R EVI STA

I STORICA
ROMANA
' .41.

L.

4.! n

4.!

MCMXLIV
VOL. XIV FASC. III
www.dacoromanica.ro

;
 REVISTA ISTORICA ROMANA
ORGAN AI, INSTITIITIII,III DE ISTORIR NATIONAIA DIN BIICURR$TI

REDACTOR: D. BODIN
CONPMXNTIAR LA IINIVERSITATEA DIN BIICURE*TI

CUPRINSUL
Pagina

I. Articole 297-400
I. D. Stefanescu, Le Monastgre de Snagov; le decor
peint de l'eglise ....... . . . ....... . 297-306
D. Bodin, Grigorie Decapolitul fi Ioan De Capestrano .. 307-315
5 tef an Ciobanu, Domnitorul Moldovei Petre Barg in
literatura rusa ("eche . . .. .. . . .. .. . 316-353
D. Berciu, Douei topoare tracice din judetul Arad .. .. . . 354-375
I. I. Russu, Sarmizegetusa, capitala Daco-Getilor .. .. 376-400

II. Miscellanea 401-410

C. A. Stoide, Despre Alexandru Davidel . . . . . . .. .. .. 401-407
I. l3arnea, 0 nouci legaturei de evanghelie dela Brdnco-
veanu . . .. . . .. .. . . . . 407-410

III. Recenzii 411-416

Gradinaru Ioanichie, Insemneitatea culturald fi religioasa
a mad' stirei N eamlului in trecutul neamului (Nestor
Camariano) ........ .......................... 411

www.dacoromanica.ro
 Paella

Grigore Ionescu, Byzance et l'architecture religieuse en

Roumanie (I. Barnea) ..... . ....... ........... 412-413
Protitsch Andrey, lkonographie und byzantinische Kunst
(I. Barnea) .. . ...... . . . . . 413 416
IV. Notite bibliografice .. 417-434
V. Cronici . 435 436

Revista Istoricd Romdnd apare in 4 fascicole pe an la sfarsitul

lunilor Martie, Iunie, Septemvrie si Decemvrie alcatuind tut volum
de circa 5oo pagini.
Manuscrisele, cite, scrise §i in formd definitivd, vor fi trimise pentru
fascicolele respective pang la 1 a1e lunilor Decemvrie, Martie, Iunie si
Septemvrie, pe adresa: D. Bodin, Str. Dr. Ciru Iliescu, 26, Bucuresti VI.
Pe aceiasi adresä vor fi trimise de asemenea cartile 0 periodicele
pentru recenzii.

ABONAMENTUL
In tara: In strainatate:
Pe an 1500 lei l Pe an 3000 lei

Pentru institutii . . . . 5000 lei

Pentru stuclenti . . . moo lei
0 fascicola 500 lei
Fascicolele si volumele
vechi pret dublu

Cererile de abonament se vor trimite pe adresa: Radu Perianu,

B-dul Kalinderu, 18, Bucuresti ; iar plata abonamentului se va face
la C.E.C., cont nr. 12.563.

www.dacoromanica.ro
 LE MONASTERE DE SNAGOV

LE DECOR PEINT DE L'EGLISE

Le monastere de Snagov est une des plus vieilles fondations de

Roumanie, et semble dater du XIV-e siecle. Il comprenait autrefois
un ensemble de monuments aujourd'hui disparus. L'église principale
subsiste seule dans l'ile de ce nom. Les eaux profondes du lac et d'im-
menses forets lui servaient autrefois, comme aujourd'hui, de rempart
et lui composent un cadre emouvant. Deux chapelles la flanquaient
encore au XVII-e siecle. L'une d'entre elles avait eté élevée vers le
milieu du XV-eme siècle. Les portes royales de son iconostase, sculptees
en bois de chene et tres belles, se voient au musée d'art religieux a
Bucuresti, et datent de 1453. Un panagiaire ayant appartenu a l'église
principale remonte a 1438. En 1933, on a découvert, dans un tombeau
situé au sud du pronaos, des monnaies de Vladislav I (Vlaicu) Basarab,
qui a regne de 1364 a 1377. D'autres monnaies a. l'effigie du prince
Mircea cel Batrân (le Vieux) ont éte trouvees dans un autre tombeau.
Un acte, enfin, non date mais émanant du meme prince, confirme l'exi-
stence du monastere a la fin du XIV-eme siecle.
Les peintures murales de l'église nous reportent, a leur tour, par
l'iconographie au XIV-eme siècle. El les ont ete refaites, pour la plu-
part, dans la premiere moitie du XVI-eme siecle, et repeintes ou re-
fraichies au XVIII-ème siecle et au XIX-eme siecle. Des travaux
importants entrepris par la Commission des Monuments Historiques
de Roumanie sont en cours d'execution et tendent a rendre au monu-
ment sa physionomie originale. On essaiera de nettoyer aussi les pein-
tures. L'opération semble s'annoncer d'une grande compléxité. Il est
d'autant plus intéressant de relever et d'étudier les peintures qu'on
voit aujourd'hui.
* * *

www.dacoromanica.ro 1
298 I. D. VrEFANP.SCIJ

L'eglise a une silhouette -hes élégante. A l'intérieur, une coupole

couronne la nef. Elle prend appui sur quatre piliers isolés au milieu
du naos. Quatre berceaux torment les bras de la croix. Le sanctuaire
est flanque de la prothese et du diaconicon. Le naos est pourvu
d'absides latérales visibles a l'extérieur. Le pronaos est couvert par
une calotte, qui a remplace la coupole detruite: quatre piliers lui
servent d'appui, a l'exemple de ceux de la nef.
On a decoré la coupole avec sa calotte sphérique, le cylindre,
les pendentifs et les arcs qui relient ces derniers ; au sanctuaire, la
conque Est rattachée au berceau longitudinal Est-Ouest et a la paroi
de l'hAmicycle. Les peintures liturgiques se continuent sur les voiltes
et les parois de la prothese et du diaconicon. Dans la nef, on a orne
les berceaux de médaillons, align& par trois dans le sens de la lon-
gueur, et de scenes, peintes sur les retombées. Les deux conques Nord
et Sud des absides latérales présentent des surfaces demi-spheriques.
Les parois Sud, Ouest et Nord, avec des tympans a leur porte su-
périeure, portent des zones de peinture superposées. Au narthex, nous
distinguons la calotte, les quatre triangles sphériques, qui sont les
pendentifs, et les intrados des quatre arcs qui supportent la calotte.
Les parois offrent des zones superposées de decoration ; les piliers, A.
leur tour, des sur- faces cylindriques a l'exemple de ceux de la nef.
Les peintures presentent deux ou trois couches, au sanctuaire et
au naos. Des repeints les separent. Ces derniers datent, pour la plupart,
de 1815, et sont couleur sur couleur. Les noms ont été corrigés, ainsi
que les incriptions en vieux slave, remplacees par des inscriptions
en grec. Quelquesunes sont devenues illisibles, d'autres peu silres.
COUPOLE. Sur la calotte, l'image de Jesus-Christ est abimée.
L'enduit peint du cylindre est tomb& sauf a la base oh l'on volt une
série de medallions illustrant des portraits de papes. Ces dernieres
sont vetus du saccos et portent le pallium occidental. Leurs couronnes
rappellent les mitres d'Anagni, en Italie, et celles des éveques occi-
dentaux a Santa-Maria-Orlea (paroi Sud du naos). Les mots « papes
de Rome » en vieux slave et des noms designent Linus, Clement, Leon,
Juvenal, Virgile et Nectaire ( ?) ; deux autres noms sont illisibles.
Sur les pendentifs, apparaissent les évangelistes assis et écrivant:
Luc au Sud-Est, Jean au Sud-Ouest, Matthieu au Nord-Ouest, et
Marc au Nord-Est. Le saint Mandylion a été peint entre les portraits
de Luc et de Marc: le saint Kéramion entre ceux de Matthieu et de
Jean.
SANCTUAIRE. Sur la conque, trône la Vierge portant Jesus sur
ses genoux. Deux anges adorant, les ailes éployées, se tiennent aux
extrémites et présentent rhacun un rouleau ouvert. Le fond est bleu.
Le maphorion de la Vierge est peint en rouge et borde cl'un galon
d'or. Le peinture semble dater du XVI-e siecle, mais elle a été restaurée
ou refraichie au XIX-e siecle (1815).

www.dacoromanica.ro
 IE MONASTERE D SNAGOV 2 99

Le decor du berceau comprend la Trinité (Dieu-le-Pere tenant le

globe de la terre, Jesus-Christ et la Colombe), et deux saints agenouilles.
Le theme nous ramene au premier tiers du XIX-e siecle. Sur la paroi
de l'hémicycle, le Christ éveque preside a la Grande-Entree, rite prin-
cipal de la liturgie divine et éternelle, dont les liturgies de l'église ne
sont que « la figure ». Le Sauveur est couronné d'une mitre rouge et
porte le grand omophorion. Six anges concélebrent avec Lui. Ils ont
les ailes éployees et sont vetus de sticharia verts ou rouges déteints
et de phélonia jaunes ou rouges. Les épitrachilia sont d'or. Les anges,
taus nimbes, sont costumes en pretres. Les anges diacres manquent,
ce qui est contraire a la tradition, car ils devraient se tenir en tete
du cortege. Le premier ange, le diskos a la hauteur du front, s'incline
devant Jesus. Le second tient un encensoir ; le troisieme porte le calice.
Au second registre de la paroi, on a illustré la Communion des api5-
tres. L'autel a été détruit lors de l'agrandissement de la fenetre Est.
Jesus, vetu a l'antique, presente son « saint corps » sous la forme de
petites tranches de pain alignées sur une patene d'or et fait communier
un apôtre ; cinq autres apôtres sont peints a la suite de ce dernier.
Au Nord, Jesus tient le calice de sa main gauche et, de la droite munie
d'une cuilleree, il donne le yin, son « saint sang ». Le rite n'est pas
respecté car les spares et, a leur exemple, les prêtres concelebrants
doivent boire a meme le calice. Le troisieme registre est occupé par
les éveques docteurs de l'église. Jean Chrysostome, Athanase-le-Grand,
Cyrille d'Alexandrie et Spyridon sont a gauche de la fenetre Est ; Ba-
sile-le-Grand, Gregoire de Nazianze, Jean le Misericordieux et Jacques,
frere du Seigneur, a droite de celle-ci. Les archidiacres Etienne et
Romanos sont peints aux extrémités de la chaine. Les inscriptions
sont en grec.
A la prothese ont voit la Vierge orante en buste portant Jesus sur
la poitrine, la Colombe et deux anges nimbes, dans l'embrasure de
la fenêtre. Sur la voilte, Jesus, Grand-prêtre, surmonte l'annonciation
a. Zacharie et l'illustration d'un theme rare tire de l'Ancien Testament_
On y a figure l'autel, en haut de la paroi Nord. En bas, au premier
plan, Navad et Abioud, en costumes de grands-pretres et tenant des
encensoirs sont couches par terre. Ds nous reportent au texte du Levi-
tique: « Les fils d'Aaron, Navad et Abioud, prirent chacun un encen-
soir, y mirent du feu et ayant pose du parfum dessus, ils apporterent
devant Jahweh un feu étranger, ce qu'il ne leur avait point command&
Alors un feu sortit de devant Jahweh et les dévora ; ils moururent
devant Jahweh ».
Le bas des parois donne des portraits de papes et saints éveques:
Sylvestre, Leon, Basile, Timon, Hiérothée, Denys, Timothee ; Par-
ménas, diacre. Ds ont des rouleaux deploy& avec des inscriptions
liturgiques en vieux-slave. Des séraphins et la Colombe dans la lumiére
du Thabor completent le decor, qui comporte deux couches peintes

www.dacoromanica.ro
 300 I. D. MFANESCU

superposees. La plus ancienne garde un graphite de 18or, qu'on voit

dans l'embrasure de la porte donnant acces au sanctuaire.
Au diaconicon, la Vierge orante portant Jesus, le Buisson ardent
et le sacrifice d'Abraham ornent les parois. Le second sujet est une
u figure * de la Virginité de Marie et de l'incarnation de Jesus. Le troi-
sieme se rapporte au sacrifice de la messe et a i agneau ». Des sera-
phins, deux prophetes, dont Habacuc, trois &eves (Paul, Polycarpe
et Blaise), Cyrille diacre et des anges diacres décorent l'espace resté
libre. Sur la paroi Sud, une inscription profondement gray& dans
l'enduit donne le nom d'Antoine Voevode et l'année .3139 (7109=1591).
NAOS vaites. Berceau Est : Nativite de la Vierge; trois .bustes
de patriarches (dont Abraham) ; Presentation de la Vierge au
Temple.
Abside Nord, conque: Nativité de Jesus.
Berceau Nord : Chandeleur ; trois bustes de prophetes, Bapteme (noms
des scenes en grec).
Berceau Ouest : resurrection de Lazare; Rameaux; médaillons de
Daniel, Isaie et d'un troisieme prophète au nom illisible.
Berceau Sud : Jesus sur la Croix; medallions de Rubin, Levy et Siméon ;
Descente de Croix.
Abside Sud, conque: Descente aux Limbes.
Arc Sud-Estface Ouest : Vierge (de l'Annonciation); Roi David ;
Paul et André ap6tres;
face Nord : Moise avec les Tables de la Loi; deux portraits de
prophetes, dont Habacuc.
regardant le pave : Justes Japhet, Sim, Job, Zacharie, Melchisedec,
Samui, Noé.
Arc Nord-Est face Sud : Derision ; Jean et Marc évangelistes (livres
fermés aux mains) (inscriptions grecques) ;
face Ouest : Gabriel archange (de l'Annonciation) ; Pierre et
Barthélemy apôtres;
face regardant le pave : Aaron au baton fleuri; Isaie et Barouch,
prophetes (rouleaux a l'inscriptions effacees).
Arc Nord-Ouest face Est : Mont des Oliviers; Arrestation de Jesus;
Ananias et Taddee éveques;
face Nord : Cyr, Aristarchos et deux saints entre saints aux noms
illisibles;
face regardant le pave : medallions de saints.
Arc Sud-Ouest face Est : Apparition aux myrophores; Incrédulité
de Thomas; Sainte Priscille avec omophorion; un éveque;
face Sud : Descente de Croix (figuree aussi sur le berceau Sud);
face regardant le pave : Eustatios, Avsentios, Eugene, martyrs;
lin saint martyr au nom illisible.
Calotte Nord (angle Nord-Est): Jesus-Christ en gloire et benissant
(tunique rouge, manteau bleu).

www.dacoromanica.ro
 to BIONASTERE D.e SNAGOV 301

Calotte Sud (angle Sud-Ouest): Jesus-ange-du grand-conseil (ailé,

visage imberbe).
Parois, petites scenes séparees par des cadres rouges et se suivant du
Nord b. l'Ouest, et de l'Ouest au Sud, disposition plutôt rare et
contraire a la plupart des exemples que nous connaissions. Les
repeints ont introduit du désordre dans la suite des sujets).
Premier registre Nord : Aveugle-ne, Jesus et la Samaritaine ; Noces
de Cana ; resurrection de la fille de Jaire ;
Sud : Peche miraculeuse ; Jesus et André apôtre au bord d'un lac
oil l'on voit Pierre pecher ; Celui qui se fait construire des ma-
gasins de vivres ; Guérison de la belle-mere de Pierre ;
Ouest : Dormition de la Vierge et Assomption.
Deuxieme registre Angle Nord-Est : Lavement des pieds.
Nord : Mont des Oliviers ; Arrestation de Jesus ; Jugement de
Jesus (quatre scenes) ; Derision.
Sud : Paralytique ; Pentecôte ; Incrédulité de Thomas, Myro-
phores ; deux scenes presque effacées ; Threne.
Ouest : registre détruit lors de l'ouverture du grand arc et de la
destruction de la =raffle séparant le naos du pronaos.
Troisidme registre Nord : saints militairs Nicétas, Jacques le Perse,
Theodore Tiron, Theodore Stratélate, Georges, Demétrius ; Nicolas
éveque ; saints Constantin et Hélene aux &it& de la Croix ; saints
militairs Eustathe, Agapios et Théopistos ;
Sud : saints militairs Ménas, Artémios, Procopios, Sabbas, Galac-
tion ; deux seraphins ; Déisis (nom des saints en vieux slave).
Piliers de la nef (sur fond bleu, des portraits en buste dans des médail-
ions ornes de rinceaux de fleurs) ;
Nord-Est : saints martyrs Hérakles, Mélétios, Nicolas, Athanase,
Cyrille, Evantios, Akakios, Aetius, Léonce, Eutychios (noms en
vieux-slave) ;
Sud-Est : saints martyrs Gorgonios, Lysimachos, Priscus, Gaius, Théo-
phile, Théodule, Claude, Elie, Anatole, Agapios (noms en vieux-
slave).
Nord-Ouest : saints martyrs Aggee, Elie, Arthaxede ( ?), Joasaph,
Séménos, Levis, Risas ( ?), Vesalatiil ( ?), Joanna (sic), Mélchios,
Amos, Zorobar, Mochios, Abdios, Hehnodar (sic).
Sud-Ouest : portraits de « Justes * refaits au XIX-e siècle, noln.5 en
vieux-slave illisibles.
L'Iconostase, en maconnerie, est ornee de Jesus sur la Croix, de Marie
et de Jean l'évangéliste, et des icones traditionnelles des pro-
phetes et des apares. La Vierge orante en buste, Jesus en me-
dallion sur sa poitrine et deux anges adorant prennent place au
centre, dans la zone des prophètes. Parmi les icones impériales,
celle du vocable, qui donne la presentation de la Vierge au Temple,
presente seule des qualités artistiques.

www.dacoromanica.ro
30 z I. D. 5TEPANESCU

PRONAOS. VozUe, calotte : Dieu-le-Pere portant le globe de la terre

(peinture du XIX-e siecle).
Pendentifs, Sud-Est: Cosmas mélode.
Sud-Ouest: Joseph mélode.
Nord-Ouest: Jean Damascene.
Nord-Est: Jean Chrysostome (la figure est celle de Jean Kou-
kouzeles) melode: le restaurateur s'est mépris là-dessus et a
écrit un autre nom).
Intrados des grands arcs qui retient les piliers du pronaos : portraits
de prophètes, éveques et saints.
Les surfaces cylindrique des quatre piliers du pronaos : Philosophes,
saints et saintes martyrs.
PAROIS. Premiere zone : Reg. I, 2 et 3: Ménologe (en petites scenes).
* 4, Est, Sud et Nord : Acathiste de la Vierge.
o 4, Ouest : cinq conciles.
* 4, Nord-Ouest : un sixième concile.
» 4, Sud-Ouest : le septieme concile.
Deuxiime zone : médaillons de saints martyrs.
Troisieme zone : Est : deux archanges, saints Zosimas et Marie l'Egyp-
tienne (dans l'embrasure de la porte).
Nord : saints Theodore, Euthyme-le-Grand, Antoine, Paphnuce,
Chariton, Jo:±l, Euphrosinos ; quatre autres aux noms effaces.
Ouest, gauche de la porte : David ; Vierge portant Jesus ; deux anges
adorant ;
droite de la porte : PachOme et l'ange ; Paul de Thebes ; Pierre
de l'Athos.
Sud : saints Jean-le-Nouveau et Etienne-le-Nouveau ; les Sept
Macchabées ; les Trois Jeunes Gens dans la fournaise ; sept
portraits de donateurs.
Au dessus de la porte Est : Presentation de la Vierge au Temple
(vocable de reglise).
ICONOGRAPHIE. Les peintures de Snagov offrent un intéret
considerable, malgré les repeints, qui les deparent, et le désordre icono-
graphique qui en est result& Ces derniers semblent avoir respecté les
sujets du sanctuaire et de ses annexes, aussi bien que la plupart des
scenes, dans la nef.
Coupole. La distribution des sujets ne nous renseigne qu'impar-
faitement sur la date des peintures, car le cylindre a perdu sa deco-
ration, sauf a la base ou nous voyons des portraits de papes. ns nous
ramenent a la chapelle de Cozia, ornée de peintures en 1543 et au mo-
nastere d'Intfun-Lemn, (Wore au XVI-e siecle, et restaure au XVII-eme
siècle et au XVIII-eme siècle. Le sujet semble se rattacher ainsi a la
restauration de 1540. Les évangelistes occupent, a leur tour, a Snagov
comme a la Chapelle de Cozia, les xnemes places, ce qui est rare: Marc
au Nord-Est, Luc au Sud-Est, Jean au Sud-Ouest, et Matthieu au

www.dacoromanica.ro
 Li; MONASTERE DE SNAGOV 303

Nord-Ouest. L'emplacement du Mandy lion, peint a l'Est, et celui du

Kéramion, peint a l'Ouest, dans l'axe longitudinal de l'église, nous
reporte aussi a la chapelle de Cozia. Nous ne connaissons pas d'exemple
plus ancien, en Valachie. Mais la forme des couronnes rappelle de tres
pres celles des saints éveques occidentaux de Samtd-Maria-Orlea, en
Transylvanie, dont le decor date du XIV-eme siècle.
Sanctuaire. La Trinite orne le berceau. de la voilte. Le sujet se re-
trouve a Stánesti, en 1537, et semble avoir occupé la meme place a
l'église princiere Saint-Nicolas d'Arges, décoree deux cents ans plutôt.
L'image de Dieu-le-Pere portant le globe de la terre ne se rattache pas
a la tradition. Elle a éte d'ailleurs exécutée au XIX-etne siècle, et a
dii remplacer celle de l'Ancien-des- Jours.
Sur la paroi de l'hémicycle, la Divine Liturgie nous reporte au
XIV-ème siecle, aux exemples de la Péribleptos et de Sainte-Sophie,
a Mistra ; a ceux de Lesnovo (1348) et de Marko (1370), en Serbie.
En Valachie, nous avons l'exemple de Mofleni, oh le sujet a été peint
au premier tiers du XVI-eme siecle, et occupe la meme place qu'à
Snagov. Mais l'épitaphios n'est pas figure dans ce dernier monument.
La Divine Liturgie surmonte, a Snagov comme a Dochiariou, la
Communion des apares, dont nous avons souligne les anomalies.
Dans la prothese, le Christ-éveque bénissant occupe la calotte de
la vohte. La Vierge orante avec Jesus sur la poitrine, et la Colombe
sont peints, dans l'axe, au-dessus de la fenetre oh l'on voit deux anges,
dans l'embrasure. Les eléments de cette disposition se retrouvent a
la métropole de Mistra et a la Péribleptos. L'Annonciation a Zacharie
rappelle l'exemple de Queledjlar, en Cappadoce, oh Zacharie se tient
a droite de la Vierge, sur la paroi Est de la prothese. Le theme se rat-
tache, d'autre part, a la figure du Prodrome qu'on voit dans la cha-
pelle Palatine de Palerme et dans des églises de Serbie. L'enfance du
Prodrome semble avoir eté illustree a Perugtica, en Bulgarie, sur la
paroi de l'abside septentrionale. On y a lu le nom de Zacharie dans
une scene qui se rapporte aux parents du Precurseur.
Nous avons relevé l'illustration d'un theme rare de l'Ancien Testa-
ment. Il comporte le Tabernacle figure a l'église princiere Saint Nicolas
d'Arges et dans des monuments serbes du XIV-eme siècle, a l'Athos
et en Valachie, a tine époque postérieure. Mais il a été enrichi d'autres
elements. L'autel porte les vases sacrés. Mo'fse, tenant les Tables de
la Loi et la come de la priere au front, est peint a droite de celui-ci ;
Aaron l'est a gauche. La Vierge orante, Jesus sur sa poitrine, sur-
monte la scene. Navad et Abioud, costumes en grands-pretres, sont
couches par terre, au premier plan. Abioud. est le fils de Zorobabel et
le pere d'Eliacin, un des ancetres de Joseph, l'époux de Marie.- Il est
mentionné dans la généalogie de Jesus selon Saint Matthieu. Sa pr.&
sence s'explique, tres probablement, dans la scene du Tabernacle, par
l'idée d'un lien entre l'Ancien et le Nouveau Testament. Navad doit

www.dacoromanica.ro
304 I. D. §TEFINEscu

etre tine transcription du nom de Nahath. Le dernier figure, en effet,

parmi les surveillants de la maison de Jahweh. Son nom est cite au
deuxième livre des Chroniques.
La paroi de la prothese garde, a Snagov, des elements d'un troi-
sieme sujet important, qui semble avoir été le Mélismos, ou un autre
theme de la liturgie. Ce sont les séraphins porteurs de rhipidia, les
eveques et les saints diacres. Es rappellent la disposition de l'église prin-
ciere d'Arges et la tradition du XIV-eme siecle.
L'ordonnance du diaconicon est marquee par la Vierge orante
portant Jesus, le sacrifice d'Abraham et le Buisson ardent. Cette dis-
position a pu etre celle de l'église princiere d'Arges, mais les peintures
du diaconicon n'y subsistent plus. On la retrouve, en revanche, a l'é-
glise princiere de Targoviste, que des liens étroits d'ordre iconogra-
phique rattachent au monastere de Snagov.
L'ensemble de la prothese et du diaconicon s'explique mieux
lorsqu'on se reporte aux chants et aux prieres des offices. En effet,
l'Acathiste de la Vierge réunit, dans l'hirmos du 8-e chant, le Buisson
ardent et les trois Jeunes Gens dans la fournaise. Les deux sujets sont,
a leur tour, des # figures » de l'incarnation et de la virginite de Marie.
L'image du Tabernacle est rappelée aussi dans l'oikos de la sixieme
ode d'un office consacré a. Marie. On y intercale le debut du neuvieme
chapitre de l'epitre aux Hébreux, qui traite du Tabernacle et en donne
la description.
L'Annonciation a Zacharie est peinte dans le voisinage du Taber-
nacle. La relation des deux sujets est établie par l'évangile de Luc:
Zacharie officiait dans le sanctuaire du Seigneur lorsque l'archange
Gabriel lui apparut.
Naos. L'ordonnance est caracteristique. Les Fetes occupent les
berceaux de la Croix et les conques des absides latérales. Sur les parois,
les miracles et les scenes de la Passion semblent avoir suivi l'ordre des
evangeliaires liturgiques. On est reporté a l'exemple de l'église prin-
ciere d'Arges.
Dans la scene de la nativité, Jesus est couche dans la creche au
premier plan, le lxeuf derriere celle-ci. Marie et Joseph penches l'en-
cadrent. Des anges sont peints a la partie supérieure de la conque, dans
le ciel de la composition.
La Descente aux Limbes montre Jesus vetu d'or et compris dans
un grand nimbe de lumiere. Il arrive de gauche et tend la main a Adam
agenouillé a droite. Eve se tient debout derriere Adam, et est suivie
de plusieurs prophetes. Derriere Jesus, a gauche de la composition,
on a peint Jean Baptiste, Salomon, David et quatre autres prophetes.
Derision. Le mur d'enceinte de Jerusalem, forme le fond. Au centre
et au premier plan, Jesus couronné d'épines et le roseau aux mains,
est entouré de curieux et de blasphémateurs, qui se moquent de lui
et dansent aux sons d'un tambour cylindrique.

www.dacoromanica.ro
 LE MONASTERE DE SNAGOV 305

La Dormition de la Vierge forme une grande composition. Le Sau-

veur est figure au centre. Deux anges portant des cierges allumes sont
peints a l'intérieur de Sa gloire; deux autres, a l'extérieur, sont sépares
des assistants par une seconde gloire qui les comprend. A l'exemple
des plus anciennes images, on n'a figure que les éveques Denys l'Aréo-
pagite et Timothee.
PRONAOS. L'ordonnance de la voiate se retrouve, au XVI-eme
siecle, dans les monuments moldaves. Le Menologe, peint en petits
tableaux, a la partie superieure des parois, et l'Acathiste de la Vierge
nous reportent, pourtant, aux peintures du narthex dans l'église prin-
cipale du monastere de Cozia, qui semblent dater, en partie au moins,
du XIV-eme siecle.
Conclusion. Des nettoyages et de recherches vont etre entrepris.
Des faits nouveaux apporteront peut-etre des indications interessantes.
Des aujourd'hui, la decoration peinte de Snagov présente pourtant
une importance considerable. Malgre les repeints et les restaurations,
elle garde dans son ensemble l'iconographie du XIV-eme siècle. Le
sanctuaire nous conduit a Mistra. Nous connaissons ainsi le point de
depart d'un type iconographique, qui a fait fortune en Valachie, et a
evolué a côté d'un second type, dont le modele est donné par l'église
princiere Saint-Nicolas d'Arges. Quant aux peintures de la nef et du
narthex, elles nous ont reporté a la plus ancienne époque de l'art reli-
gieux de Valachie. Nous n'en avons ru atteindre les sources, mais nous
en connaissons la direction: il faudra les chercher du côté de Mistra
et de la Serbie. Enf in, un point intéressant a noter est que les illustra-
tions forment un ensemble coherent et extrémement important par
leur logique et leur sens.
Un jugement sur la valeur artistique des peintures est plus difficile.
Elles ont beaucoup souffert. Les repeints ont gate la qualité des tons
et, dans la plupart des cas, le dessin et les physionomies. Un seul ta-
bleau, l'illustration du vocable de l'église, place dans le tympan Est du
narthex, garde des qualites.
Les portraits des donateurs ont eté repeints ou refaits au XIX-eme
siecle. On voit Neagoe Bassarab, la princesse Militza et le prince Theo-
dose ; Mircea Ciobanul (« Le Pâtre »), la princesse Chiajna, sa femme
et leurs fils les princes Pierre VoEvode, Radu Vo6vode et Mircea Voe-
vode. Le portrait du prince Neagoe reproduit celui de l'église episco-
pale d'Arges. II est peint de face et présente le Kivotion. Des cheveux
frisés en nattes encadrent sa tete ovale aux grands yeux écartés. Des
moustaches retombantes accusent le plis des levres et son menton
pointu. Une couronne d'or a plusieurs fleurons orne sa tete. Un long
manteau au col rabattu et a parements brodes d'or recouvre la tunique
aux manchettes richement brodees et serrees aux poignets. Le man-
teau de Theodose est de brocart et n'a pas de manches. Le col semble
orne de fourrure. Une couronne d'or sur ses cheveux friths en nattes

www.dacoromanica.ro
306 I. D. $TEFANESCU

et les mains croisées sur la poitrine, il est figure, A l'exemple de son

pere, en participant A la consecration du monument. Les autres por-
traits ne présentent pas des particularites importantes et nous font
regretter les repeints qui ont altéré les physionomies. Bs datent tous
du XVI-eme siecle et se rattachent a la tradition valaque continuée
par les ;mitres du prince Constantin Brancoveanu et par ceux du
XVIII-erae siècle et du debut du XIX-eme siecle.
Dans l'abside principale et le naos, l'enduit peint est forme d'une
chaux de qualité supérieure melee a de la chenevotte. Les tons sont
poses sur des dessous de couleur bleue. Dans le pronaos, l'enduit est
compose de chaux et de paille hachée, sauf celui des portraits, qui
rappelle ceux des peintures moldaves du XVI-eme siecle, par la qualite
de la chaux et de la chenevotte.
BucurWi I. D. TEFANESCU

www.dacoromanica.ro
 GRIGORIE DECAPOLITUL SI
IOAN DE CAPESTRANO1
Si despre Grigorie Decapolitul i despre Ioan de Capestrano s'a
scris mult.
Lucrkile lui Constantin Erbiceanu 2, Nicolae Iorga 3, Alexandru
Lapedatu 4, Demosthene Russo 5, P. Dvornfk 6, George Florescu 7 0
Drago Petroanu 8, referitoare la vieata, scrierile pe care aceasta le-a
provocat 0 minunile Sfântului Grigorie Decapolitul sunt at'At de cu-
noscute.
Pe cat sunt acestea de cunoscute insä, pe atO.t de straing a rämas
istoriografiei noastre literatura privind figura lui Ioan de Capestrano.

1 Comunicare fAcutà in §edinta de Joi 24 Fevruarie 1944 a Institutului de

Istorie Nationalá din Bucure§ti.
2 Serviciul Cuvioasei Maicei noastre Parascheva 0: al SI. Grigorie Decapolitul.
Edifia din 1692, in Biserica Ortodoxd Rorndnd, XVII (1893-1894), p. 708
,715; cf. Material pentru istoria contemporand bisericeascd fi nafionald. Chiriac
Ieroschimonahul, arhimandrit Rdmnicenu, egumen Sdntei mdndstiri CilluN, Ibi-
dem, XII (1888-1889), p. 529-530.
3 Manuscripte din biblioteci strdine relative la Istoria Romdnilor. Intdiul
memoriu, in Analele Academiei Romdne, Memoriile Secfiunii Istorice, S. II, t.
XX (1897-1898), p. 197-253 *i Al doilea rnemoriu, Ibidem, XXI (1898-1899),
p. 1-198.
8 0 procesiune religioasd in Bucurefti la 1765, in Biserica Ortodoxd Rodand,
XXVIII ( 1904-1905), p. 57-65.
8 Studii istorice greco-romtine, Bucure§ti, 1939, vol. I, p. 159-179: oMatei
al Mirelor *.
' La vie de Saint Gregoire le Decapolite et les Slaves Macédoniens au I X-e
siecle, Paris, 1926.
7 Drumul urmat de procesiunea religioasd a moaftelor Stantului Grigore in
Bucurayli la 1765, in Bucurestii Vechi, IV (1930-1934), p. 113-117.
a SItintul Grigorie Decapolitul din mdndstirea Bistrifa-Vacca, in Biserica
Ortodoxd Ronand. LIX (1941), p. 682-703.

www.dacoromanica.ro
308 D. BODIN

Abia ecourile operei lui Leon de Kerval si alte cateva stiri razlete
au pdtruns pana in paginile « Revistei Catolice » bucurestene din 1914
datorità lui Marius Theodorian-Carada care a schitat aci vieata « Sf.
loan Capestrano*1.
Dar, si istoriografia apuseank catolick poate sa. Lcä pentru sine
aceleasi constatári, intru cat priveste informatia sa romaneascä si,
acestei reciproce necunoasteri ii revine meritul cà fac o comunicare,
cu un titlu atat de putin potrivit la prima vedere, tintind a infatisa
unele aspecte legate de numele lui Grigorie Decapolitul si Joan de Ca-
pestrano.
*

Cateva cuvinte intai despre cei doi Sfinti.

Grigorie Decapolitul s'a nascut pe la anul 780 in oráselul Irinopolis
dintr'un « decapolis » ol Isauriei A.siei Mici. A invatat carte dela varsta
de 8 ani si apoi, cand parintii sai Sergiu si Maria voiau sa-1 in-
soare, el s'a desprins de vieata lumeasca ducandu-se la o manastire.
Cälugarii de aci devenind iconoclasti ; tanartil monah se refugiaza la
unchiul sail Simeon, egumenul altei sihastrii, pe langa care a ramas
14 ani, timp in care a biruit de atatea ori duhurile rele ce-1 ispiteau
oH cautau s5.-1 infricoseze.
In urrna acestor grele incercari, ascultand indemnul divin, Deca-
politul pardseste manästirea asiatica si porneste in lume ca sa impu-
tineze rdul atata de intins.
Asa, intre altele, a calatorit la Efes, Tesalonic, Corint, Napoli,
Roma, Siracusa si inapoi la Tesalonic, unde o se fixeaza » in mana-
stirea Sfantului Mina 2. Imblanzind pe pimp si pe hoti, facand minuni
si vindecand pe bolnavi, drumul acesta lung si chinuit a constituit
pentru Grigorie Decapolitul un sir intreg de izbanzi ale duhului sdu
imputernicit cu harul miracolelor, care nu a parasit niciodata pe ad-
versarul Iconoclastilor.
Presimtindu-si sfarsitul, Decapolitul a plecat la Constantinopol,
unde a murit, se pare, la 20 Noemvrie 842, zi in care ii este sarbatorit
numele de care biserica ortodoxa. De-acum inainte racla cu trupul
lui va chema pe pelerinii in suferinta catre ea si orice noua minune
ii va creste increderea si devotiunea in sufletele crestine. *i, cand TUrcii
pagani se gaseau pe punctul de a pune mama pe Constantinopole, calu-
gdrii ce pazeau racla, au luat trupul nedescompus al Decapolitului
trecand cu el in Bulgaria 3 sau in Serbia 4, dela care calugari sau chiar

1 Cu usoare modificki, studiul a fost republicat in volumul aceluiasi, # Cativa

Sfinti *, Bucuresti, 1920, p. 115-177.
2 F. Dvornik, op. cit., p. 22.
3 N. Iorga, op. cit., XXI, p. zo.
4 op. cit., xx, p. 246.

www.dacoromanica.ro
 GRIGORIE DECAPOLITUL I IOAN DE CAPESTRANO 309

din Tarigrad, direct dela Turci, 1-a cumparat Barbu Banul Craiovescu
se pare si cu fratele Radu i alte rudenii1 si 1-a adus la ctitoria
sa Bistrita din Valcea, pe la 1498 2, la putina vreme dupa fundarea
manastini ce a avut loc inainte de 1494 3, langa care va calugari si
marele ctitor sub numele de Pahomie, incepand cu 1520-1521, panä
la moarte, care pare a-1 fi rapus in 1525 4.

iUltima versiune a obtinerii moastelor ne e redata astfel de « Vietile

Sfintilor »:
zic cum cà sa fi cazut <moastele> intru stapanirea unui turc
mare ; iar banul Barbul Craiovescul... zidind sfanta manästire Bistrita
si avand mare dorire ca pe langa alte odoarà si mosii sà o inzestreze
si cu niscaiva sfinte moaste ale vreunui sfant si rasunate fiindu-i ure-
chile de vestirea minunilor acestor sfinte moaste... au mers la Tarigrad
si cerand sä le cumpere dela Turcul acela: « asa ti se vor da », au fa's-
puns Turcul, « daca le vei cumpani cu galbeni », socotind Agareanul
ca va lua multi galbeni. Cu care raspuns s'au invoit banul Barbul,
tras fiind de evlavia i dragostea cea catre Sfantul. Deci puindu-sa
sfintele moaste in cumpana i atarnand in jos mult, banul Barbul au
inceput sa puie in cealalta terezie... galbeni i putina suma puind,
indata s'au radicat cea cu moastele Sfantului si au statut intocma,
care lucni vazandu-1 Turcul au zis cu mirare: « bacu, bacu; gheauri
gheaura techer », adeca a vezi, vezi; cum crestin la crestin trage ».
Si asa luandu-se sfintele moaste, cu mare cinste s'au a dus in Tara Ro-
maneasca i s'au asezat in sfanta manastire Bistrita" 5.
Suflarea romaneasca a inconjurat aceste moaste cu netannurita
evlavie. Voievozi i Doanme, ierarhi i boieri ori poporeni, le-au cinstit,
veacuri de-a-randul, fiecare dupa putinta, cu danii, le-au inchinat laca-
suri bisericesti, le-au proslavit vieata, le-au purtat, in vremuri de
urgie, prin orasele i satele tarii ca sà inlature calamitatile abatute
peste neajutoratii crestini. Si in zilele noastre, de mai scazuta piosenie,
la grele nevoi, sufletul romanesc se indreapta cu ultima nadejde catre
Bistrita, spre moastele sfantului Grigorie Decapolitul...
Peste vreo vase veacuri dela nasterea Decapolitului, i anume la
24 Iunie 1386, va vedea lumina zilei in satul italian Capestrano, loan
de Capestrano. Tatal lui era german, Ioan Teutonul, venit in oastea
lui Ludovic de Anjou, care a ocupat Napoli in Ellie 1383; iar mama,
localnica din satul pomenit, in care si-a facut gospodarie noua familie.

1 C. Erbiceanu, Material, loc. Cit.

2 Dragos Petrosanu, op. cit., p. 685 §1 n. 4.
3 I. C. rilitti, Banatul Olteniei ci Craiove0ii, Craiova, f. a., extras din aArhi-
vele Olteniei a, p. 24 0 n. x4o; cf. Ion Donat, Fundaliunile religioase ale Otte-
niei. Partea I-a. Mtindstiri 0 schituri, Craiova, 1937, p. 18.
6 Idem, p. 26.
5 Apud Dragos Petrosanu, op. cit., p. 686.

www.dacoromanica.ro
310 D. BODIN

In varsta de 18 ani Joan de Capestrano s'a dus la Perugia sä stu-

dieze dreptul civil si canonic, obtinand laureatul cu strdlucire in aceste
materii in anul 1413-1414.
Terminate studiile, Ioan se insoara la 1416; fiind insa obligat in
acelasi an, in Iulie, sa unelteasca o pace intre Perugini i condotierul
Braccio dei Fortebracci, a fost prins de adversarii sai i inchis. Incer-
cand sa evadeze, a cazut frangandu-si tin picior. Infirm, abia s'a ras-
cumparat cu 400 de ducati. In inchisoare a avut viziunea lui Francisc
de Assisi, in mina carei 3nimmate intamplAri a intrat in vieata mo-
nahalä a calugarilor franciscani.
ii intalnim ca atare la manastirea Sfantul Francisc din Monteri-
pido si la Fiesole ; fiind intr'una mare admirator al lui Bernardin de
Siena.
In 1427 este inchizitor al Evreilor din Regatul de Napoli si peste
doi ani, al celor din tinuturile Scaunului Papal. Pe acestia ii urmarea
cu asprime, fiindch jefuiau pe crestini prin afaceri i cautau sa-i con-
verteasch la sionism.
Ioan de Capestrano a calatorit mult prin anii 1420-1450. A vazut
Ierusalimul; a fost in Germania, Boeinia, Austria, Ungaria, Polonia,
Franta, cautand, mai cu seama sä intinda ordinul calugaresc al càrui
vicar general a fost de mai multe ori.
Dintre eforturile lui, cel mai sustinut 1-a depus insa pentru orga-
nizarea cruciadei contra Turcilor, mai cu seama dupà unirea biseri-
cilor la Florenta (1439), cruciada proiectata de Papii Nicolae V si Calixt
III si cu a cdrei predicare el a fost delegat.
Participà, in acest sens, ca invitat al lui Enea Silvio Piccolomini,
la dietele din Frankfurt (1454) i Cittanova (1455) ; diete in care nu
se ia nicio hotdrire; apoi, trecand in Ungaria, merge la dieta din Gyor
(1455), ca invitat al lui loan de Huniade si al arhiepiscopului de Stri-
goniu Dionisie Szech.
Discutiile se prelungeau la infinit, dacà primejdia turceascd nu
reclama o hotarire repede. Asa ca Ioan Corvin i Ioan de Capestrano,
in fruntea unei ostiri adunate, la repezeald, stint nevoiti sa tiná calea
invaziei turcesti, la Belgrad, in 1456. Turcii sunt batuti. Capestrano,
in urma acestei biruinte, cucerita de tin viteaz roman si de un cruciat
minorit, plAnuia sa urmareasca pe pagâni pana in Palestina.
Dar, la II August, putin dupà victorie, moare Ioan de Huniade
si la 23 Octomvrie i loan de Capestrano Ii urmeaza, fiind ininormantat
acesta in biserica francescana din orasul unguresc Illok.
Pentru noi Romanii, Capestrano mai aminteste Inca ceva. In pere-
grindrile lui transilvane, pentru intinderea credintei catolice ce repre-
zenta, el a stat de vorba i cu Romanii i scrisorile sale ne infatiseaza
populatia bastinase a regiunii, la juniatatea secolului XV, ca greu
de convertit. Cu acest prilej, isbuteste el, prin Ioan de Huniade, sä
inlature §i sd converteascd pe episcopul ortodox Ioan de Caffa ce-si

www.dacoromanica.ro
 GRIGORIE DECAPOLITUL I JOAN DE CApEsTRANO 3

avea scaunul in Huniedoara. Se banue, dar fárà dovezi, cä loan de

Capestrano ar fi trecut i prin Tara Romaneasca, pe la Targov4te ;
cà ar fi contribuit, tot prin loan de Huniade, la numirea lui Vlad Tepe
ca Donm roman 0, in lumina ace1eia0 politici cruciate, acesta, la
randu-i, ar fi sprijinit pe Stefan al Moldovei.
Ca o rasplatire a vigii lui exemplare, inchinata biruirrtii Crucii si
binelui oltesc, Than de Capestrano a fost canonizat in 1690, catoli-
cismul serbandu-i ziva la 28 Martie.
Ce soarta au avut moatele lui dupa 1456?
Paha. in 1526 ele au stat la Illok. Dar in acest an localitatea cade
in mama Turcilor i manastirea francescana e distrusa de invadatori.
Calugarii, se spune, pe de o parte, ar fi ridicat moa4tele Capestranolui
din vreme i le-ar fi ascuns undeva in comitatul Satmsr §i apoi inteo
manastire a lor din Nagyszollos. La ivirea i intinderea calvinismului
insä, neme§til local, care era adept al noii conceptii cre§tine, ar fi
aruncat moastele intr'un put. Cercetarile francescane in aceasta diregie,
pentru gasirea inoa§telor, s'au aratat infructuoase. Pe de altä parte,
se relateaza ca moWele dela Illok ar fi fost arse de Turci, ca ale unui
du0nan al lor i cenua, aruncata in Dunäre. Si, in sfar0t, Turcii ar fi
luat moa0e1e cu ei In urma ocuparii Illokului, fiind siguri ca le vor
vinde crWinilor pe mare pret. Imparatul Ferdinand II de Habsburg,
in secolul XVII, intervine pe lângä Poarta Otomang pentru a se da
voie calugarilor francescani sä facà investigatiuni intre hotarele Im-
periului Turcesc in sensul acestei traditii ; 0 de astadata ele au ramas
tot fail roade.
In veacul urmator insa, ca rezultat al unor migaloase cercetdri pe
teren, calugarul minorit Biagio Kleiner intocme0e un memoriu ama-
nun-tit asupra acestei spinoase chestiuni.
In memoriu se spune cà dupd 1526, Turcii intr'adevär au scos la
vanzare moWele lui loan de Capestrano §i cà s'ar fi prezentat spre
a le cumpara « un bogat gentilom, munit Barbul »1. I s'a cerut in schiznb
argint in greutatea moastelor. Barbu a acceptat, dar, la cantar, spre
mirarea tuturor, acestea au reprezentat o greutate neinsemnata. Odatä
incheiata tranzagia i facut targul, Barbu « a transportat moWele
la Bistrita *, unde « a facut o manastire somptuoasä in care sä le cin-
steasca, incredintand-o calugärilor » ortodoc0 ; manastire, in care
insu0 a murit 2.
Kleiner a 0 venit la Bistrita pentru a vedea aceste moa0e, in 1765.
Si, de0 diferite piedici i s'ar fi opus, el a putut constata : I. ca Sfantul
dela Bistrita poarta tonsura francescana i barba rasa i pentru a nu

1 Leone de Kerval, S. Giovanni da Capestrano. Suo secolo e sua influenza,

trad. din francezii de P. Giacomo da Casteltnadama, Roma, 1887, p. 250.

2 Op. cit., p. 250-251.

www.dacoromanica.ro
31 z D. BODIN

fi cunoscut de catolici i s'a aezat pe cap o panza alba de matase, sigi-

landu-se ; 2. cà pe nada e reprezentat Sfantul imbracat ca un fran-
cescan, yazut cu 3 ani in urma de calugarul catolic Othon Schmeiczer ;
3. ca noaptea, pe furi§, calugarii francescani se aduna langa racla gam-
tului, pentru rugaciuni; 4. ca o notä a lui Barbu, cumparatorul, se
afla in racla langä moWe, spunand cà moa0ele au fost luate de Turci
din Ungaria §i dela ei cumparate de el.
Constatarile lui Kleiner ar fi produs atata valya incat Stefan Voda
Racovitá ar fi dispus, in Aprilie 1765, aducerea moa0e1or la Bucure0i
pentru o atentà cercetare.
In drum, la Ramnic, unde se afla i Kleiner, s'ar fi oprit 3 zile ;
iar la Bucure0i ar fi ajuns la 17 Mai. Primite aci de catre Voievod ai
cler, moWele ar fi fost depuse la Sfantul Gheorghe ; unde, descope-
rindu-se capul Sfantului, Domnitorul ar fi constatat Ca Sfantul e un
« barath » catolic i ar fi dat ordin sa fie trimis inapoi la Bistrita, ceia-
ce s'ar fi i intamplat « dupa §ease saptamani ».
Si, in urma acestor constatari, Biagio Kleiner ajunge la incheierea
cà moa0ele dela mindstirea Bistrila din Valcea, aduse de boierul Barbu,
stint ale lui Ioan de Capestrano.
Informati, i BolandiVii ajung in 1861 la acelea0 concluzii; iar
cercetatori recenti, ca Leon de Kerval i Atanasie Masci, difuzeaza
atare rezultate prin lucrari de specialitate 1.
Incdodatd, istoriografia noastra n'a luat cuno0in45. de atare atiri,
nici and s'a ocupat cu Grigorie Decapolitul, nici cand a studiat pe
Matei al Mirelor ofi pe altii care au scris viata i slujba Decapolitului,
nici and, in treacat, a atins claestiuni in legatura cu Bistrita ei cu
Sfantul de acolo.
Iar zelul catolicizant al lui Theodorian-Carada a cautat sa
popularizeze parerile exprimate de Kleiner 0 Leon de Kenya!,
lasand sä pluteasa indoiala asupra identificarilor moa0elor dela
Bistrita, tentativä ce a ramas insa singularä in literatura hagio-
grafia romaneasa. Interesant e cà nici Theodorian-Carada nu
citeaza parerile asupra Decapolitului emise de Romani; ci se mul-
tume0e cu informatiile din sung apuseana ajungand sa incheie,
caracteristic:
« Negre0t nu a indrasni sa jur cal moWele din Bistrita sunt de sigur
ale Capistranului ; dar Inca mai putin un om cu frica lui Dumnezeu
ar cuteza sà spue cà ele sunt ale Decapolitului »2.

1 Pentru biografia lui loan de Capestrano, intre altele : Leone de Kerval,

op. cit. ; Mosel P. Atanasio 0. F. M., Vita di San Giovanni da Capestrano, Napoli,
1914 $ Chiappini P. Aniceto 0. F. M., S. Giovanni di Capestrano e ii suo Con-
vento, Aquila, 1925.
2 SI. loan Capistrano, r9r4, p. 47.

www.dacoromanica.ro
 G1UGORIE DECAPOLITUL $1 IOAN DE CAPESTRANO 3r3

bleat, ar rezulta din aceste teorii Ouse, in cazul cel mai obiectiv, cci
nu se stie cu precizie ale cdrui S Idnt sunt moastele dela mdricistirea Bistrita.

Elemente neluate in considerafie, i altele noi, socot cci pot aduce

oarecare luminci in aceastd problemci.
Daca istoricii apuseni, ori cei care le-au impart4it parerile, an fi
cunoscut studiile romane0i, ar fi aflat cu u0trinta, bunkara, ca in
1765 moastele Sfantului dela Bistrita au fost aduse in Bucure0i nu
pentru identificarea lor, ci pentru a fi purtate in alai, ca de atatea ori
in trecut prin Oltenia, de data aceasta cu Domnul i Mitropolitul in
frunte, Dumineca. la I Mai, pe strazi, pentru inaturarea ciumei ce
bantuia ora.011 de scaun. Si cà, drept inchinare, Vodal a 0 dat hrisovul
sau din 23 Mai 1765 prin care scutea Bistrita, lalca§ul de re§edinta al moa§-
telor miraculoase, de plata dascalilor dela §coala elineascal §i sloveneasca
precum 0 a doftorului din Craiova hrisov editat Inca din 1904, cu
zece ani inainte de monografia lui Theodorian-Carada.
Biagio Kleiner a valzut la 1765 numai fata znoWelor, constatând
totti0 cá Sfantul era tuns 0 ras dupal canoanele francescane, fapt inut
ascuns de catre calugärii paznici ai Bistritei. Ori, o icoanal ortodoxci
aflaltoare la Biserica Sfantul Ioan Botezatorul din Ocnele Mafi ale
Valcei, facutà cel mai tarziu In secolul XVIII, reprezentand pe
« S<fant> Preacuviosul Parinte Grigorie Decapolit<ul> », necunoscuta
pada acum de catre studio0, ne inf544eazal chipul Sfantului avand
cre0etu1 capului fara par 1. De uncle se vede ca ortodoc0i nu ascundeau
faptul acesta, care fapt, se vede iara0 ca se datore0e nu vointii si
canoanelor omene0i ci naturii insa0, Sfantul hind, cu un termen mai
expresiv, chel. Superficialitatea cercetarii lui Kleiner, care totti0 a
indus in eroare istoriografia apuseana o suta cincizeci i doi de ani,
s'a aratat 0 mai tarziu. Calci in Fevruarie 1917, pe timpul ocupatiei
germane, and catolicii dispuneau in directia cercetarilor amintite
neuitate de ei o clipal, de toate posibilitatile, doctorul Iosif Karacsony
a primit misiunea sa Lea « o recunDa0ere canonical pe cadavrul venerat »
dela Bistrita, recunoa0ere care a « naruit toate sperantele » catolice
hist, deoarece a ajuns la rezultatul ca moastele din Oltenia nu sunt
ale lui loan de Capestrano. Si, incheie Aniceto Chiappini, care a cercetat
in ultimul timp cu mai multä ardoare viata 0 opera lui Ioan de Ca-
pestrano, din lucrarea caruia imprumut i 0irea cu Karacsony :
1 Vezi fig. 1-3 ; icoana a figurat in expozitia u S'alptrimanii Olteniei
1943 la Craiova (vezi i Catalogul expozitiei I Sdptduana Olteniei *, 24-30
Octomvrie 1943, Craiova, 1943, p. 56 nr. 19); fotografierea ei a fost fAcuta prin
grija pr. I. Popescu-Cilieni, ckuia ii multumesc pentru amabilitate i oste-
nealá. 0 a1t1 reprezentare, diferità, a lui Grigorie Decapolitul, datoritá lui
Dionisie Eclisiarhul, in Revista de Istorie Bisericeascd, I (1943), nr. 2, intre
p. 64 .51 65.

www.dacoromanica.ro
2
314 D. BODIN

K Raman deci din relicvele corporale < ale lui Ioan de Capestrano >
numai cloud masele, una in biserica Sfantului Bernardin din Acquila,
alta in aceia din Capestrano *1.
In spre aeasta concluzie socot ca ar fi putut duce si constatarea
cà moastele lui Ioan de Capestrano au stat la Illok pang. in 1526 i cä
numai dupa aceasta data ar fi fost cumparate de boierul Barbu. Numai
cà toate indicatiile concorda in, a arata cà Barbu Craiovescu, Paltomia
din 1520-1521, moare in 1525, deci inainte de a putea acbizitiona
dela Turci moastele lui Ioan de Capestrano. Pe cand data de 1498,
fixata pentru aducerea de catre acelasi a moastelor lui Grigorie Deca-
politul la Bistrita, se potriveste cu varsta de putere politica 0 intre-
prinzatoare a Craiovescului 2. Atunci, la 1498, da, Barbu Craiovescu
putea sa ia o initiativä de atare natura, cu sorti de izbandd, ajutat
fiind de imprejurari pe care 0 le putea face favorabile.
Oricum, i aceasta este o constatare de caracter mai general, se
vede si din prezentata imprejurare ca lipsa de informatie multipla
si variata duce la situatii dintre cele mai suparatoare pentru istoricii
grabiti ; iar, adesea, dacà temele infatisate trezesc interese opuse si
delicate, ca in, cazul ce ne-a preocupat, plictiseala personala cumu-
leaza si doze intregi de simtiminte adesea nedefinite, care, contrariate,
pot trezi ecouri dintre cele mai neplacute si in cercurile largi ale popoa-
relor legate sufleteste de temele desbatute.
Bucuresti D. BODIN

1 Chiappifti P. Aniceto, op. cit., p. 207. Totusi in editia din 1920 a lucr5rii
sale Theodorian-Carada conchide : # In 1917, pe. când Oltenia era ocupatà,
ordinul franciscan a isbutit s obtie o deschidere a raclei in prezenta Provin-
cialului franciscan si a staretului dela Bistrita. S'a gasit in raclä nista moaste
trandafirii, care fuseserá invalite c5nd intr'un felon vechiu, and cu o cámase.
S'a constatat cä moastele au fost deschise i spalate de nenumárate ori, asa
ca nimic nu mai ingadue a se identifica moastele dela Bistrita cu moastele
lui Ioan Capistran ».
2 Barbu apare in divanul tArii la 1482 si 1487, farrt titlu; ca ban, in 20
Apr. 1492 sau 1493; apoi, fàrã titlu; in 1496/7, intr'o inscriptie, ca ban 51,
permanent ca ban, in anii 1498-1519 inclusiv (I. C. Filitti, op. cit., p. 25-26).
Deci I Banul Barbul Craiovescul... au fost pre ace vréme in stare putincioas'a
ilia in Ora* (Al. Lapedatu, op. cit., p. 62); iar Radu, fratele sAu, se pare cii
murise inainte de 1507 (I. C. Filitti, op. cit., p. 27).

www.dacoromanica.ro
 113 xr-- -.r.;-71-17.:'
Al 11%. t
1.3;
.rf '14
,
*J.
_
7 1"
1. 't.
;a
- fri ,,tr 44.1

: 71!"1.1 d

4.Poi

1 '
. ., --$'
1 t. , I.
q I.'.; . ( ".. ':' '
:?' ' ..s

:. .
--I:I
.

. . iii 1 ii.,1,:,,,,.

..
2w1
. . . f
"I ,,,
, .. ... ... !!'"...7,
:
i.f, ,, , 4. ...r. 1121.1&.; °' Li:** c'' LI '' ''..1;.- A,s ..,
Y0' 4;:k.:igE__ __ZIL,,,,-,1%:..tird..,.:, ,. -_tg'.'.; k.41,111.,..; ,..7,1i,*,

Fig. r. Grigorie Decapolitul, icoana ferecata in argint, aflatoare la Biserica Sf. loan
Botezatorul din Ocnele Mari-Valcea.

www.dacoromanica.ro
Fig. 2. Aceia§i icoaná, fail fereatura ae argint.

www.dacoromanica.ro
 ,' -if
.

Pr- 4.-

I .1

: 1. 1

15 1
3
17;t1 " 4414%;
-4
c 3 41.!,. .

7.0 0:
47
71,0

Al:
.,t' , Pg, .
.
c:1' /;;X;

4 34

...
--
r_ .,,,,, - , ttl. ' - -
*, 7 7..
;, . -,
1.
,

,. ,
r-,

. - ; i .,,o A ..9i ."4 "';''..

la
ii. qf-.- ,-,.
--, , - ,
.- , -..,,,..i
, .
-. -..-,, , .1..!-,,
......,
,
.
. : .4.....,...,,, .., ,,,,_.
F.;-, ,'',...f.,-,!'
..111, 4! 2'
i 0 ,' -- . ...47... ,. ... ... _.
......
.....
or, 1. .,,
,

:frio
.. ,,_- -,,,. :.,. .,..., ..
. .91 -4....'r"1.... ;,. ....
f
'
!fl.

I i:s 11
+
ft
''t ...'-':;. )4.{
it". 0,4.. 1.t., .
11; 4v. I T " .
...'..- ' '
.1 ' .1°.

:
..
.i.
....i 49 r:
..,:i
A.
,..4
: 4- .-7.1 tiT,u
:,
'" ii 'S - -4 6.7
A:!-, 4e.
.4.

