanos : la Convention sauvage d la soft law, L'elaboration du droit international public, Pedone, 1975, pp. 132-148 ;
americana, Ed. Juricentro, San Jose, 1989 ; P. Nikken, „Le systeme interamericain des droits H. Thierry, „Les resolutions des organes internationaux dans la jurisprudence de la CIJ",
de l'homme", RUDH, 1990, p. 97. Cu privire la Curte si jurisprudenta acesteia, a se vedea cu RCADI, 1980-2, p. 385 ; M. Virally, „A propos de la lex ferenda", Melanges P. Reuter, Le
precadere H. Tigroudja si I.K. Panoussis, La Cour interamericaine des droits de l'homme. droit international: unite et diversite, Pedone, 1981, p. 519, precum si „La distinction entre
FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL...
150
les textes internationaux de port& juridique et les textes internationaux depourvus de portee
juridique (a l'exception des textes emanant des organisations internationales)", Ann. IDI,
1983, vol. 60. 1, pp. 166-328. Referitor la Actul final al CSCE, a se vedea J.-F. Prevost,
1975, pp. 73-127.
„Observations sur la nature juridique de l'Acte final de la CSCE", AFDI,

132 Cu privire la natura juridica a DUDO. - A se vedea : E. Decaux, „Droit declaratoire


la nr. 5, p. 81 ; L.-A. Sicilianos, „La portee de
et droit programmatoire", in SFDI, op. cit.,
Commission nationale consultative des droits de l'homme, La
la Declaration universelle", in La Documentation frangaise,
Declaration universelle des droits de l'homme, 1948-1998,
1999, p. 321. Doctrina nu introduce in bilanlul actual al codificarii internationale pactele
internationale din 1966 (cel putin in cazul PIDCP), ceea ce lasa sa se inteleaga - iar not
impartasim aceasta opinie - ca pactele nu au operat o transformare a regulilor cutumiare
Partea a doua
ed. a 7-a,
preexistente in reguli scrise (P. Daillier si A. Pellet, Droit international publft,
LGDJ, 2002, nr. 217). Este, de asemenea, edificator faptul ca Actul final de la Helsinki
nr. 74) nu fac
RegimuLlufklic al drepturilor_omului
(principiul VII), precum si Rezolutia IDI din 13 septembrie 1989 (art. 1, supra,
referire la DUDO ca atare, ci doar in conexiune cu Carta Natiunilor Unite. Definitia domeniului de studiu. - Regimul juridic al drepturilor omului
reprezinta ansamblul dispozitiilor de drept pozitiv international si european care
133 Cu privire la Franca conventiile referitoare la drepturile omului. - In legatura cu ii permit individului sä se bucure de drepturile si libertatile sale. Acest regim
aderarea Frantei la pactele internationale 5i la Protocolul facultativ, a se vedea : P.-H. Imbert, corespunde unei anumite forme de organizare, variabila in functie de drepturile
1980, pp. 31-43 (contine
„La France et les traites relatifs aux droits de l'homme", AFDI, in cauza si de circumstance, care determine intinderea drepturilor recunoscute.
textul rezervelor si declaratiilor interpretative la PIDCP) ; V. Coussirat-Coustere, „L'adhesion Studiul principiilor directoare ale acestui regim juridic (capitolul. 1) it va
1983, pp. 510-523.
de la France au Protocole facultatif se rapportant au PIDCP", AFDI, preceda pe acela al drepturilor garantate (capitolul 2).
Franta a ratificat CEDO la 3 mai 1974 (decretul 74-369 din 3 mai 1974, care a dus la Limitele lucrarii de fate exclud o examinare a tuturor instrumentelor interna-
4 mai 1974, p. 4750), dupe adoptarea legii 72-1227 din 3ldecembrie
publicarea CEDO, JO, 3 ianuarie 1974, p. 67). A se vedea
tionale de protectie a drepturilor omului. Bazandu-ne pe analiza anterioara a
1973, prin care a fost autorizata aceasta ratificare (JO, domeniului de protectie al dreptului international al drepturilor omului (supra,
1974, p. 1319 ; R. Goy, „La
A. Pellet, „La ratification frangaise de la CEDH", RDP, nr. 120), vom reline ca obiect de studiu, cu titlu principal, Conventia Europeana
1975, p. 31 ; V. Coussirat-Coustere, „La
ratification par la France de la CEDH", NILR, a Drepturilor Omului, instrument regional, precum si Pactul International cu privire
reserve frangaise a l'article 15 de la CEDH", JDI, 1975, pp. 269-293. la Drepturile Civile 5i Politico, instrument universal. Pentru a evita riscul de a
ramane pur teoretica, analiza nu se va limita la o interpretare literald a textelor,
ci trebuie sä se bazeze pe o cercetare a practicii drepturilor omului, asa cum
emana aceasta de la organele de control (Curtea europeana a drepturilor omului,
respectiv Comitetul Drepturilor Omului al PIDCP).
Analiza dreptului Conventiei Europene a Drepturilor Omului (supra, nr. 95)
se impune astfel ca model de referinti. Substantial imbogatit de o jurisprudenta
abundental , dreptul Conventiei tine de dreptul pozitiv si realizeaza in ordinea
intemationala „Wridicizarea" drepturilor omului, operand receptarea si transpunerea
for intr-un veritabil instrument normative. Preluat in jurisprudenta jurisdictiilor
nationale, dreptul european este astazi aplicat pe scare larga in ordinea juridica

1. In textul lucrarii, hotardrile Curtii europene anterioare anului 1996 sunt citate facandu-se
referire la numdrul for de publicare in seria A a hotdrarilor 5i deciziilor Curtii. Din 1996,
hotdrarile pronuntate in cursul unui an sunt publicate in Culegerea de hotArari 5i decizii de pe
anul respectiv ; o trimitere la Culegere ni s-a parut inutild, de vreme ce toate hotardrile Curtii
sunt disponibile pe site-ul sal Internet, http : //www.echr.coe.int. Pentru hotArkile de principiu,
a se consulta F. Sudre, J.-P. Marguenaud, J. Andriantsimbazovina, A. Gouttenoire, M. Levinet,
Les grands arrets de la Cour europeenne des droits de l'hointne, PUF, „Themis", ed. a 2-a,
2004.
2. Reamintim ca deciziile CDO, spre deosebire de hotararile Curtii europene a drepturilor omului,
nu sunt investite cu forty juridica obligatorie.
interns. Se cuvine, de aceea, sA avem in vedere aceastA dimensiune interns,
subliniind cazurile de aplicare remarcabilA a Conventiei de cAtre jurisdicnile interne,
pentru a nu oferi o viziune reductionista asupra dreptului CEDO.
Pe de altA parte, nu am putea neglija nici aportul „ramurii universale" a
dreptului international al drepturilor omului, astfel ca vom proceda la o comparatie
sistematicl intre PIDCP §i jurisprudenta Comitetului Drepturilor Omului.
Capitolul
Principiile directoare

Regimul juridic al drepturilor omului se organizeaza in jurul a trei principii


directoare, de origine in acelasi timp conventionale si jurisprudentiala, anume :
aplicabilitatea directs, subsidiaritatea si eficienta normei conventionale de protectie a
drepturilor.

Sectiunea I
Aplicabilitatea directs a normei conventionale

135 Impactul unui drept recunoscut de o dispozitie internationals este mai mare
dace regula internationals este direct aplicabila : individul poate astfel sa se prevaleze
direct de ea in fata jurisdictiilor interne, atat impotriva unor dispozitii normative de
drept intern, cat si a unor acte individuale.

I. Conditiile aplicabilitatil directe

Aplicabilitatea directs a regulii internationale este subordonata unui numar de doua


conditii cumulative.

,dincorporarea normei conventionale in ordinea juridica interns


133 Diversitate de statut. — Aplicabilitatea directs presupune, in primul rand,
faptul ca regula internationale nu are nevoie, pentru a fi aplicabila, sa fie introdusa in
ordinea juridica interns printr-o dispozitie specials. Aceasta problems a „receptarii"
regulii conventionale tine de regimul constitutional al statelor, care defineste atitudinea
generals a statului in raport cu dreritul international. In aceasta privinta, litera CEDO
(ca si aceea a Pactului) nu impune integrarea Conventiei in dreptul intern, iar
judecatorii de la Strasbourg nu au creat nici o doctrine privind aplicabilitatea directs,
deli Curtea, in decizia Irlanda contra Marea Britanie din 18 ianuarie 1978, a notat ca
intentia celor care au intocmit textul „se reflects cu deosebita fidelitate acolo unde
Conventia a fost incorporata in ordinea juridica interns" (A. 25, § 239). Situatia
Conventiei in dreptul intern implica astfel o mare diversitate. Cu exceptia statelor
membre ale Consiliului Europei in care normele internationale au valoare juridica
doar in planul raporturilor interstatale, nefa'cand parte din dreptul intern (Irlanda),
154 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI PRINCIPIILE DIRECTOARE 155
Conventia este incorporate in ordinea juridica interne a celorlalte state membre, fie europeana considers ca o lege de validare apreciatO ca find conforms Constitutiei de
direct, prin efectul dispozitiilor constitutionale nationale (Belgia, Olanda, Portugalia, care consiliul constitutional francez este totu§i contrail. Conventiei (in articolul 6, § 1 ;
Spania, Franta, Bulgaria etc.), fie indirect, dupd transpunerea in ordinea interns GACEDH, nr. 24 ; infra, nr. 211).
printr-o lege specials (Malta, Finlanda, Danemarca, Islanda, Suedia, Norvegia, 2) In ordinea interne franceza, solutia este alta. Articolul 55 al Constitutiei
Marea Britanie) I . In consecinta, CEDO ca atare, in prima ipoteza, si normele sale itnplicA prevalenta Constitutiei asupra tratatului international (supra, nr. 136). Consiliul
substantiate, in cea de-a doua, beneficiaza, in tarile amintite, de aplicabilitate directs. de Stat, in hotArarea Adurdrii din 30 octombrie 1998, Sarran, Levacher §i altii,
In mod similar, rangul Conventiei in ordinea juridica interne, atunci cand este enunta clar principiul conform canda „suprematia conferita (de articolul 55 din
incorporate acesteia, este variabil, find determinat de solutiile constitutionale nationale Constitutie) angajamentelor internationale nu se aplicA, in ordinea interns, dispozitiilor
rang supraconstitutional (Olanda), constitutional (Austria), infraconstitutional, dar de nature constitutionala" . Curtea de casatie se pronunta in mod similar (Cass. Ass.
supralegislativ (Belgia, Grecia, Elvetia, Spania, Franta, Bulgaria, Republica Celia etc.) Hen., 2 iunie, Fraisse)2 . Recunoscandu-i Constitutiei calitatea de norma superioarA
sau legislativ (Germania, Italia, Turcia, Finlanda, Ungaria etc.). In prezent, dispozitiile a ordinii juridice franceze3 , jurisdictiile superioare refuza astfel sA se angajeze pe
CEDO au cel putin forts de lege in toate statele membre ale Consiliului Europei2. calea unui control de conventionalitate a Constitutiei, adicA a unui control al compati-
In cazul Frantei, din articolul 55 al Constitutiei de la 4 octombrie 1958 rezulta bilitAtii intre o dispozitie constitutionalA §i o prevedere conventionalA.
integrarea directs a regulii conventionale - CEDO sau PIDCP - in ordinea juridica Articolul 55 din Constitutie stipuleazA, de asemenea, principiul prioritatii tratatului
interne, precum si definirea rangului ei in ierarhia normelor „Tratatele sau acordurile international asupra legii nationale §i, prin urmare, asupra actelor juridice interne
ratificate on aprobate dupe toate regulile au, inca de la publicare, o autoritate subordonate legii. In decizia 74-54 DC, din 15 ianuarie 1975, referitoare la legea
superioara fats de cea a legilor, sub rezerva aplicarii de catre cealalta parte a fiecarui privind Intreruperea voluntary de sarcine , Consiliul constitutional refuza sA controleze
acord sau tratat" (despre conditia reciprocitatii, supra, nr. 42). Asadar, tratatul
conventionalitatea legii in cadrul controlului de constitutionalitate, in special pe
international are rang supralegislativ, dar, in mod necesar, infraconstitutional, de vreme
motiv ca superioritatea tratatului asupra legii are un caracter „relativ si contingent" -
ce autoritatea sa juridica in dreptul intern derive chiar din Constitutie (infra, nr. 137).
ceea ce este foarte discutabil, find vorba de un tratat cu „caracter obiectiv" (supra,
nr. 40) -, in timp ce superioritatea Constitutiei asupra legii are un caracter „absolut
37 Prioritatea normei conventionale. - Problema prioritatii regulii conventionale
§i definitiv" ; in consecinta, judecatorul constitutional considers ca nu tine de
se dedubleaza, dupd cum aceasta este abordata in ordinea internationala sau in
competenta lui Ca, „atunci and este sesizat in aplicarea articolului 61 din Constitutie,
ordinea interns.
sal analizeze conformitatea unei legi cu prevederile unui tratat sau unui acord international".
1) In ordinea internationala, in privinta Conventiei Europene a Drepturilor
Diferit a5adar de controlul de constitutionalitate a legii, care este rezervat Consiliului
Omului, Curtea europeana a afirmat net prioritatea acesteia asupra tuturor actelor
constitutional, controlul de conventionalitate a legii incumba de acum jurisdictiilor
interne, indiferent de natura for si de calitatea organului de la care provin. Conventia
ordinare5 , insarcinate sa punA in practica cerintele articolului 55 din Constitutie,
prevaleaza deci asupra actelor constitutionale3 , lucru pe care it aminteste foarte clar
acordand prioritate, dace este cazul, tratatului international asupra legii nationale
hotararea Partidul Comunist Unit din Turcia contra "Ilircia, din 30 ianuarie 1998
contrare (infra, nr. 140). Prioritatea regulii conventionale fatal de lege este in prezent
(GACEDH, nr. 50) : statele raspund pentru respectarea Conventiei in temeiul exercitarii
admisa fare discutie, indiferent dacA legea nationala este anterioarA sau posterioara
„intregii for <<jurisdictii»", indiferent de tipul normelor sau masurilor in cauza ; ele
nu dispun deci de nici o imunitate constitutionals, iar „organizarea for institutionala
si politica (...) trebuie sa respecte drepturile si principiile Inscrise in Conventie" 1. RFDA, 1998, 1081, concl. C. Maugtie, si p. 1094, obs. D. Alland ; RDP, 1999, 919, nota
(§ 29-30). Acest lucru este confirmat in mod rasunator de hotararea Zielinski, J.-E. Flauss ; RFDA, 1999, 57, obs. L. Dubouis.
2. RDP, 2000, 1037, note X. Pretot ; Europe, 2000, cron. nr. 8, A. Rigaux si D. Simon ; D. ,
Pradal, Gonzalez si altii contra Franta, din 28 octombrie 1999, prin care Curtea
2000, jur., 865, nota B. Mathieu si M. Verpeaux ; RTD civ., 2000, 672, cron. R. Libchaber.
3. Pentru o solutie implicita anterioara, CE Ass., 3 iulie 1996, Rorie, RFDA, 1996, 870,
1. Human Rights Act 1998 (adoptat la 9 noiembrie 1998 de Parlament) procedeazA la concl. J.-M. Delarue ; RFDA, 1996, 882 ti urm., note L. Favoreu, P. Gad'a, H. Labayle
incorporarea CEDO in dreptul englez, scotian si nord-irlandez (obs. J. Bell, in „Chronique si P. Delvolve.
de droit &ranger", RFDC, 37, 1999, 187 ; J.-F. Flauss, „Human Rights Act 1998 : 4. Rec., p. 19; L. Favoreu si L. Philip, Les grandes decisions du Conseil constitutionnel,
kaleidoscope", RFDC, 48, 2001, 695). Dalloz, ed. a 12-a, 2003, nr. 23 ; AJDA, 1975, 136, nota J. Rivero.
2. Cu toate acestea, statutul CEDO in noile state ale Europei de Est nu este intotdeauna clar 5. Dupe cum Consiliul constitutional, in calitate de judecator de drept comun al contenciosului
definit (este cazul Poloniei). A se vedea Comisia europeana pentru democratie prin drept, electoral, s-a angajat el insusi sA o demonstreze : decizia din 21 octombrie 1998, Val
Les rapports entre le droit international et le droit interne, Consiliul Europei, 1993, si d'Oise, Rec., 183 (compatibilitatea legii din 11 iulie 1986 privind scrutinul majoritar in
Actele seminarului de la Leyden, „La mise en oeuvre interne de la CEDH en Europe de doua tururi cu articolul 3 din Protocolul 1 al CEDO), si decizia din 8 noiembrie 1988,
I'Est et de l'Ouest", RUDH, 1992, 354. Seine Saint-Denis, Rec., 196 (compatibilitatea cu articolul 6 § 1, CEDO, a regulamentului
3. De exemplu, Open Door, 29 octombrie 1992, GACEDH, nr. 61 ; Ruiz-Mateos, 23 iunie aplicabil procedurii desfAsurate in fata Consiliului constitutional pentru contenciosul
1993, GACEDH, nr. 20. electoral). A se vedea B. Genevois, „Le juge de Pelection, le traite et la loi", RFDA, 1988, 915.
156 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI PRINCIPIILE DIRECTOARE 157

