Doctrina Aspecte Privitoare La Regimul Legal Al Societăţilor În Contextul Noului Cod Civil Şi Al Legii NR

8/1/2014 Doctrina Aspecte privitoare la regimul legal al societăţilor în contextul noului Cod civil şi al Legii nr.
31/1990 a societăţilor
Aspecte privitoare la regimul legal al societăţilor în contextul noului Cod civil şi al Legii nr. 31/1990 a
societăţilor
Lect. univ. dr. Oliviu Puie
Facultatea de Drept, Universitatea "Dimitrie Cantemir", Târgu Mureş
Questions relatives au statut juridique des entreprises dans le cadre du nouveau Code civil et de la Loi des societes com m erciales no. 31/1990
Resum e
Le nouveau Code civil, unifiant les dispositions du droit civil avec les dispositions du droit com m ercial, a egalem ent apporte des changem ents im portants en m atiere
de relations com m erciales effectuees par des professionnels qui exploitent une entreprise a but lucratif. Dans l’atm osphere du nouveau cadre reglem entaire, l’accord
de partenariat en vertu duquel les professionnels effectuent l’activite de production, com m erce ou de prestation de services, beneficie d’une reglem entation fondee
sur des regles juridiques previsibles et predictibles, en elim inant certains controverses doctrinaires et jurisprudentielles, ce qui contribue a un m eilleur
developpem ent des relations entre professionnels. a partir de cet objectif m ajeur realise par le nouveau Code civil, l’etude presente se propose d’analyser l’accord de
partenariat au sens du Code civil, par rapport aux regles particulieres en m atiere de societes etablies par la Loi des societes com m erciales no. 31/1990, ainsi que par
d’autres regles.
Mots cles: societes, professionnels, contributions, actifs, capital social.
Issues concerning the legal status of com panies in the context of the new Civil code and of the com pany Law no. 31/1990
Abstract
The New Civil Code, unifying the provisions of civil law w ith the provisions of com m ercial law , has also brought significant changes in the m atter of trade relations
carried out by professionals operating a business for profit. In the atm osphere of the new regulatory fram ew ork, the partnership agreem ent under w hich
professionals carry out the activity of production, trade or service delivery, enjoys a regulation based on foreseeable and predictable legal rules, elim inating som e
doctrinal and jurisprudential controversies, w hich contributes to a better developm ent of relations betw een professionals. Starting from this m ajor objective achieved
by the new Civil Code, the present study aim s intends to analyze the partnership agreem ent w ithin the m eaning of the Civil Code, in relation to the special rules in the
m atter of com panies established by the Com pany Law no. 31/1990, as w ell as by other rules.
Key w ords: com panies, professionals, contributions, assets, share capital.
1. Consideraţii preliminare
După cum este bine ştiut, noul Cod civil, aprobat prin Legea nr. 287/20091, a adoptat concepţia monistă având drept
consecinţă unificarea dispoziţiilor dreptului civil cu cele ale dreptului comercial, astfel că, prin abrogarea Codului comercial român,
noul Cod civil rămâne dreptul comun intern în materia relaţiile comerciale. Sub acest aspect, dispoziţiile art. 2 NCC stipulează că
prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera
sau spiritul dispoziţiilor sale. De asemenea, potrivit art. 3 NCC, dispoziţiile acestuia se aplică şi raporturilor dintre profesionişti,
precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil. În accepţiunea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011
pentru punerea în aplicare a noului Cod civil2, noţiunea de "profesionist", prevăzută de art. 3 NCC, include toate categoriile de
comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau
profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil.
1
L e g e a n r. 2 8 7 /2 0 0 9 p ri vi n d Codul c ivil a fo s t re p u b l i ca tă în M. Of. n r. 5 0 5 d i n 1 5 i u l i e 2 0 1 1 , cu m o d i fi că ri l e ş i co m p l e tă ri l e u l te ri o a re .
2
L e g e a n r. 7 1 /2 0 1 1 p e n tru p u n e re a în a p l i ca re a L e g i i n r. 2 8 7 /2 0 0 9 p ri vi n d Codul c ivil a fo s t p u b l i ca tă în M. Of. n r. 4 0 9 d i n 1 0 i u n i e 2 0 1 1 ,
cu m o d i fi că ri l e ş i co m p l e tă ri l e u l te ri o a re .
În consecinţă, dreptul nostru intern nu mai face distincţia între actele civile şi cele comerciale, întrucât noul Cod civil,
desăvârşind concepţia monistă, a unificat dispoziţiile legii civile cu cele ale legii comerciale.
Pe de altă parte, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil, în toate actele
normative în vigoare, expresiile "acte de comerţ", respectiv "fapte de comerţ" se înlocuiesc cu expresia "activităţile de producţie,
comerţ şi prestări de servicii". În acest context, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, aprobat prin Legea nr.
134/20103, pentru punerea în consonanţă a noului Cod de procedură civilă cu noul Cod civil, prin art. 18 din Legea nr.
76/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură civilă4 a fost modificat substanţial unul dintre actele normative
cele mai importante care cuprinde dispoziţii privitoare la subiecţii şi actele de comerţ, respectiv Legea nr. 31/1990 a societăţilor
comerciale, al cărui titlu a devenit, prin art. 18 pct. 1 din Legea nr. 76/2012, "Legea societăţilor"5.
3 L e g e a n r. 1 3 4 /2 0 1 0 p ri vi n d Codul de pr oc e dur ă c ivilă a fo s t re p u b l i ca tă în M. Of. n r. 5 4 5 d i n 3 a u g u s t 2 0 1 2 , cu m o d i fi că ri l e ş i
co m p l e tă ri l e u l te ri o a re , ş i a i n tra t în vi g o a re l a d a ta d e 1 5 fe b ru a ri e 2 0 1 3 .
4
L e g e a n r. 7 6 /2 0 1 2 p e n tru p u n e re a în a p l i ca re a L e g i i n r. 1 3 4 /2 0 1 0 p ri vi n d Codul de pr oc e dur ă c ivilă a fo s t p u b l i ca tă în M. Of. n r. 3 6 5 d i n
3 0 m a i 2 0 1 2 , fi i n d m o d i fi ca tă p ri n : O.U .G. n r. 4 /2 0 1 3 p e n tru m o d i fi ca re a L e g i i n r. 7 6 /2 0 1 2 p e n tru p u n e re a în a p l i ca re a L e g i i n r. 1 3 4 /2 0 1 0
p ri vi n d Codul de pr oc e dur ă c ivilă (p u b l i ca tă în M. Of. n r. 6 8 d i n 3 1 i a n u a ri e 2 0 1 3 ); L e g e a n r. 2 1 4 /2 0 1 3 p e n tru a p ro b a re a Ord o n a n ţe i d e
u rg e n ţă a Gu ve rn u l u i n r. 4 /2 0 1 3 p ri vi n d m o d i fi ca re a L e g i i n r. 7 6 /2 0 1 2 p e n tru p u n e re a în a p l i ca re a L e g i i n r. 1 3 4 /2 0 1 0 p ri vi n d Codul de
pr oc e dur ă c ivilă , p re cu m ş i p e n tru m o d i fi ca re a ş i co m p l e ta re a u n o r a cte n o rm a ti ve co n e xe (p u b l i ca tă în M. Of. n r. 3 8 8 d i n 2 8 i u n i e 2 0 1 3 );
a s e ve d e a , d e a s e m e n e a , ş i L e g e a n r. 2 /2 0 1 3 p ri vi n d u n e l e m ă s u ri p e n tru d e g re va re a i n s ta n ţe l o r j u d e că to re ş ti , p re cu m ş i p e n tru
p re g ă ti re a p u n e ri i în a p l i ca re a L e g i i n r. 1 3 4 /2 0 1 0 p ri vi n d Codul de pr oc e dur ă c ivilă (M. Of. n r. 8 9 d i n 1 2 fe b ru a ri e 2 0 1 3 ). C u p ri vi re l a
m o d i fi că ri l e a d u s e p ri n L e g e a n r. 7 6 /2 0 1 2 d i s p o zi ţi i l o r Codului de pr oc e dur ă c ivilă , o p e rs o n a l i ta te d e o va l o a re i n co n te s ta b i l ă în d re p tu l
ro m â n e s c, în p ri m u l tra ta t co n s a cra t n o u l u i Cod de pr oc e dur ă c ivilă , a ra tă că "m o d i fi ca re a m o d i fi că ri l o r e s te n u n u m a i a d m i s i b i l ă , d a r
ch i a r n e ce s a ră , în s ă d u p ă o p e ri o a d ă re zo n a b i l ă d e a p l i ca re ş i ve ri fi ca re a m o d i fi că ri l o r s u s ce p ti b i l e d e m o d i fi ca re ; a s tfe l , p ri n
« m o d i fi că ri l a m o d i fi că ri » , m a i în a i n te d e o ri ce ve ri fi ca re p ra cti că a co n s i s te n ţe i ş i u ti l i tă ţi i re g l e m e n tă ri l o r o ri g i n a re , în d e l u n g ş i co s ti s i to r
e l a b o ra te , d e b u s o l e a ză în că o d a tă i n te rp re tu l , d i s cre d i tâ n d a u to ru l re g l e m e n tă ri l o r, ş i în tre ţi n e s e n ti m e n tu l i n s e cu ri tă ţi i ş i a l ce rcu l u i
vi ci o s p e ca re l e cre i o n e a ză i n co m p e te n ţa s a u i m p ro vi za ţi a . D e m u l t s e s i m te n e vo i a d e o p e ri o a d ă d e « ca l m » a l va l o ri l o r j u ri d i ce ş i d e o
ce rti tu d i n e p re vi zi b i l ă " (I. D e l e a n u , Tra ta t d e p ro ce d u ră ci vi l ă , e d i ţi e re vă zu tă , co m p l e ta tă ş i a ctu a l i za tă , N o u l Cod de pr oc e dur ă c ivilă , Ed .
U n i ve rs u l Ju ri d i c, Bu cu re ş ti , 2 0 1 3 , vo l . I, n o ta 4 , p . 1 3 ).
5 L e g e a n r. 3 1 /1 9 9 0 a fo s t re p u b l i ca tă în M. Of. n r. 1 0 6 6 d i n 1 7 n o i e m b ri e 2 0 0 4 , cu m o d i fi că ri l e ş i co m p l e tă ri l e u l te ri o a re . Mo d i fi că ri d e
s u b s ta n ţă a u fo s t a d u s e L e g i i n r. 3 1 /1 9 9 0 p ri n a rt. 1 8 d i n L e g e a n r. 7 6 /2 0 1 2 p e n tru p u n e re a în a p l i ca re a n o u l u i Cod de pr oc e dur ă c ivilă .
În fine, mai precizăm faptul că, potrivit art. VII din O.U.G. nr. 79/2011, pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în
vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil6, în locul sintagmelor "contract comercial" şi "contracte sau acte de comerţ" se
folosesc sintagmele "contract civil", respectiv "contracte".
6
O.U .G. n r. 7 9 /2 0 1 1 a fo s t p u b l i ca tă în M. Of. n r. 6 9 6 d i n 3 0 s e p te m b ri e 2 0 1 1 .
Se poate concluziona, aşadar, că, deşi concepţia monistă consacrată prin noul Cod civil a condus la unificarea dispoziţiilor de
drept civil cu cele ale dreptului comercial, având drept consecinţă abrogarea expresă a Codului comercial român, şi noul Cod civil
utilizează, prin art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, conceptul "activităţi de comerţ".
Cu privire la efectele caracterului "monist" al Codului civil român actual asupra fiinţării, în continuare, a unui "drept comercial" în
România, în literatura de specialitate7 se arată că, în sinteză, se poate vorbi (discuta) în prezent despre un drept comercial
http://idrept.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=11013433&Info=RG9jSWQ9MTE2MjcmSW5kZXg9RCUzYSUyZiU1ZmNhYmluZXQlMmZyZXZpc3RlJ… 1/19
8/1/2014 Doctrina Aspecte privitoare la regimul legal al societăţilor în contextul noului Cod civil şi al Legii nr. 31/1990 a societăţilor
(român), dar numai dacă această sintagmă este concepută ca o diviziune (componentă) a dreptului profesioniştilor, diviziune
care, la rândul ei, constituie o subramă a dreptului civil. În general, juriştii români trebuie să înţeleagă odată că adoptarea unui nou
Cod civil, ca, de altfel, şi a unui Cod de procedură civilă, a fost o necesitate obiectivă de modernizare a legislaţiei române, de
aducere a acesteia la nivelul legislaţiilor contemporane din statele avansate, iar, dacă sunt de bună-credinţă, nu trebuie să se
transforme în veşnice Casandre ale noilor coduri (civil şi de procedură civilă), ci trebuie să aibă permanent în vedere adagiul
dreptului roman, potrivit căruia actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat, adică actul (lato sensu, deci şi legea)
trebuie să fie interpretat în sensul (înţelesul) în care el să aibă (să poată produce) un efect, iar nu de a-l nimici (a-l lăsa fără de
efect).8
7 A s e ve d e a Ş. Be l i g ră d e a n u , C o n s i d e ra ţi i în l e g ă tu ră cu e fe cte l e ca ra cte ru l u i "m o n i s t" a l Codului c ivil ro m â n a ctu a l a s u p ra fi i n ţă ri i , în
co n ti n u a re , a u n u i "d re p t co m e rci a l " în R o m â n i a , în D re p tu l n r. 9 /2 0 1 2 , p . 2 4 ; m a i n o u , d u p ă i n tra re a în vi g o a re a n o u l u i Cod de pr oc e dur ă
c ivilă , în tr-o l u cra re "m o n u m e n ta l ă " co n s a cra tă a ce s tu i a , s e a ra tă , m o ti va t, că , ch i a r în co n d i ţi i l e te ze i m o n i s te , n u e ra u m o ti ve te m e i n i ce
p e n tru a e xcl u d e cu to tu l d i n vo ca b u l a ru l j u ri d i c te rm e n u l "co m e rci a n t", în tre b u i n ţa t în n o rm e l e co m u n i ta re [I. D e l e a n u , Tra ta t..., vo l . I
(2 0 1 3 ), n o ta 2 , p . 6 3 ]. C o n ti n u â n d ra ţi o n a m e n tu l , re p u ta tu l a u to r a ra tă că , "în ţe l e g â n d s ă în l ă tu re d i s ti n cţi a d i n tre a cţi u n e a ci vi l ă ş i
a cţi u n e a co m e rci a l ă s a u d i n tre l i ti g i u l ci vi l ş i l i ti g i u l co m e rci a l - re p u d i i n d a s tfe l , cu m s e zi ce , d i n tr-u n co n d e i , Codul c om e r c ia l - u n a
d i n tre ce l e m a i ve n e ra b i l e ş i m a i a rti cu l a te re g l e m e n tă ri , ve ri fi ca te ş i co n s o l i d a te în ti m p , p e d e o p a rte , i a r, p e d e a l ta , i g n o râ n d n o rm e l e
co m u n i ta re (e u ro p e n e ) ca re e vo că to tu ş i d i s ti n ct ce l e d o u ă ca te g o ri i - l e g i u i to ru l , în tre a l te l e , d u p ă ca z, s e re fe ră l a p ro fe s i o n i ş ti ş i , p ri n
a n ti n o m i e , l a n e p ro fe s i o n i ş ti , te rm e n i cu va l e n ţe s e m a n ti ce m u l ti p l e ş i u n e o ri n u n u m a i e ch i vo ci , ci ch i a r p e i o ra ti vi " (i b i d e m , p . 6 7 ).
8
Ş. Be l i g ră d e a n u , o p . ci t., n o ta 5 2 , p . 2 5 .
Într-un alt studiu aparţinând unui reputat doctrinar în materia dreptului comercial9, se arată că teza, creaţie "pur românească",
potrivit căreia, în temeiul sistemului monist de reglementare, raporturile comerciale devin raporturi civile şi, implicit, dreptul
comercial îşi încetează existenţa este o eroare, care se explică prin dorinţa autorilor proiectului Codului civil de a "inova", precum
şi prin insuficienta cunoaştere a principiilor şi evoluţiei dreptului comercial în România şi în ţările europene.
9 A s e ve d e a St.D . C ă rp e n a ru , D re p tu l co m e rci a l - în tre co n ti n u i ta te ş i co n te s ta re , în D re p tu l n r. 1 0 /2 0 1 2 , p p . 1 5 -1 6 .
În consecinţă, autorul, întemeindu-şi opinia pe interpretarea dispoziţiilor Codului civil în vigoare şi a faptelor petrecute în istoria
dreptului comercial, concluzionează că raporturile comerciale nu se transformă în raporturi civile, ci rămân raporturi comerciale, iar
dreptul comercial continuă să existe, însă pe baza noilor fundamente ale Codului civil. Ca atare, existând în continuare raporturi
juridice comerciale, continuă să existe şi dreptul comercial, dar pe baza noilor concepte reglementate de Codul civil10.
10 Ib i d e m , p . 1 6 .
În opinia noastră, se impunea consacrarea în continuare a autonomiei dreptului comercial, această ramură distinctă de drept
fiind consacrată de secole şi în contextul în care, după cum s-a remarcat şi în literatura de specialitate11, pe plan mondial se
constată o tendinţă de reglementare diversificată, sens în care au fost create ramuri de drept care reglementează raporturi
juridice din materia dreptului transporturilor, a dreptului agricol, a dreptului funciar (materia dreptului funciar şi a cadastrului şi
publicităţi imobiliare constituie o disciplină distinctă de predare în cadrul unor facultăţi de drept).
11 A s e ve d e a B. D i a m a n t, U n i fi ca re a ş i n o u l Cod c ivil (NCC), în R D C n r. 1 /2 0 1 3 , p . 2 6 .
Sub acest aspect, deşi se pare că unificarea dispoziţiilor civilului cu cele ale comercialului au fost inspirate de către legiuitorul
român din Codul civil italian din 1942, acest Cod a permis adoptarea ulterioară a unor dispoziţii specifice dreptului comercial, cum
sunt cele referitoare la mijloacele de plată. Este adevărat că, şi în dreptul nostru, instituţiile specifice dreptului comercial, cum sunt
falimentul, insolvenţa, societăţile constituite în temeiul Legii nr. 31/1990, au o reglementare distinctă, dar aceste reglementări
trebuie să aparţină unei ramuri distincte, respectiv dreptului comercial, deşi, în urma modificărilor aduse noului Cod de procedură
civilă prin Legea nr. 76/2012, titlul Legii nr. 31/1990 a devenit "Legea societăţilor", şi nu Legea societăţilor comerciale", după
cum era titlul legii înainte de modificare. O atare eliminare a sintagmei "comerciale" din titlul Legii nr. 31/1990, în opinia noastră,
nu poate fi de natură a elimina specificitatea relaţiilor de natură comercială pe care le exercită aceste societăţi, ea fiind doar
formală, folosită pentru a se scoate în evidenţă caracterul monist instituit prin dispoziţiile noului Cod civil.
Ca atare, opinia noastră, în acord cu opinia exprimată în literatura de specialitate12, este aceea că existenţa unor instituţii
specifice dreptului comercial impune ca reglementarea acestor instituţii să fie făcută prin acte normative specifice dreptului
comercial şi distincte de dreptul civil, aceasta întrucât există diferenţe esenţiale între un proces civil şi unul comercial, sub mai
multe aspecte, dintre care putem enumera: regulile privind probatoriile, care sunt diferite în comercial faţă de civil, capacitatea
părţilor, solidaritatea debitorilor etc.
12
B. D i a m a n t, U n i fi ca re a ş i n o u l Cod c ivil (NCC), în R D C n r. 1 /2 0 1 3 , p p . 2 6 -2 7 .
Importanţa distincţiei dintre actele civile şi actele de comerţ devine imperios necesară în materia raporturilor juridice de dreptul
comerţului internaţional, deşi noul Cod civil consacră concepţia monistă, întrucât numai printr-o asemenea distincţie se poate
constata dacă un anumit raport juridic cu element de extraneitate din materia dreptului comerţului internaţional intră sau nu sub
incidenţa unor convenţii internaţionale care reglementează raporturi juridice din materia dreptului comerţului internaţional.
Totodată, importanţa distincţiei dintre actele civile şi actele comerciale în materia dreptului comerţului internaţional poate fi
reliefată prin raportarea normelor instituite prin noul Cod civil la prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte,
prin care s-au unificat dispoziţiile în materia raporturilor de comerţ internaţional.
Astfel, distincţia dintre actele civile şi cele comerciale se impune în materia arbitrajului, sens în care au fost adoptate mai multe
acte normative ce reglementează arbitrajul comercial, dintre care cel mai important este Convenţia europeană de arbitraj
comercial internaţional, adoptată la Geneva, la 21 aprilie 1961, ratificată de România prin Decretul nr. 281 din 30 mai 1963.
În acest context, distincţia dintre actele civile şi actele de comerţ este reliefată cu pregnanţă prin dispoziţiile art. 1 lit. a) din
Convenţia europeană asupra arbitrajului comercial, potrivit cărora caracterul comercial al arbitrajului derivă din natura comercială a
litigiilor soluţionate. Ca atare, caracterul comercial este dat de natura litigiilor soluţionate, nu de specificul activităţii instituţiei de
arbitraj.
De asemenea, se impune precizarea că procedurile arbitrale în materie comercială se bucură de favoare13, ele făcând obiectul
reglementării constituţionale române, care prin art. 146 lit. d) statuează că excepţiile de neconstituţionalitate nu pot fi deduse
judecăţii Curţii Constituţionale de orice tribunal arbitral, ci numai de instanţele de arbitraj comercial.
13 B. D i a m a n t, U n i fi ca re a ş i n o u l Cod c ivil (NCC), în R D C n r. 1 /2 0 1 3 , p . 3 0 8 .
2. Reglementarea societăţilor în dreptul intern şi dreptul european