0 '1' ..
IL
71;0
,/0 -
-4
'V \ _

Fig. 3. Partea superioará a aceleia0 icoane, fArd ferecatura de argint,

www.dacoromanica.ro
 GRIGORIE DECAPOLITUL 5I TOAN DE CAPESTRANO 315

RÉSUMÉ

Les historiens occidentaux, un chercheur roumain aussi, ont con-

sidéré longtemps les reliques miraculeuses gardees au monastere de
Bistrita, dans le departement de Valcea, en Roumanie, comme étant
celles de Jean de Capestrano, le heros de Belgrade. Les historiens rou-
mains les ont attribuées, par contre, a Gregoire le Décapolyte.
Le dr. Joseph Karacsony entreprit, de son dote, a Bistrita, au mois
de février 1917, une « enquete canonique » et une « reconnaissance
du cadavre vénéré », et arriva 6. la conclusion que les reliques en ques-
tion ne peuvent pas etre celles de Jean de Capestrano.
La plupart des travaux se rapportant au probleme débattu sont
restées, malheureusement, ignores, autant des chercheurs &rangers
que des historiographes roumains. C'est ce qui a atnené la persistance
du doute et celle des conclusions differentes chez chacun d'entre eux.
En effet, les savants occidentaux auraient pu se convaincre de la
superficialité des conclusions de Kleiner, s'ils avaient connu les re-
cherches des savants roumains. Car, ce dernier n'a pu examiner en
1765 que le visage du saint. II affirme pourtant que le saint est tonsure
et a le visage rase selon la tradition des Franciscains. Ces deux faith
auraient été caches par les moines gardiens de la chasse de Bistrita.
On garde toutefois a l'église Saint Jean de Ocnele-Mari une icone
(fig. i-3), exécutée a ce qu'il semble au XVIII-eme siecle le plus
tard, et qui figure Gregoire le Décapolyte ch.auve.
On ne comprend plus desormais l'intéret des moines orthodoxes
a cacher la tonsure des reliques dont ils sont les gardiens.
La légende de Kleiner aurait eu encore moins de credit, si les mêmes
savants avaient connu l'édit princier du 23 Mai 1765. Le prince de
Valachie aurait décidé, selon Kleiner, en Mai 1765, la translation des
reliques de Bistrita a Bucarest a fin d'identification, et que cela aurait
abouti a la reconnaissance d'un « barath ». Or, l'édit cite infirme cette
assertion.
Mais il y a plus. Barbu Craiovescu, l'acheteur des reliques est mort
en 1525. II n'a pu donc acheter les reliques apres 1526, car les reliques
de Jean de Capestrano se sont trouvées, on le sait, a Illok, en Hongrie,
a cette derniere date.
Les reliques de Gregoire le Decapolyte ont été déposées a Bistrita,
selon l'histoire, en 1498. Or Craiovescu jouissait a cette époque du
plus grand prestige politique, car il était grand « Ban » (1492-1493,
1496-1497, 1498-1519).
Les historiens roumains, a leur tour, auraient mieux débattu la
cause et seraient plus vite arrives a la conclusion que les reliques de
Bistrita sont celles de Grigoire le Décapolyte, s'ils avaient connu, a
leur tour, les recherches des savants occidentaux.

www.dacoromanica.ro
DOMNITORUL MOLDOVEI PETRE RARES
iN LITERATURA RUSA VECHE1
Este cunoscutal indeajuns naratiunea asupra domnitorului Mun-
teniei Vlad Tepes, care a circulat in cateva brosuri tiparite in limba
germana si a patruns in cateva variante si in Rusia moscovità sub
forma de o Povestire despre Voievodul Munteniei Dracul » 2. Populari-
tatea acestei povestiri in literatura veche rusa se explid, prin « practica
autocratorilor moscoviti »3, mn mai bine zis, in legatura cu tendin-
tele autocratice, absolutiste, ale tarilor din Moscova. Faptul ca
domnitorul Tarii Romanesti este inatisat in aceasta povestire, ca
nn om de o cruzime legendara, adeseaori fara, ratiune, alaturi de cali-
tatea de luptator aprig pentru dreptate, dusman al räului, « crestin de
credinta greceasca », apropie imaginea lui mai tarziu de acea al liii
Than al IV-lea cel Groaznic. Iar faptul di el este condamnat de dtre
autor, nu atat pentru cruzimea lui, ci mai mult pentru motivul ca el
Ii paraseste in cele din urma credinta, II apropie de ideologia mosco-
vita in legatura cu rolul pe care incepuse sa-1 joace ortodoxia tradi-
tionala la Moscova din secolul al XV-lea 4.
1 Articolul de fa ta. a facut parte dintr'o comunicare Valuta. intr'o *edinta
publica. la Academia Romana in ziva de 28 Mai 1926 (« 5tiri noui despre
Romani in lumea slava' *). N'a fost publicat pentru motivul, cà nu aveam la
indemana textul intreg al R Plangerii I-a* a lui Iva§co Peresvetov, in care Se
vorbe§te despre Petre Rare§.
2 Bibliografia asupra acestei povestiri a se vedea in C. C. Giurescu, Istoria
Romlinilor, v. II, partea intaia, edilia a treia, Bucure$i, 1)4o, p. 49. A.
CeHeablIHROB, ,,JIHTepaTypHaH acropax noaecra o /Ipagyne", IlaaecTaR OT-
Aenermsi pyccxaro HablKa H CHOBHCHOCTH AHH,HeMHH Hap< CCCP, 1929, 2, p.
621-659. In revista Moldova nouti, anul V, 1939, nr. 5: Elemente ronitinevi
in naratiunile slave acupra lui Vlad Tepef, de N. Smochina, la p. 119-145.
3 H. K. rygaxii, licTopag apeaaeri pyccxori nwreparypm, MocKaa, 1938,
p. 240.
Ibidem, p. 244-245.

www.dacoromanica.ro
 DOMNITORUL MOLDOVEI PETRE HARES IN LITERATURA RUSA VECHE 317

Unii din cercentorii ruO inclina spre parerea, cä povestirea despre

Vlad Tepq ar fi fost creata in mediul diplomatic rusesc, poate de unul
din membrii vreunei misiuni diplomatice, care a vizitat Ungaria in a
doua jumatate a secolului al XV-lea, dat fiind faptul cà autorul acestei
opere aminte§te ateva localinVi din aceastà taxa 1 Cea mai veche
variann rusa a acestei povestiri s'a pastrat de pe la sfarOtul secolului
al XV-lea, publican de curând, cu traducere in limba romaneasca,
de catre d. N. Smochina 2.
Si in veacul al XVI-lea in literatura rusa se gasesc ecouri din viata
poporului românesc. In afarà de letopisetele rusqti, care dau §tiri
sumare asupra domnitorilor Moldovei 3, avem o scriere politico-sociala,
sau mai bine zis, publicistica a unui scriitor de seama rus din secolul
al XVI-lea, in care figureaza. domnitorul Moldovei Petre Rare§.
Dintre puinii scriitori laici mui din veacul al XVI-lea se remarca
prin stilul energic i prin tendintele politico-sociale unul cu numele
de Iva.co Peresvetov, care in ultimele 3-4 decenii atrage ategia isto-
ricilor literaturii rusqti 4. La inceput se credea, ea' numele de Iva.co
Peresvetov este un pseudonim. Cercetarile insä din urma au dove:lit,.
cã Ivwo Peresvetov nu este un pseudonim sub care se ascunde un
boier moscovit din veacul al XVI-lea, nemultumit de starea lucnirilor
de atunci, ci o persoana reala, poate un « nobil » rus din cei scapatati,.
din Polonia, mai degraba din Lituania, unità pe atunci cu Polonia b.
Date precise asupra lui Ivaco Peresvetov nu se gasesc. Cercetatorii
rui fac unele presupuneri din operele lui, daca se poate da crezare
unor date autobiografice, care se strecoara in scrierea lui. El ar fi
fost la inceput in « slujba nobila » a Regelui Poloniei Sigismund I
(1507-1548), sub conducerea hatmanului Andrei Tencinschi, dupa
aceia < cu §tirea » i cu scrisori de recomadaiie ale regelui Poloniei,
impreuna cu alti « nobili (curteni) regali », intra in serviciu la regele

H. K. rygssil. op. cit., p. 245.

2 N. Smochind, op. cit.
3 V. A.M. I1MMHpcKii, Csasasie o M0HAaBC1HX1, rocnoaapArb B1, Boc-
xpecencirort HtTOIIHCH". In 1,13stcTin OTA. Pyccsaro a. H cnosecsocrn, vol.
VI, partea r-a, C. IIerep6yprb, 1901.
B. Pwsra, 14. C. IlepecBtTowb, ny6aBaBerb XVI whim, MocKBa, 1908.
10. A. Slsopcsiii, Rb sonpocy o6-r. Hsawich IlepecatTost, ny6nsuscrt
XVI stsa, Kies-a, 1908, extras din gresis 131. IICTOpiPleCROMI, 061HeCTBt.
HecTopa ntTonscna RH. XX, B. 3, oTs. V, p. 59-86.
C. A.1.1.1ernoBa, K-b sonpocy o consneninyb, H. nepecatTosa, Wypsans
MHHHCT. Hap. IIpocstakenin, 1911. B. Nssra, H. llepecstTos% H BanainiaB
Ky.nTypBo-BcTopwiecKasi cpeaa. Hs& oTs. pyccs. Ha. H C.71013. Asasemis Ha--
yirb, 1911, RH. 3, p. 109-191.
C. BILTIHHCRiii, Hosbie TpynbI no nariesho g-hnTesbnocTn HBaHa flepecak
TOM, WypHaH'Is MITH. Hap. IIpocs. 1908, nr. 9, p. 188.
3 10. A. SIBopcKiii, op. cit., p. 16.

www.dacoromanica.ro
318 5TEFAN CIOBANU

Ungariei, Ion Zapolia, unde ar fi stat trei ani, primind salariu ate
7 zloti pe cal in 12 zile ; de aici el trece in serviciu la regele Boemiei
Fordanal » (Ferdinand I de Habsburg), unde de asemenea sta trei
ani, primind acela§i salariu. Dupá aceea, trecand prin Ungaria el
s'a pomenit in «Tara Romaneasca. », (« Bo.nocizaH aem.nq *) la « voevodul »
Petre Rare§ al Moldovei 1, in capitala tarii, Suceava. A txatm ectAH,
rocyllaph, 113 Yrop Ha Honocxylo ammo, i 61.13'1, emu! 5 Arhcauewb y fleTpa
HoeBoAm HarlocHoro, B ComaErb (« Si am niers, Sire, din Ugor (Ungaria)
in tara rornaneasca si am stat 5 luni la Petre, voievodul romanesc, in
Suceava *) 2. Unii sustin ea el ar fi fost si prin Grecia 3. Venind pe la
1538 in Moscova, aduce cu sine « din regatele » pe unde a trecut, pe
langa un mic capital, si niste carti, pe care le-ar fi « transcris » « din
multe regate si care le-a prezentat tarului moscovit, precum i niste
modele o de scuturi pentru husari, model macedonean pe care le
face personal. El a fost primit in slujba tarului, dat sub supra-
vegherea unui boier influent, Zahariin, tarul ddruindu-i i o mosie.
Boierul care avea grija de el, moare, §i Peresvetov, persecutat de
« oamenii mari », cade in mizerie, a rdmas « desbracat, descult si pe
jos ». « Am servit la trei regi », se plange Peresvetov, « dar asa obida
n'am vazut nici intr'un regat » 4.
Se vede, ca aventurierul abil, indráznet si activ, care cunostea
bine viata curtilor din Apus, capatase increderea tarului rus, ceea ce
nu era pe placul boierimii moscovite. Aceasta din urma traia ultimele
clipe a libertätilor si prerogativelor, pe care le-a avut in trecut, ducand
o lupta disperata, cu tarul loan al IV-lea, lupta care s'a terminat cu
triumful ideii absolutismului in Moscova §i cu infrangerea boierimii
ereditare moscovite. Iva§co Peresvetov, strain, parvenit, era din acei
pe care se sprijinea Ioan al IV-lea in lupta lui in contra boierimii 0 in
reformele lui de ordin social.
In spiritul noilor reforme si a intaririi autoritatii tarului,
Peresvetov a lasat cateva opere mici, pline de anahronisme i ade-
seaori de contraziceri 0 de repetari, in care, pe langa indrazneala lui,
intr'o forma literara originala, atinge mai multe probleme sociale 5i
politice la ordinea zilei pe atunci in Rusia moscovita, cautand sà dea
sfaturi de reforme tarului Rusiei i incercand sa justifice lupta tarilor,
in deosebi a lui Ioan al IV-lea, in contra boierilor ereditari si tendintele
tarilor spre o ocarmuire absolutista. Faptul, ca, dupà cum se dove-

1 10. A. Slaopcidil, op. cit., p. 16-17. C. A. Illernorta, op. cit.,

p. 5. C. Ba.rumcKirt, op. cit., in )I(ypH. MHH. Hap. [Thom, soon, CeaTB6pb,
p. i88.
1 C. A. Blnotcypons, in T-ITeHig MOCK. 0-33. PICTOpiH H ApeBH. POCCIIICHarb
1902, F. RH. IV oTa. MaTepiamm acTopalco-JunrepaTypame, p. 5.
3 10. A. 5IHopcHiii, op. cit., p. 17, 23 24.
4 Ibldem, p. 18.

www.dacoromanica.ro
 DanNITORrL moi,DovEI PETRE RARE4 IN LITERATURA RITSA VECHE 319

de§te, el scrie aceste lucrari, cam pe la jumatatea secolului al XVI-lea 1,

a dat na§tere la unele nedumeriri ale cercetatorilor ru§i, unii din care
cred cã scrierile sunt de provenienta mai tarzie §i s'au scris pentru a
justifica politica lui Joan al IV-lea cel Groaznic ; iar altii cred cã forma
parabolical nu este altceva decat o « inventie literara », in care autorul
a vrut sa.-§i spuna parerile sale, adunate din carp, sau poate capatate
din experienta vietii.
Mo§tenirea literara a lui Iva§co Peresvetov se reduce la urma-
toarele cateva scrieri mici, pe care unii istorici ai literaturii le socot
« pamflete »: o Povestire despre sultanul turcesc, cum a vrut sd arca
cal-tile grece§ti », opera care a intrat §i in unele cronografe ruse§ti 2
Sultanul Mahmed a dat ordin sä se adune toate cartile grece§ti, ca sà le
traduca in limba tura. §i pe urinal a inceput sä se gandeasca cu inte-
leptii lui sä le arca, ca ele-sä nu intre in mainile patriarhului Anastasie,
§i in felul acesta sà se starpeasca cre§tinismul in Tarigrad, la Ieru-
salim §i toate ora§ele din imparatia sa. Despre aceasta a auzit patriarhul,
care se maga* lui Dumnezeu sa salveze cre§tinismul amenintat de catre
Turci. Dumnezeu ii vorbe§te patriarhului ca aceasta se face pentru
faptul cã cre§tinii au uitat poruncile cre§tinismului 0 fac « multe
faradelegi * 3. Dumnezeu i se aratal in vis sultanului §i porunce§te sä
dea cartile sfinte patriarhului. Mai departe se spune ca Dumnezeu
Inca odata §i-a aratat nemultumirea, ca pe paimant nu se face dreptate,
ca sunt condamnati acei nevinovati, pe cand cei vinovati sunt eliberati.
Sultanul Mahmed, dupa, ce a tradus cartile sfinte in limba tura.' a dat
ordin sá se trimita carti de judecata, pe care le alcatue§te, in toate
ora§ele §i a poruncit ca toti sä se fereasca de a face nedreptate, §i pe toti
banditii §i talharii, denuntatorii 0 tap jefuitorii farà nicio vorba sal-i
pedepseasca cu moarte. Si totul ce se va aduna prin ora§e, dajdii 0 fel
de fel de venituri, sa mearga in visteria imparateasca, iar voievozii,
judecatorii §i rezidentii sal aibà din visteria imparateasca o retributie
anualä, dupà meritele fiecalruia. « Dacà judecatorul va judeca nedrept
0 va lua mita, sa' ia pielea de pe el... 0 cand va cre§te pe el pielea,
atunci 0 sa-i plateasca retributie. Si in pielea judecatorului sa se punk
hartie (de bumbac) 0 sa se tie batuta pe peretele curtii judecatore§ti, 0
sä se scrie pe ea, de ce judecatorul a fost condamnat la aceasta pedeapsa.
Si cand vor merge osta§ii Ja slujba, sultanul Mahmed a dat ordin sä
trimitä cu ei negustori in toate regimentele cu diferite marfuri, sa puna
pe ele preturi dupa porunca imparatului, 0 totul sa se vandal cu masura
(la cantar), §i cine va amagi la cantar, sau va lua in plus peste ordinul

1 Intre anii 1546-1550: C. A. Igernosa, op. cit., p. 4.

2 A fost tipárita dupsa un manuseris din ceeolul al XVII-lea §i de cAtre
Atwell lionowb, 14360pHHIM CHRBHHCHHIVE. H pycciaum CO4HHeHin H crareii
BHeCeHliblrb His xpoxorpacina pyccgoii peikaggiii, Mocxsa, 1869, p. 165 167.
3 Ibidem, p. 165.

www.dacoromanica.ro
3 zo BTEFAN CIOBANU

imparatesc, sa fie pedepsit cu moarte, sau cine va lua lard bani, sau
nu va da ceva (din marfa) de asemenea sa fie pedepsit cu moartea...
*i sultanul Mahmed a introdus in scrierile de legi multe si groaznice
pedepse (trasnete)... si a ordonat: la cine va ajunge treaba (cine va
faptui vreo nedreptate), sa nu fie crutati nici prieten, nici dusman,
nici puternic, nici mare, nici bogat, nici intelept »1. *i sultanul a spus
tuturor oamenilor: « Dacd poporul mare (multimea) nu va fi ame-
nintat cu asemenea pedepse, nu va fi introdusd nici dreptatea pe
pAmant... si dura cum calul sub om fara frau, asa si imparatia sub
impärat fall teroare (groaza) »2. Povestirea se termina cu indicatia ca.
sultanul Mahmet, cu toata simpatia lui fata de crestinism si de inva-
taturile lui nu s'a invrednicit sä se Lcà crestin, o caci el a fost bautor
de sange si foarte crud (fioros) »3.
Aceastd povestire este caracteristica pentru intreaga opera a lui
Ivasco Peresvetov, unitara de altfel nu numai ca idei comune ori con-
ceptie politica, ci si ca manierd de a scrie, ca stil, si chiar ca limba vie,
energica. Tendinta acestei opere este vaditä: de a introduce dreptatea
pe pamant, starpind abuzurile prin legi drastice, prin cruzime fata de
oamenii abuzivi. Conducatorii tarilor sunt chemati sa ocarmuiasca_
prin mana tare. Istoricii literaturii ruse remarca influenta « Povestirii
despre Vlad Tepe§» asupra operei lui Peresvetov. Cam in acelasi gen
este si povestirea lui scurta despre tarul Constantin, in care se zugra-
vqte influenta nefasta a boierimii bizantine asupra conducerii Orli,
care duce la caderea Constantinopolului. Autorul spune ca dad'. « im-
paratul este bland si bun in ocarmuirea sa, imp.aratia slabeste si gloria
lui decade ». Daca imparatul (tarul) in ocarmuirea lui este groaznic si
intelept, u imparatia lui se mareste si numele Jul este plin de glorie in
toate tarile O. Aceeasi tendinta politica si sociala se manifesta si in
celelalte cateva mici lucrari a lui Peresvetov.
Cele dond lucrari « Povestirea despre Petre voievodul romanesc,
cum a scris el lauda binecredinciosului tar si mare principe Ivan
Vasiievici a toata Rusia *, precum si una din cele dada « plangeri »
adresate lui Joan al IV-lea, in care figureaza numele lui Petre Rares,
domnitorul Moldovei, au acelasi caracter politico-social. La inceput
s'a crezut ca aceste douà scrieri sunt lucrari separate. Concluziile la
care ajunge V. Rjiga, care s'a ocupat mai serios de scrierile lui Pere-
svetov, sunt, ca oPlangerea» dupa un manuscris al lui P. *ciuchin este
aproape identica cu « Povestirea despre Petre, voevodul Romanilor 5 ».
In alta parte cercetatorul rus spune ea « Povestirea » este o redactie

1 A. Honors-1., op. cit., p. 167.

2 Ibidem.
3 Ibidem.
5 H. K. rypiri, op. cit., p. 283.
5 B. Nona, op. cit., p. 3.

www.dacoromanica.ro
 DOMNITORUL MOLDOVEI PETRE RARES IN LITERATURA RUSA. VECHE 3 I

prescurtata. a « plangerii 1 ». Afirmand cà « plangerea » este scrisa pe la

inceputul anului 1549, V. Rjiga gäseste, ea' ea este mai veche i cà ea
este la baza « povestirii »2, care ar fi numai o redactie prescurtata. a
« plangerii 0, sau mai bine zis ea « reprezinta o a doua redactie a uneia
ti aceleiasi opere O.
Intr'adevar, deosebirea intre aceste douà scrieri consta in faptul, ch.
cuvintele » atribuite de catre autor lui Petre Rare§ adeseaori sunt
schimbate, uneori sunt prescurtate. De exemplu, In l plangere se
recomanda cu mai multä insistenta, ca tarul sä cucereascai « taratul »
tatarasc din Cazani, pe cand in « povestirea » despre voievodul Petre
autorul spune numai ca in acest « tarat » sunt « adevaratii du§mani »
ai tarului moscovit. Cu toate ca scrierile lui Peresvetov atrag demult
atentia istoricilor literaturii ruse, panä acuma nu s'a falcut o cercetare
mai amanuntità asupra variantelor si copiilor numeroaselor manu-
scrise, care s'au pastrat prin arhivele rusesti, nu s'a fdcut o colatio-
nare a textelor, care ar fi dat putinta de a stabili arhetipul scrierilor,
adalugirile ulterioare introduse de cdtre copisti, eventual. variantele
operelor lui. In privinta ultimelor douà scrieri a lui Peresvetov, se
poate spune numai ca. « povestirea » despre Petre Rare§ este o
prelucrare, sau mai bine zis, o prescurtare mai tarzie a celei dintai
« plangeri » (a doua are un caracter de cerere mai mult personala
care tarul Rusiei) 5. Deci pentru noi aceasta « Plangere », ca fiind mai
veche si mai completa are mai multä valoare decal « Povestirea »
despre Petre Rares.
In « povestirea » despre Maimed, sultanul turcesc, I. Peresvetov
incearcd sa-§i strecoare ideile sale politice, atribuindu-i lui Mahomed,
probabil Mahomed al II-lea, supranumit Cuceritorul (1451-1481),
reforme mari in imperiul turcesc si dandu-1 ca exemplu de monarh,
care introduce pe pamânt dreptatea prin masuri crude in contra abu-
zurilor. La aceeasi formà literara recurge Peresvetov, ca sä dea un
pamflet asupra starilor din Rusia moscovita cu recomandäri sau sfaturi
de a se indrepta lucrurile. Ca exemplu de domnitor intelept ii ia pe
Petre Rares, domnitorul Moldovei, « un filosof invatat o si « doctor
intelept », dela care autorul ar fi auzit multe vorbe adanci. De sigur,
cä aici avem deaface cu o forma. literara. « Cuvintele * lui Petre Rares
in cazul de fatà nu sunt reale 6; sunt parerile autorului insus, sunt

' B. O. Naira, op. cit., p. 64.

2 Ibidem, p. 16.
3 Ibidem.
Ibidem, p. 64-
5 S. A. Sceglova in recenzia sa (a se vedea mai sus) asupra Iucràrii lui
V. Rjiga, crede cá a povestirea S ar fi mai veche, cleat t plfingerea z. Afirmatia
aceasta nu are niciun temei. C. A. IllernoBa, op. cit., p. io.
6 A. SisopCgiii, op. cit., p. 8.

www.dacoromanica.ro
322 5TERAN CIOBANU

idei, pe care el le desvollã i in alte lucrari. Este interesant numai

faptul, ca Petre Rare este zugravit ca un donmitor ideal, care tre-
bue§te ascultat. Se vede cà Petre Rarq se bucura in ochii lui Pere,
svetov i ai Ru0lor moscoviti de un prestigiu deosebit. Inteadevar,
legaturile politice ale acestui domnitor cu Ru0i, schimbul de solii,
corespondenta intre Moscova 0 Moldova, 0 in genere politica lui de
aparare a ortodoxiei 1 Il fac simpatic pe acest domnitor in Rusia mos-
covitä. Iata de ce Peresvetov 11 alege ca sfatuitor al tarului i ca
exemplu de intelepciune pe Petre Rare.
In « plangerea » intaia Peresvetov 11 recomanda pe domnitorul
Moldovei in felul urmator : «*i. am fost la Suceava la Petre voievodul
romanesc cinci luni... 0 am vazut intelepciunea lui mare 0 acele cu-
vantari din filosofia intelepciunii invatate, fiindca, Sire, insu0 voievodul
Petre a fost filosof invatat §i doctor intelept 0 la el serveau multi
oameni intelepti, filosofi i doctori. i el, Sire, a citit in cartile sale
intelepte, cu doctorii §i filosofii intelepti despre a ta imparateasca ori-
gine dupä semne cere§ti, cä vei fi imparat (tar) mare 04 va supune
Dumnezeu tie pe dumani. ..».
Peresvetov II prezinta pe Petre Rare ca pe un mare amic al ta-
rului §i al Rusiei moscovite: « Am observat, Sire », scrie in altà parte in
aceea0 « plangere* cà, « Petre voievodul Romanilor, a fost tie 0 impa.-
ratiei tale, Sire, un mare binevoitor ». Iar in altd parte vorbqte cä
voievodul Romanilor se roaga cu « lacrimi mari despre acea credinta
crqtinal a imparatiei rusWi i intotdeauna 11 implora pe Dumnezeu sà
inmulteasca credinta cre§tina dela Rasarit, dela tarul rus ». Parerile
acestea se repetä de &ate doua-trei ori in scrierea lui Peresvetov.
Continutul « Plangerii », tiparite in ruse§te in dou5. randuri 2 se
reduce la urmatoarele. In redactia tiparita de Belocurov 3, ea se incepe
cu cuvintele lui Petru Rare, cà dacal pe imparat ii parase§te intelep-
ciunea i el cade in « mare blandete » « aceasta este opera du0alanilor »
imparatului. Impäratul va incepe sa petreaca cu aceia, care il aprind
prin « vrajitorie §i cu multe piedici ispititoare ». i asupra osta0lor lui
se va abate « multä tristeta *, §i « asupra intregei imparatii multe
nenorociri mari din partea demnitarilor lui ». El va neglija treburile
imparatiei. Ca pilda el da caderea Constantinopolului. Fiecare din

P. P. Panaitescu, Petre Rare; i Moscova, extras din volumul In memoria

lui Vasile Pdrvan, Bucuresti, 1934-
1 Prima data a fost tiparita integral dupá un manuscris din secolul al
XVII-lea de care C. A. B-Uogyporra, in IlTexisi MOCROBCRaTO 0-Ba 14CTOPill
H ApemocTeil Pocciiiciwxi,, 1904, RH. IV, OTA. MaTepia.7114 HCTOpHRO-JMTe-
paTyprible, p. 1-13. Povestirea despre Petre Rare, a fost tiparita de catre
H. Ao6porsopcRiii, in YmeH. aamiciat Kaamcgaro putheporreTa, 1865, C. I,
p. 21-27.
3 A doud oara 5 Plangerea s a fost tipariti de catre Nowa, op. cit., p. 59-74.

www.dacoromanica.ro
 DOMNITORUI, MOLDOVEI PETRE RARES IN LITERATURA RUSA VECHE 3 23

aceste idei el le atribue lui Petre Rare, insotind scrierea aproape la

fiecare pas cu urnatoarea fraza: « Asa zice Petre voievodul roma-
nese » (al Valahilor). El recomanda imparatului sä fie cat se poate
de aspru, de crud, cu acei ce fac nedreptate. Dumnezeu vine in ajutorul
acelora, care « iubesc dreptatea 0 judeca cu judecata dreaptg. ». « Am
observat », spune autorul, « ca Petre, voievodul romanesc a fost pentru
tine... si pentru imparatia ta un mare binevoitor. Si eu, Sire, auzind
acele cuvinte dela el, le-am scris si le-am adus la tine ».
Mai departe lui Petre Rares i se atribue ideia, ca Grecii nu si-au
aparat credinta lor ortodoxa, iar astazi, ei, nevroind apard credinta
paganà prin faptul ea la Greci i Sarbi li se iau copiii dela 7 ani de
catre Turci §i ii trec la mahomedanism, facandu-i militari.
Peresvetov dà si cateva note biografice din vieata lui personald,
aducand laude exagerate tarului moscovit, care a introdus in imp5.-
ratia lui dreptatea, care nu exista. « sub soare » din cauza intelepciunii
0 « grozaviei * lui. Autorul vorbeste despre « judecatorii vicleni »,
care se imbogatesc luand mita: « tu Wi suveran groaznic. 0 intelept ;
ii vei aduce pe pacatosi la pocainta §i vei introduce dreptate in im-
paratia ta », spune autorul din cele auzite dela Petre Rams i dela
carturarii lui. Peresvetov arata cä imparatii mari, ca Alexandru Ma-
cedon 0 August Cezarul ii apropia pe osta0i modesti, iar el, autorul,
Peresvetov de unsprezece ani nu poate ajunge la Tar, multumita demni-
tarilor lui, care il persecuta. Autorul din nou spune, cum a stat el la
Petre voievod cinci luni, 0 cum domnitorul Moldovei are o pärere
bung despre tarul Rusiei 0 despre impäratia lui; cat priveste demni-
tarii ei sunt tradatori, fiindcà ei calca juramantul si nu apara cu
tarie credinta crWing si nu-1 servesc cu fidelitate pe suveran.
Autorul se ridica in contra obiceiului rusesc de a se da boierilor
ora.e §i « volosti » spre hrand ; in felul acesta demnitarii se imbogatesc
si fac fel de fel de nedreptati. Peresvetov, invocand pärerea lui Petre
Rarq, aduce laude sultanului Mahmed care face dreptate, punan-
du-le judecatorilor lefuri, and ordin, ca acei ce vor face nedreptati,
sä fie pedepsiti cu moartea. « Dupá legea lui Mahmed, trgiesc §i imparatii
de astazi, cu mare si inteleaptä strasnicie » spune Peresvetov. 0 A§a.
zice voievodul romanesc », citim mai departe, « despre imparatia rusg.,
ca demnitarii tarului rus se imbogatesc singuri si se lenevesc, iar im-
paratia lui sardcqte... Si tare nu stau (apara) pentru credinta cresting'
si tare nu se joacà cu jocul mortii in contra dusmanilor...». Tot in gura
domnitorului Moldovei autorul pune si nevoia de a-i ingriji pe ostasi,
care trebuesc tinuti « ca soimii », indepartand dela ei « tristetea », 0
sa « le inveselWi inimile din visteria statului ».
Veniturile din imparatie, dupa autor, trebue sä se adune in visteria
imparateasca care va servi la incurajarea celor meritosi. Petre Rares
dg sfaturi tarului moscovit sa aiba o grije deosebità de o armata bine
« instruita la tragere cu foc ». El recomanda sa infiinteze deocamdata

www.dacoromanica.ro
324 *TEFAN CIOBANU

o armata permanenta de douazeci de mii de ostasi, bine intretinuti,

care sä fie de paza la marginile imperiului. Voievodul romanesc, iar
revine la chestiunea demnitarilor greci din epoca bizantina, care au.
dus taxa la caderea Constantinopolului. Sub imparatul Constantin,
boerii bizantini erau stapani pe imparatie.
Ei nesocoteau jurdmantul, tradau, judecau nedrept. « Si prin
jefuiri necinstite au umplut bogatiile lor din lacrimile i sangele cresti-
nese ; iar ei inii s'au lenevit sa apere cu tarie credinta crestind, ri
pe impärat l'au indepartat de ostire prin vrajitoriile lor, i pe cal de
ispitä heretice, si prin farmece. i prin aceasta au predat strdinilor
de neam, Turcilor, spre batjocura i imparatia greceasca si credinta
crestinä si frumusetea bisericeasca ». Grecii cad in sclavie ; ei platesc
mari biruri ca sä poata sà practice cultul crestin. Pentru trufia si lenevia
lor, Grecii si Sarbii se angajeaza la Turci, ca sä pasca oile si camilele.
Voievodul Petre Rares pune acuma toata nadejdea in imparatia rusa
si se maga. lui Dumnezeu pentru ea si pentru credinta ei crestina..
Voievodul romanesc, mai departe, intreaba dacà in aceasta imparatie
mare si puternica exista dreptate. i un Rus, care se gasea la curtea
domneasca, Ivan Mertalov, i-ar fi raspuns domnitorului: o credinta
crestina este buna in toate i frumusetea bisericeasca este mare, dar
dreptate nu este ». i Petre Rares, ar fi rdspuns : « Dacà nu este drep-
tate, nu este nimic * si el vorbeste despre ceea ce au prezis In cartile
lor Inelepii, filosofi i doctori despre tarul Rusiei, care va fi intelept
si va introduce dreptatea in imparatia sa ; i domnitorul Moldovei se
roaga lui Duinnezeu, ca pe tarul moscovit sa nu-1 paraseasca intelep-
ciunea, sa se inrnulteasca credinta crestina in imparatia libera mosco-
vita. El adauga, cá tarul Rusiei are multä suparare din partea tara-
tului tataresc Cazan. Si il dá ca pilda pe sultanul turc Mahmed, care a
avut neplaceri cu Constantinopolul, dar in cele din urma. capitala Bizan-
tului a fost luata din cauza boierilor sài. Voievodul face din nou reflexii
in chestiunea boierilor, cari se apropie de tar nu prin merite i fur&
« norocul i intelepciunea imparateasca ». Acestia trebuesc arsi cu focul
si omoriti cu alte suplicii teribile, ca raul sä nu se inmulteasca. Iar
tarul trebue sä aiba o deosebitä grije pentru ostire. Petre Rares aduce
si de data aceasta ca pildd imparatia bizantina de sub imparatul
Constantin, cand ostirea era säracitä, iar boierimea se imbogatea
prin jafuri o din sangele i lacrimile neamului crestinesc ». « $i impa-
ratul fäcea totul dupa voia lor ». Trecand la « judecata » greceasca
din timpurile imparatului Constantin, Petre Rares arata pe larg nere-
gulele mari in administratia din imperiul bizantin. « De aceea Dumnezeu
a adus robia strdinului de neam, Mahmed-Sultanul », care desi strain,
a stiut sà faca dreptate In imparatie.
o Dumnezeu iubeste », spune Domnitorul Moldovei, « nu credinta,
ci dreptatea ». Petre voievodul, da din nou sfaturi, cum sa cucereasca
Cazanul cu o armata regulata, bine platita. Autorul ii termina « plan-

www.dacoromanica.ro
 DOMNITORUL MOLDOVEI PETRE RARE., IN LITERATURA RUSA VECHE 3 5

gerea » cu repetarea ceva mai larga a caracteristicii intelepciunii lui

Petre Rarq, a invataturii lui, 0 cu sfaturi de a se feri de demnitarii
moscoviti, care ajung la « iubirea imparateasca prin vräjitorie i prin
farmece, pe cai de ispitä », nu prin origine sau alte merite. <i au mai
.citit (in cartile fiosofilor i doctorilor), cà cu acele farmece i vrajitorii
ii iau intelepciunea, innascuta. dela Dumnezeu i fericirea, §i imblanzesc
.otirea ».
Dupg o rugaciune pe care o face voievodul Moldovei, « stand in
fata icoanei prea cinstitei stapane a noastre, Nascatoarea de Dum-
nezeu », pentru sanatatea tarului Rusiei, pentru inmultirea credintei
cre§tine i pentni « introducerea dreptatii in imparatia moscovita ».
Ivan Peresvetov Ii incheie « Plangerea *, aratand ea Petre voievodul
cauta sa-1 convinga sa ramana in slujba lui, dar el, auzind dela oamenii
intelepti despre misiunea divina a tarului rus, a preferat sä vina la
Moscova, ca sà intre in serviciul tarului moscovit, paräsind « slujbele
bogate i fara. griji », pe care le avea in Moldova.
Cam acesta este con-tinutul « Plangerii » lui Ivan Peresvetov, pe
care o dam mai jos in intregime.
Este evident ca. « Plangerea » lui Peresvetov este o opera in care
personalitatea domnitorului Petre Rare, apare ca o figura literarä
pentru a da o mai convingatoare argumentatie ideilor politico-sociale
ale autorului, precum i pentru a strecura i cateva cereri de ordin
-personal ale lui Peresvetov.
In aceasta opera gasim acelea0 idei, ca §i in celelalte lucräri ale lui
Peresvetov. Ideile acestea circulau pe atunci in Rusia moscovità. Lupta
-tarilor cu boierii ereditari, care aveau drepturi de a fi consultati in ches-
tiuni de conducere a statului (BospcKaH Ayma), cari luau parte la admi-
nistrarea orwlor i tinuturilor, a dus la crearea unei ideologii, pe de o
parte, a tarilor, pe de altà parte, a boierimii, ideologii, care gasesc
expresia In corespondenta tarului Ioan al IV-lea, cu principele Andrei
Curbschii. Ideologiile aceste opuse au dat na§tere la o serie de reforme
-cu caracter politic 0 social. In scrierile lui Peresvetov, in deosebi in
-u Plangerea » lui intaia, gasim un intreg program de reforme. Aa este

ideia limitärii drepturilor boierimii, in deosebi a celei abuzive i creierii

unei judecati drepte, crearea unei otini permanente bine instruite,
intretinute de care visteria statului, starpirea obiceiului de a se da
boierilor pentru hrana orw i regiuni intregi §i crearea unui
aparat functionaresc salarizat, in locul boierilor, care ocupau la intam-
plare functiuni olte§ti ; reforma judecatii, care dupà cum se vede 0
din alte scrieri literare (IBehunonn Cylvb") se facea prin mita, reforma
fiscalà, care tinde ca veniturile sa intre in visteria Statului, i ridi-
,carea autoritatii tarului, care este de origine divina i care dispune
de supu0i sai, conducand statul singur « cu intelepciune » i cu masuri
drastice. Citatele din « Luarea Constantinopolului a 0 din « Mahmed
sultanul turcesc », yin sa intareasca acest program de reforme. Petre

www.dacoromanica.ro
3 26 'I'I7,FAN CIOBANU

Rare* apare in aceasta scriere ca un mare intelept 0 ca un erudit, care

este chemat sa-1 indemne pe tar la aceste mari reforme. El este *i un
mare aparator al ortodoxismului, al cre*tinismului in genere. Acest
fapt denota, cã el se bucura in societatea moscovità 0 chiar in ochii
tarului de atunci de o mare autoritate. Acest motiv il face pe autor sal-1
aleaga ca pilda de ocarmuitor drept, de osta* viteaz 0 de om de mare
intelepciune, ca satuitor al tarului *i binevoitor al impärätiei mosco-
vite. N'avem niciun motiv sa nu-1 credem pe autor, cà el a trecut prin
Moldova, a stat catva timp la curtea Domnitorului din Suceava. Se
vede ca Peresvetov a fost impresionat de personalitatea lui Petre
Rare*. Pentru acest motiv, probabil, il preferä celorlalti regi, la care
a servit Peresvetov, pe timpul calatoriilor lui prin Apus. In orice caz,
aceasta scriere completeazä datele, pe care le cunoa*tem asupra perso-
nalitatii donmitorului Moldovei Petre Rare*.
Si atunci caracteristica data de catre Grigore Ureche Domnitorului
Moldovei Petre Rare* nu pare atat de lingu*itoare, cum cred unii
istorici 1 0 aceasta caracteristica apare intr'o noua lumina: #.1 cu
adevdrat era fecior lui .tefan Vodd celui bun, cd intru tot semdna tdtd-
ne-sdu ; cd la rdzboaie ii mergea cu noroc, cd tot au izbdndit ; qi. multe
lucruri bune si dumnezeiesti apucase de fdcea. Tara si mosia, ca un pd-
rinte o socotea. Judecata cu dreptate o fdcea. Iar la slat era om cuvios,
si la toate lucrurile indrdznef si la cuvdnt gata a da rdspuns, de-1 cuno-
steau toff cd-i harnic sd domneascd fara »2.
Bucure*ti STEFAN CIOBANU

' A. D. Xenopol, Istoria Rorndnilor, vol. IV, Ia§i, 1896, p. 248.

2 M. Kogàlniceanu, Cronicele Romdniei, vol. I, BuenrW.i, 2872, p. 205.

www.dacoromanica.ro
 A NEXA

Textul Plangerii" intaia a lui Ivasco Peresvetov publicat de catre

B. 4). P>gnra1, 14. C. IlepecirbTowb, ny6J1Hnncrb XVI 'Arca, MocK3a,
1908 r., p. 59-69 ; dupa un manuscris din sec. al XVII-lea din
Biblioteca Imperiala rusa, nr. 1611, colectia Pogodin.

I-ag LIE.110B14THA5I

(.11. 131) Awe All KoToparo naps' myxkpocTb ero npnpoweHHan

BOHHbCga41 OMI4HeT, H npitReT Ha Hero BeJIHKa41 KpOTOCTb, To-ecTb
y.nos.neHie OT Bparowb ero, He 6yI(erb napb MbICJIHTH 0 B0IIHI3CTWb,
Hit 0 ynparrh Wb napcmt. csaem-b, 6yAerb neceincrncn c rbmth,
RoTopme emy cepAne pawfalralorb Bpa)*(6amn i mHornmli npe-
ReCTHbIMH nyTmn ; a Ha BOHHHIIKH CBOSI 2 BeJI 14041 gprnmbI Ha-
IlyCTIIT H Ha nce napcT3o awe, i HeyTOJIHMbIH 6tAbI BeJIHKiH OT
BeJIMOHC CBOHX, Aa IIIIHTO )Ke emy 6yAerb MHJIO, 11 II KOTOpbISI
MYAPOCTH HH BOHHbCKig, HH HOITiH napcT3a Toro ; i KOTOpbIH MP'
pocni BOHHbCKiH 6y1yrb Ao Hero Ilp142C0AHTH iJIH 0 ero napcKomi
npnpoweHin myllpom, H HatIlierb CTaBlITH Hrb HH 3a tiTo. (ii. 131 o6.)
TaKo pewb HeTp-b, BOROCKiri BoeBojla : ECTb JIH XOTtTI4 myApocTn
I4apbC1<Oil, OTWhAaTH 0 BOHHbCTWb H 0 ycTairk. WHTISI LtapbCK0r0,
iHO Hp0HeCTH B3SITie ilaperpaAcgoe 3 Ao KoHga, ika He n0inam4TH
co6n HI4 B mewb, ,Ra TaMO HaiMerb BCIO nomouAb 60wito. Bor-b
nomoraerb He nernomm, Ho KTO TpyAbl npinmaem i Bora Ha
1 B. Pmaira, op. cit., p. 59-69. Prof. V. Rjiga pretinde cá textul pe care-1
publicám si noi, este cel mai bun text, din cele care s'au publicat (op. cit.,
P. 57)
2 lialpasHOHO HO pun. for. .1i, 1568, B. PKII JVI 1611 BOA.
2 nanThe Ilaperpancuoro.

www.dacoromanica.ro
328 STEFAN CIOBANU

110M01.413 npHabwaerb, a KTO npamly JI106Hrb i npariepiefrb cylrb cy-

ARTI, npaima Bory cepAegnaff paiocTb, a tkapio Heinwasi my,RpocTb.
ripLIMITH.Th ecmH, rocyAapb, Tpa, BOJIOCKOPO BOeBOXky, 613111
Te 6t 2, rocyikapto, BeJrngii o6poxoT H napcmy THoemy, H 33-b,
rocyjtapb, noTomy, CJIbIlHaBlp T1 rbqH y Hero, nepenHcawb, BbIBe3
IC Te 6rb, rocyAapio, c.nywatm Te 6rb, Kam, Te61, rocylkapio, norm-
6HTna c.nyw6Hwxo moe, xonona TBOeB0 2 14 peme BOJIOCKal Hoe BoAa
Hew", : IrbHHJIHCH rpeKH 3a Xp1ICTINHC1Cy/0 3 H-bpy Kpinxo CTOHTH
HpOTHB HOB'bpHblrb, i 01-1H (11. 132) Hb11113 Heso.nefo 6ycypmaHcKyfo
Htpy 60p0HHT OT HaxoAy. LIapb Typewcoil y rpeKowb i y cep6oHb
,trbTH oTHmaeT Ha ceAmoil roxb Ha BOHHBCKy10 Hapcy i B13 CB010
rybpy CTaBHT ; OHH we 3 AtTMH CBOHMH po3cTaHa1oqHc1, BeJIHKHM%
n.namem matnorb, ja HIPITO we co6t He noco6Hrb.
rocyAapro 6.narowbpHomy HenHKomy Ham i He.TIHKomy KHH310
IHaHy BaCHJIbeBHIHO Bcea PyciH 6berb ile.TIOM13 xonon THOR rocy-
,Rapewb Hble3weii 13 AHTBbI IBawICo CemeHos CbIlfb riepeCIATOBa.
BbIBe313 eCMH K Te6t Wb rocyAapto, prbtn4 130 MHOFFIX KOpalIeBCTIrb
rocyAapbcKiff H OT fIeTpa, BOeBOItb1 HanocKoro, i Arbna TBOH
HapbcRie, i rb, rocyAapb, plitm i Al.na Aerial B TBOeci Kaawb
rocyLkapewb, a meHg, xonona cHoero, 3a rb plgH i aa irbno Heirb.71
ecH, rocyRapb, ropaajto nowanoHaTH. I no npHgaay THoemy rocy-
Aapesy 513, XOJI011% TBOR, ropamo nowammaH; a rb, rocyltapb pto4H
i )1t.na H ,Ro ctx wbcrb nepeA To6oto, rocylkapewb, He 6bIJIH. Illo,
rocyitapb, npoTHHeHb rbrb Omer! nepeg T0601o, nepeg rocygapewb,
(A. 132 o6.), a Atm TBOH TOCy,RapeBb1 y MeHH C.1130K6bI Moet
A B Trbrb, TOCygapb, KOpOJIeBCTBarb TBOeMy HapbCKOMy npH-
poweHho i 3HameHh0 4 He6ecH0my BeJIMH JAHBHJIHCH i BOC'XBaJMJIH, 5
i BO3CJIaBHJIl4 MyApbISI 6 4H.710000b1 rpeifeciriff I ,g0KTOpbI JIaTbIlICK151,
H peK.314 TalCb npo rb prbgH : rOJAHTL1a TaKoHomy rocygamo
BOHbCKOMy, OT Bora myylpomy npxpoweHHomy, TaKOBbIH prbtlif
3.113TOMI p03r1HC3TH I ripH ce6t 7 Ha Aurora .frbTa gepwaTH i nocirb
ce6g 8 HHOMy HapI0 OCTaBHTH TaKOBbIe AtJ1a H CJIaBy CB010 Hapb-
cxylo. A g3, TOCygapb, rb ptI1H AOCTa.Th B Trbrb KOpOJIeBCTBarb

1 To6k.
2 TBO ero.
3 xpecTbsuicmyto.
atiameHbio.
5 BO3XBaininii.
6 hiy,qpial.
7 co61.
8 co6R.

www.dacoromanica.ro
 DOMNITORUL MOLDOVI PETRE RARE., IN LITERATURA RUSA VECHE 3 29

y pitygpbocb .310Aeri. Kalcb Te61, rocygapfo, naufo6gTna c.nyw6gunco

moe, xanona Tgoero ; a 51313, rocygapb, c Trbmg plgrag BbItXa.111,13
JIHTBBI, ywe Tomy aggHHaTgaTb J1'brb MHHTTIO, CETKagti Te61,
6.1arogtpHomy napio, gtpHo, He MHIlaH CBOHrb npanwpi i npagtg-b,
maxi. CJIyHatT114 gtpHo rocygapekvb pyclufwb Bergman famerd-b,
(.71. 133) TBOHM1, npaugypom-b i npagtgowb, IlepecgtT i Oc.ne6g
B' tfepHbgorb i Wb CX14Mrhrb Cb 6.naroc.noBeHiewb Ceprig =nano-
Tgopna Ha AOHCKOM-b 11060141141 rfpg BeJIHROM13 KHHat itgwrpee
13aHoggile aa gtpy xpgcTigHcxyfo i 3a CBSITble nepH1311 i 3a mecTb
rocygapegy nocTpagang i r.nagbf CBOH nanowfullf ; a g319, xanorrb
moil, Ha TO we Hi:demi-13 Ha Igoe HM51 napego BO gcent Te6t,
rocygapio, gtpHo C.TlywHTH, CK0.11K0 BOT13 nomowerb.
rlinnym o Te6t, o rocygapt, mygpbfg finufocoebf, o 6.naro-
BtpHOMI) BeJIHKOMI, Hapt, LITO 6y)lerb 0 rocygapt, o Te6t, c.naga
ge.nmag go Aim, HKO we o fcbcapg 1 AB' rycTt i o napif 2
AnexcaHgpt MaxggongoArb 3, Taro) we 4 i o Te6t, rocygapb 5,
Tt MyApbIR HAO(C0)4ThI HHIllyrb i 0 BOHIlbCTWb TBOeM'E i 0
mynpocTif BeJIMKO TBOei. Ja H TO Haimarom B' myiApboub KHH-
rarb CBOHrb, Roe 13' BeLkem npaggy gengxylo B13 gapcno cgoe i
yTt (R. 133 o6.) IIIHHIH Bora cepgeinfolo pagocTifo. 14 Tax Hagg-
HafOrb MyllpbIH OHJI0C04)bl, 'ITO He 6ygerb TaKOBbISI npaggbf HH
nog gcefo nogcomeinfolo, HKO Wb Tgoewb napcTst rocygapege,
OT TBOeVI mygpocTg gemmoii i rp03b1 rocygapegbf 6 ..nyxagbig
gam, HMO OT cHa npocHyTcg, ga H HOCpaMHTCH ntifb CBOHrb
.7lymagbfx, ga 6ygym H CaMI4 0 TOM:b ce6t gMBHTHC, tITO .nyxago
cygg.ng, a HetHICTO ciAgpa.fm 7, Bory Bengxo corptinang 6e3-
,114CJIeHO 9. IHO Tan, funnyn, o Te6t, o rocygapg 9 : TH-rocygapb
rpo3Hbfii H mygpbal, TptIllHblrb Ha noxasHie nmegearb i npaggy
Wb napcmt TBOBM13 B' swim, i Bory cepgeiguyfo pagOCTb goagacm.
Ko AB' rycTy fcbcapfo 10 BOP y601'onvb o6paat npgweA BOHHHHWb
i npfmec% K How BeJIHKiH mygpocTg BOHWbCKiH, I OWb ero npo
TO nowanoga.n, gepwawb ero 6.ngcxo ce6g H polo, ero. A la napio
1 utcapu.
2 IXapt.
3 Maaegoacaoreb.
4 ram) sals.

5 o rocygape.
6 rocygaperfort.
7 co6apaim.

' 6eagncilefilio.
9 o rocygapt.
10 gtcapio.

www.dacoromanica.ro 3
 oc mvaaJA axvflorD

AdliHe3xalry Oa alif0.109A q.eud90 ramHdu XHHHH0a If) (KT 3

olomucag 01li,3odtrAw 4010/13H110a 10 cLX191E.109 9.1.30d11AW BE)1311140a
all 1:131aEHHh0ll 4141f0)11411 &LOX H cIdlc11.E.109 'n..Laqaujo90 9.310
cuag.HHHaIr90 : tr1edo9 4.1H9011! 4110)1011A eXHHHHOEL e11da3H adah -
41411411 OMB `eir0x03 ahVda3 Awa 'imura3aa H11 I Wah H 0.1314

IcaufhAdx aH H1u3Au0ll v 'es cLuolrox oxrnes! 4,LHoivt3adau

uramnin q..L9If 40IfAHHW aH Adow
Hpfuk1301/ ott `19a.l. Ede1A3oa
z
oJendq.uomr9 oJexfuraa Edei : uirox weV qu.sweu i Imo 4311
H9a1 Otf 411claA30.1 aH cu.A3a11oV Hmowtraa 'HOU V uH VeaHdu '
'cide11A3o.! IreeuxHdu H3a `sHaw euolrox '0n0s3 AHliduo9 Awaoe3
Airuexifyy olhugagdoi s1ada9 oa 'swa3a ! 'adox3q.a 44430130J
q.1130U osaon usade1A3o1 AeuxHdu outtexHIN qhmacidcm -eioadu
1S3H11 r 44.214 ea9 Acemidu H 011 cucq..3 9.13,4.1K 'Amos
`lid1A30.1 14.1.1411A,L3Or aH AdOW 11.1119011 cmowah o -q..eemidu
v ,m(andu Awax( Ansoirah a9 remdu ! ea9 a9 1r) vEj (.90
spiaxcad Hmmodu aH 011hOW 9.a cmaosf. .4.H.L3det1 -aaadEVA3o.1
m frH11A13011 Hw3a s9a.1. ',3 'sdeVA3oa A MIIMIErdll L11 HaNdarl 'OH
0n3ax(0d smise3adu 'rtuft'odoJog curettou! Hma ',oast 4oldet1hos
q.att 14)010411/1 c1.3 11W11OELL HWqhspel 414H111)13cIdull 01h Hur3a q.eacucia
(LX14 e! cucrum 4cD1.1.3aalrodox HhOKAlf3 q,9ai, O1dUtrA30.1 onir9 -
AwoHd$2 Awomuraa oidet! j 'NI 'cidel/A3os 'maw euoirox 'oiaoe3
af! ireeexHdu .Awomill cuattA9 `.4.9a.L o1deliA3od Awoxvurag oidula
aH th.l.H9ouroff oxll1J1wA1r3 ow 11 41111q.d 0.1.h cLes (Leafing e!
q.xrimci quawae ! 1/43galrodox cLeurnpur3 io curfuoHw cliridVAw
Nalfour ! sdoixott H cl,(P000irkfe odu aosi. aox3deti 10 eaog aodliAw
`alHamodudu %Hex culmHu o `,4.9aL 2l.WOHHIf;11 Hdull '9 ou 3a9aH -
AWOH oilHaweHe I o cmaoal, $013dEll 14 o swodrkw q.a.focuuma
Hhada9 ridq.a 8lx3H1slindx ! HmsoHwA ! sxruidq.ean x adqz
414IH1OaHdll 11 A911f3 .1r) (gEj olpi(o9 'HumIqueoa i Attardll

-
()andel 0e3 i 4}a3as A.102 01AHha1da3 gnolied H1Zdoglo3 4L
H 41(11 4c1drVA30.1 ci HMIIMHH 14.90 pilir }frau H.La.1.0 "litrerrH
'uio
'eV H 4013 4c1dr11130..1 AMIIH14)1 kuraa $14141 aH( 4Hrillahodu
oxfroi ',oaf oldeVA3oJ AWOHdq.a0.121rO `Olden aH TrIIHO011f01.1

a .11044.90 'IDId :*tio.1011 a "uxd "Vent 1.4 rzy EE II T3,131114h011

,
ANION UN IVEtt
2
1590.1.
,
Awaxceq.udu
g
1.901

"menus
www.dacoromanica.ro
 DOMNITORUI, MOLDOVEI PETRE RARE.5 IN LITERATURA RUSA viicnu 331

Exawb echtH, rocynapb, i3o Yrovb Ha Bo.nocxyto 3eAtnto i 6w'

eCMH IIHTb Ntecgto y fleTpa, y BOeBOJIbI y Honoctcoro, B Cogartt
I OEM npo Te6st, rocynapst, npo Hentworo 2, napst 6.narostpHaro,
i npo THoe topcTHo rocynapeno 3 FOB0pHT Ha BCHK Hb, I y
6ora npocHrb ymHoweHig Htpbt XplICTHHHCK1H 4 H OH% TOB0pWrb :
Tagona 6btna Htpa rpettecxag cHnHa, 1 MbI CH etc) xsa.num, a
1113IIA pyc' CICHMI IIapCTBOMI xHanxhIca. A TOB0p11T Taxi,: Bowe.
Ho6ntonH est OT HestpHbIrb I OT epecH BC5IK151. ,11a. Toro He xHanxm,
TITO xpecm utnytorb, na H3MtH5IIOTI TO eCTb HenHxast epecb,
(n. 135 o6.) TITO 3a Htpy xpHcTismcKyto He CTOHT H TOCyAap10 Bt-
p0105 He cnywarb. Aa H TOM He xElanHrb,nTo oco6Hyto BOilHy Ha cHoe
napcino HanyutaeT ; naeT TOpOJAbI H BOJIOCTH ikepwaT11 HenAtowawb,
i BeJIMO)K14 OT c.11e313 H OT KPOBH pony XpHCT1HHCKOTO 6oraTttorb
HeTINCTbIM13 co6paHiewb, i Kan), c-btnyrb C RophineHect 3' TOp0A0B
H C BOROCTeri, I BO o6Hnarb npmcywatom 11011H, i B' TOMI Ha o61
CT0p0HbI MHOTO Tptaa COTBOPHIOTI, KpecTa 11;EJIDOTI Ha BIIHOBaT'h
060H Hatbt 6 i OTATTIHICH : OHWb, npHnowHH, HILIerb Ici, cHodi
o6Hnt, a lApyroil twee o6Hnbt 3anpeTcst, i B' TOMI 06011 Bb rpectx
norH6atoT, i :3' HenHxylo epecb HnanatoT, i Ha Bora xyny gnanym
He xptrixo xpecTHoe ntnoBaHie nepwarb ; TtAub Bora Bctwb
BeJIMH 111t131T ; 1114M73 Htpa XplICTiglICKag yxptnneHa, a OHH TOTO
gptngo He Aepwarb.
Taro) roHopHrb BOJIOCKiii HoeHona 7 npo nepHaro (.n. 136) napst
Typenxaro MaxmeT-ca.nTaHa : HeHtpHmil gam, 6oroyronHag ytllf-
HHJFII HenHxyto mynpocTb j npanny Wb HapCTBO cHoe H'Heirb, no
Hcepity napcTHy cHoemy paaocnan BtpHbIa CBOH 8 Cy,aig, noo6po-
MHBWH Hrb IC Ka3HbI CBOHM wanoBaHiewb, TAMI HMI MOT1HO npowMTH
3 rony Ha roxb. A cynb ai 110JI3THbIii BO Hce Hapcuto cynHT/1
6e3 IIPOTHB1151, a npH-cyn-b Hentn HAtaTb Ha C0631 B' Ka3Hy, TiT06bI
He xcxyluanpicst i B' rptx-b He Hnanm i Bora He paarHtmunt. A
xagosa Henhtowy nowanyem 3a ero HtpHyto c.nyw6y KaKHM
rOp0A0MI IJI1I BOJIOCTI10, H OH% HOWJIerb 111 CyAbHMI CBOHMI I
BeJIHTI eMy no noxonHordy cnHcxy HC Ka31-161 BbI,ItaTH B' )1pyr. A

WI o6txxi, pun. for.: Llocant ; num. no II. 146 o6.

