BIBLIOTEr A MY1E11A NA

bA.-AJ
ZALAU
Prezenta traducere a fost re ata-de colectiuuLGa1eddei de limbi moderne a Facultatii
de Drept a Universitatii de Vest din Timisoara:
lect. univ. drd. Raluca BERCEA (coordonator)
Frederic Sudre
asist. univ. Violeta-Irina AVRAM
asist. univ. Magdalena ROIBU
asist. univ. Flaminia-Nera-Flavia STARC-MECLEJAN
asist. univ. Andreea VERTES-OLTEANU

DREPT EUROPEAN
11E1111111 SI INTERNATIONAL
AL DREPTURILOR
Frederic Sudre, Droit europeen et international des droits de l'homme,
Presses Universitaires de France, 1989

© Presses Universitaires de France

OMULUI
2006 by Editura POLIROM, pentru prezenta traducere

www.polirom.ro
Pref4a de conf. univ. dr. Valentin Constantin
Editura POLIROM
Iasi, B-dul Carol I nr. 4, P.O. BOX 266, 700506 Traducere de
Bucuresti, B-dul I.C. Bratianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37,
P.O. BOX 1-728, 030174
Raluca Bercea (coord.), Violeta-Irina Avram, Magdalena Roibu,
Flaminia-Nera-Flavia Starc-Meclejan, Andreea Vertex-Olteanu
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romanlei
SUDRE, FREDERIC
Drept european international al drepturilor omului / Frederic Sudre; trad. de
Raluca Bercea, Violeta-Irina Avram, Magdalena Roibu,...; pref.: conf. univ. dr. Valentin
Constantin. — Iasi: Polirom, 2006.
ISBN (10) 973-46-0151-2
ISBN (13) 978-973-46-0151-6

I. Bercea, Raluca (trad.)

II. Avram, Violeta (trad.)
III. Roibu, Magdalena (trad.)
IV. Constantin, Valentin (pref.)

341.231.14(4+100) POLIROM
2006
Printed in ROMANIA
Frederic Sudre este profesor la Facultatea de Drept din cadrul UniversitAtii Montpellier I si
directorul Institutului de Drept European al Drepturilor Omului (L'Institut de Droit Europeen des
Droits de L'Homme). A mai publicat : Conseil constitutionnel et Cour europeenne des droits de
l'homme (in colab., STH, Paris, 1990), Droit francais et Convention europeenne des droits de
l'homme (coord., Engel, Strasbourg, 1994), La protection des droits de l'homme par le Comite
des droits de l'homme des Nations Unies. Les communications individuelles (coord., IDEDH,
Montpellier, 1995), Les grands arrets de la Cour europeenne des droits de l'homme (PUF, Paris,
1997), L'interpretation de la Convention europeenne des droits de l'homme (coord., Nemesis-
-Bruylant, Bruxelles, 1998), Droit communautaire des droits fondamentaux. Recueil de decisions
I Cu prins
de la Cour de justice des Communautes europeennes (coord., Nemesis-Bruylant, Bruxelles, 1999),
Realite et perspectives du droit communautaire des droits fondamentaux (coord., Nemesis-Bruylant, Nota asupra traduced 9
Bruxelles, 2000), La Convention europeenne des dmits de l'homme (PUF, Paris, 2002), Le droit
au respect de la vie familiale au sens de la Convention europeenne des droits de l'homme (coord., Prefaja (Valentin Constantin) 11
Nemesis-Bruylant, Bruxelles, 2002), Le ministere public et les exigences du pmces equitable 21
Lista de abrevieri
(coord., Nemesis-Bruylant, Bruxelles, 2003), La diffusion du modele eumpeen du proces equitable
(coord., La Documentation francaise, Paris, 2003), Les Grands arrets de la Cour europeenne des 25
Introducere
droits de l'homme (in colab., PUF, Paris, 2004).
Partea Intai
Fundamentele dreptului european
si international al drepturilor omului

Capitolul 1. Raporturile dintre dreptul international

drepturile omului 33

Sectiunea I
Dreptul international general drepturile omului 33
Sectiunea a II-a
Dreptul international al drepturilor omului
dreptul international general 45

Capitolul 2. Specificitatea dreptului european

si international at drepturilor omului 59

Sectiunea I
4-Norma de protectie a drepturilor omului 59
Sectiunea a II-a
Titularul drepturilor 78
Sectiunea a III-a
Destinatarii obligatiilor 95

Capitolul 3. lzvoarele formale ale dreptului european

si international al drepturilor omului 109

Sectiunea I I
Proclamarea universals 109
Sectiunea a II-a
Proclamarea regionals 111
Sectiunea a III-a
Disparitatea juridica a instrumentelor de proclamare
a drepturilor omului 140
Partea a doua
Capitolul 2. Controlul nonjurisdictional al drepturilor
Regimul juridic al drepturilor omului
omului: sistemul universal 495

Capitolul 1. Principiile directoare 153 Sectiunea I

Controlul prin intermediul plangerilor 495
Sectiunea I
Aplicabilitatea directs a normei conventionale 153 Sectiunea a II-a
Controlul prin intermediul rapoartelor 510
Sectiunea a II-a
Subsidiaritatea instrumentului conventional 160 Index de matedi 521
Sectiunea a III-a
Index al jurisprudentei citate 529
Caracterul efectiv al drepturilor garantate 181

Capitolul® Drepturile garantate 199

Sectiunea I
Dreptul Ia nediscriminare 202
Sectiunea a II-a
Integritatea persoanei 213
Sectiunea a III-a
Libertatile persoanei fizice 239
Sectiunea a IV-a
Drepturile procedurale 249
Sectiunea a V-a
Dreptul Ia respectarea vietii private §i de familie 312
Sectiunea a VI-a
Libertatile gandirii 343
Sectiunea a Vika
Libertatile de actiune socials §i politica 364
Sectiunea a VIII-a
Dreptul de proprietate 375
Sectiunea a IX-a
Drepturile strainilor 388

Partea a treia
Garantiile drepturilor omului

Capitolul ontrolul jurisdictional

al drepturilor omului: modelul european 415
Sectiunea I
0 jurisdictie unica 416
Sectiunea a II-a
Examinarea preliminary a cererli 432
Sectiunea a III-a
Judecata pe fond 468
 I Lista de abrevieri

A Curtea europeana a drepturilor omului, hotarari si decizii, Seria A

(pans la data de 31 decembrie 1995 ; pentru perioada ulterioara, a
se vedea Rec.)
A/n/40 Raport anual al CDO la sesiunea n a Adunarii generale a Natiunilor
Unite
AC Aviz consultativ
AFDI Annuaire francais de droit international (Anuarul francez de drept
international)
AJIL American Journal of International Law (Jurnalul American de Drept
International)
Ann. Annuaire de la CEDH (Anuarul CEDO)
Ann. CDI Annuaire de la Commission de Droit International (Anuarul Comisiei
de Drept International)
Ann. Fac. dr. Annales de la Faculte de droit de... (Analele Facultalii de drept din ...)
Ann. IDI Annuaire de l'Institut de Droit International (Anuarul Institutului de
Drept International)
Biroul International al Muncii
u//. civ. Bulletin des arrets des chambres civiles de la Cour de cassation
(Buletinul hotararilor sectiilor civile ale Curtii de casatie)
Bull. crim. Bulletin des arrets de la chambre criminelle de la Cour de cassation
(Buletinul hotaretrilor sectiei penale a Curlii de casatie)
Bull. dr. h. Bulletin des droits de l'homme (Buletinul drepturilor omului) (Institutul
luxemburghez pentru drepturile omului)
BYBIL British Yearbook of International Law (Anuarul britanic de drept
international)
CADO Conventia Americana a Drepturilor Omului
CADOP Carta Africans a Drepturilor Omului Popoarelor
Cahiers de droit europeen (Caiete de drept european)
Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene
Comisia de Drept International
Comitetul Drepturilor Omului
Conventia Europeana a Drepturilor Omului
Conventia cu privire la Eliminarea tuturor formelor de Discriminare
Rasiala
22 LISTA DE ABREVIERI LISTA DE ABREVIERI 23

CIADO Curtea Interamericana a Drepturilor Omului JDI Journal du droit international (Jurnalul de drept international)
CU Curtea Internationale de Justitie ' JO Journal officiel (Monitorul oficial al Republicii Franceze)
Curtea de Justitie a ComunitAtilor Europene JTDE Journal des tribunaux. Droit europeen (Jurnalul tribunalelor.
Comisia europeana a drepturilor omului Drept european)
I Curtea PermanentA de Justitie Internationale Jur. Cl. Int. Jurisclasseur de droit international (Juriclasor de drept international)
CPJI serie A HotArari Jur. Cl. Proc. Jurisclasseur de procedure penale (Juriclasor de procedure penald)
CPJI serie B Avize consultative pen.
COI serie AB HotArari, avize consultative si ordonante (incepand cu 1931) LCDP Les Cahiers de droit public (Caietele de drept public)
re-SCE Conferinta pentru Securitate Cooperare in Europa LPA Les Petites Affiches (Micile Afise)
Carta Socials EuropeanA NILR Netherlands International Law Review (Revista olandeza de drept
D Recueil Dalloz (Culegerea Dalloz) (incepand cu 1945) international)
D. et R. Decisions et rapports de la Commission europeenne des droits de NOEI Noua ordine economics internationalA
l'homme (Decizii rapoarte ale Comisiei europene a drepturilor NQHR Netherlands Quarterly Human Rights (Revista olandezd trimes-
omului) (incepand cu 1975) trial'd de drept al drepturilor omului)
DADIO Declaratia Americana a Drepturilor si Indatoririlor Omului OIM Organizatia Internationale a Muncii
DCDF Droit communautaire des droits fondamentaux. Recueil de deci- ONG Organizatie neguvernamentala
sions de la Cour de justice des Communautes europeennes (Drept ONU Organizatia Natiunilor Unite
comunitar al drepturilor fundamentale. Culegere de decizii ale OSA Organizatia Statelor Americane
Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene) (E Sudre (coord.), OUA Organizatia UnitAtii Africane
S. Quellien, N. Rambion si C. Salviejo, Nemesis-Bruylant, col. PIDCP Pactul International cu privire la Drepturile Civile Politice
„Droit et justice", nr. 26, 1999) PIDESC Pactul International cu privire la Drepturile Economice, Sociale
1-10 Directia Drepturilor Omului din Consiliul Europei si Culturale
Dec. Decizie cu privire la admisibilitate a Comisiei europene a drep- PPS Problemes politiques et sociaux (Probleme politice ci sociale)
turilor omului sau a Curtii, incepand cu 1 noiembrie 1998 Rap. Raport al Comisiei europene a drepturilor omului (sau al unei
Dreptul european al drepturilor omului alte comisii, in functie de context)
D . nat. Defense nationale (Apararea nationals) RBDI Revue beige de droit international (Revista belgiana de drept
DIDO Dreptul international al drepturilor omului international)
DIUDO Declaratia IslamicA Universals a Drepturilor Omului RCADE Recueil des cours de l'Academie de droit europeen (Culegere de
Dr. fam. Droit de la famille (Dreptul familiei) cursuri a Academiei de drept european)
Dr. soc. Droit social (Dreptul social) RCADI Recueil des cours de l'Academie de droit international de La
DUDO Declaratia Universal:a a Drepturilor Omului Haye (Culegere de cursuri a Academiei de drept international de
EJIL European Journal of International Law (Jurnalul European de la Haga)
Drept International) RCDIP Revue critique de droit international prive (Revistd critics de
Fl Foaie de informare, Drepturile omului, Consiliul Europei drept international privat)
GACEDH Les grands arrets de la Cour europeenne des droits de l'homme RDH Revue des droits' de l'homme (Revista drepturilor omului)
(Marile hotarari ale Curtii europene a drepturilor omului) RDIDC Revue de droit international et de droit compare (Revista de
(F Sudre, J.-P. Marguenaud, J. Andriantsimbazovina, A. Gouttenoire, drept international si de drept comparat)
M. Levinet, PUF, col. „Themis", ed. a 2-a, 2004) RDP Revue de droit public et de la science politique en France et a
Gaz. Pal. Gazette du Palais (Gazeta Palatului) l'etranger (Revista dreptului public ci a stiintei politice in Franta
HRLJ Human Rights Law Journal (Jurnalul de Drept al Drepturilor si in straindtate)
Omului) Rec. Dec. Recueil de decisions de la Commission europeenne des droits de
ICLQ International Comparative Law Quarterly (Revista trimestriala l'homme (Culegere de decizii ale Comisiei europene a drepturilor
de drept international comparat) omului) (pang in 1974)
ILM International Legal Materials (Materiale legale internationale) Rec. Recueil des arrets et decisions de la Cour europeenne des droits
IPC Inalte parti contractante de l'homme (Culegere de hotartiri decizii ale Curtii europene
JCP Jurisclasseur periodique (Semaine juridique) (Juriclasor periodic a drepturilor omului) (incepand din 1 ianuarie 1996) ; de
- Saptelmona juridica), editie generalA asemenea, dup5 context, Recueil des arrets de la CIJ, de la
24 LISTA DE ABREVIERI

CJCE, des decisions du Conseil d'Etat (Rec. Lebon), des decisions

du Conseil constitutionnel (Culegere de hotardri ale CIJ, CJCE,
de decizii ale Consiliului de Stat (Rec. Lebon), de decizii ale
Consiliului constitutional)
Rev. aff. eur. Revue des affaires europeennes (Revista afacerilor europene)
Rev. jur. Revue juridique et politique d'Outre-mer (Revista juridica ci politica
et pol. a Teritoriilor de peste mari) Introducere
•d'Outre-mer
Rev. jur. Revue juridique et politique. Independance et cooperation (Revista
et pol. juridica ci politics. Independent/1 cooperare)
Rev. Sc. crim. Revue de science criminelle et de droit penal compare (Revista de
1 Terminologie. — Daca Mallarme spunea ca menirea poetului este aceea de a „da o
Dr. pen. stiinte penale ci de drept penal comparat)
semnificatie mai purl cuvintelor tribului"1 , aceasta afirmatie este valabill si in cazul
comp. juristului, mai ales in ceea ce priveste expresia „drepturile omului". Aparenta
Rez. Rezolutie
Revue francaise de droit administratif (Revista franceza de drept simplitate a acestor cuvinte explica, probabil, usurinta cu care sunt utilizate in
RFDA vorbirea curenta. Apa'rand aproape in toate discursurile thoderne, „drepturile omului"
administrativ)
Revue francaise de droit constitutionnel (Revista franceza de par sa fi devenit o noua ideologie, un fel de „a treia cale" intre marxismul sumar si
RFDC liberalismul traditional, asta Baca nu cumva ele reprezinta un punt comun la care se
drept constitutional)
Revue generale de droit international public (Revista generald de ajunge pornind de la ideologii greu de conciliat. Pentru o abordare stiinnfica a notiunii de
RGDIP
drept international public) „drepturi ale omului" este deci necesar sa se faca o distinctie clara intre diferitele
Regulament Interior niveluri de analiza pe care le implica aceasta. Putem distinge, in principal, trei niveluri.
RI
RIDC Revue internationale de droit compare (Revista internationald de In primul rand, este vorba despre filosofia si morala drepturilor omului (astazi se
drept comparat) vorbeste mai degraba despre etica drepturilor omului), masa materials a formularii
RIEJ Revue interdisciplinaire d'etudes juridiques (Revista interdisci- juridice a acestor drepturi.
plinary de studii juridice) In al doilea rand, este vorba despre ideologia politica a drepturilor omului, asa
RJDA Revue jurisprudentielle de droit des affaires (Revista jurispru- cum este ea puss in practica, atat pe plan intern, cat si international, de partidele
dentialei de drept al afacerilor) politice, de sindicate, de asociatiile umanitare, de guverne organizatii interna-
RMC Revue du Marche commun (Revista Pietei Comune) tionale. In cadrul societatii internationale, „diplomatia drepturilor omului" °fell o
RTD civ. Revue trimestrielle de droit civil (Revista trimestrialei de drept civil) imagine incarcata de contraste. Drepturile omului, miza a unei mediatizari excesive,
RTDE Revue trimestrielle de droit europeen (Revista trimestrialei de dar obiect al dezinformarii operate de catre regimurile lipsite de opinie publics,
drept european) par sa fi devenit un instrument de lupta in fata opiniilor publice, suferind o politizare
RTDH Revue trimestrielle des droits de l'homme (Revista trimestriala a extrema ce a dus la pervertirea tor. Totusi, meritele acestei abordari diplomatice a
drepturilor omului) drepturilor omului nu trebuie subestimate : fa'ra a uita Ca deznodamantUl unor
RUDH Revue universelle des droits de l'homme (Revista universald a dureroase cazuri de incalcare a drepturilor omului trebuie puse cel mai adesea pe
drepturilor omului) seama ei, trebuie subliniat mai cu seama ca textele juridice care protejeaza drepturile
Serie B Cour europeenne des droits de l'homme, memoires, plaidoiries omului reprezinta de fapt consecintele unor asemenea dezbateri diplomatice, care
et documents (Curtea europeand a drepturilor omului, memorii, sunt adesea dificile.
pledoarii documente) In ultimul rand, este vorba despre dreptul pozitiv al drepturilor omului, cu toate
TANU Tribunalul Administrativ al Natiunilor Unite mecanismele institutionale de garantare pe care le implica acesta. Dreptul pozitiv al
drepturilor omului este, intr-un fel, partea vizibila a aisbergului numit „drepturile
omului", care n-ar putea exista faca straturile inferioare (baza filosofica, expresiile
politice, dezbaterile diplomatice). Juristul intervine la nivelul acestui ultim aspect,
fard a-si putea permite totusi sa neglijeze fundamentele filosofice si morale ale
drepturilor omului sau sä faca abstractie de influenta contextului ideologic 5i politic.

1. S. Mallarme, Le tombeau d'Edgar Poe, NRF Poesie, Gallimard, 1992, p. 60.

26 INTRODUCERE
Cat despre dreptul pozitiv al drepturilor omului, trebuie relevat faptul ca expresia
„libertati publice" a fost mult timp preferata de care majoritatea autorilor (a se
vedea, in acest sens, titlurile manualelor mentionate in bibliografia de la sfarsitul
acestei introduceri) in locul sintagmei „drepturile omului" pentru a desemna, intr-o
maniera generals, drepturile si atributele care asigura libertatea si demnitatea fiintei
umane si care beneficiaza de garantii institutionale. Aceasta diferentiere dintre
drepturile omului si libertkile publice are o dubla semnificatie. Mai intai, in majori-
tatea cazurilor, se precizeaza CA doar libertatile publice tin de dreptul pozitiv si au o
realitate juridica, in timp ce drepturile omului, deoarece fac trimitere la notiunea de
„drepturi naturale", tin de domeniul eticii, ba chiar de eel al „imaginarului". Or, pe
langa faptul ea nu ar fi de dorit sa se lase unor persoane care nu sunt profesionisti ai
dreptului monopolul sintagmei „drepturile omului", eliminand astfel drepturile omu-
lui din domeniul Dreptului, nimic nu ar putea justifica excluderea expresiei „drepturile
omului" din domeniul de studiu al dreptului pozitiv, data fiind distinctia intre diferitele
niveluri de analiza a notiunii de „drepturi ale omului". Apoi, dreptul intern este pus
in antiteza cu eel international : cand se studiaza cazul unei anumite tari, se face
referire la libertatile publice din cadrul dreptului intern, dar, in cazul societatii
internationale, sunt evocate drepturile omului. 0 asemenea prezentare are drept
rezultat reducerea dreptului pozitiv al drepturilor omului (denumit „libertati publice")
la dreptul intern. SA subliniem de altfel ca tendinta actuala este sa se adopte sintagma
„drepturile omului", care este, fare indoiala, mai mobilizatoare, uneori alaturata
celei de „libertati publice" sau de „libertati fundamentale", pentru a putea trata in
continuare in regim juridic de drept intern diversele libertati (exceptie facand lucrarea
lui Y. Madiot, Droits de l'homme, Masson, ed. a 2-a, 1991).
Din punctul nostru de vedere, sintagma trebuie pastrata in cadrul unui studiu al
dreptului international, cu atat mai mult cu cat textele internationale cele mai
importante in aceasta materie se refers la „drepturile omului", si nu la libertatile
publice. Expresia „drepturile omului" va fi asadar utilizata in lucrarea de fats, cu
mentiunea - facuta anterior - ca analiza noastra se situeaza in planul dreptului pozitiv.
2 Titlul lucrarii si definitie. - Titlul ales - Drept european ci international al
drepturilor omului - poate parea redundant (dreptul international it include in mod
obligatoriu pe eel european) si necesita anumite precizari.
Drepturile omului, in sensul drepturilor si capacitatilor care asigutlibertatea si
demnitatea fiintei umane sisare beneficiaza de anumite garantii institu ionale au fost
introduse destul de recent in corpusul international (in urma cu o jumatate de secol).
Doar dupe atrocitatile celui de-al doilea razboi mondial a aparut Dreptul international
al drepturilor omului, odata cu multiplicarea instrumentelor internationale ce enuntau
drepturile garantate. Declaratia Universals a Drepturilor Omului din 10 decembrie
1948 a dat startul acestui proces de internationalizare. Drepturile omului devin, in
cadruLdreptuluiinternational, o categorie careia textele adoptate ulterior iiYor nferi
un caracter protector. Cert este Irma CA afirmarea internationals a drepturilor si
libertatilor, pe de o parte, si garantarea respectarii acestor drepturi, pe de alts parte,
sunt cloud lucruri total diferite. Iar in domeniul drepturilor omului, mai mult ca in
alte domenii, „justitiabilitatea" regulii conditioneaza eficacitatea garantarii si sanctio-
narii sale. Nici o masura de protectie internationals a drepturilor omului nu poate fi
INTRODUCERE 27
aplicata in mod serios Baca nu este insotita de menanisme prisdintinnale cores,
punzatoarec. Analiza dreptului international al drepturilor omului duce asadar la
constatarea ca mecanismele de aparare a drepturilor omului instituite in plan regional
(european si american) indeplinesc eel mai bine conditia mentionata : in speta,
Conventia Europeans a Drepturilor Omului, elaborate in cadrul Consiliului Europei
si adoptata la Roma in data de 4 noiembrie 1950, °felt modelul eel mai perfectionat
de garantare efectiva a drepturilor omului proclamate pe plan international. Dreptul
pus in practice pe plan european este, in principal, dreptul international pozitiv al
drepturilor omului. De aici si titlul ales - Drept european international al dreptu-
rilor omului menit sal puns accentul pe latura europeana a dreptului international
al drepturilor omului, la nivelul careia exists o jurisprudenta vasta, care ne permite
sa ne sprijinim pe o practice in adevaratul sens al cuvantului.
Vom defini, prin urmare, dreptul european si international al drepturilor omului
ca ansamblul de reguli juridice internationale care recunosc indivizilor, farl discri-
minare, drepturile si capacitatile ce asigura libertatea si demnitatea fiintei umane si
beneficiaza de garantii institutionale.
Planul lucrarii. - Recenta introducere a drepturilor omului in dreptul international
duce, intr-o prima etapa, la o reflectie cu privire la Fundamentele dreptului european
fi international al drepturilor omului (Partea I). Accentul se va pune aici nu atat pe
cautarea temeiurilor ideologice ale drepturilor omului, chestiune studiata in detaliu in
manualele clasice de libertati publice, cat pe problema locului ocupat de drepturile
omului in dreptul international si a specificitatii unui drept european si international
al drepturilor omului.
Studiul Regimului juridic al drepturilor omului (Partea a II-a) va conduce la
reliefarea dispozitiilor de drept pozitiv, in cadrul dreptului international si european,
care ii permit individului sa se bucure de drepturile si libertatile sale. Analiza
continutului drepturilor garantate presupune in mod necesar studierea in prealabil a
principiilor calluzitoare ale acestui regim juridic, care definesc conditiile reale de
exercitare a drepturilor omului.
Un sistem de protectie a drepturilor omului nu este credibil decat dace le dell
indivizilor garantii eficiente pentru apararea drepturilor for ; drepturile 5i libertatile
recunoscute sau proclamate, dar negarantate nu prezinta interes decat din punct de
vedere teoretic. Studiul Garantiilor drepturilor omului (Partea a III-a) va permite
evidentierea originalitatii mecanismului european de protectie a drepturilor omului.
1
4 Cu privire la libertatile publice. - In afara manualelor de libertati publice, alte referinte
sunt J. Mourgeon, Les droits de l'homme, PUF, „Que sais-je ? ", nr. 1728, ed. a 6-a, 1996,
pentru o viziune foarte personalg asupra acestui domeniu, si D. Lochak, Les droits de l'homme,
La Decouverte, „Reperes", 2002 ; de asemenea, Yves Madiot, Droits de l'homme, Masson,
ed. a 2-a, 1991, care propune o stimulanta interpretare a evolutiei mecanismului de ansamblu
al libertkii ; M. Villey, Le droit et les droits de l'homme, PUF, „Questions", 1983, pentru
o critics filosofica a notiunii de „drepturi ale omului". Mai pot fi mentionate, apoi, doul
lucrgri destinate pregkirii in vederea concursurilor (CRFPA, ENM) : R. Cabrillac,
28 INTRODUCERE
M.A. Frison-Roche, T. Revet (coord.), Libertes et droits fondamentaux, Dalloz, ed. a 8-a,
2002 ; S. Guinchard $i M. Harichaux, Protection des libertes et des droits fondamentaux,
Montchrestien, ed. a 2-a, 2004.
Textele de referinta sunt selectate de cane J. Robert $i H. Oberdoff in Libertes fondamen-
tales et droits de l'homme. Textes francais et internationaux, Montchrestien, ed. a 5-a, 2002.
Pentru a intelege distinctia dintre drepturile omului si libertatile publice, trebuie sl apelam
la analiza propusa de J. Rivero, Les libertes publiques (PUF, „Themis" , t. 1, ed. a 8-a, 1997 ;
t. 2, ed. a 6-a, 1997). in opinia lui J. Rivero, cele doua notiuni „se situeaza pc planuri
diferite". Libertatea se manifestA prin puterea de a actiona sau de a nu actiona, iar toate libertatile
„sunt libertati publice prin aceea a nu intra in domeniul dreptului pozitiv deck atunci cand
statul le-a consfintit principiul, a facut posibila exercitarea for $i le-a asigurat respectarea".
Sintagma „drepturile omului" are, pe de alts parte, o semnificatie mai largo: ea porne$te de
la conceptia din dreptul natural conform careia omul, deoarece este om, detine o serie de
drepturi inerente naturii sale ; chiar data dreptul pozitiv nu le consacra, ele exists totu$i. Pe
scurt, libertAtile publice „corespund unor drepturi ale omului care, recunoscute si reglementate
de stat, au fost incluse in dreptul pozitiv" (t. 1, p. 22 si urm.).
5 Cu privire la dreptul international al drepturilor omului. - A se vedea manualele de
drept international public (in special P.M. Dupuy, Droit international public, Dalloz, ed. a
6-a, 2002, nr. 191-228). Scurta lucrare a lui P. Wachsmann, Les droits de l'homme, Dalloz,
„Connaissance du droit", ed. a 4-a, 2002, permite o abordare corecta a acestei chestiuni. A se
vedea, de asemeni, cursul lui H. Thierry, „L'evolution du droit international", (RCADI, 1990,
III, t. 222), $i cel al lui J.Y. Morin, „L'etat de droit: emergence d'un principe du droit
international", RCADI, 1995, t. 254, precum si Actele Colocviului SFDI, La protection des
droits de l'homme et l'evolution du droit international, Pedone, 1998 (in special
G. Cohen-Jonathan, „Conclusions generates", p. 307).
De$i interesantA, incercarea de teoretizare a lui K. Vasak („Le droit international des droits
de l'homme", RCADI, 1974, p. 4, t. 140, pp. 333-415) este totusi extrem de formals $i
neglijeaza prea mult realitatea juridica : problematica limitelor impuse drepturilor omului $i
cea a eficacitatii garantiilor acestora sunt atinse doar in treacat. Aceasta observatie este
valabild $i pentru lucrarea colectivA, coordonata de acela.$i autor, Les dimensions internatio-
nales des droits de l'homme, Unesco, 1978 (citata in continuare sub denumirea Manuel
Unesco), cu o bibliografie foarte importantA, dar care nu prezinta o analiza de ansamblu
coerenta a materiei.
Utilizarea textelor internationale este indispensabill. Pentru textele fundamentale, a se
consulta : Consiliul Europei, Droits de I'homme en droit international. Textes de base, ed. a 2-a,
2002 ; P. Rolland $i P. Tavernier, Textes sur la protection internationale des droits de l'homme,
PUF, „Que sais-je ? ", ed. a 2-a, 1994 ; 0. De Schutter, F. Tulkens, S. Van Drooghenbroeck,
Code de droit international des droits de l'homme, Bruylant, 2003.
A se vedea, de asemenea, M. Delmas-Marty si C. Lucas de Leyssac (coord.), Libertes et
droits fondamentaux. Introduction, textes et commentaires, Le Seuil, „Points", 1996 ; Consiliul
Europei, L'emergence des droits de l'homme en Europe. Anthologie de textes, Ed. Consiliului
Europei, aprilie 2001 ; Unesco, Le droit d'être un homme, Lattes, 1984.
Doul reviste in limba franceza sunt consacrate in mod special dreptului international al
drepturilor omului: Revue universelle des droits de l'homme (RUDH), ed. N.P. Engel (din
1989), $i Revue trimestrielle des droits de l'homme (RTDH), ed. Nemesis-Bruylant (din 1990).
6 Cu privire la definirea dreptului international al drepturilor omului. - Nu poate ft
trecuta cu vederea definitia, foarte abstractA, dar de un inalt nivel intelectual, pe care Rene
Cassin, laureat al Premiului Nobel pentru Pace in 1968 si „parinte fondator" al Declaratiei
Universale a Drepturilor Omului, a dat-o „$tiintei drepturilor omului" : „Ramura specials a
INTRODUCERE 29
stiintelor sociale ce are ca obiect studierea raporturilor dintre oameni tinand cont de demnitatea
lunar* determinand drepturile $i capacitatile care sunt necesare in ansamblu pentru dezvoltarea
personalitatii fiecArei fiinte umane" („Colloque de Nice, 1971, Science des droits de l'homme :
methodologie et enseignement", RDH, 1972, vol. V).
7 Jurisprudenta europeana a drepturilor omului. - Pentru deciziile Curtii, vezi : Serie A.
Arrets et decisions de la Cour (Serie A), Serie B. Memoires, plaidoiries et documents (Serie B)
§i, din 1996, Recueil des arrets et des decisions, Köln, Carl Heymann Verlag. Deciziile $i
hotdrarile Curtii sunt disponibile pe site-ul ei internet, la adresa http : //www.echr.coe.int.
Pentru deciziile Comisiei : Consiliul Europei, Recueil de decisions de la Commission
europeenne des droits de l'homme (Rec. Dec.), vol. 1-46 (1960-1974), $i Decisions et Rapports
de la Commission europeenne des droits de l'homme (D. et R.), vol. 1 (1975) st urm. Pentnt
deciziile Comitetului de mini$tri : Recueil des Resolutions du Comite des ministres adopties
en application des articles 32 et 54. de la CEDH, 1959-1983 et s., Strasbourg, Consiliul
Europei, 1984 $i urm..
Un rezumat al principalelor decizii ale Comisiei $i al hotArarilor Curtii se gase$te in
Annuaire europeen, Haga, Martinus Nijhoff (din 1955).
Pentru o analiza a jurisprudentei europene, recomandam indeosebi F. Sudre, J.-P. Marguenaud,
J. Andriantsimbazovina, A. Gouttenoire, M. Levinet, Les grands arrets de la Cour europeenne
des droits de I'homme, PUF, „Themis", ed. a 2-a, 2004.
V. Berger face, in lucrarea Jurisprudence de la Cour europeenne des droits de l'homme,
Sirey, ed. a 9-a, 2004, o prezentare neutra a hotararilor Curtii. Vezi $i M. De Salvia, Compendium
de la CEDH. Les principes directeurs de la jurisprudence relative a la CEDH, ed. N.P. Engel,
ed. a 2-a, precum $i G. Dutertre, Extraits des de jurisprudence. Cour europeenne des droits
de l'homme, Consiliul Europei, 2003.
Se vor folosi, de asemeni, cronicile jurisprudentei Curtii europene ale lui R. Pelloux, apoi
V. Coussirat-Coustere, AFDI (incepand cu 1961) ; P. Rolland, apoi P. Rolland $i P. Tavernier,
precum $i E. Decaux $i P. Tavernier, JDI (incepand cu 1978) ; F. Sudre, JCP, ed. gen.
(incepand cu 1993) ; F. Sudre et al., RUDH (1992-1998) $i RDP (incepand cu 1999) ; J.-F.
Renucci, D, rezumate comentate (incepand cu 1992) ; J.-P. Marguenaud, RTD civ. (incepand
cu 1996). Jurisprudenta Comisiei a fost comentata de G. Cohen-Jonathan $i J.-P. Jacque,
cron., AFDI (incepand cu 1976). Pentru studiul CEDO, vezi infra, nr. 124.
 Partea intai

Fundamentele dreptului european

§i international al drepturilor omului
Shidinl fundamentelor dreptului european si international al drepturilor
omului presupune mai intai stabilirea raporturilor dintre dreptul international
.ji drepturile omului (capitolul 1). Vor putea fi analizate apoi particularitatile
dreptului european si international al drepturilor omului (capitolul 2), dupa
care vor fi relevate izvoarele formate ale acestuia (capitolul 3).
 Capitolul
Raporturile dintre dreptul
international §i drepturile omului

Drept de subordonare si drept de cooperare. - Data fiind distinctia fundamentals

dintre dreptul international si cel intern, regulile internationale ale drepturilor omului
au un regim aparte. Dreptul intern este un drept de subordonare care da nastere unei
singpre ordini juridice. in cadrul careia subiectii sunt subordonati puterii statului, in
tripla sa functiune legislative, executive si judecatoreasca. Dreptul international
public reprezinta un drept de coordonare intre state suverane si nu cunoaste nici
legiuitor, nici judecator, nici sanctiune obligatorie, in afara consimtamantului statelor
vizate. Regulile internationale privind drepturile omului nu tin de dreptul de subordonare
din moment ce, ca orice regula de drept international, se dezvolta in cadrul societatii
internationale ; dar nici nu tin exclusiv de dreptul de coordonare, din moment ce
urmaresc sä dea nastere unui drept de protectie a individului. Incapacitatea dreptului
international general de a asigura aceasta functie protectoare duce la aparitia de
reguli internationale specifice, care traduc o depasire a conceptiei clasice asupra
dreptului international.

Sectiunea
Dreptul international general §i drepturile omului
Caracterul politic al dreptului international antreneaza consecinte importante in ceea
ce priveste protectia drepturilor omului.

I. Dreptul international este un drept politic

Teoria celor doul sfere. - Dreptul international este definit in mod traditional ca
fiind ansamblul de reguli care guverneaza raporturile dintre state. Astfel inteles ca
drept al relatiilor interstatale, dreptul international clasic a fost construit pe baza a
ceea ce profesorul Virally numea „teoria celor doua sfere" („Droits de l'homme et
theorie generale du droit international", Mélanges Rene Cassin, Pedone, 1969, t. 4,
pp. 323-330). Aceasta postuleaza diferenla de nedepasit dintre sfera relatiilor intrastatale,
care delimiteaza ordinea interns si este guvernata de dreptul intern al statului, si sfera
relatiilor interstatale, care defineste ordinea internationals si este guvernata de dreptul
34 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN $I INTERNATIONAL...
international public. Aceasta distinctie fundamentals exclude posibilitatea existentei
unei a treia sfere, aceea a „relatiilor transstatale" carora le-ar corespunde „un drept
transnational" aplicabil relatiilor particulare care depasesc frontierele statelor. Aceasta
diferentiere traditionall dintre doua ordini juridice distincte - drepturi statale, pe de
o parte, si dreptul interstatal, pe de alts parte - conduce, in plan doctrinal, la un
dualism ce presupune o separare radicals intre dreptul national si eel international
sau, mai exact, la „un pluralism cu suprematia dreptului international" (M. Virally).
Dreptul international pozitiv modern a consacrat aceasta prezentare doctrinala.
Articolul 15, § 8 din Pactul Societatii Natiunilor stipuleaza, in materie de solutionare
pe tale amiabila a diferendelor internationale, ca „data vreuna dintre Parti pretinde,
iar Consiliul admite ca diferendul se refers la o chestiune pe care dreptul international
o lass in competenta exclusive a Partii respective, Consiliul va semnala acest lucru
intr-un raport, dar fara a propune vreo solutie". Curtea Permanents de Justitie
Internationals, in avizul sau consultativ din data de 7 februarie 1923 privind decretele
de nationalitate din Tunisia si Maroc (Serie B, nr. 4), intareste aceasta separare dintre
ordinea interns si cea internationala, declarand el problematica nationalitatii, „in
stadiul actual al dreptului international", tine de domeniul rezervat competentei
exclusive a statului. Ulterior, articolul 2, § 7 din Carta Natiunilor Unite nu va face
decat sa reia dispozitia Pactului SN, conform interpretarii date de CPJI. Potrivit
Curtii, delimitarea dintre cele doua sfere - domeniul international si domeniul rezervat
suveranitatii statului - este susceptibila de variatiuni : domeniul lasat de catre dreptul
international competentei exclusive a statelor depinde de evolutia raporturilor interna-
tionale si este, din acest motiv, legat de conjunctura internationala ; acest domeniu se
restrange pe masura ce not sectoare ale vietii statale sunt atrase in sfera raporturilor
internationale reglementate prin norme de drept international de origine conven-
tionala sau cutumiard.
Caracteristici politice ale dreptului international. - Dreptul international clasic,
conceput ca drept al societatii statelor, este construit in intregime tinand seama de
interesele statelor. Ordinea politica internationala si ordinea juridica internationala se
impletesc astfel in mod intim : de pilda, este suficient sa evocam dreptul public
european, asa cum s-a dezvoltat el in secolul al XIX-lea in cadrul Concertului
European, sau, in perioada contemporana, dreptul international al decolonizarii.
Desigur, interesele statelor nu sunt doar de nature politica (exists si interese economice,
de exemplu), dar „poarta intotdeauna amprenta politica, deoarece interesele dominante
ale statului sunt, in esenta, de nature politica" (M. Virally, op. cit., p. 325) astfel,
orice regula de drept international are o dimensiune o semnificatie politica. In plus,
tot dreptul international poarta marca suveranitatii statale, fie ca e vorba de crearea
sau de punerea sa in practica. Ca drept consensual, dreptul international depinde, in
ceea ce priveste aparitia sa, de vointa politica a statelor. Dupa cum afirma juristul
sovietic Tunkin, „dreptul international reprezinta expresia sau suportul politicii
externe, al diplomatiei" (Droit international public, problemes theoriques, trad. fr.,
Pedone, 1965, p. 184) ; acest lucru este valabil atat pentru tratatul international pe
care statul 11 incheie in functie de imperativele politicii sale externe, cat pentru
cutuma internationala care exprima practica politicii statale externe (vezi G. de
Lacharriere, La politique juridique exterieure, Economica, 1983). In fine, punerea in
RAPORTURILE DINTRE DREPTUL INTERNATIONAL $1 DREPTURILE OMULUI 35
practica a dreptului international nu este incredintata unor autoritati exterioare, ci
,organelor politice statale, adica guvernelor. Aceste caracteristici fundamentale ale
dreptului international clasic influenteaza in mod necesar protectia pe care acest
drept este capabil sä o ofere individului.
II. Consecinte In ceea ce prive§te apararea
drepturilor omului
A. Principiul competentei nationale exclusive
11 Semnificatia principiului. - Intreaga structure a dreptului international este
conceputa in afara perspectivei drepturilor omului. Dupa cum declara in 1927
eminentul jurist grec Nicolas Politis, „statul suveran era pentru supusii sai o cusca de
fier din care acestia nu puteau comunica juridic cu exteriorul decat prin spatiul Ingust
dintre bare" (Les nouvelles tendances du droit international, Paris, 1927, pp. 91-92).
Potrivit conceptiei clasice asupra dreptului international si a relatiilor internationale,
problematica drepturilor omului tine, intr-adevar, de competenta exclusive a statelor.
Individul lass in seama suveranului, a guvernului sau, grija de a fi protejat : in aceste
conditii, participarea individului la viata internationala este mediate de stat. Principiul
competentei nationale exclusive, precum absenta de principiu a unei personalitati
internationale a individului constituie astfel un obstacol teoretic de nedepasit pentru
apararea interesului individual de catre dreptul international. Aceasta nu inseamna
totusi ca preocuparile de ordin umanitar lipsesc cu desavarsire din cadrul dreptului
international, ci doar ca protectia individului este conceputa numai in functie de
interesele politice urmarite. Sta marturie faptul ca problema respectarii drepturilor
individului a fost abordata eel mai adesea in contextul colonizarii : este de ajuns sa
evocam admirabilele Lecons sur les Indiens et sur le droit de la guerre (trad. fr.,
Geneva, Droz, 1966) care i-au permis lui Francisco da Vitoria sä evoce drepturile
indienilor in perioada cuceririi Americii ; in domeniul dreptului pozitiv, Actul general
din 1890 privind abolirea sclaviei sau articolele 22 si 23 ale Pactului Societatii
Natiunilor, care incredintau puterilor coloniale ca „misiune sacra de civilizare"
asigurarea bunastarii si dezvoltarii popoarelor aflate sub mandat, reprezinta ilustrari
elocvente ale acestei tendinte. In general, relatiile internationale se bazeaza in
continuare pe ideea unei colaborari intre entitati statale suverane : Pactul Societatii
Natiunilor, ce apare ca echivalentul pactului social si are menirea de a fundamenta
existenta oricarei societati internationale, are ca obiect esential securitatea (vezi, in
acest sens, Preambulul sau), si nu respectarea drepturilor omului.
12 Apartenenta fnationala a individului. - Us= pur si simplu in seama statelor,
drepturile omului vor depinde, prin urmare, in mare masurN de relatiile stahilite intre
onaul ce trebuie protejat si statul care ii asigura protectia, precum si de calitatea
relatiilor pe care le intretin statele intre ele. Legatura exprimata prin nationalitate
intre individ un anumit stat conditioneaza declansarea unei eventuale protectii :
individul devine astfel un simplu „punt de reper" al puterii statale si se prezinta ca
„object" sau „beneficiar" al unei dispozitii protectoare de drept international care, in
36 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN $1 INTERNATIONAL...
principiu, se supune regulii generale de reciprocitate ce se gra la baza dreptului international
conventional. Asa stau lucrurile, spre exemplu, in cazul privilegiilor si imunitatilor
acordate agentilor diplomatici, al caror regim este definit prin Conventia de la Viena
din 18 aprilie 1961 cu privire la relatiile diplomatice. Insa principiul legaturii
exprimate prin nationalitate dintre individ $i stat i§i gaseste principala aplicare in
protectia pe plan extern a resortisantilor proprii, care constituie, pe parcursul fazei de
dezvoltare a societatii internationale (1648-1945) dinainte de proclamarea internationals
a drepturilor omului, domeniul esential al interventiei protectoare a dreptului international.
Aceasta practica seculars demonstreaza clar caracterul indirect al garantiilor pe care
dreptul international general le acorda indivizilor. Trei institutii stravechi ale dreptului
international se leaga, in mod direct sau indirect, de protectia resortisantilor unui stat
in strainatate.
Sistemul capitula(iilor. - Regimul capitular este un regim ce se bazeaza pe
extrateritorialitate, prin aplicarea principiului personalitatii legilor, consta intr-o
restrangere a competentelor teritoriale ale statului national astfel incat persoana
strains aflata in Cara careia i se aplica acest regim ramane supusa competentelor
statului sau de origine. Fundamentat pe necesitatea de a-i proteja pe supusii europeni
(in special comerciantii) stabiliti in tarile „din afara spatiului crestin" (Orient, Africa,
China) impotriva carentelor institutiilor locale, regimul capitular este un regim prin
esenta discriminatoriu care ii sustrage pe beneficiarii sai ordinii juridice rationale (ce
are deseori o baza religioasa) si suveranitatii teritoriale : dreptul conventional asigura
astfel doar apararea resortisantilor crestini ai statelor europene stabiliti in tari precum
cele amintite, indeosebi in privinta libertatii de miscare, a libertatii religioase,
comerciale etc. Inspiratia umanitara a acestui sistem nu reuseste totusi sa disimuleze
fundamentele sale politice : desi a aparut Inca din secolul al XVI-lea in cadrul
raporturilor dintre Franta Sublima Poarta (primul tratat capitular a fost incheiat in
1535 intre Francisc I si Soliman Magnificul, dupa care, in secolul al XVIII-lea, mai
precis in 1740, Ludovic al XV-lea sultanul Mahmud I au dat un caracter perpetuu
capitulatiilor), regimul capitular este strans legat de imperialismul puterilor europene
si de expansiunea colonials din secolul al XIX-lea in zona mediteraneana, in Africa
si Asia. Expresie a inegalitatii dreptului international, capitulatiile au fost treptat
abrogate : incepand cu Turcia in 1923 (tratatul de la Lausanne din 24 iulie), continuand
apoi cu Siamul in 1927, cu Egiptul in 1927 (conventia de la Montreux din 8 mai), cu
Persia in 1928 in final, cu China dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Protectia diplomatica. - Aceasta institutie cutumiara a dreptului international
tine exclusiv de suveranitatea statala. Curtea Permanents de Justitie Internationale, in
hotararea sa din 30 august 1924 (Serie A, nr. 2) in cauza Mavrommatis, a recunoscut
dreptul statului de a-si proteja cetatenii in termenii urmatori : „Este un principiu
elementar al dreptului international ca statul sa-si poata proteja nationalii lezati prin
actiuni contrare dreptului international comise de catre un alt stat, de la care nu au
putut obtine satisfactie pe Calle obisnuite". Hotararea Curtii atesta in mod cert faptul
ca exercitarea protectiei diplomatice este eminamente discretionara : data cunt Indeplinite
conditiile referitoare la epuizarea tailor de recurs interne si la asa-numita regula a
„mainilor curate", statul nu este in nici un fel obligat de normele dreptului international
RAPORTURILE DINTRE DREPTUL INTERNATIONAL $1 DREPTURILE OMULUI 37
sa face uz de protectia diplomatica atunci cand unul din cetatenii sai solicits acest
lucru. Protectia oferita individului de catre dreptul international general apare,
in aceasta situatie, in toata goliciunea ei : doar o legatura efectiva, bazata pe
nationalitate, intre individ stat ar putea fundamenta exercitarea protectiei diplo-
matice, dupa cum a amintit C11 in hotararea sa din 6 aprilie 1955 in cauza
Nottebohm (Rec., 1955) ; pentru Ca statul sa dea curs cererii, trebuie sä nu existe
consideratii de oportunitate politica, dictate de necesitatile politicii sale externe, care
sa-1 indene sa renunte sau sa accepte o solutie de compromis ce nu va garanta
neaparat remedierea echitabila a prejudiciilor suferite de resortisantul salt. Institutia
protectiei diplomatice, in virtutea puterii discretionare recunoscute statului national,
este nu atat un mecanism de protejare a drepturilor individului, cat un sistem de
reglementare a raporturilor dintre state, cu atat mai mult cu cat se incadreaza in
contextul general al raspunderii internationale, care oculteaza in acest caz protejarea
drepturilor individuale.
16 Practica interventiilor „umanitare". - Daca interventia, act de forta intreprins
de un stat pe teritoriu strain, este condamnata de dreptul international in numele
respectarii suveranitatii statului, interventiile facute din ratiuni umanitare apar ca o
exceptie cutumiara de la acest principiu : poate fi vorba despre o interventie din
partea statului pentru a apara viata bunurile nationalilor sai a arm: siguranta este
amenintata intr-o tara strains sau de o interventie umanitara stricto sensu ; aceasta din
urma are, in principiu, un caracter colectiv si nu-si mai propune apararea resortisantilor
statului ce intervine, ci pe a celor ai statului pe teritoriul caruia are loc interventia, care
apar ca victime ale unor actiuni contrare „legilor umanitatii". Practicate in mod
frecvent de care puterile europene (Franta, Marea Britanie, Rusia tarista) in secolul
al XIX-lea fats de Imperiul Otoman, atunci cand au avut loc masacrari ale supusilor
crestini ai acestuia (greci, in 1925, iar mai tarziu locuitori ai Cretei sau armeni),
interventiile umanitare tin mai degraba de preocuparile politice imediate decat de
considerentele strict umanitare : un exemplu it reprezinta expeditia internationals din
anul 1900 impotriva miscarii xenofobe chineze (numita rascoala boxerilor). Practica
contemporana ilustreaza aceasta derive politica a interventiei umanitare : sub aceasta
denumire nu au loc decat interventii in favoarea propriilor nationali, motivul umanitar
Bind mai mult sau mai putin real - cum ar fi cazul interventiilor americano-belgiana
in Congo (1964), israeliana in Uganda (1976) si franceza in Zair, in provincia Shaba
(1978; printre „beneficiari" figurau resortisanti belgieni), sau americans in Iran
(1980) -, on de-a dreptul discutabil (interventia americana. din Santo-Domingo,
1965, sau din Grenada, 1980). Absenta unei ratiuni politice sau prezenta unor
interese politice contrare mai puternice explica disparitia interventiilor umanitare
colective, chiar si in cazul unor incalcari masive si repetate ale drepturilor individuale
(Uganda lui Amin Dada sau Cambodgia lui Pol Pot si a „Khmerilor rosii" , pentru a
nu cita decat cazurile extreme). Tendinta actuala a dreptului international este, de
altfel, de a interzice asemenea interventii : Conventia internationals impotriva luarii
de ostatici din 17 decembrie 1979, adoptata in cadrul Adunarii generale a Natiunilor
Unite si intrata in vigoare (AFDI, 1979, p. 521), stipuleaza in articolul 14 ca „nici o
dispozitie din prezenta Conventie nu poate fi interpretata ca justificand violarea
integritatii teritoriale sau a independentei politice a unui stat care incalca prevederile
38 PUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL...
din Carta Natiunilor Unite" ; se stabileste astfel principiul interzicerii interventiei
(acute cu un scop umanitar precis (eliberarea de ostatici). In hotararea sa din 27 iunie
1986 privind actiunile militare $i paramilitare din Nicaragua, CIJ a confirmat
principiul inadmisibilitatii interventiei armate pentru asigurarea respectArii drepturilor
omului : pentru a nu fi condamnabilA, interventia umanitare trebuie sa imbrace forma
unei „asistente umanitare", de tipul celei practicate de catre Crucea Rosie (Rec.,
§ 243 si 268) (infra, nr. 55 urm.). Prin urmare, actiunea statelor in domeniul
interventiilor umanitare este extrem de aleatorie si depinde de factori politici cir-
cumstantiali.
Apararea propriilor nationali aflati in afara granitelor, sistematizatA de dreptul
international general, respectA monopolul de actiune al statelor, iar institutiile evocate
apar ca niste mecanisme punctuale cu influents limitatA. La sfarsitul secolului al
XIX-lea dupa primul razboi mondial, vom asista totusi la o evolutie a laturii
umanitare a domeniului politic, prin protectia internationals asigurata anumitor
categorii de indivizi, uneori independent de nationalitatea acestora.
B. Regimurile speciale de protecVe conventionala
Acestea se adreseazA victimelor conflictelor armate si, in cadrul SocietAtii Natiunilor,
minoritatilor si lucrAtorilor.
Protectia victimelor conflictelor armate. - 1) Dreptul international umanitar.
Publicarea, in 1862, a lucrArii elvetianului Henri Dunant intitulate Un souvenir de
Solferino stA la baza actiunii de codificare - initiate la Geneva in data de 22 august 1864
(Conventia pentru imbunAtAtirea sortii militarilor raniti) continuatA in secolul XX -
a dreptului international umanitar al conflictelor armate, numit „dreptul de la
Geneva" (conventiile din 1864, 1906, 1929, 1949, 1977). Acest drept reprezinta
partea cea mai importanta a dreptului umanitar traditional. Drept umanitar deoarece
vizeaza protejarea vietii, sAnatatii si demnitatii victimelor (combatanti, prizonieri de
razboi sau persoane civile) provenite din conflictele armate internationale (care
dobandesc un sens mai larg prin Protocolul I din 10 iunie 1977, aditional celor patru
conventii de Ia Geneva din 12 august 1949, si anume acela de „razboaie de eliberare"
impotriva dominatiei coloniale sau a regimurilor rasiste) si, in subsidiar, din
conflictele neinternationale (art. 3 comun tuturor celor patru conventii de la Geneva
Protocolul al II-lea). Dar si drept traditional construit pe baza reciprocitatii
intereselor statelor intre care au fost declamate ostilitAtile. Aplicandu-se acelor relatii
dintre state care sunt, prin excelentA, purtatoare ale pecetii suveranitAtii - relatiile de
razboi dreptul international umanitar este in mod fundamental un drept „clasic",
iar punerea lui in practicA le revine statelor (prin art. 8, 9 si 10 din primele trei
conventii si 9, 10 si 11 din cea de-a patra). Conventiile de la Geneva sunt aplicate „cu
concursul $i sub controlul puterilor protectoare insArcinate cu salvgardarea intereselor
partilor aflate in conflict". Intr-adevar, intregul sistem al Conventiilor de la Geneva
se bazeazA pe ideea CA statele beligerante desemneaza, intrucat au tot interesul, puteri
mandatare care sA le apere interesele in fata adversarilor. Bine cunoscuta institutie a
RAPORTURILE DINTRE DREPTUL INTERNATIONAL SI DREPTURILE OMULUI 39
puterii protectoare, care tine de dreptul gintilor si a carei practicA s-a dezvoltat in caz
de rupere a relatiilor diplomatice (Conventia de la Viena din 18 aprilie 1961 privind
relatiile diplomatice, art. 45), reprezinta astfel piesa de bazA a mecanismului de
apArare de la Geneva : fundamentatA pe consimtamantul statelor, ea presupune acordul
dintre statele beligerante statul tert ce are calitatea de putere protectoarel . Sistemul
puterilor protectoare a fost destul de rar utilizat din 1949 incoace (de exemplu : Suez,
1956 ; Goa, 1961 ; Bangladesh, 1971) : raritatea conflictelor interstatale „clasice",
cu ruperea relatiilor diplomatice, inmultirea conflictelor armate neinternationale si,
mai ales, neincrederea fatA de un sistem de control ce presupune interventia unui stat -
care, in plus, este mandatarul pArtii adverse - reprezinta cateva cauze revelatoare.
Dimpotriva, rolul umanitar al Comitetului International al Crucii Rosh s-a afirmat in
mod considerabil, ca si, intr-o maniera generalg, acela al ONG-urilor cu scop
umanitar (infra, nr. 76).
2) Dreptul international penal. incalcarea regulilor stabilite prin Conventiile de
la Geneva poate angaja raspunderea penalA a indivizilor care se fac vinovati de
„infractiuni grave" ce constituie „crime de rAzboi"2 - pe care Conventia din 26
noiembrie 1968 (intratA in vigoare la 11 noiembrie 1970) le va declara ulterior
imprescriptibile, impreund cu crimele impotriva umanitatii - si se afla, intr-o anumitA
masura, Ia originea constituirii dreptului international penal care are drept obiectiv mai
extins reprimarea crimelor internationale. Reprimarea prin intermediul unei jurisdictii
penale internationale nu a implicat la inceput, dar anterior Conventiilor de la Geneva,
deck marii criminali de razboi germani $i japonezi, judecati de cAtre Tribunalele de
la Nurnberg si Tokyo, instituite prin Conventia de la Londra din 8 august 1945 (JO,
7 octombrie 1945, p. 6314), respectiv prin decizia comandantului general al trupelor
de ocupatie din Japonia de pe 19 ianuarie 1946. Era vorba de jurisdictii ad hoc, cu
competente limitate. Situatia este aceeasi in cazul Tribunalului Penal International
creat de Consiliul de Securitate, prin Rezolutia 808 din 22 februarie 1993 (RGDIP, 1993,
p. 534), pentru descoperirea „incalcArilor grave ale dreptului umanitar international
comise pe teritoriul fostei Iugoslavii incepand cu 1991", si al Tribunalului Penal
1. Pot fi introdusi si „substituti" : stat neutru, organism de substituire sau organism umanitar,
cum ar fi Comitetul International al Crucii Rosii. CICR poate, in calitate de substitut, sa
asigure, cu acordul partilor aflate in conflict, functiile atribuite puterii protectoare, dar mai
poate, tot cu consimtamantul partilor, sa intreprinda si propriile-i actiuni umanitare pentru
protectia victimelor conflictelor armate internationale. Mecanismul puterii protectoare
al substitutului nu a fost extins la conflictele armate neinternationale prin Protocolul II,
care stipuleaza acordul prealabil al guvernului in cauza pentru orice asistenta umanitare
sau sanitara (art. 18, § 2).
2. Protocolul I din 1977 (art. 85) ()fell notiunii de crime de razboi o definitie mai large
decat aceea data de art. 6 b din Statutul de la Nurnberg, care vizeaza in mod global
„incalcarile legilor cutumelor de razboi", cuprinzand „fara a se limita la acestea :
asasinatul, relele tratamente sau deportarea in scopul de supunere la munca fortata
sau in orice alt scop savarsite impotriva populatiilor in teritorii ocupate, asasinarea
sau relele tratamente aplicate prizonierilor de razboi on persoanelor aflate pe
mare, executarea ostaticilor, furtul de bunuri publice sau private, distrugerea fara
motiv a satelor si oraselor, devastarea care nu poate fi justificata prin exigentele
militare".

40 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL...
International pentru Rwanda, creat prin Rezolutia 955 a Consiliului de Securitate din
8 noiembrie 1994 (RUDH, 1995, p. 160). De o cu totul alts natura, deoarece
reprezinta o jurisdictie permanents create prin mijloace conventionale, este Curtea
penald internationals, instituitA prin tratatul adoptat la Roma pe 17 iulie 1998 si intrat
in vigoare pe 1 iulie 2002 (vezi obs. lui G. Cottereau, AFDI, 2002, p. 129).
Statutul Tribunalului de la Niirnberg stabileste o distinctie tripartite intre crimele
impotriva pacii, crimele de razboi si crimele impotriva umanitatii, distinctie pe
care o reia, intr-o mai mica sau mai mare mAsura, statutul Tribunalului Penal
International pentru fosta Iugoslavie (adoptat de catre Consiliul de Securitate, Rez.
827 din 25 mai 1993 ; RGDIP, 1993, p. 552) : Tribunalul are competenta de a
judeca incalcari grave ale Conventiilor de la Geneva - care fac obiectul unei
mentiuni speciale (art. 2) -, crime de razboi (supra), crime impotriva umanitatiil
si crima de genocide. Competenta Tribunalului ad hoc pentru Rwanda este identica,
iar aceea a Curtii penale internationale este instituita intr-o maniera similara
(cuprinzand, in plus, infractiunea de agresiune) ; statutul acesteia din urma are
menirea sa defineasca sistematic principalele crime internationale comise de indivizi,
codificand dreptul preexistent : genocidul (art. 6), crimele impotriva umanitatii
(art. 7), crimele de razboi (art. 8).
Notabila este misiunea incredintata Comisiei de Drept International, incepand cu 1947, de
a elabora un proiect unit de Cod al crimelor impotriva pacii si securitatii umanitatii. CDI
1. Crimele impotriva umanitatii sunt definite prin articolul 6 c din Statutul Tribunalului de la
Nurnberg ca find : „asasinatul, exterminarea, sclavia, deportarea si orice alt act inuman
comis impotriva oricarei populatii civile, inainte de razboi sau in timpul razboiului, sau
persecutiile de natura politics, rasiala on religioasa, atunci rand aceste acte sau persecutii,
indiferent dace au constituit sau nu o violare a dreptului intern al Orli in care au fost
savarsite, au fost comise in urma oricarei crime care intra in competenta Tribunalului sau
in legatura cu aceasta crima", dar Tribunalul nu a pedepsit crimele impotriva umanitatii
decat data erau asociate unor crime impotriva pacii sau unor crime de razboi. Articolul 5
din Statutul Tribunalului pentru fosta Iugoslavie confirms aceasta abordare : crimele
impotriva umanitatii sunt „cele comise in timpul unui conflict armat, cu caracter
international sau intern, si indreptate impotriva unei populatii civile, oricare ar fi aceasta".
Lista actelor interzise include in special expulzarea si violul : violul utilizat impotriva
civililor, in timp de razboi, ca instrument de „purificare etnica" a fost, pentru prima data,
calificat drept „crima impotriva umanitatii" de catre TPI pentru fosta Iugoslavie, in decizia
pronuntata in cauza Kunarac, Kovac si Vukovic pe 22 februarie 2001 (RGDIP, 2001, 465).
In decizia pronuntata in cauza Tadic, TPI pentru fosta Iugoslavie a subliniat totusi ca
„dreptul international cutumiar nu mai necesita existenta unei legaturi intre crimele
impotriva umanitatii si conflictul armat" (Curtea de apel, 2 octombrie 1995, § 78, RGDIP,
1996, 101, obs. M. Sassoli), iar statutul Curtii Penale Internationale (art.7) nu mai afirma
necesitatea unei legaturi cu o situatie de razboi.
2. Genocidul, calificat drept crima impotriva umanitatii prin Conventia din 26 noiembrie
1968 cu privire la imprescriptibilitatea crimelor de razboi si a crimelor impotriva umanitatii
(Natiunile Unite, Serie des traites, vol. 754, p. 73), este, conform Conventiei din 1948
pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid, „o crima a dreptului gintilor", „indiferent
dace este comisa pe timp de pace sau pe timp de razboi" (art.1). TPI pentru fosta
Iugoslavie reline calificarea de „genocid" in hotararea pronuntata in cauza Krstic pe
2 august 2001 (cron. H. Ascensio si R. Maison, AFDI, 2001, p. 241).
VINTIKTS1710:11ffn"191177 IBTCLITNTICifirtilD"91'71-71CMPPILWVILSE, VDU la LP a -t
considers ca acestea din urma se disting prin „caracterul aparte al atrocitatii si cruzimii,
al salbaticiei si barbariei tor" (Rap., sesiunea a 36-a, § 64), iar proiectul salt, adoptat la a
doua prezentare, in 1996, reline cinci tipuri de crime impotriva pacii si securitatii umanitatii :
agresiunea, genocidul, crimele impotriva umanitatii, crimele impotriva personalului Natiunilor
Unite sau a personalului asociat (acest aspect este surprinzator), precum si crimele de
razboi (Y. Daudet, „Travaux de la CDI", AFDI, 1996, 589). De apreciat este faptul ca, in
comparatie cu o lista stability in 1991 (J. Dehaussy, „Travaux de la CDI", AFDI, 1991,
682), CDI nu mai plaseaza alaturi — in categoria crimelor impotriva pacii si securitatii
umanitatii — „incalcarile sistematice sau masive ale drepturilor omului" si prejudiciile
„deliberate si grave" aduse mediului, adica infractiuni indreptate impotriva persoanelor,
respectiv impotriva bunurilor : ca si E. Zoller, apreciem ca aceste crime „impotriva
umanitatii", a caror notiune face trimitere la insasi negarea demnitatii umane, si crimele
impotriva „securitatii umanitatii" reprezinta doua lucruri diferite (E. Zoller, „La definition
des crimes contre l'humanite", JDI, 1993, 549).
3) Distinctia fats de dreptul international al drepturilor omului. Constituit pe
baza sistemului de relatii diplomatice traditionale, dreptul international umanitar al
conflictelor armate reprezintA un drept interstatal in care individul ramane un simplu
„obiect" al regulii de drept. El nu poseda, ca atare, caracteristicile specifice dreptului
international al drepturilor omului (infra). Neavand aceeasi named', dreptul umanitar
al conflictelor armate si dreptul international al drepturilor omului difera intre ele.
Nu e mai putin adevarat insa ca dreptul international al drepturilor omului si dreptul
umanitar al conflictelor armate au o preocupare comuna, in ciuda unui domeniu
material de aplicare diferit, si anume aceea de a asigura protectia persoanei intr-o
situatie „obisnuitr sau „cotidianr , dacA se poate spune asa, in primul caz, respectiv
intr-o situatie de conflict armat, in celalalt, si converg in mod necesar spre un anumit
numar de reguli fundamentale (pe care le vom intalni ceva mai departe) : obligatia de
a proteja orice individ, indiferent de nationalitate, inopozabilitatea regulii exceptiei de
neexecutare (infra, nr. 44), obligatia de a respecta (si chiar, conform articolului 1 al
Conventiilor de la Geneva, de a „face sA fie respectate") „in orice imprejurdri"
anumite drepturi substantiale (infra, nr. 145).
Dreptul penal international trebuie si el diferentiat de dreptul international al
drepturilor omului, deli campul sau de actiune este unul invecinat. Obiectul sau nu
este acela de a-i asigura individului protectia internationals a drepturilor sale, ci de
a reprima incalcarile deosebit de grave ale drepturilor esentiale ale persoanei sau ale
principiilor dreptului umanitar (din acest motiv, infractiunile definite pe plan
international se retell la subiecte - asasinate, traficul de fiinte umane, sclavia,
tortura, violul etc. - care intereseaza, in egala masurA, protectia internationals a
drepturilor omului) comise de persoane private ce actioneaza in calitate de agenti
publici. In plus, prin afirmarea raspunderii penale internationale a individului, dreptul
penal international ii conferA acestuia calitatea de subiect de drept international
(infra, nr. 57) numai ca titular de obligatii, nu si ca titular de drepturi ; in aceasta
privinta, este semnificativ ca, prin Conventia de la Roma din 17 iulie 1998, indivizilor
nu li se acorda dreptul de a sesiza Curtea penala internationald si de a declansa
actiunea penala.
Prezenta lucrare trateaza doar dreptul international al drepturilor omului, asa cum
1-am definit anterior (supra, nr. 2).
42 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL...
17 Protectia minoritatilor. — Protectia internationals a individului cunoaste, in cadrul
Pactului Societatii Natiunilor, o transformare calitativa, dar aceastd inovatie normative
nu va avea un efect practic semnificativ. In plus, importanta factorilor politici in
formularea dreptului minoritatilor in perioada de dupd primul fazboi mondial este cat
se poate de evidentd. Sub influenta ideilor presedintelui american Wilson, Wile
Invingatoare vor proceda la o retrasare a hArtii Europei si a frontierelor conform
principiului nationalitAtilor, inteles ca drept al oricarei natiuni de a se constitui
Intr-un stat independent, straduindu-se sa ia in considerare soarta populatiilor
minoritare din punctul de vedere al rasei, limbii sau apartenentei religioase. Regimul
astfel creat are un fundament conventional compozit, constituit din patru tipuri de
instrumente juridice. In primul rand, tratatele privind minoritatile incheiate in
perioada 19194920 de catre puterile aliate si asociate cu cinci state (cloud state noi,
Polonia si Cehoslovacia, si trei state marite, Grecia, Romania si Iugoslavia). In al
doilea rand, capitolele speciale ale tratatelor de pace din 1919-1923 impuse statelor
invinse (Austria, Bulgaria, Ungaria si Turcia). In al treilea rand, numeroase tratate
bilaterale, cum ar fi conventiile dintre Polonia si Danzig din 1920 si 1921, cele
polono-cehoslovace din 1920 si 1925 sau cea germano-polonezd din 1922'. In sfarsit,
o serie de declaratii unilaterale la care au subscris Base state in momentul primirii for
in Societatea Natiunilor, intre 1921 si 1932: Albania, statele baltice (Estonia, Letonia,
Lituania), Finlanda si Irak. Toate aceste instrumente juridice aveau forta obligatorie
a unui instrument conventional : acest lucru era valabil in special pentru declaratiile
unilaterale, conform avizului consultativ emis de CPJI la 6 aprilie 1935 in chestiunea
scolilor minoritare grecesti din Albania (Serie A/B, nr. 64). Prin aceste texte,
minoritatilor protejate le erau recunoscute o serie de drepturi esentiale ce aveau ca
finalitate prezervarea existentei si a identitatii for : protejarea vietii, garantarea
libertAtii individuale si religioase, egalitate civila si politics, libera folosire a propriei
limbi, drepturi speciale in materie de culture si educatie. Trebuie subliniatA
modernitatea inspiratiei acestor texte : conform CPJI (aviz precit., p. 17), „ideea
care sta la baza tratatelor pentru protejarea minoritatilor este aceea de a asigura
grupurilor sociale incorporate intr-un stat cu o populatie de rasa, limbd sau religie
diferite de a for posibilitatea de a convietui pasnic si a colabora cordial cu aceastA
populatie, pastrandu-si, in acelasi timp, caracteristicile care le disting de majoritate".
Aceste tratate prefigureaza textele contemporane ce prezinta dreptul la nediscriminare
ca fiMd un drept fundamental si protejeazd categorii de indivizi bine determinate
(femeia, copilul, refugiatul). In timp ce Declaratiile privind drepturile omului, fie ele
nationale sau internationale, se adreseaza omului intr-un sens abstract, sistemul
minoritatilor implied o protectie selective : omul este protejat ca individ ce apartine
unei anumite rase, vorbeste o anumita limbs sau practice o anumita religie.
Originalitatea principals a sistemului consta totusi in mecanismul de garantii
internationale, plasat sub controlul Societatii Natiunilor si prezenand' doua componente.
Mai intai, era vorba despre o garantie de intangibilitate, diversele instrumente juridice
de protectie neputand fi modificate fare asentimentul Consiliului Societatii Natiunilor.
Apoi, mai presus de toate, o garantie de executare, care se baza pe o strategie procedurala
1. Conventia din 15 mai 1922 creeazA un mecanism special de protectie pentru Silezia
Superioara.
RAPORTURILE DINTRE DREPTUL INTERNATIONAL $1 DREPTURILE OMULUI 43
complexl ce cuprindea trei faze. 0 prima faza de informare : fiecare membru al
Consiliului avea dreptul (si datoria) sa atragA atentia asupra incalcArilor obligatiflor
contractate de catre state cu privire la minoritatile protejate ; in plus, statele
nererezentate in Consiliu si partile vatAmate aveau dreptul sa prezinte „petitii"
Consiliului. 0 faza de analiza prealabild : odatA sesizat, Consiliul Societatii Natiunilor
putea da „instructiuni" pentru Incetarea situatiei ilegale. In fine, o fazd contencioasa :
divergentele de interpretare sau de aplicare a tratatelor asupra minoritatilor tineau de
competenta CPJI.
Protectia minoritatilor astfel organizata de care Societatea Natiunilor s-a soldat
cu un esec, datorat, in mare parte, atitudinii prudente a Consiliului, care a depus
eforturi pentru a menaja susceptibilitatea statelor aflate sub controlul sau, asa incat
sistemul nu a fost restabilit in 1945. Totusi, nu trebuie subestimata influenta institutiei
in ceea ce priveste protectia internationals a drepturilor omului : tratatele vizau
protejarea persoanelor si le transformau in subiecti distincti ai dreptului
amorsand un proces de jurisdictionalizare a drepturilor omului. Trebuie, de altfel,
subliniat faptul ca un sistem de inspiratie identicA fusese instituit pentru apararea
drepturilor locuitorilor din teritoriile aflate sub mandat prin articolul 22 din Pactul
Societatii Natiunilor, petitiile trebuind sa fie adresate Comisiei permanente a mandatelor
(sistemul a fost extins, in cadrul Cartei Natiunilor Unite, si asupra teritoriilor aflate
sub tutell).
Destfamarea URSS-ului si a Iugoslaviei a readus in prim-plan in Europa, dupe
1990, chestiunea minoritatilor etnice, religioase si lingvistice, dar nu a dat nastere
totusi unui sistem de protectie internationals specific, similar celui din 1919. In fapt,
exceptand Conventia Consiliului Europei din 5 noiembrie 1992, a cdrei influenta este
limitata la protectia limbilor regionale sau minoritare', celelalte texte (sau proiecte)
adoptate in cadrul european2 sau in cel al ONUS se referd, in general, la drepturile
minoritatilor atat din perspectiva drepturilor individului, cat si din a celor ale
colectivitAtii (infra, n°65) si le inscriu, de aici inainte, in contextul specific al
dreptului international al drepturilor omului, prin intermediul principiului general al
1. Prin Carta europeana a limbilor regionale sau minoritare (intratA in vigoare la 1 martie
1998), statele se angajeazA sa ia diferite masuri In favoarea folosirii acestor limbi mai ales
in domenii cum ar fi InvAtAmantul, justitia, administratia sau cultura ; de asemenea, este
prevAzutA o procedurA de control pe baz1 de rapoarte (comentariu P. Kovacs, RGDIP,
1993, p. 411).
2. Adunarea parlamentara a Consiliului Europei s-a pronuntat in favoarea adoptArii unui Protocol
aditional la Conventia EuropeanA a Drepturilor Omului cu privire la drepturile minoritatilor
nationale (Rez. 1201 din 1 februarie 1993), care nu ar include deck drepturi culturale (Rez.
1255, 31 ianuarie 1995, RUDH, 1995, p. 187). In paralel, Comisia Europeans pentru
democratie prin drept a elaborat, la 8 februarie 1991, o propunere de conventie europeana
pentru protectia minoritAtilor (comentariu, G. Malinverni, RUDH, 1991, p. 157). Consiliul
Europei a adoptat, la 1 februarie 1995, o Conventie-cadru pentru protectia minoritatilor
nationale (RUDH, 1995, p. 171), intratA in vigoare la 1 februarie 1998 si ratificatA de 35 de
state la 20 august 2004.
3. Adunarea generala a Natiunilor Unite a adoptat, la 18 decembrie 1992, Rezolutia 47/135
cu privire la Declaratia drepturilor persoanelor apartinand unor minoritati nationale sau
etnice, religioase si lingvistice (comentariu, 1.-0. Bokatola, RGDIP, 1993, p. 745).
44 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL...
nediscriminarii sau facand referire la dispozitiile textelor conventionale existence,
cum ar fi articolul 27 al Pactului International cu privire la Drepturile Civile Politice.
Protectia lucratorilor. - Partea a din Tratatul de la Versailles din 28 iunie 1919
pune bazele Organizatiei Internationale a Muncii, a carei constitutie va fi adoptata in
1946 dupa ce, prin Declaratia de la Philadelphia din 10 mai 1944, au fost precizate
scopurile si obiectivele a ceea ce poate fi numit astAzi dreptul international al muncii
(a carui analiza nu face obiectul lucrarii de fats). Dace sistemul OIM nu si-a produs
pe deplin efectele decat dupA cel de-al doilea razboi mondial, atat in ceea ce priveste
instituirea normelor internationale ale muncii, cat si in ceea ce priveste organizarea
mecanismului institutional de protectie (infra, nr. 84), trebuie in schimb sa subliniem
aici caracterul novator al Tratatului de la Versailles. In Preambulul sau se afirma :
„Societatea Natiunilor trebuie sä aiba ca obiectiv instaurarea pacii universale, iar o
asemenea pace nu poate fi fondata decat pe pacea socials (...) ; reticenta unei natiuni
oarecare de a adopta un regim de munca cu adevarat uman constituie un obstacol
pentru eforturile altor natiuni care doresc sa amelioreze soarta oamenilor muncii in
cadrul propriilor state". Punand accentul pe legatura existents intre pacea mondiala
pacea socials, Pactul Societatii Natiunilor se afla asadar la originea recunoasterii
unor drepturi economice si sociale categoriale — drepturile lucratorilor iar aceasta
recunoastere, trebuie notat, precede pe plan international afirmarea drepturilor
„clasice" (civile politice).
Prima incercare de organizare institutionala a societatii internationale este insotita
aladar, in unele sectoare bine definite, de un anumit progres in domeniul drepturilor
omului, cu atat mai mult cu cat Tratatul de la Versailles a treat, prin articolul 227, un
tribunal special insarcinat cu judecarea Kaiserului Wilhelm al II-lea, „vinovat de
ofensa supreme adusa moralei internationale autoritatii tratatelor". PremergAtoare
tribunalelor de la Nurnberg si Tokyo, aceasta prima tentative de reprimare internationala
a crimelor de razboi s-a soldat cu un esec, dat fiind faptul ca guvernul Olandei a
refuzat extradarea lui Wilhelm al II-lea. In mod evident, conditiile istorice nu erau
incA potrivite pentru a sprijini, in materie de aparare a drepturilor omului, de
raspundere internationala a agentului statului sau de mentinere a pacii, constructiile
juridice indraznete ale Pactului Societatii Natiunilor, revolutionare in multe privinte.
Consacrarea internationala a drepturilor omului nu se va realiza decat dupd conflictul
planetar al celui de-al doilea razboi mondial.
—ftAPOIMMILE MITRE D'REPTUL INTERNATIONAL St DREPTLERILEOMULU1
Sectiunea a II-a
dreptul international al drepturilor omului
§i dreptul international general
Dreptul International al Drepturilor Omului (DIDO) depaseste contradictia inerenta
dreptului international clasic, conform careia apararea drepturilor omului nu poate fi
asigurata decat printr-un drept interstatal realizat de catre $i pentru respectivele state,
pAraseste problematica generals a dreptului international, care este aceea a relatiilor
interstatale. Aceasta inovatie fundamentals a dreptului international din cea de-a doua
jumatate a secolului XX, odatA cu afirmarea dreptului popoarelor de a dispune de ele
insesi, are consecinte asupra naturii insesi a dreptului international.
I. Dreptul international al drepturilor omului
este un drept ideologic
A. Un drept construit in functie de interesele omului
1. Postulatul egalitatii tuturor oamenilor. - Caracterul ideologic al DIDO rezida
chiar in sursa lui de inspiratie : dedus dintr-o anumita conceptie asupra omului si a
raporturilor sale cu ceilalti oameni cu societatea, DIDO aspird la exprimarea unei
ideologii comune pentru intreaga umanitate, al carei prim principiu Il reprezintA
egalitatea tuturor oamenilor. Omul, indiferent de statutul sau politic, este considerat
a fi pretutindeni acelasi, indiferent de rasa, sex, religie sau opinie. In aceasta privinta,
radacinile adanci ale proclamarii internationale a drepturilor omului sunt aceleasi cu
cele ale proclamarilor nationale : este suficient sA amintim aici, cu titlu principal,
faptul ca principiul identitatii tuturor oamenilor anima atat doctrina cresting, cat si
scoala dreptului natural. Conform doctrinei crestine, originea sfarsitul fiind comune
tuturor, toti oamenii participa in mod egal la demnitatea pe care acestea o intemeiaza :
este vorba despre afirmarea egalitAtii tuturor oamenilor, inzestrati cu aceeasi demnitate,
asa cum a formulat-o apostolul Pavel in Epistola ate Galateni (III, 28) : „Nu mai
este iudeu, nici elfin ; nu mai este nici rob, nici liber". cat despre scoala dreptului
natural, care se va dezvolta in special in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea prin
discipolii lui Grotius, ipoteza starii naturale duce la afirmarea existentei unor drepturi
„care apartin in mod originar si esential omului, care sunt inerente naturii sale si de
care acesta se bucura tocmai pentru ca e om, independent de vreun act anume din
partea sa" (Burlamaqui, Principes du droit naturel, 1747, capitolul VII, § 8). Dreptul
natural doming astfel primele proclamari solemn si sistematice ale drepturilor
omului. Este vorba, mai intai, despre declaratiile americane : Declaratia drepturilor
din Virginia, din 12 iunie 1776, afirma ca „toti oamenii sunt prin natura for liberi
independenti" , in timp ce Preambulul Declaratiei de Independents a Statelor Unite
ale Americii, din 4 iulie 1776, proclama ca „...toti oamenii au fost creati egali ; ei
sunt inzestrati de Creator cu anumite drepturi inalienabile". Este vorba, in al doilea
rand, despre Declaratia franceza a drepturilor omului cetateanului, din 26 august
1789, care are ca obiect expunerea „drepturilor naturale, inalienabile sacre ale

46 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL...
omului" : natura umana find identica in cazul tuturor oamenilor, ace5tia beneficiaza
cu totii de drepturile care decurg din ea ; egalitatea, postulate de caracterul natural al
drepturilor, este astfel primul dintre drepturile proclamate (art. 1 : „Oamenii se nasc
raman liberi egali in drepturi"). Desi lipsita de once referire formals la „natura",
Declaratia Universals a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948 afirma, la randul
sau, in Preambul unitatea familiei umane proclama in primul articol ca „toate
fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate drepturi". Drepturile omului, asa
cum sunt enuntate, incepand din 1948, in principalele texte internationale, fac
trimitere la identitatea universals a persoanei prin aceasta, au o valoare care
transcende politicul : fundamentele ideologice ale DIDO determine, conform
expresiei profesorului Virally („Droits de l'homme et theorie generale du droit
international", Mélanges Rend Cassin, precit. , p. 328), principiul unitatii
atemporalitatii dreptului.
B. Unitatea §i atemporalitatea dreptului
Pentru ca omul este pretutindeni acelasi, aceleasi reguli trebuie sa se aplice oricui,
oricand oriunde.
20 Permanenta drepturilor omului. - Este remarcabil faptul cal atat textele nationale,
cat si cele internationale referitoare la drepturile omului apar ca „recunoasteri" sau,
ceea ce este aproape acelasi lucru, ca „declaratii" de drepturi: dace formularea
drepturilor este contingents si depinde de decizii politice - find, din aceasta
in continua evolutie inseamna ca ea nu este o activitate de creare, ci de recunoastere
a „dreptului de a fi om" , valoare permanents si anterioara orica'rui act politic.
Notiunea de drepturi ale omului Iii transcende recunoasterea prin intermediul textelor :
textele internationale (sau nationale) nu „creeaza" drepturile omului, ci le recunosc
si, pe unele, le erijeaza in categorii juridice, conferindu-le un regim de protectie.
Este si cazul Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, proclamata de catre
Adunarea generals a Naliunilor Unite (Rez. nr. 217-A-III), care debuteaza cu un
Preambul „ce considers ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor
familiei umane si a drepturilor for egale si inalienabile constituie fundamentul
libertatii, dreptatii si pacii in lume". Este, de asemenea, cazul CEDO, prin care
statele implicate „ii recunosc oricarei persoane aflate sub jurisdictia for drepturile si
libertatile" definite in Conventie (art. 1). Permanenta drepturilor omului determine
in mare masura continutul acestor drepturi.
21 Consecinte privind continutul drepturilor proclamate. - Profund impregnate
de ideologia definite de care Locke 5i Rousseau, declaratia americana si cea franceza
constata drepturile inerente fiintei umane anterioare societatii : ele recunosc
„drepturi de a" (trai, circula, avea o opinie), si nu „drepturi la" (munca, protectie
socials, un nivel de trai satisfa'cator), „drepturi de rezistenta" , care presupun o
libertate de opliune si de acliune a individului si o abtinere din partea statului, 5i nu
„drepturi-creante", care sä presupuna o creante a individului contra societatii
prestatii pozitive din partea statului. Intr-adevar, drepturile naturale ale omului nu pot
consta in creante fats de societate, pentru ca ele preexists acesteia ; dupa cum afirma
RAPORTURILE DINTRE DREPTUL INTERNATIONAL SI DREPTURILE OMULUI 47
J. Rivero, „nu poate exista creantA acolo unde nu exists creditor" (Les libertes
publiques, PUF, 1984, t. 1, p. 60). Se creioneaza aici distinctia, asupra careia vom
reveni ceva mai departe, dintre drepturile civile cele politice, concepute ca drepturi
de a to opune Puterii si numite uneori „drepturi de prima generatie" , si drepturile
economice, sociale @i culturale, numite „drepturi de a doua generatie" , care nu sunt
formate din libertati, ci din drepturi de a obline prestatii. Proclamarea internationals
a drepturilor omului, asa cum a fost fAcutA prin Declaratia universals din 1948, nu
reproduce o opozitie atat de radicalA si nu exclude „drepturile-creante". In aceasta
solutie, trebuie vazut rezultatul unui compromis intre traditia liberals marxism. Pe
de o parte, conceptia liberals a evoluat profund din 1789, pierzand treptat once
fundament ideologic si trecand, dupa expresia decanului Vedel, la un „socialism
individualist" care afirma libertatile individuale impotriva statului in acelasi timp,
solicitA interventia acestuia din urma pentru realizarea drepturilor economice, sociale
culturale. Constitutiile moderne ale statelor democratice consacra aceasta extindere,
iar Preambulul Constitutiei franceze din 27 octombrie 1946, de pilda, afirma „principiile
economice, politice sociale deosebit de necesare in zilele noastre, care se articuleazA
in jurul intreprinderilor si al oamenilor muncii, al drepturilor la siguranta si la
culture". De altfel, critica marxista a unei conceptii liberale ce ignorA omul concret
denuntarea de catre ea a libertatilor formale, golite de once continut real date find
conditiile materiale ale existentei individului (in acest sens, vezi replica lui Visinski :
„De ce libertati dispune un comer american ? "), impun, in ceea ce priveste conceptia
asupra drepturilor omului, complementaritatea libertatilor 5i a creantelor ce permit sa
i se ceara colectivitatii sa satisfaca nevoile fundamentale prin care se materializeazd
aceste libertati. Cu toate acestea, Declaratia universals Iii pastreaza caracterul in
esenta individualist.
Analiza continutului DUDO releva, in mod semnificativ, preeminenta drepturilor
individuale „clasice". Dintre cele 27 de articole care enunta aceste drepturi, lAsand
deoparte enuntarea principiilor generale de libertate, egalitate, fraternitate nedis-
criminare (art. 1 si 2), 19 articole consacra libertatile traditionale : drepturi si
libertati de ordin personal (art. 3-11) ; drepturi ce definesc statutul privat al persoanei
(art. 12-17) ; facultati spirituale, libertati publice si drepturi politice fundamentale
(art. 18-21). Doar cinci articole se refers la drepturile economice, sociale si culturale
(art. 22-27) (reluAm clasificarea propusa de Rene Cassin insusi, „La declaration
tiniverselle et la liaise en oeuvre des droits de l'homme", RCADI, 1951, t. 79, pp. 241-367).
Caracterul individualist al Declaratiei se manifests mai ales prin locul foarte redus
acordat datoriilor individului fats de colectivitate' : articolul 29, alineat 1, declare ca
„individul are indatoriri numai fats de comunitatea in care este posibila dezvoltarea
libera deplina a personalitatii sale", dar accentul este pus pe rolul colectivitatii,
loc de dezvoltare a individului, iar aceste indatoriri sunt mai putin precise decat
datoria de a respecta drepturile semenilor (art. 29, al. 2 ; in acest sens, fiecare drept
poarta in sine indatoriri corelative). Opozitia fats de doctrina marxista, care pretinde
ca beneficierea de drepturile omului sa fie supusa anumitor conditii si mai ales
indeplinirii anumitor indatoriri, este aici extrem de Clara (si se va materializa, in
momentul votarii Declaratiei, prin abtinerea URSS-ului si a cinci democratii populare).
1. Vezi Y. Madiot, Considerations sur les droits et devoirs de l'homme, Bruylant, 1998.
 - - —•1.--crorrrriavrmyrx-razurr".=2.9rEnriVI-1:50M7rOPETC¢TTP1-175PZINFICTIVINIrEt...77—"'""-
Constitutia din 1977 a URSS-ului oferd un exemplu semnificativ : capitolul VII,
intitulat „Drepturile, libertatile indatoririle fundamentale ale cetatenilor URSS",
enunta o serie de drepturi libertati, dar confine un articol (59) care stipuleaza ca
„exercitarea drepturilor si libertatilor este inseparabil legata de indeplinirea de catre
cetacean a indatoririlor sale. Cetateanul URSS este dator sA se conformeze Constitutiei
URSS si legilor sovietice, sa respecte regulile vietii in societatea socialised si sa
poarte cu demnitate Inaltul titlu de Cetatean al URSS". Drepturile sunt deci subor-
donate indatoririlor, care sunt datorii ale omului fata de stat. Sa adaugam, parasind
domeniul dreptului, ca Uniunea Sovietica nu a fost singurul stat care a pus accentul
mai degraba pe indatoririle deck pe drepturile omului : acelasi lucru s-a intamplat in
Spania lui Franco, in Grecia, pe timpul dictaturii coloneilor, sau in Chile, pe timpul
lui Pinochet. Entuziasmul fata de indatoririle omului, poate chiar fata de o eventuala
Declaratie universals a indatoririlor omului, comun regimurilor totalitare de pretutindeni,
nu poate sa apara decat ca extrem de straniu.
7.2 Universalitatea drepturilor omului. - DupA cum afirma Jean Rivero, „in inima
conceptului de drepturi ale omului se afla intuitia ireductibilitatii fiintei umane la
intregul sau mediu social" (Raport general, in Les droits de l'homme, droits collectifs
ou droits individuels ? , LGDJ, 1980, p. 23). Universalitatea tine de faptul ca exigenta
fundamentals potrivit careia fiintei umane i se datoreaza ceva tocmai pentru ca este
o fiinta umana e perceputa pretutindeni. Astfel, Declaratia din 1789 nu reprezinta
declaratia drepturilor cetatenilor francezi, ci este valabila pentru toti oamenii. DUDO
intruchipeaza aceasta vocatie universals: conform unuia dintre principalii sai initiatori,
Rene Cassin, ea este „universala prin inspiratie, prin expresie, prin continut, prin
sfera de aplicare §i prin potentialul sau proclama direct drepturile omului fata de
toti ceilalti, oricaror grupuri sociale ar apartine primul sau cei din urma" („L'homme
sujet de droit international et la protection universelle de l'homme", Mélanges
Georges Scelle - La technique et les principes du droit public -, LGDJ, 1950, t. 1,
p. 77). Drepturile omului astfel proclamate sunt prerogative pe care le recunoaste
orice ordine juridica, nu doar propriilor resortisanti, ci oricarei persoane. Aceasta
perspectiva universalista nu este, pe alocuri, lipsita de slabiciuni : proclamarea
internationals a drepturilor omului, pentru concilierea traditiei liberale si a doctrinei
marxiste, se preteaza la niste compromisuri discutabile. Mai intai, in ceea ce priveste
forma : Declaratia combing formule foarte generale, inspirandu-se din Declaratia de
la 1789 (de exemplu, art. 1 : „Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate
si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta trebuie sa actioneze unele
fata de altele Intr-un spirit de fraternitate"), cu enumerari precise, menite sa confere
un continut concret drepturilor (de exemplu, art. 18 cu privire la libertatea religiei
sau art. 25 cu privire la un nivel de trai satisfacator). In definirea drepturilor, mai
ales : articolul 17, cu privire la dreptul de proprietate, ofera un bun exemplu de
formulare hibrida (al. 1 : „Orice persoana, atat individual, cat si in colectivitate, are
dreptul la proprietate"), in timp ce Preambulul articolul I ilustreaza contradictia
dintre conceptia fundamentals a marxismului (Preambulul vede in libertati nu un dat
ce trebuie respectat, ci o victorie ce trebuie repurtata, iar § 2 evoca „aparitia unei
lumi in care fiintele umane vor fi libere... ") si traditia drepturilor naturale (libertatea
ICArUKTUNTLIffq7lrfrKerrlICCW71.7ErirrrEa(rIVVTIV91,17Vr1 i r1M1:9P-1^LXICLIElla-,UPINV,I.:0.,
este inerenta omului). Este la fel de adevarat insa ca DUDO reprezinta inainte de
toate expresia individualismului occidental si ca a-i afirma universalitatea inseamna
a afirtna ca aceasta conceptie occidentals are vocatie universals, ceea ce nu poate
decat sa alimenteze nemultumirile legate de europo- (sau occidentalo-)centrism. Cu
alte cuvinte, conceptul de universalitate a drepturilor omului nu este admis in
unanimitate si nu este... universal. Dupa cum o atesta pozitia de principiu a statelor
asiatice sau amploarea pe care o iau curentele integriste, drepturile omului nu au atins
Inca universalitatea la care aspird. Pare deci mai corect sa afirmam, precum Patrick
Waschmann, ca „data drepturile omului sunt un universalism (ele se adreseaza
tuturor oamenilor, fare distinctie), inseamna ca nu sunt universale" (Les droits de
l'homme, „Connaissance du droit", Dalloz, ed. a 3-a, 1999, p. 50). Ramane totusi
esenta : Declaratia exprimd in plan universal niste drepturi ale omului pe care nici o
declaratie sau constitutie nationals nu a putut sa le formuleze altfel decat prin referire
la o tars anume. Ea confera astfel drepturilor omului o dimensiune internationals pe
care nici un document national nu ar fi putut sA le-o dea, fie si numai pentru ca
anumite drepturi proclamate depasesc simplul cadru statal (asa, de exemplu, dreptul
de a parasi orice tara - art. 13 -, dreptul de a solicita azil - art. 14 - sau libertatea
de opinie si de expresie „independent de frontierele de stat" - art. 19). Dincolo de
cadrul statal, Declaratia de la 1948 „largeste campul de exercitare a drepturilor
omului la comunitatea mondiala in intregul ei" (J. Rivero, Les libertes publiques,
PUF, 1984, t. 1, p. 109).
Aceasta recunoastere a unui minim consistent de drepturi fundamentale in favoarea
oricarei fiinte umane, in orice loc si in orice moment pune bazele unui nou drept
comun international : in acest sens, dreptul international al drepturilor omului aspira
sa exprime valori - demnitatea umana, egalitatea intre oameni - care constituie un
fond comun tuturor civilizatiilor i tuturor religiilor. Acest lucru este confirmat de
cresterea influentei DUDO, care iii va pune amprenta atat pe legislatiile nationale
(unele state not o vor incorpora in constitutiile for : Indonezia, Costa Rica, Haiti), cat
si pe textele internationale : activitate de pure recunoastere, Declaratia defineSte
drepturile care necesita o garantie, dar nu organizeaza garantarea for. Menita a fi
completata prin alte texte conventionale, universale sau regionale, Declaratia se afla
la originea procesului de internationalizare a drepturilor omului: la fel ca si in
dreptul intern, recunoasterea drepturilor precede organizarea protejarii for.
Unitatea atemporalitatea dreptului international al drepturilor omului in funda-
mentul sau ideologic contrasteaza cu pluralitatea societatilor statale cu diversitatea
regulilor de drept international care reglementeaza raporturile dintre ele.
II. Consecinte asupra dreptului international general
A. Interpenetrarea ordinii interne §i a ordinii internationale
Introducerea protectiei drepturilor omului in ordinea juridica internationala implica
negarea teoriei celor cloud sfere, pe care s-a edificat dreptul international clasic.
Aceasta negare se evidentiaza atat in planul originilor, cat si in cel al continutului
dreptului international al drepturilor omului.
 ---71TEINIUNNIENTECITDREFITAKTFEITROPERN71 IN - A IIONAL...
23 In originile DIDO. - Aparitia dreptului international al drepturilor omului tine
de recunoasterea unitatii dintre politicile interne si extern ale statelor. Atrocitatile
celui de-al doilea razboi mondial au fAcut ca guvernele aliate sa constientizeze faptul
ca violarea regulilor cele mai elementare de drept pe plan national antreneaza in
exterior violarea simetrica a regulilor dreptului international ; pe scurt, cA totali-
tarismul intern atrage dupd sine o politica externs agresiva imperialistA. Trei texte
principale, elaborate in contextul imediat al conflagratiei mondiale, anunta Declaratia
de la 1948. In primul rand, declaratia presedintelui Roosevelt din 6 ianuarie 1941 cu
privire la cele „patru libertati" : libertatea de opinie si de expresie, libertatea
confesionalA („de a-i inchina lui Dumnezeu cultul pe care it doresti"), libertatea de
a scapa de sArAcie, libertatea de ate elibera de frica (a se intelege : de rAzboi). Apoi,
Carta Atlanticului din 14 august 1941, semnatA de catre Roosevelt si Churchill, care
adaugA celor patru libertati necesitatea progresului economic si aspiratia la securitate
socialA (Declaratia Natiunilor Unite din 1 ianuarie 1942 reia continutul Cartei
confers o dimensiune multilateralA). In fine - si mai ales -, Carta Natiunilor Unite
din 26 iunie 1945, .care internationalizeaza, intr-un text conventional multilateral,
problema drepturilor omului.
24 Dispozitiile Cartei Natiunilor Unite referitoare la drepturile omului. -
Interdependenta dintre, pe de o parte, pacea securitatea internationala pe de
alts parte, conditii mai bune de asigurare a bunastarii economice sociale
respectarealibertatilor omului reprezinta soclul pe care se sprijina Carta de la San
Francisco. In Preambulul Cartei, statele membre iii proclama „credinta in drepturile
fundamentale ale omului, in demnitatea valoarea fiintei umane, in egalitatea in
drepturi a bArbatilor femeilor, precum si a natiunilor magi mici". Articolul 1,
§ 3 al Cartei atribuie Organizatiei Natiunilor Unite scopul fundamental de a „realiza
cooperarea internationalA... dezvoltand incurajand respectarea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limbs sau religie" ;
aceeasi idee este enuntata in articolul 55 (c), in numele cooperArii economice si
sociale internationale. Protectia internationala a drepturilor omului face astfel parte
din indatoririle primordiale care le revin organelor principale ale Natiunilor Unite :
Adunarea generala (art. 13, § 1 (b)), Consiliul economic si social (art. 62, § 2 ;
articolul 68 prevede, de altfel, crearea unui organ subsidiar insarcinat sä vegheze la
respectarea drepturilor omului), Consiliul de tuteld (art. 87). Mai presus de toate,
dincolo de indatorirea generala a statelor membre „de a-si indeplini cu buns-credinte
obligatiile asumate in Carta (art. 2, § 2), articolul 56 stipuleaza ca. „Membrii se
angajeazA sa intreprinda actiuni in comun separat, in cooperate cu Organizatia,
pentru realizarea scopurilor enuntate in articolul 55". Avem de-a face cu enuntarea
unei obligatii generale de cooperare in vederea „respectarii universale efective a
drepturilor omului" (art. 55). Si totusi, lacunele Cartei raman considerabile : Carta
recunoaste organelor Natiunilor Unite misiunea de a „favoriza", de a „dezvolta" si de
a „incuraja" respectarea drepturilor omului, le da puterea de a face studii recomandari,
dar nu instituie in acest domeniu nici o garantie specials si nu defineste in nisi un fel
continutul drepturilor ce trebuie aparate (aceste lucruri vor fi realizate de Adunarea
generala insasi si de institutiile specializate, in principal OIM si UNESCO, precum
de organizatiile regionale). Totusi - si aceasta reprezinta o evolutie capitals -, Carta
—1(71IVETKITMZUEEWITRTTUTOKEFTME, 1 141191.17191WDICEP4VIMIEr UM L 01 '51
Natiunilor Unite face ca drepturile omului sa patrundA in ordinea internationala si
trece dincolo de ecranul opac al statului, care separa dreptul intern de cel
international.
25 In continutul DIDO. - Enuntand drepturile protejate, Declaratia universals din
10 decembrie 1948, adoptatd de Adunarea generala cu 48 de voturi pentru $i 8
abtineri (Africa de Sud, Arabia Saudita tari din Est, printre care URSS-ul), confirms
aceasta interpenetrare : Preambulul dezvolta ideea potrivit careia recunoasterea
drepturilor omului constituie „baza libertatii, dreptatii pacii in lume", iar articolul
28 afirma necesitatea unei ordini internationale in care drepturile si libertatile
persoanei sa poatA fi pe deplin exercitate. Din acest moment, „dreptul international
patrunde in insasi inima sanctuarului suveranitatii" (M. Virally, „Cours general de
Droit international public", RCADI, 1983, t. 183, p. 124). Intr-adevar, dispozitiile
dreptului international al drepturilor omului cunt aplicabile relatiilor dintre stat
propriii nationali, chiar atunci cand nici un interes strain nu este angajat sau atins
in mod direct : dreptul international instituie in sarcina statelor obligatii fata de propriii
nationali, iar acestia din urma pot face apel din dreptul intern la dreptul international,
uneori chiar in fata instantelor internationale. Acest aspect evidentiazA originalitatea
profundA a obiectului DIDO, care, dupa cum observa profesorul Combacau, „consta
nu atat in instituirea de relatii interstatale intre partile care au contribuit la alcatuirea
tratatelor, cat in crearea unui drept de origin internationala, dar cu obiect intern,
aplicabil in raporturile dintre subiecti dintre subiecti $i stat" (Droit international
public, Montchrestien, 1995, ed. a 2-a, p. 394). Mai mult, aceste dispozitii pot fi
aplicabile chiar organizarii politice a statului. Sunt vizate astfel doua elemente
constitutive clasice ale statului (populatia si aparatul politic). Pe de alts parte, statele
care participa la instrumentele internationale de protectie au dreptul de a denunta
violarile drepturilor omului comise de catre alte state eventual, de a le urmari pe
acestea din urma in fata unor jurisdictii speciale (de exemplu, •in cadrul Consiliului
Europei sau al OSA). Aceasta dubla „revolutie" atrage consecinte inevitabile.
2 Politizarea DIDO. - Daca dreptul international al drepturilor omului nu este un
drept politic, ci ideologic, el este cu siguranta un drept „politizat". Prin accederea la
nivelul dreptului international, problema respectArii drepturilor omului a devenit de
un interes politic major pentru independenta statului si a dobandit o miza politica :
acuzatiile de violare a drepturilor omului traduc mai degraba o dorinta de destabilizare
a regimurilor politice decat o luare in considerare reala a intereselor victimelor.
Tocmai aceasta este ambiguitatea drepturilor omului, deopotrivA obiect al dreptului
international (definirea drepturilor si a mecanismelor de protectie) si factor al relatiilor
internationale (urmarile Actului de la Helsinki, politica externs a lui Jimmy Carter,
denuntarea reprimarii manifestatiei din piata Tian An Men de catre China in iunie
1989 sau a atitudinii statelor „teroriste", precum Libia sau Irakul, candidaturile la
Consiliul Europei de dupa 1989, de exemplu). Aceasta ambivalenta a drepturilor
omului explica decalajul care exists nu doar in cadrul ONU, ci si in Consiliul Europei
(ajunge sä amintim Bosnia sau Cecenia) intre obiectivele proclamate de catre state
(respectarea drepturilor omului) obiectivele urmarite in realitate prin politica for
externs. SA remarcam cu luciditate cA, deli drepturile omului au devenit o dimensiune

a mediului international, ele nu exercifd o influents reala asupra relatiilor internationale :
„folosite" de catre state, drepturile omului „sunt niste instrumente in serviciul unor
politici care urmAresc alte objective decat salvgardarea demnitatii indivizilor"
(P.H. Imbert, in SFDI, op.cit., nr. 5, pp. 282-285).
27 Mutatia dreptului international. - In planurprincipidor, introducerea protectiei
drepturilor omului in ordinea juridica internationala bulverseaza insasi natura dreptului
international, cum bine a aratat profesorul Virally (curs precit., p. 123 si urm.), a
cArui analiza se cuvine a fi reluata. De aici Inainte, suveranitatea este jalonata de
drepturi apartinand altor subiecti de drept decat statele : dreptul international evolueaza
de la un drept interstatal, elaborat in functie de interesele statelor, catre un drept
superstatal insarcinat sa asigure, in numele valorilor comune si superioare statelor,
protectia unor interese infrastatale (cele ale indivizilor aflati sub autoritatea nationals)..
In final, logica acestor demonstratii conduce, in plan teoretic, la o redefinire a
dreptului international, care ar consacra monismul juridic drag lui Georges Scelle,
potrivit caruia omul este in acelasi timp subject de drept international si de drept
intern : dreptul international nu s-ar mai defini ca dreptul societatii statelor, ci ca
dreptul societatii umane universale si ar cuprinde douA parti esentiale - statutul
fundamental al omului in interiorul diverselor unitati statale, pe de o parte, si dreptul
relatiilor interstatale, pe de alts parte. Dreptul pozitiv a mentinut insa aceste transformari
„revolutionare" pe planul principiilor in cadrul unor limite care le reduc dimensiunea
practice, in esenta, doar la continentul european.
B. „Pozitivitatea" dreptului international al drepturilor omului
28 0 contradictie majors. - Coexistenta in interiorul dreptului international general
a doua ansambluri normative de inspiratie extrem de diferita, dreptul international al
drepturilor omului dreptul international al relatiilor interstatale, genereaza contradictia
majors dintre formularea internationals a drepturilor omului
garantarea
internationalA a drepturilor omului, pe scurt dintre proclamare si realitate. Aspectul
„ireal" al drepturilor omului §j „neputinta for manifests" (M. Villey, Le droit et les
droits de l'homme, PUF, 1983, p. 11) jai au astfel contrapartida in trista realitate a
violArilor cotidiene. De asemenea, se pune problema caracterului pozitiv al dreptului
international al drepturilor omului. Ceea ce conduce la evocarea unei duble dialectici,
valabila atat pe plan intern, cat si pe plan international, dar aeutizata de specificitatea
mediului international.
25 Drepturile omului §i puterea politics. - Drepturile omului ridica mai intai
problema raporturilor individului cu puterea : dupe cum aminteste J. Mourgeon (Les
droits de l'homme, PUF, „Que sais-je ? ", nr. 1728, 1996, p. 10), „puterea este in
acelasi timp furnizorul groparul drepturilor omului". La origine, problematica
drepturilor omului este intai de toate o problematica a limitarii puterii. Aceasta este
semnificatia celebrului pasaj din Evanghelie (Matei 22, 21) - „Dati dar Cezarului ce
este al Cezarului, si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! " - care, refuzand o parte
Cezarului, pune bazele limitarii drepturilor Cetatii in beneficiul persoanei. De
asemenea, teoria contractului social conduce la definirea drepturilor fundamentale pe
RAPOKMETEE1.711,1TRETYREPTUCTNTERNATIONAM DREPTURILY CYMULUI 53
care omul le pastreaza in cadrul societatii si care sunt opozabile puterii : astfel, in
declaratiile americane franceze, influentate de filosofia lui Locke si Rousseau,
accentul este pus pe relatia dintre regimul constitutional si organizarea drepturilor
individului in fata puterii. Conform articolului 6 din Declaratia de la 1789, participarea
cetateanului la formarea vointei generale exclude once posibilitate de opresiune din
partea puterii politice. Legatura dintre o anumita forma de organizare a puterii -
democratia - respectarea libertatii indivizilor este deci clar afirmata inca de la
inceputurile statului liberal : preeminenta drepturilor civile §j politice, arma defensive
impotriva puterii, este indiscutabila in primele proclamatii solemne ale drepturilor
omului. Din acest punct de vedere, filiatia dintre Declaratia universalA si declaratiile
nationale este clara, cu pozitia determinantA (supra) oferita drepturilor civile si
politice §j cu referirea din articolul 21, § 3 la principiile fundamentale ale democratiei,
care proclama ca „vointa poporului reprezinta fundamentul autoritatii puterilor
publice" ; aici, compromisul intre conceptia liberals cea marxistA se poate decela
la nivelul... considerentelor neformulate.
In timp ce drepturile „clasice" presupun o restrangere a puterilor statului, drepturile
economice sociale, pe care Declaratia de la 1948 le anunta intr-o manierA timida
pe care proclamatia universals ulterioara le va consacra, necesita, dimpotriva,
interventia crescanda a statului deci consolidarea sa. Desigur, exists mai intai
complementaritate intre cele cloud tipuri de drepturi : cele din urma adauga drepturilor
civile si politice drepturi din domeniul economic si social (dreptul la greva, libertate
sindicala, protectie sociale etc.) la un nivel mai general, dau drepturilor omului
mijloace materiale care le permit sa se exercite Intr-un mod mai „real". Nu este mai
putin adevarat ca drepturile omului cer din partea statului niste lucruri contradictorii :
statul trebuie sa respecte libertatea sa se abtina de la a interveni in sfera individuals,
dar, in acelasi timp, sa se ingrijeasca de toate nevoile individului sa jl elibereze de
nesiguranta existentei, ceea ce presupune o interventie „suta la suta". Apare aici
opozitia dintre doua aspiratii diferite, intelese in sens larg : libertatea, inteleasa ca
absenta a constrangerii, securitatea, Inteleasa ca prestatie din partea statului. Dupe
cum observe Jean Rivero, „cu cat statul este mai solicitat sa jai sporeasca rolul de
Providenta, cu atat mai multa nevoie va avea sa face apel la jandarm" („Ideologie et
techniques dans le droit des libertes publiques", Etudes offertes a J.J. Chevallier,
Cujas, 1977, p. 254).
Aceasta contradictie dintre cele doua categorii de drepturi, care tine de natura
ambivalenta a raporturilor pe care drepturile omului le intretin cu puterea, este
considerabil amplificata pe plan international de eterogenitatea poljtjca, ideologica,
culturala, economics si sociale a entitatilor statale care compun societatea interna-
tionalA : nu numai ca prioritatile diferA de la un stat la altul (in unele cazuri, atingerile
aduse libertatii, in altele, conditiile de viata degradante datorate saraciei), dar, mai
ales, sistemele de valori pe care se sprijina aceste comunitati statale sunt prea diferite
pentru ca notiunile fundamentale de „libertate" sau de „securitate" (in sens larg) sa
fie intelese la fel peste tot in lume. Ar fi o mare greseala sa consideram, in ciuda
inmultirii proclamatiilor internationale, ca unificarea conceptelor (si deci a interpretarii
regulilor i aplicarii tor) a fost deja realizata. Ca atare, societatea statelor se cantoneaza
cu realism „in amonte" de protectia drepturilor omului : inventarieri de informatii,
sugestii, rapoarte multiple, un vast ansamblu de circuite si organ ; activitatea este in
esenta incitativa si prenormativa si nu culmineaza decat foarte rar in reguli pozitive.
 1O1
30 Drepturile omului §i dreptul. - Cresterea numArului declaratiilor de principiu,
fie ca acestea se situeazA pe plan intern sau international, nu semnificA, strict vorbind, nimic
din punctul de vedere al obligatiilor juridice susceptibile de a fi sanctionate. Ne aflarn
aici in zona vagl a ceea ce este de dorit, a eticii, a conceptiei asupra unui anumit tip
de civilizatie, a unui sistem virtual. Or, cum pe buns dreptate subliniazA profesorul
Lochak („Mutation des droits de l'homme et mutation du droit", RIEJ, 1984, 13, p. 54),
„drepturile omului nu sunt pur si simplu niste propozitii ideologice, chiar dacA
reprezintA expresia unei filosofii politice... (Ele) au nevoie de drept pentru a exista in
mod concret". Punctul de vedere pozitivist este, in acest caz, singurul cu adevArat
operational : nu exista drept al omului deck prin interventia dreptului pozitiv, atunci
cand un regim juridic este organizat astfel incat dreptul sa fie protejat printr-o actiune
in justitie. Obligatia juridicA in sine nu este susceptibila de grade diferite, iar testul
decisiv este furnizat de proba judiciary : doar o obligatie juridica poate fundamenta
decizia unui tribunal de a-i sanctiona violarea. Protejarea drepturilor nu poate fi
decal opera ordinii juridice pozitive care emanA de la puterea instituitA. Apare aici
contradictia intre revendicarea drepturilor, care reprezinfa Inainte de toate o limitare
a puterii statului, si organizarea drepturilor, care implica puterea politics. Ea tidied,
in planul dreptului international, o Intrebare importanta este oare posibil ca un
ansamblu juridic si ideologic precum DIDO sa fie pus in practice de o manierA
satisfa'cAtoare de catre organele politice ? Trebuie, intr-adevar, sy precizarn Inca de pe
acum cA DIDO preia niste mecanisme de protectie ale dreptului international clasic si
ale unei societati internationale ArA „putere comunA" : adicA, in esenta, niste
mecanisme statale. ToatA problems credibilitatii DIDO rezultA din decalajul intre
proclamarea drepturilor si garantarea tor, adicA traducerea for in ordinea juridicA
pozitiva. Din acest punct de vedere, evolutia internationalA a drepturilor omului este
franatA de obstacole inerente structurii insesi a societAtii internationale, dintre care
unele sunt practic ireductibile ; DIDO este chiar si astAzi mai degrabA un drept virtual
deck unul operational. Nu putem totusi sa neglijAm complet protectia asiguratA prin
mecanismele clasice, de nature diplomatica (negocierea, medierea, concilierea), care
suplinesc absenta unei garantii judiciare, de neconceput la nivelul relatiilor Est-Vest
(pans mai ieri) sau Nord-Sud. „Testul judiciar" evocat mai sus conduce la constatarea
ca doar dreptul european (si, mai recent, dreptul interamerican) oferA drepturilor
omului conditii depline de realizare ; ceea ce nu inseamnA totusi cA dezvoltarea
dreptului pozitiv european implicA un grad egal de dezvoltare pentru toate drepturile
omului on cA nu exista serioase lacune sau limite, care se cuvin relevate.
int
31 Cu privire la distinctia dintre ordinea internationala si ordinea interns. - A se vedea,
in principal, M. Virally : „Droits de l'honune et theorie generale du Droit international",
Melanges Rene Cassin, Pedone, 1969, t. 4, pp. 323-330 ; „Sur un pont aux anes : les rapports
entre droit international et droits interns", Melanges Henri Rolin, Pedone, 1964, pp. 488-505.
32 Cu privire la principiul competentei nationale exclusive. - Vom face trimitere la manualele
generale de drept international public. Lucrarea de baza cu privire Ia capitulatii ramane cea a
lui G. Pelissie du Rausas, Le regime des capitulations dans l'empire ottoman, Paris, 1902 si
1911 (2 vol.). In ceea ce priveste abolirea sistemului capitulatiilor, trebuie mentionat cazul
RA tORFEETRYitta. INTEMATIoNKCsiviiItEir
-iiithifoivtuLui 55
particular al Marocului Statele Unite au refuzat sa abandoneze privilegiile capitulare pe care
le detineau in urma unui tratat din 1836 ; CIJ, in hotararea sa din 27 august 1952 referitoare
la caztil resortisantilor Statelor Unite in Maroc (Rec., 1952, p. 176), a confirmat mentinerea
privilegiilor jurisdictionale ale resortisantilor Statelor Unite supusi doar jurisdictiei consulare.
Interventia umanitara a facut obiectul unei prezentari teoretice realizate de P. Rougier, „La
theorie d'intervention d'humanite", RGDIP, 1910, pp. 486-526 ; Ch. de Visscher face, de
asemenea, o analiza penetranta in Theories et realites en droit international public, Pedone,
1970, p. 158 4i urm.
33 Cu privire la regimurile speciale de protectie conventionala. - 1) Dreptul international
umanitar face obiectul unei prezentari sintetice, P. Buirette, Le droit international humanitaire,
La Decouverte, 1996. Consultarea lucrarii lui J. Pictet Developpements et principes du droit
international humanitaire, Pedone, 1983, p. 117, este indispensabila si ar putea fi completata
cu P. Tavernier si L. Burgorgue-Larsen, Un siecle de droit international humanitaire, Bruylant,
2001. Cu privire la raporturile dintre dreptul international al drepturilor omului si dreptul
international, a se vedea M. El Kouhene, Les garanties fondamentales de la personne humaine
en droit humanitaire et droits de l'homme, Martinus Nijhoff, 1986, p. 258.
2) Protectia minoritatilor face obiectul unor analize importante realizate de N. Rouland,
S. Pierre-Caps si J. Poumarede, Droit des minorites et des peuples autochtones, PUF, „Droit
fondamental", 1996, nr. 77 5i urm. ; a se vedea, de asemenea, C. Rousseau, Droit international
public, Sirey, 1974, t. 2 : Les sujets de droit, pp. 739-765. Controlul jurisdictional prevazut
de tratatele asupra minoritatilor este studiat de N. Feinberg, „La jurisprudence de la CPJI en
matiere de mandats et de minorites", RCADI, 1937, 1, pp. 633-681. Pentru studii aprofundate
cu privire Ia aceasta problems in intregul ei, a se consulta teza lui Viron Matarangas,
La protection des minorites dans le droit international contemporain, Paris II, 1980. Pentru
mecanismul inrudit de protejare a drepturilor locuitorilor din teritoriile aflate sub mandat,
a se vedea, pe tangs articolul deja citat al lui N. Feinberg, M. Sibert, „Sur la procedure en
matiere de petition dans les pays sous mandat", RGDIP, 1933, pp. 257-272. Acest sistem a
fost, in cadrul Natiunilor Unite, extins in mod gradat la locuitorii din toate teritoriile
neautonome : a se vedea comentariul lui M. Bedjaoui la articolul 73 din Carta Natiunilor
Unite, in J.-P. Cot si A. Pellet (ed.), La Charte des Nations Unies, Economic-Bruylant,
1985, pp. 1065-1975.
34 Cu privire la dreptul penal international. - In legatura cu notiunea de crime internationala,
a se consulta P.-M. Dupuy, „Observations sur le crime international de I'Etat", RGDIP, 1980,
pp. 449-486, si „Action publique et crime international de l'Etat", AFDI, 1979, pp. 539-554 ;
G. Palmisano, „Les causes d'aggravation de la responsabilite des Etats et la distinction entre
ocrimes» et odelits» internationaux", RGDIP, 1994, 629.
Codificarea crimelor impotriva umanitatii se dovedeste a fi extrem de dificila. Dupe cum
observe pe drept cuvant profesorul E. Zoller, „in masura in care xnatura specified» a crimei
impotriva umanitatii pe plan juridic este doar aceea de crime internationala, cu cat incercam
mai mult sa clarificam .natura specifica» a acestei notiuni, cu atat reusim limitam continutul
si ss-i restrangem campul de aplicare" („La definition des crimes contre l'humanite", JDI,
1993, p. 549). Intr-adevar, data flind dificultatea de a stabili o adecvare universal admisa intre
violare a drepturilor omului » si « crime internationala », este aproape imposibil de spur care
sunt drepturile omului a caror violare duce la de crime impotriva umanitatii.
Cu privire la reprimarea penala internationala, a se vedea A. Cassese si M. Delmas-Marty,
Crimes internationaux et juridictions internationales, PUF, 2002 ; H. Ascensio, E. Decaux,
A. Pellet (coord.), Droit penal international, Pedone, 2000; J. Verhoeven, „Vers un ordre
repressif universe!? Quelques observations", AFDI, 1999, p. 55 ; J.A. Huet si R. Koering-Joulin,
Droit penal international, PUF, 1994, nr. 15-27 si 60-62. Cu privire la activitatea TPI, a se
 mwortwasrpenSW1MMA",MITCAVIIVF

RAPORTURILE DINTRE DREPTUL INTERNATIONAL 51 DREPTURILE OMULUI 57

vedea: cronica lui H. Ascensio si R. Maison, AFDI, 2001, p. 241, si 2002, p. 381;
A. Cassese, „The impact of the ECHR on the international criminal tribunal for the former 3g Cu privire la „pozitivitatea" DIDO. - A se consulta, in principal, D. Lochak, „Mutation
Yugoslavia", Melanges R. Ryssdal, Carl Heymanns Verlag, 2000, p. 213 ; J. de Hemptinne, des drpits de l'homme et mutation du droit", in „Les droits de l'homme dans la crise de
„La definition du crime contre l'humanite par le tribunal penal international pour l'ex-Yougoslavie", l'Etat-providence", RIEJ, 1984, 13, pp. 49-88, si A. Pellet, „La mise en ceuvre des normes
RTDH, 1998, 763, si R. Maison, „Le crime de genocide dans les jugements du tribunal penal relatives aux droits de rhomme : «souverainete du droit» contre souverainete de l'Etat", in
international pour le Rwanda", RGDIP, 1999, 129. E. Decaux si H. Thierry (coord.), Droit international et droits de l'homme, Montchrestien,
1990, pp. 101-142. A se citi, de asemenea, J. Rivero, „Ideologie et techniques dans le droit
33 Cu privire la originile ideologice si istorice ale DIDO. - Se vor consulta, pe Fang des libertes publiques", Etudes offertes a J.-J. Chevalier, Cujas, 1977, pp. 247-258.
manualele clasice de libertati publice, N. Mandelstam, „La protection internationale des droits
de l'homme", RCADI, 1931, IV, pp. 129-231 ; E. Hamburger, „Droits de rhomme et relations
internationales", RCADI, 1959, vol. 97, pp. 293-429 ; H. Golsong, „Implementation of
international protection of human rights", RCADI, 1963, 3, pp. 1-151 ; I. Szabo, „Fondements
historiques et developpement des droits de l'homme", in Les dimensions internationales des
droits de l'homme, Unesco, 1978, pp. 11-44 ; G. Marcou, „Reflexions sur l'origine et
revolution des droits de l'homme", Mélanges Robert-Edouard Charlier, Service public et
libertes, Ed. de l'Universite et de l'Enseignement moderne, 1981, pp. 635-653;
J.-M. Garrigues, „La nature du droit, fondement des droits de l'homme, selon la doctrine de
l'Eglise", revista Droits, nr. 2, Les droits de l'homme, PUF, 1985, pp. 45-59; Actele celui
de-al IX-lea Coloviu national al juristilor catolici din Franta, Droits de Dieu, droits de
l'homme, Ed. Tequi, 1989.

36 Cu privire la natura ideologice a dreptului international al drepturilor omului. - A se

vedea J. Renauld, „Reflexions sur la nature des droits de i'homme", RDIDC, 1968, pp. 149-167,
si a se citi J. Rivero, „Rapport general", in Les droits de l'homme : droits individuels ou droits
collectifs, colocviu desfAsurat la Strasbourg, 1979, LGDJ, 1980, pp. 17-25, precum si M.
Virally, in Melanges Rene Cassin, precit., pp. 323-330. Conceptia marxista asupra drepturilor
omului este prezentata foarte clar de cAtre F. Przetacznik, „L'attitude des Etats socialistes
regard de la protection internationale des droits dc l'homme", RDH, 1974, vol. 7, pp. 175-206,
si V. Kartaskin, „Les pays socialistes et les droits de l'homme", Les dimensions internationales
des droits de l'homme, precit., pp. 680-701.

37 Cu privire la Declaratia Universals a Drepturilor Omului si la universalitatea drepturilor

omului. - A Sc consulta cu prioritate scrierile lui Rene Cassin (a carui bibliografie complete
a aparut in RDH, 1968, p. 365), in special : „La Declaration universelle et la mise en oeuvre des
droits de l'homme", RCADI, 1951, t. 79, pp. 241-367 ; „L'homme sujet de droit international
et la protection universelle de l'homme", Melanges Georges Scelle ; „La technique et les
principes du droit public", LGDJ, 1950, t. 1, pp. 67-91. A se vedea, de asemenea, G. Vedel,
„La Declaration universelle des droits de l'homme", D, 1949, p. 372 ; B. Mirkine-Guetzevitch,
„Quelques problemes de la mise en muvre de la Declaration universelle des droits de l'homme",
RCADI, 1953, pp. 255-375. Cu privire la universalitatea drepturilor omului, pe langA lucrarea
lui P. Wachsmann (precit., nr. 22), a se consulta Actele Colocviului Consiliului Europei,
L'universalite des droits de l'homme dans un monde pluraliste, N.P. Engel, 1990, si P. Tavernier,
„L'ONU et l'affirmation de runiversalite des droits de l'homme", RTDH, 1997, 379.

33 Cu privire la interpenetrarea ordinii interne si a ordinii internationale. - A se citi

„Cours general de Droit international public", M. Virally, RCADI, 1983, t. 183, pp. 25-378
(in special p. 123 si urm.) ; P. Chrestia, „L'influence des droits de l'homme sur revolution du
droit international contemporain", RTDH, 1999, p. 715 ; H. Ruiz-Fabri, „Droits de I'homme
et souverainete de l'Etat : Les frontieres ont-elles ete substantiellement redefinies ?", Mélanges
Michel Fromont, Presses universitaires de Strasbourg, 2001, p. 371.
 Capitolul
Specificitatea dreptului european
§i international al drepturilor omului

Specificitatea dreptului european si international al drepturilor omului decurge

din faptul ca acesta prezinta unele caracteristici ahsolut proprii in cadre or iuii
internationale. Aaeasa _specificitate se manifests in privinta normei de protectie
(sectiunea I), a titularului drepturilor (sectiunea a II-a) si a destinatarului obligatiilor
corespunzatoare (sectiunea a III-a).

Sectiunea I
Norma de protectie a drepturilor omului
Singularitatea normei de protectie decurge din caracterul obiectiv al drepturilor
omului, recunoscut in unanimitate. Dimpotriva, intrebarea daca normele care incorpo-
reaza drepturile omului in ordinea internationals sunt norme imperative, avand
caracterul normelor de jus cogens, ramane in continuare una foarte controversatA.

I. Caracterul obiectiv al drepturilor omului

Vom examina in mod succesiv principiul caracterului obiectiv al drepturilor omului

efectele sale.

A. Principiul caracterului obiectiv al drepturilor omului

40 Analiza notiunii. - Drepturile omului fac trimitere la identitatea universals a
persoaneLsisebazeaza pe principiul egalitatii tuturor fiintelor umane (supra) Faptul
de a afirma cA aceste drepturi au un caracter obiectiv vrea sa spun cA ele ml sunt
atrihuit indivirinlni grin_ bil, ei stint legate,
principial de simpla calitate de persoana (sau, in anumite cazuri, de apartenenta la
un grup definit). Preambulul Cartei Natiunilor Unite (supra, nr. 24), precum si
articolul 1 din Declaratia universals (supra, nr. 19) reiau in mod formal aceasta idee.
Acest rararter obiectiv al drepturilor omului care este valabil mai ales in ea7n1
drepturilor ,clasice" calificate drept fundamentale" in Preambulul Cartei Natiunilor
Unite, implica faptul cA heneficierea de drepturile omului - sau de un sin_gur drept al
 60 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL...
omului - de calm individ nu este in principiu conditionata de atitudinea statelor cu
privire la instrumentele conventionale care Truclama aceste drepturi si conduce lA
repnnerea in discutie a principiului general al reciprocitatii (infra).
41 Afirmarea principiului in dreptul pozitiv. - 1) Afirmarea principiului a fost
initial fAcuta de Care dreptul european. Comisia europeana a drepturilor omului a
recunoscut in mod expres caracterul obiectiv al Conventiei europene in decizia sa din
11 ianuarie 1961 in cauza Austria contra Italiei (cererea nr. 788/60, Ann. de la CEDH,
vol. 4, p. 139 si urm.). Merits reproduse principalele pasaje ale deciziei respective:
intrucat (...) prin incheierea Conventiei, statele contractante nu au avut intentia de a-si
acorda drepturi sj obligatii reciproce utile pentru urmarirea intereselor nationale ale
fiecdruia, ci sal realizeze obiectivele si idealurile Consiliului Europei, asa cum sunt ele
enuntate in statut, sj sal instaureze o ordine publicd comunitard democratiilor libere ale
Europei, cu scopul salvgarddrii patrimoniului for comun de traditii politice, de idealuri, de
libertate si de preeminentd a dreptului ;
intrucat (...) obligatiile la care subscriu statele contractante in cadrul Conventiei au un
caracter eminamente obiectiv, dat find ca vizeazd apararea drepturilor fundamentale ale
persoanelor particulare impotriva abuzurilor statelor contractante mai degrabd decat crearea
unor drepturi subjective sj reciproce pentru aceste state;
intrucat caracterul obiectiv al angajamentelor mentionate transpare, de asemenea, in
mecanismul instituit de catre Conventie pentru a asigura respectarea for ; (...) intrucat prin
prezentul articol (art. 24) Inaltele Pdrti Contractante au autorizat, in consecintd, pe oricare
dintre ele sal sesjzeze comisia cu privire la once incalcare prezumatd a dispozitiflor
Conventiei, indiferent dacd victimele respectivei incalcdri sunt sau nu resortisanti ai statului
solicitant si dacd pretinsa incalcare lezeazd sau nu in mod deosebjt interesele acestui stat ;
intrucat un stat contractant, atunci cand sesizeazd comisia in temeiul articolului 24, nu
trebuie deci considerat ca actionand in scopul de a impune respectarea propriilor drepturi, ci
mai degraba ca aducand in fata comisiei o chestiune ce priveste ordinea publics a Europei.
Curtea europeana a drepturilor omului a subliniat apasat, in prima hotarare luata
intr-o cauza interstatala (Irlanda contra Marea Britanie, 18 ianuarie 1978, A. 25,
JDI, 1980, 449, obs. P. Rolland), faptul ca „spre deosebire de tratatele internationale
de tip clasic (...) Conventia depaseste cadrul simplei reciprocitati dintre statele
contractante. Pe langa o serie de angajamente sinalagmatice bilaterale, ea creeaza
obligatii objective care, in termenii Preambulului sau, beneficiazA de o „garantare
colectiva" (§ 239). Judecatorul european scoate in relief specificitatea Conventiei,
legand strans caracterul obiectiv al normei conventionale de „garantia colectiva",
care reprezintA expresia sa institutionalA.
Conventia reprezintA mai mult deck un simplu schimb de angajamente interstatale ;
ea asigura, in numele unor valori comune si superioare statelor, apararea intereselor
indivizilor aflati sub autoritatea nationala sj creeazA „obligatii obiective", pe care
statele trebuie sa le respecte nu ca o contrapartida la drepturile consimtite de catre
celelalte state implicate, ci in virtutea angajamentelor luate fats de indivizi. Caracterul
obiectiv al Conventiei, „instrument de protectie a fiintelor umane" (Berktay contra
Turcia, 1 martie 2001, § 151), sta la baza solidaritatii comune, exprimata prin
instituirea unei protectii colective a drepturilor omului, care confers si ea Conventiei
un caracter singular : „Conventia trebuie inteleasA in functie de caracterul ei specific
de tratat de garantare colectiva a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale"
SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 61
(Soering, 7 iulie 1989, § 87, GACEDH, nr. 13 ; Al Adsani contra Marea Britanie,
21 noiembrie 2001, § 55). Pentru ca respectarea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale face parte din „patrimoniul comun de idealuri sj traditii politice" al
statelor membre ale Consiliului Europei (Preambul, al. 5 ; infra, nr. 95), Conventia,
printr-un recurs statal (art. 33, infra, nr. 306), initiaza o veritabila actiune publicA sj
le incredinteaza statelor contractante misiunea de a asigura, in mod colectiv si
solidar, salvgardarea drepturilor enuntate. Actionand in cadrul garantiei colective,
statul membru nu jsi apArd propriile drepturi, ci actioneaza „in interesul comunitatii
Intregii Conventii" (Loizidou, 18 iulie 1998, art. 50, § 48).
Curtea europeana sistematizeaza aceastA analiza a „caracterului singular al
Conventier , calificand-o drept „instrument constitutional al ordinii publice europene"
(Loizidou contra Turcia, 23 martie 1995, GACEDH, nr. 1, § 70 si 75).
2) Afirmarea caracterului obiectiv al drepturilor omului nu a ra'mas circumscrisa
cadrului european. Curtea Interamericana a Drepturilor Omului, reluand analiza
instantei europene, este la fel de clard
...in general, tratatele actuale referitoare la drepturile omului, si in special Conventia
americans, nu sunt tratate multilaterale de tip traditional incheiate in vederea unui schimb
de drepturi, bazate pe reciprocitate, in beneficiul comun al statelor contractante. (...)
Adoptand aceste tratate referitoare la drepturile omului, statele se supun unei ordini legale
in cadrul cdreia isi asumd, pentru binele comun, diverse obligatii, nu cu privire la alte
state, ci fatal de once persoand aflatA sub jurisdictia for (AC, 24 septembrie 1992, „Effet
des reserves sur l'entred en vigueur de la CADH", RUDH, 1992, p. 294, § 29).
Comitetul Drepturilor Omului al Natiunilor Unite merge in aceeasi directie
instrumentele referitoare la drepturile omulului „nu reprezinta o retea de schimburi
de obligatii interstatale. Ele vizeala recunoasterea unor drepturi ale indivizilor.
Principiul reciprocitAtii interstatale nu se aplica..." („Observation generale, nr. 24, du
2 nov. 1994, sur les questions touchant les reserves au PIDCP", RUDH, 1995, p. 59).
Caracterul obiectiv al dreptului international al drepturilor omului este astfel
subliniat atat in planul beneficierii de aceste drepturi, cat si in cel al exercitarii lor.
B. Efectele caracterului obiectiv al drepturilor omului
Caracterul obiectiv al drepturilor omului determinA deplina supunere a statelor
implicate fats de mecanismul de control international si contracareaza mecanismele
clasice ale dreptului international - nereciprocitate, rezerve, denuntare - care permiteau
statului sa se sustraga unui asemenea control.
1. Nereciprocitatea
42 Principiul. - Dreptul international al drepturilor omului, spre deosebire de
regimul de principiu al dreptului international general, respinge once idee de contract
si ignora principiul reciprocit'Atii. Benefjcierea de drepturile omului nu ar putea fi
subordonata respectarii reciprocitatii obligatiilor contractate de catre state unele fats
de altele. Conventia de la Viena din 23 mai 1969 privind dreptul tratatelor consfinteste
aceasta singularitate a DIDO mentionand, in articolul 60, § 5, ca incalcarea, chiar
substantiala, de catre un stat contractant a unor „dispozitii referitoare la protectia
02 -FUN NNIBINTEL/YDREPTVEUVEUFROPEANWINTERNATIONAL...
persoanei cuprinse in tratatele cu caracter umanitar" nu autorizeaza celelalte
parti implicate sA puns capat tratatului sau sa suspende aplicarea lui. Tratatele
internationale care garanteazA drepturile omului, spre deosebire de tratatele multilaterale
clasice care impun obligatii statelor in relatiile for mutuale, le impun acestora obligatii
cu privire la indivizi : suspendarea sau stingerea acestor acorduri i-ar sanctiona, in
realitate, mai degraba pe indivizi deck statul contractant. Curtea Internationale de
Justitie, in avizul sau consultativ din 21 iunie 1971 privind consecintele juridice
pentru state ale prezentei continue a Africii de Sud in Namibia, exclude in mod clar
normele internationale de aparare a drepturilor omului din sfera de aplicare a
principiului reciprocitAtii : desi statele au obligatia sA se abtinA de la a invoca sau
aplica tratatele on dispozitiile tratatelor incheiate de Africa de Sud in numele
Namibiei sau cu privire la aceasta din urma, aceasta obligatie, afirma Curtea, „nu
poate fi aplicat anumitor conventii generale, cum ar fi conventiile cu caracter
umanitar, a cAror neexecutare ar putea aduce prejudicii poporului namibian" (Rec.,
1971, p. 55, § 122).
SA precizam totusi cA, din moment ce acest lucru este favorabil intereselor
individului, nimic nu ii interzice unui stat sa asigure, cu conditia reciprocitatii,
resortisantilor unui alt stat conditii de exercitare a drepturilor omului mai favorabile
deck cele aplicate in general (de exemplu, in cadrul unor conventii de stabilire pe
teritoriul national).
43 Nereciprocitatea §1 articolul 55 din Constitufia Trance-za. - Articolul 55 al
Constitutiei din 4 octombrie 1958 („Tratatele... au o autoritate superioara autoritatii
legilor, sub rezerva, pentru fiecare acord sau tratat, aplicarii acestora de calm cealaltA
parte") transpune in cadrul ordinii interne franceze principiul reciprocitatii din dreptul
international general. Consiliul constitutional francez a decis deci pe buns dreptate ca
rezerva de reciprocitate din articolul 55 nu se aplica in cazul tratatului cu privire la
statutul Curtii penale internationale, dat find insusi obiectul acestui tratat, anume
acela de a „apara drepturile fundamentale apartinand oricarei persoane, prin
sanclionarea celor mai grave atingeri aduse acestora" (dec. nr. 98-408 DC, 22 ianuarie
1999, „Traite portant statut de la Cour penale internationale", AJDA, p. 226, cron.
J.-E. Schoettl, p. 230; RDP, 2000, p. 21, cron. D. Rousseau). La modul general,
aceastA solutie se impune pentru orice tratat prin care sunt protejate drepturile omului.
Aplicarea CEDO in dreptul francez nu ar putea asadar sa fie subordonatA conditiei
de reciprocitate din articolul 55 al Constitutiei, doctrina find unanima in aceastA
privintA. Trebuie totusi notat ca, in aceastA chestiune, Consiliul de Stat nu s-a pronuntat
in mod expres ca instant-a de contencios . In timp ce anumiti comisari ai guvernului
preconizau in mod straniu aplicarea clauzei de reciprocitate in cazul CEDO2, propu-
nandu-i totodata judecAtorului sA se limiteze la a verifica dacA celelalte state pArti
respects in mod global valorile exprimate de Conventie (ceea ce ar insemna ca
1. In raportul sat' Droit international et droit francais (NED, nr. 4803, 1986, p. 17),
Consiliul de Stat se alaturA doctrinei.
2. A se vedea, in acest sens, concluziile lui B. Stirn, CE, Ass., 21 decembrie 1990, Confederatia
nationals a asociatiilor familiale catolice si altii, RFDA, 1990, p. 1065, note C.M., F.D.,
Y.A., AJDA, 1991, p. 91.
spEcirwrrArfa-bOffilibI EUROPEAN $1 INTERNATIONAL... 63
respectiva clauza sA fie neutralizata, dat find ca, inteleasA astfel, ea va fi intotdeauna
respectatA in practica), Consiliul de Stat este de parere ea nu tine de competenta
judecatorului administrativ sa aprecieze conditia de reciprocitate, aceasta competenta
revenindu-i ministrului de Externe, pe calea unei chestiuni prejudiciare (CE, Ass.,
9 aprilie 1999, dna Chevrol-Benkeddach, AJDA, 1999, 459, cron. F. Raynaud si
P. Fombeur, p. 401 ; RFDA, 1999, 937, note J.-F. Lachaume). Considerand recent ca
aceasta solutie contravine dreptului la un tribunal garantat prin articolul 6, § 1 al
CEDO, Curtea europeanA invite Consiliul de Stat sA-si schimbe practica (Chevrol,
13 februarie 2003, infra, nr. 212). In plus, existenta unui mecanism de control
interstatal (art. 33, fostul art. 24), care ii permite unui stat sa semnaleze incalcarea
de care un alt stat parte a obligatiilor sale conventionale, lass fare obiect invocarea
absentei reciprocitatii, iar rationamentul urmat de Curtea de casatie in hotArarea
Cafés Jacques Vabre de pe 24 mai 1975, in legatura cu tratatul comunitar, este
aplicabilA, mutadis mutandis, in cazul CEDO'.
44 Nereciprocitatea §i garantarea colectivA. - Garantarea colectivA (supra) nu
depinde de jocut reciprocitatn2 . Stattil parte la un tratat de aparare a drepturilor
omului nu poate asadar invoca principiul reciprocitAtii pentru a neutraliza garantarea
colectiva conventionala, dupe cum o demonstreazd sistemul CEDO. Potrivit Curtii
europene, natura de „tratat de garantare colectivA" a CEDO impune „intelegerea si
aplicarea dispozitiilor sale in asa fel Inc& exigentele Conventiei sA fie concrete si
efective" (Soering, precit., § 87).
1) Statul parte nu poate sA se ascundA in spatele nereciprocitatii angajamentelor.
Nu poate invoca, pentru a se sustrage de la un recurs statal, faptul ca cererea se referA
la evenimente petrecute intr-o perioada in care statul solicitant nu facea parte din
Conventie, astfel incat nu putea sa constituie nici el obiectul unei plangeri. In cazul
Austria contra Italia, Comisia noteaza ca orice stat contractant in afarA de Austria
avea, in perioada actiunilor incriminate, dreptul de a actiona impotriva Italiei si estitneazA
ea „este mai in conformitate cu sistemul de garantare colectivA prevazut in Preambulul
Conventiei ca Austria, ()data devenita parte la Conventie, sA aibA, in baza articolului
24, aceleasi puteri ca si celelalte state contractante" (cererea 788/60, Austria contra
Italia, dec. 11 iulie 1961, Ann. CEDH, 1961, vol. IV, p. 141). Tocmai notiunea de
eficientA a recursului statal (art. 33, fostul art. 24) determinA Comisia sa considere ca
exercitarea actiunii publice nu ar putea fi subordonata unei restrictii ratione temporis,
din moment ce articolul 24 nu a prevazut aceastA posibilitate in mod expres.
1. „AvAnd in vedere ca, in cadrul ordinii juridice comunitare, neindeplinirea de catre un stat
membru al ComunitAtii a obligatiilor care ii revin in baza tratatului din 25 mai 1957 este
supusA recursului prevazut de articolul 170 al respectivului tratat, exceplia ce rezulta din
lipsa de reciprocitate nu poate fi invocata in fata instantelor nationale" (D, 1975, p. 496,
concl. A. Touffait ; AJDA, 1975, p. 564, note J. Boulouis).
2. Trebuie, cu toate acestea, evidentiat faptul ca principiul reciprocitAtii ar putea fi aplicat in
cadrul dispozitiilor conventionale referitoare la garantarea drepturilor omului : astfel,
jurisdictia obligatorie a Curtii Interamericane a Drepturilor Omului (la fel Ca, odinioarA,
aceea a Curtii europene : fostul art. 46, § 2 CEDO) poate fi recunoscutA de cAtre statele
contractante cu conditia reciprocitatii (art. 62, § 2 al Conventiei americane referitoare la
drepturile omului din 22 noiembrie 1969).
64 FUNDAMENTELE DIMPI=EUROMAN $1 INTE
-kislATIORAL...
in aceeasi logica, un stat parte nu se poate prevala, pentru a se sustrage de la un
recurs statal introdus itnpotriva sa, de faptul ca cererea se referA la probleme pe care
statul solicitant insusi le-a exclus din angajamentul salt prin intermediul unei rezerve.
Rezerva franceza la art. 15, § 1 din Conventie, referitoare la derogarile autorizate in
cazul situatiilor exceptionale (infra, nr. 48), nu i-a interzis Frantei sa actioneze in 1982,
impreuna cu alte state, impotriva Turciei, actiune motivata de situatia din aceasta tars
dupd ce armata preluase puterea la 12 septembrie 1980 si se instaurase starea de asediu.
Decizia luatd de Comisie a fost clara : „Caracterul obiectiv al Conventiei trebuie
respectat cand este vorba de o rezerva ca aceasta, care are ca obiect mecanismul de
aplicare a Conventiei" (cererile 9940-9944/82, Franta, Norvegia, Danemarca, Suedia
si Olanda contra Turcia, dec. 6 decembrie 1983, D. et R., 35, p. 143, § 41, § 42).
2) Recunoasterea mutuald a statelor implicate in litigiu nu apare ca o conditie
prealabild necesara sesizArii unei instance si nu prezinta consecinte asupra exercitArii
dreptului de recurs statal. Intr-adevdr, acesta din urma se incadreaza intr-un tratat
obiectiv si nu implied existenta de drepturi obligatii reciproce intre statele parti
implicate. Statul parat nu ar putea deci sA se prevaleze de nerecunoasterea guvernului
statului solicitant pentru a eluda garantarea colectiva, indiferent dacd aceasta ar fi
pusd in practica direct, prin intermediul recursului statal (cererea 8007/77, Cipru
contra Turcia, dec. 10 iulie 1978, D. et R., 13, p. 85, § 10), sau indirect, in temeiul
fostului art. 48, al. b (Loizidou contra Turcia, 23 martie 1985, precit., § 41)' : acest
lucru ar echivala cu „contrazicerea obiectivului Conventiei" (cererea 8007/77, precit.,
§ 13). Astfel, Turcia nu s-a putut opune recursurilor introduse de Cipru.
Lipsind de efecte principiul general al reciprocitatii, ordinea publica europeana tinde
asadar la supunerea deplind a statului parte fald de mecanismul conventional de control.
2. Rezervele
Vom prezenta problematica generald a rezervelor in cadrul tratatelor de apdrare a
drepturilor omului inainte de a examina efectele caracterului obiectiv al drepturilor
omului asupra validitAtii rezervelor.
Miza. - Rezervele declaratiile interpretative au menirea de a facilita acceptarea
instrumentelor conventionale multilaterale si de a favoriza extinderea domeniului for
de aplicare, fdrA ca prin aceasta sa aduca atingere integritatii lor, dupd cum a notat CIJ
in avizul sau consultativ din 28 mai 1951 privind rezervele la Conventia referitoare la
genocid : nu trebuie sacrificate „pentru creSterea zadarnica a numarului de participanti
insesi scopurile Conventiei" (Rec., 1951, p. 23). In materie de drepturi ale omului,
poate parea surprinzator ca, recurgand la rezerve, un stat parte la o conventie protectoare
sa nu-si indeplineasca toate obligatiile. Aici, probabil in mai mare masufa decal in alte
rezerva reprezintA raul eel mai mic : tratatele referitoare la drepturile omului,
prin procedurile de control pe care le pot institui, fac parte din categoria celor care
aduc cea mai mare atingere suveranitatii statale ; doar apelandu-se la practica rezervelor,
prin care statele sunt autorizate sa precizeze intinderea obligatiilor pe care si le
1. Aceasta dispozitie, anulatA prin Protocolul 11 (infra, nr. 291), ii permitea unui stat parte,
in cazul in care unul dintre resortisantii sai invoca o incalcare a Conventiei, sa sesizeze
Curtea.
-$FRMItri'AtEA bittist0Ltli EUROP'EAN SI INTERNATIONAL... 65
asuma, este posibila o foarte larga participare la aceste tratate, indispensabila pentru
fundamentarea autoritatii principiilor pe care ele le implied.
Definirea rezervelor. - Conventia de la Viena privind dreptul tratatelor defineste,
in art. 2, § 1 d, rezerva ca fiind „o declaratie unilaterald, indiferent de formularea sau
denumirea ei, facuta de catre un stat (...) prin care acesta urmAreste excluderea sau
modificarea efectului juridic al anumitor dispozitii ale tratatului in aplicarea for la
propriul sal caz ". In practica au proliferat, pe langa rezerve, declaratiile interpretative
care, in principiu, precizeaza doar sensul unei dispozitii din tratat. Totusi, in practicd,
este dificil sal se facd distinctie intre cele doud. Comisia europeana a drepturilor
omului cerceteaza intentia guvernului autor al unei „declaratii interpretative" adresate
CEDO si examineaza continutul material al declaratiei pentru a stabili dacd aceasta
are sau nu in realitate natura unei rezerve: in cazul Temeltasch, in legatura cu o
declaratie a Elvetiei, Comisia subliniazA ca „daci un stat formuleaza o declaratie
o prezinta ca pe o conditie a consimtdmantului sau de a se lega prin Conventie,
respectiv ca avand drept scop excluderea sau modificarea efectului juridic al anumitor
dispozitii, o atare declaratie, indiferent cum este denumitd, trebuie asimilata unei
rezerve in sensul articolul 64 din Conventie" (Raportul din 5 mai 1982, Dec. et
Rapp., nr. 31, p. 120 si urm.). Curtea europeana a confirmat aceasta interpretare prin
decizia sa din 29 aprilie 1988 in cauza Belilos (A. 132, § 48 si 49, RGDIP, 1989,
273, notA G. Cohen-Jonathan; vezi, de asemenea, Gradinger, 23 octombrie 1995, A.
328 C). Comitetul pentru drepturile omului adoptA o pozitie identica in decizia sa din
8 noiembrie 1989, T.K. contra Franta (com. nr. 220/1987, RUDH, 1991, p. 167), si
se bazeaza pe efectul scontat de declaratia franceza referitoare la articolul 27 din
PIDCP pentru a o califica drept rezerva'.
Clauzele referitoare la rezerve in cadrul conventiilor internationale privind
drepturile omului. - Diversitatea dreptului pozitiv ()fell trei tipuri de situatii, care
nu urmeazd nici un criteriu precis : interdictia, tinerea sub tacere, autorizarea. Dintre
multiplele tratate referitoare la drepturile omului, doar cateva texte, cu domeniu de
aplicare specific, cum ar fi Protocolul 6 al CEDO din 28 aprilie 1983 privind abolirea
pedepsei cu moartea2, interzic in mod expres orice tip de rezerva.
In cazul conventiilor care nu contin nici o dispozitie referitoare la rezerve (cum ar
fi pactele Natiunilor Unite din 1966 sau Carta africand din 1981), se aplicA regimul
general : rezervele, atat timp cat nu sunt interzise sau limitate de textul conventional,
1. Conform „declaratiei" franceze, „avand in vedere articolul 2 din Constitutie... articolul 27
nu se aplica in ceea ce priveste Republica" ; adica, din moment ce Constitutia interzice
orice diferentiere pe baza de origine, rasa sau religie, in Franta nu exists minoritati, iar
articolul 27, care garanteaza dreptul minoritatilor, a Camas fara obiect. CDO constata
asadar ca aceasta „declaratie" urmareste „fail echivoc" excluderea competentei sale
(G. Cohen-Jonathan, „Note sur les decisions et constatations du Comite des droits de
l'homme des Nations Unies relatives a la France", 1989, AFDI, 1989, p. 424).
2. De asemenea, Conventia suplimentara din 7 septembrie 1956 referitoare la abolirea sclaviei, a
comertului cu sclavi si a institutiilor si practicilor similare cu sclavia ; Conventia din
14 decembrie 1960 privind discriminarea in domeniul invatamantului ; Conventia europeana
privind exercitarea drepturilor copiilor, din 25 ianuarie 1996.
 .....aewm-rlsaumminwriiraVINIEMVPRINTENN8.812.
sunt acceptabile, cu conditia sA fie compatibile cu obiectul §i scopul acordului (AC,
CIJ, 28 mai 1951, precit., p. 24; art. 19, al. c al Conventiei de la Viena). CDO
confirmA acest lucru in importanta sa observatie generals nr. 24 din 2 noiembrie 1994
privind problema rezervelor fats de PIDCP (precit. nr. 41 si 44 ; § 6-8). Bazandu-se pe
specificitatea pactului, care vizeaza „protejarea persoanelor aflate sub jurisdictia
statelor", CDO considers ca rezervele fats de dispozitiile pactului reprezenta'nd „reguli
de drept international cutumiar (a fortiori atunci cand au caracter de norme impera-
tive)" - spre exemplu, interzicerea torturii, interzicerea privarii arbitrare de viatA,
prezumtia de nevinovatie, dreptul la libertate sigurantA - ar fi incompatibile cu
obiectul scopul Pactului, respectiv „crearea de norme privind drepturile omului
care sa fie constrangatoare din punct de vedere juridic" I .
In fine, majoritatea conventiilor internationale referitoare la drepturile omului contin
dispozitii dare autorizand formularea rezervelor (art. 57 din CEDO ; art. 75 din CADO ;
art. 20 din Conventia cu privire la Eliminarea tuturor formelor de Discriminare Rasiala).
Normele conventionale care nu sunt susceptibile de derogare (enuntate, de exemplu,
prin art. 4, § 2 din PIDCP prin art. 15, § 2 din CEDO) pot oare sA facd obiectul
rezervelor? Practica urmarita duce la recunoasterea, oricat de surprinzAtoare, a
faptului ca interzicerea derogarii nu inseamna interzicerea rezervei : rezervele avand
drept obiect clauze ce nu sunt susceptibile de derogare sunt posibile in cazul in care
sunt compatibile cu obiectul si scopul tratatului (asa, de exemplu, rezerva Maltei la
art. 2 din CEDO cu privire la dreptul la viata, rezerva Portugaliei la art. 7, § 1 din
CEDO aceea a RFG la art. 15, § 1 din PIDCP, in materie de neretroactivitate a
legilor penale). CDO pare sa urmeze aceeasi directie, admitand ca nu exists „corelare
automata" intre rezervele formulate cu privire la dispozitiile Pactului care nu sunt
susceptibile de derogare cele care aduc atingere obiectului scopului Pactului
(Obs. precit., §10).
48 Practica rezervelor ,Ni exemplul Frantei. - 1) Utilizarea frecventa de catre state
a rezervelor
declaratiilor in conventiile internationale ale drepturilor omului
conduce in mod evident la o fragmentare a regimului conventional. Aproape jumatate
din statele participante la PIDCP au formulat rezerve sau declaratii care se refereau,
cel mai adesea, la dispozitiile precise ale unor articole privind fie procedura penalA,
fie libertatea de circulatie, fie libertatea de intrunire, libertatea de opinie sau accesul
la functiile publice. 0 constatare similarA poate fi fa'cutA cu privire la CEDO2, in
cazul careia integritatea campului de aplicare (ca si a protocoalelor aditionale) nu se
pastreazA in zilele noastre decat in privinta anumitor state (Belgia, Islanda, Norvegia,
1. In acest sens, rezervele Statelor Unite la articolele 6 si 7 din Pact (ce autorizeazd, pe de o
parte, aplicarea pedepsei cu moartea in cazul persoanelor sub 18 ani si specified, pe de altd
parte, el termenii „pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante" sunt echivalenti
cu tratamentele „crude si neuzitate" interzise de Constitutie) par inacceptabile (vezi
W. Schabas, „Les reserves des Etats-Unis d'Amerique au PIDCP en ce qui a trait a la peine
de mort", RUDH, 1994, p. 137). Trebuie subliniat faptul cd Franta, printr-o observatie
prezentatA in virtutea articolului 40, § 5 din PIDCP, exprimat refuzul de a adera la analiza
de ansamblu a CDO privind rezervele la Pact (CDO, Rap., vol. I, A/51/40, 1996, p. 106).
2. Sau cu privire la CEDR : la 31 mai 1993, 46 de state emiseserd rezerve (CERD/C/60 Rev. 2,
25 iunie 1993).
SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 67
Polonia, Slovenia) ; din contra, Portugalia a emis sapte rezerve, iar Austria patru
rezerve doua declaratii. Mai mult de 80 de rezerve declaratii au fost fAcute in
legatura cu Conventia si toate protocoalele sale aditionale : dispozitiile cele mai
vizate ale Conventiei privesc, in primul rand, dreptul la un proces echitabil (art. 6)
si dreptul la instruire (art. 2 din Protocolul 1), apoi dreptul la libertate si la siguranta
(art. 5) si dreptul de proprietate (art. 1 din Protocolul 1) (vezi Consiliul Europei,
CEDO, „Extrait des reserves et declarations", Serie des Traites europeens, nr. 5).
2) Impartita intre un sentiment de autosatisfactie tipic frantuzeasca („dreptul
nostru intern este destul de perfect") si teama de atingerile aduse suveranitAtii
nationale, Franta s-a specializat in ratificarile sau aderarile tardive, incomplete si
limitate la principalele conventii internationale ale drepturilor omului. Astfel, Franta
a ratificat, la 3 mai 1974, CEDO, dar nu si Protocolul 2 privind competenta
consultative a Curtii (deli accepta pe o perioada de trei ani, care putea fi prelungita,
si cu conditia reciprocitatii jurisdictia obligatorie a Curtii din art. 46) si fare a efectua
declaratia de la art. 25 (competenta Comisiei in materie de recursuri individuale) :
situatia avea sa fie clarificata doar pe data de 2 octombrie 1981. De asemenea,
aderarea pe 4 noiembrie 1980 la PIDCP nu este insotita de declaratia de la articolul
41 privind competenta Comitetului Drepturilor Omului (pe motiv ca Franta trebuie sa
opteze pentru sistemul de control instituit de catre Conventia europeana ! ), la fel cum
aderarea la Conventia din 1965 privind eliminarea discriminArii rasiale nu a fost
insotita, initial, de declaratia de la articolul 14 privind competenta Comitetului pentru
eliminarea discriminarii rasiale (declaratie depusa la 16 august 1982). Mai cu seams,
ratificarile aderArile franceze sunt insotite de rezerve care le limiteaza foarte mult
domeniul de aplicare. In general, rezervele si declaratiile legate de PIDCP le reiau,
ca esentA, pe cele facute in legatura cu Conventia de la Roma, pentru a evita orice
conflict intre cele doted acorduri, care trateaza in ansamblu aceleasi drepturi, fall a
le defini in acelasi mod (vezi infra in legatura cu Protocolul 7). Desi principalele
obstacole in calea ratificarii CEDO au fost inlAturate („disputa invatamantului" si
dreptul la instruire din art. 2 al Protocolului 1 ; legile exceptionale adoptate cu ocazia
razboiului din Algeria), ratificarea franceza este insotita de o declaratie interpretative,
conform cAreia dispozitiile legislative referitoare la monopolul, din acea perioada, al
ORTF sunt compatibile cu articolul 10 din Conventia privind libertatea de a primi
transmite informatii (declaratie retrasA la 24 martie 1988), precum si de doua rezerve.
Una dintre ele are ca obiect inlaturarea articolelor 5 si 6 din Conventie (dreptul la
libertate si la siguranta, dreptul la un proces echitabil), in favoarea dispozitiilor
nationale referitoare la regimul disciplinar in cadrul fortelor armate : prudenta Frantei
a fost justificata, a posteriori, prin hotArarea Engel a Curtii europene a drepturilor
omului din 8 iunie 1976, care se pronunta, cu unele conditii, pentru aplicabilitatea
Conventiei in materie de disciplind militara (in spetA, era puss in discutie legislatia
olandeza ; GACEDH, nr. 4). Cea de-a doua singularizeaza cazul Frantei, unicul stat
din Consiliul Europei care a formulat o rezerva cu privire la articolul 15, § 1 din
Conventia referitoare la derogArile autorizate in situatii exceptionale (Spania a facut
o declaratie interpretativA privind art. 15). Temerea guvernului francez ca nu cumva
controlul organizat de organele CEDO in baza articolului 15 (infra) sa permits
cenzurarea deciziilor luate de presedintele Republicii in temeiul articolului 16 al
Constitutiei din 1958 a motivat aceasta rezerva ce cuprinde doua elemente. Pentru a
 cmorEuRupErJorsrMITEIOIXTPURIL...
evita orice divergenta intre cele doua texte, rezerva franceza stabileste ca, in cazul in
care sunt indeplinite condjtjjle cerute de articolul 16, „va trebui sa se considere ca
conditiile cerute de Conventie pentru punerea legitima in practice a articolului 15
sunt indeplinite" ; cat despre masurile luate in baza articolului 16, articolul 15 din
Conventie nu ar putea „sa limiteze autoritatea presedintelui Republicii de a lua
masurile cerute de circumstance". Se observe astfel ca rezerva determine substituirea
domeniului de aplicare al articolului 15 din CEDO cu acela al articolului 16.
In sfarsit, Franta a formulat o declaratie interpretativa rezerve la Protocolul 7.
Declaratia interpretativa vizeaza articolul 2, § 1 (despre dreptul la un grad dublu de
jurisdictie in materie penala) si precizeaza ca examinarea de catre o instants superioara
se poate limita Ia un control al aplicarii legii, cum ar fi recursul in casatie : Curtea
de casatie s-a sprijinit pe aceasta declaratie pentru a decide ca nu este contrar CEDO
ca hotararile luate de Curtea cu jurati sa fie pronuntate in ultima instants (Cass. crim.,
23 iunie 1999, D, 1999, rez., p. 327, nota J. Pradel ; Cass. crim., 22 noiembrie
2000, D, 2001, IR, 523)1 . Rezervele se refers la articolele 2-4 (principiul
idem este valabil doar in cazul infractiunilor ce tin de instantele penale)non bis in
- totusi,
partite soljcitante pot eluda rezerva franceza la articolul 4 din Protocolul 7 invocand
dispozitia similara a articolului 14, § 7 din PIDCP, care nu a facut obiectul vreunei
rezerve -
Ia articolul 5 (transmiterea numelui patronimic este reglementata de
regulile ordinii juridice franceze si de dreptul local in Mayotte si in Teritoriile de
peste mari). Vom preciza aici ca Franta a acceptat, printr-o declaratie express,
„clauza colonials" din articolul 63 (noul art. 56), care extinde aplicarea CEDO la
Teritoriile de peste Mari.
tsa Validitatea rezervelor §i inadecvarea regimului general. - Fondat pe principiul
reciprocitatii angajamentelor, regimul general al rezervelor definit prin Conventia de
la Viena din 23 mai 1969 nu este compatibil, din punct de vedere teoretic, cu
caracterul „obiectiv" al tratatelor referitoare la drepturile omului : obligatiile unei
parti nu pot fi modificate de atitudinea unei alte parti. Astfel, intrarea in vigoare a
tratatului pentru statul rezervatar aprecierea validitatii rezervelor nu ar trebui sa fie
subordonate consimtamantului, expres sau tacit, al celorlalte state contractante,
conform sistemului de acceptari-obiectiuni al Conventiei de la Viena (art. 20, §4
5), care face din statul rezervatar o parte la tratat in raport cu alt stat contractant si
permite o diversitate de relatii intre partite Ia un acord, ci interventiei organelor de
control (tend acestea exists). Totusi, diversitatea reprezinta regula in dreptul pozitiv
eel mai adesea, se aplica sistemul dreptului comun, fie pentru ca nu exists un
mecanism de control, fie deoarece conventiile referitoare la drepturile omului contin
clauze ce supun rezervele jocului de „acceptari-obiectiuni" (exemple : conventia
privind drepturile politice ale femeji din 31 martie 1953, art. 7 ; conventia privind
eliminarea tuturor formelor de discrjmjnare a femeilor din 18 decembrje 1979, art. 28),
fie, in sfarsit, din cauza absentei unei clauze specifice. Cazul Conventiei din 1965
1. Legea nr. 2000-516 din 15 iunie 2000 de intarire a protectiei prezumtiei de nevinovatie si
a drepturilor victimelor (D, 2000, Leg., p. 253) instituie un apel contra hotardrilor unei
curti cu jurati in fata unei alte curti cu jurati desemnate de Care Sectia penala a Curtii de
casatie (JCP, 2000, Actualite, p. 1351).
SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 69
pentru Eliminarea tuturor formelor de Discriminare Rasiala vadeste flexibilitatea,
dace nu chiar incoerenta sistemului de rezerve in materie : desi e vorba de o conventie
referitoare la drepturile omului desi a fost instituit un mecanism de control
(Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale), rolul de a se pronunta cu privire
la o eventuala incompatibilitate a unei rezerve revine in exclusivitate partilor contractante
(Rap. A./39/45, vol. II, § 190, si anexa III, p. 61). Situatia era aceeasi si pentru
PIDCP, CDO declarandu-se competent sa constate existenta sau inexistenta unei
rezerve, dar nu si sa stabileasca validitatea acesteia in lumina Pactului (cazul T. K.
contra Franta, precit., nr. 46)1 .
SO Aprecierea validitasii rezervelor de catre organele de control. - 1) Conventia
europeand corespunde, in general, modelului teoretic schitat. Intemeindu-se pe
„natura particulars a Conventiei", care creeaza obligatii objective §j organizeaza
„o garantare colectiva" a drepturilor libertatior definite, Comisia europeana a drepturilor
omului (Rap. Temeltasch precit. ; G. Cohen-Jonathan si J.-P. Jacque, cron., AFDI,
1982, pp. 524-530) Curtea (hofararea Belilos, precit., § 50-60 : declaratia interpretativa
a Elvetiei privind art. 6, § 1 nu este valida) se declare competente sa se pronunte in
privinta conformitatii cu CEDO a unei rezerve sau declaratii interpretative. In aceasta
privinta, articolul 57 (fostul art. 64) enunta doua conditii. Rezerva trebuie sa vizeze
o lege in vigoare pe teritoriul statului contractant in momentul emiterii sale (rezerva
nu poate fi asadar aplicatd unei legi posterioare : Fischer, 26 aprilie 1995, A. 312) :
acest fapt presupune ca ea O. contina „o scurta expunere a legii", ceea ce, conform
Curtii, reprezinta o conditie de fond care ofera garantia ca rezerva nu depaseste
dispozitiile inlaturate in mod explicit (Belilos, precit., § 59, si Weber, 22 mai 1990,
A.177, § 38). Prin urmare, o declaratie facuta de statul parte cu prilejul ratificarii
Conventiei, care nu se raporteaza la nici o dispozitie specials a Conventiei si nu se
refers la vreo lege anume in vigoare, nu ar putea fi asimilata unei rezerve trebuie
considerate nonvalida (dec. 4 iulie 2001, Ilascu et al. contra Moldova si Rusia,
RUDH, 2001, 174). Apoi, nu trebuie sa fie vorba de o rezerva „cu caracter general",
pe care Curtea o defineste drept „o rezerva redactata in termeni prea vagi sau ampli
pentru a i se putea aprecia sensul si domeniul exact de aplicare" (Belilos, precit., §
55)2 ; vom nota ca principiul interzicerii rezervelor cu caracter general a fost extins
„la orice dispozitie a unui tratat pe care 1-a incheiat vreun stat contractant inainte de
ratificarea Conventiei si care risca sa fie incompatibil cu anumite dispozitii ale
acesteia" (dec. 23 ianuarie 2002, Slivenko et al. contra Letonia, nr. 48321/99, § 61,
referitoare la compatibilitatea cu Conventia a unei masuri de expulzare pronuntate in
baza unui acord ruso-leton anterior aderarii Letoniei Ia CEDO).
Controlul Curtii pare totusi sa fie extrem de formal si sa se refere doar la
problema claritatii si preciziei redactarii rezervelor (de exemplu, Fischer, 26 aprilie
1995, A. 312), si nu, pe fond, la continutul material al rezervei (Chorherr, 25 august
1. Vezi textele obiectiilor la rezervele legate de PIDCP (CCPR C/2 Rev. 3, 12 mai 1993), in
special ale obiectiilor la rezervele americane (precit., RUDH, 1994, p. 240)
2. CDO precizeaza, de asemenea, ca rezervele trebuie sa fie „specifice §j transparente" ;
rezerva nu poate asadar sa fie „cu caracter general", ea trebuind „sä vizeze o dispozitie
particulars a Pactului si sä indice exact campul sau de aplicare" (Obs. precit., § 19).
 0 - . - a) as o 0 s-- 0% t' . v
.) 1
-)" 0 C -. --' CD 0 cd
xs ..., E 5 " a, a rs, '-crs 2 5 a ;F,,'' 1
5) '8" ° 7.4
.-, : '0 ice
" 0
'5 5' vo ''° 88 as 7t• -14 7,5 )9,' '' ::-Z• • *
a.) 04 0
Tit a; •`r• ...,' z a"-- v.,EEt P, ,- 0 ..r ,rm-..Fat, si, 5 - E .g
0 ,-, 0 5 Tt 5 E'. L'' -5 0 -5 o 0 'so 2, .2 g ct v • d V., 5'
0.),-g.,
a4 m r..2, 5- ..0 ,,)
0-, ,n, xd ,....-2c z;'----'''-
Crl ° g
xt ...., ,_. tt "g 0 5' 5 a a < ,0
4 ''-' ,=. c•-• cd 00.70
8. 0
•--, EoN ,,, •ss .- )„, a.) 0 - as cd 0 A da a.)
• k; 5 5 .0 e ' ,- 8 • - • a 1 5 :0 ° ' - ) '5 • . a) 5 "-• .T ''° ,..... "0 U
• :0. a ,8
.- 2
,„ cl . ,": )ct .• • .2 • ,...,
U ‘' • ,-. co ::=1 p ,., _ ,,,
L° a o .,9, 8 ad 0 cn 0
00
SPECIFICITATEADREPTULUIEUROPEAN SIINTERNATIONAL...

-8 -,,z 0-, . ,... g..,- •- - ,-,-, 0 . 0 -,.4, 0 •-• , ..., )01- 0 „,,
6
.r4 .....:1
C-)
±, C.:,) Tc5 " ^w' e )C1 '
ES fq 0 Q 'c7j' 0 0 CI , °C T..., • ..., 8 N c
1-' 4' a). 0 c9 •
- oo E_, L.) •, g cr,
0 -'-' . En "•-• 5
5 Trs- 4.., .... a...) .•-• c...) - 2 5 -1- 0 71
., •-• •
g a)
7:1 0' co :-.-- a' r.,. 0 •;-_-, 01 0 N En -a" 0 0 •- .-8 a) - --' Eat
o 0 co •-• c i. cr,
"-' -5
CC ... a ._ ..„,p O cd
e••4 0 '.0, 0 "-' C..) • ••••, <5 0 'To 5 -7„, .., , .2 2 do,.,4

Denuntarea tratatelor privind protectia drepturilor omului

-a., ..„.
«1 Tc) 'a f:.,) 0 0 (,)
d c,„ ,L, ,,, .... ,... ,,, „ r„, 8- ,_, 0 - e0I „_,, .0,, .,_,
C.) 0:1 CU 41 U . '' C) V3 ..•••' ,t

g a) d cc- .._.
F., •11.
2 > I..
o .0. ;_, .. T't 5 -5 ---• 0
sel 0
g 1.) cci t5
0 0 -”';- as 5 x 5 ts) c.)0 01 •-• 0 5) •^' u) 5 -,0 co _., 0 T.g 0 r.e) *,- CII
a)
as..•--a
..) 5 5 ,c,., •vo rs 0
2 , g .- , • T> a
-0
0 0 , g .0 Vs• ,..,
,, CCs-,•-•• .T,.1 0 ^ a a, eL) ,,, g..,,, .,
O c.) _ Es
1.-, d 0
. - 8 ..,-: 0 IN 74 cid a)
-, tito •-, 0 .a., 0
g
.4.1.1 7) 0
es •- -0
0
k
CI) eN
1
> - '-' " 0
0 5 g .c4,4-, c443 ,-,ie 2 -T5' C o 0 2 ••-•' t-..'71'` cd cd , .---, .-..
: V bb cL) g cl 8 0 5 ,.y 0 5 -5 P. OVP) • •1:7 as0 0 t -4,
io,0 fN.00CI'''<1-t
0
L . o 52 _0
:
1:1 c c)
.E. , ...4- .,- -0 Ur, '0 E-, ,) h' " 8 8 .,t.1 -5' .5, os... .,,,, U
0 0„ •'-' s-, to. ,.., .
.-
g 6.
.4 ,.) zz -,-, ;., 4 5 ...., 0, 0 0 8 a) 0. c 0 -5 0 V ;-•„, 1: ,.. 0
<- a) 0 „, s--,
.t;, .. .$0., •2 4 8 -8 -o g °..)"-!.,,a)- E O 1c . s a i n ° It ,- .c. ‘ .`4" 8
cc
-
U ^ --t
0 s-, N.0 c.) s... c) o - set 'To -, •-• OA
• .-.. '^ n. ,.., I: ..-. .S.:2
i., )cd 'ar r^ , .5 a s ILI rn ...'
ct 0
;.., c.
, ,--.
c 0 u-m ...,• su5.-, cc,..0))Es 0 s..0 0,0,.., . 0
--' 8 0 0 0 0 0 • >.
O ,.... 8, .,.. ... 0 ...7,, 0 04 $.4 0 • ,-I I) Z co) 0 cz 0 ca , ,..+ rd
Tj
64 0 Ti
0 "0 'E 0 '-' :..) 0st 0 0 0 trz, o 5 0 at as )at M a) 5 ).. cat •--5X
1.) •
°%-,
CL)
EU 1- 0 a.) 0 •--4 A c
cu • 7
8. ' - ' acc) ...., 7:) " , .2 Es 2 [:4 scat .5 _. 0 a 5
Es ---2,cam 8 05‘...• ,-,
< O.)
T..rcf
0 ,-, 17 0 ..?. .. "cl .5, ." ... To o s .4 7)0 1so _7 cd
_r s ..7,.
ocwci,cn 0: i I 1 s-t T,,s-• --. .-.•
c s-• c..) -,,
'7,.
0., 0 .F.d, ..-
cc..--• •, )cat
st •5 es-. 0 ‘c 4-, 'tc- :1,°-7.,,' OL1 • s'-';''
•!:s 3 >
et 8 a) a) ,„ •-, •,-• 0 ,,
._--0c •01 s_,
• 0
v3
-- s..
U. -, 0 to
s.) '5 c.) * OA * 0 0 8 ° 8 4
, 2 '0 .0 0 4., I, , •,1.1 cti :1
U 71 ct
'-.. -0
E : •r)
.‘-'1 s: C
5 0 0 7:1 0 $ . . I 4:•,) 0 CI) •t1 '15 12, 0 n m 0 ad -a ,a I., g •6)
0 ad o •-• - c cs 15 Es •as Es E.) r-0 o > 0 •-• 17.,, .. , tot s. •---. 0
0 s , o Tr) -0, •-• oi) `'-' 0 ,t„,0•-•
,,, •_, 0 ....,
. •-•sA .. ;-, ..0 ..,5_,, p., ,,, 10 0 E.> I-, 0 s-' 7)
c ) i . •-• 1
0" 00 (N.00m0075% pk00.5c,3E 0 6i ^ ill 0 -,-. Q Q • )cat
C0
••,.. N OS '..' CD
• I :3 •-, 0 CO -•-. a. 0 va 'ES'1.0 0w 1 ...... 0 s.."0,....- 0 T.
.,ors ; EE '5 --• 0
t,,1 0 ,...4 0 2 E 0 .....
0L .3 0 o --' - s" CI

,0 0 0. 0 Q. C.) et: C'3

6 I-. a, 0 8 ct :71 cc s- 9 ,__," )01 ,cc: 0 , at E C a., a) ° .8 '5 .2 0 . Va

0 .-t a:A ‘,,ti •-• 8 ,, ,•-, .. 0 to. o 0 -•-. •-• C.)

os I:24 0.• ;"' ''- a) 72 Ts t)

tg, — .al
Vd

g .<05 F.e ' . 10 ii g ° ..?•-• ' Eo ct 8 5.

-.5 -0 g ,_, 'a g 0 ,,a_,,
)
co 0 0 0 0 .0 5• -to
E 8 5 .- 0 ao 2 2. 0 n 0 0 CD
0 „,'-' .... 0 '-' d0.10 ''-' CI-,a, .,
-- .2-2 51 w
lz 0 cc 0 cc vs .72, a) = )cd q .V. 0 .40 0 0 t...) 49" 4. )
. c
u.
W V'.•' t"•,4 0 cc <-. > s-, 0 0 !, "c:
•43 _,) 8 -- .5
Ts -
. 8)
E .,.., :E 0 ;5 - :-,4
c., g , 0 ..) •- . )g r%) as •76k '''''
2 0 5 cis -° 't 8 E. 2) 00 5 <- 499
C 'S 0.72 •••=1 .a 0
• 2--)4 "i...' 5- •-•
0 -0
0 2 aa :5
5g1
L °) x z cu
4- :0 '.."-: .° rt 5, > E *a
il"
••-• A > • -' 5 o 22, 0 Es 0 • 0 0E •••---, ° Q
.0 •-, 0 -2
.) a `L) a) U
0 -to " -) 5 5
low a) Ell .15 c'w"
s 0 ° '••T 8 c ° o •5 > 0 ( 1.. xs s-' • . s.. A ------- 2 " E-)
F-•5

3.
in -,:i 0 .a. )., 5 2 ' so. E-• .2 U
-to c 7.I. ‘...- o 0 2 5 0 as •.• -tC 0 5 -94 •5

^ "CC)
I
Cr) "CS 7:3 C-J •-- - . .0
0 ad2..,73 rdi .9, g- ' -0 C 1-. 0 1-, dd 00.., ^ xas N 2 .c!: cnt.0a.)• 3_,
.--, c t .7 4 Es --,
xd ^ a., • - ,z a) 0 1 0 ;,_,
•-• g — 0
.0 <ad -1) ,O
0 ••• a a) . En -5 o 2
0 0 ". a 0 xn CIO?004.)
5 •-• °-• 0 :0 51 '-' 55s 00 w ' 1
xv: al • -
'7,1 0 0 5 -5., 0 r- 0 ° •-•
> 0 01 00s 0;..0"a'— —, c tt o cn
o C OY'
z 0.5, 0cN••••,),0 8> 124_N gQ0 9-,,
C. .
! •,..- ,.., 44.
- :::,,,
.., 0 o •1_, ;15 ad'ar
nia
42
0
a) °
0 U a 2 _ •-, 0, --, 0)
Tsz"00,_,00r..T..;5.7)'>,,o
o -5 , - -o
o 8 -0 .... 0 Ea a ct . 'a 42 -5 .
0056
1:1,1 16, nC a) a , •Es soti "a 0 2 no '2 • -, .,_, ,n 8-, ---- (NI . 0 I 2 0
s0h _ - •0 g a• &., s. ,--, 0 • ,.., ... ..., i., C: 0 .... ad .4 '.° •,-, 0 0 qn ..: a.) ;.., 2
00 x.3
.•at *)
*1
m at .8 ,..°°° ,.., 1"-
-‘
,.828 08°8.0 040 rs -1-0. - .50.0->m
r4 .5 64
00, a?,
c
0. ,r, - - g ° 0, 0 0 * "0 0 " 2 °° "-. ,n3 0 0 cd
- 00 '0 ct, t _ t,....„ ' 2:,1) .5 ,9 c.4 1:3 ;S' ;..,
a ,D ,„3 0 42
4) L ;' 5
I) .! 4....
,CI -., )8 .0
-• 6., -•
-• o •o 1 ) g :1 .2 w'' U . 17' 2 5 Ett
'-' g
in" 8 Ca
c4 ad a -8 04 p., ,,
an r.) 8-, • ..... 0 ;MI ,C,,'- <CI V/ 2 . g C . °4 0.‘" .5 ""
° sos a, )5 R A ,_; 5. ,.., w F'' 5 ra: ,,,, ,-, g •2- en- , _..•• at• l'i:'' .;- m .g., " 0 .9 0
_,
C.) 0 CCI -o ,,.):1;2 0 <ed 0 ....E. -.3 a,
3 5.0 _,v,• 0d co,- -t .---. to• ---- 0 c .8 sEs •••-t -c, 0gi"z;,„, o 5 .., E
- 0 •••.. •.• 0 0- 0 * al c5 -m'
L
,§ .8 - • 5 0\ ._, .•-;
,.., 8 0
s -• -,
-4' ,,,, : c..? • c ,q „ ,, a) __, 0 •-•;) - -'-' A a
s., Es O VS
E T'a ad .-
C 2) ,°s ,0 '" 4 P`' -0 .. lz-' 5, 5 FN 2 4g, "11 0, * 0 Z,' 8 .5 6 34 a 2 5 C. .0 a" "-t5 g , ,,, ,..., c) Tr, ,' ,0" ° °
j g -2 C - > `-' 0 8.4 74 w
.... ,_, .,5 1.). 0 ,), . >. ss., 0., ,.., EL-..! 0 G.) t..... t - ,1,7 0 .) 2•-• 0 70 ,-.
. .5 p o .. _ .,.., 0 --' 7 5 0 • 51 2
ct .,("4 ---- 0 4.) _.-03 -T-1(41•-, c)v-
0 0 a) os
U
N))
:. ,,,c`r.0. ,-0 . -5,5 Y0:- -8450- 0% c. 0
-.8z0:1- 0 * '7 -
-- 0°:c
8
6 ..4 0 *2 rat
0 ,4 d00)cdt
0 N • cn
2 .,0, 0 --,
^ ,S4 ,0 ,.., dd 8 dr, 0 .0 5 2 a, <5 0 E.; as r, '5 `.) ›. 0 g 0 g 5 0 P41)1 '-' G.T.I •5 0 `1.)
O .= > <,5 0 5 1.2 ' 5 5 cr, 0 .2 t5 ' , g 0 '" al :,
0-) ,50 __. ,5 ,,, ›. -gm a '-. cu -- 0 § , ,---4, El) u 5" . '1.* 7,
. CD ,,, 0-, , 0 CO ^•-• ,--, 1--1 1-• xcl 0 • •-• r‘ 0
O > 0 ,•••-, , 01 0 N c0 N•C• En 6• ,-( • ,-, XI ct 0 )0 ,-. 0 -4-• •0 0 ,c5 0
O
O '0
>
• "" uo8 2 a)c)5•7.,
,,„, 1 .) ,., N ,,a)a.):-5,t
.,_, E. ,,„ > ,c,„ 5) L,,0 (..)•-•g-,- .0 550-55
g ;__ C g ,..„ ,,,„ 0 ,5 0:- P.•-•,1:5-1.5
0 (.4 0 0 •,.. -• > 0
Es N -0, t::) 0 ••-• s... m Es 5 tr., _. 0 --t as 0 ast 0 0 -• •-• N crt ,--• ,=•, 0 rd. cc:
• ))eg 1?) ccl .' C.°' (5 10,0c),.. a.vid,_ ,
L)„,,,,, ..,) -,, E , 15 5 <ra• rd a
a ) cc ,S E 5 a) ,-- P..,
14, •00 0 o ,...,, 0 „ - •- • al _ct _,g _, .0 g 0 0.5 , A act sas" , '-•
-•
• `4' an
C.) a)a)o--. c .5 2. 0 .5 4'4
:- . 0;..u '-‘••.. st ..d. ,,, a)
,-, •.g•
-0w..., •5 o - - al
g -----, .) 8 g 0.00- --Eso., G
,.. 0
00 .-.N0c4cdt..)
o
cne• 5
a a •70-- 00,SR.,, -
0 a)
;- -•
N s
co 1...
,., N cc
0 s.., .,
0 5 r,) ,01- 0 5,, • - )0,0 E) gN ,,,,
0 s
c ‘" .5 .--, 0
s.., 1-. ^ 0
14,- rar
„, ...„
--,
- cc
,,,),_
s. e.. 8 as 8 a)....,''. oN -,,
,0 0 , z.;), ...... •-, __0 pl.
" .0 et a. 1) .-C
--- a" p.), C
10 ,..,- 2 9 Z' ., o 0 o „ -2 5 ° '-' :0 tit ' ' '‘a) .5 -t ,
....,
"71- 5 > -- 0 '-' a*.,4 09 <2 1.0 :0 ° 8 .0, ,-.. '‘,1 --; .8 -..-4 ,11 1 c,_, ›
-, g g 0
s loo ...., g0g86.5 'Eli !a a .I 0,ag5ig .0 to, .2, 8) 51 cci .2 k -..ga,. 0 _ - 0,0 ,..,.) ,.., 0 0 - - g 0 Fu
O .2 .-. eu F rd" ma 5 - 0 Et 5 ;- `r as "' :6 2 u -•-• 0 > u :a g-,.,..,
0 0 ,0-- 8
::0 -0 " ejN1, c%) .5 ,•4 xt .2 ,,., o •,%, - a) 855 ".0 .. .5 ,,,, 8 0 ,, ,I - cs' ,,,,. ..:' .5 -,0 ,_, .'2, 0
.,---,0 0 _- )ct _,g
°*5 0 5 0
•••
g
7,4
8 ---...) 0 , -.u. o 8 to •L's
P '' •5 g 2 `) 0 g- •- rg I-, 0m .
,2,Es Ts', c) 5 0al- - ,a, )0 9., _,adad, >,_0'-'
at, •-• o -5 2til o-5 g 2 5 0 s, 0 ' -0 „. ., 8 Q0 ,,, ,o0 , .,`',-1)v- , e, .2 :-" a Fa 4-.1 3
E• 0 o .... o 5a.) 0z o •-• .B. N ,o o 0 > v5,- s-• `° ()0 .2 2' ,,,.
., '00). N ) °`4-!as
o .0 1- 4. m
'
4 0- 'at,. C) U' 5_.94c..)•-• C.) 0 a)•-,aa:
a) ial) 8
V3 c.) ,..,., • ....i • ,-, XCI C .--. ,0 0 4.a
1:0"0-,-)*g . -•=1 a
a) ,.., > ,b cz a.,g t `'
-4-, I rig 2 *5 7'
0 ,--, 0 E.) -b °° —8
0.) ;,,-4 0 0., 0 ° 5 - 1.T6 cat) t 8 P,
0 IA 2 cd )cd ... rn
P :a cl .0,
8 cK
, ES " 8.
° ,"98 g 1,
7: ' .0
7 , E
c,
a was > 5 5 ...) 0 A 0 ,) -80--), -) 2 -7''T (-) ta 7'3 w as (-) g ,c) ; ce ,-) ..,'-3' . ;@, c, s ,->, ,
cc: i N cri ta, 0 5 '-'' -a
..sy 0 0 0 2 8 ti
, 5 6' 5 ,,, In g .5 caa '15'. 0 )5 ‘15. g ..., .2..). C . c,-,-2 -,p . il 0 P 7) o c) t --8 . .>0a E ` 8 g.c.
cd
,E, 4 : 3L .0 '')
g 'k1
sES '1:1 5 .2 [1..) •,#: :as? 5 -s--: a)
ei 8,1) a' 74 0, .2 v) .- 5 0 ..z. g-grq 2 7.
.5 2 az .g • ,. - "CAA 'A A N 00
0 at 0 F4 <5 0 ‘9. a' c' .3 .41 . 1. ) <5, 0
m-00
or, cr) -_-• 0 0 Et -0.,:- .'g
' C 2 . ii M 5 'Et- ---• '5 0 '>) ,t `' •8 'E) -2 8 il 8 .. "2 "2' 2 A 72, .2 P'':'' 8 2 5
0-• • , 1 -,. 52 ,.-4--,50"= wg ,-
'10E-1 ,4..-,c,-, .2g-00-1-,-8 1410‘4 6 • 2, cg c)
Q :E # a s 8 , z-.., EE E 473,u g E (.0) -8 0 6 .8 ,ra.) -8 c..)c' ti5.. 42 1..5:i `4 ° c5 i ) -8
') cqz 04 8.
5 -8 5 I 0 "t.
 7Z rfurinxaTENTELr13nlvrtraitd12OPEAN SI INTERNATIONAL...
cinci ani si prin intermediul notificarii cu un preaviz de case luni trimis Secretarului
general al Consiliului Europei ; doar Grecia a folosit aceasta oportunitate, pe
12 decembrie 1969 (Ann., vol. XII, p. 81), dupa care a redevenit parte, in 28
noiembrie 1974. Denuntarea nu are efecte decat in viitor si nu elibereaza statul de
obligatiile pe care si le-a asumat prin Conventie anterior denuntarii acesteia (Curtea,
24 iunie 1993, Papamichalopoulos, A. 260 B). Din contra, nici unul dintre Protocoalele
aditionale la CEDO nu confine vreo dispozitie referitoare la o eventuala denuntare a
acesteia, iar intrebarea dace puterea de denuntare poate fi exercitata in raport cu un
singur Protocol primeste, in absenta practicii, raspunsuri diferite, dupa cum se
apreciaza ca Protocolul aditional este sau nu separabil de ansamblul Conventiei.
Afirmatia Consiliului constitutional conform careia Protocolul 6 privind abolirea
pedepsei cu moartea ar putea fi denuntat in baza articolului 58 (fostul articol 65) al
Conventiei pare aici hazardata (dec. 85-188 DC, 22 mai 1985, Rec., p. 15, note
L. Favoreu, AFDI, 1985, p. 368).
2) In absenta oricarei clauze de denuntare sau de retragere, Comitetul Drepturilor
Omului, in observatia sa generals nr. 26 (61), din 29 octombrie 1997, privind
chestiunile legate de continuitatea obligatiilor la care au subscris statele parti in
virtutea PIDCP (A/53/40, vol. I, 1998, p. 91), considers ca denuntarea unui tratat de
aparare a drepturilor omului este Impiedicata de insasi natura unui asemenea tratat.
Pe baza articolului 56 din Conventia de la Viena privind dreptul tratatelor, Comitetul
apreciaza ca absenta unei clauze exprese arata ca partile „aveau in mod evident
intentia de a exclude orice posibilitate de denuntare" mai ales, afirma ca „Pactul
nu este genul de tratat care, in virtutea naturii sale, sa implice un drept de denuntare" :
codificand sub forma de tratat drepturile omului universal consacrate de DUDO,
Pactul nu are „caracterul provizoriu caracteristic" instrumentelor care pot fi denuntate
in lipsa unei clauze explicite. Considerand ca drepturile consacrate prin Pact le sunt
recunoscute indivizilor ce traiesc pe teritoriul statului parte, CDO estimeaza, in
consecinta, ea „dat fiind ca indivizii beneficiaza de apararea drepturilor recunoscute
de Pact, aceasta aparare este corelata cu teritoriul si continua sa le fie acordata
indiferent de modificarile survenite in conducerea statului parte, inclusiv din cauza
dezmembrarii unui stat sau a mai multora...". Comitetul se pronunta astfel clar in
favoarea ireversibilitatii angajamentului conventional al statului - statul parte la Pact
nu poate sa-1 denunte sau sa se retrage din el - si, in plus, conchide in sensul unei
succesiuni automate la tratatele referitoare la protectia drepturilor omului. In privinta
acestei ultime probleme, pozitia Comitetului, care este in contradictie cu solutia de
netransmisibilitate a conventiilor multilaterale catre statul succesor, retinuta in cadrul
Conventiei de la Viena din 1978 cu privire la succesiunea in materie de tratate, pare
sa se inscrie intr-un proces de formare a unei reguli cutumiare pe care CIJ a refuzat
totusi sa o consolideze2.
1. In acest sens, M. Kamminga, „State succession in respect of Human rights treaties",
EJIL,
1996-4, 469.
2. Ord. privind mAsurile conservatorii in cauza referitoare la aplicarea pentru prevenirea si
reprimarea crimei de genocid (8 aprilie 1993) : atunci and Bosnia a invocat, in leg5tura
cu Conventia pentru prevenirea si reprimarea genocidului, aceasta regula cutumiara, in
calitate de succesoare a fostei Iugoslavii, CIJ, in mod prudent, nu a luat pozitie (Rec.,
1993, pctele. 21-26 ; AFDI, 1996. 357, corn. S. Maljean-Dubois).
va • rII•VISFMTrf•KMINVI•frPTIV./1•11Tra.":77
3) In fine, caracterul obiectiv al drepturilor omului s-a bucurat de o consacrare
deosebita din partea Curtii Interamericane a Drepturilor Omului, Intr-un domeniu
apropiat de cel al denuntarii tratatelor, respectiv retragerea de catre statul parte a
acceptarii clauzei facultative ce stabileste competenta contencioasa a organismului de
control. In doua decizii din 24 septembrie 1999, Bronstein si cauza referitoare la
Tribunalul constitutional (Serie C, nr. 54 si 55, RGDIP, 2000, 785, cron. P. Weckel),
Curtea interamericand, confruntata cu decizia statului Peru de a-si retrage declaratia
de acceptare a jurisdictiei obligatorii a Curtii, mentinut competenta, refuzandu-i
astfel statului parte retragerea din mecanismul contencios, deoarece acesta realizeaza
o garantare colectiva a drepturilor omului.
II. Caracterul de norma de jus cogens?
03 Conceptul de jus cogens. - In colectivitatea interstatall exista anumite reguli
fundamentale cu caracter cutumiar pe care statele nu le pot ignora sau modifica
prin conventiile for ; pentru o parte din doctrine, regulile referitoare la drepturile
omului ar face parte din aceasta categoric numita jus cogens. Curtea Internationale
de Justitie a recunoscut Inca din 1951, in avizul sau din 28 mai privind rezervele la
Conventia pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid, ca exista anumite
reguli funda-mentale de la care statele nu pot deroga : „Principiile care stau la baza
Conventiei sunt principii recunoscute de catre natiunile civilizate ca obligand statele,
chiar si in afara oricarei legaturi conventionale" (Rec., p. 23). Aceasta idee a
existentei unei ierarhii intre normele imperative si cele care pot fi modificate
printr-o conventie ulterioara nu este noua : Georges Scelle afirmase existenta in
cadrul doctrinei a unor norme cutumiare superioare, a unui „drept comun
international" ce include atat normele care garanteaza libertatile individuale (dreptul
la viata, libertatea corporala, libertatea de a circula, libertatea comertului si
libertatea de stabilire), cat si pe cele care garanteaza libertatea colectiva (dreptul
popoarelor de a dispune de ele insesi) (Precis du droit des gens, Sirey, 1934, t. II,
p. 15 si urm.). Insa conceptul de jus cogens a fost consacrat de Comisia de Drept
International, precum si de Conventia de la Viena de codificare a dreptului tratatelor
din 23 mai 1969, intrata in vigoare in 1980, in articolele 53 si 64 : „Este considerat
nul orice tratat care, in momentul incheierii sale, intra in conflict cu o norma
imperative a dreptului international general. Pentru scopurile prezentei Conventii,
o norms imperative a dreptului international general este o norma acceptata
recunoscuta de comunitatea internationals a statelor in ansamblul ei ca fiind o
norma de la care nu este permisa nici o derogare si care nu poate fi modificate decat
printr-o noud norma de drept international general avand aceeasi natura" (art. 53,
Tratat aflat in conflict cu o norma imperative a dreptului international general - jus
cogens).
Definit astfel, conceptul de jus cogens se impune constiintei colective si limiteaza
suveranitatea statelor prin sanctiunea care ii este atasata (de asemenea, art. 64:
„Dace apare o noua norma imperative de drept international general, orice tratat
existent care contravine acestei norme devine nul si is sfarsit"). Conceptul ramane
totusi foarte neclar, deoarece este afectat de o serie de incertitudini.

54 Identificarea normelor imperative. - 1) Obligatiile de jus cogens
rAman Med
continut daca nu fac referire Ia drepturi determinate on dacA acestea nu sunt
definite. CDI da ca exemple de tratate contrare conceptului de jus cogens
tratatele
ce tolereaza comertul cu sclavi sau genocidul si, „cu titlu de alte exemple posibile",
tratatele ce incalca drepturile omului (Ann. CDI,
1966, II, p. 270). Roberto Ago,
la randul lui, apreciaza ca fac parte din jus cogens
acele reguli care interzic
recurgerea la fortA
„regulile fundamentale cu caracter umanitar (interzicerea
genocidului, a sclaviei, a discriminArii rasiale, apArarea drepturilor esentiale ale
persoanei pe timp de pace sau razboi) etc." („Droit des traites a la lumiere de Ia
Convention de Vienne", RCADI,
1971, III, t. 134, p. 324, nr. 27). Vom nota, in
treacAt, caracterul imprecis al formulArilor de genul „reguli fundamentale" sau
„drepturi esentiale".
Intr-un obiter dictum
al hotararii dirt 5 februarie 1970 referitoare Ia cauza
Barcelona Traction, Curtea InternationalA de Justitie a utilizat notiunea de obligatii
erga omnes, care se alatura celor de jus cogens
sau de crime internationala, Mt a se
confunda totusi cu ele. Curtea pune accentul pe interesul juridic al tuturor statelor
cu privire la protejarea anumitor drepturi si pe caracterul erga omnes
al obligatiilor
corespunzAtoare : „O distinctie esentiala trebuie, in special, stability «intre obligatiile
statelor fats de comunitatea internationala in ansamblul sau cele care iau nastere in
legatura cu un alt stat in cadrul protectiei diplomatice.". Prin insAsi natura tor, cele
din prima categorie se referA la toate statele. Avand in vedere importanta drepturilor
in cauza, „se poate considera ca toate statele au interesul juridic de a apAra aceste
drepturi : obligatiile de care este vorba aici sunt obligatii erga omnes" (Rec.,
1970,
p. 32). Iar Curtea enunta ca exemple obligatiile ce decurg „din scoaterea in afara legii
a actelor de agresiune genocid, dar si din principiile regulile ce privesc drepturile
fundamentale ale persoanei" (ibidem).
Curtea pare sA consacre astfel caracterul
universal si juridic obligatoriu al drepturilor omului in cadrul ordinii internationale
si, prin aceasta, sa respinga teza potrivit cAreia protectia drepturilor omului ar tine
numai de competenta statelor interesate. Curtea emite aici principii, fare legaturA
directs cu fondul cauzei in legaturA cu care a fost sesizata, a caror punere in practice
tine de domeniul aleatoriului. Astfel, Curtea insAsi, in decizia sa din 24 mai 1980
referitoare Ia cauza personalului diplomatic si consular al Statelor Unite la Teheran,
nu a profitat de ocazia oferita pentru a califica drept obligatii erga omnes
obligatiile ce decurg din regulile institutiei diplomatice privind inviolabilitatea
persoanelor ; la fel, in ordonanta sa din 8 aprilie 1993, prin care dispunea luarea
de mdsuri conservatorii in cauza referitoare la aplicarea Conventiei pentru preve-
nirea reprimarea crimei de genocid (Rec.,
1993, p. 3), Curtea releva faptul CA
infractiunea de genocid „este contrary legii morale, precum spiritului
obiectivelor Natiunilor Unite" (§ 49), dar se multumeste sA califice obligatia
enuntatA prin articolul 1 din Conventie, de a „preveni" si „reprima" genocidul,
drept o „obligatie incontestabild" (§ 45).
Textul de codificare a dreptului cu privire la rdspunderea statului pentru fapte
ilicite pe plan international, adoptat de catre Comisia de Drept International in iulie
2001, nu permite concretizarea conceptului de jus cogens
din moment ce, abandonand
distinctia dintre „crime internationale" si „delicte internationale" exprimata de fostul
' .1.11
NO
articol 19 din proiectul CDI, el organizeaza un regim de responsabilitate internationala
pentru „incalcari grave ale obligatiilor ce decurg din normele imperative de drept
international general" (art. 40 5i 41), fArA sa le identifice totusi pe acestea din urma
(P.-M. Dupuy, Les grands textes de droit international public, Dalloz, ed. a 3-a,
2002, p. 765).
2) Potrivit articolului 53 al Conventiei de la Viena §i hotararii CIJ din 1970,
criteriul de definire a normei imperative sau a obligatiei erga omnes rezida in
recunoasterea importantei normei de cAtre comunitatea internationala a statelor.
Dincolo de afirmatia de principiu, care poate fi discutata, ca ar exista o colectivitate
de state cu interese comune, cum am putea identifica aceastA „comunitate interna-
tionala"? SA fie oare vorba de toate statele sau numai de o parte dintre ele? Din
perspectiva CDI, ar fi vorba de „toate componentele esentiale ale comunitatii interna-
tionale" : oare aceastA formulare desemneaza Adunarea generala a Natiunilor Unite
deschide astfel o perspectivA revolutionara in dreptul international, cea a formarii
majoritare sau cvasi-unanime a regulii de drept? DacA asa stau lucrurile, trebuie spus
ca principiul respectOrii drepturilor omului nu pare a fi recunoscut de catre „comuni-
tatea internationala" - cel putin nu in 1970 - ca o norms suficient de importanta
pentru a figura printre cele sapte principii cu valoare cutumiara codificate de Rezolutia
2625 (XXV), adoptata de cAtre Adunarea generalA a Natiunilor Unite din 24 octombrie
1970, ca „principii de Drept international ce privesc relatiile amicale cooperarea
dintre state conform Cartei Natiunilor Unite".
Pe de altA parte, notiunea de obligatie erga omnes postuleaza instituirea ca un
corolar a unui fel de actio popularis - astfel incat orice stat ar putea sa urmAreasca
incalcarile unei obligatii de acest gen pentru a asigura respectarea dreptului -, care ar
implica o puternicA bulversare a structurii societatii internationale si a carei eventualA
aplicare in materie de respectare a drepturilor omului poate antrena derive dintre cele
mai grave. Asadar, nu se poate afirma clar in zilele noastre ca mAcar o singura regula
de drept international a putut satisface criteriul definit in articolul 53 al Conventiei de
la Viena, probabil pentru ca mecanismul de obiectivare a Conventiei este total
inoperant intr-un domeniu in care resurgenta dreptului natural este evidenta.
3) Dreptul pozitiv iii manifestA reticenta in ceea ce priveste consacrarea notiunii
de jus cogens, iar jurisprudenta nu a oferit pang in prezent decat indicatii partiale
limitate in aceasta materie. Tribunalul arbitral constituit in cauza Delimitarii frontierei
maritime dintre Guineea-Bissau 5i Senegal admite doar in mod implicit caracterul
imperativ al dreptului popoarelor la autodeterminare (sentinta arbitrala din 31 iulie
1989, RGDIP, 1990, p. 234) si, desi Comisia de arbitraj a Conferintei europene
pentru pace in Iugoslavia nu a ezitat, in avizele sale nr. 1 din 29 noiembrie 1991 si nr. 2
1. Articolul 19 definea crima internationala ca find „fapta ilicitA pe plan international care
rezulta dintr-o incalcare de cave un stat a unei obligatii internationale atat de importante
pentru siguranta intereselor fundamentale ale Comunitatii internationale incat incalcarea sa
este recunoscuta drept crima de catre aceasta comunitate internationala" („Rap. de la CDI
a l'AG de l'„ONU", Ann. CDI, 1976, vol. II, partea a 2-a, p. 89). Erau identificate patru
„obligatii esentiale", a caror incalcare ar constitui o crima internationala mentinerea
pacii si a securitatii internationale ; salvgardarea dreptului popoarelor de a dispune de ele
insesi ; protejarea fiintei umane ; protejarea i conservarea mediului uman.

din 11 ianuarie 1992 (RGDIP, 1992, p. 264, si obs. A. Pellet,
AFDI, 1991, p. 329),
sa clasifice printre „normele imperative de drept international general" „respectarea
drepturilor fundamentale ale persoanei si a drepturilor popoarelor si minoritatilor",
ea nu este decat un organ consultativ. In acelasi timp, afirmatia Curtii Interamericane
a Drepturilor Omului conform careia „principiul fundamental al egalitatii si
nediscriminarii s-a integrat in domeniul lui jus cogens" reprezinta mai mult o analizA
prospective decat o demonstratie bazata pe dreptul pozitiv (avizul nr. 18, „Condition
juridique et droits des travailleurs migrants en situation irreguliere",
17 septembrie 2003, RGDIP, 2004, 267, cron. P. Weckel ;
RTDH, 2004, 747, note
L. Hennebel).
Mai exact, singura norma de protectie a drepturilor omului care a fost recunoscuta
formal ca norma de jus cogens
de catre dreptul pozitiv este interzicerea torturii.
Intr-adevar, jurisprudenta camerelor de prima instants ale Tribunalului Penal Interna-
tional pentru fosta Iugoslavie a consacrat in mod explicit interzicerea torturii ca ffind
o „norms imperativa sau jus cogens" (Furundzija, 10 decembrie 1998, § 144 si urm.,
RGDIP, 1999, p. 491, cron. P. Weckel ; de asemenea, Delacic
et al., 16 noiembrie
1998, § 454, Kunarac, 22 februarie 2001, § 466). Camera Lorzilor adopts aceeasi
pozitie in hotararea Pinochet din 24 martie 1999 (RGDIP, 1999, 309, obs. M.
Cosnard). Pe baza acestor precedente jurisprudentiale, Curtea europeana a drepturilor
omului a recunoscut la randul sau, prin hotararea Marii Camere din 21 noiembrie
2001 in cauza Al Adsani contra Marea Britanie, ca „interzicerea torturii a devenit o
regula imperativa a dreptului international" (§ 61) ; totuSi, aceastA consacrare a unei
norme de jus cogens ramane pur formals.
Problema compatibilitAtii dreptului de acces la un tribunal si a principiului de drept
international privind imunitatea de jurisdictie a statelor constituia esenta cauzei mentionate,
tribunalele engleze admitand cererea de imunitate prezentatA de Kuweit ca raspuns la
actiunea civile in reparatie initiate de dl Al-Adsani pentru actele de tortura care i-ar fi fost
aplicate de autoritatile din Kuweit pe teritoriul acestora. Relevand faptul ca deciziile citate
anterior ale TPI pentru fosta Iugoslavie si ale Camerei Lorzilor se retell la raspunderea
penala a unui individ, Curtea face o distinctie discutabila intre procedura penala
procedura conchide ca, la ora actuala, dreptul international nu permite sa se
decide ca un stat nu se mai bucura de imunitate in fata instantelor altui stat in caz de actiune
civile pentru acte de torture comise in afara statului forului (§ 66). Curtea considerA ca
acordarea imunitatii de jurisdictie Kuweitului nu a determinat o „restrangere nejustificatA"
a dreptului reclamantului de a avea acces la un tribunal i, prin urmare, nu incalca
articolul 6, § 1 din CEDO. AceastA solutie este criticabilA in masura in care erijarea in
norma de jus cogens a interdictiei torturii farA a desprinde consecintele acestui fapt este
contradictorie. Norma de jus cogens este o norma imperativa superioarA din punct de
vedere ierarhic, prioritara fatA de once alts regula de drept international, inclusiv fatA de
cea a imunitatii statelor strain (de la care nimeni nu contests ca exista derogare). Dace
interzicerea torturii reprezinta o norms imperativa, este inacceptabil sa se considere ca- ea
s-ar putea impiedica de obstacolul procedural al imunitatii statelor in cazul unei proceduri
civile. (RGDIP, 2002, 893, note I. Pingel ; JCP G,
2002, I, 105, nr. 8, cron. F. Sudre ;
RTDH, 2003, 139, obs. J.-F. Flauss)
514 Pertinenta recurgerii la conceptul de jus cogens
in materie de drepturi ale
omului. - Invocarea conceptului de jus cogens, cu misterul si contradictiile sale, nu
pare potrivita in materie de drepturi ale omului. Inscris in contextul dreptului
-NPESZ91, 1 1"1712171,M7111f/rEITIV•71"1.1V17 rcm711.13j1Nril,:77 17
international al tratatelor, conceptul are un rol destul de restrans de element anulator
once tratat contrar conceptului de jus cogens este nul. Dupe cum afirma Tribunalul
arbittal in cauza avand ca obiect frontiera maritime dintre Guineea-Bissau 5i Senegal,
„din punctul de vedere al dreptului tratatelor, jus cogens reprezinta pur si simplu
caracteristica proprie anumitor norme juridice de a nu fi susceptibile de derogare pe
cale conventionala" (precit., nr. 54). In practica, notiunea nu are aplicabilitate in
domeniul drepturilor omului, deoarece e greu de imaginat ca cloud sau mai multe
state sa incheie un tratat international pentru a incAlca in mod intentionat o norma
fundamentalA de protejare a drepturilor omului (de exemplu, pentru a practica
genocidul). In primul rand, caracterul ambiguu al notiunii de jus cogens incetoseaza
notiuni dare in materie de drepturi ale omului. Notiunea de jus cogens implica in
mod necesar o ierarhizare a normelor (infra, nr. 146). Or, in materie de drepturi ale
omului, opinia dominanta pe plan universal - favorabila, de altfel, conceptului de jus
cogens - refuza once ierarhizare a acestora, pe motiv ca ele au un caracter indivizibil ;
consecinta este, dupe cum s-a putut constata, invocarea cu titlu de norme imperative
de drept international general a „ansamblului vag" al drepturilor omului. Acest mod
de prezentare este inacceptabil, deoarece instrumentele conventionale de aparare a
drepturilor omului recunosc ca doar anumite drepturi (toate, drepturi civile politice)
nu sunt susceptibile de derogare (cum ar fi dreptul de a nu fi torturat), constituind
astfel „norme imperative". Doar aceste cateva norme, care enunta drepturi „indero-
gabile" (pe care le vom studia in cea de-a doua parte a lucrarii de fate), ar putea sa
tine de jus cogens, in masura in care se poate fundamenta caracterul for imperativ.
Dar faptul ca aceste norme ar putea constitui obiectul unor rezerve (supra, nr. 47)
tinde sa contrazica ipoteticul for caracter de norme de jus cogens.
CDO, in observatia sa generala nr. 24 (precit., nr. 41), incearca sa depaseasca
aceste contradictii si pare sa distinga normele imperative de drepturile de la care nu
exista derogare : „reguli de drept international cutumiar", normele imperative nu ar
enunta neaparat drepturi nesusceptibile de derogare (de exemplu, dreptul la libertate
si siguranta) si nu ar putea face obiectul rezervelor (§ 8-10; infra, nr. 86).
De altfel, in cadrul observatiei sale generale nr. 29 privind articolul 4 din PIDCP, adoptata
la 24 iulie 2001 (CCPR/C/21/Rev. I/Ass. 11), Comitetul precizeaza cA, in cazul in care
caracterul inderogabil al unui drept semnaleaza caracterul imperativ al acestuia, lista
normelor imperative este mai cuprinzatoare decat aceea a drepturilor ce nu sunt susceptibile
de derogare ; ea ar include, de exemplu, .dreptul la conditii de detentie conforme cu
demnitatea umana (art. 10), respectarea garantiilor judiciare fundamentale cum ar fi
prezumtia de nevinovatie (art. 14, § 2), interzicerea oricarei forme de propaganda in
favoarea razboiului si a oricarei forme de instigare la urA nationals, rasialA sau religioasa
(art. 20) etc.
SS Tendinte. - Nu ni se pare ca notiunea de jus cogens ar putea produce efecte
remarcabile in domeniul dreptului conventional al drepturilor omului, dupe cum o
dovedeste hotararea Curtii europene in cazul Al-Adsani (precit.). Interesul sau este
de o cu totul alts nature si se situeaza, de lege ferenda, in perspective formarii
progresive a dreptului international. In acest sens, mi5carea declansata prin crearea
Tribunalelor Penale Internationale pentru fosta Iugoslavie 5i Rwanda, precum 5i a
Curtii penale intemationale marcheazA o convergenta semnificativa in privinta identificarii

crimelor internationale'. Trebuie relevara indicatia data de Camera de apel a TPI
pentru fosta Iugoslavie in cadrul hotararii sale din 2 octombrie 1995 in cauza Tadic,
anume cA articolul 3, comun Conventiilor de la Geneva (infra,
nr. 144), este o regulA
de drept umanitar cu caracter cutumiar (§ 94 $i § 98). De asemenea, se cuvine
mentionat ca CIJ, in avizul ski din 8 iulie 1996 referitor la legitimitatea amenintarii
cu folosirea armelor nucleare sau a folosirii acestora, considerA, in continuarea
hotArarii sale din 27 iunie 1986 privind actiuni1e militare $i paramilitare din Nicaragua,
ca „un mare numar de reguli de drept umanitar aplicabile in cadrul conflictelor
armate (...) constituie principii de neincalcat ale dreptului international cutumiar"
(Rec., § 79)2 . Aceste exemple ilustreazA afirmarea progresivA cutumiarA a unor
obligatii de drept umanitar implicit, a unei categorii de drepturi ale omului „dotate
cu o influents juridicA eminentA" (P.-M. Dupuy, op. cit.,
nr. 5, § 211). SA notAm
apdar cA aceastA afirmare se produce in cadrul dreptului umanitar privind conflictele
armate, $i nu in acela al dreptului international al drepturilor omului (am relevat insA,
supra, nr. 16, identitatea de obiectiv - apArarea fiintei umane - a acestor doua
drepturi) cA, de$i acest fenomen tinde sa evoce o ierarhie a normelor, vocabularul
CIJ rAmane, in mod prudent, la „marginea" conceptuluj de jus cogens.
Dep4ind
fundamental voluntarist al dreptului, afirmatja ca o serie de norme cutumiare referi-
toare la drepturile omului au calitatea de norme imperative de jus cogens,
in virtutea
interesuluj comun superior pe care il prezinta, contribuje la situarea principiului
respectArii drepturilor omului printre elementele constitutive al unei ordini publice
internationale in devenire.
Sectiunea a II-a
Titularul drepturilor
Aflate in stransA legatufa cu insAsi calitatea de persoana (supra,
nr. 40), drepturile
omului sunt drepturi individuale, al cAror titular este individul. Trebuie asadar facutA
distinctia intre drepturile individuale drepturile colectivitkilor.
I. Individul
Promovarea drepturilor omului in cadrul dreptului international readuce in actualitate
discutia traditionalA privind locul individului in ordinea juridicA internationalA.
1. SA notam totusi faptul el Tribunalul Penal International pentru Rwanda realizeaza, in
decizia sa din 4 septembrie 1998 in cauza Kambanda, o ierarhizare a acestor crime :
crimele de razboi sunt mai „mici" comparativ cu genocidul sau crima impotriva umanitAtii
(§ 14), jar genocidul apare aici drept „crima crimelor" (§ 16).
2. Vezi P.-M. Dupuy, „Les « considerations elementaires d'humanite. dans la jurisprudence
de la Cour internationale de justice", Mélanges Valticos,
Pedone, 1999, p. 117.
vsnwmw=mmirwromurrwricrommturrinn971-111TMNIInTKIN/TU:.: 79
A. Calitatea de subject de drept international
57 Punerea problemei. - k plan general, drepturile omului nu pot fi conceptualizate
in afara categoriilor juridice, si in special a categoriei de subject de drept : dupa cum
bine aratA D. Lochak („Mutation des droits de l'homme et mutation du droit", RIEJ,
1984, 13, p. 55), „drepturile omului nu pot fi concepute deck din momentul in care
se postuleazA ea omul este un subject de drept, inzestrat cu capacitatea de a avea
drepturi $i de a se folosi de ele in relatia cu autoritatile". Pe planul dreptului
international, chestiunea atribuirii calitatii de subject de drept international unui
individ, dupa ce a starnit controverse doctrinale foarte aprinse, se love$te de un
rAspuns de principiu : ordinea juridicA internationalA nu cunoa$te ca subiecti de drept
deck statele prin extensie, organizatiile interstatale, indivizii neputand accede la
dreptul international deck prin intermediul protectiei diplomatice. Pe scurt, pentru
ca dreptul international reglementeazA relatiile interstatale, individul nu ar putea
fi subiect de drept international : este vorba de o „petitio principii" (M. Virally, curs
precit., RCADI, 1983, V, t. 183, p. 134). Teoretic, nimjc nu impiedica individul,
subject de drept intern, sA fie $i subject de drept international. Curtea Permanents de
Justitie Internationale, in avizul ski din 3 martie 1928 in cazul privind Competenta
tribunalelor din Dantzig, a afirmat : „Conform unui principiu de drept international
bine stabilit, un acord international nu poate, in sine, crea in mod direct drepturi $i
obligatii pentru persoane particulare. Nu se poate contesta insA CA obiectul unui
acord international, in intentia partilor contractante, ar putea fi adoptarea, de cAtre
parti, a unor reguli precise care sA creeze drepturi $i obligatii pentru indivizi
susceptibile de a fi aplicate de catre tribunalele nationale" (Serie B, nr. 15, p. 17). Cu
alte cuvinte, statul, din ratiuni ce tin de dezvoltarea istoria a dreptului international,
constituie subiectul de drept comun al dreptului international $i nu se poate presupune
cA a acceptat sa face din supu$ii saj subiecti de drept international deck dac'a
manifestat clar intentia in acest sens. Astfel, norma internationalA nu atinge individul
deck in cazul in care este „individualizatA" : in momentul adoptkii sale, statele
trebuie sa-si fi exprimat intentia de a conferi particularilor drepturi $i obligatii in
cadrul ordinii juridice internationale. Aceasta conditie este in mod evident indeplinita
de normele internationale ale drepturilor omului care le confers indivizilor drepturi
specifice : este vorba despre obiectul proclamarii internationale a drepturilor
omului. Totu$i, ne-am grabi data am deduce de aici cA persoanele fizice constituie
subiecti de drept international $i ca acesta 'din urma a devenit un veritabil „drept al
oamenilor", in sensul avut in vedere de Georges Scelle. Intr-adevAr, pentru ca
individul sA constituie un subject activ al ordinii juridice internationale, nu este
suficient ca el sa fie titularul unor drepturi obligatii create de dreptul international,
ci trebuie, in plus, sa-i fie recunoscuta aptitudinea de a actiona pe planul dreptului
international.
58 Capacitatea individului de a actiona pe plan international. - Capacitatea de a
actiona este criteriul decisiv al personalitkii juridice. Individul trebuie sa poata
actiona direct, prin intermediul unor proceduri adaptate, pentru a se prevala de
drepturile de care beneficiazA $i a face sa fie respectatA exercitarea efectiva a acestora.
Trebuie sa constatAm insa cA „individualizarea" normative internationals este mai
 anNPOLNIMVIVIINRICE7.
freeventa decal instituirea de mecanisme internationale de protectie. Dreptul international
general nu ofera indivizilor decat posibilitati foarte restranse de a actiona, iar cazurile
in care este prevazuta participarea individului la o veritabilA procedurA judiciary
raman niste exeeptii : cu titlu istoric, putem mentiona Conventia de la Washington din
20 decembrie 1907, incheiata intre republicile Costa Rica, Guatemala, Honduras,
Nicaragua si Salvador, care a creat o efemera (1907-1918) Curte de justitie central-
-americana, la care indivizii puteau avea acces cu conditia sa fi epuizat in prealabil
caile de recurs interne (conditie a carei nerespectare a motivat respingerea celor patru
recursuri individuate prin care Curtea a fost sesizata).
Dreptul international
european al drepturilor omului ii ()fell individului
anumite posibilitati de a actiona direct : faptul ca persoane fizice iii vad recunoscut,
in calitate de fiinte umane
indiferent de nationalitate, dreptul de a adresa cereri
unor organisme internationale constituie o inovatie remarcabila in cadrul ordinii
internationale. Aceasta capacitate de a actiona recunoscuta individului ramane totusi
limitata precara. Limitata, deoarece individului nu i s-a recunoscut dreptul de a
intenta in mod direct o actiune judiciary pe plan international : capacitatea de a
actiona a individului ramane limitata la proceduri internationale extrajudiciare de
control, cu singura exceptie - remarcabila - a Conventiei Europene a Drepturilor Omului
(infra, nr. 62). Si precara, in masura in care capacitatea de a actiona a individului
ramane subordonata vointei statului : dace acesta decide sa denunte tratatul international
ce garanteaza drepturile procedurale ale indivizilor (posibilitate prevAzuta, de exemplu,
de art. 58 din CEDO si de art. 78 din CADO) sau sa nu-si reinnoiasca acceptarea, in
general facultative (mai putin in cazul CEDO sau CADO), a competentei organelor
de a judeca cereri individuate, capacitatea procesuala a individului este redusa la zero
(sub rezerva observatiilor formulate supra, nr. 51).
In concluzie, indivizii pot constitui subiecti ai dreptului international european
al drepturilor omului, dar sunt, intotdeauna, subiecti de importanta minors.
B. Dreptul de actiune Internationale" al individului
5.51 Modalitati diverse. - Dreptul de actiune internationals al individului este
desen-mat frecvent prin termenul generic de „petitie". Acest termen creeaza confuzii,
deoarece desemneaza doua categorii de actiuni extrem de diferite : petitiile-cereri,
care desemneaza toate comunicarile adresate organismelor internationale si redactate
in mod explicit sub forma unei solicitari, cereri sau rugaminti de interventie ;
petitiile-plangeri, care se retell la fapte ce constituie o incalcare a unor angajamente
bine definite Ii care sunt adresate, conform unei proceduri determinate, instantei
special si expres insarcinate cu protectia drepturilor lezate (N. Feinberg, „La petition
en droit international", RCADI, 1932, II, pp. 525-644). Primele raman date de fapt
fare pertinenta juridica si nu au decat o valoare pur informative : sunt comunicari ce
nu fac obiectul unui tratament individualizat. Categoria denumita a „petitiilor-plangeri"
este si ea compozita, deoarece include actiuni care sunt susceptibile sa declanleze, in
anumite conditii, o procedura judiciary si decizii obligatorii : ne aflam, in acest caz,
in fata unor adevarate recursuri contencioase. Vom folosi aici termenul de petitie
pentru a ne referi doar la petitiile „simple" : dupa cum arata un studiu recent, nu se
poate vorbi cu adevarat despre un drept de petitie decat atunci cand poate fi denuntata
SPEUFICIIAIEA 1)1(EVI ULTI EUROPE/W Til'NTERNATTONAL..: SI
incalcarea unui drept individual, in baza unui text - in general, dar nu obligatoriu,
conventional' -, in fata unui organism nonjurisdictional competent sä judece sä
adopte un act individualizat lipsit de forts obligatorie (H. Surrel, Le petitionnement.
Etude de droit international public, infra, nr. 82).
Fara a intra in detaliile mecanismelor de garantare, la care ne vom referi in partea
a treia, ni se pare deci posibil sa distingem trei categorii de actiuni privind drepturile
omului : comunicarile, petitiile simple 1i recursurile contencioase.
SU Comunicarile. - Autorul unei asemenea „adrese umanitare" poate cel mult sa
spere la un raspuns din partea destinatarului. Astfel, Declaratia Americana a Drepturilor
si Indatoririlor Omului din 1948 prevede, in articolul 24, ca „orice persoand are
dreptul sa prezinte petitii respectuoase oricarei autoritati competente, din ratiuni de
interes general sau particular, si sa obtina o decizie rapida". In plan universal,
practica comunicarilor privind incAlcarea drepturilor omului, adresate Secretarului
general al ONU, s-a dezvoltat inca de la inceputurile Organizatiei, in afara oricArei
baze conventionale. Mai exact, doua proceduri „extra-conventionale" de comunicari
individuate au fost organizate de catre Consiliul economic 1i social. Rezolutia 728 F
(XXVIII), adoptata la data de 30 iulie 1959, indica o procedura sumara in materie :
Secretarul general „examineaza" comunicarea, apoi trimite un rezumat al acesteia
statului in cauza 1i Comisiei pentru drepturile omului (organ statutar al Organizatiei,
conform art. 68 al Cartei) care, indiferent de imprejurari, nu poate lua nici o masura.
Mai credibila este procedura instituita ulterior prin Rezolutia 1503 (XLVIII) din
27 mai 1970, pe baza Rezolutiei 1235 (XLII) din 6 iunie 1967, care autorizeaza
Comisia sa examineze informatiile privind incalcarile flagrante ale drepturilor omului,
continute in comunicarile primite de Care ONU. Procedura aplicata, care amplified
rolul Comisiei, este o procedura confidentiala de examinare a comunicarilor
individuale, prin intermediul unor filtre succesive (grup de lucru, subcomisie pentru
lupta contra masurilor discriminatorii 1i pentru protectia minoritatilor, comisia pentru
drepturile omului) ; ea poate avea ca rezultat fie un „studiu aprofundat" al situatiei,
realizat de catre Comisie, 1i un raport al acesteia, insotit de recomandari si trimis
Comitetului economic 1i social, fie, in urma deciziei Comisiei, o ancheta la fata
locului, incredintata unui comitet special care urmeaza sa adreseze Comisiei un
raport cu observatiile sale ; numai ca o astfel de ancheta poate fi intreprinsa doar
dace statul implicat li-a dat in mod expres acordul 1i trebuie realizata in colaborare
cu acesta, in conditii stabilite de comun acord. Ineficienta acestei proceduri2, in ceea
ce privelte garantarea drepturilor individuate, este evidenta : drepturile suverane ale
statului sunt protejate cu strict*, iar caracterul confidential al procedurii in fata
Comisiei it ferelte pe acesta de singurele sanctiuni de care s-ar putea teme : cele ale
opiniei publice (infra, nr. 381).
1. De exemplu, dreptul de petitie in fata Parlamentului european a avut ca unica baza juridicA
regulamentul interior al Parlamentului, inainte de a fi consacrat prin Tratatul privind
Uniunea EuropeanA din 8 februarie 1992 (art. 8 D, al.1).
2. SA relevam faptul ca, pans la data de 1 ianuarie 1994, Comisia nu a efectuat decat o singura
datA un „studiu aprofundat" (eel privind Uganda, din 1978) si nu a initiat niciodatA o ancheta
(Comisia pentru DO, Raport al Secretarului general, E/CN 4/1994, 42, 10 februarie 1994).

61 Petifiile simple. - Pe plan universal, Natiunile Unite au manifestat, in virtutea
atasamentului statelor fats de principiul competentei nationale, o profunda reticenta
in ceea ce priveste recunoasterea dreptului la petitie individuals in
materie de drepturi
ale omului. Chiar atunci cand dreptul la petitie fusese
recunoscut pentru protectia
categoriala a minoritAtilor, prin Pactul Societatii Natiunilor,
pentru aceea a locuitorilor
din teritoriu aflate sub tuteld, prin articolul 87 din Carta Natiunilor
Unite (drept largit
in practica si in favoarea locuitorilor din teritoriile aflate sub
mandat, printr-o decizie
a Consiliului SocietAtii Natiunilor din 31 ianuarie 1923, respectiv in favoarea celor
din
teritoriile neautonome, de cAtre Comitetul de decolonizare numit „al celor
24"), el nu
a fost inclus in Declaratia Universals a Drepturilor Omului. Abia in 1965,
respectiv
in 1966, dreptul de petitie individualA a fost consacrat in mod oficial in materie de
drepturi ale omului : mai intai, in domeniul specific al discriminArii rasiale, prin
articolul 14 al Conventiei internationale din 21 decembrie 1965 privind Eliminarea
tuturor formelor de Discriminare RasialA ; apoi, in plan general, prin Protocolul
facultativ care se raporteazA la Pactul International cu privire la Drepturile Civile
Politice, din 16 decembrie 1966. Conventia Contra Torturii si a altor pedepse sau
tratamente crude, inumane on degradante (CCT) din 10 decembrie 1984 instituie, de
asemenea, un drept de petitie (art. 22)1 . Este suficient sa mentionAm acum faptul
ca
aceste mecanisme prezintA trAsAturi similare ce limiteaza substantial sfera de influents
a dreptului de petitie. Ele se bazeaza pe declaratii de acceptare cu caracter facultativ :
articolul 14 a intrat in vigoare la 3 decembrie 1982 (45 de declaratii la 19 august
2004), Protocolul la 23 martie 1976 (104 de ratificAri la 19 august 2004), iar articolul
22 al CCT la 26 iunie 1987 (56 de declaratii la 19 august 2004). Comitetul pentru
eliminarea discriminarii rasiale, Comitetul pentru drepturile omului (creat prin art.
28 din PIDCP) si Comitetul contra torturii examineazA comunicarile individuale si,
in functie de explicatiile sau declaratiile statului implicat, iii comunica, la randul tor,
„recomandarile si sugestiile" (Conventia din 1965) sau „constatarile" (Protocolul si
Conventia Contra Torturii) statului in cauzA petitionarului. Comitetele includ in
raportul lor anual cAtre Adunarea generalA un rezumat al activitatilor for in materie.
Procedura, confidentialA panA la raportul anual, este asadar lipsitA de orice consecinta
juridicA. La fel stau lucrurile §i cu procedura de petitie individualA organizata, in
conditii extrem de restrictive, prin Carta Africand a Drepturilor Omului si Popoarelor
adoptata la Nairobi pe 27 iunie 19812 : Comisia africana pentru drepturile omului
popoarelor, competentA sa judece aceste comunicari (art. 55), nu poate decat sä
adopte un raport care va rAmane confidential in afara cazului in care Conferinta
sefilor de stat si de guvern a OUA decide publicarea sa (art. 59) (infra, nr. 112).
SA mentionam, de asemenea, cA, pe langa functiile sale de organism de control al
CADO, Comisia interamericanA pentru drepturile omului este competentA - in calitate
1. in aceeasi situalie se afla si Conventia internationals privind protectia drepturilor tuturor
lucratorilor emigranti si a membrilor familiilor acestora, adoptata la 18 decembrie 1990 si
care, la data de 19 august 2004, nu a fost ratificata decat de 26 de state.
2. Un sistem de notificari individuale, a caror examinare este incredintata unui Comitet
independent, este prevazut si de Carta africana pentru drepturile bunastarea copilului,
adoptata la Addis-Abeba pe 11 iulie 1990 si intrata in vigoare la data de 29 noiembrie 1999
(33 de state semnatare la data de 30 iulie 2004).
813,-BelirierrA7A-DREFITEUFEURCTENFT-'711TTE
RNA~ AIL:
de organ permanent al Cartei OSA (Protocolul de la Buenos Aires din 27 februarie
1967) - sa primeasca petitii individuale referitoare la incalcarea unuia dintre drepturile
recundscute de DADIO (infra, nr. 74), Indreptate impotriva unui stat membru al
OSA, dar care nu este si parte la CADO. Procedura se incheie printr-un raport al
Comisiei, Insotit de recomandarile acesteia, susceptibil de a fi publicat (vezi
T. Buergenthal si A.-C. Kiss, La protection internationale des droits de l'homme,
Engel, 1991, p. 96 si urm.).
62 Recursurile contencioase. - Acestea nu exists decat in cadrul a doua mecanisme
regionale de protectie a drepturilor omului, cel european (Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertAtilor fundamentale adoptata la Roma pe 4 noiembrie
1950) si cel american (Conventia Americana a Drepturilor Omului din 22 noiembrie
1969). In sistemul european, recursul contencios este in prezent unul direct, dat
flind ca articolul 34 al CEDO modificat prin Protocolul 11 (intrat in vigoare la 1
noiembrie 1998) autorizeazA de drept individul sA sesizeze Curtea europeanA. In
sistemul american, recursul contencios este indirect. Inspirandu-se din Conventia
de la Roma in versiunea sa originara (art. 25), Conventia de la San Jose le
recunoaste indivizilor dreptul de a sesiza un organ de instructie si de conciliere,
Comisia interamericand pentru drepturile omului (art. 44), printr-o cerere avand ca
obiect incalcarea de cAtre unul dintre statele parti a drepturilor protejate prin
Convenlie. Desi nu le oferA particularilor posibilitatea de a sesiza in mod direct
instanta internationals competenta (Curtea Interamericana a Drepturilor Omului),
aceasta cale de recurs are ca rezultat, la finele unei proceduri complexe, o decizie
obligatorie cu autoritate de lucru judecat. Trebuie subliniat ca, spre deosebire de
CEDO la Inceput (art. 25), CADO nu subordoneaza dreptul la recurs individual
unei declaratii de acceptare prealabila din partea statului inlatura formal obstacolul
reprezentat de competenta nationalA a statului ; in practicA, acest obstacol disparuse
din sistemul european Inca din 1987, toate statele parti la Conventie recunoscand
dreptul la recurs individual.
Doar aceste recursuri contencioase instituite in plan regional corespund unui
drept real de actiune internationalA al individului, permitandu-i acestuia sA cearA sA-i
fie respectat exercitiul efectiv al drepturilor si, eventual, sA obtind reparatii, odata
stability incalcarea vreunuia dintre ele.
0_1) Distinctia dintre drepturile individuale
§i drepturile colectivitatilor
63 Trebuie afirmat cu tarie cA doar drepturile individuale tin in mod indiscutabil de
dreptul in vigoare, aka cum o atestA experienta concreta a aplicarii si a controlului for
(infra, partea a doua). Dupd cum subliniaza Jean Combacau, „in dreptul pozitiv, nu
se poate vorbi cu adevArat" despre dreptul omului „decat in cazul in care o regula
recunoaste unui particular un drept subiectiv pe care acesta it poate opune statului
eventual, altor particulari" (Droit international public, Montchrestien, 1995, ed. a 2-a,
p. 393). Drepturi ale individului, drepturile omului nu ar putea fi confundate cu
acelea ale colectivitatilor.

Q. Drepturile individuale cu dimensiune colectiva
64 Drepturi colective §i drepturi ale colectivitatilor. - Drepturile colective pot fi
definite ca drepturi individuale a edror exercitare este colectivii (infra,
nr. 249
urm.) : individul are calitatea de titular al acestor drepturi ce nu pot fi exercitate
decat in grup (de exemplu, libertatea sindicalA). Aceste libertati ale actiunii colective
se Inscriu in spiritul DUDO, care proclama doar drepturile individului, dar is in
considerare dimensiunea comunitara sau colectiva a drepturilor omului, afirmand ca
deplina dezvoltare a personalitatii individului este posibila doar in cadrul comunitAtii
(art. 29, § 1).
In acest sens, drepturile al caror titular direct este grupul sunt foarte diferite : nu
mai este vorba de drepturi colective, ci de drepturi ale colectivitatilor. Asemenea
drepturi, care vizeaza postrarea integritaitii colectivitafii,
recunoscute deja anumitor
minoritati prin Pactul Societatii Natiunilor (supra, nr. 17), au fost, dupA cel de-al
doilea razboi mondial, consacrate simultan, dar - §i acest lucru e important - distinct
fata de drepturile omului. Dupd ce a afirmat, in rezolutia 95. I din 11 decembrie
1946, a „genocidul reprezinta refuzul de a recunoa5te dreptul la viata unor grupuri
Intregi de fiinte umane, tot ap cum omorul reprezintA refuzul de a-i recunoqte
dreptul la viata unui individ", Adunarea generalA a Natiunilor Unite a adoptat la
9 decembrie 1948 Conventia pentru prevenirea §i reprimarea crimei de genocid
(Serie des traites, vol. 78, p. 277). Calificat drept „crima impotriva dreptului gintilor
(supra, nr. 16)", genocidul este definit (art. 2) ca un act „comis cu intentia de a distruge,
total sau partial, un grup national, etnic, rasial sau religios" I §i cuprinde acte comise
atat impotriva grupului insu§i (distrugere fizica totals sau partials), cat §i impotriva
membrilor grUpului (crime, atingere adusa integritatii corporale, de exemplu). Protectia
integritAtii grupului o completeaza pe aceea a integritatii individuale, cel putin in
planul enuntarii drepturilor (Conventia este lipsita de un mecanism de garantare) : de
dreptul la viata, dreptul de a nu fi torturat, dreptul de a nu fi adus in stare de servitute
sau dreptul la nediscriminare beneficiaza atat individul (ca atare, cu titlu de drepturi
individuale, §i ca membru al grupului), cat §i grupul din care acesta face parte.
Conventia privind eliminarea §i reprimarea apartheidului din 30 noiembrie 1973
(Natiunile Unite, Serie des traites,
vol. 1051, p. 243) se inscrie in aceea5i tendinta :
crima de apartheid, considerate crima contra umanitatii (art. 1), este definite printr-o
lista de acte inumane, asemanatoare cu cea a actelor care constituie genocidul,
comise in vederea instituirii sau mentinerii dominatiei unui grup rasial asupra altuia.
1. In ordonanta sa din 13 septembrie 1993 prin care dispune masuri conservatorii in cauza
referitoare la aplicarea Conventiei pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid, CIJ
reia aceasta definitie (Rec., 1993, p. 325, § 42). Situatia este aceeasi si in cazul proiectului
CDI de cod al crimelor impotriva pacii si securitatii umanitatii (art.17 ; supra, nr. 43). In
prima sa decizie, din 2 septembrie 1998 (Procurorul contra Jean-Paul Akayesu), Tribunalul
Penal International pentru Rwanda a aplicat Conventia din 1948 pentru a califica drept
genocid masacrele comise in Rwanda in 1994, care vizau exterminarea populatiei Tutsi, si
a relevat, in spetA, „intentia de genocid a inculpatului" ; vom observa aici cä Tribunalul
include in crima de genocid violurile si violentele sexuale (note R. Maison, RGDIP, 1999,
129) ; in ceea ce priveste TPI pentru fosta Iugoslavie, vezi mai ales TPI pentru fosta
Iugoslavie, 2 august 2001, Krstic (cron. H. Ascensio si R. Maison, AFDI, 2001, p. 266).
arEeTrl PETCDKEPTUEETrEUROPETUTTFINTERNATICINNE.7. 85
OdatA cu democratizarea statelor din Europa CentralA §i de Est s-au ridicat din
nou, in plan international, problema protectiei minoritatilor §i cele referitoare la
dreptul grupului/dreptul individului.
repturile minoritatilor. - 1) Comisia de arbitraj a conferintei europene pentru
pace in Iugoslavia, care, considerand dreptul minoritatilor un drept al popoarelor, nu
ezita sa vada in acesta o „norms imperative a dreptului international general" de a
carei respectare ar trebui sa depinda recunoa§terea statelor (infra, nr. 85), se plaseaza
in avangarda dreptului international in formare. Acesta se arata cat se poate de
prudent, urmand indeaproape articolul 27 din PIDCP, care ramane singurul instrument
conventional general ce garanteaza drepturile minoritatilor : „In statele in care exists
minoritati etnice, religioase sau lingvistice, persoanele ce apartin acestor minoritati
nu pot fi private de dreptul de desfawra in comun cu ceilalti membri ai grupului
for propria viata culturala, de dreptul de a marturisi §i de a practica propria religie
sau de cel de a folosi limba materna". Notam, in acest sens, ca documentul CSCE de
la Copenhaga, din 29 iunie 1990 (infra, nr. 106), Declaratia Natiunilor Unite privind
drepturile persoanelor ce apartin unor minoritati nationale sau etnice, religioase
lingvistice, din 18 decembrie 1992 (supra, nr. 17), precum §i proiectele europene sau
Conventia cadru pentru protectia minoritatilor nationale, adoptata de Consiliul Europei
la data de 10 noiembrie 1994 (supra, nr. 17), se preocupa sa concilieze revendicarile
minoritatilor cu exigenta de unitate §i coeziune a statului : protectia minoritatilor nu
este abordatA decat cu respectarea principiului integritatii teritoriale a statului (de
exemplu, § 35, Declaratia de la Copenhaga, si art. 8, § 4, Declaratia Natiunilor
Unite). Prudenta se manifests §i in abordarea notiunii de minoritate (de altfel, aceasta
nu a fa'cut niciodata obiectul unei definitii universal recunoscute), care fie nu este
definite (Declaratia Natiunilor Unite §i Conventia cadru), fie primeste o definitie
sufficient de largA pentru a se adapta la diversitatea situafiilor : „Termenul de «minoritate»
desemneaza un grup inferior din punct de vedere numeric fata de restul populatiei
unui stat, ai carui membri, care au nationalitatea acestui stat, poseda caracteristici
etnice, religioase sau lingvistice diferite de ale restului populatiei §i sunt animati de
vointa de pastra cultura, traditiile, religia sau limba" (art. 2 din propunerea de
conventie din 1991 ; in acelai sens, art. 1 al proiectului de Protocol aditional la
CEDO, supra, nr. 17). Notiunea de minoritate este deci abordata pe baza unor criterii
obiective (numarull ; particularitatile lingvistice, religioase, culturale ; nationalitatea,
care permite excluderea strainilor §i lucratorilor emigranti : contra, observatie generalA
a CDO, infra) indeosebi, a unui criteriu subiectiv - sentimentul identitatii grupului
minoritar §i dorinta membrilor sai de a pastra aceasta identitate -, care implied
principiul liberei alegeri a individului, acesta putand revendice sau nu apartenenta
la o minoritate nationala (art. 3, § 1 din Conventia cadru).
2) Protectia internationalA a minoritatilor, conform articolului 27 din PIDCP
diverselor texte deja citate, se organizeaza in jurul a dou'd repere esentiale. In privinta
1. CDO a utilizat acest criteriu in sens restrictiv, considerand ca „minoritAtile vizate la
articolul 27 sunt grupurile minoritare la nivclul statului (...), si nu minoritAtile dintr-o
provincie" : astfel, cetatenii canadieni anglofoni nu pot fi considerati in Quebec o minoritate
lingvistica (nr. 359 si 385/1989, dec. 31 martie 1993, McIntyre et al. contra Canada,
RUDH, 1993, p. 156).

titularilor de drepturi recunoscute, aceste texte acorda drepturi nu colectivitatii,
grupului minoritar, ci indivizilor care o compun l : „Persoanele ce apartin unor
minoritati au dreptul de a ..." . Observatia generalA adoptata de CDO privind articolul
27 din Pact, pe 6 aprilie 1994, este deosebit de clara (CCPR/C/21/Rev. 1/Add. 5).
CDO afirma aici ca drepturile garantate de articolul 27 sunt drepturi individuate,
diferite asadar de dreptul popoarelor de a dispune de ele insesi (§ 3. 1), de care se
bucurd „persoane ce apartin unui grup si au in comun o cultura, o religie si/sau o
limba". Drepturile enuntate prin Pact ffind, pe de alts parte (art. 2, § 1), garantate
oricarei persoane, fara a se tine cont, in special, de nationalitate, CDO estimeaza, in
consecinta, cA drepturile recunoscute membrilor grupurilor minoritare nu pot fi
]imitate numai la „cetatenii" sau nationalii statului (si sunt recunoscute astfel si
lucratorilor emigranti ; § 5. 1 si 2). Totusi, aceste drepturi individuale se inscriu in
mod necesar intr-un context colectiv (identitatea grupului) si pot fi exercitate atat
individual, cat si colectiv, impreuna cu ceilalti membri ai grupului (art. 3 din Declaratia
Natiunilor Unite si din Conventia cadru) : in acest sens, se poate vorbi de drepturi
colective (supra, nr. 64). Aceasta alegere in favoarea membrului de grup ca titular al
drepturilor este impusa de necesitatile unui control eficient al respectarii drepturilor
minoritatilor si permite instituirea unui drept la recurs individual (proiectul de
Protocol ii cuprinde astfel pe membrii minoritatilor in mecanismul de protectie al
CEDO) : in decizia sa din 26 martie 1990, B. Ominayak si grupul de pe lacul Lubicon
contra Canada, Comitetul Drepturilor Omului a indicat in mod clar ca drepturile
enuntate la articolul 27 din PIDCP, ca drepturi individuale, puteau face obiectul unui
recurs in fata lui, formulat, la nevoie, de „un grup de persoane care se considers
victime ale aceluiasi prejudiciu (...) si care invoca o incalcare a drepturilor tor"
(nr. 167/84, RUDH, 1991, p. 69).
in al doilea rand, drepturile garantate au un dublu fundament. Mai intai, principiul
general al nediscriminarii, care garanteaza acelasi tratament pentru toti indivizii si le
permite persoanelor ce apartin minoritatilor sa se bucure de aceleasi drepturi ca si
ceilalti cetateni. Este vorba pur si simplu de reafirmarea unui drept garantat oricarei
persoane - deci membrilor minoritatilor - prin conventiile generale (art. 14
CEDO, art. 26 PIDCP ; infra, nr. 180) : sa notam totusi cA articolul 4 din Conventia
cadru a Consiliului Europei adaugA, dupa modelul articolului 26 din PIDCP, o clauza
generala de nediscriminare („Orice discriminare bazata pe apartenenta la o minoritate
nationals este interzisA") si merge mai departe decat CEDO, care interzice orice
forma de discriminare doar relativ la drepturile pe care le enunta2 . Apoi, este vorba
de faptul ca membrilor minoritatilor li se acorn o serie de drepturi speciale, care le
permit acestora sa beneficieze de un tratament preferential, in scopul pastrarii
propriilor caracteristici si traditii. Asemenea masuri speciale, care vizeaza sa asigure
o egalitate reala intre membrii grupului minoritar si ceilalti indivizi, nu ar putea sA
1. Doar articolul 3 al proiectului de Convenlie europeana din 1991 ii recunoaste minoritAtii
ca atare dreptul de a fi protejata contra oricarei actiuni susceptibile de a-i ameninta
existenta si dreptul la respectarea, pgstrarea si dezvoltarea propriei identitati.
2. Vezi hotararile Curtii europene a drepturilor omului referitoare la dreptul la instruire
(23 iulie 1968, Afacerea „lingvisticr belgiang, GACEDH, nr. 8) si la dreptul la alegeri
libere (2 martie 1987, Mathieu-Mohin si Clerfayt, A.113, GACEDH, nr. 55).
SPECIFICITATEA DREPTIMITIMUMITUWINTEOATIOAL... 81
fie considerate la randul for discriminatorii principiul discriminarii pozitive, deja
consacrat prin Conventia din 1965 cu privire la Eliminarea tuturor formelor de
Discrithinare Rasiala (art. 1, al. 4, si 2, al. 2), este afirmat de catre CDO in observatia
sa citata anterior (§ 6), find, de asemenea, retinut de Conventia cadru (art. 4, § 2)
sau de Declaratia Natiunilor Unite (art. 8, § 3). Drepturile specifice recunoscute de
aceste texte sunt in numAr limitat si, in spiritul articolului 27 din Pact, au ca obiectiv
protejarea trAsaturilor culturale, lingvistice si religioase ale minoritatilor : dreptul de
a folosi liber limba materna, atat in spatiul public, cat si in cel privat ; dreptul de
invata limba materna ; dreptul de a practica in mod liber propria religie ; dreptul de
asociere si dreptul de a intretine contacte cu alti membri ai grupului minoritar,
inclusiv dincolo de granite ; dreptul de a lua parte la viata publics ; dreptul la un
recurs efectiv in caz de incalcare a unor drepturi protejate.
Jurisprudenta Comitetului Drepturilor Omului furnizeaza indicatii cu privire la
aceste drepturi specifice. Conform CDO, dreptul la „propria viatA culturala" , in
sensul articolului 27 din Pact, presupune, in speta, dreptul unei femei indiene ca,
dupa ce si-a pierdut statutul legal de femeie indiana in urma casatoriei cu un strain,
sä se poate intoarce sa locuiasca in mediul sau cultural de origine (rezerva Tobique ;
nr. R. 6/24, dec. 30 iulie 1981, Lovelace contra Canada, ibidem, 1989, p. 89, § 15)
mai cu seams, dreptul de a exercita o anumifa activitate economics, in masura in
care aceasta reprezintA „un element esential al culturii unei comunitati etnice" ' (in
speta, cresterea renilor pentru un membru al comunitatii sami2, nr. 197/1985, dec. 27
iulie 1988, Kitok contra Suedia, RUDH, 1989, p. 84, § 9. 2 ; activitati de prospectare
a resurselor energetice care ameninta modul de viata traditional - vanatoarea si
pescuitul - ai cultura grupului de pe lacul Lubicon, nr. 167/84, dec. 26 martie 1990,
Ominayak contra Canada, ibidem, 1991, p. 69, § 32. 2).
La fel ca si celelalte drepturi individuale, drepturile minoritatilor sunt pasibile de
restrictii (cum ar fi, de exemplu, articolul 19 din Conventia cadru). In articolul 27
din Pact, CDO considers ca restrictiile care afecteaza dreptul unei persoane apartinand
unei minoritati (in speta, cel de a locui intr-o rezervatie) „trebuie justificate in mod
rational si obiectiv trebuie sA fie compatibile cu celelalte dispozitii ale Pactului,
luat in ansamblu" ; ceea ce presupune ca respectiva limitare sa se dovedeasca necesara
pentru pastrarea identitatii si bunastarii minoritatii in ansamblul sau (Lovelace, precit.,
§ 16; de asemenea, Kitok, precit., § 9. 8). Fiind vorba mai ales de masuri care
afecteaza exercitarea activitatilor economice traditionale ale unei minoritati, compa-
tibilitatea for cu articolul 27 este subordonata indeosebi participarii efective a
membrilor comunitatii minoritare la procesul decizional ce are ca rezultat masura
litigioasa ; asadar, statul trebuie sa is masuri pozitive pentru organizarea acestei garantii
procedurale (nr. 511/1992, Ilmari Lansman contra Finlanda, dec. 26 octombrie 1994,
A/50/40, vol. II, p. 69 ; nr. 547/1993, dec. 27 octombrie 2000, Apirana Mahuika si
litisconsortii contra Noua Zeelanda, A/56/40, vol. II, 2001, p. 11).
1. Ceea ce implica existenta unei legaturi intre modul de viatA al celor implicap si activitatea econo-
mica in cauza care a dat nastere unei culturi specifice (pentru un contraexemplu : nr. 760/
1997, Diegaardt et al. contra Namibia, dec. 25 iulie 2000, A/55/40, vol. II, 2000, p. 149).
2. Vezi, de asemenea, in legaturg cu proiectele de exploatare forestierg in zonele de crestere
a renilor de care comunitatea sami, nr. 779/1997, Adrela contra Finlanda, dec. 24 octom-
brie 2001, A/57/40, vol. II, 2002, p. 105.