În dreptul român, o societate poate desfăşura activităţi de producţie, comerţ sau prestarea de servicii prin introducerea în actul
constitutiv al societăţii a obiectului de activitate de exercitare a unor acte prin care se desfăşoară astfel de activităţi, conform
dispoziţiilor legale în vigoare.
În acest sens, dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, a societăţilor statuează că, în vederea desfăşurării
de activităţi cu scop lucrativ, persoanele fizice şi juridice se pot asocia şi constitui societăţi cu personalitate juridică, cu respectarea
dispoziţiilor prezentei legi. Prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 se prevede că societăţile cu sediul în România sunt persoane
juridice române. În acelaşi sens, dispoziţiile art. 225 NCC prevăd că sunt de naţionalitate română toate persoanele juridice al căror
sediu, potrivit actului de constituire sau statutului, este stabilit în România.
Conferirea calităţii de persoană juridică de la data înmatriculării societăţii în registrul comerţului, prin raportare la sediul social al
societăţii pe teritoriul României, se realizează potrivit art. 270 2a) şi art. 270 2b) din Legea nr. 31/1990 a societăţilor şi societăţilor
europene, cărora le sunt aplicabile prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2157/2001 din 8 octombrie 2011 privind
statutul societăţii europene şi ale Directivei nr. 2001/86/CE pentru completarea statutului societăţii europene în ceea ce priveşte
implicarea salariaţilor.
Constituirea acestor societăţi europene a fost impusă pentru realizarea pieţei interne şi îmbunătăţirea situaţiei economice şi
sociale pe care aceasta o atrage în întreaga Uniune Europeană şi care implică nu numai eliminarea barierelor comerţului, dar şi
adaptarea structurilor de producţie la dimensiunea europeană14.
14 A s e ve d e a D . Mi h a i l Şa n d ru , D re p tu l co m e rţu l u i i n te rn a ţi o n a l , Ed i tu ra U n i ve rs i ta ră , Bu cu re ş ti , 2 0 1 0 , p . 4 9 .
Reglementarea expresă în dreptul nostru a societăţilor europene este o transpunere în dreptul nostru intern a principiului liberei
circulaţii a persoanelor, a serviciilor şi a capitalurilor, consacrat prin Titlul IV din versiunea consolidată a Tratatului privind
funcţionarea Uniunii Europene, care conţine dispoziţii exprese referitoare la societăţile constituite în conformitate cu legislaţia
unui stat membru al Uniunii Europene.
Astfel, dispoziţiile art. 49 din versiunea consolidată a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene statuează că sunt
interzise restricţiile privind libertatea de stabilire a resortisanţilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru. Această libertate
de stabilire presupune accesul la activităţi independente şi exercitarea acestora, precum şi constituirea şi administrarea
întreprinderilor şi, în special, a societăţilor în înţelesul art. 54 par. 2, în condiţiile definite pentru resortisanţii proprii de legislaţia ţării
de stabilire, sub rezerva dispoziţiilor privind capitalurile.
Raportând prevederile art. 49 din versiunea consolidată a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene la prevederile
art. 54 din Tratat, acestea statuează că "societăţile constituite în conformitate cu legislaţia unui stat membru şi având sediul
social, administraţia centrală sau locul principal de desfăşurare a activităţii în cadrul Uniunii sunt asimilate, în aplicarea prezentei
secţiuni, persoanelor fizice resortisante ale statelor membre. Prin societăţi se înţeleg societăţile constituite în conformitate cu
dispoziţiile legislaţiei civile sau comerciale, inclusiv societăţile cooperative şi alte persoane juridice de drept public sau privat, cu
excepţia celor fără scop lucrativ". Facem precizarea că termenul "resortisant" desemnează persoana fizică sau juridică aparţinând
unui stat sau unui teritoriu aflat sub administraţia altui stat15.
15 A s e ve d e a , în a ce s t s e n s , D i cţi o n a ru l e xp l i ca ti v a l l i m b i i ro m â n e (D e x), e d . a II-a , a p ă ru t s u b e g i d a Aca d e m i e i R o m â n e - In s ti tu tu l d e
l i n g vi s ti că "Io rg u Io rd a n ", Ed . U n i ve rs En ci cl o p e d i c, Bu cu re ş ti , 1 9 9 8 , p . 9 1 9 .
În temeiul Regulamentului mai sus citat, statele membre sunt obligate să asigure faptul că dispoziţiile aplicabile societăţilor
europene nu conduc la discriminarea rezultată dintr-un tratament diferenţiat nejustificat al societăţilor europene în comparaţie cu
societăţile anonime, nici la restricţii disproporţionate.
Sub acest aspect, constatăm că textul art. 270 2b) din Legea nr. 31/1990 a societăţilor nu prevede expres că societăţile
europene cu sediul social în România sunt persoane juridice române, ci doar că aceste societăţi sunt persoane juridice. În opinia
noastră, prin raportarea acestui text legal la prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 a societăţilor, care nu distinge în
privinţa societăţilor care au sediul în România, societăţile europene cu sediul social în România sunt persoane juridice române. În
argumentarea acestei opinii şi prin raportare la formula redacţională a textului legal care face referire la "sediul social" al societăţii,
avem în vedere prevederile art. 2.571 NCC, care fac, de asemenea, referire la noţiunea de "sediu social" şi care, reglementând
naţionalitatea persoanei juridice, statuează că "(1) Persoana juridică are naţionalitatea statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit,
potrivit actului constitutiv, sediul social. (2) Dacă existe sedii în mai multe state, determinant pentru a identifica naţionalitatea
persoanei juridice este sediul real. (3) Prin sediu real se înţelege locul unde se află centrul principal de conducere şi de gestiune a
activităţii statutare, chiar dacă hotărârile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de acţionari sau asociaţi
din alte state".
Rezultă, aşadar, faptul că Legea nr. 31/1990 a societăţilor, în acord cu prevederile Codului civil mai sus enunţate, are în
vedere sediul societăţii drept criteriu pentru determinarea naţionalităţii societăţii.
O primă concluzie care poate fi desprinsă din textul citat, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (2), art. 270 2a) şi art. 270 2b)
din Legea nr. 31/1990 a societăţilor, este aceea că o societate europeană care, potrivit actului constitutiv, şi-a stabilit sediul
social în România devine persoană juridică de naţionalitate română şi, pe cale de consecinţă, i se va aplica legea naţională (lex
patriae). O atare concluzie derivă din prevederile art. 2.568 NCC, care definesc legea naţională ca fiind legea statului a cărui
cetăţenie o are persoana fizică sau, după caz, legea statului a cărui naţionalitate o are persoana juridică. Referirea textului art.
2.571 alin. (2) NCC la "sediul real" şi la accepţiunea acestui termen, concordant cu termenul consacrat prin Regulamentului
Consiliului (CE) nr. 2157/2001, are semnificaţia faptului că sediul statutar al societăţii europene este situat în interiorul Uniunii
Europene, dar în acelaşi stat membru în care se află administraţia sa centrală16. Totodată, un alt argument în sprijinul opiniei
noastre îl constituie reglementarea pe plan internaţional a recunoaşterii personalităţii juridice a unei societăţi în alt stat decât statul
a cărui lege îi cârmuieşte naţionalitatea, adică statutul ei organic, respectiv Convenţia de la Haga de la 1 iunie 1956 cu privire la
recunoaşterea personalităţii juridice a societăţilor, asociaţiilor şi fundaţiilor. Potrivit acestei Convenţii, recunoaşterea personalităţii
juridice a unei persoane juridice străine, inclusiv a unei societăţi comerciale, este condiţionată de îndeplinirea cerinţei ca sediul ei
social principal să fie situat în acelaşi stat în care aceasta a fost înregistrată şi au fost îndeplinite formalităţile de publicitate a
constituirii ei.
16 A s e ve d e a , în a ce s t s e n s , D . Mi h a i l Şa n d ru , o p . ci t., p . 5 0 .
În acest sens, cu referire la legea aplicabilă statutului organic al persoanei juridice, dispoziţiile art. 2.580 NCC statuează că
"statutul organic al persoanei este cârmuit de legea sa naţională", adică, în cazul persoanei juridice, de legea statului a cărui
naţionalitate o are persoana juridică.
De asemenea, în privinţa societăţilor europene, se impune precizarea că, potrivit art. 270 2b) din Legea nr. 31/1990 a
societăţilor, o societate europeană nu poate fi înmatriculată în registrul comerţului decât după încheierea unui acord privind
implicarea angajaţilor în activitatea societăţii, în condiţiile prevăzute prin Hotărârea Guvernului nr. 187/2007. Această soluţie
legislativă transpune în dreptul intern prevederile Directivei 2001/86/CE din 8 octombrie 2001 pentru completarea statutului
Societăţii europene în ceea ce priveşte implicarea salariaţilor, care are drept scop să asigure faptul că angajaţii au un drept de
implicare în problemele şi deciziile care afectează activitatea societăţii europene. În privinţa altor drepturi care privesc salariaţii, în
special a dreptului salariaţilor la informare şi consultare, acestea sunt reglementate prin dispoziţiile naţionale aplicabile.
Ca atare, se poate concluziona faptul că, prin raportare la sediul societăţii pe teritoriul României, toate societăţile sunt persoane
juridice române de la data înmatriculării lor în registrul comerţului, indiferent de structura capitalului sau de naţionalitatea
asociaţilor.
Se impune, de asemenea, precizarea că, potrivit art. 286 din Legea societăţilor, această regulă este deopotrivă aplicabilă şi în
privinţa constituirii de societăţi comerciale cu participare străină, în asociere cu persoane juridice sau fizice române, cu capital
integral străin, care sunt supuse atât prevederilor acestei legi, cât şi legii privind regimul investiţiilor străine17.
17 A s e ve d e a , în a ce s t co n te xt, ş i C o n ve n ţi a p e n tru re g l e m e n ta re a d i fe re n d e l o r re l a ti ve l a i n ve s ti ţi i în tre s ta te ş i p e rs o a n e a l e a l to r s ta te ,
în ch e i a tă l a Wa s h i n g to n l a 1 8 m a rti e 1 9 6 5 , l a ca re R o m â n i a a a d e ra t p ri n D e cre tu l n r. 6 2 d i n 3 0 m a i 1 9 6 5 , p u b l i ca t în B. Of. n r. 5 6 d i n 7
iunie 1975.
În acest context, este deosebit de relevant faptul că societatea cu sediul în România, având naţionalitate română, chiar dacă
toţi asociaţii sunt cetăţeni străini sau au domiciliul în străinătate, este persoană juridică română şi, în această calitate, poate
dobândi şi drepturi pe care asociaţii nu le au, cum este cazul regimului juridic al terenurilor.
O atare concluzie rezultă din prevederile art. 44 alin. (2) teza a II-a din Constituţia republicată, în sensul cărora "cetăţenii
străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la
Uniunea Europeană şi din alte tratate la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege
organică, precum şi prin moştenire legală". Din conţinutul textului constituţional rezultă că dobândirea dreptului de proprietatea
asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi poate avea loc, în condiţiile acestui text, doar prin acte între vii, printre care
se numără şi donaţia.
Din analiza textului constituţional mai sus expus rezultă faptul că cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate
asupra terenurilor, inclusiv prin donaţie, doar în condiţiile statuate prin textul constituţional, mai sus expuse, deci nu de la
momentul intrării în vigoare a Constituţiei revizuite, în timp ce dobândirea de către cetăţenii străini şi apatrizi a dreptului de
proprietate asupra terenurilor prin moştenire legală operează de la data intrării în vigoare a Constituţiei revizuite prin care s-a
instituit această posibilitate a cetăţenilor străini şi a apatrizilor.
Sancţiunea nerespectării interdicţiei cetăţenilor străini şi a apatrizilor de a dobândi terenuri în România este nulitatea absolută,
fiind vorba despre o interdicţie consacrată la nivel constituţional.
Legea organică la care trimite textul constituţional este Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată
asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi şi de către persoanele juridice străine18, intrată în vigoare la data aderării
României la Uniunea Europeană, dar care cuprinde unele situaţii tranzitorii în privinţa dobândirii dreptului de proprietate asupra
terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, în concordanţă cu Anexa nr. VII la Tratatul de aderare a României la Uniunea
Europeană19, respectiv: Legea reglementează pentru cetăţeanul unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic
European un termen de 7 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană, în privinţa dobândirii terenurilor agricole, pădurilor
şi terenurilor forestiere, precum şi un termen de 5 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană, în privinţa dobândirii
terenurilor pentru reşedinţe secundare, respectiv sedii secundare.
18
Pu b l i ca tă în M. Of. n r. 1 0 0 8 d i n 1 4 n o i e m b ri e 2 0 0 5 , i n tra tă în vi g o a re l a d a ta a d e ră ri i R o m â n i e i l a U n i u n e a Eu ro p e a n ă , a d i că l a d a ta d e
1 i a n u a ri e 2 0 0 7 .
19 Pu b l i ca t în M. Of. n r. 4 6 5 d i n 1 i u n i e 2 0 0 5 .
Legea nr. 312/2005 reglementează atât situaţia cetăţenilor străini şi a apatrizilor, cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii
Europene sau al Spaţiului Economic European, cât şi situaţia cetăţenilor străini, a apatridului şi a persoanei juridice aparţinând
statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European, iar, în această ultimă ipoteză, cetăţeanul
străin, apatridul şi persoana juridică pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, inclusiv prin donaţie, în condiţiile
reglementate prin tratatele internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate.
Totodată, întrucât textul constituţional face referire expresă doar la terenuri, fără a distinge, deci fiind vorba doar despre
terenuri de orice fel situate în localităţi sau în extravilan, cetăţenii străini şi apatrizii vor putea dobândi, după intrarea în vigoare a
Constituţiei revizuite, ca, de altfel, şi înainte de revizuirea constituţională din 2003, dreptul de proprietate asupra construcţiilor.
Într-o atare ipoteză, ei vor dobândi dreptul de proprietate asupra construcţiei, iar asupra terenurilor vor dobândi un drept de
superficie, adică, în calitate de superficiari, vor dobândi un drept de folosinţă asupra terenului aferent construcţiei dobândite în
proprietate.
Aceste consideraţii sunt imperios necesare pentru analiza problematicii aportului cetăţenilor străini şi al apatrizilor la constituirea
societăţilor cu participaţie străină, în condiţiile art. 268 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor.
Facem precizarea că societăţile autohtone şi cele europene dobândesc calitatea de persoane juridice române prin raportare la
stabilirea sediului pe teritoriul României, indiferent de naţionalitatea asociaţilor, care se deosebeşte de naţionalitatea persoanei
juridice şi care, în accepţiunea art. 2.571 NCC, este legea statului pe al cărui teritoriu şi-au stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul
social. Rezultă, aşadar, că, deşi naţionalitatea asociaţilor este cea reglementată prin legea internă a fiecărui stat, naţionalitatea
persoanei juridice, inclusiv a unei societăţi, este diferită de naţionalitatea asociaţilor, ea fiind determinată prin raportare la sediul
social pe al cărui teritoriu respectiva societate şi-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social.
O altă precizare care se impune a fi reliefată în privinţa societăţilor europene reglementate prin Legea nr. 31/1990 a
societăţilor este aceea că, potrivit art. 270 2c alin. (1) din Legea nr. 31/1990, orice societate europeană înmatriculată în România
îşi poate transfera sediul social într-un alt stat membru, având ca efect radierea societăţii din registrul comerţului din România, pe
baza unui proiect de transfer, vizat de judecătorul delegat şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, cu cel puţin 30
de zile înaintea datei şedinţei la care adunarea generală extraordinară urmează a hotărî asupra transferului. După îndeplinirea
acestor proceduri, urmează ca prin hotărârea adunării generale extraordinare a societăţii, adoptată în condiţiile art. 115 alin. (2)
din Legea nr. 31/1990 a societăţilor, să fie aprobat transferul sediului social al societăţii într-un alt stat membru.
Dar încetarea existenţei societăţii europene pe teritoriul României, ca efect al schimbării sediului social, nu operează doar prin
aprobarea transferului sediului societăţii prin hotărârea adunării generale extraordinare a societăţii, ci, potrivit art. 270 2d alin. (6) şi
alin. (7) din Legea nr. 31/1990, este necesar ca judecătorul-delegat, ulterior verificării legalităţii transferului, să pronunţe o
încheiere prin care să ateste îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 3-5 din Lege şi a condiţiilor prevăzute de art. 8 din
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2157/2001, care prevede că sediul statutar al unei societăţi europene poate fi transferat în alt
stat membru în conformitate cu paragrafele 2-13 ale aceluiaşi articol, fără ca acest transfer să poată genera nici dizolvarea
societăţii europene şi nici crearea unei persoane juridice noi. În baza încheierii judecătorului-delegat, se va dispune radierea
societăţii europene transferate, urmând ca, ulterior radierii, oficiul registrului comerţului să comunice Jurnalului Uniunii Europene, pe
cheltuiala societăţii, un anunţ privind radierea societăţii din registrul comerţului din România ca urmare a transferului sediului
acesteia într-un alt stat membru. Potrivit par. 10 şi 12 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2157/2001, transferul sediului
statutar al societăţii europene şi modificarea subsecventă a statutelor sale produc efecte la data la care societatea este
înmatriculată în registrul noului său sediu statutar, urmând ca noua înmatriculare şi radierea vechii înmatriculării să fie publicate în
statele membre respective.
Dar, pe lângă societăţile constituite în temeiul Legii nr. 31/1990 a societăţilor, noul Cod civil mai reglementează, în materia
contractelor speciale civile, şi contractul de societate20, definit, potrivit art. 1.881, ca fiind acel contract prin care două sau mai
multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfăşurarea unei activităţi şi să contribuie la aceasta prin aporturi băneşti,
în bunuri, în cunoştinţe specifice sau prestaţii, cu scopul de a împărţi beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar rezulta.
Societatea se poate constitui cu sau fără personalitate juridică [alin. (3) al art. 1.881].
20 Me n ţi o n ă m fa p tu l că ve ch i u l Cod c ivil re g l e m e n ta co n tra ctu l d e s o ci e ta te p ri n Ti tl u l VIII, cu p ri n zâ n d re g l e m e n tă ri re fe ri to a re l a d o u ă
fe l u ri d e s o ci e tă ţi : s o ci e tă ţi u n i ve rs a l e (s o ci e ta te a tu tu ro r b u n u ri l o r a l e m e m b ri l o r e i ş i s o ci e ta te a u n i ve rs a l ă a câ ş ti g u ri l o r) ş i s o ci e tă ţi
p a rti cu l a re . Po tri vi t a rt. 1 .5 0 0 d i n ve ch i u l Cod c ivil, s o ci e ta te a p a rti cu l a ră e s te "ş i a ce e a fo rm a tă p ri n co n tra ct, p ri n ca re m a i m u l te
p e rs o a n e s e a l că tu i e s c, s a u p e n tru o în tre p ri n d e re d e te rm i n a tă , s a u p e n tru e xe rci ţi u l u n e i m e s e ri i s a u a l u n o r p ro fe s i u n i ".
Se impune, de asemenea, precizarea că, potrivit art. 1.887 NCC, dispoziţiile acestuia cuprinse în Capitolul VII al Titlului IX
referitoare la contractul de societate constituie dreptul comun în materia societăţilor, urmând ca diferite tipuri de societăţi, în
considerarea formei, naturii sau obiectului de activitate, să fie reglementate distinct prin acte normative speciale.
De asemenea, prin art. 1.888 NCC, societăţile se clasifică, după forma lor, astfel: simple; în participaţie; în nume colectiv; în
comandită simplă; cu răspundere limitată; pe acţiuni; în comandită pe acţiuni; cooperative; alt tip de societate anume
reglementat de lege.
Noul Cod civil reglementează expres, ca efect al abrogării Codului comercial, în cadrul contractului de societate, constituirea
prin contract a societăţii simple, care este o societate fără personalitate juridică, iar, dacă asociaţii doresc dobândirea personalităţii
juridice, este necesară modificarea contractului de societate, prin care se va indica, în mod expres, forma juridică a acesteia şi se
vor pune în acord toate clauzele sale cu dispoziţiile legale aplicabile societăţii nou-înfiinţate. De asemenea, ca efect al abrogării
Codului comercial, care reglementa prin art. 251 asociaţiunea în participaţiune, noul Cod civil reglementează expres, ca o formă
a contractului de societate, asocierea în participaţie. Astfel, potrivit art. 1.949 NCC, contractul de asociere în participaţie este
contractul prin care o persoană acordă uneia sau mai multor persoane o participaţie la beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor
operaţiuni pe care le întreprindere.
Ca atare, după intrarea în vigoare a noului Cod civil, contractul de societate simplă şi contractul de asociere în participaţie vor fi
supuse reglementărilor din Codul civil.
Analizând enumerarea din art. 1.888 NCC, constatăm că societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă,
societatea pe acţiuni, societatea în comandită pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată constituie forme de societăţi
reglementate prin Legea nr. 31/1990 a societăţilor, supuse, potrivit art. 138 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a
noului Cod civil, reglementărilor instituite prin această lege, ca lege specială în materie. Totodată, potrivit art. 139 din Legea nr.
71/2011, societăţile civile constituite în temeiul C. civ. 1.864 se pot transforma în oricare dintre formele de societate
reglementate de Codul civil sau de alte legi, cu respectarea condiţiilor prevăzute de acestea. Actele săvârşite de acestea anterior
intrării în vigoare a Codului civil rămân supuse legii în vigoare la data încheierii lor, fiind vorba, aşadar, de supunerea acestor acte
dispoziţiilor instituite prin vechiul Cod civil referitoare la contractul de societate.
Rezultă, aşadar, că societăţile care fac obiectul raporturilor prin care se desfăşoară activităţile de producţie, de comerţ sau
prestarea de servicii vor fi cele enumerate de art. 1.888 NCC, cu deosebirea că societăţile reglementate prin Legea nr. 31/1990
a societăţilor vor fi supuse reglementărilor speciale din acest act normativ, iar societatea simplă şi asociaţia în participaţie vor fi
supuse, în lipsa unor reglementări speciale, dispoziţiilor noului Cod civil, care reglementează aceste tipuri de societăţi în mod
detaliat. În privinţa cooperativelor, acestea vor fi supuse reglementărilor instituite prin Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi
funcţionarea cooperaţiei21.
21
Pu b l i ca tă în M. Of n r. 1 7 2 d i n 2 8 fe b ru a ri e 2 0 0 5 , m o d i fi ca tă d u p ă i n tra re a în vi g o a re a n o u l u i Cod de pr oc e dur ă c ivilă p ri n a rt. 5 7 d i n
L e g e a n r. 7 6 /2 0 1 2 p e n tru p u n e re a în a p l i ca re a L e g i i n r. 1 3 4 /2 0 1 0 p ri vi n d Codul de pr oc e dur ă c ivilă ; a s e ve d e a , d e a s e m e n e a , ş i L e g e a
n r. 5 6 6 /2 0 0 4 a co o p e ra ţi e i a g ri co l e , p u b l i ca tă în M. Of. n r. 1 2 3 6 d i n 2 2 d e ce m b ri e 2 0 0 4 , m o d i fi ca tă p ri n L e g e a n r. 2 6 4 /2 0 1 1 , p u b l i ca tă în M.
Of. n r. 8 7 6 d i n 1 2 d e ce m b ri e 2 0 1 1 .
Se poate concluziona faptul că noul Cod civil reglementează expres doar societăţile care se constituie fără personalitate
juridică, în timp ce societăţile pentru care legea impune dobândirea personalităţii juridice fac obiectul unor acte normative speciale.
De asemenea, noul Cod civil, prin art. 1.893, având denumirea marginală "Societăţile de fapt", statuează că societăţile supuse
condiţiei înmatriculării conform legii şi rămase neînmatriculate, precum şi societăţile de fapt sunt asimilate societăţilor simple. Sub
acest aspect, constatăm faptul că, deşi denumirea marginală a textului art. 1.893 NCC este "Societăţile de fapt", contrar
normelor de tehnică legislativă instituite prin Legea nr. 24/2000, acest text este în discordanţă cu denumirea marginală, întrucât,
după cum rezultă cu claritate din textul citat, acesta reglementează cazuri de asimilare a unor forme de societăţi cu societăţile
simple. Astfel, în accepţiunea acestui text, sunt asimilate societăţilor simple societăţile supuse condiţiei înmatriculării conform legii
şi rămase neînmatriculate, precum şi societăţile de fapt. Pe de altă parte, deşi textul face referire la societăţile de fapt, care se
deosebesc de societăţile supuse înmatriculării conform legii şi rămase neînmatriculate, ceea ce rezultă din formula de redactare a
textului, respectiv sintagma "precum şi", noul Cod civil nu defineşte conceptul de "societate de fapt".
Sub acest aspect, în literatura de specialitate22 se arată că societatea de fapt are în vedere acea situaţie în care o societate
afectată de un viciu la constituire a funcţionat o perioadă înainte de remedierea viciilor sau anularea societăţii.
22
A s e ve d e a C .M. N i ţă , N o u l Cod c ivil. C o m e n ta ri i , d o ctri n ă ş i j u ri s p ru d e n ţă , Ed . H a m a n g i u , Bu cu re ş ti , 2 0 1 2 , vo l . III, p . 2 6 0 , a p u d L .
Stă n ci u l e s cu , C u rs d e d re p t ci vi l . C o n tra cte , Ed . H a m a n g i u , Bu cu re ş ti , 2 0 1 2 , n o ta 2 , p . 2 4 5 .
Totodată, se impune remarca potrivit căreia prevederile noului Cod civil care reglementează contractul de societate conţin, în
cadrul dispoziţiilor generale, unele norme care nu se regăsesc în prevederile Legii nr. 31/1990 a societăţilor şi care se vor aplica,
pe cale de consecinţă, în completarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 a societăţilor. Ca atare, aceste norme juridice reglementate
prin noul Cod civil, care nu sunt reglementate prin legea specială, au caracter de norme speciale reglementate prin legea generală,
adică Codul civil, şi, ca atare, vor fi aplicate în completarea dispoziţiilor speciale instituite prin Legea nr. 31/1990 a societăţilor.
De asemenea, în desăvârşirea caracterului monist consacrat prin noul Cod civil, noul Cod de procedură civilă cuprinde norme
de corelare a acestuia cu dispoziţiile Codului civil. Astfel, în materia societăţilor, dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 76/2012 privind
punerea în aplicare a Codului de procedură civilă instituie obligativitatea ca, în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a Legii
de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă, societăţile înregistrate în registrul comerţului care au în denumire sintagma
"societate comercială" sunt obligate a efectua demersurile necesare înlocuirii acestei sintagme cu termenul "societate". Până la
finalizarea acestor demersuri, societatea poate funcţiona cu denumirea înscrisă în registrul comerţului la data intrării în vigoare a
Legii de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă. Totodată, în considerarea faptului că, prin dispoziţiile art. 18 din
Legea nr. 76/2012 modificându-se şi completându-se Legea nr. 31/1990, titlul acesteia a devenit "Legea societăţilor",
dispoziţiile finale instituite prin art. 77 din Legea nr. 76/2012 prevăd că, ori de câte ori prin legi şi prin alte acte normative se face
trimitere la Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale ori la "societatea comercială/societăţile comerciale", trimiterea se
consideră a fi făcută la Legea societăţilor nr. 31/1990 ori, după caz, la "societatea/societăţile reglementată/reglementate de
Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".
De asemenea, în vederea corelării tuturor actelor normative din perioada de incidenţă a vechiului Cod civil cu prevederile noului
Cod civil care reglementează contractul de societate, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii
nr. 287/2009 privind Codul civil prevăd că "în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Codului civil: a)
referirile la «societatea civilă fără personalitate juridică» se consideră a fi făcute la «societatea simplă»; b) referirile la «societatea
civilă cu personalitate juridică» se consideră a fi făcute la «societatea cu personalitate juridică»; c) referirile la «societatea civilă
profesională» se consideră a fi făcute la «societatea profesională», cu sau fără personalitate juridică, după caz".
3. Caracterele juridice ale contractului de societate
Din conţinutul art. 1.881 NCC, care defineşte contractul de societate, se pot individualiza următoarele caractere juridice ale
contractului de societate:
- un caracter multilateral, deoarece implică participarea mai multor persoane care se obligă să coopereze în interes comun. Dar
contractul de societate, după cum rezultă din definirea acestei noţiuni prin art. 1.881, poate avea şi un caracter bilateral, când
este încheiat de doi asociaţi;
- în literatura de specialitate de după intrarea în vigoare a noului Cod civil, au fost exprimate opinii divergente privitor la
calificarea contractului de societate ca fiind un contract sinalagmatic, în considerarea faptului că, deşi prin acest contract părţile se
obligă, obligaţiile asociaţilor coincid şi nu sunt reciproce şi interdependente, potrivit accepţiunii date de art. 1.171 NCC23. Ca atare,
pornind de la faptul că obligaţiile asociaţilor coincid, s-a ajuns la concluzia că acest tip de contract nu este un contract
sinalagmatic, caracterizat prin aceea că obligaţiile născute din contract sunt reciproce şi interdependente. Ca atare, contractul de
societate nefiind un contract sinalagmatic, nu devin aplicabile nici dispoziţiile legale specifice contractelor sinalagmatice privitoare la
sancţiunea nerespectării dispoziţiilor contractuale. Astfel, nu se poate solicita rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea
obligaţiei de aport social a unui asociat de către ceilalţi asociaţi, putându-se cere, eventual, excluderea acelui asociat. De
asemenea, nu se poate invoca excepţia de neexecutare a contractului de către niciunul dintre asociaţi pentru a-şi justifica refuzul
său de a îndeplini obligaţia de aport social pe motiv că niciun alt asociat nu şi-a executat propria obligaţie de aport social24. În
opoziţie cu această calificare a contractului de societate, în literatura de specialitate din perioada de incidenţă a vechiului Cod
civil25, cât şi în literatura de specialitate de după intrarea în vigoare a noului Cod civil26, s-a exprimat opinia că acest tip de
contract este un contract sinalagmatic, în sensul că fiecare asociat se obligă faţă de ceilalţi să-şi aducă aportul social şi să
desfăşoare activitatea la care s-a obligat. Ceea ce deosebeşte acest tip de contract faţă de celelalte contracte sinalagmatice este
faptul că obligaţiile fiecăruia dintre asociaţi coincid, în esenţă (nu neapărat ca întindere), cu cele ale celorlalţi, întrucât scopul comun
le uneşte. Ca atare, în opinia noastră, concordantă cu cea a autorilor care acreditează ideea caracterului sinalagmatic al
contractului de societate, faptul că în celelalte contracte sinalagmatice obligaţiile sunt diferite, concurente, întrucât şi scopul urmărit
este diferit, pe când în contractul de societate obligaţiile sunt convergente, întrucât şi scopul este comun, nu poate conduce la
negarea caracterului sinalagmatic al contractului de societate, de esenţa căruia este obligaţia asociaţilor de a-şi aduce aportul
social şi de a desfăşura activitatea la care s-au obligat, precum şi dreptul asociaţilor de a împărţi beneficiile sau de a se folosi de
economia ce ar putea rezulta;
23 A s e ve d e a L . Stă n ci u l e s cu , o p . ci t., p . 2 4 2 .
24 L . Stă n ci u l e s cu , o p . ci t., p . 2 4 2 .
25
A s e ve d e a F. D e a k, Tra ta t d e d re p t ci vi l . C o n tra cte s p e ci a l e , Ed . Acta m i , Bu cu re ş ti , 1 9 9 6 , p p . 3 6 0 -3 6 1 .
26
A s e ve d e a F. Mo ţi u , C o n tra cte l e s p e ci a l e în N o u l Cod Civil., e d . a II-a , re vă zu tă ş i a d ă u g i tă , Ed . U n i ve rs u l Ju ri d i c, Bu cu re ş ti , 2 0 1 1 , p .
214.
- are caracter oneros, pentru că fiecare contractant urmăreşte obţinerea unui avantaj, concretizat în beneficii sau folosirea de
economii ce ar putea rezulta. Este de menţionat că asociatul nu va primi o contraprestaţie de la celelalte părţi (după regula
comună), ci va participa la împărţirea veniturilor realizate de societate27. Legislaţia noastră instituie şi unele cazuri de excepţie, în
care asocierile au scop nepatrimonial şi dobândesc personalitate juridică, cum este cazul asociaţiilor şi fundaţiilor constituite în
baza O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile. În acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 4 şi art. 5 din O.G. nr. 26/2000,
asocierile cu scop nepatrimonial sunt subiecte de drept constituite din trei sau mai multe persoane pe baza unei înţelegeri, ele
dobândind personalitate juridică prin înscrierea în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie
teritorială îşi au sediul;
27 L . Stă n ci u l e s cu , o p . ci t., p . 2 4 2 ; în a ce l a ş i s e n s , a s e ve d e a F. Mo ţi u , o p . ci t., p . 2 1 4 .
- caracter consensual, pentru că se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor. Cu toate acestea, art. 1.884 NCC impune
cerinţa formei scrise a contractului de societate, dar această formă scrisă, dacă legea nu prevede altfel, este necesară doar pentru
dovada contractului, ad probationem, şi nu pentru validitatea contractului. Cerinţa formei scrise, ad probationem, este instituită
expres în cazul contractului de asociere în participaţie, prin art. 1.950 NCC. Aşadar, forma scrisă a contractului, indiferent dacă prin
acesta se constituie o societate cu personalitate juridică sau fără personalitate juridică, este o cerinţă ad probationem, şi nu ad
validitatem. Prin excepţie, potrivit art. 1.883 alin. (2) NCC, coroborat cu art. 5 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 a societăţilor,
forma autentică a actului constitutiv este obligatorie când: printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un imobil
sau, după caz, un drept real imobiliar; se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă; societatea pe acţiuni se
constituie prin subscripţie publică. Actul constitutiv dobândeşte dată certă şi prin depunerea la oficiul registrului comerţului.
Referirea textului art. 1.883 alin. (2) NCC la încheierea contractului de societate în formă autentică în cazul aportului constând în
alte drepturi reale vizează drepturile reale enumerate în art. 551 NCC, respectiv dreptul de proprietate, precum şi
dezmembrămintele dreptului de proprietate privată (dreptul de superficie, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaţie,
dreptul de servitute), nu şi drepturile reale corespunzătoare dreptului de proprietate publică (dreptul de administrare, dreptul de
concesiune şi dreptul de folosinţă gratuită), care, fiind inalienabile, nu pot aduse ca aport la constituirea unei societăţi;
- predarea sumelor în bani, în bunuri, în cunoştinţe specifice sau prestaţii, care constituie obiectul aporturilor, constituie numai
un act de executare28;
28 A s e ve d e a I. Ma co ve i , D re p tu l co m e rţu l u i i n te rn a ţi o n a l , Ed . C .H . Be ck, Bu cu re ş ti , 2 0 0 6 , vo l . I, p . 9 9 .
- are caracter comutativ, întrucât fiecare dintre asociaţi cunoaşte existenţa şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor din momentul
încheierii contractului de societate;
- este un contract cu executare succesivă, deoarece obiectul şi scopul contractului se înfăptuiesc în timpul existenţei societăţii.
Potrivit art. 1.885 NCC, "durata societăţii este nedeterminată, dacă prin contract nu se prevede altfel. Asociaţii pot prelungi durata
societăţii, înainte de expirarea acesteia". În aplicarea textului art. 1.885 alin. (1) NCC, dispoziţiile art. 137 din Legea nr. 71/2011
statuează că "stipularea constituirii societăţii pe durată nelimitată semnifică pe durată nedeterminată, indiferent de data
constituirii";
- contractul de societate este un contract intuitu personae, încadrându-se în categoria societăţilor de persoane (iar nu de
capitaluri, cum sunt marea majoritate a societăţilor, cu excepţia societăţilor în nume colectiv sau în comandită simplă)29. Fiind
încheiat intuitu personae, încrederea reciprocă având rol determinant, niciunul dintre asociaţi nu poate ceda drepturile pe care le
are în societate şi nici nu îşi poate substitui o altă persoană ori asocia o a treia persoană la societate fără învoirea unanimă a
tuturor asociaţilor30.
29 F. D e a k, o p . ci t., p . 3 6 2 .
30
Ib i d e m .
Sub acest aspect, noul Cod civil, în cazul societăţilor simple fără personalitate juridică pe care le reglementează, prin art.
1.908, prevede că: "un asociat îşi poate asocia o terţă persoană la drepturile sale sociale fără consimţământul celorlalţi asociaţi,
dar persoana respectivă nu va putea deveni asociat al societăţii fără consimţământul celorlalţi asociaţi, care trebuie dat în condiţiile
art. 1.901".
Ca atare, prin această dispoziţie legală se face distincţia între posibilitatea unui terţ de a beneficia de drepturile sale sociale
rezultate din asocierea sa cu un asociat din contractul de societate, care se realizează fără consimţământul celorlalţi asociaţi, şi
dobândirea calităţii de asociat de către terţ, care necesită consimţământul celorlalţi asociaţi. În ceea ce priveşte cedarea de către
un asociat a drepturilor sale, această operaţiune, potrivit art. 1.908 alin. (2) NCC, nu se poate realiza decât cu consimţământul
celorlalţi asociaţi, sub sancţiunea aplicării prevederilor art. 1.901 alin. (2) şi (3).
În privinţa asocierii în participaţie, dispoziţiile art. 1.953 NCC, reglementând raporturile dintre asociaţi şi faţă de terţi, statuează
că asociaţii, chiar acţionând pe contul asocierii, contractează şi se angajează în nume personal faţă de terţi, terţul fiind ţinut
exclusiv faţă de asociatul cu care a contractat, cu excepţia cazului în care acesta din urmă a declarat calitatea sa la momentul
încheierii actului. Toate aceste dispoziţii legale scot în evidenţă cu pregnanţă caracterul intuitu personae al contractului de
societate. Cu toate acestea, în literatura de specialitate s-a exprimat şi opinia potrivit căreia contractul de societate nu este, în
principiu, un contract intuitu personae, cu excepţia societăţii simple, care are caracter intuitu personae, situaţie în care persoana
asociatului are importanţă la încheierea, executarea şi încetarea contractului de societate simplă31;
31
L . Stă n ci u l e s cu , o p . ci t., p . 2 4 4 .
- în cazul societăţilor constituite în temeiul Legii nr. 31/1990 a societăţilor, după intrarea în vigoare a NCPC, se instituie drept
condiţie de validitate constituirea societăţilor cu personalitate juridică reglementate prin această lege care să aibă cel puţin 2
asociaţi, în afară de cazul în care legea prevede altfel. În completarea acestui text legal, în cazul societăţilor pe acţiuni, dispoziţiile
art. 10 alin. (3) statuează că "numărul acţionarilor în societatea pe acţiuni nu poate fi mai mic de 2. În cazul în care societatea are
mai puţin de 2 acţionari pe o perioadă mai lungă de 9 luni, orice persoană interesată poate solicita instanţei dizolvarea societăţii.
Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, numărul minim de acţionari
prevăzut de prezenta lege este reconstituit".
4. Condiţiile de validitate ale contractului de societate
Condiţiile de validitate ale contractului de societate care devin incidente în cazul tuturor formelor de societate reglementate prin
noul Cod civil, Legea nr. 31/1990 a societăţilor şi alte acte normative speciale sunt reglementate prin art. 1.882 NCC, care se
completează, evident, cu celelalte condiţii de validitate a oricărui act juridic, reglementate prin art. 1.179 NCC. În acest context,
din conţinutul art. 1.882 NCC, având denumirea marginală "Condiţii de validitate", se pot desprinde următoarele condiţii de
validitate a contractului de societate:
a) prima condiţie de validitate a contractului de societate reglementată prin art. 1.882 NCC, care, în opinia noastră, nu intră în
categoria condiţiilor de validitate a oricărui act juridic, astfel cum acestea sunt reglementate prin art. 1.179 şi urm. NCC, este
aceea că poate fi asociat orice persoană fizică sau juridică, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
Astfel, condiţiile de validitate a oricărui act juridic se apreciază în raport cu îndeplinirea condiţiilor esenţiale pentru validitate la
încheierea acestuia, şi nu în raport de calitatea persoanelor care se pot asocia, aceasta fiind expresia principiului constituţional al
dreptului de asociere consacrat la nivel constituţional prin art. 40 din Constituţia republicată. Excepţia instituită prin art. 1.882
teza I NCC, în sensul căreia, dacă prin lege se dispune altfel, nu orice persoană fizică sau juridică poate avea calitatea de asociat,
scoate în evidenţă capacitatea de a contracta, respectiv: pot contracta, în accepţiunea art. 1.180 NCC, orice persoane care nu
sunt declarate incapabile de lege şi nici oprite să încheie anumite contracte.
În ceea ce priveşte capacitatea persoanelor fizice de a deveni asociaţi într-o societate, în accepţiunea art. 28 NCC, capacitatea
civilă este recunoscută tuturor persoanelor, orice persoană având capacitate de folosinţă şi, cu excepţia cazurilor prevăzute de
lege, capacitate de exerciţiu.
Referitor la capacitatea de folosinţă a persoanei fizice, potrivit art. 34 NCC, aceasta semnifică aptitudinea persoanei fizice de a
avea drepturi şi obligaţii. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice, potrivit art. 37 NCC, semnifică aptitudinea persoanei fizice de
a încheia singură acte juridice civile.
Statul, ca persoană juridică, are o poziţie distinctă în raporturile juridice civile, după cum acţionează ca titular de suveranitate
(de iure imperii) sau în calitate de persoană juridică de drept privat (de iure gestionis), putând exercita activităţi de producţie,
comerţ sau de prestări servicii.
În raporturile juridice civile în care statul acţionează în calitate de persoană juridică de drept privat (de iure gestionis), actele
încheiate de stat pentru administrarea propriului patrimoniu sunt supuse reglementărilor dreptului civil, iar în raporturile juridice de
drept public actele încheiate de stat în calitate de asociat sunt supuse reglementărilor de drept constituţional şi administrativ.
În dreptul nostru, calitatea statului de persoană juridică civilă este reglementată prin art. 223 NCC, care prevede că, în
raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi şi obligaţii, statul participă prin Ministerul
Finanţelor Publice, afară de cazul în care legea stabileşte un alt organ în acest sens. Aceste prevederi sunt aplicabile şi unităţilor
administrativ-teritoriale care participă la raporturile civile în nume propriu, prin organele prevăzute de lege.
În privinţa calităţii de asociat într-o societate, statul este unic asociat în societăţile cu capital de stat înfiinţate în temeiul Legii nr.
15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca societăţi comerciale şi regii autonome32. De asemenea, în temeiul
art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale33, unităţile administrativ-teritoriale (comunele, oraşele,
municipiile şi judeţele) sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, calitate în care
sunt titulare de drepturi şi obligaţii ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat
în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii. Facem precizarea că,
contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public din care decurg drepturile şi obligaţiile unităţilor
administrativ-teritoriale fiind, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, contracte
administrative, unităţile administrativ-teritoriale acţionează ca persoane juridice de drept public, fiind supuse astfel reglementărilor
dreptului administrativ.
32 L e g e a n r. 1 5 /1 9 9 0 p ri vi n d re o rg a n i za re a u n i tă ţi l e e co n o m i ce d e s ta t ca s o ci e tă ţi co m e rci a l e ş i re g i i a u to n o m e a fo s t p u b l i ca tă în M. Of.
n r. 9 8 d i n 8 a u g u s t 1 9 9 0 , cu m o d i fi că ri l e ş i co m p l e tă ri l e u l te ri o a re .
33 L e g e a n r. 2 1 5 /2 0 0 1 a a d m i n i s tra ţi e i p u b l i ce l o ca l e a fo s t re p u b l i ca tă în M. Of. n r. 1 2 3 d i n 2 0 fe b ru a ri e 2 0 0 7 , cu m o d i fi că ri l e ş i
co m p l e tă ri l e u l te ri o a re .
În cazul drepturilor şi obligaţiilor unităţilor administrativ-teritoriale ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care
aparţin domeniului privat, unităţile administrativ-teritoriale acţionează în calitate de persoane juridice civile, fiindu-le aplicabile, în
consecinţă, prevederile art. 223 NCC. În aplicarea textului art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, unităţile administrativ-
teritoriale pot deveni asociaţi în orice societăţi, sens în care autorităţile deliberative constituite la nivelul unităţilor administrativ-
teritoriale pot hotărî, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, inclusiv parteneri din
societatea civilă, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local sau
judeţean [art. 36 alin. (7) lit. a) şi art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001].
În acelaşi context, autorităţile constituite la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale pot hotărî, în condiţiile legii, cooperarea sau
asocierea cu alte unităţi administrativ-teritoriale din ţară sau din străinătate, precum şi aderarea la asociaţii naţionale şi
internaţionale ale autorităţilor administraţiei publice locale, în vederea promovării unor interese comune [art. 36 alin. (7) lit. c) şi
art. 91 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 215/2001]. În aceste ipoteze legale, contractele fiind încheiate de către unităţile
administrativ-teritoriale având ca scop valorificarea unor bunuri de interes public local sau judeţean, ele sunt contracte
administrative, întrucât este de esenţa contractului administrativ ca una din părţi să fie o autoritate publică, iar obiectul contractului
să fie punerea în valoare a unui bun proprietate publică aparţinând unităţii administrativ-teritoriale. Exercitarea drepturilor ce revin
unităţilor administrativ-teritoriale în calitate de asociat constituie una dintre atribuţiile primarului sau ale preşedintelui consiliului
judeţean, care reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu aceste societăţi, precum şi în justiţie;
b) a doua condiţie de validitate, care exprimă o excepţie de la principiul enunţat prin teza I a art. 1.882 NCC şi care constituie
totodată o formă de manifestare a consimţământului la încheierea contractului de societate, este aceea că un soţ nu poate deveni
asociat prin aportarea de bunuri comune decât cu consimţământul celuilalt soţ, fiind aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile
art. 349 NCC.
Problema participării unuia dintre soţi cu bunuri comune la constituirea unei societăţi a constituit subiect de controversă
doctrinară şi a generat o practică neunitară în perioada anterioară datei de 1 octombrie 2011, când a intrat în vigoare noul Cod
civil, în contextul în care nici Codul familiei (abrogat expres prin noul Cod civil) şi nici Legea nr. 31/1990, ca lege specială, nu au
oferit soluţii.
Având în vedere această lacună legislativă, redactorii noului Cod civil au rezolvat această problemă prin câteva articole cuprinse
în noul Cod civil.
Problematica posibilităţii participării soţilor la constituirea unei societăţi, regimul juridic al părţilor de interes, al părţilor sociale ori
al drepturilor dobândite ca efect al aportului la constituirea societăţii trebuie analizate pornind de la cele trei regimuri matrimoniale
aplicabile raporturilor patrimoniale dintre soţi, aceştia putând să opteze pentru oricare dintre ele. Astfel, în accepţiunea noului Cod
civil, regimurile matrimoniale aplicabile raporturilor patrimoniale dintre soţi sunt: regimul comunităţii legale, în temeiul căruia
bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în
devălmăşie ale soţilor (art. 339 NCC), la art. 340 fiind enumerate bunurile proprii ale soţilor; regimul separaţiei de bunuri, în cadrul
căruia fiecare dintre soţi este proprietar exclusiv în privinţa bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum şi a celor
pe care le dobândeşte în nume propriu după această dată [art. 360 alin. (1)]; regimul comunităţii convenţionale, care se aplică
atunci când, în condiţiile şi limitele prevăzute în prezenta secţiune, se derogă, prin convenţie matrimonială, de la dispoziţiile privind
regimul comunităţii legale (art. 366).
Pornind de la aceste dispoziţii legale, noul Cod civil a răspuns afirmativ dilemei privitoare la posibilitatea constituirii unei societăţi
împreună sau de către unul dintre soţi cu terţe persoane, statuând prin art. 1.882 alin. (1) că poate fi asociat orice persoană fizică
sau juridică, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel, principiu preluat şi prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 a
societăţilor.
Pornind de la aceste considerente, dispoziţiile legale instituite prin art. 1.882 teza a II-a NCC, care vizează situaţia specială când
potenţialul asociat are şi calitatea de soţ, sunt consecinţa faptului că, potrivit art. 348 NCC, bunurile comune pot face obiectul unui
aport la societăţi, asociaţii sau fundaţii, în condiţiile legii.
Totodată, această condiţie de validitate este expresia regimului comunităţii legale de bunuri reglementate prin Codul civil, care,
în privinţa regimului aporturilor la o societate de către unul dintre soţi, dispune că bunurile comune pot face obiectul unui aport la
societăţi, asociaţii sau fundaţii, dar sub condiţia instituită prin art. 349, care statuează că, sub sancţiunea nulităţii relative a actului
încheiat fără consimţământul expres al celuilalt soţ, niciunul dintre soţi nu poate singur, fără consimţământul scris al celuilalt soţ, să
dispună de bunurile comune ca aport la societate sau pentru dobândirea de părţi sociale ori, după caz, de acţiuni. În cazul
societăţilor comerciale ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată, soţul care nu şi-a dat consimţământul scris la
întrebuinţarea bunurilor comune nu poate pretinde decât daune-interese de la celălalt soţ, fără a fi afectate drepturile dobândite de
terţi.
Sub acest aspect, în literatura de specialitate actuală34, într-un judicios studiu, se arată că ceea ce este condiţionat de
consimţământul celuilalt soţ nu este dobândirea calităţii de asociat, ci posibilitatea aportării de bunuri comune de către soţi.
34
A s e ve d e a M. D u m i tru , Ap o rtu l b u n u ri l o r co m u n e a l e s o ţi l o r, l a i n te rfe re n ţa re g i m u ri l o r m a tri m o n i a l e cu d re p tu l s o ci e ta r (L e g e a n r.
3 1 /1 9 9 0 p ri vi n d s o ci e tă ţi l e ), în D re p tu l n r. 7 /2 0 1 3 , p . 5 6 .
De asemenea, tot în perioada de incidenţă a vechiului Cod al familiei, întrucât, spre deosebire de actualul Cod civil, legea nu
prevedea sancţiunea aplicabilă în cazul înstrăinării unui imobil de către un soţ fără consimţământul expres al celuilalt soţ, respectiv
nu prevedea expres dacă în acea ipoteză actul este lovit de nulitate absolută sau anulabil, atrăgând nulitatea relativă, instanţa
supremă35 a statuat că nulitatea actului de înstrăinare sau grevare de către unul dintre soţi, fără consimţământul celuilalt soţ, a
unui teren sau a unei construcţii ce face parte din bunurile comune este relativă şi actul poate să fie confirmat expres sau tacit de
acest din urmă soţ. În cazul în care o asemenea confirmare nu are loc, actul este nul în întregime.
35 A s e ve d e a Pl e n TS, d e c. d e în d ru m a re n r. 1 8 /1 9 6 3 , p u b l i ca tă în C D 1 9 6 3 , p . 2 7 .
Noul Cod civil a tranşat controversele din literatura şi practica judiciară din perioada de incidenţă a vechiului Cod al familiei,
statuând, prin art. 347 alin. (1), că actul încheiat fără consimţământul expres al celuilalt soţ, atunci când el este necesar potrivit
legii, este anulabil.
Mai mult, după intrarea în vigoare a noului Cod civil, prin art. 347 alin. (2), răspunzându-se necesităţii ca terţul dobânditor al
unui imobil înstrăinat de către un soţ fără consimţământului expres al celuilalt soţ să nu suporte consecinţa anulării actului, se
statuează că terţul dobânditor care a depus diligenţa necesară pentru a se informa cu privire la natura bunului este apărat de
efectele nulităţii.
Una dintre problemele care suscită interes este aceea privitoare la actele de dispoziţie care pun în pericol grav interesele familiei.
Sub acest aspect, prevederile art. 316 NCC statuează că, "în mod excepţional, dacă unul dintre soţi încheie acte juridice prin care
pune în pericol grav interesele familiei, celălalt soţ poate cere instanţei de tutelă ca, pentru o durată determinată, dreptul de a
dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat numai cu consimţământul său expres. Durata acestei măsuri poate fi prelungită,
fără însă a depăşi 2 ani. Hotărârea de încuviinţare a măsurii se comunică în vederea efectuării formalităţilor de publicitate imobiliară
sau mobiliară, după caz [alin. (1)]; actele încheiate cu nerespectarea hotărârii judecătoreşti sunt anulabile. Dreptul la acţiune se
prescrie în termen de 1 an, care începe să curgă de la data când soţul vătămat a luat cunoştinţă de existenţa actului [alin. (2)];
dispoziţiile art. 346 şi 347 sunt aplicabile în mod corespunzător [alin. (3)]".
Din conţinutul acestor dispoziţii legale rezultă că hotărârea de încuviinţare a măsurii ca dreptul de a dispune cu privire la anumite
bunuri să fie exercitat de către un soţ doar cu consimţământul expres al celuilalt se comunică în vederea efectuării formalităţilor de
publicitate imobiliară sau mobiliară, după caz. De asemenea din conţinutul acestei dispoziţii legale, care face referire la formele de
publicitate imobiliară sau mobiliară, rezultă că ipoteza normei legale vizează atât situaţia în care un soţ încheie acte juridice care
pun în pericol grav interesele familiei referitoare la un imobil, cât şi situaţia în care astfel de acte vizează bunuri comune ale soţilor.
În ceea ce priveşte forma de publicitate a hotărârii de încuviinţare, această hotărâre se notează în cartea funciară, conform art.
902 pct. 14 NCC, care vizează notarea intenţiei de a înstrăina sau de a ipoteca.
Sub acest aspect, în literatura de specialitate36 s-a pus problema dacă notarea hotărârii de încuviinţare a măsurii ca dreptul de a
dispune cu privire la anumite bunuri să fie exercitat de un soţ doar cu consimţământul expres al celuilalt vizează doar bunurile
mobile comune sau şi bunurile imobile comune.
36
A.-A. C h i ş , Pu b l i ci ta te a i m o b i l i a ră în co n ce p ţi a n o u l u i Cod c ivil, Ed . H a m a n g i u , Bu cu re ş ti , 2 0 1 2 , p . 1 2 9 .
În acest context, autoarea supra citată, pornind de la norma de trimitere a art. 316 alin. (3) la dispoziţiile art. 346 şi 347 NCC,
în mod eronat arată că dispoziţiile art. 346 şi 347 NCC se referă numai la bunuri mobile comune37, întrucât, în opinia noastră,
după cum rezultă din analiza coroborată a dispoziţiilor alin. (1) al art. 346 şi ale alin. (2) al aceluiaşi articol, actele de înstrăinare
sau de grevare cu drepturi reale având ca obiect bunuri comune imobile sau mobile nu pot fi încheiate decât cu acordul ambilor
soţi, cu singura condiţie impusă în privinţa mandatului tacit reciproc al ambilor soţi, referitoare la înstrăinarea bunurilor mobile
comune, ca acestea să nu fie supuse anumitor formalităţi de publicitate, potrivit legii.
37
Ib i d e m .
Pornind de la acest raţionament, autoarea concluzionează38 - în opinia noastră, eronat - că notarea hotărârii de încuviinţare ar
opera doar în cazul bunurilor mobile comune, iar în cazul comunităţii legale o astfel de hotărâre pare a fi inutilă, pentru că, aşa cum
rezultă din dispoziţiile art. 346 alin. (1) NCC, actele de dispoziţie, în cazul comunităţii legale, pot fi încheiate doar cu acordul
ambilor soţi, iar potrivit dispoziţiilor art. 368 NCC, în măsura în care prin convenţie matrimonială nu se prevede altfel, regimul
juridic al comunităţii convenţionale se completează cu dispoziţiile privind comunitatea legală.
38
Ib i d e m .
În opinia noastră, opinia autoarei este contrazisă de înseşi dispoziţiile art. 316 alin. (1) NCC, care instituie obligativitatea
comunicării hotărârii de încuviinţare pentru îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară sau mobiliară, după caz. Or, dacă ar fi
vorba doar despre notarea hotărârii de încuviinţare în privinţa bunurilor mobile, care ar fi raţiunea acestei dispoziţii legale, care face
referire atât la formele de publicitate imobiliară, cât şi la formele de publicitate mobiliară? Pe de altă parte, este evident că
înscrierile în cartea funciară, indiferent de forma acestor înscrieri, vizează imobilele, precum şi alte drepturi, fapte sau raporturi
juridice, care au legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară, şi nu bunurile mobile, care sunt supuse altor forme de publicitate.
Pe de altă parte, motivarea opiniei autoarei prin legătura între art. 346 alin. (1) şi art. 368 NCC este, în opinia noastră, de
asemenea, eronată, întrucât dispoziţiile art. 346 şi 347 NCC, la care face trimitere art. 316 alin. (1), vizează comunitatea legală
de bunuri ale soţilor, în timp ce prevederile art. 368 NCC sunt incluse în cadrul secţiunii referitoare la regimul comunităţii
convenţionale, constituind o normă de completare a dispoziţiilor legale care reglementează regimul comunităţii convenţionale cu
normele care reglementează regimul comunităţii legale, în cazul în care dispoziţiile legale care reglementează regimul comunităţii
convenţionale nu conţin anumite prevederi reglementate în cadrul regimului comunităţii legale de bunuri ale soţilor.
O primă precizare care se impune a fi reliefată este aceea că, în accepţiunea noului Cod civil, din analiza coroborată a
dispoziţiilor art. 346 alin. (1) şi alin. (2), care disting între bunurile imobile şi cele mobile comune, rezultă că actele de înstrăinare
sau de grevare cu drepturi reale având ca obiect bunuri comune (bunuri mobile şi imobile - n.n., O.P.) nu pot fi încheiate decât cu
acordul ambilor soţi, în timp ce, în privinţa bunurilor mobile comune a căror înstrăinare nu este supusă, potrivit legii, anumitor
formalităţi de publicitate, oricare dintre soţi poate dispune singur, cu titlu oneros, de aceste bunuri. Ca atare, noul Cod civil nu mai
distinge în privinţa acordului ambilor soţi referitor la exercitarea dreptului de dispoziţie între bunurile mobile şi cele imobile, ca în
vechea reglementare instituită prin art. 35 alin. (2) din Codul familiei (abrogat), cu singura condiţie impusă în privinţa mandatului
tacit reciproc al ambilor soţi referitor la înstrăinarea bunurilor mobile comune, ca acestea să nu fie supuse anumitor formalităţi de
publicitate, potrivit legii. Mandatul tacit reciproc al soţilor, prin care se conferă posibilitatea unuia dintre soţi de a efectua unele acte
fără consimţământul celuilalt soţ, fără îndeplinirea anumitor forme de publicitate, prin excepţie de la prevederile art. 346 alin. (2)
NCC, este incident, potrivit art. 317 alin. (2) NCC şi art. 345 alin. (2) NCC, doar în cazul în care unul dintre soţi poate să facă
depozite bancare sau orice alte operaţiuni în legătură cu acestea, precum şi pentru încheierea unor acte de conservare, acte de
administrare cu privire la oricare dintre bunurile comune, precum şi acte de dobândire a bunurilor comune.
Din conţinutul dispoziţiilor art. 345 NCC, mai sus citat, se poate desprinde concluzia că un soţ poate dobândi în regimul
comunităţii legale de bunuri un bun mobil sau imobil fără acordul expres al celuilalt soţ, în timp ce înstrăinarea acestui bun adus în
comunitatea legală de bunuri nu va putea fi făcută decât cu acordul ambilor soţi. Având în vedere acest regim juridic diferenţiat
între dobândirea unui bun şi înstrăinarea lui de către soţi, care, în opinia noastră, nu este justificat, putând crea prejudicii chiar dacă
prin dobândirea bunului au sporit bunurile comune ale soţilor, de lege ferenda, principiul simetriei impune o normă juridică distinctă
în Codul civil, care să statueze că dobândirea unui bun mobil sau imobil de către un soţ să poată fi efectuată doar cu acordul
celuilalt soţ.
Ca atare, în raport de opţiunea soţilor, dacă aceştia convin ca bunul dobândit de unul dintre ei fără acordul celuilalt soţ să intre
în comunitatea legală de bunuri, oricare dintre soţi va putea aduce acest bun drept aport la capitalul social al unei societăţi, dar
numai cu acordul celuilalt soţ. În ipoteza în care, prin convenţie matrimonială, soţii convin ca bunul dobândit de către unul dintre
soţi fără acordul celuilalt soţ să devină propriu al soţului care l-a dobândit sau al celuilalt soţ, oricare dintre soţi poate să aducă
acest bun cu titlu de aport la capitalul social al unei societăţi, fără acordul celuilalt soţ.
O altă problemă este cea care vizează categoriile de bunuri care pot fi aportate la constituirea unei societăţi, respectiv: dacă
pot face obiectul aportului atât bunurile proprii, cât şi bunurile comune, sau numai bunurile proprii. Sub acest aspect, în perioada de
incidenţă a Codului familiei (abrogat), în literatura de specialitate39 se considera că numai bunurile proprii pot fi aportate la
constituirea unei societăţi sau ca bunul ori bunurile comune vizate pentru a fi constituite ca aport să fie împărţite în condiţiile art.
36 alin. (2) C. fam. (abrogat).
39 A s e ve d e a I. Tu rcu , D re p tu l a fa ce ri l o r, Ed . Fu n d a ţi a "C h e m a re a ", Ia ş i , 1 9 9 2 , p . 9 4 .
După intrarea în vigoare a noului Cod civil, în literatura de specialitate40, pornind de la realitatea că în multe situaţii viitorul
asociat are calitatea soţ, că regimul matrimonial de drept comun este cel al comunităţii legale şi, ca urmare, multe dintre bunurile
cu ajutorul cărora se iniţiază o afacere sunt bunuri comune, precum şi de la dispoziţiile art. 348 NCC, se concluzionează că, în
prezent, unul dintre soţi sau ambii soţi pot aporta la constituirea unei societăţi atât bunuri proprii, cât şi bunuri comune.
40 M. D u m i tru , o p . ci t., p . 5 8 .
Se poate, aşadar, concluziona faptul că, în accepţiunea noului Cod civil, înstrăinarea sau grevarea cu drepturi reale a unor
bunuri imobile comune ale soţilor se poate efectua doar cu acordul ambilor soţi, iar înstrăinarea cu titlu oneros a unor bunuri
mobile comune ale soţilor se poate efectua, de asemenea, doar cu acordul ambilor soţi, cu excepţia situaţiei în care bunurile
mobile comune supuse înstrăinării nu sunt supuse anumitor formalităţi de publicitate, ipoteză în care bunurile comune mobile vor
putea fi înstrăinate, de către oricare dintre soţi, fără acordul celuilalt soţ.
O altă precizare importantă sub acest aspect este cea adusă prin art. 349 alin. (2) NCC, care prevede că "în cazul prevăzut de
alin. (1), calitatea de asociat este recunoscută soţului care a aportat bunul comun, dar părţile sociale sau acţiunile sunt bunuri
comune. Soţul asociat exercită singur drepturile ce decurg din această calitate şi poate realiza singur transferul părţilor sociale ori,
după caz, al acţiunilor deţinute". Intrarea părţilor sociale şi acţiunilor sub incidenţa regimului comunităţii legale de bunuri comune,
ca efect al aportului adus de către unul dintre soţi, este o consecinţă firească a faptului că acestea reprezintă bunuri dobândite de
către ambii soţi în timpul căsătoriei. În opinia noastră şi în lipsa unei dispoziţii legale exprese, calitatea de asociat a unuia dintre soţi
în cadrul unei societăţi prin aportul adus cu unele bunuri comune poate fi atribuită doar în ipoteza în care există consimţământul
expres al celuilalt soţ. Această concluzie se fundamentează pe dispoziţiile art. 347 NCC, care prevăd că actul încheiat fără
consimţământul expres al celuilalt soţ, atunci când el este necesar potrivit legii, este anulabil.
În această situaţie, după cum s-a remarcat printr-un alt studiu recent41, opinie la care aderăm, calitatea de asociat este
dobândită de soţul care a aportat bunul comun, acesta exercitând singur drepturile aferente acestei calităţi. Titlurile dobândite însă
capătă, prin subrogaţie reală cu titlu particular, calitatea de bunuri comune.
41
A s e ve d e a C . Gh e o rg h e , So ci e ta te a s i m p l ă , în tre p ri n d e re co m e rci a l ă . C o n s ti tu i re ş i d e l i b e ra re , în R D C n r. 9 /2 0 1 3 , p . 2 1 .
Totodată, prin art. 349 alin. (3) NCC, raportat la art. 349 alin. (2), se recunoaşte calitatea de asociat a ambilor soţi, în sensul
că o astfel de calitate poate fi recunoscută şi celuilalt soţ, dacă acesta şi-a exprimat voinţa în acest sens, chiar dacă acesta nu a
contribuit cu un aport la constituirea societăţii. În acest caz, soluţia legislativă instituită prin teza a II-a a art. 349 alin. (3) NCC
este aceea că "fiecare dintre soţi are calitatea de asociat pentru părţile sociale sau acţiunile atribuite în schimbul a jumătate din
valoarea bunului, dacă, prin convenţie, soţii nu au stipulat alte cote-părţi. Părţile sociale sau acţiunile ce revin fiecăruia dintre soţi
sunt bunuri proprii". Iată, aşadar, că, spre deosebire de prima ipoteză, în care doar unul dintre soţi contribuie, cu consimţământul
celuilalt soţ, la constituirea societăţii, soluţia legislativă instituită prin textul legal citat este aceea că celălalt soţ, care nu şi-a adus
aportul la constituirea societăţii, dobândeşte calitatea de asociat, dar părţile sociale sau acţiunile ce revin fiecăruia dintre soţi sunt
bunuri proprii. O asemenea variantă are însă nevoie, în situaţia constituirii societăţii sau în cazul altor societăţi de persoane, de
acceptul celorlalţi asociaţi42.
42
C . Gh e o rg h e , o p . ci t., p . 2 1 .
Analizând dispoziţia legală instituită prin art. 349 alin. (3) prin raportare la ipoteza normei legale instituite prin art. 349 alin. (2)
NCC, se poate concluziona că, pentru a se putea conferi calitatea de asociat şi celuilalt soţ, nu este necesar ca şi acesta, alături de
soţul care a aportat un bun comun, să contribuie cu un aport la constituirea societăţii.
Această concluzie poate fi desprinsă din formula de redactare a textului art. 349 alin. (3), din al cărui conţinut se desprinde
concluzia că fiecare soţ are calitatea de asociat pentru părţile sociale sau acţiunile atribuite în schimbul a jumătate din valoarea
bunului dacă, prin convenţie, soţii nu au stipulat alte cote-părţi.
Rezultă, aşadar, că, pentru conferirea calităţii de asociat ambilor soţi, este necesar ca doar unul dintre soţi să aporteze o cotă-
parte din bunul comun supus regimului comunităţii legale, urmând ca celălalt soţ să devină prin exprimarea voinţei sale exprese
asociat, alături de soţul care a adus aportul la constituirea societăţii.
Dar, în opinia noastră, faptul că unul dintre soţi doar cu acordul celuilalt soţ poate aduce un aport la constituirea unei societăţi
cu un bun care face parte din regimul comunităţii legale de bunuri atrage după sine o modificare convenţională a regimului
comunităţii legale de bunuri, acesta fiind unul dintre cazurile prevăzute de lege prin care se derogă de la regimul comunităţii legale,
fără a se aduce atingere egalităţii între soţi, autorităţii părinteşti sau devoluţiunii succesorale legale. În concret, în opinia noastră,
pentru ca un soţ să poată contribui, cu acordul celuilalt soţ, la constituirea unei societăţi cu un bun inclus în comunitatea legală de
bunuri, este necesar a se întocmi o convenţie matrimonială prin care, potrivit art. 367 lit. b) NCC, să se restrângă comunitatea de
bunuri în devălmăşie la bunurile rămase în urma aportului adus de către unul dintre soţi la constituirea societăţii.
Această soluţie legislativă repune în discuţie, şi după intrarea în vigoare a noului Cod civil, posibilitatea constituirii unei societăţi
între soţi, în privinţa căreia Legea nr. 31/1990 a societăţilor nu conţine reglementări exprese. În acest context, după cum am
remarcat, problematica constituirii societăţilor între soţi trebuie analizată, după abrogarea expresă a Codului familiei, odată cu
intrarea în vigoare a noului Cod civil, prin raportare la regimul bunurilor comune ale soţilor reglementat prin Codul civil.
Sub acest aspect, prima facie, potrivit art. 317 NCC, care, reglementând independenţa patrimonială a soţilor, dispune că, dacă
prin lege nu se dispune altfel, fiecare soţ poate să încheie acte juridice cu celălalt soţ sau cu terţe persoane, am putea concluziona
că este posibilă constituirea unei societăţi între soţi. Dar, după cum prevede textul citat, o asemenea posibilitate este conferită
doar în ipoteza în care prin lege nu se dispune altfel. Or, în cazul aportului de bunuri comune ale soţilor la constituirea unei
societăţi, prin art. 1.883 alin. (1) se dispune altfel, adică un astfel de aport poate fi făcut de către unul dintre soţi doar cu
consimţământul expres al celuilalt soţ.
Astfel, după cum am precizat, dispoziţiile art. 348 NCC prevăd că bunurile comune ale soţilor pot face obiectul unui aport la
societăţi, asociaţii sau fundaţii, dar numai în condiţiile legii. Ca atare, raportând această dispoziţie legală, cu caracter de normă
generală, la regimul aporturilor soţilor la constituirea societăţilor, reglementat prin art. 349 NCC, vom putea constata că doar unul
dintre soţi poate aduce un aport la constituirea unei societăţi, iar celălalt soţ, care nu a contribuit cu un aport la constituirea
societăţii, poate deveni asociat în societatea la care celălalt soţ a dus un aport la constituirea acesteia, dacă îşi manifestă opţiunea
în acest sens, dar, în acest caz, părţile sociale sau acţiunile ce revin fiecăruia dintre soţi sunt bunuri proprii.
Ca atare, se poate concluziona că nici după intrarea în vigoare a noului Cod civil, întrucât, pentru constituirea oricărei forme de
societate, prin actul constitutiv, contribuţia fiecărui asociat trebuie individualizată fizic şi valoric în momentul subscrierii, nu este
posibilă participarea ambilor soţi ca asociaţi cu un aport ce constituite un bun comun, datorită devălmăşiei care caracterizează
comunitatea legală de bunuri. O atare concluzie derivă din prevederile exprese ale art. 339 NCC, în sensul cărora bunurile
dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie
ale soţilor.
Pentru aceste considerente, nu putem împărtăşi opinia exprimată în literatura de specialitate43 prin care se concluzionează că
soţii pot constitui o societate fie doar ei, fie împreună cu terţe persoane.
43 M. D u m i tru , o p . ci t., p . 5 6 .
În sprijinul opiniei noastre mai pot fi invocate înseşi prevederile art. 349 NCC, care fac referire doar la posibilitatea aportului
adus de către unul dintre soţi la constituirea unei societăţi, cu consimţământul scris al celuilalt soţ.
Dar ambii soţi pot participa ca asociaţi la o societate, în ipoteza în care fiecare dintre soţi aduce ca aport bunuri proprii, prin
raportare la situaţiile prevăzute de art. 340 coroborat cu art. 360 NCC, în sensul cărora fiecare dintre soţi este proprietar exclusiv
în privinţa bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum şi a celor pe care le dobândeşte în nume propriu după
această dată. De asemenea, ipoteza constituirii unei societăţi prin aportul ambilor soţi poate deveni incidentă în situaţia partajului
efectuat în timpul regimului comunităţii, în condiţiile art. 358 NCC, potrivit căruia în timpul comunităţii bunurile comune pot fi
împărţite, în tot sau în parte, prin act încheiat în formă autentică notarială, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească, în
caz de neînţelegere. Într-o atare ipoteză, bunurile atribuite fiecărui soţ prin partaj devin bunuri proprii şi, ca atare, ele pot fi aduse
ca aport la constituirea unei societăţi.
O altă ipoteză în care este posibilă constituirea unei societăţi prin aportul ambilor soţi, dar numai cu bunuri proprii, şi nu cu
bunuri supuse regimului de proprietate comună în devălmăşie, este aceea care derivă din regimul comunităţii convenţionale, prin
care se derogă de la regimul comunităţii legale, reglementată prin art. 367 NCC, în sensul căruia, dacă se adoptă comunitatea
convenţională, convenţia matrimonială se poate referi la includerea în comunitate, în tot ori în parte, a bunurilor dobândite sau a
datoriilor proprii născute înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepţia bunurilor prevăzute la art. 340 lit. b) şi c), care se
referă la bunurile de uz personal şi la bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond
de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri.
În sprijinul opiniei noastre pot fi invocate dispoziţiile art. 349 alin. (3), coroborate cu prevederile art. 340 NCC, care enumeră
categoriile de bunuri proprii dobândite de către fiecare dintre soţi, din care rezultă că părţile sociale sau acţiunile ce revin fiecăruia
dintre soţi ca urmare a aportului la constituirea unei societăţi sunt bunuri proprii, în considerarea faptului că bunurile, sumele de
bani sau orice alte valori rezultate din acest aport înlocuiesc bunul propriu care a făcut obiectul aportului la societate.
Una dintre probleme dezbătute în literatura de specialitate44 şi practica judiciară din perioada de incidenţă a vechiului Cod civil şi
a vechiului Cod al familiei (abrogat expres prin intrarea în vigoare a noului Cod civil) şi care prezintă un real interes şi în contextul
legislativ actual este aceea a valabilităţii unui antecontract de vânzare-cumpărare a unui imobil (teren) semnat doar de către unul
dintre soţi şi a sancţiunii aplicabile în acest caz.
44 A s e ve d e a D . C h i ri că , Efe cte l e j u ri d i ce a l e a n te co n tra ctu l u i d e vâ n za re -cu m p ă ra re i m o b i l i a ră în ch e i a t în ca l i ta te d e p ro m i te n t-vâ n ză to r
s a u p ro m i te n t-cu m p ă ră to r d e u n s i n g u r s o ţ, fă ră co n s i m ţă m â n tu l e xp re s a l ce l u i l a l t s o ţ, în D re p tu l n r. 5 -6 /1 9 9 3 , p p . 5 3 -6 1 .
Astfel, pentru elucidarea acestui demers, s-a pornit de la analiza faptului dacă antecontractul de vânzare-cumpărare a unui
imobil care face parte din regimul comunităţii legale de bunuri face parte din categoria actelor de înstrăinare sau din categoria
actelor de administrare sau de conservare.
Sub acest aspect, în perioada de incidenţă a prevederilor art. 35 alin. (2) din vechiul Cod al familiei (abrogat), într-o acţiune
prin care, încheindu-se un antecontract de vânzare-cumpărare între unul dintre soţi şi o terţă persoană cu privire la un imobil bun
comun, soţul necontractant a cerut anularea antecontractului pentru lipsa consimţământului lui la încheierea acestuia, instanţa
supremă45 a statuat că antecontractul de vânzare-cumpărare a unui imobil bun comun al soţilor nu intră în categoria actelor de
înstrăinare şi, ca atare, nu îi sunt aplicabile prevederile art. 35 alin. (2) din vechiul Cod al familiei, iar o astfel de acţiune este lipsită
de interes, din moment ce antecontractul nu îi este opozabil soţului necontractant, acesta fiind terţ faţă de actul juridic menţionat.
45
A s e ve d e a TS, s . ci v., d e c. n r. 2 4 3 7 /1 9 7 4 , în C D 1 9 7 4 , p . 1 7 2 , ci ta tă în D . C h i ri că , o p . ci t., n o ta 2 1 , p . 5 8 .
Continuând raţionamentul şi excluzând posibilitatea încadrării antecontractului de vânzare-cumpărare în categoria actelor de