2 Bennuar o.
3 wi, o6partionvb nopugut
KpecTE51HCKi11.
5 whpno.
6 nocnt ncuid BUTallileHO Own.
7 nocnt noenona scranneno feTpis.
a Ertpithnt CI3011.

www.dacoromanica.ro
 332 BTEFAN CIOBANU

npocyAHTCH cyAbH, iHo Hm-b nHuieTcH TaKOBa cmepTb HO ycTaBy

MaxmeToHy : B' 33eilerb ero Ha BbICOKOR cKarb, Lka 14 IIXHerb ero
13' aawmo 1 HaAon ja pegerb Tax : He Hmt.1 ecH B' Ao6pori c.narrb
6bITlf i whpHo (.11. 136 06.) rocy,qapio CJIylKHT11. A If Fiblx WHI3bIx
opipaiorb, a pegeT Tax-b : Kawb o6pacTeu1b rbnowb, oT,gacrb
Tli Cl BHHa. HO ycTaBy MaxmeToHy C BeJIHK010 rpoamo myikpoto
i Hburbumie UapH WHByrb ; a BI4H0BaTbIM% cmepTH pocnHcama ;
a HaweltinH B1411013aT0r0, He I10111,a)1HTH i .nyriaro ; a Ka3H4T% Hrb
npoTHBy 11J1 14X13, ja pexyrb Tara.: i orb Bora HaH1Caff0,
Kompfqo no gt.nowb ero.
/la TaK% rosopHT BOJIOCKiii BOeB0,11a : 3HaMRHyeTCH B' myilpurb
KHHrax, 11HIllyT% 4)1111000011 i AOKT0p11 0 6.naros-bpHom-b BeJIHKOM%
o napH 2 pyc' CKOM% i 13e1114KOM% K11513% Inane BacHnbeHHme Hcea
PyciH, turo 63/11eT% y Hero 13% ero napcTat TaKoHa Heiumag my)A-
pocTb i npasio i rposa Henpase,aHbuwb cyAbHm-b, OT ero myApocTH
Ben 14KiR, OT Bora npHpoweHHTAH.
Taxi r0B0p1ITI BOJIOCKirI 130eBOTka npo pycKoe napcTso, IITO
BeJIMOR04 pyc' CRON) 11,apH CaMH 60raTtIOT% i JItHH (R. 137) BtlOrb,
a napcTso ero ocxywatorb i TEM% OHH c.nyrH emy Ha3bIBaIOTCH,
RTO LOATH() I KOHHO JH0/1140 Bbrb3)KatOT% Ha c.upt(6y ero, a
i
icp.bnmo aa Jrbpy xpmeTHHHcxylo He CTORT1 i JHOTO npoTHHI He-
Apyra CMePTH010 irpolo He Hrpaiorb, rbm-b Bory JOKyrb i rocy-
;lam°. 14H0 TaK roHopHrb BOJIOCKiri HoeHoAa: LITo Hrb mHoro,
KOMI y MIX cep:ma Ht11% Ao6poro, i cmepTH ci 6ORT1, i He xo-
THT ympeTH 3a Htpy XpHCTHRHCK3/10, i KaECTD 6bI 11M% He yMHpaTH
HcerAbI. BOraTbIr4 0 BOAH'h He MbICJI4T1, MbICJIHT% 0 ynoxofi; XOTR
H 6oraTbIpb o6orarbem, i OH% o6irbmnyberb. Tag% roHopHT BO-
JIOCKiri HoeHoga : Barna ikepwaTH, xax-b como.na HepeAHTH, i Hcerikm 3
emy cepAne Hece.HHTH, a H11 B mem 4 Ha Hero KpymHbI He nony-
CTHTH. lb 0 TalCb r0B0p14T BOJIOCKiii HoeBoxka TaboHomy CHJIHOMy
rocyAapio romrcH 5 CO Bcero napcT3a cHoero 710X0AbI K ce6t6
BI Ka3Hy imaTH i BC Ica3Hb1 noes' BOHHHHKOM (ih 137 o6.) cepna
Hecem4TH ; iHO Ka3Ht ero Kota@ He 6yikeT, i napcno ero He oc-
nrAterb. KOTOpbIll BOHHHI41Cb JHOT 6yIkem npoTHH HeApyra rocy-
paperia HrpaTH cmepTHoto irpolo i gprbngo 6yAeT 3a Htpy xpkr-

1 le aaurbio.
2 gapt.
3 BeerAa.
4 gam.
5 rownta.
6 co6t.

www.dacoromanica.ro
 lazioxiNuaoa laAoaioN axvia Szavu NI vuruxuaIri ysfra arna. £ cf

OIAN3HISI13 H1150.1.3 OH! WIcIHOME.I. cLWOXHHHHOH EHISW11 14.LEMIciff8cLEI

z
Ehda3 q.WH Eluta3311 i IIIHEBOIra)1( 311 RHEUM Kaoaa Haadulthoa
!H.LEHIllr11E9Hd11 cLWIc11114 cLWONHHHHOEI Et1ida3 kauhludimoa Mi .4.9ao g
cUCH lidaInAuxdu 'oxokurg i oa 'Man %WM `111Hd$11 i E901fEM UCH
ILLEIIIA1f3011 oa cLwapa i 1411190ht 'ELXH OMB Atido NadVt 'cliCHO£13
xdrig o1 xxx :AdVaIn isedvarri ExAd J4wolHu i< 9 ail q.daraVANao
H AaaIr3 OldEh Cl1aUdH9C1.3 g 0.Lh 0113E11 c11.30aghl i 'cLWONHHHHOR
gdpa i Tood'ilAw oda "6 V odu 'llgod odu 'Isdul1A3od odu -as
0.10)1141f Eduri 'oduadq.aoden-9 flpiooiroa utrOaa0a cultdoaod : -oxei

Awoa oidu1A3od 153.1,11110.1 H.LEAtd9I1 cLLEtl.LEatt c1111153N1 cLEIONEHOI

XIqd9Edx 03 010H011.10 `ologcurq.ddo oVuudoi `01011OHHhA "If) (SEL
L

H HIf15013 Ic19 I911HHEIf0U cL3 FIIIIIEdMA H 141f011 9 Hdu xadoouq.dx

tdAdVaH 10 odox3wiqdx Ede' Hmailhodgoe! cum 3H RHEUM

cLW14083 cLwatauaotrext 6 1+111N3cIdE1A30.1 !c1.1411c18010.1 ! HII0 dAtpucmeH
infoll oi HIM ! adAdVaii 'oda odox3wFidx 'isdutf ltdanoa 011I gi
o,
Awa duhduali cLI-rusond 1ml/iv qAAVA9 N.trus3pidado i icumudmA
oda $38 cL.LA1A9 ruudog I au rnia)KAno (ILO *q.aojAdtaa V 0HhOW
'Awe Awoaoxad AIMOH11343 `01dEll oa. aDa '111HHHhA
VIE dxdoaod `q.ddau ipiooiroa 'aVoaaoa odu aonahadd
08,L3dE11 : HM01411f0a Bpmahadd iidu q.duti $H141HIS13HON 14.1HEI0HE81
q.woad.ogdun 'lliraVeirgo aoHloadm apluaoh-V-1 1114 Oa aLh g>1( `14IIHHE13
`1111-111$14121 0.L3dah ,SH HI/11(1E119W 111A114083 liwnauduan 'FIVAo
420 q.2;If3 i 10 MHO& 11,0)131141.311dx 0813.1.E.109 0083 H1f14111fOLIEH
GLINIGIEM13HhOH 'cLwaluudgoo it M83 mrq.anavr90 a Adq.a H.L311dx
-
GIA/13HIS 0)111$thi `11.1.15013 I BdEh 11111.1.0dNA 10 EILL3111108 11141110113
Hwuumuda 1r) gET (go i HwIcumairadu Aukiwi Hwriudoada i oduh -
..riad3w4.1i oad3dut1 'aonahadi i Adqz 'oiA)13mqd.314dx
Adondx oiAnaoxdah H1tEVIcla WOMHHHOWa1f110HI clANIONdAl EH
awdAdou y (+ma HIVE3 Hmadd E8 010113 c1.1.301td0.1 I E8 al110MUSEa9
ue oadoamiqdr a0a3 Adq.a olAninsIdoildx A Ede' A odoxhdadAd
`q.101a1JAM.L0 apnuraa mmodgo cuoluIt olden 'AwoxhadAd I4WV3

'11/5WH

Flondu1A3o1
.q.goo
, M< ,1,11.H
2
goo 'Lao&
9
01 on ii ,1130d1Alq
'010HOHJO
4.111:111

'99HE8OIMIC
Of,
."11A9
it '4..WOJIHHHBWal1lIOHH

www.dacoromanica.ro
334 TEFAN CIOBANti

B' HeBOJIH y xapx y Typeuxoro 3a CB010 ropnocm i 3a JItIIIIBCTBO.

fpeRx i cep6bl HmpoTcx (mem, nacTx i Bep6.nynowb y TypRoB ;
i .nyxTxix 'Term, i OHH Toprytorb. F0B0p141-b BOJIOCKiii BoeBoAa
C BeJIHKIIMH CJIe3aM11 npo Ty Btpy XpHCTiHirbCKy10 pycawro
napcnta i npocHT y Bora BcerAa ymHoweHig Btpbl Xpl1CTi51HCKi51
OT BOCTO4Her0 1 napcm, OT pycRoro naps'. 6.naroBtpHoro
Berunwro 2 ICH 51351 IBaHa Bacmbempia Bcea Pycht. Ttm' CH
gapCTB0M13 pycemm-b i Hblirh XBaJIHT BCH rpexecRax Btpa, i
Hantmcg OT Bora Be.Tunwro mmocepnix x nomoun4 (.n. 139)
601idif 3 CB060IWTHCH pycnimI xapem% OT HaCHJIbCTBa Typewcoro
'laps{ iHonnememma 4. 14 roBopwrb Bo.nocRiii BoeBona : TaRoBoe
gapcino Bernnwe, CHJIHOe i c.nasHoe i crbm-b 6oraToe HapCTBO
MOCKOHCK0e, eCTb Ali B TOM HapCTBt npaima. IHO y Hero CJIy5KHJI
MOCKBHTI1H13 BaCK3 MepLIaJIOWb, i OH% Toro BonpatuxBan 5. TbI
ropaano 3Haeurb npo TO HapCTBO M0CKOHCK0e, cRamm MH IIOAJIHHHO.
1 OH'b cian CKaabIBaTif IleTpy BOJIOCKOMy BoeBont : Btpa, rocyAapb,
xplicTisnicRax no6pa, nem, cnoinia, i RpacoTa nepRomax BeJIHICa,
a npaBnu Htrb. I x Tomy lleTp% BoeBona aan.naRan H peR
Tan, : Ko.nx npaBAbi litl-b, TO Bcero ATI. Ad TaK0 pewb BoeBojka
B0110Cla : PICTHHHaII npaima XpircToc eCTb, BOCiHerb 8 Ha BCH
He6ecHbui BbICOTbI i Ha 3eMHbISI WHp0TbI i Ha npexcnownix T.11y6HHBI
MH0r0,1HCJIeHO 7 Cirta.nta comma, BCH Emy KOJItlia HOKJIOHHIOTCH 8
He6ecHax (.n. 139 o6.). I 3eMH3H i npexcnonium, BCH Ero CB 51T0e
HM51 BOCKBaJIIIJIH i BO3CJIaBHJIH, RICO CBHT13 FOCII0Ab B01-13. CHJIelrb
i KIA1101cb, I 6e3CMepTeffb, i BeJIHICb Bon) XpHCTIHHCKiii, i uoinia
Atm ero, no.nroTepnt.ImB% H MHOrOMHJIOCTHB13. I B' KOT0p0M13
napcmt npaBna, B TOM i Bor npe6b1Baerb i nomoukb C13010 MITT°
BeJIHKy/0 AaBaeT-b, H TAB% 6owiii He BoawraeTcx Ha TO HapCTBO.
flpasnm CHJIHie B'b 6oWecTBeHeArb 9 nxcaxix Htcrb. flpaBna
Bory " cepneimax paAocTb, a nap° BeJuncag mynpocTb 1 cx.na.
Hommyil, rocnonx, WhpOil XpHCTIHHCKISI OT HenpaBnu MCI. Tarn

1 BOCTOMHaro.
8 6narontpnaro BennKaro.
3 6owiq.
4 IIHonneMAHHHKa.
3 Boccnpaunman.
BO3CiSieT.
7 MHOTCPIIICIleHHO.
1101010HRIOTCSI.
6owecTnemem.
10 licnpasneHo no pia! AKan. H. :V. 33, 7. II ; wb o6. pm Horon. 6o oTny.

www.dacoromanica.ro
 DOMNITORUL MOLDOVEI PETRE RARES IN LITERATURA RUSA VECHE 3 3 5

6pa.nc5I Aismo.Tb Bct/HH HenpawaMi ci rperm, He mo651 Btpbi

Xpl4CTifIHbCKISI XVISI TON), LITO XpliCTIREICK3H Btpa Bory mo6a,
Bctrb Btp-b JIYT9M, EOM, ee JI106Hrb, i AiSIBOIrb i3' CHAJI BC51K010
Henpasitolo. IHO HbHrb ninnyrb myikpbui elf.TIOCOObl H gOKTOpbi
o 6.naroBtpHom1 Ham! 2 BeJIHKOM KHR3H 3 1BaHt BacHnbempit
Bcea Pyciff, (A. 140) tiTO OH% 6yAerb myArrb I B' BejAeT npaBAy
Bb csoe HapcTso. 1 Taicb roBopHT-b BOJIOCKiii BoeBoAa i npocHrb
y Bora ma.nocTH, MOJISICSI : Bowe. /lag mwriocepAHe cHoe Beiimme,
wro6bi Ta ero myilpocTb He ommyna Beworo 4apsi 6.riaro-
BtpH0r0 ; H TOJIKO 6b1 no Haulm% rptxom-b Aa He TO qapcTso
pycgoe OCT3JIOCSI, H IlpOCHHJI0 Brbp010 XpliCTIHHCK010 BOJIHOe Hapb-
CTBO. IHO Ham% H'bHeM13, IsOBOPHTH rpeLlecHoil Btpt, AKO AGIJAOM
i apmeHom-b trro Ht.rb y !MX% BOJIHOF0 Hapg, Ill HapbcTsa B0JIHOr0
Htrb y HHX-b ; a MbI TtM13 HapCTB0M1 pycKom-b H Hapewb xpH-
CT1AHCHHM rpemecxcLi Btpe X33JIHMCH. 14 TalCb peicb BonocHiii
BoeBoga : Ilo6mojAH, l'ocnom, Ha MHOPO .TitTa i Ha ymHoweHie
BtpbI XINICTISIFIbCKIR. A 0 TOM 3eMJIH AHHHTHa 4 IleTp-b, BoeBoAa
BOJIOCKiii c0B0pHT TalCb : BeJIHKIR rocyikapb i CHJrnbIti Ham:, 6.naro-
B-hpHbIii TaKOBbIR BeJIHKISI A0C3)AbI Tepnwrb OT cHoero HeApyra
(i1. 140 06.) OT KaaaHcKoro Happl TO emy nyuleti HeApyr gaaaHcrdit
Hap"),i He Haiw6t 5 Tait% emy mHoro TeprrbTH : Taxi) 6bui
Maxmerb-cairrawb, Hapb Typeuxiii, icb Ijapiorop0Ay 6 AaH itaBan
6./iaroBtpHuml Hapem-b, WHJI13 B1, BeJIIH<OM cmHpeHh4 6ea6paHHo :
a oTeirb ero pa360ViHmcb 6bla Ha mope i TypeuKyto aemmo OCH-
HOTOM13 rptrb palm Hamm% MaxmeT-ca.irraH
JIt.T13 i 3act.71-b, i
Typetudil Hapb, pa36ornnyiecKiii poA OCHJItIrb, H ilapbrpawb 7
Bann, I 61larOBtpHar0 Hapg KOHCTPIHTHH3 noTpeaurb, i Btpe
XpHCTISIHCKOR nopyrancH, i HpacoTy HepHo3Hyi0 o6e3tiecnurb
3B0HbI HepKOBHbIH HOOTHMaJI, i Hpecnd CT) HepKBeri nocHHmairb,
i o6paabl 1110,110TB0pHbIR H3 Hemmeil HOBbIHOCHIM, i 111, Heiman:,
mea' rHTH noAt.nairb Ha CBOH CKBepHbI51 MOJIHTBbI. IleTwb
14
BonocKild BoeBoAa, Tarn) TOB0pHIrb i Bora MOJIHJI13: Bowe, 6yAH
MHJIOCTIMb Hap( pycimm-b Hapem-b 6.7iaroBtpHbiwb BeJIHKIIM13 (JI. 141)

I
3'
2 Ilapt.
3 KH513t.
4 )1111314TC33.
3 He Hago6-hT.
LAapiorpamr.
7 lAapbropoll.
8 6eagecTiri.

www.dacoromanica.ro
336 5TEPAN CIOBANti

KHH3eWb 13aHorsin BacwribeHmerwb Hcea Pycix i HaA !lapel-Bohn

ero, Aa He J1OBMJffl 6bI ero Tag we BeJuktowx ero 'Taw 6oro OT
epecx csoert i .11yKaBCTBOhn, CB01411173, Heinnwro 60TaTCTBa ,ThHI4B-
CTBOMI CB014M%, Aa He yKpOTHJII4 6b1 ero OT B01411bCTBa, 605111VICH
chiepTir, HK0613I 60raTbuw1 i He ymxpanr, SIKO we 6.TrarostpHaro
nap KOHCTHHTHHa IBaHOBHIla IlaparpaAa BeJIMOHO4 ymponuar OT
BO14HbCTBa Hpaw6oro i OT epecx cHoex i .71tHHBCTI3a paAx .nyKa3-
CTBOM% CBOHM73 ; OHM Hapcmo 6.narorrhpHoe noTepsurn H naps!
6.naros1pHaro noTpe6l1Jn4
KOHCTSIH' T14Ha iHolulemernimeenun
mimic
143Hatrana He xaa.nsrvb hiyApbrx 431411000OM, LITO KOTOpb1 Ben-
MOWn ICE) Hap10 npx6.nmmaTcx He OT BOHHBcKiSI Bucilyrx, HI4 OT
HbIH 2 OT RoTopmx rAyApocnr; iHo npo Tta TOBOINIT Talcb inyA-
prof 014.110C4b13TO eCTb HapoiktH i epecHmar, y nap cmacTie
onaiatoT i myApocTb napcmcylo, i Ri, ce6t4 Hapherwe (A. 144
o6.) cepArre 3awararorb epecho i trapowbficTsom, i BOI4HbCTBO
RpOTHtb. H TO rosopIrrb BoirocRiii HoeBoAa: TaKOBbIX noAo6aem
orHorb weund i I4HbIe 5 JnoTbre cmerrx HM-13 AanaTx, mTo6b! 3.na
He MHOHO4J10C ; 6e3 Jmna HM13 BHHa, LITO BOHHbCTBO y nap gpo-
5111 i MbICJIb HapbCK3/10 onimaiom. A Haim 6e3 BOI1HbCTBa He
MOLIHO ObiTH : AHreJ111 6owix i He6ecHblx CHJIbI i Trh HH Ha eAHFrb
gam:, nfrarvisrHHoro 6 opywisr 143 pyrn eBoxx He xenytnatorb 7,
cTperym poAa me.iroHtnecgoro OT BCSIKifl Harwell! OT AAama i Ao
cero maca 8 ; a napto aemHomy gain 6e3'BOIllibCTBa 6bITH. B0HH-
H11Ranu4 napb ex.nern) i cnanerrb. ilapto 6bITH 6.naroAaTho 6owiero
i myApocTiro Be./114K010 Ha napeTHrh 1313 csoenrh, a Ao BOHHHHKOB13
6bITH, KO OTHY Ao AtTeii CBOHrb ureApy. '-fro napbcmasr WeApocTb
AO BOHHHHKOWb, TO ero i My,IVOCTb ; LIAeApasi pyrca HHKOJIH we
He ocxyAteT (n. 142) i cnany ce61 9 seamy co614paem.
ita Tarn perch IleTpl, nonocgiti BoeBoAa: Y 6Harowhprroro
HapH KOHCTSIHTI4Ha 131 Ijapbrpa,10 BO1IHHI4KH OCKTOJIH i o6Hmarm,
a Athrrapx 6oraTrb.rm, a 141413154 10 BOHHHHKH, BHAH 414 TO HenpHap--

1 BenniowcTaoht.
2 14HHEJA.
3 Myptp1,151 ellilocoell roaopsiT Tag.
4 co6t
5 IIHH1,1e.
6
unameimaro.
n y 'gam T.
8 =lacy.
co6t.
" 11111.16151.

www.dacoromanica.ro
 DOMNITORUL MOLDOVBI PETRB RARE IN LITERATURA RUSA VECHE 337

Hie 1 6narowhpHaro uapg X BOHHbCTBy, i OHM, OCTaBHBWH 2 BO-

HHbCTBO, na Ha MbITapCTBO we npenntaimcg, i uapcTso uapg 1<te-
CTHHTIMa ocRy>Kang i xaaHy uapeBy a camn mbrrapg 6oraTtnn:
iHO rocynapio rAt B311TH B' KaaHy 3 uapbcKyto geCS1Tb py6.riewb,
i owl. Ha gaps! B03' myT neCHTb py6.7iewb, a Ha ce6g 4 CTO py6-
nein. A KTO Hrb 110CMJIa.1114 5, Be.nmogal uapbcKig, i Th C HHMH,
muTapn, Jr1,314.TMCSI, a uapbcTBo 6.7laroBtpHaro uapg KOH' CTAHTIMa
ocxywang i Ra3Hy uapeay, a camn 6orarbim OT KpOBH i OT cilem
pony xpncTiaHcKaro.
A Benmogm npyr o npyat neganosangc uapio KOH' CTHHTHHy
0 KOpMJIeHiHrb 6 (n. 142 o6.) i o roponex i o HamtcTHngecTirb,
swo TJIaalibISI fICbI, XIICTSICH (?) Ha XpOBb i Ha c.neabi pona xpr 4-
CTiSIHCICOCO. A uapb BCf0 Hrb 1302110 HHHICII'b i BO Bceml. HMI ceme
Becennn, H 0co6Hyfo Boilily Ha uapcTao caoe Hanyigain BeJIMOWb
CBOHrb, i BC'EM1 Bora paarirbBairb. Aa TaK pewb BOJIOCKiii noe-
Bona : Cyn% 6un rpemecKiii HenpaBenewb, a KyI1J111 Hrb 6buta He-
HgcTa : Kyneu-b He ymt.g Tosapy cuoemy L1tHbI ycTaBBTH, HemgcTo
co6paHie Hrb 6bI.go. A BeJIMOHM HapbCKIH Ha ropo,Rex i Ha BO-
nociex 7 AOMbIllIJIHJIHCH .nyRaBcTsom-b CBOHM13 i nbABOJICKI4M13
npenmeniewb MepTBbIrb I43' rpo6owb HoBonorpe6aHmx abfrpe6aTu
TaTewb i rpo6m T0111,14 aarpe6aTg ; Ika Toro mepTsoro tie.noBtKa
poraTgHolo iCK0J1013111H, 12114 ca6.nelo 113' C'hK11111, Aa Eposho 13' ma-
wym, na 6oraToro HeJIOBtKa B' 110M-b nonKuHyrb, na Hcga emy
16enHywa nocTaBgT, EoToptai Bora filIMa110 He aHaem (.n. 143)
jla OCy11011111 ero Henpaamm cynowb, Aa noAaopbe ero i 6oraTb-
CTBO CO 3 nom poa' rpa6gT 9. HenncTo 6orarb.ng abHBOJIbCKHM
npenblueniem-b, a uapeBbi 9 rpoam K HHAVID He 6buro, Bctwb Bora
IlitBHJIII i noyneHig 6o>Kig i CBSITbIrb 0TeWb 3a6bIBaJIH. 1Ho npo
TO F0CII0ab Borb poa' THtBaJIH Ha HHrb HeyTOJIHMbIM13 rH'bBOMI
CBOHM13, nocna 10 Ha HHX nntwb iHonnemsunnwa Maxmerb-ca.nTaHa,
TypegHaro Hapfl, OT Hncxoro Ko.TrbHa poa' 6ornint4ecKoro pona. 1
MaxmeT-ca.nTawb, noTpe6pnli1x gaps' KOH' CTHHTHHa i 133'eM11111
" HenpH3op.
2 ocTafam' we.
3 B' Ha3Hy B' BRTIL
4 C06%
5 nocmna.n.
6 Hopmemmx.
7 BOBOCTRX.
8 paarpa631T.
° inapeHoil.
'° nocnan.

www.dacoromanica.ro
338 *TEBAN CIOBANU

whpy XpHCTI1IHI3CRy10 ce6rh 1 B' HOMOIlkb, Borowb sbnlaHa rpfoch

pairs HX73 i ropocru, 'ITO OHM MHp13 OT naps 0T6HBaJIH I wa-
1106HHICOBT3 103 1.011H0 Hem:rum/mans, i ynpashr B13 ',tapers+, KOW-
CTSIHTHHOBt HHKOMy He 6b1J10 2 Orb BeJIMOWI ICOH' CTSIHTHHOBblrb ;
a OHM, senmows, o6rmy sensgy B13 Itaperst Atriainr i naperso
ocxywarrn, TO OHH He rasp 0T6HBaJIH (.71. 143 o6.) OT 10pg 1
He wano6Huxos, 0T611133JIH OHH OT uapfl 6owie ms.flocepAie, ,ga H
OT6HJIH. 14 Tarn perch BOJIOCKiii BoeBoAa co eneaarar o Brbpii xpu-
erisHcrhil : Flo rptxowb no Hamm CT3JIO, MTO Bnarm eCN151 He-
whpHomy B' Hesomo iHon.nemeHHincy AAR 6ea3agoHis rpetreexaro,
Lrio rpercs Tmbr Arm pp achrb OCTaBHJIH, BO seem% B73 epecb
i Bora poarwhanunt HeyT0JIHMbIM13 rwhsowb.
11113.1111

IHO HewhpHbril imonnemerunuch Ira no3Hamb cs.ny 6oxtho, Max-

merh-camrawb, napb Typenxiii, B' 351.1I Ilapbrpairb i ynpasturb npa-
sejlerrb emb, wro Borb JHO6HTI, BO cm% uppers+, csoehrh, i
yrhuntir Bora cepAettHoro pajrocriro, i aa TO emy Borb nomoraerb,
mHorie uapersa o6.11a,Ra.n. A OH 60 Benincylo nparmy B73 IABrIbCTBO
csoe B' Belli), i Hp-mem 3 'mum yerasuir, i xyrnm4 1 npoAars
elIHHbl/NI CJIOBOM13, XOT51 Ha TbIC1II1Ay py6.newb; Aa percb Tarcb :
Nhnaiire npasAy BI LIapCTA moewb, Borowb (.11. 144) AaHowb 4 ;
BHAHTe TO, ewe Borb MUTT) npasily, a aa Henpaimy rwhaaercs 5
HeyTOJIHMbIlVil rwhsowb CBOHM13, ;la mwh, ma.nomy gaps), sbman
se.maro gaps ; AepwmTeCsi 3ariOwbfkli 6cmig, AOBOJIHH 6Turre 6
OT nory Junta csoero, Rico orgy Hatuemy nepsomy Borb aanost-
Aairb loamy, CO3' Awn, ero, i Awn, emy BCIO 3eMJHO B' HOMOILIb
ero, i se.ran Atnarx aemmo, I B' 'tort JIIII.1,3 ACTH LlIt6.b ; i Asam
aanostAb 6owmo ICHOJIIIHJI13 ; I Hawb TaKowe noiro6aerb BO BCeM73
Bora noc.rrytuarx i npasAoto cepAegHyto 7 emy paAocrb so3art4.
Taxo pern sonocgil BoeBoAa : He whpy Borb JII06HT73, Ho e
npasAy. HCTHIIHaSI npasAa Xpueroe Borh HaLLII, CI311173 &MIR
B0311106JIeHHI3Iii, B' Tp0IIIII3I emmoii, BI 6oweerst He paairbnumbrii,
emmo 6owecrso i mina; Aa OCTaBILIII3 Hawb esaHrerrie npanlim,
Ato6a whpy XpHCTISIHCICy10 Hap setbms whpamx, (.a. 144 o6.) i

' ce6t.
2 614Bano.
2 Eyngom.
' gaHHom.
' rwbBaeTqa.
' 6yileTe.
" cepAetmoto.
2 HO whrb.

www.dacoromanica.ro
 DOMNITORUL MOLDOVEI PETRE RARE$ IN LITERATURA RUSA 'ECIIE 339

pca3a.n nym Hapcma He6ecHaro 313 eHaHreniH. I rpeim eHaHre.nie

4/1H, a mime c.nywa.rix, a BOJIH 60>H1H He TBOPHJIH, Ha Bora xy.ffy
110.110H(H.11H i Bb epec B' na.rm, i BO mem Hrb AbABOJI lipelIbCT14.11%
Be.11M0Hcb KOH' CTHHTHHOBbIX, BCE° ero B01110 AbSIB0JIbCRy10 TBO-
pluni BO BCehil) Bora nporfirbnaim, C3MH IlpelIbCTHJIHCH i Haperso
KOHCTHHTHHOBO Hce Ha npemgewie npHse.gH, i nopa6oTH.714 polV
Xpl4CT1HHCHii1 Tt x<e npegecTHHKH, Ab1B0JICKy10 BO/HO TBOINPIH.
Korga 1 rocnogb Borb Agahta 2 H3' raw' H3 pas' 3, a OH% aa-
nowbgb 60)1010 npeclymurb, i Torga AbBB0.1113 ero icxycH.Trb, i
aanHcb Ha Hero B31.1113 i A.A3M1) 6131.11 HaBt3101 norH6Jrb, i rocnogb
Borb inHnocepgie cHoe ril4H1111, BOJIHCHO cTpacTifo atom CB5IT0/0
Agazda 143Hurb iao aga i 3anHcb Haogpairb. I egHwb Borb Haik
Hceto BCBJIBIIH010 i TO eCTb, K0T0pla1e aanHcbmaroT mogek B pa-
&Ty BOB11(14, npemnaloT, gismogy yrowaloT, R. 145) i KOTOpbIH
npenbinaloTcH Loa CBtT.11b1H pH3bI ga B' BtKH 3anHcb1Ba1oTcH 8'
pa6oTy, T1 o6a norH6aiorb HaBtKH. 14 TaKO per!, BO/IOCKICI Hoe-
Bolo: RoTopaH 3BMJIH n0pa6ouleHa, H' TOV1 aekurb BC 3/10 COTBO-
pRem : i TaT6a, H paa6oii, i o6Hga, i Hcehty napcmy ocKywenie
HeJIHKoe, Hctal, Bora THtBHT11. a AbHBOJIy yrowatorb. IHO y 6.na-
ros1pHaro napH KOH' CTHHTHH3 BeJIMOWH ero Hclidob ithub 6e3-
3aKOHieWb HCII0/11114.11HC1i Bora pa3THtBH.1111, IHO OT HHrb HaiBbIH
Atep' TB131M13 aasHgt.gx, a B0.11Hb1H nopa6oineHHb1Mb 4 OT He.rudowb
KOHCTHHTHHOBbIrb. A 6.naros1pHaro HapH K0HCTHHTHH3 OCtTILTIH
xygecbl i Hpax{6aNui i yJI0BHJIH i mygpocm OT Hero B0HHC1(y10 01-
J1r1H.11H I 6oranapcTso ero MOTHJllf I MC9 Hapbcidit BOHHCla
OTI1CTI4JIH I y9HHH.Jffl ero B' 6e3HyTHOMI) HOITIH ; HmeHewb 6m.no nap-
CKHM13 He M011110 Hp0HUITb Hincomy, HH rnasm 1.-13' Away He BbIK.110HHTH,
NH HepcTu (a. 145 06.) nepetxaTH OT 611473 i OT 06HA Heamowb
ero: Hce napcTso 3a.nommoca 3a He.Timowb ero i C.116111H Hrb
HMHHeM A.1151 11p0H<HTICy mcg914 mygpocTH HapcxHH, i He goHma.rm.
A TO rpeim 3a613un4 Hgo 3HameHie Focnogb Bort. noga3a.g Hag
OapaoHoparb, napem erHneTclam, moped% HOTORHJI ero i HeinvioHcb
ero JOH TO1'0, 910 OH 5 H3paHJITHH13 nopa6oTH.n. IHO 3HameHie
Be.1111/C0 OT Bora, trro Bon, ropgocTH He ino6Hrb i nopa6onleHi51.
A rpexH 3a TO We norH6.rm, aa ropgocTb i 3a nopa6oineHie. A
HapaH.TTHHe yMHOHCHJIHCSI I BOBTOptillH, i Bora aa6bum i norH6.1ni

1 KORH.
2 Agama, rOCII0gb Borb.
3 pato.
' nopa6maetuturt.
6 OH% 6bui.

www.dacoromanica.ro
340 5TEFAN CIOBANU

B' HeB0J1/0 i B pa3Ct1HiH, i Iltrb 1 11/0413 Hapcma BOJIHOTO i Ilapg

i He no3Har1M China Bowisi XpEcTa, IlapH He6ecHaro, cepAue tix
oxameHH.b.no B' ropAocTH. 14 pew', HanocKill HoeHo,na : Bce BHASIMH,
Aa nor156arorb Hwe ropAblArb Bor flP0T14B1fTCI i HeyTOJIHMbIR
rwbfrb Ha HHrb HanymaeT Hostxx 3a HenpaBgy, a npawky Borb
Jno6HTb cHmrbe Hcero (n. 146). Typewchl gapb MaxmeT-canTairb
Hermxylo npawty B13 napcTHo clime B' BeJ1, HHOBJIeMgHHHK, a cep-
AemHylo pa,ROCTb Bory Ho3olawb; ya Icb TOR 6b1 npaH,nt ja Hipa
xpxcTigHcxasl, iHo 6bI C H15MI4 aHre.nx 6ectiloHai114.
Aa perch fleTp-b, BOJIOCKiR Hoemma npo Ra3aHbcgoe gapbCTBO :
ECTb J114 XOTtTH Ka3aHbCgO1'0 napcma AO6bIBaT14, 1110 npH3Hawb
Bora Ha nomomb i ce6H 2 Hit B HeArb He nouoxbie, noc.naTH
/MACK() Ha Ka3aHb, Ho3pacumum cepgna BOHHHHKOWb CB01,111/4113
IkapbCKHM wa.rloBaHiehrb 8 i .nacxolo i npHHtTomrb Ao6pb1in ; a
HHbIg BOHHbI 4 pla.nbui noc.naTH Ha y.nycbI Ha ga3aHCK1S1, ;la
HeATH imp wetnr i snop,e11 ctoix i nAHHTH. Ja Borb nomwnyeT-b
H 110M0111b CBgTy10 CB0/0 Aacrb i3' HoenaTH Hrb ja i xpecTHTH,
TO i KrAnKo. A c.nblinain) eCMH npo Ty 3emrno, npo Kaaancgoe
napcTso y MHOI'HX BOHHHHKOBrb, Koiopme B"b napcTst 1{a3aHcxom-b
6b1BaJM, MTO npo HeH 5 roHopHT, flpHiWtHg101-b, eg (.71. 146 o6.)
x noApaiicxoil 3eNurh yro,niemrb 6 Be.nmoorb. tla Tomy Henmff
AHBHMCH, MTO TaKOBag 3e/sunma He HemixaH BeJIMH yr0,11,Hag y
TaxoHaro HenHxaro, CHJIHatO naps' noA naayxoio, a He B 1Ippx6t,
a oH ei Ao.nro Tepuurrb i xpyin4Hy OT Han:. HenHxylo npiHmaeT ;
XOTSI 6b1 Taltonan 3eminno yromraH i B' Appx6t 6b1.11a, iHO 6br.no
ei He MOMHO TepntTH aa Tahoe yropre.
rocylopb 6.narowhpHbal i BeJI151<Ii napb i KH513b 'lemma; line,
BacHnbeHHrb Bcea PyciH, 613IJI eCMH B' Comast y fleTpa, y Hoesofkbr
Ho.nocxoso 7, IISIT MICHIVb, XOJIOWb IHaHeirb CemeHowb CbIlfb
IlepecHtTomp i En4711Jrb eCMH ero myilpocTb HemIxylo, i Th ptH14
roHopurb OT HaymeHHIAH myApocTH cfmnocoohcxisT aafrem, rocy-
Aapb, cahrb Boesolp fleipi ymeHblii (1)1,1/10C0erb i AOKT0p13 myx(pbtil
6burb, i emy CJITRIUM mHorie 8 Jnom4 myApbre cpH.110C00b1 I
1 When,.
2 ECTb JIH XOTtTlf , 113e8t SOra Ha H0M0110, ga3aucKoro gapc.rHa. Ao6b1-
BATH, 11110 CO611.
3 WanoBailbeM.
BOHHHHK1f.
5 Hee.
6 yroAbewb.
7 y HonocHoro.
8 MHOFHA.

www.dacoromanica.ro
 muo.TINIsloa IaAocriore muaa allv-a NI vwfuxuaIn ysau :1113:qA 117c

ridoniott */ i 'cub 'cide1A30d clIfEIllhHH Ir) (LVI ,a xpidliAw

cLX140213 c4XEII4H)i ,3 11WH0EI3 IcId0D1011 i ,3 194)0301910 141M19dVAIV odu
a0£1.1. aox39duti apiax-todiadu ou Awolloa9ax `Nixasculle 0.Lh ILL1c19
g
.4.9aa oidn
`Awoxilirail canadoxou cuog NJAdllaH mon
`, oiduncooa 0iapm09 oifinowou 153141fha 'cLXE.IHH)1,EI 0111
Hautte1r90 `.4.9aa `01c101130.1 HWHJOHW -Fiii3detr `oxtroi, 'cidublooj
01 aolunahum caa cLX110E13 q..2u9dVAw q.xudillix i q.xisooliKon ,(e,)
Olh 11;1119 H '15901 'Ildu'll130.1 3ll1;1t11011" `1, oME am< U11 15clul1
UH14,1111513c1110)1 'oaoxpliudaadull 10 clgamwdoa ! ao 'cLpattAx 01 -E112

is3aaAxaw A X14H 0111140h0dHA AELL3c1HHOEI Awaoaa AwodliAw : tuAVA9

xnaVoxoli amowiraa HOELL Ha9our ilaoia 9 ISIM3gdMi 3 liwu9MWdo11
3 193at1Ax 11icn1113alradu Mau ii ou `And 1411 011 `A1114h 1411 011
`A813H/1011 rn ou 'llapodliAwr Budoaox ii ca3od1Aw q3uhl1roandu
$9aa `oiduItA30.1 (Di $ault3 Ipoal 1,10N3cide1 11 cuca011.r. VtiodPti
`z
.aaadultA3oi 14 in amo quoluallhgx oah }DNA rmatrAx I 1Wa9x<0d011
.1r) Lvi (.90 010E11 `c1I30dVA141 10 Una `GIA1411WHOdl4d11 i 1.1.3U113
9.1011WH10 9 ! E1 0ELL3c1HH0 aOELL `canslodx >1 Awah 0nHdq.a0duIr9
odumlitraa `15dull cL.109 'Irxliodmdu u $9ao L aoaa ablidap -ADoJ
ogada oaaduh cuoluaanKuud 8 olomairaa '01!u0901Ir ! n mamow
,2a9 yam Anh Han9 j curVaaa `mw3a 'ciduliA3od oah q.daau
1111

tpxooirou `uVogaoa HP13 Vadau wouud90 HIc11314hadu patuahriliuire

isarnuN riblaVoeoaog `, ismanrowou 03 Jawuca1r3 o cLWa0ELL -0,101IW
woHavr Jamdttu ri9olh ouzoj cado irlirndasop aoaa aox3duh
io uaog aodliAw apiaxtodiadu 4.)1 AELL3c11M0E1 i 00£1HUI3Uh3 0E1
piamoxwA. idq isimmusiaombc og agiamsoupH rittaudu cLa q.aaDdun
q1WOOE11 cLMUN cLWII cLXH 11.111H/1 qaolAeuxA o cmaoal qmoxyldun
0,
lipiax<odladu ou Awmagail `owlawuHe 1 10 Bp4ai1solt oavH9amdEl
cLXHOELL cmowiraa i 1.0 cL3a1A>1 X1,011530 X19111.31f@d11 q.xx 14,a.au
cuog 214 curzau9 tiaoH3 010115E13 ofoxHirasa `01L4301fHW 199oah oJa
ii oirAmwo aoxocidun If) (svi io ung aodttAw aplawothadu
gOEIHIC.L3Vh3 'AELL3c1HHOE14)1x Awah oJa %Jog -curntrodiadu

t BRIVAW 1100301f149 I '111:101HOtt

c
112AdligH
*a9HOltflolf
2
WOELL
,s,Loquidmo
q903
e
.1.010.1101:20d
a
Enlihritelfg BOIITCH lelmliocioJog
01 '159Half£1011'

www.dacoromanica.ro
342 *TEFAN CIOBANli

la Tawb pews BOJIOCKiri Hoesona : Tomo ero Borb co6ntoAerb

BeJIMOWb ero iHO TaKosaro naps! 110,1( Bub)
OT Toro ./1013.71eHig
noncometmoto He 6ynerb mynparo BOHHa i cgacTmHaro 1< BOHHb-
CIBy, i B' Henerb B' 4aPCTBO cHoe BUIHK3/10 npaally, i aa TO emy
rocnonb Borb mHorie napcTaa noxopHrb. A meHa, xonona THoerct
Isaluxa CemeHoHa cbma IlepecHtTosa yHHman IleTcrb, BOAOCKiti
Hoesona, y ce6H 2 C.IIpKHTH, i f1373 xonolrb Taoil rocynapewb,
C.Ilballatll/ TaKOBbIn ptim y myApux JIKmert, y BeJIHKHX i y MHO-
nun, Aoxiorb i 4Htnocoei, npo Te6H, npo BeimKaro rocyAapH if
npo THoe Hapbcxoe OT Bora mynpoe npmpoweHie i cmacTramoe
K BOHHCTBy, I OCTaBH.Tb c.npx6b1 6oraTbm I 6e3KprIHHHbIR, 'bxaff
x Te6t, rocyikapio, 6narostpHomy Hemwomy napto, c 'arm pltHar
i a' Atom BOHHCKHMH C.IlyWHTH, xax Te6t, rocynapio, 110.71106HTCK
cimx6miixo moe, xo.nona THoero.

#PLANGEREA* INTAIA A WI PERESVETOV,

IN TRADUCERE ROMANEASCA

...Daca pe vreun imparat (tar) il paraseste intelepciunea lui mili-

tara innascutä, i va veni la el marea blandeta, aceasta este opera dus-
manilor lui: nu se va gandi imparatul la armata, nici la oranduiald
in Imparatia sa, va petrece cu aceia, care-i aprind ithma cu vrajitorie
si cu multe piedici ispititoare ; si asupra ostasilor sài va aduce malt&
tristete, i asupra intregei imparatii multe nenorociri mari din partea
demnitarilor sai, incat nimic lui nu va fi drag, nici intelepciunea, nici
armata, nici vieata imparatiei aceea ; si care intelepciuni (treburi)
ostasesti vor ajunge la dansul sau chemarea imparateasca inteleapta,
el va incepe sa le nesocoteasca.
Aa zice Petre, voievodul romanesc: Dad. vrei <sa cunosti> inte-
lepciunea imparateasca, sá tii despre ostire i despre asezamintele
vietii imparatesti, atunci sä citesti pana la sfarsit luarea Constanti-
nopolului, sa nu cruti pe sine cu nimic, si acolo vei gasi tot ajutorul
lui Dumnezeu. Dumnezeu Ii ajuta nu pe cei 1enei, ci pe cei care mun-
cesc si 11 chiama pe Dumnezeu in ajutor, si pe acei ce iubesc drep-
tatea i judeca cu judecata dreapta. Dreptatea pentru Dumnezeu
este bucuria inimei, iar pentru imparat mare intelepciune. Am observat,
Sire, ca. Petre, voievodul romanesc a fost pentru tine, Sire, si pentru
imparatia ta un mare binevoitor. i eu, Sire, de aceea, auzind acele
cuvinte dela el, le-am scris, le-am adus la tine, Sire, slujind la tine,
dupa cum, Sire, Ii va place serviciul meu, a robului tau.
yrima.n.
1 co6si.

www.dacoromanica.ro
 DOMNITORUL MOLDOVEI PETRE RARE.5 IN LITERATURA Rt'SA VECHI% 343

Si zice voievodul romanesc Petre: au fost Grecii lenesi de a apara

tare credinta cre§tina in contra necredinciosilor. Astãzi nevroind apara
credinta 'Agana de (ofensiva) invazie. Imparatul turcesc ia la 7 ani
copiii dela Greci §i Sarbi pentru a-i invata la militarie si Ii trece la cre-
dinta sa ; iar ei (Grecii i Sarbii) despartindu-se de copiii lor, prang
cu mare plans, dar cu nimic nu se pot ajuta.
Domnului §i binecredinciosului marelui tar si marelui cneaz Ivan
Vasilievici a toata Rusia se inchina robul tau, al tarului, venit din Li-
tuania Ivasco, fiul lui Simeon Peresvetov. Am adus pentru tine,
catre suveran, cuvinte din multe regate domne§ti §i dela Petre voie-
vodul romanesc, si treburi (lucruri) de-ale tale imparatesti. i acele
cuvinte i lucruri, Sire, au fost puse, in visteria ta imparateasca, iar
pe mine, robul tau, pentru acele cuvinte i lucruri ai poruncit, Sire,
sa fiu bine daruit. i acele, Sire, cuvinte §i lucruri, para acuma n'au
fost in fata ta, a suveranului, caci, Sire, acele cuvinte sunt neplacute
in fata ta, in fata suveranului, iar lucrurile tale sunt la mine, la ser-
viciul meu. i in acele regate, Sire, mult se mirau si laudau na§terea
impäräteasca a ta cu semne ceresti; si au proslavit inteleptii filosofi
grecesti §i doctorii latinesti, §i au spus despre acele cuvinte: se cuvine
acelui suveran <miitäros>, nascut intelept dela Dumnezeu, asemenea
cuvinte sà le scrie cu aur i sa. le tina la dansul multi ani, i dupa dansul
asemenea lucruri si slava sa imparateasca sà le lase altui imparat.
eu, Sire, am capatat acele cuvinte in acele regate la oamenii inte-
lepti, dupa cum, Sire, iti va place serviciul meu, al robului tau. i eu,
Sire, am plecat din Lituania, au trecut deja unsprezece ani, stujind
la tine, la tarul binecredincios, cu credinta, nu mai ran cleat ai mei
stramosi si strabunici, cum au slujit cu credinta suveranilor rusi,
marilor cneji, stramosilor i strabunicilor tai, Peresvet i Oslabea,
in calugarie si schime cu binecuvantarea facatorului de minuni Serghie
in batalia de pe Don sub marele cneaz Dimitrie Ivanovici pentru cre-
dinta crestina si pentru sfintele biserici i pentru cinstea suveranului
<0> au suferit i i-au pierdut capetele. i eu, robul tau, am venit la
numele tau imparatesc pentru aceasta, sa fiu cu totul al tau, Sire, sä
slujesc cu credinta, cat m'a ajuta Dumnezeu.
Despre tine, Sire, despre binecredinciosul marele tar, scriu lute-
leptii filosofi, cá despre tine, despre suveran, va fi in veci slava mare,
ea despre chesarul August si despre tarul Alexandru Machedon, asa
si despre tine, Sire, scriu acei intelepti filosofi, si despre ostirea ta
despre intelepciunea ta mare. *i aceea incep (scriu) in cartile lor
intelepte, ca vei introduce marea dreptate in imparatia ta, si-1 vei
mangaia pe Dumnezeu cu bucurie sufleteasca (a inimei). i asa incep
filosofii intelepti, ca asemenea dreptate nu va exista in intre-
gul univers (sub soare), ca in imparatia ta: a suveranului, din
cauza intelepciunii tale mari 0 a strasniciei tale de suveran: judec5.-
torii vicleni parcá se vor trezi din somn, si se vor rusina de afacerile
www.dacoromanica.ro
344 *TEFAN CIOBANU

lor viclene, i se vor mira ei ins60, cà au judecat viclean §i adunau

(luau mita) necurat au pdcatuit mult §i de nenumarate randuri fata de
Dumnezeu. Aa scriu despre tine, Sire : tu e§ti suveran groaznic 0 lute-
lept ; ii vei aduce pe pacato0 la pocalinta 0 vei introduce dreptatea in im-
paratia ta, i vei aduce lui Dumnezeu bucuria inimei. La August chesarul
a venit un osta., cu infati§are modestä, saraca, i i-a adus mari intelep-
ciuni (lucruri, inventii) ostd§qti, i el pentru aceasta I-a daruit §i-1
tinea pe el i neamul lui aproape de dansul. $i la impäratul Alexan-
dru, a venit cu infati§are modesta (saraca) cu mare intelepciune (lucru)
ost4easca, dela bogati niciodata nu vine intelepciunea (inventia)
ost4easca, chiar daca 0 un voinic (bogatar erou, viteaz) daca
se imbogatqte, i el se leneve§te : bogatului ii place lin4te pe osta
intotdeauna trebue sa-1 tii bine, ca pe un §oim, sa-i bucuri inima, cu
nimic sà nu-1 intristezi. $i eu, robul tau, Iva.co Peresvetov, unspre-
zece ani au trecut, nu pot ajunge la tine, stäpanul binecredinciosul
0 marele irnpdrat. Dacd le amintesc, ei, demnitarii tai, la tine, la su-
veran, nu ma anunta. $i la venirea ;ilea, Sire, ai dat ordin, boierului
tau Mihail Iurievici sà ma ingrijeascal (pazeasca) de toate, pe mine,
pe robul tau, §i degraba, Sire, dupa ce ati dat ordin, Mihail Iurievici,
a murit. $i eu, Sire, fall porunca (executarea poruncii) träiesc 0 padä
astazi, nu pot, Sire, sa ajung la tine, sä rog despre ordinul dat. Iar
omul strain, nu poate trai in irnpäratia ta fara ordin (de ajutorare) 0
färd xnijloace. $i te-am vazut (m'am apropiat de tine), Sire, intr'o
serbatoare in Biserica Na§terii Preasfintei Nascdtoare de Dumnezeu,
i ti-am dat tie, Sire, doud carticele cu (icuvintele * tale imparate§ti,
pe care le-am adus din alte regate, servindu-te, pe tine, Sire, bine-
credinciosul marele tar. $i tu, Sire, pe mine, pe robul tau, nu m'ai
dat sub ingrijirea nimanui. $i daca tie, suveranului 0 marelui tar,
nu-ti va place serviciul meu 0 <( cuvintele *, pe care le-am adus din
alte taxi §i regate, auzite dela multi oameni intelepti 0 doctori i filo-
sofi despre intelepciunea ta imparateasca dela Dunmezeu, dupà cum
scriu despre tine, rnarele tar, näscut cu semnul ceresc §i despre impa-
ratia ta 0 despre otirea inteleapta: sa pastrezi 0 sa inmulteti cre-
dinta crqtina, §i pe necredincio0 sa-i aduci la credinta 0 &à ridici slava
lui Dumnezeu §i sa introduci dreptatea in imparatia ta 0 sa faci lui
Dumnezeu bucuria inimei. $i tu, Sire, porunce§te sa-mi restituie
cartea, dacá cand vei citi-o nu va placea, Sire, tarului binecredincios.
.A.m. venit, Sire, din Ungaria in Tara Romaneasca §i am fost cinci luni
la Petre, voievodul romanesc, in Suceava, i el despre tine, Sire, ma-
rele 0 binecredinciosul tar, §i despre imparatia ta spune, rugandu-se
in fiecare zi, sa se inmulteasca credinta cretineasca. $i el zice: asa a
fost tare credinta greceasca i noi ne laudam cu dansa, iar acuma ne
läudam cu imparatia ruseasca. $i spune ap. : Doamne, paza§te-o de
necredincio0 0 de orice herezie. $i pe acela nu-1 lauda care särutd
crucea 0 tradeaza . aceasta este o mare heresie ea nu apara cre-

www.dacoromanica.ro
 DOMNITORUL MOLDOVEI PETRE RARES IN LITERATURA RUSA VECHE 345

dinta crestina si nu servesc cu credinta pe suveran. $i pe acela nu-I

laudd, care atrage asupra imparatiei sale un razboi (nenorocire) deo-
sebit : <care> cla orasele si tinuturile (« volostele ») sä le tina boierii,
si demnitarii se imbogatesc din lacrimile si sangele neamului
crestinesc prin jefuire nebuna. $i cand pleacã dela hrana. (orasele si
tinuturile din Rusia moscovità se dadeau ca o favoare boierilor influenti
spre brand) dela orase si voloste, si se judeca de cdtre instante
-ultrajele (ofensele) si nedreptatile, fac ambele parti (de judecatd)
mult pacat: sat-trial crucea asupra vinovatiei ambii: reclamantii si
paratii: unul sarutand <crucea> insista asupra nedreptatii (ofensei)
care i-se face, iar altul neaga orice ofensa, si asa ambii se pierd in
pacat, si cad in mare heresie, si mare ocara aduce lui Dumnezeu, nu tiu
la <respectul> sarutarii crucei ; cu acestea toate il supara grozav pe
Dumnezeu ; ce-i tare in credinta crestind, aceasta n'o tiu tare (n'o
respecta).
Asa zice voievodul Rom anilor despre primul imparat turcesc Mahmed.-
sultanul : necredinciosul imparat, a introdus in imparatia sa placuta
lui Durnnezeu marea intelepciune si dreptate: a trimis in toata im-
paratia sa judecatorii sai credinciosi, punandu-le din visteria sa leafa,
ca sa poata trai din an in an, si a introdus judecatorii de curte, in
toata imparatia ca sä judece fail partinire, si a poruncit ca amenzile sà le
ia pentru visterie, ca sa nu se ispiteasca nimeni si sa nu cada in pacat
si sà nu-1 supere pe Dumnezeu. $i daca-1 daruieste pentru slujba cre-
dincioasä pe vreun boier cu vreun oras sau volosti, el trimite la jude-
catorii sdi si le porunceste sa-i dea din visteria statului imediat, dupà
registrul de venituri. $i &and va gresi judecatorul (va gresi in jude-
cata), atunci lui este prescrisä moarte dupa legea lui Mahmed; il ridica
pe el pe varful unei prapastii, si-i dà branci in jos si spune: n'ai vrut
sa fii in buna slavá si sä slujesti cu credinta pe suveran. Iar la unii
le ia pielea de vii si le spune: asa cand va creste pielea, se va uita vina
-ta. Dupä legea lui Mahmed, traiesc si imparatii de astazi cu mare si
inteleapta. strasnicie ; si vinovatii erau predati mortii ; si gasind pe
cineva vinovat, chiar dacb." era din cei buni, nu-1 cruta ; si-i omora
dupa faptele lor, si spunea asa: si dela Dumnezeu este scris: fiecarui
dupa faptele lui. $i asa zice voievodul romanesc: se noteaza in cartile
intelepte, scriu filosofii si doctorii despre binecredinciosul marele tar
al Rusiei si marele cneaz (principe) Ivan Vasilievici a toata Rusia,
Ca va fi la el, in imparatia lui, asa de multá intelepciune si dreptate
si strasnicie (teroare) in contra judecatorilor nedrepti, din cauza marei
intelepciuni data (innascuta) dela Dumnezeu.
Asa zice voievodul Romanilor despre imparatia rusk Ca demnitarii
(boierii) tarului rus se imbogatesc singuri si se lenevesc, iar imparatia
lui se secatueste (sdraceste) si prin aceasta ei se numesc slugile lui,
si tare nu stau pentru (apararea) credinta cresting, si tare nu se joack
cu jocul mortii in contra dusmanilor si prin aceasta mint in fata lui
www.dacoromanica.ro
4
346 *TF.FAN CIOBANU

Dumnezeu §i a tarului. i a§a vorbete voievodul Romanior : ei sunt

multi, dar ei n'au inima bunk' i sä tem de moarte i nu vreau sä moara
pentru credinta cretina, ei nu vreau se moara niciodata. Acel
bogat nu se gandete la osta, se gande§te la lin*e ; chiar cand se
imbogatete un erou (viteaz) 0 el se lenevWe. A§a zice voievodul
Romanilor : sä-1 tii pe osta§, sa-1 ingrije§ti ca pe un §oim, intotdeauna
sa-i inveselWi inima, 0 a nu abate asupra lui, cu nimica tristete.
a§a zice voievodul Romanilor : Unui asemenea suveran se cuvine a avea
in visteria lui veniturile din toata imparatia lui 0 din visteria sa osta-
Olor sä le inveseleasca inimile. Atunci visteria lui nu va avea sfar0t
§i imparatia lui nu va seca. Cine din osta0 va fi furios in contra du§-
manilor suveranului, se va juca cu focul mortii, acelor osta0 sã li se ri-
dice numele (sa fie inaintati), sa li se inveseleasca inimele i sa-i apropie
cu salariu din visteria suveranului, 0 la alti osta0 sa li se atraga inimele,
sa-i apropie, §i in toate sa-i creada i sa le asculte plangerile in toate
§i sa-i iubeasca, ca parintele pe copiii sai i sa fie darnic cu ei, <ca.' >
mana darnica niciodata nu saracWe i adunä slava tarului ; darnicia
imparatului &are osta0 este intelepciunea lui.
Iar despre tine, despre marele tar binecredincios, voievodul Roma-
nilor zice: unui asemenea suveran se cuvine sä tina douazeci de mii
de tineri viteji, foarte bine invatati la tragerea cu foc, i sä stea lagarile
din Ucraina pe camp, langà cetati in contra du§manului, a tarului din
Crimeia, inzestrandu-i pe ei (osta0) cu salariu din visteria statului
cu leafa anuala dela suverani §i ei se vor deprinde a teal la camp 0 a
lupta cu dumanul, tarul Crimului. Atunci acei douazeci de mii vor fi
mai buni &cat o sutd de mii §i ucrainele (marginile) toate vor fi bogate
0 nu vor fi saracite de du§mani. i aceasta poate s'o faca un asemenea
puternic imparat.
A§a zice Petre, voievodul Romanilor, despre impäratia greceasca :
denmitarii (boierii) greci, sub imparatul Constantin Ivanovici, erau
stapani (posedau) pe imparatie, i samtarea crucei o nesocoteau, tradau,
0 au vamuit (furat) imparatia cu judecatile lor nedrepte. i prin jefuiri
necinstite au implut bogatiile lor din lacramile i sangele cre§tinesc ;
iar ei in00 s'au lenevit sä apere cu tarie credinta cre§tina, i pe impärat
l'au indepartat dela otire prin vrajitoriile lor, §i pe cai de ispitä heretice
§i prin farmece. i prin aceasta au predat strainilor de neam, Turcilor,
spre batjocura i imparatia greceasca i credinta cre§tina i frumu-
setea bisericeasca. i acuma 11100 Grecii pentru trufia lor §i pentru
faradelegile lor, i pentru lenevia lor, rascumpara la imparatul turcesc
credinta sa crWinä, dau imparatului turcesc mari biruri, i singuri
ei sunt in sclavia imparatului turcesc pentru trufia i lenevia lor. Grecii
ai Sarbii se angajeaza sà pasca oile i camilele la Turci. i cei mai buni
Greci se angajeaza. Voievodul Romanilor zice cu mari lacrimi despre
aceasta credinta crWinà a imparatiei ruse§ti §i intotdeauna lb roaga
pe Dumnezeu sa inmulteasca credinta crWina dela imparatia de Ra-
www.dacoromanica.ro
 DOMNITORUI. MOLDOVEI PETRE RARE5 IN LITERATURA RUSA VECHE 347

sarit, dela tarul rus, binecredinciosul, marele cneaz Ivan Vasilievici

a toata Rusia. Cu aceasta imparatie ruseasca i acuma se lauda toata
credinta greceasca, i spera in mila §i ajutorul lui Dumnezeu &à se
elibereze de sub jugul imparatului turcesc de alt neam.
Si zice voievodul romanesc: In asemenea imparaVie mare, puternica,
si slavitä i bogata in toate, imparatia moscovita, este in aceasta im-
paratie dreptate. Atunci slujea la el Vasea Mertalov din Moscova.
pe acesta ii intreaba: tu §tii multe despre acea imparatie moscovita.
Spune-mi drept. Si el a inceput lui Petre, voievodul romanesc: Credinta
crWineasca., Sire, ii buna in toate §i frumusetea bisericeasca-i mare,
da dreptate nu este. Si la aceasta Petre voievoda a plans §i a zis a§a. :
daca nu este dreptate, nu este nimic. Si a§a a zis voievodul Romanilor :
dreptatea adevarata este Hristos ; <ea> va straluci mult mai tare cleat
soarele in toate inaltimele cere§ti §i intinderile pamante§ti §i In adanci-
mile infernului ; totul se inchina Lui, ce este ceresc, pamantesc 0 a
infernului, toVi au laudat i proslavit sfantul Lui nume, cà dant este
numele Lui. Este puternic i tare, i fara de moarte, i mare Dumnezeul
crqtin, minunate sunt lucrurile lui, mult rabddtor §i mult milostiv.
Si in care imparatie este dreptate, in aceea sala§lue§te §i Dumnezeu si
da marele ajutor al san i maniea lui Dumnezeu nu se abate asupra
aceleia imparatii. 0 dreptate mai mare nu exista in sfanta scriptura.
Dreptatea pentru Dumnezeu este bucuria inimii, iar pentru imparat
mare intelepciune i putere. MilueMe-i, Doamne, cu credinta cre§tina
de nedreptatea bor. Aa s'a apucat diavolul cu toate nedreptaVile de
Greci, neiubind credinta crWina, pentruca credinta cre§tina este
draga lui Dumnezeu, mai buna cleat toate credintele, Dumnezeu o
iube§te, i diavolul este patruns (invins) de toate nedreptatile. Iatà
ce scriu astazi inteleptii filosofi §i doctori despre binecredinciosul tar
si marele cneaz Ivan Vasilievici a toata Rusia, cà el va fi inVelept si
va introduce dreptatea in imparatia sa. i a§a zice voievodul Roma-
nilor i roaga mila la Dumnezeu spunand: Doamne, arata mila ta
mare, ca acea intelepciune sä nu-I treaca' pe binecredinciosul marele
tar. Si sá nu ramand din pacatele noastre imparatia rusä aa cum
este, ci sä straluceasca cu credinta crWina imparatia libera. De aceea
noi nu avem de a zice credinta greaca, ca evreii i armenii, fiindca ei
n'au tar liber i n'au imparatie liberä ; iar noi ne läudam (mandrim)
cu imparatia rusa i cu imparat (tar) cre§tin de credintà greaca. i a§a
zice voievodul Romanilor: « PazWe-o, Doamne, pentru multi ani si
spre inmultirea credintei crWine. Despre aceasta se mirà Varile. Petru,
voievodul romanesc zice a§a: marele suveran §i puternicul tar, bine
credincios rabda a§a de mare suparare din partea dela dumanul sau,
dela tarul Cazanului, acesta este cel mai mare cluman al lui ; §i nu
trebue sa rabde atat. A§a a fost Mahmed-sultanul ; imparatul turcesc
platea dari la Tarigrad binecredincio0lor tan, traia in mare umilinta,
fàrà räzboaie: dar tatal lui a fost talhar (pirat) de mare §i a invins Vara
www.dacoromanica.ro 4.
 348 .5TEFAN CWEANI7

turceasca si a supus-o ; i dupà aceia pentru päcatele noastre Mahmed-

sultanul, tarul turcesc, a invins neamul de talhari, si a luat Tarigradul,
si pe binecredinciosul imparat Constantin 1-a invins (consumat), si si-a
batut joc de credinta cresting., si a necinstit frumusetea bisericii, a luat
clopotele bisericesti, a ridicat crucile de pe biserici si a scos din biserici
icoanele, fäcatoare de minuni si a facut in biserici amvoane de lemn
(?) (meninx) pentru rugäciunele lor pagane. i Petre voievodul Roma-
nilor, asa zicea si ii ruga pe Dumnezeu: Doanme, fii indurator asupra
tarului rus si binecredinciosului mare cneaz Ivan Vasilievici a toatä
Rusia si asupra imparatiei lui, ca sa nu-1 prinda (captureze) asa
boierii lui, cu vrajba sa din heresia lor si cu viclenia sa, cu bogatia
si lenevia sa, sà nu-1 imblanzeasca (abata.) dela ostire, <sal nu-1 faca>
temator de moarte, ca pe un bogat i sà nu moara, cum 1-au imblanzit
boierii pe binecredinciosul imparat Constantin Ivanovici din Tarigrad,
prin vrajba i heresia sa si lenevia sa i viclenia sa. Ei au pierdut im-
paratia binecredincioasa i pe binecredinciosul imparat Constantin 1-au
nimicit prin sabia celor straini de neam.
Nu lauda dela inceput inteleptii filosofi, cà boierii care se apropie
de tar nu au merite militare, sau din cauza altei intelepciuni oarecare.
Despre acestia asa spun filosofii intelepti: acestia sunt fermecatorii
0 hereticii, care fura norocul i intelepciunea imparateasca i aprind
inima imparateasca pentru sine prin heresii i farmece, i imblanzesc
ostirea. i aceasta zice voievodul Romanilor: acestia trebuesc arsi cu
focul i omoriti cu alte (morti, suplicii) teribile, ca raul sa nu se inmul-
teasel. Vina lor este fara margini: cä ascund ostirea dela imparat si
filed gandul imparatesc. Iar imparatul fàrà ostire nu poate sa existe.
Ingerii i puterile ceresti, i acelea, nici pentru o singura ora nu lag
din mainile lor armamentul de foc, pazese neamul omenesc de ofice
ran, dela Adam si pang in ceasul de fata ; dar tarn! pamantesc, cum
&à fie fail Wire? Impäratul este puternic i slavit prin ostire. Impa-
ratul trebue sa fie in imparktia sa cu binefacere (gratie) dumnezeiasca
si cu mare intelepciune, i cu ostasii trebue sà fie darnic, ca tatal cu
copiii lui. Darnicia imparateasca este si intelepciunea. Mama darnica
niciodata nu saraceste i adunà znulta slava.
Si asa zice Petre, voievodul romanesc: sub binecredinciosul imparat
Constantin din Tarigrad ostasii s'au sleit si au saracit, iar vamesii se
imbogateau. i unii din ostasi, vazand aceasta nepasare a binecredin-
ciosului impärat fata de ostire, i ei parasind armata, se ispiteau de a
se face vamesi, j imparatia si visteria lui Constantin sardceau, iar
Inii vamesii se imbogateau. <Se intampla> ca suveranul, cauta sá ia
din visteria Statului zece ruble, si ei luau pentru tar zece ruble, iar
pentru ei o suta de ruble. Si cine-i trimiteau pe ei, demnitarii impara-
testi, cu ei vamesli se imparteau, i imparatia impäratului binecredincios
Constantin, saracea i (saracea) visteria tarului, si ei insisi se imbo-
gateau din sangele si lacrimile neamului crestinesc.

