....

REVISTA DE ARTĂ CONSTRUCTIVIST A

I
' )

DIRECTOR: SCARLAT CALLIMACHI 14 FEBRUARIE 1925

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~==~~~~~~ ~

1e met.ier
Ce n' est pas en voulant relldre l' artisan artiste mais
l' artiste artisan qu' on relevera le metier d' aujourd'hui.

Pourquoi jadis le metier fleurissait, aux campagnes

comme aux villes? Pourquoi le plus simple vase etait
harmonieux comme une compositions musicale? Notre
epoque est. . elle degeneree? Combien de merveilIes avons..
nous vU naÎtre pourtanf? L'aero, les machines, la guerre,
le cinema. Il faut. je crois, en chercher ailleurs que
dans les conditions d' intelligence la vraie cause.
Une sentimentalite maladive n' est elle pas la cause du
mal? l'homme doue de jadis ne reflechissait pas bien
longtemps ci. choisir son metier et toute son ambition
etait de devenir maître dans celui . . ci. Combien de noms
ilIustres de ciseleurs de tapissiers de peintres de vases
de marquetier ebenistes ou decorateurs l'histoire ne vous
a,t,elIe pas conserves? On ne saurait dementir l'influ-
ence d'une tradition puissante qui ci. surtout su prolonger
jusqu'au milieu du siecle passe l'etat heureux du me ..
tier d'imtan. Car deja sous Ia renaissance on prechait
que l'artiste, etre surnatureI, ne doit rien avoir de co ..
mmUn avec l'artisan. Les avantages sociaux que l'artiste
du temps desirait etaient soutenus par le monde huma..
niste. J'ai dit ailleurs si l'artiste du temps a eu ou non
raison de pretendre etre autrement traÎte qu'un servi . .
teur ou artisan du noble seigneur mais aujourd'hui on
fait par sentimentali te bien trop d'abus avec cette dig. .
oite d'artiste. De nos jours quiconque grifonne une
image se dit artiste, croit se reserver par ce titre des
libertes et droits et, trempe par le sentimentalite douce
des Lavalieres, ne s'abaisserait au prix de Ia plus
grande mÎi;ere a devenir artisan. Combien de bras et
d'intelligences per dus pour la societe, pour l'art. Non!
Construcţie: MARCEL IANCU L'artiste est un homme comme un autre. Son art de ..
vrait etre metier et cette fierte lâche procurant la dig...
nite a bon marche est aussi la cause des vilanu classifications que l' "artiste" invente: art applique et art pur,
art industriei, ,metier d' art et metier ordinaire etc., etc.
n existe un metier qui devrait aussi etre de l'art. n existe le beau et le laid conditionant l'art n'importe
s'il est question d'un tapis ci. r.endre ou ci. jetter par tene, d'une peinture sur toile a accrocher ou sur vase, d'une
ciselure ou de l'enlevement d Europe. Comment veut.. on prefixer la valeur et la distance entre l'art applique
et celui nomme "pur".
____ + >1<

Cet etat de chose indigne ne durera plus longtemps, et le secours viendra du câte d'ou on l'attend le
moins. On regarde encore avec frayeur ce qui demain sera unanimement applaudi. Qui n'a pas parcouru une
exposition de tout jeunes sculpteurs, peintres, architectes? (On les nomme cubistes, futuristes abstr"its). Tous
ils s' occupent d'nn metier eneore utopique. Les uns scient des formes en bois, les autres forgent des lignes
de fer pour les appliquer a quelque cilindre ornemental, l'un coupe des reliefs en gips pour l'architecture in . .
terieure, un autre fait des tapis tisses en toutes couleurs. Cette jeunesse s' enthousiasme pour l' art negre bizan"
tin gothiqne parce qu' elle y voit la beaute d'un vrai metier, elIe y admire, les materiaux, l'invt>ntion sans en. .
traTe et la purete d'expression.