3) Desi nu confine nici o dispozitie specifics referitoare la drepturile minoritatilor,
CEDO este totusi apta sä le protejeze in mod indirect. In plan procedural, Comisia
europeana a drepturilor omului a acceptat ca satele sami sa aiba, sub acoperirea
notiunii de „organizatie neguvernamentala" (fostul articol 25, infra, nr. 311), calitatea
de reclamanti, deschizand astfel unei colectivitati accesul la dreptul de recurs indi-
vidual - si, in consecinta, la mecanismul de protectie al Conventiei (dec. 25 noiembrie
1996, Konkama si alte 38 de sate sami contra Suedia, D. et R., 87 B, 78). In plan
material, dreptul de proprietate si cel la un proces echitabil au permis, initial,
protejarea dreptului de a avea propria „viata culturala", Comisia europeana considerand
cal drepturile exclusive de pescuit si vanatoare revendicate de catre satele sami in
Suedia reprezinta „bunuri" , in sensul articolului 1 din Protocolul 1, si „drepturi cu
caracter civil", in sensul articolului 6, § 1 din Conventie. Hotararea Chapman contra
Marea Britanie din 18 ianuarie 2001, pronuntata de Marea Camera a Curtii europene
(GACEDH, nr. 39), este cea care marcheaza deschiderea efectiva a Conventiei fats de
chestiunea minoritatilor. Confruntata cu problema refuzului de a acorda unei familii
de rromi un permis de administrare funciara care sa-i permits sa traiasca in rulota pe
terenul pe care it poseda, Curtea, revenind asupra jurisprudentei sale anterioare
(Buckley, 25 septembrie 1996, RTDH, 1997, § 47, note 0. De Schutter), considers
ca „viata in rulota face parte integranta din identitatea de rrom a reclamantei, in
masura in care se inscrie in lunga traditie de viata nomads dusa de aceasta minoritate",
si ca masurile luate impotriva doamnei Chapman „afecteaza, de asemenea, capacitatea
acesteia de a-si pastra identitatea rroma si de a duce o viata private si familiala in
conformitate cu aceasta traditie" (§ 73). Ceea ce inseamna recunoasterea faptului ca
dreptul la respectarea vietii private si familiale (art. 8 din CEDO) garanteaza membrilor
unei minoritati dreptul de a avea un stil de viata traditional (in acest sens, Corn. , dec.
3 octombrie 1983, G si E contra Norvegia, D. et R., 35, 38). Judecatorul european
se angajeaza pe calea protectiei directe a drepturilor minoritatilor, afirmand fare
ezitare ca articolul 8 impune statelor parti „obligatia pozitiva" de a le permite
rromilor - care, din cauza pozitiei for minoritare, se afla intr-o situatie de vulnera-
bilitate - sa-si urmeze propriul mod de viata'. Un progres esential se inregistreaza
prin hotararea pronuntata de Marea Camera in speta Gorzelik et al. contra Polonia,
pe 17 februarie 2004 (JCP G, 2004, I, 161, nr. 13, cron. F. Sudre). Tinand cont de
faptul ca principiul pluralismului, care sta la baza „societatii democratice", presupune
recunoasterea si respectarea „identitatilor etnice si culturale", hotararea consacra
dreptul membrilor unei minoritati de a se prevala de libertatea de asociere, garantata
prin articolul 11 al Conventiei, pentru a introduce o actiune colectiva prin care sa-si
apere identitatea minoritare (solutie retinuta deja in mod implicit in Sidiropoulos et
al. contra Grecia, 10 iulie 1998).
Dupe cum se poate constata, proclamarea internationals a drepturilor omului
incearca sa concilieze recunoasterea particularismelor cu caracterul universal al
1. Dar afirmatia ramane, in speta, de principiu, deoarece Curtea considers Ca articolul 8 nu
presupune vreo obligatie pozitiva pentru Marea Britanie de a pune la dispozitia comunitatii
rrome un numar adecvat de locatii convenabil amenajate, unde rromii sa se poata instala in
mod legal (Chapman, precit.) ; respectarea articolului 8 presupune totusi ca expulzarea
unei familii de rromi sa fie insotita de garantiile procedurale care se impun si sa raspuncla
obligatiei de motivare (Connors contra Marea Britanie, 27 mai 2004).
SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 89
drepturilor omului. in acest sens, ea promoveaza drepturi individuale cu dimensiune
colectiva, avand ca finalitate protectia grupului minoritar.
De o inspiratie foarte diferita este alunecarea progresiva a individualului spre
colectiv care survine, pe de alts parte, ca efect al inmultirii rezolutiilor incantatorii
emanand de la Organismele universale. „Drepturile de solidaritate", calificate in mod
aproximativ de catre promotorii for ca „drepturi colective" pentru a putea fi mai bine
diferentiate de drepturile clasice, dau nastere unei confuzii, in masura in care, in
realitate, cunt promovate drepturi ale colectivitatilor in detrimentul unor drepturi
individuate.
1Asa-zisele drepturi de solidaritate
Inselkoarea clasificare a drepturilor omului in trei generatii. - Clasificarea
t6nara a drepturilor omului, in yoga in cadrul organizatiilor universale, trebuie
respinsa : drepturi de prima generatie (drepturi civile si politice), drepturi de a doua
generatie (drepturi economice, sociale si culturale), drepturi de a treia generatie
(„drepturi de solidaritate"). Aceasta prezentare este apanajul unui discurs mistificator :
numerotarea drepturilor omului sugereaza atat ideea de progres („a treia generatie”
da de inteles ca drepturile din prima si a doua generatie reprezinta deja un acquis),
cat si de anacronism (drepturile din prima generatie, mai mult chiar decat cele din a
doua generatie, par sa aiba aka varsta si sa villa din „preistoria" drepturilor omului)'.
Un asemenea discurs, care pune accentul pe noile preocupari pe care le-ar avea tarile
majoritare la ONU (pacea, dezarmarea, dezvoltarea, mediul etc.), evita problema
realitatii drepturilor „stravechi" in cadrul statelor membre ale ONU si are ca prim
rezultat marginalizarea drepturilor asa-zise de prima si de a doua generatie, mai cu
seams a celor dintai, bazate, in esenta, pe criteriul libertatii. Dar, inainte de toate,
insasi natura de drepturi ale omului a „drepturilor de solidaritate" este problematica.
1.)) Colectivizarea drepturilor omului. - Se realizeaza ca efect al procesului de
ecolonizare, in numele drepturilor popoarelor de a dispune de ele insesi. Mentionat
de Carta Natiunilor Unite ca fiind unul dintre obiectivele Organizatiei (art. 1, § 2),
dreptul popoarelor va patrunde in cadrul drepturilor omului in cloud perioade. Mai
intai, Declaratia din 14 decembrie 1960 privind acordarea independentei tarilor si
popoarelor coloniale (Rez. 1514. XV) face legatUra intre libera determinare si drepturile
omului, afirmand (§ 2) ca „supunerea popoarelor la o forma de subjugare, de
dominare sau de exploatare de care strain constituie o negare a drepturilor fundamentale
ale omului". Apoi, pactele internationale din 1966 introduc dreptul popoarelor intr-un
instrument conventional care proclama drepturile omului (art. 1) si it transforms in
primul dintre aceste drepturi (infra, nr. 91). Acest demers poate fi explicat prin
ratiuni de oportunitate politica : este vorba, pe de o parte, de a favoriza eliminarea
colonialismului, opunand dreptul popoarelor ca drept al omului metropolelor
1. Y. Madiot noteaza faptul ca problema nu este atat „sa stim dacs a aparut sau va aparea o a
treia generatie de drepturi ale omului (drepturile de solidaritate)", cat sa „detectam, pornind
de la o reprezentare teoretica si, intr-un fel, ideals, a persoanei, «lipsurile., .lacunele» si
«insuficientele>, " („Vers une Aerritorialisatiom> du droit", RFDA , 1995, p. 950).
 00 Plfgf5AlaNTELEDREPTULEI EUROPEAN $I INTERNATIONAL..
europene, „patrii" ale drepturilor omului, si, pe de alts parte, de a permite noilor tAri
sa participe la procesul de definire a drepturilor omului, pentru ca acestea sa se
acorde cu aspiratiile tor. Astfel, inca de la Inceput (art. 1, § 2 din pacte), dreptul
popoarelor este legat de obiectivele de dezvoltare economics ale tarilor decolonizate.
Textele ulterioare vor amplifica aceasta tendinta : de exemplu, Rez. 32/130, adoptatA
de catre Adunarea generala pe 16 decembrie 1977 (intitulatA „Ake metode si mijloace
oferite in cadrul organismelor Natiunilor Unite pentru a se asigura mai bine beneficierea
efectiva de drepturile omului si de libertatile fundamentale"), proclamA faptul ca
realizarea unei not ordini economice internationale este „un element esential pentru
promovarea efectiva a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale" (§ 1. f), iar
Declaratia privind dreptul la dezvoltare din 4 decembrie 1986 (Rez. 41/128) defineste
acest drept ca Bind „un drept inalienabil al omului", care presupune „deplina realizare
a dreptului popoarelor de a dispune de ele insesi" (Natiunile Unite, Droits de l'homme.
Recueil d'instruments internationaux, 1988, p. 404). Raman totu5i o intrebare
esentiala : iii gaseste dreptul popoarelor locul in corpusul conventional al drepturilor
omului ?
popoarelor : drept al omului sau drept al statului ? -1) Daca drepturile
omului guverneaza raporturile dintre individ grup (stat, colectivitate) si pe cele
dintre indivizii dreptul popoarelor de a dispune de ele insesi se situeaza la
nivelul relatiilor dintre grupuri (metropola colonia1A-popor colonizat). Subiectul de
drept nu este identic in cele douA cazuri : titularul drepturilor omului este individul,
pe cand titularul teoretic al dreptului popoarelor la libera determinare sunt popoarele.
Dreptul popoarelor este un drept al colectivitatii, iar nu un drept al omului. Dar despre
ce fel de colectivitate sa fie oare vorba ? Trebuie semnalatA aici ambivalenta notiunii
de popor. Poporul, in calitate de subiect de drept, exists doar in dreptul decolonizarii,
cu conditia sa prezinte o triply caracteristicA : aceea de a constitui un popor (fapt ce
sugereaza o anumitA unitate nationala) ; de a fi sub dominatie, subjugat sau exploatat ;
aceasta dominatie sa fie de origine strains Ultimul element este decisiv permite
respingerea dreptului popoarelor, daca acesta este invocat in detrimentul statelor
aparute in urma decolonizarii : practica Natiunilor Unite consacra obligatia de
decolonizare, si nu dreptul popoarelor de a dispune de propria soartA. Dreptul
popoarelor are o utilitate temporary : aceea de a permite accesul la independents al
popoarelor colonizate. Odata atins acest obiectiv, drepturile politice economice
recunoscute, eventual, popoarelor sunt in realitate exercitate de catre state, singurii
subiecti de drept : statul, „identificandu-se cu poporul eliberat, Iii subordoneaza
principiul ca pe o noua expresie a suveranitatii" (J. Charpentier, „Autodetermination
et &colonisation", Melanges Chaumont, Pedone, 1984, p. 130). Keba M'Baye se
exprima in acelasi sens : „Popoarele sunt titularii drepturilor. Dar statele sunt cele
care le exercita in numele for prin intermediul guvernelor" (Les droits de l'homme en
Afrique, Pedone, 1992, p. 173). Nu se favorizeaza astfel, sub acoperirea „drepturilor
omului", o accentuare a drepturilor statelor in detrimentul drepturilor indivizilor? Si
nu se ajunge oare la o pervertire a proclamarii internationale a drepturilor omului
la un regres periculos ?
Tendinta aceasta de colectivizare a drepturilor omului a fost clar exprimata, pe
plan universal, prin Proclamatia de la Teheran din 13 mai 1968 (infra, nr. 146), care
SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 91
include Rez. 1514 printre instrumentele universale de proclamare a drepturilor omului
ce au edictat norme obligatorii (§ 3), si prin Rez. 32/130, citata anterior, care nu
ezita sa plaseze dreptul „fiecarei na;iuni de a-si exercita deplina suveranitate asupra
bogatiilor resurselor sale naturale" (§ 1. e) printre prioritatile in materie de
drepturi ale omului. In ambele texte, aplicarea drepturilor omului se supune unei
„politici nationale internationale rationale si eficiente de dezvoltare economics
socialA" (§ 13 si § 1. b). In plan regional, Carta AfricanA a Drepturilor Omului
Popoarelor aloca un spatiu important drepturilor popoarelor - analizate de R Ouguergouz
(La Charte africaine des droits de l'homme et des peuples, PUF, 1993, p. 135 si urm.)
atat ca drepturi de libertate (dreptul popoarelor la existents, dreptul la autonomie,
dreptul de a dispune liber de propriile bogatii si resurse naturale), cat ca drepturi
de solidaritate (infra, nr. 69) -, fara sa risipeasca incertitudinile cu privire la notiunea
de „popor", care apare in Carta ca un „termen cameleonic cu continut tributar
functiei pe care o indeplineste dreptul avut in vedere" (ibidem)1.
Dreptul pozitiv contests aceste tentative : o jurisprudenta constants a Comitetului
Drepturilor Omului, organ de control al PIDCP, afirma in mod clar ca dreptul
popoarelor nu este un drept individual. Potrivit Comitetului Drepturilor Omului,
dreptul la recurs recunoscut indivizilor prin Protocolul facultativ la Pact nu se aplica
decat daca are ca obiect apararea drepturilor individuale, enuntate in articolele 6-27
ale Pactului ; astfel, individul, in calitate de titular al recursului, „nu poate pretinde
ca este victima unei incalcari a dreptului popoarelor de a dispune de ele asa
cum este proclamat acest drept in primul articol din Pact"2.
Totusi, CDO considera ca dispozitiile articolului 1 din Pact pot fi pertinente pentru
interpretarea altor drepturi aparate de acesta din urma. Astfel, in decizia Gillot contra
Franta (nr. 932/2000, dec. 15 iulie 2002, A/57/40, vol. II, 2002, p. 257), trebuind sa se
pronunte asupra compatibilitatii masurilor de definire a corpului electoral pentru alegerile
locale din Noua Caledonie rezultate in urma punerii in practica a acordului de la Noumea
(5 mai 1998) cu articolul 25 din Pact (dreptul la alegeri libere), Comitetul analizeaza din
perspectiva articolului 1 criteriile de definire a corpurilor electorate si considera ca aceste
criterii sunt „rezonabile in masura in care se aplica in mod strict si numai in cazul
scrutinurilor ce se incadreaza intr-un proces de autodeterminare" (§ 13.16).
Desi trebuie sa admitem ea dreptul la autodeterminare este intr-adevar „un
principiu protector al drepturilor omului" (avizul nr. 2 al Comisiei de arbitraj a
Conferintei europene pentru pace in Iugoslavia, 11 ianuarie 1992, RGDIP, 1992, p. 266),
de a carui realizare depinde exercitarea drepturilor individului3, nu putem considera
1. F. Ouguergouz distinge patru acceptiuni ale cuvantului „popor" in Carta africana „poporul-
-star (totalitatea cetatenilor dintr-un stat), populatia statului, etnia i poporul aflat sub
dominatie colonials sau rasiala (p. 138).
2. Raport catre Adunarea generala, 1987, A/42/40, § 401-402. Vezi deciziile CDO : nr. 167/84,
B. Ominayak si grupul de pe lacul Lubicon contra Canada, 26 martie 1990, RUDH, 1991, p. 69 ;
nr. 318/1988, E si P contra Columbia, 25 iulie 1990, Rap. cane AG, 1990, vol. H, A/45/40,
p. 204, § 8. 2 ; nr. 413/1990, A si B contra Italia, 2 noiembrie 1990, RUDH, 1991, p. 166.
3. In acest sens, observatia generala 12 (21) adoptata de care CDO la data de 5 octombrie
1984: dreptul la autodeterminare „este de o importanta specials deoarece realizarea sa este
o conditie esentiala atat pentru garantarea §i respectarea efectiva a drepturilor individuate ale
omului, cat t pentru promovarea consolidarea acestor drepturi".
 92 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL...
dreptul popoarelor un drept al omului : dupa cum afirma profesorul Madiot, „ar
insemna sä se confunde o putere de a actiona acordata indivizilor permitandu-le
acestora ca, prin mijloace juridice, sa-si asigure respectarea propriilor drepturi cu o
revendicare colectiva nesanctionata juridic" (Droits de l'homme, Masson, 1991, p. 56).
2) Vazut pans in prezent ca dreptul natiunilor de a forma un stat independent -
pornind de la principiul nationalitatilor din secolul al XIX-lea-, dreptul popoarelor
este legat, de asemenea, de notiunea de idee democratica implica dreptul populatiei
de a-si alege in mod liber institutiile politice si conducatorii. Era postcomunista a dat
un suflu nou celei de-a doua acceptiuni, indeosebi in Europa. Foarte semnificativa
pentru aceasta tendinta. este Carta de la Paris pentru o Noua Europa, din 21 noiembrie
1990 (infra, nr. 106), prin care statele participante la CSCE iii iau angajamentul sa
„edifice, sa consolideze §i sa intareasca democratia ca singur sistem de guvernare a
natiunilor noastre" ; la fel de semnificativa este si trimiterea facuta in Declaratia
Conferintei mondiale pentru drepturile omului din 25 iunie 1993 (infra, nr. 146) la
democratia „bazatA pe vointa liber exprimata a poporului de a-si determina sistemul
politic, economic, social 5i cultural 5i pe deplina sa participare la toate aspectele vietii
societatii" (§ 8). Se constata; in egala masura, ca „imperativul democratic" se inscrie
treptat printre prioritatile ONU (vezi L.-A. Sicilianos, L'ONU et la democratie de
l'Etat, Pedone, 2000). Interpretat ca un principiu de legitimitate democratica, dreptul
popoarelor se situeazA asadar la confluenta dintre drepturile colectivitatii si drepturile
individuale civile si politice.
Imposibila identificare a „drepturilor de solidaritate". - 1) Legate flind de
marile preocupari ale zilelor noastre (pace, dezvoltare, mediu), drepturile de solidaritate
exprima „o anumita conceptie asupra vietii in comunitate" : in acelasi timp opozabile
statului pretinse de la acesta, ele nu ar putea „fi realizate decat prin conjugarea
eforturilor tuturor partenerilor sociali", atat pe plan intern, cat si international
(K. Vasak, „Le droit international des droits de l'homme", RCADI, 1974, t. 140,
p. 344). Indivizii, ca gi popoarele, statele sau alte entitati publice on private, ar putea
sa se prevaleze de dreptul la un mediu pur, de dreptul la dezvoltare, la pace sau la
respectarea patrimoniului comun al umanitatii. Aceste drepturi nu ar tine nici de
traditia individualists („prima generatie"), nici de cea socialists („a doua generatie"),
ci ar fi intruchiparea unei a treia cai, tiermondista. („a treia generatie") : dupa cum
considers Keba M'Baye, ele „sunt in esenta de natura mixta, in sensul ca reflects atat
interesele individului, cat 5i pe cele ale popoarelor 5i apartin atat domeniului drepturilor
civile politice, cat 5i celui al drepturilor economice, sociale 5i culturale" (op. cit.,
p. 38). Carta AfricanA a Drepturilor Omului si Popoarelor din 28 iunie 1981 oferA
expresia cea mai deplind a acestor drepturi de solidaritate, carora le cid un caracter
absolut colectiv : popoarele, proclama Carta, au dreptul la dezvoltare economics,
socials $i culturala (art. 22), la pace $i securitate pe plan national $i international (art. 23),
precum si la un mediu satisfacator $i global (art. 24).
Profesorul Rivero a scos perfect in evidenta incertitudinea juridica ce afecteaza
aceste pretinse drepturi : „Aceste not drepturi, intr-adevar, nu prezinta anumite
caracteristici pe care insasi notiunea de drept le implica in mod necesar : once drept
trebuie sa aiba un titular anume, un obiectiv precis si realizabil 5i trebuie sa fie
opozabil uneia sau mai multor persoane determinate, care sunt obligate sa i1 respecte"
SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN $1 INTERNATIONAL... 93
(Les libertes publiques, PUF, t. 1, 1984, p. 134). in ceea ce prive5te titularii, se pare
ca majoritatea noilor drepturi sunt atribuite colectivitatilor, dar oare carora dintre
ele : popoarelor, statului, componentelor colective ale ansamblului national, comunitatii
internationale ? Asa, de exemplu, dreptul la dezvoltare : Declaratia din 4 decembrie
1986 (precit.) afirma in acelasi timp ca „fiinta umana este subiectul central al
dezvoltarii", ca „popoarele au dreptul sa participe 5i sa contribuie la dezvoltare" si
ca statele au ca „prima responsabilitate" realizarea acestui drept. Obiectul acestor not
drepturi fie depaseste sfera a ceea ce este omeneste posibil (pacea), fie este general
5i imprecis : dreptul la dezvoltare, notiune in sine evolutiva, ar ingloba nu numai
dreptul la o „participare efectivr la toate aspectele dezvoltarii 5i la o „repartitie
echitabila" a rezultatelor acestei dezvoltari, ci 5i drepturile civile, politico-economice,
sociale 5i culturale, precum 5i „dreptul la un mediu international in care sa poata fi
realizate toate aceste drepturi" (Raport al Secretarului general, Realizarea dreptului
la dezvoltare, Natiunile Unite, 1991, § 143). Cat despre debitori, ace5tia nu pot fi
definiti in mod cert : oare dreptul la dezvoltare este opozabil statului, comunitatii
internationale sau doar statelor dezvoltate ?
Definitia pe care o da Keba M'Baye dreptului la dezvoltare releva aceste incertitudini :
dreptul la dezvoltare este „prerogativa recunoscuta fiecarui popor 5i fiecarui individ
de a-si putea satisface nevoile conform aspiratiilor sale 5i in masura in care acest
lucru este permis de beneficierea in mod echitabil de bunurile 5i serviciile produse de
Comunitate" (op. cit., p. 209). A afirma despre acest drept ca este un „drept sui
generis" (ibidem, p. 187) sau un „drept sintezr (K. Vasak, op. cit., infra, nr. 86, p. 304)
nu inseamnA decat a masca fragilitatea constructiei juridice.
Desigur, nu se poate nega legatura dintre dezvoltare sau pace si drepturile omului :
fara un nivel de trai minim, in absenta unei situatii de pace, exercitarea 5i respectarea
drepturilor omului raman de domeniul iluzoriului ; mai mult, nevoia de dezvoltare
este consubstantiala omului, iar revendicarea dezvoltarii apare in mod clar ca o
cerinta etica fundamentals tinand de egala demnitate a tuturor fiintelor umane'.
Numai ca nu ajunge o simpla declaratie pentru a mai adauga un drept la lista de
drepturi ale omului. Asa-zisele drepturi de solidaritate nu au nici subiect, nici obiect,
nici debitor : sunt niste dorinte - legitime niste revendicari, incantatii ( „popoarele
de pe tot globul au un drept sacru la pace", Declaratia Adunarii generale a Natiunilor
Unite privind dreptul la pace al popoarelor din 12 noiembrie 1984, Rez. 39/11,
Recueil, precit., p. 403), si nu niste drepturi (Declaratia privind dreptul la dezvoltare
insists asupra caracterului „progresiv" al realizarii acestuia, art. 10). A numi „drept
al omului" dreptul la pace, la respectarea patrimoniului comun al umanitatii sau la
dezvoltare inseamna sa folosesti „limbajul de lemn" al drepturilor omului : nu exists
nici drept, nici titular al dreptului.
2) Numai dreptul la mediu, apArut ca urmare a constientizarii amenintArilor pe
care le aduc activitatile umane mediului natural (Declaratia de la Stockholm a
Conferintei Natiunilor Unite cu privire la mediu, 16 iunie 1972), pare, din punctul
nostru de vedere, sa aiba legatura cu tehnica juridica a drepturilor omului. Inainte de
toate, pentru ca acest tip de drept are un continut specific, diferit, in opinia noastra,
1. Vezi H. Decker, in D. Maugenest si P.-G. Pougoue (coord.), Droits de l'homme en Afrique
centrale, UCAC-Karthala, 1996.
94 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN $1 INTERNATIONAL...
de cel al dreptului la sAnAtate (art. 12 PIDESC), care poate fi analizat ca un drept la
pastrarea unui mediu sanatos ; ceea ce implica, in consecinta, anumite drepturi
procedurale : dreptul de a fi informat cu privire la proiectele de decizii ale autoritatilor
publice susceptibile de a afecta mediul si dreptul la cai de recurs apropriate (in acest
sens, principiul 10 din Declaratia de la Rio, adoptatA la 13 iunie 1992 in cadrul
Conferintei Natiunilor Unite privind mediul si dezvoltarea, infra, nr. 86). Opozabil
autoritAtii publice, dreptul la mediu este opozabil, asemenea multor drepturi individuale,
si indivizilor insisi, care au „datoria" de a ocroti mediul. In fine, in timp ce Carta
africanA face din acest drept un drept al popoarelor (art. 24), Protocolul de la San
Salvador aditional la CADO, din 17 noiembrie 1988, care trateala drepturile economice,
sociale culturale, este primul instrument conventional (neintrat Inca in vigoare)
ce inscrie dreptul la un mediu salubru in corpusul drepturilor omului : „Orice
persoana are dreptul de a trAi intr-un mediu salubru $i de a beneficia de echi-
pamentele colective esentiale" (art. 11, § 1). Totusi, individul nu are drept la recurs
in fata Comisiei interamericane in scopul apArarii acestui drept, protejat doar
pe calea rapoartelor periodice ale statelor parti cu privire la mAsurile adoptate
(art. 19, § 6).
Mai promicatoare in aceasta privinta este jurisprudenta europeanA privind drepturile
omului, care va fi analizatA ceva mai departe, dezvoltata pe terenul dreptului la
respectarea vietii private (infra, nr. 230). Promovarea dreptului la mediu pare asadar
sA se face, in cadrul dreptului pozitiv, din perspectiva drepturilor individuale, si nu a
ca egoriei, cu continut indoielnic, de „drepturi de solidaritate".
Denaturarea drepturilor omului. - Introducerea „drepturilor de solidaritate" in
tegoria drepturilor omului face ca aceasta sa piarda orice unitate conceptuala si
orice coerentA intelectuala ameninfa insAsi notiunea de drepturi ale omului. Procesul
de adaugare a „drepturilor de solidaritate" la drepturile omului isi vadeste caracterul
autodistructiv, din douA puncte de vedere. In primul rand, acest proces produce o
extindere $i, in consecinta, o diluare a conceptului de drepturi ale omului intr-un
concept globalizant, „care acapareazA tot" (dreptul la libertatea de opinie, dar
dreptul la aer curat), acoperind ansamblul problemelor politice sociale (vezi
Proclamatia de la Teheran), dar in detrimentul oricarei semnificatii exacte. Drepturile
omului devin astfel un „ansamblu vag" : dupe cum spunea profesorul Loschak, „tot
extinzandu-se, categoria drepturilor omului se denatureaza" („Mutation des droits de
l'homme et mutation du droit", RIEJ, 1984, p. 51). In al doilea rand, existenta
drepturilor individuale este pusA in mod direct sub semnul intrebarii. Discursul
privind „drepturile de solidaritate" permite un amalgam intre drepturile pozitive
(dreptul de a nu fi torturat, de exemplu) simplele aspiratii („dreptul" la dezarmare),
consecinta find lipsirea drepturilor individuale de credibilitatea, de „pozitivitatea" lor.
In plus, promovarea „drepturilor de solidaritate" postuleaza o ierarhie intre drepturile
individuale drepturile colectivitatilor, acestea din urma find vAzute ca niste drepturi
fundamentale, ca o conditie de acces la celelalte drepturi ale omului. Statul, exonerat
de o responsabilitate clara in ceea ce priveste aplicarea drepturilor omului - Imre-
dintata unei mitice solidaritati universale -, este marele beneficiar al acestei tenta-
tive de reinnoire a proclamArii internationale a drepturilor omului care, in mod
paradoxal, contrazice finalitatea initials a drepturilor omului : protectia individului
SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN $1 INTERNATIONAL... 95
impotriva autoritAtii. Logomahia „onusiana" eludeaza esentialul : drepturile libertatile
individuale.
Totusi, ca urmare a disparitiei conceptiei socialiste cu privire la drepturile omului,
tendinta in favoarea colectivizarii drepturilor omului pare sa fie in declin. Declaratia
de la Viena a Conferintei mondiale privind drepturile omului, din 24 iunie 1993, este
expresia unui nou sincretism • „Democratia, dezvoltarea respectarea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale se afla intr-o relatie de interdependenta si de
sprijin reciproc" (§ 8).
Sectiunea a III-a
Destinatarii obligatiilor
Dreptul international si european al drepturilor omului le recunoaste indivizilor
drepturi 1i induce obligatii corelative ale statelor ; el aduce astfel atingere principiilor
clasice ale competentei nationale exclusive si ale neamestecului in treburile interne.
I. Inlaturarea principiului competentei nationale exclusive
71 Caracterul singular al obligatiilor. - Drepturile omului conduc la instituirea in
sarcina statelor a unor obligatii a caror originalitate rezida in faptul ca executarea Ion
nu este subordonatA, ca in dreptul international general, principiului reciprocitAtii. Aceste
obligatii produc, intr-adevar, consecinte remarcabile : ele conditioneaza atat exercitarea,
in principiu exclusive, de catre un stat a competentei sale teritoriale, cat organizarea
raporturilor dintre puterea publica particularii aflati sub autoritatea ei. Mai exact, statul
parte la o conventie internationals de protectie a drepturilor omului nu are doar
obligatia de a garanta protectia drepturilor propriilor nationali : el trebuie, de asemenea,
sa se conformeze acestei obligatii in cazul tuturor indivizilor aflati pe teritoriul sau,
indiferent de nationalitate (art. 2 din PIDCP ; art. 1 din CEDO CADO utilizeaza
formulAri asemanatoare : „Once persoana aflata sub jurisdictia" sau tinand de
„competenta" statului). AceastA obligatie cu caracter general care ii revine statului nu
are continut real decat dacA este insonta de modalitAti care sA determine respectarea ei :
ea presupune ca dreptul de actiune internationals sa le fie recunoscut nu doar indivizilor,
ci dupd cum s-a vAzut mai inainte, celorlalte state. Un stat parte la o norms
internationals privind drepturile omului trebuie sA poata initia impotriva unui alt stat
parte o procedura avand ca obiect incalcarea unei obligatii conventionale de cAtre acesta
din urma, procedura instituitA in beneficiul propriilor resortisanti, dar si al indivizilor
care nu au aceasta calitate. Putem aprecia, pe plan teoretic, dimensiunea inovatiei aduse
de aceasta procedurd, in comparatie cu protectia diplomatica traditionalA : actiunea
statalA permite oricarui stat parte sa exercite garantarea drepturilor omului in interesul
comunitatii, in vederea protejarii valorilor comune consacrate de sistem.
72 Modalitatile dreptului de actiune statala. - Unele dintre regimurile conventionale
referitoare la drepturile omului prevad posibilitatea Ca un stat sa puns in discutie
vs FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN $T INTERNAT/ONAt....
modul in care un alt stat contractant isi indeplineste obligatiile. Dar, la fel ca dreptul
de actiune individual, dreptul de actiune al statului este lipsit de efecte practice data
nu permite declansarea unui control judiciar.
Procedurile prevazute pe plan universal prin PIDCP (art. 41 si 42), Conventia
pentru Eliminarea tuturor formelor de Discriminare Rasiala (art. 11, 12 si 13) si
Conventia Contra Torturii (art. 21) se mentin in logica modalitatilor diplomatice de
solutionare a diferendelor si se limiteaza la o tentative de bune oficii si de conciliere,
dupe constatarea si studierea faptelor, culminand, in cel mai bun caz, cu propuneri
facultative (infra, nr. 295).
Pe plan regional, Carta Africand a Drepturilor Omului si Popoarelor instituie o
procedura sumara de „comunicari" statale, care ii permite unui stat parte sa denunte
incalcarile Cartei comise de un alt stat parte. Sunt oferite dotia posibilitati : „comunicarea-
-negociere" I este aceea pe care statul „reclamant" o adreseaza statului vizat pentru a
obtine explicatii satisfacatoare de la acesta din urma, negocierea unei solutii, iar in
caz contrar, pentru a prezenta cauza in fata Comisiei (art. 47) ; „comunicarea-plangere"
ii permite statului solicitant sa sesizeze in mod direct Comisia (art. 49). In ambele
cazuri, procedura, de nature diplomatica, este indreptata spre rezolvarea pe tale
amiabila a conflictului si nu poate conduce decat la un raport al Comisiei adresat
statelor implicate - si, impreund cu recomandarile acesteia, Conferintei sefilor de
stat si de guvern a OUA.
Actiunea statala isi &este expresia cea mai rafinata in cadrul Conventiei Europene
a Drepturilor Omului. Once stat membru poate, conform noului articol 33 din
Conventie, sa sesizeze in mod unilateral Curtea cu o cerere privind incalcarea
Conventiei de catre un alt stat : in lipsa unei solutionari amiabile, cauza va fi judecata
de Curtea europeana, care va lua o decizie cu caracter obligatoriu (potrivit vechiului
sistem, fostul articol 24, cererea statala, adusa mai intai in taw. Comisiei, putea fi
judecata fie de catre Comitetul de ministri, fie de catre Curte). Un sistem similar este
prevazut de Conventia Americana a Drepturilor Omului, cu o diferenta : competenta
Comisiei de a judeca solicitarile statale (art. 45) este subordonata, cu conditia de
reciprocitate, unei declaratii de acceptare a statelor parti (zece acceptari la data de
26 august 2004). In general, aceste recursuri statale au facut obiectul unei utilizari
extrem de limitate.
II. Obstacolul reprezentat de principiul neamestecului
in treburile interne ale statului
Formularea principiului. - Principiul neamestecului in treburile interne ale
statului face parte integranta din ordinea juridica internationala. Enuntat de articolul
15, § 8 din Pactul Societatii Natiunilor, apoi de articolul 2, § 7 din Carta Natiunilor
Unite, care defineste „un domeniu rezervat" statului, principiul a fost solemn confirmat
in continuare prin Declaratia privind inadmisibilitatea amestecului in treburile interne
1. In termenii regulamentului interior al Comisiei africane a drepturilor omului si popoarelor,
adoptat la 13 februarie 1988 (art. 87 si urm., RUDH, 1989, p. 489) (acelasi lucru este
valabil si pentru „comunicarea-plangere").
SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN 81 INTERNATIONAL... 97
ale statelor si protejarea independentei 5i suveranitatii acestora (Rez. 2131 XX a
Adunani generale din data de 21 decembrie 1965) si prin Declaratia din 24 octombrie
1970 privind principiile care trebuie sa stea la baza relatiilor amiabile dintre state
(Rez. 2625 XXV), printr-o formulare identica : „Nici un stat sau grup de state nu are
dreptul sa intervina, direct sau indirect, indiferent de motiv, in treburile interne sau
externe ale unui alt stat. In consecinta, nu doar interventia armata, ci si once alts forma
de ingerinta sau amenintare, Indreptate impotriva personalitatii statului sau a elementelor
sale politice, economice si culturale, sunt contrare dreptului international (...)". Or,
protectia internationala a drepturilor omului implica o raspundere colectivd a statelor
in ceea ce priveste aplicarea normelor referitoare la drepturile omului si intra in
conflict cu principiul neamestecului in treburile interne. Actul final de la Helsinki, din
1 august 1975, privind securitatea 5i cooperarea in Europa este relevant pentru aceasta
contradictie, dat find ea enunta in acelasi timp, in baza „primului cos", principiul VI
al „neamestecului in treburile interne" 5i principiul VII privind „respectarea drepturilor
omului 5i a libertatilor fundamentale, inclusiv libertatea de gandire, de constiinta, de
religie sau de convingere", fare sä impuna primatul unuia sau altuia dintre aceste
principii. Mai mult, in al zecelea principiu („indeplinirea cu buns-credinta a obligatiilor
asumate in conformitate cu dreptul international"), Actul stipuleaza : „Toate principiile
enuntate anterior sunt de o importanta primordiala 5i, prin urmare, se aplica in mod
egal si fare rezerve, fiecare dintre ele trebuind sä fie interpretat in raport cu celelalte".
Nici ca s-ar fi putut gasi un mod mai fericit de a eluda raspunsul la intrebarea
esentiala : principiul noningerintei acopera sau nu drepturile omului?
74 Controverse doctrinale. - Trebuie sa consideram, in acord cu majoritatea
doctrinei occidentale, ca drepturile omului nu tin, in principiu, de campul de aplicare
al principiului noningerintei, in masura in care ele anuleaza distinctia clara dintre
ordinea interna 5i cea internationala. Cauzele referitoare la drepturile omului nu pot
fi considerate ca find „in mod esential nationale" (art. 2, § 7), in virtutea singularitatii
substantiale a drepturilor omului 5i a caracterului for obiectiv (supra, nr. 40). Acest
lucru este confirmat de extinderea, prin intermediul articolelor 55 5i 56 din Carta
Natiunilor Unite, a domeniului de cooperare internationala privind drepturile omului
5i de faptul ca statele se supun unor norme internationale in materie. Aceasta
interpretare este sustinuta de hotararea CIJ din 5 februarie 1970 in cauza Barcelona
Traction, in care Curtea recunoaste a statele au un „interes juridic" ca drepturile
fundamentale ale persoanei sa fie protejate (Rec., 1970, p. 32). Aceasta analiza este
pe deplin confirmata de rezolutia adoptata de catre Institutul de drept international la
Santiago de Compostella, pe 13 septembrie 1989, cu privire la „protectia drepturilor
omului si principiul neamestecului in treburile interne ale statelor"1. Concluzia - la
care ajunge, de altfel, si P.-M. Dupuy - este asadar „lipsa de pertinenta a invocarii
1. Potrivit acestei rezolutii, „deoarece drepturile omului beneficiaza de acum inainte de o
protectie la nivel international, ele nu mai fac parte din categoria cazurilor care tin in
esena de competenta nationald a statelor". Obligatia „internationals" pe care o are state!
de a asigura respectarea drepturilor omului este o „obligatie erga mimes", astfel cä „orice
stat are un interes juridic de a proteja drepturile omului" (art. 1 ; Ann. IDI, vol. 63, 1989,
II, p. 338).
 Y/5' PEJNDNMENTELE'DWEPTUMTMUMPEAlqrNrEWAWAL.. -
principiului noningerintei impotriva controalelor internationale ce vizeaza felul cum
sunt aplicate drepturile omului" (manual precit., nr. 5, § 198).
Doctrina socialists era radical diferita : drepturile omului sunt, principial, o
problema interns, iar „controlul international asupra activitatii statelor de garantare
a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale trebuie exercitat respectand in mod
strict suveranitatea for principiul neamestecului in treburile for interne"
(V. Kartaslcin, „Les pays socialistes et les droits de l'homme", Manuel Unesco,
precit., p. 691). Conform juristilor din Wile socialiste, indivizii nu sunt subiecti de
drept international: recunoasterea capacitatii juridice internationale a persoanelor
particulare ar aduce cu sine o slabire a suveranitatii statelor un amestec in treburile
for interne. Acordurile internationale nu ar putea sa confere asadar in mod direct
drepturi indivizilor : statul parte la tratat - si numai el - poate lua masuri de aplicare
interne care sa-i permita sa se achite de obligatifle sale internationale. De aceea,
crearea unor organe speciale menite sA asigure un control international direct cu
privire la respectarea drepturilor omului nu este admisibila deck in „situatii bine
definite si concrete" de incalcari flagrante sau masive si sistematice ale drepturilor
omului, cum ar fi agresiunea, colonialismul, fascismul, rasismul, genocidul sau
apartheidul. In general, un mare numar de tAri din Lumea a Treia au o pozitie
asemAnatoare, temandu-se ca protectia drepturilor omului sa nu fie doar pretextul
unor presiuni care sa punA in pericol independenta tinerelor state amenintate de
„neocolonialism".
75 Practica internationala. - Statele occidentale au considerat ca au un drept de
supraveghere in ceea ce prive5te respectarea normelor internationale de protectie a
drepturilor omului : continuarile Conferintei pentru Securitate Cooperare in Europa,
de la Belgrad (1977-1978) si Madrid (1981-1982), atesta caracterul ireconciliabil al
pozitiilor adoptate de democratiile occidentale si de catre democratiile populare. Fars
prea mare efect practic a fost tentativa presedintelui Carter de a ridica respectarea
drepturilor omului la rang de principiu major al politicii externe a Statelor Unite
(1977-1980) : ajutorul economic sau militar a fost suspendat in cateva cazuri din
cauza incalcarii drepturilor omului (Uganda, Argentina, Chile, Uruguay, Etiopia).
Sanctiunile economice aplicate de catre tarile occidentale (Statele Unite si/sau statele
CEE) Iranului in 1980, in cadrul diferendului legat de ostaticii americani din Teheran,
Poloniei in 1982, pe motivul „masurilor de represiune luate de guvernul polonez
contra propriei tari" , sau Libiei, dup5 explodarea unui Boeing deasupra localitAtii
Lockerbie in 1988, apar ca practici statale punctuale, conjuncturale si adeseori
reversibile, din care cu greu pot fi trase invatAmirite generale, cu urmatoarea observatie :
adoptarea acestor „contramasuri" apare adeseori ca un substitut al sanctiunilor
prevazute in Carta Natiunilor Unite si vizeaza sa exprime faptul ca nerespectarea
drepturilor omului este
Mai sistematic este demersul Comunitatii Europene in cadrul acordurilor de
cooperare pentru dezvoltare Incheiate cu terte tAri. In ceea ce priveste Conventiile de
la Lome (CEE-ACP), in timp ce a treia Conventie, din 8 decembrie 1984, includea
in mod timid (ca anexa la art. 4) o „declaratie" privind respectarea drepturilor
omului de catre statele ACP, a patra Conventie, din 15 decembrie 1989, integreazA
SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN SI ItITERNATIWe... 99
drepturile omului in corpul textului (art. 5)', afirmand in mod expres ca „politicile de
dezvoltare §i cooperarea sunt strans legate de respectarea drepturilor libertatilor
omului, precum si de exercitarea acestora". Putem totusi sa ne Indoim de importanta
reala a temei drepturilor omului in aceasta cooperare CEE-ACP, deli, in cadrul
revizuirii de la Lome IV (infra, nr. 87), intreprinsa la jumatatea drumului, a fost
negociat un dispozitiv de suspendare a cooperarii in caz de incalcari grave ale
drepturilor omului si ale principiilor democratice. Practica introducerii unei clauze
de conditionalitate „drepturile omului" a fost mai apoi, incepand de la acordurile
incheiate cu Odle baltice (21 decembrie 1992) si Bulgaria (8 martie 1993), sistematizata
clauza de respectare a drepturilor omului constituie „un element esential" al acordului
si incalcarea sa autorizeaza suspendarea sau incetarea acordului de care Uniunea
Europeans. 0 asemenea clauza este inclusa si in acordul de la Cotonou, din 23 iunie
2000, dintre Uniunea Europeans statele ACP (art. 9, § 2, si 96, § 2). CJCE a
validat aceasta practice (CJCE, 3 decembrie 1996, Portugalia contra Consiliu, cauza
C-268/94, Rec., 1-6177; infra, nr. 87).
In aceasta hotarare, Curtea afirma despre clauza „drepturile omului" ca nu
depaseste obiectivul enuntat la articolul 177, § 2 CE (fostul art. 130-U : „Politica
Comunitatii in acest domeniu (cooperare pentru dezvoltare) contribuie la realizarea
obiectivului general de dezvoltare si de consolidare a democratiei si a statului de
drept, precum la atingerea dezideratului respectarii drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale") si iii gaseste baza juridica in articolul 181 CE (fostul art. 130 Y).
Noul articol 181 A CE (introdus prin Tratatul de la Nisa) generalizeaza clauza
precitata de articolul 177 la toate acordurilor de cooperare.
Practica Natiunilor Unite de pang la sfarsitul anilor 1980 lass sa se intrevada o
interpretare elastics si in acelasi timp extrem de selective a principiului noningerintei
si a articolului 2, § 7 din Carta Natiunilor Unite. Principiul noningerintei nu impiedica
interventiile Adundrii generale in cazurile in care condamnarea incalcarilor drepturilor
omului are la baza condamnarea colonialismului (coloniile portugheze, Rodezia,
Namibia, teritoriile ocupate de Israel) sau condamnarea apartheidului (de exemplu,
Rez. 2506 XXIV din 21 noiembrie 1969 condamna Africa de Sud pentru „crime
impotriva umanitatii"). Dimpotriva, articolul 2, § 7 functioneaza ca un mecanism de
protectie a suveranitatii statale, care autorizeaza majoritatea membrilor Adundrii
generale a Natiunilor Unite sa afirme ea actiunea internationals in favoarea drepturilor
omului nu justified un amestec in treburile interne ale statului : cum ramane atunci cu
incalcarile masive comise de Guineea, Uganda, Etiopia, Cambodgia sau Iran... ?
Este adevarat Ca, in aceste cazuri, rezolutiile declaratorii ale Adunarii" generale
a Natiunilor Unite favorizeaza suveranitatea statald principiul noningerintei in
detrimentul principiului respectarii drepturilor omului. Am precizat deja ca importanta
Rezolutie 2625 (XXV) din data de 24 octOmbrie 1970 uita sa mentioneze, printre
principiile care trebuie sa guverneze relatiile internationale pe care le „codified",
respectarea drepturilor omului, consacrand, in schimb, principiul noningerintei si pe
1. Articolul 5 al Convenliei de la Lome IV apare ca o dispozilie atotcuprinzatoare ce reuneste,
flea prea multa" coerenta, elemente extrem de disparate : drepturi individuale si drepturi
ale popoarelor, apartheid si lucrAtori emigranti, drepturi civile, politice, economice, sociale
si culturale, precum mijloace financiare.
 100 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN $1 INTERNATIONAL...
eel al egalitatii suverane a statelor. Mai presus de toate insa, Rezolutia 36/103 din
9 decembrie 1981, care confine o „Declaratie privind inadmisibilitatea interventiei si
amestecului in treburile interne ale statelor", indica alinierea Adunarii universale la
conceptiile cele mai rigide cu privire la suveranitatea statala. Adoptata cu 120 de
voturi pentru, 22 de voturi impotriva si 6 abtineri (toate statele occidentale, Japonia
si Israelul s-au opus), Rezolutia a facut din respectarea drepturilor omului o problema
strict interns. astfel au fost recunoscute „dreptul si indatorirea statelor de a
respecta, de a promova si apara toate drepturile omului si libertatile fundamentale pe
propriul for teritoriu national..." ; din contra, „constituie o imixtiune in treburile
interne ale statelor exploatarea si denaturarea unor chestiuni referitoare la drepturile
omului in scopul exercitarii de presiuni asupra statelor, respectiv in scopul de a stern
neincredere sau dezordine in interiorul unor state sau grupuri de state si intre ele". In
plus, principiul noningerintei este intarit de principiul autodeterminarii statului, asa
cum este acesta formulat in marile Rezolutii ale Adunarii generale a Natiunilor Unite
(Rez. 2131 XX din 21 decembrie 1965 privind neinterventia, Rez. 2625 XXV privind
relatifle prietenesti, Rez. 3281 XXIX din 12 decembrie 1974 continand Carta drepturilor
si indatoririlor economice ale statelor) : „Fiecare stat are dreptul suveran si inalienabil
de a-si alege propriul sistem economic, precum si sistemele politic, social si cultural,
conform cu vointa poporului, fare nici un fel de amestec, presiune sau amenintare din
exterior" (art. 1 al Cartei din 1974). Obligatia de a respecta libertatea si specificitatea
unui „sistem" interzice, prin ea insasi, contestarea politicii unui stat in materie de
drepturi ale omului, parte integranta a acestui sistem, si face din respectarea noningerintei
garantul drepturilor omului.
Aceste rezolutii poarta amprenta epocii in care au aparut si a reticentelor manifestate
de tarile Lumii a Treia si de URSS in privinta drepturilor omului. Dezmembrarea
imperiului sovietic si evolutia radicals a relatiilor dintre Est si Vest care a survenit
dupa 1989 au schimbat in totalitate problema raporturilor dintre noningerinta si
drepturile omului, dupa cum atesta prima decizie, din 2 octombrie 1995, a Curtii de
apel a Tribunalului Penal International pentru fosta Iugoslavie (cauza Tadic, competenta,
RGDIP, 1996, p. 101, obs. M. Sassoli) : „Ar fi o parodie a dreptului si o tradare a
nevoii universale de justitie ca problema suveranitatii statului sa poata fi ridicata cu
succes impotriva drepturilor omului" (§ 58). Aceleasi rezoluni vor favoriza revendicarea,
foarte mediatizata, a unei „indatoriri" sau a unui „drept de ingerinta in scop umanitar".
I3 De la „ingerinta in scop umanitar" la dreptul de asistenta umanitara. - Daca
notiunea de „indatorire de ingerinta", notiune a-juridica ce exprima o indignare
morals', poate fi respinsa aici, analiza juridica ne conduce la constatarea ca notiunea de
„drept de ingerinta in scop umanitar" nu a fost nicidecum consacrata de dreptul pozitiv.
Rezolutiile adoptate de Adunarea generala a Natiunilor Unite, la initiativa Frantei, nr.
43/131 din 8 decembrie 1988, cu privire la „asistenta umanitara acordata victimelor
catastrofelor naturale si in situatiile de urgenta de acelasi gen", nr. 45/100 din
14 decembrie 1990, cu privire la „culoarele de urgenta umanitara", si nr. 46/182 din
19 decembrie 1991, referitoare la „intarirea coordonarii ajutorului umanitar de
1. In opinia promotorului sau, este vorba de o „comoditate de limbaj pentru a desemna o
atitudine eticr (M. Bettati, „Un droit d'ingerence ?", RGDIP, 1991, p. 643).
SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 101
urgenta al ONU", schiteaza, intr-adevar, un drept de asistenta umanitara (ceea ce
reprezinta deja un progres apreciabil). Acest drept prezinta patru caracteristici maj ore.
In primul rand, trebuie sa subliniem fundamentul sau consensual si caracterul sau
subsidiar` : asistenta umanitara se realizeaza cu respectarea suveranitatii statului, al
carui consiintamant este cerut (nu ar putea fi vorba deci de o ingerinta2), iar ajutorul
nu intervine decat cu titlu subsidiar, data mijloacele materiale ale statului in cauza,
caruia ii revine in primul rand sarcina de a actiona, sunt deficitare. Mentionam aici
ea CIJ, in hotararea sa din 27 iunie 1986 referitoare la activitatile militare si
paramilitare din Nicaragua, a mers si mai departe, afirmand ca „acordarea unui
ajutor strict umanitar unor persoane sau forte care se afla Intr-o alts tars (...) nu poate
fi considerata o interventie ilicita" (§ 242)3 . In al doilea rand, obiectul dreptului este
strict limitat : furnizarea de hrana, medicamente sau Ingrijiri medicale victimelor
unor situatii de urgenta (catastrofe naturale sau conflicte armate). Acest ajutor
umanitar este sustinut de „principiile umanitatii sau neutralitatii si impartialitatii"
(Rez. 43/131), care sunt ecoul unor dispozitii familiare dreptului international umanitara.
In al treilea rand, este vorba despre un drept de a acorda ajutor, ai carui titulari sunt
organizafiile internationale si ONG-urile si (in subsidiar) statele, iar nu despre un
drept al victimelor de a fi ajutate : este un drept de a propune ajutor statului in calla.
In sfarsit, debitorii acestui drept de asistenta umanitara sunt clar identificati, statul
teritorial si statele vecine : acestora le incumba obligatia de a facilita acordarea
asistentei umanitare. Astfel definit, dreptul de asistenta umanitara se prezinta ca un
drept de asistenta pentru salvgardarea drepturilor fundamentale ale omului.
Avand un fundament juridic fragil (rezolutiile Adunarii generale), acest drept de asistenta
umanitara nu a fost confirmat nici macar de practica ONU si pare, pentru moment,
sa fie un drept nascut mort. Intr-adevar, Rezolutiile Consiliului de securitate nr. 688 din
5 aprilie 1991 (Kurdistanul irakian), nr. 770 din 13 august 1992 (Bosnia-Hertegovina ;
RGDIP, 1992, p. 1055), nr. 794 din 3 decembrie 1992 (Somalia) si nr. 929 din
29 iunie 1994 (Rwanda) au fost adoptate in baza capitolului VII din Carta Natiunilor
Unite. Actionand pentru mentinerea pacii, Consiliul de securitate decide asupra unor
operatiuni militare cu scopuri umanitare : este vorba de penniterea accesului organizatiilor
1. Rezoluda nr. 43/131 reafirma „suveranitatea statelor afectate si rolul primordial care le
revine acestora in initierea, organizarea, coordonarea si punerea in aplicare a operaliunilor
de asistenta umanitara pe teritoriile for".
2. Rezolutia nr. 46/182, care enunta principiile directoare in materie de ajutor umanitar,
afirmA chiar ca „ajutorul umanitar ar trebui sa fie acordat cu consimtainantul tarii afectate
si in principiu pe baza unui apel din partea acesteia din urma".
3. De asemenea, IDI, in Rezolutia sa deja citata (nr. 74), pare sa admitA CA nu constituie
ingerintA acordarea de ajutor cu respectarea drepturilor omului : „Oferirea de cAtre un stat,
un grup de state, o organizatie internationala sau un organism umanitar impartial, de genul
Comitetului International al Crucii Rosh, de ajutor alimentar sau sanitar unui stat a carui
populatie este gray amenintati in ceea ce priveste viata sau sanatatea nu poate fi considerata
un amestec ilicit in treburile interne ale acelui stat..." (art. 5).
4. CIJ, in hotararea sa din 1986 deja citata, defineste ajutorul umanitar, care trebuie sa fie
asigurat „farA nici o discriminare", doar prin referire la obiectivele Crucii Rosii : „Prevenirea
si alinarea suferintelor oamenilor, protejarea vietii si sanatatii (si) impunerea respectului
fatA de persoana umanr (§ 243).
 TO FUNDAIVIEWELE 151tEPII.JLDI EUROPEAN Si INTERNATIONAL...
umanitare internationale la victime (Kurdistan, Bosnia)', de asigurarea conditiilor de
securitate pentru operatiunile de ajutor umanitar (Somalia) sau de protejarea persoanelor
deplasate in caz de pericol (Rwanda). Aceste „interventii umanitare in scopul securitAtii
colective" (A. Olinga, op. cit., infra, nr. 88), deli nu consacrA un drept de asistentA
umanitare, marcheaza extinderea notiunii de mentinere a pacii - si, prin aceasta,
extinderea mandatului Consiliului de securitate2 - la incalcArile masive ale drepturilor
omului, consolidand astfel legAtura, stability de Carta Natiunilor Unite si DUDO,
intre pacea internationala si respectarea drepturilor omului3 ; crearea de cAtre Consiliul
de securitate, in temeiul capitolului VII al Cartei, a unui Tribunal Penal International
pentru fosta Iugoslavie sau pentru Rwanda (supra, nr. 16) sustine aceasta analiza.
Aprecierea de care s-a bucurat in numeroase state principiul noningerintei a stat
multa vreme in calea adoptArii unor mecanisme internationale de garantare efectivA
a drepturilor omului pe plan universal : de aceea, nu poate sa ne surprinda faptul ca
instrumentele internationale de protectie a drepturilor omului adoptate in cadrul
Natiunilor Unite nu recunosc decal foarte sumar dreptul persoanelor si al statelor de
a actiona pe plan international pentru respectarea drepturilor proclamate. Obstacolul
noningerentei nu este cu adevArat inlaturat decal de mecanismele regionale de control
al aplicArii normelor referitoare la drepturile omului, care pastreazd posibilitatea
sanctiunilor judiciare.
77 Cu privire la caracterul obiectiv al drepturilor omului. -
A se vedea K. Vasak, „Vers un
droit international specifique des droits de Phonune", Les dimensions internationales des
droits de l'homme, Unesco, 1978, p. 707 ; R. Provost, „Reciprocity in human rights and
humanitarian law", BYBIL, 1994, 383. Cu privire la ordinea publics europeanA, a se consulta
F. Sudre, „L'ordre public europeen", in M.-J. Redor (coord.), L'ordre public: ordre
public ou ordres publics. Ordre public et droits fondamentaux, Bruylant, „Droit et justice",
nr. 29, 2001, p. 109 ; C. Picheral, L'ordre public europeen. Droit communautaire et droit
europeen des droits de l'homme, La Documentation francaise, „Monde europeen et
international", 2001.
711 Cu privire la rezerve. - A se vedea mai intai P.-H. Imbert,
Les reserves aux traites
multilateraux, Pedone, 1979 ; „La question des reserves et les conventions en matiere de
droits de l'homme", Actes du V colloque international sur la
CEDH, Frankfurt, 1980, Pedone,
1. Mandatul FORPRONU in Bosnia a fost ulterior centrat numai pe actiunea umanitare
pentru Bosnia-Hertegovina (Rez. 815 si 819 din 30 martie si 16 aprilie 1993).
2. Fapt confirmat de Rezolutia nr. 940 din 31 iulie 1994 (Haiti) care, in virtutea capitolului
VII, are ca finalitate restabilirea democratiei si asigurarea respectArii drepturilor omului,
puse in pericol de o loviturl de stat military.
3. Trebuie totusi observat cA interventia armatA a statelor membre ale NATO in perioada
martie-iunie 1999 in Kosovo cu scopul de a evita agravarea unei catastrofe umanitare nu se
poate justifica prin vreo imputernicire acordatA in baza capitolului VII de catre Consiliul
de securitate (din cauza votului negativ al Rusiei si Chinei). Poate rezida justificarea
acestei interventii in necesitatea de a face sa inceteze incAlcarea persistenta a respectArii
drepturilor omului, inteleasa ca norml juridica imperative? (S. Sur, „L'affaire du Kosovo
et le droit international : points et contrepoints", AFDI, 1999, p. 280).
SPECIFICITATEA DREPTULUI EUROPEAN 51 INTERNATIONAL... 103
1982, p. 97 ; „Les reserves a la CEDH devant la Commission de Strasbourg (l'affaire
Temehasch)", RGDIP, 1983, pp. 580-625. A se consulta, de asemenea : 0. de Frouville,
L'intangibilite des droits de l'homme en droit international. Regime conventionnel des droits
de l'homme et droit des traites, Pedone, 2004 ; G. Cohen-Jonathan, „Les reserves dans les
Traites relatifs aux droits de l'homme", RGDIP, 1996, p. 915 ; S. Marcus-Helmon, „L'article
64 de la Convention de Rome ou les reserves a la CEDH", RDIDC, 1968 . 1, p. 1 ;
J. Dhommeaux, „La coordination des reserves et des declarations a la CEDH et au PIDCP",
in J.-F. Flauss si M. De Salvia, La CEDH: developpements recents et nouveaux defis,
Bruylant, 1997, p. 13, care prezinta o tipologie a rezervelor.
Articolul 20, § 1 al Conventiei din 21 decembrie 1965 cu privire la Eliminarea tuturor
formelor de Discriminare Rasiala prevede ca o rezerva va fi consideratA incompatibila cu
Conventia dad. „cel putin cloud treimi din statele parli la Conventie ridica obiectii" ;
aceasta dispozilie explica, probabil, de ce Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale
nu s-a recunoscut competent sa aprecieze validitatea rezervelor (cea de-a 17-a sesiunc,
sedinta 383, 5 aprilie 1978, Doc. N. U. A/33/18, 374). Sa observam cA in Carta Socials
Europeans nu exista nici o clauza care sa autorizeze rezervele, dar este prevazut un sistem
de acceptare partiala (infra, nr. 96) care permite atingerea unui scop similar (a se vedea
H. Wiebringhaus, „La CEDH et la Charte sociale europeenne", RDH, 1975, vol. VII,
pp. 527-539).
79 Denuntarea tratatelor. - A se vedea, in principal, 0. de Frouville, op. cit. ;
J.-F. Flauss, „La protection des droits de l'homme et les sources du droit international",
SFDI, La protection des droits de l'homme et l'evolution du droit international, Pedone,
1998, p. 30 si urm. ; M. Kamminga, „State succession in respect of Human rights treaties",
EJIL, 1996-4, 469 ; E. Suy, „Droit des mites et droits de l'homme", Melanges Mosler,
Springer- -Verlag, 1983, p. 935.
dJ Cu privire la conceptul de jus cogens. - Referitor la notiunile ,moderne" de drept
international (norme imperative, delict international etc.) si la incertitudinile carora acestea
le dau nastere, a se citi articolul fundamental al lui P. Weil, „Vers une normativite relative
en droit international", RGDIP, 1982, pp. 5-47. In privinta normelor imperative, trebuie sa
amintim ca Georges Scelle s-a preocupat in mod special de cercetarea existentei unor norme
superioare menite sa limiteze libertatea conventionala a statelor, plasandu-se fie pe terenul
moralitatii internationale („dreptul obiectv" ca fundament al unei ordini publice
internationale), fie pe terenul normelor cutumiare („dreptul comun international") : Precis
de droit des gens (principes et systematiques), Sircy, 1932-1934, 2 vol. Notiunea de jus
cogens va fi abordata in principal prin referire la M. Virally, „Reflexions sur le jus cogens",
AFDI, 1966, pp. 5-29, si C. de Visscher, „Positivisme et jus cogens", RGDIP, 1972,
pp. 692-697. A se vedea, de asemenea, S. Marcus-Helmons, „Jus cogens et noyau intangibles",
in P. Meyer-Bisch (coord.), Le noyau intangible des droits de l'homme, Ed. Universitaires,
Freiburg, 1991, p. 63.
91 Cu privire la individ ca subject de drept international. - A se consulta in special J. de
Soto, „L'individu comme sujet du droit des gens", si P. Reuter, „Quelques remarques sur la
situation juridique des particuliers en droit international public", in Melanges Georges Scelle.
Techniques et principes du droit public, LGDJ, 1950, pp. 687 si 532 ; G. Sperduti, „L'individu
et le droit international", RCADI, 1956. II, vol. 90, p. 733 ; J. Barberis, „Nouvelles questions
concernant la personnalite juridique internationale", RCADI, 1983. I, vol. 179, p. 145 ;
P.-M. Dupuy, „L'individu et le droit international", Archives de philosophic du droit, t. 32,
1987, 119.
 104
TUNDAMENTELE DREPTULU1 EUROPEAN $1 INTERNATIONAL...
112 Cu privire la „petitii". - H. Surrel (Le petitionnement. Etude de droit international
public, teza la Universitatea din Montpellier I, 1994, 720 p. dact.) prezinta o analiza exhaustive
a mecanismelor internationale de petilie pe baza unei tipologii fundamentate pe distinctia
majors intre petitia neintroductiva de instanta („care nu sesizeaza in mod obligatoriu organul
competent") si petitia introductiva de instanta. A se vedea, de asemenea, N. Feinbgerg, „La
petition en droit international", RCADI, 1932. II, p. 525 ; J.W. Bruegel, „The right to petition
an international authority", ICLQ, 1953, vol. 2, partea a 4-a, p. 542. Cu privire la procedura
comunicarilor individuale in fata Comisiei pentru drepturile omului a Natiunilor Unite :
D. Ruzie, „Du droit de petition individuelle en matiere de droits de l'homme : a propos de la
Resolution 1503 (XLVIII) du Conseil economique et social des Nations Unies", RDH, 1971,
vol. 4, pp. 89-101, si „Souverainete de I'Etat et protection internationale des droits de
l'homme", Melanges Georges Burdeau. Le pouvoir,
LGDJ, 1977, pp. 963-980 ; M. Schreiber,
„La pratique recente des Nations Unies dans le domaine de la protection des droits de
l'homme", RCADI, 1975. II, vol. 145, pp. 303-398, mai ales pp. 351-358 ; J.-B. Marie, „La
pratique de la Commission des droits de l'homme de l'ONU en matiere de violation des droits
de l'homme", RBDI, 1980. 2, pp. 355-380.
In materie de protectie categoriala, a se vedea R. De Gouttes, „Le role du Comite des
Nations Unies pour relimination de la discrimination raciale", RTDH, numar special, 2001,
nr. 46, 567 ; M. Bidault, Le Comite pour l'elimination de la discrimination raciale. Analyse
d'une dynamique institutionnelle, Montchrestien, „Perspectives internationales", nr. 12, 1997.
0 procedura de examinare a comunicarilor individuale referitoare la drepturile omului (in
special la drepturile educative si culturale), similara procedurii instituite de Rezolulia nr. 1503
a Consiliului economic si social, a fost initiata in cadrul Unesco (dec. 104 EX/dec. 3. 3 a
Consiliului executiv) : a se vedea P. Rolland, „La nouvelle procedure d'examen des commu-
nications concernant la violation des droits de l'homme a l'Unesco", Rev. internat. des sc.
adm., 1980, nr. 3, p. 266, si K.J. Partsch, „La mise en oeuvre des droits de l'homme par
l'Unesco", AFDI, 1990, p. 482. Pentru o abordare generala, a se vedea N. Valticos, „Les
systemes de controle non judiciaire des instruments internationaux relatifs aux droits de
l'homme", Melanges P Modinos,
Pedone, 1968, p. 361 si urm., si J. Salmon, „Essai de
typologie des systemes de protection des droits de l'homme", in La protection internationale
des droits de l'homme, Centre de droit international de l'Institut de sociologie de l'Universit6
libre de Bruxelles, 1977, pp. 173-206.
Mentionam, de asemenea, ca Tratatul cu privire la Uniunea Europeana din 17 februarie
1992 confers o baza conventionala prin articolele sale 8 D, al. 1 (noul art. 21), si 138 D (noul
art. 194) dreptului la petilie in fata Parlamentului european, intemeiat pana atunci exclusiv pe
Regulamentul Interior al Adunarii. Aceasta procedura, care isi propune sa ajunga la o
tranzactie, permite oricarei persoane fizice sau juridice cu resedinta sau sediul pe teritoriul
Comunitatii sa prezinte o reclamalie „cu privire la un subiect care tine de domeniile de
activitate ale Comunitatii" (art. 138 D). A se vedea H. Surrel, op. cit., supra, p. 315 si urm.
P.Z4 Cu privire la recursul contencios. — Dreptul la recurs individual in fata Curtii europene a
drepturilor omului va fi analizat in detaliu in partea a treia a acestui manual. Comisia interamericana
pentru drepturile omului este compusa din sapte membri alesi individual de Adunarea generala a
OSA de pe o lista de candidali propusi de state (art. 34-36 din Convenlia americana). A se vedea
K. Vasak, La Commission interamericaine des droits de l'homme,
LGDJ, 1968 ; A. Schreiber,
Inter-American Commission on Human Rights, Leiden, Sijthoff, 1970 ; J.-L. Leblanc, „The
inter-american Commission on human rights", RDH, 1976, vol. 9, p. 645. Infra,
nr. 107.
*41 Plangerile in cadrul Organizatiei Internationale a Muncii. — Cu privire la mecanismul
de protectie al OIM, a se vedea N. Valticos, „Les methodes de protection internationale de la
7SPECIFICITATE3'f DREPTCPLEWELIKUPEAIN -17.11.11MIZINIATIVNNE.11:-
liberte syndicate", RCADI, 1975. I, p. 77, si „Les commissions d'enquete de L'OIT", RGDIP,
1987, p. 847 ; F. Wolf, „Aspects judiciaires de la protection internationale des droits de
l'homMe par l'OIT", RDH, 1971, vol. 4, p. 773; J.-P. Laviec, „La protection des droits
economiques et sociaux de I'homme par l'OIT", RUDH, 1991, p. 61.
Articolele 24 si 25 din Constitutia OIM recunosc oricarei organizatii profesionale de
angajatori sau de lucratori dreptul de a prezenta „reclamatii" referitoare la violarea unei
convenlii internationale a muncii. Articolele 26-29 si 31-34 acorda un drept la „plangere", in
anumite condilii, membrilor OIM (plangerile nu sunt subordonate, pentru statul care face
plangerea, existenlei unui prejudiciu direct pe care acesta sau cetatenii sai 1-ar fi suferit) si
delegatilor la Conferinla internationals a muncii, procedura putand sa fie angajata si din
oficiu de catre Consiliul de administralie al OIM ; particularul nu poate depune deci o
„plangere" decat in calitate de delegat al lucratorilor sau al angajatorilor la Conferinta.
Articolul 26 prevede examinarea plangerilor de care comisiile de ancheta, formate din persoane
independente desemnate de Consiliul de administralie pe baza propunerii directorului BIM.
Conform articolului 28 al Constituliei OIM, comisia de ancheta trebuie sa realizeze un raport
in care sa stabileasca materialitatea faptelor, sa evalueze gradul de conformitate al situaliei in
cauza cu norma internationale avuta in vedere si sa formuleze recomandari cu privire la
masurile ce se impun. Raportul este comunicat de catre directorul general al BIM, care asigura
si publicarea acestuia, Consiliului de administratie si guvernelor interesate ; Comisia de
experti a OIM pentru aplicarea conventiilor si recomandarilor asigura controlul masurilor
luate de guverne pentru a da efect recomandarilor raportului.
BO Cu privire la drepturile colectiviatilor si drepturile minoritatilor. — Conventiile
referitoare la genocid si la apartheid sunt prezentate de K. Das, Manuel Unesco, p. 432. Cu
privire la dreptul popoarelor, a se vedea J. Charpentier, „Autodetermination et &colonisation",
Mélanges Chaumont, Pedone, 1984, p. 117; F. Batailler-Demichel, „Droits de I'homme et
droits des peuples dans l'ordre international", ibidem, p. 23.
Cu privire la drepturile minoritatilor, a se consulta G. Alfredsson, „Egalite et non-discrimi-
nation: droits des minorites", in 7 Colloque international sur la CEDH, Consiliul Europei,
1990 ; Y. Ben Achour, „Souverainete etatique et protection internationale des minorites",
RCADI, 1994. I, t. 245, p. 321 ; I.-0. Bokatola, „Le statut des minorites au sein de l'ONU",
in L.A. Sicilianos (ed.), Nouvelles formes de discrimination, Pedone, 1995, p. 245 ;
P. Thornberry, „Minority rights", RCADE, 1995, vol. VI. 2, 307 (un studiu al diferitelor
instrumente de protectie) ; F. Benoit-Rohner, Les minorites, quels droits ? , Ed. Consiliului
Europei, 1999 ; „La protection des minorites", RTDH, numar special, 1997, nr. 30.
Cu privire la articolul 27 al PIDCP, a se vedea M. Levinet, in F. Sudre (coord.), La
protection des droits de l'homme par le Comite des droits de l'homme des Nations Unies. Les
communications individuelles, IDEDO, 1995, p. 61 ; S. Ramu, „Le statut des minorites au
regard du PIDCP", RTDH, 2002, 587.
Cu privire la jurisprudenta europeana, a se vedea F. Benoit-Rohmer, „La Cour europeenne
des droits de l'homme et la defense des droits des minorites nationales", RTDH, 2002, p. 563.
Convenlia cadru a Consiliului Europei este comentata de P. Tavernier (RGDIP, 1995, p. 385)
si H. Kiebes (RUDH, 1995, p. 165).
A se vedea avizele Comisiei de arbitraj a Conferinlei pentru pace in Iugoslavia, nr. 1 din
29 noiembrie 1991, nr. 2 din 11 ianuarie 1992 si nr. 10 din 4 iulie 1992 (RGDIP, 1992, pp. 264-266,
si 1993, p. 594, precum si observatiile lui A. Pellet, AFDI, 1991, p. 329). A se consulta E. Decaux
si A. Pellet, Nationalite, minorites et succession d'Etats en Europe de l'Est, Montchrestien, 1996.
CPJI defineste minoritatea ca „o colectivitate de persoane care traiesc intr-o anumita tare
sau localitate, avand o rasa, o religie, o limbs si tradilii proprii, si care sunt unite de identitatea
acestei rase, a acestei religii, a acestei limbi si a acestor tradilii intr-un sentiment de solidaritate,
cu scopul de a-si conserva tradiliile, de a-si mentine cultul, de a asigura instruirea si educatia
 _
-SITC1PICITATEA DREPTULM EUROPEAN SI INTERNATIONAL. 107

copiilor lor in conformitate cu geniul propriei rase si de a se ajuta reciproc" (AC, 31 iulie 88 Cu privire la dreptul de asistenta umanitara. - A se consulta, in principal, M. Bettati §i
1930, „Question des «communautes» greco-bulgares", Serie B, nr. 17, p. 21).
B. Kouchner (ed.), Le devoir d'ingerence, Denoel, 1987, 300 p. ; M.-J. Domestici-Met, „Aspects
juridiques recents de ('assistance humanitaire", AFDI, 1989, p. 117 ; M. Bettati, „Un droit
Cu privire la „drepturile de solidaritate". - Constructia doctrinala a „drepturilor de d'ingerence? ", RGDIP, 1991, p. 639, §i „Intervention, ingerence ou assistance", RTDH, 1994,
solidaritate" este foarte sumard. A se vedea K. Vasak, „Les differentes categories des droits p. 307. A se completa aceste lecturi cu SFDI, Le chapitre VII de la Charte des Nations Unies,
de l'homme", in A. Lapeyre, F. de Tinguy, K. Vasak,
de l'homme, Bruylant, 1990, p. 297 (autorul nu ezita sa Les dimensions universelles des droits Pedone, 1995 ; G. Cohen-Jonathan, „Le Conseil de securite et les droits de l'homme", Mélanges
„recupereze", ca drept de solidaritate, Jacques Schwob. Le droit des organisations internationales, Bruylant, 1997, 19.
dreptul de asistenta umanitara...) ; D. Uribe Vargas, „La troisieme generation des droits de
l'homme", RCADI, 1984, 1, p. 355. In dreptul intern, a se vedea totusi D. Rousseau, „Les
droits de I'homme de la troisieme generation", in Droit constitutionnel et droits de l'homme,
Economica, 1987, pp. 125-137. Pentru o critics a notiunii : H. Golsong, „Evolution de Ia
conception des droits collectifs dans la politique internationale", in Les droits de l'homme,
droits individuels ou droits collectifs ? , LGDI, 1980, pp. 137-147 ; R. Pelloux, „Vrais et faux
droits de l'homme", RDP,
1981, p. 52 si urm. ; J. Rivero, „Vern de nouveaux droits de
l'homme", Rev. des sc. morales et pol.,
1982, p. 673 si urm., si „Declarations paralleles et
nouveaux droits de l'homme", RTDH, 1990, p. 323 ; P. Alston, „Conjuring up new human
rights : A proposal for quality control", AJIL, 1984, vol. 78, pp. 607-621.
Cu privire la dreptul la dezvoltare,
a se vedea mai ales M. Bedjaoui, „La difficile avancee
des droits de l'homme vers l'universalite", RUDH, 1989, p. 5 ; K. M'Baye,
l'homme en Afrique, Pedone, 1992 ; A. Amor, „Le droit de l'homme au developpement", Les droits de
in
Colocviul AUPELF-UREF , L'effectivite des droits fondamentaux dans les pays de la conzmunaute
francophone,
1994, pp. 133 si 107; M. Kamto, „Retour sur le «droit au developpement» au
plan international : droit au developpement des Etats ?", RUDH, 1999, p. 1.
Cu privire la dreptul la mediu (infra,
nr. 283), a se vedea M. Dejeant-Pons, „L'insertion
du droit de I'homme a I'environnement dans les systemes regionaux de protection des droits
de l'homme", RUDH,
1991, p. 461. Conform Principiului 10 al Declaratiei de Ia Rio (RGDIP,
1992, p. 975, obs. A.C. Kiss si St. Dombe-Bille, AFDI,
1992, p. 823) : „La nivel national,
fiecare individ trebuie sa aiba acces asa cum se cuvine la informatiile referitoare la mediu pe
care le detin autoritatile publice (...).Trehuie sa fie asigurat un acces efectiv la actiunile
judiciare si administrative, inclusiv la sanctiuni si reparatii". Aceasta este singura dispozitie
care mentioneaza drepturi individuale ; in rest, acest text strict declaratoriu inscrie protectia
mediului in perspectiva dreptului la dezvoltare.

151 Cu privire Ia principiul noningerintei drepturile omului. - Doctrina socialists este

prezentata cu mare claritate de V. Kartaskin, „Les pays socialistes et les droits de l'homme",
Les dimensions internationales des droits de l'homme, Unesco, 1978, pp. 680-701, si F.
Przetacznik, „L'attitude des Etats socialistes a regard de la protection internationale des droits
de l'homme", RDH,
1974, vol. 7, pp. 175-206. In cadrul procesului de la Helsinki, a se vedea
G. Arangio-Ruiz, „Human rights and non intervention in the Helsinki final Act", RCADI,
1977, vol. 157, p. 195. Cu privire Ia politica americana, O. Schachter, „Les aspects juridiques
de la politique americaine en matiere de droits de l'homme", AFDI,
1977, p. 53.
Cu privire Ia relaliile externe ale Uniunii Europene, a se vedea M. Candela Soriano,
„L'Union europeenne et la protection des droits de l'homme dans la cooperation au developpement
le role de Ia conditionnalite", RTDH,
2002, 875 ; J.-F. Akandji-Kombe, „Accords entre
l'Union europeenne et les Etats d'Afrique, des Caraibes et du Pacifique (Accord de Cotonou)",
in P. Tavernier (coord.),
Recueil juridique des droits de l'homme en Afrique, Bruylant, 2002,
475; J.-F. Flauss, „Droits de l'homme et relations exterieures de l'Union europeenne", in
S. Leclerc (coord.), L'Union europeenne et les droits fondamentaux,
Bruylant, 1999, p. 156 ;
P. Buirette-Maurau si P. Tavernier, „L'economie de marche et l'ideologie des droits de l'homme.
La Communaute europeenne et les Conventions de Lome",
Tiers Monde, Ed. Publications de l'Universite de Rouen, 1992, in L'economie de marche et le
pp. 69-82.
 Capitolul
Izvoarele formale ale dreptului european
§i international al drepturilor omului

89 Diversitatea izvoarelor formale. - Proclamarea internationals a drepturilor

omului, de origine recenta, provine din izvoare scrise : Inca de la sfar$itul celui de-al
doilea fazboi mondial, mai multe sute de texte participa la aceasta proclamare. In
aceasta privintA, situatia drepturilor omului pare satisfacAtoare. Recunoa$terea drepturilor
omului dobandeste un caracter global si universal, care traduce un consens vizibil al
societatii internationale, o build constiinta colectivA : drepturile omului urbi et orbi.
Aceasta mondializare a discursului de proclamare nu poate totusi sä $tearga diferentele
dintre instrumentele de proclamare. Diversitatea izvoarelor formale se observa mai
intai in varietatea domeniilor de aplicare geografica a instrumentelor de proclamare
a drepturilor omului, astfel CA trebuie sä distingem intre instrumentele cu vocatie
universals (sectiunea I), care se adreseaza tuturor statelor, si instrumentele cu vocatie
regionald (sectiunea a II-a), care exprima in acelasi timp solidaritatea 5i particularitatile
ideologice, politice, economice, culturale $i chiar religioase ale anumitor state sau
grupuri de sate ; vom evoca particularitAtile principalelor texte de proclamare, fArA a
intra in detalii cu privire la drepturi sau la mecanismele institutionale, pe care le vom
examina ulterior. Pe de altA parte, disparitatea juridicd a instrumentelor de proclamare
trebuie sä fie relevata la rindul ei (sectiunea a III-a).

Sectiunea
Proclamarea universals

Instrumentele cu vocatie universals I i gasesc originea in activitatea ONU si a

institutiilor specializate $i pot avea o sfera de cuprindere generals sau specificA, dupa
cum se adreseaza omului considerat ca atare sau unei categorii speciale de indivizi.

I. Instrumente cu vocatie generals

99 „Carta Internationale a DreAurilor Omului". - Declaratia Universals a

Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, declaratie de principii in formA solemna,
era destinata Inca de la origine sA fie completata de alte texte : acestea au fost, dupa
o dificila elaborare, cele doua Pacte referitoare la drepturile omului, adoptate de
Adunarea generalA a Natiunilor Unite la 16 decembrie 1966. Pactul International cu
 X.U.11.7PLINTESIN 1 intreTUL UrE131COPEAWST iNTERNATIONAL...
privire la Drepturile Economice, Sociale si Culturale (PIDESC) a intrat in vigoare la
3 ianuarie 1976, dupd depunerea celui de-al 35-lea instrument de ratificare (art. 27,
§ 1) ; 149 de state il ratificasera pans la 19 august 2004. Pactul International cu
privire la Drepturile Civile si Politice (PIDCP) a intrat in vigoare la 23 martie 1976,
dupa depunerea celui de-al 35-lea instrument de ratificare (art. 49, § 1) : 152 de state
it ratificasera pang la 19 august 2004 ; Protocolul sau facultativ (supra, nr. 61),
adoptat in aceeasi zi, a intrat si el in vigoare la 23 martie 1976. Pactul a fost
completat cu un al doilea Protocol facultativ, din 15 decembrie 1989, vizand abolirea
pedepsei cu moartea si intrat in vigoare la 11 iulie 1991 (54 de state parti la 19 august
2004). Ansamblul format de aceste texte primeste in mod obisnuit denumirea abuziva
de „Carta internationals a drepturilor omului", presupunand o unitate de inspiratie si
de continut a textelor care, in realitate, lipseste.
Schimbarea de orientare. — Pactele din 1966 traduc preocupari diferite de cele
ale DUDO si o schimbare de orientare a ideologiei drepturilor omului, care poate fi
rezumata in doua cifre Adunarea generald a Natiunilor Unite avea 58 de membri in
1948 si 122 de membri in 1966 ; ideologia majoritara nu mai era aceeasi. Demersul
urmat de pacte este, mai intai, diferit de cel al DUDO, intrucat ele disting, in doua
instrumente separate, drepturile civile si politice, care sunt drepturile inerente persoanei
si permit participarea indivizilor la viata Cetatii, de drepturile economice, sociale si
culturale, care acopera un numar mare de drepturi referitoare la situatia materials a
indivizilor. in vreme ce Declaratia universals se straduia sa concilieze conceptia
liberals si conceptia marxista, pactele traduc in termeni juridici opozitia marxista
intre libertatile formale si libertatile reale, „uitand ea daca nazismul le-a ignorat pe
cele dintai, stalinismul le-a suprimat pe toate in numele celor din urma" (M. Bettati,
„De Penelope a Antigone ? ", Projet, 1981, nr. 151, p. 34). Apoi - si mai ales -,
pactele consacra un fenomen de colectivizare a drepturilor omului. DUDO este in
intregime axata pe persoana individuala drepturile omului sunt inainte de toate
drepturile individului, iar Declaratia se adreseaza indivizilor, si nu statelor („Orice
individ, sau orice persoana, are dreptul..."). Pactele se adreseaza statelor, si nu
indivizilor („Statele se angajeaza iar dimensiunea socials a individului este
prima luata in considerare. Omul nu-si poate vedea drepturile realizate deca't in
interiorul unei societati eliberate de orice constrangere externa (colonizarea) sau
interns (asuprirea) interesul individului se confunda cu cel al societatii in care
traieste. De aceea, cele doua pacte enunta, intr-un articol 1 comun, ca dreptul
popoarelor este conditia prealabila pentru recunoasterea celorlalte drepturi ale omului
exercitarea individuals a drepturilor presupune mai intai asigurarea exercitarii colective
a acestora. Dreptul popoarelor de a dispune de ele insesi este afirmat atat in
dimensiunea sa politica (art. 1, § 1), iar pactele yin sa intareasca Rezolutia 1514 din
14 decembrie 1960, care confine „Declaratia privind acordarea independentei tarilor
si popoarelor coloniale", cat si in dimensiunea sa economics (art. 1, § 2), iar dreptul
de a dispune liber de bogatiile si resursele naturale isi gaseste temeiul conventional
care ii lipsea. Astfel concepute, pactele neglijeaza faptul ca exercitarea drepturilor
omului nu este posibila decat intr-o „societate democratica" si ca emanciparea
popoarelor poate conduce la constituirea de societati „libere", dar asupritoare pentru
om. In sfarsit, definitia drepturilor civile si politice din 1966 nu mai este aceeasi ca
-1z I-INTERNATIONAL_ 711
in 1948: dreptul de proprietate, dreptul de azil, dreptul de a nu fi privat in mod
arbitrar de propria nationalitate, proclamate de DUDO (art. 17, art. 14, § 1 ; art. 15,
§ 2),' nu se mai regasesc printre drepturile enuntate in 1966.
II. Instrumente cu vocatie specifics
92 Protectia categoriala. - in vreme ce textele cu vocatie generals rezultA dintr-un
demers global si si§tematic, prezentele texte tin de un demers analitic ce traduce o
tendinta de „divizare" a omului sunt astfel protejate drepturi particulare sau categorii
speciale de indivizi. Se pot cita cu titlu de exemplu : Declaratiile AdunArii generale
a Natiunilor Unite privind drepturile copilului (20 noiembrie 1959), eliminarea
tuturor formelor de discriminare rasiala (20 noiembrie 1963), eliminarea discriminarii
femeilor (7 noiembrie 1967) sau protectia tuturor persoanelor impotriva torturii si a
altor pedepse tratamente crude, inumane 4i degradante (9 decembrie 1975) ;
conventiile pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid (9 decembrie 1948), cu
privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasialA (21 decembrie 1965),
referitoare la tratamentul prizonierilor de razboi (12 august 1949), la sclavie
(7 decembrie 1953), la statutul refugiatilor (28 iulie 1951), la drepturile politice ale
femeii (31 martie 1953), la drepturile copilului (20 noiembrie 1989, infra, nr. 122),
la libertatea sindicala protectia dreptului sindical (OIM, 9 iulie 1948) sau
cele privind lupta impotriva discriminArii in domeniul invAtAmantului (Unesco,
14 decembrie 1960) etc.
Sectiunea a II-a
Proclamarea regionala
Caracteristici comune. — Proclamarea regionala a drepturilor omului, circumscrisa
mai intai Europei, apoi extinsA 4i la America, Africa si lumea arabo-islamicA, este
opera organizatiilor regionale interesate : Consiliul Europei, Organizatia Statelor
Americane, Organizatia UnitAtii Africane, Liga statelor arabe. Cat despre continentul
asiatic, acesta prezintA, contrar altor regiuni, particularitatea de a nu se fi dotat cu
nici o conventie regionala cu nici un mecanism institutional destinat promovarii si
protejArii drepturilor omului pe o baza regionala sauzsub-regionalAl .
Instrumentele regionale au o sfera de cuprindere generals privesc ansamblul
drepturilor omului, cu exceptia unui numar limitat de texte cu sferA de cuprindere
specificA : asa sunt Conventia europeanA cu privire la exercitarea drepturilor copiilor,
din 25 ianuarie 1996 (infra, nr. 122), diversele conventii ale OSA referitoare la azil
(20 februarie 1928 ; 26 decembrie 1933 - azilul politic ; 28 martie 1954 - azilul
diplomatic ; 28 martie 1954 - azilul teritorial ; toate sunt intrate in vigoare), Conventia
OUA din 10 septembrie 1969 cu privire la aspectele specifice problemelor refugiatilor
1. A se vedea N. Rouland, „La doctrine juridique chinoise et les droits de I'homme", RUDH,
1998, 1.
 -matrzyl.T"VITWITTURAVVIVIITIVIPMELV:7"--.-
din Africa (intrata in vigoare la 20 iunie 1974) sau Carta africana a drepturilor
bundserii copilului (11 iulie 1990, supra, nr. 61)1.
Proclamarea europeand
Protectia drepturilor omului in Europa a fost mule vreme apanajul Consiliului
uropei, inainte ca Uniunea Europeana sa" se angajeze, Ia randul sau, pe calea
recunoasterii formale a drepturilor fundamentale. In ciuda acestei dualitati, proclamarea
europeanA iii gAseste unitatea substantialA in Conventia Europeans a Drepturilor
Omului, instrument de referinta atat pentru Consiliul Europei, cat si pentru Uniunea
EuropeanA si care apare ca un veritabil pivot al protectiei europene a drepturilor
omului. In sfarsit, deli de o importantA practica mai redusa, instrumentele pan-europene
adoptate in cadrul Conferintei pentru Securitate Cooperare in Europa participA, de
asemenea, la recunoasterea regionalA a drepturilor omului.
onsiliul Europei
OperA fundamentalA a Consiliului Europei, Conventia Europeana a Drepturilor
Omului I i &este un complement, in materie de drepturi sociale, in Carta Socials
Europeana.
35 Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului §i a libertgtilor
fundamentale din 4 noiembrie 1950. - 1) Valorile comune. Vointa de a apara si de
a promova libertatea democratia este nota dominants a statutului Consiliului
Europei, adoptat la Londra pe 5 mai 1949. Conform Preambulului acestui statut,
statele semnatare sunt „ferm atasate valorilor morale si spirituale ce reprezinta
patrimoniul comun al propriilor popoare si care sunt la originea principiului libertatii
individuale, a principiului libertatii politice si a principiului preeminentei Dreptului,
pe care se fundamenteaza orice democratie veritabila". Articolul 3 din statut precizeaza
cA „orice membru al Consiliului Europei recunoaste principiul preeminentei Dreptului
si principiul in virtutea cAruia orice persoana aflata sub jurisdictia sa trebuie sa se
bucure de drepturile omului si de libertAtile fundamentale". Aceasta legatura stability
intre respectarea drepturilor omului regimul democratic este intarita de CEDO,
intrata in vigoare la 3 septembrie 1953, care constituie primul tratat multilateral
incheiat in cadrul Consiliului Europei, ale cArui baze statutare le dezvoltA. Amintind
cA protectia dezvoltarea drepturilor omului reprezine unul din mijloacele de a
atinge scopul Consiliului Europei, care este acela de „a realiza o uniune mai stransa
intre membrii sai", Preambulul sublirtiazA atasamentul statelor europene the de „un
patrimoniu comun de idealuri si de traditii politice, de respectare a libertatii si de
preeminene a dreptului" reafirma ca pastrarea libertAtilor fundamentale se bazeaza, in
mod esential, pe de o parte „pe un regim politic cu adevarat democratic", iar pe de ale
parte pe „o conceptie comuna asupra drepturilor omului si pe un
respect comun rata
1. Pentru o prezentare a acestor diferite organizatii si instrumente, a se vedea Unesco, Les
dimensions internationales des droits de l'homme, 1978, pp. 503-706.
- IZ'VtVREEE'PDlaflccrE=rYRLNPrTLTWEUR"OPEW$1lFITERNATRMqAL... 113
de acestea". Sunt afirmate astfel valorile fundamentale pentru comunitatea statelor
semnatare, cuprinse in regulile formulate de Conventie. Punand un accent deosebit
pe predominanta interesului comun, Preambulul afirma clar cA materia drepturilor
omului „este legata de interesele esentiale ale colectivitAtii". Acelasi lucru it afirma
Curtea europeanA in hotararea sa din 23 martie 1995 in cauza Loizidou contra Turcia
(GACEDH, nr. 1), care consacra formal notiunea de ordine publicA europeana.
Calificand Conventia drept „instrument constitutional al ordinii publice europene",
Curtea postuleaza existenta unei ordini publice europene, adica a unui ansamblu de
reguli percepute ca fundamentale pentru societatea europeana si care se impun
membrilor
2) .Urgirea Consiliului Europei. Ate privilegiatA a constructiei unei Europe unite
ai democratice, Conventia se prezinta ca o „constitutie" a Consiliului Europei.
Conceput ca un „club" al democratiilor, acesta din urma, dupe prabusirea imperiului
sovietic, a cunoscut o extindere deosebitA, grupand, in cele ce au urmat, 45 de state.
Dace apartenenta la Consiliul Europei determine participarea la Conventie, aderarea,
din 1989, a statelor „postcomuniste" (printre care si Rusia, la 28 februarie 1996) la
Consiliul Europei a arAtat clar ca aceasta este subordonatA unor veritabile conditii
„statutare" - stat de drept, regim democratic si parlamentar „real", garantarea
drepturilor omului implicand angajamentul statului de a ratifica neintarziat CEDO
(recunoscand, atat timp cat Protocolul 11 nu era in vigoare, dreptul de recurs
individual si jurisdictia obligatorie a Curtii).
Cu toate acestea, largirea Consiliului Europei in favoarea unor state (ultimele
hind Armenia, Azerbaidjan, Bosnia-Hertegovina si Serbia-Muntenegru) incapabile
sa respecte angajamentul fundamental inscris in articolul 3 din statut marcheazA o
scadere a standardelor Consiliului Europei, care aduce atingere credibilitatii sis-
temului european (V.H. Klebes, „Le Conseil de !'Europe survivra-t-il a son ear-
gissement ? " , Mélanges J. Schwob, Bruylant, 1995, 175) in acelasi timp, ridica
problema respectarii angajamentelor asumate de care statele membre ale Consiliului
Europei.
S-a instaurat o procedure de control permitand Comitetului de ministri sa examineze
problemele referitoare la situatia democratiei, a drepturilor omului si a statului de
drept din orice stat membru (care i-ar fi aduce Ia cunostinta de statele membre, de
Secretarul general sau de Adunarea parlamentarl a Consiliului Europei), sa formuleze
recomandari sau avize i sa „adopte orice alts decizie, potrivit puterilor sale statutare"
(Declaratie din 10 noiembrie 1994 si „Modalitati de aplicare" a acesteia din 20 aprilie
1995 ; FI, nr. 35, 1995, p. 146). Mai mutt, Adunarea parlamentarA a Consiliului
Europei a creat, in ianuarie 1997, o comisie specials insarcinata sa verifice respectarea
angajamentelor asumate de statele membre (Rezolutia 1115) ; in urma raportului Comisiei,
data statul persists in nerespectarea angajamentelor sale, Adunarea poate adresa o
recomandare Comitetului de ministri pentru ca acesta sa initieze actiunea prevazutA de
articolul 8 din statutul Consiliului Europei (suspendarea sau invitatia de a se retrage
din Organizatie). Comitetul de ministri nu a considerat necesar sA intreprinda o
asemenea actiune impotriva Rusiei, referitor la operatiunile militare desfasurate de
aceasta in Cecenia (Doc. 8783, 27 iunie 2000), in ciuda recomandarilor Mute in acest
sens de cAtre Adunarea parlamentara (Rec., 1444 (2000), 27 ianuarie 2000; Rec.,
1456 (2000), 6 aprilie 2000).
 --,..Nyrozwavusivr-EunnolcurmtECTITTIMPEAN INTERNATIONAL...
3) Economia Conventiei.
In varianta amendata de Protocolul 11, intrat in vigoare
la 1 noiembrie 1998, $i prevazuta cu $ase protocoale aditionale (dintre care patru sunt
in vigoare), Conventia are o dubla dimensiune, normative $i institutionala. In special
Conventia din 1950 $i protocoalele 1, 4, 6 $i 7 sunt cele care enumera drepturile
protejate, pe care le putem califica drept „clasice" : este vorba despre drepturile
individuate (al caror titular este individul), avand ca obiectiv esential pastrarea
integritatii $i libertatii persoanei. Inspiratia Conventiei europene este aici identica cu
cea a Declaratiei universale si porne$te de la postulatul egalitatii tuturor oamenilor
(supra, nr. 19). Dar, spre deosebire de Declaratia universals, Conventia europeana este
un instrument juridic obligatoriu pentru statele pIrti. Ea nu se multume$te sa recunoasca
drepturile individuate, ci le tidiea la rang de categorie juridica $i, pentru prima data in
dreptul international, le confers un regim de protectie. Originalitatea Conventiei
europene rezida, intr-adevar, nu atat in lista drepturilor enumerate, cat in mecanismul
institutional de protectie instituit, care isi are sediul la Strasbourg : la origine, un
organ de ancheta $i de mediere (Comisia), un organ politic de decizie (Consiliul de
mini$tri al Consiliului Europei) si un organ judiciar de decizie (Curtea europeana a
drepturilor omului). Protocolul 11 restructureaza acest mecanism de control $i substituie
celor trei organe existente unul singur, Curtea (infra, nr. 290).
De la ratificarea Bulgariei (7 septembrie 1992) la cea a Serbiei-Muntenegru (3 martie
2004), fail sa o uitIn pe cea a Rusiei (5 mai 1998), un numar total de 21 de state din
Europa Centrals si de Est s-au adaugat partilor semnatare. La 1 septembrie 2004, Conventia
uneste cele 45 de state membre ale Consiliului Europei (Albania, Andorra, Armenia,
Austria, Azerbaidjan, Belgia, Bosnia-Hertegovina, Bulgaria, Cipru, Croatia, Danemarca,
Elvetia, Estonia, Finlanda, Franta, Georgia, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia,
Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Moldova, Norvegia,
Olanda, Polonia, Portugalia, „fosta Republica iugoslava a Macedoniei", Republica Celia,
Romania, Rusia, San Marino, Serbia-Muntenegru, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia,
TUrcia, Ucraina, Ungaria).
4) Dreptul Convenliei Europene a Drepturilor Omului.
CEDO integreaza pe deplin
drepturile omului in sfera dreptului pozitiv si pune bazele protectiei europene a
drepturilor omului, oferindu-le indivizilor beneficiul unui control jurisdictional al
respectarii drepturilor tor. Cu peste o mie de decizii la activ, jurisprudenta Curtii
europene a imbogatit $i a improspatat Conventia, conferind efect deplin drepturilor
proclamate de aceasta. Interpretata si aplicata de Curtea europeana, Conventia da
nastere dreptului Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care se inspire atat din
sursa conventionala, cat $i din cea a jurisprudentei.
4 Franta), care instaureaza un sistem de reclamatii „colective", integrat de altfel in
86 Carta Socials Europeana din 18 octombrie 1961. — 1) Adoptata la Torino in
cadrul Consiliului Europei, CSE a intrat in vigoare la 26 februarie 1965, legand, la
20 august 2004, 26 de state membre ale Consiliului Europei (dintre care cinci tari
din Europa Centrals $i de Est). Destinata sa completeze CEDO, care consacra in
principal drepturi civile $i politice, Carta Socials Europeana enunta $apte drepturi
sociale preeminente (art. 20, § 1 b : dreptul la munca ; dreptul sindical ; dreptul la
negociere colectiva ; la securitate socials ; la asistenta socials si medicala ; dreptul
familiei ; drepturile lucratorilor imigranti). Originalitatea CSE consta intr-o curioasa
posibilitate de acceptare partials (art. 20, § 1) : ratificarea Cartei este subordonata
IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 115
conditiei ca statul sa se declare obligat de un minimum de articole (10) sau de
paragrafe (47) din Carta, libertatea lui find limitata de obligatia de a accepta cinci
dintre cele $apte articole ce formeaza „nucleul dur" al Cartei. Drepturile enuntate in
Carta sunt in principiu garantate doar resortisantilor statelor semnatare (anexa la
Carta, § 1) $i, in general, cei care beneficiaza de ele nu se pot prevala direct in fata
jurisdictiilor nationale de dispozitiile Cartei (infra, nr. 138), angajamentele la care au
subscris statele find doar de tip interstatal (anexa, partea a III-a).
2) Preocupat sa face din CSE instrumentul european de referinta in domeniul
politicii $i protectiei sociale, Consiliul Europei a procedat, pe o perioada de aproximativ
zece ani, la o reinnoire atat materials, cat $i procedurala a Cartei. Reinnoirea materials
propune sa tine seama de evolutia dreptului muncii $i a politicilor sociale dupe
1961 si se traduce prin adaugarea unor drepturi noi. Astfel, Protocolul aditional din
5 mai 1998 (intrat in vigoare la 4 septembrie 1992 ; 12 ratificari pans la 20 august
2004) adauga patru drepturi la catalogul initial - dreptul la egalitatea $anselor si
tratamentului la angajare $i in cadrul profesiei, dreptul lucratorilor la informare $i la
consultare in cadrul intreprinderii, dreptul lucratorilor de a lua parte la determinarea
si la ameliorarea conditiilor de munca $i a mediului de lucru, dreptul persoanelor
varstnice la protectie socials. „CSE revizuita", adoptata la 3 mai 1996 $i intrata in
vigoare la 1 iulie 1999 (17 state parti, printre care $i Franta, la 20 august 2004), care
reune$te intr-un singur tratat drepturile inscrise in Carta din 1961 $i in Protocolul din
1998, amplified aceasta largire $i face loc dreptului la demnitate in munca, dreptului
la protectie impotriva saraciei si a excluderii sociale, precum si dreptului la locuinta.
Reinnoirea procedurala a avut ca efect crearea unei a doua proceduri de control al
aplicarii CSE. Procedura curenta ramane controlul prin intermediul rapoartelor,
prevazut in partea a IV-a a Cartei, modificata printr-un Protocol de amendament din
21 octombrie 1991 : partite contractante au obligatia de a inainta, la fiecare doi ani,
un raport privind aplicarea dispozitiilor Cartei la care au consimtit. Rapoartele sunt
analizate de un comitet de experti independenti - denumit, incepand de la finele
anului 1998, Comitetul European al Drepturilor Sociale - ale carui concluzii, publice,
sunt transmise unui comitet guvernamental care va prezenta Comitetului de ministri
al Consiliului Europei un raport ce va fi facut public ; Comitetul de mini$tri poate
ulterior, pe calea rezolutiilor adoptate cu majoritate calificata, sa adreseze orice
recomandare utila fiecarui stat parte. Cea de-a doua procedure, inspirata din sistemul
specific OIM, isi are originea in Protocolul aditional la CSE din 9 noiembrie 1995,
intrat in vigoare la 1 iulie 1998 (11 state parti la 20 august 2004, printre care $i
CSE revizuita. Dreptul la reclamatie este accesibil doar „organizatiilor" (organizatii
internationale de patronat 5i ale lucratorilor, ONG-uri dotate cu statut consultativ pe
langa Consiliul Europei, organizatii nationale reprezentative de patronat $i ale lucratorilor
tinand de jurisdictia statului parte). Reclamatia trebuie sa aiba un obiect general $i sa
se refere in mod necesar la o aplicare nesatisfacatoare de catre statul in cauza a uneia
sau mai multora dintre dispozitiile Cartei ; ea nu poate avea drept obiect situatii
individuale. Este vorba asadar de verificarea conformitatii cu Carta a legislatiei si
practicii unui stat membru, si nu de denunlarea incalcarii unui drept individual
garantat de Carta ; controlul instituit prin intermediul reclamatiilor colective apare
astfel ca un complement al controlului „normal" prin intermediul rapoartelor. Procedura

de control se deruleazA in doua etape. Mai intai, in cadrul unei proceduri contradictorii,
reclamatia face obiectul unei analize preliminare a Comitetului European al Drepturilor
Sociale (CEDS), care se pronunta asupra admisibilitatii reclamatiei, printr-o decizie
definitive, ear dace reclamatia este admisibila, CEDS se pronunta asupra pertinentei
acesteia, printr-un aviz consultativ. Prin acest aviz, intocmit sub forma unui raport,
Comitetul se pronunta in problema conformitatii cu CSE a dreptului intern al statului
in cauza. In a doua etapa, raportul CEDS este transmis Comitetului de ministri al
Consiliului Europei, care define puterea de decizie Si va putea, printr-o rezolutie, fie
sä constate aplicarea satisfa'cAtoare a Cartei, fie, in caz de aplicare nesatisfacatoare a
Cartei, sa adopte cu majoritate calificata o recomandare adresata statului in cauza,
prin care il invite sa-Si conformeze legislatia si practica dispozitiilor CSE.
3)
CEDS a pronuntat prima sa decizie pe fond la 10 septembrie 1999, in cauza
nr. 1/1
998 Comisia internationals a juristilor contra Portugalia: articolul 7, § 1 al
CSE interzice munca minorilor sub 15 ani, cu exceptia „muncilor usoare" , care nu
risca sa aduca atingere sanatatii, moralitatii sau educatiei minorilor ; avandu-se in
vedere mai ales duratele de munca declarate, Comitetul conchide ca situatia din
Portugalia nu este conforms articolului 7, § 1. AceastA decizie demonstreazA clar ca
CEDS doreste sa exercite un control efectiv al conformitAtii dreptului intern, insa
aceasta preocupare nu este obligatoriu impartasita de atre Comitetul de ministri,
care, in decizia sa definitivA din 15 decembrie 1999 (Rez. ChS (99) 4), se multumeste
sa face trimitere la o recomandare anterioara prin care se cerea Portugaliei sä ofere,
in viitorul Ain raport, informatii despre masurile luate in ceea ce priveste aplicarea
CSE. AceastA atitudine ambigua s-a confirmat in cazurile ulterioare, and CEDS a
ajuns la concluzia ca exista o incalcare a prevederilor Cartei, in timp ce Comitetul de
ministri s-a multumit, intr-o simple rezolutie, sa is act de decizia CEDS, dar Si de
pozitia statului parte, cu risenl de a rasa sa se creadA ca pune sub semnul intrebarii
hotararea CEDS.
Asa se prezinta lucrurile, de exemplu, in cauza STTK ry contra Finlanda, in care CEDS se
pronunta in sensul existentei unei incalcari a articolului 2, § 4 al CSE (dreptul lucratorilor
ce practica meserii periculoase sau in conditii insalubre fie la o reducere a duratei de
munca, fie la concedii suplimentare platite), date fiind conditiile de munca ale anumitor
salariati din sectorul sanatatii (red. nr. 10/2000, dec. 17 octombrie 2001, fond; ResShS
(2002) 2, 21 februarie 2002), sau in cauza CFE-CGC contra Franta, in care CEDS
considers ca „legea Aubry II" din 19 ianuarie 2000, care stabileste regimuri specifice
pentru reducerea duratei de lucru a cadrelor, incalca articolele 2, § 1 (dreptul la o durata de
lucru rezonabila, atat zilnic, cat si saptamanal) si 4, § 1 (dreptul la o remuneratie echitabila)
ale CSE revizuite (red. nr. 9/2
2002) (infra, nr. 125). 000, 11 decembrie 2001, fond; ResChS (2002), 26 martie
4)
CEDO Si Carta Socials Europeana nu sunt separate, realizandu-se progresiv o
intertextualitate normative, ca efect al jurisprudentei organelor de control
(infra,
nr. 184). 0 dovada clara in acest sens este urmatorul fapt : Curtea europeana nu ezitA
sa se prevaleze de articolul 1, § 2 al CSE („dreptul lucratorului de a-si castiga
existenta printr-o munca fiber intreprinsa") si de interpretarea data acestuia de CEDS
pentru a afirma ca interdictia de a exercita o meserie in sectorul privat aduce atingere
„vietii private" (27 iulie 2004, Sidabras si Dziautas contra Lituania, 27 iulie 2004, §
47 ; infra, nr. 228).
TZVakIZEICEPORIOPMAlt D 'EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 117
. Uniunea Europeana
97 Recunoasterea drepturilor omului s-a realizat progresiv in ordinea comunitare.
De la tacerea initiald a tratatului de la Roma pang la adoptarea unei carte „comunitare"
a drepturilor fundamentale in decembrie 2000, prinde contur un sistem comunitar de
protectie a drepturilor fundamentale', care rAmane Inca foarte lacunar, de vreme ce
nu exista o cale de recurs specials la dispozitia individului pentru garantarea drepturilor
sale (infra, nr. 289). Asa cum este, CEDO ramane „coloana vertebrala a ordinii
normative europene"2.
1:•CEDO, sursa mater/ala a ,orotectiei comunitare
a dreptunlor fundamentale
SS Recurgerea de calre CJCE la principiile generate ale dreptului comunitar -
1) Tratatul de la Roma din 25 martie 1957, prin care se instituie Comunitatea
Economic. Europeana, nu confine nici o dispozitie formals in materie de drepturi ale
omului. Desi unele dintre dispozitiile sale protejeazd drepturile individuale - principiul
nediscriminarii pe motive de nationalitate (art. 7), principiul liberei circulatii a
persoanelor (art. 48), dreptul la egalitatea de remuneratie pentru barbati Si femei
(art. 119) -, acestea sunt concepute in perspectiva constituirii unei comunitAti economice,
ear drepturile pe care le consacra nu pot fi calificate ca fundamentale, find Intelese
ca mijloace de realizare a acestui obiectiv economic. Aceasta lacuna a tratatului, pe
care unii au incercat sa o explice prin faptul ca actiunea pur economics a CEE nu
putea aduce atingere drepturilor fundamentale, este cu atat mai surprinzatoare cu cat
tratatul din 27 mai 1952, care instituia Comunitatea europeana de apArare, impunea
obligatia de a respecta „libertatile publice Si drepturile fundamentale ale individului"
(art. 3), ear proiectul de tratat din 26 februarie 1953, menit sa creeze Comunitatea
politica europeana, insera in statutul sau dispozitiile materiale ale CEDO (art. 3) Si
conferea Curtii de Justitie competenta in materie (art. 43).
Ta'cerea tratatului initial i5i &este replica in refuzul Curtii de Justitie a Comu-
nitatilor Europene, in numele principiului autonomiei ordinii juridice comunitare,
de a controla legalitatea actelor comunitare din punctul de vedere al drepturilor
fundamentale garantate de constitutiile nationale, pe motiv a nu este de competenta
sa sa „asigure respectarea regulilor de drept intern, sau chiar constitutionale, in
vigoare in unul sau altul dintre statele membre" (CJCE, 15 iulie 1960, Cartelul
arbunelui din Ruhr, cauze conexate 36-38/59 Si 40/59, Rec., 857, DCDF, nr. 4 ; de
asemenea, CJCE, 4 februarie 1959, Storck, cauza 1/58, Rec., 43, DCDF, nr. 2).
Aceasta atitudine va provoca fronda jurisdictiilor constitutionale germana3 Si
1. Expresia „drepturi fundamentale", utilizata de CJCE Si reluata de articolul 6, § 2 TUE,
trebuie considerate echivalenta cu cea de „drepturile omului".
2. Potrivit expresiei profesorului G. Cohen-Jonathan, Aspects europeens des droits fondamentaux,
Montchrestien, ed. a 3-a, 2002, p. 204.
3. Ordonanta din 29 mai 1974, RIDE, 1975, 316, note M. Fromont ; CDE, 1975, 173,
note G. Cohen-Jonathan; Ordonanta din 22 octombrie 1986, RIDE, 1987, 537, note
V. Constantinesco. Reamintim faimoasa motivare a deciziei din 29 mai 1974, numita Solange I
„Atat timp cat procesul de integrare a Comunitatii nu a atins un stadiu suficient de

italiana3 , care au formulat o rezervA de constitutionalitate, prin care tai exprimau
dorinta ferma de a controla constitutionalitatea tratatului si a normelor comunitare de
drept derivat din perspectiva drepturilor omului garantate de constitutia nationals.
2) In fata necesitatii de a asigura respectarea de cAtre autoritAtile comunitare a
unor drepturi fundamentale echivalente celor garantate de constitutiile nationale ale
statelor membre resortisantilor acestora, raspunsul dreptului comunitar, Intr-o prima
faze, va consta, in principal2 , nu in adoptarea unui catalog propriu de drepturi
fundamentale sau in aderarea ComunitAtii (luatA in calcul de mai multe ori) la
Conventia Europeana a Drepturilor Omului (infra, nr. 105), ci in constructia juris-
prudentialA a unui sistem de protectie a drepturilor fundamentale in baza „principiilor
generale ale dreptului comunitar". In cadrul unei jurisprudence ale cArei principale
puncte de reper sunt hotararile Stauder (12 noiembrie 1969, cauza 29/69, Rec., p. 419,
DCDF, nr. 8: „Drepturile fundamentale sunt cuprinse in principiile generale ale
ordinii juridice comunitare"), Internationale Handelsgesellschaft (17 decembrie 1970,
cauza 11/70, Rec., p. 1125, DCDF, nr. 9) si Nold (14 mai 1974, cauza
4/73, Rec., 491,
DCDF, nr. 11), CJCE afirma el „respectarea drepturilor fundamentale estep.parte
integranta a principiilor generale de drept a caror respectare o asigura (Curtea)".
3) Astfel garantata, respectarea drepturilor fundamentale este organizata in functie
de exigentele proprii dreptului comunitar. Postulatul enuntat de CJCE, potrivit caruia
protectia drepturilor omului „trebuie asiguratA in cadrul structurii si obiectivelor
Comunitatii" (Internationale Handelsgesellschaft, pct. 4, precit.), inseam* dupA
cum arata pe buns dreptate profesorul Labayle, ca „finalitatea comunitare a drepturilor
fundamentale determinA atat integrarea, cat si utilizarea lor, iar uneori chiar si
limitarea lor"3 CJCE afirrna astfel ca drepturile fundamentale nu sunt „prerogative
absolute, ci trebuie intelese, la fel ca in dreptul constitutional al tuturor statelor
membre, prin raportare la functia socials a bunurilor si activitatilor protejate", putand,
in consecinta, sA sufere „anumite limitari justificate de obiectivele de interes general
urmarite de Comunitate, cu conditia sA nu se aduca atingere substantei lor" ( Nold,
precit., pct. 14 ; mai recent, CJCE, 10 iulie 2003, Booker Aquaculture Ltd. , cauzele
C-20/00 si C-64/00, JDI, 2004, 548, obs. R. Mehdi). Pe scurt, proteclia drepturilor
omului in ordinea comunitare se supune „preeminentei logicii comunitare" 4.
avansat pentru ca dreptul comunitar sa cuprinda si un catalog in vigoare al drepturilor
fundamentale, aprobat prin hots rare de un Parlament si corespunzator catalogului drepturilor
fundamentale consacrate de Legea fundamentalA...".
1. Hotararea Frontini, 27 decembrie 1973, CDE,
1975, 122, obs. P. de Caterini ; hotararea
SPA Granital, 8 iunie 1984, RTDE, 1985, 313, note A. Barav ; CDE,
J.-V. Louis. 1986, 185, note
2. ExistA si alte mecanisme, cu caracter marginal, precum dreptul la petitie in fata Parlamentului
European si clauza de conditionalitate „drepturile omului" inscrisa in acordurile de
cooperare si de dezvoltare (supra, nr. 75 si 82).
3. H. Labayle, „Droits fondamentaux et droit europeen", AJDA,
1998, numair special : Les
droits fondamentaux, p. 81.
4. A se vedea F. Picod, „Le juge communautaire et ]'interpretation europeenne",
in F. Sudre
(coord.), L'interpretation de la CEDO, Bruylant, col. „Droit et justice", nr. 21, 1998,
p. 289,
spec. p. 305 si urm.
IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN 51 INTERNATIONAL... 119
--- Sursele materiale ale principiilor generale ale dreptului. - Varietatea surselor
teriale ale drepturilor fundamentale privite ca principii generale ale dreptului
comunitar lass la libera alegere a judecatorului comunitar sursele pe care acesta le
poate mobiliza.
1) Dupa ce, Intr-o primA etapA, a extras substanta drepturilor fundamentale
comunitare din dreptul intern al statelor membre, inspirandu-se din „traditiile consti-
tutionale comune statelor membre" (CJCE, 17 decembrie 1970, Internationale
Handelsgesellschaft, precit.), Curtea de justitie, incepand de la hotararea sa din
14 mai 1974 in cazul Nold (precit.), adauga la numarul surselor sale de inspiratie
„instrumentele internationale privind protectia drepturilor fundamentale la care statele
membre au cooperat sau au aderat". Conventia 111 OIM referitoare la discriminarea
in materie de angajare si profesie (CJCE, 15 iunie 1978, Defrenne contra Sabena,
cauza 149/77, Rec. , 1365, pct. 8, DCDF, nr. 19), Pactul International cu privire la
Drepturile Civile si Politice (CJCE, 18 octombrie 1989, Orkem contra Comisie,
cauza 374/87, Rec. , 3343, pct. 18 si 31, DCDF, nr. 48) ' , Carta Socials Europeana
(Defrenne, precit., pct. 28 ; CJCE, 2 februarie 1988, Blaizot, Rec. , 398, pct. 17,
DCDF, nr. 41), Conventia Europeana a Drepturilor Omului (CJCE, 18 octombrie
1975, Rutili, cauza 36/75, Rec.. 1219, pct. 32, DCDF, nr. 14) vor fi astfel, rand pe
rand, mobilizate de judecatorul comunitar. Trebuie totusi observat ca utilizarea altor
instrumente internationale de protectie a drepturilor omului in afara de CEDO a
ramas exceptionala si limitata la cateva cazuri.
2) incepand cu decizia din 28 octombrie 1975 in cauza Rutili (precit.), in care
Curtea de justitie, luand act de faptul ca toate statele membre ale CEE participa si la
CED02 , face referire pentru prima data in mod expres la Conventia Europeana a
Drepturilor Omului, judecatorul comunitar va considera Conventia un instrument
international de referinta : CJCE, dupA ce a extras din Conventie „indicatii" (Rutili,
precit.), ii va acorda acesteia „o semnificatie particulars" (CJCE, 21 septembrie
1989, Hoescht, cauzele 46/87 si 227/88, Rec., 2859, pct. 13, DCDF, nr. 47). Aceasta
pozitie singulara a CEDO este confirmata solemn de avizul 2/94 al Curtii de justitie,
din 28 martie 1996, referitor la aderarea Comunitatii Europene la Conventie (infra,
nr. 105)3 . Hotararea ERT, din 18 iunie 1991, sistematizeaza aceasta constructie
jurisprudentiala : „Potrivit unei jurisprudente constante, drepturile fundamentale fac
parte integranta din principiile generale de drept a caror respectare o asigura Curtea.
In acest stop, Curtea se inspire din traditiile constitutionale comune statelor membre,
precum si din indicatiile oferite de instrumentele internationale privind protectia
drepturilor omului la care statele membre au cooperat sau au aderat. Conventia
Europeana a Drepturilor Omului comports, in aceasta privinta, o semnificatie particulard"
(cauza C-260/89, Rec., I, 2951, pct. 41, DCDF, 133).
1. De asemenea, CJCE, 10 noiembrie 1993, Otto By contra Postbank NV, cauza C-60/92,
Rec., 1-5683, pct.11 ; CJCE, 18 octombrie 1990, Dzodzi contra Belgia, cauzele C-297/88
si C-197/89, Rec., 1-3763, pct. 68; CJCE, 17 februarie 1998, Grant contra South-West
Trains Ltd., cauza C-249/96, Rec., 1-621, pct. 43, 44, 46, 47.
2. Reamintim ca Franta a ratificat C8D0 la 3 mai 1974.
3. RTDE, 1996, 625. A se vedea in special comentariile lui P. Wachsmann, RTDE, 1996,
467 ; D. Simon, Europe, iunie 1996, cron. nr. 6; 0. De Schutter si Y. Lejeune, CDE,
1996, 555.
 a l Referinta la dreptul Convenfiei Europene a Drepturilor Omului - 1) CEDO a
enit sursa materialA principals a drepturilor fundamentale, intelese ca principii
generale ale dreptului comunitar'.
a) Acest fapt este atestat de corpusul
de drepturi fundamentale garantate prin
referirea la dispozitiile Conventiei europene (uneori vizatA in combinatie cu un
principiu comun drepturilor interne)2 : putem cita, fard ca exemplele sä fie exhaustive
3,
dreptul de proprietate (CJCE, 13 decembrie 1979, Hauer, cauza 44/79, Rec., 3727,
DCDF, nr. 23), dreptul la respectarea vietii private (CJCE, 26 iunie 1980, National
Panasonic, cauza 136-79, Rec., 2033, DCDF, nr. 27), dreptul la neretroactivitatea
legii penale (CJCE, 10 iulie 1984, Kent Kirk, cauza 63/83, Rec., 2689,
DCDF,
nr. 33), dreptul la un judecAtor (CJCE, 15 mai 1986, Johnston, cauza 22/84, Rec.,
1651, DCDF, nr. 37), dreptul la respectarea vietii familiale (CJCE, 18 mai 1989,
Comisia contra RFG, cauza 249/86, Rec., 1263, DCDF, nr. 44), dreptul la libertatea
de expresie (CJCE, 18 iunie 1991, ERT, precit., nr. 99), principiul legalitatii incriminarii
si pedepselor (CJCE, 12 decembrie 1996, Proceduri penale intreprinse contra X,
cauzele C-74/95 si C-129/95, Rec., 1-6609, DCDF, nr. 69, Europe,
februarie 1997,
coin. nr. 30, notA A. Rigaux si D. Simon), dreptul la un proces echitabil intr-un
termen rezonabil (CJCE, 17 decembrie 1998, Baustahhlgewebe GmbH contra Comisie,
cauza C-185/95 P, DCDF, nr. 80 ; RTDH, 1999, 487, obs. F. Sudre, nr. 39), dreptul
la prezumtia de nevinovatie (CJCE, 8 iulie 1999, Montecatini SpA contra Comisie,
C-235/92 P, DCDF, nr. 81, RTDH, 2000, 503, obs. F. Sudre).
b) Respectarea drepturilor fundamentale, asa cum sunt acestea inscrise in dispozitiile
de fond ale Conventiei, constituie in concluzie o conditie a legalitatii actelor comunitare,
dar CEDO, deli reprezinta o sursa privilegiatA de inspiratie pentru judecatorul
comunitar, nu este totusi o sursa constrangitoare. Pe de o parte, Comunitatea
EuropeanA (sau Uniunea Europeana) nu a aderat la Conventie si nu este supusA, ca
atare, mecanismului de control stabilit de acest instrument. Pe de alts parte, Conventia
nu-5i &este aplicare deck prin intermediul dreptului comunitar, care serveste drept
„releu" al aplicarii sale, intr-o „logics comunitara" (supra, nr. 98).
Astfel, judecatorul comunitar interpreteaza Conventia in mod autonom - ceea ce
poate genera conflicte de interpretare, care raman insa exceptionale, intre acesta si
Curtea europeanA a drepturilor omului (de exemplu, infra, nr. 226) - si nu asigura
respectarea normelor materiale ale Conventiei de catre statele membre deck „in sfera
de aplicare a dreptului comunitar" (CJCE, 18 iunie 1991, ERT, precit., nr. 99). In
consecintA, judecatorul comunitar se recunoaste competent sa controleze compatibilitatea
cu CEDO a mAsurilor nationale de punere in practicA a dreptului comunitar (CJCE,
1. Dovada elocventa a acestei afirmatii o reprezinta hotArarea CJCE din 5 octombrie 1994,
TV 10 SA contra Commissariat voor de Media : „Potrivit unei jurisprudente constante,
drepturile fundamentale, printre care figureaza si cele garantate de conventia citatA anterior
(CEDO), fac parte integrantA din principiile generale de drept a caror respectare o asigura
Curtea" (Rec., 1994, vol.10, I, p. 4795, att. 24).
2. A se vedea F. Sudre (coord.), N. Rambion, S. Quellien, C. Salviejo,
Droit communautaire
des droits fondamentaux. Recueil de decisions de la CJCE, Bruylant, „Droit et justice",
1999.
3. Pentru un inventar al drepturilor fundamentale protejate, a se vedea J. Rideau,
Droll
institutionnel de l'Union et des Communautes europeennes, LGDJ, ed. a 4-a, 2002, p. 278.
IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL...
13 iulie 1989, Wachauf, cauza 5/88, Rec., 2609, DCDF, nr. 46), precum si a
mAsurilor nationale luate ca aplicare a clauzei de ordine publica a tratatului comunitar
121
in vederea limitarii libertatilor recunoscute de acesta din urmA, dar exclude din sfera sa
de control „o reglementare nationala ce nu se situeaza in cadrul dreptului comunitar"
(ERT, precit., pct. 42 si 43). In mod similar, judecatorul comunitar, sesizat pe tale
prejudiciara, se declare incompetent sa interpreteze dispozitiile Convenliei „in sine",
dace reglementarea nationala a carei conformitate cu Conventia este adusa in fata
judecatorului national „se refers la o situatie care nu tine de sfera de aplicare a dreptului
comunitar" (CJCE, 29 mai 1997, Kremzow, cauza C-299/95, Rec., 1-2659, DCDF, nr.
74 ; este vorba de o pedeapsa privative de libertate, a carei legatura cu dreptul la libera
circulatie a persoanelor se dovedeste insuficienta). In afara „sferei" dreptului comunitar,
a carei delimitare poate ridica probleme uneori, dupe cum o demonstreaza hotArarea in
cauza SPUC contra Grogan' , actiunea statelor se supune sistemului propriu al CEDO.
2) De la aplicarea „in substanta" a CEDO, CJCE trece pe nesimlite la o aplicare
directs a dreptului Conventiei - este vorba de Conventie asa cum o interpreteaza
Curtea europeana a drepturilor omului, „trecerea" prin principiile generale ale
dreptului comunitar aparand ca pur formalA2 Asistam la o apropriere a dreptului
Conventiei de catre judecatorul comunitar, dupe cum o demonstreaza faptul cA, tot
mai adesea, Curtea de justitie se sprijina direct pe jurisprudenta Curtii europene a
drepturilor omului, pe care o citeaza in mod expres : de exemplu, in deciziile sale
referitoare la dreptul la egalitate de tratament al transsexualilor (CJCE, 30 aprilie
1996, P/S si Cornwall County Council, cauza C-13/94, Rec., 1-1763, DCDF, nr. 68,
RAE, 1996, 171, cron. F. Picod), la principiul legalitatii incriminarii si pedepselor
(CJCE, 12 decembrie 1996, Proceduri penale, precit.), la libertatea presei (CJCE,
26 iunie 1997, Vereinigte Familiapress Zertungsverlags-und Vertriebs GmbH, cauza
C-368/95, DCDF, nr. 75, Europe, august-septembrie 1997, corn. nr. 273, D. Simon),
la dreptul la egalitate de tratament al homosexualilor (CJCE, 17 februarie 1998,
Grant contra South West Trains Ltd., cauza C-249/96, Rec., 1-621, DCDF, nr. 76,
JTDE, 1998, 110, note A. Weyembergh), la dreptul la un proces echitabil intr-un
termen rezonabil (CJCE, 17 decembrie 1998, Baustatilgewebe GmbH, precit.), la
principiul prezumtiei de nevinovatie (CJCE, 8 iulie 1999, Montecatini, precit.), la
protectia sediilor comerciale ale unei societati (CJCE, 22 octombrie 2002, Roquette
Freres SA, cauza C-94/00, pct. 29, Europe, 2002, nr. 12, corn. 422, L. Idot), la protectia
datelor cu caracter personal (CJCE, 20 mai 2003, Rechnungshof, Osterreichischer
1. CJCE, 4 octombrie 1991, cauza C-159/90, Rec., I, 4685, DCDF, nr. 53 : intreruperea de
sarcina este un serviciu, dar interdictia de a difuza informatii cu privire la avort nu poate
fi consideratA o restrictie la libera prestare de servicii si nu se situeaza in cadrul dreptului
comunitar ; in consecinta, Curtea nu controleaza conformitatea acesteia cu articolul 10 al
CEDO (Rev. dr. san. soc., 1992, 49, notA L. Dubouis). Curtea europeana a drepturilor
omului se va pronunta, in acelasi caz, asupra atingerii aduse libertatii de expresie (29
octombrie 1992, Open door et al., A. 146, RFDC, 1993, 216, notA F. Sudre). Aici nu a
existat un conflict intre cele doua jurisdictii, care s-au pronuntat fiecare in propriul
domeniu de competenta.
2. Potrivit JudecAtorului Jean-Pierre Puissochet „este ca si tend Curtea de justitie ar aplica
direct Conventia", „Conclusions", in J. Rideau (coord.), De la Communaute de droit a
l'Union de droit, LGDJ, 200, p. 497.
 rzzpurioxtatEtirrELETRIET=1TUROPErtsrSt INTEINATIONAC.
Rundkunk, cauzele C-465/00, C-138/01, RTDH, 2004, 724, obs. C. Maubernard), la
regimul probelor in dreptul intern in cadrul unui proces echitabil (CJCE, 10 aprilie 2003,
Steffensen, C-276/010) sau la dreptul strdinilor la respectarea vietii familiale in cazul unei
masuri de expulzare din teritoriu (CJCE, 24 septembrie 2003, Al rich, cauza C-109/01,
D, 2004, 1063, obs. M. Sousse ; CJCE, 29 aprilie 2004, Orfanopoulos si Oliveri, cauzele
C-482/01 si C-493/01, Europe, 2004, nr. 6, com. 194 si 200, D. Simon).
AceastA „banalizare" a utilizdrii dreptului Conventiei de cAtre judecatorul comunitar
devine evidentA atunci tend CJCE, in decizia Baustahlgewebe GmbH (precit.), in pofida
unei referiri la „principiul general de drept comunitar potrivit caruia orice persoanA are
dreptul la un proces echitabil", se bazeaza exclusiv pe articolul 6 al CEDO, asa cum este
interpretat de Curtea de la Strasbourg - reluand, la randul sau, criteriile dupd care se
apreciazA data un termen este rezonabil identificate de aceasta pentru a se pronunta
asupra caracterului rezonabil al duratei procedurii in fata TPI ; mai mutt, Curtea de
justitie isi insuseste regula specified a CEDO privind despagubirea echitabild in caz de
incakare a unui drept garantat (art. 41, ex-art. 50), pentru a-i acorda companiei reclamante
o „despAgubire echitabild, in temeiul duratei excesive a procedurii" in fata TPI (pct. 141).
Uneori, Curtea de justitie pare chiar sa aplice direct Conventia europeanA ca sursa
formals a legalitatii comunitare (CJCE, 8 iulie 1999, Montecatini, precit.)'.
Evolutia jurisprudenfiald nu este totusi liniara, de vreme ce, in alte situatii, CJCE,
revenind la un conformism strict, se preocupd mai degraba sa reaminteasca faptul ca, „in
ordinea juridica comunitara, drepturile fundamentale garantate de CEDO sunt protejate in
calitate de principii generale ale dreptului comunitar" (CJCE, 15 octombrie 2002, Limburgse
Vmyl Maatschappij NV (LVM), si DSM, C-238/99 P, pct. 170) decat sa procedeze la o
aplicare foarte fidela a dreptului CEDO (CJCE, 20 mai 2003, Rechnungshof, precit.).
2. Inserarea principiului respectarii drepturi/or fundamentale in Tratatul cu
privire la Uniunea Europeand
11Consacrarea acquis-ului jurisprudential. -
Aparut dupA diverse texte declaratorii
care marcheaza atasamentul institutiilor comunitare si al statelor membre fate de
respectarea drepturilor omului2 , precum si tap de Preambulul (§ 3) Actului unic
1. „Se cuvine sä amintim", afirma Curtea, „ca libertatea de expresie si cea de Intrunire
pasnica si de asociere, consacrate, intre altele, in articolele 10 si 11 ale Conventiei pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale din 4 noiembrie 1950 (ulterior
CEDO), fac parte din drepturile fundamentale care, potrivit jurisprudentei constante a
Curtii, reafirmatd, de altfel, de preambulul Actului unic european si de articolul F, § 2 din
Tratatul cu privire la Uniunea Europeand (devenit, dupd modificare, art. 6, § 2, UE), sunt
protejate in ordinea juridica comunitarr (pct. 137).
°rick de alambicatd ar fi, formularea anterioara (valabild, de asemenea, pentru principiul
prezumtiei de nevinovatie la punctul 175) arat§ ca referirea la CEDO este de aici inainte
prioritara, iar aceea la principiile generale de drept nu mai este deck implicit§ si indirectd.
In trecut, CJCE a „omis" uneori sa se raporteze la principiile generale de drept, dar
stabilea o legatura intre CEDO si traditiile constitutionale comune : de exemplu, CJCE,
X contra Comisie, 5 octombrie 1994, C-404/92 P, Rec., 4737, DCDF, nr. 61 ; CJCE,
15 decembrie 1995, J.M. Bosman, cauza C-415/93, Rec., I, 4921, DCDF,
nr. 64.
2. Declaratia de la Copenhaga, din 14 decembrie 1973, a sefilor de stat si de guvern din tdrile
membre ale CEE asupra identitatii europene, Declaratia interinstitutionala din 5 aprilie
1977, Declaratia de la Copenhaga a Consilului european, din 8 aprilie 1978, asupra democratiei,
IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 123
european din 17 februarie 1996, care mention drepturile fundamentale recunoscute
in constitutiile nationale, in Conventia EuropeanA a Drepturilor Omului si in Carta
Sociald Europeana, Tratatul de la Maastricht cu privire la Uniunea Europeand, din 7
februarie 1992, procedeazA la inserarea drepturilor omului in tratate, afirmand cd
„Uniunea respects drepturile fundamentale, asa cum sunt garantate de Conventia
Europeana a Drepturilor Omului si a libertAtilor fundamentale (...) si asa cum rezultA
din traditiile constitutionale comune statelor membre, in calitate de principii generale
ale dreptului comunitar" (TUE, art. F. 2). In acest fel, tratatul nu face decat sa
„constitutionalizeze" constructia pretoriana a CJCE in materie de respectare a
drepturilor omului' si sa sublinieze pozitia privilegiatA de care se bucura CEDO2 in
domeniu, fiindca orice referintA textuald la celelalte „instrumente internationale"
este eliminate. Totusi, Conventia nu este direct incorporate in ordinea juridica
comunitarA si nu leaga, ca atare, Comunitatea EuropeanA. Sursd materials principald,
prin intermediul principiilor generale de drept, a drepturilor fundamentale din ordinea
juridica comunitarA, Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu este, in stadiul
actual al dreptului comunitar, o sursd formalA a acestui drept.
102 Consolidarea protectiei drepturilor fundamentale. - Semnat la 2 octombrie
1997 si intrat in vigoare la 1 mai 1999, tratatul de la Amsterdam, care revizuieste
TUE si tratatul ce instituie Comunitatea EuropeanA, reia integral (art.6, § 2, TUE)
fostul art. F, § 2 (precit.) si, ca atare, nu modified formal statutul Conventiei in
dreptul comunitar3 . Totusi, el conferd acestei dispozitii o cu totul alts pondere,
ineadrand-o in perspectiva formdrii unui sistem comunitar propriu de protectie a
drepturilor fundamentale4.
1) Tratatul de la Amsterdam realizeaza mai intai o consolidare normative a
drepturilor omului. In primul rand, TUE revizuit, afirmand ca „Uniunea se bazeazA
pe principiile libertAtii, demoeratiei, respectArii drepturilor omului si liberfatilor
fundamentale, precum si pe eel al statului de drept, principii ce sunt comune statelor
membre" (art. 6, § 1), tidied cele trei principii - respectarea drepturilor omului,
democratia, preeminenta dreptului - care formeazd „patrimoniul comun" de valori
enuntat de statutul Consiliului Europei si de CEDO (supra, nr. 95 ) la rangul unor
veritabile principii constitutionale ale Uniunii Europene, a caror respectare devine o
Declaratia drepturilor si libertAtilor fundameniale, adoptatA de Parlamentul european la
12 aprilie 1989.
1. Influenta juridica a articolului F, § 2 rdmanea totusi neinsemnatA, de vreme ce aceasta
dispozitie era pe de alts parte exclusa (art. L) din competenta CJCE.
2. Dupe cum constata deja Declaratia interinstitutionald din 5 aprilie 1977 (precit.) :
„Adunarea, Consiliul si Comisia subliniazd importanta primordiald pe care o ataseaz§
respectArii drepturilor fundamentale asa cum rezulta acestea mai ales din constitutiile
statelor membre, precum si din Conventia europeand pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale" (JOCE, nr. C. 103, 27 aprilie 1977, p.1)
3. Tratatul ce stabileste o Constitutie pentru Europa, adoptat de Consiliul european la
18 iunie 2004, confine (art. 1-7, § 3) o formulare shnilara celei de la articolul 6, § 2, TUE.
4. A se vedea studiul nostru, „La Communaute europeenne et les droits fondamentaux apres
le traite d'Amsterdam : vers un nouveau systeme europeen de protection des droits de
l'homme ?", JCP, ed. G., 1998, I, 100.
 ......=zacrnaumr-ri,r10
rnEYKOPEITN7rINTMINATUFAr
conditie statutard a aderarii la Uniune (art. 49 TUE)'. Ceea ce echivaleazA cu a
conferi acestor principii in cadrul ordinii comunitare - $i mai ales principiului
respectarii drepturilor omului - functia obiectivA pe care o au intr-un stat de drept :
aceea de principii directoare pentru orice activitate a statului, de valori preeminente
carora le este subordonatA activitatea autoritatilor publice in ansamblu. Acest lucru
duce la subordonarea in exercitarea activitAtilor sale a Uniunii - si in special a
Comunitatii Europene - fatA de respectarea drepturilor omului. De exemplu, este
semnificativ faptul ca aplicarea regulamentului nr. 2679/98 al Consilului din
7 decembrie 1998, al cgrui obiect este protejarea pietei interne impotriva piedicilor
care afecteaza libera circulatie a marfurilor ca urmare a actiunilor intreprinse de
persoanele private, este pe deplin subordonatA cerintei respectArii drepturilor funda-
mentale „Prezentul regulament nu poate fi interpretat ca afectand in vreun fel
exercitiul drepturilor fundamentale, asa cum sunt recunoscute in statele membre,
inclusiv dreptul sau libertatea de a face greva" (art. 2)2.
Mai cu seamA, CJCE a afirmat clar ca mAsurile incompatibile cu drepturile
omului astfel recunoscute nu vor fi admise in Comunitate, deducand de aici ideea ca
protectia drepturilor fundamentale „constitute un interes legitim de nature sa justifice,
in principiu, o limitare la obligatiile impuse de dreptul comunitar insusi, in virtutea
unei libertAti fundamentale garantate de tratat, cum ar fi libera circulatie a marfurilor"
(CJCE, 12 iunie 2003, Schmidberger, C-112/00, pct. 74 ; Europe,
2003, nr. 8-9,
corn. 272, A. Rigaux si D. Simon ; RTDH, 2004, 435, note C. Vial ;
JDI, 2004,
545, obs. R. Mehdi). Aplicarea acestui principiu implicA o distinctie importantA
(pct. 79) intre drepturile intangibile garantate de CEDO, care nu admit nici o
restrictie (infra,
nr. 144), si cele care pot face obiectul limitarilor, ca de exemplu
libertatea de expresie si de intrunire (art. 10 si 11, CEDO). Dace libertatile
fundamentale garantate de Tratat trebuie sA face loc primelor, atunci and este
vorba de drepturi care pot suferi limitAri, se cuvine „sA fie puse in balanta interesele
in cauzA"
prin intermediul unui control de proportionalitate familiar Curtii
europene a drepturilor omului, sa se determine daca a fost respectat un „just
echilibru" intre aceste interese (pct. 81). Din aceasta „conciliere" intre exigentele
protectiei drepturilor fundamentale si acelea, in speta, ale liberei circulatii a
marfurilor rezulta ca aceasta din urma nu mai are in mod necesar vocatia de a
prevala in logica comunitard.
AceastA consolidare normative rezulta in egala mAsura din extinderea influentei
materiale a drepturilor omului, favorizata de inserarea unei clauze generale de
nediscriminare in tratatul de la Roma (art. 13 CE), care ii confers Comunitatii o
competentA normative in materie, si de „comunitarizarea" politicilor de imigrare
(noul titlu IV CE). Consolidarea normative reprezinta, de asemenea, o consecinta a
Protocolului asupra dreptului de azil (anexat tratatului CE), care, intr-o dispozitie
mai putin obisnuita, incorporeaza pur §i simplu articolul 15 al CEDO in tratatul de
la Roma, dispunand ca un stat membru al Uniunii va putea analiza o cerere de azil
1. Economia Tratatului ce stabileste o Constitutie pentru Europa (precit.) este identica (art. 1-2 si
1-58).
2. JOCE, nr. L. 337, 12 decembrie 1998, p. 8 ; Europe,
februarie 1999, cron. nr. 2, R. Munoz.
IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN $1 INTERNATIONAL.. 125
inaintatA de un resortisant al altui stat membru, daca acesta din urma a avut recurs la
clauza ,derogatorie din articolul 15 al CEDO (infra, nr. 155)'.
2) In al doilea rand, tratatul de la Amsterdam realizeaza o consolidare institu-
tionalA, instaurand o garantare a drepturilor fundamentale care pand atunci lipsea.
a) Garantare jurisdictionala, in primul rand, deoarece de acum inainte CJCE este
competentA in mod expres (art. 46 d UE) sa judece cererile referitoare la articolul 6,
§ 2 UE. Tratatul de la Amsterdam procedeaza astfel la o „integrare delicate" a CEDO
in normele de referinta pe care judecatorul comunitar trebuie sA le aplice in materie
de control al drepturilor fundamentale2 Competenta Curtii este limitatA de articolul
46 d UE la „actiunea institutiilor" si nu poate fi exercitatA decat in domeniile ce tin
deja, in temeiul tratatului comunitar sau al TUE, de jurisdictia sa ; cu toate acestea,
dupa cum se stie, Curtea de justitie s-a declarat competenta sa se pronunte asupra
mAsurilor nationale luate in aplicarea dreptului comunitar (supra, nr. 100).
b) Garantare politice , in al doilea rand, odatA cu instaurarea unei proceduri de
control al respectArii - de care un stat membru - a principiilor din „patrimoniul
comun" (art. 7, UE). Pus la punct de tratatul de la Nisa (26 februarie 2001), controlul
politic comportA doua functii, una preventivA alta represivA. Procedura preventivA
it permite Consiliului ca, dupa ce a statuat cu o majoritate de 4/5 din membrii sAi
a audiat statul in cauza, sa „constate ca exists un risc clar de violare grave, de care
un stat membru, a principiilor enuntate la articolul 6, § 1" si, dacA este cazul, sa
adreseze „recomandarile adecvate" acelui stat membru (art. 7, § 1 UE). Procedura cu
finalitate represivA are caracter dual, deoarece, declansata in cadrul Uniunii Europene,
ea are implicatii specific comunitare. Pe scurt, articolul 7, § 2 UE autorizeazA
Consiliul Uniunii Europene, reunit la nivel de sefi de stat sau de guvern, ca, dupl ce
a statuat in unanimitate, la propunerea unei treimi din statele membre sau a Comisiei
$i dupa ce a primit avizul conform al Parlamentului european, sa „constate existenta
unei violari grave si persistente de catre un stat membru" a drepturilor omului, a
principiului preeminentei dreptului sau a principiilor democratice si sA priveze
temporar statul ce a comis incalcarea de anumite drepturi, inclusiv dreptul de vot, ce
decurg din Tratatul cu privire la Uniunea Europeans. Drept consecinta, Consiliul
Comunitatii Europene poate, la randul sau, dupA ce s-a intrunit majoritatea calificatA,
sä pronunte o sanctiune similara in cadrul tratatului comunitar (art. 309 CE). In
pofida limitelor sale - necesitatea unui puternic acord politic, exigenta unei violAri
masive a drepturilor omului, o sanctiune ce nu poate antrena excluderea controlul
politic astfel organizat marcheazd in modul cel mai clar legatura stability de acum
inainte intre respectarea „valorilor comune" calitatea de stat membru al Comunitatii
Europene (si, in sens mai larg, al Uniunii), cu drepturile aferente acesteia.
1. Mai mult, Preambulul Protocolului - eroare de redactare ? - transforms CEDO intr-o
sursa director a dreptului Uniunii, deoarece prevede obligatia Uniunii de a respecta Conventia
ca atare.
2. In acelasi sens, D. Simon, Le systeme juridique communautaire, PUF, ed. a 3-a, 2001, nr. 228.
3. I. Pingel- Lenuzza, „La garantie politique", in F. Sudre si H. Labayle, Realite et perspective
du droit communautaire des droits fondamentaux, Bruylant, „Droit et justice", 2000,
nr. 27, p. 429.
 I76 lAllkIDAMENTELE DIRE& EUROPEAN SI INTERNATIONAL...
3. Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene
183 Prezentare generals. — Rezultat al unei proceduri originale de elaborare, adoptatA
de Consiliul european de la Nisa la 7 decembrie 2000' , Carta Drepturilor Fundamentale
ale Uniunii Europene (CDFUE) marcheaza vointa Uniunii de a se inzestra cu un
catalog de drepturi fundamentale specifice ordinii comunitare, in ma'sura sa dobandeasca
ulterior valoare constitutionals, si confirms faptul ca a fost demaratA o reinnoire fa'rA
precedent a protectiei drepturilor fundamentale in Uniunea Europeang.
1) Carta prezenta initial un neajuns major, prin aceea ca era lipsita de orice fel de
forts juridica de constrangere. De vreme ce statele nu-si exprimaserA dorinta de a o
integra in tratate, valoarea sa era aceea a unui acord interinstitutional, forma sub care
era publicatA (JOCE, nr. C 364, 18 decembrie 2000, p. 1), si a unui angajament
politic al statelor membre. Problema statutului juridic al Cartei si a inserarii sale
printre sursele de drept ale UE a fost solutionata prin integrarea Cartei in Tratatul
instituind o Constitutie pentru Europa, adoptat de Consiliul european la 18 iunie 2004 ;
sub rezerva ratificArii Tratatului, Carta dobandeste valoare coercitivA si isi &este un
loc in dreptul comunitar primar. Carta a devenit deja un element de interpretare a
dreptului comunitar aflat la indemana judecAtorului comunitar, dar trebuie spus ca,
daca TPI, in deciziile sale, si avocatii generali, in concluziile lore, s-au raportat la
Carta, Curtea de justitie, in schimb, s-a abtinut sA urmeze acest exemplu ; in mod si
mai surprinzator, Ears indoiala, Curtea europearfa a drepturilor omului a recurs ea
insasi la CartA (pentru a recunoaste dreptul la casatorie al transsexualilor, C. Goodwin,
11 iulie, 2002, GACEDH, nr. 38 ; pentru a interpreta principiul non bis in idem,
dec. 3 octombrie 2002, Zigarella, nr. 48154/99).
2) Carta se aplica in ordinea juridica a Uniunii „cu respectarea competentelor si
sarcinilor ComunitAtii si ale Uniunii, precum si a principiului subsidiaritatii" (Preambul,
al. 5). Ca atare, ea este aplicabila institutiflor si organelor Uniunii in exercitarea
competentelor lor, precum si statelor membre „doar atunci cand pun in practicA
dreptul Uniunii" (art. 11-51, al. 1). Asadar, Carta nu se apnea in ordinea juridica
nationals atunci cand este vorba de competente specifice statelor membre, dupa cum
ea nu creeazA nici o competenta nouA pentru Uniune si Comunitate. Carta nu
autorizeaza Uniunea sa legifereze in materie de drepturi ale omului, ci are ca obiectiv
ss evite ca legislatia adoptata de Uniune in cadrul competentelor sale sA aducA
1. Consiliul european de la Koln (iunie 1999) a incredintat elaborarea Cartei unui organ
ad hoc, denumit „Conventie", alcatuit din reprezentanti ai parlamentelor nationale, repre-
zentanti ai Parlamentului european, reprezentanti personali ai sefilor de stat si de guvern si
un reprezentant al Comisiei.
2. In special TPI, 30 ianuarie 2002, Max mobil Telekommunikation service GmbH, T-54/99
(Europe, 2002, cron. 4, D. Simon) si TPI, 3 mai 2002, Jego-Quere et Cie SA contra
Comisie, T-177/01 (D, 2002, rez., 2575, obs. M. Sousse) : TPI recurge la Carta pentru a
garanta dreptul la o buns administrare (art. 41, § 1) si dreptul la un recurs jurisdictional
efectiv (art. 47). A se vedea, printre altele, concluziile lui A. Tizzano privind CJCE,
26 iunie 2001, BECTU, cauza C-173/99, si acelea ale lui P. Leger privind CJCE,
6 decembrie 2001, Hautala, cauza C-353/99 P. Pentru un studiu complet, a se vedea
L. Burgorgue- Larsen, „La .force de l' evocation>, ou le fabuleux destin de la Charte des
droits fondamentaux de l'Union europeenne", in Mélanges Pierre Pactet, Dalloz, 2003, 78.
IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN 51 INTERNATIONAL... 127
atingere drepturilor fundamentale. Ea este un instrument de promovare a drepturilor
fundamentale in sfera de aplicare a dreptului comunitar (supra, nr. 100). Domeniul
salt de aplicare ratione personae este acela al dreptului Uniunii si, prin urmare, are
o geometrie variabilA : de drepturile astfel promovate beneficiazA, dupa caz, fie orice
persoana aflata sub jurisdictia unui stat membru, fie doar cetatenii Uniunii, fie
cetatenii Uniunii si orice persoana care este rezidentA a Uniunii.
1114 Aportul Cartel. — 1) Afirmand CA are la origine „valori comune" (drepturile
omului, democratia, statul de drept), Carta pfoclama in mod solemn drepturile
fundamentale ale Uniunii Europene si le conferA acestora, intr-o formulare actualizata,
„o mai mare claritate" ; interesul Cartei este in acest caz acela de a atribui un
continut precis drepturilor fundamentale vizate in articolul 6, § 2 al TUE. Carta are
meritul de a cuprinde intr-un instrument unic si comun tuturor statelor membre ale
Uniunii Europene un ansamblu de drepturi fundamentale recunoscute in Europa, dar
pans atunci dispersate in instrumente diferite ; in acest sens, ea exprima dreptul
existent in materie si realizeala o opera de codificare. Pe de altA parte, Carta este
primul instrument international care face sA se materializeze principiul indivizibilitAtii
drepturilor omului si cuprinde intr-un singur text atat drepturile civile si politice, cat
si drepturile sociale, cArora le este astfel recunoscuta aceeasi calitate de „valori
comune" ca si primelor. Modernitatea Cartei constA, de asemenea, in prezentarea sa
formalA si in faptul ca, renuntand la distinctia clasica intre drepturile civile si politice
si drepturile economice si sociale, ea regrupeaza drepturile proclamate in jurul a Base
valori fundamentale demnitate, libertate, egalitate, solidaritate, cetAtenie, justitie.
2) Valoarea suplimentarl pe care Carta, prin continutul ei, o aduce in materie de
drepturi ale omului este extrem de relativa. Drepturile persoanei si drepturile justitiabilului
sunt preluate, in esenta, din CEDO. Carta, care debuteazA cu principiul denrinitAtii
persoanei (art. II-1), consacrat de mult timp de jurisprudenta Curtii europene a
drepturilor omului' , comports aici putine aspecte inovatoare. Acestea constau in
enuntarea unor drepturi care nu figureazA expres in textul CEDO (principii de bioeticA,
art. 11-3), dar sunt uneori garantate de jurisprudenta Curtii de la Strasbourg (protectia
datelor cu caracter personal, art. 11-8 ; dreptul de azil, art. 11-18 ; dreptul copiilor,
art. 11-24), si in sfera mai largA de aplicare recunoscutA unor drepturi ce figureazA si
in Conventie (dreptul la cAsatorie, art. 11-9 ; dreptul la educatie, art. 11-14 ; interzicerea
discriminarii, art. 11.-21 ; dreptul la un recurs jurisdictional efectiv, art. 11-47).
Cat priveste drepturile specifice cetateanului european enuntate de CartA, acestea erau
deja recunoscute de tratate, fie in legAtura cu cetAtenia europeanA (art. 17-21 CE ; art.
11-39, 40 si 42-46 din CartA), fie cu alt titlu (art. 255 CE, dreptul de acces la documente ;
art. 11-42 din Carta) ; singura noutate consta in inserarea in Carta a dreptului la o bunA
administrare (art. 11-41), cunoscut deja din jurisprudenta comunitara2 .
Drepturile sociale (dreptul la negociere colectiva si la actiune colectiva, conditii
de munca justA si echitabila, protectia sanAtatii etc.) sunt inspirate in mare parte din
1. In acest sens, S.W. contra Marea Britanie, 22 noiembrie 1995, GACEDH, nr. 33, care
afirma ca „esenta Insasi (a Conventiei) este respectarea demnitatii umane" (§ 44).
2. De exemplu, TPI, 6 iulie 2000, Alsace International Car Service contra Parlament, T-139/99,
Rec., II-2849; CJCE, 30 martie 2000, VBA contra Florimex, C-266/97 P, Rec., 1-2135).
 PVT '-rimvpitymiirrEEEmoREFI'IMTTIMIJIMPEMC$1 INTERNAIRiNAL...
CSE revizuita, din 3 mai 1996 (supra, nr. 96)1 . Aceste drepturi sunt de nature
juridica diverse, Carta operand o distinctie intre „drepturi" „principii" (Preambul,
al. 7 ; art. 11-52, al. 5). Anumite drepturi sociale sunt drepturi subjective ce pot fi
direct invocate de particulari in fata judecatorului, ca de exemplu libertatea sindicala
(art. 11-28). insa majoritatea drepturilor sociale sunt principii care se adreseaza
legiuitorului trebuie aplicate de care statele membre. Aceste principii nu pot fi
invocate direct in fata judecAtorului atat timp cat nu au dus Ia masuri legislative de
aplicare ; Carta face astfel trimitere pe larg, in ceea ce priveste modalitAtile de
exercitare a acestor drepturi, la dreptul comunitar si la dreptul intern (de exemplu,
art. 11-34 : „Uniunea recunoaste §i respects dreptul la prestatii de securitate socials
si la servicii sociale... in conformitate cu modalitatile prevazute de dreptul comunitar
i cu legislatiile practicile nationale").
Sincronizarea cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului. - 1) Problema
raporturilor dintre CDFUE si CEDO apare mai ales atunci cand cele doua texte se
intersecteaza, adicA in principal in domeniul drepturilor civile politice, acolo unde
Carta s-a inspirat pe larg din Conventie. Diferentele la nivel de redactare dintre cele
doua texte natura pretorianA a dreptului CEDO creeaza totusi riscul unor divergente
de interpretare a drepturilor garantate atat de Conventie, cat si de Carta. Cu scopul
de a preveni riscul standardelor duble mai precis, de a evita situatia in care Carta
ar oferi un nivel de protectie inferior celui stipulat de Conventie, Carta prevede
coexistenta celor doua texte pe baza respectarii acquis-ului Conventiei europene, asa
cum este interpretata de Curtea europeand (Preambulul Cartei mentioneaza jurisprudenta
Curtii2 ). AceastA sincronizare normative se bazeazA pe doted serii de dispozitii.
2) Carta confine o clauza generalA de limitare a drepturilor, care prevede ca
restrictiile aduse drepturilor trebuie ss alba ca obiectiv interesul general al UE sau
protectia drepturilor libertatilor celuilalt, sa fie proportionate si sa respecte
continutul esential al dreptului (art. 11-52, al. 1). Aceasta clauza de limitare, prin
caracterul sau general, pare a fi mai putin protective decat Conventia, care, pentru
fiecare drept, precizeaza restrictiile autorizate (infra, nr. 149). Pentru a evita o
distorsionare in domeniul protectiei drepturilor, Carta introduce o „clauzA de tri-
mitere" la CEDO si prevede ca dacA drepturile enuntate in Carta „corespund" unor
„drepturi garantate" de CEDO, atunci aceste drepturi au acelasi sens aceeasi
insemnatate ca acelea stabilite de Conventie jurisprudenta acesteia (art. 11-52,
al. 3) ; Conventia hi gaseste astfel aplicare, cu conditia ca dreptul Uniunii sa nu ofere
o protectie mai extinsa. Clauza de trimitere realizeaza astfel absorbtia dreptului
Conventiei europene in Carta si, in final, in dreptul comunitar (atunci cand Carta va
fi ea insasi integrate in tratate).
Dificultatea va rezida totusi in identificarea drepturilor „corespunzatoare", cu atat
mai mult cu cat drepturile enuntate de Conventie nu au sens decat in lumina
1. Exceptie fac articolele 11-37 si 11-38 din Carta, care precizeaza ca in politicile Uniunii
trebuie asigurat „un nivel ridicat de protectie" a mediului, pe de o parte, si a consumatorilor,
pe de aka' parte.
2. In acelasi sens, Carta precizeaza ca, atunci cand un drept provine din traditiile constitutionale
comune statelor membre, el trebuie interpretat in acord cu aceste traditii (art. 11-52, al. 4).
mvcalci="1217tz101FREEMER"DREPTULTHEUKCIPEANWINTERNATrONAL... 120
jurisprudentei Curtii europene. De exemplu, dreptul copilului de a intretine relatii cu
parintii sai (art. 11-24, al. 3 din Carta) nu este enuntat ca atare de catre Conventie, ci
este garantat de Curtea europeana in temeiul dreptului Ia respectarea vietii private si
de familie (art. 8, CEDO), al carui continut este reprodus de articolul II-7 al Cartei ;
este acesta un drept „corespunzator" ? Aceeasi Intrebare poate fi puss cu privire la
dreptul la protectia datelor cu caracter personal (art. 11-8 din Carta), pe care Curtea
EDO il protejeaza sub acoperirea dreptului la respectarea vietii private (art. 8,
CEDO)... la fel cum procedeaza CJCE, care recurge, la randul sau, la aceasta
solutie (CJCE, 20 mai 2003, Rechnungshof, Osterreichischer Rundfunk, cauzele C-465/
00, C-138/01, RTDH, 2004, 724, obs. C. Maubernard).
3) Carta confine, in al doilea rand, o „clauza de non-recul", sau clauza instrumentului
cel mai favorabil de protectie a drepturilor omului (art. 11-53), care stipuleazA
pentru fiecare dintre drepturile recunoscute, Carta nu poate restrange protectia
dreptului acordat de alte instrumente nationale (constitutii nationale) sau internationale
(conventii internationale la care Uniunea, Comunitatea sau statele membre sunt
parti), printre care si Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Pe scurt, CEDO
reprezinta standardul minim de referinta, jar nivelul de protectie al Cartei nu va putea
fi inferior celui stabilit de dreptul Conventiei.
4) In prezenta formulare, Carta drepturilor fundamentale nu schimba cu nirnic
situatia juridica referitoare la raporturile dintre dreptul comunitar CEDO (supra,
nr. 100). Cu toate acestea, Carta se inscrie in perspectiva formarii unui sistem comunitar
propriu de protectie a drepturilor fundamentale si este destinata, atunci cand Tratatul
instituind o Constitutie pentru Europa va intra in vigoare (supra, nr. 103), sa devina
principala sursa formals a drepturilor fundamentale in ordinea juridica comunitard.
a) Carta nu constituie sursa exclusive a drepturilor fundamentale ale Uniunii
Europene. Intr-adevar, reproducand art. 6, § 2, TUE (supra, nr. 102), Constitutia
gazduieste in acelasi timp CEDO si traditiile constitutionale ale statelor membre, „in
calitate de principii generale"(art. 1-7, al. 3). Aceasta inseamna, pe de o parte, ca
judecAtorul comunitar nu va fi „inchistat" in Carta, ci va putea continua sa „descopere"
drepturi fundamentale cu rot de principii generale ale dreptului Uniunii si, pe de alts
parte, ca drepturilor garantate de CEDO li se va conferi in ordinea juridica comunitara
fie o valoare constitutionals, dacA acestea se regasesc in Carta (art. 11-52, al. 3), fie
o valoare infra-constitutionals de principii generale de drept, dace nu sunt incorporate
in Carta (art. 1-7, al. 3) ; aceeasi solutie se aplica in cazul drepturilor ce rezultA din
traditiile constitutionale comune (art. 1-7, al. 3, si art. 11-52, al. 4).
b) Doar o sincronizare procedurala a celor douA instrumente va permite evitarea
unei competitii pe terenul garantarii drepturilor. Astfel, reapare ipoteza aderarii
Comunitatii Europene (sau a Uniunii Europene) la Conventie. Aceasta perspectiva
peruse definitiv inlaturata prin avizul 2/94 din 28 martie 1996 al CJCE, care,
considerand ca - mai cu seams in temeiul articolului 235 al tratatului de la Roma -
Comunitatea nu are competenta de a adera la Conventie, estimeaza ca o asemenea
aderare ar antrena o „schimbare substantiala" a regimului comunitar (pct. 34) si „ar
avea o anvergura constitutionals" ce ar necesita o revizuire a tratatului (pct. 35)1 .
1. DCDF, nr. 67 ; CDE, 1996, 555, obs. 0. De Schutter si Y. Lejeune ; RTDE, 1996,
467, obs. P. Wachssmann. Avem voie sa ne miram ca CJCE, afirmand „ca nici o dispozitie

insA nici tratatul de la Amsterdam, nici tratatul de la Nisa nu s-au angajat in aceastA
directie. Adoptarea Cartei drepturilor fundamentale a relansat problema aderArii (a se
vedea declaratia Consiliului european de la Laecken, din 15 decembrie 2001, asupra
viitorului Uniunii Europene, RUDH, 2001, 434). Este semnificativ faptul ca Protocolul
14 aditional Ia CEDO, adoptat de Comitetul de ministri al Consiliului Europei la
12 mai 2004 (neintrat Inca in vigoare), prevede expres ca Uniunea Europeana poate
adera la Conventie (art. 17) si ca Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa
abiliteazA Uniunea EuropeanA sä adere Ia Conventie (art. 1-7, § 2).
Aderarea, care ar presupune, de altfel, anumite adaptAri institutionale ale Conventiei
(organe si mecanism de control), precum si o revizuire a tratatului comunitar, nu ar
afecta competentele Uniunii - aceasta dispunand doar de o competenta externs
(supra, nr. 75), si nu de o competenta interns in materie de drepturi fundamentale -
ar prezenta, in mod cert, avantajul de a clarifica raporturile dintre sistemul
comunitar cel conventional (infra, nr. 324). S-ar asigura astfel o coerenta sporita
a protectiei drepturilor omului in Europa, deoarece Curtea europeana a drepturilor
omului ar putea garanta armonia dintre Conventie §i CartA, controland interpretarea
Conventiei facutA de cAtre judecatorul comunitar cu ocazia aplicarii Cartei. Riscul
„dublului standard" ar fi astfel indepa'rtat, atat in folosul justitiabililor, cat si al
judecatorului national. Protectia drepturilor fundamentale in ordinea comunitara ar
fi, in fine, consolidate, gratie interventiei unui control jurisdictional din afara
sistemului comunitar. Cu toate acestea, solutia aderArii trebuie sa ramana compatibila
cu principiul autonomies ordinii juridice comunitare se nu aducA atingere monopolului
de interpretare a dreptului comunitar detinut de CJCE (art. 230 CE)' . Cert este
faptul ca aderarea ComunitAtii Europene la CEDO ar trasa o nouA arhitecturA
jurisdictionalA, astfel incat CJCE, asemenea jurisdictiilor statelor membre, s-ar
supune autoritAtii Curtii europene a drepturilor omului in materie de drepturi
fundamentale...
1,,Q„; CSCE/OSCE
„Dimensiunea umana" a Conferintei pentru Securitate §i Cooperare in
Europa. - La origine instrument diplomatic al detensionArii relatiilor dintre Est si
Vest, Conferinla pentru Securitate Cooperare in Europa a contribuit la recunoasterea
drepturilor omului pe intreg continental european, incurajand miscarea de aderare a
statelor postcomuniste la sistemul CEDO (supra). Redenumita „Organizatia pentru
Securitate si Cooperare in Europa" cu prilejul summit-ului de la Budapesta din
decembrie 1994 (RUDH, 1995, 80), ea nu si-a schimbat totusi statutul juridic si este
astazi nu atat un instrument regional de protectie a drepturilor omului, cat un forum
a tratatului nu confers institutiilor comunitare, in general, puterea de a edicta reguli in
materie de drepturi ale omului..." (pct. 27), pare chiar A. nu recunoasca nici o competentA
comunitara in materie de drepturi ale omului... (a se vedea D. Simon, Europe, iunie 1996,
cron. nr. 6).
1. In acest sens, Tratatul stabilind o Constitutie pentru Europa comportA un protocol anexA,
al cArui stop este acela de „a pAstra trasaturile specifice ale Uniunii si ale dreptului
Uniunii".
---TZVOATMETORITNEMATEDREPITTEUT-EUROPEAWylNTERITATIONAL... 191
diplomatic pan-european (din ea facand parte toate statele continentului european,
plus Statele Unite si Canada), in care problema drepturilor omului este inteleasA ca
un element de reglementare politica a conflictelor internationale.
1) Semnat de 35 de sefi de stat si de guvern, Actul de la Helsinki din 1 august
1975 este inainte de toate un cod de buns purtare pentru relatiile dintre Est si Vest.
Consacrat „pacii, securitatii, justitiei cooperarii in Europa", Actul final enunta, in
baza celor zece principii „ce guverneaza relatiile mutuale" , principiul general „al
respectarii drepturilor omului libertatilor fundamentale, inclusiv libertatea de
gandire, de constiinta sau a religiei" (principiul VII) : este vorba, se pare, despre
consacrarea intr-un instrument „bipolar" a libertatilor publice specifice ideologiilor
occidentale. Mai mult, respectarea acestui principiu presupune o forma active,
deoarece statele se angajeaza sa „favorizeze si sa incurajeze exercitarea efectiva a
libertatilor drepturilor civile, politice, economice, sociale culturale care decurg
toate din demnitatea inerenta persoanei". In cadrul celui de-al treilea „cos", consacrat
cooperarii in domeniul umanitar, figureaza dispozitii precise referitoare la probleme
concrete, ca de exemplu relatiile intre membrii aceleiasi familii. Intrunirile ulterioare
(Belgrad, 1977-1978 ; Madrid, 1981-1982) au naruit in buns masura sperantele
nascute la Helsinki, evidentiind contradictia ireductibila dintre principiul respectarii
drepturilor omului cel al neamestecului in treburile interne, inscris, la randul sau,
in decalogul de la Helsinki.
2) Schimbarea intervenita cu prilejul Conferintei de la Viena din 1989 in contextul
dezintegrarii „blocului estic" , confirmata ulterior de Conferintele de la Copenhaga si
Paris (din 1990), Moscova (1991), Praga si Helsinki (1992), are un aspect si mai
radical. De aici inainte, drepturilor omului li se recunoaste o pozitie centrals - sub
denumirea de Dimensiune umana' - in procesul de cooperare al CSCE : documental
de la Copenhaga, din 29 iunie 1990, si Carta de la Paris pentru o nouA Europa, din
21 noiembrie 1990, plaseaza Dimensiunea umana a CSCE in tripticul Drepturile
omului/Democratie pluralista/Stat de drept, reunind astfel principiile directoare ale
Consiliului Europei. CSCE s-a inzestrat, prin documentele de la Viena, din 15
ianuarie 1989, si de la Copenhaga, cu un „catalog" detaliat al drepturilor omului,
inspirat pe larg din textele universale si din CEDO, care acorda o atentie deosebita
libertatii religioase (doc. Viena, principiul 16), „principiilor justitiei" (doc. Copenhaga,
§ 5), dreptului la alegeri libere (ibidem, § 7) sau drepturilor minoritatilor nationale
(ibidem, capitolul V).
3) Instituirea unui mecanism de control al Dimensiunii umane marcheaza, in plus,
ruptura cu doctrina statelor socialiste (supra, nr. 73) si confirms regula potrivit
careia respectarea drepturilor omului nu tine exclusiv de treburile interne ale statului
in cauza. Este vorba de o procedure de supraveghere cu caracter diplomatic, lasata la
initiativa statelor participante, permitand analizarea unei „situatii" sau a unui „caz
specific" ce tidied dificultati din punctul de vedere al „dimensiunii umane" si vizand
sa concilieze punctele de vedere ale statului reclamant cu cele ale statului parat. Consolidat
prin crearea unor misiuni de experti sau de raportori, pe care un stat membru poate
fi constrans sa le accepte pe teritoriul sau (infra, nr. 127), si institutionalizat prin
1. Expresia „dimensiune umana" inglobeaza angajamentele legate de principiul VII al Actului
de la Helsinki pe acelea referitoare la diferitele aspecte ale „celui de-al treilea cos".
 .1.'1V39t772 icuri2VM-41^1 rERITAITONAL.7"—""'
infiintarea la Varsovia a Biroului institutiilor democratice si al drepturilor omului,
mecanismul de control Mmane unul pur interstatal si de nature politica ; aceasta
inseamna ca el nu ofera individului garantia unui recurs individual in fata unui organ
de control independent. Asadar, procedura CSCE nu poate intra in competitie cu
mecanismul CEDO.
4) Desi documentele CSCE privind Dimensiunea umana nu reprezinta tratate din
punct de vedere formal (este si cazul Actului de la Helsinki insusi), ele exprima
vointa statelor participante de a stabili legaturi morale si politice traduc „anga-
jamentul" acestora de a „garanta exercitarea efectivA a drepturilor omului" (doc.
Viena, principiul 12). Putem vedea aici expresia unei opinio juris elementul unei
reguli cutumiare europene de respectare a drepturilor omului ( J.-Y. Morin, op. cit.,
p. 18).
II. In afara Europei
A. Proclamatia americana
Continentul american ()fell al doilea exemplu de regionalizare a drepturilor omului,
in cadrul Organizatiei Statelor Americane si al cooperArii interamericane, prilejuind
instituirea unui mecanism de protectie sofisticat, larg inspirat din sistemul european :
calitatea discursului de proclamare contrasteaza puternic cu situatia reala a drepturilor
omului din America CentralA sau din America Latina.
In 7 Carta Organizatiei Statelor Americane. -
Carta constitutive a OSA a fost
adoptata la Bogota, pe 30 aprilie 1948, in cadrul celei de-a IX-a conferinte intemationale
americane (si ulterior amendata prin Protocolul de la Buenos Aires, din 27 februarie
1967). Preambulul Cartei afirma ca „adevaratul sens al solidaritatii americane si al
bunei vecinAtati nu poate fi conceput decat prin consolidarea pe acest continent si in
cadrul institutiilor democratice a unui regim de libertate individuals si de justitie
socials bazat pe respectarea drepturilor fundamentale ale omului". Anumite dispozitii
ale Cartei sunt consacrate in mod expres drepturilor omului : prin articolul 3 (/),
statele americane proclamA drepturile fundamentale ale persoanei, fare nici o distinctie
de rasa, nationalitate, religie sau sex; prin articolul 16, ele se angajeaza sa respecte
aceste drepturi, precum „principiile moralei universale". Carta prevedea, pe de alts
parte, crearea unei Comisii interamericane a drepturilor omului (art. 112), organ
consultativ al OSA in domeniu.
In cadrul aceleiasi conferinte fusese adoptata, anterior Declaratiei universale,
Declaratia Americana a Drepturilor si Indatoririlor Omului, care se prezinta sub
forma unui text flexibil si liberal, avand particularitatea de a stabili o legAtura intre
drepturile si indatoririle omului : „Indeplinirea de catre fiecare a indatoririlor sale
este o conditie prealabila dreptului tuturor. Drepturile indatoririle se completeazA
corelativ in toate activitatile sociale politice ale omului" (Preambul, al. 2). Desi
DADIO a fost adoptata sub forma unei simple recomandari, ca anexa la lucrarile
conferintei, statutul sail juridic s-a afirmat datorita practicii Comisiei interamericane,
IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN INTERNATIONAL... 133
care a analizat numeroase petitii individuale in temeiul Declaratiei (supra, nr. 61).
DupA cum confirmA Avizul consultativ nr. 10/89 dat de Curtea interamericand la
14 iulie 1989 (Serie A, nr. 10), Declaratia reprezinta instrumentul de referinta pentru
interpretarea „drepturilor omului mentionate in Carta" (a se vedea P. Nikken, „Le
systeme interamericain des droits des l'homme", RUDH, 1990, p. 97).
Conventia americana referitoare la drepturile omului din 22 noiembrie
1969. — Adoptata de statele membre ale OSA la San Jose, a intrat in vigoare la
18 iulie 1978, °data cu depunerea celui de-al unsprezecelea instrument de ratificare
(art. 74, § 2) ; Conventia a fost ratificata 'Ana la 31 ianuarie 2003 de catre 24 de
state : Argentina, Barbados, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Costa Rica, Dominica,
Ecuador, El Salvador, Grenada, Guatemala, Haiti, Honduras, Jamaica, Mexic,
Nicaragua, Panama, Paraguay, Peru, Republica DominicanA, Surinam, Uruguay,
Venezuela ; se va remarca absenta Statelor Unite. Conventia americana reflects
aceeasi inspiratie ideologicA ca CEDO: Preambulul sau afirma ca „drepturile
fundamentale ale omului nu derive din apartenenta acestuia la un anumit stat, ci se
intemeiaza pe atributele persoanei" si ca un regim de libertate individuals si de
justitie socialA nu poate fi stabilit decat in cadrul institutiilor democratice. Drepturile
proclamate sunt similare : un singur instrument trateazA atat drepturile civile si
politice (23 de articole), cat 5i drepturile economice, sociale culturale
(1 articol) ; indatoririle omului sunt trecute sub tacere. Se remarca mai ales ca
mecanismul institutional de protectie este reprodus dupe acela al CEDO : Comisia 5i
Curtea interamericane ale drepturilor omului. Comisia, ale carei statute fusesera
aprobate de Consiliul OSA la 25 mai 1960, a devenit, odatA cu intrarea in vigoare a
Conventiei, unul dintre organele CADO ; in aceasta calitate (art. 41-51), ea indeplineste,
in acelasi timp, functii de promovare (recomandare, studiu, raport) 5i de protectie a
drepturilor omului (drept de recurs al persoanelor 5i al statelor ; art. 44 si 45 ; supra,
nr. 62 5i 72). Curtea nu poate fi sesizatA decat de Comisie sau de un stat parte (art. 61),
insA competenta sa este subordonata conditiei unei acceptari prealabile de catre stat
(art. 62, § 3) : doar douazeci 5i unu de state Olt la Conventie au recunoscut
competenta Curtii (cele trecute cu italice supra). Curtea a luat prima sa hotarare pe
fond la 29 iulie 1988 (Velasquez Rodriguez contra Honduras, Serie C, nr. 7, note
G. Cohen-Jonathan, RGDIP, 1990, p. 455). Conventia a fost completata cu cloud
protocoale aditionale : unul, din 8 iunie 1990, referitor la abolirea pedepsei cu
moartea (intrat in vigoare la 28 august 1991), iar celalalt, din 17 noiembrie 1988,
tratand drepturile economice, sociale 5i culturale (intrat in vigoare la 16 noiembrie
1999). Acest protocol, numit „de la San Salvador", se distinge de textele similare
(PIDESC) printr-o definire mai generoasa a drepturilor promovate (de exemplu,
dreptul la un mediu sanAtos, art. 11, sau dreptul la o protectie specials pentru
persoanele in varsta handicapati, art. 17 5i 18). Este prevazut un sistem clasic de
control prin intermediul rapoartelor periodice ; cu toate acestea, trebuie sa subliniem
ca atingerile aduse de un stat parte libertAtii sindicale (art. 8 a) dreptului la educatie
(art. 13) sunt supuse procedurii de control a CIADO (art. 19).
 •--.,...7...wrIarmavvrxxuErEntErTUMUTMETROPENITMFITERMICETU:7
. -
B. Proclamatia africana
Trebuie notat, in prealabil, urmatorul fapt : Conventia Europeana a Drepturilor
Omului excludea din domeniul sau de aplicare teritoriile colonizate, cu exceptia
cazului in care exista o declaratie express a statului colonial (art. 56 ; fostul art. 63).
1119 Carta Organizatiei Unitatii Africane. - Carta de la Addis Abeba din 25 mai
1963 ilustreaza adevaratele preocupari ale statelor africane : protejarea independentei
lor, ajutarea celorlalte tari ale continentului sa se elibereze de sub dominatia colonials,
realizarea dezvoltarii economice §i sociale. Problema drepturilor omului este perceputa
in Carta doar prin intermediul dreptului popoarelor de a dispune de ele insesi si al
interzicerii discrimir rasiale ; Carta dezvolta o conceptie unidimensionala, selective,
asupra drepturilor omului, deoarece este exclusiv anticoloniala. Intr-adevir, data
aceasta Carta creeaza obligatii juridice privind dreptul popoarelor, ea exileaza in
schimb aplicarea drepturilor omului in domeniul problemelor interne. Articolul 2 din
Carta enunta astfel printre obiectivele OUA : „Eliminarea colonialismului din Africa
sub toate formele sale". Colonizarea reprezinta in sine o negare a drepturilor omului,
iar dreptul popoarelor la autodeterminare este afirmat ca o conditie prealabila a
drepturilor omului. Insa, °data indeplinita aceasta conditie prealabill, trebuie sal se
mearga mai departe sa se garanteze, printr-un sistem continental, protectia drepturilor
omului in interiorul statelor africane ; la acest nivel, aportul Cartei este nesemnificativ.
Carta se limiteaza la o referire formals la drepturile omului : cooperarea in materie
de respectare a drepturilor omului (art. 2, § e) nu poate antrena nici o obligatie
pentru state, cats vreme acestea se angajeaza „sa respecte in mod scrupulos" (art. 6)
principiile protectoare ale suveranitatii nationale (art. 3 : egalitate suverana, noningerinta,
integritate teritoriald etc.). Carta OUA exonereaza astfel statele membre de orice
responsabilitate in materie de respectare a drepturilor omului. Dupe cum afirma pe
buns dreptate Birame Ndiaye, „actiunea revendicativa are legile sale, iar actiunea
constructive are si ea legi proprii. in numele celei dintai, drepturile omului (drepturile
popoarelor) au permis 'Inca permit interpelarea puterilor coloniale, a regimurilor
rasiste din sud-vestul Africii. In numele celei de-a doua, este suficient sa amintim
Declaratia universals, caci, de aceasta data, le revine africanilor
sarcina de a
garanta aplicarea efectiva a drepturilor omului". Dupe care adauga cu luciditate „Chiar
de nu esti nici colonizator, nici segregationist, nu meriti totusi quitus-ul" („La place des
droits de l'homme dans la Charte de l'OUA" , Manuel Unesco,
precit., pp. 664-679).
110 Carta Africans a Drepturilor Omului si Popoarelor din 27 iunie 1981. - Adoptata
la Nairobi de Conferinta OUA, Carta africana, denumita adesea „Carta de la Banjul"
(proiectul definitiv a fost finalizat in ianuarie 1981 in cadrul aceleiasi conferinte),
aduce un aport important la dezvoltarea dreptului regional african si acopera o lacuna
esentiala in materie de promovare a drepturilor omului. Desi pragul pentru intrarea sa
in vigoare a fost plasat foarte sus (ratificare cu o majoritate absolute a celor 50 de
state membre ale OUA la acea data), Carta a intrat in vigoare la 21 octombrie 1986
(53 de ratificari la 1 iulie 2004). Carta acorda o atentie prioritara drepturilor
popoarelor „Realitatea respectarea drepturilor popoarelor trebuie in mod necesar
. . • -,
IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 135
sa garanteze drepturile omului" (Preambul, § 5). Trebuie sa decelam mai intai aici
subzistenta anticolonialismului si a necesitatii de a lupta impotriva ultimelor bastioane
coloniale. Introducerea acestui concept este paradoxala, in masura in care procesul de
decolonizare a luat practic sfarsit pe continentul african : or, dreptul popoarelor este
conceput ca un drept la independents (art. 20), si nu ca un drept la secesiune, fats de
care practica OUA este complet milk In numele principiului inviolabilitatii frontierelor
si al principiului integritatii teritoriale. Dispozitiile Cartei referitoare la dreptul
popoarelor (art. 21-26) sunt, de asemenea, expresia cea mai inalta a tendintei moderne
de colectivizare a drepturilor omului, deja evocata (supra, nr. 67). In aceasta privinta,
Carta prezinta particularitatea ca permite coabitarea unor concepte aparent anti-
nomice : individ popor, drepturi individuale drepturi colective, drepturi „de a
treia generatie" drepturi clasice. Cu toate acestea, aspectul de maxim interes al
Cartei se situeaza intr-o alts zone.
0 carts a drepturilor §i indatoririlor omului. - Acesta este aspectul la nivelul
caruia se evidentiaza cel mai bine inspiratia culturala comuna vointa statelor
africane de a tine seama de traditiile for istorice si de valorile civilizatiei africane.
Conceptia europeana asupra drepturilor omului (drepturi invocate de individ impotriva
grupului, a puterii politice) nu se regaseste in Africa traditionala, unde individul,
„absorbit de arhetipul totemului, al stramosului comun sau al geniului protector, se
confunda cu grupul" (K. M'Baye, „Les droits de l'homme en Afrique", Manuel
Unesco, precit., p. 651). Conform conceptiei sociale africane, individul este prins
intr-o retea dense de legaturi cu parintii, familia, grupul sau etnic, dar si cu viii
mortii, cu materia spiritul. Individul este de neconceput ca fiinta singulars : el
exists prin grup §i isi gaseste Implinirea in grup, acesta din urma reprezentand in
acelasi timp conditia materials a existentei sale, cadrul natural al evolutiei sale si
finalitatea implinirii lui. Raporturile dintre individ grup, departe de a fi antagonice,
sunt dominate de ideea acordului si armoniei.
Efectul juridic al acestei conceptii sociale constituie existenta drepturilor si
indatoririlor individului fats de comunitate reciproc. Preambulul Cartei stabileste
astfel o relatie dialectics intre drepturi indatoriri ( „beneficierea de drepturi si
liberfati implied indeplinirea de catre fiecare a indatoririlor sale"), iar Carta enunta
indatorirea de „solidaritate socials" (art. 27, § 1), ancorata in respectarea valorilor
fundamentale ale culturii africane (art. 29, §.7 ; art. 17, § 3). Drepturile individuale
enuntate prezinta putine particularitati in raport cu cele proclamate prin instrumente
similare : cu toate acestea, este de notat CA dreptul la respectarea vietii private sau
libertatea sindicala nu sunt protejate de Carta, in timp ce dreptul la accesul egal la
bunurile iserviciile publice (art. 13, § 3) este, pentru prima data, consacrat printr-un
instrument conventional. Interesul pe care 11 prezinta aceste drepturi provine din
consacrarea for formals, care indica o schimbare de atitudine a statelor africane in
raport cu problema drepturilor omului, si din semnificatia for practica, dace tinem
seama de realitatea dominants in numeroase state africane. Astfel, este important sa
fie proclamate dreptul la egalitate (art. 3), dat fiind ca unele minoritati etnice fac
obiectul discriminarilor chiar al genocidului in anumite tari, dreptul de a nu face
parte dintr-o asociatie (art. 10, § 32), cats vreme partidul unit Inregimentarea
cetatenilor in cadrul acestuia constituie regula, sau dreptul oricarei fiinte umane la
 --elyrawrivr.uprrnr2E-DREPTCTETITTUROPEAN 51 INTERNATIONAL...
integritatea fizica (art. 4), in conditiile in care practicile traditionale de excizie
infibulare aduc direct atingere integritatii fizice a femeii.
Este dificil de apreciat impactul Cartei africane asupra dreptului intern al statelor
membre, insa trebuie relevat ca, in prima sa decizie din 20 august 1989, referitoare
la codul electoral, Consiliul constitutional algerian s-a bazat pe Carta africana si pe
interzicerea discriminarii edictata de aceasta, considerand neconforma cu Constitutia
exigenta nationalitatii de origine pentru un candidat la alegerile legislative (RUDH,
1989, p. 276).
2172 Mecanismul de protectie. -
Carta africana creeaza, prin articolul 30, o Comisie
africana a drepturilor omului popoarelor, plasata pe langa OUA. Este vorba de un
organ tehnic independent, alcatuit din 11 membri alesi pe baza calitatilor personale,
insarcinat cu promovarea (documentare transmitere, cercetare consultare etc.) si
protectia drepturilor omului. In acest scop, Comisia poate fi sesizata, pentru once
neconformare a unui stat la dispozitiile conventionale, de catre un alt stat parte (art. 47 ;
supra, nr. 72) sau de catre particulari (art. 55). Regulamentul Interior al Comisiei,
adoptat la 13 februarie 1988 (RUDH,
1989, p. 489), distinge doua tipuri de comunicari
individuale (art. 114) : aceea prezentata de o persoana care se pretinde victima unei
violari a unuia dintre drepturile enuntate de Carta aceea prezentata de o persoana
sau „o organizatie" sustinand existenta unei „situatii in care au loc violari grave sau
masive ale drepturilor omului popoarelor" (este vorba mai degrabA de un „denunt"
deck de o petitie). Obiectul real al acestui sistem de comunicari nu este acela de a
remedia violarile individuale ale drepturilor omului. Astfel, conform Cartei (art. 55),
faptul de a adresa o petitie individuals Comisiei nu are ca efect „sesizarea" acesteia,
ci permite doar inscrierea petitiei pe o lista ; Comisia nu va fi sesizata prin comunicare
deck la cererea majoritatii absolute a membrilor sai. Anumite comunicari pot fi
asadar respinse ab initio,
Inainte ca admisibilitatea for sa fi fost analizata (epuizarea
cailor interne de recurs, regula non bis in idem etc. ; art. 56).
Mai mult, Carta nu prevede tratamentul individual al comunicarilor declarate
admisibile potrivit articolului 58, Comisia nu va putea, avand acordul Conferintei
sefilor de stat si de guvern din OUA, sa procedeze la „studii aprofundate" deck in
cazul comunicarilor referitoare la situatii ce releva „existenta unui ansamblu de
violari grave sau masive ale drepturilor omului popoarelor". Cu toate acestea,
Comisia a optat pentru analiza individualizata a fiecarui caz, deoarece se recunoaste
competenta sa propuna unui stat masuri provizorii ce vizeaza sa evite cauzarea unui
prejudiciu ireparabil victimei presupusei violari (art. 109 RI), sa analizeze petitia
declarata admisibila si sA aducA la cunostinta statului constatarile sale (art. 118 RI) ;
practica sa se desfasoara in acest sens, iar Comisia se recunoaste competenta sa
analizeze comunicari „chiar si atunci cand acestea nu aduc la lumina o serie de
violAri grave si masive" (nr. 147/95 si 149/9
5, 11 mai 2000, Sir Dawda K. Jawara
contra Gambia). In acest fel, Comisia si-ar putea afirma vocatia de organ protector
al drepturilor individuale, urmand modelul evolutiei inregistrate de Comisia interame-
ricang a drepturilor omului. Mecanismul este totusi foarte strict. Conferintei OUA ii
revine rolul de a decide in ultima instants asupra viitorului rezervat rapoartelor
Comisiei referitoare la violarile comise (art. 59, § 1) ; recomandarile Comisiei nu
pot fi adresate direct statului in cauza (art. 58, § 2 ; art. 53), ci trebuie inaintate
1ZVOAiiti.E#611MALE ALB 151tIVIIILUT EDIXOTTAK $1" INT-BIZNATIONAL... 137
organului suprem al OUA care, pe de alt'd parte, decide asupra oportunitatii de a
publica raportul Comisiei (art. 59, § 3). Organul interguvernamental al OUA joaca
asadar rolul de intermediar obligatoriu si protector al suveranitatii de stat : eficacitatea
sistemului de protectie pare de la bun inceput
Consolidarea acestui al treilea mecanism institutional de protectie regionala a
drepturilor omului s-a realizat prin intrarea in vigoare, la 25 ianuarie 2004, a
Protocolului adoptat la Ouagadougou pe 9 iunie 1998. Acest Protocol creeaza o Curte
africana a drepturilor omului popoarelor, care poate fi sesizata de particulari si de
ONG-uri, sub rezerva recunoasterii prealabile a competentei sale de catre statul
parte. Hotararea Curtii, investita cu autoritatea relative de lucru judecat, este defini-
tive ; supravegherea executkii sale este incredintata Comitetului de ministri al OUA
(text in RGDIP, 1998, 855). Jurisdictionalizarea drepturilor omului pe continentul
african se afla deci abia la inceputurile sale (un singur stat, Burkina Faso, a recunoscut
competenta Curtii, la 25 ianuarie 2004).
C. ProclamaVa arabo-islamica
I13 Carta araba" a drepturilor omului din 15 septembrie 1994. - Dupa ce a creat,
la 3 septembrie 1968, Comisia regionala araba permanents a drepturilor omului -
simplu instrument de promovare a drepturilor omului Consiliul Ligii statelor arabe
a adoptat la Cairo, pe 15 septembrie 1994, Carta araba a drepturilor omului (RUDH,
1995, 212). Al patrulea ultimul instrument regional de promovare a drepturilor
omului, Carta nu a intrat Inca in vigoare (sunt necesare sapte ratificari si nici una nu
avusese Inca loc la 1 ianuarie 1999).
Debutand cu recunoasterea drepturilor popoarelor de a dispune de ele insesi,
Carta comports, prima facie, o arhitectura clasica. Este de retinut ca sunt proclamate
nu numai drepturile civile si politice „obisnuite", ci dreptul de azil (art. 23),
culturale (dreptul la munca, dreptul de a
anumite drepturi economice, sociale
accede la functii publice etc.) si dreptul minoritatilor in materie de culture religie
(art. 37). Carta confine o lista relativ generoasa de drepturi inderogabile (incluzand
in special dreptul de a intra pe teritoriul propriei tari, dreptul de azil, dreptul la un
proces echitabil ; art. 4, al. c) si prevede, in mod clasic, ca celelalte drepturi pot fi
supuse doar restrictiilor „prevazute de lege" - dar ce reprezinta „legea", in sensul pe
care i-1 da Carta? (infra, nr. 114; art. 4). Este prevazut un mecanism de control
sumar, pe calea rapoartelor periodice (art. 41) : analiza rapoartelor este incredintata
unui Comitet de experti independenti (art. 40), care va adresa Comisiei permanente
a drepturilor omului a Ligii statelor arabe un raport continand observatiile sale si
consideratiile statelor (art. 41, § 3).
Trimiterea fa'cuta in Preambulul Cartei la „principiile eterne definite de dreptul
musulman" si la Declaratia de la Cairo asupra drepturilor omului in Islam (infra)'
diferentiaza totusi Carta de celelalte instrumente regionale de proclamare a drepturilor
omului invite la o lecture aparte a textului.
1. Preambulul subliniaza, de asemenea, ea „Dumnezeu a favorizat" natiunea araba „facand
din lumea araba leaganul revelatiilor divine...".

114 Declaratia Islamica Universala a Drepturilor Omului. — Resurgenta integrismului
musulman, aparitia regimurilor politice care jai revendicd in mod expres apartenenta
la Islam si excesele in materie de violdri ale drepturilor omului (in sensul occidental
al expresiei) ce le Insotesc justified un semn de intrebare in ceea ce priveste conceptia
Islamului despre drepturile omului. Aceasta conceptie a fost cu precadere exprimatA,
in manierd sistematica, de cloud texte care, provenind de la niste autoritAti morale, nu
prezintd nici o valoare in planul dreptului : proiectul de Declaratie islamicA a
drepturilor omului, elaborat in 1979 de Secretariatul general al Organizatiei Conferintei
Islamice l , Declaratia Islamica Universald a Drepturilor Omului (DIUDO), proclamatA
la 19 septembrie 1981 la Paris (in sediile UNESCO), la initiativa Consiliului islamic
pentru Europa, pe care o vom reline drept exemplu2.
Declaratia islamicd intemeiazd drepturile omului pe vointa diving si se distinge
astfel de celelalte texte internationale de proclamare : „Drepturile omului, in Islam,
sunt puternic infaclAcinate in convingerea ca Dumnezeu numai Dunmezeu este
Autorul Legii §j Sursa tuturor drepturilor omului" (Introducere la Declaratie, al. 2).
Este vorba asadar de o proclamare a drepturilor omului prevAzute de Islam, impuse
de legea diving : in acest sens, ea este o declaratie „islamica", apartinand religiei
musulmane, dogmatica (legatd de dogma). Domeniul de aplicare al Declaratiei este
definit de apartenenta religioasA aceasta se adreseazd persoanelor, si nu statelor
(„Noi, musulmanii... afirmAm..."). Fundamentul sail este Legea diving, Sharia, adicd
„totalitatea dispozitiilor extrase din Coran si din Sunna si orice alts lege dedusd din aceste
douA surse prin metode considerate valabile in jurisprudenta islamicd" (note explicative,
§ 1). Astfel, drepturile de care se bucurd persoana si restrictiile care ii sunt impuse (de
exemplu, art. 12 a: „Orice persoana are dreptul de a-si exprima opiniile convingerile
in mdsura in care rAmane in limitele prevAzute de Lege") jai gdsesc fundamentul in Coran
si, in al doilea rand, in Sunna (povestiri despre faptele spusele lui Mahomed) : filosofia
dreptului musulman este cea care ii neagd omului puterea legislativA bazatA pe notiunea
de suveranitate a poporului. Pentru cea mai mare parte a doctrinei musulmane, puterea
legislativd ii apartine lui Allah : dreptatea este ceea ce prevede legea diving, iar nedreptatea
ceea ce este contrar ei. Omul musulman este astfel legat de norme pe care nu el le-a fdcut
asupra cArora nu are nici o putere, in virtutea fidelitaitii sale fatd de Islam. Conform
Islamului, aceasta conceptie religioasd asupra drepturilor omului antreneaza o diferenta
radicald intre declaratia islamica si declaratiile laice : in timp ce ultimele promoveaza
ca principiu fundamental principiul nediscrimindrii, ce derivd cu precadere din religie,
prima promoveazd principiul distincpej intre oameni, in functie de religia acestora,
are la baza diferenta fundamentals musulmani/nemusulmani (impArtiti in subca-
tegorii). Acest lucru conferd o semnificatie particulard anumitor drepturi : astfel,
articolul 13 al DIUDO enunca dreptul la libertatea religioasd, dar precizeazA ca
fiecare persoand, atuncj cand exercitd drepturile amintite beneficiaza de ele, este
supusd „limitelor impuse de Lege" (notd explicativa, § 3)3 ; or, Coranul condamna
1. Conferinta ministrilor Afacerilor Externe ai OCI a adoptat, la 5 august 1990, Declaratia de
la Cairo asupra drepturilor omului in Islam, precit.
2. Textul Declaratiei in A. Fenet (coord.),
Paris, 1982. Droits de l'homme et droits des peuples, PUF,
3. Carta precizeaza, de asemenea, ca dreptul la libertatea de religie, de gandire si de opinie
poate face obiectul unor restrictii „prevsazute de lege" (art. 27).
-1ZVCINI=MIEffICEEPIEE'1311EPTCTLIIIMUROPEAN b1 1N'1 MUTATIONAL... 139
libertatea de a parasi Islamul, iar dreptul musulman clasic sanctioneaza cu pedeapsa
capitals pe acela care abjure Islamul si devine apostat (in acest sens, articolul 29 al
proiectidui de Declaratie : „Musulmanul are totusi obligatia personals de a ramane
fidel Islamului, °data' ce a aderat la acesta in deplina libertate").
115 Incompatibilitatea cu instrumentele internationale de proclamare a drepturilor
omului. - Exista o contradictie radicals intre drepturile omului proclamate pe plan
universal si normele musulmane, cats vreme statele musulmane refuza sa dea intaietate
normelor universale asupra celor divine, pe motiv ca aceasta ar insemna o blasfemie
la adresa autorului for (Allah). In timp ce in dreptul pozitiv nu exists o ierarhie a
normelor juridice de drept international, pentru statele musulmane exists o ierarhie
care face ca Sharia se alba prioritate fatd de once normd obligatorie de drept
international. Astfel, statele islamice fie au refuzat sa adere la pactele din 1966
(exemplul Arabiei Saudite), fie au addugat acestor texte declaratii sau rezerve care
mentionau prevalenta Shariei (in acest sens, Iranul). Un exemplu precis permite
ilustrarea acestei opozitii (a se vedea, de asemenea, hotararea Curtii europene a
drepturilor omului in cauza Jabari contra Turcia, din 11 iulie 2000, infra, nr. 267). In
timp ce tortura tratamentele inumane, ca pedeapsa cu moartea, sunt interzise de
textele universale (art. 6 si 7 ale PIDCP), dreptul penal musulman prevede pedeapsa
capitals in anumite circumstance (apostazie), precum pedepse precum amputarea,
lapidarea sau flagelarea (furt, adulter, consum de alcool) : este de neconceput ca
aceste dispozitii ale Coranului, aplicate de anumite state (Arabia Saudita, Libia,
Pakistan, Sudan), sA fie calificate drept torture sau tratament crud, caci ar insemna ca
Sharia sA fie contrazisA. In consecintA, DIUDO nu prevede abolirea sau limitarea
domeniului de aplicare a pedepsei capitale si nu pArdseste cadrul musulman in ceea
ce priveste tortura.
ImpartAsim, prin urmare, analiza Curtii europene a drepturilor omului, care
subliniaza extrem de clay incompatibilitatea legii islamice cu Conventia Europeand a
Drepturilor Omului, in hotArarea sa din 31 iulie 20011 in cauza Refah Partisi (Partidul
Prosperifatii) et al. contra Turcia, confirmata printr-o hotarare a Marii Camere din
13 februarie 2003 (RFDC, 57, 2004, obs. M. Levinet). Curtea considerd ca partidul
politic in cauza, care viza instaurarea Shariei in Turcia, „poate trece cu greu drept o
asociatie conforms idealului democratic subjacent ansamblului Conventiei" (§ 71) si
opineazd, in consecinta, ca dizolvarea acestuia nu inseamnd o incalcare a Conventiei.
Judecatorul european aratd in special ca Sharia „se delimiteaza net de valorile
Conventiei", mai ales din cauza distinctiei bazate pe religie pe care o face intre
persoane, a regulilor de drept penal si de procedurd penald, a locului rezervat
femeilor in ordinea juridicA si a interventiei normelor religioase in toate sectoarele
vietii private §i publice.
Este eel putin paradoxal se vorbim despre o Declaratie islamica a drepturilor
omului sau a drepturilor omului musulman, de vreme ce, prin esenta lor, drepturile
omului se referd la orice om 4i la toti oamenii in acelasi timp, indiferent de localizarea
1. AJDA, 2001, 1068, cron. J.-F. Flauss ; RTD civ., 2001, 981, obs. J.-P. Marguenaud ; JCP,
ed. G., 2002, I, 105, nr. 16, cron. F. Sudre ; RTDH, 2002, 983, obs. S. Sottiaux si D. de
Prins ; RDP, 2002, 1493, obs. crit. G. Lebreton.
 vvraltzr AZIMPZIVVIZIMPir WRINTERTOTT119117
for geografica sau de aderarea la o anumita ideologie. Declaratia islamica are insa
meritul de a releva contradictiile discursului universal al drepturilor omului, uneori
mult prea bland, precum si intentiile nemarturisite pe care le ascund unele aderari la
instrumentele universale de proclamare a drepturilor omului.
Sectiunea a Ill-a
Disparitatea juridica a instrumentelor de proclamare
a drepturilor omului
Aceasta disparitate derive din natura juridica a instrumentului de proclamare. De
fapt, varietatea denumirilor textelor de proclamare (Declaratie, Carta, Conventie,
Pact, Act ) ascunde, in plan juridic, instrumente de natura foarte diferita : nu toate
drepturile sunt proclamate in aceeasi maniera, dup. cum ele nu beneficiaza nici de o
recunoastere egala de catre dreptul international. Trebuie sA distingem textele care nu
sunt susceptibile de a obliga statele de acelea care le obliga.
11G Textele declaratorii. - Declaratiile internationale nu reprezinta instrumente
juridice constrangatoare. Aceasta remarca generals este valabila in cazul declaratiilor
ce emana de la organizatii internationale universale (DUDO din 1948 si declaratiile
citate ale Adundrit generale, supra, nr. 92) si regionale (Declaratia Americana a
Drepturilor si Indatoririlor Omului din 1948, supra, nr. 107), acestea fluid rezolutii
cu valoare de recomandare, si, a fortiori, in cazul celor emise de organizatii neguver-
namentale sau rezultate din initiative private (Declaratia islamica, Declaratia de la
Helsinki, adoptata in 1964 si revizuita la Tokyo in 1975, a Asociatiei medicale
mondiale referitoare la cercetarile biomedicale). La fel, Actul de la Helsinki (CSCE)
este analizat ca un act concertat, neconventional, lipsit de forta. obligatorie : desi
modul sat de elaborare (negociat in cadrul unei Conferinte interguvernamentale,
Actul emana de la 35 state) il diferentiaza de o rezolutie a unei Organizatii intemationale
(act unilateral al Organizatiei), valoarea sa este similara cu cea a unei recomandari.
Aceste texte declaratorii nu sunt asadar susceptibile sa creeze drepturi in beneficiul
persoanelor si obligatii juridice in sarcina statelor si nu prezinta, prima facie, decat
o semnificatie pur morals sau politica : potrivit profesorului Mourgeon ele „traduc
mai degraba o etica internationale a viitorului decat o constatare, mai degraba o
speranta decat un fapt" (Les droits de l'homme,
PUF, „Que sais-je ? ", 1996, p. 77).
Totusi, aceste recomandari, deli nu sunt in masura, in mod izolat, sa creeze
regula de drept, sunt capabile sa participe la un proces de formare a dreptului,
nefinalizat inca, prin contributia for la formarea regulilor cutumiare : pentru aceasta,
printr-o inversare a procesului cutumiar, recomandarile trebuie sa exprime o
juris si sa fie urmate de o practice in acord cu regulile pe care le enunta. Ce seopinio
poate
spune despre DUDO, cea dintai recomandare in materie ?
117 Natura si forta Declaratiei Universale a Drepturilor Omului. - In pofida
importantei sale istorice si politice exceptionale, DUDO are aceeasi valoare juridica pe
care o au si celelalte rezolutii ale Adunarii generale a Natiunilor Unite : ca recomandare,
IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 141
ea nu creeaza obligatii pentru state 5i nu este sursa directs de drept. Declaratie de
principii, ea constituie expresia acordului statelor asupra „unui ideal comun de atins de
catre toate popoarele 5i toate natiunile" (Preambul). Prin formularea sa, Preambulul
este dovada insasi ca Declaratia proclama principii care nu sunt, in prezent, absolut
obligatorii pentru statele membre ale ONU. Acest lucru este confirmat pe deplin de
prezentarea textului pe care doamna Eleanor Roosevelt (care prezida comitetul de
redactare a Declaratiei) a facut-o in fata Adundrii generale : „Nu este un tratat, nu
este un acord international. Nu are 5i nu vizeaza sa alba. forts de lege. Este o
declaratie de principii asupra drepturilor 5i libertatilor fundamentale ale Omului,
menita a fi aprobata prin votul formal al membrilor Adunarii generale" (dupa
R. Cassin, „La Declaration universelle et la mise en oeuvre des droits de l'homme",
RCADI, 1951, t. 79, p. 289). Jurisdictiile nationale confirms aceasta. analiza 5i neaga
Declaratiei once forts juridica obligatorie, deoarece aceasta nu constituie un tratat
international. Potrivit Consiliului de Stat francez, simpla publicare a DUDO in
Journal officiel „nu permite inscrierea acesteia din urma in randul textelor diplomatice
care, hind ratificate si publicate in virtutea unei legi, au, conform articolului 55 al
Constitutiei din 4 octombrie 1958, o autoritate superioard fata de aceea a legii
interne" ; in consecinta, Declaratia nu poate fi invocata in mod util in sprijinul unui
recurs in fata jurisdictiilor interne (CE, 23 noiembrie 1984, Roujansky, Leb., 383 :
recurs in anularea alegerilor din 1984 pentru Adunarea Comunitatilor europene).
Aceasta decizie a Inaltei jurisdictii se inscrie intr-o jurisprudenta ferm stability
incepand cu hotararea din 18 aprilie 1951, Elections de Nolay (Leb., 189; CE,
11 mai 1960, Car, Leb., 319).
La fel, Curtea de casatie, in cazul Barbie, face referire la „principiile generale de drept
recunoscute de ansamblul natiunilor", dar le leaga pe acestea de conventiile internationale
(PIDCP, art. 15, § 2 ; CEDO, art. 7, § 2) la care Franta este parte (Crim., 6 octombrie
1983, Barbie, JCP, 1983, II, 20107, obs. D. Ruzie).
Cu toate acestea, poate fi DUDO considerate un element constitutiv al unei reguli
cutumiare? Raspunsul trebuie nuantat 5i comports trei elemente. Mai intai, DUDO
nu are in sine valoare cutumiara datorita caracterului sau complet novator, ea nu
confirms sau „reproduce" reguli cutumiare preexistente. Apoi, nu se poate vedea in
Declaratie un element formator de cutuma, intrucat cele doua elemente constitutive
ale cutumei lipsesc, cel putin in parte. Dace se considers, odata cu sentinta arbitrala
Texaco-Calasiatic din 19 ianuarie 1977 (JDI, 1977, pp. 350-389), ca, intr-adevar,
conditiile in care a fost adoptata recomandarea in cauza sunt elemente determinante
pentru exprimarea unei opinio juris, acelea ale Declaratiei din 1948 ridica probleme :
absenta, ipotetic vorbind, a noilor state nu ar putea impiedica formarea unei reguli
cutumiare, insa abtinerea Uniunii Sovietice si a statelor socialiste nu permite sa se
admits ca DUDO a fost votata de „generalitatea" statelor comunitatii internationale
din acel moment 5i deci exprime o reala opinio juris pe plan international. Mai mult,
spre deosebire de Declaratia din 14 decembrie 1960 privind acordarea independentei
tarilor si popoarelor coloniale, care s-a bucurat de o aplicare concrete, lipsita de
ambiguitate, si a jucat un rol important in formarea dreptului popoarelor de a dispune
de ele insesi - drept care „a imbogatit considerabil corpus juris gentium" , potrivit
CIJ (hotararea Curtii privind Namibia, 21 iunie 1971, Rec. , 1971, pp. 31-32; de
 r-m - -r.rmEtravrinavrEEE-1,REPTCIE151"EDROPENWSTERTERNATMAE.
7..
asemenea, hotararea Curtii privind Sahara Occidentals, 16 octombrie 1975, Rec.,
1975, p. 12) -, este, din nefericire, clar ca DUDO nu a produs o practica statala
abundenta in ceea ce priveste respectarea drepturilor omului. Desigur, CIJ a nuantat
rolul practicii : pentru ca o regula sa devind cuturna, nu este nevoie ca practica ,
corespunzAtoare sä fie „riguros conforms" cu acea regula, ci este suficient „ca statele
se-si conformeze conduita in acest sens, de o manierd generalA..." (hotararea din.
27 iunie 1986, Activitati militare si paramilitare in Nicaragua si impotriva acesteia,
Rec., § 186). Faptul ca Rezolutia 2625 (XXV) din 24 octombrie 1970 asupra
principiilor Dreptului international referitoare la relatiile amicale intre state nu face
referire la principiul respectArii drepturilor omului si la Declaratia din 1948 reprezinta
un element decisiv pentru a-i refuza DUDO - cel putin in perioada respectivA -
valoarea cutumiara : adoptatA prin consens, Rezolutia 2625 are o autoritate particulars
si constituie o codificare a practicii Natiunilor Unite ; CIJ (hotArarea din 27 iunie
1986, precit.) acorda, de altfel, Rezolutiei 2625 o pozitie privilegiata in formarea
opinio juris („opinio juris se poate deduce printre altele, deli cu prudenta necesard,
din atitudinea pArtilor si statelor fats de anumite rezolutii ale Adunarii generale, in
special fats de Rezolutia 2625 (XXV)...", (Rec., p. 100, § 188). Se explica astfel de ce
Curtea Internationale de Justitie, atunci cand se referA- la DUDO, are grija se o asocieze
cu o norms conventionalA indiscutabilA : astfel, in decizia sa din 24 mai 1980
referitoare la cazul Personalului diplomatic consular al Statelor Unite la Teheran,
Curtea noteaza ca „faptul de a priva in mod abuziv de libertate fiinte umane si de a le
supune, in conditii severe, unei constrangeri fizice este evident incompatibil cu
principiile Cartei Natiunilor Unite si cu drepturile fundamentale enuntate in Declaratia
Universals a Drepturilor Omului" (Rec., 1980, p. 42, § 91, infra, nr. 132)1 . Dar, in cele
din urma, principiile enuntate de DUDO au primit consacrare juridica si s-au inradacinat
in dreptul international (ca si in dreptul intern al anumitor state, mai ales din lumea
a treia, care, precum Nigerul, incorporeaza DUDO in Preambulul Constitutiei tor) ;
aceasta consacrare s-a operat insa mai degrabA pe cale conventionale deck pe cale
cutumiarA (conventiile de protectie a drepturilor omului, citate in sectiunea precedenta,
fac referire express la DUDO in preambul) si in plan regional mai degraba decat in
plan universal, in cazul instrumentelor cu vocatie generalA (conventiile europeana si
americana sunt mai fidele spiritului Declaratiei deck pactele, supra, nr. 91).
Declaratia universals a fost catalizatorul procesului de creare a dreptului international
al drepturilor omului : sursa de inspiratie a regulilor juridice in materie, Declaratia
nu face parte din aceste reguli si se analizeaza ca instrument pre-juridic. Dar dace
impactul dreptului este putin semnificativ, ramane totusi greutatea cuvintelor : „Toate
fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi" (art. 1).
Textele conventionale. - Numai textele conventionale au vocatia de a poseda un
caracter obligatoriu si de a transpune vointa statelor de a se angaja in mod explicit in
domeniul drepturilor omului. Cu toate acestea, nu serveste la nimic utilizarea
ostentativA, cu orice ocazie - si adesea and nu e cazul (discursul mediatic asupra
1. Cu toate acestea, versiunea engleza a hotArarii pare sa face din DUDO o sursA formalA a
drepturilor omului : „Este in sine evident incompatibil cu principiile Cartei Natiunilor Unite,
precum ci cu principiile fundamentale enuntate in Declaratia Universals a Drepturilor Omului".
—IZVOWRELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN $1 INTERNATIONAL... 143
drepturilor omului) -, a textelor importante referitoare la drepturile omului, in
scopul de a denunta violarile comise de un stat sau altul : in prealabil, trebuie sa
existe certitudinea ca statul in cauzA este legat din punct de vedere juridic printr-o
anumita conventie de protectie a drepturilor omului. Ceea ce presupune indeplinirea
a cloud conditii. In primul rand, statul trebuie sa fie parte la Conventie si deci
fi exprimat consimtamantul definitiv de a fi legat de aceasta (art. 11 al Conventiei de
la Viena din 23 mai 1969 asupra dreptului tratatelor). Majoritatea conventiilor
generale in materie de drepturi ale omului prevad doua modalitati de exprimare a
consimtamantului statului (art. 26 PIDESC ; art. 48 PIDCP ; art. 8 Protocol facultativ
la Pact ; art. 74 CADO ; art. 63 Carta africana) : semnarea si ratificarea (singura
modalitate retinuta de articolul 59 CEDO) sau aderarea. In al doilea rand, Conventia
trebuie sa fi intrat in vigoare pentru ca dispozitiile sale sa fie integrate in ordinea
juridica. internationals (art. 24 al Conventiei de la Viena precit.) : aceasta intrare in
vigoare este supusa depunerii unui numar determinat de instrumente de ratificare sau
aderare (35 pentru PIDESC, art. 27, $i PIDCP, art. 49, si 10 pentru Protocol, art. 9 ;
10 pentru CEDO, art. 59, § 2 ; 11 pentru CADO, art. 74, § 2 ; 26 pentru Carta
africanA, art. 63, § 3).
Aplicarea in timp si in spatiu. - Din aceasta dubla conditie, care nu este
specified conventiilor internationale in materie de drepturi ale omului, decurge un
dublu decalaj - dAundtor protectiei drepturilor omului - in ceea ce prive$te aplicarea
dreptului conventional. Mai intai, un decalaj temporal, mai mult sau mai putin
important, intre momentul adoptarii conventiei si cel al intrarii sale in vigoare noua
ani pentru pactele Natiunilor Unite (16 decembrie 1966-3 ianuarie 1976 $i 23 martie
1976) ; trei ani pentru Conventia europeana (4 noiembrie 1950-3 septembrie 1953) ;
nouA ani pentru Conventia interamericana (22 noiembrie 1969-18 iulie 1978) ; cinci
ani pentru Carta africanA (28 iunie 1981-21 octombrie 1986). Mai mult, intervalul
se prelungeste pentru intrarea in vigoare a dispozitiilor facultative ale acestor
conventii, care enunta dispozitiile cele mai constrangatoare pentru state : treisprezece
ani pentru articolul 41 al PIDCP (competenta Comitetului Drepturilor Omului,
28 martie 1979) ; cinci ani pentru fostul articol 25 al CEDO (drept de recurs individual,
5 iulie 1955) $i opt ani pentru fostul articol 46 (jurisdictia Curtii, 3 septembrie 1958).
Cazul Conventiei din 21 decembrie 1965 cu privire la eliminarea tuturor formelor de
discriminare rasiala este clasic intrarea in vigoare a Conventiei a avut loc la trei ani
dupA incheierea acesteia (patru ianuarie 1969), pe cand articolul 14 (competenta
Comitetului) a intrat in vigoare saptesprezece ani mai tarziu (3 decembrie 1982).
Apoi, se produce un decalaj spatial (in ceea ce priveste domeniul de aplicare
geografica a textului), datorat intrarii in vigoare esalonate a conventiei textul intrat
in vigoare nu este obligatoriu decat pentru statele care si-au exprimat consimtamantul
definitiv de a fi legate prin Conventie, si nu pentru ansamblul semnatarilor. De
exemplu, PIDCP a devenit obligatoriu pentru Jamaica in 1976, pentru Peru in 1978,
pentru Islanda in 1979, pentru Republica Centrafricana in 1981, pentru Belgia in
1983, pentru Zambia in 1984 etc. ; pe de alts parte, un stat care a semnat Pactul in
1966 nu 1-a ratificat decat in 1997 (Honduras). Cazul Frantei este, din pacate,
revelator pentru aceasta esalonare a intrarii in vigoare a textului conventional, care
genereaza o fragmentare a domeniului geografic de aplicare Franta nu a ratificat
 rwv -rgiraMBIENTECE UREPTUETWEITIMPWI71tWATIONAL.:.
IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL... 145

CEDO deck dupa dou'azeci si patru de ani de la semnare (3 mai 1974) si nu a aderat Domeniul de protectie al dreptului european si international al drepturilor omuluil
la pactele Natiunilor Unite decal la 4 noiembrie 1980, respectiv la 17 februarie 1984 Texte Valoare Actiune Drept de Actiune Actiune Sancliune Continut
pentru Protocolul facultativ. Semnificatia textului conventional, fie el universal sau internationale juridical individualg petitie statal cu statala cu juridic variabil
regional, este astfel foarte relativd, geografic vorbind. In plus, situatia instrumentelor si europene cu obligatorie cu caracter individuals caracter caracter posibilS (reserve)
vocatie contencios contencios diplomatic
conventionale de protectie a drepturilor omului prezinta mari disparitati in ceea ce generals
priveste aplicarea for spatio-temporala data CEDO si CADOP leaga toate (sau CEDO DA DA DA DA DA
CADO DA DA DA (art. 45) DA DA
aproape toate) statele care intro in domeniul for potential de aplicare (cele 45 de state ( art. 62)
membre ale Consiliului Europei, pe de o parte, si 53 din cele 54 de state membre ale PIDCP + DA DA DA (art. 41) DA
OUA, pe de alta), PIDESC si PIDCP, dimpotrivA, nu angajeaza decal 146, respectiv protocol
facultativ
149 din cele 191 de membre ale ONU, iar CADO nu a intrat in vigoare deck pentru numai PIDCP DA DA (art. 41) DA
25 din cele 35 de membre ale OSA. Reticenta statelor de a se angaja definitiv in Carta africana DA DA DA DA
PIDESC DA DA
materie nu este incA depasitd, in ciuda unei evolutii pozitive in ultimii ani l . DODO NU Pia object
Pe scurt, se opereazA in drept o prima si importantA selectie a drepturilor CDFUE NU Far5 object
proclamate. Drepturile omului enuntate pe plan international nu sunt susceptibile de 1 intre paranteze figureaza art'colele clauzelor facultative.
a se impune unui anumit stat decat cu tripla conditie ca ele sal figureze intr-un text cu
caracter obligatoriu, ca acest text sal fi intrat in vigoare si ca statul in cauzA sal-1 fi
ratificat sau sal fi aderat la el. Chiar si in aceastA ipotezA, and un text obligatoriu a
intrat in vigoare pentru o serie de state, unele dintre drepturile enuntate nu vor obliga Principalele instrumente de proclamare a drepturilor omului mentionate in acest capitol se
statele respective.
regasesc, cu exceptia unei indicatii contrare, in culegerile de texte amintite, supra, nr. 5. Se va
consulta, de asemenea, clasificarea foarte utill a lui J. -B. Marie, „Instruments internationaux
1211 Domeniul de protectie al dreptului european §i international al drepturilor relatifs aux droits de t'homme", RUDH, 2003, p. 59.
omului. - Proliferarea textelor internationale de proclamare a drepturilor omului nu
trebuie sA creeze iluzii, cAci semnificatia reala a acestor texte in ceea ce priveste garantarea 1 Cu privire la pactele Natiunilor Unite. - In primul rand, a se citi J. Mourgeon : „Les
drepturilor este foarte variabilA. AceastA semnificatie poate fi apreciatA prin intermediul pactes internationaux relatifs aux droits de I'homme", AFDI, 1967, pp. 326-363, si „L'entree
a patru criterii natura juridical a textului (valoare obligatorie sau nu) ; existenta unui en vigueur des pactes internationaux relatifs aux droits de I'homme", AFDI, 1976,
drept la actiune individuals si natura acestui drept ; existenta unui drept la actiune statala pp. 290-304. A se vedea, de asemenea, P. Tavernier, „Destin du Pacte international relatif aux
droits civils et politiques vingt ans apres son entrée en vigueur", Melanges J. Mourgeon,
si natura acestui drept; posibilitatea de sanctionare judiciary in cazul unei eventuate
Bruylant, 1998, 479 ; E. Decaux, „Les droits fondamentaux en droit international", AJDA,
viol'Ari. Mai mult, luata in considerare izolat, fiecare convenfie intratA in vigoare are, prin 1998, numar special, „Les droits fondamentaux. Une nouvelle categoric juridique ? ", p. 66 ;
jocul rezervelor exprimate, un domeniu de aplicare ratione materiae cu „geometrie G. Cohen-Jonathan, „Les rapports entre la CEDH et le Pacte des Nations Unies sur les droits
variabilA" : articolele textului nu vor fi aplicabile in toate statele angajate (supra, nr. 48). civils et politiques", in Regionalisme et universalisrne dans le droit international contemporain,
Daca ne limitam la textele generale (dintre cele cu semnificatie specialA, Conventia Pedone, 1977, p. 313.
din 1965 cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasialA si Conventia
Natiunilor Unite Contra Torturii oferA un model de protectie asimilabil modelului 3 122 Conventiile asupra drepturilor copilului. - Intrata in vigoare foarte rapid
din tabel), tabelul urmator demonstreazA ea domeniul de protectie al DIDO este (2 septembrie 1990) si ratificatA la 19 august 2004 de 192 de state (textul in RGDIP, 1990,
departe de a fi uniform si prezintA degradarea acestuia, incepand de la Conventia p. 188), Conventia Natiunilor Unite confirms drepturile enuntate de conventiile generale
(dreptul la viatA, la libertatea de gandire, de constiinta si a religiei, la libertatea de expresie etc.)
europeanA si panA la Declaratia universals. Nu exists o proclamare internationals
si enuntA totodata drepturi specifice referitoare la interdictia de a-i separa pe parinti de copiii
units a drepturilor omului, ci mai curand diverse sisteme de proclamare, intre care tor, la adoptie, la protectia impotriva exploatArii, la categorii particulare de copii (handicapati,
se disting sistemele european si interamerican. refugiati, minoritati, soldati etc.). Conventia organizeaza un control al aplicarii sale, pe calea
rapoartelor periodice prezentate de state Comitetului pentru drepturile copilului (alcatuit din
zece experti independenti alesi pe o perioada de patru ani). A se vedea comentariile lui
1. 0 analizA geopolitical a obligatiilor consimtite de state permite o apreciere mai bung a M. Bossuyt, RUDH, 1990, p. 141 ; M. Bennouna, AFDI, 1989, p. 433 ; J.-L. Clergerie, RDP,
1990, p. 435 ; G. Raymond, JCP, 1990. I. 3451.
adevaratei forte a textelor conventionale. Se poate constata astfel rezistenta statelor africane Adoptata in cadrul Consiliului Europei la 25 ianuarie 1996 si intratA in vigoare la 1 iulie
fats de modalitatile de control cele mai constrangatoare : la 1 ianuarie 1994, 35 de state 2000, Conventia europeana asupra exercitarii drepturilor copilului (RGDIP, 1996, 304) prezintA
africane ratificasera PIDCP, insa doar 20 acceptasera dreptulla recurs individual (Protocol mai intai particularitatea de a fi deschisa semnarii sau aderarii pentru statele nemembre ale
facultativ) si 7 dreptul la recurs statal (art. 41) ; 42 de state ratificasera CEDR, insa doar Consiliului Europei (ca, de altfel, si aderArii Comunitatii Europene) si de a nu permite rezerve
doua articolul 14 (dreptul la recurs individual).
(9 ratificari la 20 august 2004). Aplicandu-se copiilor sub 18 ani, Conventia are ca obiectiv unit
146 TUSIDAVEIsfrEffEigtrYitLtJTEU
-RZR/TNIIThsiTERNATIONAL...
promovarea exercitarii drepturilor materiale ale copilului, recunoscandu-i acestuia drepturi
procedurale (dreptul de a fi informat si de a-si exprima opinia in procedurile ce it privesc ;
dreptul de a solicita desemnarea unui reprezentant special in aceste proceduri etc.) si definind
obligatiile autoritatilor judiciare in cadrul procedurilor ce-I vizeaza pe copil. Un Comitet
permanent interguvernamental este insarcinat sa „urmareasca" problemele referitoare la
interpretarea si aplicarea Conventiei si poate adopta, in acest sens, recomandari (comentariu
Y. Benhamou, RIDE, 1996, p. 23). Pentru tema in ansamblu, a se vedea J. Rubellin-Devichi
si R. Frank (coord.), L'enfant et les conventions internationales, PUL, 1996. A se vedea, de
asemenea, L. Couturier-Bourdiniere, „La CEDH et la protection des droits des enfants",
Melanges G. Cohen-Jonathan, Bruylant, 2004, 523.
123 Cu privire la largirea Consiliului Europei. - A se consulta, cu precadere, C. Gauthier,
L'elargissement du Conseil de l'Europe. Etude des mutations d'une organisation internationale,
tea., Universitatea Bordeaux IV, decembrie 2002, 634 p. dact. A se vedea, de asemenea,
F. Benoit-Rohmer, „L'application de la CEDH dans les pays d'Europe centrale et orientate",
Melanges G. Cohen-Jonathan, Bruylant, 2004, 219 ; H. Leuprecht, „General course. Human
rights in the new Europe", RCADE, 1994, vol. V. 2, 135 ; E. Gelin, „Les criteres d'admission
des nouveaux Etats independants au Conseil de l'Europe", RDIDC, 1996, 339 ; H. Klebes,
„Le Conseil de l'Europe survivra-t-il a son elargissement ? ", Melanges J. Schwob, Bruylant,
1997, 175.
Cu privire la Conventia Europeang a Drepturilor Omului. - A se consulta in principal
L.-E. Pettiti, E. Decaux, P.-H. Imbert (coord.), La Convention europeenne des droits de
l'homme. Commentaire article par article, Economica, 1995, (citata in continuare La CEDH...)
si J.-F. Renucci, Droit europeen des droits de l'homme, LGDJ, ed. a 3-a, 2002 ; P. Tavernier
(coord.), Quelle Europe pour les droits de l'homme ? , Bruylant, 1996 ; C. Teitgen-Colly
(ed.), Cinquantieme anniversaire de la CEDH, Bruylant, „Droit et justice", nr. 33, 2002;
J. Velu si R. Ergec, La Convention europeenne des droits de I 'homme , Bruylant, 1990. Pentru
o analiza sintetica, a se vedea : G. Cohen-Jonathan, Aspects europeen des droits fondamentaux,
Montchrestien, ed. a 3-a, 2002 ; J.-P. Marguenaud, La Cour europeenne des droits de l'homme,
Dalloz, „Connaissance du droit", ed. a 2-a, 2002 ; F. Sudre, La Convention europeenne des
droits de l'homme, PUF, „Que sais-je? ", nr. 2513, ed. a 6-a, 2004. A se vedea Mélanges en
l'honneur de : Poly Modinos, Pedone, 1968 ; Gerard Wiarda, Carl Heymanns, Koln, 1998 ;
G. Levasseur, Litec, 1992 ; J. Velu, Bruylant, 1992 ; Marc-Andre Eissen, Bruylant, 1995 ;
Louis-Edmond Pettiti, Bruylant, 1998 ; Rolv Ryssdal, Carl Heymanns, Koln, 2000 ; Pierre
Lambert, Bruylant, 2004. Pentru jurisprudenta, bibliografia citata supra, nr. 7.
Cu privire la procedura „de control", a se vedea A. Drzemczewski, „La prevention des
violations des droits de l'homme : les mecanismes de suivi du Conseil de l'Europe : un apercu
de son evolution", Melanges G. Cohen-Jonathan, precit., 127.
125 Cu privire la Carta Socials Europeans si drepturile sociale. - Pentru CSE, a se vedea
cu preeadere : J.-F. Akandji-Kombe, S. Leclerc (ed.), La Charte sociale europeenne, Bruylant,
„Rencontres europeennes", 2001 ; L. Samuel, Droits sociaux fondamentaux. Jurisprudence de
la Charte sociale europeenne, Ed. Consiliului Europei, 1997 ; Actele colocviului La Charte
sociale du XXI-e siecle, Ed. Consiliului Europei, 1997 ; C. Pettiti, „La Charte sociale europeenne
revisee", KIDH, 1997, p. 3 ; F Sudre, „Le protocole additionnel a la CSE prevoyant un
systeme de reclamations collectives", RGDIP, 1996, p. 715. Cu privire la jurisprudenta CEDS
(http : //www.humanrights.coe.int/cse.web), a se vedea J.-F. Akandji-Kombe, „L'application
de la Charte sociale europeenne : la mise en oeuvre de la procedure de reclamations collectives",
Droit social, 2000, 888, precum si cronicile aceluiasi autor in RTDH (2001, 1035 ; 2003, 113 ;
2004, 225).
IZVOARELE FORMALE ALE OREPTULUI EUROPEAN $1 INTERNATIONAL... 147
Dintr-o perspectiva mai larga, C. Grewe st F. Benoit-Rohmer, Les droits sociaux ou la
demolition de quelques poncifs, PU de Strasbourg, 2003 ; J.-F. Flauss (coord.), Droits sociaux
et droii europeen. Bilan et prospective de la protection normative, Bruylant-Nemesis, col.
„Droit et Justice", nr. 39, 2002.
Uniunea Europeanft si drepturile fundamentale. - 1) Cu privire la proteclia drepturilor
amentale in ordinea comunitara, a se vedea cu precadere : J. Rideau, „Le role de l'Union
europeenne en matiere de protection des droits de l'homme", RCADI, 1997, t. 265 ; F. Sudre
si H. Labayle (coord.), Realite et perspectives du droit communautaire des droits fondamentaux,
Bruylant, „Droit et justice", nr. 27, 2000; J.-F. Renucci, Droit europeen des droits de
l'homme, LGDJ, ed. a 3-a, 2002 ; Ph. Alston, L'Union europeenne et les droits de l'homme,
Bruylant, 2001. Se vor consulta, de asemenea : L. Dubouis, „Le role de la CJCE. Objet et
ported de la protection", in „La protection des droits fondamentaux par les juridictions
constitutionnelles en Europe", colocviul de la Aix, RIDC, 1981, pp. 601-623 ; M. Darmon,
„La prise en compte des droits fondamentaux par la CJCE", Rev. Sc. trim. Dr. pen. comp. ,
1995, p. 23 ; S. Leclerc, J.-F. Akandji-Kombe, M.-J. Redor, L'Union europeenne et les droits
fondamentaux, Bruylant, 1999 ; J.-P. Jacque, „Droits fondamentaux et competences intemes
de la Communaute europeenne", Mélanges G. Cohen-Jonathan, Bruylant, 2004, 1007.
2) Cu privire la raporturile dintre CEDO si ordinea comunitara, a se vedea cu precadere :
H. Labayle, „Droits fondamentaux et droit europeen", AJDA, 1998, numar special, „Les droits
fondamentaux. Une nouvelle categorie juridique ? ", p. 75 ; F. Picod, „Le juge communautaire
et l'interpretation europeenne", in F. Sudre (dir.), L'interpretation de la Convention europeenne
des droits de l'homme, Bruylant, „Droit et justice", nr. 21, 1998, p. 289 ; D. Simon, „Des
influences reciproques entre CJCE et CEDH : « Je t'aime, moi non plus'', ? ", Pouvoirs, nr. 96,
2001, 91 ; F. Sudre, „L'apport du droit international et europeen a la protection communautaire
des droits fondamentaux", SFDI, Droit international et droit communautaire, perspectives
actuelles, Pedone, 2000, p. 169 ; F. Tulkens, „L'Union europeenne devant la Cour europeenne",
in F. Benoit-Rohmer (coord.), „La Charte des droits fondamentaux de 1' Union europeenne",
RUDH, 2000, p. 50.
De asemenea: H. Monet, „La communaute europeenne et la CEDH", RTDH, 1994,
p. 501 ; M. Dony si E. Bribosia (ed.), L'avenir du systeme juridictionnel de l'Union europeenne,
Ed. de l'Universite de Bruxelles, 2002, 177 (a se vedea prezentarea lui F. Tulkens si
J. Callewaert, precum st aceea a lui J.-P. Jacque) ; G. Cohen-Jonathan, „La protection des droits
fondamentaux dans l'Union europeenne et la CEDH", Melanges Benoit Jeanneau, Dalloz,
2002, 3 ; L. Dubouis, „Les principes generaux du droit communautaire, un instrument perime
de protection des droits fondamentaux ? ", Mélanges Benoit Jeanneau, Dalloz, 2002, 77.
3) Cu privire la tratatul de la Amsterdam, a se vedea J. Andriantsimbazovina, „La CEDH
et la CJCE apres le traite d'Amsterdam : de I'emprunt a l'appropriation", Europe, 1998,
nr. 10, cron. nr. 7 ; F. Sudre, „La Communaute europeenne et les droits fondamentaux apres le
traite d'Amsterdam : vers un nouveau systeme europeen de protection des droits de l'homme ?",
JCP, ed. G, 1998, I, 100; P. Wachsmann, „Les droits de l'homme", RTDE, 1997, numar
special, „Le nand d'Amsterdam", 883.
4) Cu privire la Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, a se vedea
F Benoit-Rohmer (coord.), La Charte des..., RUDH, 2000, p. 1 ; G. Braibant, La Charte des... ,
Le Seuil, „Points", 2001 ; J.-Y. Carlier, 0. de Schutter (coord.), La Charte des..., Bruylant,
2002; comentariile la Carta de F. Benoit-Rohmer (D., 2001, cron., 1483), E. Bribosia si
0. De Schutter (Le Journal des tribunaux, 2001, 281) ; 0. Le Bot, „Charte de l'Union europeenne
et Convention de sauvegarde des droits de l'homme : la coexistence de deux catalogues de
droits", RTDH, 2003, 781 ; M.-C. Ponthoreau, „Le principe de l'indivisibilite des droits.
L'apport de la Charte des droits fondamentaux a la theorie generale des droits", RFDA, 2003,
928. Pentru intrebuintarea Cartei de catre judecatorul comunitar : L. Burgorgue-Larsen, „La
 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN 81 INTERNATIONAL...
148
oforce de l'evocationx, ou le fabuleux dentin de la Charte des droits fondamentaux de l'Union
europeenne", Mélanges Pierre Pactet, Dalloz, 2003, 78. Pentru Constitutia europeana si
Carta: G. Cohen-Jonathan si J. Dutheil de la Rochere (coord.), Constitution europeenne,
democratie et droits de l'homme, Bruylant-Nemesis, col. „Droit et justice", nr. 47, 2003;
J. Dutheil de la Rochere, „Les droits fondamentaux dans le projet de Traite etablissant une
constitution pour l'Europe", Melanges J.-C. Gautron, Pedone, 2004, 57 ; J.-F. Flauss, „Les
droits fondamentaux dans la Constitution europeenne : la constitutionnalisation de la Charte
des droits fondamentaux", RAE, 2001-2002/6, 703 ; J.-P. Jacque, „La Constitution pour
I'Europe et les droits fondamentaux", L'Europe des libertes, 2004-14, 9 ; F Turpin, „L integration
de la Charte des droits fondamentaux dans la Constitution europeenne", RTDE, 2003, 616.
5) Cu privire la problema aderarii la CEDO, a se vedea : G. Cohen-Jonathan, „L'adhesion
de la Communaute europeenne a la CEDH", Journal des tribunaux, Droit europeen, 1995,
nr. 17, p. 49; H. Kruger si C. Polakiewicz, „Propositions pour la creation d'un systeme
coherent de protection des droits de l'homme en Europe", RUDH, 2001, 1 ; 0. De Schutter,
„L'adhesion de ('Union europeenne a la CEDH comme element du &bat sur l'avenir de
l'Union", in M. Dony si E. Bribosia (ed.), L'avenir du systeme juridictionnel de l'Union
europeenne, Ed. de l'Universite de Bruxelles, 2002, 204 ; Comitetul director pentru drepturile
omului al Consiliului Europei, „Etude des questions juridiques et techniques d'une eventuelle
adhesion des Communautes europeennes a la CEDH", RUDH, 2002, nr. 9-12, 466.
6) Pentru studierea jurisprudentei comunitare in materie de drepturi fundamentale, a se
vedea : F. Sudre (coord.), S. Quellien, N. Rambion, C. Salviejo, Droit communautaire des droits
fondamentaux, Bruylant, „Droit et justice", 1999 ; F. Sudre (coord.), „Droit communautaire des
droits fondamentaux. Chronique de la jurisprudence de la CJCE", RTDH (cronica anuala,
incepand cu 1998).
127 Cu privire la CSCE. - Lucrarea de baza este V.Y. Ghebali, La diplomatie de la detente :
la CSCE, 1973-1989, Bruylant, 1989. A se vedea, de asemenea, E. Decaux, L'OSCE,
Repertoire international, Dalloz, 1989. Textele procesului de la Helsinki au fost reunite de
E. Decaux, Securite et cooperation en Europe, La Documentation frangaise, 1992. Pentru
Dimensiunea umana, a se vedea E. Decaux si L.-A. Sicilianos (coord.), La CSCE : dimension
humaine et reglement des differends, Montchrestien, 1993. Misiunile de experti, formate la
invitatia statului interesat sau la cererea altui stat al CSCE, presupun consimtAmantul statului
in cauza si au drept scop sa ajute la rezolvarea unei probleme particulare tinand de dimensiunea
umana, misiunea putand astfel sa-si exercite bunele oficii si medierea (doc. Moscova,
3 octombrie 1991, § 1-7). Constituirea unei misiuni de raportori nu necesita consimtamantul
statului vizat procedura poate fi initiata (cu sprijinul altor cinci state) de statul care solicitase
trimiterea unei misiuni de experti, dupa ce statul vizat a refuzat-o (ibidem, § 8-11), sau de un
stat participant (cu sprijinul altor noua state) care considers ca in statul vizat exists „un risc
deosebit de gray" ca dispozitiile referitoare la dimensiunea umana sa fie violate (ibidem, § 12).
Raportorii sunt insarcinati sa constate faptele si sa formuleze propuneri ; prima misiune a fost
alcatuita in octombrie 1992 pentru a investiga atrocitatile comise impotriva populatiei civile in
Croatia (a se vedea L.-A. Sicilianos, in E. Decaux si L.-A. Sicilianos (coord.), op. cit., p.159).
'I2 Cu privire la OSA si Conventia americans. - A se vedea H. Gros-Espiell, „Le systeme
interamericain comme regime regional de protection internationale des droits de I'homme",
RCADI, 1975. II, t. 145, pp. 1-56, si „L'OEA", in Manuel Unesco, p. 600; T. Buergenthal,
R. Norris, D. Schelton, Protecting human rights in the Americas, Engel, ed. a 3-a, 1990 ;
R.E. Piza, R. si G. Trejos, Derecho internacional de los derechos humanos : la Convention
americana, Ed. Juricentro, San Jose, 1989 ; P. Nikken, „Le systeme interamericain des droits
de l'homme", RUDH, 1990, p. 97. Cu privire la Curte si jurisprudenta acesteia, a se vedea cu
precadere H. Tigroudja si I.K. Panoussis, La Cour interamericaine des droits de l'homme.
IZVO-ARILE FoRM ALE' ALE DREPTULUI EUROPEAN 81 INTERNATIONAL... 149
Analyse de la jurisprudence consultative et contentieuse, Bruylant-Nemesis, col. „Droit et
justice", nr. 41, 2003. De asemenea, A.A. Cangado Trindade, „The Inter-American Court of
Human Rights at a crossroads : Current challenges and its emerging case-law on the eve of the
new century", Melanges R. Ryssdal, Carl Heymanns Verlag KG, 2000, p. 167 ; C. Cerna,
„Questions generates de droit international examinees par la Cour interamericaine des droits
de l'homme", AFDI, 1996, 715 ; H.P. Frumer, „Entre tradition et creativite juridique : la
jurisprudence de la Cour interamericaine des droits de l'homme", RBDI, 1995, 514;
H. Tigroudja, „L'autonomie du droit applicable par la Cour interamericaine des droits de l'homme
en marge d'arrets et avis consultatifs recents", RTDH, 2002, 69; E. Gialdino Rolando, „Le
nouveau reglement de la Comission interamericaine des droits de l'homme", RTDH, 2003, 895.
129 Cu privire la OSA si Carta africana. - Realismul este, probabil, trasatura politica
dominants a Cartei africane : luarea in considerare a realitatii socioeconomice si politice a
continentului african explica pozitia modesta a drepturilor economice, sociale si culturale
(art. 14-18: dreptul de proprietate, dreptul la munca, dreptul la protectia sanatatii si la
asistenta medicala, dreptul la educatie etc.), precum si caracterul rudimentar al mecanismului
de protectie. Pentru un studiu de ansamblu, a se consulta K. M'Baye, Les droits de l'homme
en Afrique, Pedone, ed. a 2-a, 2002. A se vedea, de asemenea, I. Nguema, „Perspectives des
droits de l'homme en Afrique. Les racines d'un defi permanent", RUDH, 1990, p. 49 ; A. Ba,
B. Koffi, F. Sahli, L'OUA, de la Charte d'Addis Abeba d la Convention des droits de l'homme
et des peuples, Silex, 1984 (in special pp. 403-458). Un studiu complet si obiectiv al CADOP
este realizat de F. Ouguergouz, La Charte africaine des droits de l'homme et des peuples, PUF,
1993, p. 478. Autorul pune accentul pe imprecizia drepturilor consacrate, generalitatea
clauzelor de limitare a drepturilor si pozitia privilegiata a indatoririlor individului fail de stat.
A se vedea, de asemenea : J. Matringe, Tradition et modernite dans la Charte africaine des
droits de l'homme et des peuples, Bruylant, 1996 ; V. Eteka Yemet, La Charte africaine des
droits de l'homme et des peuples, L'Harmattan, 1996; I. Nguema, „Note introductive au 2'
rapport d'activites de la Commission africaine des droits de l'homme et des peuples", RUDH,
1989, p. 505 ; B. Ngom, „Presentation de la Charte africaine des droits de I'homme et des
peuples", in Droits de l'homme, droits des peuples, A. Fenet (coord.), PUF, 1982 (confine
textul Cartei). Referitor la Protocolul de la Ouagadougou (supra, nr. 112), a se vedea
M. Mubialia, „La Cour africaine des droits de l'homme et des peuples ; mimetisme institu-
tionnel ou avancee judiciaire ?", RGDIP, 1998, 765 ; F. Quillere-Majzoub, „L'option juridic-
tionnelle de la protection des droits de I'homme en Afrique", RTDH, 2000, 729.
Pentru un aspect particular, J.-F. Flauss, „Notule sur les mesures provisoires devant la
Commission africaine des droits de l'homme et des peuples", RTDH, 2003, 923.
138 Cu privire la Liga statelor arabe, Islam si drepturile omului. - A se consulta S. Aldeeb
Abu-Salieh, Les musulmans face aux droits de l'homme, Ed. Winkler, Bochum, 1994, si „Les
mouvements islamiques, la loi islamique et les droits de l'homme", RTDH, 1998, 251 ; de
asemenea, A. Mahiou, „La Charte arabe des droits de l'homme", in Mélanges H. Thierry,
Pedone, 1998, p. 309 ; Abu Sahliel, „La definition internationale des droits de l'homme et
l'Istam", RGDIP, 1985, p. 625 ; P. Tavernier, „Les Etats arabes, l'ONU et les droits de
l'homme", in G. Conac si A. Amor, Islam et droits de l'homme, Economica, 1994, p. 57.
131 Cu privire la natura juridica a instrumentului de proclamare a drepturilor omului. -
A se consulta: R.-J. Dupuy, Droit declaratoire et droit progranunatoire : de la coutume
sauvage d la soft law, L'elaboration du droit international public, Pedone, 1975, pp. 132-148 ;
H. Thierry, „Les resolutions des organes internationaux dans la jurisprudence de la CIJ",
RCADI, 1980-2, p. 385 ; M. Virally, „A propos de la lex ferenda", Melanges P. Reuter, Le
droit international: unite et diversite, Pedone, 1981, p. 519, precum si „La distinction entre
 FUNDAMENTELE DREPTULUI EUROPEAN SI INTERNATIONAL...
150
les textes internationaux de port& juridique et les textes internationaux depourvus de portee
juridique (a l'exception des textes emanant des organisations internationales)", Ann. IDI,
1983, vol. 60. 1, pp. 166-328. Referitor la Actul final al CSCE, a se vedea J.-F. Prevost,
1975, pp. 73-127.
„Observations sur la nature juridique de l'Acte final de la CSCE", AFDI,

132 Cu privire la natura juridica a DUDO. - A se vedea : E. Decaux, „Droit declaratoire

la nr. 5, p. 81 ; L.-A. Sicilianos, „La portee de
et droit programmatoire", in SFDI, op. cit.,
Commission nationale consultative des droits de l'homme, La
la Declaration universelle", in La Documentation frangaise,
Declaration universelle des droits de l'homme, 1948-1998,
1999, p. 321. Doctrina nu introduce in bilanlul actual al codificarii internationale pactele
internationale din 1966 (cel putin in cazul PIDCP), ceea ce lasa sa se inteleaga - iar not
impartasim aceasta opinie - ca pactele nu au operat o transformare a regulilor cutumiare
Partea a doua
ed. a 7-a,
preexistente in reguli scrise (P. Daillier si A. Pellet, Droit international publft,
LGDJ, 2002, nr. 217). Este, de asemenea, edificator faptul ca Actul final de la Helsinki
nr. 74) nu fac
RegimuLlufklic al drepturilor_omului
(principiul VII), precum si Rezolutia IDI din 13 septembrie 1989 (art. 1, supra,
referire la DUDO ca atare, ci doar in conexiune cu Carta Natiunilor Unite. Definitia domeniului de studiu. - Regimul juridic al drepturilor omului
reprezinta ansamblul dispozitiilor de drept pozitiv international si european care
133 Cu privire la Franca conventiile referitoare la drepturile omului. - In legatura cu ii permit individului sä se bucure de drepturile si libertatile sale. Acest regim
aderarea Frantei la pactele internationale 5i la Protocolul facultativ, a se vedea : P.-H. Imbert, corespunde unei anumite forme de organizare, variabila in functie de drepturile
1980, pp. 31-43 (contine
„La France et les traites relatifs aux droits de l'homme", AFDI, in cauza si de circumstance, care determine intinderea drepturilor recunoscute.
textul rezervelor si declaratiilor interpretative la PIDCP) ; V. Coussirat-Coustere, „L'adhesion Studiul principiilor directoare ale acestui regim juridic (capitolul. 1) it va
1983, pp. 510-523.
de la France au Protocole facultatif se rapportant au PIDCP", AFDI, preceda pe acela al drepturilor garantate (capitolul 2).
Franta a ratificat CEDO la 3 mai 1974 (decretul 74-369 din 3 mai 1974, care a dus la Limitele lucrarii de fate exclud o examinare a tuturor instrumentelor interna-
4 mai 1974, p. 4750), dupe adoptarea legii 72-1227 din 3ldecembrie
publicarea CEDO, JO, 3 ianuarie 1974, p. 67). A se vedea
tionale de protectie a drepturilor omului. Bazandu-ne pe analiza anterioara a
1973, prin care a fost autorizata aceasta ratificare (JO, domeniului de protectie al dreptului international al drepturilor omului (supra,
1974, p. 1319 ; R. Goy, „La
A. Pellet, „La ratification frangaise de la CEDH", RDP, nr. 120), vom reline ca obiect de studiu, cu titlu principal, Conventia Europeana
1975, p. 31 ; V. Coussirat-Coustere, „La
ratification par la France de la CEDH", NILR, a Drepturilor Omului, instrument regional, precum si Pactul International cu privire
reserve frangaise a l'article 15 de la CEDH", JDI, 1975, pp. 269-293. la Drepturile Civile 5i Politico, instrument universal. Pentru a evita riscul de a
ramane pur teoretica, analiza nu se va limita la o interpretare literald a textelor,
ci trebuie sä se bazeze pe o cercetare a practicii drepturilor omului, asa cum
emana aceasta de la organele de control (Curtea europeana a drepturilor omului,
respectiv Comitetul Drepturilor Omului al PIDCP).
Analiza dreptului Conventiei Europene a Drepturilor Omului (supra, nr. 95)
se impune astfel ca model de referinti. Substantial imbogatit de o jurisprudenta
abundental , dreptul Conventiei tine de dreptul pozitiv si realizeaza in ordinea
intemationala „Wridicizarea" drepturilor omului, operand receptarea si transpunerea
for intr-un veritabil instrument normative. Preluat in jurisprudenta jurisdictiilor
nationale, dreptul european este astazi aplicat pe scare larga in ordinea juridica

1. In textul lucrarii, hotardrile Curtii europene anterioare anului 1996 sunt citate facandu-se
referire la numdrul for de publicare in seria A a hotdrarilor 5i deciziilor Curtii. Din 1996,
hotdrarile pronuntate in cursul unui an sunt publicate in Culegerea de hotArari 5i decizii de pe
anul respectiv ; o trimitere la Culegere ni s-a parut inutild, de vreme ce toate hotardrile Curtii
sunt disponibile pe site-ul sal Internet, http : //www.echr.coe.int. Pentru hotArkile de principiu,
a se consulta F. Sudre, J.-P. Marguenaud, J. Andriantsimbazovina, A. Gouttenoire, M. Levinet,
Les grands arrets de la Cour europeenne des droits de l'hointne, PUF, „Themis", ed. a 2-a,
2004.
2. Reamintim ca deciziile CDO, spre deosebire de hotararile Curtii europene a drepturilor omului,
nu sunt investite cu forty juridica obligatorie.
interns. Se cuvine, de aceea, sA avem in vedere aceastA dimensiune interns,
subliniind cazurile de aplicare remarcabilA a Conventiei de cAtre jurisdicnile interne,
pentru a nu oferi o viziune reductionista asupra dreptului CEDO.
Pe de altA parte, nu am putea neglija nici aportul „ramurii universale" a
dreptului international al drepturilor omului, astfel ca vom proceda la o comparatie
sistematicl intre PIDCP §i jurisprudenta Comitetului Drepturilor Omului.
Capitolul
Principiile directoare

Regimul juridic al drepturilor omului se organizeaza in jurul a trei principii

directoare, de origine in acelasi timp conventionale si jurisprudentiala, anume :
aplicabilitatea directs, subsidiaritatea si eficienta normei conventionale de protectie a
drepturilor.

Sectiunea I
Aplicabilitatea directs a normei conventionale

135 Impactul unui drept recunoscut de o dispozitie internationals este mai mare
dace regula internationals este direct aplicabila : individul poate astfel sa se prevaleze
direct de ea in fata jurisdictiilor interne, atat impotriva unor dispozitii normative de
drept intern, cat si a unor acte individuale.

I. Conditiile aplicabilitatil directe

Aplicabilitatea directs a regulii internationale este subordonata unui numar de doua

conditii cumulative.

