09 Probleme-De-geografie IX 1963

https://biblioteca-digitala.
ro
·'··' 11· '"rt ~•- -H, <,< <·- :- ---- ➔ ---• ,,,,.,Î,Ifflt!ifillllH·r ·
1'', t•· ...
••
. - - ,,, ~'"l,,,- . r~r• ◄ ++•.,: i••t- .••+ +.~
J!l dţ±Ji~'~!<<----:-------:~•l>l
" T f'
• ' I
fi„ tÎ•t
f"'-1- Î ♦ t.l.((e(f'--~1>,,
~
1 •-·--·
•• • -- ....
..;4•lll
!!! · L, n
·----·-· ,,
tl:ţ
· ·•' <\•.t
. .:'" --
.,...,.._ 4
---Y
_-4._•·
,.,.,.) )')) ·t ~ tt-f-l--
t.
!!III
4
------~~v)))
( ,. ' - ' .......
t
---• -- I. ( C ( tt(<t "t~- ----< •.<> <>'
# ., ) )
•••~ ~T• --.-. ~f }
- ---
· , ------·-··-,,'"''Ir ~I t ,. .... ... ·- -~..:,. .:, •., ·) ', '
, -,-,• .~4 - + (··t(<
, ':.. .;~
, 1; '1llll111·1tlfîJi
< ( •·•- -··
»•• +-111 +--
:::::--•~
-tt
.:.: •1•
;: '. 1
...
fli;tl [li' 11n~11l

