Soluţii analitice privind exploatarea apei subterane în condiţiile curgerii

nestaţionare neconservative către un sistem de puţuri

Marin Palcu, ing., Foradex S.A., e–mail saterom@mail.box.ro

Résumé
L’évaluation hydrodinamique du processus d’exploitation d’eau souterrain avec les puits,
implique l’application des méthodes expérimentales, commes celles des analogies, bilan hydrique et
modélisation mathématique et en plusieurs situations les solutions analytiques de l’équation de
diffusivité hydraulique.
En milieu poreux l’écoulement d’eau souterrain est decrit de l’équation de diffusivité et pour
determiner les flux hydrique vers les puits de captage, l’équation de diffusivité est transposée en
coordonnées radiales. Conformement aux conditions natureles ou influencées, l’écoulement des nappes
libres ou captives vers un puits ou plusieurs puits pompant dans une même nappe, peut être une
écoulement non-stationair non-conservatif. Dans les derniers annes les techniques des simulations
numeriques ont évolués considerable, mais en pratique courent, en plusieurs des situations, en avant
d’exploiter les puits d’eau sont effectues des tests de pompage en regime transitoire ou permanent. Par
l’analyse et l’interpetation des données acquises a la fin des essais de pompage sont déterminées les
paramètres hydrogeologique. Dans la situation de l’écoulement vers deux ou plusieur puits en
interference, appliquant le principe de superposition des effects, l’évaluation hydrodinamique consiste
en l’estimation des rabattements crées des puits en pompage dans les nappes aquifers.

1. Introducere
Afluxul de apă către lucrările de captare
prin puţuri (fig.1) se evaluează de regulă fie Pi Pi+1
utilizând metode experimentale cum ar fi cele Pn-1
ale analogiilor de tip hidrogeologic, hidraulic,
electrohidrodinamic, cele ale bilanţului hidric
F i+1

Pn
Fi
(X

sau simulării numerice (metoda diferenţelor

1(X i+

F n-1
i ,r

P
i/B

finite – MDF, metoda elementelor finite – 2

(X n-1 n-1
)

1
,r i+1

MEF, metoda elementelor pe frontieră –

,r /

F
/B)

F
n (Xn ,r /B)

MEFr. sau metoda elementelor analitice – 2 (X

B)

2 ,r ri
2 /B
MEA) fie aplicând metode analitice. Ultimele
n

)
r i+1

au proprietatea de a fi exacte prin ipoteze P1

r n-1

r2
restrictive cum sunt cele referitoare la
rn

F1 (X ,r
1 1 /B)
omogenitatea şi izotropia acviferului, poziţia r1
P(s,r,t)
patului impermeabil sau semipermeabil,
gradul de perfecţiune al deschiderii cu puţuri,
Fig.1. Denivelarea s, la momomentul t, într-un punct P din
etc. În multe din cazuri, în practică aceste aria de influenţă a unui sistem de puţuri
restricţii sunt greu de îndeplinit sau nu pot fi
aproximate satisfăcător şi atunci evaluarea hidrodinamică se realizează adoptând o altă metodologie de
calcul. Soluţiile analitice au rezultate bune atunci când sunt aplicate corect sau pe domenii restrânse cu
grad redus de variabilitate a parametrilor hidrici şi sunt foarte eficiente atunci când sunt aplicate în
combinaţie cu alte metode cum ar fi cele numerice. Cu toate că la prima vedere par a fi cu grad înalt de
complexitate, soluţiile analitice au facilitate de rezolvare, necesitând mijloace simple de calcul (abace,
microcalculatoare, etc.) şi sunt extrem de utile atunci când informaţiile despre acvifer sunt relativ
sărace.
2. Ecuaţia fundamentală de difuzivitate hidraulică şi formele sale particulare in cazul curgerii
către puţuri singulare
În clasa proceselor energetice
din crusta terestră de natură