www.dacoromanica.ro
It U NeT No. 13 FEBRUARIE 1925

Cette jeunesse qui commece a embrouiller la cri ... cnETAmORPH05E5

tique la plus docte (bonne augure) qui a'accroit de
jour en jour est unanime t<l proclamer un desir viv.ant Pour H~Jene lrra.
de revenir au metier : Les 1 scheques, s' occupent d' ar'"
chitecture, les ltaliens d'une nouvelle coreografie du
Nous avons donne Un oiseau d.escend
theâtre, muionettes, les fran~ais de sculpture et reli ... nos plus belles joies du plus haut nuage
efs, les Suisses de meubles tapisseries, d'etoffes et ar'" 1 Nous avons aime Un geste d'adieu
chitecture interieure typografie les SuerHos de cinema nos plus beaux sourirs au poisson c:'avril
a:bstrait. L'artiste moderne ne veut plus etre l'esclave Que nous reste,t,il Tout est bien fini
d'un commerte d'art vii et degradant. Il desire rede ... Un peu d'eau â. boire
venir un · facteur puissiJ,nt de culture. La f"u du del brille Otes ton chapeau
Les ' noveaux moyens d'abctraction, vrai language de La douce lumiere prends le telephone
l'art qu'ils emploient, signifie aussi une victoire sur Le bel eventail Appelle au secours
Lorsqu'il se deplie Le plus grand silence
le gout suranee du naturalisme antiquisant. se metamorphose L'a plus belle nef
. Nous assisterons ci. un combat acharne entre cette la plus belle rose
jeunesse et l'artiste vielli ec1ectique pasticheur. Mais
aucun livre compulse, aucun club d'art ne pourra fai ... Le bel asce-nsetir 'Le cristal du del
re barriere a-leurs j ustes' et heuteux desirs. . aux ailes de gaze '
Une demoiselle
la mousse de .l'eau
les plumes du feu
une libellule Tous lee cataclysmes
Paris 1918 . M. lancou un papillon noir Toutes les lumieres
L'ampoule s'eteint
Une jeune fille Passon Il fait clair
plaine de beaute la lune est un ange
;JT~AUA mORŢILOR regarde la mer les arbres poreaux
Les vagues s'envolent 11 faut etre sur
Ploaia prin somn pă~eşte în noroi ]eunesse perdue Les chemins sont bons
Soli goi trec cu milioanele -
Dece făşiile negre ? freize chiffre treize Mes amis sont beaux
Suferă faţa galbenă în ele. quoi ce beau bras nu mes amis sont blonds
La chere âme est triste Ils font la grimace
Femeea caută azil Il faut l'endormir Ils pleurent parfois
pentru picioarele reci La nuque s'incline Je sais leur sourire
pentru sufletul de câine ud .
Bordeaux Louis Emi6
Femee, b,ate. la toate ferestrele
oamenii dorm 1 oaptea pământului -
- la margini grădina cu flori veşted e
în care luminile tremură,
-----------
caută băncile putrede -
paznicul însuşi in vis scapătă. ~AIL STURM
Femee poartă,ţi pretutindeni semnul Tabloul Il.
ca o cruce besna te cople~eşte ,
pe sub portaluri pe sub părăgini
prin toată lumea tusea ta descre~te. Kiew. Interior de crâşmă. Sală mică, Întunecoasă, de
un aspect sărăcăcios şi neîngrijit. Două ferestre: se
Umbră din umbră desJu~ită
gândul zăbranic asupră'ţi pregetă - poate vedea o stradă strâmtă, câţiva trecători grăbiţi şi
in rătăcire pierde-te, pierde'te multă zăpadă.
cetatea e surdă şi zăvorîtă. In sală câţiva lucrători şi burgheji mai simpli. La o
masă şade gânditor Ivan Ivanovici Gribunin, bea, fu-
I9 20 Ion Vinea mează ţigarete lungi. Alături de el, la o altă, masă şade
cfrecătorul ... tânăr. părul roşu, figura fină, exp.resia dulce
femenină. EI urmăreşte cu multă băgare de seamă toate
CAPITAL mişcările lui Ivan Ivanovici.
Ivan Ivanovici (După câteva minute, plictisit.) Te inte-
In pieţi centrale arteră cu metropole in spirală
simt telescop creerul si precizia simplonului resez atât?
audiţia cartierului cu 'nervi coreografi TrecătoruL: Sunt uimit că te văd ..
viziune in suflet jass,band în cabaret Ivan : (Cu nerăbdare) Că mă vezi aici?
viteza numără 19 kilometrii pe minut lrecătoruL: Da, În localul acesta în care se Întâlnesc
lumina a ţipat chimic in laboratoarele inimii oamenii nenorociţi.
plămân vibrant pentr u etajul secolului Ivall: Dar nici nu mă cunoşti
sângele'n trup ca sârmele' n beton TrecătoruL: (Cu ironie)' Cine ştie ... poate ... puţin.,. mult ...
combustibil alfabet oras cu telefonii si a s censor poate chiar prea mult .. .
dimineţi botanice şi a v/onul fluerului' de fer lvan: Nu te cunosc.
clâdirile sunt la ora de geometrie TrecătoruL: Nu.
paşii trenului sfărâmă sincopa epocii
Ivan: Atunci ce vrei dela mine? ,
ecoul perde monede din buzunar in gările de Est Trecătorul: Nimic... mă uitam la d-ta Cll atâta atenţie
orchestra dansului cu traverse si eter căci intreaga d·tate persoană, Încă azi, după
pathefon puls din ipografii ~i arhitecturi
atâţia ani, seamănă cu fotografia pe care am
citadini cu muschi ca mine cu cocs avut-o odinioară.
toate dimensiunile in metal si cub Ivan: Fotografia mea?
liceul planetelor trece lângă perfe cţia Occidentului.
TrecăforuL: (Cu blândete) Da.
Stephan Roli Ivan : Odinioară ... 'când odinioară?