conservare sau de folosinţă, deşi, potrivit soluţiei instanţei supreme anterior citate, acesta nu intră în categoria actelor de
înstrăinare, se pune problema dacă antecontractul de vânzare-cumpărare a unui imobil bun comun al soţilor intră în categoria
actelor de administrare sau în categoria actelor de dispoziţie. Sub acest aspect, s-a afirmat că încadrarea antecontractului de
vânzare-cumpărare în categoria actelor de administrare sau a actelor de dispoziţie produce consecinţe diferite, astfel46: a) dacă
se acceptă ipoteza încadrării antecontractului în categoria actelor de administrare, acesta este opozabil soţului necontractant,
care, cel mult, în virtutea mandatului tacit, devine parte în acel contract. În această ipoteză, soţul necontractant devine şi el parte
în contractul încheiat de soţul semnatar, iar, în contextul în care antecontractul este neanulabil, consecinţa este aceea a rămânerii
pe mai departe în vigoare, producând anumite efecte, cum ar fi acela al perpetuării folosinţei imobilului de către promitentul-
cumpărător, pe care soţul necontractant nu ar avea cum să le înlăture, prin mecanismul mandatului tacit şi al reprezentării el fiind
partea ţinută la respectarea convenţiei; b) dacă se acceptă încadrarea antecontractului în categoria actelor de dispoziţie, soţul
necontractant nu devine parte, el putând cere anularea actului pentru lipsa consimţământului său expres, mandatul tacit
nemaioperând în acest caz.
46
Ib i d e m , p . 5 9 .
Pornind de la cele două posibilităţi, autorul antecitat preferă încadrarea antecontractului de vânzare-cumpărare în categoria
actelor de dispoziţie, din cauza inconvenientelor pe care le prezintă încadrarea antecontractului în categoria actelor de
administrare, astfel că, prin acceptarea că antecontractul intră în categoria actelor de dispoziţie, inconvenientele încadrării
antecontractului în categoria actelor de administrare pot fi evitate, la cererea soţului necontractant, actul în discuţie putând fi lipsit
complet de efecte.
De asemenea, deşi antecontractul de vânzare-cumpărare a unui imobil bun comun al soţilor, potrivit deciziei instanţei supreme
mai sus citate, nu se încadrează în categoria actelor de înstrăinare, întrucât antecontractul nu transmite proprietatea asupra
imobilului, dar, în contextul în care, prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat doar de către unul dintre soţi, în sarcina
acestuia se naşte o obligaţie de a face, se pune problema sancţiunii aplicabile în acest caz, respectiv dacă soţul nesemnatar al
antecontractului poate formula o acţiune în constatarea nulităţii absolute sau a nulităţii relative împotriva propriului soţ.
Sub acest aspect, pentru identitate de raţiune cu textul art. 347 NCC, în lipsa unui text legal expres, apreciem că soţul
nesemnatar al antecontractului poate formula o acţiune personală în anulare împotriva propriului soţ, al cărei termen de prescripţie
începe să curgă de la data când persoana în drept să exercite acţiunea a cunoscut sau trebuia să ia cunoştinţă de încheierea
actului. Ca atare, sancţiunea aplicabilă este, şi în această ipoteză, nulitatea relativă a antecontractului, o astfel de opinie fiind
exprimată şi în literatura de specialitate din perioada de incidenţă a vechiului Cod al familiei47.
47
D . C h i ri că , o p . ci t., p . 6 0 .
Cu totul alta este situaţia în care soţul promitent-vânzător refuză să încheie contractul promis cu terţul (promitentul-
cumpărător), ipoteză în care, după intrarea în vigoare a noului Cod civil, potrivit art. 1.669, promitentul-cumpărător (terţul
dobânditor) are posibilitatea de a cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de
validitate sunt îndeplinite;
c) a treia condiţie de validitate a contractului de societate, instituită prin art. 1.882 NCC, este aceea că orice societate trebuie
să aibă un obiect determinat şi licit, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri.
O atare condiţie de validitate este în concordanţă cu dispoziţiile art. 1.225 alin. (2) NCC, care prevăd că obiectul contractului
trebuie să fie determinat şi licit, sub sancţiunea nulităţii absolute. Codul civil nu prevede domeniile în care îşi găseşte aplicarea
contractul de societate, el având o largă aplicabilitate, deşi el este mai restrâns decât domeniul societăţilor constituite în baza Legii
nr. 31/1990 a societăţilor;
d) a patra condiţie de validitate a contractului de societate, instituită prin art. 1.882 NCC, este aceea că fiecare asociat trebuie
să contribuie la constituirea societăţii prin aporturi băneşti, în alte bunuri, în prestaţii sau cunoştinţe specifice. Aceste aporturi ale
asociaţilor, cu menţionarea aportului fiecărui asociat, în numerar, valoarea aportului în natură, inclusiv creanţe, prestaţii sau
cunoştinţe specifice, contribuie la formarea capitalului social al societăţii şi se menţionează în actul constitutiv al societăţii, prin
raportare la forma societăţii care se constituie48.
48 În ca zu l s o ci e tă ţi l o r cu ră s p u n d e re l i m i ta tă , p o tri vi t a rt. 7 l i t. c) d i n L e g e a n r. 3 1 /1 9 9 0 a s o ci e tă ţi l o r, a ctu l co n s ti tu ti v va p re ci za n u m ă ru l
ş i va l o a re a n o m i n a l ă a p ă rţi l o r s o ci a l e , p re cu m ş i n u m ă ru l p ă rţi l o r s o ci a l e a tri b u i te fi e că ru i a s o ci a t p e n tru a p o rtu l s ă u . În ca zu l
s o ci e tă ţi l o r p e a cţi u n i s a u în co m a n d i tă p e a cţi u n i , p o tri vi t a rt. 8 d i n L e g e a n r. 3 1 /1 9 9 0 a s o ci e tă ţi l o r, a ctu l co n s ti tu ti v va cu p ri n d e în m o d
o b l i g a to ri u : ca p i ta l u l s o ci a l s u b s cri s ş i ce l vă rs a t ş i , în ca zu l în ca re s o ci e ta te a a re u n ca p i ta l a u to ri za t, cu a n tu m u l a ce s tu i a [l i t. d )]; n a tu ra
ş i va l o a re a b u n u ri l o r co n s ti tu i te ca a p o rt în n a tu ră , n u m ă ru l d e a cţi u n i a co rd a te p e n tru a ce s te a ş i n u m e l e s a u , d u p ă ca z, d e n u m i re a
p e rs o a n e i ca re l e -a a d u s ca a p o rt [l i t. e )]; n u m ă ru l ş i va l o a re a n o m i n a l ă a a cţi u n i l o r, cu s p e ci fi ca re a d a că s u n t n o m i n a ti ve s a u l a p u rtă to r
[l i t. f)]; d a că s u n t m a i m u l te ca te g o ri i d e a cţi u n i , n u m ă ru l , va l o a re a n o m i n a l ă ş i d re p tu ri l e co n fe ri te fi e că re i ca te g o ri i d e a cţi u n i [l i t. f 1 )];
o ri ce re s tri cţi i cu p ri vi re l a tra n s fe ru l d e a cţi u n i [l i t. f 2 )]. D e a s e m e n e a , p o tri vi t a rt. 3 8 a l i n . (1 ) d i n L e g e a n r. 3 1 /1 9 9 0 , l a s o ci e tă ţi l e p e
a cţi u n i , d a că e xi s tă a p o rtu ri în n a tu ră , a va n ta j e l e re ze rva te o ri că re i p e rs o a n e ca re a p a rti ci p a t l a co n s ti tu i re a s o ci e tă ţi i s a u l a tra n za cţi i
co n d u câ n d l a a co rd a re a a u to ri za ţi e i , o p e ra ţi u n i în ch e i a te d e fo n d a to ri p e s e a m a s o ci e tă ţi i ce s e co n s ti tu i e ş i p e ca re a ce a s ta u rm e a ză s ă
l e i a a s u p ra s a , j u d e că to ru l -d e l e g a t n u m e ş te , în te rm e n d e 5 zi l e d e l a în re g i s tra re a ce re ri i , u n u l s a u m a i m u l ţi e xp e rţi d i n l i s ta e xp e rţi l o r
a u to ri za ţi . Ace ş ti a vo r în to cm i u n ra p o rt cu p ri n zâ n d d e s cri e re a ş i m o d u l d e e va l u a re a fi e că ru i b u n a p o rta t ş i vo r e vi d e n ţi a d a că va l o a re a
a ce s tu i a co re s p u n d e n u m ă ru l u i ş i va l o ri i a cţi u n i l o r a co rd a te în s ch i m b , p re cu m ş i a l te e l e m e n te i n d i ca te d e j u d e că to ru l -d e l e g a t.
În privinţa aportului în natură, acesta poate consta în: bunuri imobile (clădiri, instalaţii, inclusiv terenuri), bunuri mobile corporale
(materiale, mărfuri etc.) sau incorporale (creanţe, fond de comerţ etc.).
O altă precizare care se impune este aceea că aportul în natură poate să constea în transmiterea către societate a dreptului de
proprietate sau a dreptului de folosinţă. Sub acest aspect, trebuie să distingem între societăţile cu personalitate juridică constituite
în temeiul Legii nr. 31/1990 a societăţilor şi societăţile fără personalitate juridică reglementate prin Codul civil, prin raportare la
normele cu caracter general în materia societăţilor reglementate prin Codul civil. Astfel, în privinţa societăţilor cu personalitate
juridică, prevederile art. 65 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor statuează că, în lipsă de stipulaţie contrară, bunurile constituite
ca aport în societate devin proprietatea acesteia, în timp ce prevederile art. 1.883 alin. (1) NCC reglementează, printr-o normă
imperativă, fără posibilitatea unei stipulaţii contrare, că, în cazul unei societăţi cu personalitate juridică, aporturile intră în
patrimoniul societăţii.
În contextul celor două norme legale, dintre care una este stabilită prin lege specială, iar cea de a doua printr-o normă cu
caracter general, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, vor deveni incidente prevederile art. 65 din Legea nr.
31/1990 a societăţilor, potrivit cărora, doar în lipsă de stipulaţie contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin
proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerţului. Situaţia este diferită în cazul societăţilor fără
personalitate juridică reglementate de Codul civil, care, neavând personalitate juridică, sunt un simplu contract, iar bunurile puse
în comun de asociaţi sunt bunuri indivize, fără a constitui un patrimoniu al societăţii49. O atare concluzie este consacrată legislativ
în mod expres prin dispoziţiile art. 1.883 alin. (1) NCC, care prevăd că în cazul unei societăţi fără personalitate juridică aporturile
devin coproprietatea asociaţilor, afară de cazul în care au convenit, în mod expres, că vor trece în folosinţă comună. Rezultă,
aşadar, că în cazul societăţilor cu personalitate juridică, dacă asociaţii au convenit transmiterea dreptului de proprietate, bunul este
transferat în proprietatea societăţii, ca şi în cazul unei vânzări, asociatul nemaiavând niciun drept asupra lui, dar asociatul nu
primeşte un preţ corespunzător, ci dobândeşte doar dreptul la un dividend corespunzător50. În cazul societăţilor fără personalitate
juridică, bunul aportat intră în patrimoniul societăţii, dar numai ca drept de folosinţă al societăţii, asociaţii rămânând coproprietarii
bunurilor aportate, în cazul societăţii simple, sau proprietari exclusivi asupra bunurilor aportate, în cazul asociaţiei în participaţie. Ca
atare, în această ipoteză, asociaţii rămânând coproprietari sau proprietari asupra bunului aportat în societate ca drept de folosinţă
al acesteia, ei vor putea cere restituirea bunului în cazul dizolvării societăţii51.
49 S.D . C ă rp e n a ru , D re p t co m e rci a l ro m â n , e d . a VI-a , re vă zu tă ş i a d ă u g i tă , Ed . U n i ve rs u l Ju ri d i c, Bu cu re ş ti , 2 0 0 7 , n o ta 3 , p . 1 5 5 .
50
A s e ve d e a , în a ce s t s e n s , I. Tu rcu , D re p tu l a fa ce ri l o r, Ed . Fu n d a ţi e i "C h e m a re a ", Ia ş i , 1 9 9 2 , p . 8 7 .
51 A s e ve d e a , în a ce s t s e n s , I. Bă ca n u , C a p i ta l u l s o ci a l a l s o ci e tă ţi l o r co m e rci a l e , Ed . L u m i n a L e x, Bu cu re ş ti , 1 9 9 9 , p . 7 9 , a p u d S.D .
C ă rp e n a ru , D re p t co m e rci a l ro m â n ..., n o ta 2 , p . 1 6 2 .
O problemă care suscită interes este aceea privitoare la participarea unei persoane fizice sau juridice străine cu un aport la
constituirea unei societăţi constând într-un teren, în contextul în care dispoziţiile art. 286 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor
statuează că constituirea unei societăţi comerciale cu participare străină, în asociere cu persoane juridice sau persoane fizice
române, sau capital integral străin se realizează potrivit dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 şi ale legii prind regimul investiţiilor străine.
Sub acest aspect, după cum s-a remarcat52, în situaţiile în care investiţiile străine în România se realizează sub forma unor
societăţi comerciale în asociere cu persoane fizice sau juridice române, asociaţii români pot constitui, cu titlu de aport la capitalul
social, dreptul de proprietate sau alte drepturi reale asupra terenului ori alte imobile necesare, pe toată durata societăţii
comerciale. În România, posibilitatea realizării de investiţii străine sub forma constituirii unei societăţi comerciale prin asocierea
unor persoane fizice sau juridice străine cu persoane fizice sau juridice române este consacrată legislativ prin O.U.G. nr. 92/1996
privind stimularea investiţiilor directe53, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/199854.
52 S.D . C ă rp e n a ru , D re p t co m e rci a l ro m â n ..., n o ta 2 , p . 1 6 1 .
53
O.U .G. n r. 9 2 /1 9 9 7 a fo s t p u b l i ca tă în M. Of. n r. 3 8 6 d i n 3 0 d e ce m b ri e 1 9 9 7 .
54 L e g e a n r. 2 4 1 /1 9 9 8 p e n tru a p ro b a re a Ord o n a n ţe i d e u rg e n ţă a Gu ve rn u l u i n r. 9 2 /1 9 9 7 p ri vi n d s ti m u l a re a i n ve s ti ţi i l o r d i re cte a fo s t