6
Q Q
Q 3

5
1 2

7
mecanică, în domeniul saturat 2
NP
cu apă al unei roci cu i

s
porozitatea efectivă me , un h'

volum elementar de rocă h ini

M' K' B
1
acviferă h" K M
dV  m e dV  (1  m e )dV S
B
e
3
M"
K"
include volumul me dV ocupat
de apa hidrodinamic activă şi Fig. 2. Pomparea simultană a apei cu un sistem de puţuri dintr-un acvifer
(1  me )dV reprezentat de sub presiune realimentat prin ambele feţe bazale.
1.Roci acvifere 2. Roci impermeabile 3. Roci semipermeabile 4. Nivelul
scheletul mineral solid dinamic 5. Nivelul piezometric iniţial din acviferul principal 6. Nivelul
împreună cu apa reţinută prin piezometric din acviferul inferior 7. Nivelul pizometric din acviferul superior
absorbţie - adsorbţie (apa

hidrodinamic inactivă). În condiţiile în care apa are densitatea  şi viteza efectivă u , definită ca
impuls al unităţii sale de masă, iar componentele minerale solide împreună cu apa reţinută au densitatea
 s şi viteza nulă, astfel că ansamblul acvifer are densitatea ~  m e   (1  me )  s şi viteza medie

m e ~ u  m e u . Mediul continuu în mişcare printr-o porţiune din el de volum V(t)=
  dV
V (T )
variabil în


timp şi de masă me (   s ) invariabilă în timp se deplasează cu viteza m e ~ u  me u potrivit ecuaţiei

(  )
de continuitate  div(me u )  0 , în care me u este densitatea fluxului de masă al apei
t
hidrodinamic active. În rocile acvifere, masa scheletului mineral împreună cu apa reţinută prin
absorbţie–adsorbţie este invariabilă în timp, astfel că se poate scri substituţia si deci ecuaţia de
continuitate devine
 ( me  )
 div(me u )  0 (1)
t
Potrivit relaţiei de definiţie a coeficientului de înmagazinare S e   (meH ) / p [De Wiest,
1966; Albu, 1981;; Albu et al. 1989],
pentru S e  ct , la presiunea p de
Q
Q Q 3
5

1 2
4
w 3
înmagazinare a apei eliberabile de NP i

greutate specifică   g , pe s

grosimea H saturată cu apă se pot 1

scrie egalităţile [Albu et al., 1989] H
8

K H i

 (meH ) / p  meH / p  S e , pentru h' m e

2
B
care derivata locală a densităţii masei K'
M'

eliberabile se aduce la forma finală

 ( me  )  H  H Fig. 3. Pomparea simultană a apei cu un sistem de puţuri dintr-
 [S e  me ( )] ,(2) un acvifer cu suprafaţă liberă realimentat pe ambele feţe bazale.
t H t t 
1. Roci acvifere 2. Roci semipermeabile 3. Nivelul piezometric iniţial
în care mărimea intensivă din ecuaţia din acviferul principal 4. Nivelul piezometric din acviferul inferior 5.
de desfăşurare a proceselor energetice Nivelul dinamic
din crusta terestră este reprezentată prin h(t , P )  z  p /   ct şi este sarcina (cota) piezometrică,
corespunzătoare presiunii p la cota z faţă de un nivel de referinţă constant. Densitatea fluxului de
conducţie se identifică cu cea a fluxului de masă al apei hidrodinamic active me u şi se exprimă sub
forma me u   Kgrad .h [Pulbarinova – Kocina, 1952; De Marsilly, 1986], în care K este
conductivitatea hidraulică, astfel încât se evidenţiază relaţia
K H
div (me u )   [div( Hgrad .h)  me ugrad ( )] . (3)
H K
Considerând K / t  0 , prin introducerea expresiilor derivatei locale a densităţii masei de apă
eliberabile în ecuaţia de continuitate se obţine forma finală a ecuaţiei de difuzivitate hidraulică [Albu,
1981]
h  H H
Se  Kdiv.( H .grad .h)  me K [ ( )  u.grad .( )]  0 (4)
t  K K
sau
h d H
Se  K .div.( H .grad .h)  me K ( ) (5)
t dt K
aceasta reprezentând una din formele particulare ale ecuaţiei fundamentale de desfăşurare a proceselor
d H
energetice din crusta terestră. Dacă se introduce notaţia W (t , P )  me K ( ) , ecuaţia de
dt K
difuzivitate hidraulică devine [Albu et al., 1989]:
h
Se  K .div.( H .grad .h)  W (t , P)  0 (6)
t
sau
h
 a.div.grad .h  w  0 (7)
t
în care a  KH / S e şi w  W (t , P) sunt coeficienţii de difuzivitate hidraulică şi respectiv aportul
suplimentar de apă provenit prin reâncărcarea acviferului (fluxul bazal uniform distribuit sau concentrat
transferat prin unitatea de arie a sistemului acvifer). Fluxul suplimentar de reâncărcare a acviferului
poate proveni prin suprafaţa liberă din precipitaţii atmosferice, condensare în sol, irigaţii şi canale
[Rubin, 1966; Albu et al. 1989], prin zona de aflorare şi capete de strat [De Wiest, 1965, Albu et al.
1989), prin ferestre litologice, falii şi ecrane semietanşe (drenanţă), din acvifere învecinate şi
interdependente din punct de vedere hidrodinamic [Boulton, 1954; Hantush, 1956; Forkasiewicz şi
Margat, 1966; Albu et al., 1989]. Q
În condiţii naturale fluxurile Q Q 3
1 2
4