tratatului. DupA Curtea de casatie (Ch. Mixte, 24 mai 1975, Societe des cafés conventia pertinenta ; tratatul international se adreseaza statelor, si 111.1 indivizilor' .
Jacques Vabre, D., 1975, 496, concl. A. Touffait), Consiliul de Stat a apreciat, in Consiliul de Stat a refuzat astfel sa admits ca un reclamant individual se poate prevala
decizia Nicolo din 20 octombrie 1989 (RTDE, 1989, p. 771, concl. J. Frydman), ca direct de articolul 4 al Cartei Sociale Europene, potrivit caruia, „pentru a asigura
legea nationalA posterioara nu poate impiedica aplicarea unei conventii internationale exercitarea efectiva a dreptului la o remuneratie echitabilA, partile contractante se
anterioare (pentru o ilustrare referitoare atat la CEDO, cat si la PIDCP, CE, angajeaza (...) sa recunoasca dreptul tuturor lucrAtorilor la o perioada rezonabilA de
21 decembrie 1990, Confederatia nationala a asociatiilor familiale catolice si altii, preaviz in cazul incetarii angajarii" (CE, 20 aprilie 1984, ministrul Bugetului contra
AJDA, 1991, p. 158, obs. C.M., F.D. si IA., p. 91). dra Valton dra Crepeaux, Rec., p. 148).
Aceasta solutie de principiu - valoare infraconstitutionala, dar supralegislativa a Felul cum este formulatA aceastA prevedere determine inalta Adunare sa o interpreteze
Conventiei de protectie a drepturilor omului - se aplica firesc atat in cazul CEDO, cat ca find un simplu angajament statal, care ii lass o mare putere de decizie statului,
nu o regula direct aplicabilA ca atare.
si in cazul PIDCP.
Totusi, controlul de conventionalitate a legii concurs la ocolirea controlului de 139 Precizia normei. - In al doilea rand, regula in cauzA trebuie sA fie suficient de
constitutionalitate tinde sa transforme judecatorii ordinari in judecatori „de gradul
precisa, atat in ceea ce priveste obiectul, cat si forma ei, pentru a fi direct aplicabila
doi ai constitutionalifatii dispozitiilor legislative" (N. Molfessis, cron. RTD civ.,
in ordinea interns Med mAsuri complementare de punere in executare ; ea trebuie sa fie
1999, 241)1 . Aceasta se intamplA cu precadere atunci tend judecatorul ordinar decide deci self-executing. Este cazul dispozitiilor CEDO (Titlul I si Protocoalele 1, 4, 6 si 7) :
ca o lege, apreciatA drept conforms Constitutiei de catre Consiliul constitutional, este de exemplu, caracterul direct aplicabil al dreptului la respectarea vietii private
inaplicabila, pe motivul „neconventionalitatii sale" (in practice, al caracterului sau (art. 8) este reamintit de Curte in hotararea Van Oosterwijck din 6 noiembrie 1980
contrar CEDO). (A. 40, § 33). Atat judecatorul judiciar, care a deschis min?, cat si judecatorul adminis-
trativ3 francez au admis cu usurinta aplicabilitatea directA a CEDO in toate dispozitiile sale.
Ca urmare a hotArarii Zielinski si altii a Curtii europene, mai multe jurisdictii ordinare au
respins astfel aplicarea legii de validare litigioase, pe motiv ca este contrail articolului 6 Se putea pune intrebarea dace articolui 13, care garanteaza „dreptul la un recurs efectiv"
al CEDO (Curtea de apel Limoges, 13 martie 2000, Polyclinique Saint-Damien contra in dreptul intern, are efect direct, in conditiile in care exercitarea acestui drept presupune
CMSA Correze, D., 2000, IR, 127; CAA Nancy, 5 decembrie 2000, Caisse primaire ca legea nationala sa fi organizat in prealabil un recurs. Judecatorul national a admis totusi
d'assurance maladie de Metz si Caisse regionale d'assurance vieillesse d'Alsace-Moselle, ca articolul 13 poate fi invocat direct in fata lui (de exemplu, CE, 12 martie 1999, Lo,
AJDA, 2001, 278, note P. Rousselle ; RFDA, 2001, 752, obs. D. Giltard). Despre controlul nr. 200012 ; CE, 24 iunie 2002, Prefectul din Haute-Garonne contra dl Terzout-Yettou,
legilor de validare, infra, nr. 212. nr. 215400 ; CE, 26 februarie 2003, Merkhantar, nr. 241385).

Dimpotriva, conventiile internationale ce contin „dispozitii-program", in care


B. Calitatea specifics a normei conventionale aplicarea drepturilor proclamate este subordonatA masurilor de executare legislative
sau regulamentare pe care trebuie sä le ia statele, nu indeplinesc aceste conditii ; ele
Cea de-a doua conditie pentru aplicabilitatea directs a unei reguli internationale se enuntA principii sau reguli de conduits pentru statele semnatare, neavand caracterul
referA la norma conventionald in sine, care trebuie sa aiba un efect direct. Aceasta precis si complet al regulilor aplicabile in dreptul intern. Este, cu precadere, cazul
conditie comporta o dubla cerinta. conventiilor ce proclama drepturile economice, sociale culturale, ca de exemplu Pactul
International cu privire la Drepturile Economice, Sociale si Culturale, care prevede
13/1 Intentia pArtilor contractante. - In primul rand, efectul direct al normei
internationale ramane o exceptie si tine de intentia exprimata de partile semnatare de 1. Din ratiuni identice, caracterul direct aplicabil al CADO si al Cartel africane este discutabil :
a crea drepturi pentru particulari (supra, nr. 57). Cu toate acestea, aprecierea statele parti la aceste conventii „se angajeaza" sa ia masurile interne necesare pentru a
impune respectarea drepturilor proclamate. Caracterul programatic al drepturilor economice
intentiilor pArtilor este uneori delicate, chiar si in cazul conventiilor internationale de
proclamate de Carta africana este, pe de an parte, evident.
protectie a drepturilor omului. Dace formularea articolului 1 al CEDO este explicitA - 2. Cass. crim., 3 iunie 1975, Respino, Bull. crim., nr. 141, p. 382; Cass. crim., 30 iunie
„Inaltele PArti contractante ii recunosc oricarei persoane ce intra sub jurisdictia for 1976, Eisner, Glaser, Munoz-Rojo, JCP, 1976. II. 18435.
drepturi ai libertAti" definite in Conventie - si nu a suscitat controverse, dimpotriva, 3. A se vedea rapoartele lui R. Abraham si F. Sudre, in „Le juge administratif et la CEDH",
termenii utilizati de Pactele Natiunilor Unite, Carta SocialA Europeand sau Conventia RUDH, 1991, pp. 275 si 259.
Natiunilor Unite asupra drepturilor copilului lasd loc de discutie : aici, statele nu 4. In concluzia unui studiu de drept comparat, C. Grewe subliniaza ca, in timp ce drepturile
„recunosc" drepturi indivizilor, ci „se angajeaza sa respecte drepturile" enuntate in economice si sociale sunt recunoscute de textele constitutionale, „nici o constitutie nu le
permite justitiabililor sa inainteze plangeri in fata unui judecator national doar in baza
textului constitutional ; cu alte cuvinte, drepturile economice si sociale nu sunt drepturi
1. Cu o rezervA totusi : controlul de conventionalitate permite doar respingerea aplicarii subjective, ele nefiind direct aplicabile" (C. Grewe, „La prise en compte des droits
dispozitiei legislative care este contestata in litigiu. economiques et sociaux par les constitutions europeennes", Rev. fr. aff. soc., 1996, nr. 4).
158 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI " 151011MITLtbfftECTOARE- 159

ca statele parti se angajeaza „sa. actioneze (...) in vederea asigurarii progresive a


exercitiului deplin al drepturilor recunoscute in prezentul Pact prin toate mijloacele II. Semnificatia efectului direct
adecvate (...)" (art. 2, § 1)1 . Consiliul de Stat apreciaza astfel ca un reclamant nu
poate invoca direct prevederile PIDESC (CE, 5 martie 1999, Rouquette, RFDA, 140 Judecatorul national - judecator de drept comun al Conventiei. - 1) Efectul
1999, p. 357, concl. C. Maugile, AJDA, 1999, p. 420, cron. F. Raynaud si direct prezinta consecinta esentiala de a conferi justitiabilului un drept de a actiona
P. Fombeur ; CE, 26 ianuarie 2000, Annad, nr. 170579). corelativ, de a da judecatorului national un drept de a statua. Judecatorul national este
Conventia Natiunilor Unite asupra drepturilor copilului tontine, de asemenea, o judecatorul de drept comun al conventiei internationale cu efect direct : lui ii revine,
dispozitie generals care nu pare sa creeze o obligatie de aplicare imediata.2 $i la care in primul rand, sarcina de a asigura sanctionarea dreptului garantat de aceasta
a recurs Curtea de casatie pentru a-i nega Conventiei orice efect direct („dispozitifie conventie, in special in cazul Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Conventia
Conventiei (...) nu pot fi invocate in fata tribunalelor"), pe motiv ca ea „nu creeaza are un domeniu de aplicare material de asa nature incat este global raspandita in
obligatii decat in sarcina statelor parti" (Civ. 1$, 10 martie 1993, Le Jeune)3 ordinea interns, manifestandu-$i influenta asupra tuturor ramurilor dreptului
ignorand impartirea competentelor intre jurisdictii. Orice judecator national s, judecatorul
Consiliul de Stat este mai nuantat $i procedeaza la o analiza selective (pe articole) a aplicabilitAii
directe a Conventiei Natiunilor Unite asupra drepturilor copilului (de exemplu, CE, 29 iulie judiciar, aparator al libertatii individuale conform articolului 66 din Constitutie, ca $i
1994, Prefectul departamentului Seine-Maritime, RFDA, 1994, p. 1219, note D. Ruzie CE, judecatorul administrativ, aparator traditional al libertatilor publice, are astfel vocatia
10 martie 1995, Demirpence, D. , 1995, p. 617, note Y. Benhamou ; in special, Consiliul de de a pune in practice Conventia in ordinea juridica nationala.
Stat apreciaza, prin decizia sa din 22 septembrie 1997 in cazul drei Cinar (concl. R. Abraham, 2) Aceasta afirmatie trebuie clarificata prin analiza raporturilor intre principiul
RFDA, 1998, 562, note A. Gouttenoir-Cornut, JCP G, 1998, II, 10051), ca articolul 3, § 1 al prioriatii normei conventionale (supra, nr. 137) $i principiul subsidiaritatii (infra,
Conventiei, care dispune ca „interesul superior al copilului trebuie sA fie o preocupare nr. 142). Prioritatea normei internationale care protejeaza drepturile omului nu
primordiala" in toate deciziile ce it vizeaza, are aplicabilitate directl (pentru o solutie contrail
trebuie inteleasa Ca implicand in mod necesar faptul ca regula internationala va trebui
referitoare la articolele 26, § 1, $i 27, § 1 din Conventie, a se vedea CE, 23 aprilie 1997,
GISTI, concl. R. Abraham, RFDA, 1997, 585 ; AJDA, 1997, 482, cron. D. Chauvaux si sa se substituie regulii interne de rang inferior. CEDO, pe care o putem lua aici drept
T.-X.Girardot ; iar pentru articolul 9 din Conventie, CE, 10 octombrie 2001, Prefect al Politiei exemplu, incredinteaza in primul rand autoritatilor nationale sarcina de a asigura, in
contra Jacqueline Booh, casat. Coulibaly, nr. 229998, RFDA, 2002, 403, obs. D. Ruzie ). raporturile cu indivizii, respectarea drepturilor pe care le edicteaza : regulile sale de
fond nu vizeaza sä inlocuiasca dreptul intern, ci, dace este nevoie, sa it completeze
Subliniem ca aprecierea celei de-a doua conditii, in acelasi timp subiectiva
sau sa-i remedieze insuficientele. Conventia fixeaza astfel un standard minim in materie
obiectiva, ii revine in fine judecatorului national. In stadiul actual al dreptului francez,
de drepturi si libertati, pe care statele trebuie sa-1 asigure, putand sa-1 depaseasca
doar CEDO, dupa cum o demonstreaza jurisprudenta abundente, si PIDCP5 beneficiaza
(art. 53) ; prin urmare, norma conventionala trebuie sa lase loc normei nationale cu
de o aplicabilitate directs indiscutabila.
grad mai ridicat de protectie. Conventia europeana (intocmai ca Pactul) nu le
impune deci statelor sa introduce in dreptul for intern reguli juridice identice
1. Se va observa totu$i ca PIDCP confine o dispozitie similara, care nu a stat in tales aplicabilitefii referitoare la drepturile omului ; ea nu face deck sa instituie un minimum de protectie,
. sale directe in dreptul intern: statele parti „se angajeaza sa faca (...) aranjamentele care sa pe care it define$te in mod uniform pentru toate statele semnatare, si isi atinge
permits adoptarea unor asemenea masuri de ordin legislativ sau de alt ordin, apte sa garanteze
efectul drepturilor recunoscute in prezentul Pact si care nu stint deja in vigoare" (art. 2, § 2). obiectivul armonizand ordinile juridice nationale in functie de acest standard minim.
2. Art. 4 din Convenne : „Statele parti se angajeaza sa is toate masurile legislative, administrative 3) Functia judecatorului national este astfel extinsa, deoarece acesta este aparatorul
$i de alts nature care sunt necesare pentru a pune in practice drepturile recunoscute in libertatilor individuale recunoscute pe plan european. In general, lui u revine interpretarea
prezenta Conventie". Aplicabilitatea Conventiei europene asupra exercitarii drepturilor si aplicarea dreptului intern in lumina Conventiei. Prin jocul prioritate-subsidiaritate,
copilului (supra, nr. 122) prezintA si ea un grad malt de incertitudine : conform articolului 12, judecatorul national este impulsionat sa „imbogateasca" dreptul intern, gasind poten-
Partite „incurajeaza... promovarea $i exercitarea drepturilor copilului". noi ale acestuia, pe care CEDO it incite sa le descopere, sa „completeze"
3. D, 1993, 361, note J. Massip, obs. C. Neirinck $i P.M. Martin, JCP, 1993. I. 3677, $i M.-C.
legea nationala, facand apel la conventie pentru a umple lacunele sau a remedia
Rondeau-Rivier, D, 1993, cron. 203. A se vedea A.-D. Olinga, „L'applicabilite directe de la
Convention internationale sur les droits de l'enfant devant le juge frangais", R7DH, 1995, p. 673. insuficientele acesteia, $i, in fine, dace este cazul, sa „respinga legea nationala, atunci
4. Vom da Ca exemplu, dintr-un mare numar de decizii (a se vedea indexul jurisprudentei), cand aceasta este incompatibila cu cerintele Conventiei2 . Controlul de conventionalitate,
Cass. Ass. Nen., 11 decembrie 1992, Marc X $i Rene X, JCP, 1993. II. 21991, concl.
M. Jeol ; Conseil d'Etat Ass., 19 aprilie 1991, Belgacem si Babas (doua spete), concl.
R. Abraham, RFDA, 1991, p. 497.
1. Lasand deoparte, dupa cum s-a vazut, Consiliul constitutional (supra, nr. 137).
2. Reluam aici tipologia stability de Regis De Gouttes („La CEDH et le juge francais",
5. A se vedea CE, 21 decembrie 1990, Confederatia nationala a asociatiilor familiale catolice
si altii, Rec., p. 368 ; CE, 3 iunie 1991, SA Ets Bernstein contra ministrul Economiei, RIDC, 1999-I, 7). Pentru a exemplifica fiecare dintre aceste trei ipoteze CE, 3 iulie 1998,
Finantelor si Bugetului, Rec., p. 673 ; Cass. civ. 1", 13 decembrie 1989, Asociatia „Alma Bitouzet (infra, nr. 263) ; Cass. plen., 11 decembrie 1992, Marc X... $i Rene X..., infra,
Mater" contra Procurorul Republicii de pe langa TGI Paris, Bull., 1989, p. 260 ; Cass. civ. 1", nr. 227 ; Cass. crim., 4 septembrie 2001, Amaury (infra, nr. 244). Pentru compatibilizarea
28 noiembrie 1984, Perceptorul general contra Buisson, Bull., 1984, p. 272. dreptului intern cu dreptul CEDO, infra, nr. 343.
1230 REG1MUL 715K11,1C1WLIREPTIDEffEl.91( LIMUL,E11 PRINCIPIILE DIRECTOARE 161