,dincorporarea normei conventionale in ordinea juridica interns

133 Diversitate de statut. — Aplicabilitatea directs presupune, in primul rand,
faptul ca regula internationale nu are nevoie, pentru a fi aplicabila, sa fie introdusa in
ordinea juridica interns printr-o dispozitie specials. Aceasta problems a „receptarii"
regulii conventionale tine de regimul constitutional al statelor, care defineste atitudinea
generals a statului in raport cu dreritul international. In aceasta privinta, litera CEDO
(ca si aceea a Pactului) nu impune integrarea Conventiei in dreptul intern, iar
judecatorii de la Strasbourg nu au creat nici o doctrine privind aplicabilitatea directs,
deli Curtea, in decizia Irlanda contra Marea Britanie din 18 ianuarie 1978, a notat ca
intentia celor care au intocmit textul „se reflects cu deosebita fidelitate acolo unde
Conventia a fost incorporata in ordinea juridica interns" (A. 25, § 239). Situatia
Conventiei in dreptul intern implica astfel o mare diversitate. Cu exceptia statelor
membre ale Consiliului Europei in care normele internationale au valoare juridica
doar in planul raporturilor interstatale, nefa'cand parte din dreptul intern (Irlanda),
154 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
Conventia este incorporate in ordinea juridica interne a celorlalte state membre, fie
direct, prin efectul dispozitiilor constitutionale nationale (Belgia, Olanda, Portugalia,
Spania, Franta, Bulgaria etc.), fie indirect, dupd transpunerea in ordinea interns
printr-o lege specials (Malta, Finlanda, Danemarca, Islanda, Suedia, Norvegia,
Marea Britanie) I . In consecinta, CEDO ca atare, in prima ipoteza, si normele sale
substantiate, in cea de-a doua, beneficiaza, in tarile amintite, de aplicabilitate directs.
In mod similar, rangul Conventiei in ordinea juridica interne, atunci cand este
incorporate acesteia, este variabil, find determinat de solutiile constitutionale nationale
rang supraconstitutional (Olanda), constitutional (Austria), infraconstitutional, dar
supralegislativ (Belgia, Grecia, Elvetia, Spania, Franta, Bulgaria, Republica Celia etc.)
sau legislativ (Germania, Italia, Turcia, Finlanda, Ungaria etc.). In prezent, dispozitiile
CEDO au cel putin forts de lege in toate statele membre ale Consiliului Europei2.
In cazul Frantei, din articolul 55 al Constitutiei de la 4 octombrie 1958 rezulta
integrarea directs a regulii conventionale - CEDO sau PIDCP - in ordinea juridica
interne, precum si definirea rangului ei in ierarhia normelor „Tratatele sau acordurile
ratificate on aprobate dupe toate regulile au, inca de la publicare, o autoritate
superioara fats de cea a legilor, sub rezerva aplicarii de catre cealalta parte a fiecarui
acord sau tratat" (despre conditia reciprocitatii, supra, nr. 42). Asadar, tratatul
international are rang supralegislativ, dar, in mod necesar, infraconstitutional, de vreme
ce autoritatea sa juridica in dreptul intern derive chiar din Constitutie (infra, nr. 137).
37 Prioritatea normei conventionale. - Problema prioritatii regulii conventionale
se dedubleaza, dupd cum aceasta este abordata in ordinea internationala sau in
ordinea interns.
1) In ordinea internationala, in privinta Conventiei Europene a Drepturilor
Omului, Curtea europeana a afirmat net prioritatea acesteia asupra tuturor actelor
interne, indiferent de natura for si de calitatea organului de la care provin. Conventia
prevaleaza deci asupra actelor constitutionale3 , lucru pe care it aminteste foarte clar
hotararea Partidul Comunist Unit din Turcia contra "Ilircia, din 30 ianuarie 1998
(GACEDH, nr. 50) : statele raspund pentru respectarea Conventiei in temeiul exercitarii
„intregii for <<jurisdictii»", indiferent de tipul normelor sau masurilor in cauza ; ele
nu dispun deci de nici o imunitate constitutionals, iar „organizarea for institutionala
si politica (...) trebuie sa respecte drepturile si principiile Inscrise in Conventie"
(§ 29-30). Acest lucru este confirmat in mod rasunator de hotararea Zielinski,
Pradal, Gonzalez si altii contra Franta, din 28 octombrie 1999, prin care Curtea
1. Human Rights Act 1998 (adoptat la 9 noiembrie 1998 de Parlament) procedeazA la
incorporarea CEDO in dreptul englez, scotian si nord-irlandez (obs. J. Bell, in „Chronique
de droit &ranger", RFDC, 37, 1999, 187 ; J.-F. Flauss, „Human Rights Act 1998 :
kaleidoscope", RFDC, 48, 2001, 695).
2. Cu toate acestea, statutul CEDO in noile state ale Europei de Est nu este intotdeauna clar
definit (este cazul Poloniei). A se vedea Comisia europeana pentru democratie prin drept,
Les rapports entre le droit international et le droit interne, Consiliul Europei, 1993, si
Actele seminarului de la Leyden, „La mise en oeuvre interne de la CEDH en Europe de
I'Est et de l'Ouest", RUDH, 1992, 354.
3. De exemplu, Open Door, 29 octombrie 1992, GACEDH, nr. 61 ; Ruiz-Mateos, 23 iunie
1993, GACEDH, nr. 20.
PRINCIPIILE DIRECTOARE 155
europeana considers ca o lege de validare apreciatO ca find conforms Constitutiei de
care consiliul constitutional francez este totu§i contrail. Conventiei (in articolul 6, § 1 ;
GACEDH, nr. 24 ; infra, nr. 211).
2) In ordinea interne franceza, solutia este alta. Articolul 55 al Constitutiei
itnplicA prevalenta Constitutiei asupra tratatului international (supra, nr. 136). Consiliul
de Stat, in hotArarea Adurdrii din 30 octombrie 1998, Sarran, Levacher §i altii,
enunta clar principiul conform canda „suprematia conferita (de articolul 55 din
Constitutie) angajamentelor internationale nu se aplicA, in ordinea interns, dispozitiilor
de nature constitutionala" . Curtea de casatie se pronunta in mod similar (Cass. Ass.
Hen., 2 iunie, Fraisse)2 . Recunoscandu-i Constitutiei calitatea de norma superioarA
a ordinii juridice franceze3 , jurisdictiile superioare refuza astfel sA se angajeze pe
calea unui control de conventionalitate a Constitutiei, adicA a unui control al compati-
bilitAtii intre o dispozitie constitutionalA §i o prevedere conventionalA.
Articolul 55 din Constitutie stipuleazA, de asemenea, principiul prioritatii tratatului
international asupra legii nationale §i, prin urmare, asupra actelor juridice interne
subordonate legii. In decizia 74-54 DC, din 15 ianuarie 1975, referitoare la legea
privind Intreruperea voluntary de sarcine , Consiliul constitutional refuza sA controleze
conventionalitatea legii in cadrul controlului de constitutionalitate, in special pe
motiv ca superioritatea tratatului asupra legii are un caracter „relativ si contingent" -
ceea ce este foarte discutabil, find vorba de un tratat cu „caracter obiectiv" (supra,
nr. 40) -, in timp ce superioritatea Constitutiei asupra legii are un caracter „absolut
§i definitiv" ; in consecinta, judecatorul constitutional considers ca nu tine de
competenta lui Ca, „atunci and este sesizat in aplicarea articolului 61 din Constitutie,
sal analizeze conformitatea unei legi cu prevederile unui tratat sau unui acord international".
Diferit a5adar de controlul de constitutionalitate a legii, care este rezervat Consiliului
constitutional, controlul de conventionalitate a legii incumba de acum jurisdictiilor
ordinare5 , insarcinate sa punA in practica cerintele articolului 55 din Constitutie,
acordand prioritate, dace este cazul, tratatului international asupra legii nationale
contrare (infra, nr. 140). Prioritatea regulii conventionale fatal de lege este in prezent
admisa fare discutie, indiferent dacA legea nationala este anterioarA sau posterioara
1. RFDA, 1998, 1081, concl. C. Maugtie, si p. 1094, obs. D. Alland ; RDP, 1999, 919, nota
J.-E. Flauss ; RFDA, 1999, 57, obs. L. Dubouis.
2. RDP, 2000, 1037, note X. Pretot ; Europe, 2000, cron. nr. 8, A. Rigaux si D. Simon ; D. ,
2000, jur., 865, nota B. Mathieu si M. Verpeaux ; RTD civ., 2000, 672, cron. R. Libchaber.
3. Pentru o solutie implicita anterioara, CE Ass., 3 iulie 1996, Rorie, RFDA, 1996, 870,
concl. J.-M. Delarue ; RFDA, 1996, 882 ti urm., note L. Favoreu, P. Gad'a, H. Labayle
si P. Delvolve.
4. Rec., p. 19; L. Favoreu si L. Philip, Les grandes decisions du Conseil constitutionnel,
Dalloz, ed. a 12-a, 2003, nr. 23 ; AJDA, 1975, 136, nota J. Rivero.
5. Dupe cum Consiliul constitutional, in calitate de judecator de drept comun al contenciosului
electoral, s-a angajat el insusi sA o demonstreze : decizia din 21 octombrie 1998, Val
d'Oise, Rec., 183 (compatibilitatea legii din 11 iulie 1986 privind scrutinul majoritar in
doua tururi cu articolul 3 din Protocolul 1 al CEDO), si decizia din 8 noiembrie 1988,
Seine Saint-Denis, Rec., 196 (compatibilitatea cu articolul 6 § 1, CEDO, a regulamentului
aplicabil procedurii desfAsurate in fata Consiliului constitutional pentru contenciosul
electoral). A se vedea B. Genevois, „Le juge de Pelection, le traite et la loi", RFDA, 1988, 915.
156 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
tratatului. DupA Curtea de casatie (Ch. Mixte, 24 mai 1975, Societe des cafés
Jacques Vabre, D., 1975, 496, concl. A. Touffait), Consiliul de Stat a apreciat, in
decizia Nicolo din 20 octombrie 1989 (RTDE, 1989, p. 771, concl. J. Frydman), ca
legea nationalA posterioara nu poate impiedica aplicarea unei conventii internationale
anterioare (pentru o ilustrare referitoare atat la CEDO, cat si la PIDCP, CE,
21 decembrie 1990, Confederatia nationala a asociatiilor familiale catolice si altii,
AJDA, 1991, p. 158, obs. C.M., F.D. si IA., p. 91).
Aceasta solutie de principiu - valoare infraconstitutionala, dar supralegislativa a
Conventiei de protectie a drepturilor omului - se aplica firesc atat in cazul CEDO, cat
si in cazul PIDCP.
Totusi, controlul de conventionalitate a legii concurs la ocolirea controlului de
constitutionalitate tinde sa transforme judecatorii ordinari in judecatori „de gradul
doi ai constitutionalifatii dispozitiilor legislative" (N. Molfessis, cron. RTD civ.,
1999, 241)1 . Aceasta se intamplA cu precadere atunci tend judecatorul ordinar decide
ca o lege, apreciatA drept conforms Constitutiei de catre Consiliul constitutional, este
inaplicabila, pe motivul „neconventionalitatii sale" (in practice, al caracterului sau
contrar CEDO).
Ca urmare a hotArarii Zielinski si altii a Curtii europene, mai multe jurisdictii ordinare au
respins astfel aplicarea legii de validare litigioase, pe motiv ca este contrail articolului 6
al CEDO (Curtea de apel Limoges, 13 martie 2000, Polyclinique Saint-Damien contra
CMSA Correze, D., 2000, IR, 127; CAA Nancy, 5 decembrie 2000, Caisse primaire
d'assurance maladie de Metz si Caisse regionale d'assurance vieillesse d'Alsace-Moselle,
AJDA, 2001, 278, note P. Rousselle ; RFDA, 2001, 752, obs. D. Giltard). Despre controlul
legilor de validare, infra, nr. 212.
B. Calitatea specifics a normei conventionale
Cea de-a doua conditie pentru aplicabilitatea directs a unei reguli internationale se
referA la norma conventionald in sine, care trebuie sa aiba un efect direct. Aceasta
conditie comporta o dubla cerinta.
13/1 Intentia pArtilor contractante. - In primul rand, efectul direct al normei
internationale ramane o exceptie si tine de intentia exprimata de partile semnatare de
a crea drepturi pentru particulari (supra, nr. 57). Cu toate acestea, aprecierea
intentiilor pArtilor este uneori delicate, chiar si in cazul conventiilor internationale de
protectie a drepturilor omului. Dace formularea articolului 1 al CEDO este explicitA -
„Inaltele PArti contractante ii recunosc oricarei persoane ce intra sub jurisdictia for
drepturi ai libertAti" definite in Conventie - si nu a suscitat controverse, dimpotriva,
termenii utilizati de Pactele Natiunilor Unite, Carta SocialA Europeand sau Conventia
Natiunilor Unite asupra drepturilor copilului lasd loc de discutie : aici, statele nu
„recunosc" drepturi indivizilor, ci „se angajeaza sa respecte drepturile" enuntate in
1. Cu o rezervA totusi : controlul de conventionalitate permite doar respingerea aplicarii
dispozitiei legislative care este contestata in litigiu.
PRINCIPIILE DIRECTOARE 157
conventia pertinenta ; tratatul international se adreseaza statelor, si 111.1 indivizilor' .
Consiliul de Stat a refuzat astfel sa admits ca un reclamant individual se poate prevala
direct de articolul 4 al Cartei Sociale Europene, potrivit caruia, „pentru a asigura
exercitarea efectiva a dreptului la o remuneratie echitabilA, partile contractante se
angajeaza (...) sa recunoasca dreptul tuturor lucrAtorilor la o perioada rezonabilA de
preaviz in cazul incetarii angajarii" (CE, 20 aprilie 1984, ministrul Bugetului contra
dra Valton dra Crepeaux, Rec., p. 148).
Felul cum este formulatA aceastA prevedere determine inalta Adunare sa o interpreteze
ca find un simplu angajament statal, care ii lass o mare putere de decizie statului,
nu o regula direct aplicabilA ca atare.
139 Precizia normei. - In al doilea rand, regula in cauzA trebuie sA fie suficient de
precisa, atat in ceea ce priveste obiectul, cat si forma ei, pentru a fi direct aplicabila
in ordinea interns Med mAsuri complementare de punere in executare ; ea trebuie sa fie
deci self-executing. Este cazul dispozitiilor CEDO (Titlul I si Protocoalele 1, 4, 6 si 7) :
de exemplu, caracterul direct aplicabil al dreptului la respectarea vietii private
(art. 8) este reamintit de Curte in hotararea Van Oosterwijck din 6 noiembrie 1980
(A. 40, § 33). Atat judecatorul judiciar, care a deschis min?, cat si judecatorul adminis-
trativ3 francez au admis cu usurinta aplicabilitatea directA a CEDO in toate dispozitiile sale.
Se putea pune intrebarea dace articolui 13, care garanteaza „dreptul la un recurs efectiv"
in dreptul intern, are efect direct, in conditiile in care exercitarea acestui drept presupune
ca legea nationala sa fi organizat in prealabil un recurs. Judecatorul national a admis totusi
ca articolul 13 poate fi invocat direct in fata lui (de exemplu, CE, 12 martie 1999, Lo,
nr. 200012 ; CE, 24 iunie 2002, Prefectul din Haute-Garonne contra dl Terzout-Yettou,
nr. 215400 ; CE, 26 februarie 2003, Merkhantar, nr. 241385).
Dimpotriva, conventiile internationale ce contin „dispozitii-program", in care
aplicarea drepturilor proclamate este subordonatA masurilor de executare legislative
sau regulamentare pe care trebuie sä le ia statele, nu indeplinesc aceste conditii ; ele
enuntA principii sau reguli de conduits pentru statele semnatare, neavand caracterul
precis si complet al regulilor aplicabile in dreptul intern. Este, cu precadere, cazul
conventiilor ce proclama drepturile economice, sociale culturale, ca de exemplu Pactul
International cu privire la Drepturile Economice, Sociale si Culturale, care prevede
1. Din ratiuni identice, caracterul direct aplicabil al CADO si al Cartel africane este discutabil :
statele parti la aceste conventii „se angajeaza" sa ia masurile interne necesare pentru a
impune respectarea drepturilor proclamate. Caracterul programatic al drepturilor economice
proclamate de Carta africana este, pe de an parte, evident.
2. Cass. crim., 3 iunie 1975, Respino, Bull. crim., nr. 141, p. 382; Cass. crim., 30 iunie
1976, Eisner, Glaser, Munoz-Rojo, JCP, 1976. II. 18435.
3. A se vedea rapoartele lui R. Abraham si F. Sudre, in „Le juge administratif et la CEDH",
RUDH, 1991, pp. 275 si 259.
4. In concluzia unui studiu de drept comparat, C. Grewe subliniaza ca, in timp ce drepturile
economice si sociale sunt recunoscute de textele constitutionale, „nici o constitutie nu le
permite justitiabililor sa inainteze plangeri in fata unui judecator national doar in baza
textului constitutional ; cu alte cuvinte, drepturile economice si sociale nu sunt drepturi
subjective, ele nefiind direct aplicabile" (C. Grewe, „La prise en compte des droits
economiques et sociaux par les constitutions europeennes", Rev. fr. aff. soc., 1996, nr. 4).
158 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
ca statele parti se angajeaza „sa. actioneze (...) in vederea asigurarii progresive a
exercitiului deplin al drepturilor recunoscute in prezentul Pact prin toate mijloacele
adecvate (...)" (art. 2, § 1)1 . Consiliul de Stat apreciaza astfel ca un reclamant nu
poate invoca direct prevederile PIDESC (CE, 5 martie 1999, Rouquette, RFDA,
1999, p. 357, concl. C. Maugile, AJDA, 1999, p. 420, cron. F. Raynaud si
P. Fombeur ; CE, 26 ianuarie 2000, Annad, nr. 170579).
Conventia Natiunilor Unite asupra drepturilor copilului tontine, de asemenea, o
dispozitie generals care nu pare sa creeze o obligatie de aplicare imediata.2 $i la care
a recurs Curtea de casatie pentru a-i nega Conventiei orice efect direct („dispozitifie
Conventiei (...) nu pot fi invocate in fata tribunalelor"), pe motiv ca ea „nu creeaza
obligatii decat in sarcina statelor parti" (Civ. 1$, 10 martie 1993, Le Jeune)3
Consiliul de Stat este mai nuantat $i procedeaza la o analiza selective (pe articole) a aplicabilitAii
directe a Conventiei Natiunilor Unite asupra drepturilor copilului (de exemplu, CE, 29 iulie
1994, Prefectul departamentului Seine-Maritime, RFDA, 1994, p. 1219, note D. Ruzie CE,
10 martie 1995, Demirpence, D. , 1995, p. 617, note Y. Benhamou ; in special, Consiliul de
Stat apreciaza, prin decizia sa din 22 septembrie 1997 in cazul drei Cinar (concl. R. Abraham,
RFDA, 1998, 562, note A. Gouttenoir-Cornut, JCP G, 1998, II, 10051), ca articolul 3, § 1 al
Conventiei, care dispune ca „interesul superior al copilului trebuie sA fie o preocupare
primordiala" in toate deciziile ce it vizeaza, are aplicabilitate directl (pentru o solutie contrail
referitoare la articolele 26, § 1, $i 27, § 1 din Conventie, a se vedea CE, 23 aprilie 1997,
GISTI, concl. R. Abraham, RFDA, 1997, 585 ; AJDA, 1997, 482, cron. D. Chauvaux si
T.-X.Girardot ; iar pentru articolul 9 din Conventie, CE, 10 octombrie 2001, Prefect al Politiei
contra Jacqueline Booh, casat. Coulibaly, nr. 229998, RFDA, 2002, 403, obs. D. Ruzie ).
Subliniem ca aprecierea celei de-a doua conditii, in acelasi timp subiectiva
obiectiva, ii revine in fine judecatorului national. In stadiul actual al dreptului francez,
doar CEDO, dupa cum o demonstreaza jurisprudenta abundente, si PIDCP5 beneficiaza
de o aplicabilitate directs indiscutabila.
1. Se va observa totu$i ca PIDCP confine o dispozitie similara, care nu a stat in tales aplicabilitefii
. sale directe in dreptul intern: statele parti „se angajeaza sa faca (...) aranjamentele care sa
permits adoptarea unor asemenea masuri de ordin legislativ sau de alt ordin, apte sa garanteze
efectul drepturilor recunoscute in prezentul Pact si care nu stint deja in vigoare" (art. 2, § 2).
2. Art. 4 din Convenne : „Statele parti se angajeaza sa is toate masurile legislative, administrative
$i de alts nature care sunt necesare pentru a pune in practice drepturile recunoscute in
prezenta Conventie". Aplicabilitatea Conventiei europene asupra exercitarii drepturilor
copilului (supra, nr. 122) prezintA si ea un grad malt de incertitudine : conform articolului 12,
Partite „incurajeaza... promovarea $i exercitarea drepturilor copilului".
3. D, 1993, 361, note J. Massip, obs. C. Neirinck $i P.M. Martin, JCP, 1993. I. 3677, $i M.-C.
Rondeau-Rivier, D, 1993, cron. 203. A se vedea A.-D. Olinga, „L'applicabilite directe de la
Convention internationale sur les droits de l'enfant devant le juge frangais", R7DH, 1995, p. 673.
4. Vom da Ca exemplu, dintr-un mare numar de decizii (a se vedea indexul jurisprudentei),
Cass. Ass. Nen., 11 decembrie 1992, Marc X $i Rene X, JCP, 1993. II. 21991, concl.
M. Jeol ; Conseil d'Etat Ass., 19 aprilie 1991, Belgacem si Babas (doua spete), concl.
R. Abraham, RFDA, 1991, p. 497.
5. A se vedea CE, 21 decembrie 1990, Confederatia nationala a asociatiilor familiale catolice
si altii, Rec., p. 368 ; CE, 3 iunie 1991, SA Ets Bernstein contra ministrul Economiei,
Finantelor si Bugetului, Rec., p. 673 ; Cass. civ. 1", 13 decembrie 1989, Asociatia „Alma
Mater" contra Procurorul Republicii de pe langa TGI Paris, Bull., 1989, p. 260 ; Cass. civ. 1",
28 noiembrie 1984, Perceptorul general contra Buisson, Bull., 1984, p. 272.
" 151011MITLtbfftECTOARE- 159
II. Semnificatia efectului direct
140 Judecatorul national - judecator de drept comun al Conventiei. - 1) Efectul
direct prezinta consecinta esentiala de a conferi justitiabilului un drept de a actiona
corelativ, de a da judecatorului national un drept de a statua. Judecatorul national este
judecatorul de drept comun al conventiei internationale cu efect direct : lui ii revine,
in primul rand, sarcina de a asigura sanctionarea dreptului garantat de aceasta
conventie, in special in cazul Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Conventia
are un domeniu de aplicare material de asa nature incat este global raspandita in
ordinea interns, manifestandu-$i influenta asupra tuturor ramurilor dreptului
ignorand impartirea competentelor intre jurisdictii. Orice judecator national s, judecatorul
judiciar, aparator al libertatii individuale conform articolului 66 din Constitutie, ca $i
judecatorul administrativ, aparator traditional al libertatilor publice, are astfel vocatia
de a pune in practice Conventia in ordinea juridica nationala.
2) Aceasta afirmatie trebuie clarificata prin analiza raporturilor intre principiul
prioriatii normei conventionale (supra, nr. 137) $i principiul subsidiaritatii (infra,
nr. 142). Prioritatea normei internationale care protejeaza drepturile omului nu
trebuie inteleasa Ca implicand in mod necesar faptul ca regula internationala va trebui
sa se substituie regulii interne de rang inferior. CEDO, pe care o putem lua aici drept
exemplu, incredinteaza in primul rand autoritatilor nationale sarcina de a asigura, in
raporturile cu indivizii, respectarea drepturilor pe care le edicteaza : regulile sale de
fond nu vizeaza sä inlocuiasca dreptul intern, ci, dace este nevoie, sa it completeze
sau sa-i remedieze insuficientele. Conventia fixeaza astfel un standard minim in materie
de drepturi si libertati, pe care statele trebuie sa-1 asigure, putand sa-1 depaseasca
(art. 53) ; prin urmare, norma conventionala trebuie sa lase loc normei nationale cu
grad mai ridicat de protectie. Conventia europeana (intocmai ca Pactul) nu le
impune deci statelor sa introduce in dreptul for intern reguli juridice identice
referitoare la drepturile omului ; ea nu face deck sa instituie un minimum de protectie,
pe care it define$te in mod uniform pentru toate statele semnatare, si isi atinge
obiectivul armonizand ordinile juridice nationale in functie de acest standard minim.
3) Functia judecatorului national este astfel extinsa, deoarece acesta este aparatorul
libertatilor individuale recunoscute pe plan european. In general, lui u revine interpretarea
si aplicarea dreptului intern in lumina Conventiei. Prin jocul prioritate-subsidiaritate,
judecatorul national este impulsionat sa „imbogateasca" dreptul intern, gasind poten-
noi ale acestuia, pe care CEDO it incite sa le descopere, sa „completeze"
legea nationala, facand apel la conventie pentru a umple lacunele sau a remedia
insuficientele acesteia, $i, in fine, dace este cazul, sa „respinga legea nationala, atunci
cand aceasta este incompatibila cu cerintele Conventiei2 . Controlul de conventionalitate,
1. Lasand deoparte, dupa cum s-a vazut, Consiliul constitutional (supra, nr. 137).
2. Reluam aici tipologia stability de Regis De Gouttes („La CEDH et le juge francais",
RIDC, 1999-I, 7). Pentru a exemplifica fiecare dintre aceste trei ipoteze CE, 3 iulie 1998,
Bitouzet (infra, nr. 263) ; Cass. plen., 11 decembrie 1992, Marc X... $i Rene X..., infra,
nr. 227 ; Cass. crim., 4 septembrie 2001, Amaury (infra, nr. 244). Pentru compatibilizarea
dreptului intern cu dreptul CEDO, infra, nr. 343.
1230 REG1MUL 715K11,1C1WLIREPTIDEffEl.91( LIMUL,E11
dupe cum o demonstreaza clar Intrebuintarea lui in materie de validari legislative
(infra, nr. 212), modified ordinea surselor de drept, autorizand o norms infracon-
stitutionala - CEDO - sa paralizeze aplicarea legii, chiar atunci cand aceasta din
urma a fost considerate conforms cu Constitutia, ridicand judecatorul la rang de
cenzor al legii.
141 Modalitati de exercitare a competentei judecatorului national. - Competenta
judecatorului national in ceea ce priveste aplicarea Conventiei Europene a Drepturilor
Omului (sau PIDCP) nu este supusa acelorasi conditii ca in cazul competentei
judecatorului european (sau a CDO), mai ales in materie de admisibilitate a recursului.
In timp ce, in ordinea internationals, Conventia se aplica mai ales relatiilor dintre
indivizi si state, iar judecatorul european nu are competenta de a solutiona o cerere
indreptatd impotriva unui particular t , nimic nu-i interzice judecatorului international
se aplice Conventia in contenciosul interindividual. Problema „efectului orizontal" al
Conventiei (infra, nr. 167) se confunda aici cu aceea a aplicabilitatii directe a normei
conventionale in dreptul intern si cu aceea a aplicarii sale catre tribunalele interne in
litigii private. Dupa cum observd, pe bund dreptate, profesorul Coussirat-Coustere,
„Conventia face parte din legalitatea pe care judecatorul trebuie se o respecte si, in
consecinta, efectul direct al drepturilor garantate este atat vertical (contencios de
drept public), cat si orizontal (contencios de drept priva0"2 Jurisprudenta Curtii de
casatie se inscrie in aceasta directie.
Curtea de casatie aplica astfel in mod remarcabil articolul 8 CEDO (dreptul la respectarea vietii
private si de familie) relatiilor dintre indivizi (de asemenea, Cass. civ. 1", 23 octombrie 1990,
Bull., I, nr. 222, p. 158: atentat la respectarea vietii private de atm un organ de press si art.
8 CEDO; Cass. civ. 1", 27 februarie 1991, Camuset contra Cazinoul Guichard-Perrachon,
Bull., III, nr. 67, p. 39: indemnizatie pentru evictiune, datorata in caz de nereinnoire a
contractului comercial de inchiriere si art. 1 Prot. 1 CEDO). Admitand ca dreptul obligatiilor
infra in domeniul de aplicare al Conventiei, aceasta considers ca dispozitiile unui contract de
inchiriere a locuintei nu pot, „in virtutea articolului 8, § 1 CEDO, sa aiba drept efect privarea
locatarului de posibilitatea de a-si gAzdui rudele" (Cass., civ., 6 martie 1996, OPAC Paris
contra dna Mel Yedei, D, 1997, 167, note B. de Lamy). De asemenea, Curtea de casatie aplicA
articolul 8 in relatiile de munch (Cass. soc., 12 ianuarie 1999, Spileers, infra, nr. 228).
Sectiunea a Ii-a
Subsidiaritatea instrumentului conventional
142 Notiune. - Principiul subsidiaritatii doming dreptul international european al
drepturilor omului. El intemeiaza economia Conventiei Europene a Drepturilor Omului,
iar judecatorul european afirma ca „mecanismul de protectie instaurat de Conventie
are un caracter subsidiar in raport cu sistemele nationale de garantare a drepturilor
1. Cu toate acestea, Curtea europeartA a admis, prin intermediul teoriei „obligatiilor pozitive",
aplicabilitatea Conventiei in relatiile dintre indivizi (infra, nr. 167).
2. „Convention europeenne des droits de l'homme et droit interne : primaute et effet direct",
in La Convention europeenne des droits de l'homme, Ed. Nemesis, 1992.
PRINCIPIILE DIRECTOARE 161
omului" (Handyside, 7 decembrie 1976, GACEDH, nr. 7, § 48). Dupd cum o
ilustreaza in plan procedural regula clasica a epuizarii cailor de recurs interne (infra,
nr. 318), CEDO incredinteaza in primul rand autoritatilor nationale - mai precis,
judecatorului national, judecator de drept comun al Conventiei - sarcina de a asigura
beneficierea de drepturile si libertatile pe care aceasta le consacra. Asadar, Conventia
are un caracter auxiliar in raport cu drepturile nationale, regulile sale de fond
nevizand nici pe departe sa se substituie regulilor de drept intern.
Acest principiu al subsidiaritatii - care iii combine in mod necesar efectele cu
efectul direct al Conventiei (supra, nr. 140) - implica o aplicare descentralizata a
Conventiei incepand cu „Afacerea lingvistica belgiana", Curtea europeand afirma
ca „nu s-ar putea substitui autoritatilor nationale competente farA sa contravina
caracterului subsidiar al mecanismului international de garantare colectiva instaurat
de Conventie" („Affaire linguistique belgie" , 23 iulie 1968, GACEDH, nr. 8, § 10).
Se recunoaste astfel autonomia nationals Nu se impune o uniformitate absolute, iar
autoritatile nationale sunt libere sa aleaga masurile pe care le considers adecvate
pentru punerea in practice a obligatiilor conventionale care le revin, cu conditia
respectarii standardului minim al Conventiei. Controlul Curtii europene are ca obiect
doar compatibilitatea acestor masuri nationale cu Conventia (infra, nr. 153).
Mai mull, Conventia, urmand modelul celorlalte conventii generale referitoare la
drepturile omului, incredinteaza chiar statelor sarcina de a organiza regimul juridic
al drepturilor proclamate si de a pune in practicA limitarile autorizate de ea ale
drepturilor garantate ; in acest sens, principiul subsidiaritatii este consubstantial
instrumentului conventional. Intr-adevar, Conventia recunoaste un „spatiu de libertate"
statelor, definit prin sfera de interventie a limitarilor (I), permite atat restrictii (II),
cat derogari (III) de la drepturile recunoscute.
I. Sfera de interventie a limitarilor drepturilor garantate
Distinctie. - Neafectate de aplicarea principiului subsidiaritatii, singurele drepturi
ale omului garantate in mod real si eficient de conventiile internationale - desi in
practice statul poate sa formuleze rezerve la normele care le enunta (supra, nr. 46) -
sunt acelea cdrora statul parte nu le poate aduce atingere si pe care trebuie se le
pastreze intacte : acestea sunt drepturile intangibile. Prezenta formals in conventiile
generale a unei clauze ce interzice in mod expres orice derogare de la anumite
drepturi este un criteriu obiectiv, care permite sa se distingd intre drepturile intangibile
si alte drepturi, in cadrul categoriei drepturilor individuale. Numai cateva drepturi nu
pot fi niciodata suprimate : ele formeaza „nucleul dur" al drepturilor omului si tidied
problema ierarhiei acestora, de la care un intreg curent doctrinal se eschiveaza din
principiu.
Expresia „drepturi intangibile" trebuie preferatA celei de „drepturi fundamentale", ale
cArei contururi sunt extrem de imprecise (infra, nr. 170), fie pentru ca termenii „drepturi
ale omului" si „drepturi fundamentale" par intersanjabili si sunt utilizati nediferentiat de
doctrinA, fie pentru CA „drepturile fundamentale" desemneaza in principal Ebert:tile
clasice, inerente demnitAtii insesi a persoanei. 0 asemenea exprimare nu poate crea deck
confuzii.
161 tigbYtmut.itliMrgibILTInfirlW OMiJLtJI PRINCIPELE D1RECTOARE 163

juridice indispensabile") figureaza in „minimul umanitar garantat" victimelor conflictelor

A. Nucleul dur al drepturilor omului armate, fie ele internationale sau nu, de catre articolul 3 comun Conventiilor de la
Geneva din 1949 (articolul 3 interzice, de asemenea, luarea de ostatici) : CH, in
144 Tabel comparativ. - Este semnificativ faptul ca, exceptand Carta Africand a
hotdrarea sa din 27 iunie 1986, subliniaza ca aceste reguli constituie „considerente
Drepturilor Omului si Popoarelor l , conventiile internationale generale, Pactul Interna-
umanitate elementare" si ca obligatia de a le respecta in orice circumstanta „nu
tional cu privire la Drepturile Civile si Politice, Conventia EuropeanA si Conventia
decurge doar din conventiile in sine, ci, mai mult, din principiile generale de drept
Americana a Drepturilor Omului, contin o lista de drepturi nesusceptibile de derogdri.
umanitar, conventiile nefiind decat expresia concrete a acestora" (Activitati militare
Desi numarul de drepturi intangibile ce figureazA in aceste liste este diferit (sapte
si paramilitare in Nicaragua si Impotriva acesteia, Rec. ,§ 117-122 si 219-220) (supra,
pentru Pact, cinci pentru CEDO si unsprezece pentru CADO), exists o convergentA
nr. 44).
remarcabild a celor trei conventii generale in ceea ce priveste drepturile ce nu pot fi Aceste patru drepturi, comune celor trei mari texte de proclamare, formeazd
suprimate sub nici un pretext, dupd cum o demonstreazA tabelul urmator : standardul minim al drepturilor omului, expresie a „ireductibilului uman" : ele sunt
PIDCP CEDO CADO aplicabile oricArei persoane, in orice moment si in orice loc. Este vorba de drepturi
Drepturi de la care nu este permisa nici o Art. 4, § 2 15, § 2 27, § 2 inalienabile stricto sensu. In opinia noastra, doar aceste drepturi sunt susceptibile de
derogare a fi ridicate la rang de norme imperative de drept international ; dupd cum am vazut,
Dreptul la vials Art. 6 Art. 2 Art.4 regula prin care se interzice tortura beneficiaza in prezent de o calificare similard in
Dreptul de a nu fi torturat si de a nu fi supus Art. 7 Art. 3 Art. 5, § 1. 2 dreptul european al drepturilor omului (Al Adsani, 21 noiembrie 2001, precit., nr. 54).
la tratamente inumane sau degradante Facand parte din lista drepturilor „inderogabile" , intocmitd atat de Pactul
Interdictia sclaviei si asery rii Art. 8, § 1. 2 Art. 4, § 1 Art. 6 Natiunilor Unite, cat si de CADO, dreptul la libertatea de gandire, de constiintA si a
Neretroactivitatea legii penale Art. 15 Art. 7 Art. 9 religiei, precum si dreptul la recunoasterea personalitAtii juridice par Investite cu o
Regula non bis in idem Art. 4, Prot. 7
Dreptul la recunoasterea personalitatii Art. 16 autoritate speciald (cel putin in plan teoretic) in raport cu celelalte drepturi proclamate :
Art. 3
juridice cu toate acestea, ele nu pot figura in „nucleul dur", care este un fel de patrimoniu
Dreptul la libertatea de gandire, de constiinta Art. 18 Art. 12 comun al umanitAtii, din moment ce Conventia europeand nu le recunoaste calitatea
si a religiei de drepturi intangibile.
Neaplicarea pedepselor privative de libertate Art. 11
in caz de nexecutare a obligatiilor pecuniare
Protectia familiei Art. 17 B. lerarhia drepturilor omului
Dreptul la un nume Art. 18
Drepturile copilului Art. 19 186 Despre indivizibilitatea drepturilor omului. - A face distinctie Intre drepturile
Dreptul la nationalitate Art. 20 omului inseamna a nega notiunea - indragita de ONU - de indivizibilitate sau
Drepturi politice Art. 23 interdependenta a drepturilor omului. Proclamatia de la Teheran din 13 mai 1968,
adoptatA in unanimitate de Conferinta internationall a drepturilor omului, afirma solemn :
145 Continut. - Nucleul dur al drepturilor omului este foarte redus : doar patru
drepturi figureaza ca drepturi intangibile in cele trei conventii. Aceste patru drepturi Drepturile omului si libertatilc fundamentale fiMd indivizibile, beneficierea deplina de
elementare reprezintA drepturi individuale referitoare la integritatea fizicd si morald drepturile civile si politice nu este posibila fare beneficierea de drepturi economice, sociale
a persoanei si la libertate : dreptul la viatd, dreptul de a nu fi torturat si de a nu fi si culturale. Progresele durabile in directia aplicarii drepturilor omului presupun o politica
supus la tratamente inumane sau degradante, dreptul de a nu fi tinut in sclavie sau nationals si internationala rationale si eficienta de dezvoltare economics 5i socials. (§ 13,
intr-o stare de servitute, dreptul la neretroactivitatea legii penale. Este vorba de RDH, 1968, vol. I, p. 326, cu o prezentare de R. Cassin, p. 324)
norme fundamentale de care beneficiazd orice persoand, oriunde si in orice imprejurare. Duplicitatea discursului „onusian" din perioada respective trebuie denuntata. Mai
Aceste patru drepturi intangibile trebuie considerate atribute inalienabile ale intai, ONU a adoptat in 1966, in ciuda unei stratageme cu un prim articol comun
persoanei, bazate, ca atare, pe valori ce se regasesc in principiu in toate patrimoniile referitor la dreptul popoarelor, cloud pacte separate care se opun principiului indivizi-
culturale si sistemele sociale : ele exprimd valoarea respectarii demnitatii inerente bilitAtii. Proclamatia de la Teheran, mai ales, care incearca sa stabileasca o relatie
persoanei. Aceasta analiza este consolidatd de faptul ca dreptul la viata, dreptul de a Intre drepturile omului de diverse naturi si problemele politico-economice pe plan
nu fi torturat si dreptul la neretroactivitatea legii penale (enuntat in numele „garantiilor mondial (analfabetism, subdezvoltare economics, progres tehnologic, dezarmare etc.),
nu ezita, in pofida indivizibilitatii afirmate, sa evidentieze cu minutiozitate anumite
1. Ni se pare dificil intelegem pe Keba M'Baye, care apreciaza ca articolele 2-7 din Carta violAri ale drepturilor omului, singurele pe care le denuntA : apartheid, discriminare
consacra drepturi intangibile, data fiind forma (peremptorie) de enuntare utilizata (Les rasiald, colonialism. Intr-un climat mai pasnic, Conferinta mondiald asupra drepturilor
droits de l'homme en Afrique, Pedone, 1992, p. 167 si urm.). omului a adoptat la Viena, pe 25 iunie 1993, o Declaratie care reafirma ca „toate
164 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
drepturile omului sunt universale, indisociabile, interdependente si intim legate intre
ele" (§ 5, ONU, A/Conf. 157/23).
Dace trebuie sa se ajunga la un acord cu privire la principiul unei aplicari
cumulative si complementare a diferitelor drepturi - drepturile omului concurs toate la
respectarea demnitatii umane, iar aceasta nu este nici fragmentabila, nici divizibila -,
trebuie evitata confuzia intre discursul filosofic, care tine de ordinea valorilor, si
discursul juridic : este necesar astfel sa se constate ca, pe taramul dreptului pozitiv,
nu toate drepturile omului promovate de conventiile internationale sunt, din punctul
de vedere al statelor, plasate pe aceeasi treapta investite cu acelasi regim juridic.
147 Drepturi intangibile si alte drepturi individuale. - 1) Toate drepturile intangibile
sunt drepturi individuale ale persoanei (dreptul la viata, dreptul de a nu fi torturat,
dreptul de a nu fi adus in stare de sclavie sau servitute, dreptul la neretroactivitatea legii
penale) si doar drepturile intangibile genereaza obligatii absolute pentru state.
Normele care le prevad sunt obligatorii in toate elementele for interzic statelor o
aplicare incomplete ; prima hotarare pronuntata de Curtea europeana intr-o cauza
interstatala (Irlanda contra Marea Britanie, 18 ianuarie 1978, A. 25) este simbolica
in aceasta privinta, deoarece judecatorul european sanctioneaza Marea Britanie pentru
faptul de a fi practicat, in cadrul masurilor exceptionale de mentinere a ordinii in
Irlanda de Nord, „tratamente inumane sau degradante", cu violarea interdictiei
absolute din articolul 3 al Conventiei. Jurisprudenta europeand releva o ierarhizare a
drepturilor, de vreme ce, subliniind „convergenta" instrumentelor internationale de
protectie a drepturilor fundamentale, judecatorul european califica dreptul la viata ca
fiind „valoarea supreme pe scara drepturilor omului in plan international" (Streletz,
Kessler 5i Krenz contra Germania, 22 martie 2001, § 87 si 94, Rev. Sc. trim., 2001,
639, obs. F. Massias ; RTDH, 2001, 1109, note P. Tavernier).
2) Dupd cum observe pe buns dreptate P. Wachsmann, „insasi existenta legaturii
sociale implica faptul ca exists extrem de putine libertati absolute, adica plasate,
indiferent de circumstance, in afara oricarei atingeri care le-ar putea fi aduse din
partea puterii" (op. cit., nr. 4, § 72). Astfel, majoritatea celorlalte drepturi ale
omului, care pot fi apreciate ca drepturi „conditionate" sau „ordinare", intre in sfera
de interventie a competentei statului, care poate limita beneficierea de aceste drepturi
sau exercitarea tor, si se bucura de o protectie relative.
Aceste drepturi conditionale sunt susceptibile intotdeauna de neaplicare temporary
(derogarile), iar uneori, de aplicare imperfecta (restrictiile). Mai precis, dace ne
referim la CEDO, se cuvine sa distingem drepturile ce pot face obiectul derogarilor,
dar nu si al restrictiilor (dreptul la un proces echitabil, cu exceptia dreptului la
publicitatea dezbaterilor ; dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si a religiei ;
dreptul la recurs ; dreptul la instruire ; dreptul la alegeri libere etc.) de drepturile
susceptibile atat de derogari, cat si de restrictii, acestea din urma putand fi specifice
(dreptul la libertate siguranta ; dreptul de a beneficia de dublul grad de jurisdictie
in materie penala ; dreptul de proprietate) sau generale (clauza de ordine publics:
libertatea de expresie ; dreptul de a-ti manifesta religia sau convingerile ; libertatea
de intrunire si de asociere etc.).
Tinand de regimul de drept comun al drepturilor omului, drepturile conditionate
ilustreaza dialectica clasica intre protectia drepturilor individuale si apararea interesului
PRINCIPIILE DIRECIDARE 165
general. Ca urmare, exercitarea for este mai mult sau mai putin aleatorie, in functie
de amploarea atingerilor suferite si de rigoarea controlului exercitat, dupd cum o
dovedeste in primul rand practica jurisprudentiala europeand.
II. Restrictiile aduse drepturilor garantate
Restrictiile iii gasesc fundamentul in necesitatea de a proteja institutiile democratice
in conditii normale. CEDO prevede cloud categorii de restrictii, una vizand protectia
impotriva abuzurilor de drepturi si avand un rot marginal, cealalta avand drept scop
protectia ordinii publice si detinand o pozitie fundamentals.
1114 Prevenirea abuzurilor de drepturi libertati recunoscute. - Dispozitiile in
materie ale conventiilor generale (art. 5 PIDCP ; art. 17 CEDO ; art. 29 a CADO),
care iii au originea in articolul 30 al Declaratiei universale, prevad nu atat restrictionarea
drepturilor garantate, cat mai degraba decaderea din dreptul de a le invoca in scopul
de a lipsi de efect drepturile omului sau de a le limita mai mult deck este admis. Ele
vizeaza atat statul, cat si individul, respectiv grupurile de indivizi, subliniind astfel
ideea ca drepturile omului sunt opozabile nu doar raporturilor stat-indivizi, ci si
raporturilor dintre indivizii insist.
Reanalizat in contextul elaborarii Conventiei pentru apararea drepturilor omului,
articolul 17 are drept scop protejarea ordinii publice interne a statelor semnatare
impotriva pericolului totalitar, fascist sau comunist, si sanctionarea atingerilor aduse
securitatii interne a statului. Intr-o prima faze, Comisia europeana, marcata probabil
de climatul razboiului rece din perioada respective, a realizat o interpretare extensive
extrem de discutabila a articolului 17, golind de continut libertatea de expresie si
parand sä afirme ca ideologia CEDO este incompatibila cu existenta partidelor
comuniste in tarile Europei Occidentale Comisia arata, intr-adevar, ca organizarea
functionarea partidului comunist din Germania Federala constituie o activitate „ce
urmareste distrugerea drepturilor sau libertatilor recunoscute in Conventie" (cererea
250/57, Partidul Comunist din Germania contra RFG, dec. 20 iulie 1957, Ann., I,
p. 222 ; AFDI, 1957, p. 464, obs. R.-J. Dupuy). Din fericire, Curtea va nuanta aceasta
interpretare, in decizia Lawless contra Republica Irlanda din 1 iulie 1961 (A. 3),
sustinand el articolul 17 are „o semnificatie negative (si) nu ar putea fi interpretat,
a contrario, ca privand o persoana fizica de drepturile individuale fundamentale"
garantate de Conventie. Astazi, articolul 17 este aplicat pentru a se evita ca libertatea
de expresie sa fie invocata in scopul promovarii national-socialismului, „doctrine
totalitara incompatibila cu democratia si drepturile omului" (Corn., dec. 12 octombrie
1989, H, W, P K contra Austria, D. et R., 62, p. 216) sau pentru a incita la ura on
la discriminare rasiala, in special prin texte „revizioniste", considerate incompatibile
cu valorile fundamentale de justitie si pace exprimate in preambulul Conventiei (dec.
18 octombrie 1995, Honsik contra Austria, D. et R., 83 B, p. 77; dec. 24 iunie
1996, Marais contra Franta, D. et R., 86 A, 184)'
1. Pentru o aplicare a acestei jurisprudeme in dreptul intern: Curtea de arbitraj belgiand,
decizia nr. 45/96, 12 iulie 1996, Recurs in anularea legii din 23 martie 1995, prin care se
reprima negarea, minimalizarea, justificarea sau aprobarea genocidului comis de regimul nazist
 wenemvEurnrupar 1W7PCZPVICUP1"I7RTECifrOMULLII
DupA ce a refuzat sA puna in practicA articolul 17 in legatura cu publicarea,
intr-un cotidian de mare tiraj, a unui supliment publicitar ce glorifica actiunea
maresalului Main in perioada 1940-1945 (Lehideux si Isorni contra Franta,
23 septembrie 1998, RTDH, 1999, 351, obs. G. Cohen-Jonathan; JCP G, 1999, II,
101119, nob'. H. Moutouh), Curtea europeana a conferit, pentru prima oars, efect
deplin clauzei de interdictie a abuzului de drept in decizia Garaudy contra Franta, din
24 iunie 2003 (D, 2004, 239, not D. Roets ; RTDH, 2004, 653, obs. M. Levinet),
considera'nd a autorul unei lucrAri cu „puternic caracter negationist" nu se poate
prevala de protectia libertatii de expresie (art. 10).
Proteclia ordinii publice. - Efectele unui drept pot fi foarte reduse, chiar nule,
dacA modalitatile exerciarii sale sunt lasate la latitudinea legislatiei interne a statelor
care 1-au recunoscut. Or, textele conventionale referitoare la drepturile civile
politice enunta in termeni similari, de obicei in § 2 al majoritAtii articolelor care
stipuleaza aceste drepturi, o clauzA generalA prin care statul este autorizat sa restranga
exercitarea dreptului proclamat ; asa se intampla si in cazul CEDO. In termenii
clauzei de ordine publicA, exercitarea dreptului in cauza poate face doar obiectul
restrictillor prevazute de lege si care, intr-o societate democraticA, sunt necesare
pentru protectia sigurantei publice, a ordinii, a sAnatatii sau moralei publice, on
pentru protectia drepturilor si libertAtilor semenilor (Carta africana este mai vaga si
confine o clauza generalA de limitare, in articolul 27, § 2, care se aplica tuturor
drepturilor stipulate de ea). Cele mai importante drepturi civile si politice, cum ar fi
dreptul la respectarea vietii private, dreptul la libertatea de gandire, de constiintA si
a religiei sau dreptul la libertatea de circulatie, pot face obiectul unei ingerinte a
statului, care lasA dreptul sa subziste, insA ii restrange exercitarea.
In cadrul CEDO, clauza de ordine publics defineste conditiile ce trebuie indeplinite
de mAsura nationals restrictive pentru ca aceasta sa fie compatibila cu Conventia ; in
exercitarea controlului asupra acestor restrictii, judecAtorul european, in numele
principiului subsidiaritAtii, le recunoaste statelor o anumitA „marjA de apreciere" in
aplicarea Conventiei.
A. Compatibilitatea cu Conventia a unei ingerinte
asupra unui drept garantat
Pentru a putea fi admisA, ingerinta este subordonatA unei triple conditii (variabilA, in
detalii, de la un drept la altul) : trebuie sa fie prevAzuta de lege, sa. vizeze un obiectiv
legitim si sa prezinte un caracter de necesitate Intro societate democraticA. De o
manierA general', Curtea europeanA a drepturilor omului a enuntat principiul interpretarii
restrictive a limitArilor aduse drepturilor, o astfel de limitare trebuind sa nu aducA
niciodatA atingere „substantei insesi" a unui drept.
16 Ingerinta trebuie sa fie previzuta de lege. - Sarcina de a defini atingerile
aduse dreptului recunoscut este incredintatA statului insusi, care dispune aici de o
(RUDH, 1997, 106). Jurisprudenta CDO este similar' in aceasta privinta (nr. 550/93,
Faurisson contra Franta, infra, nr. 150).
PniNc115nLE DIRECTOARE 167
marja de apreciere neindoielnica. Curtea europeana a drepturilor omului a afirmat in
mai multe randuri (a se vedea hotararea „Afacerea lingvistica belgiana" , 23 iulie
1968, GACEDH, nr. 8, § 10) ca le incumba in primul rand autoritAtilor nationale, dat
find caracterul auxiliar al mecanismului conventional, sa puna in practica sau sa
garanteze drepturile si libertatile proclamate : autoritatile nationale trebuie sa dispuna
de o putere discretionary pentru a aprecia circumstantele care pot justifica, intr-un
anumit loc si la un anumit moment, restrictiile aduse dreptului sau libertatii unui
individ. In privinta acestei prime conditii, Curtea nu se multumeste sä face trimitere
la dreptul intern, ci efectueaza un dublu control : „sintagma vrevazuta de lege>, (...)
cere in primul rand ca masura incriminate sa aiba o baza in dreptul intern, dar se
raporteaza si la calitatea legii in cauza (...)" (Kruslin contra Franta, 24 aprilie 1990,
GACEDH, nr. 5, § 27).
Cat priveste existenta insasi a unei baze legale in dreptul intern, Curtea europeand,
sub pretextul de a nu „forta distinctia intre Wile de common law §i tarile continentale",
are o conceptie foarte extensive asupra notiunii de „lege", pe care o intelege in
acceptiunea sa materials, si nu formals : „Intr-un domeniu in care prevaleaza dreptul
scris, «legea» reprezinta textul in vigoare, asa cum 1-au interpretat jurisdictiile
competente, tinand seama, la nevoie, de datele tehnice noi" (Kruslin, precit., § 29).
„Legea materials" desemneaza asadar ansamblul dreptului in vigoare, indiferent dace
acesta este legislativ, de reglementare sau jurisprudential' . Un act administrativ
poate astfel sa furnizeze o baza legalA unei ingerinte (de exemplu, raportul unui
asistent social cu privire la plasarea unui copil intr-un centru de primire : 25 februarie
1992, Anderson, A. 226, § 84).
Comitetul Drepturilor Omului are o conceptie identity despre „lege" (nr. R. 7/27, Pinkney
contra Canada, A/37/40, p. 17) ; in schimb, Curtea Interamericand a Drepturilor Omului
exprimat parerea potrivit careia cuvantul „lege" trebuie inteles in acceptiunea sa
formald si desemneazd un act normativ adoptat in interesul general de care autoritkile
legislative alese democratic, conform Constituliei. (AC 6/68, 9 mai 1986, Serie A, nr. 6,
„The word «law» in article 30 of the ACHR", HRLJ, 1986, p. 231)
In al doilea rand, Curtea europeana apreciaza „calitatea" legii care, potrivit
jurisprudentei sale traditionale (hota'rarea Sunday Times, 26 aprilie 1979, § 49 si 50,
GACEDH, nr. 49), trebuie sa fie accesibila cetatenilor (in practica, este suficient ca
„baza legalA" sa fi facut obiectul unei publicari), precisA si previzibila in ceea ce
priveste consecintele sale: aceasta presupune ca legea sa defineasca cu suficienta
precizie conditiile si modalitatile limitArii dreptului, pentru a-i permite cetAteanului
sA-si adapteze conduita si sA beneficieze de o protectie adecvatA impotriva arbitrarului
(Olsson, 24 martie 1988, § 61 si 62, GACEDH, nr. 43). Pe scurt, dupe cum afirma
Curtea, „calitatea legii trebuie sa fie compatibila cu preeminenta dreptului" (Halford
contra Marea Britanie, 25 iunie 1q97, § 49).
Consiliul de Stat accepts partial aceasta conceptie si considerd cd „legea", in acceptiunea
CEDO, desemneaza „textele, atat legislative, cat si de reglementare" (CE, 28 iulie 1995,
CGT, RFDA, 1995, p. 1059), sau, mai recent, „textele generale, intelese in conformitate cu
dispozitiile constitutionale" (ceea ce ar include, in acest caz, un decret al conventiei
nationale din 1792: CE, 9 iunie 1999, dra Bouayad, nr. 191036).
 168 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
De exemplu, Curtea considers ca ascultarea convorbirilor telefonice, tinand
seama de gravitatea atingerii aduse respectArii vietii private 5i corespondentei,
trebuie sa se intemeieze pe o „lege" de o precizie deosebita. Aceasta conditie nu era
indeplinita in cauza Kruslin (precit.) : dreptul francez, in principal de ordin
jurisprudential, nu arata cu „destula claritate intinderea 5i modalitatile de exercitare
ale puterii de apreciere a autoritatilor in domeniul respectiv", astfel incat re-
clamantul „nu a beneficiat de gradul minim de protectie urmarit prin preeminenta
dreptului intr-o societate democratica" (§ 36) ; de la acea data, dreptul national, a5a
cum a fost modificat dupa hotararea Kruslin, satisface in articolele 100 5i urm. ale
CPP cerinta previzibilitatii (Lambert contra Franta, 24 august 1998). In mod similar,
in decizia Hentrich contra Franta (22 septembrie 1994, A. 296 A), Curtea apreciaza
ca articolul 668 din Codul general al impozitelor (drept de preemptiune al Admi-
nistratiei fiscale), a5a cum este aplicat de Curtea de casatie, „nu satisface intr-o
masura suficienta cerintele de precizie si de previzibilitate pe care le implied notiunea
de lege" (§ 42).
Cu toate acestea, cerinta preciziei 5i previzibilitatii regulii de drept, care vizeazA
sa protejeze „principiul general al securitatii juridice" (Baranowski contra Polonia,
28 martie 2000, § 52) (infra, nr. 212)1 , este relativA : claritatea legii nu se apreciaza deck
de situatia in care cel in cauza a apelat la o „consiliere edificatoare" (Sunday Times,
precit.), iar nivelul de precizie cerut legislaciei depinde in mare masura de domeniul
in cauza, de numarul calitatea destinatarilor : astfel, Curtea europeand admite ca
in materie de concurenta (20 noiembrie 1989, Markt intern. Verlag Gmbh, A. 165,
§ 30), in domeniul tehnic al telecomunicatiilor (28 martie 1990, Groppera radio AG,
A. 173, § 68), in materie de disciplina military (Vereinigung Democratischer Soldaten
Osterreichs 5i Gubi, 19 decembrie 1994, A. 302, § 31) sau in domeniul industriei
farmaceutice (cu privire la definitia „medicamentului" : Cantoni contra Franta,
15 noiembrie 1996, Europe, martie 1997, cron. 4, Y. Petit ; RTDH, 1997, 685, nota
D. Spielmann), formularea legilor poate sa nu prezinte o precizie absoluta. In mod
similar, ea considerA ca nivelul de precizie cerut dispozitiilor Constitutiei, in temeiul
naturii generale a acesteia, „poate fi inferior celui cerut altei legislatii" (20 mai 1999,
Relcveny contra Ungaria, RTDH, 2000, p. 107, nota J. Callewaert).
1. Dupa ce a refuzat sä vada in principiul securitatii juridice, ca si in eel numit „al increderii
legitime", o norma cu valoare constitutionala (decizia 97-391 DC, 7 noiembrie 1997, lege
comportand diverse masuri urgente cu caracter fiscal si financiar, AJDA, 1997, 973, cron.
J.E. Schoettl, p. 969 ; D. Rousseau, cron., RDP, 1998, 45 ; B. Mathieu si M. Verpeaux,
cron., JCP, ed. G., 1998. I. 137), Consiliul constitutional, admitand ca principiul „accesi-
bilitatii inteligibilitatii legii" este un obiectiv cu valoare constitutionala, consacra implicit
principiul securitatii juridice, pe care it asociaza cu „garantarea drepturilor", enuntata de
articolul 16 din Declaratia de Ia 1789 (decizia 99-421 DC, 16 decembrie 1999, Lege
abilitand guvernul sa adopte prin ordonante anumite coduri, JO, 22 decembrie 1999,
p. 19041 ; D, 2000, nr. 4, p. VII, nota B. Mathieu). Cu un simt al preciziei ce poate fi
considerat excesiv, Consiliul, in decizia 2001-455 DC, din 12 ianuarie 2002 (JO,
18 ianuarie 2002, 1053), face din claritatea legii nu un „obiectiv, ci un principiu consti-
tutional" care deriva din articolul 34 al Constitutiei (RRP, 2002, 641, cron. D. Rousseau).
A se vedea M.A. Frison-Roche si W. Baranes, „Le principe constitutionnel de l'accessi-
bilite et de l'intelligibilite de Ia loi", D, 2000, cron., p. 361).
PRINCIPIILE DIRECIOARE 169
Trebuie observat ca judecatorul comunitar reia, la randul sau, cerinta previzibilitatii legii
„ce deriva din jurisprudenta" Curtii europene. (CJCE, 20 mai 2003, Rechnungshof, cauza
C-465/00, C-138/01, RTDH, 2004, 724, obs. C. Maubernard)
A5adar, in dreptul european prevaleaza o conceptie elastics asupra legalitatii,
aplicabila 5i legalitatii penale (infra, nr. 222) : „Textul dispozitiei legale, privity in
lumina jurisprudentei interpretative de care este insotita", trebuie sa fie previzibil „in
mod rezonabil" (a se vedea Cantoni, precit., § 32 5i 35) ; observatia este valabila 5i
in cazul jurisprudentei, Intr-un sistem de common law, atunci cand aceasta contribuie
la evolutia dreptului penal (S. W. contra Marea Britanie, 22 noiembrie 1995, § 36,
GACEDH, nr. 33). A5adar, judecatorul european incredinteaza jurisprudentei sarcina
de a umple lacunele dreptului scris, cu scopul de a se atinge „calitatea" ceruta de
„lege" in acceptiunea europeana (de exemplu, Markt intern., precit., § 30 ; Vogt contra
Germania, 26 septembrie 1995, § 48, GACEDH, nr. 51), ceea ce it poate determina sa
sanctioneze insuficienta „calitate a jurisprudentei" (Kruslin, precit., Hentrich, precit.).
Conceptia europeana despre „lege" vine mai cu seama sa intareasca functia judeca-
torului national care, in cadrul controlului de conventionalitate, poate recurge la aceasta
notiune de „lege" pentru a se erija in „judecator al redactarii formale a legii" nationale
(D. Mayer, „Vern un contrele du legislateur par le juge penal", D., 2001, cron., 1643).
Astfel, Curtea de casatie exclude de la aplicare anumite dispozitii legislative ce prevad
sanctiuni penale, pe motiv ca interdictia enuntata este foarte generala (Cass. crim.,
16 ianuarie 2001, D., 2001, jur., 1067, obs. J.-F. Renucci : art. 2 al legii din 2 iulie 1931,
care prevede pedepsirea prin amendare pentru publicarea de informatii referitoare la
constituirea in parte civila inainte de pronuntarea hotararii definitive ; in acelasi sens,
Curtea EDO, 3 octombrie 2000, Du Roy si Malaurie contra Franta, RTDH, 2001, 1075 obs.
G. Tillement) sau ignora imperativul previzibilitatii amiunilor (Cass. crim., 20 februarie
2001, D., 2001, 908) ; ea se poate pronunla si in sensul compatibilitatii dispozitiilor
legislative cu Convenlia (art. 7 si 10), dupa ce s-a asigurat ca acestea cunt „clare si precise"
(Cass. crim., 18 martie 2003, L., JCP G, 2003, nr. 20, IV, 1907: dispozitiile Codului de
sanatate publica referitoare la publicitatea ilicita in favoarea tutunului).
Comitetul Drepturilor Omului are o conceptie similara despre „lege".
In decizia Faurisson contra Franta, din 8 noiembrie 1996 (nr. 550/93), CDO considerd ca
legea Gayssot, „asa cum a fost privity, interpretata si aplicata in cazul autorului de
tribunalele franceze", este compatibila cu articolul 19 (libertatea de expresie) al Pactului
(RUDH, 1997, 46 ; nota G. Cohen-Jonathan, „Negationnisme et droits de l'homme",
RTDH, 1997, 571). In observatia generala asupra articolului 17 al PIDCP (dreptul la
respectarea vietii private Si de famine), acesta se pronunta intr-un sens asemanator, estimand
ca, „inclusiv in cazul imixtiunilor conforme cu Pactul, o lege pertinenta trebuie sa specifice
in detaliu circumstanlele precise in care acestea pot fi autorizate." (§ 8, in Natiunile Unite,
Manuel relatif a l'etablissement des rapports sur les droits de l'homme, 1992 p. 80)
1E1 Ingerinta trebuie sa vizeze un stop legitim. - 1) Restrictiile aduse drepturilor
garantate trebuie adoptate in interesul vietii statale (securitate nationala, siguranta
publica, prosperitate economics sau generala a tarii), al vietii sociale (siguranta
publica, ordine publica, sanatate sau moralitate publica) sau al drepturilor celuilalt in
cadrul societatii. Sub acoperirea unei nomenclaturi selective, textele conventionale
utilizeaza notiunile cele mai elastice ale dreptului public, care, impreuna, ating
 "U
REGINIUL TOICIDTCAUDIVEIntikl,Ok OmuLtn
notiunea generals de ordine publica. Este evident pentru oricine ca vastele
posibilitati oferite statelor de a limita drepturile garantate risca sä goleasca aceste
drepturi de substanta, in absenta oricarui control organizat, si confers caracter cu
totul exceptional unei constatari a violarii textului conventional prin lipsa de scop
legitim a unei ingerinte asupra unui drept garantat (de exemplu, CDO, nr. 518/1992,
Jong-Kyu Sohn contra Republica Coreea, 19 iulie 1995, A/50/40, vol. II, p. 104).
Jurisprudenta europeana este deosebit de bogata in materie. Atunci cand este vorba,
de exemplu, de dreptul la respectarea vietii private si de familie (art. 8 CEDO),
preocuparea de a proteja sanAtatea sau moralitatea copilului este un scop legitim
pentru o masurA de interdictie in virtutea careia parintii nu-si pot recapata copilul
plasat intr-un centru de primire (Rieme, 22 aprilie 1992, A. 226 B), dupa cum o
decizie de expulzare a unui criminal (Beldjoudi, 26 martie 1992, GACEDH, nr. 45)
sau vizitele la domiciliu efectuate de agentii vamali (Funke, 25 februarie 1993,
A. 256 A) vizeaza, pe de o parte, mentinerea ordinii si prevenirea infractiunilor penale,
iar pe de alts parte, „prosperitatea economics a tarii". In materie de drept la libertatea
de expresie (art. 10), Curtea a considerat ca apararea ordinii in cadrul fortelor armate
(Engel, 8 iunie 1976, GACEDH, nr. 4 : sanctiuni disciplinare impotriva unor soldati
olandezi care au publicat intr-o brosura articole tinzand sa submineze disciplina
military) sau protectia moralitatii tinerilor (Handyside, 7 decembrie 1976, GACEDH,
nr. 7: confiscarea si distrugerea unor carti pornografice destinate tinerilor), a
reputatiei semenilor (Oberschlick, 23 mai 1991, A. 204: condamnarea unui jurnalist
pentru calomnierea unui politician), a securitAtii nationale sau a autoritatii puterii
judiciare (Observer §i Guardian, 23 mai 1991, A. 216: interdictie temporary impusA
presei de catre tribunale de a publica extrase din cartea unui fost agent secret britanic)
reprezintd objective legitime.
2) Cu scopul de a impiedica utilizarea abuziva a clauzei de ordine publica,
articolul 18 al CEDO ii interzice statului parte sa-si exercite competenta de a restrange
exercitarea drepturilor garantate in alt scop decat acela pentru care au fost prevazute
restrictijle respective, interzicand astfel, in mod expres, deturnarea de putere (Pactul
civil al Natiunilor Unite interzice in mod implicit acest lucru). Dupa ce a refuzat o
perioada indelungata sa-si exercite controlul in temeiul special al articolului 18 (de
exemplu, Bozano contra Franta, 18 decembrie 1986, A. 111, RGDIP, 1987, 533, obs.
F. Sudre ; Lukanov contra Bulgaria, 20 martie 1997), Curtea europeand inceput
activitatea in materie prin hotararea Gusinskj contra Rusia, din 19 mai 2004, care
defineste economia acestei dispozitii. Articolul 18, ea articolele 13 si 14 din
Conventie, nu are o existents de sine statatoare - el nu poate fi aplicat decat in
combinatie cu alte articole din Conventie si numai data dreptul garantat face obiectul
unor restrictii autorizate de Conventie dar are o semnificatie autonomy si poate fi
aplicat chiar in absenta unei incalcAri a dreptului material (§ 73). In speta amintita
este vorba despre o privare de libertate, jar Curtea se pronunta in sensul existentei
unei incalcari a articolului 18 cumulat cu articolul 5, § 1 c (JCP G, 2004, I, 161, nr. 2,
cron. F. Sudre).
152 Ingerinta trebuie sa fie necesara Intr-o societate democraticA. - Semnificatia
unei astfel de cerinte intr-o conventje universals (art. 21 si 22 ale PIDCP) este
ambigua, din moment ce societatile politice in cauza au un puternic caracter eterogen.
PRINCIPIILE DIREC1DARE 171
Desi nedefinitA de CEDO, notiunea de „societate democratica" este valoarea centrals
a „ordinii publice europene", in jurul careia se organizeaza astazi dreptul european
al drepturilor omului. Dupd ce a realizat o identificare intre profesiunea de credinta
din Preambulul Conventiei, referitoare la un regim „cu adevarat democratic", si notiunea
de „societate democraticA" (Lawless, 14 noiembrie 1960, A. 1), Curtea a precizat
care sunt caracteristicile „societatii democratice". In decizia - de importanta majors -
Handyside din 7 decembrie 1976 (GACEDH, nr. 7), Curtea arata ca elementele de
baza ale unei societati democratice sunt „pluralismul, toleranta spiritul receptiv" (§ 50)
precizeazA, in hotararea Young, James si Webster (13 august 1981, A. 44 : libertatea
sindicala), ca „democratia nu se rezuma la suprematia constants a opiniei unei
majoritati ; ea impune un echilibru care le asigura minoritatilor un tratament corect
si care evitA orice abuzare de o pozitie dominant:a". In linii mare, interpretarea
drepturilor libertatilor enumerate in Conventie trebuie sa se concilieze cu „spiritul
general" al acesteia, anume „protejarea si promovarea idealurilor valorilor unei
societati democratice" (Kjeldsen, Busk, Madsen si Pedersen, 7 decembrie 1976,
GACEDH, nr. 48). Nucleul valorilor comune care trebuie garantate rezida fara
indoiala, conform jurisprudentei europene, in „principiile specifice unei societati
democratice" (Handyside, precit., § 72). Curtea a admis astfel ca dreptul la viatA
(McCann, 27 septembrie 1995, GACEDH, nr. 9) si dreptul de a nu fi supus torturii
on tratamentelor inumane sau degradante (Soering, 7 iulie 1989, A. 161, GACEDH,
nr. 13) - ce consacrA amandoua „una dintre valorile fundamentale ale societatilor
democratice care formeazA Consiliul Europei" principiul preeminentei dreptului -
cu corolarul sau, dreptul la un judecator - (Golder, 21 februarie 1975, GACEDH,
nr. 23) si principiul nediscriminarii, consacrat de articolul 14 al Conventiei (Refah
Partisi si altii, 31 iulie 2001), constjtuie, fiecare, „unul din fundamentele esentiale"
sau „unul din principiile fundamentale" ale unei societati democratice. Aceeasi analiza
vizeaza si drepturile care garanteazd pluralismul, ca de exemplu libertatea de expresie
(Handyside, precit.), libertatea de gandire, de constiinta si a religiei (Kokkinakis,
25 martie 1993, GACEDH, nr. 47), dreptul la alegeri libere (Mathieu-Mohin si
Clerfayt, 2 martie 1987, GACEDH, nr. 55) sau libertatea de asociere pentru partidele
politice (PCU din Turcia, 30 ianuarie 1998, Marea Camera, GACEDH, nr. 6).
In importanta hotarare Partidul Comunist Unit din Turcia contra Turcia (precit.),
referitoare la decizia Curtii constitutionale turce de dizolvare imediata (inca din
momentul in care a fost treat) si definitiva a partidului amintit, Curtea europeana,
sistematizandu-si jurisprudenta anterioara, afirma ca democratia, „element fundamental
«al ordinii publice europene»" , este „unicul model politic avut in vedere de Conventie
in consecinta, singurul care este compatibil cu ea" (§ 45). Consecinta este dubla.
Pe de o parte, statul parte se poate prevala de principiul unei „democratii apte sa se
apere" pentru a lua mAsuri concrete cu scopul de a proteja regimul democratic. Asa
stau lucrurile in special atunci cand este vorba de „a consolida" democratia intr-un
stat care a cunoscut un regim totalitar intr-un trecut nu foarte indepartat (Vogt contra
Germania, 26 septembrie 1995, § 59, GACEDH, nr. 51, obligatia de loialitate a
functionarilor fats de Constitutie ; Rekvenyi contra Ungaria, 20 mai 1999, Marea
Camera, JCP G, 2000, I, 203, nr. 25, cron. F. Sudre, interdictie pentru membrii
fortelor armate, ai serviciilor de politic si de securitate de a desfasura activitati
 17Z ICEGIMUL TeRf1317-ArTrat foltItitiCat omuun
politice)' sau de a proteja principiul laicitAtii, care, in calitate de garant al pluralismului,
al respectarii drepturilor semenilor §i, in special, al egalitatii intre sexe, este „necesar
pentru protectia sistemului democratic" intr-o tare care a trecut prin experienta unui
regim teocratic (Leyla Sahin contra Turcia, 29 iunie 2004, § 106, JCP G, 2004, I,
162, nr. 11, cron. F. Sudre, interdictie de a purta voalul islamic la facultate ; Refah
Partisi (Partidul Prosperiratii) §i altii contra Turcia, 13 februarie 2003, Marea Camera,
§ 125, RFDC, 57, 2004, 207, note M. Levinet, interzicerea unui partid politic care
proslave§te instaurarea Shariei). Pe de altA parte, drepturile „caracteristice societAtii
democratice" nu pot face obiectul restrictiilor decat dacA acestea din urma sunt
justificate de „ratiuni convingatoare §i imperative" (PCU din Turcia, precit, § 46).
Controlul judecatorului european in ceea ce prive§te necesitatea masurii restrictive
se organizeaza in jurul notiunii de „marjA nationalA de apreciere".
B. Marja nationala de apreciere
In ceea ce prive5te controlul judecAtorului european, toatA dialectica acestuia rezidA
in preocuparea de a face loc autonomiei nationale pAstrand in acel4i timp dreptul
comun §i este sintetizata de notiunea „marja de apreciere", care define§te raportul de
compatibilitate ce trebuie sA existe intre masurile nationale §i norma conventionala.
1133 Expresia jurisprudentialA a principiului subsidiaritatii. - Principiul subsidiaritatii
sea la baza notiunii pretoriene de „marja de apreciere", care confers statelor o putere
discretionary in aplicarea limitarilor aduse drepturilor protejate §i marcheaza,
a priori, controlul european cu pecetea unei atitudini retinute.
1) Marja de apreciere este mai intai expresia unei necesitAti functionale. Judecatorul
european is act de faptul ca autoritAtile nationale cunosc cel mai bine circumstantele
§i conditiile locale de aplicare a Conventiei, constatand ca „datorita contactelor
directe §i constante cu fortele vii din tarile tor, autoritatile de stat sunt, in principiu,
mai in masurA decat judecatorul international sA se pronunte" asupra continutului
cerintelor ordinii publice §i asupra necesitAtii restrictiei aduse unei libertati (Handyside,
7 decembrie 1976, § 48, GACEDH, nr. 7) : a§a se intampla in cazul exproprierii, cand
trebuie sa" se determine ceea ce este „de utilitate publicA" (James §i altii, 21 februarie
1986, § 46, GACEDH, nr. 58), sau in domeniul libertatii religioase, pentru a se
reglementa portul simbolurilor religioase in institutiile de invatamant (Leyla Sahin
contra Turcia, 29 iunie 2004). La fel se intampla §i atunci cand este vorba de prezenta
unui pericol public ce necesita recurgerea la masuri derogatorii (art. 15 ; Irlanda
contra Marea Britanie, 18 ianuarie 1978, A. 25, infra, nr. 158)2 . Din aceasta
constatare, Curtea europeanA trage concluzia - prin care se protejeazA diversitatea
nationalA - ca „de acum inainte" Conventia le rezervA statelor semnatare o marja de
1. Pentru un exemplu recent, Zdanoka contra Letonia, 17 iunie 2004: ineligibilitate definitive
pentru Parlamentul leton in cazul unei resortisante letone, in temeiul activitatilor sale
desf4urate in cadrul Partidului Comunist Leton.
2. Notiunea de marja nationala de apreciere a aparut initial in jurisprudenta Comisiei
referitoare la derogrile cuprinse in articolul 15 (cererea 176/56, Grecia contra Marea
Britanie, dec. 2 iunie 1956, infra, nr. 157).
PRINCIPIILE DIRECIDARE 173
apreciere (Handyside, § 48). Cu toate acestea, principiul subsidiaritatii poate fi
uneori ,aplicat in mod eronat de catre judecatorul european ; ap se intampla, de
exemplu, atunci cand acesta din urrnA nu ezita sa substituie aprecierea sa celei
formulate de judecatorul national in interpretarea unui act eminamente privat, cum ar
fi o clauza testamentary (Pla §i Puncernau contra Andorra, 13 iulie 2004).
2) Marja de apreciere reprezintA, de asemenea, transpunerea unei cerinte de ordin
ideologic. Element constitutiv al „societatii democratice", „pluralismul" functioneaza
in interiorul comunitatii statelor europene. Curtea europeanA se aratA astfel sensibila
la diversitatea europeand, mai ales la nivelul culturilor juridice, precizand ca nu poate
„neglija caracteristicile de fond 5i de procedure ale drepturilor interne respective"
(Sunday Times contra Marea Britanie, 26 aprilie 1979, § 61, GACEDH, nr. 49).
In primul rand, aplicarea Conventiei se adapteaza particularitAtilor locale ; de
exemplu, judecatorul european tine seama de „traditia din §colile scotiene" in materie
de pedepse corporale (Campbell §i Cosans contra Marea Britanie, 25 februarie 1982,
A. 48, § 29, JDI, 1985, 191, obs. P. Tavernier), de „traditiile culturale" referitoare
la reglementarea profesiei de avocat in materie de publicitate (Casado Coca contra
Spania, 24 februarie 1994, A. 285, § 54, JCP G, 1995, I, 3823, nr. 37, cron.
F. Sudre) sau de „factorii istorici on politici specifici fiecarui stat" cu privire la
conditiile de eligibilitate in cazul parlamentarilor (Gitonas contra Grecia, 1 iulie
1997, § 39, RFDA, 1998, 1007, note M. Levinet). Traditiile locale pot chiar sa
determine Curtea sa considere ca o legislatie nationala, izolata in raport cu legislatiile
celorlalte state parti, nu incalca Conventia, cats vreme se retell' la un domeniu
(recasAtorirea dupe divort) „strans legat de traditiile culturale 5i istorice ale fiecArei
societAti 5i de conceptiile profunde ale acesteia despre celula familiala" (F. contra
Elvetia, 18 decembrie 1987, A. 128, § 33, JDI, 1988, 892, obs. P. Tavernier).
In at doilea rand, Conventia nu impune in nici un caz o „uniformitate absolute"
(Sunday Times, precit., § 61). Ceea ce inseamnA ca poate exista o mare varietate de
solutii nationale, fare sA aibA loc totu§i o incalcare a Conventiei. Astfel, judecatorul
european a avut ocazia sA arate in mai multe randuri absenta uniformitatii europene
sA observe „diversitatea in spatiu §i variatia in timp" a legilor nationale. Imposibilitatea
de a extrage din dreptul intern al statelor parti „o notiune uniforms a moralitatii"
(Handyside, § 48), o „conceptie uniformA asupra semnificatiei religiei in societate"
(Otto-Preminger-Institut contra Austria, 20 septembrie 1994, A. 295-A, § 50, RUDH,
1994, 441, note P. Wachsmann) sau ni5te „principii uniforme" referitoare la accesul
homosexualilor la adoptie (Frette contra Franta, 26 februarie 2002, JCP G, 2002, II,
10074, note A. Gouttenire §i F. Sudre) a fost astfel subliniata.
Controlul marjei nationale de apreciere. - Marja de apreciere a statelor nu
poate fi nelimitata, iar judecatorul european i§i afirma aptitudinea de a controla
intinderea acesteia : „Maria nationala de apreciere nu poate fi apdar disociatA de un
control european" (Handyside, § 49).
1) Clauza de ordine publicA permite un control normal ce vizeaza, in lumina
tuturor circumstantelor spetei, atat finalitatea mAsurii litigioase, cat §i „necesitatea"
ei. Conform unei jurisprudente bine stabilite (hotararile Handyside §i Sunday Times,
precit.), „notiunea de necesitate implica existents unei nevoi sociale imperioase ; mai
cu seamy, mAsura luata trebuie sA fie proportionalA cu scopul legitim urmArit"

(Gillow, 24 noiembrie 1986, A. 109, § 55 : ingerinta disproportionate in dreptul la
respectarea domiciliului, art. 8). In ceea ce priveste cerinta existentei unei „nevoi
sociale imperioase", Curtea nu se limiteaza la a verifica dacA statul a fa'cut uz de
puterea sa de apreciere „cu buns-credinta, cu grija si in mod rational". Ea controleazA
mai intai daca motivele invocate in sprijinul ingerintelor sunt „pertinente si suficiente"
(Olsson, 24 martie 1988, § 68, GACEDH,
nr. 43). In continuare, Curtea cerceteaza
dacA ingerinta este proportionala cu scopul legitim urn-
lath §i verificA dacA a fost
pAstrat un „just echilibru" intre interesul general si interesele individuale (de exemplu,
Klass, 6 septembrie 1978, A. 28, § 59, cu privire la supravegherea secrets a
corespondentei §i telecomunicatiilor cetatenilor in scopul luptei contra terorismului).
Principiul proportionalitatii, care transpune o cerinta de adecvare intre un obiectiv
legitim §i mijloacele utilizate pentru a-I atinge, se situeaza asadar in centrul controlului
marjei nationale de apreciere. In functie de maniera mai mult sau mai putin strict in
care enunta conditia proportionalitAtii - proportie riguroasA, juste, rezonabila
Curtea europeana isi moduleaza intensitatea controlului si, prin urmare, face sa
varieze limitele marjei de apreciere a statului : dupA cum afirmA hotararea
Times, Sunday
„unei libertAti de apreciere mai putin discretionare ii corespunde un control
european mai extins" (precit., § 59).
2) Controlul de proportionalitate variaza in functie de trei parametri, pe care
Curtea ii combing.
a) Primul criteriu tine de natura dreptului in cauza sau a „activitAtilor implicate" :
controlul Curtii va fi cu atat mai strict, iar marja de apreciere a statului cu atat mai
redusa, cu cat ingerinta se referA la un drept care priveste sfera de intimitate a
individului, ca de exemplu dreptul de a avea relatii homosexuale (Dudgeon,
22 octombrie 1981, GACEDH, nr. 37)1
, dreptul parental de vizita (B contra Marea
Britanie, 8 iulie 1987, A. 121) sau dreptul la confidentialitatea datelor cu caracter
personal referitoare la sanatate (Z contra Finlanda, 25 februarie 1997,
JCP G, 1998,
I, 107, nr. 35, cron. F. Sudre). Invers, caracterul tehnic sau complex al activitatilor
implicate (concurentA neloiala, Markt Intern. Verlag Gmbh contra Germania,
20 noiembrie 1989, A. 165, JDI,
Sporrong si Lonnroth, 23 septembrie 1990, 719, obs. P. Rolland ; politica urbanisticA,
1982,
GACEDH, nr. 57) 2 determinA Curtea sa
le acorde statelor o mare putere discretionarA.
b) Scopul ingerintei este si el luat in calcul : dacA scopul urmArit prin restrictionarea
dreptului se analizeaza ca o notiune „obiectiva" (de exemplu, protectia autoritAtii
judiciare in materie de atingeri aduse libertAtii de expresie :
Sunday Times, precit., § 59),
marja de apreciere a statului va fi mai redusa decat dacg scopul legitim are caracter
contingent (este cazul protectiei moralitAtii : Handyside, precit., § 48).
Jurisprudenta europeana, bazandu-se aceste doua criterii, este totusi departe de a fi pe
deplin coerentA. De exemplu, Curtea nu exercitA un control riguros asupra marjei de
1.
Pentru o abordare similara, in acelasi domeniu, a CDO, a se vedea nr. 48
N. Toonen contra Australia, dec. 31 martie 1994, § 8. 2, 4/4 8/1 992,
2. 9/40, vol. II, p. 241.
Consiliul de Stat apreciazA, de asemenea, ca articolul 1 al Protocolului 1 ii lash legiuitorului
„o marja de apreciere extinsa, in special pentru a duce o politica de urbanism" (CE, 3 iulie
1998, Bitouzet, RFDA,
Lady Jane, D, 2000, jur. 1998, 1243, concl. R. Abraham ; CE, 7 ianuarie 2000, societatea
301, obs. H. Charles).
PRINCIPIILE DIRECTOARE 175
apreciere a statului in cazul Laskey, Jaggard si Brown contra Marea Britanie (19 februarie
1997, RTDH, 1997, 738, notA M. Levinet), chiar data dreptul in cauza tine de un aspect
intim al vietii private (libertatea de a se deda unor practici sexuale sado-masochiste), sau
in cazul Worm contra Austria (29 august 1997, JCP G, 1998, I, 107, nr. 38, cron.
F. Sudre), deli ingerinta (condamnarea unui jurnalist la amendA) tinde sl protejeze
autoritatea judiciary si, conform Curtii, exists o „mare concordantA de vederi" la nivelul
dreptului intern al statelor membre. AceastA jurisprudenta este, de asemenea, foarte
sofisticata : astfel, deli statul dispune de o marjA de apreciere extinsa in domeniul
concurentei neloiale, Curtea nu ezitA sl o reducl dacA discursul in cauza nu este strict
comercial, ci se inscrie intr-o dezbatere ce se referA la interesul general - de exemplu,
la sanAtatea publicA (Hertel contra Elvetia, 25 august 1998, D., 1999, rez., 239, obs.
M.-L. Niboyet).
c) In fine - §i mai ales -, „prezenta sau absenta unui numitor comun al sistemelor
juridice ale statelor" (Rasmussen contra Danemarca, 28 noiembrie 1984, A. 87,
§ 40, JDI, 1986, 1074, obs. P. Tavernier) este un element decisiv al controlului
Curtii, care practicA aici o asa-numita interpretare „consensualA". Prezenta prin-
cipiilor juridice comune reduce marja de apreciere a statului : a§a se intamplA, de
exemplu, in cazul egalitAtii de tratament intre copiii legitimi §i naturali (Marckx, 13
iunie 1979, § 41 si 58, GACEDH, nr. 42), al libertAtii de a nu adera la un sindicat
(Sirgurjonsson contra Islanda, 30 iunie 1993, A. 264, § 41, JCP G, 1994, I, 3742,
nr. 34, cron. F. Sudre), al protejArii surselor jurnalistice (Goodwin contra Marea
Britanie, 27 martie 1996, RID civ., 1026, cron. J.-P. Marguenaud) sau al fixarii unei
varste identice pentru consimtirea la relatii heterosexuale, lesbiene si homosexuale
(L. si V. contra Austria, 9 ianuarie 2003, § 50, JCP G, 2003, I, 160, nr. 16, cron.
F. Sudre). Invers, absenta unui „numitor comun" al sistemelor juridice nationale ii
lass statului parte o „mare" sau „largA" marjA de apreciere in ceea ce priveste
necesitatea mAsurii restrictive : aceasta observatie este valabila, printre altele, in
cazul dreptului sindical de negociere colectivA (Gustafsson contra Suedia, 25 aprilie
1996, § 45, GACEDH, nr. 54), al protectiei convingerilor religioase contra blasfemiei
(Wingrove contra Marea Britanie, 25 noiembrie 1996, § 57, RTDH, 1997, 713, note
J.-M. Larralde), al acordarii de drepturi parintesti transsexualilor (X, Y si Z contra
Marea Britanie, 22 aprilie 1997, D., 1997, 582, notA S. Grataloup), al dreptului de
acces al homosexualilor la adoptie (Frette contra Franta, 26 februarie 2002, § 41,
JCP G, 2002, II, 10074, note A. Gouttenoire si F. Sudre) sau al reglementarii
portului de simboluri religioase in institutiile de invAtamant (Leyla Sahin contra
Turcia, 29 iunie 2004, § 100-102, JCP G, 2004, I, 162, nr. 11, cron. F. Sudre).
Cauza Johansen contra Norvegia (7 august 1996, JCP G, 1997, I, 4000, nr. 35, cron.
E Sudre), referitoare la o ingsura de plasare a unui copil intr-un centru de primire - analizatA
in mod clasic ca ingerinta in dreptul la respectarea vietii familiale (infra, nr. 235) -,
furnizeazA un bun exemplu pentru modularea marjei de apreciere : in ceea ce priveste
oportunitatea deciziei de plasare insesi, Curtea exercita un control minim, lAsandu-le
autorititilor nationale o marja de apreciere extinsa, favorizatA de diversitatea la nivelul
statelor senmatare a traditiilor legate de rolul familiei si de interventia puterilor publice in
problemele familiale ; dimpotrivA, principiul fundamental al dreptului pArintilor si copiilor
la o viata familiale efectivA impune exercitarea unui „control mai riguros" asupra
modalitAtilor de executare a masurii de plasare - de exemplu, restrictiile aduse drepturilor
 KEUIMUL TURIUTC=REPTURTrok OMULUI
Orintesti si dreptului de vizita precum §i asupra garantiilor destinate sA asigure protectia
efectivA a dreptului Orin/nor si copiilor la respectarea vietii for de familie, dat fiind ca
aceste restrictii „comports riscul de a distruge relaliile familiale dintre pArinti copil." (§
64 ; a se vedea, de asemenea, Gnahore contra Franta, 19 septembrie 2000, § 54)
Interpretarea „consensualA" este un element esential in variatia limitelor puterii
discretionare recunoscute statelor in ceea ce priveste aplicarea restrictionarii drepturilor.
Cu toate acestea, ea este fragilizata de indeterminarea standardului european - despre
care nu se stie daca trebuie inteles in sens cantitativ sau calitativ -, care marcheaza
limitele diversitatii nationale. Cu atat mai mult cu cat judecatorul european iii
recunoaste competenta de a realiza „in lumina condithlor din prezent" (Marckx,
precit., § 41) propria interpretare a „numitorului comun" 5i de a-1 adapta pe acesta
din urmA la evolutia solutiilor juridice nationale (infra, nr. 160), rezervandu-si
posibilitatea de a-si revizui solutia pe viitor, daca „dreptul ar traversa o perioadA de
tranzitie" (Rees, 17 octombrie 1986, A. 106, § 47). Jurisprudenta cea mai recenta
intareste sentimentul ca interpretarea „consensuala" nu este decat masca puterii
discretionare a judecAtorului european' . In hotararea C. Goodwin contra Marea
Britanie (Marea Camera, 11 iulie 2002, GACEDH, nr. 38), Curtea europeana considers,
in pofida absentei consensului european, ca statele nu mai dispun de o marja de
apreciere suficienta ca sa-i poata priva pe transsexuali de dreptul de a se casatori.
Dimpotriva, in hotararea Odievre contra Franta (Marea Camera, 13 februarie 2003
JCP G, 2003, II, 10049, note A. Gouttenoire si E Sudre), judecatorul european
constata in mod oportun „diversitatea sistemelor si traditiilor juridice" (in conditiile
in care in nici un stat european, cu exceptia Frantei, nu exists secretul identitatii
mamei ! ) recunoaste statului o „anumita marja de apreciere" in alegerea masurilor
de naturA sa asigure respectarea dreptului la cunoasterea propriilor origini.
Mai mult, este necesar sa constatam, din pacate, o deviere a interpretarii consensuale
atunci cand judecatorul european recurge la aceasta pentru a determina aplicabilitatea
unui drept garantat, si nu conditiile lui de exercitare. Asa stau lucrurile atunci cand
Curtea, invocand absenta consensului european, refuzA sa spun explicit daca dreptul
la viata (art. 2) se aplica copilului ce urmeaza a se naste, lasand aceasta problema in
seama marjei de apreciere a statelor (Vo contra Franta, 8 iulie 2004, Marea Camera,
§ 82-84, JCP G, 2004, II, 10158, note M. Levinet).
3) In cadrul Conventiei Europene a Drepturilor Omului, jurisprudenta Curtii traduce
astfel efortul de a atinge un delicat echilibru intre definirea unei norme comune in
materie de drepturi ale omului (a unui „standard" comun) si pastrarea particu-
larismelor statale, efort care, la un nivel global, este directionat de principiul (destinat
sA protejeze drepturile individuale) potrivit caruia masurile de limitare a drepturilor
enuntate trebuie sA facA obiectul unei interpretari restrictive. Aceasta va fi cu atat mai
stricta atunci cand se AA in joc un drept caracteristic societatii democratice, precum
libertatea presei (de exemplu, Castells contra Spania, 23 aprilie 1992, A. 236, § 43,
RUDH, 1993, 14, cron. F. Sudre si
sau libertatea de asociere a partidelor
politice (PCU din Turcia, 30 ianuarie 1998, GACEDH, nr. 53). In acest caz, statul nu
1. A se vedea F. Sudre, „A propos du dynamisme interpretatif de la Cour europeenne des
droits de l'homme", JCP G, 2001, I, 335.
,PRINCIPIILE DIRECTOARE 177
dispune decat de o marja de apreciere redusa, dublatA de un control european riguros
ce vizeaza atat legea nationale, cat si aplicarea sa de catre jurisdictiile interne.
Este semnificativ ea si Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a adoptat, Inca de
multa vreme (CJCE, Rutili, 28 octombrie 1975, Rec. , 1975, p. 1219), un demers simetric
celui al Curtii de la Strasbourg in aprecierea limitarilor impuse de un stat unui drept
individual garantat de dreptul comunitar, neezitAnd sa facA referire expresA la clauza de
ordine publics a CEDO 5i, tot mai frecvent, se pare, la notiunea de marja nationals de
apreciere (CJCE, 23 octombrie 2003, RTL Television Gmbh, cauza C-245/01, pct. 71-73).
III. Derogarile
155 Teoria circumstantelor exceptionale. - Pactul International cu privire la Drepturile
Civile 5i Politice (art. 4, al. 1), Conventia Europeans (art. 15, al. 1) si Conventia
Americana a Drepturilor Omului (art. 27, al. 1) contin o dispozitie similara, care
autorizeaza statul parte sa suspende beneficierea de drepturile proclamate exercitarea
for in caz de razboi sau de pericol public exceptional ce ameninta viata natiunii. Carta
africana nu contine nici o dispozitie specified ; astfel, se pare ca posibilitatea de a
deroga trebuie reglementata conform dreptului international general (F. Ouguergouz,
La Charte africaine des droits de l'homme et des peuples, PUF, p. 257 si urm.).
Clauza derogatorie, care ii incredinteaza statului sarcina de a aprecia circumstantele
in cauza - prin urmare, de a se elibera de obligatiile referitoare la drepturile
omului -, este cu atat mai incarcata de amenintari la adresa drepturilor omului cu cat
tocmai in aceste perioade exceptionale drepturile omului sunt in pericol gray, iar
garantiile pentru protectia for capata o importanta maxima. Totusi, statul nu dispune
de puteri arbitrare in materie, iar textele internationale prevad ca recurgerea de catre
un stat la clauza derogatorie nu are ca efect suprimarea tuturor obligatiilor statului ce
derive din Conventia pertinenta. Clauza derogatorie substituie legalitatii normale o
legalitate exceptionala, adaptata circumstantelor. Recurgerea la clauza derogatorie
este subordonata unor conditii formale - obligatia statului de a informa organul
administrativ competent (Secretar general al ONU, al OSA sau al Consiliului Europei) -
care fac obiectul unei interpretari stricte : astfel, Turcia nu poate invoca articolul 15
din Conventie cu privire la masurile adoptate in nordul Ciprului „in absenta unui act
formal si public de derogare" care sa proving de la aceasta (Comisia, Rap. 4 octombrie
1983, Cipru contra Turcia, § 67, RUDH, 1992, p. 70) ; la fel, domeniul teritorial al
derogarii nu poate fi extins dincolo de portiunea de teritoriu acoperita in mod explicit
de notificare (Sakik contra Turcia, 26 noiembrie 1997 ; pentru a face fatA activitAtilor
teroriste din sud-estul tarii, Turcia a decretat starea de urgentA in 1990 si a notificat
Consiliului Europei ca se preyaleaza de articolul 15 al CEDO). De asemenea,
recurgerea la clauza derogatorie este supusa unor conditii materiale de asa natura
incat statul se afla intr-o situatie de competenta legate.
Aceste conditii nu i§i ating obiectivul, acela de a limita puterea arbitrary a
statului, decat in masura in care un organ international de control este insarcinat sa
aprecieze daca pericolul public invocat justificA recurgerea la dreptul de derogare. In
caz contrar, clauza derogatorie ajunge sa suprime principiul preeminentei dreptului
sa determine prevalenta „ratiunii de stat" asupra „ratiunii democratice". CEDO ofera
178 R REGTMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
exemplul exceptional al unui asemenea control exercitat efectiv asupra intrebuintarii
dreptului de derogare prevazut la articolul 15 si al unei jurisprudente realiste care
aspird sA concilieze, in temeiul principiului preeminentei dreptului, cloud imperative
contradictorii : protectia drepturilor individuale apararea societatii democratice
sau a vietii natiunii, care impune, in anumite situatii, sa nu se acorde intaietate
respectdrii legalitAtii ordinare asupra interesului superior al statului. Mai multe state
(Belgia, Frantz, Grecia, Irlanda, Marea Britanie, Turcia) s-au prevalat de dreptul de
derogare' si au dat ocazia organelor Conventiei sa-si exercite controlul sA sanctioneze
incalcdrile dispozitiilor articolului 15 (infra, nr. 174).
Marea Britanie, printr-o declaratie din 18 decembrie 2001, a recurs la articolul 15 CEDO,
dupa ce a adoptat, ca reactie la pericolul public aparut ca urmare a atentatelor de la New
York din 11 septembrie 2001, o legislatie (Anti-terrorism, Crime and Security Act 2001)
care le confers autoritatilor politienesti o putere extinsA de a opera arestari gi retineri ale
unor strain neexpulzabili, competentA a clrei conformitate cu articolul 5, § 1 CEDO pare
indoielnicA.
Prima speta, Lawless contra Republica Irlanda (masura administrative de arestare
dispusa in virtutea unei legi privind atentatele la siguranta statului; cererea 332/57,
dec. 30 august 1957, Ann., II, pp. 309-3412 ; hotArarea din 1 iulie 1961, A. 3), a permis
o analiza sistematicA a celor trei conditii prevAzute de articolul 15.
A. Existenta unui pericol public care ameninta viata natiunii
Aceasta conditie presupune un dublu control, asupra scopului, dar asupra motivului
masurii derogatorii.
166 Scopul masurii derogatorii. - In general, statul nu-si poate exercita dreptul de
derogare, ca, de altfel, nici posibilitatile de a restrange drepturile garantate, in alt
scop decat acela pentru care a fost prevazut acest drept. Prin interzicerea deturnarii
de putere (supra, nr. 151), articolul 18 al Conventiei de la Roma vizeaza sA impiedice
o utilizare abuziva a masurilor de exceptie. Cand este vorba de masuri derogatorii,
statul trebuie sa actioneze „in scopul in virtutea caruia au fost prevazute aceste
dispozitii" (hotararea Lawless, precit., § 30), adica protejarea „vietii" sau „existentei"
natiunii, si nu intr-un scop oarecare de utilitate publics.
157 Motivul masurii derogatorii. - Dreptul de derogare exists doar in caz de razboi
sau de pericol public, pe care Curtea it defineste in hotararea Lawless ca o „situatie
de criza sau de pericol exceptional si iminent, care afecteazd populatia in ansamblu
si constituie o amenintare la adresa vietii organizate a comunitAtii ce alcAtuieste
statul" (§ 28). Pe scurt, pericolul in cauza trebuie sA aiba un caracter exceptional si
sa ameninte viata natiunii, originea pericolului public find irelevanta (catastrofe si
calamitati naturale, insurectie, rascoala, razboi international sau lovitura de stat : in
cauza greaca, Comisia a admis ca dreptul de derogare putea fi exercitat atat de un
1. LegAturile stranse care unesc articolul 15 al CEDO Protocolul asupra dreptului de azil
anexat tratatului CE au fost deja subliniate (supra, nr. 102).
PRINCIPIILE DIRECTOARE 179
guvern legal, cat si de un guvern revolutionar ; cererea 3321/67 si urm., dec.
24 ianuarie 1968, Ann. , 1968, XI, p. 691). Existenta unui asemenea pericol public a
fost constatata, de exemplu, in cazul Lawless si cu privire la situatia din Irlanda de
Nord, unde Curtea releva amploarea violentei teroriste (legi exceptionale ce confers
autoritatilor administrative puterea de a lua masuri de arestare sau de detentie : Irlanda
contra Marea Britanie, 18 ianuarie 1978, A. 25 ; Brannigan si Mac Bride, 26 mai 1993,
A. 258 B), respectiv in mai multe cauze turce, data find activitatea terorista a
Partidului Muncitorilor din Kurdistan (Aksoy contra Turcia, 18 decembrie 1996 ;
Demir contra Turcia, 23 septembrie 1998), insA nu a fost recunoscuta in cauza greaca
(in legatura cu lovitura militara de stat din 21 aprilie 1967).
Controlul se exercita asadar asupra elementelor constitutive ale pericolului public,
insA permite o anumitA marja de apreciere a statului in ceea ce priveste existenta unui
pericol public, conform principiului enuntat de Comisie in cauza Cipru (cererea 176/56,
Grecia contra Marea Britanie, dec. 2 iunie 1956, Ann., II, pp. 175-179 si 183-187).
Masurile de derogare se justified exclusiv in caz de „rAzboi" sau de „pericol public" :
ele reprezinta o violare a Conventiei dacA raman in vigoare dupa disparitia circumstantelor
exceptionale (cererea 214/65, De Becker contra Belgia, Comisia, dec. 9 iunie 1958,
Ann., II, p. 215 urm.).
B. Caracterul de necesitate al masurilor derogatorii
1511 Principiul proportionalitatii. - Masurile derogatorii trebuie sa comporte un
caracter de necesitate absolute sa fie strict indispensabile pentru a putea face fats
pericolului public : ele trebuie luate „numai in masura in care situatia impune acest lucru"
(art. 15). Statul nu poate, in baza articolului 15, sa suspende drepturile si libertatile
garantate decat in masura in care exercitarea acestora ar fi de nature sA-1 impiedice sa
face fats pericolului public : trebuie sa existe o legatura concrete intre masura
derogatorie amenintarea care planeaza asupra vietii natiunii (Rap. Comisiei in cazul
Irlanda contra Marea Britanie, 25 ianuarie 1976, Ann., 1976, XIX, pp. 513-949).
Totusi, controlul exercitat de care organele Conventiei nu interzice ca statul in cauza
sa pAstreze o anumitA marja de apreciere in ceea ce priveste masura stricta impusa de
situatie (supra, nr. 153). Curtea afirma foarte clar in hotararea din 18 ianuarie
1978, Irlanda contra Marea Britanie (A. 25, JDI, 1980, 449, obs. P. Rolland) :
„Autoritatile nationale sunt, in principiu, mai in masura deck judecatorul interna-
tional sa se pronunte asupra prezentei unui asemenea pericol, ca asupra naturii
intinderii derogArilor necesare pentru a-1 indeparta" (§ 207). In cazul Lawless,
Curtea apreciaza astfel cA arestarea detentia administrative a unor indivizi bAnuiti
de participare la actiuni teroriste reprezinta o masura strict limitata la cerintele
situatiei, din moment ce functionarea jurisdictiilor penale ordinare chiar a
instantelor penale speciale sau a tribunalelor militare nu era suficienta pentru a
restabili pacea ordinea publics.
Controlul european pare foarte minutios : organele Conventiei verified' nu doar
existenta materialA a faptelor ce servesc drept fundament al masurilor derogatorii, ci
si calificarea juridica a acestor fapte. Totusi, hotArarea Brannigan si Mac Bride
(precit.) tidied Intrebarea daca nu cumva marja extinsA de apreciere recunoscuta
autoritatilor nationale in materie exclude, de fapt, controlul Curtii, care considers cA
180 JIJIUDIC AY DREPTURILOR OMULUI
„nu trebuie sA-si substituie opinia celei a guvernului (...) cand este vorba de natura
mijloacelor cele mai adecvate sau oportune" pentru a lupta impotriva terorismului (§ 59) :
Curtea apreciaza astfel ca fiind conformA Conventiei (art. 15) excluderea oricarui
control juridic asupra prelungirii, pand la sapte zile in total, a duratei arestarii
preventive in cazul unor presupusi teroristi, dupd ce, intr-o cauzA anterioara, fare sA
recurgA la articolul 15, a considerat-o contrail principiului preeminentei dreptului
(Brogan, 29 noiembrie 1998, A. 145-B ; a se vedea observatiile noastre, RUDH,
1993, 225). Cu toate acestea, in cauze turce similare, Curtea se dovedeste mai
riguroasa si considera ca absenta oricarui control judiciar pe durata arestarii preventive
(in acest caz, de la cincisprezece la douazeci si trei de zile) nu este o masura absolut
indispensabila pentru a face faca pericolului public (Aksoy, Demir, precit., nr. 157).
C. Obiectul masurilor derogatorii
ISO Dubla limits. - fn primul rand, masurile derogatorii trebuie sa fie compatibile
cu celelalte obligatii ce derive din dreptul international : Curtea europeana a analizat
din oficiu aceasta conditie in cazul Lawless si a tras concluzia ca ea este respectata.
Prezenta unei clauze derogatorii similare in textele universale $i regionale este un
factor de armonizare a regimurilor derogatorii : astfel, statul parte atat la CEDO, cat
si la PIDCP nu va putea recurge la articolul 15 al CEDO decat cu conditia sa adopte
masuri conforme cu clauza derogatorie a Pactului ; or, aceasta confine o lista de
drepturi „inderogabile" mai lunga decat articolul 15 (supra, nr. 144). Desi, spre
deosebire de Conventia europeanA, PIDCP si CADO stipuleazA, in plus, ca derogarile
nu trebuie sA antreneze nici o discriminare, aceasta dispozitie este superflua, deoarece
toate textele conventionale prevad ca beneficierea de drepturile garantate exercitarea
for trebuie asigurate fare nici un fel de discriminare, oricare ar fi motivul acesteia
(art. 14 CEDO). fn al doilea rand, masurile derogatorii nu trebuie sA aduca atingere
anumitor drepturi, enuntate limitativ de fiecare din textele conventionale (cu exceptia
Cartei africane) : organele de control analizeaza astfel dace masurile luate nu au
incalcat una sau alta dintre dispozitiile ce garanteaza aceste drepturi (supra, nr. 144).
De exemplu, Curtea europeanA a constatat existenta unor acte de torture cu ocazia
unei retineri practicate in temeiul starii de urgenta in Turcia (Aksoy, precit.). Din
acest punct de vedere, Conventia Americana a Drepturilor Omului asigura un grad
mai inalt de protectie decat CEDO sau Pactul, deoarece prevede, in plus, ca posibilitatea
de a deroga nu permite „suspendarea garantiilor indispensabile protectiei drepturilor",
care nu sunt susceptibile de derogare (art. 27, § 2).
Curtea interamericana, in avizul consultativ 8/87 din 30 ianuarie 1987, a fa'cut
precizarea potrivit careia clauza derogatorie „nu implicA suspendarea temporary a
statului de drept", multumindu-se sa modifice, farA sa suprime, „unele dintre limitele
legale in ceea ce priveste actiunea puterilor publice" : asadar, ea nu autorizeaza
suspendarea garantiilor juridice „indispensabile", precum habeas corpus sau recursul
amparo (ILM, 1988. 2, p. 512).
Comitetul Drepturilor Omului are o pozitie similara celei a Curtii interamericane,
deoarece considerA, in Observatia generala 29 „StAri de urgentr , adoptata la 24 iulie
2001, ca un anumit numar de drepturi garantate de Pact, deli nu figureazA pe lista
PRINCIPIILE DIRECTDARE 181
drepturilor „inderogabile" din articolul 4 al acestuia, nu pot totu5i sA facA obiectul
derogArii ; sunt avute in vedere in special dreptul unei persoane private de libertate de a fi
tratat cu respectul impus de demnitatea inerenta persoanei, dreptul la un recurs intern util,
garantiile juridice fundamentale etc. (CCPR/C/ 21/Rev.1/Ass.11).
Sectiunea a 111-a
Caracterul efectiv al drepturilor garantate
Dinamismul interpretative . - 1) Drept jurisprudential, dreptul Conventiei
Europene a Drepturilor Omului este profund marcat de metodele de interpretare a
Conventiei utilizate de judecatorul european. Preocuparea de a conferi un caracter cu
adevarat concret sistemului de protectie drepturilor garantate sty la baza demersului
judecAtorului european : „Conventia nu are ca scop sa protejeze drepturi teoretice
sau iluzorii, ci concrete si reale" (Airey, 9 octombrie 1979, GACEDH, nr. 2). Aceasta
exigenta de concretete, prezenta si in jurisprudenta Comitetului Drepturilor Omului
(PIDCP), it determina pe judecAtorul european sa adopte o interpretare „dinamicA"
a Conventiei, pentru a conferi un maximum de efect util dispozitiilor normative ale
Conventiei. Sprijinindu-se pe Preambulul Conventiei, care se refers nu doar la
„protectia", ci si la „dezvoltarea" drepturilor omului (al. 3), Curtea europeand
defineste, incepand cu hotararea Wemhoff contra RFG, din 27 iunie 1968, o directive
generala de interpretare afirma ca, „fiind vorba de un tratat normativ, se impune,
pe de alta parte, sa se afle care este interpretarea cea mai adecvatA pentru a atinge
scopul si a realiza obiectivul acestui tratat, si nu aceea care ar determina intinderea
cea mai limitata a angajamentelor pArtilor" (A. 7, § 8). HotArarea Golder contra
Marea Britanie, din 21 februarie 1975 (GACEDH, nr. 2), care expliciteaza metodologia
interpretative a Conventiei referindu-se la canoanele fixate de articolele 31-33 ale
Conventiei de la Viena asupra dreptului tratatelor, confirmA alegerea Curtii de a
privilegia o inter-pretare finalists sau teleologica a textului.
Aceasta interpretare finalists este totodata o interpretare evolutiva. Potrivit Curtii,
Conventia este un „instrument viu" (Tyrer, 25 aprilie 1978, A. 26) care „trebuie
interpretat in lumina conditiilor din prezent" (Marckx, 13 iunie 1979, § 58, GACEDH,
nr. 42). „Afisarea" acestei metode de interpretare este de aici inainte sistematica,
incepand cu hotArarea Stafford contra Marea Britanie, din 28 mai 2002, pronuntatd
de Curte in compunere solemn-a (JCP G, 2002, I, 157, nr. 7, cron. F. Sudre). Curtea
europeana afirma ca, deli nu trebuie sa se indeparteze de precedente fare un motiv
valabil, preocuparea de a garanta caracterul efectiv al drepturilor este primordialA in
interpretarea Conventiei, cuvenindu-se sa „fie mentinuta o abordare dinamicA
evolutiva" si, prin urmare, sa se reevalueze ,,In lumina conditiilor din prezent» ce
interpretare si ce aplicare a Conventiei se impun la ora actuala" intr-un
anumit domeniu (§ 68-69 ; C. Goodwin, Marea CamerA, 11 iulie 2002, § 74-75,
GACEDH, nr. 38). Curtea realizeaza astfel, in maniera pretoriana, adaptarea Conventiei
1. A se vedea studiul nostru „A propos du dynamisme interpretatif de la Cour europeenne des
droits de l'homme", JCP G, 2001, I, 335.
182 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
la schimbarile sociale (drepturile copiilor naturali, reprimarea penald a homosexualitAtii,
pedepsele corporale, transsexualitatea, notiunea de „familie", mediul etc.). JudecAtorul
european, singurul interpret autorizat al Conventiei, iii rezerva, prin intermediul
acestei interpretari dinamice - in legAturA cu care precizeazA totusi ca nu merge panA
acolo (in principiu) incat sa creeze un drept care nu este inserat initial in text (ca, de
exemplu, dreptul la divort, Johnston, 18 decembrie 1986, GACEDH, nr. 41) -,
posibilitatea de a adapta in mod constant Conventia la evolutia moravurilor $i
mentalitAtilor, cu scopul de a o feri de orice anacronism, $i de a denunta legislatiile
pe care le considerA caduce. Trebuie afatat cA, in felul acesta, judecAtorul european
se aventureazA pe tAramul politicii legislative. Recenta hotarare L.V. contra Austria
(9 ianuarie 2003) °feed un exemplu evident. Curtea europeanA apreciazA cA legislatia
penala austriaca - legislatie ce fixeala o varstA diferifa pentru consimtirea, pe de o
parte, la relatii homosexuale pe de alts parte, la relatii heterosexuale si lesbiene -
este contrail Conventiei (art. 14 combinat cu art. 8).
De altfel, interpretarea evolutiva nu se opre$te la dispozitiile materiale ale Conventiei,
ci se aplicA si dispozitiilor procedurale - dreptul la recurs individual, mAsuri provizorii -
(Loizidou contra Turcia, 23 martie 1995, § 71, GACEDH, nr. 1 ; infra, nr. 308 $i urm.).
Metoda de interpretare evolutiva retinuta de Curtea europeana a influenlat in mod evident
celelalte organe internationale de proteclie a drepturilor omului. Un exemplu este CDO,
care, intr-o formulare foarte „a la Strasbourg", afirmA ca PIDCP trebuie interpretat „ca un
instrument viu $i cA drepturile pe care le protejeaza ar trebui aplicate in contextul $i in
lumina situatiei din prezent" (CDO nr. 829/1998, Judge contra Canada, dec. 5 august
2003, A/58/40, vol. II, 64 ; RGDIP, 2003, 969, cron. P. Weckel) ; alt exemplu it constituie
CEDR, dupA care Conventia pentru eliminarea discriminarii rasiale, „instrument viu,
trebuie interpretatA aplicatA Orland seama de circumstanlele specifice societatii contemporane"
(CEDR, nr. 26/2002, Stephen Hagan contra Australia, op. 20 martie 2003, A/58/18, 142).
2) Initial se considera cA aceastA interpretare evolutiva trebuie sA se sprijine pe
evolutia convergentA a drepturilor interne ale statelor pArti sa fie o interpretare
„consensualr (supra, nr. 154) : „Conventia se interpreteaza in lumina conceptiilor
care predominA in zilele noastre in statele democratice" (Guzzardi, 6 noiembrie
1980, A. 39, § 95). Or, practica jurisprudentiala aratA clar ca interpretarea evolutivA
nu este deloc „consensualr , ci este o interpretare de-a dreptul constructive a
Conventiei.
Astfel, in hotArarile Stafford contra Marea Britanie $i Goodwin contra Marea Britanie (precit. ;
supra, nr. 154), Curtea europeana aratA clar cA anticipeaza „consensul", afirmand ca interpre-
tarea sa rIspunde necesitatii de a „reactiona la consensul susceptibil de a se manifesta in
privinta normelor la care trebuie sa se ajungA". De asemenea, hotArarea L. $i V. contra Austria
(precit.) aminteste un enigmatic „consens in cre$tere" in cadrul tArilor europene in favoarea
fbcArii unei varste identice pentru relatiile heterosexuale, homosexuale $i lesbiene (§ 50).
Trebuie observatA aici tendinta, din ce in ce mai frecventA, a judecAtorului
european de a se orienta care dreptul international $i de a mobiliza in sprijinul
interpretArii sale evolutive a Conventiei nu doar jurisprudenta organelor jurisdictionale
(CIADO) sau nonjurisdictionale (CDO) de protectie a drepturilor omului, ci pe
aceea a CH sau a Tribunalului Penal International pentru fosta Iugoslavie. HotArarile
()plan contra Turcia (12 martie 2003: pedeapsa capitall, infra, nr. 188), Mamatkulov
PRINCIPIILE DIRECTOARE 183
gi Abdurasulovic contra Turcia (6 februarie 2003: mAsuri provizorii, infra, nr. 313)
si Marea Camera contra Bulgaria (4 decembrie 2003: viol, infra, nr. 166) oferA un
bun exemplu in acest sens.
In scopul „dezvoltarii" drepturilor protejate, dinamismul interpretativ al judecatorului
european mobilizeazA tehnici care se sprijinA „mai ales pe dezvoltarea logics a unui
concept, a unui drept sau a unui principiu fundamental, care este lasat la discretia
judeatorului" I . Largirea aplicabilitatii dreptului extinderea continutului acestuia
sunt cele cloud principale cai urmate pentru a asigura caracterul efectiv al drepturilor
garantate. Tehnica „notiunilor autonome" si aceea a „obligatiilor pozitive" reprezinta
cea mai bung ilustrare in acest sens.
I. Notiunile autonome
kit Principiile interpretarii „autonome". - 1) Tehnica „notiunilor autonome" se
analizeaza ca o metoda de formare a unui drept comun, care atenueaza imprecizia
termenilor conventionali §i neomogenitatea drepturilor nationale, permitand o.definire
uniforms a angajamentelor asumate de state. Considerand cA normele europene de
protectie a drepturilor omului nu variazA in functie de calificArile juridice specifice
drepturilor nationale, Curtea europeana recurge la „notiuni autonome" pentru a
asigura indispensabila uniformitate de interpretare a Conventiei2 . JudecAtorul european
a facut uz de aceasta interpretare „autonomy" in special cu privire la dreptul la un
proces echitabil, precum si la notiunile de „acuzatii in materie penalA" (Engel,
8 iunie 1976, GACEDH, nr. 4) si de „drepturi si obligatii cu caracter civil" (Konig,
28 iunie 1978, GACEDH, nr. 4), dar $i in cazul dreptului de proprietate (notiunea de
„bunuri" : Gasus Dosier and Fordertechnik Gmbh, 23 februarie 1995, A. 306-B, § 53),
al dreptului la libertate si sigurantA (notiunea de „arestare" : Van der Leer,
21 februarie 1990, A. 170-A), al libertAtii de asociere (notiunea de „asociere" : Chassagnou,
29 aprilie 1999, GACEDH, nr. 59) sau al principiului legalitatii incriminarii 5i pedepselor
(notiunea de „pedeapsa" : Jamil, 8 iunie 1995, A. 317-B, § 30). Confruntandu-se cu
notiuni cu caracter vag sau nedeterminat, care dobandesc semnificatii diferite in
functie de legislatiile nationale, Curtea va detasa aceste notiuni de contextul for
juridic national 5i le va conferi un sens „european". Astfel, in cazul Feldbrugge
contra Olanda (29 mai 1986, GACEDH, nr. 18), Curtea nu ezitA sa califice ca fund
„civil" un drept la prestarea unei asigurAri de sanatate, in ciuda „absentei unui
numitor comun care sa permits desprinderea unei notiuni europene uniforme din
materia respectiva" (§ 29). JudecAtorul european, cu riscul de a „se aventura pe
1. P. Rolland, „Le contr6le de l'opportunite par la Cour europeenne des droits de l'homme",
in D. Rousseau $i F. Sudre (coord.), Conseil constitutionnel et Cour europeenne des droits
de l'homme, STH, 1990, p. 71.
2. JudecAtorul comunitar adopta un demers similar atunci cand confers un „sens comunitar"
notiunii de „jurisdictie" ce figureaza in articolul 234 (fostul articol 177) CE, care prevede
CA CJCE poate fi sesizata cu titlu prejudiciar de cAtre „o jurisdictie a unuia din statele
membre" : CJCE, 30 iulie 1966, vaduva Vaassen Gobbets, cauza 61/65, Rec., 377 ;
recent, CJCE, 29 noiembrie 2001 : De Coster contra College des bourgmestres et achevins
din Watermael-Boitsfort, C-17/00, JCP G, 2002, nr. 42, II, 10160, note J. Pertek.
184 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
taramul politicii legislative" (opinie separata a judecatorului Matscher in cazul
Konig), trebuie sa retina definitia pe care o considers cea mai compatibila cu „obiectul
scopul Conventiei", pentru a conferi un deplin efect util notiunilor in cauza.
2) „Notiunile autonome" prezinta doua caracteristici majore. Pe de o parte, ele nu
privesc conditiile de exercitare a unui drept, ci guverneaza aplicabilitatea acestuia :
este cazul notiunilor de „drepturi si obligatii cu caracter civil" si de „acuzatie in
materie penald" pentru dreptul la un proces echitabil, al notiunii de „pedeapsa"
pentru principiul pedepselor, al notiunii de „asociere" pentru
libertatea de intrunire asociere sau al aceleia de „bunuri" pentru dreptul de
proprietate. Pe de alta parte, notiunea in cauza face obiectul unei calificari diferite de
cea a dreptului intern : de exemplu, in cazul Engel (precit.), sanctiunile incriminate
sunt sanctiuni disciplinare in dreptul olandez, si nu sanctiuni „penale" ; in cazul
Gasus Dosier (precit.), guvernul se bazeaza pe distinctia intre „siguranta reala" si
„bun", specified dreptului intern, pentru a-i refuza rezervei de proprietate in cauza
calitatea de „bun" in sensul articolului 1 din Protocolul 1. Interpretarea „autonoma"
permite astfel surmontarea diferentei din dreptul intern, cu scopul de a asigura
aplicabilitatea dreptului garantat si de a evita o „frauds la Conventie" (a se vedea
Engel, § 81). In acest scop, judecatorul european opteaza in favoarea unei generoase
acceptiuni „materiale", iar nu formale, a notiunilor ce trebuie determinate, ceea ce ii
permite sa depaseasca sensul obisnuit pe care it comports conceptul in cauza in
dreptul national si sA confere o semnificatie extinsa acestui concept. Dovada o
reprezinta demersul Curtii in compunere solemna care, in materie de represiune
disciplinary penitenciara, se straduieste, „dincolo de aparente si de vocabularul
folosit (...) sa contureze realitatea", pentru a califica drept „penala" o condamnare la
zile de detentie suplimentare (Ezeh si Connors contra Marea Britanie, 9 octombrie
2003, Marea Camera, JCP G, 2004, I, 107, nr. 4, cron. F. Sudre).
1E2 Domeniul interpretarii „autonome". - Tehnica „notiunilor autonome" are
drept rezultat major extinderea considerabila a domeniului de aplicare a dispozitiilor
de protectie din Conventie si, in consecinta, a sferei ordinii conventionale. Cele doua
„concepte autonome" de „materie penala" si de „drepturi si obligatii cu caracter
civil" reprezinta exemplele cele mai elocvente' . Veritabile „chef de acces" la garantia
procesului echitabil, aceste cloud' notiuni autonome (a caror semnificatie va fi precizata
infra, nr. 205 si 208) au favorizat supunerea la rigorile articolului 6 a unor tipuri
inedite de contencios. Astfel, a fost recunoscut de catre judecatorul european caracterul
„penal" al sanctiunilor disciplinare militare sau penitenciare, al sanctiunilor pentru
infractiuni in dreptul concurentei, al sanctiunilor administrative sau al anumitor
sanctiuni fiscale. Au „cazur in campul de atractie al articolului 6, la capitolul
materie civila, contenciosul disciplinar in fata jurisdictiilor profesionale, contenciosul
prestatiilor sociale, precum si cazuri de contencios tinand in mod traditional de dreptul
public (actiuni in repararea pagubelor provocate de Administratie, decizii administrative
referitoare la exercitarea dreptului de proprietate etc.) si chiar contenciosul prejudiciar
al constitutionalitatii legilor. In prezent, nu putem decat sa constatam influenta
crescanda a articolului 6 asupra procedurilor interne - exemplul francez al „juridicizarii"
1. Despre notiunea de „bunuri", infra, nr. 257, si GACEDH, nr. 56.
PRINCIPIILE DIRECTOARE 185
procedurilor in fata autoritatilor administrative independente (Comisia operatiunilor
bursiere, (COB), Consiliul concurentei, Consiliul pietelor financiare etc.) este ilustrativ
in aceasta privinta (infra, nr. 213).
Vizand sa reduca zonele de inaplicabilitate a normei conventionale, interpretarea
„autonoma" sporeste efectivitatea dreptului garantat.
II. Obligatiile pozitive
A. NOunea de „obligOe pozitiva"
163 „Drepturi de..." §i „drepturi la...". - Creata de organele de control ale CEDO,
notiunea de „obligatie pozitiva" invita is depasirea clivajului artificial, sistematizat
de Pactele din 1966, operat in cadrul drepturilor individuale intre drepturile civile
politice 5i drepturile economice, sociale 5i culturale. In afara faptului ca distinctia
intre drepturile civile 5i politice, pe de o parte, 5i drepturile economice, sociale si
culturale, pe de alta parte, respects intre „drepturile de..", care presupun o abtinere
din partea statului, 5i „drepturile la...", care reclama prestatii din partea acestuia,
provine dintr-o terminologie extrem de simplificatoare (mai multe libertati individuale
traditionale apar sub denumirea de „drepturi la" in conventiile internationale pertinente :
dreptul la libertate si siguranta, dreptul la un proces echitabil, dreptul la libertatea de
expresie etc.), se cuvine sa remarcam a nu exists o opozitie transanta intre cele dotal'
categorii de drepturi. Libertatile individuale sunt reductibile la mediul social : toate
drepturile sunt experimentate in 5i de care societate si reprezinta drepturi ale omului
in societate (libertatea de comunicare a informatiilor si ideilor este un bun exemplu).
Drepturile economice, sociale si culturale nu sunt mai putin necesare decat drepturile
civile si politice, ele fiind complementare acestora : absenta primelor compromite
exercitiul efectiv al celor din urinal . De altfel, distinctia „drepturi de"/ „drepturi la",
abtinere/prestatii, este infirmata de practica drepturilor omului. Pe de o parte, anumite
drepturi au o natura „mixta" si prezinta atat caracteristici ale drepturilor economice,
sociale 5i culturale, cat 5i ale drepturilor „clasice", in numele carora vor fi garantate :
este cazul libertatii sindicale, esentiala pentru protejarea intereselor economice sociale,
dar si varianta a dreptului de intrunire 5i asociere (de altfel, ea este proclamata atat de
PIDCP, art. 22, § 1, cat si de PIDESC, art. 8, de CEDO, art. 11, §i de Carta Socials
Europeana, art. 5), sau al dreptului la educatie, in acelasi timp drept cultural 5i forma a
libertatii de gandire, de constiinta 5i a religiei. Pe de alta parte, prestatiile pozitive nu
1. indrazneata decizie Grootboom, din 4 octombrie 2000, a Curtii constitulionale a Africii de
Sud merits amintita. Admitand ca drepturile sociale fac parte din catalogul drepturilor
fundamentale si ca interdependenta drepturilor obliga puterile publice sa is in considerare
drepturile economice si sociale atunci cand nepunerea for in aplicare ameninta alte drepturi,
precum demnitatea umana sau egalitatea, Curtea consacra dreptul la o locuintg decentg
pentru populatiile cele mai nevoiase si obligatia pentru puterea publicg de a actiona in
situatiile cele mai grave prin furnizarea de ajutoare de urgenta (corturi, grupuri sanitare
decente, acces la o sursa de apg pentru persoanele expulzate dintr-un bidonvil)
(http : //www.conourt.gov.za/2000/grootboom.sthml ; RFDC, 2001, nr. 46, p. 403, cron.
X. Philippe).
186 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
sunt absente din sfera celor mai clasice drepturi civile 5i politice, permitand exercitarea
acestora : dreptul la un proces echitabil sau dreptul la instruire, de exemplu, presupun
asemenea prestatii din partea puterilor publice. Dreptul pozitiv poarta amprenta
fericita a acestei complementaritati intre „drepturile de" 5i „drepturile la".
1G4 Fundament. - 1) Punand accentul pe caracterul efectiv al drepturilor promovate,
Curtea europeana, intr-o indrazneata decizie din 9 octombrie 1979, Airey contra
Irlanda (GACEDH, nr. 2), afirma ca deli CEDO „enunta in principal drepturi civile
si politice, multe dintre acestea au prelungiri de ordin economic 5i social", deoarece
„nici un perete etan5" nu separa sfera drepturilor economice si sociale de domeniul
Conventiei : este vorba de a „proteja ni5te drepturi reale 5i concrete, iar nu teoretice
sau iluzorii" (§ 26)1 . Judecatorul european intelege astfel sa puns la dispozitia
individului conditiile materiale necesare exercitiului efectiv al drepturilor sale, in
speta dreptul de acces la instantele de judecata. Realizarea drepturilor enuntate de
Conventie este deci susceptibila de a reclama „masuri pozitive" din partea statului,
„care nu se poate multumi sa ramana pasiv" (§ 25). „Obligatia pozitiva" stipulate in
sarcina statului este apdar aceea de „a adopta masuri rezonabile si adecvate pentru
a proteja drepturile" care ii revin individului potrivit Conventiei (Lopez Ostra,
9 decembrie 1994, § 51, GACEDH, nr. 3).
2) Deoarece este necesara pentru a asigura caracterul efectiv, obligatia pozitiva
este, conform judecatorului european, „inerenta" dreptului garantat, consubstantiala
acestuia din urma. Obligatia pozitiva poate fi inerenta unui drept specific, cum se
intampla mai ales in cazul dreptului la respectarea vietii private 5i de familie (art. 8).
Potrivit Curtii, deli articolul 8 „are" in principal „drept obiect apararea individului
contra unor ingerinte arbitrare ale puterilor publice (...) el nu se limiteaza la a
constrange statul sa se abtina de la asemenea ingerinte : la acest angajament mai
degraba negativ se pot adauga obligatii pozitive inerente unei «respectari» efective a
vietii familiale" (Marckx, 13 iunie 1979, § 31, GACEDH, nr. 42). De asemenea, la
un nivel mai general, judecatorul european poate descoperi in articolul 1 al Conventiei
o obligatie pozitiva inerenta angajamentului statelor de a recunoa5te „oricarei persoane
ce tine de jurisdictia for drepturile 5i libertatile" consacrate de Conventie. Hotararea
Marii Camere in cazul Ila5cu si altii contra Moldova 5i Rusia (8 iulie 2004) sistematizeaza
aceasta constructie jurisprudentiala (Corn., Rap., 8 octombrie 1991, Costello-Roberts
contra Marea Britanie, nr. 13134/87, § 37) 5i, legend strans „obligatiile pozitive" de
„jurisdictia" de stat, in acceptiunea articolului 1 al Conventiei (infra, nr. 305 5i 313),
define5te in mod extensiv obligatia pozitiva inerenta articolului 1. Articolul 1 creeaza
de aici inainte o obligatie pozitiva generals in sarcina statului parte de a adopta
masurile adecvate pentru protectia fiecarui drept garantat de Conventie oricarei
persoane aflate sub jurisdictia sa formals (chiar 5i atunci cand aceasta persoana nu ar
intra sub incidenta autoritatii sale reale; in speta, responsabilitatea Moldovei este
antrenata pentru fapte de torture 5i detentie arbitrary suferite de resortisanti moldoveni
cazuti in mainile unei mi5cari secesioniste).
1. Este important sa relevam faptul ca, in prima sa decizie din 9 septembrie 1999, Comisia
internationald a juristilor contra Portugalia (precit., nr. 96), Comitetul European al
Drepturilor Sociale a reluat aceasta afirmatie cu privire la Carta Sociall Europeans.
PRINCIPIILE DIRECIDARE 187
Pe de altA parte, largindu-si sfera de actiune, judecatorul european apreciaza el
luarea in considerare a „justului echilibru ce trebuie pAstrat intre interesul general si
interesele individuale" este decisive pentru „a determina dacd exists o obligatie
pozitiva" (C. Goodwin, 11 iulie 2002, § 72, GACEDH, nr. 38).
Curtea isi recunoaste asadar competenta de a pune in practicA teoria obligatiilor
pozitive in cazul oricArui drept si ii confers acesteia un domeniu de aplicare general.
B. Domeniul obligatiilor pozitive
165 Redefinirea obligatiilor statelor. - Bulversand economia Conventiei, „obligatiile
pozitive" antreneaza o redefinire a obligatiilor ce revin statelor 01.0. Raspunderea
statului poate fi angajatA nu doar in urma ingerintei sale „active" ce afecteaza unul
sau altul dintre drepturi, ci si, prin actiunea teoriei „obligatiilor pozitive", in urma
ingerintei sale „pasive" , din cauza neadoptarii masurilor pozitive pe care le reclama
aplicarea concrete a dreptului. Aceasta ingerintA pasivA comports cloud modalitati,
dupa cum abtinerea statului antreneaza in sine o atingere a dreptului garantat sau
permite tertilor sA intervina asupra acestui drept (este vorba de problema „efectului
orizontal" al Conventiei, care face obiectul unor dezvoltiri specifice, infra, nr. 167). Cu
alte cuvinte, ingerinta pasiva poate rezulta din neadoptarea de catre stat a unor masuri
pozitive, atat de ordin material - de exemplu, neacordarea de Ingrijiri medicale unui
detinut (art. 3 : Ilhan, 27 iunie 2000, JCP G, 2001, I, 291, nr. 11, cron. E Sudre)
cat si de ordin normativ - de exemplu, absenta unei legislatii care sa protejeze statutul
juridic al copilului lig/scut dintr-o legAtura in afara casAtoriei (art. 8 : Marckx, 13 iunie
1979, precit.).
Prin intermediul „obligatiilor pozitive" se sanctioneaza deci inertia puterilor
publice - indiferent de autoritatea in cauza (legislative, guvernamentala, administrativA,
jurisdictionala) -, mai precis, aceea a legiuitorului. In consecinta, chiar daca, teoretic,
statul are „libertatea de a alege mijloacele utilizabile" pentru a asigura executarea
unei hotarari pronuntate impotriva lui (Marckx, precit., § 58), o constatare de
neindeplinire a unei indatoriri, la originea careia se afla un deficit legislativ (absenta
legislatiei, deficienta legislatiei existente), nu-i va rasa acestuia decat posibilitatea de
a-si pune legislatia in acord cu Conventia, pentru a se achita de obligatia ce ii revine
potrivit articolului 46 din Conventie (infra, nr. 340).
166 Generalizarea obligatiilor pozitive. - 1) Desi refuza sA elaboreze o teorie
generalA a obligatiilor pozitive care sA derive din Conventie, Curtea europeana face
uz cvasi-sistematic de tehnica obligatiilor pozitive. Acestea reprezinta atat obligatii
materiale, cat si procedurale si acopera in prezent un larg evantai de drepturi.
a) Jurisprudenta europeana dovedeste o largA raspandire a obligatiilor pozitive
materiale, care implicA adoptarea unor masuri menite sa permits realizarea efectiva
a dreptului garantat, in domeniul Conventiei' . Dreptul la instruire (Afacerea lingvistica
belgianA, 23 iulie 1968, § 3, GACEDH, nr. 8), dreptul la respectarea vietii private si
familiale (Marckx, precit.), dreptul la un proces echitabil (Guincho, 10 iulie 1984, A. 81,
1. Continutul acestor obligatii pozitive va fi precizat cu prilejul studierii fiecaruia dintre
drepturile garantate, in capitolul 2 al acestei parti.
 REGI1V1171.73171M1= DREPTITR/LOR 614eLtli
§ 38, JDI, 1986, 1062, obs. P. Tavernier), dreptul la alegeri libere (Mathieu-Mohin
$i Clerfayt, 2 martie 1987, GACEDH, nr. 55, § 50), dreptul la libertatea de intrunire
(Plattform „Arzte far das Leben", 21 iunie 1988, A. 139, § 50, JDI, 1989, 824, obs.
P. Tavernier), dreptul la libertatea sindicala (Gustafsson, 25 aprilie 1996, GACEDH,
nr. 54), dreptul la viata (L.C.B contra Marea Britanie, 9 iunie 1998, § 36, JCP G,
1999, I, 105, nr. 7, cron. F. Sudre), dreptul de a nu fi supus la torture sau tratamente
inumane $i degradante (Ilhan, 27 iunie 2000, precit.), dreptul la libertatea de expresie
(Fuentes Bobo contra Spania, 29 februarie 2000, D., 2001, jur., p. 574, note
J. Mouly $i J.-P. Marguenaud) $i, in sfargt, dreptul de proprietate (Oneryildiz,
18 iunie 2002, GACEDH, nr. 56) atestA un proses de generalizare a obligatiilor
pozitive. FarA indoiala, continutul dreptului la respectarea vietii private $i familiale a
beneficiat cel mai mutt de aceastA extindere (infra, nr. 233).
b) Mai mull, judecatorul european „a descoperit" obligatii pozitive procedurale in
cadrul unor drepturi materiale - dreptul la viata, interzicerea torturii, libertatea de
expresie realizand o dedublare a obligatiei pozitive ce ii revine statului : obligatia
active materials $i obligatia procedurala de a intreprinde o ancheta oficiala, aprofundatA
$i concrete in vederea identificarii $i pedepsirii responsabililor in caz de recurgere la
forte de catre agentii statului, actiune care a cauzat moartea unor persoane (art. 2 :
Mc Cann, 27 septembrie 1995, § 161, GACEDH, nr. 9), in caz de acuzatie pertinent
de tratamente contrare articolului 3, comise de agenti ai statului (art. 3 : Asenov
contra Bulgaria, 28 octombrie 1998, § 102, JCP G, 1999, I, 105, nr. 12, cron. F.
Sudre) sau atunci sand au fost comise acte de violenta repetate Impotriva unui ziar
(art. 10: Ozgiir Gundem contra Turcia, 16 martie 2000, § 42-43, JCP G, 2001, I,
291, nr. 38, cron. F. Sudre). Aceasta „proceduralizare" se aplica, de asemenea,
dreptului la nediscriminare (Nachova si altii contra Bulgaria, 26 februarie 2004, JCP
G, 2004, I, 161, nr. 14, cron. F. Sudre, infra, nr. 181). Judecatorul european pare sA
considere ca toate drepturile materiale enuntate de Conventie contin o obligatie
pozitivA implicita de a elabora proceduri ce permit revendicarea dreptului in cauzA la
nivel national $i de a le conferi acestora un caracter efectiv.
c) AceastA conceptie exigentA cu privire la respectarea drepturilor omului este
impartagta $i de alte organe internationale de control. Comitetul Drepturilor Omului
al Natiunilor Unite apreciaza astfel, in observatia sa generals asupra articolului 6 al
PIDCP (dreptul la viata), ca aceasta dispozitie reclamA ca statul sA adopte „masuri
pozitive" (text in Natiunile Unite, Manuel, citat infra la nr. 269, p. 69, § 5). Potrivit
Comitetului, statul trebuie sa adopte „masuri specifice si eficace pentru a impiedica
disparitiile de persoane" (nr. 181 /1 984, A. $i H. Sanjaun Arevalo contra Columbia,
dec. 3 noiembrie 1989, A/45/40, vol. II, p. 36, § 10) si are datoria sa organizeze
anchete riguroase in caz de disparitii fortate sau de atentate asupra dreptului la viata
(nr. 612/1995, J. Vicente, A. Chapparo si altii contra Columbia, dec. 29 iulie 1997,
RUDH, 1997, 196). CDO procedeaza, de asemenea, la o incadrare proceduralA a
articolului 27 al PIDCP, considerand ca statul trebuie sa is masuri pozitive pentru a
garanta participarea efectiva a membrilor comunitAtii minoritare la procesul decizional
din care rezulta masuri ce afecteazA exercitarea activitatilor for economise traditionale
(nr. 512/1 992, Ilmari Lansman contra Finlanda, dec. 26 octombrie 1994, A/50/40,
vol. II, p. 69 ; supra, nr. 65).
PRINCIPIILE DIM-WARE 189
In acelasi sens, Curtea Interarnericana a Drepturilor Omului, intr-un caz de „disparitie",
afirma „necesitatea unei actiuni guvernamentale care sA asigure in mod concret o garantare
eficdee a exercitarii libere si depline a drepturilor omului" (hotararea Velasquez Rodriguez
contra Honduras, 29 iulie 1998, Serie C, nr. 7, § 167, obs. G. Cohen-Jonathan, RGDIP, 1990,
p. 455) ; aceastA obligatie de „garantare" care ii revine statului implica, dupa cum observe
Curtea, o obligatie de „diligenta", cu scopul de a preveni „in mod rezonabil" once incalcare
a drepturilor omului (§ 172 si urm.). In hotararea Bamaca Velasquez, din 25 noiembrie 2000,
Curtea se arata mai exigenta si defineste obligatia pozitiva stipulate in sarcina statului ca find
aceea de „a lua toate masurile necesare pentru a indeparta obstacolele care it impiedica pe once
individ se beneficieze de drepturile recunoscute de Conventie" (Serie C, nr. 70, § 194).
De asemenea, Comitetul European al Drepturilor Sociale considers ca, pentru aplicarea
Cartei Sociale Europene, „obligatia ce incumba statelor parti este aceea de a lua nu doar
initiative juridice, ci si initiative concrete care sa permits exercitarea deplina a drepturilor
recunoscute de Carta" (reel. 13/2002, Autisme-Europe contra Franta, dec. 4 noiembrie 2003,
§ 53 : incalcarea articolelor 15, §1 si § 17 ale CSE revizuite, ca urmare a insuficientei masuri-
lor luate de Franta pentru a garanta copiilor autisti dreptul la educatie ; supra, nr. 164).
2) Limitele in care se recurge la obligatiile pozitive sunt la discretia judecatorului
european, dui:4 cum o dovede$te intrebuintarea de catre acesta a interpretarii „consen-
suale" (supra, nr. 154). Absenta unor principii comune drepturilor interne justifica,
in principiu, foarte u$or refuzul de a impune o obligatie pozitiva : este cazul, pe
terenul articolului 8, al obligatiei de a adopta masuri care sa autorizeze divortul si
recasatorirea (Johnston, 18 decembrie 1986, GACEDH, nr. 41, § 57), de a acorda
drepturi parinte$ti transsexualilor (X, Y, Z contra Marea Britanie, 22 aprilie 1997,
619 ; D., 1997, 582, note S. Grataloup), de a autoriza schimbarea numelui de familie
(Stjerna, 25 noiembrie 1994, A. 299-B, JCP G, 1995, I, 3823, nr. 31, cron.
F. Sudre) sau de a divulga secretul nasterii (Odievre, 13 februarie 2003, JCP G,
2003, II, 10049, note A. Gouttenoire $i F. Sudre), respectiv, pe terenul articolului 6,
al obligatiei de a prevedea termenele de prescriptie pentru a permite copiilor victime
ale abuzurilor sexuale sa initieze o actiune civila (Stubbings, 22 octombrie 1996, JCP
G, 1997, I, 4000, nr. 22, cron. F. Sudre). Cu toate acestea, Curtea poate la fel de
bine sa aprecieze ca nesemnificativA absenta consensului european $i sa actualizeze o
obligatie pozitiva in sarcina statului, cum ar fi aceea de a proceda la recunoa$terea
juridicA a noii identitati sexuale a unui transsexual, pe motiv ca exists o „tendinta
internationala" (ceea ce este eel putin vag) in acest sens (C. Goodwin, 11 iunie 2002,
§ 85, GACEDH, nr. 38). In schimb, numai in mod exceptional Curtea stabile$te o
obligatie pozitiva procedand la o interpretare cu adevarat consensuala evolutivA.
Hotararea Marea CamerA contra Bulgaria (4 decembrie 2003, RDP, 2004, 803, obs.
H. Surrel) ofera un exemplu in acest sens (infra, nr. 193) ; neezitand sä combine
articolele 3 $i 8 ale Conventiei pentru a crea o noua obligatie pozitiva „inerenta"
acestor doug dispozitii, Curtea, bazandu-se in acelag timp pe legislatia mai multor
state membre, pe jurisprudenta Tribunalului Penal International' pentru fosta Iugoslavie
$i pe evolutia societatii, apreciazA, „tinand seama de normele si tendintele contemporane",
ca statele membre au obligatia pozitiva „de a stabili $i de a aplica efectiv un sistem
de drept penal care sa reprime toate formele de viol $i abuzuri sexuale" (§ 185).
1. TPI pentru fosta Iugoslavie, 22 februarie 2001, Kunarac, Kovac si Vukov c, AFDI, 2001,
241, cron. H. Ascensio si R. Maison.
190 REGT19117L TORID1r7r6RETTURIDIR altiL10
Se va observa, de asemenea, reticenta judecgtorului european de a pgtrunde pe deplin pe
terenul drepturilor sociale (infra, nr. 228), acesta refuzand sä considere, intr-un caz de
sarlcie extrema, cg articolul 8 obligg statul se „interving concret pentru a restabili conditiile
de viata familiala degradate" (Corn., dec. 9 mai 1990, Van Volsem contra Belgia, RUDH,
1990, 349, note F Sudre). A se compara cu decizia Grootboom, din 4 octombrie 2000, a
Curtii constitutionale a Africii (supra, nr. 163).
167 „Efectul orizontal" al Conventiei. - 1) Desi strans legatA de teoria obligatiilor
pozitive, problema „efectului orizontal" al CEDO (sau al oricArei alte conventii
internationale de protectie a drepturilor omului) este totusi distincta de aceasta.
„Efectul orizontal" consta in aplicarea Conventiei in relatiile private si se analizeazA
ca „o extindere a opozabilitatii drepturilor omului la raporturile dintre indivizi"
(J.-P. Marguenaud, coord., CEDH et droit prive, La Documentation frangaise, 2001, 77).
InspiratA din teoria germane referitoare la Drittwirkung („efecte vizavi de terti"),
potrivit careia drepturile fundamentale definite in textele constitutionale trebuie
respectate atat de puterile publice, cat si de particulari fats de alti particulari, aceasta
constructie pretorianA I i propune sA asigure caracterul efectiv al drepturilor protejate,
inclusiv impotriva actiunilor blamabile ale tertilor. Dace CEDO pare sa guvemeze
doar raporturile dintre stat particulari (Curtea europeana este competenta ratione
personae doar pentru a analiza recursurile individuale indreptate impotriva unui stat
semnatar; art. 34), Curtea europeana - urmand Comisia l - a admis aplicabilitatea
Conventiei in raporturile dintre indivizi in decizia Young, James si Webster din
13 august 1981 (CDE, 1982, 226, cron. G. Cohen-Jonathan, JDI, 1982, 220, obs.
P. Rolland). In ipoteza in care atingerea adusa dreptului protejat nu este direct
imputabila statului, ci este opera unui tert - persoang privata „efectul orizontal al
Conventiei permite implicarea rAspunderii statului, dacA legislatia acestuia face posibila
incalcarea de catre respectiva persoanA privata a unui drept garantat. Fundamentul
raspunderii statului se &este in articolul 1 al Conventiei, care prevede cA fiecare stat
semnatar recunoaste „oricarei persoane ce tine de jurisdictia sa drepturile si libertAtile
definite in prezenta Conventie".
In fata judecgtorului national, problema aplicabilitatii Conventiei la relatiile dintre persoanele
private se pune in termeni foarte diferiti si se confunda, asa cum s-a argtat anterior (supra,
nr. 141), cu aceea a aplicabilitatii directe a Conventiei in dreptul intern. Se poate vorbi
astfel de un efect orizontal „direct".
Raspunderea statului in raport cu Conventia poate fi deci angajatg nu in temeiul
actiunii in sine a particularului, ci al unor lacune din dreptul intern : efectul orizontal
poate fi denumit, in acest caz, „indirect". Astfel inteles, efectul orizontal al Conventiei
comports, din perspectiva practicii jurisprudentiale, doua situatii ipotetice.
2) Ipoteza cea mai frecventg este aceea in care incalcArile din partea persoanelor
private sunt imputabile statului, in temeiul inactiunii sale. Raspunderea statului se
situeazg aici pe taramul obligatiilor pozitive : organele de stat au dovedit lipsa de
1. Rap. 14 decembrie 1979, Young, James si Webster contra Marea Britanie, § 168 : „Este
bine statornicit ca, de acum, Conventia confine articole care nu numai ca protejeaza
individul impotriva statului, ci, mai mult, obligg statul sa protejeze drepturile omului chiar
impotriva actiunilor blamabile ale semenilor sal".
'PRiNelkILE DIRECTOARE 191
diligenta si nu au adoptat masurile adecvate pentru a preveni sau pentru a limita
atingerile individuale aduse dreptului garantat. Hotararea X si Y contra Olanda, din
26 martie 1985, referitoare la imposibilitatea de a intenta actiuni penale autorului
unor abuzuri sexuale asupra unei minore handicapate mintal, deschide calea catre o
asemenea solutie ; potrivit Curtii, obligatiile pozitive inerente dreptului la respectarea
vietii private si familiale (art. 8) „pot implica adoptarea unor mgsuri vizand respectarea
vietii private chiar in relatiile dintre indivizi" (A. 91, § 23, JDI, 1986, 1086, obs.
P. Rolland). Prin urmare, jurisprudenta europeand, plecand de la obligatiile pozitive,
a raspandit larg efectul orizontal al Conventiei, mai ales in beneficiul dreptului de a
manifesta (Plattform „Arzte ffir das Leben", 21 iunie 1988, A. 139, § 32, JDI, 1989,
824, obs. P. Tavernier : manifestatie legalA perturbatA de contramanifestanti), al dreptului
la instruire (Costello-Roberts, 25 martie 1993, A. 247-C, JCP G, 1994, I, 3742, nr. 2,
cron. F. Sudre pedeapsA corporalg aplicatg de directorul unei scoli private), al
dreptului la respectarea vietii private l precum si a domiciliului (Lopez-Ostra,
9 decembrie 1994, GACEDH, nr. 54 : presiunile unui sindicat pentru a constrange un
comerciant sa semneze o conventie colectiva), al dreptului la viata (Corn., dec.
28 februarie 1983, W contra Marea Britanie, D. et R., 32, p. 190; Osman,
28 octombrie 1998, JCP G, 1999, I, 105, nr. 8, cron. F. Sudre : amenintari din
partea unui individ cu privire la viata membrilor unei familii), al interzicerii torturii
ai tratamentelor inumane sau degradante (A contra Marea Britanie, 23 septembrie
1998: pedepse corporale aplicate unui copil de catre tatgl sal vitreg, cron. precit. nr.
11), al dreptului la libertatea de expresie (Fuentes Bobo, 29 februarie 2000, D. , 2001,
jur. , 574, note J. Mouly J.-P. Marguenaud: concedierea unui ziarist de catre
angajatorul sau) sau al dreptului de proprietate (Sovtransavto Holding, 25 iulie 2002,
§ 96, JCP G, 2003, I, 109, nr. 24, cron. F. Sudre : masinatii ale conducatorilor unei
societgti care au provocat devalorizarea actiunilor reclamantei).
Aceasta doctring a „efectului orizontal" a fost reluatg de CDO, care apreciazg, de exemplu,
cg dreptul la libertate siguranta (art. 9 al PIDCP) impune statului sa is mgsurile de
protectie adecvate pentru a asigura securitatea unui individ victims a amenintarilor cu
moartea (nr. 195/1985, Delgado contra Columbia, dec. 12 iulie 1990, § 5. 5, RUDH,
1990, p. 448). In decizia nr. 468/1991 din 20 octombrie 1993, Comitetul precizeazg cg „o
interpretare a articolului 9 al Pactului, care ar permite statelor parti sä ignore amenintgrile
ce pun in pericol securitatea persoanelor libere tinand de jurisdictia lor, ar lipsi complet de
eficacitate garantiile prevgzute de Pact" (Angel N. Olo Bahamonde contra Guineea Ecuatorialg,
A/49/40, vol. II, 175). Similar, CDO considere ca statul are obligatia de a proteja drepturile
membrilor minoritatilor impotriva actiunilor blamabile ale particularilor (obs. gen. asupra
art. 27 al Pactului, precit. nr. 65, § 6. 1).
La fel se intampla si in cazul Curtii interamericane, care afiring clar ca, atunci cand
atingerea adusg dreptului protejat nu este direct imputabila statului, ci are drept autor un
particular, rgspunderea internationalg a statului poate fi totusi angajatg, „nu in virtutea
faptului ci pentru lipsa de diligentg" a statului (Velasquez Rodriguez contra
Honduras, 29 iulie 1988, precit., § 172).
1. Pentru un exemplu ilustrativ de aplicare a dreptului la respectarea vietii private in relatiile
dintre indivizi, a se vedea decizia Comisiei in cazul Whiteside contra Marea Britanie
(cererea nr. 20357/92, dec. 7 martie 1994, D. et R., 76 B, p. 80), referitoare la hartuirea
unei tinere de catre fostul ei concubin.
192 REGIMUL JURIDIC AL DREPWRILOR OM-ULM
3) A doua ipoteza este aceea in care incalcarile din partea persoanelor private sunt
imputabile statului, care i-a oferit particularului mijloacele de a aduce atingere
dreptului garantat al altei persoane. Recurgerea la teoria obligatiilor pozitive nu-si
mai gAseste utilitatea in acest caz, deoarece incalcarea rezultk daca nu dintr-o
actiune propriu-zisa a statului, din faptul CA dreptul intern a legitimat-o sau a
favorizat-o. Astfel, in cazul Young, James si Webster (precit.), in care era vorba de
concedierea a trei feroviari ce nu fAceau parte din unul dintre sindicatele cu care
angajatorul for incheiase un acord de closed shop (monopol sindical privitor la
angajare), Curtea, fall a face referire la notiunea de obligatii pozitive, reline
incalcarea articolului 11 din Conventie, pe motiv ea „dreptul in vigoare in acea
perioada... a recunoscut caracterul licit al tratamentului de care se plang cei in cauzA"
(§ 49). Reluat intr-un caz similar de libertate sindicala „negativa" (Sigurjonsson,
30 iunie 1993, A. 264, JCP G, 1994, I, 3742, nr. 34, cron. F. Sudre), acest demers
a fost aplicat si in materie de libertate a informatiei (VGT Verein Gegen Tierfabriken,
28 iunie 2001 : refuzul societatii particulare responsabile cu publicitatea prin televiziune
in Elvetia de a difuza un spot publicitar al asociatiei reclamante), precum si, cu o
indrazneala de netagAduit, in discriminarea in materie succesorala avandu-si sursa
intr-o clauza testamentary (Pla Puncernau, 13 iulie 2004: validare a clauzei de
catre jurisdictiile din Andorra). Livia de demarcatie fats de obligatiile pozitive ramane
totusi foarte incerta, deoarece In cazul Odievre Curtea europeana a ales, fAra a oferi
explicatii, sä se plaseze pe tAramul obligatiilor pozitive, atunci and tocmai dreptul
intern, stabilind sistemul de anonimat al nasterii, ii oferA mamei biologice mijloacele
de a aduce atingere dreptului copilului de a-si cunoaste originile (Odievre,
13 februarie 2003, precit., nr. 166).
4) Oricum, deli Curtea refuza sA „elaboreze o teorie generala privind masura in
care garantiile prevazute de Conventie trebuie extinse asupra relatiilor dintre persoanele
particulare" (VGT, precit., § 46), este clar CA raspunderea statului poate fi implicatA
in temeiul principal al obligatiilor pozitive, din moment ce dreptul intern face posibila
o atingere adusa de catre particulari unui drept conventional. Desi Curtea europeanA
cla dovada de realism, considerand ca intinderea obligatiei pozitive ce-i revine statului
depinde, inevitabil, de circumstantele cauzei si de necesitatea de a interpreta aceasta
obligatie in asa fel incat sa nu impunA autoritatilor nationale o povard insuportabila
sau excesiva (Osman contra Marea Britanie, precit.), aceasta constructie doctrinala
are ca efect extinderea sensibila a obligatiilor statului fats de Conventie : incalcarea
unui drept protejat de Conventie poate rezulta dintr-o ingerinta a statului, dintr-o
abtinere a statului ca efect al ignorarii drepturilor garantate dintr-o abtinere a
statului care le permite tertilor sa aduca atingere dreptului garantat.
ISH Cu privire la aplicabilitatea directs. - A se vedea J. Velu, „Les effets directs des
instruments internationaux en matiere de droits de l'homme", RBDI, 1980, pp. 293-316.
Pentru CEDO, a se consulta : Ganshof van der Meersch, „La CEDH a-t-elle, dans le cadre du
droit interne, une valeur d'ordre public ?", in Les droits de l'homme en droit interne et en droit
international, a doua colectie cu privire Ia CEDO, 1965, Presses Universitaires de Bruxelles,
1968, pp. 155-251 ; H. Golsong, „L'effet direct ainsi que le rang en droit interne des normes
de la CEDH et des decisions prises par les organes institues par celle-ci", in Les recours des
PRINCIPIILE DIRECIDARE 193
individus devant les instances nationales en cas de violation du droit europeen des Communautes
europeennes et de la CEDH, Bruxelles, Lancier, 1978, p. 64 si urm. ; J. Polaciewicz
V. Jacob-Foltzer, „The ECHR in domestic law : The impact of the Strasbourg case-law in
States where direct effect is given to the Convention", HRLJ, 1991, pp. 64 si 125 ; comunicarile
lui F. Sundberg, A. Drzemczewski si C. Grewe, in P. Tavernier (coord.), Quelle Europe pour
les droits de l'homme ? , Bruylant, 1996 ; J.-F. Flauss, „La condition specifique des traites
relatifs aux droits de l'homme dans les constitutions contemporaines", Mélanges Pierre Pactet,
Dalloz, 2003, 163.
Pentru Franla, a se vedea R. Abraham, „L'applicabilite de la CEDH en droit interne", in
„Le juge administratif frangais et la CEDH", RUDH, 1991, p. 275 ; G. Cohen-Jonathan, „La
place de la CEDH dans l'ordre juridique frangais", in F. Sudre (coord.), Droit francais et
CEDH, Engel, 1994, p. 1 ; L. Dubouis, „La portee des instruments internationaux de
protection des droits de l'homme dans l'ordre juridique francais", in E. Smith (ed.), Les droits
de l'homme en France et en Norvege, Economica, 1990, p. 131.
MB Cu privire la aplicarea CEDO de catre judeckorul francez. - A se consulta F. Sudre,
J.-P. Marguenaud, J. Andriantsimbazovina, A. Gouttenoire, M. Levinet, Les grands arrets de
la Cour europeenne des droits de l'homme, PUF, „Themis", ed. a 2-a, 2004. Pentru un studiu de
ansamblu, a se consulta F. Sudre (coord.), Le droit francais et la CEDH, 1974-1992, Engel,
1994; „La France et la CEDH. XXV' anniversaire de la ratification de la Convention",
Europe, Hors serie, octombrie 1999, nr. 10 bis ; P. Tavernier, C. Grewe si H. Ruiz-Fabri,
„CEDH. Interpretation et application par les organes de Strasbourg et par les organes
nationaux", Jur. Cl. int., fasc. 155 E, 1993. 0 compilatie utila a jurisprudentei franceze (in
special judiciare) care aplicg CEDO este prezentatg de M. Fabre si A. Gouron-Mazel,
Convention europeenne des droits de l'homme. Application par le juge francais. 10 ans de
jurisprudence, Litec, 1998.
1) Cu privire la judecgtond juridic, a se vedea cu precgdere A. Debet, L'influence de la
Convention europeenne des droits de l'homme sur le droit civil, Nouvelle bibliotheque de theses,
Dalloz, 2002, precum si J.-P. Marguenaud (coord.), CEDH et droit prive. L'influence de la
jurisprudence de la Cour europeenne des droits del' homme sur le droit prive francais, Mission
de recherche „Droit et justice", La Documentation frangaise, 2001. A se consulta, de asemenea (in
functie de data publicarii), E Fernand, „La CEDH et la Cour de cassation frangaise", RIDC, 1995,
p. 691 ; P. Courbe, „Le droit international prive et les difficultes d'insertion de la Convention dans
le systeme frangais", in P. Tavernier (coord.), Quelle Europe pour les droits de l'homme ? ,
Bruylant, 1996, p. 249; R. De Gouttes, „La CEDH et le juge frangais", 1999, p. 7;
J.-P. Marguenaud, „Le juge judiciaire et ]'interpretation europeenne", in F. Sudre (coord.),
L'interpretation de la CEDH, Bruylant-Nemesis, „Droit et justice", nr. 21, 1998, p. 231, si „La
CEDH et le droit frangais : approches par le droit prive", Mélanges J.-C. Gautron, Pedone, 2004,
155 ; G. Canivet, „La Cour de cassation et la CEDH", C. Teitgcn-Colly (ed.), Cinquantieme
anniversaire de la CEDH, Bruylant-Nemesis, „Droit et justice", nr. 33, 2002, 257.
2) Cu privire la judecatorul administrativ, a se vedea mai ales S. Braconnier, Jurisprudence
de la Cour europeenne des droits de l'homme et droit administratif franfais, Bruylant, 1997,
si colocviul IDEDO, „Le juge administratif francais et la CEDH", RUDH, 1991, p. 258. A se
consulta, de asemenea : J.-Cl. Bonichot, „Le Conseil d'Etat et la CEDH", in C. Teitgen-Colly
(ed.), op. cit., 239; B. Pacteau, „Le juge administratif et l'interpretation europeenne", in
F. Sudre (coord.), L'interpretation de la CEDH, Bruylant-Nemesis, „Droit et justice", nr. 21,
1998, p. 251 ; J.-P. Costa, „L'application par le Conseil d'Etat frangais de Ia CEDH", RTDH,
1997, 395 ; J.-F. Flauss, „Les incidences du droit europeen sur les theories du droit administratif
frangais", LPA, 1989, nr. 143, p. 21.
3) Cu privire la judecatorul constitutional, a se vedea mai intai D. Szymczak, La CEDH et
le juge constitutionnel national, teza dact., Univ. Strasbourg III, noiembrie 2002, p. 636. De
 - _
194 11E-OIMITETURIMEAL DREPTURILOR OMULUI
asemenea : D. Rousseau si F. Sudre (coord.), Conseil constitutionnel et Cour europeenne des
droits de l'homme, STH, 1990 ; B. Genevois, „Le Conseil constitutionnel et le droit ne de la
CEDH", in CEDIN, Droit international et droits de l'homme, Montchrestien, 1990, p. 251 ;
P. Gala, „Les interactions entre les jurisprudences de la Cour europeenne des droits de
I'homme et du Conseil constitutionnel", RFDC, 1996, 725.
4) Referitor la controlul de conventionalitate, ne vom raporta, pentru studii recente, la :
J. Adriantsimbazovina, „L'enrichissement mutuel de la protection des droits fondamentaux au
niveau europeen et au niveau national, Vers un controle de «fondamentalite. ? ", RFDA, 2002,
p. 124 ; D. Bailleul, „Le juge administrant et la conventionnalite de la loi, Vers une remise en
cause de la jurisprudence Nicolo ? ", RFDA, 2003, 876 ; D. de Bechillon, „Conflits de
sentences entre les juges de la loi", Pouvoirs, 2001, nr. 96, p. 107 ; F. Lichere, L. Potvin-Solis,
A. Raynouard (coord.), Le dialogue entre les juges europeens et nationaux : incantation ou
realite ? , Bruylant-Nemesis, col. „Droit et justice", nr. 53, 2003 ; F. Sudre, „A propos du
«dialogue des juges» et du controle de la conventionnalite", Melanges J.-C. Gautron, Pedone,
2004, 207.
1711 Cu privire Ia ierarhia drepturilor. - Problema nu este decat rareori abordata In doctrina ;
a se vedea totusi T. Moron, „On a hierarchy of International Human Rights", AJIL, 1986,
vol. 80, pp. 1-23, care considera ca drepturile inderogabile (peremptory) tin de jus cogens ;
P. Meyer-Bisch (coord.), Le noyau intangible des droits de l'homme, Ed. Universitaires, Freiburg,
1991 ; F. Sudre, „Droits intangibles et/ou droits fondamentaux y a-t-il des droits preeminents
dans la CEDH ?", Melanges M.-A. Eissen, Bruylant, 1995, p. 381, si „L' ordre public europeen",
in M.-J. Redor (coord.), L'ordre public: Ordre public ou ordres publics. Ordre public et
droits fondamentaux, Bruylant, „Droit et justice", nr. 29, 2001, p. 109; E. Bribosia si
L. Hennebel (coord.), Classer les droits de l'homme, Bruylant, col. „Penser le droit", 2004.
Imprecizia conceptului de „drepturi fundamentale" este evidentiata clar de J. Rivero in „La
protection des droits fondamentaux par les juridictions constitutionnelles en Europe", RID C,
1981, p. 659. Potrivit lui L. Favoreu, „drepturile fundamentale" reprezinta „ansamblul de
drepturi si libertati recunoscute persoanelor fizice si persoanelor juridice (de drept privat si de
drept public) in baza Constitunei, dar si a textelor internationale, si protejate atat impotriva
puterii executive, cat si impotriva puterii legislative de cane judecatorul constitutional sau de cel
international" („L'elargissement de Ia saisine du Conseil constitutionnel aux juridictions
administratives et judiciaires", RFDC, 1990, p. 581 ; de asemenea, L. Favoreu si altii, Droit
constitutionnel, Dalloz, ed. a 6-a, 2003, nr. 1218). Vom obiecta totusi ca drepturile fundamentale nu
sunt o categorie formala a dreptului si ca un drept poate fi „fundamental" fail sä fi fost
consacrat ca atare de cane judecatorul constitutional sau de cel international. Potrivit lui E. Picard,
„drepturile fundamentale sunt drepturi sufficient de importante pentru a fonda si a detennina, mai
mult sau mai putin direct, marile structuri ale ordinii juridice in toate categoriile sale"
(„L'emergence des droits fondamentaux en France", in „Les droits fondamentaux, une nouvelle
categorie juridique ? ", AJDA, numar special, 1998, p. 8 ; in acelasi sens. B. Mathieu si
M. Verpeaux, Contentieux constitutionnel des droits fondamentaux, LGDJ, 2002, pp. 10-12.
171 Cu privire la restrictii. - 1) Cu privire la clauza de ordine publica in CEDO, a se vedea
V. Coussirat-Coustere, art. 8, § 2, in La p. 323 (supra, nr. 124). Pentru un studiu al
notiunii de „societate democratica", a se vedea rapoartele lui M. Tenekides si 0. Jacot-Guillermot,
in Consiliul Europei, Democratie et droits de l'homme, N.P. Engel, 1990, p. 10, si P. Vegleris,
„Valeur et signification de la clause «dans une societe democratique>> dans la CEDH", RDH, 1968,
vol. I, p. 219; P. Wachsmann, „La preeminence du droit dans la jurisprudence de la Cour
europeenne des droits de l'homme", Mélanges J. Schwob, Bruylant, 1997, 241 ; V. Fabre-Alibert,
„La notion de «societe democratique> dans la jurisprudence de la Cour europeenne des droits de
l'homme", RTDH, 1998, 465; E Sudre, „L'ordre public europeen", in M.-J. Redor (coord.),
PRINCIPIILE D1RECTOARE 195
L'ordre public : Ordre public ou ordres publics. Ordre public et droits fondamentaux, Bruylant,
„Droit et justice", nr. 29, 2001, p. 109; J. Andriantsimbazovina, „L'Etat et la societe
democratique dans la jurisprudence de la Cour europeenne des droits de Phomme", Mélanges
G. Cohen-Jonathan, Bruylant, 2004, 57.
2) Cu privire la controlul Curtii in general, a se vedea cu prioritate : P. Rolland, „Le connote
de l'opportunite par la Cour europeenne des droits de l'homme", in D. Rousseau si F. Sudre
(coord.), Conseil constitutionnel et Cour europeenne des droits de l'homme, STH, 1990, p. 47 ;
E Ost, „Originalite des methodes d'interpretation de la Cour europeenne des droits de l'homme",
in M. Delmas-Marty (coord.), precit., p. 405.
172 Cu privire la teoria marjei nationale de apreciere. - A se consulta : J. Callewaert, „Quel
avenir pour la marge d'appreciation ?", Mélanges R. Ryssdal, Protection des droits de l'homme :
la perspective europeenne, Carl Heymann Verlag KG, 2000, p. 147 ; M. de Salvia, „Connote
europeen et principe de subsidiarite faut-il encore (et toujours) emarger a la marge
d'appreciation ? ", Melanges R. Ryssdal, precit., p. 373; P. Lambert, „Marge nationale
d'interpretation et controle de proportionnalite", in F. Sudre (coord.), L'interpretation de la
CEDH, Bruylant, „Droit et justice", nr. 21, 1998, p. 63 ; E. Kastanas, Unite et diversite :
notions autonomes et marge d'appreciation des Etats dans la jurisprudence de la Cour
europeenne des droits de l'homme, Bruylant, 1996.
Referitor la principiul proportionalitatii, a se vedea S. Van Drooghenbroeck, La proportionnalite
dans le droit de la Convention europeenne des droits de l'homme, Prendre Vida simple au
serieux, Bruylant, Publications des Facultes universitaires Saint-Louis, Bruxelles, 2001.
Cu privire la interpretarea „consensuala", a se vedea F. Sudre, „Liberte fondamentale,
societe democratique et diversite nationale dans la Convention europeenne des droits de
l'homme", in A.-M. Le Pourhiet (coord.), Droit constitutionnel local, Economica-PUAM,
1999, p. 381, si „A propos du dynamisme interpretatif de la Cour europeenne des droits de
l'homme", JCP G, 2001, I, 335.
173 Cu privire la derogAri. - A se consulta cu precadere R. Ergec, Les droits de l'homme
l'epreuve des circonstances exceptionnelles. Etude sur l'article 15 de la CEDH, Bruylant,
1987. A se completa cu C. Klein, „Protection des droits de l'homme et circonstances
exceptionnelles", RCADE, 1992, vol. III, 2, 91 (prezentare a catorva regimuri nationale si a
textelor internationale pertinente) ; F. Ouguergouz, „L'absence de clause de derogation dans
certains traites relatifs aux droits de l'homme : les reponses du Droit international general",
RGDIP, 1994, p. 289 ; 0. De Schutter, „La CEDH a l'epreuve de la lutte contre le terrorisme",
RUDH, 2001, 185.
DIDO si dreptul international umanitar al conflictelor armate (supra, nr. 16) au scopuri
comune in caz de situatii exceptionale. Sub rezerva drepturilor care nu pot face obiectul
derogarilor (a se vedea P. Lambert, „La protection des droits intangibles dans des situations
de conflit arme", RTDH, 2000, p. 241), protectia garantata de DIDO este completata de aceea
a dreptului umanitar in caz de conflicte armate internationale sau neinternationale : in acest
ultim caz se aplica articolul 3 comun Conventiilor de la Geneva din 1949, ale carui conditii de
aplicare au fost precizate in sens restrictiv de articolul 1 al Protocolului II din 10 iunie 1977
(supra, nr. 33).
174 Jurisprudenta europeana in materie de derogari. - In legatura cu cauza Cipru (dec.
2 iunie 1956, Grecia contra Marea Britanie, Ann., II, p. 183), se cuvine sa precizam ca Marea
Britanie a extins in 1953 aplicarea Conventiei la cele 43 de teritorii carora le asigura relatiile
internationale, printre care si Cipru ; Grecia a sustinut ca autoritatile din Cipru adoptaseta, cu
titlul de legi de urgenta, masuri contrare Conventiei (cererile 176/56 si 299/57, Ann., II,
pp. 182-187) ; Comitetut de ministri, vizand reglementarea generala a problemei Ciprului,
196 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI PRINCIPIILE DIRECIOARE 197

avea sa inchida cazul prin Rezoluliile (59) 12 si (59) 32 (Consiliul Europei, Rec. des Res. du Comite I7 Cu privire la notiunile autonome. - IDEDO, „Les notions autonomes", Cahiers de
des ministres adoptees en application des articles 32 et 54 de la CEDH, 1959-1983, Strasbourg, IDEPH , Montpellier, 1997, nr. 6; E. Kastanas, Unite et diversite : notions autonomes et
1984, pp.13 si 14). Cazul De Becker contra Belgia punea problema unor decaderi din drepturi marge d'appreciation des Etats dans la jurisprudence de la Cour europeenne des droits de
pronuntate in 1946, in domeniul libertatii de expresie, pentru fapte de colaborare cu ocupantul l'homme, Bruylant, 1996 ; M. Melchior, „Notions <<vagues* ou <<incleterminees» et «lacunes»
si a fost reluat ulterior, la intrarea in vigoare a Convenliei pentru Belgia (14 iunie 1955) dans la Convention europeenne des droits de l'homme", Mélanges G. Wiarda, Carl Heymanns
(hotararea Curlii din 27 martie 1962, A. 4, obs. R. Pelloux, AFDI, pp. 330-346). Se vor Verlag, 1998, p. 411 ; F. Sudre, „Le recours aux <motions autonomes»", in F. Sudre (coord.),
consulta mai ales comentariile urmatoare : pentru cazul Lawless, R. Pelloux, AFDI, 1961, p. 251 ; L'interpretation de la Convention europeenne des droits de l'homme, Bruylant, „Droit et
A. Robertson, BYBIL, 1961, p. 536. Pentru cauza greaca, P. Martens, RBDI, 1971, p.118; justice", nr. 21, 1998, p. 93.
A.-C. Kiss 1i P. Vegleris, AFDI, 1971, p. 889; a se vedea deciziile Comisiei cu privire la
acceptabilitatea cererilor 3321/67 si urm., introduse de Danemarca, Norvegia, Suedia si 1177 Cu privire la obligatiile pozitive §i „efeetul orizontal". - A se consulta cu precadere :
Olanda in septembrie 1967 (Rec. Dec. 25, p. 92), si a cererii 4448/70, introdusa de cele trei D. Spielmann, „Obligations positives et «effet horizontal>, des dispositions de la Convention",
state scandinave in aprilie 1970 (Rec. Dec. 26, p. 80), precum Rezolutiile (70) 1, prin care
in F. Sudre (coord.), L'interpretation de la CEDH, Bruylant, 1998, 133 ; D. Spielmann,
se apreciaza ca s-a produs incalcarea Conventiei, si (74) 2, care constata schimbarile fundamentale L'effet potentiel de la Convention europeenne des droits de l'homme entre personnes, Bruylant,
intervenite in Grecia i pune capat procedurii (Consiliul Europei, Rec. des Res, precit., pp. 36 1995 ; F. Sudre, „Les mbligations positives» dans la jurisprudence europeenne des droits de
si 51). Pentru cauza Irlanda contra Marea Britanie, R. Pelloux, AFDI, 1978, p. 379; l'homme", RTDH, 1995, p. 363. Este foarte recomandat sa se citeasca D. Capitant, Les effets
P.-M. Martin, RGDIP, 1979, p. 104 ; P. Rolland, JDI, 1980, p. 449. Dupa pronunlarea hotararii juridiques des droits fondamentaux en Allemagne, LGDJ, 2001.
Brogan, care o condamna (29 noiembrie 1988, A. 145-B, obs. P. Rolland, JDI, 1989, p. 843),
Marea Britanie, cu scopul evident de a nu aplica aceasta hotarare, a notificat Consiliului
Europei la 23 decembrie 1988 ca face uz de articolul 15. Comisia a reusit o reglementare
amiabila a situatiei (Raportul din 7 decembrie 1985, Comisia europeand a drepturilor omului,
Bilan de la CEDH, supliment 1985, p. 28) in cauza turca" (cererile 9940/82 si urm., Franla,
Norvegia, Danemarca, Suedia Olanda contra Turcia, referitoare la situalia din Turcia dupa
luarea puterii de catre armata, la 12 septembrie 1980 ; dec. 6 decembrie 1983, D. et R., 35, 143):
s-a constatat ca aria geografica de aplicare a legii privind starea de asediu a fost treptat redusa ;
conform articolului 15, § 3 al CEDO, Turcia it va informa la 25 mai 1987 pe Secretarul general
al Consiliului Europei in legiltura cu ridicarea starii de asediu pe tot teritoriul tarii inccpand
cu 19 iulie 1987. Franta a facut uz de clauza derogatorie a articolului 15, decretand starea de
urgenta in Noua Caledonie din 12 ianuarie 1985 pana la 30 iunie 1985.

in' Cu privire la interpretarea CEDO. - Cu privire la metodele de interpretare ale Curlii,

a se vedea mai ales : F. Sudre, „A propos du dynamisme interpretatif de la Cour europeenne
des droits de l'homme", JCP G, 2001, I, 335 ; F. Sudre (coord.), L'interpretation de la CEDH,
Bruylant, „Droit et justice", nr. 21, 1998 ; P. Wachsmann, „Les methodes d'interpretation des
conventions internationales relatives a la protection des droits de l'homme", in SFDI, La
protection des droits de l'homme et l'evolution du droit international, Pedone, 1998, 157 ;
P. Rolland, „Le contrale de ropportunite par la Cour EDH", in D. Rousseau si F. Sudre
(coord.), Conseil constitutionnel et Cour europeenne des droits de l'homme, STH, 1990, si
„L'interpretation de la convention" in „Le juge administratif francais et la CEDH", RUDH,
1991, p. 280; F. Ost, „Originalite des methodes d'interpretation de la Cour EDH", in
M. Delmas-Marty, Raisonner la raison d'Etat, PUF, 1989, p. 405.
A se vedea, de asemenea : F. Matscher, „Idealisme et realisme dans la jurisprudence de la
Cour europeenne des droits de l'homme", Mélanges R. Ryssdal, 2000, p. 881 ; S. Prebensen,
„Evolutive interpretation of the ECHR", ibidem, p. 1123 ; cronica lui G. Cohen-Jonathan 5i
J.-F. Flauss, „Cour europeenne des droits de l'homme et droit international general", AFDI
(din 2000) ; J.-F. Flauss, „Du droit international compare des droits de l'homme dans la
jurisprudence de la Cour europeenne des droits de l'homme", Institut suisse de droit compare,
Le role du droit compare dans l'avenement du droit europeen, Schultess, Zurich, 2002, 159 ;
J. Adriantsimbazovina, „Les methodes d'interpretation de la Cour europeenne des droits de
l'homme, instrument de dialogue ? ", in F. Lichere, L. Potvin-Solis, A. Raynouard (coord.),
Le dialogue entre les juges europeens et nationaux : incantation ou realite ? , Bruylant-Nemesis,
col. „Droit et justice", nr. 53, 2003, 167.
 ZALAU

Capitolul
Drepturile garantate

Drepturi programatorii §i drepturi garantate. - 1) Nu toate drepturile al caror

titular este individul au dobandit o autoritate sanctionata efectiv, unele ramanand
drepturi virtuale. Este cazul majoritatii drepturilor economice, sociale $i culturale.
Enuntate pe scurt de Declaratia universals (art. 22-27) $i consacrate ca o categorie
distinctd de drepturile omului de care PIDESC din 16 decembrie 1966, in plan
universal, iar in plan regional, de Carta Socials Europeans din 18 octombrie 1961,
aceste drepturi pot fi grupate schematic in trei categorii : drepturi legate de munca,
drepturi la protectie socials, drepturi culturale. Drepturile legate de munca cuprind in
acela$i timp dreptul la munca (dreptul de a obtine o slujba $i de a-ti alege liber o
slujba), a carui realizare este necesara pentru asigurarea demnitatii 5i a existentei
materiale a individului $i a familiei sale, dreptul la conditii de munca echitabile,
sigure $i favorabile (remuneratie echitabild, siguranta igiena, durata de munca $i
odihria etc.) si drepturile sindicale. Drepturile la protectie socials au ca scop garantarea
unor conditii de existents decente individului $i familiei sale (art. 11 al Pactului :
nivel de trai, hrand, imbracaminte locuinta satisfa'catoare) presupun, in primul
rand, ca orice persoana sä fie „la adapost de foamete" (art. 11, § 2) : din randul for
fac parte dreptul la protectie socials securitate socials, dreptul la protectie
asistenta al familiei, mamei copiilor, precum si dreptul la protectia sanatatii, inteles
ca drept de acces la un ansamblu de masuri statale care vizeaza prevenirea bolilor
tratamentul bolnavilor. In fine, drepturile culturale cuprind dreptul oricarei persoane
la educatie (art. 13 al Pactului : invatamantul primar trebuie sa fie obligatoriu
gratuit, invatanaantul secundar $i cel superior trebuie sä fie accesibile tuturor si sä
devind treptat gratuite), precum $i dreptul de „a participa la viata culturale" $i de
„a beneficia de progresul $tiintific" (art. 15).
Astfel proclamate in dreptul international, aceste drepturi economice, sociale
culturale sufera de o dubla infirmitate, materials juridica. In plan material,
realizarea for presupun folosirea unct mijloace economice, financiare sociale de
care multe state nu dispun : avem de-a face cu drepturi contingente, care depind de
posibilitatile materiale ale unei anumite societati la un anumit moment al istoriei sale.
In plan juridic, aceste drepturi, cu caracter aleatoriu (munca, sanatatea) sau inert
(viata culturale), sunt enuntate, in majoritate, in termeni lipsiti de precizie (articolul
11 al Pactului este ilustrativ : statele vor lua „masurile corespunzatoare" pentru a
asigura „ameliorarea constants a condiliilor de trai ale individului") de reguli ce nu
sunt direct aplicabile in dreptul intern (supra, nr. 138). Comitetul pentru drepturile
economice, sociale culturale, in observatia sa generals asupra naturii obligatiilor

002
 200 REOIMOL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
statelor 01.0 la Pact (art. 2, § 1 al PIDESC), plaseaza astfel in opozitie PIDCP, care
enunta „o obligatie imediatA de a respecta si de a garanta toate drepturile pertinente" ,
si PIDESC, care prevede o „realizare progresiva" : statul parte are „obligatia de a
actiona cat mai rapid si mai eficient posibil pentru a atinge obiectivul" de a asigura
exercitiul deplin al drepturilor economice, sociale si culturale (Rap. cu privire la cea
de-a 5-a sesiune, Ecosoc, dot. of. 1991, supl. nr. 3, p. 86, § 9). De asemenea, aceste
drepturi sunt lipsite de orice garantie institutionala. Pactul Natiunilor Unite, precum
si Carta SocialA EuropeanA (supra, nr. 96) nu prevad nici dreptul de a actiona al
individului sau al statului, nici, a fortiori, dreptul de a sanction o eventuala incalcare
a acestor drepturi (pentru CIADO, supra, nr. 108) ; alt lucru care trebuie notat :
Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale se considers incompetent sa analizeze o
plangere individuals referitoare la o discriminare in materie de beneficiere de drepturile
economice, sociale si culturale (art. 5, al. e al CEDR ; in speta, dreptul la munc5), pe
motiv ca drepturile amintite „se inscriu in cadrul unui program si fac obiectul unei apli-
cari progresive" (nr. 2/1989, D. Talibe Diop contra Franta, CERD/C/39/D/
2/1989/Rev. 2).
Pe scurt, aceste drepturi, a caror finalitate generalA este de a-i oferi individului
mijloacele de a tilt pentru a atinge idealul omului liber continut in Declaratia
universals, nu beneficiaza de un regim juridic prevazut de dreptul european si
international al drepturilor omului : individul beneficiaza in mod virtual de ele, frill
sa le poata exercita in mod concret.
2) Drepturile economice, sociale si culturale, in calitate de categorie distincta in
procesul de promovare internationala a drepturilor omului, tin de domeniul principiilor
de dorit: ele fac parte din nebuloasa drepturilor omului, insa nu se inscriu in sfera
dreptului. Ceea ce nu inseamna totusi ca un anumit drept economic, social sau
cultural, considerat individual, este exclus definitiv din dreptul pozitiv. Mai intai,
deoarece lista drepturilor individuale protejate nu este Fixate o data pentru totdeauna :
aici este de dorit ca recomandarea 1415 (1999) din 23 iunie 1999 a Adunarii
parlamentare a Consiliului Europei, in favoarea adoptarii unui protocol aditional la
CEDO referitor la drepturile sociale fundamentale, care sä garanteze protectia nevoilor
elementare (dreptul la locuinta, dreptul de a beneficia de asistenta sociala si medicalA
de bazA, dreptul la un venit minim) si protectia in mediul de munca l , sä aiba o soarta
mai build decat modestul proiect de protocol aditional la CEDO asupra drepturilor
economice, sociale si culturale, care enunta patru drepturi (dreptul la despagubire in
caz de expropriere pentru cauza de utilitate publicA, egalitatea remuneratiei bArbatilor
si femeilor pentru o munca de valoare egala, egalitatea in drept a bArbatilor si
femeilor in materie de angajare si de practicare a profesiei, dreptul la gratuitatea
invAtamantului primar public) si care a fost „uitat" dupa 1987. Apoi, deoarece este
suficient sa constatam ca numeroase drepturi economice, sociale si culturale sunt deja
garantate de legislatiile nationale supuse controlului judecAtorului pentru a admite
ca aceste drepturi nu sunt, prin natura tor, „nejustitiabile" ; jurisprudenta comunitara,
1. inscriindu-se in aceeasi evolutie, Recomandarea R (2000) 3, din 19 ianuarie 2000, a
Comitetului de ministri al Consiliului Europei cere statelor parti sa recunoasca in legislatia
si practica for un drept justitiabil la satisfacerea nevoilor materiale elementare oricarei
persoane in situatie de extrema precaritate, ce ar cuprinde hrana, imbracamintea, locuinta
si ingrijirile medicale de baza (RTDH, 2000, p. 376).
-DREPTIIRThr GARANTATE 201
debutand cu celebra hotArare Defrenne din 8 aprilie 1976 (cauza 43/75, Rec. , p. 455),
referitoare la dreptul la egalitate de tratament profesional al barbatilor si femeilor,
confirms aceasta analiza. Curtea europeana a drepturilor omului are aceeasi atitudine,
dat fund ca, dincolo de faptul ca a recuzat clar opozitia intre drepturile civile si
politice si drepturile economice si sociale (Airey, 9 octombrie 1979, supra, nr. 163),
ea admite ca o serie de proceduri referitoare la legalitatea unei concedieri (Obermeier,
28 iunie 1990, A. 179), la acordarea prestatiilor de asigurare sociala (Feldbrugge,
29 mai 1986, A. 99) sau de ajutor social (Salesi, 26 februarie 1992, A. 257 E),
respectiv la acordarea unei pensii (F. Lombardo, 26 noiembrie 1992, A. 249 B)
decurg din garantiile dreptului la un proces echitabil (art. 6). Se va observa, de
asemenea, ca organele de control ale CEDO (inclusiv judecatorul national) asigura,
invocand dreptul la nediscriminare sau dreptul de proprietate, protectia anumitor
drepturi economice si sociale (infra, nr. 181 si 257).
17,9 Clasificare. - Linia de demarcatie a drepturilor individuale nu desparte niste
categorii de drepturi abstract definite, ci separa drepturile virtuale de drepturile
garantate in mod real in dreptul pozitiv, oricare ar fi natura acestora din urma.
Capitolul de fatA se ocupa tocmai de studierea acestor drepturi garantate, asa cum
sunt ele precizatel , in principal, de jurisprudenta europeand a drepturilor omului.
Trebuie reamintit, in prealabil, ca drepturile proclamate de conventiile internationale
de protectie a drepturilor omului sunt de natura juridicA diverse si nu beneficiaza de
o protectie identica : protectie absolute pentru drepturile intangibile, respectiv protectie
relative pentru drepturile conditionate, a canon exercitare poate fi redusa la minim
prin limitArile (restrictii/derogAri) ce le afecteaza (supra, nr. 147 si urm.). Intotdeauna
insa, realitatea drepturilor garantate tine de caracterul concret al controlului pus in
practica.
Orice clasificare a drepturilor comporta o parte de arbitrar si nici o clasificare nu
este, in sine, complet satisfacatoare. Se va retine pe post de criteriu de distinctie
obiectul dreptului, care permite stabilirea unei clasificari simple si functionale.
Pornind de aici, vom opta pentru urmatoarea clasificare a drepturilor garantate :
integritatea persoanei, libertatile persoanei fizice, drepturile de procedure, dreptul la
respectarea vietii private si de familie, libertatile gandirii, libertatile de actiune
socialA si politics, dreptul de proprietate, drepturile strainilor2 . Studiul drepturilor
garantate va debuta cu acela al dreptului . la nediscriminare, care apare ca un „drept
multilateral", ansamblul drepturilor garantate fund guvernat de fapt de principiul
interdictiei discriminarii
1. Jurisprudenta europeana, voluminoasa si sofisticata, reprezinta jurisprudenta de referinta
(supra, nr. 134) ; studiul sau este completat, din momentul in care acest lucru este posibil,
de jurisprudenta CDO - mai putin bogata. - si de aceea a CIADO.
2. Se cuvine sa precizam ca drepturile strainilor nu sunt enuntate, in esenta tor, de textul
CEDO si de protocoalele sale aditionale, ci au fost integrate in sfera protectiei conventionale
pe tale pretoriana, ceea ce explica studierea for separate, dupa studierea drepturilor
garantate in mod explicit de Conventie.
 ISZCATEIVIVI, 71311Wir:"PEUDREPTU1RILDR 01VMLT.Jr
Settiunea I
preptul la nediscriminare
Principiul nediscriminarii. - Provenit din postulatul general al demnitAtii egale
a tuturor fiintelor umane, enuntat de articolul 1 al DUDO, principiul nediscriminArii
este un principiu matricial al protectiei internationale a drepturilor omului - afirmat
at:at de Carta Natiunilor Unite (art. 1, § 3), cat si de toate instrumentele internationale
de proclamare a drepturilor omului (DUDO, art. 2 ; PIDCP, art. 2, § 1 ; CEDO, art. 14 ;
CADO, art. 1, § 1 ; Carta africana, art. 2 ; Carta Drepturilor Fundamentale ale UE,
art. 21) - pe care Curtea Interamericana a Drepturilor Omului nu a ezitat sA-1 ridice la
rang de norms de jus cogens (avizul nr. 18, Conditia juridicA si drepturile lucratorilor
tnigranti in situatie nereglementard, 17 septembrie 2003, precit., nr. 54). Acest principiu
presupune ca indivizilor egali sa le fie rezervat un tratament egal §i implied existenta
unei norme ce prescrie egalitatea de tratament. Forma modernA perfectionata a
principiului egalit'Atii in fata legii (afirmat ca atare de textele citate anterior, cu
exceptia CEDO, mai precis in articolele 7, 26, 24, 3, § 1 si 20 ale acestora), „clauza
de nediscriminare nu se limiteaza la a proclama egalitatea, ci indica, de asemenea, ce
trebuie s5 fie egal si in functie de ce criterii" (K.J. Partsch, Manuel Unesco ; § 49).
Nediscriminarea permite astfel ca domeniul de aplicare al egalitAtii sA fie definit in
mod concret : el este alcAtuit din ansamblul drepturilor protejate de conventia
pertinenta, iar interdictia discriminArii nu se aplica deck in masura in care un drept
garantat de conventia respectivA face obiectul acesteia. Astfel inteles, dreptul la
nediscriminare nu are existentA de sine statAtoare, iar dispozitia care il enunta nu
poate fi invocata de individ deck concomitent cu un alt articol al conventiei pertinente.
Este proclamata egalitatea in fata textului conventional, si nu in fata Dreptului in
general. Totusi, Comitetul Drepturilor Omului confers principiului nediscriminarii o
semnificatie generals in materie de protectie a drepturilor omului (obs. gen. 18/37 cu
privire la art. 26, in Manuel..., p. 87), iar viitorul Protocol 12 la CEDO enunta o
interdictie generalA a discriminarii, care vizeazA sA garanteze beneficierea farA
discriminare „de orice drept prevazut de lege" (art. 1).
(I. Semnificatia interdictlei discriminarii
AceastA semnificatie se apreciazA diferit in cadrul Conventiei europene si al Pactului
Natiunilor Unite, sub rezerva unei eventuale intrari in vigoare a Protocolului 12 la
CEDO' .
V81 Autonomia clauzei de nediscriminare inscrise in articolul 14 al CEDO. -
1) Clauza de nediscriminare nu are existents de sine stAtAtoare, deoarece se aplica
doar drepturilor libertatilor garantate de Conventie : articolul 14 nu lungeste lista
1. Adoptat la 26 iunie 2000 de catre Comitetul de ministri al Consiliului Europei, Protocolul
12 va fi deschis semnArii la 4 noimbrie 2000 ; intrarea sa in vigoare necesita ratificarea de
care 10 state membre ale Consiliului Europei (art. 5 ; opt ratificari la 20 august 2004).
17103FiruKumrumearr
- urrry
de drepturi garantate, ci consolideaza protectia acestora. Totusi, aplicabilitatea artico-
lului 14 nu ar putea fi limitata doar la ipotezele de incalcare concomitenta a unui all
articol al Conventiei (de exemplu : Biserica catolica din Chania contra Grecia,
16 decembrie 1997, § 47), deoarece ea ar fi private astfel de orice efect util. Conform
jurisprudentei Curtii, stability incepand cu decizia din 23 iulie 1968 in Afacerea
lingvistica belgiana, articolul 14 are o semnificatie autonomy : el comple-teaza
celelalte clauze normative ale Conventiei si face „parte integranta din fiecare dintre
dispozitiile ce garanteaza drepturi si libertati" (GACEDH, nr. 8, § 9 ; de asemenea,
Marckx, 13 iunie 1979, GACEDH, nr. 42, § 32 ; Inze, 28 octombrie 1987, A. 126,
§ 36). Dreptul la nediscriminare influenteaza astfel fiecare dintre drepturile garantate
de Conventie.
Data find semnificatia autonomy care ii este recunoscuta, clauza de nediscriminare
poate intra in joc chiar si in absenta incalcarii unuia dintre drepturile garantate o
masura conforms, de exemplu, cu dreptul la respectarea vietii private si de familie
(art. 8), dar care comports un caracter discriminatoriu (art. 14), va fi incompatibila
cu Conventia europeana, prin efectul combinat al articolului 14 si al articolului 8
(a se vedea Abdulaziz, Cabales, Balkandali, 28 mai 1985, A. 94, § 69 si 83). Articolul
14 permite asadar cenzurarea discriminarii, atunci cand este vorba despre beneficierea
de un drept respectat (de exemplu, dreptul de proprietate : Pine Valley Developments Ltd,
29 noiembrie 1991, A. 222, RUDH, 1992, 9, cron. F. Sudre). Mai mult, Curtea a
extins domeniul de aplicare al clauzei de nediscriminare asupra unor drepturi ce nu
sunt explicit garantate de Conventie si de protocoalele acesteia. Este cazul dreptului
la indemnizatie din articolul 1 al Protocolului 1 (infra, nr. 258: James, 21 februarie
1986, GACEDH, nr. 58, § 76, si Lithgow, 8 iulie 1986, A. 102, § 176-189) si, mai
ales, al modalitatilor de exercitare a libertatii sindicale (consultare, negociere si
incheierea de conventii colective, greva) care, deli lasate la discretia statelor, trebuie
sa respecte cerinta nediscriminarii (infra, nr. 252 si cauzele sindicale citate). In
acelasi sens, Curtea admite o plangere referitoare la o hotarare judecatoreasca bazata
pe considerente legate de sex si, prin aceasta, accepts sa-§i exercite controlul nu
asupra garantiilor procedurale oferite de dreptul la un proces echitabil (art. 6, § 1) ci,
de fapt, asupra motivatiei hotararilor judecatoresti (Schuler-Zgraggen, 24 iunie 1993,
A. 263, § 67).
Cu toate acestea, judecatorul european considers inutil, in general, sa se pronunte
asupra plangerii de discriminare atunci cand a constatat o incalcare separate a unui
drept garantat de Conventie (de exemplu, Dudgeon, 22 octombrie 1981, GACEDH,
nr. 37), cu exceptia cazului „in care o inegalitate awl de tratament in ceea ce
priveste beneficierea de dreptul in cauza constituie un aspect fundamental al litigiului"
(Dudgeon, § 67). Hotararea Chassagnou contra Franta (29 aprilie 1999, § 89,
GACEDH, nr. 59), care analizeaza, din perspectiva articolului 14, doua clauze
normative (art. 1, Prot. 1 ; art. 11) a caror incalcare a fost deja constatata izolat,
reprezinta un prim exemplu (de asemenea, Aziz contra Cipru, 22 iunie 2004: art. 3,
Prot. 1) si pare O. Oita de o vointa de a valoriza dreptul la nediscriminare. Astfel, din
simplu auxiliar, analiza plangerii de discriminare tinde sa devina un element principal,
Curtea europeana avand de acum tendinta sa examineze cu prioritate problema
incalcarii articolului 14 si, dupd ce a constatat incalcarea, sa considere inutil sa mai
examineze separat capatul de cerere referitor la dreptul principal (L. si V. contra
 9171VITAL WHErrentrEOWOMULUr
Austria, 9 ianuarie 2003, JCP G, 2003, I, 160, nr. 16, cron. F. Sudre ; Pla si
Puncernau contra Andorra, 13 iulie 2004 ; Sidabras 51 Dziautas contra Lituania,
27 iulie 2004: art. 8 in toate cele trei cazuri).
2) Jurisprudenta cea mai recenta marcheaza mai ales o extindere remarcabila a
sferei de aplicare a articolului 14, consecinta a unui dublu demers.
a) Mai SIMI, interpretarea foarte elastics a conditiei de aplicabilitate a articolului 14,
care presupune ca faptele litigiului „sa se situeze in domeniul" uneia dintre dispozitiile
substantiate ale Conventiei, slabeste legatura dintre articolul 14 si un drept substantial
garantat de Conventie si ii permite judecatorului european, in primul rand, sa extinda
sfera de protectie a articolului 14 asupra drepturilor sociale. Astfel, Curtea asociaza
dreptului de proprietate (infra, nr. 257) dreptul la alocatia de urgenta al unui somer
ce nu mai beneficiaza de ajutorul de somaj (Gaygusuz, 16 septembrie 1996, D, 1998,
438, note J.-P. Marguenaud si J. Mouly), obligatia barbatilor celibatari in varsta de
peste 45 de ani si fare copii de a versa cotizatii in baza legii privind alocatiile
familiale (Van Raalte, 21 februarie 1997, JCP G, 1998, I, 107, nr. 44, cron F. Sudre),
dreptul la o pensie (de batranete, Wessels-Bergervoet, 4 iunie 2002; de vaduva,
Willis, 11 iunie 2002, JCP G, 2002, I, 157, nr. 22, cron. F. Sudre ; pentru limits de
varsta, Buchen, 26 noiembrie 2002) si dreptul la alocatie pentru persoanele cu
handicap (Koua-Poirez contra Franta, 30 septembrie 2003, RDP, 2004, 845, obs.
F. Sudre). De asemenea, Curtea leaga de dreptul la respectarea vietii familiale,
respectiv de dreptul la respectarea vietii private, dreptul la o alocatie de concediu
parental (Petrovic, 27 martie 1998, R7DH, 1998, 721, obs. S. Priso) 51 dreptul
individului de a-si a5tiga existenta prin munca (Sidabras si Dziautas, precit.). Aceasta
interpretare constructive a Conventiei contribuie la „autonomizarea" dreptului la nedis-
criminare 51 reusege, prin garantarea dreptului la nediscriminare in ceea ce prive5te
exercitarea unui drept la o prestatie socialA, sA determine ea un mare numar de drepturi
sociale si economice sA beneficieze, in fine, de mecanismul de protectie al CEDO.
Curtea de casatie a reluat, la randul sau, aceasta interpretare indrazneata a articolului 14.
Mai intai, considerand ca refuzul, motivat numai de nationalitatea strains, de a acorda
reclamantului alocatia suplimentara din Fondul national de solidaritate, desi acesta indeplinea
toate conditiile necesare pentru atribuirea respectivei prestatii, constituie o incalcare a
articolului 14 cumulat cu articolul 1 al Protocolului 1 (Cass. sot., 14 ianuarie 1999,
Bozkurt contra CPAM Saint-Etienne, JCP, 1999, II, 10082, note F. Sudre). Consiliul de Stat
admite, de asemenea, aplicabilitatea articolului 14 cumulat cu articolul 1 al Protocolului 1
in cazul unor plangeri referitoare la discriminarea in materie de alocatii familiale (CE,
Ass., 5 martie 1999, Rouquette, RFDA, 1999, 357, concl. C. Maugiie), de pensii militare
(CE, 30 noiembrie 2001, M. Diop, AJDA, 2001, 1039, cron. M. Guyomar si P. Collin;
infra, nr. 182) sau de pensie de urmas (CE, 28 octombrie 2002, vAduva Hammoudi
Mizzouni, AJDA, 2003, 301).
Apoi, neezitand sA se foloseased de sprijinul dreptului la respectarea vietii de familie pentru
a aplica articolul 14. Trebuind sä se pronunte asupra refuzului ca doi copii strain sa beneficieze
de prestatii familiale pe motiv CA nu sum titularii unor documente care sa ateste legalitatea
situatiei for pe teritoriu, Curtea de casatie, in Adunare plenary, interpretand textele de
drept intern (Codul securitatii sociale) in lumina articolelor 14 si 8 ale CEDO, asa cum
sunt acestea interpretate de Curtea EDO, afirma ca beneficierea de prestatii sociale cum sunt
prestatiile familiale trebuie asiguratA fa'rA nici o distinctie bazata pe nationalitatea de origine
(Cass. Ass. Plen, 16 aprilie 2004, DRASS contra dl si dna Lingouala, concl. R. De Gouttes).
MREPTURIL'ETYPERWINTATn
Judecatorul european a facut Inca un pas in directia emanciparii principiului
nediscriminarii prin hotararea Frette contra Franta din 26 februarie 2002 (JCP G,
2002, II, 10074, note A. Gouttenoire si F. Sudre)1 . Desi afirma ca un refuz de a
aproba adoptia solicitata de un homosexual nu tine nici de „viata familiala" , nici de
„viata private", Curtea europeana apreciaza ca plangerea de discriminare se inscrie
„in domeniul articolului 8" prin simplul fapt ca priveste un drept (dreptul de acces la
adoptie) recunoscut in dreptul intern. Judecatorul european anticipeaza astfel intrarea
in vigoare a Protocolului 12, care depaseste cu mutt clauza articolului 14, in masura in
care garanteaza dreptul la nediscriminare in exercitarea oricarui drept individual
recunoscut in dreptul intern si interzice orice discriminare, indiferent de motiv, din
partea unei autoritati publice (CDFUE tontine o dispozitie similara, art. 21). Protectia
conferita de Protocol se adauga astfel celei a articolului 26 al PIDCP.
b) Apoi, conferind articolului 14 un „efect orizontal" (supra, nr. 167), Curtea
europeana admite ca dreptul la nediscriminare isi gaseste aplicare in cadrul relatiilor
dintre indivizi si deschide calea unui control de compatibilitate a actelor strict private,
surse ale unei diferente de tratament, cu articolul 14. Prin hotararea Pla si Puncernau
contra Andorra (13 iulie 2004), Curtea se recunoaste astfel competenta sa examineze
o diferente de tratament in materie succesorala ce rezulta dintr-o clauza testamentary
si, confruntand - in contextul unei interpretari evolutive - vointa testatorului cu
principiile Conventiei, sanctioneaza interpretarea pe care o dadeau instantele acestei
clauze care it priva pe un copil adoptat de drepturile succesorale.
3) De aitfel, articolului 14 i se confers de acum inainte o dimensiune procedurala
care ii sporeste autonomia. Curtea apreciaza, intr-adevar, ca, in caz de acte de
violenta cauzatoare de moarte comise impotriva membrilor unei minoritati etnice,
statul parte are obligatia procedurala, dace exists acuzatii de discriminare rasiala, sä
initieze o ancheta oficiala eficace si impartiala, pentru a stabili data la originea
actelor de violenta comise se afla motive de nature rasista (Nachova si altii contra
Bulgaria, 26 februarie 2004, JCP G, 2004, I, 161, nr. 14, cron. F. Sudre). Ignorand
aceasta obligatie procedurala, statul incalca articolul 14 (infra, nr. 184).
Este posibil ca judecatorul european sa se fi inspirat aici din lucrarile Comitetului
pentru eliminarea discriminarii rasiale, care a extras o obligatie similara din articolul 6
al Conventiei din 1965 pentru eliminarea discriminarii rasiale (opinia nr. 4/1991, 16
martie 1993, LK contra Olanda, CERD/C/390, 2000, 24).
1N2 Autonomia dreptului la nediscriminare. - Aceasta rezulta din interpretarea
constructive a articolului 26 al PIDCP, realizata de Comitetul Drepturilor Omului
(„Toate persoanele sunt egale in fata legii si au dreptul la o protectie egala din partea
legii"). Refuzand sa vada in aceasta dispozitie o simple reiterare a clauzei de
nediscriminare din articolul 2, § 1 al Pactului4 Comitetul considers ca articolul 26
1. Comisia fusese deja tentata, urmand exemplul CDO, sä extinda efectul dreptului la
nediscriminare si in afara domeniului Conventiei : desi afirma ca dreptul la obiectia de
constiinta nu este garantat „ca atare" de Conventie, Comisia accepts sä se pronunte, in
temeiul articolului 14, asupra unei plangeri avand ca obiect durata mai lungs a serviciului
civil ca forma de inlocuire a serviciului militar (DR, 6 decembrie 1991, Autio contra
Finlanda, D. et R., 72, p. 245; de asemenea, DR, 7 martie 1996, Raninen contra
Finlanda, D. et R., 84 B, 17).
 ADO' KEUINIVI.; ICTIUDTCRET/REFMR:rrOV OMMUr
consacta principiul general al egalitatii in fata legii, proclamat de articolul 7 al
DUDO, care „interzice orice discriminare de drept sau de fapt in toate domeniile ce
tin de autoritatea si de protectia puterilor publice" (Broeks contra Olanda, dec.
9 aprilie 1987, Selection..., p. 205, § 12. 3). Articolul 26 vizeaza legislatia nationals
a statului, impunandu-i acestuia sa nu adopte sä nu aplice o lege al carei continut
ar avea caracter discriminatoriu. Dreptul garantat de articolul 26 este asadar, in
economia Pactului, un drept autonom, a carui semnificatie nu se limiteaza doar la
drepturile enuntate de Pact. El se analizeaza ca un drept la nediscriminare in
exercitarea oricarui drept individual, indiferent dace ca acesta din urma este enuntat
de PIDCP sau de mice alt instrument international, precum Pactul International cu
privire la Drepturile Economice, Sociale Culturale (dreptul la Securitate socials si la
asigurari sociale, articolul 9 : Broeks, precit. ; nr. 180/1984, Danning contra Olanda,
dec. 9 aprilie 1987, Selection..., p. 215 ; pentru o decizie anterioara de inadmisibilitate
referitoare la dreptul la munca, art. 6, a se vedea nr. 178/1984, JDB contra Olanda,
dec. 26 martie 1985, Selection..., p. 58, § 4), respectiv, in absenta consacrarii
internationale, doar de o legislatie nationals (nr. 191/1985, Blom contra Suedia,
dec. 4 aprilie 1985, dreptul la o alocatie de studii,
p. 227, § 10. 2;
nr. 941/2000, Young contra Australia, dec. 6 august 2003, A/58/40, vol. II, 218, pensie
de veteran de razboi). Astfel, Comitetul nu ezita sa aplice dreptul la nediscriminare
in materie de drept de proprietate, deli acest drept nu este recunoscut de Pact
(nr. 328/1988, Zelaya Blanco contra Nicaragua, 20 iulie 1994, A/49/40, vol.
II, p. 13) ;
aceasta ii permite sa se pronunte in legatura cu contenciosul aparut in urma aplicarii
legilor de retrocedare a bunurilor confiscate de autoritatile comuniste (nr. 516/1992,
Simunek si altii contra Republica Ceha, dec. 19 iulie 1995, A/50/40, vol. II, p. 94 ;
nr. 566/1993, Ivan Somers contra Ungaria, 23 iulie 1996, A/51/40, vol. II, p. 150;
nr. 774/1997, Brok contra Republica Celia, 31 octombrie 2001, A/57/40, vol.
II,
p. 98). Aceeasi solutie se aplica si in cazul dreptului la obiectia de constiinta (nr. 295/
1998, Jarvinen contra Finlanda, dec. 25 iulie 1990, RUDH, 1990, 452, § 6. 2 ; infra,
nr. 238). Aceasta jurisprudenta este confirmata oficial de observatia generals 18 (37)
privitoare la articolul 26, adoptata de Comitet Ia 9 noiembrie 1989 (precit, § 12)1 .
Consiliul de Stat ignorA jurisprudenta CDO in avizul lui, pronuntat in plen, din 15 aprilie
1996: el apreciaza ca articolul 26 „nu poate privi deck drepturile civile si politice"
mentionate de PIDCP, deci nu poate fi invocat in legAtura cu un drept la pensie militarA,
care nu tine de „categoria drepturilor protejate" de Pact (dna Doukoure, AJDA, 1996,
p. 565, cron. D. Chavaux si T.-X. Girardot, p. 507). AceastA solutie este absolut contrail
celei retinute de CDO in materie (nr. 196/1985, Ibrahim Gueye altii contra Franta,
dec. 3 aprilie 1989, RUDH, 1989, 62) mai mutt, pare sa intre in opozitie cu jurisprudenta
Gaygusuz (precit.) a Curtii europene (a se vedea F. Sudre, „La portee du droit a la
non-discrimination : de l'avis d'Assemblee du Conseil d'Etat du 15 avril 1996, Mtne
Doukoure, a l'arret de la Cour europeenne des droits de l'homme du 16 septembre 1996,
1. RelevArn aici interpretarea evolutivA a articolului 26 realizatA de dnii Ando, Herndl
Ndiaye in opiniile for individuate, sub influenta deciziei nr. 495/1990, Sprenger, precit. :
articolul 26 „trebuie conceput ca un angajament de nature generall la care subscriu statele
Orli la Pact, care se obligA analizeze in mod regulat legislatia pentru a se asigura ca
aceasta corespunde nevoilor in schimbare ale societkii".
---`-'"'"13REFITTRIELT`G'2UCKIT1 "Zi97
Gaygusuz c/ Autriche", RFDA, 1997, 966). HotArarea Rouquette (5 martie 1999, precit.)
pune caplt acestei opozitii... pe terenul CEDO. Urmand Curtea administrative de apel
Paris (CAA Paris, 7 iulie 1999, M. Diop, RFDA, 2000, 176, concl. dna Phemolant),
Consiliul de Stat, revenind asupra jurisprudentei sale anterioare (de exemplu, CE,
29 decembrie 1999, Ndiaye, nr. 207038), considerA ca o pensie este un „bun" in sensul
articolului 1 al Protocolului 1 si ca refuzul comunicat reclamantului - fost militar, de
nationalitate senegaleza, in armata franceza - de a i se reajusta pensia in aceleasi conditii
ca agentilor francezi (refuz bazat exclusiv pe nationalitatea acestuia) constituie o
inegalitate de tratament lipsitA de o justificare obiectiva i rezonabila si incala articolele
14 si 1 din Protocolul 1 al CEDO (CE, 30 noiembrie 2001, M. Diop, AJDA, 2001, 1039,
cron. M. Guyomar si P. Collin ; CE, 7 iulie 2004, Tahar Hendiri, AJDA, 2004, 2014). Cu
toate acestea, Consiliul de Stat continua sa considere ca articolul 26 PIDCP nu poate fi
invocat in mod util in materie (CE, 9 februarie 2001, Soubeyrand, nr. 196040).
II. Modalitatile de aplicare a dreptului Ia nediscriminare
/83 Motivele de discriminare. - Diverse „criterii" de discriminare s-au aflat la
originea unei miscari de protectie categoriala, caracteristica unei anumite tendinte a
proclamarii internationale inspre o „sfasiere a omului" (J. Mourgeon, Les droits de
l'homme, PUF, „Que sais-je ? ", nr. 1728, p. 54) : astfel, au fost adoptate conventii
specifice prin care se interzicea discriminarea bazata pe sex (Conventia din
18 decembrie 1979 pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare in privinta
femeilor), pe rasa (Conventia din 21 decembrie 1965 cu privire la eliminarea tuturor
formelor de Djscriminare Rasiala), in materie de angajare si de profesie (Conventia
OIM, nr. 111 din 25 iunie 1958) sau in domeniul educatiei (Conventia Unesco din
14 decembrie 1960).
Conventiile generale adopts, din contra, un demers global si incearca sa tina
seama de orice fel de discriminare. Inspirandu-se din Declaratia universals, ele
contin o lista in care sunt indicate motivele de discriminare sunt mentionate „cu
precadere" sexul, rasa, limba, religia, opiniile, ascendenta, originea nationals sau
socials, apartenenta la o minoritate nationals, averea sau „orice alts situatie". Se
cuvine sa remarcam ca numai patru dintre aceste criterii - sexul, rasa, limba religia -
sunt retinute de Carta Natiunilor Unite (art. 1, § 3) : in avizul consultativ din 21 iunie
1971 referitor la prezenta continua a Africii de Sud in Namibia, Curtea Internationale
de Justitie a subliniat ca discriminarea rasiala, definite drept „orice distinctie,
excludere, restrictie sau preferinta bazata pe rasa, culoare, ascendenta sau origin
nationals on etnica" (art. 1 al Conventiei din 21 decembrie 1965, Natiunile Unite,
Rec. Traites, vol. 660, p. 195), constituie „o negare a drepturilor fundamentale ale
persoanei" si o incalcare flagrantA a Cartei (Rec., § 131).
Curtea europeana a precizat Ca lista intocmita la articolul 14 al Conventiei nu este
limitativa (Engel, 8 iunie 1976, GACEDH, nr. 4, § 72 : distinctie bazata pe gradul
modalitatile de executare ale unei sanctiuni disciplinare in cadrul fortelor armate) :
pe scurt, este interzisa orice discriminare, indiferent de criteriul care sta la baza ei
(Rasmussen, 28 noiembrie 1984, A. 87, § 34) ; principiul nediscriminarii se aplica,
prin urmare, si inegalitatilor de tratament bazate pe orientarea sexuala (Salgueiro Da
Silva Mouta, 21 decembrie 1999, RTD civ. , 2000, 313, obs. J. Hauser ; infra, nr. 184).
 .v..r-vmxzcuwke5-siasr,giwrrV' "DNIT11,131
CDO impartAseste aceeasi conceptie extensive cu privire la motivele de discriminare
si apreciaza ca sintagma „orice alts situatie" se retell, de exemplu, la nationalitate
(nr. 196/1985, Ibrahim Gueye si altii contra Franta, dec. 3 aprilie 1989,
RUDH,
1989, p. 62, § 9. 4)1 sau la orientarea sexuala (nr. 488/1
992, N. Toonen contra
Australia, dec. 31 martie 1994, § 8. 2, A/49/40, vol. II, p. 241).
Judecatorul comunitar a introdus in materie de discriminare bazatd pe sex o distinctie
discutabila, considerand ea principiul nediscrimindrii interzice discriminarile ce isi au
originea in schimbarea identitAtii sexuale a unei persoane (CJCE, 30 aprilie 1996,
P. contra S. si Cornwall County Council, C-13/94, Rec., p. I, 2159; obs. F. Picod,
Rev.
aff. eur., 1996, 167 ; cron. H. Chavrier si altii, AJDA,
748: concedierea unui salariat pe
motivul schimbarii identitatii sale sexuale), dar nu se apnea inegalitatilor de tratament
bazate pe „orientarea sexual." (homosexualitatea) a unei persoane (CJCE, 17 februarie
1998, L.-J. Grant contra South West Trains Ltd., C-249/96, JTDE, 1998, 110, note
A. Weyembergh : refuzul de a acorda o reducere de pret la mijloacele de transport
concubinilor de acelasi sex; in acelasi sens, in legatura cu acordarea unei alocatii pentru
locuintd, CJCE, 31 mai 2001, D si Regatul Suediei contra Consiliu, cauzele C-122 si
C-125/99 P, RTDH, 2002, 663, obs. C. Maubernard) ; aceasta pozitie nu este compatibild
cu solutia retinutd de judecatorul european (Salgueiro Da Silva Mouta, precit.) si, de
altfel, nici cu CDFUE (art. 21).
Criteriile discriminarii . - A face diferente nu inseamnA a discrimina, iar
articolul 14 CEDO nu interzice orice diferentA de tratament in exercitarea drepturilor
recunoscute. Potrivit Curtii europene a drepturilor omului, „notiunea de discriminare
cuprinde in mod obisnuit cazurile in care un individ sau un grup este, fail o
justificare adecvata, mai putin bine tratat decat un altul, desi Conventia nu cere
tratarea mai favorabila" (Abdulaziz, Cabales si Balkandali, 28 mai 1985, A. 94,
§ 82). Curtea retine cloud criterii cumulative de definire a discriminarii, reactualizate
in decizia sa din 23 iulie 1968 privind Afacerea Iingvistica belgiand (GACEDH, nr. 8,
§ 10) : o inegalitate de tratament in exercitarea sau beneficierea de un drept recunoscut
si lipsa unei justificari objective si rezonabile.
1) 0 inegalitate de tratament. Nu exists inegalitate de tratament decat atunci cand
se face o distinctie intre situatii similare sau comparabile (Van der Mussele,
23 noiembrje 1983, A. 70, § 46 ; Rasmussen, precit., § 34 si urm. ; Fredin, 18 februa-
rie 1991, A. 192, § 60, RUDH, 1992, 9, cron. E Sudre). CDO se pronunta in ace-
lasi sens (nr. 172/1984, Broeks contra Olanda, dec. 9 aprilie 1987,
Selection..., p. 205,
§ 13). In aceasta privinta, jurisprudenta europeana este foarte imprecise. Analogia
(sau comparabilitatea) situatiilor este rareori stability in mod explicit ; cu titlu de
exemplu, situatia unui tats si a unei mame in relatia cu un nou-nascut, in ceea ce
priveste obtinerea unei alocatii de concediu parental (Petrovic, 27 martie 1998, § 36,
RTDH, 1998, 721, obs. S. Priso), sau, pentru obtinerea unui ajutor social, situatia
nationalilor si cea a strainilor (Koua-Poirrez, 30 septembrie 2003, § 48, RDP, 2004,
1. Franta este „condamnatr in cazul Ibrahim Gueye pentru incalcarea articolului 26 al
Pactului o schimbare de nalionalitate nu reprezinta un motiv suficient pentru a justifica
o inegalitate de tratament in acordarea drepturilor la pensia military (§ 9. 4) ; a se vedea
G. Cohen-Jonathan, „Note sur les decisions et constatations du CDH des Nations Unies
relatives a la France", AFDI, 1989, p. 424.
--"r"-T-15'REPTURECIFURRICIT Z09
845, obs. F. Sudre). Ea ramane asadar eel mai adesea implicit. (de exemplu, situatia
sotilor in ceea ce priveste alegerea numelui de familie Burghartz contra Elvetia,
22 febrUarie 1994, A. 280-B, JCP G, 1995, I, 3823, nr. 31, cron F. Sudre ; in acelasi
sens, CDO, nr. 919/2000, Muller si Engelhard contra Namibia, dec. 26 martie 2002,
A/57/40, vol. II, 231).
Consiliul de Stat se bazeazd implicit pe lipsa de analogie atunci and consider. ca articolul
14 (cumulat cu articolul 1 al Protocolului 1) nu poate fi invocat cu privire la o inegalitate
de tratament in materie de fiscalitate, intre stat si contribuabil, caracterul specific al puterii
publice plasand-o in afara sferei de aplicare a articolului 14 ; dimpotrivd, articolul 14 este
aplicabil „orizontal" unor „discriminari nejustificate intre contribuabili" (CE, Ass., Aviz,
12 aprilie 2002, SA financiere Labeyrie, AJDA, 2002, 410, cron. M. Guyomar si
P. Collin; RDP, 2002-3, 619, obs. X. Pretot). De observat referirea express a Curtii de
casatie (1" civ.) la comparabilitatea situatiilor (privind copiii legitimi si copiii naturali in
materie succesorala) in hotardrea sa din 29 ianuarie 2002, Rolland contra Fourtier, vaduva
Thomas (infra, nr. 234).
Problema analogiei situatiilor este reactualizata prin hotararea Thlimmenos contra
Grecia adoptata de Marea Camera (6 aprilie 2000, RTD civ., 2000, p. 434, cron.
J.-P. Marguenaud). Curtea extinde sensibil sfera de aplicare a interdictiei oricarei
discriminari enuntate de articolul 14 si se angajeaza pe calea recunoasterii discri-
minarilor „pozitive", considerand ca dreptul la nediscriminare este incalcat si atunci
„cand, fare o justificare obiectiva si rezonabild, statele nu aplica un tratament diferit
unor persoane aflate in situatii sensibil diferite" (§ 44)1 . 0 astfel de solutie pare in
masura sa determine aparitia in sarcina statului a unei obligatii pozitive de a adopta
o legislatie care sA stabileasca discriminarile pozitive necesare pentru exercitarea
drepturilor consacrate de Conventie ; totusi, hotararea Chapman contra Marea Britanie,
care refuza sa stabileasca in sarcina statului o obligatie de a adopta masuri de
discriminare „pozitive" necesare pentru ca membrii minoritatii rrome sa-si poata
urma modul de viata traditional, nu se inscrie in aceasta directie (18 ianuarie 2001,
§ 95 si 129, RTDH, 2001, 999, note F. Benoit-Rohmer).
Semn al interactiunii normative dintre CEDO si CSE (supra, nr. 96), Comitetul European
al Drepturilor Sociale se bazeazd in mod expres pe hotardrea Thlimmenos pentru a sustine
ca clauza de nediscriminare a CSE revizuite (art. E) „interzice nu doar discrimina-
rea directd, ci, mai mult, toate formele de discriminare indirect., ce pot exprima fie
tratamentele inadecvate in anumite situatii, fie accesul inegal al persoanelor aflate in
aceste situatii si al altor cetateni la diversele avantaje colective" (red. nr. 13/2002,
1. Reclamantul, condamnat la pedeapsa cu inchisoarea din cauza refuzului de a servi in
fortele armate pe motivul convingerilor sale religioase, a fost concediat din profesia de
expert-contabil, in aplicarea unei legi care interzice exercitarea acestei profesii de care
persoanele condamnate pentru a fi slvarsit infractiuni; Curtea consider. ca refuzul
autoritatilor de a-I trata pe cel in cauza altfel decat pe alte persoane gdsite vinovate de
savarsirea unei infractiuni nu isi &este nici o justificare obiectiva si rezonabila si constituie
o incalcare a dreptului reclamantului de a nu fi supus nici unei discrimindri in ceea ce
priveste beneficierea de dreptul garantat de articolul 9. Astfel, este sanctionata direct
carenta legiuitorului, care nu a stabilit o distinctie intre persoanele condamnate in temeiul
convingerilor for religioase si cele condamnate in alte temeiuri.
210 REGTMUL -rtR115Inriiiff"rertn
Autisme-Europe contra Franta, dec. 4 noiembrie 2003, § 52 : sentinta favorabila copiilor
autisti in materie de drept la educatie ; supra, nr. 166).
2) Justificarea obiectiva si rezonabila este aceea care urmareste un „scop legitim"
intr-o societate democratica (supra, nr. 152) si respects „un raport rezonabil de
proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat" (Afacerea lingvisticA bel-
giana, § 10). Absenta unui raport rezonabil de proportionalitate reprezinta criteriul
decisiv care permite calificarea unei inegalitati de tratament drept discriminare.
Datele de drept $i de fapt ce caracterizeaza viata societatii intr-un scat, circtunstantele,
domeniile, respectiv contextul intrA aici in joc. Astfel, Curtea considers ca fiind
nerezonabila cauzatoare de tratament discriminatoriu, bazata mai curand pe limbs
deck pe rezidenta, interdiclia stability de legislatia belgiand pentru copiii francofoni
ce locuiesc in regiunea in care se vorbeste doar flamanda, prin care acestia din urma
nu au acces la scolile franceze situate in case comune de la periferia capitalei
Bruxelles (Afacerea lingvistica belgiana, precit., p. 82), sau diferenta de tratament
fiscal intre rezidenti si nerezidenti in Suedia (Darby, 23 octombrie 1990, A. 187,
§ 33, note J.-F. Flauss, RTDH, 1992, p. 181) ; situatia este aceeasi in cazul refuzului
autoritatilor austriece de a acorda o alocatie de urgenta unui comer pentru simplul
motiv ca acesta nu avea nationalitate austriacA (Gaygusuz, 16 septembrie 1996,
precit., nr. 181).
Jurisprudenta Consiliului de Stat pare in deplina armonie cu jurisprudenla europeana, in
masura in care Inalta Adunare considers ca o diferenta de tratament in materie de pensii,
bazata doar pe nationalitate, este lipsita de justificare obiectiva $i rezonabila (CE, 30
noiembrie 2001, M. Diop, AJDA, 2001, 1045 ; supra, nr. 181) sau, dimpotrivA, el
subordonarea beneficierii de alocalie de catre persoanele handicapate adulte fata de conditia
caracterului reglementar al $ederii in Franla (art. L.821-9 din Codul Securitatii sociale)
este bazata pe „un criteriu obiectiv $i rational" si nu contravine articolului 14 al CEDO,
nici articolului 1 al Protocolului 1 (CE, 12 decembrie 2003, Ammouche si dna Bangue
Nambea, Rec. Tab.).
Cazurile Hoffmann (23 iunie 1993, A. 225 C : decizie de retragere a custodiei
copiilor in cazul unei mame care era martora a lui Iehova), Salgueiro Da Silva Mouta
(21 decembrie 1999, precit. , nr. 183: acordarea autoritAtii parentale exclusive mamei,
in temeiul faptului cA tatal este homosexual si traieste in cuplu cu un alt barbat)
Karner (24 iulie 2003, RDP, 2004, 821, obs. M. Levinet: excluderea cuplurilor de
homosexuali de la beneficierea de transferal contractului de inchiriere a locuintei
care concubin, in caz de deces al titularului contractului) ofera exemple de diferenta
de tratament bazatd pe un scop legitim (protejarea sanatatii si drepturilor copiilor, in
primele dotal cazuri ; protejarea familiei traditionale, in cel de-al treilea caz), dar
disproportionate, fiind „dictate in principal de considerente legate de religie" (Hoffman)
sau fondata doar pe orientarea sexuala a reclamantului (Salgueiro Da Silva Mouta
Karner). Invers, o serie de diferente de tratament intre adulti minori in procedura
de detentie preventive (Bouamar, 29 februarie 1988, A. 129, § 67), intre sindicate in
cadrul sistemului de consultare sindicala (Sindicatul national al politiei belgiene,
27 octombrie 1975, A. 19, § 49), intre resortisantii comunitari §i resortisantii unor
terte state in materie de expulzare (Chorfi, 7 august 1996, RUDH, 1997, 27, obs.
M. Levinet), intre cuplurile casatorite heterosexuale si uniunile de fapt intre homosexuali
7112EPTURFEEMAICTFITATE-- 217.
in ceea ce priveste acordarea unei pensii de urmas (dec, 10 mai 2001, Mata Estevez
contra Spania, nr. 56501/00, infra, nr. 231) sunt „rezonabile" justificate de
caractertil protector al procedurii aplicabile minorilor, de vointa de a lupta impotriva
„anarhiei sindicale" tinandu-se seama de reprezentativitatea sindicala, de specificul
ordinii juridice comunitare si de instaurarea unei cetatenii a Uniunii Europene in
fine, de protejarea familiei ce are la baza legaturi de casAtorie.
Cat prive$te CDO, acesta considers discriminatorie distinctia pe care o opereaza intre
vaduvi $i vaduve legea austriaca in materie de pensie de urma$ (nr. 415/1990, Dietmar
Pauger contra Austria, dec. 26 martie 1992, A/47/40, p. 322) si „nerezonabile" condiliile
referitoare la ceta'renie sau la rezidenta impuse de legea cella proprietarilor deposedati de
bunuri de care regimul comunist (nr. 516/1992, Simunek altii contra Republica Cerra,
dec. 19 iulie 1995, A/50/40, vol. II, p. 94), respectiv distinctia intre resortisantii Spatiului
economic european i ceilalti strain, instituita in materie de eligibilitate in conducerea unei
intreprinderi (nr. 965/2000, Karakurt contra Austria, dec. 4 aprilie 2002, A/57/40, vol. II,
289). Din contra, CDO considers rezonabila diferenta de tratament prevazuta de legea
franceza, pentru definirea corpului electoral in alegerile locale, intre persoanele rezidente
in Noua Caledonie in funclie de diferitele for forme de legatura cu acest teritoriu (nr. 932/2000,
Gillot $i altii contra Franta, 15 iulie 2002, A/57/40, vol. II, 257, supra, nr. 68). Este, de
asemenea, rezonabil tratamentul preferential acordat invatamantului public : parintii care,
copiii in invatamantul privat, aleg sa nu se prevaleze de prestaliile (manuale,
mese gratuite etc.) oferite tuturor nu pot invoca vreo discriminare (nr. 299/1988, Lindgren
altii contra Suedia, dec. 9 noiembrie 1990, A/46/40, p. 264 ; in acela$i sens, Corn., dec.
11 decembrie 1985, W. $i K. L. contra Suedia, D. et R. , 45, p. 143) ; dimpotriva, nu ar
putea fi considerat rezonabil faptul de a acorda finantare publics $colilor religioase
catolice, dar nu $i $colilor religiei mozaice (nr. 694/1996, Waldman contra Canada, dec.
3 noiembrie 1999, A/55/40, vol. II, 91). Comitetul apreciaza, pe de o parte, ca diferenta
de tratament stability de legea olandeza, in ceea ce priveste asigurarea de sanatate, intre
prestaliile sociale varsate cuplurilor casatorite, respectiv cuplurilor heterosexuale need-
satorite este rezonabila $i obiectiva, in masura in care acestea din urma pot alege sä se
casatoreasca sau nu (nr. 180/1984, Danning contra Olanda, dec. 9 aprilie 1987, Selection...,
p. 215), dar considers, din contra, ca fiind nerezonabila o diferenta de tratament intre
partenerii heterosexuali necasatoriti, care pot pretinde atribuirea pensiei de varsta, $i
partenerii homosexuali, care nu pot beneficia de aceasta (nr. 941/2000, Young contra
Australia, dec. 6 august 2003, A/58/40, vol. II, 218: refuzul de a varsa o pensie de varsta
unui veteran, pe motiv ca notiunea de „persoara in intretinere" nu se aplica partenerului
homosexual).
Vom sublinia aici asemanarea dintre jurisprudenla europeana (Mata Estevez si Karner,
precit.) $i aceea a CDO.
Criteriul de „rezonabilitate" ii permite Curtii se fixeze limitele puterii discretionare
a autoritAtilor nationale : judecatorul european pastreaza posibilitatea de a corecta o
disproportie evidenta. Prezenta unui „numitor comun al sistemelor juridice" ale
statelor membre (supra, nr. 154) este pentru Curte elemental determinant al prezentei
sau lipsei caracterului rezonabil al diferentei de tratament (Rasmussen, precit., § 40).
Astfel, Curtea evidentiazA existenta unei „comuniuni de opinii" intre statele membre
ale Consiliului Europei, care acorda o importanta primordiala egalitatii intre copiii
proveniti din cas'atorie copiii nascuti in afara casatoriei, precum si evolutiei spre
egalitatea intre sexe. In consecinta, „doar motive foarte intemeiate" vor putea
justifica, intr-o legislatie nationala, o distinctie bazata pe nasterea in afara casatoriei
212 REGIMUL JURIDIC AL7 tirttLtat 01VIOLTII
(Marcia, 13 iunie 1979, GACEDH, nr. 42, § 41) in absenta tor, judecatorul
european va sanctiona ca discriminatorie nu numai legislatia ce diminueaza vocatia
succesorala a copilului natural (Inze, 28 octombrie 1987, A. 126, § 41 ; Vermeire,
29 noiembrie 1991, A. 214 C, § 25 ; Camp si Bourimi contra Olanda, 3 octombrie 2000)
sau a copilului provenit din afara casatoriei (Mazurek, 1 februarie 2000, GACEDH,
nr. 44, infra, nr. 234), ci o clauza testamentary care, ca urmare a interpretarii
judecatorului national, exclude un copil adoptat de la o succesiune, in beneficiul unui
copil natural (Pla Puncernau contra Andorra, 13 iulie 2004, supra, nr. 181).
Situatia este asemanatoare in cazul unei distinctii bazate pe sex (Abdulaziz altii,
precit., § 78 : legislatia britanica cu privire la imigrare, atunci cand opereaza o distinctie
in functie de sex intre cetatenii strain in ceea ce priveste intrarea si sederea in tara a
partenerului de viata de alts nationalitate este discriminatorie ; in acelasi sens, pe plan
universal, CDO, nr. R. 9/35, Aumeeruddy-Cziffra contra Mauritius, dec. 9 aprilie 1981,
RUDH, 1989, p. 96)1 . Cerinta unor „motive foarte intemeiate" a fost extinsa la diferentele
de tratament bazate pe orientarea sexuala (L. si V. contra Austria, 9 ianuarie 2003, § 50,
JCP G, 2003, I, 160, nr. 16, cron. F. Sudre; Kanter, precit., § 37)2 .
Dimpotriva, Curtea considers ea nu incalca principiul proportionalitatii legislatia
daneza care prevede un termen de prescriptie pentru actiunea in tagada paternitatii
introdusa de sotul mamei, dar nu si pentru aceea introdusa de mama (Rasmussen,
precit., § 41), legislatia din Austria care rezerva doar mamelor beneficiul unei
alocatii de concediu parental (Petrovic, 27 martie 1998, precit.), precum dreptul
francez care autorizeaza refuzul de incuviintare a adoptiei bazat pe homosexualitatea
adoptatorului (Frette, 26 februarie 2002, § 41-42, JCP G, 2002, II, 10074, note
A. Gouttenoire si F. Sudre), data fund absenta unui „numitor comun" al drepturilor
interne ale statelor parti in materie de contestare a paternitatii, de acordare a unei
alocatii de concediu parental tatilor, respectiv de acces al homosexualilor la adoptie.
In hotArarea Frette, Curtea europeana mentioneaza dezacordul in sanul comunitAtii stiintifice
in ceea ce priveste impactul eventual al adoptarii unui copil de catre unul sau doi parinti
homosexuali, insa se bazeaza, in principal, pe principiul interesului superior al copilului,
ce guverneazd jurisprudenta sa in materie de asistentd educative (infra, nr. 235), precum
i pe marea putere discretionary recunoscuta statului, pentru a ajunge la concluzia ca
excluderea unei persoane homosexuale de la posibilitatea de a adopta un copil se sprijina
pe „o justificare obiectiva rezonabild.". Aceasta decizie intareste jurisprudenta Consiliului
de Stat in materie. (CE, 5 iunie 2002, dra Berthet, AJDA, 2002, 615, concl. P. Fombeur,
Dr. fain., 2003, corn. nr. 19, P. Murat)
3) Evolutie. Criteriile unei incalcari „materiale" a articolului 14 par a fi absorbite
de acelea ale unei incalcari „procedurale" atunci cand sunt in cauza acte criminale
1. Pentru exemple de incalcare a articolului 14 in temeiul discriminarii intre oameni, a se
vedea Burghartz, 22 februarie 1994, A. 280 B (dreptul la nume), K. Schmidt (obligatia de
a indeplini un serviciu de pompier, A. 291-B) si Van Raalte (obligatia de a plati o cotizatie
socials, 21 februarie 1997).
2. In decizia L. si V. contra Austria, Curtea se sprijina pe existenta unui „consens crescand"
in tante europene in favoarea fixarii unei varste identice pentru consimtamantul la relatii
heterosexuale, lesbiene homosexuale (§ 50) ; in acelali sens, B. B. contra Marea Britanie,
10 februarie 2004.
TIREPTURIEEGAICATITATE 213
motivate de ura rasiala comise impotriva unei minoritati etnice. Subliniind ca societatile
democratice trebuie sa fie deosebit de atente in privinta unor asemenea acte, judeca-
torul edropean apreciaza cA neexecutarea de care un stat a obligatiei de a face
investigatii antreneaza si o incalcare a articolului 14 combinat cu articolul 2 (dreptul
la viata), dace statul nu dovedeste cu probe ca faptele denuntate nu reprezinta
rczultatul unor atitudini discriminatorii (Nachova, 26 februarie 2004, supra, nr. 181).
Sectiunea a II-a
Integritatea persoanei
Enuntate de norme imperative (supra, nr. 145), dreptul la viata, interzicerea torturii
si interzicerea sclaviei vizeaza protectia integritatii fizice si morale a persoanei.
Aceste drepturi contribuie mai mult decat oricare altele la respectarea demnitatii
persoanei, despre care Curtea europeana afirma ca este, alaturi de libertatea omului,
„esenta insasi a Conventiei" (S. W. contra Marea Britanie, 22 noiembrie 1995, § 44,
GACEDH, nr. 33 ; C. Goodwin contra Marea Britanie, 11 iulie 2002, § 90, GACEDH,
nr. 38).
CJCE consacra, de asemenea, „dreptul fundamental la demnitatea umana si la integritatea
persoanei" in baza principiilor generale ale dreptului comunitar (CJCE, 9 octombrie 2001,
Olanda contra Parlamentul european Consiliul UE, cauza C-377/98, RTDH, 2002, 662,
obs. C. Maubernard), iar Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene proclarna,
in art. 1, ca : „Demnitatea umand este inviolabild. Ea trebuie respectata protejata".
I. Dreptul la viata
Statut. - 1) Dreptul la viata este primul dintre drepturile omului, „valoarea
supreme pe scara drepturilor omului in plan international" (Streletz, Kessler si Krenz
contra Germania, 22 martie 2001, § 87 si 94, supra, nr. 147). Statutul special al
dreptului la viata este subliniat de organele internationale de control. Conform
Comitetului Drepturilor Omului, dreptul la viata este „dreptul suprem al fiintei
umane" (nr. 146/1983, Baboeram contra Surinam, dec. 4 aprilie 1985, A/40/40, § 697),
iar Curtea europeana a drepturilor omului, dupe ce a afirmat ca dreptul la viata este
„una dintre valorile fundamentale ale societatilor democratice care formeaza Consiliul
Europei" (Mac Cann, 27 septembrie 1995, GACEDH, nr. 9, § 147), i-a consacrat
„preeminenta" in cadrul dispozitiilor Conventiei pe care le considers „primordiale"
(Pretty, 29 aprilie 2002, § 37 ; Defrenois, 2002, 1131, note P. Malaurie ; RTDH,
2003, 71, note 0. De Schutter), subliniind „principiul caracterului sacru al vietii,
protejat de Conventie" (ibidem, § 65).
2) In ciuda acestei valorizari incontestabile, dreptul la viata ramane incert, caci,
deli textele internationale enunta dreptul la viata, ele nu definesc „viata".
Cu exceptia CADO, care stipuleaza ca dreptul la viata trebuie protejat „in general
din momentul conceptiei", textele internationale vorbesc despre un drept care protejeaza
fiinta vie, si nu fiinta care urmeaza sa se nasca Declaratia universals face sä
 .. REE111910E7171111517C7EUTYREPTIOMMICTIMErrtir
214
prevaleze criteriul vietii spirituale asupra celui al vietii biologice pentru a defini fiinta
umand (art. 1 : „Toate fiintele umane... sunt inzestrate cu ratiune si constiinta"). In
aceasta materie, astazi bulversatA de progresul medical, jurisprudenta europeand este
extrem de prudenta, ca Conventia de la Oviedo cu privire la drepturile omului
biomedicine, care evitA sa defineasca termenul „persoana", trimitand la dreptul
intern al statelor membre (Rap. explicativ, art. 1)1 . Trebuind sa se pronunte asupra
conventionalitatii legislatiilor nationale care autorizeaza avortul, Curtea europeana,
ulterior Comisiei (dec. 13 mai 1980, X contra Marea Britanie, D. et R., 19, p. 244 ;
dec. 19 mai 1992, H. contra Norvegia, D. et R., 73, 155), a refuzat sa „determine
data dreptul la avort este garantat de Conventie sau dacA dreptul la viata, recunoscut de
articolul 2, se refers si la foetus" (Open Door si altii, 29 octombrie 1992, A. 146 A,
§ 66, notA F Sudre, RFDC, 1993, p. 216), rad sa exclude totusi posibilitatea ca foetusul
sä beneficieze de o oarecare protectie, in baza primei faze a articolului 2, 5i lass statului
o putere de apreciere discretionary in acest domeniu „atat de delicat" (dec. 5 septembrie
2002, Boso contra Italia, nr. 50490/99, KM civ. , 2003, 371, obs. J.-P. Marguenaud)2.
Prin hotararea Vo contra Franla, pronuntatA de Marea Camerd (8 iulie 2004, JCP G,
2004, II, 10158, note M. Levinet), Curtea europeand impune aceasta solutie si in
cazul, diferit, al Intreruperii brutale de sarcina, impotriva vointei mamei, determinate
de o eroare medicala. Subliniind cA „nu exists nici un consens european in privinta
definirii stiintifice si juridice a inceputului vietii", Curtea renunta sa stabileasca data
articolul 2 din Conventie protejeaza dreptul la viata al copilului care urmeaza sa se
Itasca §i trimite in mod oportun problema „punctului de pornire al dreptului la viata"
la marja de apreciere semnificativa de care dispun statele (§ 82). Este greu de inteles
de ce Curtea nu transeazA chestiunea strict juridice a aplicabilitatii articolului 2, care
tine de misiunea sa de a aplica si interpreta Conventia (art. 46) 5i care, dupa parerea
noastrd, nu implied luarea unei pozitii in privinta modului de definire a conceptelor
de „viata" „persoana". A declara CA articolul 2 se aplica in cazul copilului care
urmeaza sa se nasca nu inseamnA a afirma ca acesta este o „persoana" ; a acorda
copilului care urmeaza sa se nasca protectia articolului 2 nu inseamna a-i conferi un
drept la viata absolut, echivalent cu cel al copilului deja nAscut (infra, nr. 187).
In schimb, judecatorul european s-a pronuntat in mod transmit in problema
„sinuciderii asistate", considerand cA este imposibil ca articolul 2, care garanteaza
dreptul la viata, sa fie interpretat „in sensul ca ar conferi un drept diametral opus, si
anume un drept la moarte", indiferent dace aceasta ar surveni printr-un ten sau cu
asistenla unei autoritati publice (Pretty, precit., § 39-40).
1. Adoptata in cadrul Consiliului Europei la 4 aprilie 1997, Conventia a intrat in vigoare la
1 decembrie 1999 (STE, nr. 164 ; http : //conventions.coe.int).
2. Consiliul constitutional se dovede5te, de asemenea, extrem de prudent. In decizia sa
94-343/344 DC din 27 iulie 1994 (Legi asupra bioeticii), el considers el nu lui ii revine
rolul sa „repuna in disculie" dispozitiile adoptate de legiuitor, care a considerat ca
„principiul respectarii oricArei fiinle umane incd de la inceputul vietii" nu se aplica
embrionilor (notA F. Luchaire, RDP, 1994, p. 1646 ; B. Mathieu, RFDA, 1994, p. 1019).
Dupe cum se 5tie, pe de alts parte, Consiliul de stat a considerat ca legislatia care
autorizeazA intreruperea voluntary de sarcina motivate de depresia mamei nu contravine
articolului 2 al CEDO (CE, 21 dec. 1990, Asociatia medicilor pentru respectarea
RUDH, 1991, 1, notA H. Ruiz-Fabri).
DREPT'URILE GARANTATE 215
3) Respectarea dreptului la vials este conditia necesara pentru exercitarea tuturor
celorlalte drepturi. Conform textelor conventionale, dreptul la vials trebuie sa fie
„protejat prin lege". Acest lucru presupune nu numai ca statul „sa se abtina de la a
lua viata" in mod intentionat, dar si ca el „sa ia masurile necesare protejarii vietii"
(Corn., dec., 10 octombrie 1986, Naddaf contra RFG, D. et R., 50, p. 259 ; CDO,
nr. 546/1993, Burrell contra Jamaica, dec. 18 iulie 1996, CCPR/C/D/546/1993). In
privinta dreptului la viata, statul are deci nu numai o rAspundere „negative", ci si una
„pozitiva" (supra, nr. 165 si urm.).
189 Recurgerea la forta publics ce provoaca moartea. - Importanta articolului 2
nu exclude posibilitatea atingerilor aduse dreptului la viata. Articolul 2, § 2 al CEDO
confine o clauzd de exceptie, care nu figureaza in conventiile generale similare,
conform careia „recurgerea la forta devenita absolut necesarA" pentru apArarea ordinii
publice (in anumite cazuri) si care a provocat moartea nu constituie o violare a
Conventiei. Conventia impune aici o dubla obligatie, substantiala proceduralA.
1) Folosirea fortei legale nu trebuie sA fie excesiva. Comisia europeana a facut,
din fericire, precizarea potrivit cAreia clauza din articolul 2, § 2 se interpreteaza
restrictiv, iar „forta folositA trebuie sa fie strict proportionala cu realizarea scopului
autorizat", proportionalitatea apreciindu-se tocmai in functie de pericolul pentru
vietile umane si integritatea corporalA (copil ucis de un glont de plastic tras de armatA
in timpul reprimarii unei revolte in Irlanda de Nord, dec. 10 iulie 1984, Kathleen
Steward contra Marea Britanie, D. et R., 39, p. 162 ; Rap. 31 august 1993, Diaz
Ruano contra Spania). Curtea confirmA o asemenea analiza (Mac Cann contra Marea
Britanie, 27 septembrie 1995, GACEDH, nr. 9, § 149: teroristi, banuiti cA intentioneazA
sa comity un atentat, ucisi de fortele de sigurantA cu ocazia arestArii) ca atare,
considers disproportionatA folosirea unei mitraliere pentru a dispersa manifestantii
(Gillec contra Turcia, 27 iulie 1998) sau a armelor automate in timpul unei perchezitii
domiciliare Intr-un imobil (Gill contra Turcia, 14 decembrie 2000, § 82). La fel stau
lucrurile si in cazul folosirii fortei armate „pentru a aresta o persoana bAnuita cA ar
fi comis o infractiune fare violentA despre care se stie ea nu prezinta pericol, chiar
dace de aici ar putea rezulta imposibilitatea arestarii fugarului" (Nachova ei al.
contra Bulgaria, 26 februarie 2004, § 103, JCP G, 2004, I, 162, nr. 14, cron. F.
Sudre : ucidere in timpul arestArii a doi barbati de origine rromA). In plus, pregatirea
conducerea unei operatiuni armate intreprinse de fortele de ordine trebuie sa
respecte un principiu de precautie ; autorita'tilor le revine sarcina sA-si ia „suficiente
precautii", pe de o parte, pentru a proteja viata persoanelor suspectate de violenca
Regard (Mac Cann, precit.) li, pe de alts parte, pentru a proteja viata populatiei civile
(Ergi contra Turcia, 28 iulie 1998, § 78 ; in acelasi sens, CDO, nr. 821/1998,
Chogwe contra Zambia, dec. 25 octombrie 2000, A/56/40, vol. II, 142). Dupe cum
o arata totusi practica jurisprudentiala, controlul „necesitatii" de a recurge la forta
care provoaca moartea se dovedeste relativ : de exemplu, Curtea conchide cA articolul
2 nu a fost violat in cazul Andronicou Constantinou contra Cipru (9 octombrie
1997), in care operatiunea politiei vizand eliberarea unei tinere luate ostaticA de
logodnicul sau ce ameninta ca o va ucide a cauzat moartea a doi tineri, loviti de
gloante de pistol-mitralierA.
216 IIECTMHCITYMICAL DREPTIZIRILOR OivitTETII
Jurisprudenta european inspire in mod evident revirimentul jurisprudentei Curtii de
casatie, care considerA in prezent ca un jandarm nu este autorizat sä face uz de arma din
dotare pentru a opri un vehicul (art. 174 al decretului din 20 mai 1903) deck dacA
recurgerea la forta este „absolut necesara" daca forta utilizatA este „strict proportio-
nail cu pericolul pe care it prezintA situatia." (Crim., 18 febr. 2003, Litisconsortii X, D,
2003, nr. 12, IR, 809)
2) Obligatia „pozitiva" de a proteja viata implica o protectie procedurala a
dreptului la viata, precum obligatia pentru autoritatile nationale de a ancheta in
mod eficace orice recurgere de ca'tre agentii statului la forta ucigasa, astfel incat
responsabilii sa fie identificati pedepsiti (Mac Cann, precit. ; Kaya contra Turcia,
19 februarie 1998; in acelasi sens, CDO, nr. 612/1995, Vicente, Chapparro altii
contra Columbia, dec. 29 iulie 1997, RUDH, 1997, 196 ; infra, nr. 191). Acest
imperativ presupune ca ancheta sa fie completa, impartiala 5i aprofundata si sa aiba
un caracter adecvat (pentru exemple contrare : Salman contra Turcia, 27 iunie 2000 ;
Velikova contra Bulgaria, 18 mai 2000 ; Finucane contra Marea Britanie, 1 iulie
2003) ; ea trebuie, de asemenea, sa fie „transparenta", pentru a mentine increderea
populatiei si a risipi temerile sale in legatura cu asemenea practici (McKerr, 4 mai
2001). In once caz, rudele victimei trebuie sa fie „asociate in cadrul procedurii, in
masura necesara pentru apararea intereselor for legitime" (Gtilec, precit., § 82;
Slimani contra Franla, 27 iulie 2004, § 32 si 47). Aceasta obligatie se mentine chiar
si in cazurile in care nu s-a stabilit ca moartea a fost provocata de un agent al statului
(Ergi, precit. ; Tanrikulu contra Turcia, 8 iulie 1999).
Aceasta protectie procedurala se combing cu cea care decurge din articolul 14,
atunci cand se pune problema de a stabili daca la originea violenlei care a
provocat moartea se afla motive rasiste ; in acest caz, statului i se cere sä dea
dovada de o „vigilenta deosebita" (Nachova et al. contra Bulgaria, 26 februarie
2004, § 155, supra, nr. 181 ; dec. 6 mai 2003, Menson contra Marea Britanie,
nr. 479116/99).
187 Protejarea vietii. - Atat Curtea europeana, cat si Comitetul Drepturilor Omului
considers ca formula conventionala - dreptul la viata „este protejat de lege" -
instituie in sarcina statului obligatia de a proteja viata oricarei persoane care tine de
jurisdictia sa (L. C. B. contra Marea Britanie, 9 iunie 1998, JCP G, 1999, I, 105, nr. 7,
cron. F. Sudre ; CDO, nr. 859/1999, Jimenez Vaca contra Columbia, dec. 25 martie
2002, A/57/40, vol. II, 175). Prin intermediul „obligatiilor pozitive", Curtea euro-
peana a largit in mod sensibil campul de aplicare al articolului 2.
1) Statul are obligatia pozitiva de a proteja viala persoanelor private de libertate.
Putea stern mirarea faptul ca judecatorul european nu vede in „disparitia" unor
persoane detinute decat o atingere adusa dreptului la libertate siguranta (Corn., Rap.
4 octombrie 1983, Cipru contra Turcia, RUDH, 1992, p. 70, § 77, 119 si urm. ; Curte,
Kurt contra Turcia, 25 mai 1998), cats vreme Comitetul Drepturilor Omului considers
ca „disparitia involuntard" a unui individ releva faptul ca statul nu a luat suficiente
masuri „pozitive" de protectie si constituie o violare a dreptului la viata (CDO, nr. 161/
1983, Herrera Rubio contra Columbia, dec. 2 noiembrie 1987, Selection..., p. 201 ;
nr. 181/1984, Sanjuan Arevalo contra Columbia, dec. 3 noiembrie 1989, A/45/40,
DREPTURILE GARANTATE 217
vol. II, 36)'. In mod fericit insa, prin decizia Cakici contra Turcia (8 iulie 1999),
Curtea a acceptat sa se situeze pe taramul obligatiilor pozitive pentru a statua ca statul
nu si-a indeplinit obligatia de a proteja viala din moment ce o persoand arestata si
detinuta de politie a „disparut" ulterior (de asemenea, Ismail Ertak contra Turcia, 9 mai
2000). In acest scop, judecatorul european reline o prezumlie de cauzalitate in
absenta unor explicalii plauzibile pentru „disparitie" furnizate de autoritati, considers
ca dovedit faptul ca victima a decedat ca urmare a retinerii sale. 0 solutie similara a fost
adoptata in cazul in care o persoana retinuta decedeaza in cursul perioadei de retinere
(Salman, 27 iunie 2000) sau in urma ranilor capatate in acest timp (Velikova, 18 mai
2000) ; de asemenea, in cazul in care o persoana decedeaza atunci cand se afla sub
controlul autoritatilor politienesti, dupa ce a fost arestata (Ikincisoy contra Turcia, 27
iulie 2004), sau in arest administrativ (Slimani contra Franla, 27 iulie 2004).
Sa mentionam aici ca CDO a stabilit, de asemenea, ca dreptul la viata a fost incalcat in
cazul mortii „neexplicate" a unor prizonieri detinuti de autoritAtile militare. (Nr. 194/1985,
L. Miango contra Zair, dec. 27 octombrie 1987, Selection..., 230; nr. 84/1981, H.-G.
Dermit contra Uruguay, dec. 21 octombrie 1982, ibidem, p. 117)
Obligatia pozitiva stipulate in sarcina statului include o obligatie de a proteja
sanatatea persoanelor private de libertate (Berktay contra Turcia, 1 martie 2001, JCP G, 2001,
I, 342, nr. 1, cron. F. Sudre), indiferent daca acestea sunt detinute, arestate preventiv sau
„retinute" (Slimani, precit.). Aceasta irnplica acordarea cu diligenta a ingrijirilor medicate
atunci cand starea de sanatate a persoanei o impune, in scopul prevenirii consecintelor
fatale (Anghelova contra Bulgaria, 13 iunie 2002, § 130 ; in acelali sens, CDO,
nr. 763/ 1 997, Lantsova contra Rusia, 26 martie 2002, A/57/40, vol. II, 86), dar $i
prevenirea sinuciderii detinulilor (Tanribilir contra Turcia, 16 noiembrie 2000, § 70,
JCP G, 2001, 291, nr. 4, cron. F. Sudre ; A. A. et al. contra Turcia, 27 iulie 2004,
§ 18). Aceasta ultima obligatie este circumscrisa de jurisprudenta (infra, punctul 3).
2) Judecatorul european, printr-o jurisprudenta inventive, a extins obligaliile pozitive
care decurg din articolul 2 la situalii care nu rezulta din folosirea forlei de catre agentii
statului, ci dintr-o alts activitate a statului (L. C. B. contra Marea Britanie, precit.)2.
Statul parte are obligatia sa is masurile necesare pentru a evita ca viata persoanelor
aflate sub jurisdictia sa sa fie in mod inutil puss in pericol in materie de sanatate publics
(Calvelli si Ciglio contra Italia, 17 ianuarie 2002, JCP G, 2002, I, 157, nr. 1, cron.
F Sudre), ca si in materie de mediu (Oneryildiz, 18 iunie 2002, GACEDH, nr. 56)3 . In
ambele domenii, obligatiile pozitive sunt de aceeasi nature.
1. Conform articolului 1 al Declaratiei privind proteclia tuturor persoanelor impotriva disparitiilor
fortate, adoptata de Adunarea generalA ONU in 18 februarie 1992 (Rez. 47/33) : „Orice
fapea care determine o disparitie fortatA constituie o atingere adusa demnitatii umane"
(Centrul pentru drepturile omului, Disparitii fortate sau involuntare, Fiche d'information,
nr. 6, 1994).
2. Curtea accepts sA examineze plangerea reclamantei care, bolnavA de leucemie, afirma ca
statul park nu i-a informat pArintii Ii nu i-a supravegheat sanatatea dupA naltere, deli tatAl
sau fusese, ca militar de carierA, expus la radiatii generate de teste nucleare britanice, dar
conchide ca nu exists o violare a articolului 2.
3. In primul caz, reclamantii invocA o violare a articolului 2 rezidand in faptul ca durata
procedurii penale pe care au initiat-o impotriva medicului obstetrician vinovat de moartea
 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
218
a) Obligatii substantiale, in primul rand, de a pune in practica reglementari
preventive in masura sa asigure, intr-un caz, protectia vietii bolnavilor, iar in eel
de-al doilea, a vietii si sandtatii locuitorilor impotriva pericolelor pe care le presupune
exploatarea unui spatiu de stocare a deseurilor menajere ; in plus, in domeniul
mediului, obligatia de a informa publicul cu privire la aceste pericole (obligatie
enuntata deja in baza articolului 8, Guerra contra Italia, 19 februarie 1998, GACEDH,
nr. 46, infra, nr. 230).
De notat ca, in decizia Cipru contra Turcia, din 10 mai 2001, Curtea pare sä limiteze
obligatia foarte generala, enuntata in hotararea sa Berktay (1 martie 2001), de „a proteja
viata individului impotriva tertilor sau a riscului de boala" la o obligatie de a nu pune in
pericol viata unei persoane refuzandu-i ingrijirile medicate acordate ansamblului populatiei
(§ 219 ; de asemenea, dec. 21 martie 2002, Nitecki contra Polonia, nr. 65653/01).
b) Obligatii procedurale, in al doilea rand, de a institui „un sistem judiciar
efficient" care sa permits stabilirea responsabilitatilor si, dupa caz, Inceperea urmaririlor
penale. In materie de sanatate publics, mai precis, protectia procedurala a dreptului
la viata impune sä se poata „stabili cauza decesului unui individ care se aflA in
raspunderea profesionistilor din sanatate (...) si, data este cazul, ca acestia sa fie
obligati O. raspunda pentru propriile acte" , dar nu presupune in mod necesar un
mecanism de reprimare penala (Calvelli si Ciglio, precit., § 49). In mod similar,
Curtea apreciaza ca obligatia de „a proteja prin lege" dreptul la viata nu implica existenta
unui recurs de natura penala in dreptul intern pentru a reprima lezarea mortals
involuntary a foetusului comisa de medicul de spital, recursul in atragerea raspunderii
administratiei, care permite stabilirea culpei medicale si obtinerea reparkii prejudiciului
cauzat prin eroarea medicului, find un recurs eficace si care satisface exigentele
articolului 2 (Vo contra Franta, Marea Camera, 8 iulie 2004).
In cazul Vo (supra, nr. 185), reclamanta nu a obtinut de la judecatorul francez condamnarea
penala a medicului in cult* Curtea de casatie considerand, intr-o solutie de principiu
(Cass. trim., 30 iunie 1999, Golfer, D, 1999, jur., 710, nota D. Vigneau) confirmata
ulterior (Cass. Ass. Plen., 29 iunie 2001, JCP G, 2001, or. 29, II, 10569, rap. P.
Sargos,
JCP G, 2002,
concl. J. Saint-Rose, nota M.-L. Rassat; Cass. Crim., 25 iunie 2002,
nr. 41, II, 10155, nota M.-L. Rassat), ca principiul legalitatii incriminarii si a pedepselor,
care impune o interpretare stricta a legii penale, se opune ca incriminarea omorului
involuntar (art. 226-1, Cod penal) sa se aplice in cazul copilului care urmeaza sä se nasca.
3) Obligatia pozitiva de protejare a vietii se aplica si in cazul relatiilor interindivi-
duale (supra, nr. 167). Judecatorul european considera ca articolul 2 instituie in
sarcina statului o obligatie pozitiva de a lua, preventiv, masuri concrete pentru a
proteja individul a carui viata este amenintata in mod cert si imediat de actiunile
criminale ale unui semen (Osman contra Marea Britanie, 28 octombrie 1998, GACEDH,
nr. 10, § 115-116). AceastA obligatie (ca si cea de a preveni sinuciderea detinutilor) are
copilului for nou-nascut a determinat prescrierea delictului. In cea de-a doua speta,
reclamantul afirma ca accidentul care a provocat moartea a noua dintre membrii familiei
sale s-a datorat neglijentei autoritatilor competente (o explozie de gaz metan intr-un
deponeu a dus la ingroparea sub un munte de gunoaie a locuintei sale, situata intr-un
cartier de maghernite „salbatic" construit in apropiere).
DREPTURILE GARANTATE 219
un caracter relativ si depinde de circumstantele spelei. Ea presupune sal fi existat un
„risc cert si imediat" pentru viata persoanei, ca autoritatile sa fi avut (sau sA fi trebuit sa
aiba) cunostinta de riscul respectiv si, in sfarsit, ca ele sä nu fi luat masurile pe care, in
mod rational, ar fi fost de asteptat sä le is pentru a impiedica materializarea acestuia.
De exemplu, Curtea considera ca autoritatile nationals nu si-au indeplinit obligatia de
preventie in cazul Edwards contra Marea Britanie (14 martie 2002, JCP G, 2002, I, 157,
nr. 2, cron. F. Sudre), plasand un detinut in aceeasi celula cu un bolnav mintal periculos
care it va asasina, dar nu si in cazul Mastromatteo contra Italia (Marea Camera,
24 octombrie 2002, JCP G, 2003, I, 109, nr. 1, cron. F. Sudre), cand acestea au acordat
permisiunea de a iesi unui raufacator periculos care, cu ocazia unei talharii, ucide o
persoana. Riscul pentru viata semenului este considerat „cert si imediat" intr-un caz, dar
nu si in celalalt.
Obligatia procedurala de a intreprinde o ancheta efectiva isi &este, de asemenea,
aplicarea atunci cand articolul 2 prezintA astfel un „efect orizontal" (Edwards, precit.).
188 Abolirea pedepsei cu moartea. - 1) Desi statul nu poate sA deroge de la dreptul
la viata, instrumentele conventionale nu exclud pedeapsa cu moartea, pe care o fac sä
depinda insa de conditii precise'. In vreme ce articolul 2 al CEDO se multumeste sa
prevada ipoteza „executarii unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal in cazul
in care delictul este prevazute de lege", articolul 6 al PIDCP (§ 2-6) este mult mai
restrictiv si stipuleaza ca pedeapsa capitals nu poate fi impusa decat pentru „infractiunile
cele mai grave" (comise de persoane in varsta de peste 18 ani)2. CDO a precizat, de
asemenea, ca validitatea unei sentinte de condamnare la moarte este subordonata
respectarii riguroase a tuturor garantiilor unui proces echitabil (nr. 250/87, Carlton
Reid contra Jamaica, dec. 20 iulie 1990, RUDH, 1991, p. 17, § 11. 5 ; nr. 253/1987,
P. Kelly contra Jamaica, dec. 8 aprilie 1991, A/46/40, 1991, p. 251) si ca un sistem
de condamnare obligatorie la pedeapsa cu moartea in toate cazurile de omor, oricare
ar fi imprejurArile si situatia personala a faptuitorului, este incompatibil cu articolul
6 din Pact (nr. 806/1998, Thompson contra Saint-Vincent si Grenadine, dec.
18 octombrie 2000, § 8. 2, A/56/40, vol. II, 96 ; nr. 845/1998, Kennedy contra
Trinidad Tobago, dec. 26 martie 2002, A/57/40, vol. II, 149).
In ceea ce o priveste, Curtea Interamericana a Drepturilor Omului, in avizul consultativ
din 8 septembrie 1983 referitor la interpretarea dispozitiilor CADO cu privire la pedeapsa
cu moartea (art. 4, § 2 si 4), a facut afirmatia potrivit careia Conventia americana „confine
o interdictie absoluta, adresata oricarui stat parte, de a aplica pedeapsa cu moartea in cazul
infractiunilor pentru care aceasta nu era anterior prevazuta in dreptul sal national" (ILM,
1984. 2, pp. 320-350). Ea considera, de asemenea, contrary Conventiei impunerea
obligatorie a pedepsei cu moartea in cazul unei categorii determinate de infractiuni (Hilaire,
Constantine si Benjamin si altii contra Trinidad Tobago, 21 iunie 2002, L'Europe des
liberte's, 2002, nr. 9, 55, obs. A. Ubeda de Torres).
1. Cu privire la problema data pedeapsa cu moartea este un tratament inuman, infra, nr. 267.
2. In observatia sa generala 6 (16) din 27 iulie 1982 asupra articolului 6, CDO apreciaza ca
termenii articolului 6 „sugereaza fara ambiguitate ca abolirea este dezirabila" si ca pedeapsa
capitals „trebuie sä fie o masura cu totul exceptionala" (Manuel..., precit., p. 69).
 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
220
Influentata in mod evident de jurisprudenta internationals, Curtea europeana a
drepturilor omului a apreciat la randul sau ca, oricare ar fi ipoteza considerate, o
sentinta capitale nu este compatibila cu articolul 2 deck dace a fost pronuntata ca
urmare a unui proces echitabil (Ocalan contra Turcia, 12 martie 2003, RGDIP, 2003,
472, cron. P. Weckel). Conform judecatorului european, o condamnare la moarte ca
urmare a unui proces inechitabil echivaleaza cu expunerea „in mod injust" a persoanei
in cauza la temerea de a fi executata constituie astfel un tratament inuman contiar
articolului 3.
2) Pedeapsa cu moartea a fost ulterior abolita - dar numai pe timp de pace - prin
protocoalele aditionale : Protocolul 6 la CEDO din 28 aprilie 19831 , Protocolul 2 la
Pactul din 15 decembrie 1989 (obs. D. Breillat, Rev. Sc. crim. Dr. pen. comp., 1991,
p. 261) si protocolul la CADO din 8 iunie 1990, intrate in vigoare la 1 martie 1985,
respectiv 11 iulie 1991 si 28 august 1991. Astfel, articolul 1 din Protocolul 6
stipuleaza : „Pedeapsa cu moartea este abolita. Nimeni nu poate fi condamnat la o
astfel de pedeapsa, si nici executat". Statele parti la Protocol (in numar de 44 la
20 august 2004) nu mai pot deci sa se prevaleze de articolul 2, §1. Printr-o interpretare
constructive a articolului 2, Curtea europeana, revenind asupra jurisprudentei Soering
(7 iulie 1989, GACEDH, nr. 13 ; infra, nr. 267), considers, in decizia Ocalan
(precit.), ca aceeasi obligatie va reveni pe viitor statelor care nu sunt parti la
Protocol (Armenia, Rusia, Turcia). Intr-adevar, judecatorul european apreciaza ca
practica abolitionists a cvasitotalitatii statelor contractante traduce acordul acestora
de a abroga, sau cel putin de a modifica substantial, exceptia pedepsei cu moartea
prevazuta de articolul 2, § 1 si ca pedeapsa cu moartea pe timp de pace trebuie
considerate „o forma de sanctiune inacceptabila, ba chiar inumana, care nu mai este
autorizata de articolul 2" (§ 196).
In sfarsit, Protocolul 13 la CEDO, adoptat pe 2 mai 2002 si intrat in vigoare la
1 iulie 2003, aboleste pedeapsa cu moartea in toate imprejurarile, deci si in cazul
actelor comise in vreme de razboi sau in situatie de pericol iminent de razboi (26 de
ratificari la 20 august 2004) ; ca in cazul Protocolului 6, nici o derogare in baza
articolului 15 al CEDO (sau rezerva) nu este admisa.
Jurisprudenta europeana si cea a Comitetului Drepturilor Omului converg. Printr-o
decizie din 5 august 2003, Judge contra Canada, CDO, invocand, la randul sau, un
„consens international tot mai puternic in favoarea abolirii pedepsei cu moartea" 5i
prevalandu-se de caracterul evolutiv al PIDCP, revine asupra unei jurisprudente bine
stabilite (nr. 470/1991, Kindler contra Canada, dec. 30 iulie 1993, RUDH, 1994,
165) si decide ca un stat abolitionist parte la Pact - dar care nu este si parte la cel
de-al 2-lea Protocol facultativ care aboleste pedeapsa cu moartea - se face vinovat de
incalcarea dreptului la viata (art. 6) dace extradeaza o persoana care o tare in care
aceasta risca sa fie supusa pedepsei capitale, fard a obtine in prealabil asigurarea ca
nu va fi executata (nr. 829/1998, Judge contra Canada, dec. 5 august 2003, § 10. 6,
RGDIP, 2003, 969, cron. P. Weckel ; infra, nr. 267).
1. Consiliul constitutional, prin decizia 85-188 DC din 22 mai 1985, a conchis ca Protocolul 6
care aboleste pedeapsa cu moartea este in conformitate cu Constitutia franceza ; comentariu,
L. Favoreu, AFDI, 1985, pp. 868-875.
DREPTURILE GARANTATE 221
II. Interzicerea torturii si a pedepselor
sau tratamentelor crude inumane degradante
Enuntata in termeni lapidari si similari de conventiile generale („Nimeni nu va fi
supus torturii, nici chinurilor..." : art. 7 PIDCP, 3 CEDO, 5, § 1 si 2 CADO)1 ,
aceasta interdictie pacatuieste prin imprecizie. Ca rezultat al unei lecturi modernizate
exigente a articolului 3 al CEDO (Marea Camera, Selmouni contra Franta, 28 iulie
1999, GACEDH, nr. 11), Curtea europeana a sistematizat principiile referitoare la
sfera de aplicare a interzicerii torturii la calificarea relelor tratamente printr-un
demers indraznet, a impus respectarea articolului 3 la nivelul conditiilor de detentie
ale prizonierilor. Pe de alts parte, a fost instituit un control complementar controlului
jurisdictional al modului in care este respectata interdictia.
A. Sfera de aplicare a interdictiei
1
. 3 61 Prohibitie absolute - Nesusceptibil de restrictii derogari, articolul 3 CEDO
(ca 5i articolul 7 PIDCP) edicteaza o „prohibitie absolute" care, conform Curtii
europene, „consacra una din valorile fundamentale ale societatilor democratice"
(Soering, 7 iulie 1989, § 88, GACEDH, nr. 13). Aceasta particularitate este confirmata
in mod stralucit de hotararea Al-Adsani contra Marea Britanie, care recunoaste ca
„interzicerea torturii a devenit o regula imperative de drept international"
(21 noiembrie 2001, § 61, supra, nr. 54).
1) Intr-o prima etapa, judecatorul european a considerat totusi ea, pentru a intra
in sfera de aplicare a interdictiei, un eau tratament trebuie sa „atinga un minimum de
gravitate" (Irlanda contra Marea Britanie, 18 ianuarie 1978, A. 25, § 162, JDI,
1980, 449, obs. P. Rolland ; RGDIP, 1979, 104, note P.-M. Martin). Acest criteriu
al intensitatii suferintelor la care este supusa victima indeplineste functia initials de
a determina aplicabilitatea articolului 3 : de exemplu, in decizia Soering (precit.),
Curtea europeana apreciaza ca asteptarea indelungata in „culoarul mortii" a executarii
pedepsei capitale de catre un condamnat la moarte constituie un tratament „care
depaseste pragul fixat de articolul 3" al CEDO (infra, nr. 267). Dreptul european
accepta deci ca „anumite brutalitati" puteau sa scape interdictiei edictate de articolul
3 (Corn., Rap. 18 noiembrie 1969, cauza greaca, Ann., 186). Din fericire, Curtea a
abandonat aceasta analiza, prin decizia sa in cazul Tomasi contra Franta (27 august 1992,
A. 241 A, § 115, F. Sudre, Rev. Sc. crim. Dr. pen. comp., 1993, 33), referitoare la
1. PIDCP (art. 7), dar nu si CEDO, mentioneaza-in- plus; conform principiilor enuntate de
Tribunalul de la Nurnberg, interzicerea experimenfarii medicate sau 5tiintifice fara liberul
consimramant al persoanei in cauza (pentru un exemplu de violare, CDO, nr. 10/1981,
Viana Acosta contra Uruguay, dec. 29 martie 1984, Selection... , p. 155). CDFUE cuprinde
o dispozitie similarA (art. 3), in baza principiilor de bioeticA pe care le enuntA. JudecAtorul
comunitar a apreciat ca dispozitiile directivei 98/44/CE din 6 iulie 1998 referitoare la
protectia juridica a inventiilor biotehnologice asigura o protectie adecvata dreptului fundamental
la demnitate umana (CJCE, 9 octombrie 2001, Olanda contra Parlamentul european 5i
Consiliul UE, cauza C-377/98, RTDH, 2002, 662, obs. C. Maubernard).
222 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
brutalitatile comise de politie asupra unei persoane retinute, enuntand, pentru viitor,
principiul ca „fate de o persoand private de libertate, orice folosire a forlei fizice a
carei necesitate nu este determinate in mod strict de comportamentul respectivei
persoane aduce atingere demnitatii umane si constituie, in principiu, o violare a
dreptului garantat de articolul 3" (Ribitsch contra Austria, 4 decembrie 1995, A. 336,
§ 38 ; vezi, de asemenea, Tekin contra Turcia, 9 iunie 1998). Afirmand ca integritatea
fizicA a persoanei beneficiaza de o garantie absolute chiar si in imprejurarile cele mai
dificile, precum lupta impotriva terorismului si a crimei organizate, judecatorul european
apreciaza, dupe cum o confirmA si importanta decizie Selmouni contra Franta, din
28 iulie 1999 (GACEDH, nr. 11), ca orice folosire a forlei impotriva unei persoane aflate
intr-o situatie de inferioritate, intrucat este private de libertate, este interzisa si intrA
in sfera de aplicare a articolului 3. Instituind o „prezumtie de gravitate", judecatorul
european considers ca o astfel de recurgere la forta fizica atinge, in sine, „minimul
de gravitate" cerut pentru a i se aplica articolul 3 si, ca urmare, nu mai retine criteriul
initial de aplicabilitate al acestuia. Acest principiu se aplica, de asemenea, in cazul
brutalitAtilor comise de politie cu prilejul unei arestari (Rehbock contra Slovenia,
28 noiembrie 2000) si al violentelor comise asupra detinutilor de personalul din sistemul
penitenciar (Labita contra Italia, 6 aprilie 2000, RTDH, 2001, 117, obs. A. Beernaert ;
Indelicato contra Italia, 18 octombrie 2001, § 30, JCP G, 2002, I, 105, nr. 2, note
F. Sudre). in asemenea situatii, autoritatilor nationale le revine datoria sA demonstreze in
mod convingator ca recurgerea la forte nu a fost excesiva (Caloc contra Franta, 20 iulie
2000: utilizarea forlei impotriva reclamantului, consideratA necesara data find tentativa
de evadare a acestuia in momentul in care se afla retinut) ; pentru un exemplu contrar,
relativ la o interpelare „in forts", R. L. si M.-J. D. contra Franta, 19 mai 2004.
2) Conform unei jurisprudente constante, proba relelor tratamente aplicate de
agentii publici trebuie facuta „dincolo de orice indoiala rezonabila" I , ceea ce in
practicA presupune - chiar dace o astfel de proba poate rezulta dintr-un fascicul de
indicii suficient de grave, precise si concordante - ca reclamantul sa furnizeze
certificate medicale care sa ateste violentele corporale. Dupe decizia Tomasi (precit.),
Curtea europeana procedeaza la o rasturnare intre acuzatie si proba si recurge la o
adevarata prezumtie de cauzalitate, considerand afirmatiile reclamantului ca find
probate, in afara cazului in care statul parat aduce o proba contrary (Ribitsch,
precit. ; Selmouni, precit.)2 . Curtea considers deci, in absenta unor explicatii plauzibile
ale guvernului, ca sechelele constatate prin rapoarte medicale la iesirea dintr-un
regim de arestare, retinere sau detenlie au ca origine un tratament contrar articolului 3
(de exemplu, Rivas contra Franta, 1 aprilie 2004).
1. Afirmat mai intai in cadrul aplicarii articolului 3, standardul probei „dincolo de orice
Indoiala rezonabila" a fost largit la intreaga steel de aplicare a Conventiei prin hotArarea
Velikova contra Bulgaria din 18 mai 2000 („the standard of proof required under the
Convention is proof beyond reasonable doubt") (vezi F. Deshayes, Contribution a une
theorie de la preuve devant la Cour europeenne des droits de l'homme, Th. Montpellier,
2002, 534 pp. dact., nr. 564 si urm.).
2. vezi, de asemenea, Aydin contra Turcia, 25 septembrie 1997 ; Asenov contra Bulgaria,
28 octombrie 1998, D, 1999, rez. corn., p. 266, note P. Hennion ; Dikme contra Turcia,
11 iulie 2000. CDO procedeaza in mod similar (nr. 255/1987, Carlton Linton contra
Jamaica, A/48/40, vol. I, 1993, § 800).
DREPTURILE GARANTATE 223
Sub egida acestei prohibitii absolute, articolul 3 instituie mai precis in sarcina
statului q dubla obligatie, substantiala si procedurala.
Obligatie substantiala. - 1) Obligatia substantiala care incumba autoritatilor
nationale este, in primul rand, o obligatie „esentialmente negativa" (Pretty contra
Marea Britanie, 25 aprilie 2002, § 50) de a nu aplica rele tratamente persoanelor care
tin de jurisdictia lor. Ea este, de asemenea, o obligatie pozitiva, care rezulta din
combinarea articolului 3 cu articolul 1 al Conventiei (supra, nr. 165 si urm.), de a
proteja integritatea fizica a persoanelor lipsite de libertate - indiferent dacA acestea
sunt retinute pentru cercetari (Selmouni, precit.), in arest administrativ (Slimani
contra Franta, 27 iulie 2004) sau detinute in regim penitenciar (Labita, 6 aprilie
2000, precit.) data find situatia de vulnerabilitate in care se afla, si de a le proteja
sanatatea, in special furnizand ingrijirile care se impun persoanelor Millie in timpul
arestArii sau pe durata detenliei (Corn., Rap. 8 iulie 1993, H. contra Elvetia,
nr. 17549/90, § 7 ; in acelasi sens, CDO, obs. gen. nr. 21 (44) din 6 aprilie 1992 cu
privire la art. 10, A/47/40, p. 192) ; de exemplu, in cazul Ilhan contra Turcia,
calificarea „torturA" sanctioneaza nu numai violentele fizice care au determinat
leziuni cerebrale, ci si absenta Ingrijirilor medicale timp de treizeci si sase de ore
(Marea Camera, 27 iunie 2000, JCP G, 2001, I, 291, nr. 11, cron. F. Sudre).
Intinderea acestei obligatii de protectie a fost precizata de Curte in hotArarea Algtir contra
Turcia (22 octombrie 2002) : dreptul de a cere examinarea de catre un medic la alegere, ca
si accesul la un avocat si contactul cu un membru al familiei, respectiv o interventie
judiciary promptA furnizeaza „garantii fundamentale" care asigura detectarea si prevenirea
relelor tratamente (§ 44 ; de asemenea, A.A. et al. contra Turcia, 27 iulie 2004, § 38).
In general, jurisprudenta internationalA in materie are aceeasi conceptie in privinta
acestei obligatii pozitive stipulate in sarcina statului, care trebuie sa protejeze orice
persoana impotriva unui pericol de atingere a integritAtii sale fizice (CIADO, Velasquez
Rodriguez, 29 iulie 1988, RUDH, 1992, § 175 ; CDO, obs. gen. nr. 20 (44) cu
privire la art. 7, 3 aprilie 1992, A/47/40, p. 190).
2) 0 interpretare dinamica a articolului 3 1-a determinat pe judecatorul european
sa stipuleze in sarcina statului parte obligatia de a lua masurile de nature sa previna
supunerea persoanelor plasate sub jurisdictia sa la tratamente contrare articolului 3,
„chiar dace acestea sunt administrate de catre particulari" (A. contra Marea Britanie,
23 septembrie 1998: violente corporale la care este supus un copil de catre tatAl
vitreg). Aplicandu-se relatiilor interindividuale, articolul 3 protejeazA copiii impotriva
relelor tratamente aplicate de rude (Z si altii contra Marea Britanie, 10 mai 2001, JCP G,
2001, I, 342, nr. 3, cron. F. Sudre). Autoritatile nationale, mai precis serviciile
sociale, au obligatia de a lua masurile de nature sa preying asemenea acte sau sA le
face sa inceteze, de indata ce sunt in masurA sa cunoasca violentele incriminate (D.P.
si J.C. contra Marea Britanie, 10 octombrie 2002, RTDH, 2003, 1355, obs.
A. Gouttenoire). In mod similar, autoritatile penitenciare trebuie sa is masurile menite
sa previna maltratarea unui detinut de catre alti detinuti (Pantea contra Romania,
3 iunie 2003, JCP G, 2003, I, 160, nr. 3, cron. F. Sudre). Acest „efect orizontal" se
produce, de asemenea, in cazul unei combinatii intre articolele 3 si 8, statul parte
avand obligatia pozitiva de a promulga si aplica o legislatie penala care sa permita
224 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
pedepsirea efectiva a violului (Marea Camera contra Bulgaria, 4 decembrie 2003,
RDP, 2004, 803, obs. H. Surrel ; infra, nr. 193).
Retinand responsabilitatea serviciilor sociale pentru violentele la care a fost supus un copil
in familia de primire, Consiliul de Stat stabileste in sarcina serviciilor sociale de ajutorare
a copilului o obligatie de vigilenta care se inscrie perfect in cadrul jurisprudentei europene.
(CE, 13 octombrie 2003, dna Vinot, Dr. fam., 2004-1, com. 14, A. Gouttenoire)
Obligatie procedurala. - Obligatia procedurala izvorata din articolul 3 (Asenov,
28 octombrie 1998, § 102) - similara celei care rezulta din articolul 2 (supra, nr. 186) -
este cea de a initia o ancheta oficiala aprofundata efectiva, care sa respecte
principiul contradictorialitatii (Kmetty contra Ungaria, 16 decembrie 2003), in scopul
identificarii gi pedepsirii vinovatilor, on de cate on exista motive rezonabile de a
crede ca tratamente contrare articolului 3 au fost administrate de agentii statului unor
persoane private de libertate, indiferent ca acestea sunt retinute pentru cercetari (Asenov,
precit., Selmouni, precit., § 79), detinute in penitenciar (Labita, 6 aprilie 2000,
Indelicato, 18 octombrie 2001, precit.) sau in arest administrativ (Slimani contra
Franta, 27 iulie 2004). Aceasta obligatie pozitiva, enuntata si de Conventia Natiunilor
Unite Contra Torturii din 3 decembrie 1984 (art. 12 ; infra, nr. 197) si pe care CDO
o pune, la randul sau, in practice in cadrul PIDCP (nr. 625/1995, Freemantle contra
Jamaica, dec. 24 martie 2000, A/55/40, vol. II, 11), se impune in virtutea necesitatii
de a eficientiza in practice interdictia generala privind tortura si tratamentele inumane
sau degradante pe care o edicteaza articolul 3, privandu-i de orice impunitate pe
agentii statului care nu ar respecta aceasta interdictie (Asenov, precit. ; Caloc contra
Franta, 20 iulie 2000, § 89). In acest fel, Curtea procedeaza la o „dedublare" a
actiunii articolului 3 : raspunderea statului poate sä fie angajata pentru incalcarea
articolului 3 in cazul nerespectarii dispozitiilor substantiale si/sau al nerespectarii
obligatiei procedurale. Transgresarea acestei obligatii procedurale constituie in sine o
incalcare a articolului 3, indiferent data obligatia substantiala a fost (Dikme contra
Turcia, 11 iulie 2000) sau nu (vezi Asenov, precit. ; Labita, precit.) incalcata.
Acest deniers se poate dovedi totusi contradictoriu in cazul in care Curtea, dupe ce a relevat
o incalcare a obligatiei procedurale izvorate din articolul 3, a decis ca obligatia substantiala
nu a fost incalcata, pe motiv ca faptele invocate nu au fost probate „dincolo de orice
indoiala rezonabila", in conditiile in care incapacitatea persoanei in cauza de a furniza
probe suficiente tine de fapt, in principal, de absenta unei anchete conduse de autoritati.
(Labita, precit. ; de asemenea, Martinez Sala contra Spania, 2 noiembrie 2004, § 145)
Totusi, prin hotararea Marii Camere Ilhan contra Turcia (27 iunie 2000, § 92),
Curtea limiteaza functionarea obligatiei procedurale deduce din articolul 3 : obligatia
de a intreprinde o ancheta efectiva este de acum inainte absorbita, in principiu, de
notiunea de recurs efectiv din articolul 13 (infra, nr. 221) si trebuie sanctionata, in
principal, in baza articolului 13 (Berktay contra Turcia, 1 martie 2001, § 167, JCP G,
2001, I, 342, nr. 2, cron. F. Sudre ; Bati et al. contra Turcia, 3 iunie 2004) ; aceeasi
solutie va fi retinuta in cazul relelor tratamente administrate de catre particulari (D. P.
si J. C. contra Marea Britanie, precit.). Numai in absenta acestor elemente, in functie
de circumstantele particulare ale spetei (de exemplu, Dikme, precit.), respectiva
obligatie procedurala va fi analizata din perspectiva articolului 3.
DREPTURILE GARANTATE 225
Obligatia procedurala instituita de articolul 3 este, de asemenea,strans legate de
regula epuizarii tailor de recurs interne (art. 35, § 1, infra, nr. 320). Astfel, o
plangere cu constituire de parte civila nu va putea fi considerata drept un recurs „util"
de exercitat in sensul articolului 35, in conditiile in care autoritatile nationale nu si-au
indeplinit obligatia de a intreprinde o ancheta „efectiva" (Henaf contra Franta,
27 noiembrie 2003, D, 2004, 1196, note D. Roets).
B. Calificarea relelor tratamente
192 Criterii de definire. - Tortura a fost definite de Conventia asupra torturii si a
altor tratamente crude, inumane sau degradante, adoptata fard vot de Adunarea
generala a Natiunilor Unite pe 3 decembrie 1984 si intrata in vigoare pe 26 iunie 1987,
ca un act prin care unei persoane ii sunt cauzate puternice suferinte fizice sau mentale
in mod intentionat, de catre un agent al functiei publice sau la instigarea acestuia,
intr-un scop determinat (marturisire, pedepsire, intimidare etc.). Aceasta definitie,
care nu vizeaza decat tortura „oficialr , reia cele trei elemente constitutive (intensitate
a suferintelor, intentie deliberate, scop determinat) enuntate de Comisia europeana in
Cauza greaca (Ann., XII, Cauza greaca, pp. 186 si 461), dar lase deoparte notiunile
de tratamente inumane sau tratamente degradante, considerate „de mai mica intensitate"
decat tortura'.
Organele CEDO au precizat cele trei concepte vizate de articolul 3, bazandu-se pe
doua criterii.
1) Criteriul intensitatii suferintelor la care sunt supuse victimele permite sa se
distinga intre tipurile de „tratamente" care tin de articolul 32, determinand sfera de
aplicare a fiecaruia dintre concepte - tortura, tratament inuman, tratament degradant.
Curtea europeana defineste tratamentul inuman ca fiMd acela care provoaca in mod
voit suferinte mentale sau fizice de o intensitate deosebita, iar tratamentul degradant
drept eel care „umileste individul in mod grosolan in fata semenilor, it determine sa
actioneze impotriva vointei on constiintei sale" sau it injoseste in „propriii ochi"
(Tyrer contra Marea Britanie, 25 aprilie 1978, A. 26, § 29 si 32, JDI, 1980, 457,
obs. P. Rolland, referitor la pedeapsa judiciary a flagelarii aplicata in Insula Man).
Calificarea drept tortura este rezervata „tratamentelor inumane deliberate ce provoaca
suferinte extrem de grave si crude", care devin astfel „de o deosebita infamie"
(Irlanda contra Marea Britanie, 18 ianuarie 1978, precit., § 167 ; Selmouni, precit.,
§ 96).
2) Criteriul aprecierii relative a graviatii raului tratament ii permite judecatorului
european sa califice in concreto raul tratament incriminat. Aprecierea relative depinde,
conform unei formule clasice, „de ansamblul datelor cauzei, in special de durata
1. Conform CDO, interdiclia din art. 7 PIDCP depaseste „tortura" si vizeaza, de asemenea,
pedepsele corporale, „inclusiv pedepsele excesive aplicate cu titlu de sanctiune penala,
masura educative sau disciplinary" on izolarea celulara prelungita (obs. gen. nr. 20 (44),
din 3 aprilie 1992, A/47/40, p. 190).
2. In termenii Comisiei, „orice tortura constituie in acelasi timp un tratament inuman
degradant, iar orice tratament inuman este in mod necesar degradant" (cererea nr. 19092/91,
Yagiz contra Turcia, Rap. 16 mai 1995, § 49).
226 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
tratamentului si de efectele psihice sau mentale, ca si, uneori, de sexul, varsta, starea de
saratate a victimei etc.)" (Irlanda contra Marea Britanie, § 162 ; Selmouni, §100)'.
Acest demers it determina, in practice, pe judecatorul european, sA califice drept
tratamente „inumane" sau „inumane si degradante" relele tratamente aplicate persoanelor
supuse autoritatii for de ate agentii statului (politie, forte armate, personal din
penitenciare)2, indiferent dacA folosirea violentei era ocazionall (Tomasi, 27 august
1992 ; Tekin, 9 iunie 1998) sau era organizatA si corespundea unui plan prestabilit
(spre exemplu, in cauza Irlanda contra Marea Britanie, cu privire la cele „cinci
tehnici" de interogatorii „aprofundate" folosite de fortele armate britanice in Irlanda
de Nord, § 67 si 159). In fapt, panA la decizia Selmouni contra Franta, din 28 iulie
1999 (precit.), Curtea europeana nu retinuse calificarea de „torturA" decat de douA
on (impotriva Turciei Aksoy, 18 decembrie 1996, JCP G, 1997, I, 4000, nr. 8,
cron. F. Sudre, in legAturA cu „spa'nzurarea palestinianA" aplicata de cAtre politic
reclamantului pe durata retinerii acestuia ; Aydin, 25 septembrie 1997, in legaturA cu
violarea reclamantei de cAtre politisti in timpul cat aceasta era retinutA), spre deosebire
de CDO, care s-a pronuntat in numeroase cazuri de torture „clasica" la care au fost
supuse persoane aflate in mainile autoritAtilor militare sau politienesti (nr. 74/1980,
M.-A. Estrella contra Uruguay, dec. 29 martie 1983, Selection..., p. 98 ; nr. 147/1983,
L.-A. Gilboa contra Uruguay, dec. 1 noiembrie 1985, ibidem, p. 84 ; nr. 176/1984,
J. Penarrieta si altii contra Bolivia, dec. 2 noiembrie 1987, ibidem, p. 211).
193 Interpretare evolutiva. - 1) Prin decizia Selmouni, Curtea europeanA afirma cu
claritate ca notiunea de „torture" trebuie sA facl obiectul unei interpretAri „evolutive".
Reamintind ca, in fapt, Conventia este „un instrument viu care trebuie interpretat in
lumina conditiilor de viata actuale", Curtea apreciaza ca, date flind exigentele
prezentului in materie de drepturi ale omului, acte altAdata calificate drept „tratamente
inumane si degradante" trebuie sA primeasca de acum incolo calificarea de torture
(§ 101). In speta respectivA (lovituri, umilinte, amenintAri la care este supus reclamantul
de care politisti in timpul interogatoriilor luate pe perioada retinerii sale), caracterul
repetat si prelungit, „odios si umilitor" al violentelor exercitate asupra acestuia
determind Curtea, care se bazeaza pe Conventia Natiunilor Unite asupra torturii
(precit.), sa releve ca actele de violentA fizica si morale comise au provocat „dureri
5i suferinte vrofunde», avand un caracter deosebit de gray 5i de crud", si sa le
califice drept „torture" (§105). Decizia marcheazA abandonarea unei politici jurispru-
dentiale prudente 5i constituie semnul ca, pe viitor, violentele politienesti vor evita
mai greu calificarea infamantA de „torture" (de exemplu, Dikme, 11 iulie 2000 ;
1. CDO adoptA un demers similar: nr. 265/1987, Vuolanne contra Finlanda, dec. 8 iulie
1988, A/44/40, p. 266, § 9. 2.
2. In jurisprudenta CDO, cel mai adesea, conditiile „inumane" sau „degradante" de detentie
si violentele fizice grave se combing si determinA Comitetul sA conchida ca a avut loc o
violare a articolului 7 din Pactul pentru tratamente contrare „respectarii demnitAtii inerente
persoanei" (nr. 80/1980, S. Vasilskis contra Uruguay, dec. 31 martie 1983, nr. 88/1981,
D. Larrosa contra Uruguay, dec. 29 martie 1983, nr. 139/1983, H. Conteris contra
Uruguy, dec. 17 iulie 1985, Selection..., pp. 110, 124 si 176). Vezi totusi, pentru un
tratament „degradant" aplicat unui detinut, CDO, nr. 320/1988, Victor Francis contra
Jamaica, A/48/40, 1993, § 801). Infra, nr. 194.
DREPTURILE GARANTATE 227
Ilhan, 27 iunie 2000, precit.), odatA ce vor corespunde criteriilor stabilite - intensitate
a suferintelor, intentie deliberate, scop determinat (pentru un exemplu foarte clar,
Bati et al. contra Turcia, 3 iunie 2004) .
2) Judecatorul european vede, de asemenea, in „disparitia" unei persoane un
tratament inuman si degradant aplicat unei rudel , sub rezerva indeplinirii unor conditii
particulare (proximitatea gradului de rudenie, natura relatiei, incercarea de a obtine
informatii cu privire la cel disparut, tacerea sau pasivitatea autoritatilor : Kurt contra
Turcia, 25 mai 1998, § 133-134 ; Timurtas contra Turcia, 13 iunie 2000 ; Cipru
contra Turcia, 10 mai 2001, § 157), iar in incendierea voluntary a caselor din satele
kurde de cAtre fortele de ordine turce un „tratament inuman" (Selguk si Asker contra
Turcia, 24 aprilie 1998 ; Biligin contra Turcia, 16 noiembrie 2000)2 , refuzand totusi,
panA in prezent, sa se pronunte asupra existentei unei „practici administrative", desi
cele doua elemente constitutive ale acesteia - repetarea actelor si toleranta oficiala -
par sa caracterizeze situatia din Turcia (Aydin, 25 septembrie 1997 ; Ayder et al.
contra Turcia, 8 ianuarie 2004, § 110).
Aceeasi actualizare a articolului 3 este ilustrata de faptul ca judecAtorul european,
pe de o parte, admite in mod implicit ca executarea pedepsei cu moartea constituie,
de acum inainte, un tratament contrar articolului 3 (Ocalan contra Turcia, 12 martie
2003, precit., nr. 188; infra, nr. 267), iar pe de alts parte, nu ezita sa aplice
calificarea de tratament degradant unor rele tratamente colective care indica o
„intentie de a-i intimida, umili 5i injosi" pe locuitorii unui sat (Ahmet Ozkan contra
Turcia, 6 aprilie 2004).
Comitetul Drepturilor Omului s-a angajat pe o cale indoielnica (nr. 470/1991, Kindler
contra Canada, dec. 30 iulie 1993, § 14. 3 si 15. 1, RUDH, 1994, 165, si 1992, 65, obs.
W. Schabas), considerand ca metoda de executare a pedepsei cu moartea, „cu conditia sl
fie deosebit de oribila" (cum se „apreciaza" acest fapt ?), poate constitui un tratament crud
si inuman: este cazul executiei prin inhalare de gaz asfixiant (nr. 469/1991, Ng contra
Canada, dec. 5 noiembrie 1993, RUDH, 1994, p. 150, § 16. 1 si urm. ; nr. 539/1993, dec.
31 octombrie 1994, Cox contra Canada, RUDH, 1995, p. 13). Iar in observatia generala
20 (44), din 3 aprilie 1992, referitoare la articolul 7 din Pact, Comitetul afirmA ca sentinta
de condamnare la moarte trebuie „sa fie executata astfel Meat sa cauzeze cat mai putine
suferinte fizice sau mentale" (A/47/40, p. 190, § 6). Decizia Judge contra Canada, din
5 august 2003 (supra, nr. 188), ar trebui sa conducA la abandonarea acestei jurisprudente
artificiale in favoarea unei solutii care O. afirme mai radical contradictia intre pedeapsa cu
moartea si articolul 7 din Pact.
3) Este, de asemenea, remarcabil ca sfera de aplicare a conceptelor de „tratament
inuman sau degradant" on de „tratament degradant" excede, in dreptul european,
1. Situalia este aceeasi, conform Curtii interamericane, in cazul izolarii prelungite si al
privarii de posibilitatea de a comunica inerente unei disparitii fortate (Velasquez Rodriguez,
29 iulie 1988, RUDH, 1992, 146, § 156 si 187) si, conform CDO, in cazul disparitiei de
persoane (nr. 449/1991, Barbarin Mojica contra Republica DominicanA, dec. 15 iulie
1994, A/49/40, vol. II, p. 151).
2. CCT (infra, nr. 196) se pronuntA in acelasi sens : corn. nr. 161/2000, dec. 21 noiembrie
2002, Hajrizi Dzemajl 5i litisconsortii contra Serbia si Muntenegru, § 9. 2., Rap. A/58/44,
2003.
228 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
sectorul „represiv" - pedeapsa judiciara a flagelarii (Tyrer, 25 aprilie 1978, precit.) I ,
umilirea detinutilor de catre personalul penitenciar (masuri vexatorii cu caracter
rasist, Corn., dec. 5 martie 1976, Hilton contra Marea Britanie, D. et R., 4, p. 177)
sau a persoanelor in stare de arest de catre fortele de politie. (obligarea reclamantului
sa poarte haine murdare : Corn., Rap. 8 iulie 1993, Hutardo contra Elvetia, § 68) -,
acoperind anumite domenii ale vietii sociale sau anumite acte de origine privata.
Pedepsele corporale din scoala (este in discutie aici sistemul britanic : Corn., Rap.
18 iulie 1986, Warwick, D. et R., 60, 5, § 86 ; Campbell si Cosans, 25 februarie 1982,
A. 48 ; Costello-Roberts, 25 martie 1993, A. 247 C) furnizeaza primele ilustrari in
acest sense , alaturi de tratamentele discriminatorii bazate pe motive rasiale (cazul
Patel, supranumit „al asiaticilor din Estul african", Corn., Rap. 14 decembrie 1973,
D. et R., 78 B, 5: legislatia britanica asupra Astfel, in decizia Cipru
contra Turcia (Marea Camera, 10 mai 2001, § 309-311 ; RTDH, 2002, 807, obs.
P. Tavernier), Curtea considers ca autoritatile turce le impun cipriotilor greci care
traiesc in nordul insulei, in virtutea originii etnice, a rasei si religiei tor, conditii de
viata (supraveghere, izolare, restrangerea libertatii de circulatie) umilitoare si contrare
respectului datorat demnitatii umane a acestora, calificand discriminarea astfel practicata
drept tratament degradant.
Ilustrarea cea mai marcanta a demersului dinamic al judecatorului european rezida
in aplicarea „orizontala" a articolului 3 (supra, nr. 190) la pedepsele corporale
private (A. contra Marea Britanie, 23 septembrie 1998), la actele de maltratare a
copiilor (Z si altii contra Marea Britanie, 10 mai 2001) si, in sfarsit, la abuzurile
sexuale. Revenind asupra jurisprudentei sale anterioare (X si Y contra Olanda,
26 martie 1985, A. 91), Curtea europeana accepts, in hotararea Marea Camera
contra Bulgaria (4 decembrie 2003, RDP, 2004, 803, obs. H. Surrel) sa se plaseze
in sfera de aplicare a articolului 3, combinat cu articolul 8, pentru a se pronunta
intr-un caz de viol, admitand astfel ea violul constituie atat o violare a dreptului la
integritate fizica si morals, protejat de articolul 3, cat si o violare a dreptului la
libertate sexuala, consacrat prin articolul 8 (infra, nr. 227). Luarea in considerare
a evolutiei societatii catre o egalitate efectiva si respectarea autonomiei sexuale a
fiecarui individ au determinat Curtea sa decida ca absenta consimtamantului - si nu
recurgerea la forta - constituie elementul care defineste violul si abuzurile sexuale3
si ea, in consecinta, statele membre au obligatia, in virtutea articolelor 3 si 8 ale
Conventiei, „sa incrimineze penal si sa urmareasca in mod efectiv orice act sexual
care nu a fost consimtit, chiar daca victima nu a opus rezistenta fizica" (§ 166 ;
supra, nr. 166).
1. Conform jurisprudentei CDO, o pedeapsa judiciara corporals, precum flagelarea, constituie
o pedeapsa „cruda, inumana si degradanta", contrary articolului 7 din Pact (nr. 759/1997,
Osbourne contra Jamaica, dec. 15 martie 2000, A/55/40, vol. II, 142 ; nr. 928/2000,
Sooklal contra Trinidad Tobago, dec. 25 octombrie 2001, A/57/40, vol. II, 251).
2. Articolul 3 pare susceptibil sa se aplice si tratamentului medical experimental (Corn., DR,
2 martie 1983, X contra Danemarca, D. et R., 32, p. 283).
3. Curtea se sprijina in special pe decizia TPI pentru fosta Iugoslavie din 22 februarie 2001,
in cazul Kunarac, Kovac si Vukovic (AFDI, 2001, 241, cron. H. Ascensio si R. Maison),
care defineste violul ca mice penetrare sexuala fora consimtamantul victimei.
DREPTURILE GARANTATE 229
Jurisprudenta europeana nu a ramas Ears influenta asupra judecatorului national. Curtea de
casatie decide astfel, in legatura cu sanctiunile yexatorii aplicate unor tineri autisti aflati
intr-o institutie specializata de catre personalul educativ al acesteia, ca „nu pot constitui
masuri educative tratamentele degradante impuse fiintelor umane" (Cass. crim., 2 decembrie
1998, D, 2000, rez. 32, obs. Y. Mayaud) ; Consiliul de Stat, in considerarea CEDO,
inscrie „respectarea demnitatii umane" printre „componentele ordinii publice" si apreciaza
ca spectacolele de divertisment bazate pe handicapurile persoanelor „aduc atingere demnitAtii
persoanei umane" (Ass., 27 octombrie 1995, Comuna Morsang-sur-Orge, RFDA, 1995,
1204, concl. J. Frydman ; D, 1996, 179, nota G. Lebreton).
4) Totusi, jurisprudenta europeana dezamageste in continuare in anumite privinte.
Este regretabil in special ca judecatorul european refuza sa extinda sfera de protectie
a tratamentului degradant la situatii de saracie extrema si excludere socials, care aduc
atingere demnitatii omului (Corn., dec. 9 mai 1990, Van Volsem, nota F. Sudre, RUDH,
1990, p. 349: inadmisibilitate a unei cereri referitoare la conditii de trai mizerabile) ;
afirmatia generala potrivit careia privarea de orice resursa „nu atinge pragul de
gravitate necesar pentru ca articolul 3 sa se aplice" este, de asemenea, criticabila
(Com., dec. 10 octombrie 1994, FN contra Franta, nr. 18725/91). 0 evolutie este totusi
perceptibila, din moment ce Curtea europeana admite in prezent principiul conform
caruia valoarea totals a unei pensii si a altor prestatii sociale, in cazul in care este
insuficienta pentru a mentine un nivel minim de trai, poate fi invocata in fata Curtii in
considerarea articolului 3 (dec. 23 aprilie 2002, Lariosina contra Rusia, nr. 56869/00).
C. Conditiile de detentie
194 Reguli minimale. - Desi garanteaza prin articolul 3 dreptul detinutului, ca si al
oricarei alte persoane plasate sub jurisdictia statului, de a nu fi supus la violente din
partea agentilor statului (Labita contra Italia, 6 aprilie 2000, supra, nr. 189) sau a
codetinutilor (Pantea contra Romania, 3 iunie 2003, supra, nr. 190), CEDO nu
consacra, in sine, dreptul la conditii de detentie determinate, spre deosebire de
PIDCP (art. 10, § 1) si CADO (art. 5, §2), care stipuleaza ca „detinutul trebuie sa fie
tratat in mod uman si cu respectarea demnitatii inerente persoanei umane"'. Articolul
10, § 1 al Pactului se combina cu articolul 7, care interzice tortura si tratamentele
crude, inumane sau degradante; in plus, articolul 10 prevede ca indivizii arestati
provizoriu si tinerii delincventi trebuie sä fie inchisi separat - in cazul celor dintai,
de condamnati, iar in cazul ultimilor, de adulti - si sa beneficieze de regimuri de
detentie speciale (art. 10, § 2 a §i b §i § 3).
Conform CDO, harluirea si umilintele la care autoritatile penitenciare au supus un detinut
din cauza plangerilor pe care acesta le-a formulat pentru incalcarea drepturilor omului
(nr. 512/1992, D. Pinto contra Trinidad Tobago, dec. 16 iulie 1996, CCPR/C/57/D/512/1992),
plasarea unei persoane retinute, pe perioada arestului provizoriu, in aceeasi celula cu niste
condamnati (nr. 708/1996, Lewis contra Jamaica, A/52/40, vol. I, § 503), tinerea unui
1. In observalia sa generala nr. 21 (44) din 6 aprilie 1992, CDO afirma cu tarie ca „a trata
orice persoana privata de libertate in mod uman si respectandu-i demnitatea este o regula
fundamentala cu aplicare universals, aplicare care, in consecinta, nu poate sa depinda de
resursele materiale ale statului parte" (A/47/40, p. 192, § 4).
230 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
minor impreuna cu adulti condamnati in timpul detentiei dinainte de judecatA $i dups
condamnare (nr. 800/1998, Damian Thomas contra Jamaica, A/54/40, 1999, vol. I, p. 95),
detentia timp de douazeci si trei de ore pe zi intr-o celulA insalubra, neaerisitl $i fare
lumina (nr. 705/1996, D. Taylor contra Jamaica, dec. 2 aprilie 1998, A/53/40, vol. II,
p. 182) sau timpul prea scurt acordat pentru igiena $i exercitiu fizic (nr. 410/1990, Csaba
Parkanyi contra Ungaria, dec. 27 iulie 1992, A/47/40, p. 314) incalca aceastA dispozitie,
la fel ca $i ingrijirile medicale de calitate insuficientA (nr. 232/87, D. Pinto contra Trinidad
Tobago, dec. 20 iulie 1990, A/45/40, vol. II, p. 79), absenla completA a ingrijirilor medicale
(nr. 527/1993, U. Lewis contra Jamaica, dec. 18 iulie 1996, CCPR/C/57/D/527/1993) sau
refuzul continuu si farl explicatii de a autoriza accesul detinutului la dosarul medical propriu
(nr. 726/1996, Jeludkov contra Ucraina, dec. 29 octombrie 2002, A/58/40, vol. II, 1).
La fel, constituie un tratament inuman, care incalca in acelmi timp articolul 10 $i articolul
7 al Pactului, o detentie de lung duratA in conditii de izolare (nr. 49/1979, dec. 24 martie
1983, D. Marais contra Madagascar, RUDH, 1989, p. 70; nr. 440/1990, El-Megreisi
contra Libia, dec. 23 martie 1994, A/49/40, vol. II, p. 135), faptul de a lasa farA hranO
timp de patru zile o persoanA retinutA $i de a o tine in conditii de igiena inacceptabile
(nr. 242/1987, Birindiwa ci Birhashwirwa contra Zair, dec. 22 noiembrie 1989, A/45/40, 89)
sau relele tratamente aplicate de cAtre personalul penitenciar unui detinut cu prilejul unei
incercari de evadare a codetinutilor acestuia (nr. 481/1991, Villacres Ortega contra Ecuador,
A/52/40, vol. I, § 493). ReprezintA un tratament degradant, care contravine in acelasi timp
articolelor 7 si 10, faptul de a prezenta presei un detinut inchis intr-o cu$c5. (nr. 577/1994,
Espinoza de Polay contra Peru, 6 noiembrie 1997, A/53/40, vol. II, 38).
In jurisprudenta sa recentA, CDO manifests totusi tendinta de a nu mai combina articolele
10 $i 7. Articolul 10, lex specialis, „absoarbe" articolul 7, lex generalis : potrivit Comitetului,
articolul 10, § 1, care se referl „in mod specific la situatia persoanelor private de libertate",
are „o sfera de aplicare care se extinde, in ceea ce priveste aceste persoane, la elementele
enuntate in termeni generali de articolul 7". In consecintA, CDO, atunci cand constatO
incalcarea articolului 10, § 1, considerl inutil sa se mai pronunle asupra plangerii intemeiate
pe articolul 7 (nr. 677/1996, Teesdale contra Trinidad Tobago, dec. 1 aprilie 2002, A/57/40,
vol. II, 26; nr. 695/1996, Simpson contra Jamaica, dec. 31 octombrie 2001, A/57/40,
vol. II, 56). Vezi $i infra, nr. 267.
CDO precizeaza ca regulile minimale privind tratamentul detinutilor trebuie
respectate „chiar si atunci cand considerente economice sau bugetare pot face ca
executarea acestor obligatii sa fie dificila" (nr. 458/1991, Womah Mukong contra
Camerun, dec. 21 iulie 1994, A/49/40, vol. II, p. 181, § 9. 3). In schimb, Conventia
europeana nu contine nici o dispozitie particulara referitoare la tratamentul persoanelor
detinute. Totusi, Comitetul de ministri din cadrul Consiliului Europei, inspirandu-se
dintr-un text similar din 1957 al Consiliului economic si social al Natiunilor Unite,
a adoptat, in 1973, „Ansamblul regulilor minimale pentru tratamentul detinutilor",
revizuite si modernizate in 1987 prin „Regulile penitenciare europene" (Rec. (87), 3,
12 februarie 1987, Consiliul Europei, Collection des recommandations, resolutions
et declarations du Comite des ministres portant sur les droits de l'homme, 1949-1987,
1989, p. 161). Aceste reguli minimale, foarte detaliate (conditii de igiena, ingrijiri
medicale, contacte cu lumea exterioara) constituie un adevarat „cod al detentiei
penitenciare", organizat in jurul a doua mari principii : conditiile de detentie trebuie
sa asigure respectarea demnitatii umane ; detentia trebuie sa fie aplicata impartial si
Med discriminare. Dar aceste reguli nu sunt, din punct de vedere juridic, obligatorii
pentru statele membre si nu constituie decat un element de referinta (pe care Curtea
DREPTURILE GARANTATE 231
europeana II foloseste, in decizia S. contra Elvetia, pentru a-i garanta unui detinut
dreptul sa comunice fare oprelisti cu aparatonil sau : 28 noiembrie 1991, A. 220, § 48 ;
pentru o aplicare in dreptul intern: Tribunalul federal elvetian, 5 iunie 1998, E.,
RUDH, 1998, 205 ; infra, nr. 195).
195 Dreptul la conditii de detentie conforme cu demnitatea umana. - 1)Aplicabilitatea
articolului 3 al CEDO. In ciuda absentei din cadrul Conventiei a unei dispozitii
speciale privitoare la detinuti, Comisia europeana a drepturilor omului a afirmat de
timpuriu principiul potrivit canna detentia nu il lipseste pe detinut de drepturile
garantate prin Convenlie (dec. 8 martie 1962, use Koch, Ann. , 5, 127) si, folosind
mecanismul „protectiei prin ricoseu" (pentru studierea acesteia, infra, nr. 265), a
considerat ca, de fapt, conditiile de detentie „pot intra in sfera articolului 3"
(dec. 9 mai 1977, X contra Elvetia, DR, 11, 216). Curtea europeana, prin hotararea
Kudla contra Polonia din 26 octombrie 2000 (Marea Camera, GACEDH, nr. 12),
depaseste cu mult aceasta protectie indirecta. Printr-o interpretare constructive a
articolului 3, noua Curte consacra un nou drept, dreptul oricarui prizonier de a fi
„detinut in conditii care sunt compatibile cu respectarea demnitatii umane" (§ 94)1.
Conditiile in care se aplica dreptul sunt cele definite initial de jurisprudenta
europeana relative la torture si la tratamentele inumane si degradante (Irlanda
contra Marea Britanie, 18 ianuarie 1978, supra, nr. 189 si 191) : raul tratament
trebuie sa atingd „un minimum de gravitate" pentru a intra in sfera de aplicare a
articolului 3, aprecierea acestui minim fiind, „prin esenta, relative". Continutul
dreptului este centrat pe o dubla obligatie - de abstentiune si de actiune - impusa
in sarcina statului.
2) Obligalia de a nu supune delinulii unor conditii de detenfie care sa constituie
un ratt tratament contrar articolului 3. Modalitatile de executare a pedepsei cu
inchisoarea nu trebuie sa supuna persoana in cauza „unei suferinte sau incercari de
o intensitate care sa depaseasca nivelul inevitabil de suferinta inerent detentiei"
(Kudla, § 94). Aceasta obligatie negative reia acquis-ul jurisprudential al vechii
Comisii, dar, recurgand la principiul interpretarii evolutive stabilit prin hotararea
Selmouni din 28 iulie 1999 (supra, nr. 189), judecatorul european coboara pragul
minim de gravitate cerut pentru ca articolul 3 sa se aplice si apreciaza ca anumite
acte, altadata excluse din sfera de aplicare a articolului 3, intra astazi in cadrul
acesteia ; astfel, faptul de a lega un detinut in varsta de 75 de ani de patul sau de spital,
in noaptea dinaintea unei interventii chirurgicale, reprezinta un „tratament inuman"
(Henaf contra Franta, 27 noiembrie 2003, D, 2004-17, 1196, note D. Roets).
In primul rand, detinutul nu trebuie sa fie supus unor tratamente care au drept
scop - si ca efect - umilirea sau injosirea peisonalitatii sale ; astfel, o perchezitie
„integralr , care poate sa se dovedeasca uneori necesara pentru mentinerea securitatii
institutiei penitenciare sau pentru apararea ordinii si prevenirea faptelor penale,
trebuie sa se desfasoare intr-un mod corespunzator, cu respectarea persoanei detinutului,
pentru ca „demnitatea umand a acestuia sa nu fie lezata" (Valasinas contra Lituania,
24 iulie 2001, perchezitie integrals; de asemenea, Iwanczuk contra Polonia,
1. Dreptul la respectarea vietii private $i familiale a detinutilor este, de asemenea, garantat de
cAtre judecatorul european.