t ,.., •• -
l
••
I-ţ ftlt i !
+-~+- l.-L,<
11 ««t!•--
,.t,(,(, ,;-r--.
p --- ' ..-..._ ,_
,,,, ,,,. + !
•. <-«««·--- :::~---
t:_:->>
::::•e-
~.;;,~~ 7'1
.-::: -ţf=~
;::-~ !: ~~- -V' :'':' ?"" ""- ---· ·
I1
1
,,,,;)))))-ţ .. ~• --- --- .;.,,),,,1! ţt-++-~ p.::....:::::
i 1,_ ::::;:;~:
,..,.,n;;:
,H,-:;!"
,,,))jl j ~-.. ,,,, ,,,. -~- --- --- -.,) ))) )) t•••1.-,
<-,,,,,,,
·-·-----
I'
___
:--"__ , t-t't'î-:-:~
1. i!L....,.. "....,--....---....-~,,,,l...)ll!,"fl !tft ntl, l(((1. I('t~,,,---v~,v•),,.->?,,,·'J7.,t-t-..t--•
•-------
.... r·· Ît·
·-~ •I
-------·
((tt••-· - - · · ·,-- ---- f ;" ........
-.,,,,--~-+4-+ 1· 111
;
tt <t,_ .... ...,.,..__..,..., . . . .., ·:,.,. . ..... -----. ~~ ~))
,,t(( ~t-- ---· --................ ~ ...... -'7+r ) ➔➔ -.~·-f )) ,---- --:-- :--4 l
i
",•-+...t4l 'I)l!'' rfltiilţi: 1
T
+t I ~~ ~ ll,( (r,. -.ft ---- -•~ 4--+4 <Ct ·t-t- -:--- ----.............. )):,,
1•·~-ţ- ,+
• ·• 1iii, ,.•I ,, ~ J •! ))J,tţ + , c . ( ( - ( ' ........... .... ____
~~~~ ❖ C ❖ ~-~----~~~~J ~-..J~Jl''1'.,.r-
l,t; _
... .
1
t·t~+ .!.. ...
( 1 ....
...... ...... ...... ·11 jll l
,.(C(tf'"-f"•-•--
,_.~•+ - ........... ._.._-. ..,,.

ll(t t-•- --- --- -,,, .- ..
, . " , , _ ___ ___ __ ... J-'))" "l ........... ... _ ..
,,,,) )·)>
~(,._ ................... - ............ ~-,1 })·> 7• . .
),1t1 '..
- - ....
7m
~v• ~·1~) ~
t Lt
+ 1-1.-,.,,--:---:--:--~"7--·•'>,,,
),-t1 '1
,
("'• ,:--~ -~~ ~--v )))·
J f'
H i· 1
t1c<
ţţ
, H-t
~~
(<·tt--·
---
;;~:-17
J
:;.::Ifi1
... _,_,. __ ..,.-:' _~~. tttt +-+-L- ........... ~(-. .,:,- :--:- .,..-~
H1ilfl j IJ tzfitt ftI' 111
',.._ -4-,
),>)) )1 tt 1.-,,,,-~---
L
i i ( t t ... ~--- - .. ( ( ( l ' • I " ' : ' .........
t; ;;nfflif jf !! Ij !j1 . . .
!f- f,
I 1 l't------·---··---·---•H41))11lll nj
i:: ::: : :.::::::~: ~; ftf""",..__..._.....,...,., ..~ :~7'7 ..,.... ,.-r~ -:;"" '.>~ ), !ţttr,. .,...,,_ __ ~---
"·-------->»'11/!
,. ·-• ·•- -•d ll)) l !! ţ
1' 111 i; ::.: :::: :::~ ~
➔~
J
((((~ •,.f" ---•~ --v~
t: ~:; '.,; :::: :::: ::~ ·;::

..... ~v:) ?':" ........ ,
vv:> ')'?_ ..,.,. _
·;~ ~:: :::• ~îî l ttÎJ .-1

+f+ ! 11 r,
I 1•t ••• ,,,,
••• <-<,,,- ---
,,-- ---.--.:. ;,,1 ,1
IIt 1 tt+ +-..... ···-------,,1,,1,,14.-mi, î . . ..... 1.-<-. ~ , • , _-,---- ~ _-: ~ •, ) , , »1 ,,1 !

---. •~-•ll
, , , •
) ) ,,1, 1-•11 ·;::~z:;:~l
1 tt
i ,::~ ~;;: :~~ ~::: :~:: ~~·
: !(tt"t"-•·-----,-:,,
~tt-'",!~~;:::::::::::~;;;;;,-,➔ ,~-l
~,~r I j , , • • • • • _ _ _ _ _ ••
;ţ 1 -t-+
li
l 1 f Il t .. ~ ..11i '. : ' ,,,,

ţ ! ( t f . . . . . . . , •• , '. , , , , 1 1;
''li rţ.- l i ttttt .,..• ••--
//(( t<• •·- h ............. ("..,,.,. -~ .. -- ..........
,>,A•--•••- ➔ -•-:l'l L ~---
n~+~l !' I 111 L1ţ ~~ii tg;;::::::::--; t I 1' 11r1îl iti!I(!!1111„ţ:::::~:::;

111 tt't-t --------- -1.-
'. ; ; ~-= ::::::: :::tt;;1llfll ţ 111
( tt--------:..v-,)))11-ţ-t i
·-- ·-- ·
I
..,J.) ) -t ··-.., ..,v.·•·~ --7- ➔ -•-~•ll)) I
~):,, -,-,. .,.~
t
t f
l((t
1
t
ttli •--- •-~ -,. --··--·•·••,>>l)l)
„f- -••- --- ........ ..,. ,.
::·, ' ; ; r. ......
l
..,., Jlll 11J l!t
t~----v•v◊◊◊':'?"7,-;
•- .....
I -f'-+
I) : ,, ,,
l li(
·" <tt 1 '"
f-d i~, , •
l
~ - - - - .....
((trrt-•-----
- ~ . - , ) ,,,~~~
- ➔ •i t tttt, -..t~ --~ ............. ...:,:,,),,?~7...,1''1" '-~~ 1t
''
-'' ,,)>))11-,•+.ll)!l!/cl I~•il(,(,('·'•-
)l 1 t (((<
+•••••/('"~---••---~
•••- •••• --~~ i~
•--~~••vv,))))1)!)1ţ-
----.;j
v-.)l)I
;)))))
I lllffl '''(
·>·)
➔•
ţ- 1
<•-,.r--
L<.< .<<< :-•- ---- --•
. --------~. ··~• •-~---J-

?? t
--·~ ...... ....
I ..
_ .... ~~ ..... ~>1 1), tii1 I
t \
·•-- . )
:•'l
tt•L~~\((t ~--- -~-- v, ·
I(
( ' , >
ţ ţ(tt
--.,.~...)!) ♦
- >
: : ; ; ; ; ; ; -; +Ht' 11 l I i !i i , ! t ±-: : :
~l'\~ .. -~ ...... •,.
J
ţr ... - ...... ~--~ ,.
~
j
: l rţ· 1·}ffli!
,,t((( Pr..- ,-.t•- .._.._ --~.,.,..,. ..... _.,....,.,. -• I (( (ţ-•••·~••vvv•,••'~-----
fi
)~ţ_..,.-t
.,.,,
~
ţ ➔ y<)
)))lţE,
.'".,'. ..
>,.,~-- ...... · ! ~
~ ~
4.-t((ţ(f',:r..,_+ .. ---•~
'. (; : ;«»~
: :: =:::: ·1
--
_,,....,))>),,1•-1 ➔
➔••-
1
::::-: :~,l)
; ;)I)
(('tt"-•----•vv,,·)")~~'îîî•> ➔: -+!l
♦ i~
. ~ ..
1 1!t ... (t((tt---~•••'>
1ll((((( l•t---- ♦-- ........... ..~ . t : :+::::::: =:: : i : ,j 'I f 111 i
; ; i 'II
Tf. t t t" -~:: ::
:
t• : l1c,i•+~-, .. ,, ,,, ______ t ..... .. ~ .. ' \ \
I!
~
'j' ;;11•111ţH111!111,i::ţ:::::::~<:;~~;;;j-rj•~f)ljlllliflfEfHtfi,~!tiu
.l,))ţ
V~
I t ( ,. ,.._ , - .. - - - ... ..
~
......... ~ - - - - - · • ..
1l
:tl: ___ , .,•·~ ••- tt4♦ --+ ttj I t tt„f-•1-
i.-'-~ţ~
( ( (<nA-
, . . . ~ ,•--
- ---~-- ....,..,...,.~.)>,-,1;-ţ
...... ..- ➔➔
. . , l)I) f
• \ ' ......... .., ..
f • t((< ,..,.. ... ___ _
i
• ,li 111 ::~:
,, I(• :::.:---
•-- ::::.--·
~.'.··,.:;:- -::: :::: ::;; ; ) ' l t(• •-· -'·-
j ) ) ) ) 1'
t .. +- .J.,......
♦ l
..
....
..... .,, . ·····
--••\~,-.(,
··•-•···
-·•· ,,11
,,,,
,, •.• ••• • i ,
.-...~- -•·•-.. .,
,,_,-fi* '
li t -+ ,, ,,, ,,, _________ ,,,,,,-r;➔1
, tţ-..._ţ,J!\C((
.. 1J)/)
➔ ''Tţţit,! I
~~·••••<'·---·•- ➔ ---~;1q,1Jf+ ;1t1 , .... .,,.i:::
,,, ::::
______
::.: ·_ rr,.-.. .... ..'... ---- v•}~
:,>) >,-+ ţ
---·
•
,)~~
~ ♦ -+t•~!
--+ +it , : f ţţ
t,+ f 1 1(:t· •-- -•- ·--· "•''
lll' jt+t
•ttt ii:<
~~ .. t,~ :c, .. ,.,.- - - - .... L>•.1v:-):,,-.7•,-,ţ-ţ--t
~ t - + t - • • ... '-7 71" '"'~ ..
t,111,c,•
.._+-- _ _;._. ..,~., .,.,:,. · .. .--. ....
c,,- -•·- ---- ••- '''·· -•-...,.,,...'
♦--- ------,,,,,_.,-
":"~· ..
·t-· • iljl ! l
♦--•
~-··-•---lIll)llfllffll! 1 1 <C(1,---♦-----,·><''',-,•·•1••lll!!'!iîÎJ
ci(( ţ, t-•
t~ L-c ccc r~r .--- --•- -••l )11 „t-; ·--t-
-,,)>)• ,_.i .1 1t!1 ttt (> "••
---- -•~ >'> '1 1 ,
' ··•~
'"'" - ➔ -vv,l)))) Ît t
111 ltt-tt~
+(( (f'{" ,,.-- ---- ...,~ :>))
♦---- ♦•--""'
1
t: dtH
ftţ+- ♦ f
,AA••-----r-♦ ~4j)II
!
i,t<
1;; c-,
tit- \•· • " ' <•·
( r r..~ .....
.._..v . _.. . . -- )))J 1T
)!•
,1:1 1:
---- ..··--··, ,•- •,i ;
I îţ 1I
. . . . .... . . ., .... -. ♦ 1- ..
( - ___
, * l
fţ tt +
... ...,,
(ţ·
. j
, , ,~I:
. j 'J I (
t
•••• _ ••
f . +-~- . . . ' ( ~ ......- - - - - ~ ........... ,.;
J ~ ţ..
•tl I -ţ-+-_,
L,{ (((t <r- ---- -·· .......
. . . , , , , . ___ ___ ....... . ,,J1'-t'1"-ţ lt I ţ·
11c
... '. ..
,~; ),)) ) ➔; -
t;
C • _ • _ • tţ-+-..-
·'•li/I , , , •. __ , __
.. _ ,. ___ •• , , , • I , ; t·· I .. \.-~ .... \ (,.
-·- ---
, ,
t
ţlfl .. -. _., .... ___ ___~
q
r>.,.. ........ _____ ,
~ l)),
' , . ..... -·- 1l(ltt•·---------
':'' ,; •-l ;)) 'lrl t . , _____ __ • •
"I!'lf
#
,.,. , _____ , l I , , , Ct ....
ţ t t ţ----•
✓ ,,>~--·--~-·•1111
• I ) ) )
·" --·-
"';- ··-·----
--~· .. ,, •1 ➔
) 11 ' .. f·t
•rt •'i! llt f
t•1 t;~ţ
-1-
l(tt ·• +- .t„d «< ''
,1,,,.,·-:------·--,,,))i:1-tf~,,tf I !;
1 f ttr ţ. ((( l(< <•· --·
....
~ ♦-t-- ....................... { ___ ___ __ ,,,, q,1 • lţ ':'t "i, ««
.. • .. ..... ) } 1 t .. • { ' t (
·t .,,,,,,,,,-------.:.,,,,,-r7-----♦
,-.,.,,,.,..., ____ • ...,. .,.,j )jl'1 •t ,1 t,.- --- -·- ··'' '''- •-- -
-·...
➔ 11•1'l•~'l!'l1
··- ·- f .. _,__ • •- ... - ... ..,, ~ ltttf
tt•
) #
tt-,,
IliI .1JÎ
(
.. ... _., ___ .._..., ... _
• .,. • ,. i t ţ I fţ ţ ~ ~ ~
v"" \.
~
' .,_ ',-. ..........
, ....... .., 4, 4' .) +. 4
·---
!,
·•ţ
, , •
.. •i
••
: ~
I
l
<'
1 ( · , ,
'"
t
.... l i i 1
• ►••--
► • - - • ..
·--- --.
--•- H,)))ll!111-1
\
>>, ; < \
•
'1;
,,
<
t+ r , "
11
,. -..
t t
, -
t
#
t t
•• -
i •
t••
,
-
- - -• . ,
l<, ,,,, ,,.-
--~ ..... , ,
--- -
J
1; , I l 1
.. ,,,, 1,, 11 ţ ♦ ţ
~ 4-- ~ t \ <
lltt•ţ-••• ► >-''
( (: ' .- • - - - - .,.
,. ,. ,,. .- ..... ·~ - - - ... ~ ~ > ; > ,
1
v • ) "
• 1 , , cc •. •- •· .. -- - .. .. "" - - - · - > l l l j ) l ft tt ,+ 1-+ ~ ' ' '·--- --·•

- ·• - ➔ ·••l ,)), '1I t ( l
111 +11 1.! r 1 • j· + 1 /
, -: , •: •· -
11 •·.' ,,,1
1.·
1,1 1•'' .·-• - •• •• •• - ,
t t (t \ «-- .:• ţ -t- ♦-
----· - ~
1 ,
r;·_ţ :; t_ 11~":" ' ·, . :, -.....

))) I '!' t- •· •· •- •· ~-" 1
t1 ➔ !ţ! ~
... _,.... ..
i i i 1 T •j+ i/1
4 -f ' , . -• } ) ) Î
https://biblioteca-digitala.ro · :~ ~: :: : - - ~: 1~ ; f i : ! ! r~: :- ; "·
•··t--+- - ..... '
https://biblioteca-digitala.ro
ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROM!NE
INSTITUTUL DE GEOLOGIE ŞI GEOGRAFIE
PROBLEME
DE
GEOGRAFIE
,
VOL. IX
"->
ED IT ·1 R A AC AD E MIE I RE P U B LI CI I POP U LA R E R OM t NE
I 9 6 3
•
COMITETUL DE REDACŢIE
TIBERIU MORARIU, membru corespondent al Academiei

R.P.R. - redactor responsabil; VINTILĂ MIHĂILESGll.; ..
CONSTANTIN HERBST; ION RĂDULESCU - ~ - , ,
responsabil adjunct; ION VELCEA; ŞERBAN DRAGOMI-
RESCU, I. S. GRUESCU - secretari.
REDACŢIA:
BUCURESTI 20, strada dr. Burghelea nr. 1

telefon 15 11 15
ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROl\IINE
INSTITUTUL DE GEOLOGIE ŞI GEOGRAFIE
PROBLEME DE GEOGRAFIE
Voi. IX_
SUMAR
STUDII
I. RĂDULESCU şi H. GRUMĂZESCU - Desclfrarea rnlşcilrllor tectonice din
ruatemar de pe teritoriul R. P. Romlne, prin metodo geomorfologică . 9
V. l\lIH.l..11.ESCU şi'ION CONEA - Cu privire la neeesitotea unei revizuiri şi sls-
tematiz.iri a krminoto~ici noastre gco~rnficc . . . . . . . . . . . . . 21
N. F. LEO:',;TIE\' - Despre tipul de harl,1 administrntiv-cconomică informativ:1
o rcciunii 27
V. MIHĂILESCU, C. HERBST şi I. BĂCĂNARU - (onsiclera\li asupra cri-
teriilor compleJ<c de clasificare func-' ională a oraşelor . . . . . . . 35
COMUNICĂRI
M. BLEAHU - Obser\'aţii asupra e,·oluţiei zonei Istria ln ultimele trei milenii 45
GH. NICULESCU - Terasele Tell'ajcnului ln zona subcarpatică cu privire spe-
cială asupra mişcărilor neotectonice cuaternare . . . . . . . . . 57
LUCIAN BADEA - Depresiunea subcarpatică dintre Bistriţa-Vllcii şi Oll 85
V. TUFESCU - Procese de pantă ln bazinul Sitnci, la nord de Botoşani 95
P. COTEŢ, P. GIŞTESCU şi ILIE D. ION - Observaţii geomorfologice şi hidro-
grafice ln nord-estul Dobrog!'i 111
GH. PLATAGEA şi GH. POPA - Variaţia caraclc}isticilor reţelei hidrografice
dintre Ialomiţa şi Trotuş . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
ION T. PIŞOTA - Harta raion:iril apelor minerale din R. P. Romlnil 147
T. MORARIU, MARIA CĂLINESCU, GH. PLATAGEA, GH. POPA şi
AURORA POSEA - Contrihuţii la studiul fizico-geografic al văii Tlrnava
Mică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • 157
CL. GIURCĂNEANU - Repartiţia geografică a aşezărilor şi o populaţiei R. P.
Ro mine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • • . • 179
NICULINA BARANOVSKY - Particularităţi geografice ln repartiţia teritorială
a producţiei Industriale şi agricole ln Re~iunea Ploieşti . . . . . . . . 201
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMINE
~
JON VELCEA - Ţara Oaşului. Studiu de geografie economică regionali • . 217
GH. IACOB - Dezvoltarea agrir.ulturil ln „Ţara" Maramureşului . . . • • • 245
ION IORDAN şi AURELIA BARCO - Economia agricoli a Bărăganului de sud
şi a Bălţii Ialomitei . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257
NOTE
GR. POSEA - Folosirea practică a reliefului de cuestă din zona Căpuş-Cluj 273
V. GtRBACEA şi V. BELOZEROV - Depresiunea Deda-Porceşti . . . . . 281
MADELEINE ALEXANDRU - Depresiunea Sibiului. Clleva observaţii geo-
morfologice preliminare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289
OCTAVIA ŞEITAN
- Observaţii asupra unor procese de modelare a reliefului
văii Mureşului Intre Vinţu-de-Jos şi Mereteu . . . . . . . . . . . . 297
AL. SĂNDULACHE şi I. BUTA - Clteva date hidrologice asupra lacurilor Slnt<?-
jude şi Ştiucii din bazinul inferior al Fizeşului (Clmpia Transilvaniei) 207
VASILE CUCU - Stockholm. însemnări economico-geografice. 315
CRONICĂ GEOGRAFICĂ 327

RECENZII 343
AKA,I(EMMR PYMbIHCKOtl HAPO,I(HOtl PECTTYEJIMKR
llHCTllTYT rEOJIOfllH ll rEOrPAllll
BO nP O C 61 rEor PA<l>HH
TOM IX 1962
CO,D;EPlliAHME
CTAThH CTp.
ll. P:3,ll;YJIECKY H X. r PYM83ECKY, Oli1,FicHemie reoMop<fionor11'1ecK11x
MeT0J:(0B TeKT0HH'leCKHX J:(BH)f(eHltlt, rrpo11cwenwHX Ha TeppHT0pHII
PHP no npeMFI .•ieTsepT11•moro rrep11o;i;a . . . . . . . . . . . . . 9
B. MHX81lJIECKY II HOI-1 KOI-UI, O 11eo6xo;(1rnocT11 rrepecMoTpa II c11cTe-
Maniaa1..11111 rcorpaclntt1ec1;ofi Tep~111110.'Ior1111 PHP . . . . . . . . . . 21
H. . JIEOHTbED, O T11ne 06aop11ott aH0110M111rn-a;:i;M111111cTpaT11B1101t oGnacT-
H0it KapThl . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
B. MllX8llJIECKY, K XEPBCT II ll. B8H8HAPY, O H0MTIJICKCHhlX 1<pH-
Tep1111x <l>YHKI..IIIOHaJibHOtt HJiaccmfi1ma1..1H11 roponos . . . . . . . . 35
COOBIJJ, EHH H
M. EJIHXY, 06 ason101..11111 ao111,1 X11cTp11F1 aa rrocJieA1111e Tp11 T1,1CR'leJieT11R 45
r. HllKYJIECHY, Teppachl p. Te.rrJime11 B Tip11KaprraTcKolt aoHe H HeKoTophle
coo6pameHllfl 0TH0CIITeJibll0 He0TeKT0Hll'leCKIIX J:(Dll)Kellllfi 1ţ 'leTsep-
Tll'III0M rrep11011e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
JIYqllAH BA,ll;fl, TipeAKaprraTcHa11 srran1111a MemAy p. BHcTp111..1a-BhlJI'la
11 OJIT . . . . . . .. . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
B. TYECI-.Y, Ilpo1..1ecchl paapyme1111R Ha CHJI0Hax 6accefiHa peKH CHTna H
cesepy 0T BoTowaHb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . 95
TI. KOTEI.(, TI. fblllITECKY II llJilIE lIOH, femrnp4>onom'lecK11e II r11npo-
rpa<fin'1ecKne Ha0JIIOACHHfl B cesepo-B0CT0'IH0fi 'laCTII ,ll;o6pyAlKII 111
r. TIJIATA,ll;mA li r. TIOTIA, llaMeHCHIIFI xapaKTCpHCTIII< pe'IH0fi CCTII B patt-
0HC MClKAY flJIOMIII..ICfi u TpoTyweM . . . . . . . . . . . . . . • 129
lIOH T. TillllIOTA, KapTa pafioHuposaH11F1 MHHepaJILHblX son PHP . . . 147
T. MOPAPIIY, MAPllfl H8JillHECKY, r. TIJIATA,ll;mA, r. TIOTIA u AY-
POP A TIOCH, 11aHKo-reorpa4>11'lecKoe 11ayqe1111e non1111bl Tb1pHasa-
M11Ha . . . . . • . . • . . . • . . • . . . . . . . • • . . . . 157
K. ,ll;iRlIYPK8HflHY, reorpa<fJH•iecKoe paaMe11..1e1111e uacenemn.rx rryHHT0B
li naceJieHIIFI Ha Tepp11Top1111 PyMYHCHOit HapOAHOil: Pecrry6J1HKII 179
HllKYJilIHA BAPAHOBCKII, reorpa<fi11'1ecKHe oco6eHHOCTII TeppHT0·
p11aJibH0I'0 paaMe11..1e11Hfl np0MbllilJieHH0I'0 li ceJibCK0X0aflfiCTDeHH0I'0
npomm0ACTBa B IlnoewTCKOit o6JiaCTII . . . . . . . 201
ll3).lATEJibCTBO AKA,ll;EMlllI PYMhlHCKO0: HAPO,ll;HOA: PECTIYEJillKll
MOH r. BEJP-IA, Qapa OawyJTylt. QqepK rro o6JTacTuott aKOHOMH'leCKOit
reorp4iuu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . · . . . . . . . 217
r. HKOE, Paan11THC ceJTbc1;oro xoa11ttcTna n „Qapa" MapaMypemyJTytt . . . 245
MOH MOP.D:AH II AYPE.1MH EAPRO, CeJTbcnoe xoarulcTno B IOlHHOMEapa-
rane II HJTOMllllliOfi 6aJTTC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257
3AMETKJ,f
r P.TIOCJI, TipaHTH'leCHOC HCIIOJTh<lOBaHJie HY3CT0B0f0 peJibe(J,a B paitOHe
l:farrywa-HJTylH . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273
B. rhlPEA YA li B. EEJ103EPOB, BrraAm1a .D:eAa-Tiop'leWTb . . . . . 281
MA.D:EJlEH AJIERCAH.D:PY, RoTJionuua C116uy. HecnOJibHO rrpeAnap11-
TeJib111,1x aaMe'lau11tt • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289
ORTABMH IIIEflTAH, Ha6JI10AeHHfl B cn11a11 c rrpo1.1eccaM11 MOAeJI11ponaHHfl
peJibe4'a AOJIHHl,I p. Mypem Ha y'laCTHe MClHAY BHHl.ly-Ae-iKoc H
MepeTey . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297
A. CSH.D:YJIAKE II M. EYTA, Hec1wJih1w r11npo.rror11•iec1mx nai1111,1x n cn11011
c oaepaMH Cb111TelHyAe li llITIO'IHit HlllHHero Gaccettna p. 11aew (Tpau-
CIIJibDancHafl paoHIIIIa) . . . . . • . . . . . . . . . . . . . 307
BACMJIE HYRY, CToHrOJU,M. onOHOMHKo-reorpa4'11qecK11e aaMeTKH 315
I'EOI'PA<l>WIECKAH XPOHHKA 327
PEQEH3HH . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 343
.ACADEMY OF THE RUMANI,AN PEOPLE'S REPUBLIC
GEOLOGY AND GEOGRAPHY INSTITUTE
PROBLEMS OF GEOGRAPHY
Voi. IX 1962
CONTENTS
STUDIES
I. RĂDULESCU and H. GRUMĂZESCU, Declpherlnl{ of tectonic movements ln
the Quaternary on the tcrritory of the Rumanlan People's Republic by
means of thc gcomorphological mcthod . . . . . . • . • . . . • . • 9
V. MIHĂILESCL'. ::mel ION CO1'EA, On thc nc!'d of rcvislng and systematizing
Rumanlan gcographical tcrminology 21
N. F. LEONTIEV, On the type of administrative, economic and informative map
of a region . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . 27
V. MIHĂILESCU, C. HERBST and I. BĂCĂNARU, Consldcrations on the com-
plex criteria of the functional classlfication of towns . • . • . • . • • 35
PROCEEDINGS
M. BLEAHU, Observatlons on the evolution of the zone Histria in the last three
milleniums . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . 45
GH. NICULESCU, The tcrraces of thc river Teleajen ln the Subcarpathian area,
with special reference to Quaternary neotectonic movements. . . . 57
LUCIAN BADEA, The Subcarpathian dcpresslon between Bistriţa Vilei! and Olt 85
V. TUFESCU, Slope processes in the basin of Sltna, north of Botoşani . . . 95
P. COTEŢ, P. GÎŞTESCU and ILIE ION, Geomorphologlcal and hydrographlcal
observations ln North-Eastern Dobrudja • • . . . . . . . . . . . . 111
GH. PLATAGEA and GH. POPA, Variation of the characterlstics of the hydro-
graphic network between the rivers Ialomiţa and Trotuş . . . . . . . 129
ION T. PIŞOTA, Map of the distributlon of mineral springs in thc Rumanlan
Peoplc's Republic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
T. MORARIU,MARIACĂLINESCU, GH. PLATAGEA, GH. POPAandAURORA
POSEA, Contributions to the physlographical study of the Tlrnava
Mică valley . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . 167
CL. GIURCĂNEANU, Geographkal dlstrlbution of setllemcnts and populatlon
in the Rumanian Pcoplc's Republic . . • . . . . . . . . . . . . . . 179
NICULINA BARANOVSKY, Gcographical pecullarltics in the tcrritorial dis-
tribution of industrial and agricultural production in thc Ploieşti Reglan 201
.PUBLISHING HOUSE OF THE ACADEMY OF THE RUMANIAN PEOPLE'S REPUBLIC
ION GH. VELCEA, Ţara Oaşulul. Study of economic regional geogrephy . . 217
GH. IACOB, Development of agriculture ln "Tara" Maramureşului . . . . . . 245
ION IORDAN end AURELIA BARCO, Agricultural economy of the Southem
Bii.rii.~an and of the Ialomiţa lake . . . . . . . . . . . . . . . . . • 257
NOTES
GR. POSEA, Practicai use of cuesta relief in the Căpuş-Cluj area • . • . . 273
V. GIRBACEA and V. BELOZEROV, Deda-Porceşti depression . . • . . 281
MADELEINE ALEXANDRU, The Sibiu depression. A few preliminary geo-
morphological observetions . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289
OCTAVIA ŞEITAN, Observations on certain modelling processes of the relief
of the Mureş valley belween Vinţu-de-Jos and Mereteu . . . . . . . . 297
AL. SĂNDULACHE and I. BUTA, A few hydrological data concerning the lakes
Slnlejude and Ştiucii in the lower basin of lhe river Fizeş (Tramyl-
venian Plain) . . . . . • . . • . . . . . . . . . . . 307
VASILE CUCU, Stockholm. Economic and Geographical Notes 315
GEOGRAPHICAL CHRONICLE . 327

REVIEWS. • . . . . . . • . . 343
S7'UDII
DESCIFRAREA MIŞCARILOR TECTONICE

DIN CUATE~NAR DE PE TERITORIUL R. P. ROMINE.
PRIN METODA GEOMORFOLOGICA 1 )
DF.
I. RĂDL:J.ESCU şi H. GRU,IĂZESCU
Aspectul actual al reliefului R. P. Romîne reprezintă numai un mo-

ment al procesului unic de dezvoltare continuă a S<'oa1 ţci terestre din aceas-
tă parte a globului, dezvoltare care a început din cele mai vechi timpuri
geologice şi se c•ontinuă şi în prezent, suferind importante modificări,
în funcţie de schimbarea raporturilor dintre procesele endogene şi cele
exogene.
Trăsăturilo reliefului R. P. Romine s-au conturat sub influenţa
mişcărilor tectonice de la sfirşitul pliocenului şi din cuaternar, mişcări care
.--!tu condiţionat direcţia şi intensitatea proceselor exogene.
Ţinînd seama că particularităţile actuale ale reliefului R. P. Romine
reprezintă tocmai efectul interacţiunii dintre miş('ările oscilatorii ale
scoarţei din timpul cuaternarului şi procesele exogune, rezultă că, ana-
lizind principalele forme de reli1:,f prin prisma genezei şi particularităţ-ilor
lor actuale, pot fi descifrate mişcările tectonice din cuaternar, în ceea
ce priveşte sensul, amplitudinea, durata şi intensitatea lor.
Teritoriul R. P. Romîne este situat în sectorul sud-estic al lanţului
carpatic, la contactul cu marginea sud-vestică a Platformei Ruso-Moldo-
veneşti şi cu Platforma Dobrogei de nord la est, cu Platforma Moesică la
sud şi cu Depresiunea Panonică Ia vest. Contactul între unitatea de orogen,
carpatică, şi unităţile de platformă învecinate nu se face direct, ci prin
intermediul unei depresiuni adîn1·i - Depresiunea Precarpatic-ă.
Datorită întîlnirii acestor unităţi geologice, diferite din punct de
vedere al mobilităţii, pe teritoriul R. P. Romîne mişcările tectonice
din timpul cuaternarului au avut sensuri, amplitudini, durate şi intensi-
tăţi diferite, de la o regiune la alta a ţării.
1) Comunicare prezentată ln Sesiunea de comunicări ştiinţifice a Universităţii din Bucu-

reşti, mai 1961.
10 I. RADULESCU ti H. GRUMAZESCU 2
~1işcările tectonice din cuaternar reprezintă, de fapt, o continuare

a celor din timpul fazei tectonice valahe de la sfîrşitul pliocenului şi
începutul cuaternarului, cînd s-a produş cutarea zonei subcarpatice şi,
concomitent, ridicarea întregului lanţ carpatic. Caracterul acestor miş
cări tectonice a fost diferit în spaţiu şi în timp. în primul rînd, se remarcă o
diferenţiere a sensului şi amplitudinii mişcărilor oscilatorii din unitatea
de orogen carpatică, faţă de cele din unităţile de platformă şi
mai ales faţă de cele din Depresiunea, Precarpatică. Astfel, în timp ce în
cadrul sistemului montan carpatic au predominat mişcările de ridicare,
mai accentuate în prima parte a cuaternarului, în regiunea masivelor din
Dobrogea de nord, nivelate de eroziune, în Podişul Moldovei, în Podişul
Dobrogei de sud şi în sectorul dunărean al Cîmpiei Romîne, au predo-
minat mişcările epirogenice de basculare, precum şi mişcările de ridicare însă
de mică amplitudine, iar în Depresiunea Precarpatică s-au produs atît
mişcări de ridicare, în sectorul de contact cu Carpaţii (zona subcarpatică),
cît şi mişcări de lăsare în sectorul de contact cu platformele din faţa ar-
cului carpatic (zona de subsidenţă). Tot în cadrul Depresiunii Precar-
patice, trebuie remarcat faptul că- mişcările oscilatorii şi-au schimbat
sensul în timp ; locul mişcărilor de lăsare a fost luat, în sectorul de contact
al zonei de subsidenţă cu zona subcarpatică, de mişcările de ridicare.
Plecînd de la faptul că mişcările oscilatorii ale scoarţei dau impuls pro-
ceselor exogene şi că înălţimile absolute şi particularităţile morfologice
actuale ale unei regiuni depind, fie de raportul dintre viteza de ridicare a
8coarţei şi intensitatea denudaţiei, fie de raportul dintre viteza de lăsare a
scoarţei şi intensitatea procesului de acumulare, au fost consideraţ.i ca
indici geomorfologici de descifrare a mişcărilor tectonice din timpul cuater-
narului:
a) altitudinea absolută, ad.încimea fragmentării şi alte particulari-
tăţi morfologice actuale ale principalelor forme de relief din cuprinsul
teritoriului R. P. Romîne;
, b) modificările reţelei hidrografice, în special schimbarea de direcţie a
apelor curgătoare la exteriorul arcului carpatic ;
c) forma profilului longitudinal al văilor fluviatile, precum şi a
profilului longitudinal al teraselor fluviatile, punîndu-se accent pe feno-
menul de convergenţă şi divergenţă al teraselor, precum şi pe prezenţa
teraselor locale ;
d) tipul de meandre, divagant sau adîncit al văilor fluviatile ;
e) modificările formelor de relief de acumulare, în special ale
conurilor de dejecţie vechi şi noi, din zona cîmpiilor piemonta.ne de la
exteriorul arcului carpatic ;
f) repartiţia neuniformă a proceRelor de eroziune şi acumulare pe
teritoriul R._ P. Romîne;
g) granulometria diferită a aluviului, vechi şi nou, avîndu-se în
vedere două categorii indicative principale : aluviuni cu elemente grosiere
'Şi în orizonturi de grosimi mici şi aluviuni cu elemente fine în orizonturi
-de grosimi mari.
Urmărind modul de repartiţie şi de grupare a acestor indici geo-
morfologici, pe întreg teritoriul R. P. Romîne, atît pe baza lucrărilor de
gpecialitate publicate pînă în prezent, cit şi a cercetărilor personale ale
3 MIŞCARILE TECTONICE CUATERNARE PE TERITORIUL R.P.R. 11
-autorilor, a fost întocmită ha,rta repartiţiei mişcărilor tectonice cuaternare

de pe teritoriul R. P. Romîne (fig. J ).
Din analiza acestei hărţi rezultă că, în timpul cuaternarului, _teritoriul
R. P. Romîne a fost afectat de mişcări oscilatorii, al căror sens, amplitudine,
intensitate şi durată diferă de la o unitate morfostrueturală la alta.
Astfel, Carpaţii de sud-est au fost afectaţi la începutul cuaternarului de
,o mişeare de ridicare, inegală ca amplitudine pe diversele lor compar-
timente; sectorul cristalino-mezozoic al Carpaţilor Orientali a imferit o
accentuată mişcare de ridicare, a e_•ărui amplitudine a depăşit intensitatea
denudării. Acest fapt a avut ca urmare : a) înălţarea culmilor muntoa1m la
peste 2000 m altitudine absolută (230.i m - Pietrosul Rodnei, 2280 m -
Inău) ; b) situarea culmilor înalte deasupra limitei inferioare a zăpezilor
persistente în condiţiile climatului mai rece din cuaternar, ceea ce a
-dus la instalarea gheţarilor montani; c) adîncirea accentuată a văilor pe
-verticală ( cu 400-700 m şi chiar peste 700 m); d) existenţa în cadrul
-văilor a unor terase în rocă situate la altitudini relativ mari (în văile
Bistriţei, Bistriţei Aurii, Bistricioarei etc.) (48 ).
Compartinwntul munţilor flişului a suferit de asemenea o mişcare de
ridicare pusă în evidenţă în special prin adîneirea accentuată a văilor,
mai ales la curbura Carpaţ.ilor, prin prezenţa rupturilor de pantă în
profilele longitudinale ale văilor şi prin prezenţa an nivele de terase
euaternare, bine evidenţiate şi dezvoltate (văile Bistriţei (2), Trotuşului,
Bîscei l\fari).
Depresiunile tectonice din cadrul Carpaţilor Orientali au fost antre-
nate în general în mişcarea de ridicare, cu excepţia Depresiunii Bîrsei,
unde s-a făcut resimţită o mişcare de lăsare, însă de mică amplitudine.
Mişcarea de lăsare a avut ca urmare formarea unor întinse şesuri mlăş
tinoase (confluenţa Oltului cu Pîrîul Negru), precum şi meandrarea accen-
tuată a apelor curgătoare (Oltul, Pîrîul Negru) (16).
Carpaţii Meridionali au fost, ca şi compartimentul cristalino-me-
zozoic al Carpaţilor Orientali, afectaţi de o amplă mişcare de ridicare.
Efectele morfologice ale acestei mişcări au fost : a) creşterea altitudinii
absolute pînă la valori ce depăşesc în prezent 2!"i00 m (2543 m - Moldo-
veanul, 2535 m - Negoiul, 2518 m -- Parîngul Mare, 2509 m - Pe-
leaga, 2508 m - Vînătarea lui Buteanu, 2507 m - Omul) ; b) ridicarea
culmilor înalte deasupra limitei inferioare a zăpezilor persistente şi instala-
rea gheţarilor montani ; c) intensificarea proceselor de denudaţie -adîncirea
mare a văilor pe verticală (700-900 m) (25) şi definitivarea văilor trans-
versale mai vechi decît cuaternarul, ale Jiului ( 7), Oltului (46 ), Argeşului şi
Dîmboviţei; d) existenţa unor nivele de terase în rocă în i,;ectoarele trans-
versale ale văilor, nivele situate la altitudini relativ mari (valea Oltului,
la 200 şi 300 m) (46), frecvenţa rupturilor de pantă în profilele longitu-
dinale ale văilor (Oltul, Jiul, Argeşul, Dimboviţa).
De asemenea, atît Carpaţii Occidentali, cit şi munţii insulari ai
Someşului au fost afectaţi de o mişcare de ridicare, însă de mică ampli-
tudine (înălţimile maxime actuale ale culmilor montane depăşeRc cu
puţin şi numai în puţ,ine locuri - 1800 m : J 848 m - Curcubăta Mare,
1836 m - Vlădeasa, J 825 m - .Muntele Mare). Urmarea acestei ridicări a.
12 I. RADULESCU fi H. GRUMAZESCU 4
fost a.d.încirea văilor pe verticală, sculptarea defileului Dunării între Baziaş şi

Turnu-Severin (22), (45 ), precum şi a defileului Someşului la Ţirău, f'rasnei
la Şimlăul-Silvaniei, Lăpuşului la Răzoare-Remetea (48), Crişului Repede
la Vadul-Crişului, Crişului Negru (la ieşirea, din Depresiunea Beiuş) etc.
în mişcarea generală de ridicare a arcului carpatic a fost antrenată
şi Depresiunea Transilvaniei, care, pînă la sfîrşitul pliocenului a funcţionat
ca o arie de subsidenţă. Datorită mişcărilor de ridicare, cîmpia de acu-
mulare formată în urma procesului de. subsidenţă a fost supusă unei
eroziuni accentuate, în urma căreia relieful de dropie s-a transformat
într-un relief de dealuri. Mişcarea de ridicare a fost mai accentuată către
exteriorul depreF-iunii, în zona cutelor dia.pire, fapt pus în evidenţă de
adîncirea mai accentuată a văilor, sculptarea unor văi transversale cu
aspect de defike, printr-o ene1gie mare de relief şi prin existenţa a 7 -8
nivele de terarn (•uaternare (8 în valea Someşului Mic, 7 în valea Someşului
Mare, 7 în valea Tîrnavci Mari şi 8 în valea Nirajului) (2f:).
Dacă din analiza datelor geomorfologice n,zultă- că atît Carpaţii de
sud-est, cît şi Depresiunea Transilvaniei au suferit, în timpul cuater-
narului, o mişcare de ridicare uniformă şi treptată, în acelaşi număr
de etape, dar cu amplitudini diferite pe diferitele lor compartimente,
depresiunile exterioare (Depresiunea Panonică cît şi Depresiunea Precar-
patică) au fost afectate de mişcări oscilatorii de sens, amplitudine şi
durată diferită, de la un sector la altul. De asemenea, trebuie remarcat
că mişcările oscilatorii din cadrul acestor depresiuni şi-au S< himbat în
timp sensul, schimbare condiţionată tocmai de mişcarea de ridicare uni-
formă şi continuă a zonei montane.
Porţiunea vestică a Depresiunii Panonice, atît cit intră pe teritoriul
R.P.R., a funcţionat, în prima parte a cuaternarului, ca o zonă de lăsare
a scoarţei, ceea Ie a condiţionat intense procese de acumulare, în special la
contactul cu zona montană. În urma ridicării continue a f arpaţilor,
zona de contact a depresiunii cu zona montană, a fost antrenată în miş
carea de ridicare, mişcare care a condiţionat direcţia de dezvoltare a pro-
ceselor exogene. Astfel, locul proceselor de acumulare a fost luat de
procesele de eroziune, în urma cărora relieful de acumulare al cîmpiei
a fost transformat într-un relief de piemont fragmentat (cîmpia pie-
montană subrnlinară vestică) (9), (48). Că-tre exterior, însă, au con-
tinuat mişcă1 ile de lăsare ale scoarţei, mişcări care au condiţionat
continuarea proceselor de acumulare şi dezvoltarea unor zone de
subsidenţă, în care văile nu au terase, în schimb au lunci largi, în
mare parte mlăştinoase, pe suprafaţa cărora albiile minore meandrează
accentuat (Someşul, Crişul Alb, Bega-Timişul) (J 9).
În cadrul L epresiunii Precarpatice, mişcările oscilatorii ale scoarţei
au avut un caracter mai complex. Astfel, la sfîrşitul pliocenului şi începutul
cuaternarului, sectorul depresiunii de la contactul e;u Carpaţii a suferit o
mişcare de e;utare (cutarea zonei subcarpatice), după care a fost antre-
nată în mişcarea generală de înălţare a zonei mont,ane, în timp ce sectorul de
la contactul cu unităţile de platformă, din estul şi sudul ţării, a fost supus
unei mişcări lente de lăsare a scoarţei (32). Mai mult, chiar în cadrul
zonei cu ridicare accentuată (zona subcarpatică), pe anumite sectoare
s-au produs concomitent mişcări de lăsare, iar în cadrul zonei de lăsare,
LEGENDA
...
,-'j.
,,~
.r,;,T;.>i,
u.
,f ![-;1:·. :t ~ -
· . · : •. I\~-~
. . •
l\-. •
. ~ 1
• ·· -:::.:·.·. ~ I\ - ~ 2
J'
:
. " I\"" o Baia Mare 5ietr -
-
-
.
~
~. 4
3
"
A d'/ I\
2309
- -
- -
V,.;-
.;- 1~:-:'-.Î\I 5
~.. - -
3~1'
~
A
... _/\ /\
6
- - [&;] 7
- _ -,asi
" [mJ 8
n- ~
~
'9
10
~ 1.1
~ 12
~ 13
~ 14-
Tft ~ 16
• GtJ 16
~ 17
[U 18
1---.rVI 19
D- 20
Scara
15 o 15 30 45 60 75 km
l=:;;:.::::l::::;=l:'.__±--=1:::::: ·" R T
P. G.
Fig. 1. - Schi~a mişcărilor lcclunicc cuaternare de pc lerilo riul R. P. Romtnc.

/. Unitatea morfostructuram de orogen: a. Carpatil romlu<l.~ti. b. Depresiunea _Transilvaniei. J. Limita unltMllor morfostructurale: 2. !Imit& euhunlt.ătl'or morfo,t.ruct.ur≤ J. arie de ridicare:
o. Devresiuuea Panonlcli. : 4, Mie de cobor!re: 5, arie ln oare locul mlljC1rllor do oobor!re a fcet luat de mlşc rile do ridicare:
li . Platform~ Rueo-Mo ldoveueaecA: 6, arie cu mişclr! de ridicare de mlcA amollt.urtlne şi m~c:irl de basculare: 7. alt.ltudlnl ab.olule:
III , Platforma Dobrogei de nord: 8, l\rllle form elor de relief glaciare: n.
vili adlnclte; JO, vr.l cu teraaa uum,roaae; J J, defllee;
l V, Platforma Moeslcâ: 12. msandre a.dlnclte; 13. umeri do terael !n rocii: 14. terll.Sll deformate; 15. dlrectli, do ecbhnlmro a
r, DepreRiW1ea Precarpatică. cureurilor apelor curgMoare; 16. conuri de deJecUe suprapuse; 11. conuri de deJeoţle deformate;
18. couurl de de)ec\le decalate; 19. m:,andre dlvagante; 20, şesuri tnlwjt!noaao.
pe anumite porţiuni, locul mişcărilor de lăsare a fost luat de mişcările

de ridicare.
în funcţie de senRul şi amplitudinea diferită a mi~cărilor tectonice
din timpul cuaternarului, în cadrul zonei subcarpatice se pot deosebi mai
multe rnmpartimente şi anume:
a) Compartjmentul dintre Trotuş şi Slănicul Buzăului, care, în
timpul cuaternarului, a fost supus unei mişcări de ridicare uniformă şi
accentuată, mişcare ce a condiţionat adîncirea apelor curgătoare pe
verticală, înlăturarea în mare parte a cuverturei de pietrişuri de< 'îndeşti ce
aeoperea la sfîrşitul pliocenului regiunea subcarpatică (33) şi formarea unui
număr de peste J 2 nivele de terase cuaterna,re în cuprinsul zonei subcarpa-
tice, pînă la ieşirea văi'or în zona <:impiei piemontane subtarpatice (valea
Putnei, Milcovului, Rîmnicului etc.) (15); de asemenea, aC'Pst comparti-
ment al Subcarpaţilor eRte caracterizat pdntr-o seismicitate accentuată,
ca ce'1 , din regiunea Vrancei.
b) ( ompartimentul dintre Slănicul Buzăului şi Dîmboviţa, supus
ca şi primul unei accentuate miş( ă1 i pe v.,1 ticală, însă ntuniforme, schi-
tîndu-se zone cu amplitudini dife1 ite ale miş1ă1 ii de riditarn şi chiar zone
~u mişcări de lăsare ; du('tul aeestor m iş<".ă1 i eomplcxc a fost deformarea
te1 asdor cuatm naro, rGSJW( tiv bombai u1 p1 ofilului longitudinal al tera-
selor în zona de I idie:arc, l0bo1 ÎJLa p1 ofitului în zonele de lăsare, ca în cazul
teraselor Tdeaj ;nului 1 ) (30).
c) Compa1 timwtul dintre r imboviţa şi Olteţ în timpul cuater-
narului a fost afu tat de o mişcare de ridic-are accentuată şi uniformă,
mişcare care a rnndiţ.ionat o accelerare a m oziunii, în m ma căreia euvcr-
tuia de pit.trişuri de l îrdcşti, cc alOpcrGa ngiuil(_a la sfii şitul pliocenului,
a fost în mare parte înlătmată, p1ccum şi o adîncire a<-ewtuată pe verti-
cala văilor, ceea ce a dus la fiagmentarna mare a regiunii denumită Mus-
-celele G1.,tice (48 ).
d) Compartimentul dintre Olte,ţ şi Motru, supus în timpul cuater-
narului unor mişcări oscilatorii neuniforme, de ridicare în anumite por-
ţiuni şi de lăsare în altele; sensul diferit al acestor mişeări a condiţionat
dezvoltarea pe de o parte a unui dublu şir de depresiuni corespunzător
ariilor de lăsare (Depresiunea Subcarpatică Olteană şi Depresiunea Tirgu-
.J iu - (ă1buneşti), iar pe de 3Jltă parte - fragmentarea accentuată a
culmilor dbluroase ce despart aceste depresiuni, culmi ce corespund ari-
ilor de Jidicare; alternanţa ariilor de lăsare cu cele de ridicare a condi-
ţionat. şi diferenţierea p1 ofilelor longitudinale ale teraRelor (eon vergenţa
şi divergenţa lor), aşa cum este cazul teraselor văii Jiului (40).
în eadrul sectorului Depresiunii Pretarpatice de la contactul cu
unităţile de platformă, sensul şi• amplitudinea mişcărilor oscilatorii au
variat în timp şi spaţiu. Astfel, porţiunea de la vest de A, g,.ş (Piemontul
G1:,tic), care pînă la începutul cuaternarului a fost o zonă de acumulare
piemontană, a fost antrenată în mişcarea generală de ridicare a Subcar-
paţilor şi a arcului carpatic, fapt ce a avut ca urmare d1:,zvoltarea unor
accentuate procese de eroziune în urma cărora piemontul de acumulare
1) Vezi şi articolul Tera,ele Teleajenului tn zona subcarpulicd cu privire special4 asupra
mişcdrilor neotectonice cuaternare din acest volum, pp. 57-83.
14 I. RADULESCU ,; H. GRUMAZESCU 6,
a fost puternic fragmentat, iar în cadrul văilor s-au format 5 -6 nivele

de terasă (la Olt, Jiu) (40).
în porţiunea de la est de Argeş, concomitent cu mişcările de ridi-
care din zona subcarpatică, au avut loc mişcări de lăsare cu amplitudini
şi acceleraţii variate, mişcări care au condiţionat dezvoltarea unor intense
procese de acumulare şi formarea unui relief de cîrnpie (cîmpia de sub-
sidenţă) (24), (27), (44).
în urma dezvoltării mişcării de ridicare din zona subcarpatică a fost
antrenată în acea8tă mişcare şi zona de contact a cîmpiei cu Subcarpaţii, ,
fapt ce a determinat migrarea ariei de subsidenţă către interiorul cîmpiei.
Ridicarea treptată a zonei de contact cu Subcarpaţii, precum şi migrarea
ariei de subsidenţă, au determinat deplasarea către interiorul cîmpiei a
ariei proceselor de acumulare urmată de cea a proceselor de eroziune.
Ca urmare, zona de contact cu Subcarpaţii a fost supusă eroziunii şi
transformată într-o cîmpie piemontană fragmmtată . .Această schill}bare în
timp a sensului mişcărilor oscilatorii a fost însoţită şi de o modificare a
amplitudinii ; astfel, aria de maximă lăsare s-a deplasat de la vest către
est, către cursul inferior al Siretului. Modificarea Stnsului şi amplitudinii.
mişcărilor oscilatorii a condiţionat pe de o parte modificarna. cursurilor-
rîurilor - Argeş, Dimboviţa, Buzău, Rîmnic, Milcov, Putna etc., prin
abaterea lor succesivă către est şi nord-est (cele dintre Argeş şi Rîmna)
şi către sud (cele de Ia nord de Rîmna) (14), (37), (47), iar pe de altă parte -
particularităţile morfologice şi litologice ale conurilor de dejecţie depuse
în zona de contact a cîmpiei cu Subcarpaţii. Astfel, în sectorul în care au
avut loc mişcări lente şi de mică amplitudine a cîmpiei, s-au format conuri
de dejecţie suprapuse (Cîlnău, Oreavu, Coţatcu). în sectorul în. care s-a
resimţit şi sthimbarea centrului de maximă lăsare din vestul cîmpiei
de subsidenţă, succesiv către regiunea cursului inferior al Siretului,s-au
format conuri de dejecţie deformate (exemplu tipic pe Rîmnic). În sectorul
în care, pe de o parte, atît mişcarea de ridicare a Subcarpaţilor, cit şi
mişcarea de lăsare din cîmpie a fost mai accentuată (perimetrul Bilieşti -
Răstoaca - Nămoloasa), s-au format conuri de dejecţie decalate, ca urmare
a deplasării mai rapide a ariei proceselor de acumulare, urmată de cea
a proceselor de eroziune către interiorul cîmpiei. Fragmentarea succesivă
a conurilor de dejecţie, de la cele mai vechi către cele mai mici, marchează,
de asemenea, înaintarea ariei proceselor""de eroziune către partea centrală
a cîmpiei, ca o tomccinţă a antrenării în mişcarea de ridicare a Subcar-
paţilor şi a zonei de contact a cîmpiei cu Subcarpaţii, precum şi a depla-
sării ariei de lăsare maximă către cursul inferior al Siretului (14 ).
Porţiunea de Ia exteriorul cimpiei piemontane, care a funcţionat în
tot timpul cuaternarului ca o arie da. subsidenţă, este caracterizată în
prezent prin predominarea mişcărilor de lăsare. Această porţiune cores-
punde cîmpiei de divagare, în care apele curgătoare au văi largi, fără terase,
sau cu maximum două nivele de terase inferioare, cu lunci bine dezvol-
tate, în care albiile puţin adînci îşi schimbă des traseul şi în cadrul cărora
se produc intense procese de acumulare (24), (48).
Podişul Moldovei a fost afectat în cuaternar de o mişcare lentă şi
uniformă de ridicare, însă de amplitudini inegale pe diferitele sa.Ie sectoare.
Această mişcare de ridica.re a condiţionat dezvolta.rea proceselor de erozi-
7 MIŞCARILE TEcn:;NJCE CUATERNARE PE TERITORIUL R.P.R. 15
une, care, în funcţie de amplitudinea diferită a mişcării de ridicare, au

fost mai mult sau mai puţin active. Efectul acestor procese de eroziune
a fost transformarea cîmpiei de acumulare fluvio-marină şi fluvio-lacustră
clin partea sudică a podişului, de la sfîrşitul pliocenului, într-un podiş
fragmentat, cu un relief în cea mai mare parte deluros (20), (42), precum şi
accentuarea fragmentării reliefului părţii nordice a podişului, exondată
anterior.
în regiunea munţilor peneplenizaţi ai Dobrogei de nord au avut loc,
în timpul cuaternarului, numai mişcări de basculare pe verticală, însă de
mică intensitate şi ca urmare prea puţin puse în evidenţă în relief. Tot
mişcări de basculare s-au produs şi în Dobrogea de sud, însă de mai mare
amplitudine. Reflexul acestor mişcări a fost formarea unor văi cu meandre
adîncite, în sectorul dunărean al podişului, respectiv cel înălţat (Mîrleann,
Gîrliţa, Oltina etc.) (fi).
Local au existat mişcări de ridicare, de mică amplitudine, şi în cu-
prinsul Cîmpiei Romîne, în fundamentul căreia se află Platforma Moesică.
Mai evidentă a fost mişcarea de ridicare din cadrul Cîmpiei Găvanu-Burdea,
unde a avut ca efect fragmentarea accentuată a cîmpiei prin văi adînci,
formarea unor 1rn•andre şi a unor terase locale (Lîlniştea, Glavacioc,
Milcovăţ etc.) (10), (;J(;), (:38).
Din cele de mai sus rezultă importanţa aplicării metodei geomorfo-
logice în descifrarea mişcărilor tectonice cuaternare şi aetuale, mi~cări
care, prin sensul şi amplitudinea lor, au imprimat şi imprimă proePsdor
exogene direcţia şi intensitatea lor. Procesele actuale, condiţ,ionate direct
de aceste mişcări, contribuie în primul rînd la transformarea continuă a
reliefului şi în al doilea rînd pun constructorilor, hidrotehnicienilor, agri-
cultorilor, silvicultorilor o serie de probleme de ordin practic. În rezol-
va.rea acestora o serie de geografi, avînd la bază metode noi de cercetare
(analize granulometrice, analiza morfometrică a pietrişurilor etc., urmă
resc - în cercetările privind studiul cuaternarului pe teritoriul R.P .R. -
sensul, amplitudinea, reflexul în morfologie, în special în modul de condi-
ţionare a proceselor actu:tle, precum şi consecinţele acestora în lucră-rile
de ordin tehnic.
În condiţiile regimului democrat-popular din ţara noastră sînt asi-
gura.te mijloacele de cercetare cele mai moderne, în vederea rezolvării,
atît a problemelor de ordin teoretic referitoare la interdependenţa mişcă
rilor oscilatorii cu procesele exogene, cît şi la soluţionarea unor pro-
bleme strîns legate de dezvoltarea economiei naţionale.
OBnRCHEHME rEOMOP~O~OrMYECRMX METO~OB TERTOHM-

YECRMX ~BMîREHMfi, TIPOMCIIIE~IIIl1X HA TEPPMTOPMM PHP
BO BPEMR YETBEPTMYHOro TIEPMO~A
PE3IOME
Mcxo;rv1 Ha npeAnOCMJIKH, 'ITO xapaKTepHMe 11epT1,1 penLecl>a PHP
onpeAeJIHJIHCL B 60JILmoit Mepe B peayJILTa Te AeitCTBH.R BKBOreHBMX npo-
~eccoe B 'leTeepTH'IHLiit nepH0A, o6ycJIOBJieHHlJX HanpaBJieHHeM, 8MilJIH-
16 I. RĂDULESCU ,; H. GRUMAZESCU 8
TYAOA, pHTMOM H npOAOJUKHTeJU,HOCTblO KOJie6aT8JlbHLIX ABH>ReHHA aeM-

HOtt KOpLI, AettCTBOBaBIDlfX B 8TOT nepltOA, aBTOpLI, paccMaTpHBaH HeKOTO-
pLie oco6eHHOCTH 4lopM coepeMeHHOro peJJ1>e4la, ycTaHOBlfJilf xapaKTep
'leTBepTll'IHblX TeKTOHlf'leCKlfX ABHmenlftt I.a pa8Jllf'lHblX Mop4IOCTPYKTyp-
BLIX yqacTKax TeppuTopuu PHP.
reoMop4loJioru'leCKlfMH Dpl18HaKaMH AJIR onpeAeJieHHH 'leTBepTH'I-
HhlX TeHTOHlf'leCKlfX ABlf>ReHlftt npl18HaHhl CJieAyIO~lfe: a6cOJIIOTHaR Bbl-
COTa, rJiy6I1Ha paC'IJieHeHlfR, U8MeHeHlfR pe'IHOtt ceTH, 4lopMa npogOJibHOro
npo4IHJIR pe'IHhlX AOJilfH n Teppac, TlfD MeaHApoe, HaMeHeHlfe aKKYMY-
JIRTlfBHblx 4lopM peJILeqia, nepaBHOMepHOe pacnpeAeJieHne aKKYMYJIRTlfBHbIX
H ap08HOHHblX npoQeCCOB, pa8JIH'IHblti rpaHyJIOMeTpll'leCKlftt COCTaB aJIJIIO-
BlfaJILHblX OTJIOmemdl " AP·
Ha OCHOBRHHH BHHMaTeJibHOro lf3Y'IeHIIR 3TlfX npH8HaKOB, aBTOpbl
COCTRBlfJilf KapTy pacrrpege.rreHlfR A 'IeTBepTH'IHblti nepHOA TeKTOHH'IeC-
Irnx ABlfmeHlffi Ha TeppI1TOp1m PHP, c oco6hIM y<ieTOM HX HanpaaJieHlfH.
BhIJIH BhlAeJiem.r cJieAymmne paiiOHbI:
a) paii:OHbl C 60.lbIIIOti RMDJilfTYAOii ITOAHRTHH;
6) paii:OHbl c MaJIOti aMDJIHTYAOfi DOAHRTHR;
B) paii:OHbl, rAe npeo6JiaAaJIH KOJie6aTeJibHLl8 ,\BHmeHHR DOAHRTHR
11 onycKaHuR;
r) pattOHhl onycK8HlfR;
A) paii:OHbl, rAe onycKaHne CMeHHJIOCb DOAHRTIIeM.
Il 88KJIIO'leHHe, aBTOphl yKa3blBalOT na ycneIIIHOCTb IICITOJlb80BaHlfR
reoMop<fioJ1or11qec1<0ro MeTOAa npn 1c1ayqeu111c1 TeKTOHH'Iec1rnx i'.lBHttrnHlftt
B 'leTBepTH'IHhIH nepHOA, OA11HaKoro 1Ipl1Ml1Hl1MOrO KaK C Hay'IHOti, TaK H
C npaKTH'leCKOti TO'IeK apeHHR.
OE'bRCHEHM:E PM:CYHKOB
Pttc. 1. - CxeMaTH'leCHall KapTa TeKT0HH'leCKHX nemi<eHHit B '!eTeepTH'IHLitt

ncpttop; na TeppHTopttH PHP.
1. - Mop4'ocTpy1,Typ11a11 rop11a11 o6JiaCTb; a - PyMLinc1me KapnaTLI; B -Tpan-
CHJibeancKa.11 enanHna; r - I1aHHOH cKa11 enaAHHa;
II - PycCHO-MOJI)J;aDCKall nJiaTifl lpMa;
III-ITJiaT4'opMa ceeepHoit ,l],o6pyp;,irn;
IV - MttaHitCKaR nJiaTiflopMa;
V - ITpenKapnaTCHall HH3MCHH0CTb.
1 - fpaHm~a Mopifl icTpyKTYPHLix o6JiacTeit; 2 - rpanm1a MopifiocTpyKTypnLix
paitonoe; 3 - aoua nonn11rn11; 4 - aona 0IIyCKaHHII; 5 - aotta, rne onycKa1me cMeUHJI0Cb
D0)J;HRTHCM; 6 - aoHa c MaJIJit aMIIJIHTJA0lt Il0AHIITHII H c KOJie6aTCJibHLIMH ABH>KellHIIMH;
'l - a6COJIIOTHLle BblC0Tbl; 8 - 30Hbl Jie)lHHK0BblX 4>opM peJILe4>a; 9 - rny6oKO epeaan-
Hble A0JIHHbl; 10 - MH0rowppac0BblC A0JIHHbl; 11 - yll(eJibll; 12 - yrJiy6JieHHbiC Mea H-
AP bi; 1,1 - Teppacon1,1e ycTy111,1 e ropnolt nopone; 14 - p;e4'opMHpoea111me Teppac1,1;
15 - nanpasJICHHe H3MCHCHH0ro TC'ICHHII peK; l6-11pycu1,1e K0HYCbl BblH0C0B; 17 - ne-
l(,opMHpoeaHHb18 K0HYCbi BblH0C0B; 18--CMCWCHHble K0HJCbl BblH0C0B; 19-6JIJ>KAaJOLl(He
11eaunpw; 20 - 60JIOTHCTWe P8.BHHHl,I.
9 MlŞCARlLE TECTONICE CUATERNARE PE TERITORIUL R.P.R, 17
DECIPHERING OF TECTONIC MOVEMENTS IN TRE QUATER-

NARY ON THE TERRITORY OF THE RUMANIAN PEOPLE'S
REPUBLIC BY l\ffiANS OF TRE GEOMORPROLOGICAL METHOD
ABSTRACT
Starting from the premise that most of the characteristics of the

relief in the Rumanian People's Republic appeared, as a consequence of
the action of exogenous processes in the Quaternary, processes conditioned
by the sense, the amplitude, tbe rhythm and tbe duration of the oscillat-
ory movements of the earth crust, which occurred in that period, after
analysing the peculia1ities of the prefent relief featmes, the autbo1·s de-
dpbered the characters of the Quaternary tectonic movements on the va-
rious morpho-structural eompartments of the territory of the Rumanian
People's Republic.
The absolute altitude, the depth of the fragmentation, the altera-
tions of the hyd10graphic netwo1k, the shape of the longitudinal profile of
the valleys and fluvial teriaces, the type of meanders, the alterations of
the accumulation relief features, the ir1 gular di tribution of the erosion
cand accumulation processes, the different grain-size distribution, that of
the alluvium, etc. were consider d geomorphological coefficients absolutely
necessary in the deciphering of Quaternary tectonic movements.
On the basis of a careful ana1ysis of these coefficients, the authors
-drew up the map of the distTibution of Quaternary tectonic movements on
the territory of the Rumanian People's Republic, particularly in terms of
their direction.
Tbe autbors distinguished: a) areas wbere upheaval motions of
great amplitude are predominant, b) areas 1'ith small amplitude upheaval
motions, c) areas where tilting movements were predominant, d) areas with
predominant depression movements and e) areas in which the place of
the depression motions was taken by upheaval motion .
The authors conclude setting off the importance of the application
<>f geomorphological methods in the study of Quaternary tectonic move-
ments, both from a scientific and practica! viewpoint.
LIST OF FIGURES
Fig. 1. - Diagram of Quaternary tectonic molions on U1e terrilory of lhe R.P.R.

I. Orogene morphostructural unity; a) Rumaulan Carpathians, b) Transylvanian De-
pression, c) Paunonian Depression;
II. Russian-Moldavian Plalform ;
III. Norlh Dobrudja Platfonn ;
IV. J\Ioesian Platform ;
\'. Prc-Carpathian Deprcssion.
1. Limit of morpho-sLrucLuraJ unils; 2. limiL of morphoslrucLural subunit; J. upwarp-
~ng arca; 4. down-warping area ; 5. area in which tlown-warpings were replaced !Jy upswell-
.Jngs; O. area wiLh smallamplilude upwarpings and accompanied by tilting movcmenls; 1. ab-
solute aJLitudes; 8. area of glacial relief features; 9. deep valleys; 10. vallcys wilh numerous
terraces; 11. strails; 12. deep meantlers; 13. Jeading edges of fluviatile terraces; 14. de-
2 - C. 2940
18 I. RADULESCU ,; H. GRUMAZESCU 10-
formed terraces: 15. directlon of changlng of running water now; 16. superposed alluvial cones;
11. deformed alluvial cones; 18. offset alluvial cones; 19. reticulated meanders; 20. marshy
plains.
BIBLIOGRAFIE
1. Bade a L., Rolul tectonicii şi neotectonicii ln formarea reliefului Depresiunii Clmpul-

Mare. Comunic. Acad. R.P.R., t. XI, nr. 1, 1961.
, 2. B a d ea L., P o p a G h., Contribuţii la studiul teraselor Bistriţei Ji depozitelor de terasei
din sectorul Galu-Ricaz. Probi. de geogr. voi. VIII, 1961.
3. Bă n c 11 ă I., Geologia Carpaţilor Orientali, Ed. ştilnţ., 1958.
4. B r ă t e s cu C., Mişcdri epirogenetice şi caractere morfologice tn bazinul Duneirii de jos,
Anal. Dobrogei, 1921, an. I, nr. 4.
5. Pdmtnlul Dobrogei, ln voi. jubiliar „Dobrogea", Bucureşti, 1928.
6. Oscilaţiile de nivel ale apelor tn bazinul Mdrii Neqre tn cuaternar. Bui. Soc_
rom. geogr., 1942, t. LXI.
7. Buri Ie anu D. D., Problema defileului Jiului. Rev. geogr. rom., 1944, an. VI, fasc.
I - II (19-13).
8. C o d a r c c a A I., Vues nouvcl/es sur la teclonique du Banal meridional el du pluteau de
Mehedinţi. An. Inst. geo!. Rom., 1940, voi. XX.
9. Coteţ P., Cllniştea, o vale lectonicd de lip balcanic. Rev. geogr. I.C.G.R., Ul, 1-3,.
Bucureşti, 1946.
10. Depresiunea Zarandu/ui (Observaţii geoptorfologice). Probi. de geogr., voi. IV,
1957.
11. D a v I d M., Geneza, evoluţia şi aspectele <ţe relief ale Podişului Transilvaniei. Rev. şt •
.,V. Adamachi", 1945, voi. XXXI, nr. 1-2.
12. G rum ă :r. e s cu H., Consideraţii generale asupra proceselor de modelare a reliefului Ctmpiei
Rom/ne dintre Subcarpaţi, Ialomiţa, Dunăre şi Siret. Probi. de gcogr., voi. II,
1955.
13. Evoluţia pantelor ln regiunea Subcarpaţi/or dintre Cilndu şi Şuşiţa. Anal. Univ,
.,C. I. Parhon", seria şt. nat., nr. 20, 1958. ·
14. Contribuţii la cunoaşterea deltelor continentale din R.P.R .. Anal. rom.-sov., seri~
geol.~geogr., 1957, nr. 3.
15. Contribuţii la cunoaşterea teraselor din zona subcarpalicd de la curburd. Probi.
de geogr., voi. VIII, 1961.
16. I an cu M., Contribuţii la studiul unildţi/or geomorfologice din depresiunea internei a curburei
Carpaţilor. Probi. de geogr., voi. IV, 1957.
17. LI te anu E., Geologia ţinutului de cimpie din bazinul inferioP al Argeşului şi a teraselor·
Dundrii. Stud. tehn. si econ., Comit. geol., 1953, seria E., Hldrogeol., nr. 2.
18. Mac ovei G., Evoluţia geo/ogicd a Romlniei. Publ. Inst. rom. de encrg., 1939, nr. 201.
19. Maci u Ic a Ş t., Cimpia Tisei. Bui. Soc. rom. geogr., 1938, t. LVII.
20. Mar lin i u c C., Cercetări geomorfologice tn regiunea Baia-Suceava. Anal. şt. Univ . .,AL
I. Cuza", sccţ. II-a, 1956, t. II, fasc. 2.
21. Mart o n n c E mm de, Sur Ies mouvemenls du sol el la forma/ion des val/ees en Vaiachie.
C. R. Acad. Sci., Paris, 1900.
22. Recherches sur l'evolution morphologique des Alpes de Transylvanie, Paris, 1907.
23. MI hă I Ies cu V., Romlnia (geografia fizicd). Bucureşti, 1936.
24. Asupra teraselor morfologice. Cursuri 1945-1946, I.C. G.R., Bucureşti, 194 7.
25. Mor ari u T., G Ir bace a V., Terasele rl11rilor din Transilvania. Comunic. Acad. R.P.R.,
t. X, nr. 6, 1960.
26. MorarluT., Mihăilescu V., Rădulescu J., Grumă:r.escu H., Badea L.,
R o ş u Al., G I r b a ce a V., Les slades acluels des recherchcs concernanl Ies ter-
rasses fluviales dans la R. P. Roumaine. Recueil d't!tudes geographiques p11bliees
a l'occasion du X I X-~me Congr~s internai. de geogr., Stockholm, 1960. Ed. Acad.
R.P.R., Bucureşti, 1960.
27. M raze c L., Ctteva observa/ii asupra cursurilor din Valahia. An. Muz. de geol. şi paleont.,.
1899, voi. IIJ.
28. Mur a to v J\I. V., Mas I a k ova N. I., Osnovnle etapl gheologhiceskoi istorii Voslocinlh
Karpal. Biull. mosk. obşc. lsp. prir., otd. gheol., nr. 3, 1952. (Etapele prin-
cipale ale istoriei geologice a Carpatllor Orientali. Anal. rom.-sov., seria geol.-
geogr., nr. 3, 1953).
29. Murg o ci G., La plaine Roumaine el la Balta du Danube. Congres Intern. du Pl!trole,
111-eme ses., Bucureşti., 1907, gulde nr. 5.
30. NI cu Ies cu G., Raionarea geomorfologicd a raionului administrati11 Ploieşti. Rev. Univ.
,,C. I. Parhon", nr. 8, 1955.
31. O bre j a A I., Zona de subsiden/d Tecuci. Anal. şt. Univ. ,,Al. I. Cuza", seci. II-a, 1956,
t. II, rase. 2.
32. O n ce s cu N., G r Igor a ş N., Zona din fa/a Carpa/ilor tn lumina rezultatelor forajelor
de explorare sovietice şi romtne. Natura, 1957, nr. 6.
33. Paucă M., A.mpra re/e/ei hidrografice şi morfologiei regiunii de la curbura de sud-est a
Carpa/ilor. Rev. geogr. rom., 1942, an. V, fasc. 1-2.
34. Popescu-V o I te şti I., Evolu/ia geo/ogicd şi paleogeograficd a pdmtnlului romtnesc.
Rev. Muz. gcol. min_. al Univ. din Cluj, 1935, voi. V, nr. 2.
35. P os ea G r., Terasele din depresiunea Ldpuşului. Acad. R.P.R., Fli. Cluj. Stud. şi cercel.
de geol.-geogr., 1956, an. '7 II, nr. 1-4.
36. R ă d u I e s c u I., Observaţii geomorfologice tn c/mpia. Burdea. Probi. de geogr., voi.
IV., 1957.
37. Observa/ii geomorfologice ln cfmpia piemontand Pileşti. Anal. Univ. ,.C. I. Parhon",
seria şt. nat., 1956, nr. 10.
38. Observaţii mor(ohidrogra(ice tn luncile rturilor din zona de con(luen/d Argeş-Ctl
nişlea. Anal. Univ. ,.C. I. Parhon", scria şt. nat., 1958, nr. 20.
39. Limanul mari/im Tallageac. Probi. de geogr., voi. VII, 1960.
40. Ro ş u A Ie x., Aspecte morfologice din zona de con(luen/d a Jiului cu Motru[ şi Gilortul.
Prol>I. de geogr., voi. III, 1956.
41. Să n du I ac he A I., Zona inundabild a Someşului Mic. Probi. de geogr., voi. V, 1957.
42. S Irc u I., Piemontul Poiana Nicoreşli. Acad. R.P.R., Fii. Iaşi, Stud. şi cercel. şt., an. IV,
nr. 1-4, 1953.
43. S t ă n c e s c u Co r n e I I a, C o t e ţ P., Ctteva observa/ii asupra teraselor Oltului şi Vedei,
tn zona de contact dintre Piemontul Getic şi Ctmpia Romtnd. Probi. de geogr.,
voi. VIII, 1961.
44. V 11 sa n G., Ctmpia Romtnd. Bui. Soc. rom. geogr., t. XX.XVI, 1915.,
45. Asupra trecerii Dundrii la Porţile de Fier (Studii de geografie critlcA). Bui. Soc.
rom. geogr., t. XXXVII. 1916-1918.
46. W ac h ne r H., Studii geomorfologice tn regiunea Oltului. Lucr. Inst. geogr. Univ. Cluj,
voi. IV (1928-1929), 1931.
47. , Harta geologicd 1: 500 OOO a Comitetului geologic, 1936-1958.
48. Monografia geogra(icd a R. P. Romtne, Voi. I. Geografia fizicd. Ed. Acad. R.P.R.,
Bucureşti, 1960.
CU PRIVIRE LA NECESITATEA UNEI REVIZUIRI
ŞI SISTEMATJZARI A TERMINOLOGlEI NOA~TRE
. GEOGRAFICE
DE
V. I\IIEĂILESCU şi ION CONEA
Cu tot interesul intrinsec pe care-l prezintă terminologia diferitelor

ştiinţe, ea este nu un scop, ci un mijloc folosit de oamenii de ştiinţă pontru
a exp1ima noţiunile principale (şi specifice, de la ştiinţă la ştiinţă) cu
care ei lucrează.
Cea dintîi condiţie pentru ca terminologia ştiinţifică să-şi îndepli-
nească scopul este precizia. Sînt cunoscute şi vor rămîne pentru totdeauna
în istoria ştiinţei cuvintele filozofului Condillac : ,,O ştiinţă este o limb~
bine făcută". Precizia terminologiei ştiinţifice este cu atît mai necesară,
astăzi, cu cit ştiinţa devenind accesibilă şi în ţara noastră maselor 4in
ce în ce mai largi, se impune ta oamenii de ştiinţă să folosească o termi-
nologie care să uşureze cit mai mult, şi la cit mai mulţi accesul la ştiinţă.
O terminologie ştiinţifică se formează pe încetul şi ea este, în toate
cazurile, opera oamenilor de ştiinţă care servesc sau practică, disciplina.
ştiinţifică respectivă. Mulţi dintre termenii ştiinţifici au fost formaţi -
sau încă se fo1mează - din c:uvinte sau impercthmi de cuvinte luate
din limbile clasice, elină şi latină; alţi termeni provin din graiurile acelor
popoare la care o anumită, sau anumite discipline ştiinţifice au cunoscut
o dezvoltare mai timpurie, termenii în cauză fiind apoi însuşiţi şi de oame-
nii de ştiinţă din alte ţări; în sfhşit, fiecare ţară îşi are, formaţi din tezau-
rul lingvistic propriu, termenii ştiinţifici naţionali, c-a să spunem astfel,
în toate ştiinţele. Referindu-ne la cea de-a doua c-atC1gorie, ne gîndim de
pildă la un termen ca merzlota - ,,sol permanent îngheţat" - care a fost
adoptat de g~grafii din toate ţările, nu numai ca un o~u adus savan-
ţilor ruşi care l-au folosit pentru prima dată în geografie (împrumutîndu-1
din graiul poporului autohton, al „locului" în care ei au studiat fenomenul
astfel denumit), dar şi pentru motivul că în ţara sau regiunea în care acest
fenomen se numeşte merzlota el se prezintă sub formele lui cele mai ca.rac-
22 V. MIHAILESCU 1i I. CONEA 2
teristice. De asemenea, acceptarea şi folosirea de către geografii din toate

ţările a unor termeni ca monadnock, inselberg şi iceberg etc. se explică, fie
datorită faptului că fenomenele astfel denumite se întîlnesc numai in
acele ţări sau regiuni, fie că ele se intîlnesc acolo sub formele lor cele
mai tipice.
In toate cazurile, fie că este vorba de termeni ştiinţifici cu originea
în limbile ve~hi, greacă sau latină, fie de termeni cu originea in limbile
mai noi sau actuale, în toate, izvorul izvoarelor este, în ultimă instanţă,
limba popoarelor, limba poporului: merzlota este, la origine, termen geo-
grafic popular, aşa cum termen popular este şi monadnock.
Care este t,dtuaţia actuală a terminologiei în geografia rominească YAm

ajuns noi oare, după mai mult de o jumătate de secol de preocupare geo-
grafică în ţara noastră, Ia o precizare măcar a termenilor geografici funda-
mentali şi la o sistematizare fie şi numai de început a terminologiei geo-
grafice romîneşti ? Din nefericire, răspunsul este negativ ; preocuparea
însă a existat şi nu materialul lipseşte. .
In adevăr, cu toate că manualele de geografie pentru invăţămintul
mediu vechi sau mai recent, din cursurile universitare litografiate, din
numeroasele studii şi cercetări de geografie publicate în ultimii aproape
50 de ani şi, in fine, din recenta Monografie geografică a R. P. Romîne,
se poate aduna un foarte bogat material pentru o prelucrare critică a
terminologiei geografice romîneşti, trebuie să constatăm că această opera-
ţie nu a fost încă nici măcar întreprinsă, necum urmărită şi dusă, măcar
pentru o anumită perioadă, pînă la capăt. Este drept, încercări mai vechi
s-au făcut, dar ele au fost toate părăsite după o perioadă de timp. În
arhiva de început a Catedrei de geografie de la vechea Facultate de litere
a Universităţii din Bucureşti a existat mulţi ani o condică, în care o serie
de studenţi mai înaintaţi (printre care se numărau I. P u ş c hi 1 ă, preo-
cupat in special de problemele toponimiei romîneşti, G. Vi 1 sa n, C.
B r ă te s cu şi alţii) înregistraseră o serie de termeni geografici romineşti,
culeşi de ei înaintea anului 1918, de pe, cuprinsul ţării, fiecare notindu-şi
şi observaţiile lui în legătură cu ei.
De atunci au început să circule în lucrările geografilor noştri expresii
sau termeni ca : firul apei, cumpăna apelor, grădişte, măgură, obcină,
belciug, grind, ostrov, plaur etc. Condica a fost însă din ce în ce mai puţin
cercetată şi, mai ales, mai puţin îmbogăţită, sfîrşind prin a fi total pără
sită, fiecare cadru didactic al catedrei reţinînd din condică termenii soco-
tiţi de el cei mai potriviţi, pentru a-i folosi la cursuri (împreună cu alţii,
intraţi pe nesimţite în uz, şi mai ales cu cei descoperiţi ulterior, personal
de fiecare). Lui G. Vi 1 sa n îi aparţine de pildă - şi de atunci avem
noi de la el - expresia figurată de organism torenţial, după cum tot G.
Vi 1 sa n propunea o dată înlocuirea termenului con de,. dejecţie prin
cuvîntul popular romînesc, din partea muntelui, agestru, pe care unii din
noi îl folosesc şi astăzi. Şi tot de atunci C. B r ă t e s cu sugera, pentru
elementele unei terase, termenii : ţîtînă, pod, muche, frunte, poale (ale
teraselor). Mihai David folosea cu plăcere deosebită, la Iaşi, în
PROBLEME ALE TERMINOLOGIEI GEOGRAFICE ROMINEŞTI 23
-aceeaşi vreme, pentru şeile largi de pe culmi, termenul înşeuare (o tradu-

-cere a termenului francez ensellement, credem, şi nu o descoperire a lui
în limba poporului nostru, in care credem că nu există), acceptat ulterior
şi de alţi geografi romîni.
Şi exemplele s-ar putea înmulţi. Condica de la catedra de geografie
fusese o primă încercare de adunare şi lămurire a unor termeni geografici.
O altă încercare - un apel propriu-zis - de adunare şi discutare a ter-
menilor geografici, în special a celor populari, care urmau să fie triaţi cu
discernămînt, a fost făcută prin 193 7. S-a revenit asupra problemei la
fostul Institut de cercetări geografice in 1949, cind a luat fiinţă, in acest
scop, şi un colectiv special restrîns, care avea să se ocupe cu toponimia şi
cu termenii geografici populari; au fost prezentaţi şi discutaţi atunci,
într-o serie de comunicări, o parte din termenii noştri geografici funda-
mentali (cimpie, podiş, platformă, munte, deal, piemont etc.), dar şi aceas-
tă acţiune a fost întreruptă.
Astăzi, însă, dezvoltarea amplă a ştiinţei geografice romineşti, saltul
nou in această disciplină, nu ne mai îngăduie intirzierea in ceea ce priveşte
punerea la punct - desigur, valabilă doar pentru o perioadă de timp -
a problemei terminologiei noaRtre geografice. O bogată terminologie nouă
s-a alăturat terminologiei noastre mai vechi, unii din termenii acesteia
fiind folosiţi in continuare, alţii căpătînd sensuri noi, alţii fiind înlocuiţi
cu termeni sau expresii mai corespunzătoare, traduse din lucrări sovietice
recente şi alţii, în fine, reprezentînd construcţii noi, nu totdeauna în spiri-
tul limbii romineşti, şi care, pentru aceasta, trebuie supuşi discuţiilor
(discuţii începute deja, la Institutul de geologie şi geografie al Academiei
R.P.R., încă din timpul elaborării primului volum al Monografiei geogra-
fice a R.P.R.).
Iată pentru ce este neapărat nevoie să se păşească la o revizuire
critică şi o sistematizare a întregii noastre terminologii geografice. In
I.G.G., geografii tineri angajează nu rareori discuţii (între ei sau cu cei
mai vîrstnici) asupra unor termeni, ale căror înţelesuri nu li se par clare
sau li se par greşite. Se ivesc nelămuriri şi se constată ezitări, care arată
cit de necesară este revizuirea şi sistematizarea de care vorbim. Şi nu este
vorba numai de termeni fundamentali (cum ar fi de pildă : cîmpie, plat-
formă, deal, munte, terasă, piemont etc.), ci şi de numeroşi alţi termeni
rezultaţi din multipla diferenţiere a geografiei pe discipline care, adîncind
problemele cercetate, au trebuit să recurgă la folosirea de termeni cu totul
noi. în acestă ordine de idei, nu avem decît să ne gindim la terminologia
relativ nouă, şi deja foarte abundentă, în legătură cu formele şi procesele
periglaciare 1 ).
Ne aflăm, deci, într-un moment cînd este necesar să se pună ordine
în noianul de termeni geografici, vechi sau noi, să vedem care din cei
vechi e bine să rămînă, care din cei noi trebuie adoptaţi definitiv şi care
trebuie înlocuiţi cu termeni pe care urmează să-i selecţionăm din tezaurul
1) Terminologia geografică (etil toponlmlcele, cit şi termenii comuni) .,Intră ca o parte
componentă ln fondul principal de cuvinte ale llmbllor, fond care se schimbă necontenit,
lmbogăţindu-se cu elemente noi. .. " (E. M. Murzaev, Probleme privitoare la nomenclalura geo-
gra(icd. Izv. Akad. Nauk, scria gheogr., nr. 4, 1953).
24 V. MIHAILESCU 1i I. CONEA 4
terminologiei noastre populare. Va trebui să discutăm, în şedinţe de In-

stitut, pe secţii sau în secţii unite, termenii contestaţi (şi sînt destui), adică.
aceia asupra sensului cărora nu toţi geografii sînt de acord, şi să ajungem,
pînă la urmă, la întocmirea unui dicţionar care să poarte girul Institutului
de geologie şi geografie al Academiei R.P.R.
Deei va fi necesar, de astă dată, să se facă un plan de lucru mai
amănunţit. şi suficient de practic, pentru a avea toate şansele să fie dus
la bun sfirşit.
La baza viitorului dicţionar de terminologie geografică rominească.
vor tnbui să stea, în primul rînd termenii ge,ogiafid eare şi-au cîştigat
definitiv C'etăţ,enia în ştiinţa geog1 afic·ă romînease:ă, indiferent de origi-
nea, lor, şi, după acee.a - în VGderea înlocuiJii unor termeni deja folosiţi de
unii geog1 afi, dar st1 ăini de spiritul limbii romîneşti, ca şi în vederea cooptării
unor tei meni geog1 afid noi, neeesari gwgrafiei noastre în stadiul ei actual
de dezvoltare - terminologia noastră geografică populară, care va trebui
să con~tituie depozitul din care să se alimenteze continuu, pe măsura
necesităţilor ivite, terminologia noastră ştiinţifică-tehnică. ·
Terminologia noast1ă gcografkă „savantă", ca şi cea populară este
prinsă d1 ja (cca populai ă însă, numai într-o mică măsură) în manualele,
in cursmile litogrnfiate, în f'tudiile· geografice publicate, în Monografia
geografică a R. P. Romîne. Toate acestea - manualele, cursurile, stu-
diile, monogiafia - vor trebui deci „despuiate" de întreg depozitul de
terminologie închis în ele (indiferent de originea termenilor : ,,cultă" sau
„populară"). Acesta va fi apoi discutat şi triat, n,ţinîndu-se tot ce este
bun şi înlăturîndu-se tm menii care nu mai corespund.
C'ercGtarea şi selee:ţionarea - din dieţionarele noastre geografice
şi de pe hă1ţile topografice - a bogatei terminologii populare ce acestea
cuprind, vor put1.;a eonstitui un alt. aspect, concomitent sau succesor
primului, al muncii noastre.
Discutarea termenilor geografici fundamentali din patrimoniul
nostru de terminologie geografică ştiinţifică, precizarea şi adoptarea, cu
consens unanim, a înţelesului, pînă azi disputat al unora din aceşti ter-
meni, va constitui o altă formă a muncii.
în sfîrşit, culegerea „de pe viu", în toate campaniile de teren şi în
toate excursiile de studii, individuale sau colective, ale membrilor Insti-
tutului nostru, a întregii terminologii geografice populare romîneşti va
fi o altă latmă - poate cea mai plină de roade - a acumulării materia-
lului pentm dicţionar. N-am spus întîmplător „poate cea mai plină de
roade". ln adevăr, din bogatul material de terminologie geografică popu-
la1ă se va putea întocmi, ta o lucrnre aparte, şi un L icţionar de termeni
geografici regionali ai limbii romîne, în felul Di<'ţionarului de termeni geo-
grafici locali al lui M. şi E. M. Mur za ev, apărut la Moscova in 1960.
Această din urmă munc:ă - culegerea de pe teren a terminologiei populare
- va putea fi efcl tuată eventual în colaborare şi c:u alte institute ale
ÂcadLmk~ R.P.R., cum este de pildă Institutul de lingvistică, care şi el
are, înscnsă într-un plan de muncă pe mai mulţi ani, sarcina culegerii
pe teren a terminologiei geografice din graiul poporului nostru.
5 PROBLEME ALE TERMINOLOGIEI GEOGRAFICE ROMINEŞTI
O HEOEXO,ZJJ-:IMOCTM TIEPECMOTPA li CMCTEMATM3A~MM

rEOrPA~MYECKOA TEPMMHO~OrMM PHP
PE3IOME
BcJie;o; Ba HBJIOmeHHeM coo6pamemrlî o Heo6xo;o;HMOCTH HMeTL TO'l-

HYIO HayttHYIO TepMHHOJIOrHIO H O nopH;o;He ee BO8HHHHOBeHHH, npHBO;JJ;HTCR
RpaTHIIH o6aop IlOJIOmeHHH reorpalfm•rnCHOii: TepMHHOJIOrHH B PyMhlHHH
HaH B npOIIIJIOM, TaH H B HaCTOHrn;ee BpeMH. Tiepe'IHCJIHIOTCH ece upe;o;npH-
HHTLie ;o;o CHX nop pa60Thl no co6HpaHHIO, YTO'IHeHHIO H CIICTeManrnau11u
PYMLIHCHOii: HaH HayttHO:tt, TaH, Of;06eHHO, HapOAHOii: reorpalfmttec1wtt Tep-
MHHOJIOrl'IlI. B peayJILTaTe Kam;o;ott pa60TLI OCTaJIOCL TO HJIH HHOe HOJIH-
'leCTBO TepMHHOB, HeKOTOpLie H8 KOTOpLIX BOIIIJIH B o6uxo;o;.
B HaCTOHrn;ee BpeMH, Hor;o;a reorpalfmH ;o;mfuf>epeHUHpoeaHa Ha MHO-
rottnc.r:ieHnLie OTpac.1rn, u reorpacf>1It1ecH11ii: om,1T PyMhlHCHOii: Hapo;o;Hoit
Pecny6mnrn ana 'lnTeJlbHO noapoc, nacTa.11O epeMR o6ecne'IHTh npaHTH-
qecHyIO opramrnau1110 co6Hpamrn TepMnnoB, 11x o6cymAeHue, a TaHme
paapa60TKY o6rn;ero cJioBapH KaH Hay'IHOfi, TaH H 11apog1-1oii: reorpacf>H-
ttecHoii: TepMHHOJIOrHH.
ON THE NEED OF REVISING AND SYSTEMATIZING THE

RUMANIAN GEOGRAPHICAL TERMINOLOGY
ABSTRACT
After a few remarks on the need of an exact scientific terminology

and on the way in which it comes into being, the authors make a brief
analysis of the situation of geographical terminology in Rumania, in the
past and at present. They mention all the initiativos when collecting,
specifying and systematizing the Rumanian scientific and particularly
popular geographical terminology. All these initiatives left a number of
terms some of which are in circulation today.
At present, when geography comprises a large number of branches
and when the geographical experience in the Rumanian People's Re-
public has increased considerably, it is time to ensure a practicai organizing
of the collecting of terms, of their discussion and the elaboration of a
general dictionary of scientific and popular geographical terminology.
26 V. MIHAlLESCt: 1i I. CONEA 6
BIBLIOGRAFIE
l. D. P uşchi l ă, Observaţii cu privire la terminologia geografică populară şi. la toponimie.

Anuarul de geografie şi antropogeografie, voi. II, Bucureşti, 1911.
2. S. M eh ed i n ţi, Terra, voi. II, cap. XX, Nomenclatura, Bucureşti, 1930.
3. V. M i hă 11 e s cu, Termeni geografici populari. Bui. Soc. rom. geogr., tom. LVI, 1937.
4. I o n C o n ~ a, Problema toponimiei slavo-rom/ne şi a terminologiei geografice populare, ln
voi. Din /ucr. Jnsl. de cercetări geogr. al R. P. Rom/ne. Bucureşti, 1950.
5. E. I V. Mur za ev, S/ovar meslnfh gheograficeskih lerminov. Gheografghiz, Moscova, 1959.
DESPRE TII>UL DE HARTA
ADMINISTRATIV-ECONOMICA INFORMATIVA
A REGIUNII*)
DE
N. F. LEONTJEV
De obicei pentru necesităţile organizaţiilor şi instituţiilor regionale

şi ale altor organe locale, care se ocupă cu probleme legate de conducerea
administrativ-economică şi de construcţia culturală, se utilizează aşa
numitele hărţi administrative sau informativ-administrative. Dintre
numeroasele hărţi geografice (c:a conţinut şi destinaţie), cele informativ-
administrative ale regiunilor ocupă un loc aparte. Ele sînt destinate obţi
nerii de date informative cu privire la împărţirea administrativ-teritorială
şi amenajarea teritoriului, cu privire la amplasarea centrelor administra-
tive, a altor localităţi şi a căilor de comunicaţii; de asemenea, ele ne oferă
o imagine generală despre reţeaua hidrografică, uneori despre păduri şi
despre trăsăturile principale ale structurii orografice a regiunii. Aceste
hărţi sînt foarte apreciate de organizaţiile şi instituţ,iile locale, unde ele
se folosesc pe scară largă ca materiale informative în cadrul studierii
şi soluţionării problemelor legate de conducerea administrativă, şi econo-
mică, de construcţii şi alte probleme ale dezvoltării regiunii. Hărţile infor-
mativ-administrative ale regiunilor pot fi considerate cu certitudine
drept veritabile opere cartografice de masă.
Dar ridicarea continuă, a rolului organizatoric şi de conducere al
organelor locale în dezvoltarea economică a regiunii face necesară elabo-
rarea unor hărţi, care sub aspectul caracterizării economico-geografice
a teritoriului să poată conţine o serie de elemente. Apare deci necesitatea
elaborării unei hărţi mai complexe, care să imbine elementele unei hărţi
informativ-administrative, cu elementele hărţii economice. Acest tip
de hartă regională ar putea fi denumit harta administrativ-economict!
informativt!.
•) Comunicare prezentată ln şedinţa comunii a autorilor volumului II, partea a II-a.
al Mono!Jra/iei !Jeogra/ice a R.P.R. şi a redacţiei principale a Monografiei Ia 11 octombrie 1960.
28 N. F. LEONTIEV 2
Care trebuie să fie însă conţinutul de bază al unui asemenea tip de

hartă? Evident că o asemenea hartă trebuie să ofere o serie de informatii
precise, complete şi actuale, strict limitate la un anumit cerc de probleme.
Acest cerc de probleme este determinat la rîndul său de destinaţia hărţii
ca material informativ în cadrul activităţii practice a organizaţiilor regio-
nale şi raionale, a căror activitate este indisolubil legată de conducerea
politico-administrativă, de construcţia economică şi de servirea popu-
laţiei. în afară de aceasta, o asemenea hartă mai trebuie să corespundă
intereselor lucrătorilor din domeniul culturii şi instrucţiunii publice,
precum şi ale unor largi cercuri ale intelectualităţii de la oraşe şi sate.
Ideea elaborării unui asemenea tip de hartă a apărut la Institutul
de geologie şi geografie al Academiei R. P. Romîne, în legătură cu lucrările
pentru întocmirea anexelor cartografice la partea a II-a a volumului II
al JJ onografiei geografice a R. P. Rornîne. După cum se ştie volumul I
şi partea I din volumul II ale acestei monografii au apărut deja şi repre-
zintă o lucrare ştiinţifică fundamentală asupra geografiei R. P. Romîne.
O pai te componentă a acestora o constituie anexele cartografice - două
albume de hărţi în culori., care oferă o caracterizare foa1te completă şi
multilaterală a naturii şi economiei ţării. Hărţile administrativ-economice
informative ale regiunilor vor constitui anexa părţii a II-a a volumului II.
Totodată ele vor putea fi editate şi ca hărţi separate.
O problemă de o extremă importanţă este aceea a alegerii scării
hărţii administrativ-economice informative a regiunii. Scara ei trebuie
să fie suficient de mare, pentru a putea asigura un volum relativ mare al
(or ţinutului ei, fă1 ă a prejudicia citirea hărţii care trebuie să fie totodată.
c-omodă şi din punc:t de vedere al dimensiunilor sale. Geografii Institutului
de geologie şi geografie al Academiei R. P. Romîne au adoptat pentru
aceasta scara l : rrno OOO, care, după cum au arătat lucrările cartografice
experimentale, s-a dovedit a fi extrem de reuşită şi potrivită.
Un moment important pentru harta administrativ-economică infor-
mativă a regiunii este întocmirea legendei, care practic trebuie să ser-
vească drept cheie a hărţii. De aceea pare raţional ca toate semnele
convenţionale să fie împărţite in grupe după elementele înrudite, atri-
buind fiecăreia dintre ele denumirile respective. Poate fi recomandată.
aproximativ următoarea alcătuire a legendelor după grupele de fenomene
care trebuie cai to grafiate :
l. Industria extractivă (în continuare urmează lista materialelor
extrase).
2. Industria prelucrătoare (în continuare urmează ramurile indus-
triale).
3. Zonele agricole (diferenţierile zonale în specializa1ea agriculturii).
4. Regiunile răspîndirii maxime a culturilor agricole.
5. Pădurile, mlaştinile, nisipurile.
6. Direcţiile principale ale traficului.
7. Localitătile.
8. Căile de' comunicaţie.
9. Staţiunile balneo-climaterice şi de odihnă.
1 O. Locurile istorice.
3 HARTA ADMINISTRATIV-ECONOMIC,\ INFORMATIVA A REGIUNII 29
11. Relieful, hidrografia.

12. Limitele administrative.
!n funcţie de particularităţile specifice ale unui teritoriu sau altul,
ordinea şi complexitatea acestor grupe se pot modifica în aşa fel ca feno-
menele care profilează aspectul regiunii să aibă prioritate în comparaţie
cu alte elemente ale conţinutului.
!n scopul de a imprima tuturor hărţilor unitate şi a le apropia de
tipul ediţiei de serie, este necesară unificarea sistemului de semne conven-
ţionale, pe baza unui tabel unic de semne convenţionale, care trebuie să
fie folosit ca îndreptar la redactarea tuturor hărţilor.
Conţinutul propriu-zis al hărţii regiunii respective se indică numai
in limitele teritoriului cartografiat. Poate că în acest caz trebuie să se
facă excepţie pentru elementele liniare, cum sînt de pildă limitele (grani-
ţele) de stat şi cele de regiuni, căile ferate, şoselele şi rîurile, care logic
trebuie indicate pînă la chenarul hărţii. Pe teritoriile învecinate, în inte-
riorul chenarului trebuie să se indice denumirile acestor teritorii (regiuni,
state).
După (•nm s-a mai spm;, hărţile administrativ-economice informa-
tive trebuie să fie irnficient de detaliate în ceea ce priveşte toate elementele
fundamentale ale economiei şi naturii, cu scopul ca cititorul să poată căpăta
o idee cît mai completă cu privire la regiunea respectivă, cu privire la
particularităţile naturale, cu privire la sensul dezvoltării industriei şi
agriculturii, rolul regiunii în schimburile interregionale, cu privire la gra-
dul de valorificare a teritoriului de către om ş.a.m.d. Evident că acest
lucru se poate realiza prin selecţionarea judicioasă a elementelor conţinu
tului fi prin aplicarea unor procedee adecvate de redactare grafică. Vom
analiza pe scurt problemele principale legate de alegerea elementelor de
conţinut, respectînd totodată cu acest prilej cit mai mult posibil ordinea
tehnologică de întocmire a hărţilor.
!ntrucît tipul respectiv de hartă nu are sarcina de a reda particula-
rităţile pur hidrografice ale apelor curgătoare şi sistemelor fluviatile
(aceasta fiind o sarcină specială), rîurile urmează să fie indicate pe baza
unei trieri minuţioase. Considerăm posibilă indicarea pe aceste hărţi a
riurilor cu o lungime de 10-12 km (2-2,5 cm) şi mai mare. Totodată
dimensiunile minime ale rîurilor cu lungimea de 2-2,!5 cm, la scara hărţii,
trebuie indicate de preferinţă în regiunile muntoase, unde densitatea
reţelei hidrografice este mai mare decît în cîmpie. !n afa1ă de aceasta,
regiunile de munte nu sînt de obicei încărcate în continutul lor cu alte
elemente /localităţi, drumuri etc.). !n schimb, pe terito;·iile de şes, rîu1ile
cu o lungime de :!-2,:i cm se pot indica doar în cazuri excepţionale. Aici
este mult mai important ca harta să fie completată cu alte elemente, carac-
teristice, în primul rînd cu localităţi, căi de comunicaţie etc.
Se înţelege că rîurile cele mai mari, cu o lungime de peste 5 cm la
scara hărţii, trebuie reprezentate. Transpunerea pe hartă în regiunile
de munte a rîurilor mai mici decît mărimea indicată mai sus (2-2,5 cm)
poate fi făcută numai în cazurile cînd izvoarele rîului constau nu dintr-un
singur curs de apă cţ din mai multe cursuri, formînd o înmănu~here de
afluenţi la izvoare sub formă de evantai.
30 N. F. LEONTIEV 4
Ar fi interesant de, redat, cu ajutorul unor semne speciale, unele

caracteristici economice importante, cum sint sectoarele cu praguri ale
rîurilor, locurile de unde începe partea navigabilă a rîurilor, plutăritul,
dacă pentru aceasta se găsesc materiale iniţiale necesare.
Apele curgătoare cu o lăţime de ordinul a 100 m şi mai mult ar fi
bine să fie indicate cu o linie dublă, iar celelalte ape curgătoare, cu o
linie simplă, dar indicîndu-se subordonarea rîurilor, adică cu cît este mai
înalt ordinul rîurilor, cu atît mai subţire este semnul lor convenţional;
acest procedeu ar asigura o formă mai expresivă a sistemelor fluviatile.
Trebuie reprezentate toate lacurile a căror suprafaţă este de cel
puţin 1,5-2 km 2 la scara hărţii. în cazurile unor mari acumulări de lacuri,
de pildă în Bălţile Dunării şi în Delta Dunării, ele trebuie redate în mod
selectiv, excluzîndu-le pe cele mici.
Dacă lacurile au scurgere în ape curgătoare sau dacă ele comunică
unele cu altele prin intermed,iul unor braţe, acestea din urmă trebuie
indicate pe hartă indiferent de lungimea lor. La fel ca şi în cazul rîurilor,
trebuie să se indice denumirile lacurilor mari.
Deşi relieful este un element foarte important al landşaftului geo-
grafic, reprezentarea lui pe acest tip de hartă poate avea doar o impor-
tanţă secundară. Nu trebuie însă să se renunţe complet la indicarea relie-
fului. Pentru cititori va prezenta un neîndoelnic interes direcţia, cel puţin
a principalelor masive muntoase de pe teritoriul regiunii, poziţia lor în
raport cu alte elemente, poziţia vîrfurilor şi înălţimilor maxime etc. De
aceea recomandăm să se indice, cu denumiri scrise, cel-puţin munţii prin-
cipali, culmile muntoase, diversele înălţimi etc. Vîrfurile cele mai impor-
tante trebuie indicate cu ajutorul unui semn convenţional special, însoţit
de cota şi denumirea respectivă. De asemenea trebuie să se indice pasurile
şi trecătorile, mai cu seamă acelea prin care trec căile de comunicaţii.
În afară de delimitarea sistemelor muntoase şi indicarea denumi-
rilor lor, ar fi extrem de interesant să se folosească şi metoda redării relie-
fului prin tente (pantele umbrite), ceea ce ar face ca landşaftul geografic
în ansamblu să devină mai expresiv.
Pădurile, nisipurile, mlaştinile sînt importante din punctul de
vedere al caracterizării teritoriului, iar un astfel de element ca pădurile,
ajută la o înţelegere mai justă a particularităţilor repartiţiei agriculturii,
industriei forestiere ş.a. De aceea aceste elemente sînt de asemenea nece-
sare pentru harta administrativ-economică informativă. La reprezentarea
acestora este important să se redea similitudinea generală în delimitarea
arealelor şi să se specifice legile generale ale amplasării lor în spaţiu, legate
de structura suprafeţei.
Un rol important trebuie rezervat, pe harta administrativ-econo-
mică informativă, localităţilor, căci foarte multe aspecte ale activităţii
umane şi în primul rînd cele economice sînt legate de o anumită localitate :
oraşul, comuna, satul etc. De aceea, acest element al landşaftului trebuie
oglindit cît mai complet pe hartă. Totodată este evident că nu toate
localităţile pot fi indicate pe o hartă la scara 1 : iiOO OOO, sau pe hărţile
mai mari. De aici se naşte întrebarea : care localităţi trebuie preferate,
spre a fi reprezentate pe hartă T
5 HARTA ADMINISTRATIV-ECONOMICA INFORMATIVĂ A REGIUNII 31
1n primul rînd, trebuie reprezentate localităţile care au importanţă

administrativă, deoarece de aceste centre sînt legate foarte multe aspecte
ale activităţii omeneşti. Acestea vor fi reşedinţele de regiune, reşedin
ţele de raioane şi comunele. Desigur că multe elemente din această categorie
sînt în acelaşi timp şi centre industria.le ; de aceea reprezentarea lor pe
hartă este determinată şi de alţi factori pur economici.
Dar dacă ne vom limita în a reprezenta pe hartă numai aceste loca-
lităţi, care au doar o importanţă administrativă sau o importanţă econo-
mică de bază, hărţile pot fi „sărace"; ele vor reda în foarte mică măsură
gradul de populare a teritoriului. Pentru cititorul hărţii vor rămîne „pete
albe" şi lui îi va fi greu să se ·orienteze ; multe fenomene legate de alte
aspecte ale vieţii, nu-şi vor găsi expresie pe hărţi.
Alegerea în continuare a localităţilor se poate efectua orientîn-
du-ne după următoarele indicaţii :
- oraşele şi aşezările muncitoreşti de tip urban, care nu prezintă
importanţă administrativă sau o mare importanţă economică, precum
şi acele localităţi care în urma dezvoltării lor, prin funcţiile lor, au căpătat
o serie de trăsături caracteristice urbane, rămînînd totodată în mare măsură
centre agricole;
- localităţile situate la intersecţiile căilor de comunicaţii (căi ferate
şi drumuri, şosele), care sînt noduri de transp01 t ;
- localităţile a căror denumire este legată de un aspect oarecare al
activităţii economice, de pildă centrele viticole şi de vinificaţie (podgorii :
Cotnari, Murfatlar etc.) ;
- localităţile legate de izvoare minerale (de pildă Borsec etc.);
- localităţile care sînt staţiuni balneare sau climaterice;
- alte localităţi dintre cele mai mari.
Se înţelege însă că în cazul unei mari concentrări de localităţi şi
cind este imposibilă reprezentarea lor, în cazul cînd celelalte condiţii
rămîn neschimbate, trebuie să se acorde prioritate acelor~ care sînt mai
mari ca număr de locuitori sau ca importanţă.
Pe hărţile administrativ-economice informative, după părerea noastră,
trebuie redate şi numeroasele baze turistice, cabanele, ca indice al gradului
înalt de dezvoltare a turismului în ţară.
Datorită faptului că multe localităţi care au o v.aloare administra-
tivă sînt în acelaşi timp şi centre industriale, este imposibil de reprezentat
importanţa lor administrativă cu ajutorul unui semn separat sau prin
mărimea acestui semn, deoarece locul acestuia îl va ocupa semnul conven-
ţional pentru centrul industrial. De aceea importanţa administrativă a
localităţilor va trebui scoasă în evidenţă cu ajutorul mărimii şi formei
scrisului care marchează denumirea localităţii respective.
Geografia căilor de comunicaţii va trebui să fie indicată pe hartă
prin reprezentarea căilor ferate, cu subîmpărţirea lor, şi a şoselelor, cu
subim părţirea lor în şosele naţionale şi regionale.
În afară de aceasta, în regiunile submontane şi montane este necesar
să se indice potecile, drept căi de acces spre bazele turistice.
Pentru regiunile în care este deivoltată industria forestieră şi de
prelucrare a lemnului, o mare importanţă o au drumurile forestiere, d.J.u-
32 N. F. LEONTIEV 6
muri construite în mare număr în aceste regiuni în anii puterii populare.

De aceea este interesant să se indice şi aceste căi de transport.
Pe căile de comunicaţii fluviale şi maritime, cu ajutorul unui semn
special, trebuie indicate cheiurile şi debarcaderele.
Pe hărţile administrativ-economice informative, în afară de limita
regiunilor, care conturează teritoriul regiunii şi limitează conţinutul
hărţii, un element obligatoriu îl constituie şi limitele raioanelor adminis-
trative. Acest lucru decurge din faptul că pe hărţi se indică centrele raio-
nale, care fireşte vor trebui Eă aibă contmul teritoriului care le aparţine.
Elementele indmt1iei energe-tice şi subEtanţele minerale utile trebuie
conside1 ate ca fiind dintre elementele fundamentale pe hărţile admini-
st1 ativ-ee:onomice infm mative regionale. Ele caracterizează situaţia actuală
a economiei regiunii şi ne dau posibilitatea de a aprecia particularităţile
repai tiţiei geogi afice a cwtrelor indmtriale, a centralelor electrice şi a
substantelor minerale utile.
( 1{ toate că scara J : 500 OOO este suficient de mare pentru acest
tip de hai tă, totuşi la baza reprezentării pe hartă a fenomenului trebuie