dupe cum o demonstreaza clar Intrebuintarea lui in materie de validari legislative omului" (Handyside, 7 decembrie 1976, GACEDH, nr. 7, § 48). Dupd cum o
(infra, nr. 212), modified ordinea surselor de drept, autorizand o norms infracon- ilustreaza in plan procedural regula clasica a epuizarii cailor de recurs interne (infra,
stitutionala - CEDO - sa paralizeze aplicarea legii, chiar atunci cand aceasta din nr. 318), CEDO incredinteaza in primul rand autoritatilor nationale - mai precis,
urma a fost considerate conforms cu Constitutia, ridicand judecatorul la rang de judecatorului national, judecator de drept comun al Conventiei - sarcina de a asigura
cenzor al legii. beneficierea de drepturile si libertatile pe care aceasta le consacra. Asadar, Conventia
are un caracter auxiliar in raport cu drepturile nationale, regulile sale de fond
141 Modalitati de exercitare a competentei judecatorului national. - Competenta nevizand nici pe departe sa se substituie regulilor de drept intern.
judecatorului national in ceea ce priveste aplicarea Conventiei Europene a Drepturilor Acest principiu al subsidiaritatii - care iii combine in mod necesar efectele cu
Omului (sau PIDCP) nu este supusa acelorasi conditii ca in cazul competentei efectul direct al Conventiei (supra, nr. 140) - implica o aplicare descentralizata a
judecatorului european (sau a CDO), mai ales in materie de admisibilitate a recursului. Conventiei incepand cu „Afacerea lingvistica belgiana", Curtea europeand afirma
In timp ce, in ordinea internationals, Conventia se aplica mai ales relatiilor dintre ca „nu s-ar putea substitui autoritatilor nationale competente farA sa contravina
indivizi si state, iar judecatorul european nu are competenta de a solutiona o cerere caracterului subsidiar al mecanismului international de garantare colectiva instaurat
indreptatd impotriva unui particular t , nimic nu-i interzice judecatorului international de Conventie" („Affaire linguistique belgie" , 23 iulie 1968, GACEDH, nr. 8, § 10).
se aplice Conventia in contenciosul interindividual. Problema „efectului orizontal" al Se recunoaste astfel autonomia nationals Nu se impune o uniformitate absolute, iar
Conventiei (infra, nr. 167) se confunda aici cu aceea a aplicabilitatii directe a normei autoritatile nationale sunt libere sa aleaga masurile pe care le considers adecvate
conventionale in dreptul intern si cu aceea a aplicarii sale catre tribunalele interne in pentru punerea in practice a obligatiilor conventionale care le revin, cu conditia
litigii private. Dupa cum observd, pe bund dreptate, profesorul Coussirat-Coustere, respectarii standardului minim al Conventiei. Controlul Curtii europene are ca obiect
„Conventia face parte din legalitatea pe care judecatorul trebuie se o respecte si, in doar compatibilitatea acestor masuri nationale cu Conventia (infra, nr. 153).
consecinta, efectul direct al drepturilor garantate este atat vertical (contencios de
Mai mull, Conventia, urmand modelul celorlalte conventii generale referitoare la
drept public), cat si orizontal (contencios de drept priva0"2 Jurisprudenta Curtii de
drepturile omului, incredinteaza chiar statelor sarcina de a organiza regimul juridic
casatie se inscrie in aceasta directie.
al drepturilor proclamate si de a pune in practicA limitarile autorizate de ea ale
Curtea de casatie aplica astfel in mod remarcabil articolul 8 CEDO (dreptul la respectarea vietii drepturilor garantate ; in acest sens, principiul subsidiaritatii este consubstantial
private si de familie) relatiilor dintre indivizi (de asemenea, Cass. civ. 1", 23 octombrie 1990, instrumentului conventional. Intr-adevar, Conventia recunoaste un „spatiu de libertate"
Bull., I, nr. 222, p. 158: atentat la respectarea vietii private de atm un organ de press si art. statelor, definit prin sfera de interventie a limitarilor (I), permite atat restrictii (II),
8 CEDO; Cass. civ. 1", 27 februarie 1991, Camuset contra Cazinoul Guichard-Perrachon, cat derogari (III) de la drepturile recunoscute.
Bull., III, nr. 67, p. 39: indemnizatie pentru evictiune, datorata in caz de nereinnoire a
contractului comercial de inchiriere si art. 1 Prot. 1 CEDO). Admitand ca dreptul obligatiilor
infra in domeniul de aplicare al Conventiei, aceasta considers ca dispozitiile unui contract de I. Sfera de interventie a limitarilor drepturilor garantate
inchiriere a locuintei nu pot, „in virtutea articolului 8, § 1 CEDO, sa aiba drept efect privarea
locatarului de posibilitatea de a-si gAzdui rudele" (Cass., civ., 6 martie 1996, OPAC Paris Distinctie. - Neafectate de aplicarea principiului subsidiaritatii, singurele drepturi
contra dna Mel Yedei, D, 1997, 167, note B. de Lamy). De asemenea, Curtea de casatie aplicA
articolul 8 in relatiile de munch (Cass. soc., 12 ianuarie 1999, Spileers, infra, nr. 228). ale omului garantate in mod real si eficient de conventiile internationale - desi in
practice statul poate sa formuleze rezerve la normele care le enunta (supra, nr. 46) -
sunt acelea cdrora statul parte nu le poate aduce atingere si pe care trebuie se le
pastreze intacte : acestea sunt drepturile intangibile. Prezenta formals in conventiile
Sectiunea a Ii-a generale a unei clauze ce interzice in mod expres orice derogare de la anumite
Subsidiaritatea instrumentului conventional drepturi este un criteriu obiectiv, care permite sa se distingd intre drepturile intangibile
si alte drepturi, in cadrul categoriei drepturilor individuale. Numai cateva drepturi nu
142 Notiune. - Principiul subsidiaritatii doming dreptul international european al pot fi niciodata suprimate : ele formeaza „nucleul dur" al drepturilor omului si tidied
drepturilor omului. El intemeiaza economia Conventiei Europene a Drepturilor Omului, problema ierarhiei acestora, de la care un intreg curent doctrinal se eschiveaza din
iar judecatorul european afirma ca „mecanismul de protectie instaurat de Conventie principiu.
are un caracter subsidiar in raport cu sistemele nationale de garantare a drepturilor
Expresia „drepturi intangibile" trebuie preferatA celei de „drepturi fundamentale", ale
cArei contururi sunt extrem de imprecise (infra, nr. 170), fie pentru ca termenii „drepturi
1. Cu toate acestea, Curtea europeartA a admis, prin intermediul teoriei „obligatiilor pozitive", ale omului" si „drepturi fundamentale" par intersanjabili si sunt utilizati nediferentiat de
aplicabilitatea Conventiei in relatiile dintre indivizi (infra, nr. 167). doctrinA, fie pentru CA „drepturile fundamentale" desemneaza in principal Ebert:tile
2. „Convention europeenne des droits de l'homme et droit interne : primaute et effet direct", clasice, inerente demnitAtii insesi a persoanei. 0 asemenea exprimare nu poate crea deck
in La Convention europeenne des droits de l'homme, Ed. Nemesis, 1992. confuzii.
161 tigbYtmut.itliMrgibILTInfirlW OMiJLtJI PRINCIPELE D1RECTOARE 163

juridice indispensabile") figureaza in „minimul umanitar garantat" victimelor conflictelor


A. Nucleul dur al drepturilor omului armate, fie ele internationale sau nu, de catre articolul 3 comun Conventiilor de la
Geneva din 1949 (articolul 3 interzice, de asemenea, luarea de ostatici) : CH, in
144 Tabel comparativ. - Este semnificativ faptul ca, exceptand Carta Africand a
hotdrarea sa din 27 iunie 1986, subliniaza ca aceste reguli constituie „considerente
Drepturilor Omului si Popoarelor l , conventiile internationale generale, Pactul Interna-
umanitate elementare" si ca obligatia de a le respecta in orice circumstanta „nu
tional cu privire la Drepturile Civile si Politice, Conventia EuropeanA si Conventia
decurge doar din conventiile in sine, ci, mai mult, din principiile generale de drept
Americana a Drepturilor Omului, contin o lista de drepturi nesusceptibile de derogdri.
umanitar, conventiile nefiind decat expresia concrete a acestora" (Activitati militare
Desi numarul de drepturi intangibile ce figureazA in aceste liste este diferit (sapte
si paramilitare in Nicaragua si Impotriva acesteia, Rec. ,§ 117-122 si 219-220) (supra,
pentru Pact, cinci pentru CEDO si unsprezece pentru CADO), exists o convergentA
nr. 44).
remarcabild a celor trei conventii generale in ceea ce priveste drepturile ce nu pot fi Aceste patru drepturi, comune celor trei mari texte de proclamare, formeazd
suprimate sub nici un pretext, dupd cum o demonstreazA tabelul urmator : standardul minim al drepturilor omului, expresie a „ireductibilului uman" : ele sunt
PIDCP CEDO CADO aplicabile oricArei persoane, in orice moment si in orice loc. Este vorba de drepturi
Drepturi de la care nu este permisa nici o Art. 4, § 2 15, § 2 27, § 2 inalienabile stricto sensu. In opinia noastra, doar aceste drepturi sunt susceptibile de
derogare a fi ridicate la rang de norme imperative de drept international ; dupd cum am vazut,
Dreptul la vials Art. 6 Art. 2 Art.4 regula prin care se interzice tortura beneficiaza in prezent de o calificare similard in
Dreptul de a nu fi torturat si de a nu fi supus Art. 7 Art. 3 Art. 5, § 1. 2 dreptul european al drepturilor omului (Al Adsani, 21 noiembrie 2001, precit., nr. 54).
la tratamente inumane sau degradante Facand parte din lista drepturilor „inderogabile" , intocmitd atat de Pactul
Interdictia sclaviei si asery rii Art. 8, § 1. 2 Art. 4, § 1 Art. 6 Natiunilor Unite, cat si de CADO, dreptul la libertatea de gandire, de constiintA si a
Neretroactivitatea legii penale Art. 15 Art. 7 Art. 9 religiei, precum si dreptul la recunoasterea personalitAtii juridice par Investite cu o
Regula non bis in idem Art. 4, Prot. 7
Dreptul la recunoasterea personalitatii Art. 16 autoritate speciald (cel putin in plan teoretic) in raport cu celelalte drepturi proclamate :
Art. 3
juridice cu toate acestea, ele nu pot figura in „nucleul dur", care este un fel de patrimoniu
Dreptul la libertatea de gandire, de constiinta Art. 18 Art. 12 comun al umanitAtii, din moment ce Conventia europeand nu le recunoaste calitatea
si a religiei de drepturi intangibile.
Neaplicarea pedepselor privative de libertate Art. 11
in caz de nexecutare a obligatiilor pecuniare
Protectia familiei Art. 17 B. lerarhia drepturilor omului
Dreptul la un nume Art. 18
Drepturile copilului Art. 19 186 Despre indivizibilitatea drepturilor omului. - A face distinctie Intre drepturile
Dreptul la nationalitate Art. 20 omului inseamna a nega notiunea - indragita de ONU - de indivizibilitate sau
Drepturi politice Art. 23 interdependenta a drepturilor omului. Proclamatia de la Teheran din 13 mai 1968,
adoptatA in unanimitate de Conferinta internationall a drepturilor omului, afirma solemn :
145 Continut. - Nucleul dur al drepturilor omului este foarte redus : doar patru
drepturi figureaza ca drepturi intangibile in cele trei conventii. Aceste patru drepturi Drepturile omului si libertatilc fundamentale fiMd indivizibile, beneficierea deplina de
elementare reprezintA drepturi individuale referitoare la integritatea fizicd si morald drepturile civile si politice nu este posibila fare beneficierea de drepturi economice, sociale
a persoanei si la libertate : dreptul la viatd, dreptul de a nu fi torturat si de a nu fi si culturale. Progresele durabile in directia aplicarii drepturilor omului presupun o politica
supus la tratamente inumane sau degradante, dreptul de a nu fi tinut in sclavie sau nationals si internationala rationale si eficienta de dezvoltare economics 5i socials. (§ 13,
intr-o stare de servitute, dreptul la neretroactivitatea legii penale. Este vorba de RDH, 1968, vol. I, p. 326, cu o prezentare de R. Cassin, p. 324)
norme fundamentale de care beneficiazd orice persoand, oriunde si in orice imprejurare. Duplicitatea discursului „onusian" din perioada respective trebuie denuntata. Mai
Aceste patru drepturi intangibile trebuie considerate atribute inalienabile ale intai, ONU a adoptat in 1966, in ciuda unei stratageme cu un prim articol comun
persoanei, bazate, ca atare, pe valori ce se regasesc in principiu in toate patrimoniile referitor la dreptul popoarelor, cloud pacte separate care se opun principiului indivizi-
culturale si sistemele sociale : ele exprimd valoarea respectarii demnitatii inerente bilitAtii. Proclamatia de la Teheran, mai ales, care incearca sa stabileasca o relatie
persoanei. Aceasta analiza este consolidatd de faptul ca dreptul la viata, dreptul de a Intre drepturile omului de diverse naturi si problemele politico-economice pe plan
nu fi torturat si dreptul la neretroactivitatea legii penale (enuntat in numele „garantiilor mondial (analfabetism, subdezvoltare economics, progres tehnologic, dezarmare etc.),
nu ezita, in pofida indivizibilitatii afirmate, sa evidentieze cu minutiozitate anumite
1. Ni se pare dificil intelegem pe Keba M'Baye, care apreciaza ca articolele 2-7 din Carta violAri ale drepturilor omului, singurele pe care le denuntA : apartheid, discriminare
consacra drepturi intangibile, data fiind forma (peremptorie) de enuntare utilizata (Les rasiald, colonialism. Intr-un climat mai pasnic, Conferinta mondiald asupra drepturilor
droits de l'homme en Afrique, Pedone, 1992, p. 167 si urm.). omului a adoptat la Viena, pe 25 iunie 1993, o Declaratie care reafirma ca „toate
164 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI PRINCIPIILE DIRECIDARE 165