www.dacoromanica.ro
 DOMNITORUL MOLDOVEI DETRE RARES IN LITERATURA RUSA. VECHE 349

Si boierii se plangeau unul cate unul imparatului Constantin

despre « hfaniri » si despre orase si despre regentii (a tine locul tarului
in anumite regiuni), ca cainii flämanzi, ravnind la sangele s'i la lacrimile
neamului crestinesc. Si imparatul facea totul dupa voia lor si in toate
le inveselea inimile, si a atras prin demnitarii sai un razboi deosebit,
si in toate 1-au sup6rat pe Dumnezeu. Si asa zice voievodul Romanilor :
judecata greceasca era nedreapta si cumpararea ei era necurata.Negus-
torul nu putea sä stabileasca pretul la marfa. Nu era curata adunarea
lor (a marfurilor ?). Iar demnitarii in orase si tinuturi se gandeau
cu viclenia lor, si cu indemnul diavolului scoteau cu talharii din sicrie
pe mortii nu demult ingropati si prädau sicriile sàrace. Si pe acel om
mort injunghiindu-1 cu sulita de vanatoare, sau tAindu-1 cu sabia, si
ungandu-1 cu sange, il aruncau in casa omului bogat, si puneau ca
reclamant pe tin denuntator, care nu-1 stie de loc pe Dumnezeu, si
condamnandu-1 cu judecata nedreapta, ca sa-i jefuiasca din curtea lui
<si> casa lui bogatia. Se imbogateau in mod necurat prin ispite diavo-
lesti ; si groaza imparateasca ei nu aveau ; prin toate il maniau pe
Dumnezeu si uitau invataturile lui dumnezeiesti si a sfintilor. Pentru
aceasta s'a maniat Domnul-Dumnezeu pe ei cu mania sa nepotolità,
a trimis asupra lor robia strainului de neam, a lui Mahmed-sultan,
impäratul turcesc, din neam prost, din neam de talhari. Si Mahmed-
sultanul batandu-1 pe impäratul Constantin si luand pentru sine impara-
tia crestina in ajutor, i-a fost data (imparatia) de Dumnezeu pentru
pacatele lor (Grecilor) si a trufiei, <pentruca> ei indepartau lumea dela
imparat si nu dadeau drumul la impärat celor ce aveau de facut plan-
geri. Si din partea demnitarilor lui Constantin nimanui nu se facea
dreptate in imparatia lui Constantin. Iar ei, denmitarii (boierii), faceau
mare nedreptate si saraceau statul ; ei abAteau dela imparat nu lumea,
nici pe acei ce veneau sä se planga, ei abateau dela impärat mila lui
Dumnezeu, si au abatut-o. Si asa zice cu lacrimi la ochi voievodul
romanesc despre credinta crestinä ; dupà pacatele noastre s'a intamplat
eä am càzut in robia necredinciosului si strainilor de neam, pentru
faradelegea greceasca, ca Grecii au parasit lumina pentru intunerec,
au cazut in toate in heresie si 1-au maniat pe Durnnezeu cu manie
nepotolita.
Atunci necredinciosul, Mahmed-sultanul, imparatul turcesc strain
de neam a cunoscut puterea lui Dumnezeu, a luat Tarigradul si a orga-
nizat in imparatia sa judecata dreapta, pe care o iubeste Dumnezeu,
si 1-a mangaiat pe Dumnezeu cu bucuria inimei, si pentru aceasta
Dunmezeu il ajuta, a posedat multe imparatii. Si el a introdus in im-
paratia sa marea dreptate: si negustorilor a stabilit cumparare, cu
lin cuvant si a cumpara si a vinde, macar pentru o mie de ruble ; si
a zis asa: faceti dreptate in Imparatia mea, data de Dumnezen, vedeti,
ca Dumnezeu iubeste dreptatea, si pentru nedreptate se supara cu
mania sa nepotolita, si mie, imparatului mic, mi 1-a supus pe imparatul

www.dacoromanica.ro
 350 *TEITAN CIOBANT:

mare. Tineti-va de poruncile Domnului, multumiti-va cu <ceia ce vä

> sudoarea de pe fata, dupa. cum Dumnezeu a poruncit Tatalui
Nostru celui dintai, Adam, creindu-1, i i-a dat tot pdmantul in ajutorul
lui, si a poruncit sà lucreze pamantul, i sa mdnance paine din sudoarea
fetei. *i Adam a indeplinit porunca lui Dumnezeu. i nouà se cuvine
in toate sa.-1 ascultam pe Dumnezeu, si sd-i procuram Lui prin drep-
tate bucuria inimii.
Asa zice voievodul romanesc: Dumnezeu iubeste nu credinta, ci
dreptatea. Dreptatea adevarata este Hristos Dumnezeul, Fiul iubit
al lui Dumnezeu, in una treime, in dumnezeire nedespartita, singura
dumnezeire si putere. $i s. ne lasa nouà dreptatea Evangheliei, iubind
credinta crestina pe deasupra tuturor credintilor, i ne-a aratat calea
imparatiei ceresti in Evanghelie. i Grecii citeau Evanghelia, iar altii
o ascultau, iar voia lui Dumnezeu nu o faceau, au pus ocara pe Dum-
nezeu si au cazut in heresie, si in toate i-a ispitit diavolul pe demni-
tarii lui Constantin, ei faceau dupà voia diavolului, 1-au maniat in toate
pe Dunmezeu, ei insi0 s'au ispitit, j toata imparatia lui Constantin
au dus-o la ispitire, 5i au subjugat neamul crestin seducatorilor, care fac
voia diavolului. Cand Domnul Dumnezeu 1-a izgonit pe Adam din
Rai, si el a calcat porunca lui Dumnezeu, si atunci diavolul 1-a ispitit, si
a luat dela dansul iscalitura, si Adam s'a pierdut pentru vecie, i Domnul
Dumnezeu facut mila <de el >. Prin voia sa (pasiunea) sfanta. 1-a scos
pe Adam din Iad si a rupt iscalitura. i unul este Dumnezeu asupra
intregului univers, si acei ce iscalesc oame nii la mincà pe veci, aceia
ispitesc, ii fac placere diavolului, si care se ispitesc pentru haina alba
si se scriu (se iscalesc) pe veci la lucru, aceia ambii pier pentru vecie.
asa a zis voievodul romanesc: tara care este robita, in acea Vara
se face tot räul ; i talharii, i razboi, i ofense, i intregei imparatii
mare saracie, toti 11 manie pe Dumnezeu si-i fac placere diavolului.
De aceea la binecredinciosul imparat Constantin demnitarii lui s'au
implut de toate acele faradelegi si 1-au maniat pe Dumnezeu, de aceia
acei vii ii invidiau pe acei morti, iar acei liberi pe acei robiti din cauza
demnitarilor lui Constantin. Iar pe binecredinciosul impärat Constantin
1-au inconjurat cu farmece i vrajitorii si 1-au capturat, si au indepartat
dela dansul intelepciunea ostaseasca si au imblanzit eroismul lui si
sabia imparateasca au lasat-o in jos si 1-au bagat in vieata de desfiau.
Nimeni nu putea trai cu numele tarului, nici capul nu putea scoate
din cask nicio varsta, sa mergi din cauza nenorocirilor i ofenselor din
partea demnitarilor lui ; toata imparatia a fast data (amanetata) pe
mainile demnitarilor lui si era socotità pe numele lor pentru trai, astep-
tand intelepciunea imparateasca, si ea n'a venit.
Dar Grecii au uitat cà Dumnezeu a aratat semnul lui asupra farao-
nului, impäratul Egiptului, innecandu-1 in mare pe dansul i pe dem-
nitarii lui, pentruca el i-a robit pe Israeliteni. i aceea este senan dela
Dunmezeu, cà Dumnezeu nu iubeste trufie i robie. i Grecii de aceia

www.dacoromanica.ro
 DOMNITORUL MOLDOVEI PETRE RARE$ IN LITERATURA RUSA VECRE 351

au pierit, pentru trufie §i robire. i Israelitenii s'au inmultit §i s'au

mandrit 0 1-au uitat pe Dumnezeu §i au pierit in robie 0 in impr4tiere,
pi n'au imparatie libera, nici imparat, i nici nu 1-au cunoscut pe Hristos,
Fiul lui Dumnezeu, Imparatul ceresc, inima lor a impietrit in trufie.
$i a zis voievodul romanesc: Vazand totul, sä piara acei carora se im-
potrive§te Dumnezeu qi arunca mania sa nepotolità in contra lor pentru
vecie, pentru nedreptate, i Dumnezeu iubete dreptatea mai presus
de toate.
Imparatul turcesc Mahmed-sultanul a introdus in imparatia sa
mare dreptate ; <era> de alt neam, dar a facut lui Dumnezeu bucuria
inimei. Daca la acea dreptate <s'ar fi adaogab §i credinla cretina.,
atunci i ingerii vorbeau cu ei.
pi zice Petre, voievodul romanesc, despre imparatia Cazanului:
Daca <ali> vroi sa dobanditi imparatia (Varatul) Cazanului, atunci
chemandu-1 pe Dumnezeu in ajutor, sä nu vä crutati intru nimica, sa
trimiteti armata la Cazan, incurajand (crescand) inimile osta0lor cu
leaf a imparateasca, cu desmerdare i cu bune urdri (salut), si alti
osta0 viteji sa trimiti in ulusurile (lagare de caruti la popoarele no-
made din Asia, regiunile) din regiunea Cazan, qi sá se dea ordin sa se
arca' i pe oameni sf-i taie §i sd-i captureze.
Poate Dumnezeu va milui i va da ajutor sa fie cuceriVi i botezati,
si aceia tare (bine). $i am auzit despre aceasta Vara, despre imparatia
Cazanului dela multi osta0, care au fost in imparatia Cazanului ;
ce vorbesc ei despre ea, asemanand-o cu Vara mare prin bogatie din
preaj ma raiului (sub rai). $i de aceia tare ne mifam, ca asemenea Vara
mica, foarte bogata, nu este in sanul acestui mare 0 puternic (imparat)
tar, §i nu in prietenie. $i el (Varul) a fabdat-o mult, i are mare
tristete dela ei (du0nani). Chiar daca acel pamantel bogat ar fi in prie-
tenie, i atunci ea n'ar putea fi rabdata pentru asemenea bogatie.
Suverane, binecredincios i marele tar i cneaz Ivan Vasilievici
a toata Rusia. Am fost la Suceava, la Petre voievodul Romanior,
cinci ani, robul Ivane-V, fiul lui Simeon Peresvetov, §i am vazut marea
lui inVelepciune, §i acele cuvinte le spunea din inVelepciunea filosofica
invatata, fiindca, Sire, insu voievodul Petre a fost filosof invatat
si doctor inVelept, 0 la el serveau multi oameni filosofi intelepti si
doctori. $i el, Sire, a citit in cal-Vile lui intelepte, cu doctorii lui §i cu
doctorii intelepti despre na§terea ta imparateasca dupa semnul ceresc,
ca vei fi tu mare imparat §i Dumnezeu va supune Vie pe du0nanii tai,
Sire. $i au citit in carli, ca cu ajutorul lui Dumnezeu, vei stapani,
Sire, multe imparaVii. Numai ca., Sire, au gasit in cartile sale, ca va fi
asupra ta, Sire, goana de a te prinde (prindere, capturare) ca asupra
impkatului Constantin din Tarigrad, din partea vrajitoriei i ferme-
catoriei, ceea ce ar insemna la ei imblanzirea (;)tirii tale intelepte: vor
ajunge demnitarii tai la iubirea ta imparateasca prin vrajitorie si
prin farmece pe cai de ispità, nu prin origine, nici prin rang, nici prin

www.dacoromanica.ro
352 5TEFAN CIOBANU

militarie, nici prin intelepcitme, care intelepciune ti-ar fi fost de folos,

Sire, pentru gloria ta impäräteascä in imparatia ta, a Suveranului.
Si au mai citit ei, ca cu acele farmece 0 vrajitorii iti iau intelepciunea,
innascuta dela Dumnezeu 0 fericirea §i imblanzesc Wirea ta, pentru
care te-a nascut Dumnezeu, binecredinciosul marele tar, i spre dan0i
aprind inima ta imparateasca cu mare iubire, 0 nu poti sa fii %fä ei
nicio ora. Si am vazut, Sire, ca. Petre voievodul romanesc, stand in fata
icoanei Preacinstitei Stapane a noastre, Nascatoarea de Dumnezeu,
s'a rugat cu lacrimi despre sanatatea ta de multi ani 0 Domnul Dum-
nezeu sa, facd, ca imparateasca ta dela Dumnezeu data prin inte-
leapta nWere <sá se inclrepte> spre Wire, 0 a ta fericità (ocarinuire)
sa fie pentru inmultirea credintei crWine 0 pentru introducerea drep-
tatii in imparatia ta, dupa cum arata cartile lor despre nasterea ta
imparateasca dupa semnul ceresc §i <sä te pazeasca> de prinderea du§-
manoasa a demnitarilor tali §i de orice fermecatorii 0 de caile ispitei
Dumnezeu sa te izbaveasca cu sfanta, marea mila, ca pe el sa nu-1
evite nWerea intelea tä, Imparateasca dela Dumnezeu 0 fericirea
care Wire, pentru care Dumnezeu 1-a nascut.
Si a4a a zis voievodul Romani lor : numai sa-1 pazeasca Dumnezeu
de aceasta capturare (prindere) din partea demnitarilor lui, atunci
un asemenea tar in tot universul (sub soare) nu va fi un osta mai in-
telept 0 fericit (bun) care Wire 0 va introduce in imparatia sa marea
dreptate, 0 pentru aceasta Domnul Dumnezeu ii va supune multe
imparatii. Iar pe mine, robul tau Iva§co, fiul lui Simeon Peresvetov,
ma convingea (tinea) Petre voievodul romanesc &à slujesc la el, 0 eu,
robul tau, al Suveranului, auzind aceste cuvinte dela oamenii inte-
lepti, la (oamenii) mari 0 la multi doctori 0 filosofi, despre tine, despre
marele Suveran 0 despre nWerea ta inteleapta dela Dumnezeu 0
fericita (atitudine) fata de Wire, i am lasat slujbele bogate 0 färä
griji, 0 am venit la tine, Sire, binecredinciosul marele imparat, ea
aceste cuvinte 0 cu treburi osta§e§ti, sa slujesc, dupà cum, Sire, iti
va place serviciul meu, a robului tau.

www.dacoromanica.ro
 RESUMÉ
L'auteur publie le texte russe et la traduction en roumain de la
premiere complainte on du récit d'Ivasco Peresvetov, suivis de coin-
mentaires.
L'ceuvre de Peresvetov, ecrit social et politique du XVI-eme siecle,
comprend des informations se rapportant a. Pierre Rare§, le prince
de Moldavie. L'ecrivain russe a pris pour modele le prince moldave,
prince eclairé et plein de droiture, pour tracer les lignes d'une ideo-
logie progressiste gull recommande a l'attention du tzarisme de son
époque.
L'ecrit de Peresvetov revele le prestige de Pierre Rare§ dans les
milieux gouvernant la Russie moscovite et orthodoxe et precise d'une
maniere intéressante le portrait du fils de Stgan le Grand et le Saint.

www.dacoromanica.ro
DOU A TOPO ARE TRACICE
DIN JUDETUL ARAD'
In Muzeul Palatului Cultural din Arad, se gasesc expuse 0 cloud
topoare de bronz, de o forma interesanta, care a preocupat in ultima
vreme pe arheologii dela noi 0 din strdinatate.
Primul exemplar (fig. 1) provine din colectia liceului « Moise Ni-
coara » din localitate, care a trecut la muzeul amintit. Toporul poarta
numarul 170, dar acestui numar ii corespunde alt obiect, atat in vechiul
inventar al colectiei liceului, cat i in inventarul muzeului. Cu toate
silintele 0 cercetarile acute de colegul nostru, d. Nestor Covaciu dela
Muzeul din Arad, nu s'a putut identifica pang: acum locul de Oahe
al acestui topor. Ar fi unele banuieli dar neintemeiate ca s'ar
fi descoperit la Pecica, pe dreapta Mureului, nu departe de Arad.
Cert este insa ca.' a fost descoperit in judeful Arad.
Asemenea topoare se gasesc de obicei in depozite 0 in morminte,
dar, cum nu avem nicio informatie asupra imprejurarilor in care s'a
gasit, trebue sal tratam acest topor ca o descoperire intdmpldtoare si
izolatd, ceea ce ne va impiedeca, dupà cum se va vedea, sa tragem
anumite concluzii care ar fi interesat cronologia acestui fel de arma.
Toporul are o lungime de 16,50 cm; bratul-ta4 are 12 cm, iar al
doilea 4,50 cm, masurat impreuna cu discul ; latimea maxima a tali-
wlui este de 2,50 cm; tali§ul e convex. Al doilea brat se terming cu
un disc sau p.ibã bombatä, având un diametru de 4 cm; in centrul
discului se aflà un mic urnbo conic, abia pronuntat, din care va deriva
ghimpele atat de caracteristic altei serii de topoare din aceea0 mare
grupa cu exemplarul nostru. De o parte 0 de alta a gaurii de inmanu-
§are se gasWe un tub sau man§on de 3,50 cm lungime 0 cu un diametru
de 1,8 cm. Acest tub este ingrop.t spre ambele capete. Pe un brat al

1 Comunicare fácuta la Institutul de Istorie Nationalá din Bucuresti in

sedinta dela 16 Decemvrie 1943.

www.dacoromanica.ro
 DOUA TOPOARE TRACWE DIN JUDETUL ARAD
355

tubului, toporul are cloud orificii, dintre care unul din cauza regu-
laritatii sale pare a fi fost intentionat facuta pen ru fixarea cozii
pe cand al doilea este un defect de turnare. In dreptul gaurii de inma-
nuare i paralel cu tubul, toporul are Cate o dunga, al cdrei rol este de
a mari rezistenta acestei arme, in regiunea cea mai sensibila a sa.

;.! .P.a7rd F tr- 4.50adzst,.

,250

-1..?.?1"".:- . .

Fig. i i 2. Topoare tracice de luptii. Fig. i din judetul Arad. Fig. 2 dela
Pbuli§ul Vechi, judetul Arad. Anibele in Muzeul Palatului Cultural din Arad.
Fig. i tip de tranzitie, BC; Fig. 2 tip A r.
Haches de combat thraces. No. I 'Memos,* dans le dip. d'Arad; type BC;
No. 2 de Pdulifulrechi; dép. d'Arad; type A r.

Corpul toporului este in general svelt i putin curbat spre interior,

luand o forma convex-concava. Bratul-ta4 cu mult mai lung cleat
celalalt se latqte gradual catre tele. Ambele margini ale acestui
brat sunt putin ridicate, amintind oarecum securile plate cu margini.

www.dacoromanica.ro
3 56 D. BERCIII

Toporul din judetul Arad este lipsit de orke fel de ornamentare.

Pe corpul sdu nu se observd de asemeni nicio urma caracteristica obi-
ectelor de metal turnate in tipare bivalve sau in mai multe tipare..
De aceea credem ca exemplarul nostru a fost turnat dupa procedeul
a cire perdue. Suprafata sa e acoperitä cu o patina verzue.
Pang in prezent nu s'a facut analiza chimica a acestui topor. Fiindch
pe suprafata sa are multi pori, in afara de cele douà orificii de pe tub,
se pare ca acest topor va fi fost lucrat din bronz dela a doua turnare.
Aceasta nu inseamna numaidecat ca mestesugarii vremii nu dispuneau.
de material prim suficient. Se stie doar ca bronzul dupa o turnare
repetata devine mai tare, mai rezistent, asa precum se cerea de altfel
si pentru fabricarea acestor topoare, folosite drept arme. Daca la o
nouà turnare se mai adaogau de pilda 0 fragmente de obiecte vechi
de bronz, se dobandea o duritate si mai accentuata 1 Asa trebue ex-
plicata si prezenta bucatilor de obiecte sfdramate din numeroasele
depozite-turnatorii din Transilvania sau din alte centre metalurgice.
Prin urmare, nu atat saracia ori scumpetea materialului, ci o necesi-
tate tehnica obliga pe faurarii epocii bronzului sa pastreze si sa cumpere
la nevoie sfaramaturile obiectelor iesite din uz si distruse, pe care le
intrebuintau cand era vorba sä prepare un bronz special, mai dur.
De altfel 0 negustorii contemporani stiau sà speculeze aceste 4 obiecte
vechi », fiindca ele se intalnesc adeseori si in depozite cu bronzuri abia
iesite din ateliere in vederea comercializarii, pe care negustorii le-au
ascuns sub presiunea unor evenimente neprielnice.
*

Al doilea topor provine dela Pduli§ul-Vechi, judetul Arad. El se

afla in acelasi muzeu, inventariat sub nr. 1694 si a fost semnalat an-
terior din diferite parti 2, dar a ramas inch' nepublicat. Localitatea
se gaseste in dreapta Muresului, in regiunea de contact dintre campia
Tisei si Muntii Apuseni. Ne aflam deci inteun tinut cu o importanta
strategica. Dela Paulisul-Vechi mai cunoastem si un depozit din epoca
tardiva a bronzului romano-ungar, cuprinzand urmatoarele obiecte:
doua securi cu tortita si gaura de inmanusare longitudinala (tip hache
a douille longitudinale), trei varfuri de sulita din bronz 0 a bratara
cu aparatoare de brat 8
Toporul dela Päulisul-Vechi (fig. 2) este tot o descoperire intam-
platoare si izolata. El este acoperit in parte cu o patina albastra cu

1 Gasesc aceste interesante amanunte si la K. Herepey, AlsOlehér Vdrmegye

Torténelme, vol. I, Aiud, 1901, p. 39.
2 D. Berciu, Insemndri arheologice, 1941, nr. 4: Asupra unor topoare de
bronz din Transilvania, p. 30. I. Nestor, Die verzierten Streittixte mit Nacken-
scheibe aus Westrumdnien, in Marburger Studien, 1938, p. 186.
3 Muzeul Palatului Cultural din Arad, nr. inv. 1686, 1692-1693 si 1696-1697.

www.dacoromanica.ro
 DOU.A. TOPOARE TRACICE DIN JUDETUI, ARAD
357

nuante verzui. Patina a disparut pe mai mult de jumatate din supra-

fata toporului, datorità, fie agentilor externi, fie interventiei descope-
ritorului, care, crezAnd cd este vorba de un obiect de aur cum se
inainpla in cele mai multe cazuri a cautat sä ridice aceasta patina.
Portiunea ramasa cu patina e puternic lustruità, ca la majoritatea
obiectelor de bronz, pastrate in conditiuni optime. Lustruirea s'a rea-
lizat la rece, dupa ce toporul a fost decorat, asa cum se proceda si cu
ahe obiecte lucrate in atelierele trace din tara noastra sau de aiurea.
Lustruirea aceasta devenea foarte grea sau chiar imposibilä, daca obi-
ectul continea un procent de staniu mai mare de 15% ori mai mic de
5%, fiindca numa i intre aceste cloud limite bronzurile pot fi lustruite
cu multa usurinta.
Nu poseddm Inca nici analiza chimica a acestui topor. Se pare
insa a in compozitia lui intra un oarecare procent de argint, care da
nuanta albastra a patinei. Dupà analizele acute de inginerul C. Ni-
culescu-Otin, se stie ca prezenta argintului este caracteristica obiec-
telor de cupru i bronz, lucrate din arama extrasä din minele din Tran-
silvania, pe and la cele acute din cupru dela Baia-de-Aramd, jud.
Mehedinti, lipseste atare argint 1 Pana la analiza chimica a unui numar
mult mai mare de obiecte provenind din toate partile tarii noastre,
trebue sä ramanem deocamdata la concluziile de mai sus, care se sprijina
doar pe rezultatele din preajma primului razboi mondial. Metoda
aceasta a analizei chirnice este una dintre cele mai moderne metode
ale preistoriei 2 si se aplica pretutindeni in tarile din Apus, pe and
la noi se face foarte rar apel la ea.
Toporul dela Pkilisul-Vechi are o lungime totald de 18,3 cm ;
bratul-tais e de 14 cm, masurat dela tdis pâtfal in centrul gaurii de
inmanusare ; al doilea brat, care se termind cu un disc, are 4,3 cm ;
taisul e drept, cu o latime maxima de 5,5 cm si o largire simetrica a
colturilor sale ; diametral gdurii de inmanusare are 2,7 cm, aceasta
fiind perfect rotunda ; discul are un diametru de 6,50 cm, depasind
deci cu un cm latimea tdisului; el e bombat, amintind forma unei
ciuperci; in mijlocul sat' nu prezinta niciun inceput de umbo, cum
am intalnit la primul exemplar.
Corpul toporului prezinta o usoara curbare spre interior, ceea ce
f ace ca verticala, care trece prin centrul discului i prin mijlocul tai-
sului, O. nu strabata exact mijlocul bratului-tdis. De remarcat latirea
pronuntata a acestui brat in dreptul taisului i ingustarea putin mai
sus de mijlocul sau, ajungand 'Ana la 2,5 cm. De o parte i de alta a

l C. Niculescu-Otin, ContribuOuni la metalurgia anticd a cuprului in Idrile

locuite azi de Romdni, Academia Româná, Publicaiile e V. Adamachi e, vol.
V, 1910-1913, Q. 446.
2 Ce este Preistoria?, extras din Revista Istoricd, vol. XXIV, nr. 1-3, 1938
p. 13.

www.dacoromanica.ro
358 D. BERCIU

gaurii de inmanusare se gäsesc cele cloud dungi in relief, de intarire.

Marginile bratului inferior sunt ridicate.
Toporul dela Paulisul-Vechi a fost turnat intr'un tipar din douà
jumatati. Discul a fost turnat si el odatd cu restul toporului in acelasi
tipar bivalv 1. Dunga ramasa dela turnare (« cusätura ») se vede foarte
clar de-a-lungul celor cloud muchii ale toporului. Ea se continua, in per-
fecta legaturä, pe dosul discului, unde mestesugarul n'a mai intervenit
ca s'o ridice, cu ciocanul. Cele douà jumatati ale tiparului, in care a
fost turnat toporul nostru, au fost sapate pe o adancime egala.
Aproape intreaga suprafata a toporului dela Paulisul-Vechi a fost
acoperita cu o bogata decoratiune. Din pacate cea mai mare parte a
acesteia s'a sters, incat este imposibil in prezent sä se mai reconstituie
intreaga ornamentare. Din cauza unor neregularitati ce am observat
la unele motive decorative, credem ca decoratiunea a fost realizata
la rece, deci dupa turnare, cu un instrument cu varful fin ascutit si
lucrat din bronz cu o duritate mult mai mare fatal de aceea a bronzului
din care e fa:cut toporul. In orice caz, procentul de cositor din bronzut
acestui instrument nu putea trece de 30%, fiindcà si-ar fi pierdut
timid duritatea. Pentru a usura prelucrarea si mai ales decorarea obi-
ectelor de bronz la rece, cum era de pilda toporul nostru, se adaoga un
oarecare procent de plumb, dacà acesta nu exista in stare nativa in
minereurile de cupru. Din acest aliaj urmau a fi turnate obiectele ce
trebuiau gravate 2. Interesant de notat in aceasta privinta cd majo-
ritatea bronzurilor decorate si analizate de Niculescu-Otin contin un
procent de plumb, care poate fi intentionat adaogat. Cand se va face
analiza tuturor bronzurilor decorate, se va putea controla si aceasta
concluzie.
Motivele decorative ale toporului dela Paulisul-Vechi constau din
spirale care predomina din triunghiuri hasurate (« dinti de lup »),
arcade si benzi inguste, umplute cu puncte 3 si lininte paralele, ori
läsate libere. Decoratiunea de pe ambele laturi ale toporului incepe cu
cinci triunghuri isoscele hasurate, cu varful spre tais. La baza acestora
se gasesc cloud benzi goale in interior, urmate de alte douà hasurate.
Deasupra acestora se anal Cate o spirala tripla in forma literei C fa's-
turnata, similard celei intalnite pe toporul din depozitul dela Apa,
jud. Satu-Mare 4. Pornind dela aceastä spirald si avand-o pe ea ca baza,

1 Nu ni se pare plauzibild pdrerea d-lui I. Nestor (op. cit., p. 179), cá toporul

dela Some§eni, jud. Cluj ar fi fost turnat intr'un tipar format din trei párti.
Probabil cd §i acolo e tot un tipar bivalv.
2 Herepey, op. cit., p. 40.
3 Ca pe toporul tip B dela Ro§iori (fost Deapoli), jud. Bihor ( J. Hampel,
Bronzkor, pl. CCL, x).
3 DorM Popescu, Le depot de Apa (Nord-Ouest de la Transylvanie), in Dacia,
VIIVIII, p. 119-125, pl. III.

www.dacoromanica.ro
 DOUA TOPOARE TRACICE DIN JUDETUI, ARAD
359

Pig. 3. Toporul tracic din depozitul dela Apa, jud. Satu-Mare. Tip A2,
Dacia, VIIVIII, p. ii i urni., pl. III (DorM Popescu).
Hache de combat thrace découverte dans le dip& d'A pa, dep. de Satu-Mare ; type A 2.

www.dacoromanica.ro
3 6o D. BERM

se in0ruesc in sens vertical mai multe spirale simple, cu o singura

invartitura, alternand dela dreapta spre stanga. Ele se opresc sub
dunga de intarire din dreptul gaurii de inmanuare. Sunt formate
tot din trei linii incizate §i paralele, urinate, ca i spiralele C, de cate
o linie punctatd, intocmai ca la toporul citat din depozitul dela Apa,
linie, pe care o vom intalni i pe alte topoare cu disc, pe securi, sabii
si varfuri de sulita din epoca bronzului romano-ungar 1. Acelea0 spi-
rale simple 0 linii punctate apar i pe securea de bronz dela Nehoiu,
jud. Buzau 2, din epoca mijlocie a bronzului.
Pe marginea discului sunt oranduite, unele laugh' altele, semicercuri,
asemanatoare arcadelor dela produsele ceramice ale epocei bronzului.
De0 s'a afirmat anterior cä discul acestui topor are un decor in forma
de vartej cu 4 brate 3, totu0 marturisim ca acest lucru nu este de loc
clar. Tot ceea ce se poate afirma, e ca discul poartà un decor spiralic.
Ca element nou in decoratiunea acestui topor, pe care nu 1-am in-
talnit la alte topoare de tipul celui dela Pauliul-Vechi, este spirala
in forma literei S de pe ambele laturi late ale bratului cu disc. 0 spi-
ra1à similara, forma-tà din linii paralele 0 din linia punctata amintita
gasesc pe o secure cu ceafa prelung5. (tip « a arête d'emmanchement pro-
longe ») 4, de aceia0 forma cu o secure din depozitul dela Apa, mai
sus citat 5. Aceste forme de securi de lupta se dateazd in epoca mijlocie
a bronzului romano-ungar. Spirala simpla in forma literei S intalnim
pe cingatorile dela Spalnaca, jud. Alba 6 zi pe securea de cupru dela
Covasna, jud. Trei-Scaune 7. Acest din urinal exemplar reproduce o
forma mai timpurie a unei intregi serii de securi cu ceafa prelungita,

1 Ibidern, pl. XXXI, I ; pl. XXXII 5 ; LXXX, 1; LXXXI, 4 (toporul

tip B dela Puszta-Sz.-Kiraly); LXXXII (toporul dela Valea Chioarului, fost
Gaura, jud. Satu-Mare); LXXXIV (toporul tip B dela Mezobéreny); LXXXV
si pl. XXVII, 6 (varf de sulita).
2 C. Moisil, in Bul. Com. Mon. 1st., 191i, p. 85, fig. I, 3 (desen); o repro..
ducere mai bung. (fotografie) la I. Nestor, Der Stand der Vorgeschichtsjorschung
in Runanien, extras din 22. Ber. d. rat:IL-germ. Komm., pl. 17, I, cli§eu D.
Berciu ; reproducerea fárà autorizarea noastra!
3 I. Nestor, in Marb. Stud., p. 181 0 x86, nota 8.
I J. Hampel, op. cit., pl. LXXXI, 1.
5 Dorin Popescu, op. cit., p. 121, fig. 2. Cu singura deosebire cä securea
din a Ungaria s are o mica prelungire a cefei i spre interior, amánunt care se
intalne§te in deosebi la variantele mai tarzii.
6 V- Parvan, Getica, fig. 205, 2. Hampel, op. cit., pl. CL, 2.
7 Emlekkonyv-Volumul jubiliar al Muzeului din Sf. Gheorghe, 1929, p.
279, fig. 23. Din combinatia a doua spirale S, pare a fi luat na§tere i motiv ul
de a lira » de pe secures cu tai011 amintind Inteadevar topoarele de tip Pat-
janovo dar cu modelarea cefei cu totul caracteristica bronzului romano-ungar,
dela Polgar, Comitatul Szabolcs (M. Roska, in Kozlemények az Erdélyi Nimz.
Mtizeunt Erein- és Régiseg, vol. II, 1942, p. 5, fig. 2, extras).

www.dacoromanica.ro
 DOUA TOPOARE TRACICE DIN JUDETUL ARAD 361

care, ca vreme, Ii incepe evolutia sa dela sfarsitul eneoliticului, cu

predominare in perioada timpurie a bronzului romano-nngar. Aparitia
acestei spirale pe o secure anterioard din punct de vedere cronologic
toporului dela Pdulisul-Vechi, ii are semnificatia sa deosebita, intru
cat dovedeste ca atare ornament se afla in uz in Transilvania inainte
de raspandirea topoarelor de luptd, in felul celui dela Pdulisul-Vechi.
Intreaga decoratiune a toporului nostru se conformeazd princi-
piului asa numit « horror vacui » teama de spatiu gol prin-
cipiu, care este aplicat constant in ornamentica bronzurilor din cercul
romano-ungar, precum si de industria ceramica din aceeasi epoca.
Pentru a evidentia similitudinea dintre decoratiunii bronzurilor si a
produselor ceramice contemporane din cuprinsul Daciei mileniului al
II-lea a. Chr., amintim aici cateva elemente comune, intalnite chiar
pe toporul dela Paulisul-Vechi.
Spirala similara literei C o gasim in ceramica de tip Wietenberg1
si a campurilor de urne din Oltenia 2, unde se intalneste si spirala S 3.
Aceasta spirala nu este straina nici cercului Wietenberg din Transil-
vania. Astfel ea apare aci pe o ceased 4, al cdrui profil este foarte frecvent
in ceramica dela Sud de Carpati. Spirala in forma de S este folosità
si de grupa Otomani din Nord-Vestul Romaniei (Otomani, jud. Bihor) 5,
care ii incepe evolutia sa Inca din perioada timpurie a bronzului. In
aceastd civilizatie avem de a face din nou cu o spirala in forma literei
S izolatd, ca i pe toporul dela Paulisul Vechi si de pe securea dela
Covasna. Ea acoperà spatiul gol al vasului i da, ca i pe bronzurile
din aceiasi vreme nu numai o elegarrta formei, dar i un dinamism.
Pentru a ne mentine tot in regitmea de Vest a tarii, unde se lucrau
asemenea topoare, amintim aici ca si in civilizatia de tip Periam din
Banat apare decoratiunea spiralica, in repertoriul careia este si spi-
rala S B.
Obisnuitele triunghiuri sau « dinti de lup » cu hasuri in interior,
de pe bronzuri, sunt foarte comune ceramicei epocei bronzului din valea
Dundrii 7, precum si benzile inguste. Cercurile cu punct in interior,
ca cele de pe toporul tracic dela Someseni, jud. Cluj 8, apar deopotriva
H. Schroller, Die Stein- und Kupferzeit Siebenbiirgens, 1933, pl. II, 3.
2 D. Berciu, Arheologia preistorica a Olteniei, 1939, fig. 128.
3 Ibidem, fig. 165, 4 0 p. 127.
Schroller, op. cit., pl. IO, 2 ; vezi i pl. ro, 6, cu spirale pe fundul unui vas,
dar nelegate intre ele. K. Horedt, in Wien. Prahist. Zeitschr., XXVIII, 1941,
p. 88, fig. 2, 3.
5 M. Roska, in Dolgozatok-Travaux, vol. VII, 1930, p. 163, fig. r, 2.
6 Material in Muzeul Banatului, Timipara.
7 D. Berciu, op. cit., fig. 120.
8 I. Nestor, op. cit., pl. 71. Autorul n'a fãcut aceasta apropiere cu decora-
tiunea ceramicei, fiind probabil preocupat de originea miceniand a sistemului
spiralic de pe bronzurile dela noi (vezi mai sus).

www.dacoromanica.ro
 362 D. BLRCIU

in civilizatia campurilor de urne din Oltenia 0 in cea de tip Wietenberg

din Transilvania 1. Toate aceste asemanari nu sunt de loc simple coin-
cidente, peste care trebue sa trecem cu u0ninta.
Cele trei grupe de civilizatie din Transilvania 0 Banat: Wietenberg,
Otomani i Periam, au toate trei afinitati foarte stranse cu grupa ci-
mitirelor cu urne din Oltenia 0 cu cercul Tei i Sarata-Monteoru din
Muntenia 0 sudul Moldovei. Spirala in forma de S are o folosire §i mai
larga in ornamentica civilizatiei Tei din jurul BucurWilor 2, care este
raspandità 0 in coltul sud-estic al Transilvaniei 3.
Ne aflam in mileniul al II-lea a. Chr., deci in vremea topoarelor de
lupta, de care ne ocupam aici, in fata unei mari unitati de cultura,
care acopera toata tara noastrk cu revarsari panà departe, dincolo
de hotarele ei naturale 4 0 care unitate nu poate fi atribuita din punct
de vedere etnic cleat Tracilor. In aceastä mare unitate circula bron-
zurile ie0te, ca i cele dou a. topoare din judetul Arad din ate-
lierele aezate in regiunile metalifere ale Transilvaniei sau in alte
tinuturi vecine.
De sigur ca intre decoratiunea acestor bronzuri i aceea a cusatu-
rilor, tesaturilor 5 0 a ceramicei va fi fost o stransa legaturk in sensul
unei influente reciproce. Atat me§te0igaru1 olar, cat 0 faurarul de bron-
zuri, se supunea aceleia0 conceptii in decoratiune, rece i abstractd,
dar in care simetria i ritmul veneau sa §tearga impresia unei monotonii,
pe care o lasa prima data produsele de bronz 0 de lut din cauza repe-
taxii motivelor i unitatilor decorative. Principiul amintit mai inainte,

1 H. Schroller, op. cit., pl. 12, 23.

2 BucureVii-Vechi, Bul. Soc. istorico-arheol. 6 Bucurestii Vechi*, vol. IV,
1930-1934, P. 155 si urm., fig. 24, 34 0 38. De subliniat aparitia motivului
cruce inconjuratá de un cerc (fig. 19) i canelurile, motive comune i cercului
Wietenberg.
° A. Prox, Die Tei-Kultur im Burzenland, in Mitteil. des burzenl. setchsisch.
Museums, IV, r-4, 1940, p. 86 si urni. Civilizatia Tei din Tara BArsei Inca nu
se cunoaste destul de bine. Poate cä aci va trebui cAutatä chiar originea acestei
grupe.
4 Da baza acestei mari unitati de cultur& tracic& sta de sigur originea co-
rnun& a elementelor constitutive ale diferitelor cercuri regionale. Din elite
cunoastem pan5, acum si din recentele säpäturi din jud. Alba si Turda, reiese
cá civilizatia Wietenberg din Transilvania nu contrazice de loc aceast& uni-
tate si nu poate fi o grupl de sine stätatoare, cu caracteristice etnice deosebite,
dupä cum crede d. K. Horedt (Donaullindische Einwirhungen auf die bronze-
zeitliche Keramik Siebenbt2rgens, in Wiener Preihist. Zeitschr., vol. XXVIII,
2940, p. 83-93). Produsele ceramice, mai mult decat bronzurile, arat& in mod
peremptoriu at de o parte de"si de alta a Carpatilor a fost o unitate perfect& si
in mileniul al II-lea a. Chr. Recentele noastre descoperiri din judetul Vlasca,
aduc noui elemente de unitate.
I Vezi in aceasti privintä si V. Parvan, Getica, p. 293.

www.dacoromanica.ro
 DOI_TA TOPOARE TRACICE DIN JUDEIIII, ARAD 363

acela al a oroarei de spatiul gol » (horror vacui) e Comun ornamenticei

bronzurilor 0 a ceramicei. Artistul vremii cauta sa acopere i intr'un
caz 0 in celalalt intreaga suprafata a obiectelor, recurgand in mod
obipuit la ceea ce se numWe u ornament de raport », care se poate
repeta la infinit.
Se mai adaoga §i caracterut tectonic comun decoratiunii bronzurilor
ai produselor ceramice, care accentuiaza 0 mai mult forma obiectelor.
Acest lucru se vede 0 in bogata ornamentare a topoarelor de tipul
celui dela Pauli011-Vechi i a sabiilor, lard a mai vorbi 0 de celelalte
bronzuri, dupa cum urnele funerare, ca sà dam un exernplu, capata
prin decorarea lor un profil 0 mai expresiv1,
Atata vreme cat nu ie0sera la iveala produsele ceramicei cam-
purilor de urne din valea Dunarii, din cercul Wietenberg i Tei aa
de superioare in ceea ce privete formele, tehnica i ornamentarea lor
arheologul era constrans sa caute analogii pentru splendida decoratiune
a bronzurilor din Transilvania i Ungaria tocmai din lurnea miceniana 3.
In prezent insa suntem obligati a porni dela mediul imediat invecinat
sau cbiar dela acela, in care se lucreaza atari bronzuri. Daca complexu-
rile campurilor de urne din valea Dunarii, Tei i Sarata-Monteoru nu
au contact pe teren cu centnil metalurgic transilvanean, in schimb
civilizatia Wietenberg, care este civilizatia reprezentativa. a Tran-
silvaniei In epoca bronzului 3, acopera tocmai regiunea metaliferä 4 §i
de intensa prosperitate in rnileniul al II-lea a. Chr. Sistemul spiralic,
ca de altfel i cel rectilinear, ambele mo§teniri band-ceramice, au-
tohtone ocupa un loc de seama in decoratiunea ceramicei acestei
civilizatii, care a putut influenta Inca dela inceput ornamentica bron-
zurilor din cercul romano-ungar, dupà cum i ea a fost la randul ei
inraurita de aceasta.
Nu numai prin faptul ce: civilizatia Wietenberg se gasWe in aceea0
regitme a atelierelor tracice ca i complexul Otomani dar i din
punct de vedere cronologic ea a putut pastra i apoi transmite
ornamentul spiralà. E drept Ca aceasta civilizatie nu este pe deplin
cunoscuta, dar nouile sapaturi din 1943, pe care le-am intre-
prins impreuna cu fratele meu (Ion Berciu) in cadrul preocuparilor

1 D. Berciu, op. cit., p. 329.

a Vezi, de pildfi. V. G. Childe, The Dawn of European Civilization, ed. II,
1927, p. 198. InteadevAr bogAtia §31 varietatea ornamenticei bronzurilor romAno-
nngare stA alAturi de cea micenianA.
' Care nu se cunoa*te insA destul de bine. De aceea se a§teaptl cu =it
interes lucrarea d-lui K. Horedt dela Sibiu asupra acestei civilizatii.
Vezi harta rAspilndirilor la H. Schroller, op. cit., pl. 17, 2. K. Horedt
numära 88 localitAti (kc. cit.; v. nota 27; la pag. 97, fig. 4, harta cu 12 statiuni
Wietenberg). La acestea se vor adAoga altele notti din sApAturile din 1943 In
judetul Alba §i Turda.
www.dacoromanica.ro
s
364 D. BRCIU

Muzeului dela Alba-Iulia si ale Institutului de Studii clasice dela Uni-

versitatea Cluj-Sibiu, atat in judetul Alba, cat si in judetul Turda,
au adus date de cea mai mare importanta pentru cronologia civilizatiei
Wietenberg. Dupã stratigrafia stabilità cu acest prilej, rezultà in mod
clar ca stratul de culturä Wietenberg suprapune tipul eneolitic Co-
tofeni, ca la Cetea, jud. Alba 1, iar pe de altà parte el este suprapus de
civilizatia hallstattiana locala 2, asa cum am putut preciza la Bogata-
Ranta, Jud. Turda. Nu mai incape deci nicio indoialä ca. civilizatia
Wietenberg se desvoltà paralel cu produsele de bronz, pe a caror deco-
ratiune cum este aceea a topoarelor noastre putea s'o influen-
teze. Spirala se intalneste chiar in nivelurile inferioare ale stratului
Wietenberg dela Bogata-Ranta, ceea ce are o deosebita semnificatie,
fiindca se dovedeste in acest fel ea spirala isi face aparitia pe ceramica
intr' o vreme destul de timpurie a epocei bronzului romano-ungar, cu
tot acel # intermezzo » nordic al civilizatiei Cotofeni si pe alocuri al
complexului Glina III-Schneckenberg. De altfel am semnalat si mai
inainte aparitia spiralei S pe securea de cupru dela Covasna, care se
dateaza tocmai in rästimpul acesta de inceput al epocei bronzului.
Asa stand lucrurile, ni se pare azi si mai mult neintemeiata pa-
rerea ca aparitia spiralei de pe topoarele de luptä, de pe sabiile §i cin-
gatoarele de bronz s'ar datora unei influente miceniene din perioada
mormintelor in groapa dela Micene (Schachtgraber) 3. In 1941 ajun-
sesem la urmatoarea concluzie, pe care, sapaturile recente yin s'o in-
tdreasca: (I Nu se poate admite scriam atunci 4 ca traditia spi-
ralei sä se fi pierdut intr'un teritoriu, unde un mileniu si mai bine
spirala fusese elementul decorativ esential si ca o atare traditie sä fi
fost uitata de populatiile bastinase, a caror inclinare spre conservatism
era adanc inralacinatd. Este cu totul de neadmis ca spirala acestor
bronzuri sa se datoreasca prin urmare unei retransmisiuni a lumii

1 De0 H. Schroller nota la Cetea prezenta unei civilizatii de tip Glina III-
Schneckenberg (oP. cit., 13. 74), totu0 in sApAturile de acolo n'am gásit nimic
caracteristic acestei civilizatii. Ceramica decoratA cu brAulete alveolare, pe
care s'a bizuit probabil H. Schroller, 0 se sprijinä incA 0 alti arheologi, nu
ceva tipic numai complexului Glina III-Schneckenberg, ci ea apare in cantitAti
mad in stratul Wietenberg dela Bogata-Ranta. Am intAlnit-o anul acesta
(1943) in strat bine definit ca apartinând epocei bronzului la GrAdi0ea-V1a§ca,
-uncle din nou n'am dat peste un strat Glina III.
2 Aceea0 situatie stratigraficA este 0 la Lechinta de-Mure§, unde avem
un strat Wietenberg 0 un altul hallstattian, cu produse similare celor dela
Bogata-Ranta ; vezi 0 D. Berciu, Ceramicd hallstattiand la Boian, in Balcania
(sub tipar).
3 Cum afirmA, fará a aduce niciun fel de argumente, d. I Nestor (op. cit.,
p. 18o).
4 Insemndri arheologice, p. 39. Pentru unele inriuriri dunArene in ceramica
www.dacoromanica.ro
Wietenberg, vezi 0 Horedt (/oc. cit.).
 DOUA TOPOARE TRACICE DIN JUDETUL ARAD 365

,,:mezalfardiTAMMINZErr.

odma'arm«

Fig. 4. Topor tracic din depozitul dela Ighiel, jud. Alba. Tip B.
Apulum, I, 1939-1942, p. 24 i urm. pl. II (I. Berciu).
Hache de combat thrace decouverte dans le depot d'Ighiel, dép. de Alba, type B.

www.dacoromanica.ro
 366 D. BERCIU

miceniene, pe care ea insasi o primise dela lumea carpato-dunareana,

prin intermediul cretanilor, ori poate direct, dacà se va ajunge sa se
clarifice mai de aproape raporturile micenienilor cu oamenii campu-
rilor de urne din valea Dunärii. Noi vedem in decoratiunea spiralica
§i chiar in cea linear-geometrica a bronzurilor si a ceramicei din epoca
bronzului romano-ungar o reactiune a bastinasilor, care, dupa toate
perturbarile dela inceputul mileniului al II-lea a. Chr. la capatul
carora lumea carpato-dunareana primise limba indo-europeana si de
sigur o oarecare infusiune de sange nou reusesc sa-si impunà iarasi
traditiile i sa creeze o sinteza culturalà, care reaminteste splendidele
vremuri ale ceramicei pictate pre-tracice si in genere pe acelea ale
band-ceramicei, stravechi-europene *.
P. Reinecke dela München, care s'a ocupat de curand de bronzurile
din depozitul dela Apa 1, se opreste i asupra aparitiei spiralei. El e
de parere cà sistemul spiralic de pe bronzurile cercului romano-ungar,
el zice constant « ungar », cu folosirea spiralei, a liniilor curbe
a sj iralelor simple in felul « carceilor de vita de vie », avand o singura
rasucire, precum si a tuturor motivelor inrudite, este mai recent fata
de cel geometrico-linear 2 si eà sta foarte aproape de ornamentica spi-
ralied. minoico-niiceniana 3. Un rastimp indelungat (« eine lange Spanne
Zeit ))) 4 ar fi trecut dela disparitia spiralei neolitice i aparitia celei din
epoca bronzului, a card faza timpurie nu foloseste nici ea spirala in
regiunea Dunarii si a Europei centrale 5. Cum pentru arheologul german
spirala de pe bronzuri este « ceva nou, adus din afara », el conchide
eà ea a fost chemata la o nouà vieata prin cercul minoico-micenian
{i ca in niciun caz n'o putem deriva din cea neolitica 6.
Trebue sa reamintim insa eà spirala apare 'Inca de timpuriu tocmai
in regiunea de productie intensà a bronzurilor romano-ungare, ca in

1 P. Reinecke, Zum rzeueren Funden aus dem Siidosten,in Wiener P7 dhistorischp

Zettschr., XXIX, 1942, p. 98 si urm. Se face ad prea mult uz de notiunea unui
bronz e unguresc », notiune doveditä cu totul falsA de acum un sfert de veac
si mai bine, de &and au inceput sa aparg descoperiri similare la Sud si Est de
Carpati, precum i studii documentare scrise de arheologi romani. Cel dintai
dela noi care a combatut aceaste conceptie tendentioasa, a fost I. Andrierscu.
P. Reinecke aratA ca depozitul dela Apa in care se gaseste i un topor de
tipul celui dela PAulisul-Vechi nu aduce nimic nou in ceea ce priveste
decoratiunea i cronologia, dar oferg (vezi sabia cu mailer massiv i butoni
la capAtul acestuia), analogii si mai stranse cu cercul rninoico-micenian.
Ibidem, p. ror. De corectat insg. cá acest sistem nu spare numai in Ungaria
nord-esticA i numai in Nord-Vestul Transilvaniei, ci 0 in Sudul acestei pro-
vincii, dupe, cum arate chiar toporul dela PAulisul-Vechi.
3 Ibidem, p. 102.
Ibidem.
5 Ibidem.
6 Ibidem.

www.dacoromanica.ro
 DOIJA TOPOARE TRACICE DIN jliDETUI, ARAD 3 67

nivelurile inferioare ale civilizatiei Wietenberg, deci intr'o vreme

imediat urrnatoare sfar0tului eneoliticului de tip Cotofeni, in care
sunt elemente certe de traditie neolitica band-ceramica 1. Pe de altà
parte, intalnitn spirala §i pe securea de arama dela Covasna, citata
mai sus. In afara de aceasta, credem cã este mult mai normal a admite
ipoteza unei persistente a spiralei in tinuturile noastre, decat sà re-
curgem la o retransmisiune dintr'un centru relativ indepartat.
Dar sapaturile din anul 1943 din Transilvania au adus 0 alte
date revelatorii 0 in aceastä privinta e suficient a semnala aici
cà in nivelul inferior al stratului Cotofeni dela Piatra Poenii, comuna
Ighiel, jud. Alba 2, am descoperit un fragment ceramic ornarnentat
cu o spirald in tehnica impunsaturilor (Stichkanaltechnik). Ori, aceasta
descoperire spulbera definitiv ideea unei disparitii a spiralei chiar in
vremea de prefaceri a acelui « intermezzo * nordic, cum I-am numit
mai sus, din timpul civilizatiei Cotofeni. In civilizatia Glina III-Schnec-
kenberg din perioada timpurie a bronzului, apare o decoratiune in
relief, care tmeori ia forme spiralice 3.
Observatiunile de mai sus dovedesc prin urmare ca pe teritoriul
tarii noastre acolo, unde avea sà ia nastere metalurgia tracica
s'a mentinut si traditia spiralei, care a trecut apoi in ornamentica
bronzurilor.
*
Trecem acum la incadrarea tipologica a celor douà topoare din
judetul Arad. Ele fac parte dintr'o mare grupa de arme, adecvate
luptei de aproape, care se deosebesc de grupa tot atat de cuprinzatoare
a securilor-unelte. Aceste topoare de lupta stau ca numar 0 importanta
al:Run de celelalte anne ale vremii. In 1941 am grupat topoarele de
lupta in cinci serii (A, B, C, D 0 E) 4, fiinda intre formele ce intra
in aceste categorii exista o oarecare apropiere tipologica si cronologica,
la care se mai adaoga insu0 scopul pentru care erau lucrate 5.
Toporul dela Pau1i011-Vechi, reprodus la fig. 2, apartine seriei
A, care cuprinde topoarele de lupta cu disc, dar fara manson in jurul
gaurii de inmanuare. In tipologia acestei variante nu se poate tine
seama de ornamentare, luatal ca criteriu de clasificare, cum au pro-
cedat gre0t altii 4 Multe dintre exemplarele acestei variante au fost
1 D. Berciu, Arheologia preist. a Olteniei, p. 77; e vorba de specia ceramic&
data cu coloare ro§ie (redd-ware), pe care o intalnim §i in Transilvania §i. care
aminie§te de aproape pe cea similar& din civilizatia Turda§.
2 Sapáturile D. §i I. Berciu.
3 A. Prox, Die Schnechenbergkultur, Brapv, 1942, pl. X, 1-2.
4 Asupra unor topoare de bronz din Transilvania (Insemndri arheologice,
1941), p. 24-41.
6 Ceea ce n'a putut fi observat de altii (Rev. Ist. Rom., XIII, fasc. 3, 1943,
p. 85).
6 I. Nestor, loc. cit.

www.dacoromanica.ro
368 D. BERCIU

ornamentate, dar cu vremea aceastà ornamentare a dispkut, fie da-

torità interventiei omului, fie agentilor externi. Cel mult se poate
face o subvariant6 Ai, fãrá umbo pe disc si una Az, cu acest inceput
de spin 1. La ambele subvariante se observà aceeasi latire pronuntata
a bratului-tais.
Toporul dela Pguli§ul-Vechi apartine subvariantei Ai. In tara
noastra' mai cunoastem un singur exemplar de acest tip, anume toporul
dela Sebes, jud. Alba 2, la Sud de Mures, pe Sebesel. Toporul are o
latire similard in dreptul colturilor tàiu1ui i nu prezintd niciun in-
ceput de umbo pe disc si niciun fel de ornamentare. Spre Nord afthim
bune paralele In cele trei topoare de tip Ai din depozitul dela Hajdu-
samson, kom. Hajdu, din Nord-Estul Ungariei 3. De rexnarcat cã bratul
cu disc al formei Ai dela Hajdusamson este mult ingustat i cà re-.
giunea gaurii de inmànusare nu oferà aceeasi soliditate ca aceea a exem-
plarului dela Päulisul-Vechi.
Intre varianta Ai i A2 existd asemanari foarte maxi. E suficient
in aceastá privinta a pune alaturi toporul dela Nulisul-Vechi de to-
porul dela Apa, jud. Satu-Mare 4, de cel dela Someseni, jud. Cluj 5,
de cel dela Crit, jud Tarnava-Mare 6, precum si alaturi de cele trei
topoare din depozitul dela Valea Chioarului, jud Satu-Mare 7, pentru
a cita exemple din cuprinsul Transilvaniei. Cel mai timpuriu dintre
aceste topoare pare a fi cel dela Crit, la care umbo de pe disc e abia la
inceputul evolutiei sale.
Topoarele din subvarianta Ai au deocamdatã o falsp*andire re-
strânsd. Cel dela Päulisul-Vechi 8 indicä o pdtrundere spre câmpie
Deosebire facuta 0 de d. I. Nestor, dar confuz (op. cit., p. 183), intru cat
in aceia0 sub-varianta A r (op. cit., p. 187), a inglobat i exemplarul dela Illmitz,
Burgenland (J. Hampel, Bronzkor, vol. III, pl. CCXX, 7-8; citat gre0t de d.
Nestor ; in plus 0 transcrierea gre0ta pe care o repeta de io ani ! a ti-
tlului operei lui Hampel: Bronliar, in loc de Bionzkor), precum i pe acela dela
Crit, jud. Tarnava-Mare, Ibidem, p. 186), care are de asemeni un inceput de
umbo pe disc (Cf. D. Berciu, Toporul tracic dela Grit, jud. Tdrnava-Mare, in
Revista Istoricd, sub tipar). Pentru pintenul de pe discul toporului dela Illmitz,
vezi 0 K. Willvonseder, Die mittlere Bronzezeit in Osterreich, 1937, p. 346.
2 K. Horedt, Eine unverzierte Streitaxt mit Nackenscheibe aus Siebenbiirgen,
in Germania, vol. XXIV, 1941, p. 144-145, fig. I la P. 144.
3 V. G. Childe, The Danube in Prehistory, 1929, fig. 147; I. Nestor, op. cit.,
pl. 72, A / (exemplarul neornamentat); J. K Forssander, Der ostskandinavische
Norden während der Metallzeit Europas, 1936, fig. 36.
4 Donn Popescu, op. cit., pl. III.

