Facultatea de Medicină

Traheostomia

Semiologie Chirurgicală –III

Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
DEFINIŢIE

• Este o intervenţie chirurgicală prin care se asigură

comunicarea dintre lumenul traheal si exterior în
vederea asigurării funcţiei respiratorii.
• Traheostomia trebuie considerată ca un act
chirurgical major, care angajează atât pe medic,
care este obligat să o supravegheze şi să o
îngrijească continuu, cât şi pe bolnav în ceea ce
priveşte prognosticul imediat, cât şi complicaţiile
care pot să apară.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

ISTORIC
• Este o intervenţie chirurgicală cunoscută şi practicată din
cele mai vechi timpuri

• Prima traheostomie menţionată istoric a fost efectuată de

Brassalova, medicul curant al lui Carol Quintul şi al lui
Francisc I al Franţei. Se pare însă că este cunoscută din
antichitate, după cum rezultă din 2 tăbliţe datând 3600 ani
î.c., una a regelui Aha, găsită la Adydas şi alta a regelui
egiptean Djer, găsită la Sakkara.

• Mult timp traheostomia a avut o proastă reputaţie,

considerându-se că plaga de este nevindecabilă datorită
marginilor cartilaginoase.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 ISTORIC

▪ Ea a fost reabilitată în urmă cu 60 de ani, mai ales de

către danezi, care au practicat-o pe scară largă în urma
epidemiei de poliomielită din 1952, în care au putut fi
salvaţi mulţi bolnavi cu paralizie de tip Landry, când s-a
dovedit salutară în salvarea multor vieţi
ANATOMIE
• Osul hioid este localizat median între protuberanţa mentonieră a
mandibulei şi a treia vertebră cervicală. Mijlocul corpului osului
hioidian este de asemenea punctul median al gâtului şi poate
funcţiona ca o ancoră pentru stabilizarea căii aeriene în edemul
gâtului. Cartilajul tiroid şi cartilajul cricoid, amândouă făcând
parte din laringe, precum şi inelele traheale sunt structuri
anatomice majore în menţinerea căii aeriene. Trahea este
continuarea în jos a laringelui. Trahea este susţinută prin inelele
cartilaginoase care sunt incomplete posterior. Posterior, traheea
vine în contact cu esofagul.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 ANATOMIE
• Cartilajul tiroid este constituit din două lame de cartilaj hialin
patrulatere, care se unesc anterior pentru a forma proeminenţa
laringiană cunoscută ca şi "mărul lui Adam" vizibil mai ales la
bărbaţi. Cu excepţia copiilor, a persoanelor obeze şi la cei cu
edem masiv al gâtului, proeminenţa laringiană este uşor de
recunoscut şi de palpat. Este probabil cel mai important reper
atunci când efectuăm cricotirotomia şi traheostomia.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

ANATOMIE
ANATOMIE
• Cartilajul cricoid are forma
unui inel cu pecete cu
pecetea localizată posterior.
Cartilajul cricoid formează
marginea inferioară a
membranei cricotiroidiene.
Cartilajul tiroid formează
marginea superioară a
aceleaşi membrane.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

ANATOMIE
• Bine vascularizată, glanda tiroidă se sprijină pe trahee
la nivelul celui de al 2-lea şi al 3-lea inel traheal, istmul
acesteia trebuind secţionat pentru a asigura accesul la
trahee. Tiroida este vascularizată prin arterele tiroidiene
superioară, mijlocie şi inferioară. De menţionat că artera
tiroidiană superioară are calibrul arterei radiale a aceluiaşi
individ şi debitul identic cu debitul din vasele cerebrale.
• Muşchii subhioidieni au o dispoziţie divergentă faţă de
linia mediană, lăsând liber aşa numitul “romb al
traheostomiei”.
• Reperul inferior la efectuarea traheostomiei este
incizura sternală, faţă de care istmul tiroidian este situat
cranial la 1,5-2 cm.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Avantajele traheostomiei
• Reduce spaţiul mort al aparatului respirator de la 250-300 cmc la
100-150 cmc, micşorând astfel efortul fluxului aerian.
• Suprimă obstacolul glotic, transformând expiraţia dintr-un act
activ, costisitor, într-unul pasiv, necostisitor, cum este în mod
normal.
• Suprimă hipertensiunea din arborele bronşic şi, deci, şi din
circulaţia pulmonară
• Permite aspiraţia secreţiilor traheobronşice, asigurând
permeabilitatea căilor aeriene superioare.
• Permite oxigenarea directă, cu menţiunea ca oxigenul trebuie să
fie cald şi umezit, deci trecut printr-un barbotor.
• Permite racordarea sondei la un aparat de protezare respiratorie.
• Anihilează respiraţia paradoxală în voletele mobile toracice prin
mecanismul de pneumatoză internă.
• Permite aspiraţia corpilor străini intrabronşici.
• Permite spălăturile intrabronşice.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Dezavantajele traheostomiei