www.dacoromanica.ro
It U NeT No.13 F E B R U ARI E '.0

7recătorul: Sunt aproape zece ani tie atunci. Ivan: (Vorbindu-şi) Olga ? ... Olga ? ..
1van : Zece ani? Trecătorul: Priveşte (îi intinde o mică fotografie) Uită-te .
•
Trecătorul: Da. Erai mai tănăr pe atunci la corp şi la fală. Ivan : Oh ... ! Olga Andreevna ...
lvan: (Cu un râs fortat) Ha, ha, da ... Iată tin adevăr •.. Trecătorul: Da.
acum zece ani eram mai tânăr, am îmbătrânit, Ivan : A murit?
nu-i aşa? Trecătorul: Da, de o boală crudă; de sifilis ...
Trecătorul: Da, ai îmbătrânit mult. Ivan : Oribilă boală.
lvan: Mi-au albit barba şi părul... Trecăforul: (Cu ură) A d-tale ...
Trecătorul: Vocea d ·tale nu mai are farmecul de odinioară. Ivan : Eu ... eu ? .. (Se uită la el cu spaimă)
lvan : (Cu desgust) Mâinile mele tremură Trecătorul: O ta ai infectat-o.
Tresătorul: Privirea d-tale e stinsă. Ivan : Nu, nu .
lvan: Privirea mi-e stinsă? Trecăforul: Din prima seară' când ti s'a dat in toată ino-
Trecătorul: (Cu o . voce trislă) Da. cenţa ei. '
Ivan: Băutura şi fumul Îmi intunecă privirea. Ivan : Destul, nu-mi 'mai v orbi , pleacă.
Trecătorul: Sau umbra timpului Trecătorul: Ti-e frică?
Ivan: (Cu violenţă) Nu, nu. . Ivan : (Incet) Nu.
Trecătorul: Suntem cu toţii destinaţi unui sfârşit mai mult Trecătorul: Nu te omor, nu sunt idiot, sunl creştin. Te-am
sau mai puţin hidos şi grotesc. iertat.
lvan : ,Uri sfârşit? (cu frică) crezi că o să mor in Ivan : Mă ier1i ?
curând? ' . Trecătorul Am iertat.
Trecătorul: . (Cu bunătate) Nu dar, cu toţii trebue să co- Ivan: (Mişcat, vesel) Multumesc, lasă-mă să te sărut
. borâm in pământ. Alţii vin în locul nostru. Trecăforul Nu. Ascultă·mă incă două clipe.
.lvan: . E drept, . Ivan : (Mulţumit) Cu plăcere .
Trecătorul : Este îngrozitor! (o pauză lungă se aude Trecătorul: A plecat într'o zi de la noi. Locu-
. vântul lulând şi vocile înăbuşjte. ale celorlalţi iam impreună. Părinţii noştri{ sunt nişte bieţi
clienţi). ţărani din Gubernia Tula. Eu îi eram tată şi
Jvan: Mă cunoşti ? mamă ... o iubeam şi mă iubea. Intr'u Li a
Trecătorul: Da. plecat flră să-mi fi lăsat o vorbă, fă ră să Se
lvan: Eu sunt Ivan Ivanovici ... gândească la mine. S'a dus să te intâlnească
Trecăforul: Gribounin. şi să-i adauge o plăcere in plus. Era o biată
.lvan: Da. copil ă , şi O-ta!.. Plăcerea d-tale . egoistă n'a
Trecăforul: Bogatul negutător de ceai la Moscova. luat in seamă dragostea ei. Ai uitat-o lesne
.lvan: (Nerăbdător) Dar cine eşti? pentru a o inlocui cu alta, (lşi acoperă fala
Trecăforul: Un necunoscut, un sărac. cu mâinile) Intr'o zi s'a reintors tremurătoare