6 I. Nestor, op. cit., pl. 71.

6 D. Berciu, op. cit., v. nota 1, mai sus.
7 Din Vestul Romfiniei, 0 nu din Nord-Vestul tarn (I. Nestor, op. cit., p..
186 ; aceea0 rectificare i pentru Crit, care este in Transilvania centrall, 0 nu
in Nord-Vest; vezi in aceasta privinta chiar harta ridicata. de autor, pl. 73).
8 J. Hampel, op. cit., pl. LXXXII LXXXIII.

www.dacoromanica.ro
 DOIJA TOPOARE TRACICE DIN JUDETUI, ARAD 369

a acestor arme, ca i cele dela Hajdusamson din regiunea Debreczen.

In schimb varianta Az e mai rdspandita, ea ajungand cu exemplarul
dela Illmitz 'Ana in Burgenland.
Cat priveste primul topor din judetul Arad (fig. 1), el reprezinta
varianta cu tub si disc, pe care se afla un spin Inca nu prea desvoltat.
Atari topoare au fost catalogate de noi in 1941 in varianta B, din care
deriva formele C, cu discul mult evoluat i prevazut cu un spin tare
desvoltat ori cateodata chiar cu mai multi ghimpi de acestia, care dau
toporului un aspect de adevarata ghioaga. ghintuita.
Forme le B au drept caracteristica fundamentala prezenta unui tub
scurt i ingrosat la ambele capete. Discul are o constructie solida,
masiv i bombat, avand in general un umbo. Taisul numai este latit
asa de mult ca la varianta A ; corpul a devenit si el mai svelt si mai
subtire. Prin addogirea tubului, toporul si-a dobandit o mai mare sta-
bilitate Ltd de tipul A.
Dar prin forma sa generalà, cat de altfel i prin amanunte, toporul
nostru apartine grupei de tranzitie B-C1, de trecere dela grupa B
la C. La toporul din jud. Arad (fig. r) intalnim inteadevar tendinta
de a reda corpul mai svelt, mai subtiat Ltd de formele A 0 B. 0 com-
paratie se poate face din punerea alaturi a acestui topor cu cel dela
Paulisul-Vechi (fig. a). Taisul a devenit convex, tubul nu mai are
soliditatea i siguranta formei ca la exemplarele de tip B, pe disc apare
in mod regulat obisnuitul umbo, iar decoratiunea a devenit o raritate ;
ori cand se intalneste, ea e saraca.
Toporul din fosta colectie a liceului « Moise Nicoara » este interesant
si prin faptul ca el sporeqte numdrul exemplarelor din varianta de Iran-
pentru a spulbera astfel unele afirmatii i indoieli exprimate recent 2.
Pe langà toporul de tip B-C dela Iclodul-Mare, jud. Somes, din Tran_
silvania de Nord 8, gasim acum unul pe valea Muresului. Suntem in-
credintati cá atari forme de tranzitie trebuesc sã fie mai numeroase,
mai ales cä ele apar in numar mai mare in afara centrului lor de fa-
bricare.
Spre Vest intalnim astfel forme similare in cimitirul dela Kronstorf,
de pe Enn, afluent al Dundrii, in Austria de sus. De acolo se cunoaste
un topor cu o siluetä similara exemplarului din judetul Arad, cu acelasi
tais convex, margini ridicate, disc cu un ghimpe incipient si lipsit
de ornamentare 4. Al doilea topor analog s'a descoperit in mormantul

1 D. Berciu, Insemndri arheologice, p. 27-28; aci toate amánuntele.

2 Rev. Ist. Rom., XIII, fasc. 3, 1943, p. 85.
3 Arch. Ent., XVII, 1897, p. 105, fig. 57. Are, ca i exemplarul nostru,
un umbo asembinator, abia la inceput, un corp svelt, ingust i un disc mic; e
in schimb decorat.
4 K. Willvonseder, op. cit., p. 71 §i pl. 47, 6. Autorul crede cä toporul s'ar
fi descoperit intr'un mormânt, de§i e dat ca descoperire intAmplAtoare.

www.dacoromanica.ro
370 D. BERCI V

4 din aceeasi localitate, in asociere cu un ac cu gamalie caracteristic

fazei C epocii bronzului, dupà cronologia lui P. Reinecke 1. Tot in
Austria gasim un al treilea topor din grupa de tranzitie, anume pe
cel dela Winklarn, pe Ybbs, alt afluent al Dunarii 2. Discul i ghimpele
de pe acesta sunt mai desvoltate fata de exemplarul nostru din judetul
Arad. Corpul are insa acelasi contur convex-concav, iar taisul aceeasi
convexitate.
Paralele la acest topor dela muzeul din Arad, mai aflam si in alta
directiune. Astfel in Rusia Meridionala se cunoaste toporul din de-
pozitul dela Nicolaev 3, care cuprinde i alte obiecte de origine tran-
silvaneana. Acest exemplar apartine tot variantei de tranzitie B-C 4,
ca i cel dela Orlovo, distr. Melitopol 5, cel din Muzeul dela Kiev 6 si
celelalte topoare de bronz cu disc din stepele rusesti 7.
Topoarele de bronz de tipul celor de mai sus, avand adica disc si
manson si apartinand variantei BC, sunt importuri, care au ajuns
in Sudul Rusiei pe calea comertului din Transilvania, ca i alte pro-
duse specifice acestei provincii. Fara indoialä ca o penetratie spre Ra-
sarit a lumii tracice nu trebue pierduta din vedere.
Din pullet de vedere tipologic, toporul fig. I are mai multe analogii
cu varianta B, decat cu C. Aceastä constatare are o valoare i pentru
fixarea cronologica a acestui topor. 0 bund paralelä gasim astfel la
toporul B din depozitul dela Rakos-Palota, corn. Pesta, Ungaria. Avem
aci de a face cu o silueta similara i cu aceleasi amanunte, intre care
ci defectele de turnare 8. In acelasi depozit sunt si forme de vase de
lut cu torti de o forma asa zisà ansa lunata 9, pe care le intalnim si in

Ibidem, rd- 47, 1, Cu p. 71, 73 §i 351; se exprimA pArerea cA toporul ar fi

mai timpuriu decal faza C a cronologiei lui Reinecke.
2 Ibidem, pl. 37, 1-3, p. 71.
3 A. M. Tallgren in Eurasia Sept. Antigua, II, 1926, p. 174, fig. 8o; acelasi,
in Mitt. der Anthrop. Ges. in Wien, LXI, 1931, p. 91, fig. r. Autorul dateazas
depozitul pe la r000 a. Chr. Cronologia aceasta ni se pare insA cam joasA.
Cf. D. Berciu, op. cit., p. 28. i un alt exemplar in stepele rusesti (A. M.
Tallgren in Eurasia Sept. Ant., II, 1926, p. 174, fig. ror, 12).
5 A M. Tallgren in Eurasia Sept. Ant., XI, 1937, p. 7, fig. xi.
o Ibidem, p. 7, fig. 12; nu se cunoaste locul de provenientà. Arheologul
finlandez afirma in 1937, ca in Muzeul din Kiev se aflau 5 topoare de acest tip
(p. 8, nota 4), iar in 1926, 6 asemenea topoare r unguresti* (de fapt romano-
ungare sau transilvánene), descoperite in majoritatea lor pe Niprul superior
(Euras. Sept . Ant ., II, p. 173).
Vezi notele anterioare.
8 J. Hampel, op. cit., pl. LXXXVI, 2. 0 admirabilA fotografie a intregului
depozit la: Pal von Patay, Frühbronezeitliche Kulturen in Ungarn, 1938, pl.
IX, 4 (toporul) i 5-6.
o Ibidem, pl. LXXXVI, 1.

www.dacoromanica.ro
 DOUX TOPOARE TRACICE DIN JUDETUI, ARAD
371

regiunea unde a fost descoperit si toporul nostru, adica la Pecica 1

Depozitul dela Rakos-Palota se dateazd in faza B a bronzului mijlociu.
Complexurile, in care au aparut alte topoare de tip B se plaseaza in
acelasi timp. Amintim aici toporul tip B din mormantul dela Sombor
(Zombor), Jugoslavia (Dunavska Banovina), la Est de Tisa 2, pe cel
din mormantul dela Zenta, Jugoslavia 3 0 pe cel din depozitul dela
Tökes, corn. Bereg, Ungaria 4, care toate trei prezinta analogii cu exem-
plarul nostru de tranzitie (fig. r) din judetul Arad si se dateazà mul-
tumita asocierii cu celelalte elemente inventarice in perioada B a epocei
mijlocii a bronzului.
Pe de altà parte, toporul din mormantul 4 dela Kronstorf din
Austria, arat5. ca formele de tranzitie B-C patrund si in faza C a ace-
leiasi epoci mijlocii a bronzului romano-ungar, dupa cum depozitul
dela Nicolaev spune cam acelasi lucru. Se poate insa intampla ca in
tinuturile unde au fost importate, aceste arme sa cada intr'o vreme
mai tarzie cleat in patria lor de origine, in cazul de fata Transilvania
si tinuturile adiacente ale Ungariei nord-estice, fiindcà aci este de cautat
patria topoarelor cu disc sau saiba, care deriva din altà serie de topoare
de lupta, anume din cele cu doua brate in cruce, lucrate din cupru,
dela sfarsitul eneoliticului.
Cat priveste toporul dela Paulisul-Vechi, el este färä indoiala mai
vechi, asa dupa cum s'a putut vedea si din observatiunile stilistico-
tipologice de mai sus. El se dateazá cu ajutorul clepozitului dela Hajdu-
Samson din Nord-Estul Ungariei (la Est de Tisa, cam pe acelasi me-
ridian cu Paulisul-Vechi). Acest depozit apartine unei faze timpurii
a perioadei B a bronzului romano-ungar. rata de forma Ai din acest
depozit, exemplarul dela Paulisul-Vechi pare a reprezenta o forma
mai evoluata, iar fata de cel din depozitul dela Apa (cu un mic umbo
pe disc ; deci tip A2), este de sigur mai vechi, ca si cel dela Sebes.
Din punct de vedere stilistic, ne aflam deci imediat dupa exemplarele
din depozitul dela Hajdu-Samson si inaintea celui dela Apa, jud.
Satu-Mare 5.
Trebue sa marturisim ca ambele topoare din judetul Arad nu ne
aduc nimic interesant pentru cronologia acestor arme tracice, intru
cat sunt descoperiri intamplatoare si izolate, cum am aratat Inca dela
inceputul acestui studiu.

1 Muzeul din Arad.

2 Arch. Ert., XXVIII, 1908, p. 263, fig. 1-2; sabie si ace cu gam5die ca-
racteristice perioadei mijlocii a bronzului.
3 Arch. Ent., XVIII, 1898, p. 287, fig. I.
2 J. Hampel, op. cit., pl. CXCIX, 4.
6 S'a araat si de altii c5, depozitul dela Apa este mai recent cleat cel dela
Hajdu-SAmson (Dorin Popescu, op. cit., p. 125).

www.dacoromanica.ro
 D. BERCIU
372

Dacà ar fi sa transpunem cele de mai sus in cronologie generala,

adica in cifre, ca sa satisfacem i anumite cerinte din partea celor mai
putin initiati in domeniul preistoriei, atunci credem ca.' nu gresim daca
pentru toporul dela Pdulisul-Vechi si intreaga sa serie, am fixa ca
cifra rotunda anul 1500 a. Chr., iar pentru al doilea topor din judetul
Arad anii 1400-1300 a Chr. Suntem deci intr'o vreme and Egiptul,
de pilda, care traia in plina istorie de un mileniu i jumatate, cunostea
acum epocele glorioase ale lui Tutmes I si Tutmes al III-lea si mai
apoi pe acelea ale Ramseizilor (Ramses I si mai ales Ramses al II-lea).
*

In afara de problemele de mai sus, topoarele de lupta de felul celor

din judetul Arad si a celor inrudite sau contemporane cu ele, mai pun
si alte probleme, in preistoria României si in general in aceea a Sud-
Estului european in inteles larg, dar asupra carora nu putem sa ne
oprim aici, fiindca ele trebuesc tratate in ansamblul epocii bronzului
din Romania si tinuturile invecinate. Totusi credem cà o schitare a
acestor probleme va da o imagine a epocii, multumita careia sä ince-
legem 0 mai bine aparitia si raspandirea acestor topoare.
Aceste arme de pe teritoriul tarii noastre 1 si al Ungariei nord-estice,
de unde se vor raspandi pana departe, spre Sudul Rusiei, pe valea
Dunarii pana in Bavaria, pe valea Elbei si a Oderului pana la Marea
Bahicä i chiar pana in Suedia 2, nu sunt numai admirabile dovezi
ale unei industrii superioare trace, comparabila doar cu cea miceniana
din Sud, dar ele ne desvalue impreuna si cu seria celorlalte arme
contemporane prezenta unei organizdri sociale i militare a Tracilor
nord-dunareni fiindca acestia sunt creatorii civilizatiei bronzului
romano-ungar Inca dela sfarsitul celei dintai jumatati a mileniului
al II-lea a. Chr. deci pe la i600i5oo a. Chr., cand se terminase
procesul de inchegare al sintezei culturale i etnice a Tracilor de Nord
si cand si in alte parti ale Europei se individualizaserä alte entitati etnice
indo-europene.
Fara indoiala ca materialul comparativ ce s'ar mai putea Inca
aduce la aceste douà topoare, ar fi si el destul de interesant, dar noi

1 Centrul lor de fabricare se afla intre Tisa, Mures si Carpati. Ele insg se

lucreaza si in alte párti ale tArii noastre, ca de pildá in Banat, unde s'a desco-
perit la Satchinez (Muzeul Banatului, Timisoara, inv. nr. 1870-2871) un tipar
de piatrà din douá jumlati, in care se turnau topoare cu tub san manson;
nu se poate insà preciza dadi la aceastä forma se adgoga un disc ofi un simplu
buton, ca la cele din depozitul dela Drajna de Jos.
2 La Strö, in Suedia, s'a descoperit un topor cu tub si un brat in forma' de
evantai (tipul D la noi); vezi: Dorin Popescu, op. cit., p. 124 *i P. Reinecke,
op. cit., p. roo. Pentru rIspandirea topoarelor de tip A, B i D, a se vedea sta-
tistica noastra din 1941 (loc, cit.).

www.dacoromanica.ro
 DOUA TOPOARR TRACICR DIN D./DE.1'UL ARAD
373

suntem de parere cd este mult mai util a insista asupra functiunii,

pe care a avut-o un obiect oarecare la un moment dat in sdnul societätii,
decat a stärui prea indelung asupra formei. Aceasta inseamnà, de sigur,
cum scria acum cativa ani §i arheologul finlandez A. M. Tallgren (ESA,
X, 1938, P. 22), .a ne apropia mai mult de vieata insä0 a vremurilor
de atunci.
Topoarele noastre nu erau arme comune in mâna poporului de jos.
Ele apartineau unei clase de fazboinici i de conducAtori, ace§tia din
urma purtând cAte odatà ca semn distinctiv §i ca simbol al puterii
un atare topor de form6 caracteristic5., aa cum este cel din depozitul
dela Drajna de Jos, jud. Prahova, publicat de I. Andrieescu 1. Multe
dintre topoarele cu disc ca cele cloud exemplare prezentate aici
s'au descoperit in morminte de luptdtori traci, ca cele dela Vattina
(Banat), Sombor §i Zenta. Tot unei clase de luptatori sunt de atribuit
si cele din mormintele din Austria.
Dar topoarele acestea constituiau §i un articol de comerl rar §i scump,
fiindcä era càutat, din cauza faimei sale, pand in regiuni foarte inde-
pártate. In epoca bronzului societatea omeneascA se dilerengase pre-
tutindeni i cei cari rAvneau aceastà « distinctive weapon » 2, erau
tocmai ràzboinicii din alte regiuni ale Europei. E semnificativd lipsa
acestor arme trace in Balcani, unde totu0 se intAlnesc alte produse
de origine transilvAneanä. Ea nu se poate explica cleat prin concu-
renta micenienilor, ale 6.'1-or produse de bronz ajung §i in tara noastrà 3.
Negustorii traci 0-au chutat debueuri spre Rusia de Sud 0 mai
ales spre Nordul Europei, de unde aduceau pretiosul chihlimbar 4 0
cositorul, tot atat de pretios. In depozitele ascunse de ei din cauza
unor evenimente vitrege, se gAsesc in general arme i podoabe purtate
aproape exclusiv de càtre lupatori. Astfel, in depozitul dela Ighiel,
jud. Alba, se Osesc 4 bratari cu apdfaltoare de brat i dou6 topoare
de tip B, iar in cel dela Hajdu-SAmson apar trei forme diferite de to-
poare trace, o bratard cu apArAtoare de brat 0 douà sdbii cu maner
masiv. Ne oprim deocamdatä numai la aceste exemple.
In aceastà epoca a bronzului tracic, cu duratã de cel putin 8 secole
(1600-800 a. Chr.), avem de a face cu o lungd perioadà de bogatie,
de intens progres, de expansiune economic6 0 in general de o neob4-
nuital strellucire, pe care o d'A epocei clasa superioath, a rAzboinicilor
0 a marilor proprietari de domenii agricole (vezi de pildà numblrul
uneori exceptional de mare al uneltelor agricole din depozite) i poate

1 I. Andrie§escu, in Dacia, II, 1925, p. 363, pl. III, 18.

2 V. G. Childe, The Danube in Prehistory, 1929, p. 270.
3 Cf. D. Berciu, op. cit. p. 55.
4 Ambra sau chihlimbarul a fost exploatat insä In epoca bronzului 0 la noi,
in regiunea Buzaului. Perle de chihlimbar romanesc s'au descoperit in mormin-
tele epocii bronzului dela Vattina (Banat) 0 Ostrovul-Mare, jud. Mehedinti.

www.dacoromanica.ro
 D. BERCIU
374

de mine de cupru si ateliere-turnatorii din Transilvania si din tinuturile

invecinate . Topoarele de bronz, de care ne-am ocupat aici si a caror
intelegere trebue legatä de acest cadru general nu ilustreaza cleat
una din numeroasele manifestari ale stramosilor nostri traci, cari in
mileniul al II-lea a. Chr. au jucat un rol de istorie universalit in aceste
parti ale Buropei precum se va vedea mai clar pe viitor dupa
cum fratii lor Ilirii erau chemati sà joace un rol si mai mare in ultimul
mileniu dinaintea erei crestine, din Europa centrala, peste Dacia si
Italia nordica si estica, pana in Sudul Greciei. Ecoul acestei lumi
traco-ilirice se resimte in poemele homerice, despre care un cercetdtor
recent dela Sofia (Georgief) crede ca ele ar fi fost la inceput poeme
populare ilirice si se cantau in limba ilirà pretutindeni in Balcani.
Para indoiala ea ar trebui sà se insiste mai mult asupra tracismului
i ilirismului din ultimele doual milenii inainte de Chr., fiindca aceste
clonal substraturi constituesc baza fiintei fizice si spirituale a poporului
nostru si a celor din Balcani.
Bucuresti D. BERCIU

RÉSUMÉ
Nous avons publie ci-dessus la hache de combat découverte dans
une localité encore non-identifiée du département d'Arad (fig. r). C'est
une decouverte fortuite et isolée. La hache a une longueur de 16,50
cm. Elle représente le type thrace des haches de combat a. disque et
a manchon. Le disque presente au milieu un petit umbo conique. Son
corps est svelte, délicat. Elle appartient au type de transition B-C
(voy. aussi la hache d'Iclodul-Mare, dip. de Somes, de Winklam et
Kronstorf, de meme que celle de Nikolaev, Russie méridionale). La
hache fig. i est depourvue de decoration.
La deuxieme hache est decouverte a Paulisul-Vechi, dans le meme
dép. d'Arad (fig. 2). Elle a été trouvée dans une region d'importance
stratégique, a la limite de la plaine de Tisa et des Carpathes. On con-
nait a Paulisul-Vechi un dépôt de bronze de la période tardive de
rage du bronze roumaino-hongrois. (Musee d'Arad).
La hache de Paulisul-Vechi représente le type des haches thraces
de combat a disque, mais sans manchon, haches qui appartiennent
au type A. Notre exemplaire appartient a la variante AI (sans « umbo r
sur le disque; pour A2, voy. les haches de Sebes et d'Apa: fig. 3). La
hache a été richement decorée dans le systeme spiralique. Malheureu-

1 S'ar putea emite 0 ipoteza existen%ii unei asociatii de me§tepgari 0 ne-

gustori, cari exploatau aceste mine 0 ateliere.

www.dacoromanica.ro
 DOUA TOPOARE TRACICE DIN junnTuL ARAD
375

sement la decoration a été effacee a cause des agents extérieurs. Sur

les deux parties larges du bras superieur on distingue une spirale en
forme de la lettre S. C'est un motif décoratif relativement rare dans
l'ornamentation des bronzes rou.maino-hongrois. Nous avons trouvé
une telle spirale sur la hache en cuivre de Covasna, dép. de Trei-Scaune
et sur une hache en bronze (Hampel, Bronzkor, pl. LXXXI, 0 ; type
Na arete d'emanchement prolongé »; période moyenne de l'âge du
bronze). Par contre, elle se rencontre dans la céramique de la civili-
sation Wietenberg, Otomani et Periam (en Transylvanie et en Banat),
dans la civilisation des champs d'urnes de l'Olténie et de type Tei.
Nous avons combatu l'affirxnation des archéologues qui soutiennent
la transmission du systeme spiralique a la métallurgie thrace par les
myceniens. La tradition de la spirale n'a pu pas disparaitre sur tin ter-
ritoire, oh plus d'un millénaire elle a constitué le motif decoratif es-
sentiel (voy. la céramique rubanée). Elle s'est maintenue meme pendant
le soi-disant intermezzo « nordique (en Dacie les civilizations Cotofeni
et Glina III-Schneckenberg). Nous avons decouvert en 1943 dans
les fouillesfaites a Piatrq, Poenii-Ighiel, dep. d'Alba, un tesson
décoré d'une spirale. Le tesson a été trouvé dans le niveau inférieur
de la couclie Cotofeni.
Les deux haches decouvertes dans le département d'Arad appar-
tiennent a rage moyen du bronze roumaino-hongrois. L'exemplaire de
P6u14u1-Vechi est plus ancien que l'autre.
En ce qui concerne la typologie, voyez nos Insemndri arheologice
(Notes archeologiques), Bucarest, 1941, P. 24-41; 53-54 (le résumé
en francais).

www.dacoromanica.ro
 SARMIZEGETUSA
CAPITALA DACO-GETILOR

i. NotA introductivA. Importanta resturilor de limbA traco-dacicA. Vechile

incercAri de explicare a numelui Sarmizegetusei. 2. CetAtile Dacilor din Muntii
Hunedoarei. Legitura intre nume i localitatea dacicA. 3. Locul si forma tere-
nului; asezarea cetAtilor pe vArfuri de munte. 4. Felul arhitecturii dacice : con-
structia in lemn. 3. Raportul intre nume i caracterul tectonic si arhitectonic
al asezArii. Formele numelui Sarmizegetusa in texte i inscriptii. Analiza lui
fonologica. 6. Caracterul lui traco-getic. Analiza morfologicA si semantic&
LegAtura etimologicA a elementului -zege-t-. 7. LegAtura etimologicá a elemen-
tului initial Zerm-. Semnificatia intregului nume. 8. Caracterul lui vechi dacic.
Capitala regatului; Argedava si Sarmizegetusa; localizarea celei din urmA.
9. Sarmizegetusa dacicA i cea roman&

r. In cadrul cercetarilor comparative de lingvistica i antichitati

indo-europene, resturile civilizatiei i limbii Traco-Dacilor au un loc
cu mult mai redus cleat s'ar cuveni pentru numarul i insemnatatea
xnarelui popor ce ocupa in antichitate un vast teritoriu din Crimeea
gi Galitia pana la Bosfor, Salonic §i lacul Ohrida, ca j in Vestul Asiej
Mici, i care a läsat puternice urme in graiurile i compunerea etnica
a neamurilor locuitoare azi pe aceste pdmanturi. tirile despre Traci
si resturile arheologice sunt destul de numeroase i variate, dar frag-
mentare, lacunoase i adesea inconcludente. Ele privesc mai ales mani-
festarile de suprafata: vieata politicà, militara, religioasa i chiar eco-
=mica' i socialà, ori curiozitati de tot felul, i mai putin aspectele
intime i specifice ale traiului lor, detaliile locale, amänuntele de limba
etc. In deosebi sunt reduse i obscure resturile de limba traco-dacica:
nume proprii (de locuri §i persoane) i glose, in cea mai mare parte
neexplicate sau complet neintelese. Lacuna aceasta e cu atat mai mult
simtita, cu cat limba e produsul spiritual cel mai caracteristic i pro-
fund legat de vieata unui popor, fiind cel mai pretios distinctiv al ori-

www.dacoromanica.ro
 SARMIZEGETUSA, CAPITALA DACO-GETILOR 377

ginii sale etnice, cu deosebire pentru epocile obscure din trecutul inde-
partat. In domeniul trac, de0 a sporit materialul documentar, cuno-
§tintele precise lingvistice au progresat destul de putin in ultimele
decenii, iar explicarile etimologice n'au trecut cu mult peste rezultatele
obtinute de Tomaschek acum 50 de ani. Lipsa lor se datore§te, in primul
rand, faptului ca rama0tele de limba tracica n'au fost adunate integral
§i confruntate cu destula acribie i stäruinta, cu bogatul material ling-
vistic oferit de mijloacele comparative ale graiurilor indo-europene.
La aceasta se poate adauga i faptul cà n'a existat, nici in strainatate
nici la noi in tara, destul interes tiintific pentru limba tracica (amatori
§i 5 tracizanti * entuzia4ti avem destui !), in masura in care exista o
insufletire pentru antichitatile i vechile graiuri nemte§ti in Germania,
ori pentru cele celtice in Franca.
CunoWerea limbii traco-dacice cu ajutorul resturilor ei fragmen-
tare poate fi de mare folos pentru filologia indo-europeana ; dar intr'o
masurã i mai mare, ea e utila §i necesarà pentru explicarea etimolo-
gica a elementelor lexicale autohtone (preromane) din limba romana,
problemä de capitala importanta, care va trebui solutionata grabnic,
cu toata grija §i competenta pe care le comporta gravitatea ei. 0 con-
tributie, in acest sens, la etimologia traco-dacica i totodata la anti-
chitatile Daco-Getilor vrea sä fie studiul de fata, privind un domeniu
putin explorat, care Weapta. Inca mult dela cercetarile viitoare. Vor
fi prezentate aici cateva rezultate i observatii, nu totdeauna complete
§i adesea §ovaelnice, provizorii i poate inconcludente ; rezerva seep-
tica §i ipoteza prudenta se impun intr'un domeniu cu destul de putine
date precise §i absolute.
Vom cerceta, cu mijloace lingvistice, arheologice §i cultural-isto-
rice, mult desbatuta problema a numelui i localizàrii capitalei Daciei
preromane a lui Decebal, Sarmizegetusa, pentru a carei interpretare
etimologicä s'au facut numeroase §i variate incercari.

J akob Grimm, Geschichte d. deutschen Sprache 3, I 141 si B. G. Niebuhr,

Vortroge Uber alte Gesch., III 30t, 159, vedeau in Sarmizegetusa un compus din
nuniele Sarmatilor si al Getilor, ceeace Ii fácea sá deducl legAturi de aliant&
intre cele doll& popoare. J. G. Cuno, Forschungen im Gebiete d. alien Veinier-
kunde, I, die Skythen, 235-6, compara elementul -getusa cu -yiscu, format din su-
fixele -gi (sau -ga)+tet i cu insemnarea de alocuitor», iii Tyragetai (= docuitorii
dela Tyras oj, Inca Sarmizegetusa (Sarmate-getusa,-getaisa) ar fi s orasul Sar-
matilor 1. La fel si A. Edelsbacher, Arch. ert., XIV, 188o, 97-8 : Sartnize-gethusa
avfind in partea initial& numele Sarmatilor, iar -gethusa,-gete insemnand # loc,
localitate i (iran. katha, gatha, gathu). Concluzia istoric& era cd intemeietorii
orasului ar fi fost Sarnia tii, Cali au locuit aici inaintea Da^ilor, fiind apoi inipini
de acestia din urma intre Tisa i Dunare. Numele capitalei lui Decebai n'ar fi
dacie, ci sarmatic. Cf. G. Kuun, Hanyadvdrtneeye töttinele, 1, 7; N. lorga, La
place des Roumains dans Otis& univ., I 5. l'entru G. Schiitte, Plolemy's rnaps
ol northern Europe (Copenhaga, 1917), 84, 93, 102, sarmatic e si numele raului

www.dacoromanica.ro 6
 378 I. I. RUSSU

din apropiere Sargetias, ca un Sar(mati )-Getias, exact ca Sarmize-gelusa. W

Tomaschek, I es zestes de la langue dace (extr. din Mowé. Louvain, 1883,,
19: in legAturii cu V. ind. zarmya e palat s, zeget sau yagat-jigat (*gd-) *miFAtor
ai-usa,-a,a a strAlucitor s deci in total un i palat ce-§i revars1 lumina asupra
mi§cdtoarelor # ( !). Mai aproape de realitAtile limbajului ar fi a doua etimologie
a lui Tomaschek Die allot Thraker,I12 77 (Sitz. Ber. Akad. Wien CXXXIII
1894): comparg primul element Zermi- cu v. ind. harmydi herd haus, familie *
(zd. zaitimya?), arm. zarm(i) * familia, suboles* (cf. zarrn-ev-zavak «alter stab-
reim 0; al doilea element -zegeta se comparg cu v. ind. id-gat beweglich, leben-
dig, belebte Welt, Menschheit »; S das ganze ergibt den Sinn, «Haus der getischen.
Nation ? s. riraç, riTat la rAd. ge . gO- agehen, weiden, treiber, », lit. age/is s. N.
DensuOanu, Dacia preistorira, ror8; I Sarmis- = Armis (Hermes) + IM-rcap
sau -3)-rirrriq, duce al popoarelor sau al o§tirilor ...s. Cf. Gr. G. Tocilescu, Dacia
inainte de Romani, i880, 607. Schrader-Nehring, Reallex., 1, 183 : o 'ler Stamm
re-r- (din numele etnic Getai) scheint in dem Namen der Hauptstadt des.
Landes zur Zeit der Eroberung durch die Itömer, Sarmire-getusa, wiederzu-
kehren ». V. Pârvan, Getica, 263-4, dA altà etimologie, « tot thraco-getica, dar
mai realistd ca a lui Tomaschek S. Plecfind dela forma Zermiegete (CIL, VI,
3z36 I identifica prima parte Zermi- sau Zarmi- cu elementul onomastic-
tracic Ziptioc on ZkRog, iar pe -ege- (-aige-) ii reggsea in topon. Egeta, prelun-
git cu sufixul -tre (ca Drol eta, Srasseta etc.), iar cu suf. -issos in Aigissos ca
(Dimissos, Zilmissos). Era astfel explicatA forma Zermiegete, care insg e unicg,
izolatA i tarzie (secolul IIP, datoritg mai curand unei greseli a pietrarului
decit unei eventuate pronuntgri particulate. In terminatia -sa, aflgtoare itt
toate variantele unde numele e scris intreg (Zermizeget(h)usa, Sarmizegetnsa,
etc.), Mr% an vedea pe bung dreptate un sufix de tipul Ergi-s-sa, Tyri-s-sa.
*Deci Fgetusa lui Zermos sau Zarmos o. Dar neexplicat rg.mgnea, i rAmâne,
un z intre cele doug pArti componente Zarmi-z-egetusa, care pentru Parvan
alteeva nu e decgt I un s sau t eufonic intre cloud. vocale. Numele a trebuit
si aibg o origine istoricl-politicA §i deci o denumire in legAturg cu fundatorul,
un vechi rege dacic, al cgrui nume va fi fost Za.gnos, sau Sarmos. Dach nu
curnva avem aid de fapt chiar numele xeului getic Zalmos (Zalmoxis pronuntat
cu 1 in loc de r i ( . Etimolopia lui Pfirvan pare a fi, in parte, influentatd de
!

cea a lui N. Densu§ianu. G. Giuglea, Daroronzania, Cluj, V, 1927-8 (1929),

898 eSarmizegetusao cetate cu turnuri e8. Pericle Papahagi, Tara twastr.i.
XI, nr. 97, 8, Aug. 1932 : Zarmizeowusa e explicatA cu ajutorul limbii llbaneze.

In aceasta lunga serie de incercdri ce nu are pretentia de a pre-

zenta o o bibliografie o completà trebuesc deosebite etimologiile
conduse de oarecari criterii ale unei, macar aparente, metode
f ice (cum ar putea I:area ale lui Tomaschek i Pkvan) de catre corn-
binatiile fanteziste (lista lor ar putea fi de sigur marital), lipsite de
orice rudiment de metodà lingvistica, i cari au dus in chip firesc si
necesar la o concluzii istorice * absurde. Nu e greu a observa cum toate
aceste incercari etimologice ramolneau partial sau integral cam departe
de realitatile concrete dela temelia limbajului uman, din care fac parte
integranta numirile locale si personale, si in orice caz erau in afara
realitatilor lingvistice i cultural-istorice ale lumii traco-dacice, neso-

www.dacoromanica.ro
 SARMIZEGETUSA, CAPITALA DACO-GETILOR 379

cotind criteriile formale i semantice ale limbii tracice, care pot fi,
macar aproximativ, determinate pe cale comparative... 0 incercare
nereu§itä, de a retnedia aceste neajunsuri a fost etimologia ce am pro-
pus in 1936, analizand namele in Zermizege-tu-sa §i legend primul
element radical cu traco-dacicul germo-, rad. ide. *gyher- « cald * (cf.
Germia, Gertnisara, Germane etc.), iar partea a doua cu tracicul -dizos1.
Incercarea noastrà conta pe cateva exceptii dela regulile de evolutie fone-
ticä a limbii traco-dacice, exceptii care, in ultima analizi, no sunt decat tot
atatea serioase dificultati formale; ar trebui sA se admita africatizarea lui g
ide. (*Oh-) inainte de vocala palatalA ( > I, z), germi- devenind zermi-, si in
schimb neasibilarea oclusivei palatale h (in zege-t- din ide. *dhei4h-), ambele
fenomene contrare spiritului limbii tracice, si care aui nu mai pot fi admise
cu aceiasi usurinta ca in 1936, precum le preconizaserA unii invAtati nemti
(g > z Kretschmer, h > g (i?) Jokl etc... Ele ar constitui exceptii cam greu
de inteles, la fel ca asibilarea lui d (dacic zeg- fao de sudtrac. diz-), ca redarea
lui ide. ei prin e in loc de ei sau i. Ceiace area* cä legAturile etimologice pro-
puse pentru cele cloud elemente alcatuitoare ale toponimicului Sarmizegetusa
nu sunt acceptabile, cad, principial, etimologiile trebue sa fie clAdite nu pe
« exceptii », ci pe reguli evidente de evolutie formalA ale gralului respecti pi
justificate prin elemente semantice cat mai apropiate de realitatile locale.
De aceia, nici etimologia din 1936 nu poate fi admisa, de0 ar putea
sà pará ca se apropie ceva mai malt de realitatile lingvistice traco-
dacice ; ea avea, totu0, cel putin meritul de a fi dat pe langa ele-
mentele bibliografice i documentare o corecta analiza morfologicl
pentru numele atat de misterios al capitalei Dacilor. E evidenta, aa
dar, necesitatea de a afla o alta legaturä etimologica i interpretare
semantica acestui foarte important nume local, care precum se vede,
nu 0-a desvelit Inca secretul originii i sensului säu primar, ascunzan-
du-1 cu multä gelozie mijloacelor noastre de investigatie. El trebue
sa fie dat la ivealà, mai cu seama cà iii e vorba de un toponimic oare-
care din obscura lume barbara daco-getica, ci de numele §i problema
capitalei regatului clacic al lui Decebal i de un capitol al intunecatei
vieti traco-getice, din ale carei aspecte cunoa§tem atat de putin. Eluci-
darea problemei lingvistice va fi de oarecare folos i pentru istoria
culturala §i filologia comparata indoeuropeana. Cercetarea etimolo-
gica se va conforma, cum e firesc, in primul rand normelor formale
de evolutie a limbii tracice, farà a invoca u exceptii », oricat de justifi-
1 .Inuarul Inst. st. -las., Cluj, II, 1933-5 (1936), 169 175. Critici judicioase
si rezerve s'au exprimat fata de aceastA etimologie, Vail a aduce noi elemente
in diseutie : C. Daicoviciu, ib., 176-180; G. *tefan, Reinsta 1st. Rom., IX,
1939, 391; G. Pascu, Revista Critird, Iasi, XIII, 1039, 6o, observA « eu
cred cä numirea primitiva era Zermizegetusa =-- Germizegetusa, ca §i Zermizera
= Germizera," trac. Zermiz- gr. Oepdo =sptho « etre chaud ». Poate cii.
f inalul -usa este o variantà a sufixului -usis care se gasestc in Dannusis, nume
al DunArii A; N. Jokl, Indm.erm. Jahrb., XXII, p. 204-5.

www.dacoromanica.ro 6.
380 I. I. RUSSU

cate cu analogii sigure, aplicand cu ceva mai multà rigoare particu-

laritatile fonologice destul de bine cunoscute din resturile de limbal
traco-dacica ; se va recurge, asa dar, la mijloacele interne ale acestui
grai, in cadrul lingvisticei generale ide. In acelasi timp, interpretarea
etimologica a toponimicului dacic trebue sä afle macar un punct precis
de reper de ordin cultural-istoric in materialul arheologic cunoscut
padà acum, adica in forma locului, asezarea, tehnica si felul construc-
tiei, ca si in alte particularitati de natura geografica, tectonica si arhi-
tectonica, ce sunt de pus in legatura cu capitala Daco-Getilor. Punand
la incercare cat mai multe elemente de ordin lingvistic (formale si se-
mantice) din domeniul comparativ ide., ca si din cel arheologic si cul-
tural-istoric, se va putea mai usor patrunde in lumea pentru noi prea
putin inteleasa a problemelor vietii, limbii si civilizatiei stramosilor
nostri indepartati, si se va elucida, macar in parte, o importanta
chestiune de limba si istorie dintr'un domeniu necunoscut si nesocotit
al antichitatilor tracice si indoeuropene.
2. Cercetarea trebue inceputa dela problema asezarii capitalei
dacice, cautand a stabili ce e de inteles, sau mai bine zis ce poate sä se
inteleaga prin localitatea al carui nume urmeaza sà fie explicat, intru cat
e neindoelnic ca exista o stransa legatura intre valoarea semanticä
a numelui si caracterul topografic si arhitectonic al vreunei localitati
care a avut rolul de resedinta a regilor daci.
In acceptiunea obisnuità, atat pentru publicul mare romanesc cat
si pentru numerosi cercetatori istorici si arheologi, prin Sarmizegefusa
se intelege localitatea romana ale carei vestigii marete se vad in satul
romanesc Gradiste (Sarmizegetusa), la 18 km spre Vest de Hateg (Hu-
nedoara). Aici se inalta in epoca romana falnica metropola Colonia
Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, capitala provinciei si
ctitorie a gloriosului cuceritor al Daciei. Mika vreme s'a crezut ca
tot aici fusese capitala, centrul politic si militar al Daciei libere si re-
sedinta lui Decebal. S'a observat, insa, o nepotrivire intre felul de
constructie si asezarea orasului toman Colonia Ulpia Traiana si ceea
ce trebue sa fi fost cetatea-capitala a Dacilor liberi inainte de anul
io6 1. Dupà imaginile columnei lui Traian dela Roma si din cele cateva
stiri laconice date in fragmentele istoricilor (ca Dio Cassius, v. mai
jos), se vede cà orasul-cetate dacica era asezat in munti, pe mari inal-
timi, nu intr'un loc plan, la campie cum e cazul la Gradistea Hate-
gului. Armatele romane au trebuit, cu mari greutati sa. ocupe # munte
dupa. mtmte », sdrobind rezistenta indaratnica a aparatorilor in cele
mai puternice, si dificile pozitii fortificate de natura si de mama omului.
In asemenea locuri era concentrata puterea de rezistenta a Dacilor,
si undeva in mijlocul muntilor se afla desigur capitala lui Decebal:
burgul cel mai puternic si mai bine aparat. Inca dela inceputul sec.
1 Cf. C. Daicoviciu, Dacia, I (1924), 225.

www.dacoromanica.ro
 SARMIZEGETITSA, CAPITALA DACO GETILOR 381

XIX-lea a fost cunoscuta existenta cetatilor din muntii Hunedoarei

0 a fost intrevazua obar0a lor dacica, dar identitatea intre Sarmi-
zegetusa romana i cea preromanä n'a fost trasa la indoiald cleat in
ulthnele decenii, dupd razboiul mondial. De aceia, toate parerile ex-
primate mai demult, in secolul trecut i chiar dup5. 1900, cu plivire
la re§edinta Dacilor, ca de ex. interpretarea i localizarea de catre
C. Cichorius a luptelor infati§ate pe coloana lui Traian, sunt total gre-
Ote din punct de vedere topografic. Cercetarile româneti de dup5.
Unirea cea mare, in special ale prof. D. M. Teodorescu, au dovedit cä
centrul (capitala fortificatä) a Daciei libere (a lui Decebal, i poate
a lui Burebista) nu are nimic a face cu Co Ionia Ulpia Traiana de mai
tarziu, fiind o aka localitate, aezatä in conditii cu totul diferite 1.
In primii ani ai veacului trecut, cei dintai cafi au inceput explorari
arheologice pe pamantul Ardealului au recunoscut in ruinele de cetati
antice din Muntii Or4tiei (la Sud, de acest ora, jud. Hunedoara),
resturile unor a.ezari preromane, pe care le-au atribuit Dacilor. Chiar
la 1803, calugarul I. C. Eder observa < jeder, der mit der Geschichte
der dacischen Peldzuge Trajans bekannt ist, muss dabei auf die Ver-
mutung gerathen, hier diirfte jene lange Reihe der dacischen Schutz-
mauern mid Caste lle zu suchen sein, durch die sich Decebal... vor
dem Vordringen der Römer zu sichern suchte » 2. Intuitia agerä a calu-
garului neamt s'a dovedit cum nu se poate mai norocoasa, afland o
jusa confirmare prin cercetarile i micile sondagii acute mai tarzin
de A. Fodor, Ackner, Neigebaur, Gooss, G. Finály i V. Kuzsinszki,
care sunt toti de acord in a recunoWe originea dacica a marei cetati
dela Gradi§tea de Munte. 0 definitiva lamurire a obar§iei §i caracte-
relor generale ale burgurilor din preajma aa numitei Val a Ora0ilui
(care se varsa in Mure, langa Orà§tie) a fost adusä de cercetarile intre-
prinse de fostul profesor de Arheologie al Universiatii romanWi dela
Cluj, D. M. Teodorescu, in aceastä regiune In anii 1923-1929. El a
stabilit o impartire In trei grupe a fortificatiilor: 1. grupul Costqti ;
2. Luncani cu Piatra Ro0e ; 3. grupul Muncel 3. Prin sondagii §i sap5.-
turi in mai multe puncte la marele burg dela Grad4tea Muncelului
° H curios cum, totu§i, cercetatorul vienez C. Patsch, de0 cunoa§te i uti-
lizeazA 1ucririle lui Teodorescu, persistA Inca in convingerea cl re*edinta lui
Decebal s'ar fi aflat la GrAd4tea Hategului (cdreia el ii zice « Varhely », ca acum
30 de ani): « der damalige dazische Hauptort Sarmizegetusa beim heutigen
Dorfe Várhely lag », Der Kampf urn den Donaurautn unter Dotnitian und Traian.
(Beitr. V 2, Sitz. Ber. Akad., Wien, 217, 1, 1937), 30, 71, 72, 74, 77, 78, 83.
2 Citat, dupl G. Finâly, de M. Macrea, Urme romane in regiunea cetafilor
dace din Munfii Hunedoarei, in rev. Sargetia, Deva, II, 1941, 127-149, unde
se db.' intreaga bibliografie a istoricului cercetArilor arheologice dela GrAd4tea
Muncelului.
3 D. M. TeodorescuM. Roska, Cercelciri arheoloeice in Munlii Hunedoarei,
Cluj, 1923.

www.dacoromanica.ro
382 I. I. RUSSU

(1924), aducand o seama de precizdri de detaliu, el a determinat mai

de aproape caracterul acestei cetati 1, iar in anii urmatori (1925,
1927-1929), prin sapaturi sistematice la Costesti, a desvelit in Mina
parte cetatea de pe culmea « Cioaca » 2. S'a stabilit astfel in chip indu-
bitabil ca cetatile din preajma Vali Orasului, dela Sud de Orastie,
apartineau Dacilor, fiMd ultimele lor asezari fortificate in Ardeal,
pe care Romanii le-au cucerit i distrus in vremea ocuparii Daciei,
risipind pe bastinasi din aceste cuiburi intärite pe varfuri de munte.
Dar observatiile lui Teodorescu, intr'un domeniu foarte putin explorat
de inaintasi, nu erau cleat provizorii in multe privinte, si cercetarea
intregei regiuni a burgurilor dacice a fost reluata in anii 1942, 1943,
1944 de prof. C. Daicoviciu dela Universitatea din Cluj-Sibiu, prin cam-
panii de sapaturi, de explorari ori simple observatii i adundri de ma-
terial descoperit mai demult. Acest cercetator a si dat, inainte de pu-
blicarea rezultatelor definitive, o schitä de ansamblu in articolul « Die
dakischen Burgen im siidwesten Siebenbiirgens * (volumul omagial
pentru G. I. Kazarov, Sofia, sub tipar), care constitue o buna orien-
tare asupra regiunii si a cetatilor dacice din Hunedoara. In ce priveste
impartirea lor in trei grupe facuta de Teodorescu, el observa ca « de
fapt numirea de « grupa » e justificafa numai pentru prima grupa,
caci numai la Costesti se afla laolaltà mai multe burguri. In celelalte
douà e cazul numai de ate o singura pozitie, iar altele sunt fie nesi-
gure, fie prea departate spre a putea fi considerate ca apartinatoare
impreuna. Impartirea in trei grupe e mentinuta, totusi, numai fiindcà
usureazà orientarea cercetatorului ». In ce priveste caracterul general
al asezarilor dacice din regiune, C. Daicoviciu precizeaza in La Transil-
vanie dans l'antiquité (sub tipar): *in regiunea muntoasa la Sud de
Orastie se pot distinge, in orke caz, trei categorii de asezari: a) castele-
fortarete, avand caracter dublu, de locuinte si- cetati; b) turnuri gi
fortificatii cu caracter pur jnilitar, i c) pe terase inai joase o multime
de locuinte (ferme) civile, cu caracter pasnic, fàrà ziduri de piatra
ci, probabil, construite numai in lemn ».
3. Importanta i, pe cat se pare, destul de limpede e chestiunea
formei si a aspectului ce-1 avea locul i asezarea cetatilor dacice. In
aceastá privinta s'a relevat de cercetatori faptul cà s elementele esen-
Vale ale unei cetati dacice sunt: pozitia pe inaltimi, etajarea in terase,
multipla circumvalatie, palisada sustinand enorme valuri inaintea
zidurilor, combinatia i legatura pietrei cu lemnul, ca i intrebuintarea

' D. M. Teodorescu, Cetatea dacd dela Gradistea Muncelutui, in Anuarul

Comisiunii Mon. Ist. Transilv., Cluj, 1930-I (1932), p. 47-65; prescurtat mai
jos : Teodorescu, Muncel.
2 D. M. Teodorescu, Cetatea dacd dela Costesti. Rezultatele generale ale
sapaturilor arheologice, in Anuarul Corn. Mon. 1st. Transilv., 1929 (1930),
p. 267-292; prescurtat: Teodorescu, Costesti.

www.dacoromanica.ro
 SARMIZEGN,TUSA, CAPITALA DACO-GETILOR 383

turnului de aparare * (Parvan, Getica, p. 473). Din aceste elemente,

cel mai relevant si caracteristic e fara indoiala prixnul: pozitia lor in
teren. Toate cetatile dacice sunt asezate pe indlfirni amenajate prin
lucrari, in varful unui inunte sau a unei proeminente dominand terenul
dimprejur, fata de care nivelul burgului e considerabil mai ridicat
(de ex. la Costesti cetatuia are cota 594, iar cea dela Blidaru 703 m.,
cu vreo 200-300 m. mai sus decal nivelul \Tali din apropiere ; Piatra
Rosie 823, Cetatea Muncelului 1250, fatä de 650 cat are valea dela
poalele muntelui etc.). « De obiceiu, muntii pe care Dacii isi cladesc
cetatile sunt astfel alesi, incat sa posede intr'o parte a varfului for-
tificat un istm in formà de sea, prin care sa se lege destul de comod
cu restul platoului inalt cuprinzand eventual alte burguri la fel
pe varfurile vecine si din care platou piscurile se desfac ca niste
promontorii uriase, ridicate amenintator asupra sesului dela poalele
lor » (Parvan, ib., p. 473-474, cu amanunte si analogii din mai multe
regiuni). Foarte importante sunt terasele de pe inaltimi, amenajate
pentru intarituri sau locuinte. In deosebi la Gràdistea Muncelului e
evidenta # inchiderea teraselor naturale ale dealului printr'un val (aici
zid) care sa cuprinda un sistem de ridicaturi (in forma de terase) potri-
vite pentru a putea fi puse in stare de aparare prin lucrari accesorii
si care sä se sfarseasca in partea superioara printr'o terasa in forma
de platou care sal fie marginità pe una din laturi de o prapastie » (Teo-
dorescu, Muncel, p. 49). Cum a observat Parvan, pozitia fortaretelor
dacice si amenajarea terenului stancos e identica cu a celor cunoscute
la Tracii din Sudul Dunarii, in Bulgaria (Get., p. 133-134), avand la
bazà indelungate traditii preistorice 1. Asezarile fortificate ale Dacilor
in Ardeal erau, cum s'a observat, burguri seniorale, avand deopotrivà
caracter civil si militar in caz de primejdii si razboaie, cand populatia
neluptätoare se refugia aici cu avutul miFator, ca Tracii sud-dunareni
in lupta cu cotropitorii Romani in fata carom au incercat zadarnic o
rezistenta desnadajduità (Tac., Ann., IV, p. 46: # simul.castella rupibus
indita conlatosque illuc parentes et conjuges ostentabant bellu.mque
impeditum arduum cruentum minitabantur », si pe care 1-a descris
in colori miscatoare marele istoric roman, ca pe unul din cele mai dra-
matice episoade ale istoriei antice). Situatii si lupte asemanatoare,
poate chiar mai sguduitoare, se vor fi desfasurat in al doilea räzboi
dacic, care insa n'a avut parte de o descriere literara la inältimea ma-
retiei lui si echivalenta cu frumusetea plasticà a reliefelor coloanei
lui Traian, ale card scene abia dau o icoanà sumara a desfasurarii
dramei Dacilor culminand cu prabusirea statului lor national.
In asexnenea cuiburi de vultur se concentra puterea de rezistenta
a Dacilor, popor darz de munteni, pe cari cel mai bine i-a caracterizat
istoricul roman Florus, in trei cuvinte: Daci montibus inhaerent (II,
' C. Daicoviciu, La Transily. nell'antichità, 1943, P. 55, cu bibliografie.

www.dacoromanica.ro
384 I. I. RUSSU

28, 18). In acei munti fortificati, C p l ivre-raztcylva, de care vorbeste un

fragment din Dio Cassius 1, j pe care cu mari greutati au izbutit a-i cuceri
trupele romane in cursul celor cloud razboaie, luptand deopotrivä cu
darzenia Dacilor si cu greutatile terenului i trebuind sã urce pante
abrupte si sa escaladeze prapastii, pentru a trece culmile de munti si
plaiurile carpatice. Aici au trebuit legionarii st-si taie drum prin codri
seculari si sa-si Lea baze puternice i ch.iar castre (de pamant) la mari
: castrul roman dela Varful lui Petru (langa Surian) se afla la

altitudine de aproape 2000 m, iar cele doua dela Cemarnicel la 1794 m 2-

Se poate considera, aa dar, ca un fapt de importanta generalà,
sigur si plin de semnificatie pentru natura burgurilor dacice : ae-
zarea lor pe inaltimi, in varful unei stanci mari, accesibila nuniai dir tr'o
parte, cu laturile celelalte abrupte, amenajata i fortificata de mana
omului. Din sistemul de burguri din preajma Vàii Orau1ui, singurul
care a fost explorat, in cea mai mare parte, e cetatea de pe dealul
« Cioaca » de Yana CostWi. Sapaturile executate aici de D. M. Teo-
dorescu intre anii 1925-1929 au stabilit in linii marl principalele ele-
mente ale acestei cetati. Desi lipsWe o publicatie de ansamblu, care
sä prezinte integral, rezultatele si materialul descoperit, din cele di-
vulgate pana acum se poate desprinde ce e esential din punct de ve-
dere tehnic in arhitectura cetatilor dacice si semnificativ pentru expli-
carea etimologica a numelui cetatii Sarmizegetusa 3.
LXVIII 8, 3. Caracteristic?. pmtru « muntii fortificati I ai Dacilor sunt
si urmAtoarele pasagii: ea; Si xcd. ic a& (&) &xpa incj(sEplre 4vc:c(3ijvca., Mcpoug
ix X6cpcov !lyre< xt.vaincov HaTcAcciliVevcoso, xat Tag Toiv Acociav SaccacEoiq &macaw..
(ib.), 0 6 MciF,tilog iv VT) carrip ZeOVCp ThV TE tiScAqAv airroi3 xod Z0)(310V TL
EUXUP6 can/ (sc. Decebali, co, 4 . Plinius EPist., VIII 4, 2.
2 Cf. Daicoviciu, Dacia, VIIVIII, 1937-40 (1941), p. 311-2. Anuarul Conzis.
Mon. Isl., Buc., 1942, p. 103; « la Varful lui Petru, sApAturile au verificat deli-
nitiv caracterul roman si provizoriu al circumvalatiei de pAmAnt de pe atea
inaltime si care stA in directà legAturA cu Cetatea dela Muncel. Acest rezultat
e un bun cAstigat pentru istoria rAzboaielor dacice. Castrul roman dela VArful
lui Petru se mai repetk in douA exemplare, la circa 12 km spre Nord-Vest, pe
Comirnicelul*. Asemenea castre de panant, falcute de Romani cu scopul vre-
melnic de a servi ea baze in operatiunile contra burgurilor dacice, sunt mai
multe in aceast5 regiune de Sud-Est a jud. liunedoara ele vor fi studiate si
publicate de M. I. Macrea.
3 Dam in cele ce urmeazA o descriere sumarl, strict necesarl pentru pro-
blema lingvistick a ruinelor si a felului de constructie a eetatii dacice dupa
publicatiile lui Teodorescu (Costesti i Muncel) 0 C. Daicoviciu, La Transilv.,
p. 55-62, ca i din datele puse la indemAnA de prof. Daicoviciu din lucfarile sale
aflAtoare sub tipar. CercetArile noi, de proportii mult mai mari, incepute in
1942 si continuate in 1943-4 la Costesti de Institutul de Studii clasice din Cluj,
conduse de C. Daicoviciu, Cand vor fi cunoscute, vor aduce sigur mult mai
numeroase precizAri de detaliu, importante pentru natura i tehnica de con-
structie a Daco-Getilor.

www.dacoromanica.ro
 SAKMIZEGETITSA, CAPITALA DACO-GETILOR 385

4. Pe lângä elementul de ordin topografic §i tectonic al a4ezdrii

cetatilor dacice din Ardeal, importantä e §i o imprejurare de ordin
arhitectonic: felul clAdirii, tehnica i natura materialului de constructie.
In aceastä privintà, sapkurile din anii 1925-1929 i 1942-1943
au adus suficiente precizári de mare valoare. Fund cea mai mult sä-
path, cetatea dela Costqti e cea mai bine cunoscutà: aezarea, carac-
terele i particulariatile mai de seamà au putut fi stabilite cu suficientä
precizie de exploratorii ei, Teoclorescu i Daicoviciu. Iatã o descriere
a burgului de pe « Cioaca »:

(4 La Costesti se constatA doug valuri de pgmAnt: unul (cel de jos) incon-

joarg dealul numai partial: al doilea, mai sus, inconjoarg de jur imprejur dea-
liii cetatii. Acest val e fAcut la repezealg, probabil in cursul rAzboaielor cu
Traian. IndgrAtul acestui val de pAmAnt, pe o terasá largg se aflA un zid puter-
nic de piatrg, cu 3 bastioane patrulatere ce ies in afar& Zidul cu bastioanele
nu inconjoarg dealul decgt numai partial dinspre partea mai u§or accesibilg.
Pe vgrf se aflg doug turnuri-locuinta din piatrA i ciirgmidg §*1 egteva clAdiri
de lemn. La unul din turnuri duce de pe terasa inferioarg o monumentalg scar&
de piatrA. Intreg platoul, cu cele douá turnuri-locuintg i cu scgrile, era incon-
jurat de jur imprejur cu o dublg ingrAditurg puternicg de lemn. Bastioane de
luptg sau turnuri de veghe (tot de piatrA) erau a§ezate in puncte potrivite,
pe laturea lipsità de zidul inconjurgtor de piatrg. Asemenea bastioane si
turnuri izolate se gAsesc 9i la celelalte cetAti, supraveghind i aparAnd
punctele de trecere *i de acces la fortgretele de pe vgrfuri. La CostWi,
in general, bastioanele i zidurile-curtine (inconjurgtoare) au partea infe-
rioarg din piatrA ecarisatA (blocuri de piatrA de calcar), iar partea superi-
oarg o aveau de lemn. Numai cele doug turnuri-locuinte au ziduri de piatrA
in partea inferioarg §i de cArAmidg slab arsg in partea superioarg s (Daico-
viciu).

S'au deosebit, in principiu, douà feluri de lucrdri de constructie :

cele care au la bazá piatra i cele care au la baza pdmdntul (valurile
cu palisad6). Cele dintAi sunt turnurile de ad6post-1ocuintà i turnuri-
contraforti) i zidul sustinator al terasei. 0 descriere a ziddriei de piatrã
completatá pe alocuri cu perete de c6falmidal ori de lemn, au dat Teo-
dorescu (CosteVi, p. 275-277) 0 Daicoviciu (La Transilvanie, p. 56-58).
Cu totul caracteristice i prin proportiile i vechimea lor de sigur mai
importante decat ziddria de piatrà i de ch'famidá sunt lucrärile care
se bazealã pe lenm i pämant : valurile, care au fost ca 0 in general
intreaga cetate mai atent explorate la CostWi. Aici au fost identi-
ficate dela inceput douà valuri unul la poalele dealului, i care era
format dintr'un simplu atit cu aggerul respectiv, altul de jur impre-
jurul primei terase mai mari (in afara zidului-curting), construit din
dublä palisadal. La acestea se adaug6 puternica ingraditura circularà
din jurul platoului din varful dealului (descoperità in Septemvrie
1943). Iatá o descriere a tehnicei de constructie a valului :

www.dacoromanica.ro
386 I. I. RUSSI:

e Valul inconjuritor are o constructie cu totul deosebitA. Este compus

din doul elemente: un schelet de lemn care sustine valul propriu zis de pAmant
(resp. de sf AramAturi de stanci bAtut. El a avut de suferit mai multe schimbAri
in decursul timpurilor, astfel cA in starea actualA, el nu mai are o infatisare
unitara *. In principiu, a constructia consistA din doul palisade, paralel asezate
la o distantl ce nu s'a putut determina (de fapt : circa 3 in. compuse din pari
puternici, grosi de 0,15-0,20 m., in jurul cdrora erau impletite crengi de grosime
variabilA, uneori destul de considerabilA. Spatiul dintre aceste douA palisade
a fost umplut cu pAmant amestecat cu sfAramaturi de stand, obtinandu-se
astfel un respectabil zid. Asa a fost construit valul la inceput i asa se pastreazA
bine inteles, in stare de ruinA, dupA ce a fost ars de cuceritori, pe intreagl laturea
de Vest. Infatisarea lui i astAzi este din cele mai impozante. Pe laturea de Sud
valul acesta intr'o vreme a fost distrus.Poate cA aici nu e vinovatA mans omu-
lui, ci s'a produs probabil o surpare de teren, care a dus cu ea o bunA parte
din val. Pe celelalte laturi ale cetAtii, panta dealului fiind destul de repede ca sä
constitue prin areasta o serioasA apArare, valul a fost lucrat mai sumar, pe
alocuri se pare chiar a nu fi fost decat un simplu sari cu aggerul respectiv *
(Teodorescu, CosteVi p. 277-280).