232 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
15 noiembrie 2001)1 . In al doilea rand, izolarea absolute a detinutului este interzisa
de articolul 3. Curtea europeand, urmand jurisprudenta Comisiei2, face o distinctie
elard intre excluderea unui detinut din colectivitatea carcerala din motive de securitate,
discipline sau protectie, care nu constituie in sine o pedeapsa sau un tratament
inuman - situatia este aceeasi in cazul plasarii intr-un sector de maxima securitate si
izolarea totals (in acelasi timp senzoriala si socials), care „poate distruge personali-
tatea si constituie o forma de tratament inuman ce nu se poate justifica prin exigente
de securitate sau alte motive" (dec. 8 iunie 1999, Messina contra Italia, nr. 25498/94 ;
Lorse si altii contra Olanda, 4 februarie 2003)3. Pentru a aprecia daca izolarea unui
detinut este compatibila cu articolul 3, judecatorul european tine cont de strictetea
acesteia, de durata ei, de scopul urmarit si de efectul avut asupra detinutului. In speta
Lorse (precit.), referitoare la conditiile de detentie intr-un sector de inalta securitate,
Curtea europeana apreciaza ca o combinare a masurilor riguroase de securitate cu o
practica implicand perchezitii corporale sistematice care nu se justified in mod
convingator prin considerente de securitate a adus atingere demnitatii umane a
detinutului si a constituit un tratament inuman si degradant (vezi, de asemenea,
G. B. contra Bulgaria, 11 martie 2004). La fel, tinerea sub arest preventiv pe o durata
excesiva si in conditii de izolare totals este susceptibila sa reprezinte un tratament
contrar articolului 3 (Sadak contra Turcia, 8 aprilie 2004).
3) Obligafia de a asigura condiIii de deteruie conforme cu demnitatea umanel In
sarcina statului este stipulate o obligatie pozitiva care se Inscrie in linia obligatiilor
pozitive in materie de rele tratamente aplicate persoanelor lipsite de libertate, desprinse
din articolul 3 de catre judecatorul european (supra, nr. 190) : obligatie procedurala
similara (supra, nr. 191) de a intreprinde o ancheta efectiva in caz de plangere
justificata cu privire la conditii de detentie contrare articolului 3 (Valasinas, precit.)
si, mai ales, obligatie materials de a asigura, „tinandu-se cont de exigentele practice
ale detentiei penitenciare, sanatatea confortul prizonierului (...) in mod adecvat"
(Kudla, § 94). Aceasta obligatie, precizeaza Curtea, trebuie, „prin analogie", Indeplinita
si in cazul celorlalte persoane lipsite de libertate, cum ar fi cele retinute ca rezultat
al unei masuri administrative (Slimani contra Franta, 27 iulie 2004).
a) Considerand ea lipsa unei intentii reale de a umili sau injosi persoana in cauza
nu exclude o incaleare a articolului 3, judecatorul european admite in prezent ca niste
conditii de detentie obiectiv inacceptabile (celula lipsita de sistem de aerisire si
supraincalzita, suprapopularea celulelor, absenta paturilor, conditii sanitare deplo-
rabile etc.) aduc atingere demnitatii persoanei provocandu-i celui in cauza „sentimente
de disperare si inferioritate care it umilesc injosesc, putand chiar franga
1. Consiliul de Stat considere cä perchezitiile integrale, prevazute de circulara ministrului
Justitiei din 14 martie 1986, emisa in aplicarea articolului D. 275 C. proc. pen., sunt
compatibile cu articolul 3 al Conventiei, „tinand cont de masurile prevazute pentru
protejarea intimitatii si demnitdtii detinutilor si date fiMd regulile particulare aferente
functionarii institutiilor penitenciare" (CE, 8 decembrie 2000, Frerot, RFDA, 2001, 261).
2. Dec. 8 iulie 1976, Ensslin, Baader si Raspe contra RFG, DR, 14, 64 ; dec. 9 iulie 1991,
Treholt contra Norvegia, DR, 71, 168. Trebuie totusi precizat ca, interpretand in mod strict
caracterul „total" al izolarii, Comisia nu a retinut niciodatd vreo incalcare a articolului 3
(rap. 16 decembrie 1982, Krocher si Moller contra Elvetia, DR, 34, 25 ; rap. 14 mai
1987, Dhoest contra Belgia, DR, 55, 42).
3. Aceeasi solutie este adoptata de CDO : nr. 458/1991, Womah Mukong, precit., nr. 194.
DREPTURILE GARANUTE 233
rezistenta fizica si morale" , constituie un tratament degradant (Dougoz contra Grecia,
6 martie 2001, Peers contra Grecia, 19 aprilie 2001, JCP G, 2001, I, 342, nr. 4, cron.
F. Sudre ; Kalasnikov contra Rusia, 15 iulie 2002). Aceasta jurisprudenta integreaza
de facto in articolul 3 „Regulile penitenciare europene" (supra, nr. 194) si se sprijina
pe rapoartele Comitetului european pentru prevenirea torturii (de exemplu, Slimani,
precit.) ; controlul jurisdictional 5i controlul preventiv (infra, nr. 196) iii conjuga de
acum inainte eforturile pentru a garanta protectia drepturilor detinutilor.
b) Autoritatile penitenciare au, de asemenea, obligatia de a proteja sanatatea
detinutilor, obligatie care presupune trei aspecte.
In primul rand, aceasta obligatie implied acordarea ingrijirilor medicale pe care le
cere starea de sanatate a detinutilor. Curtea europeana nu se mai ascunde, ca in
trecut, in spatele unei prezumtii comode de conformitate cu articolul 3 a tratamentelor
medicale administrate detinutilor, in special celor alienati, care o facea sa considere
ca o masura dictate de o „necesitate terapeutica" nu poate fi calificata, in general,
drept inumand sau degradanta (Herczegvalfy contra Austria, 24 septembrie 1992, A. 244,
§ 82, JDI, 1993, 748, obs. E. Decaux ; a se vedea, de asemenea, Aerts contra Belgia,
30 iulie 1998). Astazi, prin hotararea Keenan contra Marea Britanie (3 aprilie 2001), ea
afirma principiul potrivit caruia un tratament aplicat unui bolnav mintal poate fi
„incompatibil cu normele impuse de articolul 3 in privinta protejarii demnitatii umane"
(§ 112). In aceasta speta (atins de paranoia 5i manifestand tendinte suicidare,
dl Keenan s-a sinucis dupe ce a fost plasat, cu titlu de masura disciplinara, in celula
de izolare), Curtea, subliniind „gravele lacune" ale ingrijirilor medicale acordate,
decide ca persoana in cauza a fost supusa la un tratament 5i o pedeapsa inumane 5i
degradante. Incepand cu aceasta speta, judecatorul european verifica, in perspectiva
articolului 3, nu numai existenta ca atare a ingrijirilor medicale (McGlinchey contra
Marea Britanie, 29 aprilie 2003: carenta a ingrijirilor acordate unui dependent de
heroine), dar 5i natura tratamentului medical, asigurandu-se astfel ca necesitatea unui
tratament medical fortat administrat unui detinut care sufera de tulburari psihice este
stabilita in mod convingator (Ghenadi Naumenko contra Ucraina, 12 februarie 2004).
In al doilea rand, aceasta obligatie impune ca un detinut sa nu fie mentinut in stare
de detentie data aceasta este incompatibila cu varsta lui inaintata (dec. 7 iunie 2001,
Papon contra Franta, D, 2001, 2335, note J.-P. Cere)1 sau cu starea sanatatii sale.
Decizia Mouisel contra Franta, din 14 noiembrie 2002, cu privire la mentinerea in
stare de detentie a unui detinut bolnav de cancer, este, din acest punct de vedere,
semnificativa2 . Considerand ca autoritatile franceze „nu au asigurat o supraveghere a
1. Curtea apreciazd ca situatia reclamantului (in varsta de peste 90 de ani, cardiac) nu atinge
un prag de gravitate suficient pentru a intra in sfera de aplicare a articolului 3, in conditiile
in care autoritatile nationale si-au indeplinit obligatia de a acorda ingrijiri medicate. Curtea
europeand isi insuseste jurisprudenta Comisiei (rap. 5 decembrie 1979, Bonnechaux contra
Elvetia, DR, 18, 124 ; rap. 8 decembrie 1982, Chartier contra Italia, DR, 33, 41).
2. Reclamantul, condamnat la cincisprezece ani de inchisoare, sufera de cancer si trebuie sa
fie spitalizat pe timpul zilei pentru a face chimioterapie ; in acest scop, este incatusat in
timpul transferului Care spital si pe parcursul sedintelor de tratament (RTDH, 2003, 999,
obs. J.-P. Care). De remarcat sublinierea Curtii, conform careia posibilitatea ca pedeapsa
sa fie suspendatd in cazul degradarii starii de sanatate a detinutului, oferitd de noul articol
720-1-1 CPP (legea din 4 martie 2002), constituie de acum inainte o garantie adecvatd (de
asemenea, Matencio contra Franta, 15 ianuaric 2004).
234 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
stArii de sAnAtate a reclamantului" conformA cu exigentele articolului 3, Curtea apreciaM
ca mentinerea in stare de detentie a adus atingere demnitatii celui in cauza, care a
trebuit sa" indure „o suferinta mai mare decat cea pe care o presupun, inevitabil, o
pedeapsa cu inchisoarea si un tratament impotriva cancerului", si constituie un
tratament inuman si degradant (§ 48).
In fine, obligatia de a asigura in mod adecvat „sAnAtatea si confortul" detinutului
presupune ca o persoana gray handicapatA sä beneficieze de conditii de detentie
adaptate nevoilor sale specifice, in absenta cArora detentia constituie un tratament
degradant in sensul articolului 3 (Price contra Marea Britanie, 10 iulie 2001).
Judecatorul european are totusi grija sA precizeze ca din articolul 3 nu poate fi
dedusa obligatia generalA de a elibera un detinut sau de a-1 transfera intr-un spital
civil din motive de sAngtate (Mouisel, precit., § 40).
4) Detenfia pe „culoarul mortii". Problema specifics a detentiei, dupd condamnarea
la moarte, in asteptarea executarii pedepsei capitale face, de asemenea, obiectul unei
aprecieri revizuite. Prin decizia Soering din 7 iulie 1989 (GACEDH, nr. 13), Curtea
europeanA, aplicand principiile clasice ale jurisprudentei sale Irlanda contra Marea
Britanie (precit.), a decis ca. detentia „pe culoarul mortii" este susceptibila sa constituie
un tratament contrar articolului 3, date fiind situatia personals a condamnatului (sex,
varstA, stare de sanAtate), conditiile de detentie in asteptarea executarii si durata
detentiei inainte de executare (infra, nr. 267). Pentru a aprecia dace o detentie „pe
culoarul mortii" este compatibila cu articolul 3, judecatorul european coroboreazA de
acum inainte principiile jurisprudentei Soering referitoare la „sindromul culoarului
mortii" cu cele ale jurisprudentei Kudla referitoare la conditiile de detentie. De
exemplu, in decizia sa Ilascu et al. contra Moldova si Rusia (Marea Camera, 8 iulie
2004), angoasa omniprezenta a executarii pedepsei capitale resimtita de reclamant pe
parcursul unei lungi detentii se combing cu conditiile de detentie din culoarul mortii
(regim de izolare severs, celula neincalzita, absenta ingrijirilor medicale, putere
arbitrary a autoritatilor penitenciare) si constituie un tratament „deosebit de gray si de
crud", care merits calificarea de torture (§ 440; de asemenea, Poltoratski contra
Ucraina, 29 aprilie 2003).
Comitetul Drepturilor Omului se inspire din solutia Soering (nr. 470/1991, Kindler contra
Canada, dec. 30 iulie 1993, § 15. 1, RUDH, 1994, 165), dar apreciaza totusi CI o detentie
prelungita, in conditii severe, in sectorul condamnatilor la moarte nu incalca articolul 7 al
Pactului, dace se datoreaza faptului ca persoana condamnata exercita caile de atac de care
beneficiaza impotriva hotararii (nr. 270 si 271/1988, Barrett si Sutcliffe contra Jamaica,
dec. 30 martie 1992, A/47/40, p. 244, § 8. 4; nr. 317/1988, Howard Martin contra
Jamaica, dec. 24 martie 993, A/48/40, vol. I, § 803).
CDO se sprijina, pe de o parte, pe faptul ca Pactul nu interzice pedeapsa cu moartea (infra,
nr. 267) si, in consecinta, incarcerarea in sectorul condamnatilor la moarte este urmarea
inevitabila a condamnarii la moarte, care nu contravine, in sine, articolului 7, iar pe de alts
parte, pe acela ca statele nu trebuie incurajate sa execute cat mai repede posibil o persoana
condamnata la moarte. Prin urmare, durata detentiei unui condamnat la moarte in sectorul
condamnatilor la moarte nu constituie, in sine, o incalcare a articolelor 7 si 10 din Pact,
chiar dace este foarte lungs (unsprezece ani : nr. 588/1994, Errol Johnson contra Jamaica,
22 martie 1996, RUDH, 1997, 39 ; optsprezece ani : nr. 554/1993, R. Lavende contra
Trinidad Tobago, 29 octombrie 1997, A/53/40, vol. II, p. 8). 0 incalcare a Pactului va
putea fi constatata numai data se demonstreaza existenta unor „circumstance imperioase"
235
ce caracterizeaza detentia : astfel, agravarea unor tulburari mentale pe perioada incarcerarii
in sectorul condamnatilor la moarte si absenta tratamentului medical adecvat (nr. 609/
1995, Nathaniel Williams contra Jamaica, 4 noiembrie 1997, A/53/40, vol. II, p. 64) sau
detentia timp de peste zece ani, cate doulzeci si una de ore pe zi, intr-o celula stramta, fare
carti sau alte activitati recreative (nr. 529/1993, Hervin Edwards contra Jamaica, 28 iulie
1997, CCPR/C/60/D/529/1993) reprezinta o incalcare a articolelor 7 si 10 ale Pactului.
Pe de alts parte, Comitetul is in considerare conditiile carcerale in cauza si efectele for
psihologice asupra persoanei implicate : faptul de a-i aduce la cunostinta unui condamnat
la moarte cu numai patruzeci si cinci de minute inainte de ora prevazuta pentru executie o
decizie de suspendare a executarii sentintei si de a-1 !Asa apoi timp de doulzeci de ore in
celula condamnatilor la moarte constituie, data find angoasa intense provocata, un tratament
in acelasi timp crud si inuman (nr. 210/86 si 225/87, Pratt si Morgan contra Jamaica, dec.
6 aprilie 1989, RUDH, 1989, p. 67 ; de asemenea, nr. 606/1994, Clement Francis contra
Jamaica, dec. 25 iulie 1995, CCPR/C/54/D/606/1994).
D. Controlul respectani interdictiei
lea Un mecanism preventiv. - 1) In cadrul Consiliului Europei, controlul judiciar
al CEDO a fost completat cu un mecanism nonjudiciar de inspectare preventive,
instaurat de Conventia europeanA pentru prevenirea torturii si a pedepselor on
tratamentelor inumane sau degradante din 26 noiembrie 1987 (intratA in vigoare la
1 februarie 1989 ; 45 de ratificari la 20 august 2004). Unicul salt obiectiv este de a
institui un Comitet european pentru Prevenirea Torturii (CPT), insarcinat sa viziteze,
dupd anuntarea statului in cauza, orice loc de detentie din statele parti, fare sA fi
existat in mod necesar vreo plangere Comitetul va putea audia orice persoana
privatA de libertate si va putea face statului orice recomandare pentru a intari protectia
persoanelor private de libertate impotriva torturii §i a tratamentelor inumane si
degradante. Acest mecanism preventiv este foarte constrangAtor pentru statul parte :
Conventia nu poate face obiectul rezervelor si, necuprinzand nici o clauzA derogatorie,
se aplica atat in vreme de pace, cat si in vreme de razboi sau in orice altA situatie de
pericol public ; vizitele pot sa aiba loc in orice imprejurare, statul parte avand doar
posibilitatea de a cere amanarea vizitei Comitetului in cazuri exceptionale (art. 9). Pe
langA vizitele periodice, Comitetul poate recurge la vizite ad hoc, cerute de Imprejutari,
si la vizite „de urmarire" (art. 33 din Regulamentul Intern, Consiliul Europei, Feuille
d'information, nr. 26, 1990, p. 143). Comitetul nu define functia de a condamna un
stat pentru incalcarea articolului 3 al CEDO ; el actioneaza prin intermediul recoman-
dArilor, lipsite de fortA obligatorie, adresate statului parte in scopul de a intari
protectia persoanelor lipsite de libertate impotriva torturii si a tratamentelor inumane
sau degradante, jurisprudenta europeanA referitoare la articolul 3 servindu-i drept
ghid. Regula este confidentialitatea, dar dacA statul nu coopereaza sau refuza „sa
amelioreze situatia" in lumina recomanddrilor Comitetului, acesta poate hotari sa
facA „o declaratie publics" (art. 10, § 2) si sA isi publice raportul (art. 44, § 3 din RI).
Aceasta posibilitate a fost folosita pentru prima oars impotriva Turciei, la 15 decembrie
1. Protocolul aditional 1 la Conventie, din 4 noiembrie 1993 (intrat in vigoare la 1 martie
2002), autorizeaza Comitetul de ministri al Consiliului Europei sa „invite orice stat
nernembru al Consiliului Europei sa adere la Conventie" (art. 3).
236 REGIMUL JURIDIC AL DREjYrURILOR OMULUI
1992, in urma a doua vizite ad hoc (RUDH, 1993, p. 419) : Comitetul a conchis ea
exists o practica „larg raspandita" a torturarii, de catre politic I . De asemenea,
Comitetul a facut doua declaratii publice, in 2001 si 2003, referitoare la Republica
Cecena din Federatia RIBA (RUDH, 2001, 323 si 2003, 78). Raportul Comitetului
poate, de asemenea, sa fie publicat cu acordul statului raportul publicat in
19 ianuarie 1993, ca urmare a vizitei facute in Franta, nu este unul complezent si
indica faptul ca, in unele institutii penitenciare, conditiile de detentie (suprapopulare,
echipare sanitary insuficienta etc.) constituie un tratament inuman si/sau degradant
(RUDH, 1993, p. 77, § 90, 93, 102, 133)2.
Cu prilejul raportului ski anual general de activitate, CPT a depus eforturi se elaboreze un
corpus de „principii directoare" generale cu privire la tratamentul persoanelor private de
libertate. Aceste principii se referA la : conditiile de detentie in localurile poliliei si in
inchisori ; drepturile persoanelor private de libertate ; serviciile de sAnatate oferite ;
conditiile de retinere a strainilor si procedurile de indepartare de pe teritoriul national ;
plasarea fortatA intr-un spital de psihiatrie ; minorii privati de libertate. (Vezi R. Morgan
si M. -B. Evans, Combattre la torture en Europe, Ed. Consiliului Europei, 2002)
2) Spre deosebire de sistemul european, Conventia Natiunilor Unite Contra Torturii
(CCT) din 10 decembrie 1984 (136 de ratificari la 19 august 2004) confine dispozitii
materiale (obligatiile statului sunt de patru tipuri : prevenire, incriminare si sanctionare,
extradare sau urmarire, protectie judiciary a victimelor si despagubire) si instituie un
control care se situeaza „in aval" fats de actul de tortura. Conventia creeaza un
Comitet contra torturii, care este inzestrat cu puteri mai extinse decat celelalte organe de
control care exists pang in prezent in cadrul Natiunilor Unite : Comitetul poate nu
numai sa examineze rapoartele statelor parti, plangerile statale (art. 21) si petitiile
individuale (art. 22), dar si sa procedeze la anchete din proprie initiative (art. 20)3.
Totusi, analizarea de catre Comitet a plangerilor statale si a petitiilor individuale este
conditionata de o declaratie facultative de acceptare a acestei proceduri (supra, nr. 61) ;
in plus, anchetele nu pot fi intreprinse decat in cazul in care Comitetul „primeste
informatii credibile, care i se par a confine indicatii bine fondate ce atesta ca tortura
este practicata in mod sistematic pe teritoriul unui stat parte" , iar statele au posibilitatea,
1. Comitetul se exprima in felul urmAtor actele de tortura si alte forme de rele tratamente
„sunt in acelasi timp incalcAri scandaloase ale drepturilor omului si metode absolut
ineficace de a obline probe sigure in lupta impotriva criminalitatii. De altfel, ele sunt
degradante si pentru functionarii care le apnea sau le autorizeazA. Si, ceea ce este si mai
gray, pe termen lung, ele pot submina insAsi structura unui stat democratic" (§ 28). Intr-o
declaratie publics din 6 decembrie 1996, Comitetul relevA, de asemenea, ca „folosirea
torturii si a altor forme de rele tratamente grave continua sa fie frecventA in institutii ale
polifiei din Turcia" (§ 10) (RUDH, 1997, 155).
2. In raportul sau din februarie 2001 referitor la Elvetia, CCT critics sever operaliunile de
repatriere fortatA a strainilor pe calea aerului, operaliuni care prezintl un risc manifest de
tratament inuman si degradant (BI, 56, 2002, 29).
3. AceastA procedurA de ancheta confidentiala a fost aplicata Turciei. In referatul asupra
demersurilor pe care le-a intreprins, Comitetul constatA o practicare sistematica a torturii,
care presupune „elemente de obisnuintA, de generalitate si de finalitate determinatA, cel pulin
pe o portiune deloc neglijabila din teritoriul tArii in cauza" (RUDH, 1994, p. 304, § 39).
DRtntildLE GABANTATE 237
atunci cand devin parti la Conventie, sä refuze global competenta de ancheta a
Comitetului (art. 28). Cu alte cuvinte, controlul international ramane total subordonat
acceptaiii statului si, din acest motiv, are o sfera practica de cuprindere extrem de
aleatorie.
Controlul Comitetului se exercita in principal cu privire la articolele 12 si 3 din Conventie.
In temeiul articolului 12, Comitetul sanctioneaza „intarzierea abuziv de lunga" cu care
statul procedeaza la o ancheta impartiala (prevazutA de aceasta dispozilie) avand ca obiect
plangerile de tortura (nr. 8/1991, Halimi-Nedzibi contra Austria, 18 noiembrie 1993,
RUDH, 1994, p. 11) sau caracterul ineficient on incomplet al anchetei (m-. 60/1996,
Khaled Ben M'Barek contra Turcia, 10 noiembrie 1999, A/55/44, 74 ; nr. 113/98, Radivojc
Ristic contra Iugoslavia, dec. 11 mai 2001, A/56/44, 2001, 107). In baza articolului 3
(interdictia de a indeparta de pe teritoriul national o persoana catre un stat in care aceasta
risca sä fie supusa torturii), Comitetul considerA, intr-o formulate de principiu, ca „existenta
unui ansamblu de incalcAri flagrante, grave sau masive ale drepturilor omului Intr-o tail nu
constituie in sine un motiv suficient pentru a conchide ca un individ risca sa fie victima
torturii la intoarcerea in Cara sa; sunt necesare motive suplimentare care sa indice CA
respectivul este personal in pericol. La fel, absenta unui ansamblu sistematic de incAlcAri
flagrante ale drepturilor omului nu inseamna ca un individ nu poate fi considerat ca riscand
sä fie supus torturii, data fiMd situatia sa particulars" ; trebuie deci sa existe „motive
serioase de a crede ca, in Cara spre care este trimis reclamantul, acesta se confrunta cu un
rise previzibil, real 5i personal de a fi torturat" (pentru un exemplu recent, nr. 138/199,
30 aprilie 2002, M.M.P.S. contra Australia, A/57/44, 105). Astfel, in una dintre primele
sale decizii, Comitetul apreciaza ca articolul 3 al CCT obligA Elvetia sa nu it extradeze pe
reclamant care Zair, in virtutea riscului personal de a fi torturat la intoarcerea in Cara sa
al acestuia, dar si a „violarilor sistematice" ale drepturilor omului in aceasta tara (nr. 13/1993,
Balabou Mutombo contra Elvetia, 27 aprilie 1994, RUDH, 1994, p. 268 ; de asemenea, nr.
34/ 1995, Seid Mortesa Aemei contra Elvelia, dec. 9 mai 1997, RUDH, 1997, 360: decizie
de expulzare catre Iran; nr. 39/1996, Tapia Paez contra Suedia, dec. 28 aprilie 1997,
RUDH, 1997, 353: decizie de expulzare catre Peru). Decizia Alan contra Elvelia este
identica, dar interesul pe care it prezintA rezida in faptul ca Cara de destinatie, Turcia, este
parte la Conventie si a recunoscut competenta romitetului (RUDH, 1997, 56). In general,
rationamentul utilizat de CCT in privinta articolului 3 al Conventiei conduce la o juris-
prudenta restrictive si la respingerea majoritatii cererilor pe motiv de absentA a violarii.
Vezi nr. 197/2002, M. U. S. contra Finlanda, dec. 1 mai 2003 (extradare catre Sri Lanka) ;
nr. 201/2002, M. V. contra Olanda, dec. 2 mai 2003 (extradare care Turcia), Rap. A/58/
44, 2003, pp. 156 si 174.
Protocolul facultativ la Conventia Natiunilor Unite Contra Torturii, adoptat la
18 decembrie 2002 (si neintrat inch in vigoare), completeaza acest mecanism printr-un
sistem preventiv de vizite regulate, la nivel international si national, avand ca obiect
locurile de detentie. Acest control prezinta originalitatea de a fi in acelasi timp
international (exercitat de un subcomitet de prevenire a torturii) si national (exercitat
de organele nationale abilitate).
238 REGIMULIURIDIeAL DREPT012IiiiR OMULUI
III. Interzicerea sclaviei, a servitutii si a muncii fortate
obligatorii
197 Domeniu de aplicare. - Interzicerea acestei forme de exploatare injosire a
omului figureaza in toate conventiile cu aplicabilitate generals (art. 4, § 1 CEDO, art. 8,
§ 1 PIDCP, art. 6, § 1 CADO) *i este puternic intAritA de numeroase conventii specifice
Conventia de la Geneva din 25 septembrie 1926 referitoare la sclavie (amendati de
Protocolul din 7 decembrie 1953), al cArei articol 1 defineve sclavia ca flind „starea
sau conditia unui individ asupra canna sunt exercitate atributele dreptului de proprietate
sau uncle dintre acestea", Conventia pentru reprimarea traficului cu fiinte umane *i
a exploatArii prostitutiei din 21 martie 1950, Conventia OIM nr. 29 referitoare la
munca fortatA, din 28 iunie 1930, *i nr. 105 referitoare la abolirea muncii fortate, din
25 iunie 1957 etc. Textele internationale precizeaza ca notiunea de „munca fortatA
obligatorie" nu acopera un anumit numAr de cazuri precizate in mod limitativ
serviciul militar sau serviciul celui care a formulat obiectii de con*tiintA, munca unui
detinut, munca in caz de fora majors sau de sinistru, munca rezultand din obligatii
civice normale. Curtea europeanA a drepturilor omului a avut ocazia sA se pronunte
asupra notiunii de munca fortatA *i obligatorie. Referindu-se expres la definitia din
Conventia nr. 29 a OIM (art. 2, § 2 : „Orice munca sau serviciu cerute de la un
individ sub amenintarea unei pedepse oarecare *i pentru care respectiva persoana nu
s-a oferit de bunAvoie"), Curtea releva ca munca fortatA *i obligatorie presupune o
constrangere fizicA sau morals (obligarea unui avocat stagiar sA asiste gratuit o
persoanA arestata preventiv nu poate fi calificata drept munca fortatA obligatorie,
Van Der Mussele, 23 noiembrie 1983, A. 70) *i subliniaza ca exceptiile de la
interzicerea muncii fortate *i obligatorii se bazeaza pe „ideile dominante de interes
general, de solidaritate socials *i de normalitate" (ibidem, § 38 ; astfel, obligatia de
a indeplini un serviciu de pompier se incadreaza in obligatiile civice „normale",
Karlheinz Schmidt, 18 iulie 1994, A. 291 B, § 23). Totu*i, aceste exceptii nu trebuie
sA fie discriminatorii nici prin natura, nici prin aplicarea for (Karlheinz Schmidt,
precit. ; Com., 15 mai 1996, SpOttl contra Austria, D. et R., 85 B, 58, in legatura
cu serviciul civil ca alternative la cel militar pentru persoanele care au formulat
obiectii de constiinta ; aceasta problems este analizata in fragmentul consacrat obiectii
de con*tiintA, infra, nr. 238).
Cazurile in care articolul 4 CEDO a fost aplicat de judecatorul national sunt rarisime.
Consiliul de Stat considers ca refuzul ministrului Apararii de a autoriza demisia solicitatA
de un medic din cadrul armatei nu are drept consecintl plasarea acestuia intr-o situatie de
„munca fortata" in sensul art. 4 CEDO, din moment ce persoana in cauzA se angajase sA
ramanl in serviciul statului (CE, 7 februarie 2001, Beranger, nr. 215122, D, 2001, IR,
1284). Aceasta decizie trebuie puss alaturi de decizia 7/2000 Federatia internationala a
drepturilor omului contra Grecia (5 decembrie 2000) a Comitetului European al Drepturilor
Sociale, care apreciazA CA interdictia impusa ofiterilor de cariera ce au beneficiat de
perioade de formare profesionala conform careia acestia nu pot demisiona timp de douazeci
cinci de ani este contrail art. 1, § 2 al CSE ; conform CEDS, articolul 1, § 2, care
garanteaza dreptul individului de a-si castiga existenta „printr-o munca liber intreprinsA",
protejeaza libertatea lucratorului de a renunta la o anumita slujba.
DREPTURILE GARANTATE 239
1918 Caracterul specific al Cartei Africane a Drepturilor Omului Popoarelor. -
Carta interzice sclavia (art. 5), dar nu mentioneaza interzicerea muncii fortate
obligatorii, spre deosebire de celelalte conventii generale, care o enunta ca pe un
drept intangibil. In mod deosebit, Carta, in numele „obligatiei de solidaritate" care
se impune oricarui individ (supra, nr. 111), precizeaza CA acesta are obligatia de a
munci *i „de a se achita de contributiile stabilite prin lege pentru apararea intereselor
fundamentale ale societalii" (art. 29, § 6) : o astfel de dispozitie, cu limite imprecis
definite, este plina de incertitudini *i nu permite sA se afirme recunomterea in Carta
africana a dreptului fundamental al individului de a nu fi constrans sä indeplineasca
o munca impotriva vointei sale.
Sectiunea a III-a
Libertatile persoanei fizice
Dreptul la libertate sigurantA dreptul la libera circulatie sunt, ambele, susceptibile
de a face obiectul unor derogAri restrictii (supra, nr. 147).
I. Dreptul la libertate i siguranta
1115 Dreptul la libertate sigurantA vizeaza protejarea libertAtii fizice a persoanei
impotriva oricArei arestAri sau detentii arbitrare on abuzive (Engel *i altii, 8 iunie
1976, GACEDH, nr. 4, § 58). Acest drept ocupa un loc central in dispozitivul care
protejeaza drepturile individuale, iar Curtea europeana i-a recunoscut in mod solemn
importanta specialA intr-o societate democraticA (hotArArea De Wilde, Ooms *i Versyp,
18 iunie 1971, GACEDH, nr. 16, § 64-65). Totu*i, statul trebuie sä alba posibilitatea
de a-i priva de libertate pe cei care reprezinta o amenintare pentru ordinea socials.
ZOO PrivArile de libertate autorizate. - 1) DacA PIDCP (art. 9) *i CADO (art. 7)
se multumesc sa precizeze ca privarea de libertate nu poate sA intervina deck in
cazurile prevazute de legiuitorul national, CEDO (art. 5, § 1) stabile*te in schimb o
lista cuprinzand *ase cazuri in care privarea de libertate este autorizata (de exemplu
detentia dupA condamnare, Van Droogenbroeck, 24 iunie 1982, A. 50 ; detentia unui
minor, Bouamar, 29 februarie 1988, A 129 ; detentia unui alienat, Ashingdane,
28 mai 1985, A. 93 ; detentia in vederea expulzArii, Bozano, 18 decembrie 1986,
A. 111, obs. F. Sudre, RGDIP, 1987, 533). Curtea precizeaza ca este vorba de o listA
exhaustive, care trebuie sä fie interpretatA restrictiv (Engel, precit.), a*a inck statele
nu dispun deck de o marja extrem de mica de apreciere in ceea ce prive*te aplicarea
articolului 5. Astfel, o arestare in vederea consemnarii la domiciliu nu corespunde
nici uneia dintre ipotezele prevAzute (Ciulla, 22 februarie 1989, A. 148) ; tinerea
timp de base ore „intr-un centru de dezintoxicare" a unei persoane in stare de
ebrietate nu este acoperita de articolul 5, § 1 e, care nu vizeaza deck persoanele al
cAror comportament sub influenta alcoolului reprezinta o amenintare pentru public
sau pentru ele inse*i (Witold Litwa contra Polonia, 4 aprilie 2000). Totu*i, notiunea
240 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
de „privare de libertate", care este supusa articolului 5, § 1, ramane incerta trebuie
diferentiata de cea de restrangere a libertatii de circulatie, care tine de articolul 2 al
Protocolului 4 (infra, nr. 202). Jurisprudenta europeana precizeaza ca „distinctia care
trebuie stability intre privarea de libertate 5i restrangerea libertatii nu este decat una
de grad sau intensitate, iar nu de nature sau esenta" (Guzzardi, 6 noiembrie 1980, A. 39,
§ 92, CDE, 1982, 188, obs. G. Cohen-Jonathan). Pentru a determina daca o persoana
este private de libertate, trebuie sa se is ca punct de plecare situatia ei concrete sä
se aiba in vedere un ansamblu de criterii, precum genul, durata 5i modul de executare
a masurii considerate, in scopul de a se aprecia gradul 5i intensitatea restrictiilor
aduse libertatii sale de deplasare. De exemplu, mentinerea unui strain intr-o zone de
tranzit poate fi analizata, date find constrangerile suferite, ca o privare de libertate
(art. 5, § 1, al. f; Amuur contra Franta, 25 iunie 1996, JCP G, 1997, I, 4000, nr.
11, cron. F. Sudre ; Rev. Sc. trim. , 1997, 457, obs. R. Koering-Joulin ; Shamsa
contra Polonia, 27 noiembrie 2003) ; la fel 5i transferarea de catre politie punerea
sub supraveghere intr-un hotel a unor persoane banuite a apartine unei secte (Riera
Blume si altii contra Spania, 14 octombrie 1999) sau o masura preventiva precum
consemnarea la domiciliu sub supraveghere cu interdictia de a iesi timp de unsprezece
luni (Lavents contra Letonia, 28 noiembrie 2002). In schimb, nu va putea fi caracte-
rizata astfel plasarea intr-un azil de batrani a unei persoane impotriva vointei acesteia,
data find starea de abandon gray in care se afla (H. M. contra Elvetia, 26 februarie
2002, JCP G, 2002, I, 157, nr. 4, cron. F. Sudre).
2) Pentru a fi conforma cu Conventia, privarea de libertate trebuie sa fi respec-
tat „cafe legale" fi fost „reglementara" (Winterwerp, 24 octombrie 1979,
GACEDH, nr. 14).
a) Respectarea „cailor legale" trimite, categoric, la legislatia nationals 5i presupune
conformitatea cu normele interne de fond si de procedure (pentru un exemplu de
incalcare : Wassink, 27 septembrie 1990, A. 185 A, § 27). Ceea ce presupune, in
primul rand, ca masura privativa de libertate sa aiba o „baza legala" in dreptul
intern, in absenta careia este arbitrary (de exemplu, Raninen, 16 decembrie 1997,
Rec. , 1997, 2804, § 46, referitor la detentia unei persoane care a formulat obiectii
de constiinta). Respectarea „cailor legale" presupune, de asemenea, „calitatea"
normelor juridice aplicabile persoanelor in cauza „legea" nationale (supra, nr. 150)
trebuie sa fie „suficient de accesibila si precisa pentru a evita orice pericol de
arbitrar" (Amuur, precit., § 50 ; de asemenea, Steel 5i altii contra Marea Britanie, 23
septembrie 1998). Pe scurt, de cate on este vorba de o privare de libertate, este
extrem de important sa se respecte principiul general al securitatii juridice, potrivit
caruia conditiile priyarii de libertate in virtutea dreptului intern trebuie sa fie clar
definite, iar legea insasi trebuie sa fie previzibila in aplicarea sa (Baranowski contra
Polonia, 28 martie 2002, § 52). Acest principiu nu este indeplinit, de exemplu, de
legislatia poloneza care, in absenta unei dispozitii sau jurisprudente specifice, nu
prevede nici o regula precisa pentru a prelungi mentinerea in detentie a unei persoane
in stadiul procedurii judiciare (Baranowski, precit. ; vezi, de asemenea, Gusinski
contra Rusia, 19 mai 2004, JCP G, 2004, I, 162, nr. 2, cron. F. Sudre).
Cerinta „editor legale" este totusi interpretata in mod elastic in materie de cooperare
penala, unde prevaleazd principiul libertatii statelor. Dupa cum subliniaza Curtea
europeana, „predarea unui fugar, consecinta a cooperarii intre state, nu constituie, ca
15REPTORTEE' GiMIPTATE 241
atare, o atingere. adusa arestarii" 5i deci „nu tidied probleme din perspectiva
articolului 5" (Ocalan contra Turcia, 12 martie 2003, § 90, RGDIP, 2003, 472, cron.
P. Weckel : reclamantul a fost arestat in Kenia si detinut in aceasta tall de care agenti
turci pentru a fi ulterior judecat in Turcia). Conditia „cailor legale" este asadar
indeplinita daca statul avand competenta procedurala teritoriald 5i-a dat consim-
tamantul cu privire la arestare, iar statul parte care a dus-o la indeplinire i-a respectat
dreptul intern.
b) Caracterul reglementar al detentiei presupune conformitatea cu scopul restrictiilor
autorizate de articolul 5, § 1, caci, „intr-o societate democratica ce a aderat la
preeminenta dreptului, o detentie arbitrary nu poate fi calificata drept «reglementara."
(Winterwerp, precit., § 39) : Curtea verified daca masura privative de libertate, atat
in privinta adoptarii, cat si in privinta executarii sale, este compatibila cu scopul
articolului 5, § 1 si daca circumstantele erau de nature sa justifice privarea de
libertate aspectele sale particulare. Prin hotararea sa in cazul Conka contra Belgia
(5 februarie 2002), judecatorul european apreciaza ca find incompatibila cu finalitatea
articolului 5 recurgerea la viclenie de catre administratie, in cadrul unei operatiuni
planificate de expulzare, pentru a induce in eroare o serie de persoane, chiar aflate
intr-o situatie Regard, cu privire la scopul unei convocari, astfel incat privarea for de
libertate sa fie facilitate. Exigenta existentei unor „motive plauzibile" de a banui ca
o persoana a savarsit o infractiune este conditia sine qua non a privarii de libertate` :
conform jurisprudentei europene, caracterul plauzibil al banuielilor tine de existenta
„unor fapte sau inform* in masura sa-1 convinga pe un observator obiectiv ca individul
in cauza ar fi putut savarsi infractiunea" (Fox, Campbell 5i Hartley contra Marea
Britanie, 30 august 1990, A. 182, § 32 ; vezi Lukanov contra Bulgaria, 20 martie 1997).
Curtea exercita astfel un control aprofundat asupra atingerilor aduse dreptului la libertate
siguranta, neezitand, dada articolul 5, § 1 este imprecis, sa isi substituie propria
apreciere celei a autoritatilor nationale. Ea subordoneaza astfel caracterul reglementar al
internarii unui alienat intr-o institutie, in baza unei expertize medicale objective, existentei
unei tulburari mentale reale, cu un caracter j o intensitate care sa legitimeze internarea ;
in plus, internarea nu se poate prelungi dada tulburarea nu persists (Winterwerp, precit.,
§ 39 ; Herczegfalvy, 24 septembrie 1992, A. 242 B, § 63). Totuli, ceea ce poate trece
drept „plauzibil" depinde de ansamblul imprejurarilor, si au existat cazuri in care Curtea
nu a exercitat decat un control marginal asupra deciziei autoritatilor nationale (Murray,
28 octombrie 1994, A. 300 A, in materie de infractiuni teroriste).
„Caracterul reglementar" dorit de Conventie presupune o legatura de cauzalitate
suficienta intre condamnare si detentie. Invocand o interpretare evolutiva, Curtea
revine, prin hotararea Stafford contra Marea Britanie (Marea Camera, 28 mai 2002,
JCP G, 2002, I, 157, nr. 7, cron. F. Sudre), asupra jurisprudentei sale anterioare
(Wynne contra Marea Britanie, 18 iulie 1994, A. 294-A) si considers ca, „in prezent",
in dreptul englez, pedeapsa obligatorie cu inchisoarea pe viata nu constituie „o
sanctiune pe viata" care sa raspunda exigentelor articolului 5, § 1 ; astfel, Curtea nu
1. Nu este lipsit de interes sa notam ca, in decizia 2003-467 DC din 13 martie 2003 (legea pentru
securitatea interne), Consiliul constitutional reia, in maniera proprie, formularea europeana
„motive plauzibile", dovedind astfel „i<circularitatea. principiilor aplicabile in materie de
drepturi fundamentale" (JCP G, 2004, I, 135, nr. 6, cron. B. Mathieu 5i M. Verpeaux).

242 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
vede nici o legaturd de cauzalitate intre riscul ca reclamantul sA sAvarseascg infractiuni
cu caracter nonviolent, invocat pentru a justifica mentinerea sa in detentie dupa ce
si-a indeplinit partea fixA din pedeapsa, condamnarea initials pentru omor (de
asemenea, Von Billow contra Marea Britanie, 7 octombrie 2003).
Caracterul reglementar al privarii de liberate presupune, de asemenea, o adecvare
intre motivul invocat pentru privarea de libertate si locul si regimul de detentie ; nu
este reglementara, de exemplu, detentia timp de sapte luni a unui alienat Intr-o
institutie penitenciara inadecvatA (Aerts contra Belgia, 30 iulie 1998) sau detentia
provizorie in regim penitenciar, pe timp de mai multe luni, a unui minor, in absenta
unei structuri institutionale potrivite pentru un regim de educatie supravegheatA (D.G.
contra Irlanda, 16 mai 2002). FArA a recurge in mod explicit la teoria obligatiilor pozitive,
Curtea nu ezita sa releve ca lipsa de locuri in institutiile avute in vedere constituie o
problems structurall a statului parte, impunandu-i acestuia obligatia de a se dota cu
institutii adecvate (de exemplu, Brand contra Olanda, 11 mai 2004).
In fine, judecatorul european subordoneaza caracterul reglementar al privArii de
libertate unei exigente de proportionalitate „Privarea de libertate este o masura atat
de grava incat nu se justifica decat atunci cand alte mAsuri, mai putin severe, au fost
analizate si considerate insuficiente pentru a proteja interesul personal sau public care
a impus detentia" (Witold Litwa, precit., § 78). Pe scurt, pentru a fi reglementarA,
privarea de libertate trebuie sA fi fost „indispensabilA, date fiind imprejurarile"
(§ 116). Ceea ce nu s-a intamplat, spre exemplu, in cazul R.L. M.-J.D. contra
Franta (19 mai 2004), cand reclamantul, dupA ce a fost condus la politie pentru
scandal nocturn, a fost tinut mai bine de case ore in infirmeria psihiatrica a prefecturii
de politie „din motive pur administrative" (§ 128).
CDO a precizat in cloud moduri sfera de aplicare a articolului 9 din Pact : aceastA dispozitie
nu vizeaza doar persoanele inculpate pentru infractiuni penale, ci se aplicA „in toate
cazurile de privare de libertate" (obs. gen. nr. 8 (16), in Manuel..., precit., p. 73) ;
notiunea de „arbitrar" („Nimeni nu poate face obiectul unei arestari sau detentii arbitrare")
trebuie interpretata de maniera mai large deck „contrar legii", astfel ineat sa include
elementele inadecvate, injuste, imprevizibile i contrare legalitatii (nr. 458/1991, Mukong
contra Camerun, dec. 21 iulie 1994, § 9. 8, RUDH, 1994, p. 457) mai general,
„o actiune care nu este rezonabilA" (nr. 794/1998, Jalloh contra Olanda, dec. 26 martie
2002, A/57/40, vol. II, 132, § 8. 2).
3) Pe de alts parte, organele internationale de control sunt unanime in a considera
ca dreptul la libertate siguranta nu vizeaza doar cazurile de privare formals de
libertate, ci trebuie sA fie inteles si ca o garantie impotriva „disparitiilor involuntare"
(supra, nr. 193), care constituie incalcari deosebit de grave ale acestui drept (Kurt
contra Turcia, 25 mai 1998 ; Cipru contra Turcia, 10 mai 2001, RTDH, 2002, 807,
obs. P. Tavernier; CDO, nr. 185/1985, Delgado contra Columbia, 12 iulie 1990,
A/45/40, vol. II, 49 ; CIADO, 29 iulie 1988, Velasquez Rodriguez, RUDH, 1992, 146,
§ 155 si 186). Curtea europeana, ca si CDO sau CIADO (supra, nr. 193), pune aici
accentul pe obligatia statului de a lua masuri efective pentru a reduce riscul unei
disparitii (consemnarea datei si orei arestarii, a locului de detentie, a numelui
detinutului etc.) si de a intreprinde o anchetA rapids eficace in cazul unei plangeri
plauzibile de disparitie (Kurt, precit. : Caciki contra Turcia, 8 iulie 1999).
DREPTURILE GARANTATE 243
CDO dezvoltA o jurisprudentA dinamica, fArA echivalent in Conventie, in privinta „dreptului
la securitate al persoanei", considerand ca acest drept este garantat de articolul 9, § 1
PIDCP : „Orice interpretare a articolului 9 care ar permite unui stat parte sA nu tina seama
de amenintArile la adresa securitatii personale a unor persoane nedetinute care tin de
jurisdictia sa ar face total inoperante garantiile prevAzute in Pact" (nr. 711/1996, Carlos
2000, 119, § 8. 3: nr. 859/1999,
Dias contra Angola, dec. 20 martie 2000, A/55/40,
Jimenez Vaca contra Columbia, dec. 25 martie 2002, A/57/40, vol. II, 175).
281 Garantiile acordate persoanelor private de libertate. - Garantiile au ca obiect
sA permits individului sä se apere impotriva unei arestari sau detentii nejustificate,
pentru a-si recapata libertatea. Ele sunt diverse si acopera in primul rand, in cadrul
CEDO (art. 5, § 2), ca si in cadrul Pactului (art. 9, § 2 ; CDO nr. 43/1979, Drescher
Caldas contra Uruguay, dec. 21 iulie 1983, Selection..., p. 84), dreptul oricarei
persoane de a fi informata cu privire la motivele pentru care a fost arestatA, acuzatiile
care i se aduc, natura cauza arestarii sale. Prin hotararea Van der Leer (21 februarie
1990, A. 170, § 27), Curtea europeanA a apreciat ca, in ciuda conotatiei for penale,
„acuzatie" trebuie sa primeasca o interpretare autonoma
termenii „arestare"
conforms obiectului scopului articolului 5 - „protejarea oricarei persoane impotriva
privarilor arbitrare de libertate" - si cA, in consecintA, de garantia prevazuta de
articolul 5, § 2 trebuie sa beneficieze in egala masura persoanele private de libertate
prin arestare §i cele detinute (si, in speta, o persoana supusA detentiei fortate intr-un
spital de psihiatrie)'.
Curtea de casatie face o aplicare fidela a jurisprudentei europene, apreciind ca „termenul
garestare*, in sensul articolului 5-2 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, trebuie
sl primeasca o interpretare autonomA conforms obiectului 5i scopului acestui articol, care
este de a proteja orice persoanA impotriva privArilor arbitrare de libertate" , si considerand
ca articolul 5, § 2 este aplicabil unei persoane care a fost nu numai arestatA, ci acuzata,
condamnatA si incarcerate (Cass. com., 18 iunie 2002, D, 2002, IR,
2170).
Aceste garantii pot fi caracterizate, de asemenea, ca o protectie jurisdictionala
despre care Curtea afirma ca este esentiala pentru a reduce riscul de arbitrar si a
asigura preeminenta dreptului (Sakik altii contra Turcia, 26 noiembrie 1997)2.
Aceasta protectie este dual.
1) Articolul 5, § 3 consacra doua drepturi. In primul rand, dreptul de a fi
prezentat „fail intarziere" in fata unui judecator impune o obligatie de celeritate
limiteaza perioada de arestare preventive fail control judiciar (Brogan, 29 noiem-
nr. 15, § 59 ; Murat Satik si altii contra Turcia,
brie 1988, A. 145 B, GACEDH,
Pentru o aplicare a articolului 5, § 2 CEDO in dreptul intern, in legaturA cu mAsurile de
1.
plasament din oficiu al unor bolnavi mintali, vezi CE, 3 noiembrie 1997, ministrul
Afacerilor Interne si al Sigurantei publice contra M. G., nr. 146447 ; Curtea administrativl
de apel Paris, 24 septembrie 1998, dna L., AJDA,
1998, 948 ; CE, 28 iulie 2000, E.A.,
RFDA, 2001, nr. 6, p. 1239, cone!. S. Boissard. habeas
2. Reamintim cl, intr-un important aviz consultativ din 30 ianuarie 1987 referitor la
corpus in situatiile de urgentA, Curtea Interamericana a Drepturilorhabeas
Omului a largit lista
corpus, supra,
drepturilor care nu sunt susceptibile de derogare de la procedura de
nr. 159: CDO se pronuntA in acelasi sens, Drescher Caldas, precit., Si nr. 66/1980,
Campora Schweizer contra Uruguay, dec. 12 octombrie 1982 (Selection..., p. 94).
 urranCrIC"UNXE1111.31
22 octombrie 2002). El presupune, de asemenea, interventia unui „judecator" (infra,
nr. 212) care sa ofere garantiile corespunzatoare pentru exercitarea functiilor judiciare
(Schiesser, 4 decembrie 1979, A. 34 ; pentru exemple de incalcare, Huber contra
Elvetia, 23 octombrie 1990, A. 188, Sanchez-Reiss contra Elvetia, 21 octombrie
1986, A. 107). Aceasta implica, in principal, ca judecatorul de instructie sa fie
independent atat in raport cu puterea executive, cat si cu partile acest magistrat,
atunci cand se pronunta asupra retinerii provizorii a unei persoane, nu trebuie sa
poata intervene in procedura ulterioara ca reprezentant al autoritatii de urmarire
(Huber, precit. ; Niebdela contra Polonia, 4 iulie 2000) si trebuie sa dispund de
puterea de a ordona, cu forts de constrangere, eliberarea suspectului (Schiesser,
precit. ; Asenov contra Bulgaria, 28 octombrie 1998).
Curtea de casatie, dupe pArerea noastra, nu tine cont de jurisprudenta europeana atunci
and decide ca nu sunt incompatibile cu CEDO dispozitiile articolului 77 CPP care it
autorizeazA pe procurorul Republicii sa prelungeasca retinerea de 24 de ore (Crim.,
28 ianuarie 1992, Bull. Crim., nr. 32) si ca acesta este un „magistrat" caruia articolul 5 nu
ii interzice sa ordone prelungirea mentinerii persoanei retinute Ia dispozitia anchetatorilor
(Crim., 10 martie 1992, Bull. Crim., nr. 105).
in al doilea rand, dreptul de a fi judecat intr-un termen rezonabil sau eliberat : se
ridica astfel problema duratei detentiei provizorii. Potrivit jurisprudentei constante a
Curtii (Neumeister, 27 iunie 1968, A. 8 ; Debboub alias Husseini Ali contra Franta,
9 noiembrie 1999, obs. D. Thomas, RDP, 2000, cron. , p. 707), eliberarea provizorie
se impune de indata ce mentinerea in stare de detentie inceteaza a mai fi rezonabile
numai „existenta unei veritabile exigente de interes public" poate justifica, data fiind
prezumtia de nevinovatie, o exceptie de Ia regula respectarii libertatii individuale.
Sub rezerva persistentei ratiunilor plauzibile pentru care persoana arestata este banuita
de a fi savarsit o infractiune, caracterul reglementar al mentinerii in stare de detentie
provizorie este subordonat indeplinirii a doua conditii : motive „pertinente" si
„suficiente" care continua, la capatul unei anumite perioade de timp, sa legitimeze
privarea de libertate; „zelul deosebit" de care dau dovada autoritatile nationale in
derularea procedurii (pentru exemple de incalcari ale Frantei : Letellier, 26 iunie
1991, A. 207, RUDH, 1992, 5, obs. E Sudre ; Tomasi, 27 august 1992, A. 241 A ;
Richet, 13 februarie 2001, RDP, 2002, 678, obs. D. Thomas). Totusi, aprecierea
duratei „rezonabile" a unei detentii provizorii depinde de particularitatile cauzei (de
exemplu, Contrada contra Italia, 24 august 1998: membri prezumtivi ai mafiei),
judecatorul european admitand chiar ca exigentele luptei impotriva marii criminalitati
pot sa justifice o imblanzire a conditiilor pentru mentinerea in stare de detentie
provizorie (Pantano contra Italia, 6 noiembrie 2003).
Curtea de casatie francezg, trebuie sal subliniem, apreciazg ea problema duratei rezonabile
a detentiei provizorii (art. 5, § 3) este o chestiune de fapt care excede controlul sau si
revine aprecierii suverane a Camerei de acuzare (Crim., 6 martie 1986, Lamarque, Bull.
crim., nr. 94; Crim., 12 decembrie 1988, Perez del Socorro,
Bull. crim., nr. 418).
Sectia penala nu controleaza decat motivatia judecatorilor : hotararea camerei de acuzare
care nu corespunde concluziilor invocand incalcarea articolului 5, § 3 risca asadar sa fie
casata (Cass. crim., 9 mai 1994, N, Bull. crim., nr. 173; Cass. crim., 14 mai 1996,
R, Bull. crim., nr. 203). Conform jurisprudentei europene (Wemhoff, 27 iunie 1968, A. 7 ;
'TATE
DREPTURILE GARAN 245
B. contra Austria, 28 martie 1990, A. 175 ; I. A. contra Franta, 23 septembrie 1998, obs.
D. Thomas, RDP, 1999, cron., p. 864), Curtea de casatie considers ca perioada care
trebuie avuta in vedere din perspectiva articolului 5, § 3 incepe la data la care persoana a
fort arestata sau detinuta (Cass. crim., 23 decembrie 1986, Bull., rjr. 386) si inceteaza la
data hotararit de condamnare pronuntata in prima instants : in consecinta, detentia ulterioard,
din timpul recursului in casare (art. 148. 1, al. 3 CPP) nu mai reprezintg o detentie
provizorie, ear persoana in cauza nu se poate prevala, in asteptarea deciziei Curtii de
casatie, de beneficiul articolului 5, § 3 (Cass. crim., 18 noiembrie 1998, D, 1999, jur.,
p. 98, note J. Pradel) ; aceeasi solutie va ft retinuta in cazul persoanei condamnate si aflate
in asteptarea deciziei noii curti Cu jurati judecand in apel (Cass. crim., 15 mai 2002, Bull.
crim., nr. 114).
2) Articolul 5, § 4 garanteaza dreptul de a intenta o actiune in justitie in scopul de
a obtine „in termen scurt" I o decizie cu privire la legalitatea detentiei. Desi judecatorul
european afirma ca garantiile procedurale cerute de articolul 5, § 4 nu sunt in mod
necesar identice cu cele prescrise de articolul 6, § 1, ci trebuie sä fie adecvate tipului
de privare de liberate in speta, trebuie totusi sa constatam ca acesta transpune garantiile
oferite de articolul 6 la articolul 5, § 4 : procedura contradictorie (Sanchez-Reisse
contra Elvetia, 21 octombrie 1986, A. 107: detentie in vederea extradarii)2, „egalitatea
armelor" (Niebdela contra Polonia, 4 iulie 2000: actiune impotriva unei detentii
provizorii), tribunal independent si impartial (D.N. contra Elvetia, 29 martie 2001 :
cerere de eliberare dintr-o clinics de psihiatrie) etc. De o maniera generala, articolul 5,
§ 4 impunelo tale de atac „eficace", adica una a carei existents sa prezinte „un grad
sufficient de certitudine" (pentru un exemplu de incalcare, data ffind incertitudinea ce
afecteaza eficacitatea tailor de atac menite sä demonstreze insolvabilitatea detinutului
in scopul ridicarii pedepsei privative de libertate care inlocuieste o aka pedepsa
afectand patrimoniul Soumare contra Franta, 24 august 1998, obs. D. Thomas,
RDP, 1999, cron., p. 862)3 . In plus, „tribunalul" trebuie sa-si exercite controlul nu
numai in privinta legalitacii „formale", ci si referitor la temeinicia privarii de
libertate (E contra Norvegia, 29 august 1990, A. 181 A). Din acest punct de vedere,
controlul preconizat de articolul 5, § 4 este asimilabil controlului privind caracterul
„reglementar" al detentiei in sensul articolului 5, § 1 ; astfel, autoritatile nationale
nu pot invoca faptul ca situatia de speta are legatura cu siguranta nationala pentru
a eluda orice forma de control jurisdictional (Chahal contra Marea Britanie,
1. De exemplu, exigenta celeritatii nu este indeplinita atunci cand, in cadrul unei proceduri
de urgentA care are ca scop obtinerea fAra intarziere a unei decizii cu privire la o cerere de
eliberare imediata dintr-un regim de internare, judecatorul civil isi pronunta decizia dupe
patru luni (Delbec contra Franta, 18 iunie 2002).
2. Curtea de casatie aplicg articolul 5, § 4 atunci cand apreciaza ca o persoana detinuta in
strainatate in vederea extradarii pentru executarea unui mandat de arestare eliberat de un
judecator francez trebuie considerate ca avand calitatea sa formuleze o cerere in anulare
(art. 173 CPP), pentru ca legalitatea mandatului din perspectiva Iegii franceze sä poata fi
controlata de camera de acuzare (Cass. crim., 7 noiembrie 2000, D, 2001, IR, 594).
3. Curtea de casatie considers, de asemenea, ca aceastA pedeapsa este „intru totul o detentie
in sensul articolului 5-4 din Conventie" si ca, in consecinta, condamnatul trebuie sal
beneficieze de garantia stipulatg de aceasta dispozitie (Cass. com., 18 iunie 2002, D,
2002, IR, 2170). Infra, nr. 222.
246 ITETTIKE-KrICAY bitEirtfrEMT
15 noiembrie 1996, JCP G, 1997, I, 4000, nr. 9, cron. F. Sudre ; Al-Nashif contra
Bulgaria, 20 iunie 2002).
Cu toate acestea, sfera de aplicare a articolului 5, § 4 este limitata de Curte la
cazurile in care decizia privative de libertate este luata de o autoritate administrative.
In consecinta, dreptul de a introduce un recurs nu se aplica atunci cand aceasta
decizie a fost pronuntata de „un tribunal care statueaza Ia finele unei proceduri
judiciare", cAci controlul stipulat de articolul 5, § 4 este, in acest caz, „incorporat in
decizia initiate" (De Wilde, Ooms §i Versyp contra Belgia, 18 noiembrie 1970,
GACEDH, nr. 16, § 76). Curtea europeanA a apreciat ca situatia descrisa acopera
pedepsele pe viata obligatorii din dreptul englez, data fiind aplicarea for automata
(Wynne contra Marea Britanie, 18 iulie 1994, A. 294 A) ; ea abandoneaza aceasta
doctrine a „controlului incorporat" prin hotararea Stafford contra Marea Britanie
(Marea Camera, 28 mai 2002, precit.) si apreciaza cA, din contra, mentinerea in stare
de detentie a unei persoane cAreia i-a fost aplicatA o astfel de pedeapsa, dupa ce
partea fixA a acesteia a fost executatA, poate ridica not probleme de legalitate,
deschizand posibilitatea controlului efectuat conform articolului 5, § 4. Astfel de
chestiuni pot aparea in cazul pedepselor pe viata discretionare, pronuntate tinand
seama de pericolul pe care it prezinta delincventul ; de aceea se impune un control
judiciar periodic al legalitatii unei detentii de lunga durata (Weeks contra Marea
Britanie, 2 martie 1987, A. 114 ; vezi, de asemenea, Megyeri contra Germania,
12 mai 1992, A. 237 A, cu privire la „intervalele rezonabile" care trebuie sa separe
controalele). La fel stau lucrurile si in cazul pedepsei constand in „derentia pe durata
pe care o socoteste necesarA Maiestatea Sa" , pronuntata, in dreptul englez, pentru
infractiunea de omor savarsita de un minor (Hussain ai Sinah contra Marea Britanie,
21 februarie 1996 ; T. si V. contra Marea Britanie, 16 decembrie 1999, Dr. fam., 2000,
corn. nr. 46, nota A. Gouttenoire-Comut ; RTDH, 2002, nr. 49, p. 111, nota F. Massias).
In plus, orice persoana privata de libertate cu incalcarea dispozitiilor articolului 5
(§ 1-4) are, in virtutea articolului 5, § 5, dreptul la reparatie (Brogan, 29 noiembrie
1998, precit. ; Thynne, Wilson si Gunnell, 25 octombrie 1990, A. 190 A)', ceea ce
implica existenta unei cai de atac „eficace" in dreptul intern (Sakik, 26 noiembrie
1997, precit.). Aplicand principiile formulate cu privire Ia conditia generala a
epuizArii cailor de recurs interne (art. 35, § 1, infra, nr. 320), Curtea considers cA
victima trebuie sa fi „folosit in mod normal" caile de atac utile din dreptul intern
(R.L. §i M.-J.D. contra Franta, 19 mai 2004).
Inspirandu-se in mod evident din jurisprudenta europeanA, CDO apreciaza, de asemenea,
ca mentinerea in stare de detentie provizorie trebuie sa fie nu numai legala, ci „rezonabilA in
toate privintele" (nr. 305/1988, Van Alphen contra Olanda, dec. 23 iulie 1990, A/45/40, vol. II,
p. 124) *i ca „detentia inaintea judecatii trebuie sa constituie o exceptie", nejustificandu-se
1. Pentru exemple de incalcari ale articolului 9, § 3 si § 4 din Pact, vezi CDO : nr. 43/1979,
Drescher Caldas, precit. ; nr. 84/1981, H. Dermit contra Uruguay, dec. 21 octombrie
1982 ; nr. 90/1981, Luyeye Magana ex-Philibert contra Zair, dec. 21 iulie 1983 ; nr. 139/
1983, Hiber Conteris contra Uruguay, dec. 17 iulie 1985, Selection..., pp. 117, 130 si
176 ; nr. 227/1988, Juan Teran Jijon contra Ecuador, dec. 26 martie 1992, A/47/40, p. 259 ;
nr. 336/1988, Nicolas Fillastre contra Bolivia, dec. 5 noiembrie 1991, ibidem, p. 291 ;
nr. 386/1989, Kone contra Senegal, dec. 21 octombrie 1994, RUDH, 1995, p. 26.
DREPTURILE GARANTATE 247
decat dad „existA riscul ca suspectul sa se ascundl sau sa distruga probele, sa facA presiuni
asupra martorilor sau sa pArAseascl teritoriul statului parte" (nr. 526/1993, Michael *1 Brian
Hifi contra Spania, 2 aprilie 1997, A/52/40, vol. II, p. 6). Comitetul precizeazA, de asemenea,
cA analiza legalitatii detentiei nu trebuie sl se limiteze la stabilirea conformitatii acesteia cu
dreptul intern, ci sA implice *i posibilitatea tribunalului de a ordona eliberarea persoanei
in cauzA (nr. 560/1993, A contra Australia, dec. 3 aprilie 1997, A/52/40, vol. II, p. 139).
II. Dreptul Ia libertatea de circulatie
2I 2 Acest drept este recunoscut in mod diferit nationalilor, respectiv strainilor de
Care CEDO (Prot. 4, art. 2 si 3), ca si de catre PIDCP (art. 12).
1) Dreptul de a intra si de a ramane pe teritoriul unui stat este rezervat de care
CEDO (Prot. 4, art. 3) doar „resortisantului" statului respectiv, ceea ce inseamnA ca
strainii nu beneficiazA de acest drept (Com., dec. 9 iulie 1993, A contra San Marino,
D. et R. , 75, p. 245). Pactul este mai putin restrictiv. Articolul 12, § 4 din Pact face
referire la dreptul de a intra „in propria iar CDO considerd ca aceasta notiune
se aplicd nu doar nationalilor, ci „oricarei persoane care, date fiind legaturile
speciale pe care le intretine cu o anumitA tars sau revendicArile pe care le are fatA de
aceasta, nu poate fi consideratA in aceasta tars un simplu strain" ; totusi, dacd tam de
imigrare faciliteazd dobandirea nationalitatii, iar irnigrantul nu o dobAndeste, fie din
proprie alegere, fie din cauza unor acte pe care le-a comis si care it priveaza de
aceasta facultate, Cara in cauza nu mai poate fi consideratA „propria tail" in sensul
articolului 12, § 4 (de exemplu, speta referitoare la decizia de expulzare a unui
imigrant scotian, ajuns in Canada, unde locuieste intreaga sa familie, la varsta de
7 ani : nr. 538/1993, C. Steward contra Canada, 1 noiembrie 1996, A/52/40, vol. II,
p. 53)1 . Pe de altd parte, articolul 3 din Protocolul 4 interzice expulzarea nationalilor.
Dupd cum precizeazA Curtea europeand, aceasta protectie este „absolutA si necondi-
tionatA", dar Conventia nu garanteaza totusi un „drept la o nationalitate", asemandtor
celui inscris in articolul 15 al DUDO sau in articolul 20 al CADO2, iar „nationa-
litatea", in scopurile avute in vedere de articolul 3, § 4, trebuie in principiu sA fie
determinatA in conformitate cu dreptul intern (dec. 23 ianuarie 2002, Slivenko si altii
contra Letonia, nr. 48321/99: cetateni ai fostei URSS expulzati din Letonia in
aplicarea unui acord ruso-leton anterior aderarii Letoniei la CEDO).
2) Dreptul de a circula si rezida in mod liber pe teritoriul unui stat, recunoscut
nationalilor, nu este garantat strainilor decal Baca acestia au o situatie „reglementara"
1. Vezi, de asemenea, observatia generall nr. 27 (67) cu privire la articolul 12 din Pact
(A/55/40, vol. I, 140) ; nr. 675/1998, Toala litisconsortii contra Noua ZeelandA, dec.
2 noiembrie 2000, A/56/40, vol. II, 36.
2. Curtea IADO apreciazA, in avizul sau consultativ din 19 ianuarie 1984, ca nationalitatea este
„un drept inerent oricarei fiinte umane, (care) nu numai cA reprezinfa fundamental insu*i al
exereitArii drepturilor politice, dar influenteazA totodatA exercitarea drepturilor civile" (AC 4/84,
Modificare a dispozitiilor din Constitutia statului Costa Rica referitoare la naturalizare,
RUDH, 1992, p. 308, § 32). Expulzarea de eltre un stat a nationalilor sli este interzisa,
dar eficacitatea acestei dispozitii poate fi diminuatA prin privarea arbitrary de nationalitate.
PIDCP recunowe dreptul la nationalitate in beneficiul copilului (art. 24, § 3).
248 KMIIVIUL JURIDIC AL DRE
-M111.,012. toivitiLin
(Prot. 4, art. 2, al. 1). Aceasta dispozitie trimite la dreptul intern si lass in sarcina
statului definirea conditiilor care fac ca prezenta unui strain pe teritoriul sau sa fie
„reglementara" (de exemplu, Piermont contra Franta, 26 aprilie 1995, A. 314, JCP,
1996, I, 3910, nr. 42, cron. F. Sudre). Acest drept de a circula liber este pasibil de
aplicarea clauzei de ordine publica (art. 2, al. 3 ; supra, nr. 149). Simplele restrangeri
ale dreptului de a circula tin deci de libertatea de circulatie, iar nu de dreptul la
libertate $i siguranta (referitor la aceasta distinctie, Guzzardi, 6 noiembrie 1980,
supra, nr. 200). Situatia este aceea$i in cazul masurilor preventive (consemnare la
domiciliu, plasare sub supravegherea politiei, retragerea permisului de conducere)
luate impotriva unui mafiot (Raimondo, 22 februarie 1994, A. 281 A), al obligatiei
stipulate in sarcina cipriotilor de a semnala politiei deplasarea for spre nordul insulei
(Deniczi contra Cipru, 23 mai 2001) sau al unui „ordin impotriva cer$etoriei" care
interzice Limp de paisprezece zile accesul intr-o zona sensibila din centrul ora$ului unui
individ asupra c'Aruia s-au gAsit droguri cu grad ridicat de periculozitate (Oliveira
contra Olanda, 4 iunie 2002). In afarA de faptul ca trebuie sa indeplineascA conditia de
legalitate (Santoro contra Italia, 1 iulie 2004), aceste restrictii trebuie sa fie „necesare
intr-o societate democratica" $i sa satisfaca exigenta proporPonalitatii (supra, nr. 152) ;
cerintele sunt respectate in speta Oliveira (precit.) : persoana in cauza a facut obiectul
mai multor avertismente anterioare, nu locuia, nu muncea $i nu avea cutie po$tala in
zona respectiva (pentru exemple de incalcare Deniczi, precit. ; Labita contra Italia,
6 aprilie 2000, restrictii aplicate unei persoane care a fost achitata de acuzatia ca ar
apartine mafiei). Pe de alts parte, o masura interns de indepartare dintr-o anumita arie
constituie o incalcare a dreptului de a circula (CDO, nr. 241 $i 242/1987, Birindwa ci
Birhashwirwa si altii contra Zair, dec. 2 noiembrie 1989, A/45/40, p. 88).
Curtea europeana considers, de asemenea, ca libertatea de circulatie este inerentA
libertatii de intrunire si apreciaza, in consecinta, ca refuzul de a autoriza deplasarea
in scopul de a participa la o manifestare sau la o intrunire reprezinta o ingerinta in
dreptul la libera intrunire, garantat de articolul 11 (Djavit contra Turcia, 20 februarie
2003, AJDA, 2003, 611, cron. J.-F. Flauss).
Atingerea adusa libertatii de circulatie poate sa-si aibg originea si in incalcarea unui drept
procesual. Astfel, in cazul in care o declaratie de faliment determing interdictia ca falitul
sa se indepgrteze de locul sal de rezidentA, durata excesiva a procedurii falimentului (14 ani)
face ca persoana in cauza sa sufere o ingerinta disproportionatg, in raport cu scopul legitim
al protejarii creditorilor falimentului, in dreptul sau de liberg circulatie. (Luordo contra
Italia, 17 iulie 2003, JCP G, 2004, I, 107, nr. 22, cron. F. Sudre)
3) Numai dreptul de a parasi orice tars - inclusiv propria tars - este recunoscut
in mod identic resortisantilor unui stat' si strainilor (art. 2, al. 2, Prot. 4 CEDO ;
art. 12, § 2 PIDCP). Urmand exemplul Comitetului Drepturilor Omului (nr. 106/
1981, Pereira Montero contra Uruguay, dec. 31 martie 1983, Selection..., p. 142) $i
al Comisiei europene (dec. 20 februarie 1995, Peltonen contra Finlanda, DR, 80-B,
38), Curtea europeand a interpretat acest drept ca implicand dreptul persoanei de a se
1. Pentru un exemplu,de restrictie nejustificatg : CDO, nr. 263/1987, M. Gonzalez del Rio
contra Peru, A/48/40, vol. I, 1993, § 809,
DREPTURILE GARANTATE 249
deplasa in orice tars dore$te si incluzand, in consecinta, un „drept la pa$aport". Ca
atare,1 deposedarea de un document de identitate precum papportul constituie o
ingerinta in exercitarea dreptului la libera circulatie (Baumann contra Franta, 22 mai
2001, RDP, 2002, 706, obs. H. Surrel).
Jurisprudenta francezg s-a pronuntat in acelasi sens (Cass 1" civ., 28 noiembrie 1984,
Bonnet si altii, Bull. civ., p. 321 ; TC, 9 iunie 1986, Eucat, JCP, 1987. II. 20746, note
B. Pacteau), deli Consiliul de Stat considers a dreptul de a pgrgsi teritoriul si de a reveni
pe acesta este „recunoscut" de Declaratia drepturilor omului din 1789 si doar „cordirmat" de
Protocolul 4 la CEDO (CE, 8 aprilie 1987, Peltier, RFDA, 1987, p. 608, not B. Pacteau ; CE,
9 iunie 1999, drele Bouayad, nr. 191036; CE, 8 decembrie 2000, Rahal, RFDA, 2001, 261).
Sectiunea a IV-a
Drepturile procedurale
Drepturile procedurale constituie singura categorie de drepturi al calor continut nu
face referire la o libertate materials, ci la garantiile de care dispune o persoana
intr-un stat de drept pentru valorifica drepturile si libertatile. Dreptul la un
proces echitabil $i dreptul la recurs nu sunt de regula susceptibile de limitari (cu
exceptia dreptului la publicitatea dezbaterilor judecatore$ti) $i nu pot face deck
obiectul unor derogari ; cat despre principiul legalitatii incriminarii $i pedepselor,
acesta reprezintA un drept intangibil (supra, nr. 147).
I. Dreptul la un proces echitabil
U.O.N Locul eminent. - Protectia libertatii ar fi lipsita de sens dacA nu ar fi incredintata
unei justitii independente si impartiale, garantie a unui proces echitabil. „Dreptul la
un proces echitabil", conform terminologiei consfintite de Curtea europeana cu
privire la articolul 6, § 1 din Conventie (Golder contra Marea Britanie, 21 februarie
1975, § 34, GACEDH, nr. 23) „consacra principiul fundamental al preeminentei
dreptului intr-o societate democratica" (Sunday Times, 26 aprilie 1979, § 55, GACEDH,
nr. 49). Recunoscand dreptului la un proces echitabil un loc „eminent" intr-o societate
democratica (Kostovslci, 20 noiembrie 1989, A. 166, § 44), judecatorul european it
consacra ca unul dintre principiile care constituie structura de baza a ordinii publice
europene a drepturilor omului (cu privire la aceasta notiune, Loizidou, 23 martie
1995, GACEDH, nr. 1). De aceea, Curtea europeand stabile$te, prin hotararea
Pellegrini contra Italia (20 iulie 2001, RTDH, 2002, 463, note J.-P. Costa; Gaz.
Pal., 21-23 iulie 2002, 2, note L. Sinopoli), principiul conform caruia jurisdictiile
unui stat parte nu pot, fare sa incalce ele inse$i articolul 6 din Conventie, sA acorde
exequatur unei hotarari a unui stat tert care nu recunomte garantiile articolului 6 ;
madar, acestora li se impune obligatia de a se asigura ca hotararea strains a fost
adoptata corect, cu respectarea principiilor procesului echitabil. Aceasta „exceptie de
ordine publica europeana" ii permite deci judecatorului national sa nu execute o
hotarare strains care este contrara exigentelor procesului echitabil.
 REM/1M Ttliffirt b RE PT intim
Curtea de casatie incorporeazA astfel articolul 6 in ordinea publics internationals franceza,
in temeiul ordinii publice procedurale (Cass. civ., 16 martie 1999, Pordea contra Soc.
Times Newspapers limited, RCDIP, 2000, 223: refuzul de a acorda exequatur
unor hotarari
strain care nu recunosc dreptul de acces la un tribunal; infra, nr. 212). De asemenea,
CJCE considers ca judecatorul national dintr-un stat semnatar se poate prevala de clauza de
ordine publics din cuprinsul articolului 27. 1 al Conventiei de la Bruxelles din
27 septembrie 1968 privind competenta judecatoreasca si executarea hotArarilor judeca-
toresti in materie civila i comerciala, pentru a nu recunoaste o hotarare judecatoreascA a
altui stat semnatar care a fost pronuntata cu incalcarea vAditA a „dreptului de a fi aparat
fare a comparea personal" (CJCE, 28 martie 2000, Krombach si Bamberski, cauza C-7/
98, Rec., 200-I, 1435; RTD civ., 2000, 944, obs. J. Raynard ;
infra, nr. 219) ; pentru o
solutie similarA, Cass., 1" civ., 30 iunie 2004, Stolzenberg contra Daimler Chrysler
Canada (D., 2004, 2743, note N. Bouche).
Dreptul la un proces echitabil vizeaza sa asigure dreptul la o buns administrare a
justitiei ; afirmarea efectivitatii sale guverneaza aceasta materie.
A. Sfera de aplicare a dreptului
2114 Concepte autonome. - Potrivit textelor conventiilor (PDCP, art. 14, § 1 ; CADO,
art. 8, § 1 ; CEDO, art. 6, § 1), dreptul la un proces echitabil nu este aplicabil tuturor
litigiilor, ci doar „contestatiilor privind drepturile gi obligatiile cu caracter civil" si
acuzatiilor „in materie penala". Curtea europeana apreciaza ca aceste doua notiuni,
destul de vagi, nu pot fi interpretate prin simpla referire la dreptul intern al statului
parat
ca este vorba de „concepte autonome" ale Conventiei, cArora Curtea le
confers un sens „european" (supra, nr. 161). Astfel intelese, „materia
si
„materia penala" vor servi drept cai de extindere a aplicabilitatii dreptului la un
proces echitabil si vor deveni mijloacele privilegiate de difuzare a garantiilor procesului
echitabil in dreptul intern.
1. Materia divaIa
ZON Criterii. - Aplicabilitatea articolului 6, § 1 in materie civila este determinate
in primul rand de existenta unei„contestatii" cu privire la un „drept" care poate fi
considerat, „cel putin in mod plauzibil, ca recunoscut de dreptul intern" (James si
altii contra Marea Britanie, 21 februarie 1986, GACEDH, nr. 58, § 81). „Contestatia",
inteleasa in sens material, si nu formal, trebuie sa fie „reala serioasa" poate avea
ca obiect atat existenta insasi a dreptului, cat si intinderea sau modalitatile lui de
exercitare, cu privire la chestiuni de fapt sau de drept. Articolul 6 nu impune asadar
un continut material determinat al „dreptului" in ordinea juridicA interns, iar judecAtorul
european are in principiu competenta de a se raporta exclusiv la dreptul intern pentru
a determina existenta unui „drept" (spre exemplu, Masson si Van Zon contra Olanda,
28 septembrie 1995, A. 327, § 49) ; cu toate acestea, trebuie sa remarcam tendinta
actualA a Curtii europene de a ignora dreptul intern pentru a afirma ca notiunea de
„drept" este o „notiune autonomy", in sensul articolului 6 (Mennitto contra Italia,
5 octombrie 2000 ; Posti si Rahko contra Finlanda, 24 septembre 2002).
In al doilea rand, refuzand o interpretare restrictive a notiunii de „drepturi
obligatii cu caracter civil", Curtea europeana a apreciat ca aceasta sintagmA vizeaza
DREPTURILE GARANTATE 251
„orice procedure al carei rezultat este determinant pentru niste drepturi §i obligatii cu
caracter privat" (Konig, 28 iunie 1978, GACEDH, nr. 4, § 90). Rezultatul procedurii
trebuie asadar sa influenteze direct dreptul in cauza, Curtea europeana considerand Ca
legatura indirecta sau consecintele indepartate in timp nu sunt suficiente pentru a atrage
incidenta articolului 6, § 1 (este, spre exemplu, cazul unei proceduri avand ca obiect
sa conteste legalitatea prelungirii autorizatiei de exploatare a unei centrale nucleare:
Athanassoglou contra Elvetia, 6 aprilie 2000, RTDH, 2000, 533, note P. Lambert),
oricare ar fi caracterul legii (civil, comercial, administrativ etc.) in temeiul careia trebuie
solutionata contestatia si al autoritatii competente in materie (jurisdictie, indiferent
de grad, organ administrativ, altele). Ceea ce conteazA este caracterul „privat" al
dreptului in cauza, pe care Curtea nu it defineste in mod abstract, deli subliniaza
caracterul personal sau patrimonial al dreptului contestat. In general, trebuie considerat
ca orice contestatie avand un obiect „patrimonial" si intemeindu-se pe invocarea incalcArii
unor drepturi la randul for patrimoniale se incadreaza in notiunea de „drepturi obligatii
cu caracter civil" (Editions Periscope, 26 martie 1992, A. 234 B, § 40, JCP G, 1993,
I, 3654, nr. 11, cron. F. Sudre). In ultima instants, acest lucru este dovedit de
hotararea Perez contra Franta (Marea Camera, 12 februarie 2004, JCP G, 2004, I,
165, nr. 3, cron. F. Sudre), prin care Curtea europeana, subliniind faptul ca plangerea
introdusa cu constituire de parte civila are ca obiect, in dreptul francez, repararea
unui prejudiciu rezultat dintr-o infractiune, stabile§te principiul aplicabilitatii articolului
6 in „procedurile privind plangerile introduse cu constituire de parte civila, din
momentul constituirii partii civile" (§ 66), in afara de cazul in care victima a renuntat
in termeni neechivoci salt exercite dreptul la reparatie.
Criteriul incidencei unei situatii sau a unui act asupra drepturilor patrimoniale ale
justitiabilului (Ortenberg, 25 noiembrie 1994, A. 295 B, § 28 ; Procola, 28 septem-
brie 1995, A. 326, § 39, RFDA, 1996, 677, note J.-L. Autin si F. Sudre) pare sa
reprezinte asadar criteriul decisiv al aplicabilitatii articolului 6 (cu exceptia conten-
ciosului func(iei publice, infra, nr. 206).
WIG Extindere. - Aceasta acceptiune materials a dreptului „cu caracter civil",
impartasita de CDO (nr. 112/1981, Y.L. contra Canada, dec. 8 aprilie 1986,
, p. 30, § 9. 2), a determinat jurisdictia europeand sa procedeze la o
extindere „in toate sensurile" a sferei de aplicare a articolului 6. Practic, se dezvolta
o jurisprudenta ce neutralizeaza conceptiile nationale care disting dreptul public de
dreptul privat, permitand astfel cresterea influentei materiei civile asupra multor
domenii profund marcate de dreptul public.
1) Judecatorul european a integrat in sfera de aplicare a articolului 6, § 1
contenciosul disciplinar contenciosul social.
Articolul 6, § 1 este aplicabil sanctiunilor disciplinare (suspendare, radiere) pronuntate
de jurisdictiile profesionale, din momentul in care acestea pun in discutie dreptul unei
persoane de a-si exercita profesia Cm cazul medicilor : Le Compte, Van Leuven si De
Meyere, 23 iunie 1981, GACEDH, nr. 17, si Albert si Le Compte, 10 februarie 1983,
A. 58 ; in cazul avocatilor, H contra Belgia, 30 noiembrie 1987, A. 127).
Spre deosebire de Curtea de casatie (Civ. 1", 10 ianuarie 1984, Rennemann, concl.
Gulphe, JCP, 1984. II. 20210), Consiliul de Stat francez refuza sa aplice articolul 6, § 1,
care impune jurisdictiilor disciplinare respectarea publicitatii dezbaterilor (CE, 27 octombrie
252 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
1978, Debout, Rec., P. 395 ; CE, Ass., 11 iulie 1984, Subrini, concl. Genevois, D, 1985,
p. 150; CE, 30 martie 1990, Bottazzi, RFDA, 1991, p. 109, cron. V. Berger, H. Labayle,
F. Sudre), cu riscul de a intra in opozitie flagrantA cu jurisdictia europeana (CE,
29 octombrie 1990, Diennet, A. 325A). Decretul din 5 februarie 1993, impunand publicitatea
instantelor disciplinare din profesiile medicate, pune capat acestei stari conflictuale (JO,
9 februarie 1993, p. 2136, note R. Debbasch, JCP, 1993. I. 3663). Prin hotararea Maubleu,
luata in plen pe 14 februarie 1996, Consiliul de Stat nu a pierdut ocazia unui recurs in
anulare impotriva decrehilui din 27 noiembrie 1991 privind organizarea profesiei de avocat,
pentru a admite, in cele din urma, aplicabilitatea articolului 6, § 1 al CEDO in cazul
procedurii disciplinare si a afirma principiul publicitatii sedintelor de judecata (Rec.,
p. 34, concl. M. Sanson ; JCP G, 1996. II. 22669, nota M. Lascombe si D. Vion). Decizia
L'Hermitte din 30 decembrie 1996 (Colegiul medicilor ; obs. J. Andriantsimbazovina,
RTDH, 1998, 365) marcheaza faira echivoc abandonarea jurisprudentei Subrini st semnifica
faptul ca sanctiunile disciplinare pronunlate impotriva membrilor unor profesii regle-
mentate intrand in competenta Consiliului de Stat vizeaza drepturi cu „caracter civil" si
atrag aplicabilitatea articolului 6, § 1 al CEDO, in cazul in care prevad „interdictia
temporara sau permanenta" a dreptului la exercitarea profesiei (spre exemplu, in ceea ce
priveste Consiliul national al Colegiului farmacistilor, CE, 23 ianuarie 1998, Doutres,
nr. 175820 ; in ceea ce priveste Compania nationals de consultants in domeniul pro-
prietatii industriale : CE, 17 martie 1999, Chereau, D, 1999, IR, p. 157 ; RFDA, 2000,
1070, cron. L. Sermet). Consiliul de Stat verifica deci, in cadrul competenlei sale de
instanta de casare, conformitatea functionarii unei jurisdictii profesionale cu continutul
articolului 6, § 1 (CE, 3 decembrie 1999, Leriche, Dr. Soc., 2000, 194, concl.
R. Schwartz).
In acelasi spirit, Consiliul de Stat face o aplicare exacta a articolului 6 atunci and
apreciaza cA sanctiunile disciplinare pronunlate de Consiliul superior al educatiei impotriva
directorului unei institutii de invatamant privat (interdictia temporary de a conduce o
institutie privata de invAtarnant mediu : CE, 10 ianuarie 2000, Massard, nr. 190041) sau de
care CNESER impotriva unui student (exmatricularea din facultate : CE, 19 ianuarie
2000, dra Pawlowski, nr. 187353 ; CE, 3 noiembrie 1999, Zurmely, RFDA, 2000, 1079,
concl. A.-F. Rout ; CE, 7 iunie 2000, Zurmely, nr. 206362) sunt de natura, intr-un caz, sa
puna sub semnul intrebArii posibilitatea persoanei in cauza de a-si exercita profesia, iar in
celalalt, „sa priveze persoana in cauza de libertatea de acces to o profesie supusa condiliei
de a define o diploma" (astfel incat este vorba, de fiecare data, de un drept cu caracter
civil). Data fiind aplicabilitatea articolului 6 in cazul acestor proceduri, Consiliul de Stat
vegheaza ca garantarea publicitatii sedintei de judecata sA fie respectatA.
In ceea ce priveste „materia sociala", atrag aplicabilitatea articolului 6, § 1
procedurile relative la concedierea unui angajat de catre o companie privata (Buccholz,
6 mai 1981, A. 42) sau a unui functionar angajat prin contract de catre Administratie
(Darnell, 26 octombrie 1993, A. 272), cele privind atribuirea unor prestatii de
asigurare sociala (Feldbrugge, 29 mai 1986, GACEDH, nr. 18, si Deumeland, aceeasi
data, A. 100) sau de ajutor social (Salesi, 26 februarie 1993, A. 257 E), dar si
obligatia de a contribui cu cotizatii de asigurare sociala (Schouten si Meldrum,
9 decembrie 1994, A. 304) - datorita faptului cA regimul respectivelor prestatii sau
contributii releva o predominanta a aspectelor de drept privat (natura personala si
patrimoniala a dreptului contestat, conexitatea cu contractul de munca, afinitatile cu
o asigurare de drept comun) asupra aspectelor de drept public (caracterul legislatiei,
interventia puterii publice).
DREPTURILE GARANTATE 253
AceastA jurisprudenta a determinat Consiliul de Stat sA considere ca articolul 6 este
aplicabil unei proceduri in fata Comisiei centrale de asistenta sociala, indiferent dada ea
are ca obiect recuperarea cheltuielilor de asistenta sociall acordata la domiciliu din activul
succesiunii beneficiarului prestatiitor (CE, 29 iulie 1994, departamentul Indre, concl.
J.-C. Bonichot, RFDA, 1995, p. 162; cron. L. Touvert si J.-H. Stahl, AJDA, 1994,
p. 691), o decizie a CCAS prin care se refuza acordarea unei prestalii de asistenta sociala
(CE, 27 martie 1998, CCAS La Rochelle si departamentul Saone-et-Loire, Rec.,
p. 107) sau recuperarea unei sume nedatorate, in baza venitului minim garantat (CE, Ass.,
6 decembrie 2002, Trognon, AJDA, 2002, 1418, obs. C. Biget) ; o procedura relative la
asumarea de catre stat a unor contributii patronale de asigurare sociala, achitate de
un colegiu privat cu care a incheiat contract (CE, Aviz, 5 decembrie 1997, OGEC
Saint-Sauveur Le Vicomte, concl. L. Touvet, RFDA, 1998, 160 ; AJDA, 1998, 167, obs.
T.-X. Girardot si F. Raynaud, 99) ; o decizie prin care Comisia de contencios privind
tratamentele gratuite refuza decontarea unei cure termale (CE, 3 decembrie 2003, Lazennec,
nr. 246134) ; o procedura relativa Ia alocarea unei pensii pentru limits de varsta (CE, Aviz,
3 noiembrie 2003, Montesinos si Gardon, AJDA, 2003, 2120). Tot astfel, Consiliul de
Stat, in baza unei motivalii profund „europene", face aprecierea potrivit careia contestaliile
solutionate de catre Comisia departamentala a lucratorilor handicapali, mutilatilor de razboi
si persoanelor asimilate acestora, de care depind „dreptul persoanelor in cauza la garantarea
resurselor instituita in favoarea lucratorilor cu handicap si condiliile de acces ale acestora
la viata profesionalr , vizeaza „drepturi si obligatii cu caracter civil", in sensul articolului
6 (CE, 6 decembrie 2002, Ain-Lhout, AJDA, 2002, 1418, obs. C. Biget).
2) Criteriul atragator al caracterului patrimonial al dreptului permite, in egala
masura, sa fie considerate „civile" nenumarate contencioase care erau, in mod
traditional, de drept public, judecatorul european apreciind ca trebuie„sa ne raportam
la esenta si efectele unui drept, iar nu Ia clasificarea sa juridica in dreptul intern al
statului in cauza" (Laidin contra Franta, 7 ianuarie 2003, § 73).
Articolul 6 este astfel aplicabil unor decizii administrative legate de exercitarea
dreptului de proprietate (refuzarea unei autorizatii de construire, Allan Jacobsson,
25 octombrie 1989, A. 163 ; refuzul de a acorda o derogare la un plan implicand
interdictia de a construi intr-un loc determinat, Skarby, 28 iunie 1990, A. 180 B. ;
decizia de clasare a unui sit natural, Oerlemans, 27 noiembrie 1991, A. 219;
procedura de preemptiune fiscala, Hentrich, 22 septembrie 1994, A. 296 A ;
procedura de expropriere, Zanatta, 28 martie 2000) sau care aduc atingere mediului
inconjurator (extinderea unei deponeu, Zander, 25 noiembrie 1993, A. 279 B) ;
unei decizii administrative de refuzare sau de retragere a autorizatiei de exercitare
a unei activitati profesionale (functionarea unei clinici, Konig, 28 iunie 1978,
GACEDH, nr. 4 ; functionarea unui magazin de bauturi, Tre Traktorer Aktielobag,
7 iulie 1989, GACEDH, nr. 19) ; unei actiuni in raspundere civila, indreptatA
impotriva statului, in fata jurisdictiilor administrative (tratament medical intr-un
spital public, H contra Franta, 24 octombrie 1989, A. 162, nota 0. Dugrip si
F. Sudre, RFDA, 1990, p. 203 ; contaminarea unui hemofilic cu virusul SIDA, X
contra Franta, 31 martie 1992, JCP G, 1993, I, 3654, nr. 11, cron. F. Sudre) sau
unei actiuni in anularea unei decizii administrative incalcand drepturile subiective
ale reclamantului (decret de clasare a unui sit natural, Geouffre de la Pradelle,
16 decembrie 1992, A. 253 B) ; unei decizii de plasament sau de admitere in cadrul
unei institutii psihiatrice, in temeiul faptului ca dreptul la libertate are „un caracter
civil" (Laidin, precit.) etc.
254 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
Consiliul de Stat face in mod vadit uz de criteriul caracterului patrimonial atunci and
include in sfera „materiel civile" un litigiu privind instituirea unei redevente pentru
serviciu prestat in beneficiul utilizatorului unui serviciu public (in spetg, o redeventg
aeroportuarg, datoratg de cane companiile de transport aerian public ; CE, Aviz,
16 februarie 2001, Sindicatul companiilor aeriene autonome, AJDA, 2002, 341, note
D. Sabourault).
Va avea, de asemenea, drept consecinta aplicarea articolului 6 o procedurl in fata
judecatorului constitutional, in cazul in care aceasta este determinantA pentru solutionarea
litigiului - vizand un drept „civil" - dezbatut in fata judecatorului de drept comun (o
chestiune prejudiciard de neconstitutionalitate, in cadrul unei proceduri de restituire
a bunurilor expropriate, Ruiz-Mateos, 23 iunie 1993, GACEDH, nr. 20). Curtea
admite, pe de altA parte, ca exigentele articolului 6 sA fie adaptate rolului si statutului
particular al unei Curti constitutionale (Stissmann contra Germania, 16 septembrie
1996, RFDC, 1996, 377, obs. J.-F. Flauss).
3) Contenciosul functiei publice este, la randul sau, partial inclus in sfera „materiei
civile". Conform unei jurisprudente constante, contenciosul functiei publice (recrutarea,
activitatea incetarea activitatii functionarilor) era, in principiu, exclus din sfera de
aplicare a articolului 6 (Glasenapp contra RFG, 28 august 1986, A. 104). Doar in
cazul in care obiectul litigiului consta in revendicarea unui drept pur patrimonial,
generat in mod legitim de activitatea profesionald - spre exemplu, dreptul la pensie
(F. Lombardo, 26 noiembrie 1992, A. 249 B), la pensia de urmas sau la reevaluarea
salariilor in urma unei reconstituiri a carierei profesionale (Massa Scuderi, 24 august
1993, A. 265 A si B) articolul 6 se aplica in domeniul functiei publice, dat find
faptul ca „prerogativele discretionare" ale administratiei nu erau la vremea respective
in cauza, statul gasindu-se in situatia unui „angajator care este parte semnatara a unui
contract de munca guvernat de dreptul privat" (Neigel contra Franta, 17 martie 1997,
§ 43, RTDH, 1998, 303, note D. Yernault).
Cu toate acestea, criteriul „patrimonial" al materiei „civile" retinut de Curte nu
era suficient de riguros pentru a evita unele solutii aproximative. Linia de departajare
intre ceea ce este sau nu prin esenta „patrimonial" era extrem de vaga in ace!
moment, determinand uneori Curtea sA considere ca articolul 6 se aplica in cazul
unor proceduri in care chestiunile patrithoniale nu pAreau sA poata fi detasate de
statutul functiei publice, elementele litigiilor in cauza ridicand probleme juridice
specifice activitatii profesionale in cadrul unei functii publice (accidente de muncA,
activitatea prestatA, conditiile de disponibilizare, pensionarea etc.) (Le Calvez contra
Franta, 29 iulie 1998; Couez Benkessiouer contra Franta (2 cauze), 24 august
1998 ; a se vedea cron. noastrA, JCP G, 1998, I, 107, si 1999, I, 105).
Prin decizia Pellegrin contra Franta, din 8 decembrie 1999 (GACEDH, nr. 19),
pronuntatA de Marea Camera, Curtea europeand procedeazd la o schimbare spectaculoasA
a jurisprudentei sale. Pronuntandu-se in favoarea unei interpretAri autonome a notiunii
de „functie publics", in vederea asigurdrii unui tratament egal al functionarilor publici,
judecdtorul european, inspirandu-se vadit din jurisprudenta comunitara relativA la
notiunea de „functie in cadrul administratiei publice" (art. 39, 4, fostul art. 48,
§ 4 TCE ; CJCE, 17 decembrie 1980, Comisia contra Belgia, 149/79, Rec., 3881),
refine drept criteriu de aplicabilitate a articolului 6 „criteriul functional" al „participArii
la exercitarea puterii publice", intemeiat pe natura functiilor responsabilitatilor
DREPTURILE GARANTATE 255
exercitate de functionar. De acum inainte, faptul ca litigiile in care administratia este
opusa functionarilor publici, fie ei angajati titulari sau contractuali, intra in sfera de
aplicabilitate a articolului 6 capatA valoare de principiu (spre exemplu, Procaccini
contra Italia, 30 martie 2000: portarul unei scoli de stat ; Frydlender contra Franta,
27 iunie 2000, RDP, 2001, 664, obs. G. Gonzalez : functionar angajat prin contract
pe post de consilier tehnic in cadrul serviciului de dezvoltare economics al Ministerului
Economiei 5i Finantelor) I . Situatia difera doar in cazul in care functionarii detin
posturi ce implied „o participare directd sau mijlocitA la exercitarea puterii publice
la functiile vizand ocrotirea intereselor generale ale statului sau ale altor colectivitAti
publice" ; sunt inclusi aici, spre exemplu, diplomatii functionari din Ministerul
Afacerilor Externe (dec. 7 martie 2000, Martinez-Caro De La Concha Castaneda si
altii contra Spania, nr. 42646/98), magistratii (dec. 8 februarie 2001, Pitkevitch,
nr. 47936/99), precum 5i militarii activi sau in rezerva (Mostichio contra Italia,
5 decembrie 2000 ; R contra Belgia, 27 februarie 2001). Prin urmare, toate litigiile
privind drepturile de pensie intra in sfera de aplicabilitate a articolului 6, § 1,
deoarece, odatd admisa cererea de pensionare, functionarul si-a incetat raportul
specific cu administratia (S.M. contra Franta, 18 iulie 2000).
Aceste incertitudini la nivel european explicd schimbarile succesive de opticg ale Consiliului
de Stat. Dupg ce emisese anterior un aviz in sens contrar (CE, Aviz, 13 ianuarie 1997,
Derbay, nr. 181775), Consiliul de Stat apreciaza cg „dreptul la remuneratie" de care
beneficiaza militarii in baza statutului for general este un drept cu caracter civil ce atrage
aplicabilitatea articolului 6 cats vreme nu este in cauza o decizie privitoare la desfA5urarea
carierei (CE, Ass., 5 decembrie 1997, dna Lambert, AJDA, 1998, 149, concl. C. Bergeal ;
cron. T.X. Girardot 51 F. Raynaud, ibidem, 99). Ulterior, Consiliul de Stat a adoptat o
atitudine contrara (CE, Ass., 11 iulie 2001, ministrul Apargrii contra dl Preaud, RFDA,
2001, 1047, concl. C. Bergeal), dupg ce a aderat, in mod remarcabil, la criteriul functional
al jurisprudentei Pellegrin pentru a reline aplicabilitatea articolului 6 (CE, 23 februarie
2000, L'Hermite, JCP, 2000, II, 10371, note C. Maniolle : cadru universitar - angajat al
unui spital) sau pentru a o exclude (CE, 5 iulie 2000, Sindicatul FM al personalului
Ministerului Afacerilor Externe, nr. 203050, Rec. Tabl. : agenti diplomatici §i consulari ;
CE, 18 octombrie 2000, Terrail, AJDA, 2001, 288, notg. M.-C. Rouault : magistrat
judiciar ; CE, 5 noiembrie 2001, Verrax, RFDA, 2002, 192: magistrati ai camerelor
regionale de conturi ; CE, 13 decembrie 2002, Faget, nr. 241195: contabili publici).
Prin hotgrarea Z contra Parlamentul european, din 27 noiembrie 2001 (Cauza C-270/99 P),
CJCE recurge la aplicarea directg a articolului 6, § 1 in cazul unei proceduri disciplinare
angajate impotriva unui functionar comunitar, sprijinindu-se din plin pe jurisprudenla
Curlii europene a drepturilor omului pe criteriile „termenului rezonabil" consacrate de
aceasta pentru a examina pretentiile reclamantului prin prisma principiului general al
dreptului la un proces echitabil (RTDH, 2002, 660, obs. F. Sudre). In schimb, TPI
considers ca articolul 6 nu este aplicabil in cazul unei asemenea proceduri (TPI,
18 octombrie 2001, X contra Banca centralg europeang, Cauza T-333/99).
4) Criteriul caracterului patrimonial atrage, in fine, aplicarea articolului 6, in
latura sa „civild", in cazul jurisdictiilor financiare. Pe de o parte, procedura antrenatd
1. Trebuie observat ca CDO apreciazg ca procedura de revocare dintr-o functie publics
angajeazg, intr-adevgr, o procedurg cu „caracter civil" (nr. 441/1990, R. Casanovas contra
Franta, dec. 19 iulie 1994, RUDH, 1994, 455).
256 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
de gestiunea de fapt intrd in sfera de aplicabilitate a articolului 6 : rezultatul procedurii
este „determinant" in ceea ce privqte obligatia persoanei in cauza de a restitui
sumele imputate de statul creditor, iar obiectul sau patrimonial nu poate fi contestat
(dec. 7 octombrie 2003, Richard-Dubarry contra Franta, RFDA, 2004, 378, note
A. Potteau ; hotArare pe fond, 1 iunie 2004). Potrivit judecatorului european, este vorba
„in realitate" despre un litigiu financiar, in care gestionarul de fapt poate fi considerat
„autorul unui delict civil ce cauzeazA trezoreriei publice un prejudiciu pe care va
trebui sa Ii repare". Pe de alts parte, articolul 6 este aplicabil procedurii de verificare
a gestiunii gestionarilor conturilor publice (dec. 13 ianuarie 2004, Martinie contra
Franta, JCP G, 2004, I, 162, nr. 4-5, cron. F. Sudre). Respingand exceptia „Pellegrin"
privind inaplicabilitatea articolului 6 in cazul contenciosului administrativ (supra),
judecatorul european apreciaza ca aspectele de drept privat prevaleaza in cadrul
procedurii de imputare a sumei datorate, a Carel miza este „prin excelenta patri-
monialr §i al cdrei obiectiv principal consta „in repararea prejudiciului cauzat
colectivitatii de neglijenta gestionarului public in controalele pe care are obligatia sA
le efectueze" (§ 28). Pe scurt, Curtea european face abstractie de fictiunea clasicA
potrivit careia judecatorul financiar „se pronunta cu privire la gestiune, §i nu la
gestionar" (in aceea§i ordine de idei, Corn., Rap., 2 octombrie 1990, Muyldermans,
hotarare constatand solutionarea pe cale amiabila, 22 octombrie 1991, A. 214 B).
In mod remarcabil, Consiliul de Stat, revenind asupra jurisprudentei sale anterioare, in
care refuza aplicarea articolului 6 in cazul procedurii antrenate de gestiunea de fapt (CE,
6 ianuarie 1995, Nucci, Rec., 6 ; CE, 16 noiembrie 1998, Deltana si Perrin SRL, RFDA,
1999, 246), a recurs la o aplicare imediata si exacta a solutiei europene : „Judecatorul de
conturi, atunci cand stabileste gestiunea de fapt, apoi soldul contului acestei gestiuni de
fapt si ii imputa gestionarului datoria, solutioneaza, in cadrul fiecarei etape a acestei
proceduri, contestatii avand ca obiect drepturi si obligatii cu caracter civil" (CE,
30 decembrie 2003, Beausoleil si dna Richard, RFDA, 2004, 365, concl. M. Guyomar,
note A. Coutant). intr-adevar, decizia Richard-Dubarry (precit.) preciza ca nu se pune
problema unei scindari a procedurii antrenate de gestiunea de fapt si ca articolul 6 este
aplicabil tuturor etapelor acesteia.
Curtea de conturi, trebuie remarcat, care se pronunta impotriva aplicabilitatii articolului 6
in cazul jurisdictiei de conturi intr-o procedura antrenata de o gestiune de fapt, pare destul
de izolata de acum inainte (11 martie si 29 aprilie 1993, Carignon, 4 mai 1993, comuna La
Ciotat, D, 1993, 534, note J. Magnet).
Pentru a tine seama de decizia Martinie (precit.), Consiliul de Stat trebuie in prezent sa-si
reconsidere jurisprudenta in care refuza aplicarea articolului 6 in cazul procedurii de
verificare a gestiunii gestionarilor conturilor publice (CE, 19 iunie 1991, orasul Annecy,
Rec., p. 242, RFDA, 1992, p. 521, cron. H. Labayle si F. Sudre; CE, 3 aprilie 1998,
dna Barthelemy, concl. M. Lamy, RFDA, 1998, p. 1040 ; CE, 27 octombrie 2000,
dna Desvigne, RFDA, 2001, 737, concl. A. Seban) ; aceeasi solulie este valabila si in cazul
procedurii de verificare a gestiunii privind utilizarea resurselor colectate de la contribuabili
de unele asociatii recunoscute ca find de utilitate publica (CE, 19 ianuarie 2000, societatea
International Development Communication, AJDA, 2000, p. 358, concl. R. Schwartz, JCP,
2000, II, 10381, not S. Damarey). Cu privire la procedura aplicarii amenzii, infra, nr. 209.
Z.M47.1' Excludere. - Exagerand putin, am fi tentali sa spunem ca tot ce nu este „penal"
(infra, nr. 208) este astazi „civil", in sensul articolului 6, § 1, deoarece notiunea de
„drepturi §i obligatii cu caracter civil", datoritA plasticitatii sale, pare sa aiba o
DREPTURILE GARANTATE 257
vocatie „atotcuprinzatoare". Totu5i, afirmand recent ca principiul interpretArii evolutive
a notiunilor autonome ale Conventiei „nu autorizeaza Curtea sa interpreteze articolul
6, § 1 ca §i cand adjectivul «civil», cu limitele pe care le impune in mod necesar
categoriei de .drepturi §i obligatii» careia i se aplica acest articol, nu ar figura in
text", judecatorul european pare sa vrea sa „ferece" sfera de aplicare „civild" a
articolului 6 (Ferrazzini contra Italia, 12 iulie 2001, § 30, JCP G, 2002, I, 105, nr. 6,
cron. F. Sudre). RAman astfel unele zone care sunt excluse din sfera procesului
echitabil.
1) In prezent, sunt excluse din sfera de aplicare a articolului 6 procedurile
calificate de judecatorul european „ca find de nature administrativd §i discretionara" ,
implicand exercitiul prerogativelor de putere publicd. Sunt in aceasta situatie, conform
unei jurisprudente constante (Shouten §i Meldrum contra Olanda, 9 decembrie 1994,
A. 304, § 50, JCP G, 1995, I, 3823, nr. 12, cron. F. Sudre ; dec. 5 octombrie 1999,
Grantzner contra Franta), unele proceduri relative la obligatiile fiscale. In aceasta
materie, „faptul de a demonstra ca un litigiu are nature «patrimoniald» nu este
suficient in sine pentru a antrena aplicabilitatea articolului 6, § 1 sub aspectul sau
.civib>" (Ferrazzini, precit., § 25), Curtea europeand considerand cd. „materia fiscalA
apartine nucleului dur al prerogativelor de putere publicd, caracterul public al
raportului dintre contribuabil §i colectivitate pastranduli predominanla" (ibidem, § 29).
Este dificil de inteles de ce este necesard privarea contribuabililor de garantiile
procedurale elementare consacrate de articolul 6 pentru a mentine puterea statului de
a impune o obligatie fiscalA, cu atat mai mult cu cat Curtea admite, de altfel, ca
sanctiunile fiscale intra in sfera de incidents a articolului 6, in cadrul „materiei
penale" (infra, nr. 209).
Consiliul de Stat se pronunta in acelasi sens, apreciind ca „judecatorul fiscal nu statueaza
nici asupra unor contestatii privind drepturi si obligatii cu caracter civil, nici asupra unor
acuzatii in materie penala" (CE, 2 iunie 1989, Bussoz, Rec., p. 563 ; CE, 28 aprilie 1993,
Legros, RJF, 06/93, p. 487), deli el aplica o legislatie avand ca efect privarea retroactive
a contribuabilului de posibilitatea de a obtine descarcarea de o obligatie fiscala (CE,
21 decembrie 2001, SCI Le Complexe, Rec., p. 663). In ceea ce o priveste, Curtea de casatie
este mai indrazneata decat judecatorul european, apreciind ca articolul 6 este aplicabil, in
temeiul implicit al „materiei civile", contenciosului privind baza de impozitare (Cass. corn.,
4 ianuarie 1994, Bruyelle, RJF, 1994, 498) si, in general, intregului contencios fiscal (Cass.
Ass. Plen., 14 iunie 1996, Kloeckner, JCP G, 1996, II, 22692, concl. Y. Monnet).
Aceea§i sqlutie a excluderii se aplicA in materie de verificarea legalitatii situatiei
competente sa verifice legalitatea situatiei strainilor, pentru procedurile de acordare a
azilului politic (Com., dec. 16 octombrie 1986, Lukka, DR, 50, 268) sau de indepartare
de pe teritoriul national (expulzare : Corn., dec. 2 mai 1979, Singh Uppal, DR, 17, 165 ;
extradare : dec. 16 aprilie 2002, Penafiel Salgado contra Spania, nr. 65964/01). Prin
hotArarea sa in cauza Maouia contra Franta (Marea Camera, 5 octombrie 2000, D, 2001,
rez., p. 2346, obs. B. de Lamy), Curtea i§i confirms jurisprudenta anterioarA §i apreciazd
ca o procedura de ridicare a interdictiei de a se afla pe teritoriul francez nu tine nici de
„materia civild", de§i ar putea antrena consecinte importante cu privire la viata privatA §i
de famine a persoanei in cauza, nici de „materia penald", find vorba despre „o masurd
preventiva specified in materie de verificare a legalitatatii situatiei strainilor".
258 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
Consiliul de Stat apreciazg, de asemenea, cg este vorba de mgsuri de politie care ies din
sfera de aplicabilitate a articolului 6 (spre exemplu, CE, 7 noiembrie 1990, dna Serwaah,
Rec., 311 ; CE, dl Simozrag, 29 decembrie 1997, nr. 165590 ; CE, 28 aprilie 2000, dna
Aiyu Qu, RFDA, 2000, 707). In acelasi spirit, Curtea de casatie considerg cg articolul 6
este inaplicabil in cazul unei proceduri de ridicare a interdictiei definitive de a se afla pe
teritoriul francez (Cass. crim., 4 mai 2000. D, 2000, nr. 23, p. IX); se pare totusi cg
interdictia de a se afla pe teritoriul francez, pronuntatg de judecator intr-o cauza penall
algturi de pedeapsa cu inchisoarea, constituie, de fapt, o pedeaps1 accesorie. Pe de altg
parte, Curtea europeang a precizat el legea nr. 2003-1119 din 26 noiembrie 2003, care
restrange conditiile in care se poate pronunta impotriva unui strain o pedeapsg com-
plementary de interdictie de a se afla pe teritoriul francez si exclude patru categorii de
persoane din sistemul „dublei incrimingri", previne fad putintg de tagada riscurile de
neconcordantg cu articolul 8 din Conventie (dec. 11 martie 2004, Achour contra Emilia,
nr. 67335/01).
In sfarsit, prin efectul jurisprudentei Pellegrin (supra, nr. 206), functionarii care
participa la exercitiul puterii publice raman in afara sferei de protectie a articolului 6.
Cu toate acestea, efectul exceptiei „Pellegrin" este limitat semnificativ de jurisprudenta
de ultima ors, criteriul „participarii la exercitiul puterii publice" neparand sa permita
excluderea din sfera articolului 6 decat in cazul in care litigiul vizeaza recrutarea,
activitatea sau Incetarea activitatii unui functionar, si nu insusi exercitiul funcliei
(dec. 7 octombrie 2003, Richard-Dubarry contra Franta, si dec. 13 ianuarie 2004,
Martinie contra Franta, precit., nr. 206). Totusi, distinctia dintre functionarii de
conducere si functionarii de executie - care se justifica atunci cand este utilizata in
cadrul comunitar pentru a defini exceptiile privind libera circulatie a persoanelor - nu
ni se pare foarte pertinenta pentru determinarea garantiilor procedurale aplicabile
functionarilor publici.
2) Sprijinindu-se pe o distinclie discutabild intre drepturile „civile" si drepturile
„politice", Curtea europeana considers, de asemenea, ca articolul 6 nu este aplicabil
contenciosului electoral, in temeiul faptului ca dreptul in cauza (dreptul de a candida
si de a fi ales) este un drept cu caracter politic, strans legat de sistemul electoral, si
nu un drept „civil", in sensul articolului 6 (Pierre-Bloch contra Franta, 21 octombrie
1997, RFDA, 1998, 999, note P. Jan; AJDA, 1998, 65, note L. Burgorgue-Larsen ;
JTDE, 1998, 106, note S. Priso). Consiliul de Stat adopts o interpretare similara cu
privire la contestatiile relative la inscrierea pe listele electorale (CE, 30 octombrie
1998, Sarran, RFDA, 1998, 1081, concl. C. Maugile).
Asadar, exists un contencios de „pur" drept public si zone Intregi de intervenlie
statala omise in continuare din sfera de aplicare a principiului procesului echitabil.
Aceasta situatie de excludere, care atinge patru categorii principale de justitiabili -
contribuabilii, strainii, functionarii de conducere, alegatorii -, conduce la un rezultat
cel putin ciudat in raport cu idealul de justitie reprezentat de procesul „echitabil".
2. Materia penala
21:16 Criterii. - Aplicabilitatea articolului 6 in materie penala presupune in primul
rand existenta unei „acuzatii". Aceasta notiune „autonomy" se defineste drept „notificarea
oficiala, emanand de la autoritatea competenta, a reprosarii faptului de a fi savarsit
o infractiune penala" (Deweer, 27 februarie 1980, A. 35, § 42, JDI, 1982, 197,
DREPTURILE GARANTATE 259
obs. P. Rolland) si trimite la ideea de „repercusiuni importante asupra situatiei"
persoanei in cauza (spre exemplu, Serves contra Franta, 20 octombrie 1997, cu
privire la o citatie de a se prezenta ca martor). Cat priveste „materia penala", Curtea
europeand a definit-o in decizia sa Engel si altii contra Olanda, din 8 iunie 1976,
(GACEDH, nr. 4: sanctiuni disciplinare impotriva unor soldati olandezi care isi
Indeplineau serviciul militar) in baza a trei criterii: incadrarea data de legislatia
interns a statului in cauza (care nu are decat o valoare relative), natura insasi a
infractiunii - si anume incalcarea unei norme generale cu caracter atat preventiv, cat si
represiv gravitatea sanctiunii atrase. Ultimele doua criterii sunt in principiu
alternative, si nu cumulative, insa Curtea nu respinge ideea ca, in cazul in care
analiza fiecarui criteriu nu permite desprinderea unei concluzii dare, sa procedeze la o
„abordare cumulativd" (spre exemplu, Bendedoun, 24 februarie 1994, GACEDH, nr. 22).
2U Extindere. - Hofararea Engel declanseaza astfel o miscare de „penalizare",
care considers ca o norma ce nu se regaseste in ansamblul „dreptului penal national"
poate sa fie totusi inclusa in sfera „materiei penale", in sensul articolului 6, § 1.
Dupa ce aplicase aceasta jurisprudenta in cazul acliunilor disciplinare Indreptate
impotriva militarilor (protectia articolului 6, § 1 intervine asadar in cazul membrilor
fortelor armate ; in acelasi sens, CDO, nr. 265/1987, Vuolanne contra Finlanda,
7 aprilie 1989, A/44/40, anexa X, sectiunea J), Curtea a extins-o in principal asupra
sanctiunilor administrative (Oztiirk, 21 februarie 1984, GACEDH, nr. 21) si a sanctiunilor
fiscale (Bendedoun, 24 februarie 1994, GACEDH, nr. 22).
1) Sancliunile administrative. Atat judecatorul national, cat si judecatorul comunitar
au aderat treptat la miscarea de „penalizare" a sanctiunilor administrative, initiate de
judecatorul european.
In cazul retragerii de puncte din permisul de conducere, judecatorul european, spre
deosebire de judecatorul francez, care vedea in aceasta masura o sanctiune administrative
(Cass. crim., 11 ianuarie 1995, Malige; CE, 8 decembrie 1995, Miscarea de apgrare a
automobilistilor, RFDA, 1996, p. 166), apreciazd ca ea se 1nrudeste cu „o pedeapsg
accesorie", datoritg „caracterului sau represiv si preventiv", considerand in acelasi timp
cg respects garantiile prevgzute de articolul 6 (Malige contra Franta, 23 septembrie 1998,
§ 39, JCP G, 1999, II, 10086, note F. Sudre ; infra, nr. 212). Consiliul de Stat a aderat la
aceasta interpretare (CE, Aviz, 27 septembrie 1999, Rouxel, nr. 208242), la fel ca si
Consiliul constitutional (16 iunie 1999, dec. nr. 99-411 DC, Lege prevIzand diverse masuri
cu privire la siguranta rutierg, AJDA, 1999, p. 736, cron. J.-E. Schoettl, p. 694 ; D, 1999,
JP, 589, note Y. Mayaud ; RDP, 2000, p. 68, Cron. D. Rousseau). Dupg cum se stie,
Consiliul constitutional apreciazg cg principiile de bazg ale dreptului represiv, Intemeiate
pe articolul 8 al Declaratiei din 1789, se aplica oricarei sanctiuni „avand caracterul unei
pedepse" - chiar si atunci and aceasta sanctiune nu ar fi fost pronuntatg de o autoritate
jurisdictionala - si, prin urmare, si sanctiunilor administrative (30 decembrie 1987,
dec. nr 82-237 DC, Legea financiarg modif. pe 1987, Rec., 66 ; 29 decembrie 1989, dec.
nr. 89-268 DC, Legea privind extinderea prerogativelor COB, Rec., 110).
In opinia Consiliului de Stat, contributia specialg in beneficiul Biroului de emigrgri
internationale, in cazul angajgrii ilegale a unui muncitor strain (art. L. 341. 6 Codul
muncii), are „caracterul unei pedepse" si tine de „materia penala", in sensul articolului 6
(CE, 28 iulie 1999, Grupul de interes economic Mumm-Perrier-Jouet, AJDA, 1999, p. 835,
cron. P. Fombeur si M. Guyomar, p. 783 ; Curtea de apel administrativg Lyon, 1 aprilie
1997, Zekri, AJDA, 1997, 512).
260 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
Mai presus de toate, este incontestabil de acum inainte faptul cA autoritatile
administrative independente care exercita o prerogativA represiva intra in sfera de
incidenta a articolului 6 (infra, nr. 210). Devansand judecatorul european (dec.
27 august 2002, Didier, nr. 58188/00, RDP, 2003-3, obs. G. Gonzalez : Consiliul
pietelor financiare), atat judecatorul judiciar intern, cat si judecatorul administrativ
intern admit ca sanctiunile pecuniare pronuntate de aceste autoritati constituie „sanctiuni
penale".
Judecatorul judiciar s-a angajat cel dintai pe calea „penalizArii", cu privire la COB (CA
Paris, 14 mai 1997, Soc. Compagnie generale d'immobilier Georges V si altii contra Agent
judecatoresc al Trezoreriei, D, 1998, 137, nota M.-L. Niboyet ; Cass. corn., 1 decembrie
1998, Oury, JCP, 1999, II, 10057, nota E. Garaud ; Cass. Ass. Plen., 5 februarie 1999,
COB contra Oury, Gaz• Pal., 24-25 februarie 1999, p. 8, concl. M.-A. Lafortune, JCP,
1999, II, 10060, nota H. Matsopoulou), si stabileste principiul aplicabilitatii articolului 6
„materie penala" in cazul tuturor autoritatilor de reglementare subordonate (cu privire la
Consiliul concurentei : CA Paris, 15 iunie 1999, SA Canal Plus, JCP G, 2000, II, 10254,
nota J.-C. Fourgoux ; Cass. corn., 5 octombrie 1999, Campenon Bernard SGE, JCP G,
2000, II, 10255, nota E. Cadou ; Cass. corn., 9 octombrie 2001, SA Unibeton, JCP G,
2001, IV, 2870).
Jurisprudenta Consiliului de Stat este mai nuantatA. Acesta din urma a favorizat initial
criteriul organic de jurisdictie (CE, Aviz, 31 martie 1995, SRL Autolndustrie Meric, RJF,
1995, p. 236, concl. J. Arrighi de Casanova ; AJDA, 1995, p. 739, nota M. Dreyfuss ; G.
Cohen-Jonathan, RUDH, 1995, p. 120) si a apreciat ca articolul 6 este inaplicabil unei
decizii ce nu emana de la o instants si, prin urmare, autoritatilor administrative care
pronunta sanctiuni (CE, Ass., 1 martie 1991, Le Cun, RFDA, 1991, p. 612, concl.
M. de Saint-Pulgent). Ulterior, prin hotararea Didier (CE, 3 decembrie 1999, Didier, RFDA,
2000, p. 584, concl. A. Seban, JCP G, 2000, II, 10267, nota F. Sudre, AJDA, 2000,
p. 172, cron. M. Guyomar si P. Collin, p. 120), Consiliul de Stat abandoneaza criteriul
organic si se raliaza interpretarii europene a articolului 6, § 1, considerand ca aceasta
dispozitie poate fi aplicata Consiliului pietelor financiare. Cu toate acestea, aplicarea
articolului 6, § 1 in cazul autoritatilor administrative independente nu are caracter general,
ci este subordonata indeplinirii a doua criterii principale. Primul criteriu este cel al naturii
atributiilor : aceasta implica existenta unei prerogative de sanctionare tinand de materia
penala, in sensul articolului 6. In consecinta, in cazul in care masura adoptatA nu are
caracter de sanctiune, articolul 6, § 1 nu se aplica in latura sa civila (CE, Ass., 3 decembrie
1999, Casa de credit mutual Bains-Tresbceuf, Rec., 397, cu privire la CNIL). Dupe cum
subliniaza in mod expres Consiliul de Stat in hotararea Soc. Athis, din 22 iunie 2001,
dispozitiile articolului 6 „nu consacra nici o regula sau nici un principiu a caror sfera de
aplicare s-ar extinde dincolo de procedurile contencioase desfasurate in fata jurisdictiilor
si care ar guverna elaborarea sau pronuntarea unor decizii de .catre autoritatile administrative
competente conform legii" (retragerea unei confirmari pronuntate de COB, RFDA, 2002-3,
509, concl. F. Lamy ; de asemenea, CE, 30 decembrie 2002, Soc. Vortex, cu privire la o
somatie a CSA). Al doilea criteriu se refers la natura viciului invocat, care trebuie sa
afecteze intreaga procedura si sa nu fie susceptibil de a fi inlaturat ulterior (spre exemplu,
lipsa de impartialitate). In aceste condilii, Consiliul de Stat considers organul administrativ
drept un „tribunal", in sensul dispozitiilor articolului 6, si apreciaza ca articolul 6 este
aplicabil in latura sa „penala" : de exemplu, in ceea ce priveste Consiliul pietelor financiare
(Didier, precit.), Autoritatea de reglementare a telecomunicatiilor (CE, 28 iulie 2000, Soc.
Copper Communication, nr. 199773), Consiliul superior al audiovizualului (CE, 29 iulie
2002, Asociatia Radio Deux couleurs, AJDA, 2003, 475, studiu J.-P. Thiellay), Comisia
DREPTURILE GARANTATE 261
de control al asigurarilor (CE, 23 octombrie 2002, Laurent, AJDA, 2002, 1492, nota
D. Costa) sau Consiliul de discipline a gestiunii financiare (CE, 31 martie 2004, Soc. Etna
Finance, nr. 243579, Rec. Tab. ; CE, 10 mai 2004, Credit du Nord, nr. 241587, Rec. Tab.).
Curtea europeana calificA, de asemenea, Consiliul pietelor financiare drept „tribunal", in
sensul „autonom" al articolului 6 (dec. 27 august 2002, Didier contra Fraljta, RDP,
2003-3, obs. G. Gonzalez; infra, nr. 211).
In ceea ce o priveste, dupe ce a apreciat ca articolul 6, § 1 nu este aplicabil in
materie de sanctionare a antantelor (art. 85 si urmatoarele, Tratatut CEE), din
moment ce Comisia Comunitatii Europene nu avea caracterul unei jurisdictii
(29 octombrie 1980, Fedetab, Rec., p. 3125 ; douA cauze, Solvay si Orkem, 18 octombrie
1989, Rev. Sc. Crim. Dr. pen. comp., 1990, p. 160, nota J.-C. Bonichot), CJCE reia
criteriile determinante ale „materiei penale", definite de Curtea europeanA a drepturilor
omului, si admite in mod explicit ca sanctiunile pecuniare aplicate in materie de
concurenta de Care Comisia Comunitatii Europene reprezinta sanctiuni penale, in
sensul articolului 6, § 1 din CEDO (CJCE, 17 decembrie 1998, Baustahhlgewebe
GmbH contra Comisie, C-185/95 P, Rec., 1-8417, DCDF, nr. 80 ; CJCE, 8 iulie
1999, Montecatini SpA contra Comisie, D-235/92 P, DCDF, nr. 81).
2) Sancliunile fiscale. Desi contenciosul fiscal nu intra in sfera de aplicare a
articolului 6 in latura sa „civila" (supra, nr. 207), sanctiunile fiscale sunt totusi
vizate de articolul 6 in temeiul laturii sale „penale". Prin hotararea sa de principiu
Bendedoun contra Franta, din 24 februarie 1994 (GACEDH, nr. 22), Curtea considerA,
intr-adevar, ca o procedura in fata judecatorului administrativ relative la o majorare
de impozite aplicata de fisc apartine „materiei penale", in sensul Conventiei, si
subliniaza indeosebi caracterul general al normei pertinente (art. 1729, § 1 din CGI),
care ii vizeaza „pe toti cetatenii in calitatea for de contribuabili" (§ 47), precum si
scopul represiv al respectivelor amenzi fiscale (a se vedea, de asemenea, A.P.M.P.
si T.P. contra Elvetia, 29 august 1997: amendA pentru frauds fiscale). Articolul 6
este, in egala masura., aplicabil procedurii fiscale necontencioase (Miailhe contra
Erato, 26 septembrie 1996: Curtea apreciaza cA „procedura in ansamblul sau" -
atat in fata Comisiei pentru infractiuni fiscale, cat si a judecAtorului sectiei penale -
respecta principiul contradictorialitatii ; dec. 11 ianuarie, Le Meignen contra Franta,
nr. 41544/98).
In avizul sau din 31 martie 1995, ministrul Bugetului contra Autolndustrie Meric SRL
(precit.), confirmat prin avizul sau Houdmond din 5 aprilie 1996 (RFDA, 1997, 35, nota
J. Petit, RFDA, 1997, 843), Consiliul de Stat apreciaza ca majorarile de impozite pentru
manopere frauduloase (art. 1729. 1, CGI) reprezinta „acuzatii in materie penala", intrand
in sfera de incidents a articolului 6, dar limiteaza aplicabilitatea acestei dispozitii la
procedurile contencioase desfasurate in fata instantelor, excluzand procedurile administrative
privind adoptarea sau pronuntarea sanctiunilor fiscale (CE, 27 martie 2000, Maurel et fits
SRL, nr. 187703. A se vedea L. Maublanc-Fernandez si J.-P. Maublanc, „Dynamique
europeenne et resistances internes : propos sur l'application de l'article 6, § 1 de la CEDH
en matiere fiscale", RFDA, 1995, p. 1181). Tot astfel, Curtea de casatie apreciaza ca
articolul 6 este aplicabil, in temeiul „materiei penale", in cazul sanctiunilor fiscale,
evidentiind caracterul „represiv" al acestora (Cass. corn., 29 aprilie 1997, Ferreira, JCP G,
1997. II. 22935, nota F. Sudre; RTDH, 1998, 169, nota J.-J. Louis), insa sectia sa
penala refuza sa recurga la aplicarea articolului 6 in cazul comisiei pentru infractiuni
262 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
fiscale, „care nu constituie un prim grad de jurisdictie, ci un organism consultativ menit
sg-si dea avizul ministrului de Finante cu privire la oportunitatea anchetelor" (Crim.,
16 mai 2001, D, 2001, IR, p. 2000).
Consiliul de Stat apreciaza ca articolul 6 este inaplicabil in cazul dobanzilor de intarziere,
intemeindu-se pe scopul reparator, si nu represiv al acestora (CE, Ass., Aviz, 12 aprilie 2002,
SA financiere Labeyrie, AJDA, 2002, nr. 5, 410, cron. M. Guyomar si P. Collin). Curtea
europeana admite si ea ca dobanzile de in'tarziere nu constituie o acuzatie in materie penalg,
in sensul articolului 6, § 1 (dec. 3 decembrie 2002, Mieg de Boofzheim contra Franta;
a se vedea totusi Viezier, 15 octombrie 2002, JCP G, 2003, I, 109, nr. 5, cron. F. Sudre).
3) Curtea europeana apreciaza in egala masura ca articolul 6 este aplicabil, in
latura sa „penala", in cazul sanctiunilor disciplinare pentru cei aflati in detentie,
afirmand cal „justitia nu trebuie sa se opreasca la poarta inchisorilor" (Campbell si
Fell, 28 iunie 1984, A. 80, § 69). Aceasta solutie a fost confirmata oficial prin
hotararea sa in cauza Ezeh si Connors contra Marea Britanie (Marea Camera,
9 octombrie 2003, RDP, 2004, 808, obs. C. Picheral), care, aplicand criteriile jurispru-
dentei Engel (supra, nr. 208) in vederea trasarti unei „linii de demarcatie intre <penal>,
si «disciplinar», stabileste CA o condamnare la zile de detentie suplitnentare constituie o
noua privare de libertate, aplicate in scop punitiv, si dobandeste un caracter penah".
Exigentele CEDO nu par a fi strain de revirimentul jurisprudential operat de Consiliul de
Stat prin deciziile plenului sau din 17 februarie 1995, Pascal Marie si Philippe Hardouin
(RFDA, 1995, p. 353, concl. P. Frydman ; RDP, 1995, p. 1338, note 0. Gohin). Renuntand
sa le mai califice drept mgsuri de ordine interioara, Consiliul de Stat apreciaza ca anumite
sanctiuni disciplinare (intr-un cadru penitenciar sau militar) sunt susceptibile de recurs in
fata judecgtorului pentru exces de putere: „Avand in vedere natura si gravitatea acestei
masuri, pedeapsa cu inchisoarea reprezinta o decizie susceptibill de a fi contestatg in fata
judecgtorului pentru exces de putere" (prima cauzg). Revenind asupra unei jurisprudente
constante (CE, 28 februarie 1996, Fauqueux, Rec., 52; CE, 6 iunie 2001, S, D, 2001,
jur., 2785, note M. Herzog-Evans; CE, 12 martie, 2003, Frerot, AJDA, 2003, 521),
Consiliul de Stat, urmand exemplul Curtii administrative de apel din Paris (CAA Paris,
5 noiembrie 2002, Remli, D, 2003, 377, concl. J. -P. Demouveaux ; AJDA, 2002, 1372,
obs. E. Royer ; AJDA, 2003, 175, note D. Costa), adopts o solutie identica in ceea ce
priveste izolarea unui detinut impotriva vointei sale, deschizand astfel implicit detinutului
calea garantiilor procesului echitabil, indeosebi cea a contradictorialitgtii (CE, 30 iulie
2003, Remli, D, 2003, 2331, note M. Herzog-Evans ; AJDA, 2003, 2090, note D. Costa).
In schimb, sectia penala a Curtii de casatie apreciazg ca sanctiunea disciplinary de
incarcerare, insotita de refuzul de a reduce pedeapsa, nu reprezintg o sanctiune „penalg"
(Cass. crim., 27 martie 1997, Bull. Crim., nr. 128).
Se incadreaza, de asemenea, in „materia penala" dispozitiile cu caracter represiv
prevazute de dreptul vamal francez (Salabiaku, 7 octombrie 1988, A. 141 A ;
Funke, 25 februarie 1993, A. 256 A), sanctiunile aplicate infractiunilor impotriva
dreptului concurentei (Corn., Rap. 30 mai 1991, societatea Stenuit contra Franta,
Curtea, 27 februarie 1992, A. 232 A, solutionare pe tale amiabila), precum si
sanctiunile aplicate de o jurisdictie financiara (Guisset contra Franta, 26 septembrie
2000, RDP, 2001, 667, obs. H. Surrel).
In ceea ce priveste contenciosul financiar (a se vedea H. Surrel, „La publicite des audiences
et rapplicabilite de l'article 6 de la CEDH aux juridictions financieres", RFDA, 1999,
DREPTURILE GARANTATE 263
p. 1022), si exceptand latura „civilg" (supra, nr. 206), vom preciza ca, in fine, Consiliul
de Stat apreciazg ca articolul 6 este incident, in temeiul materiei penale, in cazul aplicarii
de amenzi de care Curtea de discipling bugetarg si financiarg (CE, 30 octombrie 1998,
Lorenzi, AJDA, 1998, p. 1047, RDP, 1999, p. 633, note G. Eckert ; in hotgrarea Guisset,
precit., Curtea europeang aplica jurisprudenla Lorenzi a Consiliului de Stat), precum si in
cazul aplicarii de amenzi pentru gestiune de fapt de cgtre judecgtorul de conturi (CE,
16 noiembrie 1998, SRL Deltana si dl Perrin, RFDA, 1999, p. 246 ; CE, 19 mai 2000,
Le Gall, D, 2000, IR, 267).
B. Regulile procesului echitabil
210 Jurisdictiile vizate. - 1) Articolul 6 din Conventie nu se aplica in mod
obligatoriu la toate nivelurile procedurale, in materie civila sau in materie penall. In
opinia judecatorului european, „articolul 6, § 1 priveste in primul rand jurisdictiile
de prima instanta (si) nu reclama existenta unor jurisdictii superioare" (De Cubber,
26 octombrie 1984, § 32). Dace jurisdictia ce a statuat in prima instanta reprezinta
o instanta de tip clasic, din punct de vedere formal si material, ea trebuie sa respecte
garantiile prevazute de articolul 6. Acestea se vor aplica, in acest caz, pe parcursul
tuturor etapelor procedurale. Desi articolul 6 nu reclama existenta a doua grade de
jurisdictie in materie civila, statul care a instituit jurisdictii de apel si de recurs
trebuie „sa vegheze ca justitiabilii sa beneficieze in fata acestora de garantiile
fundamentale ale articolului 6" (Delcourt, 17 ianuarie 1970, A. 11, § 25). Cu toate
acestea, caracterul echitabil al unui proces constituie obiectul unei aprecieri in
concreto, in functie de circumstantele particulare ale cauzei, si in globo, avandu-se in
vedere ansamblul procedurii. Astfel, judecatorul european are in vedere particularitatile
procedurilor de apel si de recurs (Delcourt, precit., § 26) si admite totodata Ca o
jurisdictie superioara poate „inlatura violarea initials a unei clauze a Conventiei", in
cazul unui viciu de natura procedurala (De Cubber, precit., § 33; Edwards,
16 decembrie 1992, A. 247 B) ; dimpotriva, un viciu de natura organics ce afecteaza
independenta sau impartialitatea tribunalului de prima instanta nu va putea fi corectat
de catre o jurisdictie superioara (De Cubber, precit., § 33 ; Riepan contra Austria,
14 noiembrie 2000, § 40-41).
In materie penala, articolul 2 din Protocolul 7 constituie o garantie suplimentara
a dreptului la un dublu grad de jurisdictie (Corn., dec. 26 octombrie 1995, EM contra
Norvegia, D. et R., 83 B, p. 5) ; este, de asemenea, cazul PIDCP (art. 14, § 5 ; a se
vedea CDO, nr. 253/1987, Kelly contra Jamaica, dec. 8 aprilie 1991, A/46/40, 251,
§ 5. 12)1 . Curtea europeana s-a pronuntat pentru prima data in aceasta privinta prin
hotararea sa Krombach contra Franta din 13 februarie 2001 (Rev. Sc. crim., 2001,
429, cron. F. Massias ; D, 2001, jur. 3302, note J.-P. Marguenaud), in care conchide
in sensul neconformitatii procedurii desfasurate in lipsa cu articolul 2 din Protocolul
7 (precum si cu articolul 6, § 3, infra, nr. 219).
Articolul 636 CPP interzice persoanelor judecate in lipsa sg declare recurs impotriva
hotararii de condamnare pronuntate de curtea cu jurati. Curtea arata ca declarana interpretative
1. Atat Convenlia (art. 3, Prot. 7), cat si Pactul (art. 14, § 6 ; a se vedea CDO, nr. 354/1989,
L. G. contra Mauritius, dec. 31 octombrie 1990, A/46/40, 312, § 5. 2) recunosc, in egalg
masurg, dreptul la despggubire in cazul unei erori judiciare.
 262 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
fiscale, „care nu constituie un prim grad de jurisdictie, ci un organism consultativ menit
sa-si dea avizul ministrului de Finante cu privire la oportunitatea anchetelor" (Crim.,
16 mai 2001, D, 2001, IR, p. 2000).
Consiliul de Stat apreciazg cA articolul 6 este inaplicabil in cazul dobanzilor de intarziere,
intemeindu-se pe scopul reparator, si nu represiv al acestora (CE, Ass., Aviz, 12 aprilie 2002,
SA financiere Labeyrie, AJDA, 2002, nr. 5, 410, cron. M. Guyomar si P. Collin). Curtea
europeang admite si ea cg dobanzile de intarziere nu constituie o acuzatie in materie penala,
in sensul articolului 6, § 1 (dec. 3 decembrie 2002, Mieg de Boofzheim contra Frantz ;
a se vedea totusi Viezier, 15 octombrie 2002, JCP G, 2003, I, 109, nr. 5, cron. F. Sudre).
3) Curtea europeana apreciaza in egala masura cA articolul 6 este aplicabil, in
latura sa „penala", in cazul sanctiunilor disciplinare pentru cei aflati in detentie,
afirmand ca „justitia nu trebuie sA se opreasca la poarta inchisorilor" (Campbell si
Fell, 28 iunie 1984, A. 80, § 69). Aceasta solutie a fost confirmatA oficial prin
hotararea sa in cauza Ezeh si Connors contra Marea Britanie (Marea Camera,
9 octombrie 2003, RDP, 2004, 808, obs. C. Picheral), care, aplicand criteriile jurispru-
dentei Engel (supra, nr. 208) in vederea trasArii unei „linii de demarcatie intre «penal>›
si «disciplinar., stabileste cA o condamnare la zile de detentie suplimentare constituie o
nouA privare de libertate, aplicatA in scop punitiv, si dobandeste un caracter venal"".
Exigentele CEDO nu par a fi strain de revirimentul jurisprudential operat de Consiliul de
Stat prin deciziile plenului sail din 17 februarie 1995, Pascal Marie si Philippe Hardouin
(RFDA, 1995, p. 353, concl. P. Frydman ; RDP, 1995, p. 1338, note 0. Gohin). Renuntand
sa le mai califice drept masuri de ordine interioarg, Consiliul de Stat apreciazg ca anumite
sanctiuni disciplinare (intr-un cadru penitenciar sau militar) sunt susceptibile de recurs in
fata judecatorului pentru exces de putere: „Avand in vedere natura si gravitatea acestei
masuri, pedeapsa cu inchisoarea reprezinta o decizie susceptibila de a fi contestatg in fata
judecatorului pentru exces de putere" (prima cauza). Revenind asupra unei jurisprudente
constante (CE, 28 februarie 1996, Fauqueux, Rec., 52; CE, 6 iunie 2001, S, D, 2001,
jur., 2785, note M. Herzog-Evans; CE, 12 martie, 2003, Frerot, AJDA, 2003, 521),
Consiliul de Stat, urmand exemplul Curtii administrative de apel din Paris (CAA Paris,
5 noiembrie 2002, Remli, D, 2003, 377, concl. J.-P. Demouveaux ; AJDA, 2002, 1372,
obs. E. Royer; AJDA, 2003, 175, note D. Costa), adopts o solutie identicg in ceea ce
priveste izolarea unui delinut impotriva vointei sale, deschizand astfel implicit detinutului
calea garantiilor procesului echitabil, indeosebi cea a contradictorialitatii (CE, 30 iulie
2003, Remli, D, 2003, 2331, note M. Herzog-Evans ; AJDA, 2003, 2090, note D. Costa).
In schimb, sectia penala a Curtii de casatie apreciaza cA sanctiunea disciplinarg de
incarcerare, insotita de refuzul de a reduce pedeapsa, nu reprezinta o sanctiune „penalg"
(Cass. crim., 27 martie 1997, Bull. Crim., nr. 128).
Se incadreaza, de asemenea, in „materia penalA" dispozitiile cu caracter represiv
prevAzute de dreptul vamal francez (Salabiaku, 7 octombrie 1988, A. 141 A;
Funke, 25 februarie 1993, A. 256 A), sanctiunile aplicate infractiunilor impotriva
dreptului concurentei (Com., Rap. 30 mai 1991, societatea Stenuit contra Franta,
Curtea, 27 februarie 1992, A. 232 A, solutionare pe cale amiabila), precum si
sanctiunile aplicate de o jurisdictie financiara (Guisset contra Franta, 26 septembrie
2000, RDP, 2001, 667, obs. H. Surrel).
In ceea ce priveste contenciosul financiar (a se vedea H. Surrel, „La publicite des audiences
et l'applicabilite de !'article 6 de la CEDH aux juridictions financieres", RFDA, 1999,
DREPTURILE GARANTATE 263
p. 1022), si excepLind
' latura „civila" (supra, nr. 206), vom preciza cg, in fine, Consiliul
de Stat apreciazg cg articolul 6 este incident, in temeiul materiei penale, in cazul aplicgrii
de amenzi de care Curtea de discipling bugetarg si financiara (CE, 30 octombrie 1998,
Lorenzi, AJDA, 1998, p. 1047, RDP, 1999, p. 633, note G. Eckert ; in hotgrarea Guisset,
precit., Curtea europeang aplicg jurisprudenta Lorenzi a Consiliului de Stat), precum si in
cazul aplicarii de amenzi pentru gestiune de fapt de care judecatorul de conturi (CE,
16 noiembrie 1998, SRL Deltana si dl Perrin, RFDA, 1999, p. 246 ; CE, 19 mai 2000,
Le Gall, D, 2000, IR, 267).
B. Regulile procesului echitabil
2111 Jurisdictille vizate. - 1) Articolul 6 din Conventie nu se aplica in mod
obligatoriu la toate nivelurile procedurale, in materie civila sau'in materie penala. In
opinia judecatorului european, „articolul 6, § 1 priveste in primul rand jurisdictiile
de prima instants (si) nu reclama existenta unor jurisdictii superioare" (De Cubber,
26 octombrie 1984, § 32). Dace jurisdictia ce a statuat in prima instants reprezinta
o instanta de tip clasic, din punct de vedere formal si material, ea trebuie sa respecte
garantiile prevazute de articolul 6. Acestea se vor aplica, in acest caz, pe parcursul
tuturor etapelor procedurale. Desi articolul 6 nu reclama existenta a doua grade de
jurisdictie in materie civilA, statul care a instituit jurisdictii de apel si de recurs
trebuie „sa vegheze ca justitiabilii sa beneficieze in fata acestora de garantiile
fundamentale ale articolului 6" (Delcourt, 17 ianuarie 1970, A. 11, § 25). Cu toate
acestea, caracterul echitabil al unui proces constituie obiectul unei aprecieri in
concreto, in functie de circumstantele particulare ale cauzei, si in globo, avandu-se in
vedere ansamblul procedurii. Astfel, judecatorul european are in vedere particularitAtile
procedurilor de apel si de recurs (Delcourt, precit., § 26) si admite totodata cA o
jurisdictie superioara poate „inlatura violarea initials a unei clauze a Conventiei", in
cazul unui viciu de natura procedurale (De Cubber, precit., § 33 ; Edwards,
16 decembrie 1992, A. 247 B) ; dimpotriva, un viciu de natura organics ce afecteaza
independenta sau impartialitatea tribunalului de prima instants nu va putea fi corectat
de care o jurisdictie superioara (De Cubber, precit., § 33 ; Riepan contra Austria,
14 noiembrie 2000, § 40-41).
In materie penala, articolul 2 din Protocolul 7 constituie o garantie suplimentara
a dreptului la un dublu grad de jurisdictie (Corn., dec. 26 octombrie 1995, EM contra
Norvegia, D. et R., 83 B, p. 5) ; este, de asemenea, cazul PIDCP (art. 14, § 5 ; a se
vedea CDO, nr. 253/1987, Kelly contra Jamaica, dec. 8 aprilie 1991, A/46/40, 251,
§ 5. 12)1 . Curtea europeana s-a pronuntat pentru prima data in aceasta privinta prin
hotararea sa Krombach contra Franta din 13 februarie 2001 (Rev. Sc. crim., 2001,
429, cron. F. Massias ; D, 2001, jur. 3302, note J.-P. Marguenaud), in care conchide
in sensul neconformitatii procedurii desfasurate in lipsa cu articolul 2 din Protocolul
7 (precum si cu articolul 6, § 3, infra, nr. 219).
Articolul 636 CPP interzice persoanelor judecate in lipsa sa declare recurs impotriva
hotararii de condamnare pronuntate de curtea cu jurati. Curtea arata el declaratia interpretativg
1. Atat Conventia (art. 3, Prot. 7), cat si Pactul (art. 14, § 6 ; a se vedea CDO, nr. 354/1989,
L. G. contra Mauritius, dec. 31 octombrie 1990, A/46/40, 312, § 5. 2) recunosc, in egara
masurg, dreptul la despagubire in cazul unei erori judiciare.

264 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
a articolului 2, § 1 facutd de Franta cu ocazia ratificarii Protocolului 7 (supra, nr. 48),
conform careia „verificarea de care o jurisdictie superioara se poate limita la un control
al aplicArii legii, ca in cazul recursului in casatie", nu vizeaza in nici un fel articolul 636
CPP si, evocand faptul ca statele dispun de o mare putere de apreciere in stabilirea
modalitatilor de exercitare a dreptului garantat de articolul 2 din Protocolul 7 (care trimite,
de altfel, la legea inter*, nu poate decat sa constate ca persoana judecata in lipsa nu are
posibilitatea de a obtine verificarea de catre o jurisdictie superioara a condamnarii sale.
2) in schimb, articolul 6 nu impune ca procedurile desfdsurate in prima instanta,
in materie civila sau penala, in fata unor organe ce nu apartin „structurilor judiciare
de drept comun" (Gustafson contra Suedia, 1 iulie 1997, § 45) - precum organele
administrative sau disciplinare sa indeplineasca conditiile reclamate de un proces
echitabil. Judecatorul european admite de multa vreme ca unele „imperative de
flexibilitate si de eficacitate" pot justifica interventia unor organe nonjurisdictionale
care nu prezinta garantiile prevazute de articolul 6 (Le Compte, Van Leuven si De
Meyere, 23 iunie 1981, GACEDH, nr. 17, § 51) : in acest caz, justitiabilul trebuie sa
dispuna de un drept de recurs in fata unui organ judecatoresc independent, care sa
dispuna de jurisdictie deplina (infra, nr. 212) si sä ofere garantiile prevazute de
articolul 6, § 1 (Albert si Le Compte contra Belgia, 10 februarie 1983, A. 58, § 29 ;
Helle contra Finlanda, 19 decembrie 1997, § 46).
Tribunalul de prima instanta al ComunitAtilor europene pune in practica aceasta jurisprudenta
pentru a respinge o actiune intemeiata pe incalcarea articolului 6 al CEDO, evidentiind
faptul ca prerogativele Comisiei Comunitatii, in cadrul procedurii de control asupra
antantelor, sunt supuse controlului unui organ jurisdictional independent, dispunand de o
competenta de plina jurisdictie - este vorba de TPI insusi (TPI, 14 mai 1998, Enso
Espanola contra Comisie, cauza T-348/94, Europe, iulie 1998, corn. nr. 230).
Dimpotriva, judecatorul national alege sa depaseasca prevederile CEDO atunci cand
impune fare nuantari o „jurisdictionalizare" a procedurii in fata instantelor profesionale
(Ordinul avocatilor : Cass. 1" civ., 31 martie 1998, L. si altii contra Proc. gen. de pe langa
CA Rennes, si 28 aprilie 1998, G contra C si altii, JCP, 1999, II, 10102, note
J. Pralus-Dupuy ; Cass. 1" civ., 5 octombrie 1999, C contra Proc. gen. de pe langA CA
Basse-Terre si D contra Proc. gen. de pe tang CA Douai, JCP, 1999, II, 10203, concl.
M. Jerry Saint-Rose) sau a autoritatilor administrative independente (hotararile citate,
supra, nr. 209), pe care articolul 6, § 1 al CEDO nu o reclama in nici un fel. Intr-adevar,
este limpede ca jurisprudenta europeand nu impune ca acestea din urma sa fie supuse
integral sau in parte dispozitiilor articolului 6, ()data ce deciziile pe care le adopts in cadrul
exercitarii prerogativelor for de a sanctiona pot fi deferite unui judecAtor care, pe de o
parte, respects el insusi ansamblul dispozitiilor articolului 6 - Consiliul de Stat (Consiliul
pietelor financiare), Curtea de apel Paris (COB, Consiliul concurentei), curtile de apel
(Consiliul Ordinului avocatilor) - si, pe de altA parte, exercita un control deplin in drept si
in fapt asupra deciziilor incriminate (infra, nr. 212). In opinia noastra, Consiliul de Stat
recurge la o aplicare corectA a articolului 6, § 1 atunci cand apreciaza ca verificarea pe care
o intreprinde cu privire la un recurs in contencios impotriva unei decizii a Consiliului
disciplinei gestiunii financiare, statuand in „materie penala", asigura respectarea garantiilor
prevazute de articolul 6, § 1, cu precadere a celei referitoare la publicitatea dezbaterilor
(CE, 10 mai 2004, Credit du Nord, nr. 241587, Rec. Tab.).
Cu toate acestea, jurisprudenta europeana pare nehotaratd, iar decizia de inadmisibilitate
Didier contra Franta, din 27 august 2002 (RDP, 2003, 697, obs. G. Gonzalez), In care
Curtea europeand se asigura ca procedura in fata Consiliului pietelor financiare indeplineste
exigentele impuse de articolul 6, starneste mirare.
-D'REPTURIEE GARANTATE 2:65
Pe de aka' parte, este cunoscut faptul (supra, nr. 209) ca „jurisdictionalizarea" nu priveste,
in opinia Consiliului de Stat, decat anumite autoritati administrative : cele ale caror decizii
nu Au caracter de sanctiune nu pot fi calificate drept „tribunate", in sensul articolului 6,
aceasta dispozitie nefiindu-le aplicabila (CE, 22 noiembrie 2000, Mutuelle Interjeunes,
AJDA, 2001, 387, concl. S. Boissard comisia de control al societatilor mutuale ; CE,
10 aprilie 2002, dna Zengerle, Societe civile immobiliere Katia, nr. 209476, Rec. : comisia
departamentald de organizare funciara ; CE, 27 iunie 2002, SA Guimathosa Dijori,
nr. 229187: comisia nationals pentru echipament comercial).
1. Garantille generale
221 Interpretarea dinamica. - Judecatorul european, recurgand in special la teoria
„elementelor inerente in mod necesar unui drept", utilizata si in materie de obligatii
pozitive (supra, nr. 164), a imbogatit substantial continutul dreptului la un proces
echitabil. Dreptul la un proces echitabil este astfel „recostruit" Ca un triptic. Laturii
centrale a garantiilor procedurale stricto sensu, enuntate de maniera implicita (egalitatea
armelor, infra, nr. 213) sau explicita (independenta si impartialitatea tribunalului,
publicitatea, celeritatea procedurii, infra, nr. 214-215) in textul articolului 6, i s-au
adaugat doua drepturi „materiale" : pe de o parte, dreptul de acces la un tribunal
(infra, nr. 212), iar pe de alta, dreptul la executarea hotararilor judecatoresti (infra,
nr. 216). Astfel, in hotararea sa Golder contra Marea Britanie, din 21 februarie 1975
(GACEDH, nr. 23), dupa ce a evidentiat faptul ca „preeminenta dreptului poate fi cu
greu conceputa fare posibilitatea de a avea accces la un tribunal" (§ 34), Curtea
afirma ca „acest drept de acces constituie un element inerent dreptului enuntat de
articolul 6, § 1" (§ 36). Printr-un rationament similar, intemeiat pe „caracterul
inerent", Curtea europeana apreciaza in hotararea sa Hornsby contra Grecia, din
19 martie 1997, ca „executarea unei decizii sau hotarari, indiferent de jurisdictia care
o pronunta, trebuie deci considerate parte integranta a procesului, in sensul articolului 6,
§ 1" (§ 40, GACEDH, nr. 28).
212 Dreptul de acces la un tribunal. - Dreptul la un proces echitabil cuprinde in
primul rand, dupa cum afirma importanta hotarare Golder din 21 februarie 1975
(GACEDH, nr. 23), „dreptul la un tribunal", care implied, in linii mari, dreptul de a
avea un acces concret si efectiv la un tribunal.
Dreptul la un recurs efectiv in fata unei jurisdictii competente a fost recunoscut de CJCE
in numele principiilor generale de drept a caror respectare o asigura (supra, nr. 98),
intemeindu-se pe traditiile constitutionale comune ale statelor membre si pe articolele 6 si
13 din CEDO (CJCE, 15 mai 1986, Johnston, cauza 222/84, Rec., 1651). TPI face
referire, in plus, la CCDF (art. 47) (TPI, 3 mai 2002, Jego-Quere et Cie SA contra
Comisie, cauza T-177/01, D, 2002, Rez. 2575, obs. M. Sousse).
Consiliul constitutional consacra dreptul de a exercita un recurs efectiv in fata unei
jurisdictii in baza articolului 16 al Declaratiei din 1789 (dec. 96-373 DC, 9 aprilie
1996, Autonomia Polineziei franceze, AJDA, 1996, 371, obs. 0. Schramek). Consiliul
de Stat procedeaza in aceeasi maniera si, desi recurge la o formulare „europeand"
pentru a preciza ca dreptul la un recurs jurisdictional efectiv nu poate fi atins in „insasi
substanta sa", nu ezita sa afirme ca. „dreptul la un proces echitabil (este) reamintit de
articolul 6, § 1" ! (CE, 21 decembrie 2001, Hoffman, nr. 222862, RFDA, 2002, 1115,
cron. L. Sermet).
 MG...1111V11.11.• 1111.1V111,11:711.; DICUPTITIMI(JR OMULTA
1) Exigentele derivand din dreptul de acces la un tribunal
a) Un tribunal cu deplina jurisdictie. „Tribunalur nu reprezinta in mod necesar
o jurisdictie de tip clasic si dobandeste o acceptiune „autonomy", in sensul Conventiei
(dec. 27 august 2002, Didier contra Franta, precit., nr. 210: Curtea califica drept
„tribunal" Consiliul pietelor financiare). „Tribunalul" este caracterizat, in plan material,
prin functia sa jurisdictionala : „solutionarea, pe baza normelor de drept si in urma
unei proceduri organizate, a oricArei chestiuni ce intra in competenta sa" (Sramek,
22 octombrie 1984, A. 84, § 36, JDI, 1985, 1070, obs. P. Tavernier, cu privire la
Autoritatea regionala a tranzactiilor imobiliare din Tirol). Ceea ce presupune, conform
terminologiei Curtii, „un organ judiciar cu jurisdictie deplinA" (Albert si Le Compte,
10 februarie 1983, A. 58, § 29, AFDI, 1984, 447, obs. R. Pelloux). Controlul
judecdtorului nu trebuie sa fie prea limitat, caci altfel ar fi golit de substanta dreptul
de acces la un tribunal (un control restrans la examinarea motivatiei faptelor si Ia
corectitudinea procedurii nu este suficient, Obermeier, 28 iunie 1990, A. 179, § 70) ;
in linii mari, este important sa se exercite un control complet al legalitAtii, iar
judecatorul national sa fie competent „in privinta chestiunilor de fapt,,, precum si in
privinta chestiunilor de drept" (Zumtobel, 21 septembrie 1993, A. 268). In consecinta,
competenta de a decide - si, mai precis, prerogativa de a pronunta „o decizie obligatorie,
pe care o autoritate nonjudiciara nu ar avea competenta sa o modifice" - este inerentA
notiunii insesi de tribunal (Van den Hurk contra Olanda, 19 aprilie 1994, A. 288, § 45 ;
Benthem, 23 octombrie 1985, A. 97).
Pe aceasta bazg, Curtea europeang a procedat Ia o condamnare de principiu a mecanismului
de trimitere prejudiciarg de la judecatorul administrativ francez la ministrul Afacerilor
Externe, in vederea interpretgrii tratatelor internationale, in decizia Beaumartin din
24 noiembrie 1994 (A. 296 B, D, 1995, J, 235, notA X. Pretot) Consiliul de Stat,
abdicand in respectiva circumstantg de la misiunea sa de a judeca §i neflind independent
fata de executiv, nu ar putea merita calificarea drept „tribunal" (Consiliul de Stat anticipase
aceasta condamnare recunoscanduli competenta de a interpreta tratatele internationale ;
Gisti, 29 iunie 1990, Leb., p. 171). Ca urmare a hotgrArii Beaumartin, Curtea de casalie
si-a recunoscut ea o competentg similarg (Cass. civ., 19 decembrie 1995, Banca africang
de dezvoltare, RGDIP, 1996, 867, obs. D. Alland, 599). Prin hotgrarea sa din 13 februarie
2003 in cauza Chevrol contra Franta (D, 2003, 931, notA H. Moutouh), Curtea europeang
i§i extinde jurisprudenta Beaumartin la chestiunea aprecierii conditiei de reciprocitate in
aplicarea unui tratat international, inscrisg in articolul 55 din Constitulie (supra, nr. 43),
sanctioneazg practica trimiterii prejudiciare urmatg. de Consiliul de Stat, care „se obligg
sa respecte obligatoriu" avizul ministrului Afacerilor Externe, aviz care nu este supus nici
criticii, nici unei dezbateri contradictorii. Pozitia sectiei intai civile a Curtii de casalie,
potrivit cgreia conditia reciprocitAtii este sau nu Indeplinitg dupg cum guvernul a adoptat
sau nu iniliativa fie de a denunla o convenlie, fie de a-i suspenda aplicarea, pare mai
conformg exigentelor europene (Cass. 1" civ., 6 martie 1984, dna Kappy, RGDIP, 1985,
Cass. 1" civ., 23 martie 1994, N'Guyen Duy Thong, Bull., nr. 105).
in materie penala, mai precis, recursul de „jurisdictie deplina" presupune Ca
judecatorul sA detina „prerogativa de a reforma, in toate privintele, atat in fapt, cat
si in drept, hotararea pronuntata" (Schmautzer altii, 23 octombrie 1995, A. 328 A,
cu privire la sanctiunile administrative pentru infractiuni rutiere). Cu toate acestea,
Curtea europeana apreciazA ca sistemul francez de retragere de puncte din permisul
de conducere garanteaza un control jurisdictional suficient din perspectiva articolului 6,
MEP-MR[12T °AKAN TATt Z01
chiar data judecatorul sectiei penale exercita un control cu privire la vinovatia
persoanei in cauza, si nu la amploarea sanctiunii de retragere de puncte din permisul
de conducere, pe care nu o poate individualiza, adaptand-o circumstantelor
personalitatii delincventului (Malige contra Franta, 23 septembrie 1998, JCP G,
1999, II, 10086, nota F. Sudre) ; Consiliul de Stat (CE, Aviz, 27 septembrie 1999,
Rouxel, nr. 208242) si Consiliul constitutional (dec. nr. 99-411 DC, 16 iunie 1999) au
preluat aceasta analiza (supra, nr. 209). Avand in vedere aceasta jurisprudenta,
putem considera ca judecatorul national trebuie sa beneficieze de o plenitudine de
competentd si de prerogative de reformare, inclusiv de substituire, in cazul sanctiunilor
tinand de „materia penala", cu exceptia celor pentru care legea insasi prevede criterii
de individualizare.
Curtea de casalie pare sg depg§easca jurisprudenta europeang in materie de sanctiuni
fiscale, afirmand ca „un recurs de jurisdictie depling" trebuie sg permitg „tribunalului sa
se pronunte asupra temeiului si valorii amenzii" (Cass. corn., Ferreira, 29 aprilie 1997,
supra, nr. 209) ; Cass. corn., 17 noiembrie 1998, Dupuis, Rev. gen. des procedures, 1999,
p. 237, flora J. Lamarque ; Cass. corn. 1 iunie 1999, Hascoet, Europe, 1999, corn. nr.
310) ; in schimb, Consiliul de Stat afirmg cg dispozitiile articolului 6 nu presupun ca
judecatorul fiscal sg poata adapta sanctiunile fiscale pentru a lua in calcul gravitatea
abaterii comise de contribuabil (CE, Aviz, 8 iulie 1998, M. Fattell, nr. 195664, JO,
15 octombrie 1998, 15619; CE, 17 decembrie 2003, Nguyen, nr. 247988, Rec. Tab.).
Comisia europeang a drepturilor omului pare sg impgrtg§easca acest ultim punct de vedere
(dec. 29 iunie 1998, Taddei contra Franta, Dec. et Rapp., 94 A, p. 108).
b) Un acces efectiv la judeciitor. Dreptul de acces la un tribunal este inteles, in
cadrul dreptului european, ca un drept de acces concret §i efectiv, care presupune ca
justitiabilul „sA beneficieze de o posibilitate clarA concretA de a contesta un act
constituind o atingere adusa drepturilor sale" (Bellet contra Franta, 4 decembrie
1995, § 36, JCP, 1996, II, 22648, notA M. Harichaux).
- Justitiabilul trebuie sa dispuna de mijloacele concrete de a ajunge in fata
judecAtorului si, in primul rand, sa beneficieze de asistenta unui avocat in cadrul
procedurii judiciare. Desi dreptul la asistenta judiciary gratuity nu este garantat
expres decat in cazul procedurilor penale (art. 6, § 3 c, infra, nr. 219), judecatorul
european considera totusi ca imposibilitatea de a beneficia de asistenta judiciary
gratuity in cadrul unei proceduri „civile" incalcA „dreptul de acces la un tribunal" in
cazul in care complexitatea procedurii sau a cauzei face ca aceasta asistenta sa fie
indispensabila sau atunci cand legea prevede reprezentarea de catre un avocat (Airey,
9 octombrie 1979, A. 32, GACEDH, nr. 2) ; pe deasupra, lipsa asistentei judiciare
poate antrena un dezechilibru al egalitatii armelor (Bertuzzi contra Franta,
13 februarie 2003 ; infra, nr. 213).
Remarcam totui, in aceasta materie, o inflexibilitate regretabilg a jurisprudentei europene.
Curtea europeang a considerat initial cg, in cazul unei proceduri in care reprezentarea de
cgtre un avocat este obligatorie, refuzul de a acorda asistenta judiciary pe motiv cg pretentia
nu pare justificatg aduce atingere substantei inse§i a dreptului reclamantului de a avea acces
la un tribunal (Aerts contra Belgia, 30 iulie 1998, D, 1998, Act. nr 38, obs. F. Rollin) ;
ulterior, ea a admis faptul ca respingerea cererii din lipsa unui motiv intemeiat de casatie este
conformg cu articolul 6, mai intai in cadrul unei proceduri farg reprezentare obligatorie (in
 L(35 REGIMUL JURIDrC AL DREPTURTEOR Olattfl
materie de asistenta educative), °data, ce un asemenea refuz nu impiedica ipso facto
exercitarea unei cal de atac (Gnahore contra Franta, 19 septembrie 2000, RDP, 2001, 682,
obs. A. Gouttenoire-Cornut), apoi in cadrul unei proceduri in care reprezentarea este
obligatorie (divort ; Del Sol contra Franla, 26 februarie 2002, RDP, 2003-3, note
A. Gouttenoire). Curtea reline principiul conform caruia un sistem de acordare selective
a asistenlei judiciare nu este in sine contrar articolului 6, dace ofera garantii substantiate
in vederea protejarii justitiabililor contra arbitrarului (Del Sol, precit. ; Santambrogio
contra Italia, 21 septembrie 2004). 0 asemenea solutie, care nu ii supune decat pe cei mai
lipsiti de mijloace de aparare unei verificari prealabile a intemeierii actiunii tor, aduce
atingere egalitAtii justitiabililor.
Obligatia de a fi asistat de un avocat pentru a to adresa unei jurisdictii supreme nu
este incompatibila cu dreptul de acces la un tribunal (Gillow contra Marea Britanie,
24 noiembrie 1986, A. 109, § 69). Aceasta este opinia Curtii europene cu privire la
obligalia de a fi reprezentat de un avocat acreditat in fata Curtii de casatie (Meftah,
26 iulie 2002, JCP G, 2003, I, 109, nr. 14, cron. F. Sudre) si in fala Consiliului de
Stat (dec. 6 martie 2003, G.L. si S.L. contra Franla), specificitatea procedurii
justificand „rezervarea monopolului pledoariei pentru avocalii specializati".
Pe de alts parte, judecatorul european apreciaza ca articolul 575 CPP, care, exceptand
sapte cazuri enumerate limitativ, subordoneaza dreptul partii civile de a formula un recurs
in casatie impotriva unei hotArari a Camerei de acuzare exercitarii acestei cal de atac de
Care ministerul public, nu aduce atingere substantei insesi a dreptului justitiabilului de a
avea acces la un tribunal (Berger contra Franta, 3 decembrie 2002, RDP, 2003-3, obs.
C. Hugon). Curtea europeana se arata sensibila aici la pozitia accesorie rezervata actiunii
civile in cadrul procesului penal, care nu autorizeaza partea civila sa dispuna de un drept
neingradit de a exercita recursul in casatie impotriva unor hotArari de neincepere a urmaririi
penale pronuntate de camera de instructie ; pe de alts parte, ea constata ca partea civila isi
pastreaza totusi posibilitatea de a actiona in vederea obtinerii unei reparatii in fata
jurisdictiilor civile (in acelasi sens, Cass. trim., 23 noiembrie 1999, Bull., nr. 268).
Nu putem totusi sa nu rAmanem surprinsi tend Curtea europeana refuza sä
deducA, in temeiul dreptului de acces la un tribunal, obligalia statelor de a permite
intervenlia in cadrul procedurii a terlilor ale cAror drepturi ar putea suferi o atingere
in urma pronuntarii deciziei, apreciind ca este suficient ca acesti terti sä poata avea
acces la procedura si ca, in acest sens, sa fi fost informati in mod corespunzator
(Canete De Goni contra Spania, 15 octombrie 2002).
- Accesul la un judecator poate fi ingrAdit printr-un obstacol juridic, precum
complexitatea modalitAtilor de exercitare a recursului in anularea unui decret de
clasare a unui sit in fata Consiliului de Stat francez (Geouffre de la Pradelle,
16 decembrie 1992, A. 253 B, note F. Benoit-Rohmer, D, 1993, 562)1 . De asemenea,
judecatorul european condamna refuzul Curtii de casatie de a admite, din lipsa
interesului de a actiona, ca persoanele hemofilice contaminate cu virusul HIV 51
1. Consiliul de Stat refuza totusi sa isi modifice jurisprudenta, apreciind ca stabilirea ca
moment initial al termenului de recurs contencios a datei de publicare, si nu a celei de
notificare a unei declaratii de interes public „nu este de nature sa tulbure echilibrul dintre
prerogativele necesare ale administraliei si dreptul de a declara un recurs contencios" si 111.1
incalca articolele 6 si 13 din CEDO (CE, 9 februarie 2000, Chevalier, Rec., 45).
DIZEPTUIFILS GAI)INTATE 269
indemnizate din fondurile de indemnizalii sa sesizeze o instantA pentru a obtine
repararea prejudiciului suferit (Civ. r, 26 ianuarie 1994, M.X. contra Fundatia
nationala de transfuzii sangvine, RD sanit. soc., 1994, 420, obs. J.S. Cayla), pe
motiv ca mecanismul legislativ de indemnizare este confuz in ceea ce priveste
modalitalile de exercitare a tailor de atac pe care le °feed, precum 51 in ceea ce
priveste limitarile derivand din exercitarea simultana a acestora (Bellet, 4 decembrie
1995, § 37; F.E. contra Franla, 30 octombrie 1998, RTD civ., 1999, 490, obs.
J.-P. Marguenaud).
Consiliul de Stat adoptase o solutie contrail celei a Curtii de casatie (CE, 9 aprilie 1993,
M. D., JCP, 1993, II, 22110, note C. Debouy). Aceasta din urinal, dupe ce mentinut
pozitia (Ass. Alen., 6 iunie 1997, Fundatia Saint-Marc Engel et al., JCP G, 1997, I, 4070,
cron. G. Viney), a renuntat la ea in cele din urma, admitand ca persoanele care au acceptat
o oferta de indemnizare din fondurile respective nu erau in masura „sa aprecieze consecintele
exacte ale acestei acceptAri in ceea ce priveste dreptul for de a actiona impotriva termini
responsabil" (1' civ., 6 iunie 2000, Litisconsortii D., JCP G, 2000, I, 280, cron. G. Viney;
Bull.,I, nr. 179). Legea din 23 decembrie 2000, prin care s-au creat fondurile de indemnizare
a victimelor azbestului, prevede in mod explicit ca acceptarea ofertei de indemnizare inseamna
renuntarea la orice actiune in reparare si este apreciata de catre Consiliul de Stat ca find
compatibila cu articolele 6 si 13 din Conventie (CE, 26 februarie 2003, Mekhantar, Rec.).
Dreptul efectiv la un tribunal poate fi, de asemenea, incAlcat prin existenta unor
obstacole de fapt, fie ca este vorba, tinand seama de capacitatea financiarA a
justitiabilului, de valoarea prea mare a cautiunii stabilite in cazul unei plangeri cu
constituire de parte civila (Ait-Mouhoub contra Franla, 28 octombrie 1998) sau de
cheltuielile procedurale prea ridicate (Kreuz contra Polonia, 19 iunie 2001).
c) Oblinerea unei hotaretri judeceitoregi. Dreptul de acces la un tribunal implied
dreptul de a obline o decizie motivate, care solutioneaza litigiul definitiv.
- Caracterul efectiv al hotararii judecatoresti presupune nu numai dreptul pArtilor
procesuale de a-si prezenta argumentele, ci si dreptul acestora de a fi intr-adevar
„ascultate". Tribunalul are, in consecinta, obligalia de a proceda la o examinare
efectiva a sustinerilor parlilor, fiind obligatorie motivarea corespunzatoare a hotararilor
judecatoresti : astfel, un argument a carui influents poate fi decisive pentru solulia in
speta necesita „un raspuns specific si explicit" (Ruiz Torija si Hiro Balani contra
Spania, 9 decembrie 1994, A. 303-A 51 A. 303-B ; Higgins contra Franla,
19 februarie 1998). Cu Coate acestea, articolul 6, § 1 nu impune motivarea detaliata
a deciziei prin care o jurisdiclie de recurs, intemeindu-se pe o dispozitie legala
specified, respinge un recurs ca fiMd lipsit de sane de succes (dec. 28 ianuarie 2003,
Burg contra Franta, nr. 34763/02, cu privire la procedura de admitere a recursurilor
in casatie instituita in Franla prin legea din 25 iunie 2001, art. L. 131-6 COJ ; aceeasi
solutie este adoptata si in cazul procedurii in fala jurisdictiilor administrative, dec.
9 martie 1999, Immeuble Groupe Kosser, nr. 38748/97).
In opinia noastra, Curtea europeana actioneaza ca un al patrulea grad de jurisdictie atunci
tend apreciaza ca obligalia de a motiva nu este respectata in cazul in care Curtea de casatie
se limiteaza la a declara ca inadmisibil unicul motiv de casare, invocand faptul CA este vorba
de un temei nou, desi, conform judecatorului european, aceasta apreciere este vadit eronata.
(Dulaurans contra Franla, 21 martie 2000, JCP G, 2000, II, 10344, note A. Perdiau)
h7V MECIFIVIUL, JUK/171C7 AL 17REPTJRILOR OMULUI
- Dreptul la un tribunal, asa cum este inteles de judecatorul european, implica, in
egala masura, respectarea principiului securddtii juridice (supra, nr. 150). Acest
principiu, considerat ca fund „inerent in mod necesar dreptului Conventiei, precum si
dreptului comunitar" (Marckx, 13 iunie 1979, GACEDH, nr. 42, § 58), se alatura din
acest moment drepturilor garantate de CEDO in temeiul dreptului la un proces echitabil
(Brumarescu contra Romania, 28 octombrie 1999). Securitatea juridica se subsumeazA
preeminentei dreptului si presupune ca „solutia pronuntata in mod definitiv intr-o cauza
de catre o instants sa nu mai poata face obiectul unei not proceduri judiciare" (§ 61).
Spre exemplu, Curtea europeana apreciaza ca procedura protestului, care le permite
presedintelui Curtii supreme de arbitraj din Ucraina si procurorului general sa declare
oricand recurs in anulare impotriva unei hotarari definitive, este in sine neconforma cu
principiul securitatii raporturilor juridice si constituie o incalcare a articolului 6, § 1.
(Sovtransavto Holding contra Ucraina, 25 iulie 2002)
Totusi, dreptul la un proces echitabil nu interzice in mod absolut inter-
ventia legiuitorului pe parcursul desrasurArii unei proceduri jurisdictionale la care
statul este parte, in vederea modificarii solutiei. Dupe ce a lasat impresia ca ar
condamna insusi principiul validarilor legislative, pe motiv ca „principiul preeminentei
dreptului si notiunea de proces echitabil, consacrate de articolul 6, se opun oricArei
ingerinte a puterii legislative in administrarea justitiei cu scopul de a influenta
deznodAmantul litigiului in instanta" (Rafinariile grecesti Stran si Sratis Andreadis
contra Grecia, 9 decembrie 1994, A. 301 B, § 49 : obiectul cauzei consta in anularea
printr-un act legislativ a unei sentinte arbitrale constatand existenta unei datorii a
statului), Curtea europeana nuantat atitudinea in decizia National and Provincial
Building Society si altii contra Marea Britanie (23 octombrie 1997). Analizand legea
de validare (care, in speta, valida retroactiv dispozitii fiscale ce fAceau obiectul unor
proceduri in desfasurare si orienta in favoarea administratiei fiscale instantele in fata
cArora aceasta era parte) din perspectiva dreptului de acces la un tribunal', Curtea
considers ca articolul 6, § 1 nu poate „fi interpretat ca impiedicand orice ingerintA a
autoritatilor publice in cadrul unei proceduri judiciare in desfasurare la care acestea
sunt parr (§ 112). Conformitatea legii de validare cu articolul 6, § 1 este astfel
subordonata indeplinirii a trei conditii, si anume : caracterul nedefinitiv al procedurii
jurisdictionale - cu exceptia problemei, neclarificata de catre judecatorul european,
de a afla dace interdictia de ingerinta a legiuitorului intr-o procedura in desfasurare
este valabila doar pentru procedurile in care statul este parte sau pentru toate
procedurile2 proportionalitatea incalcarii dreptului de acces la un tribunal si
1. Temeiul juridic retinut de Curte spre a se pronunta cu privire la conformitatea unei legi de
validare cu articolul 6 este supus unor variatii suparatoare dreptul de acces la un tribunal
(Building Society, precit. ; Forrer-Niedenthal contra Germania, 20 februarie 2003), egalitatea
armelor (Rafinariile grecesti, precit. ; OGIS-Institut Stanislas et al. contra Franta, 27 mai
2004) sau, cel mai adesea, caracterul echitabil al procedurii in general (Zielinski et al.
contra Franta, infra).
2. Spre exemplu, hotararile pronuntate in cauzele privind Rafinariile grecesti, § 49, Zielinski,
§ 57, Anagnostopoulos contra Grecia, 7 noiembrie 2000, § 20, nu mentioneaza prezenta
statului ca parte in litigiu.
DREPTURIES GARANTATE -171
existenta unui „motiv de interes general imperativ". Interpretarea riguroasa a acestei
ultime condilii determinA Curtea europeana sa aprecieze ca o lege de validare
consideratA conforms cu Constitutia de catre Consiliul constitutional nu este totusi
compatibila si cu Conventia (Marea Camera, 28 octombrie 1999, Zielinski si Pradal,
Gonzalez si altii contra Franta, GACEDH, nr. 24 ; pentru exemple de aplicare directs
a acestei hotarari de catre jurisdictiile inferioare, supra, nr. 137).
Consiliul constitutional consacra in aceeasi maniera respectarea hotArarilor judecatoresti
inzestrate cu autoritate de lucru judecat si existenta unui motiv de interes general drept
conditii (cu respectarea principiului neretroactivitatii sanctiunilor 5i pedepselor) de conformitate
a legii de validare cu Constitutia (dec. nr. 97-390 DC, 19 noiembrie 1997, Lege organics
privind fiscalitatea aplicabild in Polinezia francezA, si dec. nr. 97-393 DC, 18 decembrie
1997, Lege privind finantarea securitatii sociale, RFDA, 1998, 158, nota. B. Mathieu,
147 ; AJDA, 1998, 181, cron. E. Schoettl, 118). Hotararea pronunlata in cauza Zielinski
de Curtea europeana a determinat Consiliul constitutional sa consolideze, prin raportare cu
precadere la articolul 16 al Declaratiei din 1789 (supra, nr. 150), aceste conditii si sa-si
„inaspreascA" controlul (dec. nr. 99-422 DC, 21 decembrie 1999, Lege privind finantarea
securitatii sociale pe 2000, JCP, 2000, I, 261, cron. B. Mathieu si M. Verpeaux ; dec.
nr. 2002-458 DC, 7 februarie 2002, Lege organics privind validarea impozitului funciar pe
proprietatile construite pe teritoriul Polineziei franceze, D, 2002, cron., 1439, B. Mathieu).
Consiliul de Stat si Curtea de casatie recurg la o aplicare foarte dinamica a jurisprudentei
Zielinski in exercitarea controlului asupra validarilor legislative (...si, uneori, chiar la o
aplicare discutabila ; a se vedea Cass. corn., 20 noiembrie 2001, Civa SRL, care, in
materie fiscald, respinge o lege de validare pe unicul temei ca instanta se afla deja in curs
de judecata la data intrarii in vigoare a legii respective, RFDA, 2002, 791, cu nota virulenta
a lui J. Lamarque).
Consiliul de Stat se inspire din aceasta jurisprudenta, efectele la procedurile in care
statul este parte, pentru a stabili ea statul nu poate, fern a inclIca articolul 6 din Conventie, ss
„adopte masuri legislative cu efecte retroactive ce au drept consecinta o modificare a
regulilor pe care judecatorul trebuie sa le aplice pentru a se pronunta in litigiile in care
statul este parte, in afara cazului in care interventia acestor masuri este justificatA de motive de
interes general" (CE, Aviz, 5 decembrie 1997, ministrul Educatiei nationale, al Cercetdrii
si Tehnologiei contra OGEC Saint-Sauveur Le Vicomte, RFDA, 1998, 160, concl.
L. Touvet ; CE, Ass., 5 decembrie 1997, dna Lambert, AJDA, 1998, 149, concl. C. Bergeal ;
CE, 15 februarie 1999, ministrul Sanatatii publice si al Asigurarilor medicate contra
Clinica Lamarque, nr. 170846, Rec. ; a se vedea, de asemenea, CA Nantes, 30 decembrie
1999, ministrul Apararii contra dl Jalabert, AJDA, 2000, p. 646, concl. E. Coent-Bochard).
Prin hotararea plenului sau din 28 iulie 2000, Tete si Asociatia „Collectif pour la gratuite
contre le racket" (AJDA, 2000, 854, cron. M. Guyomar si P. Collin), Consiliul de Stat a
declarat pentru prima data incompatibilitatea unei legi de validare cu articolul 6, § 1,
motivand CA interesul financiar invocat de legiuitor nu constituia un „interes general
suficient" pentru a justifica validarea (Curtea europeana mentioneaza un „interes general
imperativ" ; a se vedea, de asemenea, CE, Aviz, 16 februarie 2001, Sindicatul companiilor
aeriene autonome, Rec.). Fapt deosebit de important, Consiliul de Stat nu ezita, chiar si
atunci cand articolul 6 nu este incident, sa respinga aplicarea unei legi de validare privind
eliminarea primelor de grad si de misiune din remuneratia personalului militar activand in
strainatate, in temeiul incompatibilitatii cu articolul 1 din Protocolul 1, apreciind ca legea
nu raspunde unor „motive de interes general de nature a justifica atingerea" adusa bunurilor
reclamantului (CE, Ass., 11 iulie 2001, ministrul Apararii contra dl Preaud, RFDA, 2001,
1047, concl. C. Bergeal ; RDP, 2002, 737, cron. C. Guettier).
 72
REGIMUL MUM DREPTMEOR CiKefilLUI
DupA ce a recurs la o aplicare stricta a articolului 6, apreciind, in „cauza tabelului de
amortizgri" (legea din 12 aprilie 1996 ratificase ofertele de imprumut emise nereglementar
inainte de 31 decembrie 1994), ca aceasta dispozitie nu-i interzice legiuitorului sa influenteze
fondul drepturilor ce fac obiectul unor cauze in curs de judecata atat timp cat statul nu este
parte (Cass. 1" civ., 20 iunie 2000, Credit Lyonnais si dl si dna Lecarpentier (2 cauze), D,
2000, Cahier Droit des affaires jur., p. 699, note M.-L. Niboyet ;' RFDA,
2000, 1189,
concl. J. Sainte-Rose, nota. B. Mathieu), Curtea de casatie a adoptat o atitudine mult mai
indrazneatg. Sectia socialg, prin hotararea din 24 aprilie 2001 in cauza „Asociatia Etre
enfant au Chesnay" contra Teki (D, 2001, jur., 2445, note J. Kibalo Adom ; Dr. Soc.,
2001, 723, note J.-P. Lhernould), extinde incidenta solutiei europene, aplicand-o in cazul
unei proceduri in care statul nu este parte, si respinge aplicarea legii „Aubry" cu privire
la reducerea timpului de muncg, considerand ca aceasta lege, „in privinta careia nu s-a
stabilit ca ar fi justificatA de un motiv imperativ de interes general, determine reconsiderarea,
in beneficiul asocialiei, a unei jurisprudente favorabile salariatului cu privire la orele de
recuperare". Acest „efect orizontal" al articolului 6, § 1 este confirmat de plen, care
hotargste insa ca legea „Aubry" este compatibila cu aceasta dispozitie, datoritg faptului ca
intervenf a legiuitorului menita sa regularizeze efectele unei jurisprudente noi, de nature sa
compromitg perenitatea serviciului public sanitar si de protectie socialg, raspunde unor
„motive imperative de interes general" (Cass. Ass. Plen., 24 ianuarie 2003, Asociatia
„Promotion des handicapes dans le Loiret" si Federatia sindicatelor nationale ale angajatorilor
din instituliile si serviciile pentru persoane neintegrate si handicapate, 2 cauze, D, 2003,
1648, note S. Paricard-Prioux, RFDA, 2003, 470, note B. Mathieu ; in acelasi sens, Cass.
soc., 18 martie 2003, Asocialia pentru realizarea de actiuni socials specializate (ARASS),
JCP G, 2003, Act. 200). In fine, urmand exemplul curtii de apel Versailles (CA Versailles,
6 februarie 2003, Castorama contra Soc. Le Bas Noyer, D, 2003, jur., 720, note
P.-Y. Gautier), plenul afirma farg echivoc ca regula europeana ce guverneazg validarile
legislative se aplicA „chiar si atunci sand statul nu este parte in proces" si „indiferent de
calificarea formalg acordata legii", find deci aplicabilg si in cazul unei legi interpretative
(in speta, legea MURCEF din 11 decembrie 2001, Cass. Ass. Plen., 23 ianuarie 2004, SCI
Le Bas Noyer contra Soc. Castorama, D, 2004, 1108, note P.-Y. Gautier; RFDA, 2004,
224, obs. B. Mathieu). 0 asemenea interpretare a CEDO nu este lipsita de consecinte
asupra izvoarelor de drept (supra, nr. 140).
In cele din urma, vom constata, pe de o parte, ca, deli Curtea de casatie se refers
intr-adevAr la notiunea de „motive imperative de interes general", ea pare sa o utilizeze
intr-o manierg foarte flexibila (Cass. 1" civ., Epx Dolleans contra SA Union de credit pour
le batiment, 9 iulie 2003, JCP G, 2004, II, 10016, note X. Pretot : utilizarea notiunii cu
privire la echilibrul financiar al institutiilor de credit), iar pe de alts parte, ca interpretarea
„motivului de interes general" de catre Consiliul de Stat poate fi identica cu cea a Curlii
europene referitoare la „motivul imperativ" (CE, Aviz, 5 decembrie 1997, OGEC
Saint-Sauveur Le Vicomte, precit., Curtea EDO, 27 mai 2004, OGIS-Institut Stanislas,
OGEC Saint-Pie X et Blanche de Castille et al. contra Franta).
2) Limita rile dreptului de acces la un tribunal. Dreptul de acces la un tribunal nu
este absolut si poate face obiectul unor „limitari implicite" (Golder, precit. , § 38), cu
conditia ca acestea sa nu aduca atingere „substantei insesi" a dreptului garantat si sa
fie proportionale cu scopul legitim urmarit (Ashingdane contra Marea Britanie,
28 mai 1985, § 57).
Trebuie sa precizam cg, urmand exemplul Comisiei europene a drepturilor omului (dec.
12 mai 1993, Divigsa contra Spania, D. et R., 74, 274), Curtea apreciaza ca articolul 6 nu
garanteaza un drept absolut ca o cauza sa fie trimisa cu titlul prejudiciar in fata CJCE, insa
773
ThkE E MIXFITATE
nu exclude posibilitatea ca, in anumite circumstante, un refuz arbitrar, insufficient motivat,
al unei instante nationale de a sesiza CJCE in temeiul articolului 234 CE sa aduca atingere
dreptului de acces la un tribunal (dec. 23 septembrie 1999, Desmots contra Franta,
nr. 42358/98) ; Consiliul de Stat isi insuseste aceasta analiza (CE, 17 decembrie 2003,
Lhopiteau, Europe, 2004, Corn., 92, P. Cassia si E. Saulnier).
a) Imunitatile de jurisdictie. Conditiile conformitatii imunitatilor de jurisdictie cu
dreptul de acces la un tribunal au fost precizate de jurisprudenta europeana, foarte
prudenta in aceasta materie. Curtea europeana considers Ca regula imunitatii de
jurisdictie a organizatiilor internationale (Beer si Regan contra Germania si Waite si
Kennedy contra Germania (2 cauze), 18 februarie 1999, RTDH, 2000, 77, obs.
H. Tigroudja) constituie o „limitare implicita" a dreptului de acces la un tribunal,
conforms cu articolul 6 atat timp cat reclamantii dispun in dreptul intern de alte cai
legale de aparare a drepturilor garantate de Conventie ; situatia este identica in cazul
regulii imunitatii de jurisdictie a statelor, care nu poate aparea ca disproportionate,
deoarece reflects „principii de drept international general recunoscute" (Al-Adsani
contra Marea Britanie, Fogarty contra Marea Britanie si MacEhinney contra Irlanda
(3 cauze), 21 noiembrie 2001, RGDIP, 2002, 893, note I. Pingel ; JCP, 2002, I, 105,
obs. F. Sudre). Este regretabil faptul ca dreptul de acces la un tribunal recunoaste
superioritatea unei doctrine a imunitatii statelor, care se impaca greu cu imperativele
justitiei si cu cel al preeminentei dreptului.
Curtea de casatie refuza - pe bung dreptate, in opinia noastra - invocarea imunitatii unui
stat intr-o cauza privindu-1 pe angajatul unei ambasade care nu detinea nici o atributie
specifics in cadrul serviciului public diplomatic (Cass. soc., 10 noiembrie 1998, Barrandon,
RGDIP, 2000, 445, note I. Pingel-Lenuzza ; D, 1999, 157, note Monjucq) si limiteazg
intinderea imunitatii statului strain angajator la actele care tin de exercitarea suveranitatii
de stat, excluzand actele de gestiune administrative (Cass. ch. mixte, 20 iunie 2003,
dna Soliman contra Ecole saoudienne de Paris et al., JCP G, 2004, II, 10010, note
J.-C. Mahinga ; JDI, 2003, 1115, note I. Pingel).
Aceeasi analiza este valabila si pentru imunitatile din dreptul intern. Regula
imunitatii parlamentare, care, in opinia Curtii, vizeaza scopurile legitime ale protejarii
libertatii de expresie in cadrul Parlamentului, precum si mentinerea separarii dintre
puterea legislative si cea judecatoreasca si este in vigoare in diferite state membre,
depinde, in opinia judecatorului european, de marja de apreciere a statului si nu
constituie o restrangere susceptibila sa aduca atingere dreptului de acces la un tribunal,
cu conditia ca imunitatea sa se limiteze la actele legate de exercitarea functiilor parla-
mentare stricto sensu si ca reclamantul sa dispuna de alte cal de atac in vederea
apararii drepturilor sale „civile" (A. contra Marea Britanie, 17 decembrie 2002 ;
Cordova contra Italia, nr. 1, 30 ianuarie 2003, RDP, 2004, 813, obs. G. Gonzalez)`.
In schimb, o imunitate generals si absolute, care sa exclude raspunderea civila a
serviciilor politienesti, este condamnata de judecatorul european (Osman contra
Marea Britanie, 28 octombrie 1998).
b) Reguli procedurale. Judecatorul european sanctioneaza in primul rand ca o
atingere adusa substantei insesi a dreptului de acces la un tribunal regulile procedurale
1. Aceeasi solutie este retinuta mutatis mutandis si in cazul imunitatii de jurisdictie a
magistratilor (Ernst contra Belgia, 15 iulie 2003).
 .1•4eflaziggir7E,
PVIV1919,
271‘,
..IIVI.M.SVV'-
ce impiedica anumiti subiecti de drept, persoane fizice sau persoane juridice, sA
actioneze in justitie (Sfintele MAnastiri contra Grecia, 9 decembrie 1994, A. 301,
JCP, 1995, I, 3823, cron. F. Sudre). De altfel, din perspectiva europeanA, principiul
securitatii juridice integreazA regulile procedurale din dreptul intern privind formalitAtile
si termenele prevazute pentru declararea unui recurs. Desi admite, in principiu, ca
termenele de prescriptie, justificate de cerintele ocrotirii securitatii juridice, sA
limiteze dreptul de acces la un tribunal (Stubbings contra Marea Britanie, 22 octombrie
1996, R7DH, 1998, 781, obs. J. Sace), Curtea europeand considerA ca dreptul de
acces la un tribunal este atins in substanta sa in cazul in care reclamantului i se opune
prescriptie intr-un stadiu prea avansat de desfdsurare a procedurii (Yagtzilar contra
Grecia, 6 decembrie 2001) sau, coreland dreptul de acces la un tribunal cu durata
rezonabilA a procedurii, in cazul in care durata rezonabilA de desrasurare a procedurii
a determinat prescrierea actiunii publice (Anagnostopoulos contra Grecia, 3 aprilie
2003, plangere cu constituire de parte civilA). In general, o interpretare abuzivA de
cAtre judecatorul national a unei reguli procedurale, care determine respingerea unui
recurs, constituie o incAlcare a dreptului de acces la un tribunal (Miragall Escolano
contra Spania, 25 ianuarie 2000: cerere de despAgubire ; Zvolsky si Zvolska contra
Republica Cehd, 12 noiembrie 2002: recurs constitutional').
In concordanta cu jurisprudenta europeana, Curtea de casatie inlaturA in mod justificat, ca
find contrara articolului 6, § 1 din Conventie, legea din 30 mai 1857 care conditioneazA
dreptul de a actiona in justitie al societatilor straine cu emiterea unei autorizatii prin decret
(Crim., 12 noiembrie 1990, Soc. Extraco Anstalt, Bull. crim., nr 377 ; Cass. corn., 8 iulie
2003, Banca internationals de comert si industrie din Guinea contra Soc. Gregori
international, D, 2004, 692, note G. Khairallah).
c) Executarea unei decizii anterioare. Exigentele privind executarea unor decizii
anterioare pot fi surse de obstacole in calea dreptului de acces la un tribunal.
- In materie penalA, obligatia de a se preda, in vederea exercitArii unei cAi de
recurs, reprezintA o atingere disproportionata a dreptului de acces la un tribunal,
deoarece are ca efect subordonarea dreptului de acces unei „garantii constituite de
libertatea fizicA a reclamantului". In consecinta, Curtea europeanA considerA ca
decAderea din dreptul de recurs in casatie a condamnatului care nu s-a supus
mandatului de arestare emis impotriva sa (Poitrimol contra Franta, 23 noiembrie
1993, GACEDH, nr. 31, confirmatA de Guerin contra Franta, 29 iulie 1998, si Omar
contra Franta, aceeasi zi, precum si Van Pelt contra Franta, 23 mai 2000) sau care nu
s-a predat (Khalfaoui contra Franta, 14 decembrie 1999, JCP G, 2000, I, 203, nr. 14,
cron. F. Sudre; RDP, 2000, p. 723, cron., obs. C. Hugon, Rev. Sc. Crim.,
2000,
p. 455, notA F. Massias ; a se vedea, de asemenea, Cass. crim., 21 octombrie 1999,
Papon, RTDH, 2000, 147, note E Kuty) constituie o sanctiune excesiva, care aduce
atingere justului echilibru ce trebuie sä existe intre preocuparea de a asigura executarea
hotdrarilor judecAtoresti si dreptul de acces la justitie. Legea din 15 iunie 2000 a
abrogat dispozitiile discutabile din Codul de procedura penala (art. 583 si 583-1).
1. Vom observa ca, in urma pronuntarii acestei hotarari, Curtea constitutionals cella si-a
modificat practica privind conditiile de admisibilitate a recursului constitutional (a se
vedea Vodarenska Akciova Spolecnost, A. S. contra Republica CehA, 24 februarie 2004, § 35).
'1/KEPT 'MUM' lfRICNNETWE "- "' ' ZIJ
Sectia penalA mentinut o perioada jurisprudenta traditionala, aplicand „un principiu
general din Codul de procedurA penala", cu privire la inadmisibilitatea recursului in
casatie declarat de reprezentant in numele condamnatului care se sustrage unui mandat de
justitie (Crim., 19 ianuarie 1994, Guerin, Bull., 27, p. 50; Crim., 15 februarie 1994,
Coquin, Bull., 66, p. 139), dupe care a abandonat-o, considerand ca acuzatul care se
sustrage are dreptul sa introducA un recurs in casatie (Crim., 30 iunie 1999, Rebboah,
Bull., nr. 167) sau sA declare apel (Crim., 24 noiembrie 1999, Zutter, JCP G, 2000, I,
207, cron. A. Maron) ; Curtea europeana ia act de aceasta decizie (Maat contra Franta,
27 aprilie 2004). Condamnarea de catre Curtea europeanA a unei decizii de decadere din
dreptul de recurs, motivate de faptul ca inculpatul nu s-a predat, permite reexaminarea
deciziei in temeiul articolului 626-1 din Codul de procedura penalA (Ass. plen,
24 octombrie 2003, Christian X., D, 2003, 2805) ; infra, nr. 340.
- In materie civilA, situatia financiara precarn a justitiabilului trebuie avuta in
vedere in caz de neexecutare a hotArarii judecAtorilor pe fond. Astfel, sistemul
prevAzut de articolul 1009-1 din noul Cod de procedurd civila, care permite primului
presedinte al Curtii de casatie sa procedeze la radierea recursului de pe rolul instantei
in cazul in care petentul nu a executat hotararea supusa recursului, se dovedeste, in
principiu, conform cu articolul 6, § 1, cu conditia ca ordonanta prin care se dispune
radierea sa ia in considerare in mod corespunzAtor situatia materialA a persoanelor in
cauza, pentru a aprecia „consecintele vadit excesive" pe care le-ar fi avut pentru
acestea executarea deciziilor de apel (Annoni Di Gussola si Omer contra Franta,
14 noiembrie 2000, D, 2001, 3369, notA C. Hugon).
Notiunea de „drept la un tribunal", in intelesul sau european, nu este ignoratA de
judecatorul national. In acest seas, in opinia Curtii de casatie, conditia „termenului scurt",
prevazutA de articolul 1648 C. civ. (actiunea in garantie contra viciilor ascunse), nu aduce
atingere „dreptului la un tribunal" in substanta sa (Cass. 1' civ., 21 martie 2000,
Le Collinet contra Compagnie d'assurance Rhin et Moselle, D, 2000, nr. 28, jur., p. 593,
note C. Attias) ; tot potrivit Curtii de casatie, o decizie a unei curti de apel prin care
aceasta a acordat exequatur in cazul a douA decizii pronuntate de High Court of Justice
(condamnand una din Orli la plata unor cheltuieli de justitie prea man) constituie un
obstacol obiectiv in calea dreptului de acces la justitie si incalca articolul 6, § 1 (Cass. civ.,
16 martie 1999, Pordea contra Soc. Times Newspapers limited, D, 1999, IR, 101).
213 Principiul egalitatii armelor. - 1) Importanta principiului. Inca de la hotararea
sa Delcourt, din 17 ianuarie 1970 (A. 11, § 28), judecatorul european afirma ca
„egalitatea armelor" constituie principiul fundamental al procesului echitabil, ce
caracterizeazd dreptul la justitie in ansamblul sau („Orice persoand are dreptul la
judecarea in mod echitabil a cauzei sale").
Comitetul Drepturilor Omului adopts o conceptie similara : in opinia sa, notiunea de
proces echitabil impune „respectarea unui anumit numar de conditii, precum egalitatea
' ilor
armelor, respectarea dezbaterilor contradictorii, interdictia agravarii din oficiu a conclannar
si celeritatea procedurii". (Nr. 207/1986, Morael contra Franta, dec. 28 iulie 1989, RUDH,
1989, p. 64; pentru un exemplu de incalcare, nr. 289/1988, D. Wolf contra Panama,
dec. 26 martie 1992, A/47/40, p. 274)
a) Din perspectiva dreptului european, egalitatea armelor „implied obligatia de a
oferi fiecarei parti o posibilitate rezonabilA de a-si prezenta cauza... in conditii care
 rA.31M V'L 71VIKIEMI: OKEEITIRMOR 01VIT7'LIII
nu o plaseaza intr-o situatie net dezavantajoasa in raport cu partea adverse" (Dombo
Beheer B. V., 27 octombrie 1993, A. 274, § 33). Egalitatea armelor se apnea doar
cu privire la partile in litigiu si se interpreteaza in sensul de „just echilibru intre
pani" (ibidem) I , dupa cum confirms Curtea europeana. Aceasta din urma exclude in mod
expres aplicarea principiului egalitatii armelor Intre o parte si o jurisdictie independents,
care „nu poate fi considerata adversara uneia" dintre parti (Niderost-Huber contra
Elvetia, 18 februarie 1997, GACEDH, nr. 25).
b) Inteles astfel, principiul „egalitatii armelor" permite sanctionarea oricarei
discriminari intervenite in comunicarea actelor catre parti (spre exemplu, transmiterea
doar catre procuror, nu si catre aparare a unui raport al politiei, Kuopila contra
Finlanda, 27 aprilie 2000). El implica posibilitatea partilor de a participa in mod egal
la cercetarea probelor (Dombo Beheer, precit.) ; ceea ce nu se intampla, spre
exemplu, atunci cand judecatorul accepts cererea procurorului de a nu divulga
elemente de probe pertinente, privand persoanele urmarite de posibilitatea de a
dovedi ca au fort instigate sa comity infractiuni de catreagenti de politie infiltrati
(Edward si Lewis contra Marea Britanie, 22 iulie 2003). In plus, principiul implica
eerinta Ca partile sa dispuna de aceleasi mijloace pentru a-si pune in valoare argumentele.
Aceasta nu este respectatd, spre exemplu, in cazul in care persoanei urmarite nu ii
sunt comunicate o serie de observatii prezentate Curtii supreme de catre procurorul
general, in cadrul unei proceduri penale in care acesta din urma reprezinta organul de
urmarire (Bulut contra Austria, 22 februarie 1996, JCP, 1997, I, 4000, obs.
F. Sudre ; de asemenea, Fisher contra Austria, 17 ianuarie 2002), in cazul in care
Administratia fiscala motiveaza sumar si in termeni generali o decizie de preemptiune
(Hentrich contra Franta, 22 septembrie 1996, A. 296-A, § 56) sau in cazul in care
petentul nu beneficiaza, spre deosebire de ministerul public, de o suspendare a
termenelor procedurale pe perioada vacantei judecatoresti (Platakou contra Grecia,
11 ianuarie 2001, JCP G, 2001, I, 342, nr. 10, cron. F. Sudre).
Principiul „egalitAtii armelor", care „prevede ca partile semnatare ale unui proces-verbal
sa dispuna de drepturi egale", determina Curtea de casatie sa garanteze egalitatea armelor
in exercitarea tailor de recurs si sa aprecieze alineatul ultim al articolului 546 CPP ca
neconform cu articolul 6, dat find faptul ca acesta rezerva, in materie de contraventii, doar
Procurorului general dreptul de a sesiza instanta superioara (Cass. crim., 6 mai 1997,
Landry, JCP G, 1998. II. 10056, note J.-Y. Lassale) ; legea nr. 99-515 din 23 iunie 1999
a abrogat aceasta dispozilie. In acelasi spirit, este apreciata ca inadmisibila, find contrail
principiului „egalitatii intre drepturile partilor", plangerea introdusa tardiv de procuror
(Cass. crim., 10 decembrie 2002, Proc. gen. de pe langa CA Versailles, D, 2003, IR, 251).
In ceea ce o priveste, Curtea europeana considers ca subordonarea, prin intermediul
articolul 575 CPP, a admisibilitatii recursului in casatie al partii civile conditiei sa existe
un recurs formulat de ministerul public nu aduce atingere egalitatii armelor, deoarece,
„tinand cant de locul acordat actiunii civile in cadrul procesului penal si de interesele
complementare ale pArtii civile, respectiv ale ministerului public", partea civila nu poate
fi considerata adversarul ministerului public (Berger contra Franta, 3 decembrie 2002, § 38 ;
1. Consiliul constitutional francez afirma, intr-o formulare de inspiratie „strasburgheza", ca
respectarea drepturilor la aparare „implica, cu precadere in materie penala, existenta unei
proceduri juste si echitabile care sal garanteze echilibrul drepturilor partilor" (dec. 89-260 DC,
28 iulie 1989, Legea cu privire la securitatea 5i transparenla pietelor fmanciare, Rec., p. 71).
DithErfard GARXisitHE 277
supra, nr. 211). La fel ca si Curtea de casatie (Crim., 27 iunie 2000, Bull. crim., nr. 243),
judecatorul european considers ea termenul mai scurt (zece zile, spre deosebire de doua
luM) de care dispun persoanele particulare in vederea declararii apelului (art. 505, CPP)
nu le plaseaza intr-o pozitie „net dezavantajoasa", de vreme ce art. 505 CPP nu le priveaza
„de un recurs de care ar putea dispune Procurorul general, ci it supune doar unor condilii de
forma si de termen diferite" (dec. 6 ianuarie 2004, Guigue si SGEN-CFDT, nr. 59821/00).
c) in opinia Curtii europene, „principiul egalitatii armelor constituie un element
al notiunii mai largi de proces echitabil, care cuprinde, de asemenea, dreptul fundamental
la contradictorialitatea procedurii penale" (Brandstetter, 28 august 1991, A. 211, § 66)1 .
Este vorba, in principal, de garantarea egalitatii partilor in fata instantei si de
protejarea caracterului efectiv al dezbaterilor contradictorii, atat in civil, cat si in
penal (Niderost-Huber, precit. ; CDO evoca „egalitatea de mijloace Intre acuzare si
aparare" ; nr. 307/1988, J. Campbell contra Jamaica, A/48/40, 1993, vol. 1, § 811).
Principiul contradictorialitatii implica pentru partile unui proces „dreptul de a li se
comunica si de a dezbate once act sau observatie prezentate judecatorului, chiar si
de catre un magistrat independent, spre a influenta decizia acestuia" (J.J. contra
Olanda, 27 martie 1998, § 43) si vizeaza once intervenlie care nu vine din partea
judecAtorului2 . Astfel, acest principiu nu priveste doar situalia partilor una in raport
cu cealalta, ci si situatia partilor in raport cu ministerul public sau chiar cu o
jurisdiclie independenta3 , si este incident in toate fazele procedurale, inclusiv in cea
de administrare a expertizei tehnice, data aceasta influenteaza precumpanitor decizia
judecatorului (Mantovanelli contra Franta, 18 martie 1997, RTD civ., 1997, 1006,
obs. J.-P. Marguenaud expertiza medicala dispusa de judecatorul administrativ in
cadrul unei proceduri in raspundere indreptate impotriva unui centru spitalicesc
regional ; GB contra Franta, 2 octombrie 2001).
Pentru a aprecia conformitatea regulilor procedurale nationale privind regimul probelor cu
drepturile fundamentale, CJCE apeleaza la jurisprudenta Curtii europene si, reluand exact
solutia pronuntata in cauza Mantovanelli, aplica principiul contradictorialitatii in domeniul
expertizei tehnice. (CJCE, 10 aprilie 2003, Steffensen, cauza C-276/01)
Desi atat principiul contradictorialitatii, cat si eel al egalitatii armelor derive din
principiul mai cuprinzator al dreptului la un proces echitabil, judecatorul european
distinge efectele acestora in ceea ce priveste procedura comunicarii actelor catre parti
1. Recenta lege nr. 2000-516 din 15 iunie 2000, care consolideaza protectia prezumtiei de
nevinovatie si drepturile victimelor, releva in mod vadit influenta dreptului CEDO (D,
2000, Leg, p. 253 ; JCP G, 2000). Este elocvent faptul ca aceasta insereaza in partea
introductiva a Codului de procedura penala un articol preliminar care precizeaza ca
„procedura penala trebuie sa aiba un caracter echitabil si contradictoriu si sa mentina
egalitatea partilor".
2. Data exceptdm chestiunea aplicarii principiului contradictorialitatii judecatorului
in special and acesta reline din oficiu uncle mijloace de drept (art. 16, al. 3 NCPC),
asupra careia, dupa cunostinta noastra, judecatorul european nu s-a pronuntat Dana acum.
3. In cauza Niderost-Huber (precit.), Curtea europeana apreciaza ca observatiile unui tribunal
cantonal, transmise tribunalului federal sesizat cu un recurs in casare cu rejudecare, aveau
ca stop influentarea acestuia din urma si ca, in consecinta, reclamantul ar fi trebuit sa aiba
posibilitatea de a se pronunta asupra lor.