p u b l i ca tă în M. Of. n r. 4 8 3 d i n 1 6 d e ce m b ri e 1 9 9 8 .
Prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 92/1997, prin care se aduc precizări importante în privinţa aporturilor care se pot aduce la
societăţile comerciale constituite în România cu participare străină, au fost puse în consonanţă cu prevederile art. 44 alin. (2) din
Constituţia republicată prin Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către
cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoane juridice străine. Astfel, potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 92/1997, "o
societate, persoană juridică rezidentă sau nerezidentă, poate dobândi orice drepturi reale asupra bunurilor imobile, în măsura
necesară derulării activităţii sale, potrivit obiectului social, cu respectarea dispoziţiilor legale privind dobândirea dreptului de
proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoane juridice străine".
Dar problema aportului cu terenuri la societăţi cu participare străină în cazul persoanelor fizice sau juridice străine trebuie
analizată, după cum prevede art. 6 din O.U.G. nr. 92/1997, prin stricta raportare a acestor dispoziţii legale la cerinţele impuse de
textul art. 44 alin. (2) din Constituţia republicată şi al Legii nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată
asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine55.
55 L e g e a n r. 3 1 2 /2 0 0 5 a fo s t p u b l i ca tă în M. Of. n r. 1 0 0 8 d i n 1 4 n o i e m b ri e 2 0 0 5 .
Sub acest aspect, apreciem că, în concordanţă cu textul art. 44 alin. (2) din Constituţia republicată, cetăţenii străini şi apatrizii
care au dobândit la data revizuirii constituţionale din anul 2003, prin moştenire legală, dreptul de proprietate asupra unor terenuri
în România, întrucât textul constituţional nu impune alte cerinţe, pot aduce ca aport la constituirea unei societăţi dreptul de
proprietate sau de folosinţă asupra acestor terenuri. În cazul dobândirii de către cetăţenii străinii şi apatrizi a dreptului de
proprietate asupra terenurilor din România prin acte între vii, apreciem că, în concordanţă cu prevederile Legii nr. 312/2005 şi ale
Anexei VII la Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, cetăţenii străini şi apatrizii neputând dobândi în proprietate
terenuri agricole, păduri şi terenuri forestiere din România decât după 7 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană, deci
numai începând cu data de 1 ianuarie 2014, ei nu vor putea contribui cu un aport la constituirea unor societăţi cu astfel de terenuri
decât începând cu data la care pot dobândi aceste categorii de terenuri în România, deci începând cu data de 1 ianuarie 2014.
Se impune, de asemenea, o remarcă: în accepţiunea art. 1.883 NCC, aportul poate consta şi într-un alt drept real imobiliar
decât dreptul de proprietate asupra unui imobil. În acest context, poate face obiectul aportului un drept de uzufruct asupra unui
imobil, care este un drept real potrivit art. 551 pct. 3 NCC, fiind reglementat prin art. 703-748 NCC. În acest context, societatea
dobândeşte un drept real, dreptul de uzufruct, în temeiul căruia poate doar să folosească un bun imobil şi să îi culeagă fructele, iar
asociatul rămâne în continuare cu nuda proprietate, având în continuare dreptul de dispoziţie asupra bunului. Apreciem că aportul
sub forma unui drept de uzufruct poate fi aplicabil în cazul societăţilor fără personalitate juridică, unde, bunul rămânând în
coproprietatea sau proprietatea asociaţilor, societatea dobândeşte doar un drept de folosinţă asupra bunului aportat. Un atare
aport sub forma unui drept de uzufruct este posibil şi în cazul societăţilor cu personalitate juridică reglementate prin Legea nr.
31/1990 a societăţilor, dar numai în cazul în care părţile au stipulat în contractul de societate posibilitatea unui astfel de aport.
Din conţinutul acestei dispoziţii legale rezultă că asociaţii pot să contribuie la constituirea societăţii în oricare din modalităţile
prevăzute de acest text legal, respectiv: aporturi băneşti, în alte bunuri, prestaţii sau cunoştinţe specifice. Aceste dispoziţii cu
caracter general, instituite prin art. 1.882 alin. (3) NCC, trebuie coroborate cu dispoziţiile normelor speciale instituite prin Legea nr.
31/1990 a societăţilor în privinţa regimului juridic aplicabil aporturilor la societăţile constituite în baza acestei legi, dispoziţiile legii
generale completându-se astfel cu dispoziţiile legii speciale, adică ale Legii nr. 31/1990 a societăţilor.
Astfel, dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 a societăţilor instituie drept normă imperativă că aporturile în
numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme de societate constituite în temeiul acestei legi. Rezultă, aşadar, că, în cazul
societăţilor constituite în baza Legii nr. 31/1990 a societăţilor, este obligatoriu aportul în numerar, la care asociaţii pot aduce în
completare bunuri în natură. Se impune, de asemenea, precizarea că din analiza comparativă a normelor cu caracter general
instituite prin Codul civil referitoare la conţinutul aporturilor asociaţilor cu cele instituite prin Legea nr. 31/1990 a societăţilor
rezultă că, în cazul societăţilor reglementate prin Legea nr. 31/1990, aporturile asociaţilor la formarea capitalului social trebuie să
constea în mod obligatoriu în numerar, la care se pot adăuga bunuri în natură sau creanţe, în timp ce, în cazul societăţilor civile
simple reglementate prin Codul civil, aceste aporturi pot să constea în prestaţii sau cunoştinţe specifice, cu titlu de aport societar.
De asemenea, normele cu caracter general instituite prin Codul civil se completează cu dispoziţiile legii speciale, care, prin art.
16 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, statuează că aporturile în natură trebuie să fie evaluabile din punct de vedere economic. Ele
sunt admise la toate formele de societate şi sunt vărsate prin transferarea drepturilor corespunzătoare şi prin predarea efectivă
către societate a bunurilor aflate în stare de utilizare. Rezultă, aşadar, că, în cazul aporturilor în natură, indiferent de forma de
societate, această operaţiune implică tradiţiunea, adică remiterea materială a bunurilor aflate în stare de utilizare prin predarea
efectivă a bunurilor către societate.
Totodată, normele speciale instituite prin art. 16 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevăd posibilitatea ca aporturile la societăţile
constituite în baza acestei legi să poată consta şi în creanţe, ca bunuri mobile necorporale, chiar dacă ar avea ca obiect un bun
imobil, aporturile în creanţe având regimul juridic al aporturilor în natură. Prin acelaşi text legal se instituie interdicţia aporturilor în
creanţe la constituirea societăţilor pe acţiuni care se constituie prin subscripţie publică, la constituirea societăţilor în comandită pe
acţiuni şi a societăţilor cu răspundere limitată. De asemenea, potrivit alin. (4) al art. 16 din Legea nr. 31/1990, nu pot constitui
aport la formarea ori la majorarea capitalului social al unei societăţi prestaţiile în muncă sau servicii.
În privinţa aportului constând în creanţe în cadrul societăţilor reglementate prin Legea nr. 31/1990 a societăţilor, în lipsa unei
reglementări exprese, vom aplica prin analogie prevederile art. 1.897 NCC, care reglementează aportul în bunuri incorporale în
cadrul societăţii simple, prevăzând că "asociatul care aportează o creanţă răspunde pentru existenţa creanţei în momentul
aportului şi încasarea acesteia la scadenţă, fiind obligat să acopere cuantumul acesteia, dobânda legală care începe să curgă de la
scadenţă şi orice alte daune ce ar rezulta, dacă creanţa nu se încasează în tot sau în parte".
Pentru identitate de raţiune, în lipsa unei dispoziţii legale exprese în Legea nr. 31/1990 a societăţilor referitoare la sancţiunea
aplicabilă în cazul neîndeplinirii obligaţiei asociatului la aporturile în numerar, vom aplica, prin analogie, prevederile art. 1.898 NCC,
care prevăd că "asociatul care a subscris ca aport o sumă de bani datorează în caz de neexecutare suma la care s-a obligat,
dobânda legală de la scadenţă şi orice alte daune care ar rezulta, fiind de drept pus în întârziere".
După intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, prin modificarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 prin Legea
nr. 76/2012, se aduc precizări importante în privinţa capitalului social al societăţilor pe acţiuni. Astfel, potrivit art. 10 alin. (2) din
Legea nr. 31/1990 a societăţilor, "cu excepţia cazului în care societatea este transformată într-o societate de altă formă,
capitalul social al societăţilor prevăzute la alin. (1) nu poate fi redus sub minimul legal decât dacă valoarea sa este adusă la un
nivel cel puţin egal cu minimul legal prin adoptarea unei hotărâri de majorare de capital în acelaşi timp cu hotărârea de reducere a
capitalului56. În cazul încălcării acestor dispoziţii, orice persoană interesată se poate adresa instanţei pentru a cere dizolvarea
societăţii. Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, capitalul social
este adus la valoarea minimului legal prevăzut de prezenta lege".
56
În p ri vi n ţa te xtu l u i a rt. 1 0 a l i n . (2 ) d i n L e g e a n r. 3 1 /1 9 9 0 , cu re fe ri re l a h o tă râ re a d e re d u ce re a ca p i ta l u l u i s o ci a l , a tri b u t co n fe ri t p ri n
a rt. 1 1 3 d i n L e g e a n r. 3 1 /1 9 9 0 a d u n ă ri i e xtra o rd i n a re a a cţi o n a ri l o r, a ce s t te xt tre b u i e co ro b o ra t cu a rt. 2 0 8 a l i n . (4 ) d i n L e g e a n r. 3 1 /1 9 9 0 ,
ca re d i s p u n e că "re d u ce re a ca p i ta l u l u i s o ci a l n u a re e fe ct ş i n u s e fa c p l ă ţi în b e n e fi ci u l a cţi o n a ri l o r p â n ă câ n d cre d i to ri i n u vo r fi o b ţi n u t
re a l i za re a cre a n ţe l o r l o r o ri g a ra n ţi i a d e cva te s a u p â n ă l a d a ta l a ca re i n s ta n ţa a re s p i n s ce re re a cre d i to ri l o r ca i n a d m i s i b i l ă o ri , a p re ci i n d
că s o ci e ta te a a o fe ri t cre d i to ri l o r g a ra n ţi i a d e cva te s a u că , l u â n d u -s e în co n s i d e ra re a cti vu l s o ci e tă ţi i , g a ra n ţi i l e n u s u n t n e ce s a re , a
re s p i n s ce re re a cre d i to ri l o r ca n e în te m e i a tă , i a r h o tă râ re a j u d e că to re a s că a ră m a s d e fi n i ti vă ".
Pe de altă parte, constatăm faptul că, prin dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor, sancţiunea pentru
încălcarea dispoziţiilor legale privind capitalul social minim, subscris şi vărsat, precum şi pentru nerespectarea numărului minim de
asociaţi este nulitatea societăţii, şi nu dizolvarea acesteia, după cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 31/1990 a societăţilor,
modificate prin Legea nr. 76/2012. Aceleaşi prevederi privitoare la constatarea sau, după caz, declararea de către instanţă
judecătorească a nulităţii persoanei juridice pentru cauzele mai sus enumerate din Legea nr. 31/1990 a societăţilor se regăsesc
şi în dispoziţiile art. 196 alin. (1) lit. g) şi h) NCC. Ca atare, cele două texte legale generează un paralelism, contrar normelor de
tehnică legislativă instituite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative57.
57 R e p u b l i ca tă în M. Of. n r. 2 6 0 d i n 2 1 a p ri l i e 2 0 1 0 , cu m o d i fi că ri l e ş i co m p l e tă ri l e u l te ri o a re .
Analizând conţinutul acestor dispoziţii legale, constatăm, pe de o parte, necorelarea a două texte legale cuprinse în acelaşi act
normativ, respectiv necorelarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificat prin Legea nr. 76/2012, cu dispoziţiile art. 56
din acelaşi act normativ, iar, pe de altă parte, necorelarea dispoziţiilor art. 196 alin. (1) lit. g) şi h) NCC cu dispoziţiile art. 10 alin.
(2) din Legea nr. 31/1990, modificat prin Legea nr. 76/2012.
Pentru aceste considerente care reliefează încălcarea normelor de tehnică legislativă institute prin Legea nr. 24/2000,
republicată, se impune, de lege ferenda, corelarea dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 31/1990 şi art. 196 alin. (1) lit. g) şi h) NCC
cu dispoziţiile modificate ale art. 10 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
În opinia noastră, atât în prima ipoteză, în care se constată necorelarea a două texte legale instituite prin acelaşi act normativ
(Legea nr. 31/1990 a societăţilor), cât şi în ipoteza necorelării a două texte legale instituite prin acte normative diferite, vor
deveni incidente principiile lex posterior derogat priori şi, respectiv, lex superior derogat inferiori, principii în virtutea cărora, "atunci
când există două texte legislative contradictorii emise la date sau niveluri diferite, textul cel mai recent sau cel cu forţă juridică
superioară este în vigoare, iar cel anterior ori cu forţă juridică inferioară este considerat abrogat" 58.
58 Io a n Vi d a , Ap l i ca re a n o rm e i j u ri d i ce în ti m p , în D re p tu l n r. 1 2 /2 0 0 4 , p . 9 2 .
Ca atare, în opinia noastră, privitor la contrarietatea celor două texte legale din Legea nr. 31/1990, vor deveni incidente, după
intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 a societăţilor, prin care
este consacrată sancţiunea dizolvării societăţii pentru încălcarea dispoziţiilor legale privind capitalul social minim, subscris şi vărsat,
fiind considerat abrogat textul art. 56 din Legea nr. 31/1990, întrucât, pe de o parte, textul art. 10 alin. (2) din Legea nr.
31/1990 este textul cel mai recent, iar, pe altă parte, dispoziţiile acelui articol fiind modificate prin noul Cod de procedură civilă,
este bine cunoscut principiul de drept conform căruia dispoziţiile instituite prin Codul de procedură civilă sunt de imediată
aplicare, cu excepţiile expres prevăzute în Codul de procedură civilă.
Referitor la cea de-a doua situaţie mai sus expusă, care vizează necorelarea dispoziţiilor art. 196 alin. (1) lit. g) şi h) NCC cu
dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificat prin Legea nr. 76/2012, în opinia noastră, pornind de la faptul că
dispoziţiile noului Cod civil constituie lege-cadru, cu caracter general, iar dispoziţiile Legii nr. 31/1990 constituie legea specială în
materia societăţilor înfiinţate în condiţiile acestei legi, această necorelare generează o antinomie juridică, care putea fi eliminată fie
prin abrogarea expresă menţionată în dispoziţiile legii-cadru (Codul civil), după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură
civilă, a dispoziţiilor instituite prin art. 10 alin. (2) din legea specială, respectiv Legea nr. 31/1990 a societăţilor [aceasta întrucât,
după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, a fost modificat art. 10 alin. (2) din Legea nr. 31/1990], fie prin
abrogarea expresă în conţinutul Legii nr. 31/1990, în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 76/2012, a dispoziţiilor art. 196
alin. (1) lit. g) şi h) NCC.
Dar, conform celor expuse mai sus, şi în cazul necorelării a două texte legale instituite prin două acte normative diferite care
reglementează aceleaşi situaţii juridice şi care generează situaţia de antinomie juridică, problema antinomiei juridice se va rezolva
prin aplicarea principiului de drept lex superior derogat inferiori, în temeiul căruia textul cu forţă juridică superioară este în vigoare
(textul din legea specială), iar cel anterior ori cu forţă juridică inferioară (textul din noul Cod civil) este considerat abrogat.
Ca atare, în baza considerentelor expuse mai sus, în opinia noastră, contrarietatea dispoziţiilor legale instituite prin art. 196 alin.
(1) lit. g) şi h) NCC cu dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificat prin Legea nr. 76/2012, se va soluţiona în
favoarea dispoziţiilor instituite prin legea specială, respectiv vor deveni incidente, după intrarea în vigoare a noului Cod de
procedură civilă, dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 a societăţilor.
Dar problematica contrarietăţii unora dintre dispoziţiile noului Cod civil cu cele instituite prin legi speciale care reglementează
aceleaşi situaţii juridice trebuie analizată prin raportare la dispoziţiile art. 230 lit. bb) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în
aplicare a noului Cod civil, potrivit cărora, la data intrării în vigoare a noului Cod civil, se abrogă orice alte dispoziţii contrare, chiar
dacă acestea sunt cuprinse în legi speciale. Sub acest aspect, se pune problema care este semnificaţia acestui text legal, prin
raportare la situaţiile mai sus expuse.
În opinia noastră, înseşi dispoziţiile art. 230 lit. bb) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil sunt
contrare normelor de tehnică legislativă, mai jos expuse, instituite prin Legea nr. 24/2000, republicată, precum şi unor principii de
esenţă ale dreptului, care au fost expuse şi care vor fi reiterate în acest context.
Astfel, după cum rezultă din conţinutul art. 230 lit. bb) din Legea nr. 71/2011, prin acest text generic se abrogă, de la data
intrării în vigoare a noului Cod civil, şi dispoziţiile contrare statuate prin legi speciale. Ca atare, potrivit acestui text legal, sunt
considerate abrogate, după intrarea în vigoare a noului Cod civil, fără o abrogare expresă, orice dispoziţii contrare din legi
speciale.
Aceste prevederi instituite prin Legea nr. 71/2011 sunt contrare prevederilor art. 64 din Legea nr. 24/2000, republicată,
conform cărora prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de acelaşi nivel sau de nivel superior,
trebuie abrogate, dispoziţiilor art. 65 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora ",în vederea abrogării, dispoziţiile normative
vizate trebuie determinate expres (şi nu implicit - n.n., O.P.), începând cu legile şi apoi cu celelalte acte normative, prin
menţionarea tuturor datelor de identificare a acestora", precum şi dispoziţiilor exprese ale art. 67 alin. (3) din acelaşi act
normativ, în sensul cărora "evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror
dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest
lucru este exprimat expres".
Ca atare, în opinia noastră, după cum rezultă expres din conţinutul dispoziţiilor legale contradictorii mai sus expuse, aceste
texte legale se exclud în totalitate, şi nu doar parţial.
Dar, trecând peste aceste încălcări ale normelor de tehnică legislativă şi în condiţiile art. 230 lit. bb) din Legea nr. 71/2011,
conflictele între legea generală (noul Cod civil) şi dispoziţiile unor legi speciale, cum este şi cazul conflictului între dispoziţiile mai
sus enunţate ale Codului civil şi cele ale Legii nr. 31/1990, vor fi soluţionate potrivit principiilor de drept mai sus enunţate,
respectiv: lex posterior derogat priori şi, respectiv, lex superior derogat inferiori.
Se impune, de asemenea, precizarea că sancţiunile instituite prin art. 10 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 31/1990 vizează
neregularităţi constatate după înmatricularea societăţii şi, respectiv, după începerea activităţii societăţii, sancţiuni care pot fi
înlăturate până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, aceste neregularităţi sunt înlăturate de către organele abilitate ale
societăţii. Această concluzie se impune în considerarea faptului că legiuitorul prevede prin norme imperative şi sancţiunea care se
poate aplica înainte de înmatricularea societăţii de către judecătorul delegat, dacă actul constitutiv nu conţine menţiunile prevăzute
de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii.
Astfel, dacă, potrivit dispoziţiilor legale instituite prin art. 10 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 31/1990, sancţiunea încălcării
dispoziţiilor legale menţionate, care survine după înmatricularea societăţii, este dizolvarea societăţii pe cale judiciară, la solicitarea
oricărei persoane interesate, neregularităţile constatate în faza de constituire a societăţilor derivate din faptul că actul constitutiv
nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii sau când nu s-a
îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea societăţii atrag, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, obligaţia
judecătorului delegat, din oficiu sau la cererea oricărei persoane care formulează o cerere de intervenţie, de a respinge printr-o
încheiere motivată cererea de înmatriculare, în afară de cazul în care asociaţii înlătură asemenea neregularităţi. Judecătorul delegat
va lua act în încheiere de regularităţile efectuate;
e) o altă condiţie de validitate, deşi nu este menţionată prin art. 1.882 NCC, consacrat condiţiilor de validitate, ci prin art. 1.883
alin. (3), care reglementează regimul aporturilor, este aceea privitoare la necesitatea îndeplinirii formalităţilor de publicitate
prevăzute de lege în cazul transferurilor asupra bunurilor aportate. Dacă înscrierea dreptului în registrele de publicitate a fost făcută
înainte de data înmatriculării societăţii, transferul drepturilor este, în toate cazurile, afectat de condiţia dobândirii personalităţii
juridice. O primă constatare ce se poate face în urma analizei acestui text legal este aceea că ipoteza normei legale vizează
înscrierile în registrele de publicitate prevăzute de lege ale bunurilor care se aportează la viitoarea societate, care la data înscrierii în
aceste registre nu era înmatriculată, fiind în faza premergătoare înmatriculării societăţii. O a doua constatare este aceea că textul
legal face referire la "înmatriculare", care este, în accepţiunea art. 200 NCC, o formă de înregistrare a persoanei juridice. Ca atare,
ipoteza normei legale instituită prin art. 1.883 alin. (3) NCC vizează doar societăţile cu personalitate juridică. Rezultă, aşadar, din
conţinutul acestei dispoziţii legale că, în ipoteza în care aportul la societate constă în bunuri, altele decât bunurile fungibile, iar
dreptul asupra bunurilor aportate a fost înscris în registrele de publicitate înainte de data înmatriculării societăţii, transferul
drepturilor acestor bunuri din patrimoniul asociaţilor în patrimoniul societăţii poate avea loc doar în urma dobândirii de către
societate a personalităţii juridice. Ca atare, în ipoteza neîndeplinirii acestei condiţii privitoare la dobândirea personalităţii juridice,
întrucât textul legal face referire expresă doar la bunuri, se poate concluziona că societatea se va putea constitui prin aporturi
băneşti, prestaţii sau cunoştinţe specifice, doar sub forma unei societăţi simple sau asocieri în participaţie, care nu implică
dobândirea personalităţii juridice. În ipoteza în care bunurile care constituie aport la societate nu au fost înscrise în registrele de
publicitate înainte de data înmatriculării societăţii, această operaţiune poate fi efectuată, în opinia noastră, până la data la care
judecătorul delegat, în condiţiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 a societăţilor, va autoriza, prin încheiere, constituirea
societăţii şi va dispune înmatricularea ei în registrul comerţului. Dar, oricum, în opinia noastră, pentru constituirea oricărei forme de
societate, cu sau fără personalitate juridică, pentru a se putea constata de către autorităţile competente legalitatea constituirii
acestor societăţi, se impune ca, anterior înregistrării societăţilor, să fie îndeplinite formalităţile de publicitate a bunurilor care vor
constitui aport la societate.
Dar, pe lângă aceste dispoziţii cu caracter general care reglementează sub aspectul publicităţii ipoteza în care bunurile aportate
la o societate cu personalitate juridică au fost înscrise în registrele de publicitate anterior înmatriculării societăţii, îndeplinirea
formalităţilor de publicitate trebuie analizată şi sub aspectul formelor de publicitate care trebuie respectate înainte de constituirea
societăţilor. O atare cerinţă a respectării formalităţilor de publicitate, indiferent dacă societatea se constituie cu personalitate
juridică sau fără personalitate juridică, se impune cu acuitate, întrucât, potrivit art. 203 NCC (în cazul persoanelor juridice),
coroborat cu art. 1.886 NCC (în cazul constituirii oricărei forme de societate), neîndeplinirea formalităţilor de înregistrare atrage
răspunderea solidară a asociaţilor fondatori şi a primilor administratori numiţi prin contract pentru prejudiciul cauzat prin
neîndeplinirea acestor formalităţi.
Astfel, în analiza formelor de publicitate a constituirii oricărei forme de societăţii, luând în considerare faptul că aportul la
constituirea acestor societăţi poate să constea în bunuri mobile sau bunuri imobile, pornim de la prevederile art. 18 alin. (2) NCC,
potrivit cărora "publicitatea se realizează prin cartea funciară, Arhiva Electronică de Garanţii Reale Imobiliare, denumită în cuprinsul
prezentului cod şi arhivă, prin registrul comerţului, precum şi prin alte forme de publicitate prevăzute de lege". Publicitatea asigură
opozabilitatea actului, dreptului, precum şi a oricărui raport juridic supus publicităţii şi, dacă legea prevede expres, condiţionează
constituirea sau efectele lor juridice.
O primă precizare care se impune a fi reliefată este aceea a diferenţierii modalităţii de realizare a formelor de publicitate între
societăţile constituite în baza Legii nr. 31/1990 a societăţilor, care exercită acte de producţie, comerţ sau prestării de servicii, şi
societăţile civile, reglementate de Codul civil, care nu pot efectua acte de comerţ, deşi aceste societăţi au un caracter lucrativ,
caracter care nu trebuie interpretat în sensul realizării de profit, ca în cazul societăţilor constituite în baza Legii nr. 31/1990 a
societăţilor.
Astfel, societăţile constituite în baza Legii nr. 31/1990 a societăţilor, care exercită acte de producţie, comerţ sau de prestări
servicii, sunt supuse formelor de publicitate prin înmatricularea acestora în registrul comerţului, care se ţine de oficiul registrului
comerţului, organizat în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, conform Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, cu
modificările şi completările ulterioare59. Astfel, fac obiectul înregistrării în registrul comerţului doar societăţile care au calitatea de
profesionişti, adică exercită activităţi de producţie, comerţ sau prestării de servicii, ca o profesiune obişnuită, în scopul obţinerii de
profit.
59 L e g e a n r. 2 6 /1 9 9 0 a fo s t re p u b l i ca tă în M. Of. n r. 4 9 d i n 4 fe b ru a ri e 1 9 9 8 , cu m o d i fi că ri l e ş i co m p l e tă ri l e u l te ri o a re .
O atare concluzie rezultă din conţinutul art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul
comerţului, în sensul cărora obligaţia înregistrării în registrul comerţului, înainte de începerea comerţului, revine comercianţilor,
precum şi altor persoane fizice sau juridice, prevăzute în mod expres de lege, prin comerciant înţelegându-se persoanele fizice şi
asociaţiile familiale care efectuează în mod obişnuit acte de comerţ, societăţile comerciale, companiile naţionale şi societăţile
naţionale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial şi organizaţiile cooperatiste.
În cazul societăţilor civile, reglementate prin Codul civil, care nu desfăşoară acte de comerţ în scopul obţinerii de profit, acestea
nu sunt supuse înregistrării în registrul comerţului, ci în registrul destinat acestor societăţi, înfiinţat la fiecare judecătorie.
Menţionăm faptul că societăţile civile care nu desfăşoară activităţi de comerţ pot fi constituite şi cu personalitate juridică, cum se
întâmplă în cazul societăţilor agricole cu personalitate juridică, constituite în temeiul Legii nr. 36/1991 şi care se înregistrează în
registrul destinat acestor persoane juridice înfiinţat la fiecare judecătorie.
În cazul în care aportul la constituirea societăţii constă în transmiterea dreptului de proprietate asupra unui imobil, îndeplinirea
formalităţilor de publicitate se realizează prin înscrierea în cartea funciară, intrând astfel sub incidenţa Titlului VII din Codul civil,
intitulat "Cartea funciară", dispoziţiile căruia se completează cu prevederile Legii nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii
imobiliare60. În acest context, aportul constând în transmiterea dreptului de proprietate asupra unui imobil având semnificaţia unei
vânzări a unui drept real, el va trebui înscris în cartea funciară înainte de constituirea societăţii prin intabulare, în condiţiile art. 885
NCC. O atare concluzie se impune, în opinia noastră, întrucât, intabularea având efect de dobândire a bunului, numai prin
intabulare societatea va putea deveni proprietară asupra bunului imobil aportat de către asociaţi.
60 L e g e a n r. 7 /1 9 9 6 a ca d a s tru l u i ş i p u b l i ci tă ţi i i m o b i l i a re a fo s t re p u b l i ca tă în M. Of. n r. 8 3 d i n 7 fe b ru a ri e 2 0 1 3 , cu m o d i fi că ri l e ş i
În ceea ce priveşte aportul de folosinţă a unui bun imobil la capitalul social al unei societăţi, incident în cazul societăţilor fără
personalitate juridică, dispoziţiile art. 902 alin. (2) pct. 7 NCC prevăd expres faptul că acest aport, constituind un act juridic în
legătură cu imobilul înscris în cartea funciară, se notează în cartea funciară61.
61 A s e ve d e a , p ri vi to r l a a ce a s tă p ro b l e m a ti că , A.-A. C h i ş , Pu b l i ci ta te a i m o b i l i a ră în co n ce p ţi a n o u l u i Cod c ivil, Ed . H a m a n g i u , Bu cu re ş ti ,
2 0 1 2 , p . 3 5 . În o p i n i a a u to a re i , p o rn i n d d e l a p re ve d e ri l e a rt. 1 .8 8 3 a l i n . (1 ) NCC, ca re s ti p u l e a ză că în ca zu l s o ci e tă ţi l o r fă ră p e rs o n a l i ta te
j u ri d i că a p o rtu ri l e d e vi n co p ro p ri e ta te a a s o ci a ţi l o r, a fa ră d e ca zu l în ca re a u co n ve n i t în m o d e xp re s că vo r tre ce în fo l o s i n ţă co m u n ă , e s te
p o s i b i l ş i a p o rtu l a d u s în p ro p ri e ta te în ca zu l s o ci e tă ţi l o r fă ră p e rs o n a l i ta te j u ri d i că , i p o te ză în ca re co ta d e p ro p ri e ta te ce re vi n e
a s o ci a tu l u i i n tră în d i vi zi u n e a p a tri m o n i u l u i a fe cta t d e s fă ş u ră ri i a cti vi tă ţi i în ve d e re a că re i a a fo s t co n s ti tu i tă s o ci e ta te a . În o p i n i a n o a s tră ,
d e ş i n u s e p o a te e xcl u d e i p o te za ca , ş i în ca zu l s o ci e tă ţi l o r fă ră p e rs o n a l i ta te j u ri d i că re g l e m e n ta te p ri n Codul c ivil, a p o rtu l l a co n s ti tu i re a
s o ci e tă ţi i s ă co n s te a ş i în tra n s m i te re a d re p tu l u i d e p ro p ri e ta te a s u p ra u n u i b u n , m o b i l s a u i m o b i l , o a s e m e n e a i p o te ză e s te co n tra zi s ă
d e te xtu l a rt. 1 .8 8 3 a l i n . (1 ) NCC, ca re s ti p u l e a ză , p ri n tr-o n o rm ă i m p e ra ti vă , că , în ca zu l s o ci e tă ţi l o r fă ră p e rs o n a l i ta te j u ri d i că , a p o rtu ri l e
d e vi n co p ro p ri e ta te a a s o ci a ţi l o r s a u p ro p ri e ta te a e xcl u s i vă a a ce s to ra , în ca zu l a s o ci e ri i în p a rti ci p a ţi e , d e ci s o ci e ta te a p o a te d e ve n i d o a r
ti tu l a ra u n u i d re p t d e fo l o s i n ţă , ş i n u a u n u i d re p t d e p ro p ri e ta te a s u p ra a ce s to r b u n u ri . C a a ta re , în b a za a ce s tu i te xt l e g a l , a s o ci a ţi i p o t
a d u ce p e n tru co n s ti tu i re a s o ci e tă ţi i d o a r a p o rtu ri p ri vi n d d re p tu l d e fo l o s i n ţă a u n u i b u n , ş i n u a p o rtu ri p ri n ca re s e tra n s fe ră d re p tu l d e
p ro p ri e ta te în fa vo a re a s o ci e tă ţi i .
În ipoteza în care aportul la constituirea societăţii constă într-un alt drept real decât dreptul de proprietate, cum este cazul
aportului constând într-un drept real de uzufruct, reprezentând un dezmembrământ al dreptului de proprietate privată, acesta, la
fel ca şi orice drept real, se intabulează în cartea funciară, fiind înscris, potrivit art. 23 din Legea nr. 7/1996, în partea a III-a a
cărţii funciare, referitoare la înscrierile privind dezmembrămintele dreptului de proprietate, drepturile reale de garanţie şi sarcini.
În ipoteza constituirii unei societăţi prin aportul de bunuri al unuia dintre soţi, cu consimţământul celuilalt soţ, după cum am
precizat, aceasta implică o modificare convenţională a regimului comunităţii legale de bunuri. În acest context, potrivit art. 330
NCC, este necesară încheierea unei convenţii matrimoniale, prin înscris autentificat de către notarul public, sub sancţiunea nulităţii
absolute, cu consimţământul tuturor părţilor, urmând ca, potrivit art. 334 NCC, această convenţie matrimonială, pentru a fi
opozabilă terţilor, să fie înscrisă în Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale, organizat potrivit legii. Atunci când
această convenţie matrimonială are ca obiect bunuri imobile, ea se notează în cartea funciară, conform art. 902 alin. (2) pct. 14
NCC (intenţia de a înstrăina sau greva), neîndeplinirea acestei forme speciale de publicitate neputând fi acoperită prin îndeplinirea
celorlalte şi făcând ca ambii soţi să fie consideraţi, în raport cu terţii de bună-credinţă, ca fiind căsătoriţi sub regimul matrimonial al
comunităţii legale62.
62
A.-A. C h i ş , o p . ci t., p . 1 2 5 .
De asemenea, o problemă care se ridică sub aspectul respectării formelor de publicitate este cea referitoare la înscrierea în
cartea funciară a unui fond de comerţ, care, după cum vom remarca în continuare, constituie o universalitate de fapt, în
accepţiunea art. 541 NCC, şi în privinţa căreia, potrivit art. 2.357 şi art. 2.538 NCC, se poate constitui un drept de ipotecă
convenţional cu privire la bunuri afectate activităţii unei întreprinderi. Sub acest aspect, în literatura de specialitate se apreciază că
în cartea funciară nu se înscrie împrejurarea că un imobil aparţine unei universalităţi de fapt decât în situaţia în care se constituie un
drept de ipotecă asupra universalităţii, motivat de faptul că, la data înstrăinării imobilului aparţinând universalităţii de fapt, ipoteca
este radiată, ea neconferind creditorului atributul de urmărire63.
63
Ib i d e m , p . 3 6 .
5. Domeniul de aplicabilitate a societăţilor simple