Rezultatele lui Teodorescu privitoare la cronologia celor douà

faze ale valului cu (loud feluri de tehnica intrucatva diferita au suferit
de sigur unele modificari in urma nouilor explorari din 1942-1943;
dar partea esentialà: materialul i principiul tehnicei de constructie
schitate de el raman pe de-a-intregul valabile. In ofice caz, valul de
pamant, intre palisade (adica in interiorul unui gard dublu), e cu totul
caracteristic si nelipsit de semnificatie in cele mai multe asezari forti-
ficate ale Dacilor ; el a fost identificat si la Gradistea de Munte, unde
insa n'a fost explorat in aceiasi masurä.
Aici Teodorescu a constatat el zidul e se intindea de preferintA pe muchile
teraselor pentru a fi el insusi cat mai putin expus din interior la instrumentele
de asediu ale inimicilor i mergea fArA intrerupere de jur irnprejurul Cetatii.
De altfel din sondajele pe care le-am f Acut rezultA ca el a fost construit pe untele
unui vat la fel ca la Costesti, adicA din palisadA dublà, de pari cu irpletiturà
de nuiele I cu umplutura la mijloc de pAmant i sfAramaturi de stanca.. Zidul
de piatrA a fost ridicat direct peste rAmasitele acestui zid de pArnant, care au
fost in prealabil bine bAtute i nivelate * ( Muncel, p. 52). CerretArile viitoare vor
aduce mai multe precizAri cu privire la topografia lucrArilor dela acest puternic
burg, care e cel mai mare si mai important.

Sistemul caracteristic de fortificatie cu palisade si pamant, care

formau puternice diguri defensive, nu e izolat in domeniul dacic din
Transilvania ; el a fost intalnit si in Oltenia (D. Berciu, Arheol. preist.
Olt., 1939, p. 200-204, nu toate cazurile sigure), ca si in campia getica
din Muntenia, unde asezarile contemporane cu cele din Carpati sunt
intarite cu valuri i anturi de pamant, respectiv cu palisade, cum
arata sapaturile dela « cetatile * getice dela Zimnicea, Tinosul, Piscul

www.dacoromanica.ro
 SARMIZEGETUSA, CAPITALA DACO-GETII,OR 387

Crasanilor etc. (Parvan, Getica, p. 133) 1. De altfel, la cetatile dacice

chiar zidul i turnurile de piatra pot sa fie o formà evoluata din arhi-
tectura de lemn, o continuare directa a vechei palisade duble, avand
adica i zidul de piatra douá fete externe, intre cari se baga o umplu-
tura, ca i intre cele dotra. « garduri » de pari si nuele ale valulul. Dar
nu e locul aici si nu e de competenta noastra de a intra in amanunte
cu privire la tehnica arhitectonica a acestor lucrari de fortificatie, si
nici in chestiunea cronologica foarte putin clara a valurilor de lemn
(palisadal) cu pamant si a raportului cu zidaria de piatra in construe-
tiile dacice dela Costesti i Muncel: lucrul va fi facut de specialistii
competenti, pe masura ce explorarea ruinelor va progresa. Ei vor
avea de sigur, grija de a confrunta i reliefele cu imagini de asezari
dacice de pe coloana Traiana, care departe de a fi o compozitie de
pura inspiratie artistica' reprezinta o pretioasa i prea putin cerce-
tata arhiva de icoane in stransa legatura cu realitatile etnice, sociale,
militare i civile din Dacia preromana. Ar fi de precizat, deocamdata,
ordinea cronologica si formele respective ale diferitelor lucrari de lemn
(si pamant) i piatra, ca i raportul kr reciproc. Dar, indiferent de
aspectul actual al vestigiilor ramase din fortificatiile dacice, e sigur,
oricum, ca elementul lemn e mai vechi in constructie decat piatra,
cura e i firesc, caci peste tot el premerge zidariei. 0 incercare de a
stabili o cronologie in fortificatiile dela Costesti a facut Teodorescu
(Coste§ti, p. 289), care in orice caz va fi reluata §i examinata din nou de
cercetatorii mai tineri.
5. In arhitectura primitivä a tuturor popoarelor materialul pri-
mordial de lucru e argila care se ofera cu multà usurinta si se lucreaza
fard greutate ; urmeaza apoi lemnul in forma de impletitura (palisada),
gardul simplu, care e completat apoi cu lipeala sau umplutura de pa-
mant. In multe limbi indoeuropene, termenul pentru o perete in-
seamnà la baza « irnpletitura » adica « gard », in legatura cu construe-
tine rudimentare de pan i nuele. Acest gard (leasa) era lipit cu lut,
sau intre doua garduri paralele era umplut pämant, bätatorit, sistem
de cat:lire ce a lasat numeroase urme in multe asezari preistorice
(Sclarader-Nehring, Reallex., II, p. 48-50 « mauer »), 0 care prezinta o
mare insemnätate cultural-istorica i lingvistica. Din el deriva cuvinte

1 Pentru analogie cu lucrArile Daco-Getilor, poate fi amintit aici caracterul

general 0 strAvechi al sistemului de a clAdi, cunoscut din preistorie i panA in
epoca de azi e la taranii no§tri dela deal 0 dela camp (spre deosebire de tehnica
de bArne, dela munte) §i care constd in construirea mai intaiu a unui schelet de
pari, leaturi i nuiele, alcdtuind un fel de gard peste care se arunc5. violent
si pe dinduntru i pe dinafarA lut galben, ori, unde nu e, i simplA argilA
frarnAntatA cu paie, astfel ca sd patrundl prin toate interstitiile nuielelor;
apoi, dupà uscare, peretele e tencuit cu hit galben, pus intr'un strat gros..
(Parvan, ib., p. 184 .

www.dacoromanica.ro
388 I. I. RUSSU

pentru noliunile de « curte », o grajd *, « ferma » 0 o casa n, ca 0 pentru

u burg * 0 « ora§ » (Schrader, Nehr., p. 681-682 « zaun »). E lucru §tiut
ca cetätile primitive a§ezate pe inaltimi, pentru a se apara de atacurile
du§mane, se retran§au uneori cu ziduri de piatra. 0 baricade de pari
(ill., P. 433-434, 0 stadt »).
Ofi cum, e sigur cà in arhitectura primara a omului, locul de cape-
tenie il ocupa lemma& u§or accesibil §i relativ u§or de lucrat, com-
pletat cu parnant (lut), iar piatra e un element cu mult ulterior. De
aceia se poate considera ca. §i in arhitectura fortificatiilor §i a a§eza-
rilor civilizate ale Dacilor piatra e un adaus mai tarziu, lemnul fiind
materialul esential §i primordial, care constatat nu mimai in apela-
tive, ci §i in toponimice in diferite limbi (in derivate cu sufixe) va
putea fi identificat §i in numele capitalei dacice, dat fiind ca toate
numele proprii, de persoane ca 0 de locuri, nu sunt cleat alcatuiri §i
derivate din apelative cu sens concret, mai ales material, §i deci la ori-
gine sunt pal-1i integrante din vocabularul cotidian al societatii timane.
In sapaturile dela Coste§ti (mai ales), lemnul e constatat peste tot:
in valul de palisade, in zidurile §i turnurile de piatra legate prin tra-
verse de lemn, continuate in sus §i in parte acoperite cu lemn, ca 0
in simplele cladiri (locuinte) acute aproape exclusiv de lemn, din care
insá nu s'a pastrat altceva decat carbunele, dar a caror insemnatate
a fost in deosebi relevata de Teodorescu (atat pe baza numeroaselor
urme de carbuni din mine, cat 0 a imaginilor de pe coloana Traiana)
§i de alti cercetatori in alte a§ezari dacice din cuprinsul Romaniei.
E, peste tot, cazul unei adevarate « civilizatii a lemnului *, cum a numit
Parvan (Getica, p. 185) a§ezarea getica dela Crasani (Ialomita).
Din elementele examinate pana acum se pot considera ca stabilite
doua lucruri precise §i specifice pentru afezarea i 1 elul constructiei
cetatilor dacice: pe deoparte pozitia pe varfuri inalte (stand., piscuri),
pe de alta lucrarile de lemn, fie in legatura cu fortificatiile (valul de
palisade), fie in completarea zidariei de piatra, ori poate chiar in le-
gatura cu constructiile civile (locuintele populatiei de jos ori ale se-
niorilor daci) ; oricum, cele douä particularitati pot fi socotite caracte-
ristice pentru originea §i numele localitatii cetate care a fost capi-
tala Daciei libere. Pentru a stabili obar§ia etimologica a toponimicalui
nostru e necesar ca tinand seama de realitatile tectonice §i arhi-
tectonice examinate mai sus §i de legal-tura fireasca existenta intre
natura unei a§ezari §i semnificatia numelui ei sa cercetam atent
formele sub care apare numele in numeroasele atestdri antice: texte
de autori §i inscriptii. Deosebind cu oarecare aproximatie for-
mele mai vechi de cele mai recente, se va putea stabili prototipul eti-
mologic al numelui, fa:fa a pierde din vedere bazele etimologice 0 in-
rudirile indoeuropene la care el se leagä in chip necesar. Numele cetatii-
capitala a lui Decebal apare in unnatoarele forme:

www.dacoromanica.ro
 SARMIZEGETUSA, CAPITALA DACO GETILOR 389

In textele literare: Ptol. Geogr., III 8, 4, Zczpi.u.ey.i..9.oucmc T6 Pacaz Loy, §i

var. ZapAeyetfooace, Zapv.Lyiaoucroc, Zocp.t4eyiaouace, Eapitt.creyee.oiliaa, Eapp.r.-
vrrri3ouaa, VIII II, 4 Zocpw.croyn.ouact; Dio Cass. LXVIII 9, 7 Zzpw.Ceye-
foliall (IyZ.); Ulpian Dig., L 15, I, 9 Zarmezegethusa ; Tab. Peut. Sarmategle ;
Geogr. Ray. Sarmazege (K. Miller, Dir. Rom., 1916, 547); in inscriptii Inscr. (

Graecae, XII2, 125 (= Inscr. Gr. ad res Rom. pert. IV 47, din Mitilene) Zzpi.u.-
ey[e]Oo6a-n, CIL VI 32624a, b Zermiz., c, d Zertni. i Zermir . .3, Zermr...],
32538 Zermi[ -], 32642 (= 2403) Zerm[. ]. 32622 k [Z]ermiz., 32636 c II
27 Sermiz. (bis), d II 18 Zermz., 32640 Zerm. (bis), 3236 (= Dessau Inscr.
Lat. sel. 2204) Zermiegete, CIL II 6254,4 Sarmi[. ], VIII 2586w Sarmiz., IX
1609 [Sarmi]zegethusa. In inscriptiile din Dacia §i Illyricum se intalnesc formele;
CIL III Son Zarmicegetusae, 973 Zarmiz., 1450, 1462 Sartnizegetusa, 7996
Sarmizegetus(a)e, 7429 (= 753) Sarmizegethusa (gen. pl. Sarinizegethusensium),
Arch. ért. XXXII 1912, 53 Sarmizeget., CIL III 1463 Sarmizege[...], 1445,
1458, 1503, 12590 Sarmizeg., io6o, 1175, 1177, 1198, 1384, 1398, 1428, 1440,
1446, 1449, 1452, 1456, 1457,1459, 1492, 144:5, 15o6, 1508, 1510, 1515, 1516,
4)270, 7941, 7971, 13779, Dada III-IV 518, 547-8, 550, 552, Inchinare lui N.
Iorga, Cluj 1931, p. 129 Sarmiz., CIL III 7742 Sarmis., 972, 1141, 1196, 1209,
1417 a, 1424, 1441, 1448, 1472, 1490, 1502, 1512-3, 1520, 7891, 7930, 7980,
7981 (= 6269), 12587, Arch. ért. XXXI 1911, 433, XXXII 1912, 54, 405
Dolgozatok-Travaux Cluj IV 1913, 259, Inchinare lui Iorga p. 13o Sarm.,
CIL III 1051, 1385, 1497, 7959, 7972 (= 1455), 14507 ant, a lc:), II, 20 Sar.,
4501 SaM., 1486 [Sa]r., Kalinka Ant. denkm. Bulg. 1906, 452 Sarm(izege-
tusae?), CIL III 14507 dex. a 52 Z(armizegetusa?), 12597 [Sarmizlegetusae.

Precum se vede, dela document la document, §i chiar in una si

aceia0 inscriptie (CIL, VI, 32536), §ovaialä i lipsä de consecventa
in redarea grafica a tuturor sunetelor din acest nume lung i ciudat,
de aspect barbar §i de neinteles pentru urechea romand. Neobi0iuita
varietate de forme care e depa0tä numai de bogatia incercdrilor
-
etimologice facute de un veac incoace se datore0e nu numai incon-
secventei de redare grafica (erori de copiti sau de pietrari), ci mai
curand diferitelor feluri de pronuntare, dupa regiuni, oameni epoci.
De aceia ar fi necesara o selectionare i clasificare a variantelor in or-
dine cronologica, natural nu dupa vechimea textului, ci dupa gradul
de evolutie a formei respective. Asupra infdt4erii exacte i complete a
numelui pot da indicii numai atestarile unde el apare intreg : autorii si
cateva din inscriptii. Se poate spune, insa, ca niciuna dintre forme nu
prezinta intocmai aspectul original, etimologic al toponimicului nostru.
In ce prive0e consonantismul, se observä alternarea initialei Z-
cu S ; cea dintai apare in textele literare din sec. II i III (afara de
tardivele Tab. Peut. i Ray., care dau S-), in inscriptia greceasca si
in numeroase inscriptii din Roma (CIL, VI) ; in Dacia se cunosc numai
doua. cu Zarmiz., celelalte, in mare numär, avand toate varianta Sarmiz-
(Sarm., Sar.). Care poate fi forma mai veche, adica. originala ? Crono-
logia atestärilor nu poate da niciun indiciu sigur in acest sens. Dar din
motive fonetice (lásand deocamdata la o parte orice considerente de

www.dacoromanica.ro
390 I. I. RUSSU

natura etimologica) se poate afirma cà formele cu S- sunt mai taszii,

dat fiind cä asurzirea spirantei sonore z- in s- (sau redarea ei prin acest
semn in scrierea greaca-latina) are o multime de paralele ; cazuri sigure
ca : Auluzanus > (CIL, VIII, 18312) >Aulusanus (CIL XIII, ii941),
Motmcgewg >Mucasenus (CIL, III, 1195, 6137, etc.), cu al doilea,
element -zeno-s din ide. *geno-, Zeirbal, ide. *ehem- « pamânt », > Se-
mele la fel ca Zcillogt.g (cu acelasi rad.) > EciAv.oLc (la Herodot) etc.
Iar un S- original nu explica de loc pe Z- din formele Zerm- Zarm- ce
nu pot fi simple variante inutile de scriere ori coruptele, ci reprezinth
un fel de a pronunta. i e firesc a admite cà numele capitalei dacice
a urmat aceiasi cale de evolutie formala ca si alte elemente ale limbii
traco-dacice, nu Myers decal acestea. Celelalte consoane nu prezinta
nimic deosebit (al doilea z apare ca s numai in CIL, III, 7742 Sarmis)
cu exceptia aspiratei th din formele grecesti i trei latine (-thusct in loc
de -(usa); acest din urma sunet nu poate fi original, ci o varianta ulte-
rioara., initial fiind simplu t, caci litnba traco-getica nu cunostea con-
soanele aspirate (th, ph) rezultate din sunete corespunzatoare ale limbii
comune ide. (dh, bh). In privinta vocalismului e de observat Ca primul
a, constatat in cele mai multe forme, Sarmi-, mai rar Zermi-, e secundar,
nu original in radicalul acestei teme, intru cat trecerea a > e nu se poate
justifica, in timp ce pronuntarea deschisa a lui e etimologic a dus cu
usurinta la a (ca in exemplele citate mai sus Aulusenus > Aulusanus
etc.), fenomenul fiind din cele mai frecvente in resturile de limbal traco-
dacica. Drept aceia, forma corecta si original daco-getica a numelui
era Zermizegetusa.
6. Vom preciza din nou ca. Sarmizegetusa e un nume local curat
traco-dacic, singurul cunoscut, tmic prin alcatuirea si lungimea lui
neobisnuita in limba tracica, i explicabil ethnologic numai cu aju-
torul acestui grai ; el nu are nimic a face nici cu Sarmatii i nici cu
numele Getilor, de can ii lega obstinenta multora dintre cercetatori,
dela Jakob Grimm la Nicolae Iorga. De asemenea trebue subliniat
iartsi, faptul ce nu a paint prea evident si simplu criticilor nostri cä
acest toponimic e alcatuit din douà teme nominale (adica doua ele-
mente radicale) cu doua (resp. trei) elemente sufixale : Zer-mi-zeg-e-tu7sa,
Sar-mi-. E o compozitie nominala de tip arhaic indoeuropean, in care
potrivit uzului comun al doilea element e determinat de primul,
la fel ca de ex. in dacicul cu etimologie clara Germi-sara=« calda + apa ».
Elementul al doilea fiind principalul in compozitie, cu el trebue ince-
puta explicarea etimologica a numelui, caci (dupa sistemul topo-
nimic traco-dacic) -zeg-e-tu-sa exprima notiunea de « localitate, asezare»
(« sat », resp. acetate »), in functie de felul constructiei (materialul
si tehnica arhitectonica) si de natura generala a localitatii respective
(civila sau militara). Partea a doua din numele capitalei dacice cores-
punde ca valoare morfologica altor elemente nominale, cum ar fi cele

www.dacoromanica.ro
 SARMIZEGE TUSA, CAPITALA DACO-GETILOR 391

cu etimologie dark si sigurá: -dava (ide. *dhe- o a aseza, a pune *), frec-
vent mai ales in Dacia si insemnand o asezare (civilä, deschisa), sat»
(Argidava, mai jos 8, Capidava, Comidava); -para, inexistent in Dacia,
dar extrem de frecvent in Tracia si Moesia (ca Bendipara, Gelupara,
Drusipara), 0 insemnand, probabil, tot « localitate deschisa, neforti-
ficata », inrudit cu lat. paries, cu insemnarea initiala si in tracica operete
(sprijin al peretelui) de cort ori de coliba (primitiva) », ide. *(s)per-;
-dizos, existent numai in Tracia si Moesia (Tarpodizos,Turodiza etc.), in-
semnând « zid, dig, val (de pamant), fortificatie facuta cu asemenea
mijloace », ide. *dheigh- ; -bria (Selymbria, Poltymbria etc.) mai mult
cu sensul de « fortareata », ide. *tier- « a inchide, a acoperi ; a bark dig,
burp ; -basta (Tasibasta, Zerobasta) cu sensul de «asezare, oras*, ide. *ties-
o a zabovi, a locui » gr. &cnu etc. Deci -zegetu-sa trebue sä reprezinte,
original, tot un apelativ pentru un fel de « lucrare », de « constructie »,
sau mai simplu 4 asezare », o localitate ». Considerand ca lemnut (parii,
palisada), forxneaza elementul esential in arhitectura cetatilor dacice,
o justa si necesara legatura etimologica se impune dela sine. Mai intai
trebue avut in vedere faptul cd limba traco-dacica era de tipul satem,
in care vechile oclusive prepalatale din graiul comun indo-european
sunt continuate prin spirante : ide. §(h) > z. Deci ofice z tracic si dacic
din cuvintele ide. are la baza i(h). Exemplele sunt extrem de nume-
roase, v. intre altele cele amintite mai sus (Auluzenus, Mucazenus,
Zemele, Zanzolxis).
Elementul -zeg-(e-t-) vine, prin urmare, din faza ide. *Reg(h)- care
altceva nu e decat radacina nominal& cunoscuta din limbile gennanice
si baltice *gag(h)-, i'g(h)-, cu sensul primar « ramura, par, stalp, tufis »;
norv. dial. kage o tufis scund », sued, dial. kage «bu§tean* (>engl.
cag o trunchi, bustean »), nhd. dial. kag « clot, trunchi », ahd. kegil
o par, stalp, cui », mnd. kdk o stalp », etc. ; lit. idgaras «ramurà uscata »,
idgré «plug », jaginiai « gard, palisade », iidgris « gard, uluci », let.
jagari «uscäturi, vreascuri * (Walde-Pokorny, Vergl. wtb. d. idg. spr.,
I, 569-570). In dacicul -zeg-e-tu- rad. e prelungita cu determinativul
-e-t- avand sensul aprox. de o prevazut cu- * sau « facut ca (din) ceva »,
deci caracter adjectival, tema -zeg-e-t- fiind initial o formatie adjec-
tivala. denominativa.

Pentru functia morfologica si valoarea semanticd a sufixului -1- in limbile

ide. cf. Brugmann, Grundriss2, II1, 390-428; se pot cita exemple Ca lat. bar-
bellus, cochled us, (n in forma de melc, spirala »`, anscitus, c whilst, etc.. lit. citl-
betas # cu gauri, poros 0, gr. yupirriq, xoamr6;, lat. licilutn, nualurn etc.,
etc. Tema dacica -zeg-e-t- avea sensul 4 cu, din pari, palisada 4, Ca *i celelalte
derivate din grupa rad. *geg(h )-.

Elementul zeg- ar putea fi identificat in numele, probabil local

Zi.yiNc (ZEUNg ZLykOric, Suppl. epigr. Gr. I 319) din Tracia vesticd,
www.dacoromanica.ro
392 I. I. RT:SSI:

si in localitatea geticd din Dobrogea Zygere (Plin. NH IV 44, zygere A ,zy-

cere a, DF1 zic., zicere, Rd), derivat gresit de Jokl, Reallex., Ebert, XIII
290 din *diu-gere ; cf. de asemenea fragmentul de nume local 'Acxkl
Tctc7) Ztry E ...] (Suppl. epigr., III, 524). S'ar putea ca legatura cu Zige-
thes, Zygere (zig-) si Zyg- sã fie numai o aparentà, Mfã inrudire etimo-
logica cu Zermi-zegetusa, cAci nu putem sti la ce se referà acele numiri
si ce se ascunde in semnificatia lor primar5.. Sigur e numai 61 elementul
-zege-t nu poate fi altceva deal rad. ide. *geg(h)- potrivit in intre-
gime, formal si semantic in nurnele cetatii de cdpetenie a Daco-Getilor,
dovedindu-se a fi fost viu si productiv in aria lingvistic6 traco-dacicà.
Insemnarea primatá a elementului onomastic -zege-t- e asa dar « lu-
crare, incintä, constructie de pari (palisade), fortificatie de palisadà*,
adicà tocmai ceea ce am constatat ea stmt, in ultima analizà, burgu-
rile dacice din Muntii Hunedoarei. Al doilea element morfologic in
tema -zegetu-sa e sufixul local frecvent in toponimice tracc-iacice,
ca : Arisa, Pimasa, Geicisa, Cendreisa, Geupasa etc. (v. de ex. Mateescu,
Ephem. dacorom., I, 1923, 148-149).
7. Ceva mai complicatä e incercarea de a determina rostul si apar-
tenenta etimologica a primului element aldltuitor, Zermi-, care e tot
o formatie nominalà (adjectiv sau substantiv). Si aici, spiranta sonota
traco-dacicá rezula dintr'un ide. *0), deci presupune un rad. de
forma *g(h)er- si elementul sufixal -m-. Pentru acest *g(h)er-mo- se
ofetal douà posibilitati, dintre cari prima e *gher- « a apuca, a
prinde * in cuvinte ca lat. cohors « curte ingraditä, ocol *, apoi « co-
hort& suit& ceatà », hortus « gradin5. (imprejmuita) », v. lat. si « villa »,
gr. x6proc « loc inchis, imprejmuit, ingraditura », cymr. garth « tam,
ingráditura * si alti termeni cu insemnarea de « gard, incint& cash*,
cetate o (Walde-Pokorny, o. c., I, 603, 6o8 etc.). Aceastä apropiere
ar putea fi justificatà numai dacá am vrea sä admitem si in partea
initiala a numelui Sarmizegetusa tot un element in legAturà cu « felul
constructiei * sau chiar numai cu sixnplul fapt al insusirii ei de « con-
structie, incintà sau asezare *. Dar sensul acesta e de prisos, fiMd redat
indeajuns in -zege-tu-sa (= «lucrare de palisade *), si nu poate fi ex-
primat si in Zermi-. De aceea, aici e de cblutat o notiune cu alt continut
semantic, si mai firesc e ca el sá se refere la forma terenului in care
va fi fost asezata, capitala dacicA. Tinând seama de faptul cà asezarea
in van de munte, pe culmi stâncoase, a cetatilor dacice, ato.t de strans
legate de inàltimile Carpatilor ardeleni, e o imprejurare de ordin topo-
grafic si chiar toponimic destul de important& se poate spune cä ele-
mentul zermi-, *gher-mi- exprima tocmai acest lucru, continänd rad.
*gher- cu sensul de « stalled, piatr& inaltime *, « pantä, munte*. Pare
a fi vorba, adica, de rad. *gher-s- si formä mai scurtà *Per- 4 a se in-
tepeni, a sta teap5n », in cuvinte ca sabin herna « saxa * (din care poate
numele de pop. Hernici): *ghers-no- sau *gher-no-, avestic zaritva,

www.dacoromanica.ro
 SARIIIZEGETUSA, CAPITALA DACO-GETILOR 393

« piatra », gr. x6peroc, neoatt. ztppoc « sec, solid, dur, tare, continental»,
xeperodoc « din (apartinand la) uscat », rijp.kyjNoc, lat. horrco, -ere
« a fi teapan, sbarlit », hirsutus etc. (Walde-Pokorny, I, 61o, Walde-
Hofmann Lat. et. Wth., 1, 643, 659). S'ar putea aminti, de asemenea,
rad. cu formà identica si sens deosebit *Vier- « a scurma, a (se) crapa,
a razui », la care tin gr. xcepo'camo « a ascuti, a grava etc.», x&przF, « par »,
xocpc'capa« rapà, torent, defileu » etc., a carui inrudire cu *gher-s- nu
e sigura (Walde-Pokorny, L 6o2). Cea mai probabila legatura de in-
rudire indo-europeana a elementului Zer-mi- e, asa dar, cu cuvintele
insernnand « inaltime, stanca, piatra » ale rad. *iher-(s)-, care a fost
identificat si in alte toponimice apartinand tot Tracilor, resp. Fri-
gienilor. In primul rand e muntele Zarax in Eubea (Lykophr., 373,
Etym. Mag.) si Zaretra (Zcip-Trpcc cppoUpt.ov, (Plut. Phok., 13, 3), ca si
alt Zcfcp4 (I) munte si langa el oras in Laconia (Ptol., III, 16, 14,
10, Polyb., Paus., Plin.), explicat etimologic de Jokl, Reallex., VI,
39, in legatura cu avest. zaritva «piatra », ide. *Vier-, Aar-, dar gresit
puse pe socoteala unor pretinse triburi « illirice » cari ar fi locuit in
Grecia pre- ori protoistorica. Numele nu poate fi atribuit decat po-
pulatiilor traco-frigiene ce au locuit cu toata siguranta in Grecia, unde
au lasat si alte numeroase urme in toponimia, limba si religia ellenica
(cf. de ex. Ephem. dacorom., VIII, 1938, 127-129). La cele semnalate
de Jokl, sunt de adaugat: al doilea nume al Muntelui Stymphalos din
Arcadia Zdcpxxoc, ZwEEcc, Ptol. III, 14, 40 (si Schol., III, 16, 14), iar
din Tracia Zyipsioc (Inscr. Gr. 2 I, 64108), si probabil Zeipx cppoiSpLov
(Diod., XVI, 52, 9), precum si, mai sigur, Z-il pm4ov, pestera
intr'un munte din Samotrace (Lykophr. 77.449, Steph. Byz., Liv.,
XXXVIII 41, 4 etc.). Nu e probabil, in schimb, ea' ar trebui sa se
acorde prioritate formei cu S- initial Serm-, Sarm- (desi e mult mai
frecventa in inscriptiile din Dacia), caci, pe langa neexplicarea tre-
cerii s > z- nu duce la o legatura etimologica admisibila cu vreun
rad. ide. *ser-, *ker- ori *syer-.
Dintre toate cuvintele ce contin rad. ide. *glzer-(s)- « teapan, tare »,
singur dacicul Zermi- are formantul nominal -m-, ceea ce constitue
nota originalitatii lui. Aceeasi tema, potrivita pentru a forma topo-
nimice pare a se ascunde in localitatile Zyrmis (Tab. Peut.) si Zirmis
(G. Rav.), dintre Serdica si Plovdiv (Miller, Din. Rom., 535-536),
si 'Mpi.).1 (Procop., aed., IV, II, p. 1467, Haury), castel fortificat sub
Iustinian in Tracia, poate format din 0-zor-m-, cu vocala radicald in
alternanta. In ce priveste sufixul -m- in limbile indo-europene, cf.
Brugmann, o. c., 245-251. N'ar fi, de altd parte, exclus ca elementul
zermi- sa aiba vreo referinta la faptul ea cetatea e asezatà pe o stanca,
sau chiar cu imprejurarea ca si piatra e utilizata in constructie, adau-
gata. natural cu mult mai tarziu, intr'o faza inaintata de civi-
lizatie. Totusi, explicarea etimologica a primului element radical in
www.dacoromanica.ro 7
 394 I. 1. RUSSU

numele Sarmizegetusei nu e concludenta. in aceiasi masura ca a celui

de al doilea. S'ar putea, insä, ca cercetarile arheologice si lingvistice
mai aprofundate sa aduca in viitor mai multa lumina in aceasta pri-
vintà.
Admitand legdturile etimologice propuse, care nu sunt prin nimic
in contrazicere, ci conforme cu caracterele limbii tracice, ca si cu ele-
mentele topografice si arhitectonice ale burgurilor dacice din Muntii
Hunedoreni, se poate admite Ca _fail a avea preterrtia de a formula
o o traducere romfineasca literala numele daco-getic Zermizegetusa
(Sarmizegetusa) avea insemnarea de o cetate (localitate?) de palisade
(construità) pe indllime (sau stanca) ». Forma primitiva a numelui era
deci *Zermi-zege-t-, ide. *filier-mo--E-geg(h)e-t-, compozitie de tip strave-
chiu indoeuropean, care insa cu greu ar putea sa fie pastrata in aceasta
forma genuina in Zermiegete de pe lespedea funerara a Dacului dela
Roma, Aurelius Vistorinus, eques singulari(s), natione Daqus, domum
coloni(a) Zermiegete, (CIL VI, 3236), caci aceasta varianta mai pre-
zinta o grava eroare omitand in interiorul cuvantului un foarte impor-
tant sunet, -z- din elementul -zeg-, i nu poate servi ca dovada ca nu-
mele capitalei dacice ar fi fost rostit si in forma mai scurta fard ter-
minutia -sa, cum apare ca Sarmategte in Tab. Peut. i Sarmazege in
G. Rav., evidente coruptele tarzii

Ar putea fi relevatà remarcabila asemiinare cu numele Zermedi,est)s at

nobilului peon amintit de Diodor (XXI 53, Tzetzes Chi!. VI 470: ----- ZepiLodl--
yea-roc), observaa i de Mateescu Anuarul Inst. 1st. Nal. Cluj III (5 124 3,,
430; dacá povestea cu tràdarea fAcuta de acest frunta§ peon lui Lisimah despre
comorile ascunse ale regelui Audoleon nu e copiatà cumva dupá cea cu Decelytl
§i Bicilis in Dacia (de§i taptele sunt mult anterioare in Peonia a, 281. a. C.,
iar Diodor cArnia Tzetzes Ii atribue (prin anacronism? povestirca trei-
ie§te cu un secol inainte de cucerirea Daciei (cf. pentru aceste lucruri S. Lam-
brino, Rdul Sargetias si lezaurele lui Decebal, in Inchinare let lorga 223 8 ;
ori influenta literara trebue luatá in sens minters, povestea din Dio Cassius fiind
modelatä dup5. Diodor?) s'ar putea admite ca numele peonic intrucat
e autentic Zermodigestos nu are etimologic nicio legatura cu acela al capi-
talei dacice, ci cuprinde in partea initiala elementul Zermo-, acela§i ca in Zdepl.Log,
mime traco-frigian din Asia Mica (CIG III &x 4065, Ancyral, care e evident
in legatura cu alta rbd. ide. g§kc, « a cere, a râvni, a-i plAcea etc. «, gr. xcdpco,
xiipm, germ. gern, etc.; pentru elementul -di,- cf. poate Aeyurricov in Dobro-
gea, Pirvan Histria IV, 1910, 6o.

8. Fiind un nume de loc si ca atare element lexical din graiul dacic,

explicabil etimologiceste numai cu mijloace lingvistice traco-dacice
si comparative indoeuropene, e lucru firesc i poate inutil a-I mai
repeta, ca Sarmizegetusa (Zermizegetusa) era numele unei vechi loca-
litati intemeiate i numite de Dad, nu de alte popoare (cum ar fi fost,
dupà vechile banuieli ale unor cercetatori, Sarmatii). Toponimicul

www.dacoromanica.ro
 SARMIZEGETUSA, CAPITALA DACO GETILOR 395

nostru prezinta specifice aspecte fonetice si morfologice autentic indo-

europene de tip arhaic, dovada cal el are radacinile adanc infipte in
graiul celor ce 1-au dat, in traditiile de vieata si in sistemele lor de
constructie a asezarilor civile si militare. Din lipsa de alte dovezi, nu
se pot face precizari cu privire la vechimea si originea localitatii
dacice cu numele Sarmizegetusa, dat ffind ea' toate stirile respective
sunt posterioare anului loo d. C. *i aici e de asteptat ca cercetarile
viitoare, in deosebi cele arheologice, &à aduca luminà mai multà. Deo-
camdata se poate spune ca inainte de Burebista, capitala Daciei se
numea Argedava i era sigur deosebità de Sarmizegetusa, foarte pro-
babil in alta regiune ; acolo fusese grecul Acornion in misiune diplo-
matica la tatal lui Burebista (Dittenberger, Syll.", 762.), in prima
jumatate a sec. I a. C. Precum pare a indica elementul -dava, acea
localitate va fi avut un mai pronuntat caracter civil, de asezare poate
din regiunea dealurilor oH din campie, nu pe \Taff de munte, cum erau
burgurile din preajma vaii orasului, unde s'a fixat mai tarziu centrul
-de conducere a statului militarist si razboinic al Dacilor. Argedava e
localizata de unii la Varadia Caras (v. Patsch, Der (ampf, 63).
Poate fi considerat, oricum, ca un f apt cert ca. Sarmizegetusa, al
cand nume a fost talcuit etimologic mai sus, se refera la o anuraita
localitate mai veche specific si exclusiv dacica, si care era capitala
regatului in timpul lui Decebal, fiind burgul-oras cel mai puternic
dintre cele amintite mai sus, loc de addpost si refugiu suprem. Dar
daca explicarea etimologica a dat oarecari precise rezultate de ordin
lingvistic si cultural-istoric, in schimb localizarea (sau mai bine zis:
individualizarea) Sarmizegetusei lui Decebal e ceva mai complicata.
Caci, mai intai izvoarele literare si epigrafice amintite nu pot da
nicio precizare in aceasta privintä, iar cele arheologice nu sunt lipsite de
echivoc. Dintre izvoarele scrise, singur Ptol. III, 8,4 Zappgsytaouoct
-r6 pectrEAetov pare a se referi la capitala Daciei libere (dinainte
de 106), iar « coordonatele * date de geograf nu servesc la nimic, mai
ales ea si « Sarmizegetusa » romana nu era la distanta prea mare (cca.
30 kin. spre Vest) de zona centrala a burgurilor dacice. De alta parte,
acestea din urma cum s'a observat sunt toate cladite aproxi-
mativ dupà aceleasi principii arhitectonice si pe locuri asemanatoare,
until mai sus cleat altul in varful muntilor si stancilor ; incat ar parea
cá toate intrunesc si « conditia » sex:nautical cuprinsä in talcuirea eti-
mologica formulata in paginile precedente, si oricare din burguri ar
putea fi Sarmizegetusa. ?i. totusi, se pare ca nu e cazul de a vorbi de
* mai multe localitati * sau de un u sistem » de burguri care sal fi purtat
numele (colectiv?) de Sarmizegetusa. B adevarat ca, la Dio Cassius
capitala lui Decebal e numita in douà locuri ,r& (37.aEXetot (LXVII ro, 3,
LXVIII 14, 3); dar cu cateva randuri mai inainte acela4i scriitor o
numeste -r6 potoiAetov (LXVIII 14, 3), la fel ca Ptol. si ca Plin. Epist.
www.dacoromanica.ro 7*
396 I. I. RI'SSU

VIII 4, 2 regia (o pulstun regia, pulsum etiam vita regem nihil des-
perantem »), ceea ce inseamna ca pluralul -rcit (koiXeux nu trebue in-
teles in sensul de « mai multe localitati ».
Totu0 nu lipsesc cateva indicii in sprijinul incercarii de localizare
a capitalei dacice, care a fost identificata de Teodorescu cu princi-
palul burg din Muntii Hunedoarei. Cea mai mare 0 mai importanta
cetate i totodata aezare civila (ora) din aceasta regiune e (cum s'a
observat Inca la inceputul veacului trecut) cea dela Gradiqtea Munce-
lului, care poate fi identificata (cum a facut Teodorescu) fàrä pri-
mejdia de a con-lite o grava eroare cu capitala lui Decebal, adica
cu Zermizegetusa. Fara a se putea preciza de cand dateaza aceasta
« capitala », e foarte probabil ca ea a fost realizata Inca de Burebista,
§eful unui mare imperiu dacic, bazat pe forta militara organizata de
acest suveran, ( cel dintai §i cel mai mare dintre regii Traciei », cum
ii nume0e inscriptia onorifica a lui Acornion. Marele burg dela Mun-
celul era o grandioasa realizare de proportii exceptionale i de sigur
neob4nuite in lumea barbara traco-dacica, pe care nu o putea face
orke regi§or sau feudal, ci numai un mare suveran. Acest lucru a fost
recunoscut mai de mult, 0 el e rezumat astfel de merituosul explo-
rator al arheologiei dacice a regiunii:
Odati cu cetatea de pamant i lemn dela Costesti, Dacii construiesc dupa
aceleasi principii i pe aceasta dela Gradistea Muncelului, insa intr'un stil mai
mare. ca fiind cea mai importanth din toate, resedinta unui sef mai mare peste
4efii triburilor din celelalte cetati. Sub Buerebista, ca i la Costesti, deci in
prima jum. a sec. I a. C., cetatea de lei= este inlocuita cu una de piatra si
-capata un sanctuar... Portile monumentale i construettile de andezit ne
duc cu gandul la o epoci de mare inflorire, la o epoca de oarecare rafina ment
artistic si mai ales de mari putinte tehnice, in ceea ce priveste aducerea dela
mari depärtari a unui material atat de greu cum este andezitul si la punerea
lui in lucru cu deosebith dibacie la aceasta mare inaltime. Gandul ne duce la
epoca lui Decebal, pe care trebue sa ni-1 inchipuim ca pe un stapanitor, care
intelegea sá impuna i dusmanilor, i aliatilor lui, nu numai prin stralucirea
calitatilor lui sufletesti, dar i printr'un exterior impresionant, in primul rand
printr'o capitala demna de maretia planului, pe care voia sit-1 infaptuiasca
{Teodorescu, Muncel, 65).
Aceste randuri redau covar0toarea impresie ce produc asupra
vizitatorului ruinele marei cetati dacice dela Gradi0ea Muncelului, a
.carei stralucire §i sfar0t tragic, pierdute in ve§nicia mortii, nu le-a
cantat niciun poet, nici nu s'au pastrat in povestirea vreunui cronicar.
Singura contemplarea acelor marete vestigii marturii prin veacuri
ale unui trecut inmormantat sub codrii seculari de fag i in intune-
recul netiintei poate sa-ti dea o pandà icoana de grandoarea qi
dimensiunile puterii dacice. Asemenea realizari corespund unei excep-
tionale ascensiuni politice, militare i economice a statului dacic sub
cei doi mafi suverani, Burebista i Decebal, cari sunt fãrá indoialä

www.dacoromanica.ro
 SARMIZEGETUSA, CAPITALA DACO-GETILOR 397

figuri de importanta universala in istoria antichitatii. In ciuda ele-

mentelor pozitive, tmele chiar sigure, pe cari le ofera mijloacele de cer-
cetare lingvistica i arheologica, problema capitalei Daco-Getilor e,
totu0, cam departe de a putea fi considerata ca solutionata pe deplin ;
raman Inca numeroase puncte obscure 0, cel putin deocamdatd, de
nepatruns pentru mijloacele noastre de investigatie, cari cu penibile
eforturi izbutesc a lumina in mica masura problemele obscure ale
vietii antice a pamantului i poporului roman.
9. Dupà cumplitele distrugeri §i parjolul razboiului din anul 1 o6,
cetatile dacice din Muntii Hunedoarei au fost parasite de populatia
autohtona, care 0-a continuat vieata rustica patriarhala (mai ales
pastoreasca) prin vdile 0 plaiurile din apropiere, integrandu-se pe
incetul in noul curs al vietii romane §i uitand, cu trecerea generatiilor,
de rostul 0 obar0a burgurilor in cari se grupase desnadajduita rezis-
tenta in fata invaziei romane. *i numele fortdretelor au fost in curand
date uitarii, 0 poate ca ar fi disparut ofice alt.& amintire despre nu-
mele capitalei dacice, dacà el n'ar fi fost pastrat pentru Inca 150 de
ani de nouii stapanitori ai tarii. Fata de caracterul eminamente rural,
campenesc, al vietii agricole §i pastorale a autohtonilor, cucerirea
romana insemna o radical& i netagaduitä schimbare a formelor eco-
nomice, sociale 0 culturale din Dacia. Ea aducea, inainte de toate,
vieata urbana, ordinea civilizatiei romane, « modernizarea » prin orw,
instalatii de utilitate publica, cladiri, i:)sele, administratie, annatä
etc., care au influentat simtitor 0 aspectul traiului autohton al vechei
populatii dacice de plugari §i pastori, cu a lor « civilizatie a lemnului ».
Vieata in nouile forme romane nu se mai grupeaza in jurul burgurilor
de pe varfuri de munte §i pe plaiuri, ci in jurul centrelor or4enWi,
pe langa marile artere de circulatie a raurilor (Oltul, Murqul, Streiul,
Ariqul, Some§ul etc.), iar rqedinta (metropola) Daciei Traiane a
fost wzatd, ()data cu infiintarea provinciei, in loc deschis, la marginea
de Apus a campiei din actuala Tara a Hategului §i in apropierea tre-
catorii ce duce din Banat in Ardeal. Oratil roman dela Gradi§tea Ha-
tegului (actuala Sarmizegetusa) purta numele pompos de Colonia
Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Dar din cele cinci epi-
tete ora4u1 nu-1 avea la inceput pe ultimul: bdtranul Mommsen a ob-
servat de mult (CIL III, p. 228) cal lipse§te Sartnizegetusa (« nomen
maxime propriuna oppidi») in unele inscriptii, fiind numita mai scurt
col(onia) Dac(ica), de ex.: CIL III, Hoc, 1323, 1443, 1572. Dintre
acestea, 1443 trece drept cea mai veche inscriptie din Dacia, push' cu
prilejul inaugural-if capitalei romane a provinciei: [ex] au[ctoritate
Imp. Cae]saris Divi Nerv[ae f. Nervae] Traiani Augusti, condita colonia
Dacica per [D. Terenti]um Scaurianum [leg(atum)] eius pro (praetore) 1
Se vede 61 in primii ani, sub Traian, ora.0.11 apare fara epitetul
1 Cf. Groag, Realenc., Pauly-Wiss. V A, 669-70.

www.dacoromanica.ro
398 I. I. RUSSU

Sarmizegetusa, dovada destul de elocventä cal el nu purta Inca acest

nume, care nu i-a fost dat dela inceput, de0 trece ca « maxime pro-
primp.* pentru metropola dacica. El apare mai intai sub Hadrian
(117-138), pe inscriptia dela baza monumentului sau ridicat in capi-
tala provinciei: Co Ionia Ulpia Traiana Aug. Dacic(a) Sarmizegetusa
(CIL III, 1445, din anul 118), ceea ce indreptate§te presupunerea ca.'
ultimul nume a fost adaugat numai sub acest imparat, 0 anume in
primul lui an de domnie.
Forma fdrd elementul Sarmizegetusa in titulatura oraplui apare §i mai
tdrziu, de ex. CIL III 7960 din vremea lui Marcus Aurelius (loi--i8o); Icollonia
Illp(ia) Traiana Aug. Dac(ica), fapt care aratà cá nu e intemeiatä presupunerea
lui Mommsen el trebue sd fie din epoca lui Traian inscriptiile Imo, 1323, 1572
§i prin urmare altele in care numele ora§ului apare in aceea.,i formd, i care
se vede cá pot fi i de mai tasziu.
Inovatia acuta prin adaugarea la « Colonia Ulpia Traiana Aug.
Dacica * a numelui autohton, al fostei capitale dacice, Sarmizegetusa
intru cat aceasta interpretare justa trebue sà fi avut o semni-
f icatie politica, urmarind poate i scopul de a atrage ceva mai mult
populatia autohtond spre cauza romana., consolidand increderea de
care s'ar pdrea ca Roma nu se bucura intre toti b4tina0i ; sau se ur-
mdrea, poate, menajarea particularismului local dacic printfun act
formal-simbolic adoptand numele capitalei nationale dacice in titula-
tura metropolei comune a tuturor elementelor etnice din cuprinsul
provinciei. In orice caz, cu toate capitularile 0 defectiunile constatate
intre grupe i triburi de Daci in cursul cainpaniei de cucerire a Orli,
e sigur cà odata cu disparitia lui Decebal 0 a statului sau n'a pierit
0 con§tiinta nationala dacica, iar sentimentele separatiste s'au mani-
festat chiar in randul populatiei provinciale in prinaii ani de domi-
natie romana i in cursul sec. II, prin rezistenta. §i insurectii contra
stäpanitorilor straini. Pentru a sdrobi asemenea reactiuni, fortele
romane au trebuit, pe cat se pare, sa poarte adevarate razboaie chiar
dupà anul io6, pentru a aduce la ascultare pe autohtonii reactionari.
0 astfel de rebeliune a Dacilor va fi avut loc in primul an de domnie
a lui Hadrian, la 117, cand se face amintire de un adevarat Acoax6g
rc6Arp.oe. In anul urmaor, la 118, metropola provinciei poartà §i numele
de Sarmizegetusa, act care poate foarte bine &à fie in legatura cu turbu-
raffle din provincie 0 cu localizarea lor, sau probabil o consecinta poli-
tica-diplomatica a actiunii romane printre provinciali, in primul rand
intre Dacii ba*tina0.
Se poate considera, a.a dar, ca foarte verosimila presupunerea
scoasà din elementele cercetate mai sus cá la un deceniu dupa desfiin-
tarea statului dacic 0 supunerea Dacilor, numele capitalei lor natio-
1) Cf. C. Patsch, op. cit., 161; Daicoviciu, La Transilvania, 79-80.

www.dacoromanica.ro
 SARMIZEGETCSA, CAPITALA DACO GETH,OR 399

nale daramata i cazuta in paräsire a fost transpus asupra rqe-

dintei provinciale romane, intemeiate de Traian nu pe urmele burgu-
rilor din munti, cucerite cu atatea greutati §i sacrificii, ci la vreo 30
de km. spre Vest, unde nu se afla nicio localitate dacica. Imparatul
Hadrian a numit Colonia Ulpia Traiana i Sarmizegetusa, i aici stra-
vechiul nume a continuat sa traiasca pana la evacuarea oficiala a pro-
vinciei (la anul 271), ca 9i dupa acest eveniment, cat timp au existat
rudimente de vie* romana, mai mutt rurala, intre vestigiile Colo-
niei Ulpiei Traiana ; dupa definitiva parasire a localitätii de care
populatia romana, retrasä spre xnunte, la inceputul epocii medievale,
numele roman ca i cel dacic al glorioasei metropole a fost uitat §i
inlocuit prin slavonescul Gradi*te, pentru a fi reinviat i pus in cir-
culatie de Daco-romani in ultimele decenii.
Cluj-Sibiu I. I. RUSSU

RESUME
1. On releve l'importance des antiquités et des elements linguisti-
ques hérités des Thraco-Daces pour l'histoire des langues indo-euro-
péenes aussi bien que pour l'intelligence du lexique roumain autoch-
tone. On passe en revue, ensuite, les divers essais d'explication du nom
de Sarmiségéthuse, qui s'averent [tons inadmisible. On souligne en
revanche la necessité de trouver une juste explication de l'origine et
du sens initial de ce mot si important de la toponimie thraco-dace.
2. L'auteur démontre que la capitale de la Dacie libre a été mal
identifiée avec la colonie Ulpia Trajana Augusta Dacica Sarmisege-
tusa, la métropole de la province romaine. La capitale de la Dacie,
libre était située, on le prouve, dans une region montagneuse et acci-
dentee, a Ora*tie, aux alentours de Valea Ora0ilui, dans le départe-
ment de Hunedoara.
L'existence et l'origine des « bourgs » de cette region ont été rele-
vées au debut du XIX-eme siècle par le moine J. C. Eder et, plus tard,
par Fodor, Ackner, Neigebaur et autres. M. Teodoresco les a étudies
attentivement de 1923 a 1929. Grad4tea-Muncelului a été une for-
teresse importante, mais elle n'a été explorée qu'en tres faible mesure.
M. Teodoresco et M. Daicoviciu, son successeur, ont entrepris les pre-
mieres fouilles systématiques a Costqti, autre forteresse de la region.
3. Les forteresses daces (les o bourgs ») ont éte construits non pas
en rase campagne mais sur des collines ou des sommets de montagne
dominant les environs. Les terrasses des hauteurs ont été aménagees
pour y loger les habitants ou pour la defense. Des travaux puissants
les avaient transformees en veritables o monts fortifies * (Dio Cassius).
4- L'architecture des bourgs est intéressante et significative. Le
bois forme l'élément principal des constructions aussi bien civiles que

www.dacoromanica.ro
400 I. I. RUSSU

militaires. La pierre et la brique ne jouent qu'un role secondaire et

datent de plus tard. Les digues en terre battue munies d'une double
palissade, et d'une grande force defensive, sont tres caracteristiques.
5. Le bois forme l'élément primordial et le phis important dans
l'architecture des peuples A toutes les époques. Les savants en ont
reconnu aussi l'importance et la signification aux points de vue lingui-
stique et historique. C'est le cas des Géto-Daces aussi avec leur « civi-
lisation de bois » (PArvan). Les recherches archeologiques ont deter-
mine les deux notes essentielles des « bourgs » daces: l'emplacement
sur des sommets (sommets de montagne, rochers) et l'emploi du bois
(palissades et terre battue). L'origine éthymologique du nom de Sar-
miségethuse, transmis sous différentes formes, doit etre établie en
fonction de ces données. La forme primitive doit etre d'ailleurs Zer-
mizegetusa.
6. Zermizegetusa est un nom géto-dace compose de deux ou trois
elements d'ordre des suffixes: Zer-mi-zege-tu-sa. La seconde partie du
mot est déterzninée, au point de vue semantique, par la premiere ;
zege-tu-sa s'apparente aux points du vue semantique et morphologique
A des elements qu'on rencontre frequemment dans la toponymie thrace,
tels -dava, -para, -dizos, -bria, -basta. Le thraco-dace appartient au
type satem : -zege-tu comprend ainsi *geg(h) = rameau, pilier, qu'on
retrouve dans des mots germaniques et baltes ayant le sens de « tronc,
pilier, rameau, haie, palissade », ces derniers en relation évidente avec
les fortifications de bois des bourgs daces.
7. L'étymologie de l'élément essentiel Zermi- n'est pas sine. Il
suppose un *gher-, en relation pent-etre avec l'emplacement des bourgs
sur des sommets de montagne ou rochers. L'élément zar-, zer- qui se
rencontre aussi dans d'autres noms toponymiques, n'est pas certaine.
La forme originaire de mot indo-européen a été *gher-d-geg(h)e-tu-sa
et a signifie « fort a palissade sur une hauteur (rochers) ».
8. Sarmi-, Zermizegetusa est un mot authentique dace de facture
indo-européenne arehnique, et a été nom d'une localité dace, centre
politique et militaire de la Dacie, sous Buerebista et Décébal.
La capitale primitive a dil etre Argedava, situ& dans une autre
region et, pent-etre, en rase campagne. La residence de Decebal a dil
etre, ainsi que M. Teodoresco a essayé de le prouver, A GrAd4tea Mun-
celului, grande ville fortifiée impressionnante par sa situation et ses
proportions.
9. La Colonie Ulpia Trajana Augusta Dacia (GrAd4tea Hategului),
n'a rien A faire avec la residence des rois daces, sauf son nom de Sur-
miségéthuse, qui semble avoir été ajouté au titre pompeux de la fon-
dation de Trajan, en 117 ou 118 seulement, sous l'empereur Hadrien,
et tres probablement A la suite d'une action militaire destinee a attirer
les Daces autochtones en revoke contre la domination romaine.

www.dacoromanica.ro
 MISCELLANEA

DESPRE ALEXANDRU DAVIDEL

Lupta deschisa de regele polon Than Sobieschi contra Turcilor, a

fdcut ca ob4nuitele pribegiri ale boierimii mici moldovene, prilejuite
de motive de ordin politic sau numai pentru ca cei lipsiti de stare 0
slujbe in Moldova sa c4tige bunuri, faima 0 ranguri in Po Ionia, prin
angajare ca (*eni cu plata in regatul dela Nord, sä ia un anumit
caracter 1.
In acest sfar§it turbure de secol, se intalnesc o seama de mazili
moldoveni angajati in serviciul regelui polon sau trecuti in Po Ionia
din motive de ordin politic, in special ca partizani ai lui Stefan Voda.
Petriceicu. AcWia din &ad in &And infra' in tara, in fruntea lefegiilor
pe cari ii comanda pentru a pune stapânire pe cetatile moldovenWi
in folosul unei cauze straine, pentru a administra tinuturile ocupate,
dar 0 pentru ambitii mai mari. Unii dintre dânOi s'au distins in mod

' N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei si Cettiiii Albe, Bucuresti, 1899,
p. 229-242; acela§i, 5tiri noud despre luptele turco-polone si turco-germane,
in Studii si Documente, vol. XI, p. 131-181; Istoria Roindni lor, vol. VI, Buc.,
1938, P. 346-365 ; Const. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, vol. III, partea I,
p. 146-215 ; C. A. Stoide, Moldova si domnia a doua a lui Stefan Vodd Petri-
ceicu Noemvrie 1683Aprilie 1684 teza de doctorat. I. Neculce, Cronica,
in Kogalniceanu, Letopisefe, II, p. 231: 4 Atuncea avand Nemtii oaste cu Turcii,
Inca de pe cand s'au fost batut la Beciu si tot bateau Nemtii pe Turci si se
latiau; deci si Legii erau la un cumint cu Nenicii si dau lele Moldovenilor si se
dusese mai too moldovenii la Lest, boiernasi, slugi boieresti, slujitori si veniau
de jdcuiau in lard in Moldova».

www.dacoromanica.ro
402 MISCELLANEA

deosebit. Astfel cei doi Turculet 1, Vasile Bainscbi 2, Alexandru Da-

videl 1 i altii.
Alexandru Davidel, sau cum i se mai spunea Davidenco, a fost
un boierna§, fiu al lui David din Zaluce, sat in tinutul Hotinului 3.
Prin parintii sài mo0enise proprietati m5lrunte In coltul nordic al Mol-
dovei 0 in legatura cu acestea i anumite procese 4. Neamul s'au era
1 Intre alte rude, Constantin Turculet avea printre boierii moldoveni pe
cronicarii Miron Costin i Ioan Neculce. Pentru inrudirea cu Miron Costin o
4 danie * a lui Neculai Costin catre Costa§co Turculet, fost mare medelnicer,

in satul Boianciuc la Cernauti. Dania o Meuse * Turcul, fiind ruda noastra,

botezandu-1 parintii miei 0 el fAcandu-ne mult bine, imprumutand bani Orin-
tilor miei * (T. Balan, Doc. Buc., III, p. 130). Pentru inrudirea cu Neculce,
actul din 4 Martie 1704, dat de Catrina vistiernicesa, fata raposatului Iordachi
Cantacuzino, fost mare vistiernic, cu fiul mien Ion, fost aga i cu ginerile mieu
tefan Luca II vistiernic *, prin care vinde satul, fiindca n'avea * bani de chel-
tuiala o. N'a voit nime s5.-1 cumpere f numai singur ruda lui Constantin Turculet,
care descinde dela mo§ul mieu Gavrila§ logofatul », i 1-a cumparat pentru suma,
t
de * 1350 lei batuti, bani gata Semneaza de mArturie Ioan Neculce vel aga,
tefan Luca II vistiernic (T. Balan, Documente Bucovinene, III, Cernauti,
1937, p. 118-119. In aceasta publicatie date foarte numeroase care permit
sA se intregeasca cu mult informatia cunoscuta in legaturA cu Constantin Tnr-
culet). Relatii elogioase despre Constantin Turculet in I. Neculce, Cronica,
la Kogal., II, p. 238, 253-254.
2 Sever Zotta, Serdarul Vasile Bainschi, 5 nepotul * lui stefan Vodd Petri-
ceicu, in Arhiva genealogicd, II (1913), p. 84-93 0 110-122. Intregiri in C.
A. Stoide, Moldova §i domnia a doua a lui 5tefan Vodd Petriceicu. Legáturile
lui Petriceicu cu boierimea de tail, Vasile Bainschi.
Se intalne§te Inca din 24 Decemvrie 1645 (7154), &and Vasile Lupu da
carte o lui David de Zaluceani * ca sa-§i tie Cuzlaul iii sA-0 ia de a zAcea de pe
partea sa * din pane 0 din fan 0 din tot * (Iorga, St. fi Doc., V, p. 537). La 27
Mai 1660 Stefan Lupu dispune, la plangerea lui David de Zalucea o ca Toader
ce-au fost staroste sä cumpere impreuna cu dansul partile din Cuzlau, dela
Manea de Ivancauti (Iorga, St. i Doc., V, p. 538). 0 carte de impartealA data
de Dabija Voda la 15 Mai 1665 (7173), mentioneaza pe * Luca 0 Petre Droni *,
fratii lui David de Zaluceni (Cwt. Colecf. pe 1909 Oct.Dec., p. x91). Im-
preuna cu alti raze§i i§i impart mo§iile Trele§tii i Male§tii, mo§tenire dela mo§ul
lor Patra§co Ciogole (Ibidem). In Noemvrie 1666 (7175), David de Zalucer cu
fiul sau Patra§co, valid partile lor din Trele§tii i Male§tii lui Ilia§ Alexandru
Voda, care le da lui Miron Costin, vornicul de tara de Sus cand i-a botezat
feciorul (Cwt. CoLcf., loc. cit.). Ultima §tire despre David de Zalucea pare a fi
cartea lui Ilia§ Alexandru Voda din 17 Iunie 1668, prin care i se porunce§te
sa impiedece pe oamenii lui Ilie Sturza, mare stolnic de a opri pe Iancul Costin
pare. de Hotin, sa-0 tie jumatate din satul Petre§ti ( Crqt. Colecf., 191z Apri-
lieSept., p. 122).
4 Se judeca inaintea lui Vasile Lupu, la 18 Ianuarie 1653 (7161), cu matu§5.-sa
Anita Botezoae pentru parti din Giurge§ti i Mere§ti. Alege Simion Malai, fost
vistiernic. David sa stapaneasca in Mere§ti i Botezoae in Giurge§ti (Acad. Rom.,
Crep. Colect., 1905, p. Ica).

www.dacoromanica.ro
 DESPRE ALEXANDRU DAVIDEL 403

inrudit cu cateva marl familii boieresti 1, dar mai ales avea legaturi
de rudenie cu mazilii i razesii acestui colt de tara 2.
Dupa informatia documentara, David de Zaluce a avut doi fii,
unul mai mare Patrasco, care era in vArsta barbatiei prin 1666, Noem-
vrie, data la care impreunä cu tatAl sau David de Zaluce, vinde dom-
nului Ilia Alexandru, partile de mosie ce stapâneau in Mälesti si
Trelesti 3.
Mult mai tArziu se intalneste in documente celdlalt fiu, Alexandru,
despre care ne-am propus sä vorbim. Abia prin Iunie 1678 il intalnim
iscalind marturie la dania facuta de Nacul Isacescu, fost staroste,
finului sau Sandul, fiul unui Ion Vataxnanul. Dania se facuse asupra
unor parti din satul Lehaceni, la tinutul Cernauti. In cuprinsul
documentului i se spune ca unui tinerel, ce era in vremea aceia
4 Sandul sin David ot Zaluce *. El insa iscaleste o Alexandru sin David »4.
Inainte i alituri de dânsul iscalesc atfitia dintre mazili din partea de
sus a tarii, care ca i dânsul, vor imbritisa o called striina lor in
serviciul Polonilor: Arsenie Volcintcai 5, in urma unui Ghiorghita ca-
pitanul care este de sigur Gheorgliita, fratele lui Savin Smucili 6, Du-
mitrasco Murgulet 7, Gligorascu Savascul, acesta din urmA mai putin
cunoscut 8, apoi Gligorascu, nepotul lui Isac Mironescul ot Carabciu,
Pavel sin Rugina i un Gligorascu sin Coste.