să fie pnfuat crntrnl irdustrial, cu împărţirea lui în sectoare, şi nu
obiectivul industlial - uzi.Ila, fabrica ş.a. Indicarea separată a obiecti-
velor industliale, chiar la această sca,ră va duce la o denaturare a loca-
lizării fenomenului, iar în sectoarele foa,rte aglomerate ale hărţii ele vor
deveni de-a dieptul indescifrabile. În afară de aceasta, reprezentarea
industrid cu ajutorul metodei centrelor industriale permite să se repre-
zinte mai bine unele carae:teristici, cum sînt structura localităţii, volumul
ei relativ, ponderea diverselor ramuri şi subramuri ale industriei, con-
centrate în localitatea respectivă-.
Pontrn caracterizarea economiei regiunilor, în afară de industria
republicară, o mare impmtanţă are şi industria locală. De aceea redarea
obiel tivelor irdust1 iei locale este îr.t1 u totul de dorit. Metoda de repre-
zentare a accbtor obiec·tive poate fi btabilită după ce s-au obţinut mate-
riale e:oncn,te în legătm ă cu această problemă pentru fiecare centru
indui;t1 ial şi s-au du tuat unele expeiitnţe.
re asemenea ar fi foarte util să se indice pe hărţile regionale ampla-
sarea diverselor ateliere meşteşugăreşti, centre populate cu unităţi ale
cooperaţiei, centre care produc obiecte şi articole de artă populară, căci
se ştie lă în aceaEtă plivinţă multe regiuni ale ţării se disting prin pro-
ducţia lor de neîntrecut.
Pent1 u reprezentarea geografiei agriculturii cea mai nimerită este
folosirea metodei ariilor colorate. ( u ajutorul diverselor culori poate fi
bine reprezeutată specializarea şi deos(.,birile ei zonale. Totodată, pentru
fiecare arie, în legenda hărţii se dă o caracterizare complexă, care include
ramurile şi subramurile agriculturii şi creşterii animalelor. Se întelege
de la sine eă hot ticultma este de asemenea unul din elementele ~onti-
nutului tipului respettiv de haită. În regiunile de răspîndire maximă' a
divm selor c:ulturi agiicole C'are n-au intiat în caracterizarea complexă
a raionului, aceste C'Ulturi vor apare prin semne pe un fond colorat.
Au:,stca trebuie ~ă fie, după părerea noastră, conţinutul de bază
al hăi ţii administrativ-economice informative a regiunilor. Tipul de
hai tă preconizat, datorită volumului său larg, presupune şi permite o
7 HARTA ADMINISTRATIV-EC,ONOMICA INFORMATIVĂ A REGIUNII 33
mai ma.re încărcare a hărţii. Pentru ca acea.stă încercare să nu prejudi-

cieze citirea. şi să fie totodată accesibilă unui cerc larg de cititori, trebuie
să ne oprim de asemenea şi asupra unei serii de probleme tehnice legate
de întocmirea şi redactarea hărţilor.
Una din acestea este problema. caracterului scrierii denumirilor
geografice. Evident că scrierea denumirilor acestor localităţi şi centre
industrîale reprezîntă încărcarea principală a hărţii. Dificultăţi deosebite
se întîmpină în reprezentarea localităţilor mici, care constituie cea mai
mare parte din numărul total al localităţilor. Pentru ca toate localităţile
să figureze pe hartă, este necesar să se folosească caractere de mărime
redusă şi o scriere fină.
O problemă importantă este redarea în culori a fondului teritoriului.
Aici atenţia trebuie concentrată asupra scopului de a realiza claritate
şi distincţie in colorit şi îmbinări armonioase de culori.
Întrncit fondul colorat al hărţii trebuie să redea specializarea agri-
culturii, problemei delimitării raioanelor administrative trebuie să i se
acorde o mare atenţie. Aici poate fi folosită scrierea în culori, bine alese,
pentru indicarea denumirilor raioanelor, precum şi iluminarea semnului
haşurat al limitelor raioanelor administrative.
Hărţile administrativ-economice informative ale regiunilor consti-
tuie anexa cartografică de bază la partea a II-a a volumului II
al Monografiei geografice a R.P.R. De aceea trebuie să se acorde o mare
atenţie problemelor referitoare la unificarea semnelor convenţionale, la
folosirea caracterelor pentru inscripţii şi a culorilor pentru hărţi. Trebuie
să căutăm ca toate hărţile regiunilor să alcătuiască o serie unitară. con-
dusă de o idee generală şi cu un scop bine determinat şi anume de a
arăta printr-o metodă cartografică accesibilă, diversitatea şi bogăţiile
economiei Republicii Populare Romîne.
O THTIE OB30PH01l 3ROHOMI1RO-A~MIIHI1CTPATI1BHOR

OBJIACTHOR RAPTbl
PE310ME
ABTOp Hatm:naeT C H3JIOifHlHHJI Haa11aqemrn 06:JOpuott ,HWHOMHK0-

3)..IMHHHCTpaTHBHOtt o6JiaCTnou 1.apThl B MacuITa6e 1: 500 OOO u yI,aablBaeT
na OCHOBHble npHH[_\Hilbl ee COCTaBJiemrn, a TaI01rn TOMaTHKY ee COJlep-
ma,urn.
TIOJl'IOpIHIBaeTCJI 3KOHOMHKO-reorpa!JmqecKHtt xapaKTep TaHott KapTl.1
u, B aaBHCHMOCTH OT 3TOro xapaKTepa, JlalOTCJI yKa3aHHJI no 1.apTorpa-
<l>tt'IOCKOMY uao6pamenmo Ha nett pa3JIH'IHblX ::JKOHOMHKO-reorpa4>H'IOCKHX
o6»eKTOB li HBJI0HHtt.
TaKoro pol\a KapTaMH HJIJIJOCTpHpoBan TeKCT CTaporo TOMa, I I 'laCTI,
reorpa4>H'lecKott Monorpa4>m1 PyMhlHCKOtt HapOJlHOH Pecny6mrnH.
34 N. F. LEONTIEV
ON THB TYPE OF ADMINISTRATIVE, ECONOMIC AND ,

INFORMATIVE MAP OF A REGION
ABSTRACT
The author i,tarts from the destination of the administrativer

economic and informative map of a region at the 1 : fiO0 OOO scale and
sets off the basic principles of its drawing up as well as the themes of
the contents of this map.
Special mention is made of the economic and geographical
character of the map and, in terms of this character, the author gives
indications for the ca1tographic representation of the various economic
and geographical obje('-ts and phenomena.
This type of map illustrated the text of the second volume, second
part of the Geographical Monograph of the Rumanian People's Republic.
CONSIDERAŢIIASUPRA CRITERIILOR COMPLEXE
DE CLASIFICARE FUNCŢIONALA A ORAŞELOH 1
)
'DK
V. MIHĂILESCU, C. HERBST şi I. BĂCĂNARU
Studiul geografic al oraşelor a căpătat o deosebită importanţă

mai ales in ţările socialiste.
într-adevăr, avintul pe care l-au luat oraşele şi problemele com-
plexe ridicate de acest avint, sub aspect economic, demografic şi edilitar,
implică, între altele, şi cunoaşterea legăturilor variate, multiple şi adînci,
între factorii geografici şi activitatea de producţie a oamenilor, desfă
şurată intr-un cadru teritorial restrine. Cunoaşterea acestor relaţii este
necesară cu atît mai mult cn cit ele afectează direct nu numai interesele
economice ale teritoriului in care se dezvoltă, dar şi pe ale oraşului însuşi
şi chiar - adeseori şi în grade diferite - pe ale ţării întregi.
ln cele ce urmează ne vom ocupa nu de fenomenul urban in el
însuşi, ci numai de latura economico-geografică a acestui fenomen, şi
nici de aceasta în totalitat~a ei, ci numai de bazele clasificării funcţio
nale a oraşelor.
*
Este deci necesar - în prealabil - să definim oraşul şi ca feno-
men geografic.
Oraşul a apărut şi s-a dezvoltat la un o.numit stadiu atins de nivelul
forţelor de producţie şi pe o anumită treaptă a diviziunii sociale a muncii.
Factorii primi şi cei mai importanţi în apariţia şi dezvoltarea. oraşelor
sînt aşadar factorii economici şi sociali şi îndeosebi forţele de producţie.
ln acelaşi timp, in gruparea şi dezvoltarea teritorială a oraşelor, mediul
geografic - favorabil sau nu - joacă un rol, în diferite grade, important.
Oraşul este - din punct de vedere geografic - un complex teri-
torial format din: a) o aglomerare de clădiri, străzi, pieţe, spaţii verzi
1) Comunicare prezentată ln Sesiunea de comunicări ştiinţifice a Institutului de ge.o-
fogte şi geografie al Academiei R.P.R, mai 1961.
36 V. MIHAILESCU, C. HERBST 1i I. BACANARU 2
etc., unde o populaţie - de obicei numeroasă - exercită funcţiuni spe-

cifice de producţie (de concentrare, transformare şi servire sau distri-
buire a bunurilor materiale); b) o arie (sau zonă) de convergenţă spre
centrul aglomerat, arie înăuntrul căreia au loc relaţii reciproce (între
populaţia oraşului şi a ariei respective).
Din întreg ansamblul de probleme geografice pe care le pune defi-
niţia de mai sus, noi alegem pe aceea care constituie specificul economico-
geografic al oricărui oraş : funcţiunea. Prin funcţiunile sale, oraşul se
prezintă într-adevăr asemenea unui corp de comandă ce organizează,
·- nu numai din punct de vedere economic, dar şi administrativ, politic
şi cultural - viaţa unui teritoriu relativ întins. Tot prin ele, oraşul ne
apare ca un centru de activitate productivă concentrată şi intensă pe
un loc restrîns al acestui teritoriu. Se impune deci şi o analiză geogra-
fică a fnncţiunilor concentrate în oraş ; iar această analiză constă toc-
mai în urmărirea felului cum ele se înscriu în peisaj şi în relevarea in.ter-
acţiunii dintre centrul aglomerat şi aria de convergenţă mai sus men-
ţionată. Căci oraşul - ca fenomen economico-geografic - apare şi se dez-
voltă nu prin forţele sale proprii izolate în vatra lui, ci pe baza unor intense
şi de obicei multiple legături cu economia şi cu centrele populate din aria
de relaţii reciproce (mai pe scurt, aria de convergenţă) sau din arii mult
mai depărtate.
Se înţelege astfel cît de mare importanţă are poziţia geografică
pentru un oraş. în această privinţă, geograful sovietic N. N. Bar an s k i
consideră pe deplin întemeiată ideea că prezenţa unor condiţii de aşe
zare deosebit de favorabile poate explica apariţia şi dezvoltarea oraşelor
pe un loc anumit (1 ).
într-adevăr, poziţia geografică este unul din factorii importanţi
care contribuie la definirea caracterului economic al unui oraş şi la com-
plexitatea diferită a funcţiunilor sale productive şi neproductive. În
ceea ce priveşte natura şi caracterele legăturilor sale spaţiale, oraşul,
în sensul propriu al acestui cuvînt, şi cu toate deosebirile funcţiunilor sale
social-economice în diferite epoci, a reprezentat în toate timpurile o con-
centrare de populaţie neagricolă, un punct pentru care - încă de la
apariţia lui -, legăturile joacă un rol de primă impoitanţă (14) 1 ).
Cu toată importanţa incontestabilă pe care o prezintă poziţia geo-
grafică pentru apariţia şi dezvoltarea oraşelor şi cu toate că o clasificare,
după poziţia geografică, a acestora poate fi imaginată şi chiar a fost
dată de mulţi autori, totuşi noi considerăm poziţia geografică mai mult
ca un indice de încadrare geografică a oraşelor decît ca un criteriu de
clasificare economico-geografică . .Adică vrem să spunem că, în clasificarea
economico-geografică a oraşelor, un singur criteriu trebuie pus pe primul
plan : funcţiunile economice.
Clasificarea oraşelor după funcţiunile lor corespunde pînă la un
punct şi cu problema determinării caracteristicilor prin care oraşele se
deoE;obesc de Hate şi între ele. De aceea ea constituie o preocupare comună
a economiştilor, statisticienilor şi geografilor. A stabili grupele de oraşe
după indici statistico-economici este o sarcină mai mult sau mai puţin
1) p. 12.
3 CRITERII COMPLEXE DE CLASIFICARE FUNCŢIONALA A ORAŞELOR 37
comodă şi ea este preluată de geografi de la economişti şi statisticieni.

Da.că geografii s-ar opri aici, ei nu ar depăşi sarcinile economiştilor. Atri-
buirea oraşelor unei anumite categorii funcţfonale pe baza criteriilor
geografice este însă partea de contribuţie proprie a geografiei economice
în clasificarea funcţională a oraşelor. Motivarea geografică a clasifică
rii funcţionale a ~raşelor se reduce, după cum am văzut, la aprecierea
poziţiei economico-geografice şi la urmărirea legăturilor reciproce dintre
01aş şi împrejurimile lui mai apropiate sau mai depă1 tate.
în studiile de geografie economică este necesar să se dea aşadar
o dezvoltare corespunzătoare consideraţiilor generale asupra indicilor
geografici de mai sus şi asupra raporturilor dintre ei şi diferitele
funcţiuni pe care le pot exercita oraşele, funcţiuni care se pot rezuma
la : funcţiuni prcductive (industrială, agricolă, de transport, comer-
cială) şi funcţiuni neproductive sau de servire (administrative, culturale,
balneo-climaterice etc.). fn paginile ce urmează. dăm rezultatele ana-
lizei noastre sub forma unei încercări de clasificare funcţională econo-
mico-geografică a oraşelor.
Nici un oraş, chiar de la începutul apariţiei sale, nu a îndeplinit
o singură funcţiune. l\fai ales în oraşele socialiste, funcţiunile productive
se asociază şi se intercalează cu cele de i,;crvire, primele avînd un rol
hotărîtor în dezvoltarea oraşului - sub toate raporturile - şi în special
sub rapo1tul extinderii şi complexităţii funcţiunilor lui productive. Din
cauza aceasta, la stabilirea tipului economico-geografic de oraş, accentul
trebuie pus pe indicii funcţiunilor economice, care, în procesul de pro-
ducţie şi dezvoltare economică a oraşului, lărgesc şi sfera funcţiunilor
de servire. Astfel, multe oraşe cu funcţiuni numai comerciale şi admi-
nistrative în trecut, dobîndesc astăzi, sub impulsul industrializării socia-
liste, ·funcţiuni economice noi şi prin aceasta îşi lărgesc funcţiunile de
servire, iar cele caracterizate printr-o bogată activitate industrială în
trecut şi încă şi mai bogată astăzi, se transformă şi în importante centre
de învăţămînt şi cultură.
O clasificare funcţională economico-geografică a oraşelor nu se
poate face ţinînd seama numai de o singură funcţiune, ci de
întreg ansamblul acestor funcţiuni. Pornind de la caracterul complex al
funcţiunilor fundamentale ale oraşului, de la mărimea şi întinderea spa-
ţială a legăturilor permanente - generate de aceste funcţiuni cu terito-
riile vecine, pe seama cărora se dezvoltă oraşul -, adăugînd la aceasta
cifra şi structura populaţiei ocupate, am elaborat următoarea schemă
a tipurilor funcţionale de oraşe, valabilă pentru marea majoritate a ora-
şelor din ţara noastră.
A) Oraşe cu funcţiuni multiple bine definite. Pentru ca un oraş să
fie trecut în această grupă principală, este necesar ca funcţiunile lui,
luate fiecare în parte, să fie bine definite şi ajunse la un nivel de dez-
voltare deosebit. Numărul muncitorilor care activează în diferite intre-
prinderi industriale, de transport, comerciale, administrative, culturale
etc., nu-i suficient pentru a putea considera funcţiunile respective bine
definite ~i ajunse la un nivel deosebit al dezvoltării lor, ci trebuie 1,ă
cunoaşt,em în acelaşi timp cantitatea şi calitatea produselor, importanţa
lor pe plan regional şi naţional; dacă, de pildă, aceste produse sau acti-
38 V. MIHAILESCU, C. HERBST 11 I. BA.CANARU
vităţi neproductive nu depăşesc interesul hinterlandului apropiat al ora-

şului, a.cesta. nu poate fi considerat ca ora.ş cu funcţiuni multiple bine
definite. Cunoaşterea. situaţiei rea.le a funcţiunilor oraşelor, prin infor-
mare la faţa locului şi prin urmărirea relaţiilor cu ariile lor de conver-
genţă, se impune deci pentru o justă clasifica.re funcţională a oraşelor
din punct de vedere economico-geografic.
După na.tura. şi intensitatea. relaţiilor dintre funcţiunile multiple,
acea.stă grupă de oraşe se poate im.părţi in: oraşe cu funcţiuni compleme
şi ora1e cu funcţiuni mixte.
Deosebirea dintre cele două tipuri principale in care împărţim
ora.şele cu funcţiuni multiple bine definite se consta.tă după gradul
de legături productive între funcţiuni şi intre diferitele ramuri a.le ace-
leiaşi funcţiuni.
B) Oraşe cu o singurii, funcţiune principaliJ,. Sint acele oraşe înca.re
una dintre funcţiunile productive sau neproductive ocupă un loc pre-
ponderent. Ele se im.part, după funcţiunea. principală, în : ora1e indus-
triale, oraşe de transport, oraşe de schimb, oraşe agricole, oraşe balneo-cli-
materice şi de odihnii,.
A. OBAŞE:ro FUNCŢIUNi MULTIPLE-~BINE DEFINITE
1. Oraşe cu functiuni complexe. În această cat3gorie intră grupa

oraşelor caracterizate printr-o dezvoltare complexă şi multilaterală a
funcţiunilor productive, care se îmbină în proporţii diferite cu celelalte
funcţiuni neproductive (de servire) de asemenea, puternic şi multilateral
dezvoltate. Majoritatea populaţiei active (60%) este cuprinsă în ramurile
productive, generatoare de mijloace de producţie, iar în cadrul acesteia
cel mai mare procent revine populaţiei ocupată în producţia industrială,
- intre 40 şi 50%. Ramurile de servire concentrează pînă la 35 -40 %
din totalul populaţiei active.
Diviziunea socială a muncii foarte avansată şi capacitatea mare
a ramurilor productive, ca şi caracterul relativ lărgit al funcţiunilor
neproductive, determină o delimitare evidentă a zonelor structurale în
cadrul oraşelor cu funcţiuni complexe. Acestea, conform pa;rticularită
ţ,ilor economice şi condiţiilor geografice, au o repartiţie relativ uniformă
şi oarecum concentrică, distinctă, ca şi o specializare care imprimă o
anumită particularitate fizionomiei oraşului. întrepătrunderea dintre
funcţiunile economice, pe de o parte, dintre diferitele zone structurale
interne, pe de altă parte, imprimă oraşului un caracter economic şi edi-
litar mai mult sau mai puţin unitar şi ridică probleme variate pentru
soluţionarea cu succes a transporturilor interurbane. Centre· economice
multilateral dezvoltate, oraşele eu funcţiuni complC1xe, i,înt, în acelaşi
timp, importante nuclee de eonvergenţă şi concentrare a populaţiei, ele
avînd în medie, în condiţiile ţării noastre, peste 100 OOO locuitori.
Concentrarea deosebit de mare pe care au luat-o aici producţia şi
numărul locuitorilor absorbiţi treptat din mediul rural, pentru a fi anga-
jaţi în noile sectoare de activitate create de ramurile productive în con-
tinuă dezvoltare, au dus la formarea unor ample legături economice
CRITERII COMPLEXE DE CLASIFICARE FUNCŢIONALA A ORAŞELOR 39
între oraş şi hinterland. Legăturile economice complexe şi puternic dez-

voltate leagă, într-un tot unitar şi bine închegat, oraşul cu teritoriul
al cărui exponent geografic sintetic devine el. Întreaga viaţă economică
a zonelor înconjurătoare este adapta.tă şi pulsează în corelaţie directă
cu mărimea şi natura a.cestor funcţiuni. Analiza conţinutului economic
al legăturilor constituie un element important in stabilirea categoriei de
oraşe cu funcţiuni complexe.
În a.ceastă categorie încadrăm ora.şele, în special reşedinţele regio-
nale, ca Bucureşti, Timişoara, Ploieşti, Braşov, Cluj, Ia.şi etc.
2. Oraşe cu funcţiuni mixte. În această categorie intră oraşele cu
funcţiuni multiple, în ca.re legăturile economice nu 3!ting însă nivelul
şi intensitatea celor din prima categorie, atît în cadrul oraşului, cit şi
în hinterlandul său. Ele sint deobicei centre de mărime mijlocie, care înde-
plinesc, pe lingă funcţiuni de producţie multilaterale (industrie textilă,
alimentară, metalurgică, chimică) şi funcţiuni de servire (administrativă,
culturalii,, sanitară, comercială), acestea depăşind rar dimensiunile teri-
toriale ale unui raion (cazuri de depăşire : Piteşti, Bacău, care tind totuşi
spre un caracter complex, Craiova, care, deşi în anii puterii populare
a devenit un centru industrial şi un centru de invăţămînt superior, nu
poate fi încă rînduit intre oraşele cu funcţiuni complexe).
Şi în cazul oraşelor cu funcţiuni mixte, repartiţia procentuală a
populaţiei active pe ramuri de activitate poate servi doar ca un prim
indiciu, numai ancheta de teren fiind în măsură să arate, cu mai mare
preciziune, natw·a şi gradul legăturilor dintre diferite întreprinderi şi
funcţiuni şi deci să permită clasificarea funcţională a oraşului respectiv.
Delimitarea zonelor structurale interne dujă funcţiuni este mai
puţin netă _în ora.şele cu funcţiuni mixte decit în cele cu funcţiuni com-
plexe, iar în ceea ce priveşte legăturile cu hinterlandurile respective şi
adaptarea,. acestora la cerinţele economice ale oraşului, ele se află, de
asemenea, în faza de conturare.
B. OUAŞE CU O Sl~GURA. PU:'lltŢIU:'IIE PRINCll'AL.i\
1 . Oraşe cu funcţiunea principali1 industria. Oraşele din această

categorie se individualizează prin caracterul predominant, aproape exclu-
siv, al activităţii industriale ; un loc însemnat, alături de ind·ustrie, îl
deţine totuşi şi funcţiunea de transport, a cărei dezvoltarn este strîns
legată de necesităţile industriei.
Este de subliniat caracterul complex şi cu influenţe favorabile pe
care l-a avut - alături de factorii social-economici cu rol determinant -
poziţia economico-geografică în dezvoltarea oraşelor cu funcţiune predo-
minant-industrială. Aceste oraşe sînt deobicei centre de convergenţă,
ampla:sate în cadrul unor arii geografice, a căror notă dominantă este
dată de bogăţia şi diversitatea materiilor prime, de prezenţa la înde-
mînă a resurselor energetice şi de apă industrială, fără de care apariţia
funcţiunii industriale ar fi greu de înţeles.
Funcţiunea industrială determină o organizare corespunzătoare şi
a spaţiului construit şi liber în cadrul oraşului. Desigur, nu vom distinge
40 V. MIHAILESCU, C. HERBST şi I. BACANARU 6
aici, ca zonă structurală internă, decît zona de amplasare a intreprin-

derilor industriale, zonă care, discontinuă sau nu, are un caracter com-
pact pe spaţii întinse în cadrul oraşelor.
Aceeaşi funcţiune se resfrînge în mod diferit şi în ceea ce priveşte
organizarea hinterlandului din jurul oraşelor cu funcţiune predominant-
industrială. Faptul că ele devin centre de organizare economică a unor
teritorii mari şi cu surse importante de materii prime şi energetice, imprimă
un caracter deqsebit acestor zone de influenţă reciprocă, de care se leagă
printr-o reţea densă şi relativ întinsA. de căi ferate, conducte de apă
industrială, linii de înaltă tensiune, drumuri etc. Din această categorie
de oraşe amintim îndeosebi oraşele în cadrul cărora s-au dezvoltat ramu-
rile industriei grele, cum sînt centrele noastre siderurgice Reşiţa, Hune-
doara. De asemenea, în această categorie trebuie incluse oraşele miniere:
Baia-Mare, Anina, Petroşani, precum şi noile oraşe socialiste: Victoria,
Oneşti etc.
2. Oraşe c1t funcţiune principali! de transport. Aceste oraşe îşi dato-
resc funcţiunea poziţiei lor faţă de căile de comunicaţie, dar numai în
cazul cind alte funcţiuni mai importante sau mai caracteristice nu eclip-
sează pe cea de transport. De pildă, oraşul Ploieşti s-a dezvoltat ca un
important nod feroviar şi rutier; totuşi nu funcţiunea de transport este
cea principală în cazul acestui oraş. Simel'ia însă, ori Paşcani, au această
funrţiune principală ; ele pot fi deci considerate oraşe cu funcţiune prin-
cipală de transport.
Probltma cea mai însemnată care se pune în legătură cu acest tip
funcţional este aceea a oraşelor-porturi. Aparţin ele oraşelor cu func-
ţiune principală de t:wi,nsport - toate, fără distincţie -, sau rinduirea
lor în această categorie trebuie decisă de la caz la caz Y De pildă, oraşele
Galaţi şi Brăila sînt oraşe cu funcţiuni principale de transport ori sînt
oraşe industriale T Dacă luăm în consideraţie transportul pe apă şi insta-
laţiile portuare, atunci oraşele-porturi aparţin tipului mai sus discutat;
dară însă analizăm toate funcţiunile acestor centre urbane, cel puţin
în cazul marilor porturi, ele trebuie socotite oraşe complexe sau cu
funrţiuni mixte. ,
3. Oraşe cu funcţiunea principală de srhimb. În această categorie
se încadrnu majoritatea oraşelor din timpul regimului burghezo-moşie
resc, care aveau caracterul unor tirguri.
în condiţiile regimului democrat-popular, aceste oraşe îşi schimbă
treptat acest vechi caracter funcţional, ca urmare a dezvoltării indus-
triale, păstrînd totuşi importanţa funcţiunii de concentrare şi redistri-
buire, fie a produselor din hinterland, fie a celor de larg consum. în
această categorie se încadrează, inră, unele oraşe ca : Slatina, Caracal,
Zimnicea, Dorohoi etc. Este de semnalat faptul că o bună parte din
oraşele cu funcţiuni predominante de schimb în trecut, se dezvoltă astăzi
ca oraşe industriale, ca de ex. : Rîmnicu-Vîlcea, Cimpulung-Muşcel,
Suceava, Botoşani, Bîrlad etc.
4. Oraşe cu funcţiunea principală ag·ricolil. Acest tip funcţional
ridică problema deosebirii oraşului de sat. Dacă un centru populat are
funcţiunea principală agricolă, mai poate fi socotit el oraş T Fireşte, se
poate da un răspuns comod : aşezările care sînt considerate oficial oraşe
7 CRITERII COMPLEXE DE CLASIFICARE FUNCŢIONAL>. A ORAŞELOR 41
nu pot fi trecute în categoria satelor, aşa cum centrele muncitoreşti,

considerate oficial sate, nu pot fi trecute în grupa oraşelor. Şi totuşi
lucrurile nu se pot rezolva atit de uşor. Cel puţin în cazul aşezărilor ai
căror locuitori practică o profesiune agricolă prelungită într-una indus-
trială (de transformaŢe pe loc a materiei prime agricole), cum este cazul
oraşelor Odobeşti sau Panciu, acestea trebuie considerate oraşe agricole.
Şi tot astfel unele sate, în care sau lingă care s-au dezvoltat S.M.T.-urile
şi uzinele de reparaţii de utilaj agricol îşi pierd treptat aspectul şi func-
ţiunea tradiţională agricolă şi se transformă în centre urbane sau oraşe
agricole.
5. Oraşe balneo-climaterice şi de odihnt'l. Această categorie de oraşe
nu a.re nevoie de comentariu ; totuşi nu toate oraşele care au funcţiunile
acestea aparţin tipului respectiv, ci numai acelea care sînt rezervate,
tn principal, dacă nu cu totul, în cea mai ma.re parte, funcţiunilor balneo-
climaterice şi de odihnă sau agrement (ex. : Băile Herculane, Mamaia,
Eforie-Sud, Sovata etc.). Sinaia, însă, sau Buşteni, cu importante între-
prinderi industriale, trebuie puse în categoria oraşelor cu :funcţiuni mixte.
Scopul acestei comunicări a fost mai mult să pună problema clasi-
ficării funcţionale economico-geografice a oraşelor, din ţara noastră,
urmînd ca prin cercetări ulterioare să se aducă noi contribuţii la tipo-
logia funcţională a oraşelor din R.P. Romînă.
O KOMTIJIEKCHbIX KPIITEPIIHX YHKI..{MOHAJibHOtl

KJIACCMIIHAI.ţlfli roPO~OB
PE3IOME
C reorpacfmqecKoit ToqKH apeHHR ropon RBJIReTcR no cyll.leCTBY

'I'eppHTOpHeit, COCTOJl~it HB: a) CTpOeHHit, YJIHQ, DJIOIQaneit, OBeJieHeHHLIX
yqaCTKOB H T.n., rne MHOroqHCJieHHOe uaceJieHHe ocyIQeCTBJIReT CII0QH-
cf>Hqec1rne cf>yaKQHH (KOHQeHTpaQHR, nepepa60TKH, o6cJiyarnBaHHR); H
6) npocTpRHCTBa (HJIH BOHLI), IIpHHanJiema~He K HaH60Jiee rycTO HaceJieH-
HOMY QeHTPY, Ha KOTOpOM paBBepTLIBalOTCR B8RHMOOTHOUJ0HHR Memny
XOBRiicTB0HHLIMH OTpacJIRMH H roponcHHM HaceJieHHeM, C onuott CTOpom.i,
H Memny XOBRitCTBOM H uaceJieHHeM BTOf'O rrpocTpaHCTBa - C npyrofl.
IicxonR H3 ,JToro orrpep;eJieHHR aBTOpLI 11peJvrnra10T cxeMy cf>ynHQHO-
HaJILuoit KJiaCCHcf>HKaQHH ropOJJ;OB Ha OCHOBe lWMilJ10KCHLIX HpHTepHeB
8eM02pa,jio-cmamucmu"ecx:ux nox:aaame.11,eu (caMOAeRTeJILHOe aaHRToe Hace-
JieHHe), 31î:0H,0MU'leCKUX nox;aaame11,eu (cTOHMOCTb BRJIOBOii npo_nyKQlrn, npo-
HBBoncTB0HHaR crreQHaJIHBaQHR) H 2eo2paif>u„ecx;ux nox;aaame11eil (c oco6LIM
BLIAeJiemteM aKOHOMHKO-reorpacfmqecHoro MeCTOilOJIOIBeHHR li npOHBBon-
CTB0HHLIX CBRBeit roponoB C OKpymaiom;HMH paitOH8MH).
Iicxop;R RB poJIH H BHaqeHHR 3THX DOHaaaTeJieit H yqHTLIB8R TO o6-
CTORT0JlbCTBO, qTO KamnLiit ropop; xapaKTepHayeTCR Q0JILIM KOMilJl0HCOM
12 V. MIHĂILESCU, C. HERBST 1i I. BA.CANARU 8
npOHBBO,[\CTBeHHYX u o6cJiymHBQIOIIJ;HX tpyBKI:J;HH, QBTOpLI ycTaHOBH.JIH

CJie,qyJODJ;He <flyHKIJ;HOHaJILHhle THilh[ ropo,qoe:
A - zopofJa C MH0ZO'lUC.AeHHbl,M,U m0'4H0 onpefJe.AeHHbl,MU 1'0Mn/le1'C-
Hbl,M,U rflYHK,lfUJJMU, KOTOphle MOryT 6bITL ropo,qaMH C KOMilJI0KCBhlMH «f,yBK-
QH.RMH H ropo}:\a co CMemaBHhIMH <flyHKIJ;H.RMH;
B - eopofJa C efJuncmoennoii 0CH08H0U ,flyHK,1fUeii, KOTOphle B CBOIO
O<1epeAL paa)\eJIHIOTCJI aa: rrpOMhlmJieHHYe ropoAa, ropoAa - TpaacnopT-
m,1e IJ;eBTphl, ropo}:\a - QeHTphl TOeapoo6Meaa, ceJILCKOXO8.RitCTBeBHhI0
ropoAa H ropoAa - KypopThl H MeCTa OT,!lLIXa.
8TOT MaTepua.11 CO)\eitCTByeT ycTaHOBJieHHIO ~YHKQHOBaJILBhIX THIIOB
ropOAOB PHP, T.e. paapemeauro eonpoca, npaeJieKaroni;ero sce 60.111imee
BHHMaHae paaJIH'IHYX HccJie)\oeaTeJiett PHP.
CONSIDERATIONS ON THE COMPLEX CRITERIA OP THE

FUNCTIONAL CLASSIFICATION OF TOWNS
ABSTRACT
From a geograpbical viewpoint, a town is, as a matter of fact, a.

territorial complex consisting of : a) an agglomeration of buildings, streets,
squares, green spac-es, etc. where a population - usually numerous -
praetises specific functiorn1 (concentratiou, transformation, public utility
scrvices, ete.; b) an area of convergence towards the agglomerated centre,
an area inside which there take place mutual relations between the
eeonomir branc-hes and the population· in the respective town, on the
one hand, and the economy and population of this area, on the other.
Starting from this definition, the authors propose as a plan of
functional town dassification, on the basis of complex criteria : statistfr
and dernographical coefficients (the active employţd population), econom-ic
mefficients (the value of the gross industrial outpnt, production
spec-ialization) and geographfral cocfficients ( with speeial rcferences to
thc economic and gnographical position and the produc-tive relations
hetwecn towns and hinterlands).
Corn,idering the role and importance of these coefficients, and
taking into acl'onnt the fact that a town is characterized by a complex
ensemble of produ(·tive and servicing functions, the authors established
thc following functional types of towns : A. 1..'owns with w!.'ll-defined
multiple funcffrms, which can be towns with complex functions and towns
with mixed funetions; B. Towns with one chief f1111ction, which, in their
turn, c-an oo dividcd into : industrial towns, transportation towns,
t\Xchange towrn,, agricultural towns, bath- aud health-resor s.
This artiele (•onstitutrn, a contribution to the establh,hing of the
functional types of towns in the Rumanian People's Republic, a pro-
blem which is the object of the growing coneern of various research-
workers in the Rumanian People's Republic.
CRITERII COMPLEXE DE CLASIFICARE FUNCŢIONALA A ORAŞELOR 43
BIBLIOGRAFIE
1. Bar a ns k i N. N., Ob ekonomiko-gheografieeskom izucenii gorodov. Voprosl gheografii,

voi. 2, 1946.
2. BI a j C., Aspecte urbane ale ora1ului Buhuşi. Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. I.
Cuza" Iaşi, secţia a II-a, şt. nat.-geogr., tom. IV, fasc. 1, 1958.
3. Da v Id ov Ici V. G., O lipologhii rasselenia v gruppah gorodov i poselkov SSSR. Voprosl
gheografii, voi. 38, 1956.
4. D z e w o ns k I K., Ekonomiko-gheograficeski ocerk goroda. Voprosl gheografii, voi. 38,
1956.
5. G e o r g e P i e r r "• La viile. Paris, 1952.
-6. G I o s u V.. Alimentarea cu produse rurale a principalelor pieţe ale ora,ului la,i. Pro-
bleme de l(eografle, voi. IV, 1957.
7. G u ~ i uman I., Depresiunea Huşi. Ed. ştiinţifică, Bucureşti, 1960.
8. G I urc A re a n u CI., Asupra a,eztJrii şi dezvolltlrii ora,ului Hunedoara ln Comunictlri
de geologie-geografie (1957- 1959), Ed. ştiinţifică, Bucureşti, 1960.
9. Herb st C., Euolutia numericd şi schimbtlri ln repartiţia populaţiei urbane din R.P.R.
ln perioada 1930-1956. Probleme de geografie, voi. V, 1957.
10. H 11 t V., Ora,ul Rucure,li de ieri şi de as/tizi. Natura, an. IX, nr. 1, 1957.
11. I ac o b G h., Ora.,ul Giurgiu - obseroalii fizico- şi economico-geografice. Probleme de geo-
gralle, voi. V I, 1959.
12. K o ns tanti no v O. A., Gorodskie poselenia Urala. Voprosl gheografii, voi. 38, 1956.
13. K r i u k o v A. S., Fiziko-gheograficeskie 11slovia goroda Volgograda i uozdeisluie na nih
ce/oveka. Voprosl gheografii, voi. 38, 1956.
14. Ma erg oi z I. M., K ekonomiko-gheograficeskomu izuceniu gorodov. Voprosl gheografii,
voi. 38, 1956.
t!'i. Mi hă I Ies cu V., Bucureştii din punci de vedere antropogeografie. Anuarul de geogr. şi
antropogem1r, voi. IV, Bucur, şti, 1915.
16. Vltlsia şi M·istişlea (cap. VII şi VIII). ~ul. Soc. rom. geogr., t. XLIII, 1924.
17. Bucaresl-Euolulion d'une viile. Congres lnlernational de geographie de Varsovle,
1934-Varsovil', 1937.
18. Ora,ul, ca fenomen antropogeografie. Cercetări şi studii geografice, seria II, voi.
I, 1941.
19. M o r a r I u T., Cl/eua considera/ii asupra factorilor care au favorizai evoluţia lerilorialtJ a
oraşului Aral. Acad. R.P. Romlnă, Filiala Cluj, Studii şi cercetări de geol.-geogr.,
an. VII, nr. 1-4, 1956.
2 l. M o r a r I u T. şi P a s c u Ş l., Evoluţia urbanistic"- a oraşului Cluj. Buletinul ştiinţific al
Acad. R.P.R., Secţia de geologie-geografie, 1957, tom. II, nr. 1.
21. O a n cc a D., Contribu/ii la studiul monografic al oraşului Roman. Probi. de geografie,
voi. VI, 195!l.
22. P ok şi ş ev s k i V. V., Nekotorle uoprosl ekonomiko-gheograficeskogo po/ojenia Leningrada.
Vopro;I gheografii, voi. 38, 1953.
23. P o p o v Ir I I.. Consideraţiuni economico-geografice asupra industriei republicane din
oraşul Tulcea, ln Comunictlri de geologie-geografie (1951-1959). Bucureşti, 1960.
21. R ă do I A t h c na, Cl/eua probleme de geografie din studiul monografic asupra oraşului
Techirghiol. Probleme de geografi~, voi. V, 1957.
25. Hă do i A. şi î. r I n g u A., Clleua probleme de geografie tn studiul monografic asupra
oraş:1/ui Arnga. Natura, an. XI. nr. 2, 1959.
26. Ş a n dr u I., Clteva probleme de geografie urbantl ale oraşului Dacău. Natura, an. VII,
nr. 1, 1955.
27. Conlribu/ii istorico-geografice asupra dezuo/lării oraşului RtJdău/i. Probleme de gco-
graCie, voi. li, 1955.
2,i. Clteva lrtlstlluri geografice ale teritoriului oraşului Rtldtlu/i. Probleme de geografic,
voi. III, 1956. ·
29. Ş a n dr u I. şi colab.>ratori, Conlribu(ii geografice tn studiul oraşului /luşi. Probleme de
geografic. voi. V, 1957.
30. Cl/eua probleme de geografie din oraşul Pascani. Analele ştiinţifice ale Universită
ţii „Al. I. Cuza" laşi, tom. V, secţia a li-a (şt. nat. gt'ogrl, fasr. 1, 1959.
41 V. MJHAILESCU, C. ~ERBST ,; I. BA.CANARU 10
31. Ş
an dr u I., Cucu V., P o I! h Irc P., Contribulions g~ographiques â la ciassi(icalion
des villes de la R.P.R. Anal. şt. Unlv. ,,Al. I. Cuza", Iaşi, tom. VII, secţia
a II-a (şt. nat.-geogr), fasc. 2, 1961.
32. S t a n C r I s I a c h e, Privire i.,torico•geogra(it:d a.mpra originii şi dezvolldrii oraşului
Slobozia-Ialomiţa. Probleme de geografie, voi. V, 1957.
33. Tufescu V., Botoşani. Sociologia r<•mlnească, an. III, 10-12, 1938.
34. Etape tn dewollarea oraşelor de lip socialist tn U.R.S.S şi R.P.R. Analele romlno-
sovletlce, seria geologie-geografie, nr. 4, 1958.
COMUNICĂRI
OBSERVAŢII ASUPRA EVOLUŢIEI ZONEI HISTRIA

IN ULTIMELE TREI MILENII *)
DE
1\1. DLEAHC"
Una din caraeteristicile ţărmului Mării Negre Pste şi existenţa

lacurilor litorale, aşa-numitele limane, prezente la gura aproape a tuturor
rîurilor ce se varsă în mare. Formarea lor, explicată pentru prima dată
de V. S o k o l o v (1895) şi preciza tă ulterior de o serie de cercetători
ruşi şi romîni (pentru litoralul romîn mai ales de C. B r ă te s cu), se
datoreşte oscilaţiilor de nivel ale Mării Negre în cuaternar.
în timpul glaciaţiunii Wiirm, cînd nivelul mării se găsea la -46 m
(poate chiar la -80 m) rîurile şi-au erodat albii adînci care au fost apoi
inundate de apa mării în cursul transgresiunii flandriene. Aceasta a
avut momente de stagnare la cotele -21 şi -5 m, corespunzînd sta-
diilor W 2 şi W 3 , apoi nivelul mării a crescut treptat pînă la cota +.~
(terasa Varna = terasa Dunkerque). Ea suportă resturi de cultură mate-
rială din mil. IV î.e.n. şi este o consecinţă a optimului postglaciar (15).
P. V. F ed or o v (11) menţionează pe ţărmul de S 111 Uniunii Sovie-
tice, între Odesa şi Suhumi, o terasă la cota +2 m, datată de Gromov
în mileniul II î.e.n., care ar putea reprezenta dunkerquianul. După sta-
bilirea nivelului mării la cel actual, curentul de coastă al Mării Negre
a barat gura rîurilor cu cordoane litorale, transformîndu-le în limane.
O evoluţie similară cu cea a gw·ilor rîurilor au avut-o şi golfurile
mai mari ale Mării Negre, care au fost transformate în lagune. C'el mai mare
complex de lagune al Mării Negre este 1. Razelm (cu ramificaţiile Rale,
lacurile Zmeica, Goloviţa şi Sinoe), care se găseşte pe teritoriul romînesc
la S de gurile Dunării.
Capătul cel mai sudic al eomplexului de lacuri Razelm se termină
în două ramificaţii : una estică, 1. Sinoe şi una vestică, formată din
două lacuri, Istria şi Duingi. Ele Rînt despărţite de o peninsulă de nisip,
") Comunicare prezcnlal.1 ln cel de-ul \'-!ca Congres inlcrnallonal I:--:Qt:A de la

J\ladrid. 1957.
46 M. BLEAHU 2
Ja capătul de N al căruia apa.re la. zi fundamentul precuaternar, format

din şisturi metamorfice paleozoice. Pe acest pivot stincos a fost construitA.
in secolul VI i.e.n. de către corA.bierii greci plecaţi din Milet, Cetatba
Histria..
Nu este nici o îndoială că cetatea, care a fost un port de seamA.
al Mării Negre în antichitate, a avut iniţial deschidere liberă spre hug„
fiind aşezată de constructori in fundul unui golf marin. Astăzi ea se
a.flă închisă în lacul Sinoe. Bara care separă lacul Sinoe de mare şi care
este numită „grindul Chituc", este deci o formaţie recentă, născută în
ultimii 2 OOO ani1). Recentele săpături arheologice întreprinse de Academia
R.P.R. la Cetatea Histria (13) ne permit a preciza ar-tăzi momentul for-
mării Chitucului, precum şi modificările paleogeog1 afice care au avut
loc în regiunea lacului Sinoe în ultimele două milenii.
Cine parcurge astăzi ţărmurile lacului Sinoe nu poate să nu observe
acumularea de cochilii care acoperă plaja lacului şi c-are formează banc-uri
de J 0-20 cm grosime aproape pe toată lungimea plajei. Între acei-te
cochilii predomină cu mult Cardium edule L., la care se adaugă secundar :
.Aloides (Lentidium) maeotica Mill., .Abra O'Oata L., Hydrobia 'Ventrosa
Montg., Nassa reticulata L., Cyclonassa neritea L., Rissoa eu:z:inica Mi.II.
etc. 2 ). Trebuie subliniată prezenţa extrem de rară a unor exemplare
de talie mică (2-3 cm) de Mytilus galloprovincialis L.
Cochiliile a.cumulate pe ţărmul lacului Sinoe reflectă componenţa
faunei lacului. Totala lipsă a cochiliilor de midii de dimensiuni mari,
astfel cum apar frecvent pe plaja mării, arată lipsa acestora în apele lacului.
în zona clădită a Cetăţii Histria se pot face de asemenea. citeva
observaţii interesante de ordin faunistic. Astfel, la templul grec, zidit
în a doua jumătate a sec. V i.e.n. se observă că coni;tructorii au foloi:;it
ca material de umplutură nisip, care era luat de sigur din plaja de alătm i.
Acest nisip cuprinde aproape exclusiv forme mari de Mytilus gallopro-
'Vincialis (de 5-8 cm lungime) care erau atunci acumulate pe plaje şi
care refle1.;tă fauna de atunci a apei. Cum la data 1.:onstruirii templului
Cetatea Histria era sigur port la mare, fauna de midii, prinsă cu nisipul
in construcţie, :reprezintă fauna golfului marin de atunci, in timp ce
actuala faună cu Cardium reprezintă fauna de lac.
Modifica.rea fa.unei, de la cea marină la cea 18,('ustră, este destul
. de greu de explicat avind în vedere faptul că ambele forme conducătoare
(Cardium edule şi Mytilus galloprovincialis) sînt forme marine comune
astAzi în Marea Neagră şi cil. salinitatea lacului Sinoe este acum aproape
identică cu cea a mikii (17°/00 ). Există totuşi trei soluţii posibile:
1. Deşi în aparenţă concentraţia apelor lacului Sinoe este asemA.-
nil.toa.re cu cea a Mirii Negre, în realitate ea este foarte variabilă, în
funcţie de loc şi anotimp, oscilind de la 8,49¾0 pină la fi8,70/o 0 , un I ol
importa.nt jucindu-1 curenţii, vinturile şi cantitatea de precipitaţii sezo-
•, V. I' e I r Ir I u, NoM aaupra structurii geologice şi hidrogeolngice a µenin-11/,i Chil11c.
Comunlc11re prezenlul:l 111 Seslunell şlilnţiflcă a Universilăţil, mai 1954.
1 ) Le determlnurea moluştelor am evul sprijinul prof. A I. G ro s s u, cArula li aducem
mulţumiri.
EVOLUŢIA ZONEI HISTRIA IN ULTIMELE TREI MILENII ·Ii
niere şi anuale (1 ), (5), (6), (21 ). Forma Cardium edule, care este un
element mediteranean de apă sărată şi care face a1-tăzi parte din aşa
numita faună de penetraţie către apa dulce, prPzi11tă o largă adapta-
bilitate, suport.înd variaţii in salinitate de la 2°/00 la 58¾0 , fiind pre-
zentă în mare şi în toate lagunele şi limanele Mării Negre. Eurihalini-
tatea ei i-a folosit nu numai ca să-şi mărească arealul, în ape de conc•en-
traţie sc-ăzută, dar şi pentru a rezista în acelaşi loc la variaţii periodice.
de salinitate, ca cele din lacul Sinoe. Mytilus gallopro11i-ncialis în schimb,
care este tot o formă mediteraneană, pare a fi mai stenobalină, lipsind
din lacurile cu concentraţie diferită de cea a mării. În lacul Sinoe, undi·
ar găsi în aparenţă un mediu prielnic de dezvoltare, ea are de luptat
cu variaţiile sezoniere, fapt care a dus, după închiderea lagunei şi apa-
riţia acestor variaţii, la dispariţia ei.
2. O explicaţie se poate da în funcţie de mrdiul de dezvoltare a
celor două forme caracteristice. Cardi1tm edule este caracteristică facie-
sului nisipos şi milos al mării, din zona litorală şi pînă la o depărtare
de 20 km de ţărm. Acelaşi facieA milos şi nisipos se găseşte şi in lacul
Sinoe în tare trăirşte astăzi Cardi1tm.. Midia e>ste carac·teristică faciesului
pktros şi stîncos de ţ,ărm, unde trăieşte fixată pe stînci şi pietre, aco-
perind complet orice sub~trat rnlid. Putrm presupune că pe vremea
cînd apele mării mai băteau promontoriul pe care ma zidită cetatea, airi
era un ţărm stîncos pe care se dezvoltau în cantitate mare midiile. Prin
închiderea golfului, lacul Sinoe a început să fie colmatat cu mîluri care
au înecat complet vechiul relief, din ca.re astăzi nu se mai vede nimic.
O dată cu dispariţia fundului pietros au dispărut şi midiile, locul lor
fiind luat de cardiacee, specifice noului facies.
3. O a treia soluţie care să explice dispariţia midiilor de pe ţărmul
actual al lacului Sinoe se bazează pe observaţia c-ă pe litoralul marin
al Chitucului se găsesc frecvent cochilii de midii, deşi fundul mării este
aici exclusiv nisipos. Ele provin fie din ţărmuri stîncoase, de unde au
fost rupte de valuri şi transpm ta.te aici (un caz fimilar este citat dt~
Borcea în 1927) fie smulse in timpul furtunilor mari din bancul con-
tinuu care se găseşte de-a lungul întregului litoral romînesc la o depăr
tare de 20 -40 km şi o adîncime de 25 -55 m, constituind un biotop
specific, numit impropriu „faciesul mitiloid". O dată cu exondarea barei
Chituc depunerea de cochilii de midii pe plaja golfului Sinoe a încetat
şi ea. Fără să fie în acest caz o modificare propriu-zisă a faunei, dispa-
riţia midiilor reflectit acelaşi fenomen, transformarea golfului Sinoe în lac.
Urmărind în construcţiile din cuprinsul Cetăţii Histria nisipul care
a fost folosit, fie ca material de umplutură fie pentru mortar şi care era
desigur luat din plaja de alitturi, se constată că nisipul cu cochilii de
midii apare în afara templului din sec. V, în construcţiile helenistice
(zidul helenistic de incintit şi sectorul de locuinţe din NV), în zidul extern
de incintA., datat în sec. II i.e.n. şi în suba.smentul zidului roman de
incintă, ridicat pentru prima dată în sec. IV e.n. În mortarul zidurilor
de la termele romane, ca.re au suferit numeroase refaceri, se obse1vit în
partea de Sa peretelui de E (datată în sec. III t-1.n.) fragmente de cothilii
de midii şi ('&J diacee, în timp ce în partea. 11 OJ dică a, aceluiaşi zid (data.ta.
in sec. IV -V e.n.) ca şi în zidul dt, N, de la. lLjile cu mozaic (data.te în
48 M. BLEAHU -4
sec. VI e.n.) nu apar decît fragmente de Cardium şi .Aloides. Locuinţele

tîrzii din sec. VI e.n. nu au fragmente de midii.
Se constată aşadar că midiile apar în toate construcţiile ridicate
pînlt în prima jumătate a sec. IV e.n. Începînd cu sec. V e.n. ele dispă
ruseră de pe plaja din jurul Cetăţii Histria aşa că Ia acea dată trans-
formarea golfului marin în lac era realizată. Lăsînd un timp de circa
J 00 ani pentru colmatarea lacului cu mîl şi adaptarea faunei la noile
condiţii bionomice, se poate considera că cordonul litoral Cbituc s-a
constituit ca un baraj definitiv în sec. III e.n.
Considerînd că, pe vremea cînd lacul Sinoe era încă un goli marin,
pe plaja lui se acumula nisipul cu midii, iar pe plaja lacului ulterior s-au
acumulat cochilii de Cardium, am cercetat întreaga suprafaţă a penin-
sulei I stria pentru a vedea repartiţia cochiliilor în nisipul acumulat.
O serie de sondaje au arătat că sub stratul recent, parţial eolian, există
zone de nisip cu midii şi zone cu nisip cu cardiacee. Linia de separare
între aceste zone indică linia ţărmului pentru momentul cînd a inter-
venit schimbarea faunei. Completînd aceste date cu observaţii făcute
pe grindul Lupilor, de la N de peninsula Istria, unde apare nisip cu
midii şi fragmente ceramice arhaice care atestă vechimea acestui grind,
am alcătuit schiţa paleogeografică, care pune în evidenţă linia ţărmului
mării la începutul sec. IV e.n. (fig. 1 ).
ln ce priveşte procesul de formare a Chitucului, acesta este un
cordon de transgresiune, determinat de aportul de aluviuni al Dunării
şi deci de evoluţia deltei acestui fluviu. Observaţiile morfologice şi son-
dajele efectuate aici ne permit a afirma că el s-a format extrem de rapid,
în 100 -~00 ani, contrar părerii unor istorici (16) care îl consideră datînd
din sec. III î.e.n. Formarea lui ca şi distrugerea lui, începută acum 30
ani, este însă o problemă de morfologie litorală asupra căreia nu insis-
tăm aici.
Fenomenul local de transformare a golfului Sinoe în lac ne-a permis
o datare şi o schiţă paleogeografică destul de precisă. Din păcate nu am
găsit încă un criteriu pentru a putea urmări cu aceeaşi precizie evoluţia
paleogeografică mai veche a regiunii Sinoe. Sînt însă unele fapte, puse în
evidenţă do arheologi în urma săpăturilor din ultimii ani, care ne permit
unele concluzii interesante şi care ar putea duce la generalizări cu răsunet
mai larg 1 ).
Pămîntul ferm al regiunii Sinoe, constituit din şisturi paleozoice aco-
perite de loess, formează o largă platformă care se termină spre lacul
Sinoe (şi anexele sale, lacurile Istria şi Duingi) cu o faleză de 5 -15 m înăl
ţime. A doua treaptă de nivel o constituie grindurile nisipoase care nu
sînt niciodată inundate (de exemplu peninsula Istria, grindul Lupilor,
Chitucul etc.). A treia treaptă o constituie plaja, inundată o bună parte
a anului, care are o largă dezvoltare în partea de N a peninsulei Istria şi
in dreptul strîmtorii care leagă lacul Sinoe de lacul Istria. ln acest punct
se observă la ape scăzute numeroase movile circulare care reprezintă tu-
muli funerari, frecvenţi de altfel şi pe partea continentală. La apo ridicate
1 ) Informaţii arheologice şi sugeslii prc\ioase datorăm lui V. Zi r r a. căruia li aducem
cck mai calde mul\umiri.
5 EVOLUŢIA ZONEI HISTRIA IN ULTIMELE TREI MILENII 49
(în timpul inundaţiilor de primăvară, -după avere puternice au cînd vîntu.1

puternic de NV împinge apa mării prin porţile de comunicaţii care leagă
la.eul Sinoe de ma.re) tumulii stnt complet înecaţi.
,LECENPA
~1
lt:?ii~-~?iJ 2
EJ3
-·-·-4
Scara
3 O 3
Fig. 1. - Schiţă paleogeografică a regiunii lacului Sinoe la lncepu-

t ul sec. I\' c. n.
1, Zona. oonUnentaJl: 2, aoumuli!.rl de nlslpurl a.nterloa.re aoo. IV e. n.: 8, acu•
muli!.rl de nlalpurl l)Offterloa.re aeo. IV e.n.: 4, tlf.rmul Mirii Negre la. lnoermtul
sec. rv. e. n.
Să păturile arheologice, efectua te aici tn perioade... de a pe- căzute,

au arătat că scheletele şi obiectele de inventar se găsesc chiar in aceste
perioade de retragere puternică a apelor lacului Sinoe sub nivelul pînzei
freatice. Obiectele, precum şi lespezile care formează inelul de bază al
tumulului sint aşezate pe un nisip fin cu cochilii de M11till1ts galloprovin-
cialis şi mai ales .Aloides maeotica. După obiectele de inventar, tumulii sint
dataţi ptnă în sec. IV î.e.n. (20). Cum vechii locuitori nu şi-ar fi depus morţii
în apă, este cert că la acea dată plaja pe care au fost ridicaţi tumulii nu era.
supusă inundaţiilor. Există de altfel tumuli, de exemplu, lingă ţărmul in-
so M BLF.AHU 6
sulelor de nisip din lacul Sinoe de la nord de cetate, care sînt complet sub
apă, chiar la nivelele cele mai scăzute ale apei. Aceste observaţii arată că
pînă la începutul sec. IV î.e.n. nivelul apei în golful marin Sinoe era mai
coborît cu cel puţin 2 m decît etiajul actual.
Aceeaşi concluzie se degajă şi din alte fapte. Astfel în cetate se găsesc
cîteva fîntîni care ţin de clădiri arhaice şi helenistice şi care fără îndoială
aveau apă potabilă. Ele au astăzi apă sărată ceea ce arată că prin ridi-
carea nivelului general al apei, stratul freatic dulce a fost inundat de apa,
sărată a mării (astăzi apa lacului). O altă dovadă a nivelului scăzut a,l
apei este prezenţa în mijlocul lacului Istria, pe o mică insulă, a unor ziduri
helenistice care erau accesibile probabil, pe vremea construirii lor,
pe uscat.
De altfel întregul lac Istria este relativ recent şi este în curs de mărire
şi astăzi prin abraziunea puternică a falezei de loess (10). Un.sondaj efec-
tuat în lac a pus în evidenţă, sub stratul de mîl actual, nisip cu cardiacee
(faza de lac ulterioară sec. III e.n.) şi dedesubt nisip marin cu Mytillus,
Tapes şi Venus, care indică o concentraţie mai mare a apei, corespunzînd
maximului transgresiunii flandriene. Qu alte cuvinte, aici lipsesc depozitele
golfului marin, posterioare optimului postglaciar, peste depozitele vechi
venind direct cele posterioare sec. III e.n. Putem aşadar presupune că în
sec. IV î. e.n. lacul Sinoe nu exista, pe actualul lui amplasament fiind
aşezări omeneşti şi parte din necropola cetăţii.
Pentru completarea imaginii paleogeografice la acea dată nu avem
elemente cu rare să putem preciza topografia zonei din imediata apropiere
a cetăţii. în schimb putem presupune că lacul Duingi exista şi atunci.
Doe:umfntul epigrafie cel mai imp01tant al Cetăţii Histria, horothesia lui
Laberius Maximus (H ), (17) menţionează că ocupaţia de căpetenie a lo-
cuitorilor era comerţul cu peşte sărat. Rarea nu putea fi extrasă din apa
mării din muza concentraţiei pna reduse (l 7°1o 0 ), în schimb în lacul
Duingi ea se depune şi astăzi în anii secetoşi. în toată regiunea gurilor Du-
nării lacul Duingi este singurul care ar fi putut furniza sarea necesară lo-
euitorilor Histriei. Bazaţi pe aceste considerente am făcut schiţa paleo-
geografică a regiunii Histria pentru perioada sec. VI î.e.n.- sec. IV. î.e.n.
(fig. 2 ). .
După perioada de nivel scăzut din timpul tumulilor funerari, marea
a început să-şi ridice nivelul spre cel actual. în zona de tumuli inundaţi,
există un dig de pămînt, de circa 3 m înălţime, construit peste una din
movilele funerare şi care străbate plaja inundabilă (fig. 3). El avea rolul
de a lega pămîntul ferm din nord cu zona de uscat de la cetate peste plaje,
în vremea cînd aceasta începuse să fie inundată. Turnului peste care a
fost construit digul este datat, după obiectele de inventar, în sec. IV
î.e.n., iar pămîntul folosit la ridicarea digului are amestecată ceramică de
vîrstă diferită, dar nu mai nouă de sec. I i.e.n. Aşadar, înainte de sec. I
î.e.n., regiunea care fusese uscat cu 3 -4 secole înainte începuse să fie
inundată, încît s-a făcut simţită nevoia ridicării digului. O dată cu ridicarea
nivelului mării şi fîntînile din cuprinsul cetăţii au fost invadate de apă
sărată, astfel că romanii, nernaiputîndti-le utiliza, au fost nevoiţi să-şi con-
struiaRcă apeducte pentru a aduoe apa potabilă în cetate (9).
7 EVOLUŢIA ZONEI HISTRIA 1N. ULTIMELE TREI MILENII 51
t.Ridicarea nivelului mării este marcată şi de întinderea zidurilor d

i,ncintă,zidul din sec. II. e.n. întinzîndu-se în zona astăzi inundabilă,, fără
a ·se putea determina colţuLlui, în timp ce zidul din sec. IV e.n. care era
UIJENOA
~1
[E]iJ] 2
----- 3
Scara
3 O 3 6Km
Fig. 2. - Schiţă paleogeografică a regiunii lacului Sinoe ln peri-

oada sec. VI. l.e.n. - ser. IV l.e.n.
1. zona continentală ; 2, aoamulilrl de nlslpurl anterioare eec. VI I. e. n. ;
3. Unia 1Armalui actual.
construit fără îndoială pînă la marginea apei, marchează un ţărm mai

interior. De asemenea, prin inundarea plajei, locuitorii şi-au mutat şi
necropola pe platforma mai înaltă de loess. Tumulli săpaţi aici sînt dataţi
sec. I î.e.n. - sec. I e.n.
Se pune problema dacă schimbările de nivel ale apei din golful inoe,
începînd din sec. IV î.e.n., sint de natură eustatică sau se datoresc unui
fenomen epirogenic. Iniţial am crezut că soluţia a· doua este mai accepta-
52 M. BLEAHU 8
bilă,
cu consecinţe strict)ocale, deoarece prima. soluţie ar fi dus la conse-
cinţede ordin prea general, care nu erau controlabile. Recent insă' P V. r
F ed or o v (11) afirmă că 1n sec. V î.e.n. nivelul Mării Negre era...cu 2 m
,,.:::::
I
.) t=======:j
LE6ENOA
illIIIII]] a
C=:Jb
C==:)c
Scara
.__.___.__
300 O _ ___.300__ 600m
~
·.•
Fig. 3. - Situaţia lopografică a C e tăţii

Histria (<lupd V. Cana.
... r a c 11 e - simplificat).
a. Zoo&. cooUoentali; b, OOUJllUllri de nisip neinundabile; c, vlale louodablle; 1. zi•
dul roman de ioclntif. (rldloot lnceplnd din sec. IV e. n. l : 2. ridul helenistlo; 3 , zldul
de incintf. din sec. II e.n.: 4, templul grec din Rec. V I. e.n.: 5. sectorul locuiote•
lor heleoistice: 6. tumult din regiw1eo. neinundabilă & peninsule! latri& (sec. I l.e.o.
- sec. I e.11 .) : 7. tumult pe pl&J& lnundabiil!. (p!nif. ln sec IV. l.e.n.); 8. digul de pl!.-
mlnt ou drumul de acces I& cetate {ridicat tnainte de sec. I l.e.n.): 9. turnul! pe
continent; IO, traseul probabil al apeductului romo.o; 11. retragerea f&lezel ln ultl·
mii zece ani ; 12, tumuli sub nivelu! avei Jaculul; 13. insule de nisip ln lacul Sinoo
(vech i irrindurl).
mai coborît decit cel actual, după care a început ridicarea treptată a
nivelului mării, după afirmaţiile lui „tn primele secole ale erei noastre".
El propune denumirea de „fază fanagoriană" pentru nivelul minim al
Mării Negre. Pentru ridicarea ulterioară a. nivelului ne-am permite s~
propunem denumirea de transgresiune histriană.
9 EVOLUŢIA ZONEI HISTRIA 1N tJLTIMELE TREI MILENII 53
Evident, chiar prin corobora.rea. datelor obţinute în regiunea. lacului

Sinoe cu cele de pe litoralul sovietic, demonstra.rea. unor oscila.ţii eusta.tice
nu este peremptorie, întregul sector de nord-vest al Mării Negre putind fi
supus unei mişcări epirogenice negative chiar recente, astfel cum se cu-
nosc pentru pleistocenul vechi. Oscilaţiile de nivel pot fi puse însă şi pe
seama modificărilor climatice, nivelul minim fiind legat de un „pessimum"
climatic postglaciar, iar ridicarea ulterioară de o îndulcire a climei.
Oscilaţiile climatice sînt atestate şi de documentele arheologice şi
:anume de aşezările neolitice de pe teritoriul R.P.R. - perioada. 3 000-
1 800 i.e.n. fiind caracterizată prin ape abundente şi vegetaţie luxu-
riantă, după care urmează o perioadă de secetă. Datorită acesteia, vechile
comunităţi se dest:I a.mă în mici grupuri de păstori nomazi şi încep a se de-
plasa în căutarea. apei. In prima perioadă a fierului (Hallstattian) clima se
îndulceşte din nou, astfel că pădurea acoperă aşezările din perioada bron-
zului (comunicare verbală V. Zi r r a). Analizele palinologice efuctuate
în gheţarul de la Scărişoara din Munţii Apuseni au a.rătat că acum 3 OOO ani
climatul a trecut printr-o fază de ma.re răcire (ultimul climat subatla.ntic)
după care a urmat o îndulcire treptată (18). Această fază ar putea fi inter-
pretată ca un „pessimum" postglaciar, corespunzînd regresiunii fa.na.go-
riene, deşi ea s-a caracterizat nu numai prin temperatură scăzută, ci şi
prin umiditate mare. Umiditatea putea avea însă numai un caracter local,
temperatura. acţionînd asupra bilanţului general hidrologic al globului,
determinind o oscilaţie eustatică negativă.
Interpretarea climato-eustatică a oscilaţiilor recente ale Mării Negre
are consecinţe importante, avînd în vedere că în această perioadă. Marea
Neagră era definitiv legată de Marea Mediterană şi prin aceasta du nivdul
oceanic planetar. I'ată faptele constatate pe litoralul romîneRc şi cel so-
vietic al Mării N egrc vor fi confirmate şi în alte părţi, atunci nu se va mai
putea sui,;ţine o imobilitate a nivelului marin general, cum o făcea acum
mai bine de 40 de ani L. C' a y eu x (8), ci va trebui să presupunem că
ridicarea treptată a acestui nivel, pusă foarte clar în evidenţă de L. C ai 1-
1 eu x (7) este de dată mai veche, începută puţin înaintea erei noastre.
În toncluzie, osdlaţiile recente ale Mării Negre pot fi schiţate, într-o
primă aproximaţie, în felul următor:
Marea Neagră veche - transgresiunea flandriană: ridicarea continuă a

nivelului mării de la - 80 ( 'I), cu moment do
stagnare la - 21 şi - 5 m.
Marea. Neagră nouă - dunkerquianul: terasă la +5 şi +2m (opti-
mum postglaciar).
Înaintea sec. VI pîuă în sec. IV î.e.n. - regresiunea fanagoriană : nivelul
mării la - 2 m (pessimum postglaciar).
lncepînd dinainte:a secolului I î.e.n. - transgresiunea histriană: nivelul

mării urcă la cel actual.
Local, pentru regiunea Sinoe, în sec. HI 1!.Il~
se formează ChitucuL
54 M. BLEAHU 10
06 3B0JIIOQIUI. 30Hbl XHCTPl.fR 3A TI0CJIE,D;HHE TPH

TbICRqEJIETHR
PE3IOME
Oaepo Cirnoe RBJrneTcR tJaCTbto JiaryHHoro KOMrrJieKca, np0C1'l{paro-

IllerocR K tory oT ,n;eJihTbl ,lJ;yHaR. OHo oT,n;eJieHo OT llepHoro MOpR 6epero-
BblM aaJIOM - rpRJWit KuTyK. Ha nec'laHOM noJiyocTpoae, Bhl,Jl;BHHYTOM
B oaepo, HaXO,Jl;RTCR OCTaTKU KpenOCTU rucTpUR, OCHOBaHHOit 0OJiee 2 500
JieT TOMY Haaa.n; rpe'leCKUMU MopenJiaBaTeJIRMH. B peayJihTaTe noa,n;Heit-
mero o6paaoaaHUR 6eperoaoro aaJia KuTyK, MopcKoit aaJIHB npeapaTHJICR
B HblHeIIIHee oaepo CuHoe, 'ITO npuBeJIO K U8MeHeHUIO cfiaym.r MOJIJIIOCKOB C
npeooJia,n;aHueM B cfiayHe MopcKoro aaJiuaa Mtt,n;uit, a B cfiayHe oaepa - cep-
~eau,n;KoB.
HayqaR no apxeoJioruqecKHM ypoaHRM paamn&ble coopymeHuR
KpellOCTU rucTpHR, ll;JIR CTpOHTeJibCTBa KOTOpoit 0bIJI UCl10Jlb30BaH TaKme
H rrecoK 0JIU8Jiemaiqux llJIRmeit, co.n;ep·maiquit paKOBHHhl pa3JIH'IHhlX BU,Jl;OB
MOJI.JllOCKOB, HaCeJIRBIIIUX ao.n;y, MOH<HO 0hlJIO ycTaHOBUTb, 'ITO Ha 'IHHaR
C IV B.H.a. MOpCKaR cfiayaa UC'JeaaeT ua CTpOHTeJibHhlX MaTepilaJIOB KpeITOCTU
11 ITORBJIReTCR oaepHaR, u ::)TUM onpe,n;eJIReTCR MOMeHT o6paaoaaHHR MOpc-
1·oro 6eperoaoro BaJia KuTyK. B peayJihTaTe HCCJie,n;oaaHuit pacnpe,n;eJieHHR
paK0BHH npu IT0M0U\H CKBaiKIIH B0 BHyTpeHHeit rpa.n;e oaepa cu·Hoe (noJiy-
OCTP0B l1 cTpttH), 6b1Jia cocTaBJieHa rra.J1eorpacfi11 qec1rnR KapTa noro paito-
1ia )];Jin Ha'laJia IV B. H.a. (puc. 1).
Tomrnaamie apxeoJioruqecK11x pac1rnrroK rroaeoJI11Jio pacrroaHaTb B
npe.n;IIIeCTDYIOI.QllX nepuo.n;ax cfiaay 0TCTyrrJieHHR llepHoro M0pH (puc. 3),
HMeBlllYIO MeCT0 0T VI B. .n;o H.a . .n;o IV B. .n;o H.a. (<l>aHaropHiî:cKaR perpec-
cnR) C rrom1memieM yp0BHR Ha 2 M, 'IT0 C00TBeTCTByeT HaH60Jiee He6Jia-
ronpHRTH0MY II0CJieJlell;HHK0B0~Y KJIHMaTy (rrocJie.n;HeMy II0CJieaTJiaHTH-
lfCc:K0MY KJIHMaTy). .Il:JIR noro nep110.n;a cocTaBJieHa rraJieorpacfiuqecKaR
KapTa (pHC. 2).
Haq1,rnaH C ll B. .n;o H.a. yponeHb M0pR Il0CTerreHHO Il0,Jl;HRJICR .n;o C0B-
peMeHH0ro B peayJihTa Te TpaHcrpeCCHH, Ha3blBaeMoit HaMn „lfcTpHitCKOîi:".
OE'bHCHEHl1E Pl1CYHKOB
Pttc. I. - l1aJrnoreorpa4>1Prnclia11 cxeMaTH •1eclia11 1<apTa pallona oaepa Cimoe n na '!aJie

I\" 11ei;a H.a. 1, HonTH11e11Tam,11af! aona; 2, nec'!aHbie ua1wnJie1m11 JJ;O IV neirn u.a.; 3,
11Pc•ia11ble 11a1;onJie11tt11 nocJie IV ne11a u.a.; 4, 6eper qepnoro Mop11 B na'laJie IV neirn 11.;i.
Pttc. 8 2. - l1aJ1eoreorpaip11•iecHa11 cxeMaT1P1ec1rn11 HapTa pai-1:oirn o:iepa CttHoe n ne-
p11011 MC)t(J\Y VI DCHOM AO H.J. li IV IlCIWM AO 11.J.; 1, KOHTH11e11TaJibHa11 aoua; 2, nec'laHble
ua11onJie1m11 ;i,o VI ne11a AO 11.a.; 3, coupeMe1rna11 CieperooaR mm1111.
Pttc. 3. - Tonorpaip!'.!'ICCHoe no.11o;Kenue 1,penocTu rucTpHR (no B. lfauapai.e,
1 !J56, ynpo11-1emw); fl, !.O!ITIIHCHTaJ!hHaJl aona, b, nec•ia11we 11eaaTOilJIHCMhle naHOITJICHUH;
c, :)UTOilJIReMblC ITJIRHOI; 1, III!ClllHRR CTcna coopy;KC!l!laR pHM,lRHaMII Ha'IHHaR C IV ne1;a
u.a.; 2, aneIImflfl cTeua coopyme1rna11 aJI.1m1a~rn; 3, BIICLUHRfl cTeua II ne1rn n.a.; 4, rpe-
•iec1mll xpaM V Bella ;1,0 II.a.; 5, CC!ITOp a.TJIJIIIIICT!l'ICCJmX iKIIJIHII.\; 6, KypraHl.r B 11eaa-
TO!IJIRCMOlt '!aCTH no;ryocTpoua lllcTpllR (I IICK ;i;o H.a. - I DC!, II.a.); 7, HypraHbl Ha aaTo-
11.'IReMOM nJIR)t(C )\O IV BeHa AO H.a.); 8, aeMJUIHaR ]\aM6a c J\Oporon, BCJ\Yll.\elt n KpenoCTI>
li EVOLUTIA ZONEI HISTRM· IN ULTIMELE. TREI MILENll 55
-
<coopylf(eHHaR AO 1·11eKa AO H.a.); 9, Kyprallbl Ha l,OHTHHeHT,Lllt•HOil 'f&CTII; 10, oepOJITHaR
·Tp'acca p1-1Mc1wro aHÎJaAyHTa; ll, 0TcTynne1111e ueperoeoro 06pW1a 3a nocJteAHHe AeCRTb
JteT; 12, HypraHbl HHlf(e ypoe1111 BO;:\bl e oaepe; 13, nec'faHble ocTpoea 11 o3ept> C1-1Hoe .(Apee~
Hife rpRAY). .
OBSERVATIONS ON THE EVOLUTION OF THE ZONE HISTRIA

IN THE LAST THREE MILLENIUMS
ABSTRACT
La.ke Sinoe belongs to a complex of la.goons which stretch south

of the Da.nube Delta. It is sepa.ra.ted from the Bla.ck Sea. by a. littoral
belt, the Chituc sa.nd ba.nk. On a. sa.ndy peninsula. in La.ke Sinoe stand the
ruins of the City of Histria, erected a.bout 2 500 yea.rs ago by Greek
naviga.tors, a.t the time when La.ke Sinoe wa.s a gulf. By the subsequent
formation of the Chituc sa.nd ba.nk, the gulf was cha.nged into the p'resent
Lake Sinoe. The transforma.tion of tho soa gulf into a, lake bl'Ought about
a modification of the ma.lacological fauna into a soa gulf fauna in which
mussels a.re predominant wherea:-; in the lakc there predominate the
Cardiaceae.
When studying the various constructions - on archaeological levels -
-of the city of Histria, for the building of which sand from the surrounding
beaches was used - the resoarch workers discovered shells of the ani-
mals which lived in the water so that it was possible to determine that,
at the beginning of the 4th contury, the soa fauna. disappeared from the
-constructions and that tho la.custrine one made its appea.rance; this is a
moment which corresponds to that of the forming of the Chituc sand bank.
Following through soundings the distribution of the shells in the interior
sand bank of Lake Sinoe (the Histria peninsula), the geographers havo
drawn up a palaeo-geographical map of the region for the beginning of
the 4th century. (see fig. 1 ).
For the previous periods, the interpretation of archaeological ox-
ca vations (fig. 2) permitted to determine a stage of regression of the Black
Sea., dating from before the 6th ccntury B.C. till the 4th century B.C.
(Phanagoria regression) with a minus ~ m Iovei, which corresponds to a
postglacial climatic "pessimum" (the last post-Atlantic climate). A palaco-
g..iogra.phical sketch (see fig. 3) bas been drawn up for this period.
RPginning with the 2nd contury B.C., th'3 sea levei rose to its present sta.ge
thrnugh a transgression called "Histrian transgression ".
Fig. I. - P.1lacogeographic skelch of lhc Lakc Sinol' rcgion at thc beginning ol thc 4th
ccntury.
J. Continental zone; 2. sand accumulalions (b~lon• lhe 4th cenlury); J. sand accumul..1-
li,i:1s (artcr thc -Hh ccnlury); /. Black sca coa;L al lhc beginning o( lhc 4Lh ccnlury.
56 M. BLEAHU 12
Fig. 2. - Palaeogeographic skelch of the Lake Slnoe reglon between the 6th century
B.C. and the 4th century B.C. : 1. Continental Zone; !. accumulatlons of sand prior to the 6th
century B.C. ; a. present coastllne.
Fig. 3 - Topography of the Histria cily (according to V. Canarache's work, 1956):
a) Continental zone; non-easily flooded sand accumulatlons; r) easily flooded beaches; 1. Roman
enclosure wall (constructlon begun in the 4th century); 2, lhe Hclll'nlslic wall; 3. Pnclosure wall
datlng as far back as thc 2nd century A.O. ; 4. Greek temple (5th century BC. ; 5. area of
Hellenistic dwclllngs; 6. Tombs (tu muli) ln the non easily flooded area of the Histria penlnsuh1
(1st century B.C. up to the 1st century A.O.): 7. "Tumuli" (tombs) on the easlly-flooded
beach (till the 4th century B. C.; 8. the earthdikewith an access road Lo the city (erected
prior to the 1st ccntury B.C.) 9. ••Tu muli" on the conllnent: 10. Probable line of the Roman
aqueduct; 11. Withdrawal of the sea-cliff in the Iast ten years; 12. "Tumuli" under the levei
of ihe lake; 13. sand islands in Lake Sinoe (ancient sand banks).
BIBLIOGRAFIE
1. Antipa G r., Marea Neagrd. Acad. Rom., Publ. fond. V. Adarnachl, t. X, nr. LV, 1941
2. Borcea I , Observalions sur le faune des lacs Razelm. Ann. sci. de l'Univ. de Jassy
t. XIII, Nr. 3-4. 1925.
3. Note sur Ies moules el sur Ies facies ou hioclnoses ă moules de ,,, rigion du lil-
loral roumain de la m~r Noire. Ann. sci. de l'Univ. de Jassy, L. XIV, Nr. 1-2,
1927.
4. Donnees sommaires sur la faune de la mer Noire (Iii/oral roumain). Ann. sci. de
I'univ. de Jassy, t. XIV, Nr. 3-4, 1927.
5. Nnuvelles con/ribulions ă l'etude de la faune benlhoniq11e dans la m1r Noire, prls
du Iii/oral roumain. Ann. Sci. de l'Univ. de Jassy, t. X V I. nr. 3-4. 1931.
6. Fauna de penetra/ie din Marea Neagră cd/re ape de concentra/ie droîebild. Rev.
şt. V. Adamachi, t. XXI, nr. 4, 19:i5.
7. Cai I Ie u x A., Rt!centes variations du niveau des mers el des lerres. Bui. Soc. geol. Fr., 6-eme
scrie, t. II. rase. I -3, 1952.
8. c 8 y eu x L., Les deplacemenls de la mer a l't!poque historique. Rev. Scienl., 9 mai, Paris,
1914.
9. Canar ac h c V., Despre alimentarea Hi.1/riei cu apă de bdut. Acad. R.P.R., Stud. şi cerc. ·
de ist. veche. t. II, nr. 2, 1951.
to. Observatii noi cu privire la lopn,,1afia Histriei. Acad. R.P.R., St. şi cerc. de ist.
verhe, t. \'II. Dl'. :i-4, 1956.
11. FI' dor o v P. V., O sovremennoi epohe v gheo/oghiccsko1 i.•lorii Cernogo M ,rea. Dokl. Akad.
!Sauk sssn. voi. 11 o, nr. 5, 1956.
12. Gros su A I., Les mollusques d11 s11sUme des lac.• du Razelm. Acad. R.P. R., Bui. SL. secţ.
şt. t>iol., ngl'On., !,!col. şi gco\!r., l. I\, nr. :-1, 1952.
13. lliîlria, vnl. I. Monografia arhr.olo11icd. l~rlil. ,\cad. R.P.R., Bucureşti, 1954.
14. PA r va n V., Histria IV. Anal. AC"nd. Rom .. t XXX\'III Mcm. srrl. ist„ Bur., 1916.
15. p fan n c ns I ie I M., Die Quarlll.rgeschichte des lJ,mawleltus. Bonner Gc,1i.1r. Hcrte, H. 6,.
Ronn, 1950.
16. Pi p pi di D. 1\1.. Histria si Collalis /n sec. 1/1-ll l.e.11. Acad. R.P.R., SL. cerc şi de lsL.
vrchc, t. IV. nr. 3-4. 1953.
17. H,i/arnicia lui Lab,riuî Ma.rimu.1. Acad. R.P.R., Sl. şi cerc. de ist. vechP.
L. VII, nr. 1-2, 1956.
18. p o Jl E. şi ciobanu I .. Anali:e de polen 111 gheala de la Sctlriş11ara. Anal. Acad. R.P.R.,
seri;, geol., l. III l\km. 2, 11l50.
19. So k o I o v V., Die Enlstehunq der Limane Sild-Russ/ands. Trudi gl11 ol. k„m., l. X, nr. 4,
Pctcr~uur~, 189!",.
20. z Ir r a ,·. şi .'\ 1 ,, x an dr c s cu P., Şantierul urh,•o/ogic llislrrn: .sectorul necropolei
tumulare. Maleri„lr şi cercel>,ri ,nhl•Ologin·, ,·ol. IV. I !J:,7.
21. zi e mi an k" w s li y ,· .• R·,,,imul de .rnlinilate •i prud11c,iu /Jlîch,lu a la111ne/or Razelm-
~i11t,e. Bui. l.1,L. ct" c. piscicolL-, an. X, nr. 1, I !J51.
TERASELE TELEAJENULUI IN ZONA SUBCARPATICA
CU PRIVIRE SPECIALA ASUPRA MIŞCARILOR
NEOTECTONICE CUATERNARE
HE
l d I. Nlf:t: I.ESClT
Teleajenul, prin debitul şi bazinul său, este cel mai important afluent
al Prahovei. Avînd o lungime de 101 km şi o direcţie generală nord-sud,
Teleajenul străbate transversal o parte din regiunea muntoasă (Masivul
Ciucaş şi prelungirile lui sudice), întreaga zonă subcarpatică de la nord de
Ploieşti şi zona piemontană şi de subsidenţă a Cîmpici Romîne.
Valea Teleajenului, prin terasele ei bine dezvoltate, constituie o
regiune cheie pentru stabilirea evoluţiei cuaternare a reliefului subcarpatic
aferent şi pentru descifrarea mişcărilor neotectonice, care au afoctat deo-
potrivă cîmpia de subsidenţă şi zona subcarpatică din Muntenia.
1n literatura geografică, deşi nu s-au făcut studii speciale asupra
văii Tclcajenului, se întîlnesc unele date geomorfologice referitoare la te-
rase. Emm. deMartonne menţionează două terase în care dh,tinge mai
multe trepte. Tot el remarcă deformarea generală a teraselor pe care o leagă
de mişcări epirogenetice (9). G. V î 1 sa n aminteşte şi el do două terase, din
care una se confundă cu cîmpia Ploieştiului (22 ). N. P o p p , pe baza unol'
cercetări mai aprofundate, menţfoncază 4 terase pe care le paralelizează
cu terasele celorlalte rîuri din Subcarpaţii Munteniei centrale şi subliniază
rolul mişcărilor scoarţei din această regiune (l fi).
Reluînd cercetările asupra văii Teleajenului am făcut observaţii
speciale asupra teraselor, în seopul întocmirii unei hăl'ţ,i de detaliu şi
aprecierii calitative şi cantitative a mişeărilor neotc(•toniee semnalate de
predecesori. În această privinţă am urmărit îndeaproape nume1 oase dtJB•
chideri şi am efectuat măsurători, eu altimetrul, asuprn r-t1 ne tui ii tu a-
selor, fapt care a făcut posibilă stabilirea sensului şi amplitudinii mi~~ărilor
neotectonice. Harta şi profilul teraselor întocmite de roi dau totodată unde
indicaţii în legătură cu problemele de ordin practic pcnt1 u economia
rt;giunii.
GH. NICULESCU :l
I. TERASELE TEI.EAJE:\U,l'I
A. SISTD-ll'L DE TERASE
Spre deosebire de văile Doftanei şi Buzăului, în valea Teleajenului

terasele sînt foarte bine dezvoltate. Dacă terasele recente sînt bine păs
trate în lungul văii, cele Vtlchi, mai fragmentate şi aflate în unele locuri în
fază de martori de eroziune, constituiau altă dată aproape în întregime
regiunea colinară dintre Teleajen şi Vărbilău.
Teleajenul are un număr de 7 terase dintre care două sînt locale.
După caracterele lor morfometrice şi morfografice (poziţie, altitudine, mod
de păstrare) şi morfogenetice, terasele Teleajen ului se grupează în trei
categorii: a) terasele inferioare; b) terasele mijlocii şic) terasa înaltă (ni-
velul aluvionar Fîntîna Rece) (fig. 9).
a) SERIA TEHASELOH INFEHlOARE
În această categorie se cuprind patru terase din care două sînt prin-
cipale iar două au caracter local 1 ).
Terasa I -~i a li-a. Aceste două terase sînt terase locale şi se
dezvoltă fragmentar mai ales pe dreapta Teleajenului, în amunte de con-
fluenţa acesteia cu rîul Drajna. Terasa I se urmăreşte de la gura Văii
Mari, unde are 7 m, pînă la Măneciu unde atinge 2fi m înălţime. Pietri-
şurile ei groase de cîţiva metri stau discordant peste structura complicată
a Rinelinalnlui de Slănic (fig. 1 ). ,
Terasa a II-a se desface din lunca Teleajenului la Drajna (4 m alti-
tudine relativă) şi se menţine cu întreruperi pînă la Măneciu-Pămînteni,
('fCRcînd în înălţ,ime pînă la 3ii -37 m. Ea se insinuează şi pe valea Crasnei
unde are eirea 2{i m.
Ambele terase sînt divergente spre amunte una faţă de alta şi faţă
do talvegul Teleajenului. Grosimea stratului de pietriş variază, dar este
în general ,mbţirc, aşa încît ambele terase sînt în primul rînd de eroziune
şi în al doilea rînd d~ acumulare.
între Drajna şi Homorîciu primele două terase sînt dominate de
o terasă striet locală de 24 -30 m. I
Terasa .ilfăgurele (terasa a III-a). Prin diferenţa mică de altitudine
(ii-12 m) faţă de terasa Văleni (a TV-a), terasa Măgurele apare ca o treaptă
subordonată acest<iia. În multe locuri ea este sculptată în depozitele de
pi<>trişuri ale terasei imediat superioare (Văleni).
Terasa Măgurele se urmăreşte continuu de la Homorîciu - de unde
păt-nmde şi pe valea Crasnei (fig. :! ) - spre sud, pînă la Scăioşi, pe partea
dreaptă a Teleajenului. Pc Rtînga ea se dezvoltă la confluenţa rîului Drajna
('U Teleajenul şi puţ-in mai Rpre nord de aceasta, unde se prezintă ca o treaptă
bine individualizată. De la Coada-Malului spre sud, terasa Măgurele se
1 1 Pcoarecc loalc lcrasclc Tdcajcnului prezinl:i clclorm:iri acc~nlualc in lui1jlul v,1ii nu
Ic pulem numi pe haza ulliluclinii lor rclalive care variaz,1 ele la loc la loc, ei clup,1 numde
localil:ilil sau n•l(iunii unde ele slnl bine clczvollalc.
, -
fji~
if.;.~ ",-:''+'"~ "~#;)4',
.>~:._;~-...
? :;.i·~ ~ _......~
W:,. . ,-,.k:;,,;;:
~ .
..,.....fe ..,..·\·,.""
?·»:: -.., ~--
:-!",. ,.;,.,....... ~~;·-
... .,..., "'
J_
Fi ~. 1. - Terasa I şi a II-a la .\laneciu - Păminteni. Pi etrişu

ril e st au discordant peste structura comp licată mioce nă (ş'jn
clinalul de Slănic).
Fig. 2. - Terase pe valea Crasnei. De sus tn jos : terasa

Olteni sub formă de martori de eroziune, terasa Văleni,
https://biblioteca-digitala.ro terasa Măgur ele şi două terase local e (a II-a şi I).
60 GH. ·NJCffl.ESCU 4
~?~~;•• :-: . ' .
dezvoltă bine pe stînga Teleajen.ului pîÎli la Blejoi şi pe tot-acest. parcurs,
prin altitudinea. reia.tiv mică, ea. are _aspect de luncă înaltă. Lâ: Măgurele
tera.sa. trece pe nesimţite în tera.sa V~eni„ bine dezvolţată în ·,l),şpresiunea,
Podenilor. Pe dreapta Teleajen.ului ea. apare la Plopeni, de un~ _şe insi-
nuează spre vest PS, valea Mislei (fig. 9). ·__ ·'-ff> ·
Pretutindeni podul terasei este f<>arte neted şi rareori este acoperit
cu depozite deluviale -sau proluvialţ .. Fruntea terasei este marca_ţA. prin
denivelări ele.re, mai ales în locurile unde rîurile acţionează în pre·zent prin
eroziune laterală. La nord de Văleni, fruntea terasei este afectată dealu-
Recări. · ·-
Altitudinea relativă a terasei Măgurele scade de la nord la sud. Pe
valea Crasnei şi la Homorîciu ea are 44 m altitudine relativă, la Teişani
33 m, la Gura-Vitioarei 15 m, iar la Măgurele 5-6 m. În dreptul anticli-
nalului Boldeşti, altitudinea terasei creşte la 1 O m pentru ca la Blejoi
să scadă la 4 -5 m şi să treacă treptat în lunca Teleajen ului (fig. 1 O), (ta-
bloul nr. J ).
Orizontul de pietrişuri, care apare în fruntea terasei Măgurele sub
circa J m sol vegetal, are grosimi care variază între 2 -3 Ill la Coada-Malului
şi 7 m la Gura-Vitioarei şi la gura văii Marcu Viteazu. Ele stau discordant
peste formaţiuni geologice de diferite virste, de la paleogen pînă la le-
vantin (4), (20).
Comparînd altitudinile relative şi altitudinile bazei pietrişurilor celor
două terase (Văleni şi Măgurele) deasupra talvegului, rezultă că terasa
Măgurele reprezintă o fază secundară în evoluţia văii Teleajenului. Ea mar-
chează o deviere a Teleajenului spre est şi o uşoară adîncire a rîului în
aluviunile tLI asLi Văleni, aşa încît terasa Măgurele rămîne numai ca treaptă
sculpturală tăiată în pietrişurile terasei imediat superioare. După un scurt
interval, în tale s-a format podul terasei Măgurele, a urmat principala
fază de adîne:irc a Teleajenului, în urma căreia terasa a rămas mult sus-
pendată deasupia rîului.
Terasa Măgurele este o terasă de eroziune în amunte de Coada-
Malului şi de acumulare în avale de această localitate.
Terasa "'Văleni (terasa a IV-a). Această terasă este foarte bine dez-
voltată şi se· m măreşte atît în lungul sectorului subearpatic al văii cit
şi în zona mur toasă. Ea are şi o deosebită importanţă economică; pe supra-
faţa ei se întîlnl;sc numeroase aşezări omeneşti, foarte apropiate unele de
altele, se fac culturi de cereale şi de pomi fructiferi. Şoseaua Ploieşti- pasul
Bratocea - B1 aşov şi calea ferată Ploieşti - Măneciu sînt construite pe
această terasă.
Terasa Văleni se păstrează aproape exclusiv pe dreapta Teleajenului.
Pe partea stî1 1 gă, ea se dezvoltă bine numai la confluenţa Drajnei cu Te-
leajen.ul (fig. 3 ), iar în cîteva puncte se prtizintă sub forma unor petice
foarte rest1 înse (sub vf. Cetăţuia şi la Fringhieşti).
Lăţim1;a podului terasei Văleni variază intre 2 km la Măneciu
Pămînteni şi 300 m la gara Dra.jna. După o scurtă întrerupere la Coada-
Malului, t1,rn~a i-e dl;zvoltă bine în zora de confluenţă a Teleajenului cu
Văl'bilăul şi Miska. între Măgurele şi Bh joi, terasa Văleni nu se intîlneşte
decît sub foi ma. a două fragmente rLduse: în schimb, suprafaţa ei pătrunde
spw vest, îu lungul depresiunii Mii,ld şi în ijaua de la Mărgineanca, pentru.
5 'I'B-llSELE. TELEAJENULUI ŞI MIŞCA.RILE NEOTECTONICF. 61
s constitui mai departe, spre sud, însăşi ' I I

;:,
Cimpia Ploieştiului (fig. 9). De asemenea ea I .. ~
-se dezvoltă mult şi la est de Măgurele, în

Depresiunea Podeni, ca de la Nevesteasca.,
spre sud, sit însoţea.scit Cricovul Sărat pînit la
ie·şirea lui în cimpie. Dezvoltarea terasei Vă
leni în regiunea Mitgurele, perpendicular pe
direcţia Teleajenului, stit în legitturit cu ve-
chile direcţii de clll'gere a durilor, aşa cum
se va vedea mai departe (fig. 8).
Podul terasei Văleni este în general
neted şi fragmentat de văi torenţiale adinci,
ou pereţi abrupţi, pe fundul cărora se gă
sesc pietrişuri depuse în perioadele cu preci-
pitaţii abundente. Fragmentarea terasei e te
mai accentuată intre Homorîciu şi Mitneciu-
Ungureni unde Valea eacă, Săcuianca, Va-
lea Mare şi Crasna o desfac în poduri relativ
înguste şi prelungi, orientate pieziş faţă de
direcţia generală a Teleajenului. În avale de
Homoriciu unde şi altitudinea relativă a te-
rasei descreşte, văile torenţiale care fragmen -
tează terasa sint mai rare şi mai puţin adinci.
între acestea, mai importante sint Valea lui
Dragomir, văile Stilpului, Parasca şi Bughea.
La vest şi sud-vest de Măgurele, podul tera-
sei Văleni este încadrat de văile Vărbilăului
şi Mislei avind aspect de promontoriu.
Fruntea terasei este bine marcată de
pante abrupte, de cele mai multe ori atacate
de procese de eroziune ~i alunecare, mai ales
acolo unde rîul vine în contact direct cu te-
rasa Văleni. în general însă, trecerea spre te-
rasa imediat inferioară se face printr-un taluz
domol de 5 -12 m înălţime, pe seama căruia
se produc procese de eroziune în suprafaţă cu
intensitate redusă.
În ansamblu, podul terasei Văleni în-
clină de la nord la sud mai repede decit tal-
vegul Teleajenului. La Măneciu terasa are
65 m înălţime relativă, la Văleni 24 m, iar de
la Măglll'ele în avale 15-20 m. Ea mani-
festă o uşoară înălţare la valea Humei unde
are 37 m, pe flancul nordic al anticlinalului
Boldeşti şi o scădere la Blejoi, pe flancul
sudic (fig. 10), (tabloul nr. 1). !n amănunt,
podul terasei prezintă o pantă neregulată
care se remarcă foarte bine în lungul căii fe-
rate. Faptul se datoreşte depozitelor deluvio-
f,2 GH. NfCULESCU o
proluviale aşternute sub fruntea terasei imediat superioare, dar mai ales·
conurilor de dejecţie sincrone depunerii- pietrişurilor de terasă. Acestea·
din urmă au fost acumulate aici de torenţii amintiţi care, în trecut ca şi azi,
demolau cantităţi importante de pietrişuri din terasele mai înalte 1 ).
Structura terasei poate fi urmărită în numeroasele deschideri ca.re·
apar în versanţii văilor torenţiale sau chiar în fruntea terasei. Sub circa
O,fi -1,5 m sol şi lut deluvial se observă pietrişuri aplatisate, cu dimensiuni
de la mărimea unei nuci pină la aceea a unui pumn. Ele sînt constituite în
special din gresii provenite din flişul cretacic şi paleogen. Frecvent se
intîlnesc menilite aduse din oligocenul pintenilor de Văleni şi Homoriciu
şi elemente cristaline remaniate din conglomeratele de ( iucaş - Zăganu.
Grosimea depozitelor de pietrişuri variază în lungul terasei de la
5-19 m, în funcţie de condiţii Io.cale de tramport şi acumulare, legate între
altele de mişcările neotectonice pleistocene. Raportată la altitudinea rela-
tivă a terasei, grosimea pietrişurilor nu trGce de I /3, fapt care denotă
că în procesul de formare a terasei, eroziunea a depăşit cu mult acumularea.
Prin urmare terasa Văleni este de eroziune şi acumulare. Excepţie face
numai regiunea Măgurele, unde terasa Vălfni este exclusiv de acumulare.
I>) SERIA TERASELOR MEDII
În această serie se cuprind două terase şi anume tera8a Olteni (a V-a)

şi Podul Homorîciu (a VI-a). Amîndouă se păstrează numai în sectorul
subcarpatic al văii Teleajen.ului.
Terasa Olteni (terasa a V-a). Această terasă este bine dezvoltată
pe dreapta Teleajen.ului de la Măneciu- l:ngureni pină la confluenţa cu
Vărbilăul; de aici în avale, ea se dezvoltă c-onsideraril pe ambele părţi ale
văii (fig. 9). Terasa Olteni se prezintă sub forma unor poduri prelungi, des-
pădurite, folosite ca izlaz sau pentru cultm i de porumb şi livezi de pomi
fructiferi (fig. 4 ). Satele Olteni şi Teişani sint singurele localităţi aşbzate
în parte pe podul acestei terase. Fiind mai veche deeit terasele desc' ise
pînă aici, terasa Olteni este adinc fragmentată de văile Săcnianca, Valea
Mare, Crasna, Valea lui Dragomir, valea Stîlpului etc. şi, în general, este
intercalată intre fruntea teraselor mai înalte şi podul terasei Văleni sau
lunca Teleajenului. între Coţofeneşti (pe Văi bilău) şi Scăioşi, podul tei asei
Olteni constituie o şa largă, fapt care arată că în timpul formării acesteia
a existat pe aici o legătură hidrografică între Teleajen şi Vărbilău. Dealul
Poduri (382 m), situat imediat la sud de şa, constituie un martor de ero-
ziune din terasa imediat superioară.
La sud de :Măgurele, terasa Olteni constituie şesuri întinse, slab
fragmentate de viroage şi, depăşind cadrul văii Teleajenului, trece în
Depresiunea Mislea - Podeni şi nivelează totodată, aproape în întregime,
Dealul Găgeni (Degeraţi) de la sudul acesteia.
Pretutindeni, fruntea terasei este marcată prin deBivelări clare.
În regiunea Boldeşti ea este puternic afectată de alunecări şi de eroziune
.
1
) Acelaşi proces se pclrl'cc asli"1zi ln lunca actuală, la gura lorcn\llor de pc drcapla
Tcleajenului.
TERASELE TELEAJENULU! ŞI MIŞCARILE NEOTECTONICE 63
7
torenţială, acestea fµnd activate de eroziunea laterală a Teleajenului şi de

variaţiile debitului său. · -
Altitudinea terasei Olteni prezintă variaţii însemnate în lungul văii:
240 m la Măneciu-Ungureni, 173 m la Homorîciu, 82 m la Văleni, 70 m
la Gura.-Vitioa.rei şi arată o înclinare spre avale cu mult mai mare decît
talvegul Teleajenului (fig. 1 O), (tabloul nr. 1 ). Panta terasei este de l 9°/00
faţă de panta Teleajenului care atinge în acest sector 10°/00 •
La Măgurele, podul terasei Olteni se află la nivelul terasei Văleni
şi chiar sub acesta (20 m) pentru ca apoi să crească din nou în înălţime.
Astfel, la Lipăneşti atinge 35 m, la Boldeşti 100 m - în dreptul axului
anticlinalului Boldeşti- şi apoi scade treptat pînă la Blejoi. De aici în
ava.le terasa Olteni este acoperită de aluviunile terasei Văleni - sincronă
cu Cîmpia Ploieştiului. Terasa Olteni, dezvoltată continuu în tot sectorul
subcarpatic al Teleajenului prezintă variaţii locale mari în ceea ce priveşte
altitudinea ei relativă. Ea a înregistrat cel mai bine mişcările neotectonice,
dind posibilitatea aprecierii amplitudinii acestora pe compartimente .
• în deschiderile din fruntea terasei, sub solul vegetal se dezvoltă
un orizont Iuto-argilos deluvial de culoare roşie cu grosime de 3 -6 m. El
este aşternut peste un orizont de pietrişuri gros de 30 m la Măneciu
Pămînteni, 12 m Ia gara Drajna şi fi m la Poiana-Vărbilău. La Măgurele
structura terasei nu poate fi urmărită dceît prin foraje, deoarece ea este
ascunsă de depozitele terasei Văleni. În Dealul Găgeni depozitele de pie-
trişuri sînt dedublate în două orizonturi de 4 -(i m grosime fiecare, des-
părţite de un material lutos-argilos deluvial cu aceeaşi c-oloraţie roşcată.
Din punct de vedere litologic aici se întîlnesc aceleaşi elemente ca în tera-
sele inferioare. Cu excepţia elementelor cristaline, gresiile şi C'alcarele sînt
însă mult mai alterate, fapt care justifică în bună parte culoarea roşcată. Al-
teraţia este mai accentuată în partea superioară a orizontului pe circa
3 -4 m grosime, unde adesea pietrişurile pot fi rupte cu mina.
Terasa Podul Hmnorîciu (terasa a VI-a). În raport cu celelalte
terase, terasa Podul Homorîciu este mai puţin extimă.. Ea apare numai pe
dreapta Teleajenului între Măneciu şi Coada-Malului şi este fragmentată
de văile torenţiale ce aparţin bazinului Bughei (fig. 9). La sud de Coada-
Malului unde relieful este mai scund, terasa nu se mai păstrează. Dacă în
regiunea Văleni terasa este intercalată între colinele Bughei şi terasa Olteni,
avînd înfăţişarea unei prispe în parte împădurite, în alte locuri se prezintă
sub forma unor poduri suspendate înalte, netede, nivelînd interfluviile şi
formînd cumpene de apă.
<'el mai nordic punct unde se păstrează terasa Podul Homorîeiu
ei-te în Pistui Calului (vest de Măneciu-Pămînteni), unde în interfluviul
nivelat de două trepte se înt,îlnesc pietrişuri ro:;;cate . .Mai la sud, Podul
Homorîciu, lung de 3,!J km şi lat de 100 --700 m - unde terasa are o dez-
voltare mare- alcătuieşte interfluviul dintre v. Rîrzei (Valea lui Dragomir)
şi valea Stîlpului. Podul Homorîciu apare ca un podiş sui<pendat, neted
şi foarte întins, cu atît mai impresionant cu C'Ît dincolo de Teleajen şi Văr
bilău se întinde un relief mai înalt şi accidentat (fig. ii). De asemenea nive-
l~l de 400-413 m dintre Bughile şi Poiana-Vărbilău (Dealul Ia Pogoane
ş1 Pădurea C'azacu), ca şi dealul Poduri de lingă Scăioşi aparţinînd acestei
terase, constituie, local, cumpăna apelor dintre Teleajen şi Vărbilău.
...
c,,
, r oa~cet Ttlt1t nt lul ~.lut Ora;amir tef'a/18

I Olteni
t ; Yl'.LtoNJean~ vf Cetat.,a
~5 l "•j•nu
I I ttr,u :IVilt111
:I
t
I
I
I
I t I I I I . I I
t I I I I : ::
t
.,.,._.._...__
t
"ţ---
~.::.+-- -· -
I I
~ _.L__
- - - -~ -
;:/
-•- \ --
T ••~ -
---· - -• -
•
-f--••· -
. • - - ~ ,..__
I I
-~~ ,-: • ·,_. --

, •
---
______....,
• ---------• ; • •I -~
. .. ',d,.-:-,,,":'.._ ~-,~ , µ.L.
'- - ............. ~c::-...~ . -

, ... .... ~ - .-
~,)h~~z~~ . . ..-;~<·
- _pw;:-
-
~ ··«.._.;,
~ *-'. J ~-:-;: ,~~: -;, ,·:\",~(:,,ţ . \
. - -. r-
~ '
-. ~
->...,. ~
~~~~"
-
.. , ,~,~~·":·""-··'-·•
ţ,q ,,,,~., .•'\..\\ :\. ··\._'~ ~"·
-·.. \ .~ :
.... -- .._
.
(~
~
,
,rr., :· ... ·, ~ ..- ,.:·~·- ·: -. \~ ··~ - - \~ \'-., ·, ~ . ',' .. .2.\.:..~..Ji ~ •~ ~;· - . ,.•;~ ... •&...........
f'1 . I f )•., # • I, . ,, ' ' ... ' ~ -J,,.,>('"~ 'I I ., ' .. -L.-✓-.,__
'\,,, • •'-. -··· (' ' .. 't.,, '
1' r r,. ~ •:.t. ,.. \ .
,. ·•. "· 1 Ch Nicu/cscu/95' I'
,,, ' •,., , I I, ,,
Fig. 4. - Terasa Olteni ln dreptul comunei Homorlciu. Se remarcă fragmentarea ei avansată, care a redus-o la poduri suspendate .
P o d u I Homoric i u (terasa n-a)