• Necesită o tehnică chirurgicală în plus, nu lipsită de incidente şi

accidente.
• Deschide o poartă de infecţie la un bolnav deja infectat
• Necesită îngrijiri speciale permanente.
• Lasă cicatrice inestetică.
• Poate fi urmată de complicaţii tardive, cum ar fi stenoza traheală.
• Aceste dezavantaje nu diminuă cu nimic valoarea acestei tehnici,
care are de cele mai multe ori indicaţie vitală.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Indicaţiile traheostomiei

• Profilactice:
• Insuficienţe pulmonare cronice
• Pericolul de edem glotic în intubaţia la copii
• La bolnavii deficienţi respirator, care necesită respiraţie asistată o
perioadă mai lungă de timp
• Come

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Indicaţiile traheostomiei

• Curative:

• Asfixii mecanice
• Corpi străini în arborele respirator
• Arsuri laringiene
• Abcese laringiene la copii
• Insuficienţa respiratorie acută
• Inundaţii traheo-bronşice postoperatorii
• Unele hemoptizii cu cheaguri şi asfixie
• Traumatisme craniene

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Indicaţiile traheostomiei
Curative:

◼ Traumatisme toracice cu respiraţie paradoxală

◼ In chirurgia traheei
◼ In chirurgia laringelui
◼ Pentru canulaţie si adaptare la aparatele de respiraţie
artificială
◼ Sindrom Mendelson
◼ Inundaţie traheo-bronşică
◼ Tumori traheale superioare inoperabile
◼ Cancerul laringian cu traheostomie permanentă.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 O traheostomie trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
• Să fie indicată la timp, înaintea instalării tulburărilor ireversibile
• Să fie extrem de rapidă
• Să fie corectă
• Să fie fără incidente sau accidente, care, adăugate la starea
generală gravă a bolnavului pot avea un deznodământ tragic
• Să nu se uite că SNC nu poate suporta o anoxie mai mare de 5
minute, de aceea timpul de deschidere al traheei trebuie să fie
sub 2-3 minute
• Să nu fie delabrantă
• Să fie economică din punct de vedere anatomic
• Să fie estetică
• Să fie bine întreţinută şi suprimată la timp

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Contraindicaţiile traheostomiei
Contraindicaţii absolute:
◼ Atunci când intubaţia traheală este posibilă
◼ Transsecţia traheei cu retragerea capătului distal în mediastin,
◼ Ori de câte ori obstacolul este jos situat, în porţiunea
mediastinală a traheei

Contraindicaţiile relative cuprind diatezele hemoragice şi bolnavii

cu edem masiv al gâtului, dar acestea reprezintă considerente
minore de care nu trebuie să se ţină seama atunci când
primează obţinerea unei căi aeriene libere.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Tipuri de traheostomii
Există trei tipuri de traheostomii:
- Intercricotiroidiană, este similară cu cricotirotomia
- Traheostomia înaltă care se efectuează imediat sub cartilajul
cricoid
- Traheostomia joasă care se efectuează deasupra furculiţei
sternale