În privinţa domeniului de aplicabilitate a societăţilor simple sau a societăţilor cu personalitate juridică, prezintă importanţă
deosebită, pe lângă societăţile constituite în baza Legii nr. 31/1990 a societăţilor, republicată, situaţia societăţilor agricole,
constituite în temeiul Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură64, potrivit căreia
proprietarii de terenuri agricole care beneficiază de prevederile Legii nr. 18/1991 a fondului funciar65, precum şi alţi proprietari de
terenuri pot să îşi exploateze pământul sub forme de asociere, precum:
64 L e g e a n r. 3 6 /1 9 9 1 a fo s t p u b l i ca tă în M. Of. n r. 9 7 d i n 6 m a i 1 9 9 1 .
65 L e g e a n r. 1 8 /1 9 9 1 a fo n d u l u i fu n ci a r a fo s t re p u b l i ca tă în M. Of. n r. 1 d i n 5 i a n u a ri e 1 9 9 8 , cu m o d i fi că ri l e ş i co m p l e tă ri l e u l te ri o a re .
- constituirea de societăţi, în condiţiile Legii nr. 31/1990 a societăţilor (art. 3 din Legea nr. 36/1991), cărora le sunt
aplicabile, în consecinţă, prevederile Legii nr. 31/1990 a societăţilor, dispoziţiile Codului civil, privitoare la contractul de societate,
fiindu-le aplicabile numai în lipsa unor norme speciale instituite prin Legea nr. 31/1990 a societăţilor. În acest context, după cum
judicios s-a remarcat în literatura de specialitate66, prin reglementarea posibilităţii constituirii unei societăţi comerciale pentru
exploatarea terenurilor agricole, Legea nr. 36/1991 recunoaşte caracter comercial actelor şi operaţiunilor de exploatare a
terenurilor agricole de către o societate comercială organizată în condiţiile Legii nr. 31/1990. Deci, exploatarea terenurilor
agricole de către o colectivitate de persoane poate avea caracter comercial sau necomercial, în funcţie de forma juridică a
societăţii (societate agricolă ori societate comercială), în condiţiile Legii nr. 36/199167. Se poate spune că, în realitate, Legea nr.
36/1991 consacră o derogare de la regula generală, potrivit căreia caracterul comercial al societăţii este dat de obiectul ei, în
sensul recunoaşterii că societatea poate fi comercială datorită formei sale contractuale, chiar dacă obiectul ei este civil68;
66 S.D . C ă rp e n a ru , D re p t co m e rci a l ro m â n ..., p . 6 4 .
67 Ib i d e m .
68 Ib i d e m .
- constituirea de societăţi agricole, cu personalitate juridică, de tip privat (art. 4 din Legea nr. 36/1991), cu capital variabil şi un
număr nelimitat şi variabil de asociaţi, având ca obiect exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor şi altor mijloace
aduse în societate, precum şi realizarea de investiţii de interes agricol, urmând ca înfiinţarea, funcţionarea şi încetarea acestor
societăţi să fie reglementată prin Legea nr. 36/1991, potrivit art. 5 şi urm. din această lege. În privinţa acestor tipuri de societăţi,
Legea nr. 36/1991, prin art. 5 alin. (2), prevede expres că o societate agricolă nu are caracter comercial şi, ca atare, nu este
supusă înmatriculării în registrul comerţului, ci în registrul rezervat acestor societăţi agricole, înfiinţat la fiecare judecătorie. În acest
sens, preşedintele judecătoriei, potrivit art. 16 din Lege, dispune prin încheiere, în urma examinării actului de constituire şi a
statutului, înscrierea societăţii agricole în registrul rezervat anume acestor societăţi, urmând ca, de la data înscrierii, societatea
agricolă să dobândească personalitate juridică. Încheierea judecătoriei se va afişa în extras la sediul acesteia şi al primăriei în raza
căreia îşi are sediul societatea, urmând a se publica în Monitorul Oficial al României;
- constituirea de asocieri (societăţi) simple, fără personalitate juridică, potrivit art. 2 din Legea nr. 36/1991, pe bază de
înţelegere între două sau mai multe familii, având ca scop exploatarea terenurilor agricole, creşterea animalelor, aprovizionarea,
depozitarea, condiţionarea, prelucrarea şi vânzarea produselor, prestarea unor servicii, precum şi alte activităţi. Aceste asocieri se
pot constitui prin înţelegere verbală sau scrisă, fără altă formalitate juridică, cei în cauză stabilindu-şi singuri obiectul de activitate şi
condiţiile în care înţeleg să îşi desfăşoare activitatea.
De asemenea, în sfera de aplicabilitate a societăţilor simple mai pot fi menţionate: asocierea a doi sau mai mulţi avocaţi sau
notari în societăţi civile profesionale, potrivit prevederilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat69, respectiv ale Legii nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale70; asocierea mai multor medici pentru
constituirea unor societăţi profesionale medicale, în condiţiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii71 etc.
69 L e g e a n r. 5 1 /1 9 9 5 p ri vi n d o rg a n i za re a ş i e xe rci ta re a p ro fe s i e i d e a vo ca t a fo s t re p u b l i ca tă în M. Of. n r. 9 8 d i n 7 fe b ru a ri e 2 0 1 1 , cu
m o d i fi că ri l e ş i co m p l e tă ri l e u l te ri o a re .
70 L e g e a n r. 3 6 /1 9 9 5 a n o ta ri l o r p u b l i ci ş i a a cti vi tă ţi i n o ta ri a l e a fo s t re p u b l i ca tă în M. Of. n r. 7 2 d i n 4 fe b ru a ri e 2 0 1 3 , m o d i fi ca tă u l te ri o r
p ri n L e g e a n r. 5 4 /2 0 1 3 p e n tru a p ro b a re a Ord o n a n ţe i d e u rg e n ţă a Gu ve rn u l u i n r. 1 2 0 /2 0 1 1 p ri vi n d p ro ro g a re a u n o r te rm e n e ş i p e n tru
m o d i fi ca re a ş i co m p l e ta re a u n o r a cte n o rm a ti ve , p u b l i ca tă în M. Of. n r. 1 4 5 d i n 1 9 m a rti e 2 0 1 3 .
71
L e g e a n r. 9 5 /2 0 0 6 p ri vi n d re fo rm a în d o m e n i u l s ă n ă tă ţi i a fo s t p u b l i ca tă în M. Of. n r. 3 7 2 d i n 2 8 a p ri l i e 2 0 0 6 , cu m o d i fi că ri l e ş i
6. Dobândirea personalităţii juridice