de intrare şi ieşire într-un şi w

NP 3
i
respectiv dintr-un acvifer prezintă s
variaţii sezoniere, dar care se 1

echilibrează pe perioade lungi de H

8

K H i
timp [Albu, 1970, 1981; Albu et al., m e

1989] menţinând un debit mediu 2

suplimentar de reâncărcare practic

nul. Dacă acviferul nu este închis
etanş, ci se află în interdependenţă
hidrodinamică cu ape de suprafaţă
sau alte sisteme acvifere, atunci
aportul suplimentar de apă devine
Fig. 4. Pomparea simultană a apei cu un sistem de puţuri dintr-un
acvifer cu suprafaţă liberă realimentat pe faţa bazală superioară.
1. Roci acvifere 2. Roci impermeabile 3. Nivelul piezometric iniţial 4.
Nivelul dinamic
semnificativ, odată cu perturbarea stării naturale printr-o drenare prelungită şi creşte pe măsura
extinderii efectului drenării prin subordonarea totală sau parţială a resurselor de apă exterioare. Dacă la
începutul drenării, fluxul Q de apă extrasă este reprezentat în exclusivitate de apa înmagazinată în
acvifer, iar aportul suplimentar de reâncărcare w este neglijabil, pe măsura extinderii efectului drenării,
debitul extras se compune dintr-un debit Q0' Q0 , corespunzător înmagazinării proprii a acviferului şi un
n
debit Q
1
i provenit din n surse subordonate hidrodinamic, caracterizate în ansamblu de un coeficient
~
de înmagazinare mediu S e' , echivalent înmagazinării eficace şi printr-o diminuare în timp a sarcinii lor
~
piezometrice h  h  s ca urmare a efectului drenării. Odată cu prelungirea în timp a drenării, prin
atragerea în acvifer şi a altor surse subordonate hidrodinamic până la atingerea unei stări staţionare a
sarcinilor piezometrice, debitul Q de apă extrasă tinde prin reducerea progresivă a debitului Q0'
m
preluat din înmagazinarea proprie a acviferului să se realizeze numai pe seama debitului Q
1
j provenit

