Marie Curie

(Maria Salomea Skłodowska )

“Nu trebuie să ne temem de nimic în viață, trebuie doar să înțelegem.

Acum e timpul să înțelegem mai multe ca să ne temem mai puțin.”Maria
Skłodowska-Curie
 Chimist și fizician, Marie Curie (1867–1934), născută Maria Skłodowska,
este amintită astă zi pentru descoperirea poloniului și radiului și cercetarea sa
în domeniul radioactivitatii. În acest capitol, află m cum Curie a pornit de la
origini modeste și a devenit prima femeie care a câ știgat un premiu Nobel,
prima persoană - și singura femeie - care l-a câ știgat de două ori și singura
persoană care a câ știgat un premiu Nobel în două științe diferite.

Maria Salomea Skłodowska s-a nă scut la Varșovia în 1867, în ceea ce era

atunci Regatul Poloniei, parte din Imperiul Rus. Era cea mai mică din cinci
copii. Pă rinții ei, Bronisława și Władysław, erau amâ ndoi profesori, iar tată l ei
ținea prelegeri în matematică și fizică - ambele subiecte pe care Maria le-a
urmat mai tâ rziu și ea.

Maria a primit educație generală în școli locale și formare științifică de la tată l

ei. Întrucâ t educația la universitate nu era accesibilă femeilor pe acele timpuri,
ea a studiat clandestin la Uniwersytet Latający („Universitatea zbură toare”)
din Varșovia, o rețea educațională secretă . Cursurile sale se țineau în întregul
oraș, adesea locația fiind schimbată pentru a împiedica autorită țile ruse să
aresteze profesorii și studenții.

În 1891, Maria a urmat-o pe sora ei mai

mare Bronisława pentru a studia la
Paris. La Sorbona, ea a obținut două
licențe - una în matematică și una în
fizică , ziua studiind și noaptea dâ nd
meditații pentru a-și putea plă ti
studiile.

Trei ani mai tâ rziu la Paris, Maria l-a

cunoscut pe partenerul ei de cercetare și viitor soț Pierre Curie, care la vremea
respectivă era asistent universitar la Facultatea de fizică și chimie. S-au
că să torit în 1895, iar Maria și-a schimbat numele în Marie Skłodowska-Curie,
preferâ nd să -și pă streze și numele ei polonez, în loc doar să -l preia pe al
soțului.
În Paris, familia Curie și-a început pionieratul în munca legată de razele de
uraniu invizibile - un fenomen nou care fusese recent descoperit de Profesorul
Henri Becquerel. Fă câ nd acest lucru, ei s-au convins de descoperirea unui un
nou element chimic. Prin extragerea a unei pulbere neagră mult mai reactivă
decâ t uraniul, a dat naștere unui element chimic nou pe care l-au
numit poloniu ( denumit după țara natală a Mariei).

Cercetarea suplimentară a sugerat prezența unui alt element, chiar mai

radioactiv, pe care l-au numit radiu. În 1898, familia Curie a publicat dovezi
puternice în sprijinul existenței noului element chimic, dar nu aveau o mostră
fizică pentru acesta. Au fost necesari mulți ani de procesare solicitantă din
punct de vedere fizic - mă cinare, dizolvare, precipitare ș.a.m.d. - pentru ca
familia Curie să poată izola acest element.

În 1902 Marie a izolat radiu în cele din urmă - ca și clorură de radiu - dar
drumul pâ nă la descoperirea sa a fost laborios.

Munca de cercetare a familiei Curie a implicat multe riscuri de să nă tate pe

care ei nu le-au înțeles la acel moment. Au început să se simtă ră u și extenuați
fizic, simptome pe care azi le recunoaștem pentru otră virea prin iradiere.

În 1903, Marie și Pierre Curie au primit Premiul Nobel pentru fizică , împreună
cu Henri Becquerel, pentru munca lor colectivă în domeniul radioactivită ții. În
același an, Marie și-a dat teza de doctorat în fizică .

