UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

TEMĂ DE CERCETARE:

La Constitution française du 4 octobre 1958

PROFESOR COORDONATOR: Student:

Asist. Dr. Amalia Stănescu Baldovin Denisa-Andreea

Constanța
2020
 La Constitution française du 4 octobre 1958

La Constitution française du 4 octobre 1958 est la constitution de la Cinquième République,

régime actuellement en vigueur en France. Norme juridique suprême du pays, elle est, malgré
vingt-quatre révisions, l'une des constitutions les plus stables que la France ait connue.

Elle est rédigée en pleine guerre d'Algérie dans le but de mettre un terme à l'instabilité
gouvernementale et au risque de coup d'État militaire ; elle est marquée par le retour d'un
exécutif fort. Deux hommes y ont notamment imprimé leurs idées : Michel Debré, inspiré du
modèle britannique et de son Premier ministre fort, et le général de Gaulle, entendant ériger le
président de la République en garant des institutions, conformément aux principes énoncés dans
ses discours de Bayeux (16 juin 1946) et d'Épinal (29 septembre 1946).

Elle instaure un système politique à géométrie variable selon que l'on soit en période de
concordance des majorités présidentielle et législative ou, au contraire, de cohabitation. En
période de concordance, l'Assemblée nationale, le Premier ministre et son gouvernement ainsi
que le président de la République sont du même bord politique : le président de la République
exerce alors une autorité importante qui limite l'exercice des attributions constitutionnelles du
Premier ministre. À l'inverse, en période de cohabitation, la lettre de la Constitution est mieux
respectée : le président de la République François Mitterrand, soumis par deux fois à ce cas de
figure, disait que « la cohabitation c'est la Constitution, rien que la Constitution mais toute la
Constitution ».

Son préambule renvoie à deux textes fondamentaux : la Déclaration des droits de l'homme et
du citoyen de 1789 et le préambule de la Constitution du 27 octobre 1946 ; la Charte de
l'environnement de 2004 leur a été adjointe par la suite. Ces textes, ainsi que les principes
jurisprudentiels qu'ils ont permis de dégager, notamment les principes fondamentaux reconnus
par les lois de la République issus du Préambule de 1946, forment, avec la Constitution stricto
sensu, le « bloc de constitutionnalité » depuis que le Conseil constitutionnel a accordé valeur
constitutionnelle au préambule de la Constitution en 1971.
 Constituția franceză din 4 octombrie 1958

Constituția franceză din 4 octombrie 1958 este constituția celei de-a Cincea Republici, un
regim în vigoare în prezent în Franța. Standardul legal suprem al țării, este, în ciuda a douăzeci și
patru de revizuiri, una dintre cele mai stabile constituții pe care le-a cunoscut Franța.

A fost redactat în mijlocul războiului algerian pentru a pune capăt instabilității guvernului
și a riscului unei lovituri de stat militare; este marcat de revenirea unui executiv puternic. Doi
bărbați și-au imprimat în mod special ideile acolo: Michel Debré, inspirat din modelul britanic și
puternicul său prim-ministru și generalul de Gaulle, care intenționează să-l ridice pe președintele
Republicii ca garant al instituțiilor, în conformitate cu principiile expuse în discursurile sale de
Bayeux (16 iunie 1946) și Épinal (29 septembrie 1946).

Stabilește un sistem politic cu geometrie variabilă în funcție de faptul că unul se află în

perioada de concordanță a majorităților prezidențiale și legislative sau, dimpotrivă, de
conviețuire. În timpul unei perioade de acord, Adunarea Națională, Primul Ministru și guvernul
său, precum și Președintele Republicii sunt pe aceeași margine politică: Președintele Republicii
exercită apoi o autoritate importantă care limitează exercitarea puterilor constituționale ale
Primului Ministru . Dimpotrivă, în perioadele de conviețuire, scrisoarea Constituției este mai
bine respectată: președintele Republicii, François Mitterrand, de două ori supus acestui scenariu,
a spus că „conviețuirea este Constituția, nimic altceva decât Constituția, dar întreaga Constituție
”.

Preambulul său se referă la două texte fundamentale: Declarația drepturilor omului și

cetățeanului din 1789 și preambulul Constituției din 27 octombrie 1946; ulterior li s-a adăugat
Carta de mediu din 2004 Aceste texte, precum și principiile jurisprudențiale pe care le-au făcut
posibil să extragă, în special principiile fundamentale recunoscute de legile Republicii rezultate
din Preambulul din 1946, formează, cu Constituția stricto sensu, „blocul constituționalității” încă
din Consiliul Constituțional a acordat valoare constituțională preambulului Constituției în 1971.