I
I Valea \lughea
I I
I
....~ --- --:;-.--:--- . ___ ,,,..--~---- -:.:~ -- I I
I - ; -·•-.
..J. .~ ,, ;:;-, -=:::.,c::
----;:- ·:-.:::
-...........- -:..!
' - ,. . ~, , ~ _. I•
/
·,,_,~
.._ • ·• -- ...._ ·.,::,"
.:-: . / /4_.. ✓/
--
I
( \
/ /
.
;;.: - ~.(,!!;!!:}~
---~ rf!!j"
/_ I ' .....::__-.....;;:< - ,. 'i)"'
,.: ,,,, l, - ' -
, ..
\ . • I ~ ..
,
/ 1\
...
, ,. ...
lî-.~ ,"°"1 .' . ·,
, '
~ ·::-,,. Ch.N1culesc11
-~~,;.
Fig. 5. - Terasa Podul Homorlciu văzută din Dealul Flntlna Rece.
TERASELE TELEAJENULUI ŞI MIŞCA.RILE NEOTECTONICE 65
în ansamblu, terasa Podul Homorîciu este puternic fragmentată şi

redusă în multe locuri la martori de eroziune. Pietrişurile găsite de noi ·în
dealul cu cota 690 de lingă Piscul Doscioarelor, păstrate sub forma unei
muchii Iasă să se întrevadă că terasa Podul Homorîciu avea o extindere
mult ~ai mare spre vest, pînă aproape de valea Vărbilăului, dar ea a fost
distrusă de eroziunea torenţ,ială şi de alunecările dezvoltate mai ales în
bazinul văii Slănicului. O dovadă în acest sens sînt şi pietrişurile găsite de
noi la vest de această vale, lîngă şoseaua Slănic - Ştefeşti şi care, prin alti-
tudine se racordează cu terasa Podul Homorîciu. Pietrişurile de la cota 690,
cu grosime de 5-20 m, rămase aici sub formă de martori de eroziune, re-
prezintă numai orizontul lor inferior (fig. 1 O A, a); partea superioară, lutul
deluvial şi podul terasei nu s-au mai păstrat.
Repartiţia fragmentelor terasei Podul Hormorîciu arată că pietri-
şurile acesteia s-au depus, nu numai în lungul văii Teleajenului care era
mărginită de un relief estompat, ci şi în părţile mai joase ale acestuia,
trecînd în bazinul Vărbilăului. Instabilitatea Teleajenulni însoţită de di-
fluenţe şi despletiri importante în etapa formării terasei a VI-a, pare evi-
-dentă cel puţin în zona de sub munte, unde eroziunea crease o depresiune
de contact.
Ca şi celelalte terase ale Tcleajenului, terasa Podul Homorîciu are
caracter convergent în avale. Altitudinile relative ale terasei sînt : 270 m
la S de Măneciu-Pămînteni, 185 m Ia Teişani, 95 m la S de Văleni şi 105 m la
Scăioşi (Dealul Poduri). Atît aceste valori cît şi altitudinea bazei pietri-
şurilor şi panta terasei pe sectoare arată în general o scădere puternică
a. înălţimii terasei spre ava.le (tabloul nr. 1), (fig. 10).
În structura terasei, sub un orizont subţire de luturi roşcate şi
gălbui (1-3 m, excepţie făcînd numai Dealul Poduri, unde grosimea
a.cestuia atinge local 16 m) se dezvoltă un orizont gros de pietrişuri
aJcătuite din gresii, menilite, calcare, marne şi, mai rar, elemente cristaline.
Culoarea acestor pietrişuri este brun-roşcată, iar elementele lor compo-
nente sînt destul de alterate. Grosimea orizontului de pietrişuri este de
circa 30 m în Piscul-Calului, 30 m la Teişani, 2 m la Gura-Vitioarei şi
15 m la Scăioşi.
Din această sumară analiză a grosimii pietrişurilor rezultă că alu-
viunile au fost depuse în cantităţi mai mari la ieşirea Teleajenului din zona
muntoasă sub forma unui mare con de dejecţie. Spre a.vale pietrişurile au
fost împrăştiate pe suprafeţe întinse, în zona unui relief în general şters
aşa încît grosimea lor a fost mult mai redusă.
c) NIVELUL ALUVIONAR FlNTlNA RECE (,.TERASA" A VII-.-\)
Sub această denumire cuprindem cele mai vechi aluviuni care se

întîlnesc în cîteva înălţimi din colinele Bughei. Cuvertura aluvionară re-
constituită pe baza fragmentelor de pietrişuri nu poate fi interpretată.
ca terasă în sens morfologic, deoarece ea nu apare ca treaptă intercalată
văii. Dacă totuşi expunem acest nivel la capitolul despre terase, o facem
pentru a întregi imaginea formării văii Teleajenului şi pentru a scoate în
66
Tablou[
Dale morfomelrlee uapn
a - altitudinile relative: b - altitudinea bazei
·.::
:5 -a., oi .
"'
oi -~
-=. ."'
E ·;;;.
Terasa o CIi
~
::,
C.
C
1-:-=
;;,
::,
'
C\I -::,
-o
;:l
o
;;; . ·-
cu CIi
o
~ ::, :i:: o
tir,
,cu C\1-
o ::,~
a:i > ;, ~
> c:: ""
c., ~ u~
CIi <.,
V) c.:i>
.,<.>
el
;;,
cc:"' a - - - - - - - - 213 -
VII - - - -
z~r;: b - - - - 193 -
C - - - - - - - - 20 -
- - - - - --- - - - - - - - - - --- --- --- --- --- - - - ---

- .;:'--
::, ;:
-o o
CI
b
-
-
-
~
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
105
74
100
97
VI o
Q. E o C - - - - - - - - 15 2
:i::
- - --- --- --- --- --- --- --- ---
c a - 65 100 53 35 20 ingropati'I - 70
V ...,"' b - 45 80 39 - - sub aluviuni - 58
o C - 20 15 7 - - mai noi - 6
- - --- --- --- --- - - - --- - - - - - - --
"i: a 20 - 60 37 20 20 20 - 15 20
IV
., b - - 55 30 - - - - 10 15
;; - -
> C 5 7 - 12 20 - 5 6
-- --- --- --- --- --- --- --- ~ - - - --- ---

..,
III
.
.;
::,
tll)
a
b -
6 -
-
10
-
10
-
10
- -
5
-
6 10
6
8
5
1"5
7
,:-; C - - - - - 5 6 2 3 7
~
--- --- - - - --- --- - - - --- --- --- ---

o - - - - - - - - - -
II b - - - - - - - - - -
C - - - - - - - - - -
--- --- --- --- --- --- --- --- ---

a - - - - - - - - - -·
I b - - - - - - - - - --
C - - - - - - - - -
,1
•) Dlferenta reEUltatA prin calcul (dintre altitudinea relativi a terBBel BUma altitudinii bazei pietrişurilor
BUbilre, a foat neallJat pentru majoritatea cazurilor, unde nu depl,şeşte 1 m irrostme.
nr. l
llnlelor TeleaJennlol • l
pietrişurilor; • - irroelmea aluviunilor de terad
.., "'"'
Ol C
Sud
I I Nord ""
.o -~ C
-.
"'>u"' Măneciu-Pămlnlcni
:c"'
~
,,:
'"'
t,.
tJ
- 200 - - 200 - - - - - -
- 184 - -- 155- - - - - - -
- 16 - 45 - - - - - -
-- -- - - - - ---- - - --- --- - - --- --- ---
95 100 135 135 185 185 250 - 270 - - - -
83 - 152 230 - 240? - - - -
15· - :w 20 - 30? - - - -
-- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - --- --- -- ---
70 82 95 100 115 140 173 193 208 215 240
79 130 143 163 175
12 5 25 25 30
-- - - - - --- --- --- --- --- --- --- --- - - - - - ---

23 25 24 33 45 50 60 56 60 60 - 61 65 65-
16 - 14 24 - - 42 - - - - 45 - --
6 - 10 7 - - 18 - - - - 19 - 3
..- --- ---

-- - - -- --- - - -- -- --- --- --- -- ---
15 16 18 28 33 40 - 44 - - -- -- - -
9 -
-
14 21 29 - -
-.
- - - - -
5 4 7 3 26 - - - - - - -
-- -- - - --- --- --- --- --- --- --- --- --- -- ---
4 11 13 15 22 26 26 37 35 35
8 22 23 17
11 13 7 3 !)
- - -- - - ~ -- -- -- --- --- --- --- --- --- ---

7 13 19 20 20 25
5 16 17 17
2 2 3 3
cu IIJ'll8(mea aceatora) trebuie pua& pe eeama irroalmll lutului deluvial. Deoarece lotul deluvial
este 1n seneraJ
68 GH. NICULESCU 12
evidenţă particularităţile fiecărei faze de evoluţie a reliefului din această

regiune subcarpatică.
Din pînza de pietrişuri care altădată acoperea colinele Bughei aproape
în întregime, astăzi se mai păstrează numai patru fragmente (fig. 9), sufi-
ciente însă pentru a reconstitui relieful dintre Teleajen şi Vărbilău pentru
începutul cuaternarului.
În dealul Fîntîna Rece de la E de oraşul Slănic, la 597 m altitudine
absolută, se întîlneşte pe interfluviu un pod mic şi neted, mărginit de
versanţi repezi. La baza pietrişurilor amestecate cu material argilo-nisipos
roşu, în grosime de 45 m, este „Fîntina Rece", un izvor cu debit mare, ali-
mentat din apele de la baza pietrişurilor şi captat la marginea drumului
Slănic - Homorîciu. Resturi din aceste pietrişuri se mai întîlnesc şi puţin
mai la nord, unde însă au fost în mare parte înlăturate prin eroziune.
La 5 km SSE de Fîntîna Rece, podul neted şi uşor înclinat din vf.
Tîmpei este constituit din aceleaşi pietrişuri care în acest loc au grosime de
16 m. Partea superioară a lor şi lutul roşu au fost erodate.
Pe versantul de nord-est al vf. Măgura Trestioarei, la 480-500 m, se
găseşte un pod înclinat, foarte atacat de eroziune. Sub 23 m de lut delu-
vial roşu se remarcă un orizont subţire de pietrişuri fluviatile roşcate.
Se pare că acestea reprezintă baza nivelului aluvionar Fîntîna Rece.
Mai spre sud, între vf. Măgura Trestioarei şi vf. Opreşti, culmea netedă şi
in parte împădurită (501 m) se dezvoltă pe un strat de pietrişuri, a
cărui grosime atinge cel puţin 20 m.
Cu excepţia peticului de pietrişuri de la NE de vf. Măgura Trestioarei,
pretutindeni pietrişurile nivelului aluvionar Fîntina Rece se găsesc pe
interfluvii înalte, constituind cumpăna apelor. Ele se înscriu în relief prin
suprafeţe netede, suspendate, mărginite de abrupturi, care marchează
grosimea pietrişurilor şi fac notă aparte în raport cu „stilul" reliefului
subcarpatic.
Pietrişurile nivelului Fîntîna Rece au compoziţie litologică identică
cu pietrişurile celorlalte terase. Ele sînt amestecate cu depozite nisipo-
argiloase de culoare roşie, iar la suprafaţă se remarcă pe alocuri un orizont
subţire de luturi argiloase roşcate.
Altitudinea relativă a nivelului Fîntîna Rece variază înte 200 şi 213
m. În profil longitudinal se remarcă un paralelism evident între panta
actuală a Teleajenului (8,2°/00 ) şi panta nivelului aluvionar (6,8°/ 00 ). în
raport cu celelalte terase, nivelul aluvionar este uşor convergent în amunte
unde pare că so confundă cu terasa Podul Homorîciu (fig. l O). Dispariţia
nivelului la N de Fîntîna Rece nu ne permite să afirmăm cu precizie, dar
se paro că, local, în amunte de punctul menţionat, terasa Podul Homorîciu a
fost sculptată, cel puţin în parte, în pietrişurile nivelului aluvionar. Compa-
rarea altitudinilor bazei pietrişurilor acestui nivel arată de asemenea o
pantă inversă în raport cu panta teraselor şi deci o înălţare în zona de con-
fluenţă a Telea.jenului cu Vărbilăul.
13 TERASELE TELEAJENULUI ŞI MIŞCĂRILE NEOTECTONICE 69
B. VlRSTA TERASELOR TELEAJENULUI
Lucrările de geologie şi geomorfologie care se referă la regiunea văii

Teleajenului atribuie tuturor teraselor de aici virsta cuaternară (4 ), (9),
(16), (20). Pietrişurile acestora se depun discordant peste toate formaţi
unile geologice cutate care constituie relieful muntos şi subcarpatic din
zona Teleajenului, începînd cu depozitele albiene şi terminînd cu cele le-
vantine. Chiar şi pietrişurile nivelului aluvionar Fîntîna Rece, Ia cota 501 m
se dispun discordant peste depozitele cuvetelor Trestioara şi Coada-Malu-
lui, al căror ultim termen este levantinul superior. Cu atît mai mult alu-
viunile teraselor medii şi inferioare sînt cuaternare.
Precizarea vîrstei fiecărei terase în amănunt este mai dificilă
deoarece ne stau la îndemînă numai cîteva argumente şi anume:
altitudinea şi gruparea teraselor în înălţime, gradul lor de fragmentare,
alterarea pietrişurilor şi grosi~ea lutului deluvial de pe podul teraselor.
în funcţie de aceste elem~nte, terasele Teleajenului se încadrează,• aşa.
cum s-a văzut mai sus, în trei grupe, care, în ultimă instanţă - după
părerea noastră - s-au format în trei faze succesive. Terasele inferioare,
prin poziţia lor altimetrică, sînt cele ma,i noi. Terasele Văleni şi Măgurele
sînt foarte puţin fragmentate, iar aluviunile lor neconsolidate nu sînt
alterate. Depozitele deluviale cenuşii-găllmi sînt foarte subţfri, iar
pe alocuri chiar lipsesc, fapt care arată că nu a trecut prea mult timp de
cînd s-au format terasele, de vreme cc deluviul nu s-a putut acumula în
strat gros. După acumula.rea teraselor Văleni şi Măgurele au existat faze
scurte de ad.încire a Teleajenului care au detaşat terase locale (II, I), puţin
diferenţiate între ele. Atribuim teraselor Văleni, Măgurele şi a II-a virsta
pleistocen superior, iar terasei I, vîrsta holocen inferior ; lunca Teleajenului
are virata holocen superior.
Terasele medii - Olteni (a V-a) şi Podul Homorîciu (a VI-a) sînt
apropiate între ele ca altitudine relativă ; ele au fost sculptate la scurtă
vreme una după alta. Altitudinea lor mare deasupra talvegului ca şi faptul
că se situează cu mult deasupra teraselor inferioare (35 m la Scăioşi şi
143 m la Izvoarele faţă de terasa Văleni), arată că între fazele formării
celor două grupe de terase a existat o fază relativ îndelungată, în care Te-
leajenul s-a adîncit puternic. Terasele medii sînt cu mult mai fragmentate
decit cele inferioare, iar pietrişurile lor sint în bună parte alterate. Lutul de-
luvial gălbui-roşcat este gros de 3 -5 m şi s-a depus pe podul teraselor
medii timp îndelungat şi în timpul formării teraselor inferioare. Pe baza.
acestor argumente, apreciem că terasele V şi VI au vîrstă pleistocen mediu.
Nivelul aluvionar Fîntîna Rece, situat cu mult deasupra teraselor
medii (100-150 m în regiunea Vitioara) este şi mai vechi aşa cum reiese
din alterarea puternică a pietrişurilor şi din fragmentarea lui foarte avan-
sată. Absenţa orizontului deluvial în multe locuri şi modificarea suprafeţei
lui originale, chiar în locurile unde pietrişurile au grosime maximă, se
explică prin eroziunea îndelungată care l-a distrus aproape în întregime.
Pe baza acestor elemente şi mai ales pe baza discordanţei unghiulare dintre
pietrişurile de terasă şi cele ale levantinului superior de la. vest de Coţo
feneşti, atribuim acestui nivel virata pleistocen inferior.
70 GH. NICUl.ESCU 14
În cronologia alpină vîrsta acestor terase ar fi următoarea: terasa I,

actuală (holocen inferior), terasele II-IV respectiv Wiirm I, II şi III;
terasa Olteni (a V-a) care a fost determinată şi paleontologic, pe baza fosi-
lelor recoltate la Stavropoleos-Moreni, de către L. M raze c (citat de
N. P o p p (1 7)) este rissiană 1 ) ; terasa a VI-a ar fi deci de vîrstă Mindel,
iar nivelul Fîntîna Rece de vîrstă Gti.n:,;. (tabloul nr. 2).
Tabloul nr. 2
Panlellurea lenselor TeleaJeoolul eu lerasele Prahovei• l
TELEAJEN PRAHOVA
Terasa Vlrsta Terasa Vlrsta
VII Io Str:ijişlca Pr<'11laciar

Fin tina Rece G.iinz t 1 Ciobi Giinz
YI Podul Homorlciu Mindel t, Pi!igai::i Mindel
V Olleni Riss t 3 Bi\icoi Riss
.IV Văleni Wtirm I t1 Clmi,inr, Wiirm
III Măp:urelc ,vurm II 15 Bilnrşli
II Wiirm III
I adual
•i Terasele Prahovei dupâ N. Pop p (16). (17).
Aşa cum reiese din tabloul de mai sus, terasele III, IV, V şi VI se
paralelizează fără nici o dificultate deoarece ele sînt terase cu caracter
general în zona subcarpatică. Terasele I şi II apar în plus pe Teleajen faţă
de Prahova, ca terase locale în zona pintenilor de Văleni şi Homorîciu.
Paralelizarea nivelului aluvionar Fîntîna Rece cu terasa Ciobi ridică multe
obiecţii, deoarece aceasta din urmă nicăieri nu are pietrişuri în valea Pra-
hovei. Racordarea nivelului cu terasa Ciobi ar ridica şi problema existen-
ţei unui nivel acumulativ mai înalt decît nivelul Fîntîna Rece în zona Te-
leajenulni. Deşi această existenţă ar fi fost posibilă, nicăieri nu s-a păs
trat vreun fragment din presupusul nivel. Mai reală ni se pare parale-
lizarea lui cu terasa Străjiştea, pe baza prezenţei şi grosimii asemănătoare
a pietrişurilor (20 m la Străjiştea şi 45 m la Fîntîna Rece) ca şi pe baza
altitudinii relative apropiate (240 - 270 m la Prahova şi 200 - 250 m
la Teleajen).
1 l E. L i te an u, de asemenea, atribuie picl.rişurilor acest.ci terase vlrsta Riss, Iar or:-
1.onlului argilelor rotii de deasupra, vlrsta Riss-Wllrm (7).
15 TERASELE TELEAJENULUI Şi MIŞCĂRILE NEOTECTONICE 71
II. MI!;ic.:AUILE :".EOTECTO'.'.ICE PLEISTO(:El\E
Literatura de specialitate relevă în Subcarpaţii Munteniei mişcări

pozitive corelate cu mişcări negative în cîmpia de subiddenţ,ă care au avut
ca efect deformarea teraRelor (10), (14-), (17). Ea dovedeşte natura epiro-
genetică a teraselor din Subcarpaţi şi imbliniază un maximum al mişcă
rilor la contactul Subcarpaţilor <'U Carpaţii.
în prima parte a lucrării am arătat caracterul c~nvergent al te:a•
selor înspre cîmpie şi divergenţa acestora spre munte. Dm modul de cxtm-
dere al teraselor de-a lungul Teleajenului se separă în lungul lui trei sec-
toare şi anume :
- sectorul de munte unde se păstrează numai terasele inferioare ;
- sectorul subcarpatic intern, între Măneciu-Ungureni şi Coada-
Malului unde seria teraselor este completă şi
- sectorul subcarpatic extern unde se menţin terasele V, IV şi III,
mult dezvoltate în suprafaţă şi avînd caracter piemontan.
Sensul şi caracterul mişcărilor neotectonice a fost diferit în aceste
sectoare, aşa încît şi în această privinţă se impune separarea văii Teleaje-
nului în sectoarele amintite. Din ace;;t motiv, în expunerea mişcărilor neo-
tectonice pleh;tocene ne vom referi separat la fiecare sector.
a) În sectorul de munte, alături de terasele locale se observă mai mulţi
umeri care par să reprezinte terasa a IV-a (Văleni). Dacă terasa de 5-6 m de·
la Cheia corespunde acestor umeri, atunci terasa Văleni, în zona de munte
are caracter divergent în avale, repetindu-se situaţia terasei Cîmpina de pe
Prahova (17) şi a terasei Brebu de pe Doftana (14).
b) În sectorul JJ,făneciu-Ungureni-Coada-Malului toate terasele, care
aici sint în serie completă, înclină continuu spre sud, cu excepţia nivelului
Fintîna Rece, deci sînt convergente în avale (fig. 10).
Racordind baza pietrişurilor nivelului Fîntîna Rece şi comparînd-o
,cu talvegul Teleajenului reiese că profilul de eroziune al rîului în pleisto-
cenul inferior era divergent în avale. Iată şi altitudinea relativă a lui: 155 m
în Dealul Fîntîna Rece, 184 m în vf. Tîmpei şi 193 m în dreptul localită
ţii Scăioşi şi Coada-Malului, considerînd că aici grosimea maximă a pietri-
şurilor ar fi de circa 30 m. Faţă de celelalte terase divergenţa este şi mai
accentuată. Astfel, în timp ce la Coada-Malului baza pietrişurilor nive-
lului Fîntina Rece raportată la cea a terasei a VI-a (Podul Homorîciu) stă
cu 100 m mai sus, în dreptul Teişanilor acestea se găsesc la aceeaşi înălţime
iar depozitele par a se contopi într-o singură cuvertură aluvionară.
De aici rezultă că între pleistocenul inferior (nivelul Fîntîna Rece) şi
cel mediu (terasa Podul Homorîciu) au avut loc mişcări de înălţare cu am-
plitudine maximă în regiunea Coada-Malului, în valoare relativă de 139 m
(fig. 7), adică tocmai la contactul tectonic dintre zona mio-pliocenă de
la nord, strîns cutată şi faliată, şi zona levantină de la sud, cu cute foarte
largi (sinclinalul Măgurele şi anticlinalul Boldeşti). Cele două unităţi struc-
turale, deofiebite prin stil tectonic, s-au mişcat pe verticală în pleistocenul
inferior, cea din nord înălţ,îndu-se şi deformînd nivelul aluvionar Fîntîna
Rece, cea din sud afundindu-se prin compensare izostatică. Această miş
•Care o interpretăm ca un reflex al mişcărilor valahe care-aşa cum arată
I.Pătruţ (18)-s-au produs cu o intensitate sporită la 1md de Pînza.
72 GH. NICULESCU 16
Văleni-Buştenari, în timp ce influenţa acesteia s-a resimţit din ce în ce

mai slab către nord. Interpretarea noastră este confirmată şi de divergenţa
terasei corespunzătoare nivelului Fîntîna Rece semnalată de N. Pop p (17 )·
pe Prahova, Cricovul Dulce, Ialomiţa şi Dîmboviţa. Deci acest fapt se
poate generaliza pe un spaţiu mai mare.
În sectorul Coada-Malului - Măneciu-Ungureni, toate terasele mai
noi decît nivelul aluvionar Fîntîna Rece au un pronunţat caracter de
divergenţă în amunte faţă de talveg şi una faţă de alta (fig. JO). în pleis-
tocenul mediu şi superior, pe măsură ce se formau terasele, mişcările tec-
tonice le înălţau pe rînd, producînd mari diferenţe altimetrice intre eler
mai ales în zona sinclinalelor Drajna şi Slănic şi a Pintenului de Ho-
morîciu.
După formarea terasei Podul Homorîciu, adîncirea Teleajenului,
produsă concomitent cu mişcările pozitive, a variat în lungul sectorului
Coada-Malului - Măneciu-Ungureni, fiind mai mică spre sud şi mai mare
spre nord (fig. 7). Iată valorile amplitudinilor acestor mişcări, calcu-
late pentru fiecare fază de adîncire a Teleajenului, în 3 puncte ale acestui
sector1 ) (fig. 7).
G.- Vitioarei Homorîciu Măneciu
Terasa Podul Homorîciu
41 105 95,
Terasa Olteni
49 126 158?
Terasa Văleni
>19 >60 >65
Talvegul Teleajenului
În pleistocenul superior şi chiar în holocen, mişcările pozitive s-au
continuat în amunte de confluenţa Teleajen-Drajna, dind naştere pe rînd
teraselor II şi I. Acestea se detaşează din talveg puţin în amunte de con-
fluenţa menţionată şi se înalţă treptat spre nord, atingînd maximum de
înălţare la contactul dealurilor cu munţii.
Datorită prelungirii mişcărilor tectonice pînă în holocen cu ampli-
tudini mai mari în zona pintenului de Homorîciu şi a sinclinalului de Slă
nic, divergenţa teraselor spre amunte este foarte accentuată; panta lon-
gitudinală a acestora creşte simţ,itor, iar profilul longitudinal al teraselor-
aşa cum reiese şi din figura 10 este curbat în sus.
c) în sectorul Coada-Malului - Blejoi, terasele se abat de la regula
generală specifică teraselor Subcarpaţilor din Muntenia (divergenţă în
amunte, convergenţă în avale). Terasele prezintă bombări în dreptul anti-
clinalului Boldeşti şi lăsări în dreptul sinclinalului Măgurele, fapt care
arată că mişcările neotectonice de aici au avut un caracter local şi sensuri
contrarii (tabloul nr. 1 ).
1 ) Ampllludinea mişc:lrilor neotectonice a fost stabiliti\ făclnd diferenţa de lni'iIUme
<!intre suprafaţa pietrişurilor t.e•asei (s-a exclus depozitul deluvial care a fost acumulat poste-
rior) şi l:>aza pietrişurilor terasei imediat următoare. lntruclt nu avem date despre grosimea de-
pozitelor Juncii actuale a Teleajenului, pentru terasa Văleni şi talveg amplitudinea mişcăriloi
este mai mare declt cifra menţionată; din acest motiv, ln faţa acestor cifre s-a pus semnul >
lndiclnd că amplitudinea lor a fost mal mare declt 19, 60 şi 65 m.
17 TERASEU: TELEAJENULUJ ŞI MIŞCARILE NEOTECTONICE 73
Terasa Olteni - cea mai veche, din acest sector - prezintă urmă
toarele altitudini pe dreapta Teleajenului : 25 m la Blejoi, unde se ridică
de sub aluviunile terasei Văleni, sincrone cu Cîmpia Ploieştiului, 65 m
la gura Văii Babei, l 00 m la Valea lui Mure (axul anticlinalului Boldeşti),
53 m pe stînga văii Humei. De aici altitudinile terasei se urmăresc în con-
tinuare pe stînga Teleajenului : 35 m la Satul-Nou; în amunte suprafaţ.a
terasei Olteni este treptat fosilizată de aluviunile terasei Văleni şi Măgu
rele. La Fundeni şi Coada-Malului, ea se îna.lţă din nou încît la Gura-Viti-
oarei atinge 70 m înălţime.
Faţă de axul anticlinalului Boldeşti, podul terasei Olteni se prezintă
sub forma unui acoperiş de casă. Pe flancul nordie al acestuia, podul terasei
are o înclinare inversă faţă de terasele mai noi şi de talvegul Teloajenu-
lui (fig. 6 ).
Deoarece grosimea aluviunilor terasei Olteni nu este uniformă (ea
prezintă o uşoară subţiere in dreptul axului), deducem că mişcarea neo-
tectonică pozitivă de aici s-a produs concomitent cu acumularea terasei şi
după aceea, pină astăzi.
Terasa Văleni, deşi nu se păstrează continuu în sectorul Coada-
Malului - BIPjoi, pnizintă şi ca ddormări similare care se pot observa
în cîteva locuri. La Bhijoi ea He înalţ[t HCIH,ibil dP la gară pe eîteva sute de
metri lungime, ajungînd la ~;; m şi prinzînd Hub ca podul şi pietrişurile
terasei Olteni. în dreptul axului anticlinalului Boldeşti ea nu se păstrează
pe nici o parte a văii, dar prin prelungirea profilului longitudinal de la
N şi S, ea avea aici înălţime de 60 m. Pe flancul nordic însă ea reapare
pe dreapta Teleajenului coborînd în înălţime: 50 m la S de valea Humei,
37 m la Colţii Cetăţii, 20 m la Găvănel; la N de Coada-Malului ea creşte
continuu in a.munte pînă la Măneciu.
În dreptul Boldeştilor, terasa Văleni era o terasă de eroziune aşa
cum lasă să se întrevadă deschiderea de la valea Humei, unde aluviunile
au circa 7 m grosime (faţă de 37 m - altitudinea terasei) şi se dispun
discordant peste conglomerate levantine înclinate. La numai 3 km mai
sus, la Găvănel, sub circa 8 m depozite de luturi, în fruntea terasei apar
12 m de pietrişuri pînă la nivelul Teleajenului; baza pietrişurilor trebuie
să fie cu mult sub nivelul luncii. îngroşarea depozitelor aluvionare ale
terasei în dreptul sinclinalului Măgurele, deci caracterul acumulativ al
terasei de asemenea demonstrează că aici, concomitent cu faza de aluvio-
nare a terasei, au existat mişcări neotectonice negative.
în a.munte de Coada-Malului, terasa Văleni devine din nou o terasă
de eroziune şi acumulare (în fruntea ei apare roca vie), încadrîndu-se
totodată în sistemul teraselor divergente în amuntc.
Chiar şi terasa Măgurele, cea mai tînără din sectorul Coada-Malului
- Rlejoi, prezintă şi ea o uşoară bombare în dreptul axului anticlinalului
Boldeşti. Aici ea atinge 10 m altitudine relativă- în timp ce la Măgurele
are 6 m, iar în avale de Blejoi scade treptat şi trece în lunca actuală.
Din analiza profilului longitudinal al celor trei terase din sectorul
amintit (fig. 10) rezultă că în a doua jumătate a cuaternarului, în zona
Boldeşti şi Măgurele s-au produs mişcări neotectonice de sens contrar
cu amplitudini maxime în dreptul axelor cutelor traversate de Teleajen:
sinclinalul Măgurele şi anticlinalul Boldeşti.
'--l
ol>-
~rasa Vii/P.11/ Îerasa O/leni teresa !,,"f!jur~le OEPR[SIUNEI\ M ISLEA

I
Găgeni
I I f
I 1elea\e11u\ : Dealul
1 II terasa
I Vâlen,I I
1
I BUJfl/ 1
1
I I I I I I
I I I I I I I I1
I I I I I I I I
I
-~- l - - - _;7.,;2k~ ~~~--w----

I
I I
I I -~C-'-
~
I
"".::--=--- - ... • . . ..:::" - ::. .--....., ' -
~
. . y
e :::rt • __,:::::L"= _,.. <-•·'--<>
- / I -- ~
, \ "- • -:-
- ~- . , . -__. ~-,•---r- I -\. -- , I • '-....-
\ - -. ~.. . . .·-....._1 -. -._ -- ------ .• _..l,,L- -
;_ --___;;.-/
. & a.J--' _,./_ / I I I '. • ~ '-, ' ~ .:----- ---
/ I I ·, \ \ ~ · .,__,,_.. ...., •._ ;..-- ,
....
-~ - - "?jfl-~ ~li Ţ-2._ - 4 - - ...-("
~ . ; ~~,
~><,,, . ~- -~ .,----- -~ ~ ---
r;t,_ 11,c'!i!_s_cy__ t951
02alul Sec,u Teleajenul

411 terasa Olteni I
terasa O/ten, flOL{)fŞTf I ter;;sa Măgurele I I SCĂIENI
I I I I I I I
I I 1 I I I I
I I I I I I I
I _ ....~~-, __ .. -......_ I I I i
~ - ~ "'~ .....~~( 1 _,:_,_-;. -< ..:. : -=-=-~.?~ , - - - - ~ ~- "':'fv-..J -~· > I --1---:-----...:.
,. -"'"<;r,! ;•:::'-'}~;·- - ~·i''(-r_•..6.....7/·,-~~Jt::1,_' ~)~'.~L~~~•,•,;:,' f~.L,C/~...:.:S:v~~
-----=-- ~ -- . - . • -'
- _.. .... /_..l- ,~ ' • ..:...~ ........ :_ -:-:...t, •. . ; :\,•·-·:---~~ ~ " ' I : ·--~ ~--=- - ·-- - --
~ - . . .~
"-'C:t..,~ _ ----
~- - - ~
. = :- ; ;- - -·-- -- --
~ - - •-
·- - -· - _ , • f-Î
•,;-·~.;Jfr'~,fy -z· . +·J I
' -, '
•\ \' •
- . -· ·- ----- - ---
- ~------- -V -,y-.
• ✓/
-- -,~-~ ---
~-.....;....o- ~
.--- - • / I .I
- - .I
--
-
--
~
_, B -
-----
• ..:.:;
/2
• Q
..,__ .... -
~---~~ , _ - ~~ •-\~ '- ,'-. ., .,_ ',
_: • ...,__
~
~..,,,. -
•-- //
• / I
• \ "- '-
f -._ ·•.,i ,_-- Â
·, _,.,--- I - ~~ ---~-
:--=: ~.. : __ -
~ ~ ~ c' ~ ~ ~ - -- - -
i'~~Ş;~
- -- -- ,,- ...,, I
_/ ____- •- V\ . ' -- __) "'--..~ .---
__. _/ / --~- ~ - ------- ' ~ '':> Ch Niculescu 195!
-----'-----------'------~ şi
Fig. 6. - Deformarea terasei Olteni ln dreptul anticlinalului Boldeşti: sus, pe dreapta Teleajenului (se observă axul fl ancuril e
anticlinalului) ; jos, pe stînga Teleajenului (terasa înclină tn amunte şi în avale de anticlinal).
19 TERASELF TELEAJENULUI ŞI MIŞCARILE NEOTECTONICE 75
Deoarece însă numai terarn Olteni se păstrează în întreg sectorul,

nu putem aprecia decît cu oarecare aproximaţie amplitudinea mişcărilor
neotectonice produse în pf'rioadele dintre acumularea teraselor. Astfel,
deşi terasa Yăleni lipseşte în dreptul axului anticlinalului Boldeşti, ea
trebuia să se găsească aici la altitudinea de fiO m, aşa cum rezultă din
prelungirea profilului ei longitudinal din amunte şi din avale. Grosimea
pietrişurilor nu putea avea aici, în dreptul axului cutei, mai mult de circa
5 m, din moment ce puţin mai la nord aceste1 au circa 7 m grosime. În
cazul acesta, făcind diferenţa dintre suprafaţa aluviunilor terasei Olteni
şi baza pietrişurilor terasei Văleni, dedusă eu aproximaţie, apreciem
amplitudinea mişcărilor neotectonice petrecute între fazele acumulării
celor 2 terase (pleistocen mediu - superior) la 40 m. În acelaşi fel pentru
faza următoare, posterioară formării terasei Văleni (pleistocen superior -
actual) amplitudinea mişcărilor a fost de peste 60 m (fig. 7).
Cumulind cele două amplitudini observăm că anticlinalul Boldeşti,
în dreptul Teleajenului, s-a. înălţat din pleistocen pînă azi cu mai bine
de 95 m 1 ). Ţinînd seama că Teleajenul taie anticlinalul Boldeşti în partea
lui de vest, care înclină periclinal, rezultă că acest anticlinal, în zona de
maximă înălţare a axului s-a ridicat în pleistocen mai mult decît în acest
loc (fig. 7).
În sprijinul documentării mişcărilor neotectonice din sectorul Coada-
Malului - Blejoi, mai există şi alte fapte.
Regiunea Măgurele este o piaţă de adunare a apelor; aici se strîng
apele Teleajenului, Vărbilăului, Cosminei şi Mislei. Aspectul convergent
al reţelei hidrografice din această regiune de intensă acumulare cu terase
aluvionare largi, stă în legătură cu mişcările negative cu caracter subsi-
dent local.
Pe de altă parte, în sectorul Coada-Malului - Blejoi, Telea.jenul
actual are un curs larg curbat spre vest, arătînd o deviere a rîului spre
dreapta. Devierea maximă a Teleajenului are loc în dreptul axului anti-
clinalului Boldeşti, iar malul drept este afectat de eroziune şi alunecări,
cu atît mai mult cu cit sub raport erozivo-structural, acesta este o euestă.
Cuta Boldeştilor este un anticlinal care se afundă periclinal, atît spre vest
în regiunea Găgeni cit şi spre est în zona curburii Bucovelului. Mişcările
tectonice pleistocene do aici au înălţat mai mult - cum e şi firesc -
partea centrală a brahianticlinalului şi din ce în ce mai -puţin extremită
ţile acestuia. Deşi Teleajenul s-a adîncit în jumătatea vestică a cutei Bol-
deştilor, el a deviat totodată spre vest, lărgindu-şi valea şi erodînd treptat
malul drept.
Mişcarea pozitivă a anticlinalului Boldeşti şi mişcările negative de
la nord, din zona sinclinalului l\Iăgurele şi de la 1md, din cîmpia de subsi-
denţă, sînt în ansamblu mişcări strofice, complimentare, care s-au efectuat
în pleistocen şi care - e foarte posibil - se continuă şi astăzi.
1 ) Diferenţa ele 5 m reprezintă l(rosimea pietrişurilor terasei Văleni care ln calculele de
mai sus a fost socolili\ de 2 ori, o clal,l pentru utnplitudinea mişcării din pleistocenul mediu
şi o dată pentru cca din pleistocen ni actual.
76 GH. NICULESCU 2(►
.m 213 200 200

200 I ••. ····- - ·············· :-S:
A
IDO I
I
I
o
lzso ... ..-, ·zjo
20
L ECENOA
B
100
5
~ I
2
o 3
4
5
~ 6
I I
I I
200 I I
D I I
I I
tco I
35 I
19
I 24
o
2?
I I I
I 1 I I 210 I
f
I
I
I
213 200 I
1
200 I ,,,,... I
+--- I
I ·,,_,_,_,_,_.....,,.J,,,- 168 _.--- I
I 1 I .,,,-,,· I- ·'t" I
100
!95
~
I
I
~!.----..:t.:--1 l
_.J.-- I I 65
I
I
o
1.......- ·---~---- --------- -
Y.ile11I NineC'iu.\.
Jfiy~e ~ ~ ~~
;;: ' ~·~ ~~"
~i" h.~ ::: ~ ~t~~
~~
~ t ~ ~~ ~~~-
<'.: lii a~-~
.---------,.---=----.-------.--...;;.----r-------,sokm
m . zo ,o +o
Fig. 7. - Graficul amplitudinii mişcărilor neotectonice c·a re au afeclat terasele Teleajenului,

defalcate pe faze (I) şi ln ansamblu (II).
J, amplitudinea mişelirilor care au deta.şat terasele ca treaptă: l!, dup!I o.cumularea nivelului aluvionar Flntlna
Reoe; 3, dupll o.cumulare.~ teraael Podul Homorlciu, 4, după o.cumularea terasei Olteni; 5. după acumularea terasei
Vlilenl; 6, arnplltndlnea mlljcilrllor care au afectat fiecare terasă de la formo.rea el ca treapt!I vtor. ln prezent.
III. CÎTEVA CO~SIDERA'fII PALEOGEOGRAFICE
Extensiunea, mare a teraselor denotă că în pleistocen Teleajenuf

era un rîu important şi că el a desfăşurat o puternică acţiune de eroziune
în zona muntoa ă şi una de aluvionare a văii lui largi în zona subcarpatică,
cu relief coborît şi şters. Spre deosebiTe de Prahova, la contactul cu
cîmpia, Teleajen.ul nu a acumulat un con de dejecţie, deoarece aluviunile
aduse de el au fost împrăştiate pe mari suprafeţe în zona subcarpatică
ca şi în cuprinsul Depresiunii Podeni 1 ), pe unde a curs vreme îndelungată
(9), (1). În afară de aceasta, înălţarea anticlinalului Boldeşti în timpul
) G b. Nicu Ies cu, Problema piemonlurilor şi a neotectonicii ln regiunea Ploie~li.
1
Comunicare Ia Institutul de geologie şi geoirrafie, martie 1955.
TERASELE TELEAJENULUI ŞI MIŞCA.RILE NEOTECTONICE 77
pleistocenului a determinat aluvionarea văii în amunte şi a jucat cu sigu-

ranţă un rol însemnat în îndreptarea parţială a Teleajenului prin De-
presiunea Podenilor.
Teleajenul şi-a depus aluviunile la poalele zonei muntoase, unde
în general, grosimea pietrişurilor este mai mare şi le-a împrăştiat spre
sud pe suprafeţe foarte întinse. Cel puţin pentru pleistocenul inferior,
pietrişurile nivelului aluvionar Fîntîna Rece, cu mici excepţii, acopereau
tot spaţiul interfluvial dintre Teleajen şi Vărbilău sub forma unei cuver-
turi piemonta.ne. Cu siguranţă, pietrişurile de aici se legau pe valea Văr
bilăului cu pietrişurile groase din Podul-Bertei (25-30 m) depuse de
Vărbilău la ieşirea din munte. Pietrişurile acestea înconjurau deahuile
mai înalte cum ar fi D. Părului 615 m, Măgura Trestioarei (660 m), trecînd
spre vest. Nu sîntem încă în măsură să precizăm, din lipsa de continuitate
a pietrişurilor, dar e foarte probabil că nivelul aluvionar Fîntîna Rece
este sincron şi poate fă.cea legătura. cu pietrişurile groase de 20 -30 m
din regiunea Telega,, în apropiere de ieşirea Prahovei în cîmpie. În orice caz
relieful Subcarpaţilor dintre Teleajen - Prahova în pleistocenul inferior
era destul de şters, fiind dominat de martori de eroziune şi masive izola.te,
constituite din roci dure. în aC'esto condiţii, pietrişurile aduse de rîu din
zona muntoa8ă au putut acoperi suprafeţe foarte mari sub forma unui
piemont de acumulare 1 ).
Mişcările neotectonice din pleistocenul mediu şi superior au înălţat
unitatea morfostructurală a Subcarpaţilor, precizîndu-i limitele şi deter-
minînd adîncirea văilor principale şi în general fragmenta.rea reliefului.
Eroziunea dezlănţuită în principal asupra reliefului subcarpatic, dar şi
asupra zonei muntoase, precum şi mişcările negative din cîmpia de sub-
sidenţă a.u determinat acumularea cimpiilor piemontane la marginea.
externă a Subcarpaţilor din regiunea Ploieşti.
În pas cu aceste evenimente, Teleajenul s-a adîncit prin antecedenţă
abătîndu-se necontenit spre stînga şi lăsîndu-şi terase pe partea dreaptă..
Valea lui se contura din ce în ce mai precis, îngustindu-se treptat, conform
succesiunii fazelor de înălţa.re a reliefului în pleistocenul mediu şi superior,
iar suprafeţele aluvionare, depuse la diferite nivele, au fost din ce în ce
mai restrînse pe măsură ce ne apropiem de timpurile noastre.
în sectorul Măneciu - Coada-Malului, Teleajenul a avut un curs
relativ stabil, a.hătindu-se uşor spre stinga. În regiunea Măgurele, aluvio-
narea intensă, condiţionată de mişcările negative care au afectat sincli-
nalul, a determinat divagarea Teleajenului în direcţii diferite. Aşa cum
reiese din structura reliefului, cu masive izolate şi culoare sau şei aco-
perite cu prundişuri, de la Măgurele în ava.Ie, trebuie să admitem trei
cursuri autonome care se desfăceau din zona Măgurele în 3 direcţii dife-
rite (fig. 8) şi anume:
- un curs pe traseul actual, traversind anticlinalul Boldeşti, în
care s-a adîncit prin antecedenţă, sculptîndu-şi terase;
- un curs prin şaua Găgenilor (între Dealul Ţintea şi Degeraţi);
1 > G h. N 1 <" u Ies<" u, Reconstituirea unui piemont subcarpatic ln regiunea vtlii Te-
lea}enutui. Comunicare la sesiunea ştiinţiricft a tinerilor cercet:Uori din inslltutclc din Bucnreştl,
ale Acad. R. P.R., 25-26 apr. l!J58.
78 GH. NICULESCU 22
- un ms spre e t prin Depre iunea Podenilor şi apoi pe valea.