Traheostomiile fixe înalte nu se mai practică, fiind mai dificil de

executat tehnic, iar sechelele sunt mai frecvente şi stenozele
traheale sunt de asemenea foarte frecvente.
Traheostomia joasă este cel mai frecvent practicată deşi pentru
efectuarea ei este necesară de cele mai multe ori secţionarea
istmului tiroidian (istmizare), care se practică ori de câte ori
istmul nu poate fi tracţionat în sus sau jos pentru a facilita
accesul la trahee.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Tehnica traheostomiei
• Tehnica traheostomiei este destul de simplă şi se poate executa
în câteva minute. Trusa de traheostomie trebuie să fie gata în
orice moment şi trebuie să cuprindă canule de traheostomie fie
de tip Kirschner, de argint,mai puţin folosite astăzi fie canule de
tip Sjober-Aboulker cu balonaş obstructiv, de diferite mărimi.
Instrumentarul mai cuprinde depărtătoare, pense de disecţie,
pense hemostatice, ace, portace, cateter pentru aspiraţie, cârlig
pentru trahee, fire de sutură, sursă de oxigen.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Tehnica traheostomiei
◼ Poziţia bolnavului este în decubit dorsal, cu gâtul în extensie,
cu un sul sub umeri, atât cât permite intensitatea dispneei şi
starea de asfixie a bolnavului. In insuficienţa respiratorie
extrem de severă se poate face chiar în poziţie şezândă.
◼ Tehnică. Se fixează laringele cu policele şi mediusul mâinii
stângi, iar cu indexul drept se explorează traheea de jos în
sus până se simte cartilajul cricoid. Incizia va fi strict mediană
de cca 3 cm, verticală. Unii preferă incizia orizontală, într-un
pliu al gâtului, pentru că este mai estetică, mai etanşă, iar
canula nu mai basculează şi nu loveşte peretele posterior al
traheei. Totuşi, incizia verticală uşurează mult tehnica
operatorie. Se incizează ţesutul subcutanat şi platysma, se
depărtează muşchii subhioidieni cu depărtătorul.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Tehnica traheostomiei

• Dacă apare tiroida la polul superior al plăgii, ea se îndepărtează

cu depărtătorul, iar dacă apare la mijlocul plăgii, se secţionează şi
se ligaturează între pense (istmizare). Hemostaza trebuie să fie
foarte riguroasă. Se reperează traheea cu 2 fire tractoare de
siguranţă şi se practică o incizie verticală a peretelui traheal de
cca 1 cm lungime. Se introduce apoi canula traheală cu sau fără
mandren ataşat, se aspiră rapid secreţiile şi se ataşează canula la
o sursă de oxigen. Cele 2 fire tractoare de pe trahee pot să incarce
şi muşchi subhioidieni şi piele, aducând astfel stoma la nivel
tegumentar. Se suturează plaga cu 2-3 fire, fără să fixăm la aceste
fire şi canula, care trebuie să rămâna uşor mobilizabilă în vederea
schimbării. Fixarea canulei se face prin umflarea balonaşului şi
prin prinderea ei cu un colier circumferenţial în jurul gâtului.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Tehnica traheostomiei

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Incidente şi accidente

•Hemoragia
•Emfizemul subcutanat
•Pneumotoraxul spontan uni sau bilateral, mai frecvent în dreapta
•Lezarea organelor vecine : esofag, nervi recurenţi, vene jugulare
externe, arterele carotide, arterele tiroidiene, trunchi
brahiocefalic drept.
De menţionat că ultimele trei incidente apar de obicei atunci când
se produce o cale falsă la introducerea canulei de traheostomie cu
mandrenul montat.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Ingrijiri postoperatorii
• Obiectivul de bază al îngrijirii traheostomiei este de a menţine
canula curată şi permeabilă. Canula de traheostomie se schimbă
periodic de rutină, însă există situaţii când trebuie schimbată de
urgenţă. Medicul trebuie să fie la curent cu o serie de complicaţii
şi incidente posibile datorită traheostomiei cum ar fi: obstrucţia
canulei, deplasarea ei, pasajul fals al canulei, supuraţia, stenoza
traheală şi fistula traheo-esofagiană.
• La aproximativ 5 zile de la operaţie canula traheală poate fi
schimbată fără dificultate deoarece ţesuturile din jurul ei s-au
maturat şi au format deja o cale ce uneşte lumenul traheal cu
pielea. În cazul bolnavilor conştienţi şi care for fi externaţi cu
traheostomie, îngrijirile acesteia precum şi schimbarea ei vor fi
efectuate chiar de către bolnav sau aparţinători. Canula trebuie
schimbată la aproximativ 2 săptămâni. Există însă şi situaţii în
care trebuie intervenit de urgenţă pentru schimbarea canulei.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Ingrijiri postoperatorii