drepturile omului sunt universale, indisociabile, interdependente si intim legate intre general. Ca urmare, exercitarea for este mai mult sau mai putin aleatorie, in functie
ele" (§ 5, ONU, A/Conf. 157/23). de amploarea atingerilor suferite si de rigoarea controlului exercitat, dupd cum o
Dace trebuie sa se ajunga la un acord cu privire la principiul unei aplicari dovedeste in primul rand practica jurisprudentiala europeand.
cumulative si complementare a diferitelor drepturi - drepturile omului concurs toate la
respectarea demnitatii umane, iar aceasta nu este nici fragmentabila, nici divizibila -,
trebuie evitata confuzia intre discursul filosofic, care tine de ordinea valorilor, si II. Restrictiile aduse drepturilor garantate
discursul juridic : este necesar astfel sa se constate ca, pe taramul dreptului pozitiv,
nu toate drepturile omului promovate de conventiile internationale sunt, din punctul Restrictiile iii gasesc fundamentul in necesitatea de a proteja institutiile democratice
de vedere al statelor, plasate pe aceeasi treapta investite cu acelasi regim juridic. in conditii normale. CEDO prevede cloud categorii de restrictii, una vizand protectia
impotriva abuzurilor de drepturi si avand un rot marginal, cealalta avand drept scop
147 Drepturi intangibile si alte drepturi individuale. - 1) Toate drepturile intangibile protectia ordinii publice si detinand o pozitie fundamentals.
sunt drepturi individuale ale persoanei (dreptul la viata, dreptul de a nu fi torturat,
dreptul de a nu fi adus in stare de sclavie sau servitute, dreptul la neretroactivitatea legii 1114 Prevenirea abuzurilor de drepturi libertati recunoscute. - Dispozitiile in
penale) si doar drepturile intangibile genereaza obligatii absolute pentru state. materie ale conventiilor generale (art. 5 PIDCP ; art. 17 CEDO ; art. 29 a CADO),
Normele care le prevad sunt obligatorii in toate elementele for interzic statelor o care iii au originea in articolul 30 al Declaratiei universale, prevad nu atat restrictionarea
aplicare incomplete ; prima hotarare pronuntata de Curtea europeana intr-o cauza drepturilor garantate, cat mai degraba decaderea din dreptul de a le invoca in scopul
interstatala (Irlanda contra Marea Britanie, 18 ianuarie 1978, A. 25) este simbolica de a lipsi de efect drepturile omului sau de a le limita mai mult deck este admis. Ele
vizeaza atat statul, cat si individul, respectiv grupurile de indivizi, subliniind astfel
in aceasta privinta, deoarece judecatorul european sanctioneaza Marea Britanie pentru
faptul de a fi practicat, in cadrul masurilor exceptionale de mentinere a ordinii in ideea ca drepturile omului sunt opozabile nu doar raporturilor stat-indivizi, ci si
Irlanda de Nord, „tratamente inumane sau degradante", cu violarea interdictiei raporturilor dintre indivizii insist.
Reanalizat in contextul elaborarii Conventiei pentru apararea drepturilor omului,
absolute din articolul 3 al Conventiei. Jurisprudenta europeand releva o ierarhizare a
articolul 17 are drept scop protejarea ordinii publice interne a statelor semnatare
drepturilor, de vreme ce, subliniind „convergenta" instrumentelor internationale de
impotriva pericolului totalitar, fascist sau comunist, si sanctionarea atingerilor aduse
protectie a drepturilor fundamentale, judecatorul european califica dreptul la viata ca
securitatii interne a statului. Intr-o prima faze, Comisia europeana, marcata probabil
fiind „valoarea supreme pe scara drepturilor omului in plan international" (Streletz, de climatul razboiului rece din perioada respective, a realizat o interpretare extensive
Kessler 5i Krenz contra Germania, 22 martie 2001, § 87 si 94, Rev. Sc. trim., 2001, extrem de discutabila a articolului 17, golind de continut libertatea de expresie si
639, obs. F. Massias ; RTDH, 2001, 1109, note P. Tavernier). parand sä afirme ca ideologia CEDO este incompatibila cu existenta partidelor
2) Dupd cum observe pe buns dreptate P. Wachsmann, „insasi existenta legaturii comuniste in tarile Europei Occidentale Comisia arata, intr-adevar, ca organizarea
sociale implica faptul ca exists extrem de putine libertati absolute, adica plasate, functionarea partidului comunist din Germania Federala constituie o activitate „ce
indiferent de circumstance, in afara oricarei atingeri care le-ar putea fi aduse din urmareste distrugerea drepturilor sau libertatilor recunoscute in Conventie" (cererea
partea puterii" (op. cit., nr. 4, § 72). Astfel, majoritatea celorlalte drepturi ale 250/57, Partidul Comunist din Germania contra RFG, dec. 20 iulie 1957, Ann., I,
omului, care pot fi apreciate ca drepturi „conditionate" sau „ordinare", intre in sfera p. 222 ; AFDI, 1957, p. 464, obs. R.-J. Dupuy). Din fericire, Curtea va nuanta aceasta
de interventie a competentei statului, care poate limita beneficierea de aceste drepturi interpretare, in decizia Lawless contra Republica Irlanda din 1 iulie 1961 (A. 3),
sau exercitarea tor, si se bucura de o protectie relative. sustinand el articolul 17 are „o semnificatie negative (si) nu ar putea fi interpretat,
Aceste drepturi conditionale sunt susceptibile intotdeauna de neaplicare temporary a contrario, ca privand o persoana fizica de drepturile individuale fundamentale"
(derogarile), iar uneori, de aplicare imperfecta (restrictiile). Mai precis, dace ne garantate de Conventie. Astazi, articolul 17 este aplicat pentru a se evita ca libertatea
referim la CEDO, se cuvine sa distingem drepturile ce pot face obiectul derogarilor, de expresie sa fie invocata in scopul promovarii national-socialismului, „doctrine
dar nu si al restrictiilor (dreptul la un proces echitabil, cu exceptia dreptului la totalitara incompatibila cu democratia si drepturile omului" (Corn., dec. 12 octombrie
publicitatea dezbaterilor ; dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si a religiei ; 1989, H, W, P K contra Austria, D. et R., 62, p. 216) sau pentru a incita la ura on
dreptul la recurs ; dreptul la instruire ; dreptul la alegeri libere etc.) de drepturile la discriminare rasiala, in special prin texte „revizioniste", considerate incompatibile
susceptibile atat de derogari, cat si de restrictii, acestea din urma putand fi specifice cu valorile fundamentale de justitie si pace exprimate in preambulul Conventiei (dec.
(dreptul la libertate siguranta ; dreptul de a beneficia de dublul grad de jurisdictie 18 octombrie 1995, Honsik contra Austria, D. et R., 83 B, p. 77; dec. 24 iunie
in materie penala ; dreptul de proprietate) sau generale (clauza de ordine publics: 1996, Marais contra Franta, D. et R., 86 A, 184)'
libertatea de expresie ; dreptul de a-ti manifesta religia sau convingerile ; libertatea
de intrunire si de asociere etc.). 1. Pentru o aplicare a acestei jurisprudeme in dreptul intern: Curtea de arbitraj belgiand,
Tinand de regimul de drept comun al drepturilor omului, drepturile conditionate decizia nr. 45/96, 12 iulie 1996, Recurs in anularea legii din 23 martie 1995, prin care se
ilustreaza dialectica clasica intre protectia drepturilor individuale si apararea interesului reprima negarea, minimalizarea, justificarea sau aprobarea genocidului comis de regimul nazist
wenemvEurnrupar 1W7PCZPVICUP1"I7RTECifrOMULLII
PniNc115nLE DIRECTOARE 167

DupA ce a refuzat sA puna in practicA articolul 17 in legatura cu publicarea, marja de apreciere neindoielnica. Curtea europeana a drepturilor omului a afirmat in
intr-un cotidian de mare tiraj, a unui supliment publicitar ce glorifica actiunea mai multe randuri (a se vedea hotararea „Afacerea lingvistica belgiana" , 23 iulie
maresalului Main in perioada 1940-1945 (Lehideux si Isorni contra Franta, 1968, GACEDH, nr. 8, § 10) ca le incumba in primul rand autoritAtilor nationale, dat
23 septembrie 1998, RTDH, 1999, 351, obs. G. Cohen-Jonathan; JCP G, 1999, II,
find caracterul auxiliar al mecanismului conventional, sa puna in practica sau sa
101119, nob'. H. Moutouh), Curtea europeana a conferit, pentru prima oars, efect garanteze drepturile si libertatile proclamate : autoritatile nationale trebuie sa dispuna
deplin clauzei de interdictie a abuzului de drept in decizia Garaudy contra Franta, din de o putere discretionary pentru a aprecia circumstantele care pot justifica, intr-un
24 iunie 2003 (D, 2004, 239, not D. Roets ; RTDH, 2004, 653, obs. M. Levinet),
considera'nd a autorul unei lucrAri cu „puternic caracter negationist" nu se poate anumit loc si la un anumit moment, restrictiile aduse dreptului sau libertatii unui
individ. In privinta acestei prime conditii, Curtea nu se multumeste sä face trimitere
prevala de protectia libertatii de expresie (art. 10).
la dreptul intern, ci efectueaza un dublu control : „sintagma vrevazuta de lege>, (...)
cere in primul rand ca masura incriminate sa aiba o baza in dreptul intern, dar se
Proteclia ordinii publice. - Efectele unui drept pot fi foarte reduse, chiar nule, raporteaza si la calitatea legii in cauza (...)" (Kruslin contra Franta, 24 aprilie 1990,
dacA modalitatile exerciarii sale sunt lasate la latitudinea legislatiei interne a statelor GACEDH, nr. 5, § 27).
care 1-au recunoscut. Or, textele conventionale referitoare la drepturile civile Cat priveste existenta insasi a unei baze legale in dreptul intern, Curtea europeand,
politice enunta in termeni similari, de obicei in § 2 al majoritAtii articolelor care sub pretextul de a nu „forta distinctia intre Wile de common law §i tarile continentale",
stipuleaza aceste drepturi, o clauzA generalA prin care statul este autorizat sa restranga
are o conceptie foarte extensive asupra notiunii de „lege", pe care o intelege in
exercitarea dreptului proclamat ; asa se intampla si in cazul CEDO. In termenii
acceptiunea sa materials, si nu formals : „Intr-un domeniu in care prevaleaza dreptul
clauzei de ordine publicA, exercitarea dreptului in cauza poate face doar obiectul
scris, «legea» reprezinta textul in vigoare, asa cum 1-au interpretat jurisdictiile
restrictillor prevazute de lege si care, intr-o societate democraticA, sunt necesare
competente, tinand seama, la nevoie, de datele tehnice noi" (Kruslin, precit., § 29).
pentru protectia sigurantei publice, a ordinii, a sAnatatii sau moralei publice, on
pentru protectia drepturilor si libertAtilor semenilor (Carta africana este mai vaga si „Legea materials" desemneaza asadar ansamblul dreptului in vigoare, indiferent dace
confine o clauza generalA de limitare, in articolul 27, § 2, care se aplica tuturor acesta este legislativ, de reglementare sau jurisprudential' . Un act administrativ
poate astfel sa furnizeze o baza legalA unei ingerinte (de exemplu, raportul unui
drepturilor stipulate de ea). Cele mai importante drepturi civile si politice, cum ar fi
dreptul la respectarea vietii private, dreptul la libertatea de gandire, de constiintA si asistent social cu privire la plasarea unui copil intr-un centru de primire : 25 februarie
a religiei sau dreptul la libertatea de circulatie, pot face obiectul unei ingerinte a 1992, Anderson, A. 226, § 84).
statului, care lasA dreptul sa subziste, insA ii restrange exercitarea. Comitetul Drepturilor Omului are o conceptie identity despre „lege" (nr. R. 7/27, Pinkney
In cadrul CEDO, clauza de ordine publics defineste conditiile ce trebuie indeplinite contra Canada, A/37/40, p. 17) ; in schimb, Curtea Interamericand a Drepturilor Omului
de mAsura nationals restrictive pentru ca aceasta sa fie compatibila cu Conventia ; in exprimat parerea potrivit careia cuvantul „lege" trebuie inteles in acceptiunea sa
exercitarea controlului asupra acestor restrictii, judecAtorul european, in numele formald si desemneazd un act normativ adoptat in interesul general de care autoritkile
principiului subsidiaritAtii, le recunoaste statelor o anumitA „marjA de apreciere" in legislative alese democratic, conform Constituliei. (AC 6/68, 9 mai 1986, Serie A, nr. 6,
aplicarea Conventiei. „The word «law» in article 30 of the ACHR", HRLJ, 1986, p. 231)
In al doilea rand, Curtea europeana apreciaza „calitatea" legii care, potrivit
A. Compatibilitatea cu Conventia a unei ingerinte jurisprudentei sale traditionale (hota'rarea Sunday Times, 26 aprilie 1979, § 49 si 50,
asupra unui drept garantat GACEDH, nr. 49), trebuie sa fie accesibila cetatenilor (in practica, este suficient ca
„baza legalA" sa fi facut obiectul unei publicari), precisA si previzibila in ceea ce
Pentru a putea fi admisA, ingerinta este subordonatA unei triple conditii (variabilA, in priveste consecintele sale: aceasta presupune ca legea sa defineasca cu suficienta
detalii, de la un drept la altul) : trebuie sa fie prevAzuta de lege, sa. vizeze un obiectiv precizie conditiile si modalitatile limitArii dreptului, pentru a-i permite cetAteanului
legitim si sa prezinte un caracter de necesitate Intro societate democraticA. De o sA-si adapteze conduita si sA beneficieze de o protectie adecvatA impotriva arbitrarului
manierA general', Curtea europeanA a drepturilor omului a enuntat principiul interpretarii (Olsson, 24 martie 1988, § 61 si 62, GACEDH, nr. 43). Pe scurt, dupe cum afirma
restrictive a limitArilor aduse drepturilor, o astfel de limitare trebuind sa nu aducA Curtea, „calitatea legii trebuie sa fie compatibila cu preeminenta dreptului" (Halford
niciodatA atingere „substantei insesi" a unui drept. contra Marea Britanie, 25 iunie 1q97, § 49).