(Niderost-Huber, precit.). in cazul in care necomunicarea unui act afecteaza doar una
dintre parti, pe cand cealalta parte a avut acces la actul in cauza, Curtea isi sprijinA
judecata pe egalitatea armelor, care impune obligatia de a trata partile in mod egal,
Para ca una dintre ele sa poata revendica un drept de care cealalta nu a beneficiat (a
se vedea hotararile Kuopila, Bulut, Fischer, precit.). In schimb, in cazul in care
ambele pArti au fost private in egala masura de posibilitatea de a lua cunostinta de o
informatie utila furnizatA judecatorului, se va putea aplica principiul contradic-
torialitAtii. Pe scurt, dezechilibrul informatiilor este sanctionat in baza principiului
egalitatii armelor, iar netransmiterea acestora nici uneia dintre pArti, in baza dreptului
la o procedure contradictorie.
Cu toate acestea, distinctia in ceea ce priveste utilizarea celor doual principii nu este
intotdeauna clad. in jurisprudenta Curtii : a se vedea Werner contra Austria, 24 noiembrie
1997, § 65-69 ; Belziuk contra Polonia, 25 martie 1998 (JCP, 1999, I, 105, obs. F. Sudre).
De asemenea, atunci and Curtea de casatie afirma ca „simplul fapt ca reprezentantul
ministerului public a avut, inainte de desfasurarea audierii, o discutie cu judecatorul care
urma sa se pronunte asupra starii de libertate a inculpatului nu putea starni in mintea
acestuia din urma vreo indoiala obiectiv justificatA cu privire la respectarea contradic-
torialitatii", ea pare sa confunde contradictorialitatea cu principiul egalitatii armelor
(Crim., 9 iulie 2003, D, 2003, 22, notA D. Mayer; D,
2004, 669, obs. J. Pradel).
Curtea europeanA recurge la o aplicare care nu a trecut neobservata a celor doua
principii in cazul „ministerului public".
2) „Ministerul public"
Incepand cu hotArarea sa in cauza Borgers contra Belgia,
din 30 octombrie 1991 (GACEDH,
nr. 25), Curtea europeana a drepturilor omului a
reconsiderat in mod fundamental rolul „ministerului public" - parchetele de pe langa
curtile de casatie si agentii guvernamentali de pe langa Consiliul de Stat -, in cadrul
procedurilor penale (Borgers, precit.), civile' sau disciplinare2 , considerand interventia
ministerului public pe parcursul fazei de instructie, precum si pe parcursul deliberarilor
ca hind contrail principiului egalitatii armelor si/sau principiului contradictorialitAtii.
a) Judecatorul european procedeaza la o analizA materials a interventiei ministerului
public si insists asupra „rolului sail real" : desi statutul si atributiile ministerului
public garanteazA obiectivitatea interventiei sale, concluziile acestuia au totusi o
autoritate deosebita si nu sunt niciodata neutre pentru persoana in cauza. Notiunii de
parte stricto sensu, inteleasA in sensul procedural obisnuit, i se suprapune aceea de
parte lato sensu, desemnand persoana a cArei interventie in cadrul procedurii nu este
neutra, ci are ca stop influentarea deciziei judecatorului. Nimic nu se opune asadar,
conform acestei acceptiuni materiale, ca judecatorul european sa aplice in privinta
ministerului public principii destinate exclusiv (egalitatea armelor) sau in principal
(contradictorialitatea) sa guverneze raporturile dintre pArti, in cazul in care se
constata, intr-o anumitA faze de desfasurare a procedurii, ca ministerul public
actioneaza de fapt ca „parte" lato sensu.
Consiliul de Stat a dorit sy previna o eventuala contestare de care Curtea europeana a
rolului agentului guvernamental de pe langa jurisdictiile administrative, considerand ea
1. Vermeulen contra Belgia, 20 februarie 1996 (RDIDC,
1996. 3, p. 235, obs. F. Dumon,
R. Charles si E. Krings ; RTDH, 1996, 621, obs. P. Lambert).
2. Van Orshoven contra Belgia, 25 iunie 1997.
DREPTURILE GARANTATE 279
acesta din urma „contribuie la exercitarea competentei de a judeca acordate jurisdictiei al
carei membru este (si) ca exercitarea acestei competente nu este supusa principiului
ccintradictorialitAtii, aplicabil instructiei" (CE, 29 iulie 1998, Esclatine, concl. D. Chavaux
D. jur., 1999, p. 85, obs. R. Abraham si J.-C. Bonichot, „Le commissaire du gouvernement
dans la juridiction administrative et la CEDH", JCP G, 1998, I, 176). Cu alte cuvinte
principiile „egalitAtii armelor" si al contradictorialitAtii nu se pot aplica raporturilor dintre
pArti si judecator, nici chiar in cazul „magistratului raportor" (pentru o solutie similarA cu
privire la raportorul in fata sectiei disciplinare a Consiliului national al Colegiului medicilor
CE, 3 decembrie 1999, Leriche, JCP G, 2000, II, 10267, notA F. Sudre, iar cu privire la
raportorul din cadrul procedurii de verificare a gestiunii gestionarilor de fapt in fata Curtii
de conturi, CE, 14 decembrie 2001, Soc. Reflexions, Mediations, Ripostes, AJDA, 2002
nr. 2, p. 127, cron. M. Guyomar si P. Collin; JCP, 2002, IV, 2637, obs. M.-C. Rouault)
0 asemenea analiza, intemeiata pe un criteriu organic si functional, era sortitA esecului in
fata judecatorului european.
CJCE s-a inspirat in mod vadit din atitudinea Consiliului de Stat, apreciind cA, de fapt
concluziile avocatului general la Curtea de justitie nu trebuie sa respecte principiul
contradictorialitatii (CJCE, Ord., 4 februarie 2000, Emesa Sugar NV si Aruba, Cauza
C-17/98, Europe, 2000, nr. 4, corn. 90, D. Simon; RFDA, 2000, p. 415, note P.D.)
Foarte diferita este situatia agentului guvernamental - reprezentantul administratiei pe
tang jurisdictiile specializate sau pe langa judecatorul in cauzele de expropriere. Agentul
guvernamental are in acest caz calitatea de parte in instanta, iar Consiliul de Stat considers
astfel el agentul guvernamental in fata camerei nationale de disciplinA a expertilor contabili
(CE Letarte, 27 octombrie 2000, RFDA, 2000, 1375), in fata Curtii regionale de pensii
(CE, 9 iulie 2003, Djilani, AJDA, 2003, 1791) sau pe langa jurisdictia care se pronunta in
materie de expropriere (CE, 13 decembrie 1968, Asociatia sindicala a proprietarilor din
Champigny-sur-Marne, RDP, 1969, 512, notA M. Waline) trebuie sA respecte principiul
contradictorialitAtii. Curtea europeanA sanctioneazA ca find contrail principiului egalitAtii
armelor „pozitia dominantA" a agentului guvernamental (seful serviciilor fiscale din
departament), „in acelasi timp expert si parte", in procedura judecAtoreascA de stabilire a
indemnizatiei de expropriere, care „exercita o infiuentA insemnatA asupra aprecierii judeca-
torului", si conchide in sensul caracterului neconventional al articolelor pertinente din
Codul de expropriere (R. 13-32, R. 13-36 si R. 13-47) (Yvon contra Franta, 24 aprilie
2003, § 37, D, 2003, 2456, notA R. Hostiou). Revenind asupra jurisprudentei sale
anterioare, Curtea de casatie si-a insusit de indatA invAtamintele desprinse din aceasta
hotarare, considerand ca rolul agentului guvernamental constituia sursa „unui dezechilibru
incompatibil cu principiului egalitatii armelor" (Cass. 3' civ., 2 iulie 2003, Litisconsortii X.
contra departamentul Drome, AJDA, 2003, nr. 25, 1300).
b) Participarea avocatului general la deliberarile Curtii de casatie (Borgers,
30 octombrie 1991, precit.) sau cea a agentului guvernamental la deliberArile Consiliului
de Stat (Kress, 7 iunie 2001)1 aduce atingere egalitAtii armelor. Relevand „sensibilitatea
accentuate a publicului in privinta garantiilor unei bune administrAri a justitiei",
Curtea apeleaza la „teoria aparentelor" si apreciazA ea magistratul din cadrul ministerului
public, recomandand admiterea sau respingerea mijloacelor de proba prezentate de
una dintre parti, „devine aliatul sau adversarul sau obiectiv". Avocatul general de pe
1. A se vedea, printre altele: AJDA, 2001, 675, note F. Rolin ; D, 2001, cron., 261,
J. Andriantsimbazovina ; JCP, 2001, II, 10578, notA F. Sudre; RFDA, 2001, 991, obs.
B. Genevois ; ibidem, p. 1000, obs. J.-L. Autin si F Sudre; RTDE, 2001, 727, obs.
F. Benoit-Rohmer RDP, 2001, 983, obs. X. Pretot ; RTDH, 2002, 223, notA L. Sermet.
 REGIMUL JURIDIC AL IMPTURIUMI Minn
langa Curtea de casatie 5i agentul guvernamental de pe langa Consiliul de Stat
creeaza deci „aparenta de parr , iar participarea for la deliberari este sanctionata
inainte de Coate pentru ca ii poate crea reclamantului „impresia unei inegalitati".
Daca in Franta avocatul general nu mai participd la deliberarile Curtii de casatie,
situatia este diferitA in cazul agentului guvernamental care, conform unei argu-
mentari specioase, „asista, dar nu participA" la deliberarile Consiliului de Stat.
0 atare distinctie nu este in acord cu solutia retinuta de Curtea europeanA care,
in mod evident, condamnA „prezenta" agentului guvernamental sau a avocatului
general la deliberari (Slimane-Kaid contra Franta, nr. 2, 27 noiembrie 2003,
§ 66-67, RDP, 2004, 816, obs. G. Gonzalez ; Fontaine 5i Bertin contra Franta,
8 iulie 2003).
Participarea raportorului la deliberarile sectiei disciplinare a unei autoritati administrative
independente este apreciata diferit de cane Curtea de casatie si Consiliul de Stat. Cea
dintai apeleaza la principiile egalitatii armelor si contradictorialitatii pentru a considera ca
prezenta raportorului la deliberarile COB sau ale Consiliului concurenlei, „in cazul in care
acesta a procedat la investigarile necesare instrumentarii faptelor", incalca articolul 6, § 1
al CEDO (Cass. Ass. Plen., 5 februarie 1999, COB contra Oury ; Cass. com., 5 octombrie
1999, Campenon Bernard SGE ; precit., nr. 209). Aceasta jurisprudenta (de asemenea,
CA Paris, 7 martie 2000, societatea KPMG, D, 2000, Cahiers Droll des affaires, AJ, p. 212,
obs. M. Boizard) a condus la o redefinire a procedurii de sanctionare a autoritatilor
administrative independente, care tinde, in linii marl, la o separare a prerogativelor de
anchetare, urmarire si sanctionare si prevede, cu precadere, comunicarea raportului raportorului
catre persoana in cauza si neparticiparea raportorului la adoptarea deciziei de sanctionare
(COB : doua decrete din 1 august 2000, D, 2000, nr. 31, Cahiers Droit des affaires, p. III,
obs. M. Boizard). Solutii similare au fost retinute pentru Consiliul concurentei, ART si
CSA (a se veda J. -P. Thiellay, „L'evolution recente du regime des sanctions du CSA",
AJDA, 2003, 475). Dimpotriva, Consiliul de Stat considera, sprijinindu-se insa pe un
principiu general al impartialitatii preluat din dreptul intern, ca prezenta raportorului la
deliberarile Consiliului pietelor financiare nu incalca, date find prerogativele de investigare
de care dispune, principiul impartialitatii (CE, 3 decembrie 1999, Didier, precit., nr. 209).
Infra, nr. 214.
c) Curtea europeand sanctioneazA, de asemenea, in temeiul principiului egalitatii
armelor, necomunicarea raportului magistratului raportor al Curtii de casatie care
avocatul general sau catre parti (Reinhardt 5i Slimane-Kaid contra Franta, 31 martie
1998, JCP, 1999, I, 105, cron. F. Sudre, 5i II, 10074, nota S. Soler ; RTD civ., 1998,
p. 512, obs. J.-P. Marguenaud). Subliniind in special faptul ca avocatul general ii
consiliaza pe judecAtori cu privire la solutia ce urmeaza a fi adoptata si ca, „data flind
autoritatea care ii este conferita de atributiile sale, poate influenta decizia acestora fie
in sens favorabil, fie in sens contrar sustinerilor petentilor" (§ 105), Curtea insists
asupra „dezechilibrului" treat astfel intre ministerul public 5i partile din proces (de
asemenea, Berger contra Franta, 3 decembrie 2002, RDP, 2003-3, obs. C. Hugon).
Judecatorul european sanctioneaza apdar o informare privilegiata in beneficiul
ministerului public ; o asemenea solutie pare a fi aplicabila in cazul judecatorului
administrativ 5i al comunicArii raportului magistratului raportor 5i a solutiei propuse
doar catre agentul guvernamental (Consiliul de Stat se situeaza pe o pozitie contrail,
CE, 8 decembrie 2000, Meirone, nr. 188046, Rec. Tabl.).
DREPTURILE GARANTATE 281
Sectia penala a Curtii de casatie a respins aceasta jurisprudenta, considerand ca „nici o dispozitie
legala nu prevede obligatia magistratului raportor de a comunica vreunei persoane proiectul sau
de raport sau solutia propusa" (Cass. crim., 6 martie 2001, D, 2001, IR, 1515). Apoi, Curtea
de casatie si-a modificat practica in vederea armonizarii procedurii sale cu prevederile CEDO.
Din acel moment, „raportul consolidat" al magistratului raportor este comunicat atat avocatului
general, cat si partilor ; avizul raportorului cu privire la solutia ce urmeaza a fi adoptata si
solutia propusa nu sunt comunicate insa nici celui dintai, nici celor din urma. Curtea europeana
confirms aceasta practica (Pascolini contra Franta, 26 iunie 2003, § 23).
d) Conformitatea cu articolul 6 a necomunicarii prealabile care parti a concluziilor
ministerului public (avocat general pe langa Curtea de casatie, agent guvernamental
pe langa Consiliul de Stat) 5i a imposibilitatii acestora de a raspunde, dupa ce a fost
examinata (5i sanctionata) in virtutea egalitAtii armelor (Borgers), este analizata,
incepand cu hotararea de principiu in cauza Vermeulen contra Belgia, din 20 februarie
1996, din perspectiva principiului contradictorialitatii (pentru un exemplu recent,
Wynen contra Belgia, 5 noiembrie 2002)'. Concluziile avocatului general (Reinhardt
5i Slimane-Kaid, 31 martie 1998, precit.) sau ale agentului guvernamental (Kress,
7 iunie 2001, precit.) nu se situeaza deci in afara fazei contradictorii a procesului 5i
trebuie sä respecte contradictorialitatea, in opinia judecatorului european (Consiliul
de Stat continua sä afirme ca principiul contradictorialitAtii este „aplicabil doar
relatiilor procesuale intre parti", CE, 10 aprilie 2002, Maure, nr. 204562, Rec. Tab.).
In hotararea sa din 31 martie 1998 in cauza Reinhardt 5i Slimane-Kaid (precit.),
Curtea europeana a admis CA practica observatiilor scrise pe parcursul deliberdrilor
(consacratA de art. 445 NCPC) poate constitui un remediu in cazul imposibilitatii
partilor de a raspunde la concluziile avocatului general. Aceasta solutie a fost extinsa
prin hotararea Voisine (8 februarie 2000, RTDH, 2001, 825, nota J.-P. Marguenaud),
confirmata prin hotArarea Meftah contra Franta (Marea Camera, 26 iulie 2002, D,
2003, 594, obs. N. Fricero ; RDP, 2003-3, obs. S. Soler), la ipoteza unei proceduri
Ears reprezentare obligatorie, cand aceasta este autorizata ; justitiabilii care doresc sa
se apere singuri trebuie apdar sa dispuna de mijloace procedurale de natura sa le
garanteze un proces echitabil.
Curtea de casatie a tras imediat concluziile : incepand cu acest moment, partile care nu
sunt reprezentate de un avocat in fata Consiliului de Stat si a Curtii de casatie, ca si partile
reprezentate iau cunostinta, atat in materie civila, cat si in materie penala, de continutul
concluziilor avocatului general; partilor nereprezentate li se aduce la cunostinta data
audierilor si pot raspunde printr-o nota scrisa, fie pe parcursul dezbaterilor, fie pe parcursul
deliberarilor, la observatiile avocatului general ; in final, nota scrisa este examinata de
Curtea de casatie, care face referire la ea in hotararea sa.
Economia acestei solutii a fost transpusa in cazul procedurii desfasurate in fata
Consiliului de Stat prin hotarareaKress2, „salvand" astfel institutia agentului governmental,
1. Hotararea Kress aplica jurisprudenta Niderost-Huber (precit., punctul 1 c) pentru a stabili
ca reclamanta nu se poate prevala de dreptul la egalitatea armelor de vreme ce concluziile
nu sunt comunicate nici uneia dintre partite din proces, si nici raportorului sau judecatorilor,
si pentru a considera, dimpotriva, ca incident in cauza principiul contradictorialitatii (§ 73).
2. Precum si prin hotararea Frette contra Franta (26 februarie 2002), in privinta litigiilor
scutite de obligativitatea reprezentarii partilor in fain Consiliului de Stat.
282 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
chiar daca practica comunicarii scrise pe parcursul deliberarilor in fata judecatorului
administrativ rezulta dintr-un simplu obicei. Conform hotararii ADBP contra Franta
(21 martie 2002, JCP G, 2002, I, 157, nr. 11, cron. F. Sudre), pentru ca nota
comunicata pe parcursul deliberarilor sa contribuie la respectarea principiului contra-
trebuie Ca justitiabilul sa poata „depune o astfel de comunicare inde-
pendent de decizia eventuald a presedintelui de a amana cauza, avand totusi la
dispozilie un termen rezonabil pentru a o redacta", si, in plus, ca hotararea Consiliului
de stat sA se refere in mod expres la existenta notei comunicate pe parcursul
deliberarilor, ceea ce, in practica, implicA obligatia de a o avea in vedere.
Consiliul de Stat nu a rdmas indiferent la aceastg jurisprudentd. In hotargrea Leniau, din
12 iulie 2002 (RFDA, 2002, 1013 ; JCP G, 2002, I, 190, nr. 31, obs. C. Boiteau), acesta
precizeazd intr-o manierg constructive regimul notei comunicate pe parcursul delibergrilor.
Sesizat cu o astfel de comunicare ulterior concluziilor agentului guvernamental, judecatorul
administrativ „trebuie sa o ja la cunostintd inainte de sedinta in cadrul careia se va
pronunta decizia" si, daca nota respectivg confine circumstance de fapt sau de drept noi,
este obligat „sg redeschidg instructia sj sa supuna dezbaterilor contradictorii elementele cuprinse
in comunicarea facuta pe parcursul deliberarilor" (pentru o aplicatie, CE, 21 noiembrie 2003,
dna Biord-Genest, nr. 244820, Rec. Tab.).
214 Dreptul la un tribunal independent §i impartial. - Dreptul la un proces echitabil
presupune asigurarea garatniilor privind organizarea compunerea tribunalului. In
primul rand, tribunalul trebuie sA fie „instituit de lege". Aceasta formulare, care in
opinia judecAtorului european „reflectA principiul statului de drept, inerent oricarui
sistem al Conventiei" (Lavents contra Letonia, 28 noiembrie 2002), nu se retell
exclusiv la temeiul legal al existentei insesi a tribunalului si al competentei sale, ci si
la orice dispozitie din dreptul intern referitoare la compunerea tribunalului in fiecare
cauza - precum cele privind delegarile, incompatibilitatea 5i recuzarea magistratilor
a carei nerespectare are drept consecinta nelegalitatea participarii unui judecator la
judecarea unei cauze si constituie, in principiu, o incAlcare a articolului 6, § 1
(Lavents, precit. ; Coeme contra Belgia, 22 iunie 2000).
Intr-un numar considerabil de cauze, Curtea europeana a precizat exigentele de
independentA si impartialitate, insistand asupra „increderii pe care tribunalele dintr-o
societate democratica trebuie sa o inspire j4stitiabilului" (Remli contra Franta,
23 aprilie 1996, § 48, Rev. Sc. Crim., 1997, 473, obs. R. Koering-Joulin).
1) Independenja tribunalului trebuie sa existe in raport cu executivul I si cu
partite (pentru exemple de incalcdri : Langborger, 22 iunie 1989, A. 155, cu
privire la un tribunal judecand in materie de locatiuni ; Holm, 23 noiembrie 1993,
A. 279, cu privire la un juriu popular) si reclama garantii constitutionale sj legate
care sa ji protejeze pe judecatori impotriva presiunilor exterioare (Sramek,
22 octombrie 1984, A. 84).
1. CDO considerd cg „situatia in care functiile sj atributiile puterii judecatoresti si ale puterii
executive nu pot fi delimitate clar sau in care cea de-a doua poate se o controleze ori ss o
conducd pe prima este incompatibila cu principiul unui tribunal independent si impartial"
(nr. 486/1991, Angel N. Olo Bahamonde contra Guineea Ecuatoriald, dec. 20 octombrie
1993, A/49/40, vol. II, p. 194).
DREPTURILE GARANTATE 283
Principiul independentei' se opune astfel participgrii in cadrul unei jurisdictii specializate
a uuui functionar subordonat autoriatii ierarhice a uneia dintre partite in litigiu (Cass.
soc., 17 decembrie 1998, Madaci contra CPAM Vienne, RTD civ., 2000, 622, obs.
J. Normand ; Cass. soc., 6 martie 2000, Sba contra CPAM Grenoble, D, 2000, nr. 18, IR,
p. 137: tribunal al contenciosului relativ la incapacitAti prezidat de un reprezentant al sefului
serviciilor medicate st sociale ; Cass. Ass. Plen., 22 decembrie 2000, Usclat, D, 2001, J,
1652, nota Y. Saint-Jours, D, 2001, J, 2454, obs. X. Pretot : Curtea nationalg privind
incapacitAtile si stabilirea compensatiilor pentru accidentele de muncd ; legea nr. 2002-73
din 17 ianuarie 2002 a modificat compunerea Curtii, care nu mai include nici medici, nici
functionari) sau a unui functionar ale cdrui atributii „reclarnA participarea lui la activitatea
serviciilor care au ca object chestiunile supuse acesteia" (CE, Ass., 6 decembrie 2002,
Trognon : Comisia centralg de asistentd sociald ; CE, 6 decembrie 2002, Ain-Lhout
Comisia departamentald pentru lucrItorii handicapati ; AJDA, 2002, 1418, obs. C. Biget,
AJDA, 2003, 492, cron. F. Donnat si D. Casas ; CE, 3 decembrie 2003, Lazennec,
nr. 246134, Rec.: comisie de contencios al tratatamentelor gratuite). De asemenea, prezenta
intr-o jurisdictie profesionalg, in cadrul sedintelor sectiei disciptinare, a reprezentantului
ministrului, fie si cu scop consultativ, este contrary dispozitiilor articolului 6 (CE,
8 decembrie 2000, Mongauze, JCP, 2001, II, 10556, concl. D. Chauvaux ; CE, 14 octombrie
2002, Berthelot, Rec. Tab.: Consiliul national al Colegiului farmacistilor), la fel ca si
prezenta unei persoane subordonate autoritatii ierarhice directe a reclamantului (CE,
29 mai 2002, Vaillant, AJDA, 2002, 1242, concl. D. Chauvaux sectia de asigurgri sociale
a Consiliului national al Asociatiei chirurgilor-stomatologi).
Diu contra, dispozitiile articolului 6, § 1, ca si regulile generale de procedure din dreptul
intern nu se opun ca un director sau un administrator al unui fond al Securitatii sociale, in
cazul in care nu este legat in nici un fel de una dintre partite din proces, sa judece in cadrul
jurisdictiei contenciosului tehnic al asigurgrilor sociale (CE, 7 ianuarie 1998, M. Trany,
concl. R. Schwartz, AJDA, 1998, 445). De asemenea, Curtea de casatie considers ca faptul
CA unul sau mai multi membri ai unei jurisdiclii formate din angajatori si angajati apartin
aceleiasi organizatii sindicale ca si una dintre partite in proces nu este de named sa „puny
sub semnul intrebarii impartialitatea membrilor sai" (probabil ca o formulare mai corectg
ar fi „independenta membrilor sai" ; Soc., 19 decembrie 2003, SA Mon logis (2 cauze),
D, 2004, 1688, note M. Keller).
2) Impartialitatea tribunalului face obiectul unei aprecieri atat subiective, cat si
objective (Piersack contra Belgia, 1 octombrie 1982, A. 53, § 30 ; JDI, 1985, 210,
obs. P. Tavernier). Impartialitatea subiectiva se prezuma „pans la proba contrary"
(pentru exemple de incalcare, Remli contra Franta, 23 aprilie 1996: jurat al unei
curti cu jurati care s-a declarat rasist ; Lavents contra Letonia, 28 noiembrie 2002 :
declaratie facuta presei de cAtre un judecator al sectiei penale in sensul constatarii
vinovatiei acuzatului). Impartialitatea obiectiva consta in „a pune problema daca,
independent de conduita personala a judecatorului, anumite fapte verificabile justifica
suspectarea impartialitatii acestuia din urma" (Hauschildt contra Danemarca, 24 mai
1989, GACEDH, nr. 26, § 48). „Aparentele" pot deveni importante in acest context,
iar judecatorul european se dovedeste receptiv aici la adagiul englez „Justice must not
only be done, it must be seen to be done" 2. Exigenta acestei dreptati „care se vede"
este esentialA. Astfel, pentru un civil, faptul ca trebuie sa raspunda pentru savarsirea
1. Vom observa ca, in fapt, Consiliul de Stat invocA notiunea de „impartialitate obiectivg"
(infra), pe care o preferg celei de „independentr.
2. „Nu este suficient sa faci dreptate, ci trebuie sa se si vacla cg ai facut dreptate" (Lord Hewart).
 284 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
unor infractiuni penale in fata unui tribunal in a carui componenta intrA un
magistrat militar constituie in sine un motiv legitim de a suspecta lipsa de indepen-
dents si de impartialitate a respectivei jurisdictii (Incal contra Turcia, 9 iunie 1998).
Tot astfel, din perspectiva CDO, impartialitatea tribunalului „reclama ca judecatorii sA nu
aiba idei preconcepute cu privire la obiectul cauzei cu care sunt sesizati si sA nu actioneze
intr-un mod ce ar favoriza interesele uneia dintre pArti" (nr. 387/1989, Arvo Karttunen
contra Finlanda, A/48/40, vol. 1, 1993, § 812). Comitetul apreciaza, de asemenea, cA
„tribunalul trebuie sa fie ci trebuie sa parli ca este independent si impartial" : in consecinta,
sistemul „tribunalelor fail chip" (judecatorii sunt mascati in vederea pastrarii anonimatului
i sigurantei acestora), instituit prin prevederile legislative antiteroriste speciale din Peru,
nu garanteaza nici independenta, si nici impartialitatea tribunalului (nr. 577/1994, Polay
Campos contra Peru, dec. 6 noiembrie 1997, A/53/40, vol. II, 38 ; nr. 678/1996, Gutierrez
Vivanco contra Peru, dec. 26 martie 2002, A/57/40, vol. II, 36).
a) in temeiul acestor principii, Curtea a adoptat initial o interpretare restrictive a
regulii impartialitatii, stabilind principiul interzicerii exercitarii succesive a unor
functii jurisdictionale diferite de catre acelasi judecator, in aceeasi mad. Astfel,
exercitarea functiilor de judecator in faza de urmArire penale (Piersack, precit. ;
Findlay contra Marea Britanie, 25 februarie 1997 ; tribunale militare l) sau de judecator
de instructie (De Cubber, 26 octombrie 1994, A. 86) se dovedeste a fi incompatibila
cu cea de judecator pe fond. Este important ca acesta din urma sA abordeze cauza fArA
„prejudecati".
b) Hotararea Hauschildt (24 mai 1989, precit.) marcheaza trecerea de la o
conceptie abstracti la o conceptie concretA asupra impartialitatii obiective „Elementul
determinant constA in a sti dacA suspiciunile persoanei in cauza pot fi considerate ca
fiind justificate obiectiv" (§ 48). Acordand preferinta realitatii functionarii sistemului
judecAtoresc, Curtea europeana refuza de acum inainte sa interzica in principiu
cumulul de functii succesive exercitate de un magistrat, sub rezerva caracterului mai
mutt sau mai putin arnanuntit al investigatiilor desfasurate de judecator inaintea
judecatii. Curtea tinde in prezent sa procedeze la o apreciere foarte ingAduitoare a
cumulului de functii, ceea ce antreneaza o diminuare a jurisprudentei sale separatiste
(de exemplu, Bulut, 22 februarie 1996)2.
- Conceptia concretA asupra impartialitatii objective determinA Curtea europeanA
sa incuviinteze cumulul functiei de judecator care se pronuntA cu privire la detentia
provizorie cu cea de judecator pe fond (Sainte-Marie, 16 decembrie 1992, A. 253 A ;
Saraiva de Carvalho, 22 aprilie 1994, A. 286 B) si a functiei de instructie cu cea de
judecatA (Fey, 24 februarie 1993, A. 255 ; Padovani, 26 februarie 1993, A. 257 B),
datorita faptului ca „intinderea" si „natura" sau „efectele" masurilor luate de
judecator inaintea procesului penal nu sunt susceptibile, dat fiind caracterul sumar al
1. Curtea precizeaza ca articolul 6 „nu interzice ca un tribunal militar sa judece membri ai
fortelor armate care au comis infracliuni" atat timp cat desfasurarea procedurii garanteaza
separarea functiilor de urmarire, de convocare si de decizie si cat nimic nu permite
suspectarea independentei membrilor curtii martiale (Cooper contra Marea Britanie,
16 decembrie 2003, § 110).
2. Pentru o analiza a acestei jurisprudente „laxe", a se vedea cronica noastra, JCP G, 1994.
I. 3742, 1995. I. 3823, 1996. I. 3910.
DREPTURILE GARANTATE 285
investigatiilor efectuate, sa creeze impresia cA respectivul magistrat are o „prejudecate
care it impiedica sA fie considerat impartial. De asemenea, cumulul functiei de
instructie, implicand cu precAdere o decizie a judecatorului relativA la libertatea
persoanei urmarite, cu cea de judecata nu este sanctionat nici in cadrul procedurilor
penale desfasurate impotriva minorilor (Nortier, 24 august 1993, A. 267 ; RTDH,
1994, 429, note J. Van Compernolle ; Crim., 7 aprilie 1993, JCP, 1993, II, 22151,
note M. Allaix).
Scotand in evidenta specificitatea rolului Curtii de casatie si a naturii controlului exercitat
de aceasta din urma, Curtea europeana stabileste ca un magistrat poate in mod succesiv sa
participe in completul Curtii de casatie, care a statuat asupra deciziei Camerei de acuzare
de a trimite persoana urmarita in fata curtii cu jurati, si in completul care statueaza asupra
deciziei de condamnare pronuntate de aceasta din urma, respectivului magistrat revenindu-i
sarcina de a examina chestiuni de drept diferite - legalitatea instructiei, legalitatea hotararii -
in cadrul fiecarui recurs (Depiets contra Franta, 10 februarie 2004).
Acelasi rationament este aplicabil „materiei civile". In cazul unei proceduri de
redresare judiciara, judecatorul european apreciaza ca natura intinderea atributiilor
judecatorului delegat, precum mAsurile pe care acesta a fost determinat sa le adopte
pe parcursul perioadei de observatie nu implied o judecatA anticipata cu privire la
chestiunea viabilitatii planului de redresare propus de reclamant, asupra careia
urmeaza sA se pronunte tribunalul (Morel contra Franta, 6 iunie 2000, D, 2001, 1610,
obs. M.-L. Niboyet ; in acelasi sens, Cass. corn., 16 octombrie 2001, Le Stum, D,
2001, 3273, note Lienhard).
- In schimb, Curtea europeand considers cA exists o atingere adusa impartialitatii
obiective din momentul in care judecatorul a emis o apreciere prealabila in privinta
chestiunji asupra careia urmeaza sa se pronunte, aprecierea prealabila presupunand
identitatea faptelor asupra carora judecatorul in cauza a trebuit A. se pronunte
succesive . Astfel, nu este impartial un magistrat care judeca un acuzat dupd ce a
judecat condamnat intr-un proces anterior un co-acuzat a carui cauza a fost
disjunsA (Ferrantelli si Santangelo, 7 august 1996). Tot astfel, cumulul functiei de
judecator de instructie cu cea de judecator pe fond incalcA articolul 6 in cazul in care
judecatorul exercitat in mod extins prerogativele de anchetare (Tierce si altii
contra San Maiino, 25 iulie 2000, JCP G, 2001, I, 291, nr. 24, cron. F. Sudre), o
concluzie identicA impunandu-se si in cazul in care presedintele magistratul raportor
din cadrul unei instance de judecata au respins apelul contra ordonantei de inculpare
pronuntate impotriva reclamantului si au prelungit retinerea sa provizorie, inte-
meindu-se pe existenta unor indicii de vinovAtie „solide si rezonabile" (Perote Pellon
contra Spania, 25 iulie 2002, § 50).
Judecatorul national preia aceastA conceptie asupra impartialitatii obiective concrete.
Fiind vorba despre Curtea de casatie, trebuie sa precizam in prealabil ca plenul sau,
urmand astfel solutia propusa de sectia a doua civil., a afirmat ca reclamantul nu poate
invoca o incalcare a articolului 6, § 1 in fata Curtii de casatie, atat timp cat el nu s-a folosit
1. Exigenta identitAtii faptelor este aplicata restrictiv de Sectia penale a Curtii de casatie, care
respinge suspiciunea unei partiniri in cazul in care faptele sunt doar conexe (Crim., 10 iulie
1997, Bull., nr. 271 ; Crim., 9 iunie 1999, Bull., nr. 130).
286 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
de posibilitatea de a obtine respectarea acestuia recuzand magistratul prin aplicarea
articolului 341-5 din noul Cod de procedurA civill (Ass. plen, 24 noiembrie 2000, Comet ;
RID civ., 2001, 192, obs. J. Normand; in acela$i sens, Civ. r, 6 mai 1999, Laye, RTD
civ., 1999, 685, obs. J. Normand) ; cu toate acestea, cele opt motive de recuzare prevAzute
limitativ de articolul 341 din noul Cod de procedure civilA nu epuizeazA exigema impartialitdtii
(Cass. 1" civ., 31 martie 1998, L. 4i allii contra Proc. gen. de pe ling CA Rennes, $i
28 aprilie 1998, G contra C altii, JCP G, 1999, II, 10102, notA J. Pralus-Dupuy). Tot
astfel, in materie penala, reclamantul nu poate contesta in fata Curtii de casatie impartialitatea
pre$edintelui curtii cu jurati prin invocarea unei violari a CEDO, atat timp cat el nu s-a
folosit de posibilitatea de a obtine respectarea acesteia recuzandu-1 pe pre$edinte (art. 668
CPP) i, nefacand-o Inainte de inchiderea dezbaterilor, a renumat fArA echivoc sA se
prevaleze de ea (Ass. plan, 11 iunie 2004, P, JCP G, 2004, IV, 2597).
Patru domenii (in afara celui al compunerii jurisdictiilor specializate, supra) ilustreaza in
mod particular „importul" in dreptul intern al „impartialitkii obiective concrete" ; vom
prezenta in cele ce urmeaza cateva exemple semnificative.
1. Judecotorul in cadrul procedurii de urgent& Curtea de casatie recurge la abordarea
obiectiva pentru a aprecia impartialitatea judecatorului in cadrul procedurii de urgentA,
care judeca apelul declarat impotriva judeckii pe fond (Cass. Ass. Plan., 6 noiembrie
1998, Soc. Bord Na Mona contra SA Norsk hydro-azote $i Guillotel contra Soc. Castel et
Fromaget, concl. J.-F. Burgelin, D. jur., 1999, p. 1 ; JCP G, 1998, II, 10198, rap.
P. Sargos). Evitand sa condamne din principiu acest sistem, Curtea adoptl o solutie
nuantafl magistratul care a statuat in mod provizoriu asupra unei cereri vizand atribuirea
unei sume nu poate judeca ulterior pe fond atat timp cat „suma atribuitA provizoriu"
implicl o apreciere a temeiului insu$i al obligatiei, atribuirea unei sume de bani in mod
provizoriu presupunand faptul ca existenta obligatiei nu ridicA otiiectii serioase (prima
cauza) ; in schimb, magistratul care a adoptat o masurl conservatorie veritabila, in timp ce
cauza nu era Inca in stadiul de a fi judecata pe fond, poate, fAra sa incalce exigenta de
impartialitate, sa judece pe fond (a doua cauze : mAsuri de refuzare a ridicarii sechestrului
conservator $i de limitare a acestuia adoptate de judecator in cadrul procedurii urgente).
Consiliul de Stat se alatura solutiei Curtii de casatie, considerand ca principiul impartialitAtii
nu se opune, datA find natura functiei judecatorului in cadrul procedurii urgente, ca un
magistrat sA se pronunte succesiv asupra unei exceptii de suspendare $i asupra litigiului in
principal (CE, Aviz, 12 mai 2004, comuna Rogerville, concl. E. Glaser, RFDA, 2004,
723). De asemenea, Consiliul de Stat nu se opune, data find natura funcliei judecatorului
sesizat sA se pronunte asupra unei cereri de asistenta judiciary, ca un magistrat sa se
pronunte succesiv asupra cererii de asistenta judiciarA i asupra unei cereri pentru a cArei
suslinere a fost solicitatA asistenta judiciarA (CE, 12 mai 2004, Hakkar, AJDA, 2004,
1354, cron. C. Landais $i F. Lenica).
2. Cumulul de funcfii. 0 abordare similara determine Sectia penall sa considere ce la
$edintele de judecata ale curtii cu jurati nu va putea participa un magistrat care s-a
pronuntat anterior cu privire la vinovkia acuzatului in calitate de judecator al cauzei de
divort (Crim., 16 octombrie 1991, Bull., nr. 135; Crim., 21 februarie 1996, Bull.,
nr. 82 ; Dr. penal, 1996, nr. 122, obs. Maron), dar ea, in schimb, acest lucru devine
posibil in cazul in care judecatorul cauzei de divort nu a facut nici o apreciere cu privire
la vinovkia reclamantului anterior punerii sale sub acuzare (Crim., 13 septembrie 2000,
JCP, 2001, IV, 1447). Tot astfel, Sectia intai civilA poate stabili ce nu incalcA exigenla
impartialitkii faptul ca un magistrat care a statuat in cadrul unei actiuni disciplinare
angajate impotriva unui avocat pentru fapte de distrugere de documente judeca intr-o cauza
diferitA angajatA impotriva aceleia$i persoane, dar cu privire la fapte diferite (Civ. 1",
22 mai 2002, M contra Consiliul Ordinului avocalilor din baroul Saint-Brieuc, Juris-Data,
nr. 2002-014432).
DREPTURILE GARANTATE 287
In acela$i spirit, Consiliul de Stat sanctioneaza cumulul functiilor administrative cu funcliile
jurisdictionale de cane acelasi magistrat in aceeasi cauza (CE, Ass., 4 iulie 2003, Dubreuil,
RFDA, 2003, concl. M. Guyomar ; AJDA, 2003, 1596, cron. F. Donnat $i D. Casas :
compunere contrail legii a Curtii de discipling bugetara $i financiarA, datA find prezenta
in cadrul acesteia a unui magistrat care trebuise sA se pronunte anterior cu privire la fapte
supuse aprecierii CDBF, deoarece participase la adoptarea raportului public al Curtii de
conturi, care prezenta aceste fapte ca stabilite $i neconforme prevederilor legale)
exercitarea succesivA a unor functii jurisdictionale identice, care a fAcut ca aceia$i membri
sa judece acelemi fapte in cadrul unui contencios disciplinar, in numele sectiei de asigurari
sociale a Consiliului national al Colegiului medicilor, apoi al sectiei disciplinare a respectivului
Consiliu national (CE, 3 octombrie 2003, Patet, RFDA, 2003, 1271).
Dimpotriva, cumulul functiei de control administrativ cu exercitarea prerogativei de
sanclionare disciplinary (a Comisiei bancare) este compatibil cu articolul 6, atat timp cat
„aceastA prerogativa de sanctionare este organizatA a$a incat sA se asigure respectarea
drepturilor la apgrare, caracterul contradictoriu al procedurii $i imparlialitatea hotararii"
(CE, 30 iulie 2003, societatea Dubus Banca de scont Wormser freres (2 cauze), AJDA,
2004, 26, notA A. Laget-Annamayer).
3. Facultatea de autosesizare. Chestiunea sesizarii jurisdicliei de care unul dintre membrii
sAi este $i ea apreciatl de judecatorul judiciar prin prisms imparlialitylii obiective. Curtea
de casatie considera el decanul care, in cadrul unei proceduri disciplinare, define prerogativa
de a decide fie trimiterea in fala Consiliului ordinal, fie clasarea cauzei nu poate participa
la deliberArile instantei disciplinare (Civ. 1', 5 octombrie 1999, C contra Proc. gen. de pe
langa CA Basse-Terre, JCP G, 1999, II, 10203, concl. J. Sainte-Rose ; JCP, 2000, I, 231,
nr. 26, obs. R. Martin; Civ. 1', 23 mai 2000, Pasqualini contra Proc. gen. de pe langa
Curtea de apel Besancon, AJDA, 2000, 762, obs. P. Sargos). Curtea de casatie pare sa
admitA, in materie de procedurA colectivA, ca judecatorul care procedeaza la sesizarea
jurisdictiei poate sa participe, in principiu, la judecarea fondului, cu conditia ca citatiile
adresate partilor O. nu lase sA transparA opinia sa (Cass. com., 3 noiembrie 1992, Haillot
contra Soinne, D, 1993, 538, notA J.-L. Vallens). Consiliul de Stat adopt6 un rationament
similar $i considers ca facultatea unei jurisdictii sau a unei autoritati administrative
calificate drept „tribunal", in sensul Conventiei, de a se sesiza din oficiu „nu este in sine
contrail exigentei echitkii procesului", consacratA de articolul 6, § 1, atat timp cat se
respectA conditia impartialitAtii obiective ; acest lucru nu se intamplA daca citirea actului
de sesizare „lasA impresia ca faptele vizate sunt deja hotArate sau cA natura for ilicita a fost
deja stability" (CE, 20 octombrie 2000, societatea Habib Bank limited, JCP G, 2001, II,
10459, concl. F. Lamy ; AJDA, 2000, 1007, note P. Subra de Bieusses).
4. Participarea raportorului la deliberarile installed de judecau Intemeindu-se nu atat pe
articolul 6, § 1, cat pe principiul general al impartialitAtii din dreptul intern, „descoperit"
in mod oportun prin hotararea Didier (CE, 3 decembrie 1999, Didier, JCP, 2000, II,
10267, notA F. Sudre, supra, nr. 209), Consiliul de Stat reline, de asemenea, criteriul
naturii $i intinderii functiilor raportorului pe parcursul fazei de instruclie, pentru a aprecia
dacA acesta din urma poate judeca ulterior in cadrul instantei de judecata. In uncle situatii,
rAspunsul sau este afirmativ, in cazul unor autoritAti administrative avand calitate de
„tribunale", in sensul articolului 6 din Conventie (Consiliul pietelor financiare : CE,
3 decembrie 1999, Didier, precit. ; CE, 22 noiembrie 2000, societatea Credit agricole
Indosuez, JCP, 2001, II, 10531, notA R. Salomon; Consiliul de disciplinA a gestiunii
financian; CE, 31 martie 2004, Soc. Etna Finance, nr. 243579, Rec. Tab.), al unor
jurisdictii profesionale cu competentl disciplinary (CE, 3 decembrie 1999, Leriche, JCP,
2000, II, 10267, notA F. Sudre; CE, 10 aprilie 2002, Maure, nr. 204562, Rec. Tab.), al
unor jurisdictii financiare in cadrul procedurilor antrenate de gestiunea de fapt (CE,
14 decembrie 2001, societatea Reflexions, Mediation, Ripostes, AJDA, 2002, 127, cron.
288 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
M. Guyomar si P. Collin : raportor in cauza in fala Curtii de conturi ca jurisdictie statuand
in apelul impotriva unei hotArari a Camerei regionale, pronuntata in materie de gestiune de
fapt)1 , sau al Consiliului superior al magistraturii statuand ca instanta disciplinary in
privinta unor judecatori (deli articolul 6, § 1 nu este aplicabil ; CE, 6 noiembrie 2002,
Wargniez, AJDA, 2002, 1443, cron. F. Donnat si D. Casas).
In alte situatii, raspunsul sat este negativ : raportorul unei camere regionale de conturi nu
poate sa participe la judecarea gestiunii asupra careia a trebuit sa se pronunte cu ocazia
unei verificAri de gestiune (CE, Ass., 6 aprilie 2001, SA Intreprinderea Razel Freres si dl
Le Leuch, RFDA, 2001, 1299, concl. A. Seban, AJDA, 2001, 453, cron. M. Guyomar si
P. Collin) ; mai general, el nu poate nici sa is parte la procedura gestiunii, indiferent de
stadiul de desfasurare, si mai ales sa participe „la deliberarile instantei de judecata ce trebuie
sa se pronunte cu privire la fixarea soldului contului" (CE, 30 decembrie 2003, Beausoleil
si dna Richard, RFDA, 2004, 365, concl. M. Guyomar, p. 371, notA A. Coutant).
AceastA analiza a Consiliului de Stat este confirmata prin decizia de inadmisibilitate Didier
a Curtii europene (Didier contra Franta, 27 august 2002, RDP, 2003-3, obs. G. Gonzalez).
Intr-un spirit mai sistematic, Curtea de casalie considers ca raportorul nu poate participa
la deliberarile instantei disciplinare a Consiliului Ordinului avocalilor (Cass. 1" civ.,
5 octombrie 1999, D contra Proc. gen. de pe lAnga CA Douai, JCP G, 1999, II; 10203,
concl. J. Sainte-Rose).
c) Cumulul de functii, ca atare, poate fi totusi sanctionat de judecAtorul european.
Este exclus, in primul rand, cumulul functiei de urmarire cu cea de judecata (Piersack,
1 octombrie 1982, precit.), iar Curtea confirmA principiul conform caruia „tine
sesiseazA (sau urmareste) nu poate judeca" (Demicoli, 27 august 1991, A. 210;
Findlay contra Marea Britanie, 25 februarie 1997).
Curtea de casatie se pronunta in acelasi sens si apreciazA, spre exemplu, ca substitutul
procurorului care a devenit consilier al curtii de apel nu are competenta de a se pronunta
succesiv cu privire la aceeasi cauza (Crim., 5 decembrie 2001, JCP G, 2002, IV, 1298).
Pe de alts parte, Curtea condamna, prin decizia sa Procola contra Luxemburg,
cumulul functiilor consultative cu functiile jurisdictionale si sanctioneaza „impartia-
litatea structurala" a Consiliului de Stat luxemburghez (28 septembrie 1995, A. 326,
§ 45, RFDA, 1996, p. 777, obs. J.-L. Autin si F. Sudre) ; totusi, judecatorul european
pare sa circumscrie sfera acestei interdictii ipotezei in care cele doua proceduri
privesc „aceeasi cauza" sau „aceeasi decizie", criteriul identitatii de cauza fiMd
inteles in sens restrans (Kleyn et al. contra Olanda, 6 mai 2003, Marea Camera,
RDP, 2004, 819, obs. G. Gonzalez). In acelasi spirit, Curtea considers ca, in cauza
McGonnell contra Marea Britanie (8 februarie 2000), cumulul functiilor legislative
cu cele jurisdictionale este contrar principiului impartialitatii notificA faptul
ca once implicare directs in adoptarea unor prevederi legislative sau a unei
reglementari administrative poate da nastere unei suspiciuni cu privire la impartia-
litatea judecatii unei persoane sesizate sa statueze ulterior asupra unui litigiu avand
ca obiect aplicarea prevederilor sau reglementarii respective (Pabla Ky contra
Finlanda, 22 iunie 2004).
1. Legea din 12 decembrie 2001 cu privire la camerele regionale de conturi si la Curtea de
conturi prevede ca jurisdictia sa delibereze in lipsa raportorului and statueaza in materie
de gestiune de fapt si de amenzi.
DREPTURILE GARANTATE 289
Fara indoiall ca hotararea Procola nu este strains de decizia Consiliului de Stat de a reveni
asupra jurisprudentei sale anterioare (CE, 25 ianuarie 1980, Gadiaga, Rec., p. 414, concl.
M. Rougevin-Baville), pentru a aprecia ca un membru al unui tribunal administrativ care
a participat la elaborarea unui aviz nu poate face parte ulterior din instanla de judecatA
competentl sa se pronunte asupra unui litigiu in care respectivul aviz este contestat (CE,
5 aprilie 1996, Sindicatul avocalilor francezi, RFDA, 1996, p. 1195, concl. J.-C. Bonichot ;
de asemenea, CAA Paris, 23 martie 1999, Sarran, AJDA, 1999, p. 623, notA M. Chauchat).
De asemenea, inspirandu-se in mod vadit din principiile stabilite de Curtea europeanA in
materie de imparlialitate, si cu precAdere din notiunea de „impartialitate structurala",
Consiliul de Stat anuleaza, in temeiul principiului general al impartialitatii din dreptul
intern, o hotarare a Curtii de conturi, ce se pronunta in sensul existentei unei gestiuni de
fapt intr-o cauza in care neconformitatea faptelor cu legea fusese anterior evocatA in
raportul public al Curtii (CE, 23 februarie 2000, societatea Labor Metal si allii, RFDA,
2000, p. 435, concl. M. Seban ; AJDA, 2000, p. 464, cron. M. Guyomar si P. Collin, p. 404 ;
CE, Ass., 17 octombrie 2003, Dugoin, AJDA, 2003, 2031, cron. F. Donnat si D. Casas ;
JCP G, 2004, II, 10011, nota A. Coutant) ; aceasta circumstant% are drept consecintA o
compunere a Curtii de conturi contrary prevederilor legate, ceea ce constituie un motiv de
nelegalitate de ordine publics (CE, 19 aprilie 2000, Lambert, cererea nr. 199641, Rec.
Tab.). Aceasta solutie este cu atat mai remarcabill cu cat articolul 6, § 1 din CEDO nu isi
gasea aplicabilitatea in speta. In fine, trebuie sa mai precizam urmatorul fapt: Curtea de
disciplina bugetara si financiarA isi aplica siesi jurisprudenta Dugoin relativa la Curtea de
conturi si, neput'and sa judece in mod impartial in compunerea sa actuala, trimite cauza
Consiliului de Stat (CDBF, 15 iunie 2004, Gestiunea centrului spitalicesc specializat din
Villejuif, AJDA, 2004, 1602, nota A. Maucour-Isabelle).
215 Publicitatea §i celeritatea procedurii. - Aceste garantii sunt destinate sa asigure
desfasurarea adecvata a judecatii.
1) Publicitatea procedurii jurisdictionale constituie, in ceea ce ii priveste pe
justitiabili, o garanlie impotriva unei justitii secrete si contribuie la pastrarea increderii
in justitie (Pretto, 8 decembrie 1983, GACEDH, nr. 27). Respectarea acestei garantii
trebuie apreciata prin prisma Intregului proces desfasurat in cadrul ordinii juridice
interne si depinde de particularitatile instantei (in ceea ce priveste jurisdictiile
profesionale, H contra Belgia, 30 noiembrie 1987, A. 127, si supra, nr. 206).
Dreptul de a fi „ascultat public" implied, in cazul in care procedura se desfa'soara in
fala unui tribunal ce se pronunta in prima si in ultima instants, dreptul la o „audiere",
exceptand unele circumstance exceptionale - mai precis, absenta unei chestiuni de drept
sau de fapt necesitand o audiere, caracterul limitat al chestiunilor supuse judecatii sau
absenta interesului public (Allan Jacobsson contra Suedia, nr. 2, 19 februarie 1998 ;
GEM contra Turcia, 11 iulie 2002, Marea Camera). 0 solutie contrail se va aplica in
cazul unei proceduri de apel sau de casalie (K.D.B. contra Olanda, 27 martie 1998,
§ 39), insa publicitatea dezbaterilor este necesard atunci cand o jurisdiclie de apel
trebuie sa statueze asupra unor chestiuni de fapt sau de drept si sa se pronunte asupra
vinovatiei inculpatilor (a se vedea comparativ Helmers, 29 octombrie 1991, A. 212 A,
si Andersson, aceeasi data, A. 212 B). Pe de alts parte, mice persoana poate renunta
din proprie vointa, explicit sau tacit, la publicitatea dezbaterilor judiciare, dar aceasta
renuntare trebuie sa nu fie echivoca si sa nu aduca atingere vreunui interes public
important (Hakansson si Sturesson, 21 februarie 1990, A. 171 A, RIDE, 1991, p. 491,
notA J.-F. Flauss ; Schuler-Zgraggen, 24 iunie 1993, A. 263). Publicitatea dezbate-
rilor - nu insa i publicitatea pronuntarii hotararii - este singura garanlie a procesului
290 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
echitabil ce poate face obiectul unor limitari justificate de interesul general ; o
procedura privind incredintarea unui copil este, in opinia Curtii europene, un „exemplu
tipic" de situatie ce justifica absenta publicitalii dezbaterilor, in vederea protejarii
vietii private a copilului in cauza si a partilor si pentru a nu se aduce atingere
intereselor justitiei (B contra Marea Britanie P contra Marea Britanie (2 cauze
reunite), 29 aprilie 2001)'.
Curtea europeand interpreteaza cu multa flexibilitate exigenta referitoare la publicitatea
pronuntarii hotararii considers ca aceasta este respectata in momentul in care
persoanele in cauza si-au putut procura o copie a hotararii de la grefa instantei,
precum ca publicarea hotararii in culegerea oficiala a „fa'cut posibil ca un anumit
control al publicului sa se exercite asupra jurisprudentei" jurisdictiei in cauza (Ernst
et al. contra Belgia, 15 iulie 2003, § 70 : conform Constitutiei belgiene, Curtea de
casatie, statuand ca jurisdictie de instructie, a judecat cu usile inchise).
Se cuvine, de altfel, sal subliniem cg plangerea intemeiatg pe lipsa de publicitate a constituit
in dreptul intern principala „poarta de acces" a garantiilor privind un proces echitabil in
cadrul procedurilor in fata jurisdictiilor financiare a jurisdictiilor specializate (a se vedea
jurisprudenta citatg, supra, nr. 206
209). Fiind vorba de autoritgti administrative,
Curtea de casatie procedeaza la o interpretare nuantatA a garantiilor privind procesul
echitabil, ce pare oarecum neconformg spiritului jurisprudentei europene, $i stabile$te cg
garantia publicitatii nu este aplicabila in cazul Consiliului concurentei, deoarece deciziile
acestuia „sunt supuse a posteriori controlului efectiv al unui organ judecgtoresc care oferg
toate garantiile unui tribunal, in sensul conventiei europene" ; in schimb, organului amintit
ii sunt aplicabile principiul egalitAtii armelor $i cel al impartialitAtii, prevazute de articolul 6
(Corn., 5 octombrie 1999, Campenon Bernard SGE, JCP G, 2000, II, 10255, note
E. Cadou ; Corn., 28 ianuarie 2003, Soc. Domoservices maintenance, D, 2003, 553, obs.
E. Chevrier). Consiliul de Stat preia aceasta solutie, recurgand insg la aplicarea principiului
impartialitatii din dreptul intern, „evocat" de articolul 6, § 1 (CE, 31 martie 2004, Soc. Etna
Finance, nr. 243579, Rec. Tab.; CE, 10 mai 2004, Credit du Nord, nr. 241587, Rec. Tab.).
2) Celeritatea procedurii presupune judecarea intr-un „termen rezonabil". Aceasta
durata „rezonabila" a procedurii protejeaza credibilitatea justitiei si eficienta sa.
Legea din 15 iunie 2000 a integrat aceasta exigenta privind celeritatea procedurii in
articolul preliminar al Codului de procedurg penalg. Curtea de casatie stabilete astfel ca
introducerea tardiva a memoriului procurorului general care declarg recurs in casatie
incalca principiul termenului rezonabil de judecare a cauzelor penale (Crim., 10 decembrie
2002, Proc. gen. de pe langg CA Versailles, D, 2003, IR, 251) ; tott4i, potrivit unei
jurisprudente constante, durata excesivg a unei proceduri „nu poate antrena nulitatea
acesteia sau a actului de urinal-ire" (Crim., 30 iunie 1998, Rev. Sc. Crim. Dr. pen. comp.,
1999, 784, cron. J.-P. Dintilhac ; Crim., 26 septembrie 2001, D, 2002, 1462, obs. J. Pradel).
a) Termenul avut in vedere are ca moment initial in materie civila data sesizarii
jurisdictiei competente (Buccholz, 6 mai 1981, A. 42). Acest termen include durata
de desfasurare a procedurii administrative preliminare, in cazul in care sesizarea
jurisdictiei este precedata de un recurs prealabil obligatoriu (X contra Franta,
1. Pentru o violare a Pactului, a se vedea CDO, nr. 74/1980, M.A. Estrella contra Uruguay,
dec. 29 martie 1983, Selection..., p. 98.
DREPTURILE GARANTATE 291
31 martie 1992, A. 234 C ; J. B. contra Franta, 26 septembrie 2000), si inglobeaza,
in materie de succesiuni, durata procedurii de lichidare a succesiunii in fata notarului,
in privinta careia Curtea apreciaza ca „este atat de straits legata de controlul exercitat
de tribunal, incat nu poate fi disociata de respectivul control" (Dumas contra Franta,
23 septembrie 2003). In materie penala, dies a quo va fi data la care „acuzatia" , in
sensul articolului 6, § 1 (supra, nr. 208), va fi fost formulate (Eckle, 15 iulie 1982,
A. 51 ; Bertin-Mourot contra Franta, 2 august 2000: intocmirea de catre procuror a
unui rechizitoriu de trimitere in judecata a reclamantului face sa curga termenul).
Termenul ce trebuie respectat pentru destasurarea procedurii in ansamblul sau,
inclusiv in fata instantelor de recurs, dies ad quem, este, in materie penala, data
hotararii judecatoresti ce statueaza in mod definitiv asupra temeiniciei acuzarii, iar in
materie civila, data executarii integrale a hotararii (Hornsby contra Grecia, 19 martie
1997, infra, nr. 216), ceea ce presupune ca durata ce trebuie respectata sa cuprinda
faza executarii hotararii (Bouilly contra Franta, 7 decembrie 1999 ; Pinto de Oliveira
contra Portugalia, 8 martie 2002, D, 2002, 687, obs. N. Fricero).
b) Caracterul rezonabil al acestei durate trebuie apreciat in functie de circumstantele
cauzei 5i prin prisma a trei criterii (Pretto, precit.) : complexitatea cauzei, conduita
reclamantului, respectiv conduita autoritatilor nationale (in special a autoritatilor
judecatoresti), avandu-se in vedere contextul politic si social: numai intarzierile
imputabile acestora din urma permit sä se conchicla ca nu s-a respectat cerinta
termenului rezonabil (a se vedea, a contrario, Vernillo, 20 februarie 1991, A. 198, in
care este evidentiata lipsa de diligenta a reclamantului). Aceasta apreciere nu se face ,
mecanic. Ea trebuie sa is in calcul, mai cu seams atunci cand cauza releva o
complexitate considerabild, „justul echilibru" ce trebuie mentinut intre exigenta celeritatii
procedurilor judecatoresti si principiul general al bunei administrari a justitiei,
consacrat in egala masura de articolul 6 (Boddaert contra Belgia, 12 octombrie 1992,
altii contra Franta, 1 august 2000). De asemenea, aprecierea
A. 235 D ; C.P.
trebuie sa tine cont de miza litigiului pentru persoana in cauza : o celeritate deosebita
se impune in cazul in care procedura declansata risca sa fie lipsita de orice efect util
(spre exemplu, atunci cand speranta de viata a reclamantului este redusa : X contra
Franta, 31 martie 1992, precit.), clack prin obiectul sau (de exemplu, in cauzele relative
la statutul persoanelor), litigiul ameninta exercitarea dreptului la respectarea vietii de
familie (Johansen, 7 august 1996, in legatura cu o masura de plasament al , unui
copil ; Laino contra Italia, 18 februarie 1999: procedural in materie de incredintare
a copilului ; Cultraro contra Italia, 27 februarie 2001 : procedura de recunoastere a
paternitatii), dace miza financiare a litigiului este de nature sa puns sub semnul
intrebarii activitatea profesionala a reclamantului (Doustaly contra Franta, 23 aprilie
1998 ; Garcia contra Franta, 26 septembrie 2000) sau, in materie penala, atunci cand
este vizata soarta unui acuzat in stare de detentie (Stogmtiller, 10 noiembrie 1969, A. 9 ;
Abdoella, 25 noiembrie 1992, A. 248 A).
CJCE se intemeiazg pe articolul 6 al CEDO pentru a garanta „dreptul la un proces intr-un
termen rezonabil". In cadrul unui recurs declarat impotriva unei hotgrari a TPI, ea admite
motivul intemeiat pe durata excesivg a procedurii in fata TPI §i, reluand chiar demersul
Curtii de la Strasbourg, nu ezitg sal utilizeze criteriile formulate de aceasta pentru a aprecia
termenul „rezonabil" al procedurii (CJCE, 17 decembrie 1998, Baustahlgewebe GmbH
contra Comisie, C-185/95 P, DCDF, nr. 80; RTDH, 1999, 487, obs. F. Sudre). CJCE
 292 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
peruse sa recurga in acel caz la o aplicare directs a articolului 6 al CEDO, dar, cu toate
acestea, ea are grija sa precizeze in hotararea sa LVM, din 15 octombrie 2002 (cauza
C-238/99 P), ca dreptul oricarei persoane la un proces echitabil, §i indeosebi intr-un
termen rezonabil, reprezinta un „principiu general al dreptului comunitar", afirmand
implicit ca articolul 6, § 1 al CEDO nu poate face obiectul unei aplicari directe de catre
judecatorul comunitar.
Exemplul francez ilustreaza frecventa condarnnarilor datorate termenului nerezonabil
al unei proceduri penale (Kemmache, 27 noiembrie 1991, A. 218 ; Tomasi, 27 august
1992, A. 241 A; Dobbertin, 25 februarie 1993, A. 256 D) sau administrative
(H contra Franta, 26 octombrie 1989, A.162 A, RFDA, 1990, 203, note 0. Dugrip
si F. Sudre ; Editions Periscope, 26 martie 1992, A. 234 B ; X contra Franta,
precit.). In orice caz, statul este cel caruia ii revine, fare a-i fi antrenata insa
raspunderea internationals, adoptarea unor masuri eficiente pentru remedierierea
aglomerarii temporare a rolului unui tribunal (supra, nr. 166 ; H contra Franta
precit., § 56; in acelasi sens, CDO, nr. 336/1988, N. Fillastre contra Bolivia, dec.
5 noiembrie 1991, Selection..., p. 291, § 6. 6). Incepand cu decizia sa in cauza Botazzi
contra Italia, din 28 iulie 1999, Curtea europeand releva in mod sistematic existenta
unei „practici" (referitor la aceasta notiune, infra, nr. 320) italiene de incalcare a
exigentei „termenului rezonabil" de desfasurare a procedurii, antrenand astfel,
categoric, raspunderea autoritatilor italiene.
c) Articolul 6, § 1 are legaturi stranse cu articolul 13 din Conventie, din momentul
in care Curtea europeana, prin hotararea Marii Camere din 26 octombrie 2000 in
cauza Kudla contra Polonia (GACEDH, nr. 34), a stabilit ca articolul 13 garanteaza
dreptul la un recurs efectiv, in vederea contestarii duratei unei proceduri. Din
perspectiva jurisprudentei europene (examinata infra, nr. 220-221), actiunea in
raspundere pentru funclionarea defectuoasa a justitiei, prevazuta de articolul
L. 781-1 din Codul de organizare judecatoreasca (Mifsud contra Franta, 11 septembrie
2002, Marea Camera., RDP, 2003, 690, obs. F. Sudre), precum actiunea in fata
jurisdictiilor administrative in raspunderea statului (Broca Tixier-Micault contra
Franta, 21 octombrie 2003, RDP, 2004, 822, obs. G. Gonzalez) sunt de acum inainte
„recursuri efective", in sensul articolului 13, pe care reclamantul care se plange de
durata nerezonabila a unei proceduri judecatoresti sau administrative trebuie sa le
exercite inainte de a sesiza Curtea europeana, in caz contrar riscand ca cererea sa sa
fie declarata inadmisibila pe motivul neepuizarii cailor de recurs interne (art. 35, § 1
CEDO ; infra, nr. 320).
21G Dreptul la executarea hotararilor judecatore§ti. - Dreptul la un proces
echitabil presupune, in cele din urma, dreptul la executarea hotararilorjudeca'toregi.
Hotararea Hornsby contra Grecia, din 19 martie 1997 (GACEDH, nr. 28), marcheaza
o etapa importanta in ceea ce priveste extinderea garantiilor prevazute de articolul 6,
§ 1, care nu se limiteaza doar la cadrul „procesului". Curtea europeand afirma ca,
„neadoptand intr-o perioada de peste cinci ani masurile necesare pentru a se conforma
unei hotarari judecatoresti definitive si executorii, autoritatile nalionale au privat, in
speta, dispozitiile articolului 6, § 1 al Conventiei de orice efect util" (§ 45). Astfel,
se da de inteles fare echivoc ca notiunea de proces echitabil nu acopera doar accesul
in fata judecatorului derularea procesului, ci executarea hotararilor judecatoresti,
DREPTURILE GARANTATE 293
cu conditia ca acestea sa fie definitive si obligatorii (nu sunt incluse asadar „deciziile
ce pot, fi supuse controlului instantelor superioare eventual, infirmate", Ouzounis
contra Grecia, 18 aprilie 2002, D, 2002, 2572, obs. N. Fricero).
Din acest moment, „executarea unei decizii sau hotarari, indiferent de instanta
care a pronuntat-o, trebuie deci considerate ca flind parte integranta a procesului, in
sensul articolului 6, § 1" (§ 40). Hotararea Lunari merge chiar mai departe si
consacra in mod expres „dreptul la executarea hotararilor" ca parte integranta a
„dreptului la un tribunal" (Lunari contra Italia, 11 ianuarie 2001, RTD civ., 2001,
447, obs. J.-P. Marguenaud refuz al autoritatii administrative de a asigura concursul
puterii publice in vederea executarii unei ordonante de expulzare). Aceasta jurisprudenta
doreste sa acorde „dreptului la un tribunal" efectivitate deplina mai precis, sa
sanctioneze ca incalcare a articolului 6, § 1 neexecutarea unei hotarari definitive,
datorata fie atitudinii Administratiei (Hornsby, precit. ; Antonetto contra Italia,
20 iulie 2000: refuz prelungit al unei municipalitati de a executa o hotarare ce
dispunea demolarea unui imobil), fie legislatiei nationale insesi (Immobiliare Saffi
contra Italia, 28 iulie 1999: dispozitie legislative paralizand executarea unui ordin
judecatoresc de evacuare dintr-un imobil) sau, mai general, lipsurilor - cu precadere
financiare - ale statului (Luntre et al. contra Moldova, 15 iunie 2004). Dupe cum
subliniaza judecatorul european, „dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dace ordinea
juridica interns a unui stat semnatar ar permite ca o decizie judecatoreasca definitive
obligatorie sa nu produce efecte, in detrimentul unei parti" (Immobiliare Saffi,
precit., § 63). Statului ii revine, in consecinta, o obligatie pozitiva de „a adopta
masurile adecvate si suficiente" pentru executarea unei hotarari judecatoresti definitive
si obligatorii (Ruianu contra Romania, 17 iunie 2003).
Inteles astfel, dreptul la executarea unei decizii judecatoresti iii extinde sfera de
aplicabilitate prin jurisprudenta recenta. Pe de o parte, Curtea europeana pare sa ii
confere „un efect orizontal" (supra, nr. 167), retinand raspunderea unui stat parte
pentru neexecutarea unor hotarari judecatoresti, a carei principals cauza o constituie
actiunile unei persoane private ; judecatorul european sanctioneaza astfel pasivitatea
autoritatilor nationale, care nu au adoptat nici o masura adecvata pentru a limita
atingerile aduse de un tert dreptului unei persoane la executarea hotararilor jude-
Manera Atripaldi contra Romania, 22 iunie 2004:
catoresti (Pini §i Bertani
obstacole ridicate de o institutie de ocrotire a minorilor in calea executarii unei
hotarari de adoptie ; JCP G, 2004, I, 161, nr. 7, cron. F. Sudre). Pe de alts parte,
circumscris inainte procedurii civile, dreptul la executarea hotararilor judecatoresti
priveste de acum si procedura penala ; prin decizia sa Assanidze contra Georgia
(Marea Camera, 8 aprilie 2004), Curtea statueaza ca neexecutarea, pe parcursul unei
perioade de peste trei ani, a unei decizii de achitare face iluzorii garantiile prevazute
de articolul 6, de care persoana achitata a putut beneficia pe parcursul procesului,
lipseste de orice efect util dispozitiile articolului 6, § 1.
Consiliul de Stat stabileste in mod identic ca „executarea unei decizii sau hotarari este
parte integranta a dreptului la un proces echitabil" §i ca dreptul la executarea hotararilor
judecatoresti nu poate fi invocat impotriva unei hotarari ce nu a dobandit putere de lucru
judecat (CE, 15 martie 2000, Allais, cererea nr. 189042).
Dreptul la executarea hotararilor judecatoresti produce efecte indeoseblin sfera
protectiei dreptului de proprietate, caruia ii sporeste forta juridica (infra, nr. 262).
294 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
2. Garaotille acordate acuzatului
217 Importanta garantiilor. - Garantiile acordate acuzatului reprezintd elemente
specifice ale principiului general al procesului echitabil, in lumina cAruia acestea sunt
interpretate. Printr-o interpretare constructive, Curtea europeand a lArgit sfera de
aplicare a garantiilor procesului echitabil - cu precadere a celor referitoare la drepturile
la apdrare - la faza anterioard procesului, considerand ca aceste garantii sunt aplicabile
nu doar pe parcursul fazei de judecatd, ci pe parcursul fazei de instructie, deoarece
„nerespectarea for in prima fazd riscA sal compromitd gray caracterul echitabil al
procesului" (Imbrioscia contra Elvetia, 24 noiembrie 1993, A. 275: absenta unui
avocat pe parcursul interogatoriului efectuat de politie). Sectia penald a Curtii de
casatie insusit aceasta analiza (a se compara Cass. crim., 15 ianuarie 1992, Grosu,
Bull. crim., nr. 15, si Cass. crim., 16 decembrie 1994, Bull. crim., nr. 394).
218 Dreptul la prezumtia de nevinovatie. - Acest drept (art. 6, § 2 CEDO) constituie
unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal modern. El trebuie analizat in
raport cu intreaga procedure penald litigioasa, vAzutd ca un Intreg incluzand, in
consecintd, modul de administrare a probelor (Bernard contra Franta, 23 aprilie
1998: depozitii in fata unei curti cu jurati a doi experti-psihiatri sugerand vinovAtia
acuzatului). Potrivit judecdtorului european, prezumtia de vinovAtie este incalcatd „in
cazul in care, nefiind stability legal vinovAtia unui inculpat (...), o hotdrare judecatoreascd
cu privire la acesta reflects sentimentul ca este vinovat" (Minelli, 25 martie 1983,
A. 62, § 37). Criticabild este judecata anticipatd, chiar dacd ea nu se materializeazd
intr-o constatare oficiald, ci doar intr-o motivare ce sugereazA faptul ca judecAtorul
considers CA persoana in cauzd este vinovatd (Sekanina contra Austria, 25 august
1993, A. 266 ; Bohmer contra Germania, 3 octombrie 2002) sau chiar intr-o
declaratie a unui magistrat care press, in cazul in care aceasta sugereazd recunoasterea
vinovAtiei acuzatului (Lavents contra Letonia, 28 noiembrie 2002).
1) Dreptul la prezumfia de nevinovatie nu se limiteazd la o garantie procedurald
specified procesului penal stricto sensu, ci are o sferd mai largd. Pe de o parte,
garantia prevAzutd de articolul 6, § 2 se aplica in „materie penala", in sensul
Conventiei, si, in consecintd, este aplicabild in cazul unei proceduri relative la o fraudd
fiscald (Hentrich contra Franta, 22 septembrie 1994, JCP, 1995, II, 22374, obs. J.-P.
Legall si L. Gerard) sau in materie de sanctiuni administrative (Lutz, 25 august 1987, A.
123) ; in acelasi sens, Curtea de casatie a impus obligatia de a respecta prezumtia de
nevinovatie in privinta membrilor unei autoritAti administrative independente (Com.,
1 decembrie 1998, Oury, JCP G, 1999, II, 1005, note E. Garraud, pentru COB).
Pe de altA parte, dreptul la prezumlia de nevinovatie obligd nu numai jurisdictia
insdrcinatd cu o anumita cauzd, ci celelalte organe ale statului. Astfel, prezumtia
de nevinovatie nu este respectatd in cazul in care, fdrA sä se fi stabilit legal in
prealabil vinovAtia unui inculpat, declaratia unui reprezentant al statului (Allenet de
Ribemont, 10 februarie 1995, GACEDH, nr. 29) sugereazd ca persoana in cauzA este
consideratA vinovatal . Problema dacd articolul 6, § 2 din Conventie este incident si
1. CDO are o conceptie identical si apreciaza ca „tuturor autoritatilor publice le revine
obligatia de a nu se pronunta anticipat cu privire la solutia unui proces" (nr. 770/1997,
Gridin contra Federalia Rusa, dec. 20 iulie 2000, A/55/40, II, 182).
DREPTURILE GARANTATE 295
in cazul persoanelor private, in special in cazul jurnalistilor, in virtutea efectului
orizontal al tratatului, primeste un rdspuns pozitiv in principiu, dar foarte rezervat in
practical, judecAtorul european favorizand in general libertatea presei (infra, nr. 247).
In fine, garantia prezumtiei de nevinovatie produce efecte si ulterior desfasurdrii
procesului penal. In primul rand, articolul 6, § 2 este aplicabil in cazul unei proceduri
in reparatie, angajate impotriva statului de o persoand achitatA in temeiul prejudiciului
suferit ca urmare a procedurii penale angajate impotriva sa (0 contra Norvegia,
11 februarie 2003, JCP G, 2003, I, 160, nr. 8, cron. F. Sudre). Desi persoana in cauzd
nu este, in cadrul acestei proceduri, „acuzatA de o infractiune in materie penald",
Curtea stabileste ca, intr-adevdr, chestiunea reparatiei coincide in mare mAsura cu
aceea a raspunderii penale solutionate in cadrul procesului penal. In schimb, articolul 6,
§ 2 nu este aplicabil in cazul unei actiuni de despAgubire, introdusA la instanta civila
de catre victime impotriva unui acuzat care a fost achitat, aceasta actiune neconstituind
o consecintd directd a procesului penal (Ringvold contra Norvegia, 11 februarie
2003). In al doilea rand, articolul 6, § 2 „consacrd o regulA generalA conform cAreia,
°data' pronuntatd achitarea definitivA a unui acuzat, nu mai este posibild emiterea de
suspiciuni cu privire la nevinovAtia sa" ; prin urmare, orice decizie relativd la actiunea
in repararea unei detentii provizorii, dupd achitarea definitivd a inculpatului, va
incAlca articolul 6, § 2 dad. este pusd la indoiala nevinovAtia persoanei in cauzd
(0 contra Norvegia, precit., § 39; Vostic contra Austria, 17 octombrie 2002). In
sfarsit, judecAtorul european, in cadrul unei interpreari teleologice intemeiate pc
principiul preeminentei dreptului, a extins principiul prezumtiei de nevinovatie la
respectarea n regulii fundamentale a dreptului penal, conform cdreia rdspunderea
penald revine numai autorului actului infractional" (E.L. si altii contra Elvetia,
29 august 1997, § 53 : impunerea unei amenzi fiscale succesorilor unui contribuabil,
in temeiul fraudei fiscale sAvarsite de cdtre de cujus, incalcd art. 6, § 2).
2) 0 incAlcare a prezumtiei de nevinovatie poate fi, in egala mdsurd, consecinta
inversdrii sarcinii probei. Potrivit Curtii europene, prezumtiile de fapt sau de drept
prezente in legile represive nu sunt in sine incompatibile cu prezumtia de nevinovatie,
in cazul in care sunt mentinute „intre limite rezonabile, avand in vedere gravitatea
obiectului cauzei respectand drepturile la apdrare" (Salabiaku, 7 octombrie 1988,
A. 141 A, § 28 : prezumtiile cuprinse in Codul vamal francez) : judecAtorul pe fond
nu trebuie sal apeleze automat la respectivele prezumtii, ci sal-si exercite prerogativa
de a le interpreta. Acelasi rationament este valabil si in privinta prezumtiilor in
materie fiscald, cand sunt vizate sanctiuni „penale", in sensul articolului 6 (Janosevic
contra Suedia, 23 iulie 2002, JCP G, 2003, I, 109, nr. 13, cron. F. Sudre). in
aplicarea acestor principii, Curtea considerA ea prezumtia raspunderii directorului
editorial pentru orice declaratie calomnioasd facutA in direct (art. 93-3 al legii din 29
iulie 1982 privind comunicarea audiovizuall) nu este contrail articolului 6, § 2
(Radio France contra Franta, 30 martie 2004).
Curtea europeand precizeazd, pe deasupra, ca articolul 6, § 2 nu poate fi interpretat
ca interzicand, in principiu, executarea fortatd a sanctiunilor fiscale inaintea pronun-
tdrii oricArei hotdrari judecAtoresti definitive, cu conditia ca statul sal-si mentinA
aceasta facultate „in limite rezonabile" sa fie asigurat „un just echilibru" intre
interesele in cauzA ; asa stau lucrurile in special atunci cand dreptul intern ii °feed
persoanei in calla posibilitatea de a obtine pe tale judecAtoreascd rambursarea
orickei sume plAtite fiscului (Janosevic, precit.).
 296 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
Afirmand ca prezumtiile de vinovAtie in materie represiva pot fi consacrate „cu titlu de
exceptie (...) dacA nu li se atribuie un caracter irefragabil, dacA se asigurA respectarea
drepturilor la aparare daca faptele induc, in mod rezonabil, verosimilitatea imputabilitatii"
(dec. 99-411 DC, 16 iunie 1999, lege prevazand diferite masuri cu privire la siguranta
rutierA), Consiliul constitutional interpreteaza principiul prezumtiei de nevinovatie in lumina
jurisprudentei europene „concepe controlul de constitutionalitate dupa modelul exi-
gentelor conventionale" (JCP G, 1999, I, p. 201, cron. B. Mathieu si M. Verpeaux).
21S Drepturile la aparare. - Recunoscute de articolele 6, § 3 din CEDO si 14, § 3
din PIDCP, acestea sunt destinate sa asigure persoanei, in special in materie penalA,
o aparare „concrete efectiva" (Artico, 13 mai 1980, A. 37, § 33). Interpretarea
articolului 6, § 3 urmareste doua linii directoare. Pe de o parte, analizand exigentele
impuse de § 3 al articolului 6 in aspecte specifice ale dreptului la un proces echitabil
garantat de § 1, judecatorul european is in considerare „obiectul §i scopul intregului
articol 6" (Colozza contra Italia, 12 februarie 1985, A. 89) ; din aceasta perspectivA,
principiul egalitatii armelor §i principiul contradictorialitatii (supra, nr. 213) doban-
desc o importanta deosebita, persoana in cauza trebuind sa se poata face auzita in
toate stadiile dezbaterii judecatoresti. Pe de alts parte, recurgerea la teoria obligatiilor
pozitive (supra, nr. 216 si urm.) ii permite judecatorului european sa aminteasca
faptul cA statelor le revine obligatia de a adopta „masuri pozitive" pentru a asigura
respectarea efectiva a drepturilor prevazute de articolul 6.
Hotararea Makhfi contra Franta, din 19 octombrie 2004, ilustreazA in mod edificator aceasta
exigenta de efectivitate. Curtea stabileste ca articolul 6 (§ 1 si 3) impune, in cazul unui proces cu
jurati, ca acuzatii, aparatorii, juratii judecatorii sa nu se afle intr-o stare de oboseala excesiva
si sa beneficieze de capacitatile for depline pentru a urmAri dezbaterile pleda cauza, in
cazul unora, respectiv pentru a pronunta o hotarare tiara, in cazul celorlalti - ceea ce nu s-a
intamplat in speta, deoarece avocatul acuzatului a trebuit sa pledeze la ora 4 dimineata, dupA
aproximativ paisprezece ore de dezbateri, iar curtea sa delibereze intre orele 6 si 8 dimineata !
1) Dreptul individului/persoanei de a nu se autoincrimina. Urmand exemplul
hotararii Imbrioscia contra Suedia (24 noiembrie 1993, supra, nr. 217), judecatorul
european a readus in actualitate unele garantii implicite ale echitatii procedurale.
Curtea europeana afirma astfel ca dreptul „de a 'Astra tacerea si de a nu contribui cu
nimic la propria incriminare" constituie o exigenta elementary a procesului echitabil,
deli - contrar PIDCP (art. 14, § 3 g ; a se vedea CDO, nr. 139/1983, H. Conteris
contra Uruguay, dec. 17 iulie 1985, nr. 159/1983, R. Cariboni contra Uruguay,
dec. 27 octombrie 1987, Selection..., pp. 176 si 198)' - dreptul de a nu depune
marturie impotriva propriei persoane nu este garantat in mod expres de articolul 6 din
Conventie (Funke, 25 februarie 1993, A. 256 A, § 44, JCP, 1994, I, 3742, nr. 13,
cron. F. Sudre : proceduri de anchetare a vamilor franceze)2.
1. Conform CDO, dreptul de a nu depune marturie contra propriei persoane „semnificA faptul
ca acuzatul nu trebuie sa fie supus nici unei presiuni fizice sau psihologice de catre
autoritAtile care it ancheteazA, pentru a obtine astfel mArturii" (nr. 248/1987, dec. 30 martie
1992, Glenford Campell contra Jamaica, A/47/40, p. 230, § 67).
2. Legea nr. 2000-516 din 15 iunie 2000 consolidand protectia prezumtiei de nevinovatie si
drepturile victimelor (D, 2000, Leg, p. 253 ; JCP G, 2000, Actualite, p. 1223, obs. F. Le
Guhenec) garanteazA persoanei arestate dreptul la tacere (art. 8).
DREPTURILE GARANTATE 297
Judecatorul comunitar I-a precedat pe judecAtorul european pe aceasta cale, deoarece
CJCE consacrase dreptul de a nu depune marturie impotriva propriei persoane (in beneficiul
persoanelor juridice, in domeniul infractiunilor impotriva dreptului concurentei) ca element
al unui principiu general al dreptului comunitar - drepturile la apArare considerand CA
nici articolul 6 al CEDO, nici jurisprudenta Curtii europene (si nici drepturile interne) nu
consacrau un asemenea drept (CJCE, 18 octombrie 1989, Orkem, cauza 394/97, Rec.,
3283, pct. 30, concl. M. Darmon, DCDF, nr. 48).
a) Dreptul de a pastra tacerea de a nu contribui la propria incriminare este
destinat sa-1 protejeze pe inculpat impotriva coercitiei abuzive a autoritatilor. Domeniul
de aplicare al dreptului este circumscris „materiei penale", in sensul Conventiei,
fiMd astfel susceptibil de a viza o procedure fiscala (JB contra Elvetia, 3 mai 2001,
JCP G, 2001, I, 342, nr. 13, cron. F. Sudre). Judecatorul european precizeazA cA
dreptul de a nu contribui la propria incriminare este aplicabil procedurilor penale
privind „toate tipurile de infractiune penala, de la cea mai simpla pang la cea mai
complexa" (Saunders contra Marea Britanie, 17 decembrie 1996, JCP G, 1997, I,
4000, nr. 18, cron. F. Sudre). Pe de altA parte, acest drept, la fel ca toate garantiile
procesului echitabil, este aplicabil fazei anterioare celei de judecatd (supra, nr. 217)
in consecinta, cuprinde dreptul la tacere pe parcursul interogatoriului efectuat de
politie (Murray contra Marea Britanie, 8 februarie 1996, GACEDH, nr. 23).
CJCE considerA, de asemenea, ca dreptul de a nu depune marturie impotriva propriei
persoane nu se aplica in cazul unei proceduri civile (CJCE, 10 noiembrie 1993, Otto BV
contra Postbank NV, cauza C-60/92, Rec., 1-5683, DCDF, nr. 58; D, 1994, 197, note
J.-L. Clergerie).
b) Plasat de judecatorul european „in centrul notiunii de proces echitabil", dreptul
la tacere presupune ca tacerea persoanei urmarite sa nu poata antrena condamnarea
acesteia sau recunoasterea faptelor imputate. Prin urmare, acuzarea trebuie „sa-si
fondeze argumentarea fare a recurge la elemente de proba obtinute prin constrangere
sau presiuni, netinand seama de vointa acuzatului" (Saunders, precit., § 68) ; aceasta
cerinta este incAlcata, spre exemplu, in cazul in care elementele de proba constau in
marturii facute de un acuzat unui codetinut, informator al politiei, insarcinat de
aceasta sa obtina informatii de la persoana in cauza (Allan contra Marea Britanie,
5 noiembrie 2002). Dreptul de a nu contribui la propria incriminare nu se limiteaza
deci la marturisirile despre faptele savarsite sau la remarcile autoincriminatoare, ci se
refers la orice depozitie obtinuta prin constrangere §i folosita ulterior in cursul
procesului penal ; in schimb, acest drept nu se extinde la utilizarea, in cadrul unei
proceduri penale, a datelor obtinute prin constrangere, insa existente independent de
vointa suspectului (de exemplu, prelevarile de sange sau de ADN ; Saunders, precit.).
Inteles astfel, dreptul de a pastra tacerea constituie o protectie a prezumtiei de
nevinovatie. Hotararile Heaney si McGuiness si Quinn contra Irlanda (21 decembrie
2000, JCP, 2001, I, 291, rm. 27, cron. F. Sudre) subliniaza stransa legatura existents
intre prezumtia de nevinovatie dreptul individului de a nu se autoincrimina, lezarea
acestuia din urma antrenand o incalcare a articolului 6, § 2.
c) Dreptul de a pastra tacerea nu este insa absolut, asa Meat trebuie sa fie luate in
considerare toate circumstantele, cu precadere ponderea diferitelor elemente de proba,
pentru a cerceta daca faptul de a desprinde din tacerea acuzatului concluzii defavorabile
298 REOIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
acestuia incalcA articolul 6 (Murray, precit.) ; a*s se intamplA, spre exemplu, in cazul
in care judecatorul pe fond care a atras atentia juriului asupra facerii acuzatului a
facut-o in termeni de natura sa invite juriul sA traga concluzii in defavoarea persoanei
in cauza (Condron contra Marea Britanie, 2 mai 2000 ; Beckles contra Marea Britanie,
8 octombrie 2002). Intr-un cuvant, desi simpla tacere a acuzatului nu poate permite
sA se conchicIA in sensul vinovAtiei sale, aceasta poate totusi sA se coroboreze cu alte
elemente in acuzare.
2) Dreptul de a participa la propriul proces. Trebuie sA fie intrunite conditiile
unei participari efective.
a) In primul rand, acuzatul trebuie sa fie informat „cu privire la natura si cauza
acuzatiei aduse impotriva sa", in mod amAnuntit si intr-o limba pe care sä o inteleagA
(art. 6, § 3, al. a ; spre exemplu, T. contra Italia, 12 octombrie 1992, A. 245-C ;
a se vedea CDO, nr. 16/1977, D. Monguya Mbenge contra Zair, dec. 25 martie 1983,
Selection..., p. 80). Acest drept al acuzatului se retell nu numai la faptele materiale
aduse in acuzarea sa, ci si la incadrarea juridica data acestor fapte. Astfel, reincadrarea
juridicA a faptelor pe parcursul deliberArilor de catre o curte de apel aduce atingere
dreptului garantat de articolul 6, § 3 (Pelissier si Sassi contra Franta, 25 martie
1999). Tot astfel, posibilitatea de a declara un recurs cu sane de admisibilitate
impotriva unei decizii de condamnare nu trebuie ingrAditA prin absenta de motivatie
a respectivei decizii (Hadjianastassiou, 16 decembrie 1992, A. 252 ; CDO, nr. 283/
1988, Aston Little contra Jamaica, dec. 1 noiembrie 1991, A/47/40, p. 265, § 8. 5).
Sectia penala a Curtii de casatie, care nu ezitase sa declanseze din oficiu o actiune
intemeiatg pe incalcarea articolului 6, § 3 (Crim., 5 decembrie 1998, Baroum, in J. Pradel
si A. Varinard, Les grands arrets du droit penal general, Dalloz, 2003, edilia a 4-a, nr. 5),
aplicg jurisprudenta Pelissier si Sassi (precit.), considerAnd cg „judecAtorilor din cauzele
penale le revine rolul de a da faptelor cu care au fost sesizati incadrarea corectg, dar cu
conditia ca inculpatului sA i se fi oferit posibilitatea de a-si prezenta apgrarea cu privire la
noua incadrare avuta in vedere" (Crim., 16 mai 2001, G., D, 2001, IR, 2088; Crim.,
12 septembrie 2001, D, 2002, 1460, obs. J. Pradel).
In materie penalA, dreptul acuzatului de a participa „in mod real" la propriul
proces, deli nu este garantat explicit de articolul 6, este un drept inerent proce-
sului echitabil. Exercitarea efectivA a acestui drept presupune ca persoana in cauza sä
poata nu numai sa asiste la dezbateri, ci si sä le asculte si sä le urmAreascA (Stanford,
23 februarie 1994, A. 282 A). Statele trebuie astfel sA adopte masurile pozitive
necesare pentru ca persoana urmarita sa aibA posibilitatea sA inteleaga acuzatiile ce i
se aduc *i sA is in privinta procedurii decizii conforme intereselor sale (Vaudelle
contra Franta, 30 ianuarie 2001, D, 2002, 353, note A. Gouttenoire-Cornut si
E. Rubi-Cavagna : necesitatea de a asigura asistentA sau reprezentare unui acuzat
major sub curatelA, in cadrul unui proces penal), precum si pentru ca desfasurarea
procesului sA favorizeze intelegerea procedurii. Cerinta se cuvine indeplinita in special
in cazul unei proceduri penale indreptate impotriva unui minor, pentru ca acesta sä
poatA intelege „in linii mari" natura procesului si miza sa in ceea ce-1 priveste (T si
V contra Marea Britanie, 16 decembrie 1999, Dr. fam., 2000, corn. nr. 46,
A. Gouttenoire-Cornut) ; judecAtorul european stabileste in acest caz obligatia statului
de a-si organiza sistemul judecAtoresc asa incat copilul sä poatA fi , judecat „de o
DREPTURILE GARA/qTATE 1 2a9
jurisdictie specializatA, capabila sä acorde atentie deplinA handicapurilor de care
sufera acesta, sä tins cont de ele si sA-si adapteze procedura in consecintr (S.C.
contra Marea Britanie, 15 iunie 2004, § 35).
De altfel, articolul 6, § 3, al. e prevede ca acuzatul, in cazul in care nu intelege
limba nationals, trebuie sa beneficieze de asistenla gratuita a unui interpret, pentru a
i se traduce sau interpreta orice act al procedurii declansate impotriva sa (Kamasinski
contra Austria, 19 decembrie 1989, A. 168, § 74, RTDH, 1991, p. 231, note
J. Callewaert ; Lagerblom contra Suedia, 14 ianuarie 2003 ; a se vedea, a contrario,
CDO, nr. 219/1986, Guesdon contra Franta, dec. 25 iulie 1990, A/45/40, vol. II, p. 70,
§ 10. 2, si nr. 221/1987, Cadoret contra Frantz, dec. 11 aprilie 1991, A/46/40, p. 229).
b) Dreptul acuzatului de a comparea personal, deli nu este mentionat expres, este
garantat, in egall mAsura, de articolul 6 (Colozza contra Italia, 12 februarie 1985,
A. 89). Acest drept antreneazA o „obligatie pozitivA" in sarcina statului de a asigura
prezentarea personalA a acuzatului la proces, in cazul in care chestiunea in cauza
dobandeste o importanta deosebitA (Kremzov, 21 septembrie 1993, A. 268 B ; in
acelasi sens, CDO, nr. 139/1983, H. Conteris, precit.). Totusi, articolul 6 nu
condamna principiul insusi al unei proceduri desfasurate in lipsa inculpatului, atat
timp cat acesta din urmA „poate obtine ulterior ca o jurisdictie sa se pronunle din
nou, dupA ce 1-a audiat, asupra temeiniciei acuzatiei, in fapt si in drept" (Colozza,
precit., § 31). Acuzatul poate renunta sA se prezinte, dar aceasta renuntare trebuie sa
fie facutd in termeni neechivoci si insotitA de garantii (pentru un exemplu de incAlcare,
Somogyi contra Italia, 18 mai 2004).
3) Dreptul la asistenja unui aparlitor. Inculpatul trebuie sa se poatA apara in mod
adecvat - ceea ce implica dreptul de a dispune de timpul si de inlesnirile necesare
pentru pregAtirea aparArii sale (art. 6, § 3 b ; a se vedea CDO, nr. 226/1987,
M. Sawyers, dec. 11 aprilie 1991, A/46/40, p. 235, § 13. 6) -, fie personal, fie cu
asistenta unui apArAtor ales de dansul (a se vedea CDO, nr. 74/1980, M.-E. Estrella
contra Uruguay, dec. 29 martie 1983, Selection..., p. 98) sau desemnat din oficiu in
mod gratuit (art. 6, § 3 c ; Pakelli, 25 aprilie 1983, A. 64).
a) Dreptul de a se apara singur implicA un drept de acces la dosar si de comunicare
a actelor procedurale (Foucher contra Franta, 18 martie 1997, JCP G, 1998, I, 107,
nr. 30, cron. F. Sudre). Curtea europeanA admite ca specificitatea procedurii in fata
Curtii de casatie (Voisine contra Franta, 8 februarie 2000, RDP, 2001, 669, obs.
S. Soler ; Meftah et al. contra Franta, 26 iulie 2002, Marea Camera, D, 2003, 594,
obs. N. Fricero) si a Consiliului de Stat (Mocie contra Franta, 8 aprilie 2003)
justificA faptul de a li se rezerva „monopolul pledoariei doar avocatilor specializati" ;
aceasta nu it poate insa priva pe inculpatul care opteazA sA se apere singur in fata
Curtii de casatie de accesul la dosar si de beneficierea de dreptul la o procedura
contradictorie (Voisine, precit., Meftah, precit.). Autoritatilor judecatoresti le revine,
in egall trasura, obligatia de a informa persoana urmaritA cu privire la momentul
initial si cel final ale unui termen de introducere a unei cereri de casare (Vacher
contra Franta, 17 decembrie 1996, JCP, 1997, I, 4000, nr. 29, cron. F. Sudre).
Curtea de casatie, revenind asupra jurisprudentei sale anterioare, considerl in prezent CA
mice invinuit sau inculpat este indreptAtit sA obting in virtutea articolului 6, § 3 al CEDO
„nu comunicarea directl a actelor procedurale, ci transmiterea pe propria cheltuiala, clacl
 REGIMUL °mum
este cazul, prin intermediul avocatului, a unei copii a actelor din dosarul supus judecatii
jurisdictiei" in fata careia trebuie sa compare (Cass. crim., 12 iunie 1996, Bull. crim.,
nr. 248 ; JCP, 1997, I, 3998, nr. 12, obs. Mayon).
Dreptul de a se apara singur nu este recunoscut decat in materie penala de articolul 6, § 3,
al. c si, in mod justificat, Curtea de casatie stabileste ca articolul 973 NCPC, care prevede
ca partite au obligatia de a-si alege un avocat in fata Consiliului de Stat si a Curtii de
casatie, nu aduce atingere acestei dispozitii (Cass. 11e civ., 10 mai 2000, Rio, Bull.,
nr. 136, D, 2000, jun , p. 649, note N. Fricero).
b) Dreptul la asistenta unui avocat este aplicabil intregii proceduri, Inca din faza
de instrumentare preliminary desfasurata de politie (Murray, 8 februarie 1996,
GACEDH, nr. 23, precit.)'. Pe de altd parte, intrucat sanctiunile disciplinare dispuse
in cadrul penitenciarelor tin de latura „penald" a articolului 6, § 1 (supra, nr. 209),
dreptul la asistenta unui aparAtor trebuie se fie garantat si detinutilor (Ezeh si Connors
contra Marea Britanie, 9 octombrie 2003, Marea Camerd).
Dreptul de a fi asistat de un avocat din oficiu este supus dublei conditii ca acuzatul
sa nu dispund de mijloace pentru a plati un aparAtor si ca „interesele justitiei" se
reclame acest apArator - spre exemplu, pentru a permite persoanei in cauza sa joace
un rol real in cadrul procedurii (Quaranta contra Elvetia, 24 mai 1991, A. 205 ;
Pham Hoang contra Franta, 25 septembrie 1992, A. 243: refuz de a desemna un
avocat din oficiu in fata Curtii de casatie in cadrul unei proceduri penale) sau pentru
ca acuzatul riscd pedeapsa capitald (CDO, nr. 223/1987, Robinson contra Jamaica,
dec. 30 martie 1989, RUDH, 1989, p. 66).
Hotararea Pham-Hoang (precit.) a stimulat Curtea de casatie, in plen, sa recunoasca
dreptul la asistenta unui aparator, intemeindu-se insa nu pe articolul 6, ci pc principiul
constitutional „al respect:aril drepturilor la aparare" (dec. 86-224 DC, 23 ianuarie 1987,
Consiliul concurentei, Rec., p. 8) : „Avand in vedere ca apararea constituie pentru orice
persoana un drept fundamental cu caracter constitutional ; ca exercitarea sa efectiva reclama
asigurarea accesului oricarei persoane, cu asistenta unui aparator, in fata judecatorului
competent sa se pronunte asupra cererii sale" (Ass. plen., 30 iunie 1995, Belhomme,
Bull., 1995, nr. 4 ; JCP, 1995, II, 22478, concl. M. Jeol, note A. Perdriaud ; D, 1995,
jur., 513, note R. Drago : refuz al Consiliului Ordinului avocatilor, adresat Consiliului de
Stat si Curtii de casatie, de a desemna din oficiu un avocat pentru prezentarea unei cereri
avand ca obiect casarea unei decizii pentru viciu de procedura).
Din perspectiva jurisprudentei europene (Artico, 13 mai 1980, A. 37), precum si
din cea a CDO (nr. 315/1988, R. M. contra Jamaica, dec. 26 octombrie 1990, A/46/40,
p. 300, § 6. 3), aceastA asistenta trebuie sa fie efectivd. Simpla desemnare a unui
avocat din oficiu nu este suficientd pentru a garanta o apdrare „concrete si efectiva"
1. Consiliul constitutional francez, in concordanta cu Curtea europeana, consacra in decizia
sa 93-226 DC din 11 august 1993, in baza drepturilor la aparare, „dreptul persoanei de a
se consulta cu un avocat pe parcursul perioadei de arest" (a se vedea D. Rousseau, Cron.,
RDP, 1994, p. 108). Este, de asemenea, laudabil faptul ca legea nr. 2000-516 din 15 iunie
2000 consolidand protectia prezumtiei de nevinovatie si drepturile victimelor (D, 2000,
Leg, p. 253 ; JCP G, 2000, Actuante, p. 1223, obs. F. le Guhenec) modifica, prin
articolul 11, articolul 63-4 CPP, astfel incat prezenta avocatului sa fie admisa din momentul
initial al arestarii (si nu ca pans atunci, dupe douazeci de ore).
' NTAT't
1581 rertrizitt dARA 301
si, chiar dacA nu i se poate imputa statului raspunderea pentru toate lipsurile avocatului
din oficiu, autoritatilor judecatoresti le revine totusi, in caz de „nepricepere vadita"
a unui asemenea avocat, obligatia de a nu ramane pasive si de a-i asigura persoanei
in cauza beneficierea efectiva de dreptul garantat (de exemplu, invitand avocatul sa
remedieze viciul de formA care atrage inadmisibilitatea unui recurs, Czekalla contra
Portugalia, 10 octombrie 2002, JCP G, 2003, I, 109, nr. 15, cron. F. Sudre ; a se
vedea Daud contra Portugalia, 21 aprilie 1998). Cu toate acestea, dreptul de a-ti alege
avocatul nu are un caracter absolut, iar judecdtorul national, in cazul desemnarii unui
avocat din oficiu, poate impune alegerea unui consilier, dacd interesele justitiei o
reclama (Croissant contra Germania, 29 septembrie 1992, A. 237B) ; de asemenea,
articolul 6, § 3, al c nu poate fi interpretat ca garantand dreptul de a-ti schimba
avocatul desemnat din oficiu, odata ce acesta a fost desemnat si dacd asistenta sa este
efectivd (Lagerblom contra Suedia, 14 ianuarie 2003).
Aceeasi preocupare pentru efectivitatea drepturilor la apdrare conduce la recunoas-
terea dreptului acuzatului de a comunica neingradit cu aparatorul sau, si mai ales fa'rd
prezenta unei a treia persoane (S contra Elvetia, 28 noiembrie 1991, A. 220, § 48 ;
Brennan contra Marea Britanie, 16 octombrie 2001 : prezenta unui politist pe parcursul
primei intrevederi a acuzatului cu aparatorul sau ; de asemenea, CDO, nr. 109/1981,
Gomez de Voituret contra Uruguay, dec. 10 aprilie 1984, Selection..., p. 152, § 2. 8).
In acelasi spirit, CDO sanctioneaza conditiile materiale de detentie care it impiedica pe
acuzat sa dispuna in mod efectiv de asistenta unui aparator (CDO, nr. 49/1979, D. Marais
contra Madagascar, dec. 24 martie 1983, nr. 83/1981, Martinez Machado contra Uruguay,
dec. 4 noiembrie 1983, Selection..., pp. 86 si 114).
c) Refuzul inculpatului de a comparea nu justified privarea sa de dreptul la
asistenta efectivd a unui aparator. Aceasta constituie o sanctiune disproportionatd,
tit-land seama de „locul primordial" pe care it ocupd drepturile la aparare intr-o
societate democratica (Poitrimol contra Franta, 23 noiembrie 1993, GACEDH,
nr. 31 : procedurd penala pentru lipsa reprezentdrii unor. copii ; supra, nr. 212). In
cadrul unei jurisprudente constante, Curtea europeand considerd ca dreptul de a fi
apdrat „efectiv" nu poate fi subordonat indeplinirii unor conditii de un formalism
excesiv si ca acuzatul nu poate fi privat de beneficierea de acest drept din cauza
absentei sale de la dezbaterile in fata curtii de apel (Van Geyseghem contra Belgia,
21 ianuarie 1999 ; Van Pelt contra Franta, 23 mai 2000, RDP, 2001, 680, obs. C. Hugon),
chiar si in lipsa unui motiv intemeiat (pentru acuzati care s-au sustras : Karatas si Sari
contra Franta, 16 mai 2002, RDP, 2003-3, obs. C. Hugon). Jurisprudenta europeand
neglijeazd Intru catva obligatia de a comparea a inculpatului, care garanteazA in egald
mdsurd dreptul victimelor si al partilor civile la un proces echitabil.
Duna ce a refuzat sa se supuna exigentelor Curtii europene (Crim., 21 iunie 1995, Bull.,
nr. 230 ; Crim., 6 mai 1997, Bull., nr. 176), Curtea de casatie, in urma hotararii Van Pelt
(23 mai 2000), opereaza un reviriment important de jurisprudente, afirmand ca „dreptul la
un proces echitabil si dreptul oricarui acuzat la asistenta unui aparator se opun ca instanta
sa judece un inculpat care nu se prezinta si a carui absents nu este motivate fa'ra sa fie
ascultat avocatul, prezent la audiere pentru a asigura apararea acestuia" (Ass. plea.,
2 martie 2001, Dentico, D, 2001, 1899, nota. J. Pradel ; in acelasi sens, Crim., 16 mai 2001, D,
2001, IR, 2240 ; pentru o aplicatie privind procedura de contestare in caz de neprezentare
 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURTLOR
repetatd, Crim., 19 februarie 2003, D, 2003, IR, 806), Totusi, chiar dacA inculpatul poate
renunla sd compare si isi poate trimite avocatul la audiere, trebuie indeplinitA mai intai
conditia ca din dosar sd rezulte ca apdratorul a primit mandat in acest sens (Crim., 11 iulie
2001, D, 2002, 1458, obs. J. Pradel ; Crim., 12 martie 2003, D, 2003, 1730, obs. J. Pradel).
HotArarea Krombach contra Franta, din 13 februarie 2001 (D, 2001, 3302, obs.
J.-P. Marguenaud ; Rev. Sc. Crim., 2001, 429, obs. F. Massias), extinde solutia
„Poitrimol" la procedura franceza in contumacie (art. 630 CPP), considerate contrail
articolului 6 prin faptul ca edicteaza o interdictie absolute de reprezentare a persoanelor
care nu se prezinta (supra, nr. 210). Anularea contumaciei implicA intr-adevar, in
afara cazului arestarit persoanei in cauzA, ca acuzatul sa se predea pentru a putea fi
rejudecat in conditii conforme cu articolul 6 ; or, Curtea a afirmat deja (Khalfaoui
contra Franta, 14 decembrie 1999, supra, nr. 212) ca exercitarea dreptului la un
proces echitabil nu poate fi subordonata „unui fel de cautiune, reprezentata de
libertatea fizica a persoanei in cauzA" (§ 87).
Trebuie subliniatA convergenta hotararii Krombach si a hotararii pronuntate in aceeasi
cauza, in privinta intereselor civile, de CJCE. Potrivit acesteia, refuzul de a asculta
apdrarea unui inculpat absent justified posibilitatea judecAtorului german de a se prevala de
clauza de ordine publicd pentru a refuza executarea deciziei franceze (CJCE, 28 martie
2000, Krombach si Bamberski, RTDH, 2001, 801, obs. C. Picheral si F. Sudre). Krombach -
versiunea CEDO si Krombach-versiunea comunitara atestA existenta unei ordini publice
procedurale europene.
4) Dreptul de a interoga martorii. Acest drept consta in dreptul acuzatului de a
putea contesta o depozitie in acuzare si de a adresa intrebari autorului ei, precum si
de a i se asculta martorii in apArare ,,in aceleasi conditii" ca si martorii in acuzare
(art. 6, § 3 d CEDO) si reprezintA un aspect particular al principiului contradictorialitatii.
Principiul, invocat de o jurisprudenta constanta, este acela ca elementele de proba -
printre care si marturiile - trebuie in mod normal sa fie administrate in fata inculpatului,
in cadrul unei audieri publice, in vederea unei dezbateri in contradictoriu (Kostovski
contra Olanda, 20 noiembrie 1989, GACEDH, nr. 32 ; Windisch contra Austria,
27 septembrie 1990, A. 186). Notiunea de martor are o semnificatie „autonoma" din
perspectiva Conventiei si se extinde la orice persoana ale carei declaratii sunt aduse
la cunostinta judecatorilor si de care acestia tin seama spre a motiva condamnarea
(Bonisch contra Austria, 6 mai 1985, A. 92, § 31-32). Ea se aplica expertilor
(Boniseh, Brandstetter contra Austria, 28 august 1991, A. 211), partii civile (Bricmont
contra Belgia, 7 iulie 1989, A. 158) sau coinculpatilor (Luca contra Italia,
27 februarie 2001).
Dreptul de a interoga martorii nu este absolut si nu permite convocarea sau
interogarea oricarui martor, in acuzare sau in aparare (a se vedea CDO, nr. 237/1987,
Denroy Gordon contra Jamaica, A/48/40, 1993, vol. 1, § 816). Dupa cum subliniazA
Curtea europeana, admisibilitatea probelor tine in primul rand de dreptul intern, iar
judecatorului national ii revine rolul sA aprecieze utilitatea unei cereri de incuviintare
a probArii cu martori, cu conditia majors insa ca procedura litigioasA „in ansamblu"
sa aiba un caracter echitabil (Vidal, 22 aprilie 1992, A. 235 B : refuzul de a cita un
martor in apArare). Dreptul de a interoga martorii acuzarii va fi satisfacut numai in
cazul in care exercitarea sa a fost solicitata de catre acuzat (Kamasinski contra
bttEintlitit8 GARAN'rATE 303
Austria, 19 decembrie 1989, A. 168), contend mai putin dad cererea de confruntare
nu este intocmitA in formele legale (Saidi contra Franta, 20 septembrie 1993, JCP,
1994, II, 22215, corn. P. Chambon).
Dimpotrivd, Curtea de casatie nu stabileste in sarcina judeedtorilor de apel obligatia de a
dispune audierea in contradictoriu a martorilor acuzArii in cazul in care acestia nu au fost
convocati legal prin cerere (Crim., 12 ianuarie 1989, Randhawa, Bull. crim., nr. 13;
Crim., 6 martie 1991, Dobbertin, JCP, 1992, II, 21920, note J.-Y. Lasalle).
Principiul conform caruia martorul trebuie interogat in sedinta publics poate
admite exceptii, in special in cazul in care martorul este anonim (Kostovski, precit.)
sau in scopul de a proteja martorii minori in cadrul unui proces penal avand ca obiect
infractiuni cu caracter sexual (P. S. contra Germania, 20 decembrie 2001, JCP, 2002,
I, 105, nr. 10, cron. E Sudre). Declaratia unui martor nu trebuie fa'cuta in mod necesar
in public in fata instantei, iar utilizarea depozitiilor din cadrul fazei pregatitoare de
cercetare este permisa daca acuzatul a avut „o ocazie adecvata si suficientA de a
contesta o marturie in acuzare si de a adresa intrebari autorului acesteia in momentul
depozitiei sau ulterior" (Kostovski, precit., § 41 ; Delta contra Franta, 19 decembrie
1990, A. 191, § 36, RTDH, 1992, p. 51, note J. Salce ; Isgro contra Italia, 19 februarie
1991, A. 194 A, § 34).
Ca idee generals, „avand in vedere locul eminent pe care it ocupA dreptul la o
buns administrare a justitiei intro societate democraticA, orice masura care restrange
drepturile la aparare trebuie sa fie absolut necesarr (Van Mechelen si altii contra
Olanda, 23 aprilie 1997, § 58, RIDH, 1998, 158, obs. J. De Codt). In consecintA,
simpla citire catre audienta a declaratiilor facute politiei de catre martori ai acuzarii
(Unterpertinger contra Austria, 24 noiembrie 1986, A. 110 ; Asch contra Austria,
26 aprilie 1991, A. 203), refuzul tribunalului de a dispune prezentarea acestor
martori (Delta, precit.) sau decizia tribunalului de a proteja anonimatul unor martori
ai acuzarii (Windisch si Kostovski, precit., note J. Callewaert, R7DH, 1990, p. 270 ;
Lildi contra Elvetia, 15 iunie 1992, A. 238) nu trebuie sa provoace apararii un
handicap insurmontabil, aducand atingere egalitAtii armelor. Astfel, o condamnare
intemeiata in mod hotarator pe depozitiile facute de o persoana pe care acuzatul - sau
aparatorul sau - nu a putut s-o interogheze intr-un anumit stadiu al procedurii
restrange drepturile la aparare intr-o mantel% incompatibila cu garantiile prevazute de
articolul 6 (spre exemplu, P. S. contra Germania, 20 decembrie 2001, precit. ;
Rachdad contra Franta, 13 noiembrie 2003). Tot astfel, interesul public nu poate
justifica utilizarea in cadrul procedurii penale a unor elemente de proba obtinute in
urma unei provocari facute de care agenti ai politiei (Teixeira de Castro contra
Portugalia, 9 iunie 1998: interventie a doi „agenti infiltrati" care 1-au instigat pe
reclamant sA le furnizeze droguri).
II. Dreptul la un recurs efectiv
2211 Continutul autonom. - Inspirat din articolul 8 al DUDO, articolul 13 din
Conventia europeana stipuleaza ca „orice persoanA careia i-au fost inculcate drepturile
si libertatile recunoscute de prezenta Conventie are dreptul sA i se acorde un recurs
 304 REO-IMUCiVitIlik AL DREPTURI1:612 OMULUI
efectiv in fata unei instante nationale..." (in acelasi sens, art. 2, § 3 din PIDCP §i art.
25 din CADO). Aceasta dispozitie enunta nu atat un drept subiectiv propriu, cat un
mod de ocrotire a drepturilor consacrate de Conventie (in acelasi sens, CDO, nr. 286/
1987, M.G.P. S.P. contra Trinidad Tobago, dec. 3 noiembrie 1989, A/45/40,
vol. II, p. 177). Dreptul la un recurs efectiv este un drept complementar, fare
existents independenta si care nu poate fi invocat decat in raport cu un alt drept
recunoscut de instrumentul conventional. In cadrul CEDO, aceasta lipsd de indepen-
dentA nu a impiedicat Curtea sA atribuie dreptului la un recurs efectiv un continut
autonom. Acesta trebuie apreciat din doua perspective.
1) Dreptul la recurs nu este decat consecinta juridica a nerespectarii unuia dintre
drepturile protejate de Conventie, insA conditionarea acestui drept cu constatarea unei
violari a unui drept substantial prevazut de Conventie ar insemna privarea lui de once
efect, deoarece constatarea acestei violAri constituie insusi obiectul recursului. Spre
deosebire de CDO, care apreciaza ca „numai constatarea incalcarii unui drept
recunoscut de Pact deschide calea unui recurs" (nr. 275/1988, S.E. contra Argentina,
dec. 26 martie 1990, A/45/40, vol. II, p. 179), Curtea europeana, indepartandu-se de
o interpretare literals a textului (Sindicatul suedez al mecanicilor de locomotive,
6 decembrie 1976, A. 20), a inteles sa acorde un efect util articolului 13 din
Conventie, considerand ca reclamantul se poate prevala de articolul 13 fara sA
trebuiascA sä dovedeasca mai intai incAlcarea unui alt articol din Conventie (Klass
contra Germania, 6 septembrie 1978, A. 28, JDI, 1980, 463, obs. P. Rolland).
Dreptul la un recurs efectiv este astfel recunoscut oricArei persoane care invocci o
incalcare a drepturilor §i liberatilor sale protejate de Conventie (§ 64), din momentul
in care aceasta alegatie poate fi „sustinuta" prin prisma Conventiei (Boyle si Rice
contra Marea Britanie, 27 aprilie 1988, § 52-55, si Plattform „Arzte ffir das Leben",
21 iunie 1988, § 25-27, A. 131 si 139, JDI, 1989, 801 si 824, obs. P. Tavernier).
Asadar, acest drept poate fi incalcat fara ca vreun alt drept sä fi suferit aceeasi soarta
(spre exemplu, Valsamis contra Grecia, 18 decembrie 1996, JCP G, 1997, I, 4000,
nr. 43 si 45, cron. F. Sudre). In consecinta, Curtea europeana accepts sA constate o
incalcare a articolului 13, indiferent dacA a survenit sau nu o incalcare a unui drept
substantial din Conventie.
Cu toate acestea, incalcarea dreptului la un recurs efectiv nu va putea surveni
automat in cazul in care Conventia nu este incorporate in dreptul intern, deoarece,
prin definitie, Conventia nu poate fi invocata direct in fata jurisdictiilor nationale.
Reconsiderandu-si complet jurisprudenta anterioara (in ultima instanta, Abdulaziz,
Cabales si Balkandali, 28 mai 1985, A. 94, § 93), Curtea apreciaza, incepand cu
hotArarile James si Lithgow contra Marea Britanie (21 februarie 1986, § 84, GACEDH,
nr. 58, si 8 iulie 1986, A. 102, § 205), ca articolul 13 nu prevede in sarcina statelor
semnatare obligatia „de a integra Conventia in sistemele juridice nationale", dar
presupune cu toate acestea, in cazul statelor cu sistem dualist, „existenta in dreptul
intern a unui recurs de care justitiabilii sA se poatA prevala pe fondul drepturilor"
consacrate de Conventie (de exemplu, Soering, 7 iulie 1989, GACEDH, nr. 13, § 120 ;
Observer si Guardian, 26 noiembrie 1991, A. 216, § 76 ; Costello-Roberts, 25 martie
1993, A. 247 C, § 40).
De altfel, articolul 13 nu merge Oita' la a impune un recurs prin care legile
unui stat semnatar sa poata fi denuntate in fata unei autoritAti nationale ca flind
DREPTURILE GARANTATE 305
contrare Conventiei (ibidem ; Willis, 11 iunie 2002). Intr-un cuvant, articolul 13
garanteaza un recurs care permite criticarea modalitatilor de aplicare a legislatiei
interne, si nu a continutului legii (Corn., Rap. 17 februarie 1993, Murray si altii
contra Marea Britanie, § 93).
Consiliul de Stat este perfect indreptatit din acest punct de vedere sä considere ca dispozitiile
articolului 13 „nu impun, si nici nu implica obligatia ca statele parti sa instituie un
mecanism de control al constitutionalitatii legilor, care, de altfel, revine in dreptul intern
puterii constituante" (CE, 6 decembrie 2000, Hoffer si altii, AJDA, 2000, 1065, cron.
M. Guyomar si P. Collin).
2) Dreptul la un recurs efectiv intra in concurenta cu alte drepturi de nature
echivalenta, in special cu dreptul de control al legalitAtii detentiei (art. 5, § 4) si cu
dreptul la un proces echitabil (art. 6, § 1). Judecatorul european tinde astfel sa
considere ca articolul 13 instituie o garantie cu caracter general, inaplicabilA in
cazurile in care intervin garantiile mai specifice si mai stricte prevazute de articolul 5,
§ 4 (Brannigan si McBride contra Marea Britanie, 26 mai 1993, A. 258 B, § 75-76 ;
Chahal contra Marea Britanie, 15 noiembrie 1996, § 126, JCP G, 1997, I, 4000, nr. 9,
cron. F. Sudre) sau de articolul 6, § 1 (Airey contra Irlanda, 9 octombrie 1979, § 35,
GACEDH, nr. 2 ; Ganci contra Italia, 30 octombrie 2003). FiMd vorba, mai precis,
de chestiunea duratei rezonabile a procesului, articolul 6, § 1, conform unei jurispru-
dente constante, instituia o lex specialis prin raportare la articolul 13, ale carui
garantii erau absorbite de aceasta ; in consecinta, dupA ce constata o incalcare a
articolului 6 in temeiul „duratei nerezonabile" a procedurii, Curtea considera inutile
examinarea plangerii in temeiul articolului 13, relative la absenta unui recurs in
dreptul intern care sa permitA denuntarea duratei excesive a procedurii (Allan Jacobsson
contra Suedia, 25 octombrie 1989, A. 163, § 78). Revenind asupra acestei jurisprudente,
hotararea Kudla contra Polonia (Marea Camera, 26 octombrie 2000, GACEDH, nr. 34)
largeste semnificativ sfera de aplicare a articolului 13. Judeca'torul european apreciaza,
din acel moment, ca articolul 13 garanteaza „un recurs efectiv in fata unei instante
nationale, permitand invocarea unei nesocotiri a obligatiei, impusa de articolul 6, § 1,
de a audia cauzele intr-un termen rezonabil" (§ 156). Statul semnatar are astfel
obligatia de a institui in sistemul sau juridic intern o cale de recurs specificA,
permitandu-i justitiabilului sa conteste durata procedurii, in caz contrar incalcandu-se
articolul 13 (spre exemplu, Konti-Arvaniti contra Grecia, 10 aprilie 2003). Hotararea
Kudla dovedeste, de asemenea, vointa Curtii europene de a transfera judecatorului
national contenciosul relativ la termenul rezonabil (infra, nr. 221).
Hotararea Kudla a condus la o evolutie a jurisprudentei franceze, atat a celei judiciare, cat
si a celei administrative. Dupa ce s-a pronuntat o perioada indelungata in sens contrar
(Vemillo contra Franta, 20 februarie 1991, A. 198), judecatorul european apreciaza in
prezent ca acliunea in raspundere pentru functionarea defectuoasa a justitiei, prevazuta de
articolul L. 781-1 din Codul de organizare judecatoreasca, reprezinta, din perspectiva unei
jurisprudente interne suficient de bine inradacinate, care condamna statul pentru „refuzul
de a face dreptate" data find durata nerezonabila a procedurii (CA Paris, 20 ianuarie 1999,
Gauthier, D, 1999, IR, 125), un „recurs efectiv", in sensul articolului 13 din CEDO (dec.
11 septembrie 2002, Mifsud, Marea Camera, RDP, 2003, 690, obs. E Sudre ; Nouhaud
contra Franta, 9 iulie 2002). Reclamantul care se plange de durata nerezonabila a unei
 V.WW,CL'Alw-r ZSE:i m1ti51-rt'UNILCIK ONTULIJI
proceduri judecAtoresti trebuie astfel, inainte de a sesiza Curtea european (infra, nr. 320),
sa exercite acest recurs, in orice stadiu s-ar afla procedura in plan intern, indiferent daca
aceasta s-a incheiat sau se afla in piing desfasurare (dec. 12 iunie 2001, Giummarra si altii
contra Franla, JCP G, 2002, I, 105, nr. 9, cron. F. Sudre; Mifsud, precit.). Curtea de
casatie, care a redefinit eroarea gravg ce angajeazg raspunderea statului ca find „orice
deficienta caracterizata printr-un fapt sau o serie de fapte relevand incapacitatea serviciului
public de justitie de a indeplini misiunea cu care a fost investit" (Ass. plen., 23 februarie 2001,
Litisconsortii Bolle-Laroche contra Agent judecatoresc al trezoreriei, JCP G, 2001, I, 340, nr.
7, cron. G. Viney), a favorizat, probabil, acest reviriment al jurisprudentei Curlii europene.
Consiliul de Stat, care nu accepta angajarea rgspunderii statului pentru funclionarea
defectuoasg a jurisdictiilor administrative decat in cazul unei erori grave comise de o
jurisdictie administrativg in exerciliul functiei jurisdictionale (CE, Ass., 29 decembrie 1978,
Darmont, Rec., 542, concl. Rougevin-Saville), si-a nuantat jurisprudenta si, abandonand
condilia erorii grave, admite, in temeiul articolelor 6 si 13 din Conventie, ca nerespectarea
„dreptului la un termen rezonabil de judecatg" constituie „o funclionare defectuoasg a
serviciului public de justilie", care da dreptul la reparatie (CE, Ass., 28 iunie 2002,
ministrul Justiliei contra dl Magiera, AJDA, 2002, 596, cron. F. Donnat si D. Casas) ; in
plus, Consiliul de Stat reline criteriile la care a ajuns jurisprudenla europeang pentru a
aprecia durata rezonabila. Avand in vedere aceasta evolulie, Curtea recunoaste caracterul
„efectiv" al actiunii in raspundere, pe care pang atunci ii tagaduia (Lutz contra Franla,
26 martie 2002, JCP G, 2002, I, 157, nr. 19, cron. F. Sudre), si aceasta, incepand cu
1 ianuarie 2003, data la care hotgrarea Magiera nu mai putea ramane necunoscuta publicului
(Broca si Tixier-Micault contra Franla, 21 octombrie, RDP, 2004, 822, obs. G. Gonzalez).
221 Continutul garantiei. - 1) Enuntand dreptul la un recurs efectiv in fata unei
„instante nationale", articolul 13 consacra, pe plan procedural, caracterul subsidiar
al garantiei europene (supra, nr. 142) si este strans legat de regula clasica a epuizarii
cailor interne de recurs (art. 35, § 1, infra, nr. 320). Datorita „stranselor afinitati"
care leaga articolele 13 si 35, § 1, recursul „efectiv", in sensul articolului 13, este un
recurs „util" pe care reclamantul trebuie sa-1 exercite, inainte de a sesiza judecatorul
european, pentru a indeplini conditia epuizarii cailor interne de recurs ; asa se va
intampla de acum inainte, ca urmare a hotararii Kudla (precit., nr. 220), in cazul in
care dreptul intern prevede un recurs „efectiv" permitand contestarea duratei unei
proceduri (dec. 11 septembrie 2002, Mifsud contra Franla, Marea Camera ; Broca si
Tixier-Micault contra Franla, 21 octombrie 2003, precit. nr. 220). „Instanta nationala"
vizata de articolul 13 poate fi, in intelesul jurisprudentei europene, o instanta
nonjurisdictionala (Klass contra Germania, 6 septembrie 1978, § 67), atat timp cat
acest organ prezinta anumite garantii de independents, de impartialitate si de procedura
(pentru exemple de incalcari : Diana contra Italia, 15 noiembrie 1996 ; Camenzind
contra Elvelia, 16 decembrie 1997, R7DH, 1997, 639, obs. G. Malinverni)
I.
Ordinea jundicl comunitarg oferg in aceasta privinta o proteclie mai substantialg, deoarece
garanteazg dreptul la un recurs efectiv in fata judecatorului (CJCE, 15 mai 1986, Johnston,
cauza 222 /84, Rec., p. 1651, supra,
nr. 212; CJCE, 25 iulie 2002, Union de Pequenos
Agricultores contra Consiliu, cauza C-50/00P, AJDA, 2002, 867, note F. Malvasio ;
D,
2002, 2825, obs. P. Cassia). Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacra,
1. in mod curios, Consiliul de Stat pare sa considere ca articolul 13 garanteazg „dreptul de acces
la judecator" (CE, 21 decembrie 2001, Hofmann, Rec., RFDA, 2002, 1115, obs. L. Sermet).
DREPTURILE GARANTATE 307
la randul sau, acest drept (art. 47 ; TPI, 30 ianuarie 2002, Max mobil Telekommunikation
Service Gmbh, cauza T-54/99, RUDH, 2002, 99 ; TPI, 3 mai 2002, Jego-Quere et Cie SA
contr a Comisie, cauza T-177/01, D, 2002, Rez. 2575, obs. M. Sousse).
Articolul 13 impune astfel in sarcina statului o obligatie pozitiva de a pune la
dispozitia persoanei, in dreptul intern, un mijloc de corectare a unei situatii contrare
Conventiei, indiferent tine ar fi autorul incalcarii. In consecinta, absenta oricarui
recurs in dreptul intern - spre exemplu, impotriva unei sancliuni disciplinare, calificata
drept masura de ordine interioara, pronuntate impotriva unui elev (Valsamis,
18 decembrie 1996, precit.)I - constituie, in opinia Curlii, o incalcare a articolului 13.
2) Recursul trebuie sa fie „efectiv" in fapt, ca si in drept. Efectivitatea recursului
trebuie apreciata in functie de natura plangerii privind dreptul substantial si nu
depinde de „certitudinea unei solutii favorabile" pentru reclamant (spre exemplu,
Observer §i Guardian, 26 noiembrie 1991, A. 216, § 76; Vilvarajah, 30 octombrie
1991, A. 215, § 123). Continutul obligatiei decurgand din articolul 13 are deci o
„geometrie variabila". Vom prezenta in acest sens trei exemple.
a) Exigenta efectivitatii este mai stricta in cazul in care se invoca un drept
intangibil. In cazul unei plangeri intemeiate cu privire la rele tratamente, contrare
articolului 3, aplicate de agenti publici, articolul 13 impune nu numai „efectuarea
unei anchete temeinice si efective" in vederea identificarii si pedepsirii persoanelor
vinovate, conform obligatiei procedurale prevazute de articolul 3 (supra, nr. 191), ci
si „un acces efectiv al reclamantului la procedura de anchetare", o diligenta rezonabila
in efectuarea anchetei (Bati et al. contra Turcia, 3 iunie 2004) si plata unei despagubiri,
daca este cazul (Aksoy contra Turcia, 18 decembrie 1996, JCP G, 1997, I, 4000, nr. 44,
cron. F. Sudre ; Selguk si Asker contra Turcia, 24 aprilie 1998 ; Asenov contra
Bulgaria, 28 octombrie 1998)2 ; la fel se intampla 5i in cazul unui deces imputabil
statului (McCann, 27 septembrie 1995, supra, nr. 186), actiunea de reparare constituind
un „element esential" al unui recurs, in sensul articolului 13 (Edwards contra Marea
Britanie, 14 martie 2002). In schimb, daca relele tratamente reprezinta fapta unor simpli
particulari (supra, nr. 190), articolul 13 nu implied in mod necesar obligatia de anchetare
cu privire la aceste sustineri, dar presupune ca persoanele in cauza sa dispuna de o cale
de recurs adecvata, pentru a actiona in raspundere autoritatea locals care nu le-a protejat
impotriva relelor tratamente in discutie si a obtine repararea pagubei suferite (T.P. si
K.M. contra Marea Britanie, 10 mai 2001 ; D.P. si J.C. contra Marea Britanie,
10 octombrie 2002, JCP G, 2003, I, 109, nr. 23, cron. F Sudre).
Formularea restrictive a judecatorului european (Klass, precit. ; Leander,
26 martie 1987, A. 116, § 84), conform careia articolul 13 prevede doar „un recurs
atat de efectiv cat este posibil" , nu se aplica decat in cazul in care nevoile specifice
securitatii nationale impun protejarea anumitor surse de informatii si nu poate
actiona in cadrul unei proceduri de expulzare a unui strain, care are drept posibila
consecinta aplicarea unui tratament contrar articolului 3, deoarece chestiunile privind
securitatea nationala nu sunt incidente in acest caz (Chahal, 15 noiembrie 1996,
I. Cu privire la jurisprudenta Consiliului de Stat in materie, supra, nr. 209.
2. CCT interpreteazg in acelasi sens dispozitiile Conventiei Natiunilor Unite Contra Torturii
(nr. 161/2000, Hajrizi Dzemajl si litisconsortii contra Serbia si Muntenegru, dec.
21 noiembrie 2002, Rap. A 58/44, 2003, 83.
 1W,U1N113 YURIDICIVE DREPTUR-TrOltOMDLUI
precit. ; la fel se intamplA si atunci cand este in cauza dreptul la respectarea vietii de
familie, Al-Nashif contra Bulgaria, 20 iunie 2002). Recursul efectiv reclamd, in acest
caz, examinarea temeiniciei recursului - si nu numai a legalitatii formale a hotArarii
de expulzare precum si posibilitatea de amanare a executArii deciziei de expulzare
(Chahal, precit. : prerogativa de control a jurisdictiilor britanice asupra unei hotArari
de expulzare luate din motive de securitate nationalA este prea restransA pentru a fi
„efectivd" in sensul Conventiei ; Jabari contra Thrcia, 11 iulie 2000).
b) Exigenta recursului „efectiv" implica un recurs ce se opune executArii unei
mAsuri de expulzare colectivA a strAinilor (art. 4, Prot. 4) Inainte ca autoritatile
nationale sa se fi pronuntat in privinta conformitAtii sale cu Conventia ; marja de
apreciere de care dispune statul cu privire la modul de respectare a articolului 13 nu
poate avea in acest caz ca efect dependenta caracterului suspensiv al recursului de
bunAvointa administratiei (Conka contra Belgia, 5 februarie 2002, R7DH, 2003, 177,
obs. J.-Y. Carlier).
c) Fiind vorba despre plangerea cu privire la termenul nerezonabil al unei proceduri,
potrivit judecAtorului european (dec. 11 septembrie 2002, Mifsud contra Franta, Marea
Camera, precit. , § 17), recursul „efectiv" este cel ce permite fie o mai promptd decizie
a jurisdictiilor sesizate, fie acordarea unei reparatii adecvate justitiabilului pentru
intarzierile deja invocate (un exemplu este recursul instituit in Italia prin legea „Pinto",
intrata in vigoare la 18 aprilie 2001 ; dec. 6 septembrie 2001, Brusco contra Italia,
RUDH, 2001, 81 ; in ceea ce priveste dreptul francez, supra, nr. 220 ;
infra, nr. 320).
In general, un recurs intern nu poate fi calificat drept „efectiv" in cazul in care
controlul exercitat de judecatorul national asupra mdsurii incriminate apare ca fiind
prea restrans in raport cu cel exercitat de Curtea europeanA in cauze similare (Smith
si Grady contra Marea Britanie, 27 septembrie 1999). Pe deasupra, judecdtorul
european accentuazA in prezent aceasta exigentA de efectivitate, combinand dreptul la
un recurs efectiv cu dreptul la executarea deciziilor judecatoresti (supra, nr. 216)
pentru a aprecia ca nu este efectiv, in sensul articolului 13 din CEDO, un recurs de
drept intern care, dupd ce a primit o solutie favorabilA din partea judecAtorului
national, se loveste de refuzul administratiei de a executa hotardrea (Iatridis contra
Grecia, 25 martie 1999).
Jurisprudenta interns de apticare a articolului 13 nu este foarte vastA. Pentru un exemplu
de control al conformitatii dreptului intern cu articolul 13 din Conventie, a se vedea Avizul
Consiliului de Stat din 3 noiembrie 2003, Montesinos si Gardon (nr. 257946, Rec. Tab.),
prin care inalta Adunare, dupA ce a constatat ca dreptul la alocarea unei pensii de varstA
este un, drept protejat de Conventie (art. 6, § 1 si 1, Prot. 1), se asigure de faptul ca in
Codul pensiilor civile si militare de varsta „nu exists dispozitii de natal sa tezeze substanta
insAsi" a dreptului la un recurs efectiv.
III. Principiul legalitatii incriminarii
222 Principiul legalitatii incriminArii si pedepselor. - Principiul nullum crimen,
nulla poene sine lege, care fundamenteazd interzicerea legilor penale retroactive, std
la baza dreptului penal modern si este consacrat in termeni identici de cdtre conventiile
generale (art. 7 CEDO, art. 15 PIDCP). Conform judecAtorului european, articolul 7,
DREPTURILE GARANTATE 309
§ 1 din Conventie nu se limiteaza la interzicerea aplicdrii retroactive a dreptului penal
in defavoarea acuzatului, „ci consacrd, de asemenea, in termeni mai generali,
principiul legalitatii incriminArii si pedepselor" (Kokkinakis contra Grecia, 25 mai
1993, § 52 ; S.W. contra Marea Britanie, 22 noiembrie 1995, § 35, GACEDH, nr. 33).
Vazand in garantia prevAzuta de articolul 7 un „element esential al preeminentei
dreptului", Curtea europeana pune, in mod semnificativ, interpretarea articolului 7 sub
egida efectivitatii dreptului garantat. Este vorba de „asigurarea unei protectii efective
impotriva actiunilor, condamnarilor si sanctiunilor arbitrare" (S.W., precit., § 34).
1) Sfera de aplicare a principiului Iegalitalii incriminarii si pedepselor este definite
prin referire la notiunea de „pedeapsA" din articolul 7, care, la fel ca si „materia
penald" (supra, nr. 161), dobandeste un sens autonom (Welch contra Marea Britanie,
9 februarie 1995, A. 307 A, cu privire la un ordin de confiscare). In afara legaturii
cu o condamnare pentru o „infractiune", criteriile „pedepsei" sunt transpuse din
„materia penalA" : natura si scopul (preventia, reparatia, reprimarea) masurii in
cauzA, calificarea sa in dreptul intern, procedurile asociate adoptArii si executArii
sale, gravitatea sa (Welch, § 28). Astfel, Curtea considerA ca arestarea nu este o
masura de executare fortatA a unei condamndri pecuniare, ci o „pedeapsA", atat in
sensul articolului 7 din Conventie (Jamil contra Franta, 8 iunie 1995, A, 317 B, § 30,
JCP G, 1996, I, 3910, nr. 29, cron. F. Sudre), cat si al articolului 4 din Protocolul 7
(Goktan contra Franta, 2 iulie 2002, § 48).
Sectia comercialA a Curtii de casatie adera la aceastd interpretare (Cass. corn., 16 mai
2000, D, 2000, IR, 163), dar sectia penala vede in arestare o masura cu „caracter penal",
destinata sa asigure executarea pedepselor pecuniare (Cass. trim., 29 februarie 1996, Bull.
crim., nr. 100).
In schimb, sunt excluse din sfera de aplicare a articolului 7, ca neconstituind
sanctiuni „penale", o interdiclie definitivA de a se afla pe teritoriul francez (calificatd
drept „mAsura contraventionalr : Corn., dec. 26 februarie 1997, Renna contra
Franta, RUDH, 1997, 422 ; in acelasi sens, CE, 24 martie 1997, M. Errahali,
nr. 162318)1 sau o amenclA cu caracter disciplinar (aplicatA unui consilier juridic :
dec. 24 noiembrie 1998, Brown contra Marea Britanie, nr. 38644/97).
2) Caracterul cazuistic al calificdrii drept „pedeapsa" nu este lipsit de efecte
asupra regulii non bis in idem, consacratA de articolul 4 din Protocolul 7 (de
asemenea, art. 14, § 7 din PIDCP). Aceasta regulA interzice jurisdictiilor unui stat
(insd nu si jurisdictiilor nationale a cloud sau mai multe state : CDO, nr. 204/1986, A.P.
contra Italia, dec. 2 noiembrie 1987, Selection..., p. 71 ; Com., cererea nr. 24015/94,
EGM contra Luxemburg, dec. 20 mai 1994, D. et R., 77 A, p. 144) sa urmareasca
sau sA pedepseasca penal pentru aceeasi infractiune o persoana care a fost anterior
achitata sau condamnatA printr-o hotArare definitivA (Gradinger, 23 octombrie 1995,
A.328 C, JCP G, 1996, I, 3910, nr. 43, cron. F. Sudre) ; principiul amintit nu
interzice totusi ca jurisdictii distincte sA judece infractiuni diferite rezultate din
aceeasi faptd penala (Oliveira contra Elvetia, 30 iulie 1998, R7DH, 1999, 623, obs.
H. Mock ; GOktan, precit., § 50). Indeterminarea notiunii de „sanctiune penald" face
ca aplicarea regulii non bis in idem sa fie delicate.
1. Aceasta masura nu tine nici de „materia civil:A" in sensul articolului 6 (Maouia contra
Franta, 5 octombrie 2000, Marea CamerA, supra, nr. 207).
31U KEUIMUL JURIDICAL DREPTURILOR OMULUI
Astfel, Curtea europeana a utilizat aceastA notiune pentru a interzice cumulul unor actiuni
administrative (in sensul dreptului national) cu actiuni penale privind aceleasi fapte, dupe
ce infractiunea administrative in cauza a fost reincadrata ca infractiune penala (Gradinger,
precit.: condamnare penalA pentru ucidere din culpa si sanctiune administrative pentru
conducere in stare de ebrietate, aplicate autorului unui accident rutier). Printr-o rezerva,
Franta a limitat continutul acestei dispozitii la infractiunile intrand, conform dreptului
national, in competenta jurisdictiilor penale (supra, nr. 48).
Curtea de casatie se intemeiaza pe aceasta rezerva pentru a aprecia ca articolul 4 din
Protocolul 7 nu se opune cumulului unei sanctiuni penale cu o sanctiune fiscale (Cass. crim.,
20 iunie 1996, Ponsetti, RJF, 5/97, 287, note S. Austry ; Cass. crim., 6 noiembrie 1997,
JCP G, 1998, II, 10087, nota M. Cliquennois) sau al unei sanctiuni penale cu o sanctiune
disciplinary (Cass. crim., 3 februarie 1998, D., 1998, IR, 77 ; Cass. crim., 7 septembrie
2004, D., 2004, IR, 2691) si nu interzice exercitarea actiunilor in fata judecatorului din
sectia penala in paralel cu o procedure desfasuratA in fata COB in vederea aplicarii unei
sanctiuni administrative (Cass. crim., 1 martie 2000, D, 2000, 229, nota A. Lienhard),
deli aceste sanctiuni - fiscale sau administrative - au caracter „penal" in sensul Conventiei
(supra, nr. 209). Temeiul contend in absenta identitatii de infractiune ar parea mai potrivit
(Curtea EDO, dec. 14 septembrie 1999, Ponsetti si Chesnel contra Franta, nr. 36855/97 si
41731/98: sanctiuni pentru nedepunerea declaratiilor fiscale, art. 1728 si 1741 CGI).
Consiliul de Stat considers, in egala masura, fail a viza rezerva franceza, a dispozitiile
articolului 4 din Protocolul 7 (si ale art. 14, § 7 din PICDP) nu isi gasesc aplicare decat
in ceea ce priveste procedurile penale (CE, 30 iulie 2003, Houlle, nr. 232238, Rec. Tab.,
CE, 7 ianuarie 2004, Colombani, AJDA, 2004, 1653, nota A. Dord : cumularea unei
condamnari penale cu o sanctiune disciplinary; CE, 10 mai 2004, Credit du Nord,
nr. 241587, Rec. Tab.: cumularea a doua sanctiuni administrative pronuntate, in temeiul
acelorasi fapte, de catre Consiliul de discipline a gestiunii financiare statuand in „materie
penala", in sensul articolului 6, § 1).
Interzicerea cumulului sanctiunilor penale cu cele administrative nu se erijeaza in principiu
constitutional decat in cazul sanctiunilor administrative de nature pecuniary (Const. const.,
dec. nr. 96-378 DC, 23 iulie 1996, Legea de reglementare a telecomunicatiilor, JO, 27 iulie
1996, 11400).
JudecAtorul european a precizat de altfel Ca, interzicand actiunile de urmarire
cumulative, articolul 4 din Protocolul 7 nu vizeaza decat actiunile subsecvente
angajate cu buns stiinta, iar nu pe cele declansate din eroare (dec. 3 octombrie 2002,
Zigarella contra Italia, nr. 48154/99, cu referire la articolul 50 din CDFUE).
3) Notiunea de „legalitate" din articolul 7 este „banalizata" de judecatorul
european, care o interpreteaza ca flind sinonima cu notiunea de „lege", figurand in
clauza de ordine publica (supra, nr. 150) : „legea", in sensul articolului 7, „inglobeaza
atat dreptul scris, cat si pe cel nescris si implica anumite conditii calitative" (S.W.,
precit., § 35 ; Cantoni contra Franta, 15 noiembrie 1996, RTDH, 1997, 685, obs.
D. Spielmann). Principiul legalitatii incriminarii si pedepselor presupune ca infrac-
tiunea sä fie clar definite de lege. Aceasta exigenta de „previzibilitate" a normei de
drept este destinata sa ocroteasca principiul securitatii juridice (Corn., Rap. 12 aprilie
1995, Gragnic contra Franta, nr. 15312/89, § 61) si este respectata „in cazul in care
persoana poate sa cunoasca, din continutul dispozitiei aplicabile si, la nevoie, cu
ajutorul interpretarii date acesteia de tribunale, ce actiuni si omisiuni ii angajeaza
raspunderea penala" (S.W., § 35). Judecatorul european adopta deci o conceptie
flexibila asupra principiului legalitatii incriminarii, care deschide calea interpretarii
jurisprudentiale, careia ii revine datoria sa asigure previzibilitatea „legii".
DREPTURILE GARANTATE 311
Prin referirea la articolul 7 al CEDO si la jurisprudenta europeana (hotararile Kokkinakis
si S. W., precit.), judecatorul comunitar garanteaza in egall masura respectarea principiului
legalitatii incriminarii $i pedepselor, care „se opune angajarii unor actiuni penale in
temeiul unei conduite al carei caracter condamnabil nu rezulta in mod clar din lege"
(CJCE, 12 decembrie 1996, Proceduri penale contra X, C-74/95 $i C-129/95, Rec., I,
6609, punctul 25, nota L. Weitzel, Bull. dr. h., 1997, nr. 7, 216).
Desigur, Curtea considers in mod traditional ca principiul legalitatii incriminarii
$i pedepselor impune o interpretare stricta a legii penale, refuzand interpretarea prin
analogie in malam partem (S.W., § 35 ; in acelasi sens, CJCE, 12 decembrie 1996,
Proceduri penale contra X, precit.). Ea constata astfel o incalcare a articolului 7 in
cazul in care unui editor i se aplica o pedeapsa cu inchisoarea pentru atingere adusa
integritatii teritoriale a statului, ca urmare a unei „interprefari extensive, prin
analogie, a normei prevazute in privinta directorilor editoriali" (Baskaya si Okguoglu
contra Turcia, 8 iulie 1999, § 42). Bineinteles, Curtea europeana afirma ca rezultatul
interpretarii judecatoresti trebuie sa fie „conform cu substanta infractiunii $i previzibil
in mod rezonabil" (S.W., § 36). De exemplu, este considerate „previzibila in mod
rezonabil" interpretarea judecatorului national (Cass. crim., 8 iunie 1999) conform
careia prima difuzare a unui mesaj, emis in mod repetat la radio, constituie o „fixare
prealabila" a mesajului in raport cu difuzarile ulterioare, permitand retinerea, incepand
cu a doua difuzare, a raspunderii penale a directorului editorial (art. 93-3 al legii din
29 iulie 1982 privind comunicarea audiovizuala ; Radio-France contra Franta,
30 martie 2004, § 20). Nu este mai putin adevarat insa ca notiunea de interpretare
„rezonabila" ramane dificil de precizat. In hotdrarile sale S.W. (precit., recunoasterea
pe tale judecatoreasca a lipsei de imunitate a sotului pentru violarea sotiei sale) $i
Streletz $i altii contra Germania, precum si K.H.W. contra Germania, din 22 martie
20011, judecatorul european admite ca o interpretare extensive in malem partem a
legii penale, indiferent ca ar rezulta dintr-un reviriment jurisprudential produs in
urma unei evolutii a societatii (S.W.) sau dintr-o evolutie jurisprudentiala datorata
schimbarii radicale a sistemului juridic in cadrul unei succesiuni de state (Streletz si
K.H.W.), se dovedeste conforms cu principiul legalitatii incriminarii si pedepselor.
Conceptia europeana asupra legalitatii incriminarii nu poate sa nu ridice problema
interpretarii retroactive a legii penale de catre judecator.
In baza articolului 7 al CEDO, Curtea de casatie poate respinge o prevedere interne pe
motiv ca formularea imprecise a incriminarii „nu ofera garantii reale in privinta previzibilitAtii
actiunilor In justitie" (Cass. crim., 20 februarie 2001, D, 2001, 3001, nota P. Wachsmann :
art. 38, al. 3 din legea din 29 iulie 1881, sanctionand publicarea sau reproducerea „in
intregime sau partial a circumstantelor unei crime"). Sectia penalA a tinut, pe de alts parte, sa
precizeze ca „principiul neretroactivitatii nu se aplica unei simple interpretari jurisprudentiale"
(Crim., 30 ianuarie 2002, D, 2003, 173, obs. B. de Lamy).
1. Rev. Sc. Crim., 2001, 639, obs. F. Massias ; RTDH, 2001, 1109,•obs. P. Tavernier. In aceste
doua cauze, care se inscriu in contextul special al reunificarii germane, Curtea considers el
actele reclamantilor, condamnati de jurisdictiile germane pentru a fi cauzat moartea mai multor
persoane ce incercasera sa fug din RDG intre 1971 si 1989, constituiau, la data la care au fost
comise, infractiuni definite cu suficienta precizie de legislatia RDG, interpretata „in lumina
principiilor guvernand un stat de drept" (§ 81). CDO se pronunta in acelasi sens (nr. 960/2000,
dec. 31 iulie 2003, Baumgarten contra Germania, A/58/40, 2003, vol. II, 248).
312 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
223 Principiul neretroactivitatii legii penale. - In baza acestui principiu, consacrat
expres de articolul 7, judecatorul european sanctioneaza doar aplicarea retroactive a
legii penale „in detrimentul acuzatului" (Kokkinakis, § 52 ; spre exemplu, Welch,
9 februarie 1995, si Jamil, 8 iunie 1995, precit. : aplicarea unor legi agravand
sanctiunile dupe ce faptele au fost comise), nu si in avantajul acestuia. Intr-adevar,
desi articolul 7, spre deosebire de articolul 15 din PICDP, nu enunta dreptul la
aplicarea retroactive a legii penale mai favorabile, Curtea europeand, spre deosebire
de Comisie (dec. 6 martie 1978, X contra RFG, DR, 13, 70), recunoaste exceptia
retroactivitatii in mitius, fail a desprinde insa din articolul 7 principiul aplicarii
imediate a legii mai favorabile (Gragnic contra Franta, 27 septembrie 1995, A. 325
B, § 24 ; JDI, 1996, 249, obs. P. Tavernier).
Modalitatile de aplicare a principiului neretroactivitatii au fost precizate in doua
feluri. Pe de o parte, Curtea considers ea aplicarea imediata a unei legi noi care
prelungeste termenele de prescriptie nu incalca articolul 7, dace respects prescriptiile
care s-au indeplinit deja (Coeme contra Belgia, 22 iunie 2000, § 149). Pe de alts
parte, in cazul unei infractiuni continue, aplicarea unei legi noi infractiunilor anterioare
intrarii sale in vigoare nu este concordanta cu articolul 7 decat dace, in conformitate
cu principiul securitatii juridice, actul de acuzare enunta cu claritate elementele
constitutive ale acestei infractiuni continue (Ecer Zeyrek contra Turcia, 27 februarie
2001, § 33 : acte de urmarire vizand doar infractiuni anterioare legii noi).
Cu toate acestea, PIDCP CEDO prevad ca principiul neretroactivitatii nu poate aduce
atingere „dreptului de la Nurnberg" (art. 15, § 2 si art. 7, § 2) ; conform Comisiei
europene a drepturilor omului, dreptul la neretroactivitatea legii penale „nu vizeaza nici o
condamnare juridica sau morale" a legilor care, in circumstantele exceptionale de la
sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, au fost adoptate „in vederea reprimarii crimelor
de razboi faptelor de tradare sau de colaborare cu inamicul" (Ann., I, p. 239). Acest
lucru este valabil si in cazul crimelor impotriva umanitatii (Corn, dec. 13 ianuarie 1997,
Touvier contra Franta, RUDH, 1997, 100). Principiul neretroactivitatii legii penale se
opune totusi ca articolele din Codul penal sanctionand crimele contra umanitatii sa se
aplice in cazul faptelor savarsite inainte de data intrarii for in vigoare, 1 martie 1994 (Cass.
crim., 17 iunie 2003, JCP G, II, 10146, not J.-F. Roulot ; D, 2004, 92, note J. Daniel :
refuz de a informa cu privire la acuzatia de crime impotriva umanitatii pentru fapte legate
de razboiul din Algeria).
Sectiunea a V-a
Dreptul la respectarea vietii private si de familie
224 Interpretare dinamica. - Protectia vietii private si protectia vietii de familie se
suprapun in bung masura in textele internationale : dreptul la respectarea vietii
private si de familie este protejat impotriva imixtiunilor arbitrare sau ilegale ale
autoritatilor publice (PICDP, art. 17 ; CADO, art. 11 ; CEDO, art. 8), iar familia,
„element natural si fundamental al societatii" (art. 23 din PIDCP), iii vede recunoscut
dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului (afirmat atat ca un drept „economic
si social", PIDESC, art. 10, cat si ca un drept „civil" : PIDCP, art 23, CADO,
DREPTURILE GARANTATE 313
art. 17 ; CEDO : art. 12). Mai ales in aceasta materie, organele Conventiei au recurs
la o interpretare dinamica si evolutiva a Conventiei, pentru a o proteja impotriva
oricarui anacronism pentru a tine seama de evolutia obiceiurilor si a nevoilor
sociale (supra, nr. 160). Principiul de interpretare definit de Curtea europeand,
conform caruia Conventia este „un instrument viu ce trebuie interpretat in lumina
conditiilor vietii actuale" (Tyrer, 25 aprilie 1978, A. 26, § 31 ; Marckx, 13 iunie
1979, § 58, GACEDH, nr. 42), iii gaseste un domeniu de aplicare privilegiat in cazul
dreptului la respectarea vietii private si de familie.
Caracterizata prin exigenta efectivitatii, interpretarea dinamica a dreptului la
respectarea vietii private si de familie se desfa'soara in primul rand pe terenul definitiei
conceptuale. Retinand o acceptiune generoasa a conceptelor ce guverneazal aplicabilitatea
dreptului garantat de articolul 8 - „viata private", „viata de familie", „viata privata
5i de familie" judecatorul european procedeaza la extinderea aplicabilitatii normei
conventionale si, in consecinta, a sferei de aplicare a dreptului. Vom verifica acest
lucru in cele ce urmeaza (infra, nr. 225 si 233).
In al doilea rand, interpretarea dinamica a articolului 8 antreneaza, printr-o noud
extindere a obligatiilor statelor, o largire a continutului dreptului la respectarea vietii
private si de familie. Doua linii directoare se cuvin a fi evidentiate in acest sens.
1) Dreptul la respectarea vielii private vi de familie vizeaza, in principal, sa apere
individual impotriva ingerinfelor arbitrare ale puterilor publice. Potrivit interpretarii
date de Curtea europeana clauzei de ordine publics autorizand asemenea ingerinte
intr-un drept garantat (supra, nr. 150 si urm.) marjei de apreciere de care dispune
statul in materie, numai anumite exigente deosebit de grave pot justifica restrangerea
unui drept care se refers la sfera intimitatii persoanei : vor fi astfel protejate contra
ingerintelor disproportionate in raport cu scopul legitim urmarit dreptul de a intretine
relatii homosexuale (protejarea moralei : Dudgeon contra Marea Britanie, 22 octombrie
1981, GACEDH, nr. 37; legislatia penala a Irlandei de Nord interzicand relatiile
homosexuale masculine), dreptul de vizita recunoscut parintilor (protectia sanatatii :
B contra Marea Britanie, 8 iulie 1987, A. 181 ; copil incredintat asistentei publice) si
dreptul la respectarea domiciliului (protectia bunastarii economice a tarii : Gillow
contra Marea Britanie, 24 noiembrie 1986, A. 109 :,,refuz de a acorda unor proprietari
permisiunea de a locui in casa for din Guernesey). In schimb, statul dispune de o mai
mare libertate pentru a alege mijloacele de aparare a securitatii nationale (ascultari
telefonice, Klass contra Germania, 6 septembrie 1978, A. 29).
Se stie, intr-adevar (supra, nr. 153-154), ca marja nationale de apreciere variaza
in functie de mai multi parametri, precum natura dreptului in cauza sau a activitatilor
implicate, scopul legitim al ingerintei, existenta sau inexistenta unui „numitor comun"
al sistemelor juridice ale statelor semnatare. In once caz, marja de apreciere de care
dispune statul cu privire la necesitatea unei restrangeri a dreptului garantat trebuie sa
fie conforms cu „justul echilibru intre interesele concurente ale persoanei si ale
societatii in ansamblul sau", care se cuvine mentinut (supra, nr. 154).
2) Dreptul la respectarea viefii private si de familie genereaa de asemenea,
„obligatii pozitive" inerente respeculrii sale efective. Jurisdictia europeand si Comitetul
Drepturilor Omului impartasesc aceeasi opinie : obligatiile prevazute de articolul 8 al
CEDO si de articolele 17 si 23 din Pact „impun statului adoptarea unor masuri, de
ordin legislativ sau de alt ordin, destinate sa face efectiva interdictia unor asemenea
314 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
imixtiuni si atingeri aduse protectiei acestui drept" (CDO, obs. gen. 16 (32) asupra
art. 17, § 1 ; de asemenea, obs. gen. 19 (39) asupra art. 23, § 3, Manuel..., pp. 80
si 84). Pasivitatea statului, in absenta oricarei ingerinte, poate constitui deci o
incalcare a dreptului protejat. Curtea a adoptat in acest caz o acceptiune deosebit de
large a notiunii de obligatii pozitivel (supra, nr. 165 si urm.), pe care o sistematizeaza
in decizia sa in cauza Ignaccolo-Zenide contra Romania (25 ianuarie 2000 ; JCP G, 2001,
I, 291, cron. F. Sudre), afirmand ca „fiecarui stat semnatar ii revine obligatia de a se
dota cu un arsenal juridic adecvat si suficient pentru a asigura respectarea obligatiilor
pozitive ce-i incumba in virtutea articolului 8 din Conventie" (§ 108).
JudecAtorul european recunoaste existenta unor asemenea obligalii in sarcina
statului, pentru a se asigura efectivitatea respectarii vietii de familie : obligatia de a
oferi unui copil rascut in afara casatoriei, precum si mamei acestuia mijloacele „pentru
a duce o viata de familie normala" (Marckx, precit., § 31, si Johnston contra Irlanda,
18 decembrie 1986, GACEDH, nr. 41), unei femei posibilitatea realA de a introduce
actiune de divort impotriva sotului (Airey, 9 octombrie 1979, GACEDH, nr. 2, § 31),
unei mame pe aceea de a-si vedea fiica, plasata de autoritatea publica intr-o institutie
de ocrotire (Eriksson contra Suedia, 22 iunie 1989, A. 156, § 71) sau unui tats
natural pe aceea de a obtine tutela on incredintarea copilului salt, dat spre adoptie de
care mama (Keegan contra Irlanda, 27 mai 1994, A. 291, § 50 si urm.) etc.
Acelasi lucru este valabil si in cazul respectarii vietii private si/sau domiciliului :
obligatia de a asigura unei handicapate mintal o protectie penala eficienta impotriva
autorului violentelor sexuale indreptate impotriva sa (X si Y contra Olanda, 26 martie
1985, § 23 si 27)2, de a organiza accesul indivizilor la dosarele ce contin date
personale (Gaskin contra Marea Britanie, 7 iulie 1989, GACEDH, nr. 36, § 38), de
a adopta masuri adecvate in vederea incetarii sau reducerii poluarii (Lopez Ostra
contra Spania, 9 decembrie 1994, A. 303 C), de a furniza persoanelor vizate informatii
utile in caz de riscuri majore pentru mediul inconjurAtor (Guerra si altii contra Italia,
19 februarie 1998, infra, nr. 230) sau de a proceda la recunoasterea juridical a noii
identitati sexuale a unui transsexual (C. Goodwin contra Marea Britanie, 11 iulie 2002,
§ 85, GACEDH, nr. 38).
In plus, „efectul orizontal" al Conventiei (supra, nr. 167) contribuie la o largA
aplicare a articolului 8, cu atat mai mutt cu cat atingerile aduse dreptului la respectarea
vietii private si de familie sunt adesea consecinla faptelor unor persoane particulare,
si atrage in sarcina statului obligatia pozitiva de a asigura protectia vietii private si de
familie impotriva ingerintelor simplilor particulari (de exemplu, Lopez Ostra, precit.).
1. Ceea ce face cu atat mai surprinzatoare decizia Comisiei din 9 mai 1990, in cauza Van
Volsem contra Belgia „Aceasta dispozitie (art. 8) este mai cu seams negative, in sensul
ca protejeaza impotriva unei ingerinte nejustificate a autoritatii publice in viata de familie,
dar nu oblige statul sal intervina pozitiv pentru restabilirea conditiilor degradate ale vietii
de familie" (note F. Sudre, „La premiere decision «quart-monde » de la Convention : une
«bavurev dans une jurisprudence dynamique", RUDH, 1990, p. 349).
2. Nu este in intregime conforms acestei jurisprudente decizia Curtii de casatie care stabileste
ca, in cazul in care nu s-a aplicat art. 87-1 CPP pentru a permite judecatorului de instructie
sa desemneze un curator ad hoc, o minors sub tutela, victims a unui viol incestuos, nu se
poate constitui parte civila, pe motiv ca nu are capacitate juridical (Crim., 16 iunie 1992,
D, 1993, 75, note A. Prothais).
DREPTURILE GARANTATE 315
I. Protejarea vietii private
225 Notiunea de viata privata. - Viata privata nu poate fi definite cu precizie. Este
vorba de o notiune contingents, al carei continut variaza in functie de perioada, de
mediu si de societatea in care traieste undividul. In plus, laicizarea progresiva a
societkilor occidentale a contribuit la extinderea sferei vietii private, care cuprinde in
prezent acte considerate altadata contrare moralei sociale. Jurisprudenta europeana
stA sub semnul acestor incertitudini si adopta in prezent o conceptie asupra „vietii
private" care nu mai priveste doar sfera intimitatii persoanei, pe care o retina
hotArarea X si Y contra Olanda, din 26 martie 1985: „viata privata" acoperA integritatea
fizicA si morals a persoanei si cuprinde „viata sexuala" (A. 91, § 22). Fara sa mearga
pana la a impartasi ideea „vietii private-libertate", inspiratA din conceptul american
de Privacy, judecAtorul european a contribuit considerabil la evolutia notiunii de
„viata privata", in sensul Conventiei.
1) Adoptand o conceptie extensive asupra vietii private, Curtea europeand, prin
decizia sa Niemetz contra Germania din 16 decembrie 1992 (GACEDH, nr. 40), a
determinat o schimbare calitativa apreciabila a notiunii de „viata privata", considerand
ca protectia oferita de articolul 8 nu cuprinde doar sfera intima a relatiilor personale,
ci inglobeazA 5i „dreptul unei persoane de a stabili si a dezvolta relatii cu semenii sAi"
(§ 29) ; in mod similar, CDO considerA ca „notiunea de viata privata trimite la acel
domeniu al vietii persoanei in care aceasta isi poate exprima liber identitatea, in
relatiile cu altii sau singurA" (nr. 453/1991, Coeriel si Aurik contra Olanda, dec.
31 octombrie 1994, A/50/40, vol. II, p. 21). Dreptului la „viata privatA personall"
vine sa i se arature de acum inainte dreptul la „viata privata socials" (J.-P. Marguenaud,
op. cit., supra, nr. 93, p. 60). Desi nu propune o veritabila definitie a „vietii
private", hotararea Botta contra Italia, din 24 februarie 1998 (RJDH, 1999, p. 600,
note B. Maurer), incearca sa concilieze dimensiunea personala cu dimensiunea socials
a „vietii private". „Sfera vietii private, asa cum este conceputa de Curte, cuprinde
integritatea fizica si morals a persoanei ; garantia oferita de articolul 8 din Conventie
este destinatA in principal sa asigure dezvoltarea, fa'ra ingerinte exterioare, a personali-
tatii fiecarui individ in relatiile cu semenii sai" (§ 32).
2) Aceasta extindere a notiunii de „viatA privata" la relatiile sociale ale persoanei
nu se realizeaza totusi tara o anumita confuzie conceptuala (a se vedea F. Sudre, „Les
aleas de la notion de «vie privee>, dans la jurisprudence de la Cour europ6enne des
droits de l'homme", Mélanges Pettiti, Bruylant, 1999, p. 687). Parand sal opteze
pentru caracterul intersanjabil al conceptelor de „viata privata" 5i de „viata privatA si
de familie" , Curtea europeana se referA tot mai des la notiunea vagA de „viatA privata
si de familie". Cuprinse in acest concept-cadru, intrA in sfera de aplicare a articolului
8, rand pe rand, dreptul de a trAi intr-un mediu sanAtos (Lopez Ostra, 9 decembrie
1994, infra, nr. 230), dreptul la identitate (Burghartz contra Elvetia, 22 februarie
1994, A. 280-B, § 24, RTDH, 1995, p. 53, note P. Georgin), dreptul la sanatate
(McGinley si Egan contra Marea Britanie, 9 iunie 1998, JCP G, 1999, I, 105, nr. 40
si 43, cron. F. Sudre), dreptul membrilor unei minoritati de a avea un mod de viata
traditional (Chapman contra Marea Britanie, 18 ianuarie 2001, GACEDH, nr. 39,
supra, nr. 65), dreptul la restituirea corpului neinsufletit al unui membru al familiei
316 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
(Pannullo §i Forte contra Franta, 30 octombrie 2001)1 sau - prin coroborare cu
articolul 14 din Conventie (supra, nr. 181) - dreptul de a prezenta o cerere de adoptie
(Frette contra Emilia, 26 februarie 2002, JCP G, 2002, II, 10074, nota A. Gouttenoire-
-Cornut §i F. Sudre). Se creeaza astfel o nebuloasa „viata privata §i de familie", cu
configuratie baroca, in cadrul careia notiunea de „viata de familie" este atenuata
considerabil. Sub influenta acestei jurisprudence, distinctia dintre „viata privata" §i
„viata de familie" se estompeaza, granitele se confunda §i, treptat, conceptul de
„viata de familie" pare sAii piarda specificitatea in favoarea unui concept global -
denumit fie „viata privatA §i de familie", fie „viata privata §i viata de familie" -
cuprinzand dreptul de a dezvolta §i de a stabili relatii interpersonale.
Vom remarca faptul Ca, initial, Consiliul constitutional a ezitat sA recunoascg deschis
valoarea constitutionalg a respectarii vietii private (dec. 93-325 DC, 13 august 1993 ; a se
vedea D. Rousseau, cron. RDP, 1994, p. 113 ; contra, nota T. Renoux, dec. 92-316 DC,
20 ianuarie 1993, RFDC, 1993, p. 379), alegand calea consacrarii „indirecte" a dreptului
la respectarea vietii private (D. Rousseau, cron., RDP, 1996, p. 18), dupa cum o demonstreazA
ambiguitatea acestei formulari : „Nesocotirea dreptului la respectarea vietii private poate fi
de natura sA aduca atingere libertitii individuale", care figureaza printre „libertatile publice
garantate constitutional" (dec. 94-352 DC, 18 ianuarie 1995, Lege de orientare si de
programare relativA Ia securitate, nota F. Lafay, JCP G, 1995, II, 22525). In fine, Consiliul
constitutional considerl ca principiul respectarii vietii private i§i &este fundamentul in
articolul 2 din Declaratia de la 1789, care garanteaza libertatea (dec. 99-416 DC, 23 iulie
1999, Legea privind crearea unei asigurAri de sat-Mate universale, AJDA, 1999, pp. 738 si
700, cron. J.E. Schoen'; RDP, 2000, p. 70, cron. D. Rousseau).
Extins intr-o asemenea masura, dreptul la respectarea vietii private trebuie analizat
in primul rand ca un drept la viata privata personals, un drept la viata privata socials
§i un drept la un mediu sanatos.
A. Dreptul la viata privata personals
Acest drept este destinat sa protejeze sfera intimA a relatiilor personale, integrand
dreptul la libertatea vietii sexuale.
226 Dreptul la intimitatea vietii private. - 1) Potrivit unei jurisprudente constante
(X §i Y contra Olanda, 26 martie 1985), „viata privata" este, fara indoiala, periclitata
in cazul in care se lezeaza „integritatea fizica §i moralA a persoanei". In consecinta,
abuzurile sexuale aduc atingere dreptului la respectarea vietii private (Stubbings si
altii contra Marea Britanie, 22 octombrie 1996, RTDH, 1998, 781, obs. J. Sace,
violet* sexuale asupra minorilor ; Marea Camera contra Bulgaria, 4 decembrie
2003, viol, supra, nr. 190), ca §i faptul de a constrange o femeie aflata in stare de arest
sA se supuna unui consult ginecologic (Y. E contra Turcia, 22 iulie 2003, RDP, 2004, 826,
obs. C. Picheral). Cu toate acestea, delimitarea fats de articolul 3 din Conventie nu
1. Termenul de peste sapte luni necesar autoritgtii judecgtoresti pentru a emite autorizatia de
restituire si inhumare a corpului neinsufletit al unei fetite, decedata in contextul unei
internari, pgrintilor sgi constituie o incalcare a dreptului la respectarea vietii private si de
familie a acestora din urmg (RDP, 2002, 702, obs. A. Gouttenoire-Cornut).
= DREPTURILE GARANTATE 317
este precisa. Judecatorul european accepta principiul conform caruia dreptul la
respectarea vietii private poate fi considerat un drept alternativ celui garantat de
articolul 3, pentru a sanctiona o atingere adusa integritAtii fizice §i/sau morale care,
dat fiind gradul scazut de pericol, nu este contrary articolului 3, dar, pang in prezent,
nu a retinut nici o incalcare a articolului 8 in materie de pedepse corporale aplicate
in cadrul §colii (Costello-Roberts, 26 martie 1993, A. 247-C), de conditii de arestare
(Raninen contra Finlanda, 16 decembrie 1997, JCP G, 1998, I, 107, nr. 33, cron.
F. Sudre : utilizarea catu§elor cu prilejul arestarii) sau de protectie a sanatatii (Bensaid
contra Marea Britanie, 6 februarie 2001, JCP G, 2001, I, 342, nr. 17, cron. F. Sudre :
expulzarea unui strain ce suferea de schizofrenie).
2) Dreptul la intimitatea vietii private este dreptul de „a trAi la adapost de priviri
strain". (Com. dec. 18 mai 1976, Islanda, cererea nr. 6825/74, Dec. et Rapp., 5,
88). Acesta dobande§te o importantA aparte in raport cu mijloacele moderne de
investigare de care dispun autoritatile publice, insa, fiind inzestrat cu un „efect
orizontal" (supra, nr. 167), protejeazA in egala masura viata privatA a persoanei
impotriva atingerilor aduse de terti.
a) Intimitatea locurilor in care se desfa§oara viata privatA trebuie, in primul rand,
sa fie asigurata. „Importanta" pentru o persoand a dreptului la respectarea domiciliului1
este declarata de Curte, care subliniaza dimensiunea socioeconomics a acestui drept
ce tine de „siguranta §i (de) bunAstarea personals" (Gillow contra Marea Britanie,
24 noiembrie 1986, A. 109, § 55). Dupa ce paruse sa includa implicit in dreptul la
respectarea domiciliului protectia dreptului la locuinta (Velosa Barreto contra Portugalia,
21 noiembrie 1995, A. 334, RUDH, 1996, p. 17, obs. M. Levinet ; Larkos contra
Cipru, 18 februarie 1999, JCP G, 2000, I, 203, nr. 20, cron. F. Sudre)2, judecatorul
european refuza sa-1 promoveze pe acesta din urma, pe motiv ca este vorba despre o
chestiune care „tine de sfera politicului, §i nu de cea judiciary" (Chapman contra
Marea Britanie, 18 ianuarie 2001, § 99, GACEDH, nr. 399). Cu toate acestea, °data
ce Curtea prevede in sarcina statului obligatia pozitiva de a asigura respectarea
efectiva a dreptului garantat de articolul 8 (Cvijetic contra Croatia, 26 februarie
2004), inclusiv in cadrul relatiilor interpersonale (Surugiu contra Romania, 20 aprilie
2004)3 , granita dintre dreptul la respectarea domiciliului §i dreptul la locuinta ar
trebui sa se estompeze.
1. Notiunea de „domiciliu" este inteleasa in mod nuantat §i cuprinde, spre exemplu, o rulotg
in cazul membrilor minoritatii rrome (Buckley contra Marea Britanie, 25 septembrie
1996; Chapman contra Marea Britanie, 18 ianuarie 2001, GACEDH, nr. 39).
2. Curtea analizeazg ca pe o ingerinta in dreptul Ia respectarea vietii private si de familie, pe
de o parte, §i in dreptul la respectarea domiciliului, pe de altg parte, o decizie judecgtoreascg
prin care se refuzg primirea cererii reclamantului de a rezilia contractul de locatiune avand
ca obiect o casa aflata in proprietatea sa, pentru a putea locui acolo, §i o decizie judeca-
toreasca de evacuare a unui locatar din locuinta sa.
3. Curtea sanctioneaza pasivitatea statului parat, care nu a asigurat timp de opt ani executarea
unei decizii de evacuare care sa-i permitg reclamantei sa redobandeasca posesia asupra
apartamentului sau spre a locui acolo (prima cauzg) si nu a pus capat ingerintelor comise de
terti (intruziune pe terenul pe care este situata casa de locuit, obstacole ce impiedica accesul
la aceasta, tulburari etc.) in dreptul la respectarea domiciliului (a doua cauzA).
318 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
Judecgtorul francez este mai indrAznet deck judecgtorul european. Curtea de casatie
considers, intr-adevar, cg articolul 8 din CEDO se opune ca termenii unui contract de
locatiune sä aibg ca efect privarea locatarului de posibilitatea de a-si gazdui rudele (Cass.
civ., 5 martie 1996, Mel Yedei, RTD civ., 1996, 580, obs. J. Hauser). Consiliul
constitutional, in ceea ce-1 priveste, considerg CA din principiul cu valoare constitutionall
al „ocrotirii demnitatii fiintei umane impotriva oricArei forme de degradare" rezultg cg
„posibilitatea oricgrei persoane de a dispune de o locuintg decentA constituie un obiectiv
cu valoare constitutionall" (dec. 94-359 DC, Legea privind diversitatea habitatului,
19 ianuarie 1995, JORF, 21 ianuarie 1995, p. 1166, note H. Pauliat, D, 1995, cron., p. 283,
si B. Jorion, AJDA, 1995, p. 455). Cu toate acestea, invocAnd faptul cg Consiliul constitu-
tional „nu a consacrat existenta unui drept la locuintg cu rang de principiu constitutional",
Consiliul de Stat considerA ca dreptul la locuintA nu are „caracterul unei libertati fundamentale"
in sensul articolului L. 512 din Codul de justitie administrativg (procedurg de eliberare
provizorie ; CE, ord., 3 mai 2002, Asociatia de reintegrare socialg din Limousin si altii,
AJDA, 2002, 818, note E. Deschamps).
Sediile profesionale sunt protejate in egalA masurA de articolul 8 impotriva
perchezitiilor si vizitelor domiciliare (Chapell contra Marea Britanie, 30 martie
1989, A. 152-A : perchezitii la domiciliul unei persoane fizice, care constituie in
acelasi timp si sediul unei societAti sub patronatul acesteia ; Niemetz contra Germania,
16 decembrie 1992, GACEDH, nr. 40, precit. : perchezitii efectuate la cabinetul unui
avocat in cadrul urmAririlor penale angajate impotriva unui tert ; Funke, 25 februarie
1993, A. 256, A : vizite domiciliare ale agentilor vamali). Hotararea SocietAtile
Colas Est si altii contra Franta (16 aprilie 2002) confirmA in mod expres ca articolul
8 este aplicabil in cazul sediilor persoanelor juridice. Prevalindu-se de o „interpretare
dinamicd a Conventiei", Curtea afirma „ca este timpul sA se recunoascA" dreptul unei
societati „la respectarea sediului sau social, a agentiei sale sau a sediilor sale
profesionale" (§ 41 ; RDP, 2003-3, obs. M. Levinet vizite domiciliare si sechestre
la sediile societatilor reclamante).
In ciuda hotathrii Chapell, CJCE considerase ca dreptul la respectarea domiciliului,
garantat de articolul 8 din CEDO, nu este aplicabil in cazul sediilor comerciale ale unei
societAti (Hoechst, 21 septembrie 1989; cauzele 46/87 si 227/88, Rec., 2859, DCDF,
nr. 47). Curtea de justitie, aflrmand ca „se cuvine sa se aiba in vedere jurisprudenla Curtii
europene a drepturilor omului ulterioarA hotgrarii Hoechst" (spre deosebire de TPI, care
o ignore: TPI, 20 aprilie 1999, LVM si altii contra Comisie, cauza T-305/94, Rec., II,
931), a aderat la interpretarea datg articolului 8 de judecAtorul de la Strasbourg (CJCE,
22 octombrie 2002, Roquette Freres SA, cauza C-94/00, punctul 29, Europe, 2002, nr. 12,
corn. 422, L. Idot).
In fine, practicile extreme, dest nate combaterii terorismului, ale fortelor de
securitate - incendierea deliberate a caselor satenilor (Akdivar contra Turcia,
16 septembrie 1996, § 88 ; de asemenea, Selguk si Asker, 24 aprilie 1998, § 86),
insotita eventual de stramutarea fortata a locuitorilor (Dogan et al. contra Turcia, 29
iunie 2004) - constituie o incAlcare a dreptului la respectarea vietii de familie si a
domiciliului (precum si a dreptului la respectarea bunurilor).
b) Secretul opiniilor private trebuie 01 fie, de asemenea, ocrotit, iar articolul 8
protejeaza dreptul la respectarea corespondentei, fie ea scrisA sau °rata. Dupe cum
subliniaza in mod solemn judecatorul european, prerogativa de a supraveghea in
DREPTURILE GARANTATE 319
secret cetAtenii, „caracteristica statului politienesc (...), nu poate fi toleratl deck in
mAsura strict necesard ocrotirii instituliilor democratice" si dace este insotitA de
garantii adecvate si suficiente impotriva abuzurilor (conditii prevAzute de lege,
controlul unor institutii independente asupra declansarii si exercitarii mAsurilor de
supraveghere), deoarece un astfel de sistem „comportA riscul de a submina sau chiar
de a distruge democratia pe care pretinde ca o apara" (Klass contra Germania,
6 septembrie 1978, A. 29, § 42, 49-50 : ascultari telefonice in vederea combaterii
terorismului). Conform unei jurisprudente constante, ascultarile telefonice constituie
ingerinte in dreptul la respectarea vietii private, cel mai adesea sanctionate pentru
lipsa temeiului legal (ascultari ale politiei Malone, 2 august 1984, A. 82, A contra
Franta, 23 noiembrie 1993, A. 277 B' ; ascultari dispuse de autoritatea judecatoreasca :
Kruslin contra Franta, 24 aprilie 1990, GACEDH, nr. 5, supra, nr. 150). Situatia este
aceeasi in cazul interceptarii de catre politie a mesajelor inregistrate pe un „pager"
(Taylor-Sabori contra Marea Britanie, 22 octombrie 2002), al utilizarii unor dispozitive
de ascultare ascunse intr-o sectie de politie (PG. si J.H. contra Marea Britanie,
25 decembrie 2001) sau al inregistrarii conversatiilor unui detinut la vorbitor si in
celula sa (Allan contra Marea Britanie, 5 noiembrie 2002 ; Curtea de casatie se
pronuntA in sens contrar, Crim., 12 decembrie 2000, W., D, 2001, 1340, note D. Mayer
si J.-F. Chassaing).
Articolul 8 prezinta in acest caz un „efect orizontal" (supra, nr. 167), iar
autoritAtile nationale au obligatia pozitiva de a adopta masurile necesare pentru
prevenirea divulgarii (de catre press) a conversatiilor telefonice cu caracter privat
in egala mAsura, de a proceda la o investigare efectiva pentru a descoperi cauzele
unor asemenea fapte (Craxi nr. 2 contra Italia, 17 iulie 2003, JCP G, 2004, I, 107,
nr. 12, cron. F. Sudre).
Hotatarile Kruslin si Huvig (aceeasi zi) se aflg in mod nemijiocit la baza legii din 10 iulie 1991
privind secretul corespondentei transmise pe calea telecomunicatiilor (RUDH, 1991, 427 ; D,
1992, cron. 49, J. Pradel), ale carei dispozitii au fost apreciate drept conforme cu articolul 8
din Conventie (Lambert, 24 august 1998, JCP G, 1999, I, 105, nr. 45, cron. F Sudre).
JudecAtorul european acordA o atentie deosebita atingerilor aduse respectarii
corespondentei scrise a detinutilor, fie ca este vorba de o simple ingrAdire a posibilitatii
detinutilor de a coresponda (Golder contra Marea Britanie, 21 februarie 1975,
GACEDH, nr. 23 ; Campbell si Fell contra Marea Britanie, 28 iunie 1984, A. 80) sau
de confiscarea corespondentei (Silver contra Marea Britanie, 25 martie 1983, A. 61 ;
Campbell contra Marea Britanie, 25 martie 1992, A. 223). Punand accentul pe
importanta dreptului la respectarea corespondentei in sistemul penitenciar, Curtea
europeana, pe de o parte, apeleaza la o veritabila prezumtie de cauzalitate si constatA
incAlcarea articolului 8 in cazul in care statul parat nu este in masurA sA probeze ca
1. In spetg, este vorba despre o conversatie telefonicg inregistratA clandestin de o persoanA
particulars, cu sprijinul unui ofiter de politie, in cadrul unei anchete preliminare (in acelasi
sens, Cass., Ass. plan, 24 noiembrie 1989, Baribeau, note J. Pradel, „Ecoutes telephoniques
et CEDH", D, 1990, cron., p. 15) ; dimpotrivg, Curtea, spre deosebire de Comisie,
apreciazg ca intervenlia unui agent infiltrat care a provocat conversatiile interceptate nu
vizeazg sfera vietii private (Ltidi, 15 iunie 1992, A. 238, § 40).
320 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
scrisorile adresate detinutului i-au parvenit acestuia intr-adevar (Messina contra Italia,
26 februarie 1993, A. 257 H ; de asemenea, CDO, nr. 74/ 1980, M.-A. Estrella, dec.
29 martie 1983, Selection..., p. 98, § 1. 13), iar pe de alts parte prevede in sarcina
statului obligatia pozitivd de a furniza detinutului materialul necesar pentru a putea
coresponda (Collet contra Romania, 3 iunie 2003).
c) Imaginea persoanei tine si ea de sfera vietii private. in baza obligatiilor sale
pozitive, statul semnatar trebuie sA garanteze oricarei persoane, chiar dacd aceasta
este persoand publics, „«o sperantA legitima. in ceea ce priveste protectia res-
pectarea vietii sale private" impotriva practicilor presei de senzatie (Von Hannover
contra Germania, 24 iunie 2004, § 69, JCP G, 2004, I, 161, nr. 8, cron. F. Sudre).
Protejarea reputatiei si drepturilor semenilor este menita sa restrangd mai mult decat
de obicei libertatea presei (infra, nr. 247), in cazul in care aceasta din urma nu iii
propune sA contribuie la o dezbatere de interes general, ci sa satisfacA, in scop pur
comercial, „curiozitatea unui anumit public" cu privire la detalii din viata privata si
activitAtile cotidiene ale unei celebritati (de asemenea, dec. 1 iulie 2003, societatea
Prisma Presse contra Franta, nr. 66910/01).
Solutia europeand se alAtura celei adoptate de judecatorul national care, conform unei
jurisprudente constante, considers, in temeiul articolului 9 din Codul civil, ca dreptul la
respectarea vietii private include protejarea imaginii, ca atribut al personalitatii (CA, Paris,
25 octombrie 1982, D., 1983, 363, nota D. Lindon), si considers ca aduce atingere
dreptului la respectarea imaginii unei persoane publicarea unei fotografii a acesteia, in
cazul in care aceasta publicare nu este justificata de implicarea persoanei intr-un eveniment
a carui importanta sa legitimeze aceasta divulgare pentru informarea publicului (Civ.
24 aprilie 2003, D., 2003, IR, 1411).
d) inregistrarea si/sau comunicarea unor date cu caracter personal constituie o
atingere a dreptului la respectarea vietii private (Leander contra Suedia, 26 martie
1987, A. 116, § 48: dosar secret al politiei utilizat in cazul candidaturii unei
persoane la o functie importanta pentru securitatea nationald ; Amman contra Elvetia,
16 februarie 2000). Cu toate acestea, articolul 8 nu garanteazA un drept general de
acces la date si informatii personale, ci autorizeazd un asemenea acces in cazul in
care persoana are un interes primordial in legatura cu ele. Judecdtorul european
apreciaza astfel ca accesul la informatii privind copildria §i anii de formare tine de
„viata privata si de familie" statului ii revine obligatia pozitiva de a permite unei
persoane accesul la dosarele care o privesc, iar in caz de nedivulgare a anumitor date
din dosar, motivatd de datoria de confidentialitate in raport cu tertii, obligatia
procedurala de a reglementa o cale de recurs in fata unui organ independent in
vederea contestarii unui asemenea refuz (Gaskin contra Marea Britanie, 7 iulie 1989,
GACEDH, nr. 36; M.G. contra Marea Britanie, 24 septembrie 2002).
0 extindere semnificativa a sferei de aplicare a articolului 8 este realizatd prin
hotararea Rotaru contra Romania (5 mai 2000), care admite ca unele date cu caracter
public (pastrarea, in speta, de cdtre serviciile de informare a cazierului judiciar 5i a
unor informatii privind activitatea politica a reclamantului) pot viza viata privata, in
cazul in care acestea sunt stranse sistematic 5i inregistrate in dosare pastrate de
autoritatile publice. In acelasi spirit, Curtea europeana, confruntatA cu chestiunea
sistemelor de supraveghere video a locurilor publice, a trebuit sa precizeze criteriile
DREPTURILE GARANTATE 321
ce permit trasarea liniei de delimitare a domeniului „public" de domeniul „privat" :
obiectul supravegherii - evenimente de ordin privat sau de ordin public, locuri private
sau locuri publice modalitatile de supraveghere - existenta sau lipsa unei inregistrdri
de date vizuale finalitatea supravegherii - utilizarea limitata la simpla supraveghere
a locurilor sau divulgarea datelor vizuale care public. Aceasta considerd, in conseeintd,
ca supravegherea video a unor locuri publice constituie o ingerinta in viata privata in
cazul in care datele vizuale sunt inregistrate, memorate 5i fac obiectul unei divulgari
publice (Peck contra Marea Britanie, 28 ianuarie 2003, JCP G, 2003, I, 160, nr. 9,
cron. F. Sudre).
Prin hotararea sa din 20 mai 2003, Rechnungshof, Osterreichischer Rundfunk (cauzele
C-465/00, C-138/01, RTDH, 2004, obs. C. Maubernard), CJCE preia integral interpretarea
data articolului 8 al CEDO de catre Curtea de la Strasbourg cu privire la viata privata 5i
la protejarea datelor cu caracter personal, subordonalld forta juridica a legislatiei comunitare
(directiva 95/46 CE din 24 octombrie 1995) strictei aplicari a prevederilor Conventiei.
e) Urmand exemplul CJCE, care considerA ca dreptul la respectarea vietii private,
„consacrat de articolul 8 al CEDO", implica dreptul unei persoane de a 'Astra
secretul asupra starii sale de sanatate (X contra Comisie, 5 octombrie 1994, RTDH,
1995, 97, nota 0. De Schutter), Curtea europeand a stabilit principiile protejdrii prin
intermediul articolului 8 a datelor cu caracter personal relative la starea de sanatate
(Z contra Finlanda, 25 februarie 1997, JCP G, 1998, I, 107, nr. 35, cron. F. Sudre ;
M.S. contra Suedia, 27 august 1997, D, 2000, jur., 521, nota I. Laurent-Merle) :
principiul confidentialifatii informatiilor privind starea de sanatate, calificat drept
„principiu esential al sistemului juridic" al tuturor statelor parti la Conventie ;
principiul unui control „cat mai riguros" al proportionalitAtii ingerintei cu scopul
urmarit, care implied faptul ca, pentru a fi conforms cu articolul 8, once comunicare
sau divulgare de informatii cu privire la starea de sanatate a unei persoane, fara
consimtdmantul acesteia, va trebui sa fie insotita de garantii adecvate impotriva
abuzurilor si sa caute „sa apere un aspect primordial al interesului public" (§ 96).
Curtea de casatie, sprijinindu-se doar pe articolul 8 al CEDO, considers ea informatiile
relative la starea de sanatate a lucratorilor „tin de sfera vietii private" 5i, respingand
aplicarea articolului R. 323-10 din Codul muncii, ca acestea nu pot fi, in consecinta,
comunicate de care administratorii unei intreprinderi care foloseste lucratori handicapati
comitetului de intreprindere, pe motivul (curios formulas) CA acesta din urma „nu este o
autoritate publics", in sensul articolului 8 (Civ. r., 10 iunie 2004, A. contra C., JCP G,
2004, IV, 2627).
227 Dreptul la libertatea vietii sexuale. - Dreptul la respectarea vietii private
presupune „dreptul de a stabili si de a intretine relatii cu alte finite umane, in special
in sfera afectiva, in vederea dezvoltarii implinirii propriei personalitati" (Com. dr. ,
13 mai 1976, X contra Islanda, D. et R., 5, p. 86) si include, ca atare, viata sexuala ;
tot astfel, in opinia CDO, „este incontestabil faptul ca sexualitatea consimtitA, manifestatA
intr-un cadru privat, este cuprinsa in notiunea de viatd privata" (nr. 488/1992,
N. Toonen contra Australia, dec. 31 martie 1994, § 8. 2, A/49/40, vol. II, p. 241).
In contextul unor cauze in care a trebuit sa se pronunte cu privire la anumite situatii
dramatice ale minoriatilor sexuale (a se vedea, de asemenea, Rasmussen contra
322 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
Danemarca, 28 noiembrie 1984, A. 87, actiune in tagAduirea paternitatii), Curtea a
recunoscut dreptul la libertatea vietii sexuale, care Isi gaseste fundamentul in tolerant
si pluralism, valori esentiale ale democratiei (supra, nr. 152, Young, James si Webster
contra Marea Britanie, 13 august 1981, A. 44).
1) Curtea afirma farA echivoc dreptul fiecaruia de a avea viata sexualA pe care si-a
ales-o, conform identitatii sale intime.
a) intretinerea de relatii homosexuale, intr-un cadru privat, de catre adulti care si-au
exprimat consinitAm'antul in acest sens nu poate face obiectul unei pedepse penale, chiar
dace poate „afecta, soca sau Ingrijora unele persoane care considerA ca homosexualitatea
este imorala" (Dudgeon contra Marea Britanie, 22 octombrie 1981, GACEDH, nr. 37,
§ 30 ; Modinos contra Cipru, 22 aprilie 1993, A. 259). La modul general, „relatiile
lesbiene sau homosexuale durabile" tin de sfera vietii private (Corn. dec. 10 februarie
1990, B contra Marea Britanie, D. et R., 64, p. 278 ; Curtea, dec. 10 mai 2001, Mata
Estevez contra Spania, nr. 56501/00) : jurisprudenta CDO este similara (nr. 488/
1992, precit.). Curtea europeanA condamna astfel orice politica ce vizeazA, intr-o
maniera generala si absolute, excluderea unei categorii de persoane pe unicul temei
al orient:61.H sexuale a acestora si considerA, in special, ca revocarea militarilor din
armata pentru simplul fapt al orientArii for sexuale incalcA articolul 8 (Smith si Grady
contra Marea Britanie si Lustig-Prean si Beckett contra Marea Britanie, 27 septembrie
1999, RID civ., 1999, 917, cron. J.-P. Marguenaud). Discriminarile motivate de
orientarea sexuala sunt, de altfel, sanctionate prin aplicarea coroboratA a articolelor
14 si 8 (Salgueiro Da Silva Mouta contra Portugalia, 21 decembrie 1999: refuz de a
incredinta copilul unui pArinte homosexual; supra, nr. 183-184).
b) Viata privatA are insa limitele ei, care, conform jurisprudentei europene, rezida
in caracterul public al comportamentelor si in protectia drepturilor sau intereselor
semenilorl . In ceea ce priveste comportamentul sexual, legea poate interveni, spre
exemplu, pentru a interzice manifestarea publicd a unei atitudini homosexuale, pentru
a-i proteja direct pe cei al cdror consimainant este considerat inexistent (incapabili
majori, minori ; Dudgeon, precit.) sau pentru a sanctiona penal practicile sexuale
sadomasochiste care cauzeaza raniri corporale (Laskey, Jaggard si Brown contra
Marea Britanie, 19 februarie 1997, RIDH, 1997, 738, note M. Levinet; D, 1998, 97,
flea J.-M. Larralde). Ceea ce nu poate conduce insa la interzicerea si sanctionarea
penala a activitatilor homosexuale desfasurate in grup si inregistrate pe casete video,
in cazul in care aceste activititi au un caracter strict privat (A. D. T. contra Marea
Britanie, 31 iulie 2000, R7DH, 2002, 345, note M. Levinet). Avand in vedere
atitudinea majorititii statelor europene in materie, legislatia nationals trebuie se
retina, de acum inainte, aceeasi VarstA pentru exprimarea consimtAmantului la intretinerea
de relatii sexuale si se stabileasca Intr-o manierl identicA varsta consimtAinantului
pentru heterosexuali, homosexuali si lesbiene (L. si V. contra Austria, 9 ianuarie
2003, JCP G, 2003, I, cron. F. Sudre ; de asemenea, B. B. contra Marea Britanie,
10 februarie 2004).
1. Astfel, sarcina si intreruperea sa nu tin exclusiv de viata privatA a mamei si nu interzic o
reglementare legislativA a avortului cu scopul de a proteja interesele copilului ce urmeazA
sA se nasca si interesul general al colectivitatii (Com., Rap. 12 iulie 1977, Bruggemann si
Scheuten contra RFG, D. et R., 10, p. 100).
DREPTURILE GARANTATE 323
2) Jurisprudenta europeana relative la dreptul la respectarea vietii private a
transsexualilor a facut obiectul unui reviriment jurisprudential spectaculos, ()data cu
hotArarea Marii Camere din 11 iulie 2002 in cauza C. Goodwin contra Marea Britanie,
(GACEDH, nr. 38). Potrivit jurisprudentei anterioare, absenta unei „comunitati de
opinii" a statelor part la Conventie nu permitea sä se prevadA in sarcina statului o
obligatie pozitiva de a stabili un tip de document care sa-i permits unui transsexual
sa isi dovedeasca noua identitate sexuala (Rees contra Marea Britanie, 17 octombrie
1986, A. 106, § 37, JDI, 1987, 796, cron. P. Rolland ; Cossey contra Marea
Britanie, 27 septembrie 1990, A. 184, § 37 ; Sheffield si Horsham contra Marea
Britanie, 30 iulie 1998, RTDH, 1999, 646, note M. Levinet)1. Curtea europeanA
recunoaste totusi, implicit, dreptul la schimbarea identitatii sexuale, lasand deschisa
orice posibilitate de evolutie ( „necesitatea unor masuri juridice adecvate trebuie sa
ofere posibilitatea unei analize constante, avand in vedere, in special, evolutia stiintei
si a societAtii" ; Rees, § 47 ; Cossey, § 42). In decizia sa B contra Franta (25 martie
1992, A. 232 C, § 44, D, 1992, cron., 323, note C. Lombois ; JCP, 1992. II. 21955,
note T. Gare), Curtea nu ezita sä condamne Franta pe motiv CA, prin neacordarea
unei transsexuale a posibilitatii de a obtine rectificarea stArii sale civile, aceasta din
urmA este puss „zilnic... Intr-o situatie generala neconformA cu respectul datorat vietii
sale private" (§ 63), constrangand astfel Curtea de casatie la o schimbare complete de
conceptie (Civ. 1". , 21 mai 1990, Jocelyne A. et al., JCP, 1990. II. 21588, Rap.
J. Massip si concl. F. Filipo, apoi Cass., Ass. plen. , 11 decembrie 1992, Marc X si
Rene X, JCP, 1993. II. 21991, concl. M. Jeol, note G. Memeteau).
Curtea europeana invoca deschis, in hoar-area sa C. Goodwin, o metodA de
interpretare dinamica si evolutivA (supra, nr. 160). In pofida absentei unui consens la
nivel european in materie de recunoastere juridic a schimbarii de sex (§ 85), ea
apreciaza ea „justul echilibru ce trebuie mentinut intre interesul general si interesele
persoanei" impune stabilirea in sarcina statului a unei obligatii pozitive de a proceda
la recunoasterea juridica a schimbArii de sex, statul nemaidispunand de o marja de
apreciere decat in privinta mijloacelor ce trebuie puse in practicA pentru asumarea
acestei obligatii (§ 93). Judecatorul european isi intemeiaza decizia in principal pe
existenta unui „drept la dezvoltare personalA", pe care jurispmdenta sa de ultimA ors
it relevA in temeiul vietii private sociale (Mikulic, 7 februarie 2002 ; Pretty, 25 aprilie
2002, infra, nr. 229).
Evidentiind faptul ca „materia drepturilor omului este de ordin public", Curtea de apel
Paris considers ca articolul 8 al CEDO, intrucat protejeaza dreptul la respectarea vietii
private a transsexualilor, se opune aplicarii unui transsexual argentinian a legislatiei sale
nationale, care ignorA sindromul transsexualismului (Curtea de apel, Paris, 1" civ., 14 iunie
1994, Osmar B. contra Procurorul general pe langA Curtea de apel Paris, RCDIP, 1995,
308, note critics Y. Lequette).
1. Comisia era cu mult mai IndrazneatA : „Afticolul 8 trebuie interpretat ca protejand persoana
impotriva nerecunoasterii sexului sau modificat ca parte a personalitAtii sale" (dec. 15 martie
1984, Rees contra Marea Britanie, D. et R., p. 78, si Rap. 1 martie 1979, Van Oosterjwick,
Serie B, vol. 36).
 324 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
B. Dreptul la „viata privata socials"
228 Dreptul de a stabili si de a dezvolta relatii cu semenii. - Prin hotararea sa de
principiu Niemetz contra Germania, din 16 decembrie 1992 (GACEDH, nr. 40,
supra, nr. 225), Curtea europeana da de inteles in mod clar ca viata privata nu se
limiteaza la „un .cerc intim. in care fiecare iii poate trai viata personalA dupe plat",
departe de lumea exterioard, ci inglobeaza si „dreptul persoanei de a stabili si de a
dezvolta relatii cu semenii sai" (§ 29). In consecinta, notiunea de „viatd privata"
cuprinde activitatile profesionale sau comerciale, deoarece majoritatea oamenilor
intalnesc in timp ce-si exercita profesia cele mai multe ocazii de a „strange legaturile
cu lumea exterioara", iar cea de „domiciliu" include spatiile in care se desfasoard
aceste activitAti (supra, nr. 226 ; CDO apreciaza, de asemenea, ca „domiciliul" este
„locul in care o persoana locuieste sau Iii exercita profesia obisnuita", obs. gen. 16
(32), precit., § 5)1 . Aceasta deschidere indrazneatA a „vietii private" spre relatiile
sociale nu pare sa-§i fi produs incA pe deplin efectul in practicA.
Curtea recurge totusi la o aplicare remarcabila a aceastei noliuni de viata privata „socials",
considerand ca indepartarea fortata „a unor cetateni din fosta URSS" care, de la nastere,
innodasera in Letonia „relatii personale, sociale si economice, ce alcatuiesc viata privata
a oricarei fiinte umane", aduce atingere dreptului persoanelor in cauza Ia respectarea vietii
private (Slivenko contra Letonia, 9 octombrie 2003, Marea Camera, § 96, JCP G, 2004,
I, 107, nr. 16, cron. F. Sudre).
1) Curtea europeana ezita sa atribuie notiunii moderne de „viata privata" efecte
depline. Ea considerA astfel, in mod discutabil, ca respingerea cererii unui homosexual
de a adopta nu vizeaza „viata privata", chiar dace se incalcA evident dreptul de a
intretine relatii cu alte persoane in sfera afectiva (Frette contra Franta, 26 februarie
2002, § 31, JCP G, 2002, II, 10074, note A. Gouttenoire-Cornut si F. Sudre ; in
acelasi sens, CE, 5 iunie 2002, dna Berthet, AJDA, 2002, 615, concl. P. Fombeur,
Dr. fam., 2003, corn. nr. 19, P. Murat ; supra, nr. 184).
JudecAtorul european s-a arAtat papa la acea data reticent mai ales in privinta
integrarii drepturilor sociale - garantate, de altfel, de Carta Socials Europeana. - in
continutul dreptului la respectarea „vietii private sociale". Curtea europeanA a trasat,
initial, o delimitare stricta intre articolul 8 si CSE, considerand ca articolul 8 nu este
aplicabil intr-o cauza referitoare la dreptul unui handicapat de a avea relatii cu
caracter recreativ cu semenii sai - de altfel, garantat de CSE revizuita2 -, date find
continutul „amplu si nedeterminat" al relatiilor sociale in chestiune absenta unei
„legaturi directe" intre masurile pozitive cerute statului si viata privata a persoanei in
cauza (Botta contra Italia, 24 februarie 1998, § 35, R7DH, 1999, 600, obs. B. Maurer)'.
1. Curtea de casatie aplica in egall masura articolul 8 in aceeasi ipoteza, dar efectueaza o
verificare foarte sumara a „necesitatii" ingerintei (Cass. crim., 30 iunie 1999, D, 1999,
jur., p. 458, note J. Pradel).
2. Art. 15 al CSE protejeaza dreptul persoanelor handicapate „la autonomie, la integrare
socials si la participare la viata comunitatii".
3. Reclamantul - handicapat fizic - invoca atingerea adusa vietii sale private ca urmare a
neadoptarii de catre stat a unor masuri adecvate pentru remedierea lipsei de echipamente
servicii, in institufli private din statiunile balneare, care sa permita persoanelor handicapate
accesul la playa si la mare.
DREPTURILE GARANTATE 325
In cazul drepturilor handicapatilor, o evolutie a jurisprudentei europene este totusi perceptibila.
In decizia sa de inadmisibilitate in cauza Zehnalova si Zehnal contra Republica Ceha
(14 mai 2002, cererea nr. 38621/97), Curtea europeana precizeaza ca, pentru a defini
limitele aplicabilitatii articolului 8 5i a trasa „linia ce separa" drepturile garantate de
CEDO de cele protejate de CSE, intelege sa considere ea obligatiile pozitive ale statului au
„un continut mai limitat" decat „notiunea progresiva de viata privata" si, in acelasi timp,
admite ca. articolul 8 este susceptibil sa prevada in sarcina statului o obligatie pozitiva de a
adopta masurile necesare pentru asigurarea accesului persoanelor handicapate la institutiile
publice deschise publicului, „in cazurile exceptionale" in care lipsa de acces ar impiedica
persoana in cauza „sa-si traiasca viata, astfel incat dreptul la dezvoltarea personals si
dreptul de a stabili si de a intretine relatii cu alte fiinte umane" ar fi puse sub semnul
intrebarii (de asemenea, dec. 4 mai 1999, Marzari contra Italia, nr. 36448/97 ; dec. 30 noiem-
brie 2000, La Parola contra Italia, nr. 39712/98).
Judecatorul european pare cu toate acestea sA renunte la rezerva sa initials. Prin
hotararea sa in cauza Sidabras Dziautas contra Lituania (27 iulie 2004), care ar
putea constitui un pas decisiv, Curtea europeand include dreptul la exercitarea unei
activitati profesionale in sfera „vietii private" I . Desi aminteste ca dreptul de a avea
acces la o anumita profesie nu este garantat ca atare de Conventie, Curtea, care se
sprijina pe articolul 1, § 2 din CSE (dreptul individului de a-5i castiga existenta
printr-o munca liber intreprinsa) pe interpretarea pe care o cla acestuia Comitetul
European al Drepturilor Sociale, afirma ca o interdictie extinsd de a presta o activitate
in sectorul privat aduce atingere „vietii private" (§ 47), deoarece compromite
posibilitatea de a dezvolta relatii cu lumea exterioara, cauzeaza difieultati majore in
castigarea existentei 5i are repercusiuni grave asupra respectarii vietii private. Gratie
tehnicii „protectiei indirecte" (infra, nr. 265), anumite drepturi sociale par de acum
Inainte susceptibile de a beneficia de protectia indirecta a articolului 8.
2) Curtea de casatie franceza recurge Ia o aplicare deosebit de indrazneata a
articolului 8 in cazul raporturilor de munca. Intr-o cauza avand ca obiect concedierea
unui angajat care refuzase sa-si mute domiciliul familial in regiunea noului sau loc de
munca, Sectia socials considere ca „libera alegere a domiciliului personal si familial
constituie unul dintre atributele" dreptului la respectarea domiciliului, garantat de
articolul 8, 5i ca., in consecinta, „o restrangere a acestei libertAti de care angajator nu
este valabila decat cu conditia sa fie indispensabila pentru protejarea intereselor
legitime ale intreprinderii ai proportionala, avand in vedere postul ocupat activitatea
solicitatA, cu scopul urmarit" (Cass. soc., 12 ianuarie 1999, Spileers, D, 1999, Jur.,
p. 645, note J.-P. Marguenaud 5i J. Mouly):
Sectia socials mai considere, sprijinindu-se in mod expres pe articolul 8 din CEDO, ca
„angajatul are dreptul, chiar in timpul lucrului si la locul de munca, la respectarea
intimitatii vietii sale private" Si ca un angajator nu poate, in consecinta, „sa afle mesajele
1. In cauza era interdictia, aplicata unor cetateni lituaneni fosti agenti KGB, de a desfasura o
activitate in cadrul administratiei publice si in diferite domenii din sectorul privat, din
1999 pans in 2009. A se vedea, de asemenea, Dogan et al. contra Turcia, 29 iunie 2004,
in care Curtea considere ca masurile de stramutare aplicate unor sateni aduc atingere
dreptului acestora la respectarea vietii de familie si a domiciliului, precum i dreptului for
de proprietate, privandu-i de mijloacele de subzistenta (§ 159 ; JCP G, 2004, I, 162,
nr. 16-17, cron. F. Sudre).
 326 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
transmise si primite de catre angajat prin intermediul unui instrument informatic pus la
dispozitia acestuia pentru a-si exercita activitatea" (Soc., 2 octombrie 2001, societatea
Nikon France SA, D, 2001, jur., 3148, notA P.-Y. Gautier; a se vedea, de asemenea, Cass.
soc., 26 noiembrie 2002, D, 2002, IR, 3309). Cu toate acestea, Sectia socials se va
intemeia doar pe articolul 9 din Codul civil pentru a afirma ca „angajatul nu este
obligat nici sa accepte sa munceascA la domiciliul sau, nici sal pastreze acolo actele si
instrumentele de lucru" (Soc., 2 octombrie 2001, Abram contra SA Zurich Assurances,
JCP G, 2002, II, 10035, notA D. Corrignan-Carsin ; D, 2002, rez., 2297, obs. A.
Lepage). A se vedea, de asemenea, Cass. 20 civ., 10 iunie 2004, A. contra C., JCP G,
2004, IV, 2627, supra, nr. 227.
229 Dreptul la dezvoltare personals. - 1) Dreptul la identitate constituie prima
urmare semnificativa a hotararii Niemetz. Astfel, dreptul Ia nume (Burghartz,
22 februarie 1994, A. 280 B, § 24, RTDH, 1995, 53, note P. Georgin), inteles ca un
mijloc de identificare personals si de a intretine relatii cu semenii, intra in sfera
articolului 8 - insa in temeiul „vietii private si de familie", si nu al „vietii private" -,
chiar data el nu este enuntat in mod expres de CEDO, spre deosebire de PIDCP
(CDO, nr. 453/1991, precit.) si de CADO (art. 24, § 2 si 18) ; la fel se intampla
in cazul dreptului Ia prenume (Guillot contra Franta, 24 octombrie 1996). Cu toate
acestea, dreptul la libera alegere a numelui nu este recunoscut (Stjerna, 25 noiembrie
1994, A. 299 B, § 39).
2) Mai presus de toate, Curtea europeana, prevalandu-se in mod expres de o
„interpretare extensive" a notiunii de „viata private", a inclus fare echivoc in sfera
de aplicare a articolului 8 „dreptul la cunoasterea propriei origini" (Odievre contra
Franta, 13 februarie 2003, § 44, JCP G, 2003, II, 10049, note A. Gouttenoire-Cornut
si F. Sudre ; JCP G, 2003, I, 120, studiu P. Malaurie). Prin hotararile sale in cauzele
Mikulic contra Croatia (7 februarie 2002, JCP G, 2002, I, 157, nr. 13, cron. F. Sudre)
Odievre contra Franta (precit.), Curtea apreciaza ca articolul 8 este aplicabil, pe de
o parte, determinarii, pe calea unei actiuni de stabilire a paternitatii, a legaturii de
filiatie dintre un copil nascut in afara casatoriei 5i tatal sau natural si, pe de alts parte,
imposibilitatii de a elucida secretul nasterii sale, dat fiMd faptul nasterii cu nedezva-
luirea identitatii mamei. Dupe cum subliniaza hotararea Odievre, „stabilirea detaliilor
propriei identitati de fiinta umana" tine de dreptul Ia „evolutie personals", protejat de
articolul 8 (§ 29). Ca si dreptul la identitate, dreptul la cunoasterea propriei origini
apare ca expresia unui „drept la dezvoltare personals", enuntat pentru prima data prin
hotararea Pretty contra Marea Britanie din 25 aprilie 2002 (§ 61 ; de asemenea,
C. Goodwin, precit., nr. 228, § 90) si conturat treptat de judecatorul european, care
afirma ca „notiunea de autonomie personals reflects un principiu important ce sta la
baza interpretarii garantiilor prevazute de articolul 8" (Pretty, precit.)'.
Conditiile de exercitare a dreptului la cunoasterea propriei origini, in cazul
sistemului francez al nasterii din parinti necunoscuti, atenueaza insa efectele acestei
interpretari constructive. Bazandu-se pe un rationament discutabil (vezi note,
1. Hotararea Pretty include in „viata private" revendicarea dreptului de a-ti alege momentul
mortii pentru a evita un sfArsit nedemn al vietii (Defrenois, 2002, 1131, note P. Malaurie ;
RTDH, 2003, 71, notA 0. De Schutter ; Dr. fam., 2003, nr. 3, cron. 9, E. Chvik ; JCP G,
2003, II, 10062, notA C. Girault).
DREPTURILE GARANTATE 327
A. Gouttenoire-Comut 5i F. Sudre, precit.), Curtea considers ca nasterea cu nedezva-
luirea identitatii mamei este conforms cu articolul 8 din CEDO, „dreptul de a cunoaste"
neimplicand „obligatia de a divulga". Invocand in mod curios absenta unui consens pe
plan european in materie (in conditiile in care nici un alt stat european nu cunoaste
nasterea cu nedezvdluirea identitatii mamei ; supra, nr. 166), judecatorul european
recunoaste statului o „anumita marja de apreciere" pentru a decide asupra masurilor de
nature sa asigure respectarea dreptului la cunoasterea propriei origini refuza sa-i
impuna obligatia pozitiva de a divulga secretul nasterii in cazul tend acest lucru a fost
solicitat expres, acordand, in fine, prevalenta dreptului la nedezvaluirea identitatii mamei'.
Dace in cauza Odievre Curtea refried implicarea pang la capAt a „efectului orizontal" al
articolului 8 (supra, nr. 167), in hotararea Mikulic, unde se punea problema absentei unei
masuri procedurale de named sA constrangA un rata prezumtiv sA se conformeze unei
ordonante judeatoresti care ii cerea O. se supuna unor teste, ea impune in sarcina statului
obligatiapozitivA de a institui „mijloace alternative care sal permitA unei autoritati independente
sal solutioneze chestiunea paternitAtii intr-un termen scurt" (§ 64).
C. Dreptul la un mediu sanatos
23 „Construirea" dreptului la un mediu sanatos. - 1) CEDO nu garanteaza, ca
atare, dreptul la mediu, insa mecanismul „protectei indirecte" (infra, nr. 265) permite
organelor de control sa protejeze, indirect, dreptul persoanei la mediu in cazul in care
o atingere adusa acestuia incalca un drept garantat de Conventie. Astfel, s-a considerat ca
zgomotele cauzate de activitatea desfa'surata pe un aeroport din apropierea domiciliului
reclamantului (Curte, Powell si Rayner contra Marea Britanie, 21 februarie 1990, A. 172 ;
Com., Rap. 8 iulie 1987, Baggs contra Marea Britanie, D. et R., 52, p. 29) sau emanatiile
dezgustatoare ale unei statii de epurare a apelor si de tratare a deseurilor unei
tabacarii (Lopez Ostra contra Spania, 9 decembrie 1994, GACEDH, nr. 3) constituie,
prin amploarea tor, o atingere a dreptului la respectarea vietii private si de familie.
Printr-o formulare de principiu - „este evident totusi ca uncle atingeri grave aduse
mediului pot afecta starea de bine a unei persoane o pot priva de folosinta
domiciliului, lezandu-i viata private si de familie" (§ 51) -, judecatorul european, in
decizia sa Lopez-Ostra (§ 51), afirma ca exercitarea efectiva a dreptului la respectarea
vietii private si de familie si a domiciliului, garantat de articolul 8, implied dreptul de
a trAi intr-un mediu sanatos. Extinderea sferei de aplicare a articolului 8 la protectia
mediului este confirmata de hotararea Guerra si altii contra Italia (19 februarie 1998,
GACEDH, nr. 46), in care Curtea constala ca emanatiile nocive ale unei uzine
chimice au o „incidental directs" asupra dreptului la respectarea vietii private si de
familie (§ 57). In acelasi spirit, prin decizia sa McGinley si Egan contra Marea
Britanie (9 iunie 1998), relative la expunerea unor soldati britanici la radiatii nucleare,
Curtea include protectia sanatatii in sfera de aplicabilitate a articolului 8, considerand
ca teama pe care puteau s-o resimta persoanele in cauza cu privire la sanatatea for
1. Legea nr. 2002-93 din 22 ianuarie 2002 privind accesul la datele relative la origine (JCP,
2002, I, 119, obs. B. Mallet-Bricout) nu a revenit asupra dreptului mamei de a-5i 'Astra
secrets identitatea, in schimb au fost adoptate masuri stimulative pentru ca mamele sA
renunte la a mai pAstra acest secret.

328 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
„prezinta o legatura suficient de stransa cu viata for privata si de familie" pentru ca
articolul 8 sa-si justifice aplicarea.
2) „Obligatiile pozitive" (supra, nr. 163 si urm.) reprezinta tehnica privilegiata de
care judecatorul european pentru garantarea dreptului la un mediu sanatos. Exercitarea
efectiva a dreptului la respectarea vietii private si de familie si a domiciliului implies
adoptarea de catre stat a unor masuri pozitive pentru a proteja persoanele impotriva
unor atingeri grave aduse mediului lor, iar aceste obligatii pozitive iii gasesc aplicarea
in cadrul relatiilor interpersonale, in scopul de a apara dreptul la un mediu sanatos
impotriva ingerintelor altor persoane particulare. Spania este astfel condamnata
deoarece nu a adoptat masurile necesare pentru garantarea efectivitatii dreptului
reclamantilor la respectarea vietii private si de familie impotriva emanatiilor dezgustatoare
ale unei statii de epurare a deseurilor unei tabacarii (Lopez-Ostra, precit.). Hotararea
Guerra consolideaza aceasta constructie pretoriana, consacrand, sub acoperirea
dreptului la respectarea vietii private si de familie, dreptul de a fi informat cu privire
la riscurile grave de poluare cauzate de anumite activitati periculoase pentru mediul
inconjurator ; Italia incalca astfel articolul 8, pentru ca autoritatile nationale nu au
furnizat reclamantilor informatii esentiale cu privire la riscurile majore cauzate de
construirea unei uzine chimice in apropierea comunei acestora (a se vedea, de
asemenea, McGinley si Egan contra Marea Britanie, 9 iunie 1998). Statelor le revine
asadar obligatia pozitiva nu numai de a adopta masuri de stopare sau de reducere a
poluarii, ci si de a furniza persoanelor in cauza informatii utile cu privire la riscurile
grave de poluare. Statul are, in egala masura, obligatia de a respecta exigentele
procedurale deduce de Curte din articolul 8, printr-un demers identic cu acela urmat
in materie de asistenta educative (infra, nr. 235) : in materie de politica de mediu si
economics, „procesul decizional trebuie sa comporte in mod necesar efectuarea de
anchete si de studii adecvate", care sä permits respectarea punctului de vedere al
persoanelor in cauza (Hatton si altii contra Marea Britanie, 8 iulie 2003, Marea
Camera, § 128 ; RTD civ., 2003, 760, obs. J.-P. Marguenaud ; RDP, 2004, 832, obs.
C. Picheral).
Cu toate acestea, judecatorul european nu intentioneaza sa acorde un „statut
special (...) drepturilor omului legate de mediu" (Hatton, precit., § 122). Considerand
ca este vorba despre o problems de politica generala, Curtea renunta la exercitarea
unui control strict de proportionalitate in ceea ce priveste necesitatea masurilor de
adoptat in materie de protectie a mediului si ii recunoaste statului o marja larga de
apreciere in aceasta materie (Hatton, precit.: reglementarea adoptata in vederea
protejarii riveranilor contra zgomotelor cauzate de zborurile de noapte de pe aeroportul
Heathrow este „pe ansamblu rezonabila").
3) Desi judecatorul european s-a angajat evident in protejarea dreptului la mediu,
cu atat mai mult cu cat el admite ca faptul de a trai „cu teama obsesiva de poluare"
constituie un prejudiciu moral (Zander, 25 noiembrie 1993, A. 279 B, § 31),
elaborarea acestui drept in cadrul CEDO nu este totusi incheiata. In primul rand, vom
observa ca, in cauza Guerra, Curtea se sprijina pe articolul 8, si nu pe articolul 10,
pe care it considers inaplicabil, refuzand astfel sä derive din libertatea de a fi
informat o obligatie „pozitiva" ce i-ar impune statului sA culeaga si sa difuzeze
informatii cu privire la activitatile periculoase pentru mediu. Apoi, in temeiul
drepturilor procedurale, Curtea europeana, dupe ce a apreciat cu indrazneala intr-o
77110113111rE GARANTATE 329
cauza relative la poluarea apei dintr-o fantand, cauzata de functionarea unui deponeu
public, ea „dreptul de a folosi apa din fantana proprie ca apa potabila" constituie
un element al dreptului de proprietate ce dobandeste, ca atare, un caracter „civil",
in sensul articolului 6, § 1 (Zander, precit., § 27), pare astazi reticenta in a admite
ca dreptul la un mediu sanatos este un „drept civil", care le permite riveranilor unei
instalatii potential periculoase sa se prevaleze de dreptul la un proces echitabil
(supra, nr. 148). Prin doua hotarari pronuntate de Marea Camera (Balmer-Schafroth
si altii contra Elvetia, 26 august 1997, R7DH, 1998, p. 799, note P. Frumer ;
Athanassoglou altii contra Elvetia, 6 aprilie 2000, RTDH, 2000, p. 553, note
P. Lambert), Curtea apreciaza, intr-adevar, ca dreptul de a fi protejat impotriva
activitatilor unei centrale nucleare nu constituie un drept „civil" si le refuza, in
consecinta, persoanelor in cauza beneficierea de „dreptul la un tribunal" garantat de
articolul 6 (supra, nr. 212).
In aceste doua cauze, reclamantii se plangcau de faptul ca dreptul elvetian nu le acorda nici
un recurs jurisdictional pentru a contesta legalitatea unei decizii a Consiliului federal
elvetian de prelungire a autorizatiei de exploatare a unei centrale nucleare, construita in
apropierea comunei in care locuiau. Curtea considers ca legatura dintre aceasta decizie si
drepturile la protectia vietii, integritatii fizice si proprietatii este „prea vaga si indepartata"
pentru a atrage incidenta articolului 6, § 1.
II. Protejarea vietii de familie
Aceasta este organizata in jurul a doua axe principale.
A. Dreptul la casatorie
231 Conditiile de exercitare a dreptului. - Spre deosebire de Declaratia universala
(art. 16) si de PIDCP (art. 23), care vizeaza 5i drepturile egale ale sotilor pe
parcursul casatoriei si al desfacerii acesteia, CEDO (art. 12) se limiteaza sa enunte
dreptul barbatului si al femeii, incepand cu varsta nubile, de a se casatori 5i de a
intemeia o familie .
1) Articolul 12 vizeaza dreptul indivizilor de a se casatori si de a intemeia o
familie, insa aceste cloud elemente nu sunt conexate.
a) Prin hotararea sa in cauza Goodwin contra Marea Britanie (Marea Camera,
11 iulie 2002, GACEDH, nr. 38), Curtea europeana, confirmand jurisprudenta
Comisiei (Rap. 1 martie 1979, Van Oosterwijck contra Belgia, Serie B, vol. 36, §
59), disociaza dreptul la casatorie de dreptul de a intemeia o familie, relevand, in
mod intemeiat, ca „neputinta unui cuplu de a concepe sau de a creste un copil nu
poate, in sine, constitui un motiv pentru a-1 priva pe acesta de dreptul (la casatorie)"
(§ 98). Comisia europeana, considerand ca neputinta de a intretine raporturi conjugale
1. Articolul 23 din PIDCP precizeaza ca nu se poate incheia o casatorie in lipsa consimtAmantului
fiber si deplin al viitorilor soti : acest principiu este dezvoltat de Conventia Natiunilor
Unite din 10 decembrie 1962 privind consimilmantul la casatorie, varsta minima pentru
casatorie 5i inregistrarea casatoriilor (Natiunile Unite, Rec. Traites, vol. 521, p. 231).
 awaa•r-• alVWCI.1.4 LAVAVIMIIC.77M7 rrIT8'r=1CIEVIT OMULUI
nu constituie un obstacol in calea casatoriei, apreciaza ca „esenta dreptului la casatorie
consta... in crearea unei asocieri juridic solidare intre un barbat si o femeie" si, in
consecinta, apreciaza ca interdictia de a se casatori impusa detinutilor aduce atingere
articolului 12 (Hamer contra Marea Britanie, Rap. 13 decembrie 1979, D. et R., 24,
p. 5). Judecatorul european aminteste totusi ca dreptul de a intemeia o familie „poate
fi cu greu conceput in lipsa celui de a trai impreuna" (Abdulaziz, Cabales si
Balkandali contra Marea Britanie, 28 mai 1985, A. 94, § 62), precum si ca articolul
12 impune preexistenta unui cuplu „si nu poate fi interpretat ca incluzand dreptul de
adoptie pentru o persoana celibatara" (Corn., dec. 10 iulie 1997, Di Lazzaro contra
Italia, D. et R., 90 A, 134 ; Frettd contra Franta, 26 februarie 2002, § 32,
JCP G,
2002, II, 10074, note A. Gouttenoire-Cornut si E Sudre).
b) Exigenta unei diferente de sex intre membrii cuplului a fost atenuata semnificativ.
Spre deosebire de Comisie l , Curtea europeana a refuzat multa vreme sa recunoasca
dreptul la casatorie al unui transsexual, pe motiv ca „...garantand dreptul la casatorie,
articolul 12 vizeaza casatoria traditionala intre doua persoane de sex diferit din punct
de vedere biologic. (...) scopul urmarit consta in esenta in protejarea casatoriei ca
fundament al familiei" (Rees contra Marea Britanie, 17 octombrie 1986, A. 109, § 49 ;
Cossey contra Marea Britanie, 27 septembrie 1990, A. 184 ; Sheffield si Horsham
contra Marea Britanie, 30 iulie 1998).
CDO impartAseste o conceptie similara si considerA cA „dreptul de a intemeia o familie
implicA, in principiu, posibilitatea de a procrea si de a teal impreuna" (obs. gen. 19 (39)
asupra articolului 23, Selection..., p. 84, § 5 ; CDO, nr. 201/1985, Hendriks contra
Olanda, 27 iulie 1988, RUDH, 1989, p. 93).
Prin hotararea Goodwin (precit.), Curtea europeana procedeaza la o reinterpretare a
termenilor insisi ai articolului 12 - „barbatul 5i femeia au dreptul sa se casatoreasca"
ceea ce o determine sa considere ca acesti termeni nu mai implica faptul ca sexul
trebuie sa fie determinat „conform unor criterii pur biologice" (§ 100) si sa recunoasca
dreptul de a se casatori persoanelor care si-au schimbat sexul ; CJCE preia aceasta
solutie (CJCE, 7 ianuarie 2004, KB, cauza C-117/01, punctele 33-35: refuzul de a
recunoaste unui partener transsexual dreptul la o pensie de urmas, a carei acordare
este limitata la sotul supravietuitor, D, 2004, note P. Icard ; Dr. Fam., 2004,
corn. 62, note A. Gouttenoire). Aceasta interpretare constructive a articolului 12 se
sprijina pe bulversarile prin care a trecut institulia casatoriei si pe progresele medicinei
in domeniul transsexualitatii, precum si pe articolul 9 din Carta Drepturilor Fundamentale
ale Uniunii Europene, care, excluzand orice referinta la „barbat" si la „femeie",
admite implicit casatoria homosexuals, in ciuda unei jurisprudence convergente in
sens contrar, atat la nivel european, cat si la nivel. international .
1. Rap. 1 martie 1979, Van Oosterwijck, precit. in neobisnuita cauza Eriksson 5i Goldschmidt,
avand ca obiect pretentia unei transsexuale (nascura cu sex masculin) de a se casatori cu o
femeie, Comisia afirmA cu toate acestea cA dreptul persoanelor de a se casatori „nu vizeaza
decat dreptul de a se casatori cu o persoanA de sex opus. AceastA concluzie se aplica 5i in
cazul in care, ca in spetA, cei doi parteneri nu au din punct de vedere biologic acelasi sex,
dar unul dintre ei a dobandit din punct de vedere civil acelasi sex cu celAlalt, printr-un act
de vointa recunoscut in dreptul intern" (Dec., 9 noiembrie 1989, D. et R., 63, p. 213).
19' TONSLIUMIKKINNI^Pirn- •• - 3.31
c) Curtea europeana a drepturilor omului considera, intr-adevar, ca, „in lipsa
unui numitor comun amplu impartasit" si in ciuda evolutiei constatate in mai multe
state 'europene, tinzand spre recunoasterea legala si juridica a uniunilor de fapt stabile
intre homosexuali (spre exemplu, Olanda, legea din 21 decembrie 2000 privind
recunoasterea casatoriei homosexuale), statele parti beneficiaza, in aceasta materie,
de o marja large de apreciere. Curtea considera, in consecinta, ca faptul de a
subordona acordarea dreptului la pensia de urmas existentei unei legaturi de casatorie
(si deci de a interzice acest drept partenerului homosexual) urmareste „scopul legitim
al protejarii familiei bazate pe casatorie" si nu incalca Convenlia (dec. 10 mai 2001,
Mata Estevez contra Spania, nr. 56501/00). Tot astfel, CJCE considera ca „este
neindoielnic ca termenul ocasatorie», conform definitiei general admise de statele
membre, desemneaza o uniune intre Bona persoane de sex diferit" si refuza, in
consecinta, sa asimileze statutul, prevazut de legislatia suedeza, de „parteneriat
inregistrat" cu eel al casatoriei si sa „include in notiunea statutara de gfunctionar
casatorito persoanele supuse unui regim juridic diferit de eel al casatoriei" (CJCE,
31 mai 2001, D. 5i Regatul Suediei contra Consiliu, cauzele C-122 si C-125/99P,
punctele 34 si 37, RTDH, 2002, 663, obs. C. Maubernard). Deosebit de clard este
atitudinea Comitetului Drepturilor Omului, care se sprijina pe utilizarea termenilor
„barbatul si femeia" in articolul 23, § 2 din PIDCP pentru a aprecia ca aceasta
dispozitie atrage doar obligatia statului parte de „a recunoaste drept casatorie uniunea
dintre un barbat si o femeie care doresc sa se casatoreasca" (nr. 902/1999, dec. 17 iulie
2002, Joslin contra Noua Zeelanda, A/57/40, vol. II, 201, § 8. 2).
Tribunalul de mare instants din Bordeaux se sprijina pe jurisprudenla Curtii europene a
drepturilor omului si recurge la o aplicarea exacta a acesteia pentru a considera ca diferenla
dintre sexe constituie, in dreptul francez, o conditie a casatoriei conformg cu CEDO 5i a
anula o casatorie homosexualA (Tribunalul de mare instants din Bordeaux, 27 iulie 2004,
ministerul public contra X, D, 2004, 2392, note E. Agostini).
2) Articolul 12 nu face obiectul limitarilor specifice ale clauzei de ordine publica,
insa incredinteaza legislatidlor nalionale sarcina de a reglementa conditiile de exercitare
a dreptului la casatorie`, cu conditia, conform jurisprudenlei europene, de a nu-1
restrange sau limita intr-o maniera care ar aduce atingere „insesi substantei sale"
(Rees, precit., § 50 ; C. Goodwin, precit., § 99). Astfel, dreptul intern, atunci cand
recunoaste divortul, nu trebuie sa limiteze in mod „nerezonabil" dreptul persoanei
divortate de a se recasatori (F contra Elvetia, 18 decembrie 1987, A. 128, § 38 :
interdictie de a se recasatori pe o perioadade trei ani dupe divort impusa solului
considerat vinovat de desfacerea casatoriei). In ciuda lipsei unui „numitor comun" al
sistemelor juridice interne in materie de casatorie a transsexualilor (supra, nr. 154),
judecatorul european reduce foarte mult marja de apreciere a statului, care nu poate
„merge panA la a interzice in practice exercitarea dreptului de a se casatori"
(C. Goodwin, precit., § 103) ; se enunta astfel, implicit, obligatia pozitiva a statului
parte de a adopta o lege care sa autorizeze casatoria intre transsexuali.
1. Pentru o ilustrare in dreptul intern cu privire la reglementarea dreptului la casatorie al
ilitarilor, a se vedea CE, 15 decembrie 2000, Nerzic, RFDA, 2001, 725, concl. C. Bergeal,
if p. 730, note J. Gordou si S. Perdu.
35Z "R13271MUL YCJIMYTCMITIIREPTURIEUR-OMITin
3) Articolul 12 nu garanteaza in nici un fel dreptul la divort. Curtea europeang
refuza, in mod semnificativ, sa procedeze la o „interpretare evolutivr a Conventiei
pentru a desprinde „un drept ce nu a fost inserat in cadrul acesteia de la inceput" $i
considers ca dreptul la casAtorie vizeaza „stabilirea raporturilor conjugale, $i nu
desfacerea tor" (Johnston $i altii contra Irlanda, 18 decembrie 1986, GACEDH,
nr. 41, § 52-53). Cu toate acestea, jurisprudenta europeana consacra un drept al cuplurilor
casatorite de a trAi separat, in cazul in care casatoria for queaza. Curtea europeana,
sprijinindu-se pe obligatiile pozitive aferente articolului 8 din Conventie, apreciaza,
intr-adevar, eh' despArtirea sotilor trebuie sa poata beneficia de o „consacrare legala"
(Airey contra Irlanda, 9 octombrie 1979, GACEDH, nr. 2, § 33) $i cA „protectia vietii
private $i de familie poate uneori sä necesite mijloace care sa permita scutirea sotilor
de obligatia de a locui impreunal" (Johnston, precit., § 57; Airey, § 33).
232 Egalitatea in drepturi a sotilor. - Articolul 5 din Protocolul 7 al CEDO
recunoa$te egalitatea drepturilor ai obligatiilor sotilor in cadrul cAsatoriei $i pe
parcursul desfacerii acesteia, precum si in cadrul raporturilor cu copiii (art. 23, § 4
PIDCP). Jurisprudenta europeanA in materie este foarte limitata, dar precizeazA
tot-1.0 ca aceasta dispozitie se aplica numai in dreptul civil stricto sensu, ca ea
stipuleazA in principal, in sarcina statului, „o obligatie pozitivA de a oferi un cadru
juridic adecvat", care sa garanteze sotilor egalitatea drepturilor $i obligatiilor, in
special in raporturile for cu copiii, $i cA nu impiedicA statele sA adopte masurile
necesare in interesul copiilor, mai cu seams in caz de desfacere a cAsatoriei parintilor
(Corn., dec. 18 ianuarie 1996, Klopper contra Elvetia, D. et R. , 84 B, p. 101 ; dec.
9 septembrie 1998, Purtonen contra Finlanda, D. et R., 94 B, p. 93). Articolul 5 din
Protocolul 7 a fAcut obiectul unei aplicari remarcabile in dreptul intern, in materie de
conflicte intre legi.
Dupa ce a inscris principiul egalitatii in drepturi a sotilor, garantat de CEDO, printre
exigentele ordinii publice internationale franceze, spre a inlAtura aplicarea unei decizii
marocane de repudiere $i a acorda prevalentA Conventiei asupra unei conventii bilaterale
(Cass. 1' civ., 11 martie 1997, dna X contra Y, D, 1997, p. 400, note M.-L. Niboyet),
Curtea de casatie s-a multiunit sa subordoneze recunoa$terea repudierii musulmane respectArii
ordinii publice materiale $i a ordinii publice procedurale (principiul contradictorialitatii
drepturile la aparare, Cass. 1" civ., 5 ianuarie 1999, dna L., Dr. fam., 2000, corn., nr. 54,
note H. Fulchiron), abandonand orice referire la principiul egalitatii (Cass. 1" civ., 3 iulie
2001, dna X contra Y, D, 2001, 3378, note M.L. Niboyet ; Cass. 2e civ., 14 martie 2002,
A contra dna C, JCP G, 2002, II, 10095, not H. Fulchiron). Ea revine, din fericire, la
principiul european al egalitatii sotilor, spre a inlatura repudierile strain, in cazul in care
femeia (sau a fortiori ambii soti) domiciliaza in Franta, atenuand astfel, prin intermediul
ordinii publice de proximitate, efectele exceptiei „de ordine publics europeana" (Cass. re
civ., 17 februarie 2004 (2 cauze), D, 2004, 824, concl. F. Cavarroc., $i 815, obs.
P. Courbe ; JCP G, 2004, II ; 10128, note H. Fulchiron).
Curtea de casatie apeleaza direct la exceplia de „ordine publicA europeana" (supra,
nr. 203) pentru a proceda, in beneficiul legislatiei nationale, la inlAturarea legii straine
aplicabile in mod normal in virtutea norruei conflictuale interne $i apreciaza ca articolul 5
din Protocolul 7 se opune aplicarii unei legi elvetiene impunand o discriminare doar
impotriva femeii in cazul lichidarii $i partajarii bunurilor provenite din relalia conjugala
(Cass. 1" civ., 24 februarie 1998, dnele V contra G, JCP G, 1998. II. 10175, note T. Vignal).
WEPTURTELFGARANTATt 333
B. Dreptul la respectarea vietii de familie
Prin intermediul unei interpreari constructive a dreptului la respectarea vietii de familie,
judecatorul european a largit sfera de aplicare a acestui drept, dand un sens larg notiunii
de „viata de familie", $i a procedat la extinderea continutului dreptului garantat`.
233 Notiunea de „viata de familie". - Dupa cum declare Curtea europeana in
hotararea sa Marckx contra Belgia din 13 iunie 1979, „garantand dreptul la respectarea
vietii de familie, articolul 8 presupune existenta unei familii" (GACEDH, nr. 42, § 31).
Simpla dorinta de a intemeia o familie, Indeosebi pe calea adoptiei, nu este a$adar
protejata de articolul 8 al CEDO in temeiul vietii de familie (Frette contra Franta,
26 februarie 2002, JCP G, 2002, II, 10074, com. A. Gouttenoire-Cornut si F. Sudre).
In schimb, raporturile dintre copilul adoptat si parintele adoptiv tin in mod indiscutabil
de „viata de familie" protejata de articolul 8 (Pini Bertani et al. contra Romania,
22 iunie 2004, § 140, JCP G, 2004, I, 161, nr. 9, cron. F. Sudre)2 . „Vietii de familie",
in sensul Conventiei, i se atribuie o acceptiune materials, notiunea desemnand o
realitate caracterizata prin „legatura ce genereaza o viata de familie". Doua „modele"
contemporane de„viata de familie" sunt astfel conturate de jurisprudenta europeana.
1) Notiunea de viata de familie este inteleasa ca o legatura de rudenie careia i se
adauga o relatie efectivA (Marckx, precit.).
a) Natura legaturii de rudenie este apreciata cu flexibilitate de cave judecAtorul
european. „Familia", in sensul articolului 8 din CEDO, nu se limiteaza doar la
raporturile fundamentate pe casatorie, iar dreptul la respectarea vietii de familie este
valabil atat in cazul familiei „naturale", cat $i in cel al familiei „legitime", din
momentul in care se poate vorbi despre o viagi de familie efectiva (Marckx, precit.,
§ 31 : „viata de familie" a unei mame necasatorite $i a fiicei sale naturale). Fiecarei
familii i se recunoa$te un drept egal la respectarea familiei $i, in aceasta ordine de
idei, de protectia dreptului la respectarea vietii de familie beneficiaza copilul din
afara cAsatoriei (Johnston, 18 decembrie 1986, GACEDH, nr. 41 ; Kroon, 27 octom-
brie 1994, A. 297 C). Legatura de rudenie ce se afla la baza familiei este inteleasa
in sens larg3 inglobeazA raporturile dintre rudele apropiate, in special dintre bunici
nepoti (Bronda contra Italia, 9 iunie 1998), $i chiar pe cele dintre unchi $i nepoti (Boyle
contra Marea Britanie, 28 februarie 1994, A. 282-B, Corn., Rap. 9 februarie 1993).
1. A se vedea F. Sudre, „La .constructiom par le juge europeen du droit au respect de la vie
familiale", in F. Sudre (coord.), Le droit au respect de la vie familiale au sens de la
Convention europe'enne des droits de l'homme, Nemesis-Bruylant, „Droit et justice",
nr. 38, 2002, p. 11.
2. Trebuie sa semnalam faptul a, potrivit aprecierii Consiliului de Stat, raporturile generate
de o decizie marocana referitoare la kefala (care se inrude$te cu tutela, dar nu creeazA o
legatura de filiatie) intre copil $i cel sau cea careia i s-a acordat aceasta raspundere vizeaza
„viata de familie" in sensul articolului 8 din CEDO (CE, 24 martie 2004, ministrul
Protectiei sociale contra dna Boulouida, AJDA, 2004, 1425, note A.-M. Toumepiche).
3. Cu toate acestea, in ceea ce prive$te indepartarea strainilor de pe teritoriul national, Curtea
pare O. restranga „viata de familie" a strainilor doar la familia nuclearA (Slivenko contra
Letonia, 9 octombrie 2003, Marea Camera, JCP G, 2004, I, 107, nr. 16, cron. F. Sudre).
 weaaw.raxwmee.aa VTUVAILAWJA.,"21C.E9 rzneorT17111TEICAK UNII31301
De asemenea, conform CDO, termenul „familie" „desemneaza nu numai caminul familial
pe durata casatoriei sau coabitarea cu un partener sau o partenera, ci si, in general,
raporturile dintre parinti si copii" (nr. 417/1990, Balaguer Santacana contra Spania, dec.
15 iulie 1994, A/49/40, vol. II, p. 109) ; pe deasupra, CDO refuza sä adopte o definitie
uniforms a familiei si considers drept „familie", in sensul articolelor 17 si 23 din Pact,
„toate persoanele care alcatuiesc familia, asa cum este aceasta perceputa in societatea
statului parte in cauza" (obs. gen. 16 (32) cu privire la articolul 17, Manuel..., p. 80,
§ 5). CDO apreciaza, in consecinta, ea traditiile culturale - precum cele ale locurilor de
inmormantare stramosesti - trebuie avute in vedere pentru a defini „familia" : construirea
unui complex hotelier pe un loc de inmormantare traditional din Tahiti constituie o ingerinta
in „viata de familie si viata private" a reclamantilor (CDO, nr. 549/1993, dec. 29 iulie
1997, F. Hopu si T. Bessert contra Franta, RUDH, 1998, 27).
b) Efectivitatea relatiei interpersonale constituie criteriul determinant al „vietii de
familie". Convietuirea reprezinta, in principiu, o conditie decisive a efectivitatii
legaturii „de familie" (Marcia, precit. ; Elsholz contra Germania, 13 iulie 2000,
Marea Camera : tatal natural al unui copil, cu care a locuit, impreuna cu mama, pe
o perioada de optsprezece luni de la nastere, se poate prevala de o „viata de familie"
in sensul articolului 8), insa viata de familie poate exista si in lipsa unei convietuiri.
Divortul sau Incetarea convietuirii nu pun capat, ca atare, mentinerii unui raport de
„viata de familie" intre un parinte si copilul sau (Berrehab contra Olanda, 21 iunie
1988, A. 138), dupa cum nici absenta convietuirii parintilor in momentul nasterii nu
impiedica stabilirea acestei „legaturi de familie", in cazul in care, la un moment dat,
a existat o „viatA de familie" a parintilor copilului. Formuland principiul conform
caruia „din clipa 5i prin simplul fapt al nasterii" se stabileste intre copil 5i
parinti o
legatura generatoare de „viata de familie", Curtea dovedeste multa flexibilitate in
aprecierea efectivitatii vietii de familie. Ceea ce creeaza totusi o oarecare confuzie.
In uncle cazuri, Curtea considere ca un simplu raport de filiatie intre un copil si
tatal sau natural, in absenta oricarei alte relatii intre acestia, constituie un raport
generator de viata de familie - permitand astfel tatalui sa se opuna incredintarii spre
adoptie a copilului, hotarata de mama sa (Keegan contra Irlanda, 26 mai 1994,
A. 290, § 44, JCP G, 1995, I, 3823, nr. 32, cron. E Sudre ; Gorgin contra
Germania, 26 februarie 2004) -, pe cats vreme, in altele, ea aflrma categoric ea
legatura biologica nu este suficienta pentru a genera o viata de familie de facto
(Lebbink contra Olanda, 1 iunie 2004, § 37). Aceste solutii divergente nu permit o
reala clarificare a chestiunii „conventionalitatii" deciziilor pronuntate de anumite
jurisdictii franceze, prin care acestea refuza sa recunoasca drepturi parintesti tatilor
unor copii declarati ca nascuti din parinti necunoscuti (CA Nancy, Sectia a 3-a civila,
23 februarie 2004, Dr. fam., 2004, com. 48, nota P. Murat).
In plus, Curtea sacrifice criteriul efectivitatii relatiei interpersonale in favoarea
simplului raport juridic generat de adoptia legala atunci cand apreciaza, in lipsa
oricarei legaturi concrete intre copilul adoptat si parintii adoptivi, ca o hotarare de
adoptie este suficienta pentru a genera o „viata de familie" in sensul articolului 8
(Pini si Bertani et al. contra Romania, 22 iunie 2004, precit.).
2) Judecatorul european, in absenta legaturii de rudenie, recunoaste existenta unei
„vieti de familie" fundamentate pe unicul criteriu al efectivitatii relatiei. Hotararea
SOderback contra Suedia, din 28 octombrie 1998, ilustreaza aceasta jurisprudenta,
ITREPTURFLESVIAKKN
acordand prioritate nu raportului de filiatie dintre copil si tatal sal natural, ci
efectivitatii „raporturilor familiale" care it leaga pe copil, de la varsta de opt luni, de
tatal sau adoptiv (JCP G, 1999, I, 105, nr. 46, cron. F. Sudre). Mai cu seams
hotararea X, Y, Z contra Marea Britanie din 22 aprilie 1997 (D, 1997, 582, nota
S. Grataloup) marcheaza o extindere semnificativa a sferei de aplicare a „vietii de
familie", consacrand recunoasterea, sub acest titlu, a unor raporturi de facto, in afara
oricarei legaturi de rudenie. Curtea europeana califica, intr-adevar, drept „raporturi
familiale de facto" raporturile dintre un transsexual nascut de sex feminin, partenera sa
si copilul acesteia din urma, nascut prin inseminare artificiala cu sperma unui ter[
donator, intemeindu-se atat pe efectivitatea raporturilor, cat si pe „aparente"1, care par
sa suplineasca absenta rudeniei. Aceasta recunoastere a existentei unei vieti de familie
intre un transsexual si copilul partenerei sale nu produce insa efecte, deoarece Curtea se
sprijina pe absenta unei norme europene comune in materie de acordare a drepturilor
parintesti transsexualilor pentru a constata el articolul 8 nu prevede in sarcina auto-
ritatilor nationale o obligatie pozitiva de „a recunoaste in mod oficial ca tats al copilului
o persoana care nu este &it'll sau biologic" (X, Y, si Z, precit., § 52). Evolutia
jurisprudentei europene relative la transsexualism (C. Goodwin, 11 iulie 2002, supra,
nr. 227 5i 231) ar trebui, in mod firesc, sa determine Curtea sa-si revizuiasca pozitia.
In schimb, cuplurile homosexuale nu beneficiaza de recunoasterea vietii de familie.
Judecatorul european refuza, pentru moment, sä considere ca o relatie homosexuals stabill
tine de „viata de familie", in sensul articolului 8 (dec. 10 mai 2001, Mata Estevez contra
Spania, supra, nr. 231). In consecinta, partenerul homosexual nu se poate prevala de
dreptul la respectarea vietii de familie pentru a obtine la moartea celuilalt partener
transferarea in beneficiul sau a contractului de locatiune (Com., dec. 15 mai 1996, Roosli
contra Germania, D. et R., 85 B, 149) ; insa, in ipoteza data, este indrituit sä o face in
virtutea dreptului la respectarea domiciliului (Karner contra Austria, 24 iulie 2003, RDP,
2004, 841, obs. M. Levinet). In dreptul francez, legea din 15 noiembrie 1999 privind
pactul civil de solidaritate, consacrand concubinajul homosexual (art. 515-8 C. civ. ; CE,
4 mai 2001, Asoc. „Promouvoir", Dr. fam., corn., 68, nota H. Lecuyer), a acordat
cuplurilor homosexuale dreptul la transferarea contractului de locatiune, „casand", prin
urmare, jurisprudenta anterioara contrail a Curtii de casatie (Cass. 3' civ., 17 decembrie
1997, Vilela contra dna Weil, concl. J.-F. Weber, D, 1998, 111, not J.-L. Aubert)
CJCE are o conceptie identica cu privire la „viata de familie" si, intr-o cauza in care
reclamantei i se refuzase de catre compania engleza de cai ferate a carei angajata era
acordarea unor reduceri de transport pentru partenera sa de sex feminin, considers,
sprijinindu-se pe jurisprudenta CEDO, ca, „in stadiul actual al Comunitatii, raporturile
stabile intre doul persoane de acelasi sex nu sunt asimilate raporturilor dintre persoane
, casatorite sau relatiilor stabile din afara casatoriei intre persoane de sex opus" (CJCE,
17 februarie 1998, L.-J. Grant contra South West Trains Ltd, C-249-96, RUDH, 1998, 45,
punctul 35 ; JTDE, 1998, 110, nota A. Weyembergh ; RTD civ., 1998, 529, nota
J. Raynard. A se vedea, de asemenea, CJCE, 31 mai 2001, D. si Regatul Suediei contra
Consiliu, supra, nr. 231). Cu toate acestea, dieptul comunitar nu este inflexibil, dat fund
ca directiva 2003/86/CE, din 22 septembrie 2003, relativa la dreptul la reintregirea familiei,
lass statelor posibilitatea de a accepta concubinul heterosexual sau „partenerul inregistrat"
(JOCE, nr. L 251, 3 octombrie 2003, p. 12).
1. Curtea constata ca X „se comports in societate ca un barbat", adopta „in opinia tuturor"
rolul de partener masculin, „se comporta in toate privintele ca «tatal» lui Z" (§ 35-36).
 3311 -RECHMUL ITTRITTIMICEPTTRIrOTWULTil
3) Prin hotArarea sa Messina contra Italia, din 28 septembrie 2000 (JCP G, 2001, I,
291, nr. 34, cron. F. Sudre), Curtea europeanA a admis in mod clar faptul ca detinutul
are in perioada cat este privat de libertate dreptul la respectarea vietii de familie,
chiar daed orice detentie conformA cu legea antreneaza in mod necesar o restrictionare
a vietii sale private si de familie. Totusi, „viata de familie" recunoscuta detinutilor
pare a fi restransA la membrii apropiati ai familiei, altfel spus la familia nucleara.
Recunoscand importanta deosebita pentru detinut a mentinerii relatiilor personale si afective
cu familia (dec. 28 iunie 2001, Selmani contra Elvetia, nr. 70258/01), judecatorul european
apreciaza proportionalitatea restrictiilor cu privire la vizitele familiale indeosebi din
perspectiva duratei 5i scopului acestora, precizAnd ca o interdictie absolutA a vizitelor nu
se poate „in orice caz" justifica deck „prin anumite circumstance exceptionale" (Lavents
contra Letonia, 28 noiembrie 2002, § 141, JCP G, 2003, I, 109, nr. 18, cron. F. Sudre).
Consiliul de Stat considers, la randul sau, ca suspendarea sau ridicarea dreptului de vizita
acordat membrilor familiei unui detinut reprezintA o ingerinta in dreptul la respectarea
vietii de familie, garantat de articolul 8, ce nu aduce o atingerc exagerata acestui drept (CE,
13 februarie 2002, Ait-Taleb, cererea nr. 221913).
Sfera de aplicare a dreptului la respectarea vietii de familie cuprinde, pe de altd
parte, mAsurile de indepArtare a strainilor de pe teritoriul national (intoarcerea la
granita, expulzarea, extradarea), in masura in care acestea antreneaza o dezbinare a
famillilor (problema este aprofundata in cadrul studiului drepturilor strAinilor, infra,
nr. 268), precum si masurile exceptionale, cum ar fi daramarea unor locuinte de catre
fortele de securitate (Mentes et al. contra Turcia, 28 noiembrie 1997, Marea Camera ;
Selcuk si Asker contra Turcia, 24 aprilie 1998), strAmutarea unor persoane, cu
consecinta despartirii definitive a familiilor, sau diferite restrictii ce afecteaza condi-
tiile vielii cotidiene a cipriotilor greci din nordul Ciprului, impiedicandu-i sA aiba o
viata privata si de familie normalA (Cipru contra Turcia, 10 mai 2001, Marea Camera,
§ 281-301, RTDH, 2002, 807, obs. P. Tavernier).
234 Stabilirea raporturilor de famine. - De o maniera generala, dreptul la respectarea
vietii de familie determine stabilirea in sarcina statului a unei obligatii legate de
mijloace. Intr-adevAr, statul trebuie „sa actioneze asa incat sa permits persoanelor in
cauzA sa clued o viata de familie normala" si sA dezvolte relatii efective (March
contra Belgia, 13 iunie 1979, GACEDH, nr. 42).
Protectia vietii de familie presupune in primul rand stabilirea unor raporturi de
familie printr-o recunoastere juridica a acestora. Acest lucru implica existenta in
dreptul national a unei protectii juridice care sa facd posibila 'Inca de la nastere
integrarea copilului in familia sa, in special prin posibilitatea acestuia de a-si stabili
filiatia (March, precit., § 31). In acest sens, Curtea nu ezita sa acorde prioritate
adevarului biologic asupra prezumtiei legale de paternitate, prevazand in sarcina
statului obligatia de a recunoaste dreptul tatAlui natural de a combate aceastA prezumtie
(Kroon contra Olanda, 27 octombrie 1994, A. 297 C)'.
1. Catherine Labrusse-Riou vede aici semnul unei „indiferente fall de coerenta 5i reglementarea
institutionala a relatiilor de rudenie, asadar fats de securitatea raportului de filiatie 5i
armonia familialA" („Droits de la personnalite et de la famille", in M. Delmas-Marty 5i
C. Lucas de Leyssac (coord.), Libertes et drafts fondamentaux. Introduction, textes et commen-
taires , Le Seuil, „Points", 1996, p. 292).
--"--15RENUILITEdAVANTRIS 337
Copilul natural (sau nascut in afara casatoriei) are mai cu seama dreptul la o viata
de familie normalA. Curtea europeand a drepturilor omului a elaborat, in deciziile
sale Marckx (precit., copil nascut de o mama necasatorita) si Johnston contra Irlanda
din 18 decembrie 1986 (copil nascut in afara casatoriei ; GACEDH, nr. 41), un
veritabil statut juridic al copilului natural, care lipsea din continutul Conventiei
(numai CADO afirma ca „legea trebuie sa recunoasca aceleasi drepturi copiilor
nascuti in afara casatoriei ca si celor nascuti in cadrul casatoriei", art. 17, § 5).
Sprijinindu-se pe convergenta in materie a legislatiilor statelor membre ale Consiliului
Europei si afirmand ca statul trebuie sa evite orice fel de discriminare intemeiata pe
origine (supra, nr. 184), Curtea consacra principiul egalitatii drepturilor copiilor,
indiferent de natura filiatiei acestora (March, precit. ; Mazurek contra Franta,
1 februarie 2000, GACEDH, nr. 44), si enunta doua reguli esentiale.
In primul rand, egalitatea filiatiei naturale cu cea legitima : adagiul mater semper
certa est, in virtutea caruia stabilirea filiatiei materne trebuie sa decurgA din declararea
nasterii, este consacrat pe planul CEDO (sistemul belgian care impune mamei recu-
stabili filiatia
noasterea maternitAtii si copilului verificarea acesteia din urma pentru
este astfel condannnat ; March, § 36 si 37). De acest drept trebuie sa beneficieze toti
copiii, fie ei legitimi sau naturali. Astfel, in cazul in care dreptul intern nu permite
stabilirea paternitatii prin teste ADN, statul are obligatia de a elabora „mijloace alternative,
care sa permits unei autoritati independente sa clarifice cu celeritate chestiunea pater-
nitatii" (Mikulic contra Croatia, 7 februarie 2002, JCP G, 2002, I, 157, nr. 13).
Tribunalul de mare instants din Brives (Tribunalul de mare instants Brives, 30 iunie 2000,
Dr. fam., 2000, corn., nr. 107, obs. P. Murat) a considerat ca articolul 334-8 din Codul
civil, conform caruia filiatia naturall se stabileste prin recunoastere voluntary sau prin
folosirea starii civile, nu este conform cu jurisprudenta Curtii europene 51, mai ales, cu
hotararea Marckx.
Egalitatea, apoi, a drepturilor patrimoniale ale copiilor din afara casatoriei cu ale
celor nascuti in cadrul casatoriei. Curtea tine seama de dimensiunea socioeconomics
a dreptului la respectarea vietii de familie, afirmand ca domeniul succesiunilor si al
liberalitatilor este intim asociat vietii „de familie" (de asemenea, Vermeire contra
Belgia, 29 noiembrie 1991, A. 214 C ; Camp si Bourimi contra Olanda, 3 octombrie
2000). Viata de familie, astfel inteleasa, „nu cuprinde numai relatii cu caracter
social, moral sau cultural", ci „include si interese de ordin material" (Marckx, § 52).
Egalitatea drepturilor patrimoniale ale copiilor naturali cu cele ale copiilor legitimi
implied recunoasterea drepturilor succesorale ale celor dintai, atat la succesiunea
tatalui si a mamei (Marckx), cat si la succesiunea altor membri ai familiei, in special
a bunicilor (Vermeire). Ea impune, in plus, neaplicarea reductiunii in detrimental
partii for succesorale pe motive de nature a filiatiei. Curtea europeana considers
astfel ca articolul 760 din Codul civil, care prevedea o reductiune a partii succesorale
a copilului din afara casatoriei in concurenta cu copilul rezultat din casatorie, este
contrar Conventiei, intrucat genereaza o discriminare in exercitarea dreptului de
proprietate si, implicit, a dreptului la respectarea vietii de familie (Mazurek contra
Franta, 1 februarie 2000, precit. ; supra, nr. 184).
Curtea de casatie ignora fAtis prevederile CEDO, considerand cy articolul 760 din Codul
civil nu este contrar Conventiei, pentru ca „vocatia succesorall nu are nici o legatura cu
dreptul la respectarea vietii private 5i de familie, garantat de articolul 8 din CEDO" (Cass.
 -nerMILIVIINIEd UMNIVElaM Ultra" WitrEOK 13MOLUT
1" civ., 25 iunie 1996, Claude M. contra Alain R., JCP G, 1997. II. 22834, note
P. Malaurie ; Rep. du notariat Defrenois, 1997, 310, note; RTD civ., 1996, 873, note
J. Hauser). Pentru o prima aplicare a hotararii Mazurek de catre judecatorul national,
Tribunalul de mare instants Montpellier, 2 mai 2000, dna Thiery, casat. Newby (Dr. fam.,
2000, com. nr. 99, A. Gouttenoire-Cornut). Legea nr. 2001-1135 din 3 decembrie 2001
abroga toate dispozitiile Codului civil prin care se restrangeau drepturile succesorale ale
copilului din afara casatoriei (JCP, 2002, III, 20 000; Cass. 1" civ., 6 ianuarie 2004,
2338, obs. M. Nicod).
Acelasi principiu al drepturilor egale condamna ca fiind discriminatorie (insA in
temeiul dreptului de proprietate) preferinta acordata de legislata interns copiilor
legitimi in materie de atribuire preferentiala (Inze contra Austria, 28 octombrie 1987,
A.126).
Curtea de casatie aplicA intr-un mod care nu a rAmas neremarcat aceastA jurisprudentA,
considerand cA refuzul de a recunoaste copilului din afara casatoriei dreptul la o actiune in
reductiune (art. 1527, al. 2, Cod civil : actiunea in reductiune permite ocrotirea rezervei
succesorale cuvenite copiilor defunctului in cazul in care avantajele matrimoniale procurate
noului sot exced cotitatea disponibila) este contrar „principiului nediscriminarii in functie
de nastere, enuntat de CEDO", odata ce copiii legitimi proveniti dintr-o casAtorie anterioara
si copiii naturali proveniti dintr-o legatura anterioarA se gasesc „Intr-o situatie comparabila
in ceea ce priveste atingerea posibila a drepturilor for succesorale, in caz de recasatorire a
parintelui for in regimul comunitAtii universale a bunurilor" (Cass. civ., 29 ianuarie
2002, Rolland contra Fourtier, D, 2002, jur., 1938, note A. Devers).
Egalitatea drepturilor succesorale ale copiilor interzice, in egala masura, o discriminare
bazata pe nasterea in afara casatoriei avand ca obiect excluderea, printr-o clauza
testamentarA, a unui copil adoptat de la succesiunea bunicii, in favoarea copiilor
naturali (Pla si Puncernau contra Andorra, 13 iulie 2004).
236 Raporturile - Efectivitatea vietii de familie presupune ca
raporturile dintre parinti si copii, baza vietii de familie, sa fie protejate : dupd cum
afirma Curtea europeana, „pentru un parinte si copilul sau, faptul de a fi impreunA
reprezintA un element fundamental al vietii de familie" (Olsson contra Suedia,
24 martie 1988, § 59, GACEDH, nr. 43). Potrivit unei jurisprudente constante, preluarea
copilului de catre autoritatea publicA, precum si restangerile drepturilor parintesti
rezultate din darea copilului in plasament se analizeaza ca o ingerinta in dreptul la
respectarea vietii de familie (cinci hotarari din 8 iulie 1987, H, 0, B, R si W contra
Marea Britanie, A.120 si 121 ; Olsson, precit.). Jurisprudenta europeana relativA la
raporturile pArinti-copii vizeaza atingerea unui echilibru intre necesitAtile protectiei
copilului si respectarea drepturilor parintilor. De o maniera generala - si sub rezerva
luarii in calcul a intereselor superioare ale copilului (spre exemplu, Gnahore contra
Franta, 19 septembrie 2000, RDP, 2001, 682, obs. A. Gouttenoire-Cornut) dreptul
la respectarea vietii de familie antreneaza in sarcina statului, in materie de sepa-
rare a parintilor de copii, obligatia pozitiva de a adopta masurile necesare pentru
1. A se vedea A. Gouttenoire-Cornut, „La vie familiale A l'epreuve de l'assistance educative",
in F. Sudre (coord.), Le droit au respect de la vie familiale au sens de la Convention
europeenne des droits de l'homme, Nemesis-Bruylant, „Droit et justice", nr. 38, 2002, p. 287.
MMT1913WWKIMPTEVIMCIID
restabilirea legaturii dintre un parinte si copilul sau. Dupe cum stabileste judecatorul
european, „respectarea efectiva a vietii de familie impune ca raporturile viitoare
dintre parinti si copii sa nu fie determinate doar de scurgerea timpului" (W. contra
Marea Britanie, 8 iulie 1987, A. 121, § 65 ; GorgiiIii contra Germania, 26 februarie
2004, § 45).
in aceastl privinta, vom remarca faptul ca judecatorul european subliniaza ca „importanta
deosebitA" a principiului interesului superior al copilului creste in cadrul unui raport
stabilit prin adoptie (Pini si Bertani et al. contra Romania, 22 iunie 2004, § 155, JCP G,
2004, I, 161, nr. 9-10, cron. F. Sudre: neexecutarea unor hotArari de adoptie in cadrul
unei adoptii internationale).
1) Prin prisma unei jurisprudente extrem de bogate, principiile europene care
guverneaza materia asistentei educative pot fi grupate in jurul a trei linii directoare,
tinand cont, in prealabil, de faptul ca masura de asistenta educative trebuie sa fie
intotdeauna justificata de un scop legitim, generat de interesul copilului.
a) In exercitarea controlului asupra ingerintelor in dreptul la respectarea vietii
de familie, Curtea pune in balanta, pe de o parte, interesul copilului de a fi
protej at intr-o situatie de nature sa-i primejduiasca gray sanatatea sau dezvoltarea,
iar pe de alts parte, obiectivul de a reintregi familia, in cazul in care acest lucru
este posibil.
Curtea exercita un control minim asupra deciziei propriu-zise de incredintare,
lasand statelor o marja largA de apreciere, data fiind diversitatea solutiilor retinute in
aceasta materie de legislatiile interne ale statelor parti (Johansen contra Norvegia,
7 august 1996, JCP G, 1997, I, 4000, nr. 35, cron. F. Sudre ; K.A. contra Finlanda,
14 ianuarie 2003). Totusi, pentru a fi considerate „necesare", in sensul articolului 8,
masurile de ocrotire trebuie sA corespunda unor motive pertinente si suficiente,
justificate de respectarea interesului superior al copilului (acestea trebuie, de asemenea,
sa-i fi inclus 5i pe parinti in procesul decizional, infra). Astfel, Curtea considers ca
preluarea unui nou-nAscut, realizata fa'ra ca parintii sa fi fost avertizati si imediat
dupe nasterea copilului, constituie o ingerinta extrema in viata de familie, care poate
fi justificata numai de „motive cu adevArat imperative" (K. si T. contra Finlanda,
12 iulie 2001, § 58, JCP G, 2002, I, 105, nr. 11, cron. F. Sudre; Haas contra
Germania, 8 aprilie 2004). Autoritatile nationale au in acest caz obligatia de a
verifica dace nu este posibil O. se recurgA la masuri mai putin radicale decat
plasamentul (ibidem; Kutzner contra Germania, 26 februarie 2002: parintilor nu le
fusesera imputate nici un fel de rele tratamente).
ModalitAtile de executare a mAsurii de plasament, precum restrictiile sau interdictiile
privitoare la contactele intre parinti si copii (vizite, corespondents), impun un control
mai riguros, din cauza riscului de a anula posibilitatile de reintregire a familiei.
Numai in circumstance exceptionale astfel de masuri, „dace sunt insuflate de o
exigenta primordiala decurgand din interesul superior al copilului", vor fi justificate
din perspectiva articolului 8 (Johansen, precit. ; Scozzari si Giunta contra Italia,
13 iulie 2000, JCP G, 2001, I, 291, nr. 33, cron. F. Sudre). In once caz, respectarea
interesului copilului este determinants in aprecierea „necesitatii" unei restrictionari a
vietii de familie (spre exemplu, Rieme, 22 aprilie 1993, A. 226 B ; Nuutinen contra
Finlanda, 27 iunie 2000).
540 " ME-GUM ItTIMIC-ALMEPTITTITECTICOMUUJI
b) Masura de asistenta educative trebuie sa fie conceputa, in principiu, ca o
masura temporary care, sub rezerva interesului superior al copilului, trebuie sä fie
inlaturata imediat ce circumstantele o permit, scopul ultim fiind acela de a favoriza
reintregirea familiei (Andersson, 25 februarie 1992, A. 226, RTDH, 1993, p. 549,
note F. Tulkens). Acest lucru implica, spre exemplu, incetarea unei masuri de
plasament al copilului in cadrul serviciilor de asistenta, in momentul in care situatia
ce a condus la adoptarea deciziei de dare in plasament s-a ameliorat (K T contra
Finlanda, 12 iulie 2001, precit.). Modalitatile de executare a masurii de plasament nu
sunt conforme cu articolul 8 decat in cazul in care autoritatile nationale $i-au indeplinit
obligatia pozitiva de a adopta masurile „adecvate proportionate" ce le pot fi
pretinse in mod rezonabil spre a facilita reintregirea familiei (Olsson, precit., Gnahore,
precit.). Ceea ce nu se intampla atunci cand masurile adoptate (limitari severe aduse
dreptului de vizita al parintilor, intreruperea oricarui contact pe o perioada insemnata)
compromit $ansele de reintregire a familiei $i comports un rise real de despartire
definitive a parintelui de copilul sat (Scozzari Giunta contra Italia, 13 iulie 2000,
Marea Camera, precit. ; K.A. contra Finlanda, precit.).
c) Jurisprudenta europeand procedeaza, de asemenea, la o incadrare a procedurilor
in materie de asistenta educative $i de autoritate parentala, de$i articolul 8 nu contine
nici o conditie procedurala explicita. Prin urmare, controlul asupra necesitatii ingerintei
in dreptul la respectarea vietii de familie priveste nu numai masurile substantiate, ci
ai respectarea „exigentelor procedurale" decurgand implicit din articolul 8 (spre
exemplu, Hoppe contra Germania, 5 decembrie 2002).
Conform Curtii europene, procesul decizional care conduce la adoptarea masurii
litigioase trebuie sa fie echitabil sa le rezerve parintilor un rol care sa le respecte
interesele (W contra Marea Britanie, 8 iulie 1987, A. 121 A). Prin hotararea sa
McMichael contra Marea Britanie, din 24 februarie 1995, Curtea europeana consacra
in mod expres autonomia articolului 8 ca fundament al protectiei drepturilor procedu-
rale ale parintilor (A. 307 B, D, 1995, p. 449, note M. Huyette : imposibilitatea
parintilor, in cazul unei masuri de plasament al copiilor, de a consulta rapoarte $i
documente confidentiale comunicate tribunalului pentru minori). Caracterul inechitabil
al unei proceduri de asistenta educative, sanctionat $i in baza articolului 6, poate
antrena o incalcare a articolului 8, cu atat mai mult cu cat garantia procedurala
intemeiata pe articolul 8 se dovede$te mai large in comparatie cu cea intemeiata pe
articolul 6, deoarece cuprinde atat procedurile administrative, cat $i pe cele judeca-
toresti, inclusiv modalitatile de expertiza din oficiu (Buscemi contra Italia,
16 septembrie 1999), $i vizeaza obiectivul general al „respectului cuvenit" vietii de
familie (McMichael, precit. ; pentru un exemplu de incalcare in materie de autoritate
parentala, Elsholz contra Germania, 13 iulie 2000, Marea Camera). Jurisprudenta
cea mai recenta dovede$te totu$i o tendinta de „absorbire" a articolului 6 de catre
articolul 8 in materie de garantii procedurale, a$a incat plangerea referitoare la
caracterul inechitabil al procedurii este analizata doar in cadrul articolului 8 (Kutzner
contra Germania, 26 februarie 2002 ; Venema contra Olanda, 17 decembrie 2002),
de$i nu in mod sistematic (Gorgulu contra Germania, 26 februarie 2004, § 58 ;
Volesky contra Republica Ceha, 29 iunie 2004).
Continutul acestei obligatii procedurale a fost precizat de catre judecatorul european.
In materie de asistenta educative, Curtea europeana considers ca este esential ca un
75REFIMITEdick&tkit 341
parinte sa poata avea acces la informatiile invocate de catre autoritati pentru a prelua
copilul in scop de ocrotire afirma categoric ea „obligatia pozitiva care le revine
statelor semnatare de a proteja interesele familiei impune ca aceste elemente sa fie
puse la dispozitia parintelui in cauza, chiar $i in cazul in care acesta nu le-a solicitat"
(T.P. $i K.M. contra Marea Britanie, 10 mai 2001, Marea Camera, § 82, JCP G, 2001,
I, 342, nr. 18, cron. F. Sudre ; masura de plasament necomunicarea catre mama a
probelor privind abuzurile sexuale savar$ite de catre partenerul acesteia asupra fiicei
sale). Cu alte cuvinte, se admite faptul ca articolul 8 garanteaza un drept de acces
direct al parintelui la dosar in cadrul unei proceduri de asistenta educative.
Avand in vedere hotararea T.P. $i K.M. contra Marea Britanie, neconformitatea fostului
articol 1187, al. 2 din Noul Cod de procedure civill, care nu autorizeaza consultarea
dosarului deck prin intermediul unui avocat, cu articolul 8 al CEDO este vaditA. Curtea de
casatie s-a pronunlat in seas contrar, dar din perspectiva articolului 6, § 1 (Cass. 1" civ.,
8 iunie 1999, Dr. fam., 1999, corn. nr. 135, P. Murat; pentru o solulie diferita, CA Lyon,
26 iunie 2000, D, 2000, jur., 661, note M. Huyette), inainte de a adopta o pozitie mai
nuantata (Cass. 1" civ., 3 aprilie 2001, Dr. fam., 2001, corn. nr. 80, P. Murat). Decretul
nr. 2002-361 din 15 martie 2002 privind modificarea Noului Cod de procedure civila
relativ la asistenta educative reformeaza articolul 1187 al acestuia pentru a permite un
acces direct al partilor la dosar. Conformitatea sa cu CEDO ramAne insA discutabila,
articolul 1187 prevAzand ca „In absenta unui avocat" judecAtorul poate, cu anumite condilii,
sA retina unele acte din dosar (Dr. fam., 2002, cron. nr. 14, obs. A. Gouttenoire-Cornut).
In materie de autoritate parentala, exigentele procedurale ale articolului 8 pot
impune, in functie de circumstantele particulare ale fiecarei cauze - in special varsta
maturitatea copilului ca instantele nationale sa-1 asculte pe copil in cadrul unei
audieri sau sa solicite avizul unui psiholog, dar aceasta obligatie nu este recunoscuta
in mod sistematic (Safin Sommerfeld contra Germania, 8 iulie 2003, Marea
Camera (2 cauze), JCP G, 2004, I, 107, nr. 15, cron. F. Sudre : refuzarea dreptului
de vizita tatalui natural).
Protectia procedurala a parintilor nu este insa absolute, iar o decizie de dare in
plasament in regim de urgenta poate fi adoptata in vederea protejarii unui copil, fare
a fi posibila includerea parintilor in procesul decizional, cu conditia ca, inainte de
punerea in practice a masurii litigioase, sa se fi procedat la o evaluare atenta a
impactului acesteia asupra parintilor §i copilului $i la cautarea unor solutii alter-
native (K. $i T. contra Finlanda, 12 iulie 2001, precit. ; Venema contra Olanda,
17 decembrie 2002).
Judecatorul european impune, de asemenea, in sarcina autoritatilor judiciare
anumite obligatii pozitive specifice in materie de asistenta educative, pe care le
sistematizeaza in decizia sa Scozzari $i Giunta contra Italia, din 13 iulie 2000
(precit.) : obligatia de a veghea la „punerea in practice efectiva $i coerenta" a
deciziilor for tinzand sa favorizeze intrevederile dintre parinti copii $i obligatia de
supraveghere a serviciilor sociale pentru ca acestea sa nu impiedice aplicarea respec-
tivelor decizii ; obligatia de informare pentru a furniza parintilor „lamuriri complete
si pertinente" cu privire la masurile de plasament adoptate ; obligatia de supraveghere
a persoanelor sau institutiilor carora le-au fost incredintati copiii.
2) In caz de despartire a parintilor, jurisprudenta europeana stabile$te principiul
mentinerii relatiilor personale de catre copil cu fiecare dintre parintii despartiti.
342 ItECtMUL MEDIC AL DREPTURICOR rONIUM1
Parintele divortat canna nu i s-a incredintat copilul are dreptul de a-1 vizita pe acesta
din urma $i de a avea legaturi cu el, dacA protectia intereselor copilului nu se opune
(Com., Rap. 8 martie 1982, Hendriks contra Olanda, D. et R., 29, p. 5 ; Hokannen
contra Finlanda, 23 septembrie 1994, A. 299-A). In termeni mai generali, orice
parinte care nu locuie$te impreuna cu copilul sau are dreptul de avea legaturi cu
acesta, iar judeatorul european condamna orice diferenta de tratament in privinta
dreptului la vizita Intre tatii divortati tatii copiilor nascuti in afara casatoriei (Sahin
$i Sommerfeld, 8 iulie 2003, precit.).
ModalitAtile de exercitare a drepturilor pArinte$ti dupa despartire fac ele obiectul
unui control prin prisma principiului drepturilor egale ale tatalui si mamei. 0 decizie
relativa la autoritatea parinteasca nu poate fi dictata in esenta de considerente de
ordin religios ; astfel, de$i motivata de interesul copilului, retragerea autoritatii
parintesti acordate mamei, in temeiul faptului ca aceasta este martor al lui Iehova,
constituie o incalcare a articolului 14 coroborat cu articolul 8 din Conventie (Hoffmann
contra Austria, 23 iunie 1993, A. 255 C, D, 1994, 327, nota J. Hauser ; in acela$i
sens, Palau-Martinez contra Franta, 16 decembrie 2003, RDP, 2004, 843, obs.
G. Gonzalez). Conventia se opune, in egala masurO, retragerii din principiu a
drepturilor familiale unei persoane in temeiul orientArii sexuale a acesteia : Curtea
europeand considers astfel a nu poate fi consacrat ca principiu faptul ca unui parinte
homosexual nu i se poate incredinta copilul sau, dat flind ca interesul copilului este
determinant in privinta acordArii incredintarii trebuie apreciat in concreto (Salgueiro
Da Silva Mouta contra Portugalia, 21 decembrie 1999, Dr. fam., martie 2000, com.
nr. 45, nota A. Gouttenoire-Cornut ; RTD civ., 2000, p. 313, obs. J. Hauser).
CDO apreciaza, de asemenea, ca articolul 23, § 4 din Pact recunoaste, „in afara unor
circumstante exceptionale, dreptul de a avea contacte in mod regulat al parintilor cu fiecare
dintre cei doi copii pe parcursul desfacerii casatoriei" (nr. 514/1992, Sandra Frei contra
Columbia, dec. 4 aprilie 1995, A/50/40, vol. II, p. 81) si ca, in caz de despartire a
pArintilor, „articolul 17 garanteazA in termeni generali o protectie efectiva a dreptului unui
parinte de a avea legaturi regulate cu copiii sai minori" (nr. 946/ 2000, Patera contra
Republica Celia, dec. 25 iulie 2002, A/57/40, vol. II, 280).
In materie de rapid de copii, judecatorul european nu ezitA sA interpreteze obligatia
pozitivA mentionata anterior in lumina articolului 7 al Conventiei de la Haga din
25 octombrie 1980 cu privire la aspectele civile ale rapirii internationale de copii, care
prezinta lista de mAsuri ce trebuie adoptate de state pentru a asigura inapoierea imediatA
a copiilor. Cu conditia ca rapirea sa fie „ilicitr (dec. 2 septembrie 2003, Guichard contra
Franta, Dr. fam., 2004, nr. 98, 26, nota A. Gouttenoire), autoritAtile nationale trebuie
„sa depunA eforturi adecvate $i suficiente" pentru a executa o hotArare judecatoreasca ce
dispune Inapoierea unui copil mamei sale (Ignaccolo-Zenide contra Romania, 25 ianuarie
2000, JCP G, 2001, I, 291, nr. 32, cron. F. Sudre ; Sylvester contra Austria, 24 aprilie
2003, Dr. fam., 2003, cron. nr. 26, H. Fulchiron $i A. Gouttenoire).
1. Din contra, Curtea de casatie pare, in opinia noastra, sa recurga la o aplicare exacta a
Conventiei, considerand conforms cu articolul 8 o decizie, motivata doar de interesul copiilor,
de a interzice unei mame sa-si puns copiii in contact cu o sects (Cass. 1" civ., 22 februarie
2000, dna X contra M. Y., RTD civ., 2000, 559, obs. J. Hauser).
DnPTURILE GARANTATE 343
Sectiunea a VI-a
Liberiatile gandirii
Libertatile gandirii au atat o dimensiune individuals propriu-zisA (a avea opinii $i
convingeri), cat $i o dimensiune socials $i politica (manifestarea acestora) $i sunt
absolut caracteristice drepturilor omului in societate.
I. Libertatea de gandire, de con§tiinta §i a religiei
Formulat in termeni similari de textele internationale (art. 18 DUDO, art. 18 PIDCP,
art. 9 CEDO), acest drept presupune respectarea diversitAtii convingerilor de ate
autoritAtile publice, pentru a garanta persoanei o perfectO independentA spiritualA.
Caracteristica esentiala a acestei libertati este evidentiatA, in cadrul PIDCP, prin
faptul a ea nu suportA' nici un fel de derogare (art. 4, § 2) $i subliniata de Curtea
europeanA, in hotararea sa de principiu Kokkinakis contra Grecia (25 mai 1993, GACEDH,
nr. 47) : Curtea considers aceasta libertate„unul dintre fundamentele unei «societati
democratice»" (§ 31) $i subliniazA mAsura in care libertatea religioasA contribuie la
pluralismul inerent unei asemenea societAti ; statul grec nu poate, drept urmare, sä
impunA conditii rigide sau chiar prohibitive exercitArii anumitor culte neortodoxe, in
spetA celui al martorilor lui Iehova (Manoussakis contra Grecia, 26 septembrie 1996,
RTDH, 1997, 536, nota G. Gonzalez). Libertatea de gandire, de conviinta $i a religiei
poate fi descompusA in cloud elemente, fiecare supus unui regim juridic distinct.
236 Dreptul de a avea o convingere. - 1) Acest drept cu caracter general protejeazA
forul interior, adicA domeniul convingerilor personale $i al credintelor religioase,
$i nu este susceptibil de limitAri. Judecatorul european releva faptul ca libertatea
religiei constituie „unui dintre elementele vitale care contribuie la formarea identitAtii
credinciNilor $i a conceptiei for despre viatr (Otto-Preminger-Institut contra Austria,
20 septembrie 1994, A. 295-A). Inteles intr-un sens larg de catre Curtea europeanO
$i CDO (obs. gen. 22 (48) asupra art. 18, din 20 iulie 1993, A/48/40, 1993, vol. I,
p. 239, § 2), de acest drept beneficiazd atat cat $i „ateii, agnosticii,
scepticii sau persoanele neutre" (Kokkinakis, precit., § 31) ; de asemenea, el nu se
limiteaza la religiile $i credintele „traditionale" (CDO, ibidem). In opinia Curtii,
„convingerea" (termen utilizat $i in articolul 2 din Protocolul 1, infra, nr. 239) se
distinge de simplele „pareri" $i „idei" $i desemneazA „opiniile ce ating un anumit
grad de intensitate, seriozitate, coerenta $i importantr (Campbell $i Cosans contra
Marea Britanie, 25 februarie 1982, A. 48, § 36).
La fel se intamplA $i in cazul CDO : „0 credinta care consta in esenta sau exclusiv in cultivarea
si distribuirea unui stupefiant (marijuana) nu poate intra in sfera de aplicare a articolului 18 din
Pact" (nr. 570/1993, MAB altii contra Canada, dec. 8 aprilie 1994, A/49/40, vol. II, p. 390).
Dreptul de a avea convingeri se refers madar la faptul de a profesa convingeri
spirituale sau filosofice care au un continut formal identificabil (a se vedea Corn.,
dec. 15 mai 1980, T. Mac Feeley contra Marea Britanie, D. et R., 20, p. 44) : sunt
344 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
DREPTURILE GARANTATE 345
astfel ocrotite de articolul 9 din Conventie, cu titlu de „convingeri filosofice", ideile
Britanie, D. et R., 22, p. 27) -, precum si prin intermediul „practicilor". Acestea
pacifiste (Corn., Rap. 12 octombrie 1978, Pat Arrowsmith contra Marea Britanie, D.
trebuie sa exprime direct, in once forma, o convingere (unele anunturi relative la o
et R., 19, p. 5) sau cele vizand integritatea persoanei (respingerea pedepselor
credinta religioasa, insa cu caracter pur comercial, nu sunt calificate ca atare, Corn.,
corporale in cadrul scolii, Campbell si Cosans, precit.), opozitia etica fats de
dec. 5 mai 1979, Church of Scientology contra Suedia, D. et R., 16, p. 68).
practicarea vanatorii (Chassagnou contra Franta, 29 aprilie 1999, GACEDH, nr. 59),
Libertatea de circulatie (supra, nr. 202) este astfel asociata dreptului individului de
nu insa 5i preferintele lingvistice sau culturale (Afacerea lingvistica belgiana, 23 iulie
manifesta convingerile. Unele restrangeri ale libertatii de circulatie, avand ca
1968, GACEDH, nr. 8). Dreptul de a avea o convingere implica, in consecinta,
efect limitarea accesului la lacasurile de cult si a participarii la ceremoniile religioase,
principiul neutralitatii statului MIA de convingerile morale 5i politice. Aceasta obligatie
aduc atingere dreptului garantat de articolul 9 (Cipru contra Turcia, 10 mai 2001,
de neutralitate exclude once apreciere a autoritatilor statale cu privire la „legitimitatea
Marea Camera, R7DH, 2002, 807, obs. P. Tavernier).
credintelor religioase", precum 5i la modalitatile de exprimare a acestora (Manoussakis,
26 septembrie 1996, § 47, precit.). in opinia judecatorului european, deli sacrificarea rituals de animale reprezinta un „rit"
tinind de libertatea de manifestare a religiei, dreptul la libertatea religiei garantat de
In acela5i spirit, Curtea de casatie (Cass. crim., 30 iunie 1999, D, 2000, jur., p. 655, nota articolul 9 nu inglobeaza dreptul de a proceda personal la astfel de sacrificari (Cha'are
B. Giard) a refuzat ferm judecatorului de fond once competenta de a atribui calitatea de Shalom Ve Tsedek contra Franta, 27 iunie 2000, Marea Camera, R7DH, 2001, 195, nota
religie unei miscari sau unei asocieri (in speta, Biserica scientologica : CA Lyon, 28 iulie J.-F. Flauss).
1997, ministerul public contra Veau 5i altii, JCP G, 1998. II. 10025).
Manifestare, de asemenea, prin intermediul invataturii (infra, nr. 241). Libertatea de
2) Inteles astfel, dreptul de a avea o convingere imbraca un triplu aspect. El
a-ti manifesta religia include astfel, potrivit Curtii europene, „dreptul de a incerca sa it
reprezinta, in primul rand, libertatea fiecarei persoane de a avea sau de a adopta o
convingi pe aproapele tau", protejand asadar prozelitismul (Kokkinakis, precit., § 31).
convingere sau o religie, la libera sa alegere : aceasta libertate nu inseamna totu5i ca
2) Expresie socials a libertatii de gandire, de constiinta 5i a religiei, cu consecinte
fiecare este liber sA refuze in propriul avantaj valabilitatea unor prevederi legislative
foarte diverse, acest drept poate face obiectul unor restrictii prevazute de clauza de
imperative, sprijinindu-se pe obiectii decurgand din anumite convingeri religioase (a
ordine publica (supra, nr. 149 5i urm.). Jurisprudenta europeand furnizeaza numeroase
se vedea Corn., dec. 14 decembrie 1962, Biserica reformats X contra Olanda, Ann.,
exemple de limitari aduse dreptului indivizilor de a-5i manifesta convingerile, justificate
1962, p. 287: refuzul de a cotiza in cadrul unui sistem de asigurari de varsta
de protejarea ordinii (Corn., dec. 19 martie 1981, Swami Omkaranda 5i Divine Light
obligatorii). Apoi, dreptul in discutie reprezinta libertatea de a nu avea o convingere
Zentrum contra Marea Britanie, D. et R., 25, p. 105: sects religioasa), a sanatatii
sau o credinta religioasa : individul este astfel protejat contra „unei eventuale obligatii
(Corn., dec. 12 iulie 1978, X contra Marea Britanie, D. et R., 14, p. 234: obligatia
de a participa direct la activitati religioase impotriva vointei sale, rara a fi membru al
de a purta cased de motociclist impusa adeptilor unei religii care prevede portul
comunitatii religioase care coordoneaza aceste activitati" (Corn., Rap. 9 mai 1989,
turbanului ; pentru o decizie similara, CDO, nr. 208/86, Singh Bhinder contra
Darby contra Suedia, § 51, 5i Curte, 23 octombrie 1990, Darby, A. 187, nota
Canada, dec. 9 noiembrie 1989, A/45/40, p. 57) sau a sigurantei publice (Com., dec.
J.-F. Flauss, R7DH, 1992, p. 181 : impunerea unei obligatii de a plati o taxa specials
21 mai 1976, X contra Italia, D. et R., 5, p. 83 : sanctionarea penala a unor miscari
unei Biserici de stat. Buscarini si altii contra San Marino, 18 februarie 1999:
tinzand spre reconstituirea partidului fascist).
obligatie impusa de lege parlamentarilor de a jura pe Biblie, sub amenintarea
Mai cu seams, dupa cum subliniaza hotararea Kokkinakis (25 mai 1993, precit.),
sanctiunii cu demiterea din functie). In fine, dreptul de a avea o convingere reprezinta
libertatea indivizilor de a-5i schimba convingerea sau religia, fara a suferi vreo „intr-o societate democratica, unde mai multe religii coexista in sanul aceleiasi
constrangere sau vreun prejudiciu. In acest spirit, Adunarea generals a Natiunilor populate, limitarea dreptului indivizilor de a-5i manifesta convingerile se poate
Unite a adoptat, pe 25 noiembrie 1981, Declaratia privind eliminarea oricarei forme dovedi necesara pentru „a concilia interesele diverselor grupuri si a asigura respectarea
de intoleranta 5i de discriminare bazate pe credinta religioasa sau pe convingere, care convingerilor fiecaruia" (§ 33). Clauza de ordine publica permite, in acest caz,
interzice „orice distinctie, excludere, restrictie sau preferinta bazata pe credinta protejarea libertatii de gandire, de con5tiinta si a religiei celuilalt 5i condamnarea
prozelitismului „de proasta calitate", caracterizat prin presiuni abuzive ce iau forma
religioasa sau pe convingere" (Rez. 36/55, A/36/684).
unei hartuiri sau a unui abuz de putere (Larissis 5i altii contra Grecia, 24 februarie 1998).
237 Dreptul individului de a-si manifesta convingerile. - 1) Acest drept presupune JudecAtorul european apreciazA astfel ca find conforms cu dreptul la libertatea de
ca orice persoana sa-si poata manifesta propriile convingeri, individual sau colectiv, constiinta *i a religiei obligatia personalului militar de a nu se angaja intr-o
public sau intr-un cadru privat. Manifestare, in primul rand, prin intermediul cultului miscare fundamentalists islamica, un asemenea angajament aducand atingere princi-
5i al indeplinirii riturilor - indeosebi in inchisoare (Corn., dec. 5 martie 1976, X piului laicitatii (precum disciplinei militare, dec. 11 septembrie 2001, Tepeli 5i altii
contra Turcia, RUDH, 2001, 274), ca interdictia impusa unei invatatoare dintr-o
contra Marea Britanie, D. et R., 5, p. 8 ; Curte, 29 aprilie 2003, Poltoraski contra
Ucraina ; CDO, nr. 721/1996, Boodoo contra Trinidad Tobago, dec. 2 august 2002, scoala primara de stat de a purta valul islamic in timpul serviciului, purtarea unui
asemenea val impacandu-se greu cu „mesajul de toleranta, de respect acordat
A/57/40, vol. II, 66) si in cadrul muncii (Corn., dec. 12 martie 1981, X contra Marea
celuilalt 5i, mai cu seams, de egalitate 5i nediscriminare pe care fiecare cadru
346 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
didactic trebuie sa-1 transmits elevilor sdi intr-o democratie" (dec. 15 februarie 2001,
Dalhab contra Elvetia, nr. 42393/98, AJDA, 2001, 482, note J.F. Flauss ; in acelasi
sens, Trib. fed. elvetian, 12 noiembrie 1997, X contra Consiliul de Stat al cantonului
Geneva, RUDH, 1998, 53). Pe linia acestei jurisprudente, Curtea europeand, spriji-
nindu-se pe absenta unei conceptii uniforme a tgrilor europene in materie de reglementare
a portului de simboluri religioase in institutiile de invatamant, considerg ea ocrotirea
principiului laicitatii intr-o lard in care majoritatea populatiei este de confesiune
musulmang justified interdictia impusd studentilor de a purta salul islamic (Leyla
Sahin, 29 iunie 2004, JCP G, 2004, I, 161, nr. 11, cron. F. Sudre ; de asemenea,
Corn., dec. 3 mai 1993, Karaduman contra Turcia, D. et R., 74, p. 93).
in acelasi spirit, protectia dreptului copilului la invdcaturd - care, in cazul in care
intra in conflict cu dreptul parintilor la respectarea propriilor convingeri religioase,
prevaleazd asupra acestuia din urma - justified refuzul de a acorda o scutire de a se
prezenta la scoald sambata unui copil ai cgrui pgrinti sunt membri ai Bisericii
adventiste de ziva a saptea (dec. 27 aprilie 1999, Martins Casimiro si Cerveira
Ferreira contra Luxemburg, nr. 44888/98 ; infra, nr. 241).
Consiliul de Stat recurge la o interpretare mai generoasa a libertatii de constiinta si a
religiei si, conform avizului sau din 27 noiembrie 1989 cu privire la laicitatea invata-
mantului (RFDA, 1990, p. 6, obs. J. Rivero), consider& in hotararea sa de principiu
Kherouaa si altii din 2 noiembrie 1992, el portul de cdtre elevi, in cadrul unei institutii de
invAtamant, al unor simboluri religioase (precum vAlul islamic) „nu este in sine neconform
cu principiul laiciatii, in masura in care constituie o exercitare a libertatii de expresie si de
manifestare a credintelor religioase" (Rev. Administration, 1993, p. 171, note E. Picard;
AJDA, 92, p. 790, cron. C. Maugiie si R. Schwartz). Totusi, aceastA libertate este supusl
unor limitari si nu trebuie sä releve nici o urml de prozelitism sau de provocare, nu trebuie
sa compromita sanatatea sau siguranta elevilor, si tulbure ordinea din cadrul institutiei sau
activitatile didactice (spre exemplu, CE, 20 octombrie 1999, ministrul Educatiei nationale
contra dl si dna Ait Ahmad, AJDA, 2000, p. 165, notA F. de la Morena ; D, 2000, jur., p. 251,
concl. R. Schwartz). In acelasi spirit, Consiliul de Stat, vizand articolul 9 din CEDO
(precum si articolul 2 din Protocolul 1, infra, nr. 240), recunoalte elevilor dreptul de a
„beneficia individual de scutiri de absente, in vederea exercitarii unui cult sau celebrarii
unei sarbAtori religioase, in cazul in care aceste absence sunt compatibile cu indeplinirea
obligatiilor inerente studiilor for cu respectarea ordinii publice a instituciei" (CE, Ass.,
14 aprilie 1995, Consistoriul central al israelitilor din Franca si Koen, concl. Y. Aguila,
RFDA, 1995, p. 585; AJDA, 1995, p. 501, cron. J.-H. Stahl 5i D. Chauvaux).
Considerand ca circulara ministrului Educatiei nalionale din 18 mai 2004, adoptatA in
aplicarea legii din 15 martie 2004 cu privire la laicitate, care interzice portul insemnelor
sau cinutelor manifestand ostentativ o apartenenta religioasa in 5colile, colegiile liceele
de stat (RTDH, 2004, 575, com. V. Fabre-Alibert), nu este contrail articolului 9 din
CEDO, in masura in care interdictia impusa nu aduce libertAtii religiei „o atingere excesivA,
tinand seama de obiectivul de interes general urmArit, care acela de a asigura respectarea
principiului laicitatii in instituciile publice de invatAmant", Consiliul de Stat se inscrie
vAdit pe linia jurisprudentei Leyla Sahin (precit.) a Curtii europene (CE, 8 octombrie
2004, Uniunea franceza pentru coeziune social& nr. 269077, AJDA, 2004, 1901).
De altfel, in ceea ce priveste purtarea de catre un cadru didactic in exercitarea atributiilor
sale a unui insemn destinat sa-i indite apartenenta religioasl, Consiliul de Stat consider&
MIA a se referi la CEDO, cum procedase in avizul sau din 1989, ca principiul laicitAtii se
opune ca angajatii din sectorul invatAmantului public „sa dispuna, in cadrul serviciului
DREPTURILE GARANTATE 347
public, de dreptul de a-si manifesta credinlele religioase" (CE, Aviz, 3 mai 2000, dra
Marteaux, AJDA, 2000, p. 673, cron. M. Guyomar si P. Collin, p. 602) ; aceastA interdictie
se extinde asupra tuturor angajatilor din sectorul public (TA Paris, 17 octombrie 2002, dna
Ebrahimian, AJDA, 2003, 99 ; CAA Lyon, 19 noiembrie 2003, dra Ben Abdallah, AJDA,
2004, 154, notA F. Melleray ; RFDA, 2004, 588, concl. E. Kolbert). Jurisprudenla
administrative se alAtura, de asemenea, celei a Curtii europene atunci tend Consiliul de
Stat considers ea interdictia impusa femeilor de confesiune musulmana de a purta vAl in
fotografiile necesare pentru eliberarea cartii nationale de identitate (CE, 27 iulie 2001,
Fondul de aparare a musulmanilor in justitie, cererea nr. 216903) sau a pasaportului (CE,
2 iunie 2003, dra Aboutaher, cererea nr. 245321) nu incalca articolul 9 din CEDO.
3) Libertatea indivizilor de a-si manifesta religia include participarea la viaca
comunitkii religioase si presupune ca aceasta din urmg „sd poata functiona panic,
fare ingerinta arbitrary a statului", indeosebi in organizarea sa interns (Hassan $i
Tchaoutch contra Bulgaria, 26 octombrie 2000, § 78, JCP G, 2001, I, 291, nr. 37,
cron. F. Sudre : ingerinta statului intr-un conflict opunand doi lideri ce
revendicau titlul de mare muftiu). Articolul 9 trebuie interpretat in acest caz in
lumina libertatii de asociere (art. 11). Statului ii revine obligatia de a garanta nu
numai pluralismul religios, dar pluralismul intern al unei anumite confesiuni
religioase ; in acest scop, el trebuie sa nu arbitreze conflicte in materie de rituri din
sanul unei comunitaci religioase (Cha'are Shalom Ve Tsedek contra Franca, 27 iunie
2000, precit., nr. 237) si sa nu intervind in favoarea conducerii unitare a unei
comunitati religioase (Serif contra Grecia, 14 decembrie 1999 ; Agga contra Grecia,
17 octombrie 2002: condamnarea unui muftiu pentru cg a exercitat in mod fraudulos
atributiile de slujitor al cultului). Libertatea religiei trebuie interpretatd si in lumina
articolului 6, as incgt comunitatea religioasd trebuie sa dispund de posibilitatea de
a-si asigura propria protectie jurisdictionald, pe cea a membrilor sgi si a bunurilor
sale indeosebi, a personalitatii sale juridice, in cazul in care, conform dreptului
intern, doar cultele recunoscute pot fi practicate (Mitropolia Basarabiei si altii contra
Moldova, 13 decembrie 2001 : refuz al autoritacilor de a recunoate oficial o Bisericg).
238 Obiectia de comdinta. - Libertatea de gandire, de constiinca si a religiei este
invocatg mereu in sprijinul dreptului la obiectia de constiinca, care poate fi definit ca
dreptul unei persoane (sau al unei colectivitati) de a refuza in mod deliberat sa isi
respecte obligatiile legale, in numele unei exigente superioare dictate de propria
constiinca. Imbracand forme multiple (nonviolentd, martorii lui Iehova, obiectie
politica sau anarhistd), obiectia de constiinca se manifestd mai ales in privinta
serviciului militar. In cadrul mai multor decizii, Comisia europeang a drepturilor
omului declard ca „nici un drept la obiectia de constiinca nu figureazd printre
drepturile libertatile garantate de Conventie" (dec. 23 aprilie 1965, Grandrath
contra RFG, Ann., 1965, p. 507: martor al lui Iehova ; dec. 7 martie 1977, Grup de
persoane care invoca obiectia de constiinca contra Danemarca, D. et R., 9, p. 117) :
in consecintg, Conventia nu impune statelor obligatia de a recunoate obiectia de
constiintd. Pe de altd parte, in cazul in care un stat recunoate legitimitatea obiectiei
de constiintg, articolul 9 din CEDO - interpretat in lumina articolului 4, § 3 (supra,
nr. 197) - nu implied dreptul de a fi scutit de serviciul civil ce inlocuieste serviciul militar
obligatoriu (dec. 14 octombrie 1985, Johansen contra Norvegia, D. et R, 44, p. 155).
348 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
intr-adevar, conform articolului 4, § 3 din Conventie, un astfel de serviciu nu poate
fi asimilat unei „munci fortate si obligatorii" (dec. 5 iulie 1977, X contra RFG, D.
et R., 9, p. 196).
Curtea de casalie recurge, din punctul nostru de vedere, la o aplicare corectA a acestei
jurisprudente atunci cand constatA el, din coroborarea articolelor 4, § 3, 9 si 14 din
Conventie, „nu se deduce nici o interdictie de a impune persoanelor care invoca o obiectie
de constiinta un serviciu alternativ a cArui durata o depaseste pe aceea a serviciului militar
obligatoriu" (Cass. trim., 20 ianuarie 1993, Bonnefoy-Cudraz, Bull., nr. 33). La fel se
intampla si in cazul Comitetului European al Drepturilor Sociale, care apreciazA, in lumina
articolului 4, § 3 din CEDO, ca serviciul civil alternativ nu poate fi considerat o munca
fortatA, contrary articolului 1, § 2 din CSE, care garanteaza „dreptul indivizilor de a-si
castiga existenta printr-o munca liber intreprinsA" (CEDS, nr. 8/2000, dec. 25 aprilie
2001, Consiliul Quaker pentru afacerile europene contra Grecia).
CDO adopts o solutie identica (nr. 185/1984, L. T. K. contra Finlanda, dec.
9 iulie 1985, p. 65 ; nr. 394/ 1990, C. B. D. contra Olanda, dec.
22 iulie 1992, A/47/40, p. 385, § 6. 3), insa, in plus, protejeaza indirect dreptul la
obiectia de constiinta, acceptand sa controleze, prin prisma interzicerii discriminarii
(art. 26 PIDCP, supra, nr. 182), durata serviciului ce inlocuieste serviciul militar
(nr. 295/1988, Jarvinen contra Finlanda, dec. 25 iulie 1990, RUDH, 1990, p. 452)1
sau diferenta de tratament, in privinta serviciului alternativ, aplicat persoanelor care
invoca obiectii de constiinta in functie de natura credintelor for (nr. 402/1990, Brinkhof
contra Olanda, A/48/40, 1993, vol. I, § 825). Comitetul apreciazA astfel ca durata de
douazeci si patru de luni a unui serviciu national alternativ in locul celor doisprezece
luni reclamate de serviciul militar constituie o discriminare neintemeiata pe vreun
criteriu rezonabil si obiectiv (nr. 666/1995, Foin contra Franta, dec. 3 noiembrie
1999, A/55/40, II, 31, RTD civ., 2000, 951, obs. J.-P. Marguenaud ; nr. 689/1996,
Maille contra Franta, dec. 10 iulie 2000, A/55/40, II, 65). In fine, CDO apreciazA ca
dreptul la obiectia de constiinta „poate fi dedus din cuprinsul articolului 18, in
masura in care obligatia de a folosi forta cu pretul pierderii de vieti omenesti poate
intra puternic in conflict cu libertatea de constiinta si dreptul indivizilor de a-si
manifesta religia sau convingerile" (obs. gen., precit., nr. 152, § 11).
Pe drept cuvant, Consiliul de Stat considers ca diferenta de durata, redusa la cloud luni
(decretul din 28 august 2001), dintre serviciul militar si serviciul persoanelor care invoca
obiectii de constiinta nu este lipsitA de o motivatie rezonabill si obiectivA, insa refuza orice
fel de efect constatarilor CDO, „organ nonjurisdictional" (CE, Ord., 11 octombrie 2001,
Hauchemaille, RFDA, 2001, 1329).
I. Comisia europeana s-a angajat pe aceeasi cale : dec. 6 decembrie 1991, Autio contra
Finlanda, D. et R., 72, p. 245 (supra, nr. 182).
DREPTURILE GARANTATE 349
II. Dreptul la instruire §i dreptul parintilor de a Ii se respecta
convingerile in privinta educatiei
Z3 Particularismul CEDO. - Spre deosebire de PIDCP (art. 18, § 4) si CADO
(art. 12, § 4), Conventia europeana nu include in cuprinsul libertkii de gandire, de
constiinta si a religiei libertatea de constiinta a parintilor in privinta instructici oferite
copiilor. Dreptul parintilor de a asigura educatia copiilor for „in conformitate cu
propriile convingeri religioase si filosofice" se intemeiaza pe principiul, afirmat in
principal de Declaratia drepturilor copilului din 20 noiembrie 1959 (Rez. 1386 XIV),
conform caruia responsabilitatea educatiei copilului incumbA cu precadere parintilor,
care trebuie sa o exercite in interesul superior al copilului ; este vorba indeosebi de
protectia copiilor impotriva inregimentarii pe care regimurile totalitare o pot organiza
prin intermediul educatiei. Pe parcursul elaborarii CEDO, afirmarea acestui drept a
starnit controverse intre adversarii si partizanii invatAmantului liber si, in cele din
urma, nu a fost realizatA decat in cadrul articolului 2 din primul Protocol aditional la
Conventie, din 20 martie 1952: aceasta dispozitie a facut obiectul a numeroase
rezerve si declaratii interpretative, prin intermediul carora majoritatea statelor (de
exemplu, Germania) tind sa elimine orice obligatie de asistenta financiarA in privinta
institutiilor private de invatamant. Dreptul parintilor se grefeazA pe dreptul la instruire
si se intemeiaza pe principiul pluralismului educativ, enuntat de Curte.
2416 Dreptul la instruire. - In timp ce PIDESC, reluand formularea din Declaratia
universalA (art. 26), proclama ca „orice persoanA are dreptul la educatie", care
permite „dezvoltarea deplinA a personalitkii umane", si defineste modalitkile de
exercitare a acestuia (art. 13 ; supra, nr. 178), CEDO se multumeste sA afirme ca
„nimanui nu i se poate refuza dreptul la instruire" (art. 2, Prot. 1). Dupe cum a
precizat Curtea in decizia sa din 23 iulie 1968 cu privire la Afacerea lingvistica
belgiana (GACEDH, nr. 8), aceasta formulare negative nu implica o obligatie in
sarcina fiecarui stat de a crea un sistem de invatamant general si oficial sau de a
organiza un invatamant intr-o forma determinate (Corn., dec. 4 decembrie 1989,
Simson contra Marea Britanie, D. et R., 64, p. 188) si lass statului libertatea de a
exercita un drept de reglementare in materie, cu conditia sa nu aduca atingere
substantei insesi a dreptului la instruire : spre exemplu, Conventia nu impune vreo
obligatie precise privind limba de predare in invatamant (este suficient ca statul sa
organizeze un invatamant in limba sau limbile nationale ; Afacerea lingvistica belgiana,
precit.). Dreptul la instruire trebuie astfel privit ca dreptul oricarei persoane de a
beneficia de mijloacele de instruire existente la un moment dat ; statului ii revine
dubla obligatie de a garanta tuturor si rata discriminare un drept de acces la institutiile de
invatamant existente si de a asigura recunoasterea oficiala a studiilor, pentru a permite
folosirea diplomelor pe plan profesional. Atribuind articolului 2 din Protqcolul 1 un
efect „orizontal" (supra, nr. 167), Curtea europeana afirma ca statul are obligatia
generals de a veghea ca toti copiii, indiferent data acestia sunt prinsi in invatamantul
de stat sau privat, sa-si poata exercita dreptul la instruire, cu respectarea convingerilor
religioase si filosofice ale parintilor si a celorlalte drepturi garantate de Conventie
raspunderea statului parte poate fi astfel antrenata, din perspectiva CEDO, pentru
350 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
actiunile directorului unei scoli private (Costello-Roberts contra Marea Britanie,
25 martie 1993, A. 247 C, § 27, note P. Weckel, in F. Sudre (coord.), cron., RUDH,
1993, p. 219).
intemeindu-se indeosebi pe principiul nediscrimindrii, a$a cum este acesta interpretat de
Curtea EDO in hotArarea sa Thlimmenos din 6 aprilie 2000 (supra, nr. 184), CEDS
apreciazd cd. CSE revizuitd (art. 15, § 1 ; 17, § I E) oblige statul parte a aclopte masuri
concrete pentru a asigura in mod adecvat asumarea educatiei copiilor auti$ti (plangerea
nr. 13/2002, dec. 4 noiembrie 2003, Autisme-Europe contra Franta).
241 Principiul pluralismului educativ. - in hotararea Kjeldsen, Busk Madsen si
Pedersen contra Danemarca, din 7 decembrie 1976 (GACEDH, nr. 48 : introducerea
educatiei sexuale obligatorii in programa scolilor primare de stat daneze), Curtea
europeana a afirmat ca articolul 2 din Protocolul 1 vizeazA ss „ocroteasca posibilitatea
unui pluralism educativ, esentiala pentru protejarea «societatii democratice', asa cum
este aceasta conceputa de Conventie" (§ 50).
1) Sfera de aplicare a principiului. Acest principiu se impune tuturor sectoarelor
din sistemul educativ, fie ca sunt de stat sau private. El presupune asadar ca parintii
sa aiba libertatea de a alege sa-si trimita copiii mai degraba la scoli private decat la
cele de stat - acest drept se suprapune in acest caz libertatii de a-ti manifesto
convingerile prin intermediul invata'turii fa'rA sa antreneze insa in sarcina statelor
o obligatie de a finanta integral scolile private sau de a crea metode educative speciale
- spre exemplu, admiterea unui copil gray handicapat Intr-o $coald obisnuita - pentru
a respecta o anumita convingere (Corn., dec. 5 februarie 1990, Graeme contra Marea
Britanie, D. et R., 64, p. 158). Si presupune, mai cu seams, „avand in vedere
influenta statului modern", ca invAtamantul public sa respecte exigenta de pluralism.
Obligatia statului de a respecta pluralismul are un caracter foarte larg, deoarece
cuprinde ansamblul functiilor educative si de invat•thnant (ceea ce include continutul
programelor de invatamant, dar gestionarea sistemului scolar chestiunile de
administratie interns, precum disciplina), pe care Curtea it defineste in hotararea sa
Campbell si Cosans contra Marea Britanie, din 25 februarie 1982 (A. 48, § 33) :
„Educatia copiilor reprezintd suma procedeelor prin care, in orice societate, adultii
incearca sa le inculce celor mai tineri credintele, obiceiurile lor, precum si alte valori,
in timp ce invatamantul sau instructia au in vedere in special transmiterea cunostintelor
formarea intelectuala" (de asemenea, Valsamis Efstratiou contra Grecia,
18 decembrie 1996, RUDH, 1997, 35, obs. M. Levinet).
2) Semnificalia principiului. Libertatea educative a parintilor iii gaseste limita in
definitia restrictive a „pluralismului educativ", care, potrivit Curtii, „interzice urmarirea
unui scop de indoctrinare despre care se poate considera ca nu respecta convingerile
religioase si filosofice ale parintilor" (Kjeldsen altii, precit.). Serviciul public de
invatamant nu trebuie sa propage o doctrine proprie, ci „sa vegheze ca informatiile si
cunostintele prevazute in programa sa fie transmise Intr-o maniera obiectiva, critics
pluralists" (ibidem, § 53). Aceasta distinctie, dificil de aplicat, intre „doctrine"
simple „informatii" determine Curtea sa considere ca educatia sexuala reprezinta o
pure informatie biologies ce ,nu poate aduce atingere convingerilor religioase
filosofice ale parintilor ; schimb, judecatorul european apreciaza ca o reglementare
care subordoneaza inscrierea unui copil la o scoala coranica pentru a dobandi o
DREPTURILE GARANTATE 351
educatie religioasa conditiei ca acesta sa posede o diploma de invatamant primar
vizeaza 8A-i protejeze pe minori Impotriva unei eventuale indoctrinari si nu constituie o
atingere a dreptului la instruire (dec. 17 iunie 2004, Ciftgi contra Turcia, nr. 71860/01).
In plus, dreptul parintilor de a li se respecta convingerile trece pe planul doi in raport
cu dreptul fundamental al copilului la instruire : „In cazul in care, in loc sa It
complineasca, drepturile parintilor intra in conflict cu dreptul copilului la instruire,
interesele copilului primeaza" (Com., dec. 8 septembrie 1993, Bernard si altii contra
Luxemburg, D. et R., 75, p. 57 ; supra, nr. 237).
Concluziile lui S. Boissard cu privire la CE, 6 octombrie 2000, Asocialia Promouvoir $i
altii, AJDA, 2000, 1060 (distribuirea unei brosuri cu informalii relative la contraceptie
unor elevi de liceu $i de clasa a noua de colegiu) se inspird din rationamentul urmat de
Curtea europeand in decizia sa Kjeldsen $i altii contra Danemarca.
III. Libertatea de expresie
242 Specificitatea dreptului - Enuntata de articolul 19 al Declaratiei universale,
libertatea de expresie constituie un drept neobisnuit deopotriva un drept in sine si un
drept indispensabil sau prejudiciabil pentru realizarea altor drepturi (astfel, libertatea de
expresie si de informare este necesard libertatii de intrunire, dar constituie o amenintare
la adresa dreptului la respectarea vietii private) ; deopotrivA un drept individual, ce tine
de libertatea spirituals a fiecarei persoane, un drept colectiv - sau mai degraba
convivial - permitand comunicarea cu ceilalti. Considerat „unul dintre drepturile cele
mai de pret ale omului" (art. 11 al Declaratiei din 1789), libertatea de expresie se
prezinta ca un drept democratic prin excelenta : Curtea europeana a subliniat apasat, Inca
de la decizia sa in cauza Handyside contra Marea Britanie, din 7 decembrie 1976, ca
ea constituie „unul dintre fundamentele esentiale ale unei societati democratice, una
din conditiile primordiale ale progresului acesteia si ale implinirii fiecArei persoane"
(GACEDH, nr. 7, § 49 ; altii contra Elvetia, 24 mai 1988, GACEDH,
nr. 50, § 33 si 34). Inspirandu-se in mod evident din jurisprudenta europeana, CDO
considerA, la randul sau, ca „libertatea de informare si libertatea de expresie sunt
pietrele de temelie ale oricarei societati libere si democratice" (CDO, nr. 422-424/
1990, dec. 12 iulie 1996, Adimo M. Aduayom si altii contra Togo, A/51/40, p. 18).
De asemenea, CJCE, referindu-se in mod expres la jurisprudenta de la Strasbourg, relevA,
intr-un caz referitor la interdictia promulgate de o lege austriacl de a vinde periodice continind
jocuri-concurs dotate cu premii, ca „pluralismul contribuie la salvgardarea libertAtii de expresie,
a$a cum este aceasta protejata de articolul 10 at CEDO", si considera a mentinerea pluralismului
presei ar putea constitui o „exigenta imperativA" justificand o restrictionare a liberei circulatii
a marfurilor (CJCE, 26 iunie 1997, Vereinigte Familiapress, C-368/95, Rec., p. 1-3689 ; Europe,
1997, nr. 9-10, corn. nr. 273, D. Simon). Cu privire la concilierea liberei circulatii a mArfurilor
cu libertatea de expresie, CJCE, 12 iunie 2003, Schmidberger, C-112/00, supra, nr. 102.
Importanta politica si socials considerabila a libertatii de expresie justifica faptul
ca exercitarea acesteia implica obligatii responsabilitati specifice : Intr-un demers
similar, textele internationale (art. 19 PIDCP, art. 13 CADO, art. 10 CEDO) enunta
dreptul la libertatea de expresie, precum si restrictiile autorizate ale acestui drept.
 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
352
Totusi, conform Pactului, aceste limitari nu sunt posibile decat in materie de libertate de
informare, nu si de libertate de opinie (CDO, obs. gen. 10 (19), Manuel..., p. 82, § 1). Ca
exemple de violare a articolului 19 : CDO, nr. 132/1982, Monja Joana contra Madagascar,
dec. 1 aprilie 1985, Selection..., p. 168; nr. 314/1988, Chiiko Bwalya contra Zambia, A/
49/40, 1993, vol. I, § 819 ; nr. 628/1995, Tae Hoon Park contra Republica Coreea, A/54/
40, 1999, vol. I, § 448.
243 Continutul dreptului Ia libertatea de expresie. - Ca efect al transformarilor
sociale si tehnice, libertatea de expresie a cunoscut o evolutie semnificativa, de la
dreptul de a exprima o opinie individuals la dreptul de a-i informa pe ceilalti.
1) Libertatea de opinie constituie elementul clasic al libertatii de expresie si
presupune ca nici o persoana sa nu poatA fi urmarita pentru opiniile sale. Posibilitatea
oricarei persoane de a avea si de a exprima o opinie minoritara este o components
esentiala a societatii democratice, care se bazeaza pe „pluralism, toleranta si spirit de
deschidere"' Pluralitatea de opinii individuale este insasi sursa libertatii de expresie
care, potrivit conceptiei exigente a Curtii europene, „este valabila nu numai in cazul
«informatiilor» sau <eideilorD primite in mod favorabil sau considerate inofensive on
neutre, ci si al celor care ranesc, socheazA sau nelinistesc" (Handyside, precit.).
Aceasta libertate de opinie este garantat oricarei persoane (inclusiv detinutilor,
Yankov contra Bulgaria, 11 decembrie 2003). Mai mull, Curtea a precizat ca si
functionarii, chiar data ar avea un statut special, se pot prevala de aceasta libertate ;
infirmandu-si jurisprudenta anterioard (Glasenapp contra Germania, 28 august 1986,
si Kosiek contra Germania, din aceeasi datA, A. 104 si 105), Curtea considers ca o
mAsura de revocare din functia publicA pe motivul exprimarii convingerilor politice ale
persoanei in cauza tine de domeniul libertatii de expresie (Vogt, 26 septembrie 1995,
GACEDH, nr. 51 : nerespectarea obligatiei de loialitate necesare pentru accesul la o
functie publics in Germania). In schimb, dreptul de a accede la o functie publics
nefiind garantat de Conventie, spre deosebire de ceea ce se intampla in cazul PIDCP
(art. 25), articolul 10 nu isi &este aplicare in problema accesului la functiile publice
(Wille contra Liechtenstein, 28 octombrie 1999).
2) Libertatea de informare, enuntata de articolul 10 al CEDO, este un drept al
„oricarei persoane" fizice sau juridice, fare a se tine seama de natura lucrative sau
nelucrativa a scopului urmarit (Autronic ag contra Elvetia, 22 mai 1990, A.178,
§ 47, RUDH, 1990,313, note G. Cohen-Jonathan). Ea acopera douA elemente constitutive :
libertatea de a primi informatii si idei si libertatea de a le comunica. Conventia
europeanA, spre deosebire de PIDCP2 sau de CADO, nu garanteaza libertatea de
1. Consiliul Constitutional francez se exprima in mod similar : „Exigenta pluralismului
curentelor de idei si de opinii" constituie „una din conditiile democratiei" (dec. 86-217,
18 septembrie 1986, Rec. , p. 141) sau „fundamentul democratiei" (dec. 89-271, 11 ianuarie
1990, Rec. , p. 21). In decizia 94-345 DC, din 29 iulie 1994 (legea cu privire la folosirea limbii
franceze), el califica libertatea de gandire si de expresie ca find „o libertate fundamentals,
cu atat mai pretioasa cu cat existenta sa reprezinta una din garantiile esentiale ale respectarii
celorlalte drepturi si libertati" (note P. Wachsmann, AJDA, 1994, p. 731).
2. Pentru un exemplu de violare a articolului 19 al Pactului: CDO, nr. 633/1995, Gauthier
contra Canada, A/54/40, 1999, vol. I, § 449 (refuzarea accesului unui jurnalist neacreditat
la instalatiile din Parlament rezervate presei).
DREPTURILE GARANTATE 353
cauta informatii si idei. In ciuda evolutiei incepute in cadrul Consiliului Europei in
favoarea recunoasterii dreptului particularilor de a avea acces la informatiile detinute
de puterea publics nationale, Declaratia cu privire la libertatea de expresie
si de informare a Comitetului de ministri al Consiliului Europei din 29 aprilie 1982,
Conventia din 28 ianuarie 1981 pentru protectia persoanelor in ceea ce priveste
prelucrarea automatizatA a datelor cu caracter personal, care garanteazA in articolul 8
dreptul persoanelor in cauzA de a avea acces la asemenea date, supra, nr. 226),
Curtea europeana a refuzat sa extinct-a libertatea de a primi informatii la dreptul de a
&duo. informatii - „articolul 10 nu acordA individului dreptul de a avea acces la un
registru in care figureaza informatii referitoare la propria sa situatie, si nici nu oblige
guvernul sa i le comunice" (Leander, 26 martie 1987, A. 116, § 74) -, dar protejeaza
indirect acest drept prin intermediul articolului 8 (Gaskin, 7 iulie 1989, supra, nr. 226 ;
Guerra, 19 februarie 1998, supra, nr. 230).
Trebuind sa aprecieze validitatea directivei 95/46 din 24 octombrie 1995 referitoare la
protectia persoanelor fizice in ceea ce privcste prelucrarea datelor cu caracter personal,
CJCE afirma destul de brutal ca dispozifile directivei „nu comports, in ele insesi",
restrictii contrare libertatii de expresie sau altor drepturi fundamentale „corespunzatoare
in special articolului 10 al CEDO" (CJCE, 6 noiembrie 2003, Bodi Lindqvist, C-101/01,
punctul 90, RTDH, 2004, 728, obs. C. Picheral).
284 Domeniul de aplicare al libertatii de expresie. - Intinderea acestuia este
determinate de libertatea de informare.
1) Notiunea de informatie este inteleasa in sens larg de ate organele CEDO.
„Informatia" vizeazA nu numai faptele si stirile brute sau chestiunile de interes
general care genereaza o dezbatere publicA prin intermediul presei (de exemplu,
Oberschlick contra Austria, 23 mai 1991, A. 204), ci si informatiile „produse" in mod
deliberat (cum stint programele de radio si televiziune, Com., dec. 12 octombrie 1973,
Geillustreerde contra Olanda, D. et R., 8, p. 5, sau muzica usoara si mesajele
publicitare, Groppera Radio ag contra Elvetia, 28 martie 1990, A. 173, § 54),
precum si „discursul comercial" destinat promovarii unui produs sau serviciu (hoeararea
Barthold contra Danemarca, 25 martie 1985, A. 90) on opera de arts (libertatea de
informare include deci expresia artistica, Muller 5i altii contra Elvetia, 24 mai 1988,
GACEDH, nr. 50, § 27). Ea acopera, de asemenea, exercitarea dreptului Ia aparare
de cAtre avocat (Nilcula contra Finlanda, 21 martie 2002, JCP G, 2002, I, nr. 16,
cron. F. Sudre) si, potrivit CDO, sfera invAtamaritului (nr. 195/1985, Delgado contra
Columbia, dec. 12 iulie 1990, A/45/40, vol. II, p. 49).
Libertatea de informare, pe plan european, depaseste deci limitele domeniului
obisnuit al libertatii de expresie (discurs politic, filosofic sau religios) : ea nu se
defineste prin continutul, calitatea sau importanta informatiei (poate fi vorba, de
exemplu, de filme video pornografice folosite de sex-shop-uri pentru homosexuali :
Com., Rap. 14 ianuarie 1993, Scherer contra Elvetia), ci prin modalitatea de
formulare a acesteia si intra in joc de indata ce informatia, indiferent ea este de natura
economics, profesionalA sau artistica, imprumuta un suport destinat sa o face publics
(Muller, precit., § 27). In plus, acest criteriu formal de aplicabilitate a articolului 10
este extrem de maleabil, de vreme ce Curtea nu ezita sa considere drept „informatie"
354 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
un studiu tehnic supus secretului militar vandut fraudulos de ate un ofiter unei
societAti private (Hadjianastassiou contra Grecia, 16 decembrie 1992, A. 252, § 39).
CDO defineste in mod similar domeniul libertatii de informare ca „aplicandu-se oricarei
idei sau opinii subjective (...) susceptibile de a fi comunicata altora, oricarei stiri sau
informatii, oricarei forme de expresie sau anunt publicitar, oricarei opere de arta etc."
(nr. 359/1989 si nr. 385/1989, McIntyre si altii contra Canada, dec. 31 martie 1993,
RUDH, 1993, § 11. 3).
2) Astfel inteleasA, libertatea de informare protejeaza nu numai substanta ideilor
informatiilor exprimate, ci modul for de difuzare si garanteaza dreptul publicului
de a primi o informatie pluralists. Ea presupune, inainte de toate, libera elaborare a
mesajelor (informatii, opinii, idei) : Curtea evidentiaza, in acest sens, a orice
restrictie prealabild publicArii, desi nu este interzisa in sine de articolul 10 al CEDO,
se dovedeste a fi foarte periculoasa pentru presa, deoarece „informatia este un bun
perisabil" (Observer Guardian contra Marea Britanie, 23 mai 1991, A. 216, § 60).
Mai mult, libertatea de informare implica, sub rezerva limitelor autorizate de Conventie,
liberul acces al publicului la informatie (de exemplu, la o opera de arta : Mtiller,
precit., § 33 ; Corn., Rap. 14 ianuarie 1993, Otto-Preminger-Institut contra Austria,
§ 67) si libera circulatie a suporturilor informatiei (cuvinte, inscrisuri, sunete,
imagini). Potrivit textelor internationale (printre care si art. 10), libertatea de informare
este singurul drept proclamat ca trebuind sa fie exercitat „fall a tine seama de
frontiere" (Corn., dec. 2 mai 1978, Bertrand Russel Peace Foundation contra Marea
Britanie, D. et R., 14, p. 117) ; de aici rezulta ca statelor le incumba nu numai o
obligatie de a se abtine sa faca ceva (de a nu ingradi libertatea de a primi si de a
comunica informatii), ci o obligatie de a actiona (de a asigura libera circulatie a
informatiilor). Acest caracter „transfrontalier" al libertatii de informare este evidentiat
de cauzele Groppera (precit.) Autronic (22 mai 1990, precit.) : difuzarea programelor
unei statii de radio prin unde hertziene retransmiterea for prin cablu tine de dreptul
consacrat de articolul 10, la fel ca receptia prin intermediul propriului echipament
(antena parabolica) a emisiunilor de televiziune straine transmise printr-un satelit de
telecomunicatie. In general, libertatea de informare trebuie sa fie asiguratA pentru
toate mijloacele tehnice de comunicare, atat de transmitere, cat si de receptare
(Autronic, 22 mai 1990, precit., § 47), „mijloace tehnice existente" (presa, radio,
televiziune) sau „alte forme de expresie" (avem in vedere media electronice), potrivit
formularii „evolutive" a Comisiei europene (dec. 13 mai 1982, X si Y contra Belgia,
D. et R., 28, p. 112).
Spre deosebire de Consiliul de Stat (CE, 2 iunie 1999, Meyet, RFDC, 2000, 359, nota
M. Verpeaux), Curtea de casatie este fidela spiritului jurisprudentei europene atunci cand,
doar in temeiul articolului 10 al CEDO, ajunge la concluzia neconventionalitatii articolului
1 al legii din 19 iulie 1977 cu privire la interzicerea sondajelor de opinie in saptamana
dinaintea unui scrutin si respinge aplicarea legii (Cass. Crim., 4 septembrie 2001, Amaury,
JCP G, 2001, II, 10623, concl. D. Cornmaret ; RFDC, 2001, 793, nota M. Verpeaux).
3) Dreptul la libertatea de expresie dispune de o eficacitate „orizontall" si este
aplicabil relatiilor interindividuale (supra, nr. 167). Libertatea de opinie protejeaza
un angajat impotriva exigentelor excesive de loialitate ale angajatorului sau (Corn.,
DREPTURILE GARANTATE 355
dec. 6 septembrie 1989, Rommelfanger contra RFG, D. et R., 62, p. 151 : un medic
exeroitandu-si profesia intr-un spital catolic) sau un cadru didactic impotriva exigentelor
excesive ale autoritatilor religioase (CDO, nr. 195/1985, Delgado contra Columbia,
dec. 12 iulie 1990, A/45/40, vol. II, p. 49, § 5. 8) ; de asemenea, libertatea de
informare este aplicabila relatiilor dintre angajatori angajati atunci cand acestea tin
de dreptul privat (Fuentes Bobo contra Spania, 29 februarie 2000, D, 2001, 574, nota
J.-P. Marguenaud si J. Mouly : concedierea unei jurnaliste de televiziune pentru ca
a folosit intr-o emisiune de radio cuvinte jignitoare la adresa conducatorilor postului
de televiziune). In consecintA, articolul 10 creeazA in sarcina statului o „obligatie
pozitivA" (supra, nr. 165) de a proteja dreptul la libertatea de expresie impotriva
atingerilor aduse acestuia chiar de catre persoane private; de exemplu, autoritatile
nationale sunt obligate sa is masurile de ancheta sau de protectie adecvate in cazul in
care acte de violenta repetate (amenintAri, incendiere, agresiuni impotriva jurnalistilor)
au fost comise impotriva unui ziar (Ozgar Gundem contra Turcia, 16 martie 2000).
De asemenea, rAspunderea statului poate fi antrenata si atunci cand dreptul intern
face posibila aducerea unor atingeri dreptului la libertatea de expresie de catre
particulari (VGT Verein Gegen Tierfabriken contra Elvetia, 28 iunie 2001 : refuzul
societatii private responsabile cu publicitatea televizata in Elvetia de a difuza un spot
publicitar al asociatiei reclamante iii &este temeiul intr-o dispozitie a legii federale
cu privire la radio si televiziune).
24 Clauza de autorizare. - Conventia europeana (art. 10, § 1) prezinta particularitatea
de a rezerva statelor dreptul „de a supune intreprinderile de radiodifuziune, de
cinema sau de televiziune unui regim de autorizare" (CADO contine o dispozitie
contrara, art. 13, § 3). Libertatea de informare cunoaste deci, in cadrul Consiliului
Europei, o modificare substantiala, care afecteaza in principal mijloacele de comunicare
radiodifuzate ; ea trebuie sa fie protejata prin independenta si autonomia fats de
autoritatile publice a organismelor de radioteleviziune titulare de autorizatie. Statul
este abilitat sa reglementeze, printr-un sistem de licente, organizarea radiodifuziunii
pe teritoriul sau („in special aspectele sale tehnice", Groppera, 28 martie 1990,
precit., § 61), accesul la mijloacele radiodifuzate (dec. 12 iulie 1971, X si Asociatia
Z contra Marea Britanie, Ann., 14, p. 358: nu exists un drept general de acces la
antena pentru orice particular sau orice organizatie) @i continutul informatiilor (de
exemplu, in materie de anunturi publicitare, Murphy contra Irlanda, 10 iulie 2003 :
interdictia de a difuza publicitate de naturA religioasa la televiziune si la radio, in
scopul de a pAstra neutralitatea acestora), dar aceasta competenta trebuie, in general,
sa fie exercitata in spiritul respectArii pluralismului (Corn. , dec. 16 octombrie 1986,
Verein Alternatives Lokalradio Bern et al., D. et R., 49, p. 126).
Clauza de autorizare nu exclude, „ca atare, un monopol al statului" in materie de
radiodifuziune (Corn., dec. 7 februarie 1968, Suedia, Rec. Dec., 26, p. 71 ; in
acelasi sens, mai nuantata, dec. 12 martie 1976, Sacchi contra Italia, D. et R., 5,
p. 3), monopol care, in opinia Curtii europene, „poate contribui la calitatea si la
echilibrul programelor" (Informationsverein Lentia et al., 24 noiembrie 1993,
A. 276, § 33, RUDH, 1993, 387 obs. M. Levinet : refuzul de a acorda licente de
exploatare pentru posturi radio locale si retele de cablu TV). Cu toate acestea,
judecatorul european considers ca numai o „necesitate imperioasa" (pe care nu o
356 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
percepe in hotararea citata) poate justifica un monopol public, care „impune cele mai
puternice restrictii libertatii de expresie" (§ 39). 0 asemenea decizie concords cu
evolutia tehnologiei in domeniul mass-media (teledistributia prin cabluri, servicii
electronice) si cu mi*carea vizand dereglementarea vectorilor de comunicare a
informatiei, care poate fi observata in Europa.
Conformitatea unui regim de autorizare cu dispozitiile Conventiei este subordonata,
de altfel, respectarii conditiilor care guverneaza restrangerile posibile ale libertatii de
expresie (Groppera, precit., § 61 ; Informationsverein Lentia, precit., § 29).
UrmAnd un demers calchiat dupd cel al Curtii europene a drepturilor omului, CJCE
considerd ca dispozitiile directivei 89/552 din 3 octombrie 1989 cu privire la exercitarea
activitatilor de radiodifuziune televizuald, dispozitii vizand limitarea intreruperilor publicitare,
constituie restrangeri ale libertatii de expresie justificate in virtutea articolului 10, § 2 al
CEDO (CJCE, 23 octombrie 2003, RTL, cauza C-245/01, R7DH, 2004, 728, obs. C. Picheral).
46 Restrietii aduse libertatii de expresie. GeneraMAIL - 1) Trebuie sä precizam
mai intai ca dreptul la libertatea de expresie intalne*te unele limite speciale in doua
dispozitii particulare ale Conventiei. In primul rand, articolul 17, in cazul in care
discursul litigios vizeaza sa raspandeasca, sa incite (la) sau sa justifice ura bazata pe
intoleranta (supra, nr. 148 ; de asemenea, Corn., dec. 11 octombrie 1979, Glimmerveen
*i altii, D. et R., 18, p. 187, *i dec. 12 mai 1988, Kiihnen contra RFG, D. et R., 56,
p. 205)'. In al doilea rand, articolul 16 (care se aplica *i libertatii de intrunire si
asociere) autorizeaza statul parte sa „impune restrictii activitatii politice a strainilor"
Aceasta dispozitie a fost considerate inaplicabila in cauza Piermont contra Franta, pe
motiv Ca reclamanta nu putea fi considerate o „strains", datorita dublei sale calitati de
resortisant al unui stat membru al Comunitatii Europene (Germania) *i de parlamentar
european (26 aprilie 1995, A. 314, 364, R7DH, 1996, p. 364, note J.-F. Flauss).
2) Rezerva generala de ordine publics, enuntata in articolul 10, § 2 al CEDO (ca
*i in Pact *i in CADO), organizeaza regimul de principiu al restrictiilor aduse
libertatii de expresie. Trei categorii de restrangeri ale exercitarii libertatii de expresie
sunt autorizate : pentru a proteja interesul general, pentru a proteja alte drepturi
individuate, pentru a garanta autoritatea *i impartialitatea puterii judecatore*ti.
Curtea europeand pare a fi extrem de exigenta atunci cand examineaza conditiile
pe care trebuie sa le indeplineasca aceste restrictii pentru a fi compatibile cu Conventia
(supra, nr. 149 *i urm.). Libertatea de expresie este un principiu fundamental intr-o
societate democratica (Handyside contra Marea Britanie, 7 decembrie 1976, GACEDH,
nr. 7), iar restrictiile autorizate sunt exceptii care necesita, in principiu, o interpretare
stricta (Sunday Times contra Marea Britanie, 26 aprilie 1979, GACEDH, nr. 49). In
cadrul controlului pe care it exercita asupra necesitatii masurilor restrictive (supra,
nr. 152), Curtea trebuie sa urmareasca un „just echilibru" intre interesele care sunt
in joc *i sa nu stabileasca o ierarhie intre drepturile concurente. Practica jurisprudentiala
1. Conform judecatorului european, „simplul fapt de a apara legea canonica islamicd, fard a
indemna la violentd pentru a o impune, nu poate fi considerat drept .un discurs al urii*",
privat de protectia articolului 10 (Mtishlim Giindijz contra Turcia, 4 decembrie 2003, § 51 :
afirmatii extrem de critice la adresa laicitacii 5i democratiei, (acute in cadrul unei dezbateri
televizate asupra rolului religiei in societate).
DREPTURILE GARANTATE 357
pare insa schimbatoare *i conduce la concluzia potrivit careia controlul exercitat de
Curt are o geometrie variabila, cunoscand variatii in functie de continutul informatiilor
protejate, *i depinde in principal de felul cum este exercitata libertatea de expresie :
prin intermediul presei sau nu.
247 Valorizarea libertatii presei. - Curtea califica presa ca find „cainele de paza"1
al unei societati democratice (Thorgeir Thorgeirson contra Islanda, 25 iunie 1992,
A. 239, § 63) *i subliniaza faptul ca ea are „un rol eminent intr-un stat de drept"
(Castells contra Spania, 23 aprilie 1992, A. 236, § 43), intrucat permite liberul joc
al dezbaterii politice.
Judecdtorul european pare a dori sa asimileze presei asociatiile de protectie a mediului,
incredintandu-le rolul de „dine de pazd" al protectiei mediului, cu sarcina de „a divulga
fapte de nature sa intereseze publicul, de a le da o apreciere si de a contribui astfel la
transparenta activitatilor autoritkilor publice" (Vides Aizsardzibas Klubs contra Letonia,
27 mai 2004, § 42).
1) Rezulta ca apararea ordinii (Castells, precit.) sau protectia puterii judecatore*ti -
notiune „obiectiva" care lass statelor o mica marja de apreciere (Sunday Times,
precit., § 59 ; Observer si Guardian contra Marea Britanie, 23 mai 1991, A. 216) -
nu atarnd prea greu in raport cu interesele discutarii libere a unor chestiuni de interes
public2 . Spre exemplu, Curtea considers contrail. articolului 10 condamnarea pentru
defaimare pronuntata impotriva a doi jurnali*ti care publicasera o serie de articole in
care, criticand anumite decizii judecatore*ti, puneau sub semnul intrebarii impartiali-
tatea magistratilor, acuzati ca ar fi favorizat, din motive de prietenie sau afinitate
politica, una dintre partite in litigiu (De Haes *i Gijsels contra Belgia, 24 februarie
1997, JCP G, 1998, I, 107, nr. 38, cron. F. Sudre) ; o solutie diferita se impune
totu*i in cazul in care criticile excesive aduse nu au „temei factual" (Prager *i
Oberschlick contra Austria, 26 aprilie 1995, A. 313, RUDH, 1996, 20, obs.
M. Levinet ; Perna contra Italia, 6 mai 2003, Marea Camera).
Evident, acela*i lucru este valabil §i pentru „protectia reputatiei sau drepturilor
semenilor" (Barthold contra Danemarca, 25 martie 1985, A. 90 ; Thorgeirson, precit.) ;
in aceasta privinta, este regretabil faptul ca Curtea nu ezita sa acorde preeminenta
libertatii presei in raport cu „drepturile semenilor" de a fi protejati impotriva
discriminarii rasiale (Jersild contra Danemarca, 23 septembrie 1994, GACEDH, nr. 49 :
un reportaj televizat care a difuzat afirmatii rasiste ale unor tineri extremi*ti3) sau in
1. Expresia se bucurd de influentd, de vreme ce a fost reluatd de TPI pentru fosta Iugoslavie,
care se referd, in plus, la jurisprudenta Curtii europene a drepturilor omului (TPI pentru
fosta Iugoslavie, 11 decembrie 2002, Radoslav Bradjanin si Momir Talic, RGDIP, 2003,
482, cron. P. Weckel).
2. Situatia este similard in cazul obligatiei, in principiu generald si absolutd, de a [Astra
secretul medical, obligatie care se inclind in fata exigentei de informare a publicului (Plon
(societatea) contra Franta, 18 mai 2004, D, 2004, 1838, note A. Guedj : interzicerea
difuzdrii luerdrii Le grand secret a mediculin personal al presedintelui Mitterand).
3. A se compara cu Corn., dec. 6 septembrie 1995, Remer contra Germania, D. et R., 82 B,
p. 117, care face sa primeze necesitatea de a proteja reputatia si drepturile comunitkii
evreiesti asupra libertatii de a difuza publicatii ce denote o discriminare rasiald si religioasa.
358 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
raport cu „drepturile semenilor" de a beneficia de prezumtia de nevinovAtie (Du Roy
5i Malaurie contra Franta, 3 octombrie 2000, RDP, 2001, 687, obs. M. Levinet).
Curtea considera a, dat find caracterul sau general 5i absolut, interdictia cuprinsa in
legea din 2 iulie 1931, a carei nerespectare se sanctioneaza cu amends, de a publica,
inainte de pronuntarea unei decizii judecatore5ti, orice informatie cu privire la procedurile
penale declansate prin introducerea unei plangeri cu constituire de parte civila reprezinta
un obstacol de netrecut in calea dreptului presei de a informa publicul asupra unor subiecte
care pot fi de interes public 5i, implicit, o violare a articolului 10. Curtea de casatie, care
avea alts opinie (Cass. crim., 14 ianuarie 2000, D, 2001, jur., 515, not P. Pradel),
insu5it aceasta solutie (Cass. crim., 16 ianuarie 2001, X 5i altii, D, 2001, 1066, obs.
J.-F. Renucci), pe care nu a adoptat-o insa Curtea de apel Paris (31 octombrie 2001,
Stephane L. contra Michel J., Legipresse, 2002, nr. 189, p. 31, nota E. Derieux).
Exercitarea libertatii presei comportA totusi „obligatii si responsabilitati", care
dobandesc o semnificatie deosebitA atunci cand sunt in jot reputatia si drepturile
semenilor §i fats de care judecAtorul european pare sa fie mai atent deck in trecut
(Bergens Tidende contra Norvegia, 2 mai 2000). Intr-adevar, acesta nu ezitA sA
considere el jurnalistii nu se pot prevala de garantia oferitA de articolul 10 deck cu
conditia sa actioneze „cu buns-credinta, astfel Mat sA furnizeze informatii exacte
demne de incredere, respect:and deontologia jurnalisticA" (Radio France contra Franta,
30 martie 2004, § 37), cu atat mai mutt atunci and mijlocul de difuzare are un
impact potential considerabil, ca de exemplu in cazul mijloacelor audiovizuale.
Protectia reputatiei drepturilor semenilor a justificat astfel, din perspectiva artico-
lului 10, sanctionarea abuzurilor comise, in general, sub forma unor condamnAri
pentru defaimare (Radio France, precit. : difuzarea „in bucla" a unei informatii
inexacte imputand fapte de o extrema gravitate unui functionar ; de asemenea,
Pedersen si Baadsgaard contra Danemarca, 17 decembrie 2004, Marea Camera :
afirmatii lipsite de sustinere facute de doi jurnalisti TV, conform carora un comisar
de politie ar fi ascuns probe intr-un caz de omor).
2) Desi Conventia 'Area sa opereze „neutralizarea" reciproca a dreptului la
libertatea de expresie si a celui la respectarea vietii private, autorizand statele sa-1
limiteze pe primul pentru a apAra viata private de excesele libertatii de informare l ,
este evident ca primul prevaleaza in prezent fats de eel de-al doilea. Curtea europeana
a precizat, mai ales, ca limitele criticii admisibile sunt mai largi in cazul unui om
politic, vizat in calitatea sa de persoana publica, deck in cazul unui simplu particular
(Lingens contra Austria, 8 iulie 1986, A. 103). De altfel, nu are prea mare importantA
forma propriu-zisa a expresiei, fie ea chiar injurioasa (Oberschlick contra Austria,
1 iulie 1997, RTDH, 1998, 593, note S. Peyrou-Pistouley), cu conditia ca asemenea
afirmatii exagerate sa genereze totusi o dezbatere de interes public si sA nu vizeze
exclusiv viata privatA a persoanei publice (Tammer contra Estonia, 6 februarie 2001).
Sanctiunile aplicate presei trebuie sA fie riguros proportionate 5i centrate pe afirmatiile
1. Numai CADO, in articolul 14, garanteaza un drept la rectificare 5i la raspuns (a se vedea
CIADO, AC din 29 august 1986 cu privire la opozabilitatea dreptului la raspuns sau la
rectificare, Serie A, nr. 7). Conventia Consiliului Europei din 5 mai 1989 asupra televiziunii
transfrontiere (art. 8), ca 5i directiva comunitara „Televiziunea Para frontiere" din
3 octombrie 1989 se pronunta in favoarea unui asemenea drept.
DREPTURILE GARANTATE 359
care au depAsit efectiv limitele criticii admisibile. Trebuie sa se distingA aici Intre
afirntatiile de fapt ai judecata de valoare. Primele depasesc limitele criticii admisibile
daca nu se dovedeste existenta faptelor afirmate ; cea de-a doua trebuie sA beneficieze
de protectia articolului 10 in cazul in care nu este lipsita de orice baza factuala
(Lingens, precit.).
Totusi, este necesar si ca presa sä contribuie la o dezbatere de interes general ; in
caz contrar, vor prevala exigentele protejarii vietii private (Von Hannover contra
Germania, 24 iunie 2004, supra, nr. 226).
Curtea de casatie subscrie, in general, la aceasta jurisprudenta. Si o dovede5te, de exemplu,
considerand, in lumina articolului 10, ca. „protectia reputatiei unui om politic trebuie sä fie
conciliate cu libera discutie asupra aptitudinii sale de a exercita functiile pentru care se
prezinta la alegeri" (afirmatii referitoare la torture in Algeria, Cass. Ch. Mixte,
24 noiembrie 2000, Bull. crim., nr. 204) sau verificand caracterul necesar 5i proportional
cu imperativul dreptului la respectarea vietii private al perchezitiilor efectuate la sediul
unei intreprinderi de presa si al unei agentii fotografice (Cass. crim., 5 decembrie 2000,
soc. Agence A. 5i altii, JCP G, 2001, II, 10615, nota P. Conte ; in acela5i sens, Cass. 1"
civ., 30 mai 2000, soc. Prisma Presse, D, 2001, 1571, nota J. Ravanas). In mod indiscutabil,
judecatorul judiciar a integrat bine tehnica „echilibrului intre interesele prezente", mai cu
seams in cadrul contenciosului cu privire la protejarea drepturilor personalitatii : „drep-
turile la respectarea vietii private 5i la libertatea de expresie, posedand, din perspectiva
articolelor 8 5i 10 ale Conventiei europene si a articolului 9 din Codul civil, o valoare
normative identica, 11 ()Wig. pe judecatorul sesizat sä incerce sa stabileasca un echilibru
intre ele 5i, daca este cazul, sä privilegieze solutia care protejeaza cel mai bine interesul cel
mai legitim" (Cass. civ., 9 iulie 2003, SA Figaro et al. contra V., JCP G, 2003, II,
10139, nota J. Ravanas; D, 2004, 1633, obs. C. Caron; de asemenea, Cass. 1" civ.,
23 aprilie 2003, SA Cogedipresse contra dna Grimaldi, JCPG, 2003, I, 10085, nota
J. Ravanas ; D, 2003, 1854, nota C. Bigot).
In acelasi spirit al jurisprudenlei europene se inscrie si afirmatia potrivit careia „libertatea
de comunicare a informatiilor autorizeaza publicarea de imagini ale persoanelor implicate
intr-un anumit eveniment, cu singura conditie sa se respecte demnitatea persoanei" (Cass.
civ., 20 februarie 2001, societatea Hachette Filipacchi 5i asociatii, JCP G, 2001, II,
10533, nota J. Ravanas, publicarea fotografiei unei victime a atentatului din RER ;
de asemenea, Cass. 1" civ., 20 decembrie 2000, societatea Cogedipresse 5i altii contra
dna Marchand, vacluva Erignac, JCP G, 2001, II, 10488, concl. J. Sainte-Rose, nota
J. Ravanas). Supra, nr. 226.
Delictul de ofensA publica adusa sefului unui stat strain (art. 36 al legii din
29 iulie 1881 referitoare la presA) nu este conciliabil cu o asemenea conceptie asupra
libertatii presei si este considerat contrar articolului 10 al Conventiei (Colombani
altii contra Franta, 25 iunie 2002, D, 2003, 715, nota B. Beignier si B. de Lamy).
Stattand in abstracto, Curtea europeana releva ca legea din 1881 acorda 5efilor de state
straine „un statut derogatoriu de la dreptul comun", care ii sustrage oricarei critici 5i ii
interzice jurnalistului, contrar dreptului comun in materie de defaimare, sa dovedeasca
veracitatea afirmaliilor sale ; Curtea considera ca delictul de ofensa „nu corespunde nici
unei «nevoi sociale imperioase»" i constituie, in sine, o violare a libertatii de expresie (in
sens contrar, CA Paris, 3 iulie 2002, ministerul public, Omar Bongo 5i altii contra
L. Beccaria 5i altii, JDI, 2002, 1045, nota I. Pingel). Legiuitorului ii revine sarcina de a
abroga sau de a modifica legea interns.