Aspiraţia canulei de traheostomie

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Ingrijiri postoperatorii

Schimbarea canulei de traheostomie – materiale necesare

• Înainte de a schimba canula de traheostomie trebuie

verificată cu atenţie canula nouă. Aceasta trebuie să fie de aceeaşi
mărime şi de preferat de acelaşi tip. Mărimea este de obicei
marcată lateral pe tub şi ea indică de fapt diametrul interior al
canulei. Când se utilizează o canulă cu balonaş acesta trebuie
verificat prin insuflare de aer cu ajutorul unei seringi. Odată ce
aceste măsuri au fost luate bolnavul este poziţionat cu capul în
hiperextensie. Adulţii pot sta pe un scaun dar copiii trebuie
culcaţi în decubit dorsal cu un rulou sub umeri şi imobilizaţi.
Deoarece pot apărea tusea şi chiar apneea cu hipoxemie este bine
ca să existe în preajmă o sursă de Oxigen şi să se suplimenteze
oxigenarea prin canula existentă înaintea schimbării acesteia.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Ingrijiri postoperatorii

Schimbarea canulei de traheostomie – tehnică

• Canula de traheostomie trebuie extrasă dintr-o singură

mişcare circulară urmând curbura acesteia. Introducerea canulei
noi se face în acelaşi fel după ce ea a fost pregătită în prealabil,
lubrefiată şi cu mandrenul ataşat. Introducerea se efectuează în
perioada de inspir a bolnavului. Canula nu trebuie forţată
deoarece se poate crea uşor o cale falsă cu efecte dezastruoase
pentru bolnav mergând până la asfixie. Pentru a evita acest lucru
se poate utiliza o metodă Seldinger modificată. Înainte de a
scoate canula de traheostomie se introduce prin aceasta un
cateter subţire de cauciuc (sau alt cateter) până în traheea
proximală. Canula de traheostomie este apoi îndepărtată
cateterul rămânând pe loc. Cateterul serveşte de ghidaj pentru
noua canulă.care se introduce în trahee pe acest ghidaj care apoi
va fi scos. Corecta poziţionare este confirmată de un flux
respirator bun atât în inspir cât şi în expir.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Ingrijiri postoperatorii
Schimbarea canulei de traheostomie – tehnică

◼ Dacă este necesar se umflă balonaşul pentru

etanşeizare presiunea balonaşului interior fiind controlată la
nivelul balonaşului exterior. Canula se fixează apoi cu o
bandeletă în jurul gâtului. În cazul utilizării canulelor cu
cilindrul intern detaşabil bolnavul va fi învăţat şi încurajat să-şi
schimbe şi cureţe canula cât mai frecvent.
Ingrijiri postoperatorii

Schimbarea canulei de traheostomie

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Ingrijiri postoperatorii

Schimbarea canulei de traheostomie (Seldinger)