În cazul societăţilor constituite în baza Legii nr. 31/1990, potrivit art. 41 din această lege, societatea este persoană juridică de
la data înmatriculării în registrul comerţului, moment de la care raporturile dintre asociaţi sunt reglementate de actul constitutiv al
societăţii şi de principiile generale aplicabile contractelor.
Se impune, de asemenea, precizarea că, potrivit art. 37 coroborat cu art. 40 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor, în cazul
societăţilor constituite în temeiul Legii nr. 31/1990 a societăţilor, controlul legalităţii actelor sau faptelor care, potrivit legii, se
înregistrează în registrul comerţului se exercită în justiţie printr-un judecător delegat de către preşedintele tribunalului la începutul
fiecărui an judecătoresc, urmând ca, în ipoteza în care judecătorul delegat constată îndeplinirea cerinţelor legale, să dispună prin
încheiere motivată constituirea societăţii şi înmatricularea societăţii în registrul comerţului, în condiţiile prevăzute de legea privind
acest registru, adică Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului.
Sub aspect procedural, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, potrivit art. 60 din Legea nr. 31/1990,
încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii şi sunt
supuse numai apelului, care se poate promova în termen de 15 zile, ce curge de la data pronunţării încheierii, pentru părţi, şi de la
data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice
alte persoane interesate.
În privinţa societăţilor constituite prin contract de societate reglementate prin dispoziţiile noului Cod civil, dispoziţiile art. 1.889
aduc unele precizări importante, care se aplică şi societăţilor constituite prin acte normative speciale.
Astfel, dispoziţiile art. 1.889 NCC prevăd următoarele: prin contractul de societate sau printr-un act separat, asociaţii pot
conveni constituirea unei societăţi cu personalitate juridică, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. În acest caz, răspunderea
lor pentru datoriile sociale este subsidiară, nelimitată şi solidară, dacă prin lege nu se dispune altfel [alin. (1)]; dacă, potrivit voinţei
asociaţilor, societatea urmează să aibă personalitate juridică, indiferent de obiectul de activitate, ea poate fi constituită numai în
forma şi condiţiile prevăzute de legea specială care îi conferă personalitate juridică [alin. (2)]; societatea dobândeşte personalitate
juridică de la data înmatriculării în registrul comerţului, dacă prin lege nu se dispune altfel [alin. (3)]; până la data dobândirii
personalităţii juridice, raporturile dintre asociaţi sunt guvernate de regulile aplicabile societăţii simple [alin. (4)]. Se impune, de
asemenea, precizarea că, potrivit art. 1.892 alin. (1) NCC, societatea simplă nu are personalitate juridică.
Din conţinutul acestui text legal, care utilizează sintagma "pot conveni", rezultă că înfiinţarea prin contractul de societate a unei
societăţi cu personalitate juridică reprezintă o opţiune a asociaţilor, nefiind obligatorie voinţa asociaţilor pentru constituirea unei
societăţi cu personalitate juridică. Doar în ipoteza în care asociaţii optează pentru constituirea unei societăţi cu personalitate
juridică, indiferent de obiectul de activitate, dispoziţiile alin. (2) al art. 1.889 statuează că aceste societăţi se pot constitui numai în
forma şi condiţiile prevăzute de legea specială care îi conferă personalitate juridică.
Având în vedere faptul că aceste dispoziţii ale noului Cod civil trimit la dispoziţiile legii speciale în ipoteza în care asociaţii îşi
exprimă voinţa de a constitui societatea cu personalitate juridică, raportând acest text legal la dispoziţiile Legii nr. 31/1990 a
societăţilor, ca lege specială în materie, vom putea concluziona că asociaţii care îşi exprimă voinţa de a constitui una din formele
de societate reglementate prin această lege, îşi vor putea manifesta această voinţă fie în sensul constituirii acestei societăţi cu
personalitate juridică, fie în sensul constituirii unei astfel de societăţi fără personalitate juridică. Prin raportare la această voinţă a
asociaţilor, urmează a se aplica dispoziţiile alin. (2), alin. (3) şi alin. (4) ale art. 1.889 NCC.
Astfel, în ipoteza în care asociaţii optează pentru constituirea prin contractul de societate a unei societăţi cu personalitate
juridică, această societate se va putea constitui numai în forma şi condiţiile prevăzute de legea specială care îi conferă
personalitate juridică, respectiv Legea nr. 31/1990 a societăţilor, urmând ca societatea să dobândească personalitate juridică de
la data înmatriculării în registrul comerţului, dacă prin lege nu se dispune altfel. O astfel de soluţie legislativă este consecinţa faptului
că, potrivit art. 1 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor, asociaţii se pot asocia şi constitui una din formele de societate
reglementate de această lege numai cu personalitate juridică, societăţile dobândind personalitate juridică prin însuşi faptul
constituirii lor.
O precizare foarte importantă este cea instituită prin alin. (4) al art. 1.889 NCC, care prevede că, până la dobândirea
personalităţii juridice, raporturile dintre asociaţi sunt guvernate de regulile aplicabile societăţii simple, întrucât societatea simplă nu
are personalitate juridică decât dacă asociaţii doresc dobândirea de către societatea simplă a personalităţii juridice. Se poate,
aşadar, concluziona că, şi în cazul societăţilor constituite în baza Legii nr. 31/1990, dacă asociaţii optează pentru constituirea
societăţii cu personalitate juridică, până la dobândirea personalităţii juridice, aceste societăţi pot funcţiona ca societăţi simple,
întrucât textul art. 1.889 alin. (4) face precizarea expresă că până la acest moment raporturile dintre asociaţi vor fi guvernate de
regulile aplicabile societăţii simple.
O altă precizare care se impune a fi reliefată este aceea că, în privinţa dobândirii personalităţii juridice, societăţile simple
reglementate prin Codul civil nu au personalitate juridică, iar, dacă asociaţii doresc ca societatea simplă să dobândească
personalitate juridică, se impune modificarea contractului de societate. În privinţa personalităţii juridice a asociaţiei în participaţie
reglementate prin Codul civil, dispoziţiile art. 1.951 statuează expressis verbis că asociaţia în participaţie nu poate dobândi
personalitate juridică şi nici nu constituie faţă de terţi o persoană distinctă de persoana asociaţilor. Această prevedere legală are la
bază raporturile dintre asociaţi şi faţă de terţi, fundamentate pe instituţia mandatului fără reprezentare, ceea ce rezultă din
dispoziţiile art. 1.953 NCC, care prevăd că asociaţii, chiar acţionând pe contul asocierii, contractează şi se angajează în nume
propriu faţă de terţi. Totodată, în condiţiile art. 1.953 alin. (2) NCC, asociaţii dintr-un contract de asociere în participaţie exercită
toate drepturile din contractele încheiate de oricare dintre ei, dar terţul este ţinut exclusiv faţă de asociatul cu care a contractat, cu
excepţia cazului în care acesta din urmă a declarat calitatea sa la momentul încheierii actului.
7. Patrimoniul societăţii, patrimoniul asociaţilor şi capitalul social. Deosebiri şi efecte juridice
O primă precizare care se impune este aceea că trebuie să fie făcută o distincţie netă între patrimoniul societăţii şi capitalul
social, constituit prin aportul asociaţilor72.
72 Pe n tru a n a l i za ca p i ta l u l u i s o ci a l , a p a tri m o n i u l u i s o ci e tă ţi l o r ş i a d e o s e b i ri l o r d i n tre a ce s te a , a s e ve d e a S.D . C ă rp e n a ru , D re p t
co m e rci a l ro m â n ..., p p . 1 6 4 -1 6 6 .
Astfel, în timp ce patrimoniul societăţii are în componenţa sa totalitatea bunurilor societăţii, la care se adaugă totalitatea
drepturilor şi obligaţiilor societăţii (compunerea acestuia este fluctuantă în funcţie de profitul operaţiunilor comerciale), capitalul
social este o valoare contabilă, adică reprezintă expresia valorică a totalităţii aporturilor în numerar şi în natură a asociaţilor care
participă la constituirea societăţii.
Astfel, patrimoniul societăţii sau patrimoniul social, în lumina principiilor dreptului civil, constituind totalitatea bunurilor societăţii,
precum şi totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică aparţinând societăţii, cuprinde:
a) activul social, care include bunurile aduse în societate şi pe cele dobândite în cursul activităţii societăţii;
b) pasivul societăţii, care cuprinde obligaţiile societăţii, indiferent de natura lor.
Referitor la capitalul social, acesta se evidenţiază în bilanţul contabil la pasiv, deoarece reprezintă aportul asociaţilor care, la
dizolvarea societăţii, trebuie restituit, iar la activ se evidenţiază bunurile societăţii care constituie aportul asociaţilor la constituirea
societăţii.
Întrucât atât dispoziţiile cu caracter general instituite prin Codul civil, cât şi reglementările speciale instituite prin Legea nr.
31/1990 a societăţilor stabilesc obligaţia asociaţilor de a contribui la formarea capitalului social al societăţii prin aporturi, în
modalităţile prevăzute de lege, se poate concluziona că este imperios necesară existenţa reală a capitalului social, adică este
necesar ca aporturile prin care se constituie capitalul social să intre efectiv în patrimoniul societăţii. Singurul moment în care
capitalul social al societăţii este identic cu patrimoniul societăţii este momentul constituirii societăţii. Asumarea obligaţiei de aport al
asociaţilor este denumită subscriere la capitalul societăţii, iar efectuarea efectivă a aportului poartă denumirea de vărsare a
capitalului.
Se impune, de asemenea, precizarea că, deşi capitalul social se deosebeşte de patrimoniul societăţii, capitalul social constituie
un element al patrimoniului societăţii, deosebirea constând doar în regimul juridic diferit al celor două instituţii.
În sprijinul acestei păreri putem invoca un caracter juridic al capitalului social, respectiv faptul că acesta constituie gajul general
creditorilor, care au dreptul de a urmări oricare dintre bunurile societăţii. Sub acest aspect, garanţia constituită prin capitalul social
creditorilor de a putea urmări oricare dintre bunurile societăţii necesită ca în patrimoniul societăţii să existe bunuri a căror valoare
să fie cel puţin la nivelul capitalului social. Acesta este un argument în sensul acreditării ideii că valoarea capitalului social este un
element al patrimoniului societăţii.
Pornind de la aceste considerente, deosebirea dintre capitalul social şi patrimoniul societăţii constă în următoarele aspecte:
- în timp ce capitalul social este expresia valorică a tuturor aporturilor asociaţilor la constituirea societăţii, patrimoniul societăţi
este o universalitate juridică, care are în compoziţie toate bunurile societăţii, precum şi totalitatea drepturilor şi obligaţiilor de
valoare economică aparţinând societăţii;
- în timp ce, pe parcursul funcţionării societăţii, capitalul social este fix sau invariabil, putând fi modificat doar în cazurile
prevăzute de lege, printr-o hotărâre a adunării generale a asociaţilor, valoarea patrimoniului societăţii pe parcursul funcţionării
societăţii este fluctuantă şi variază în funcţie de obţinerea de către aceasta de profit sau înregistrarea de pierderi.
Pornind de la aceste considerente, pe lângă deosebirea dintre patrimoniul societăţii sau patrimoniul social şi capitalul social,
trebuie să menţionăm şi deosebirea dintre patrimoniul societăţii şi patrimoniul propriu al asociaţilor, distincţie care operează
indiferent dacă societatea se constituie cu personalitate juridică sau fără personalitate juridică şi indiferent de regimul aporturilor în
cadrul acestei societăţi.
În privinţa regimului aporturilor, noul Cod civil, prin dispoziţiile cu caracter general instituite prin art. 1.893, distinge între regimul
aporturilor în cazul unei societăţi cu personalitate juridică şi regimul aporturilor în cazul societăţilor fără personalitate juridică.
Astfel, în cazul unei societăţi cu personalitate juridică, aporturile intră în patrimoniul societăţii, iar în cazul unei societăţi fără
personalitate juridică, aporturile devin coproprietatea asociaţilor, afară de cazul în care au convenit, în mod expres, că vor trece în
folosinţă comună.
În completarea acestor norme cu caracter general, în cazul societăţilor reglementate prin Legea nr. 31/1990 a societăţilor,
dispoziţiile art. 65 alin. (1) din acest act normativ aduc o precizare clară privitoare la distincţia dintre patrimoniul societăţii şi
patrimoniul propriu al asociaţilor, statuând că, "în lipsă de stipulaţie contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin
proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerţului". O dispoziţie similară o regăsim în cazul societăţilor
comerciale cu capital de stat rezultate în urma reorganizării fostelor unităţi economice de stat ca societăţi comerciale şi regii
autonome, în condiţiile Legii nr. 15/1990, care, prin art. 20 alin. (2), statuează că "bunurile din patrimoniul societăţii comerciale
(societăţii - n.n., O.P.) sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu".
Rezultă, aşadar, din conţinutul acestei dispoziţii legale că, în cazul societăţilor care dobândesc personalitate juridică, cum sunt
societăţile reglementate prin Legea nr. 31/1990, patrimoniul societăţii este diferit de patrimoniul propriu al asociaţilor.
Astfel, asociatul nu are niciun drept asupra bunurilor societăţii, nici chiar asupra celor aduse ca aport propriu. În cazul în care un
bun este aportat numai sub forma folosinţei, care nu afectează dreptul de dispoziţie al proprietarului, evident că aportatorul deţine
dreptul de proprietate asupra acestui bun.
Referitor la regimul aporturilor în cazul societăţilor fără personalitate juridică, se poate constata că aceste aporturi intră în
patrimoniul societăţii cu titlu de drept de folosinţă, dar ele rămân în continuare în coproprietatea asociaţilor, urmând, pe cale de
consecinţă, regimul general al coproprietăţii reglementat prin dispoziţiile Codului civil.
În privinţa regimului aporturilor în cadrul asociaţiei în participaţie, deşi art. 1.951 NCC statuează expres că asociaţia în
participaţie nu poate dobândi personalitate juridică, prin derogare de la prevederile art. 1.893, se constată că dispoziţiile art. 1.952
NCC dispun că asociaţii rămân proprietarii bunurilor puse la dispoziţia asociaţiei şi, doar dacă asociaţii convin, bunurile aduse în
asociere sau cele obţinute în urma folosirii acestora devin bunuri proprietate comună.
Rezultă, aşadar, că, în cazul contractului de asociere în participaţie, bunurile aportate intră în patrimoniul societăţii, dar rămân în
continuare în proprietatea exclusivă a fiecărui asociat, şi nu în coproprietatea asociaţilor, ca şi în cazul societăţilor simple şi al
tuturor societăţilor constituite fără personalitate juridică, raportat la bunurile aduse de fiecare asociat, cu excepţia cazului în care
asociaţii convin ca aceste bunuri să devină proprietate comună.
Acest aspect are o deosebită importanţă, întrucât regimul juridic al proprietăţii comune îmbrăcând una dintre formele
coproprietăţii reglementate prin art. 632 NCC impune ca fiecare coproprietar să fie titularul exclusiv al uneia dintre cotele-părţi din
dreptul de proprietate, cote care se prezumă, până la proba contrară, ca fiind egale.
Apoi, potrivit art. 636 NCC, fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun în măsura în care nu schimbă destinaţia şi
nu aduce atingere drepturilor celorlalţi coproprietari, în timp ce proprietatea exclusivă impune exercitarea de către proprietar a
dreptului de dispoziţie asupra bunului, inclusiv prin schimbarea destinaţiei acestuia. Relevant, de asemenea, în deosebirea de regim
juridic între proprietatea exclusivă şi regimul coproprietăţii este faptul că, potrivit art. 639 NCC, modul de folosire a bunului comun
se stabileşte prin acordul coproprietarilor, iar, în caz de neînţelegere, prin hotărâre judecătorească, pe când, în cazul proprietăţii
exclusive, fiecare proprietar dispune în mod exclusiv asupra modului de folosire a bunului aflat în proprietate.
Se poate, aşadar, concluziona că, în cazul societăţilor constituite fără personalitate juridică, deşi bunurile aportate la societate
rămân, după aport, în coproprietatea asociaţilor sau în proprietatea acestora, patrimoniul societăţii este distinct de patrimoniul
propriu al asociaţilor, întrucât scopul acestor aporturi este constituirea unui patrimoniu societar, având ca titulari pe asociaţi73.
73 În a ce l a ş i s e n s , a s e ve d e a F. Mo ţi u , o p . ci t., p . 2 2 0 .
8. Fondul de comerţ şi patrimoniul societăţii