360 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
3) Valorizarea libertAtii presei determind Curtea sA acorde o protectie cvasi-absolutA
surselor jurnalistice si sä considere ca articolul 10 garanteazA nu numai confidentia-
litatea surselor jurnalistice (doar „un imperativ preponderent de interes public" poate
justifica obligarea unui jurnalist sA-si divulge sursele, Goodwin contra Marea Britanie,
27 martie 1996, RTD civ., 1996, 1026, cron. J.-P. Marguenaud ; Roemen Schmit
contra Luxemburg, 25 februarie 2003), dar ai libertatea jurnalistilor de a „decide
dacA este sau nu necesar sa reproduce suportul informatiilor for pentru a le da
credibilitate" (Fressoz si Roire contra Franta, 21 ianuarie 1999, JCP G, 1999, II,
10120, note E. Derieux ; RDP, 2000, p. 732, obs. M. Levinet difuzarea unui aviz
de impunere).
Judecatorul judiciar pare a fi mai putin liberal in aceasta materie (Cass. crim., 19 iunie
2001, Dupuis si altii, D, 2001, 2538, not B. Beignier si B. de Lamy, condamnare pentru
tainuirea violarii secretului cercetarii penale in cauza Ecoutes de l'Elysee), dar admite
„prezentarea in justitie a probelor litigioase" dace aceasta „este necesara in virtutea
exercitarii drepturilor la aparare" (Cass. crim., 11 iunie 2002, G., JCP G, 2003, II, 10061,
note E. Dreyer, jurnalist condamnat pentru tainuirea violarii secretului cercerarii penale ;
Crim., 11 februarie 2003, D, 2003, IR, 807).
Trebuie sa mentionam ca TPI pentru fosta Iugoslavie, bazandu-se pe jurisprudenta europeana,
se pronunta in favoarea protejarii surselor de informatie si considera ca jurnalistii au
dreptul de a nu fi constransi sa depuna marturie in instanta, cu exceptia anumitor cazuri
speciale (TPI pentru fosta Iugoslavie, 11 decembrie 2002, Proc. contra B, JCP G, 2003, II,
10043, note E. Derieux).
4) Pe scurt, dupd cum afirma Curtea, articolul 10, §2 „lase foarte putin lot pentru
restrangeri ale libertAtii de expresie in domeniul discursului politic sau al problemelor
de interes general", iar asemenea restrictii nu pot fi justificate de necesitati de ordine
publicA decat dace afirmatiile litigioase incite la violenta (Surek contra Turcia, 8 iulie
1999, § 62, JCP G, 2000, I, 203, nr. 27, cron. F. Sudre ; Karakoc altii contra
Turcia, 15 octombrie 2002). Imprecizia criteriului incitAxii la violenta este regretabilA,
desi Curtea europeanA pondereazA acest criteriu prin faptul ca ia in considerare
publicul susceptibil de a fi atins de mesajul in cauza apreciazA, de exemplu, ca
impactul potential al unei culegeri de poezii asupra ordinii publice (Karate contra
Turcia, 8 iulie 1999) este mai mic decat cel al unei scrisori din partea unui cititor
publicate intr-un ziar (Surek, precit.).
In aceasta materie, Curtea practica un control total, procedand la o examinare
extrem de atenta a atingerilor aduse libertAtii presei, si nu ezitA sa substituie aprecierii
instantelor nationale propria sa apreciere l . Astfel, un regim de restrictii prealabile
publicarii nu este compatibil cu articolul 10 decat dacA se inscrie „intr-un cadru legal
extrem de strict in ceea ce priveste delimitarea interdictiei si eficace sub aspectul
I. „Trecerea timpului" pare a fi pentru judecatorul european un instrument de masurare a
proportionalitatii ingerintei. Data masura interzicerii temporare a difuzarii unei opere
publicate la cateva zile dupa decesul unei persoane publice poate fi considerata necesara
pentru protectia drepturilor semenilor, atingerea adusa memoriei defunctului fiind extrem
de puternica, masura de permanentizare a acestei interdictii, intervenita dupa trecerea unei
perioade de noua luni, nu mai corespunde unei „nevoi sociale imperioase", vivacitatea
atingerii estompandu-se (Plon (societatea) contra Franta, 18 mai 2004, precit.).
bREPTURILE CARANtATE 361
controlului jurisdictional impotriva eventualelor abuzuri" (Asociatia Ekin contra
Franta, 17 iulie 2001, § 58, AJDA, 2002, 52, note F. Julien-Laferriere). Situatia
regimului derogatoriu al publicatiilor de provenienta straina (decretul-lege din 6 mai
1939) este diferita, tocmai pentru ca acest control jurisdictional nu reuneste suficiente
garantii pentru a permite evitarea abuzurilor (controlul a posteriori , durata procedurii,
conditiile de acordare a suspendarii executarii etc.).
Consiliul de Stat s-a straduit totusi sa armonizeze controlul pe care it exercita asupra
interdictiilor aplicabile publicatiilor strain cu controlul sporit pe care it implica exigenta
proportionalitatii, impusa de Curtea europeana, si a inlocuit controlul restrans practicat Oita
atunci cu unul total (CE, 9 iulie 1997, Asociatia Ekin, concl. M. Denis-Linton, RFDA, 1997,
1248, note B. Pacteau ; RDP, 1998, 539, obs. P. Wachsmann). Hotararea Curtii in cauza
Asociatia Ekin contra Franta (precit.) depaseste cadrul spetei considera ca decretul-lege
din 6 mai 1939 este, in sine, neconventional. Consiliul de Stat isi insuseste aceasta solutie
i dispune abrogarea decretului mentionat (CE, 7 februarie 2003, GISTI, AJDA, 2003, 996,
note F.-J. Laferriere ; RFDA, 2003, 972, obs. A. Fitte-Duval si S. Rabiller), ceea ce se va
intampla (decretul nr. 2004-1044 din 4 octombrie 2004, JO, 5 octombrie 2004, 17032).
24a Limitarile altor aspecte ale libertatii de a comunica informatii §i idei. -
Atunci cand nu este in cauza libertatea presei, controlul Curtii se reduce (dispare ? )
in fata marjei largi de apreciere recunoscuta autoritatilor nationale.
1) Curtea se multumeste sA verifice data aprecierea falcutA de autoritAtile nationale
cu privire la necesitatea restrictiilor este plauzibila sau rezonabild, ele trebuind sa
MM. la bazA protectia securitAtii nationale (Corn., Rap. 12 octombrie 1979, Arrowsmith
contra Marea Britanie, D. et R., 19, p. 5 ; Hadjianastassiou contra Grecia,
16 decembrie 1992, A. 252, § 75), apararea ordinii (Chorherr contra Austria, 25 august
1993, A. 266 B, § 32 : arestarea retinerea unei persoane care a distribuit manifeste
antimilitariste in cursul unei defilAri militare)1 sau protectia bunei administrari a
justitiei (Schopfer contra Elvetia, 20 mai 1998: condamnarea disciplinary a unui
avocat pentru ca a tinut o conferinta de presA in care denunta violarea drepturilor
omului de care autoritAtile judiciare locale).
Total diferita este ipoteza restrangerii libertatii de expresie a unui avocat al apararii, care
nu poate fi considerata necesara intr-o societate democratica decat in „cazuri exceptionale".
Articolul 10 se combina aici cu principiul egalitatii armelor, care militeaza in favoarea unei
dezbateri libere intre parti in cadrul unui proces penal si implica faptul ca ministerul public
trebuie sa tolereze „un nivel de criticA destul de ridicat din partea avocatului apararii"
(Nikula contra Finlanda, 21 martie 2002, JCP G, 2002, I, 157, nr. 16, cron. F. Sudre ;
Steur contra Olanda, 28 octombrie 2003).
2) Acelasi rationament este valabil si in cazul protectiei reputatiei si drepturilor
semenilor, atat in domeniul creatiei artistice (Otto-Preminger-Institut contra Austria,
20 septembrie 1994)2 , cat si in eel al concurentei neloiale si al publicitAtii comerciale
1. Pentru o ingerinta nejustificata de protectia securitatii nationale, a se vedea CDO, nr. 518/
1992, Jong-Kyu Sohn contra Republica Coreea, dec. 19 iulie 1995 (A/50/40, vol. II, p. 104).
2. A. 295 A, nr. 50. In aceasta decizie, referitoare la sechestrul si confiscarea unui film
denigrand intr-un mod injurios religia catolica, Curtea ia in considerare, in temeiul „drep-
turilor semenilor", „dreptul eetAtenilor de a nu fi insultati in sentimentele for religioase"
362 REOIMUL JURIDIC AL DREPtURILOli OMULUI
(Markt Intern Verlag Gmbh contra Germania, 20 noiembrie 1989, A. 165, § 33 ;
Casado-Coca contra Spania, 24 februarie 1994, A. 285, § 50)'. Situatia nu se
schimba in acest ultim domeniu, considerat „complex si fluctuant" , decat dace
discursul litigios nu este until strict comercial, ci se inscrie Intr-o dezbatere de interes
general, referitoare, de exemplu, la sanatatea publics (Hertel contra Elvetia,
25 august 1998, D, 1999, rez. 239, note M.-L. Niboyet).
HotgrArea Stambuck contra Germania (17 octombrie 2002, JCP G, 2003, I, 109, nr. 20,
cron. F. Sudre) pare sa indice o modificare a acestei jurisprudente, care va trebui sa fie
confirmatg (contra, Krone Verlag Gmbh si Co KG (nr. 3) contra Austria, 11 decembrie
2003), considerand cg nici o eircumstantg particularg - cum ar fi o lipsa flagrantO de
principii comune statelor in acest domeniu sau necesitatea de a tine seama de diversitatea
conceptiilor morale - nu justified acordarea unei marje largi de apreciere statelor in materie
de restrictii impuse publicitatii comerciale (totusi, in spetg, se ridica o probleml de interes
medical).
Cu titlu de exemplu, putem observa CA, desi Curtea de casatie extinde protectia oferitg de
articolul 10 si asupra publicitAtii comerciale, ea procedeaz1 la o apreciere foarte sumard a
necesitAtii masurii luate pentru a admite ea protectia sOnatAtii justified interzicerea publicitatii
in favoarea tutunului (Cass. crim., 19 noiembrie 1997, D, 1998, Jur., p. 613, note
J.-C. Galloux ; Cass. crim., 18 martie 2003, JCP G, 2003, IV, 1907).
3) Marja nationals de apreciere este substantiala si in ceea ce priveste restrangerea
libertatii de expresie a functionarilor, judecatorul european manifestand o atentie
sporita fats de „datoriile si responsabilitadle" speciale ale acestora din urma (art. 10, § 2),
mai ales in cazul inaltilor functionari, al caror drept de a critica administratia este
redus (De Diego Nafria contra Spania, 14 martie 2002). Obligatia de rezerva impusa
functionarilor este analizata ca o obligatie de neutralitate politics. Judecatorul european
admite astfel ca statul dispune de „o anumita marja de apreciere" pentru a reglementa
activitatea politica a anumitor categorii de functionari ai administratiei locale, in
scopul de a asigura neutralitatea politica a acesteia din urma (Ahmed si altii contra
Marea Britanie, 2 septembrie 1998) sau chiar a membrilor fortelor armate (Rekvenyi
contra Ungaria, 20 mai 1999, Marea Camera, RTDH, 2000, 107, note J. Callewaert).
Este regretabil cg, in aceastO decizie, Curtea nu ezitO se is in considerare situatia particulars
a fostelor tgri comuniste pentru a ajunge la concluzia cg interdictia preva'zutg. de Constitutia
maghiarA pentru membrii fortelor armate, ai serviciilor de politie si de securitate de a se
implica in „activitati politice" nu constituie o ingerintO disproportionate la adresa libertAtii
de expresie a politistilor, in „contextul istoric precis" al tranzitiei democratice (§ 48).
In termeni mai generali, este vorba despre o obligatie de loialitate politica impusa
functionarilor publici, statul democratic fund indrituit sa asigure respectarea principiilor
confruna, in cele din urma, libertatea de expresie cu libertatea de religie (§ 48 ; a se vedea
observatiile critice ale lui P. Wachsmann, RUDH, 1994, p. 441 ; de asemenea, F. Rigaux,
RTDH, 1995, p. 401). A se compara cu Wingrove (infra), caz in care Curtea nu recurge la
articolul 9.
1. Controlul CDO pare a fi mai strict (nr. 359 si 385/1989, McIntyre si altii contra Canada,
dec. 31 martie 1996, RUDH, 1993, p. 156, § 11 : interzicerea afiselor comerciale exterioare
in alts limbs deck franceza, ceea ce afecteazd cetatenii anglofoni din Quebec).
TYREFIVRILE trARANTATE 305
democratiei si ale statului de drept de care functionarii sai (Vogt contra Germania,
26 septembrie 1995, § 59, GACEDH, nr. 51).
CJCE, referindu-se direct la jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, aplica aceste principii
la situatia functionarilor si agentilor Comunitatilor Europene, relevand ca acestia trebuie
sa vegheze la prezervarea „relatiei de incredere" care ii leagg de institutia comunitara
(CJCE, 6 martie 2001, Connolly contra Comisia europeang, cauza C-274/99, punctul 43,
R7DH, 2002, 385, notg J.-M. Larralde revocarea unui inalt functionar al Comisiei, autor
al unui pamflet virulent la adresa politicii monetare europene).
In schimb, exceptand cazul functionarilor, marja nationals de apreciere se reduce
atunci cand ingerinta statala afecteaza discursul politic. Judecatorul european subliniaza
ca libertatea de expresie este deosebit de pretioasa pentru un ales al poporului
(Castells contra Spania, 23 aprilie 1992, A. 236), pentru tin partid politic si pentru
membrii sai activi (Incal contra Turcia, 9 iunie 1998) sau pentru tin reprezentant
sindical care se exprima in calitate de „actor al vietii politice" (Karkin contra Turcia,
23 septembrie 2003), sanctionand statul atunci cand afirmatiile acestora nu stint de
nature sa incite la folosirea violentei. Cu toate acestea, statul pastreaza „o anumita
marja de apreciere" pentru a restrange, in perioadele electorale sau preelectorale,
libertatea de a comunica informatii alegatorilor, in scopul de a proteja „libera
exprimare a opiniei poporului" in materie electorala (Bowman contra Marea Britanie,
19 februarie 1998, RUDH, 2000, 54, obs. M. Levinet).
4) Statul dispune, de asemenea, de o mare libertate in ceea ce priveste protectia
moralei. Pluralismul interzice, in fapt, impunerea „unei conceptii europene uniforme
asupra moralei", exigentele moralei find variate in timp si in spatiu (Handyside
contra Marea Britanie, 7 decembrie 1976, § 48, GACEDH, nr. 7: sechestrul si
distrugerea unor carti pornografice destinate tinerilor)', in special in materie de
morals sexuala (Muller si altii contra Elvetia, 24 mai 1988, § 36, GACEDH, nr. 50 :
expunere de tablouri obscene si confiscare). Acelasi rationament este valabil pentru
protectia convingerilor religioase impotriva atacurilor blasfemiatoare (Wingrove
contra Marea Britanie, 25 noiembrie 1996, RTDH, 1997, 713, note J.-M. Larralde).
Cu toate acestea, in decizia sa din 29 octombrie 1992 in cauza Open Door si altii
contra Irlanda, Curtea a sanctionat, pentru prima data, o ingerinta la adresa libertatii
de expresie intemeiata pe protectia moralei, abandonandu-si cu aceasta ocazie controlul
restrans obisnuit (A. 246 A : interdictie impusa unor asociatii de a comunica informatii
referitoare la posibilitatile de avort in strainatate ; RFDC, 1993, 216, note F. Sudre ;
R7DH, 1993, 335, note F. Rigaux).
Vizand articolul 10 al CEDO, Consiliul de Stat a considerat ea filmul Baise-moi constituie
„un mesaj pornografic si incitator la violentg, susceptibil de a fi vazut sau perceput de
cgtre minori", justifieand inscrierea acestuia pe lista filmelor X (CE, 30 iunie 2000,
Asociatia Promouvoir, RFDA, 2001, 1311 ; RDP, 2001, 367, cron. C. Guettier).
5) Se pare ca, in prezent, judecatorul european considers o Masud de interdictie
absolute, care impiedica orice acces la informatia litigioasa, ca find o ingerinta
1. A se vedea interpretarea similara de cgtre CDO a articolul 19 al PIDCP, nr. 61/1979,
A/39/40, § 617.
 354 WEGIMUL TURTDYC-Ar OMULUI
disproportionata, atata vreme cat respectiva informatie nu este destinata publicului Iarg
(Open Door, precit., § 73 si 75 ; Corn., Rap. 14 ianuarie 1993, Scherer contra
Elvetia, § 65, supra, nr. 244 ; a contrario, Muller, precit., § 36, Otto-Preminger-Institut,
20 septembrie 1994, precit., caz in care aprecierea „publicitatii" operei litigioase este
extrem de contestabila, § 54). Avand in vedere diversitatea traditiilor culturale religioase
ale statelor parti - Curtea releva astfel ca „nu este posibil sa se discearna, in intreg spatiul
european, 0 conceptie uniforms asupra religiei in societate" (Otto-Preminger-Institut,
precit., § 50) putem totusi sa ne intrebam cat de pertinent este un asemenea demers
care postuleaza, cel putin implicit, o conceptie comuna in domeniul credintelor cu
privire la viata umana.
Sectiunea a VII-a
Libertatile de actiune socials si politica
Liberfatile gandirii iii gasesc o continuare naturals in libertatile de actiune socials
politica, care ii permit omului, fiinta sociald, sa exercite anumite activitati la nivel de grup
in general, sa participe la viata politica si economics a cetatii. Aceste libertati sunt
individuate din perspectiva titularilor tor, dar, spre deosebire de libertatile analizate
anterior, modul for de exercitare este colectiv ; ele sunt libertati de actiune colectiva.
I. Dreptul la libertatea de intrunire si de asociere
214S Enuntarea dreptului. - Conform articolului 20 al DUDO, „orice persoand are
dreptul la libertatea de intrunire si de asociere pasnica". Textele conventionale
moderne (art. 21 si 22 ale PIDCP' ; art. 15 si 16 ale CADO ; art. 11 al CEDO)
proclama, la randul tor, aceasta dubla libertate, fare a o defini insa, asociindu-i
restrictii legale obisnuite, necesare intr-o societate democratica, si restrictii specifice,
referitoare la exercitarea ei de catre membrii fortelor armate ai politiei, precum si,
in cadrul CEDO, ai „administratiei de stat".
Curtea europeana se pronunta in favoarea unei „interpretari stricte" a notiunii de
„administratie de stat", fail a o preciza, prin raportare la un criteriu functional care
pare sA vizeze functionarii de „autoritate" (Vogt contra Germania, 26 septembrie
1995, GACEDH, nr. 51 ; Grande Oriente d'Italia di Palazzo Giustiniani contra Italia,
2 august 2001, JCP G, 2002, I, 105, nr. 17, cron. F. Sudre).
Articolul 5 al CSE nu se opune suprimarii integrate a libertatii sindicale a membrilor
fortelor armate (CEDS, nr. 2/1999, dec. 4 decembrie 2000, Federatia europeana a personalului
din serviciile publice contra Franca; in acelasi sens, nr. 3/1999 (Grecia), nr. 4/1999
(Italia) si nr. 5/1999 (Portugalia), aceeasi zi).
256 Libertatea de intrunire. - 1) Dreptul la libertatea de intrunire pasnica, care se
traduce prin formarea de grupuri temporare (reuniune, manifestatie), permite schimbul
1. Pentru un exemplu de violare a articolului 21 al PIDCP, CDO, nr. 412/1990, Auli Kivenmaa
contra Finlanda, dec. 31 martie 1994, A/49/40, vol. II, p. 92.
151M7171:= GATANTATE • 365
de idei manifestarea colectivd a activitatii politice. Conventia nu vizeaza decat
libertatea de „intrunire papier , aceasta notiune excluzand „o manifestare ai Carel
organizatori participanti sunt animati de intentii violente" (Stankov Organizatia
Macedoneana Unita Ilinden contra Bulgaria, 2 octombrie 2001, § 77, JCP G, 2002, I,
105, nr. 18, cron. F. Sudre). Astfel inteleasa, libertatea de intrunire vizeaza reuniunile
private de genul celor de pe drumurile publice, acestea din urma putand fi supuse
unui regim de autorizare (Corn, dec. 10 octombrie 1979, Rassemblement jurassien
contra Elvetia, D. et R., 17, p. 93). Tot o intrunire pasnica, protejata de prevederile
articolului 11, este si ocuparea unui Ideas de cult de care un grup de strain aflati in
situatie ilegala, cu conditia ca aceasta intrunire sa nu tulbure exercitarea cultului de
catre credinciosi (Cisse contra Franta, 9 aprilie 2002, JCP G, 2002, I, 157, nr. 18,
cron. F. Sudre : asa-numita cauza. a „strainilor fare acte din biserica Saint-Bernard").
2) Judecatorul european a construit un regim extrem de protector al libertatii de
intrunire, „element esential" al vietii politice sociale a unei sari (Com. , Cauza
greaca, Ann., 1968, vol. XI).
a) In primul rand, „locul eminent" al libertatii de intrunire pasnica stransa
legatura dintre aceasta libertatea de expresie (a se vedea Vogt, 26 septembrie 1995,
precis.)' determine Curtea sa face o apreciere extrem de riguroasa a „necesitatii"
restrictiilor aduse respectivei libertati. Considerand ea „esenta democratiei rezida in
capacitatea acesteia de a rezolva problemele prin dezbatere publics", Curtea face
afirmatia potrivit careia contestarea politica, prin mijloace pasnice, a ordinii in vigoare
trebuie sä se poata exprima prin exercitarea dreptului la intrunire. In consecinta,
numai un risc real si previzibil de actiune violenta, de incitare la violenta sau de
respingere a principiilor democratice din partea asociatiei avute in vedere poate justifica
interzicerea intrunirilor acesteia (Stankov precit.). Pe de alts parte, libertatea
de a participa la o manifestatie autorizata nu poate fi supuse vreunei limitari doar
pentru ca in timpul manifestatiei se produc violente, cu conditia ca individul sa nu
comity el insusi vreun un act blamabil (Ezelin contra Franta, 26 aprilie 1991, § 51 si
urm. , GACEDH, nr. 52: sanctiune disciplinary aplicata unui avocat pentru ca a
participat la o manifestatie publics de protest impotriva unor decizii judecatoresti).
Cu toate acestea, judecatorul european recunoaste uneori statului o importanta putere de
apreciere, care pare sä lase in umbra controlul de proportionalitate pe care acesta se
presupune ca it exercita. Astfel, in cauza Cisse (precit.), Curtea considers ca evacuarea
bisericii de catre fortele de ordine nu constituie o atingere excesiva adusa libertatii de
intrunire a reclamantei.
b) In al doilea rand, „o libertate reala si efectiva de intrunire pasnica nu este
compatibila cu o simple obligatie de neingerinta din partea statului" ; acestuia ii
incumba o obligatie pozitiva de a asigura desfasurarea pasnica a unei manifestatii
licite „Intr-o democratie, dreptul de a contramanifesta nu poate merge pans la a
paraliza exercitarea efectiva a dreptului de a manifesta" (Plattform „Arzte fur das
1. Consiliul constitutional evidentiaza, la randul lui, aceasta legatura in decizia 94-352 DC
(18 ianuarie 1995, supra, nr. 161), desemnand libertatea de manifestare ca fiind „dreptul
la exprimarea colectiva a ideilor opiniilor", drept pe care it include printre „libertatile
publice garantate constitutional" (cons. 16).
366 REGIMUL JURIDIC AL bICEI5TURILOR
Leben" contra Austria, 21 iunie 1988, A. 139, § 32, JDI, 1989, 824, obs. P. Tavernier).
In acest scop, statele dispun de o mare putere de apreciere, obligatia care le revine in
virtutea articolului 11 find o simply obligatie referitoare la mijloc, si nu la rezultat
(§ 34). Curtea transpune in domeniul libertatii de intrunire rationamentul pe care 1-a
urmat in privinta vietii private si de familie (supra, nr. 224). Conventia este aplicabila
in raporturile dintre particulari, jar statul trebuie sa asigure protectia libertatii
de intrunire pasnica impotriva ingerintelor din partea particularilor : articolul 11
„reclama uneori masuri pozitive, la nevoie si in cadrul relatiilor interindividuale"
(§ 32).
c) Libertatea de circulatie libertatea de intrunire se aflA, de asemenea, intr-o
stransa legatura, obstacolele ridicate in calea celei dintai putand sa antreneze o
violare a celei din urma (Djavit contra Turcia, 20 februarie 2003, supra, nr. 202).
251 Libertatea de asociere. - 1) Libertatea de asociere presupune constituirea de
grupuri permanente. In preocuparea sa de a asigura efectivitatea dreptului garantat de
articolul 11, Curtea europeanA afirmA ca notiunea de asociere are o „semnificatie
autonomy" trebuie evitat ca statele sa comity o „frauda la Conventie", calificand
dupa bunul for plat o asociere ca find „publics" sau „para-administrative" pentru a
o exclude din domeniul de aplicare al articolului 11 ; judecAtorul european poate
astfel sA califice drept „asocieri" in sensul articolului 11 asociatiile comunale de
vanatoare autorizate, create prin legea „Verdeille" din 10 iulie 1964 (Chassagnou
contra Franta, 29 aprilie 1999, GACEDH, nr. 59).
Judecatorul national nu ignore aceasta „autonomie" a notiunii de asociere ; astfel, conform
aprecierii Curtii de casatie, Consiliul interprofesional al vinurilor de Anjou si de Saumur,
persoanA juridica de drept privat, nu dispune, in ceea ce priveste misiunea, componenta si
functionarea sa, „de latitudinea care sd-i permitl sa fie considerat o asociere in sensul
articolului 11 al CEDO" (Cass. 1" civ., 9 martie 2004, Gueffier contra Consiliul interpro-
fesional al vinurilor de Anjou si de Saumur, JCP G, 2004, IV, 1902).
Aplicabil si relatiilor interindividuale (Young, James si Webster contra Marea
Britanie, 13 august 1981, A. 44, supra, nr. 167 ; Gustafsson contra Suedia, 25 aprilie
1996, GACEDH, nr. 54; Chassagnou, precit.), articolul 11 garanteaza nu numai
dreptul de a adera la o asociatie, dar si pe acela de a nu adera. Recunoscut mai intai
in domeniul libertatii sindicale (infra, nr. 252), acest drept de asociere negativ a fost
consacrat de o maniera generals prin decizia Chassagnou contra Franta (precit.), in
care Curtea condamna sistemul de aderare din oficiu la o asociatie instituit prin legea
Verdeille (infra, nr. 263).
Legea Verdeille impune proprietarilor de terenuri cu o suprafata inferioarA unei anumite
limite (de regula, 20 ha) obligatia de a deveni membri ai ACCA constituite in comuna for
si de a participa la aceasta cu fondurile for in vederea creArii unui teritoriu de vanatoare la
scars comunalA. Dupe ce constatA a „dreptul" la vanatoare nu face parte din cele
recunoscute de Conventie 5i aminteste a, dacA restrangerea unui drept nu are ca scop
protejarea drepturilor sj libertatilor garantate de Conventie, „numai niste imperative
indiscutabile sunt susceptibile de a justifica o ingerintA in exercitarea unui drept garantat"
(§ 113), Curtea considers ca „faptul de a constrange prin lege un individ la o adeziune
profund contrail propriilor sale convingeri si de a-1 obliga, ca urmare a acestei adeziuni,
—DREPTURILE KIARANTATE 3O7
sa aduca drept aport terenul al carui proprietar este pentru ca asociatia in cauza sa realizeze
niste objective pe care el le dezaprobl" se dovedeste disproportionat in raport cu scopul
constituie o violare a articolului 11 (§ 117). AceastA decizie a provocat reforma
legii Verdeille prin legea din 26 iulie 2000, care recunoaste, cu anumite conditii, proprietarilor
de terenuri cuprinse in perimetrul unei ACCA un drept de obiectie de con§tiinta „cinegetica"
(dec. 2000-434 DC, 20 iulie 2000, Legea vanatorii, RFDC, 2000, 833, not D. Ribes).
Curtea de casatie francezia face o aplicare indrazneata a dreptului de asociere negativ.
Ea considers astfel ca, in virtutea articolului 11 al CEDO si a articolului 4 al legii din
1 iulie 1901, „o clauza dintr-un contract comercial prin care se impune arendasului sa
adere la o asociatie de comercianti si sa-si mentina adeziunea pe toata durata contractului
este lovitA de nulitate absolute" (Cass. civ. 3e, EURL Arlatex, 12 iunie 2003, JCP G,
2003, II, 10190, note F. Auque ; RID civ., 2003, 771, obs. J. Raynard).
2) Libertatea de asociere actioneaza in primul rand in cazul partidelor politice, in
legAturA cu care Curtea europeana precizeaza ca jsj aduc o contributie „de neinlocuit"
la dezbaterea politica si „esentiala" pentru buna functionare a democratiei (Partidul
Comunist Unit din Turcia contra Turcia, 30 ianuarie 1998, GACEDH, nr. 53). Libertatea
de asociere trebuie inteleasa in speta nu numai ca dreptul de a fonda un partid politic,
dar si ea dreptul acestuia de „a-si conduce liber activitatile politice" (ibidem, § 33),
deoarece, in caz contrar, libertatea de asociere ar fi private de efectivitate si s-ar
dovedi iluzorie. Caracteristica unei societati democratice prin faptul ca garanteazA
pluralismul, libertatea de asociere a partidelor politice beneficiaza de o protectie
specials, statele dispunand doar de o marja redusa de apreciere cu privire la nece-
sitatea restrangerii dreptului garantat de articolul 11. Astfel, o masura atat de radicals
ca dizolvarea definitive a unui partid politic, avand ca unit motiv programul acestuia
si inainte chiar ca el sa jai fi putut incepe activitatea, constituie, dat find caracterul
sau disproportionat, ,o violare a articolului 11 (ibidem ; Yasar, Karatas, Aksoy si
Partidul Muncitoresc al Poporului contra Turcia, 9 aprilie 2002).
Curtea europeana, prin decizia Marii Camere din 13 februarie 2003 in cauza
Refah Partisi (Partidul Prosperitatii) altii contra Turcia (confirmand hotararea
Camerei din 31 iulie 2001 ; supra, nr. 115), precizeaza limitele in care partidele
politice pot efectua activitati care sa beneficieze de protectia Conventiei : mijloacele
utilizate trebuie sa fie legate si democratice (ceea ce exclude recurgerea la violenta) ;
proiectul politic trebuie sa respecte regulile democratiei sa nu vizeze distrugerea
acesteia si incalcarea drepturilor sj libertatilor recunoscute de ea (cum sunt libertatea
de gandire, de constiinta si a religiei sau principiul nediscriminarii). In consecinta,
un stat parte poate, prin dizolvarea unui partid politic, sa impiedice in mod rezonabil
realizarea unui proiect politic - de exemplu, instaurarea legii islamice in Turcia -
incompatibil cu valorile democratice care stau la baza Conventiei (supra, nr. 115).
Teoria „obligatiilor pozitive", care implica in special protejarea de catre stat a
drepturilor garantate impotriva atingerilor comise de terti (supra, nr. 165 sj urm.),
este mobilizata intr-o maniera novatoare, int:meat Curtea considers ca un stat contractant
poate impune partidelor politice „datoria de a respecta sj apara drepturile si libertatile
garantate de Conventie, precum si obligatia de a nu propune un program politic in
contradiclie cu principiile fundamentale ale democratiei" (§ 103).
3) De libertatea de asociere beneficiaza sj alte organizatii, in afara de partidele
politice. Dreptul cetatenilor de a infiinta o asociatie in scopul de a actiona colectiv
 REGIMMATTRIIM'AL-61 OMULui
intr-un domeniu de interes pentru ei este, in opinia judecAtorului european, „un
element inerent" dreptului garantat de articolul 11, revelator pentru „starea democratiei"
din lara in cauza sub aspectul regulilor acesteia si al aplicArii lor. Prin urmare, doar
niste motive „imperative si convingAtoare" pot justifica refuzul de a inregistra o
asociatie, un asemenea refuz trebuind sA nu aduca atingere substantei insesi a libertAtii
de asociere (Sidiropoulos et al. contra Grecia, 10 iulie 1998: asociatie destinatA
promovarii „civilizatiei macedonene"). Libertatea de asociere este recunoscuta astfel
membrilor minoriatilor nationale si etnice, in scopul de a permite „exprimarea si
promovarea identiratii unei minoritati" si, in consecintd, apArarea drepturilor acesteia
(Gorzelik et al. contra Polonia, 17 februarie 2004, § 93, JCP G, 2004, I,
161, nr. 13,
cron. F. Sudre ; supra, nr. 65). JudecAtorul european a aplicat prevederile articolului
11 in cazul lojilor masonice (NF contra Italia, 2 august 2001, RTD civ., 2001, 984,
obs. J.-P. Marguenaud ; Maestri contra Italia, 17 februarie 2004, Marea Camera).
Astfel, obligatia impusA candidatilor Ia o functie publicA regionalA de a-si declara
neapartenenta la francmasonerie constituie o violare a articolului 11, prin faptul ca
Linde sa descurajeze indivizii sa isi exercite dreptul de asociere (Grande Oriente
d'Italia di Palazzo Giustiniani contra Italia, 2 august 2001, JCP G, 2002, I, 105,
nr. 17, cron. F. Sudre). Or, pentru judecatorul european, „libertatea de asociere
dobandeste o asemenea important% incat nu poate fi supusa nici unei limitari, nici
macar pentru o persoang candidata la o functie publicA, in masura in care respectiva
persoanA nu comite ea insasi, in virtutea apartenentei sale la o asociatie, nici un act
condamnabil" (§ 26).
2= Libertatea sindicalA. - Libertatea de asociere este pe de alts parte legata,
intr-o conceptie moderns, de libertatea sindicalA orice persoanA are dreptul de a
constitui sindicate si de a adera la ele pentru
proteja interesele. Drept ambivalent,
enuntat pentru prima data in cadrul OIM (Carta constitutive si Conventia nr. 87 din
9 iulie 1948 referitoare la libertatea sindicalA si la protectia dreptului sindical, Natiunile
Unite, Rec. des Traites, vol. 68, p. 17) si formulat atat de texte cu caracter general
(art. 23, § 4 al DUDO ; art. 12 al CDFUE), cat $i de texte referitoare Ia drepturile
civile si politice (art. 11 al CEDO ; art. 22, § 1 al Pactului) sau la drepturile
economice si sociale (art. 8 al PIDESC ; art. 5 al CSE), libertatea sindicalA realizeazA
interpenetrarea dintre drepturile considerate ca find civile si politice si asa-numitele
drepturi economice $i sociale, permitand democratiei sA se exercite in relatiile de
munca. Curtea europeana a drepturilor omului a fost determinate sa analizeze dreptul
la libertatea de intrunire $i asociere mai ales sub aspectul libertatii sindicale.
1) Dreptul de a adera la un sindicat. Articolul 11 garanteazA dreptul de a fonda un
sindicat, „care cuprinde dreptul sindicatelor de a-si stabili propriile regulamente $i de
a-si administra propriile afaceri" (Corn., dec. 7 mai 1990, Johansson contra Suedia,
D. et R., 65, p. 202), precum $i dreptul de a adera la un sindicat. Cu privire la acest
ultim aspect, Curtea, evitand examinarea practicilor sindicale specifice (Young, James
$i Webster contra Marea Britanie, 13 august 1981, A. 44 : practica britanica denumitA
closed shop) si situandu-se pe terenul mai general al libertatii de asociere, a refuzat
la inceput sa consacre fare echivoc libertatea „negative" de a nu adera la un sindicat,
in vreme ce Declaratia universals dispunea ca „Nici o persoand nu poate fi obligata
sa face parte dintr-o asociatie" (art. 20, § 2 ; a se vedea $i art. 10, § 2 al Cartei
6AkAirsifATE 369
africane din 1981). Cu toate acestea, Curtea a stabilit conditii foarte stricte pentru
practica de closed shop (acordul dintre un angajator sau o grupare de angajatori si
until sau mai multe sindicate determinate ca o conditie de angajare) : aceasta
practica trebuie sa nu impuna o constrangere insuportabila pentru individ (in speta,
amenintarea cu concedierea), sa pdstreze o veritabilA libertate de alegere a sindicatului
si sa respecte libertatea de gandire, de constiinta si de religie, fArA de care libertatea
de asociere ar fi atinsA in „insasi substanta sa" (§ 55-57 ; de asemenea : Sibson
contra Marea Britanie, 20 aprilie 1993, A. 258 A). Ulterior, sprijinindu-se pe
convergenta dintre sistemele de drept interne si dreptul international si european
(CSE, Carta comunitarA a drepturilor sociale fundamentale), Curtea a recunoscut in
termeni clari ca „articolul 11 consacra un drept de asociere negativ", fare a decide
totusi dacA acest drept este inclus in respectivul articol „la egalitate cu dreptul
pozitiv" (Sigurdur A. Sirgurjonsson contra Islanda, 30 iunie 1993, A. 264, § 36, D,
1994, jur., 181, note J.-P. Marguenaud), si aplicA, in materie, teoria „obligatiilor
pozitive". Statul are obligatia de a adopta „Masuri rezonabile si adecvate in scopul de
a asigura respectarea efectiva a dreptului indivizilor la libertatea de a nu se inscrie
intr-un sindicat" (Gustafsson contra Suedia, 25 aprilie 1996, § 45, GACEDH,
nr. 54). Mai mult, prin decizia sa din 29 aprilie 1999 in cauza Chassagnou contra
Franta (precit., nr. 251), Curtea realizeaza o aliniere a regimului dreptului de asociere
negativ cu cel al dreptului de asociere pozitiv - este adevarat insa ca in afara
domeniului libertatii sindicale.
CEDS considerA, de asemenea, ca clauzele care instituie monopolul sindical la angajare,
inscrise in anumite conventii colective, „restrang libera alegere a lucrAtorilor de a adera
sau nu la unul sau la altul dintre sindicatele existente on de a constitui organizatii sindicale
diferite" si ating „insasi esenta" libertatii sindicale (art. 5 CSE ; red. nr. 12/2002, dec.
15 mai 2003, Confederatia intreprinderilor suedeze contra Suedia).
2) Confinutul libertalii sindicale. Judecatorul european, dupA ce a dat dovadA de
mare prudenta in aceasta materie, contrastand cu indrazneala manifestata in alte
domenii mai „clasice" in care s-a stfacluit sA dea efect util dispozitiilor con-
ventionale, s-a angajat pe calea unei largiri progresive a continutului libertatii
sindicale.
a) Chiar dace si-a afirmat, cu ocazia a patru cauze sindicale (Sindicatul national
al politiei belgiene contra Belgia, 27 octombrie 1975, A. 19 ; Schmidt si Dahlstrom
contra Suedia, 6 februarie 1976, A. 21 ; Sindicatul suedez al mecanicilor de locomotive
contra Suedia, 6 februarie 1976, A. 20, JDI, 1978, 685, note P. Rolland; Young,
James si Webster contra Marea Britanie, 13 august 1981, A. 44, JDI, 1982, 220, note
P. Rolland), vointa de a aplica CEDO in domeniul relatiilor de munca, indiferent ca era
vorba de raporturi de munca intre stat si agentii sai - functionari sau nu (cauza a doua
si a treia) - sau de raporturi de munca strict private, prin intermediul unui control
exercitat asupra legislatiilor nationale referitoare la libertatea sindicala (cauza a patra),
judecatorul european a acordat libertatii sindicale, Inca de la inceput, un rol secundar.
Intr-adevar, Curtea europeanA consider% ca libertatea sindicalA este un drept derivat
din libertatea de asociere si refuza sa recunoasca specificitatea dreptului sindical.
Articolul 11 consacrd dreptul sindical, dar nu stabileste modalitatile sale de exercitare
si „nu garanteaza sindicatelor, nici membrilor acestora un tratament precis din partea
 ll7IC7CL, DREPTURILOR OMITLIT
statului" (prima cauza, § 38). in opinia Curtii, nu este cazul sa se recunoascA niste
„elemente necesar inerente dreptului sindical", cu atat mai mult cu cat dispozitiile
pertinente ale Cartei Sociale Europene (art. 5 si 6) sunt adesea vagi si generale.
Curtea exclude instituirea, prin articolul 11, a unui drept la consultarea sindicalA
(prima cauza), a unui drept Ia negociere la incheierea de conventii colective de
muncA (cauzele a doua si a treia), a unui drept la beneficierea de retroactivitatea
avantajelor decurgand dintr-o conventie colectiva (cauza a doua) sau a unui drept la
greva (cauza a doua), pe care nu le considers indispensabile pentru exercitarea
efectiva a libertatii sindicale. Dreptul la greva, recunoscut pentru prima data pe plan
international prin Carta SocialA Europeand din 18 octombrie 1961 in cadrul general
al dreptului lanegociere colectiva (art. 6; de asemenea, CDFUE, art. 28), trebuie sa
se exercite in conformitate cu reglementarile statului, care ii poate limita exercitarea
(cauza a doua ; art. 8, § 1 al PIDESC recunoaste la randul lui dreptul la grevA, care
trebuie sa fie „exercitat conform legilor fiecarei
Trebuie sa subliniem aici interpretarea convergenta a Comitetului Drepturilor Omului,
care apreciaza ca „dreptul la greva nu poate fi considerat un element implicit al dreptu-
lui de a forma sindicate si de a se afilia Ia sindicate" (nr. 118/1982, J. D . B. contra Canada,
dec. 18 iulie 1986, Selection..., p. 36).
Cu toate acestea, este evident ca libertatii sindicale trebuie sa-i fie garantata o
anumitA activitate minimala pentru ca ea sa fie utila in mod concret. Statul parte la
CEDO are o obligatie referitoare la rezultat singurul lucru pe care it pretinde
Conventia in materie de libertate sindicala este ca „legislatia nationala sA le permits
sindicatelor... sa lupte pentru apararea intereselor membrilor for " (prima cauza,
§ 39) ; in acest scop, sindicatul are „dreptul de a fi ascultat" (prima si a treia cauza)
si de a-si face cunoscute revendicarile. Pe de alts parte, absenta unui tratament precis
garantat nu inseamna absenta unui control al tratamentului acordat. Statul are libertatea
de a alege mijloacele necesare pentru asigurarea libertatii sindicale, dar modalita'tile de
exercitare a dreptului sindical rennute (proceduri de consultare, in prima cauza; dreptul
la negociere colectiva dreptul la greva, in a doua mild) trebuie sA respecte obligatia
de nediscriminare enuntata de articolul 14 al Conventiei (supra, nr. 184 si urm.). Pe
scurt, articolul 11 nu garanteaza expres decat dreptul de a fonda un sindicat dreptul
de a adera la un sindicat la libera alegere a persoanei care adera (Schmidt si
Dahlstrom, precit., § 36).
b) Extinderea libertatii sindicale vizeaza, inainte de toate, dreptul la negociere
colectiva. Procedand la extinderea obligatiilor pozitive astfel incat sa cuprinda
domeniul libertatii sindicale, judecatorul european, prin hotararea sa din 2 iulie 2002
in cauza Wilson si altii contra Marea Britanie (JCP G, 2003, I, 109, nr. 21, cron.
F. Sudre), impune statului obligatia de a „veghea ca membrii unui sindicat sA poata
recurge in mod liber la el, pentru ca acesta sa-i reprezinte sa incerce sa
reglementeze relatiile dintre ei si angajatorii tor" (§ 46). Dreptul britanic incalcA
aceasta obligatie, deoarece permite angajatorilor sa recurga la stimulente financiare
pentru a determina salariatii sa „renunte la o libertate care reprezinta un aspect
esential al apartenentei la un sindicat" (§ 47-48). Judecatorul european admite astfel
in mod necesar, dar implicit, ca dreptul la negociere colectiva este inerent libertatii
sindicale.
KErrEITUTIE l.MVEITLITATTS
O astfel de concluzie se intrevedea deja din decizia Gustafsson (25 aprilie 1996, precit.),
in care Curtea a apreciat ca masurile de retorsiune sindicala (boicotarea blocada unui
restaurant) luate impotriva reclamantului pentru ca refuzase sA subscrie la o conventie
colectiva in domeniul administrarii restaurantelor au adus atingere libertatii sindicale.
in ceea ce priveste dreptul la greva, a fost adoptat un demers similar. Desi aminteste
ca articolul 11 nu garanteaza in mod expres dreptul la greva, Curtea europeana a
inclus totusi dreptul de a face greva in cadrul libertatii sindicale. Considerand ca
greva este unul din mijloacele la care recurg sindicatele pentru a proteja interesele
profesionale ale celor care adera la ele, judecatorul european analizeaza o interdictie
de a face greva ca find o ingerinta in exercitarea drepturilor garantate de articolul 11
(dec. 10 ianuarie 2002, UNISON contra Marea Britanie, nr. 53574/99, D, 2003, 939,
nota J.-P. Marguenaud si J. Mouly ; dec. 27 iunie 2002, Federation of Offshore
Worker's Trade Unions si altii contra Suedia, nr. 38190/97).
II. Dreptul Ia alegeri libere
253 Semnificatia dreptului la alegeri libere. - Instrumentele universale (art. 21
DUDO, art. 25 PIDCP) regionale (art. 23 CADO, art. 13 Carta africana) enunta in
termeni similari drepturile cetAteanului, care se organizeaza intr-un triptic constituind
fundamentul legitimitatii si al legalitatii puterii politice dreptul de a lua parte la
conducerea treburilor publice, direct sau prin reprezentanti liber alesi ; dreptul de vot
si dreptul de a fi ales in cadrul unor alegeri libere cu sufragiu universal ; dreptul de
a avea acces egal la functiile publice din propria tarn. Potrivit CDO, aceste drepturi
sunt strans legate de libertatea de expresie si de libertatea partidelor politice ele
„Inglobeaza libertatea de a desfasura activitati politice individual sau in cadrul unor
partide politice, libertatea de a dezbate treburile publice, precum si aceea de a critica
guvernul si de a publica documente cu continut politic" (CDO, dec. 12 iulie 1996,
Adimayo M. Aduayom, § 7. 5, precit., nr. 158; a se vedea obs. gen. nr. 25 cu
privire la articolul 25, din 12 iulie 1996, A/51/40, vol. I, 1997, 99).
Conform CDO, dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice nu semnifica faptul
ca orice cetatean sau orice grup poate sa isi stabileascl propriile modalitAti de participare ;
aceasta sarcina revine sistemului juridic si constitutional al statelor pArti (nr. 205/1986,
societatea tribala micmaque contra Canada, dec. 4 noiembrie 1991, A/47/40, p. 203, § 5. 4-6).
Comitetul a adoptat, la data de 12 iulie 1996, o observatie generala cu privire la articolul
25 (CCPR/C/21/Rev 1/Add.7). Principiul accesului egal la functiile publice implica absenta
discriminarii bazate pe opinii politice sau pe exprimarea opiniilor politice si „se apnea
a fortiori persoanelor care detin o funclie publicA" (CDO, dec. 12 iulie 1996, Adimayo M.
Aduayom, precit., nr. 158). Pentru exemple de violare a articolului 25 al Pactului, a se
vedea CDO: nr. 138/1983, Mpandanjila contra Zair, dec. 26 martie 1986, (Selection...,
p. 172, interdictie impusa unor parlamentari de a ocupa functii oficiale timp de cinci ani),
nr. 314/1988, Chiiko Bwalya contra Zair (A/48/40, 1993, vol. I, § 822, interdictie de a
solicita un mandat parlamentar), nr. 906/2000, Chira Vargas contra Peru, dec. 22 iulie
2002 (A/57/40, vol. II, 217, revocarea membrilor politiei nationale). Dreptul de acces la
funcliile publice nu este garantat de Conventie (Vogt contra Germania, 26 septembrie
1995, GACEDH, nr. 51, supra, nr. 243).
 J7Z "ttEllINI L71 EIRIDIUWE DREPTURTEDR OMULtn
Conventia europeana este singura care nu participA la aceasta proclamare. „Clauza
politica" din articolul 3 al Protocolului aditional nr. 1 enuntA, intr-o formulare
restrictive, obligatia statelor parti de a organiza alegeri legislative libere. Curtea
europeand, in prima hotArare data cu privire la articolul 3 al Protocolului nr. 1 - in
cauza Mathieu-Mohin si Clerfayt contra Belgia, din 2 martie 1987 (GACEDH, nr. 55,
confirmata de hotArarea in cauza Gitonas altii contra Grecia, 1 iulie 1997, RFDA, 1998,
1007, nota M. Levinet) -, a largit sensibil, ulterior Comisiei, sfera de cuprindere a
acestei clauze. Este subliniatA „importanta capitalA" a dreptului la alegeri libere :
este vorba de un „principiu caracteristic" pentru un regim cu adevarat democratic,
esential atat pentru constituirea statelor, cat si pentru garantarea drepturilor
libertkilor individuale (§ 47). Articolul 3 reprezintA o clauzA normative de aceeasi
nature ca si celelalte clauze conventionale, care dä nastere in mod direct unor
drepturi libertki individuale - fapt atestat si de deciziile Consiliului constitutional
francez, date in cadrul contenciosului electoral (21 octombrie 1988, Val-d'Oise, si
8 noiembrie 1988, Seine-Saint-Denis, Rec., pp. 183 si 196, note P. Wachsmann,
AJDA, 1989, p. 129) - si, ca urmare, este supusa mecanismului dreptului la recurs
individual. „Coloratia sa interstatalA" („Inaltele Parti Contractante se angajeaza")
pune accentul pe obligatia primordiala a statelor „de a adopta mAsuri pozitive pentru
a .organiza» alegeri democratice" (§ 48-50). Dona categorii de drepturi, de naturA
diferitd, sunt astfel garantate de dreptul european al drepturilor omului.
254 Un drept „institutional" la organizarea de alegeri libere. - Articolul 3 le
garanteazA cetatenilor dreptul la organizarea de catre autoritatile publice a unui
anumit tip de alegeri. AceastA „garantie institutionala" (Corn., dec. 18 septembrie 1961,
X contra Belgia, Ann., 4, p. 339) nu este valabila deck pentru alegerea „corpului
legislativ". Aceasta expresie trebuie sA fie interpretatA in functie de structura constitutionalA
a statului in cauza si, ca atare, nu se limiteazd in mod necesar la Parlamentul
national : astfel, intr-un regim federal, garantia se aplicA ambelor niveluri legislative
(Consiliile regionale belgiene in hotArarea deja citata, § 53). Pe cale de consecinta,
articolul 3 nu vizeazA organele fare caracter legislativ (spre exemplu, seful statului,
Corn., dec. 14 decembrie 1989, Habsburg-Lothringen, D. et R., 64, p. 210) si nu
garanteazA nici un drept general la consultare populara sau vreun drept la referendum
(Com., dec. 10 iulie 1975, X contra RFG, si dec. 3 octombrie 1975, X contra Marea
Britanie, D. et R., 3, pp. 98 si 165). Respectarea acestei garantii presupune deci, in
primul rand, organizarea de alegeri existenta unui corp legislativ : in Cauza greacA
(supra, nr. 174), Comisia a considerat ca disparitia alegerilor legislative si absenta
Parlamentului violeaza aceasta obligatie atunci cand dobandesc un caracter durabil
(Rap. 5 noiembrie 1969, Ann., 12, p. 180).
Printr-o indrazneata interpretare evolutivA, luand in considerare „schimbarile
structurale" de naturA constitutionala sau parlamentara rezultate din tratatele comunitare,
Curtea europeanA largeste sensibil domeniul de aplicare al articolului 3 din Protocolul 1,
considerand ca aceasta dispozitie nu vizeaza numai alegerile pentru adunArile legislative
nationale sau locale, ci se aplica organelor reprezentative supranationale (Matthews
contra Marea Britanie, 18 februarie 1999, GACEDH, nr. 60). Spre deosebire de
Comisie (Com., dec. 9 decembrie 1987, Tete contra Franta, si dec. 10 martie 1988,
Fournier contra Franta, D. et R., 54, pp. 52 si 55, p. 130), Curtea, avand in vedere
DREPTURILE GARANTATE 373
rolul pe care Parlamentul european jl joaca in procesul legislativ comunitar si in
cadrul eontrolului democratic al sistemului comunitar, it calificA - in mod discutabil,
in opinia noastra - drept „corp legislativ" si considera ca articolul 3 al Protocolului
nr. 1 este aplicabil in cazul alegerilor europene.
Cat priveste modalitatile alegerilor legislative, Curtea europeana, luand in consi-
derare diversitatea sistemelor politice nationale, recunoaste statelor, intr-o maniera
realists, o large marja de apreciere in acest domeniu (Mathieu-Mohin Clerfayt,
2 martie 1987, precit., § 54). Conventia nu impune deci statelor obligatia de a adopta
un anumit sistem electoral, cum ar fi scrutinul proportional sau scrutinul majoritar, ci
accepts varietatea sistemelor electorale europene : articolul 3 nu garanteaza o repre-
zentare juste (nici un sistem nu poate evita fenomenul „voturilor pierdute", § 54). Curtea
europeana verifica totusi conformitatea legilor electorale nationale cu Conventia : sistemul
electoral ales trebuie sa respecte conditiile de procedure din articolul 3, care prevede
„alegeri libere" ce se desfasoara prin „vot secret" si la „intervale rezonabile". In
conformitate cu finalitatea acestui drept „institutional", trebuie sa fie asigurata „libera
exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ", ceea ce
implica, in conceptia democratiei pluraliste, libertatea de candidaturA si, prin urmare,
libertatea partidelor politice (disparitia partidelor politice este contrary articolului 3,
Cauza greaca, precit., p. 179 ; supra, nr. 251), precum §j libertatea alegerii electorale
intre cel putin doua candidaturi.
CDO considera, spre exemplu, ca delimitarea circumscriptiilor electorate astfel 'Meat sa
existe diferente importante intre numarul de locuitori sau de alegAtori inscrisi pentru un
mandat, in pofida unei legi electorate care pretinde ca numarul de mandate sA fie proportional
cu numarul de locuitori, aduce atingere egalitatii drepturilor electorate garantate de articolul
25 (nr. 923/2000, Matyus contra Slovacia, dec. 22 iulie 2002, A/57/40, vol. II, 245, § 9. 2).
Dispozitiile articolului 1 al Pactului (dreptul popoarelor de a dispune de ele insesi) pot fi luate
in considerare in interpretarea articolului 25 (astfel, criteriile de definire a corpului electoral
neo-caledonian chemat sA participe la alegerile teritoriale nu sunt contrare articolului 25 ;
nr. 932/2000, Gillot si altii contra Franta, dec. 15 iulie 2002, supra, nr. 68 si 184).
255 Drepturi civice. - Chiar dace sufragiul universal este absent din textul articolului 3,
Comisia (dec. 6 octombrie 1967, X contra RFG, Ann., vol. 10, p. 339) ulterior,
Curtea au considerat ca dreptul de a organiza alegeri libere implica recunoasterea
sufragiului universal. Pe cale de consecinta, in cadrul articolului 3 sunt recunoscute
particularilor anumite drepturi subjective de participare : dreptul de vot si dreptul de a
candida la alegerile legislative (Mathieu-Mohin 5i Clerfayt, 2 martie 1987, precit., § 51).
1) „Descoperind" aceste drepturi, Curtea le stabileste regimul juridic (se stie, pe
de alts parte, ca aceste drepturi civice nu sunt drepturi „cu caracter civil" in sensul
articolului 6 al CEDO, supra, nr. 207). Drepturile civice nu sunt drepturi absolute
(sau intangibile) si pot face obiectul unor „limitari implicite" sub aspectul modalitatilor
for de exercitare (§ 52). Statele dispun de o large marja de apreciere pentru a
reglementa dreptul de vot dreptul de a fi ales si pentru a le asocja conditiile
limitarile obisnuite, referitoare la nationalitate, varsta, resedinta sau la situatia penala
(de exemplu, Corn., dec. 21 mai 1997, E. Luksch contra Germania, D. et R., 88 A, 175).
a) Curtea controleaza conformitatea restrictiilor impuse drepturilor civice cu
Conventia. Desi nu sunt prevazute in mod expres de text, aceste restrictii trebuie sa
374 -REGIMUL JU12YISTC AL BREM= 0141JLU1
se supund acelorasi criterii ca ingerintele autorizate prin clauza de ordine publics
a Conventiei mai ales, trebuie sa fie necesare intr-o „societate democratica" ;
totusi, absenta unei enumerari exhaustive a „scopurilor legitime" lass statelor o mai
mare libertate in acest domeniu (Zdanoka contra Letonia, 17 iunie 2004, § 86).
Drepturilor civice nu trebuie sa li se aduca atingeri „in insasi substanta for". Ele
nu trebuie sa fie private de efectivitate. Spre exemplu, masura radierii de pe listele
electorate nu poate fi considerata „necesard intr-o societate democratica" si constituie
o violare a articolului 3 al Protocolului nr. 1 atunci cand priveste o persoana care a
fost achitata de acuzatia ca ar face parte din mafia (Labita contra Italia, 6 aprilie
2000) ; in mod asemanator, in cazul Matthews (18 februarie 1999, GACEDH, nr. 60),
refuzul autoritatilor britanice de a o inscrie pe reclamanta pe listele electorale din
Gibraltar pentru alegerile europene, pe motiv ca Actul din 1976, referitor la alegerea
reprezentantilor Parlamentului european prin sufragiu universal direct, limiteaza
organizarea alegerilor numai la Marea Britanie, a privat persoana in cauza de orice
posibilitate de a-si exprima opinia cu privire la alegerea deputatilor europeni si a adus
atingere „esentei insesi a dreptului de vot" (§ 65).
Reglementarea drepturilor civice trebuie, mai ales, sa garanteze „libera exprimare
a opiniei poporului", ceea ce implica egalitatea de tratament a tuturor cetatenilor in
exercitarea drepturilor civice. Orice limitare arbitrary sau discriminatorie a dreptului
de vot si a dreptului de a candida este deci interzisa (Aziz contra Cipru, 22 iunie 2004,
imposibilitatea pentru un cipriot turc de a se inscrie pe listele electorale pentru a vota
la alegerile legislative) ; de asemenea, CDO considers ca restrictiile aduse dreptului
de a candida nu trebuie sa fie „discriminatorii sau nerezonabile" (nr. 500/1992,
Debreczeny contra Olanda, dec. 3 aprilie 1995, CCPR/C/53/D/500/1992).
Problema compatibilitatii cu articolul 3 din Protocolul 1 a restrictiilor impuse
drepturilor civice in virtutea situatiei penale a persoanei nu este pe deplin clarificata,
dar judecatorul european considerd totusi ca insusi principiul impunerii unei restrictii
automate 5i generale drepturilor civice ale detinutilor condamnati depaseste limitele
unei marje de apreciere acceptabile Ca „la ora actuala" nu mai este acceptabil intr-o
societate democratica (Hirst contra Marea Britanie, nr. 2, 30 martie 2004, JCP G,
2004, I, 161, nr. 18, cron. F. Sudre).
b) De asemenea, statele dispun de o importanta marja de apreciere in ceea ce
priveste stabilirea criteriilor de ineligibilitate a parlamentarilor, cu aceeasi conditie
de a nu aduce atingere insesi substantei dreptului (Mathieu-Mohin, precit.) ; aceasta
conditie nu este respectata in cazul unei ineligibilitati permanente a unei persoane
pentru Parlamentul leton, din cauza activitatilor pe care le desfasurase in trecut in
cadrul Partidului Comunist Leton, ineligibilitate ce se dovedeste a fi disproportionata,
din moment ce democratia nu mai este amenintata (Zdanoka, precit.). Constatarea
ineligibilitatii trebuie totusi sa indeplineasca anumite „conditii de echitate procedurala
si de certitudine legala", in scopul de a evita orice abuz de putere din partea
autoritatilor competente (Podkolzina contra Letonia, 9 aprilie 2002, RFDC, 2003, 425,
nota M. Levinet membru al minoritatii rusofone exclus de pe lista candidatilor
pentru stapanirea insuficienta a limbii oficiale ; in acelasi sens, CDO, nr. 884/1999,
Ignatane contra Letonia, dec. 25 iulie 2001, RUDH, 2002, 6).
2) Articolul 3 al Protocolului 1 garanteaza nu numai dreptul individului de a
candida la alegerile legislative, ci si, odata ales, dreptul de a-si exercita mandatul.
DREPTURILE GARANTATE 375
De,caderea automata din mandatul parlamentar pentru simplul motiv al apartenentei la un
partid politic dizolvat aduce atingere insesi substantei acestui drept, precum si „puterii
suverane a electoratului" (Set M Sadak si altii contra Turcia, 11 iunie 2002, § 40).
Dreptul la alegeri libere beneficiaza de un regim juridic coerent, de creatie
pretoriana. Este evident ca, la origine, Curtea europeana s-a interesat mai mult de
drepturile cetatenilor decat de cele ale lucratorilor (supra, nr. 252).
Sectiunea a VIII-a
Dreptul de proprietate
25S Situatia incerta a dreptului de proprietate. - Dreptul de proprietate este un
drept contestat in insasi natura sa : drept economic pentru unii, drept civil pentru
altii, insusi caracterul sau de drept al omului se preteaza la discutii, dupa cum se
considers sau nu ca proprietatea privata este esentiala pentru existenta individului.
Soarta dreptului de proprietate in corpusul international reflects aceasta incertitudine.
Pe plan universal, dreptul de proprietate, dupa ce a fost recunoscut printr-o dispozitie
ambigua a Declaratiei universale (art. 17 : „Orice persoana are dreptul la proprietate,
atat individual, cat si in colectivitate"), reluata de Conventia din 1965 cu privire la
Eliminarea tuturor formelor de Discriminare Rasiala (art. 5, al. d include dreptul de
proprietate in categoria drepturilor civile), nu mai figureaza in proclamatia conventionala
realizata prin cele cloud pacte din 1966.
Sesizat in baza unei violari a dreptului de proprietate, CDO „aminteste ca" dreptul de
proprietate nu este garantat de Pact" (de exemplu, nr. 520/1992, E si AK contra Ungaria,
dec. 7 aprilie 1994, A/49/40, vol. II, p. 357). Totusi, CDO garanteald dreptul la nediscriminare
in materie de drept de proprietate (supra, nr. 182).
Mai mult, tendinta care predomina la ONU pare sa considere ca proprietatea
individuals este depasita absorbita de proprietatea popoarelor, proclamata ca
intangibila de articolul 47 al PIDCP. Pe plan regional, cu exceptia Cartei africane
(art. 14), dreptul de proprietate este enuntat astfel incat apare ca un drept minor.
CADO afirma „dreptul la proprietatea privata", dar condamna „camata, precum
mice alts forma de exploatare a omului de care om" (art. 21), in timp ce Conventia
europeand nu enunta, la origine, dreptul de proprietate printre drepturile garantate.
Dreptul de proprietate, insotit de restrictii de folosinta care tin de interesul general,
va fi recunoscut de primul Protocol aditional la Conventie intr-o formulare extrem de
laconica „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor
sale" (art. 1). Curtea europeana, printr-o jurisprudenta substantiala initiata de decizia
Sporrong LOnnroth contra Suedia, din 23 septembrie 1982 (GACEDH, nr. 57), a
asigurat locul dreptului de proprietate in ansamblul drepturilor garantate de Conventie,
accentuand astfel specificitatea dreptului european al drepturilor omului din perspectiva
proclamatiei universale.
376 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
I. Domeniul de aplicare al dreptului de proprietate
237 Notiunea de „bunuri". - Curtea europeang a reformulat dreptul protejat de
articolul 1 al Protocolului 1. Conventia garanteaza dreptul de proprietate, caci, in
opinia Curtii, dreptul individului de a dispune de bunurile sale constituie „un
element traditional fundamental" al dreptului de proprietate (Marckx, 13 iunie
1979, GAGEDH, nr. 42, § 63). Conferind notiunii de „bunuri" o sfera de cuprindere
autonoma, judecgtorul european a largit considerabil domeniul de aplicare al
dreptului de proprietate (Gasus Dosier and Fordertechnik Gmbh contra Olanda,
23 februarie 1995, A. 306 B, § 53 ; Oneryildiz contra Turcia, 18 iunie 2002, § 39,
GACEDH, nr. 56).
1) in sens general, notiunea de „bunuri" poate desemna „anumite drepturi si
interese constituind active" (Oneryildiz, precit.). Protectia conferitg de articolul 1 al
Protocolului 1 nu se lirniteazg la bunuri corporale, ci acoperg toate bunurile cu
valoare patrimoniala, inclusiv bunurile incorporale, cum sunt clientela (Van Marie
contra Olanda, 26 iunie 1986, A.101), interesele economice legate de exploatarea
unui magazin de bauturi (Tre Traktorer Aktielobag contra Suedia, 7 iulie 1989,
A. 159), a unei cariere de plated (Fredin contra Suedia, 18 februarie 1991, A. 192 ;
RUDH, 1992, 8, cron. F. Sudre) sau a unui proiect imobiliar (Pine Valley contra
Irlanda, 29 noiembrie 1991, A. 222), partile sociale (Corn., dec. 1986, societatea S
si T contra Suedia, D. et R., 50, p. 121 ; Sovtransavto Holding contra Ucraina,
25 iulie 2002, JCP G, 2003, I, 109, nr. 24, cron. F. Sudre), drepturile asupra bunurilor
succesorale (odatg ce succesiunea este deschisa, Inze contra Austria, 28 octombrie
1987, A. 126 ; Mazurek contra Franta, 1 februarie 2000, GACEDH, nr. 44) sau o
garantie (Gasus Dosier, precit.).
Judecatorul national nu ignorA aceastA jurisprudentl si, spre exemplu, Consiliul de Stat
califica drept „bunuri" partile sociale ale unei societati civile profesionale de notari (CE,
24 noiembrie 2003, Le Floch, nr. 235238).
O creanta va beneficia, de asemenea, de calificarea drept „bun", indiferent dacg
este constituita (Rafingriile grecesti Stran si Stratis Andreadis, 9 decembrie 1994,
A. 301 B, § 59) sau doar virtualg, dacg reclamantul are o „sperantg legitima" de a-si
vedea creanta concretizatg (Pressor Compania Naviera SA si altii contra Belgia,
20 noiembrie 1995, A. 332) ; in acest ultim caz, criteriul decisiv al unei „sperante
legitime" protejate de articolul 1 din Protocolul 1 rezidg in existenta unei „haze
suficiente in dreptul intern, asa cum este acesta interpretat de jurisdictiile interne,
pentru a se putea califica creanta reclamantului ca «valoare patrimoniala» in scopurile
avute in vedere de articolul 1 al Protocolului 1" (Kopecky contra Slovacia,
28 septembrie 2004, Marea Camera, § 54).
Prin hotararea SA Dangeville contra Franca (16 aprilie 2002, RDP, 2003-3, obs. H. Surrel ;
RFDA, 2003, 953, obs. B. Dufourcq), Curtea considera ca reclamanta, care plAtise TVA
nedatoratA ca urmare a incalcarii unei directive comunitare, define, in baza „normei
comunitare, perfect clarA, precise si direct aplicabilA", un drept de creanta asupra statului,
care poate fi analizat ca „bun".
DREPTURILE GARANTATE 377
Notiunea de „speranta legitiing" este totusi limitata, intrucat articolul 1 din
ProtocOlul 1 nu se referd decat la „bunurile actuale" si nu garanteazg un drept de a
deveni proprietarul unui bun (Marckx, precit.). Astfel, nici „speranta de a i se
recunoaste subzistenta unui vechi drept de proprietate pe care (titularul) fusese multg
vreme in imposibilitatea de a-1 exercita efectiv", nici „o creanta sub conditie stinsg
data fiind nerealizarea conditiei" nu pot sa fie considerate „bunuri" in sensul
articolului 1 al Protocolului 1 (dec. 13 decembrie 2000, Marea Camera, Malhous
contra Republica Celia ; Mosteanu si altii contra Romania, 26 noiembrie 2002 :
actiune in restituirea bunurilor confiscate).
Consiliul de Stat a agreat aceasta notiune de „bun", acceptand implicit, in cazul in care
creanta este suficient de certA, sa considere ca find „bunuri" creantele detinute asupra statului
de un organism de gestiune al unei institutii scolare private, in baza cotizatfilor sociale datorate
pentru agentii sAi (CE, Aviz, 5 decembrie 1997, OGEC Saint-Sauveur-le-Vicomte, Rec.,
464, concl. L. Touvet), apoi calificand in mod expres resursele caselor de pensii provenind
din cotizatiile persoanelor asigurate drept „bunuri in sensul stipulatiilor" articolului 1 din
Protocolul 1 (CE, 12 iunie 2002, Casa autonoma de pensii a medicilor din Franta, JCP G,
2003, II, 10028, concl. S. Boissard).
In cazul unei creance incerte, Curtea de casacie se dovedeste mai stricta decat judecatorul
european si refuza sA o considere „bun" (Cass. 1" civ., 30 iunie 2000, D, 2000, Cahier
Droit des Affaires, Jur., p. 699, note M. -L. Niboyet). De asemenea, Consiliul de Stat este
reticent in a considera drept „bun" o creanta in reparatie susceptibilA sa se nasca dintr-o
jurisprudentA bine stability (CE, Ass., Aviz, 6 decembrie 2002, Draon (dl si dna), AJDA,
2003, 283, cron. A Donnat si D. Casas ; Dr. fam., 2003, cron. 2, p. 8, A. Debet : legea
din 4 martie 2002 care, punand capAt jurisprudentei „Penuche" a Curtii de casacie,
inlatura totodata jurisprudenta administrative permitand pArintilor unui copil nAscut handi-
capat sy oblina repararea prejudiciului corespunzator sarcinilor speciale ce decurg din
acest handicap nu este contrail articolului 1 din Protocolul 1).
In scopul unei aplicari dinamice a dreptului la nediscriminare (art. 14 ; supra, nr. 181),
judecatorul european considerg, de asemenea, ca o prestatie socialg intra in sfera de
aplicare a articolului 1 din Protocolul 1, pentru simplul motiv ca se aflg in joc un
„drept patrimonial" (Gaygusuz contra Austria, 16 septembrie 1996, § 41, D, 1998,
p. 438, note J.-P. Marguenaud si J. Mouly, alocatie de urgentg pentru un comer ajuns
la sfarsitul perioadei in care avea dreptul la alocatia de bazg ; Willis contra Marea
Britanie, 11 iunie 2002, alocatie datoratg vacluvei ; Birchen contra Republica Cehg,
26 noiembrie 2002, alocatie pentru pensie). La fel, o obligatie de a versa o cotizatie
socials intrg in sfera de aplicare a articolului 1, § 2 al Protocolului 1, cu titlu de
„plata a impozitelor sau a altor contributii si amenzi" (Van Raalte contra Olanda,
21 februarie 1997).
Judeatorul national s-a raliat interpretArii Curtii europene (Gaygusuz, precit.), admitand
ca prestatiile sociale, chiar cele cu caracter necontributiv, cum ar fi alocatia suplimentara
a Fondului national de solidaritate (Cass. soc., 14 ianuarie 1999, Bozkurt contra CPAM
Saint-Etienne, JCP, 1999, II, 10082, note F. Sudre) si alocatiile familiale (CE, Ass.,
5 martie 1999, Rouquette, RFDA, 1999, p. 357, concl. C. Maugile, AJDA, 1999, pp. 420
si 462, cron. F. Raynaud si P. Fombeur), reprezintA „bunuri" in sensul articolului 1 din
Protocolul 1. Consiliul de Stat apreciaza, de asemenea, ca pensiile civile si pensiile
militare (CE, 30 noiembrie 2001, Diop, AJDA, 2001, 1039, cron. M. Guyomar si
378 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
P. Collin; supra, nr. 182), ca §i primele de calificare §i de serviciu pe care le primesc
militarii (CE, Ass., 11 iulie 2001, Preaud, RFDA, 2001, 1047, concl. C. Bergeal ; supra,
nr. 212) „constituie creanle care trebuie considerate bunuri in sensul stipulatiilor articolului
1 din Protocolul 1". Cu multa indrazneala, Consiliul de Stat considerl a suspendarea
drepturilor la pensie (analizate, in mod clasic, ca „bunuri"), care a insotit revocarea unui
funclionar, are un caracter disproportionat, „in masura in care 1-a privat de orice resursA",
trebuie privita „ca aducand o atingere excesiva dreptului persoanei in mid la respectarea
bunurilor sale" (CE, 7 ianuarie 2004, Colombani, nr. 232465, Rec. ; in acela§i sens, CE,
7 ianuarie 2004, Greselle, AJDA, 2004, 1653, note A. Dord).
2) Judecatond european reline o acceptiune foarte large a dreptului de proprietate,
admitand ca „dreptul la respectarea bunurilor proprii" poate fi invocat in absenta
oricarui titlu juridic. Dupe ce a apreciat ca clientela persoanei care exploateazA un
cinematograf in aer liber si care a fost expulzata de municipalitate de pe terenul pe
care it inchiriase reprezintA un „bun" (Iatridis contra Grecia, 25 martie 1999), Curtea
europeand hotaraste el o locuintg provizorie, construitA in totalA ilegalitate intr-un
bidonvil din apropierea unui deponeu §i faptul de a locui in ea impreuna cu familia
reprezinta „un interes economic substantial", care trebuie analizat ca un „bun" in
sensul articolului 1 din Protocolul 1 (Oneryildiz, precit., § 142) ; in acest scop,
Curtea se sprijina in special pe faptul ca reclamantul i§i crease in locuinta sa
improvizatA „un mediu social si familial" si ca, data find toleranta implicitA a
autoritatilor, putea sa spere „ca situatia va rarnane aceeasi pentru el insusi si familia
sa". Aceasta hotardre poate constitui semnul care anuntA recunoasterea unui drept la
locuinla (supra, nr. 226).
Tendinta jurisprudentei europene care „socializarea notiunii de «bunuri*"
(J.-P. Marguenaud, in GACEDH, nr. 56) pare evidenta, cats vreme judecatorul
european considers, in absenta titlurilor de proprietate, ca. „resursele economice
veniturile" pe care persoanele in cauza le detin „din ansamblul activitatilor (tor)
economice" (case construite pe terenurile ascendentilor tor, culturi aflate pe aceste
terenuri, drepturi asupra terenurilor comunale ale satului, activitati incluzand tAieri
de lemne si cresterea animalelor etc.) constituie „bunuri" in sensul articolului 1 din
Protocolul 1 (Dogan et al. contra Turcia, 29 iunie 2004, JCP G, 2004, I, 161, nr. 16-17,
cron. F. Sudre ; infra, nr. 258).
5U Extindere. - 1) Desi in dreptul intern, ca §i in dreptul international, garantarea
efectiva a dreptului de proprietate este insotitA de un drept la indemnizare, absenta
din textul european a oricarei dispozitii referitoare la indemnizare facea ca protejarea
dreptului de proprietate, in cazul incalcarii sale, sä fie iluzorie (James contra Marea
Britanie, 21 februarie 1986, GACEDH, nr. 58, § 54). JudecAtorul european a completat
textul articolului 1, incluzand in dreptul de proprietate dreptul la indemnitate :
„Obligatia de indemnizare decurge implicit din articolul 1 al Protocolului 1, inteles
in ansamblu" (Lithgow contra Marea Britanie, 8 iulie 1986, A. 102, § 109, CDE,
1988, 481, obs. G. Cohen-Jonathan; infra, nr. 263).
2) Sfera de protectie a articolului 1 din Protocolul 1 a fost, pe de alts parte,
sensibil lArgita prin interventia notiunii de „obligatii pozitive" (Oneryildiz, precit.).
Curtea europeanA apreciazd ca protejarea efectiva a dreptului de proprietate poate
cere mAsuri pozitive de protectie o astfel de obligatie pozitive „se impune mai
DREPTURILE GARANTATE 379
ales atunci and exists o legatura directs intre masurile pe care un reclamant le-ar
putea atepta, in mod legitim, de la autoritati si exercitarea de cAtre acesta a
prerogativelor asupra bunurilor sale" (§ 145).
Curtea analizeaza in aceastA spetA neglijentele autoritatilor turce, care nu au luat masurile
necesare pentru a preveni o explozie de gaz metan intr-un deponeu, explozie ce a antrenat
ingroparea sub un munte de gunoaie a maghernitei in care locuia reclamantul, ca reprezenfand
o ingerintA in dreptul la respectarea bunurilor acestuia.
In logica acestei constructii jurisprudenliale, judecatorul european a recunoscut,
de asemenea, „efectul orizontal" al dreptului de proprietate (supra, nr. 167), facand
afirmatia potrivit careia Conventia instituie in sarcina statului parte obligatia de a
adopta masurile necesare pentru protejarea dreptului de proprietate „chiar si in cazul
unui litigiu intre persoane fizice sau juridice" (Sovtransavto Holding contra Ucraina,
25 iulie 2002, precit.). Este vorba, mai precis, despre o obligatie procedurala de a
furniza o procedure judiciary care sa permits tribunalelor sa „transeze in mod eficace
si echitabil once eventual litigiu intre persoane private" (§ 96).
3) La limita dreptului de proprietate si printr-o interpretare extrem de constructive,
Curtea europeana interzice deplasarile fortate si garanteaza oricarei persoane dreptul
de a teal in propria comunitate si in propriul camin, alaturandu-se, in aceasta
chestiune, jurisprudentei internationale (TPI pentru fosta Iugoslavie, 17 septembrie
2003, Krnojelac, RGDIP, 2003, 994, obs. P. Weckel). Analizand masura deplasArii
impusA locuitorilor unui sat, carora le-a fost interzis accesul pe teritoriul acestuia
timp de aproape noua ani, ca pe o ingerinta in dreptul de proprietate al reclamantilor,
in masura in care acestia au fost lipsiti „de toate resursele care constituiau sursa for
de existents" si de posibilitatea de a dispune de bunurile proprii (§ 143), judecatorul
european afirma, fail a folosi totusi in mod expres tehnica „obligatiilor pozitive", ca
autoritatile nationale au obligatia „de a asigura conditiile si de a furniza mijloacele"
care sa le permits persoanelor deplasate „sa revind de bunavoie, in siguranta §i cu
demnitate la domiciliile sau resedintele for obisnuite on sä se instaleze, data doresc,
intr-o alts regiune a tArii" (Dogan et al. contra Turcia, 29 iunie 2004, JCP G, 2004, I,
161, nr. 16-17, cron. F. Sudre, § 154).
II. Limitarile aduse dreptului de proprietate
259 Reformulare. - Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar Protocolul 1,
printr-o dispozitie familiars sistemelor de drept intern, permite doug tipuri de limite :
privarea de proprietate (art. 1, § 1) si reglementarea exercitarii dreptului de proprietate
(art. 1, § 2). Aceste limitari, a caror determinare concrete tine de libera apreciere a
statelor, sunt subordonate unor conditii prevazute de text, in scopul protejarii indivizilor
impotriva atingerilor arbitrare aduse dreptului de proprietate. Acestor limite textuale
li se adauga o limita „descoperitA" de Curte in hotararea sa de principiu Sporrong
Lonnroth contra Suedia (23 septembrie 1982, GACEDH, nr. 57), mai precis atingerea
in substanta lui a dreptului de proprietate. Conform acestei reformulari a textului,
articolul 1 al Protocolului 1 tontine trei norme distincte, dar complementare, cele
douA norme specifice enuntate de text, privarea de proprietate reglementarea
380 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
folosintei bunurilor, interpretandu-se in lumina primei norme, de „ordin general",
care enunta principiul respectarii proprietatii (James contra Marea Britanie,
21 februarie 1986, GACEDH, nr. 58, § 18).
2611 Privarea de proprietate. - Pentru a fi conforms cu CEDO, privarea de
proprietate trebuie sä urmareasca un scop de utilitate publics si sal respecte conditiile
prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Notiunea de
„utilitate publics" este inteleasa in sens larg de Curte : once „politica legitima de
ordin social, economic sau de alts natural" - si in special o politica de „justitie
socials" - poate raspunde utilitatii publice (James, 21 februarie 1986, precit., § 42 si
45 : legislatia britanica referitoare la amfiteoza si expropriere ; Lithgow, 8 iulie 1986,
precit. : legea britanica din 1977 cu privire la nationalizarea industriilor aeronautice si
navale) ; pot fi date ca exemple o politica de comasare a terenurilor avand drept scop
rationalizarea agriculturii (Haranksson §i Sturesson contra Suedia, 21 februarie 1990,
A. 171) sau o politica de prevenire a fraudei fiscale instituind dreptul de preemptiune
al Administratiei fiscale (Hentrich contra Franta, 22 septembrie 1994, A. 296 A, JCP G,
1995. II. 22374, nota. J.-P. Le Gall L. Gerard). In aceasta materie, Curtea lass in
sarcina legiuitorului national definirea imperativelor de „utilitate publica", sub
rezerva ca rationamentul acestuia sal nu fie „in mod manifest lipsit de o baza
rezonabila" (James, § 46). Prin intermediul notiunii de apreciere rezonabila, despre
care ne vine greu totusi sal credem ca poate fi aplicata legiuitorului in materie de
utilitate publica, judecatorul european iii rezerva posibilitatea de 'a controla necesitatea
insasi a privarii de proprietate (vezi F. Sudre, „La protection du droit de propriete par
la Cour europeenne des droits de l'homme", D, 1988, cron. , p. 75).
Astfel, alegerea legiuitorului italian de „a privilegia interesele colectivitatii" (permitand
construirea unor imobile destinate persoanelor defavorizate) in cazul exproprierilor sau al
ocuparilor ilegale de terenuri de catre Administratie pare „rezonabila" (Zubani, 7 august
1996, § 49). Curtea europeana considerA, de asemenea, ca legile de restituire adoptate in
Wile din Europa Centrall si de Est vizeaza obiectivul legitim de a atenua unele atingeri
aduse dreptului de proprietate de catre regimul comunist, dar ca ele nu trebuie totusi sal
creeze „noi prejudicii disproportionate" (date fund tocmai modalitatile de indemnizare a
bunurilor restituite ; Pincova Pinc contra Republica CehA, 5 noiembrie 2002).
Trimiterea la lege si la principiile de drept international presupune, in primul
rand, existenta unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise si previzibile
(supra, nr. 150) si implica deci ca legea interns sal defineasca cu suficienta precizie
conditiile modalitatile privarii de proprietate. Curtea europeana poate astfel aprecia
ca principiul jurisprudential al exproprierii indirecte, degajat de Curtea de casatie
italiand si conform caruia proprietarul terenului ocupat de administratie pierde in
mod automat proprietatea asupra terenului in momentul in care lucrarile publice sunt
incheiate, este incompatibil cu principiul legalitatii in sensul CEDO (Belvedere
Alberghia S.r.l. contra Italia, 30 mai 2000). Aceasta trimitere ridica indeosebi
problema dace articolul 1 extinde si in cazul nationalilor exigenta, stipulate de
dreptul international, a unei indemnizari prompte, adecvate si efective a strainilor
privati de proprietate. Prin hotararile sale James si Lithgow (precit.), Curtea exclude
nationalii din sfera de aplicare a principiilor generale de drept international referitoare
DREPTURILE GARANTATE 381
la despagubire, considerand ca acestea nu se aplica in cazul deposedarii de cane stat
a propriilor resortisanti.
26I Reglementarea folosintei bunurilor. - Pentru a fi conforms cu Conventia, trebuie
sal corespunda unui scop de interes general, dar articolul 1, § 2 din Protocol lasa la
latitudinea statelor sal defineasca „ceea ce considers necesar" pentru aceasta
reglementare. In aceste conditii, Curtea exercita un control care se rezurna la
legalitatea finalitatea restrictiei : ea se multumeste sal constate ca organizarea unei
profesii importante pentru ansamblul sectorului economic (Van Marle contra Olanda,
26 iunie 1986, A. 101, § 43), interdictia de a importa monede de our (Agosi contra
Marea Britanie, 24 octombrie 1986, A. 108, § 52), amenajarea urbana (Allan
Jacobsson contra Suedia, 25 octombrie 1989, A. 163: interdictie a municipalitatii de
a construi), protectia mediului (Fredin contra Suedia, 18 februarie 1991, A. 192:
decizie de retragere a autorizatiei de exploatare a unei cariere de piatra), politica in
materie de inchirieri (Mellacher contra Austria, 19 decembrie 1989, A. 169, RTDH,
1990, 387, note J.-F. Flauss : masuri legislative de reducere a chiriilor ; Spadea si
Scalabrino contra Italia, 28 septembrie 1995, A. 315 B : legislatie care interzice unui
proprietar sal obtina executarea unei decizii de evacuare a chiriasului), sechestrarea
unui bun in posesia unei debitoare a fiscului, apoi vanzarea acestuia pentru achitarea
unei datorii fiscale (Gasus Dosier, precit.) sau sechestrarea de catre autoritatile
vamale a unui avion care a fost utilizat pentru importul de droguri (Air Canada contra
Marea Britanie, 5 mai 1995, A. 316) tin de interesul general (pentru un exemplu in
sens contrar, Scotto contra Italia, 28 septembrie 1995, A. 315 C). De exemplu,
Curtea considers ca obligatia instituita de legea „Verdeille" in sarcina micilor
proprietari de a aduce ca aport asociatiilor comunale de vanatoare dreptul de a yans
pe propriile fonduri constituie o reglementare a folosintei bunurilor care urmareste
un scop de interes general - acela de a evita o practicare anarhica a vanatorii si de a
favoriza o gestionare rationala a patrimoniului cinegetic (Chassagnou contra Franta,
29 aprilie 1999, Marea Camera, GACEDH, nr. 59, precit., nr. 249).
Conform textului articolului 1 din Protocolul 1, reglementarea folosintei bunurilor
include obligatia de plata a impozitului (Darby contra Suedia, 23 octombrie 1990,
A. 187 ; Gasus Dosier and Fordertechnik Gmbh contra Olanda, 23 februarie 1995,
A. 306 B)1. Trebuie aratat insa ca, in materie fiscala, judecatorul european are
tendinta de a renunta la norma tehnica a „reglementarii folosintei bunurilor" in
favoarea normei generale a „principiului respectarii proprietatii" (infra, nr. 262),
dupd cum o dovedeste hotararea Buffalo SRL in lichidare contra Italia, in care Curtea
analizeaza din perspectiva atingerii aduse substantei dreptului de proprietate intarzierea
cu care administratia fiscala a rambursat reclamantei creditele constand in impozite
(3 iulie 2003, RDP, 2004, 850, obs. H. Surrel).
Dispozitiile Codului de urbanism (art. L. 332-6 si L. 332-6.1) referitoare la obligatia,
inclusa intr-o autorizatie de constructie, de cesiune gratuity a unei fasii de teren necesara
pentru lArgirea unui drum public fac obiectul unei „reformulAri" realizate de Consiliul de
Stat, care merits O. fie amintita (CE, 11 februarie 2004, Schiocchet, AJDA, 2004, 1102).
1. Pentru o aplicare in dreptul intern a acestei dispozitii, CE, 25 aprilie 2001, societatea
Parfival, RFDA, 2002, 991, obs. J. Clerckx.
382 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
Consiliul de Stat analizeaza aceste dispozitii ca vizand „reglementarea dreptului de constructie",
care „tine de folosinta unui bun" in sensul Protocolului 1, si apreciaza ca ele nu sunt
incompatibile cu dispozitiile articolului 1 al Protocolului 1, dat find mai ales ca nu it
impiedica pe proprietar se solicite o indemnizare in cazul in care ar suporta o „sarcina
speciall si exorbitanta, disproportionate in raport cu obiectivul de interes general urmArit".
Apropierea dintre aceasta solutie si hotararea Bitouzet din 3 iulie 1998 (infra, nr. 263,
punctul 2) este notabill.
262 Atingerea adusA substantei dreptului de proprietate. - in interpretarea
articolului 1, Curtea recurge la o „norms vaga" - „principiul respectarii proprietAtii"
(§ 61) ; aceasta ii permite sa controleze toate atingerile aduse dreptului de proprietate
care nu sunt susceptibile sa fie considerate ca privare de proprietate sau reglementare
a folosintei bunurilor, dar afecteaza „substanta" dreptului de proprietate (Sporrong
Liinnroth contra Suedia, 23 septembrie 1982, GACEDH, nr. 57, § 63).
1) Conform Curtii, a fost adusA o atingere substantei dreptului de proprietate
atunci cand acesta, deli intact din punct de vedere juridic, a devenit precar, date
fiind limitArile care 1-au afectat, si a fost, intr-un fel, golit de continut din cauza
incertitudinii permanente ce caracterizeaza situatia juridica a bunului (Sporrong
Lonnroth, precit. ; Phoca contra Franta, 23 aprilie 1996: interdictie de a construi
si permis de expropriere referitoare la proprietati imobiliare neexecutate timp de
douazeci de ani ; Erkner Hofauer contra Austria, 23 aprilie 1987, Poiss contra
Austria, 23 aprilie 1987, A. 117, Wiesinger contra Austria, 30 octombrie 1991,
A. 213: procedure de comasare cu un transfer „provizoriu" al terenurilor care au durat
cincisprezece si respectiv noua ani). In acelasi mod trebuie analizate exercitarea de
catre stat a dreptului sau de preemptiune la vanzarea unei opere de arta dupa zece
ani de la realizarea acesteia (Beyeler contra Italia, 5 ianuarie 2000), o expropriere
de fapt care, in absenta unei exproprieri formale, lipseste proprietarul de orice
posibilitate de a dispune de bun (Papamichalopoulos contra Grecia, 24 iunie 1993,
A. 260 B, § 41 si 43, JCP, 1994, I, 3742, nr. 35 : ocupare continua, din 1967, a unor
terenuri individuale de cAtre Marina nationals greaca ; la fel, Karagiannis contra
Grecia, 16 ianuarie 2003), sau o „confiscare de fapt" a unor obiecte de valoare
ridicate ilegal de politie (Vasilescu contra Romania, 22 mai 1998). Aceste ultime
doua spete, in care ar fi putut fi retinuta calificarea de privare de proprietate (Fredin
contra Suedia, 18 februarie 1991, A. 192, § 42), ca cazul Katte Klitsche de la
Grange contra Italia (27 octombrie 1994, A. 293 B), care ar fi putut fi calificat drept
reglementare a folosintei bunurilor (este in cauza o interdictie de a construi rezultand
din adoptarea unui plan de ocupare a terenurilor), indica faptul ca granita dintre cele
trei norme utilizate de judecatorul european ramane totusi incerta (vezi, de asemenea,
Mellacher, precit., nr. 261).
Sa precizam ca incertitudinea care afecteaza situatia unui bun poate sa iii aiba
originea 5i intr-un „obstacol de fapt", in legatura cu care Curtea europeana precizeaza
ca „poate incalca Conventia in egala Masud cu un obstacol juridic" (Loizidou contra
Turcia, 18 decembrie 1996: reclamanta nu poate avea acces la bunurile sale data
find instituirea unei „zone tampon" care interzice libera circulatie a persoanelor
intre zona de nord a insulei Cipru, ocupata de armata tura 5i restul insulei ; Dogan
et al. contra Turcia, 29 iunie 2004, precit., nr. 257, imposibilitatea reclamantilor de
a avea acces la satul for timp de noua ani).
DREPTURILE GARANTATE 383
2) Conform unei jurisprudente recente, Curtea europeana leaga strans dreptul
la executarea deciziilor de justitie (supra, nr. 216) si respectarea dreptului de pro-
prietate. Astfel, ea analizeaza refuzul Administratiei de a executa o hotarare definitive
a Curtii de conturi constatand creanta reclamantului (Georgiadis contra Grecia,
28 martie 2000) ca reprezentand o atingere in substanta a dreptului de proprietate al
persoanelor in cauza, calificare pe care o aplica si refuzului unei municipalitati de a
executa timp de paisprezece ani o hotarare judecatoreascA dispunand distrugerea unui
imobil care lipsea partial casa reclamantei de vizibilitate si lumina (Antonetto contra
Italia, 20 iulie 2000) sau o alts hotarare care dispune expulzarea locatarilor unui
apartament, data find lipsa locuintelor de substitutie (Prodan contra Moldova,
18 mai 2004). Or, atingerea adusa principiului respectarii proprietatii trebuie sa fie
prevazuta si de „lege" pentru a fi compatibila cu articolul 1 din Protocolul 1,
intrucat, dupa cum subliniaza Curtea, „preeminenta dreptului este inerenta ansam-
blului articolelor Conventiei" (Iatridis contra Grecia, 25 martie 1999). In consecinta,
ingerinta in exercitarea dreptului de proprietate rezultand din neexecutarea unei decizii
de justitie se dovedeste contrara principiului preeminentei dreptului, care implied,
potrivit judecatorului european, obligatia statului sau a unei autoritati publice de a se
conforma unei hotarari sau decizii pronuntate impotriva for : de aceea, o asemenea
ingerinta este lipsita de orice caracter legal si constituie o incalcare a articolului 1 din
Protocolul 1 (Katsaros contra Grecia, 6 iunie 2002). Un rationament similar conduce,
de asemenea, la constatarea unei violari dace statul parte omite, timp de mai multi
ani, sa concretizeze un drept la indemnizare conferit reclamantului de legislatia
nationals, transformand acest drept, prin practici administrative si reglementare,
intr-unul care nu poate fi executat §i utilizat in plan concret (Broniowski contra
Polonia, 22 iunie 2004, Marea Camera).
Consiliul de Stat se inscrie intr-o perspectivA similard atunci cand considers, in legaturA cu
o procedure de urgentA vizand punerea in libertate, ce refuzul prefectului de all da concursul
la executarea unei decizii judeatoresti de expulzare aduce o atingere grave ilegall dreptului
de proprietate, care are „caracterul unei libertAti fundamentale" (CE, 29 martie 2002, SCI
Stephaur si altii, AJDA, 2003, 345, not! P. Grosieux).
263 Controlul de proportionalitate. - in decizia sa Sporrong si Lonnroth
(23 septembrie 1982, precit.), Curtea enunta, dincolo de texte, o exigenta generals de
proportionalitate in materie de limitare a dreptului de proprietate : un just echilibru
trebuie sa fie mentinut intre exigentele interesului general al comunitatii imperativele
de protejare a interesului individual (§ 69). In mod evident, aprecierea acestui
echilibru are in vedere conditiile de acordare a despagubirilor, dreptul de indemnizare
find un element constitutiv al dreptului de proprietate (James, 21 februarie 1986,
§ 54, precit.). Curtea iii adapteaza controlul pe care it exercita asupra propor-
tionalitatii in functie de natura atingerii aduse dreptului de proprietate.
1) Curtea exercita controlul cel mai riguros in cazul in care a fost atinsa insasi
substanta dreptului de proprietate : se inscriu aici majoritatea incalcarilor articolului 1.
Recunoscandu-si competenta de a pune la randul sau in balanta interesele in cauza,
dupa autoritatile nationale, Curtea ajunge sa substituie aprecierea autoritatilor
nationale (nu doar administrative, dar si legislative) cu propria apreciere sa exercite
asupra masurii incriminate un control de oportunitate : sensibila la „rigiditatea"
384 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
legislatiei nationale, care impiedicA modificarea operatiunilor angajate, Curtea
consider-a ea justul echilibru este perturbat si ea reclamantii au suportat o „sarcina
special:a si exorbitantA" sau „disproportionatd" (Sporrong si Lonnroth, Erkner si
Hofauer, Poiss, precit., nr. 263). Jurisprudenta curtii nu este totusi constants, unele
decizii evidentiind o imblanzire a controlului (Katte Klitsche de La Grange, precit.,
nr. 263 ; Phocas, precit. ; Cooperative La Laurentina contra Italia, 2 august 2001),
tar altele o revenire la un control sever (a se vedea Vasilescu si Beyeler, precit.,
nr. 263 ; Tsirikakis contra Grecia, 17 ianuarie 2002 ; SA Dangeville contra Franta,
16 aprilie 2002).
In aceastA ultima hotarare (supra, nr. 257), Curtea se pronunta in sensul existentei unei
atingeri disproportionate aduse principiului general al respectarii proprietAii, in virtutea
„refuzului Consiliului de Stat de a desprinde consecintele unei norme de drept comunitar
direct aplicabile" (§ 56) si, in acelasi timp, a lipsei interventiei legiuitorului in scopul de
a realiza conformitatea dreptului intern cu o directivA comunitarA (§ 57).
2) In materie de privare de proprietate, indiferent data este vorba de o simply
expropriere sau de nationalizare, Curtea apreciaza cu mai multa flexibilitate exigenta
„justului echilibru", utilizand notiunea de „rezonabil" : raportul de proportionalitate
intre mijloacele folosite si scopul vizat trebuie sä fie doar rezonabil (James, § 50,
precit.). Curtea aplica acest criteriu in materie de indemnizare, considerand ea, fall
o indemnizare rezonabill, privarea de proprietate constituie, in mod normal, o atingere
excesiva adusa dreptului de proprietate. Pentru a fi rezonabila, despagubirea trebuie
sA indeplineasca doua conditii.
Pe de o parte, ea trebuie sa fie intr-un just raport cu valoarea bunului, cu
precizarea ca articolul 1 nu garanteaza dreptul la o compensare integrala si CA nivelul
necesar de indemnizare poate sA difere, dupd cum este vorba de o nationalizare
(autoritatile nationale trebuie sa dispuna de o „ampla latitudine" in stabilirea nivelului
indemnizarii) sau de alte forme de privare de proprietate (James, § 54, Lithgow,
8 iulie 1986, precit., § 121 si 122; Sfintele ManAstiri contra Grecia, 9 decembrie
1994, A. 301 A, § 71)1 . In numele caracterului efectiv al drepturilor garantate prin
Conventie, anumite bunuri beneficiaza de o protectie sporita ; astfel, dacA bunul
expropriat este un „mijloc de muncA" al celui in cauza, indemnizatia trebuie sa
acopere aceasta pierdere specified (Lallement contra Franta, 11 aprilie 2002: exproprierea
unei suprafete importante dintr-o exploatare agricolA). In orice caz, absenla totals a
indemnizarii nu poate fi justificata decal in „imprejurari exceptionale" (Fostul rege al
Greciei si altii contra Grecia, 23 noiembrie 2000).
Judecatorul european se dovedeste aici foarte strict, considerand, spre exemplu, ca, in
ciuda imprejurarilor „exceptionale" decurgand din reunificarea Gennaniei si a caracterului
extrem de complex al reglementArii problemei dreptului de proprietate in trecerea de la un
sistem socialist de proprietate la un sistem de economie de plata, obligatia impusl unora
1. In decizia Hentrich (22 septembrie 1994, precit., nr. 260), Curtea largeste domeniul
controlului sau de proportionalitate, dincolo de conditiile de despagubire, la posibilitatea
ca Administratia sa utilizeze si alte mijloace (decat dreptul de preemptiune) pentru a
prevent frauda fiscala si, de asemenea, la caracteristicile procedurii utilizate pentru a
aprecia ca reclamanta a suportat „o sarcina speciala si exorbitanta" (§ 49).
DREPTURILE GARANTATE 385
dintre mostenitorii beneficiarilor reformei agricole de a-si retroceda terenurile autoritatilor
fiseale, fare despAgubire, incalcA articolul 1 din Protocolul 1 (Jahn et al. contra Germania,
22 ianuarie 2004).
1nvers, CJCE se demarca de aceasta jurisprudenta si refuza sa consacre existenta unui
„principiu general care ar impune acordarea unei indemnizatii in toate situatiile", lasand
legiuitorului comunitar o largA marja de apreciere in materie (CJCE, 10 iulie 2003, Booker
Aquaculture Ltd, C-20/00 si C-64/00, pentru 85, JDI, 2004, 548, obs. R. Mehdi :
obligarea unui producAtor de somon, in aplicarea directivelor comunitare, sa isi distruga,
flea indemnizare, o parte a efectivului de peste din motiv de boala).
Pe de alts parte, indemnizarea trebuie sA survina intr-un termen rezonabil (pentru
exemple de incalcare Guillemin contra Franta, 21 februarie 1997 ; Piron contra
Franta, 14 noiembrie 2000). In plus, o intarziere anormal de lungA, imputabilA doar
incetinelii administratiei, in plata indemnizatiei pentru expropriere agraveaza pierderea
financial-A a persoanei expropriate si poate fi analizata ca o atingere adusa principiului
general al respectarii proprietatii, distincta de atingerea pe care o realizeaza expro-
prierea si care, alterand caracterul adecvat al indemnizarii, rupe „justul echilibru"
ce trebuie mentinut intre exigentele interesului general si protejarea dreptului de
proprietate (Akkus contra Turcia, 9 iulie 1997 ; Almeida Garrett, Mascarenhas
Falacao si altii contra Portugalia, 11 ianuarie 2000).
Judecatorul european a utilizat controlul de proportionalitate in mod dinamic. El
nu ezitA sä considere ca find „evident lipsit de baza rezonabila", din cauza „rigiditatii
sale excesive" , un sistem de prezumtii legale irefragabile care interzic proprietarului
sa demonstreze ea ameliorarea publica in vederea eareia a fost expropriat nu i-ar
furniza nici un avantaj (Katikaridis contra Grecia, 15 noiembrie 1996 ; Papachelas
contra Grecia, 25 martie 1999)1 . Utilizarea tehnicii rezervelor funciare nu este, in
sine, contrail articolului 1 din Protocolul 1 si tine de marja de apreciere recunoscutA
statelor in cadrul aplicArii unor politici sociale sau de urbanism, insA judecatorul
european limiteaza aceasta marja de apreciere si apreciaza ca articolul 1 din Protocolul
1 „oblige statele contractante sA protejeze indivizii de riscul unei folosiri a tehnicii
rezervelor funciare prin care se autorizeaza ceea ce ar putea fi perceput ca o forma
de speculatie funciara in detrimentul tor" (Motais de Narbonne contra Franta, 2 iulie
2002, § 21, AJDA, 2002, 1226, note R. Hostiou). In consecintA, nerealizarea intr-un
„interval de timp notabil" a proiectului de utilitate publicA pe care se sprijina privarea
de proprietate constituie, data fi ind lipsirea fostului proprietar de plusvaloarea
generate de bunul expropriat, „o sarcina aditionala" contrary exigentelor articolului
1 din Protocolul 1, dace aceasta nu se poate justifica prin utilitatea publicA (de
asemenea, Beneficio Cappella Paolini contra San Marino, 13 iulie 2004).
1. Desi, ca urmare a acestor hotarari, judecatorul grec a apreciat ca proprietarii pot O. ceara
judecAtorului sa evalueze avantajul pe care 1-ar furniza exproprierea in fiecare caz in parte,
judecatorul european considere totusi el obligarea proprietarului expropriat sa mAreasca
numArul procedurilor in vederea obtinerii unei juste indemnizari se dovedeste disproportionatA
5i antreneaza incalcarea articolului 1 din Protocolul 1 (Biozokat A. E. contra Grecia,
9 octombrie 2003, AJDA, 2003, 1844, note Y. Jegouzo, care vede in aceastA decizie o
reluare a „principiului potrivit cAruia indemnizatia trebuie sA Oita' seama de plusvaloarea
generatA de echipamente").
386 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
In scopul compatibilizArii legii nationale cu CEDO, Consiliul de Stat s-a inspirat in mod
evident din jurisprudenta Curtii europene (inclusiv in formulArile sale) pentru a interpreta
constructiv articolul L. 160. 5 din Codul de urbanism, care stipuleaza principiul neindeninizar
" Suedia, 23 octombrie 1990, A. 187), daca perceperea unui impozit sau a unei alte
servitutilor de urbanism. Relevand ca articolul 1 din Protocolul 1 lass legiuitorului „o
marja largA de apreciere, mai ales in privinla politicii de urbanism", Consiliul de Stat
considers ca articolul L. 160. 5 nu este incompatibil cu dispozitia conventionalg in masura
in care prevede o indemnizare in cazul exceptional in care proprietarul al carui bun este
afectat de o servitute suportA „o sarcina specialA exorbitantA, disproportionata in raport
cu obiectivul de interes general unnarit" (CE, 3 iulie 1998, Bitouzet, RFDA, 1998, 1243,
concl. R. Abraham ; AJDA, 1998, 639, cron. F. Raynaud si P. Fombeur, p. 570 ; RFDA,
1999, p. 841, obs. D. de Bechillon). Aceasta indemnizatie, se pare, nu trebuie totusi
acordatA deck in cazuri exceptionale (CE, 2 iulie 1999, dna Valentin, D, 2000, rez., p. 257,
obs. P. Bon si D. de Bechillon ; CE, 7 ianuarie 2000, soc. Lady Jane, D, 2000, jur.,
p. 301, obs. H. Charles).
3) Controlul de proportionalitate in materie de reglementare a folosintei bunurilor
pare a priori ireconciliabil cu Protocolul 1 (art. 1, § 2), care stipuleaza cA numai
statul evalueaza necesitatea mAsurii. In fapt, exigenta proportionalitatii a ramas mult
timp pur formals (deciziile citate anterior, nr. 261), iar controlul proportionalitatii
redus la zero de importanta marja de apreciere recunoscutA statelor (de exemplu,
Agosi, § 52 si 54, Mellacher, § 45). Prin decizia sa Chassagnou contra Franta, din
29 aprilie 1999 (supra, nr. 261), judecatorul european supune reglementarea folosintei
bunurilor actiunii normale a principiului proportionalitAtii si verified, la fel ca in cazul
privarii de proprietate, ea aprecierea legiuitorului sA nu fie in mod evident lipsita de
baza rezonabila : astfel, Curtea a considerat ca legea „Verdeille" (supra, nr. 251)
rupe „justul echilibru" care trebuie mentinut intre protejarea dreptului de proprietate
si exigentele interesului general si instituie o „sarcina excesiva" micilor proprietari
(§ 85). Incepand cu aceasta decizie, reglementarea folosintei bunurilor care urmareste
un stop de interes general poate sa antreneze o violare a articolului 1 din Protocolul 1
daca este disproportionatA, dupa cum a confirmat jurisprudenta ulterioara (Immobiliare
Saffi contra Italia, 28 iulie 1999, JCP G, 2000, I, 203, nr. 33, cron. F. Sudre :
legislatie care pune un proprietar in imposibilitatea de a obtine evacuarea unui locatar
din apartamentul sau ; Luordo contra Italia, 17 iulie 2003, RDP, 2004, 852, obs.
H. Surrel : durata unei proceduri de faliment care a avut drept consecinta interdictia,
timp de paisprezece ani, ca falitul sa iii administreze bunurile si sa dispunA de ele).
Hotararea Chassagnou a Curtii europene (precit.) a infirmat usturAtor decizia Consiliului
de Stat, care aprecia, pe de o parte, cA argumentul iritemeiat pe articolul 11 al CEDO este
inoperant (supra, nr. 251) pe de alts parte, ca limitarile aduse de legea „Verdeille"
exercitArii dreptului de folosintA de dire proprietar nu sunt „disproportionate in raport cu
obiectivul de interes general urmArit" (CE, 3 februarie 1995, dna Godard, Rec. tables,
p. 657 ; CE, 10 mai 1995, Montion, Rev. dr. rur., 1996, p. 208 ; CE, 30 decembrie 1998,
ministrul Mediului contra Asociatia de vankoare din Haute-Jarrie, cererea nr. 160676),
dar a fost obligat, in final, sA cedeze (CE, 27 octombrie 2000, dna Vignon, RFDA, 2000,
p. 1374). Totusi, Consiliul de Stat apreciaza ca argumentul bazat pe neconventionalitatea
legii „Verdeille" „nu este, date fiind competentele judeckorilor din procedurile urgente,
de natura sa dea nastere unei indoieli serioase cu privire la legalitatea deciziei" a Wei
suspendare se solicitA (CE, 30 decembrie 2002, ministrul AmenajArii teritoriului si al
mediului contra Carminati, AJDA, 2003, 1065, note 0. Le Bot).
DREPTURILE GARANTATE 387
Raman ca judecatorul european sa extinda aceasta solulie in materie fiscala.
Intr-adevar, cu exceptia cazului unui regim fiscal discriminatoriu (Darby contra
contributii pare, in teorie, susceptibila sA incalce articolul 1 din Protocolul 1 atunci
cand ii impune o sarcina intolerabila celui in cauza sau ii bulverseaza situatia
financiare (Com., dec. 2 decembrie 1985, Svenska Managementgruppen AB contra
Suedia, D. et R., 45, p. 211), se dovedeste ca, in practica, Curtea europeana este de
partea intereselor fiscului.
De regull, Curtea europeang considers, avand in vedere „marja largA de apreciere"
de care dispune statul atunci cand elaboreaza pune in practica o politica in materie
ocroteste
fiscala, ca legislalia in cauza nu este „lipsita de baza rezonabila"
echilibrul intre protejarea dreptului individual de proprietate si interesul general care
impune asigurarea platii impozitelor : astfel, o dispozitie legislative retroactive avand
ca efect stingerea creantelor reclamantilor impotriva administratiei fiscale pentru
restituirea sumelor varsate in urma aplicarii unor dispozitii fiscale invalidate nu
reprezinta o incalcare a articolului 1 din Protocolul 1 (National and Provincial
Building Society si altii contra Marea Britanie, 23 octombrie 1997 ; de asemenea,
Gasus Dosier, precit. nr. 257). Totusi, hotararea Buffalo SRL in lichidare contra
Italia (3 iulie 2003, supra, nr. 261) lass sa se intrevada o posibilA evolutie, in masura
in care apreciaza ca intarzierea cu care administratia fiscala ramburseaza unei societati
creditele acesteia contend in impozite reprezintA, dat fiind impactul sau important
asupra situatiei financiare a reclamantei, o atingere disproportionate adusa principiului
general al respectarii proprietatii.
Consiliul de Stat integreaza principiul egalitkii in fata impozitelor in controlul de convenlio-
nalitate a legii si apreciaza ca dispozitiile combinate ale articolelor 14 si 1 din Protocolul 1
„pot fi invocate in mod util pentru a sustine ca legea fiscalA se afla la originea unor
discriminari nejustificate intre contribuabili" (CE, Ass., Aviz, 12 avril 2002, SA financiere
Labeyrie, supra, nr. 184).
Generalizand controlul de proportionalitate, judecatorul european a intArit, neindo-
ielnic, protectia dreptului de proprietate. Drept cu „caracter civil" prin natura sa
personals patrimoniala (supra, nr. 206), dreptul de proprietate poate, de asemenea,
sa reclame in mod eficace protectia articolului 6, § 1 (vezi Allan Jacobsson,
25 octombrie 1989, Hakansson si Sturesson, 21 februarie 1990, Fredin, 18 februarie
1991, precit.), dupa cum o atesta comentariile de jurisprudenta privind dreptul la
executarea deciziilor de justitie (supra, nr. 216).
388 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
Sectiunea a IX-a
Drepturile strainilor
Desi Conventia europeana, in textul sau originar, nu confine nici o dispozitie
particulard referitoare la situatia strainilor, judecAtorul european a avut in vedere
drepturile acestora.
I. Extinderea protectiei conventionale
254 Vid normativ partial. - 1) Sub rezerva limitarilor care pot fi aduse activitAtii for
politice (art. 16, supra, nr. 248), strainii (resortisanti ai unui stat care nu este parte
la Conventie, refugiati, apatrizi) pot sa se prevaleze de drepturile liberfatile enuntate
de CEDO. Conventia, prin articolul 1, recunoaste, intr-adevar, aceste drepturi oricarei
persoane, indiferent de nationalitate, cu conditia ca aceasta sa apartinA de jurisdictia
unuia dintre statele membre. Dar dreptul strAinilor de a intra, de a ramane sau de a
se stabili pe teritoriul unuia dintre statele contractante nu este, ca atare, garantat ; in
plus, dreptul strAinilor la libera circulatie este incadrat in mod strict (supra, nr. 202).
Protectia acordata strAinilor de Conventie este, in consecinta, de douA on lacunara in
raport cu instrumentele internationale comparabile. Pe de o parte, dreptul de azil,
proclamat de articolul 14 al DUDO, nu este recunoscut de Conventia de la Roma (nici
de PIDCP) : numai CADO protejeaza acest drept, sub forma dreptului de a cere si de
a primi azil (art. 22, § 7 ; de asemenea, art. 12, § 3 din Carta africand), precum si
a dreptului de a nu fi trimis spre o tail in care individul si-ar putea vedea amenintate
viata libertatea (art. 22, § 8). Pe de aka' parte, CEDO, spre deosebire de PIDCP
(art. 13), de CADO (art. 22, § 6) sau de Carta africana (art. 12, § 4), nu cuprinde
la origine nici o dispozitie care sA reglementeze expulzarea.
2) Acest vid normativ originar este partial acoperit, insa numai in ceea ce
priveste expulzarea, de doua stipulatii aditionale, al caror efect practic a rAmas,
pang in prezent, redus. Pe de o parte, articolul 4 din Protocolul 4 interzice
„expulzgrile colective ale strainilor impune deci statelor o analiza specificA a
fiecarui caz individual, pentru a evita expulzarile in bloc sau... prin „charter" ;
acest drept este primul de care beneficiazA un grup de persoane, iar nu un individ,
deli acesta din urma poate sA-1 invoce pe calea recursului individual. In singura
decizie pe fond pe care a pronuntat-o in materie (Conka contra Belgia, 5 februarie
2002, RTDH, 2003, 177, obs. J.-Y. Carlier ; vezi Corn., dec. 3 octombrie 1975,
Becker contra Danemarca, D. et R., 4, 215), Curtea defineste „expulzarea colec-
tiva" ca ffind „orice masura care constrange niste straini, ca grup, sa pAraseasca o
cu exceptia cazului in care o asemenea masura este luata ca urmare si in baza
unei analize rezonabile si obiective a situatiei particulare a fiecaruia dintre strainii
care formeazA grupul" (§ 59). Pentru a fi compatibila cu articolul 4 din Protocolul
4, procedura urmatA trebuie sa ofere garantii suficiente care sa ateste luarea in
considerare „realA si diferentiatA" a situatiei individuale a fiecareia dintre persoanele
in cauza.
DREPTURILE GARANTATE 389
Aceasta conditie nu a fost indeplinita in speta mentionata, in care Curtea decide „caracterul
colectiv al expulzarii criticate", avand in vedere mai ales numarul mare de persoane de
aceeasi origine (tigani) care au impartasit soarta reclamantilor (convocati la politie pentru
„a-si completa dosarul de cerere de azil", acestia au fost ulterior transferati intr-un centru
inchis de tranzit, apoi readusi, cu avionul, in Slovacia) modul in care s-au desfAsurat
faptele (anunt politic cu privire la o operatiune de acest gen, convocari simultane la
comisariat, formulare identica a ordinelor de parasire a teritoriului etc.).
Pe de alts parte, articolul 1 din Protocolul 7, adoptat la 22 noiembrie 1984,
acorn' strainului garantii procedurale minimale in caz de expulzare (posibilitatea de
a cere sa ii fie examinat cazul ; de a fi reprezentat, in acest scop, in fata autoritAtii
competente) - data nu se opun ratiuni legate de „interesul de ordine publicA" sau de
„siguranta nationala" pe care insa le subordoneaza conditiei, stipulata de dreptul
intern, „legalitatii prezentei strAinului" pe teritoriul statului contractant (Corn., dec.
13 ianuarie 1993, Voulfovitch altii contra Grecia, D. et R., 74, 199).
Articolul 13 din PIDCP are o sfera de aplicare la fel de restrictive, dar CDO a extins
garantia pe care o confers acesta la „toate procedurile care tind sa constranga un strain sa
paraseasca o tarn" (vezi obs. gen. 15 (27) asupra situatiei strAinilor din punctul de vedere
al Pactului, § 9, Manuel..., p. 76, si nr. 193/1985, Giry contra Republica Dominicans,
dec. 11 iulie 1988, A/45/40, vol. II, p. 43, § 5. 5 ; nr. 155/1983, Hammel contra
Madagascar, dec. 3 aprilie 1987, RUDH, 1989, p. 74).
Acquis-ul jurisprudential vine mai cu seams sä palieze deficientele dispozitivului
conventional.
265 Proteetia prin rico§eu. - Mecanismul, de sorginte pur pretoriana, al „protectiei
prin ricoseu" permite organelor CEDO sa extindA protectia unora dintre drepturile
garantate de Conventie la drepturi care nu sunt in mod expres protejate de aceasta din
urma. AceastA tehnica a permis sa fie paliate insuficientele cele mai evidente ale
CEDO in privinta strainilor, categorie de persoane deosebit de vulnerabile. Economia
„protectiei prin ricoseu" poate fi expusa in cateva fraze.
In primul rand, Conventia nu reglementeazA „materia extrAdArii, a expulzarii si a
dreptului la azil" (dec. 16 octombrie 1986, Lukka contra Marea Britanie, D. et R., 50,
268) dupe cum reaminteste Curtea in mod constant, statul dispune, „in virtutea
unui principiu de drept international bine stabile , de „dreptul de a controla intrarea,
sederea indepartarea (de pe teritoriu) a nonnationalilor (Chahal contra Marea
Britanie, 15 noiembrie 1996, § 73 ; JCP G, 1997, I, 4000, nr. 9, cron. F. Sudre).
Apoi, deli statul parte poseda o putere discretionary in materie de legalitate a situatiei
strainilor, el nu este totusi exonerat de obligatia de a respecta Conventia de protecfie ;
intr-un stat de drept, ordinea publicA nationala nu poate sA justifice arbitrarul sau
inumanul. Potrivit jurisprudentei europene, statele contractante au „acceptat
restranga liberul exercitiu al puterilor care le-au fost conferite de dreptul international
general (...) in masura si in limitele obligatiilor pe care si le-au asumat in virtutea
Conventiei" (Corn., dec. 30 septembrie 1974, X contra RFG, D. et R., 1, p. 73).
In consecinta, statul, in exercitarea puterilor sale in ceea ce priveste situatia
strainilor, nu trebuie sa aducd atingere drepturilor garantate persoanelor la care se
refers Conventia (vezi, de exemplu, Corn., dec. 17 decembrie 1976, Agee contra
390 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
Marea Britanie, D. et R., 7, p. 184). Pe scurt, decizia de indepartare a unui strain de
pe teritoriul national nu poate sä constituie cauza incAlcarii unui drept (de a nu fi
expulzat sau extradat) care nu este garantat de Conventie, dar poate fi cauza incAlcArii
altor drepturi protejate de Conventie si, ca atare, supuse controlului organelor CEDO.
Importanta hotarare Soering contra Marea Britanie, din 7 iulie 1989, a consacrat
aceasta constructie pretoriana (GACEDH, nr. 13). Este deci suficient ca strainul sA
invoce faptul cA masura incriminate (retrimitere in teritoriul de origine, indepArtare
de pe teritoriul national) este susceptibilA sa incalce unul dintre drepturile care ii sunt
protejate de Conventie pentru a beneficia de aceasta protectie indirecta, ai cArei
vectori principali, dar nu exclusivi, sunt dreptul de a nu fi supus la tratamente
inumane 5i degradante si dreptul la respectarea vietii private si de familie.
Mecanismul „protectiei prin rico5eu" a fost aplicat 5i in favoarea detinutilor. De5i Conventia
nu garanteaza dreptul la conditii precise de detentie, judecAtorul european a admis, initial,
ca acestea pot totu5i sA intre in sfera de aplicare a articolului 3 al Conventiei, pentru a consacra,
apoi, dreptul la conditii de detentie conforme cu demnitatea umana (supra, nr. 195).
II. Drepturile garantate
266 Dreptul la garantii procedurale in materie de expulzare §i extradare. -
1) Dupa Comisie, Curtea europeana a drepturilor omului a recunoscut strainului
confruntat cu masura indepArtArii de pe teritoriul national dreptul la un recurs efectiv
(in sensul articolului 13, supra, nr. 220) in fata unei instance nationale. Recursul
efectiv presupune analizarea temeiniciei plangerii in baza Conventiei - si nu numai a
legalitatii formale a ordinului de expulzare - si posibilitatea de suspendare a executarii
deciziei de expulzare (Chahal contra Marea Britanie, 15 noiembrie 1996, JCP G,
1997, I, 4000, nr. 9, cron. F. Sudre ; Jabari contra Turcia, 11 iulie 2000) ; intr-adevdr,
un recurs nesuspensiv nu poate fi considerat eficace in cazul in care incalcarea
unuia dintre drepturile garantate de Conventie s-ar consuma prin punerea in prac-
tice a respectivei masuri. Era si situatia recursului in fata judecAtorului adminis-
trativ francez, exercitat in scopul suspendarii unui ordin de expulzare (Corn., dec.
13 decembrie 1984, M contra Franta, D. et R., 41, p. 104 ; Bozano contra Franta,
18 decembrie 1986, A. 111, § 48-50, RGDIP, 1987, 548, note F. Sudre) ; aceasta
anomalie este corectatA de legea din 10 ianuarie 1990 referitoare la conditiile de
intrare sedere a strainilor pe teritoriul national, care prevede cA ordinul de
retrimitere la frontierA a strainului poate face obiectul unui recurs suspensiv in fata
presedintelui tribunalului administrativ (Com., Rap. 5 septembrie 1991, Vijayanathan
Pusparajah, § 114 si urm. ; in sens contrar, nr. 17262/90, dec. 27 februarie 1991,
0. A. contra Franta).
2) Pe de alts parte - dar este vorba despre un drept in mod direct recunoscut de
Conventie oricArei persoane strAinul arestat sau detinut in cadrul unei proceduri de
expulzare sau extradare (art. 5, § 1 f) are dreptul la un control jurisdictional rapid al
legalitatii detentiei (art. 5, § 4), care sa ii asigure beneficierea de o procedura
contradictorie (Sanchez-Reisse contra Elvetia, 21 octombrie 1986, A. 107, extradare)
sa ofere garantii suficiente de protectie impotriva arbitrarului (Chahal, precit.).
DREPTURILE GARANTATE 391
Curtea europeana incadreaza cu strictete competenta discretionary recunoscutA statului in
materie de intrare 5i 5edere a strainilor pe teritoriul sau; astfel, judecAtorul european
precizeaza ea mentinerea strainilor in zona intemationalA a unui aeroport „nu este acceptabill
deck pentru a permite statelor se combatA imigratia clandestine" 5i cu conditia ca persoanele
care solicitA azil sa nu fie lipsite de protectia care le este acordatA de Conventia de la
Geneva din 1951 privind statutul refugiatilor 5i de CEDO (Amuur contra Franta, 25 iunie
1996, supra, nr. 200). Aceasta presupune ca mentinerea in zona de tranzit sa nu se
prelungeascA „in mod excesiv" - prelungirea necesitand „controlul neintarziat al judea-
torului" - 5i „inainte 5i mai presus de once" sA nu it lipseascA pe cel care solicits azil „de
dreptul de a avea acces efectiv la procedura de determinare a statutului de refugiat" (§ 43).
Controlul judecatorului trebuie, de altfel, sA fie „suficient de amplu" pentru a verifica atit
respectarea normelor de fond 5i de procedura din legislatia nationalA, cat 5i conformitatea
detentiei cu scopul articolului 5, respectiv protectia individului impotriva arbitrarului
(Chahal, precit.).
in plus, Curtea verifica, dupe cum se stie, conformitatea cu norma europeanA a
lipsirii de libertate. De exemplu, in cazul Bozano, autoritatile franceze au recurs la o
„extradare mascata" si s-au facut vinovate de o ingerinta arbitrary in libertatea
individuals ; in cazul Amuur, privarea de libertate pe care o constituie mentinerea in
zona internationals nu este „legala", nefiind prevazutA de o „lege" in sensul Conventiei
(supra, nr. 200).
3) 0 decizie de indepArtare de pe teritoriul national este, de asemenea, susceptibila
sa angajeze raspunderea statului in culpa in temeiul articolului 6, in cazul in care
individul ar fi suferit sau ar risca sa sufere „o denegare de dreptate flagranta" in
statul reclamant. Dupa o perioada de incertitudine (Com., dec. 2 decembrie 1986,
K. si F. contra Olanda, D. et R., 51, p. 272 ; Soering, 7 iulie 1989, precit., § 113),
judecatorul european s-a pronuntat in mod clay in acest sens (dec. 16 octombrie 2001,
Einhorn contra Franta, RTDH, 2002, 709, obs. M. Puechavy ; Com., dec. 20 ianuarie
1994, Joy Aylor-Davis contra Franta, D. et R., 76 A, 164). Consiliul de Stat accepts,
de asemenea, sA is in considerare un mijloc de apArare intemeiat pe incAlcarea
articolului 6, utilizat intr-un recurs in anulare impotriva unui decret de extradare
(CE, 11 decembrie 1998, Knock, cererea nr. 195432; CE, 12 iulie 2001, Einhorn,
nr. 227747).
In schimb, trebuie subliniat cA, potrivit unei jurisprudente constante, procedurile
referitoare la verificarea legalitatii situatiei strainilor (acordare de azil politic,
expulzare, extradare etc.) nu tin nici de materia „civilA" (dec. 16 octombrie 1986,
S. Lukka contra Marea Britanie, D. et R., 50, p. 268), nici de cea „penala" (dec.
11 martie 1989, Whitehead contra Italia, D. et R., 60, p. 272) in sensul articolului 6
al Conventiei in consecinta, nu sunt supuse exigentelor unui proces echitabil
(supra, nr. 207).
267 Dreptul de a nu fi supus la rele tratamente contrare articolului 3. - 1) Linii
directoare. Sistemul european de protectie a drepturilor omului este armonizat, pe
cale pretorianA, cu Conventia Natiunilor Unite Contra Torturii din 10 decembrie 1984,
care, in articolul 3, § 1, prevede cA „nici un stat parte nu va expulza, nu va retrimite
nici nu va extrAda o persoana spre un alt stat unde exists motive serioase sa se creadA
cA risca sa fie supusa torturii" (cu privire la jurisprudenta CCT in materie, supra, nr. 196).

392 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
Sistematizand jurisprudenta Comisiei, Curtea europeana, in decizia Soering din
7 iulie 1989 (precit., § 88-91), apreciaza ca statul parte se face vinovat de un
tratament inuman, care incalcA articolul 3 al Conventiei, atunci cand is in cunostintA
de cauza impotriva unui strain o decizie de IndepArtare de pe teritoriul propriu -
indiferent daca este vorba de o extradare (spre Statele Unite : Soering, precit.), de o
expulzare (spre Chile : Cruz-Varas contra Suedia, 20 martie 1991, A 201, RUDH,
1991, 205, nota G. Cohen-Jonathan) sau de o retrimitere in teritoriul de origine (spre
Sri Lanka: Vilvarajah contra Marea Britanie, 30 octombrie 1991, A. 215, RIDH,
1993, 411, obs. M. Bossuyt §i I. Lammerant) - care are ca rezultat direct expunerea
individului la tortura on la tratamente inumane sau degradante in tara de destinatie.
a) „Caracterul absolut" al interdictiei vizand relele tratamente pe care o enunta
articolul 3 (supra, nr. 189) este valabil si in cazul Masurilor de indepartare de pe
teritoriul national aplicate strainilor. In consecinta, protectia articolului 3 nu poate fi
modulatA in functie de caracterul mai mult sau mai putin periculos al persoanei avute
in vedere sau de amenintarea pe care aceasta o reprezinta pentru securitatea nationalA
(Chahal contra Marea Britanie, 15 noiembrie 1996, precit. : ordin de expulzare spre
India a unui sustinAtor notoriu al cauzei separatismului sikh). Ceea ce inseamna ca
din articolul 3 poate fi desprinsa obligatia implicita a statului parte de a nu indepArta
un strain de pe teritoriul national catre o tard unde acesta risca sä fie supus la
tratamente contrare articolului 3. Actul de indepartare de pe teritoriu atrage rAspun-
derea statului parte din punctul de vedere al Conventiei, dar garantia din articolul 3
isi produce totusi efectele in statul de destinatie, stat tert fatal de Conventie.
b) Paradoxal, garantia prevAzuta in articolul 3 nu action atunci cand tara de
destinatie era un stat parte la CEDO care recunoscuse dreptul la un recurs individual,
judecAtorul european presupunand in acest caz ca drepturile individuale erau respectate
(dec. 2 decembrie 1986, K. si F. contra Olanda, D. et R., 51, p. 272 ; a contrario,
dec. Altun, precit.). Din fericire, Curtea europeana pare a fi pe tale sä abandoneze
aceasta solutie, considerand deja ca expulzarea indirecta catre un stat intermediar
parte la Conventie nu exonereaza primul stat de obligatia de a se asigura ca recla-
mantul nu riscA O. fie supus la tratamente contrare articolului 3 ca urmare a deciziei
de expulzare (dec. 7 martie 2000, T. I. contra Marea Britanie, nr. 43844/98: retri-
miterea unei persoane de nationalitate sri-lankeza care solicitase azil catre Germania,
unde azilul ii fusese initial refuzat).
Judecatorul national este totusi mai indraznet si accepts sal aplice articolul 3 atunci cand in
cauza se aflA Turcia (CE, 21 februarie 1997, Prefectul departamentului Hauts-de-Seine
contra dl Aktas, nr. 171933: mAsura de expulzare ; CE, 9 iunie 1999, Prefectul departamentului
Haute-Garonne contra dl Kaya, nr. 199882: retrimitere la frontiers) : este remarcabil
faptul ca, in materie de extradare, Tribunalul federal elvetian, sprijinindu-se pe calitatea de
„instrument constitutional al ordinii publice europene" recunoscut CEDO de care Curte
(Loizidou, 23 martie 1995, A. 310, § 75, GACEDH, nr. 1), apreciaza ca acceptarea de
cAtre Turcia a dreptului de recurs individual si a jurisdictiei obligatorii a Curtii nu are ca
efect „exonerarea Elvetiei de obligatia de a verifica daca, intr-un caz concret, predarea
unei persoane a carei extradare este ceruta de unul din statele parti la CEDO nu o expune
pe aceasta riscului avut in vedere de articolul 3 al CEDO" (Trib. fed. elvetian, Curtea de
drept public, sect. 1, 11 septembrie 1996, X contra Oficiul federal al politiei, RUDH,
1997, 118).
DREPTURILE GARANTATE 393
c) Protectia oferita strainului ar ramane ineficace dacA ar fi subordonatA unei
masuri de indepartare deja executate (Corn., dec. 11 octombrie 1973, Amekrane,
Rec. Dec., 44, p. 101: refugiat politic predat de catre Marea Britanie Marocului,
condamnat la moarte si executat). DupA Comisie (dec. 3 mai 1983 si Rap. 7 martie
1984, Altun contra RFG, D. et R., 36, pp. 209 si 236), Curtea europeanA reline
ipoteza unei incAlcari virtuale a Conventiei (infra, nr. 312) : o decizie de indepArtare
de pe teritoriul national adoptata (vezi Vijayanathan si Pusparajah contra Franta,
27 august 1992, A. 241 B, § 46), dar neexecutatd poate constitui o incalcare a arti-
colului 3 (Soering, § 90 ; Chahal, precit.). Preocuparea de a asigura caracterul
efectiv al drepturilor protejate a determinat, din fericire, Curtea sal-§i contrazica
jurisprudenta Cruz-Varas (precit., § 97) si sal aprecieze ca nerespectarea de care stat
a masurilor provizorii prescrise de organele de control (de exemplu, suspendarea
executarii unei decizii de extradare) incalca Conventia (Mamatkulov si Abdurasulovic
contra Turcia, 6 februarie 2003, infra, nr. 313).
d) Prin intermediul protectiei impotriva tratamentelor inumane, dreptul de azil
beneficiaza, intr-o oarecare m'asura, de un „efect reflex" al Conventiei europene. In
cadrul Pactului, CDO adoptA o solutie de principiu identical (nr. 470/1991, Kinler
contra Canada, dec. 30 iulie 1993, RUDH, 1994, p. 165, § 13. 1 si 2).
Aplicarea articolului 3 rAmane totusi subordonata conditiei sa existe „motive
serioase" de a crede ca individul este amenintat de un „rise real", care trebuie
individualizat, de a fi supus la tratamente interzise de articolul 3 (in acelasi sens,
CDO, nr. 291/1998, M.I. Torres contra Finlanda, dec. 2 aprilie 1990, A/45/40, vol. II,
p. 109) ; de exemplu, aceasta conditie nu este indeplinitA in cazul unui membru al
comunitAtii tamul, data find situatia generals a acesteia in Sri Lanka (Vilvarajah,
precit., § 111 ; aprecierea Consiliului de Stat este similara : CE, 8 iulie 1998, prefect
al politiei contra dna Vaithy, nr. 187639).
e) Jurisprudenta europeana a lArgit in mod sensibil aplicabilitatea articolului 3 in
materie de indepArtare a strainilor de pe teritoriul national, de la riscul de a fi torturat
de fortele de politie la riscul de a muri de sida intr-o tars saracA. In prezent, articolul 3
este susceptibil de aplicare in trei ipoteze.
2) Riscul de a fi supus la tratamente contrare articolului 3 implied o responsabi-
litate directs a autoritalilor statului de destinatie :
a) Fie ea riscul este reprezentat de actele intentionate ale autoritatilor publice din
tara de destinatie natura regimului politic induce temerea ca „unele drepturi umane
fundamentale" sunt „gray inculcate" sau „complet suprimate" (de exemplu, practica
torturarii de catre politic a opozantilor politici ; vezi Com., dec. 26 martie 1963,
Kuzbari contra RFG, Rec. Dec., 10, p. 26 ; Cruz-Varas, precit. ; Hilal contra Marea
Britanie, 6 martie 2001).
Conform Consiliului de Stat francez, principiile generale ale dreptului extradarii interzic
extrAdarea cAtre o tail in care nu este asiguratA respectarea „drepturilor fundamentale ale
persoanei" (Ass., 26 iunie 1984, Lujambio Galdeano, Rec., p. 308; Ass., 1 aprilie
1988, Bereciartua Echarri, Rec., p. 135). Relevand, in hotararea sa plenara Moussa Kone
din 3 iulie 1996, „un principiu fundamental recunoscut de legile Republicii, conform
caruia statul trebuie sal refuze expulzarea unui strain daca aceasta este cerutA in stop
politic", Consiliul de Stat isi recunoaste competenta de a interpreta o norms conventionall
in lumina unui principiu de rang constitutional si, in consecintA, de a respinge aplicarea
394 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
celei dintai in favoarea celui de-al doilea (RFDA, 1996, 870, concl. J.-M. Delarue ; obs.
L. Favoreau, P. Gala, H. Labayle, P. Delvolve, ibidem, p. 882 si urm. ; RGDIP, 1997,
237, nota D. Alland ; D, 1997, 219, cron. B. Mathieu si M. Verpeaux).
b) Fie cA riscul rezultA dintr-o situatie extrem de bulversatA in Cara de destinatie
(tulburari, dezordine civilA), care face ca in acel stat sä predomine o insecuritate
generalA, datoratA in principal actiunilor fortelor de securitate (disparitii, executAri
extrajudiciare, tortura etc.) si impunitatii de care beneficiaza acestea (Vilvarajah
contra Marea Britanie, 30 octombrie 1991 : persecutarea comunitatii tamul de care
fortele de securitate in Sri Lanka ; Chahal, precit. : actiuni ale fortelor de securitate
din Pundjab impotriva militantilor sikh). In aceste cazuri, Curtea europeanA nu mai
lasA proba in sarcina reclamantului si considera ca „stabile riscul real de a suferi
tratamente contrare articolului 3, daca statul parte nu ii furnizeazA „asigurAri" ca
securitatea persoanei in cauza va fi asiguratA in Cara de destinatie (Chahal, precit.).
Consiliul de Stat nu ignora aceasta ipoteza in care se aplica articolul 3 : in aplicarea
articolului 27 bis al ordonantei din 2 noiembrie 1945, care dispune ca „un strain nu poate
fi indepartat de pe teritoriul national catre un alt stat, daca dovedeste ca viata sau libertatea
ii sunt amenintate in acel stat sau ca va fi expus acolo unor tratamente contrare articolului 3),
este anulata o decizie de retrimitere la frontiers cu destinatia Algeria a unui lider integrist
al cultului islamic, pentru motivul ca revenirea reclamantului in Algeria ar „implica pentru
acesta un risc gray legat de activitatile sale politice" (CE, 22 ianuarie 1997, dl Nafa,
cererea nr. 163690) ; in virtutea aplicarii directe a articolului 3, este anulata o decizie de
retrimitere spre Angola a unei tinere femei care fusese anterior maltratata de soldatii
angolezi si care „ar fi confruntata cu riscuri grave, care i-ar ameninta viata si securitatea,
in cazul revenirii in Cara de origine" (CE, 15 martie 2000, prefectul departamentului Essonne,
nr. 211321).
c) Fie, in sfarsit, cA riscul decurge din sistemul juridic intern al statului de
destinatie, deoarece legislatia prevede o pedeapsa incompatibilA cu articolul 3, iar
individul ar risca sA fie supus acestei pedepse. In afara pedepselor pe viata care nu
pot fi transformate in alte forme de sanctiune, susceptibile „sa ridice probleme din
perspectiva articolului 3" (dec. 16 octombrie 2001, Einhorn contra Franta, precit.
nr. 266 ; in sens contrar : CE, 6 noiembrie 2000, Nivette, RFDA, 2001, 1037, concl.
I. de Silva), sunt avute aici in vedere pedepsele corporale prevazute de dreptul penal
musulman si, mai ales, pedeapsa cu moartea (Soering, precit.). ConfruntatA cu prima
ipoteza in speta Jabari contra Turcia (11 iulie 2000), Curtea europeana apreciaza cA
expulzarea reclamantei catre Iran, unde aceasta risca sA fie condamnata la moarte
prin lapidare pe motiv CA ar fi comis adulter, constituie o incalcare a articolului 3 si,
in acest context, subliniaza incompatibilitatea unora dintre dispozitiile legii islamice
cu valorile fundamentale ale CEDO (supra, nr. 115).
Problema pedepsei capitale nu este pe deplin rezolvata de jurisprudenta europeana.
Intrucat CEDO nu interzice impunerea pedepsei capitale (supra, nr. 188), Curtea
europeana a apreciat, in hotararea sa de principiu Soering (7 iulie 1989, § 103 ; de
asemenea, Corn., dec. 12 martie 1984, Kirkwood contra Marea Britanie, D. et R.,
37, p. 156) ea, dacA pedeapsa cu moartea nu este prin ea insasi o pedeapsa inumana
sau degradanta, contrail articolului 3 al CEDO, „circumstantele care insotesc o
sentinta capitals" pot, in schimb, sa constituie un tratament inuman (supra, nr. 195).
DREPTURILE GARANTATE 395
De altfel, un stat parte la Protocolul 6, care aboleste pedeapsa cu moartea, poate sA
fie tras la raspundere in temeiul respectivului protocol daca extradeaza o persoana
catre un stat in care aceasta risca in mod real sä fie condamnata la moarte si executata
(dec. 14 decembrie 2000, Nivette contra Franta, nr. 44190/98 ; Com., dec. 20 ianua-
rie 1994, Aylor-Davis contra Franta, D. et R. , 76-A, 164).
Conform jurisprudentei Fidan (27 februarie 1987, concl. J.-C. Bonichot, D., 1987, 305 ;
de asemenea, Gacem, 14 decembrie 1987, Rec. Tab., p. 733), Consiliul de Stat apreciaza,
in decizia sa Joy Davis-Aylor (Ass., 15 octombrie 1993, concl. C. Vigouroux, RFDA,
1993, p. 1166, si obs. H. Labayle, RFDA, 1994, p. 21), ca extradarea unei persoane
pasibile de pedeapsa cu moartea pe teritoriul statului reclamant „ar fi contrara ordinii
publice franceze" , cu exceptia cazului in care autoritatile franceze primesc din partea
statului ce solicits extradarea „asigurari suficiente" ca pedeapsa nu va fi aplicata (vezi si
CE, 8 aprilie 1998, Stacy, nr. 186510 5i 186539).
Jurisprudenta Soering este in prezent depasita de interpretarea evident evolutiva
pe care o dA Curtea articolelor 2 si 3 ale Conventiei in hotArarea sa Ocalan contra
Turcia, din 12 martie 2003 (supra, nr. 188). Pe de o parte, Curtea considera ea
pedeapsa cu moartea este, in zilele noastre, o sanctiune inacceptabila, interzisa de
articolul 2, si cA se poate „pretinde" ca executarea pedepsei cu moartea constituie un
tratament inuman si degradant contrar articolului 3, ceea ce conduce la aprecierea ca
extradarea unei persoane care un stat in care aceasta risca pedeapsa capitals incalca,
in sine, articolul 3. Pe de alts parte, ea analizeaza ca tratament inuman o condamnare
la moarte pronuntatA ca urmare a unui proces inechitabil.
Evolutia jurisprudentei Comitetului Drepturilor Omului coincide cu cea a Comisiei,
dat fiind CA, dupA ce a apreciat ca faptul de a extrada o persoana catre un stat in care
aceasta risca pedeapsa capitalA nu constituie o incalcare a articolelor 6 (dreptul la
viata) si/sau 7 (tratamente crude si inumane) ale Pactului (nr. 470/1991, Kindler
contra Canada, dec. 30 iulie 1993, § 14-3 5i 15. 1, RUDH, 1994, 165 ; supra, nr. 195),
Comitetul adoptA in prezent o solutie contrail, retinand o incalcare a articolului 6 (nr.
829/1998, Judge contra Canada, dec. 5 august 2003, § 10. 6, supra, nr. 188).
Comitetul admite, de altfel, cA un stat parte la Protocolul 2 al Pactului care
aboleste pedeapsa cu moartea ar incalca in acelasi timp articolul 6 al Pactului (dreptul
la viata) si Protocolul daca ar executa o masura de expulzare care ar avea „drept
consecinta necesara si previzibila" condamnarea la moarte a persoanei in cauza (nr.
706/1996, T. contra Australia, 4 noiembrie 1997, A/53/40, vol. II, 193, § 8. 4).
Comitetul indicase deja, in cazul Kindler (precit., § 14. 3 ; obs. W. Schabas, RUDH,
1992, p. 65) ca un stat parte la Pact s-ar face vinovat de incalcarea dreptului la viata
(art. 6) daca ar adopta o decizie de extradare catre un stat unde individul s-ar confrunta cu
riscul real de a se expune pedepsei cu moartea pronuntate in conditii contrare celor
prevazute de articolul 6 (supra, nr. 188 ; nr. 692/1996, A. R. J. contra Australia, 28 iulie
1997, A/52/40, vol. II, p. 230).
3) Riscul invocat de reclamant nu provine de la autoritaffle publice, ci de la terfi,
mai precis de la grupuri independente organizate, impotriva ca'rora autoritatile
publice din lam de destinatie nu protejeaza individul. Neputinta acestora din urina,
incapabile sa asigure protectia persoanei impotriva tratamentelor interzise de articolul 3,
396 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
materializeaza riscul avut in vedere (H. L. R. contra Franta, 29 aprilie 1997, RUDH,
1997, 347, note N. Chauvin : masura de expulzare catre Columbia, adoptatk dar
neexecutata% impotriva unui traficant de droguri, care invoca riscul de a fi asasinat la
intoarcerea in tara de cartelul drogurilor). In aceasta ipoteza, aplicabilitatea articolului 3
este extinsa la relatiile interindividuale (supra, nr. 167).
Jurisprudenta Consiliului de Stat este de inspiratie similarl (CE, 10 mai 1996, Prefectul
departamentului Drome contra Litisconsortii Sellami, cererea nr. 162409, Rec. Tab.).
Consiliul de Stat apreciaza cA articolul 27 bis al ordonantei din 1945 (precit.) articolul 3
al CEDO se opun unei masuri de indepArtare de pe teritoriul national catre un stat in care
exists „riscul real" de a fi supus la rele tratamente „din cauza unor persoane sau grupuri
de persoane care nu sunt subordonate autoritAtilor publice, dacA (...) autoritatile statului de
destinatie nu sunt in masura sa contracareze un astfel de rise printr-o protectie adecvatA"
(CE, 1 decembrie 1997, Kechemir, nr. 184053: anularea unei ordonante de retrimitere
catre Algeria, unde viata reclamantului este amenintata de FIS ; de asemenea, CE, 17 decembrie
1997, Prefect al politiei, nr. 187280 ; CE, 14 iunie 2000, Prefectul departamentului
Val-de-Marne contra dl Benmouhoub, nr. 211532; CE, 15 septembrie 2004, Prefect al
politiei contra dl Merad Boudia, nr. 244713, Rec. Tab.). Judecatorul administrativ merge
chiar mai departe, aplicand articolul 3 si in cazuri in care riscul relelor tratamente provine
de la simpli particulari (TA Lyon, 12 iunie 1996, Mariama Conde, RTDH, 1996, 695, note
M. Levinet, si, pentru o aplicare implicita, CE, 20 decembrie 2000, Prefectul departamentului
Essone contra dna Minata Ouattara, nr. 202505: rise de excizie in tara de origine ; CE,
28 aprilie 2004, Prefect al politiei contra dl Boubkari, RFDA, 2004, 639: transsexual
amenintat de propria familie).
De notat cA, dupA ce a considerat ca articolul 3 al Conventiei Natiunilor Unite contra
torturii (precit.) nu se aplica in cazul in care riscul de a fi torturat emanA de la o entitate
nestatall (care controleaza zone importante din Peru: nr. 83/1997, dec. 15 mai 1998,
G. R. B. contra Suedia, § 6. 5 ; nr. 49/1996, dec. 15 mai 2001, S. V. si litisconsortii contra
Canada, A/56/44, 93), Comitetul contra torturii (supra, nr. 196) si-a nuantat pozitia,
apreciind cA „in imprejurAri exceptionale, caracterizate prin absenta totall a unei autoritati
statale", definitia „torturii" poate include actele grupurilor care exercita „o autoritate
cvasi-guvernamentalA" (nr. 177/2001, H. M. H. I. contra Australia, dec. 1 mai 2002,
A/57/40, 163).
4) Riscul de a fi supus la rele tratamente rezulta din factori pur obiectivi,
independenfi de autorita file sau de dreptul intern al statului de destinafie, si nu mai
implies nici o forma de responsabilitate a guvernului acestuia din urma. Astfel,
Curtea europeana apreciaza ca executarea masurii de expulzare a unui reclamant,
bolnav de sida aflat in faze terminalk catre tara sa de origine (Saint Kitts si Nevis)
constituie un tratament contrar articolului 3, dat fiMd ca acolo nu i se poate
administra nici un tratament medical adecvat ca, in plus, s-ar afla intr-o stare de
singuratate mizerie (D. contra Marea Britanie, 2 mai 1997, JCP G, 1998, I, 107,
nr. 10, cron. F. Sudre)'. In aceasta ipoteza, actul de indepartare de pe teritoriul
1. Vezi, de asemenea, Corn., DR, 19 mai 1994, Tanko contra Finlanda (D. et R., 77 B, 133 :
expulzarea unui bolnav in stare gravy clue un stat in care nu poate beneficia de ingrijiri
convenabile), si Corn., Rap. 10 martie 1994, Nasri contra Franta (expulzare catre tara de
origine a unui strain surdo-mut din nastere, care traieste in tara de primire de la varsta de
4 ani ; Curtea, 13 iulie 1995, A. 320 B, nu examineaza plangerea bazata pe articolul 3).
DREPTURILE GARANTATE 397
national intemeiaza raspunderea statului parte pentru ca, in sine, independent de
comportarea statului tert, expune individul unei situatii care se aseamana cu un
tratament inuman. Astfel aplicat, articolul 3 indeplineste o functie obiectiva de
principiu director al activitatii statului aceasta decizie pare sa consacre implicit
obligatia de a nu indeparta de pe teritoriul statului un strain, daca el ar fi expus in
acest fel unor conditii de viata contrare demnitatii umane. Totusi, judecatorul european
are grija sa precizeze ca punerea in practice a deciziei de indepartare a unui strain
de pe teritoriul national antreneaza o incalcare a articolului 3 numai in situatii
exceptionale si in virtutea unor „considerente umanitare imperioase" (§ 54 ; dec.
15 februarie 2000, S. C. C. contra Suedia, JCP, 2000, I, 255, cron. C. Byk ; Bensaid
contra Marea Britanie, 6 februarie 2001, JCP G, 2001, I, 342, nr. 6, cron. F. Sudre).
Jurisprudenta administrativA merge in acelali sens, indiferent ca se intemeiaza pe articolul 3
(TA Versailles, 26 septembrie 1996, Bamba Bamba, concl. J. Krulic, RFDA, 1997, 315 ;
CE, 27 noiembrie 1996, Laloui, cererea nr. 158182 ; CE, 8 octombrie 1997, dra Ndjowe
Bedimo, nr. 186452) sau pe principiile generale de drept aplicabile extradarii (CE,
13 octombrie 2000, Kozirev, nr. 212865). Articolul 26 (fostul articol 25, punctul 8) al
ordonantei din 2 noiembrie 1945 (provenit din legea din 11 mai 1998, infra, nr. 268), care
interzice retrimiterea la frontiers „a strainului rezident legal in Franta a cArui stare de
sAnatate necesitA servicii medicate a caror lipsA ar putea determina consecinte de o
exceptionala gravitate pentru el, dacA persoana in cauza nu poate sa beneficieze in mod
efectiv de un tratament adecvat in tara de destinatie", integreaza in prezent exigentele
articolului 3 (CE, 17 mai 1999, Prefect al politiei contra dna Damba, nr. 199859 ; CE,
31 ianuarie 2000, Prefectul departamentului Ile-et-Vilaine, nr. 207768 ; CE, 30 iunie
2003, Prefect al politiei contra M.B., nr. 252621, AJDA, 2003, 2207, concl. P. Fombeur,
tratament medical pentru transsexualism).
2611 Dreptul la respectarea vietii private si de familie - 1) Curtea europeana a
afirmat principiul potrivit caruia retrimiterea spre tam de origine sau indepartarea
unui strain de pe teritoriul unde traiesc membri apropiati ai familiei sale pot sa aduca
atingere dreptului la viata familiala al acestuia (supra, nr. 233) si sa constituie o
incalcare a articolului 8 al CEDO (Abdulaziz, Cabales si Balkandali contra Marea
Britanie, 28 mai 1985, A. 94 ; Berrehab contra Olanda, 21 iunie 1988, A. 138 ; de
asemenea, pentru CDO, nr. 35/1978, A/39/40, § 614). Totusi, articolul 8 garanteaza
doar exercitarea dreptului la respectarea unei vieti familiale „existente" si nu garanteaza
strainilor dreptul de a alege implantarea geografica a acestei vieti familiale care, in
plus, este limitata la „nucleul familial" (Slivenko contra Letonia, 9 octombrie 2003,
Marea Camera, RDP, 2004, 829, obs. M. Levinet). Statul nu este obligat sa permits
unui strain sa intre pe teritoriul sau pentru a-si crea acolo not legaturi familiale, iar
o masura de trimitere spre tara de origine sau de indepartare de pe teritoriul national
nu incalca articolul 8 daca unitatea vietii de familie a strainului poate fi reconstituita
in altkparte (Cruz Varas altii contra Suedia, 20 martie 1991, A. 201, § 68).
2) In cadrul restrictiilor autorizate afectand dreptul garantat (art. 8, § 2), acest
drept al strainului la respectarea vietii sale private si de familie cunoaste insa o
limitare serioasa : el trece pe planul doi in fata necesitatilor controlului imigratiei si,
mai general, in fata protectiei ordinii publice. Curtea aminteste, incepand cu decizia
sa de principiu Abdulaziz altii (precit.), ca „statelor contractante le revine obligatia
398 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
de a asigura ordinea publied, in special in exercitarea dreptului for de a controla
intrarea, sederea si indepartarea nonnationalilor, in virtutea unui principiu de drept
international bine stabilit Ida prejudicierea angajamentelor pe care si le-au asumat
prin tratate" (Beldjoudi contra Erato, 26 martie 1992, GACEDH, nr. 45). Pe aceastA
bazA, Curtea europeand a dezvoltat o jurisprudentA care, la origine, face distinctie
intre situatia „imigrantilor de a doua generatie" si cea a strAinilor „obisnuiti".
3) Judecatorul european a acordat „imigrantilor de a doua generatie" (strain
naseuti pe teritoriul statului de primire sau, prin extensie, care au intrat pe teritoriul
acestuia la varste foarte fragede) o protectie sporita impotriva mAsurilor de Indepdrtare
din teritoriu. In deciziile sale de principiu Moustaquim contra Belgia (18 februarie
1991, A. 193, RTDH, 1991, 377, note P. Martens) si Beldjoudi contra Franta
(26 martie 1992, precit.), Curtea europeanA, acordand o atentie speciald faptului el
strdinul iii desfasoarA viata familialA efectiva in statul de primire ca nu intretine cu
tara sa de origine, in afara relatiei de nationalitate, nici o legatura realA, analizeazd
masura de expulzare - sursd de dezeaddcinare si perturbare grave a vietii de familie -
ca o atingere „disproportionatA" adusa dreptului la respectarea vietii familiale (vezi,
de asemenea, Nasri contra Franta, 13 iulie 1995, A. 320 B). Dacd avem in vedere ca,
in speta Beldjoudi, viata de familie se reduce la „viata familiald a sotilor" (§ 76) si
ca trecutul penal al reclamantului este extrem de incarcat, putem conchide ca,
intr-adevdr, Curtea doreste sa face sa cedeze necesitatile ordinii publice in fata
respectdrii vietii de familie si sa edicteze, implicit, o obligatie cvasi-absolutA a
statelor de a nu expulza imigrantii de a doua generatie. Acestia din urma, in practice,
ar beneficia de dreptul de a rdmane pe teritoriul statului de primire, situatia for find
similarA cu cea a „resortisantilor", a edror expulzare este interzisd statelor contractante
de Protocolul 4 (art. 3).
Jurisprudenta foarte recenta este totusi mai nuantata. Pe de o parte, Curtea extinde
protectia articolului 8, recunoscand ca o masura de expulzare constituie o ingerintA
nu numai in dreptul la respectarea vietii de familie a strainului, ci si in dreptul sat la
respectarea vietii private (Chorfi contra Belgia, 7 august 1996) ; in practice totusi,
Curtea efectueazA rar o analizA separate pe terenul acestor drepturi (Slivenko,
precit.)`, preferand sa invoce, global, „viata privata si de famine'. Pe de aka' parte,
ea admite, intemeindu-se tocmai pe gravitatea infractiunii comise (proxenetism in
forma agravata, trafic de droguri, viol) si pe mentinerea legAturilor cu tara de origine,
ca o masura de expulzare poate sa nu aduca o atingere disproportionatA respectarii
vietii private si de familie a strAinului integrat (Boughanemi contra Franta, 24 aprilie
1996; Chorfi, precit.). DupA ce a fort tentata sa admitA ca orice infractiune la
legislatia in materie de stupefiante justified o masura de indepartare din teritoriu
(Baghli contra Franta, 30 noiembrie 1999, R7DH, 2000, 293, obs. M. Levinet),
1. Expulzarea unor „eetateni ai fostei URSS" din Letonia, stat in care, fail intrerupere de la
nastere, acestia i i creasers „relatii personale, sociale §i economice", constituie o ingerinta
in viata privata a persoanelor in cauza (§ 96).
2. Vezi Bouchelkia contra Franta, 29 ianuarie 1997 (JCP G, 1997. II. 229224, note
M. Levinet) ; El Boujaidi contra Franta, 26 septembrie 1997; Boujlifa contra Franta,
21 octombrie 1997: este vorba de adulti celibatari, fad. copii in momentul adoptarii
masurii de indepartare din teritoriu.
DREPTURILE GARANTATE 99
jurisprudenta europeanA pare sa-si fi gasit punctul de e • sLtfhejl, punand in
ru. "
balantA interesul general 5i interesul individual, Curtea europeand poate aprecia o
infractiune minors la legislatia stupefiantelor, pentru care persoana in cauza a executat
Z4gi
o pedeaps6 cu inchisoarea, nu justified o mdsura de interdictie definitiveL a intrdrii pe
teritoriul francez, in conditiile in care principalele legdturi familiale sociale ale
reclamantului se afla in Franta (Ezzoudhi contra Franta, 13 februarie 2001, RDP,
2002, 699, obs. M. Levinet). In general, articolul 8 nu este susceptibil sa
determine ineficienta unei mdsuri de indepArtare din teritoriu - indiferent dacd
este vorba de o masura de indepartare fortatd, de un refuz de a permite intrarea sau
de o masura de interdictie definitivd a pdtrunderii in teritoriu - care vizeazd un
imigrant de a doua generatie, cu exceptia cazului in care realitatea vietii familiale
este ineontestabild. Astfel, in decizia Mehemi contra Franta (26 septembrie 1997),
faptul ca realitatea vietii familiale a celui in cauza (cdskorit si tats a trei copii
minori, de nationalitate francezd) preexists faptelor incriminate (trafic de droguri)
are un rol determinant in constatarea incAlcdrii articolului 8, Curtea relevand ea
familia nu se poate stabili in afara Frantei, intrucat astfel s-ar produce o „dezra-
dacinare" a copiilor cuplului.
In absenta unei jurisprudente europene cu adevarat pertinente (Corn., dec. 9 decembrie
1980, X contra Elvetia, D. et R., 24, p. 205 Comisia analizeaza plangerea intemeiata
pe articolul 8), problema aplicabilitatii articolului 8 in cazul unei masuri de extradare
ramane deschisa. Insasi logica intrajutorarii judiciare, care sta la baza extradarii, pare
sa nu permits ca articolul 8 sa poata impiedica o masura de expulzare, dupe cum
apreciaza, de altfel, Consiliul de Stat (CE, 11 iunie 1997, Booker, Rec., p. 224 ; CE,
13 decembrie 2002, Dos Santos Jorge, Rec.). Totusi, Tribunalul federal elvetian
apreciaza ca o masura de extradare poate, in imprejurari exceptionale (fragi-
litate psihica a partenerei, varste frageda a copiilor etc.) sa constituie o ingerinta
disproportionate in dreptul persoanei in cauza la respectarea vietii de familie gi sa
incalce CEDO (Trib. fed., 1 noiembrie 1996, S contra Oficiul federal al politiei, ATF,
122, II).
4) Jurisprudenta europeana referitoare la strdinii „obisnuiti" (deci nu „imigrantii
de a doua generatie") a tient multi vreme ca dreptul strAinului la respectarea vietii
sale private si de familie Si cedeze in fata necesitdtilor controlului imigratiei. Curtea
europeand apreciazA cu severitate ca, in materie de imigrare, articolul 8 nu impune
refuzand astfel
statului obligatia „sd permitd regruparea familialA pe teritoriul
se consacre un drept la regruparea familiald.
In acest punct, solutia europeand se opune, in mod suparator, solutiilor din dreptul
comunitar (CJCE, 18 mai 1989, Comisia contra RFG, cauza C-249/86, Rec., 1263,
DCDF, nr. 44 ; CJCE, 11 iulie 2002, Carpenter, cauza C-60/00, Europe, 2002, corn.
nr. 335, L. Idot) si din dreptul intern (CE, Ass., 8 decembrie 1978, GISTI, GAJA,
ed. a 13-a, 2001, nr. 96).
Confruntata cu refuzul autoritatilor nationale de a acorda un titlu de sejur unor
copii cu varste fragede pentru ca acestia sa poatd Si fie impreund cu parintii stabiliti
legal in statul de primire, Curtea europeand a facut initial sa prevaleze interesul
statului de a controla fluxul de migranti (Gtil contra Elvetia, 19 februarie 1996, JCP G,
400 REGIM IM JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI
1997, I, 4000, nr. 36, cron. F. Sudre ; Ahmut contra Olanda, 28 noiembrie 1996,
RUDH, 1997, 26, obs. M. Levinet). HotArarea Sen contra Olanda marcheaza o
evolutie fericitA (21 decembrie 2001, JCP G, 2002, I, 105, nr. 14, cron. F. Sudre).
Fail a merge pand acolo incat sä consacre un drept general de regrupare familialA al
strainilor, Curtea admite ea articolul 8 stipuleaza in sarcina statului obligatia pozitiva
de a permite copilului sa locuiasca impreuna cu pArintii sAi, astfel luck cei in called
sa poata „sa mentind sA Iii dezvolte" o viata familiala pe teritoriul lui, 5i renunta,
din fericire, sä „analizeze problema exclusiv din punctul de vedere al imigratiei",
efectuand un veritabil control de proportionalitate care o determine sä constate
existenta violarii.
De asemenea, tendinta dominantd - in ciuda existentei unei decizii izolate (Berrehab,
21 iunie 1988, precit.)1 - a fost multA vreme aceea de a admite in mod sistematic ca
expulzarea unui strain, consecint% a aplicarii unei politici de control al imigratiei, este
necesarA pentru apararea ordinii publice sau bunAstArii economice a tarii (de exemplu,
Corn., dec. 16 octombrie 1986, Lukka contra Marea Britanie, D. et R. , 50, p. 268).
Judecatorul european reechilibrat jurisprudenta pentru a omogeniza in mod
fericit situatia strainilor „obisnuiti" si a „imigrantilor de a doua generatie", facand
astfel ca primii sa beneficieze de garantarea efectivA a dreptului la respectarea vietii
private si de familie (Boultif contra Elvetia, 2 august 2001, R7DH, 2002, 483, notA
H. Mock). „Necesitatea" ingerintei in dreptul la respectarea vietii private Ii de
familie este de acum Inainte apreciata, pentru toti strainii, dupe criterii comune -
gravitatea infractiunii (o importanta deosebita fiind acordatA infractiunilor la legislatia
stupefiantelor), durata sederii in Cara de primire, realitatea vietii familiale, faptul ea
au apArut copii sau nu, dificultAtile pe care le intampina partenerul traind in Cara de
origine a sotului sau a sotiei, legaturile de integrare cu Cara de primire si natura
legAturilor existente cu Cara de origine (Amrollahi contra Danemarca, 11 iulie 2002,
JCP G, 2003, I, 109, nr. 19, cron. F. Sudre ; Jakupovic contra Austria, 6 februarie
2003). De altfel, Curtea europeanA accepts sA aplice principiile clasice referitoare la
exigentele procedurale ale articolului 8 in materie de autoritate parentala (supra,
nr. 235) pentru a proteja mai bine viata familialA a strainilor (Ciliz contra Olanda,
11 iulie 2000)2.
CJCE reia in maniera proprie criteriile stabilite de jurisprudenta Boultif a Curtii EDO
(CJCE, 23 septembrie 2003, Akrich, C-109/01, RTDH, 2004, 726, obs. C. Maubernard ;
CJCE, 29 aprilie 2004, Orfanopoulos §i Oliveri, C-482/01 si C-493/01, Europe, 2004,
nr. 6, corn. 194 si 200, D. Simon).
Jurisprudenta Comitetului Drepturilor Omului, deli nu foarte vasta (nr. 538/1993,
C. Steward contra Canada, 1 noiembrie 1996, A/52/40, 53 ; nr. 558/1993, Giosue Canepa
1. Refuzul de a prelungi autorizatia de ledere a unui strain divortat de o olandeza si tata al
unei fetite care traieste in Olanda constituie o ingerinta disproportionata in dreptul la
respectarea vietii de familie.
2. In speta, Curtea apreciaza ca refuzul autoritatilor nationale de a-i prelungi titlul de sejur
unui strain si expulzarea lui catre Turcia, deli serviciile de asistenta publics nu terminasera
de analizat problema dreptului sau de a-li vizita fiul, nu i-au permis reclamantului, dupe
divort, sa intretina legaturi familiale cu fiul sau, aducand atingere dreptului persoanei in
cauza la respectarea vietii sale de familie.
DREPTURILE GARANTATE 401
contra Canada, 3 aprilie 1997, A/52/40, vol. II, p. 128), este similar% cu jurisprudenta
europeang (vezi totusi, pentru o constatare a inclIcArii artieolelor 17, § 1
1i 23 din Pact, nr. 930/2000, Winata contra Australia, dec. 16 iulie 2001, A/56/40,
vol. II, 206).
5) AceastA jurisprudenta europeana a influentat profund dreptul francez', deter-
minand Consiliul de Stat, in decizia Beldjoudi din 18 februarie 2001 (Rec., p. 18,
concl. R. Abraham), sa i1i abandoneze jurisprudenta anterioarA prin care refuza sa
aplice articolul 8 in materie de indepartare a strainilor de pe teritoriul national,
pentru ca, in hotararile pronuntate in plen Belgacem si Babas, din 19 aprilie 1991
(RFDA, 1991, p. 497, concl. R. Abraham; RCDIP, 1991, 681, notA D. Turpin ;
Rev. adm., 1991, 239, nota H. Ruiz-Fabri), sA aplice Conventia §i ss efectueze un
control de proportionalitate in cazul unei decizii de expulzare si al unei masuri de
retrimitere la frontiers. Extinderea acestei jurisprudente la.deciziile privind intrarea
in tars (CE, 10 aprilie 1992, Akyan, RFDA, 1993, p. 541, cone!. M. Denis-Linton :
refuz de acordare a vizei) si lederea (CE, 10 aprilie 1992, Marzini, ibidem, refuz
de eliberare a unui titlu de sejur), ca aplicarea sa in cadrul procedurilor urgente
privind punerea in libertate (CE, 30 octombrie 2001, dna Tliba)2 nu trebuie totusi
sa mascheze reticenta Inaltei Adunari de a aprecia ca „disproportionate" atingerea
adusa vietii de familie. Gravitatea comportamentului delictuos (CE, 30 iulie 1997,
Abaidia, cererea nr. 163710 ; CE, 11 iunie 1999, ministrul de Interne contra
dl El Mouhadem, AJDA, 1999, pp. 840 si 789, cron. P. Fombeur si M. Guyomar :
viol ; CE, 8 iulie 1998, Grini, cererea nr. 150072 ; CE, 11 iunie 1999, Cheurfa,
AJDA, 1999, p. 841, cron. precit. : trafic de droguri, proxenetism ; CE, 3 mai
2004, Azdad, cererea nr. 253589, Rec. Tab.: acte de barbarie) sau absenta „comunitatii
efective de viata cu sotia" (CE, 29 decembrie 1997, Raik, cererea nr. 165022)
furnizeaza motivele curente pentru care se considers ca masura de indepartare de
pe teritoriul national nu aduce o atingere excesiva vietii private si de familie a
reclamantului.
In aceste conditii, este cu totul remarcabil acceptul Consiliului de Stat de a
extinde beneficierea de dreptul la respectarea vietii private 1i de familile in cazul
1. Vezi circulara ministrului de Interne din 25 octombrie 1991, referitoare la indepartarea
strainilor 1i de pe teritoriul national la consecintele ce trebuie extrase din jurisprudenta
europeana (RFDA, 1992, p. 527), precum 1i circulara de politica penala a ministrului
Justitiei din 17 noiembrie 1999, referitoare la pronuntarea 1i ridicarea pedepselor contend
in interzicerea accesului pe teritoriul francez, care invite la respectarea principiului
proportionalitatii si la luarea in considerare a exigentelor articolului 8 al CEDO. In decizia
sa nr. 93-325 DC din 13 august 1993, Consiliul constitutional ridica dreptul strainilor „de
a duce o viata de familie normall" la rangul de libertate „cu valoare constitutionals" (nota
B. Genevois, „Un statut constitutionnel pour les strangers", RFDA, 1993, p. 871). Vom
nota ca, in decizia sa 97-389 DC din 22 aprilie 1997, Lege cuprinzand diverse dispozitii
referitoare la imigratie, Consiliul constitutional se refers, intr-o formulare inspirata din
jurisprudenta europeana, la „dreptul persoanei in cauza la respectarea vietii sale de familie
1i private" (AJDA, 1997, 524, nota F.-J. Laferriere ; RDP, 1997, 931, nota F. Luchaire).
2. Consiliul de Stat recunoalte dreptul de a duce o viata de familie normala ca „libertate
fundamentall", in sensul articolului L. 521-2 din Codul de justitie administrative.
 Pa;DREPTIMILOR DIVICLUI
unui strain celibatar (CE, 17 decembrie 1997, Prefect al politiei contra dl Kingue
Moussinga, cererea nr. 185751 ; CE, 30 iulie 2003, Benhamou, cererea nr. 245345),
respectiv de dreptul la respectarea vietii private in cazul unui strain homosexual care
traieste in cuplu (CE, 28 aprilie 2000, Prefectul departamentului Alpes maritimes
contra dl Maroussitch ; CE, 29 iunie 2001, Prefectul departamentului Haute-Garonne
contra dl Zahri, cererea nr. 224166, Rec. ,
aplicatie la „PACS") ; la fel de remarcabil
este si faptul ca acesta a retinut o acceptiune large a vietii de familie in scopul de a
face sa beneficieze de regruparea familiala, in pofida absentei legaturii de filiatie (art.
15 al ordonantei din 2 noiembrie 1945), un copil care fusese obiectul unei decizii
marocane de kefala
(punere sub tutela ; CE, 24 martie 2004, ministrul Afacerilor
sociale contra dna Boulouida, AJDA,
2004, 1425, note A.-M. Tournepiche).
A se vedea, intre altele, si urmatoarele decizii ale Consiliului de Stat, care au admis
argumentele intemeiate pe articolul 8 al CEDO: 26 iulie 1991, Haddad, cererea nr.
123507 ; 22 mai 1992, Zine El Khalma, RDP,
1992, p. 1794, concl. R. Abraham ;
30 aprilie 1993, dra Bah, cererea nr. 117822; 23 iulie 1993, dra Et Touil, cererea nr.
143779 ; 20 noiembrie 1995, dl si dna Abasse, cererea nr. 157085 ; 4 martie 1996,
dna Belal, cererea nr. 162497 ; 19 martie 1997, Soudani, cererea nr. 139786, in
temeiul vietii private ; 2 februarie 1998, Cherchour, cererea nr. 188208 ; 21 aprilie
2000, dna Sba, cererea nr. 137287, Rec. Tab. ;
cererea nr. 200991, Rec. ; 6 decembrie 2002, dra Lukundu,
CE, 19 martie 2003, Ascone, cererea nr. 235605, AJDA,
2003, 1055, concl. M. Guyomar ; CE, 25 noiembrie 2003, Arayik Nikoghosyan,
AJDA, 2004, 1198, note S. Giogowski ; CE, 23 iunie 2004, dra Kaya, nr. 246827,
Rec. Tab.).
Consiliul de Stat apreciaza, de asemenea, ca articolul 8 al CEDO este un motiv de
derogare legitima de la regula neadmiterii pe teritoriul statului a strainului care nu
indeplineste conditiile stabilite prin conventia Schengen din 19 iunie 1990 (art. 5,
§ 1 si 2 ; CE, 25 octombrie 2000, dna Cucicea-Lamblot, AJDA,
C. Maugiie ; CE, 20 decembrie 2000, dna El Abd, 2001, 284, concl.
RFDA, 2001, 267 ; CE, 30 iulie
2003, Sankaya, cererea nr. 223074).
Pe de alts parte, legea nr. 98-349 din 11 mai 1998 referitoare la intrarea
sederea strainilor in Franta si la dreptul de azil Inscrie dreptul strainilor la respec-
tarea vietii private si de familie in Ordonanta din 2 decembrie 1945 (art. 12
bis),
creand o carte de sejur ce poarta mentiunea „viata private si de familie", al carei
obiect este punerea in practice a stipulatiilor articolului 8 (RCD IP ,
D. Turpin, p. 521). 1998, 489, obs.
Acest fapt a determinat Consiliul de Stat, dupe ce apreciase ca argumentul intemeiat pe
articolul 8 al CEDO este inoperant impotriva refuzului de eliberare a unui titlu de sejur
„pentru student" (CE, 16 aprilie 1996, Rakotomavo, Leb. ,
(CE, 20 iunie 1997, Rezli, AJDA, p. 935) si „pentru comerciant"
1997, p. 621, concl. D. Piveteau, note D. Chauvaux si
T.X. Girardot), sa considere ca strainii care, in virtutea situatiei for familiale, se
pot prevala de articolul 8 beneficiaza, prin aceasta dispozitie, de un drept de sedere ce
implica de acum incolo obligatia administratiei de a elibera cartea de sejur prevazuta in
articolul 12 bis al Ordonantei din 1945 (CE, Aviz, 30 noiembrie 1998, M. Berrad,
RFDA,
1999, p. 511, concl. F. Lamy, si p. 520, note C. Guettier). Aceasta carte de sejur depaseste
exigentele articolului 8 al CEDO, in masura in care „da dreptul la exercitarea unei activitati
profesionale".
DREPTTJRILE GX.12A14TArI:E
' '463
Pentru jurisprudenta citata in acest capitol, a se consulta in special, in legatura cu CEDO, F Sudre,
J.-P. Marguenaud, J. Andriantsimbazovina, A. Gouttenoire, M. Levinet, Les Gram's arrets de
la Cour europeenne des droits de l'homme, PUF, „Themis", ed. a 2-a, 2004, indicatiile
bibliografice supra, nr. 7, si, pentru fiecare dintre drepturile studiate, comentariul articolului
pertinent din Conventie, in La CEDH... , precit., nr. 93.
Pentru CDO : Natiunile Unite, Selection des decisions du CDH prises en vertu du Protocole
facultatif, vol. 2, octombrie 1982 - aprilie 1988, New York, 1991 (citata in text Selection...),
la rapoartele anuale adresate Adunarii generale si referatele de sedinta (citate A/n/40 CCPR/
C/SR nr...) pentru observatiile generale ale Comitetului, Natiunile Unite, Manuel relatif a
l'etablissement des rapports sur les droits de l'homme, New York, 1992 (citat in text Manuel...);
de asemenea, infra, nr. 321. A se consulta, de asemenea, F. Sudre (coord.), La protection des
droits de l'homme par le Comite des droits de l'homme des Nations Unies. Les communications
individuelles, IDEDO, 1995, 234 p.
2122 Cu privire la drepturile economice si sociale si CEDO. - Pentru o reflectie de ansamblu,
a se citi D. Roman, Le droit public et la pauvrete, LGDJ, 2002. A se consulta : P.-H. Imbert,
„Droit des pauvres, pauvre(s) droit(s)? Reflexions sur les droits economiques, sociaux et
culturels", RDP, 1989, p. 739 ; J.-P. Costa, „Vers une protection juridictionnelle des droits
economiques et sociaux", Mélanges Pierre Lambert, Bruylant, 2000, p. 141 ; I. Daugareilh,
„La CEDH et la protection sociale", RIDE, 2001, 123 ; C. Grewe si F. Benoit-Rohmer, Les
droits sociaux ou la demolition de quelques poncifs, Presses Universitaire de Strasbourg, 2003 ;
F Sudre, „La protection des droits sociaux par la Cour europeenne des droits de l'homme . un
exercice de «jurisprudence fiction„ ?, RIDH, 2003, nr. 55, 755, si „La «permeabilite. de la
CEDH aux droits sociaux", Melanges J. Mourgeon, Bruylant, 1998, p. 467.
In cadrul Uniunii Europene : J. Iliopoulos-Strangas (ed.), La protection des droits sociaux
fondamentaux clans les Etats membres de I'Union europeenne, Bruylant, 2000. De asemenea,
supra, nr. 125.
2711 Cu privire la dreptul la nediscriminare. - Lucrarea de referinta ramane teza elaborate
de M. Bossuyt, L'interdiction de la discrimination dans le droit international des droits de
l'homme, Bruylant, 1976. A se vedea, de asemenea, Consiliul Europei, al VII-lea Colocviu cu
privire la CEDO, Droits des personnes privees de leur liberte. Egalite et non-discrimination, Engel,
1994 ; E. Decaux, La jurisprudence europeenne et internationale en matiere de non-discrimination
raciale, in E. Decaux (coord.), Le droit face au racisme, Pedone, 1999, p. 101 ; M.-A. Eissen,
„L'autonomie de l'article 14 de la CEDH dans la jurisprudence de la Commission", Melanges
Modinos, Pedone, 1968, pp. 122-145 ; G. Gonzalez, „Le Protocole additionnel no. 12 A la
CEDH portant interdiction generale de discriminer", RFDA, 2002, 113 ; C. Picheral, „Discri-
mination raciale et CEDH (L'apport de la jurisprudence)", RIDH, 2001, 517 ; F. Sudre, „Le
droit a la non-discrimination dans la jurisprudence du CDH des Nations Unies", in F. Sudre
(coord.), La protection des droits de l'homme par le Comite des droits de l'homme des Nations
Unies. Les communications individuelles, IDEDO, 1995, p. 32 ; H. Surrel, „Les juges
europeens confrontes a l'interpretation des differences de traitement fondees sur le sexe",
RIDH, 2004, 141.
271 Cu privire la dreptul la vials. - A se vedea : F. Golciiklii, „Le droit a la vie dans
la jurisprudence de la Cour europeenne des droits de l'homme", Melanges L.-E. Pettiti,
Bruylant, 1998, p. 415 ; L. Sermet, „Le droit a la vie, valeur fondamentale des societes
democratiques, et le realisme jurisprudentiel", RFDA, 1999, p. 988 ; F. Sudre, „Les
 ICCAULIVIli Mit1191 DREPTURILOR OMULU1
incertitudes du juge europeen face au droit a la vie", Melanges C. Mouly,
Litec, 1998,
375 ; F. Tulkens, „Le droit a la vie et le champ des obligations des Etats dans la
jurisprudence recente de la Cour europeenne des droits de l'homme", Melanges
G. Cohen-Jonathan, Bruylant, 2004, 1605.
Cu privire la pedeapsa cu moartea, W.A. Schabas, The abolition of the death penalty in
international law, Grotius Publications LTD, Cambridge, 1993, 384 p. ; G. Cohen-Jonathan
si W. Schabas, La peine capitate et le droit international des droits de l'homme,
Assas, 2003. Cu privire la problemele de bioeticd, Ed. Pantheon
R.-M. Lozano, La protection europeenne
des droits de l'homme dans le domaine de la biomedecine, La Documentation frangaise,
„Monde europeen et international", 2001.
272 Cu privire la interzicerea torturii. -
Se va consulta, cu prioritate, B. Maurer, Le
principe de respect de la dignite humaine et la Convention europeenne des droits de l'homme,
La Documentation frangaise, „Monde europeen et international", 1999.
1) Pentru o analiza a articolului 3 al CEDO, a se vedea : P.-J. Duffy, „Article 3 on the
ECHR", ICLQ, 1983, vol. 32. 2, pp. 316-346 ; F. Sudre, „La notion de «peines et traitements
inhumains ou degradants» dans la jurisprudence de la Commission et de la Cour europeennes
des droits de l'homme", RGDIP, 1984, pp. 195-259, si „Article 3",
in La CEDH..., precit.,
nr. 93, p. 155 ; J. Callewaert, „L'article 3 de la CEDH : une norme relativement absolue ou
absolument relative? ", in Melanges M.-A. Eissen,
Bruylant, 1995, p. 13 ; H. Fourteau,
L'application de ('article 3 de la CEDH dans le droit interne des Etats membres, LGDJ,
1996 ; F Tulkens, „L'interdit de la torture et des peines ou traitements inhumains ou degradants.
Les developpements recents de la jurisprudence de la Cour europeenne des droits de l'homme",
Melanges P. Couvrat, PUF, 2001, p. 314.
2) Jurisprudenta CDO este studiata de W. Schabas, „Le droit a l'integrite physique",
in
E Sudre (coord.), La protection des droits de l'homme par le Comite des droits de l'homme
des Nations Unies. Les communications individuelles, IDEDO, 1995, p. 108.
3) Cu privire la conventicle specifice, a se vedea D. Rouget,
La Convention europeenne
pour la prevention de la torture et des peines ou traitements inhumains ou degradants,
teza, Line, 1995, 838 p. dact., car pentru un bilant util al activitatii Comitetului european,
R. Morgan si M.-B. Evans, Combattre la torture en Europe,
Ed. du Conseil de l'Europe, 2002.
Cu privire la Conventia Naliunilor Unite, vezi observatiile lui C. Chanet (AFDI, 1984, p. 625),
Z. Haquani (RGDIP, 1986, p. 127); de asemenea, J. Dhommeaux, „Le Comite contre la
torture des Nations Unies : 15 ans de jurisprudence", L'Europe des libertes,
p. 3. 0 Conventie interamericand pentru prevenirea si reprimarea torturii, mai 2004, nr. 13,
adoptata pe
9 decembrie 1985 si in vigoare din 28 februarie 1987, prevede un sistem de control pe calea
rapoartelor prezentate in fata Comisiei interamericane a drepturilor omului (art. 17 ; text in
Consiliul Europei, FI, nr. 20, 1987, p. 140). Un studiu al diverselor instrumente internalionale
este realizat de H. Danielus, „The international protection against torture and inhuman or
degrading treatment or punishment", RCADE, 1991, vol. II. 2, 151.
273 Cu privire la conditiile de detentie si la drepturile detinutilor. -
A se vedea, cu
prioritate, F. Tulkens, „Droits de l'homme et prison. Jurisprudence de la nouvelle Cour
europeenne des droits de l'homme", in 0. De Schutter si D. Kaminski (coord.),
du droit penitentiaire, Bruylant-LGDJ, 2002, 249 ; B. Ecochard, „L'emergence d'unL'institution
droit a des
conditions de detention detentes garanti par l'article 3 de la CEDH", RFDA, 2003, 99;
E Sudre, „L'article 3 bis de la Convention europeenne des droits de l'homme : le droit a des
conditions de detention conformes au respect de la dignite humaine", Melanges Gerard
Cohen-Jonathan, Bruylant, 2004, 1499. De asemenea : P. Nihoul, „Les quartiers de securite
renforcee et l'article 3 de la CEDH", RTDH, 1994, p. 587; F. Debove, „Libertes physiques
du &term et droit europeen: ou l'histoire d'une Convention passe-muraille", Rev. penit. dr.
DREPTURILE GARANTATE 405
pen., 1997, 49 ; M. Herzog-Evans, „Droit civil commun, droit europeen et incarceration", in
F. Sudre (coord.), Le droit au respect de la vie familiale au sens de la Convention europeenne
des droits de l'homme, Nemesis-Bruylant, „Droit et justice", nr. 38, 2002, p. 241 ; J.-P. Cere,
M. Herzog-Evans, E. Pechillon, „Actuante du droit de l'execution des peines", D, 2003, 919.
274 Cu privire la dreptul la libertate si la siguranta procesul penal. - A se consulta
J.-L. Murdoch, „L'article 5 de la CEDH. La protection de la liberte et de la sfirete de la
personne", Consiliul Europei, Dossiers sur les droits de l'homme, nr. 12, 1996. Cu privire
la procesul penal in general si la CEDO (art. 5 si 6), a se vedea : M. De Salvia, „Principes
directeurs d'une procedure penale europeenne: la contribution des organes de la CEDH",
RCADE, 1997, vol. V, t. 2, p. 59 ; P. Pradel si G. Corstens, Droit penal europeen, Dalloz,
1999 ; S. Guinchard si J. Buisson, Procedure penale, Litec, 2000, nr. 289-498. A se
consulta contribuliile aduse de M. Delmas-Marty, R. Koering-Joulin si J. Pradel la
Melanges Levasseur, Litec, 1992 ; R. Koering-Joulin si J.-F. Seuvic, „Droits fondamentaux
et droit criminel", in AJDA, numar special, Les droits fondamentaux. Une nouvelle categorie
juridique ? , 1998, 106.
275 Cu privire la sfera de aplicare a dreptului la un proces echitabil. - Cu privire la
noliunile „autonome" ale articolului 6, supra, nr. 176. Pentru studiul domeniului de aplicare
a articolului 6, § 1 la „materiile" civill, penall, administrativA, disciplinarA, financiarA si
fiscalA, arbitrall, constitutionalA, comunitara, a se vedea, dupl cum urmeaza
1) F. Matscher, „La notion de «decision d'une contestation sur un droit ou une obligation
de caractere civil» au sens de l'article 6, § 1 de la CEDH", Melanges Wiarda, Carl Heymanns,
1988, p. 395, si G. Sperduti, „Sur la notion de «droits et obligations de caractere civil» dans
l'article 6, § 1 de la CEDH", Melanges Dupuy, Pedone, 1991 p. 279 ; P. Tavernier, „Faut-il
reviser ('article 6 de la CEDH (a propos du champ d'application de l'article 6)? ", Melanges
L.-E. Pettiti, Bruylant, 1998, p. 707.
2) Groupe de recherche Droits de l'homme et logiques juridiques, „La «matiere penale» au
sens de la CEDH, flou du droit penal", Rev. Sc. crim. Dr. pen. comp., 1987, p. 819;
R. Koering-Joulin si P. Truche, „Retour sur le champ venal. europeen...", Melanges
L.-E. Pettiti, Bruylant, 1998, p. 513.
3) 0. Dugrip, „L:applicabilite de l'article 6 de la CEDH aux juridictions administratives",
in „Le juge administratif frangais et la CEDH", RUDH, 1991, p. 336; E. Picard, „La
juridiction administrative et les exigences du proces equitable", in F. Sudre (coord.), Le droit
fnmcais et la CEDH, Engel, 1994, p. 217 ; A. Fitte-Duval, „La fonction publique et le juge
europeen des droits de l'homme", AJDA, 1997, 731.
4) Dreptul disciplinar, R7DH, 1995, nr. 22; J. Pralus-Dupuy, „(:article 6 de la CEDH et
les contentieux de la repression disciplinaire", Rev. Sc. crim. Dr. pen. comp., 1995, p. 723 ;
J. Sainte-Rose si A. Lalardrie, „Proces equitable et procedure disciplinaire", Curtea de
casalie, Rapport annuel, 1999, La Documentation frangaise, 2000.
5) P. Amselek, „Les juridictions des comptes et ('article 6-1 de la CEDH : une figure bien
contestable de l'exception frangaise", Melanges G. Cohen-Jonathan, Bruylant, 2004, 31 ;
S. de Cacqueray, „La juridiction des comptes et les exigences du droit a un proces equitable :
bilan jurisprudentiel et legislatir , RFDA, 2003, 725 ; L. Sermet, „Juge des comptes et article
6 de la CEDH : vers une juridictionnalisation accrue ?", RFDA, 2003, 109 ; H. Surrel, „Le
jugement des comptes des comptables de fait a l'epreuve des exigences de la CEDH", RFDA,
2002, p. 104.
6) J.-F. Flauss, „Sanctions fiscales et CEDH", Rev. fr. de Fin. pub(., 1999, p. 77;
L. Gerard, „Sur l'applicabilite de l'article 6, volet civil, de la CEDH aux contentieux fiscaux",
Rev. dr. fist., 2002, 438.
 406" rennvim MAIM AL 151tYfftkir.611: OMULUI
7) A. Cambi Favre-Bulle si altii, L'arbitrage et la CEDH, Nemesis-Bruylant, „Droit et
justice", 31, 2001 ; L. Burgorgue-Larsen, „L'«autonomie constitutionnelle» aux prises avec la
CEDH", Rev. beige de droit constitutionnel, 2001-1, p. 31 ; J.-F. Flauss, „Le droit constitutionnel
devant la Cour europeenne des droits de l'homme", RFDC, 2000, 847; supra, nr. 169.
8) A. Decocq, „De l'application de la Convention europeenne aux procedures communautaires
de concurrence pouvant aboutir a des amendes ou a des astreintes", Melanges L.-E. Pettiti,
Bruylant, 1998, p. 289; W.P.J. Wils, „La compatibilite des procedures communautaires en
matiere de concurrence avec la CEDH", CDE, 1996, 329.
278 Cu privire la garantiile procesului echitabil. - 1) Cu privire la regulile generale ale
procesului echitabil, a se consulta : Curtea de casalie, Actele Colocviului din 4 si 5 decembrie
2000, Les principes communs d'une justice des Etats de l'Union europeenne, La Documentation
frangaise, 2001 ; Actele Colocviului la Curtea de casalie, Les nouveaux developpements du
proces equitable au sens de la CEDH, Bruylant, 1996 ; Actele Colocviului UAE, Le proces
equitable et la protection juridictionnelle du citoyen, Bruylant, 2001 ; F. Sudre, „L'office du
juge national au regard de la CEDH", Melanges P Lambert, Bruylant, 2000, p. 821 ; F. Sudre
si C. Picheral (coord.), „La diffusion du modele europeen du proces equitable", La Docu-
mentation frangaise, 2003.
Cu privire la independenta si imparlialitatea tribunalului : J.-P. Costa, „Le droit au
juge independant et impartial en matiere administrative, Le principe vu par la Cour
europeenne des droits de l'homme", AJDA, 2001, p. 514; P. Crocq, „Le droit a un
tribunal impartial", Droits et libertes fondamentaux, in R. Cabrillac et al. , Dalloz, edilia
a 7-a, 2001, p. 452 ; F. Eudier, „Le juge civil impartial", Mélanges B. Mercadal, ed. fr.,
LefebVre, 2002, 31 ; N. Gerardin-Seiller, „La composition des juridictions a l'epreuve de
l'article 6, § 1 de la CEDH", RTDH, 2001, nr. 48, p. 961 ; S. Guinchard, „Vers une
democratie procedurale", Justices, 1999, p. 91 ; S. Josserand. L'impartialite du magistrat
en procedure penale, LGDJ, 1998 ; J. Van Compernolle, „Impartialite du juge et cumul
des fonctions au fond et au provisoire : reflexions sur des arrets recents", Melanges
P Lambert, Bruylant, 2000, p. 935.
Cu privire la egalitatea armelor si la principiul contradictorialitatii : H. Ruiz-Fabri,
„Egalite des armes et proces equitable dans la jurisprudence de la Cour europeenne des
droits de l'homme", in T. Lambert (coord.), Egalite et equite. Antagonisme ou comple-
mentarite, Economica, 1999, p. 47 ; „La contradiction en droit public frangais et l'article
6, § 1 de la CEDH", RFDA, 2001, pp. 33 si 320 ; I. Pingel si Sudre F. (dir), Le ministere
public et les exigences du proces equitable, Bruylant, col. „Droit et justice", nr. 44, 2003,
267 p.
Cu privire la chestiunea validarilor legislative, a se vedea : X. Pretot, „Les validations
legislatives et le droit au proces equitable", RDP, 2001, p. 23 ; L. Sermet, „Retroactivite et
CEDH", RFDA, 1998, 990.
Cu privire la alte aspecte, a se vedea : J. Andriantsimbazovina, „Delai raisonnable du
proces, recours effectif ou deni de justice ?", RFDA, 2003, 85 ; M. Melchior, „La notion de
competence de pleine juridiction en matiere civile dans la jurisprudence de la Cour europeenne
des droits de l'homme", Melanges Velu, Bruylant, 1992, p. 1327.
2) Pentru studiul garamillor oferite de articolul 6, § 2 si 3: D. Allix, „La preuve en
matiere penale a l'epreuve du proces penal equitable", Justices, 1998, nr. 10, p. 35 ;
M. Guerrin, „Le temoignage anonyme au regard de la jurisprudence de la Cour europeenne
des droits de l'homme", RTDH, 2002, 45 ; J. Pradel, „Le deroulement du proces penal", in
F. Sudre (coord.), Le droit francais et la CEDH, Engel, 1994, p. 197 ; D. Spielman, „Proces
equitable et presomption d'innocence", RTDH, 1995, p. 657 ; S. Trechsel, „L'administration
de la preuve. Quelques reflexions sur l'article 6, § 3 d) de la CEDH", Melanges P. Lambert,
DREPTURILE GARANTATE 407
Bruylant, 2000, p. 907. Cu privire la problema probei, in general, F. Deshayes, Contribution
une theorie de la preuve devant la Cour europeenne des droits de l'homme, teza, Montpellier,
2002, 525 p.
3) Jurisprudenta CDO este studiata de P. Tavernier, „Le droit a un proces equitable", in
F. Sudre (coord.), La protection des droits de l'homme par le Comite des droits de l'homme
des Nations Unies. Les communications individuelles, IDEDO, 1995, p. 130.
277 Cu privire la aplicarea articolului 6 judeatorului administrativ francez si de titre
acesta (supra, nr. 169 si 275). - A se vedea, in primul rand, L. Sermet, CEDH et
contentieux administratif francais, Economica, 1996, si „Bilan de la jurisprudence du
Conseil d'Etat sur l'application de l'article 6 de la CEDH", RFDA, 1997, 1010. De
asemenea : J.-P. Costa, „Convention europeenne des droits de l'homme et contentieux
administratif", Rep. Cont. Adm. Dalloz, 2002 ; M. Guyomar, „Le droit au juge independant
et impartial en matiere administrative, Le principe vu par le Conseil d'Etat", AJDA, 2001,
518; F. Moderne, „Le juge administratif frangais et les regles du proces equitable", in
„Le juge administratif frangais et la CEDH", RUDH, 1991, p. 352; F. Sudre, „Office du
juge administratif et «deconventionnalisation«", Melanges Jean-Philippe Colson, PUG,
2004, p. 413.
Cu privire la sancliunile administrative, a se vedea: J. -F. Brisson, „Les pouvoirs de
sanction des autorites de regulation et l'article 6, § I de la CEDH", AJDA, 1999, p. 847 ;
C. Mamontoff, „La notion de pleine juridiction au sens de l'article 6 de la CEDH et ses
implications en matiere de sanctions administratives", RFDA, 1999, p. 1004 ; E Moderne,
„Le pouvoir de sanction administrative au confluent du droit interne et des droits europeens",
RFDA, 1997 ; F. Sudre, „Le droit a un proces equitable «hors les juridictions ordinaires.",
Melanges Louis Dubouis, Dalloz, 2002, 205 ; J.-M. Woehrling, „Les sanctions administratives
forfaitaires et l'article 6 de la CEDH", in J.-F. Flauss si M. De Salvia, La CEDH : developpements
recents et nouveaux defis , Bruylant, 1997, 179.
27A Cu privire la aplicarea articolului 6 judecatorului judiciar francez si de titre acesta
(supra, nr. 169). - A se vedea : Colocviul Curtii de casalie, CEDH et Droit communautaire,
La Documentation frangaise, 1988 ; M. Fabre, „Le droit a un proces equitable. Etude de
jurisprudence sur l'application de l'article 6, § 1 de Ia CEDH", JCP G, 1998, I, 157 ; Ionnis
S. Deliicostopoulos, Le proces civil a l'epreuve du droit processuel europeen, LGDJ, Bibliotheque
de droit prive, t. 401, 2003; S. Guinchard, „Le proces equitable: droit fondamental ?", in
AJDA, numar special, Les droits fondamentaux. Une nouvelle categorie juridique ? , 1998,
p. 191 ; D. Karsenty, „Le droit au proces equitable : evolution recente de la jurisprudence de
Ia chambre criminelle", Rapport de la Cour de cassation 2001, La Documentation frangaise,
2002, p. 111 ; J.-P. Marguenaud, „La derive de la procedure penale frangaise au regard des
exigences europeennes", D, 2000, cron., p. 249; L. Sinopoli, Le droit au proces equitable
dans les rapports prives internationaux. Recherche sur le champ d'application de l'article 6,
§ 1 de la CEDH au droit international prive, teza, Paris I, 2000, 462 p. dact ; „Justice et
droits fondamentaux", Melanges Jacques Normand, Litec, 2003.
278 Cu privire la dreptul la un recurs efectiv. - D. de Bruyn, „Le droit a un recours
effectif", Melanges Pierre Lambert, Bruylant, 2000, p. 185 ; J.-F. Flauss, „Le droit a un
recours effectif. L'article 13 de la CEDH", in „Le juge administratif frangais et la CEDH",
RUDH, 1991, p. 324 ; P. Mertens, Le droit de recours effectif devant les instances nationales
en cas de violation d'un droit de l'homme. Analyse des incidences de l'article 13 de la CEDH,
Ed. de l'Universite de Bruxelles, 1973.
 408 MOIMUL 8-.1118C AL OREiTURILOR OMULUI
280 Cu privire la principiul IegalitA ii incriminarii si pedepselor. - R. Koering-Joulin,
„Pour un retour a une interpretation stricte... du principe de la legalite criminelle", Melanges
M.-A. Eissen, 1995, p. 247 ; P. Tavernier, „L'actualite du principe de non-retroactivite dans
le cadre de la CEDH", in J.-F. Flauss si M. De Salvia (coord.), La CEDH: developpements
recents et nouveaux defis, Bruylant, 1997, 113 ; R. Koering-Joulin si J.-F. Seuvic, precit.,
supra, nr. 274 ; F. Sudre, „Le principe de la legalite et la jurisprudence de la Cour europeenne
des droits de l'homme, XIV' Congres de ]'Association frangaise de droit penal, oFaut-il
repenser le principe de la legalite penale ?>›", Bordeaux, 1999, Rev. penitentiaire et de dr.
pen., 2001, nr. 2, p. 335.
281 Cu privire la protectia vietii private. - A se consulta G. Cohen-Jonathan, „Respect
for private and family life", in R. Mac Donald et al. (ed.), The European System for the
Protection of Human Rights, Martinus Nijhoff, 1993, p. 405 ; H. Mock, „Le droit au
respect de la vie privee et familiale, du domicile et de la correspondance a l'aube du XXI'
siècle", RUDH, 1998, p. 237 ; 0. de Schutter, „La vie privee entre droit de la personnalite
et liberte", RTDH, 1999, p. 827 ; F. Sudre, „Les Mem de la notion de ovie priveex,
dans la
jurisprudence de la Cour europeenne des droits de l'homme", Melanges Pettiti, Bruylant,
1999, 687.
Cu privire la vizitele domiciliare si ascultarile telefonice : a se vedea : 0. Dugrip, „La
conformite du droit des visites domiciliaires en matiere de concurrence douaniere et fiscale
avec l'article 8 de la CEDH", in F. Sudre (coord.), Le droit francais et la CEDH, N.P. Engel,
1994, p. 143 ; R. Vienne, „Les ecoutes telephoniques au regard de la Cour europeenne des
droits de l'homme", in Melanges Levasseur, Litec, 1992, p. 263.
Cu privire la homosexualitate si transsexualitate : S. Evain, „Le juge europeen, le
transsexualisme et les droits de l'homme", JCP G, 1997. I. 4071, M. Levinet, „L'embarras du
juge europeen des droits de l'homme face a l'homosexualite", in F. Guillaume si R. Arn
(coord.), Cohabitation non maritale : evolution recente en droit suisse et etranger,
Droz,
2000, p. 59 ; F. Rigaux, „Les transsexuels devant la Cour europeenne des droits de l'homme :
une suite d'occasions manquees", R7DH, 1998, 117; F. Ringel, „Vie privee? Vie familiale?
Les difficultes d'application de l'article 8 de la CEDH a l'homosexualite et au transsexualisme",
RRJ, 1999, p. 1049.
282 Cu privire la protectia vietii de familie. - A se vedea, cu prioritate, F. Sudre (coord.),
Le droit au respect de la vie familiale au sens de la Convention europeenne des droits de
l'homme, Nemesis-Bruylant, „Droit et justice", nr. 38, 2002. A se consulta, de asemenea:
M.-T. Meulders-Klein, „Vie privee, vie familiale et droits de l'homme", RIDC, 1992, p. 767,
si „Rapport de synthese", in F. Dekeuwer-Defossez (coord.), Internationalisation des droits
de l'homme et evolution de la famille, LGDJ, 1996, 177 ; V. Coussirat-Coustere, „Famine et
CEDH", Melanges R. Ryssdal, Carl Heymanns Verlag KG, 2000, 281 ; B. Dekeuwer-Defossez
(coord.), Droit des personnel et de la famine, Lamy, 2000 ; F. Vasseur-Lambry, La famille et
la Convention europeenne des droits de l'homme, L'Harmattan, „Logiques juridiques", 2000 ;
M.-T. Meulders-Klein, „Egalite et non-discrimination en droit de la famille. Le role du juge"
RTDH, 2003, 1185.
A se vedea, de asemenea, S. Grataloup, L'enfant et sa famille dans les normes europeennes,
LGDJ, 1998 ; P. Hilt, Le couple et la Convention europeenne des droits de l'homme, Analyse
du droit francais, teza univ. Robert Schuman din Strasbourg, 2002 ; M. Levinet, „La liberte
matrimoniale au sens de Ia Convention europeenne des droits de l'homme", R7DH, 2004, 889.
Cu privire la egalitatea in drepturi a sotilor si, mai pe larg, cu privire la exceptia de ordine
publics, a se vedea : P. Mayer, „La CEDH et ]'application des normes etrangeres", RCDIP,
1991. 651 ; P. Hammje, „Droits fondamentaux et ordre public", RCDIP, 1997, 1 ; E Sudre,
DREPTURILE GARANTATE 409
„I; ordre public europeen", in M.-J. Redor (coord.), L'ordre public : Ordre public ou ordres
publics. Ordre public et droits fondamentaux, Bruylant, „Droit et justice", nr. 29, 2001, p. 109.
283 Cu privire la dreptul la un mediu s'anfitos. - A se vedea : M. Dejeant-Pons, „Les droits
de l'homme a l'environnement dans le cadre du Conseil de l'Europe", R7DH, 2004, 861, si La
CEDH et le droit a l'information en matiere d'environnement, in J.F. Flauss si M. De Salvia,
La CEDH: developpements recents et nouveaux defis, Bruylant, 1997, 136; F. Sudre, „La
protection du droit a l'environnement par la CEDH", in CEDECE, La Communaute europeenne
et l'environnement, La Documentation frangaise, 1997, 209 ; J.-P. Marguenaud, „Iiincidence
de la CEDH sur le droit de l'environnement", JTDE, 1998, 217.
284 Cu privire la libertatea de gandire, de constiinta si a religiei. - Cu privire la libertatea
religioasa, se va consulta mai intai : G. Gonzalez, La CEDH et la liberte des religions,
Economica, 1997 ; R. Goy, „La garantie europeenne de la liberte de religion. L'article 9 de la
Convention de Rome", RDP, 1991, p. 5 ; P. Rolland, „Ordre public et pratiques religieuses",
in J.-F. Flauss (ed.), La protection internationale de la liberte religieuse, Bruylant, 2002, 231.
De asemenea: J.-P. Costa, „La CEDH et les sectes", Melanges R. Ryssdal, Carl Heymanns
Verlag KG, 2000, p. 273 ; J. Duffar, „La liberte religieuse dans les textes internationaux",
RDP, 1994, p. 939 ; G. Gonzalez, „L'objection a certains soins ou actes medicaux diet& par
la conscience religieuse et la CEDH", Melanges Louis Dubouis , Dalloz, 2002, 795 ;
J.-E Flauss, „LaIcite et Convention europeenne des droits de l'homme", RDP, 2004, 317. Se
va consulta in mod util Comisia de la Venetia, „Liberte confessionnelle", Bulletin de jurispru-
dence constitutionnelle, ed. specials, 2000.
Cu privire la dreptul la instruire, a se vedea : A.-C. Kiss, „La protection internationale du
droit de ]'enfant a ]'education", RDH, 1973, vol. 6, p. 467 si urm. ; L. Wildhaber, „Dans
quelle mesure le droit a 1' instruction a-t-il subi une evolution ?", in Actes du IV Colloque sur
la CEDH (1975), Ed. Conseil de l'Europe, 1976, 143.
285 Cu privire la libertatea de expresie. - 1) Cu privire la libertatea de informare in dreptul
international, a se vedea : D. Turk si L. Joinet, „Droit a la liberte d'opinion et d'expression,
rapport final de la Commission des droits de l'homme", 1992, E/CN/4/Sub 2/1992/9;
R. Pinto, La liberte d'information et d'opinion en droit international, Economica, 1984.
2) Cu privire la libertatea de expresie si CEDO, a se vedea Consiliul Europei, La liberte
d'expression en Europe. La jurisprudence relative a l'article 10 de la CEDH, Dossiers sur les
droits de l'homme, nr. 18, 2002; Y. Galland, „Les obligations des journalistes dans la
jurisprudence de la Cour europeenne des droits de l'homme", RTDH, 2002, 853 ; Loucis
G. Loucaides, „Freedom of expression and the right to reputation", Melanges Silvio Marcus
Helmons, Bruylant, 2003, p. 197 ; J. Morange, „La protection de la reputation ou des droits
d'autrui et Ia liberte d'expression", Melanges G. Cohen-Jonathan, Bruylant, 2004, 1247;
P. Wachsman, „Une certain marge d'appreciation. Considerations sur les variations du controle
europeen en matiere de liberte d'expression", Melanges Pierre Lambert, Bruylant, 2000, p. 1017.
In domeniul publicitatii comerciale, a se vedea: V. Berger, „Publicite professionnelle et
liberte d'expression", Mélanges R. Ryssdal, Carl Heymanns Verlag, 2000, 103 ; M. Boutet,
„La liberte d'expression publicitaire selon l' interpretation de la Cour europeenne des droits de
l'homme", D, 2000, cron., p. 26; G. Cohen-Jonathan, „Liberte d'expression et message
publicitaire", in RTDH, 1993, nutriar special, p. 69.
Cu privire la negationism si rasism, a se vedea: P. Wachsmann, „Liberte d'expression et
negationnisme", in „Le droit face a la montee du racisme et de la xenophobie", R7DH, nutria'.
special, 2001, nr. 46, 585; P. Lambert, „Racisme et liberte d'expression dans la CEDH",
Mélanges R. Ryssdal, precit., p. 785.
 410 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURILOR OMULUI DREPTURILE GARANTATE 411

Cu privire la raporturile intre CEDO dreptul intern : M. Oetheimer, L'harmonisation de Melanges Silvio Marcus Helmons, Bruylant, 2003, p. 11 ; H. Labayle, „Le droit de l'etranger
la liberte d'expression en Europe. Contribution a l'etude de l'article 10 de la CEDH et de son A mener une vie familiale normale", in F. Sudre (coord.), Le droit frangais et la CEDH, Engel,
application en Autriche et au Royaume-Uni, Pedone, 2001 ; S. Rabiller, Les restrictions 1994, p. 111, si „L'eloignement des strangers devant la Cour europeenne des droits de
administratives a la liberte de la presse face aux exigences constitutionnelles et europeennes, l'homme", RFDA, 1997, 977; M. Levinet, „L'eloignement des strangers delinquants et
Economica-PUAM, 2002. De asemenea, E. Dreyer, „La Cour de cassation et l'article 10 de la l'article 8 de la CEDH", RTDH, 1999, p. 89; M. Puechavy, „L'extradition et les risques de
CEDH", Melanges G. Cohen-Jonathan, Bruylant, 2004, 677. violation des articles 3 et 6 de la Convention par ricochet", RIDH, 2002, 709; C. Van
Muylder, „Le droit au respect de la vie privee des strangers (une application novatrice de
286 Cu privire la libertatile de actiune socials si politica. - A se vedea P. Wachsmann, l'article 8 de la CEDH dans le contentieux des strangers)", RFDA, 2001, p. 797.
„Participation, communication, pluralisme", in AJDA, „Les droits fondamentaux. Une nouvelle
categorie juridique ? ", numAr special, 1998, 165. De asemenea: J. Andriantsimbazovina,
„Les droits politiques selon la Cour europeenne des droits de l'homme", Mélanges J.-C.
Gautron, Pedone, 2004, 3 ; R. Goy, „La garantie europeenne du droit a de libres elections
legislatives l'article 3 du 1" Protocole additionnel a la Convention de Rome", RDP, 1986, p.
1275 ; M. Kaiser, „Le droit a des elections libres... L; application timide d'une disposition
ambitieuse", Melanges Pierre Lambert, Bruylant, 2000, p. 435 ; J. Raymond, „La liberte de
manifester selon la CEDH", RTDH, 1990, p. 331 ; Consiliul Europei, Liberte d'association,
seminarul de la Reykjavik, 1993, roneo.

V17 Cu privire la dreptul de proprietate. - A se vedea R. Higgins, „The taking of property

by the state : Recent development in international law", RCADI, 1982, t. 176, pp. 259-392
(mai ales pp. 355-375). Pentru studiul jurisprudentei europene, a se vedea mai intai L. Sermet,
„La CEDH et le droit de propriete", Consiliul Europei, Dossiers sur les droits de l'homme,
1998, nr. 11 rev., si F. Sudre, „La protection du droit de propriete par la Cour europeenne des
droits de l'homme", D, 1988, cron., p. 71. De asemenea : S. Marcus-Helmons, „Le droit de
propriete est-il un droit fondamental au sens de la CEDH?", in UAE, Les nouveaux droits de
l'homme en Europe, Bruylant, 1999, p. 193 ; C. Russo, „L'applicabilite aux nationaux des
«principes generaux du droit international. vises a l'article 1 du Protocole 1", Melanges
Wiarda, Carl Heymanns, 1988, p. 547 ; B. Stern, „Le droit de propriete, ]'expropriation et la
nationalisation dans la CEDH", DPCI, 1991, t. 17, nr. 3, p. 394.
Pentru raporturile intre dreptul intern ri CEDO, a se vedea : AJDA, 2003, nr. 40, p. 2123
urm., „Les incidences de la CEDH sur le droit administratif des biens" ; J-C. Bonichot,
„Convention europeenne des droits de l'homme et droit de l'urbanisme", Melanges
G. Cohen-Jonathan, Bruylant, 2004, 283 ; R. Hostiou, „La conventionnalite du code de
]'expropriation au regard du principe du droit a un proces equitable", RDI, mai-iunie 2002,
175 ; J.-F. Strillou, „Protection de la propriete privee immobiliere et prerogatives de puissance
publique", L'Harmattan, 1996; A.-F Zattara, La dimension constitutionnelle et europeenne
du droit de propriete, LGDJ, Bibliotheque de droit prive, t. 351, 2001.