16 Ingerinta trebuie sa fie previzuta de lege. - Sarcina de a defini atingerile


aduse dreptului recunoscut este incredintatA statului insusi, care dispune aici de o Consiliul de Stat accepts partial aceasta conceptie si considerd cd „legea", in acceptiunea
CEDO, desemneaza „textele, atat legislative, cat si de reglementare" (CE, 28 iulie 1995,
(RUDH, 1997, 106). Jurisprudenta CDO este similar' in aceasta privinta (nr. 550/93, CGT, RFDA, 1995, p. 1059), sau, mai recent, „textele generale, intelese in conformitate cu
dispozitiile constitutionale" (ceea ce ar include, in acest caz, un decret al conventiei
Faurisson contra Franta, infra, nr. 150).
nationale din 1792: CE, 9 iunie 1999, dra Bouayad, nr. 191036).
168 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
PRINCIPIILE DIRECIOARE 169
De exemplu, Curtea considers ca ascultarea convorbirilor telefonice, tinand
Trebuie observat ca judecatorul comunitar reia, la randul sau, cerinta previzibilitatii legii
seama de gravitatea atingerii aduse respectArii vietii private 5i corespondentei, „ce deriva din jurisprudenta" Curtii europene. (CJCE, 20 mai 2003, Rechnungshof, cauza
trebuie sa se intemeieze pe o „lege" de o precizie deosebita. Aceasta conditie nu era C-465/00, C-138/01, RTDH, 2004, 724, obs. C. Maubernard)
indeplinita in cauza Kruslin (precit.) : dreptul francez, in principal de ordin
jurisprudential, nu arata cu „destula claritate intinderea 5i modalitatile de exercitare A5adar, in dreptul european prevaleaza o conceptie elastics asupra legalitatii,
ale puterii de apreciere a autoritatilor in domeniul respectiv", astfel incat re- aplicabila 5i legalitatii penale (infra, nr. 222) : „Textul dispozitiei legale, privity in
clamantul „nu a beneficiat de gradul minim de protectie urmarit prin preeminenta lumina jurisprudentei interpretative de care este insotita", trebuie sa fie previzibil „in
dreptului intr-o societate democratica" (§ 36) ; de la acea data, dreptul national, a5a mod rezonabil" (a se vedea Cantoni, precit., § 32 5i 35) ; observatia este valabila 5i
cum a fost modificat dupa hotararea Kruslin, satisface in articolele 100 5i urm. ale in cazul jurisprudentei, Intr-un sistem de common law, atunci cand aceasta contribuie
CPP cerinta previzibilitatii (Lambert contra Franta, 24 august 1998). In mod similar, la evolutia dreptului penal (S. W. contra Marea Britanie, 22 noiembrie 1995, § 36,
in decizia Hentrich contra Franta (22 septembrie 1994, A. 296 A), Curtea apreciaza GACEDH, nr. 33). A5adar, judecatorul european incredinteaza jurisprudentei sarcina
ca articolul 668 din Codul general al impozitelor (drept de preemptiune al Admi- de a umple lacunele dreptului scris, cu scopul de a se atinge „calitatea" ceruta de
nistratiei fiscale), a5a cum este aplicat de Curtea de casatie, „nu satisface intr-o „lege" in acceptiunea europeana (de exemplu, Markt intern., precit., § 30 ; Vogt contra
masura suficienta cerintele de precizie si de previzibilitate pe care le implied notiunea Germania, 26 septembrie 1995, § 48, GACEDH, nr. 51), ceea ce it poate determina sa
de lege" (§ 42). sanctioneze insuficienta „calitate a jurisprudentei" (Kruslin, precit., Hentrich, precit.).
Cu toate acestea, cerinta preciziei 5i previzibilitatii regulii de drept, care vizeazA Conceptia europeana despre „lege" vine mai cu seama sa intareasca functia judeca-
sa protejeze „principiul general al securitatii juridice" (Baranowski contra Polonia, torului national care, in cadrul controlului de conventionalitate, poate recurge la aceasta
28 martie 2000, § 52) (infra, nr. 212)1 , este relativA : claritatea legii nu se apreciaza deck notiune de „lege" pentru a se erija in „judecator al redactarii formale a legii" nationale
de situatia in care cel in cauza a apelat la o „consiliere edificatoare" (Sunday Times, (D. Mayer, „Vern un contrele du legislateur par le juge penal", D., 2001, cron., 1643).
precit.), iar nivelul de precizie cerut legislaciei depinde in mare masura de domeniul
Astfel, Curtea de casatie exclude de la aplicare anumite dispozitii legislative ce prevad
in cauza, de numarul calitatea destinatarilor : astfel, Curtea europeand admite ca sanctiuni penale, pe motiv ca interdictia enuntata este foarte generala (Cass. crim.,
in materie de concurenta (20 noiembrie 1989, Markt intern. Verlag Gmbh, A. 165, 16 ianuarie 2001, D., 2001, jur., 1067, obs. J.-F. Renucci : art. 2 al legii din 2 iulie 1931,
§ 30), in domeniul tehnic al telecomunicatiilor (28 martie 1990, Groppera radio AG, care prevede pedepsirea prin amendare pentru publicarea de informatii referitoare la
A. 173, § 68), in materie de disciplina military (Vereinigung Democratischer Soldaten constituirea in parte civila inainte de pronuntarea hotararii definitive ; in acelasi sens,
Osterreichs 5i Gubi, 19 decembrie 1994, A. 302, § 31) sau in domeniul industriei Curtea EDO, 3 octombrie 2000, Du Roy si Malaurie contra Franta, RTDH, 2001, 1075 obs.
farmaceutice (cu privire la definitia „medicamentului" : Cantoni contra Franta, G. Tillement) sau ignora imperativul previzibilitatii amiunilor (Cass. crim., 20 februarie
15 noiembrie 1996, Europe, martie 1997, cron. 4, Y. Petit ; RTDH, 1997, 685, nota 2001, D., 2001, 908) ; ea se poate pronunla si in sensul compatibilitatii dispozitiilor
legislative cu Convenlia (art. 7 si 10), dupa ce s-a asigurat ca acestea cunt „clare si precise"
D. Spielmann), formularea legilor poate sa nu prezinte o precizie absoluta. In mod
(Cass. crim., 18 martie 2003, L., JCP G, 2003, nr. 20, IV, 1907: dispozitiile Codului de
similar, ea considerA ca nivelul de precizie cerut dispozitiilor Constitutiei, in temeiul sanatate publica referitoare la publicitatea ilicita in favoarea tutunului).
naturii generale a acesteia, „poate fi inferior celui cerut altei legislatii" (20 mai 1999,
Relcveny contra Ungaria, RTDH, 2000, p. 107, nota J. Callewaert). Comitetul Drepturilor Omului are o conceptie similara despre „lege".

In decizia Faurisson contra Franta, din 8 noiembrie 1996 (nr. 550/93), CDO considerd ca
1. Dupa ce a refuzat sä vada in principiul securitatii juridice, ca si in eel numit „al increderii legea Gayssot, „asa cum a fost privity, interpretata si aplicata in cazul autorului de
legitime", o norma cu valoare constitutionala (decizia 97-391 DC, 7 noiembrie 1997, lege tribunalele franceze", este compatibila cu articolul 19 (libertatea de expresie) al Pactului
comportand diverse masuri urgente cu caracter fiscal si financiar, AJDA, 1997, 973, cron. (RUDH, 1997, 46 ; nota G. Cohen-Jonathan, „Negationnisme et droits de l'homme",
J.E. Schoettl, p. 969 ; D. Rousseau, cron., RDP, 1998, 45 ; B. Mathieu si M. Verpeaux, RTDH, 1997, 571). In observatia generala asupra articolului 17 al PIDCP (dreptul la
cron., JCP, ed. G., 1998. I. 137), Consiliul constitutional, admitand ca principiul „accesi-
respectarea vietii private Si de famine), acesta se pronunta intr-un sens asemanator, estimand
bilitatii inteligibilitatii legii" este un obiectiv cu valoare constitutionala, consacra implicit ca, „inclusiv in cazul imixtiunilor conforme cu Pactul, o lege pertinenta trebuie sa specifice
principiul securitatii juridice, pe care it asociaza cu „garantarea drepturilor", enuntata de in detaliu circumstanlele precise in care acestea pot fi autorizate." (§ 8, in Natiunile Unite,
articolul 16 din Declaratia de Ia 1789 (decizia 99-421 DC, 16 decembrie 1999, Lege Manuel relatif a l'etablissement des rapports sur les droits de l'homme, 1992 p. 80)
abilitand guvernul sa adopte prin ordonante anumite coduri, JO, 22 decembrie 1999,
p. 19041 ; D, 2000, nr. 4, p. VII, nota B. Mathieu). Cu un simt al preciziei ce poate fi 1E1 Ingerinta trebuie sa vizeze un stop legitim. - 1) Restrictiile aduse drepturilor
considerat excesiv, Consiliul, in decizia 2001-455 DC, din 12 ianuarie 2002 (JO, garantate trebuie adoptate in interesul vietii statale (securitate nationala, siguranta
18 ianuarie 2002, 1053), face din claritatea legii nu un „obiectiv, ci un principiu consti- publica, prosperitate economics sau generala a tarii), al vietii sociale (siguranta
tutional" care deriva din articolul 34 al Constitutiei (RRP, 2002, 641, cron. D. Rousseau).
publica, ordine publica, sanatate sau moralitate publica) sau al drepturilor celuilalt in
A se vedea M.A. Frison-Roche si W. Baranes, „Le principe constitutionnel de l'accessi-
bilite et de l'intelligibilite de Ia loi", D, 2000, cron., p. 361). cadrul societatii. Sub acoperirea unei nomenclaturi selective, textele conventionale
utilizeaza notiunile cele mai elastice ale dreptului public, care, impreuna, ating
"U
REGINIUL TOICIDTCAUDIVEIntikl,Ok OmuLtn PRINCIPIILE DIREC1DARE 171

notiunea generals de ordine publica. Este evident pentru oricine ca vastele Desi nedefinitA de CEDO, notiunea de „societate democratica" este valoarea centrals
posibilitati oferite statelor de a limita drepturile garantate risca sä goleasca aceste a „ordinii publice europene", in jurul careia se organizeaza astazi dreptul european
drepturi de substanta, in absenta oricarui control organizat, si confers caracter cu al drepturilor omului. Dupd ce a realizat o identificare intre profesiunea de credinta
totul exceptional unei constatari a violarii textului conventional prin lipsa de scop din Preambulul Conventiei, referitoare la un regim „cu adevarat democratic", si notiunea
legitim a unei ingerinte asupra unui drept garantat (de exemplu, CDO, nr. 518/1992, de „societate democraticA" (Lawless, 14 noiembrie 1960, A. 1), Curtea a precizat
Jong-Kyu Sohn contra Republica Coreea, 19 iulie 1995, A/50/40, vol. II, p. 104). care sunt caracteristicile „societatii democratice". In decizia - de importanta majors -
Jurisprudenta europeana este deosebit de bogata in materie. Atunci cand este vorba, Handyside din 7 decembrie 1976 (GACEDH, nr. 7), Curtea arata ca elementele de
de exemplu, de dreptul la respectarea vietii private si de familie (art. 8 CEDO), baza ale unei societati democratice sunt „pluralismul, toleranta spiritul receptiv" (§ 50)
preocuparea de a proteja sanAtatea sau moralitatea copilului este un scop legitim precizeazA, in hotararea Young, James si Webster (13 august 1981, A. 44 : libertatea
pentru o masurA de interdictie in virtutea careia parintii nu-si pot recapata copilul sindicala), ca „democratia nu se rezuma la suprematia constants a opiniei unei
plasat intr-un centru de primire (Rieme, 22 aprilie 1992, A. 226 B), dupa cum o majoritati ; ea impune un echilibru care le asigura minoritatilor un tratament corect
decizie de expulzare a unui criminal (Beldjoudi, 26 martie 1992, GACEDH, nr. 45)
si care evitA orice abuzare de o pozitie dominant:a". In linii mare, interpretarea
sau vizitele la domiciliu efectuate de agentii vamali (Funke, 25 februarie 1993,
drepturilor libertatilor enumerate in Conventie trebuie sa se concilieze cu „spiritul
A. 256 A) vizeaza, pe de o parte, mentinerea ordinii si prevenirea infractiunilor penale,
general" al acesteia, anume „protejarea si promovarea idealurilor valorilor unei
iar pe de alts parte, „prosperitatea economics a tarii". In materie de drept la libertatea
societati democratice" (Kjeldsen, Busk, Madsen si Pedersen, 7 decembrie 1976,
de expresie (art. 10), Curtea a considerat ca apararea ordinii in cadrul fortelor armate
(Engel, 8 iunie 1976, GACEDH, nr. 4 : sanctiuni disciplinare impotriva unor soldati GACEDH, nr. 48). Nucleul valorilor comune care trebuie garantate rezida fara
indoiala, conform jurisprudentei europene, in „principiile specifice unei societati
olandezi care au publicat intr-o brosura articole tinzand sa submineze disciplina
military) sau protectia moralitatii tinerilor (Handyside, 7 decembrie 1976, GACEDH, democratice" (Handyside, precit., § 72). Curtea a admis astfel ca dreptul la viatA
nr. 7: confiscarea si distrugerea unor carti pornografice destinate tinerilor), a (McCann, 27 septembrie 1995, GACEDH, nr. 9) si dreptul de a nu fi supus torturii
reputatiei semenilor (Oberschlick, 23 mai 1991, A. 204: condamnarea unui jurnalist on tratamentelor inumane sau degradante (Soering, 7 iulie 1989, A. 161, GACEDH,
pentru calomnierea unui politician), a securitAtii nationale sau a autoritatii puterii nr. 13) - ce consacrA amandoua „una dintre valorile fundamentale ale societatilor
judiciare (Observer §i Guardian, 23 mai 1991, A. 216: interdictie temporary impusA democratice care formeazA Consiliul Europei" principiul preeminentei dreptului -
presei de catre tribunale de a publica extrase din cartea unui fost agent secret britanic) cu corolarul sau, dreptul la un judecator - (Golder, 21 februarie 1975, GACEDH,
reprezintd objective legitime. nr. 23) si principiul nediscriminarii, consacrat de articolul 14 al Conventiei (Refah
2) Cu scopul de a impiedica utilizarea abuziva a clauzei de ordine publica, Partisi si altii, 31 iulie 2001), constjtuie, fiecare, „unul din fundamentele esentiale"
articolul 18 al CEDO ii interzice statului parte sa-si exercite competenta de a restrange sau „unul din principiile fundamentale" ale unei societati democratice. Aceeasi analiza
exercitarea drepturilor garantate in alt scop decat acela pentru care au fost prevazute vizeaza si drepturile care garanteazd pluralismul, ca de exemplu libertatea de expresie
restrictijle respective, interzicand astfel, in mod expres, deturnarea de putere (Pactul (Handyside, precit.), libertatea de gandire, de constiinta si a religiei (Kokkinakis,
civil al Natiunilor Unite interzice in mod implicit acest lucru). Dupa ce a refuzat o 25 martie 1993, GACEDH, nr. 47), dreptul la alegeri libere (Mathieu-Mohin si
perioada indelungata sa-si exercite controlul in temeiul special al articolului 18 (de Clerfayt, 2 martie 1987, GACEDH, nr. 55) sau libertatea de asociere pentru partidele
exemplu, Bozano contra Franta, 18 decembrie 1986, A. 111, RGDIP, 1987, 533, obs. politice (PCU din Turcia, 30 ianuarie 1998, Marea Camera, GACEDH, nr. 6).
F. Sudre ; Lukanov contra Bulgaria, 20 martie 1997), Curtea europeand inceput In importanta hotarare Partidul Comunist Unit din Turcia contra Turcia (precit.),
activitatea in materie prin hotararea Gusinskj contra Rusia, din 19 mai 2004, care referitoare la decizia Curtii constitutionale turce de dizolvare imediata (inca din
defineste economia acestei dispozitii. Articolul 18, ea articolele 13 si 14 din momentul in care a fost treat) si definitiva a partidului amintit, Curtea europeana,
Conventie, nu are o existents de sine statatoare - el nu poate fi aplicat decat in sistematizandu-si jurisprudenta anterioara, afirma ca democratia, „element fundamental
combinatie cu alte articole din Conventie si numai data dreptul garantat face obiectul «al ordinii publice europene»" , este „unicul model politic avut in vedere de Conventie
unor restrictii autorizate de Conventie dar are o semnificatie autonomy si poate fi in consecinta, singurul care este compatibil cu ea" (§ 45). Consecinta este dubla.
aplicat chiar in absenta unei incalcAri a dreptului material (§ 73). In speta amintita Pe de o parte, statul parte se poate prevala de principiul unei „democratii apte sa se
este vorba despre o privare de libertate, jar Curtea se pronunta in sensul existentei apere" pentru a lua mAsuri concrete cu scopul de a proteja regimul democratic. Asa
unei incalcari a articolului 18 cumulat cu articolul 5, § 1 c (JCP G, 2004, I, 161, nr. 2, stau lucrurile in special atunci cand este vorba de „a consolida" democratia intr-un
cron. F. Sudre). stat care a cunoscut un regim totalitar intr-un trecut nu foarte indepartat (Vogt contra
Germania, 26 septembrie 1995, § 59, GACEDH, nr. 51, obligatia de loialitate a
152 Ingerinta trebuie sa fie necesara Intr-o societate democraticA. - Semnificatia functionarilor fats de Constitutie ; Rekvenyi contra Ungaria, 20 mai 1999, Marea
unei astfel de cerinte intr-o conventje universals (art. 21 si 22 ale PIDCP) este Camera, JCP G, 2000, I, 203, nr. 25, cron. F. Sudre, interdictie pentru membrii
ambigua, din moment ce societatile politice in cauza au un puternic caracter eterogen. fortelor armate, ai serviciilor de politic si de securitate de a desfasura activitati
17Z ICEGIMUL TeRf1317-ArTrat foltItitiCat omuun PRINCIPIILE DIRECIDARE 173