Reglementarea fondului de comerţ şi natura juridică a acestuia
Desfăşurarea activităţilor de comerţ necesită existenţa şi folosirea unor mijloace care să permită desfăşurarea activităţii de
către profesionişti, precum: localul unde se desfăşoară activitatea, mobilier, mărfuri, instalaţii etc. Ca atare, fondul de comerţ are
o compoziţie variată, şi nu unitară, în raport de specificul activităţii profesionistului.
Sub acest aspect, după intrarea în vigoare a noului Cod civil şi a noului Cod de procedură civilă, se pune problema dacă mai
subzistă existenţa conceptului de "fond de comerţ", care nu era definit prin Codul comercial (abrogat), dar care era analizat în
literatura de specialitate din perioada de existenţă a vechiului Cod civil şi a Codului comercial (abrogat).
În acest context, deşi prin art. 230 lit. bb) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind
Codul civil şi, respectiv, art. 83 lit. k) NCPC se prevede că, începând de la data intrării în vigoare a Codului civil şi a noului Cod de
procedură civilă, se abrogă orice dispoziţii contrare, chiar dacă acestea sunt cuprinse în legi speciale, în opinia noastră, acest
concept nu contravine dispoziţiilor noului Codului civil şi ale noului Cod de procedură civilă, existenţa lui neputându-se pune la
îndoială, întrucât despre acest concept se face referire expresă în unele actele normative care nu sunt abrogate odată cu intrarea
în vigoare a noului Cod civil, precum şi în unele dispoziţii ale noului Cod de procedură civilă.
În sprijinul acestei argumentaţii a noastre se poate invoca definiţia fondului de comerţ dată prin art. 1 1 lit. c) din Legea nr.
11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale74, după cum urmează: "constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile
şi imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial), utilizate de un comerciant
(profesionist - n.n., O.P.) în vederea desfăşurării activităţii sale".
74 L e g e a n r. 1 1 /1 9 9 1 p ri vi n d co m b a te re a co n cu re n ţe i n e l o i a l e a fo s t p u b l i ca tă în M. Of. n r. 2 4 d i n 3 0 i a n u a ri e 1 9 9 1 , cu m o d i fi că ri l e ş i
În mod asemănător, în literatura de specialitate, fondul de comerţ este definit ca un ansamblu de bunuri mobile şi imobile,
corporale şi incorporale, pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităţi comerciale, în scopul atragerii clientelei şi,
implicit, al obţinerii de profit75.
75 S.D . C ă rp e n a ru , D re p t co m e rci a l ro m â n ..., p . 1 1 9 , te xt ş i n o ta 2 .
Un alt argument în sprijinul argumentaţiei noastre îl constituie înseşi dispoziţiile art. 21 lit. a) din Legea nr. 26/1990 privind
registrul comerţului, care prevăd că în registrul comerţului se vor înregistra menţiuni privitoare la donaţia, vânzarea, locaţiunea sau
garanţia reală mobiliară constituită asupra fondului de comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în
registrul comerţului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerţ. În consecinţă, potrivit acestei dispoziţii legale, fondul de
comerţ poate face obiectul unei donaţii, vânzări, locaţiuni sau poate constitui obiectul unei garanţii reale mobiliare.
În planul normelor de drept procesual civil, conceptul de "fond de comerţ" este menţionat expres în dispoziţiile art. 1.065 NCPC
din cadrul Cărţii a VII-a, "Procesul civil internaţional", Titlul I, "Competenţa internaţională a instanţelor române", în sensul cărora:
"sub rezerva situaţiilor în care legea dispune altfel, instanţele române sunt competente dacă pârâtul are domiciliul, iar în lipsa
domiciliului, reşedinţa obişnuită, respectiv sediul principal, iar în lipsa sediului principal, un sediu secundar sau fondul de comerţ pe
teritoriul României la data introducerii cererii". Sub acest aspect, prin raportare la prevederile art. 1.065 NCPC, după cum s-a
remarcat într-o lucrare monumentală consacrată noului Cod de procedură civilă, în litigiile comerciale, calităţii de străin i se poate
asocia şi fondul de comerţ situat în România76.
76 I. D e l e a n u , Tra ta t..., 2 0 1 3 , vo l . I, p . 7 6 0 .
Natura juridică a fondului de comerţ reprezintă o problemă controversată, această problemă nefiind reglementată legal.
Astfel, literatura de specialitate anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil şi a noului Cod de procedură civilă77 califică
fondul de comerţ ca reprezentând o universalitate de fapt, şi nu de drept, ce prezintă o identitate de sine stătătoare, fiind un bun
mobil incorporal, aceasta fiind şi accepţiunea universalistă a fondului de comerţ, având în vedere că elementele care prevalează în
compunerea fondului de comerţ sunt bunuri mobile incorporale. Fondul de comerţ este calificat ca fiind o universalitate de fapt,
întrucât bunurile care alcătuiesc fondul de comerţ au regimuri juridice diferite, putând constitui obiectul unor transmiteri separate,
ele fiind unite printr-o legătură de fapt, formând astfel obiectul unui drept deosebit, în vederea realizării unui scop comun78.
77 I. Ma co ve i , o p . ci t., p p . 9 5 -9 6 .
78 Ib i d e m , p . 9 5 , te xt ş i n o ta 2 .
Fondul de comerţ este calificat ca fiind o universalitate de fapt şi în opinia unui autor de incontestabilă autoritate în dreptul
românesc, care, pornind de prevederile art. 1.065 din NCPC, mai sus citate, în privinţa criteriului oferit pentru determinarea
competenţei generale a instanţelor judecătoreşti române să soluţioneze litigiile dintre o parte română şi o parte străină, arată că
criteriul oferit este vag şi dificil de determinat, căci fondul de comerţ este o universalitate de fapt, constituită din bunuri corporale şi
incorporale, mobile şi imobile, el însuşi fiind un bun mobil incorporal, o universalitate constituită de către comerciant şi afectată
desfăşurării activităţii lui comerciale79
79 A s e ve d e a I. D e l e a n u , Tra ta t..., 2 0 1 3 , p . 7 6 0 , n o ta 5 ; i d e m , Fo n d u l d e co m e rţ, în D re p tu l n r. 4 /2 0 0 1 , p p . 7 3 ş i u rm .
Ca atare, şi în opinia noastră, fondul de comerţ are natura juridică a unei universalităţi de fapt, şi nu de drept. O atare concluzie
ne este oferită de dispoziţiile art. 541 NCC, care, reglementând universalitatea de fapt, arată următoarele: "constituie o
universalitate de fapt ansamblul bunurilor care aparţin aceleiaşi persoane şi au o destinaţie comună stabilită prin voinţa acesteia
sau prin lege. Bunurile care alcătuiesc universalitatea de fapt pot, împreună sau separat, să facă obiectul unor acte sau raporturi
juridice distincte". Această dispoziţie instituită prin Codul civil, referitoare la universalitatea de fapt, scoate în evidenţă, fără
echivoc, natura juridică a fondului de comerţ ca fiind o universalitate de fapt.
9. Concluzii
Analiza contractului de societate în ambianţa noilor reglementări instituite prin Codul civil, raportate la normele speciale în
materia societăţilor instituite prin Legea nr. 31/1990 a societăţilor, precum şi la normele speciale instituite prin alte acte
normative, ne conduce la concluzia că noul Cod civil instituie unele norme cu caracter general în materia tuturor societăţilor,
norme care nu se regăsesc în legea specială şi care completează, astfel, în mod benefic normele speciale. Pe această cale au fost
eliminate unele controverse doctrinare şi jurisprudenţiale în materia constituirii societăţilor şi, cu precădere, în materia regimului
juridic al aporturilor aduse de asociaţi la constituirea societăţilor şi al delimitării patrimoniului social de patrimoniul asociaţilor şi
capitalul social.
Publicat în Revista Română de Drept Privat cu numărul 4 din data de 31 octombrie 2013.