 Complicaţii ale
traheostomiei
1. Obstrucţia canulei
2. Dislocarea canulei şi închiderea stomei
3. Calea falsă
4. Hemoragia
5. Infecţia
6. Stenoza traheală şi malacia traheală
7. Fistula traheo-esofagiană
Complicaţii ale traheostomiei
1. Obstrucţia canulei
Unui bolnav cu traheostomie care prezintă dispnee trebuie să-i
fie asigurat de urgenţă un aport crescut de oxigen
umidificat.(trecut prin barbotor) Acest lucru se poate realiza prin
ataşarea canulei de oxigen printr-o piesă intermediară la canula
de traheostomie sau direct prin gură în funcţie de care cale
aeriană este mai eficientă. Cauza cea mai frecventă a obstrucţiei
este dopul de mucus.
Dacă este vorba de o canulă cu tub interior detaşabil primul gest
este de a scoate tubul interior în felul acesta eliberând calea
respiratorie. Tubul este apoi curăţat şi reintrodus.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Complicaţii ale traheostomiei
Dacă este vorba de o canulă simplă de traheostomie atunci trebuie
încercată dezobstrucţia acesteia prin aspirare. Dacă aceasta nu
reuşeşte, se introduc 5-10 ml. ser fiziologic steril pe canulă cu
scopul de a fluidifica mucusul urmând apoi aspiraţii repetate.
Aceste manevre produc un reflex de tuse puternică dopul de
mucus putând fi expulzat prin tuse. În orice caz canula veche
trebuie înlocuită cu una nouă. În condiţii de urgenţă nu trebuie
ezitat în a se îndepărta canula de traheostomie deoarece bolnavul
respira oricum mai bine prin orificiul de stomă decât printr-o
canulă înfundată.
Persistenţa dispneei chiar şi după înlocuirea canulei necesită
investigaţii suplimentare ea având şi alte posibile etiologii ca:
stenoze traheale, pneumonii de aspiraţie, etc. Dacă nu se
reuşeşete repunerea canulei de traheostomie, bolnavul
dependent de un aparat de ventilaţie, trebuie intubat orotraheal
de urgenţă.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Complicaţii ale traheostomiei
2. Dislocarea canulei şi închiderea stomei
Este posibil ca tubul de traheostomie să iasă (dacă nu a fost bine
fixat) fie la o mişcare greşită fie cu ocazia unui acces de tuse. Dacă
acesta nu s-a putut repune sau nu s-a repus în decurs de câteva
ore apar modificări la nivelul stomei care are tendinţa de a se
închide. În asemenea situaţii nu trebuie încercată dilatarea
stomei cu diverse instrumente deoarece se pot crea căi false sau
apar hemoragii cu complicaţii mai severe dartorită aspiraţiei.
Trebuie inspectată vechea canulă pentru a depista mărimea
acesteia şi se va încerca introducerea unei noi canule dar de
calibru mai mic decât cea iniţială. Trebuie avut grijă să nu se
creeze căi false. După ce canula a fost introdusă se pot încerca
apoi treptat dilataţii zilnice ale stomei prin introducerea unor
canule de calibru din ce în ce mai mare până la calibrul dorit.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Complicaţii ale traheostomiei
3. Calea falsă
Calea falsă cu ocazia schimbării canulei de traheostomie poate fi
relativ uşor realizată. Ea se traduce prin apariţia dispneei
marcate, a emfizemului subcutan şi prin presiuni pozitive mari de
insuflare ale ventilatorului care nu reuşeşete să expandeze
plămânii. Utilizarea unui cateter pe post de ghid introdus pe
canulă înaintea îndepărtării ei poate preveni o asemenea
complicaţie.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Complicaţii ale traheostomiei
4. Hemoragia
În perioada imediat postoperatorie o sângerare de la nivelul
plăgii de traheostomie este posibilă fie din ţesutul musculo-
cutanat al regiunii fie din vasele tiroidiene. În orice situaţie plaga
trebuie explorată şi realizată hemostaza chirurgicală definitivă.
O hemoragie postoperatorie tardivă poate fi considerată ca
potenţial gravă punând în pericol viaţa bolnavului fiind
consemnată în literatură la un procentaj de 4,5% apărând cel mai
frecvent în săptămâna 1-3 postoperator. Fistula vasculară este
cauzată de eroziuni ale mucoasei traheale datorate unei
poziţionări incorecte a canulei fie datorită unei tensiuni prea
mari în balonaşul de etanşeizare. Se poate manifesta iniţial prin
tuse cu expectoraţie de peste 10 ml. sânge pe canulă sau prin
mişcări sesizabile pulsatile ale canulei. Moartea survine prin
exsanguinare sau prin asfixie cu sângele aspirat şi survine într-un
procentaj de 86% în cadrul acestei complicaţii.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Complicaţii ale traheostomiei