ricovului ărat spre cîmpie (1 ).
în prezent nu avem suficiente date a upra climatului din pleistocen.
în timpul fazelor glaciare, se pare că zona muntoasă de la obu şia Telea-
jenului ca şi întreg lanţul car-
LEGENDA
patic a primit precipitaţii abun-
dente ub fo1mă de zăpadă şi
f:::.-_:! ::- j ,. ploi, mai ales în a doua jumă
-- . . .... 4
1223 5
2
3
tate a pleistocenului, cînd în
Carpaţii Meridionali se instala-
seră gheţari . Aceste precipitaţii
au asigurat Teleajenului un de-
bit mare şi o foiţă de eroziune
c:J8 însemnată, sporită totodată de
[:=J 7 mişcările neotectonice în curs.
Mi~cările neotectonice ple-
istocene au jucat un rol foarte
important în acţiunea de ero-
ziune şi acumulare a Teleajenu-
lui şi chiar în didjarea cursului
acestuia. În ansamblu aceste
mişcări au fost pozitive în Sub-
carpaţi şi munţi, înregistrînd
amplitudinea maximă la con-
tactul tectonic dintre aceste
... două unităţi, şi negative în zona
de subsid nţă a Cîmpiei Romîne
: :ca9: (l 7). Ele au avut caracter
.·. . . .
complimentar şi compensatoriu.
: : : : :/)~~:~·
:....... : Aceste mişcări generalo au avut
.............. intensităţi diferite, producînd
o 4 akn · . · · ·
· O PLO!E$ local dislocarea unitătilor tec-
tonice străbătute de 'Teleajen
Fig. 8. - Cursurile Telcaj"nului ln pleistocenul în lungul unor linii de fractură
superior. de mai .mică importanţă. Înăl-
1. terRSa Văleni; 2. cursul de pe tr&Beul nctunl ; 3, cursul prin
Depresiunea Podenl şi pe Yalea Crlcovulul $Arat; 4, cursul prin ţarea din piei, tocenul inferior a
şaua de la Mllnrlneanca; 5, munţi; 6, denlnrl subcru-patlce; regiunii cuvetei Vitioara, înăl
7. clmpil. ţarea anticlinalului Boldeşti, lă
sarea sinclinalului Măgurele, în-
soţite de accentuarea cutelor în pleistocenul mediu şi superior, fac parte
din categoria acestor mişcări neotectonice locale.
Mişcările tectonice pleistocene au avut caracter ritmic. Ele au fost
întrerupte prin faze de stagnare relativă sau de încetinire, în care timp
s-au putut acumula depozitele groase de pietrişuri piemontane şi de terase.
Din corelarea datelor morfometrice ale teraselor Teleajenului rezultă că
mişcările neotectonice au avut amplitudini diferite (fig. 7) :
117 -139 m după acumularea nivelului Fîntîna Rece, cu maximum

în apropierea faliei Coada-Malului;
:-
X
; '-- LEGENDA
15111reni I·.··· · I 1 I# la
14'1 2 16110
1..--.. ·:-- 111
3
A~
I--_---~4 ~-~12
I ls
F+--113
t---J 14
Sclvuleţ// - ·-- -- · - - - -•--• ··le

ej•'
c{
-7 8
1 i 11 li
I: .-.··::.....· I:16
1:··+·:117
• 1: ••••
I 1s
t 11a
ja-a/1s
--,
\
\
i-
SLANIC
...
-r--",,, /'"t,,
11
~g f1'
ntina Rec
I. L ,
/,' <
; 111-----
616
_ _, I'
I
!~
"- ,,
__ ,....:',,---' \.,,
',,
...... , ........
· 586
-·
, ' 1\_ __/_ ,
,
,
, , I1-
,,.,./' ,,,'
6f!O / / ,,:
vf Măgura Trestioarei
'
.............
Trestioara Poiaha-1/arb,i
,/ .... ~"'-'.
0--------, . ..... ~ . (
~-~-
) ( ( (
~ -·- 1·(
- ~../. -. c<'d'
'c
-. I.:,•
C • • • • •
/
501 -----
. ~:,:(,.-~
,, ,,.. .......
,,
_,,.... ,,.,;"
,
ţ78 ,, vf
-520
Opreşti
'I
\
_ ...........,,, ...
''
.......____
-------::.~"":"--- -
··-•---~,~.~.-.=-c.c-='_._
\..
~-
ţ.\
t
~ •· \.. \
C O Seciu
o
. +li
t \. \l
6 UCO"
---
- --------
o 3 4km .. . . ... ,.
Fig. 9. - Ha rt o gcomorfologlt"J. n teraselor Teknjenulul.

t, ~ I { ~ o Inferior>: I. t.e-nwn a Jt -a (pldatooen ir1pşrlnr); , . terM9 a 111 ·• Mlirurele (pk-.l1t.u:-en •·11~rt,.,,.,. J, ,_.,... •
J. tune:& cbulocen 11.1DerlorJ; A, t @rue 1.nJer1oare:
IV•• \'IJcnl lpl~ocen au,erlor): 8, t.erue mxlll: I. tMua • V•• Olt.e.nl (ple.ilt.ooeD m"!dlul: 7, uraa • \"l -a Podul n om >rlotu 1plpl,t.o,,en m,'.Jlul; C. \e1"11b •uri,e,li».rl : a, leNA
a \"lt-a - Dlnlul alurlOzur Flu\loa Roee I P ~D lnftrlorl; 9, tera..,e loosle: I(}, c,1nurl de d'!!}f'Ctl•; li, Mu.ndrl; 11. antlcllndul 80\doi,ll; 13, Un1?tn:,Jul YAcori,le;
U , Call.a ~ll&lulW; 15, pinteni de nit paleocen; JI. resfunl cu m1folrl neot.ectnnlce neptlH {t.erM2 ao.imui.tlH ti lraaop1.t.el: 11, rechu1I cu QL.dtl ~:~nlca P0,1.llh•
(t.eraae bombatt): Ia, Umil.a dt n6t'd t1 1M1 a Subc:atpalllor: 19. di rect a pnllld__,,. 1eomotf ,!otice din fla. 10.
· ,r C~liluia
?16 LEGENDA
soo
@) HOMORÎCl/1
I
'Teleajen
l
I
I
I
I
+oo
300
µţ -j 3 r==:J ,
~g
1247
L..=:::::_J
[ [ ] ] 11
10
-14
l:::::::::.J13
~15
~]10
1=::=~==.fil 1,
[-=--::_-j ,s
~ 21
~
~22.
ţft;:%:j":;119
I
~4- ~8 [D] 12
soo
®
b
s MĂG/IHELE
I
N 400
I
I
I PINTENI/L DE HOUOlliCI 6
L1
8 LFJOI 300
I
I .
I
I O( VĂLENI
200
t
t BOL
. 5km '
' ·.1 ,_terua:::a..vr.a

l,tuuaa\'ll ·• FlnUDa·JU••·
. • Podul ll omorlclu: 3, tert,aa • V ·• Oltenl: , , teru& a I V·• \llf!nl: 6, teraa • m -11. MJ.aurele1 &, t.erua t.erua10.-a:-
•li·•., 1,Fig. 1
1
e transv
lut deluvial
8,Pron · 9. ersnle
. olet.rifuri;(.tl)şi Iongiludinale
JO • al Uf.udJDfS
(Oooloel•
relativi {B)Flii-• . •lernscle
pr111
dup6". •o...,...,o,: JJ .D.
,.n,u1
T d, cnj
p,,..
><. ••••.al „ lfcA,110,
I . alMo,.,
cn ulul. (dl nootect lor cs
rec\ln onloe: lt.t e,.naul ,...:, • I.''mltcirllor
lnrli,·nU rl g. 9). a.otect.ouJOI .' 11 • 1..-anth1: 1 ' • POntla.n: U . ~ o : li, .,.nul,lao •. J 7• l«toolao : li, bel1"9Uau 11 burdlcaJWI ; /9 • a.ctitu.ta.o: IO, ollncao .• , , •.,..•• "· aJbt&o .
23 TERASELE TELEAJENULUI SI MISCARILE NEOTECTONICE 79
41-105 m după acumularea terasei Podul Homorîciu, cu ma-

ximum în dreptul pintenului de Homorîciu ;
49-158 m după acumularea terasei Olteni, cu maximum la con-
tactul Subcarpaţilor cu munţ.ii şi cu sensuri dife-
rite în zona anticlinalului Boldeşti şi sinclinalului
Măgurele;
1 9 -65 m după acumularea terasei Văleni, cu un maxim la
contactul munte-deal şi un altul în regiunea Boldeşti.
l\Iişcările au avut de asemenea sensuri diferite şi
s-au produs ritmic, formînd terasele locale din amunte
de confluenţa Teleajen-Drajna.
Variaţia mişcărilor neotectonice din zona Teleajenului stă în strînsă
legătură cu complicaţiile tectonice ale regiunii. Îngustarea sectorului
subcarpatic dintre Teleajen şi Prahova la numai 28-30 km (compen-
sată de apariţia. în cîmpie a unor dealuri izolate - cute simple - înecate
parţial sau structuri mascate de aluviuni) se datoreşte tocmai acestor
complicaţii. Înaintarea spre sud a pintenilor de Văleni şi Homorîciu de-
taşa ţi din flişul Carpaţilor Orientali, a determinat în fazele orogenetice
o s<~ri<• 1fo fracturi longitudinale, afoctînd zona mi o-pliocenă de la exteriorul
Subcarpaţilor. Pintrc acestea, falia :Mălăieşri--Coarfa-l\Ta.lului -Gorrnitul-
Cuib, cu prelungirile acesteia sub formfL de flexuri pe la nol'Clul dcprP~iu-
nilor Mislea şi Podeni (4), a avut o deosebită importanţ,ă pentru formarea
reliefului de aici. Ea separă structurile complicate de la nord, cu eute
foarte strînse, faliate, de regiunea de la sud, caracterizată prin ondulări
largi de tipul brahianticlinalelor şi brahisinclinalelor (Bazinul Ploieştilor).
În raport cu jocul pe verticală al acestor unităţi structurale, ampli-
tudinea. şi sensul mişcărilor neotectonice, înregistrate fidel de sistemul de
terase şi de natura lor, de eroziune şi de acumulare, reprezintă o prelun-
gire atenuată a proceselor tectonice din pliocen.
TEPPACbl P. TEJIRiKEH B TIPlfKAPIIATCKOtl 30HE li HEKOTO-

PbIE COOBPAiKEHIIR OTHOCHTEJibHO HEOTEKTOHII1-1ECKl1X
~Bl1IB'.EH11t1 B qETBEPTlfqHQM IIEPHO~E
PE31OME
B peaym,TaTe noApo6ttoi:t reoMop4>0JiorHqec1wi:t C'LCMirn H MHoroqHc-

JieHHhIX HBMepeHH:it CTPYRTYPhl Teppac p. Temrnrntt, npHT0Ka p. Tipaxosa,
aBTOp npHBOAHT H0Bhle ,[(aHHhle O HCOTe:HTOHHqec1rnx ABHiHCHHflX B qeT-
BepTH'IHhli:t nepHO,[(.
B AOJIHHe p. TeJI11meH BCTpeqaeTcfl CHCTeMa, cocT011~a11 HB 7 Teppac:
6epXH,R,R, meppaca, npe,[(CTaBJiflIO~afl CHJibHO pac'IJICHCHHOe npeAr0pbe,
o6paaosaHHOe s BH>RHCM IlJieiiCTO~eHe npoa;eccaMH HaH0ilJICHHfl s IlOHH-
>RCHHflX rJiaBHhIX A0JIHH, cpeâ11,ue meppacw (TIOAYJI XoMOphlqy - Teppaca
VI H 0JITea1, - V) soapacTa cpeAHero m1ei:tcTo~eHa; H 11,u~nue meppacw
80 GH. NICULESCU 24
(B:rneHb - Teppaca IV, MarypeJie - III H II), OTHOCHI~necR K aepxHeMy

1rne:ticTou;eHy. Teppaca I 06paaoaaJiac1, HaKonJieHHeM n HHmHeM roJio-
~eHe. BbicoTa Teppac npe)];cTaBJieHa B Ta6m1u;e .M. 1.
HeoTeKTOHll'IeCime )];BHîKeHHR B)];OJIL )];OJIHHLI TeJIRiKCHa 6LIJIH no-
JIOîKHTeJibHblMH KaK B Tip1rnapnaTCKO:ti aoHe, TaK H B RapnaTax, 6y)];y'IH
Ha1160Jiee HHTeHCHBHhlMH Ha 1-0HTaKTe 3THX )];Byx Mop«fiocTpyKTYPHLIX
e)];HHIIIJ; li OTpnu;aTeJibHblMH Ha paBHHHe. XapaKTep 8THX )];BHmeHH:ti, BLI3-
aaanrnx o6paaoaamrn :mnporeHHLIX Teppac, 6LIJI pHTMH'IHLIM, H OTJIH-
11aJicR no pa3JIH'IHLIM y11aCTKaM pn::rnoti: HHTCHCHBHOCTLIO, 'l'l'O npHBCJIO K
MeCTHOMY CMeII(eHHIO TCKTOHH'leCKHX o6JiaCTe:tt, nepece1rneMLIX TeJIRme-
HOM. Muo-11Jiuou;eHOBLie CTPYKTYPLI, B KOTOpLix DORBJIRCTCR naJieou;eH B
nn)];e BLicTynon a BaJieHL Iii XoMopLI11y, no)];ne,,rJIHCL HHTeHCHBHLIM noJio-
IBHTeJILHLIM )];BHîKCHHRM, npH)]; 1.B Teppac 1 M 8 aepxHeM TC'ICHHH pacxo-
)];R~eecR HanpaaJieune. I{ 10ry OT c6poca Roa)];a MaJiyJiyii, JieBaHTHHCKHe
OTJIOiKCHHR, OXBa'ICHHLie aHTHKJilIHaJILIO BOJI)];CIIITL H CHHKJIJilHaJiblO Mary-
peJie, DO)];BeprJIHCL TOJibKO MCCTHhlM )];BHîKCHHRM pa3JIH'IHOrO nanpaBJie-
HIIR. B pati:one MarypeJie·, r)];e pe,rnaR CCTb npe)];cTaBJIRCT MOIIJ;Hblil: CXO)];R-
~H:tiCR yaeJI H r)];e TeppacLI CKYJibIITHpOBaHLI B 'leTBepTJI'IHOM aJIJIIOBHH,
HCOTCKTQHH'ICCKHe )];BHîKeHHR 6LIJIH OTpHu;aTeJILHLIMH. BoJI)];eIIITCKaR anTH-
KJIHHaJIL IlO)];HRJiaCL, II0_3HTHBHO )];e4'opMHpy.11 TeppacLI, KQTOpLie CHJILHO
BLlrHyTLI BBepx (puc. 9). Ha KO~TaKTe c paBHHHO:ti TeppacLI nepeceKaJOTC.11
no aepTHKaJilI IlQ)]; BJIHRHHeM norpymeHHff TIJIOeIIITCK(JJI'O 6acce:tiHa.
HeoTCKTOHH'ICCKHe )];BliiKCHH.11 B pati:OHe TeJIRiKeHa npe)];CTaBJIRIOT
OCJia6.11eHHOe npO)];OJiîKCRHe )];BHîKeHHii BaJiaXCKOit «fiaaLI. 3TH )];BHîKeHH.11,
npOHCXO.ll:HBIIIHe B HHîKHCM nJie:tiCTOu;ene, C yaeJIH'ICHHOtt HHTeHCHBHOCTLIO
B pattoHe Roa)];a MaJiyJiy:ti, nepeMeCTHJIH noame caoit u;eHTp )];eiicTBHH B)];OJIL
)];HCJIOKau;HH MCJIOBLIM «fiJIHWeM III KaH,H030itCKHMH OTJIOîKeHH.IIMH H 11ac-
TH'IHO B paitoa BoJI)];emTL.
IOB'hHCHEHHE PHCYHKOB
PHc. 1. - I II II Teppacbl y M,meqy-IlaMbIHTeH&. ,ll;11cKopnaHTHoe pacrronolKeHHe

raJieqH1tKa Ha CJI0lKH0lt MII0J:(8H0B0lt CTpyKType (CHHKJIHHaJib CnaHHK).
PHc. 2. -Teppaca nonHHa p. Kpacaa. Ceepxy BHHa: Teppaca OJIT8Hb n BHne
apoaU0HHbIX 0CTaHl~eB, Teppaca BaJI8Hb, Teppaca Marypene H AB8 M8CTllbl8 Tep-
paCbI (II HI).
P11c. 3. - Teppaca Banen& rrpH urranemrn p. ,ll;palKHa n TemilKeH.
PHC. 4. - Teppaca OJIT8Hb rrp0THB C. XoMOpbi'IJ. ;3aMeTHO ee :ma'IHT8JlbH08 pac-
'IJl8H8HH8, rrp11B8Alll88 1' BHCII'IIIM IIJiaT0.
P11c. 5. - Teppaca Ilonyn XoMopbl'IY, BHA c B03BblII1eH11ocTH <l>bIHTblHa Pe'le.
P11c. 6. - ,ll;e«I,opMat11111 Teppacbl OnTeH& rrpoTHB aHTmrn111ian11 BonnemTb: 66epxy,
II0 rrpaB0MY 6epery TeJJIJ)f(8Ha (:JaMeTHbl 0Cb H KpblJihll aHTlll{JlllllaJIH); 6HUilY, no Jl8B0My
6epery Ten11lKeHa (HaKJIOH11a11 Teppaca BblIIIe H m1me a11T111rn1111aJIH).
Pnc. 7. - rpa«I,m, aMIIJlHTYT\bl 11e0T8HT0IIII'l8Cl(l{X /J,Bll)f(81IHlt, aaxnaTl!DIIIIIX Tep-
pacbl TeJIIJ)f(8Ua II0 «I,aaaM (I) H J:(8,111H0M (II): 1, AMIIJIIITJŢ\a ABIIlK8HHlt, 0T/J,8JIIIBIIIIIX Tep-
paCbl cTyneHIIMH; 2, nocne JiaH0IIJ181111fl aJIJIJOBHaJibH0I'0 yp0BHfl <l>brHTbIHa Pe'le; 3, II0CJI8
HaH0IIJJ8Hllll Teppacbl Ilonyn XoMOpbl'ly; 4, II0CJie ua1wrrnem111 Teppacbl O.TJT8Hb; 5, II0CJie
11aH0IIJJ81lllfl Teppacbl Ilanenb; 6, aMIIJJIITYAU /J,BlllKe111Ilt, aaxBaTHBIIIHX /1,0 uacT0flIIIero Bpe-
MeHII HalKAYJO Teppacy n 0Tnen&11ocTu rrp11 ee o6pa:rnumrnu, HaH cTyrre1111.
Puc. 8. - IlpelK1111e Te'leH1111 TeJJlllKeHa B nepxneM rrnell.cT0J:(eHe: 1, Teppaca
BaneHb; 2, C0Bp8M8HH0e T8'18HH8; 3, T8'18HH8 'lepea D0HHlK8BHe IIO/J,8Hb 11 II0 /J,OJIIIH8
25 TERASELE TELEAJENULUI ŞI MIŞCĂRILE NEOTECTONICE 81
KpmwDyJI-CapaT; 4, TetJemie tJepea ceAJI0BHHY y MapAmH111IH1m; 5, rop1,1; 6, npe;i.rop-

Hhle XOJIMhl; 7, paHHHHhl.
PHc. 9. - feoMopct,oJiorntJecHaR 1;apTa Teppac TeJIRmeHa: 1, nolbta (11cpx1rnn
roJioL1eH); A - nHmHHe Teppachl: 2, I Tcppaca (1111n<HHlt roJIOL1e11); 3, 11 Teppaca (uepx-
111111 11JieltcT01..1e11); 4, III Teppaca MarypeJ1e (aepxm1n rnrnllcT01..1e11); 5, IV Teppaca IlaJJellb
(nepxnult 1mellcT01..1eu); B - cpc;11111e Teppacw: 6, \' Tcppaca O:1Tc111, (cpc;:umil n.1cll-
c'ro1..1e11); 7, VI Teppaca Ilo;:i;y.1 XoMophl'IY (cpc;umll n.;icllcT01..1e11); C - nepx111rn Teppaca:
8 VI I Teppaca -- a:v11on11a.'1hllblit yponem, <Dw11Tw11a Pe•1e (1111m1111n nJ1eitcT01~e11); 9,
M~CTHhle Teppacw: JO, 1rn11yc llblH0Ca; 11, ono.n:11111; 12, a11Tllll,ll11Ia.Tib B DOJl):\ClllTb; 13,
-CHHH.TIH11a.nb l\'furype.ne; 14, cGpoc Koa;1,a Ma.ny,1yil; 15, oTporn na.neoreunoro 4JJ1Hwa;
16, paltom.r C 0Tp111.1a TC.TibllblMII IIC0TeliT0llll 'ICCliHMH ;\BlliliellllflMII (a1rnyMy .TIIITlllllll,le H
norpeGe1111ble Teppacw); 17, pall0llbl c 110:10amTC.lhllblMII HCOTCHTOIIH'ICCl-rnMH nn11me11m1-
MII (oblrHyTwe Teppacbl); 18, ceDepnaR 11 10»rnaF1 rpa111111a npe;:i;ropnn; 19, 1mnpas.ne111i:e
reoJI0rH'ICCHHX npo1Irnnelt Ha puc. 10.
PHc. 10. -TionepetJHble (A) n npoA0JibHble (B) npoct,HJIH •tepea Teppacw TenR-
meHa (Hx nanpaaneHne yi;a:iaHo B puc. 9): J, VII Teppaca <l>bIHTblim PetJe; 2, VI Teppaca
TIOAYJI X0Mop1,1qy; 3, V Teppaca OJIT8Hb; 4, IV Teppaca BaneHb; 5, III Teppaca MarypeJie;
'3, II Teppaca; 7, I Teppaca; 8, ;a;eJIJOBHaJibHbl8 cyrJIHHHH; 9, raJI8'1HHH; 10, 0THOCHTeJibHalI
BblC0Ta Teppac; 11, o6~ee HaDpBBJl8HH8 HeOT8HTOHH'leCHHX ABH)f(8HHlt; 12, MeCTHOe na-
npaeneHHe HeoTeHT0HH'leCHHX ABHlKeHnit; 13, JieBaHTHII; 14, TIOHT; 15, MeOTHC; 16, cap-
MaT; 17, T0pT0H; 18, reJibBeT n 6ypAHraJib; 19, aHBHTaH; 20, omiro1.1eH; 21, ao1.1eH; 22, aJib6.
THE TERRACES OF THE RIVER TELEAJEN IN THE SUB-

CARPATHIAN AREA, WITH SPECIAL REFERENCE TO QUATER-
NARY NEOTECTONIC MOVEMENTS
ABSTRACT
On the basis of detailed geomorphological surveys and the numer-

<lUS measurings of the terrace structura, the a.uthor describes the terraces
of the river Teleajen - the Teleajen being a tributary of the Prahova. -
adding new precise data to the problem of Quaternary neotectonic move-
ments.
The Teleajen has a system of 7 terraces : the upper terrace which,
as a matter of fact, is a broken up piedmont, accumnlated in the depres-
sion areas of the main valleys in the earlier Pleistocene ; the middle terraces
(Podul Homorîciu, the 6th terrace a.nd Olteni, the 5th terrace), belonging
to the Middle Pleistocene; the lower terraces (Văleni, 4th terrace, Măgurele
- 3rd and 2nd terraces) belonging to the Late Pleistocene epoch. The
first terrace was accumulated in the Earlier Holocene. The heights of
these terraces are recorded in table l. Along the Teleajen, the neotectonic
movements were positive in the Carpathian mountains and foothills,
with a maximum at the contact zone between these two morphostructural
.and negative units. They had a rhythmical character, bringing about
the formation of epeirogenic terraces and had different intensities, ac-.
cording to the sectors - a fact which led to the local dislocation of the
tectonic units through which the Teleajen flows. The Mio-Pliocene struc-
tures in which there appear palaeogenic spurs like those of Văleni and
Homorîcin, suffered great positive actions and ga.ve a different character
82 GH. NICULESCU 26
to the terraces in the upstream. South of the Coada-Malului fault, the

Levantine deposits caught between the Boldeşti anticline and the Măgu
rele syncline, suffered strictly local actions, with different senses. Here,
the neotectonic movements were negative in the Măgurele region where
the hydrographic network presents a powerful centre of convergence
and where the terraces were carved in the Quaternary alluvia ; the Boldeşti
anticline raised, deforming positively the terraces which are powerfully
cnrved upwards (fig. 9). On contacting the plain, the terraces cross each
other vertically, under the influence of subsidence movements in the
Ploieşti basin.
The neotectonic movements in the Teleajen region are an attenuate
prolongation of the movements of the Wallachian stage. Occurring in the
Lower Pleistocene, with a greater intensity în the area of Coada Malului,
these movements subsequently displace their centre of gravity along
the dislocation between the Cretaceous flysch and the Cainozoic deposits.
and, locally, în the Boldeşti zone.
LIST OF FIGURES
Fig. 1. - 1st and 2nd terraces al Măneclu-Pămlnteni. The layers of gravei lie in dis-
order over the eomplicated Miocene structure (the Slănic syncline).
Fig. 2. - Terraces on the Crasna Valley. From top to bottom; the Olteni terrace untler·
the form of erosion evidence, the Văleni terrace, the Măgurele terrace and two local terraces.
(the 2nd and the 1st).
Fig. 3. - The Văleni terrace at the confluence of the rivers Drajna and Teleajen.
Fig. 4. - The Olteni terrace in front of the Homorlciu villa:ge. One notices its advanced
breaking up degree; it is already reduced to a number of suspension bridges.
Fig. 5. - The Podul Homorlciu terrace seen from the Flntlna Rece hill.
Fig. 6. - Deformation of the Olteni terrace in front of the Boldeşti anticline : above,.
on the ri~ht bank of the Teleajen one sees the axis and the flanks of the anticlinal valley; below,
on the Iert bank of the Teleajen (the terrace is inclinetl upstream antl downstream of the anti-
clinal valley).
Fig. 7. - Diagram of the amplitude of neotectonic movements which exerted a strong
lnfluence on the Teleajen terraccs, on stages (I) and considered on the whole (II); 1. amplitude
of the movements which causetl the formation of fill-in-fill terraces ; 2. after the accumulation
of the Fin tina Rece alluvial levei; J. after the building up of the Podul Homorlciu terrace; 4.
after the building up of the Olteni terrace; 5. after the building up of the Văleni tcrrace; 6. am-
plitudc of the movements which brought ·about the building up of fiii in-fill terraces from their
formalion till now.
Fig. 8. - Course of the river Teleajen in Late Pleistocene; 1. Văleni terrace; 2. the
present beci; J. the course through the Podeni Depression and along the Cricov Sărat Valley;
4. the course through the Mărgineanca saddle; 5. mountains ; 6. Carpathian foothills ; 7. plains.
Fig. 9. - Geomorphological map of the Teleajen terraces. 1. water meadow (Late Ho-
locene); A. lower terraces; 2. 1st terrace (Early Holocene); J. 2nd terrace (Late Holocene);
4. 3rd terrace-Măgurele (Late Pleistocene); 5. 4th terrace - Văleni (Late Pleistocene); B. me-
dium terraces; 6. 5th lerrace- Olleni (Middle Pleistocene); 7. 6th terracc - Podul Homo-
rlciu (Middlc Pleistocene); C. higher terrace; 8. 7th Lerracc - the Flnllna Rece alluvial levei
(Early Pleistocene); 9. local terraces; 10. alluvial cones; 11. landslips; 12. the Boldeşti anti-
cline; 13. the Măgurele syncline; 14. the Coada Malului faull; 15. palaeogene flysch spurs;
16. regions with negalive neotectonic movements (aggradational and plunging terraces);
17. regions with positivc neotectonic movemcnts (meander scar terraces) 18. Northern and
southern borders of the Carpathian foothills; 19. direclion of geomorphological profiles to bc
found in figure 10.
27 TERASELE TELEAJENULUI Şi MIŞCARILE NEOTECTONICE 83
Fig. 10. - Transversal scction (A), longitudinal seclion (B) through the terraces or the
river Teleajen (thelr directlon is that shown in fig. 9) 1 7th terrace - Flntlna Rece; 2. 6th
terrace - Podul Homorlciu ; 3. 5th terrace - Olteni ; 4. 4th tcrrace - Văleni; 5. 3rd terrace
- Măgurele; 6. 2nd terrace; 7. 1st terrace; 8. alluvial clay; 9. gravei; 10. relative helgbt
of terraces; 11. general sense or neotectonic movements; 12. local sense or neotectonic move-
ments; 13. Levantine; 14. Pontic; 15. Meotian; 16. Sarmathian; 11. Tortonian; 18. Hel-
vetian and Burdigalian; 19. Aquitanian; 20. Oligocene; 21; Eocene; 22. Albian.
BIBLIOGRAFIE
1. Banu A., Depresiunea Podenilor. Rev. geogr., an. II, fese. I-IV, (1945), 1946.
2. B r ă te s cu C., Criterii de determinare a vlrstei teraselor cuaternare. Extras din voi. omagia]
al lui C. Kiriţescu, Bucureşti, 1937.
3. P. Coteţ, C. Martini u c, Geomorfologia ln Monografia geografict'J. a R.P.R., voi. I,
Geogr. fizică. Ed. Acad. R.P.R., Bucureşti, 1960.
4. F 111 p e s c u M., Recherches geologiques entre la vallee du Teleajen el la r,allee de la Do(lana.
An. lnst. geol. Rom., voi. XVII (1932), 1936.
5. K a Ie s n I k S. V., Bazele geografiei fizice. Ed. ştilnţ., Bucureşti, 1959.
6. K ost e n k o N. P., Vliianie nor,eişih podnealii na razr,itie nazemnlh delf i recinlh dolin.
Vestnik Moskovskogo Univ., nr. 2, 1955. (Influenţa mişcărilor recente asupra dez-
voltării deltelor continentale şi a văilor fluviatile. Anal. rom.-sov., seria geol.-
geogr. nr. 4, 1955). '
7. Li t ca nu E., Geologia zonei de contact morfologic Intre ctmpia şi colinele dintre rlul
Teleajen şi valea Budureasa. Stud. şi cercel. de geo!., t. IV, nr. 2, 1959.
8. M a r k o v K. K., Osnovnte prob/emt gheomor(ologhii. Moscova, 1948. (Problemele funda-
mentale ale geomorfologiei. Traducere litogr. Ministerului lnvălămlntulul. 1957).
9. Mart o n ne E mm. de, Recherches sur l'i!volulion morphologique des Alpes de Transyl-
vanie. Paris, 1907.
10. Mi hăi Ies cu V., Asupra teraselor morfologice, ln voi. Cursuri, 1945-1946. Bucureşti, 1947.
11. Ni k o I a ev N. I., Neotekloniceskii etap razvilia zemnoi korl ln Metodiceskoe rukovodtsr,o
po izuceniu i gheologhiceskoi siomke cetverlicinth ol/ojenii. Gosgheoltehizdat, par-
tea I, Moscova, 1954.
12. NI cu Ies cu G h., Raionarea geomorfologică a raionului ad-tiv Ploieşti. Rev. Unlv. ,.C. I.
Parhon", nr. 8, t 955.
13. Clmpia piemontand lnallt'I a Crrcor,ului Dulce. Probi. de geogr., nr. VII, 1960.
14. Nicu Ies cu Gh., Dr a g om ir e ~cu Ş., Obseruafii geomorfologice pe valea Do(lanei.
Probi. de geogr., nr. VIII, 1961.
15. Pop p N., ln Jurul un~i prnhleme de genora(ie. Bui. Soc. rom. l(cogr., t. LII, 1933.
16. T.es lerrasses fluviflliles de la Muntlnie Centrale. Bnl. Soc. rom. geogr., t. LVII,
1938.
17. Suhrarpatii dintre Dlm/tovi/a şi Prahova. Bucureşti, 1939.
18. P A t r u ţ I., Geologia ~i terto11ica rer1i11nii Vălenii de Munte - Cosminele - Buştenari. An.
Corn. geo!., voi. XXVIII, 1955.
19. Pop e s l' u G r., Contri/trrlii lu ,troligra((a _llişulrri crrlacic dintre v. Prahor,ei şi v. Buzt'J.ului
cu prir,ire specială asupra văii Telea_jenului. Stud. şi cercel. de geo!., t. III, nr.
3-4, 1958.
20. P reda D. M., Geologia Ji tectonica pt'J.rfii de răsdril o jude/ului Prahova. An. Inst. geo!.
Rom., voi. X, 1925.
21. S c t uns k a ia I.. E., Opll anali:a prodolnlh profilei rek v ţe/eah tzuceniiu lektoniceskih
dvijenii. Izv. Akad. Nauk SSSR, scriia gheograriccs_lmla, nr. 3, 1959. (Experienţa
analizei profilclor longiluclinalc ale rlnrilor ln vederea studierii mişclrilor tecto-
nice. Anal. rom.-sov., scria gcol.-geoi,tr., nr. 1, 1960).
22. V 11 sa n G., Clmpia rom/nă. Hui. Soc. rom. geogr., t. XXXVI, 1915.
23. • •. Har/a geologici! a R. l'. R. scara 1 : 100 OOO. Corn. geol., 1960.
24. • Hart,r geoingic-l a :onelor de interes petrolifer a R. P. R. scara 1: 100 OOO, Lab. de
cercel. geo!. a M.1.P.C., 1956.
DEPRESIUNEA SUBCARPATICA DINTRE
BISTRIŢA-VILCII ŞI OLT
DE
LUCIAN BADEA
Încă din primii ani ai secolului nostru, E mm. de Mar -

ton ne (l) şi G. M. Murg o ci (2) au ară-tat că Depresiunea Hurez
reprezintă ultimul şi cel mai estic compartiment al Depresiunii Subcar-
patfoe de origine tectonică, prelungită neîntrerupt, pe sub poala sudică a.
muntelui, de la vest de Motru pînă imediat la est de Bistriţa-Vilcii.
La est de Bistriţa, Depresiunea Subcarpati<iă nu se mai intilneşte
tot atît de bine individualizată ca la vest de aceasta. Fenomenul este carac-
teristic întregului sector submontan dintre Bistriţa şi Olt şi abia în stînga,
Oltului, la poalele Masivului Cozia, ulucul depresionar apare ca o adevărată
individualitate geografică. Aici însă, Depresiunea Subcarpatică are cu
totul altă origine şi alte caractere geomorfologice.
('u mai bine de 50 de ani în urmă, E m m. d e M a r t o n n e
a stabilit că la est de Olt sedimentarul Depresiunii Getice face corp comun
cu cristalinul Coziei şi nu mai poate fi vorba de existenţa unei rupturi
marginale şi a unui sinclinal puternic dezvoltat, care să fi făcut posibilă.
formarea, în această porţiune, a unei depresiuni cu caracter tectonic 1 ).
Astfel, Depresiunea Subcarpatică de la est de Olt nu este de natură tecto-
nică; numai de la Căpăţîneni-Aref, spre C'impulung, se schiţează din nou
Depresiunea Subcarpatică, cantonată - l®gitudinal - intr-un sinclinal,
asemănătoare celei dintre Bistriţa-Vilcii şi Motru.
Întrueit depresiunea de origine tectonică nu apare în regiunea Oltu-
lui, dar este prezentă la vest de Bistriţa-Vilcii, înseamnă că in spaţ,iul
cuprins intre Olt şi Bistriţa se face o trecere de Ia Depresiunea tectonică
şi de eroziune Hurez -Polovragi Ia Depresiunea Subcarpatică numai de ero-
ziune, de pe Olt (Jiblea-Berislăveşti) şi că în acest sector avem de-a face
1 ) Cercetările geologice mai noi (3), (5), (6), (8) au adus contribu\11 substan\jale ln
acest domeniu, lămurind pe deplin caracterele geologice ale acestei regiuni şi lntărind, tot-
odată, cele arătate de E mm. de Mart o n ne lncă de Ia lnceputul secolului nostru.
86 LUCIAN BADEA 2
şi cu o diferenţiere geomorfologică evidentă a fîşiei de la contactul celor

două mari unităţ,i morfostructurale. Există o legătură între aceste două sec-
toare ale Depresiunii Subcarpatice deosebite ca origine, dar felul în care
se face această legătmă nu a fost încă precizat în literatura de speciali-
tate. Ţinînd seama de aceste considerente, ne propunem ca în cele ce urmea-
ză să analizăm condiţiile actuale ale reliefului dintre Olt şi Bistriţa-Vîlcii,
din imediata vecinătate a muntelui, spre a putea stabili caracterele
morfologice principale ale zonei, în care Depresiunea Subcarpatică nu
apare ca o individualitate geografică atît de bine conturată ca între Bis-
triţa şi Motru.
în acest scop, lăsînd la o parte, pentru un moment, problemele
legate de aspe<:tele exterioare ale reliefului, să ne reamintim cîteva parti-
cularităţi ale geologiei regiunii dintre Bistriţa şi Olt, din imediata apropiere
a zonei cristalino-mezozoice.
Din valea Bistriţei, acolo unde bara de calcar a Builei dispare sub
depozite mai noi, începe să se desfă~oare către est şi nord o zonă de munţi
scunzi (muncei), constituită din formaţiuni senoniene şi eocene cu struc-
tură dominant monoclinală. Aceste depozite avansează mult către nord,
astfel că latura lor de miazănoapte ajunge să îmbrace cristalinul culmii
Naruţu (de la sud de Lotru) şi să se reazime în acelaşi timp pe bordura
meridională a Builei. Şi morfologic, ca şi geologic, contactul se face direct.
Din marginea sudică a înălţimilor carpatice, cristaline sau calcaroase, se
prelungesc către sud culmi paralele, cu altitudini de 900 -1 100 m, fără
ca la contactul lor să apară o cît de slabă lărgire depresionară. Structura
monoclinală a depozitelor a dat naştere unui relief structural în care pre-
domină cuestele tăiate mai ales în conglomerate eocene.
Studiile geologice arată că la est de Bistriţa fractura şi sinclinalul
marginal (sub influenţ~ cărora s-a format Depresiunea Subcarpatică Hurez -
Polovragi-No vaci), nu se mai întîlnesc Ia contactul dintre zona cristalino-
mezozoică şi sedimentarul Depresiunii Getice. începînd din stînga Bis-
triţei - mai precis la est de pîrîul Costeştilor (afluent pe stînga Bistriţei) -
nu numai că sedimentarul Depresiunii Getice avansează mult că,tre nord,
dar şi sinclinalul, care pînă aici urmăreşte marginea nordică a acestui sedi-
mentar, dispare.
Revenind la cele spuse de E m m. d e M a r t o n n e privitor la
situaţia contactului dintre sedimentarul ariei getice şi cristalinul de la
est de Olt, putem preciza acum că nu numai la est, dar şi la vest de Olt
pînă aproape de Bistriţa, formaţiunile sedimentare „postorogenice" se
reazimă pe cristalin şi mezozoi,c făcînd corp comun cu acesta, fără a exista
în lungul contactului lor o linie tectonică puternic. exprimată şi în relief.
Aceasta arată că la est de Bistriţa nu mai poate fi vorba de o prelungiro
a depresiunii subcarpatice, ca individualitate geografică distinctă care să
urmărească îndeaproape contactul morfologic şi structural dintre aria
carpatică şi cea a Depresiunii Getice. Această situaţie se continuă pînă
la est de Topolog, ceea ce imprimă o notă specifică morfologiei zonei în
<-are cele două mari unităti structurale vin în contact.
În urma acestor c~nstatări, se ridică întrebarea : întrucît, între
Bistriţa şi Olt nu există condiţiile tectonice favorabile formării unui uluc
.depresionar subcarpatic - aşa cum este la vest de Bistriţa - în această
3 DEPRESIUNEA DINTRE BISTRIŢA-VILCII ŞI OLT 87
portiune Depresiunea Subcarpatică (fie ea tectonică sau numai de eroziune)

Iips~şte complet ? La est de Bistriţa-Yîlcii se constată o dispariţie totală
şi bruscă a Depresiunii Polovragi-Hurez, o întrerupere a lanţului de depre-
siuni de sub poala sudică a Carpaţilor l\feridionali Y
Să căutăm răspunsurile urmărind îndeaproape geomorfologia regiunii
dintre Bistriţa şi Olt.
Aşa cum am văzut mai înainte, între Culmea Builci şi înălţimile
Coziei, se dezvoltă o zonă de munţi scunzi tăiaţi în formaţiuni senoniene
şi eocene, în constituţia cărora predomină conglomeratele. Această zonă
~re altitudini cuprinse între 900 şi 1 100 m şi prezintă o înclinare generală
nord-sud. Ea apare ca o prispă largă la marginea sudică a muntelui, repre-
zentînd un fragment din cea mai tînără suprafaţ,ă de denudare din Carpaţii
l\feridionali, adică prelungirea estică a suprafeţei Gornoviţa, bine repre-
zentată la est şi la vest de Jiu.
Extensiunea spre sud a acestei zone este strîns legată de prezenţa
conglomeratelor eocene care şi aici, la vest de Olt, au o puternică dezvol-
tare. Limita ei sudică coincide, în cea mai ma;re parte, cu linia de-a
lungul căreia conglomeratele eocene dispar sub formaţiuni mai noi şi
mai puţin dure.
La imfl i,;e desfăşoară o altă treaptă morfologică, mai joasă ca alti-
tudine, un rnlid deluros cu pante mai domoale şi cu energie de relief
mai puţin accentuată.
ena din caracteristicile de Reamă ale zonei de muncci, ca şi ale
dealurilor earc se desfăşoară la sud de aceasta, pînă la o linie ce trece de-a
lungul PMului de Brădet şi pîrîului Olăneştilor, constă în aceea că în
timpul mişcărilor terţiare nu au suferit deranjamente tectonice însemnate.
Chiar dacă au fost semnalate cîteva slabe ondulaţii în aceste depozite,
ele au o dezvoltare locală şi influenţa. lor în morfologia regiunii este cu
totul neglijabilă. Faptul arată că la crearea reliefului din această parte
nu tectonica şi-a spus cuvîntul hotărîtor (aşa cum s-a petrecut în sectorul
de la vest de Bistriţa), ci numai orizonturile litologice diferite ca rezis-
tenţă la eroziune şi structura monoclinală a depozitelor au imprimat carac-
terele generale ale morfologiei. Aici, la est de Bistriţa, apare destul de
evidentă trecerea de la relieful morfotectonic al depresiunii şi dealurile
subcarpatice propriu-zise, la relieful morfolitologic al dealurilor Negruleş
tilor, Bodeştilor, Bărbăteştilor, Olăneştilor şi Cheii. Structura monoclinală
a favorizat naşterea unor claro aliniamente de cueste, în concordanţă cu
puternicele orizonturi de conglomerate, în cea mai mare parte de vîrstă
paleogenă.
Cu toate că trecerea de la zona de munţi scunzi sau de muncei (situată
la sud de Buila şi Naruţu) la zona dealurilor subcarpatice se face printr-o
denivelare, ea nu corespunde unei linii tectonice, unui sinclinal larg dez-
voltat, care să fi permis crearea unei depresiuni cu caracter tectonic.
înseamnă, aşadar, că Depresiunea Hurez (fig. 1-A) încheie şirul de depre-
siuni tectonice înlănţuite de la Motru pînă imediat la est de Bistriţa, mai
departe, spre Olt, trecerea de la zona montană la dealurile subcarpatice
făcîndu-so direct, fără intermediul unei asemenea depresiuni. Aceasta, însă,
nu exclude total posibilitatea existenţei unor arii depresionare, numai de
eroziune. ln adevăr, şi aici apar citeva lărgiri mai accentuate ale văilor,
88 LUCIAN BADEA 4
bazinete şi chiar mici depresiuni, sculptate în limitele unor orizonturi mai

uşor friabile, legate între ele prin înşeuări mai mult sau mai puţin pronun-
ţate. Înscriindu-se în orizonturile dezvoltate pe direcţie est-vest, bazinetele
şi înşeuările se înlănţuie, schiţînd ulucuri depresionare alungite în sensul
orizonturilor în care au fost sculptate. Aceste ulucuri au însă cu totul
alte caractere morfologice decît depresiunile de la vest de Bistriţa.
Privite comparativ, cele două sectoare subcarpatice situate de o
parte şi de alta a Bistriţ,ei-Vilcii, prezintă trăsături morfologice distincte.
La vest predomină ariile depresionare largi, adevărate şesuri aluvionare,
pe cînd la est stăpînesc culmile deluroase cu altitudini de 600-700 m,
iar depresiunile, foarte restrînse ca suprafaţă, abia se schiţează. Aceasta.
înseamnă că în sectorul Bistriţa-Olt nu avem de-a face cu o depresiune
subcarpatică sub forma unei singure şi continue unităţi geografice, ci
cu o fărîmiţare a regiunii în mici arii depresionare ascunse intre masivele
deluroase şi legate între ele prin înşeuări largi (fig. 1 ).
Prin şaua de la sud de Negruleşti, situată înt~e dealurile Bodeştilor şi
Negruleştilor, Depresiunea Hurez se leagă cu un bazinet de confluenţă.
- mica Depresiune Rodeşti-Pietrari (B) - creat de către Otăsău şi
afluentul său Glăvociul în depozitele nisipoase sarmaţiene; foarte puţin
rezistente la eroziune. Spre est, acest bazinet se leagă la rîndul său cu
depresiunea ceva mai extinsă Dobriceni-Zmeurătul (0), despre care
G. M. Murg o ci a spus că este „o manifestare a Depresiunii Subcar-
patice ... umplută cu pietriş grosolan" (2), foarte probabil pliocen. Fiind
mai larg dezvoltată, această depresiune a oferit loc favorabil pentru in-
stalarea mai multor sate : Dobriceni, Cacova, Zmeurătul, Budurăşti etc.
La est de Zmeurătul se poate trece peste şaua şi dealurile Cheii
care, în ansamblul lor, constituie o treaptă morfologică mai joasă decît
dealurile de la nord şi de la sud. Această suprafaţă corespunde dealu-
rilor joase din cadrul zonei depresionare şi reprezintă o continuare a.
ulucului depresionar, pînă în valea Olăneştilor. La sud de Olăneşti-Sat,
valea Olăneştilor se uneşte cu valea Cheii, iar cu 2-3 km mai în avale,
în dreptul Păuşeştilor, primeşte pe dreapta Pîrîul de Brădet. În această
porţiune de dublă confluenţă, unde mediteraneanul II şi sarmaţianul cu
depozite friabile au o dezvoltare mai mare, a fost creată Depresiunea
Olăneşti- Păuşeşti (D), compartimentul depresionar cel mai bine dezvoltat
dintre Bistriţa şi Olt. Către sud, această depresiune se deschide foarte
mult. Valea largă a pîrîului Olăneştilor - ea însăşi cu aspectul unei depre-
siuni prelungi - îi dă posibilitatea să se lege de zona depresionară din
lungul văii Oltului, zona Rm. -Vîlcea - Băbeni.
Din valea Olăneştilor, prin şaua largă de la est de Olăneşti şi
Mosoroasa, zona depresionară se continuă către est, fiind înscrisă într-un
orizont marno-argilos al oligocenului superior.
Pîraiele Turburea şi Vîlceana - afluenţi pe dreapta ai văii Mue-
rcasca, cu obîrşiile în Dealurile Bujorenilor, împreună cu alte cîteva pîraie
mai puţin însemnate - şi-au adîncit şi lărgit mult văile în formaţiunile
marnoase ale oligocenului, dind naştere depresiunii reduse - Depresiunea
Muereasca (E). în cuprinsul ei au găsit loc favorabil de aşezare Il)ai multe
sate: Muereasca-de-Sus, Hotarele, Muereasca-de-Jos, Pripoarele etc.
_Spre est, aceasta se leagă cu valea largă a Oltului, iar spre nord cu un
Legendo
ţ
~
o C>
-$
~1 t<<l s
~:::::~==~( bW2 § 1
EZJ3 F=""=l5
~
E:::H L
~ d9
5:S35 IZJ10
' ' ' ..
unes ',',:,>< ,
, , ' ' ' ,.;.
~111
'· ', ',', ', ', ', ', ,,., ', o ,
; '.
''',',,,,
. ..~"''' ,,,,~
'
', ', ', ',,', ', ,,', ' /l J ♦ ,r,.
Fig. 1. - Harta geomorfologică a Depresiun ii S•tbcarpat icc dintre Bistri(a-V llcii şi Olt.
1, Zona muntoasă forllll\l,l\ din roci cristaline; 2, maalntl calcaros Bnlla; 3, zonă de muncel formată pe
depozite oenonlene şi eocenc cu structură monoclinală (000 - 1100 ml:
4, dealuri subcarpatice sculptate Io form~tluni oligocene şi miocene
cu structură monocUn8.lă (000 - 700 ml;,;, tre&pta lna.11,l\ a dealurilor subcarpatice
sculpt8.tă ln form8.Uunl
mlo-pllocene cu structură cutată; 6, treapt9, joasă a dealurilor subcarpatice sculptate
Io formatlunl mlo-pllocene cu structură cutată; 7, dealuri Joase din cuprinsul arlllor
depresionare sau din zona de lnşeuare; 8, lnşeuărl; 9, fund de depresiune; IO, oueetil;
11, defileu-obele ; A, Depresiunea Hurez; B, Bazinetul Bodeştl-Pletrarl;
presiunea Dobrlcenl - Zmeuratul; D, Depreslnnea Olăneşti - Păuşeşti; E. Bazinetul C, De-
Muereaaoa; F, Bazinetul Olilneştl·BIU - Llvadla; G. Bazlqetul Şnţa. - Andreeştl;
H, Depreslnn.e a J'lblea - BerlalAveştl.
90 LUCIAN BADEA 6
fragment de uluc depresionar scobit chiar la marginea sudică a zonei de

muncei - lărgirea de la Olăneşti-Băi-Livadia.
Începînd din valea Cheii, conglomeratele eocene sînt înlocuite treptat
cu formaţiuni marno-argiloase, care ajung ca la est de Olt să formeze
orizontul predominant. În limitele acestuia a fost sculptată o mică zonă
depresionară, care către est, în stînga Oltului, se continuă cu Depre-
siunea Subcarpatică Jiblea-Berislăveşti, adîncită şi ea în acelaşi orizon-
de marne al pliocenului superior.
Acest ultim sector de uluc depresionar dublează (între valea Cheii
şi Olt) şirul depresiunilor dintre Bistriţa şi Olt, în cuprinsul ei apărînd
mai bine conturate două bazinete: unul - Olăneşti-Băi-Livadia (F) -
axat pe pîrîul Olăneştilor, iar al doilea - Şuţa-Andreieşti (G) - modelat
chiar la ieşirea pîrîului Muereasca din zona înaltă a munceilor.
Printr-o privire de ansamblu asupra reliefului subcarpatic dintre
Bistriţa şi Olt se poate constata o scădere treptată şi generală a altitudi-
nilor absolute cu cît ne apropiem de valea Oltului, fapt care se datoreşte
în mare măsură li\sării tectonice din lungul acestei văi, manifestată mai
intens la sud de Rîmnicu-Vîlcea 1 ). Purtîndu-şi apele prin această zonă
joasă (230 m la Rîmnicu-Vîlcea şi ).90 m la Băbeni), Oltul a constituit
un nivel de bază local foarte coborît. Reţeaua hidrografică, principalul
agent care a dat naştere compartimentelor depresionare dintre Bistriţa
şi Olt, chemată fiind de acest nivel de bază local, a fost nevoită să-şi adîn-
cească mult văile în cea de-a doua parte a cuaternarului, .desfigurînd în
mare măsură ariile depresionare formate în prima etapă de modelare a
acestei regiuni.
Am remarcat de la început că depresiunea dintre Bistriţa şi Olt
nu este adîncită chiar la marginea muntelui şi că nu se prezintă sub aspec-
tul unei zone continue, larg dezvoltate. Ea este împărţită mai mult pe
compartimente (mici arii depresionare), difuzate parcă între dealuri care,
toate, se înlănţuie pe direcţie vest - est, în strînsă dependenţă de condi-
ţiile litologice şi structurale locale. Din această cauză ajungem la concluzia
că nu poate fi vorba de o întrerupere a lanţului depresionar de sub poala
sudică a Carpaţilor Meridionali, de o înfundare totală, către est, a Depre-
siunii Polovragi-Hurez. Înlănţuirea bazinetelor, prin inşeuări laterale, a
dat un relief local specific, care prin aspectul său de veritabil uluc, adînc
compartimentat, poate suplini în mare măsură funcţiile complexe ale
Depresiunii Subcarpatice propriu-zise. Faptul este cu atît mai important,
cu cît nu se limitează numai la redarea caracterelor morfometrice şi mor-
fografice ale unui relief depresionar, ci reprezintă şi o suplinire a funcţi
unilor geografice complexe ale Depresiunii Subcarpatice sculptate chiar
la marginea muntelui.
Cu micul bazinet de la Muereasca şi cu prelungirea sa nordică Şuţa
Andreieşti, se termină ramificaţiile depresiunii dintre Bistriţa şi Olt. La
est de Olt, sistemul acesta de bazinete este înlocuit din nou printr-un singur
culoar depresionar, bine individualizat chiar la contactul dintre munte
1) Scmnalal;l de E ,n m. de Mart o n ne şi G. M. Murg o ci, această depresiune
tectonică este confirmată şi de lucrările geologice mai noi (8, p. 6).
7 DEPRESIUNEA DINTRE BISTRIŢA-VILCII Şi OLT 91
şi dealurile subcarpatice. Acest uluc îl constituie Depresiunea Jiblea,

ascunsă sub bordura sudică a Coziei (H). Existenţa ei se datoreşte lărgirii
subsecvente a pîrîului Coisca în puternicul orizont marno-argilos al eoce-
nului superior ale cărui grosimi trec, în unele puncte, de 2 -5 km. Este
deci o depresiune de contact, la originea căreia stă numai eroziunea dife-
renţială (9).
Pe baza celor expuse pînă acum, putem constata o mare varietate
în- aspectul şi originea Depresiunii Subcarpatice dintre Gilort şi Topolog.
Asocierea diferitelor caractere geomorfologice comune ale depresiunilor
din sectorul amintit ne permite, totuşi, să separăm trei sectoare depre-
sionare distincte :
1) La vest de Bistriţa-Vîlcii se desfăşoară depresiunile subearpatice
Hurez-Polovragi-Novaci, la originea cărora stau două importante acci-
dente tectonice : sinclinalul şi fractura marginală;
2) La est de Olt se dezvoltă Depresiunea de eroziune Jiblea-Beri-
slăveşti - o depresiune tipică de contact - a cărei existenţă se datoreşte
numai distrugerii foarte accentuate, prin eroziune, a puternicului orizont
de marne al eocenului superior;
3) Între pîrîul Costeştilor şi Olt, culoarul tectonic subcarpatic dis-
pare şi e:-;te î11loeuit eu o serie de mici depresiuni, dispuse local în două
şiruri paralelC1. R<,ţeaua hidrografică le-a ereat pc scama anumitor orizon-
turi mai puţin rezistente la eroziune, adaptîndu-se însă şi la unele slabe
accidente tectonice, de obicei sinclinale puţin dezvoltate. EstP, aşadar,
o formă de tranziţ.ie între depresiunea tectonică şi de eroziune de la vest
de Bistriţa şi depresiunea tipică de contact de la est de Olt, deose-
bite din punct de vedere al originii lor.
IlPE,nHAPTTATCHAfI BTTA,nMHA MEm,ny PERAMM BMCTPMQA-

BbIJIYA M OJIT
PE3IOME
HpaeeaR CHHKJIHHaJib MemAy peKaMH BucTpm:~a-BbfJiqa H OJIT (no]'.(

BJIHRHHeM K0TOpoil: o6paaoeaJiaCb npHKapnaTCKaR BilQ]'.(HHa K aana]'.(y QT
BncTpHQbl) He HMeeT K0HTaKTa C Meaoaoil:CKOA KpHCTQJIJIHqecKoA 80HOfi
H 0Ca)],oqHblMH o6pa80BQHHRMH feTCKOtt Bila)],HHhl, H B peayJibTaTe :naro
He 6blJIH C08)],QHbl 6JiaronpHRTHble ycJI0BHR )],JIR o6paaoeaHHR
0)],H0ro,
HenpepbIBH0ro, RCH0 BblpameHH0ro H np0TRHyToro B )],JIHHY TI0HHiKeHHR.
OTCYTCTBHe TaKUX Il0HHmeHHil: B0CII0JIHeH0 HaJIH'IHeM He60JiblllHX
UJI0I.Qa)],eil: c:nyJibilTHp0BaHHblX nna)],HH - B npe)],eJiax MeHee ycTofiqHBblX
K CMbIBY ropH80HT0B H TI0[I BJIHRHHeM He60JibllIHX TeKT0HHqecKHX Hapy-
llleHHil:. 8TH BII~)],HHLI CBR8aHLI Mem)],y co6oil: 6oJiee HJIH MeHee RpK0 Bblpa-
meHHblMH Ce)],JI0BHHaMH. TaK KaK T0JII.QH pLIXJILIX nopoA, np0CTHpaIOTCH
C B0CT0Ka Ha aana]'.(, Blla)],HHbl H Ce)],JIOBHHbl CJie)],yIOT no T0MY me HanpaB-
JieHHI0, o6paayn PHA Il0HHmeHHfi, Bblil0JIHRIOI.QHX B 60JibUIOtt Mepe ROM.
IlJieKCHLie cf,yHKQHH co6CTBeHHO npe)],r0pH0fi BIIa)],HHbl. -
92 LUC:IAN BADEA 8
ITo CBOHM xapaKTepHMM npH8HaKaM, BilaAHHM o6cJieAOBaHHOro CeK-

TOpa HBJIHIOTCH nepeXOAHOii «f,opMOii Me>KAY TeKTOHlf'IeCJWit Bil8AHHOii K
aanaAy OT 6HCTpBQM tt KOHTaKTHMM IlOHH>KeHHeM - K BOCTOKY OT OJITa,
l!-a8JIHqm,1x no CBOeMy npOHCXO>KAeHHIO.
OE1>HCHEHME PMCYHHOB
P11c. 1. - reoMopit,oJior11qecKa11 KapTa rrpenropHott nrran11Hbl Memny p. E11cTp111:1a-

BLIJI'la 11 OJIT. 1 - ropHLllt paltoH, o6paaonaHHbllt Kp11cTaJIJI11'1ecK11M11 rroponaM11; 2 -
11anecTHIIKOB!.llt MaCCHB Ey11Jia; 3 - palton 1111aK oropb11, o6paaonannwlt ua ce1111011c1rnx 11
30QeHOBLIX OTJIO!KeHltlIX c MOHOKJil1HaJibl!Olt CTPYKTypolt (900-1100 M); 4 - rrpenrop-
Hble XOJIMLI, o6paaonaHHble B OJIHrOQeHOBLIX " MHOQeHODLIX o6pa30BaHHIIX C MOIIOKJil1HaJib-
HOlt CTpyKTypolt (600-700 M); 5 - DblCOI,alI cTyrreHb npenropHbIX XOJIMOB B MHOITJIHO-
QeHOBblX o6pa::ioBaIIHIIX co c1ma;:i•1aTolt CTPYKTypolt; 6 - IIH:Jl,alI cTyrreHb rrpe11;ropHb1X
XOJIMOB, o6pa::ioBaHHLIX n MHO-IIJII!OI.leHOBblX o6paaonaIIUfIX co CH.'laA•IaTOlt CTpyHTypoA ~
7 - 1m:mue XOJIMbl B IIOHH)f(ellHIIX JIJIH CeAJIODHilaX; 8 - ce)lJIOBHHa; 9 - AHO BIIaAHHbl;
10- HyacTa; ll -y11.1eJ1be; A - Brra11;uHa Xypea; B -B.1an1rna Eo11;ewTb-TibeTpapb;
.C- ana11;11Ha ;:J:06p11'1eHb-3MeypaTyJI; D - arran11Ha OmHelllTb-TTaywewTb; E - arra-
n11Ha MyeplICKa; F - nrra11;11Ha OmmewTb-6alt - JI11na11;11R; G - nrraAHHa lllyQa
- AHApeelllTb; H - BIIaAHHa iKH6JIII - BepHCJiaBelllTb.
THE SUBCARPATHIAN DEPRESSION BETWEEN BISTRIŢA

VÎLCII AND OLT
ABSTRACT
Between Bistriţa Vîlcii and the river Olt, the marginal syncline (under
the influence of which the subcarpathian depression west of the Bistriţa
was formed), no longer follows the contact zone between the crystalline
and Mesozoic area and the sediments of the Getic depression, so that
there existed no favourable cond.itions for the forming of a continuai and
well ind.ividualized passageway.
The lack of such a depression was compensated by the existence of
certain small depressions carved - within the limits of the levels lesa
resistant to erosion, under the influence of some slight tectonic accidenta -
which are connected by more or less marked axis elevations and depres-
sions. But as the friable levels are developed along the east-west, the
axis depressions and elevations lfollow one another forming genuine de-
pressions which take the place, [to a large extent, of the complex func-
tions of the sub-Carpathian depression proper.
Owing to their characteristics, the depressions in the area surveyed
reprcsent a form of transition between the tectonic dcpression west of
the Bistriţa and the contact depression east of the Olt, widely different
from the viewpoint of their origin.
9 DEPRESIUNEA DINTRE BISTRIŢA-VILCII ŞI OLT 93
LIST OF FIGURES
Fig. 1. - Geomorphological map of lhe Subcarpalhian Depression belween Dislrila-