politice)' sau de a proteja principiul laicitAtii, care, in calitate de garant al pluralismului, apreciere (Handyside, § 48). Cu toate acestea, principiul subsidiaritatii poate fi
al respectarii drepturilor semenilor §i, in special, al egalitatii intre sexe, este „necesar uneori ,aplicat in mod eronat de catre judecatorul european ; ap se intampla, de
pentru protectia sistemului democratic" intr-o tare care a trecut prin experienta unui exemplu, atunci cand acesta din urrnA nu ezita sa substituie aprecierea sa celei
regim teocratic (Leyla Sahin contra Turcia, 29 iunie 2004, § 106, JCP G, 2004, I, formulate de judecatorul national in interpretarea unui act eminamente privat, cum ar
162, nr. 11, cron. F. Sudre, interdictie de a purta voalul islamic la facultate ; Refah fi o clauza testamentary (Pla §i Puncernau contra Andorra, 13 iulie 2004).
Partisi (Partidul Prosperiratii) §i altii contra Turcia, 13 februarie 2003, Marea Camera, 2) Marja de apreciere reprezintA, de asemenea, transpunerea unei cerinte de ordin
§ 125, RFDC, 57, 2004, 207, note M. Levinet, interzicerea unui partid politic care
ideologic. Element constitutiv al „societatii democratice", „pluralismul" functioneaza
proslave§te instaurarea Shariei). Pe de altA parte, drepturile „caracteristice societAtii in interiorul comunitatii statelor europene. Curtea europeanA se aratA astfel sensibila
democratice" nu pot face obiectul restrictiilor decat dacA acestea din urma sunt la diversitatea europeand, mai ales la nivelul culturilor juridice, precizand ca nu poate
justificate de „ratiuni convingatoare §i imperative" (PCU din Turcia, precit, § 46). „neglija caracteristicile de fond 5i de procedure ale drepturilor interne respective"
Controlul judecatorului european in ceea ce prive§te necesitatea masurii restrictive (Sunday Times contra Marea Britanie, 26 aprilie 1979, § 61, GACEDH, nr. 49).
se organizeaza in jurul notiunii de „marjA nationalA de apreciere". In primul rand, aplicarea Conventiei se adapteaza particularitAtilor locale ; de
exemplu, judecatorul european tine seama de „traditia din §colile scotiene" in materie
B. Marja nationala de apreciere de pedepse corporale (Campbell §i Cosans contra Marea Britanie, 25 februarie 1982,
A. 48, § 29, JDI, 1985, 191, obs. P. Tavernier), de „traditiile culturale" referitoare
In ceea ce prive5te controlul judecAtorului european, toatA dialectica acestuia rezidA la reglementarea profesiei de avocat in materie de publicitate (Casado Coca contra
in preocuparea de a face loc autonomiei nationale pAstrand in acel4i timp dreptul Spania, 24 februarie 1994, A. 285, § 54, JCP G, 1995, I, 3823, nr. 37, cron.
comun §i este sintetizata de notiunea „marja de apreciere", care define§te raportul de F. Sudre) sau de „factorii istorici on politici specifici fiecarui stat" cu privire la
compatibilitate ce trebuie sA existe intre masurile nationale §i norma conventionala. conditiile de eligibilitate in cazul parlamentarilor (Gitonas contra Grecia, 1 iulie
1997, § 39, RFDA, 1998, 1007, note M. Levinet). Traditiile locale pot chiar sa
1133 Expresia jurisprudentialA a principiului subsidiaritatii. - Principiul subsidiaritatii determine Curtea sa considere ca o legislatie nationala, izolata in raport cu legislatiile
sea la baza notiunii pretoriene de „marja de apreciere", care confers statelor o putere celorlalte state parti, nu incalca Conventia, cats vreme se retell' la un domeniu
discretionary in aplicarea limitarilor aduse drepturilor protejate §i marcheaza, (recasAtorirea dupe divort) „strans legat de traditiile culturale 5i istorice ale fiecArei
a priori, controlul european cu pecetea unei atitudini retinute. societAti 5i de conceptiile profunde ale acesteia despre celula familiala" (F. contra
1) Marja de apreciere este mai intai expresia unei necesitAti functionale. Judecatorul Elvetia, 18 decembrie 1987, A. 128, § 33, JDI, 1988, 892, obs. P. Tavernier).
european is act de faptul ca autoritAtile nationale cunosc cel mai bine circumstantele In at doilea rand, Conventia nu impune in nici un caz o „uniformitate absolute"
§i conditiile locale de aplicare a Conventiei, constatand ca „datorita contactelor (Sunday Times, precit., § 61). Ceea ce inseamnA ca poate exista o mare varietate de
directe §i constante cu fortele vii din tarile tor, autoritatile de stat sunt, in principiu, solutii nationale, fare sA aibA loc totu§i o incalcare a Conventiei. Astfel, judecatorul
mai in masurA decat judecatorul international sA se pronunte" asupra continutului european a avut ocazia sA arate in mai multe randuri absenta uniformitatii europene
cerintelor ordinii publice §i asupra necesitAtii restrictiei aduse unei libertati (Handyside, sA observe „diversitatea in spatiu §i variatia in timp" a legilor nationale. Imposibilitatea
7 decembrie 1976, § 48, GACEDH, nr. 7) : a§a se intampla in cazul exproprierii, cand de a extrage din dreptul intern al statelor parti „o notiune uniforms a moralitatii"
trebuie sa" se determine ceea ce este „de utilitate publicA" (James §i altii, 21 februarie (Handyside, § 48), o „conceptie uniformA asupra semnificatiei religiei in societate"
1986, § 46, GACEDH, nr. 58), sau in domeniul libertatii religioase, pentru a se (Otto-Preminger-Institut contra Austria, 20 septembrie 1994, A. 295-A, § 50, RUDH,
reglementa portul simbolurilor religioase in institutiile de invatamant (Leyla Sahin 1994, 441, note P. Wachsmann) sau ni5te „principii uniforme" referitoare la accesul
contra Turcia, 29 iunie 2004). La fel se intampla §i atunci cand este vorba de prezenta homosexualilor la adoptie (Frette contra Franta, 26 februarie 2002, JCP G, 2002, II,
unui pericol public ce necesita recurgerea la masuri derogatorii (art. 15 ; Irlanda 10074, note A. Gouttenire §i F. Sudre) a fost astfel subliniata.
contra Marea Britanie, 18 ianuarie 1978, A. 25, infra, nr. 158)2 . Din aceasta
constatare, Curtea europeanA trage concluzia - prin care se protejeazA diversitatea Controlul marjei nationale de apreciere. - Marja de apreciere a statelor nu
nationalA - ca „de acum inainte" Conventia le rezervA statelor semnatare o marja de poate fi nelimitata, iar judecatorul european i§i afirma aptitudinea de a controla
intinderea acesteia : „Maria nationala de apreciere nu poate fi apdar disociatA de un
1. Pentru un exemplu recent, Zdanoka contra Letonia, 17 iunie 2004: ineligibilitate definitive control european" (Handyside, § 49).
pentru Parlamentul leton in cazul unei resortisante letone, in temeiul activitatilor sale 1) Clauza de ordine publicA permite un control normal ce vizeaza, in lumina
desf4urate in cadrul Partidului Comunist Leton. tuturor circumstantelor spetei, atat finalitatea mAsurii litigioase, cat §i „necesitatea"
2. Notiunea de marja nationala de apreciere a aparut initial in jurisprudenta Comisiei ei. Conform unei jurisprudente bine stabilite (hotararile Handyside §i Sunday Times,
referitoare la derogrile cuprinse in articolul 15 (cererea 176/56, Grecia contra Marea precit.), „notiunea de necesitate implica existents unei nevoi sociale imperioase ; mai
Britanie, dec. 2 iunie 1956, infra, nr. 157). cu seamy, mAsura luata trebuie sA fie proportionalA cu scopul legitim urmArit"
PRINCIPIILE DIRECTOARE 175
(Gillow, 24 noiembrie 1986, A. 109, § 55 : ingerinta disproportionate in dreptul la
respectarea domiciliului, art. 8). In ceea ce priveste cerinta existentei unei „nevoi apreciere a statului in cazul Laskey, Jaggard si Brown contra Marea Britanie (19 februarie
sociale imperioase", Curtea nu se limiteaza la a verifica dacA statul a fa'cut uz de 1997, RTDH, 1997, 738, notA M. Levinet), chiar data dreptul in cauza tine de un aspect
puterea sa de apreciere „cu buns-credinta, cu grija si in mod rational". Ea controleazA intim al vietii private (libertatea de a se deda unor practici sexuale sado-masochiste), sau
mai intai daca motivele invocate in sprijinul ingerintelor sunt „pertinente si suficiente" in cazul Worm contra Austria (29 august 1997, JCP G, 1998, I, 107, nr. 38, cron.
(Olsson, 24 martie 1988, § 68, GACEDH, F. Sudre), deli ingerinta (condamnarea unui jurnalist la amendA) tinde sl protejeze
nr. 43). In continuare, Curtea cerceteaza autoritatea judiciary si, conform Curtii, exists o „mare concordantA de vederi" la nivelul
dacA ingerinta este proportionala cu scopul legitim urn-
lath §i verificA dacA a fost dreptului intern al statelor membre. AceastA jurisprudenta este, de asemenea, foarte
pAstrat un „just echilibru" intre interesul general si interesele individuale (de exemplu, sofisticata : astfel, deli statul dispune de o marjA de apreciere extinsa in domeniul
Klass, 6 septembrie 1978, A. 28, § 59, cu privire la supravegherea secrets a concurentei neloiale, Curtea nu ezitA sl o reducl dacA discursul in cauza nu este strict
corespondentei §i telecomunicatiilor cetatenilor in scopul luptei contra terorismului). comercial, ci se inscrie intr-o dezbatere ce se referA la interesul general - de exemplu,
Principiul proportionalitatii, care transpune o cerinta de adecvare intre un obiectiv la sanAtatea publicA (Hertel contra Elvetia, 25 august 1998, D., 1999, rez., 239, obs.
legitim §i mijloacele utilizate pentru a-I atinge, se situeaza asadar in centrul controlului M.-L. Niboyet).
marjei nationale de apreciere. In functie de maniera mai mult sau mai putin strict in
care enunta conditia proportionalitAtii - proportie riguroasA, juste, rezonabila c) In fine - §i mai ales -, „prezenta sau absenta unui numitor comun al sistemelor
Curtea europeana isi moduleaza intensitatea controlului si, prin urmare, face sa juridice ale statelor" (Rasmussen contra Danemarca, 28 noiembrie 1984, A. 87,
varieze limitele marjei de apreciere a statului : dupA cum afirmA hotararea § 40, JDI, 1986, 1074, obs. P. Tavernier) este un element decisiv al controlului
Times, Sunday
„unei libertAti de apreciere mai putin discretionare ii corespunde un control Curtii, care practicA aici o asa-numita interpretare „consensualA". Prezenta prin-
european mai extins" (precit., § 59). cipiilor juridice comune reduce marja de apreciere a statului : a§a se intamplA, de
2) Controlul de proportionalitate variaza in functie de trei parametri, pe care exemplu, in cazul egalitAtii de tratament intre copiii legitimi §i naturali (Marckx, 13
Curtea ii combing. iunie 1979, § 41 si 58, GACEDH, nr. 42), al libertAtii de a nu adera la un sindicat
a) Primul criteriu tine de natura dreptului in cauza sau a „activitAtilor implicate" : (Sirgurjonsson contra Islanda, 30 iunie 1993, A. 264, § 41, JCP G, 1994, I, 3742,
controlul Curtii va fi cu atat mai strict, iar marja de apreciere a statului cu atat mai nr. 34, cron. F. Sudre), al protejArii surselor jurnalistice (Goodwin contra Marea
redusa, cu cat ingerinta se referA la un drept care priveste sfera de intimitate a Britanie, 27 martie 1996, RID civ., 1026, cron. J.-P. Marguenaud) sau al fixarii unei
individului, ca de exemplu dreptul de a avea relatii homosexuale (Dudgeon, varste identice pentru consimtirea la relatii heterosexuale, lesbiene si homosexuale
22 octombrie 1981, GACEDH, nr. 37)1
, dreptul parental de vizita (B contra Marea (L. si V. contra Austria, 9 ianuarie 2003, § 50, JCP G, 2003, I, 160, nr. 16, cron.
Britanie, 8 iulie 1987, A. 121) sau dreptul la confidentialitatea datelor cu caracter F. Sudre). Invers, absenta unui „numitor comun" al sistemelor juridice nationale ii
personal referitoare la sanatate (Z contra Finlanda, 25 februarie 1997,
JCP G, 1998, lass statului parte o „mare" sau „largA" marjA de apreciere in ceea ce priveste
I, 107, nr. 35, cron. F. Sudre). Invers, caracterul tehnic sau complex al activitatilor
necesitatea mAsurii restrictive : aceasta observatie este valabila, printre altele, in
implicate (concurentA neloiala, Markt Intern. Verlag Gmbh contra Germania,
20 noiembrie 1989, A. 165, JDI, cazul dreptului sindical de negociere colectivA (Gustafsson contra Suedia, 25 aprilie
Sporrong si Lonnroth, 23 septembrie 1990, 719, obs. P. Rolland ; politica urbanisticA,
1982, 1996, § 45, GACEDH, nr. 54), al protectiei convingerilor religioase contra blasfemiei
GACEDH, nr. 57) 2 determinA Curtea sa
le acorde statelor o mare putere discretionarA. (Wingrove contra Marea Britanie, 25 noiembrie 1996, § 57, RTDH, 1997, 713, note
b) Scopul ingerintei este si el luat in calcul : dacA scopul urmArit prin restrictionarea J.-M. Larralde), al acordarii de drepturi parintesti transsexualilor (X, Y si Z contra
dreptului se analizeaza ca o notiune „obiectiva" (de exemplu, protectia autoritAtii Marea Britanie, 22 aprilie 1997, D., 1997, 582, notA S. Grataloup), al dreptului de
judiciare in materie de atingeri aduse libertAtii de expresie : acces al homosexualilor la adoptie (Frette contra Franta, 26 februarie 2002, § 41,
Sunday Times, precit., § 59), JCP G, 2002, II, 10074, note A. Gouttenoire si F. Sudre) sau al reglementarii
marja de apreciere a statului va fi mai redusa decat dacg scopul legitim are caracter
contingent (este cazul protectiei moralitAtii : Handyside, precit., § 48). portului de simboluri religioase in institutiile de invAtamant (Leyla Sahin contra
Turcia, 29 iunie 2004, § 100-102, JCP G, 2004, I, 162, nr. 11, cron. F. Sudre).
Jurisprudenta europeana, bazandu-se aceste doua criterii, este totusi departe de a fi pe
deplin coerentA. De exemplu, Curtea nu exercitA un control riguros asupra marjei de Cauza Johansen contra Norvegia (7 august 1996, JCP G, 1997, I, 4000, nr. 35, cron.
E Sudre), referitoare la o ingsura de plasare a unui copil intr-un centru de primire - analizatA
1. in mod clasic ca ingerinta in dreptul la respectarea vietii familiale (infra, nr. 235) -,
Pentru o abordare similara, in acelasi domeniu, a CDO, a se vedea nr. 48 furnizeazA un bun exemplu pentru modularea marjei de apreciere : in ceea ce priveste
N. Toonen contra Australia, dec. 31 martie 1994, § 8. 2, 4/4 8/1 992,
2. 9/40, vol. II, p. 241. oportunitatea deciziei de plasare insesi, Curtea exercita un control minim, lAsandu-le
Consiliul de Stat apreciazA, de asemenea, ca articolul 1 al Protocolului 1 ii lash legiuitorului autorititilor nationale o marja de apreciere extinsa, favorizatA de diversitatea la nivelul
„o marja de apreciere extinsa, in special pentru a duce o politica de urbanism" (CE, 3 iulie statelor senmatare a traditiilor legate de rolul familiei si de interventia puterilor publice in
1998, Bitouzet, RFDA,
Lady Jane, D, 2000, jur. 1998, 1243, concl. R. Abraham ; CE, 7 ianuarie 2000, societatea problemele familiale ; dimpotrivA, principiul fundamental al dreptului pArintilor si copiilor
301, obs. H. Charles). la o viata familiale efectivA impune exercitarea unui „control mai riguros" asupra
modalitAtilor de executare a masurii de plasare - de exemplu, restrictiile aduse drepturilor
KEUIMUL TURIUTC=REPTURTrok OMULUI ,PRINCIPIILE DIRECTOARE 177