din m surse subordonate hidrodinamic, corespunzător unui parametru de realimentare K ' / H ' , atunci
~
când aportul specific se exprimă proporţional cu denivelarea h  h  s din acvifer [Hantush, 1956] sub
forma
1 K' a K' a
w '
s s 2 s (8)
Se H KH H ' B
în care K ' / H ' şi B  KHH ' / K ' reprezintă parametrul şi respectiv factorul de realimentare. Pentru
evaluarea hidrodinamică a curgerii apei subterane în condiţiile drenajului prelungit se consideră
reprezentativă starea finală de evoluţie, conform ecuaţiei de difuzivitate hidraulică
s a
 a.div.grad .s  2 s  0 (9)
t B
Prin intermediul soluţiilor analitice, prognoza evaluării condiţiilor de curgere într-un strat
saturat cu apă supus drenării prelungite constă în găsirea soluţiilor ecuaţiei de difuzivitate hidraulică în
limitele unor ipoteze restrictive cum ar fi: acvifer omogen şi izotrop, cu poziţie spaţială cvaziorizontală,
deschis perfect de o lucrare de drenare (puţ, filtru penetrant, tranşee, dren orizontal, etc.). În procesul de
exploatare al unui acvifer, apa subterană este extrasă prin intermediul unor lucrări verticale cum ar fi
puţurile de mică şi mare adâncime, filtrele penetrante, de cădere gravitaţională sau / şi prin lucrări
orizontale cum sunt tranşeele de drenare sau alte tipuri de lucrări extinse pe laterală.
În condiţiile curgerii nestaţionare şi neconservative către un puţ, denivelarea s (t , P) , este
transformată dintr-un sistem de coordonate carteziene ( x , y ) în cele polare, astfel că ecuaţia de
difuzivitate hidraulică (9) devine o funcţie dependentă de timpul t şi de raza r a cercului cu centrul în
lucrarea de drenare şi punctul P( x , y ) şi a cărei scriere [Albu, 1981] este de forma:
s 2s 1 s a
 a( 2 .s  ) 2 s  0 (10)
t r r r B
pentru curgerea sub presiune şi
1  1  2 2
( H 2  H 2 )  [ ( H 2  H 2 )  2 ( H 2  H 2 )]  w(r , t )  0 (11)
a t r r r K
în cazul curgerii cu suprafaţă liberă.

3. Soluţii analitice în cazul curgerii nestaţionare – neconservative către un sistem de puţuri

 În procesul de exploatare al
apei subterane cu lucrări verticale de Q

6
Q Q3
2

5
1 2

captare cum ar fi sistemele de puţuri, 4

echipate de regulă cu pompe i

NP

submersibile sau filtre de cădere

s

1
gravitaţională, puţuri de descărcare, H

8
K H
filtre penetrante, precum şi alte h'
e m
i

categorii de lucrări, solicitările B M'

3

hidrodinamice realizate produc în K'

acvifere curgeri radiale care cel puţin

local pot fi considerate axial – Fig. 5. Pomparea simultană a apei cu un sistem de puţuri dintr-
un acvifer cu suprafaţă liberă realimentat pe faţa bazală
simetrice. Suprapunerea efectelor
inferioară.
acestor curgeri către mai multe lucrări 1. Roci acvifere 2 Roci impermeabile 3. Roci semipermeabile 4.
verticale de drenaj creează arii Nivelul piezometric iniţial din acviferul principal 5. Nivelul
depresionare ce se pot extinde pe piezometric din acviferul inferior 6. Nivelul dinamic
suprafeţe regionale. Mărimea ariilor
depresionare depinde în principal de caracteristicile acvifere, cuantificate prin extindere, configuraţie
geometrică, gradul de conservativitate sau neconservativitate a curgerii apei subterane, modul de
înmagazinare, proprietăţile porozimetrice şi permeametrice, dar mai ales de dimensionarea lucrărilor de
captare verticală a apei subterane, prin mărimea fluxurilor hidrice extrase din acvifer şi prin distanţa la
care sunt amplasate puţurile unele faţă de altele. Exploatarea neraţională a puţurilor de captare a apei
subterane poate avea implicaţii atât în diminuarea sau epuizarea resursei cât şi în deteriorarea calitativă
a rezervei de apă prin atragerea în circuit a unor resurse subordonate hidrodinamic cu o calitate
potenţială necorespunzătoare.
În cazul curgerii nestaţionare şi neconservative, în urma exploatării prelungite se creează în
acvifere arii depresionare apreciabile cu antrenarea prin feţele bazale a unor resurse de apă cu
provenienţă din alte acvifere subordonate hidrodinamic, ape de suprafaţă, condensare în sol,
precipitaţii, etc. În marea majoritate a cazurilor reale de exploatare a sistemelor de puţuri, procesul de
drenare este variabil în timp, în aşa fel încât în acvifer curgerea apei este în regim nestaţionar cu aport
hidric suplimentar, potrivit ecuaţiei (6), care în cazul suprapunerii a n curgeri poate deveni
n
h
i 1
[ Se
t
 K .div.( H .grad .h )  W ( t , P )]i  0 (12)