228 Cu privire la drepturile strainilor. - Pentru o perspective de ansamblu, a se vedea

D. Alland si C. Teitgen-Colly, Traits du droit d'asile, PUF, „Droit fondamental", 2002, si
C. Teitgen-Colly, Textes du droit des strangers, PUF, „Que sail-je ? ", 1999, nr. 3525. In
cadrul CEDO, a se vedea cu prioritate H. Fulchiron (coord.), Les strangers et la Convention
europeenne de sauvegarde des droits de l'homme et des libertes fondamentales, LGDJ, 1999.
Apoi, dintre studiile cele mai recente : Actele Colocviului organizat de Consiliul Europei si
HCR, „La CEDH et la protection des refugies, demandeurs d'asile et personnes deplacees",
Bull. des droits de l'homme, Luxemburg, 1996, nr. 5 ; J. Andriantsimbazovina, „Le maintien
du lien familial des strangers", in F. Sudre (coord.), Le droit au respect de la vie familiale au
sens de la Convention europeenne des droits de l'homme, Nemesis-Bruylant, „Droit et justice",
nr. 38, 2002, p. 211 ; F. Bernard si A. Berthe, „Les garanties procedurales en matiere de
reconduite a la frontiere au regard de la CEDH", RIDH, 1997, 17 ; M. Bossuyt, „Les
incidences de la CEDH sur ]'application de la Convention relative au statut des refugies",
 Partea a treia

Garantiile drepturilor omului,

Procedurilor tradilionale, diplomatice si jurisdictionale,
de solutionare a diferendelor, care pot fi in mod evident
utilizate dacA o probleml referitoare la drepturile omului
da nastere unui diferend interstatal, li s-a juxtapus o mare
varietate de mecanisme internalionale de control specifice
drepturilor omului. Aceste mecanisme pot fi impartite,
dui:4' cum prezintA sau nu un caracter constrangator, in douA
mari categorii : tehnici jurisdictionale si tehnici nonjurisdic-
tionale. Primele sunt caracteristice sistemului european
(capitolul I), celelalte - sistemului universal (capitolul II).
 Capitolul
Controlul jurisdictional
al drepturilor omului: modelul european

285 Originalitatea controlului jurisdictional. - Desi nu foarte raspandite, tehnicile

jurisdictionale dau nastere unor hotarari judecatoresti avand forts obligatorie. Numai
acestea ofera o protectie efectiva a drepturilor omului dau sens deplin dreptului la
actiune individuals (supra, nr. 50), care sta la baza dreptului international al drepturilor
omului : protectia jurisdictionala a drepturilor omului implica posibilitatea unui
organ jurisdictional de a statua asupra unei spete (referitoare la o violare a drepturilor
omului) printr-o hotarare care beneficiaza de autoritate de lucru judecat. Doar doua
dintre conventicle regionale, Conventia Europeans a Drepturilor Omului si Conventia
interamericana a drepturilor omului, organizeaza un control jurisdictional al aplicarii
dispozitiilor lor. Conventia Europeans a Drepturilor Omului furnizeaza modelul cel
mai desavarsit al acestei protectii jurisdictionale, prin legatura pe care o stabileste
intre ordinea publics europeana a drepturilor omului judecatorul european care are
o competenta obligatorie.
CEDO se singularizeaza si in cadrul regional european prin faptul ca este singura
care ofera un control jurisdictional specific respectariidrepturilor omului. Protectia
jurisdictionala a drepturilor fundamentale in cadrul Uniunii Europene (supra, nr. 97
urm.) ramane imperfecta, dat fiind „deficitul procedural" de care sufera, in
absenta unei cai de recurs speciale §i accesibile particularilor ale caror drepturi
fundamentale au fost vatamate. Sistemul general al cailor de recurs in dreptul
comunitar se dovedeste astfel lacunar, mai ales pentru ca nu ofera particularilor
posibilitatea de a inainta recurs in anulare impotriva unui act comunitar cu aplicabilitate
generals, care nu necesita nici un act national de executare.

In aceastA ipoteza, reclamantul individual nu are acces nici la judecatorul national (exceptAnd
cazul in care s-ar plasa in situatie de infractiune pentru a invoca ulterior, pe cale de
exceptie, ilegalitatea actului comunitar), nici la judecatorul comunitar, pe calea recursului
in anulare prevazut de articolul 230, al. 4, CE, care stipuleazg ea, pentru ca cererea
particularului sA fie admisibill, acesta trebuie sA dovedeascA un interes nu numai „direct",
ci si „individual". Or, aceasta ultima conditie este interpretatA restrictiv de jurisprudenta
comunitarl, care cere ca persoanele in cauza sA fie afectate „in virtutea unor calitAti proprii
sau a unei sari de fapt care sl le caracterizeze in raport cu orice alts persoanA, individuali-
zandu-le astfel intr-o manierA analoagA cu cea in care este individualizat destinatarul"
(CJCE, 15 iulie 1963, Plaumann contra Comisie, cauza 25/62, Rec., 196). Spre deosebire
de TPI, care, bazandu-se pe dreptul la un recurs efectiv, recunoscut de CEDO (art. 6 si 13)
si „reafirmat" de CDFUE (art. 47), preconiza o deschidere mai larga pentru particulari a
416 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
recursului in anulare (TPI, 3 mai 2002, Jego-Quere si Cie SA contra Comisie, cauza
T-177/01, D, 2002, 2575, obs. M. Sousse), CJCE refuza sä interpreteze articolul 230,
al. 4, astfel incat sa elimine conditia afectarii individuale expres prevazuta de text, lasand
statelor membre preocuparea de a reforma sistemul tailor de recurs instituit de tratat
(CJCE, 25 iulie 2002, Union de Pequenos Agricultores contra Consiliu, cauza. C-50/OOP,
AJDA, 2002, 867, note F. Malvasio ; D, 2002, 2825, note P. Cassia ; Europe, 2002, cron.
nr. 7, F. Berrod si F. Mariatte ; CJCE, 1 aprilie 2004, Comisia contra Jego-Quere, cauza
C-263/02P, Europe, 2004, nr. 6, corn. 180, F. Mariatte).
Sistemul de control instituit de Conventia EuropeanA a Drepturilor Omului permite
totusi, chiar dacA numai in parte, compensarea lacunelor protectiei comunitare (infra,
nr. 324 si 325).
incredintata unei jurisdictii unice (sectiunea I), procedura de control este organizatA
in doua etape de caltre Conventie : o prima etapa de examinare preliminary a cererii
(sectiunea a II-a), unnata de o a doua etapA, a statuArii pe fondul cauzei (sectiunea a III-a).
Sffctiunea I
jurisdictie unite
Conventia EuropeanA a Drepturilor Omului, amendata prin Protocolul 11 intrat in
vigoare la 1 noiembrie 1998, instituie o Curte europeanA a drepturilor omului,
denumita „Curtea" (art. 19), restructurand astfel mecanismul de control originar.
cv Economia mecanismului de control al CEDO
2!W Sistemul originar de control. - 1) Lansat de Miscarea Europeans, cu prilejul
Congresului de la Haga din mai 1948, proiectul unei Conventii Europene a Drepturilor
Omului avea sA se realizeze in cadrul Consiliului Europei. Conventia de la Roma din
4 noiembrie 1950 (supra, nr. 95) se caracterizeaza printr-un sistem de control
revolutionar in mai multe privinte pentru dreptul international, pe care it instituie si
cAruia ii consacra peste jumatate din articolele sale. Acest sistem are la bud notiunea
de garantie colectiya : dupA cum afirma Curtea, Conventia creeaza „nu doar o retea
de angajamente sinalagmatice bilaterale", ci si obligatii obiective care, potrivit
Preambulului salt, beneficiaza de o „garantie colectivA" (Irlanda contra Marea
Britanie, 18 ianuarie 1978, A. 25). Conform aceluiasi Preambul, statele membre ale
Consiliului Europei au obligatia solidara de a pastra „un patrimoniu comun de
idealuri si de traditii politice, de respect al libertatii si al preeminentei dreptului" (§ 5).
Conventia este expresia acestui „patrimoniu comun" al democratiilor occidentale si
apare ca tin instrument de armonizare minimala a dreptului intern al statelor contractante
Conventia nu vizeazA o uniformitate absolute a sistemelor de drept interne, care-si
pAstreazA propriile caracteristici de fond 5i de procedura (hotArarea Sunday Times,
26 aprilie 1979, A. 30, § 61, GACEDH, nr. 49), ci are ca obiectiv armonizarea
sistemelor juridice nationale in functie de un minim comun de protectie, pe care 11
defineste si pe care statele pot sA it depAseasca (art. 53, fostul art. 60).
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 417
Punerea in miscare a sistemului de garantie colectiva este incredintata atat statelor
(fostul art. 24), cat si indivizilor (fostul art. 25), in cadrul unui dispozitiv de
compromis care incearca sA protejeze deopotriva interesele individuale si cele statale
individul nu se poate adresa direct Curtii, ci numai Comisiei, intermediar obligatoriu,
care se pronural cu privire la admisibilitatea cererii si, data este cazul, emite un aviz
asupra fondului cauzei ; Curtea este dotata doar cu o jurisdictie facultativd si imparte
puterea de decizie cu privire la o eventuala violare a Conventiei de dire unul dintre
statele membre cu Comitetul de ministri al Consiliului Europei, care are o competentA
subsidiary de a statua pe fond. Rezulta, din acest compromis, un edificiu institutional
complex. Organele de control ale CEDO, al caror sediu se aflA la Strasbourg, stint
trei : doua organe specifice, Comisia si Curtea, 5i un organ preexistent, Comitetul de
ministri al Consiliului Europei. Mai mult, Secretarului general al Consiliului Europei
ii sunt atribuite prin Conventie functii administrative (art. 58-59) 5i o putere de
anchetd (art. 52).
Aceasta putere de ancheta este autonomy si discretionary si constituie un mijloc complementar
de a asigura aplicarea Conventiei. Articolul 52 confers Secretarului general puterea de a
cere statelor orice explicatii cu privire la „aplicarea efectiva" a dispozitiilor Conventiei in
dreptul for intern. Statul are deci, in virtutea art. 52, obligatia de a furniza explicatii
precise si adecvate vizand respectarea efectivg a Conventiei in dreptul intern. Initial,
articolul 52 a fost utilizat pentru a cere informatii tuturor statelor contractante (de exemplu,
in 1988, cu privire la aplicarea articolului 6, § 1 si § 3 in cazul anumitor proceduri ; a se
vedea Feuille d'information, nr. 23, 1989, p. 59). In 1999, Secretarul general a recurs
pentru prima data la utilizarea individualizata a puterii sale de ancheta, cerand Rusiei sa
furnizeze explicatii referitoare la modul in care CEDO este aplicata in Cecenia, in contextul
operatiunilor intreprinse de fortele federale ruse, precum si la riscurile de violare a
Conventiei pe acel teritoriu (de asemenea, supra, nr. 71). In urma raspunsurilor furnizate
de autoritatile ruse, Secretarul general a incredintat unui numar de trei experti independenti
sarcina de a aprecia data Rusia indeplinit obligatiile decurgand din articolul 52.
Raportul de expertiza, transmis Comitetului de ministri si Adunarii parlamentare, a conchis
ca explicatiile date de autoritatile ruse nu erau suficiente si nu indeplineau exigentele
minimale impuse de articolul 52 si ca., in consecinta, Rusia nu si-a indeplinit obligatiile
decurgand din aceste dispozitii (Rap. consolidat continand o analiza a corespondentei
dintre Secretarul general al Consiliului Europei si Federatia Rusa in baza articolului 52 al
CEDO, intocmit de Thomas Ban, Frederic Sudre, Pieter Van Dijk, 26 iunie 2000 ; RUDH,
2000, 356).
2) Mecanismul initial de control (schema nr. 1, infra, nr. 291) era deficitar, incA
de la originile sale, sub dotal aspecte . complexitatea sa facea ca procedura de control
sa fie greu de inteles pentru reclamant, iar caracterul sAu hibrid, pe jumatate
jurisdictional, pe jumatate politic, ii afecta credibilitatea. Mai presus de toate, victims
a propriului sau succes, sistemul initial de control s-a dovedit a fi neadaptat volumului
de cereri individuale pe care trebuia sA le analizeze.
Cifrele stau mArturie in acest sens : din 1955 (data la care a inceput sa functioneze
Comisia) 5i pand la 31 octombrie 1998, 44056 cereri au fost inregistrate de care
Comisie, din care 5006 numai in anul 1998 ; dace, Intre 1975 5i 1984, media anuala
a cererilor inregistrate este de 444, ea atinge cifra de 3102 intre 1990 5i 1998 ; in
1998 se depAseste pragul de 1000 cereri pe an, iar in 1993, 1995, 1996 5i 1998,
 418 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
succesiv, cel de 2000, 3000, 4000, respectiv 5000 de cereri. in paralel,
cresterea volumului de activitate al Curtii este spectaculara : 36 de hotarari in
primii douazeci de ani (1960-1979), 119 in urmAtorii zece ani (1980-1989) si 389
in ultimii cinci ani (1994-1998). Incepand din 1991, Curtea va pronunta, in
medie, 75 hotarari pe an, adica mai mult, intr-un singur an, decal in intreaga
perioadA 1959-1982.
Rezultatul a fost supraincarcarea rolului organelor de control (mai mult de 7000 de
cazuri pe rol in fata Comisiei in octombrie 1998) si imprimarea unui ritm atat de lent
procedurii, 'hick exigentele Conventiei in materie de „termen rezonabil" al unui
proces echitabil (art. 6, § 1) nu erau respectate nici de Comisia 5i nici de Curtea
europeanA : durata totals a procedurii (de la sesizarea Comisiei si pAnA la pronuntarea
hotararii de cAtre Curte) era, in medie, de cinci ani 5i jumAtate, din care aproximativ
patru ani 5i trei luni in fata Comisiei, respectiv cincisprezece luni in fata Curtii.
Mecanismul de control al Conventiei se confrunta deci cu un veritabil risc de implozie,
sporit de extinderea Conventiei, intre anii 1992 si 1998, la tarile din Europa Centrala
si de Est) (supra, nr. 95) si de perspectiva unui nou flux de cereri individuale: de
acum, existau 800 de milioane de virtuali justitiabili !
Protocolul 11 al CEDO, a cArui intrare in vigoare a fost subordonatA ratificarii de
catre toate statele Ott la Conventie, aduce „restructurarea mecanismului de control
stabilit de Conventie".
281 Reforma adusa mecanismului de control de Protocolul 11. - 1) Protocolul
aditional la CEDO, adoptat la 11 mai 1994 si intrat in vigoare la 1 noiembrie 1998,
realizeaza aceasta reformA in jurul a douA linii de forts. Mai intai, protocolul suprimA
clauzele facultative de acceptare a dreptului la recurs individual 5i a jurisdictiei Curtii
5i oferA de drept individului posibilitatea de a sesiza direct organul judiciar de
control. Apoi, el trece la o unificare organica, substituind celor trei organe de decizie
existente unul singur - permanent -, Curtea europeana a drepturilor omului :
Camera, formatiune jurisdictionala ordinara, va exercita timeline acordate anterior
Comisiei : examinarea admisibilitslii cererii, stabilirea starii de fapt, concilierea,
decizia pe fond (in vreme ce Comisia formula un aviz, Camera va pronunta o hotarare
obligatorie).
In general, procedura, relativ transparenta, se desfasoara dupa cum urmeaza
(schema nr. 2). DupA ce a fost „filtrate" de un comitet compus din trei judecatori
(care poate sa o declare, prin vot unanim, inadmisibila), cererea individuals este
inaintata unei Camere, compusl din 5apte judecatori, care va decide cu privire la
admisibilitatea ei, pentru ca, ulterior, dupa ce va incerca o solutionare pe cale
amiabila a cauzei, sä statueze pe fondul acesteia. Aceasta hotArare nu devine definitive
deck (lack in termen de trei luni, nici una din parti nu cere retrimiterea cauzei in fata
Marii Camere, compusA din 17 judecatori : aceasta cale de atac, subordonatA acceptArii
de catre un colegiu compus din cinci judecatori, nu poate fi utilizatA deck in mod
exceptional - pentru o chestiune gravy referitoare la interpretarea sau aplicarea
Conventiei. Restructurarea mecanismului de control lasA asadar sA subziste diversi-
tatea functionalA existenta (admisibilitatea, solutionarea pe cale amiabilA, dubla
examinare a fondului cauzei) 5i nu schimba fundamental derularea procedurii (a se
compara schemele 1 si 2).
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 419
Soarta cererilor aflate pe rol in fata organelor de control la momentul intrArii in vigoare a
nottlui Protocol este reglementata prin dispozitii tranzitorii (art. 5) care, schematic, vizeazA
sa permitA Comisiei sa continue timp de un an examinarea fondului cererilor deja declarate
admisibile, Comitetului de ministri sa termine examinarea cauzelor cu care a fost sesizat,
iar noii Curti sa se pronunte asupra cererilor a cAror admisibilitate nu a fost inc6 examinatA
de Comisie. Cererile pentru care Comisia va intocmi un raport dupa intrarea in vigoare a
Protocolului vor fi deferite, conform fostului articol 32, fie noii Curti, fie Comitetului de
ministri ; cauzele aflate pe rol in fata fostei Curti vor fi tratasmise noii Curti.
AceastA modificare are drept consecinta principala excluderea Comitetului de
ministri ca organ de decizie (dar nu si ca organ de supraveghere a executArii hotArkilor
Curtii) 5i, prin urmare, realizarea „jurisdictionalizgrii" sistemului de control.
2) Reforma realizata nu a reu5it totu5i sA rezolve noua situatie create de procesul
de lArgire a Consiliului Europei si de cre5terea continua a numArului de cereri
individuate pe care a acesta generat-o. Din ianuarie 1999 5i pana in decembrie 2003
au fost introduse 118422 de cereri (dintre care 38435 in anul 2003) 5i au fost
pronuntate 3308 hotarari (dintre care 703 in anul 2003). Protocolul 14, adoptat 5i
deschis semnArii la data de 13 mai 2004 (intrarea in vigoare este subordonatA
acceptArii tuturor statelor parti), amendeaza sistemul de control pentru a face fats
supraincarcarii volumului de muncA al Curtii (aproximativ 65000 cereri se aflau pe rolul
ei la sfarsitul anului 2003) Si pentru a incerca sA garanteze eficacitatea mecanismului
de control instaurat de Conventie. In acest scop, Protocolul organizeaza, in amonte,
o filtrare mai strictA a cererilor individuale 5i consolideaza, in aval, controlul
executarii hotararilor Curtii (infra, nr. 297 5i 330).
II. Disparitia Comitetului de ministri ca organ de decizie
, Comitetul de
252 0 competenta subsidiary. - In sistemul de garantie originar l
ministri al Consiliului Europei nu intervenea pentru a statua asupra fondului unui
litigiu decal in situatii exceptionale : fie cand un stat parte nu acceptase competenta
Curtii, fie cand Curtea nu fusese sesizata (fostul articol 32). In acest ultim caz,
competenta sa se stabilea in mod automat, prin simpla trecere a termenului de trei
luni de la data transmiterii raportului Comisiei. Articolul 32 al CEDO ridica deci un
organ politic, interguvernamental, la rang de organ de control, Inzestrat cu puterea de
a lua „o decizie referitoare la existenta sau inexistenta unei violari a Conventiei".
Comitetul de ministri era astfel investit cu o putere de natura jurisdictionala, aceea de
a se pronunta asupra unei probleme de drept intr-o cauza care ii era inaintata. Pe de
altA parte, aceasta putere de decizie era, in teorie, discretionary, Comitetul nedepinzand
de avizul Comisiei, pe care putea sa it confirme, sa it infirme sau sa it amendeze, 5i
recunoscandu-si dreptul de a reexamina fondul oricarei cauze asupra cAreia Comisia
intocmise un raport. Asemenea hotararilor Curtii (infra, nr. 340), decizia sa (sub
forma unei rezolutii), cu caracter declarator, este obligatorie si leaga din punct de
vedere juridic statele (art. 32, § 4).
1. Pentru o analiza mai amanuntitA a fostului sistem, facem trimitere la editia a 3-a a acestei
lucrari (1997, nr. 245-249).
420 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 421

Nr. I. Sistem originar Nr. 2. Sistem in vigoare de la 1 noiembrie 1998

1. Faza initials 1. Faza initiala
Cerere a statului Cerere individuall Cerere individuals Cerere a statului
(art. 24) (art. 25) (art. 34) (art. 33)
Curtea
Comitet (3 membri) Comitet de 3
Comisie judecatori
Inadmisibilitate
Unanimitate Inadmisibilitate Camera
(I) Examen al admisibilitAtii Unanimitate
(art. 26 si 27)
(I) Examen al admisibilititii
1 (art. 29 5i 35)
Decizie de admisibilitate Inadmisibilitate
Finalul cauzei
Inadmisibilitate
Finalul cauzet
(II) Stabilirea stArii de fapt
5i conciliere (art. 28)
(II) Stabilirea stArii de fapt
conciliere (art. 28)
V
Esecul solutionarii Solutiona e pe cale Esecul solutionin
Solulionare pe cale
pe cale amiabilA amiabilA : radiere de pe cale amiabill
amiabi A : radiere de
pe rol (art. 30) ' pe rol (art. 39)
2. Faza finals
III) Hotlare pe fond
Raport (art. 31) (art. 29) + sa isfactie
Hotatire definitive echitabilA, dad. este
2. Faza finals cazul (art. 41)
Curte : comitet de 3 judecatori Trimitere termen de 3 luni
Sesizare de atre reclamantul
individual in termen de 3 luni

(III) Comitetul Miniqtrilor (III) Curte (art. 46)

(art. 32, § 1) Sesizare de cAtre stat sau
Comisie "n termen
de 3 luni (art. 48)
Marea Camera
Decizie definitivA (art. 32) HotArAre definitivl
(art. 44)
HotArare defuntivA+
satisfactie echitabila
dael este cazul (art: 50)

CM supravegheag
executarea deciziei V
sale (art. 32, § 3) CM supravegheazA
CM supravegheaza executarea boat-Aril
executarea hotArarii (art. 54)
(art. 54)

Compete* facultativA
— • — • — • — • — • — • — • — Protocolul facultativ 9 intrat in vigoare la 1 octombrie 1994
422 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
Constatarea neindeplinirii obligatiei prevazute de Conventie (dacA este cazul) trebuie, in
principiu, sA fie insotita de fixarea unui termen in care statul „trebuie sa ia masurile pe care
le antreneazA decizia" (art. 32, § 2) ; Comitetul si-a recunoscut, prin „Regulile pentru
aplicarea articolului 32 al Conventiei" pe care le-a adoptat, dreptul de a adresa statului
recomandari Ears caracter obligatoriu referitoare la violare (regulile 5 si 9), dar nu a f"Acut
uz de acest drept decat incepand cu anul 1987.
Interventia Comitetului de ministri intr-un sistem de control al carui obiectiv
principal este asigurarea preeminentei dreptului nu s-a dovedit satisfAcatoare, natura
politica a acestui organ prevaland fatA de natura jurisdictionalA a rolului definit de
articolul 32.
2 Anomalii procedurale. - 1) in primul rand, independenta si impartialitatea
organului de decizie nu erau garantate. Comitetul de ministri pAstra, in cadrul
articolului 32 al CEDO, aceeasi componentA ca atunci cand functiona ca organ al
Consiliului Europei fiecare stat membru (indiferent ca ratificase sau nu Conventia)
avea un reprezentant care era deci supus directivelor guvernului sau. Mai mult,
regula enuntata de articolul 32, conform cdreia „deciziile Comitetului se iau cu votul
unei majoritati de cloud treimi dintre reprezentantii avand drept de a functiona in
Comitetul de ministri", comporta o dubla anomalie : statele membre ale Consiliului
Europei care nu erau pArti la Conventie sau care nu acceptaserA competenta Comisiei
(de exemplu, Franta sau Turcia, intr-o anumitA perioada) participau la solutionarea
litigiului si, mai ales, statul parte in litigiu dispunea de dreptul de vot (regula 10).
AceastA regula bizara plasa statul parat, atunci cand se judeca o cauza individuals, in
pozitia de judecator si de parte in propriul sau litigiu.
2) In al doilea rand, procedura in fata Comitetului de ministri nu respecta nici
principiul contradictorialitatii, nici principiul egalitAtii armelor (cu exceptia cazului
unui litigiu interstatal). Reclamantul individual nu lua parte in nici un fel la procedurA,
care era de altfel confidentiala (Comitetul functionand cu usile inchise), si nu avea
„nici un drept de a fi audiat de Comitet sau de a prezenta acestuia observatii scrise
care sa fie luate in considerare" (Reguli, anexa 3 c). In general, Comitetul se arAta
ostil fata de orice masurA de nature sa permits asocierea individului la procedurd, fie
si prin intermediul delegatilor Comisiei : acestia nu participau la procedura in fata
Comitetului (Reguli, anexa 4). In schimb, reprezentantii statelor, indiferent ea erau
sau nu parti in litigiu, puteau sA participe la „intreaga" procedurd si aveau „un drept
intrinsec de a face declaratii si de a depune documente" (regula 3). Inegalitatea
tratamentului procedural aplicat reclamantilor individuali, dupa cum cauza for era
deferita Curtii sau Comitetului, era deci flagrantd.
294 Exercitarea de catre Comitetul de ministri a puterilor sale. - in esenta,
Comitetul de ministri a renuntat la puterea sa de a statua pe fondul cauzelor,
denaturand astfel sistemul originar, intrucat cererea reclamantului nu mai este examinata
pe fond decat de cdtre Comisie.
1) Clasarea cauzelor. - Pentru cauzele care nu prezintd dificultali, Comitetul de
ministri adoptd sistematic avizul Comisiei. Fie raportul Comisiei conchide ca nu
exists o violare a prevederilor Conventiei, indiferent de natura interstatala (Rez. DH
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 423
(63) 3, Austria contra Italia, Rec., 1984, p. 45) sau individuals (Rez. DH (78) 1,
Bniggemann si Scheuten, Rec., 1984, p. 61) a cauzei, chiar daca decizia Comisiei nu
a intrunit decat o slabs majoritate (Rap. Corn., 16 decembrie 1982, Krocher si
Moller contra Elvetia, absenta unei violdri a articolului 3 decisa cu 8 voturi contra 5,
si Rez. DH (83) 15, Rec., 1984, p. 99). Fie avizul Comisiei constatand o violare de
cAtre statul parat a obligatiilor care ii revin potrivit Conventiei nu este contestat de
acesta, care informeazd. Comitetul asupra masurilor pe care le-a luat (sau intentioneaza
sa le ia) pentru ca dreptul sau intern sa fie in conformitate cu Conventia (Rez. DH
(91) 6, D contra Belgia, FI, 28, 1991, p. 107). Comitetul adopts atunci o rezolutie
„interimard", publicand si raportul Comisiei, apoi o rezolutie „fmalA", dupA indeplinirea
tuturor masurilor de executare cerute, sau chiar o rezolutie „traditionald", dupd
executarea in intregime a deciziei sale (Comitetul are, in virtutea art. 32, § 3 al
CEDO, sarcina de a supraveghea executarea propriilor sale decizii prin care s-a
constatat o violare a Conventiei).
Constatand o violare a Conventiei, Comitetul refuza - pana in 1987 - sa Led statului
vinovat recomandlri referitoare la acordarea unei satisfaclii echitabile victimei, in spiritul
fostului articol 50 al Conventiei (infra, nr. 336), ceea ce antrena o inegalitate de tratament
a victimelor, dupa cum cauza era solutionata de Curte sau de Comitetul de ministri ; in fata
acestuia din urma, victima nu putea, intr-adevar, sa obtina nici o despAgubire pentru
cheltuielile judiciare angajate si nici repararea prejudiciului material sau moral suferit
(pentru o comparatie cu privire la durata nerezonabila a unei proceduri in fata justitiei
portugheze, a se vedea hotArarea Guincho, 10 iulie 1984, A. 81, respectiv Rez. DH (85)
7, cauza Dores si Silveira, Rec., 1986, p. 11). Dupe ce a acceptat - din iunie 1987 - sa
formuleze propuneri referitoare la satisfactia echitabilA ce trebuia acordata /Arta vatamate
si sA adreseze el insusi statului vinovat o recomandare in acest sens, Comitetul de ministri
si-a recunoscut, la sfarsitul anului 1991, puterea de a lua o decizie obligatorie cu privire
la satisfactia echitabile; pe cale de consecinta, dupA modelul Curtii, Comitetul fixeaza in
mod sistematic un termen de plata de trei luni pentru statul condamnat (Rez. DH (92) 57,
Mouton contra Franta, FI, 31, 1994, p. 118). Astfel, incepand din 1992, problema
„satisfactiei echitabile" a fost tratata in mod egal de ambele organe de decizie.
2) Refuzul de a statua. - Comitetul de ministri renunta sä statueze pe fond asupra
existentei sau inexistentei unei violari a Conventiei atunci cand statul incriminat
refuzA sa recunoasca existenta violarii, constatata de Comisie in raportul sau. Refuzul
de a statua reprezinta o denaturare a CEDO : punand capat procesului in fata organelor
de la Strasbourg, el se aseamana cu o denegare de dreptate 5i, mai mult, conduce la
perpetuarea unei situatii despre care Comisia a estimat ca reprezinta o violare a
Conventiei. Permitand Comitetului sä nu condamne statul fare consimtdmantul salt
si, in acelasi timp, necontrazicand avizul Comisiei, refuzul de a statua pare justificat
de motive de oportunitate politica si se prezinta sub doud modalitdti. Fie Comitetul,
care nu intruneste majoritatea de cloud treimi cerute pentru votul referitor la existenta
sau inexistenta violdrii, decide ca nu poate fi luatd nici o alts masura si radiazd cauza
de pe rol. Aceastd situatie a fost intalnita in cinci cazuri Rez. DH (75) 2, Huber
contra Austria, Rez. DH (77) 2, asiatici din Africa Orientals contra Marea Britanie
(Rec., 1984, pp. 53 si 59), Rez. DH (85) 7, Dores si Silveira contra Portugalia (Rec.,
1986, p. 11), Rez. DH (88) 12, 29 septembrie 1988, Dobbertin contra Franta
(Comisiei i-a lipsit un vot ca sA conchida in unanimitate ca articolul 5, § 3 a fost

424 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
violat, Rec., 1990, p. 7), $i Rez. DH (89) 5, Warwick contra Marea Britanie (ibidem,
p. 10). Fie Comitetul de mini$tri se multume$te sa ia act de avizul formulat de
Comisie si de pozitia guvernului statului parat $i se abtine sä statueze pe fond.
Comitetul a Intocmit astfel de procese-verbale care constata o carentA atat in cauze
individuate (Rez. DH (79) 7, Eggs contra Elvetia, Rec., 1984, p. 74), cat $i in cauze
interstatale (infra, nr. 306).
295 Importanta disparitiei Comitetului de mini§tri ca organ de decizie. - inscriind
exercitarea rolului sau intr-un cadru politic, Comitetul de mini$tri a discreditat un
sistem a cArui vocatie esentiala era cea judiciara. Incapacitatea Comitetului de a-$i
Indeplini functia jurisdictionalA s-a manifestat atat in cauzele individuale, cat $i in
cele interstatale (infra, nr. 306). Protocolul 11 face sA dispara pur simplu Comitetul
de mini$tri ca organ de decizie, atat pentru litigiile individuale, cat §i pentru cele
interstatale. Mecanismul european de protectie a drepturilor omului castigA astfel, in
mod incontestabil, din perspectiva omogenitatii : organului judiciar ii revine rolul de
a spune dreptul, iar organului politic cel de a supraveghea executarea hotararilor
judecAtoresti. Totusi, aceasta disparitie ar putea avea un efect nedorit, dat fiind
numarul mare de cauze individuale, cel mai adesea pur factuale (probleme referitoare
la durata procedurii) $i repetitive, transmise de cAtre Comisie Comitetului (376 de
rezolutii in 1995, 638 in 1996) : acest val de cauze, examinate inainte de Comitet, va
contribui la incarcarea rolului noii Curti. Din acest moment, numai Curtea este
competentA pentru a statua in drept cu privire la o pretinsa violare a Conventiei, iar
controlul european al drepturilor omului devine pe deplin jurisdictional.
europeana a drepturilor omului
29S Prezentare. - Instituita in anul 1959, dupe ce opt state i-au acceptat jurisdictia
(conditie constitutive impusA de fostul articol 56 al CEDO), Curtea de la Strasbourg
este o jurisdictie internationals independents din 1 noiembrie 1998, permanents.
Curtea se compune dintr-un numAr de judecatori egal cu numarul statelor parti la
Conventie ($i nu, ca in sistemul originar, cu acela al statelor membre ale Consiliului
Europei). Judecatorii iii exercita functia cu titlu individual (art. 21). Independenta for
este garantata de conditiile cerute pentru exercitarea acestei functii (art. 21), de
imunitAtile foarte extinse care le sunt acordate (art. 51) mai ales, de modul in care
sunt desemnati. Judecatorii sunt ale$i pentru o durata de $ase ani, randurile for fiind
improspatate partial la fiecare trei ani. Ei pot fi realesi (art. 23) de care Adunarea
parlamentarA a Consiliului Europei, cu majoritate de voturi, de pe o lista de trei
candidati prezentata de fiecare stat membru al Consiliului Europei : fiind suprimata
regula anterioarA, conform careia Curtea europeang nu putea fi compusa din doi
judecatori de aceeasi nationalitate, un stat parte poate deci sa prezinte Adunarii
parlamentare a Consiliului Europei candidatura unui judecator resortisant al unui alt
stat parte, in loc sä propuna un judecator resortisant al unui stat ten (de exemplu,
actuala Curte cuprinde doi judecatori italieni, unul ales in numele Italiei $i altul in
numele statului San Marino). Articolul 23, § 6 instituie o regula originals ($i severs),
cea a limitei de varstA : mandatul judecAtorilor ia sfar$it in momentul in care ace$tia
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 425
ajung la varsta de 70 de ani. Curtea find permanentA, judecatorii functioneazI cu norma
intreagA $i nu pot „exercita nici o activitate incompatibila cu exigentele de independents,
de impanialitate sau de disponibilitate" impuse de functia for (art. 21, § 3).
Independenta colegiala a Curtii este, de asemenea, asigurata. Curtea iii stabile$te
propriul Regulament Interior si propria procedure (art. 26) : la data de 4 noiembrie,
Curtea $i-a adoptat regulamentul (RUDH, 1998, 358, note P. Mahoney), pe care 1-a
modificat in 2003 (RUDH, 2003, 391). Ea Iii alege pre$edintele vicepre$edintele
pentru o durata de trei ani, acestia fiind reeligibili (art. 26) : actualul presedinte al
Curtii este domnul Luzius Wildhaber, de nationalitate elvetiana. Curtea decide cu
votul majoritatii membrilor sai, judecatorii avand dreptul sä alature hotararilor
expunerea opiniilor for separate (art. 45, § 2) ; deliberarile au caracter secret. Curtea
dispune $i de serviciile unei Grefe, care se bucura de o largA autonomie fats de
Secretarul general al Consiliului Europei (grefierul $i grefierul adjunct sunt ale$i de
Curte pentru o durata de cinci ani $i pot fi reale$i, dupe consultarea Secretarului general).
Curtea europeanA a drepturilor omului este asistata de referendari (art. 25)'. Ace$tia
din urma nu sunt repartizati unui judecator anume, ci fac parte din Grefa sunt
numiti de Secretarul general al Consiliului Europei cu acordul presedintelui Curtii
(art. 18, § 3 din Regulament).
297 Formatiuni jurisdictionale ale Curtii. - Functionarea Curtii unite are la baza
mai multe formatiuni. Adunarea plenara a Curtii nu exercita decat atributii administrative
(art. 26: alege pre$edintele Curtii, presedintii Camerelor $i grefierul, constituie
Camerele, adoptA Regulamentul Interior), evitand „capcana" unei formatiuni judiciare
pletorice, compusA din patruzeci de membri. Curtea este organizatA in sectii (denumirea
de „sectii" se substituie, potrivit articolului 25 din Regulament, celei de „camere",
prevazuta de articolul 26 b al CEDO), in numar de patru (fiecare compusa din zece
judecatori), constituite pentru o perioada de trei ani $i a caror compunere trebuie sa
asigure o reprezentare echilibrata a zonelor geografice, a diferitelor sisteme juridice
existente chiar a sexelor (in prezent, Curtea are opt membri de sex feminin ; art. 25,
§ 2 din Regulament). ()data cu intrarea in vigoare a Protocolului nr. 14, Curtea va
avea patru formatiuni contencioase. Primele cloud formatiuni corespund preocuparii
manifeste de a inlAtura in mod cat mai eficient cererile individuale vadit neintemeiate
$i de a „expedia" cererile individuale care nu prezintA prima facie nici o dificultate
de interpretare sau de aplicare a Conventiei, atat in ceea ce prive$te admisibilitatea
tor, cat judecata pe fond.
1) Instituit prin Protocolul 14 (art. 6, § 3 ; art. 7), judecatorul unic are doar
functia de a respinge o cerere individuall vadit inadmisibila (sau de a o radia de pe
rol). In caz contrar, cererea este transmisa unui comitet sau unei Camere, pentru o
examinare complementara. Judecatorul unic nu poate statua asupra cererilor introduse
Impotriva statului in numele cAruia a fost ales.
2) Comitetul de trei judecatori are o dubla competenta. Mai intai, el poate sA
respinga in unanimitate o cerere individuals vadit inadmisibila. Protocolul 14 (art. 8)
ii confers, apoi, competenta de a declara, tot in unanimitate prin aceea$i hotarare,
Protocolul 14 inlocuie$te referendarii cu raportorii, care asista Curtea atunci cand aceasta
1.
judeca in formalie de judecator unic (noul art. 24).
426 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
ca o cerere este admisibila si de a statua asupra fondului ei, atunci cand cauza face
obiectul unei „jurisprudence bine stabilite" a Curtii, adica o jurisprudenta constants
sau stabilite printr-o hotarare de principiu, adoptata de Marea Camera ; in absenta
unanimitatii, se aplica procedura de la Camera (art. 29). Trebuie sa precizam ca
judecatorul ales in numele statului parte la litigiu nu este membru de drept al
comitetului, dar acesta poate totusi sa-1 invite sa is parte la dezbateri, in locul unuia
dintre membrii sal, mai ales dace statul a contestat folosirea acestei proceduri
simplificate (art. 28, § 1 b). Cauzele repetitive (termenul rezonabil), cauzele „clone" -
decurgand din aceeasi cauza structurala ca o cerere precedents pentru care o
hotarare „pilot" a constatat o violare a Conventiei - au astfel vocatia de a fi analizate
de Comitet. Deciziile asupra admisibilitatii cererilor hotararile date de Comitet
sunt definitive si nu pot face obiectul unei proceduri de reexaminare de catre Marea
Camera (infra, nr. 338). Comitetele sunt constituite pentru o perioada de douasprezece
luni in cadrul aceleiasi sectiuni (art. 27 din Regulament).
3) Camerele compuse din sapte judecatori sunt formatiunile jurisdictionale
obisnuite, competente sa statueze asupra admisibilitalii si fondului cererilor individuate,
daca acestea din urma nu au fost transate de judecatorul unic sau de comitetul de trei
judecatori, precum si asupra cererilor statale. Camerele sunt constituite in cadrul
sectiilor (deci pentru o durata de trei ani) si au o compunere fixa, fiecare sectie
cuprinzand trei Camere. Penult fiecare cauza, din compunerea Camerei fac parte, de
drept, presedintele sectiei judecatorul ales in numele statului parte la litigiu (daca
acesta din urma nu este membru al sectiei careia i-a fost atribuita cererea, el
functioneaza ca membru de drept al Camerei ; art. 26 din Regulament). Dace aceasta
ultima conditie nu poate fi indeplinita, presedintele Curtii alege, de pe o lista propusa
de statul in cauza2 , conform unei practici obisnuite a instantelor internationale
(art. 31 din Statutul CIJ), care protejeaza suveranitatea nationals, un judecator ad
hoc, al carui statut este foarte asemanator cu acela al unui judecator permanent (art. 27,
§ 2 al CEDO). Institutia judecatorului ad hoc independenta judecatorilor nu sunt
antinomice : in mai multe randuri, judecatorul ad hoc a conchis, la fel Ca majoritatea
membrilor Curtii, in sensul existentei unei violari a Conventiei (de exemplu, Berrehab
contra Olanda, 21 iunie 1988, A. 138). Ceilalti membri ai Camerei sunt desemnati de
presedintele sectiei, prin rotatie, dintre membrii sectiei (art. 26 din Regulament nu
spune nimic despre reprezentativitatea Camerei).
4) Marea Camera, compusa din 17 judecatori, este formatiunea jurisdictionala
superioara (art. 27 al CEDO). Marea Camera este constituita pentru o durata de trei
ani (art. 24 din Regulament), dar compunerea sa, care trebuie sa asigure un echilibru
atat geografic, cat intre diferitele sisteme juridice existente in statele parti, nu este
fixa, ci variaza de la o cauza la alta, intrucat, in afara membrilor de drept (presedintele
si cei doi vicepresedinti ai Curtii, presedintii de sectie, judecatorul ales in numele
statului parte la litigiu sau, in lipsa acestuia, un judecator ad hoc), ceilalti judecatori
sunt desemnati pentru fiecare cauza in parte, prin rotatie3. Caracterul temporar al
1. NumArul for poate fi redus la cinci printr-o decizie unanimA a Comitetului de ministri
(Protocolul 14, noul art. 26, § 2).
2. Protocolul 14, noul art. 26, § 4; in prezent, statul alege judecatorul ad hoc.
3. Articolul 24, § 2 din Regulament prevede ca toti judecatorii Curtii (cu exceptia presedintelui
si vicepresedintilor Curtii, precum si a presedintilor de sectii) sunt repartizati in doua grupuri,
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI: MODELUL EUROPEAN '427
acestei compuneri este de nature sa compromita rolul Marii Camere, care este acela
de a asigura coerenta si continuitatea jurisprudentei Curtii. Atunci cand este sesizata
cu o cerere de reexaminare a unei hotarari pronuntate de o Camera (art. 43 al CEDO,
infra, nr. 338), Marea Camera nu poate fi compusa din judecatori ai respectivei
Camere, cu exceptia presedintelui sectiei careia ii apartine Camera 5i a judecatorului
ales in numele statului parte la litigiu (art. 27, § 2 si 3, CEDO). Prezenta in Marea
Camera a acestor doi judecatori, care au statuat deja asupra fondului cauzei, nu pare
foarte conforms cu exigenta europeana. a „impartialitatii objective" (supra, nr. 214).
Competenta consultative a Curtii. — Aceasta competenta, atribuita Marii
ere (art. 31), nu a fost reformats prin Protocolul 11, nici o posibilitate de cerere
de aviz consultativ nefiind acordata, de exemplu, in beneficiul jurisdictiilor constitutionale
nationale sau al Comitetului european pentru prevenirea torturii. Curtea ramane
astfel inzestrata, in virtutea articolului 47 al CEDO, cu atributii consultative referitoare
la interpretarea Conventiei si a Protocoalelor sale, atributii a caror importanta este
insa foarte redusa.
In primul rand, cererea de aviz, care nu poate emana decat de la Comitetul de
ministri, trebuie sa priveasca o „chestiune juridice referitoare la interpretarea
Conventiei si a protocoalelor sale. In al doilea rand, avizul nu poate viza continutul
sau intinderea drepturilor garantate, si nici probleme care ar putea fi supuse atentiei
Curtii „ ca urmare a introducerii unei cereri" (art. 47, § 2). Aceasta dispozitie goleste
practic de continut competenta consultative a Curtii, intrucat este vorba de excluderea
oricarei probleme care tine de competenta sa contencioasa, cu atat mai mult cu cat
Curtea interpreteaza aceasta dispozitie, prin decizia Marii Camere din 2 iunie 2004
asupra competentei sale de a da un aviz consultativ (art. 48), ca vizand nu numai
once cerere deja depusa, ci si once cerere susceptibila de a fi introdusa. Curtea
precizeaza ca este vorba de o incercare de a evita situatia in care avizul consultativ ar
fi „de nature sa anticipeze judecata unei cereri pe care ova examina ulterior, introdusd
in baza articolelor 33 sau 34 ale Conventiei" (§ 33). Curtea isi limiteaza deci cu
strictete competenta consultative, excluzand „orice chestiune juridica pe care ar
putea sa o analizeze pe viitor in exercitarea functiei sale judiciare primordiale, si
anume examinarea admisibilitatii sau a fondului unei cauze concrete" (§ 33).
SesizatA pentru prima data in existenta ei cu o cerere de aviz consultativ de catre Comitetul
de ministri, Curtea s-a declarat necompetentA, prin decizia sa din 2 iunie 2004. Obiectul
cererii era acela de a sti dacA Comisia instituita prin Conventia drepturilor omului a
Comunitatii Statelor Independente (CSI), intratA in vigoare la 11 august 1998 si ratificata
in special de Rusia, poate fi consideratA drept „o alta instants internationala de anchetA sau
de reglementare", in sensul articolului 35, § 2 b al CEDO (infra, nr. 322). Referindu-se
la conditiile de admisibilitate pentru cererile individuale, problema face parte dintre cele
pe care Curtea ar trebui sa le analizeze ca urmare a introducerii unui recurs individual $i
tine de competenta contencioasA a Curtii. In opinia Curtii, aceasta exclude competenta sa
consultativA, chiar atunci cand cererea de aviz consultativ nu are legatura directs cu o
cerere aflatA pe rol in fata Curtii, ci doar cu una virtuala.
care vor alterna la fiecare noun luni, si ca judecatorii „insarcinati sa solutioneze fiecare
cauza retrimisa Marii Camere pe parcursul fiecArei perioade de noun luni sunt desemnati
prin rotatie din cadrul fiecarui grup avut in vedere".
 428 ' GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
Situatia Curtii europene difera semnificativ, sub acest aspect, de cea a Curtii
Interamericane a Drepturilor Omului. Aceasta din urma extins competenta consultative
conferita de articolul 64 al Conventiei de la San Jose, considerand ca aceasta dispozitie
creeaza „un sistem paralel" cu procedura contencioasa din articolul 62 al CADO
°fell „o metoda judiciary alternative, de nature consultative" (AC, 3/83, 8 septembrie
1983, restrictii la pedeapsa cu moartea, § 43, RUDH, 1992, p. 298). Acest fapt
determine Curtea sa accepte sa fie consultata de un stat membru al OSA, dar care nu
este parte la Conventie, si extinda competenta consultative nu numai la orice
dispozitie protectoare a drepturilor omului, din orice tratat international aplicabil
intr-un stat american, indiferent dace acest tratat a fost sau nu incheiat sub auspiciile
OSA on dace la el sunt parti alte state (AC, 1/82, 24 septembrie 1982, cerut de
Peru cu privire la interpretarea articolului 64, RUDH, 1992, p. 226), ci si la Declaratia
Americana a Drepturilor Indatoririlor Omului (AC, 10/89, 14 iulie 1989, Interpre-
tarea DADIO, ILM, 1990, p. 379). De fapt, Curtea interamericana si-a desfasurat in
principal activitatea in cadrul competentei sale consultative.
Curtea europeana nu si-a exercitat insa, papa in prezent, decat competenta
contencioasa, ale carei caracteristici le vom prezenta in continuare, inainte de a
analiza procedura in fata Curtii.
IA. Competerrta contencioasa a Cull'
incepand din 1 noiembrie 1998, sistemul de control al Conventiei a dobandit putere
deplina de constrangere : s-a constituit astfel un veritabil spatiu european de protectie
jurisdictionala a drepturilor omului.
299 Competenta obligatorie. - Aderarea la Conventie implica, prin ea insasi,
recunoasterea competentei obligatorii a Curtii, de vreme ce Conventia, amendata
prin Protocolul 11, suprima clauza facultative de acceptare a jurisdictiei Curtii,
prevazuta de fostul articol 46, § 1. Potrivit acestei dispozitii, Curtea reprezenta o
rotita facultative in mecanismul garantarii colective a drepturilor omului avea, sub
aspectul sesizkii sale, caracteristicile unei instante internationale clasice, care respects
suveranitatea nationall si a carei competenta este determinate de consimtamantul
statelor.
Intr-adevar, conform Conventiei din 1950, competenta Curtii este facultative si nu
se exercita deck in privinta statelor care au recunoscut-o. Consimtamantul statului
parat (sau al statelor parate) cu privire la sesizarea Curtii poate fi exprimat punctual,
pentru o anumita cauza (fostul art. 48) ; el poate fi dat si in prealabil, dupa modelul
clauzei facultative de acceptare a jurisdictiei Curtii din Statutul CIJ (art. 36, § 2).
Potrivit fostului articol art. 46, § 1 al Conventiei, statele pot „sa declare in orice
moment ca recunosc ca fund obligatorie de drept fare conventie express jurisdictia
Curtii". Aceasta declaratie de acceptare este data, in practica, pentru o durata
determinate (fostul art. 46, § 2), in general de trei (Cipru, Grecia, Austria, Turcia,
Bulgaria...) sau de cinci ani (Belgia, Luxemburg, Germania, Spania, Ungaria,
Norvegia, Franta). Declaratia prevazuta de fostul articol 46 putea fi facuta „pur
simplu" sau, de cele mai multe ori, sub conditia reciprocitkii (§ 2) : aceasta conditie,
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR ONIULUI: MODELUL EUROPEAN 429
care este inclusa in articolul 36, § 2 al Statutului CIJ, presupune, in vederea stabilirii
competentei Curtii, ca statele parti sa fie legate in mod egal de declaratia de acceptare.
Importanta sa practica a fost foarte redusa, pe de o parte pentru ca ea nu se aplica
decat in cazul litigiilor interstatale si, pe de alts parte, pentru ca, incepand cu
declaratia data de Turcia la 26 decembrie 1989, toate statele peirii la Conventie au
acceptat jurisdicria obligatorie a Curia (supra, nr. 95). Aceasta a reprezentat un real
succes al sistemului european de garantare a drepturilor omului, care a dezarmat
progresiv reticentele statale (sub rezerva faptului ca statele pot oricand sat nu iii
reinnoiasca declaratia de acceptare). In aceasta privinta, Conventia revizuita,
suprimand clauza facultative, armonizeaza dreptul cu realitatea institutionalizeaza
o stare de fapt.
Trebuie precizat ca, spre deosebire de practica respectata in fata CIJ, declaratiile
facute in conformitate cu fostul articol 46 nu puteau fr insotite de rezerve, in afara
acelora care limitau competenta Curtii la faptele posterioare respectivei declaratii (de
exemplu, Kefalas si altii contra Grecia, 8 iunie 1995, A. 318 A). Fostul articol 46 al
Conventiei (art. 57 ; supra, nr. 51), stipuland ca rezervele trebuie formulate in
momentul semnarii sau depunerii instrumentului de ratificare, se opunea acestui
fapt ; cat despre Comisie, aceasta a precizat in mod clar ca rezervele la articolul 46
sunt „inadmisibile" (Al Doilea Memoriu in „Afacerea lingvistica belgiana", Serie B,
vol. 1, p. 432; Memoriul in cauza Kjeldsen si altii, Serie B, vol. 21, p. 119).
Declaratia Turciei (precit.), care limiteaza competenta Curtii la fel ca pe cea a
Comisiei, a fost considerate de Curtea europeana ca flind contrary Conventiei
(Loizidou, 23 martie 1995, A. 310, GACEDH, nr. 1, supra, nr. 51).
Protocolul 11 (art. 6) stipuleaza ea restrictiile temporare la competenta Curtii
formulate cu prilejul declaratiilor emise in baza fostului articol 46 al Conventiei
raman aplicabile jurisdictiei noii Curti.
Pe de alts, parte, competenta obligatorie a Curtii este extinsa la Protocoalele
aditionale nr. 4 si nr. 7 la Conventie, dar nu 5i la articolul 56 al Conventiei, care
permite statelor membre sa extinda prevederile acesteia si la teritoriile pentru care ele
asigura relatiile internationale : pentru aceste teritorii subzista sistemul declaratiei
facultative de acceptare a competentei Curtii in ceea ce priveste cererile individuate
(art. 56, § 4).
31/11 Plenitudine de jurisdictie. - Articolul 32 al Conventiei stabileste in termeni
foarte largi competenta ratione materiae a Curtii : aceasta „se extinde la toate cauzele
referitoare la interpretarea aplicarea" Conventiei si a protocoalelor sale aditionale.
Curtea afirmat foarte clar, in jurisprudenta sa anterioara, plenitudinea de jurisdictie :
„...odata ce este sesizata pe cale reglementara, (ea) poate sa examineze orice
problems de drept care intervine in cauza, in legatura cu faptele supuse controlului
sau de care un stat contractant sau de care Comisie : stapana pe calificarea juridica pe
care o cla acestor fapte, ea are competenta sa le examineze, in cazul in care considers
ca este necesar 5i, la nevoie, din oficiu, in lumina ansamblului Conventiei..."
(Handyside contra Marea Britanie, 7 decembrie 1976, § 41, GACEDH, nr. 7).
Asemenea orickui judecator, Curtea este judeckorul propriei sale competente, in
virtutea articolului 32, § 2 al Conventiei (identic cu art. 36, § 6 din Statutul CIJ) :
„In caz de contestatie cu privire la chestiunea competentei Curtii, Curtea va decide".
430 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
AceastA dispozitie este o sursa de dificultAti in cadrul procedurii de reexaminare in
fata Marii Camere (infra, nr. 338).
c care a pronuntat-o in cauza Lawless contra Irlanda, din 14 noiembrie 1960 (A. 1),
Procedura in fata Curtii
Normele procedurale iii au sursa in Titlul II al Regulamentului Interior al Curtii,
adoptat la data de 4 noiembrie 1998 de Adunarea plenary.
301 Caracteristici generale. - Procedura in fata Curtii, ale cArei limbi oficiale sunt
franceza si engleza, este publicd (spre deosebire de procedura in fata Comitetului de
ministri si a Comisieil , in sistemul originar) : sedintele de judecata sunt publice, cu
exceptia situatiei in care Curtea decide altfel, in virtutea unor circumstante exceptionale
tinand de necesitatea de a proteja moralitatea, ordinea publicd, siguranta nationald
sau interesele justitiei (art. 40 al CEDO ; art. 33 din Regulament) ; publicul are acces
la documentele depuse la Urea (ibidem) §i la hotArari odatA ce acestea sunt pronuntate
(art. 76 din Regulament ; hotararea nu este in mod obligatoriu cititA in sedintA
publics : art. 77 din Regulament). Hotdrarea definitivA se publicd. (art. 78 din
Regulament). Cererea trebuie sA fie prezentatA in scris si semnatA de reclamant sau de
reprezentantul ski (art. 45 din Regulament). Procedura este deopotrivA scrise
Procedura de examinare a admisibilitAtii cererii in fata Camerei este in principal
scrise, dar, inainte de a lua decizia asupra admisibilitAtii, Camera poate sa hotArascA,
fie la cererea partilor, fie din oficiu, sa procedeze la o audiere ; in acest caz, dacd
este vorba de o cauza individuals, pArtile sunt invitate sa se pronunte asupra
chestiunilor de fond, cu scopul de a nu prelungi inutil procedura (art. 55, § 4 din
Regulament). Procedura ulterioara examinarii admisibilitatii cererii este in special
orals, insd Curtea nu va mai proceda la o nouA audiere asupra fondului cauzei, dacA
aceasta a avut deja loc in stadiul examinarii admisibilitatii (art. 59, § 2 din Regulament) ;
in cursul sedintei, presedintele formatiunii jurisdictionale conduce dezbaterile.
In general, Curtea este indrituitA sä audieze orice persoand in calitate de martor
(de exemplu Brocisez contra Italia, 19 decembrie 1989, A. 167) sau expert, sa
ordone efectuarea unei anchete sau sA procedeze la o deplasare la fata locului (infra,
nr. 329).
302 Procedura contradictorie. - Conferind individului dreptul de a sesiza direct
Curtea (infra, nr. 310), Conventia revizuita atribuie implicit reclamantului individual
calitatea de parte in fata Curtii (a se vedea art. 1 din Regulament), garantand, in
cauzele individuale supuse examinarii Curtii, respectarea principiului contradictorialitAtii,
care lipsea initial. Intr-adevAr, potrivit textului Conventiei din 1950, in cauzele
individuale nu exists decat o singurd parte in fata Curtii, statul parat fostul articol
44 al Conventiei este categoric, reclamantul individual nu poate sA sesizeze direct
Curtea aibA calitatea de parte. Cu toate acestea, Comisia 5i Curtea au reusit sA
1. Comisia function cu usile inchise (fostul art. 33 al CEDO), iar pgrtile erau obligate sa
respecte confidentialitatea procedurii ; violarea de cgtre reclamant a acestei obligatii avea
drept consecintg, radierea cererii de pe rolul Comisiei (DR, 5 martie 1996, Malige contra
Franta, D. et R. , 84-A, p. 156).
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 431
tempereze efectele articolului 44 cu ajutorul regulamentelor interioare si al jurisprudentei
lor. Aceasta amendare a avut loc in cloud' etape.
1) Asocierea indirectii a individului la procedura. - Inca de la prima hotarare pe
Curtea a afirmat ca „este in interesul unei bune administrdri a justitiei (ca ea) sa poata
analiza dacd este cazul, sä poata lua in considerare punctul de vedere al reclaman-
tului". In acest scop, Curtea va asimila reclamantului „orice persoand" a carei
depozitie o poate obtine in cadrul mAsurilor de instrumentare a cauzei (art. 40, § 1
din Regulamentul Interior). Mai mult, Curtea accepts (Lawless, precit., 5i Lawless,
7 aprilie 1961, A. 2) sä primeasca, prin intermediul delegatilor Comisiei, observatiile
scrise prezentate de reclamantul particular Comisiei cu privire la raportul sau.
Ulterior, in asa-numitele cazuri de vagabondaj (hotararea De Wilde, Ooms Versyp
contra Belgia, 18 noiembrie 1970, A. 12), Curtea i-a autorizat pe delegatii Comisiei,
care, conform articolului 29, § 1 din primul Regulament al Curtii (18 septembrie
1959), „pot, dace doresc, sa accepte sa fie asistati de orice persoand, la alegerea for",
sA recurgA la ajutorul avocatului reclamantului sau chiar la ajutorul reclamantului
(atunci cand acesta este profesor de drept, Schmidt si Dahlstrom contra Suedia,
6 februarie 1976, A. 21, sau avocat, Van Der Mussele contra Belgia, 23 noiembrie
1983, A. 70).
In ciuda acestor masuri de circumstanta, ce reprezintA tot atatea nerespectari ale
Conventiei in litera ei, reclamantul individual rAmanea sub tutela Comisiei.
2) Participarea individului la procedura - Regulamentul Interior al Curtii, adoptat
la 24 noiembrie 1982 si intrat in vigoare la 1 ianuarie 1983 (revizuit printr-un
regulament adoptat la 27 ianuarie 1994), stabileste raporturi directe intre individ
(desemnat ca „reclamant") Curte consimte sa acorde acesteia din urma locus
standi in fata Curtii (ceea ce antreneaza crearea, prin regulament, a unui sistem de
asistenta judiciary gratuity). De acum inainte, particularul este invitat „sa participe la
procedura aflata pe rol in fata Curtii (art. 33, § 3), fie ca interesele ii sunt aparate de
un avocat, fie ca este autorizat sA se apere el insusi (art. 30, § 1 ; de exemplu,
Schronenberger Durmaz contra Elvetia, 20 iunie 1988, precit., § 2) : hotararile
pronuntate de Curte ulterior datei de 1 ianuarie 1983 demonstreaza ca reclamantii
raspund favorabil la aceasta invitatie. Individul este asociat in mod profund la
derularea procedurii (art. 33, § 1, 37, § 1 $i 4) si se prezinta in nume propriu in fata
Curtii participarea sa la sedinta de judecata (art. 39, 42, 45) se aseamana mult cu
cea a unei veritabile parti in proces.
Conventia revizuita vine deci sA normalizeze situatia existents, inscriind de altfel
in articolul 38 regula examinarii contradictorii a cauzei. Articolul 36, § 3 din
regulamentul Curtii (din 4 noiembrie 1998) precizeaza astfel ca reclamantul trebuie,
in principiu, sa fie „reprezentat la orice audiere decisd de Camera sau servind
procedurii consecutive unei decizii de admisibilitate". „Egalitatea armelor" (art. 6 al
CEDO) intre stat individ este de acum inainte deplina, cel de-al doilea avand, ca
si cel dintai, posibilitatea sa solicite interpretarea sau revizuirea unei hotarari
(art. 79, § 1, si 80, § 1 din Regulament).
303 Terta interventie. - Articolul 36 al Conventiei revizuite organizeazd o procedurd
de terta interventie si autorizeazd, in etapa procesuald ulterioard deciziei asupra
 432 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
admisibilitatii (art. 61 din Regulament), statul al carui resortisant este reclamantul,
precum si, in „interesul unei bune administrari a justitiei", orice stat contractant sau
orice persoana interesata, cu exceptia reclamantului, sa prezinte observatii scrise
is parte la audieri (Ca prime exemple, Scozzari si Giunta contra Italia, 13 iulie 2000 ;
Mitropolia Basarabiei si altii contra Moldova, 13 decembrie 2001 ; A contra Marea
Britanie, 17 decembrie 2002).
0 procedure similard de amicus curiae era deja consacrata de fostul regulament al
Curtii (cu incepere de la 1 ianuarie 1983). Fosta Curte a acceptat aproximativ
dotazeci de terte „interventii", dintre care cloud din partea unor state (Ruiz-Mateos
contra Spania, 23 iunie 1993, GACEDH, nr. 20 ; Lobo Machado contra Portugalia,
20 februarie 1996), iar celelalte din partea unor organizatii neguvernamentale (in
intelesul Conventiei), dar a limitat observatiile ce trebuiau depuse : sindicat (Malone,
2 august 1984, A. 82), asocialie (Ashingdane, 28 mai 1985, A. 93 ; Open Door et
al., 29 octombrie 1992, A. 246 A), Ordinul Avocatilor (Pham Hoang, 25 septembrie
1992, A. 243), ONG (Observer §i Guardian, 26 noiembrie 1991, A. 216 ; Brannigan
si MacBride, 26 mai 1993, A. 258 B ; Laskey, Jaggard §i Brown, 19 februarie 1997,
Rec., 1997, 120).
Faptul ca Marea Camera recurge din ce in ce mai des la aceasta tehnica procedurala,
care se caracterizeaza in mod frecvent printr-o folosire marcata a dreptului comparat,
merits remarcat (Tahsin Acar contra Turcia, 6 mai 2003 ; Assanidze contra Georgia,
8 aprilie 2004 ; Senator Lines GmbH, 10 martie 2004 ; Ilascu et al. contra Moldova,
8 iulie 2004 ; Vo contra Franta, 8 iulie 2004).
Uneori, Curtea nu a ezitat sa face trimiteri, in dispozitivul hotararilor sale, la
observaliile care i-au fost prezentate (de exemplu, cele formulate de Amnesty International
in cauzele Soering, 7 iulie 1989, § 101-102, GACEDH, nr. 13, si Aydin contra Turcia,
25 septembrie 1997, Tahsin Acar, precit.).
Posibilitatea de a prezenta observatii scrise sau orale este oferita de Protocolul 14
(art. 13) si Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei, in orice
cauza dedusa unei Camere sau Marii Camere.
‘Sectiunea
a II-a
Vaminarea preliminara a cererii
Atribuita in sistemul originar de control Comisiei Europene a Drepturilor Omului,
sarcina examinarii preliminare a cererilor revine, in sistemul Conventiei revizuite,
Camerei compuse din sapte judecatori.
304 De la Comisia europeana a drepturilor omului la Camera. - Organ independent,
Comisia se asemana prin compunerea si organizarea sa cu o instants. Membrii sai, in
numar egal cu cel al statelor parti la Conventie (21), erau alesi pentru o durata de
cinci ani (find reeligibili) de catre Comitetul de ministri al Consiliului Europei, cu
votul majoritatii absolute, de pe o lista de nume alcatuita de Adunarea consultative a
Consiliului Europei. Independenta individuals a comisarilor era sustinuta de independenta
colectiva a Comisiei, care 1st stabilea propriul Regulament Interior (ultima variants
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI MODELUL EUROPEAN 433
a intrat in vigoare la 28 iunie 1993, CEDO, Recueil de textes, Ed. Consiliului
Europei, 1994) si i§i alegea presedintele si doi vicepresedinti la fiecare reinnoire
partials (cu jumatate din numarul membrilor sai, o data la trei ani). Organ fard
caracter permanent, Comisia function, in principiu, in opt sedinte anuale de doua
saptamani fiecare, dar putea decide, la nevoie, sa tina §edinte suplimentare.
Deciziile sale erau luate cu majoritate de voturi (art. 34 al Conventiei), iar deliberarile
erau secrete.
Organ atipic, care poate fi calificat si drept „parajudiciar" (Comisia s-a definit ea
insasi ca find „o instants internationala care nu pastreaza formalismul instantelor
nationale" , dec. 5 martie 1964 cu privire la Afacerea lingvistica belgiand, Rec. Dec.,
14, p. 11), Comisia avea atributii diverse, care ii confereau un caracter hibrid : ea
controla admisibilitatea cererilor care ii erau inaintate, iar ulterior, pentru cererile
admisibile, avea sarcina de a stabili starea de fapt, de a incerca o solutionare amiabila
intre parti si, in cazul in care aceasta nu era posibila, de a formula un aviz asupra
existentei sau inexistentei unei violari a Conventiei.
Protocolul 11 realizeazd transferul de atributii intre Comisie §i Camera. Aceasta
din urma preia integral functiile asumate anterior de Comisie (dar se va pronunta
asupra fondului printr-o hotarare, nu printr-un aviz) : in stadiul examinarii preliminare
a cererilor, Camera, °data sesizata, se va pronunta mai intai asupra admisibilitalii
cererilor apoi va proceda la examinarea cererilor admisibile.
‘ I. Sesizarea Camerei
305 Competenta ratione personae. - Vom analiza mai intai situatia paratului
numai un stat parte la Conventie poate face obiectul unei cereri adresate Camerei.
Intr-adevar, deli Curtea a recunoscut ca dispozitiile Conventiei sunt aplicabile
relatiilor interindividuale in tarile care au inclus-o in ordinea for juridica interne
(supra, nr. 167), organele Conventiei nu controleaza decat respectarea obligatiilor ce
revin statelor contractante (art. 19 al Conventiei). In consecinta, Curtea, la fel ca si fosta
Comisie, nu este competenta sa examineze o cerere indreptata impotriva unui particular
(de exemplu, dec. 12 ianuarie 1994, Durini contra Italia, D. et R., 76 A, p. 76).
1) In conformitate cu articolul 1 al CEDO, statele parti „recunosc oricarei persoane
care tine de jurisdictia lor" drepturile enuntate de Conventie. Judecatorul european a
dezvoltat o conceplie extrem de large a notiunii de „jurisdictie"1 . Aceasta nu se
limiteaza la aplicabilitatea personals si teritoriala a Conventiei (infra, nr. 311 si 315),
ci este si un instrument de definire a comportamentului autoritatilor statale. Potrivit
articolului 1 al Conventiei, statele membre sunt raspunzatoare pentru toate actiunile
omisiunile organelor for interne contrare Conventiei, indiferent dace acestea
survin in aplicarea dispozitiilor dreptului for intern sau a unor obligatii internationale
(Com., dec. 9 decembrie 1987, E. Tete, D. et R. , 54, p. 52 ; dec. 9 februarie 1990,
M si Co contra RFG, RUDH, 1991, p. 134). Statele raspund deci de respectarea
Conventiei in baza exercitarii „intregii for cjurisdictii.", oricare ar fi normele sau
1. A se vedea J.-P. Costa, „Qui releve de la juridiction de quel(s) Etai(S) au sens de l'article
1 de la CED1I ?", Mélanges G. Cohen-Jonathan, Bruylant, 2004, p. 483.
 VEM01‘
mAsurile
GACEDH, innr.cauza (Partidul Comunist Unit din Turcia, 30 ianuarie 1998, § 29,
6 ; supra,
nr. 152). Prin urmare, dispozitiile constitutionale sunt
supuse Conventiei, ear „organizarea institutionald 5i politica a statelor membre trebuie
sA respecte drepturile 5i principiile inscrise in Conventie"
(ibidem, § 30). Astfel,
intr-un stat descentralizat, puterea centrald este responsabilA de nerespectarea
dispozitiilor Conventiei de catre autoritatile locale (Assanidze contra Georgia,
8 aprilie 2004, Marea Camera). De asemenea, incheierea unor tratate internationale
de catre statele pArti nu le permite acestora sa se elibereze de obligatiile contractate
in cadrul CEDO (Corn., dec. 10 iunie 1958, nr. 23
5/256, Ann., 2, p. 257) ; mai
precis, transferal de competente catre o organizatie internationala nu elibereaza
statele de responsabilitatile care le revin in virtutea Conventiei pentru competentele
transferate, cAci, a5a cum aminte5te Curtea, acest lucru „ar fi contrar scopului 5i
obiectului Conventiei" (Beer 5i Regan contra Germania, 18 februarie 1999, § 57).
Chestiunea competentei Curtii europene cu privire Ia cererile indreptate impotriva
ComunitAtii Europene ridicA probleme speciale ; de aceea, o vom analiza separat, in
sectiunea referitoare la admisibilitatea cererilor
(infra, nr. 324-325).
Referitor Ia calitatea de reclamant, Camera poate fi sesizatA atat de care state, cat
5i de reclamanti individualil.
A. Recursul interstatal
386 Un recurs „obiectiv". - Articolul 33 al CEDO autorizeaza
orice stat contractant
sa sesizeze Curtea (respectiv Comisia, inainte de 1 noiembrie 1998), pentru
incalcare a dispozitiilor Conventiei de care un alt stat parte. Este vorba, in acestorice
caz,
despre un fel de actiune publicA ce constituie insa5i esenta garantarii colective 5i a
caracterului „obiectiv" al drepturilor omului
(supra, nr. 40, dec. Com
. 11 ianuarie
1961, Austria contra Italia). Statul care intervene in baza articolului 33 „nu trebuie sA
fie considerat ca actionand pentru a-5i face respectate propriile drepturi, ci mai
degrabd ca supunand Comisiei o problem referitoare la ordinea publica din Europa"
(Austria contra Italia, precit.). Exercitarea dreptului la recurs interstatal nu poate fi
deci supusd nici unei conditii de reciprocitate (dec. 6 decembrie 1983, Franta 5i alte
state contra Turcia, D. et R.,
35, p. 143, § 38 5i urm.). Cu toate acestea, trebuie
reamintit ca, in cadrul sistemului originar de control, sesizarea Curtii cu un litigiu
interstatal
art. era subordonatd acceptArii competentei Curtii de catre statul park (fostul
48 ; supra,
nr. 299). Fiecare stat parte are dreptul de a observa politica practicatA
de celelalte state contractante in materie de drepturi ale omului 5i este rAspunzAtor de
respectarea drepturilor garantate pe Intregul teritoriu in care Conventia este aplicabilA
el poate interveni in numele tuturor, in beneficiul oricArui individ. Cu alte cuvinte, o
cerere poate fi introdusA de cAtre un stat impotriva altuia chiar fare ca intre respectivele
state sa existe un diferend. Statul reclamant nu trebuie deci sA fie „victima" unei
1. Cu titlu comparativ, Comisia interamericaria a drepturilor omului s-a recunoscut competentA,
in lipsa unei cereri individuale, sa inceapa din proprie initiativa procedura de instrumentare
a unei cauze pe baza unei informatii disponibile adecvate (art. 26, § 2 din Regulamentul
interior ; a se vedea P. Nikken, „Le systeme interamerican des droits de l'homme",
1990, p. 97). RUDH,
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 435
violari a Conventiei : nu are importanta dacA nerespectarea dispozitiilor vizate it
prive5te sau nu pe unul dintre resortisanlii sal.
Dreptul statelor membre ale Consiliului Europei de a interveni in numele resortisan-
tilor altui stat constituie, in sine, o remarcabila inovatie a Conventiei. Cererile depuse
in 1982 de Franla, Norvegia, Danemarca, Suedia 5i Olanda impotriva Turciei sunt
ilustrative pentru lipsa unei legaturi de nationalitate intre persoanele protejate (adesea
nedeterminate) 5i statele reclamante (dec. 6 decembrie 1983, precit.). Aceasta situatie
exprimA o rupturd radicald in raport cu dreptul international traditional, in care statul
actioneaza in baza dreptului sau de proteclie diplomatica.
387 Aplicatii. - Cererile interstatale nu au fost foarte numeroase (13) ; ele se referd
doar la 5apte grupuri de cauze care, exceptand cererea depusa de Danemarca impotriva
Turciei in 1997 (referitoare la situatia unui cetacean danez detinut in Turcia, care
sustinea ca este victima unor rele tratamente contrare articolului 3) 5i cererile
dezinteresate depuse de Wile scandinave 5i Olanda impotriva Greciei, in anii
1967-1970, 5i impotriva Turciei, in 1982, se inscriu in cadrul unui diferend politic
mai vast : cererile introduse de Grecia impotriva Marii Britanii in 1956-1957 (statutul
Ciprului), de Austria impotriva Italiei in 1960 (problema regiunii Alto-Adige), de
Irlanda impotriva Marii Britanii in 1971 5i 1972 (Irlanda de Nord) 5i de Cipru
impotriva Turciei in 1974, 1975 5i 1977 (interventia military turcA in partea de nord
a insulei).
Doar cererea introdusa de Irlanda in 1971 impotriva Marii Britanii cea introdusA
de Cipru impotriva Turciei au avut ca urmare hotArdri pe fond ale Curtii (Irlanda
contra Marea Britanie, 18 ianuarie 1978, A. 25, JDI, 1980, 449, obs. P. Rolland ;
Cipru contra Turcia, 10 mai 2001, Marea Curte, R7DH , 2002, 807, obs. P. Tavernier).
Cererile depuse impotriva Turciei in 1982, de exemplu, au fost solutionate pe cale
amiabila la 7 decembrie 1985 (Corn., Bilan de la CEDH, supplement 1985, Consiliul
Europei, 1987, p. 28). Contrar prejudecatii potrivit cAreia organul politic ar fi cel
mai in mdsurd sa solutioneze astfel de litigii interstatale, Comitetul de mini5tri s-a
dovedit ineficient in exercitarea competentelor ce ii reveneau in baza fostului articol
32 al Conventiei (supra, nr. 294) : din patru cauze interstatale care i-au fost supuse
spie solutionare (Grecia contra Marea Britanie, Austria contra Italia, Olanda 5i altii
contra Grecia, Cipru contra Turcia), el a solutionat una singurd, 5i aceea nu foarte
gravy (Austria contra Italia). Astfel, in cele doul litigii dintre Grecia Marea
Britanie, in care Grecia contesta validitatea unor mdsuri exceptionale impuse Ciprului
de care Marea Britanie, Comitetul de mini5tri s-a ascuns in spatele acordurilor de la
Zurich 5i Londra din 1959, care reglementau statutul Ciprului, 5i a decis ea „nu este
cazul sa se is not mdsuri" (Rez. (59) 12 5i Rez. (59) 32 din 20 aprilie 5i 14 decembrie
1959, Rec., 1984, pp. 13 5i 14). Si mai semnificativ in ceea ce prive5te incapacitatea
Comitetului de mini5tri de a-5i indeplini rolul este cazul Cipru contra Turcia care,
dupe ocuparea partii de nord a insulei de calm fortele turce5ti in iulie 1974, a pus in
discutie omogenitatea societatii europene (a se vedea G. Cohen-Jonathan 5i
J.-P. Jacque, cron., AFDI, 1979, pp. 383-390). In vreme ce Comisia, sesizatA prin
cloud' cereri de catre Cipru in 1974 5i 1975, denunta, in raportul sail din 13 iulie 1976,
violarea de clue Turcia a unora dintre cele mai importante dispozitii ale Conventiei
(art. 2-3, 5, 8, 14), Comitetul de mini5tri, singurul organ susceptibil sa pronunte o
 436 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
decizie obligatorie in aceasta cauza (Turcia nerecunoscand jurisdictia obligatorie a
Curtii), nu a statuat asupra violarilor reclamate. Prin Rezolutia DH (79) 1 din 20
ianuarie 1979 (Rec., 1984, p. 67), acesta a decis sa punA capat examinarii cauzei,
lansand partilor „invitatia fetina de a relua tratativele intercomunitare sub auspiciile
Secretarului general al Natiunilor Unite". Chiar dacA preferinta Comitetului pentru
solutionarea pe cale diplomatica a litigiului se justifica din punct de vedere politic,
tacerea sa Intr-o cauza in care s-au evidentiat violAri ale unor drepturi intangibile
afecteaza credibilitatea sistemului european de protectie a acestora.
In doua cauze interstatale, Comitetul a decis sä publice raportul Comisiei, constatand
o violare a Conventiei, aceasta sanctiune prin publicare vizand „aducerea" statului
vinovat si recalcitrant in fata opiniei publice europene (fostul art. 32, § 3). In cauza
greaca (Rez. DH (70) 1, 15 aprilie 1970, Rec., 1984, p. 36), Comitetul si-a insusit
avizul Comisiei constatand violarea de catre „guvernul coloneilor" a mai multor
dispozitii ale Conventiei, a decis sA publice raportul Comisiei si a „invitat insistent"
guvernul grec sa restabileasca fare intarziere respectarea drepturilor omului in Grecia,
luand in considerare mai ales propunerile Comisiei anexate raportului publicat, si sA
treaca imediat la abolirea torturii si a celorlalte rele tratamente, precum si la eliberarea
persoanelor detinute arbitrar. Insa aceasta rezolutie a intervenit in circumstante
speciale : Grecia, avand in vedere amenintarea iminenta cu suspendarea ei ca membru
al Consiliului Europei, denuntase, la 12 decembrie 1969, atat Statutul Consiliului
Europei, cat Conventia Europeans a Drepturilor Omului (art. 65, § 1). In cauza
Cipru contra Turcia, Comitetul a decis sa face public - la opt ani de la adoptarea sa ! -
raportul Comisiei (din 4 octombrie 1983) si sa punA astfel capat examinarii cauzei
(Rez • DH (92) 12, 2 aprilie 1992, RUDH, 1992, p. 136).
Probabil, de teama unui eventual „efect de bumerang", statele recurg cu circumspectie
la dreptul de supraveghere reciproca pe care it au in virtutea articolului 33 : controlul
respectarii dispozitiilor Conventiei pare sa se limiteze in acest caz numai la violarea
drepturilor intangibile referitoare la integritatea persoanei, fiind semnificativ in acest
sens faptul cA toate cererile statale (cu exceptia celei introduse de Austria in 1960) se
intemeiaza in principal pe articolul 3 (tortura). Esecul recursului interstatal este
manifest, dupe cum stau mArturie, in ultima instants, absenta unei cereri statale
impotriva Rusiei pentru operatiunile militare desfasurate in Cecenia
decizia de
radiere de pe rol a cauzei opunand Danemarca Turcia, din 4 aprilie 2000, care
constata solutionarea acesteia pe cale amiabila (decizia invoca regretele Turciei cu
privire la „cazurile ocazionale particulare de tortura si de rele tratamente", precum
masurile luate pentru combaterea acestor practici de la data introducerii cererii,
ianuarie 1997...).
B. Recursul individual
3 8 Folosirea dreptului la recurs individual. - Dreptul la recurs individual instituit
de articolul 25 al Conventiei din 1950 (art. 34 din textul revizuit) constituie principala
inovalie a CEDO, in masura in care ii confers particularului un drept de actiune
directs in fata unui organ international de control. Curtea a subliniat ca. articolul 25
constituie, impreuna cu fostul articol 46 (jurisdiclia Curtii, supra, nr. 299), o dispozitie
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 437
„esentiala" pentru eficacitatea sistemului instituit de Conventie (Loizidou contra
Turcia, 23 martie 1995, § 70, GACEDH, nr. 1). Ea califica dreptul la recurs individual
ca fiind „cheia de bolts a mecanismului de protectie a drepturilor" garantate de
Conventie (Mamatkulov si Abdurasulovic contra Turcia, 6 februarie 2003, § 106) si
precizeaza ca aceste dispozilii procedurale (art. 25 si 46) trebuie sa beneficieze, la fel
ca dispozitiile normative, de o interpretare evolutiva (Loizidou, precit., § 71).
Multitudinea de cereri individuale, facilitate de gratuitatea procedurii in fata organelor
de la Strasbourg si de instaurarea unui sistem de asistenta judiciary (art. 91 si urm.
din Regulament), exprima pe deplin importanta mecanismului de garantare instituit :
37399 de decizii pronuntate din 1955 si pane la 31 octombrie 1998 ; 7610 decizii in
anul 2000, 17787 in anul 2003. Dreptul la recurs individual este piatra de temelie a
mecanismului de protectie instaurat de CEDO : fare acest drept, aparatul institutional
ar function mult mai incet. Pentru a remedia supraincarcarea rolului fostei Comisii,
Protocolul 8 din 19 martie 1985 i-a permis acesteia sa se constituie in Camere 5i sä
examineze cererile individuale care puteau fi solutionate pe baza unei jurisprudente
deja stabilite sau care nu ridicau probleme grave referitoare la interpretarea on
aplicarea CEDO (art. 1). Organizarea noii Curti (supra, nr. 279) in Camere compuse
din sapte judecatori se supune aceluiasi imperativ, dar fluxul de cereri individuale
ameninta sa asfixieze mecanismul de control (supra, nr. 291).
Textul din 1950 al Conventiei s-a oprit totusi la jumatatea drumului : dreptul la
recurs individual era inscris intr-o clauza facultative si nu permitea sesizarea
Textul revizuit al Conventiei corecteaza aceste cloud anomalii.
883 Un drept la recurs garantat de plin drept. - Conform articolului 34 al
Conventiei, dreptul la recurs individual nu mai este subordonat unei declaratii de
acceptare a competentei organului de control de cave statul parat. La fel cum
suprima clauza facultative referitoare la jurisdictia obligatorie a Curtii (fostul art. 46,
supra, nr. 299), Conventia revizuita suprima clauza facultative prevazuta de fostul
articol 25, inspirata la randul ei din articolul 36, § 2 din Statutul CIJ. Potrivit
articolului 25, dreptul la recurs individual era subordonat unei declaratii prealabile de
acceptare a competentei Comisiei in materie, emanand de la statul parat §i facuta,
pentru o durata determinatA, in general de trei sau de cinci ani (aceasta limits
temporalA fiind singura autorizata de articolul 25, supra, nr. 86). Exercitarea dreptului
la recurs individual se lovea de un obstacol considerabil, protector al suveranitatii
nationale, pe care practica statelor membre ale Consiliului Europei 1-a eliminat
progresiv. Competenta Comisiei cu privire la cererile individuale a devenit efectiva
la data de 5 iulie 1955, cand au fost depuse case declaratii de acceptare (art. 25, § 4).
Dace anumite state, precum Turcia (1954-1987), Grecia (1974-1985) sau Franta
(3 mai 1974-2 octombrie 1981), au amanat uneori prea mult declaratia de acceptare
a competentei Comisiei, aceasta va deveni, potrivit unei practici respectate, incepand
din 1990, concomitenta cu ratificarea Conventiei prin urmare, toate statele peirti
la Conventie vor fi angajate de clauza din articolul 25. Dreptul la recurs individual
era, practic, automat aplicabil in cadrul european, iar articolul 34 nu face decat sa
transpuna in drept aceasta realitate.
 4311 -
APANI/11,f bkEftURILOR OMULUI
Cu titlu de exemplu, vom nota a, intre anii 1982 si 1998 (inclusiv), Franta a fost statul cel
mai frecvent adus in fata Comisiei (4873 de cereri inregistrate impotriva sa), devansand cu
mult Marea Britanie (3745 de cereri) si Germania (2903 cereri). Incepand din 1991, Franla
„se detaseaza" net prin numarul anual al cererilor formulate impotriva sa : 400 in 1991,
353 in 1992, 399 in 1993, 439 in 1994, 471 in 1995, 600 in 1996, 558 in 1997 si 578 in
1998 (fata de 202, 222, 205, 236, 413, 471, 451 si, respectiv, 330 de cereri formulate
impotriva Marii Britanii pe parcursul acelorasi ani). In 1998, Franla nu este „devansata"
decat de Italia (798 cereri), care are o situatie specials din cauza numarului foarte mare de
cereri referitoare la cauze similare legate de durata procedurii, si de... Turcia (656 cereri).
In 2003, s-au inregistrat 2906 cereri contra Frantei, 1911 contra Germaniei, 1845 contra
Italiei, 1393 contra Marii Britanii... dar mai mult de 5000 contra Poloniei si aproape 6000
contra Rusiei. Pe baza acestor cifre, se poate afirma ca, prin insasi existenta sa, dreptul la
recurs individual are un veritabil efect disuasiv.
31(1 Un drept la recurs direct. - Conform textului din 1950, Curtea nu putea fi
sesizatA in mod direct cu un litigiu in materie de drepturi ale omului : trebuia, in
prealabil, ca procedura de solutionare amiabila sa se fi derulat in fata Comisiei si sa
se fi terminat printr-un esec, constatat in raportul Comisiei (fostul art. 47). Potrivit
fostului articol 32, § 1 al Conventiei, transmiterea raportului Comisiei care Comitetul
de ministri marcheaza inceputul unui termen de trei luni in care este permisa sesizarea
organului de decizie, fie el judiciar sau politic. Intr-adevar, douA posibilitki sunt
prevAzute de fostul articol 32 : pe parcursul acestui termen, cauza poate fi deferitA
Curtii, care are o competenta principals, dar facultative (Ca exemplu de cerere
inadmisibilA pentru tardivitatea sesizArii, mentionAm cauza Avis Enterprises contra
Grecia, 30 iulie 1998) ; in lipsa sesizArii Curtii, la expirarea termenului de trei luni,
decizia definitivA apartine Comitetului de ministri, care are o competenta subsidiary,
dar automata (supra, nr. 292). Cu alte cuvinte, litigiile referitoare la interpretarea si
aplicarea Conventiei sunt susceptibile de a fi transate nu de organul judiciar al
CEDO, ci de organul politic al Consiliului Europei.
Noul articol 34 al Conventiei permite individului sa sesizeze direct Curtea :
„Curtea poate fi sesizata printr-o cerere de catre orice persoana fizica..." (a se vedea
schema, supra, nr. 291).
1) Un rezultat logic. - Recunoscand numai statelor contractante si Comisiei
calitatea procesuala de reclamant intr-o cauza individuals, Conventia initials transforma,
in mod curios, procesul din fata Curtii intr-un proces in care 1111 exista deck o singura
parte, statul park (fostul art. 44 ; supra, nr. 302).
In practica, Curtea este rareori sesizata de state, Comisia rAmanand de departe
principalul sau „furnizor". Perioada cuprinsa intre anii 1991 si 1995 este reprezentativA
in acest sens. Curtea a solutionat 319 cauze, dintre care 252 i-au fost deferite de
Comisie, 55 de Comisie si de un stat, iar 12 numai de state (a se vedea F. Sudre et
al. , „Chronique de la jurisprudence de la CEDH", RUDH, incepand din 1992).
Dreptul Comisiei de a sesiza Curtea poate parea surprinzAtor. El isi &este justificarea
in refuzul Conventiei de a acorda particularului un drept de acces direct la Curte : in
conditiile in care, de cele mai multe ori, cererea individuals vizeazA un stat national,
nici un alt stat contractant nu poate inainta cauza Curtii (fostul art. 48). Dreptul de
a sesiza Curtea acordat Comisiei corecteaza aceasta inegalitate de tratament dintre
particularul reclamant si statul park, apArand ca un substitut al dreptului la recurs
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 439
individual. Chiar dacA rolul Comisiei este acela de a se asigura ca sustinerile
reclamuntului sunt luate in considerare de catre Curte, ea nu are totusi calitatea de
„parte", ci isi asuma in fata Curtii un rol similar cu cel al unui comisar guvernamental
in fata Consiliului de Stat sau al unui avocat general in fata CJCE : ea trebuie, pe baza
raportului ski (art. 31), sä enunte dreptul cu toatA obiectivitatea si sA asiste Curtea in
exercitarea rolului ski. In hotararea pronuntatA in cazul Lawless la 14 noiembrie
1960 (A. 1), Curtea a apreciat ca „odata ce Curtea a fost sesizatA cu o cauza, Comisia
devine, in principal, un ajutor pentru aceasta si este asociata functionkii sale, dar,
chiar si in acest stadiu al procedurii, ea exercitA atributii ce derive direct din
Conventie, si nu stabilite de Curte" I .
Reclamantul individual nu avea asadar acces la Curte deck indirect, prin intermediul
Comisiei sau, ipotetic, prin intermediul statului ski national. Era o solutie hibrida, in
vreme ce dreptul individului de a sesiza Curtea pArea sa fie continuarea fireasca a
dreptului sau de a sesiza Comisia. Aceasta anomalie va fi partial corectata de
Protocolul 9, intrat in vigoare la 1 octombrie 1994 (si abrogat de Conventia revizuita),
care conferA unui reclamant particular ce a sesizat Comisia dreptul de a „sesiza" si
Curtea... dar nusi dreptul de a-si vedea cauza examinata pe fond de catre aceasta
(supra, nr. 291). Intr-adevar, sesizarea Curtii era mediate prin interventia unui comitet
format din trei judecAtori, constituit in cadrul Curtii, care avea rolul de a filtra
cauzele particulare si putea sy decida, in unanimitate, sA nu inainteze cauza Curtii, ci
sA o transfere Comitetului de ministri (pentru ca exista o jurisprudentA bine stability
referitoare la violarea reclamata, iar statul in cauza accepta concluziile raportului
Comisiei)2.
2) 0 bulversare institutional& - Fostul sistem de control se baza in esenta pe
Comisie. Aceasta era, potrivit fostului articol 32, § 1 coroborat cu fostul articol 48
al CEDO, organul pivot al mecanismului de protectie a drepturilor omului. Articolul
48 nu stabilea nici o obligatie de sesizare in sarcina Comisiei („ ...Curtea poate fi
sesizata") : de vreme ce statele contractante isi exercitA foarte rar dreptul de a sesiza
Curtea, Comisiei ii rAmane sA decida in mod discretionar, fa'ra obligatia de a-si
motiva decizia, dace o cauza va fi judecatA de Curte sau de Comitetul de ministri.
Comisia era astfel investita cu rolul de „paznic al Conventiei" : ca sa o citam, „ea nu
isi apara propriul interes, ci interesul tuturor statelor membre ale Consiliului Europei
in vederea protejarii drepturilor si libertkilor omului" (cauza Lawless, rezumatul
audierilor din 3-4 octombrie 1960, roneo, p. 15).
Schematic, practica adoptatA de Comisie in privinta sesizArii Curtii se poate
rezuma astfel: Comisia sesizeaza Curtea atunci c And conchide ca nu a existat o
violare a Conventiei, dacA avizul ski nu reflects deck opinia unei slabe majoritati a
membrilor sAi (dec. Van Der Mussele, 23 noiembrie 1983, precit.) sau ridicA o
1. Neavand calitatea de „parte", Comisia nu isi poate retrage cererea introductiva de instants ;
facultatea de a solicita o desesizare este rezervata numai „partilor" reclamante in fata
Curtii (art. 49, 1 din Regulamentul interior ; in acest sens, a se vedea hotararea in speta
Yagiz, 7 august 1996, § 6).
2. Primele decizii - extrem de concise - ale Comitetului de filtraj au fost pronuntate in 1995 si
se refers la 21 de cauze, toate transmise Comitetului de ministri (a se vedea F. Sudre et al.,
„Chronique de la jurisprudence...", RUDH, 1996, p. 5).
440 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
problemA gravy referitoare la interpretarea Conventiei (Klass, 6 septembrie 1978 ;
Axen, 8 decembrie 1972, precit.) si, pe de alts parte, daca, atunci cand conchide CA
a existat o violare, aceasta este contestata de guvernul statului parat (a se vedea
G. Melander, „Responsabilites incombant aux organs de la Convention europeenne, y
compris le Comite des ministres", in Consiliul Europei, Sixieme colloque international
sur la CEDH, Sevilia, 1985, roneotip).
Organizarea institutionala a Conventiei este profund bulversatd de noul articol
34 : de acum inainte, individul dobandeste locul central in cadrul mecanismului de
control.
Acordarea dreptului la recurs direct individului are ca rezultat si disparitia facultatii
de a sesiza Curtea (prevazutA de fostul articol 48, al. b), ()feria statului care nu a
participat la procedura in fata Comisiei si al carui resortisant este victima unei violari
a Conventiei : aceasta „protectie judiciary", foarte rar utilizatd, era menitA fie sA
suplineascA absenta dreptului la recurs individual (Soering contra Marea Britanie,
7 iulie 1989, GACEDH, nr. 13), fie sa serveascA drept substitut recursului statal
(Loizidou contra Turcia, 23 martie 1995, GACEDH, nr. 1). Statul are acum la
dispozitie procedura tertei interventii, stipulatA de articolul 36 al Conventiei (supra,
nr. 303).
311 Titularii dreptului la recurs individual. - Dreptul la recurs individual este
recunoscut „oricarei persoane fizice, oricarei organizatii neguvernamentale sau oricarui
grup de particulari" (art. 34).
1) Orice persoana fiziai : Conventia nu impune nici o conditie referitoare la
nationalitatea, resedinta, starea civila sau capacitatea persoanei. Altfel spus, protectia
oferitA de Conventie poate fi invocata impotriva unui stat parte nu numai de catre
resortisantii sai, ci si de resortisantii altui stat parte sau ai unui stat tert, de refugiati
si apatrizi, dacA violarea invocatA a avut loc in limitele jurisdictiei statului parte la
CEDO (de exemplu, 37% dintre cererile inregistrate itnpotriva Frantei din 1981 pand
la sfarsitul lui 1992 au fost depuse de Cate strain).
Pe de alts parte, persoanele considerate incapabile in ordinea juridicA interns
(minorii, alienatii) se pot adresa Curtii, chiar fail a fi reprezentate de un tutore sau
de un curator ; situatia este aceeasi si in cazul detinutilor, oricare ar fi motivul
condamnarii for (cazul unei criminale naziste, supranumitA „cateaua de la Buchenwald",
8 martie 1962, Ilse Koch contra RFG, Ann., 5, p. 127). In general, conditiile care
guverneazA cererile individuale nu coincid in mod necesar cu criteriile nationale
referitoare la locus standi. 0 persoanA care in ordinea juridicA interns nu are dreptul
de a reprezenta o altA persoanA poate totusi, in anumite situatii, sa actioneze in
numele acesteia din urma in fata Curtii europene : astfel, o mama privata de autoritatea
parentalA are totusi, in calitatea sa de mama biologicA, dreptul de a sesiza Curtea in
numele copiilor sai, pentru a le proteja interesele, in special in caz de conflict cu
persoana cAreia autoritatile i-au incredintat tutela copiilor (Scozzari Giunta contra
Italia, 13 iulie 2000, JCP G, 2001, I, 291, cron. F. Sudre).
Mai mull, statul parat nu are drept de control nici asupra temeiniciei, nici asupra
oportunitAtii unei cereri individuale. In afara de cazul cand ar ignora articolul 34 al
Conventiei, el nu ar putea impiedica exercitarea eficace a dreptului la recurs individual
controland, de exemplu, corespondenta unui detinut cu Curtea sau cu fosta Comisie
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 441
(Campbell contra Marea Britanie, 25 martie 1992, A. 233, § 66), exercitand
presiuni asupra victimei (ori asupra rudelor sale), amenintandu-1 pe avocatul acesteia
cu urmArirea penala (Akdivar contra Turcia, 16 septembrie 1996 ; Petra contra
Romania, 23 septembrie 1998 ; Asenov contra Bulgaria, 28 octombrie 1998) sau
chiar intervenind „amical" pe langA statul national al reclamantului (Ilascu et al.
contra Moldova si Rusia, 8 iulie 2004, Marea Curte). In acest scop, statele membre
ale Consiliului Europei au semnat la Londra, pe 6 mai 1969, Acordul european
privind persoanele care participa la procedurile in fata Comisiei si Curtii europene a
drepturilor omului (intrat in vigoare la 17 aprilie 1971), acord care conferA acestor
persoane (reclamantilor, reprezentantilor acestora, avocatilor, martorilor etc.) anumite
imunitAti si facilitati (imunitatea de jurisdictie pentru declaratiile facute oral sau in
scris, precum si pentru actele pe care le prezinta Comisiei si Curtii, dreptul de a
coresponda liber cu aceste organe, in special pentru persoanele detinute).
In cadrul Conventiei revizuite prin Protocolul 11 a fost adoptat, la data de 5 martie
1996, un acord similar (JO, 30 ianuarie 1999, p. 1557).
2) Orice organizatie neguvernamentala : aceasta expresie nu trebuie inteleasa in
sensul international al sintagmei ci, a contrario, trebuie inteleasA ca excluzand orice
„organizatie guvernamentala" , ale carei drepturi sunt protejate de articolul 33. Astfel,
dreptul de a sesiza organul de control a fost recunoscut persoanelor juridice cu scop
lucrativ sau nelucrativ : societati comerciale (Autronic contra Elvetia, 22 mai 1990,
A. 178, § 47), sindicate (supra, nr. 181), organizatii religioase (5 mai 1979, Church
of Scientology contra Suedia, D. et R., 16, p. 68), partide politice (DR, 15 martie
1984, Asociatia A si H contra Austria, D. et R., 36, p. 167), asociatii cu scop social
sau caritabil (Plattform „Arzte fiir das leben" contra Austria, 21 iunie 1988, A.139),
sate ale grupurilor minoritare (dec. 25 noiembrie 1996, Konkama si alte 38 de sate
samite contra Suedia, D. et R. , 87-B, 78). Aceeasi solutie este valabila pentru
persoanele juridice de drept public - si, mutatis mutandis, pentru persoanele juridice
de drept privat exercitand o functie ce tine de serviciile publice (dec. 23 septembrie
2003, Radio France et al. contra Franta, nr. 53984/00, JCP G, 2004, I, 162, nr. 1,
cron. F. Sudre) - care nu exercitA nici o prerogative de putere publics, nu urmaresc
„obiective de administratie publicA" dispun de o „autonomie complete" fata de stat
(Sfintele MAnAstiri contra Grecia, 9 decembrie 1994, A. 301 A; Com. , dec.
8 septembrie 1997, RENFE contra Spania, D. et R., 90-A, 179). Dimpotriva, Comisia
a refuzat comunelor beneficiul dreptului la recurs, pe motiv ca „asemenea colectivitati
locale care exercia functii oficiale in numele statului sunt, in mod evident, «organizatii
guvernamentaleo" (dec. 31 mai 1974, Comunele din Austria, Rec. Dec., 46, p. 118 ;
dec. 2 decembrie 1997, Tsomtsos altii contra Grecia, nr. 20680/92). AceastA
argumentatie foarte contestabild goleste de continut notiunea de descentralizare, prin
asimilarea pe care o opereaza intre colectivitatile locale si puterea centrals (dec.
7 ianuarie 1991, Ayuntamiente de M contra Spania, D. et R., 68, p. 209). Pentru a
ajunge la aceeasi solutie, Curtea prefera sA se bazeze pe calitatea de persoana juridicA
de drept public, care administreaza „bunuri si drepturi colective in interesul general
al locuitorilor sai" (dec. 23 noiembrie 1999, Comuna Antilly contra Franta,
nr. 45129/98).
„Organizatia neguvernamentala" abilitata sA sesizeze Comisia, cu conditia de a se
putea pretinde ea ins4i „victima" a unei violAri a Conventiei (dec. 4 iulie 1983,
442 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
Asociatia X contra Franta, D. et R. , 34, p. 213 ; dec. 14 decembrie 1988, Wasaliv
Omsesidigt contra Suedia, D. et R., 58, p. 163 ; aceasta conditie nu este indeplinitA
de catre persoanele juridice actionare ale unei societati, Agrotexim si altii contra
Grecia, 24 octombrie 1995, A. 330 A), este deci, conform jurisprudentei europene,
orice persoana juridicA cu exceptia celor care participa la exercitiul puterii publice
sau care administreaza un serviciu public sub controlul autoritatilor publice.
Faptul CA o persoarl juridicA de drept public nu are drept la recurs nu it implied pe acela
ca ea nu este subiect de drept al Conventiei in ordinea juridicA interns. Asa cum admite
Consiliul de Stat, colectivitAtile teritoriale se pot prevala de drepturile garantate de Conventie
(CE, 29 iulie 1994, departamentul Indre, RFDA, 1995, 161, concl. J.-C. Bonichot ; CE,
30 octombrie 1997, Section de commune d'Antilly, Rec. Tab., 700). Este cazul comunelor,
care nu pot fi considerate „Inalte PArti Contractante" in sensul Conventiei (CAA Lyon,
29 mai 2002, comuna Annecy, AJDA, 2002, 758, concl. A. Bonnet), carora li s-ar refuza
dreptul de a invoca prevederile Conventiei (CE, 29 ianuarie 2003, orasul Annecy, AJDA,
2003, 613, concl. L. Vallee ; RDP, 2004, 547, note X. Dupre de Boulois ; RFDA, 2003,
961, note A. Potteau). Totusi, conform aprecierii Consiliului de Stat, comunele nu pot
invoca prevederile Conventiei (art. 6, § 1 si art. 1, Protocolul 1) „intr-un litigiu referitor
la repartizarea resurselor financiare publice intre persoane juridice de drept public" (CE,
29 ianuarie 2003, comuna Champagne sur Seine, ibidem; CE, 22 septembrie 2003,
comuna Etampes, nr. 250422).
3) Orice grup de particulari : este considerate ca atare o asociatie informala, eel
mai adesea temporarA, format:a din cloud sau mai multe persoane care impArtasese
acelea$i interese si care se pretind victime ale unei violAri a Conventiei (de exemplu,
cererile locuitorilor din unele localitati belgiene in „Afacerea lingvistica belgiana",
23 iulie 1968, GACEDH, nr. 8).
312 Notiunea de victima. - 1) Reclamantul particular trebuie sä fi fost victima unei
violAri a drepturilor garantate pentru a fi abilitat sa-si exercite dreptul la recurs
individual. Spre deosebire de reclamantul statal, reclamantul particular trebuie sa
aibA un interes personal de a actiona articolul 34 nu instituie in beneficiul particularilor
un fel de actio popularis §i nici nu ii autorizeaza sa ceard. Curtii examinarea in
abstracto a conformitAtii unei legi cu dispozitiile Conventiei (De Becker, 27 martie
1962, A. 4, De Wilde, Ooms si Versyp, 18 iunie 1971, GACEDH, nr. 16, si Klass,
6 septembrie 1978, A. 28). Drepturile reclamantului particular trebuie sa fi fost
lezate in mod concret printr-o decizie sau o mAsurA interns.
Dreptul la recurs individual a fost acordat totu$i unui numar mare de persoane,
ca urmare a interpretArii autonome si extensive pe care Comisia si Curtea au dat-o
notiunii de victima : „Pentru ca un reclamant sa poata pretinde ca este victima unei
violari a Conventiei, trebuie sa existe o legatura suficient de directA intre respectivul
reclamant si violarea invocata" (de exemplu, dec. 5 februarie 1990, Mendes
Godinho contra Portugalia, D. et R., 64, p. 72). Notiunea de victimA este inteleasa
de judecatorul european independent de anumite notiuni din dreptul intern, cum
sunt cele referitoare la interes sau la calitatea procesuala (dec. 4 decembrie 1995,
Tauira $i altii contra Franta, D. et R. , 83 A, p. 112 ; note E. Decaux, RGDIP, 1996,
p. 741).
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 443
Principiul director al jurisprudentei europene, conform cAruia specificitatea Con-
ventiei tratat de garantare colectiva a drepturilor omului - impune interpretarea
acesteia „de a$a maniera incat exigentele sale sa fie concrete si efective" (de exemplu,
Yasa contra Turcia, 2 septembrie 1998, § 64), se apliea preponderent in materie.
Astfel, comportamentul delictual al reclamantului in ordinea juridica interns nu it
poate priva de calitatea sa de a actiona in fata Comisiei ; teoria „maindor curate" nu
poate fi invocata in cadrul contenciosului drepturilor omului care, prin specificul sau
(supra, nr. 40), se sustrage regulilor clasice ale raspunderii internationale (Van der
Tang, 13 iulie 1994, A. 321).
In acest spirit, Curtea europeana interpreteazA in mod evolutiv (supra, nr. 160)
notiunea de „victimA" si, observand ca „in societatile actuale" recurgerea la asociatii
constituie unul din mijloacele accesibile de care dispun cetAtenii pentru a-si apara in
mod efficient interesele particulare, in special impotriva actelor administrative complexe,
considers ca persoanele fizice care nu au participat la procedura interns clecat prin
intermediul unei asociatii careia ii sunt membri au totusi, in aceea$i mAsura ca si
asociatia, calitatea de „victima" in sensul articolului 34 (Gorraiz Lizarraga et al.
contra Spania, 27 aprilie 2004).
2) Extinderea notiunii de victima s-a realizat in doua directii. In primul rand,
dupe Comisie (cererea 6959/75, Bruggemann si Scheuten contra RFG, dec. 19 mai
1976, D. et R., 5, p. 103), a fost randul Curtii sa recurga la notiunea de victima
potemialci sau eventuala : ea a admis ca este victimA a unei violari orice persoana
susceptibila de a cadea sub incidenta unei legi despre care se pretinde ca este
incompatibila cu dispozraile Conventiei. Conform jurisprudentei Curtii, initiate de
cauza Klass (6 septembrie 1978, A. 28, § 30-38, JDI, 1980, 464, cron. P. Rolland),
un individ poate sa se pretindA victima, in sensul articolului 25, chiar si numai pe
baza existentei unei legislatii ale carei efecte risca sa le suporte, independent de orice
aplicare efective a acesteia (Marckx, 13 iunie 1979, A. 31, GACEDH, nr. 42,
Dudgeon, 22 octombrie 1981, A. 45, GACEDH, nr. 37; Modinos, 22 aprilie 1993,
A. 259). Organele Conventiei au aplicat notiunea de victima potentiala in special
pentru a proteja drepturile strainilor (supra, nr. 265) : este „victima" (in sensul
articolului 25) strainul expus unui „rise real" de a suferi o violare a unuia dintre
drepturile sale in cazul in care o masura de indepartare de pe teritoriul national luata
impotriva sa ar fi executata (Soering, 7 iulie 1989, GACEDH, nr. 13, Beldjoudi,
26 martie 1992, GACEDH, nr. 45). Extinderea notiunii de victima potentiala face din
ce in ce mai neclara granita dintre dreptul la recurs individual si actio popularis.
Astfel, Curtea considers ea sunt „victime" ale violarii dreptului de a primi informatii
despre avort si femeile care nu sunt insArcinate, dar care „au varsta necesara pentru
a procrea" (Open Door $i Dublin Well Woman, 29 octombrie 1992, § 44, GACEDH,
nr. 61) !
Calitatea de victima nu implied deci existenta unui prejudiciu (De Wilde, precit.,
§ 24, $i Inze, 28 octombrie 1987, A. 126). Adoptarea unei decizii sau a unei masuri
favorabile reclamantului nu it priveazA pe acesta de calitatea de „victima" data
autoritatile nationale nu au recunoscut, explicit sau in mod substantial, si nu au
reparat efectiv violarea dispozitiilor Conventiei (Eckle, 15 iulie 1982, A. 51, § 66 ;
Amuur contra Franta, 25 iunie 1996, § 36 ; Dalban contra Romania, 28 septembrie
1999, § 44 ; Chevrol contra Franta, 13 februarie 2003, § 36). Astfel, atenuarea unei
444 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
pedepse (Rap., 12 iulie 1985, Pannetier, D. et R., 46, p. 5), adoptarea unei masuri
determinand incetarea provizorie a efectelor directe ale violarii (Lopez Ostra,
9 decembrie 1994, A. 303 C) sau o despagubire care nu se afla intr-un raport
rezonabil cu suma acordatA de Curte in cauze similare (dec. 27 martie 2003, Scordino
et al. contra Italia, nr. 36813/97) nu sunt suficiente pentru a antrena pierderea
calitatii de victima de cane reclamant.
In al doilea rand, notiunea de victima' indirecta permite organelor Conventiei sa
considere ca fiMd victima unei violAri a acesteia once persoana care a suferit un
prejudiciu din cauza violarii drepturilor unui ten sau care are un interes personal
valabil privind incetarea violarii (Corn., cererea 1478/62, dec. 18 decembrie 1963,
Ann., 6, p. 591). Dreptul la recurs prevazut in articolul 34 este acordat victimei
indirecte dacA sunt indeplinite douA conditii : sA existe o victima directs, efectivA sau
potentialA, a violArii dispozitiilor Conventiei ; sa existe o legAturA stransa personals
intre victima directs si victima indirecta (de exemplu, interesul unei mame, al unei
sotii sau al unei vaduve de a actiona in temeiul pretinsei violari a drepturilor fiului
sau sotului ; a se vedea Nolkenbockoff, 25 august 1987, A. 123, § 33 ; Burghartz,
22 februarie 1994, A. 280 B, § 18) ; criteriile de apreciere a acestei legaturi nu sunt
deloc rigide (Yasa contra Turcia, precit. : interesul unui nepot de a se pretinde
victima violarii articolului 2 ca urmare a asasinArii unchiului sau de care fortele de
securitate). Mai mult, granita dintre noliunile de victima indirecta 5i victima directs
este atat de incerta, incat Curtea permite, in anumite circumstance, parintelui unui
„disparut" sa se pretinda el insusi victima a unei violdri a Convenliei (Kurt contra
Turcia, 25 mai 1998 ; Caciki contra Turcia, 8 iulie 1999).
Mai trebuie precizat ca, in situatia decesului reclamantului, mostenitorii acestuia
pot continua procedura daca plangerea este transmisibila si daca au interesul de a
obtine dovedirea violArii Conventiei (dec. 6 octombrie 1988, Funke contra Franta, D.
et R., 57, p. 5 ; X contra Franta, 31 martie 1992, A. 234 C, § 26). Curtea inter-
preteaza in sens larg caracterul transmisibil al plangerii, considerand, de exemplu, ca un
flu are, prin simpla sa calitate de mostenitor al defunctei, un „interes suficient" pentru
a continua procesul angajat de mama lui (Andersson contra Suedia, 27 august 1997 ;
Ahmet Sadik contra Grecia, 15 noiembrie 1996, RUDH, 1997, 10, obs. F. Sudre).
3) Considerand ca misiunea sa este nu numai aceea sa furnizeze o garantie
individuals, dar asemenea celei a unui judecator constitutional, sa determine in
interesul comun chestiuni de principiu pennitand „clarificarea, salvgardarea dezvoltarea
normelor Conventiei" (Irlanda contra Marea Britanie, 18 ianuarie 1978, A. 25,
§ 158), Curtea europeanA apreciaza ea, de fapt, conditia de „victima", careia ii este
subordonata competenta sa ratione personae, nu trebuie sa face obiectul unei „aplicari
rigide, mecanice inflexibile". Ea considerA astfel, ca ii revine sarcina de a continua
examinarea unei cereri, dupe decesul reclamantului si in absenta unor mostenitori
susceptibili de a continua procedura, in cazul in care aceasta are legatura cu o
chestiune de interes general, privind nu numai statul parte, ci si celelalte state
membre (Karner contra Austria, 24 iulie 2003, § 25-27 : transferul unui contract de
inchiriere, la moartea titularului, asupra partenerului sau homosexual).
313 Masud provizorii. - In absenta unor prevederi exprese ale Conventiei din
1950, Comisia 5i Curtea (art. 36 din Regulamentul Interior) si-au recunoscut competenta
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 445
de a propune statului incriminat luarea unor masuri conservatorii (de exemplu,
Soering, 7 iulie 1989, § 4, GACEDH, nr. 13). Astfel, Inainte de a statua cu privire
la admisibilitatea cererii, Comisia nu ezita sa intervina pe langa guvernul statului
parat in vederea suspendarii executArii unei hotarari litigioase ale carei efecte ar fi
ireversibile (de exemplu, expulzarea, extradarea, pedeapsa cu moartea). Aceste
masuri, pur indicative de regula, respectate de catre state (de exemplu, Chahal
contra Marea Britanie, 15 noiembrie 1996 ; pentru un exemplu contrar, a se vedea
Rap. 9 martie 1990, Mansi contra Suedia, D. et R., 64, p. 253), nu aveau nici un
efect juridic asupra admisibilitatii cererii a fortiori, asupra fondului cauzei.
Conventia revizuitA nu a adus nici o inovalie in materie.
Este evident ca nerespectarea masurilor provizorii reduce dreptul particularului de
a beneficia de protectia oferita de Conventie la unul pur teoretic. Procedand la o
spectaculoasa reinnoire a jurisprudentei sale din speta Cruz-Varas (20 martie 1991,
RUDH, 1991, 205, note G. Cohen-Jonathan, supra, nr. 267), Curtea decide la
6 februarie 2003, in cazul Mamatkulov Abdurasulovic contra Turcia (RGDIP,
2003, 601, obs. H. Tigroudja), ca masurile provizorii pe care le indica unui stat, in
baza articolului 39 din Regulamentul sau interior, in scopul de a evita cauzarea unui
prejudiciu ireparabil victimei violarii invocate, au un caracter obligatoriu, iar neres-
pectarea for este consideratA o piedicA in exercitarea eficace a dreptului la recurs
individual si o violare a articolului 34 (Curtea ceruse Turciei, care nu s-a supus
exigentelor sale, sa suspende extradarea celor doi reclamanti catre Uzbekistan, unde
acestia erau expusi unui risc serios de a fi supusi la tratamente contrare articolului 3
al Convenliei). Judecatorul european se sprijina in argumentarea sa pe specificitatea
Convenliei, „tratat de garantare colectiva a drepturilor omului" (supra, nr. 41), dar
si pe principiile generale de drept international, in special pe cele enuntate de
Conventia de la Viena asupra dreptului tratatelor, precum pe jurisprudenta inter-
nationala pertinenta in materie de masuri conservatorii (infra) §i decide ca „inter-
pretarea importantei masurilor provizorii nu poate fi disociata de procedura in cursul
careia ele sunt prevazute si de hotararea pe fond pe care vizeaza sa o protejeze"
(§ 105). Masurile provizorii tind sA asigure deopotrivA exercitarea efectiva a dreptului
la recurs individual si efectivitatea hotararii pronuntate de Curte asupra fondului
cauzei (art. 46). Prin urmare, statele „trebuie sa respecte aceste masuri si sa se abtind
de la once actiuni sau omisiuni care ar putea prejudicia integritatea si eficacitatea
hotararii definitive" (§ 110). Aceasta interpretare constructive, marcata de preocuparea
de a da un efect cu adevarat util Conventiei, reuseste sa lege soarta articolului 39 din
Regulamentul Interior de cea a articolelor 34 si 46 ale Conventiei si sa ridice o simpla
regula procedurala la rangul de norma conventionala
Curtea european face trimiteri la jurisprudenta CDO (infra, nr. 360), a Curtii interame-
ricane si a CIJ. CIADO (art. 63, § 2) atribuie Curtii interamericane competenta de a
ordona masuri provizorii (Ord, din 15 si 19 ianuarie 1988, Velasquez Rodriguez contra
Honduras, RUDH, 1992, p. 165), inclusiv, pe baza unei cereri din partea Comisiei, intr-o
cauza cu care nu a fost Inca sesizata (Ord. din 8 august 1990, Bustios si Rojas contra Peru,
RUDH, 1990, p. 347). Curtea interamericatia evidentiaza, Intr-o jurisprudenta constants,
ca respectarea masurilor provizorii este necesara pentru efectivitatea deciziilor asupra
fondului.

446 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
CIJ recunoscut competenta in cauza LaGrand, in care un resortisant german trebuia sa
fie executat in Statele Unite, dupe ce fusese condamnat la pedeapsa cu moartea, tarn a fi
informat cu privire la drepturile sale - exigenta prevazuta de articolul 36, § 1 al Conventiei
de la Viena asupra relatiilor consulare pentru a indica luarea unor masuri conservatorii
si a cere Statelor Unite sä nu execute persoana in cauza atat timp cat nu va fi pronuntata o
hotArare definitive asupra fondului, considerand ca o asemenea executare ar aduce un
prejudiciu ireparabil drepturilor Germaniei. Ne putem totusi intreba dad nu cumva CIJ,
deli refuza aceasta calificare, nu a aclionat in acest caz „ca o curte de apel in materie
penala" (§ 25), indepartandu-se de rolul sau (CIJ, ord. din 3 martie 1999, Conventia de la
Viena asupra relatiilor consulare, Germania contra Statele Unite, RUDH, 1999, p. 136 ;
D, 2002, 823, note P.-M. Martin).
II. Admisibilitatea cererilor
314 Filtrarea cererilor1 . - OdatA ce a fost introdusa, cererea individual% este
examinatA de un judecAtor raportor, care decide dace aceasta urmeaza sa fie examinatA
de un Comitet sau de Camera (art. 49 din Regulament). Comitetul, compus din trei
judeckori, ca @f Comitetul pe care altAdata Comisia it putea constitui in cadrul sau
(fostul art. 20, § 3), dispune doar de puterea de a respinge, prin vot unanim, cererile
individuale vAdit inadmisibile (pentru un exemplu anterior criticabil : DR, 9 mai
1990, Van Volsem contra Belgia, note F. Sudre, RUDH, 1990, 349) ; decizia Comitetului
este in acest caz definitiva (art. 28). Dezideratul care sta la baza articolului 28, acela
de a degaja rolul Curtii realizand o filtrare eficienta a cererilor individuale (numai
cererile statale vor fi inaintate direct Camerei ; art. 29, § 2), nu a determinat totusi
introducerea unei asa-numite reguli de minimis, preconizata de unii experti.
Orice cerere individuals care nu a fost respinsa de Comitet, ca orice cerere
statala, este transmisa Camerei impreund cu raportul judecatorului raportor ; acest
raport confine o expunere a faptelor pertinente, indicarea problemelor pe care cererea
le tidied' din perspectiva Conventiei, o propunere referitoare la admisibilitate si, dace
este cazul, un aviz provizoriu asupra fondului cauzei (art. 49 din Regulament).
Camerei ii revine sarcina de a controla admisibilitatea respectivei cereri. Asemenea
Comisiei altadata, Camera joaca rolul unei veritabile anticamere pentru cereri : ea le
refine pe cele care sunt admisibile din punct de vedere juridic si le respinge pe
celelalte. Camera nu solutioneaza un litigiu pe fond, ci pronunta o decizie prin care
nu transeaza litigiul, ce se impune pArtilor cu titlu definitiv (data exceptam procedura
de reexaminare, infra, nr. 262).
315 Competenta ratione loci ratione materiae. - Statuand cu privire la admi-
sibilitatea cererii, Camera iii examineaza in acelasi timp competenta sunt
inadmisibile, find incompatibile cu dispozitiile Conventiei, cererile care nu fin de
competenta Comisiei. Se pot invoca patru feluri de necompetenta ratione personae
(supra, nr. 305, 311 5i 312), ratione temporis (infra, A), ratione loci §i ratione
materiae.
1. Este avutA in vedere procedura aflata in vigoare in prezent ; pentru modificarile pe care le
va aduce intrarea in vigoare a Protocolului nr. 14, a se vedea supra, nr. 297.
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 447
1) Pentru a se incadra in sfera de competenta ratione loci a Camerei, cererea
trebuie sit se refere la fapte care tin de „jurisdictia" unui stat parte (art. 1 al CEDO).
Notiunea de „jurisdictie" a statului parte (supra, nr. 305) cuprinde, in mod
normal, faptele survenite pe teritoriul national al statului sau, eventual, pe teritoriile
asupra cArora statul membru a extins, prin declaratie expresa, aplicarea Conventiei
(art. 56, § 1 : a se vedea Gillow contra Marea Britanie, 24 noiembrie 1986, A. 109,
§ 60-62), dar nu se limiteaza la teritoriul national al statului parte. Curtea europeanA
a admis ca raspunderea unui stat parte poate fi atrasa pentru acte care emana de la
organele sale si care i§i produc efectele in afara teritoriului sau (Drozd si Janousek
contra Franta, 26 iunie 1992, A. 240)1 . Rezulta ca tin de „jurisdictia" unui stat parte
nu numai actele indeplinite de acesta in ordinea juridica interne care au efect
extrateritorial (cum ar fi extradarea, Soering contra Marea Britanie, 7 iulie 1989,
GACEDH, nr. 13), ci si actele extrateritoriale, care sunt indeplinite si iii produc
efectele in afara teritoriului statului parte, atunci cand acesta din urma exercita
controlul efectiv asupra unui teritoriu din afara frontierelor sale, fie in virtutea unei
ocupatii armate (Rap., 4 octombrie 1983, Cipru contra Turcia, RUDH, 1992, p. 70,
§ 63), fie prin intermediul unei administratii locale care ii este subordonata (Loizidou
contra Turcia, 23 martie 1995, GACEDH, nr. 1, § 62 ; Cipru contra Turcia, 10 mai
2001, Marea Camera, § 77, RTDH, 2002, 807, obs. P. Tavernier) sau al unei miscari
separatiste pe care o sustine (Ilascu et al. contra Moldova si Rusia, 8 iulie 2004,
Marea Curte). Domeniul de aplicare al Conventiei depinde de exercitarea competentelor
statale, un stat parte fiind obligat sa recunoasca drepturile garantate de Conventie
oricarei persoane care tine de autoritatea raspunderea sa reala, indiferent ca aceasta
autoritate se exercita pe teritoriul sau on in strainatate.
Totusi, asa cum apreciazA Curtea europeana in temeiul normelor de drept international
public, „competenta jurisdictionala a statului este in principal teritoriala" (dec.
12 decembrie 2001, Bankovic et al. contra 17 state membre ale NATO, § 71, RTDH,
2002, 1057, obs. G. Cohen-Jonathan ; Ocalan contra Turcia, 12 martie 2003, § 93).
Aceasta conceptie teritoriala asupra notiunii de „jurisdictie" are totusi efecte contra-
dictorii. Ea it determine, pe de o parte, pe judecatorul european sa considere ca un
stat care nu iii exercita autoritatea efectiva asupra unei Orli din teritoriul sau, supusa
unei autoritati de fapt sustinute de forte rebele sau de un alt stat, nu inceteaza totusi
sA iii exercite jurisdictia in acel teritoriu, in sensul articolului 1 al Conventiei;
prin
aceasta echivaleaza cu extinderea semnificativA a notiunii de „jurisdictie"
urmare, a domeniului de aplicare al Conventiei, considerand ca raspunderea statului
poate fi antrenata pentru o incalcare a obligatiilor sale conventionale cu privire la
persoane care nu tin de autoritatea sa reala, ci de jurisdictia sa forma% (Ilascu,
precit. ; supra, nr. 164). Aceeasi conceptie autorizeaza, pe de al% parte, Curtea
europeana sA limiteze aplicarea extrateritoriala a Conventiei, afirmand ca nu admite
deck „in mod exceptional" ca un stat contractant sa-si exercite extrateritorial competenta,
1. Aceasta speta, in care s-a invocat violarea dreptului la un proces echitabil de catre o
instanta. din Andorra, ofera exemplul unei duble necompetente, ratione loci §i ratione
materiae, a organului de control: nici Franta, nici Spania nu pot fi raspunzatoare pentru
actele indeplinite de un stat care nu este parte la Conventie in exercitarea propriei sale
jurisdictii (RTDH, 1994, p. 98, note G. Cohen-Jonathan 1i J.-F. Flauss).
448 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
in cazul in care isi asuma „in totalitate sau doar in parte puterile publice care fin in
mod normal de prerogativele" guvernului local (Bankovic, precit., § 71). Instrument
al ordinii publice europene, Conventia nu opereaza decat „in spatiul juridic al statelor
contractante" 5i „nu are deci vocatia de a se aplica peste tot in lume, nici chiar in
privinta comportamentului" statelor mentionate (§ 80).
In consecinta, victimele bombardamentelor efectuate la Belgrad in 1999 de cAtre fortele
aeriene ale NATO nu in de „jurisdictia" celor 17 state membre NATO care sunt si parti la
CEDO, din cauza „extrateritorialitAtii" actului in cauzA.
2) Competenta ratione materiae tine de invocarea violarii unui drept protejat
(inclusiv „drepturile indirecte") de Conventie 5i de Protocoalele sale intrate in vigoare
(o simpla „nerespectare" a dispozitiilor Conventiei este suficienta in cazul cererilor
statale) : prin urmare, sunt inadmisibile cererile referitoare la violarea dreptului la
autodeterminare (cererea 7230/75), a dreptului la protectia naturii (cererea 7407/76)
sau a dreptului la acordarea permisului de conducere (cererea 7462/76), precum
evident, cele referitoare la o dispozitie a Conventiei care face obiectul unei rezerve
din partea statului parat (de exemplu, dec. 17 octombrie 1985, M contra Franta,
D. et R., 44, p. 54).
Vor fi examinate, pe rand, conditiile de admisibilitate a cererilor, situatia particulars
a cererilor formulate impotriva Comunitatii Europene 5i a statelor sale membre si
soarta deciziei de admisibilitate.
A. Conditiile de admisibilitate
Conventia prevede trei tipuri de conditii de admisibilitate a cererilor : primele dotta
tipuri sunt generale, aplicandu-se atat cererilor individuale, cat 5i celor statale, iar
ultimul tip este specific cererilor individuale. Intrucat regulile referitoare la admisibilitate
nu au fost modificate de Conventia amendata prin Protocolul 11 (Protocolul 14 aduce
o noutate, infra, nr. 323), ele vor fi interpretate, in esenta, in conformitate cu
jurisprudenta organelor de control anterioara datei de 1 noiembrie 1998.
1. Conditia termenului de sesizare
Cererea adresata Camerei trebuie sa fie introdusa in cadrul unui termen de case luni,
care incepe sa curga de la data „deciziei interne definitive" incriminate (art. 35).
Aceasta conditie a termenului de sesizare este apreciata mai intai din perspectiva
competentei ratione temporis a Camerei.
31 Competenta ratione temporis. - in principiu, competenta Camerei se extinde la
toate faptele posterioare intrarii in vigoare a Conventiei in ceea ce prive5te statul
parat sau, mai precis, pentru Conventia originard, la toate faptele posterioare datei la
care declaratia de acceptare a dreptului la recurs individual a inceput sa-5i produca
efectele (de exemplu, Podbielski contra Polonia, 30 octombrie 1998, § 30). Aceasta
regula a facut obiectul unei noutati rezultate din jurisprudenta anterioara a Comisiei
(dec. 9 iunie 1958, De Becker, Ann. , 2, p. 215). Atat Comisia, cat si Curtea au
acceptat sa-5i extincla competenta la faptele anterioare datei de intrare in vigoare a
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI: MODELUL EUROPEAN 449
Conventiei in ceea ce prive5te o parte contractanta, dace respectivele fapte sunt
susceptibile de a antrena o violare continua a CEDO, care se produce dupd aceasta
data (de exemplu, Papamichalopoulos, 24 iunie 1993, A. 260 B, § 39 ; Yagci 5i
Sargin contra Turcia, 8 iunie 1994, A. 319 A, § 40 ; Loizidou contra Turcia,
18 decembrie 1996, RGDIP, 1998, 123, obs. G. Cohen-Jonathan). Jurisprudenta
europeana precizeaza ca privarea de dreptul de proprietate sau de un alt drept real
constituie, in principiu, un act care nu creeaza o situatie continua de „privare de un
drept" (dec. 13 decembrie 2000, Marea Curte, Malhous contra Republica Celia,
nr. 33071/96; Smoleanu contra Romania, 3 decembrie 2002 ; in legatura cu restituire,a
bunurilor confiscate de autoritatile comuniste).
Precizam ca in cadrul sistemului anterior datei de 1 noiembrie 1998, in cazul in care
declaratia de acceptare stipulate de articolul 25 era facial ulterior ratificArii Conventiei de
cAtre stat (cazul Frantei : 2 octombrie 1981 si 3 mai 1974), Comisia admitea sa fie sesiz4A
cu o cerere individuals referitoare la fapte situate in intervalul dintre cele douA date, deci
anterioare datei declaratiei de acceptare : ea acorda astfel un efect retroactiv recunoasterii
dreptului la recurs individual, exceptand cazul in care statele si-au insotit declaratia cu o
rezerva menitA sA evite o asemenea retroactivitate, cum a fost cazul Greciei (Stamoulakatos,
26 octombrie 1993, A. 271, § 32; a se compara cu dec. 15 aprilie 1991, D. et R., 69,
p. 144) sau al Turciei (dec. 11 iulie 1989, K, D. et R., 62, p. 303), dar nu si al Frantei
(cererea 13089/87, Rap. 10 septembrie 1991, Dobbertin, § 50). In general, Curtea
europeanA s-a straduit sa limiteze sfera declaratiilor de acceptare a jurisdictiei sale (fostul
art. 46) restringandu-si competenta ratione temporis (a se vedea Zana contra Turcia,
25 noiembrie 1997) ; trebuie sa amintim ca restrictiile temporale ale competentei Comisiei
sau Curtii, emise cu prilejul declaratiilor efectuate in baza fostelor articole 25 si 46 ale
Conventiei, rAman aplicabile si jurisdictiei noii Curti (supra, nr. 299).
Cum se calculeaza termenul de case luni pentru astfel de cereri individuale ?
317 Data de la care incepe sa" curga termenul de case luni. - Jurisprudenta
Comisiei a facut obiectul unui reviriment spectaculos in anul 1982. Pang la aceasta
data, in spiritul deciziei sale din cazul De Becker, Comisia admitea CA punctul de
plecare al termenului de case luni poate fi considerat, pe baza unei fictiuni, ziva in
care statul parat a depus declaratia de acceptare, de fiecare data cand decizia interne
definitive intervenise inaintea acestei date (dec. 18 septembrie 1961, X contra Olanda,
Rec. Dec., 6, p. 61) : termenul de case luni nu era deci opozabil reclamantului decat
incepand din momentul in care acesta avea posibilitatea de a sesiza Comisia. Prin
decizia sa din 13 decembrie 1982 in cauza X contra Franta (D. et R., vol. 29, p. 228),
extrem de criticata in doctrine (AFDI, 1982, p. 514, cron. G. Cohen-Jonathan),
Comisia reafirma principiul retroactivitatii declaratiei de acceptare (§ 6-8), dar it
priveaza de orice efect util, statuand ca termenul de case luni prevazut de articolul 35
trebuie sa tie calculat efectiv de la data deciziei interne definitive (§ 16). Aceasta
solutie a fost cenzurata de Curte, in decizia din cazul Bozano (18 decembrie 1986, A. 111,
§ 50, al. 2), printr-un obiter dictum care restaureaza drepturile justitiabililor : data la
care incepe sa curga termenul de case luni este data declaratiei de acceptare.
Aceasta regula se afla in stransa legatura cu cea a epuizarii cailor de recurs interne
(infra, nr. 320) : „decizia interns definitive" este decizia care a epuizat toate caile de
recurs oferite de ordinea juridica interns (de exemplu, A contra Franta, 23 noiembrie
450 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
1993, A. 227 B, § 30). Desi notiunea de „decizie internA definitive" pare sä face
trimitere Ia dreptul intern, Curtea considerA cA aceasta trebuie sA fie interpretatA in
conformitate cu articolul 35, si nu cu dreptul national, afirmand ca „ea trebuie ss
aprecieze din perspectiva Conventiei, si nu din cea a dreptului national, dace cand
dreptul revendicat (de reclamant) gAsit realizarea efectiva" (Di Pede contra Italia,
Zappia contra Italia, 26 septembrie 1996) : termenul de case luni nu poate incepe
asadar sA curgA decat din momentul in care persoana in cauza cunoaste efectiv si in
suficienta mAsura decizia internA definitive" (Baghli, 30 noiembrie 1999).
In absenta unor cai de recurs interne eficace si suficiente, termenul de case luni
incepe sA curgA de indata ce actul sau decizia care fac obiectul plangerii incep sa
produce efectele (de exemplu, dec. 6 iulie 1988, Hilton contra Marea Britanie, D. et
R., 57, p. 108 ; dec. 27 noiembrie 1995, Worm contra Austria, D. et R., 83 B,
p. 17) ; in cazul in care plangerea priveste o situatie continua impotriva cAreia nu
exists nici o cale de recurs (de exemplu, durata unei proceduri sau a unei detentii),
regula celor case luni nu se aplicA atat timp cat aceasta situatie dureazA (dec. 5
septembrie 1994, Cinar contra Turcia, D. et R., 79 A, p. 5).
2. Epuizarea prealablla a cai/or de recurs interne
CEDO, asemenea PIDCP (art. 41, § 1 c si art. 2 din Protocolul facultativ) CADO
(art. 46 a), stipuleaza in articolul 35, § 1 (fostul art. 26) : „Curtea nu poate fi sesizata
decat dupA epuizarea cailor de recurs interne".
Fundamentul regulii. - Articolul 35, § 1 face trimitere la „principiile de drept
international general recunoscute". Regula epuizarii cailor de recurs interne este,
intr-adevar, preluatA din dreptul international general, iar jurisprudenta internationals
i-a recunoscut, in mai multe randuri, caracterul cutumiar (CIJ, 22 iulie 1952, Anglo
Iranian Oil Company, 19 mai 1953, Ambatielos, 21 martie 1959, Interhandel, Rec.,
1952, p. 93, 1953, p. 10, si 1959, p. 27). AceastA regulA, conform careia reclamantul
trebuie sa se adreseze mai intai suveranului teritorial pentru a i se face dreptate, are
ca obiect, in special, protejarea suveranitAtii nationale impotriva unor proceduri
internationale intempestive. Acest caracter protector se manifestA cu precAdere sub
doua aspecte in cadrul procedurii in fata organelor de la Strasbourg. In primul rand,
conform practicii internationale, nimic nu impiedica statele sa renunte la beneficiul
regulii epuizarii cAilor de recurs interne (dec. De Wilde, Ooms Versyp, 18 iunie
1971, A. 12, § 35, AFDI, 1972, 443, obs. R. Pelloux). In al doilea rand, deli
examinarea epuizarii cailor de recurs interne in calitate de conditie de admisibilitate
era, in mod normal, de competenta Comisiei, potrivit principiului repartitiei compe-
tentelor, enuntat chiar de Curte (Artico, 13 mai 1980, A. 37, § 27), aceasta din urma
a admis, intr-o jurisprudentA constants incepand de la decizia pronuntatA in cazul De
Wilde, ca statul park poate ridica in fata ei exceptia preliminary a neepuizarii Odor
de recurs interne ; Marea Camera se afla in prezent in aceeasi situatie (infra, nr. 327).
Apartinand domeniului clasic al protectiei diplomatice, regula epuizarii cailor de
recurs interne poate parea, in sistemul unei Conventii protectoare a drepturilor
omului, o reminiscentA care diminueaza garantiile procedurale oferite particularilor
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 451
in realitate, prezenta sa in cadrul CEDO, extrem de linistitoare pentru state, contraba-
lanseazA si face posibila provocarea pe care o constituie dreptul Ia recurs individual.
319 Caracterul subsidiar al mecanismului de garantare. - Regula epuizarii cAilor
de recurs interne antreneaza caracterul complementar al dispozitivului european de
protectie in primul rand, al sesizArii Curtii. Curtea europeanA evidentiaza clar, in
hofararea din 7 decembrie 1976 in speta Handyside, faptul cA „mecanismul de
salvgardare instaurat de Conventie are un caracter subsidiar in raport cu sistemele
nationale de protectie a drepturilor omului" (GACEDH, nr. 7, § 48). Conventia are
deci un caracter secundar in raport cu dreptul intern : ea nu vizeaza sa se substituie
dreptului intern, ci corecteze deficientele. CEDO incredinteazA in primul rand
fiecaruia dintre statele contractante grija de a asigura respectarea drepturilor pe care
ea le enunta, Wand autoritatilor jurisdictionale nationale sarcina de a supraveghea
aplicarea dispozitiilor sale (De Cubber, 26 octombrie 1984, A. 86, § 33). Comisia,
printr-o jurisprudenta constants, afirma ca regula prevAzutA de articolul 26 „se
fundamenteaza pe necesitatea de a acorda mai intai statului parat facultatea de a
remedia situatia litigioasa, prin propriile sale resurse si in propria sa ordine juridica"
(dec. 16 decembrie 1961, Retimag ; dec. 5 martie 1964, locuitorii din Louvain, Rec.
Dec., 8, p. 29, si 13, p. 104). In acest plan, articolul 35, § 1 are drept corolar
obligatia ce le revine statelor, in baza articolului 13, de a oferi particularilor cai de
recurs efective in fata instantelor nationale, cele doua dispozitii aflandu-se intr-o
stransA legaturA (supra, nr. 221).
Pornind de la aceasta prioritate a sistemului national de protectie a drepturilor
omului, generate de regula epuizarii cailor de recurs interne, Curtea ajunge la o
concluzie ce depaseste cu mult sensul articolului 35 al Conventiei: in opinia sa,
„autoritAtile statului sunt, in principiu, intr-o situatie mai potrivita decat judecatorul
international pentru a se pronunta" asupra restrictiilor aduse drepturilor enuntate in
Conventie (Handyside, precit., § 48). Aceasta analiza, care sty la baza asa-numitei
teorii a „marjei de apreciere" (supra, nr. 153), autolimiteaza, intr-o maniera oarecum
surprinzatoare, controlul jurisdictional european.
3211 Conditii necesare pentru aplicarea regulii. - In prealabil, trebuie sa mentionam
cA, in conformitate cu principiile de drept international general in matcrie, la care
face trimitere practica organelor CEDO; probarea epuizArii editor de recurs interne
intra in sarcina reclamantului. De asemenea, statul parat care tidied exceptia neepuizArii
trebuie sa face dovada existentei, in ordinea sa juridica interna, a unei cai de recurs
efective care nu a fost exercitata (De Wilde si altii, 18 iunie 1971, A. 12, § 60 ;
altii, 16 septembrie 1996,
Hauschildt, 24 mai 1989, A. 154, § 41 ; Akdivar
GACEDH, nr. 62). Curtea interamericanA se pronuntA in acelasi sens (26 iunie 1987,
Velasquez Rodriguez, exceptii preliminare, C. 1, § 88).
1) Regula epuizarii editor de recurs interne vizeazA atat cererile individuale, cat
cererile statale (dec. 11 ianuarie 1961, Austria contra Italia, Ann., 4, p. 117 ;
dec. 28 iunie 1996, Cipru contra Turcia, D. et R., 86-B, 104) : totusi, in cazul cererilor
statale, aceasta conditie (si implicit cea referitoare la termenul de case luni) nu se
aplicA in cazul in care statul reclamant denunta nu situatii particulare de violare, ale
caror victime sunt identificate, ci incompatibilitatea dintre Conventie si unele Masuri
 452 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
legislative sau o anumita „practice administrative" (dec. 8 iunie 1999, Danemarca
contra Turcia, nr. 34382/97). „Practica administrative" presupune, in acelasi timp,
repetarea unor acte contrare Conventiei (torture, rele tratamente, in respectivele
cauze) si o toleranta oficiala prin toleranta oficiala trebuie sa intelegem ca superiorii
ierarhici ai agentilor responsabili de actele incriminate nu fac sa inceteze aceste acte
sau ca autoritatea superioara nu is masuri suficiente pentru a pune capat repetarii for
(dec. 2 iunie 1956, Grecia contra Marea Britanie, Ann. , 2, p. 184 ; Raportul Comisiei
in prima speta referitoare la Grecia, Ann. , 12. 1, p. 196 ; dec. 1 octombrie 1972,
Irlanda contra Marea Britanie, confirmatd prin hotararea Curtii din 18 ianuarie 1978,
A. 25, § 156 ; dec. 6 decembrie 1983, Franta si altii contra Turcia, D. et R., 35, p. 143,
§ 18 si urm. ; supra, nr. 192). Pentru a exclude aplicarea regulii epuizarii cailor de
recurs, statul reclamant trebuie sa demonstreze „dincolo de once indoiala rezonabila"
existenta unei asemenea practici (Cipru contra Turcia, 10 mai 2001, § 99).
2) Ce cai de recurs trebuie stifle epuizate ?
Judecatorul european a interpretat
victima regula epuizarii cailor de recurs interne, considerand ca aceasta trebuiepro fie
aplicata „cu o anumita suplete fare un formalism excesiv" (Ringeisen contra
Austria, 16 iulie 1971, A. 13, § 89, RGDIP, 1972, 110, note C. Vallee). Obligatia de
a epuiza cafe de recurs interne cuprinde doua exigente distincte, dar complementare,
epuizarea tuturor tipurilor de remedii interne 5i epuizarea tuturor instantelor nationale
competente.
a) Reclamantul trebuie sa fi enuntat „in substanta" , in fata judecatorului national,
cu respectarea normele procedurale nationale, plangerea pe care doreste sa o sustina
ulterior in fata Curtii (a se vedea dec. 10 martie 1977, Guzzardi contra Italia, D. et
R., 8, p. 185). Notiunea de p/angere „in substama" este interpretata foarte flexibil de
organele de control ale Conventiei : este suficient ca reclamantul, formuland o
plangere „echivalenta" cu cea bazata pe prevederile Conventiei, sa fi dat judecatorului
national ocazia de a evita sau de a repara violarea invocata. De exemplu, Curtea
apreciazd ca reclamantul, atragand atentia Consiliului de Stat cu privire la unele
imperative de securitate juridica, a preluat din dreptul intern „argumente care
echivaleaza cu denuntarea, in substanta", a unei atingeri aduse dreptului de acces la
un tribunal ai dreptului la un recurs efectiv (Geouffie de la Pradelle, 16 decembrie 1992,
A. 235 B, § 26, D, 1993, 562, note F. Benoit-Rohmer). Aceasta inseamna, practic,
a-I constrange pe judecatorul national sa cerceteze dace argumentele reclamantului
pun implicit in joc prevederile CEDO (Botten, 19 februarie 1996, RUDH, 1997, 11,
obs F. Sudre ; a se vedea insa si Cardot, 19 martie 1991, A. 200, § 36, RUDH, 1991,
529, note J.-F. Flauss). Spiritul articolului 35 impune, in opinia noastra, ca judecatorului
national sa i se acorde autonomia necesara, fare de care s-ar ignora caracterul
subsidiar al mecanismului Conventiei.
b) Obligatia de a epuiza cane de recurs interne se limiteaza la utilizarea normala
a cailor de recurs utile. Utilizarea normala presupune ca reclamantul sa aiba initiativa
de a folosi „calea de recurs interne", in sensul articolului 35, § 1 al Conventiei;
aceasta conditie nu este indeplinita in cazul efectuarii pedepselor pronuntate in lipsa
presupunand ca acuzatul sa fi fost arestat sau sa se fi predat (Krombach contra
Franta, 13 februarie 2001, § 67, Rev. Sc. Crim., 2001, 429, obs. F. Massias) on in
cazul invocarii exceptiei de neconstitutionalitate, in masura in care justitiabilul nu
dispune de acces direct la Curtea Constitutionala, iar aceasta nu poate fi sesizata
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 453
decat de instanta de fond (Spadea 5i Scalabrino contra Italia, 28 septembrie 1995,
A. 315 B, § 24). Notiunea de utilizare normala implica faptul el neutilizarea unui
recurs esential - care poate fi un recurs in fata unei jurisdictii constitutionale (de
exemplu, Ringeisen contra Austria, 16 iulie 1971, A. 13 ; dec. 11 decembrie 1987,
Union Alimentaria Sanders contra Spania, D. et R., 54, p. 101 ; dec. 7 octombrie
1987, Zedan contra RFG, D. et R., 54, p. 133) - antreneaza prin ea insasi inadmisi-
bilitatea cererii.
Curtea europeana, considerand a nu trebuie sä line seama, la aprecierea duratei totale a
unei proceduri litigioase, de durata unei proceduri prejudiciare in fata CJCE, deoarece
acest fapt „ar aduce atingere sistemului instituit de articolul 177 al Tratatului CEE si
scopului urmArit in substanta de acest articol", admite implicit ca, de fapt, dile de recurs
in fata CJCE nu sunt di de recurs „interne" in sensul CEDO (Pafitis si altii contra Grecia,
26 februarie 1998, § 95 ; a se compara cu dec. 10 iulie 1978, CFDT contra CEE, D. et R.,
13, 231).
Notiunea de recurs „ util" presupune ca regula epuizarii cailor de recurs interne nu
mai este opozabila in cazul in care cane de recurs locale exists, dar sunt iluzorii.
Recursurile „utile" sunt acelea „care se refers la violarile invocate, find totodata
accesibile adecvate" (Van Oosterwijck, 6 noiembrie 1980, § 34) ; formularea
Curtii se alatura celei a Institutului de Drept International, care mentioneaza „ale
de recurs accesibile persoanei vdtamate si care sunt, dupe toate aparentele, eficace
suficiente" (AIDI, vol. 46, Sesiunea din Grenada, 1956, p. 358). Pe baza acestor
principii, Comisia si Curtea au favorizat o interpretare flexibila a articolului 35
(fostul art. 26), facilitand astfel dreptul de acces la Comisie, respectiv la Camera. In
primul rand, reclamantul este scutit de exercitarea unui recurs intern aleatoriu, in
cazul in care esecul acestuia este probabil (mai cu seama in virtutea unei jurisprudente
constante). De exemplu un recurs in anulare in fata Consiliului de Stat, fundamentat
pe lipsa de publicitate a unei decizii provenind de la o jurisdictie obisnuita, deli
Consiliul de Stat considera la vremea respective ca articolul 6 nu este aplicabil
jurisdictiilor disciplinare (Gautrin si altii contra Franta, 20 mai 1998, supra,
nr. 206), un recurs extraordinar in fata Curtii de casatie care se loveste de o
jurisprudenta constants a Sectiei penale, conform careia prezumtia de raspundere a
directorului editorial, prevazuta de legea din 29 iulie 1881, este concordanta cu
principiul prezumtiei de nevinovatie enuntat de articolul 6, § 2 al Conventiei (art. 42 ;
dec. 23 sep-tembrie 2003, Radio France et al. contra Franta, § 34, nr. 53984/00),
sau un recurs intern destinat esecului din cauza autoritatii unei hotarari pronuntate
de o Curte Constitutionala (Pressos Compania Naviera SA contra Belgia, 20
noiembrie 1995, A. 332).
In schimb, recursul in raspundere pentru functionarea defectuoasA a serviciului justitiei,
intemeiat pe articolul L. 781.1 din Codul de organizare judiciarl, ca 5i actiunea in
raspundere impotriva statului in fata jurisdictiei administrative vor fi considerate de
judecatorul european ca find cai de recurs „utile" pe care trebuie sa le exercite reclamantul
care se plange de durata nerezonabila a unei proceduri judiciare (dec. 12 iunie 2001,
Giummarra si altii contra Franca; dec. Marii Camere 11 septembrie 2002, Mifsud contra
Franta ; supra, nr. 220) sau a unei proceduri administrative (Broca si Tixier-Micault
contra Franta, 21 octombrie 2003) ; supra, nr. 220).
 454 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
In al doilea rand, reclamantul nu este obligat se exercite nici calle de recurs
ineficace sau inadecvate, altfel spus cele care nu sunt de natura sä remedieze violdrile
invocate (Stogmuller contra Austria, 10 noiembrie 1969, A. 9, § 11), de pildA, un
recurs care nu suspends executarea unei decizii de retrimitere a unui strain intr-o
anumitA tail, in cazul in care reclamantul invocA violarea articolului 3 al Conventiei
(dec. 13 decembrie 1984, M. contra Franta, D. et R., 41, p. 104; dec. 5 decembrie
1996, Urrutikoetxea contra Franta, D. et R., 87-A, 151) sau, in materie de durata
excesiva a detentiei provizorii (art. 5, § 3), un recurs care nu vizeaza Incetarea
detentiei, ci repararea prejudiciului (Tomasi, 27 august 1992, A. 241-A, Rev. Sc.
Crim., 1993, 33, note F. Sudre).
In timp ce Sectia penala considera ca problema caracterului rezonabil sau nu al duratei
detentiei provizorii este „o apreciere a unei situatii de fapt care nu este supusa controlului
Curtii de casatie" (Crim., 6 martie 1986, Bull. trim., nr. 94; Crim., 22 iulie 1997, D,
1998, rez., 171, obs. J. Pradel), judecatorul european estimeaza, in mod discutabil, in
opinia noastra, ca recursul in anulare este un recurs „util". In opinia sa, Curtea de casatie,
deli are o competenta limitata la chestiunile „de drept", controleaza „corelatia dintre
faptele stabilite de judecatorii fondului cauzei, pe de o parte, si concluzia la care acestia au
ajuns pe baza constatarilor tor, pe de alta parte, si este in masura sa aprecieze „data
autoritatile judiciare respecta conditia termenului rezonabil, stipulata de articolul 5, § 3"
(Civet contra Franta, 28 septembrie 1999, § 43, RDP, 2000, p. 705, obs. D. Thomas ;
Yahiaoui contra Franta, 20 ianuarie 2000, JCP G, 2001, I, 291, nr. 2, cron. F. Sudre).
In sfarsit, in cazul in care in dreptul intern exista cai de recurs pentru a contesta
durata excesiva a unei proceduri judiciare, judecatorul european considerA cA, in
realitate, caracterul adecvat al recursului poate fi afectat de insasi durata examinarii
sale (dec. 22 mai 2003, Paulino Tomas contra Portugalia, nr. 58698/00) sau poate sa
depinda de suma acordatA ca despdgubire (dec. 27 martie 2003, Scordino contra
Italia, nr. 36813/97) ; aceasta din urrna trebuie sa fie „in mod global adecvata si apta
sa repare violarea suferita" (dec. 3 iunie 2004, Cataldo contra Italia, nr. 45656/99).
In general, jurisprudenta europeand cere ca recursurile interne care trebuie utilizate
sa existe „cu un grad suficient de certitudine in teorie, dar si in practicA" (Vernillo
contra Franta, 20 februarie 1991, A. 198, § 27) ; Curtea interamericand pune, de
asemenea, accent pe efectivitatea recursurilor care trebuie exercitate (Velasquez
Rodriguez, 29 iulie 1988, C. 4, § 63-68, RUDH, 1992, p. 146)1 . Acest fapt determini
Curtea europeanA sa considere ca „anumite circumstance particulare" - cum ar fi
pasivitatea totals a autoritatilor nationale in fata unor afirmatii serioase referitoare la
violarea Conventiei de care agenti ai statului - it scutesc pe reclamant de obligatia de
a epuiza caile de recurs interne care i se ofera si ii permit sa se adreseze direct
organelor de control ale Conventiei (Akdivar et al. contra Turcia, 16 septembrie
1996, GACEDH, nr. 62 ; Aksoy contra Turcia, 18 decembrie 1996). In decizia
Selmouni contra Franta, Curtea, interpretand articolul 35 in lumina obligatiei proce-
durale deduse din articolul 3 al CEDO (supra, nr. 191), cuprinde in sfera de aplicare
1. In avizul sau consultativ 11/90 din 10 august 1990, Curtea precizeaza ca respectarea regulii
epuizarii cailor de recurs interne nu este ceruta reclamantului care este „impiedicat, din
motive de saracie sau din cauza unei temeri generalizate in mediul juridic, sa fie reprezentat
in justitie" (Consiliul Europei, Feuille d'information, nr. 27, 1991, p. 116).
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 455
a acestei dispense si lipsa de celeritate a autoritatilor nationale care nu au luat
masurile pozitive impuse de respectarea articolului 3 in vederea rezolvarii plangerilor
formulate impotriva unor politisti (28 iulie 1999, JCP G, 1999, II, 10193, note
F. Sudre).
De asemenea, o plangere cu constituire de parte civila nu poate fi considerata un recurs
„util" atunci cand autoritatile interne, ignorand obligatia procedurala impusa de articolul
3, nu au efectuat nici o ancheta efectiva referitoare la afirmaliile reclamantului cu privire
la violarea articolului 3 (Henaf contra Franta, 27 noiembrie 2003).
Astfel inteleasa, conditia epuizdrii cailor de recurs interne pare sa se adapteze in
functie de natura plangerilor invocate, trebuind sa faca obiectul unei interpretari
suple, in favoarea reclamantului, cand in cauza sunt drepturi intangibile.
3. Condit/Ile specifics cererilor individuale
In afara faptului ca cererea nu trebuie sa fie anonima 5i ca nu trebuie sä fie „in esentd
aceeasi" cu o cerere care a fost deja adresata Comisiei (principiul non bis in idem) (a
se vedea cererea 13089/87, Rap. 10 septembrie 1991, Dobbertin, § 52 ; dec. 6 martie
1985, Times, D. et R., 41, p. 123), articolul 35, § 2 si 3, enunta doua tipuri de
conditii referitoare la problema generals a coexistentei mecanismelor internationale
de control si la fundamentarea cererii.
321 Coexistenta PIDCP si CEDO. - Pentru statele parti la ambele conventii, exista
riscul de conflict intre cele doua instrumente, din cauza identitatii partiale a drepturilor
garantate si a diferentelor sensibile dintre procedurile de control, susceptibile sa clued
la rezultate divergente. Pe planul dreptului intern, in situatia in care ambele tipuri de
norme sunt direct aplicabile, problema coexistentei for este rezolvata de judecatorul
national la nivel de principii : acesta, conform articolelor 5, § 2 al PIDCP si 53 al
CEDO, trebuie sa aplice dispozitia cea mai favorabila individului (fapt ce lasd cale
libera dificultatilor de interpretare).
In plan international, concurenta celor cloud mecanisme de control ridica o
problemd delicate in cazul cererilor individuale : in situatia in care statul parat a
aderat atat la CEDO (si a acceptat, Inainte de 1 noiembrie 1998, prevederile fostului
art. 25 al Conventiei), cat si la Protocolul facultativ la Pact, care confers oricarui
particular dreptul de a prezenta o comunicare scrisA Comitetului Drepturilor Omului
(art. 2 ; supra, nr. 61), reclamantul individual, in cazul violarii unui drept garantat in
substanta sa de ambele tratate, are posibilitatea sa aleagd intre cele cloud cai de recurs
sau trebuie sa le utilizeze pe rand ? Miza problemei este urmatoarea : in caz de cumul
de proceduri, instanta internationals, statuand de pe pozitia a doua, se transforms in
instanta de reexaminare, sau chiar de apel, a deciziilor celeilalte instante si, pe cale
de consecinta, dobandeste o pozitie ierarhic superioard.
In pofida superioritatii institutionale a Conventiei europene, singura care permite
o solutionare a cauzei pe cale judiciard, eventualitatea unei preferinte a victimei
pentru procedura protocolului facultativ nu este deloc nerealista (infra, nr. 357 si
urm., precum si nr. 365). Intr-adevar, cu toata largirea sferei drepturilor protejate de
CEDO, prin intermediul Protocolului nr. 7, protectia oferita de Pact pare la prima
 456
GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
vedere mai atractiva. Catalogul drepturilor garantate este mai cuprinzAtor (de exemplu,
dreptul fiecArei persoane de a i se recunowe personalitatea juridicA in orice loc,
dreptul copilului la nume $i la nationalitate, drepturile persoanelor apartinand minori-
tatilor etnice, religioase sau lingvistice figureaza doar in textul Pactului, nu $i in cel
al CEDO), iar pentru drepturi identice, definitiile date de Pact par mai generoase (de
exemplu, dreptul la neretroactivitatea legii penale sau dreptul la libertatea de opinie
si de expresie). Pe de alts parte, cererea individuals are mai multe $anse (cu
aproximativ 40% mai multe) de a trece testul admisibilitAtii in fata Comitetului
Drepturilor Omului deck in fata Camerei : Comitetul face o apreciere mult mai putin
stricta a conditiilor de admisibilitate, in special a celei referitoare la epuizarea tailor
de recurs interne, pe care nu o examineaza din oficiu (infra, nr. 364).
Concurenta dintre articolul 33 al CEDO si procedura facultative prevazuta de articolul 41
al PIDCP (supra, nr. 72) ramane mai mult teoretica, din cauza utilizarii extrem de rare a
acestui tip de recurs, si vizeaza ipoteza unei cereri statale care opune state parti atat la
CEDO, cat si la articolul 41 din Pact si care pretind a a avut loc o violare a unui drept
protejat, in substanta sa, de ambele instrumente. De principiu, potrivit Rezolutiei (70) 17
a Comitetului de ministri al Consiliului Europei, in aceasta ipoteza este preferabila
procedura european (in acest sens, a se vedea art. 33 al Cartei ONU si art. 55 al CEDO).
322 Restrictii impuse exercitdrii succesive a editor de recurs. - In caz de violare
a unui drept garantat de ambele tratate, particularii pot opta liber intre prezenta
cererea Curtii europene sau Comitetului Drepturilor Omului, insa cumulul celor
doua proceduri este partial interzis. Curtea europeand nu poate ti sesizata dupe ce a
fost sesizat Comitetul Drepturilor Omului CEDO aplicA in articolul 35, § 2 b
principiul non bis in idem si impune Camerei sa respinga ca inadmisibila o cerere
individuald care ar fi identica atat sub aspectul faptelor, cat $i al violArii invocate
(ceea ce implica identitatea pArtilor : dec. 20 februarie 1995, Peltonen contra Finlanda,
D. et R., 80 B, p. 38), cu o comunicare ce a fost deja inaintata „altei instance
internationale de ancheta sau de solutionare" ; exceptie fac situatiile in care au aparut
fapte noi. Practic, aceasta dispozitie vizeaza in principal CDO (de exemplu, dec. 6
iulie 1992, Calcerrada Fornieles si Cabeza Mato contra Spania, D. et R., 73, p. 214 ;
dec. 9 ianuarie 1995, Pauger contra Austria, D. et R. , 80 B, p. 124), dar sit Comitetul
libertatii sindicale al OIM (dec. 12 octombrie 1992, Cereceda Martin contra Spania,
D. et R., 73, p. 120).
Judecatorul european pare sa interpreteze cu flexibilitate norma din articolul 32, § 2 b,
estimand ca, atunci cand o plangere relative la CEDO este intemeiata pe o bud factuala
mult mai larga decat plangerea prezentata CDO, ea nu este aceeasi „in substanta" cu cea
inaintata CDO (dec. 3 octombrie 2002, Smirnova contra Rusia, nr. 46133/99, 48183/99).
in schimb, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza (infra, nr. 365), cumulul este
posibil in sens invers.
323 Cereri abuzive sau neintemeiate. - Articolul 35, § 3 al Conventiei enunca trei
cauze de inadmisibilitate pentru o cerere individuals. Aceasta nu trebuie sA fie :
„incompatibilA" cu dispozitiile Conventiei (altfel spus, ea trebuie sa fie de competenta
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 457
Camerei) (supra, nr. 315) ; „abuziva" ; „vAdit neintemeiata". Protocolul 14 adauga
o noua cauza de inadmisibilitate, care tine de prejudiciul suferit de reclamant.
Caracterul abuziv al cererii, sanclionat cu inadmisibilitatea acesteia, poate rezulta
din insusi conlinutul cererii, care urmare$te un alt scop decat cel al Conventiei
(dec. 8 martie 1962, Ilse Koch, Ann., 5, p. 127: cererea nu are ca scop apararea unui
drept garantat de Conventie, ci sustragerea de la consecintele unei condamnAri penale)
on face dovada unei utilizari $icanatoare (dec. 15 octombrie 1987, M contra Marea
Britanie, D. et R., 54, p. 214) sau frivole a dreptului la recurs (dec. 30 septembrie
1968, X contra RFG, Rec. Dec., 27, p. 117: cererea pretinde ca semnalele luminoase
de circulatie constituie tratamente degradante si contrare demnitAtii umane ! ). Caracterul
abuziv poate, de asemenea, sa rezulte din comportamentul reclamantului, care pune
Camera in imposibilitatea de a statua (din cauza lipsei informatiilor), cauta in mod
deliberat sa o inducA in eroare (dec. 26 iunie 1998, Stankov $i United Macedonian
Organisation „Llinden" contra Bulgaria, D. et R., 94-B, p. 68) sau se dovedeste a fi
provocator $i insultAtor (dec. 24 mai 1966, Rafael, Ann., 9, p. 427). Dimpotriva, nu
constituie abuz de drept in acest sens refuzul reclamantului de a incepe sau de a
continua negocierile cu statul in vederea unei solutionari pe tale amiabila a litigiului
(Andronicou $i Constantinou contra Cipru, 9 octombrie 1997, § 165).
Lipsa vadita de temei ca o cauza de inadmisibilitate este expresia unei extinderi
surprinzAtoare a conceptului de admisibilitate : Camera este determinate, insa din
stadiul controlului admisibilitatii, sA cerceteze data faptele invocate indica prima
facie aparenta unei violari. Organul de control ajunge astfel in mod frecvent sA
procedeze, in realitate, la o examinare destul de amAnuntita a fondului cauzei. Potrivit
Comisiei, caracterul nefondat al cererii trebuie „sa fie evident" ; care este insa
situatia unei decizii de inadmisibilitate luatA cu o foarte slabs majoritate (dec. 17 decem-
brie 1963, Iversen, Ann., 6, p. 279: 6 voturi contra 4) ? Schematic, inadmisibilitatea
poate fi pronuntata in trei ipoteze : absenta evidenta a unei violari a Conventiei,
constatata in urma examinarii faptelor invocate (dec. 13 decembrie 1976, X contra
Olanda, D. et R., 7, p. 161: obligatia impusA unui comer de a accepta un post
rezervat in mod normal persoanelor cu handicap nu constituie un „tratament degradant") ;
absenta unui inceput de probe in sprijinul faptelor invocate (dec. 3 februarie 1971, X
contra Marea Britanie, Ann., 1971, p. 251, referitoare la brutalitatea forlelor de
politie) ; absenta violarii, constatata in urma examinarii fondului cauzei. In ultimul
caz, judecatorul european, dupe ce stabileste existenla ingerintei, nu ezita sa verifice
conformitatea acesteia cu Conventia si chiar sa aprecieze proporlionalitatea masurii
restrictive (de exemplu, pentru dreptul de proprietate : dec. 29 februarie 1988,
Eriksson contra Suedia, D. et R., 55, p. 205, dec. 15 februarie 2001, Aschan et al.
contra Finlanda, nr. 37858/97 ; pentru libertatea de expresie : dec. 16 aprilie 1991,
Purcell et al. contra Irlanda, D. et R., 70, p. 262 ; pentru dreptul la respectarea vietii
de familie, dec. 27 aprilie 2000, Tiemann contra Franta $i Germania, nr. 47457/99 si
47458/99). Decizia de inadmisibilitate devine deci o veritabila decizie asupra fondului,
constatand inexistenta unei violari.
Absenta unui prejudiciu important suferit de reclamant este o noua condilie de
admisibilitate introdusa de Protocolul 14 (art. 12). De$i inadmisibilitatea nu poate fi
pronuntata atunci and respectarea drepturilor omului impune o examinare pe fond a
cererii si and cauza nu a fost examinata de un tribunal intern (fapt care it asigura pe
458 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
reclamant ca violarea invocata va fi analizata de un judecator), aceasta noun dispozitie
creeaza o veritabila prezumtie de inadmisibilitate, pe care o consideram periculoasa
din perspectiva dreptului la recurs individual. Pe de o parte, notiunea de „prejudiciu
important" - pe care Curtea europeana va trebui sa o precizeze - risca sa conduce la
respingerea cererilor care, deli minore sub aspectul prejudiciului, pot totusi sa ridice
probleme de principiu referitoare la aplicarea Conventiei sau la „conventionalitatea"
dreptului intern ; pe de alts parte, conditia - inspirata din logica principiului subsi-
diaritatii - referitoare la interventia judecatorului national risca sä fie pentru particulari
doar o garantie pur formals.
Sub acest aspect, exists o diferenta de tratament intre cererile individuate si
cererile statale. Cauzele de inadmisibilitate prey azute de articolul 35, § 3 nu sunt
aplicabile cererilor statale (dec. 28 iunie 1996, Cipru contra Turcia, D. et R., 86-B, 104) :
in consecinta, Camera nu trebuie sä procedeze, in etapa controlului admisibilitatii,
la o examinare preliminary a temeiniciei cererii statale, asa cum face in cazul
cererilor individuale (dec. 6 decembrie 1983, cauza tura, D. et R., 35, p. 143,
§ 9-12) .
B Cererile indreptate impotriva Comunitatii Europene
si/sau a statelor sale membre
Exists anumite interferente procedurale intre ordinea juridica comunitara si sistemul
CEDO. Intr-adevar, o serie de cereri care vizeaza, direct sau indirect, conventio-
nalitatea dreptului comunitar pot fi inaintate Curtii europene a drepturilor omului.
In termeni de admisibilitate, aceste cereri ridica mai intai problema competentei
ratione personae ratione materiae a Curtii.
324 Competenta ratione personae. - Competenta ratione personae a Curtii priveste
trei aspecte.
1) In primul rand, depaseste sfera de competenta a Curtii mice cerere indreptate
impotriva Comunitatii Europene (sau impotriva Uniunii Europene) ca atare, aceasta
nefiind parte la Conventie (Com. , dec. 10 iulie 1978, CFDT contra Comunitatile
Europene, D. et R. , 13, p. 231 ; aceeasi solutie este valabila 5i in cazul Oficiului
European al Brevetelor, dec. 10 ianuarie 1994, Heinz, D. et R., 76 B, p. 125).
2) In al doilea rand, problema admisibilitatii unei cereri referitoare la un act
comunitar propriu-zis, indreptate impotriva statelor membre ale Comunitatii pe
de alts parte, part la CEDO), privite individual sau colectiv, nu este clar transata
(Corn. , dec. 10 iulie 1978, CFDT, precit. ; dec. 4 iulie 2000, Soc. Guerin Automobiles
contra cele 15 state membre ale Uniunii Europene, nr. 51717/99 ; mai recent, Marea
Curte, dec. 10 martie 2004, Senator Lines GmbH, nr. 56672/00).
Aceste cereri find, in speta, inadmisibile fie ratione materiae, fie din cauza lipsei calitath
de „victima", judecatorul european nu se poate pronunla asupra competentei sale ratione
personae (dec. 19 ianuarie 1989, Dufay contra ComunitAtile Europene, nr. 13539/88,
nepublicatA ; dec. 22 octombrie 1998, Garzilli contra statele membre ale Uniunii Europene,
RUDH, 1998, p. 438). In decizia din cazul Matthews (infra), Curtea invoca totusi ea's-
punderea Marii Britanii, „solidara cu ansamblul celorlalte state pArti la Tratatul de la
Maastricht" (§ 33).
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 459
Imputabilitatea unor acte de drept comunitar derivat statelor membre ale Comunitatii,
chiar ,privite colectiv, este dificil de acceptat din punct de vedere juridic ; aceasta ar
presupune „ridicarea valului" personalitatii juridice a Comunitatii. 0 asemenea
solutie, dad. ar fi acceptata, ar echivala cu o „aderare fortata" a Comunitatii la
Conventie, intmcat actele comunitare ar putea fi controlate atunci de catre Curtea
europeana prin intermediul cererilor formulate impotriva statelor membre.
Controlul conventionalitAtii actelor adoptate de statele membre ale Uniunii Europene in
cadrul cooperarii interguvernamentale nu intampinA aceste dificultali, iar Curtea europeana
nu a inlAturat principiul competentei sale in materie (dec. 23 mai 2002, Segi si allii, si
Gestoras pro-amnistia si altii contra 15 state ale UE, referitoare la pozitiile comune
adoptate de cAtre Consiliul UE in domeniul luptei impotriva terorismului ; inadmisibilitate
pentru lipsa calitatii de „victima", RUDH, 2002, 48).
3) k sfarsit, Curtea se considers competenta sa examineze acte nationale de
aplicare a dreptului comunitar, deoarece statul membru al Comunitatii Europene care
este si parte la CEDO nu actioneaza, in acest caz, in calitate de organ al Comunitatii,
ci isi exercita „jurisdictia" in sensul articolului 1 al Conventiei. Judecatorul european
aplica in astfel de situatii principiul general al jurisprudentei sale (supra, nr. 232),
conform caruia „Conventia nu exclude transferul de competente unor organizatii
internationale, cu conditia ca drepturile garantate de Conventie sä fie «recunoscute»
in continuare. Un asemenea transfer nu face deci sa dispara raspunderea statelor
membre" (Matthews contra Marea Britanie, 18 februarie 1999, Marea Curte, § 32,
GACEDH, nr. 60). Aceasta solutie este valabila atat pentru actele nationale de
executare a dreptului comunitar derivat (Corn., dec. 9 decembrie 1987, E. Teste
contra Franta, D. et R., 54, 52 ; dec. 9 februarie 1990, M & Co. contra RFG,
RUDH, 1991, 134 ; Curtea, 15 noiembrie 1995, Cantoni contra Franta, Europe,
martie 1997, cron. 4, Y. Petit), cat pentru masurile nationale de aplicare a dreptului
comunitar originar sau „constitutional" (Matthews, precit.).
325 Competenta ratione materiae. - Desi competenta ratione personae sa examineze
acte nationale de aplicare a dreptului comunitar, Comisia s-a considerat initial, in
cauza M & Co. contra RFG referitoare la executarea unei hotarari a CJCE (dec. 9 februa-
rie 1990, precit.), necompetenta ratione materiae, motivand ca nu trebuie sä Iii
exercite controlul intrucat sistemul juridic al Comunitatii Europene asigura drepturilor
fundamentale o protectie echivalenta cu cea oferita de CEDO. Aceasta pozitie, care
parea sä acorde, in mod discutabil, imunitate sistemului comunitar, a fost din fericire
abandonata in decizia Procola contra Luxemburg (dec. 1 iulie 1993, D. et R. , 75, 5).
Curtea si-a stabilit clar, prin hotararile pronuntate in cauzele Cantoni contra Franta
(15 noiembrie 1996, precit.) 5i Matthews contra Marea Britanie (18 februarie 1999,
GACEDH, nr. 60), competenta ratione materiae pentru controlul conventionalitatii
masurilor nationale luate in vederea aplicarii dreptului comunitar derivat sau originar.
In prima cauza mentionata, ea examineaza compatibilitatea cu articolul 7 al CEDO a
unei definitii legale a medicamentului, preluata dintr-o directive comunitara ; in cea
de-a doua, judecatorul european controleaza, din perspectiva articolului 3 al Protocolului
nr. 1 la Conventie, acte de drept comunitar originar (Dec. 76/787 a Consiliului 5i
Actul din 1976 instituind sufragiul universal direct pentru alegerea reprezentantilor in
460 GARANUILE DREPTURILOR OMULUI
Parlamentul European), analizate ca fiind tratate internationale incheiate in cadrul
ordinii juridice comunitare - neputand fi, ca atare, atacate in fata CJCE - pentru
care statul parte ramane raspunzator ratione materiae din perspectiva Conventiei.
Activitatea normative a ComunitAtii Europene nu este sustrasa total controlului
Curtii europene a drepturilor omului prin intermediul mAsurilor nalionale de aplicare
a dreptului comunitar. Nu este vorba, in acest caz, de un control indirect sau „prin
ricoeu" al conventionalitAtii dreptului comunitar (de exemplu, in cauza Cantoni,
precit., Curtea europeana analizeazA „calitatea" - precizia, previzibilitatea - unei
definilii a medicamentului, provenita dintr-o directivA comunitare). Numai aderarea
ComunitAtii Europene la CEDO ar permite sA se asigure pe deplin controlul compati-
bilitAtii normelor comunitare cu Conventia (supra, nr. 105).
C. Decizia asupra admisibilitatii cererii
3Z Modalitati. - Examinarea admisibilitAtii cererilor este o etapd esentiala a
procedurii in fata organelor CEDO. Testul admisibilitatii este extrem de dificil de
trecut pentru cererile individuate, fapt atestat de bilanlul activitatilor Comisiei
(1955-1998), apoi ale Curtii: din 1955 pane la sfar*ul anului 2003, 8810 cereri
dintre cele 95852 care facusera obiectul unei decizii au fost declarate admisibile,
adica o proportie de 9,1%. Acest lucru ne-ar putea face sa ne Indoim de eficacitatea
sistemului, insa ar Insemna sä uitam, pe de o parte, ca numArul cererilor admisibile
este in sine important §i, pe de alts parte, ca jurisprudenta europeana in materie de
admisibilitate reflects o interpretare dinamica a Conventiei, menita sA protejeze
interesele individuale (interpretarea articolului 3 este semnificativA in acest sens : a
se vedea articolul nostru, RGDIP, 1984, pp. 825-889).
Decizia Camerei asupra admisibilitatii cererii, in mod normal distincta de hotArarea
pe fond (art. 29, § 3)', trebuie sA fie motivate sa indice dace a fost luatd cu vot
unanim sau majoritar (art. 56, § 1 din Regulament). Aceasta decizie este, in principiu,
definitive, insa se impune o precizare. Decizia de inadmisibilitate este definitivA : ea
pune capAt procedurii (care va putea fi totu§i reluatA dacA decizia s-a intemeiat pe
fapte inexacte ; dec. 18 octombrie 1985, Ewing contra Marea Britanie, D. et R., 45,
p. 269) nu poate face obiectul nici unui recurs. In schimb, decizia de admisibilitate
poate fi puss sub semnul intrebarii, ulterior, de o exceptie de inadmisibilitate.
327 Exeeptii de inadmisibilitate. - Curtea poate fi sesizata, intr-un moment ulterior
al procedurii de examinare a admisibilitatii, cu exceptii preliminare, sub rezerva ca
acestea sa fi fost ridicate de statul parat in limine litis - adica in fata Camerei in
etapa procesuala de examinare a admisibilitatii cererii -, sub sanctiunea decaderii
(art. 55 din Regulament). Intr-adevAr, decizia de admisibilitate poate fi ulterior
revizuita de Camera (cum era altaidatA de Comisie, cu votul unei majoritati de doua
1. Conform Protocolului nr. 14 (art. 9), Camera se pronunta, in principiu, printr-o singura
decizie atat asupra admisibilitatii, cat si asupra fondului cererilor individuale (art. 29, § 1).
Fara a astepta intrarea in vigoare a Protocolului nr. 14, Curtea a aplicat aceasta practice
(de exemplu, Bojinov contra Bulgaria, 28 octombrie 2004 ; Couland contra Franta,
2 noiembrie 2004).
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI: MODELUL EUROPEAN 461
treimi dintre membrii sai : fostul art. 29 ; DR, dec. 7 aprilie 1993, Akhtar Johangir
contra Olanda, D. et R. , 74, p. 29) chiar de Marea Camera, in ipoteza retrimiterii
(art. 43), intrucat, a§a cum stipuleaza articolul 35, § 4 al Conventiei, Curtea (deci
Marea Camera) poate lua „in once etapa a procedurii" o decizie de inadmisibilitate.
Mai mult, in conditiile in care Conventia revizuita nu limiteaza competenta Marii
Camere la chestiunile de drept, aceasta dispune, ca §i fosta Curte, de o competenta
de plina jurisdiclie (art. 32 ; supra, nr. 300), impusa de altfel de sistemul jurisdictiei
unice. In prima sa hotarare pronuntatA asupra unei cereri de retrimitere la Marea
Camera, Curtea a afirmat ca este competenta sA examineze „ansamblul cauzei" care
i-a fost trimisA (K si T contra Finlanda, 12 iulie 2001, Marea Curte). Raporturile
dintre Marea Camera §i CamerA in materie de admisibilitate par astfel sa se supuna
mutatis mutandis acelora$i principii care au guvernat anterior raporturile dintre Curte
Comisie.
1) Jurisdictia Curtii opereaza in limitele definite prin decizia de admisibilitate a
Comisiei, care fixeaza obiectul litigiului inaintat Curtii (Irlanda contra Marea Britanie,
18 ianuarie 1978, A. 25, § 157) : numai plangerile considerate de Comisie ca fiind
vAdit inadmisibile se sustrag competentei Curtii (Philis contra Grecia, 27 august
1991, A. 209, § 56) ; Curtea considers astfel a se poate pronunta asupra plangerilor
formulate „in substanta" in fata Comisiei, intrucat acestea nu sunt, in opinia sa,
plangeri „noi §i distincte" (Findlay contra Marea Britanie, 25 februarie 1997, § 63).
Competenla Curtii nu poate fi insa derivata din cea a Comisiei : Curtea este judeca-
torul propriei sale competente (fostul art. 49 ; art. 32, § 2) §i, in aceasta calitate, este
„suverana in privinta calificarii juridice a faptelor cauzei" (ceea ce o determine, in
cauza Guerra et al. contra Italia, 19 februarie 1998, § 44, sa se situeze pe terenul
articolului 8, cu toate ca reclamanlii iii intemeiasera plangerile pe articolul 10 ;
supra, nr. 230). Astfel se produce o dublA modificare. Pe de o parte, Curtea iii
recunoa§te competenta de a examina exceptiile preliminare referitoare la necompetenta
judecatorului §i la inadmisibilitatea cererii, indiferent dace aceste exceptii vizeaza
conditii proprii actiunilor inaintate Curtii (de exemplu, termenul de trei luni pentru
sesizarea fostei Curti, prevazut de fostul art. 32, sau termenul pentru sesizarea Marii
Camere, prevazut de art. 43, § 1 ; a se vedea Istituto di Vigilanza, 22 septembrie
1993, A. 265 C, RTDH, 1994, p. 569, note J.-F. Flauss) sau probleme de competenta
(ratione personae : Agrotexim, 24 octombrie 1995, A. 330 A ; ratione temporis :
Kefalas, 8 iunie 1995, A. 318 A) §i de admisibilitate, cu conditia ca acestea sa fi fost
in prealabil ridicate in fala Comisiei (de exemplu, Schuler-Zgraggen, 24 iunie 1993,
A. 263, § 55)'. Competenta sa se extinde deci asupra chestiunilor de interpretare §i
de aplicare a fostului articol 26 (art. 35, neepuizarea cAilor de recurs interne ;
hotararile citate, supra, nr. 320 ; depa$irea termenului de §ase luni stabilit de fostul
articol 26 : Oberschlick, 23 mai 1991, A. 204, § 37-43) ; mai mult, Curtea considers
ca statul nu este niciodata decazut din dreptul de a ridica in fala ei problema
1. Curtea admite totusi, in numele principiului egalitatii armelor, ea statul nu este decazut din
dreptul de a ridica pentru prima data in fata ei o exceptie preliminary privind, in speta,
lipsa calitatii de victims a reclamantului, in conditiile in care aceasta chestiune a fost
examinata din oficiu de care Comisie in raportul sau (Partidul Libertatii si Democratiei
Ozdep contra Turcia, 8 decembrie 1999, § 25).
462 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
aplicabilitatii unei clauze normative, intrucat aceasta constituie „o problemA de fond
care trebuie examinata independent de atitudinea anterioarA a statului park"
(H contra Franta, 26 octombrie 1989, A. 162 A, § 47). Pe de alta parte, o plangere
nu poate fi sustras'a examinarii Curtii numai pentru ca a fost considerate vadit
neintemeiatA de cAtre Comisie (art. 27, § 2) : exceptia pentru lipsa vAdita de temei nu
se detaseazA de fondul litigiului (Airey, 9 octombrie 1979, A. 32, § 18 ; Powell si
Rayner, 21 februarie 1990, A. 172, § 33).
In mod similar, Marea Camera apreciazA ca nu este legatA de concluziile Camerei
asupra admisibilitatii cererii, considerandu-se competentA sA judece o exceptie de
inadmisibilitate (Goc contra Turcia, 11 iulie 2002, Marea Curte ; Pisano contra Italia,
24 octombrie 2002, Marea Curte ; Odievre, 13 februarie 2003, Marea Curte). S-ar
putea astfel crea, ca si in trecut (Van Oosterwijk, 6 noiembrie 1980, A. 40 ; Cardot,
19 martie 1991, A. 200, RUDH, 1991, 529, note J.-F. Flauss ; Stamoulakatos,
26 octombrie 1993, A. 271), o distorsiune socanta in situatia in care, dupA ce Camera
a declarat cererea admisibila si a statuat asupra existentei unei violAri a Conventiei,
Marea Camera ar admite exceptia, dar s-ar declara necompetenta pentru a solutiona
fondul litigiului (Azinas contra Cipru, 28 aprilie 2004, Marea Curte). 0 asemenea
anomalie proceduralA opereaza impotriva reclamantului particular.
Decizia de admisibilitate deschide etapa procesualA a examinArii cererilor admisibile.
III.Examinarea cererilor admisibile
32E Radierea de pe rol. - Dupa ce o cerere a fost declarata admisibilA, Camera
trebuie, in acelasi timp, sa stabileasca starea de fapt sA faciliteze o incercare de
solutionare amiabilA a cauzei intre parti (art. 38). De asemenea, in orice moment al
procedurii, ea poate sa decidA radierea de pe rol a unei cereri (art. 37, § 1). Fosta
Curte recunoscut (art. 49 al Regulamentului Interior) o asemenea prerogative in
cazul desistarii exprese (societatea Stenuit, 27 februarie 1992, A. 235-A) sau implicite
(Farmakopoulos, 27 martie 1992, A. 235-A) a reclamantului (dar nu si a statului
parat Bunkate, 26 mai 1993, A. 248-B) si in situatia in care ar surveni un „fapt de
nature sa ofere o solutie litigiului" (de pildA, decesul reclamantului urmat de pasivitatea
mostenitorilor sAi : Scherer, 25 martie 1994, A. 287).
Noua Curte interpreteazA in mod flexibil articolul 37, § 1, al. c al Conventiei,
care o autorizeaza sa radieze de pe rol o cerere atunci tend „nu se mai justificA
examinarea sa", acceptand sA pronunte radierea in baza unei declaratii din partea
guvernului turc, prin care acesta recunoaste ca decesul fiului reclamantului se
datoreaza recurgerii excesive la forta armatA de care fortele de securitate, care au
violat astfel articolul 2 al Conventiei, deli partile nu s-au inteles cu privire la
solutionarea amiabilA a cauzei (Akman contra Turcia, 26 iunie 2001). Cu toate
acestea, mai este necesar ca o asemenea declaratie unilateralA sa contina o „concesie"
a guvernului statului parat, referitoare la raspunderea sa cu privire la pretinsa violare
a dispozitillor Conventiei, sa cuprincla un angajament din partea sa de a intreprinde
o anchetA in deplina conformitate cu exigentele Conventiei (Tahsin Acar contra
Turcia, 6 mai 2003, Marea Curte, Europe, 2003, nr. 8-9, corn. 307, I. Kitsou-
-Milonas).
CONTROLUL JURISDICrIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 463
A. Stabilirea starii de fapt
32 Masuri de instructie. - Camera are in aceasta situatie rolul unui organ
judecAtoresc de instructie : articolul 38, § 1 a ii atribuie sarcina de a stabili faptele,
procedand la o examinare contradictorie a cererii cu reprezentantii pArtilor. Caracterul
contradictoriu al procedurii permite garantarea egalitatii intre pArti, respectiv intre
particular si stat. Ca si Comisia altAdatA, Camera dispune de cele mai extinse puteri
in vederea cercetArii cauzei (art. 42 din Regulament) : ea poate sa tears informatii
pArtilor, poate sa le invite sa prezinte probe scrise, poate sa fixeze termene pentru
depunerea de memorii, sa audieze partile, martorii, expertii... Camera poate, mai
ales, sä procedeze la o ancheta la fata locului (de exemplu, Ilascu et al. contra
Moldova si Rusia, 8 iulie 2004) ; ea poate astfel sA efectueze o descindere la locul
faptei, sa viziteze centre de detentie, sä audieze pe loc reclamantul, martorii sau orice
alta persoana (jurnalisti, sindicalisti etc.). Comisia s-a folosit de aceasta facultate atat
in cauzele statale (referitoare la Cipru, la Grecia sub regimul coloneilor, la Irlanda de
Nord sau la Turcia), cat si in cele individuale (de exemplu, vizitarea unei Inchisori
din Belgia : Rap. 14 mai 1987, Dhoest contra Belgia, D. et R. , 55, p. 5). Statul park
are obligatia sa coopereze cu Camera si sa faciliteze desfasurarea eficace a anchetei ;
cu toate acestea, anumite guverne au refuzat uneori sa colaboreze, fie impiedicand
Comisia sa ancheteze (cauza greaca), fie nefurnizand documentele necesare pentru
stabilirea faptelor (Tanrikulu contra Turcia, 8 iulie 1999), fie refuzand sa participe la
procedura asupra fondului cauzei, eludand astfel „garantia colectiva" a Conventiei
(Rap. 4 octombrie 1983, Cipru contra Turcia, § 39 si urm., RUDH, 1992, p. 70)'.
Lipsa de cooperare din partea statului in vederea stabilirii faptelor poate conduce la
constatarea unei violAri (de exemplu, Aktas contra Turcia, 24 aprilie 2003).
B. Solutionarea pe cale amiabila a cauzei
Functia de conciliere a Camerei constituie, alAturi de hotararea judecatoreasca, unul
dintre mijloacele de solutionare a litigiilor legate de drepturile omului.
330 Natura solutionarii pe cale amiabila. - Articolul 38 al Conventiei atribuie
unui organ judiciar, Camera, functia de conciliere conferitA anterior Comisiei.
Conform articolului 38 (fostul art. 28), Camera „se pune la dispozitia celor interesati
in vederea ajungerii la o solutionare pe cale amiabila a cauzei". Concilierea instituitA
de textul Conventiei din 1950 apare ca ffind o modalitate specialA a concilierii
internationale. Ea are caracteristicile principale ale acesteia : temeiul conventional,
existenta unui organ preconstituit, examinarea starii de fapt, procedura contradictorie,
propunerea de solutionare. Dar prezinte si doua particularitati esentiale. In timp ce
concilierea internationala este un mod de solutionare a litigiilor interstatale (art. 33
al Cartei ONU), concilierea instituita de articolul 28 se aplica nu numai cererilor
1. Comitetul de ministri, in cauza Chrysostomos et al. contra Turcia (dec. 11 ianuarie 1991,
RUDH, 1991, p. 193), a invitat „cu insistence Turcia sa" participe la examinarea temeiniciei
cererilor (Rez. DH (91) 41, 19 decembrie 1991, not!. J.-F. Flauss, RTDH, 1992, p. 403).
 464 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
statale (PIDCP prevede, la randul lui, o procedure de conciliere in acest caz, supra,
nr. 72), ci cererilor individuale : originalitatea sistemului rezida in faptul ca
particularul poate purta veritabile negocieri cu guvernul statului parat, al earui
resortisant este in cele mai multe cazuri. Solutionarea pe cale amiabilO presupunand
in mod necesar negocieri si concesii reciproce intre pOrti, trebuie sa se inspire din
„respectarea Drepturilor Omului, asa cum sunt ele recunoscute de... Conventie"
(art. 38, § 1 b) : tranzactia nu poate avea ca obiect drepturile libertAtile garantate,
ci numai repararea prejudiciului suferit. Camera nu poate omologa orice aranjament
care ar implica o inedlcare a drepturilor garantate ; ea trebuie sä se asigure CA
intelegerea intervenita intre pArti este in conformitate cu Conventia. Decizia pe care
o ia Camera in cazul in care concilierea are succes (art. 39) confirmA solutionarea
amiabilA si ii confera un caracter definitiv (aceasta nu mai poate fi repusa in discutie
in fata Marii Camere). Conform sistemului originar, decizia Comisiei imbrAca forma
unui raport transmis Comitetului de ministri si publicat : solutionarea amiabila apArea
ca un act compozit, prezentandu-se ca un acord intre partile la litigiu, care beneficia
de aprobarea Comisiei punea capat procedurii in fata organelor CEDO. Conventia
revizuitA schimba natura functiei de conciliere, inscriind-o in cadrul procedurii
judiciare, pe care vine sA o modifice.
331 Modificarea functiei judiciare. - Decizia Curtii care confirmA solutionarea pe
cale amiabila ia forma unei hotArari de radiere a cauzei aflate pe rot (art. 39), comunicatA
Comitetului de ministri, in vederea supravegherii de catre aceasta a executarii sale
(art. 62, § 3, si 44, § 2 din Regulament). Conventia revizuita institutionalizeaza, in
articolul 39, o practicA anterioarA discutabild a Curtii europene.
1) Desi Conventia nu a investit-o, spre deosebire de Comisie, cu misiunea
solutiondrii pe cale amiabila a cauzelor, Curtea si-a recunoscut puterea (art. 49 din
fostul Regulament Interior) de a radia o cauza de pe rol, prin hotarare, in cazul unei
solutionari pe cale amiabila sau al unui „aranjament" intre parti. Aceasta posibilitate
de solutionare prezintA, idea indoiala, interes pentru statul parat, care reuseste astfel
sa impiedice atat constatarea judiciary a violArii Conventiei, cat publicitatea aferenta
acestei constatari. Ea se prezinta ca o alterare a caracterului judiciar al procedurii si
al hotArarii, intrucat Curtea renunta sa transeze litigiul pe fond ; locul ocupat de
aceastA solutionare pe cale amiabilA, paraconventionala, a rAmas totusi marginal
(doar 34 de decizii din 837, la 31 octombrie 1998).
in principiu, radierea cauzei de pe rol nu este cea mai potrivita solutie (De
Becker, 27 martie 1962, A. 4), iar Curtea, dupd modelul Comisiei, nu confirms o
solutionare pe cale amiabila decat dacA aceasta „se inspire din respectarea Drepturilor
Omului; asa cum le garanteaza Conventia" (Can, 30 septembrie 1985, A. 96, § 18).
Aceasta presupune cA solutia la care se ajunge trebuie sa satisfacA atat interesele
individuale ale reclamantului - prin plata unei despagubiri echitabile, insotitA uneori
de luarea unei masuri individuale (de exemplu, abrogarea unei hotarari de expulzare
acordarea unui titlu de sejur : Djeroud, 23 ianuarie 1991, A. 191 B ; Lamguindaz,
28 iunie 1993, A. 258 C) cat si, mai ales, interesul general : Curtea verified data
nu se impune continuarea procedurii dintr-un motiv de ordine publics, in ciuda
solutiondrii pe cale amiabilA a cauzei (art. 49, § 4 din Regulament ; a se vedea
Woukan Moufedo, 11 octombrie 1988, A. 141 B, § 15). Curtea considers cA solutionarea
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MobELUL EUROPEAN 465
amiabila rOspunde cerintei interesului general atunci cand ea recunoaste, explicit
(Vallon, 3 iunie 1985, A. 95, § 21) sau implicit, violarea constatata de cAtre Comisie :
de pilda, atunci cand solutionarea include angajamentul statului de a-si modifica
legislatia interns, in vederea alinierii acesteia la scopurile Conventiei, si de a difuza
raportul Comisiei (Skoogstrom, 2 octombrie 1984, A. 83 ; Kristinsson, 1 martie
1990, A. 171 B ; Muyldermans, 23 octombrie 1991, A. 214 A) sau atunci cand
solutia amiabila rezida intr-o modificare a dreptului intern, operate de edtre judecatorul
national in urma pronuntarii unei hotarari a Curtii europene care a constatat existenta
violarii (Telesystem Tirol Kabeltelevision contra Austria, 9 iunie 1997). Atunci cand
efectueazA aceastA examinare, pentru a sublinia importanta angajamentelor asumate
de state, Curtea nu ezied sA se raporteze la jurisprudenta sa anterioara pertinenta in
materie (Can, § 16-17, Vallon, § 23) : modificarea jurisprudentei Curtii de casatie
belgiene in sensul conformitatii sale cu deciziile Curtii europene reprezintA astfel un
element pertinent pentru a aprecia ca interesul general a fost satisfacut (Ben Yaacoub,
27 noiembrie 1987, A. 127 A, § 15). Procedand astfel, Curtea include intr-o hotArare
de radiere de pe rol consideratii referitoare la fondul cauzei : Curtea radiaza cauza de
pe rol spun dreptul in acelasi timp.
0 practice mai recenta demonstreaza totusi o derive neindoielnica : Curtea, fare
mentiona jurisprudenta anterioard, confirms incercarea de solutionare amiabila
si in cazuri in care guvernul parat precizeaza ca nu recunoaste nici o incalcare a
dispozitiilor Conventiei (Y contra Marea Britanie, 29 octombrie 1992, A. 247 A ;
Hurtado contra Elvetia, 28 ianuarie 1994, A. 280 A ; Diaz Ruano contra Spania,
26 aprilie 1994, A. 285 B) sau in care Comisia se opune unei asemenea solutii (K
contra Austria, 2 iunie 1993, A. 255 B) on care tidied grave probleme de interpretare
5i de aplicare a Conventiei (privind dreptul la viatA : Diaz Ruano, precit. ; privind
tratamentele inumane degradante : Hurtado, precit.).
2) Pentru a face fata numarului extrem de mare de cereri aflate pe rolul sat
(aproximativ 65000 la 1 ianuarie 2004 ! ), noua Curte are tendinta incontestabilA de
a favoriza incheierea sistematiea a unor solutionari pe cale amiabila in cauzele
referitoare la termenul rezonabil al unei proceduri (un exemplu in acest sens sunt cele
123 de hotarari de radiere de pe rot din 23 iunie 2000).
Mutt mai contestabila, in opinia noastra, este inaugurarea de care Curte a unui
„al treilea tip" de hotArare (Caballero contra Marea Britanie, 8 februarie 2000). Pe
langa hotararea asupra fondului cauzei si hotararea de radiere de pe rol a cauzei
constatand succesul solutionArii pe cale amiabild, exists acum hotararea de tip
„nici-nici" : nici solutionare pe cale amiabila, reclamantul refuzand aceastA incercare,
cu toate ca statul parat a recunoscut violarea, nici hotarare asupra fondului, Curtea
multumindu-se sA „accepte concesia guvernului" asupra existentei unei violAri a
Conventiei, dar considerand „inutil" sa examineze pe fond plangerea reclamantului...
si acordandu-i totusi acestuia o satisfactie echitabita. Aceasta inovatie este regretabilA,
pe de o parte pentru ca reclamantul are dreptul de a obtine o hotarare motivate asupra
fondului cauzei sale (art. 45), iar Curtea are obligatia, in exercitarea competentei sale
de interpretare aplicare a Conventiei (art. 32), sa statueze asupra fondului cauzei
si, pe de alts parte, pentru ca acordarea unei satisfactii echitabile este subordonata
constatarii prealabile a violarii Conventiei (art. 41).
 -xrprivorrIMETIREPrtiTatOk OMULUI
332 Continutul solutionarilor pe cale amiabila. -
Importanta practicA a procedurii
oficiale de conciliere nu trebuie neglijatA. La 31 octombrie 1998, 412 cereri fAcuserA
deja obiectul unei incercari de solutionare pe cale amiabila in fata Comisiei, dintre
care numai una era o cerere statalA (cererea 9940-9944/82, Franta, Norvegia,
Danemarca, Suedia si Olanda contra Turcia) ; in fata noii Curti, numarul solutionArilor
pe cale amiabilA a crescut si reprezinta aproximativ 18 % din totalul hotararilor
pronuntate (151 si 128 de solutionAri pe cale amiabila in 2002 si 2003, din 844 si,
respectiv, 703 hotarari). Aceste solutionari pe cale amiabila pot fi impartite in douA
categorii. Cele mai numeroase se limiteaza la cauza ca atare, vizand acordarea unei
satisfactii echitabile reclamantului : plata unei despAgubiri pentru repararea prejudiciului
suferit (Rap. 3 iulie 1985, Farragut contra Franta,
Bilan de la CEDH, supplement,
1985, precit., p. 36)1
, suspendarea conditionatA sau reducerea pedepsei ca efect al
gratierii (Rap. 2 mai 1978, Nagel contra RFG, D. et R.,
12, p. 97), reducerea
pedepsei cu inchisoarea (Peschke contra Austria, D. et. R,
25, p. 182), suspendarea
unor hotarari de expulzare sau extradare (familia Sing/Upal contra Marea Britanie,
Rap. 9 iulie 1980, D. et R. ,
20, p. 29), eliberarea unui titlu de cAlAtorie pentru strain
(Rap. 17 iulie 1980, Giama contra Belgia, D. et R. ,
21, p. 73) etc. Anumite solutii
amiabile depasesc insA cadrul strict al cauzelor si stipuleazA luarea unor masuri de
ordin general, chiar legislativ, in scopul eliminarii din dreptul intern a normelor care
duc la violari ale Conventiei (supra,
nr. 331) : de pilda, solutii care anunta o revizuire
a reglementArilor privind expulzarea (Rap. 8 decembrie 1984, Bulus contra Suedia,
Bilan de la CEDH, supplement,
1984, p. 42), depunerea unui proiect de lege cu privire
la internarea in spitale de psihiatrie (Rap. 7 martie 1985, Schuurs si Van Waegeningh
contra Olanda, Bilan de la CEDH, supplement,
1985, p. 33) sau la problema
transsexualitAtii (Rap. 11 octombrie 1979, X contra RFG, D. et R.,
17, p. 21),
adoptarea unei directive referitoare la corespondenta detinutilor (Rap. 15 mai 1986,
Mac Comb contra Marea Britanie, Bilan de la CEDH, supplement,
1986, p. 40), o
modificare legislativa autorizand accesul direct al justitiabililor, prin intermediul
recursului amparo,
la Tribunalul constitutional, fard autorizatia prealabila, ca in
trecut, a ministerului public (Milani I Tomes contra Andorra, 6 iulie 1999). Solutionarea
amiabila intervenita in cauza turca are caracter general si se bazeaza pe trei elemente
respectarea articolului 3 al Conventiei de care autoritatile turce ; rapoartele periodice
adresate de Turcia Comisiei, referitoare la aplicarea efectiva a prevederilor articolului
3 ; dialogul periodic dintre Comisie si autoritAtile turce (Rap. 7 decembrie 1985,
D. et R., 44, p. 31).
Acestor solutiondri pe cale amiabila „valabile" din punct de vedere formal li se adaugd
„solutiondri pe cale amiabila paralele" care, deli se situeaza la limita procedurii prevAzute
de fostul art. 28, se realizeazd cel mai adesea sub auspiciile Comisiei : fie, in etapa
examinarii admisibilitatii cererii, reclamantul, dupd ce a angajat negocieri cu guvernul
park, isi retrage unilateral cererea (DR, 11 mai 1988, Jarman contra Marea Britanie, D. et
R., 56, p. 181), fie, in etapa examinarii fondului cauzei, intervine intre pArti o solutionare
1. Solutionarea pe cale amiabila, find insotita de plata unei despagubiri de 200000 F, a
devenit pentru Franta modul privilegiat de solutionare a litigiilor referitoare la durata
procedurilor angajate de hemofilii contaminate cu virusul SIDA (30 astfel de reglementdri
au fost incheiate, de exemplu, in anul 1995, FI, nr. 36, p. 47, si nr. 37, p. 5).
CORTRaLla, JURISDICtioWAL AT, bREPTUR/1,01t MUM MODELUL EUROPEAN 467
oficioasa si discretl, menita sä evite publicitatea raportului prevAzut la articolul 30
(Rap. 9 octombrie 1995, Taspinar contra Olanda, D. etR., 44, p. 262). Comisia procedeazg
in acest caz la radierea de pe rol a cauzelor dupa ce se asigura ca nu exists nici un motiv
de interes general vizand respectarea drepturilor garantate de care Convenlie care sA se
opuna radierii (cererea 2294/64, Gericke contra RFG, Rec. Dec. , 20, p. 86, si Bilan de la
CEDH, supplement, 1984, p. 145). Aceste aranjamente in afara procedurii se inrudesc,
prin conlinutul tor, cu solutionarile pe cale amiabila prevAzute de fostul art. 28 si fac
dovada flexibilitelii procedurii europene.
333 Absenta solutionArii pe tale amiabila a cauzelor. - Esecul solutionarii pe cale
amiabila marcheaza inceputul etapei judecatii pe fond, realizata de catre Camera.
Pans la acest stadiu, derularea procedurii in cadrul Conventiei revizuite se aseamana
supra,
mult cu vechea procedure (comparatia dintre cele dotal sisteme procedurale,
nr. 291, releva un paralelism frapant), diferenta constand doar in faptul ca in cadrul
celei dintai nu exists etapa examinarii fondului cauzei de catre Comisie.
Aceasta din urma, conform fostului articol 31 al Convenliei, trebuia sa intocmeasca un
raport care punea capAt procedurii oficiale de conciliere si deschidea o etapA cvasijuris-
dictionala a procedurii. Comisia i i asuma astfel rolul unei „jurisdictii consultative", avand
sarcina de a formula „un aviz asupra problemei daca faptele constatate dovedesc o inclIcare
de catre statul in cauza a obligatiilor ce ii revin in virtutea Conventiei". Avizul nu avea fond
obligatorie nici pentru parti, nici pentru organele de decizie ale Conventiei. Desi avea toate
aparentele unei sentinte judecatoresti, avizului ii lipsea autoritatea de lucru judecat ;
totusi, prin acest aviz, Comisia se pronunta cu privire la conformitatea sau neconformitatea
faptelor constatate in raport cu prevederile Convenliei si indeplinea rolul unei jurisdictii,
in sensul etimologic al cuvantului jurisdictio, in masura in care spunea dreptul. Rolul
acestui raport era, sub aspect practic, considerabil in continuarea procedurii, el fiind baza
activitatii ulterioare a Curtii ; pe de alts parte, Comitetul de ministri se limita, cel mai
adesea, la a-I confirma. Transmis Comitetului de ministri si comunicat statelor in cauza,
raportul punea cat% procesului inaintat Comisiei printr-o cerere statala sau individuall.
In etapa examinarii preliminare a cererii, cauza adusa in fata Camerei poate fi
rezolvata in trei modalitati principale (ca si in fata Comisiei, in trecut) : decizia de
inadmisibilitate ; decizia de admisibilitate, solutionarea pe cale amiabila si radierea
de pe rol ; decizia de admisibilitate si continuarea procesului.
Rand pe rand
334 Termenul procedurii de examinare preliminard a cererilor. -
anticamera a cererilor, judecator de instructie, conciliator si jurisdictie consultative,
Comisia era un organ polivalent care exercita atat functii judiciare, atunci cand statua
asupra admisibilitatii cererilor, cat si semidiplomatice, atunci cand facilita o
solutionare pe cale amiabila a cauzelor, sau cvasijudiciare, and emitea un aviz
asupra fondului cauzelor. Organ central al mecanismului de protectie originar al
CEDO, Comisia trebuia sä indeplineasca un rol complex si sä face fats unui aflux tot
mai mare de cereri individuale (numarul dosarelor a trecut de la sub 3000 in anul
1982, la peste 12000 in 1997). In aceste circumstante, nu ar trebui sA ne surprinda
ritmul extrem de lent al procedurii in fata Comisiei : trei ani si jumatate treceau, in
medie, de la introducerea cererii la comunicarea raportului final (a se vedea F. Sudre
et al., RUDH, 1998, 81), uneori chiar mai mult (case ani sapte luni pentru cererea
 anmivrin.,E,DREPTOTECLOA
8837/79, Van Lierde contra Belgia). Reforma adusa de Protocolul 11 antreneaza o
reducere a termenului procedurii la aproximativ saisprezece luni (deli volumul de
munca al Curtii a crescut considerabil : 38435 de cereri au fost Inregistrate in 2003) ; cu
toate acestea, justitiabilii pierd beneficiul dublei examinari a fondului cauzelor, care
i-a permis Comisiei sa dezvolte o jurisprudenta originala si adesea foarte indrazneata.
Sectiunea a III-a
Judecata pe fond
Conventia din 1950 prevedea alternativa intre o solutie judiciary a cauzei o decizie
pronuntata de un organ politic (fostul articol 32 ; supra, nr. 292) ; Conventia revizuita
„judiciarizeaza" pe deplin procedura, incredintand numai Curtii sarcina de a se
pronunta, in diverse modalitati, asupra fondului cauzelor, printr-o hotarare a carei
semnificatie trebuie precizata.
I. Solutia instanter
Solutionarea litigiului dedus judecatii Curtii are ca rezultat adoptarea unei hotarari
care trebuie sa fie motivate (art. 45). Hotararea Curtii se adoptd cu votul majoritatii
judecatorilor prezenti ; in caz de egalitate de voturi pro si contra, votul Presedintelui
este preponderent (art. 23 din Regulament). Orice judecator are dreptul sa alature
opiniei unanime expunerea opiniei sale separate, indiferent daca aceasta este concordanta
sau disidenta (art. 45). In mod normal, solutia fondului este pronuntata de Camera
care statueaza asupra admisibilitatii cererii, insa aceasta atributie poate reveni, in
mod exceptional, Marii Camere.
A. Hotararea Camerei
Formatiune jurisdictionala de drept comun, Camera are o competenta de principiu
pentru a se pronunta asupra violarii Conventiei si, daca este cazul, asupra satisfactiei
echitabile (art. 41).
335 Constatarea existentei violarii. -
Rolul primordial al Curtii este acela de a
statua in drept asupra pretinsei violari a Conventiei : constituie incalcare a dispo-
zitiilor Conventiei o decizie sau o masura emanand de la un stat contractant ?
Conform articolului 41, decizia Curtii „declare" compatibilitatea sau incompati-
bilitatea masurilor nationale cu dispozithle Conventiei. Curtea functioneaza asadar
dupe sistemul judecAtilor declaratorii.
Puterea sa de decizie este limitata la constatarea
violarii Conventiei (exceptand problema repararii prejudiciului, infra). Contenciosul
drepturilor omului este un contencios al legalitatii, nu al anularii Curtea nu poate
anula decizia incriminate (Pakelli, 25 aprilie 1983, precit., § 45 ; Dudgeon,
24 februarie 1983, A. 59, § 15). Declaratia de incompatibilitate pe care o pronunta
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 469
Curtea nu antreneaza ipso facto nevaliditatea actului ilicit ordinea juridica interns
are sarcina de a remedia violarea constatata (infra, nr. 339). Curtea nu are deci
competenta de a prescrie statului in cauza masuri corective sau de a-i adresa ordine
(de exemplu, anularea unor sanctiuni disciplinare penale, Le Compte, 24 octombrie
1983, A. 68, § 9 ; dezaprobarea unei hotarari a Curtii federale de justitie, Pakelli,
25 aprilie 1983, precit. ; modificarea legislatiei, Belilos, 29 aprilie 1988, § 78 ; publicarea
hotararii Curtii in presa nationals, Castells, 23 aprilie 1992, A. 236, § 54 ; deschiderea
unui nou proces, Saidi, 20 septembrie 1993, A. 261 C, § 47) ; totuti, Curtea nu ezita
sa adreseze statului „sugestii" privind repararea prejudiciului (infra, nr. 336).
In cazul in care Curtea nu constata ca au fost inculcate dispozitiile Conventiei, ea
isi trimite decizia in acest sens Comitetului de ministri, spre informare. In cazul in
care Curtea constata violarea dispozitiilor Conventiei, ea trebuie sa statueze asupra
unei alte chestiuni de fond.
Trebuie mentionat faptul ca, in anul 2002, Curtea a constatat violarea dispozitiilor Conventiei
in 630 de hotArari (din cele 844 date), iar in anul 2003 in 521 de hotarari (din cele 703
date). Intre anii 1955 si 1988, o asemenea constatare fusese efectuata" in mai mutt de 400
de cauze (dintr-un total de 837 de hotardri).
33S Repararea prejudiciului. - „Este un principiu de drept international ca incalcarea
unui angajament antreneaza obligatia de reparare intr-o forma adecvata" (CPU, cauza
uzinelor din Chorzow, 13 septembrie 1928, Serie A, nr. 17, p. 17). CEDO situeaza
obligatia de reparare in cadrul clasic al contenciosului de despagubire articolul 41
(fostul articol 50) confers Curtii puterea de a acorda „partii vatamate" , adica
particularului, o „satisfactie echitabila". Curtea este asadar competenta, potrivit unei
traditii a dreptului judiciar international, sa pronunte o hotarare referitoare la prestatii
banesti (asemenea Curtii americane ; art. 63 al Conventiei de la San Jose). Aceasta
reprezinta o solutie novatoare in raporturile dintre particular si justitia internationals,
deoarece Curtea aloca despagubiri unui particular care nu a avut (initial) dreptul de
a o sesiza 5i de a se prezenta in fata ei (cel putin pans in 1983), si totodata anacronica
acordarea unei despagubiri, oricare ar fi natura, gravitatea §i durata violarii drepturilor
omului, nu se potriveste cu vocatia Conventiei, aceea de a instaura o ordine publics
europeana a drepturilor si libertatilor.
1) Conform articolului 41, Curtea dispune, in materie de despagubiri, de o putere
de apreciere discretionary (acestea se acorda „daca este cazul"), dar subsidiary :
satisfaclia echitabila nu poate fi acordata deck daca dreptul intern nu permite sau
permite doar in mod imperfect, prin repunerea lucrurilor in situatia anterioara,
inlaturarea consecintelor masurii incriminate (a se vedea Zanghi, 10 februarie 1991,
A. 194 C, § 25). Cu alte cuvinte, satisfactia echitabila este singura modalitate de
reparare prevazuta de Conventie, caci acordarea unei eventuate restitutio in integrum
este de resortul dreptului intern.
In hotararea din 31 octombrie 1995 in cazul Papamichalopoulos altii contra
Grecia (GACEDH, nr. 64), Curtea afirma cu claritate principiu) conform caruia
restitutio in integrum constituie modul adecvat de reparare a prejudiciului si reprezinta
o obligatie juridica izvorata din articolul 46 (fostul art. 53) al Conventiei „O
hotarare constatand existenla unei violari antreneaza pentru statul parat obligatia
 4'713 6AFiANTITLE 1)REPfURILOR OMULUI
juridicA, din perspectiva Conventiei, de a pune capat violarii si de a-i inlatura
consecintele in asa fel incat sa se restabileasca, pe cat posibil, situatia anterioara
violarii" (§ 34). Restitutio in integrum I i are sursa, dupe cum o confirms si
jurisprudenta posterioara (Scozzari Sj Giunta contra Italia, 13 iulie 2000, Marea
Curte, § 249; Brumarescu contra Romania, 23 ianuarie 2001, Marea Curte, § 20,
JCP G, 2001, I, 342, nr. 8, cron. F. Sudre), in obligatia de rezultat care ii revine
statului parte in virtutea articolului 46 (infra, nr. 340) si care ii impune luarea unor
mAsuri individuale fats de victims - Si/sau a unor masuri generale, daca este cazul
de natura sa inlature violarea si sa repuna lucrurile in situatia anterioara.
Anterior, Curtea s-a limitat la a constata, in hotararile referitoare la acordarea unei
satisfactii echitabile, ca o asemenea solutie adoptata de statul parat a determinat (Piersack
contra Belgia, 26 octombrie 1984, A. 85, § 11 ; Windisch contra Austria, 28 iunie 1993,
A. 225-D, § 14) on nu a determinat (De Cubber contra Belgia, 14 septembrie 1987,
A. 124-B, § 21) „un rezultat atat de apropiat de o restitutio in integrum pe cat permitea
natura lucrurilor". Ea a mai sugerat, intr-o cauza referitoare la privarea de proprietate, ca
„cea mai buns forma de reparare a prejudiciului ar consta, in principiu, in retrocedarea
terenului de cave stat" (Hentrich contra Franta, 22 septembrie 1994, A. 296-A, § 71, JCP
G, 1995, I, 3823, nr. 41 si 51, cron. F. Sudre).
Articolul 41 trebuie deci interpretat ca stabilind in sarcina statului parat o obligatie
de restitutio in integrum daca natura violarii o permite sau, in caz contrar, de reparare
a prejudiciului sub forma pecuniary. Datorita caracterului declarator al hotararii prin
care se constata violarea (supra, nr. 335), statul parat are, in principiu, libertatea de
alege mijloacele prin care sa se achite de obligatie. Acest principiu este totusi
amendat in mod semnificativ de jurisprudenta recenta a Curtii. Mai intai, in materia
privArii de proprietate, in care judecatorul european isi recunoaste prerogativa
injonctiunii si pune statul in fata unei alternative : fie ii restituie reclamantului
proprietatea intr-un anumit termen, fie ii plAteste o despagubire adecvata
(Papamichalopoulos, precit. ; Beyeler contra Italia, 28 mai 2002). Apoi, pentru cA
judecAtorul european, atunci cand reinterpreteaza articolele 41 Si 46 (infra, nr. 340),
nu ezita sa aprecieze ca natura violarii poate anula libera alegere a statului poate
sA-i impuna acestuia sa ia o anumitA mAsura (Assanidze contra Georgia, 8 aprilie
2004, Marea Curte, § 203 : detentie arbitrary punere in libertate „in cel mai scurt
termen" ; de asemenea, Ilascu et al. contra Moldova si Rusia, 8 Julie 2004, Marea
Curte).
In materie de privare de proprietate, Curtea distinge intre exproprierea licita deposedarea
ilicita. Numai aceasta din urma impune o restitutio in integrum, care nu este o restituire ex
ante, ci o restabilire a situatiei anterioare. Exproprierea licita, „careia nu i-ar fi lipsit,
pentru a fi legitima, deck plata unei despagubiri echitabile", nu implica o restitutio in
integrum, ci plata unei despagubiri care trebuie sa fie „intr-un raport rezonabil cu valoarea
bunului" (Hentrich, precit., § 11 ; Beyeler, precit.). 0 rambursare inferioara valorii
comerciale totale a bunurilor poate fi justificata de obiective legitime „de utilitate publics",
cum sunt cele pe care le urmaresc masurile de reforms economics sau de justitie socials
(James et al. contra Marea Britanie, 21 februarie 1986, GACEDH, nr. 58), on de o
schimbare radicall a sistemului constitutional al tarii, de pilda trecerea de la monarhie la
republics (fostul rege al Greciei et al. contra Grecia, 28 noiembrie 2002, Marea Curte, § 78).
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 471
2) Acordarea unei reparatii in echivalent banesc de catre Curtea europeana nu intervine
decat in caz de imposibilitate a unei restitutio in integrum (Papamichalopoulos, § 34 ;
Scozzari si Giunta, § 250), indiferent daca aceastA imposibilitate rezulta din starea
dreptului intern al statului condamnat sau din natura violarii (De Wilde ai altii,
10 martie 1972, A. 14, § 20). Curtea subordoneaza repararea prejudiciului indeplinirii
a trei cerinte clasice.
Mai intai, prejudiciul trebuie sa fie personal (totusi, in caz de deces al reclamantului,
avanzii-drept ai acestuia au calitatea de parte vatamata ; Colozza, 12 februarie 1985,
A. 89, § 38). In al doilea rand, prejudiciul trebuie sa fie direct: Curtea pretinde
existenta unei stranse legaturi de cauzalitate intre incalcarea constatata a dispozitiilor
Conventiei prejudiciul invocat (de exemplu, Ed. Periscope, 26 martie 1992, A. 234
B ; Vidal, 22 aprilie 1992, A. 235 B), legatura pe care o apreciazd cu strictete,
refuzand sa „speculeze" asupra deciziei pe care ar fi putut sa o ia autoritatea judiciary
daca nu ar fi existat violarea articolului 6 al Conventiei (Saidi, 20 septembrie 1993,
A. 261 C, § 49). Judecatorul european accepts totusi, in functie de circumstantele
cauzei, sa considere ca violarea garantiilor procesului echitabil constituie o pierdere
a sanselor reale de a obtine un rezultat mai favorabil (Colozza, 12 februarie 1985,
A. 89 ; Barbera, Messegue si Jabardo, 13 iunie 1994, A. 285 C ; Dulaurans contra
Franta, 21 martie 2000).
In sfarsit, prejudiciul trebuie sa fie sigur. Curtea accepts sa repare atat un
prejudiciu material, cat un prejudiciu moral, care rezida, in cazul unei persoane
fizice, intr-un sentiment de disperare, neliniste, frustrare sau nedreptate (de exemplu,
Megyeri, 12 mai 1992, A. 237 A; Keegan, 26 mai 1994, A. 291) si rezulta, pentru
o persoana juridica, din anumite elemente „subjective" cum sunt reputatia intre-
prinderii, nesiguranta in planificarea deciziilor care trebuie sa fie luate, neajunsurile
cauzate gestionarii intreprinderii (Sovtransavto Holding contra Ucraina, 2 octombrie
2003). Existenta prejudiciului moral pare a fi admisa de drept in cazul violarii (chiar
daca aceasta este „potentials", Soering, 7 Julie 1989, § 126, GACEDH, nr. 13 ;
Beldjoudi, 26 martie 1992, § 84, GACEDH, nr. 45 ; supra, nr. 312) prin urmare,
este greu de inteles refuzul Curtii de a repara prejudiciul moral rezultand dintr-o
detentie provizorie ce sfideaza prevederile articolelor 5, § 3, si/sau 4 din Conventie
(Nikolova contra Bulgaria, 25 martie 1999 ; T.W. contra Malta, 29 aprilie 1999). In
cazul unui prejudiciu material, Curtea considere ca exigenta referitoare is existenta
legaturii de cauzalitate si a prejudiciului este indeplinita daca se constata o „pierdere
a sanselor reale" (Lechner si Hess, 23 aprilie 1987, precit., § 64 ; 0 contra Marea
Britanie, 9 iunie 1988, A. 120, § 12), fie ea si „indoielnica" (Sporrong Lonnroth,
18 decembrie 1984, A. 88, § 25).
3) Satisfactia echitabila se poate prezenta sub mai multe forme. Ea poate consta in
insasi pronuntarea hotararii prin care se constata violarea (Boden, 27 octombrie
1987, A. 125, § 41), dar, in general, imbraca forma unei despagubiri acordate pentru
cheltuielile suportate de reclamant, cu conditia ca acestea sa fie cu adevarat necesare
sa se incadreze intr-o sums rezonabila (de exemplu, Demicoli, 27 august 1991,
A. 210, § 49), si a unei reparatii pecuniare pentru prejudiciul suferit : evaluarea
acestuia din urma este adesea dificild, jar Curtea, adoptand un demers foarte subiectiv,
nu ezita sA evalueze prejudiciul material in mod global si ,,In echitate" (De Cubber,
precit., § 64) ; Sporrong Lonnroth, precit., § 32). Potrivit unei practici inaugurate
 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
in 1991 (Moreira de Azevedo, 28 august 1991, A. 208 C), Curtea indica sistematic
un termen imperativ de trei luni in care statul trebuie sä se achite de obligatiile
financiare decurgand din articolul 41 §i, cu toate cA anterior adoptase o pozitie
contrary (Nibbio, 26 februarie 1992, A. 228 A ; Pine Valley Developments,
9 februarie 1993, A. 246, note J.-F. Flauss, RTDH, 1993, p. 575), ordona plata de
daune moratorii in cazul in care statul dep4qte respectivul termen (A si altii contra
Danemarca, 8 februarie 1996 ; Murray, 8 februarie 1996, GACEDH, nr. 30 ; art. 75,
§ 3 din Regulament). CIADO adoptA o pozitie identicA (hoeararea din 17 august 1990
referitoare la interpretarea solutiei din cauza Velasquez Rodriguez contra Honduras,
21 iulie 1989, cu privire la despagubirile compensatorii, RUDH, 1992, p. 171, § 42).
in general, amploarea despagubirii nu pare sA fie legatA de natura dreptului violat,
find §ocant faptul cA unele atingeri aduse bunurilor (Beyeler contra Italia, 28 mai
2002: 1300000 euro) pot da navere unor despagubiri net superioare celor acordate,
de exemplu, in cazul violArii dreptului de a nu fi supus torturii (Selmouni contra
Franta, 28 iulie 1999, GACEDH, nr. 11, 500000 F). Problema dacA suma plAtitA in
virtutea articolului 41 este sau nu este insesizabilA ramane la latitudinea autoritAtilor
nalionale (Allenet de Ribemont, 7 august 1996, § 19), insA Curtea precizeaza cA
suma acordata cu titlu de prejudiciu moral „ar trebui sA fie insesizabilr (Selmouni,
precit., § 133), in caz contrar existand riscul pervertirii sistemului prevAzut de
articolul 41.
Curtea Interamericana a Drepturilor Omului si-a demonstrat indrazneala prin stabilirea
anumitor modalitati de reparare a prejudiciului : in decizia din speta Aloeboetoe contra
Surinam (10 septembrie 1993), ea a ordonat statului parat sa numeasca doi fideicomisi, sa
creeze o fundatie insarcinata cu administrarea fondurilor constituind suma acordata ca
despagubire si sa redeschida scoala din satul in care locuiesc copiii victimelor („disparute"
dupe arestarea for de catre politia military ; a se vedea M. Pinto, „La reparation dans le
systeme interamericain des droits de l'homme", AFDI, 1996, 733).
4) Curtea statueaza asupra satisfactiei echitabile printr-o hotArare care poate fi
distincta de hotararea datA „in principal" §i posterioarA acesteia (de exemplu, Miailhe,
29 noiembrie 1993, A. 277 C). Aceasta intrucat dreptului intern ii revine, in primul
rand, sarcina de a remedia violarea (a se vedea Schuler-Zgraggen, 24 iunie 1993,
A. 263) ; Curtea radiazA cauza de pe rolul sau dacA intre stat si victims intervine un
aranjament amiabil cu privire la repararea prejudiciului suferit (art. 75, § 4 din
Regulament ; a se vedea Kostovski, 29 martie 1990, A. 178 B, Vogt, 2 septembrie
1996). Cu toate acestea, tendinta actuala a Curtii, in scopul facilitarii §i accelerarii
procedurii, este aceea de a se pronunta printr-o singura hotArare atat asupra existentei
violarii, cat si asupra despagubirii acordate (de exemplu, Sakti, precit. ; a se vedea
F. Sudre et al., „Chronique de la jurisprudence de la Cour EDH",
RUDH, incepand
din 1992), cu conditia ca, totu§i, §i cererea avand ca obiect despagubirea sA fie in
stare de judecatA (de exemplu, Papamichalopoulos, 24 iunie 1993, A. 260 B). AceastA
schimbare a politicii jurisprudentiale a Curtii (consacratA de art. 75 din noul Regulament)
vizeaza transformarea contenciosului de despAgubire, care avea un caracter excep-
tional conform articolului 41, intr-unul de drept comun, legat de contenciosul
Aceasta interpretare constructive a articolului 41 (fostul art. 50) permite
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 473
Curtii sa dea imediat urmare hotArarii prin care a constatat violarea Conventiei si
consolideazA, in mod incontestabil, garantiile oferite victimelor.
B. Hotararea Marii Camere
Conventia revizuitA confers Marii Camere, cu titlu exceptional, competenta de a se
pronunta asupra cererilor, statale sau individuale, care ii sunt deferite (art. 31 a) fie
ca urmare a faptului ca o CamerA se desesizeaza in favoarea sa (art. 30), fie ca urmare
a faptului ca una dintre Orli face o cerere de retrimitere a cauzei (art. 43).
337 Desesizarea Camerei. - Nu este deloc surprinzator cA, in cadrul unei jurisdictii
unice, Conventia - preocupata sA garanteze unitatea jurisprudentei europene - instituie
posibilitatea desesizarii Camerei in favoarea Marii Camere, care indeplineve astfel
rolul de formatiune jurisdictionala plenary, in acele cazuri in care cauza examinata
ridicA o problemA gravy de interpretare a Conventiei sau a Protocoalelor sale on
riscA sa conducA la adoptarea unei solutii contrare jurisprudentei deja stabilite (de
exemplu, Maaouia contra Franta, 5 octombrie 2000 ; Vo contra Franta, 8 iulie
2004, Marea Curte).
Regulamentul Interior al fostei Curti europene (art. 51) prevedea o astfel de desesizare a
unei Camere in favoarea Marii Camere, compusa din 17 judecatori, aceasta din urma avand
la randul sat' posibilitatea de a se desesiza, „in cazuri exceptionale", in favoarea Adunarii
plenare a Curtii. Utilizat pentru prima data in „Afacerea lingvistica belgiana", „recursul"
la Adunarea plenary sau la Marea Camera a fost destul de rar folosit (de 37 de on in cele
493 de hotarari pronuntate intre 1991 si 1997; de exemplu, B contra Franta, 25 martie
1992, A. 232-C ; Ruiz Mateos, 23 iunie 1993, GACEDH, nr. 20 ; Vogt, 26 septembrie
1995, GACEDH, nr. 51 ; H.L.R. contra Franta, 29 aprilie 1997).
noul articol 30 nu reia in totalitate dispozitiile anterioare. Pe de o
parte, el nu impune unei Camere obligatia de a se desesiza in caz ca exists un risc
de contrarietate a jurisprudentei. Pe de alts parte, Camera nu dispune in mod
suveran de aceasta posibilitate, pentru ea articolul 30 subordoneazA desesizarea
aprobarii partilor. Aceasta inovatie discutabila se justifica prin preocuparea „de a
nu afecta negativ" (Raportul explicativ asupra Protocolului nr. 11, § 79) procedura
reexaminarii, prevazuta de articolul 43 : trebuie sA se evite desesizarea automata,
pentru a da statului parat posibilitatea de a dispune, in orice ipoteza, de facultatea
reexaminarii cauzei.
Ca un exemplu curios de opozitie a reclamantului la propunerea de desesizare mentionam
cazul Pellegrini contra Italia, 20 iulie 2001, § 7.
33 Reexaminarea cauzei. - Articolul 43 organizeaza a5a-numita procedurA de
„retrimitere" : „In termen de trei luni de la data pronuntarii unei hotarari de catre o
Camera, orice parte la litigiu poate, in cazuri exceptionale, sa cearA retrimiterea
cauzei in fata Marii Camere" (§ 1).
1) Menita sa opereze numai in „cazuri exceptionale", procedura reexaminarii nu
are un caracter automat. Sesizarea Marii Camere nu este lAsatA la discretia partilor,
474 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
ci, conform unei proceduri inspirate din fostul Protocol nr. 9 (art. 5, § 2, supra,
nr. 310), decizia apartine unui colegiu de cinci judecatori (din care nu pot face parte
judecatori care au examinat deja cauza la nivelul Camerei : art. 24, § 6 din Regu-
lament), constituit in cadrul Marii Camere si avand sarcina de a filtra cererile de
reexaminare. Reexaminarea cauzelor nu este prevAzuta decat in cloud ipoteze (art. 42,
§ 2). Prima ipoteza este una clasicA si se refers la cauzele care „ridicA o problemA
serioasa cu privire la interpretarea sau aplicarea Conventiei si a Protocoalelor sale".
In aceste situatii, reexaminarea vizeazA sA asigure coerenta jurisprudentei uni-
formitatea interprearii Conventiei : o decizie a unei Camere solutionand o cauza
intr-un mod inedit sau contrar jurisprudentei anterioare a Curtii poate fi supusa spre
reexaminare Marii Camere. AceastA reexaminare opereazA in interesul sistemului de
drept al Conventiei. A doua ipoteza este una originala si priveste cauzele care „ridicA
o problems gravy cu caracter general" ; se vizeazA astfel „o chestiune importanta de
interes politic on public" sau „o modificare semnificativA a dreptului national on a
practicii administrative", impusa printr-o hotdrare a Camerei, care nu ridica totusi o
problemA gravy de interpretare a Conventiei (Raportul explicativ asupra Protocolului
nr. 11, § 101-102). AceastA reexaminare opereazA, in definitiv, in interesul statului.
2) In general, retrimiterea realizeaza un transfer de competente de la o jurisdictie
la alta, decizia de a o initia apartine jurisdictiei care retrimite cauza, si se situeazA
inaintea oricarei hotArari asupra fondului cauzei. Procedura instituitd de articolul 43
este total diferitA : „retrimiterea" are loc dupA ce Camera a pronuntat o hotArare 5i nu
este decisA de aceasta, ci trebuie sa fie cerutA de una dintre pArti, in termen de trei luni ;
numai o cauza (individuals sau statalA) care s-a finalizat printr-o judecata in fata unei
Camere poate face obiectul „retrimiterii" (o decizie de inadmisibilitate adoptatA de o
Camera in virtutea articolului 29 este definitivA si nu poate fi revizuitA de Marea
Camera, supra, nr. 327). Articolul 43 permite astfel reexaminarea de cAtre Marea
Camera a lucrului judecat de Camera. Marea Camera dispune de o competentA de
plind jurisdictie pentru a examina „ansamblul cauzei" care ii este retrimisa. Pe fond,
ca si asupra admisibilitacii (supra, nr. 327), competenta sa este deplina, neputandu-se
limita doar la examinarea chestiunii „grave" care a justificat retrimiterea sau la
aspectele care au determinat Camera sa constate existenta unei violari (K T contra
Finlanda, 12 iulie 2001, Marea Curte). Marea Camera poate sa is in considerare
orice mijloc de probe nou, care nu a fost prezentat in fata Camerei pe care it
considerA pertinent, pentru a se pronunta asupra temeiniciei cererii. Ea poate, de
asemenea, sa Incheie procedura si in alt mod decat prin pronuntarea unei hotarari pe
fond, mai cu seams printr-o hotArare de radiere a cauzei de pe rol (Pisano contra
Italia, 24 octombrie 2002, Marea Curte), sau, dimpotrivA, poate sa revina asupra
radierii de pe rol pronuntate de Camera si sa decidA sa continue examinarea fondului
cauzei (Tahsin Acar contra Turcia, 6 mai 2003, Marea Curte).
Hotararea din speta Goc contra Turcia (11 iulie 2002, Marea Curte) ofera un bun exemplu
pentru practica Marii Camere. Aceasta considerA, in contradictie cu Camera care statuase
asupra fondului (9 noiembrie 2000), cA plangerea reclamantului referitoare la lipsa unei
audieri in cadrul unei proceduri vizand despagubirea pentru detentie ilegall este distinctl
de plangerea privind lipsa de contradictorialitate a procedurii i trebuie sa fie examinata
separat de fondul cauzei (constatarea violarii).
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 475
3) Introducerea acestei proceduri de „retrimitere" in cadrul mecanismului de
control dAuneaza coerentei sistemului de protectie al CEDO, caci, instituind un dublu
control, ea repune in discutie principiul curtii unice (infra, nr. 339). Colegiul de cinci
judecatori, ale cArui decizii nu trebuie sA fie luate in unanimitate 5i, in cazul deciziilor
de respingere a cererii, nici mAcar nu trebuie sa fie motivate (art. 73, § 2 din
Regulament), are sarcina de a gestiona cu strict* exercitarea acestei cai de atac,
pentru a limita interventia Marii Camere numai la „cazurile exceptionale". Motivul
este acela de a permite o reala simplificare a procedurii si de a nu transforma de facto
noul sistem intr-un sistem de control cu dublu grad de jurisdictie.
Practica pare, din nefericire, sa mearga in acela5i sens : a se vedea in special deciziile de
respingere a cererii de trimitere in vederea rejudecarii din cauzele referitoare la termenul
rezonabil (NI, 2000, nr. 14, p. 24, 5i nr. 15, p. 26), din cauza Slimane-Kaid (hotararea din
25 ianuarie 2000, NI, 18, p. 37) sau din cauza Glasser (hotararea din 29 septembrie 2000,
NI, 25, p. 22).
In cazul in care Colegiul retine cererea de reexaminare, Marea Camera va statua
asupra fondului cauzei printr-o hotArare (referitoare atat la violare, cat si la despAgubiri ;
supra, nr. 335 si 336).
fi
II. Semnificatia hotararilor Curtii europene
a drepturilor omului
Trebuie sa distingem intre efectele juridice stricto sensu ale hotararilor Curtii
autoritatea acestora.
A. Efectele juridice ale hotararilor Curtii
33S Caracter definitiv. - Asemenea oricarui act jurisdictional (AC, CIJ, 13 iulie
1954, „Effets des jugements du TANU" , Rec. , 1954, p. 53), hotararile Curtii
europene a drepturilor omului sunt inzestrate cu autoritate de lucru judecat. Hotararea
ramasa definitive (art. 44, fostul art. 52, CEDO) nu mai este susceptibila de contestatii
sau modificari. Se impun aici doua precizari.
1) Procedura reexaminArii (supra) are drept consecintA faptul ca hotararea Camerei
nu este imediat definitive. AceastA hotgrare nu devine imediat definitive pe cale de
consecintA, nici obligatorie (infra, nr. 340) decat in urniatoarele conditii : fie pArtile
iii fac cunoscutA, imediat sau dupa expirarea termenului de trei luni prevazut pentru
depunerea cererii de retrimitere, intentia de a nu cere reexaminarea cauzei de dare
Marea Camera ; fie nu a fost formulate nici o cerere de retrimitere la expirarea celor
trei luni; fie s-a formulat o cerere de retrimitere, dar a fost respinsa de colegiul de
cinci judecatori (art. 44, § 2). Dace cererea de reexaminare este acceptata de colegiul
de cinci judecatori, hotArarea definitivA va fi cea pronuntata de Marea Camera
(art. 44, § 1). Numai hotArarea definitivA este publicatA (art. 44, § 3).
In ipoteza reexaminarii, natura exacta a hotararii Camerei, care nu va fi publicata
si nu va avea niciodata autoritate de lucru judecat, pare confuza aceasta hotarare a
476 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
Camerei se aseamand cu avizul pe care it dadea Comisia asupra fondului, inainte de
intrarea in vigoare a Protocolului nr. 11, Camera parand sy aiba rolul unei jurisdictii
consultative.
2) Caracterul definitiv al hotdrarii nu reprezintd un obstacol pentru o eventuald
cerere in revizuire sau in interpretare adresatd Curtii (in acelasi sens, a se vedea
art. 60 $i 61 din Statutul CIJ). In opinia Curtii, fostul articol 52 are ca scop doar sa
sustragd hotdrarea „oricdrui recurs adresat unei alte autoritati" (Ringeisen, 23 iunie
1973, A. 16, § 13).
Procedura cererii in revizuire (art. 80 din Regulament) este deschisd oricarei pArti
in litigiu, in caz de descoperire a unui fapt nou de nature se exercite o influents
decisivd asupra solutiei deja pronuntate (termenul de sesizare a Curtii este de case
luni de la data cand partea a avut cunostintd de acest fapt). Curtea a pus accentul pe
„caracterul exceptional" al procedurii de revizuire, care aduce o gravy atingere
autoritatii de lucru judecat, §i pe necesitatea unei „examindri stricte" a admisibilitAtii
unei cereri in revizuire (Pardo contra Franta, 10 iulie 1996, admisibilitate). Aceaste
procedurd a fost utilizata rar de cele mai multe ori, flea succes (Pardo, 29 aprilie
1997 ; Gustafsson contra Suedia, 30 iulie 1998, McGinley si Egan contra Marea
Britanie, 28 ianuarie 2000: respingerea cererii in revizuire ; Stoicescu contra Romania,
21 septembrie 2004: revizuirea hotArarii din 4 martie 2003 ca urmare a descoperirii
unui fapt nou, care-1 priveazd pe reclamant de calitatea sa de „victims"). Cererea in
interpretare (art. 79 din Regulament) poate fi facuta de oricare dintre pdrti, in termen
de un an de la data pronunarii hotdrarii, trebuie sa vizeze clarificarea de cdtre
Curte a sensului $i fortei uneia dintre deciziile sale anterioare, fall a adauga nimic la
lucrul judecat. In decizia sa din 7 august 1996 in cauza Allenet de Ribemont, privind
interpretarea hotdrarii din 10 februarie 1995 (GACEDH, nr. 29), Curtea, adoptand o
perspectivd strica asupra propriei competente, refuzd sa interpreteze „in mod general
$i abstract" o dispozitie a Conventiei (in speta, articolul 50 ; a se compara cu
Ringeisen, precit., in interpretarea hotdrarii Ringeisen, din 22 iunie 1972, A. 15 ; a
se vedea si opiniile separate ale judecAtorilor Verdross Zekia) : o cerere in
interpretare nu poate deci sa dna la modificarea dispozitivului clay si precis al unei
hotdrari (Hentrich contra Franta, 3 iulie 1997).
Protocolul 14 prevede, in plus, posibilitatea Comitetului de ministri de a sesiza
Curtea, cu votul unei majoritati de cloud treimi, pentru ca aceasta sa se pronunte
asupra dificultAtii de interpretare a unei hotArari, dificultate care impiedicd executarea
acesteia (art. 16).
3411 Forth' obligatorie §i neexecutorie. - 1) Potrivit articolului 46, § 1 (fostul
art. 53 al Conventiei), „Inaltele Parti Contractante se angajeazd sa se conformeze
deciziilor pronuntate de Curte in litigiile la care ele sunt parti". Autoritatea de lucru
judecat este deci relativd si nu opereazd erga omnes : hotdrarea nu obligd decat
pArtile in litigiu $i numai pentru cazul solutionat. Hotararile Curtii constatand o
violare a Conventiei nu au valoare de titlu executoriu pe teritoriul statelor condamnate,
dupA cum rezultd si din articolul 41 (fostul art. 50) al Conventiei (supra, nr. 335) :
executarea acestor hoarari depinde de respectivele state. Asa cum a afirmat in mod
constant Curtea, Inca de la hotArarea pronunlata 13 iunie 1979 in cazul Marckx
(GACEDH, nr. 42, § 58 ; Pauwels, 26 mai 1988, precit., § 41 ; Z contra Finlanda,
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 477
25 febuatie 1997, § 112), decizia sa „declaratorie in esentA (...) lasd statului alegerea
mijloacelor pe care le va utiliza in ordinea sa juridica interns pentru a se achita de
obligatia care ii revine conform articolului 53" ; Curtea refula deci sa fixeze consecintele
ce rezulta din hotararea sa (Soering, 7 iulie 1989, GACEDH, nr. 13, § 125). Statului
parat ii incumbd o simply obligatie de rezultat : el trebuie ss ia masuri de nature sa
pund capat violdrii constatate sa indeparteze consecintele acesteia, dar are, in
principiu, libera alegere a mijloacelor la care va recurge pentru a atinge acest
rezultat. Judecdtorul european incearca totusi sa incadreze din ce in ce mai strict
aceasta libertate (supra, nr. 336).
2) Mai precis, intrucat Curtea nu statueazd in abstracto asupra compatibilitatii
normei interne cu Conventia, ci doar asupra aplicdrii concrete a normei interne in
ceea ce-1 prive$te pe reclamant (Golder, 21 februarie 1975, GACEDH, nr. 23, § 39 ;
Klass, 6 septembrie 1978, A. 28, § 33), statul este obligat sA ia masuri individuale
care sa corecteze respectiva violare, rdmanand insa liber sd ia masuri generale care
depasesc cadrul spetei (infra, nr. 433). Cu Coate acestea, Curtea pare sa enunte un
principiu de „loialitate conventionald", izvorat din articolul 1 al Conventiei, atunci
cand afirmd ca „rezulta din Conventie, in special din articolul 1, ca, prin ratificarea
acesteia, statele contractante se angajeazd sa procedeze in a$a fel incat dreptul for
intern sa fie compatibil cu Conventia" (Maestri contra Italia, 17 februarie 2004,
Marea Curte, § 47). RezultA, pe cale de consecintd, ca statul trebuie sy adopte masuri
de importanta generald in cazul in care violarea constatatA isi &este originea direct
in norma de drept intern.
a) In cazul mdsurilor individuale, obligatia de restitutio in integrum implicy
adoptarea unor masuri adecvate pentru repunerea lucrurilor in situatia anterioard
violdrii (Papamichalopoulos, 31 octombrie 1995, supra, nr. 336). Aceste masuri sunt
de diverse naturi - modificarea, anularea, revocarea actului juridic care a generat
violarea (de exemplu, revocarea unei decizii de expulzare), reparatia pecuniary, dacd
aceasta se dovedeste a fi modalitatea cea mai adecvatd -, in functie de obiectul
litigiului. Exists circumstance - in special in cazul violdrii articolelor 5, 6 sau 7 in
materie penald - in care reexaminarea unei cauze sau redeschiderea unei proceduri
judiciare se dovedesc a fi mijloacele cele mai eficace, dace nu chiar singurele, pentru
a atinge acest obiectiv, dupd cum aratd Curtea (de exemplu, Caloglu contra Turcia,
29 iulie 2004, § 30). Desi Conventia (art. 41) nu ()Nig statele sa repuna in discutie
autoritatea de lucru judecat a unei decizii judecAtoresti interne pe care Curtea
europeand a declarat-o incompatibila cu Conventia, exists state (Austria, Belgia,
Danemarca, Luxemburg, Malta, Norvegia, Elvetia) care au introdus in legislatia for
interns proceduri ad hoc de reformare a unor asemenea decizii : de pada, hotArarile
Piersak contra Belgia (1 octombrie 1982, A. 53), Unterpertinger contra Austria
(24 noiembrie 1986, A. 110 ; Rez. DH (89) 12), Schuler-Zgraggen contra Elvetia
(24 iunie 1993, A. 263) au antrenat redeschiderea procedurii interne (a se vedea
Consiliul Europei, Comitetul Drepturior Omului, CEDO : instaurarea unei proceduri
de revizuire la nivel national pentru a facilita conformitatea cu deciziile Curtii de la
Strasbourg, RUDH, 1992, p. 127).
Franta, urmand recomandarile Comitetului de ministri al Consiliului Europei in
acest sens (Rec. , R (2000) 2, 19 ianuarie 2000), a instituit, la randul sau, o procedurd
de reexaminare a unei decizii penale definitive care este consideratd de Curtea