Vllcii and lhc river Olt. 1. Mounlain zone formed of cryslalline rocks; 2. the Duila c-akareous
massif; 3. hilloc-k zone formcrl on Senonian and Eocene rleposils with monoclinal slructure
(900-1 100 m); 4. Carpathian foothiiis carved in Oligocene and Miocene formations wilh mo-
noclinal slruc-tnre (600-700 m); .5. highcr fold of Curpalhian foolhllls carvcd in Mio-Pliocene
formations with S-shapcd slruclure; 6. lower foi<l of thc Carpalhian foolhills carwd in l\lio-
Pliocenc- formalions wilh S-shapecl slrurturc; 7. low hills in the clepression ureas or of lhe '1ulg-
ing and sagging area; 8. bulges ancl sugs; 9. rlepression bot tom; Jfl. c-oast. 11. cldilc- slralt;
A, Hurez Depression; Il. Bocleşli-Pi~lruri basin; C. Dobriceni-Zmenr,Uul Dl'prcsslon; D.
Olăneşti-Păuşcşti Depression; E. Mnercasra Dcpression; F. Ol,1ncşli-B1\i-Livuclia basin; G.
Şuţa-An<lrecşti bisin; /f . .Jiblea-Berishiwşli Dcpression.
BIBLIOGRAFIE
1. J\la r ton ne E mm. de, Recherches sur l',!volulion morphologique des Alpes de Transylvanie
(Karpates Miridionafes). Rev. de G4!ogr. annuelle, t. I (1906-1907), 1907.
2. Murg o ci G. M., Ter/iaruf Olteniei cu privire fa sare, pe/rol şi ape minerale. An. Inst.
geo!. Rom., voi. I, rase. I, l!J07, p. 1-128.
3. H r i s t e s c u E., Conlribulions a fa connaissance du pafio_:,~ne sup,!rieur de fa D,!pression
Gelique. C. R. Inst. gcol. Ronm., voi. XXVII (19311-1939), 1944, p. 105-110.
4. Mi h ăi Ies c u V., l'irmon/11[ Getic. Rev. geogr., an. II, 19~5, fasc. I- IV, p. 27-35.
5. Drag o ş V., Cercefă.ri geologice asupra regiunii <finire Topofog şi Oli. Dări de seamă ole
6. Popescu G r .• ~i-,
şed. Comit. geol., voi. XXXVII (1949-1950), 1953, p. 55. ·
geologice /n regiunea Govora-Rlmnicu-Vlfcea-Oldneşli (Depre-
siunea Getică). Do"iri de seamă ale şed. Comit. geol., voi XXXVIII (1950-1951)
1954, p. 118-136. .
7. B a d ea L., Clleva observa/ii geomorfologice ln regiunea Olă.neşli-Cheia. Probi. de geogr.,
voi. II, 1955, p. 175-188.
8. D r a g o ş V., Asupra structurii geologice a regiunii dintre rl11l Topolog şi valea Oftlneşli.
Dări de seamă ale şed. Comit. geol., voi. XXXIX (I 951 -1952) 1955, p. 5-15.
9. Bade a L., Depresiunea Jiblea (Caracterizare geomorfofogictl). Probi. de geogr., voi. VII,
1960, p. 131.
PROCESE DE PANTA IN BAZINUL SITNEI,
LA NORD DE BOTOŞANI
DE
VICTOR TUFESCU
Sitna, unul dintre afluenţii principali ai Jijiei, are o vale largă, cu

versanţi povîrniţi, în contrast atît cu fundul plat şi deseori mlăştinos,
cit şi cu spinările lăţite ale dealurilor cu aspect de poduri întinse. Sculp-
tată în argile sarmatice (pe alocuri cu intercalaţii de nisipuri), acoperite cu
o cuvertură de loess groasă de cîţiva metri, valea Sitnei prezintă un profil
transversal tipic pentru văile depresiunii Jijiei, care la prima vedere
- cînd se urmăresc numai liniile mari ale reliefului - lasă impresia unei
deosebite monotonii de forme. Privită mai cu atenţie însă şi mai ales în
micile neregularităţi ale povîrnişului, valea Sitnei dă la iveală o extremă
varietate de elemente de microrelief, datorate în mare parte alunecărilor
de teren şi eroziunii.
în a.munte de Botoşani, valea Sitnei străbate două zone de relief
deosebite: la vest, dealurile înalte (300-400 m) pe care se întinde cumpăna
apelor dintre bazinul Siretului şi al Prutului, avînd un procent de împă
durire de 12 -26 % ; la est, dealurile scunde ale Cîmpioi Moldovei <·are,
în părţile de care ne ocupăm, trec rar de 200 m şi sint aproape total lipsite
de păduri (sub 1 % acoperire). Linia de separare dintre cele două zono
de relief trece aproximativ pe la Brăeşti, Cucorăni şi la vest de Botoşani,
fiind reprezentată printr-o denivelare pronunţată, la poalele căreia R-au
schiţat mici depresiuni de contact (7). În afara acestor deosebiri între
obîrşiile şi partea mijlocie a văii Sitnei, alte diferenţe esenţiale nu Re
înregistrează.
Din ansamblul condiţiilor fizico-geografice necesare explicării pro-
ceselor de pantă, trebuie reţinute ca mai specifice următoarele : prepon-
derenţa argilelor care, prin impermeabilitatea lor accentuată, constituie
un substrat optim pentru alunecări, frecvenţa mare a pantelor reduse care
micşorează scurgerea, mărind pe cel al infiltrărilor. Acolo unde argilele
ajung pînă la suprafaţă (în unele părţi ale povîrnişului), acestea se imbibli.
bine, înmuindu-se, fără a favoriza infiltrările de adîncime, dînd alunecări
96 V. TUFESCU 2
superficiale (aşa-numitele alunecări în brazde). Intervin însă două ele-

mente care contribuie la mărirea infiltrărilor în adîncime : a) pătura de
loess de deasupra, de cîţiva metri grosime, care înlesneşte înmagazinarea
apelor meteorice Ia baza sa, dînd naştere la o pînză freatică la !i -12 m
adîncime, ceea ce explică frecvenţa. mare a alunecărilor pornite din partea
de sm a versanţilor, de sub cornişă şi b) condiţiile specifice de climă, care
fac ca solul să crape pînă la 1 -1,!5 m adîncime în perioadele secetoase de
vară, înlesnind nu numai infiltrările adînci chiar în argile, dar şi desprin-
derea şi punerea în mişcare a maselor de teren în perioadele de puternică
umezire.
Trebuio să menţionăm de asemenea faptul că dezgheţul, mai întîrzia-t
in partea de nord a Moldovei decît în sudul ţării (el continuă frecvent
pînă la mijlocul lunii aprilie), coincide cu începutul perioadei ploilor de
primăvară 1 ), ceea ce duce la o mare acumulare de umezeală în adîncime,
înlesnită de procesul mecanic al îngheţ,ului şi dezgheţului, repetat săptă
mîni de zile. Aşa se explică faptul că majoritatea alunecărilor se dezlăn
ţuie tocmai în timpul primăverii.
Prin frecvenţa lor, porniturile din această parte a Moldovei au •
atras mai de mult atentia cercetătorilor. Pentru zona de la vest de Boto-
şani a apărut, încă din l922, un mic studiu al profesorului V i n t i 1 ă
Mi hăi 1 e s cu (3). În 1929 a fost descrisă de acelaşi autor o alunecare
de teren din apropiere de Cerviceşti (4); după care au urmat şi alte con-
tribuţii (7), (8).
*
Procesele de pantă mai frecvent întîlnite în bazinul Sitnei sînt
porniturile, a căror schemă cuprinde trei mari grupe: a) cea datorită
distrugerii suportului sau unităţii masei (rostogoliri, surpări, încovoierea
capetelor de strat), slab reprezentată pe valea Sitnei; b) cea provocată
prin mijlocirea apei (alunecări şi torenţi de noroi - primele foarte frecvent
intîlnite pe Situa); c) porniturile mixte, pricinuite atît prin apă cît şi
prin efecte mecanice (de felul tasărilor, sufoziunii), de asemenea prezente
pe Sitna (vezi şi 8). Din acest întreg, grupa alunecărilor de teren, care
este de fapt cea mai răspîndită din toate, este subîmpărţită in tipuri atît
de diferite de la un autor la altul, încît cercetările ce se fac în diferite
locuri - bazîndu-se pe aceste clasificări, nu se mai pot lega între ele
pentru a da sinteze. În felul acesta, înaintarea ştiinţei în domeniul alune-
cărilor de teren este ţinută în loc. Mai mult, chiar specialiştii practicieni
au ajuns să nu se mai orienteze în mulţimea tipurilor rezultate din apli-
carea unor criterii de bază atît de diferite. A. M. F ro 1 o v declară
în această privinţă: ,,clasificările existente ale alunecărilor suferă de o
complexitate excesivă care nu ajută la elaborarea măsurilor de evitare şi
combatere a deformaţiilor" (1) 2 ). Lucrarea de faţă-care este rezultatul unor
1 , Destul de frecvent ln aprilie se lnreglstrcazil adevărate zile de iarnă, cu temperaturi
sub -5° (exemplu la Botoşani - 5° la 4 aprilie 1959, - 6°,5 la 13 aprilie 1954). Jn ceea ce
priveşte precipitaţiile, luna aprilie primeşte mai totdeauna o canlilate aproape dublă declt ln
martie, de multe ori depăşind chiar cantilatca lunii mai (socotită ca o luni\ ploioasă). De exemplu,•
ln 1955 : marlie 27, 7 mm, aprilie 44,3 mm, mai 3-1,7 mm; ln 1958 : martie 16, l mm, aprilie
63,7 mm, mai 18,5 mm.
1 ) p. 136.
PROCESE DE PANTA IN BAZINUL SITNEI 97
-observaţii de teren din anul 1958 - nu urmăreşte să dea o descriere de

amănunt a proceselor, ci se mărgineşte să prezinte elementele necesare
pentru verificarea unei tipologii a alunecărilor, mai cuprinzătoare (reunind
organic mai multe criterii simple de clasificare) şi mai potrivită condiţiilor
de pe teritoriul ţării noastre.
Pentru aceasta folosim drept criteriu de bază în clasificarea alunecă
rilor forma microreliefului, care, ca rezultantă a conlucrării unui complex
de cauze, reuneşte şi trădează prin înseşi trăsăturile ei mai toate elementele
dinamice care au provocat-o şi pe care se bazează - luate izolat - dive~-
sele clasificări existente. Forma de relief rezultată din procesul alunecării,
~ste unul dintre puţinele elemente certe şi vizibile, de la care se poate
porni în clasificare. Sub acest raport, toate celelalte criterii de clasificare
eonţin - într-o măsură mai mare sau mai mică - incertitudini sau ele-
mente ce trebuie deduse. Dăm ca exemplu clasificarea în alunecări delap-
sive şi detrusive, foarte nesigure şi mai totdeauna greu de diferenţiat.
Chiar clasificării după structura geologicd (în alunecări asecvente,
eonsecvente şi insecvente), care s-ar părea că are o bază destul de certâ,
i se pot aduce serioase obiecţii. Lăsînd la o parte faptul câ alunecârile sînt
foarte frecvent independente de structură (tipuri asemănâtoarn rezultînd
pe structuri diferite), ceea ce micşorează considerabil valoarea acestei
clasificări, e uşor de arătat că diferenţierile rezultate din aplicarea ei repro-
duc de obicei harta structurii geologice. Ca urmare, această clasificare
ajunge fărâ obiect în ţinuturi unde pe mari întinderi se repetă aceeaşi
structură, neputîndu-se diferenţia tipuri de alunecări pe baza ei.
La fel şi celelalte criterii, folosite în clasificarea alunecărilor de către
specialiştii din diferite ramuri, îşi arată insuficienţa prin unilateralita-
tea lor. Astfel, de exemplu, chiar clasificările bazate pe elemente certe,
măsurabile, cum sînt cele ce se fundamentează pe adîncimea sau cele ce
au la bază vîrsta alunecărilor - clasificări de incontestabilă valoare apli-
cativă - scapă alte caracteristici esenţiale ale alunecărilor, rămînînd uni-
laterale şi ca urmare neputînd explica unele particularităţi importante.
Ca orice fenomen al naturii, alunecările sînt complexe. Numai geo-
morfologia prin însuşi obiectul ei poate cuprinde şi defini această complexi-
tate, urmărind înlănţuirea cauzală a elementelor care le compun şi selec-
ţionînd, după pondere, valoarea fiecăruia. Chiar cercetători din alte spe-
dalităţi au ajuns la concluzia că orice clasificare a alunecărilor, bazată
pe criterii unice, nu poate fi satisfăcătoare şi propun folosirea mai multor
criterii de bază (6). Dar cînd se încearcă a porni pe această cale, se dă
adesea doar o înşirare de criterii rupte unele de altele, fără legături cauzale
care să prindă aceste „liste" în sisteme unitare, care să ~tea la baza unei
clasificări complexe.
Pornind de la forma de relief rezultată, geomorfologia poate aduce
o contribuţie substanţială în clasificarea alu11ecărilor de teren. Cum am
arătat, forma este rezultanta complexului de elemente ce conlucrează
pentru a dezlănţui alunecarea. Aşa fiind, forma de relief rezultată sinte-
tizează procesul în toate amănuntele lui: ca mod de manifestare, ca ad.în-
cime, ca loc de declanşare (din partea de sus ori din partea de jos a
povîrnişului), raportul cu panta etc., adică trădează geneza fenomenului.
98 V. TUFESCU 4
Forma se vede, se poate măsura, este un element concret. Luînd-o ca

bază de clasificare, ea trebuie corelată cu celelalte elemente concrete ale
complex~lui natural în care se situează (în raport cu panta, cu structurat
cu nivelul freatic, cu gradul şi felul de acoperire a solului etc.). Contri-
buţia geomorfologiei în studiul alunecărilor trebuie să constea tocmai în
cercetarea legăturilor directe şi reversibile dintre forma de relief rezultată.
şi complexul de cauze care o generează. Ea trebuie să scoată din aceste
raporturi reguli de largă valabilitate.
*
Pe această linie încercăm o aplicare la alunecările de teren de pe
valea Sitnei şi împrejurimi, unde apar microforme foarte diferite, începînd
de la alunecările în brazde care antrenează doar pătura superioară a soluluit
a.lunecările lenticulare (denumite frecvent în bibliografia noastră ,,frana'\
după un termen italian mai general), alunecările în formă de clăi (numite
local ţiglăi) sau alunecările în trepte (pseudoterase). Urmărirea răspîndirii
teritoriale a acestor forme elementare de alunecare, precum şi legătura
cu celelalte elemente ale complexului în care se află, ne poate duce la
cîteva concluzii utile.
La Răchiţi, întreg versantul stîng al văii Sitna cuprinde forme de-
alunecare, iar la partea lui superioară, unde începe podul neted al dealului
Botoşanca, cornişa este aproape neîntreruptă, fiind formată pe seama
cuverturii de loess. O alunecare veche, fixată, de tip frana, se vede în
dreapta şoselei care urcă spre Unţeni. Alta de mari proporţii, de cealaltă,
parte a dealului, în apropiere de Popăuţi, se reactivează din cînd în cînd,
de mai multe decenii. Pe la 1i894 ea avea forma de alunecare în ţiglăi, cu
contrapante accentuate. Ulterior s-a schimbat căci, după cum afirmă locui-
torii, pămîntul fuge acolo în fiecare an, cu deosebire pe o porţiune de circa
70 hectare (islazul Armeneasa). S-au plantat salcîmi pentru a frîna pro-
cesul de alunecare,'dar, fie că salcîmul - căruia nu-i prieşte solul argilos -
creşte anevoie, rar şi pipernicit, fie că alunecarea este mai adîncă decit
pătrund rădăcinile arborilor, procesul n-a putut fi oprit.
Chiar în vatra satului Răchiţi, ceva mai sus de Sfatul popular şi
şcoală, este o porţiune unde în anul 1912, toamna după ploi (vara fusese
secetoasă de crăpa pămîntul de uscăciune), s-a produs o alunecare, care
a distrus vreo 12 case. De atunci, la interval de cîţiva ani, alunecarea se
reactivează (în 1928 de asemenea puternică). Peste tot în această regiune
povîrnişul este alcătuit dintr-o argilă plastică, numită local humă.
Întreg ve{ţ'>antul stîng al Sitnei dintre satul Răchiţi şi şoseaua Boto-
şani - Costeşti, se caracterizează prin largi pseudo terase de alunecare, de
o netezime remarcabilă (fig. 1 ), încît pe alocuri, chiar în toiul secetei de
vară, vegetaţia de pajişte mai verde arată că apele de ploaie se menţin
acolo mai îndelung. Aceste alunecări par foarte vechi şi de mult consolidate.
Dovada ne-o dă, pe de o parte, cornişa de la partea superioară a povîr-
nişului (8-10 m înălţime), care e·domolită ca pantă (30'-35°) şi înierbată,
purtînd pe ea mici tasări în cărărui de oi, iar pc de altă parte, grefarea
chiar pe povîrnişul cu alunecări in pseudoterase a cîtorva ravene care le
intersectează transversal şi care, după o evoluţie destul de înaintată, sint
5 PROCESE DE PANTA IN BA7.INl.iL SITNEI 9!1
pe cale de a se stinge singure, 'înierbîndu-se în mod natural. înt.re aceste

pseudoterase, cam la 40 m altitudine relativă, se află un nivel mai larg
dezvoltat (cam de 300 m lăţime) care pare a fi o terasă fluviatilă, ceea
ce însă este dificil de precizat, deoarece lipsesc pietrişurile şi chiar nisi-
purile de cuvertură. Faptul acesta este obişnuit pentru terasele din Depre-
siunea Jijiei, unde rîurile îşi au obîrşiile şi curg prin terenuri argiloase.
în schimb, unele pseudoterase au o cuvertură de 1-2 m de loess, pe care
se dezvoltă pîlniile de sufoziune despre care am relatat cu alt prilej (8).
în apropiere de şoseaua Botoşani-Costeşti, pe acelaşi versant al
văii, mai jos de cota 193 m, cornişa este puternic înclinată şi era încă vie
pînă acum 2 -3 decenii, cînd s-a plantat cu salcîmi. La baza ei se află o
alunecare în ţiglăi (fig. 2), cu contrapantă accentuată, iar la partea infe-
rioară a versantului o veche pseudoterasă de· alunecare, intersectată de o
ravenă (250 m lungime şi 8 m adîncime) cu pante atenuate, muchiile
rotunjite şi bine înierbată, ceea ce dovedeşte vechime. Mai departe ţiglăile
sînt şi mai caracteristice (fig. 3 ).
Dincolo de şosea, cam la 1 km spre vest, reapar alunecările în
formă de clăi (ţiglăi), însă de dimensiuni mai mari. Cam 2/3 din partea
inferioară a povîrnişului sînt acoperite cu ogoare în care solul are culoarea
neagră intens, iar versantul nu cuprinde decît o pseudoterasă bine fixată,
largă de 200 -300 m. în treimea de sus apar etajate două ţiglăi mari,
avînd circa 12 m înălţime în contrap'antă (fig. 4). în partea aceasta pămîn
turile au o coloraţie gălbuie deschisă, vegetaţia este mai sărăcăcioasă, iar
în deschideri se poate vedea: jos un strat cam de 0,5-1 m nisipuri gălbui,
fine, compacte, cuprinzînd mici concreţ,iuni argiloase numai la partea
superioară. Deasupra urmează o argilă foioasă cenuşie. Datorită alune-
cării, tot complexul este înclinat invers pantei.
Mai departe, pe acelaşi versant, alunecările în formă de clăi continuă
pe mai bine de 500 m, dar au dimensiuni mai mici (movile de circa 20-30 m
lungime şi q-4 m înălţime în dreptul contrapantei). Locul este în bună
parte arat pe linia de cea mai mare pantă. Alunecările dau terenului
înclinări accentuate şi contrapante care întrerup semănăturile şi îngreu-
iază lucrarea pămîntului (în contrapante precumpănesc plantele de mlaş
tină : stuful şi pipirigul, sau ierburi viguroase ca pirul, care înlătură plan-
tele de cultură). Este un exemplu tipic din care se poate vedea cit teren
se pierde datorită alunecărilor. Stratul pe care se produc toate aceste
alunecări în clăi este o argilă albicioasă, foarte plastică, uşor de identi-
ficat, deoarece acolo unde apare în versant este mai totdeauna dezgolită
de vegetaţie şi spălată de sol. Cornişa de la partea superioară a versantului,
tăiată în loess, este stinsă, deşi prezintă încă o înclinare accentuată (peste
45°), ceea ce face ca vegetaţia ierboasă să fie cu greu păstrată, pătura
vegetală fiind mereu sfîrtecată de alunecări superficiale de tipul alunecă
rilor în brazde care dau pantei aspectul că ar fi jupuită din loc în loc.
În continuare, spre vest, pe acelaşi versant, nu mai apar alunecări
în ţiglăi, ci numai în pseudoterase. Sînt 3-4 trepte mai evidente, aproape
plane, largi de 200-500 m. La partea superioară a povîrnişului reapare
argila albicioasli., sub forma unui brîu denudat prin spălare, intersectat
de şănţuleţe de şiroire şi ogaşe adînci de circa 2 m (doar două ogaşe sînt
mai adînci de 3-4 m, dar stinse şi înierbate). Mai departe, spre amunte,
g
Oe a I u I B o·t u sa na
. .
___
,,..
~
--~ · ~;-- '_'-·~·"_"_► 'fT» - o= 7
V/::/4 ~?&/
~
~--.. ~---::--/'
---,,; =----: ~- ' ? -Â/;W ,,,--
--
-~-~~
« v..e1:,==~::/ '" y ,._, , ., - =-~ {' 7 fi,...~ ~ -:;r _,,-
.,, ,0.:,-.,- - /r??77'" .
-.,,ir,, -?'7h
~~
~-----<_ ✓,
---- -
=
a / 4 , _ -«/_ ~
;> / / - ~
.,__~
/.
/4 lf&,..--
"- - ~ ~"'::-'i,~ ///;:-,,
.......... / . ..
/
1/-
?7 . -
~ - ~ ~M ~~ A- -
/--~:-:.___~~
~ -~
-
,·
-
Fig. 1. - Pscudotera se pc versantul st!ng al
-~J~l,~~ţ~
'"'-"-'"-"....,,~=•~
Botoşam (strada Cişmea)

văii Sitna la nord de
' ,
R ăcb·ţ·
-~ I
I I, -
vazute
U • ~- -~
. marginea
dm .
~~
oraşului
~=;::
Botoşani.
-
I fi rtt ,
/
--~
~
· · · . · · ··· ·~·· -·· -·-· · - - ---
-- .
···········
~ ·--,_.,.,
~ . ...
.,,.,·.'.·:.··
~
-;c:,::_ - ~
~-· . .... - _,,......-
.--- ---~--=
---:::;. . . .. ...... .
~---===---
--.::::::--.
.... ____-·-~Q.. :.
- ---.:., .. ,
---------
. . . --
..
_.,·· . . .
_______
.. . ~~~- ······- •. .........- -----=
.._~ ... .
___
----
··• . ~··- --
..••·-
;
-~
___ ~ :.: ,.,,_ ··- ~ --
t!t
-~- ~..
I",)
, , . "'· -- ·;;.,· ·--~
~...,.
•..
~~~- ·
..... ' -
~~
.......... ....
.
- - - -__.--
- (;L,_..""~ -- ~-
--•~t .
-
, .. ···•. •"' ~ -
...
------ - - - -- - - - .l!?',
~- - - - - - - •.1. ~.- .
••... •. •• '"L.,•··.. :io,,t :•-
- ~- · --....: ~~-=-
•. -
Fig. 2. - Ţiglăi de alunecare pe versantul stlng al văii Sitna la NV de salul R ăchiţi.
7 PROCESE DE PANTA IN BAZINUL ITNEI ll)t
alunecările scad în amploare şi dau versantului doar o uşoară vălurire,

astfelcă acesta este cultivat în întregime, în bune condiţii. Oornişa, pre-
zentă însă mereu la partea superioară, trădează fenomenul în genere stins,
dar care se reactivează, pe mici porţiuni, în anii ploioşi.
Fig. 3. - Alunecări tn ţiglăi pe valea Silnci la N de salul Cişmea.

c, Cornlş&; 'J.', tlillll.
Pe celălalt ver ant, adică pe dreapta văii, apar de a emenea frecvente

forme de alunecare, într-o îmbinare tot atît de lipsită de ordine. La peri-
feria nordică a oraşului Botoşani, pe strada Cişmelei, versantul cuprinde
vreo patru valuri de alunecare, cu contrapante accentuate - c1,1. mici
mlaştini şi frecvente stufării. Aceste alunecări care se produc în argilele
sarmatice (plastice, gălbui cu pete vineţii) dau forme extrem de neregufa,te,
Podul
E
q,
. ~• I
I ~ I
c.. I
~ ~ I alunecări În tiglăi I V
- --t., - - - - - •- - - -I
1 albia Sitne;,
~!::~~~~:e_l-------
Fig. 4. - Profil tn versanlul sl!ng al văii Sitna tn dreptul satului Cişmea.
J şi 2, Tlilâl.
care au răsturnat complet aşezarea orizontală a stratelor, ce pot ajunge

pînă la 45° înclinare, şi chiar mici surpări la baza cornişei tăiată în loess
(gros de 5-6 m), ceea ce accentuează aspectul haotic al microreliefului.
Deşi pe treptele mai joase de alunecare s-au construit ca e (acesta este
un cartier recent al oraşului), multe suferă avarii prin reactivarea feno-
menului în anii ploioşi, mai ales cînd aceştia urmează după ani de secetă.
În toată această porţiune sînt multe ţiglăi, dar atrage atenţia cu deo ebire
unul înalt de 15-20 m şi lung de vreo 300 m.
Ceva mai la nord, alunecările în ţiglăi se potolesc şi în paTtea de sus
a povîrnişului apar alunecări lenticulare (tip „frana" cu „hîrtoape"),
iar în partea lui de jos - pseudoterase. Cornişa este continuă, iar la baza
102 V. TUFESCU 8
ei •e vede clar „depresiunea superioară", după care urm ează v~urile

şi lentilele de alunecare (fig. 5). Situaţia este aceeaşi pînă în satul Cişmea .
pre nord-vest de fosta fabrică de bere Cişmea, versantul drept al
văii Sitna este acoperit de alunecări lenticulare, avînd la partea uperioară
cornişa continuă, aproape rectilinie, bine individualizată (6-10 m înăl
time), iar la partea de jos o pseudoterasă. în prezent, acest povîrniş cultivat
are formele mai atenuate prin arături decît erau cu 2-3 decenii în urmă.
Fig. 5. - Alunecări rle teren pe versantul drept al văii Silna tn marginea de norcl
a oraşului Botoşani.
o. Cornişă; a, s„ depresiunea superloarll,.
în dreptul fostului iaz Stănceşti, de la care se mai vede azi doar

iezătm·a ruptă, apare pe versantul drept al Sitnei următoarea succesiune
de forme: la partea inferioară a versantului mici alunecări lenticulare, cu
contrapante accentuate; mai sus urmează două trepte de pseudoterase
cultivate, dar cu frecvente ierbm·i de mlaştină; pe p seudoterasa supe-
rioară se pot observa mai multe pîlnîi incipiente de sufoziune (1-1,5 m
diametru, 20-30 cm adîncime) cu fundul puhav, în curs de tasare. Mai
rar se înt îlnesc şi pîlnii bine dezvoltate (2 L 3 m diametru, 1 m adîncime).
În partea superioară a versantului apare un întreg amfiteatru de
alunecare în care predomină formele lenticulare de mici dimensiuni, cu
contrapante accentuate, cuprinzînd foarte frecvente mlaştini şi chiar
,,bulhace" (mici lăculeţe) care persis tă, şi în vreme de secetă accentuată,
fiind alimentate de izvoarele de la baza cornişei. Întreg povîrnişul are
aspect haotic (fig. 6) . Cornişa tăiată la partea superioară în loess este
foarte puternic înclinată (50 - 60°) şi înaltă de 7-10 m, denudată în
multe locuri şi plină de rupturi, iar la bază cu mici surpări, rezultate din
tăierea pe verticală a loessului.
Întreg povîrnişul Dealului Armeanului dinspre Situa este asemă
nător cu o cornişă abruptă, cu surpări la baza ei şi cu vaste amfiteatre
de alunecare mai jos. Sus pe podi ş se întîlnesc şiruri de pîlnii sufozio-
nale, unele retezate de cornişă astfel că ele apar secţionate. E ste o con-
lucrare strîn ă între sufoziune şi înaintarea cornişei, depre iunea de la
baza acesteia datorîndu-se în parte şi surp ărilor. Dar ş i mai jos, între
alunecări, acolo unde s-au mai păstrat fragmente din pătm·a de loess,
pîlniile continuă să se formeze, unele atingînd dimen iuni apreciabile.
9 PROCESE DE PANTA IN BAZI UL IT El 103
Spre capătul nord-vestic al povîrnişului, a e ta cuprinde doar

largi ondulări de alunecări fixate (de mică amplitudine). întreg povîr-
nişul este cultivat, cu arătmi făcute de-a lungul cmbei de nivel, ceea ce
protejează panta împotl'iva şiroirii. ituaţia e te asemănătoare şi pe ver-
santul din faţă. Pe ambele latmi cornişa pierde în înălţime devine teşită
au pe alocuri dispare cu totul.
O altă porţiune cu alunecări intense se întîlneşte pe povîrnişul dea-

lului Botoşanca din pre Sitna, în dreptul iazului Urechioiu, unde în trecut
erau Odăile Cucorăni, astăzi dispărute. !n imaşul de acolo apar numeroase
lupe de alunecare de dimensiuni reduse, cu contrapante rare care reţin
apele din ploi şi zăpezi. La partea de jo a versantului, alunecările iau
forma de mici pseudoterase (înalte de 2-3 m). Cîteva ogaşe torenţiale
segmentează transver al ace. te p eudoterase, urcînd pînă la jumătatea
versantului. Sînt ogaşe stinse, în mare parte înierbate.
Pe vîlceaua secundară Urechioiu, în apropiere de satul Mihuţeni,
alunecările continuă pe ambii versanţi : alunecări lenticulare pe cel răsă
ritean, fixate în parte prin plantaţia de salcîmi ; alunecări mai largi, în
trepte, pe celălalt versant, unde caracteristica o dă o mare sărătură care
se vede albind de la distanţă şi din care se scurge un fel de torent de
noroi datorat surplu, ului de ape sărate ame tecate cu noroiul aruncat
de ochiurile sărăturilor în anotimpurile ploioase. La vest de şosea sînt
mai multe trepte de pseudotera e, iar pe partea dreaptă a văii Sitna,
pe povîrnişul Dealului La Ochi, sub o cornişă de 3-4 m înălţime, urmează
alunecări lenticulare mici şi pîlnii de sufoziune. La baza versantului, sub
argilele groase sarmatiee se vede o argilă nisipoasă, pe alocuri nisipurile
fiind întărite sub formă de gresie fărîmicioasă.
Mai în amunte, valea Sitnei se îngustează mult, părînd prin dimen-
siunile ei o vale secundară faţă de cea cu albie largă a Bahnei, care vine
dinspre Leorda. Versanţii ei sînt uniform înclinaţi, cu ogoare, neprezen-
tînd nici un element care să trădeze alunecări. umai de la Popeni pînă
la Găureana, sector în care valea are o direcţie sub secventă faţă de încli-
104 V. TIJFESCU 10•
narea uşoarăa stratelor, versantul drept se dezvoltă ca o cuestă şi pre-

zintă, la partea superioară, o cornişă bine pusă în evidenţă. Mai jos,.
întreg povîrnişul este acoperit de alunecări lenticulare, şi pe alocuri (sud-
est de Popeni) apar chiar ţiglăi foarte caracteristice. Deasupra cuestei,
Podişul Troscobolta contrastează prin netezime cu neregularităţile cuestei
(după topirea zăpezilor se menţin acolo şi două bălţi cu apă).
Lîngă iazul Urechioiu, în valea Sitnei se deschide mult mai largă
şi mai evoluată valea Bahnei, care vine dinspre Bucecea-Leorda. Prin
obîrşiile ei aceasta se apropie foarte mult de valea Siretului, iar prin-
tr-un afluent al ei pătrunde chiar în albia acestui rîu (mai înaltă cu circa
70 m), dînd posibilitatea derivării unei părţi din apele lui spre Sitna-Jijia.
Pe albia largă a văii Bahna apare un microrelief caracteristic văilor
din Depresiunea Jijiei : relieful cu cuiburi - mici adîncituri circulare cu
diametru de 1-1,5 m, cu marginile mai ridicate şi partea centrală mai
scobită (denivelare 10-20 cm). Acestea devin vizibile mai ales în timpul
topirii zăpezii, cînd reţin mici ochiuri de apă care noaptea înghea\ ă şi
prin repetarea îngheţului-dezgheţului înalţă marginile prin mecanica
elementară a gelivaţiei. Tot pe albie sînt porţiuni întinse cu moviliţe înier-
bate în mare parte biogene. în porţiunea La Crac şi la est de Leorda, valea
Bahna prezintă cîteva turbării circulare, care ies în proeminenţă faţă de
nivelul luncii (cea de la Crac are circa 12 hectare suprafaţă).
Alunecări mărunte, mai peste tot fixate, cu cornişa teşită la partea
superioară a povîrnişului, apar cu deosebire pe partea dreaptă a văii Bahna
(la confluenţa cu valea Buduhaci şi pe marginea dealului Ranga). Lingă
şoseaua care coboară de pe dealul Ranga spre gara Leorda se vede şi un
mic ţiglău la partea superioară a versantului.
Cele mai tipice alunecări în clăi (ţiglăi) apar însă în partea de nord-
vest a satului Leorda, pe povîrnişul nordic al Dealului Huciu (fig. 7).
Întreg povîrnişul este alcătuit din argile gălbui foarte plastice. La partea
superioară este o cornişă vizibilă de departe, la poalele căreia se desfăşoară
alunecări lenticulare (tip frana). Mai jos, în treimea mijlocie a pantei,
urmează alunecările în formă de clăi, pe cînd partea inferioară a versan-
tului se apleacă mai uniform (putîndu-se identifica acolo o terasă de circa
20 m, pe care stă un grup de case ale satului Leorda). Ţiglăile - numite
aici „movile" - au 20 -30 ni înălţime, prezentînd profil asimetric cu
povîrnişul abrupt spre deal. Ele sînt vechi. Cel mai mare dintre ele
(numit movila Staniştea) figurează şi în harta ridicată la 1892. Localnicii
afirmă că acestea sînt fixate. Pe cea mai mare parte dintre ele urcă ogoare.
Ţiglăi se văd şi în Dealul Curmătura, la nord-vest de Leorda, unde
zonal apar şi şiroiri frecvente, care scot la iveală pietrişuri dintr-o formaţie
de lehm şi nisipuri, precum şi forme de spălare (eroziune în suprafaţă).
Pe dealul de la vest - într-o succesiune de formaţiuni asemănătoare -
reapar ogaşe, pe povîrnişul estic şi tasări în cărărui de oi, pe povîrnişul
mult mai accentuat dinspre apus. ·
Dincolo de vale (care în amunte de Leorda capătă numele de Cor-
hana), alunecările sub formă lenticulară apar pe întreg povîrnişul estic
pînă la cotitura şoselei de la Călineşti. În această porţiune, în apropiere
de satul Costineşti, V. Mi hăi 1 e s c li a descris sistemul alunecărilor
11 PROCESE DE PANTA IN BAZINUL SITNEI 105
de la obîrşiile văilor secundare, active la data observaţiei 1 ), în care deo-

sebeşte o zonă superioară de formare a porniturii, cu zbîrcituri puţin accen-
tuate, apoi cornişa sub care urmează alunecările propriu-zise şi fundul
văiugii unde se acumulează materialul (4). Un asemenea sistem de alune-
cări se mai poate vedea la obirşia văii Fundoaia, de la est de Bucecea,
unde porniturile se amestecă cu ogaşe şi ravene care drenează materialul
deplasat.
Este demn de menţionat în această parte procesul de spălare a
terenului, care pe pantele accentuate ia o formă asemănătoare cu a toren-
ţilor de noroi. Asemenea exemple se pot da şi pe povîrnişul apusean
al Dealului Spînzuratului. La partea superioară, pe taluzul puternic încli-
nat (cam 45°), tot materialul de la suprafaţă a fost spălat. In prezent, în
porţiunea denudată iese la iveală o argilă albicioasă, foarte plastică. Prin
uscare ea apare ca un plan zgrunţuros, alcătuit din boabe de mărimea unor
alune sau chiar mai mari. Tot materialul spălat se îndrumează printr-un
canal, prin care curge limba de argilă înmuiată (fig. 8) ca la un torent
de noroi. La partea inferioară acest material se depune în forma unui con
de dejecţie, pe planul orizontal al unei mici pseudoterase de alunecare,
mai vechi, consolidată. Întreg organismul are 20-30 m lungime. Pe acelaşi
povîrniş se observă vreo trei organisme asemănătoare. Ele nu se dezvoltă
decît pe pantă accentuată formată din argile şi reprezintă o formă de
tranziţie spre torenţii de noroi.
Pentru a încheia această prezentare analitică a porniturilor din valea
superioară a Sitnei, menţionăm că ele se întilnesc şi pe valea Dresleucei
(afluent al Sitnei), intre Cucorăni şi Ipoteşti, unde se înmănunchează pe
acelaşi povîrniş atît forme de alunecări simple lenticulare (frana), cît şi
alunecări în formă de clăi (ţiglăi), cu reţinerea apelor în mici lacuri de
contrapantă şi cu ravene adinci şi ramificate. Pe versantul estic dinspre
dealul Leoeşti, cornişa este continuă, tăiată în loess, sub care apar strate
subţiri de nisipuri slab cimentate ; dedesubt, pînă în vale, întreg povîr-
nişul fiind alcătuit din argile, favorizează dezvoltarea haotică a alunecă
rilor lenticulare cu mici contrapante în care se reţin apele de ploaie. Pe
acelaşi povîrniş apar şi sărături în dreptul Ipoteştilor.
*
În încheiere, observăm că, deşi structura este aceeaşi m întreaga
regiune cercetată (strate aproape orizontale, doar cu imperceptibilă aple-
care NV -SE), iar ca rocă predomină invariabil argila (cu slabe intercalaţii
de nisipuri şi cu cuvertura de loess de deasupra), se întîlnesc chiar pe
acelaşi versant, la mici distanţe unele de altele, forme de alunecare diferite.
Aceasta arată că nu structura este răspunzătoare de diferenţierea acestor
tipuri elementare şi că cel puţin în această regiune clasificarea alunecări
lor după structură (asecvente, consecvente, insecvente) nu este aplicabilă.
În etajarea mai multor forme de alunecare pe acelaşi versant obser-
văm două fapte ca.re prin repetarea. lor. constantă atrag l11area. aminte.
1) Ele antrenau primăvara părU din satele Cervlceşli şi Coslincşli, precum şi conducta
de apă a oraşului Botoşani.
...
o
O>
O.Huciu
270ni Mov. Stanişteâ
235 m . .
~~W.~? ··'
. ~«""f:;.~-- ---... C>. Şes O. Dolinei
~
'-- &-"
',..,. •.. ··~ -
... ~ - , ~-~ -✓~
~~----~:c-------
- - ~ ~4
~ ~ ~~~~~~~~~~~,._
- ~ ~ ::c,,..,-0-0, IW:I
/ ..,.,..___-
'.
°' ~~ 4 ~~~-~/ t'lf'f{1'f~-, ..~~~~'>, -- -~=~~~/
'
-'
)'--._:::::=;e.
~
~~~~;Ni!.~=
-~
==~~
...-fi~~ ~~,.,_
--
-
"'-'':11 ~~'"!,~
• "<.'\ :;:: ~~
~~~~ ' ,t,.':!-,-
· 0w~,,
-
'
-
/
~
. ~
~©-<
,,
'
r.2om _ . - - - -~ ,,~ ~ ' : l --
- ~~~
........ ..............
- ~
"-.....,... --- mb'ffi· ,.
~
-- ~ · ~ · ~ ~,~~") ~~
~
; ,?-
- z-;.r'>'.A.-m<:~:i-
~ ,· \ '-.... - =,,,-.-=-.'>r-f--f~ ~~;,;;;:-;,:.-;.:;. ;-i~"=:[~}~

.t ~~j.i ,,.,-.a~~~ ~.LeoPda,
. -
· ~'
,, ~~
_:-\
...._ '
•
- ~- fi'
, "
_ :
,~
~')
- - . . f;_
.~_:___;,::,;~~"'- --~
-
1
. A ~
C'"r,~~~ ~
.-,
<:"'j '
M-:;~·.. --~-:.. :,. .-·.
-;::::::;,. .. .. ' lf • -
- - --.:;;,---:.
-=
;:,(ţ;::
.
Fig. 7. - spre vest de satul Leorda. Se vede ansamblul
Schiţă panoramică
alunecărilor din Dealul Huciu. Sus, alunecări lenticulare, la mijlocul pantei,
alunecări tn „movile" (ţiglăi), care se reazemă pe terasa de 20 m.
~
--
~ ~
' ~ll--- _)'"'"'. ~ ~ ~~
,•• - ' ----
\\ e;·r ...
.. -..__
-
~~..,.-
~~~
- ~ :-----....
----, ~ ~ .
~---::__
.:.,_:. .--- '\ '--::=::::..
1 , . 'depuner
,
---lr ~~
--=---_.,-= :-- Fig. 8. -
Spălare organizată tn forma unul torent de noroi.
13 PROCESE DE PANTA IN BAZINUL SITNEI 107
Acestea sînt: modul de etajare a formelor de alunecare şi raporturile de

vîrstă dintre ele.
Pe povîrnişurile unde apar mai multe feluri de aluner:'iri tiglăile
se situează în general la partea superioară a povîrnişului imediat, l~ baza
cornişei unde se individualizează mica „depresiune s~perioară," 1 ), iar
pseudoţeras~le apar întotdeauna sub nivelul ţiglăilor, ajungind pînă în
partea mfer10ară a versantului. Alunecările lenticulare, mai puţin adînci
se pot îmbina cu cele două forme mari. '
Ca vîrstă pseudoterasele sînt formele de alunecare cele mai vechi
(după unele indicaţii, cum este de exemplu cuvertura de loess care le
acoperă, ar fi cuaternar superioare), consolidate, nemai reactivîndu-se.
Ţiglăile sînt mai noi, totuşi în întreaga regiune cercetată, aproape fără
excepţie, ele datează dinaintea perioadei de ridicare a hărţii topografice
(aproximativ 1890-1894), pe care figurează inai toate. Cele mairecenteşi
care se reactivează destul de frecvent sînt alunecările lenticulare (frana).
Această diferenţiere între formele de alunecare întîlnite în bazinul
:superior al Sitnei arată că ele nu reprezintă faze succesive dintr-un şir
,evolutiv, ci tipuri bine definite care-şi păstrează forma iniţfală (desigur
supusă nivelării în timp ca orice formă de relief).
Sub raport genetic, explicaţia acestor tipuri simple de alunecare
apare astfel clară : ele s-au format în răstimpuri diferite şi în condiţii
diferite de umiditate,· de dinamică etc. Pseudoterasele, datînd probabil
din cuaternarul superior, înfăptuite într-o perioadă de pluviozitate accen-
tuată, reprezintă alunecări de mari dimensiuni, dar fără zdruncinarea
orizontalităţii stratelor. Ţiglăile, formate în ani de pluviozitate mai accen-
tuată în perioada istorică recentă, s-au produs prin ruperea de sus a masei
de alunecare, care, proptindu-se la partea inferioară pe o pseudoterasă
(sau chiar pe o terasă fluvială), a luat forma asimetrică, iar stratele s-au
deranjat, înclinîndu-se contrar pantei povîrnişul_ui şi creînd mari contra-
pante cu ape stagnante. Alunecările lenticulare actuale sau recente sînt
schimbătoare ca formă din cauza reactivărilor. Ele se instalează uneori
ca elemente secundare, pe marginile pseudoteraselor sau ţiglăilor, contri-
buind la desfigurarea lor.
Formele simple de alunecare arătate se reunesc pe alocuri în complexe
de felul versanţilor de alunecare cum au fost numiţi în bibliografia sovie-
tică (2), de exemplu în zona Cişmea-Răchiţi, sau Leorda sub Dealul
Huciu etc. Aceste complexe cuprind întreg povîrnişul, de la muchea supe-
rioară pînă-n albie, cu alunecări care se interacţionează reciproc, formează
etaje diferenţiate şi pe alocuri înaintează mult în vale, îngustînd-o.
Dintre celelalte procese de pantă, mai frecvente Rînt ogaşele şi rave-
nele; comparativ cu alte regiuni, ele sînt însă destul de puţin reprezenta-
tive şi mai peste tot pe cale de stingere. Grefate numai pe anumite forma-
ţiuni geologice apar : pîlniile de sufoziune, pe loess, şi formele de spălare
organizată, asemănătoare torenţilor de noroi, pe o argilă plastică, albicioasă,
.sărată, cu faţa grunţuroasă la uscare.
,,
1 ) Exccp[ion:il apar şi ceva n1Ji jos p~ povlrniş, dar lnloldeauna deasupra unei pseudo-
terase sau terase fluviatile, care i-a slujit de suport.
108 V. TUFESCU 14
TIPOQECCbl PA3PYillEHMR HA CRJIOHAX BACCE:AHA PERM

CMTHA R CEBEPY OT BOTOillAHb
PE3IOME
Pe1-a C1nHa, eTopocTeneHm,rn: npHTOK TipyTa, nepeceKaeT HH8KO-

xoJIMHCThlfi pafiOH (oKOJIO 200 M), CJIOiReHHhlfi e OCHOBHOM rJIHHaMH. OnH-
ChIBaeMWH pa.ifoH IlO"ITH HeaaceJieH, CKJIOHbl ero HOKpbITbl ceJihCKOX08HfiCT-
BeHHblMH TIOJIHMH tt nacT6HJ.QaMH. Cpe,[\H npOQeCCOB paapyweHHH CKJIOHOB
npeo6Jia,[\aIOT OTIOJI8HeBble HBJieHHH.
HecMOTpH Ha eeChMa MOHOTOHHblH xapaI<Tep JIHTOJIOrttqecKOH lf>al.\HH
(rJIHHHCTble CKJIOHhl) H CTPYKTYPLI (noqTH roptt30HTaJILHOe aaJieram,:e
CJIOee), OTIOJI8HeBble HBJieHHH HOCHT necbMa paanoo.6pa8HblH xapaKTep.
RJiaccHcflttKaQHH nx Ha ocHone CTPYKTYPhl, K0TOpoii: npnAep ,KnnaIOTCR
ueK0Topwe HCCJIC}];0ilaTeJIH (a HMeHH0, H0HCeirneHTHble, aceKBeHTHble li
HHCe1rneuTHhle OTIOJI3HH), HenpHMeHUMa B p;aHHOM CJiyqae, T0qHQ TaK me KaK
H B QeJI0M p11p;e p;pyrnx paH0H0B. Oc1IOBb1BaHCh Ha cflopMaX, o6paaoeae-
llIHXCR B peayJibTaTe OIIOJI8HeBhlX HBJiem1H - K0T0phle 0TpamaIOT KOM-
OJieKC reHeTttqecKHX lf>aKTOpoe - MOiRHO paapa6oTaTb KJiaccHlf>HRaQHIO,
HOCHII.\YIO 6oJiee reorpalf>tt'IeCKHH xapaKTep, c relieTH'IeCKHM cy6cTpaTOM.
IT peHMyI.QeCTBO Tairnfi KJiaccHlf>ttKaQHH C0CTOHT B TOM, 'ITO lf>opMa HBJIH-
eTCH BH}];HMhlM lf>aHTOpOM; OHa MOIBeT 6b1Tb H8MepeHa H Henocpe,[\CTBeHHO
CBH3aHa C npaKTHqecKHMH pa6oTaMH.
Cpe,[\H :rneMCHTapHhlX cflopM OTI0J13Hefi, aBTOp Bhl,[\eJIHCT: a) OTIJihl-
BHHhl, aaxeaTblBaIOm;He T0JlhR0 eepXHHH CJIO"H TIO"IBhl; 6) JIHH80BH}];Hhle
onoJiaHH, HaH60Jiee pacnpocTpaueHHhle, c o6paaoeaHHeM ycTynon ,[\O
2-3 M BhlCOThl (pHC. 5); e) 6yrpHCThle 0Il0Jl8HH (pHC. 2 H 3), ,[\OCTHraIOm;He
B HCCJie,[\0BaHnOM pafioHe ,[\O 20-30 M BhlCOThl; H r) Teppacoo6pa8Hhle
OO0JI8HH, T.e. CTyneH"laT006pa8Hhle (pHC. 1). 8TH TIOCJie,[\HHe HaH60Jiee
µ:peeHHe, noKphlThl JieCCOBhlM noKpOBOH H 06hlqHQ xopowo K0HCOJIH,[\H-
ponaHhl. ByrpHCThle OTI0JI3HH OTHOCHTCH B OCHOBHOM lt HCTOpH'IeCKHM
epeMeHaM. OcTaJihHhle me lf>opMhl onoJiaHefi - 6oJiee MOJIO,J:\oro H µ:ame
coepeMeHHoro eoapacTa, qacTo peaRTHBHpy10Tc11.
Cpep;n 0TIOJIBHeBhlX KOMTIJieRC0B ,[\OBOJihHO qacTO BCTpe"laIOTCH 0IlOJI8-
HeBhle ~HpKH (pHC. 6 H 7), COCTOHI.QHe na C0BOKynHOCTH pa8JIJ{qffh}X 8Jie-
MeHTapHhlX OTI0JI8HeBhlX lf>opM, B pacnoJiomeHHH H0T0phlX Ha6JIIOµ:aeTCH,
O,[\HaKo, HeKOTOpaH aaKOHOMepHOCTh, CBH8aHHaR C BOBpaCTOM HJIH IIOCJie-
,[\OBa TeJihH0CTblO npOHBJieHHR pa8JIH"IHhlX 0ilOJI8HeBblX «flopM. MecTaMH
OTIOJl8HH OCJIOiRi:IRIOTCH apoal-1:0HHhlMH lf>opMaMH: oeparaMH H 6aJIKQMH, a
Ha 6oJiee RPYThIX CHJIOHax - cliopMaMH pa8Mh1Ba noqebl, KOT0pble MeCTaMH
Han0MHHaIOT CeJICBhle IlOTOKH (pHC. 8).
OB'hHCHEHlfE PlICYH KOB
P11c. 1. - Teppacooupa:rnwe OIIOJl:.JIIII 11a JWIJUM c1rno11e Ţ\OJIHilhl CIITIIhl, H CCBepy

OT c. P:m111.-1, HallJIIOAae~11,1e co CTOpOHhl r. BoTOUlaHb.
P11c. 2. - Byrp11CTL1e Oll0JI8HH Ha JieBOM CHJIOIIe )],OJIHHLI CHTHLI, H ceBepo-aanaAy
•OT c. PaHH!-1. ·
15 PROCESE DE PANTA IN BAZINUL SITNEI 1U9
Pac. 3. - EyrpHCTble OITOJ13HH no AOJJHHe CHTHbl H ceBepy OT C. '-IHWMII; c - Hap-

HH3 ; T- 6yrpHCTble OITOJ13HH.
Puc. 4. - Paapea JleBoro CHJlOHa AOJIHHbl CHTHbl npOTHB C. lIHWMII. t H 2 - 6yr-
pHCTble OITOJ13HH.
Pac. 5. - 0IIOJ13IIH Ha npaBOM CHJlOHe AOJlllHbl CHTHbl 11a ceBepuoa OHpauue r.
EoTowauh. c. - Hapuna; d.s. - Bepxu1111 BnaAHHa.
P11c. 6. - OnonaneBblit l.lHPH 11a npaBOM c1,no11e AOJJHHbl GHTHhl, npoTHB c. KaT3•
MapeWTb.
Puc. 7. - JlaH):lwalfJTHal{ cxeMaTlfllCCHall HapTa y'laCTHa, pacnOJ10)f(0HIIOro H
aana):ly OT c. JieopAa, C 06111uM BHAOM OITOJ13HeBblX IIBJ1011Hlt, ua B03BblW0HIIOCTH Xy'luy.
HaBepxy - JlHH30BHAHble OITOJ13HII; B 11eHTpe - 6yrpHCTble OITOJ1311H, onupa10111uec11
na Teppacy 20 M.
Puc. 8. - PaaMblD CHJ10H3 B BHJ:10 ceneBoro ITOTOHa.
Pac. 9. - 06U1aH cxeMaT111JecHa11 HapTa npo1.1eccoo paapyweuua CHJJOHOB B nepx-
ueM T0'l0IIHH /1,0JlHHbl CHTllbl.
SLOPE PROCESSES IN THE BASIN OF SITNA, NORTH OF

BOTOŞANI
ABSTRACT
The river Sitna, a sub-tributary of the river Prut traverses a region

of low hills (around 200 m) consisting mostly of clay. The forests have
disappeared almost completely and ·the slopes are sown to agricultural
plants or covered with pastures. The most important among the slope pro-
cesses to be observed in this region are landslides.
In spite of the great monotony of the lithological facies (clay on
the whole front-slope) and of the structure (isoclinal folds), the landslides
present a great variety of forms. The structural classification used by
certain research-workers (in: consequent, asequent, insequent landslides)
is not to be applied here, the same as in many other regions. Taking
as basis the shape resulting after the landslide - synthetizing the com-
plex of genetica! factors - we arrive at a more geographical classifica-
tion, with a genetica! substratum. This has the advantage that the shape
is visible, it can be measured and is directly connected with practicai
applications.
Among elementary forms we find: a) furrow (monoclinal) shifting
which affects only the top layer of the soil; b) lenticular shifting (the most
frequent giving irregularities up to 2 - 3 m high) - fig. 5 ; c) landsUdes
giving birth to "hillocks" called "ţiglăi" (fig. 2 and 3) reaching în this
region a height up to 20 - 30 m and d) landslides giving birth to pseudo-
terraces (stepping-terraces) - see fig. 1. The latter are the most ancient,
they are covered by a layer of loess and are, generally speaking, fully
consolidated. The ''ţiglăi" date, almost all of them, from historic times
the others are more recent or date even from present times ; they are
frequently being reactivated.
Among the shifting complexes we meet more frequently shifting
slopes and shifting amphitheatres (fig. 6 and 7) which comprise several
110 V. TUFESCU 16
elementary forms in which the arrangement is not at random but is con-

nected to the age or succession of their appearance. At times the land-
slides are complicated by the appearance of erosion forms : ravines and
gullies or, on the more inclined slopes, of the forms of soii washing which,
on certain places, are organized under forms very much similar with mud
torrents (fig. 8 ).
LIST OF FIGURES
Fig. t. - Pscudoterraces on the Iert slope of the Sitna Valley, North of Răchiţi, seen
[rom Lhe outskirts of the town or Botoşani.
Fig. 2. - Shirting "hillocks" on the Iert slope of Lhe Sitna Valley, N. W.of the village
or Răchiţi.
Fig. 3. - Landslides in "hillocks" on the Sitna Valley, N. or Cişmea, c, cornice;
T. "hillocks".
Fig. 4. - Profile in the left slope of the Silna Valley, in front of the village or Cişmea.
J and 2, "hillocks".
Fig. 5. - Landslides on the righl slope of the Sitna Vallcy, North of Botoşani. c, cor-
nice ; d.s., higher depression.
Fig. 6. - Landslide amphltheatre on the right slope of the Sitna Valley in front of the
village or Cătămăreşti.
Fig. 7. - Panoramic sketch W. of the village of Leorda. One sees the whole of the land-
slides in the Huciu Hill. Above : lenticular landslides, in the centre of the slope, "hillock"
landslides which are supported by the -20 m terrace.
Fig. 8. - Rain wash of soii under the Iorm of a mud torrent.
Fig. 9. - General sketch of the slope processes to be observed on the higher valley of
the river Sitna.
BIBLIOGRAFIE
t. F ro I o v A. M., Mert obespecenia usloicivosli zemlianlh mass i soorujenii. Voi I-II, Moscova,
1954.
2. K nor re M. E., A bramo v S. K. şi Ro 11 o zi n I. S., Opol:ni i mert borbl s nimi.
Moscova, 1951.
3. Mi hă i Ies cu V., Ctleva observa/iuni asupra formelor de teren din partea nordictl a podi-
şului moldovenesc. Rev. Moldovei, an. II, nr. 7 şi I!, Botoşani, 1922.
4. Podişul /nalt din vestul Botoşani/or. Regiunile Dealul Mare şi Mindreşli. Bui.
Soc. rom. geogr., tom. XLVIII, 1929.
5. Porniturile de teren şi clasificarea lor. Rcv. gcogr. rom., an. II, fasc. 2-3, 1939.
6. Popov I. V., lnjenerskaia gheologhia. Moscova, 1951.
7. Tufe~ cu V., Observări asupra limitei de vest a Depresiunii .Jiiiei. Bui. Soc. rom. geogr.,
tom., LIII. 1934.
8. Forme de sufoziune ln Moldova de nord, ln voi. Omagiu lui Tr. Stlvulescu. Ed. Acad.
D
~Vticaleşti {)
~ Brăe~ti PROCESE DE PANTĂ PE VAL EA SUPERIOARĂ A SIT EI

ALUNECA-R/: '-lwu lenticul are ~LTE FORME OE Î Î torenţi de noroi
DEGRADARE:
-:::.--::-: tasări mecanice
- - - ( car~ru1 de oi)
~ În pseudot erase o o o re/ief'cu cuiburi
00
~----__ ,~~-./"- ........._~ openi .... ~oornt°fă ••••• muşuroa ie biogf!ne

s.1 t ······
n a r'. ,,.r. EROZIUNE: fli III\ şiroire,spelare o O f'orme de svfbziune
"'~~" .
~
Î ~ scurger i de sărături
B.Troscoboita
,- Balta1urcu\ui ~ Sstaţie C.F. R.
o b o I t a Mihuţeni ~ luncă
' J;b ~~- l\
C. ,)it
V ,'
\) ~ pădurf!
~:C'
. __,,,ose a
V =-= cale ferati

~~~.. ~ '\.,,_
······..
···· ··• ....
~i~~~
193 ~
'9,..
~
fJ
IJ'.
/
ii
/I I'/
f/ /
&<'
'><;, • v /
•
,28S ,,,
Bucece a
o 1 3 4 5 km
Fig. 9
OBSERVAŢII GEOMORFOLOGICE ŞI HIDROGRAFICE
IN NORD-ESTUL DOBROGEI *)
DE
P. COTEŢ, P. GlŞTESCU şi ILIE D. ION
Cu ocazia cercetărilor de teren din vara anului 1960 în regiunea

cuprinsă intre Zebil-Dunavăţ şi Murighiol, expunem cîteva din obser-
vaţiile făcute. Această regiune este puţin cunoscută în literatura noastră
geomorfologică şi hidrologică.
În afară de observaţiile generale efectuate de K. Peters (23),
G. Murgoci (21), Emm. de Martonne (18), C. Brătes
c u (5), (6), A. Nord o n (22), V. Mi hăi 1 e s cu 1 ) (19), P. Co -
te ţ 2 ) (8), C. Martini u c (17) şi alţii, se cunosc prea. puţine
date asupra acestei regiuni sub raport geomorfologic şi hidrografic. Mult
mai cunoscută este regiunea învecinată, joasă, a deltei şi litoralului (com-
plexul lagunar al Razelmului), asupra căreia cercetătorii au insistat mai
mult. între aceştia amintim: G r. Antipa (1), C. B r ă te s cu (4),
G. Vîlsan (28), Al. Brăileanu (3), Max Pfannen-
s t ie 1 (25), Rodica Te odor e s cu-Le o n te şi colectivul (26),
I. Petrescu (24), V. Mi hăi 1 e s cu şi A. Banu (20), P. Co-
teţ (9) etc.
Problemele mai importante urmărite pe teren se referă la cîmpia
piemontană Zebil-Dunavăţ, latura dunăreană de nord-est şi culoarul
depresionar Murighiol -Sarinasuf.
•) Comunicare prezentală la Societatea de ştiinţe naturale şi geografic, ln şedinţa din
28 ianuarie 1961.
1 ) V. Mi hă i Ies cu, Curs de geografia {iziccl a Rominiei (lltografial), Facultotcu de
ştiinţe, Bucureşli, 1948.

2) P. Co le ţ, Dobrogea, ln Curs de geoqra(ie {izictJ. a R. P.R. (lilo11rafi.1l), Bucun•~li,
1955.
112 P. COTEŢ, P. GIŞTESCU 1i ILIE D. ION 2
I. CIMPIA PIEMO'.\TA'.\A ZEOII.- Dl"'.\i\ \",\ Ţ
Aceasta se desfăşoară ca o fîşie îngustă, însoţind marginea nordică

a lacurilor Babadag-Razelm, cu lăţimi variabile (între 2 şi 10 km), ce
înclină uşor spre ţărmul jos al lacurilor amintite (fig. 10).
Denumirea de cîmpie piemontană o dăm după caracterul general
şi predominant al pantei longitudinale concave, precum şi după poziţia
pe care o are la piciorul dealurilor, al inselbergurilor ce o domină din nord
şi vest sau se ridică de pe întinsul ei.
Spre deosebire de cîmpiile piemontane subcolinare sau submontane
de la noi din ţară (de natură aluvio-proluvială), aceasta are un caracter
net deosebit - în sensul că se dezvoltă pe o suprafaţă litorală de abrazi-
une şi de acumulare, peste care s-au aşternut depozite loessoide.
Din loc în loc monotonia acestei cîmpii este întreruptă de prezenţa
martorilor de eroziune, cu caracter de „inselberguri", de tipul Popinei
de astăzi din lacul Razelm.
Un alt caracter distinct este prezenţa depresiunilor lacustre ale
limanelor fluvio-litorale, cum sînt de exemplu depresiunile Agighiol şi
Calica, a culoarului depresionar Murighiol-Beibugeac - Sarinasuf (cu
cuvete lacustre de tip şot) şi a dunelor de nisip, larg dezvoltate între
Beibugeac-Dunavăţul-de-Jos.
Altitudinea cîmpiei litorale loessoide variază între 5 şi 40 m. Numai
partea ei de răsărit prezintă înălţimi mai mari (uneori peste 50 m), dato-
rită nisipurilor de dune, destul de groase aici.
Contactul cu zona dealurilor se poate urmări destul de clar, începînd
din .nordul localităţii Dunavăţul-de-Sus, pe marginea sudică a Dealului
Cetate, cu o întrerupere în zona Murighiol, apoi pe versantul dealurilor _:
Murighiol, Movila-Vîrtop, Caeracel, Tăuşan, Ceatal, Pietros, Dealul
Cununa, Dealul lui Uţu, Movila Ciobanilor, Movila cu Soci, Dealul cu
Piatră şi Dealul Vărăriei (est de gara Zebil). De aici, limita se prelungeşte
spre nord pe la est de localităţile Con.gaz, M. Kogălniceanu, la est şi nord
de Cataloi.
întreaga Depresiune Nalbant-Kogălniceanu, din mijlocul căreia
se ridică Dealul Denistepe (Dealul Mării) şi alte cîteva inselberguri mai
mici, reprezintă suprafaţa aceleiaşi cîmpii piemontane iniţiale de abraziune
peste care s-au acumulat depozite aluvionare, proluviale, deluviale şi
loessuri.
Foarte pe scurt amintesc de această cîmpie K. Peters (23), E mm.
de Martonne (18) şi C. Brătescu (5).
Ultimul distinge un nivel de25-30m în zona Congaz-Denistepe şi
o „suprafaţă netedă ca masa la circa 5-8 m, bine dezvoltată la sud-est
de Zebil, dar mai ales în nordul lagunei spre satele Agighiol, Calica, Caraibil
şi Beibugeac". Aceasta din urmă, precizează C. B r ă te s cu, nu este decît
o veche suprafaţă de abraziune marină, exondată în diluviu (pleistocen)
şi devenită o cîmpie litorală acoperită de loess, ce se menţine la picioarele
platformei Dunavăţului cu altitudini cuprinse între 190 şi 90 m (5).
După noi, întreaga suprafaţă cuprinsă intre 40 - 60 m şi 3 -5 m
constituie, din punct de vedere genetic, cîmpia piemontană litorală loes-
soidcl, în care cu greu se pot distinge treptele de abraziune şi de acumu-
3 OBSERVAŢII GEOMORFOLOGICE ŞI HIDROGRAFICE IN DOBROGEA 113
lare cu diferite altitudini, din cauza depozitelor loessoide deluvio-pro-

luviale, care mulează totul, reducînd micile denivelări ale vechilor linii
de ţărm.
Limita acestei cîmpii piemontane, indicată mai sus, reprezintă
faleza - treapta cea mai importantă, săpată de apele mării în rocile
vechi ale Dobrogei chimerice (fig. 10).
Suprafaţa mai înaltă ce domină la nord această cîmpie piemontană
care, după C. B r ă te s cu (5), constituie platforma Dunavăţului, repre-
zintă o asociaţie de inselberguri înecate în loess - resturi ale vechii
peneplene posttriasice, în care este destul de greu de a distinge rămăşiţele
unor suprafeţe de eroziune neogene, aşa cum socotesc unii cercetători
anteriori (E mm. de Mart o n n e, A. Nord o n şi C. B r ă te s cu ).
De o platformă a Dunavăţului cu atit mai mult nu poate fi vorba
a.ici, deoarece în tot colţul de est al Dobrogei chimerice nu se văd decît
două dealuri joase (Cetate, 46 m şi Carabdin, 79 m), înecate în depozite
loessoide şi de dune.
Ceea ce apare destul de bine exprimată:. n relief, la sud de Beştepe,
~ste cîmpia piemontană înaltă (situată între 70 şi 90 m), acoperită cu
loess şi dominată de cîteva dealuri mai înalte (Dealul Caeracel, Movila
Vîrtop şi Dealul Murighiol),
Spre vest, altitudinea. cîmpiei amintite creşte. Această suprafaţă,
cu acelaşi caracter, apare şi în Depresiunea Nalbant - Kogălniceanu,
între Hagilar şi Frecăţei. Caracterul ei, de abraziune, este destul de bine
-exprimat în aspectul reliefului.
SUBDIVIZIUNILE CIMPIEI PIEMONTANE JOASE
După caracterele specifice, cimpia. piemontană litorală, loessoidă,

·poate fi împărţită în mai multe sectoartl.
a) Sectorul Zebir-Sarichioi. În partea vestică, ci.mpia piemontani1,
are forma unui pinten ce se prelungeşte intre lacll!ile Babadag şi Razelm.
Altitudinea ei scade de la 35-40 m, cit are la contactul cu dealurile, la.
3-5 m spre ţărmul lacurilor de mai sus. Din loc în loc, suprafaţa ei este
dominată de cîţiva martori, formaţi din roci triasice, cum sint dealurile
·Caeracel şi Cairacul. Văile care o fragmentează sînt foarte largi, de forma
unei albii şi acoperite cu depozite loessoide. Caracterul loessoid al acestei
-cîmpii reiese din analiza profilului geologic ce apare în tot lungul falezei
lacului Babadag pe cîţiva kilometri lungime.
în partea de sud a localităţii Zebil, loessul începe chia.r de la nivelul
lacului, unde apar numeroase concreţiuni calcaroase, iar caracterul
argilos al rocii din bază reiese din prezenţa apei freatice. Fîntînile au aici
adîncimi de 1.3 -15 m.
Alte formaţiuni nu apar la zi. Forajul executat de Comitetul geologic
în dreapta şoselei Sarichioi - Enisala, pe unul din grindurile ce se află
în prelungirea cîmpiei piemontane, a pus în evidenţă alte orizonturi (argile
_galbene şi cenuşii, nisipuri şi pietrişuri) la adîncimi de cîţiva metri sub
depozitele loessoide şi o bogată faună de vivipare, melanopside etc. care,
114 P. COTEŢ, P. GIŞTESCU ii ILIE D. ION
după cit se pare, sînt sincrone cu depozitele de Babele de pe teritoriul

Uniunii Sovietice.
b) Sectorul .A.gighiol - Valea-Nucarilor. Are forma unui vechi
golf, situat între Dealul Cununa (la vest) şi Dealul Culace (la est),
ce pătrunde mult spre nord de localităţile din cuprinsul lui . .Altitudinile
cîmpiei piemontane cresc spre bordura dealurilor, o dată cu îngroşarea
depozitelor proluviale şi de\uviale. . . . . . .
Două lungi depresium lacustre de tip liman (.Ag1ghiol ş1 Calica),.
în curs de colmatare şi uscare, fragmentează suprafaţa netedă a cîmpiei
pielnontane de aici. În falezele acestor lacuri apar depozite loessoide ce.
trec în bază la depozite «r. p
loessoide argiloase fine, cu
grosimi ce ere c de la gura
limanelor spre amunte 40 IV
(fig. 1).
JO III
Depou/ loeJSOJd
JJI/JtJ1 alblrllJ.l. l,n
ş,prJ/o.i
1,50m
Fig. 1. - Profil geologic Fig. 2. - Profil Agighiol - grafic de variaţie procen-

tn malul estic al lacului tuală (ex%) şi a gradului de rulare (P) a mineralelor
Agighiol. grele din probă (µ).
Din studiul acestor depozite, prin analiza mineralelor grele (metoda.