Jvan: Un copil. şi bolnavă, bolnavă .
Trecătorul: (Cu putere) un idiot. .. un om fără curaj ... fără Ivan : I-am dat bani.
onoare •.. (incet şi fără putere) un creştin. Trecăforul Mulţi bani, pentru nişte ţărani săraci.
Jvan: (Il priveşte indelung) De ce aceste vorbe tinere? Ivan : Destul~ (Cu o voce rugătoare) Destul.
Trecătorul: Amintiri... Trecăforul: Te-am iertat (Cu forţă) Te cunoşteam. Am
lvan : Amintiri? găsit la ea fotografia d-tale, te iubea fncă -
Trecăforul: Da. ii plăcea vocea dotate, gesturile d-tale mân-
lvan : (Violent) Dar vorbeşte odată - vreau să ştiu gâetoare, cuvintele d-tale inspirate ... inspirate
cine eşti, ce vrei de la mine, de unde mă cu- de minciuna imensă ... (pauză).
. noşti, vorbeşte ... Ivan : Ia rtă-mă !
Trecătorul: (Cu blândeţe) cine sunt? (face un gest vag Trecăforul: E. prea târziu ...
cu mâna dreaptă) Ce vreau? (o pauză) Ivan : (Cu o voce surdă) Iartă-mă!...
Nimic ... nimic ... nimic ... Trecăforul: Am iertat odată - nu mai am putere s ă mai
lvan : Atunci? . Ivan : iert fnc ă odată. L
Trecătorul: De unde te cunosc? Trecătorul :Străine I
Jvan: Da. Ivan : La revedere.
Trecătorul: De ce să vorbim de trecut?
(Intră o femee)
lvan: (Cu o voce rugătoare) Vorbeşte!
Trecătorul: (O pauză) Ţi-aduci aminte de Olga, cu pă- Ivan : Nu pleca. Eu ... eu ...
rul negru şi ochii albaştrii. Trecăforul: A venit ea.
lvan: Nu. . I Ivan : Cine? (Vede pe Sonia Vasilievna) Cine?
Trecăforul: Ti- aduci aminte de o voce slabă şi duice. Trecătorul: La revede. (Se îndepăr t ează şi ese)
lvan: Nu. Ivan : Bună ziua, mi.ca mea Sonia. (O priveste) Nu
Trecătorul: Olga era sora mea. te-am văzut când ai intrat ... Ţi-e frig?
l v....l : (Cu o voce aspră) Cine e această Olga ? Sonia: Da. (Sonia are figura sl ăbită şi trăsăturile
Trecătorul: Mica mea soră. Copila iubitoare şi credin- obosite. E îmbrăcată simplu. lşl scutură haina
cilJasă pe care a·.i smuls-o unei familii spre care e înălbită de z ă padă ) Da mi-e foarte frig.
a o arunca În prostituţie. Ivan: (către crâşmar) Un ceaiu fierbinte pntru doam-
Ivan: (Se uită imprejur cu frică) Nu vorbi aşa de na ... Repede!
tare, ne pot auzi. Sonia: lvan Ivanovici la ce te gândeşti?
Trecătorul: Nu, nu. Ei beau ca să uite. Ivan: La nimic (Surâde)
Ivan : Şi ce vrei acum? Sonia: Vorbeai cu cineva , când am intrat.
Trecătorul: Nimic. Ivan: Da.
Ivan: Bani? Sonia: Cu cine?
Trecătorul: (Cu un glas înecat) Nu! Nu. A murit. Ivan: Cu un necunoscut. Mă enervase cu privirea lui
Ivan : A murit? bizară şi tristă.
7ire căforul :In bratele al tei prostituate. Sonia: A plecat.