Orintesti si dreptului de vizita precum §i asupra garantiilor destinate sA asigure protectia dispune decat de o marja de apreciere redusa, dublatA de un control european riguros
efectivA a dreptului Orin/nor si copiilor la respectarea vietii for de familie, dat fiind ca
ce vizeaza atat legea nationale, cat si aplicarea sa de catre jurisdictiile interne.
aceste restrictii „comports riscul de a distruge relaliile familiale dintre pArinti copil." (§
64 ; a se vedea, de asemenea, Gnahore contra Franta, 19 septembrie 2000, § 54)
Este semnificativ ea si Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a adoptat, Inca de
Interpretarea „consensualA" este un element esential in variatia limitelor puterii multa vreme (CJCE, Rutili, 28 octombrie 1975, Rec. , 1975, p. 1219), un demers simetric
celui al Curtii de la Strasbourg in aprecierea limitarilor impuse de un stat unui drept
discretionare recunoscute statelor in ceea ce priveste aplicarea restrictionarii drepturilor.
individual garantat de dreptul comunitar, neezitAnd sa facA referire expresA la clauza de
Cu toate acestea, ea este fragilizata de indeterminarea standardului european - despre ordine publics a CEDO 5i, tot mai frecvent, se pare, la notiunea de marja nationals de
care nu se stie daca trebuie inteles in sens cantitativ sau calitativ -, care marcheaza apreciere (CJCE, 23 octombrie 2003, RTL Television Gmbh, cauza C-245/01, pct. 71-73).
limitele diversitatii nationale. Cu atat mai mult cu cat judecatorul european iii
recunoaste competenta de a realiza „in lumina condithlor din prezent" (Marckx,
precit., § 41) propria interpretare a „numitorului comun" 5i de a-1 adapta pe acesta III. Derogarile
din urmA la evolutia solutiilor juridice nationale (infra, nr. 160), rezervandu-si
posibilitatea de a-si revizui solutia pe viitor, daca „dreptul ar traversa o perioadA de 155 Teoria circumstantelor exceptionale. - Pactul International cu privire la Drepturile
tranzitie" (Rees, 17 octombrie 1986, A. 106, § 47). Jurisprudenta cea mai recenta Civile 5i Politice (art. 4, al. 1), Conventia Europeans (art. 15, al. 1) si Conventia
intareste sentimentul ca interpretarea „consensuala" nu este decat masca puterii Americana a Drepturilor Omului (art. 27, al. 1) contin o dispozitie similara, care
discretionare a judecAtorului european' . In hotararea C. Goodwin contra Marea autorizeaza statul parte sa suspende beneficierea de drepturile proclamate exercitarea
Britanie (Marea Camera, 11 iulie 2002, GACEDH, nr. 38), Curtea europeana considers, for in caz de razboi sau de pericol public exceptional ce ameninta viata natiunii. Carta
in pofida absentei consensului european, ca statele nu mai dispun de o marja de africana nu contine nici o dispozitie specified ; astfel, se pare ca posibilitatea de a
apreciere suficienta ca sa-i poata priva pe transsexuali de dreptul de a se casatori. deroga trebuie reglementata conform dreptului international general (F. Ouguergouz,
Dimpotriva, in hotararea Odievre contra Franta (Marea Camera, 13 februarie 2003 La Charte africaine des droits de l'homme et des peuples, PUF, p. 257 si urm.).
JCP G, 2003, II, 10049, note A. Gouttenoire si E Sudre), judecatorul european Clauza derogatorie, care ii incredinteaza statului sarcina de a aprecia circumstantele
constata in mod oportun „diversitatea sistemelor si traditiilor juridice" (in conditiile in cauza - prin urmare, de a se elibera de obligatiile referitoare la drepturile
in care in nici un stat european, cu exceptia Frantei, nu exists secretul identitatii omului -, este cu atat mai incarcata de amenintari la adresa drepturilor omului cu cat
mamei ! ) recunoaste statului o „anumita marja de apreciere" in alegerea masurilor tocmai in aceste perioade exceptionale drepturile omului sunt in pericol gray, iar
de naturA sa asigure respectarea dreptului la cunoasterea propriilor origini. garantiile pentru protectia for capata o importanta maxima. Totusi, statul nu dispune
Mai mult, este necesar sa constatam, din pacate, o deviere a interpretarii consensuale de puteri arbitrare in materie, iar textele internationale prevad ca recurgerea de catre
atunci cand judecatorul european recurge la aceasta pentru a determina aplicabilitatea un stat la clauza derogatorie nu are ca efect suprimarea tuturor obligatiilor statului ce
unui drept garantat, si nu conditiile lui de exercitare. Asa stau lucrurile atunci cand derive din Conventia pertinenta. Clauza derogatorie substituie legalitatii normale o
Curtea, invocand absenta consensului european, refuzA sa spun explicit daca dreptul legalitate exceptionala, adaptata circumstantelor. Recurgerea la clauza derogatorie
la viata (art. 2) se aplica copilului ce urmeaza a se naste, lasand aceasta problema in este subordonata unor conditii formale - obligatia statului de a informa organul
seama marjei de apreciere a statelor (Vo contra Franta, 8 iulie 2004, Marea Camera, administrativ competent (Secretar general al ONU, al OSA sau al Consiliului Europei) -
§ 82-84, JCP G, 2004, II, 10158, note M. Levinet). care fac obiectul unei interpretari stricte : astfel, Turcia nu poate invoca articolul 15
din Conventie cu privire la masurile adoptate in nordul Ciprului „in absenta unui act
3) In cadrul Conventiei Europene a Drepturilor Omului, jurisprudenta Curtii traduce
formal si public de derogare" care sa proving de la aceasta (Comisia, Rap. 4 octombrie
astfel efortul de a atinge un delicat echilibru intre definirea unei norme comune in
1983, Cipru contra Turcia, § 67, RUDH, 1992, p. 70) ; la fel, domeniul teritorial al
materie de drepturi ale omului (a unui „standard" comun) si pastrarea particu-
derogarii nu poate fi extins dincolo de portiunea de teritoriu acoperita in mod explicit
larismelor statale, efort care, la un nivel global, este directionat de principiul (destinat
de notificare (Sakik contra Turcia, 26 noiembrie 1997 ; pentru a face fatA activitAtilor
sA protejeze drepturile individuale) potrivit caruia masurile de limitare a drepturilor
teroriste din sud-estul tarii, Turcia a decretat starea de urgentA in 1990 si a notificat
enuntate trebuie sA facA obiectul unei interpretari restrictive. Aceasta va fi cu atat mai Consiliului Europei ca se preyaleaza de articolul 15 al CEDO). De asemenea,
stricta atunci cand se AA in joc un drept caracteristic societatii democratice, precum recurgerea la clauza derogatorie este supusa unor conditii materiale de asa natura
libertatea presei (de exemplu, Castells contra Spania, 23 aprilie 1992, A. 236, § 43, incat statul se afla intr-o situatie de competenta legate.
RUDH, 1993, 14, cron. F. Sudre si
sau libertatea de asociere a partidelor Aceste conditii nu i§i ating obiectivul, acela de a limita puterea arbitrary a
politice (PCU din Turcia, 30 ianuarie 1998, GACEDH, nr. 53). In acest caz, statul nu
statului, decat in masura in care un organ international de control este insarcinat sa
aprecieze daca pericolul public invocat justificA recurgerea la dreptul de derogare. In
1. A se vedea F. Sudre, „A propos du dynamisme interpretatif de la Cour europeenne des caz contrar, clauza derogatorie ajunge sa suprime principiul preeminentei dreptului
droits de l'homme", JCP G, 2001, I, 335.
sa determine prevalenta „ratiunii de stat" asupra „ratiunii democratice". CEDO ofera
178 R REGTMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI PRINCIPIILE DIRECTOARE 179
exemplul exceptional al unui asemenea control exercitat efectiv asupra intrebuintarii guvern legal, cat si de un guvern revolutionar ; cererea 3321/67 si urm., dec.
dreptului de derogare prevazut la articolul 15 si al unei jurisprudente realiste care 24 ianuarie 1968, Ann. , 1968, XI, p. 691). Existenta unui asemenea pericol public a
aspird sA concilieze, in temeiul principiului preeminentei dreptului, cloud imperative fost constatata, de exemplu, in cazul Lawless si cu privire la situatia din Irlanda de
contradictorii : protectia drepturilor individuale apararea societatii democratice Nord, unde Curtea releva amploarea violentei teroriste (legi exceptionale ce confers
sau a vietii natiunii, care impune, in anumite situatii, sa nu se acorde intaietate autoritatilor administrative puterea de a lua masuri de arestare sau de detentie : Irlanda
respectdrii legalitAtii ordinare asupra interesului superior al statului. Mai multe state contra Marea Britanie, 18 ianuarie 1978, A. 25 ; Brannigan si Mac Bride, 26 mai 1993,
(Belgia, Frantz, Grecia, Irlanda, Marea Britanie, Turcia) s-au prevalat de dreptul de A. 258 B), respectiv in mai multe cauze turce, data find activitatea terorista a
derogare' si au dat ocazia organelor Conventiei sa-si exercite controlul sA sanctioneze Partidului Muncitorilor din Kurdistan (Aksoy contra Turcia, 18 decembrie 1996 ;
incalcdrile dispozitiilor articolului 15 (infra, nr. 174). Demir contra Turcia, 23 septembrie 1998), insA nu a fost recunoscuta in cauza greaca
(in legatura cu lovitura militara de stat din 21 aprilie 1967).
Marea Britanie, printr-o declaratie din 18 decembrie 2001, a recurs la articolul 15 CEDO, Controlul se exercita asadar asupra elementelor constitutive ale pericolului public,
dupa ce a adoptat, ca reactie la pericolul public aparut ca urmare a atentatelor de la New insA permite o anumitA marja de apreciere a statului in ceea ce priveste existenta unui
York din 11 septembrie 2001, o legislatie (Anti-terrorism, Crime and Security Act 2001) pericol public, conform principiului enuntat de Comisie in cauza Cipru (cererea 176/56,
care le confers autoritatilor politienesti o putere extinsA de a opera arestari gi retineri ale
Grecia contra Marea Britanie, dec. 2 iunie 1956, Ann., II, pp. 175-179 si 183-187).
unor strain neexpulzabili, competentA a clrei conformitate cu articolul 5, § 1 CEDO pare
indoielnicA. Masurile de derogare se justified exclusiv in caz de „rAzboi" sau de „pericol public" :
ele reprezinta o violare a Conventiei dacA raman in vigoare dupa disparitia circumstantelor
Prima speta, Lawless contra Republica Irlanda (masura administrative de arestare exceptionale (cererea 214/65, De Becker contra Belgia, Comisia, dec. 9 iunie 1958,
dispusa in virtutea unei legi privind atentatele la siguranta statului; cererea 332/57, Ann., II, p. 215 urm.).
dec. 30 august 1957, Ann., II, pp. 309-3412 ; hotArarea din 1 iulie 1961, A. 3), a permis
o analiza sistematicA a celor trei conditii prevAzute de articolul 15. B. Caracterul de necesitate al masurilor derogatorii