Dacă acviferul real este echivalent cu unul omogen şi izotrop şi care evoluează înspre starea
finală a drenării, în urma suprapunerii mai multor curgeri, ecuaţia de difuzivitate hidraulică [Albu et al.,
1989] se prezintă conform însumării:
1  n n
1 n
i
a~ t i 1
s  div .grad .i 1
s i   si  0
B 2 i 1
(13)
n
~
unde  si este denivelarea rezultantă, iar a~ şi B sunt valorile medii echivalente ale coeficientului de
i 1
difuzivitate hidraulică şi ale factorului de realimentare.
În condiţiile funcţionării a două sau mai multor puţuri, care deschid un acvifer captiv, omogen
~
şi izotrop, cvasiorizontal şi cu extindere areală infinită şi grosime medie M , într-un punct P, aflat în
domeniul de influenţă al sistemului de captare la momentul t, de la începerea pompării, denivelarea
creată în acvifer (fig.1, 2) este suma denivelărilor produse în acel punct de efectul drenării fiecărui puţ
în parte, astfel că ecuaţia de difuzivitate hidraulică are expresia generală:
 n
s n
2s n
1 s 1 n
( ) i  a~[ ( 2 ) i   ( ) i  ~ 2  si ]  0 (14)
i 1 t i 1 r i 1 ri r B i 1
Prin rezolvarea ecuaţiei (14), respectând schema lui Hantush [Vandenberg şi Lennox, 1968;
Albu, 1970, 1981; Albu et al., 1989], odată cu impunerea condiţiei iniţiale s i (ri ,0)  0 , unde 0 ri  , a
si Q
condiţiilor la limită si (0, t )  si 0 (t ) şi si (, t )  0 , precum şi lim( ri )   ~i ~ dacă t  0 şi
r 0 ri 2KM
integrând prin metoda transformatei Laplace se ajunge la soluţia analitică de forma
1 n
r
s  ~ ~  Qi Fi ( y i ; ~i ) (15)
4KM i 1 B
în care
r  1  yi  ri2 / 4 B~ 2 yi
Fi ( y i ; ~i )  1 ri2 e dy (16)