www.dacoromanica.ro
 ,.
PUN C T NO.13 F E a A U A AII' . 1 9 '2 5

lvan : Mi se _pare, (Pri.v~şte În jurul luL) Mulţumesc lui Sonia : Da; când e beat. .:.
Dumnezeu. Imi v.orb!se mereu. '.' . . . Ivan: Adesea,
Sonia: Despre ce? .. . Sonia: Da. ' . . .
Ivan: De vremea urât:!, de frig, de sărac;,.. ·. Trebue să fllan : Şi poţi răbda? . .
fie tare sărac. Sonia: (Doborîtă, zdrt;>bită) .Rabd • .
Sonia: D:l, sărac şi bolnav:. Ivan: Car~ este scopul tău rn viata. asta desgustă.toare?
lvan : (Mirat ) Bolnav? Aşa dar l'ai văzut? L'ai văzut 'bine? Sonia: Ea. .: - -
Sonia: De sigur, fata îi e.ra p ~ lida, buzele 'vroiau să Ivan: Care ea? ' _.
strige şi in o.chH lui tremurau lacrimi. Sonia: Vera. ',
Ivan : Era atât de palid? Ivan: Ah !;;. da, ai o fetită ... av.eti un copil... Pentru
Sonia: Da. ea mori astfel.
PJan: Vroia să strige, să plângă? Sonia: Da.
Sonia: Da, plângea. Ivan: Părăseşte-l, Sonia, mica mea Sonia. 1 aţi copilu~
Ivan: (Mişcat) Saracul! (Cu . un efort vizibil) E viaţa; . cu tine, vei fi ,feridt::!.
aşa! Nu poţi r-âde intotde.auna. Sonia: Nu.
Sania: Ii era foame poate. lvau: Vei avea casa ta.
Ivan: . Nu. Sonia: (Vi91.entă şi răutăcioasă) Nu, nu, nu.
Sonia .: l·ai dat ceva bani? lvau: Sonia, ne aud.
lvan: Nu. Sonia: Vrei să-I părăsesc. să primesc banii tăi, casa ta. .•
Sonia: Şi de ce? De ce nu i-ai dat? Tu eşti bogat darurile tale.
el e sărac. Ivan l Da (Cu blândeţe) Te iubesc mică Sonia . .
[van: Sunt multi săraci pe pământ. Son.'a: Nu vreau să-I părăsesc, ca să trăesc rn casa .••
Sonia: (După o pauza, se uită lung la Ivan. Cu o voce in casa, pe care mi-o dai. Nu vreau să cad În
insinuantă.. ) II c;unoşti? rândul femeilor întreţinute, care se . vând, femei
Ivan: Nu ... da •. da •.• prea puţin .' de care. .t e apropii uumai ca să-ti satisfaci poftele.
Sonia: Deci, şti de ce plângea. [van: Si amorul liber? ..
lvan: Nu, nu. (Cu violenţă) Nu! Să vorbim de altceva. Sonia: Da, amorul liber într'altă .societate, în care mo-
Să vorbim de noi, de dragostea noastră ... l1e ... rala burgheză nu va mai apăsa, cu minciuna ei
Sonia: Mi·e milă de nenorociti. (pauza.) oamenii... . " - . -
Ivan: Nu fiUristă Sonia Vasilievna. lvan : Sonia ! (O priveşte) Eşti nervoasă. Te . chinui.
Sonia: Viaţa e groaznică. (Vrea să-i sărute mâinile.)
lvan : Nu când jubeşti. Sonia·: Lasă-mă! .
Sonia : Chiar când iubeşti. [van: Vreau să sărut aceste mâini ...