Cartea lui Stefan VoclA Lupu din 27 Mai 166o, pentru pricina dintre David
de Zaluce i Manea de CuzlAu. SA intoardi David lui Manea jumAtate din cos-
tul unor ocine i sà stApaneasc5. impreunl (N. Iorga, St. 0 Doc., p. 538). La
28 Mai 1665, se judec i cu Miron Costin vel comis (Iorga, St. 0 Doc., VI, p.
76). Pentru afaceri ale lui David de Zaluce, acte in Iorga, SI. 0 Doc., XI, p. 77,
92; St. 0 Doc., IV, p. 341 si T. Codrescu, Uricarul, XXV, p. 274-275; Creso.
Col.q., 1910, OCt.Dec., p. 274 si Buie. COM. Ist., IV, p. 17-18.
1 PItrasco Ciogole, fost mare stolnic, ii era » mos n ( Colecf. pe 1909
Oct.Dec., p. 191).
» Luca si Petre Drone a Ii erau # frati », probabil cumnati ( -rep. Colect.,
1909, Oct.Dec., p. rgr). Aid indicatii i pentru alte inrudiri tot prin Cio-
golesti).
o Acad. Rom., Cre'. Colec(iilor pe 1939, Oct.Dec., p. 191).
Hasdeu, Arhiva Ist. a Romilniei, III, p. 252, reprodus si in T. Balan, Doc.
Buc., III, p. 68.
o Sever Zotta, Serdarul Vasile Bainschi, loc. cit. 0 C. A Stoide, Moldova
in domnia a doua a lui 5'tefan Vodd Petriceicu, capitolul: Legaturile lui Petri-
ceicu in boierimea de %ark Vasile Baischi.
o C. A. Stoide, loc. cit., Savin Zumcilà.
7 Era fratele lui Neculai Murgulet, Stoide, op. cit., Neculai Murgulet.
a Doc. din 30 Mai 1705, prin care diaconul Bejan dArueste partea sa de
movie din Budinti, la Suceava, lui Constantin Turcul vel medelnicer. MArturie
si a lui Gligoras SAvascul (T. Balan, Doc. Buc., III, p. 127-128 .

www.dacoromanica.ro
404 MISCELLANEA

Cariera sa de razboinic si de functionar administrativ, cu mari

ambitii 1, in serviciul Polonilor, a fost de mult precizata 2 S'a atras
atentia si asupra unui loc mai putin cunoscut i mai interesant in tre-
cutul sdu: asupra pretendentei la tronul Moldovei 3. Imitand, poate,
pe un alt mare ostean care cu spada ii castigase un renume, titluri
de boierie si oarecari bunuri, Constantin Cantemir, se gandise si Da-
videl la un moment ca ar putea sui treptele tronului. Disperat de a
ajunge prin Poloni la aceasta inalta situatie, dupà o sedere intre dansii
de 7-8 ani, Ii paraseste prin 1690, treeand la Nemti i prin Camenita,
chiar la Tatari. Se pare ca-si castigase simpatia Hanului care, dupa ce
impreuna facusera o incursiune de prada in Polonia, 1-ar fi recomandat
vizirului, pentru domnie 4. Omul a stiut sa se faca tot atat de simpatie
si vizirului « si era numai s5.-1 pue Domn in Moldova. nimni prinzand
de veste Dumitrasco Beizadea, au spus vezirului ca acela este un orn
nebun ; nu este de domnie » 5. De altfel Neculce, atat de legat de pre-
judecatile de casta, caracterizeaza in linii dispretuitoare ambitiile ostea-
nului: « nu se stie ce i se parea lui c. umbla dupa domnia Moldovei »6.
Intre ultimele acte date de Alexandru Davidel in slujba Polonilor,
pare a fi cel din 18 Iulie 1690 7. Dupà aceasta data va fi trecut la Nemti,
poate prin intermediul Bistritenilor, cu care intretinea legaturi in cali-
tate de comandant polon al Campulungului 8
La o data pe care n'o cunoastem, dupa 1690, trece la Tatari, pentru.
a lua parte la asediul « Varadinului » in 1697, impreuna cu Sultanul
di Hanul TAO:rase 9. In Julie 1698 el trece prin Bucuresti « cu sultanul »,
un sultan la:Varese. Brancoveanu, caruia sdruncinarea doxnniei lui
Antioh Cantemir nu-i displacea, ii face un dar, de altfel destul de mo-
dest, de 30 taleri. Suma este insemnata in condica de venituri i chel-
tuieli a foarte socotitului Domn. Modicitatea clarului i felul in care
e relatat in condica, ne fac sa credem cà Voda Constantin Branco-

1 Avea diac de latineste 0-0 semneazd scrisorile catre Bistriteni «Alexander

Dawidenco, rothmayster Serenissimi regis Poloniae# (Hurmuzaki-Iorga, Docu-
mente, XV, 2 p. i4oS).
2 N. Iorga, Documente rom4ne,sti din Arhivele Bistrifei, partea I, p. CV,
partea II, p. XXXI.
3 Ibidern.
I. Neculce, Cronica in Kogäl., Letop., II, p. 261.
5 I. Neculce, Cronica, in Kogál., Letop., II, p. 26r.
Ibidem.
7 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 2, p. 1430.
8 Ibidem.
9 I. Neculce, Cronica, in Kogal., Letop., II, p. 261 i Iorga, Documente ro-
mdneVi din Arhivele Bistrifei, II, p. XXXI. Un falsificat cu data de 20 Mai
1697 pentru o pretinsá danie in folosul lui Alexandru Davidel, in T. Balan,
Doc. Buc., VI, p. 279.

www.dacoromanica.ro
 DESPRE ALEXANDRli DA VIDEL 405

veanu n'a pus mare bath pe aceste ambitii ale lui Davidel: « 30 taleri
s'au dat lui Davide lu Moldoveanu, dam dela Maria Sa Voda, candu
au trecut pe aici cu Sultanul »1. Despre sfar0tu1 acestui aventurier,
de sigur de merite deosebite, dar 0 de ambitii care poate il dep4eau 2,
nu s'a putut spune nirnic, dupa data la care nelin4tise domnia
lui Antioh Voda 0 pusese la incercare talentele de iscusit diplomat
ale lui Beizadea Dumitraco Cantemir. Se vede insa, dupd documentul
pe care-1 publicam in anexa, cd aproape de sfar0tu1 vietii s'a putut
intoarce in tara, facandu-0 « pace ». Il intalnim a.a dar la II Noemvrie
1708, aranjandu-0 treburile particulare ca orice boierina al vremii.
Nimic nu spune in cartea de judecata a lui Mihail Voda. Racovita, in
afara de titlul de « fost rohmistru », despre faima aceluia care luptase
cu atata vitejie in armatele lui Ioan Sobieschi 0 care visase sa apuce
scaunul lui *tefan cel Mare. Se intampinal ca parte interesata intr'un
banal proces de proprietate. In aceasta calitate i0 apara drepturile
de incerthrile de incalcare ale unei vecine de mo0e, Irina Ciomarta-
neasa. Dela aceasta i dela un frate al ei, Alexandru Davidel cumparase
parti din Add§ani 0 din Hotcauti, in tinutul Dorohoiului. Cu acest
prilej se face mentiune de anumite obiecte de utilitate casnica, sau
haine, zalogite lui Davidel de care vechii proprietari din Ad4ani i
Hotcauti. Aceste erau: « o sucna de atlaz cu ramturi §i trei blide de
plumb ». La divan impricinatii se impath sal tina pe din doua in Hotcauti
iar in Ad4ani sal-0 tina. IrMa Ciomartaneasa partea 1/4 din sat 3.
Un lucru Inca se desprinde din datele cuprinse in documentul ana-
lizat : ea la ir Noemvrie 1708 Alexandru Davidel satul de rataciri intre
strdini, de hartuieli 0 de primejdii, desamagit i poate sarac, « sca-
patat », dar de sigur §i cu sufletul plin de tam pe care-o parasise pentru
a o calca nun-Lai cu o§ti straine, a venit i i-a plecat capul la picioa-
rele tronului Mdriei Sale lui Mihai Voda, domn de curand pomazuit 4.
Daca Alexandru Davidel era bucuros de lin4te §i pace, nu mai putin
bucuros era domnul sa aiba in Vara, la adapost de intrigile din afara
pe un om care, ori0cum, avusese odath o zi a lui. De altfel era acum
0 batran. *ederea lui in tara nu putea fi primejdioasa, nu mai speria
pe nimeni. In curand se va stinge, in acel colt de pamant din Norul
cu biserici i brazi, la o data pe care n'avem cum s'o precizam; mor-
I Aricescu, Condica de venituri §.i cleltueli a vistieriei dela leatu' 7202-7212
(1694-1704), in Rivista Istoria a Arhiv-lor Romeiniei, Bilcure§ti, 1873, p 416.
2 4 Avea citeala pravila mare n, subliniaza cu ironie Neculce (kc. cit.).

3 Anexa: Mai tarziu, prin Decemvrie 1720, Ursache Davidel, fiul lui Ale-

xandru, se judeca inaintea divanului domnesc, Domn era tot Mihail RacoviIa,
cu N jupanesele Botezastilor pentru niste odoare pe care Ursache le-a lasat
in mainile lui Ion Botez In, Acad. Rom., Creflerea Colecliilor, 1912, Ianuarie
Sept., p. rig.
.4 In a doua domnie, Mihail Racovita ocupa scaunul la 24 Noemvrie 1708,
Const. C. Gittrescu, Isl. Rom., vol. III, partea I, p. 217.

www.dacoromanica.ro
406 MI SCELLAN EA

mantul nu i se cunoaste. Giupaneasa lui o Safta, fata Leochii, nepoata

Roschii visternicului *, vindea prin 1716, luna lui Fevruarie 22 de zile,
partea ei din mosia Berescul, unui nepot al ei The 1. Se cunoaste un
fiu al lui Alexandru Davidel, Ursache 2, care mai trdia inca prin August
1753 3 : o flied a lui Ursachi Davidel fusese maritata cu « Vasile Ciurea
din Moldova », spune un act datat din 28 Septemvrie 1782, in Suceava
instrainata 4. Andronachi i Alexandru 6 sunt, probabil i ei, fii ai lui
Ursachi.
C. A. Stoide

ANEXA
Noi Mihai Racovita Voevoda, cu mila lui Dumnezeu Domn al %aril.
Moldovii, facem stire cu aceasta carte a doraniei mele pentru multa
para i galceava ce au avut inainte domniei mele Irina Ciomartaneasa,
fata popei Irimia din Apasani (sic) pentru 1/4 parte de sat de Daseni
pentru satul liatcautii ce sant la tinutul Dorohoiului, cu Alexandru
Davidel ce au fost rohmistru, hiindu datoriu Miron, fratele Irimiei,
lui Alexandru Davidel cu 140 lei si Inca mai rascrunparand Alexandru
Davidel i un zapis al lui Miron, fratele Irinei, dela Dumitrascu Isa-
cescu de 6o de oi, au fost oprit Davidel ace a patra parte din Adaseni
pentru ace datorie a lui Miron. Apoi s'au sculat Davidel si au facut
asezare cu Irina Ciomartaneasa de i-au dat Irina lui Davidel niste parti
de mosie de Hotcauti ce au avut cumparäturi i danii pentru acea a
patra parte de AdAseni ce oprise Davidel pentru ace datorie a lui Miron
fratine-sau, facandu-i i zapis la mana lui Alexandru Davidel. Pe urma
socotind Irina Ciornartaneasa cum sa-i hie cu strambul, au iesit de
iznoava la divanul Domniei mele cu Alexandru Davidel zicand cum
n'au invatat cà sa se fad.' acel zapis a lui David si pe cumparaturile din
Hotcauti i pe danii ce-au avut, ce au zis sa se facà numai pe cumpa-
räturi care adiverindu-se cu diacul ce au scris zapisul si cu boeri
de curte pe cum ase le-au fost asezare pe cum scrie intr'acel zapis si
cumparaturile i daniile face sa tie Alexandru Davidel pe ace asezare
trei parti din Hotcauti si Irina o parte. Apoi Irina Ciomartaneasa
mai cersind la Alexandru Davidel i sucna de atlaz cu ramturi i trei

1 Doc din 22 Fevruarie 1716 (7224), la Acad. Rom., Cre#. Colect., 1911,
Oct.Dec., p. 241.
2 Doc. din 6 Decemv. 1720, din Iasi, Acad. Rom., Crest. Colect., 1912,
Ian.Sept., p. 119.
3 T. Balan, Doc. Buc., V, p. 92.
4 T. Balan, Doc. Buc., V, p. 93.
5 Ibidem.
° T. Balan, Doc. Buc., VI, p. 278-282, doc. din 21 Mai 1779, despre par a
dintre Dark Donici paharnic i Alexandru Davidel, pentru jumatate din
Tudoresti, la tinutul Sucevei.

www.dacoromanica.ro
 DESPRE ALE:XANDRII DAVIDE]. 407

blide de plumbu ce au fost zälogite de frate-sau Miron la Davidel.

Davidel au plecat la pace si au fdcut asezare cu Irina cum sa tie el in
Hotcauti numai giumatate de sat cu tot venitul 0 O. lase Irina acele
zaloage sà nu le mai ceie lui Davidel sucna si blidele si primind si Irina
cu voia ei ase s'au asezat facanduli zapis unul la mana altuia, dinainte
divanului Domniei mele si a multi boeri de curte. Deci si domnia me
vazand buna invoiala. intre Irina Ciomartaneasa si intre Alexandru
Davidel, asezandu-se cu zapis unul dela mama altuia cum sà tie satul
Hotcauti in giumatate, giumatate Irina Ciomartaneasa, giumatate Ale-
xandru Davidel si s5.-0 tie Irina si ace a patra parte de sat de Adaseni,
mosia ei si sa nu aiba a mai cere nimica unul de altul. Si domnia me am
intarit Irinei Ciomartaneasa, fata popei Irimie de Adaseni, pre ace
giumatate de sat din Hotcauti si pe 1/4 parte de sat de Adaseni ca sd-i
hie si dela domnia me driapta ocina si mosie in veci si uric si intaritura
neclátita si nerusiitä in veci. Si aceast 5. para sa nu sa mai parasca.
U Ias let 7217 Noemv. ir
Pisal Vasile Niag uricar.
Lupul Costache vel vornic ot divan ne hiindu vel logofet.
Inainte noastra s'au posleduit acest suret de Mihai Stäncescul ot
divan si fiind intocma s'au incredintat si cu a noastre iscalituri.
1795, Mai 2
Ipan Canta vel log.
Costin Catargiu vel vornic
Mihai Sturza spatar
Dumitru Saul spatar
Acest suret 1-am poslednit eu din cuvant in cuvant si fiind intocma
cu acel adevarat am iscdlit
Mihai Stancescu ot divan
Arh. St. Ia0, Condica Mitropoliei Moldovei, pach. 98, p. 734-735.

0 NOUA LEGATURA DE EVANGHELIE

DELA BRANCOVEANU

Printre ctitoriile lui Brancoveanu din judetul Valcea se numara

si manastirea Mamul, ispravità de zidit in Aprilie 7204 ( = 1696) si
de zugravit cu aproape trei ani si jumatate mai tarziu, la 8 Septem-
vrie 7208 ( = 1699).
Din obiectele liturgice däruite de domnitor manastirii se mai pas-
treaza in biserica acesteia numai un sfant disc si o cadelnita, amfin-
douà de argint, purtand fiecare inscris numele voievodului si data de
12 Iunie 7207 (= 1699). Batranii din partea locului mai vorbesc de
alte obiecte bisericesti # dela Brancoveanu », iar noi am dat peste o
legàtura de Evanghelie daruità de acesta manastirii Mamul in anul

www.dacoromanica.ro
408 MISCELLANEA

7222 (= 1714). Ea se afla astazi in stapanirea comerciantului C. A.

Popescu din comuna Lungevti, pe teritoriul careia se afla manastirea,
ajungand aici prin mostenire: bunicul sau, preotul Die Ioan, a fost
preotul inanastirii in 1855-1901, de unde a luat aceasta sfanta Evan-
ghelie, dandu-vi seama, poate, ca s'ar 'Astra mai bine la el acasa decat
la biserica, unde a lasat alta de mai putina valoare. Adevdrat este ea
posesorul de acum al ei, om cu multä evlavie, doreste s'o inapoieze
manästirii, ava cum 1-am sfatuit noi dela inceput vi ca, pe de alta parte,
obiecte vechi de pret ramose in manastire (de exemplu o cruce in f iii-
gran dela Brancoveanu), dupa ce strabatusera vitregia indelungata
a vremurilor, au disparut faxä urmà in anii razboiului trecut, ori chiar
dupa aceea.
Legaturi de Evanghelii brancovenesti cunoavtem pana acum Inca
vase, dintre care cinci au fost publicate de N. Iorga oi una de Virgil
Draghiceanu 2: douà dela Hurezi (una din 1692 si cealalta din 1698),
una dela Sf. Gheorghe-Nou din Bucuresti (1707), Inca una dela Bi-
serica Sf. Nicolae din Brasov, alta « de proveniento. necunoscuta »
(1691 1692) si ultima, purtand pe una din file autograful lui Bran-
coveanu), dela manästirea Brancoveni, in RomanaVi. Acestea douà
din urma, daca intr'adevar sunt doua si nu una singura, asa cum re-
zulta cel puVin din punerea aldturi a fotografiilor lor, sunt cele cu care
legatura de Evanghelie dela Mamul se aseamana cel mai mult. Cele
mai preVioase, nu numai din punct de vedere material, dar in primul
rand al execupei artistice, sunt Evangheliile din 1698 pentru Hurezi
si cea din 1707 pentru Sf. Gheorghe-Nou. Legaturile lor sunt in intre-
gime imbracate in argint, iar pe langa icoanele principale: a Invierii,
Evanghelivtilor, hramul manastirii respective, singurele intalnite pe
celelalte legaturi de Evanghelii brancovenesti, acestea mai au si alte
scene ori figuri secundare, in felul icoanelor rusesti, toate foarte fin
lucrate pand in cele mai mici amanunte (icoane secundare are vi lega-
tura de Evanghelie dela Sf. Nicolae-Bravov).
Legatura de Evanghelie dela Mamul are marimea obisnuità:
0,37 x 0,24 m. ScoarVele de lemn sunt imbracate in catifea verde, de
care sunt prinse medalioanele i placile de metal aurit cu icoane,.« en
ciselure n. Medalionul central de pe coperta din fa:pi inaciseaza icoana
Invierii sub forma obisnuita in iconografia bizantina, a Coboririi la
iad, aproape ava cum o descrie Evanghelia lui Nicodim 3. De observat

1 « Arzinturtle lui Brdncoveanu, in Buletinul Comisiunii Monumentelor

Istorire, VII (1914 p. too sq.; N. Iorga, Les arts mineurs en Rounianie, vol.
II, Bucuresti, 1934, p. 41, fig. 33 si 34. Cf. Sp. CegAneanu, Cava despre pro-
venienta §i arta vechilor noastre argintdrii, ibid., IV (1911 p. 31.
2 Curple domnegi brincoveneFti. ibid., IV (1911), p. 66.
3 Vezi C. Tischendorf, Evangelia apocrypha2, Lipsiae, 1876, p. 323 sq.

www.dacoromanica.ro
 0 NOTJA LEGATITRA. DE EVANGHELIE DELA BRANCOVEANU 409

este cd pe legatura de Evanghelie # de provenienta necunoscutd »,

desi mai timpurie ca a noastrd, scena Invierii e infatisata sub forma
occidentald: Hristos iese din mormant indltdnd cu nâna dreaptä
steagul biruintii crestine. Este de altfel vremea and sensul primei
scene devine mai obscur, dar când totusi nu se indräzneste sa se renunte
la o traditie indelungata. Asa se face, bundoard, cà pe coperta din Ltd
a Evangheliilor dela 1698 pentru Hurezi, pe cea pentru Sf. Gheorghe-
Nou din Bucuresti si pe cea pentru Sf. Nicolae din Brasov, in gall
de Coborilea la iad, ca scend centrald, printre scenele secundare din
margine si anume, chiar in mijlocul rândului din marginea de sus, se
afld si Invierea sub infatisarea lui Hristos iesind din mormant. In cele
patru colVuri ale copertei din fatd, cei patru Evanghelisti sunt inf a-
tisa/i ca de obicei, adicd sezdnd pe scaune si scriind. Ordinea asezkii
lor este ca pe legAtura de Evanghelie # de provenientà necunoscutd
si Myers ca pe legáturile de Evanghelie brdncovenesti dela Hurezi
(1698), Sf. Gheorghe-Nou i Sf. Nicolae-Brasov, asa cum si pare mai
corect: Matei sus in stanga, Marcu jos in stânga, Luca jos in dreapta
si Joan sus in dreapta (pe celelalte trei Matei se afld sus in dreapta,
Marcu jos in dreapta, Luca jos in stanga si Ioan sus in stânga).
Coperta din dos a Evangheliei dela Mamul are in mijloc medalionul
cu icoana Sfântului Nicolae (hramul mândstirii), pe tronul arhieresc.
Imbrdcat in vestminte de arhiereu, sfantul binecuvinteazd cu dreapta
iar in stanga tine Evanghelia deschisä ; douä gesturi care simbolizeazd
douà slujiri ce se leaga de demnitatea arhiereascd: a liturghisi si a in-
vdta poporul. Sus, in partea dreaptà a sfantului, Iisus Hristos ii binecu-
vinteazd cu dreapta, intinzdndu-i cu stânga Evanghelia. In partea stangd,
Maica Domnului, inatisatd bust, ca si Mântuitorul, prezintà Sfântului
Nicolae omoforul. Icoana reproduce descrierea din Erminia de pictura
bisericeascd a lui Dionisie de Puma 1 si se referd la minunea petrecutd
cu prilejul celui dintdiu sinod ecumenic, când episcopul de Mira Lichiei
fiind depus si inchis pentrucd pdamuise pe Arie in plin sinod, are
noaptea o vedenie, in care i se aratà in inchisoare Hristos si Maica
Domnului ddndu-i Evanghelia si omoforul, semnele distinctive ale
demnitdtii arhieresti a. De observat si aici cd, in pronaosul bisericii
manastirii, o icoand tdrzie (1834), puternic influentatd de pictura occi-
dentald, reproduce intocmai icoana de pe coperta Evangheliei lui
Brâncoveanu. De jur imprejurul medalionului, inscriptia: t airkyrk
Cf. Vasile Grecu, Caro de foicturd bisericeasth bizantind, (Extr. din Can-
dela, 43-46, 1932-1935), Cernauti, 2936, p 254.
2 Dup5 alt6 pärere, care nu vrea sä puna in sarcina blandului episcop de
Mira Lichiei gestul brutal dela sinodul I ecumenic, acest fel de reprezentare
al Sfântului Niculae nu s'ar referi la inchisoarea sa, ci la chipul miraculos in
care el a fost ales episcop. Vezi L'abbe Marin, Saint Nicolas, evillue de Myre
(Les saints), Paris, 1930, p. 103-107.

www.dacoromanica.ro
410 MISCELLANEA

C*10-1Tlt WAIII'MH! IACTE .1.4SjJKAIKCEILAT'1% M ICJ KOCTAIWIH Eli KOKO,

KAN CO AS AloSwr C*FIHTEH MhH1tCTHflI AAAMSA AA KAT x3CKK.
In partea de jos a medalionului se aflä sterna Tarii, asa curn
se vede si pe pisania dela intrarea in pronaosul bisericii: corbul
gata sa-si ia sborul cu crucea in cioc, având in dreapta si in stânga
lui soarele i luna, plus inscriptia prescurtatà cu numele lui Branco-
veanu IKB B. In cele patru colturi, patru butoni de märimea celor
obisnuiti si azi pentru Evanghelii, au menirea sk apere icoana
Sfantului Nicolae i catifeaua impotriva frecdrii si distrugerii când
cartea sfântà e asezath si luatá de jos. Dintre cele douk inchithtori ale
legkturii se pastreaza numai una, impodobità cu frunzá stilizatà de stejar.
Evanghelia (cartea) pe care o inchide legAtura ce am descris nu este
insa dela Brâncoveanu, ci una aproape cu o sulk' de ani mai tkrzie,
tipArità la Buda, in 1812. 0 altd Evanghelie tipkrità in acelasi an
si loc, se pkstreazä in arhondaricul mânkstirii. Evanghelia lui Branco-
veanu bdnuim cg. se invechise prea mult prin intrebuintare si de
aceea a fost scoasä dintre scoartele ei i inlocuitä cu cea de azi, fkri
sk stim insà nici cknd a avut loc aceastk schimbare, nici ce s'a facut
cu acea Evanghelie.
Tehnica mediocrà a icoanelor de pe legktura de Evanghelie dela
mankstirea Mamul fac din ea un exemplar de irnportantá mai mult
istorica, cleat artistica". Mesterul care a fkurit-o credem cd este acelasi
care a fkut i legktura Evangheliei « de provenientà necunoscuta. »,
ori dela Brâncoveni. Nu poate fi in niciun caz George Mai, argintarul
lkudat de Brâncoveanu, care a fkurit legatura de Evanghelie dela
Sfântul Gheorghe-Nou din Bucuresti. Va fi, poate, tot un sas, pentruck
pe coperta din fa:V.6 a Evangheliei dela Brancoveni, cu care a noastra
se aseamänd atAta, in locul Coboririi la iad e preferatà Iesirea lui Hristos
din mormfint, ca scenä a Invierii.
I. Barnea

www.dacoromanica.ro
 RECENZII
Gradinaru Ioanichie, arhidiacon, Inserundtatea culturald f i religioasd a mo-
nastirei NearnIului in trecutul neanzului, Iavi, 1942, VII + 113 p. in 8°, pretul
120 lei.
Despre Mangstirea Neamtului, care sute de ani a fost un focar de culturá
ortodoxä pentru poporul roman, s'au scris pang acum cateva lucrgri, dar o
monografie completg n'a vazut ilia. lumina zilei. Pentru o astfel de mono-
grafie sunt necesare insistente vi indelungate cercetdri atat in bibliotecile vi
arhivele din targ, cat §i in cele din Peninsula Balcanicg vi din orientul apro-
piat, pe care autorul cartii de fatg nu le-a intreprins. Totuvi credem c5. vo-
lumul pgrintelui GrAdinaru, devi este foarte rezumativ, va fi de folos acelora
cari vor sii-vi formeze rapid o idee de rolul insemnat pe care I-a jucat acest
dant idea§ dela intemeierea sa pang astazi.
La p. 40 citim: t Staretul Paisie se ndscu la anul 1722 in cetatea Pultava,
unde era pe atunci mitropolit poate vestitul carturar grec Evghenie Vulgaris*.
Nu vtiu pe ce s'a bazat autorul de a fgcut aceastg afirmatie, care este cu
totul grevitk fiindca intai Evghenie Vulgaris s'a ngscut la 1716, deci vase
ani inaintea lui Paisie, vi al doilea Vulgaris n'a fost niciodata mitropolit al
Poltavei, ci a ocupat scaunul arhiepiscopal al eparhiei Chersonului, dar tocmai
in anul 1776, cand Paisie era de 54 ani vi traia cu caluggrii sai la manastirea
Secu (vezi biografia lui Evghenie Vulgaris in Constantin Sathas, 'EXAvoLxil
einao).oyEcc Literatura neo-greacd Atena, 1868, p. 566-569; cf. vi D. Russo,
0 scrisoare a lui Evghenie Vulgaris tradusd in limba romdnd, in Revista Istoricd
Romand, I, 1931, p. 17-18).
Ma mir cum auiorul, care a consacrat un intreg capitol pentru mitropolitul
Tarii Romanevti Grigorie, elevul staretului Paisie, n'a utilizat monografia
profesorului Constantin Tomescu, Mitropolitul Grigorie I V al Ungrovlahiei
(Chivingu, 1927, 310 p.), care cuprinde un bogat vi pretios material atat despre
Grigorie, ucenicul staretului Paisie, cat vi despre paisianism in genere.
Apoi in capitolul VI, fiind vorba de biblioteca manastirii Neamtului,
autorul citeazg catalogul manuscriselor sarbo-rusesti din aceastã biblioteca,
publicat de episcopul Melchisedec la 1884 in Revista pentru istorie, arheo-
logie 0 Iilologie, dar nu este amintit Catalogul vechi de manuscrise 0 cdr(i
al bibliotecii mzindstirei Neanqului, publicat de pgrintele D. Fecioru in anul
1941, chiar in revista Biserica ortodoxd romdnd, LIX (1941), nr. 7 8, care este
organul Sfantului Sinod. Nestor Camariano

www.dacoromanica.ro 8'
41 2 RECENZII

Grigore Ioneseu, Byzance et l'architecture religieuze en Roumanie, in Bal-

cania, VI (1943), P 307-332.
Cu privire la arta vechilor biserici dela noi s'a inceput cu afirmatia cl sunt
# bizantine ». S'a vAzut apoi cä nu sunt chiar de tot bizantine, cä adicA, mai
e vorba si de anumite # influente * venite din rAsArit sau apus: georgiene,
armene, gotice, romanice, ale Renasterii italiene etc. Dupä aceast 5. plimbare
in afarA, iatl-ne ajunsi in sfârsit si la noi acasà: arta bisericeascA din 'raffle
Române, fArl sl fie un rezultat hibrid al altor arte care s'au incrucisat pe teri-
toriul acestor provincii, este un produs local si deci are dreptul sA se numeascli
4 româneascA * sau, mai precis: transilvand, valahd ori moldoveneascd.
Acest lucru cautA sA-1 demonstreze, cu competinta-i cunoscutA, d. arhitect
Grigore Ionescu in cele aproape douAzeci si cinci de pagini ale articolului de
feta. Afirmatii cA arta bisericilor din TArile Române e « româneascA » s'au f dent
mereu si mai inainte (ne ginclim in primul rand la L'art roumain a lui Iorga-
Bals), dar acestea trebuesc intelese in sensul cA monumentele pe care le stu-
diazg sunt # din Romania s. Treptat, treptat, a inceput sA fie observat si
scos in evident5. meritul mesterilor cad au lucrat in 'raffle Române, de a fi
cotnbinat elemente artistice strAine cu forme traditionale autohtone, eland
nastere unei arte originale.
In domeniul picturii murale si de icoane, studiul a fost indrumat in acest sens
de N. Iorga si dus mai departe si adâncit de d. prof. I. D. StefAnescu. In ceea ce
priveste arhitectura, G. Bals, N. Ghika-Budesti si in ultimul timp cl. Grigore
Ionescu analizeath cu ochi de specialist si impart cinstit pe categorii elemen-
tele componente, arAtând ce ne apartine si ce nu. E drept cA nici intr'un do-
meniu, nici in celálalt n'am ajuns pAng acum la o lucrare de sintez 5. in felul
aceleia, de exemplu, care in nemteste poartA titlul: Die religiOse Weltanschau-
ung der altrussischen Thonenmalerei (Paderborn, 1927), a lui Evgenij N. Tru-
beckoj, dar studiul nostru de analizA Inca n'are vechimea necesarA pentru a
ajunge la o astfel de cristalizare.
Referitor la # arhitectura religioasa din România # in raport cu Bizantul,
ne vine in minte articolul d-lui I. D. StefAnescu: Arta balcanicd §i arta yell-
gioasd a idrilor romdnefli, publicat nu de mult in paginile acestei reviste (vol.
XIII, 1943, fasc. III, p. 1-18) si ne intrebAm dacA si in cazul de fatA n'ar
fi fost mai nimerit pusA problems in acest din urmA sens. Nu vedem insA o
gresalA nici in titlul articolului d-lui arhitect Grigore Ionescu, intrucfit, fie
prin Serbia, fie prin Bulgaria, tot la Bizant ajungem, in ceea ce priveste
obârsia arhitecturii noastre religioase. Aid se mai adaugA apoi si faptul di,
mAcar Biserica DonmeascA dela Arges e pusA direct in legAturA cu Bizantul.
In intreg studiul d-lui arhitect G. I. mergem pe urma unui fir rosu: arhi-
tectura majoritatii bisericilor din TArile Romane se apropie de Bizant numai
prin plan si procedee de constructie; se departeath in schimb tnai putin
(desi uneori destul de mult) in Muntenia si mai mult, ori chiar de nerecu-
noscut in Moldova --- de Bizant, prin diferite elemente arhitecturale de fond,
dar, mai ales, prin anutnite particularitAti arhitectonice ornamentale in exte-
rior. La capAtul acestei idei calAuzitoare intolnim insA afirmatia, care inteun fel
sau altul se mai repetá si in cuprinsul articolului: <bisericile din Romania sunt>
a des monuments d'une variété surprenante de types dont l'ensemble ne
saurait être appelé byzantin s. UrmeazA apoi ultima frazA : # C'est un nouvel
art, un produit local: c'est une architecture rountaine * (p. 332).

www.dacoromanica.ro
 GR. IONESCU, BYZANCE ET L'ARCEITECTURE REl.IGIEIJSE EN ROUMANIE 41 3

Deci, pentru ca sa se poatit afirma ca. arhitectura despre care este vorba
e romaneascA, trebuia sa se dovedeascA §i apoi so. se tAgaduiasca cum ca ea
nu e ceea ce se credea pang aci : bizantina. Acest lucru e urmarit in studiul
de fata. Socotim ins& §i aceasta reiese §i din exemplele aduse de autor
cà arhitectura bisericeascA romaneascA este §i ramane clAdita pe baza bizantina,
avand pentru aceea dreptul sà poarte §i acest nume. La aceasta concluzie ne
obligA faptul ca tocmai elementele arhitecturale fundatnentale: planul in forma
de trifoi, cu cupola (cupolele) pe pendentivi §i procedeele de constructie aunt
bizantine. Elementele straine ori autohtone, care se suprapun acestora, foarte
rar ori aproape de loc in Muntenia qi chiar in Moldova, au ajuns sä modifice
planul interior al edificiului, cu toate jocurile variate pe care acestea le fac la
exteriorul lui. Aceea§i tendintA de t bizantinizare* in interior o intalnim pana
§i in bisericile de lemn din Transilvania, printre care, cu toate greutatile impuse
de materialul de constructie, intalnim §i biserici cu plan treflat, cum sunt
cele din Reghin-Sat §i Caline§ti-Maramure§. La aceasta orientare spre Bizant
a oricarui Ilea§ de cult ortodox din larile Romane obligau intodeauna nu
eine §tie ce raporturi permanente cu acest centru, ci insa§i necesitatile litur-
ghiei, adoptata la noi In felul in care tocmai Bizantul o crease, indrumase
ori desavar§ise. Caracterul static al lacaplui de cult bizantin, In opozitie cu
cel dinamic occidental, il pastreaza mereu *biserica romaneascA*, cu toata
tendinta vertical& pe care arta gotica o imprima bisericilor din Moldova.
Pentru aceste motive de ordin general, dar esentiale, credem cä arhitec-
turii originale romane§ti nu i se poate tagadui caracterul de *bizantin i.
In gall de o observatie márunta cu privire la p. 322, randul ix de jos IR
sus, unde sec. XIV, in loc de XVI, presupunem ca e o gre§eala de tipar, ne
ingaduim sa amintim ca, la p. 327, mai potrivit ar fi fost sanctuaire * (pleat
*autel* pentru * altar * in intelesul romanesc. Suntem in orice caz recunos-
catori d-lui arhitect Grigore Ionescu pentru aceasta noua contributie in do-
meniul arhitecturii religioase din Romania.
I. Barnea

Protitsch Andrey, Ikonographie und byzantinische Kunst. Ein Beitrag sum

Untersuchungsverfahren der Kunstwissenschalt, 3. Auflage, 61 p. + 75 fig. in
text, Sofia, Staatsdruckerei, 1943.
Acest titlu ascunde un cuprins nebanuit; autorul infatipaza principiile
ce caracterizeaza pe urmatorii istorici de arta: Emile Male, Gabriel Millet,
Charles Diehl, Oscar Wulff, August Schmarsow §i Henri Pocillon, punand in
legatura cu aceste principii diferite probleme de iconografie i arta bizantina
(ne miram ca lipse§te Kondakov).
Trecerea in revista a operei lui Emile Mdle (p. 2-9) inteo lucrare de ico-
nografie i arta bizantina. i§i are rostul numai gandindu-ne ca metoda folosita.
de el in studierea artei religioase a Prantei evului mediu, s'ar potrivi §i pentru
studiul artei bizantine. Ca §i acolo §i dincoace iconografia e in functie de cu-
rentele teologice, literare §i sociale, de starea de atunci a §tiintei etc. Punctul
de vedere asupra cAruia d. Protitsch nu e de acord cu Em. Male e atribuirea
de cAtre acesta din urma a ideii generatoare a unei opere de arta autoritatii
biserice§ti care o comanda, nu me§terului care o executa. In sprijittul tezei
d-sale d. Protitsch aduce ca exemplu deosebirea dintre scena Judecatii din
urma infati§atA ca ininiatura in Apocalipsa dela S. Sever §i aceea§i scena, inspi-

www.dacoromanica.ro
414 RECENZII

rata din prima, dela S. Pierre de Moissac. Complexul acestor scene, ca si al

atatora asemanatoare cu ele, in opozitk cu simplitatea textului din care se
inspira (Apocalipsa, cap. IV 4-6 si cap. VII , constitue in plus un argument
destul de puternic pentru reabilitarea artistului medieval francez, pe al carui
merit Em. Male il stirbeste in favoarea autoritatii bisericesti. De aceasta ati-
tudine a lui Male d. Protitsch e surprins cu atat mai mult cu cat acesta are
parere cu totul opusa privitor la cei dintai mesteri crestini greci si sirieni.
Trebue totusi recunoscut ca nu intotdeauna mesterii puteau fi lasati sa lucreze
dupa propria lor imaginatie, ale carei produse n'ar fi fost poate in concordanta
cu cerintele Bisericii, pentru care lucrau. Cazul mesterilor sasi cari lucrau
a arginturi » pentru bisericile din Tara Romaneascd, ori al mesterilor italieni
cari lucrau in Rusia este destul de elocvent. De data aceasta initiativa meste-
rului apare mult umbrita de autoritatea bisericeasca. In arta bizantina in spe-
cial, din cauza caracterului didactic, iar nu pur decorativ al acesteia, imagi-
natia artistului e mult ingradita (nu impiedecatd), de oranduirile bisericesti.
Ne-am fi asteptat ca intr'un studiu cu titlul celui de fata, Gabriel Millet,
caruia d. Protitsch ii dedica p. 1 o-18, sa fie asezat inaintea lui Emile Male,
iar scene ea acelea amintite din Apocalipsa dela S. Sever si dela S. Pierre
de Moissac sa nu fie asezate in fruntea lucrarii. Motivarea acestei rasturnari
o banuim ins& din spusele autorului : a Millet zieht der Auffassung der Iko-
nographie noch beschranktere Grenzen als Male » (p. 1 o). In afara de alte
puncte de deosebire intre cei doi iconografi, d. Protitsch scoate in relief un
insemnat punct de vedere al lui Millet, cu care d-sa nu e de acord: faptul ca
acesta prin continutul (le contenu) unei opere de arta nu intelege numai a sim-
taminte, dispozitiuni sufletesti, pasiuni, putere launtrica, pe care mesterul le
traieste si carora, prin forma corespunzatoare (linie si coloare in picturii), el
3e-a dat expresie s, ci « continutul material, adicd: subiectul, motivul, ideea,
tema unei opere de arta » (p. roi 1). Credem Wsá cal sub aceeasi denumire
ar trebui sa se inteleaga si una si alta, fara ca totus'1 cele doug parti (continutul
material si continutul spiritual) sä se confunde. De asemenea, observatia d-lui
Protitsch, dupa care « spusele parintilor si autoritatilor bisericesti au o insem-
natate > numai pentru istoria formarii exterioare a unei opere de arta (p. I I),
nu ne pare absolut exacta, intrucat, macar indirect, tot se poate vorbi de o
influenta a acestora si asupra formarii interioare a unei astfel de opere. Ne
asociem in schimb parerii d-lui Protitsch Ca « la composition », asa cum o
intelege Millet, este un lucru care intereseaza cu mult mai mult pe artist decat
pe spectator (p. 13) si anume, dintr'un dublu punct de vedere: material, adica
al economiei suprafetei ce-o are la indemana, pe care impartind-o O. nii nip&
unitatea operei de arta ce va produce si spiritual, daca se poate spune astfel,
adica al efectului pe care urrneaza sa-1 facgt asupra spectatorului si care nu
trebuie sa fie decat cel vizat de artist.
Planul opus lui Millet pe care se situeaza d. Protitsch, pentru a judeca a con-
tinutul » unei opere de arta, il duce la o interpretare unilateral& a notiunii
de a iconografie », care trebue sa fie si analiza stilistica, insá nu e deloc numai
acest lucru si nici chiar in primul rand acesta. Un studiu de iconografie nu
poate fi pur si simplu acela al formelor exterioare, nici al ideilor ori simtamin-
telor generatoare ale acestor forme. Un studiu de iconografie bizantina cu atat
mai putin, tocmai pentruca subiectul (tema) unei scene, din cauza rolului sail
didactic, joacá rolul precumpanitor, iar haina pe care acesta o imbraca, un

www.dacoromanica.ro
 PROTITSCH ANDREY, IKONOGRAPHIE UND BYLANTINISCHE KUNST 415

rol secundar. Judecand numai dupa aceasta din urtná latura, putem spune
despre o opera de arta bizantina ca este clasicizanta ori ascetica sau ca im-
brach' haina barocului, dar nimic mai mult. Scena in ansamblul ei ne-ar rámane
de cele mai multe ori carte inchisä, dacá n'am cauta sa ajungem pana la
izvorul ascuns eine stie unde, din care ea tasneste. De aceea, un iconograf ori
un a iconolog », cum mai exact i-am zice, in chestiuni de iconografie bizantina
trebue sa fie dublat de un adanc cunoscator al teologiei ortodoxe, al literaturii
bizantino-orientale, al intregei culturi a acestei lumi. Ba e mai necesara aceasta
cunoastere cleat aceea la care s'ar margini numai un *istoric de arta. ». Toata
lumea stie ca numai lipsa unei astfel de cunoasteri a dus la o intelegere gresita
si la o indelungata desconsiderare nemeritata a artei bizantine.
Cu Charles Diehl se poate zice cà autorul trece la a doua parte a lucrarii:
o byzantinische Kunst ». Din paginile 19-27 inchinate acestui invatat francez,
care are meritul de a fi reinviat Bizantul sub toate aspectele vietii lui, ideea
principala ce se desprinde este aceea cd, in istoria artei, iconografia singurd,
lard istorie, poate duce la concluzii gresite, ba chiar absurde. Asupra acestui
punct de vedere d. Protitsch imparteseste intru totul parerea lui Diehl, din
care citeazil pasagii intregi, adaogand numai ca iconografia trebue supusa isto-
riei. Fara baza de adevar este afirmatia categorical dela p. 19: A Die Kirche
ist eine Lebenssache und das Leben steht unmittelbar in Verbindung nicht
mit den Theologen, sondern mit dem gew8hnlichen Christen, der, aber nicht
der Geistliche, der eigentlichste Trager der Natur ist ». De asta data autorul
vorbeste ca un credincios de limba germana, nu bulgara. Teologia in general
gi manastirile in special, au oprit avantul poporului numai cand acesta o lua
pe un drum gresit. Ele insile in schimb, nu numai cä n'au sufocat, dar, in
orice caz, au indrumat, au intretinut vie si alimentat viata acestei arte.
Contributia cea mai plina de interes pe care o aduce Oskar Wulff (p. 28-31
in istoria picturii bizantine este observatia cà chipul unui slant a fost imprumutat
pentru chipul mai multora. Bunkoara, din chipul egumenului Avram dela
Bawit (sec. V , azi la Kaiser-Friedrich-Museum din Berlin, derive' acela de
ascet al lui loan Botezatorul dintr'o icoand dela Sinai (sec. V VI) si de pe
scaunul episcopului Maximian dela Ravenna, precum, in general, « mice chip
de batran cu fruntea lata, barba alba si mustata ca o jurubita de par », ce
intalnim in intreaga pictura bizantina ( (p. 30).
I

Pe August Schmarsow, caruia ii i dedica lucrarea de fata, d. Protitsch II

infatiseazal in putine cuvinte (p. 32-36 , in lumina ce i se cuvine, cu adeva-
ratele sale merite de critic de arta i intemeietor al unei stiinte a istoriei artelor,
in primul rand, ca iconograf i istoric de arta, in al doilea rand.
Schmarsow este singurul dintre istoricii de arta., iconografii i esteticii
germani cu cari Henri Focillon (p. 37 sq.) are cea mai mare asemanare. Cu
privire la iconografie, parerea lui Schmarsow nu e prea deosebita de a lui Fo-
cillon : « On peut concevoir l'iconographie de plusieurs manieres, soit comme
la variation des formes sur le même sens, soit comme la variation des sens sur
la même forme ». i, In alta parte : i Elle (Piconographie) n'expliquait pas ce
n'est pas son objet la poetique des Formes * (p. 39 . D. Andrei Pro-
titsch observe.' Ca, desi Focillon n'a aratat influenta artei bizantine asupra
celei franceze in sec. XV si italiene din sec. XVI, totusi aceasta se intelege
dela sine din anumite afirmatii ale sale, cum sunt de exemplu acelea cu privire
la statuia lui Moise facuta. de Claus Sinter pentru lantana lui Moise din Dijon

www.dacoromanica.ro
 416 RECENZII

(fig. 69). Din cuvintele lui Foci lion, reproduse la p. 40 si privind figura statuii,
nu credem insa cg se poate pune in sarcina acestui istoric de arta francez o astfel
de afirmatie tacitg. De ce adicg n'ar fi spus-o de-a-dreptul ? De altfel, insusi d.
Protitsch nu prea crede In afirmatia d-sale : a Dacg nu sunt de origing curat
bizantina, carliontii din barba sfantului (Moise) sunt cel putin de una orientalg la
(p. 41). Dar pentruc& acest detaliu exterior nu pares in deajuns de convingAtor,
autorul nostru se leag& de o altg insusire: forta interioard pe care o exprimg
chipul lui Moise. Infgtisarea acestui complex de puteri lguntrice la profetii
Vechiului Testament si in primul rand la Moise, a luat-o Italia si Europa de Vest
zice d. Protitschdin arta bizantina (p. 42). Altg dovadg 7Moise al lui Michel-
angelo, a cgrui asemgnare cu apostolul Pavel dela manastirea Zemen (sec. XIV)
11 impresioneazg in chip deosebit pe autor. 0 asemAnare in atitudinea acestor
dou& figuri (p. 60), a cgror putere de expresie este neintrecutA, exist& intea-
devAr. Acest fapt nu indica insA numaidecat un imprumut, care, fgrg indoialA,
exclus n'ar fi, dat faptul cg, in Italia, Michelangelo trala intre atatea capo-
dopere de art& bizantina. De ce sg nu admitem insg c& e vorba mai curand
de o creatie independent& a fiecarui artist, care avea sg infatiseze una i aceeasi
persoanA sau persoane diferite a cgror vieatg sufleteascg se caracterizeazg prin
aceeasi fort& interioara nesdruncinatg i voint& neclintitg, cum a fost Pavel si
Moise sau Ioan Botezgtorul?
Cu acest din urmg dant, autorul, influentat de sigur si de principiile lui
0. Wulff, ne pune in fata altei probleme de analogie, pe care trebue s'o spu-
nem dela inceput n'o impArtgsim decal intr'o anumita. mAsurg. E vorba de
universalitatea tipului caracteristic al lui Ioan BotezAtorul q, adicg de faptul
cá figura de ascet a acestuia, precizata in iconografia bizantina. incg din secolul
VVI, ar fi influentat in chip fundamental multe figuri de sfinti etc., de ctitori
pe a lui Hristos insusi (p. 47 sq.). Printre capetele incoronate care s'ar bucura
de acest privilej ar fi si figura voevodului roman Radu Negru, din biserica
Domneascg dela Arges (p. 52). Comparand anumite figuri din acelasi timp,
socotite influentate de a lui Ioan Botezgtorul, intalnim, ce e drept, uneori o
asemgnare izbitoare cu a acestuia. Pentru aceste cazuri e de presupus o influent&
in sensul argtat. Pentru multe cazuri ins& e clar cg d. Protitsch, pentru
sustine teza socotitA originalg (observatii cu privire la astfel de asemAnAri, in
afarg de Wulff, f gcuse i Xondakov), ggseste asemAnAri i acolo unde nu exist&
Asa, de exemplu, intre figura lui Ioan Botezgtorul si a lui Hristos Pantocrator
dela Dafni ori dela catedrala din Monreale, dela Protaton (Coborirea la Iad si
R&stignirea), intre loan Botezgtorul i evanghelistii, pe care in figurile indicate
nu-i ggsim (fig. 14, 19, 26) etc. etc.
Studiul d-lui Protitsch terming cu observatii de ordin general foarte judi-
cioase asupra picturii bizantine (p. 58-61). Ele se referg la ceea ce d-sa numeste
* die innere Entstehungsgeschichte » a unei opere de art& Pentru iconografie
insg a die aussere Entstehungsgeschichte », asa cum am amintit, nu prezinta
o mai mica insemnAtate. Pentru acest motiv i pentru atatea altele, lucrarea
d-lui P. pune i chiar rezolvA chestiuni de iconografie i arta bizantina destul
de importante, dar nu este ceea ce vrea titlul singur : o lucrare propriu zisg de
iconografie i art& bizantina.
I. Barnea

www.dacoromanica.ro
 NOTITE BIBLIOGRAFICE

I. B1BLIOGRAFIE
r. Diaconu Ion, Repertoriul periodicelor apdrute in Foc§ani fi in cuprinsul
judeiului Putna (1854-1940), in Ethnos, an. II, fasc. I (1941), p. 21-73 ; 354
355 ; fasc. II (5942), p. 267-268.
Se inventariath un numár destul de mare de periodice 208 in ordine
alfabetica, cu lamuriri bibliografice, la unele subliniind si colaboratorii mai
importanti si articolele bor. Fata de numárul periodicelor cunoscute pana acum
de cercetatorii chestiunii acesteia, in legatura cu Pocsanii, repertoriul d-lui
Diaconu aduce un aport foarte insemnat. G. T. Ionescu
2. Neculau Eugen D., Bibliogralia satului ronicinesc, Iasi, Tip. Ath. D. Gheor-
ghiu, 1942, in 4° mic, 167 p. 0 bibliografie neanalitica, dand ca la 3800 de
indicatiuni bibliografice, ingloband toate domeniile preocuparilor si respectand
ordinea alfabetica a autorilor.
Lucrarea ar putea fi socotita o contributie cu intentii binevoitoare 0 nimic
mai malt, fiindca prezinta destule lipsuri ca tehnka 0 metoda.
Un exemplu in aceasta privinta este absenta unui sistem unitar de lucru ;
nu odata apar utilizäri indirecte de material, apoi, in primele pagini, autorul
se pare ca are intentia, Mina de altfel dacá ar fi fost urmata, de a ne inf atisa
bibliografia sa pe anume teme, pentru ca, dupá aceia, curand sä ne puna in
fata unor simple liste alfabetice de autori. Dar 0 din aceste liste, sunt multe
lucrari, si nu dintre cele mai putin importante, omise.
Pentru cei ce cunosc cat de cat problema, dela prima aruncatura de ochi,
se vede absenta unora din lucrarile acestea. In treacat, vom aminti cateva din
cele ale lui N. Iorga, referitoare la chestiune :
r. Situalia agrard, economicd fi sociald a Olteniei in epoca lui Tudor Vladi-
mirescu. Documente contemporane, Bucuresti, Ed. Ministerul Agriculturii, Tip.
Neam. Rom., 1915, in 40 mic, XXVI + 417 [-423] P. ; 2. Istoria industriilor la
Romdni, BucureFti, Tip. Datina Rom., 5927, in 8°, 224 [-226] p. ; 3. Développe-
ment de la question rurale en Roumanie. Une contribution, Jassy, Imprimerie de
l'Etat, 1917, in 8°, 58 p. ; 4. a Mo§nenii a din Cremenari. 0 contribi4ie la vechea
viald a satelor muntene, Bucuresti, Impr. Nat., 5935, in 40, 21 p. etc. De altfel
aceasta lipsa e curioasa cáci opera istoricului roman a fost bibliografiata

www.dacoromanica.ro
 418 NOTITE BIBLIOGRAFICE

atat de St. Mete§ numai in parte in studiul : Bibliogralia operilor d-lui

Nicolae Iorga, in Inchinare lui N. Iorga cu prilejul implinirii vdrstei de 60 de ani,
Cluj, Ed. Inst. de Ist. Univ., 193r, in 40, p. IXXXVIII, cat 0 de d. Barbu
Teodorescu, Bibliogralia istoricd i literard a lui N. Iorga, 1890-1934, Bucu-
re§ti, C. Rom., 1935, in 8°, XXIV + 381 p., i mAcar lucrArile acestuia, apArute
panA la 1934, puteau fi gAsite gata strfinse.
De asemenea, pentru a mai spicui §i alte cAteva din ce s'a mai scris in roma-
ne§te, privitor la aceastA chestiune, mai poate fi amintitA, spre pildA, acea
respectabill colectie a lui D. C. Sturdza-Scheianu 0 a lui R. Rosetti, intitulata.
Acte ci legiuiri privitoare la chestia tdrdneascd, Bucure§ti, Socec, 1907-8, in
8°, I VIII vol. Tot a§a studiul d-lui M. M. VulcAnescu, Teoria i sociologia
vieii economice. Prolegomena la studiul rnorjologiei economice a unui sat, in
Arhiva pentru gliin(d §i relormd sociald, X (1932), p. 206-222, ca i lucrarea
d-lui loan Chelcea, Literatura monogralicd a satelor noastre i problemele in legd-
turd cu studiul satului romdnesc: momente principale, Cluj, 1933, 26 p. i altele.
0 revizuire i o completare a intregului material inteo nota editie, f Ara
lipsurile actualei, ar fi binevenitA pentru cercetAtorii de specialitate ai dome-
niului. G. I. Ionescu
3. , * *, Instautul de Stiinfr Sociale al Romdniei: 25 ani de publicaiii 1919
1944, Bucure§ti, 1944, 139 p. in 80. Cuprinsul tuturor publicatiilor perio-
dice 0 volume apArute sub egida Institutului, precum i aprecieri strAine
asupra §colii sociologice dela Bucure§ti. Unele din articole intereseazA 0 pc
istorici. La sfar§it, un indice alfabetic al autorilor. C. C. G.

II. OPERE CU CARACTER GENERAL

4- Vianu Tudor, Filosolia culturii, Bucure§ti, Publicom, 1944, Icor p. in 8°,
500 lei. Textul lucrArii reprezinta un curs universitar tinut de autor la Facul-
tatea de Litere i Filozofie din Bucure§ti in anii 1929-1935. Cele mai multe
capitole ale cartii intereseazA i pe istorici prin fondul temelor desbAtute i prin
sugestiile ce pot fi desprinse din rAndurile bor. D. B.

III. PREISTORIE
5. Tompa Ferenc, Adatok Budapest dskorlihoz (Date pentru preistoria Buda-
pestei), in Budapest Rdgiségei, XII (1943), P. 13-3r.Analiza materialului
preistoric gasit in 1934 la LAgymAnyos (Bpest), caracteristic culturii Bdden.
In 1928 s'a6 gasit tot acolo materiale -- in special ceramicA care redau ame-
stecul de culturi din epoca de bronz timpurie cu inceputul epocei de bronz
indigene. Materialul arheologic descoperit aratA ca. a§ezArile omene§ti au ince-
put odata. cu sfAr0tul primei perioade de bronz 0 a durat pang in perioada III.
A. P. Todor

IV. ISTORIE ANTICA

6. Coman dean, Decenée, in Zalmoxis, III, (1940-1942), p. I03-160. Ver-
siunea francezA a studiului publicat in a GAndirea a, XX (1941), nr. 8, 9, 10,
de care Rev. Ist. Rom. a luat act. D. B.

www.dacoromanica.ro
 V. ISTORIA ROMANILOR PANA LA INTEMEIEREA PRINCIPATELOR 419

7. Lug li Giuseppe, Il triplice signilicato : topogralico, storico e funerario della

Co Ilona Traiana, in An. Acad. Rom., Mem. Sec. 1st., ser. 3, tom. 25 (1943 ,
P. 835-842. Inscriptia de pe Columna lui Traian aminteste prosteritatii
numai osteneala necesara ca sa se taie un munte pentru a se obtine un teren
plan, nimic despre razboaiele lui Traian cu Dacii si vesnicirea lor pe Columnä,
nimic despre rostul funerar al acestui monument care a prima ramasitele paman-
testi ale lui Traian. Dio Cassius ne-a lasat marturia ca. aceasta Column& a ser-
vit de mormant lui Traiau. Semnificatia inscriptiei a fost discutata de multi
invatati care au propus tot atatea ipoteze. Sapaturile intreprinse au dat unele
elemente pentru elucidarea problemei.
La inceput Columna Traiauà a avut rostul indicat de inscriptie, de a aminti
ca in locul unde a fost ridicata ca sa se creeze forul a trebuit sa se taie piciorul
unei coline de o altitudine egall. cu a Columnei. Functiunea Columnei de a isto-
risi razboaele dacice a fost genial data de arhitectul monumentului 0 nu din
insarcinarea Senatului. Numai asa se explica lipsa oricarei indicatiuni in in-
scriptie asupra reprezentarii razboaelor dacice. A treia functiune, de mormant
al lui Traian, o dobandeste Columna in vremea lui Adrian care ridica si un
templu in apropiere, in onoarea predecesorului sau. C. Grecescu
8. Macrea Mihail, Cumidava, Sibiu, 1943, 29 p. in 80. Pretioasa contributie,
stabilind, pe baza unei inscriptii descoperite la Rasnov, existenta, in hotarul
acestei localitati, a vechii asezari dacice Cumidava (Comidava . Indicatiile lui
Ptolemeu se verifica astfel Inca odata. Dupa Piroboridava moldoveand, iatà
acum dovedita 0 Cumidava, in Ardeal. Nimic nu ne mai impiedeca sa admitem
ca. 0 toate celelalte localitati dacice, semnalate de invatatul geograf al lumii
vechi, au existat inteadevar. Si localizarea lor pe harta capata un nou punct
sigur de reper, prin descoperirea, de mare insemndtate, a d-lui Macrea. C. C. G .
9. Macrea Mihail, Pdrdsirea Daciei f i problema continuitd0 daco-romane in
lumina izvoarelor numisrnatice, Bucuresti, 1943, zo p. in 80 (extras din « Omagiu
Prolesorului Joan Lupay s). Tezaurele de monete tarzii gasite in Dacia dove-
desc persistenta 0 continuitatea populatiei dacoromane in Nordul Dunarii cel
putin in primele veacuri dupa Aurelian. C. C. G.
10. Moisil C., Tetradrahmele orayului Thasos yi ale regiunii Macedonia Piima,
in Cronica numistnaticd yi arheologica, XVII (1943 , p. 149-165.
1 r. Tudor D., Oltenia romand, in vol. Oltenia, Craiova, 1943, p. 269 282,
cu i harta.