478 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
europeana a drepturilor omului contrail dispozitiilor Conventiei, in acele situatii in
care violarea constatatA de catre judecatorul european antreneazA pentru condamnat,
prin natura 5i gravitatea sa, „consecinte prejudiciabile pe care «satisfactia echitabila»,
acordatA in baza articolului 41 al Conventiei, nu le-ar putea inlAtura" (art. 626. 1 si
urm., CPP).
Noul dispozitiv (generat de articolul 89 al legii din 5 iunie 2000 cu privire la intArirea
protectiei acordate de prezumtia de nevinovatie si la drepturile victimelor, D, 2000, Leg,
p. 253) stipuleaza ca atat condamnatul sau avanzii-drept ai acestuia, cat st ministrul
Justitiei si procurorul general de pe langl Curtea de casatie pot cere, in termen de un an
de la pronuntarea hotArarii Curtii europene, reexaminarea deciziei penale interne. AdresatA
unei comisii compuse din sapte magistrati ai curtii de casatie, cererea de reexaminare
poate conduce la o reexaminare de catre Curtea de casatie a recursului formulat de
reclamant sau la o retrimitere in fata altei instante de fond (a se vedea G. Roujou de Boubee
si B. de Lamy, „A propos de la creation en procedure penale d'un pourvoi dans l'interet
des droits de l'homme", D, 2000, nr. 10, p. v). Legea are un efect retroactiv si prevede,
cu titlu tranzitoriu, ca timp de un an de la publicarea sa deciziile penale definitive
pronuntate anterior acestei date si care au atras sanctiuni pronuntate de Curtea europeana
sau de Comitetut de ministri in baza fostului articol 32 (de exemplu, Hakkar contra
Franca, Rez. DH (97) 475, 17 septembrie 1997, in care s-a constatat ca, de fapt,
condamnarea penal a rectamantului la inchisoare pe via a fost pronuntatA cu violarea
dreptului la apArare si a articolului 6, § 1 si § 3 ; Rec. des Re's. du Comite des ministres, sup!.
1997, vol. II, p. 321) vor putea face obiectul unei cereri de reexaminare. In decizia sa in
cazul Hakkar (30 noiembrie 2000), comisia de reexaminare a considerat cA „se impune
suspendarea executarii pedepsei cu inchisoarea pe viola" (de asemenea, Corn., reexaminarea
deciziei penale, 15 februarie 2001, Voisine, JCP G, 2001, II, 10642, note J. Lefebvre).
Curtea de casatie a precizat modalitAtile procedurale de reexaminare, afirmAnd CI ea
„statueaza doar in baza memoriilor depuse in timpul examinarii initiate a acestui recurs"
(Ass. Hen., 4 octombrie 2002, X, D, 2002, IR, 2850). A se vedea R. De Gouttes, „La
procedure de reexamen des decisions penales apres un arret de condarmiation de la Cour
europeenne des droits de l'homme", Mélanges G. Cohen-Jonathan, Bruylant, 2004, 563.
In absenta unei proceduri specifice de reexaminare in materie administrativg, Consiliul de
Stat este pe deplin indreptkit sa considere ca „nu rezulta din nici o stipulatie (a Conventiei),
in special din articolul 46 al acesteia, si nici din vreo altA dispozitie de drept intern" cA o
hotArare prin care Curtea europeang a drepturilor omului a condamnat Franta „poate avea
ca efect redeschiderea unei proceduri jurisdictionale incheiate printr-o decizie a Consiliului
de Stat" in urma careia reclamantul a sesizat Curtea europeang (CE, 11 februarie 2004, dna
Chevrol, D, 2004, 1414, conci. R. Schwartz ; AJDA, 2004, 439, cron. F. Donnat si
D. Casas ; a se vedea Curtea europeana a drepturilor omului, 13 februarie 2003, Chevrol
contra Franta, supra, nr. 212).
Mai mult, Curtea nu ezitA sA verifice, in temeiul articolului 41 (fostul art. 50),
dace exercitarea unei cai de atac in dreptul intern impotriva unei decizii judecatoresti
care a generat o violare constatata a Conventiei a constituit in sine o restitutio in
integrum sau o reparatie in Intregime a prejudiciului suferit (Barbera, Messegue si
Jabardo contra Spania, 13 iunie 1994, A. 285 C ; Schuler-Zgraggen contra Elvetia,
31 ianuarie 1995, A. 305 A). Hotararea distincta, pronuntate in temeiul articolului
41, joaca astfel rolul unui instrument de control al executarii, in dreptul intern, a
hotararilor pronuntate pe fondul cauzei.
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 479
b) In cazul masurilor de ordin general, este de competenla statului, mai ales
atunci eand violarea constatatA rezultA pe cale mediatA (Engel, 8 iunie 1976, GACEDH,
nr. 4 ; Duinhoff si Duijf, 22 mai 1984, A. 79) sau directs din existenta unei norme
legislative (Marckx, precit., § 27 ; Klass, precit., § 33 ; Dudgeon, 22 octombrie
1981, GACEDH, nr. 37 si 41), sä decide abrogarea sau modificarea legislatiei sale, in
vederea armonizarii acesteia cu Conventia. Cu toate acestea, hotararea Vermeire din
29 noiembrie 1991 (A. 214 C, § 26) - pronuntate intr-o speta similara cazului
Marckx (precit.) - relevA cA statul nu trebuie sa amen prea mult aceasta adaptare
legislativA, in caz contrar expunandu-se riscului unei not condamnari. In aceeasi
hotarare, Curtea pare ca intentioneaza sA confere propriilor sale decizii un efect
direct raportat la judecAtorul national : ea ii semnaleaza acestuia ca trebuie sA se
supuna deciziilor sale in cauzele ce tidied probleme similare din perspectiva Con-
ventiei (de exemplu, Vallee, 22 februarie 1994, A. 289 A, § 47) si ca trebuie sa
inlAture legea interns contrarA Conventiei, in toate cazurile in care solutia datA de
Curte nu este „nici imprecise, nici incompleta" (§ 25) ; totusi, principiul securitatii
juridice scuteste autoritatile nationale de repunerea in discutie a unor acte sau situatii
juridice anterioare pronuntarii hotArarii de calm Curte (dec. 29 martie 1993, Jacobsson
contra Suedia, D. et R. , 74, p. 220). Mai mult chiar, hotararile din cauzele Modinos
contra Cipru (22 aprilie 1993, A. 259, § 20-24) si Valenzuelas Contrera contra
Spania (30 iulie 1998) demonstreala clar acest lucru - Curtea doreste sa condamne
statul care lass sA subziste in dreptul sau intern dispozitii legislative similare celor
care s-au soldat, pentru un alt stat parte, cu o constatare de violare a Conventiei
(Dudgeon, precit. ; Malone contra Marea Britanie, 2 august 1985, A. 82). Juris-
prudenta foarte recenta marcheaza o interpretare extensive a termenilor articolului 46
(fostul art. 53) : Curtea nu doreste sa limiteze efectele unei hotarari constatand o
violare generata de o norms generalA contrarA Conventiei numai la speta respective
si la statul condamnat.
3) Practica recentA a Curtii europene demonstreaza ca aceasta se desprinde cu
dezinvoltura de litera articolului 46 atunci cand afirma cA trebuie sa se analizeze „ce
consecinte pot fi deduse din articolul 46 al Conventiei pentru statul park" (Broniowski
contra Polonia, 22 iunie 2004, § 192). Anticipand intrarea in vigoare a Protocolului
nr. 14 (supra, nr. 297), Curtea europeana identifica in mod evident hotArarea
Broniowski ca Bind o „hotarare-pilot" si desprinde din aceasta consecintele referitoare
la executarea sa, intrucat nu ezita sa indice statului masurile generale adecvate (§i
anume „realizarea efectiva si rapids" a dreptului la despAgubiri al persoanelor in
cauza) in scopul de a remedia „deficienta structurala", rezultand dintr-o „disfunc-
tionalitate a legislatiei poloneze si a practicii administrative" (§ 189), constatata in
domeniul dreptului de proprietatel . Judecatorul european isi depaseste astfel, in mod
incontestabil, competenta de a pronunta hotarari declaratorii.
1. In aceasta cauzg se pune problema despagubirii persoanelor „repatriate" din teritoriile
situate dincolo de noua frontierA, definitg dupg cel de-al doilea rAzboi mondial, intre
Polonia orientalg si fosta URSS. Aproximativ 80000 de persoane sunt interesate, iar Curtea
a fost deja sesizatA cu 167 de cereri similare. In hotArarea sa, Curtea face referire la
Rezolutia (2004) 3, din 12 mai 2004, a Comitetului de ministri, care o invite sa identifice,
in hotgrarile prin care constata violarea dispozitiilor Conventiei, „ceea ce dezvgluie o
 480 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
341 Supravegherea executarii hotararilor. - 1) Conventia incredinteaza Comitetului
de ministri al Consiliului Europei sarcina de a supraveghea executarea hotararilor
Curtii (indiferent data acestea se refers la existenta violarii, la acordarea satisfactiei
echitabile sau la radierea de pe rol) : Comitetul nu poate deci „sa decide masurile
care se impun pentru executarea hotArarii" (spre deosebire de Consiliul de Securitate
pentru hotararile CIJ ; art. 94, § 2 al Cartei Natiunilor Unite). In conformitate cu
regulile pe care Comitetul le-a adoptat in februarie 1976 pentru aplicarea articolului
46, § 2 (fostul art. 54), procedura normala de control se deruleaza in doted etape. In
primul rand, Comitetul de ministri „invite statul sa it informeze cu privire la
masurile luate in urma pronuntArii hotararii ; dacA statul nu raspunde acestei invitatii,
Comitetul reinscrie cauza, din case in case luni, pe ordinea de zi. In al doilea rand,
Comitetul, printr-o decizie care imbraca forma unei rezolutii finale, „constate , pe
baza informatiilor furnizate de statul in cauza, ca si-a indeplinit functiile pe care i le
conferA articolul 46, § 2.
2) Nu este deloc surprinzator faptul ca organul politic interguvernamental al
Consiliului Europei si-a limitat timp indelungat misiunea de supraveghere la simplul
rol de a inregistra informatiile furnizate de state, interzicandu-si sa aprecieze dace
masurile individuate (eel mai adesea cu caracter de despagubire) sau generale luate
de acestea in urma pronuntarii hotararii Curtii remediaza efectiv violarea. Inaugurand
in anul 1988 practica rezolutiilor interimare, prin intermediul carora declare ca si-a
indeplinit „provizoriu" functiile si decide sa reia examinarea cauzei la o data ulterioarA,
stability de el, Comitetul de ministri abandoneaza acest control pur formal si iii
recunoaste puterea de a verifica dace statul in cauza a luat realmente masuri menite
sa repare violarea constatata (Rez. DH (88) 13, Ben Yaacoub contra Olanda si Rez.
finale DH (92) 58 ; Rez. DH (89) 8, Ozttirk contra RFG si Rez. finals DH (89) 31 ;
Rez. DH (89) 9, F contra Elvetia).
Dezvoltand o practica progresistA, Comitetul de ministri controleaza executarea
hotArarilor referitoare la acordarea satisfactiei echitabile
adoptarea masurilor
reparatorii individuale, dar se itnplica si in controlul masurilor de executare generale.
Noile reguli, adoptate la 10 ianuarie 2001, confirmA aceasta practica (RUDH, 2001, 478).
a) Pentru prima categorie de masuri, Comitetul de ministri a adoptat, in 1996,
prima rezolutie interimara, prin care „invite insistent" statul sA plateasca, in eel mai
scurt termen, suma fixate de catre Curte in baza satisfactiei echitabile (Rez. DH (96)
251, rafinariile grecesti Stran Stratis Andreadis contra Grecia) : aceasta invitatie a
avut urmAri (Rez. finalA DH (97) 184, Rec. des Res., supl. 1997, vol. I, p. 200)
dupe refuzul Turciei de a se achita de satisfactia echitabila stability de Curte pentru
violarea continua a dreptului de proprietate al Ciprului (cauza Loizidou, precit. ,
nr. 262 si 316), Comitetul a subliniat ca acest refuz este „fall precedent" si ca face
dovada „dispretului vadit" al acestui stat fata de obligatiile sale internationale
(Rez. DH (2000) 105, 24 iulie 2000, BI, nr. 51, 2001, p. 21).
probleml structural:a subiacentA, precum 5i sursa acestei probleme, in special atunci tend
aceasta este susceptibila de a genera numeroase cereri, astfel luck sa ajute statele sA
gaseascA solutia adecvatA si Comitetul de ministri sa supravegheze executarea hotArarilor
sale" (Consiliul Europei, Bull. inf sur les droits de l'homme, 2004, nr. 62, 92).
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI MODELUL EUROPEAN 481
b) In ceea ce priveste controlul executArii masurilor individuale, Comitetul de
ministri interpreteaza din perspectiva teleologicA articolul 46, § 2, fapt care it
determine sa statueze asupra modalitatilor de executare a hotararii : astfel, in 1999,
dupe ce a adoptat pentru prima data o rezolutie interimara prin care cerea unui stat
parte sA elibereze un detinut si a constatat ca statul respectiv nu a intreprins nimic in
acest sens, Comitetul de ministri a tras concluzia ca acel stat incalcat obligatiile
conventionale prin faptul ca nu a conferit efect deplin hotararii Curtii 5i respectivei
rezolutii (Rez. DH (99) 245, 4 martie 1999, si Rez. DH (99) 529, 28 iulie 1999,
Partidul Socialist si altii contra Turcia decizia de dizolvare a Partidului Socialist,
consideratA de Curte (in hotararea sa din 15 mai 1988) ca fiind contrail articolului 11
al CEDO, era insotita de condamnarea penala a presedintelui partidului ; BI, 47,
2000, p. 29).
c) In sfarsit, Comitetul de ministri nu ezita in prezent, in cadrul rezolutiilor
interimare, sa reia examinarea unei cauze (sau a mai multor cauze similare) din
perspectiva masurilor cu caracter general pe care le implica hotlrarea - sau hotArarile -
Curtii, pentru a controla, de pilda, indeplinirea unei reforme legislative (Rez. DH
(99) 724, 3 decembrie 1999, SA Pressos Compania Naviera altii contra Belgia :
reforma legii cu privire la pilotajul navelor maritime ; Rez. DH (99) 677, 8 octombrie
1999, Kopp contra Elvetia : proiect de lege federala in materie de investigatii secrete ;
BI, 47, 2000, pp. 27 si 28) sau adoptarea unor masuri cu caracter general, menite sA
asigure caracterul echitabil al procedurilor desfasurate in fata Curtii de casatie
belgiene (Rez. DH (98) 133, 22 aprilie 1998, BI, 43, 1998, p. 33) on sa remedieze
durata excesiva a procedurilor privind drepturile si obligatiile cu caracter civil derulate
in fata jurisdictiilor administrative si civile din Italia (Rez. DH (99) 436 si 437,
15 iulie 1999, BI, 47, 2000, p. 31 ; Rez. DH (2000) 135, 25 octombrie 2000, BI, 51,
2001, p. 21).
In general - exceptand cazul Turciei hotararile Curlii, datorita importantei for
juridice si morale - nu par sa ridice mari probleme de executare din perspectiva
rezolutiilor Comitetului de ministri (pentru un exemplu contrar : Rez. DH (90) 23,
Brogan contra Marea Britanie), chiar dace executarea este uneori tardiva (de exemplu,
noua ani in cazul Marcicx contra Belgia, Rez. DH (88) 3 ; cinci ani in cazul Campbell
5i Cosans contra Marea Britanie, Rez. DH (87) 9).
Din anul 1990 incoace, Comitetul de ministri a trebuit sä controleze circa 600 de reforme
de ordin general in statele partite 5i a putut sA constate rezultatul a aproximativ 350-400
dintre acestea (a se vedea F. Sundberg, op. cit., infra, nr. 351).
Adunarea parlamentara a Consiliului Europei a luat 5i ea in atentie problema executArii
hotArarilor Curtii europene a drepturilor omului (Rec., 1477 (2000) 5i 1226 (2000) din
28 septembrie 2000), luand decizia de a organiza o dezbatere anualA in jurul unui raport
de activitati vizand punerea in practicA a deciziilor si, in caz de refuz sau de intarziere
excesiva, de a deschide o „procedura de urmArire" (primul raport de acest gen priveste opt
state; RUDH, 2001, 471).
3) Problema controlului Curtii europene asupra executarii hotararilor sale este
reirmoita de Protocolul 14, care instituie un recurs in carenta (art. 46, § 4).
In starea sa actuala, jurisprudenta europeana nu a transat in mod clar problema
data un particular poate sa invoce in fata Curtii violarea articolului 46, § 1 al
 482 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
Conventiei pe motiv ca un stat nu a executat o hotArare anterioara, in care Curtea
constatase o violare a drepturilor sale. Sesizata cu aceasta chestiune in cauza Olsson
nr. 2 contra Suedia, Curtea nu si-a declinat competenta, dar a considerat ca in speta
nu se tidied nici o problema distincta de cea solutionata in principal (art. 8) din
perspectiva fostului articol 53 (27 noiembrie 1992, A. 250,. § 94). De$i Curtea
precizeaza ca „nu are competenta de a examina Baca o Parte contractanta s-a
conformat obligatiilor care-i revin prin una din hotararile sale" (Mehemi nr. 2 contra
Franta, 10 aprilie 2003, § 43), ea pare totu$i fi arogat puterea de a supraveghea
executarea propriilor sale decizii, fie prin intermediul unei cauze noi, identica cu o
alta solutionata anterior (Rinzivillo contra Italia, 21 decembrie 2000), fie acceptand
sa examineze, in cadrul aceleiasi cauze, o cerere ulterioara care „tidied o problema
notia, ce nu a fost solutionatA prin hotArare" (Mehemi, precit.)... ceea ce reprezinta,
in realitate, un mijloc indirect de a a controla executarea primei hotarari.
In cazul Rinzivillo (controlul corespondentei detinutilor), Curtea relevA ca modificarea
legislativa necesara ca urmare a hotArarilor sale din cauzele Calogero Diana si Domenichini
(15 noiembrie 1996) nu a intervenit. In cazul Mehemi, reclamantul se plange de faptul CA
autoritatile nationale nu au pus capAt ingerintei disproportionate in dreptul sau la respectarea
vietii private si de familie, care rezulta dintr-o interdictie definitivA a teritoriului national
constatatA de Curtea europeanA in hotArarea sa Mehemi nr. 1 din 26 septembrie 1997. Prin
hotArarea Mehemi nr. 2, Curtea verificA dacA autoritatile nationale „au luat imediat toate
masurile necesare care li se puteau pretinde in mod rezonabil" ca urmare a primei
hotArari (§ 47).
Protocolul 14 consolideaza competentele Comitetului de mini$tri in caz de dificultati
referitoare la executarea hotararilor si atribuie $i Curtii sarcina de a supraveghea
executarea hotArarilor. In afara faptului ca poate sA sesizeze Curtea cu privire la o
dificultate de interpretare a unei hotarari cAreia ii supravegheaza executarea (supra,
nr. 339), Comitetul de mini$tri poate, cu votul unei majoritati de cloud' treimi, in cazul
in care un stat parte refuza sa se conformeze unei hotArari prin care Curtea 1-a
condamnat, dupA ce it semneaza, sa sesizeze Curtea referitor la aceasta incAlcare a
prevederilor articolului 46, § 1 al Conventiei (noul art. 46, § 4). Curtii i se recunoaste
astfel, formal, competenta de a controla executarea hotararilor, pe baza sesizarii
Comitetului de mini$tri. In cazul in care Curtea constata o violare a acestei dispozitii,
ea trimite cauza Comitetului de mini$tri pentru ca acesta sa examineze masurile care
se impun (noul art. 46, § 5). Trebuie sa observant Ca, spre deosebire de CJCE in
cadrul recursului in carenta (art. 228 CE ; CJCE, 4 iulie 2000, Comisia contra
Grecia, cauza C-387/97, Rec., 1-5047), Curtea nu are puterea de a impune restrictii
statului in culpa. In absenta violarii, ea trimite cauza Comitetului de mini$tri, pentru
ca acesta sa incheie examinarea ei.
Sa mai adaugAm, deli aceasta famane o ipoteza putin verosimilA, ca, refuzand
executarea hotararilor Curtii, statele ar viola articolul 3 din statutul Consiliului
Europei (principiul preeminentei dreptului) si ar putea, ca ultima sanctiune,
vada suspendat dreptul de reprezentare de catre Comitetul de ministri (art. 8 din
Statut).
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 483
Abtoritatea hotararilor Curti' europene a drepturilor omului
Practica statala dovede$te ca autoritatea hotararilor Curtii, indiferent ca este vorba de
hotdrari pronuntate pe fond sau de hotarari de radiere de pe rol a cauzelor ca urmare
a solutionarii acestora pe cale amiabila, depawste cu mult importanta for strict
juridica.
342 Autoritatea de lucru interpretat. - De$i judecatorii de la Strasbourg, spre
deosebire de cei de la Bruxelles, nu au dezvoltat nici un fel de doctrina cu privire la
aplicabilitatea directs sau la primordialitatea dreptului european al drepturilor omului,
analiza rezolutiilor Comitetului de mini$tri demonstreaza ca autoritatile nationale se
straduiesc sa se conformeze jurisprudentei Curtii europene. Acest fapt duce la
creditarea doctrinei conform careia hotararile Curtii ar fi inzestrate cu „autoritate de
lucru interpretat", „autoritatea proprie jurisprudentei Curtii in mAsura in care aceasta
interpreteaza dispozitiile Conventiei" (J. Velu si R. Ergec, La Convention europeenne
des droits de l'homme, Bruylant, 1990, nr. 1237).
1) Aceasta autoritate are un fundament conventional : Conventia atribuie Curtii,
prin articolul 32, sarcina specifics de a asigura interpretarea Conventiei. Eficacitatea
dreptului european al drepturilor omului, datoratd caracteristicilor acestuia (caracter
obiectiv, nereciprocitate, garantare colectiva), nu ar putea varia in functie de calificarile
juridice proprii sistemelor de drept nationale. Curtea afirma vocatia jurisprudentei
sale de a fi un instrument de armonizare a regimurilor juridice nationale ale drepturilor
omului, centrat pe standardul minim pe care it reprezintA Conventia : „HotArarile
sale nu servesc numai la tramarea litigiilor cu care este sesizata, ci $i la clarificarea,
protejarea si dezvoltarea normelor Conventiei, contribuind astfel la respectarea de
catre state a angajamentelor pe care $i le-au asumat in calitate de MO contractante"
(Irlanda contra Marea Britanie, 18 ianuarie 1978, A. 25, § 158).
Dinamismul interpretativ al judecatorului european (supra, nr. 160) a favorizat o
jurisprudenta sincronizata cu evolutia societatii si apropiata de preocupArile con-
temporane ale europenilor. Mai mult, metodele de interpretare a Conventiei utilizate
de Curte - notiuni autonome, obligatii pozitive (supra, nr. 161 $i urm.) - vizeaza sa
„europenizeze" jurisprudenta acesteia si, implicit, sä ii sporeasca autoritatea si
coerenta. In opinia lui Marc-Andre Eisen, aceasta „jurisprudenta prospective (...)
apropie oarecum Curtea de un legiuitor insArcinat nu O. declare dreptul in vigoare,
ci sa creeze dreptul de maine" (Curtea europeana a drepturilor omului, RDP,
1986, 1583).
2) Autoritatea de lucru interpretat se poate, de asemenea, prevala de faptul
bazandu-se pe analogia cauzelor, Curtea a extins sfera efectului direct al hotararilor
sale, atat fata de judecatorul national al unui stat vizat de o hotarare anterioara
(Vermeire, 29 noiembrie 1991), cat $i de judecatorul unui stat tert (Modinos,
22 aprilie 1993, A. 259 ; Valenzuelas Contrera, 30 iulie 1998), depasind autoritatea
relative de lucru judecat (supra, nr. 340). Hotararea din cazul Chapman contra Marea
Britanie (18 ianuarie 2001, Marea Curte, RTDH, 2001, 887, obs. F. Sudre) vine
sa sistematizeze aceasta practice jurisprudentiala, facand referire la notiunea de
„precedent" : „Fara a fi in mod formal obligate urmeze vreo hotarare anterioara,
 484 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
Curtea considers ca este in interesul securitatii juridice, al previzibilitatii si al egalitatii
in fata legii ca ea sa nu se indeparteze fat% un motiv valabil de precedentele sale"
(§ 70). Fara a asimila autoritatea jurisprudentei sale cu aceea de care beneficiaza
stare decisis din sistemul de common law,
Curtea europeana isi consolideazi totusi
autoritatea. Referirea la „precedent" inseamna existents unei solutii stabile pentru o
problems de drept si vine sa contureze rolul judecatorului national, permitandu-i
acestuia sa determine ce hotarare a Curtii este aplicabila in cauza care ii este supusa
spre solutionare. Autoritatea precedentului consolideaza autoritatea interpretarii date
Conventiei de Curte si traduce in termeni juridici evidenta faptului ca jurisprudenta
Curtii face corp comun cu Conventia si trebuie sa se impuna judecatorului national.
3) In sfarsit - si poate mai ales -, este evident ca recunoasterea de catre state a
dreptului la recurs individual are un efect incitativ,
amplificat de importanta opiniei
publice in democratiile pluraliste, foarte mediatizate in marea for majoritate. 0
hotarare de condamnare a unui stat membru, pronuntata. de Curtea europeana,
poate declansa in acel stat, ca si in statele vecine, dad. situatia este comparabila ,
numeroase cereri similare celei care a stat la originea condamnarii. Aceasta perspective
incurajeaza autoritatile nationale sa respecte jurisprudenta Curtii (ca si rapoartele
Comisiei in baza fostului articol 30). Rezulta pentru judecatorii nationali un veritabil
„imperativ de discipline jurisdictionale (B. Genevois, concl. CE, Ass., 11 iulie
1984, Subrini, D, 1985, p. 150), cu atat mai mult cu cat nu exists o procedure de
recurs prejudiciar in interpretare in fata Curtii de la Strasbourg, de tipul celei instituite
de articolul 177 al Tratatului CEE. Mecanismul recursului individual dobandeste
astfel o putere unificatoare si determine statul sa se alinieze ordinii publice europene
a drepturilor omului.
Compatibilizarea dreptului intern cu dreptul european jurisprudential al
drepturilor omului. - Aceasta se realizeaza pe cale legislativa (sau reglementara) si/
sau pe cale jurisprudentiala si permite masurarea eficacitatii corective a hotararilor
Curtii. Deciziile Curtii care releva o violare a Conventiei provoaca adesea o „normalizare"
a legislatiilor interne, atat in statele in care Conventia face parte din dreptul intern,
cat si in acelea unde aceasta nu face parte din dreptul intern (supra, nr. 136). Statele
adopts astfel masuri generale menite sa le armonizeze legislatia cu Conventia. Cu
titlu de exemplu, pot fi citate :
Pentru Olanda, modificarea reglementarii referitoare la aplicarea dreptului penal si a
disciplinei militare (Duinhoff si Duiff, 22 mai 1984, precit. ; Rez. DH (84) 8), precum
si
modificarea dispozitiilor Codului civil referitoare la drepturile parintesti (Kroom,
27 octombrie 1994 ; Rez. DH (98) 148, BI,
1998, nr. 43, 31) ; pentru Austria, modificarea
organigramei Administratiei regionale din Tirol (Sramek, 22 octombrie 1984, precit. ;
Rez. DH (85) 6) sau adoptarea unei legi noi care elimind conditia obligatorie a cetateniei
austriece pentru oblinerea alocatiei de urgentA (Gaygusuz, 16 septembrie 1996, precit. ;
Rez. DH (98) 372, 12 noiembrie 1998, BI,
1999, nr. 45, p. 30) ; pentru Marea Britanie,
modificarea regulilor aplicabile in penitenciare (Golder, 21 februarie 1975, precit. ;
Rez. DH (76) 35) sau adoptarea unei ordonanle ce modified legislatia irlandezd care reprima
homosexualitatea (Dudgeon, 22 octombrie 1981, precit.; Rez. DH (83) 13) ; pentru
Belgia, adoptarea unei noi legislatii in materie de filiatie (desi la opt ani dupA pronunlarea
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 485
hotdrarii in cazul Marckx, la 13 iunie 1979 ; Rez. DH (88) 3) si a unei legi care modified
organizarea Curtii de conturi (Muyldermans, 23 octombrie 1991, A. 214-A ; Rez. DH (96)
18) ; pentru Germania, modificarea legii cu privire la cheltuielile de judecatd (Ozturk,
21 februarie 1984, A. 73, Rez. DH (89) 8) ; pentru Italia, adoptarea unui nou Cod de
procedurd penall, care prevede ca judecdtorul trebuie sa statueze in termen de cinci zile
asupra oricdrei cereri a acuzatului prin care acesta incearca sd-si obtind libertatea pe
parcursul unei detentii provizorii (Ciulla, 22 februarie 1989, A. 148, Rez. DH (90) 13) ;
pentru Elvetia, modificarea dispozitiilor Codului de procedurd penald din cantonul Vaud
referitoare la urmArirea pentru violarea secretului cercetArii penale (Weber, 22 mai 1990,
A. 117, Rez. DH (90) 39) ; pentru Portugalia, adoptarea de mAsuri legislative si reglementare
pentru cresterea efectivelor anumitor tribunale (Martins Moreira, 26 octombrie 1998,
A. 143, Rez. DH (89) 22) ; pentru Danemarca, adoptarea unei legi cu privire la administrarea
justitiei, prin care sd se evite ca un judecator care a participat la faza de cercetare penall
sA fie si judecAtor al fondului cauzei (Hauschildt, 24 mai 1989, precit., Rez. DH (91) 9) ;
pentru Suedia, adoptarea unei legi care instituie controlul judecatoresc al unor decizii
administrative (Pudas, 27 octombrie 1987, A. 125 A, Rez. DH (88) 16) sau a unei decizii
de retragere a autorizatiei de vizitare a minorului de cane pdrinti (Eriksson, 22 iunie 1989,
A. 156, Rez. DH (91) 14) ; pentru Spania, reforma Codului de procedurd penald, vizand
separarea functiilor judiciare in faza de cercetare penald si in cea a judecatii (Barbera,
Messegue si Jabardo contra Spania, 6 decembrie 1988, A. 146, si 13 iunie 1994, A. 285
C, Rez. DH (94) 84) ; pentru Luxemburg, adoptarea unei legi referitoare la reforma
Consiliului de Stat (Procola, 28 septembrie 1985, A. 326, Rez., DH (96) 19) ; pentru
Irlanda, dezincriminarea actelor homosexuale comise in intimitate de cdtre bArbati cu
varsta de minim 17 ani, care consimt la acestea (Norris, 26 octombrie 1988, A. 142,
Rez. DH (93) 62) ; pentru Grecia, modificarea Codului de procedurd penald, in vederea
realizarii conformitatii sale cu articolul 5, § 4 din Conventie (Kampanis, 13 iulie 1995, A.
318-B ; FI, 38, 1996, p. 292) ; pentru San Marino, modificarea legii in sensul de a permite
parlamentarilor nou-alesi sd depunA jurdmantul pe onoare, si nu pe Evanghelie (Buscarini
si altii,18 februarie 1999; Rez. DH (2001) 13).
Aceleasi efecte sunt asociate si hotdrarilor Curtii prin care se constatd o solutionare
amiabilA a cauzei : legea austriacd modificand Codul de procedurd penald (Can,
30 septembrie 1985, precit.; Rez. DH (88) 5) ; proiectul de revizuire a Codului de
procedurd judiciary suedez (Skoogstrom, 2 octombrie 1984, A. 83 ; Rez. DH (85) 16) ;
modificarea legii islandeze in scopul separdrii functiilor de administrate a politiei si de
judecator de tribunal districtual (Kristinsson, 1 martie 1990, A. 171 B) etc.
Hotararile Curtii europene au ca rezultat si o adaptare a jurisprudentelor nationale.
Acest rezultat se observe mai ales in cazul organelor jurisdictionale, sub forma unor
noi practici judiciare (Ca urmare a hotararilor din cazurile Borgers 5i Vermeulen,
supra, nr. 231, Curtea de casatie belgiana a autorizat reclamantii sa raspuncla la
avizul avocatului general ; mai mult, acesta nu mai participa la deliberari ; Rez. DH (98)
133, BI, 1998, nr. 43, 33) on a unui reviriment al jurisprudentei instantei supreme
(pentru Curtea de casatie belgiana, a se vedea De Cubber, 26 octombrie 1984, A. 86,
si Rez. DH (88) 20 ; pentru Curtea Suprema olandeza, a se vedea Lala, 22 septembrie
1994, A. 279 A, Rez. DH (95) 249) sau, intr-un mod 5i mai spectaculos, prin
anularea de care aceasta din urma a unei decizii judecatoresti interne cu privire la
care o hotarare a Curtii europene constata ca violeaza Conventia (pentru Belgia,
Piersak, 26 octombrie 1984, A. 85, § 11 ; pentru Austria, Unterpertinger,
24 noiembrie 1986, A. 110, Rez. DH (89) 2 ; pentru Elvetia, Liidi, 15 iunie 1992,
 486 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
A. 238, Rez. DH (92) 61). Acelasi rezultat este valabil si in cazul jurisdictiilor
constitutionale Curtea Constitutionald austriaca modificat, in urma pronuntarii
hotararii din cazul Ringeisen (16 iulie 1971, precit.), jurisprudenta in ceea ce priveste
interpretarea cuvintelor „drepturi §i obligatii cu caracter civil", iar in urma hotArarii
din cazul Bonisch, din 6 mai 1985 (precit.), aceeasi curte a declarat neconstitutional
articolul 48 din Codul alimentar, intrucat incalca articolul 6 al Conventiei (Rez. DH (87)
1). In ceea ce o priveste, Curtea ConstitutionalA spaniolA afirmA clar cA jurisprudenta
Curtii de la Strasbourg „trebuie sA constituie un criteriu de interpretare a normelor
constitutionale care protejeaza drepturile fundamentale" (nr. 303/93, 25 octombrie
1993 ; Rez. DH (95) 93).
Pe de alts parte, jurisdictiile nationale (ca legiuitorii nationali) pot lua in seams
in mod spontan deciziile Curtii ; atitudinea Tribunalului federal elvetian (a se vedea
cronica lui G. Malinverni si M. Hotellier, „La pratique suisse relative aux droits de
l'homme", Rev. suisse de droit international et de droit europeen,
1994, p. 527), ca
cea a Curtii de casatie belgiene (de exemplu, 15 februarie 1991, S contra L
litisconsortii, RTDH, 1992, p. 227, 'rota M. Franchimont) pot fi relevante in acest
sens.
344 Exemplul francez. - Franta nu a famas strains de influenta Conventiei europene.
1) ModificArile legislative generate de hotararile de condamnare a Frantei sau, la
un nivel mai general, de exigentele europene sunt nenumarate. Legea din 10 iulie
1991 referitoare la secretul corespondentei pe calea telecomunicatiilor (Kruslin,
24 aprilie 1990, supra, nr. 226), decretul din 5 februarie 1993 cu privire la publicitatea
audierilor disciplinare ale Consiliului National al Colegiului medicilor (supra,
nr. 206), adAugarea, prin legea din 24 august 1993 (JO, 25 august 1993, p. 12196),
la ordonanta din 2 noiembrie 1945 - referitoare la conditiile de intrare si de sedere
pentru strain in Franta - a articolului 27 bis, care interzice expulzarea unui strain
cAtre o tail in care acesta ar fi „expus la tratamente contrare articolului 3 al CEDO"
(supra, nr. 267), si instaurarea unui recurs suspensiv impotriva hotararii de expulzare
(art. 27 ter) sau de reconducere la frontierA (legea din 10 ianuarie 1990,
JO,
12 ianuarie, 1990, p. 489, corn., D. Turpin, RDIDC, 1990, p. 393 ; supra,
nr. 320),
abrogarea dreptului de preemptiune fiscalA prevAzut de articolul 18 din Codul de
procedurA fiscala (Hentrich, 22 septembrie 1994, supra, nr. 218 ; articolul 113 din
Legea finantelor nr. 96/1181 pe 1997, Rez. DH (98) 86, BI,
1998, nr. 43, 31), legea
din 3 decembrie 2001 cu privire la drepturile sotului supravietuitor si ale copiilor
rezultati dintr-un adulter, lege ce abroga ansamblul articolelor Codului civil care
stabileau o discriminare succesoralA impotriva copilului natural rezultat dintr-un
adulter (Mazurek, 1 februarie 2000, supra, nr. 184) reprezinta exemple suficient de
elocvente pentru importanta pe care o are pentru ordinea juridicA franceza dreptul
Conventiei Europene a Drepturilor Omului, in domenii din cele mai diverse.
2) Autoritatea jurisprudentei europene fatA de jurisdictiile nationale este, de
asemenea, incontestabila, chiar dacA jurisdictiile superioare sunt fidele, din punct de
vedere formal, unei conceptii stricte asupra autoritatii „relative" de lucru judecat a
deciziilor Curtii europene a drepturilor omului. Consiliul de Stat, transpunand
notiunea de identitate a partilor din articolul 1351 al Codului civil (aceleasi parti,
acelasi obiect, aceeasi cauza), limiteaza strict la pArtile litigiului autoritatea lucrului
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 487
judecat de Curtea europeana (CE, 24 noiembrie 1997, societatea Amibu Inc., RFDA,
1998, 978, obs. J. Andriantsimbazovina ; D, 1998, J, 159, notA G. Tixier
A.G. Hamonic-Gaux). Sectia penala a Curtii de casatie consider* la randul ei, cA o
hotArare de condamnare a Curtii europene, „deli ii permite celui care se prevaleaza
de ea sa cearA repararea prejudiciului, este fail incidentA asupra validitatii proce-
durilor din dreptul intern" (Crim., 3 februarie 1993, Kemmache, D, 1993, 515, note
J.-F. Renucci) sau, mai general, nu are „nici o incidenta in dreptul intern asupra
deciziilor jurisdictiilor nationale" (Crim., 4 mai 1994, Saidi, JCP G, 1994, II,
22349, notA P. Chambon). Introducand in dreptul intern o cale de atac impotriva unei
proceduri penale denuntate de Curtea europeana (supra, nr. 340), legiuitorul invite
Sectia penalA ski „nuanteze" pozitia.
Cu toate ca jurisdictiile superioare (in special Consiliul de Stat) neagA in mod
explicit faptul ca deciziile Curtii europene sunt Inzestrate cu autoritatea de lucru
interpretat (a se vedea, de exemplu, R. Abraham, concl. privind CE, Sect., 3 iulie
1998, M. Bitouzet, RFDA, 1998, 1243), trebuie sa constatam ca aceste jurisdictii nu
se indeparteaza decat in mod exceptional de jurisprudenta europeana, ale carei solutii
le reiau adesea. In partea a doua a acestei lucrAri se gasesc multiple exemple in acest
sens. Este suficient sa notam aici ca, exceptand ipoteza unei condamnAri prealabile a
Frantei de care Curtea europeana (219 hotarari constatand violarea Conventiei din
cele 266 pronuntate pe fond impotriva Frantei, la 31 decembrie 2002), antrenand
modificarea jurisprudentei Curtii de casatie si a Consiliului de Stat (Cass. Ass. Pier'.,
11 decembrie 1992, Marc X si Rene X, supra, nr. 227, si CE, Ass., 19 aprilie 1991,
Belgacem, supra, nr. 268 constituie decizii de pionierat in acest sens), judecatorul
national aplica spontan dreptul CEDO. Se observe o „banalizare" a utilizarii Conventiei,
inscrisa de acum Inainte in peisajul juridic national. Din mijloc subsidiar, Conventia
tinde sa devina un mijloc principal pentru numeroase decizii judiciare. Extinderea
garantiilor procesului echiterbil la procedura desfasuratA in fata autoritAtilor de
reglementare(Cass. Ass. Plen., 5 februarie 1999, COB contra Oury, supra, nr. 209
si 213), jurisprudenta, atat a Consiliului de Stat, cat si a Curtii de casatie, in materia
validarilor legislative (supra, nr. 212), hotararile Curtii de casatie cu privire la
interzicerea sondajelor de opinie (Crim., 4 septembrie 2001, Amaury, supra, nr. 244)
sau a recurgerii la forts de Cate jandarmi (Crim., 18 februarie 2003, Litisconsortii
X, supra, nr. 186), deciziile Consiliului de Stat cu privire la aplicabilitatea articolului
6 la contenciosul functiei publice (in ultima instants, CE, Ass., 11 iulie 2001, Preaud,
supra, nr. 206) demonstreazA clar cA judecAtorul national, atunci cand face aplicarea
Conventiei, este atent la autoritatea interpretative a hotararilor Curtii europene. Se
poate vorbi, in acest sens, de un „dialog al judecAtorilor".
Este evident, de altfel, cA nisi Consiliul Constitutional nu ignore jurisprudenta
europeana, procedand, sub acoperirea principiilor constitutionale sau a unor „objec-
tive cu valoare constitutionals", la o „transfuzie" in dreptul intern a solutiilor
consacrate de aceasta din urma (de exemplu, dec. 89-260 DC, supra, nr. 213).
Difuzarea dreptului Conventiei Europene a Drepturilor Omului (asa cum este
Conventia interpretatA de Curte) in sistemele juridice nationale se impune a fi
constatata. Desi nu sunt constranse din punct de vedere juridic, statele Orli la CEDO
procedeaza la o punere in „conformitate" cu Conventia a dreptului for intern. Astfel,
sub influenta jurisprudentei europene a drepturilor omului, se Intreprinde o miscare
 488 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
generalA de armonizare a normelor europene 5i a celor interne, mi5care ce contribuie
la formarea unui drept comun european al drepturilor omului, generat de vointa
conjugata a judecatorilor nationali si europeni, a guvernantilor 5i a legiuitorilor.
Se va utiliza, pentru studiul fiecarui articol al CEDO citat in acest capitol, L.E. Pettiti,
E. Decaux si P.-H. Imbert (coord.), La Convention europeenne des droits de l'homme. Commentaire
article par article, Economica, 1995.
346 Cu privire la Comisia si Curtea europeana a drepturilor omului. - Facem trimitere
la bibliografia generals (supra, nr. 124) si la G. Melander, „Responsabilites incombant aux
organes de la CEDH, y compris le Comite des ministres", in Sixieme colloque international
sur la CEDH, Sevilia, 1985, Consiliul Europei, 1985 (roneotip). Lucrarea de referinta cu
privire la Comisia europeanA roman F. Monconduit, La Commission europeenne des droits de
l'homme, Sijthoff, Leyden, 1965. A se vedea, de asemenea, M. De Salvia, M.-E. Villiger
(ed.), L'eclosion du droit europeen des droits de l'homme. Melanges Carl Aage Norgaard,
Nomos Verlagsgesellschaft, Baden-Baden 1998 ; R.J. Dupuy, „La Commission europeenne
des droits de l'homme", AFDI, 1957, pp. 449-478, si M.-A. Eissen, „Le nouveau reglement
interieur de la Commission...", AFDI, 1960, pp. 774-790. Cu privire la functiile de
instrumentare si de conciliere ale Comisiei, a se vedea contributiile la colocviul de la Strasbourg
din 1969 referitor la CEDO ale lui C.-A. Kiss, F. Monconduit si J. Raymond in numarul
special al RDH, 1969, vol. 2, nr. 2. Pentru o viziune de ansamblu asupra activitatilor Comisiei,
facem trimitere la Comisia europeana a drepturilor omului, Bilan de la CEDH. Les trente
premieres annees : 1954-1984, §i Suplimentul 1984 si urm., Conseil de l 'Europe,
Strasbourg,
1985 si urm., precum si la Apercu des travaux et statistiques (anual).
Cu privire la Curtea europeana a drepturilor omului, a se consulta cu prioritate :
F. Matscher, „Quarante ans d'activites de la Cour europeenne des droits de l'homme",
RCADI, t. 270, 1997, pp. 241-398 ; M.-A. Eissen, La Cour euwpeenne des droits de rhomme,
RDP, 1986, pp. 1539-1598 si 1773-1783, si 0. Guillermin,
La Cour europeenne des droits de
l'homme, teza dact., Paris II, 1978. A se vedea, de asemenea (acelasi titlu), R. Cassin,
vol. 7, pp. 75-99, si R. Pelloux, RDH, vol. I, Ann.,
pp. 79-90 ; Ganshof Van Der Meersch, „Aspects
de la mise en ceuvre d'une sauvegarde collective des droits de l'homme en droit international :
la CEDH", Melanges F. Dehousse, F. Nathan, 1979, t. 1, pp. 193-208. Pentru chestiuni speciale,
a se vedea S. Petren, „La saisine de la Cour... par la Commission", Mélanges Modinos, Pedone,
1968, pp. 233-244 ; V. Berger, „Le reglement amiable devant la Cour... ", Melanges Wiarda, Carl
Heymanns Verlag, 1988, pp. 55-64 ; M. O'Boyle, „La procedure devant la Cour EDH",
RUDH, 1992, 395 ; A. Olinga, Les declarations d'acceptation de la juridiction obligatoire de
la Cour europeenne des droits de l'homme, memoriu DEA, Universitatea din Montpellier I,
1990; L. Wildhaber, „Opinions dissidentes et concordantes de juges individuels a la Cour
europeenne des droits de l'homme", Melanges Valticos, Droit et justice, Pedone, 1999,
p. 530; P. Lambert, „Les juges ad hoc a la Cour EDH", RTDH,
1999, p. 479. Cu privire la
Protocolul 9 la CEDO, a se vedea observatiile lui J.-F. Flauss, AFDI, 1990, p. 507, si
G. Janssen-Pevtschin, Mélanges Velu,
precit., p. 1269. Pentru un bilanl al activitatilor Curlii,
a se vedea Consiliul Europei, Curtea EDO, Apercus, 1959-1991, 1992 si urm.
Cu privire la noua Curte europeana a drepturilor omului, a se vedea : A. Drzemczewski,
„The EHRC: A new Court of human rights in Strasbourg as of November 1", 1998,
Washington and lee law review, 1998, nr. 55, 697 ; J.-F. Flauss, „Radioscopie de la nouvelle
Cour europeenne des droits de l'homme", RTDH, 1998, 435 ; 0. De Schutter, „La nouvelle
Cour europeenne des droits de l'homme", CDE, 1998, 319 ; V. Berger, „La nouvelle Cour
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 489
europeenne des droits de l'homme d'une jurisprudence a l'autre ? ", Melanges L.-E. Pettiti,
Bruylant, 1998, p. 129 ; J.-F. Flauss, „Les juges des PECO a la Cour europeenne des droits
de l'homme : vues de l'exterieur", ibidem, p. 343 ; P. Mahoney, „Bra commentaire sur le
reglement de la Cour : quelques-uns des points essentiels", RUDH, 1998, p. 355 ;
J.-P. Marguenaud, „La Cour europeenne des droits de l'homme renouvelee", D, 1999, cron.,
221 ; J. Callewaert, „La Cour europeenne des droits de l'homme, un an apres le Protocole no.
11", JTDE, 1999, nr. 63, 201 ; L. Wildhaber, „Un avenir constitutionnel pour la Cour
EDH ?", RUDH, 2002, 1.
34B Cu privire la reforma sistemului de control al CEDO. - A se consulta raportul
Comitetului de experti pentru ameliorarea procedurilor de proteclie a drepturilor omului,
avizele Comisici si Curtii europene a drepturilor omului si recomandarea 1194 din 6 octombrie
1992 a Adunarii parlamentare a Consiliului Europei, RUDH, 1992, p. 503 ; P.-H. Imbert, „La
reforme de la procedure devant les organes de controle de la CEDH : quelques observations
prospectives", EJIL, 1990, p. 292 ; G. Sperduti, „Pour une reconsideration d'ensemble du
mecanisme de garantie collective etabli par la CEDH", Melanges Wiarda, precit., nr. 93,
p. 581 ; F. Sudre, „De quelques interrogations sur revolution du mecanisme europeen de
garantie des droits de l'homme", Melanges Apollis, Pedone, 1992, p. 113 ; W. Peukert, „A
propos de la reforme du systeme de protection prevu par la CEDH", RUDH, 1992, p. 217.
Cu privire la Protocolul 11, a se consulta in principal : F. Sudre, „La reforme du mecanisme
de controle de la CEDH : le Protocole 11 additionnel a la Convention", JCP G, 1995, I,
3849 ; P. Wachsmann et al., Le Protocole 11 a la CEDH, Bruylant, 1995 ; N. Valticos, „Quels
juges pour la prochaine Cour europeenne des droits de Phomme ?", Mélanges M.-A. Eissen,
Bruylant, 1995, p. 415 ; A. Drzemczewski, „A major overhaul of the EHRC control mechanism",
RCADE, 1995, vol. VI, 2, 122, si „Le Protocole no. 11 a la CEDH. Entrée en vigueur et
premiere armee d'application", RUDH, 1999, p. 377; V. Berger, „La section, formation
nouvelle de la Cour europeenne des droits de l'homme", Mélanges Pierre Lambert, Bruylant,
2000, p. 69; J.-F. Flauss (coord.), La mise en ceuvre du Protocole no. 11: le nouveau
Reglement de la Cour europeenne des droits de I'homme, Bruylant, „Droit et justice", nr. 28,
2000. A se vedea, de asemenea, observatiile lui : A. Drzemczewski si J. Meyer-Ladewig,
RUDH, 1994, p. 81 ; G. Janssen-Pevtschin, RTDH, 1994, p. 483 ; J.-F. Flauss, J.-C. Geus si
L.-E. Pettiti, Bull. des droits de l'homme, Luxemburg, nr. 3, 1994, p. 3 si urm. ;
M.-A. Eissen, ibidem, nr. 4, 1995, p. 3. A se vedea, de asemenea, Actele Colocviului de la
Neuchatel din martie 1986, 0. Jacot-Guillarmod (ed.), La fusion de la Commission et de la
Cour europeennes des droits de l'homme, Engel, 1987.
Cu privire la reforma care a condus la Protocolul 14: Consiliul Europei, Grupul de
evaluare, „Rapport du groupe d'evaluation au Comite des ministres sur la Cour europeenne
des droits de l'homme", RUDH, 2001, 142; P. Lambert, „Quelle reforme pour la Cour
europeenne des droits de l'homme? ", RTDH, 2002, 795 ; F. Benoit-Rohmer, C. Grewe,
P. Wachsmann, „Quelle reforme pour la Cour europeenne des droits de l'homme", RUDH
2002, nr. 7-8, pp. 253-332 ; F. Benoit-Rohmer, „II faut sauver le recours individuel..." ,
D, 2003, cron. 2584 ; G. Cohen-Jonathan, „Garantir refficacite a long terme de la Cour
EDH : quelques observations a partir des dernicrs travaux du Comite directeur pour les
droits de l'homme", RTDH, 2003, nr. 56, 1125 ; G. Cohen-Jonathan, C. Pettiti (ed.), „La
reforme de la Cour europeenne des droits de l'homme", Bruylant-Nemesis, col. „Droit et
justice", nr. 48, 2003.
147 Cu privire la recursul interstatal. - Doctrina este foarte saraca in acest domeniu ; a se
vedea: H. Labayle, „Article 24", in La CEDH..., p. 571; E. Muller-Rappard, „Le droit
d'action en vertu des dispositions de la CEDH", RBDI, 1968, 2, pp. 485-517 ; A.-A. Cancado-
 490 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
-Trindade, „L'epuisement des voies de recours internes dans les affaires interetatiques", CDE,
1978, pp. 139-157.
34 Cu privire la recursul individual. - A se vedea J.-C. Soyer si M. de Salvia, Le recours
individuel supranational. Mode d'emploi, LGDJ, 1992 ; W. Peukert, „Le droit de recours
individuel selon l'article 25 de la CEDH", RUDH, 1989, p. 41 ; 0. de Schutter, „La
subsidiarite dans la CEDH : la dimension procedurale", in M. Verdussen (coord.), L'Europe
de la subsidiarite, Bruylant, 2000, 63. A se consulta A.M. Nay-Cadoux, Les conditions de
recevabilite des requetes individuelles devant la Commission europeenne des droits de l'homme,
LGDJ, 1966. A se vedea comunicarile lui A. Cassese, M. de Salvia si S. Treschel, in Les
clauses facultatives de la CEDH, masa rotunda, Levante, Bari, 1974. Pentru aspecte
particulare : M.-A. Eissen, „Jurisprudence de la Commission... relative a sa competence
ratione temporis", AFDI, 1963, pp. 722-733 ; F. Monconduit, „L'abus du droit de recours
individuel devant la Commission... ", AFDI, 1971, pp. 347-365, si „Bilan des conditions de la
recevabilite, les tendances de la jurisprudence", RDH, 1975, pp. 417-430 ; M. Hotellier, „La
requete abusive au sens de l'article 27, 2° de la CEDH", RTDH, 1991, p. 301 ; J.-F. Flauss,
„L'abus de droit dans le cadre de la CEDH", RUDH, 1992, p. 461 ; H. Delvaux, „La notion
de victime au sens de Particle 25 de la CEDH", in Actes du Se Colloque international sur la
CEDH, Frankfurt, 1980, Pedone, 1982, pp. 35-96 ; E. Wyler, „Victime qactuelle» et victime
qvirtuelleo d'une violation des droits de rhomme dans la jurisprudence relative a l'article 25
de la CEDH", Rev. suisse de dr. int. et eur., 1993, 1, pp. 3-38 ; L.-E. Pettiti si 0. De Schutter,
„Le role des associations dans le cadre de la CEDH", JTDE, 1996, p. 145 ; H. Wiebringhaus,
„La regle de repuisement prealable des voies de recours internes dans la jurisprudence de la
Commission", AFDI, 1959, pp. 685-704; P. Couvreur, „L'epuisement des voies de recours
internes et la Cour europeenne des droits de l'homme", RBDI, 1981-1982, pp. 130-171 ;
M. Verdussen, „La Cour europeenne des droits de l'homme et repuisement prealable du
recours interne au juge constitutionnel", Melanges M.-A. Eissen, Bruylant, 1995, p. 435 ;
M. Melcliior, „Les Cours constitutionnelles et repuisement des voies de recours internes a regard
de la CEDH", Mélanges Silvio Marcus Helmons, Bruylant, 2003, 231 ; M. Puechavy, „La regle
de Pepuisement des voies de recours internes et la nouvelle Cour europeenne des droits de
l'homme", Melanges G. Cohen-Jonathan, Bruylant, 2004, 1299 ; D. Spielman, „Les mesures
provisoires et les organes de protection prevus par la CEDH", Melanges Velu, Bruylant, 1992,
p. 1293 ; 0. De Schutter, „La protection juridictionnelle provisoire devant la Cour europeenne
des droits de l'homme", in H. Ruiz-Fabri si J-M. Sorel (coord.), Le contentieux de l'urgence
et l'urgence clans le contentieux devant les juridictions internationales : regards croises,
Pedone, 2003, 105 ; C. Giakomopoulos, „Les decisions de la Cour europeenne des droits de
rhornme sur les exceptions preliminaires", in Cron., RFDA, 1992, p. 510 ; D. de Bruyn et al.,
Les exceptions preliminaires dans la CEDH, Bruylant, „Droit et justice", nr. 18, 1997.
Pentru practica franceza referitoare la dreptul la recurs individual, a se vedea F. Sudre, „Le
,Kcontentieux frangais» a Strasbourg, bilan de onze ans de recours individuel", in
F. Sudre
(coord.), Le droit francais et la CEDH, 1974-1992, Engel, 1994, pp. 61-99 ; F. Sudre si
B. Peyrot, Etat des requetes introduites contre la France devant Ia Commission europeenne des
droits de l'homme (2 octobre 1981-31 decembre 1992), IDEDO, 1993, si B. Peyrot, „Mise
jour des decisions de recevabilite au 31 decembre 1994", Cahiers de l'IDEDH, nr. 4, 1995, p. 122.
Cu privire la concurenta recursurilor internationale, in gall de articolul lui G. Cohen-
-Jonathan, citat supra, nr. 121, a se vedea in principal rapoartele lui T. Opshal si J. de Meyer,
in Actes du Colloque sur la CEDH par rapport a d'autres instruments internationaux pour la
protection des droits de l'homme, Atena, 1978, Consiliul Europei, Strasbourg, 1979.
34 Cu privire la repararea prejudiciului. - Referitor la raporturile dintre repararea
prejudiciului si restabilirea legalitatii, a se citi P.-M. Dupuy, „Responsabilite et legalite", in
CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 491
SFDI, La responsabilite dans le systeme international, Pedone, 1991, p. 263 ; de asemenea
E. Wyler, L'illicite et la condition des personnes privees. La responsabilite internationale en
droit coutumier et dans la CEDH, Pedone, 1995. A se vedea, inainte de toate, bogatele studii
ale lui E. Lambert, „La pratique recente de reparation des violations de la Convention
europeenne de sauvegarde des droits de l'homme et des libertes fondamentales : plaidoyer
pour la preservation d'un acquis remarquable", RTDH, 2000, p. 199 ; C. Tomuschat, „Just
satisfaction under article 50 of the ECHR", Mélanges R. Ryssdal, 2000, 1409 ; P. Frumer,
„La reparation des atteintes aux droits de l'homme internationalement proteges. Quelques
donnees comparatives", RTDH, 1996, p. 329. De asemenea: J.-F. Flauss, „Requisitoire
contre Ia mercantilisation excessive du contentieux de la reparation devant la Cour europeenne
des droits de l'homme", D, 2003, 227 ; G. Cohen-Jonathan, „Quelques considerations sur la
reparation accord& aux victimes d'une violation de la CEDH", Mélanges Pierre Lambert,
Bruylant, 2000, p. 109 ; J.-F. Flauss, „La .satisfaction equitable» devant Ies organes de la
Cour EDH. Developpements recents", Europe, iunie 1992, cron., p. 1 ; J. Callewaert et al.,
„La jurisprudence de la Cour EDH relative a l'article 50 de la CEDH", RUDH, 1990, pp. 71,
119, 211, 326 ; H. Golsong, „Quelques reflexions a propos du pouvoir de la Cour... d'accorder
une satisfaction equitable", Melanges Cassin, Pedone, 1969, t. 1, pp. 89-94 ; R. Pelloux, „Le
contentieux d'indemnite devant la Cour...", Melanges Stanissopoulos, LGDJ, 1974, pp.
397-404 ; W. Vis, „La reparation des violations de la CEDH", in La protection internationale
des droits de l'homme dans le cadre europeen, colocviu, Strasbourg, 1960, Dalloz, 1961,
pp. 279-296; P. Vegleris, „Modes de redressement des violations de la CEDH", Melanges
Modinos, Pedone, 1968, pp. 369-388.
Cu privire la problema repararii prejudiciului de catre autoritatile franceze, a se vedea
C. Laly, „Les aspects financiers de la violation de la CEDH", La Rev. du Tresor, 1996, p. 157.
3503 Cu privire la importanta hotararilor Curtii. - Noliunea de „autoritate de lucru
interpretat" este degajata de J. Boulouis, „A propos de la fonction normative de la jurisprudence",
Melanges Waline, LGDJ, 1974, pp. 149-162.
A se vedea supra, nr. 168, si, cu prioritate, E. Lambert, Les effets des arrets de la Cour
europeenne des droits de l'homme. Contribution a une approche pluraliste du droit europeen
des droits de l'homme, Bruylant, 1999. De asemenea : L. Burgorgue-Larsen, „La jurisprudence
de la Cour europeenne ou la contrainte conventionnelle sur les systemes juridiques", in
G. Lebreton (coord.), „Regards critiques sur revolution des droits fondamentaux de la
personne humaine en 1999 et 2000", L'Harmattan, 2002, 55 ; G. Cohen-Jonathan, „Quelques
considerations sur rautorite des arrets de la Cour europeenne des droits de l'homme", Mélanges
M.-A. Eissen, Bruylant, 1995, p. 39; J.-P. Marguenaud, „L'effectivite des arras de la Cour
europeenne des droits de l'homme en France", in UAE, Le proces equitable et la protection
juridictionnelle du citoyen, Bruylant, 2001, 137; G. Ress, „Effets des arrets de la Cour
europeenne des droits de l'homme en droit interne et pour les tribunaux nationaux", in
Consiliul Europei, .5' colloque international sur la CEDH, Frankfurt, 1980, Pedone, 1982,
pp. 235-313 ; F. Sudre, „L'effectivite ‹<cachee» de la sanction de la violation de la CEDH", in
Aupelf-Uref, L'effectivite des droits fondamentaux dans les pays de la communaute francophone,
Ed. Aupelf-Uref, 1994, p. 555 ; J. Velu, „Responsabilites incombant aux Etats parties a la
Convention europeenne", in Consiliul Europei, colloque international sur la CEDH, Sevilia,
1985, roneo, pp. 47-56, si referitor la autoritatea jurisprudenliala a hotararilor Curtii europene
a drepturilor omului : perspectiva de drept comparat asupra unor evolulii in curs, Mélanges
Rigaux, Bruylant, 1993, p. 527.
Cu privire la semnificalia hotararilor Curtii europene in dreptul national, a se vedea supra,
nr. 169, si J. Andriantsimbazovina, L'autorite des decisions de justice constitutionnelles et
europeennes sur le juge administratif francais, LGDJ, 1998, si „L'autorite des arrets de la
Cour europeenne des droits de l'homme vue par le Conseil d'Etat", RFDA, 1998, 909;
 492 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI CONTROLUL JURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI : MODELUL EUROPEAN 493

E Sudre, „L'influence de la CEDH sur l'ordre juridique interne", in „Le juge administranf
francais et la CEDH", RUDH, 1991, p. 259. De asemenea, F. Riviere, „L'integration «paisible*
de la CEDH en Suisse", RTDH, 1999, p. 461.
Cu privire la relatiile cu jurisdictiile constitutionale, a se vedea M.-A. Eissen, „L'in-
teraction des jurisprudences constitutionnelles nationales et de la jurisprudence de la Cour
EDH", in D. Rousseau si F. Sudre, Conseil constitutionnel et Cour europeenne des droits de
l'homme, STH, 1990, p. 137 ; J.-F. Flauss, „La contribution de la jurisprudence des organes
de la CEDH a la formation d'un droit constitutionnel europeen", RUDH, 1995, p. 373 ;
J. Robert, „Protection constitutionnelle et protection internationale des droits de l'homme
concurrence ou complementarite ? , Rapport general a la IXe Conference des Cours constitu-
tionnelles europeennes", RUDH, 1995, p. 256 ; F. Cocozza, „Les droits fondamentaux en
Europe entre justice constitutionnelle .transfrontiere,, de la CEDH et justice constitutionnelle
nationale. Les lignes incertaines d'une relation structuree", RFDC, 1996, 707.
A se consulta H. Rolin, „L'autorite des arras et des decisions des organes de la CEDH",
in col. Grenoble, „L'efficacite des mecanismes juridictionnels de protection des personnes
privees dans le cadre europeen", RDH, 1973, p. 729 ; D. Evrigenis, „La dimension nationale
de la CEDH", in Consiliul Europei, Actes du Colloque sur la CEDH par rapport a d'autres
instruments internationaux pour la protection des droits de l'homme, Atena, 1978, roneo, pp.
65-80 ; K. Lenaerts, „Les rapports entre juridictions «supremes» dans l'ordre juridique institue
par la CEDH", CDE, 1983, p. 186 ; A. Drzemczewski, European human rights convention in
domestic law, a comparative study, Clarendon Press, Oxford, editia a 2-a, 1985.
3l Cu privire la executarea hordrarilor - A se vedea : E. Lambert-Abdelgawad,
L'execution des arrets de la Cour europeenne des droits de l'homme, Ed. du Conseil de
l'Europe, Dossier sur les droits de l'homme, nr. 19, 2002, si „Le reexamen de certaines
affaires suite a des arras de la Cour europeenne des droits de l'homme", RTDH, 2001, 716;
L. Sermet, „Le role du Comite des ministres dans le systeme europeen de protection des droits
de l'homme : derive ou orthodoxie", Melanges L. Dubouis, Dalloz, 2002, 159 ; F. Sundberg,
„Le controle de l'execution des arras de la Cour europeenne des droits de l'homme",
Melanges G. Cohen-Jonathan, Bruylant, 2004, 1515. De asemenea : F. Golcuklii, „Execution
des decisions des organes de controle de la CEDH", Melanges R. Ryssdal, Carl Heymanns
Verlag KG, 2000, 557; A. Drzemczewski si P. Tavernier, „L'execution des <Kclecisionsx• des
instances internationales de controle dans le domain des droits de l'homme", in SFDI, La
protection des droits de l'homme et l'evolution du droit international, Pedone, 1998, 197 ;
A. Drzemczewski, „La prevention des violations des droits de l'homme : les mecanismes de
suivi du Conseil de l'Europe", RTDH, 2000, p. 385. A se consulta Comitetul de experli cu
privire la ameliorarea problemelor de protectie a drepturilor omului, Liste des mesures de
caractere general adoptees depuis 1959 afin de prevenir de nouvelles violations de la CEDH,
Consiliul Europei, DH-PR (99) 10 ; Consiliul Europei, Controle de l'execution des arrets et
decisions en vertu de la CEDH, Application des anciens articles 32 et 54 et de l'article 46 de
la Convention, Conferinla ministeriala si comemorativa a celei de-a 50-a aniversAri a
Conventiei, Roma, 3-4 noiembrie 2000.
Cu privire la procedura de reexaminare in dreptul intern, C. Barberot, „Le reexamen d'une
decision penale definitive consecutif au prononce d'un arret de la Cour EDH : bilan d'une
armee d'activite de la commission de reexamen", Curtea de casalie, Rapport 2001, La
Documentation frangaise, 2002, p. 639; C. Pettiti, „Le reexamen d'une decision penale
frangaise apres un arret de la Cour europeenne des droits de l'homme : la loi frangaise du 15
juin 2000", RIDH, 2001, 3.
353 Cu privire la Comitetul de ministri si la Secretarul general al Consiliului
Europei. - Facem trimitere la Recueil des resolutions du Comite des ministres adoptees en
application des articles 32 et 54 de la CEDH, 1959-1983 et s., Consiliul Europei, Strasbourg,
1984-1989, la Consiliul Europei, Feuille d'information, nr. 26 (noiembrie 1989)-nr. 38 (iunie
1996), si la regulile adoptate de Comitetul de ministri in vederea aplicarii articolului 32 si a
articolului 54, Strasbourg, 1992.
A se consulta cu prioritate rapoartele lui G. Melander si J. Velu din cadrul colocviului de
la Sevilla, precit., supra, nr. 350, si referinlele citate la nr. 351 referitoare la executarea
hotararilor Curtii ; N. Chene, La place du Comite des ministres dans le mecanisme de controle
de la CEDH, teed, Universitatea din Nisa, 1992, 268 p., si J.-F. Flauss, „Vers une regeneration
du Comite des ministres du Conseil de l'Europe, organe de controle de la CEDH", Mélanges
Apollis, Pedone, 1992, p. 139 ; „La pratique du Comite des ministres du Conseil de l'Europe
au titre de !'article 54 de la CEDH (1985-1988)", AFDI, 1988, p. 408 ; „L'inegalite de
traitement des individus devant les organes de decision de la CEDH", Gaz. Pal., 10 decembrie
1985, pp. 673-676 ; „Pratique du Comite des ministres du Conseil de l'Europe au titre de
]'article 32 de la CEDH", AFDI, 1987, p. 728. A se vedea, de asemenea, F. Hondius, „The
other forum", Mélanges Wiarda, precit., p. 245 ; P. Rossy, Le Comite des ministres du Conseil
de l'Europe et la mise en oeuvre de la CEDH : les articles 32 et 54 de la Convention,
Juris-Druck-Verlag, Zurich, 1982 ; P. Vegleris, „La fonction de decision et de sanction,
oStrasbourp", 1968", RDH, 1969, p. 234 si urm. ; P. Modinos, „Les pouvoirs de decision
conferes au Comae des ministres du Conseil de l'Europe par ]'article 32 de la CEDH",
Mélanges Rolin, Pedone, 1964, pp. 196-216 ; H. Wiebringhaus, „Jurisprudence et procedure
du Comite des ministres du Conseil de l'Europe en vertu du premier paragraphe de ]'article 32
de la CEDH", Melanges Modinos, Pedone, 1968, pp. 454-478.
Cu privire la puterea de anchetA a Secretarului general (art. 52), a se vedea: J. Velu,
„Responsabilites incombant aux Etats parties A la Convention", Actes du 6' Colloque international
sur la CEDH, Sevilia, 1985, Martinus Nijhoff, 1988 ; P. Mahoney, „Article 57", in
L.-E. Pettiti, E. Decaux, P.-H. Imbert, La Convention europeenne des droits de l'homme.
Commentaire article par article, Economica, 1995, p. 881.

352 Cu privire la aplicarea CEDO de catre judecatorul francez. - Bibliografie, supra,

nr. 169.
 Capitolul
Controlul nonjurisdictional al drepturilor
omului: sistemul universal

354 Diversitatea metodelor de control. - Tehnicile nonjurisdictionale, utilizate in

cadrul instrumentelor universale ale drepturilor omului, au un caracter neconstrangator
$i, intrucat nu conduc niciodata la decizii obligatorii in drept, respects suveranitatea
statelor. Aceste metode de control, instituite in cadrul Natiunilor Unite, sunt multiple
$i diverse. Totu$i, din aceasta diversitate pot fi degajate doua mari tipuri de control -
controlul prin intermediul plangerilor controlul prin intermediul rapoartelor pe
care practica recenta pare uneori sa le amestece (infra, nr. 383).
Controlul prin intermediul plangerilor are ca obiect fapte precise constituind o
violare a unor obligatii conventionale definite, invocata de catre un anumit stat
PIDCP, din 16 decembrie 1966, cu Protocolul sa'u facultativ (supra, nr. 90), reprezinta
singura conventie universals de aplicabilitate generals care instaureaza un asemenea
control $i care intra astfel in campul dreptului international al drepturilor omului, a$a
cum 1-am definit (supra, nr. 120) : bazat pe un instrument conventional obligatoriu,
controlul prin intermediul plangerilor instituit de Pact permite exercitarea unui drept
la actiune a statului in acela$i timp, a unui drept la actiune individuals (dintre
conventiile de aplicabilitate speciala, CEDR si Conventia contra Torturii instituie un
mecanism de control similar, supra, nr. 61). Acest control va face obiectul principal
al prezentului capitol (sectiunea I).
De$i foarte diversificate, celelalte tehnici nonjurisdictionale, cele mai raspandite,
utilizeaza metoda controlului asupra raportului, care permite organului competent sa
faca doar o analiza a situatiilor generale. Considera.'m suficienta o scurta expunere
asupra acestora (sectiunea a II-a).

Seetiunea I
Controlul prin intermediul plangerilor

355 Comitetul Drepturilor Omului. - Prin articolul 29, Pactul International cu

privire la Drepturile Civile $i Politice instituie un Comitet al Drepturilof Omului
(CDO), care a inceput sä functioneze la 1 ianuarie 1977. Compus din 18 membri,
CDO este un organ independent fats de statele parti la Pact.
Membrii Comitetului sunt ale$i de care statele parti la Pact pentru patru ani (fiind
reeligibili), prin scrutin secret $i cu majoritate absoluta de voturi, de pe o lista
 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
stability de acestea, fiecare propunand doi candidati dintre propriii resortisanti
(art. 29 si 30). Comitetul nu poate sa cuprinda mai mult de un resortisant din fiecare
stat ; compunerea sa trebuie sa tiny seama de o repartizare geografica echitabila
conform unui criteriu familiar jurisdictiei internationale (art. 9, Statutul CIJ), „de
reprezentarea diverselor forme de civilizatie, ca si a principalelor sisteme juridice"
(art. 31). Membrii Comitetului sunt independenti fats de statele ai caror resortisanti
sunt ei sunt alesi cu titlu individual, dupe criterii de „inalta moralitate" si de
competenta „in domeniul drepturilor omului", exercitandu-si mandatul individual
(art. 28 si 38). Independenta financiarA (emolumente)
functionalA (privilegii
imunitati) a membrilor Comitetului este asigurata de articolele 35 si 43 din Pact. Desi
Pactul nu edicteaza reguli de incompatibilitate, Regulamentul Interior al Comitetului
enunta totusi o obligatie de desistare pentru membrii care au un interes oarecare
intr-un caz analizat (art. 84 si 85 ; vezi nr. 168/8
1985, 4, Vo contra Norvegia, dec. 17 iulie
p. 51).
Independenta colegiala a organului este, in principal, asigurata de articolul 39 din
Pact : Comitetul isi stabileste el insusi Regulamentul Interior (pe care it va adopta in
primele sale doua sesiuni, in 1977; revizuit in 2001, Rap. A/56
alege presedintele /40, vol. I, 174), iii
ia deciziile cu majoritatea membrilor prezenti (in practice,
totuSi, Comitetul se straduieste sa ia deciziile prin consens ; art. 51 din Regulamentul
Interior). Organ nepermanent, Comitetul tine in mod normal trei sesiuni pe an, sau
mai multe, daca este necesar.
Comitetul are competenta de a analiza, prin intermediul „comunicarilor" individuale
si statale, incalcari precise ale drepturilor enuntate in Pact, dar nu dispune de
competenta de a decide pe fond, si nici, a fortiori,
de putere de constrangere.
Cele doua proceduri de comunicare trebuie studiate separat inspiratia for difera
in mare masura ; in plus, Comitetul nu a avut ocazia sä se pronunte, pans in prezent,
decat asupra unor comunicari individuale.
I. Comunicarile individuale
35 Competenta facultative. -
Dreptul la recurs individual nu este recunoscut
decat cu titlu optional de Pact, sub forma unui Protocol facultativ, intrat in vigoare la
23 martie 1976 ; 104 state parti la Pact au acceptat Protocolul facultativ (la 19 august
2004) si, prin aceasta, au recunoscut competenta Comitetului de a „primi analiza"
comunicari individuale care denuntA incalcarea de catre statul parte a unuia dintre
drepturile protejate de Pact (art. 1).
°data sesizat, Comitetul examineaza in doua etape (admisibilitate si temeinicie)
comunicarile individuale. Inspirandu-se, incontestabil, din experienta Comisiei europene
a drepturilor omului, Comitetul
cvasijurisdictional. conceput activitatea de control ca un organ
497
CONTROLUL NONJURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI...
A. Sesizarea Comitetului
357 Titularii dreptului de comunicare. - Numai „particularii" (art. 1 din Protocol)
pot sa adreseze o comunicare Comitetului. Contrar articolului 34 al CEDO, Protocolul
nu permite examinarea comunicarilor prezentate de grupuri, indiferent daca este
vorba de o asociatie (nr. 163/1984, Grupul de asociatii pentru apararea persoanelor
handicapate contra Italia, dec. 10 aprilie 1984, Selection..., p. 50), de un partid
politic (nr. 104/1981, JRT Partidul WG contra Canada, dec. 6 aprilie 1983,
Selection..., p. 26), de o ONG (nr. 136/1983, X contra Uruguay, dec. 25 iulie 1983,
Selection..., p. 45) sau de o societate (nr. 260/1989, o societate de editare contra
Trinidad Tobago, A/44/40, p. 320), dar Regulamentul Interior al Comitetului
(art. 90, § 1) autorizeaza prezentarea unei comunicari comune mai multor persoane
particulare, cu conditia ca fiecare dintre acestea sa aibA un interes personal de a
actiona (vezi nr. 196/1985, Ibrahima Gueye si alti 742 de pensionari senegalezi ai
armatei franceze contra Franta, dec. 3 aprilie 1989, RUDH, 1989, p. 62). Petitia
poate fi prezentata de particularul insusi, de reprezentantul sau sau de o terra persoana,
daca aceasta a fost autorizata de pretinsa victima (nr. 128/1982, LA contra Uruguay,
dec. 6 aprilie 1993, Selection..., p. 43 : inadmisibilitate invocata fats de un membru
al Amnesty International care actioneaza in beneficiul unui prizonier ; nr. 78/1980,
AD contra Canada, dec. 20 iulie 1984, Selection..., p. 24).
555 Notiunea de victima. - Petitionarul trebuie sa se pretinda personal si efectiv
victima unei incalcari a unuia din drepturile enuntate in Pact si trebuie sa aiba un
interes personal de a actiona. Ca si Comisia europeand (supra, nr. 312), Comitetul
afirma ca articolul 1 nu deschide calea pentru o actio popularis (nr. R. 9/35,
Aumeeruddy-Cziffra si alte noud femei mauritane contra Insula Mauritius, dec. 9 apri-
lie 1981, RUDH, 1989, p. 96) si nu permite examinarea in abstracto a legislatiilor
nationale (nr. R. 14/61, Hertzberg si altii contra Finlanda, dec. 2 aprilie 1982,
A/37/40, p. 178 ; nr. 187/1985, JH contra Canada, dec. 12 aprilie 1985, Selection...,
p. 66). In general, Comitetul considers ca procedura de control din Pact nu a fost
conceputa „pentru a prilejui o dezbatere publics asupra unor subiecte de interes
general", cum ar fi inarmarea nucleard sau dezarmarea (nr. 429/1989, EW si altii
contra Olanda, dec. 8 aprilie 1993, A/48/40, p. 191 ; nr. 524/1992, ECW contra
Olanda, dec. 3 noiembrie 1993, A/49/40, vol. II, p. 367) on decizia de a relua testele
nucleare (nr. 645/1995, dna Vailhere Bordes si litisconsortii contra Franta, dec. 22 iulie
1996, A/51/40, vol. II, 282). Totusi, aceasta conditie referitoare la notiunea de
victima directA a devenit mai flexibila, din cloud puncte de vedere. Pe de o parte,
Comitetul admite ca rudele victimei pot sa it sesizeze, daca legaturile de rudenie sunt
dovedite (nr. R. 1/5, Massera contra Uruguay, A/34/40, p. 138; nr. 16/1997,
D. Monguya Mbenge contra Zair, dec. 25 martie 1983, Selection..., p. 80), si, pe de
alts parte, ca simpla existents a unei legislalii, chiar in absenta unei aplicari concrete
(nr. 385/1989, McIntyre contra Canada, dec. 31 martie 1993, RUDH, 1993, p. 156,
§ 10. 4) poate sa reprezinte o incalcare a unuia din drepturile protejate de Pact : in acest
caz, aplicabilitatea legii trebuie sA fie de asa nature incat riscul la care este expusa
victima prezumata sa depaseasca cadrul posibilitatilor teoretice (Aumeeruddy-Cziffra,
498 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
precit., § 9. 2). indeplineste aceasta exigenta mentinerea in vigoare a unor dispozitii
legislative ce reprima penal homosexualitatea, „care riscau in orice moment sa fie
aplicate si care influenteazA in permanentA practicile administrative si opinia publics"
(nr. 488/1992, Toonen contra Australia, dec. 31 martie 1994, A/49/40, vol. II,
p. 241), dar nu si un simplu proiect'. Regasim aici notiunile de victimA indirecta si
victims potentiald, familiare jurisprudentei europene.
359 LegAtura individului cu statul parat. - Pentru a putea actiona impotriva unui
anumit stat, pretinsa victimA trebuie, conform articolului 1, sa tind de jurisdictia
acestui stat. Cats vreme articolul 2, § 1 din Pact limiteazA beneficiul drepturilor
enuntate la toti indivizii care se aflA pe teritoriul statelor parti, Comitetul Drepturilor
Omului a refuzat sa restrangA „jurisdictia" statului la teritoriul sau national
(nr. R. 12/52, Lopez Burgos contra Uruguay, dec. 29 iulie 1981, A/36/40, p. 189),
definind astfel competenta sa ratione loci. Notiunea de „jurisdictie" trebuie inteleasa
in sensul larg al competentelor statale. Conform Comitetului, articolul 1 din Protocol
nu vizeazd locul unde a fost savarsita violarea, ci relatia intre individ si stat (nr. 217/
1986, H.V.D. contra Olanda, dec. 8 aprilie 1987, Selection..., p. 75), indiferent de
locul unde ar fi fost comisa respectiva violare : pretinsa victimA trebuie sA tins in mod
efectiv de autoritatea statului parte, indiferent dacA aceasta autoritate se exercitA pe
teritoriul sau national sau in strainatate (supra, nr. 315). BeneficiazA deci de dreptul
de comunicare particularii care invocA violAri comise pe teritoriul unui stat parte (nu
conteazd dacd in momentul comunicarii individul nu se mai gra pe acest teritoriu,
nr. 110/1981, Viana Acosta contra Uruguay, dec. 29 martie 1984, Selection...,
p. 155), indiferent dacd au sau nu nationalitatea acelui stat (nr. 74/1980, Angel
Estrella contra Uruguay, dec. 29 martie 1983, Selection... , p. 98) sau violAri comise
pe un teritoriu strain de catre agenti care tin de statul incriminat, indiferent dacd acestia
exercitA o autoritate legald (functii diplomatice sau consulare : nr. R. 13/57, Vidal
Martins contra Uruguay, A/37/40, p. 174; nr. 125/1982, MMQ contra Uruguay,
dec. 6 aprilie 1984, Selection... , p. 8) sau de pur fapt (Lopez Burgos, precit. :
rapire pe teritoriul argentinian a unui resortisant al Uruguayului de catre agentii
acestui stat) si indiferent dacA au actionat cu sau fare consimtAmantul statului gazda.
La fel, in materie de extrAdare, Comitetul iii recunoaste competenta de a judeca o
decizie (de extrAdare) luatd de un stat parte cu privire la o persoana aflatA sub
jurisdictia sa si care „trebuie in mod necesar sa aiba drept consecinta previzibila
o incalcare, intr-o alts jurisdictie, a drepturilor recunoscute acestei persoane in
virtutea Pactului" (nr. 469/1991, Ng contra Canada, dec. 5 noiembrie 1993,
supra, nr. 267).
Comitetul isi interpreteaza extensiv competenta ratione loci in speta Koi contra Portugalia,
acceptand sa examineze o comunicare emanand de la un resortisant portughez rezidand in
Macao - care, la vremea respectiva, era un teritoriu sub jurisdictie chineza si administralie
portugheza desi Portugalia, dupe ce a ratificat Pactul in 1978 si apoi Protocolul in 1983,
extinsese in 1992 la Macao aplicarea Pactului, dar nu si a Protocolului. In ciuda acestui
1. Nr. 431/1990, 0. Sara si altii contra Finlanda, dec. 23 martie 1994, A/49/40, vol. II,
p. 274: proiect de construire de drumuri si taiere de arbori, elaborat in aplicarea legii
asupra spaliilor naturale, in zone in care populatiile sami practica vanatoarea de reni.
CONTROLUL NONJURISDICTIONAblIMMPTIMIrafrOMULUI... 499
fapt, Comitetul apreciazd ca inaplicabilitatea dispozitiilor Protocolului in orice regiune
care tine de jurisdiclia unui stat parte „nu poate fi presupusa in absenta unei indicalii
exprese (rezervaldeclaratie) in acest sens" (or. 925/2000, Koi contra Portugalia, dec. 22 octom-
brie 2001, A/57/40, vol. II, 319).
B. Procedura in fata Comitetului
3611 Generalitati - Procedura de examinare a comunicarilor individuale este guvernatA
de dispozitiile sumare ale Protocolului (art. 2-5) si de cele ale Regulamentului
Interior al Comitetului (art. 78-94), acesta din urmA fiMd marcat in acelasi timp de
influenta Regulamentului Comisiei europene si de a celui al Comitetului in materie de
discriminare rasiala. In practica, examinarea comunicArilor individuale este realizatA
de un grup de lucru format din cinci membri, care poate declara in unanimitate o
comunicare admisibila sau, dacd nu, o poate transmite Comitetului insotitA de
propunerile sale relative la admisibilitatea temeinicia ei. Desi exclusiv scrisA,
procedura totald este relativ lungA (in medie, trei 'Ana la patru ani, uneori
mai mult : nr. 43/1979, Drescher Caldas contra Uruguay, dec. 21 iulie 1983,
Selection..., p. 84).
Conform articolului 86 din Regulamentul sau interior, Comitetul poate sugera
statului sA adopte masuri provizorii (cum ar fi suspendarea executdrii unei sentinte cu
moartea : nr. 251/187, AA contra Jamaica, dec. 20 octombrie 1989, A/45/40,
p. 160 ; pentru un exemplu de refuz de suspendare a unei extrAdari, nr. 470/1991,
Kindler contra Canada, 30 iulie 1993, RUDH, 1994, 165) ; conform Comitetului,
criteriul esential pentru adoptarea unor asemenea masuri este „caracterul ireversibil
al consecintelor" (nr. 538/1993, C. Steward contra Canada, dec. 1 noiembrie 1996,
RUDH, 1997, 181). Interpretand intr-un sens larg aceasta dispozitie, Comitetul
apreciazd ca un stat care nu da curs unei cereri de masuri conservatorii Iii incalcd
obligatia de a da efect deplin dispozitiilor Pactului si ale Protocolului acestuia
(nr. 504/1992, Denzil Roberts contra Barbados, dec. 19 iulie 1994, A/49/40, vol. II,
p. 342, § 6. 3 ; Kandu-Bo si litisconsortii contra Sierra Leone, dec. 4 noiembrie
1998, A/54/40, vol. I, p. 152 ; nr. 869/1999, Piandiong si litisconsortii contra
Filipine, dec. 19 octombrie 2000, A/56/40, vol. II, 187: executare a unor condamnati
la moarte).
361 Confidentialitate. - Principiul confidentialitatii, menit sA dea incredere statelor
membre, este stipulat de articolul 5, § 3 din Protocol: CDO judeca cu usile
Inchise, iar actele procedurii nu pot fi publicate. Trebuie sa notam cu satisfactie el,
in practica, Comitetul a introdus publicitatea propriilor „decizii", publicandu-si
toate constatarile pe fond, in anexa la raportul sau anual de activitate destinat
Adunarii generale (art. 6 din Protocol si 45 din Pact), ca 5i o selectie a deciziilor
de inadmisibilitate. Aceasta publicitate nu poate decat sa sporeasca autoritatea
Comitetului.
362 Caracter contradictoriu. - Comitetul vegheazd la respectarea principiului
„egalitatii armelor", asigtirat prin posibilitatea oferitA fiecArei pArti de a contesta
probele prezentate de cealaltd. Comitetul trebuie astfel sä transmits statului comunicarea
 300 GrARXIMETREPTURILOR OMULUI
individualA (art. 4, § 1 din Protocol) si, mai ales, individul trebuie sA poata, in mod
efectiv, sa corespondeze cu Comitetul, fare ca statul sa ridice obstacole in fata acestui
drept de comunicare. Comitetul a afirmat acest lucru cu fermitate in decizia sa Sendic
contra Uruguay (nr. R. 14/63, A/37/40, p. 127) : „A refuza indivizilor, victime ale
unei pretinse incalcari a drepturilor tor, sa sesizeze Comitetul echivaleaza... cu
renegarea caracterului obligatoriu al Protocolului". Pe parcursul analizei admisibilitAtii
comunicarii, statul trebuie sa aiba posibilitatea, intr-un termen de lase luni, sa-si
prezinte observatiile cu privire la acest aspect (art. 4, § 2). Dar, in scopul de a evita
actiunile dilatorii ale statelor, Comitetul a transformat acest drept al statului de a-si
prezenta argumentele intr-o obligajie de a furniza informatii (nr. 10
7/1981, Quinteros
contra Uruguay, dec. 15 octombrie 1982 si dec. 21 iulie 1983, Selection... , pp. 12 si
145 ; nr. 138/1 983, Ngabula Mpandajila si litisconsortii contra Zair, dec. 26 martie
1986, Selection...,
p. 172) : luand in considerare faptul ca, cel mai adesea, statul este
singurul care detine informatiile justificative (nr. R. 7/30, Bleier contra Uruguay,
37/40, p. 145 ; nr. 80/1980, E.B. Vasilskis, dec. 31 martie 1983, A/
Selection..., p. 110),
Comitetul merge pana acolo incat rastoarna sarcina probei, cerand ca, in fata unor
afirmatii serioase si precise referitoare la violari ale drepturilor, statul sa furnizeze
informatii pertinente (un faspuns vag si general este, in aceste conditii, considerat
inadecvat ; vezi nr. 103/1981, Oxandabarat-Scarrone contra Uruguay, dec. 4 noiem-
brie 1983, Selection..., p. 136; nr. 414/1
990, Essono Mika Miha contra Guineea
Ecuatoriald, dec. 8 iulie 1994, A/49/40, vol.
II, p. 104, § 6. 2). In acest spirit,
Comitetul poate cere statului parat informatii precise (art. 91, § 1 din Regulamentul
Interior), neezitand sa iii reitereze cererea in diferite momente ale procedurii,
dace situatia individualA o cere (nr. R. 2/10 Altesor contra Uruguay, A/37/40,
p. 135 ; nr. 49/1979, D. Marais contra Madagascar, dec. 24 martie 1983,
Selection..., p. 86).
Principiul contradictorialitatii se aplica, de asemenea, pe parcursul examinarii pe
fond a comunicarii care este declarata admisibila (art. 5, § 1 din Protocol 5i 93, § 2
si 3 din Regulament). Comitetul vegheaza ca statul sa aiba posibilitatea de a respinge
observatiile adverse (Bleier contra Uruguay, precit.), dar ca acesta sa furnizeze
informatii detaliate in termenul fixat (case luni de la data deciziei de admisibilitate) ;
in lipsa acestora, Comitetul poate sa se pronunte asupra temeiniciei comunicarii doar
pe baza informatiilor individuate (Quinteros contra Uruguay, precit. ; Marais contra
Madagascar, precit.). Comitetul si-a dezvoltat deci o jurisprudenta coerenta, favo-
rabila petitionarilor, pentru a evita ca refuzul statului de a coopera sA goleasca de
orice semnificatie controlul international (vezi nr. R. 2/9, Santullo contra Uruguay,
A/35/40, p. 113).
C. Admisibilitatea comunicarilor
Jurisprudenta Comitetului in materie se dovedeste mai liberals decat cea a Comisiei
europene, dat fiind ca 45% dintre comunicAri sunt declarate admisibile (436 dintr-un
total de 941 de decizii - privind aproximativ patruzeci de state - pronuntate la
1 august 2003) ; acest fapt se poate explica prin natura particulars a unui mare nutriar
de cauze supuse examinarii Comitetului, implicand, pe de o parte, opozanti politici
CONTROLUL NONJURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI... 501
uruguaieni, victime ale unei legislatii exceptionale, si, pe de alts parte, condamnati
la moarte din Jamaica.
363 Competenta Comitetului. - Ca si in cadrul procedurii europene (supra,
nr. 315), notiunea de inadmisibilitate trebuie inteleasa lato sensu, ca referindu-se atat
la cazurile de necompetenta a Comitetului, cat si la cazurile propriu-zise de inad-
misibilitate.
Comunicarea trebuie sa fie de competenta Comitetului ratione personae (apreciata
atat in privinta paratului, care trebuie sa fie un stat parte la Protocol, cat si in privinta
reclamantului, supra, nr. 357), ratione loci (supra, nr. 359), ratione materiae §i, in
fine, ratione temporis.
Comitetul este competent ratione materiae sa judece orice afirmatie de incalcare
referitoare la unul dintre drepturile enuntate de PIDCP (nu este cazul dreptului de
proprietate, nr. 381/1989, Lesk contra Olanda, dec. 21 iulie 1992, A/47/40, p. 371,
sau al dreptului la greva). Interpretarea indrazneata pe care a dat-o articolului 26 din
Pact (supra, nr. 182) i-a permis Comitetului sa iii largeasca competenta ratione
materiae la fapte care se retell la drepturi protejate de Pactul International cu
privire la Drepturile Economice, Sociale Culturale sä intareasca in mod incon-
testabil garantiile individuale ale acestora, extinzand, indirect, la drepturile din
PIDESC sistemul de control realizat pe calea plangerilor individuale. In schimb,
Comitetul - in absenta unei dispozitii specifice in materie a Pactului - iii decline cu
prudenta competenta in cazul in care plangerea formulate intra in sfera unei rezerve
statale (nr. 347/1988, SG contra Franta, dec. 1 noiembrie 1991, A/47/40, p. 343 ;
supra, nr. 46).
Protocolul nu cuprinde nici o dispozitie referitoare la competenta ratione temporis
a Comitetului. CDO nu s-a declarat competent sa analizeze comunicari referitoare la
fapte posterioare intrarii in vigoare a Pactului a Protocolului pentru statul incriminat
(nr. 117/1981, MA contra Italia, dec. 10 aprilie 1984, Selection..., p. 33 ; nr. 457/
1991, AIE contra Libia, dec. 18 februarie 1991, A/47/40, p. 425), cu exceptia
cazurilor de violare continua (comisa inainte de data intrarii in vigoare persistand
dupe aceasta data; vezi nr. 66/1980, D.A. Campora Schweizer contra Uruguay,
dec. 12 octombrie 1982, Selection..., p. 84; nr. 491/1992, JLC contra Australia,
dec. 28 iulie 1992, A/47/40, p. 434; nr. 586/1994, J.-F. Adam contra Republica
Celia, dec. 23 iulie 1996, A/51/40, vol. II, 173).
Protocolul, in articolele 2, 3 si 5, § 2, enunta trei cauze principale de inadmisibilitate
(in plus, comunicarea trebuie sa fie scrisa si anonima)
364 Epuizarea cailor de recurs interne. - Aceasta conditie clasica de admisibilitate
(nr. 130/1982, JS contra Canada, A/38/40, p. 260), care se apreciaza, in principiu,
in momentul examinarii, si nu in cel al depunerii comunicarii (pentru o exceptie,
nr. 925/2000, Koi contra Portugalia, dec. 22 octombrie 2001, A/57/40, vol. II, 319),
nu este insotita de nici o conditie referitoare la termen : supletea Protocolului contras-
teaza aici cu rigoarea CEDO (supra, nr. 320). Jurisprudenta Comitetului in ceea ce
priveste natura cailor de recurs care trebuie epuizate - „in primul rand, recursurile
jurisdictionale" (nr. 262/1987, RT contra Franta, dec. 30 martie 1989, RUDH, 1989,
p. 82, § 7. 4) - nu prezinta o mare originalitate: sunt avute in vedere recursurile
 502 dARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
normale (nr. R. 10/44, Pietroroia contra Uruguay, A/36/40, p. 164) si efective
(nr. 192/85, SHB contra Canada, dec. 24 martie 1987, Selection..., p. 67), adicd
disponibile (ceea ce presupune ca persoana in cauza sA posede mijloacele de a se
prevala de ele, mai cu seamy prin intermediul ajutorului judiciar ; nr. 352/1989,
Douglas contra Jamaica, dec. 19 octombrie 1993, RUDH, 1994, p. 8) si de nature sA
remedieze plangerea formulate (nr. 146 si 148 pans la 154/1983, Baboeram contra
Suriman, dec. 4 aprilie 1985, , p. 180 ; nr. 385/1989, McIntyre contra
Canada, dec. 31 martie 1993, RUDH, 1993, 156)1 . Un recurs care nu ofera „o
perspectivd rezonabilA de succes", datA fund in special o jurisprudenta anterioarA
care it destineazA esecului (nr. 550/1993, Faurisson contra Franta, dec. 8 noiembrie
1996, RUDH, 1997, 46), nu este deci un recurs „util" care trebuie epuizat, in sensul
articolelor 2 si 5 din Protocolul facultativ (nr. 458/1991, Womah Mukong contra
Camerun, dec. 21 iulie 1994, A/49/40, vol. II, p. 181), dar simplele indoieli cu
privire la utilitatea unui recurs nu dispenseazA de obligatia epuizArii lui (nr. 661/
1995, Triboulet contra Franta, dec. 29 iulie 1997, A/52/40, vol. II, § 58)2 . Comitetul
considers, asemenea organelor europene, ca regula epuizarii cailor de recurs interne
este respectata dace plangerea referitoare la incalcarea Pactului a fost invocata cel
putin „in substanta" in fata judeckomlui national (nr. 273/1989, B.D.B. contra
Olanda, dec. 30 martie 1989, A/44/40). In schimb, este remarcabil cA, adoptand o
pozitie mult mai pulin restrictive deck Comisia europeand, Comitetul stipuleaza
proba epuizarii cailor de recurs in sarcina statului park, si nu a petitionarului
(nr. R. 17/70, Cubas Simones contra Uruguay, A/37/40, p. 193 ; nr. 67/1980, EHP
contra Canada, dec. 27 octombrie 1982, Selection..., p. 21). Conditia epuizarii
recursurilor interne este consideratA indeplinitd dace statul nu aduce elemente de
proba care sA ateste ca unele recursuri eficace nu au fost utilizate (nr. R/2/8, Weisman,
A/35/40, p. 118) sau dace folosirea cailor de recurs interne impune termene nere-
zonabile (art. 5, § 2 b din Protocol : nr. R/7/28, Weinberger Weisz contra Venezuela,
A/36/40, p. 124; nr. 195/1985, Delgado contra Columbia, dec. 12 iulie 1990,
RUDH, 1990, p. 448), cu exceptia cazului in care intarzierile in procedurA se
datoreaza insasi persoanei in cauza (nr. 184/1984, HS contra Franta, dec. 10 aprilie
1986, Selection... , p. 59).
365 Exceptia recursurilor paralele. - Articolul 5, § 2 a din Protocolul facultativ
interzice Comitetului sa examineze o cauza individuals data „aceeasi problema" este
„in curs de examinare in fata unei alte instanle internationale de ancheta sau de
reglementare". Regasirn aici problema concurentei mecanismelor internationale de
control (supra, nr. 321). Comunicarea individuals nu va fi inadmisibila pentru Comitet
deck dacA o procedurA paralelA este in curs in aceeasi cauza.
1. Comitetul, intr-o jurisprudentd constants, apreciazA ca obligatia de a folosi in justicie
limba francezA, si nu bretona, nu face ca recursurile interne sd fie ineficace, dat fiind cd
reclamantul cunoaste franceza (nr. 220/1987, TK contra Franta, dec. 8 noiembrie 1989,
RUDH, 1991, p. 167).
2. Comitetul pentru eliminarea discriminArii rasiale are o pozitie identicd : nr. 9/1997, Sidlo
contra Suedia, 17 august 1998, CERD/C/390.
CONTROLUL NONJURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI... 503
1) Procedurile concurente sunt cele declansate de dreptul individual de actiune
(art. 34 CEDO ; art. 44 CADO ; vezi art. 14 CEDR) : nu constituie deci proceduri
internationale adecvate, conform jurisprudentei Comitetului (Baboeram contra Surinam,
dec. 4 aprilie 1985, p. 180) procedura instituita prin Rez. 1503 (XLVIII)
de Consiliul economic si social (supra, nr. 60), procedurile „tematice" stabilite de
Comisia drepturilor omului (nr. 540/1993, Basilio Laureano Atachahua, dec. 25 martie
1996, CCPR/C/56/D/540/1993) sau studiile avand ca obiect situatia drepturilor
omului, efectuate de organizatii interguvernamentale (cum ar fi Comitetul
pentru libertate sindicalA din cadrul OIM) on neguvernamentale (CICR, Amnesty
International).
Pe de alts parte, exceptia recursurilor paralele nu se aplica deck dacA speta adusA
in fata Comitetului Drepturilor Omului este „in curs de a fi examinatA" de cAtre (in
practice) Curtea europeanA sau Comisia americana. Nu este vorba totusi de reluarea
principiului non bis in idem: Comitetul poate sa se pronunte Intr-o cauza deja
examinata de cAtre o aka instantA, a cArei procedura s-a incheiat (vezi R/7/28,
Weinberger Weisz, A/36/40, 124, si nr. 349/1989, Clifton Wright contra Jamaica,
dec. 27 iulie 1992, A/47/40, p. 297, § 5. 2 : cauza nu mai era in curs de examinare
in fata Comisiei americane). Pentru a evita un astfel de cumul al cailor de recurs,
numeroase state membre ale Consiliului Europei care au acceptat Protocolul facultativ
(de exemplu, Danemarca, Spania, Franta, Islanda, Norvegia, Suedia) au formulat
o rezerva sau o declaratie interpretativa avand ca scop inlAturarea competenlei
Comitetului Drepturilor Omului in cazul cauzelor deja examinate de Comisie (face
exceplie Olanda nr. 201/1985, Hendricks contra Olanda, dec. 27 iulie 1988, F1, 24,
1989, p. 224; nr. 401/1990, JPK contra Olanda, dec. 7 noiembrie 1991, A/47/40,
p. 401). Intr-o prima etapa (infra), Comitetul a dat efect deplin rezervelor europene,
considerandu-se necompetent intr-o spetA AM contra Danemarca (R/26/121, dec. 27 iulie
1982, A/37/40, p. 233), dat fiMd ca petilionarul isi supusese mai intai cererea
Comisiei europene, care o declarase inadmisibila (in schimb, Comitetul se declarl
competent in cazul in care Comisia nu a examinat cererea si nu a inscris-o pe
rolul sau nr. 158/1983, OF contra Norvegia, dec. 26 octombrie 1984, Selection...,
p. 46).
2) Numai identitatea cauzei („aceeasi problemA") interzice recursurile succesive
in fata Curtii europene sau a Comisiei americane, respectiv in fata CDO. Initial,
Comitetul a interpretat in mod extrem de flexibil aceasta condilie de inadmisibilitate.
In speta Fanali contra Italia (nr. 75/1980, A/38/40, p. 172), Comitetul a apreciat, la
31 martie 1983, ca „aceeasi problemA", in termenii articolului 5, § 2 din Protocol,
inseamnA „aceeasi cerere privind acelasi individ, formulate de acesta insusi sau de o
altA persoana abilitatd sa actioneze in numele sau in fata unei alte instance inter-
nationale". Comunicarea nu este deci inadmisibila deck in cazul existenlei simultane
a identitkii de parti si a identitkii de obiect al cauzei (nr. 191/1985, Blom contra
Suedia, dec. 4 aprilie 1988, Selection..., p. 227, § 7. 2 : identitate de obiect, dar nu
si de pkti). Astfel, Comitetul se declard competent dace petitionarul nu a sesizat el
insusi Comisia (sau curtea) regionals respectiva (nr. 777/1997, Sanchez Lopez contra
Spania, dec. 18 octombrie 1999, A/55/40, 2000, 216; nr. 74/1980, Angel Estrella
contra Uruguay, dec. 29 martie 1993, Selection... , p. 98, § 4. 3) si atunci tend cazul
ski este inclus Intr-un recurs colectiv formulat in fata respectivei Comisii (pentru
504 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
Comisia americana, vezi R 1/4, Torres Ramirez, A/35/40, p. 128 ; de asemenea,
nr. 6/1997). In 1985, Comitetul a restrans posibilitatea recursurilor succesive, pe
care, in prealabil, o deschisese larg. In speta Vo contra Norvegia (nr. 168/1984,
dec. 17 iulie 1985, Selection..., p. 51), in care se declare necompetent, Comitetul
precizeaza ca identitatea de obiect priveste „cererile enuntate faptele invocate
pentru a le justifica" (de asemenea, nr. 421/1990, Trebutien contra Franta, dec. 18 iulie
1994, A/49/40, vol. II, p. 267).
3) Noliunea de cauza „examinata" a alimentat o jurisprudenta fluctuanta a CDO
in problema dad. o cerere declarata inadmisibila ratione materiae de Comisia (sau
Curtea) europeana a drepturilor omului a fost „examinata" in sensul articolului 5, §
2 din Protocolul facultativ, in masura in care drepturile recunoscute prin Conventie
difera de cele inscrise in Pact. Initial, Comitetul a refuzat sä examineze o cauza deja
supusa Comisiei europene a drepturilor omului si care a facut obiectul unei decizii de
inadmisibilitate pentru lipsa de temei, dat fund ca reclamantul invoca incalcarea unui
drept negarantat de Conventia europeana (AM contra Danemarca, dec. 27 iulie 1982,
A/37/40, p. 233 ; vezi opinia individuals contrail formulate de dl Graefrath). Decizia
Casanovas contra Franta, din 19 iulie 1994, opereaza un reviriment radical de
jurisprudenta, care 'Area sa lipseasca de efect rezervele europene', intrucat Comitetul
s-a declarat competent sä examineze o cerere declarata in prealabil inadmisibila
ratione materiae de catre Comisie (de asemenea, nr. 965/2000, Karakurt contra
Austria, dec. 4 aprilie 2002, A/57/40, vol. II, 289). Consecintele acestui reviriment
au fost, ulterior, dublu nuantate. Pe de o parte, Comitetul precizeaza ea, pentru a
conchide ca o problema nu a fost „examinata" de judecatorul european, trebuie sa
existe o „diferenta substantialr intre dispozitiile Conventiei si cele ale Pactului
aplicabile in speta (nr. 808/1998, Rogl contra Germania, dec. 25 octombrie 2000,
A/56/40, vol. II, 251) : aceasta conditie nu este Indeplinita de articolele 8 al CEDO
si 17 din PIDCP (dreptul la respectarea vietii private si de familie ; Rogl, precit.) sau
de articolele 6, § 1 al CEDO, si 14, § 1 din PIDCP (dreptul la un proces
echitabil; nr. 989/2001, Kollar contra Austria, dec. 30 iulie 2003, A/58/40,
vol. II, 526), ale caror continut si sfera de aplicare converg in mare masura ;
dimpotriva, Comitetul apreciaza, pe buna dreptate, ca „dreptul principal la
egalitate si la nediscriminare consacrat de articolul 26 al PIDCP are o sfera mai
large decat dreptul accesoriu la nediscriminare enuntat de articolul 14 al CEDO"
(nr. 998/2001, Althammer si litisconsortii contra Austria, dec. 8 august 2003, A/
58/40, vol. II, 305, § 8. 4). Pe de alta parte, Comitetul considers ca plangerea a
fost „examinata" in cazul in care Curtea europeand a pronuntat „mai mult deck
o simply decizie tehnica sau procedurala privind admisibilitatea si a procedat la
o apreciere pe fond a cauzei" (nr. 1086/2002, Weiss contra Austria, dec. 3 aprilie
2003, A/58/40, vol. II, 362).
1. Motivatia este, intr-adevar, foarte generala „intrucat drepturile pe care le proclama
Conventia europeana difereau, pe fond, ca si in privinta procedurilor de aplicare, de
drepturile proclamate in Pact, o cerere declarata inadmisibila ratione materiae nu fusese,
in sensul rezervci, .examinata» intr-un mod care excludea examinarea ulterioara dc catre
Comitet" (RUDH, 1994, p. 455, § 5. 1). Cererea se referea la un termen de procedura
intr-o speta privind revocarea unui functionar.
CONTROLUL NONJURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI... 505
3E6 Cerere incompatibirg. - Conform articolului 3 din Protocol, cererea nu trebuie
„sa fie incompatibild cu dispozitiile Pactului" (nici abuziva). Aceasta conditie de
incompatibilitate presupune, conform jurisprudentei Comitetului, ca cererea sä fie
de competenta ratione materiae a Comitetului', dar potrivit unei extinderi a
conceptului de admisibilitate familiars Comisiei europene (supra, nr. 323), ca ea sa
nu fie in mod evident neintemeiata (nr. 129/1982, IM contra Norvegia, dec. 6 aprilie
1983, si EH contra Finlanda, dec. 15 octombrie 1985, p. 43 si 53;
nr. 302/1998, AH contra Trinidad Tobago, dec. 31 octombrie 1990, A/46/40, p. 284,
§ 6. 2) ; diferenta fats de cererea abuziva, adica aceea ale carei afirmalii sunt „lipsite
de seriozitate" sau „insufficient fondate" (nr. 367/1989, JJC contra Canada, dec. 5 noiem-
brie 1991, A/47/40, p. 369 ; nr. 448/1991, HJH contra Olanda, dec. 7 noiem-brie
1991, ibidem, p. 423) nu este totusi mai precise. In general, reclamantul trebuie, in
stadiul admisibilitatii, sa furnizeze suficiente probe in sprijinul afirmatiilor sale
pentru ca actiunea sa part la o prima abordare, intemeiata dupe cum afirma
Comitetul, o „pretentie" „(este) o alegatie sprijinita de anumite elemente de proba"
(A/48/40, p. 192, § 781).
367 Decizia privind admisibilitatea comunicarii. - Aceasta decizie este, in principiu,
definitive, dar Comitetul are puterea sa revina asupra unei decizii de inadmisibilitate
atunci cand informatii suplimentare furnizate de particular dovedesc ca motivul
inadmisibiliatii a disparut (art. 92, § 2 din Regulamentul Interior), sau, invers,
asupra unei decizii de admisibilitate, daca explicatiile prezentate de stat arata ca
exists o cauza de inadmisibilitate (art. 93, § 4 din Regulament). Aceasta ultima
reguld, pe care o intalnim si in procedura europeana (supra, nr. 327), a fost aplicata
pentru prima data in 1985, in speta CF si litisconsortii contra Canada (nr. 113/1981,
dec. 12 aprilie 1985, p. 14), in materia neepuizarii recursurilor interne :
pentru a reveni asupra deciziei sale, Comitetul cere ca statul park sa furnizeze
„explicatii detaliate" care sa ateste caracterul „eficace" al recursului ce nu a fost
utilizat (vezi, de asemenea, nr. 305/1998, Van Alphen contra Olanda, dec. 23 iulie
1990, A/45/40, vol. II, p. 124 ; nr. 727/96, Paraga contra Croatia, 4 aprilie 2001, A/
56/40, vol. I, 113).
Decizia de admisibilitate deschide faza examinarii pe fond a comunicarii indi-
viduale.
1. Astfel, intr-o jurisprudenta constants, Comitetul considers incompatibild cu Pactul orice
alegatie referitoare la caracterul echitabil al condiliilor de desfasurare a unui proces:
„Instantele de control ale statelor parti, si nu el trebuie sä evalueze faptele si elementele
de proba cu care au fost sesizate tribunalele nationale si sä analizeze interpretarea data
dreptului intern de acestea" (nr. 331/1988, GJ contra Trinidad Tobago, dec. 5 noiembrie
1991, A/47/40, p. 334, § 5. 2). Comitetul precizeaza totusi ea situatia ar fi alta daca
deciziile tribunalelor ar parea „vadit arbitrare sau ar echivala cu o denegare de dreptate"
(nr. 498/1992, Zdenek Drbal contra Republica Ceha, dec. 22 iulie 1994, A/49/40, vol. II,
p. 332).
 506 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
D. Constatarea pe fond
366 Importan(a constatarilor. - Protocolul facultativ conferA Comitetului numai
puterea de a adresa „constatAri" statului in cauza particularului (art. 5, § 4). Aceste
constatari sunt, in principiu, lipsite de orice consecinta juridicA pentru state, care nu
sunt obligate sA le urmeze. Totusi, Comitetul este investit prin Protocol cu misiunea
de a examina o comunicare referitoare la incalcarea unui drept protejat de Pact si de
a se pronunta asupra acestei incAlcAri. Afirmand ca, prin ratificarea Pactului si a
Protocolului, statul parte a acceptat „obligatia juridica de a conferi efect dispozitiilor
acestora", Comitetul apreciazA cA „statul parte este obligat sa ia masuri cores-
punzatoare pentru a conferi efect juridic constatarilor Comitetului referitoare la
interpretarea §i aplicarea Pactului in cazurile particulare care ii sunt prezentate in baza
Protocolului facultativ" (nr. 504/1992, Denzil Roberts contra Barbados, dec. 19 iulie
1994, A/49/40, vol. II, 342). In plus, Comitetul a stabilit, in mod indiscutabil, un
cadru judiciar pentru exercitarea misiunii sale. ConstatArile sale, insotite eventual de
opiniile disidente ale membrilor Comitetului (art. 94, § 3 din Regulamentul Interior),
lasA loc unei motivAri detaliate si califica din punct de vedere juridic actiunile statelor
in perspectiva Pactului : Comitetul „constatA" sau „este de parere" ca faptele cu
privire la care a fost sesizat „lass sA se intrevadA o incAlcare" a Pactului (nr. 277/1988,
Jan Teron Jijon contra Ecuador, dec. 26 martie 1992, A/47/40, p. 259 ; nr. 410/1990,
Csaba Parkanyi contra Ungaria, dec. 27 iulie 1992, ibidem, p. 314). De aceea, nu
este exagerat sA se invoce, in absenta unei autoritAti de „lucru judecat", o autoritate
de „lucru constatat", cu atat mai mult cu cat constatarea pe care o opereazA Comitetul
este definitivA si face ca aceeasi cauza sa nu poata fi rejudecatA de un alt organ
international de control (supra, nr. 322).
369 Executarea constatarilor. - Comitetul nu se limiteaza sA I i exprime avizul cu
privire la pretinsa incalcare, ci, sprijinindu-se pe dispozitiile pertinente ale Pactului,
indica statului mAsurile - atat generale, cat si individuale - pe care trebuie sA le ia
pentru a se conforma Pactului: sA-si modifice legislatia (nr. 385/1989, McIntyre
contra Canada, dec. 31 martie 1993, RUDH, 1993, 156), sA-si revizuiascA sistemul
de ajutor judiciar (nr. 250/1987, Carlton Reid contra Jamaica, dec. 20 iulie 1990, A/
45/40, vol. II, p. 97), sä intreprincla o ancheta (nr. 277/1988, Jan Teron Jijon contra
Ecuador, precit., nr. 368), sA-1 puns imediat in libertate pe reclamant (nr. 336/1988,
N. Fillastre contra Bolivia, dec. 5 noiembrie 1991, A/47/40, p. 291), sä ofere
persoanei in cauzA un recurs util pentru ca aceasta sa iii poata dobandi libertatea
(nr. 349/1989, Clifton Wright contra Jamaica, dec. 27 iulie 1992, ibidem, p. 297), sA
puns capAt relelor tratamente ai sä protejeze integritatea fizica (nr. 240/1987, Williard
Collins contra Jamaica, dec. 1 noiembrie 1991, ibidem, p. 217) sau sä acorde o
despAgubire (nr. 289/1988, Dieter Wolf contra Panama, dec. 26 martie 1992, ibidem,
p. 274). Este vorba de simple propuneri, dar statul parte la Protocol este legat de
dispozitiile obligatorii ale Pactului, iar Comitetul are grip ca in constatarile sale sa
releve ca. „statului ii revine obligatia de a lua imediat masuri pentru ca dispozitiile
Pactului sA fie respectate cu strict*" (nr. R. 1/5, Massera, precit. ; nr. 336/1988,
N. Fillastre contra Bolivia, precit.). Ne aflam in fata unei situatii originate : desi din
CONTROLUL NONJURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI... 507
punct de vedere juridic nu sunt obligatorii, constatarile CDO nu sunt nici pur
declaratorii. In aceasta privinta, este de notat practica Ecuadorului, stat care, pentru
a pune in practica constatarile Comitetului care conchisese in sensul existentei unei
incalcari a Pactului, a decis, in 1999, sa incheie cu victima „un acord referitor la
consecintele constatarilor CDO" ; prin acest acord, Ecuadorul isi recunoaste raspun-
derea internationals pentru incalcarea Pactului, se angajeaza sa verse o despagubire
victimei si sä urmareasca agentii publici care au luat parte la incalcarea denuntatA
(nr. 481/1991, Villacres Ortega contra Ecuador: incalcarea articolelor 7 si 10 din
Pact prin acte de torture, A/54/40, vol. II, p. 1 ; acordul din 25 februarie 1999, A/
54/40, nr. 466, si anexa IX, p. 148).
In plus, Comitetul face eforturi ss urmareasca executarea „deciziilor" sale. In
acest scop, ca urmare a masurilor adoptate la a 39-a sa sesiune, in 1990, Comitetul
include in constatarea sa o invitatie adresata statului de a-1 informa - intr-un termen
de trei pang la case luni - cu privire la toate masurile luate pentru a da curs constatArii
(de exemplu, nr. 609/1995, N. Williams contra Jamaica, dec. 4 noiembrie 1997,
A/53/40, vol. II, 64, § 9). Publicarea constatarilor Comitetului (supra, nr. 286),
desemnarea unui raportor special insarcinat sä urmareasca punerea for in practica (si
care poate intra in contact cu victima), posibilitatea de a publica informatiile refe-
ritoare la consecintele recomandarilor Comitetului, precum aceea de a face sa
figureze informatiile privitoare la statele recalcitrante in raportul anual al Adunarii
generale sporesc forta acestei solicitari (A/45/40, vol. II, p. 225 ; A/48/40, p. 254).
Eficacitatea procedurii de urmarire a fost sporitA in 1994: de atunci, rapoartele
anuale contin o sectiune distinctA referitoare la activitatile de urmarire a constatarilor,
intreprinse in baza Protocolului facultativ, care identificA in mod clar statele parti ce
nu au cooperat cu raportorul special (Jamaica, Madagascar, Surinam si Zair in 1994,
A/49/40, vol. I, nr. 467 ; Columbia, Guyana si Togo, in special, in 1998,
A/54/40, vol. I, nr. 461) ; totusi, numai 30% dintre raspunsuri sunt considerate de
catre Comitet satisfacatoare, in masura in care arata ca statul parte este pregatit
sä se conformeze constatarilor sau sä acorde reparatii reclamantului. De altfel,
regula publicitatii activitatilor de urmarire este inscrisa in Regulamentul Interior al
Comitetului' .
Practica statelor membre arata cA, intr-adevar, comunicArile Comitetului, si chiar
deciziile de admisibilitate pronuntate de acesta (nr. R. 7/31, Waksman contra Uruguay,
A/35/40, p. 127: aranjament amiabil ; nr. 113/1981, CF altii contra Canada, dec.
12 aprilie 1985, p. 18 : decizie a Curtii federale a Canadei care confirmA
dreptul detinutilor de a vota la alegerile provinciale) nu sunt lipsite de efecte.
Constatari ale incalcarii dispozitiilor Pactului au determinat astfel adoptarea de catre
statul incriminat a unor masuri individuale (Uruguay 5i cauzele Altesor, Weinberger
Weisz, Massera, Pietraroia, precit. : persoane eliberate din inchisoare, A/39/40,
§ 623 ; nr. 188/1984, Martinez Portorreal contra Republica Dominicans eliberarea
unui pasaport, A/45/40, vol. II, p. 227 ; nr. 196/1989, Gueye contra Franta, dec. 3 aprilie
1. Art. 97 : „Informatiile furnizate de parti in cadrul urmaririi modului cum sunt puse in practica
constatarile Comitetului nu au caracter confidential, cu exceptia cazului in care Comitetul
hotarAste altfel. AceastA reguld se aplica si deciziilor Comitetului referitoare la activitatile
de urmarire, cu exceptia cazului in care Comitetul hotAraste altfel" (A/56/40, vol. I, 174).
 508 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
1989, RUDH, 1989, 62 : reajustarea pensiilor fostilor soldati senegalezi ai armatei
franceze, A/51/40, vol. I, § 459) sau generale (Insula Mauritius si cauza Cziffra
si altii, precit., nr. 273: modificarea a doua legi cu privire la imigratie
expulzare ; Canada si nr. R. 6/24, Sandra Lovelace, dec. 30 iulie 1981, RUDH,
1989, p. 89: amendarea legii cu privire la indieni, in scopul abrogarii tuturor
dispozitiilor discriminatorii bazate pe sex ; Finlanda si nr. 291/1988, M.I. Torres,
dec. 2 aprilie 1990: modificarea legislatiei cu privire la retinerea strainilor, A/
45/40, vol. II, p. 229; Austria si nr. 415/1990, Dietmar Pauger, dec. 26 martie
1992, A/47/40, p. 322: abolirea unor dispozitii discriminatorii ale legii privind
pensiile).
Trebuie, de asemenea, semnalat ca o constatare a absentei incalcarii (nr. 40/
1978, Hartikainen contra Finlanda, A/38/40, p. 270) poate determina statul vizat sa
iii modifice legislatia controversata (sistem scolar). Activitatea Comitetului a reusit
sa dea mecanismului de control al Pactului o credibilitate de care, initial, acesta
parea lipsit (vezi J. Mourgeon, „Les pactes internationaux relatifs aux droits de
l'homme", AFDI, 1967, pp. 326-363). Totusi, eterogenitatea cadrului universal in
care se inscrie activitatea acestuia constituie un obstacol de netagaduit pentru
autoritatea deciziilor sale ; numai 25% dintre acestea au, potrivit Comitetului,
urmari satisfacatoare (Rap. A/48/40, 1993, p. 255 ; vezi Rap. A/57/40, vol. I,
2002, 116). De altfel, situatia pare sa se degradeze, iar Comitetul se declare
„extrem de preocupat" de numarul crescand de cazuri in care statele nu dau curs
constatarilor sale sau nu il informeaza in termenul prescris cu privire la masurile
luate (Rap. A/58/40, vol. I, 2003, § 256).
II. Comunicarile statale
Inspirandu-se din Conventia din 21 decembrie 1965 cu privire la eliminarea tuturor
formelor de discriminare rasiala (art. 11-13), PIDCP prevede, in articolul 41, un
mecanism de control lasat la initiativa statelor si care conduce la o conciliere in fata
Comitetului Drepturilor Omului (un sistem similar figureaza in Conventia contra
Torturii ; supra, nr. 72). Pentru moment, acest mecanism nu a fost Inca folosit (de
altfel, nici cele instituite de CEDR sau de Conventia contra Torturii).
A. Sesizarea Comitetului
3711 CompetentA facultativA. - Conform articolului 41, § 1 din Pact, un stat parte
poate sesiza Comitetul printr-o „comunicare" in care afirma ca un alt stat parte nu Iii
respecta obligatiile conventionale. Procedura de sesizare respecta pe deplin drepturile
statului suveran, intrucat ramane facultative (spre deosebire de cea prevazuta de
Conventia din 1965, care opereaza de drept) si nu functioneaza decat pe baza de
reciprocitate: cele doua state parti trebuie sa fi acceptat printr-o declaratie express
competenta Comitetului. Dispozitiile articolului 41 au intrat in vigoare la 28 martie
1979 ; 48 de declaratii de acceptare a competentei Comitetului fusesera depuse pans
la 19 august 2004.
CONTROLUL NONJURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI... 509
371 Mecanism subsidiar. - Sesizarea Comitetului este subordonata, spre deo-
sebire de sesizarea Comitetului pentru eliminarea discriminarii rasiale, esecului
negocierilor prealabile directe dintre statele in cauza. Daca un stat parte apreciaza
Ca un alt stat parte nu aplica dispozitiile Pactului, ii poate „atrage atentia in acest
sens". Statul destinatar dispune in acest caz de trei luni pentru prezenta
explicatiile sau declaratiile scrise „elucidand problema", indicand, in particular,
regulile de procedura mijloacele interne de recurs. Daca, in termen de case
luni de la primirea comunicarii initiate, problema nu este rezolvata in mod
satisfacator pentru statele in cauza, fiecare dintre acestea poate sesiza unilateral
Comitetul.
Admisibilitatea comunicarii se supune regulilor generale de competenta ale Comi-
tetului (supra, nr. 363) si este subordonata conditiei epuizarii cailor interne de recurs
(art. 41, § 1 c; supra, nr. 364).
B. Concilierea
373 Nature diplomatica. - Mecanismul de control instaurat de articolul 41 nu are
ca obiect instituirea posibilitatii ca un stat sa fie judecat la cererea altuia, ci
concilierea punctelor de vedere divergente referitoare la aprecierea conformitatii cu
Pactul a comportamentului unui stat. Comitetul Drepturilor Omului comisia ad
hoc pe care acesta poate sa o constituie joaca rolul de negociatori amiabili si nu
sunt legati de date strict juridice. Facand parte din categoria modurilor diplomatice
de reglementare a diferendelor, procedura este in intregime bazata pe consim-
tamantul statelor, necesar atat pentru stabilirea competentei organului de conciliere,
cat pentru acceptarea eventualelor propuneri de solutionare, care au un caracter
facultativ. Caracterul diplomatic al sistemului este intarit de confidentialitatea
procedurii (art. 41, § 1 d), de altfel contradictorie (al. f)i, in acelasi timp, scrisa
si °rata (al. g).
Procedura comports doua faze distincte.
373 Bunele oficii ale Comitetului. - In conformitate cu articolul 41, § 1 e al
Pactului, Comitetul Iii pune bunele oficii la dispozitia statelor interesate, in vederea
solutionarii amiabile a diferendului, cu respectarea drepturilor garantate de Pact.
Daca o solutionare amiabila, formalizata printr-un raport CDO limitat la „o scurta
expunere a faptelor si a solutiei intervenite", nu are loc in termen de doudsprezece
luni, Comitetul trebuie sa intocmeasca un raport cuprinzand numai „o scurta expunere
a faptelor" (observatiile statelor sunt anexate raportului ; art. 41, § 1 h). Raportul
Comitetului, in ambele cazuri, este transmis numai statelor in cauza celelalte state
part la Pact nu au deci nici un drept de control asupra divergentelor interstatale
(totusi, putem aprecia ca raportul anual de activitate al Comitetului Adunarii
generale a Natiunilor Unite ar trebui sa mentioneze comunicarile interstatale ;
art. 45 din Pact).
In aceasta prima faze, Comitetul pare obligat sa se limiteze la a pune partite in
legatura, fara a putea propune o solutie. In absenta unei solutii amiabile, poate fi
deschisa cea de a doua faze a procedurii.
510 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
374 Comisia ad hoc. - Controlul statelor in cauza asupra fazei de conciliere
propriu-zise este total : numai cu asentimentul for prealabil, Comitetul poate desemna
o comisie de conciliere ad hoc ; membrii acesteia, in numar de cinci, sunt numiti cu
acordul statelor in cauza (in lipsa, sunt alesi prin scrutin secret dintre membrii
Comitetului, cu o majoritate de cloud treimi ; art. 42, § 1). Comisia este un organ
independent, al cArui statut este asemAnAtor statutului Comitetului (supra, nr. 355).
Misiunea incredintata comisiei este identica cu cea a Comitetului : punerea bunelor
sale oficii la dispozitia statelor, in vederea unei solutionari amiabile, cu respectarea
Pactului, in termen de douasprezece luni. Totusi, puterile comisiei sunt mai extinse :
ea examineazA cazul „sub toate aspectele" (art. 42, § 7) si propune statelor termenii
unui acord. In cazul in care aceastA incercare are succes, comisia intocmeste un
raport in care sunt indicate pe scurt faptele §i solutia. In caz de exec, raportul comisiei
mentioneazA n concluziile" acesteia cu privire la fapte si „constatArile referitoare la
posibilitatile de solutionare amiabila a cazului" (art. 42, § 7 c); statele dispun de un
termen de trei luni, de la primirea raportului, pentru a anunta dacl acceptA termenii
acestuia. Comisia de conciliere, spre deosebire de cea instituita de Conventia din
1965 asupra discritninarii rasiale, nu are deci puterea de a adresa recomandari
statelor pentru a se ajunge la o reglementare amiabila. Insa practica Comitetului
Drepturilor Omului in ceea ce priveste comunicarile individuale (supra, nr. 368) lasA
sA se inteleaga el, in fapt, „constatarile" comisiei ar putea sA releve incAlcari ale
Pactului sA indice statului masurile care trebuie luate pentru a le face sa inceteze.
0 astfel de perspectivA nu poate deck sA incurajeze statele in tendinta for de a nu
utiliza procedura comunicArilor statale.
Sectiunea a II-a
Controlul prin intermediul rapoartelor
375 Raportul. - Raportul rAmane „tehnica de drept comun de control al aplicarii
drepturilor omului" (P.-M. Dupuy, Droit international public, Dalloz, 2002,
ed. a 6-a, nr. 224). AceastA „protectie prin investigare" , dupe fericita formulare
a prof. Mourgeon („Les pactes internationaux relatifs aux droits de l'homme",
AFDI, p. 351), este incredintatA statelor insesi, obligate sa furnizeze informatii
asupra mAsurilor legislative, administrative sau judiciare luate pentru punerea in
practica a dispozitiilor internationale care protejeaza drepturile omului. Procedura
raportului permite deci o evaluare periodica a rezultatelor obtinute in plan intern
si corespunde exercitArii unei functii internationale de orientare a politicilor
nationale.
Fara a fi ignorat de conventiile regionale (CEDO, art. 57, supra, nr. 290 ; CSE,
art. 21 si 22 ; Protocolul din San Salvador al CADO, supra, nr. 108 ; CADOP,
art. 62), controlul prin rapoarte este cu precadere utilizat de conventiile universale.
Sapte instrumente internationale principale referitoare la drepturile omului si adoptate
sub auspiciile Natiunilor Unite prevad obligatia statelor part de a prezenta, conform
CONTROLUL NONJURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI... 511
unor proceduri asemangtoare, rapoarte referitoare la aplicarea acestora' : Conventia
cu privire la Eliminarea tuturor formelor de Discriminare RasialA, PIDCP, PIDESC,
Conventia asupra eliminarii si reprimarii crimei de apartheid, Conventia asupra
eliminarii tuturor formelor de discriminare referitoare la femei, Conventia asupra
torturii (supra, nr. 196), Conventia asupra drepturilor copilului (supra, nr. 122).
Acest sistem care presupune o multitudine de formalitati scrise ar castiga in eficacitate
daca ar fi uniformizat astfel incat statele sä fie obligate sa prezinte numai unul sau
doua rapoarte rezumand ansamblul informatiilor in materie.
Dupa cum analiza acestor rapoarte este incredintatA unui organ independent sau
unuia interguvernamental, controlul prin rapoarte poate fi calificat drept administrativ,
respectiv politic.
I. Controlul administrativ
Controlul administrativ permite examinarea de cAtre un organ independent a rapoartelor
furnizate de state.
375 Pactul International cu privire la Drepturile Civile §i Politice. - Pactul
incredinteazA, prin articolul 40, un asemenea control administrativ Comitetului
Drepturilor Omului, conform unei proceduri similare cu cea a Conventiei din 1965
pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala (art. 9). Initiativa controlului
este lasata CDO, care poate cere statelor „rapoarte asupra mAsurilor pe care le-au
intreprins si care confers efect drepturilor recunoscute in... Pact, ca si asupra
progreselor realizate in privinta asigurarii acestor drepturi" (art. 40, § 1) ; rapoartele
pot mentiona dificultAtile care afecteazA punerea in practica a dispozitiilor Pactului.
Dupg ce a studiat rapoartele, Comitetul poate adresa statelor pArti propriile rapoarte,
insotite de „toate observatiile generale pe care le considers necesare" (art. 40, § 4),
iar statele pot, in schimb, sA i§i prezinte comentariile cu privire la acesta. Comitetul
poate, in fine, sA-si transmits rapoartele, insotite de observatii, Comitetului economic
si social si, in cadrul raportului sau anual (art. 45), sa dea seama AdunArii generale
de raporturile primite si de propriile observatii.
Intinderea controlului pare foarte limitata, dar practica CDO, inspirata de cea a
Comitetului pentru eliminarea discriminarii rasiale, a largit-o incontestabil.
377 Prezentarea rapoartelor. - In planul obtinerii informatiilor, Comitetul a acceptat
sa primeascA si informatii emanand de la alte surse deck rapoartele statale (in special
de la ONG-uri). El a precizat, de asemenea, ca fiecare stat parte trebuie sA ii prezinte,
din cinci in cinci ani, un raport complementar raportului initial (care trebuie prezentat
in termen de un an de la intrarea in vigoare a Pactului pentru fiecare Parte ; decizia
din 22 iulie 1981 cu privire la periodicitatea rapoartelor, A/36/40, p. 113) ; in caz de
1. Conventia cu privire la lupta contra discriminArii in domeniul invatamantului, din
14 decembrie 1960, si Conventia cu privire la protejarea drepturilor tuturor lucrAtorilor
migranti si a familiilor acestora, din 18 decembrie 1990, au un mecanism similar de control.
512 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
urgenta, atunci cand situatia drepturilor omului este gray compromise Intr-un stat
parte, Comitetul ii poate cere acestuia sa prezinte un raport special, in mod obisnuit
Intr-un termen de trei luni (aceasta procedura, inaugurate in 1991 cu Irakul, a fost de
atunci utilizata pentru Peru, Republica Federala Iugoslavia, Bosnia-Hertegovina,
Croatia, Angola sau Burundi ; A/48/40, p. 250). In particular, CDO a elaborat
„directive generale" cu privire la forma si continutul rapoartelor „unificate" in 1999
(A/55/40, vol. I, 126 ; A/56/40, vol. I, 168) : rapoartele trebuie sä prezinte cadrul
constitutional si juridic de aplicare a Pactului, respectiv sa furnizeze informatii
detaliate cu privire la aplicarea fiecaruia dintre articolele Pactului in dreptul intern ;
ele trebuie sa mentioneze nu numai legi si alte norme de drept intern, ci si practica
tribunalelor si a organelor administrative, fiind insotite in mod necesar de o copie a
textelor pertinente. Statul nu poate deci sa se limiteze la consideratii generale si
trebuie sa furnizeze un studiu aprofundat (de exemplu, rap. Suediei, A/41/40, p. 19
51 urm. ; rap. Poloniei, A/42/40, p. 11 5i urm. ; rap. Tunisiei, CCPR/C/84/Add. 1,
24 mai 1993) : Comitetul afirmat, de altfel, competenta de a cere statelor informatii
suplimentare, atunci cand raportul furnizat i se pare insuficient, si de a reaminti
statului ca are obligatia de a furniza rapoarte, dace acesta omite sa le prezinte (art. 70
si 69 din Regulamentul intern). In plus, dace statul este parte la Protocolul facultativ,
raportul trebuie sa furnizeze indicatii cu privire la masurile luate ca urmare a unei
eventuale constatari de catre CDO a incalcarii Pactului (directive modificate in 1990).
Totusi, situatia prezentarii rapoartelor nu este foarte satisfacatoare : la 15 martie
2000 se inregistra un numar de 143 de rapoarte neprezentate in termenele prevazute,
implicand un total de 88 de state parti (Raportul Secretarului general, HRI/MC/1996/
3). Aceasta situatie, in continua deteriorare (78 de rapoarte intarziate pentru 65 de
state in 1993, A/48/40, p. 252) si care pare sa aiba cauze multiple (dezinteres din
partea statelor, cumul al rapoartelor de prezentat in cadrul ONU, absenta personalului
calificat), este de altfel generale §i pericliteaza credibilitatea controlului prin rapoarte :
la aceeasi data, respectiv 154, 432, 110 si 160 de rapoarte erau in intarziere la
Comitetul drepturilor copilului, Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale,
Comitetul contra torturii §i Comitetul drepturilor economice, sociale §i culturale ; pe
ansamblu, mai mult de jumatate dintre statele parti la aceste instrumente nu
indeplinesc (sau i§i indeplinesc necorespunzator) obligatiile. Acest fapt a determinat
CDO sa decide ca, in cazul in care rapoartele nu sunt prezentate la termen, poate in
mod discretionar sa stabileasca data la care va analiza masurile luate de statul parte
pentru a conferi efect drepturilor garantate de Pact (Obs. gen. nr. 30 (75), 16 iulie
2002, A/57/40, vol. I, 149).
3111 Examinarea rapoartelor. - Desi nu dispune, spre deosebire de Comitetul
pentru eliminarea discriminarii rasiale, de o putere de recomandare, Comitetul
intarit in mod vizibil competenta de a „analiza" rapoartele statale, care ii este
atribuita de articolul 40, § 4 din Pact (vezi Declaratia din 30 octombrie 1980 cu
privire la functiile ce-i revin Comitetului in virtutea articolului 40 din Pact, A/36/40,
p. 110). Examinarea rapoartelor instituie un dialog intre membrii Comitetului
reprezentantii statului in cauza, care participa la sedinta Comitetului (art. 68 din
Regulamentul intern). Acest dialog permite o confruntare a legislatiei si a practicii
interne cu fiecare dintre dispozitiile Pactului (de exemplu, cu privire la statutul femeii
CONTROLUL NONJURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI... 513
marocane, rap. Marocului, A/37/40, p. 33 ; vezi raportul Frantei, CCPR/C/76/Add.
7, 15 tnai 1997). Din 1992, Comitetul adopts, ca urmare a analizarii fiecarui raport,
concluzii finale - deloc complezente §i deseori coplesitoare (de exemplu, Nigeria, A/
51/40, vol. II, 1996, p. 39) - care ofera o evaluare generall a raportului, mentioneaza
eventualele lacune in aplicarea Pactului si formuleaza recomandari pentru remedierea
acestora (de exemplu, Comitetul iii exprima Ingrijorarea cu privire la folosirea
excesiva a fortei de care politie impotriva strainilor in Ungaria on cu privire la
numa.'rul important de tribunale de exceptie din Egipt, recomanda ca Pactul sa fie
integrat in ordinea juridica malteza..., CCPR/C/79/Add. 22, 23 si 29, 2 august,
3 august si 5 noiembrie 1993 ; se arata „preocupat" de nunalrul de acuzatii de rele
tratamente aplicate in Franta detinutilor de catre agentii fortei publice, A/52/40,
vol. I, 1997, § 403)' ; aceste observatii, deloc constrangatoare, pot totusi incita statul
sa i§i adapteze dreptul intern la dispozitiile Pactului. In plus, Comitetul i§i rezerva
dreptul sä decide ca un „stat parte nu s-a achitat de unele dintre obligatiile care ii
revin in virtutea Pactului" (art. 70 din Regulament) : a conchis, de exemplu, in 1979,
ca raportul statului Chile nu este satisfacator (A/34/40, p. 27).
Comitetul a utilizat in mod dinamic „observatiile generale" pe care le adreseaza
ansamblului statelor carti, avand in vedere rapoartele examinate. Respectivele observatii
atrag atentia statelor cu privire la lipsurile, atat materiale, cat §i formale, ale
rapoartelor si, mai ales, precizeaza natura §i sfera de aplicare a drepturilor enuntate
in Pact, respectiv modalitatile de aplicare a acestora. Prin intermediul „observatiilor
generale", Comitetul procedeaza la interpretarea sistematica a fiecareia dintre dispo-
zitiile Pactului (a se vedea cu privire la articolul 27 si drepturile minoritatilor,
supra, nr. 65 ; cu privire la articolul 6 si dreptul la viata, supra, nr. 166 ; cu privire
la articolul 18 si libertatea de constiinta, supra, nr. 238 ; cu privire la articolul 12 si
libertatea de circulatie, supra, nr. 202 ; cu privire la articolul 3 si egalitatea in
drepturi intre barbati §i femei, A/55/40, vol. I, 146). Comitetul elaboreala astfel,
progresiv, norme uniforme pentru aplicarea PIDCP.
„Observatiile generale" ale Comitetului nu au, in mod evident, forts obligatorie ;
totusi, ele apar ca izvoare ale singurei interpretari autorizate a PIDCP. In plus, ele
beneficiaza de autoritatea morals pe care si-a asumat-o CDO in exercitarea functiei
sale de control al plangerilor.
379 Pactul International cu privire la Drepturile Economice, Sociale §i Cul-
turale. - Controlul respectarii Pactului este bazat in exclusivitate pe procedura
rapoartelor. Conform Pactului (art. 16-22), statele parti se angajeaza sa prezinte
rapoarte „referitoare la masurile pe care le-au adoptat §i progresele acute pentru
asigurarea respectarii drepturilor recunoscute", indicand, dace este cazul, dificultatile
care le impiedica sa se achite de propriile obligatii. Incredintat initial unui organ
1. Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale a introdus, de asemenea, in 1991, practica
observatiilor finale formulate pentru fiecare raport de ansamblul Comitetului (CEDR, A/
47/18, 1994) ; in aceeasi situatie se afla Comitetul drepturilor copilului, in virtutea
Regulamentului sau interior (CRC/C/4, 14 noiembrie 1991 ; de exemplu, concluziile finale
asupra raportului Sudanului preconizeaza abolirea pedepsei cu biciuirea in cazul copiilor,
CRC/C/20, 25 octombrie 1993).
 514 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI
interguvernamental, controlul este in prezent asigurat de un organ independent,
format din 18 experti care functioneaza cu titlu individual, Comitetul Drepturilor
Economice, Sociale Culturale (CDESC), creat prin Rezolutia 1985/17 a Consiliului
Economic si Social, din 28 mai 1985. Comitetul prezinta particularitatea, spre
deosebire de CDO, de a nu fi un organ conventional, ci un organ subsidiar al CES.
Sistemul de control a evoluat treptat si este astazi foarte apropiat de cel al PIDCP,
prin caracterul periodic al rapoartelor, adoptarea unor observatii finale asupra fiecarui
raport (de exemplu, Nicaragua, E/C.12/1993/14, 4 ianuarie 1994) si a unor „observatii
generale" (de exemplu, nr. 3 (1990) cu privire la articolul 2, § 1 - natura obligatiilor
statelor Ott -, supra, nr. 178 ; nr. 4 (1991) cu privire la articolul 11, § 1 - dreptul
la o locuinta suficienta - E/C.12/1991/4, p. 121') sau... intarzierile in prezentarea
rapoartelor (supra, nr. 377). In fine, raportul CDESC este prezentat, in vederea
examinarii, Consiliului economic si social. Constient de eficacitatea foarte relative a
controlului efectuat prin intermediul rapoartelor, Comitetul s-a pronuntat, in mod
semnificativ, pe 11 decembrie 1992, in favoarea unui Protocol facultativ la Pact, care
sa instaureze o procedure a plangerilor - singurul mijloc, in opinia sa, pentru ca
„drepturile economice, sociale si culturale sa fie tratate cu seriozitatea pe care o
merits" (E/C.12/1992/2, § 63). Proiectul de Protocol facultativ institute un drept de
comunicare in beneficiul particularilor, dar si al grupurilor (art. 1) si se inspire din
procedura de control in fata CDO (textul proiectului impreuna cu raportul lui
P. Alston, E/C.12/1994/12, 9 noiembrie 1994).
II. Controlul politic
3B0 Controlul politic face apel la activitatea statelor insesi si la cea a unor organe
care exprima vointa statelor. Realist, dat find ca organele guvernamentale sau
interguvernamentale sunt cele mai in masura sa aprecieze dificultatile in aplicarea
dispozitiilor referitoare la drepturile omului, acest control evita cu dificultate poli-
tizarea : respectarea drepturilor omului este apreciata cel mai adesea numai in
perspectiva intereselor nationale devine instrument de lupta ideologica. Totusi,
nu trebuie neglijat aici rolul anumitor ONG-uri (Amnesty International, Comisia
internationals a juristilor, Federatia internationals a drepturilor omului, Consiliul
ecumenic al Bisericilor etc.) care, beneficiind, in general, de un statut consultativ
pe langa ONU, contribute in mod util la exercitarea acestui control pe calea
rapoartelor, prin informatiile pe care le furnizeaza cu privire la violarile constatate
in diverse tan.
1. In ultimul rand, observatiile generale nr. 13 (1999) cu privire la dreptul la educatie
(art. 13 ; E/C. 12/1999/10) §i nr. 14 (2000) cu privire la dreptul la o stare de sanatate mai buns,
susceptibila de a fi atinsa (art. 12 ; E/C.12/2000/4). Realizand o lecture „multilaterala" a
Pactului, Comitetul a adoptat, de asemenea, observatii generale cu caracter tematic :
observatiile generale nr. 5 din 25 noiembrie 1994, „Persoane suferind de un handicap" (E/
C.12/1994/13, 14 decembrie 1994), si nr. 6 din 24 noiembrie 1995, „Drepturi economice,
sociale i culturale ale persoanelor in varsta" (E/C.12/1995/16/Rev.1).
CONTROLUL NONJURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI... 515
Din controlul politic general, care iii &este fundamentul in Carta constitutive a
orgarlizatiilor internationale, a izvorat, prin intermediul Comisiei drepturilor omului
a Natiunilor Unite, o forma noud originala de control.
381 Controlul politic general. - Controlul politic general are un caracter permanent
si poate fi exercitat verbal asupra statelor membre, in materie de drepturi ale omului,
ca in alte materii, de cam organizatiile internationale, data fiind competenta for
generals de analiza sau de punere in discutie, in masura in care apararea drepturilor
omului este unul dintre obiectivele cartei constitutive (Carta Natiunilor Unite : art. 1,
13, 55). Acest control, care nu este propriu organizatiilor universale (Statutul
Consiliului Europei : art. 3, 8), nu are drept consecinta eventuala decat o condamnare
morall si apare mai ales ca un mijloc de presiune al opiniei interguvernamentale
asupra statului in cauza.
In cadrul ONU, rapoarte sau informatii cu privire la drepturile omului pot fi
solicitate statelor membre de catre Adunarea generals (Carta, art. 10 si 13) si Consiliul
economic si social (art. 62, § 1 si 2), dand nastere la recomandari. insa controlul
politic este, in principal, exercitat de Comisia drepturilor omului, prin analiza
comunicarilor individuale (supra, nr. 60) si a rapoartelor periodice, prezentate de
statele membre, asupra progresului realizat in domeniul drepturilor omului (Consiliul
econ. soc., Rez. 624 B (XII), 1 august 1956). Compusa din 53 de experti
guvernamentali (din 1992), care actioneaza la instructiunile guvernelor proprii,
Comisia este un organ interguvernamental (totusi, subcomisia pentru lupta impotriva
masurilor discriminatorii, care intervine in prima faze de examinare a comunicarilor
individuale, este formats din 23 de experti independenti, functionand cu titlu indi-
vidual) care a parut multa vreme ca iii concepe misiunea de control ca pe un
exercitiu de echilibru geopolitic (denuntand astfel, in 1988, „genocidul" comis de
Israel impotriva poporului palestinian, dupe ce it ignorase pe cel comis de khmerii
rosii impotriva poporului cambodgian). Totusi, instituirea unor proceduri speciale
denumite „tematice" si situate in afara controlului politic, reprezinta un progres
incontestabil.
382 Procedurile tematice. - 1) Aceste proceduri, extra-conventionale, incredinteaza
unor grupuri de lucru formate din experti actionand cu titlu individual sau din
raportori independenti special desemnati sarcina de a analiza si de a intocmi rapoarte
publice asupra violarilor specifice ale drepturilor omului de o gravitate deosebita : de
la crearea, in 1980, a unui Grup de lucru in materie de disparitii fortate sau involuntare
(Rez. 20 (XXXVI), 1980), Comisia (sau Consiliul Economic si Social) a infiintat alte
12 proceduri tematice (detentie arbitrara ; executari extrajudiciare, sumare sau arbitrare ;
torture ; intoleranta religioasa ; vanzare §i prostitutie a copiilor ; persoane deplasate
in propria tars ; libertatea de opinie si de expresie ; violenta impotriva femeilor etc.).
Grupul de lucru in materie de disparitii fortate cel in materie de detentie arbitrara
(pe care le retinem cu titlu de exemplu) si-au interpretat intr-un sens foarte larg
mandatul si au creat un sistem original de petitionare.
2) Creat in 1991 prin Rezolutia 1991/42 a Comisiei drepturilor omului (aprobata
prin Rezolutia 1991/243 a Consiliului economic si social din 31 mai 1991), Grupul de
lucru in materie de detentie arbitrara are prevazute in mandatul sau atat informarea
 3I6 GAliANTIILE DREPTURILOR OMULUI
Comisiei printr-un raport de ansamblu, cat si „anchetarea cazurilor" de detentie
arbitrary'. Grupul de lucru interpreteazA termenul „detentie" ca nelimitandu-se la
situatiile anterioare pronuntArii unei hotarari judecAtoresti si apreciazA ca mandatul
sau priveste toate privArile de libertate, atat administrative, cat si judiciare, indiferent
daca acestea sunt sau nu urmarea unei condamnAri (Raport, E/CN.4/1997/4,§
50-97).
Acest mandat a fost extins prin Rezolutia 1997/5
0 a Comisiei drepturilor omului, cu
scopul de a include problema retinerii administrative a persoanelor care solicita azil
si a imigrantiloe.
a)
Grupul se declare competent sa examineze - in cadrul unei proceduri scrise
contradictorii - comunicari individuale provenite de Ia persoanele in cauza sau de
la familiile tor, dar si de la reprezentantii acestora, guverne, organizatii interna-
tionale sau ONG-uri. Admisibilitatea respectivelor comunicAri este facilitatA in
mod sensibil de decizia Comitetului de a nu face apel Ia conditia clasicA a epuizArii
cAilor de recurs interne. Dace detentia arbitrarA ameninta sAnAtatea sau viata
persoanei, o procedurA de urgenta - utilizatA in mai multe cazuri (Bangladesh,
China, Israel, Siria etc.) - autorizeazA presedintele Grupului sA intervina pe Lang
statul in cauza (vezi Metodele de lucru revizuite si deliberarea 02, in
CN. 4/1993/24, Raport, E/
pp. 120 si 11) ; Grupul poate, de asemenea, din proprie
sa se sesizeze in orice caz care, conform opiniei unuia dintre membrii sAi, ar putea
constitui o detentie arbitrary (Metode de lucru revizuite, § 17, in
1994/27, pp. 23 si 16). Rap. E/CN.4/
b) Examinarea pe fond a petitiei se realizeaza in lumina „instrumentelor de drept
international acceptate de statele in cauza", pe care Grupul, initial, le-a inteles
extensiv ca desemnand atat instrumente declarative, cat si instrumente conventionale,
indiferent daca statul in cauza este sau nu parte la cele din urnia (de exemplu,
PIDCP ; vezi deliberarea 02 si deciziile 42 si 44/1992 cu privire la Cuba ;
ibidem);
ca urmare a rezolutiei 1996/28, adoptata de Comisia drepturilor omului la a 53-a sa
sesiune, Grupul a decis totusi sA nu mai aplice PIDCP, in cazul statelor care nu sunt
parti la acesta (Rap. E/CN.4/I997/4, § 49).
c)
La finalul examinArii pe fond, Grupul emite un aviz (denumit, inainte de
1997, „decizie"), care nu are forts juridica obligatorie. Totusi, acest aviz calificd
detentia ca find „arbitrary" si releva „incAlcarea" uneia sau alteia dintre dispozitiile
DUDO (pentru statele care nu sunt pArti la Pact : de exemplu, avizul nr. 3/1
998,
R. Simon contra Eritreea, 1 octombrie 1997, E/CN. 4/1999/6
nr. 17/ 1999, Liu Xiaobo contra China, 15 septembrie 1999, 3/Add.1, p.11 ; avizul
Add. I, E/CN.4/2000/4/
p. 71) sau a PIDCP (dacA statul este parte la Pact: de exemplu, avizul
nr. 7/1 998, Ngoc An Phan contra Vietnam, 12 august 1997,
Add. 1, p. 21 ; avizul nr. 5/1 E/CN. 4/1999/63/
999, Khemais Ksila contra Tunisia, 20 mai 1999,
1.
Grupul de lucru a elaborat „Principiile aplicabile pentru examenul de caz", care disting
trei categorii de detentie arbitrarA (Rap. E/CN.4/1992/20, p. 11).
2.
Grupul de lucru a adoptat deliberarea nr. 5, „Situatia imigrantilor si a persoanelor ce
solicita azil", care enunta zece garantii privind persoana retinutA si masura retinerii ;
absenta sau incAlcarea for pot atinge o gravitate ce conferA masurii caracterul unei detentii
arbitrare (E/CN.4/2000/4, 28 decembrie 1999, p. 29).
CONTROLUL NONJURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI... 517
E/CN. 4/2000/4/Add. 1, p. 36 ; avizul nr. 33/99, Guzman Cruz contra Statele
Unite, 1 decembrie 1999, E/CN.4/2001/14/Add. 1, p. 39). Avizul este Insotit de
o recomandare adresata statului de „a lua mAsurile necesare pentru remedierea
situatiei" si face obiectul publicarii in raportul anual adresat Comisiei (op. cit.).
Modificandu-si in 1996 metodele de lucru (§ 14. 2), Grupul a instituit, cu titlu
exceptional, o procedura de revizuire a deciziilor sale in cazul descoperirii unor
fapte noi, de nature sA modifice decizia Grupului dacA acesta le-ar fi cunoscut ;
cererea de revizuire poate fi formulatA de victims sau de stat (Rap. E/CN.4/1997/4,
§ 12). De exemplu, prin decizia revizuite nr. 3/1996, Tek Nath Rizal contra
Bhutan, Grupul I i revizuieste decizia nr. 48/1994 din 1 decembrie 1994 si
conchide in sensul caracterului arbitrar al detentiei litigioase (E/CN.4/1997/Add. 1,
29 octombrie 1996).
Bilantul activitatii Grupului este remarcabil : in anii 1995-1999, Grupul a analizat
1904 cazuri de detentie, declarand 1126 de cazuri de detentie arbitrary, 19 cazuri de
detentie nearbitrara si clasand 167 de cazuri (in principal, data find eliberarea celui
in cauza; E/CN.4/1998/44).
383 Un nou mod de control. - Sistemul de control al Grupului de lucre in materie
de detentie arbitrarA nu urmeaza nici un model cunoscut 5i prezinfa paradoxul - in
absenta oricarei baze conventionale - de a supune statele membre ONU unui control
prin intermediul plangerilor la care nu au consimtit in prealabil, dar pe care par sa Il
accepte in practice. Izvorata dintr-un sistem initial de control prin rapoarte, dar
autorizand instrumentarea plangerilor individuale, exercitatA de un organ hibrid,
compus din experti independenti numiti de presedintele unui organ interguvernamental
(Comisia drepturilor omului), imbinand supletea in aprecierea admisibilitatii comu-
nicarii cu rigoarea juridicA a analizei pe fond, procedura instituita reprezinta cu
adevarat o procedura sui generis.
Dezvoltand o practicA de control de acest gen, Grupul de lucru in materie de
detentie arbitrary deschide, poate, o noua cale in protectia internationals a drepturilor
omului, plasata Ia mijloc, Intre procedurile politice 5i procedurile judiciare (sau
cvasi-judiciare). In orice caz, acest mod original de control dovede5te, fare indoialA,
dinamica drepturilor omului in cadrul Na(iunilor Unite.
1
3E14, Cu privire la diversitatea mecanismelor internationale de control. - A se consulta
V. Coussirat-Coustere, La contribution des organisations internationales au controle des
obligations conventionnelles des Etats, tea Paris II, 1979, capitolul VI („Les methodes du
controle international") ; J. Charpentier, „Le controle par les organisations internationales de
l'execution des obligations des Etats", RCADI, 1983, IV, vol. 182, pp. 143-246;
F. Bouchet-Saulnier, Les procedures internationales d'etablissement des faits en matiere de
droits de l'homme, teza dact., Nisa, 1988, 793 p. Vezi, de asemenea, J. de Meyer, „Le
mecanisme international de controle", in Colloque sur la CEDH par rapport a d'autres
instruments internationaux pour la protection des droits de l'homme, Consiliul Europei,
1979, p. 243 ; J. Salmon, „Essai de typologie des systemes de protection des droits de
 518 GARANTIILE DREPTURILOR OMULUI CONTROLUL NONJURISDICTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI... 519
l'homme", in La protection internationale des droits de l'homme,
1977, p. 173. Univ. libre de Bruxelles, M. Bossuyt, „Chronique de jurisprudence du Comite des droits de l'homme (1993-1997)",
RTDH, 1998, 507 ; J. Dhommeaux, „Les methodes du CDH dans ]'examen des rapports
385 Cu privire la sistemul Natiunilor Unite. — A se consulta A. Dormenval, soumis par les Etats parties au Pacte sur les droits civils et politiques", AFDI, 1988, p. 331,
Procedures
onusiennes de mise en oeuvre des droits de l'homme : limites ou defauts ? , „Le Comite des droits de l'homme" : 25 ans d'experience", Mélanges G. Cohen-Jonathan,
M. O'Flaherty, PUF, 1991 ;
Human rights and the United Nations. Practice before the treaty bodies, Sweet Bruylant, 2004, p. 653, si „La jurisprudence du CDH" (AFDI, cron. din 1991) ; A. De
and Maxwell, 1996. De asemenea : supra,
nr. 82 ; M.G. Schmidt, „Individual human rights Zayas, „Les procedures de communications individuelles devant le CDH des Nations Unies",
complaints procedures based on United Nations and the need for reform", RTDH, 1990, p. 340.
ICLQ, 1992,
vol. 41, p. 645; L. Joinet, „L'action des Nations Unies dans le domaine des droits de
l'homme", RDP, 1990, p. 1247.
Cu privire la controlul PIDESC, a se vedea : P. Alston, Pacte international relatif aux
droits economiques, sociaux et culturels", in Natiunile Unite,
Manuel relatif a l'etablissement
des rapports sur les droits de l'homme,
1992 (cu textul obs. gen.) ; J. Dhommeaux, „La
contribution du CDESC des Nations Unies a la protection des droits economiques, sociaux et BIBLIOTECA JUDETEANA
culturels", AFDI, 1994, p. 633 ; R. Sodini, SALAJ
Le Comite des droits economiques, sociaux et
culturels, Montchrestien, „Perspectives internationales", nr. 18, 2000. ZALAU
Cu privire la sistemul rapoartelor, a se consulta Manuel...,
precit. De asemenea, Y. Le
Bouthillier si D. Rouget, „La procedure des rapports periodiques en application des traites
relatifs aux droits de la personne : l'apres-conference de Vienne",
International Law, 1994, 173. The Canadian Yearbook of
Cu privire la procedurile tematice, a se vedea : 0. de Frouville, Les procedures thematiques :
une contribution efficace des Nations Unies a la protection des droits de l'homme,
1996 ; H. Surrel, op. cit., nr. 82, p. 595 si urm. ; E. Decaux (coord.), Pedone,
detention arbitraire, CEDIN, 1997 ; Natiunile Unite, Drepturile Omului, L'ONU face a la
forcees ou involontaires , Disparitions
fisa de informare nr. 6, 1994. Alte proceduri speciale, apgrute mai
demult (1967), traduc o abordare pe tad si au ca obiect, in situatii exceptionale, anchetarea
violarilor masive ale drepturilor omului intr-un teritot4u dat : Africa de Sud, Iran, Irak,
Cuba, teritoriile palestiniene ocupate de Israel, Afganistan, Haiti, Sudan, Iugoslavia...
(Comisia drepturilor omului, E/CN.4/1994/42).
A se vedea J.A. Pastor Ridruejo, „Les
procedures publiques speciales de la Commission des droits de l'homme des Nations Unies",
RCADI, 1991, vol. 228, p. 183 ; S. Guillet,
Nous, peuples des Nations Unies. L'action des
ONG au sein du systeme de protection internationale des droits de l'homme,
Montchrestien,
1995. De subliniat ca mecanismele de control jurisdictional prevAzute in cea mai mare parte
a conventiilor universale de protectie specifics (de exemplu, conventii privind eliminarea
discriminarii rasiale, sclavia sau apartheidul) reprezintg mecanisme de reglementare a
diferendelor interstatale diferendele care pot apgrea intre statele pArti in privinta inter-
pretarii sau aplicArii conventiilor respective pot fi supuse, la cererea unuia dintre statele in
Iitigiu, jurisdictiei CIJ.

3116 Cu privire la Comitetul Drepturilor Omului. - Pentru jurisprudenta citatA in acest

capitol, a se consulta Natiunile Unite,
Selection de decisions du CDH prises en vertu du
Protocole facultatif,
vol. 2, octombrie 1982-aprilie 1988, New York, 1991 (citafa in text
rapoartele anuale pentru Adunarea generala si referatele de sedinta (citate A/
N/40 si CCPR/C/SR nr. ...). A se vedea M. Nowak,
United Nations Covenant on Civil and
Political Rights. CCPR Commentary, Ed. Engel, 1993 ; D. McGoldrick,
The Human Rights
Committee. Its Role in the Development of the International Covenant on Civil and Political
Rights,
Clarendon Press, Oxford, 1991. Cu privire la comunicarile individuale, a se vedea
F. Sudre (coord.),
La protection des droits de l'homme par le Comite des droits de l'homme
des Nations Unies. Les communications individuelles,
IDEDO, 1995, 234 p. ; T. Zwart, The
Admissibility of Human Rights Petitions. The Case Law of the European Commission of
Human Rights and the Human Rights Committee,
M. Nijhoff, 1994, 246 p. De asemenea :
 Index de materii1

A Autoritate parentala 235, 268

Autoritati administrative independente 209,
Abuz : - de drept 148 ; - de drept la actiune 213, 214-215
323, 366 Avocat general, 213
Admisibilitate 313 si urm., 321 si urm., Azil (drept de) 68, 93, 202, 267 *i urm.,
328, 363 si urm. 288
Acordurile Schengen 268
Actiune : drept de actiune 58-59, 71, 147,
B
289, 354 ; statala. 72
„Acuzarea" 161-162, 208 Bune oficii 373
Acuzatul 217 *i urm. „Bunuri" 161, 257
Aderare 119 ; la CEDO, 105
Administratie fiscala 207, 209, 213, 259 C
Adoptie 181, 233
Ajutor judiciar 197, 212, 219, 302, 308, 364 CADO 41, 61-62, 72, 108, 119, 128, 147,
Alegeri : dreptul la - 231 si urm., 286 ; 159, 298, 320
legislative 254 Camera 291, 297, 305 5i urm., 337-338
Alienat 194, 200 Capacitate 58, 311
Ancheta 187, 191, 196, 221, 329, 373, 383 Capitulatii 13, 32
Aparare (drepturi la) 219 Caracter efectiv 160, 164, 219, 233
Aparente 213-214 Carta: africana 61, 68-69, 72, 110 si
Apartheid 64, 375 urm., 119, 129, 147, 173, 198 ; araba
Aplicabilitate directs 135 urm., 140, 168, 113 ; - a Drepturilor Fundamentale ale
340, 342 Uniunii Europene 97, 103 si urm., 231 ;
„Arestare" 161, 201 a Natiunilor Unite 23-24, 40, 73, 74,
Ascultarea (convorbirilor telefonice) 150, 180 ; Socials Europeans, 78, 93, 96,
226, 281, 344 125, 135, 164, 166, 178, 184, 240,
Asia 93 252, 286, 375
Asistenta educationala 235 „Cauza greaca" 157, 174, 254, 307
Asistenta umanitara 76 Casatorie (drept la) 231-232, 282
Autoritate : - de lucru judecat 339-340, 344, CDO, intrebuintare frecventa, neinclus in
350 ; - de lucru interpretat 342, 344 index

1. Indexurile fac trimitere la numerele paragrafelor, si nu la pagini.

 522 INDEX DE MATERII
CEDO, intrebuintare frecventa, neinclus in
index
CIADO 128, 145, 186, 190, 298, 313, 320,
336
CICR 16, 33
Circumstante exceptionale 155, 173
Civil (caracter) 204 *i urm., 266, 275, 342,
343
ClauzA de conditionalitate 75, 87
ClauzA facultativA de jurisdictie obligatorie
299
Colectivitate localA 311
ColectivitAti 64, 68
Colectivizare 67-68, 110
Colonizare 11, 109-110
Comisar al guvernului 213
Comisia drepturilor omului 60, 82, 380,
381 *i urm
Comisia europeanA a drepturilor omului :
intrebuintare frecventA, neinclus in index
Comitetul contra torturii 196
Comitetul de mini*tri (Consiliul Europei)
290-292 *i urm., 353
Comitetul European al Drepturilor Sociale 96,
125 (vezi Carta SocialA Europeans)
Competenla Curtii europene 296, 298 *i
urm., 304 *i urm. ; ratione loci 315 ;
ratione materiae 315, 325 ; ratione
personae 305, 324 ; ratione temporis
316
CompetentA : - a Comisiei europene 305,
309, 315-316, 318, 348 ; a CDO 356,
359, 363, 370 ; a Comitetului de minis-
tri 292 ; nationalA exclusive 11, 32, 71
Comunicare, 60, 72, 82, 244 *i urm., 380 ;
individuals (CDO) 356 *i urm. ;
statall (CDO) 370 *i urm
Comunitatea europeana, 87, 98 *i urm.,
126, 154, 183, 275, 284, 289, 324-325
Conciliere 330 *i urm., 372 *i urm.
Condamnare 236 *i urm.
Conflict armat 16, 173
Consiliul econonomic *i social 60, 82, 194,
365, 381
Consiliul Europei 95
Constatare 368 *i urm.
=r
Constituire avocat, 212 ; - de parte
civila, 205, 212, 320
Constitutie 137; europeana 102-103
Contencios electoral 207
„Contestare" 205
Contradictorialitate (principiu) 213 urm.,
266
ContramAsuri 75
Control : administrativ 376 *i urm. ; -
de conventionalitate 137, 140, 150, 169 ;
jurisdictional 289-290 urm., 304 *i
urm. ; - politic 102, 380 *i urm
Contumacie 210, 219
Copil (drepturile) 92-93, 122, 138-139, 375,
378 ; - care urmeazA sA se nascA 154,
185, 187 ; - din afara cAsAtoriei 184,
234 ; Conventia asupra 139 ; egali-
tatea 234 ; - natural 184, 234
CorespondentA 226
Creanta 257
Crima de rAzboi 16, 34, 54, 56
Crime internationals 16, 34, 54, 56
Crime impotriva umanitatii 34
CSCE 68, 73, 75, 87, 106, 127
Curtea de conturi 209, 214
Curtea europeanA a drepturilor omului
intrebuintare frecventA, neinclus in index
Curtea in plen 337
Curtea PenalA InternationalA 16, 34, 76
CutumA 56, 117, 131
D 163, 178, 207, 253
DADDO 107, 298
Date cu caracter personal 100, 105, 226
Daune moratorii 209
Decizie - a CDO, vezi Constatare ; - a
Comitetului de mini*tri 293-294 ; - de
admisibilitate 326, 367
Declaratie : - de drepturi 20, 116 ; - din
1789 19, 21-22, 29, 242 ; interpreta-
tivA 46, 49 *i urm. ; islamicA 114,
115, 130
Demnitate 145-146, 185, 188-189, 193,
195, 226
Democratie 29, 68, 70, 73, 154, 290, vezi
Societate democraticA
INDEX DE MATERII
Denuntare (a tratatelor) 52, 79
Deplasare fortatA 226, 258
Deplina jurisdictie 300, 318, 327, 338
Derogare 48, 155 urm., 147, 173-174
Desesizare 337
Desistare 331
DespAgubire 292, 336, 340, 349
Detentie provizorie 201
Deturnare de putere 156
Detinuti (drepturi ale) 189-190, 194 *i urm.,
219,231,233,243,255,265,273,382
Dezvoltare (drept la) 69, 85
Dimensiune umana (CSCE) 106, 127
Discriminare 65, 92, 167, 180 urm.,
193, 234, 236, 238, 240, 252, 255,
263, 270 ; rasiala (conventie cu privire
la) 50, 61, 72, 92, 119, 147, 160, 183,
270, 354, 375-376, 378
Disparitie 187, 193, 200, 382
Domeniu rezervat 9
Domiciliu 209, 226, 230
Dublu grad de jurisdictie 48, 210, 274
Drept al popoarelor 67-68, 75, 82, 91, 109-110
Drept comunitar 324 ; acte nationale de
aplicare 325
Drept international umanitar 16, 33, 55,
145, 173
Dreptul la dezvoltarea personalA 227, 229
Dreptul la locuinta 226
Drepturi civice 207, 255
Drepturi civile §i politice 21, 29, 66, 91,
Drepturi colective 64, 242
Drepturi de solidarite 66, 69, 70, 86
Drepturi economice, sociale si culturale 18,
21, 29, 66, 91, 108, 129, 135, 139,
163, 178, 249, 379
Drepturi fundamentale, 98 5i urm., 143, 170
Drepturi individuale 70, 147, 179, 242
Drepturi intangibile 55, 66, 102, 143 *i
urm., 147, 170, 185, 189, 307
Drepturi patrimoniale 234
Drepturi sociale 96, 125, 166, 181, 226, 269
„Drepturi *i obligatii cu caracter civil" 161-
-162, 205 *i urm., 266, 275 urm.,
342 5i urm.
523
Drittwirkung 167
„Dubla pedeapsA" 207
DUDO 2, 19 5i urm. 25, 29, 37, 40, 61,
64, 74, 90-91, 115, 117, 132, 147, 178,
183, 186
E
Educatie 163, 166, 178, 239 5i urm
Efect direct 139 ; orizontal 141, 165,
167, 177, 187, 190, 216, 224, 226 5i
urm., 229-230, 240, 244, 251, 258,
267 ; util 160-161, 220
Egalitate 19, 111, 180 *i urm. ; - a armelor
212-213 *i urm., 293, 302
Epuizarea cailor de recurs interne 201, 215,
317 *i urm., 321, 348, 364, 367, 371
Exceptie de ordine publica 203, 227, 232, 282
Exceptie preliminary 318, 320, 327
Executarea hotArarilor Curtii europene
340*i urm. ; constatArilor CDO 369 ;
hotArarilor judecatore*ti 216, 221, 262 ;
deciziilor Comitetului de mini*tri 292
Expropriere 213, 260, 262
Expulzare 196, 265 *i urm., 288, 313, 336,
340, 344, 359; colectiva 221, 264
Extradare : 188, 200, 265 Si urm. (vezi
Expulzare)
F
Familie vezi Viata de familie
Femeie 92, 183, 375
Filiatie 234
Forts publica 186
Franta 46, 48, 119, 133, 173, 294, 299,
309, 315-316, 378 ; aplicarea CEDO
41, 117, 131, 135, 137, 201 *i urm.,
266 urm., 344, 352
Funclie publica 206, 207, 243, 248
G
Garantare colectivA 41, 44, 49, 51, 290, 342
Generatii (ale drepturilor omului) 21, 66, 69
Genocid 16, 54, 64, 92
GrevA 252
 "INDEX DE MATERTI
H
Habeas Corpus 145, 159
Helsinki (Actul de la) 73, 87, 116, 127
HIV 212
Homosexualitate 154, 183-184, 227, 231, 342
HotArare prejudiciara 212
HotArare (a Curlii europene) 335 si urm., 352
Imagine (dreptul la) 226, 247
Imigrare 268
Impartialitate 214, 276
Impozite 263
Imunitate de jurisdictie 212
Indenunzatie 258, 260, 287
Indivizibilitate 146
IngerintA 150
urm., 224, 246, 249 ;
noningerinta, 73 5i urm., 87;
pasivA, 165 ;
IngerintO umanitara vezi AsistentA umanitarA
Instruire (dreptul la) 237, 240-241, 284
Integritatea persoanei 64, 111, 185 urm.
Interdictie de a intra pe un teritoriu 207
Interes de a action 289
Interpretare 175, 339, 342 ; consensualA,
154, 160, 166, 184, 188, 224, 227,
231; dinamicA 160, 193, 211, 224,
227, 229, 313; evolutivA 160, 181,
188, 193, 200, 224, 227, 231, 267,
308, 312
Interventie 303, 310; - umanitarl 15, 32, 76
Intrare in vigoare 49, 119
Islam 93, 113, 115, 130
1 Masuri provizorii 267, 313, 360
intrunire libertatea de 163, 249, 251 ;
notiunea de 161
invatAmant 47, 92, 183, 239 si urm., 375
JudecAtor - la Curtea europeard 296 ;
national 140 si urm.
Jurisdictie, notiunea de 305, 315, 324, 359
Jurisdictii, 210 ; fmanciare, 209-210, 214 ;
profesionale 206, 210, 214 ; specia-
lizate 209, 210, 214
Jus cogens 53 urm., 115, 170, 180
L Nationalitate 184, 202
Laicitate 152
Lege 150, 200, 342 ; penalA 145, 222
Libertate 29, 199 si urm., 274; - a presei,
247; - a religiei 113, 236 si urm., 247,
284 ; - de asociere, vezi asociere ; - de
circulatie 202, 250; - de exprimare 151,
163, 242 si unn., 250, 285 ; - de infor-
mare 243 si urm., 285 ; - de manifestare
250 ; - de opinie 236 si urm., 243 ; de
reunire 250 ; sindicalA 92, 163, 252
LibertAti publice 1, 4
Liga arabO 93, 123
LimitAri (ale drepturilor) 102, 147-148 si
urm., 171, 224, 236-237, 245-246, 255,
259, 263, 268
Lipsa manifestA de fundament 323, 328, 366
Lome (Conventia de la) 75, 87
M Prezumlie (de nevinovatie) 218-219, 276
Maltratare 190, 193
Mandat (teritorii sub) 17, 33, 61
Marea CamerA 291, 297, 337-338
MarjA de apreciere 150, 153-154, 157-158,
172, 224, 247, 250, 254-255, 263, 319
Martor 219
Marxism 21, 37, 91
„Materie penalA" 161-162, 208, 266, 275
Mediu (dreptul Ia) 187, 230, 247, 283
Minister public 213
MinoritAti 17, 33, 61, 64-65, 85, 111, 181
MoralA 151, 248
Motivare 212
MuncA
drept la 228 ; fortata 197,
198, 238
INDEX DE MATER!! 525
„Pedeapsa" 161
N
Pedeapsa : capitala 47, 115, 188, 193, 195,
Nastere 184 267, 271, 288 ; pe viati 200-201
Nastere cu nedezvAluirea identitatii mamei Pedepse corporale 115, 267
229, 233 Pericol public 156 si urm.
Persoana juridicA 311, 348
Negalionism 148, 285 Petitie 17, 33, 61, 82, 112, 196, 357 si
Negociere colectiva 252 urm., 379, 382
Non bis in idem 222, 321-322, 365 PIDCP 49, 61, 68, 72, 90-91, 115, 119,
Norme imperative 47, 54, 145, 189 121, 135, 147, 160, 321, 347, 354 si
NotA in deliberAri 213
urm., 375 urm
Notiune autonoma 161-162, 176, 205, 208, PIDESC 90-91, 119, 121, 135, 147, 365, 379
257, 342 Plasament 235
Nume 229 Plangere 354, 379, 383
Niirnberg 16, 54 Pluralism 153
Politizare 1, 26
0 PracticA administrative 215, 320
Precedent 342
Obiectie de constiinta 182, 197, 238, 284
Preeminenta dreptului 95, 154-155, 158,
Obligatii 21, 111, 149, 198
203, 262
Obligatii pozitive 65, 164 si urm., 177,
Prejudiciu 336
184, 186, 187, 190, 195, 200, 216 si
Prescriere 212
urm., 219, 221, 224, 226 si urm., 230,
Prestatii sociale 257
233, 235, 241, 244, 251-253, 258, 268 ;
PrevalentA 192
procedurale 166, 186-187, 191, 230, 285
Observatii (ale CDO) 378
Principii generale ale dreptului comunitar
OIM 18, 24, 33, 84, 197
98 si urm.
ONG 303, 311, 357, 365, 380
Privare - de libertate 145, 200 ; - de
ONU 354, 380, 383
proprietate 260
Oportunitate 154, 263
Probe 189, 213, 218-219, 276, 320, 362, 364
Ordine interne 8, 31, 38, 74, 136 si urm.,
Procedure CDO 360 si urm. ; Comi-
159, 321, 335-336, 340, 343
tetul de ministri 293 ; contradictorie
Ordine publics (clauza de) 149 si urm.,
293, 302, 314, 329, 362 ; Curtea
224, 231, 237, 246, 268
europeana 301 si urm., 334 ; - partici-
Ordine publics europeana 41, 47, 52, 95,
parea individului la - 302 5i urm. ;
154, 203, 219, 315
prejudiciara 212, 342 ; publicitate
Origini personale 229
215, 340 ; tematicA 365, 382, 385
OSA 107, 128
Procedure de urgenta 214, 263
Ostatici 15
Proces echitabil 203 si urm., 275 urm.
OUA 109-110, 129
Proclamatia de la Teheran 68, 70, 146
Proportionalitate 102, 154, 158, 172, 184,
P
186, 200, 247, 263, 268, 323
Partid comunist 148 ; - politic 250-251, Proprietate (drept de) 22, 91, 182, 256 5i
254, 311 urm., 287
Pasaport 202 Protectie diplomatica 14, 32, 71, 306, 311,
PECO 95, 123 318 ; prin ricoseu 265 ; socials 178
 526 INDEX DE MATERII
Protocolul 14 (la CEDO) 291, 297, 303,
323, 340, 341
Publicitate comerciala 248
R Servitute de urbanism 263
Raport 354, 375, 380 si urm. ; - al CDO
373-374 ; - al Comisiei europene 292,
294, 333, 344 ; la CDO, 376 si urm.
Ratificare 119
Razboi 157
Reciprocitate 12, 40, 42 si urm., 49, 71,
77, 212, 299, 306, 342, 370
Recomandare 116, 131
Recurs : contencios 62, 83 ; drept la
220 si urm., 266, 319; efectiv 191,
212, 215, 279; - individual 59, 289,
308 si urm., 310, 315, 320-321, 342,
348 ; paralel 322, 365 ; statal 72,
306 si urm., 310, 320, 323, 330, 332,
347 ; util 320
Recurs in casalie 212
Recuzare 214
Reexaminare 291, 305, 338; - in dreptul
intern 212, 340
Refugiat 92-93, 264, 288
Reglementarea intrebuintarii bunurilor 261
Regulament intern (Curtea europeanA) 302,
337.
Reintregirea familiei 233, 268
Relatii interindividuale vezi Efect orizontal
Reputatie 247-248
Restrictii vezi Limitari
Retentie 200, 264
Retragere 52
Retroactivitate 317 ; - a legii penale 223
Retinere 189-190
Revizuire 339
Rezerva 45 si urm., 55, 78, 196, 309, 316, 363
Rezerva funciarA 263
S Tratate (dreptul) 40, 46, 49, 53, 54, 77
Sanctiuni - administrative 209 ; discipli-
nare 206, 219, 221; fiscale 209
Satisfactie echitabilA vezi Despagubire
Sanatate 187, 195, 226, 230, 267
INDEX DE MATERII 527
Sardcie 193, 257 V
Secretar general (Consiliul Europei) 290, 353
UNESCO 24, 82 Validari legislative 137, 212
Securitate juridica 150, 212, 222
Uniunea Europeans 59, 82, 99 si urm. , Vanatoare 236, 249, 259, 263
Self executing 139
ViatA - de familie, 184, 224-225, 233 si
254, 289, 324
urm., 268, 282, 344, 378 ; dreptul la
Sex 184, 226, 281 Universalitate 22
'Lira (rasiala) 148, 247 145, 185 si urm., 271 ; privata 151,
Sesizare: - a CDO 357 si urm., 370 si 154, 184, 224 si urm., 247, 249, 268,
URSS 22, 25
urm ; - a Comisiei europene 305 si 281, 342, 378 ; privata si de familie
Utilitate publics 260
urm. ; - a Curtii europene 305 urm.
225
Sharia (legea canonica islamica) 115, 152,
Victims 267, 312, 358
246, 251
Viol 166, 193
SigurantA 199 si urm., 263 Violare 292, 294, 335 si urm., 368
Silezia Superioara 16, 33 Vot (la Comitetul de ministri) 293-294
Sindicat 311; vezi Libertate sindicala
SNU 11, 17-18
Societate democraticA 149, 152, 154, 159,
171, 184, 199-200, 224, 240, 242-243,
247, 249, 256
Solutionare amiabild 330 si urm., 336,
343 ; judiciary 335 si urn
Sondaje 244
Straini 171, 184, 202, 207, 233, 246, 264
si urm., 288, 311-312, 344, 378
Subiect de drept 57, 81, 311
Subsidiaritate 140, 142 Si urm., 153
Substanta dreptului de proprietate 262
Succesiuni 167, 184, 215
T
Termen 316; rezonabil 215, 221, 276
Terorism 151, 157, 158, 171
Terta interventie 303
Tortura 92, 115, 145, 189, 192 si urm.,
267, 272, 307, 329, 375
Tortura (Conventia contra) 61, 72, 196,
272, 354-375
Tratamente inumane si degradante 192 si
urm., 267, 272
Transsexualitate 227, 231, 233, 234, 281,
342, 344
Tribunal : drept la 212, 276 ; notiunea
de 212
Tribunal Penal International 16, 54, 76
Turcia 47, 50, 174, 299, 307, 332
 Index al jurisprudentei citatel

I. JurisprudentA internationals IV. Jurisprudenta Cur(ii europene a drepturilor

II. Jurisprudenta interamericana omului
III. JurisprudentA comunitara V. Jurisprudenta nationals

I. Jurisprudenta internaVonala Consecinte juridice asupra statelor ale pre-

1. CPJI
Competenla tribunalelor de la Dantzig (AC,
1928) 57
Decrete de nationalitate in Tunisia si in
Maroc (AC, 1923) 9
Mavrommatis (1924) 14
Scoli minoritare grecesti in Albania (AC,
1935) 17
Uzinele din Chorzow (1928) 336, 280
2. CIJ
Activitati militare i paramilitare in
Nicaragua si impotriva acesteia (1986)
15, 56, 76, 117, 145
Ambatielos (1953) 318
Anglo-Iranian Oil Company (1952) 318
Aplicarea Conventiei pentru prevenirea si
reprimarea crimei de genocid, masuri
conservatorii (1993) 52, 54, 64, 90
Barcelona Traction (1970) 54, 74
zentei continue a Africii de Sud in
Namibia (AC, 1971) 42, 117, 183
Conventia de la Viena asupra relatiilor consu-
lare, cauza LaGrand (Ord., 1999) 313
Drepturile resortisantilor americani in
Maroc (1952) 32
Efectele hotararilor TANU (1954) 339
Interhandel (1959) 318
Interpretarea tratatelor de pace incheiate cu
Bulgaria, Ungaria si Romania (AC, 1950)
33
Nottebohm (1955) 14, 32
Personalul diplomatic si consular al Statelor
Unite la Teheran (1980) 54, 117
Rezerve la Conventia pentru prevenirea
repri-marea crimei de genocid (AC, 1951)
45, 53
Sahara Occidentals (AC, 1975) 117
3. Sentinte arbitrale
Delimitarea frontierei maritime dintre Guineea
Bissau si Senegal (1989) 54-55
Texaco-Calasiatic (1977) 117

1. Indexul trimite la numerele paragrafelor. Deciziile sunt clasate in ordine alfabetia ;

deciziile referitoare la Franta figureaz1 in caractere italice. Am considerat necesar sa
introducem in indexul de jurisprudentA deciziile Comitetului Drepturilor Omului, deli
acestea nu au autoritate de lucru judecat.

fi
 530 INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE
4. Tribunalul penal international
pentru fosta lugoslavie
Delacic et al. (1998) 54
Furundzija (1998) 54
Krnojelac (2003) 258
Krstic (2001) 16, 64
Kunarac, Kova Vukovic (2001) 16, 54,
166
Proc. contra B. (2002) 247
Radoslav Brdjanin si Momir Talic (2002) CF et al.
247
Tadic (1995) 16, 56, 75
5. Tribunalul penal international
pentru Rwanda
Akayesu (1998) 64, 122
Kambanda (1998) 56
6. Comitetul Drepturilor Omului al
Natiunilor Unite
A contra Australia (1997) 201
A si B contra Italia (1990) 68
A $i P contra Italia (1987) 222
A.D. contra Canada (1984) 357
A.H. contra Trinidad Tobago (1990) 366
A.R.J. contra Australia (1997) 267
Aarela (2001) 65
Adam (1996) 363
Adimo M. Aduayom altii (1996) 242, 253
AM contra Danemarca (1982) 365
Apirana Mahuika $i litisconsortii (2000) 65 Estrella (1983)
Aston Little (1991) 219
Atachahua (1996) 365
Auli Kivenmaa (1994) 250
Aumeeruddy-Cziffra (1981) 184, 358, 369
Baboeram (1985) 185, 364 $i urm.
Balaguer Santacana (1994) 233
Barbarin Mojica (1994) 193
Barrett $i Sutcliffe (1992) 195
Baumgarten (2003) 222
Birindiwa ci Birhashwirwa (1989) 194, 202
Blom (1985) 182, 365, 368
Broeks (1987) 182, 184
Brok (2001) 182
Burrell (1996) 185
C.D.B. contra Olanda (1992) 238
C. Steward (1996) 268
Cadoret (1991) 219
Campora Schweizer (1982) 201, 363
Cariboni (1987) 217
Carlos Dias (2000) 200
Carlton Reid (1990) 188, 369
Casanovas (1994) 206, 365
contra Canada (1985) 367, 369
Chira Vargas (2002) 253
Chogwe (2000) 186
Clement Francis (1995) 195
Clifton Wright (1992) 365
Coeriel Aurik (1994) 225
Conteris (1985) 192, 219
Cox (1994) 193
Csaba Parkanyi (1992) 194, 368
Danning (1987) 182, 184
Debreczeny (1995) 255
Delgado (1990) 167, 200, 244, 364
Denzil Roberts (1994) 360, 368
Dermit (1982) 187
Diegaardt (2000) 65
Douglas (1993) 364
Drescher Caldas (1983) 201, 360
E $i AK contra Ungaria (1994) 256
E $i P contra Columbia (1990) 68
E.H. contra Finlanda (1985) 366
El-Megreisi (1994) 194
Errol Johnson (1996) 195
Espinoza de Polay (1997) 194
192, 219, 359, 365, 368
EW $i allii contra Olanda (1993) 358
Fanali (1983) 365
Faurisson (1996) 148, 150, 364
Fillastre (1991) 201, 369
Foin (1999) 238
Freemantle (2000) 191
G.J. contra Trinidad Tobago (1991) 366
Gilboa (1985) 192
Gillot (2002) 68, 184, 254
Giosue Canepa (1997) 268
Giry (1988) 264
Glenford Campbell (1992) 219
INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE
Gomez de Voituret (1984) 219
Gridin (2000) 218
Grup de asociatii pentru apArarea persoa-
nelor handicapate (1984) 357
Guesdon (1990) 219
Gueye et al. (1989) 182-183, 357, 367,
369
Gutierrez Vivanco (2002) 214
H.J.H. contra Olanda (1991) 366
Hammel (1987) 264
Hendriks (1988) 231, 365
Herrera Rubio (1987) 187
Hertzberg (1982) 358
Hervin Edwards (1997) 195
Hill (1997) 201
Hopu E si Bessert T (1997) 233
Howard Martin (1993) 195
Ignatame (2001) 255
IM contra Norvegia (1983) 366
Jalloh (2002) 200
Jarvinen (1990) 182, 238
JDB contra Canada (1986) 252
JDB contra Olanda (1985) 182
Jeludkov (2002) 194
Jimenez Vaca (2002) 167, 187, 200
JJC contra Canada (1991) 366
Johnson (1996) 267
Jong-Kyu Sohn (1995) 151, 248
Joslin (2002) 231
JPK contra Olanda (1991) 365
JRT Partidul WG contra Canada (1983)
357
Judge (2003) 160, 188, 193
Kandu-Bo (1998) 360
Karakurt (2002) 184, 365
Kelly (1991) 188, 210
Kennedy (1999) 50
Kennedy (2002) 188
Kindler (1993) 188, 193, 195, 267, 360
Kitok (1988) 65
Koi (2001) 359
L.A. contra Uruguay (1993) 357
L.G. contra Mauritius (1990) 210
L.T.K. contra Finlanda (1985) 238
Lansman (1994) 65, 166
Lantsova (2002) 187
531
Larrosa (1983) 192
Lavende (1997) 195
LESK (1992) 363
Lewis (1996) 194
Lewis U. (1993) 194
Lindgren (1990) 184
Lopez Burgos (1981) 359
Lovelace (1981) 65, 369
M.A.B. ai altii contra Canada (1994) 236
M.G.P. $i S.P. contra Trinidad Tobago
(1989) 220
M.I. Torres (1990) 267
M.-A. Estrella (1983) 226
Maille (2000) 238
Marais (1983) 159, 194, 219, 360
Martinez Machado (1983) 219
Matyus (2002) 254
McIntyre et al. (1993) 65, 244, 246, 248,
358, 364, 369
Miango (1987) 187
Monguya Mbenge (1983) 219, 358
Monja Joana (1985) 242
Morael (1989) 213
Mpandanjila (1986) 253
Mukong (1994) 194, 195, 200, 364
Muller si Engelhard (2002) 184
Nathaniel Williams (1997) 195
Ng contra Canada (1993) 193, 359
O.F. contra Norvegia (1984) 365
Olo Bahamonde (1993) 167, 214
Ominayak (1990) 65, 68
Osbourne (2000) 193
Patera contra Republica Celia (2002) 235
Pauger (1992) 184, 359
Penarietta (1987) 192
Pereira Montero (1983) 201
Piandiong (2000) 360
Pinto (1990) 194
Pinto (1996) 194
Polay Campos (1997) 214
Pratt $i Morgan (1989) 195
Quinteros (1982) 362
R. Cariboni (1987) 219
R. Lavande (1997) 267
R.M. contra Jamaica (1990) 219
Robinson (1989) 219
 D32 INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE
Rogl (2000) 365
S.E. contra Argentina (1990) 220
Sandra Frei (1995) 235
Sanjaun Arevalo (1989) 166, 187
Sawyers (1991) 219
SG contra Frattta (1991) 363
Simpson (2001) 194
Simunek (1995) 184
Singh Bhinder (1989) 237
Societatea tribala Micmaque (1991) 253
Somers (1996) 182
Sooklal (2001) 193
Steward (1996) 202, 360
T contra Australia (1997) 267
Taylor (1998) 194
Teesdale (2002) 194
Thompson (2000) 188
TK contra Frahta (1989) 46, 49, 364
Toala si litisconsortii (2000) 202
Toonen N. (1994) 183, 227, 358
Trebutien (1994) 365
Triboulet (1997) 364
Vailhere Bordes (1996) 358
Van Alphen (1990) 201, 367
Vasilskis (1983) 192
Viana Acosta (1984) 189, 359
Vicente, Chapparo si altii (1997) 166, 186
Villacres Ortega (1997) 194, 369
VO contra Norvegia (1985) 355, 365, 368
Vuolanne (1988) 192
Waldman (1999) 184
Williams (1997) 267, 369
Winata (2001) 268
Wolf (1992) 213
X contra Uruguay (1983) 357
YL contra Canada (1986) 206
Young (2003) 182, 184
Zdenek Drbal (1994) 366
II. Jurisprudenta interamericana
(CIADO)
Aloeboetoe (1993) 336
„Alte tratate" care in de competenta consul-
tative a Curtii (AC, 1982) 50, 298
Bamaca Velasquez (2000) 166
Bronstein (1999) 52
Cauza referitoare la Tribunalul constitutional
(1999) 52
Conditia juridica si drepturile lucratorilor
mi-granti in situatie Regal (AC, 2003)
54, 180
Efectele rezervelor asupra intrarii in vigoare
a CADO (AC, 1982) 50, 87
Habeas Corpus in situatii de urgenta (AC,
1987) 159, 201
Hilaire, Constantine si Benjamin (2002) 188
Interpretarea DADO (AC, 1989) 298
Interpretarea dispozitiilor CADO referi-
toare la pedeapsa cu moartea (AC, 1983)
188, 298
Interpretarea hotararii Velasquez Rodriguez
contra Honduras din 21 iulie 1989 refe-
ritoare la despagubiri compensatorii
(1990) 336
Modificarea dispozitiilor Constitutiei din
Costa Rica referitoare la naturalizare
(AC, 1984) 202
Punerea in practica a dreptului la replica si
la rectificare (AC, 1986) 247
Velasquez Rodriguez (1987) 320; (1988)
166-167, 190, 193, 200, 313, 320;
(1989) 280
III. Jurisprudenta comunitara
1. Curtea de Justitie a Comunitatilor
Europene
Aderarea Comunifatii europene la CEDO
(Aviz, 1996) 94, 99
Akrich (2003) 100, 268
Baustahigewebe Gmbh (1998) 100, 209,
215
BECTU (2001) 103
Blaizot (1988) 99
Bodi Lindqvist (2003) 243
Booker Aquaculture Ltd (2003) 98, 263
Bosman (1995) 100
Carpenter (2002) 268
INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE
Comisia contra Grecia (2000) 341
Comisia contra Jego-Quere (2004) 289
Comisia contra RFG (1989) 100, 268
Connoly (2001) 248
D si Regatul Suediei contra Consiliu (2001)
183, 231, 233
De Coster (2001) 161
Defrenne (1976) 99, 178
Dzodzi 99
Emesa Sugar NV si Aruba (Ord., 2000)
213
ERT (1991) 99
Fedetab (1980) 209
Grant L.-J. contra South West Trains Ltd.
(1998) 99-100, 183, 233
Hauer (1979) 100
Hautala (2001) 103
Hoechst (1989) 99, 226
International Handelsgesellschaft (1970)
98-99
Johnston (1986) 100, 212, 221
Kent Kirk (1984) 100
Kremzov (1997) 100
Krombach si Bamberski (2000) 203, 219
Limburgse Vinyl Maatschappij NV (2002)
100, 215
Locuri de vanzare a carbunelui din Ruhr
(1960) 98
Montecatini SpA (1999) 100, 209
National Panasonic (1980) 100
Nold (1974) 98-99
Olanda contra Parlamentul european
Consiliul UE (2001) 185, 189
Orfanopoulos Oliveri (2004) 100, 268
Orkem (1989) 99, 219, 209
Otto BV contra Postbank NV (1993) 99,
219
P contra S si Cornwall County Council
(1996) 100, 183
Plaumann (1963) 364
Portugalia contra Consiliu (1996) 75
Proceduri penale contra X (1996) 100, 222
Rechnungshof, Osterreichischer Rundfunk
(2003) 100, 105, 150, 226
Roquette Freres SA (2002) 100, 226
RTL Television Gmbh (2003) 154, 245
533
Rutili (1975) 99, 154
S.P.U.C. contra Grogan (1991) 100
Schmidberger (2003) 102, 242
Solvay (1989) 209
Stauder (1969) 98
Steffensen (2003) 100, 213
Storck (1959) 98
TV 10 SA (1994) 99
Union de Pequenos Agricultores contra
Consi-liu (2002) 221, 289
VBA (2000) 104
Vereinigte Familiapress (1997) 100, 242
Vaduva Vaassen Gobbels (1966) 161
Wachauf (1989) 100
X contra Comisie (1994) 100, 226
Z contra Parlamentul european (2001) 206
2. Tribunalul de prima instants al
Comunitaiilor europene
Alsace International Car Service (2000)
104
Enso Espanola (1998) 210
Jego-Quere si Cie SA (2002) 103, 212, 221,
289
LVM si altii (1999) 226
Max mobil Telekommunikation service
Gmbh (2002) 103, 221
X contra Banca centrals europeana (2001)
206
IV. Jurisprudenta Curtii europene
a drepturilor omului
A contra Frahm (1993) 226, 317
A contra Marea Britanie (1998) 167, 190,
193, 212
A contra Marea Britanie (2002) 303
A.A. si altii contra Turcia (2004) 187, 190
A.D.T. contra Marea Britanie (2000) 227
A.O. contra Italia (2000) 263
A.P., M.P., T.P. contra Elvetia (1997)
209
A. si altii contra Danemarca (1996) 336
Abdoella (1992) 215
 334 MIN RE Alle§P I DENTE' CITATE
INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE 535
Abdulaziz, Cabales §i Balkandali (1985) Annoni Di Gussola ci Omer (2000) 212
184 §i urm., 220, 231, 268 Bensaid (2001) 226-267 Brumarescu (1999) 212, 336
Antonetto (2000) 216
Achour (2004) 207 Benthem (1985) 212 Brusco (2001) 221
Antonetto (2000) 262
ADBP contra Rama (2002) 213 Bergens Tidende (2000) 247 Buccholz (1981) 206
Artico (1980) 219, 318
Aerts (1998) 195, 212, 200 Berger (2002) 212-213 Btichen (2002) 181, 257
Asch (1991) 219
„Afacerea lingvistica belgiand" (1968) 65, Berktay (2001) 187 Buckley (1996) 65, 226
Asenov (1998) 166, 189, 191, 201, 221,
142, 150, 166, 184, 236, 240, 337 Berktay (2001) 41, 191 Buffalo SRL in lichidare (2003) 261
311
Agga (2002) 237 Bernard (1998) 218 Bulut (1996) 213-214
Ashan (2001) 323
Agosi (1986) 261, 263 Berrehab (1988) 233, 268 Bunkate (1993) 328
Ashingdane (1985) 200, 212, 303
Agrotexim (1995) 311, 327 Bertin-Mourot (2000) 215 Burg (2003) 212
Asocimia Ekin (2001) 247
Ahmed §i altii (1998) 248 Bertuzzi (2003) 212 Burghartz (1994) 184, 225, 312
Assanidze (2004) 216, 303, 305, 336
Ahmet Ozkan (2004) 193 Beyeler (2000) 262-263, 336 Buscarini (1999) 229, 236, 343
Athanassoglou §i altii (2000) 205, 230
Ahmet Sadik (1996) 312 Bilgin (2000) 193 Buscemi (1999) 235
Autronic AG (1990) 243, 244, 311
Ahmut (1996) 268 Biozokat A. E. (2003) 263 C.P. li allii contra Franla (2000) 215
Avis Entreprise (1998) 310
Air Canada (1995) 261 Biserica catolica din Can& (1997) 181 Caballero (2000) 331
Axen (1972) 310
Airey (1979) 160, 164, 178, 212, 220, 224, Boddaert (1992) 215 Cakici (1999) 187, 200, 312
Ayder 5i altii (2004) 193
231, 327 Boden (1987) 336 Caloc (2000) 189, 191
Aydin (1997) 189 §i urm., 230
Ad't-Mouhoub (1998) 212 Bohmer (2002) 218 Calogero Diana §i Domenichini (1996) 341
Azinas (2004) 327
Akdivar (1996) 226, 311, 320 Bonisch (1985) 219, 343 Caloglu (2004) 340
Aziz (2004) 181, 255
Akkus (1997) 263 Borgers (1991) 213, 343 Calvelli §i Ciglio (2002) 187
B contra Frama (1992) 227, 337
Altman (2001) 328 Boso (2002) 185 Camenzind (1997) 221
B contra Marea Britanie (1987) 154, 224,
Aksoy (1996) 157 §i urm., 190, 192, 221, Botta (1998) 225, 228 Camp §i Bourimi (2000) 184, 234
235
320 Bottazzi (1999) 215 Campbell (1992) 226, 311
B contra Marea Britanie (2001) 215
Aktas (2003) 329 Botten (1996) 320 Campbell §i Cosans (1982) 153, 193, 236,
B.B. contra Marea Britanie (2004) 184, 227
Al Adsani (2001) 41, 54, 56, 145, 189, 212 Baghli (1999) 268 Bouamar (1988) 184, 200 241
Albert §i Le Compte (1983) 152, 210, 212 Bouchelkia (1997) 268 Campbell §i Fell (1984) 209, 226
Balmer-Schafroth (1997) 230
Algiir (2002) 190 Boughanemi (1996) 268 Can (1985) 331
Bankovic §i altii (2001) 315
Allan (2002) 219, 226 Bouilly (2000) 215 Canete De Goni (2002) 212
Baranowski (2000) 150, 200
Allan Jacobsson (1989) 206, 215, 220, 261, Boujlifa (1997) 268 Cantoni (1996) 150, 222, 324
Barbera, Messegue §i Jabardo (1994) 336,
263 Boultif (2001) 268 Cardot (1991) 320, 327
340, 343
Allenet de Ribemont (1995) 218 ; (1996) Bowman (1998) 248 Casado Coca (1994) 153, 248
Barthold (1985) 244, 247
336, 339 Boyle (1994) 233 Castells (1992) 154, 247-248, 335
Baskaya §i Okcuoglu (1999) 222
Almeida Garrett, Mascarenthas Falacao si Boyle §i Rice (1988) 220 Cataldo (2004) 320
Bati §i altii (2004) 191, 193, 221
altii (2000) 263 Baumann (2001) 202 Bozano (1986) 151, 200, 317 Cha'are Shalom Ve Tsedek (2000) 237
Al-Nashif (2002) 201, 221 Brand (2004) 200 Chahal (1996) 201, 220-221, 265-267, 313
Beaumartin (1994) 212
Amman (2000) 226 Brandstetter (1991) 213, 219 Chapell (1989) 226
Beckles (2002) 219
Anuollahi (2002) 268 Brannigan §i Mac Bride (1993) 157 §i urm., Chapman (2001) 65, 184, 225-226, 342
Beer §i Regan (1999) 212, 305
Amuur (1996) 200, 266, 312 Beldjoudi (1992) 151, 268, 312, 336 220, 303 Chassagnou (1999) 161, 181, 236, 251,
Anagnostopoulos (2000) 212 Brennan (2001) 219 252, 261, 263
Belilos (1988) 46, 50, 335
Anagnostopoulos (2003) 212 Bellet (1995) 212 Bricmont (1989) 219 Chevrol (2003) 43, 212, 312
Andersson (1991) 215 Broca si Tixier-Micault (2003) 215, 220, Chorfi (1996) 268
Belvedere Alberghia SRL (2000) 260
Andersson (1992) 234 221, 320 Chorherr (1993) 50, 248
Belziuk (1998) 213
Andersson (1997) 312 Brocisez (1989) 301 Ciftgi (2004) 241
Ben Yaacoub (1987) 331
Andronicou §i Constantinou (1997) 186, Bendedoun (1994) 208, 209 Brogan (1988) 158, 201 Ciliz (2000) 268
323 Bronda (1998) 233 Cipru contra Turcia (2001) 187, 193, 233,
Beneficio Cappella Paolini (2004) 263
Anghelova (2002) 187 Benkessiouer (1998) 206 Broniowski (2004) 262, 340 237, 307, 315, 320
Brown (1998) 222 Cisse (2002) 250
 V90 INDEX AI, 31(TIUSPRAII3ENTE-I CITATE
Ciulla (1989) 200, 343
Civet (1999) 320
Coeme (2000) 214, 222-223
Colombani si aljii (2002) 247
Colozza (1985) 219, 336
Competenta Curtii de a emite un aviz
consultativ (2004) 298
Comuna Antilly (1999) 311
Condron (2000) 219
Conka (2002) 200, 221, 264
Connors (2004) 65
Contrada (1998) 201
Cooperativa La Laurentina (2001) 263
Cordova (2003) 212
Cossey (1990) 160, 227, 231
Costello-Roberts (1993) 167, 193, 220,
226, 240
Cotlel (2003) 226
Couez (1998) 206
Craxi nr. 2 (2003) 226
Croissant (1992) 219
Cruz-Varas (1991) 267-268, 313
Cultraro (2001) 215
Cvijetic (2004) 226
Czekalla (2002) 219
D contra Marea Britanie (1997) 267
D.G. contra Irlanda (2002) 200
D. Monguya Mbenge (1983) 219
D.N. contra Elvelia (2001) 201
D.P. si J.C. contra Marea Britanie (2002)
190-191, 221
Dalban (1999) 312
Dalhab (2001) 237
Dalia (1998) 268
Danemarca contra Turcia (2000) 307, 320
Darby (1990) 184, 236, 261, 263
Darnell (1993) 206
Daud (1998) 219
De Becker (1962) 130, 312, 331
De Cubber (1984) 210, 214, 319, 336, 343
De Diego Nafria (2002) 248
De Haes i Gijsels (1997) 247
De Jong, Baljet si Van den Brink (1984)
247
De Wilde, Ooms si Versyp (1971) 199, 201,
302, 312, 318, 320
De Wilde si altii (1972) 336
Debboub alias Husseini Ali (1999) 201
Del Sol (2002) 212
Delbec (2002) 201
Delcourt (1970) 210, 213
Delta (1990) 219
Demicoli (1991) 214, 336
Demir (1998) 157-158
Deniczi (2001) 202
Depiets (2004) 214
Desmots (1999) 212
Deumeland (1986) 206
Deweer (1980) 208
Di Pede (1996) 317
Diana (1996) 221
Diaz Ruano (1994) 331
Didier (2002) 209, 210, 212, 214
Diennet (1995) 206
Dikme (2000) 189, 191, 193
Djavit (2003) 202, 250
Djerourd (1991) 331
Dobbertin (1993) 215
Dogan gi altii (2004) 226, 228, 257-258
Dombo Beheer BV (1993) 213
Dougoz (2001) 195
Doustaly (1998) 215
Drozd si Janousek (1992) 315
Du Roy ci Malaurie (2000) 150, 247
Dudgeon (1981) 154, 181, 224, 227, 312,
335, 340, 343
Duinhoff si Duijf (1984) 340, 343
Dulaurans (2000) 212, 336
Dumas (2003) 215
E contra Norvegia (1990) 201
E.L. si altii contra Elvetia (1997) 218
Ecer 4i Zeyrek (2001) 222-223
Eckle (1982) 215, 312
Editura Periscope (1992) 205, 215, 336
Edward si Lewis (2003) 213
Edwards (1992) 210
Edwards (2002) 187, 221
Einhorn (2001) 266-267
El Boujardi (1997) 268
Elsholz (2000) 233, 235
Engel (1976) 48, 151, 161, 183, 199, 340
Ergi (1998) 186
INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE
Erikson (1989) 224, 343
Erkner §i Hofauer (1987) 262-263
Ernst (2003) 212, 215
Ezeh si Connors (2003) 161, 209, 219
Ezelin (1991) 250
Ezzoudhi (2001) 268
F contra Elvetia (1987) 153, 231
F.E. contra Franja (1998) 212
Farmakopoulos (1992) 328
Federation of Offshore Worker's Trade
Union si altii (2002) 252
Feldbrugge (1986) 161, 178, 206
Ferrantelli si Santangelo (1996) 214
Ferrazzini (2001) 207
Fey (1993) 214
Findlay (1997) 214, 327
Finucane (2003) 186
Fischer (1995) 50
Fisher (2002) 213
Fogarty (2001) 212
Fontaine si Bertin (2003) 213
Forrer-Niedenthal (2003) 212
Fostul rege al Greciei altii (2000) 263,
336
Foucher (1997) 219
Fox, Campbell si Hartley (1990) 200
Fredin (1991) 257, 261-263
Fressoz Roire (1999) 247
Frette (2002) 153-154, 181, 184, 213, 225,
228, 231, 233
Frydlender (2000) 206
Fuentes Bobo (2000) 167, 244
Funke (1993) 209, 219, 226
Garaudy (2003) 148
Garcia (2000) 215
Gaskin (1989) 224, 226, 243
Gasus Dosier and Fordertechnik Gmbh
(1995) 161, 257, 261, 263
Gautrin (1998) 320
Gaygusuz (1996) 181, 184, 257, 343
GB contra Bulgaria (2004) 195
GB contra Franja (2001) 213
Ghenadi Naumenko (2004) 195
Georgiadis (2000) 262
Geouffre de la Pradelle (1992) 206, 212,
320
537
Gillow (1986) 154, 212, 224, 226, 315
Gitonas 4i altii (1997) 253
Giummarra si aliii (2001) 220, 320
Glasenapp (1986) 206, 243
Gnahore (2000) 154, 212, 235
Giic (2002) 215, 327, 338
Goktan (2002) 222
Golder (1975) 152, 160, 203, 206, 211,
212, 226, 340, 343
Goodwin (1996) 154, 185, 247
Goodwin C. (2002) 103, 154, 160, 164,
166, 224, 227, 231, 233
Gorgiilti (2004) 233, 235
Gorraiz Lizarraga si altii (2004) 312
Gorzelic (2004) 65, 251
Gradinger (1995) 46, 222
Gragnic (1995) 222-223
Grande Oriente d'Italia di Palazzo
Giustiniani (2001) 249, 251
Grantzner (1999) 207
Groppera Radio AG (1990) 150, 244, 245
Guerin (1998) 212
Guerra (1998) 187, 224, 230, 243, 327
Guichard (2003) 235
Guigue ci SGEN-CFDT (2003) 213
Guillemin (1997) 263
Guillot (1996) 229
Guincho (1984) 166, 294
Guisset (2000) 209
Gal (1996) 167, 186, 268
Gitlec (1998) 186
Gusinski (2004) 151, 200
Gustafsson (1996) 154, 166-167, 251-252
Gustafsson (1997) 210
Gustafsson (1998) 339
Guzzardi (1980) 160, 200-202
H contra Belgia (1987) 206, 215
H contra Franca (1989) 206, 215, 327
H.M. contra Elvetia (2002) 200
H. contra Marea Britanie (1987) 235
H.L.R. contra Franja (1997) 267, 337
Haas (2004) 235
Hadjianastassiou (1992) 219, 244, 248
Hakansson Sturesson (1990) 263
Halford (1997) 150
Handyside (1976) 142, 151-154, 242, 246,
248, 300, 319
538 INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE
Haranksson *i Sturesson (1990) 215, 260
Hassan *i Tchaoutch (2000) 237
Hatton *i altii (2003) 230
Hauschildt (1989) 214, 320, 343
Heaney *i McGuiness *i Quinn (2000) 219
Helle (1997) 210
Helmers (1991) 215
Henaf (2003) 191, 195, 320
Hentrich (1994) 218, 260, 263, 336
Hentrich (1997) 339
Herczegfalvy (1992) 195, 200
Hertel (1998) 154, 248
Higgins (1998) 212
Hilal (2001) 267
Hirst (2004) 255
Hoffmann (1993) 184, 235
Hokannen (1994) 235
Holm (1993) 214
Hoppe (2002) 235
Hornsby (1997) 211, 215-216
Huber (1990) 201
Hurtado (1994) 331
Hussain *i Singh (1996) 201
Huvig (1990) 150
I.A. contra Franta (1998) 201
Iatridis (1999) 221, 257, 262
Ignaccolo-Zenide (2000) 224, 235
Ikincisoy (2004) 187
Ila*cu 5i altii (2001) 50
Ila*cu *i altii (2004) 164, 195, 303, 311,
315, 329, 336
Ilhan (2000) 165-166, 190-191, 193
Imbrioscia (1993) 217, 219
Immeuble Groupe Kosser (1999) 212
Immobiliare Saffi (1999) 216, 263
Incal (1998) 214, 248
Indelicato (2001) 189, 191
Informationsverein Lentia *i altii (1993)
245
Inze (1987) 234, 257, 184, 312
Irlanda contra Marea Britanie (1978) 41,
147, 153, 157-158, 188, 189, 192, 195,
290, 307, 320, 327, 342
Isgro (1991) 219
Ismail Ertak (2000) 187
Istituto di Vigillanza (1993) 327
Iwanczuk (2001) 195
J.B. contra Elvetia (2001) 219
J.B. contra Franta (2000) 215
J.J. contra Olanda (1998) 213
Jabari (2000) 80, 115, 198, 221, 267
Jahn *i altii (2004) 263
Jalupovic (2003) 268
James (1986) 153, 205, 220, 258, 263
Jamil (1995) 161, 222-223
Janosevic (2002) 218
Jersild (1994) 247
Johansen (1996) 154, 215, 235
Johnston (1986) 166, 224, 231, 233-234
K contra Austria (1993) 331
K T contra Finlanda (2000) 235 ; (2001)
327, 338
K.A. contra Finlanda (2003) 235
K.D.B. (1998) 215
K.H.W. (2001) 222
Kalashnikov (2002) 195
Kamasinski (1989) 219
Kampanis (1995) 343
Karagiannis (2003) 262
Karakog altii (2002) 247
Karata (1999) 247
Karatas $i Sari (2002) 219
Karkin (2003) 248
Karlheinz Schmidt (1994) 184, 197
Kamer (2003) 184, 233, 312
Katasaros (2002) 262
Katikaridis (1996) 263
Katte Klitsche de la Grange (1994) 262,
263
Kaya 186
Keegan (1994) 224, 233, 336
Keenan (2001) 195
Kefalas (1995) 299, 327
Kemmache (1991) 215
Khalfaoui (1999) 212, 219
Kjeldsen, Busk Madsen *i Pedersen (1976)
152, 241
Klass (1978) 154, 220-221, 224, 226, 310,
312, 340
Kleyn *i altii (2003) 214
Kokkinakis (1993) 152, 222-223, 236-237
Konig (1978) 161, 205
INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE 539
Konti-Arvaniti (2003) 220 Lehideux Isorni (1998) 148
Kopecky (2004) 257 Letellier (1991) 201
Kostovski (1989) 203, 219, 336 Leyla Sahin (2004) 152-154, 237
Koua-Poirrez (2003) 181, 184 Lingens 5i altii (1986) 247
Kremzov (1993) 219 Lithgow (1986) 220, 258, 260, 263
Kress (2001) 213 Lobo Machado (1996) 303
Kristinsson (1990) 331 Loizidou (1995) 41, 44, 51, 72, 95, 160,
Krombach (2001) 210, 219, 320 203, 267, 299, 308, 310, 315
Krone Verlag Gmbh *i Co KG (nr. 3) (2003) Loizidou (1996) 262, 316
248 Loizidou (1998) 41
Kroon (1994) 233-234, 343 Lombardo F. (1992) 178, 206
Kruslin (1990) 150, 226, 344 Lopez Ostra (1994) 164, 167, 224-225,
Kudla (2000) 195, 215, 220-221 230, 312
Kuopila (2000) 213 Lorse (2003) 195
Kurt (1998) 187, 193, 200, 312 Lukanov (1997) 151, 200
Kutzner (2002) 235 Luca (2001) 219
L *i V contra Austria (2003) 154, 160, Liidi (1992) 219, 226, 343
181, 183, 227 Lunari (2001) 216
L.C.B. contra Marea Britanie (1998) 166, Luntre altii (2004) 216
187 Luordo (2003) 202, 263
La Parola (2000) 228 Lustig-Prean *i Beckett (1999) 227
Labita (2000) 189 *i urm., 194, 202, 255 Lutz (1987) 218
Lagerblom (2003) 219 Lutz (2002) 220
Laidin (2003) 206 M.G. contra Marea Britanie (2002) 226
Laino (1999) 215 M.S. contra Suedia (1997) 226
Lala (1994) 343 Maaouia (2000) 207, 337
Lallement (2002) 263 Maat (2004) 212
Lambert (1998) 150, 226 Mac Cann (1995) 152, 166, 185, 186, 221
Lamguindaz (1993) 331 Mac Ehinney (2001) 212
Langborger (1989) 214 Maestri (2004) 251, 340
Larisohina (2002) 193 Makhfi (2004) 219
Larissis (1998) 237 Malhous (2000) 257, 316
Larkos (1999) 226 Malige (1998) 209, 212, 268
Laskey, Jaggard *i Brown (1997) 154, 227, Malone (1984) 226, 303
303 Malone (1985) 340
Lavents (2002) 200, 214, 218, 233 Mamatkulov Abdurasulovic (2003) 160,
Lawless (1960) 152, 302, 310 ; (1961) 148, 267, 308, 313
155 §i urm Manoussakis (1996) 236
Le Calvez (1998) 206 Mantovanelli (1997) 213
Le Compte (1983) 335 Maouia (2000) 222
Le Comte, Van Leuven *i De Meyere (1981) Marckx (1979) 154, 160, 164-166, 181,
206, 210 212, 224, 233-234, 257, 312, 340, 343
Le Meignen (2000) 209 Marea Curte contra Bulgaria (2003) 160,
Leander (1987) 221, 226, 243 166, 190, 226
Lebbink (2004) 233 Markt Intern Verlag Gmbh (1989) 150, 154,
Lechner *i Hess (1987) 336 248
 540 INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE 541
Martinez-Caro De La Concha Castaneda Motais de Narbonne (2002) 263 Oneryildiz (2002) 166, 257-258 Petra (1998) 311
(2000) 206 Mouisel (2002) 195 Open Door 51 altii (1992) 100, 137, 185, Petrovic (1998) 181
Martinie (2004) 206-207 Moustaquim (1991) 268 248, 303, 312 Petrovic (1998) 181, 184
Martins Casimiro Cerveira Ferreira (1999) Miller altii (1988) 242, 244, 248 Ortenberg (1994) 205 Pham Hoang (1992) 219, 303
237 Murat Satik (2002) 201 Osman (1998) 167, 187, 212 Philis (1991) 327
Martins Moreira (1988) 343 Murphy (2003) 245 Otto-Preminger-Institut (1995) 153, 236, Phocas (1996) 262-263
Marzari (1999) 228 Murray (1996) 219, 336 248 Piermont (1995) 202, 246
Massa 5i Scuderi (1993) 206 Mtisliim Giindiiz (2003) 246 Ouzounis (2002) 216 Pierre-Bloch (1997) 207
Masson si Van Zon (1995) 205 Muyldermans (1991) 206, 331, 343 Ozgiir Gundem (2000) 166, 244 Piersack (1982) 214, 336, 340, 343
Mastromatteo (2002) 187 N.F. contra Italia (2001) 251 Ozthrk (1984) 209, 343 Pincova 5i Pinc (2002) 260
Mata Estevez (2001) 183, 227, 231, 233 Nachova (2004) 166, 181, 184, 186 P contra Marea Britanie (2001) 215 Pine Valley (1991) 181, 257, 336
Matencio (2004) 195 Nasri (1995) 267, 268 P.G. §i J.H. contra Marea Britanie (2001) Pini 51 Bertani 5i altii (2004) 216, 233, 235
Mathieu Mohin 51 Clerfayt (1987) 65, 152, National and Provincial Building Society 226 Pinto de Oliveira (2002) 215
166, 253-255 (1997) 212, 263 P.S. contra Germania (2001) 219 Piron (2000) 263
Matthews (1999) 242, 254-255, 324 Neigel (1997) 206 Pabla Ky (2004) 214 Pisano (2002) 327, 338
Mazurek (2000) 184, 234, 257 Neumeister (1968) 201 Padovani (1993) 214 Pitkevitch (2001) 206
McGinley 5i Egan (1998) 225, 230, 339 Nibbio (1992) 336 Pafitis (1998) 320 Pla ai Puncernau (2004) 153, 167, 181,
McGlinchey (2003) 195 Niderost-Huber (1997) 213 Pakelli (1983) 219, 335 184, 234
McGonnell (2000) 214 Niebdela (2000) 201 Palau-Martinez (2003) 235 Platakou (2001) 213
McKerr (2001) 186 Niemetz (1992) 225-226, 228-229 Pannullo si Forte (2001) 225 Plattform „Arzte fiir das Leben" (1988)
McMichael (1995) 235 Nikolova (1999) 336 Pantano (2003) 201 166-167, 220, 250, 311
Meftah (2002) 212-213, 219 Nikula (2002) 244, 248 Pantea (2003) 190, 194 Plon (societatea) (2004) 247
Megyeri (1992) 336 Nitecki (2002) 187 Papachelas (2000) 263 Podbielski (1998) 316
Mehemi (1997) 268, 341 Nivette (2000) 267 Papamichalopoulos (1993) 52, 262, 316, Podkolzina (2002) 255
Mehemi (2003) 341 Nolkenbockoff (1987) 312 336 Poiss (1987) 262-263
Mellacher (1989) 261-263 Norris (1988) 343 Papamichalopoulos (1995) 336, 340 Poitrimol (1993) 212, 219
Mennitto (2000) 205 Nortier (1993) 214 Papon (2001) 195 Poltoratski (2003) 195
Menson (2003) 186 Nouhaud (2002) 220 Pardo (1996) 339 Ponsetti Chesnel (1999) 222
Mentes 5i altii (1997) 233 0 contra Marea Britanie (1987) 235-336 Partidul Comunist Unit din Turcia (1998) Posti 5i Rahko (2002) 205
Messina (1993) 226 0 contra Norvegia (2003) 218 137, 152, 154, 251 Powell 5i Rayner (1990) 230, 327
Messina (1999) 195 Obermeier (1990) 178, 212 Partidul Libertatii Democratiei Ozdep Prager 5i Oberschlick (1995) 247
Messina (2000) 233 Oberschlick (1991) 151, 244, 327 (1999) 327 Pressos Compania Naviera SA (1995) 257,
Miailhe (1996) 209, 336 Oberschlick (1997) 247 Partidul Socialist 5i altii (1998) 341 320
Mieg de Boofzheim (2002) 209 Observer 5i Guardian (1991) 151, 220-221, Pascolini (2003) 213 Pretto (1983) 215
Mifsud (2002) 215, 220-221, 320 244, 247, 303 Paulino Tomas (2003) 320 Pretty (2002) 185-186, 190, 227, 229
Mikulic (2002) 227, 229, 234 Ocalan (2003) 160, 188, 193, 200, 267 Pauwels (1988) 340 Price (2001) 195
MineIli (1983) 218 Odievre (2003) 154, 166-167, 229, 327 Peck (2003) 226 Procaccini (2000) 206
Miragall Escolano (2000) 212 Oerlemans (1991) 206 Pedersen 5i Baadsgaard (2003) 247 Procola (1995) 205-206, 214, 343
Mitropolia Basarabiei ai altii (2001) 237, OGIS-Institut Stanislas, OGEC St. Pie X 5i Peers (2001) 195 Prodan (2004) 262
303 Blanche de Castille altii contra Franta Pelissier si Sassi (1999) 219 Pudas (1987) 343
Mocie (2003) 219 (2004) 212 Pellegrin (1999) 206-207 Quaranta (1991) 219
Modinos (1993) 227, 312, 340, 342 Oliveira (1998) 222 Pellegrini (2001) 203 R. contra Belgia (2001) 206
Moreira de Azevado (1991) 336 Oliveira (2002) 202 Penafiel Salgado (2002) 207 R. contra Marea Britanie (1987) 235
Morel (2000) 214 Olsson (1988) 150, 154, 235 Perez (2004) 205 R.L. si M.-J. D. contra Frania (2004) 189,
Mosteanu altii (2002) 257 Olsson (1992) 341 Perna (2003) 247 200, 201
Mostichio (2000) 206 Omar (1998) 212 Perote Pellon (2002) 214 Rachdad (2003) 219
542 INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE 543

Radio France (2003) 311, 320. Sanchez-Reiss (1986) 201, 266 Smirnova (2002) 322 T.I. contra Marea Britanie (2000) 267
Radio-France (2004) 218, 222, 247 Santambrogio (2004) 212 Smith 5i Grady (1999) 221, 227 T.P. K.M. (2001) 235
Rafinariile grece5ti Stran 4i Stratis Saraiva de Carvalho (1994) 214 Smoleanu (2002) 316 T.W. contra Malta (1999) 336
Andreadis (1994) 212, 257 Saunders (1996) 219 Societatea Colas Est si altii (2002) 226 Tahsin Acar (2003) 303, 328, 338
Raninen (1997) 226 Scherer (1994) 328 Societatea Guerin Automobiles (2000) 324 Tammer (2001) 247
Rasmussen (1984) 154, 183 5i urm., 227 Schiesser (1979) 201 Societatea Prisma Presse (2003) 226 Tanrikulu (1999) 186, 329
Rees (1986) 154, 231 Schmautzer (1995) 212 Societatea Stenuit (1992) 209, 328 Tanrilibir (2000) 187
Refah Partisi (Partidul Prosperitatii) (2001) Schmidt (1994) 139, 183 Soderback (1998) 233 Taylor Sabori (2002) 226
115, 152, 251 Schmidt 5i Dahlstrom (1976) 252, 302 Soering (1989) 41, 44, 152, 188-189, 195, Teixera de Castro (1998) 219
Refah Partisi (Partidul Prosperitatii) (2003) Schonenberger 5i Durmaz (1988) 302 220, 265-267, 303, 310, 312-313, 315, Tekin (1998) 189, 192
115, 152, 251 Schopfer (1998) 248 336, 340 Telesystem Tirol Kabeltelevision (1997)
Rehbock (2000) 189 Schouten 5i Meldrum (1994) 207 Sommerfeld (2003) 235 331
Reinhardt si Slimane-Kaid (1998) 213 Schuler-Zgraggen (1993) 181, 215, 327, Somogyi (2004) 219 Tepeli altii (2001) 237
Rekvenyi (1999) 150, 152, 248 336, 340 Soumare (1998) 201 Thlimmenos (2000) 184
Remli (1996) 214 Scordino altii (2003) 312, 320 Sovtransavto Holding (2002) 167, 212, Thorgeir Thorgeirson (1992) 247
Ribitsch (1995) 189 Scozzari Giunta (2000) 235, 303, 311, 257-258 Tierce 5i altii (2000) 214
Richard-Dubarry (2003) 206-207 336 Sovtransavto Holding (2003) 335 Timurtas (2000) 193
Richet (2001) 201 Segi altii §i Gestoras pro-amnistia 5i altii Spadea 5i Scalabrino (1995) 261, 320 Tomasi (1992) 189, 192, 201, 215, 320
Rieme (1992) 151 (2002) 324 Sporrong 5i Lonnroth (1982) 154, 256, Tre Traktorer Aktielobag (1989) 206, 257
Riepan (2000) 210 Sekamina (1993) 218 259, 262-263, 336 Tsirikakis (2002) 263
Riera Blume (1999) 200 Sel M. Sadak altii (2002) 255 Sramek (1984) 212, 214, 343 Tyrer (1978) 160, 192-193, 224
Ringeisen (1971) 315, 320, 343; (1972) Selguk Asker (1998) 190, 193, 226, 233 Stafford (2002) 160, 200-201 UNISON (2002) 252
339; (1973) 339 Selmouni (1999) 189 5i urm., 195, 320, Stambuck (2002) 248 Unterpertinger (1986) 219, 340, 343
Ringvold (2003) 218 336 Stamoulakoatos (1993) 316, 327 Vacher (1996) 219
Rinzivillo (2000) 341 Sen (2001) 268 Stanford (1994) 219 Valasinas (2001) 195
Rivas (2004) 189 Senator Lines GmbH (2004) 303, 324 Stankov 5i Organizatia Macedoneana Unita Valenzuelas Contrera (1998) 340, 342
Roemen Schmit (2003) 247 Serif (1999) 237 Ilinden (2001) 250 Vallee (1994) 340
Rotaru (2000) 226 Serves (1997) 208 Steel (1998) 200 Vallon (1985) 331 ,
Ruianu (2003) 216 Sfintele Manastiri (1994) 212, 263, 311 Steur (2003) 248 Valsamis 5i Efstratiou (1996) 220-221, 241
Ruiz Torija 5i Hiro Balani (1994) 212 Shamsa (2004) 200 Stjerna (1994) 166, 229 Van den Hurk (1994) 212
Ruiz-Mateos (1993) 137, 206, 303, 337 Sheffield 5i Horsham (1998) 227, 231 Stogmtiller (1969) 215, 320 Van der Leer (1990) 161, 200, 201
S contra Elvetia (1991) 194, 219 Sibson (1993) 252 Stoicescu (2004) 339 Van der Mussele (1983) 184, 197, 302, 310
S.C.C. contra Suedia (2000) 267 Sidabras 5i Dziautas (2004) 96, 181, 228 Streletz, Kessler 5i Krenz (2001) 147, 185, Van der Tang (1995) 312
S.M. contra Frattta (2000) 206 Sidiropoulos si altii (1998) 65, 251 222 Van Droogenbroeck (1982) 200
S.C. contra Marea Britanie (2004) 219 Sigurdur A. Sirgurjonsson (1993) 154, Stubbings (1996) 166, 212, 226 Van Geyseghem (1999) 219
SA Dangeville (2002) 257, 263 167, 252 Sunday Times (1979) 150, 153-154, Van Marie (1986) 257, 261
Sadak (2004) 195 Silver (1983) 226 246-247, 290 Van Mechelen 5i altii (1997) 219
Sahin (2003) 235 Sindicatul suedez al mecanicilor de Surek (1999) 247 Van Oosterwijck (1980) 139, 320, 327
Sakti (1993) 219, 335-336 locomotive (1976) 220, 252 Surugiu (2004) 226 Van Orshoven (1997) 213
Sainte-Marie (1992) 214 Sindicatul national al politiei belgiene (1975) Stissmann (1996) 206 Van Pelt (2000) 212, 219
Sakik (1997) 155, 201 252 SW contra Marea Britanie (1995) 104, 150, Van Raalte (1997) 181, 184, 257
Salabiaku (1988) 209, 218 Skoogstrom (1984) 331, 343 185, 222 Vasilescu (1998) 262-263
Salesi (1992) 178, 206 Slimane-KaId (2003) 213 Sylvester (2003) 235 Vaudelle (2001) 219
Salgueiro Da Silva Mouta (1999) 183-184, Slimani (2004) 186-187, 190-191, 195 T. contra Italia (1992) 219 Velikova (2000) 186-187, 189
227, 235 Slivenko (2002) 50, 202 T. 5i V. contra Marea Britanie (1999) 201, Velosa Barreto (1995) 226
Salman (2000) 186-187 Slivenko (2003) 228 219 Venema (2002) 235
544 INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE
Vereinigung Democratischer Soldaten
Osterreichs Gubi (1994) 150
Vermeire (1991) 184, 234, 340, 342
Vermeulen (1996) 213, 343
Vernillo (1991) 215, 220, 320
VGT Verein Gegen Tierfabriken (2001) 167,
244
VGT Verein Gegen Tierfabriken (2001) 244
Vidal (1992) 159, 336
Vides Aizsardzibas Klubs (2004) 247
Viezier (2002) 209
Vijayanathan si Pusparajah (1992) 267
Vilvarajah (1991) 221, 267
Vo (2004) 154, 185, 187, 303, 337
Vodarenska Akciova Spolecnost, A.S.
(2004) 212
Vogt (1995) 150, 152, 243, 248-249, 253,
336-337
Voisine (2000) 213, 219
Volesky (2004) 235
Von Billow (2003) 200
Von Hannover (2004) 226, 247
Vostic (2002) 218
W contra Marea Britanie (1987) 235
Waite si Kennedy (1999) 212
Weber (1990) 50, 343
Weeks (1987) 201
Welch (1995) 222-223
Wemhoff (1968) 160, 201
Werner (1997) 213
Wessels-Bergervoet (2002) 181
Wiesinger (1991) 262
Wille (1999) 243
Willis (2002) 181, 220, 257
Wilson si altii (2002) 252
Windisch (1990) 159, 336
Wingrove (1996) 154, 248
Winterwerpt (1979) 200
Witold Litxa (2000) 200
Worm (1997) 154
Woukan Moufedo (1988) 331
Wynen (2002) 213
Wynne (1994) 200-201
X contra Fran/a (1992) 206, 215, 312
X si Y contra Olanda (1985) 167, 224,
225-226
X, Y si Z contra Marea Britanie (1997)
154, 166, 233
Y contra Marea Britanie (1992) 331
Y.F. contra Turcia (2003) 226
Yagci (1994) 316
Yagiz (1996) 310
Yagtzilar contra Grecia (2001) 212
Yahiaoui (2000) 320
Yankov (2003) 243
Yasa (1998) 312
Yasar, Karatas, Aksoy si Partidul Muncitoresc
al Poporului (2002) 251
Young, James si Webster (1981) 152, 167,
227, 251-252
Yvon (2003) 213
Z contra Finlanda, 154, 226, 340
Z si A contra Marea Britanie (2001) 190,
193
Zana (1997) 316
Zanatta (2000) 206
Zander (1993) 206, 230
Zanghi (1991) 336
Zappia (1996) 317
Zdanoka (2004) 255
Zehnalova si Zehnal (2002) 228
Zielinski ci Pradal, Gonzalez ci Ali (1999)
137, 212
Zigarella (2002) 103, 222
Zimmerman *i Steiner (1983) 340
Zubani (1996) 260
Zumtobel (1993) 212
Zvolsky Zvolska (2002) 212
V. Jurisprudenta nationals
1. Consiliul constitutional
74-54 DC, 15 ianuarie 1975 137
85-188 DC, 22 mai 1985 52, 188
86-217 DC, 18 septembrie 1986 243
86-224 DC, 23 ianuarie 1987 219
87-237 DC, 30 decembrie 1987 209
Dec. 21 octombrie 1988 Val-d'Oise 137,
253
Dec. 8 noiembrie 1988 Seine-Saint-Denis,
137, 253
INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE
89-260 DC, 28 iulie 1989 213
89-268 DC, 29 decembrie 1989 209
89-271 DC, 11 ianuarie 1990 243
92-316 DC, 20 ianuarie 1993 225
93-226 DC, 11 august 1993 219
93-325 DC, 13 august 1993 225, 268
94-343/344 DC, 27 iulie 1994 185
93-345 DC, 29 iulie 1994 243
94-352 DC, 18 ianuarie 1995 225
94-359 DC, 19 ianuarie 1995 226
96-373 DC, 9 aprilie 1996 212
96-378 DC, 23 iulie 1996 222
97-389 DC, 22 aprilie 1997 268
97-391 DC, 7 noiembrie 1997 150
97-390 DC, 19 noiembrie 1997 212
97-393 DC, 18 decembrie 1997 212
98-408 DC, 22 ianuarie 1999 43
99-411 DC, 16 iunie 1999 209, 212, 218
99-416 DC, 23 iulie 1999 225
99-421 DC, 16 decembrie 1999 150
99-422 DC, 21 decembrie 1999 212
2000-434 DC, 20 iulie 2000 251
2001-455 DC, 12 ianuarie 2002 150
2002-458 DC, 7 februarie 2002 212
2003-467 DC, 13 martie 2003 200
2. Curtea de casatie
P/en
Plen., 24 noiembrie 1989, Baribeau 226
Plen., 11 decembrie 1992, Marc X. si Rene
X. 40, 227, 344
Plen., 30 iunie 1995, Belhomme 219
Plen., 14 iunie 1996, Kloeckner 207
Plen., 6 iunie 1997, Fundatia Saint-Marc
Engel si altii 212
Plen., 6 noiembrie 1998, Guillotel contra
Soc. Castel si Fromaget 214
Plen., 6 noiembrie 1998, Societatea Bord
Na Mona contra SA Norsk hydro azote
214
Plen., 5 februarie 1999, COB contra Oury
209, 213, 342
Plen., 2 iunie 2000, Fraisse 137
Plen., 24 noiembrie 2000, Comet 214
Plen., 22 dec. 2000, Usclat 214
545
Plen., 23 februarie 2001, Cts Bolle-Laroche
contra Agent judiciar al Trezoreriei 220
Plen., 29 iunie 2001, X 187
Plen., 2 martie 2001, Dentico 219.
Plen., 4 octombrie 2002 340
Plen., 24 ianuarie 2003, Asoc. Promotion
des handicapes dans le Loiret si
Federatia sindicatelor nalionale ale
angajatorilor, institutiile si serviciile
pentru persoanele neadaptate
handicapate (2 cauze) 212
Plen, 24 octombrie 2003, Christian X 212
Plen., 23 ianuarie 2004, SCI Le Bas Noyer
contra Soc. Castorama 212
Plen., 16 aprilie 2004, DRASS contra dl si
dna Lingouala 181
Plen., 11 iunie 2004, P, 214
Seep"' c/vile
Civ. 1" , 10 ianuarie 1984, Rennemann 206
Civ. 1", 6 martie 1984, dna Kappy 212
Civ. 1", 28 noiembrie 1984, Bonnet si altii
202
Civ. 1', 28 noiembrie 1984, Rec. gen. de
Paris contra Buisson 139
Civ. 11e, 13 decembrie 1989, Asociatia „Alma
Mater" 139
Civ., 21 mai 1990, Jocelyne A. si altii 227
Civ. 1", 23 octombrie 1990 141
Civ. l', 27 februarie 1991, Camuset contra
Casino Guichard-Perrachon 141
Civ. 1", 10 martie 1993, Le Jeune 138
Civ. 1', 23 martie 1994, N'Guyen Duy
Thong 212
Civ., 19 decembrie 1995, Banca africana
de dezvoltare 212
Civ. 11e, 25 iunie 1996, Claude M. contra
Alain R. 234
Civ. 1', 11 martie 1997, dna X contra Y 232
Civ. 11E, 24 februarie 1998, dnele V. contra
G. 232
Civ. 11e, 31 martie 1998, L altii contra
Proc. gen. de pe Tanga CA Rennes 210,
214
Civ. 1-, 28 aprilie 1998, G contra C altii
210, 214
 546 INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE
Civ. 1", 5 ianuarie 1999, dna L. 232
Civ. 1', 16 martie 1999, Pordea contra Soc.
Times Newspapers Limited 203, 212
Civ. 1", 8 iunie 1999 235
Civ. 1", 5 octombrie 1999, C contra Proc.
gen. de pe langa CA Basse-Terre 210,
214
Civ. 1', 22 februarie 2000, dna X contra dl
Y 235
Civ. 1", 21 martie 2000, Le Collinet contra
Cie d'assurance Rhin et Moselle 212
Civ. 1', 10 mai 2000, Rio 219
Civ. lm, 23 mai 2000, Pasqualini contra
Proc. gen. de pe langa CA Besancon
214
Civ. 1", 30 mai 2000, Soc. Prisma presse
247
Civ. 1", 6 iunie 2000, Consorts D. 212
Civ. 1", 20 iunie 2000, Credit Lyonnais si
dl si dna Lecarpentier 212
Civ. lre, 30 iunie 2000 257
Civ. l', 20 decembrie 2000, Soc.
Cogedipresse altii contra dna
Marchand, vaduva Erignac 247
Civ. 1", 20 februarie 2001, Soc. Hachette
Filipacchi associes 247
Civ. re, 3 aprilie 2001 235
Civ. 1", 3 iulie 2001, dna X contra Y 232
Civ. 1", 29 ianuarie 2002, Rolland contra
Fourtier, 184 234
Civ. re, 22 mai 2002, M contra Consiliul
Ordinului 214
Civ. re, 23 aprilie 2003, SA Cogedipresse
contra dna Grimaldi 247
Civ. 1', 9 iulie 2003, Epx Dolleans contra
SA Union de credit pour le batiment
212
Civ. 1', 9 iulie 2003, SA Figaro si altii contra
V 247
Civ. 1", 6 ianuarie 2004 234
Civ. 1", 17 februarie 2004 232
Civ. 1", 9 martie 2004, Gueffier contra
Consiliul interprofesional al vinurilor
de Anjou si de Saumur 251
Civ., 1", 30 iunie 2004, Stolzenberg contra
Daimler Chrysler Canada 203
Civ. 2', 26 ianuarie 1994, dl X contra
Fundatia nationalA de transfuzii
sangvine 212
Civ. 2', 6 mai 1999, Laye 214
Civ. 2', 14 martie 2002, A. contra dna C.
232
Civ. 2', 24 aprilie 2003 226
Civ. 2 `, 10 iunie 2004, A. contra C. 226
Civ. 3', 6 martie 1996, OPAC Paris contra
dna Mel Yedei, 141 226
Civ. 3', 17 decembrie 1997, Vilela contra
dna Weil 233
Civ. 3', EURL Arlatex, 12 iunie 2003 251
Civ. 3' civ, 2 iulie 2003, Cts X. contra
Departamentul Drome 213
Sect/a comerciala
Corn., 3 noiembrie 1992, Haillot contra
Soinne 214
Corn., 4 ianuarie 1994, Bruyelle 207
Corn., 29 aprilie 1997, Ferreira 209, 212
Corn., 17 noiembrie 1998, Dupuis 212
Corn., 1 decembrie 1998, Oury 209, 218
Corn., 1 iunie 1999, Hascoet 212
Com., 5 octombrie 1999, Campenon
Bernard SGE 209, 213, 215
Corn., 16 mai 2000 222
Corn., 9 octombrie 2001, SA Unibeton 209
Corn., 16 octombrie 2001, Le Stum 214
Com., 20 noiembrie 2001, Civa SRL 212
Corn., 18 iunie 2002 201.
Corn., 28 ianuarie 2003, Societatea
Domoservices maintenance 215
Com., 8 iulie 2003, Banca internationalA
pentru convert industrie din Guineea
212
Sect/a sociala
Soc., 10 noiembrie 1998, Barrandon, 212
Soc., 17 decembrie 1998, Lahcene Madaci
contra CPAM Viena 214
Soc., 12 ianuarie 1999, Spileers, 141 228
Soc., 14 ianuarie 1999, Bozkurt contra
CPAM Saint-Etienne, 181 257
INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE 547
Crim., 14 mai 1996, R 201
Soc., 6 martie 2000, Sba contra CPAM
Crim., 12 iunie 1996 219
Grenoble 214
Crim., 20 iunie 1996, Ponsetti 222
Soc., 24 aprilie 2001, Asoc. „Etre enfant
au Chesnay" contra Teki 212 Crim., 27 martie 1997 209
Crim., 6 mai 1997, Landry, 213 219
Soc., 2 octombrie 2001, Societatea Nikon
Crim., 22 iulie 1997 320
France SA 228
Soc., 2 octombrie 2001, Abram contra Crim., 6 noiembrie 1997 222
Crim., 19 noiembrie 1997 248
Zurich Assurances SA 228
Soc., 26 noiembrie 2002 228 Crim., 3 februarie 1998 222
Crim., 18 noiembrie 1998 201
Soc., 18 martie 2003, Asoc. pentru Realizarea
Crim., 2 decembrie 1998 193
de Actiuni Sociale Specializate (ARASS)
212 Crim., 5 decembrie 1998, Baroum 219
Crim., 23 iunie 1999 48
Soc., 19 decembrie 2003, SA Mon logis
Crim., 30 iunie 1999, Golfier 187
214
Crim., 30 iunie 1999, Rebboah 212
Crim., 21 octombrie 1999, Papon 212
Sec penala
Crim., 23 noiembrie 1999 212
Crim., 3 iunie 1975, Respino 139
Crim., 24 noiembrie 1999, Zutter 212
Crim., 30 iunie 1976, Eisner si altii 139
Crim., 1 martie 2000 222
Crim., 6 octombrie 1983, Barbie 117
Crim., 4 mai 2000 207
Crim., 6 martie 1986 320
Crim., 14 iunie 2000 247
Crim., 6 martie 1986, Lamarque 201
Crim., 27 iunie 2000 213
Crim., 23 decembrie 1986 201
Crim., 13 septembrie 2000 214
Crim., 12 decembrie 1988, Perez del
Crim., 7 noiembrie 2000 201
Socorro 201
Crim., 22 noiembrie 2000 48
Crim., 12 ianuarie 1989, Randhawa 219
Crim., 5 decembrie 2000, Soc. Agence A.
Crim., 12 noiembrie 1990, Soc. Extraco
247
Anstalt 212 Crim., 12 decembrie 2000 226
Crim., 6 martie 1991, Dobbertin 219
Crim., 16 ianuarie 2001, X si altii, 150
Crim., 16 octombrie 1991 214
247
Crim., 15 ianuarie 1992, Grosu 217
Crim., 20 februarie 2001, 150 222
Crim., 28 ianuarie 1992 201
Crim., 6 martie 2001 213
Crim., 10 martie 1992 201 Crim., 16 mai 2001 209, 219
Crim., 20 ianuarie 1993, Bonnefoy-Cudraz Crim., 19 iunie 2001, Dupuis si altii 247
238 Crim., 11 iulie 2001 219
Crim., 3 februarie 1993, Kemmache 344
Crim., 4 septembrie 2001, Amaury 140,
Crim., 7 aprilie 1993, Proc. gen. de pe
244, 344
Tanga curtea de apel Reims 214
Crim., 12 septembrie 2001 219
Crim., 19 ianuarie 1994, Guerin 212 Crim., 26 septembrie 2001 215
Crim., 15 februarie 1994, Coquin 212
Crim., 5 decembrie 2001 214
Crim., 4 mai 1994, Sakti 344
Crim., 30 ianuarie 2002 222
Crim., 9 mai 1994, N 201
Crim., 11 iunie 2002, G 247
Crim., 6 decembrie 1994 217
Crim., 15 mai 2002 201
Crim., 11 ianuarie 1995, Malige 209
Crim., 25 iunie 2002 187
Crim., 21 iunie 1995 219 Crim., 10 decembrie 2002, Proc. gen. de
Crim., 21 februarie 1996 214 pe Tanga CA Versailles 213, 215
Crim., 29 februarie 1996 222
 INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE 549
Crim.; 11 februarie 2003 247
Babas (1991) 139, 268 Credit du Nord (2004) 209-210, 215, 222 Haddad (1991) 268
Crim., 18 februarie 2003, Consorts X 186,
344 Bah (dra) (1993) 268 Cucicea-Lamblot (dna) (2000) 268 Hakkar (2004) 213
Crim., 19 februarie 2003 219 Banca de scont Wormser freres (2003) Darmont (1978) 220 Harnmoudi Mizzouni (vacluva) (2002) 181.
214 Davis-Aylor (1993) 267 Hardouin (1995) 209
Critn., 12 martie 2003 219
Barthelemy (dna) (1998) 206 Debout (1978) 206 Hauchemaille (2001) 238
Crim., 18 martie 2003, 150 248
Cass. crim., 17 iunie 2003 223 Beausoleil si dna Richard (2003) 206, 214 Deltana si Perrin SRL (1998) 206, 209 Hoffer (2000) 220
Berthelot (2002) 214 Demirpence (1995) 139 Hofmann (2001) 212
Crim., 9 iulie 2003 213
Belal (dna) (1996) 268 Departamentul Indre (1994) 206, 311 Houdmond (aviz, 1996) 209
Crim., 7 septembrie 2004 222 Beldjoudi (1991) 268 Derbay (aviz, 1997) 206 Houlle (2003) 222
Belgacem (1991) 139, 268, 344 Joy Davis-Aylor (1993) 267
Sectia mixta Desvigne (dna) (2000) 209
Benhamou (2003) 268 Kaya (dna) (2004) 268
Didier (1999) 209, 213-214
Ch. mixte, 24 mai 1975, Societe des cafés Beranger (2001) 197 Kechemir (1997) 267
Diennet (1990) 206
Jacques Vabre, 43 137 Bereciartua Echarri (1988) 267 Kherouaa altii (1992) 237
Diop (2001) 181-182, 184, 257
Ch. mixte, 24 noiembrie 2000 247 Berrad (Avis) (1998) 268 Knock (1998) 266
Djilani (2003) 213
Ch. mixte, 20 iunie 2003, dna Soliman Berthet (dra) (2002) 184, 228 Kone (1996) 137
Dos Santos Jorge (2002) 268
contra Ecole saoudienne de Paris si altii Biord-Genest (dna) (2003) 213 Kozirev (2000) 267
Doukoure (dna) (1996) 182
212 Bitouzet (1998) 140, 154, 261, 263, 344 L'Hermite (2000) 206
Booker (1997) 268 Doutres (1998) 206
Draon (dl si dna) (2002) 257 L'Hermitte (1996) 206
Botazzi (1990) 206 Laicitatea invatamantului (aviz, 1989) 237
3. Consiliul de Stat Dubreuil (2003) 214
Bouayad (drele) (1999) 150, 202 Lambert (dna) (1997) 206, 212
Bussoz (1989) 207 Dugoin (2003) 214
Abaidia (1997) 268 E.A. (2000) 201 Lambert (2000) 214
Car (1960) 117 Laloui (1996) 267
Abasse (dl si Dna) (1995) 268 Einhom (2001) 266
Casa autonoma de pensii a medicilor din Laurent (2002) 209
Aboutaher (dra) (2003) 237 Franta (2002) 257 El Abd (dna) (2000) 268
Ain-Lhout (2002) 206, 214 El Mouhadem (1999) 268 Lazennec (2003) 206, 214
Casa de credit mutual din Bains-Tresbceuf Le Cun (1991) 209
Ait Ahmad (dl si dna) (1999) 237 (1999) 209 Elections de Nolay (1951) 117
Alt-Taleb (2002) 233 Le Floch (2003) 257
CCAS din La Rochelle si departamentul Errahali (1997) 222
Aiyu Qu (dna) (2000) 207 Le Gall (2000) 209
Saiine-et-Loire (1998) 206 Esclatine (1998) 213
Akyan (1992) 268 Legros (1993) 206
Cherchour (1998) 268 Et Touil (dra) (1993) 268
Allais (2000) 216 Leniau (2002) 213
Chereau (1999) 206 Faget (2002) 206
Ammouche si dna gangue Nambea (2003) Cheurfa (1999) 268 Leriche (1999) 206, 213-214
Fatell (aviz, 1998) 212
184 Letarte (2000) 213
Chevalier (2000) 212 Fauqueux (1996) 209
Annad (2000) 139 Lhopiteau (2003) 212
Chevrol-Benkeddach (dna) (1999) 43 Fidan (1987) 267
Arayik Nikoghosyan (2003) 268 Lo (1999) 138
Chevrol (dna) (2004) 340 Fondul de aparare a musulmanilor in
Ascone (2003) 268 Lorenzi (1998) 209
Cinar (dra) (1997) 139 justitie (2001) 237
Asociatia de vanatoare din Haute-Janie Clinica Lamarque (1999) 212 Lujambio Galdeano (1984) 267
Frerot (2000) 195 Lukundu (dra) 268
(1998) 263
Colombani (2004) 222, 257 Ergot (2003) 209
Asociatia de reinsertie socialA din Limousin Comuna Antilly (1997) 311 M.D. (1993) 212
Gacem (1987) 267 Magiera (2002) 220
si altii (2002) 226
Comuna Etampes (2003) 311 Gadiaga (1980) 214 Marie (1995) 209
Asociatia medicilor pentru respectarea GISTI (1978) 268
vigil (1990) 185 Comuna Champagne sur Seine (2003) 311 Marteaux (dra) (aviz, 2000) 237
Comuna Morsang-sur-Orge (1995) 193 GISTI (1990) 139, 212 Marzini (1992) 268
Asociatia Ekin (1997) 247
Comuna Rogerville (aviz) 2004, 214 GISTI (2003) 247 Massard (2000) 206
Asociatia ,,Promouvoir" si altii (2001) 233, Confedergia nationala a asociatiilor fami-
241, 248 Godard (dna) (1995) 263 Maubleu (1996) 206
liale catolice altii (1990) 43, 137, Greselle (2004) 257
Asocigia Radio Deux couleurs (2002) 209 139 Maure (2002) 213-214
Grini (1998) 268 Maurel et Fils SRL (2000) 209
Auto-Industrie Meric SRL (aviz, 1995) 209
Azdad (2004) 268 Consistoriul central al israelitilor din Grupul de interes economic Mumm- Merkhantar (2003) 138, 212
Franta Koen (1995) 237 Perrier-Jouet (1999) 209 Meyet (1999) 244
 550 INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE
Ministrul Amenajarii Teritoriului si al
Mediului contra Carminati (2002) 263
Ministrul de Interne si al SecuritAtii Publice
contra MG (1997) 201
Ministrul Protectiei Sociale contra dna
Boulouida (2004) 233, 268
Meirone (2000) 213
Mongauze (2000) 214
Montesinos Gardon (aviz) (2003) 206,
222
Montion (1995) 263
Moussa Kone (1996) 267
Miscarea pentru apgrarea automobilistilor
(1995) 209
Mutuelle Inter-jeunes (2000) 210
Nafa (1997) 267
Ndiaye (1999) 182
Ndjowe Bedimo (dra) (1997) 267
Nicolo (1989) 137
Nivette (2000) 267
Nguyen (2003) 212
Nucci (1995) 206
OGEC din Saint-Sauveur-le-Vicomte (aviz,
1997) 206, 212, 257
Orasul Annecy (1991) 206
Orasul Annecy (2003) 311
Patet (2003) 214
Pawlowski (dra) (2000) 206
Peltier (1987) 202
Preaud (2001) 212, 257, 344
Prefectul departamentului Ille-et-Vilaine
(2000) 267
Prefectul departamentului Essonne (2000)
267
Prefectul departamentului Essonne contra
dna Minata Ouattara (2000) 267
Prefectul departamentului Drlime contra
Litisconsortii Sellami (1996) 267
Prefectul departamentului Haute-Garonne
contra dl Terzout-Yettou (2002) 138
Prefectul departamentului Haute-Garonne
contra dl Kaya (1999) 267
Prefectul departamentului Haute-Garonne
contra dl Zahri (2001) 268
Prefectul departamentului Seine-Maritime
(1994) 139
INDEX AL JURISPRUDENTEI CITATE 551
Prefectul politiei (1997) 267 Societatea Copper Communications (2000) Tabet (2004) 268
Prefect al politiei contra M.B. (2003) 267 209 Terrail (2000) 206
Prefect al politiei contra dl Boubkari (2004) Societatea Credit agricole Indosuez (2000) Tete si Association du Collectif pour la
267 214 gratuite contre le racket (2000) 212
Prefect al politiei contra dna Damba (1999) Societatea Dubus (2003) 214 Tliba (dna) (2001) 268
267 Societatea Etna Finance (2004) 209, 214-215 Trany (1998) 214
Societatea Habib Bank (2000) 214 Trognon (2002) 206, 214
Prefect al politiei contra dl Kingue
Moussinga (1997) 268 Societatea International Development Com- Uniunea franceza pentru coeziune socialA
Prefect al politiei contra dl Merad Boudia munication (2000) 206 (2004) 237
(2004) 267 Societatea Labor Metal si altii (2000) 214 Vaillant (2002) 214
Prefect al politiei contra dna Vaithy (1998) Societatea Lady Jane (2000) 154, 263. Valentin (dna) (1999) 263
267 Societatea Parfival (2001) 262 Valton (Mlle) si Crepeaux (dra) (1984) 138
Prefect al politiei contra Jacqueline Booh Societatea Reflexions, Mediations, Ripostes Verrax (2001) 206
(2001) 139. (2001) 213-214 Vignon (dna) (2000) 263
Prefectul departamentului Alpes-Maritimes Societatea Vortex (2002) 209 Vinot (dna) (2003) 190
Soubeyrand (2001) 182 Wargniez (2002) 214
contra dl Maroussitch (2000) 268
Prefectul departamentului Hauts-de-Seine Soudani (1997) 268 Zengerle (dna) Societatea civilA imobiliarl
contra dl Aktas (1997) 267 Stacy (1998) 267 Katia (2002) 210
Subrini (1984) 206, 342 Zine El Khalma (1992) 268
Prefectul departamentului Val-de-Marne
Sindicatul avocatilor din Franta (1996) 214 Zurmely (1999) 206
contra dl Benmouhoub (2000) 267
Rahal (2000) 202. Sindicatul companiilor aeriene autonome Zurmely (2000) 206.
Raik (1997) 268. (aviz, 2001) 206, 212
Rakotomavo (1996) 268 Sindicatul FM al personalului din Minis-
Remli (2003) 209 terul Afacerilor Externe (2000) 206
Rezli (1997) 268
Roujansky (1984) 117
Rouquette (1999) 139, 181, 257
Rouxel (aviz, 1999) 209, 212
S. (2001) 209
SA Ets Bernstein (1991) 139
SA Entreprise Razel Freres si dl Le Leuch
(2001) 214
SA financiere Labeyrie (aviz, 2002) 184,
209, 263
SA Guimathosa Dijori (2002) 210
Sankaya (2003) 268
Sarran, Levacher altii (1998) 137, 207
Sba (dna) (2000) 268
SCI Le Complexe (2001) 207
SCI Stephaur si altii (2002) 262
Schiocchet (2004) 261
Serwaah (dna) (1990) 207
Simozrag (1997) 207
Societatea Amibu Inc. (1997) 344
Societatea Athis (2001) 209
 Table' de materii

Nog asupra traduced 9

Prefata (Valentin Constantin) 11
Lists de abrevieri 21

Introducere 25
1 Terminologie 25
2 Titlul lucrarii definitie 26
3 Planul lucrarii 27
Referinte suplimentare 27
4 Cu privire la libertatile publice 27
5 Cu privire la dreptul international al drepturilor omului 28
6 Cu privire la definirea dreptului international al drepturilor omului 28
7 Jurisprudenta europeana a drepturilor omului 29

Partea intai
Fundamentele dreptului european §i international al drepturilor omului 31

Capitolul 1. Raporturile dintre dreptul international §I drepturile omului 33

8 Drept de subordonare drept de cooperare 33
Sectiunea I
Dreptul international general §i drepturile omului 33
I. Dreptul international este un drept politic 33
9 Teoria celor doua sfere 33
10 Caracteristici politice ale dreptului international 34
II. Consecinte in ceea ce priveste apararea drepturilor omului 35
A. Principiul compete*, nationale exclusive 35
11 Semnificatia principiului 35
12 Apartenenta nationala a individului 35
13 Sistemul capitulatiilor 36
14 Protectia diplomatica 36
15 Practice interventiilor „umanitare" 37
B. Regimurile speciale de protectle conventionala 38
16 Protectia victimelor conflictelor armate 38
17 Protectia minoritatilor 42
18 Protectia lucratorilor 44
 Sectiunea a II-a 44 Nereciprocitatea si garantarea colectiva 63
Dreptul international al drepturilor omului dreptul international general 45
2. Rezervele 64
I. Dreptul international al drepturilor omului este un drept ideologic 45 45 Miza 64
46 Definirea rezervelor 65
A. Un drept construit in functie de /nterese/e omului 45
47 Clauzele referitoare la rezerve in cadrul conventiilor internationale
19 Postulatul egalitatii tuturor oamenilor 45 privind drepturile omului 65
B. Unitatea ci atemporalltatea dreptului 46 48 Practica rezervelor si exemplul Frantei 66
20 Permanenta drepturilor omului 46 49 Validitatea rezervelor si inadecvarea regimului general 68
21 Consecinte privind continutul drepturilor proclamate 46 50 Aprecierea validitatii rezervelor de catre organele de control 69
22 Universalitatea drepturilor omului 48 51 Nonvaliditatea rezervelor Ia procedura internationals de control 71
II. Consecinte asupra dreptului international general 49 3. Denuntarea tratatelor privind protectia drepturilor omului 71
52 Diversitatea solutiilor 71
A. Interpenetrarea ordinii interne si a ordinii internationale 49
II. Caracterul de norma de jus cogens? 73
23 In originile DIDO 50
24 Dispozitiile Cartei Natiunilor Unite referitoare la drepturile omului 50 53 Conceptul de jus cogens 73
25 In continutul DIDO 51 54 Identificarea normelor imperative 74
26 Politizarea DIDO 51 55 Pertinenta recurgerii la conceptul de jus cogens in materie
27 Mutatia dreptului international 52 de drepturi ale omului 76
56 Tendinte 77
B. „Pozitivitatea" dreptului international al drepturilor omului 52
28 0 contradictie majors 52 Sectiunea a II-a
29 Drepturile omului si puterea politica 52 Titularul drepturilor 78
30 Drepturile omului si dreptul 54
Referinte suplimentare 54 I. Individul 78
31 Cu privire la distinctia dintre ordinea internationala sl ordinea intema .... 54 A. Calllatea de subject de drept international
54 79
32 Cu privire la principiul competentei nationale exclusive 57 Punerea problemei
55 79
33 Cu privire la regimurile speciale de protectie conventionala
58 Capacitatea individului de a actiona pe plan international 79
34 Cu privire Ia dreptul penal international 55
56 B. Dreptul de actiune Internationale' al individului 80
35 Cu privire la originile ideologice si istorice ale DIDO
36 Cu privire la natura ideologica a dreptului international 59 Modalitati diverse 80
al drepturilor omului 56 60 Comunicarile 81
37 Cu privire la Declaratia Universals a Drepturilor Omului 61 Petitiile simple 82
si la universalitatea drepturilor omului 56 62 Recursurile contencioase 83
38 Cu privire la interpenetrarea ordinii interne si a ordinii internationale 56 II. Distinctia dintre drepturile individuale si drepturile colectivitatilor 83
39 Cu privire la „pozitivitatea" DIDO 57 63 83
A. Drepturile individuale cu dimensiune colectiva 84
Capitolul 2. Specificitatea dreptului european
fl International al drepturilor omului 59 64 Drepturi colective si drepturi ale colectivitatilor 84
65 Drepturile minoritatilor 85
Sectiunea I B. Asa-zisele drepturi de solidaritate
Norma de protectie a drepturilor omului 59 89
66 inselatoarea clasificare a drepturilor omului in trei generatii 89
I. Caracterul obiectiv al drepturilor omului 59 67 Colectivizarea drepturilor omului 89
68 Dreptul popoarelor: drept al omului sau drept al statului? 90
A. Principiul caracterului object/v al drepturilor omului 59
69 Imposibila identificare a „drepturilor de solidaritate" 92
40 Analiza notiunii 59 70 Denaturarea drepturilor omului
60 94
41 Afirmarea principiului in dreptul pozitiv
B. Efectele caracterului obiectiv al drepturilor omului 61 Sectiunea a III-a
Destinatarii obligatiilor
1. Nereciprocitatea 61 95
42 Principiul 61 I. Inlaturarea principiului competentei nationale exclusive 95
43 Nereciprocitatea si articolul 55 din Constitutia franceza 62 71 Caracterul singular al obligatiilor 95
 72 Modalitatile dreptului de actiune statala 95
99 Sursele materiale ale principiilor generale ale dreptului 119
II. Obstacolul reprezentat de principiul neamestecului 100 Referinta la dreptul Conventiei Europene a Drepturilor Omului
96 120
in treburile interne ale statului
2. Inserarea principiului respectarii drepturilor fundamentale
73 Formularea principiului 96
in Tratatul cu privire la Uniunea Europeana 122
74 Controverse doctrinale 97
101 Consacrarea acquis-ului jurisprudential 122
75 Practica internationals 98
100 102 Consolidarea protectiei drepturilor fundamentale 123
76 De la „ingerinta in scop umanitar" la dreptul de asistenta umanitara
Refennte suplimentare 102 3. Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene 126
77 Cu privire la caracterul obiectiv al drepturilor omului 102 103 Prezentare generala 126
78 Cu privire la rezerve 102 104 Aportul Cartei 127
79 Denuntarea tratatelor 103 105 Sincronizarea cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului 128
80 Cu privire la conceptul de jus cogens 103 C. CSCE/OSCE 130
81 Cu privire la individ ca subject de drept international 103
106 „Dimensiunea umana" a Conferintei pentru Securitate
82 Cu privire la „petitii" 104
si Cooperare in Europa 130
83 Cu privire la recursul contencios 104
104 II. In afara Europei 132
84 Plangerile in cadrul Organizatiei Internationale a Munch
85 Cu privire la drepturile colectivitatilor drepturile minoritatilor 105 A. Proclamatia americana 132
86 Cu privire la „drepturile de solidaritate" 106
107 Carta Organizatiei Statelor Americane 132
87 Cu privire la principiul noningerintei si drepturile omului 106
108 Conventia americana referitoare la drepturile omului
88 Cu privire la dreptul de asistenta umanitara 107
din 22 noiembrie 1969 133
B. Proclamatia afficand 134
Capitolul 3. Izvoarele formate ale dreptului european
si international al drepturilor omului 109 109 Carta Organizatiei Unitatil Africane 134
110 Carta Africans a Drepturilor Omului si Popoarelor
89 Diversitatea izvoarelor formate 109 din 27 iunie 1981 134
111 0 carta a drepturilor si indatoririlor omului 135
Sectiunea I
109 112 Mecanismul de protectie 136
Proclamarea universals
C. Proclamatia arabo-islamica 137
I. Instrumente cu vocatie generala 109
113 Carta araba a drepturilor omului din 15 septembrie 1994 137
90 „Carta Internationale a Drepturilor Omului" 109 114 Declaratia Islamics Universals a Drepturilor Omului 138
91 Schimbarea de orientare 110 115 Incompatibilitatea cu instrumentele internationale de proclamare
II. Instrumente cu vocatie specifics 111 a drepturilor omului 139
92 Protectia categoriala 111
Sectiunea a III-a
Sectiunea a II-a Disparitatea juridica a instrumentelor de proclamare a drepturilor omului 140
Proclamarea regionals 111 116 Textele declaratorii 140
93 Caracteristici comune 111 117 Natura si forta Declaratiei Universale a Drepturilor Omului 140
118 Textele conventionale 142
I. Proclamarea europeana 112
119 Aplicarea in timp si in spatiu 143
94 112 120 Domeniul de protectie al dreptului european si international
A. ConsiVul Europe/ 112 al drepturilor omului 144
95 Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului Referinte suplimentare 145
si a libertatilor fundamentale din 4 noiembrie 1950 112 121 Cu privire la pactele Natiunilor Unite 145
96 Carta Socials Europeana din 18 octombrie 1961 114 122 Conventiile asupra drepturilor copilului 145
B. Uniunea Europeana 117 123 Cu privire la largirea Consiliului Europei 146
97 117 124 Cu privire la Conventia Europeana a Drepturilor Omului 146
125 Cu privire la Carta Socials Europeana si drepturile sociale 146
1. CEDO, sursa materials a protectiei comunitare 126 Uniunea Europeana si drepturile fundamentale
a drepturilor fundamentale 117 147
127 Cu privire la CSCE 148
98 Recurgerea de catre CJCE la principille generale
128 Cu privire la OSA si Conventia americana 148
ale dreptului comunitar 117
129 Cu privire la OSA si Carta africana 149
 130 Cu privire la Liga statelor arabe, Islam si drepturile omului 149 153 Expresia jurisprudential," a principiului subsidiaritatii 172
131 Cu privire la natura juridica a instrumentului de proclamare 154 Controlul marjei nationale de apreciere 173
a drepturilor omului 149 III. Derogarile 177
132 Cu privire la natura juridica a DUDO 150
155 Teoria circumstantelor exceptionale 177
133 Cu privire la Franta conventiile referitoare la drepturile omului 150
A. Existenta unui pericol public care ameninta viata nap,* 178
Partea a doua 156 Scopul masurii derogatorii 178
Regimul juridic al drepturilor omului 151 157 Motivul masurii derogatorii 178
B. Caracterul de necesitate al masurilor derogatorii 179
Capitolul 1. Principiile directoare 153 158 Principiul proportionalitatii 179
C. Oblectul masurllor derogatori/ 180
Sectiunea I 159 Dubla limits 180
Aplicabilitatea direct," a normei conventionale 153
153 Sectiunea a III-a
135
Caracterul efectiv al drepturilor garantate 181
I. Conditiile aplicabilitatii directe 153
160 Dinamismul interpretativ 181
A. incorporarea nonnel conventionale in ordinea juridica interns 153
I. Notiunile autonome 183
136 Diversitate de statut 153
137 Prioritatea normei conventionale 154 161 Principiile interpretarii „autonome" 183
162 Domeniul interpretarii „autonome" 184
B. Calitatea specifics a normal conventionale 156
Obligatiile pozitive 185
138 Intentia partilor contractante 156
139 Precizia normei 157 A. Notiunea de „obligatie pozitivd" 185
II. Semnificatia efectului direct 159 163 „Drepturi de..." Si „drepturi la..." 185
164 Fundament 186
140 Judecatorul national — judecator de drept comun al Conventiei 159
141 Modalitati de exercitare a competentei judecatorului national 160 B. Domeniul obligatillor pozitive 187
165 Redefinirea obligatiilor statelor 187
Sectiunea a II-a 166 Generalizarea obligallilor pozitive 187
Subsidiaritatea instrumentului conventional 160 167 „Efectul orizontal" al Conventiei 190
142 Notiune 160 Refen'nfe suplimentare 192
I. Sfera de interventie a limitarilor drepturilor garantate 161 168 Cu privire la aplicabilitatea directs 192
169 Cu privire la aplicarea CEDO de catre judecatorul francez 193
143 Distinctie 161 170 Cu privire la ierarhia drepturilor 194
A. Nuc/eul dur al drepturllor omului 162 171 Cu privire la restrictii 194
144 Tabel comparativ 162 172 Cu privire la teoria marjei nationale de apreciere 195
145 Conti nut 162 173 Cu privire la derogari 195
B. lerarhia dreptun7or omului 163 174 Jurisprudenta europeana in materie de derogari 195
175 Cu privire la interpretarea CEDO 196
146 Despre indivizibilitatea drepturilor omului 163
176 Cu privire la notiunile autonome 197
147 Drepturi intangibile alte drepturi individuale 164
177 Cu privire la obligatiile pozitive „efectul orizontal" 197
II. Restrictiile aduse drepturilor garantate 165
148 Prevenirea abuzurilor de drepturi libertati recunoscute 165 Capitoluq›Drepturile garantate 199
149 Protectia ordinii publice 166
178 Drepturi programatorii si drepturi garantate 199
A. Compabbilitatea cu Conventia a unel ingerInte 179 Clasificare
asupra unui drept garantat 166 201
150 Ingerinta trebuie sa fie prevazuta de lege 166 Sectiunea I
151 Ingerinta trebuie sa vizeze un scop legitim 169 Dreptul la nediscriminare 202
152 Ingerinta trebuie sa fie necesara intr-o societate democratic," 170 180 Principiul nediscriminarii 202
B. Maria nationala de apreciere 172 I. Semnificatia interdictiei discriminarii 202
 181 Autonomia clauzei de nediscriminare inscrise in articolul 14 A. Sfera de aplicare a dreptului 250
al CEDO 202 204 Concepte autonome 250
182 Autonomia dreptului la nediscriminare 205 1. Materia civila 250
II. Modalitatile de aplicare a dreptului la nediscriminare 207 205 Criterii 250
183 Motivele de discriminare 207 206 Extindere 251
184 Criteriile discriminarii 208 207 Excludere 256
Sectiunea a II-a 2. Materia penala 258
Integritatea persoanei 208 Criterii 258
213
209 Extindere 259
I. Dreptul la viata 213 B. Regullle procesului echitabil 263
185 Statut 213 210 Jurisdictiile vizate 263
186 Recurgerea la forte publics ce provoaca moartea 215 1. Garantiile generale
187 Protejarea vietii 265
216 211 Interpretarea dinamica 265
188 Abolirea pedepsei cu moartea 219 212 Dreptul de acces la un tribunal 265
II. Interzicerea torturii al a pedepselor sau tratamentelor crude inumane 213 Principiul egalitatii armelor 275
ai degradante 221 214 Dreptul la un tribunal independent ai impartial 282
A. Sfera de aplicare a interdictiei 221 215 Publicitatea ai celeritatea procedurii 289
189 Prohibitie absoluta 216 Dreptul la executarea hotararilor judecatoreati 292
221
190 Obligatie substantiala 223 2. Garantiile acordate acuzatului 294
191 Obligatie procedurala 224 217 Importanta garantiilor 294
B. Calificarea relelor tratamente 225 218 Dreptul la prezumtia de nevinovatie 294
192 Criterii de definire 219 Drepturile la aparare 296
225
193 Interpretare evolutiva 226 II. Dreptul la un recurs efectiv 303
C. Conditifie de detentie 229 220 Continutul autonom 303
194 Reguli minimale 229 221 Continutul garantiei 306
195 Dreptul la conditii de detentie conforme cu demnitatea umana 231 III. Principiul legalitatii incriminarii 308
D. Controlul respectarii interdictlei 235 222 Principiul legalitatii incriminarli pedepselor 308
196 Un mecanism preventiv 235 223 Principiul neretroactivitatii legii penale 312
III. Interzicerea sclaviei, a servitulli ai a muncii foliate obligatorii 238 Sectiunea a V-a
197 Domeniu de aplicare 238 Dreptul la respectarea vietii private ;l de famIlle 312
198 Caracterul specific al Cartel Africane a Drepturilor Omului
ai Popoarelor 239 224 Interpretare dinamica 312
I. Protejarea vietii private 315
Sectiunea a III-a
Libertatile persoanei fizice 225 Notiunea de viata privata 315
239
A. Dreptul la viata privata personag 316
I. Dreptul la libertate ai siguranta 239 226 Dreptul la intimitatea vietii private 316
199 239 227 Dreptul la libertatea vietii sexuale 321
200 Privarile de libertate autorizate 239 B. Dreptul la „viala privata sociala" 324
201 Garantiile acordate persoanelor private de libertate 243
228 Dreptul de a stabili ai de a dezvolta relatii cu semenii 324
Dreptul la libertatea de circulatie 247 229 Dreptul la dezvoltare personals 326
202 247 C. Dreptul la un mediu sdnatos 327
Sectiunea a IV-a 230 „Construirea" dreptului la un mediu sanatos 327
Drepturile procedurale 249 II. Protejarea vietii de familie 329
I. Dreptul la un proces echitabil 249 A. Dreptul la casatorie 329
203 Locul eminent 249 231 Conditiile de exercitare a dreptului 329
 260 Privarea de proprietate 380
232 Egalitatea in drepturi a sotilor 332
261 Reglementarea folosintei bunurilor 381
B. Dreptul la respectarea viefii de familie 333 382
262 Atingerea adusa substantei dreptului de proprietate
233 Notiunea de „viata de familie" 333 383
263 Controlul de proportionalitate
234 Stabilirea raporturilor de familie 336
235 Raporturile parinti-copii 338 Sectiunea a IX-a
388
Drepturile strainilor
Sectiunea a VI-a
. 388
LibertatIle gandirli 343 I. Extinderea protectiei conventionale
264 Vid normativ partial 388
I. Libertatea de gandire, de constiinta si a religiei 343 389
265 Protectia prin ricoseu
236 Dreptul de a avea o convingere 343 390
237 Dreptul individului de a-si manifesta convingerile 344 II. Drepturile garantate
238 Obiectia de constiinta 347 266 Dreptul la garantii procedurale in materie de expulzare
si extradare 390
II. Dreptul la instruire si dreptul parintilor de a li se respecta convingerile
267 Dreptul de a nu fi supus la rele tratamente contrare articolului 3 391
in privInta educatiei 349 397
268 Dreptul la respectarea vietil private si de familie
239 Particularismul CEDO 349 403
Referinfe suplimentare
240 Dreptul la instruire 349 269 Cu privire la drepturile economice si sociale si CEDO 403
241 Principiul pluralismului educativ 350 270 Cu privire la dreptul la nediscriminare 403
III. Libertatea de expresie 351 271 Cu privire la dreptul la viata 403
242 Specificitatea dreptului 351 272 Cu privire la interzicerea torturii 404
243 Continutul dreptului la libertatea de expresie 352 273 Cu privire la conditiile de detentie si la drepturile detinutilor 404
244 Domeniul de aplicare al libertatii de expresie 353 274 Cu privire la dreptul la libertate si la siguranta si procesul penal 405
245 Clauza de autorizare 355 275 Cu privire la sfera de aplicare a dreptului la un proces echitabil 405
246 Restrictii aduse libertatii de expresie. Generalitati 356 276 Cu privire la garantiile procesului echitabil 406
247 Valorizarea libertatii preset 357 277 Cu privire la aplicarea articolului 6 judecatorului administrativ
248 Limitarile altor aspecte ale libertatii de a comunica informatii si idei 361 francez si de catre acesta (supra, nr. 169 si 275) 407
278 Cu privire la aplicarea articolului 6 judecatorului judiciar francez
Sectiunea a VII-a si de catre acesta (supra, nr. 169) 407
Libertatile de actiune socials si politica 364 279 Cu privire la dreptul la un recurs efectiv 407
280 Cu privire la principiul legalitatii incriminarli si pedepselor 408
I. Dreptul la libertatea de intrunire side asociere 364 408
281 Cu privire la protectia vietii private
249 Enuntarea dreptului 364 282 Cu privire la protectia vietii de familie 408
250 Libertatea de intrunire 364 283 Cu privire la dreptul la un mediu sanatos 409
251 Libertatea de asociere 366 284 Cu privire la libertatea de gandire, de constiinta si a religiei 409
252 Libertatea sindicala 368 285 Cu privire la libertatea de expresie 409
II. Dreptul la alegeri libere 371 286 Cu privire la libertatile de actiune socials si politica 410
287 Cu privire la dreptul de proprietate 410
253 Semnificatia dreptului la alegeri libere 371
288 Cu privire la drepturile strainilor 410
254 Un drept „institutional" la organizarea de alegeri libere 372
255 Drepturi civice 373
Partea a treia
Sectiunea a VIII-a Garantiile drepturilor omului 413
Dreptul de proprietate 375
Capitolul 1. Controlul jurisdictional al drepturilor omului: modelul european 415
256 Situatia incerta a dreptului de proprietate 375
I. Domeniul de aplicare al dreptului de proprietate 289 Originalitatea controlului jurisdictional 415
376
257 Notiunea de „bunuri" 376 Sectiunea I
258 Extindere 378 416
0 jurisdictie umca
II. Limitarile aduse dreptului de proprietate 379
I. Economia mecanismului de control al CEDO 416
259 Reformulare 379
 290 Sistemul originar de control
416 321 Coexistenta PIDCP CEDO 455
291 Reforma adusa mecanismului de control de Protocolul 11
418 322 Restrictii impuse exercitarii succesive a cailor de recurs 456
II. Disparitia Comitetului de ministri ca organ de decizie
419 323 Cereri abuzive sau neintemelate 456
292 0 competenta subsidiary
293 Anomalii procedurale 419 B. Cererlle ino'reptate impotriva Comunitatli Europene si/sau a statelor
422 sale membre 458
294 Exercitarea de &etre Cornitetul de ministri a puterilor sale
422 324 Competenta ration personae 458
295 Importanta disparitiei Comitetului de ministri ca organ de decizie
424 325 Competenta rat/one materiae 459
III. Curtea europeana a drepturilor omului
424 C. Decizia asupra admisibllitatii cerer// 460
296 Prezentare
297 Formatiuni jurisdictionale ale Curtii 424 326 Modalitati 460
298 Competenta consultative' a Curtii 425 327 Exceptii de inadmisibilitate 460
A. Competenta contencioasa a Curtii 427 III. Examinarea cererilor admisibile 462
299 Competenta obligatorie 428 328 Radierea de pe rol 462
300 Plenitudine de jurisdictie 428 A. Stabilirea stark' de fapt 463
B. Procedura in fala Curtli 429
329 Masuri de instructie 463
301 Caracteristici generale 430 B. Solutionarea pe cale amiabila a cauzei 463
302 Procedure" contradictorie 430
330 Natura solutionaril pe cale amiabila 463
303 Terta interventie 430
331 Modificarea functiei judiciare 464
431
Sectiunea a II-a 332 Continutul solutionarilor pe cale amiabila 466
333 Absenta solutionarii pe cale amiabila a cauzelor 467
Examinarea preliminary a cererii
432 334 Termenul procedurii de examinare preliminary a cererilor 467
304 De la Comisia europeana a drepturilor omului la Camera
I. Sesizarea Camerei 432 Sectiunea a III-a
433 Judecata pe fond 468
305 Competenta rationpersonae
A. Recursu/ interstatal 433 I. Solutia instantei 468
306 Un recurs „obiectiv" 434 A. Hotararea Camere/ 468
307 Aplicatii 434 335 Constatarea existentei violarii 468
B. Recursul individual 435 336 Repararea prejudiciului 469
436 B. Hotararea Mani' Camere
308 Folosirea dreptului la recurs individual 473
309 Un drept la recurs garantat de plin drept 436 337 Desesizarea Camerei 473
310 Un drept la recurs direct 437 338 Reexaminarea cauzei 473
311 Titularii dreptului la recurs individual 438
440 II. Semnificatia hotararilor Curtii europene a drepturilor omului 475
312 Notiunea de victima
313 Masuri provizorii 442 A. Efectele juridice ale hotararilor Curti/ 475
IL Admisibilitatea cererilor 444 339 Caracter definitiv 475
446 340 Forty obligatorie neexecutorie 476
314 Filtrarea cererilor
315 Competenta ration loci Si ration materiae 446 341 Supravegherea executarii hotararilor 480
A. Condltfile de admisibilltate 446 B. Autontatea hotararilor Culp europene a drepturilor omului 483
448 342 Autoritatea de lucru interpretat 483
1. Conditia termenului de sesizare 343 Compatibilizarea dreptului intern cu dreptul european
316 Competenta ration temporls 448
jurisprudential al drepturilor omului 484
317 Data de la care Incepe sa curga termenul de case luni 448
344 Exemplul francez 486
449
2. Epuizarea prealabila a cailor de recurs interne Referinte suplimentare 488
318 Fundamentul regulii 450 345 Cu privire la Comisia Curtea europeana a drepturilor omului 488
319 Caracterul subsidiar al mecanismului de garantare 450 346 Cu privire la reforma sistemului de control al CEDO 489
320 Conditii necesare pentru aplicarea regulii 451 347 Cu privire la recursul interstatal 489
451 348 Cu privire la recursul individual
3. Conditiile specifice cererilor individuale 490
455 349 Cu privire la repararea prejudiciului 490
 350 Cu privire Ia importanta hotararilor Curtii 491 378 Examinarea rapoartelor 512
351 Cu privire la executarea hotararilor Curti' 492 379 Pactul International cu privire la Drepturile Economice, Sociale
352 Cu privire la aplicarea CEDO de catre judec.atorul francez 492 gi Culturale 513
353 Cu privire la Comitetul de ministri si la Secretaryl general II. Controlul politic 514
al Consiliului Europei 493 380 514
381 Controlul politic general 515
Capitolul 2. Controlul nonjurisdictional al drepturilor 382 Procedurile tematice 515
omului: sistemul universal 495 383 Un nou mod de control 517
354 Diversitatea metodelor de control 495 Referinte suplimentare 517
SeCtiunea I 384 Cu privire la diversitatea mecanismelor Internationale de control 517
Controlul prin intermediul plangerilor 495 385 Cu privire la sistemul Natiunilor Unite 518
386 Cu privire la Comitetul Drepturilor Omului 518
355 Comitetul Drepturilor Omului 495
I. Comunicarile individuate 496
Index de mated/ 521
356 Competenta facultative 496
Index al jurisprudent& c/tate 529
A. Sesizarea Comitetului 497
357 Titularii dreptului de comunicare 497
358 Notiunea de victima 497
359 Legatura individului cu statul parat 498
B. Procedure in fats Comitetului 499
360 Generalitati 499
361 Confidentialitate 499
362 Caracter contradictoriu 499
C. Admisibilitatea comunicarrilor 500
363 Competenta Comitetului 501
364 Epuizarea cailor de recurs interne 501
365 Exceptia recursurilor paralele 502
366 Cerere incompatibila 505
367 Decizia privind admisibilitatea comunicarii 505
D. Constatarea pe fond 506
368 Importanta constatarilor 506
369 Executarea constatarilor 506
II. Comunicarile statale 508
A. Sesizarea Comitetului 508
370 Competenta facultative 508
371 Mecanism subsidiar 509
B. Concilierea 509
372 Nature diplomatica 509
373 Bunele oficii ale Comitetului 509
374 Comisia ad hoc 510
Sectiunea a II-a
Controlul grin intermediul rapoartelor 510
375 Raportul 510
I. Controlul administrativ 511
376 Pactul International cu privire Ia Drepturile Civile si Politice 511
377 Prezentarea rapoartelor 511
 In seria Still* juridice
au aparut :

Valerius M. Ciuca - Procedura partajului succesoral

Valerius M. Ciuca - Lectii de sociologia dreptului
Marian Enache - Controlul parlamentar
Marian Enache, Mihai Constantinescu - Renasterea parlamentarismului in Romania
Valerius M. Ciuca - Leciii de drept roman (vol. I-IV)
Eugeniu Safta-Romano - Contracte civile
*** - Documente de baza ale Comunitatii ci Uniunii Europene
(edilie ingrijita de Valentin Constantin)
Mona Pivniceru - Raspunderea penala in dreptul international
Gheorghe Durac - Drept procesual civil
*** - Hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului (vol. I-II)
(editii ingrijite de Monica Macovei)
*** - Hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului (vol. III)
(edltie ingrijita de Monica Macovei si Diana-Olivia Cii linescu)
Frederic Sudre - Drept european si international al drepturilor gmului

www.polirom.ro

Redactor: Giuliano Sfichi

Coperta : Radu RAileanu
Tehnoredactor : Alexandru Popovici

Bun de tipar: mai 2006. ApArut : 2006

Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 • P.O. Box 266
700506, Ia5i, Tel. & Fax (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11;
(0232)21.74.40 (difuzare) ; E-mail: office@polirom.ro
Bucure$ti, B-dul I.C. Bratianu nr. 6, et. 7, ap. 33,
O.P. 37 • P.O. Box 1-728, 030174
Tel. : (021) 313.89.78; E-mail: office.bucuresti@polirom.ro
Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPO s.r.l.
str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucuresti
Tel./Fax : 211.32.60, 212.29.27, E-mail: office@luminatipo.com