şlihului), şi prin cea granulometrică, reprezentate grafic în figura 2, se
vede că magnetitul (plus ilmenitul), mica şi granatul se găsesc în proporţie
de peste 25 %-
Gradul de rulare a elementelor analizate (reprezentat tot în figura 2)
are valoarea medie II (după scara A. V. Habakov -V. A. Gross-
h ei m). Stratificaţia orizontală şi suborizontală a acestor depozite, alături
de gradul de rulare, indică geneza lor lacustră. Constituţia mineralogică,
granulometria şi stratigrafia aflorimentelor analizate arată că rularea
elementelor s-a făcut prin ablaţiune şi în timpul transportului în albie.
Uşoara înclinare a elementelor către complexul Razelm arată influenţa
valurilor lacustre în rularea particulelor.
Foarte clar exprimat morfografie e te sectorul între .Agighiol şi
Sabangia, şi mai ales între .Agighiol şi Valea- ucarilor, in lungul şoselei
naţionale. Spre sud, suprafaţa ei scade treptat, ajungînd să aibă forma
unei trepte, situată la 3-5 m deasupra complexului lacustru marginal„
separat de Razelm prin întinse cordoane litorale (fig. 10).
5 OBSERVAŢJl GEOMORFOLOGICE ŞI HIDROGRAFICE tN DOBROGEA 115
c) Sectorul Oaraibil - Beibitgeao. .Acesta este sectorul cel mai jos

al cîmpiei piemontane, cu altitudiniîngeneral de 5-10 m, ceea ce arată
caracterul mai nou, la fel ca şi porţiunea dintre limanele .Agighiol - Calica,
la sud de şoseaua ce leagă localităţile cu acelaşi nume.
Caracterul ei de terasă litorală joasă, acoperită cu depozite loessoide,
este bine exprimat în relief. Numai cîteva înălţimi de 17 şi 19 m, situate
la nord de Sarinasuf, la est de Caraibil şi sud-est de Beibugeac (reprezentînd
acumulări eoliene, în special dune, precum şi cîteva depresiuni lacustre),
tulbură monotonia acestui sector litoral. ·
Ceea ce atrage atenţia în mod special aici este culoarul depresionar
Murighiol -Sarinasuf (cu o slabă prelungire spre vest, spre Caraibil),
semnalat pentru prima dată de G. Murg o ci (21) şi de care ne ocupăm
pe larg mai departe, împreună cu „şoturile" lui caracteristice. Microre-
lieful de dune este larg dezvoltat la nord, est şi sud-est de Beibugeac şi
el ajunge pînă, la Dunavăţ. ·
În acest sector se observă o revenire a apelor de dată mai recentă
pe vechea suprafaţă de abraziune, cînd s-a format faleza ce mărgineşte
cim.pia piemontană spre nord.
în deschiderile naturale apar peste tot depozite loessoide începînd
de la nivelul apei lacurilor, iar peste acestea stau nisipurile dunelor.
Fîntînile din Beibugeac (după informaţiile lo-
cuitorului N. Buzoianu) şi cele două foraje
de mică adîncime, executate de I.C.S.P.C. la
vest de sat, ne-au dus la stabilirea profilului
geologic al acestui sector al cim.piei piemontane
(fig. 3), în care se vede argila din bază (orizont
impermeabil), peste care stau argile şi nisipuri
fine, loess şi nisipuri de dune.
Din orizonturile din bază (argile şi argile Depozit /QtJJoid
nisipoase) rezultate din forajul de pe fundul 6m
depr_esiunii lacustre Beibugeac am recoltat :
Tropodisous oarinatus Miill; Psidium oaserta-
nitm Poli; Radix ovata Drap. şi Valvata pis- \
oinalis Miill., iar din loess: Suooinea oblonga ....... . . .
...........
.. . .... •,• •
Drap., la care se adaugă Jaminia tridens Miill. .. .. · · ···· .. .
'
(14) (15). Prezenţa formelor de apă dulce .... . . ··· ···· fli.Jip curgjtor
..... ._...........
întăreşte ipoteza unui vechi canal de scur- --·....:... ·-: f,n rtnv.ş,v
or,u,ntlA"I
~!Om
gere al apelor din nord în lungul culoarului
Murighiol-Sarinasuf şi caracterul probabil slab
brahic al apelor marine din faza euxinu-
Arg,id 0.50m
lui vechi .
.Analiza mineralogică a orizonturilor de Fig. 3. - Profil geologic
nisipuri şi argile nisipoase (reprezentată îµ. fi- la localitatea Belbugeac.
gura 4 a şi 4 b), arată valori apropiate pentru
minerale grele şi pentru gradul lor de rulare.
Mineralele sint alterate, feruginoase, ceea ce presµpune un contact
îndelungat cu aerul sau probabil condiţiile unei umidităţi excesive. Strati-
ficaţia orizontală şi suborizontală arată condiţii liniştite de sedimentare
fie în cadrul unei cuvete lacustre, fie al unor ape de revărsare fluviatilă.
lHi
.. egend.?
t:::::3 Magnellt
C:J ttornb/etlda
~ Mica
[•:-:·:•:•-J Puttl
@:3Zircon
• ~Cnmat
Fig. 4 a. - Profil Beibugeac I (deschidere ln puţul din sal). Diagrama variaţiei

procentuale o:% şi a gradului de rulare ( P) a principal elor minerale grele (1-4).
Legenda
oe. o;. p
~Magnt/11
EZCJ HornbleMIÎ
&SI:3Mica
~zir.:on
Fig. 4 b. - Profil Beibugeac II (deschidere ln forajul din depresiunea lacus-

tră). Diagrama variaţiei procentuale (o:%) şi a gradului ele rulare (P) a
principalelor minerale grele (µ).
'1 OllSERVAŢll GEOMORFOLOGICE ŞI HIDROGRAFICE IN DOIJROGEA 117
Caracterul petrografic al sedimentelor, alternanţa orizonturilor pe

verticală şi a.sociaţia de minerale, proprie şisturilor metamorfice, arată
că este vorba de depozite a căror compoziţie nu este legată de Dobrogea.
nordică, unde predomină rocile eruptive.
Rularea mică, dimensiunile reduse ale particulelor şi fauna de apă
dulce arată că aceste depozite au fost transportate în suspensie in
mediu fluviatil - fapt ce confirmă existenţa braţului sau culoarului de
legătură dintre depresiunea deltei şi cea a Razelmului, cînd nivelul
apelor era mai ridicat decît cel actual.
d) Sectorul Dunavăţ. Ocupă porţiunea cea mai estică a cimpiei
piemonta.ne şi se distinge de celelalte sectoare prin altitudinea mai mare,
datorită grosimii loessului şi nisipurilor de dune, ca şi prin suspenda.rea.
faţă de zona joasă învecinată. Numai două inselberguri (D. Cetate,
în nord şi D. Carabdin, în sud-vest), formate din calcare triasice, domină
microrelieful de dune, larg dezvoltat aici.
Pe latura estică şi sudică a Cimpiei Dunavăţului, cu caracter domi-
nant eolian, apar mici trepte cu aspect de terase loessoide de 5-6 m (la
Dunavăţul-de-Sus) şi de 10-15 m (la sud de Dunavăţul-de-Jos).
Analiza profilului geologic (fig. 5) din partea de nord a Dunavăţului
de-Jos, completat cu o săpătură de fîntînă în curtea unui locuitor, arată
prezenţa apei freatice la 10-12 m, după care urmează o alternanţă de
nisipuri de dune vechi şi de loess, din care am cules : Succinea oblonga
Drap.; Helicela striata Mfill. şi Pupilla muscorum L. (14), la care se
adaugă Helix profuga A. Schmidt, citat de K. Peters (23).
Analiza mineralogică a acestui profil, redată în figura 6, arată pre-
dominarea magnetitului, micii şi a granatului în jurul cifrei de 30 %, iar
gradul de rulare al mineralelor este apropiat de III. Asociaţia de minerale
indicată mai sus este caracteristică regiunilor constituite din şisturi cris-
taline, iar gradul redus de rulare, la care adăugăm - pentru depozitele
aluvionare - stratificaţia încrucişată suborizontală şi fauna de apă dulce,
toate pledează pentru originea dunăreană a depozitelor de la Dunavăţ.
Specific acestui sector este microrelieful de dune constituit din coame
prelungi (unele cu înălţimi de 8-10 m) şi din depresiuni longitudinale al
căror fund stă uneori pe depozite loessoide. Nisipurile de dune sînt in cea
mai mare parte fixate, iar orientarea coamelor este predominant NNV-SSE.
Analiza datelor litologice şi stratigrafice expuse mai sus arată pre-
dominanţa depozitelor loessoide, nisipoase şi argilo-nisipoase.
Prezenţa vechii linii de ţărm nu este confirmată decît pe baza ana-
lizei morfologice a reliefului. Datele geologice la zi lipsesc.
Depozitele ·caracteristice celei mai evidente înaintări a apelor ma.rine
din fazele Mindel ( 'f), Mindel-Riss (5), (25) au fost semnalate de K. Pe -
t,e r s (23) în partea de nord-vest a insulei Popina, la 3 -4 m de la nivelul
apei. Aceste depozite cuprind forme de Didacna craeBa Eichw., typ., .Adacna
plicata Eichw. var. şi Dreissena polymorpha Pall. Dintre acestea, Didacna
crassa Eichw. typ. şi .Adacna plicata Eichw. var. constituie fosile conducă
toare pentru fazele Euxinului vechi, caracteristice pentru depozitele de
Babele, descrise de K. Peters (23), N. A. Gri g or o vi ci-Bere so v -
ski (13), N. Macarovici (16), citate apoi de C. Brătescu (6)
şi M. Pfannenstiel (25).
118 P. COTEŢ, P. GIŞTESCU ti ILIE D. ION 8
Din resturile fosile găsite de noi şi care se încadrează în seria de

Babele (16) .se pot cita numai Valvata piscinalis Miill. şi Psidium caser-
tanum Poli. Mult mai numeroasă şi mai caracteristică este fauna ce apare
în forajul Comitetului geologic dintre Sarichioi şi Enisala.
,mrnmrmTTTm!I Sd • aJOm
~F,-'--'f'-=-' Ount
=/.501'" .,,:o
. - _\- - -
o IV
31) /li ~
- - -
···-·-·.
. . . . . .··
1/.
20 11 -
Oepov1 (50m
JoeSJQ1d
~ -
........
. . . . . _.:...
/{I- I
.-.-,-
.
..
--.-.. .
,,\,
Nisip 2.~m
--~·- ·.:: ~
~
'
·-·-· ·.• ... ..,.. r??l
ArgiJ.i MOm lla;n,111 ' Hombltnd• Al!Cil IMtl ,.,,.con Granat
Fig. 5. - Profil geologic la Fig. 6. - Profil Dunavăţul-de-Jos - diagrama variaţiei

localitatea Dunavăţul procentuale (ex%) şi a gradului de rulare (P) a mine-
de-Jos. ralelor grele (µ) din prob:'i.
Lipsa depozitelor sincrone cu stratele de Babele din deschiderile

naturale şi prezenţa lor la diferite adîncimi, sub nivelul apei lacurilor,
arată mişcarea de coborîre a acestei regiuni în timpuri posterioare acu-
mulării lor.
II. LATURA DUNĂREANĂ DE NORD-EST
Aceasta prezintă alte caractere morfologice ce ies în evidenţă în zona

de contact dintre deltă şi horst.
Trecerea între aceste două unităţi se face printr-o fişie destul de în-
gustă - în cea mai mare parte loessoidă - în care pot fi separate o serie de
trepte, unele cu caracter de acumulare, altele de eroziune. Aceste trepte
au fost deja semnalate în literatura de specialitate de către K. Peters
(23), G. Murg o ci (21), E mm. de Mart o n ne (18), O. B r ă te -
,eu (5), P. Coteţ (7), dar fără a se face un studiu de detaliu. Pînă la
o separare de amănunt le-am înglobat în figura 10 sub forma unui complex
sculptural ce merită să atragă atenţia în viitor, mai ales între localităţile
Tulcea şi Ada Marinescu, precum şi în nordul masivului deluros Beştepe.
'9 OBSERVAŢII GEOMORFOLOGICE ŞI HIDROGRAFICE IN DOBROGEA 119
De asemenea, relevăm prezenţa văilor seci, scurte şi intens acumu-

late, ce fragmentează latura dunăreană a horstului.
Ceea ce se impune să subliniem în mod special este observaţia că
-depozitele loessoide de la Malcoci şi Ada Marinescu, cu grosimi ce variază
între 20 şi 30 m, sînt în cea mai mare parte de natură aluvială. Acestea
-constituie aşa-numitul depozit de silt (argilă nisipoasă sau mîl aluvionar),
recunoscut încă din 1866 de către K. Peters (23) şi care a fost semnalat
şi în apropiere de Nicoliţel de P. Coteţ in anul 1956 (7).
Analizele efectuate în depozitele de la Malcoci pe orizonturi (fig. 7)
.arată condiţii de sedimentare efectuate de un curs de apă cu o vitez·t mai
mare. Mineralele grele întîlnite sînt puţine şi au un grad de rulare foarte
scăzut. În unele probe, acestea lipsesc complet (vezi secţiunea a 3-a din
fig. 7). Faptul că mica şi hornblenda cresc către baza profilului poate fi
-condiţionat şi de tehnica spălării probelor.
Datele mineralogice, gra.nulometrice, litologice (stratificaţie), fau-
nistice (moluşte de apă dulce), stratificaţia slab încrucişată şi orizontală
.arată că aceste depozite au fost aduse în suspensie in condiţiile unui nivel
de bază mai ridicat şi al unui debit mai bogat. Procesele ulterioare de dia-
genizare au dus apoi la loessificarea lor.
Profilul de la Ada :Marinescu (fig. 8) este mai bogat în elemente mai
grosiere pentru regiunea aceasta - nisipuri şi nisipuri argiloase. Către
baza profilului se observă o creştere a procentului de minerale grele. Ano-
maliile date de granat şi hornblendă se datoresc probabil tot spălării
probelor.
Analiza diagramelor din figura 8 arată că sedimentarea depozitelor
la Ada Marinescu s-a făcut în condiţiile unei viteze mai mari a apei - lo-
calizată pe un sector mai bine limitat. Acest fapt rezultă şi din variaţia.
gradului de rulare a mineralelor, care in orizonturile superioare este
mai redus.
Prezenţa siltului în grosimi aşa de mari ridică noi probleme in
legătură cu evoluţia acestei regiuni în pleistocen, iar natura lni fluvio-
lacustră este evidentă.
III. CULOARUL DEPilESIONAR MURIGHIOL-SARINASUF

ŞI LACURILE SĂRATE DIN LUNGUL LUI
Acest culoar depresionar a fost semnalat pentru prima datâ de

G. Murg o ci (21), apoi de C. B r ă te s cu (4) şi de P. Coteţ (9). în
partea de nord, el întrerupe seria dealurilor Murighiol şi Cetate, formînd o
largă înşeuare prin -care sînt legate intre ele cele două mari depresiuni,
a Deltei Dunării, în nord şi a Razelmului, în sud.
Faţă de cîmpia piemontană, culoarul depresionar este situat cu 3-5 m
mai jos. Numai în partea centrală (la nord şi nord-est de Beibugeac)
înălţimile relative faţă de fundul lacului sint mai mari (7 -8 m), datorită
nisipurilor de dune şi loessului, mai groase aici.
După configuraţia terenului, sub raport morfologic, se poate vedea
destul de clar legătura care a existat la sfîrşitul pleistocenului sau la în-
ceputul holocenului între apele din cuprinsul depresiunii deltei şi cele din
li III ;::;
o
Variatia gradului de rulare a minefl!llelor rele
Adfnc COIM/13 /Jescr,e~;; Variaţia minera1etor(¼) I // _ __ ._, __ J.:
om. Jtr;;t,graf,cJ omont11r,1or
&I -
magm:u:
- - - ~ -• -
norno1enoa
I. I
mica
- :
Put1/ z,rcon Cranat
I I 2 J 4
0,00 tO ZO O 40 50 60 1 2 J 4 f z J 4 f z J ~ 1 I 2 J I; ( 2 J
" I
. _.L-,J.-'-...c'J_..u
f.20 1:-'_U,J-
~%~J/;;~~,
-: _+:c::..:..:..::=:..---,;:
,,
ed bc a
J· ---:· 1· ,--. Argiiănis,~ :/ I •
""" ~ .""' I fo.,u ~~J. : I
_
.;.; (·_""". .( ~~:a'ff,ia:,~ I
~ I
,;,··,,,.·I.=·\° omonl.1; I I
5,oo ·...;..· ._· I
·- . .,..... Argifj n1SJpoa.sj I
. ...:,. ,/lmiJo.si ~11 I '•
_ .- stra{i/Jcaţ,e . \ )
.:: ~ _ Ol'llOnlalJ ev,- \ ,
den/Jlw,lS/Jtd /
loeSJoidJ \
'
lllWI~~..J-~-
' I I ~
\ \
/
-1-1 ~ Oepoute
/oase iJrgl·
1/ieJ.SOide f\, ' I
lUOJ{f'atil/Câ· \
'
.,
?~ ?- ţ,eevidentJin • \
piJrte;; mieri- ·, :
(
1~1-~
i(il1§1§
OiJrJ :/ \.
p-·':"~ -~
/6,&7
1
.
t{;+_?-, Argili milOJJa,
r,1J1poasa Jots •
JOtd.i fos,t,ter,i
I \
:11011şoarJ
\
i~tJ
:~. ~- : ~ ~~
JtM1d1c.1tie
oJr,wntaiJ
.f
H \
. ?. - ... ,. °"': I: 7\ \
24.BO I:""' ,-- (
....,,-,_,.r 7
, <~))- l-
Loe.lJ argilos
ma.srr,11mtd \ \
1).00,n ~ I
E3a E::Jb E:3c E3d c:::Je E:3f

fig. 7. - Profil la localitatea Malcoci - rezultatele analizelor mineralogice şi granulometrice
;lle mineralelor grele obţinute din prof.lele recQltaţe ,
li I III
Adinc. Coloana. OescriereiJ Variaţia miner,;lelor ( J'.J a minera/el r relt1
oriz.
0,00
stratigrafici orizonturi/or 10 20 30
"° 50
J f
util
2 3
zircon
3
Gran?,1..
2 ,--------4
~-="'-'-'~~--s-~---1e '
op; 3L/j\{j ms,p argilos,
;..,,_-·: :.;:.;_:-.;:_;. _.: foSJ1/ifer, (irâ
ff\
~ \ ,
/
:·':.-:,:Q/:: :: o.s<ratlf!C(J{ie :, \ /
j)_:/(j} evl(/enta ;: \ i
s.BO:···_··: ·•·: :·
.... . ·--· · -fd \b\ I.c
, ...,. ·.:. ·.-.·. Nisip fin cu j ~-
straliticatie .i ' >
...- ··. ·:. orizontali. ~ /
· -:· :·: :··· fos,Jt1er,citre ••
··•· · · · • · baza trece în :• r,
· :- · ·.- · ·. .- niSipur, argi· :I \ />
fMQ -=-+ ;-:-....:· :;:..;::: -lo~se ~; ~ I,
!:.. .;,.:..::_.: .-.:,. m,toase .• I >
~~ ţ'J:;t i! : \ 1
:_:'!~--<i~ .. . ] : ·,
:.,-:..:. . : ; : .: N1s1pur1 f,n~, :·
J
/
·c'i-i-'-a 0 .'::Z~ far,1 ostrattl =1 , ·
.· . ··.·. :..:.· ·- :. emlentâ, cll :, 1
·'"--·:.~-.- \ >
...
• ·. -;-·• · .. ~ intercak1ţ1i'.ş1
:,· • /
·::-.;..;•~· .· i ·-; -: strate f.sulJ- : 1 \ •
-:.-=··
·-:~·. ···-=-·-··.-
ţiri de mi/uri :: I . J
=I I \ .>
\:.~--~~~~-- ~·:
::i ./
.·.·. ·.·.·.··. :1, \ ,.
:..;· :-=,-. •••· :-.
Z5,8o,,FC: :._ :.-.:~ a'7,'.: =~ V
E:3a E::lb E3c E3d E3e E3f
Fig. 8. - Profil la localitatea Ada Marinescu - rezultatele analizelor mineralogice şi granulometrice ale mineralelor grele
obţinute djo probele recoltate. ,...
"'...
122 P. COTEŢ, P. GIŞTESCU şi ILIE D. JON 12
Depresiunea Razelmului (fig. 9). Cu alte cuvinte, este vorba de o prelungire

a apelor cu adîncimi mici şi săparea acestui culoar în depozite de loess şi
în nisipurile din bază.
Ulterior, sub acţiunea proceselor de acumulare eoliană şi a celor de
tasare, acest culoar a fost separat in mai multe depresiuni în care s-au
format lacurile actuale.
În felul acesta socotim că au luat naştere cuvetele lacustre indicate
in figura 9. Dintre acestea cea mai mare este Balta Sărătura Beibugeac
(situată în nord-vestul localităţii Beibugeac) şi care astăzi este complet
uscată. Lărgirea ei s-a făcut ulterior sub acţiunea valurilor prin abra-
ziune lacustră. Spre est se află depresiunea lacustră a Lacului Sărat,
acoperită cu apă, avînd partea sudică mlăştinoasă, apoi depresiunea la-
custră Murighiol I şi Murighiol II, care prezintă concentraţia cea mai mare
in săruri. Cele două din urmă sînt separate prin mici porţiuni de uscat,
rezultate din acumulări minerale şi organice.
Cea mai izolată-totodată şi cea mai ad încă (5-6 m) faţă de nivelul
cîmpiei piemontane - este Depresiunea Beibugeac. Fundul acesteia se
află sub nivelul inferior al depozitelor de loess, fapt care arată rolul impor-
tant al proceselor de tasare, efectuate sub influenţa apelor de infiltraţie din
lac, ca şi acţiunea de abraziune a valurilor care a contribuit la formarea
falezei, aşa de bine exprimată in relief de jur împrejurul depresiunii
lacustre.
Vînturile au avut o contribuţie importantă la formarea pragurilor
dintre cuvetele lacustre, ca şi în colmatarea lacurilor. Aspectul de baraj
eolian se vede mai ales în nord-estul Depresiunii Beibugeac.
LACURILE SĂRATE ŞI CARACTERELE HIDROCHIMICE ALE APELOR
Alimentarea lacurilor se datoreşte apelor din precipitaţii, iar

secarea lor, condiţiilor specifice climatului semiarid al Dobrogei. De aici
rezultă caracterul temporar al lacurilor ca şi gradul ridicat de minera-
lizare al apelor lor. .
După cum se ştie, in această regiune evaporaţia este mai mare decît
precipitaţiile (Z > X), de unde rezultă un indice de ariditate (Kc) mai
mare decît unitatea (Kc > 1) (27).
Probele de apă recoltate in luna septembrie 1960 şi analizate de labo-
ratorul Institutului politehnic din Bucureşti arată că gradul de minera-
lizare este destul de ridicat (36,11 gr/1 in lacul Murighiol II şi 28,408 gr/1
in Lacul Sărat).
În urma prelucrării materialului hidrochimic a rezultat că apa celor
două lacuri intră în clasa apelor clorurate, grupa natriului (tipul Cliiî).
Pentru a se vedea mai bine sărurile conţinute în apa lacurilor amin-
tite redăm cele două analize complete (tabloul nr. 1).
Compoziţia chimică a apei - aşa cum reiese din acest tabel - re-
flectă condiţiile climatice ale regiunii din nord-estul Dobrogei.
Din cele de mai sus rezultă, de asemenea, importanţa pe care o are
apa lacurilor sărate dintre Murighiol şi Beibugeac din punct de vedere
to
urn1.·f. -
!:_~±
--·--·
----=
---
C]la
,~, ,~,3
ţ·:::.?J 7
~
2
1--18
lb [I[]
P=:( Is
li ~
1,:::-:.:;,, 't
III
lc:::91s . I::: ,, s
O l.50 100 750m
--- -
- -
--• ---
Fig. 9. - Harţa geomorfologică a culoarului depresionar Murighiol-Sarinasuf.

f a. 7.oni Joaaâ &luvio-lacustrii.; I b. zoni Joasl acoperfti cu loeB&. dune şi grinduri; II. clmple piemontani abrazlvo-loeseoldil. acoperiti cu dune; III. zoni de
clealurl Insulare şi 1>lemonturl !nalte; J, marginile culoarului depresionar; 2. lacuri permanente ; 3, depresiuni IAcustre mliştlnoaae; 4, irrlndurl; 5. dune; G. vil•
cele; 1, limita lacurilor permanente şi temporare; 8. dlrecila vechlulul curs al Dunilrll; 9. lnşeuirl.
....
https://biblioteca-digitala.ro I>.)
c:.,.i
124 P. COTEŢ, P. GIŞTESCU şi ILIE D. ION 14
balneo-climatic, precum şi importanţa culoarului depresionar în legătură

cu proiectele pentru efectuarea unor canale necesare irigării regiunilor
înconjurătoare.
Tabloul nr. 1
()ompozlJI• chimici a apel din lamrlle dnte
:\1urip;hiol II '- acul S,irat

Determinări
Cantitatea Cantitatea
Suspensii 0,125 g/1 0,079 g/1

Reziduu rix 105°C 45,887 „ 35,450 „
CI 23,435 „ 17,700 „
Azotaţi lipsă lipsă
so, 0,032 g/1 0,006 g/1
Fe 1 0 3 + AI 1 0 3 0,020 „ 0,0,12 „
Ca 1,054 „ 0,897 „
Mg 2,332 „ 1,644 „
HC0 3 0,091 „ 0,091 „
Na 8,980 „ 8,000 „
K 0,190 „ 0,070 „
Consum de M0 0 0 K 423,44 „ 366,56 „
Duritate totală 688,61 grade 506,96 grade
germ. germ.
Duritate temporară 0,560 „ o
Duritate permanentă 688,05 „ 506,96 „
Suma 36,114 g/I 28,408 g/I
CONCLUZII
Aşa cum rezultă din analiza făcută, regiunea de nord-est a Dobrogei

este destul de complexă sub raport geomorfologic şi hidrografic.
Cunoaşterea acestor probleme este importantă pentru precizarea.
fazelor de dezvoltare a Dunării şi a litoralului Mării Negre.
O comparaţie între analizele efectuate de noi la Malcoci şi Ada Mari-
nescu şi datele obţinute de V. P. Z e n k o vi ci (29) în Delta Dunării
confirmă teza că aceste depozite sînt asemănătoare cu cele actuale, după
predominarea mineralelor grele (mică, hornblendă şi magnetit), de unde
rezultă că depozitele loessoide sînt în bună parte de natură acvatică.
Aceasta numai pentru latura dunăreană sau nordică a regiunii analizate
de noi ; loessurile din partea sudică şi estică a regiunii au, probabil, geneză
complexă (proluvială, aluvială, eoliană).
Cîmpia piemontană Zebil-Dunavăţ constituie o regiune importantă,
sub raport agricol. Extinderea lucrărilor de hidro-amelioraţii şi îmbună
tăţiri funciare va duce la creşterea producţiei agricole şi a bunăstării locui-
torilor, aşa cum prevăd Directivele Congresului al III-iea al P.M.R.
Prezenţa cîmpiei piemontane litorale loessoide în nordul lacului
Razelm este o realitate de necontestat. Spre sud, la localităţile Enisalat
6 Martie, Jurilovca, Ceamurlia, Baia, Sinoe, Istria şi Nuntaşi, ea apare cu
regularitate, fapt care uşurează mult înţelegerea evoluţiei litoralului Mării
Negre.
.. . ..............................
. . . . . . . . . . . . . . . . .. . .. . . . . ........ ..... ........ ' ...... ·.... .
.. ·. ·. <· ~. ~-~.:-: . . ...... ........ ... :::::.................... : ::.......... :.': : .. : :

V ....... . ............. , ..... ........ .
.<:-·:-~·-~: ~ :· - :.- >_:-_: -_:-... ... . .:,: ..··.· ·. ·: :-:- :- :-·. :-:- _·._: .·..
·:.·.·,:-<;. ·.· .· .·
... . . . . . .....
.. .
... . . . .
. .. . ..
.. . .. . . . .
.. . . . . . .
: ·.1.·.·.· .
. ~-. . ...... .
• •
..
• • •
. ....... .
• ♦ •••••
..... .
•
.. .. ·-· . .
. . . . ... . . .
A1.Popina ..........................
w •a b c d
r. : ; :11.1111• I I• •t:::;%] 1 c:=J ?_ 3
IIIlIIII] 5 §~=c:;Âs
LACUL RAlE.LM
~8 1--..19 ~to ~ i t ~i?. ~13
~ 11t @) 15 ~-:5) 1& ~ 17 E::) iB

Scara
o i 3Km
Fig. 10. - Harta geomorfologică a părţii de NE a Dobrogei.

1. Clmple plomontauA t~r lncllnatA Cil toralA. loeSBoldli ) : a , treapta lnnltA acoperltli de deluvii ol proluvii rro!llll!; b. treapta mUlocle-loea.oldA; c, treapta JoiUA loeaoldA - nlal])()&I&: d. treapl.& !nalt~ loeuolt!A. aeoperl~ Io cu mal 11\Me parte ele cluoe: S, otmote JO&ll, aluvlAll d li&!
8, masive deluroase constituite din formaţiuni vechi paleomezozoloe, lnecate ln depozite loesaolde-resturl ale peneplenei dobrorene: 4. IUJ>r&f&t,. de abrulune aooperltA cu del)OSlte I Ide: 6, trepte de relief JIil latura nordlcl\ cu almudlnl .,..,labile. aeooerlte cn cle00&lle Ic-Ide: (I, fi
pleistoceni, modiflcatr. de proce'!ele de pantr.: a. clar erprlmatli ln relief; b, slab eXt>rimati ln relief: r. preaupUBI.; d, falezi aotua!J. Jaoustri Io cle1><Wte (.-,Ide; 7, culoar deprMlonar de,voll.&t pe un vechi br&~ de I tu~ Intre zon d li.al '1 aona R Imului; I. lacuri tl
9 , !Muri sărat e cu caracter de , . şoturi"; 10, depresiuni lncuetre; 11, martori de erozluoe 1n cuprlnaul olmplel piemontana - vechi lnauie; Jt. dune; 13, cordoane !Jtorale IIIC\lltre; U, loaule 1n complexul laouatru Raz Im; 16, ,troare lvf.l aecl toreoţllL!e, cu Cundul tn ); J«, vn01t1 I Al
cu fundul lat) ; 11, abrupturl de eroziune clar uprlul&te; 18, abrupturl de eroalune PrellUJ)ll.N.
15 OBSERVAnt GEOMORFOLOGICE ŞI HIDROGRAFICE IN DOBROGEA 125
rEOMOP$OllOrMqECRME M rM~POrPA$M4ECRME HABlllO~E-

HMR B CEBEPO-BOCTO4HO1l qACTM ~OBPY~iRM
PE310ME
ABTOpbI H3JiaraJOT B CTaTbe peayJihTaTbI TT0JieBbIX HCCJie)];0BaHHit,

npoae.n;eHHbIX JieTOM 1960 r. Ha ceaepO-B0CT0Ke ~06py.n;m11.
Oco6oe amu.iamrn o6pameHo na paBHHHY K reaepy 0T oaepa PaaeJibM,
JWT0pyio aBT0pbI C reHeTil'IeCK0ii T0'IKH apemrn xapaKTepttayJOT ltaK
npe.n;ropuyio, npHM0pCIW-JieccoBJI)];HYJO paamrny, Ha H0T0po:tt MeCTaMH
B03BLilliaJOTCH 0CTpaBaMH 0T)];eJibHble BepllIHHhl, peayJihTaT a6paaHOHHOit
.n;eHTeJihH0CTH.
Bhl.rr npottaae.n;eu rpauyJioMeTpttlleCKH:ti H l\1HHepa.11orttt:fecKtt:t\: anaJina
JieCC0BH)];H0ro noi.poaa, npttlleM TT0)];TBep.n;HJWCb npttcyTCTBHe 0TJI0iKemm
„cHJITa" - aJIJIJOBHaJibHoro HJJa - anepBbie 0TMe'leHHoro R. llemepcoM
(1866), BHJIJOtJaiomero RapnaTcKne, a ue ~o6py.n;mcmie aJJeMeITThI.
ABTOpbI BbI)];eJIHJOT TaHme .n;peBHJOJO 6eperoayio JIHHHIO iflaabl ~peB-
ueaBHCHHCKoro 6acceiî:ua go YayHJJapa, 1wr.n;a o6paaoaaJiach aTa nptt-
Mopci.aH paBHHHa, no.n;aeprHyBUiaHcH noa.n;uee HBMirneHHJO B0 BpeMH 6oJJee
H0B0:ti iflaabl B08B pa Ta M0pCKHX B0)];.
Ilo.n;paa.n;eJieHHfIMH npe.n;ropuoit paBHHHbI HBJIHJOTCH ceKT0pbI: 3e61rn-
Caprumoit, A.n;mttrHOJI-BaJIH Hyi.apttJJop, Rapatt61IJI-Bett6y.n;maK H ~yua-
aan;. IlocJie)];HH:ti ceKTOp xapaKTepeH HaJIH'IHeM IIIHp0H0 pacnp0CTpaueHHhlX
aaKpeImeHHLIX .n;ioH. B cei.Tope Rapa116ttJJ-Bett6y.n;maK onpe.n;eJJHeTcH
BhITHHyToe nouttmeutte MypttrttoJJ-Bett 6y.n;maK-Ca p11nacyifl, HBJJHJOII.{nA-
cH .n;peBHHM pyi.aB0M, no H0T0p0MY, Bep0HTH0, B K0Hn;e nJieACT0l.{eHa H B
Ha'laJie roJion;eua B0)];bl Bila)];HHbI ~yHa:i1CHOit .n;eJJLTbI coo6maJIHCL c BO-
ARMH PaaeJJhMCKOA Bna.n;HHLI.
BLIJIO y.n;eJJeH0 MH0ro BHHMaHHfI C0JJeHLIM oaepaM THIIa III0TT0B,
pacnoJiomeHHhIM B .n;o6py.n;mci.oil: cTentt, Mem.n;y MypttrHOJIOM H Bett6y.n;ma-
K0M1 npHlleM 6bI.rrH nponaae.n;eHbI rtt.n;p0XHMH'CfeCKHe auaJJH8bI.
B aaHJJJO'leHtte yi.aablaaeTCH ua npaKTH'leci.oe auat:feune reoMopcpo-
JJorn'leci.oro :u rn.n;porpaiflnqeci.oro uayqeunH o6cJJe.n;oaauuoit o6JJaCTH, B
CBH8H C arpo-rn.n;po-MeJJH0pa THBHbIMH MeponpHHTHHMH, npeAyCM0TpeH-
HbIMH rnecTHJieTHHM nJiauoM paBBHTHH HapoAHoro xoaHitcTaa PHP.
06'bfICHEHHE PlICYH i-;on
Puc. 1. - feoJioru•iec1mA npocim.1b uocTo•rnoro Gepera oaepa A,vtrnrnoJI.

P11c. 2. - Ilpocimm, o. A;\)Kilrl!OJI, rpacinrn 113MCIICHHH (a:%) li CTene11u 061.aTaH-
IIOCTH (P) THlt<eJiblX MlmepaJIOB B npoue (µ).
Puc. 3. - I'eoJiorn•iecKult npo!f>u.:11, e nyHKTe 6eA6yAmaH.
Puc. 4. - flpocimm, I e nyHKTe BeAGyi\1Ha1; (paapea HOJIOi\I\a R ceJie). ,r:(narpaMMa
HaMeneHHH (a:%) H CTene1m OUHaTaHUOCTII (P) OCIIOllllblX TRlt<eJiblX MHHepaJIOB (Jl).
P11c. t, a - IlpoclJHJib II n nytti;Te BeA6y;:i.ma1; (paapea c1rnam1111bl e oaeptton ona-
AHHe). ,LJ,narpaMMa H3MCIICIIIIR (a:%) 11 CTeTICIIH ouHaTaHIIOCTII (P) OCIIODllblX TR1Kem,1x
MuuepaJion (µ).
Puc. 5. - feoJioru'leCKuR npocf111.1b e nyHHTe ,r:(yuaIDI\YJI·I\C•ÎHoc.
126 P. COTEŢ, P. GIŞTESCU ti ILIE D. JON rn
PHc. 6. - Ilpotlmnb B rr. ,IJ,yHaee1.1yn-µ;e-iRoc. ,Il,HarpaMMa HaMeHeHHR (cx %) H

CTerreHH o6HaTaHHOCTH (P) Tfl>fleJll,IX MHHepanoe (µ) B rrpo6e.
PHC. 7. - IlpOqlHJlb B rry1mTe MaJJHO'lb, peayJJbTaTbl MHHepanorH'!eCKOro H rpaHy-
JIOMeTpH'leCKOro aHaJJHaa TR>flCJlbJX MHllepaJIOB, IIOJIY'len11oro H3 B3flTbJX npo6.
PHC. 8. - IlpOqlHJlb e nyHHTe AAa MapHnecKy, peayJJbTaTbl MHHepanorH'leCKoro H
rpaHyJ10MeTpuqec1<oro ana;maa T11me.;iblx MHHepanoe, noJiy'leHJIOro Ha B3RTblX rrpo6.
Pite. 9. - reoMopq,oJiom•1ec1mR Hap Ta Hmmoro KopnAopa Mypumon-CapHHacyq,:
Ia, HH3HaR, oaep110-aJ1J1IODHaJ1bHa11 30Ha; Jb, HH3Kall, IIOKpb!Tall JICCCOM, )llOHaMH H rp11-
AaMH 30Ha; II, npe)lrOpHall a6pa3HBO-JICCCOHAH3.JI paBHHHa, IIOKpb!T3.JI )llOHaMH; II I,
30Ha OCTpOBHblX XOJIMOB H BblCOlillX llbCMOHTOB. 1, KpaR HH3KOro HOPHAOpa; 2, IIOCTOIIH-
Hble oaepa; 3, oaepHble 60JIOTHCTble ena)lHHbl; 4, rpR)lbl; 5, )llOllbl; 6, 6aJIKH; 7, rpaHHl.la
Me>flAY IIOCTORIIHblMH H epeMCHllblMH oaepaMu; 8, rrpemnee Te•iemte ,IJ,yHa11; 9, Ce)lJIOBHHbl,
Puc. 10. - reoMopq,oJIOrH'leCKa11 HapTa ceeepo-eocTO'!Holl ;iJ:o6pyµ;mH: J, Ilpeµ;-
ropHaR, c.1erHa HaKJIOHeHHall paeHHHa (npuMopcHaR, C JJeCCOBH)lllblMH OTJIO>tleHHflMH);
a, BblCOHall CTyIIeHb, C MOIIJ,Hb!M IIOHpOBOM )leJIIOBHII H npOJJIODHR; b, cpep;111111 cTyrreHb -
JJeCCOBH)lHaR; c, HH3Uiall CTyne111, - JieCCOBH)lHO-IICC'laHaR; d, BblCOHall JJeCCOBHAHaR CTy-
rreHb, IIOHpblTaR B 60Jlblllell '!aCTII /J;IOHaMH; 2, HH31<all, AeJlbTO-aJIJIIOBHaJlbHall paenHHa;
3, XOJIMHCTble Maccuebl, cnomemtble na Apee1rnx naneoMeaoaol!cHnx o6paaoeaHntt, rrorpy-
meHHble e JJeCCOBH/l;HblX OTJIO>fleHHIIX, OCTaTtm )l06py/l:lHCKOrO rreHeIIJieHa; 4, .a6paaHOHH3.JI
noeepXHOCTb IIOA IIOnpOBOM JICCCOBH)lllb!X OTJIO>fleHHtt; 5, cTyneH'!aTblit peJibCql paaJJH'l:HOtt
DblCOTbl IIO cenepHoll CTopoHe, IIOA JICCCOBH)lHblMH OTJI01He11111lMH; 6, o6pb1BHCTbll! 1IJ1ettcT0-
1.1eHODWll 6eper, IIOŢ\BepmeHHhltt CKJIOHOBblM npo11eccaM: a) BCCbMa aaMeTHO BblpameHHbdt
e peJibeiJ,e; b) Mano BblpameHHbltt e peJibeit,e; c) rrpeAnonaraeMhltt; d) coepeMeHHblA oaepHblA
6eper B JieCCOBHŢ\HblX OTJIO>fleHHRX; 7, HH3KHA l<OPHAOP, o6paaoBaBUIHllCR Ha MeCTe p;peB-
Hero pycJia, coe)lHHIIBUiero geJ1bToey10 aoHy c eoHott oaepa PaaeJlhM; 8, oaepa H naryHbl;
9, COJieHble oaepa C xapa,nepttblMH qepTaMH „UIOTTOB"; 10, oaepHble BIIa)lHHbl; 11, apmmo11-
Hble OCTaHI.\hl a npe)lrOpHOtt paBHHHe, 6blBUIHe OCTpoea; 12, )llOHbl; 13, oaepHble
6eperoe1,1e eaJibl; 14, OCTPOBa B HOMIIJieHce oaepa PaaeJlhM; 15, oeparH; 16, 6aJIHH;
17, RCHO BblpameHHble apoaHOHHhle 06p1,1e1,1; 18, rrpeµ;rroJiaraeMble apoaHOHHhle o6pb!Bhl.
GEOMORPHOLOGICAL AND HYDROGRAPHICAL OBSER-

VATIONS IN NORTH-EASTERN DOBRUDJA
ABSTRACT
In this article, the authors put forth the results of the research work
carried on on the spot in the summer of 1960, in North-Eastern Dobrudja.
They dwell on the plain to be found north of Razelm Lake a plain
characterized by the authors in terms of genetics, as a piedmont Jittoral-
loessoid plain, dominated from place to place by heights ressembling
"inselbergs" (abrasion platforms).
In this respect, they analysed, from the view-point of grain-size
distribution and mineralogy, the loessoid deposits; the results of this
research work confirmed the presence of silt (alluvial mud) deposits signal-
led for the first time by K. Peters (1866), which comprise Carpathian and
not Dobrudjan elements.
The authors also distinguish the ancient shore in the stages of Old
Euxinus (Uzunlar) when this littoral plain was formed; itwas modified
later on during later stages of return of the sea waters.
As subdivisions of the piedmont plain, the authors distinguish the
following sec tors : Zebil- Sarichioi, Agighiol - Valea-N ucarilor, Caraibil -
17 OB8iRVATII GEOMORFOLOGICE ŞI HIDROGRAFICE IN DOBROGEA 127
Beibugeac and Dunavăţ. The Iatter is characterized by the presence of

fixed and widely extended dunes. In the Caraibil-Beibugeac sector, the
authors set off the depression passageway of Murighiol-Beibugeac-Sari-
nasuf, an ancient arm through which the waters in the Danube Delta.
depression communicated with those în the Razelm depression, probably
towards the end of the Pleistocene and the beginning of the Holocene.
Particular attention was shown for the chott-like salt morasses to
be found in the Dobrudja steppe between Murighiol and Beibugeac and
hydrochemical analyses were made.
In conclusion, the authors set off the practicai importance of the
geomorphological and hydrographical study of this region, in connection
with the land improvement measures provided for by the six-year plan
for the development of national economy in the Rumanian People's.
Republic.
LIST OF FIGURES
Fig. 1. - Geologica) profile of thc Eastern shore of Lakc Agighlol.

Fig. 2. - Agighiol profile - diagram of percentage varialion (a. %) and of lhc rL!ling.
degree (P) of the heavy ores in thc sample (µ).
Fig. 3. - Geologica) profile of the locality of Belbugeac.
Fig. 4. - a. Beibugeac proflle (I) - section macle în the village wcll. Dlagram of per-
centage variation (a.%) am! of the rolling degree (P) of lhc chief heavy ores (µ).
Fig. 4. - b. Beibugeac profile (I I) (section made in the well of the lacu st rine depr~ssion).
Diagram of percentage variation (a.%) and of the rolling degree (P) of the chlcf heavy ores (µ).
Fig. 5 . ...,. Geologica! profile of Dunavăţul-de-Jos.
Fig. 6. - Dunavăţul-de-Jos profile - diagram of percentage variation (a.%) and of
the rolling degree (P) of heavy ores (µ) ln the sample.
Fig. 7. - Profile in the Malcoci locality - results of mineralogica) and granulomelricol·
analyses of the heavy ores obtalned from the somples collected.
Fig. 8. - Proflle ln the Ada Marinescu Iocality - results or the mineralogica! and
granulometrica) (grain-slze dlstrlbution) of the heavy ores lound în the samples collectcd.
Fig. 9. - Geomorphological map of the depresslon passage-way of Murighlol-Sorinasur.
I a. - alluvial-lacustrine Iow area ; I b. Iow area covered with loess, duncs and sancl-banks ;
II. piedmont plain (abrasion-loessoid p.) covered wilh dunes; III. arca or insular hills.
and high piedmonl plains ; J. Borders of the depression passage-way; 2. permanent lakcs;
3. marshy Iacustrine depressions; 4. sand banks; 5. duncs ; 6. narrow valleys ; 7. bonier
of permanent and temporarv Iakes; 8. direction of the ancient course of thc Danube ; 9. bulgcs.
and sags.
Fig. 10. - Geomorphological map of North-Eastcrn Dobrucija.
J. slightly slantcd piedmont plaiu (littoral, locssoid p.); u) high folcl covercd by lhlck
delluvia and prolluvia; b) middlc layer (loess); c) low loessoid-sancly folcl; b) high loessoici fald
mostly covered wilh dunes; 2. low, alluvi,11, cic!Laic plain; 3. hillmassives madc o[ ancicnt
palaeomesozoic formalions, submergcd by Iocssoid cicposits - rcmnants or Lhc Dobruclja
peneplain ; 4. abrasion arca covered with Iocssoid deposits; 5. relief folds 011 Lhc northcrn
sidc with variable heights covcred with locssoicl dcposits; li. picisloccne sca-cliff, modifictl by
slope processes: a) clearly exprcsscd in relief, b) weakly cxpressecl in relief, c) supposcd;
d) prescnl lacustrlne cliff în Iocssoid dcposits; 7. depression pnssagc-wav developcd un an
ancient arm connecting the Delta and the Razelm areas; 8. lakes antl lagoons; 9. salt
lakes (wilh "chotl" characlcristics). 10. Iacustrlnc depresslons; 11. ancicnt islands-crosion
evldence in the piedmont plain; 12. duncs; 13. lacustrinc sand-bars; 14. islancls ln Lhe
Razelm Iacustrine complex; J.'i. ravincs (torrcntial dry valleys, with narrow botlom);.
16. dales (dry valleys with wide bottom); 17. evident crosion preciplces; 18. supposed.
erosion precipices.
128 P. COTEŢ, P. GIŞTESCU ,; ILIE D. ION 18
BIBLIOGRAFIE
1. Antipa G r., Delia Dundrii, 2 voi., Bucureşti, 1914.

2. A ta nas i u I., Privire generald asupra geologiei Do/lrogei. Lucr. Soc. geogr. ,.D. Cantemir",
voi. III, laşi, 1941.
3. B răi Ie anu A I., Lacul Razim (geneza şi evoluţia lui). Bui. Soc. rom. geogr., 1938, tom.
LVII.
4. B r ă te s cu C., Delta D11ndrii (geneza şi evoluţia ei morfolo[Jicd şi cronologicd). Bui. Soc.
rom. geogr., 1922, tom. XLI.
5. Pdmtntu/ Dobrogei, ln voi. Dobrogea, Bucureşti, 1928.
Oscila/iile de nivel ale apelor ln bazinul Mdrii Negre tn cuaternar. Bui. Soc. rom.
geogr., 1942, tom. LXI.
7. Coteţ P., Expedi/ia geograficii romlno-sovieticd. Anal. rom.-sov., seria geol.-geogr., 1957,
nr. 1.
8. Geneza şi dezvollarea reliefului R. P.R., ln cap. Geomorfologia din Monografia
geograficd a R.P.R„ voi. I, Geografia fizicd. Ed. 'Acad. R.P.R., Bucureşti, 1960.
9. Evolutia morfohidrograficd a Deliei Dunarii. Probi. de geogr., voi. VII, 1960.
10. F ed or o v P. V., Stratigrafia cel1•erticinlh ol/ojenii Ponto-Kaspia, ln Hrono/oghia i klimall
cetverticinogo perioda. Izd. Akad. Nauk SSSR, Mosc-ova, 1960.
11. F ed or o v P. V., G he p t ne r A. R., /{ stratigrafii cetverticinth ollojenii pribrejnoi polost
severovostocinogo Pricerno-moria. Trudi Inst. gheol. An SSSR, voi. 32, 1959.
12. G I ş te s cu P., Caracteristicile hidrochimice ale lacurilor din R.P.R. Meteorologia, hidro-
logia şi gospodărirea apelor, 1960, nr. 2.
13. Gri g or o vi ci-Bere so vs k i N. A., Die Pliocifn und Postpliociln Ablagerungen in
siid-Bessarabien. Mem. Soc. Naturalistes, 28, Odessa, 1905.
14. Grosu A I., Fauna R.P.R., Molusca, Gasteropoda prosobranchia şi opislhobranchia. Vol-
111, rase. 2, Bucureşti, 1956.
15. Grosu A I. V., Pa I adia n G., Contribuţii la studiul moluştelor din deltd şi bazinul
nuntirii inferioare. An. Inst. de cercel. piscicole, voi. I, scrie nouă, 1956.
16. Mac ar o v Ici N., Nold preliminard asupra depozitelor pliocene din sudul Moldovei. Anal.
Acad. Rom., Mem. Secţ. şt., seria a III-a, t. VI, mem. 6, 1929.
17. Martini u c C., Raionarea geomorfologicd, ln cap. Geomorfologia, din Monografia geogra-
(icd a R.P.R., voi. I, Geoqra(ia fizica. Ed. Acad. R.P.R., Bucureşti, 1960.
18. M a r to n n e E mm. d e, Excursions geographiques: Les Montagnes de la Dobrogea septen-
trionale. Lucr. Inst. geogr. Cluj, voi. I, Cluj, 1924.
19. Mi hăi Ies cu V., Asupra geomorfologiei Dobrogei. Bui. Soc. rom. geogr., 1936, t. LV.
20. Mi hăi Ies cu V. şi Banu A., Delia Dundrii. Hidrobiologia, voi. I, 1958.
21. Murg o ci G., Studii de geografie /izicd tn Dobrogea de nord. Bui. Soc. rom. geogr., 1912,
t. XXXIII.
22. Nord o n A., Questions de morphologie•dobrogeenne. Bibi. Inst. Fr.-Roum., scrie III, Paris,
1930.
23. Pe I e r s K. F., Grundlinien zur Geographie und Geologie der Dobrudscha. Wien, 1866.
24. Petrescu I., Delta Dundrii. Genezd şi evolu/ie. Ed. ştiinţifică, Bucureşti, 1957.
25. P f a n n e n s t i e I M a x, Die Quartăr/Jeschichte des Donaude/las. Bonn, 1950.
26. Te o d orc s cu-Le o n te R. şi colectivul, Observa/li asupra complexului Razelm-Sinoe,
ln perioada 1950- 1952. An. Inst. de cercel. piscicole, voi. I, serie nouă, 1956.
27. U j vari I., G I ş te s cu P., Evapora/ia de la suprafata larurilor din R.P.R. Meteorologia,
hidrologia şi gospod;'\rirea apelor, 1958, nr. 1.
28. V 11 sa n G., Nouvel/e hypothese sur le delta du Danube. C. R. Congr. Intern. de geogr.,
VarşoYla, 1934 şi Bui. Soc. rom. geogr., 1935, t. LIV.
29. Zen k o vi ci V. P., Enigma Deltei Dunclrii. Anal. rom.-sov., seria geol.-geogr., 1957.
nr. 1.
VARIAŢIA CARACTERISTICILOR
REŢELEI HIDROGRAFICE
DINTRE IALOMIŢA ŞI TROTUŞ *)
DE
GH. P·I..ATAGEA şi GH. POPA
Regiunea de studiu, situată în cea mai mare parte în zona de la

--0urbura Carpaţilor, include în întregime bazinele hidrografice ale rîurilor:
Prahova, Buzău, Rîmnic, Putna şi Şuşiţa, avînd o suprafaţă totală de circa.
12 500 k.m. 2 •
Limitele regiunii corespund cu cumpăna de ape, care, spre nord,
trece prin vîrfurile cele mai înalte (vf. Omul 2 507 m, vf. Ciucaş 1 956 m,
vf. Gorul 1 783 m), separînd bazinele amintite de bazinul hidrografic al
Oltului, spre vest de bazinul Ialomiţei, iar spre nord-est de bazinul Tro-
tuşului.
Regiunea include şi o parte din cîmpie prin sectoarele inferioare ale
rîurilor respective ce o străbat.
Analiza aspectului actual al reţelei hidrografice din această regiune,
care este rezultatul unui îndelungat proces de interacţiune a, unui complex
de factori şi în special a factorilor climatici şi geologici, nu poate fi făcută
fără o scurtă prezentare a acestora.
Condiţiile climatice se caracterizează prin precipitaţii medii anuale
-cuprirnm între 700 şi 1 200 mm în zona de munte şi 450 -800 mm în zona
de cîmpie şi deal. în ceea ce priveşte repartiţia. în timp a acestor preciQi-
taţii, în perioada caldă a anului cade circa 70% din cantitatea anuală. În
.zona de munte precipitaţiile au un caracter mai uniform, cu durată mai
mare şi intensitate mai mică faţă de zona de deal şi cîmpie, unde precipi-
taţiile cad neuniform (în timp şi spaţiu) şi au un caracter torenţial pronunţat.
Stratul de zăpadă are o durată de circa 100-150 zile în zona de munte şi
scade pînă, la zero (în unii ani) la cîmpie. Datorită temperaturilor scăzute
din timpul iernii, care variază în luna ianuarie (în perioada multianuală)
*) Comunicare prezentată ln şedinţa Institutului de geologie şi geografie al Academlel
R.P.R. din 23 februarie 1961. •
130 , GH. PLATAGEA 5i GH. POPA
între -3° şi
-7°, stratul de zăpadă are în general un caracter stabil, excep-
ţie făcînd, în unii ani, zona de deal şi cîmpie, cînd el se topeşte de 2 -3 ori
în timpul iernii.
În timpul verii, temperatura medie a aerului este cuprinsă întrt'
12° -~3°. Sînt frecvente, mai ales în zona de deal, ploile torenţiale cu
caracter local, a căror intern,itate depăşeşte uneori 2 mm/minut, cu can-
tităţi care ajung pînă la 100-1 .10 mm.
Acţiunea factorilor climatici, în strîrn,ă legătură cu cei geologici, se
reflectă in structura reţelei hidrografice care are un aspect foarte variat.
În zona muntoasă, structura geologică formată din roci dure, cu
rezistenţe diferite la eroziune : conglomerate, calcare, gresii, marne
calcaroase, a făcut ca apele să se comporte diferit, creînd forme de
relief diferenţiate.
Acolo unde rîurile străbat perpendicular formaţiunile gresiei de
Tarcău, sau a gresiei de Siriu, sînt caracteristice văile parţial transversale
cum sînt : valea Buzăului în amunte de confluenţa cu pirîul Arţagul ;
Bisca Mare în amunte de confluenţa cu pîrîul Bîsculiţa; Bîsca Mică în
amunte de confluenţa cu pîrîul :Secuiu. De asemenea, sectoare transversale
prezintă şi rîurile Putna, Zăbala, Prahova.
Energia maximă a reliefului este cuprinsă între 500-1000 m întîl-
nindu-se văi adînci, prăpăstioase, cu profile longitudinale în trepte, da-
torită alternanţei rocilor dure cu altele mai puţin d"!lfe, cum sînt cele de pe
văile Bîsca Mare, Bisca Mică, Buzău etc.
Pentru rîurile din această zonă sint caracteristice, in general, pantele
mari cu valori între 150-200°/00 cum sînt : valea Sasului, afluent pe stînga
al Buzăului, săpată în formaţiunile gresiei de Tarcău, cu o pantă de 220 °loo,
piriul Ruptura, afluent pe dreapta al Bîscii Rozilei, săpat în aceleaşi
formaţiuni.
Pantele mari ale piraielor din zona de munte favorizează posibili-
tatea transportării unor mari cantităţi de material erodat de ape. !n zona,
de dealuri, formaţiunile geologice constituite din gresii în alternanţă cu
argile, gipsuri, marne, şisturi, au o rezistenţă mai mică la eroziune iar vii-
turile determinate de ploile torenţiale acţionează puternic asupra acestora.,
cărînd cantităţi imense de material erodat, pe care-l depun la baza pantei.
În funcţie de structura geologică, rîurile prezintă în cursul lor sec-
toare largi (cum sînt depresiunile : Cîmpuri, Vizantea, Soveja, Vrancea,
Slănic, Drajna etc.), prinse între sectoare înguste. Văile rîurilor au în aceas-
tă zonă un pronunţat caracter de asimetrie, determinat de structura mo-
noclinală a stratelor ce alternează cu strate dislocate la verticală, creînd
în general un relief structuralo-eroziv de cueste şi hogbackuri ce este
caracteristic mai ales sectorului de la nord de valea Buzăului.
Energia reliefului este cuprinsă intre 200-500 m, iar pantele lon-
gitudinale ale riurilor au valori sub l 00 °loo•
În zona de cîmpie, factorul geologic deşi are un rol secundar, este
totuşi destul de important. Structura geologică şi litologică (pietrişuri şi
nisipuri, precum şi depozitele loessoide şi loessul), influenţează mai mult
asupra debitului riurilor, prin gradul de permeabilitate şi prin alimentarea.
lor-din pÎl1zclu fruatice şi au o influo ţă mai mică asupra aspectului reţelei,
dato1ită în special pantei reduse a 1huilor. Aceasta face ca. riurile să mea.n-
3 CARACTERISTICILE RETJi:LEI HIDROqRAFICE DINTRE IALOMIŢA ŞI TROTUŞ 131
. ' .
dreze foarte mult, lăsînd cînd pe o parte cînd pe a.Ita, gîrle, bălţi, hraţ,(•
părăsite, iar reţeaua temporară este destul de redusă. ·
Pe baza analizei materialului hidrografic, a fost construită eorelaţi:t
dintre panta medie a rîurilor şi valoarea medie a coeficienţilor de sinuo-
zitate (fig. ] ), din care reieRe că acest co<'ficient are valori minime (1,08)
in cazul pantelor mari şi valori maxime (1,95) în cazul pantelor mici.
Din cele expuse, reiese că as- _
pectul reţelei hidrografice reflectă în i.o
mare măsură varietatea structurală a 1
regiunii, tectonica, clima, precum şi •
schimbările de ordin paleohidrog:rafic (IO I
I
ce au avut loc în reţea. ,10 ,__ -- - -- --
f--- ----
- _-_,-
Aceiaşi factori şi-au lăsat am-
prenta. şi în repartiţia densităţii re-
($4 ~--
-- --
- - --
I
ţelei hidrografice, făcind ca aceasta. ISO
să aibă valori foarte variate în inte-
riorul regiunii luate in studiu.
În calculul densităţii, efectuat
(,JO
,\
--1-
I
--, -- -•-r I
pe hărţile la scara 1 : J 00 OOO, s-a

luat în considerare întreaga reţea
hidrografică (permanentă, semiper-
U.D
Oli '
..... ""-
'--
I II
I I
I
j1
.
manentă şi temporară), pentru că
numai aşa se poate avea. o imagine
unitară a întregii reţele. Fig. 1. -· Corda\ia dintre coericimtll dl'
Pentru întocmirea hărţii densi- sinuozitate 'P şi p11nta rlurllor 1°,100 .
tăţii (fig. 2) am folosit metoda de
calcul a pătratelor şi trasarea izoliniilor, intrucît, prin această metodă 1_,1e
obţin rezultate mai apropiate de realitate, pe diferite unităţi de relief.
În zona de munte, valorile maxime ale densităţii ajung pînă, la 2,5 -
2, 7 kmfkm 2, datorită condiţiilor climatice şi geologice specifice acestei zone.
Alimentarea superficială din ploi şi zăpezi mai uniformă, imp!'imă
un caracter permanent şi semipermanent reţelei hidrografice.
În zona subcarpatică, acţiunea ploilor torenţiale a.supra reliefului
(constituit in geneial din roci uşor eroda.bile) - ploi frecvente in a.cea.stă
zonă - a dus la o dezvolta.re accentuată a reţelei semipermanente şi teµi-
porare, făcind ca densitatea să aibă valori cuprinse între 2,0-2,5 km/k,m 2•
Aceasta denotă că în zona respectivă fragmentarea reliefului este mare.
În zona de cîmpie densitatea scade pînă la O pe interfluvii şi ajunge
pinii. la 0,8 kmjkm 2 în lunca riluilor, datorită meandrării lor.
Aruncînd o privire de ansamblu asupra hărţii, observăm că densi-
tatea reţelei se supune legii zonalităţii verticale, gradientul de ereştere
fiind foarte mare de la cîmpie pină la limita dintre deal şi munte. Măi sus,
acest gradient scade brusc datorită factorilor amintiţi.
Analizind densitatea rf,ţelei pe unităţi de relief reiese că: în zona
de munte ea are o valoare medie de ] ,61 kmfkm.1 , în zona de deal de 1,30
kmfkm 11 şi în zona de cimpie de 0,34 kmfkm. 11 • Densitatea medie pe întreaga.
regiune este de J ,r-8 kmfkm. 2•
Din cele relatate mai sus, reiese că „nţoaaa hidrograficii. nu este
4oar o combinăţio nesistematică ~ diferitelor c.Ai pe care ee sclirge apa.
132 GH. PLATAGEA tl GH. POPA 4
superficială, ci ea este rezultatul unui proces fizic complex care se desfă