B y 4 at y i
~ ~~
este funcţia teoretică a puţului, T  KM este valoarea medie echivalentă a transmisivităţii acviferului,
iar ri este distanţa de la puţul cu numărul de ordine i până la punctul în care se calculează denivelarea.
Prin utilizarea relaţiei (15) se pot calcula denivelările şi respectiv sarcinile piezometrice în diverse
puncte ale acviferului pentru momente diferite. În acelaşi timp, utilizând impunerea anumitor
denivelări, pentru care sistemul de captare afectează resursa elastică se pot determina debitele de
funcţionare optimă a puţurilor.
În jurul sistemului de captare, pe o suprafaţă  din acvifer, prin creerea unei arii depresionare
cu denivelarea medie ~ s se atrag înspre acvifer şi alte resurse cu un debit uniform distribuit pe întreaga
~
K' T
suprafaţă Qr    , corespunzător unui parametru de realimentare
~  ~ şi unei viteze medii de
M' B2
~ ~
filtrare verticală ~  ( T / B 2 ).~ s.
În proiectarea unui sistem captare prin puţuri, în condiţiile curgerii nestaţionare şi
neconservative sub presiune (fig.2) se poate utiliza relaţia (15), dar într-o ipoteză simplificată în care se
presupune că din fiecare puţ al frontului de captare se extrage acelaşi debit Q, dnivelarea într-un punct
din aria de influenţă este:
Q n ri
s ~  Fi ( y i ; ~ ) (17)
4T i 1 B
sau dacă se impune o denivelare limită rezultă numărul de puţuri
~
4T s
n . (18)
r
QF ( y ; )
B
Curgerea apei subterane în regim nestaţionar – neconservativ, către un puţ forat într-un acvifer
omogen şi izotrop sau echivalent omogen şi izotrop, de grosime H  H (r , t ) cu suprafaţă liberă şi pat
semipermeabil orizontal sau cvasiorizontal şi care este reâncărcat nepermanent printr-un modul de
~ şi respectiv un factor de realimentare B ~
infiltraţie w cu valori medii atât prin suprafaţa sa liberă,
potrivit reprezentării Boussinesq, cât şi prin patul său semipermeabil, corespunzător schemei lui
Hantush (fig. 3), este caracterizată de ecuaţia de difuzivitate hidraulică [Albu, 1981]
1  1   2 ( H 2  H 2 )
( H 2  H 2 )  [r ( H 2  H 2 )]  w  ~ 0 (19)
a t r r r K B2
şi care devine
 1 n  n
1   2n 1 n
  ~ 2  (H   H i )  0
2 2 2
( H 2
  H )  [ r ( H 2
  H )]  w  2
(20)
a i 1 t i  
i i i
r
i 1 i ri ri K B i 1
pentru curgerea apei subterane către două sau mai multe puţuri aflate în pompare simultană.
Asimilând acviferul supus solicitării hidrodinamice cu unul omogen şi izotrop şi impunând
2
condiţia iniţială ( H 2  H i ) t 0  0 şi condiţiile la limită
2 2 2  2 Q
( H 2  H i ) ri 0  ( H 2  H 0i ) ti ; ( H 2  H i ) ri   0 , precum şi lim r ( H 2  H i )   ~i pentru t  0
ri 0 r K
şi aplicând metoda transformatei Laplace se obţine soluţia
~
1 n ri 2 wB n ~
~  Qi Fi ( y i ; ~ )  ~ (n   e
 a~t i / B 2
(2 H   s) s  ) (21)
2K i 1 B K i 1
unde n reprezintă numărul de puţuri aflat în pompare. Dacă puţurile sistemului de captare încep
pomparea simultan, după o perioadă t , într-un punct P(ri , t ) din aria de influenţă a puţurilor,
denivelarea se va calcula cu formula:
~
1 n ri 2nwB ~
~ i i i ~
 a~t / B 2
(2 H   s) s  Q F ( y ; )  ~ (1  e ). (22)
2K i 1 B K
În domeniul de influenţă al unui sistem de captare a apei subterane format din n puţuri din care
se pompează apa cu debitele Q1  Q2  .....  Qn , forate într-un acvifer cu suprafaţă liberă omogen şi
izotrop şi realimentat prin suprafaţa sa liberă cu debitul w , transferat prin unitatea de arie a suprafeţei
sale libere (fig. 4), curgerea compusă este descrisă de ecuaţia de difuzivitate hidraulică scrisă sub
forma:
1 n  n
1   2n
 ( H 2  H i )  
2 2
[ri ( H 2  H i )]  w0 (23)
a i 1 t i i 1 ri ri ri K
de unde rezultă soluţia analitică
~
1 n 2 Hw n
(2 H   s) s  ~  Qi Fi ( y i )  ~  t i (24)
2K i 1 me i 1
în care
y
 e i
F ( yi )   1 dy i (25)
yi y i
~ ~ reprezintă grosimea şi respectiv porozitatea medie a
este funcţia teoretică a puţului, iar H şi m e

acviferului cu suprafaţă liberă.