Ivan : Nu, când ai ochi ca ai tăi... mari, turburi de Sonia: Sau alte mâini: (Râde.) -.'
dragoste. Ivan: Mâinile tale.
Sonia: Dragoste? Un cuvânt ... o zi, un ceas, o 'clipă Sonia: ' Nu-t: voi părăsi. Voi fi neyasta lui şi metresa ta.
Mâine vei iubi pe alta ... Trebue Să trăeşti in minciună, voiu trăi.
[van : Nu, nu te iubesc decât pe tine. Tvan : Părăseşte-1 iubita mea.
Sonia: (Cu ironie) De ce- ţi place minciuna? Sonia: Nu. Mâine vei căuta alta . ,Vei spune aceleaşi\
Ivan: Sonia 1 Cuvintele t le sunt grele şi triste ca pi- cuvinte, vei da aceeaş dragoste. i
căturile de ploaie. lvan: Nu , .
Sonia: Iubesc adevărul. Sonia: Ştiu, cine eşti, ce viaţă ai dus, cât preţueşte:su­
[van : Te iubesc, nu te-am iubit decât pe tine. fletul şi ... cuvântul tău.
Sonia: Minţi! Minţi! (Işi aprinde o tigaretă.) lvan: (Intr'un strigăt) Sonia, · (Pauză.) Sunt bătrân, slab ...
[van: (Incet) Nu. (După o clipa) Pentru prima oară (Cu vocea tremurânda) Voi muri in curând (Oeme.)-
îmi vorbeşti aşa. Sonia: Minţi! Vrei să mă cucereşti... mă vrei numai
Sonia: Da. . pentru tine. (Tăeere.)
lvan : De ce? Iti dau totul: sufletul şi averea mea. lvan : Iti dau tot, tot cţ am.
Sonia: Nu mă iubeşti. Sonia: Nu vreau nimic . .
[van ; Sonia nu-mi vorbi aşa. . lvan : (Se uită I~ ea îngrozit.). Nimic?
Sonia : Nu mă iubeşti. Sonia: Nimic.
1van; Pentru cine ain venit rn crâşma asta murdară? IvaT) : (Cu vocea stinsă) Ca şi el ţ ••
Sonia: ( Ironică) pentru mine. . Sonia : (Neinţelegând.) Ca cine?
[van ; Pentru tine. Să aştept pe aceea pe care o iubesc. [van: Ca el.
Sonia : Nu mă iubeşti, mă vrei ... Sonia: (Prlvindu-l cu nedumerire) El ?
[van: Eşti mai fericită Cit bărbatul tău? (Un timp.) lvan : Ca el... (Plânge. O tăcere . Nimeni nu mai vorbeşte
Sonia: Să nu mai vorbim de el. în crâşmă. Ninge mereu.)]
l vau : De ce? Te·a luat de soţie fiindcă pretindea că
te iubeşte. Cortina
Sonia: Se poate.
lvan: De ce te-a făcut să suferi ? Scarlat Calilmachi
Sonia : Băutura a făcut din bărbatul meu o bn,tă... o
brută fără conştiinţă, fără resprct, fără simţiri,
fără milă ... M'a iubit, poate, Mă indoesc astăzi.
l van: Nu te a iubit niciodată.
Svnia: (Cu violenţă) Nu poţi să ştii.
Ivan : Nu. (Cu b u nătate) Imi inchipui .
Sonia : M'a iubit. Revista PUNCT Redactor Stephan Roii J, I
Ivan : Te- a înşelat.
STR. aAAATIEI No. 37 - Bucure, ..
Sonia : Da.
lvan : T e ch inu e şte.

www.dacoromanica.ro