Viața Mariei a fost lovită de tragedie câ nd, în 1906, Pierre Curie a fost ucis
după ce a fost lovit pe stradă de un cal și o mașină . Cu toate acestea, spiritul
neîmblâ nzit al lui Curie a fă cut-o să continue munca. Ea a luat locul
defunctului soț ca Profesor universitar de fizică generală la Facultatea de
științe, aceasta fiind prima dată câ nd o femeie a deținut această funcție. A fost,
de asemenea, numită Director al Laboratorului Curie din Institutul pentru
radiu al Universită ții din Paris, înființat în 1914.

Determinarea lui Marie Curie și eforturile sale remarcabile au dus la un al

doilea premiu Nobel în 1911, de această dată în chimie, pentru crearea unui
mod de mă surare a radioactivită ții. Nu la mult timp după aceea, Sorbona a
construit primul institut de radiu cu două laboratoare; unul pentru studiul
radioactivită ții sub conducerea lui Marie Curie și celă lalt pentru cercetarea
biologică pentru tratarea cancerului.
În timpul primului ră zboi mondial, Marie Curie a lucrat la dezvoltarea de
unită ți mobile mici de radiografie care puteau fi folosite pentru a diagnostica
leziunile în apropierea frontului de luptă . În calitate de director fondator al
Serviciului de radiologie al Crucii Roșii, Curie a solicitat donații de la parizieni
înstă riți pentru a finanța consumabilele medicale și vehiculele ce puteau fi
convern octombrie 1914, primele mașini cunoscute sub numele „Petites
Curies” erau gata pentru a fi lansate pe front. Curie a lucrat cu fiica sa, Irene,
atunci în vâ rstă de 17 ani, la stațiile de verificare a victimelor, aproape de linia
frontului, fă câ nd radiografii bă rbaților ră niți pentru a le localiza fracturile,
șrapnelul și gloanțele. Curie a înființat, de asemenea, un program pentru a
instrui alte femei să utilizeze echipamentul cu raze X.tite.

Marie a inspirat-o pe fiica sa Irène Joliot-Curie (1897–1956) să urmeze o

carieră științifică .

În mod remarcabil, Joliot-Curie a primit (împreună cu soțul ei) premiul Nobel

în chimie în anul 1935, pentru
descoperirea radioactivită ții
artificiale. Aceasta a fă cut ca
familia Curie să fie familia cea mai
laureată cu premiul Nobel pâ nă în
prezent.

Joliot-Curie a devenit activ

implicată în promovarea
educației femeilor, servind în
Comitetul Național al Uniunii
Femeilor Franceze și în Consiliul
Mondial al Pă cii. Ea s-a ală turat ca
ofițer în Legiunea de onoare a
Franței

După ră zboi, Marie Curie și-a continuat munca de cercetă tor, profesor și șef de
laborator. A a primit multe premii, inclusiv Premiul pentru cercetare Ellen
Richards (1921), Premiul Grand Prix du Marquis d'Argenteuil (1923) și
Premiul Cameron al Universită ții din Edinburgh (1931) precum și titluri
onorifice de la universită ți din întreaga lume.
La îndrumarea lui Curie, primele studii din lume au fost efectuate pentru
tratarea neoplasmelor (mase de țesut care se pot dezvolta în cancer), folosind
izotopi radioactivi, acestea conducâ nd la tratamentul radioterapeutic
disponibil astă zi pacienților bolnavi de cancer.

Marie Curie a murit într-un sanatoriu francez în 1934, la vâ rsta de 66 de ani,

de anemie aplastică – o afecțiune rară în care corpul nu mai produce suficiente
celule roșii. Boala ei a fost atribuită expunerii la radiații pe parcursul cercetă rii ei
științifice și din timpul muncii sale la spitalele de pe front în primul ră zboi
mondial.

. Modestă și demnă , Marie Curie este admirată și respectată de oameni de

știință din întreaga lume. Nu numai că munca lui Curie a avut o contribuție
imensă la cunoașterea umană , dar viața ei remarcabilă a avansat rolul
femeilor în știință și societate.