Dacă acviferul cu suprafaţă liberă este supus exploatării printr-un sistem de puţuri în
interferenţă ce debitează din momente diferite t i cu debitele Qi şi este realimentat prin culcuşul său
semipermeabil dintr-un acvifer subordonat hidrodinamic (fig. 5), potrivit unui factor de realimentare
~
B şi unei denivelări medii s  H   H în sistemul hidric subteran, curgerea compusă către n puţuri
aflate în pompare este conformă cu ecuaţia adusă la forma particulară:
1 n  n
1   1 n
  ~ 2  (H   H i )  0
2 2 2
( H 2
  H )  [ r ( H 2
  H )]  2
(26)
a i 1 t i i 1 ri ri ri
i i i
B i 1
şi care prin impunerea condiţiilor iniţiale şi la limită, similare ca în cazul rezolvărilor anterioare este
satisfăcută de soluţia [Palcu, 1986; Albu et al., 1989]
1 n r
(2 H   s) s  ~  Qi Fi ( y i ; ~i ) . (27)
2K i 1 B
 În foarte multe dintre situaţii, în proiectarea reţelelor de puţuri în interferenţă se apreciază
acelaşi debit Q pentru fiecare puţ şi acelaşi moment de începere a procesului de pompare, astfel că
ecuaţiile (22) şi (24) pot fi scrise în forma simplificată:
~
Q n ri 2nwB ~ ~2
(2 H   s ) s  ~  Fi ( y i ; ~ )  ~ (1  e  a t / B ) (28)
2K i 1 B K
~
Q n 2nHwt
(2 H   s ) s  ~  Fi ( y i )  ~ (29)
2K i 1 me
şi
Q n ri
(2 H   s) s  ~  Fi ( y i ; ~ ) . (30)
4T i 1 B
4. Concluzii
Aplicarea soluţiilor analitice necesită analiza atentă a variabilităţii factorilor geologici şi hidrogeologici
naturali, cât şi a modalităţilor de execuţie a lucrărilor de captare, a condiţiilor de testare hidrodinamică,
prin intermediul cărora se pot introduce abateri semnificative de la curgerea apei subterane în condiţiile
iniţiale şi la limită cerute de rezolvarea ecuaţiei de difuzivitate hidraulică. Soluţiile găsite aproximează
numai în parte multitudinea de variante ce pot fi întâlnite în practica curentă. Ele sunt comode prin
forma lor de prezentare şi pot fi aplicate cu încredere atunci când se efectuează o evaluare preliminară,
bazată pe un număr redus de date de cunoaştere. De asemenea aceste soluţii pot fi aplicate atunci când
nu se dispune de mijloace sau programe complexe de evaluare hidrodinamică a curgerii către sistemele
de puţuri în interferenţă.

Referinţe bibliografice
Albu, M. (1970). Drenanta in regimul apelor subterane. Hidrotehnica, Vol.15, nr.4, Bucuresti, pag.
202-208
Albu, M. (1981). Mecanica apelor subterane. Ed. Tehnica, Bucuresti
Albu, M., Guran, A., Albu, L., Radulescu, C., Enachescu, D., Palcu, M. (1989). Carbunii in
actualitate si perspectiva. Ed. Tehnica, Bucuresti
Boulton, N.S.(1954). Unsteady radial flow to a pumped well allowing for delayed yield from storage.
I.A.S.H. Publ., vol. 37, Brussels, pag. 472-477.
De Wiest, R.J.M. (1965). Geohydrology. John Wiley and Sons, New York
De Wiest, R.J.M. (1966).On the storage coefficient and the equations of ground water flow. Journal of
Geophysical Research, vol. 71, pag. 1117-1122.
Forkasiewicz, J., Margat, J. (1966). La drainance et les communications entre couche aquifers. Rap.
B.R.G.M., inedit, D.S. 66, A110, Paris.
Hantush, M. S. (1956). Analysis of data from pumping tests in leaky aquifers. Trans. Am. Geophys.
Union, vol. 37, no.6, pag. 702-714.
Marsily de, G. (1986). Quantitative Hydrogeology. Academic Press, San Diego, California.
Palcu, M. (1986). Possibilites d’assechement par des forages de surfaces de l’aquifer du toit d’une
couche de charbon exploitable du sud de la Depression Getique. An. Universitatii
Bucuresti, vol. spec., pag. 221-233.
Pulbarinova-Kocina, P. I. (1952). Theory of Ground Water Movement, Princepton Univ. Press,
Princepton, New Jersy.
Rubin, J. (1966). Theory of rainfall by soils initialy drier than theier field capacity and its applications.
Water Resources Res., 2., pag. 732-749.
Vanden Berg, A., Lennox, D.H. (1968). Safe Yield of a Well Field in a Leaky Artesian Strip Aquifer.
Ground Water (Jurnal of the Technical Division National Water Well Association,
Canada), vol.6, no.2.