Dacă apare o sângerere premonitorie bolnavului trebuie să i se facă
de urgenţă bronhoscopie după ce canula a fost îndepărtată
pentru a se stabili exact locul hemoragiei. Dacă hemoragia este
masivă trebuie suspectată o fistulă a arterei inominate şi în
această situaţie umflarea balonaşului de etanşeizare poate duce
la oprirea hemoragiei prin compresia transtraheală exercitată.
Dacă hemoragia continuă trebuie efectuată simultan compresia
digitală în depresiunea de deasupra furculiţei sternale (incisura
jugularis) sau se poate introduce indexul cu o mănuşă sterilă prin
plaga de traheostomie în spaţiul pretraheal retrosternal pentru a
comprima artera inominată. Compresia digitală trebuie
menţinută până când se efectuează o sternotomie de urgenţă şi se
realizează hemostaza definitivă prin ligatura vasului.
Hemoragii minore (sub 10ml) pot apărea cu ocazia schimbării
canulei de traheostomie dar de obicei fie că se opresc spontan fie
ele pot fi oprite prin compresie sau electrocoagulare.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Complicaţii ale traheostomiei
5. Infecţia
Contaminarea bacteriană a plăgii de traheostomie apare
inevitabil dar supuraţia este rară. Celulita precoce peristomală
este tratată cu antibiotice orale. Abcesul paratraheal necesită
drenaj prompt şi antibioterapie intravenosă pentru a preveni
mediastinita. Infecţii necrozante peristomale sunt rare şi tratate
prin îndepărtarea canulei cu plasarea unei canule oro-traheale
sau naso-traheal, antibioterapie energică şi debridări largi
peristomale.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Complicaţii ale traheostomiei
6. Stenoza traheală şi malacia traheală
O presiune crescută în balonaşul de etanşeizare poate duce la
necroze ale ţesuturilor traheale care ulterior pot duce la stenoză
sau malacie. Simptomele apar de obicei la câteva săptămâni sau
tardiv după decanulare dar pot apărea şi în perioada cât canula
este pe loc. Iniţial bolnavul se plânge de dispnee de efort, tuse
supărătoare şi imposibilitatea de a expectora eficient. Stenoza
evoluează şi apare apoi dispneea de repaus şi stridorul.
Tratamentul trebuie început chiar din faza în care canula se află
încă pe loc dar de obicei rezultatele sunt nesatisfăcătoare. Din
moment ce canula este scoasă şi probabil stoma parţial sau total
închisă se poate încerca intubaţia oro- sau naso-traheală dar de
obicei fără succes deoarece canula de intubaţie nu poate trece de
stenoza care se află la câţiva cm. sub orificul stomal.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Complicaţii ale traheostomiei
Capul bolnavului trebuie ridicat şi trebuie administrat Oxigen
umidificat. Au fost recomandate nebulizări cu Epinefrină
racemică şi administrarea parenterală de antiinflamatoare
steroidiene. Diagnosticul se pune prin bronhoscopie şi cu această
ocazie se pot încerca dilatări sau chiar protezarea zonei
stenozate. Tratamentul definitiv este chirurgical şi constă în
rezecţia segmentului stenozat sau cu malacie şi reconstrucţie
traheală.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Complicaţii ale traheostomiei
7. Fistula traheo-esofagiană
Apariţia unei fistule traheo-esofagiene în perioada
postoperatorie este rară şi se datorează unei suprainflaţii a
balonaşului de etanşeizare sau a unei poziţii incorecte a canulei.
Simptomele caracteristice sunt : secreţie crescută şi tusea după
episodul de alimentare orală. Aspiraţia de alimente sau conţinut
gastric poate duce la pneumonia de aspiraţie. O dilatare gastrică
exagerată se poate constata la bolnavii ventilaţi. Poate să apară
de asemenea o mediastinită acută.
Tratamentul este numai chirurgical deoarece fistula nu are
tendinţă la închidere spontană. Tratamentul chirurgical se amână
până când bolnavul nu mai necesită ventilaţie cu presiuni
pozitive. Intră în discuţie de asemenea necesitatea unei
gastrostomii de alimentaţie

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Media

• https://www.youtube.com/watch?v=d_5eKkwnIRs
• https://www.youtube.com/watch?v=77Wi5Z3FOGk
• https://www.tracheostomy.org.uk/healthcare-
staff/emergency-care/emergency-algorithm-
tracheostomy
• https://www.tracheostomy.org.uk/healthcare-
staff/basic-care/understanding-range-of-tubes

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Vă mulțumesc !

Întrebări ?

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.