A. Existenta unui pericol public care ameninta viata natiunii 1511 Principiul proportionalitatii. - Masurile derogatorii trebuie sa comporte un
caracter de necesitate absolute sa fie strict indispensabile pentru a putea face fats
Aceasta conditie presupune un dublu control, asupra scopului, dar asupra motivului pericolului public : ele trebuie luate „numai in masura in care situatia impune acest lucru"
masurii derogatorii. (art. 15). Statul nu poate, in baza articolului 15, sa suspende drepturile si libertatile
garantate decat in masura in care exercitarea acestora ar fi de nature sA-1 impiedice sa
166 Scopul masurii derogatorii. - In general, statul nu-si poate exercita dreptul de face fats pericolului public : trebuie sa existe o legatura concrete intre masura
derogare, ca, de altfel, nici posibilitatile de a restrange drepturile garantate, in alt derogatorie amenintarea care planeaza asupra vietii natiunii (Rap. Comisiei in cazul
scop decat acela pentru care a fost prevazut acest drept. Prin interzicerea deturnarii Irlanda contra Marea Britanie, 25 ianuarie 1976, Ann., 1976, XIX, pp. 513-949).
de putere (supra, nr. 151), articolul 18 al Conventiei de la Roma vizeaza sA impiedice Totusi, controlul exercitat de care organele Conventiei nu interzice ca statul in cauza
o utilizare abuziva a masurilor de exceptie. Cand este vorba de masuri derogatorii, sa pAstreze o anumitA marja de apreciere in ceea ce priveste masura stricta impusa de
statul trebuie sa actioneze „in scopul in virtutea caruia au fost prevazute aceste situatie (supra, nr. 153). Curtea afirma foarte clar in hotararea din 18 ianuarie
dispozitii" (hotararea Lawless, precit., § 30), adica protejarea „vietii" sau „existentei" 1978, Irlanda contra Marea Britanie (A. 25, JDI, 1980, 449, obs. P. Rolland) :
natiunii, si nu intr-un scop oarecare de utilitate publics. „Autoritatile nationale sunt, in principiu, mai in masura deck judecatorul interna-
tional sa se pronunte asupra prezentei unui asemenea pericol, ca asupra naturii
157 Motivul masurii derogatorii. - Dreptul de derogare exists doar in caz de razboi intinderii derogArilor necesare pentru a-1 indeparta" (§ 207). In cazul Lawless,
sau de pericol public, pe care Curtea it defineste in hotararea Lawless ca o „situatie Curtea apreciaza astfel cA arestarea detentia administrative a unor indivizi bAnuiti
de criza sau de pericol exceptional si iminent, care afecteazd populatia in ansamblu de participare la actiuni teroriste reprezinta o masura strict limitata la cerintele
si constituie o amenintare la adresa vietii organizate a comunitAtii ce alcAtuieste situatiei, din moment ce functionarea jurisdictiilor penale ordinare chiar a
statul" (§ 28). Pe scurt, pericolul in cauza trebuie sA aiba un caracter exceptional si instantelor penale speciale sau a tribunalelor militare nu era suficienta pentru a
sa ameninte viata natiunii, originea pericolului public find irelevanta (catastrofe si restabili pacea ordinea publics.
calamitati naturale, insurectie, rascoala, razboi international sau lovitura de stat : in Controlul european pare foarte minutios : organele Conventiei verified' nu doar
cauza greaca, Comisia a admis ca dreptul de derogare putea fi exercitat atat de un existenta materialA a faptelor ce servesc drept fundament al masurilor derogatorii, ci
si calificarea juridica a acestor fapte. Totusi, hotArarea Brannigan si Mac Bride
1. LegAturile stranse care unesc articolul 15 al CEDO Protocolul asupra dreptului de azil (precit.) tidied Intrebarea daca nu cumva marja extinsA de apreciere recunoscuta
anexat tratatului CE au fost deja subliniate (supra, nr. 102). autoritatilor nationale in materie exclude, de fapt, controlul Curtii, care considers cA
180 JIJIUDIC AY DREPTURILOR OMULUI PRINCIPIILE DIRECTDARE 181
„nu trebuie sA-si substituie opinia celei a guvernului (...) cand este vorba de natura drepturilor „inderogabile" din articolul 4 al acestuia, nu pot totu5i sA facA obiectul
mijloacelor cele mai adecvate sau oportune" pentru a lupta impotriva terorismului (§ 59) : derogArii ; sunt avute in vedere in special dreptul unei persoane private de libertate de a fi
Curtea apreciaza astfel ca fiind conformA Conventiei (art. 15) excluderea oricarui tratat cu respectul impus de demnitatea inerenta persoanei, dreptul la un recurs intern util,
control juridic asupra prelungirii, pand la sapte zile in total, a duratei arestarii garantiile juridice fundamentale etc. (CCPR/C/ 21/Rev.1/Ass.11).
preventive in cazul unor presupusi teroristi, dupd ce, intr-o cauzA anterioara, fare sA
recurgA la articolul 15, a considerat-o contrail principiului preeminentei dreptului
(Brogan, 29 noiembrie 1998, A. 145-B ; a se vedea observatiile noastre, RUDH, Sectiunea a 111-a
1993, 225). Cu toate acestea, in cauze turce similare, Curtea se dovedeste mai
riguroasa si considera ca absenta oricarui control judiciar pe durata arestarii preventive
Caracterul efectiv al drepturilor garantate
(in acest caz, de la cincisprezece la douazeci si trei de zile) nu este o masura absolut
indispensabila pentru a face faca pericolului public (Aksoy, Demir, precit., nr. 157). Dinamismul interpretative . - 1) Drept jurisprudential, dreptul Conventiei
Europene a Drepturilor Omului este profund marcat de metodele de interpretare a
Conventiei utilizate de judecatorul european. Preocuparea de a conferi un caracter cu
C. Obiectul masurilor derogatorii adevarat concret sistemului de protectie drepturilor garantate sty la baza demersului
ISO Dubla limits. - fn primul rand, masurile derogatorii trebuie sa fie compatibile judecAtorului european : „Conventia nu are ca scop sa protejeze drepturi teoretice
cu celelalte obligatii ce derive din dreptul international : Curtea europeana a analizat sau iluzorii, ci concrete si reale" (Airey, 9 octombrie 1979, GACEDH, nr. 2). Aceasta
din oficiu aceasta conditie in cazul Lawless si a tras concluzia ca ea este respectata. exigenta de concretete, prezenta si in jurisprudenta Comitetului Drepturilor Omului
Prezenta unei clauze derogatorii similare in textele universale $i regionale este un (PIDCP), it determina pe judecAtorul european sa adopte o interpretare „dinamicA"
factor de armonizare a regimurilor derogatorii : astfel, statul parte atat la CEDO, cat a Conventiei, pentru a conferi un maximum de efect util dispozitiilor normative ale
si la PIDCP nu va putea recurge la articolul 15 al CEDO decat cu conditia sa adopte Conventiei. Sprijinindu-se pe Preambulul Conventiei, care se refers nu doar la
„protectia", ci si la „dezvoltarea" drepturilor omului (al. 3), Curtea europeand
masuri conforme cu clauza derogatorie a Pactului ; or, aceasta confine o lista de
drepturi „inderogabile" mai lunga decat articolul 15 (supra, nr. 144). Desi, spre defineste, incepand cu hotararea Wemhoff contra RFG, din 27 iunie 1968, o directive
generala de interpretare afirma ca, „fiind vorba de un tratat normativ, se impune,
deosebire de Conventia europeanA, PIDCP si CADO stipuleazA, in plus, ca derogarile
pe de alta parte, sa se afle care este interpretarea cea mai adecvatA pentru a atinge
nu trebuie sA antreneze nici o discriminare, aceasta dispozitie este superflua, deoarece
scopul si a realiza obiectivul acestui tratat, si nu aceea care ar determina intinderea
toate textele conventionale prevad ca beneficierea de drepturile garantate exercitarea
cea mai limitata a angajamentelor pArtilor" (A. 7, § 8). HotArarea Golder contra
for trebuie asigurate fare nici un fel de discriminare, oricare ar fi motivul acesteia
Marea Britanie, din 21 februarie 1975 (GACEDH, nr. 2), care expliciteaza metodologia
(art. 14 CEDO). fn al doilea rand, masurile derogatorii nu trebuie sA aduca atingere
interpretative a Conventiei referindu-se la canoanele fixate de articolele 31-33 ale
anumitor drepturi, enuntate limitativ de fiecare din textele conventionale (cu exceptia
Conventiei de la Viena asupra dreptului tratatelor, confirmA alegerea Curtii de a
Cartei africane) : organele de control analizeaza astfel dace masurile luate nu au
privilegia o inter-pretare finalists sau teleologica a textului.
incalcat una sau alta dintre dispozitiile ce garanteaza aceste drepturi (supra, nr. 144).
Aceasta interpretare finalists este totodata o interpretare evolutiva. Potrivit Curtii,
De exemplu, Curtea europeanA a constatat existenta unor acte de torture cu ocazia
Conventia este un „instrument viu" (Tyrer, 25 aprilie 1978, A. 26) care „trebuie
unei retineri practicate in temeiul starii de urgenta in Turcia (Aksoy, precit.). Din
interpretat in lumina conditiilor din prezent" (Marckx, 13 iunie 1979, § 58, GACEDH,
acest punct de vedere, Conventia Americana a Drepturilor Omului asigura un grad
nr. 42). „Afisarea" acestei metode de interpretare este de aici inainte sistematica,
mai inalt de protectie decat CEDO sau Pactul, deoarece prevede, in plus, ca posibilitatea
incepand cu hotArarea Stafford contra Marea Britanie, din 28 mai 2002, pronuntatd
de a deroga nu permite „suspendarea garantiilor indispensabile protectiei drepturilor",
de Curte in compunere solemn-a (JCP G, 2002, I, 157, nr. 7, cron. F. Sudre). Curtea
care nu sunt susceptibile de derogare (art. 27, § 2).
europeana afirma ca, deli nu trebuie sa se indeparteze de precedente fare un motiv
Curtea interamericana, in avizul consultativ 8/87 din 30 ianuarie 1987, a fa'cut
valabil, preocuparea de a garanta caracterul efectiv al drepturilor este primordialA in
precizarea potrivit careia clauza derogatorie „nu implicA suspendarea temporary a
interpretarea Conventiei, cuvenindu-se sa „fie mentinuta o abordare dinamicA
statului de drept", multumindu-se sa modifice, farA sa suprime, „unele dintre limitele
evolutiva" si, prin urmare, sa se reevalueze ,,In lumina conditiilor din prezent» ce
legale in ceea ce priveste actiunea puterilor publice" : asadar, ea nu autorizeaza
interpretare si ce aplicare a Conventiei se impun la ora actuala" intr-un
suspendarea garantiilor juridice „indispensabile", precum habeas corpus sau recursul
anumit domeniu (§ 68-69 ; C. Goodwin, Marea CamerA, 11 iulie 2002, § 74-75,
amparo (ILM, 1988. 2, p. 512).
GACEDH, nr. 38). Curtea realizeaza astfel, in maniera pretoriana, adaptarea Conventiei
Comitetul Drepturilor Omului are o pozitie similara celei a Curtii interamericane,
deoarece considerA, in Observatia generala 29 „StAri de urgentr , adoptata la 24 iulie 1. A se vedea studiul nostru „A propos du dynamisme interpretatif de la Cour europeenne des
2001, ca un anumit numar de drepturi garantate de Pact, deli nu figureazA pe lista droits de l'homme", JCP G, 2001, I, 335.
182 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI PRINCIPIILE DIRECTOARE 183
la schimbarile sociale (drepturile copiilor naturali, reprimarea penald a homosexualitAtii, gi Abdurasulovic contra Turcia (6 februarie 2003: mAsuri provizorii, infra, nr. 313)
pedepsele corporale, transsexualitatea, notiunea de „familie", mediul etc.). JudecAtorul si Marea Camera contra Bulgaria (4 decembrie 2003: viol, infra, nr. 166) oferA un
european, singurul interpret autorizat al Conventiei, iii rezerva, prin intermediul bun exemplu in acest sens.
acestei interpretari dinamice - in legAturA cu care precizeazA totusi ca nu merge panA In scopul „dezvoltarii" drepturilor protejate, dinamismul interpretativ al judecatorului
acolo (in principiu) incat sa creeze un drept care nu este inserat initial in text (ca, de european mobilizeazA tehnici care se sprijinA „mai ales pe dezvoltarea logics a unui
exemplu, dreptul la divort, Johnston, 18 decembrie 1986, GACEDH, nr. 41) -, concept, a unui drept sau a unui principiu fundamental, care este lasat la discretia
posibilitatea de a adapta in mod constant Conventia la evolutia moravurilor $i judeatorului" I . Largirea aplicabilitatii dreptului extinderea continutului acestuia
mentalitAtilor, cu scopul de a o feri de orice anacronism, $i de a denunta legislatiile
sunt cele cloud principale cai urmate pentru a asigura caracterul efectiv al drepturilor
pe care le considerA caduce. Trebuie afatat cA, in felul acesta, judecAtorul european
garantate. Tehnica „notiunilor autonome" si aceea a „obligatiilor pozitive" reprezinta
se aventureazA pe tAramul politicii legislative. Recenta hotarare L.V. contra Austria
cea mai bung ilustrare in acest sens.
(9 ianuarie 2003) °feed un exemplu evident. Curtea europeanA apreciazA cA legislatia
penala austriaca - legislatie ce fixeala o varstA diferifa pentru consimtirea, pe de o
parte, la relatii homosexuale pe de alts parte, la relatii heterosexuale si lesbiene - I. Notiunile autonome
este contrail Conventiei (art. 14 combinat cu art. 8).
De altfel, interpretarea evolutiva nu se opre$te la dispozitiile materiale ale Conventiei, kit Principiile interpretarii „autonome". - 1) Tehnica „notiunilor autonome" se
ci se aplicA si dispozitiilor procedurale - dreptul la recurs individual, mAsuri provizorii -
analizeaza ca o metoda de formare a unui drept comun, care atenueaza imprecizia
(Loizidou contra Turcia, 23 martie 1995, § 71, GACEDH, nr. 1 ; infra, nr. 308 $i urm.).
termenilor conventionali §i neomogenitatea drepturilor nationale, permitand o.definire
Metoda de interpretare evolutiva retinuta de Curtea europeana a influenlat in mod evident uniforms a angajamentelor asumate de state. Considerand cA normele europene de
celelalte organe internationale de proteclie a drepturilor omului. Un exemplu este CDO, protectie a drepturilor omului nu variazA in functie de calificArile juridice specifice
care, intr-o formulare foarte „a la Strasbourg", afirmA ca PIDCP trebuie interpretat „ca un drepturilor nationale, Curtea europeana recurge la „notiuni autonome" pentru a
instrument viu $i cA drepturile pe care le protejeaza ar trebui aplicate in contextul $i in asigura indispensabila uniformitate de interpretare a Conventiei2 . JudecAtorul european
lumina situatiei din prezent" (CDO nr. 829/1998, Judge contra Canada, dec. 5 august a facut uz de aceasta interpretare „autonomy" in special cu privire la dreptul la un
2003, A/58/40, vol. II, 64 ; RGDIP, 2003, 969, cron. P. Weckel) ; alt exemplu it constituie proces echitabil, precum si la notiunile de „acuzatii in materie penalA" (Engel,
CEDR, dupA care Conventia pentru eliminarea discriminarii rasiale, „instrument viu, 8 iunie 1976, GACEDH, nr. 4) si de „drepturi si obligatii cu caracter civil" (Konig,
trebuie interpretatA aplicatA Orland seama de circumstanlele specifice societatii contemporane" 28 iunie 1978, GACEDH, nr. 4), dar $i in cazul dreptului de proprietate (notiunea de
(CEDR, nr. 26/2002, Stephen Hagan contra Australia, op. 20 martie 2003, A/58/18, 142).
„bunuri" : Gasus Dosier and Fordertechnik Gmbh, 23 februarie 1995, A. 306-B, § 53),
2) Initial se considera cA aceastA interpretare evolutiva trebuie sA se sprijine pe al dreptului la libertate si sigurantA (notiunea de „arestare" : Van der Leer,
evolutia convergentA a drepturilor interne ale statelor pArti sa fie o interpretare 21 februarie 1990, A. 170-A), al libertAtii de asociere (notiunea de „asociere" : Chassagnou,
„consensualr (supra, nr. 154) : „Conventia se interpreteaza in lumina conceptiilor 29 aprilie 1999, GACEDH, nr. 59) sau al principiului legalitatii incriminarii 5i pedepselor
care predominA in zilele noastre in statele democratice" (Guzzardi, 6 noiembrie (notiunea de „pedeapsa" : Jamil, 8 iunie 1995, A. 317-B, § 30). Confruntandu-se cu
1980, A. 39, § 95). Or, practica jurisprudentiala aratA clar ca interpretarea evolutivA notiuni cu caracter vag sau nedeterminat, care dobandesc semnificatii diferite in
nu este deloc „consensualr , ci este o interpretare de-a dreptul constructive a functie de legislatiile nationale, Curtea va detasa aceste notiuni de contextul for
Conventiei. juridic national 5i le va conferi un sens „european". Astfel, in cazul Feldbrugge
contra Olanda (29 mai 1986, GACEDH, nr. 18), Curtea nu ezitA sa califice ca fund
Astfel, in hotArarile Stafford contra Marea Britanie $i Goodwin contra Marea Britanie (precit. ; „civil" un drept la prestarea unei asigurAri de sanatate, in ciuda „absentei unui
supra, nr. 154), Curtea europeana aratA clar cA anticipeaza „consensul", afirmand ca interpre-
numitor comun care sa permits desprinderea unei notiuni europene uniforme din
tarea sa rIspunde necesitatii de a „reactiona la consensul susceptibil de a se manifesta in
privinta normelor la care trebuie sa se ajungA". De asemenea, hotArarea L. $i V. contra Austria materia respectiva" (§ 29). JudecAtorul european, cu riscul de a „se aventura pe
(precit.) aminteste un enigmatic „consens in cre$tere" in cadrul tArilor europene in favoarea
fbcArii unei varste identice pentru relatiile heterosexuale, homosexuale $i lesbiene (§ 50). 1. P. Rolland, „Le contr6le de l'opportunite par la Cour europeenne des droits de l'homme",
in D. Rousseau $i F. Sudre (coord.), Conseil constitutionnel et Cour europeenne des droits
Trebuie observatA aici tendinta, din ce in ce mai frecventA, a judecAtorului de l'homme, STH, 1990, p. 71.
european de a se orienta care dreptul international $i de a mobiliza in sprijinul 2. JudecAtorul comunitar adopta un demers similar atunci cand confers un „sens comunitar"
interpretArii sale evolutive a Conventi