V. ISTORIA ROMANILOR PANA LA INTEMEIEREA

PRINCIPATELOR
12. Conea Ion, Plaiul yi muntele in istoria Olteniei, in vol. Oltenia, Craiova,
1943, P. 75-87. Consideratiuni asupra termenilor « plai s si « exarh al plaiu-
rilor s in legatura cu diploma Ioanitilor si regiunea subcarpatilor Olteniei.
Julia D. Bodin
13. Gamillscheg Ernst, Blachi ac pastores Romanorum, in Omagiu lui loan
Lupay, Bucuresti, 1943, P. 270-276. Poarte bine documentat studiu despre

www.dacoromanica.ro
420 NOTITE BIBLIOGRAFICE

Blachi ac pastures Romanorunt amintiti de Anonymus, ajungand la concluzia

ca ei erau autohtoni, nu imigrati cum afirma istoricii maghiari Kniessa,.
Alföldi i altii. A. P. Todor
14. Manuili Al., Originea neamului romilnesc, in Preocupari Universitare, anul I,
nr. i, Decemvrie 1943, Bucuresti, p. 91-101. 0 foarte interesanta incercare
de a folosi date din domeniul biologiei pentru cercetarea originii poporului
roman. Cu un discernamant i o logica ce invedereazá o metoda venal din dome-
niul stiintelor exacte, d. Al. Mantilla utilizeaza datele indicelui biologic stabilit
prin analiza biochimica a sangelui reprezentantilor popoarelor balcanice (In.
parte prin analize efectuate personal), pentru a constata * marea asemanare
intre constitutia sanguina a acestor grupe I (p. 97) pentru a intrevedea o unitate
biologic& a popoarelor balcanice, cu consecinte in ceea ce priveste afirmarea
Icontinuitatii etnice dintre Romani si Traci.
Aceastä contributie, venitä din domeniul stiintelor pozitive, trebue subli-
niata in mod deosebit. C. Racovild

VI. ISTORIA. ROMANILOR DUPA INTEMEIEREA

PRINCIPATELOR
1. IZVOARE
(Texte i Studii)
15. Brandsch Rudolf, A kten zur Zeitgeschichte. Eine rumdnische Denkschrilt air
den Gralen Ste/an Tisza aus dem Jahre 1915, in VoM im Osten, 1944, In. lisp
p. 41-62. Dupä aratarea succinta a fazelor activitatii politice a Romanilor
transilvaneni intre 1848-1918, se publica, aproape in extenso, memoriul inedit
al deputatului bucovinean Aurel de Onciul catre contele tefan Tisza, scris.
in Fevr. 1915, in legatura cu problema romaneasci in Ardeal.
Memoriul a fost scris chip& ce autorul lui a lust contact cu conducatorii bise-
ricesti i politici, precum i cu un mare numar de intelectuali i tarani romani
si cuprinde, sistematic, postulatele pentru a se ajunge la o intelegere intre Ro-
manii ardeleni i Unguri. Tonul memoriului este impaciuitor, faptele cuprinse
in el sunt insa exprese fárA rezerve i oglindesc situatia reala a Romanilor tran-
silváneni i justifica toate conditiile puse de ei pentru impiicare cari stiatt
insa cá nu vor fi acceptate. A. P. Todor
16. Comp N., Un codice slavo-romdn necunoscut din secolul al XVII-lea, in
Tribuna, IV (1944), nr. 844, Brasov, p. 2.-0 insemnare din manuscrisul nr. 105
dela Biblioteca Centrala din Blaj aratá ca. el a fost scris de po pa Warn, fiul
lui Serb Stoita in anul 1689, dar autorul considerand deosebirea de cerneala
fh scris dintre insemnare i restul codicelui socoate cA ne aflam in fata unui
ms anterior datei 1689. Dintre texte, cel mai interesant este acela intitulat
De fara Ardealului i de linutul ei ate sant tot pre sama, din care se pastreaza
din nefericire, insa, numai un fragment de 3 foi. Acesta e singurul de caracter
istoric-geografic, celelalte texte sunt religioase. I. Iona§cu
17. Comp N., Un interesant manuscris istoric din secolul al XVIII-lea, in
Tribuna, IV (1944 , nr. 842, Brasov, p. 2. Autorul continua seria foiletoanelor

www.dacoromanica.ro
 BIOGRAFII 421

-privind descrierea sumará a manuscriselor romanesti 320 la numar din

irnportanta Biblioteca Centrall Arhidiecezana din Blaj. Ne infatiseaza mann-
scrisul 88, o copie Melia de Constantin Carcapet, la 1824, care este o Istorie,
candva proprietatea fatniliei Furnica. Autorul nu ne spune, dar cred ca acest
manuscris cuprinde 4( Istoria Taxii Románesti a a lui Mihai Cantacuzino genea-
logistul, publicata, dupa o traducere greceasca, de fratii Tunusli la Viena in
18o6. Dupa, aceasta editie greceasca a dat G. Sion Istoria politica si geografica
a Tarii Romanesti... » la 1863. Manuscrisul romanesc dela Blaj este inedit,
ca si cel dela Academia Romana.. 0 editare a originalului romanesc n'ar trebui
sa intarzie. I. Ioncgcu
18. Pielipnu Zenovie, Din corespondelqa doctorului Ioan Rafiu, in In
amintirea lui Constantin Giurescu, Bucuresti, 1944, p. 373-385. Cuprinde 6
scrisori ale fruntasului politic ardelean, adresate lui George Baritiu din Viena
prin care-1 tinea la curent cu activitatea delegatiei romane dela Viena din a
doua jumatate a anului 1861. I. D. Suciu
Vezi si nr. 25-28, 43, 53 90.

2. DISCIPLINE AUXILIARE

19. Floreseu G. D., DesPre genealogie gi stdlpii ftiintei genealogice, in Arhiva

genealogicd ronand, Ianuarie, Bucuresti 1944, p. 7-14. Se dau definitii
pentru g en e alogies si e studiul genealogic * si se citeaza numele primilor
genealogisti, Reineccius Reiner si Hyeronymus Henninges din secolul XVI.
Cel mai distins reprezentant al stiintei genealogice este Johann Christoph Gat-
terer din secolul XVIII. Veacul urmator cunoaste pe celebrul Leopold Ranke,
istoricul care si-a asezat opera « pe baze sigure genealogice *. Daca aceasta
*Uinta a fost atacatä de unii ca fiind superflua, faptul se datoreste alcatuirii
de genealogii fanteziste, lipsite de bath documentara. I. Ioncucu
Vezi i nr. 4.

3. BIOGRAFII

20. Floreseu G. D., Dilerite neamuri de boieri zi 0 din Popefta *, in Arhiva

genealogicei romdmi, Ianuarie, Bucuresti, 1944, P. 69-70. Este vorba tot de
niste boieri din Pope§ti-Ilfov, care nu pot ins& intra in increngatura neamului
cronicarului Radu Popescu, si anume de un Mihai, tatal lui Constandin vtori
armas la 1721. Alt neam pleaca. dela Danciu comis din Popesti la 1535, fiul unui
B ogdan.
In prima jumatate a secolului XVII se intampina un Calota. din Popesti si
Clejani-Vlasca, armas si mare sluger, alaturi de fratele sau Tudor vt. vornic si
vt. sluger.
Se mentioneaza si familia lui Antonie Von. din Popesti §i Targsor, domn
in 1669-1672.
Situarea acestei mosii in judetul Dambovita este o scapare din vedere a
autorului, deoarece este definitiv stabilit ca. Antonie Voda stápanea mosia
Popesti din Prahova, langa Tarpon I. Iona5cu

www.dacoromanica.ro
422 No Trm BIBLIOGRAFICE

21. Georgescu-Tistu N., Un cioban Badea Callan, in serviciul UniriiRomdnilor,

in In ansintirea lui Constantin Giurescu, la doudzeci §i cinci de ani dela inoartea
lui (1875 1918), Bucuresti, 1944, p. 263-270. - Se da in mod fragmentar,
lista cartilor ce le avea Badea Cagan In biblioteca sa si care i-au fost mai apoi
confiscate in urma perchezitiei facute de autoritatile maghiare in anii 1904-1905.
Ar fi fost de sigur mai util daca d. G. Tistu ar fi publicat tot catalogul san
cel putin lista completa a cdrtilor prohibite in Ungaria. In ceeace priveste
numArul volumelor privitoare la viata romantata a lui Badea CArtan pe lfinga
volumul lui Stroe Stroescu trebue sa adaugdm i volumul lui Octavian Metea,
Viaga de basin a lui Badea Cdrtan, Timisoara, 1939, 96 p. I. D. Suciu
22. Jureheacu Liviu, Atletul Libertritii, in Universul, 6o (1943), nr. 307,
Magi 9 Noemvrie, p. 3. D. Jurchescu, reactualizeazd in ultima vreme, la
unul dintre cele mai raspOndite ziare romOnesti, sub titlul 4( Pantheon BA-
natean S viata i faptele marilor disparuti ai Banatului. Intre acestia, de sigur
ca alaturi de Eftimie Murgu i Nicolae Tincu Velia, Alexandru Mocioni ocupa
un loc important in arena vietii noastre publice din trecut. De aceea asemenea
evocAri sunt totdeauna binevenite. I. D. Suciu

mana, -
23. Larionescu Traian, Familii vechi bucovinene, in Arhiva genealogicci ro-
Ianuarie, Bucuresti, 1944, p. 15-29. Dupa trecerea Bucovinei sub
Habsburgi, Iosif II da o patent& imperiald in 1787 prin care stabileste ca boie-
rimea bucovineana sa formeze (lona' grupe: « Herrn » i « Ritterstand s, in
prima intrfind familiile care au detinut in Moldova vreuna din cele 12 dre-
gAtorii mari si au un venit anual de 3.000 florini ; in a doua toti boierii i mazilii.
Herrenstand s cuprindea titlurile de baron si conte ; « Ritterstand »-ul pe
acelea de : i. cavaler de ... ; 2. nobili de ... i nobil stravechi fãrä titluri cu
particula s von ». Autorul dA in ordine alfabetica numele familiilor romOne
care au fost trecute in (4 Bukowiner Majestatsbuch s incepAnd din anul 1788_
Se O. si lista numelor streine de evrei, armeni, rusi, greci, poloni, turci, inno-
bilati. In incheiere, autorul prezintd lista familiilor boieresti, care au zidit
lacasuri de ruga in Bucovina. I. Iona§cu
24. Naghiu E. losit, Cdteva autobiogralii, in Societatea de mdine, XX (1943),
nr. 6, p. 114. Se reproduc autobiografiile canonicilor Augustin Bunea i I.
M. Moldovan sense pe un Protocol si aflate in Bibilioteca Centrall din 1 laj
in manuscrisul latin nr. 186. Desi laconice i sobre, intereseaza prin datele
precise privitoare la cariera preoteasca a celor doi istorici. I. D. Sucin
25. Sandu Z., Dumitru Borcea Oierul, in Universul, 61 (1944), nr. 80 de
Marti 21 Martie, p. 2. Se evoca intr'o forma populará viata fruntasului shlim
tean Dumitru Borcea, care s'a bucurat de prietenia mitropolitului aguna.
I. D. Suciu
Vezi i nr. 39, 43, 46, 48, 81.

4. ISTORIA POLITICA SI DIPLOMATICA

26. Bodin D., Carlo Alberto preamdrit de contemporanii din Galati fi BrAila,
in Revista Istoried Roimind, XIII (1943), p. 29-54 si extras. NotA rezu-
mativa de I. P<atrascu>, in Studii Italiene, X (1943), p. 286.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA POLITICA SI DIPLOMATICA 423

27. Bodin D., Nouvelles inlormations sur les mouvements revolutionnaires

* de Craiova, Galatz et Bra la de 1840-1843,in Balcania,
roumains et a sclavons
VI (1943), p. 169-200 §*1 extras.
28. Bodin D., Tudor Vladimirescu in lumina izvoarelor italiene, in Revista
Istoricd Romdnd, XIXII (1941-1942), p. 46-65 §i extras. Nota rezu-
mativa. de I. P<Atra§cu> in Studii Italiene, X (1943 , p. 285.
29. Bodin D., Tudor Vladimirescu 0 Constantin Samurca§, in In amintirea
lui Constantin Giurescu la doudzeci fi cinci de ani dela moartea lui (1875 1918 ,

Bucure§ti, 1944, ). 157-165 0 extras.

3o. Flachbarth Ernö, Tisza Istvdn g:61 nemzetiségi politikdja (Politica mino-
ritará a contelui Stefan Tisza), in revista Lathatdr, XII (1944), P. 1-1o.
Revista pentru problemele minoritare Lathatdr (Orizontul) publica textul
conferintei tinute in vara anului 1943 de Plachbarth Erna la Universitatea
de vara. din Debretin. Autorul arata preocuparile permanente ale contelui
Tisza de a solutiona problema minoritara a Ungariei §i in special problema
romaneasca, socotind totdeauna aceasta solutiune de un interes primordial
pentru patria sa.
CA Tisza a avut aceastä intentiune este cert, tot atat de cert este insa
Ca a fost complet lipsit de intelegere pentru postulatele fundamentale ale
principiului national. Si dansul era calauzit, ca toti contemporanii sai ma-
ghiari, de himera statului national §i de himera unicei i indivizibilei natiuni
maghiare compusa din toate popoarele tarii.
De aceea incercarile sale n'au isbutit fiindca, niciunul din aceste popoare,
§i in special Romanii, nu erau dispu0 a renunta la fiinta lor nationala pen-
tru a se contopi in natiunea indivizibila a contelui. Z. Pdcli0inu
31. Ispirescu Petre, Via/a i laptele lui Vlad-Vodd-Tepe§. Opera postumd.
Prejaid §i note de Leca Morariu, Cernauti, 1942, 2 + 14 IL, in 80, pretul 30
lei, nr. 22 din publicatiile Institutului s Cernauti » de sub conducerea d-lui
Leca Morariu. Aceasta opera a lui P. Ispirescu, ramasa in manuscris,
vede acum pentru prima data lumina tiparului §*1 vine sa completeze cele-
lalte douá monografii similare ale lui P. Ispirescu : Isprdvile i viala lui
IVIihai Viteazul, Bucure§ti, 1876, i 5telan cel Mare 0 Bun, 1908.
Nestor Camariano
32. Jurchescu Liviu, Coriolan Brediceanu i Memorandul, in Universul,
61 (1944), nr. 6 de Vineri 7 Ianuarie, p. 9. Se reactualizeaza evenimen-
tele care au dus la redactarea i prezentarea Memorandului din 1892. Sunt
juste afirmatiile privitoare la trecutul politic diferit dintre Banat §i Ardeal.
I. D. Suciu
33. Millen I., Relalii intre Romeini §i Cazaci in trecutul nostru, in Cuget
Moldovenesc, XII (1943), nr. 3-4, 13. 31 39. Un interesant articol al regre-
tatului profesor dela Iasi I. Minea despre relatiile Romanilor cu Cazacii in
decursul veacurilor. Nestor Caniariano
34. Panaitescu P. P., Mircea l'Ancien et les Tatares (extras din Revue
Historique du Sud-Est europeen), Bucarest, 1942. Autorul atrage atentia
asupra faptului ea' Tatarii au avut 0 organizatie politica, o diplomatie i 0

www.dacoromanica.ro
424 NOTITE BIBLIOGRAFIEE

politica. exterioara (cel putin in secolii XIII si XIV). Au existat, se stie, relatii
stranse intre Romani si 'Mari, care trebuesc analizate si stabilite stiintificeste.
In aceasta ordine de idei, d. Panaitescu aduce anume precizari privitoare
la fapte petrecute in veacul al XIV-lea, cu deosebire in domnia lui Mircea
cel Bâtran.
Articolul cuprinde si o ipoteza interesanta, care ajuta la luminarea ches-
tiunii organizarii principatului muntean. I. D. Steldnescu
35. Toth Zoltan, Cotorea Gerontius ds az erdeleji romdn nemzeti Ontudat
Aredése ( Gheronte Cotorea si desteptarea constiintei nationale a Romanilor
ardeleni), in revista Hitel (Cluj , IX (1944), P. 84-95. Autorul incearca
o reconstituire a ideilor calugarului blajan Gheronte Cotore, elev si admi-
rator al lui Inochentie Micu-Klein si contemporan al lui Samuil Micu, cu
care era de o varsta, Sincai si Petru Maior. Lucruri noi nu cuprinde incer-
carea d-lui Toth, fiindca d-sa se margineste numai la ceea ce s'a scris despre
Cotore, raslet, in cateva publicatiuni cunoscute. D-sa da o prea mare im-
portanta. Diplomei a doua Leopoldine (19 Martie 17o1) in luptele nationale
din veacul al XVIII-lea ale Romanilor ardeleni. Inochentie Micu-Klein s'a referit,
sigur, la ea, dar lupta lui politica se intemeia si pe altceva si anume, pe nu-
márul Romanilor care copleseste pe cel a tuturor celorlalte popoare ale Orli
si pe vechimea elementului romanesc in Transilvania.
Autorii lui Supplex Libellus invoaca si ei aceasta diploma, dar o invoca
nu ca argument politic, ci numai ca sa arate imparatului cá depinde exclusiv
de el ridicarea natiunii romane in randul natiunilor recunoscute far& a fi ne-
cesar un vot al dietei, fiindca si in 17oz, imparatul singur, fárá dieta, a de-
cretat ca Romanii uniti vor face parte din Status-urile ardelene.
D. Toth Zoltan este si d-sa de parerea cä invatatii romani si-au insusit
ideologia latinista dela invatatii maghiari si in scolile maghiare. Este un punct
de vedere prea la mode: azi la vecini, pentru a incerca aci o lamurire a lui.
Impotriva modei orice lupta e inutill. Z. Pdcli§.anu
Vezi si nr. 43, 75.
5. ISTORIA SOCIALA
36. Vasiliu Aurel, Eminescu §i Kogdlniceanu, in Revista FundaOilor Regale
XI (1944), nr. r, p. 152-161. In articolul de fata autorul arata unele
apropieri intre 4 conservatorul s Eminescu si a liberalul s Kogalniceanu in
conceptiile lor sociale, politice si istorice. Nestor Camariano
6. ISTORIA ECONOMICA
37. lioniges Michael, Das Moldauer Pferd. Eine Erinnerung aus Gross-
vaters Zeit, In Volk im Osten, 1944, nr. de Anul nou, p. 87-98. Date despre
valoarea exceptionala si targul de cai moldovenesti dela Brasov, in secolele
trecute. Se cumparau cai moldovenesti pentru armata din Ardeal, in 1632,
iar Husarii cu cap de mort ai lui Prideric cel Mare calareau tot cai moldo-
venesti.
Nu se indica izvoarele; lucrarea pare a fi scrisa din amintiri ramose in
satele sasesti din Tara Barsei. A. P. Todor
38. Netea Vasile, Un negustor transilvan : Diamandi Manole, in Societatea
de Indine, XX (1943), nr. 4, p. 67-69. Se expune intr'o forma. frumoasa

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ECONOMICA 425

viata negutatorului brasovean, mare filantrop roman, de origine macedo-

neani. precum i contributia lui la toate actele mafi ale neamului ca : ser-
barea dela Putna, activitatea in cadrul partidului national, colecta fa:cut&
dupa razboiul de independenta in favorul ranitilor i vaduvelor etc.
I. D. Suciu
39. Potra George, Hanurile bucureftene, Bucuresti, 1943, 96 P., in 4°.
Harnicul cercetator, d. G. Potra, publica, intemeindu-se i pe mult ma-
terial inedit, o serie de stiri asupra hanurilor din Bucuresti. In anexe, 24
de documente inedite. La doc. nr. r, din zo Aprilie 1672, martorul Ianache
de Mete- (loc rupt) poate fi de Metelen. Pentru porecla Injugd, Urs, vezi
un Iani Ingiugd Ursu din Putna in articolul meu Popula0a judefului Putna
la 1820, Bucuresti, 1941, p. 21. Interesante fotografii, unele din coleetia
autorului, privind nunnri azi disparute. C. C. G.
40. Vi§an A., Istoricul pddurilor din Principate, in Cdmpia Libertd;ii, I
(1944), nr. 3. Autorul sustine ca., la noi, pang in sec. XVIII « lemnul era
socotit färA valoare * 0 4 padurile nu erau Inca proprietatea nimanui*, afir-
matiuni lipsite de dovezi documentare i deci vulnerabile. Nu se poate ataca
o problema asa de importanta numai cu materialul dat de V. A. Urechia
in stufoasa lui opera, Istoria Romdnilor. I. Iona§cu

7. ISTORIA DREPTULUI I ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA

41. Navarlie C. I., o Pravilao voevodului Matei Basarab, in Oltenia, Cra-

iova, 1943, p. 55-63. Analiza a textului « pravilei u lui Matei Basarab,
adesea in comparatie cu legiuirile de azi. D. B.

8. ISTORIA MILITARA
42. Criciun Ioaehim, Biruinia lui Radu erban la Brafov (16.r.r),vdzutd
de un cronicar transilvdnean, in vol. In amintirea lui Constantin Giurescu,
la doudzeci i cinci de ani dela moartea lui (1875-1918), Bucuresti, 1944,
p. 195-199. Se da In traducerp romaneasca, dupg originalul 'maghiar al
cronicei lui Prancisc Mik6, descrierea ce o face Mike) privitoare la biruinta
lui Radu Voda erban asupra lui Gabriel Báthory, principele Ardealului,
la 9 Iulie Orr.
Pe langa alte amanunte, cronica lui Mik6 aduce i tirea necunoscuta
panit scum istoriografiei romane, anume cl Radu Voila erban a fost ranit
in aceasta ciocnire dar a continuat sä lupte.
Cronica lui Mik6 a fost publicata de G. Kazinczy in vol. VII din *Mo-
numenta Hungariae Historica, Scriptores> in 1863 si a fost utilizata pana
acum in istoriografia romana doar de I. Moga. I. D. Suciu

9. ISTORIA BISERICII
43. Comp N., 0 lucrare in manuscris a lui George Geronte Cotore, unul
din intdii dascdli dela Blaj, in Tribuna, IV (1944), nr. 845, p. 2. Nascut
in Potoni-Alba, Cotore intra in manastirea din Blaj la 1747, iar in 1753 fu

www.dacoromanica.ro 9
 426 NOTITE BIBLIOGRAFICE

facut de episcopul Aaron vicar general. In 1754, nand se deschid scoalele

din Blaj, el este unul din cei trei profesori destinati a a invata cinul bise-
ricii pe carii va fi de lips, ».
In Biblioteca Centrala din Blaj se pastreazA, sub nr. 90, manuscrisnl unei
lucrari a lui Cotore, intitulata Despre articulupoile celea de price, scrisa in
anul 1746, prin care lamureste pun.ctele Unirii * dela 1700.
I. Iona§cu

-
44. Cotoman Gli., dr., Episcopia Mehadiei, in Revista Institutului Sotial
Banat-Crifana, XI (1943), Ianuarie Aprilie, p. 1-28. Bazat pe No-.
vella XI a lui Justinian I in care se aminteste la 5 35 o episcopie la Aquis,
4 cetate a provinciei Daciei Ripensis », autorul cautä sà identifice aceasta
localitate cu Ad Mediam, Mehadia de astazi care e numita de Griselini «Ad
Aquas *. La o cercetare mai atenta argumentatia adusä de d. Cotosman cade
pentru urmatoarele motive :
r. Locul unde a fost manastirea Vodita este definitiv fixat de Stefulescu
care a apucat Inca ruinele deci nu poate fi In niciun caz o « ident ificare com-
pieta * intre CernetiVoditaAquaeAd Aquas (p 4)-
2. In toate deductiile ulterioare autorul porneste dela premize false dena-
turand textul original al Novelei lui Justinian (ex. 4 Novela XI a lui Justi-
nian arat5. apriat ca episcopul din Aquae are sa pastoreasca niste crestini
credincio0 cari au multe biserici nu pe niste barbari, cum ar fi in cazul claca
s'ar admite eà in acest pretios document este vorba de cetatea Aquae din
regiunea de Sud a Drubetei, incaputa pe maim barbarilor si de care impa-
ratul s'a desinteresat complet », (p. 19-20), iar pe aceeasi pagina (19) citeaza
pe Procopius care afirml el Drubetei, Justinian « s'a gandit ca nu trebue
sa-i dea nicio atentie, ca una care era expusa barbarilor de acolo ».
3. In ceea ce priveste traditia mentionata (p. 23, 26) despre constiinta
unei vechi episcopii distrusä de a valul popoarelor barbare » nu poate fi
luatá in seama.
4. Afirmatia episcopului Damaschin Dascalul al Rananicului despre o
episcopie a Mehadiei inainte de ocuparea turceasca nu poate avea nicio lega-
tura cu presupusa episcopie din secolul al VI-lea cáci Damaschin nu spune
di a fost de atunci. I. D. Suciu
45. lonescu P. P., Biserica ortodozci a Arge§ului, in Arg4cu1, III (1944).
nr. 109. Consideratiuni generale de nespecialist, caci nu se poate scrie
...sub presiuni politice i militare, mitropolia aceasta (dela Arges) se. va
desfiinta, dar vladicia va ramane permanenta In acest Arges... . Dupa
trecerea mitropoliei la Targoviste, m-rea lui Neagoe dela Arges, ia titlul
de arhimandrie », care este altceva decat vràdicie ». I. Iona5cu
46. Lupa§ loan, Mitropolitul Teodosie Vaytemeanul, Sibiu, 1943, 22 p. in
8", extras din Revista Teologicd, XXXIII (1943) Este o conferinta pe
care d. prof. loan Lupas a tinut-o la Universitatea din Cluj-Sibiu la 29 Noem-
vrie 1942 despre mitropolitul Teodosie al Ungrovlahiei, care a pastorit
de douá ori, dela 1668-1672 si dela 1679-1708, una din cele mai stralucite
fete bisericesti din secolul al XVII-Iea, care cinsteste istoria spiritualitatii
romanesti. Autorul sustine ca mitropolitul Teodosie nu se trage din familia
Cantacuzinilor, cum a afirmat P. Popescu, ci este originar din satul Vestem,

www.dacoromanica.ro
 ISTOR.LA BISERI CI I 427

nascut din parinti tarani, färä ilia,. a ne da i documentele necesare. Apoi

vorbeste de cele doua pastorii ale mitropolitului Teodosie, de activitatea lui
pentru apárarea traditiilor ortodoxe, de lupta pe care a trebuit s'o duel im-
preuna en patriarhul Dosotei al Ierusalimului, care era pe atunci in tard, pen-
tru a impiedica pe Atanasie, mitropolitul Ardealului de a se uni cu papistasii.
Mai departe autorul arata ea Teodosie a fost un mare sprijinitor al tiparului
si ci pe timpul lui au aparut mai multe carti liturgice, precum i Biblia lui
§erban Cantacuzino. Nestor Camariano
47. Naghiu Iosit E., Arhierei ortodoxi Romani in relafie cu catolicismul, in
Cultura Cre#inii, din Blaj, XXIV (1944 , p. 32-42. Autorul vrea sá dea
o lista a arhiereilor români, care au avut leglturi, mai mult sau mai putin
strânse, cu catolicismul. Vista d-sale e discutabilk Astfel, ca sl dam numai
cateva pilde, faimosul Matei, episcop roman catolic din partile Caransebesului
caruia ii arat i anii de pgstorire 1440-1443 nu a existat niciodata.
Am aratat chiar in aceasta revista (XIII, 1943), ca existenta lui se intemeiaza
pe gresita interpretare a unui citat fácut de Cipariu din Germania Franciscana.
Acest Matei a fost episcopul catolic de Alba Iulia, nu un episcop al Roma-
nilor. Apoi nici Petru Partenie, nici Vasile Trasovici nu au fost episcopi
români, ci ruteni dela episcopia Muncaciului. Z. Pdclisanu
48. Romaneseu Vastle, Mitropolitul Athanasie Mironescu. Cu o prefata de
Inalt Prea Sfintitul Irineu, mitropolitul Moldovei, Bucuresti, < I942>, IX +
2 or p., fárá pret. D. Vasile Romanescu este cunoscut nu numai prin
operele sale literate, ci i prin volumele despre Istoria unei carp, Un alt
vldstar din Humulesti, Viala arhiereului Evghenie Humulescu etc. In volumul
de fata autorul ne prezinta viata i activitatea mitropolitului Athanasie
Mironeseu (1856-1931). Cititorul va gasi in noua lucrare a d-lui Vasile Roma-
nescu insemnate date biografice despre fostul mitropolit primat al Romaniei,
precum i multe din cuvântarile, cartile pastorale si scrisorile ale acestui
stralucit ierarh. Este de observat insa, ca dacti autorul ar fi facut i trimi-
terile cuvenite la materialul prezentat, atunci de sigur opera sa ar fi avut
o valoare si mai mare pentru cercetatorul istoriei bisericii nationale.
Cartea d-lui Vasile Romanescu se prezinta in conditiuni tipografice ire-
prosabile si este impodobita cu mai multe portrete, nu numai ale mitropo-
litului Athanasie Mironescu, ci si ale altor fete bisericesti, mai ales contem-
porane cu fostul mitropolit primat. Nestor Camariano
49. Tit Simedrea, Catastivul de hirotonii al episcopiei Rciddutilor pe anii
1757-1782, Cernauti, 1943, 28 p. in 8°. Se publica o condicà manuscrisa
din vrernea pastoriei episcopului Dositei Herascu (1750-1783). Intereseaza
nu numai istoria bisericeasca, dar i onomastica i toponimia. In 1759 apare
un Simion Onciul hirotonisit diacon i popa, la tinutul Cerndutilor (p. 5 .
In 1773, Inca Podul Lipcanilor (p. 23) Un Diacon Neculai ot Tara Ungureascd
hirotonisit popa in Moldova; un Teodor, tot de acolo (p. 25 . Ar fi util sa se
faca o catagrafie a inânastirilor i schiturilor din nordul Moldovei pe temeiul
acestui catastif i a altor izvoare. C. C. G.
50. Uriteseu Grigore, arhim., Mdndstirea Stdnisoara, Bucuresti, 1943, 126
p. Sihastria minunata de sub masivul Coziei are o origine straveche, ser-
vind ca loc de retragere pentru calugarii din In-rea Cozia, dedicati pustniciei.

www.dacoromanica.ro 9.
428 NOTITE BIBIJOGRAPICE

Documentar ea apare in pisania din anul 1747, and a fost ziditA biserica
veche de Gheorghe Serezli (nu . Sireziul s I, p. 13) s'i de Martin Pitesteanu.
Fusese mai inainte (secolul XVII) o bisericutA de lemn. In vremea rAzboiului
austro-turc din 1788-91, biserica a fost arsA de Turd si schitul s'a desfiintat.
A fost reintemeiat in 1807 de doi chlugAri atoniti : Sava ieroschimonahul si
Teodosie (p. 15). Se aflA la Stanisoara un antimis sfintit de mitropolitul
Dositei in 1809 (p. 16), dupl ce s'a refAcut biserica arsd. Egumenul Sava
introduce aid un regim chinovial de obste. Ii urmA in 1817, ucenicul sAu
Teodosie. Cu privire la activitatea acestor doi cuvio0 ieromonahi, autorul
putea gAsi unele informatiuni, in documentele Eforiei Spitalelor Civile
publicate de regretatul N. Iorga in Buletinul Comisiei I storice, III (1924),
p. 105-108. La 1836 se terminA constructia bisericii noi de catre Teodosie.
0 alta bisericA fu ridicatA in anii 1903-7 (p. 22-25). §tiri si fotografii
relative la metohul dela Jiblea si cel dela Plusa (p. 31-35), unde a existat
dup5. cum am arAtat in Catagrafia eparhiei Arge§ la1824 o ctitorie a Doam-
nei BAlasa, sotia lui Constantin §erban Mau, despre care nu se mentioneaz5.
nimic.
Interesant capitol : §irul egumenilor (p. 4o-66), in care autorul aduce
importante stiri din viata staretilor, pe unii cunoscandu-i insusi prea cuviosia
sa. Trebue subliniatA activitatea actualului staret, Ilarion Dumitrache, nepotut
altui staret stanisorean, Nicandru Mann, care poate fi lust ca model de superior
de manAstire:
UrmeazA 27 anexe (anii 1749-1884). Cat se poate de importantA este lista
cArtilor vechi si a insemnArilor de pe ele. Sunt cateva grecesti si slavonesti
(p. 117-118), cum si 6 manuscripte, din care unul slavon (p. 118-19).
Lucrarea prea cuviosului arhimadrit Uritescu a cArui metanie e la sta-
nipara ingrijitA ca formA si bine informatA, aduce frnmoase contributii
la trecutul religios al Argesului. I. Ionaycu

io. ISTORIA ARTELOR

51. Bulat T. G., Dionisie Eclisiarhul artist plastic (f 1820?), in Revista

de Istorie Bisericeascd, I (1943), nr. 2, p. 120-121. - Se evidentiazA opera
de caligraf si miniaturist a neostenitului eclisiarh si cronicar, Dionisie, care
a transcris in condici actele aproape a tutulor manastirilor si schiturilor din
Tara Romaneasca intr'o perioada de peste 30 ani. Se reproduc opt icene
din condicele Bistritei si BucovAtului. Activitatea acestui calugAr cArturar si
artist meritA a fi urmAritA in variatele ei aspecte, din care unul este cel
prezintat de d. Bulat. I. Iona§cu

52. Petranu Coriolan, Aprecieri strdine recente asupra artei rom4ne§ti din
Transilvania 0 asupra operei o L'Art Roumain de Transylvanie s, Arad, 1943.
in 8°, 56 p. (text roman si german). Reproduce cu comentarii diferitele
note si recenzii apArute in revistele strAine in legAturA cu arta transilvAneanA,
prezentatA de d-sa in diferite studii. Brosura este utilA prin arAtarea interesului
pe care 1-a starnit in Europa arta romaneascA din Transilvania si a opiniilor
despre autor. A. P. Todor

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA LITERATI:MU 429

Ir. ISTORIA LITERATURII

(Texte fi Studii)

53. Bodln D., Cronicarii munteni, in Revista Fundaliilor Regale, nr. 4,

1944, 13 79-97 0 extras.
54. Comp N., Doud texte romdnegti dela inceputul secolului al X VH-lea,
In Tribuna, IV (1944), nr. 850, p. 2. - Continuilnd cu prezentarea pieselor
pretioase din Biblioteca Centrala. a Blajului, d. Comp ne semnaleazä manw.
scriptele 1o6 si 310. Primul cuprinde un Noul Testament anterior editiei dela
Belgrad din 1648, al doilea conserv5. Canoanele mitropolitului Dosofteiu de
Belgrad dela anul 7135* (= 1627), dar numai intr'un fragment de câteva
foi. Au flcut de sigur parte din biblioteca lui Cipariu. I. Ionagcu
55. Comp N., Un interesant codice dela jumdtatea secolului al XVIII-lea,
In Tribuna, IV (1944), nr. 840, p. 2. Este vorba de un codice ce se
conservii in Biblioteca Cantralä Arhiediecezan5. din Blaj, sub nr. 8o, scris
In Martie 1748 de « Constantin feciorul popi<i> Constantin din Aliimor *.
Codicele cuprinde mai multe texte, pe care autorul articolului le enumäri,
cu arátarea foilor. I. Ionagcu
56. Malor Gheorghe, De cdnd se intrebuinteazd limba romdnd in bisericd,
in Societatea de Maine, XX (1943), nr. 6, p. 1o8. Se reactualizeazg pärerea
exprimatá de Andrei §aguna in Istoria Bisericii, vol. II, p. 63, cä neamul
romelnesc ar fi avut traduse in limba proprie cartile sfinte Ina. din timpul
papei Inocentiu IV (1242-1258) care vorbeste despre acest lucru cu ocazia
introducerii liturghiei latine In biserica Boemiei. Afirmatia lui §aguna, credem
el ar trebui cercetata critic. I. D. Suciu
57. Morariu Lem, Crengene, Cerntiuti, 1944, 31 p. In 16°. Trei articole
in legaturà cu Ioan Creangl. Intr'o formá cu totul personalä, inimosul cerce-
ator dela CernAuti asterne impresiile l5sate de vizitarea bojdeucei portretul
In ulei al lui Creangá trebue inteadevár reprodus se ocupá apoi de o brosur5.
din 1887 in care marele scriitor moldovean se aflä intr'o tovIrfisie nevisaa
de sigur nedoritii ; aratä In sfdrsit c oa zisul t glosar * al lui Creangá,
publicat de G. T. Kirileanu e inteadevAr al lui. C. C. G
58. Nieuleseu C. H., Cdteva gramatice ale limbii italiene in roindregte, In Studii
Italiene, X (1943), P. 149-218. Se analizeazg. gramaticele Intocmite de G.
Abbeatici, 1848 ; Luigi Ademollo, 1861 ; Orazio Spinazzola, 1862 ; G. L. Frollo,
1868 ; L. E. Sinigaglia, 1892 i Corneliu Codrescu, 1907 ; reliefându-se insemnA-
tatea lor literará i semnificatia pe care o au in desfAsurarea relatiilor culturale
româno-italiene. D. B.
59. Piftrapu I., Cdteva sonete italienegti traduse de Gh. Cogbuc, in Studii
Italiene, X (1943), p. 251-256. E vorba de sonetele lui Cino da Pistoia,
Guido Cavalcanti, Dante da Maiano i Cecco Angioleri, adversari literari ai lui
Dante Aligheri. De aceste probleme Cosbuc s'a interesat scriind studiul q Dante
si dusmanii std literari s, din care a publicat un fragment in lc Flaara pe 1912.
D. B.

www.dacoromanica.ro
 430 NOT11E BI BLI GRAFICE

60. Pop-Reteganul Ion, Legende, povestiri 0: obiceiuri romeine0i, cu desene

de N. Brana, Casa coalelor, Bucuresti, 1943, 187 p. in 8°, pretul 8o lei.
Acela care a ingrijit volumul de fatà este d. Vasile Netea, cad pe verso foaiei
de titlu gAsim urmátoarea insemnare : a Cartea alcAtuitA. de Vasile Netea dupä
manuscrise aflate la Academia RomAnA a. Trebue sl mArturisim cl la niciuna
din legendele i povestirile publicate in acest volum nu gAsim vreo trimitere
la manuscrisele Academiei Romtine, ci mentiuni ca cele ce urmeazà: a CuleasA
de I. T. la Telegralul Ronuin din Sibiu in Dec. 1887* (p. 33), a CuleasA de
Aurel Jona din Maidan in Ianuarie 1890 * (p. 127), a Publicata de Aurel Jona
in Familia, nx. 21 din 189o* (p. 134), a DupA Gazeta Transilvaniei nr. 286 din
1891 a (p. 169). Atunci cum a fost alcAtuitä aceastá carte dupá manuscrisele
aflate in Biblioteca Academiei Române? Nestor Camariano

61. Stineseu C., Alexandru Vlahugi 0 Italia, in Studii Italiene, X (1943),

p. 229-245. VlahutA a invátat limba italianä din liceu ; a studiat, apoi,
cu predilectie, pe Dante si a tradus poezii de Ada Negri. CAlAtorii in Italia
1-au pus in contact cu arta si muzica peninsularA pe care le admira. Scrierile
lui ofer4 o sumá de probe pe care autorul le scoate in evidentA. D. B.
62. Tagliavinl Carlo, Le traduzioni rumene dello r Stabat Mater * e di altri inni
religiosi di jacopone da Todi, In Studii Italiene, X (1943), p. 49-57. Autorul
publicA i comenteazA o versiune romaneasc A. ineditil a imnului religios catolic
Stabat Mater a datorita cunoscutului inisionar catolic din Moldova Giuseppe
Bonaventura Berardi di Ravenna. D. B.
63. Teaclue-Albu N., Goethe 0 Eminescu, Cernauti, 1942, 32 p., pretul 50
lei. Autorul cautA sA arate influenta lui Goethe asupra lui Mihai Eminescu,
care insl chiar in unele din exemplele comparate este impalpabila. De altfel
41 d. Tcaciuc-Albu recunoaste aceasta. Nestor Camariano

12. CULTURALE VARIA

(5coa1d, Presd, Relatii culturale)

64. Batoiu St. Gb., Teatrul National din Craiova, in Oltenia, Craiova, 1943,
P. 441-445. Date istorice ; menirea actualA. D. B.
65. Caliani Augustin, Vechi afezdminte de culturd in Transilvania, in Cele
Trei Cri§uri, XXV (1944), 111*. 1-2, p. 20-23.
Autorul insist& asupra spiritului de sacrificiu al intemeietorilor scolilor
secundare romane din Transilvania, a greutAtilor cu care s'au luptat si a rezul-
tatelor obtinute pAng la 1918 de liceele din NAslud, Brasov, Beiu i Blaj.
A. P. Todor
66. Comp, N., 0 carte veche cu S multe istorii a 0 cie o interesantd istorie, in
Tribuna, IV (i944), nr. 854, p. 2. Se semnaleazA un manuscript
religios din vestita bibliotecA din Blaj scris In jumAtatea a doua a secolului
XVIII, care cuprinde i a istorii a. Se aratA pertractArile lui I. Micu-Moldovan
cu proprietarul pentru achizitionarea lui in anul 1907. I. Ionacu

www.dacoromanica.ro
 CIII,TURALE VARIA 431

67. Garovina I., Ziare i ziarigh. Funchunea economicd a ziarului, Sibiu,

Editura Tara, 1942, 111 120, 174 P.
Autorul dezbate importanta problem& a ziarului, mai ales ca surs& de infor-
matie si mai ales ca mijloc de intarire a constiintei nationale.
Ne prezintA apoi gradul de desvoltare i situatia la care a ajuns in vremurile
actuate ziaristica in Franta, Anglia, Germania, Italia si are de asemenea grije
s& insiste i asupra importantei ziarului in ramura economic& G. T. lonezcu
68. Ionescu Gh.-Briila, Comemorarea doctorului Nicolae Kretzulescu, Bucu-
resti, 1944> 24 p. In 80, f. pret. ConferintA tinuta cu prilejul centenarului
invatAmantului medical in Romania si al aparitiunii primului manual de ana-
tomie in limba romanA. C. C. G.
69. Naghiu Iosil E., Cdrh religioase ronuine5ti scrise de Italieni In Moldova,
in Studii Italiene, X (1943), p. 261-263. Pe langA stiri mai vechi se alAtur&
altele noi : Silvestro Amelio da Foggia a scris i e Condones Latinae Moidavae L
in 1725 (ms 2882 Acad. Rom.) ; iar misionarul Antonio Maria Sciaca alcAtueste
o gramaticA i un dictionar roman-italian (mss Arhivei de Propaganda Fide
din Roma). D. B.
70. Naghin Iasi! E., Limba romand in colegiile teologice din Roma,in Studii
Italiene, X (1943), p. 259-260. Lucruri cunoscnte D. B.
71. Naghiu Iasi! E., Manuscrise italiene la Blaj, In Studii Italiene, X
(1943), P. 265-266. Nimic nou. D. B.
Vezi i nr, 58, 59, 61, 62, 80.

13. ISTORIA LIMBII

72, Capidan Th., Limbd 5i culturd, Fundatia Regall pentru literaturA si

arta., Bucuresti, 1943> 442 p. D. prof. Th. Capidan a reunit intr'un volum
compact unele din cele mai valoroase studii ale sale, prezentandu-le inteo
form& accesibilA i marelui public intelectual.
Ideea care reuneste laolalt& aceste studii este exprimata in insusi titlul
cartii: Limbs este studiat& mai cu seam& in a spectele care reflecteazA in ele
istoria culturii, mentalitatea insAsi a poporului care o vorbeste. Este destul
sA citam cateva titluri de paragrafe: functiunea biologic& a limbil, slimba
pi spiritul unui popor 0, substratul lingvistic i mentalitatea balcanicA*.
Mai mult de jumAtate din volum este consacratA chestiunilor apropiate,
prin interesul ce 1-a arAtat totdeauna, preocuparilor autorului: romanitatea
balcanicA, Romanii din Peninsula Balcanic& i raporturile lor cu Albanezii si
cu Slavii. Asupra acestor probleme d. Capidan si-a spus nu odatA cuvantul.
Deosebit de pretioasI este partea generalA, cuprinzand capitolele: Limbd
culturd, Limba noastrd nahonald, Bilingvismul la Ronani §i modilicdrile
din limbci, Unitatea lingvistied europeand; ele invedereazA maturitatea con-
ceptiei autorului, care, din experienta cercetarilor d e amAnunt, este in marina
a trage concluzii definitive si a enunta principii valabile pentru lingvistica
general& Aceste principii prea pntin discutate pan& scum, desi cunoscute
Inainte de aparitia cartii care le InmAnunchiazA, se cnvin a fi studiate si des-
bAtute cu cea mai mare atentie. C. Racovifd

www.dacoromanica.ro
 432 NOTITE BIBLIOGRAPICE

14. DEMOGRAFIE, ETNOGRAPIE §I POLKLOR

73. Aldobolyi Nagy ?AM 16s, Ormény szamosujvar, Magyar szamosujvar (Gherla
armeneasca, Gherla ungureasca), in revista Hitel, Cluj, IX (1944), 13. 96ro8.
Este o foarte instructiva expunere a felului cum a devenit Gherla din ors;
armenesc, oras unguresc. In 1745 populatia era 90% armeneasca, in 1941
erau armeni numai 7%. Restul a disparut in maghiarime, cum dovedeste evo-
lutia populatiei orasului intre 1880-191o.
In 1880 erau 1804 maghiari, 1705 romani, 1808 altii.
1890 * 2840 * 1979 * 1374 *
1900 * 4190 * 1861 * 1374 *
1910 * 4630 * 1881 * 346 *

In treizeci de ani deci, numarul maghiarilor a crescut dela 1804 la 4630,

al t alti *-lor a scazut dela 1806 la 346. Sunt cifre care lumineaza ca un fulger
in noapte I Z. Pdcl4anu
74. Hugel Eckhard, Rassenpolitische Gesichtspunkte aus der Geschichte der
Deutschen in Runuinien, in Deutsche Forschung im Siidosten, II (1943), nr. 3,
P. 397-439. Autorul urmareste evolutia Germanilor imigrati in Transil-
vania (Sasii) si Banat (§vabii) din punct de vedere rasial, dela asezare pana
In timpurile moderne. AratA miscarile de populatie, sporul populatiei, pier-
defile suferite (prin decese, desnationalizare etc.) precum i amestecurile de
sange la acesti Germani, tragand concluzii care sA serveasca drept indreptar
pentru o politica rasialA viitoare.
Este un punct nou de vedere asupra istoriei Germanilor din Romania.
A. P. Todor
75. Peteana C. Aurel, dr., Delega0a Svabilor din Banat la Conferinta de
pace dela Paris, in Revista Institutului Social Banat-Cri§ana, XII (1943),
NoemvrieDecemvrie, p. 416-423.Cuprinde memoriul semnat de dr. Stefan
Precot, dr. Andrei Buschmann, Prancisc Timon i Toma Pernbacher ca dele-
gati ai AdunArii Nationale a §vabilor din Banat tinutl in Timisoara la ro
August 1919.
Tinem sa mentionam cateva pasaje din acest memoriu edificator: e In nu-
mele tuturor §vabilor, declaram ca noi nadajduim In mantuirea tuturor natio-
nalitatilor din Banat, numai ints'un Banat integral si nedivizat, caci un Banat
divizat, farA frontiere naturale inseamnA pentru toate popoarele care 11 locuesc
ruina economicA, constituind o cauza de conflicte, de nemultumire Si de ame-
nintare a pacii* (p. 417). Apoi I . . . dorinta puternic exprimatà de unani-
mitatea AdunArii <este> ca tot poporul svab sa. fie reunit cu poporul roman
de civilizatie superioarl, pe care-I iubeste i pe care-1 respect& si de care se
simte legat prin originea multora din fiii sal de rasa comuna latina (p. 420).
Se face aluzie ad probabil la foarte multe comune de colonisti italieni, francezi
oi spanioli cari au fost contopite in masa colonistilor germani nemai avand azi
cleat numele francez, spaniol sau italian. Cad de sigur guvernul roman a facut
o nedreptate : dupa cum a redat limba german& In scolile svabilor maghia-
rizati, trebuia sa redea i limba strAbuna colonistilor de alta origine germa-
nizati. S'ar fi constatat atunci c numarul §vabilor germani e mult mai mic
decat arat a. statisticele lor.

www.dacoromanica.ro
 ISTORI LoCALk 431

Acest rnemoriu 1mprenna Cu Lel ilur .n Ii tribuit raspandit in ("cella-

11

plare cat mai multe. Atunci poate Sash si Svabii si-ar fi dat seama de loiali-
tatea noastrd si nu ar mai fi incercat sd hied stat in stat. I. D. Suciu
76. Paluinszky Bela, Erclegyi szdszok és a magyarok (Sa0i ardeleni
Maghiarii), Budapest, 1943, 196 p.
Atitudine criticA fatA de aceastd scriere a luat K. K. Klein, Deutscher
Transsylvanysmus, in Sadostdeusche Rundschau, II (1943), p. 111-126 si in
Siebenbargische Deutsche Zeitung, XXXI (1943), nr. 17-20, 22-25 (30 Aprilie-
25 Iunic).
Non'. in Deutsche Forschun, ins Sfidosten II (1943 Or. 3, p. 529, 529.
A. P. fod)r

15. ISTORIE LOCALA.

77. Bodin D., Oltenia i (Mend, in Oltenia, Craiova, 1913, P. 373 384;
retiparire, Craiova, 1944, 29 P.
78. Dobridor Ilariu, Fenomenul oilcan: ritm ci nieel, in Oltenia, Craiova,
19432 P. 447-453. Caracterirdri ale sufletului oltenesc. D. B.
79. Gitiresen Constantin C., Ttnzeiurile nocisht, in TransThasia oa tra,
II (1944), Kir. 10 de Duminicd 6 Fevruarie, p. e. Drepturile noastre
de stdpftnire asupra Transilvaniei au un impAtrit temei r. Suntim cii mai
vechi pe acest pdmant ; 2. Reprezentdm elementul etnic majoritar, intrecand
ca numár pe toti strdinii impreund ; 3. Avem o mare putere de civilizatie 31
culturd si 4. Omenia, adicd intelegerea i ingdduinta ce o avem fatil de altii.
I. D. Suciu
80. Firu Nicolae, Monogralia comunei Chifoda, in Revista Institutului Social
Banat-Cripna, XI (1943), SeptemvrieOetomvrie, p. 457-472. BdtrAnul
invatdtor dela Oradea, Nicolae Piru, in refugiu, la bdtrAnete publicd mono-
grafia satului natal de unde a plecat acum 50 de ani. Partea istoricd a mono-
grafiei cuprinde cdteva date sumare asupra originei comunei, trecand apoi la
istoricul bisericii 1 i co1ii (p. 461-468) cu insirarea preotilor i invdtatorilor
cunoscuti incepand din sec. XVIII. Dintre preotii Chisodei, tinem sd atragem
atentia d-lui Piru asupra preotului Emilian Micu (1887-1894) care a fost
tin remarcabil intelectual bAnatean din secolul trecut, lasAnd i pretioase lucrAri
asupra trecutului bandtean. I. D. Suciu
81. Ha§eganu I., Figuri din Mdrginime, Brasov, 1943, 144 p. In 8°. Pre-
tioasä lucrare, completAnd pe cea anterioard, Mdrginenii In viaça economicd a
Transilvaniei gi a Vechiului Regat. Cuprinde doudzeci i unu de portrete de
figuri proeminente din MArginime preoti, invatatori, negustori i meseriasi
toti indrumAtori pe tdrfimul economic. Simti un sentiment de mAndrie i de
incredere in puterile neamului si in viitorul lui, valzdnd cum s'au ridicat
cum au izbandit toti acesti MArgineni, in ciuda greutAtilor, sArAciei i, aproape
intotdeauna, a lipsei de sprijin oficial. C. C. G.
82. Ilie4lu Nicolae, dr., Timifoara, monogralie istoricd, vol. I, Timisoara,
1943, 446 P.) In 8°. Lucrare utild pentru cunoasterea trecutului Timisoarei

www.dacoromanica.ro
 434 NOTITE BIBL,I 0 GIRAFICE

totodata cea two compktd lucrare romaneasch asupra acestui oras, Nume-
roasele ilustratii i bogatele informatii fac cinite autorului. Cuprinde : I. '1'.
pang la anul 1552 (p. 5-36) ; II. Cetatea Timisoarei (p. 37-50) ; III. T. sub
ocupatie turceasca p. 51-72 ; IV. T. dupa anul 1718 p. 73-102) ; V. T. in
timpul razboiului mondial (p. 103-120 ; iar partea II a lucrarii se ocupa cii
T. sub stapanire romaneasca, in'atisand Biserici (p. 749 172 , Scoli (p. 173
218), Internate (p. 219-223 institutii culturale (p. 225-277 , institutii sani-
tare si de asistenta p. 307 327 , edificii i monumente (p. 333 354) Partea
III-a, cea mai importantd, intrucat cuprinde documente inedite privitoare
la trecutul orasului. Mentioniim indeosebi lista cetatenilor grcco-orientali din
Timisoara-Cetate, dup5. i Catastrum Civium > din anii 1717 1832.
I. D. Suriu
83. Papilian V., Craiova centru de meditalie, in Oltenia, Craiova, 1943,
P 435 440.
84. Pop Emil, Vechi note naturaliste despre Romcinia, in Analele Academiei
Romdne, Memoritle Sec(iunii Stiintifice, S. III, t. XVIII, p. 75-96 (si extras .
Se ocupa de comunichrile lui Georgius Vette (1645 1704) despre Transil-
vania. C. C. G.
85. Popescu Mihail, Oraye i cetliti din Trans'? ania, Bucuresti, 1943. 45
p. in 40 . Patrusprezece vederi de orase i cetati din Transilvania, lucrate
in tus, in 1735, de Friedrich Schwandtner si Johann Eltner i insotite de un
scurt comentarin istoric, datorit d-lui M. Popescu. C. C. G.
86. Simu Tralan, Inclicatorul obiectelor mai importante pdst) ate in Muzeul
judelului Severin, Lugoj, 1943, 27 p., in 8°. Muzeul cuprinde documente
privitoare la trecutul judetului Severin, din preistorie (obiecte din neolitic si
epoca bronzului) pang in vremea noastrh. De remarcat, pumnalul cu 2 thisuri
bratara masiva din epoca bronzului, inscriptia romang, cele trei reprezen-
taxi ale s cavalerului trac », tezaurul monetar roman din sec. IV, precum si
cutiile » sau lazile breslelor din Lugoj. Toata lauda colonelului iTtza, orga-
nizatorul muzeului i profesorului Simu care ne-a dat acest indicator.
C. C. G.
87. Stoia-Udrea Ion, Banatul in prima juindtate a mileniului nostru, in
Studii ci Documente Bdndlene, vol. I (1943), fasc. I, p. 5-26. Se expune
in mod sumar istoria stgpanirilor politice din Banat incepand cu Glad pang
la ocupatia turceascg din 1551. Studiul nu aduce o interpretare noun' a istoriei
Banatului. Elementul romanesc i rolul lui e tratat in mod fugitiv, fail a se
preciza ceva desi autorul are viziunea importantei acestui element in cuvintele
de introducere : « Pentru a putea scoate la ivealã linia de continuitate in istoria
Banatului, va trebui sg cercettim istoria stgrii de jos, a maselor mari, mun-
citoare, anonime, a tgrgnimii care singurg rezista aci neschimbatg peste intreg
mileniul, sub toate sthpanirile care se succed i. I. D. Suciu
Vezi i nr. 40, 45, 75, 77,

16. ROMANII DE PESTE HOTARE

88. Bodin D., s Antologia* din Firenze despre Romdnii din Sudul ci Nordul
Dunarii la 1822-7824, in Studii Italtene, X (1943), P. 77-89 si extras.

www.dacoromanica.ro
 CR ONICA
Elemente nationale i influente straine In revolutille din Sud-Estul Europei
dela fneeputul secolului XIX a constituit tema comunicarii d-lui profesor D.
Bodin, facutd in §edinta publica de Vineri 31 Martie 1944 a « Institutului de
Studii i Cercetari Balcanice * din Bucure0i, in sala de Istoria Romanilor a
Facultatii de Litere i Filozofie.
De data aceasta s'a evidentiat, contra exagerarilor curente unilatcrale
rolul determinant al starilor locale in isbucnirea i desfa§urarea mi5carilor de
rede0eptare politica 0 sociala din Serbia, Principatele Romane i Grecia, la
inceputul veacului trecut ; legaturile dintre aceste revolutii ; i masura ameste-
cului puterilor straine, interesate din punct de vedere politic §i economic
in provocarea, evolutia i rezultatele insurectiilor carpato-balcanice.
S'a adaugat in concluzie, cä numai in chip obiectiv, desbarati de orice sen-
timentalism, cercctatorii vor putea ajunge la o istorie adevarata unanim recu-
noscuta ca atare, a acestor revolutii, deschizatoare de noi epoci in viata popoa-
relor stab, roman 0 grec.
Gh. Badescu

Seriptum. Incepand cu anul 1943, intre atatea publicatii, cu i fárd valoare,

aparitia acestui buletin bibliografic servind un domeniu ce pana mai ieri era
neglijat la noi, vine sa acopere necesitati stringente i sà permit& disciplinei
bibliologice sa se faca mai cunoscuta 0 mai cercetata, inlesnind §i nespeciali0ilor
contactul mai strans cu terenul ei de lucru.
Tiparit in conditiuni remarcabile, mai cu seama pentru vremurile de azi,
buletinul, rezultat dintr'o muncä neprecupetita, depusä cu staruinta intr'un
Or lung de ani, are girul unor ale0 colaboratori, in mare parte speciali0i iii
ramurei, in fruntea carora std directorul sau, d. N. Georgescu-Tistu, titularul
conferintei de bibliologie dela Facultatea de Litere i Filozofie din Bucure0i.
Scopul urmarit este ca In Scriptum * sa fie « mentionate toate scrierile
mai insemnate din domeniul cartil, privind « organizarea muncii intelectuale,
documentarea, istoria earth, artele grafice, editura, libraria, colectiile de mann-
scripte, scrisul in genere, bibliografiile de orice fel 0 din toate disciplinele, alcd-
tuirea i administrarea bibliotecilor §i cataloagele lor », iar alaturi de toate aces-
tea sa mai dea « regulat o serie de articole, in care se aduc contributii 0iin-
tifice 0 informative in bibliologie ».

www.dacoromanica.ro
436 CRONICA

0 aparitie pe taramul publicatiilor 5tinitifiee romanesti, dintre ecle mai

utile 0 in stare de a umple un gol simit, pe care nu putem decat sa o primim
cu toata satisfactia, parandu-ne rau numai de hotarirea, pe care ne-o arata
randurile de Inaugurare, cu care lain contact dela prima pagina, 0 din care
giant ca. a Buletinul apare odata pe an », dar carei hotariri, probabil cu
vremea, imprejurarile, necesitatile sau alte realitati ii vor impune o modificare,
f land din Scriptum », un buletin bianual, dacá nu mai mult.
G. T. Ionescu

www.dacoromanica.ro
PUBLICATIILE INSTITUTULUI DE ISTORIE NATIONALA DIN BUCURESTI

DOCUMENTE :
Maria I. Negreanu, Romdnii din Tg.-Sdcuesc ci satele tnvecinate,
dupd condicabisericii ortodoxe din Tg.-Sdeuesc (1781-1898),
Bucuregti, 1943, 115 p. in 8° + 3 plunge gi 2 IfarIi.
George D. Florescu, Divanele domnefti din Tara Romdneascd,
vol. I, 1389-1.495, Bucurepti, 1943, 373 p. in 8° + 2 plange.
Vasile Grecu, Viola Sfeintulut Nifon. 0 redactiune greceascd
ineditd, Bucuregti, 1944, 195 p. in 8° + 5 plange.
C. Giurescu, Material pentru istoria Olteniei aupt Austriaci,
vol. IIIII, publicate de Const. C. Giurescu, Bucuregti,
1944, XXVIII + 544, L + 410 p. In 8°.
Al. A. Vasilescu, Diplomele lui Sigi.smund I, regele Ungariei,
fi Joan Huniade, voevodul Transilvaniei, dela milneistirea
Tismana, sunt false, Bucuregti, 1944, 115 p. in 8°.
Sub Om:
Sterie Stinghe, Documente privitoare la Romdnii din icheii
Brafovului.
Mih. Popescu, Documente referitoare la colonizarile din Tran-
silvania fi Banat.
STUDII :
Siebenbargen, Bucuregti,1943, 2 vol., X + 794 p. in 4°, cu
* * 40
numeroase ilustraIii, harvi gi grafice.
Emil Micu, Contributiuni la istoricul Regimentului greiniceresc
int& valah, Bucuregti, 1943, 119 p. in 8°.
N. I. erba'nescu, Istoria mdndstirii Snagov, Bucuregti, 1944,
221 p. in 8° + 11 plange.
***, In amintirea lui Constantin Giurescu la doutizeci f i
cinci de ani dela moartealui (1875-1918 ), Bacuregti, 1944,
562 p. in 4°, cu 29 reproduceri.
Sub filial.:
Pr. C. Mats* Statiunea preistoricd Frumufica.
D. andru, Mocanii In Dobrogea.
I. D. Suciu, N ieolaeT incu-Velia.
Ariadna gi Nestor Camariano, Cronica Ghiculeftilor.
I. Corfus, Asediul Silistrei din anul 1855 dupd un manuscris
polon contemporan.

MONITORIII, OFICIAL 01 IldrsramERIILE STATIII,UI

IMPRIMERIA NATIONMA. - BIICUREOTI 1945.

0. 28.514

www.dacoromanica.ro