Doctrina Aspecte Privitoare La Regimul Legal Al Societăţilor În Contextul Noului Cod Civil Şi Al Legii NR

Transféré par

Informations du document

Titre original

Copyright

Formats disponibles

Partager ce document

Partager ou intégrer le document

Options de partage

Avez-vous trouvé ce document utile ?

Ce contenu est-il inapproprié ?

Droits d'auteur :

Formats disponibles

Doctrina Aspecte Privitoare La Regimul Legal Al Societăţilor În Contextul Noului Cod Civil Şi Al Legii NR

Transféré par

Droits d'auteur :

Formats disponibles

8/1/2014 Doctrina Aspecte privitoare la regimul legal al societăţilor în contextul noului Cod civil şi al Legii nr.

Facultatea de Drept, Universitatea "Dimitrie Cantemir", Târgu Mureş

2. Reglementarea societăţilor în dreptul intern şi dreptul european

Continuând raţionamentul şi excluzând posibilitatea încadrării antecontractului de vânzare-cumpărare în categoria actelor de

54 L e g e a n r. 2 4 1 /1 9 9 8 p e n tru a p ro b a re a Ord o n a n ţe i d e u rg e n ţă a Gu ve rn u l u i n r. 9 2 /1 9 9 7 p ri vi n d s ti m u l a re a i n ve s ti ţi i l o r d i re cte a fo s t

5. Domeniul de aplicabilitate a societăţilor simple

6. Dobândirea personalităţii juridice

8. Fondul de comerţ şi patrimoniul societăţii

Vous aimerez peut-être aussi