şoară pe o porţiune oarecare a. suprafeţii pămîntului" (5).
Pentru a. înţelege interacţiunea factorilor componenţi ai acestui
proces fizic complex, noi am analizat structura reţelei hidrografice din
regiune, pornind de la ipoteza că interacţiunea acestora va putea fi demons-
trată, dacă vom renunţa la vechea metodă de tratare a structurii reţelei
hidrografice. !n această metodă sistemul hidrografic este compus din
rîul principal, alimentat de diferiţi afluenţi şi în care afluenţii ca.re se varsă
în riul pJincipal sînt socotiţi ca afluenţi de ordinul I, cei care se varsă in
riul de ordinul I sînt socotiţi ca afluenţi de ordinul II şi a.şa mai departe.
În acest caz, alegerea rîului principal în si<1temul hidrografic, se face pe
baza unor criterii formale, cum ar fi după lungimea, lăţimea şi adincimea
rîului, după particularităţile orografice şi geologice ale malurilor etc.
Această metodă nu permite cîtuşi de puţin să se explice sensul fizic al curen-
tului de apă şi nici procesul de forma.ro a sistemului hidrografic.
Este simplu de înţeles, că între doi afluenţi care se unesc şi dau naş
tere altuia - al treilea rîu - există o diferenţă principială ; a.cest rîu din
punct de vedere fizic este cu totul nou, cu particularităţi hidraulice noi şi
lui îi corespunde o albie cu particularităţi proprii. Acest rîu nou nu poate
fi socotit ca o prelungire a unuia din rîurile anterioare. De aici rezultă că
în sistemul hidrografic nu poate fi vorba de un rîu principal şi de afluenţi
de ordinul I, II etc. Fiecare rîu îşi schimbă caracteristicile fizice de la izvor
J)Înă la vărsa.re.
Acest principiu1 ), pus la baza analizei structurii reţelei hidrografice,
dă posibilitatea să tragem concluzii mai reale despre structura reţelei hidro-
grafice şi, pe baza acestora., să stabilim legile diferitelor caracteristici ale
proceselor din albie şi interdependenţa dintre ele. Acesta ne dă posibilitatea
în special să arătăm, că dacă reţeaua hidrografi.că este un rezultat al lucru-
lui mecanic efectuat de curentul de apă - şi în structura ei se observă o
legitate oarecare fi.nită - , atunci şi intre elementele morfometrice ale
albiei, între caracteristicile hidraulice şi hidrologice ale curentului de apă,
între caracterul bazinului şi structura reţelei hidrografice, de asemenea.,
există o legătură destul de strînsă. Mai mult decît atît, dacă curentul de
apă este determinat de un şir de factori climatici, atunci o legătură tot
.atit de mare există între structura reţelei hidrografi.ce din sistemul respec-
tiv şi factorii climatici respectivi.
Pentru a stabili aceste legături, pornim de la principiul admis mai
1ms, că două rîuri elementare unindu-se formează un alt rîu cu proprie-
tăţi fizice calitativ diferite şi că structura reţelei hidrografice poate fi
privită în felul următor (5): rîul elementar (organismul torenţial) U soco-
tim curent de ordinul I ; unirea a două rîuri de ordinul I dau naştere la un
rîu de ordinul II ; unirea a două rîuri de ordinul II dau naştere la un, rîu
de ordinul III etc. Prin ordinul I, II, III etc. nu trebuie înţeleasă doar o
notare a diferitelor sectoare ale rîului, ci un curent de apă cu caracteristici
fizice proprii.
1 ) Acest prin_cipiu a fost admis de o serie de autori: R. E. Ho i- ton (2),.8. P. Pan o v (4)
.Ji ln ultimul timp a fost dezvoltat de N'. A. R j a li I ţ t'n (5), · ' ·
_,...__
r-a.o
ŞTI
o~
.FO
o
o.o
IJ♦J
/
l ..._C
Scara
10 O IO 20 k-
I =l::::d::=1=:1==...
Ic:.
l 1,,;Jl~f=:!:I='='='='
==='==~J::Hd
",\
,.,,
\
1
,_ - ', .._ . ~
' ' '--~
Fili. 2. - llarla dcn s ili til rcti•J,. ; uiCro o,·rafl cc, 1permanent.\ , scmip~rmnn„ot,l sl tcmpororăl dintr ' ' I·•1Iom1\a
. şi Troluş.
5 CARACTERISTICILE REŢELEI HIDROGRAFICE DINTRE IALOMIŢA ŞI TROTIJŞ
Din această schemă teoretică reiese că două rîuri care se unesc sînt
egale şi de aceea notăm in punctul lor de confluenţă cu SN suprafaţa. bazi-
nelor de recepţie pentru fiecare din aceste rîuri, iar lungimea lor cu L N·
Mai departe, notăm pentru rîul nou format, suprafaţa bazinului
cu BN+l şi lungimea rîului cu LN+i•
Dacă acum notăm pentru rîul nou format creşterea lungimii cu
LN. N+t şi creşterea suprafeţei bazinului cu SN, N+i atunci putem să.
scriem că:
Ba+1 = 2 Ba+ SN, N+l
LN+l = LN + LN, N+l

Valoarea creşterii suprafeţei bazinului SN, N+1 şi lungimea. rîului
nou format La. a+i pot fi puse in dependenţă de aceleaşi valori ale rîu-
rilor care confluează adică
Ba. N+l = CI> • SN Şi La, a+1 = ~ · LN
şi atunci
Ba+ 1 = (2 + CI>) Ba; La+ 1 = (l + ~) L 9
în care coeficientul cJ> caracterizează creşterea suprafeţei, iar coeficientul 11,

caracterizează creşterea lungimii.
Înlocuind pe
2 + CI> = Ks şi 1 + ~ = KL
obţinem:
[1]
În aceste formule N caracterizează ordinul rîului, sau mai bine-zis
dimensiunile lui ; L reprezintă lungimea rîului de la. izvor pînă la. punctul
de confluenţă.
Din expresia. [1] reiese că mărirea relativă a suprafeţei bazinului este
determinată de coeficientul Ks care este întotdeauna mai mare de 2, iar
creşterea relativă a lungimii rîului este determinată de coeficientul KL
care este_ mai mare decit 1.
Din cele expuse reiese o legătură strinsă intre coeficienţii Ks şi KL;
cu cit este mai mare lungimea riului după confluenţă, cu atît mai mult
creşte suprafaţa bazinului de recepţie, adică cu cit este mai mare KL cu
atit este mai mare Ks.
Legătura dintre aceşti coeficienţi depinde în măsură foarte mare de
fmma bazinelor de recepţie a rîurilor c-are conflnează şi pe care o notăm
cu „a" deci
Ks =a· KL
134 GH. PLATAGEA 1i GH. POPA 6
în ·gen,eral, parametrul a = 2 în cazul bazinelor care au forma une.i

paJ:11,bole cu vidul în punctul de confluenţă şi a= 1,33 in cazul cînd bazi-
nul are for~a unui triunghi. O asemenea schimbare bruscă a formei bazi-
nului pe măsu~a creşterii lungimii rîului este puţin probabilă, acea.sta
făcîndu-se mult mai lent. În acest caz este mai probabil că acest parametru
a în r$ti,a. Ks = a· KL va, avea o valoare medie între 2 şi 1,33 şi va fi egală
cu l ,66 fiind constantă pentru reţeaua hidrografică a rîului respectiv; ..
O altă caracteristică care. se pqate determina cu ajutorul acestei
scheme este variaţia suprafeţei relative a bazinului de recepţie, în funcţie
de schimbarea ordinului curentului de apă f = .!:_ . Notăm creşterea
L
supra.feţei"refative a bazinului de recepţie de ordin învecinat cu K8 'adică
-L
do aici rezultă (pe baza relaţiei Ks = a · KL) că
Ks · .
-·-- =K8 =a= l,66
·KL·
L
adică acest coeficient pentru sistemul hidrografic respectiv este relativ

constant.
În cazul cînd forma bazinului de recepţie variază lent prin trecerea
de la un ordin mic al rîului la altul mai mare, aplicînd schema de mai
sus, obţinem: Ks = 2,72 şi KL= l,64, coeficienţi care sînt constanţi pen-
tru sistemul hidrografic respectiv:.
Pentru V(;lrificarea schemei expuse mai sus şi în special a coeficienţi
lor Ks; KL şi .Ks_, noi am analizat lungimile rîurilor şi suprafeţele relative
alei bazinelor de
L
recepţie I: r pentru toate riurile dintre Ialomiţa şi' Tro-

tuş, considerîndu-le ca.
Din, corelaţia dintre
şi numărul
făcînd parte din
suprafaţa relativă a
aceeaşi unitate
bazinelor de
rîurilor din regiune (fig. 3 ), reiese că în linii generale schimbarea
reMpţie ( ~ r
fizico-geografică.
suprafeţei -bazinului pe măsură ce creşte lungimea rîului nu se face treptat

ci în salturi, fapt care confirmă părerile noastre expuse mai sus.
Schimbarea în salturi a suprafeţei relative a bazinului de recepţie
şi a lungimilor riurilor, se vede foarte bine pe graficele de frecvenţă un.de
este dat numărul rîurilor care au o suprafaţă sau o lungime aproximativ
egală şi pe care se observă grupări periodice (fig. 4).
CARACTERISTICILE REŢELEI HIDROGRAFICE DINTRE IALOMIŢA ŞI TROTUS 135
Fixînd lungimea sau suprafaţa fiecărei grupări pe grafirol de frec-

venţă şi făcînd raportul dintre ace tea pentru grupările învecinate, noi am
determinat coeficienţii KL şi Ks tabiliţi mai su . Aceşti coeficienţi variază
foarte puţin (fig. 4) cu creşterea lungimii rîului şi ei pot fi , ocotiţi ca, fiind
<:onstanţi mai ales că valoarea lor medie este
foarte aproape de valoarea teoretică (tabloul tirm
l~D . ~
IU'. 1). 6.Q
(f}' - ~- Kr• W ·-
I i -
'
zz
I I +o p.. L- +4D
l I ~.~
I I
I i I I- . ' i I
I I I(
_j_ -
IKe •UO
l' I --t-i-, i
t-t -ţ- I / I
~--t~
-11:=~.
L--~
c._ - - '--· ---- -·- ~ -

•b
~-- '--
•,
:....,-,-V
I
)
~ ''/
~T- - Kt•l6l
I I
I I
' Kr 1,7.r
~~ ~ I I ,,,.,
l
L.-- '--'
-- ,..,_,.-
~;'7t
v IO ZO JO ,o SO N
100 l/10 J4D +4o J()O GOO 100 H GO
Număr11/ rlvr ilor din rtJIUM
' NvmJrul rivrilor
F ig. 3. - Cor~Jaţia
,recepţie ( :
dintre
rşi numărul
suprafaţa relalivă
rturilor.
a bazinului de Fig. 4. - Corelaţia dintre lun-
gimeo. rlurllor L km şi numă
rul lor N.
Aceşti coeficienţi medii - Ks şi KL - pentru reţeaua hidrografică,

ne-au dat posibilitatea să obţinem expresia generală pentru determinarea
uprafeţei bazinului şi lungimii riului în valori relative şi absolute.
Tabloul nr. 1
Coeficienţii I Teorelic I Calculat

Admis
tn calcule
Ks 1,66 1,55 1,55

L
Ks 2,72 2,95 2,95
KL 1,64 1,90 2,08

136 GH. PLATAGEA ,; GH. POPA
Astfel, folosind coeficientul Ks putem obţine pentru suprafaţa ba-

zinului rîului de orice ordin, expresia :
sN = x:-1 . s1 [2]
iăr'jîentru lungimea rîului (de la izvor)
LN = xf- 1 • L1 [3]
Lungimea riului de la un ordin oarecare se poate obţine din relaţia.
LN = La - La-1 [4]
1n ; aceste relaţii parametrii S 1 şi L 1 reprezintă suprafaţa şi lun-
gimea riurilor de ordinul I.
A vind în vedere că reţeaua hidrografică a schemei teoretice se gă
seşte în condiţii fizico-geografice asemănătoare, atunci putem spune că.
şi schimbarea debitului mediu multianual, pentru rîurile de ordin înve-
cinat, trebuie să fie de asemenea constantă şi egală cu coeficientul de schim-
bare a suprafeţei bazinului adică:
[Kcî = Ks = 2,951
Controlul acestui coeficient a fost făcut pentru rînrile din aceeaşi
regiune şi, aşa cum se vede din tabloul nr. 1, el este aproape de cel obţinut
mai sus şi este €-gal cu 2,20.
Pe baza acestui coeficient Kg se poate obţine expresia pentru de-
terminarea debitului mediu multianual pentru rîurile de orice ordin în
forma de mai jos :
[5J
Controlul metodei adoptate a fost făcut pe baza corelaţiei dintre
lllllgimea rinrilor şi suprafaţa bazinelor de recepţie pentru rîurile de ordinul
I (fig. 5 ). Pe această corelaţie noi am analizat amplitudinea de dispersare
a punctelor, precum şi modul în care se situează aceste puncte faţă de
valorile extreme. Din figura 5 reiese că valorile extreme ale lungimii rîu-
rilor de ordinul I sînt cuprinse intre 27,6 şi 7800/o faţă de valoarea medie,
sau în valori absolute de la 0,5 km pină la 14 km faţă de 1,80 km - va-
loarea medie; aproximativ aceleaşi procente se observă şi în cazul supra-
feţelor bazinelor de recepţie care sint cuprinse intre 0,8 şi 30 k:m. 2 , valoarea
medie fiind de 3,5 k:m. 2•
Pentru stabilirea variaţiei caracteristicilor hidrografice de bază
cum ar fi lungimea riurilor, suprafaţa bazinului, numărul riurilor de dife-
rite ordine în reţeaua hidrografică respectivă etc., noi am folosit hărţile
topografice la scara 1 : 200 OOO pentru regiunea luată în studiu.
Pe hartă au fost determinate lungimile riurilor şi suprafeţele bazi-
nelor pe ordine de mărime; pe baza valorilor obţinute am calculat valoa-
rea medie a lungimii şi suprafeţei pentru fiecare ordin şi pe acestea din
urmă le-am considerat ca fiind valori care determină caracteristicile de
bază a.le riurilor de un ordin dat. Aceste valori medii au fost folosite pentru
CARACTERISTICILE REŢELEI HIDROGRAFICE DINTRE IALOMIŢA ŞI TROTUŞ 137'
9
construirea corelaţiilor dintre lungimea medie şi ordinul riurilor, precum

şi dintre suprafaţa liniară a bazinului de recepţie şi ordinul durilor din
regiune (fig. 6 şi 7). Pe baza corelaţiei (fig. 6) s-a stabilit că lungimea rîu-
rilor creşte continuu pe măsura trecerii de la un ordin mai mic la unul
mai mare şi se observă un raport aproximativ egal intre lungimea rÎll-
rilor de ordin invecinat. în medie, pentru toată reţeaua hidrografică din
regiune, lungimea riurilor de un oarecare ordin N creşte in comparaţie
cu ordinul anterior in medie cu 2,08.
l"Km 2
..
3·
.. .
I Io
. ..... .....
~
.. . . . ,_
~
. . ..
. .
'
. '
~ 10 .. ' - .
I
~ • I•
~ ~~~ • '.J
~i:;- • 'J, ;
U ////////////////
~ ' ' ' '~ ',"-." 11;
I
~
11!J•,
.
'i1W ~~.
. b
-
.,.. ·" " 1ft 13 '
&~IS: i½~ VI ·'°"~-
'~~ ~ ~~~~
L lt11
~
,Yum.iru/ de cazvr,
~
100
~
-~
Fig. 5. - Corelaţia dintre lungimea şi suprafaţa bazinului de recepţie, pentru rlurile e1e-
mentare de ordinul I.
Trebuie să menţionăm că această caracteristică (lungimea riurilor)

depinde şi de condiţiile fizico-geografice ale bazinului de recepţie : de
exemplu, gradul de impădurire duce la mărirea lungimii riurilor de ordinul
I-III, ia,r pentru ordine mai mari acesta nu mai are nici o influenţă.
Aşa cum s-aT arătat mai sus, suprafaţa bazinului creşte o dată cu
creşterea ordinului rîului respectiv. Raportul suprafeţelor bazinelor de
recepţie pentru ordine invecinate este determinat, pentru intreaga reţea.
hidrografică, de parametrul constant K s = 2,95.
Avind in vedere structura reţelei hidrografice pe care am admis-o,
noi am diferenţiat suprafeţele bazinelor fiecărui rîu şi am atribuit riului
respectiv doar acea suprafaţă de bazin care-i aparţine.
Pentru analiza acestei caracteristici, am găsit că este mai bine:să
folosim suprafaţa liniaTă a bazinului de recepţie adică :
(6]
138 GH. PLATAGEA şi GH . POPA 10
Datele concludente pe care le-am ob ţinut din analiza materialului

existent au fo t reprezentate în corelaţia dintre suprafaţa liniară a bazi-
nului de recepţie şi ordinul rîurilor (fig. 7). După cum reie e din figura
7, şi în acest caz se observă o creştere a suprafeţelor liniare ale bazinelo,r
de recepţie cu creşterea ordinului de mărime.
în urma prelucrării materialelor
3rtlinul hidrografice, a fost construit graficul
VIII
care stabileşte numărul de rîuri din
diferite sisteme hidrografice (fig. 8),
pe baza căruia noi am calculat
den sitatea medie a reţelei hidrogra-
fice pentru întreaga regiune (tabloul
nr. 2) . Din tablou reiese că densita-
_ _J --4---1-l---+---l----< t ea medie a reţelei hidrografice per-
I manentă şi semipermanentă este de
o,,13 kmfkm. 2, fiin d egală cu valoarea
medie a densităţii pentru rîurile din
~...,__-'-__.__- -'---'-'------'- _ _.__._ __,
100
zooLKm e- teriorul Carpaţilor (7) . Analiza a
arătat că pentru reţeaua permanentă
Fig. 6. - Corelat ia dintre lun gimea rlurilor şi semipermanentă densitatea variază
pe diferite sectoare ş i ordinu l de mă.rime al în fm cţie de ordinul rîurilor şi estu
acestora.
cuprinsă între 1,15 kmfkm. 2 pentre
ordinul I_. şi 0,07 km/km 2 pentr.u _or-
dinul VIII (fig. 9) . Din [aceeaşi !figură, reiese o legă.tură foarte clară
între valoarea m edie a pantei şi ordinul rîurilor din, regiune, care va-
riază între 890/o0 pent ru ordinul Ifşi• 40/o 0 pentru ordinu l VIII.
11
10 1--
---
~
- 7
(/)
~
(2)
~
~.,.. IZ)
(12) '
- - - - ~J~)
(O (fJ~)
"57) .
az
41
li IV V VI VII VII '
F ig. 7. - Core l aţia dintre supra faţa li n i ară a bazinelor de recepţi e şi ordinul rlurilo r pe
di feri te sectoare.
11 CARACTERIST ICILE REŢELEI HIDROGRAFICE DINTRE IALOMIŢA ŞI TROTUŞ 139
I= N
IOO t - - - - - - - + - - - - + - - - - - l -- · '
I
f//Ot======:t=======t======j=======t=======t---_-_-_-_++---~,'-:_/"'--/_-=-.--:+-~..::-=.---1-
~Iz /"~
+rot--- - - - - + - - - - + - - - - - l - - ---+- ---+-----l-7'/- - - i -
Z~f--- - - + - - - - - - - + - - - - - l - -
D /
~ ,oo - -----
.~ 60>--- - - - + - - - - - - + - - - - - - < - - - - + - -
A /.- ///-
t
~
60 ~
50
-- V/=- /// ~-- -_ /--
~ ----+-----+-----+---- -
+111---
_ J- - / V w
:~JO
I / I / / /
~zo /V / V V. V
l i ţ======t======:t==:::::z/::::=::::===::::z/::::=ţ:====::::,zr::====::::::
1
,:zt=====::.1-v-
i t:.======t======-:t--/,-,~--_-_-_--t-+-_-..,,";2.'
. , =-===i'=-==-....,,,-,~--_+-I--_-_--✓7-.-=-=t====-__,.,.--~r--_-_-_-i-l
6 1------+-----V'-----+l-,,,...
/ ----+--_,.--,,,.....--+----,,,../--+---✓
--,,,.....-!---1
51------+----,,/:+-- -- ' - - ----t---/----1-----,'--- - + - --/----,f - -
4 t------t------;.,../--t----r-
/ -+--- _ _ _t--,,.._/_
---:if-/_ _---;.,./ __,t-----1
J 1----•--+--,,,<--
/ --+----,,'-/-+------,~/--+--- r/
· + ------,t</· - --?t-'v, -
z l------+-l/_---+,,L-
/ -+-+--/--t--,,/"---l---,,c..-/+---r--
/ --,t-"w,i___
',L- --,-':-,----,',l//-
V V V / /
--~,v=-----!v=-----:Vl~----:-V:::-1/----::~=-,,,- --t
F ig. 8. - Co rel aţia dintre nu măru l sectoarelor de rlu ele diferite ord ine şi ordinul siste-
mul ui hi drogra fi c .
.Aceste exemple sînt stiliciente pontru a trage concluzia, in ceea, ce

priveşte aplicabilitatea schemei admise de noi, pentru stabilirea variaţiei
<!aracteristicilor hidrografice şi morfologice._ Pe ba.za materialului expe-
diţionar, vom căuta să an~lizăm variaţia cîtorva caracteristici hidrologice,
în funcţie de ordinul rîurilor şi în special a debitului mediu multianual
(Q) şi a debitului maxim mediu (Q- m).
Materialele privind debitul mediu multianual pe rîurile de diferite
ordine a fo st prelucrat şi reprezentat grafic în figura 10. P e acest grafic
se observă o variatie destul de mare a debit ului mediu multianual chiar
în interiorul unui sist em hidrografic de un ordin dat, fapt care se explică
prin influenţa unei serii de factori fizico-geografici locali (vegetaţie, soluri
iltc.). Menţionăm că asemenea factori au o influenţă însemnată asupra
scurgerii medii multianuale; numai în bazinele mici unde riurile au albie
mică neajungînd pînă la pinza freatică, iar în bazinele mari, aşa cum se
.ştie din ecuaţia bilanţului hidrologic, scurgerea medie multianuală depinde
numai de precipitaţii şi evaporaţie .
.A.nalizînd această corelaţie în scară logaritmică (fig. J 1) şi compa.rînd-o
cu valorile calculate (\u ajutorul formulei [5 J se poate trage con-
cluzia că aceasta reflectă destul de bine variaţia debitului mediu multi~
140
Tabloul nr. 2
Ordinul rlurilor I I
I II
I III
I IV
I V
I VI VII V I II
Suprafaţa rluri-
lor 1,80 4,00 11,0 20,0 40,0 65,0 96,0 135
Suprafaţa liniară
a bazinului 0,87 1,39 1,90 2,80 4,00 6,00 9,00 14,0
Nr. rlurilor Io re-

ţeaua hidro-
grafică 1 OOO 300 85 30 8 3 2 1
Lungimea totală
ln km pe ordin
de mărime 1 800 1 200 935 600 320 195 192 135
Suprafaţa totală
pe ordin de
mărime Io km 2 1 560 1670 1 780 1680 1 280 1170 1 728 :1 890
I:L - r, 877 km :i:: 8 - 12 168 km•
D - o,,s kmf1cm1
((Q
a I'
(Q 1·· \ I
I
f-- \ 21
b\
/110
\' I
D,70
\\ I
D,G(J
\ I
r
\ \ Î\ 10
I
O,.JJ I\ ' '\. I
O.ZD
\ ""
"' -
)
/lfO
Q
HN/IV
" ::s
V
"'---:
VJVI/Vllf - /
D/1/IVV
/
VI VIII/III
Fig. 9. - Corelaţia
care exprimă Fig. l O. - Corelaţia dintre debitul
dependenţa pantei rlurilor şi a den-
mediu multianual Q m 8 /s şi ordinul
sităţii reţelei hidrografice de ordi-
rturilor pe dilerite sectoare.
nul diferitelor sisteme hidrografic e :
a, densitatea km{ll:m' A = f (ordin) : b, 1>anM>
rtnrllor 1•,..- I (ordin).
13 CARACTERISTICILE REŢELEI HIDROGRAFICE DINTRE IALOMIŢA ŞI TROTUŞ 141
anual cu ordinul riurilor (tabloul nr. 3). Coeficientul K 0 care intră în for-
mula 5 este constant pentru întreaga reţea hidrografică şi e te egal cu
2,20. Acea tă valoare e
I/I/JO
apropie de valoarea lui
K<[ = Ks = 2,95 obţinută
mai u.
~r--
A
Debitul maxim me-
/ diu..,. şi raportul dintre de-
/ bitul maxim şi debitul
mediu multianual, precum
/
şi cel dintre debitul ma-
xim mediu şi debitul me-
/
100
- diu multia.nual, de aseme-
L/
nea, sînt strîns legate de
I
/
/
8
ordinul riurilor (fig. 12).
Legătura diTeotă dintre
/ / debitul maxim mediu şi
/ I ordinul riurilor este ară
tată în figura 11 şi în
(0,0
/
/ tabloul nr. 4.
I
/ /
I /
A /
/
li'
30D
\
/ \
I 211(1
~
(O
I //)(1
~
"' "'
"
li'
/ "- 14! ~
/ ~-~~
/ o
I li HI/V V V/VIIWI
I
I Fig. 12. - Corelaţ.la
care exprimi'i
sr dependenţa raportului dintre <lebl-
tul maxim şi debitul mediu multi·
a,
li III IV V VI V// VI# anual (Q~ai: ) şi dlnlre debitul
Fig. 11. - Corelaţia care exprimă dependenţa maxim mediu şi cel mediu m11lli-
debitului mediu multi anual Q m 3 fs (B - B)
si a debitului maxim mediu Qm m 3 /s (A -- A) anual ( ţ1 ) de ordinul rturilor
de ordinul rlurilor pe diferite sectoare. pe diferite sectoare.
Comparînd variaţia debitu.lui maxim mediu ou cea a debitu.lui me-

diu multianual (fig. l 1) observăm că, în raport cu axa ab cisei pentru
dreapta de legătură a debitului maxim mediu, unghiul este mai mic faţă.
de acela al dreptei pentru debitul mediu multianual. Aceasta în eamnă că,
valoarea relativă a debitului maxim (în comparaţie ou debitul mediu
142
Tabloul nr. 3
Ordinul Q m3/s I K-Q Q m 8 /sdupă

rlu_rilor observat I fnrmul,1
I 0,17 0,17
2,23
II 0,38 0,37
2,47
III 0,94 0,82
2,08
IV 1,93 1,78
3,73
V 7,20 4,00
1,53
VI 11,0 8,75
1,94
vn 21,3 18,7
1,34
flii 29,9 40,8
Kg - 2,20
Tabloul nr. 4
Q max. Q mediu -
Qm
Ordinul med. Qm după -Q
rlurllor K"iim multi-
m 8 /s formulă
anual
I 6,39 6,40 0,17 37,7

1,88
II 13,0 11,5 0,37 31,0
1,70
III 22,0 20,7 0,82 25,3
1,82
IV 40,0 36,6 1,78 20,4
1,75
V 70,0 67,0 4,00 16,7
1,86
VI 130 120 8,75 13,7
1,67
VII 217 212 18,7 11,3
1,61
VIII 350 385 40,8 9,50
KQ„
K'o,n - _1,76 Kii"' - 1,so --=-082
Kn •
Q
15 CARACTF.RISTICILE REŢELEI HIDROGRAFICE DINTRE IALOMIŢA ŞI TROTI.JŞ
multiauual) creşte pe măsura scăderii ordinului rinlni, adică pe măsura

micşorării riului viiturile devin mai pronunţate, scurgerea maximă devinu
tot mai neuniformă. Aceasta arată că forma viitmilor nu Pste constantă
şi ea se schimbă în funcţie de dimensiunile rîului.
Prelucrarea datelor din corelaţie (fig. ] 1) şi rezultatele inclmo în
tabloul nr. 1 ne îndreptăţesc să admitem coefieientul de variaţ,ie al dchi-
tului maxim mediu KQm = 1,80.
În acest caz putem admite fo1mula de cah-nl a debitului mediu
multianual [fi] cu KQ = 2,20, iar pentru debitul maxim mediu admitem
formula:
[71
în ca1·e KQm = J ,80
În concluzie, menţionăm că rezultatele obţinute pe baza aplicării
acestei scheme teoretice sînt foarte apropiate de datele observate direct
şi corelaţiile privind variaţia caracteristicilor hidrografice, mo1fologice
şi hidrologice stabilite, pot fi folosite pentru determinarea unor problemt-
hidrologice mai complexe.
H8MEHEHlf.R XAPAlffEPlfCTlfR PEl1HQţ} CETlf B PAflOHE

ME'1C,Il~' .RJIOMlfQEţ} lf TPOT'YlliEM
PE3IOME
ABTOpLI RpaTRO o6pHCOBLIBaIOT 4'H8HRO-reorpa4'H'leCRHe ycJIOBHR,

B&H60Jiee Il0BJJHJrnrune Ha C0BpeMeHHLli1 o6JIBR pe'IHO:A CeTH yRaBaHH0rO
pafioHa. ,D;aeTCR IlJIOTB0CTL pe'IH0:A ceTH DO 80H8M lfiopM peni.elfia H BLIRB-
JIReTCR BepTHRaJILHaR BOHaJibHOCTL ee TeppHTOpHaJILH0ro pacnpe;neJieHHR,
B npe;nenax BeJIH'IHH 0T 0,34 RM Ba RB. RM Ba paBHHHe, 1,30 RM na RB. RM
B pa:Aoue X0JIM0B ;no 1,61 RM Ha RB. RM B ropH0M pa:A0He.
Bo BTOpoA 'laCTH CB0ero coo6meHHR aBTOpLI 1·po11o;nRT T80peTH'l8CHHA
auaJIH8 CTPYRTYPLI pe'IH0it C8TH C D;8JlbIO BLIRBHTb Ra'ICCTB8HHLI8 H ROJIH-
'leCTBeHHLie CBRBH, cymecTByIOmHe Mem;ny ru;nporpaifiuqecRHMR, M0p-
4'0JIOTH'leCHHMH H TJIA} 0JI0TH1i8CRYII H xapaRTepHCTHHQMl!,
ELIJIO DpBB.RT0 H BnepBLie npBMeBeuo B PHP npe;nnomeHHe, ELI;nBH-
ByToe P. E. XopTOHOM H E. n. TiaHOBLIM H paaBHT0f H. A. PmaBBlll,JHl,JM,
paccMaTpHBaBIDHX 8TH CBRBH, HCXOAR BB BBMeBeHHR rH;npaBJIH'leCRHX xa-
paRTepBCTHR ua paaJIB'IBLIX yqacTRax o;nHoA H TOA me peHH. PmaHHl.\hlH
H ;npyrue BBT0pLI, Il0JILBYRCL MaTepuaJJBMH DO H8MeHeHHIO rH;npaBJJH'l€('HHX
xapaRTepBCTBR peR, OTHQBhlBBIOTCR OT Dpemuero MeTOAB QRQJJH88 CTPYR•
144 GH. PLATAGEA ,i GH. POPA 16
TYPLI pe11Hott ceTn, corJiacuo KOTopott rn;a;porpaif,n11ecKaH ClilCTeMa cif,op11t1111-

pouaaa na o;a;aofl: rJiauaoi:t peKn nepuoro nopH;a;Ka H ee npHTOKaMH BToporo,
TpeTLero nopH;a;Ka n T.;a;.
ABTOpLI, HCXOJl:H 1i18 TOro, 'ITO ;a;ue peKH npn CJIHHHHH o6paayroT ;a;py-
ryro - TpeTLIO peKy, c HOBLIMH rn;a;paBJIH'leCKHMH oco6eHHOCTHMH, c
pycJioM, nMeIOOlHM co6cTBeHHhle xapaKTepHLie npuaHaKn, npe;a;JiararoT
o6paTuyro KJiaccnif,uKaa;nro peK (opraHH8MLI nepuoro nopn;a;Ka, 06paaye-
11t11i1e npHTOKaMH) H ;a;oKaBhlBaIOT, 'ITO B peqaofl: ceTH ;a;ame rJiaBHaH peKa
MeHHeT CBOe nopH;a;KOBOe MeCTO OT HCTOKOB ;a;o MeCTa una;a;eHHR.
oTOT MeTo;a; 6hlJI npnMeHeH npu pacMoTpeHHH CTpyKTYPLI pe11Hoi:t
CeTH Mem;a;y JlJIOMHa;ett n TpoTymeM n Ha ero OCHOBe 61i1JI COCTaBJieH u
HBJIO)KeH B CTaTLe pH;a; COOTHOWeHutt Mem;a;y paBJIH'IHLIMH xapaKTepncTn-
KaMH ODHChlBaeMott ceTH.
OB'hHCHEHHE PHCYHROB
PHC. 1. - CoOTHOllleHHe MelK;i;y KOa4llfiH1.1aeHTaMa H3BHJIHCTOCTH cp H YKJIOHOM

peu I 0/ 00 .
PHc. 2. - RapTa rIJIOTHOCTa peqHolt ceTa (nOCTOIIHHOlt, rIOJiyrrocTOIIHHOlt n: speMeH-
Holt) MelKAY HJioMHl.\elt n: TpoTy111eM.
0
Pn:c. 3. - CooTHOllleHHe Me>K,zy OTHOCHTeJI&HOlt rIJIO~a';i;& IO DO)J;OC6opHoro 6acceltHa
( ~ )I H qaCJIOM peK.
Pn:c. 4. - CooTHOllleHae Me>KJJ;y )J;JIHHOlt peK (L/I,M) H HX qHCJIOM (N).
Pn:c. 5. - CooTHOlllBHlle Me>KJJ;Y JJ;JiaHolt a rIJIO~a)l;bIO BO,!l;OC6opHoro (iacceltna
JJ;Jifl aJieMenTapm.ix peK rrepaoro rropRJJ;Ka.
PHC. 6. - CooT110111e11He Mem;:,;y JJ;JiaHolt peK Ha OTJJ;eJI&HLlX yqacTKax H nopflJJ;HOM
HX BeJin:qHH.
Pac. 7. - CooTH0111e11He Me>K;:(Y mrneltHolt rrosepxHOCT&IO BOJJ;oc6opHoro 6acceltHa
H rropfl)l;KOM peK na OT)l;eJll:,HLlX yqaCTKax.
Pn:c. 8. - CooTHOUJem1e Me>K;:J;y qn:CJIOM yqaCTKOB paaJiaqHoro nopfl)l;Ka peKH H
nopll)l;KOM peqHolt CHCTeMLl.
PHC. 9. - CooTHOWeHHe, BLlpamaio~ee 3aBHCHMOCTb YKJIOHa peKH H rIJIOTHOCTH
peqHolt ceTn: OT rrop11;:,;Ka paaHhlX peqHLlX cacTeM: a, rIJIOTHOCT& KM/KM1 Xcof
(rropRAOH);
b, YKJIOH peKH i¾o = f (rropfl)l;OK).
PHC. 10. - CooTHOUJeHHe M8>KAY cpe;:,;HaM MHOfOJieTHHM pacxo;:,;oM Q 143/ceK. n:
rropll)l;IIOBLlM HOMepoM peKH Ha paaHLlX ee yqacTKax.
Pac. 11. - CooTHOllleHHe, BLlpalKaIOl..llee BaBHCaMOCTb cpe;:,;Hero MHOrOJieTHero
pacxo;:,;a Q M.3/ceK. (B-B) n: MaKCaMaJI&Horo cpe;:,;Hero pacxo;:,;a ij 11.1/ceK. (A-A) oT rro-
pR;:,;Ha peH ua paaJIHqHLlX yqacT1,ax.
PHC. 12. - 3aBHCaMOCTb OTHO1118HHfl Mem;:,;y MaKCaMaJI&HLlM pacxo;:,;oM H cpeJJ;HHM
MHOrOJI8THHMpacxo;:,;oM (
0
iax) H OTHOIIJ8HWI Mem;:,;y cpe)l;HHM MQKCaMaJI&HblM paCXOJJ;OM
H cpe;:,;HHM MIIOroJieTHHM pacxo;:,;oM ( \M J OT rrop11;:,;Ha p~K Ha OT)l;8JlbHblX yqacT11ax.
17 CARACTERISTICILE REŢELEI HIDROGRAFICE DINTRE IALOMIŢA ŞI TROTUŞ 145
VARIATION OF THE CHARACTERHffICS OF THE

HYDROGRAPHIC NETWORK BETWEEN
THE RIVERS IALOMIŢA AND .TROTUŞ
ABSTRACT
In this paper, the authors make a brief survey of the physical and
geographical conditions which left a deeper stamp on the present aspect
of the hydrographic network in this region. They further a,na,lyse the
density of the hydrographic network according to relief areas and set off
the vertical al'l'angement of the, areas in its territorial distribution
0.34 kmfkm 2 in the plain, l .30 kmfkm 2 in the hill a.rea and 1 .61 kmfkm 1 in
the mountain area.
In the second part of the pa.per, the authors analyse from a theo-
retical viewpoint the structure of the hydrographic network in order to
underline the qualitative and quantitative connections botween the
hydrographic, morphological and hydrologic characteristics.
With this aim in view, they admit and apply, for thc first timo in
the Rumanian People's Republic, the proposal ma.de by R. E. Horton
and B. P. Panov, developed by N. A. Rjanitsyn, who analyso thcsc con-
nections starting from the ,ariation of the hydraulic ('haracteristics of
the rivers on various sectors. Fsing material:-; r<·lated to the variation of
the hydraulic characteristics of the rivers, Rjanitsyn and tht\ other authors
abandon the ancient method of analysing the strueturn of the hydro-
graphic network in whieh the hydrographic systcm (•orn,ists of a main
river (of order I) and of tributaries (of orders II, TII, etc.)
Starting from the fact that two tributaries mcet giving birth to
another, a third stream with new peculiarities, these authors propose a
reverse clas1,ifkation of the rivers (in which torrents belong to the 1st order)
and show that in the hydrographic system the main river itsolf changcs
its order from its source to thc mouth.
This method was applied in the analysis of thc stmcture of the
river system between the Ialomiţa and the 'l'rotuş and thus it was possible
to set up a number of correlations concerning the various characteris-
tics .of this system, desC'ribed in tho above-mentioned paper.
I.IST OF FIGl'I\ES
Fig. 1. - Rali,1 L>elwcen lhe co1•fficienl of sinuosil~· (,;>) an<I LIH' ri\'l'r slope (1°.' 00 ).
Fig. 2. - Map of Lhc densily of the hy,lrographie nclwork (permanent, semi-permanent,
.temporary) between thc rivcrs Ialomiţa and Trotuş.
2
Fig. :J. - Ratio betwecn Lhc comparative area of lhe n•1·,•ption L>asin (~) and the
number of rivers.
Fig. 4. - Ralio L>elween lcnglh (11km) of rivcrs and lhelr numhcr (.\').
Fig. 5. - Ratio bclween lcnglh and area or Lhe reccption L>asin for clcnwntary rivcrs of
the Ist order.
Fig. 6. - Ratio bctween lhe lcnglh of rivcrs 011 various sc:gmenls ancl Lheir orrlcr or sizc.
Fig. 7. - Raliu betwecn thc linear arca of Lhe rcception basins and thc order of rlvers
on various segments.
146 GH. PLATAGEA ,; GH. POPA 18
Fig. 8. - Ratio between the number of river segments of vaclous orders and thc or-
der of tbe hydrographic system.
Fig. 9. - Ratio expressing the dependence of river slopes and the denslty or the hydro-
graphic network as against the order of the varlous hydrographic systems: a. density km/km 2
"X= f (order), b. rlver slopes Î°loo= f (order).
Fig. 10. - Ratio between the mean multiannual discharge Q m 8 /s and the order or the
rivers on various segments.
Fig. 11. - Ratio bclween the mean multiannual dischargc Q'm 3 Js (B - B) and the maxi-
mum mean discharge Qm m 3 /s (A - A) as against the order of lhe rivers on various segment~.
Fig. 12. - Correlation expressing the dependence of the ratio between the· maximum
dischargc and the mean mulliannual discharge (" ;u) and between the mean maximum
0
discharge and the mean multiannual discharge ( ;) as against the order of rivers on various
segments.
BIBLIOGRAFIE
1. Bănci I ă I., Geologia Carpa/ilor Orientali. Ed. ştiinţifică, Bucurrşti, 1958.

2. H o r t o n R. E., Erozional obrazovanie rek i vodosbornle basseinov. 1948.
3. Mor ari u T. şi Sa v u A I., Densitatea nfelei hidrografice din Transilvania, Banal, Crişana
şi Maramure~. Probi. de geogr., voi. I, 1954.
4. Pan o v B. P., Koliceslvennaia harakleristika recinai seli. Trudi G.G.I., nr. 4 (58), 1948.
5. R j ani ţ I n N. A., Morfologhiceskie i ghidrologhiceskie zakonomernosti stroenia recinai seli.
Ghidrometizdat, Lcningrad, 1960.
6. V o s k r c s e n 5 k i K'.. P., Ghidroloqhiceskie rascioll pri proiektirovanii sooru_ienii na mal/h
rekah, ruciah i vremennlh l'odotokah. Ghidromctizdat, Leningrad, 1956. 1
7. Monografia geograficd a R.P.R. voi. I. Geografia fiz1cd. Ed. Acad. R.P.R., Bucu-
reşti, 1960.
HARTA RAIONARII
APELOR MINERALE DIN R. P. ROMINA*)
DE
ION T. PIŞOTA
Apele minerale din R.P.R. sînt cunoscute din cele mai vechi timpuri.
Vestigiile romane de Ia Geoagiu, Herculane etc. ne arată că încă acum
2 OOO de ani, pe teritoriul ţării noastre erau amenajate cîteva staţiuni
balneare în jurnl unor izvoare te1male. •
Cu toate aceste începuturi timpurii, veacuri de-a rîndul nu s-au
mai păstrat documente despre folosirea apelor minernle. Abia în E-el·olul
al XVIII-lea se fac cunoscute cîteva localităţi, prin efectele lor curative,
unele chiar peste hotare. Descoperirea şi utilizarea pe o scară mai largă
a izvoarelor minerale a.re loc către sfîrşitul secolului trecut şi începutul
secolului nostru. Cercetarea acestora se făcea însă sporadic. Abia după
23 August 1944, statul nostru democrat-popular, acordînd o grijă deoRe-
bită pentru sănătatea oamenilor muncii, a trecut la reorganizarea şi cer-
cetarea staţiunilor cu izvoare minerale.
Astăzi, în ţara noastră sînt cunoscute aproximativ 150 de localităţi
cu ape minerale, din care peste 100 au importanţă republicană sau regio-
nală. Asupra acestora există, pină în prezent, o serie de studii şi cercetări
referitoare la proprietăţile lor hidrochimice, hidrologice, terapeutice.
Din punct de vedere geografic, în afară de unele înccrl'ări de clasi-
ficare în funcţie de conţinutul chimic al apelor şi de informaţiile gc-.nerale
din manualele de geografie ale ţării noastre, nu există studii speciale, nid
asup1·a genezei şi evoluţiei izvoarelor minerale, nici cu privire la repartiţia
lor zonală. lată de ce, pe baza studiilor din trecut asupra izvoarelor mine-
rale şi a rezultatelor recente ale cercetărilor hidrogeologice, conside1 ăm
util să punem în discuţie întol'mirea unei hărţi a raionării apelor minei ale
din ţara noastră, care să constituie începutul unor preocupări de donwniul
geografiei, în legătură cu problemele de hidrologi?, morfologie, clirnato-
•) Comunicare prezentată ln Sesiunea ştiinţifici! a Univerţiti'\!il din Bncure~ll, aprilie l 059.
148 I. T. PIŞOTA
logie sau biogeografie, referitoare la. acea.stă importantă categorie de

izvoare.
Lucrările lui Radu Pa.seu (1),(2), Emil Ţeposu ş!
Va.I. Puşcariu (3), E. Liteanu (9), R. Ciocîrdel ş1
E. Protopopescu-Pa.che (6), N. Oncescu (5),(11),precum
şi o serie de studii de balneologie ne-au fost de mare folos în elabora.rea.
a.cestei hărţi.
In studiul raionării apelor minerale s-au luat în considera.re, în
primul rînd, oonţinutul în săruri şi gaze predominante din apa izvoarelor,
condiţiile geologice, geomorfologice şi regimul de circulaţie a. apelor
subterane.
De la început trebuie să arătăm că încadrarea izvoarelor în diferite
grupe de ape, cu un anumit conţinut chimic, prezintă mari greutăţi
datorită faptului că majoritatea lor au un conţinut complex de săruri.
Pentru raionarea noastră am luat în considerare primele două substanţe
chimice predominante în apa izvoarelor, folosindu-ne de analizele exi-
stente publicate. Condiţiile hidrochimice au fost privite în strinsă le-
gătură cu formaţiunile geologice, cu litologia şi cu hidrogeologia. Ne-am
folosit de asemenea, de condiţiile geografice şi geologice în care s-au format
izvoarele, ca şi de importanţa lor terapeutică.
În harta raionării de faţă, vom folosi următoarele subdiviziuni:
zonă, subzonă şi' raion.
În delimitarea zonei am ţinut seamă de condiţiile geologice şi geo-
morfologioo în care se află izvoarele minerale.
Si1bzona s-a delimitat în funcţie de unităţile de relief, în cuprinsul
cărora, datorită condiţiilor tectonice, stratigrafke şi hidrogeologice, predo-
mină izvoare cu un anumit continut chimic.
În stabilirea rafonului din fiecare subzonă s-au avut în vedere atît
condiţiile fizico-geografice eît şi numărul izYoarelor predominante, carac-
terizate printr-o anumită Yarietate a conţ,inutului chimic.
Ţinînd scama de repartiţia apelor minerale, de compartimentarea
reliefului şi de datele geologice, în cuprinsul R.P.R., se disting două mari
zone cu trăsături cararterh,ti<-e (fig. 1).
A) Zona de gl'osinclinal oeupă cea mai mare parte a ţării noastre
şi este caracterizată printr-o tectonieă şi o morfologie complexă, prin
frecvente emanaţ,ii postvulcaniee şi implicit printr-o mare bogăţie de iz-
voare minera.le, cu un conţinut chimic variat.
B) Zona de platformă se întinde în partea de est şi sud-est a ţării
şi se caracterizează prin mişcări tectonice relativ reduse, prin lipsa acti-
vităţii vulcanice şi printr-o slabă apariţie a izvoarelor minerale.
A) Zona de geosinclinal. În cadrul zonei de geosinclinal s-au dife-

renţiat6 subzone şi 14 raioane.
I A - Subzona Sălaj-Lăpuş, cu predominarea izvoarelor sulfuroase
şi sulfata.te.
II A - Subzona Crişana-Banat, cu predominarea izvoarelor termale
bicarbonate.
III A - Subzona Cerna-Herculane, cu predominarea izvoarelor termale
sulftiroase.
3 RAIONAREA APELOR MINERALE, DIN R. P. ROMINA 149
IV A Subzona Transilvaniei centrale, cu predominarea izvoarelor

clorosodice.
V A - Subzona Carpaţilor Orientali, cu predominarea izvoarelor car-
bogazoase.
VI A - Subzona Subcarpaţilor, cu predominarea izvoarelor clorosodice
şi sulfuroase.
Subzona Siilaj-Lăpuş - I A - cuprinde Cîmpia Someşului, Dealu-

rile Zălaului, Munţii Codrului şi Munţii Preluca., caracterizaţi printr-o
tectonică foarte accentuată, cu sîmburi de eruptiv. Izvoarele minerale
apar la zi, în special în bazinele hidrografice ale Cavnicului, Crasnei şi
Barcăului. ln apa acestor izvoare predomină hidrogenul sulfurat şi anionul
de sulfat (SO) 4 •
Grupînd izvoarele după conţinutul chimic, în această subzonă distin-
gem două raioane :
a) Raionu 1 Şi ml ă, ului, unde predomină izvoarele sulfu-
roase cu importanţă locală (Motiş, Chieşd, Zăuan, Mocirla şi Zalnoc), a
căror prezenţă se leagă de formaţiunile sedimentare de bazin ale plio-
cenului;
b) R a i o n u l L ă p u ş, unde predomină izvoarele sulfatate, în
general calcice şi magneziene (Usturoi şi Bizuşa). Mai întîlnim şi izvoare
sulfuroase (Dăneşti şi Cărbunari) şi cloro-bicarbonatate-sodice la Stoiceni.
Subzona Crişana-Banat - II A - cuprinde întreaga regiune dre-
nată de Crişuri, Cimpia Banatului, Piemonturile sud-vestice şi Munţ.ii
Mureşului.
Spre deosebire de celelalte subzone şi raioane, foarte multe izvoare
au apă termală, cu predominarea bicarbonaţilor. Majoritatea acestora
se leagă de prezenţa faliilor longitudinale şi transversale de la bordura
vestică a Carpaţilor Occidentali. Subzona cuprinde grupuri de izvoare,
variate în conţinutul lor chimic, delimitate în 4 raioane :
a) în r a i o n u l C r i ş u r i l o r predomină izvoarele tor male
bicarbonate sulfata.te. Temperatura lor variază între 41 şi 48°. Apa-riţ.ia
apei la suprafaţă se face pe linii de falii, în zona de contact dintre Munţii
Codrului, respectiv Munţii Pădurea Craiului şi Cîmpia vestică eu depre-
siunile ei (Băile l Mai, Băile Victoria, Tinca şi Moneasa.). Aceste izvoare
au o importanţă republicană şi un renume european, fiind cunoscute încil.
înainte de anul l 800 (] 776 ).
b) în r a i o n u 1 C î m p i e i B a n a t u l u i predomină izvoa-
rele bicarbonate clorosodice şi sulfata.te sodice. Cea mai mare parte a
acestei unităţi aparţine depozitelor cuaternare, formate din nisipuri,
argile şi loess. Cum în această regiune se face simţit climatul secetos, aici
se formează, prin alterare, carbonaţi şi sulfaţi. Aceste săruri se acumulează
în apele subterane şi apar pe versanţi sau în lunca unor văi, sub formă
de izvoare (de exemplu Călacea şi Ivanda ).
c) Raionul Piemonturilor Vestice este caracte-
l'izat prin izvoarele cu ară carbogazoasă feruginoasă, care se întîlnesc
la Lipova şi Buziaş. Izvua: ole apar la suprafaţă, tot pe linii de falii, iar
bioxidul de carbon se af.ă în strînsă legătură cu vulcanismul nou din regiune
150 I. T. fl$0T-A 4
(baza.ltele) ce apar la. Lucareţ, loca-litato situată pe aceeaşi linie cu Lipova

şi Buziaş.
d) R ai o n u l M u r e ş u 1 u i m i j l o c i u se caracterizează prin
existenţa izvoarelor bicarbonate calcice termale, carbogazoase alcaline
şi sulfata.te sodice. Majoritatea lor este localizată în jurul oraşului Deva,
de o parte şi de alta a Mureşului. Mineralizarea este strîns legată de erup-
ţiunile vulcanice neogene şi de unele linii locale de falie, care le atribuie
şi caracterul termal. Apa este de origine vadoasă (Călan, Geoagiu-Băi,
Sărata- Deva, Bohol ţ etc.).
Subzona Cerna-Herculane - III A - este aşezată la extremitatea
sud-vestică a Carpaţilor Meridionali şi se caracterizează prin predominarea
izvoarelor termale sulfuroase.
Izvoarele minerale din valea Cernei apar pe linii de falii, în zona
şisturilor cristaline care suportă formaţiuni sedimentare de vîrstă mezozo-
ică. Apa acestor izvoare, după cum arată N. O n ce s cu (5), provine din
apa de infiltraţie. Ea pătrunde în adîncime pînă la 2 OOO m, unde se
încălzeşte şi dizolvă diferitele săruri din depozitele jurasice şi cretacice.
Substanţele organice incluse în aceste roci dau naştere hidrogenului sulfu-
rat,._ prin reducerea sulfaţilor. Pe liniile de falii, apa iese la suprafaţă
cu temperaturi ridicate între 40 şi 53°. Majoritatea izvoarelor sînt termale
sulfuroase (izvoarele Cloşca, Crişan, 7 Noiembrie etc.), avînd şi caracter
radioactiv, ceea ce le măreşte valoarea terapeutică.
Subzona Transilvaniei <:entrale - IV A - se caracterizează prin pre-
_dominanţa izvoarelor clorosodice. Mineralizaţia lor se află în strînsă
legătură cu masivele de sare sau argilele salifere din formaţiunile miocene
care apar la zi, mai ales în zona cutelor dia.pire. În excavaţiile rămase de
pe urma exploatării sării (Cojocna, Ocna-Sibiului), în doline formate pe
Bare. "Cneori se formează şi lacuri sărate. Pe lingă izvoarele clorosodice se
mai întîlnesc şi izvoare iodura.te, cu caracter de ape de zăcămînt, fiind
legate de gazul metan din depozitele sarmaţiene.
In partea vestică a subzonei Transilvaniei centrale apar izvoare
clorosodice şi bicarbonata.te (clorosodice - Ocna-Dejului, Cojocna, Turda,
Ocna-Mureşului, Draşov, Sibiu, Miercurea-Sibiului, Ocna-Sibiului, Cis-
nădie, Avrig; bicarbonata.te sodice - Băiţa, Someşeni; carbogazoase
clorosodice - Căţelu; sulfata.te sodice - Leghia). Unele dintre ele au şi
caracter radioactiv (Someşeni).
Partea de est a subzonei Transilvaniei centrale este caracterizată
tot prin izvoarele clorosodice simple şi iodura.te (clorosodice simple - Slăti
niţa, Ideciu-de-Jos, Sîngeorgiu-de-Mureş, Sovata, Pra.id, Sărata-Odorhei,
.Ft~leag, Orăşeni, Rareş, Petreni, Stena, Vineţia-de-Jos, Perşani, Şinca.
Nouă, Drojdie, Sînandrei, Tîmpa; clorosodice iodura.te : Bazna şi Rodbav).
Subzona Carpaţilor Orientali - V A - este caracterizată prin izvoare
(•arbogazoase (borvizurile) şi cuprinde întreaga zonă a munţilor vulcanici,
zona cristalino-mezozoică şi zona flişului, adică tot teritoriul pe care se
întinde aureola mofetică. În această subzonă se pot observa manifes-
taţiuni postvulcanice prin emanaţii puternice de 00 2 şi uneori de H 2 S.
Bioxidul de carbon, întilnind apele vadoase, dă naştere la borvizuri.
Prin dizolvarea CO 2 în apă ia naştere 0O 3 H 2 , care stimulează acţiunea
.de dizolvare a sărurilor din rocile străbătute. De aceea, izvoarele carbo-
.. LEGENDA
u IT]t
§Ejz
e .,
' - 12
). ( ) 14
ţ). ~3 f) 1$
~ O•
~ "" IJill s •
~"
17
) rn, {!)19
~
~
~7
=
921
20
Ci .1• •
On
22
q_. !·:·la -, 9
z~
j.-'u ... j 10 T 25
~- [ ·l!lş ·J 11
-- :n2•
-21
,_;',,.~ .....
,... ' • Srar ■
I' • 't
' '"\
••A
• ~·tt·.111
U,cop,·tlt- Slls
JHt'fflllW
16/CRtl
10111nn
IMilMI
• 8/0Dl'(tm J Tur1J
. 6UltMII
.
1l
~
,,,..
,,,.
~
t;;'
o
., •
-~
..
~
(
-4
v
. .
'
-
I .
A
.,•-
R. R A
P. 8 u L G A
Fig. 1. - H:irta raionării apelor minerale din R. P. Romln1\.

1, 7-one. de ~eoslncllnal; 2. e·tbzone. S~le.J-Li1>u,; 3, subzona Crl,~M-Ul\nat; 4. s:1~,03~ Cern~-ll,rcutang: 6. a~•noa~ Traa,Uv,al el c,ntrale; 6, sub,oM Oe.r1>0.tuor Orientali; 1. r1b,ona 8t1bcsr1>a\llor; 8. 1oor. de do DiatformA: I>, 1ub11111&
Moldovei m!JlociJ; JO, subzcn , B~r1'11anulul : 11, subzona. Dobro11el. Av• minerale: 12, oarbogazoaae e.lcallno-teroua: 13 , c.~rbo11azoase feruglooaae; u. carbopzouo 111lfuroue: 15, carbopaoa'l8 cloroeodlce: J/1, carbcrUout
araeolct.le; 11, sulfuroase; 18, blcarbone.tate: 19, clor090dlce: 20, clorosodice Ioduro.te: 21. clorosodice sulfuroase: tl, Sulfatate sodice: 23, sulfate.te calcl<:e: 114, llllfatate maiQe>iooe: t5, l.lvoaro termalo: 18, UmlL& dJJme sona
de ~eusioclwal şi cea de platforwll.: 21, IJmlt& dilllre aubzoue; 28, limita dintre raioane.
5 RAIONAREA APELOR M[NERALE DIN R. P. ROMINA 151
gazoase, datorită sărurilor pe 'care le conţin, pot fi alcaline, teroase, feru-

ginoase, sulfuroase, arsenicale etc.
Ţinind seama că principalele localităţ,i cu izvoare carbogazoase din
imbzona Carpaţilor Orientali se prezintă grupate după conţinutul chimic,
aceasta se poate subîmpărţi în 3 raioane:
a) Raionul nordic al Carpaţilor Orientali cuprinde lanţul
vulcanic Oaş-Ţibleş-Căliman-Gurghiu, Munţii Bîrgăului şi Munţii Dornelor.
Izvoarele minerale care apar aici sînt carbogazoase alcaline şi feruginoase
(Bixad, Anieş, Vatra-Dornei, Poiana-Negrii, Borsec, Remetea, Ciuma.ni);
carbogazoase feruginoase (Şuligul, Borşa, Valea-Vinului, Ieud, Dorna-
Cîndreni, Bilbor). La Şaru-Dornei există un izvor carbogazos arsenical.
b) R a i o n u 1 O 1 t u 1 u i s u p e r i o r cuprinde cele mai nume-
roase izvoare carbogazoase din ţara noastră. Ele sint alcalino-teroase
feruginoase (rar arsenicale) şi sînt strîns legate de manifestaţiunile post-
vulcanice (izvoarele carbogazoase alcalino-teroase : Miercurea-Ciuc, Jigo-
din, Repat, Iacobeni, Salutaris, Cizar, Malnaş, Bodoc, Lupaş, Vîlcele,
Biborţeni; izvoarele carbogazoase feruginoase : Harghita, Tuşnad, Ozunca,
Racoşul-de-Sus şi Covasna-Voineşti cu izvoare carbogazoase arsenicale).
c) R a i o n u 1 c u r b u r i i c a r p a t i c e este reprezentat prin
cîteva izvoare sulfuroase (Poiana-Ţapului, Sinaia, Siriu, Oituz) şi cloro-
sodice (Buşteni).
Subzona Subcarpaţilor - VI A - se caracterizează prin predomi-
nanţa apelor clorosodice şi sulfuroase şi cuprinde întregul lanţ al Subcar-
paţilor. Chimismul acestor izvoare se află în strînsă legătură cu formaţiu
nile geologice de vîrstă miocenă şi în special cu masivele de sare şi argilele
salifere. Apele clorosodice sulfuroase provin tot din izvoarele clorosodice,
prin amestecul cu sulfaţii din apele dulci, în prezenţa substanţelor bitu-
minoase.
Izvoarele sulfuroase, in majoritatea cazurilor, iau naştere în forma-
ţiuni de vîrstă paleogenă şi neogenă (excepţie fac apele de la Căciu
lata). Hidrogenul sulfurat provine din reducerea unei părţi a sulfaţilor
din apele vadoase sub acţiunea hidrocarburilor (substanţe bituminoase),
prin alterarea cristalelor de pirită şi marca.sită care se tranBformă în sulfaţi
(5 ), sau sînt legate de prezenţa sulfurilor diseminate în şisturile cu radiolari
de vîrstă tortoniană.
Ţinînd seama de compoziţia chimică a izvoarelor, în cadrul subzonei
Subcarpaţilor, distingem fi raioane:
a) Raionu 1 O g 1 i n zi - Bacău, în care predomină izvoarele
sulfata.te sadice şi calcice (Oglinzi, Băltăţ,eşti, Sărata-Bacău) şi izvoarele
c·lorosodice iodurate (la Calu-Iapa), de la contactul Subcarpaţilor cu
Carpaţii Orientali.
b) R a i o n u 1 T g . - O c n a -1\f o i n e ş t i, unde predomină iz-
voarele clorosodice sulfuroase (Moineşti - Tg.-Ocna, Vizantea).
c) Raionu 1 prahovean, unde predomină izvoarele cloroso-
diee simple (Sărata-Monteoru Meledic, Slănic-Prahova, Telegar, Poiana-
Cîmpina, Vulcana, Ţintea) şi izvoarele sulfuroase (Pucioasa şi Ba.boci).
d) R a i o n u 1 Ar g e ş u 1 u i, în care predomină izvoarele cloro-
sodice sulfuroase (Bughea-de-Şus ), sulfata te calcice (Brădet) şi sulfuroase
(Cîmpulung).
152 I. T. PIŞOTA 6
e) Raionu 1 V î 1 cei, caracterizat prin prezenţa izvoarelor sul-

furoase (Călimăneşti, Olăneşti, Căciulata), a izvoarelor clorosodice iodu-
rate ( Govora şi Săcelu) şi a izvoarelor clorosodice simple (Ocniţa.,
Ocnele-Mari).
B) Zona de platformă. în zona de platformă apele minerale sînt
mai puţin răspîndite, grupîn.du-se în 3 subzone : subzona Moldovei mij-
locii, subzona Bărăganului şi subzona Dobrogei.
Subzona Moldovei Mijlocii - I B - se caracterizează prin predo-
mina.rea apelor bicarbonate şi sulfuroase. Mineralizarea lor este strîns
legată de sărurile de sodiu din argilele şi ·marnele nisipoase sarmaţiene.
Izvoarele bicarbonate apar la Răducăneni şi Leţcani; izvoarele sulfu-
roase la Drînceni şi Strunga, iar la Breazu - izvoarele sulfatate sodice.
Recent, prin sondajele de la Nicotina şi Bucium, s-au pus în evidenţă
ape clorosodice, bogate în H 2 S, cu proprietăţi terapeutice deosebite.
Menţionăm însă că este vorba de ape captive şi nu de izvoare propriu-zise.
Subzona Bărăganului - II B - este reprezentată prin existenţa
unor lacuri, cu o concentraţie destul de variată de cloruri de sodiu.
Sărurile din aceste lacuri sînt aduse din sol şi din depozitele super-
ficiale de apele de şiroire sau de izvoarele sublacustre. Prin evaporaţia
intensă care are loc la suprafaţa lacurilor, se ajunge la o mare concentraţie
în săruri. De altfel cu privire la mineralizaţia acestor lacuri s-au emis
mai multe ipoteze (T. Porucic, L. M raze c, G. Murg o ci etc.).
Unii le consideră liman uri care au existat în pliocen şi la retragerea Mării
Pontice s-au menţinut ca lacuri (T. Porucic). .Alţii le consideră ca
bazine de concentrare a sărurilor solubile, care se nasc din reacţiile ce
au loc în solul arabil şi în mantaua de loess şi nisip, pe care le străbate
apa meteorică. Încălzite sub soarele de vară, apele se evaporă, acumu-
lîndu-se cantităţi mari de săruri (G. Murg o ci). Cele mai importante
lacuri sărate sînt : Cîineni, Movila Miresei, Lacul Sărat, Amara etc.
Subzona Dobrogei - III B - este reprezentată prin două izvoare
sulfuroase, unul la Mangalia, pe marginea nordică a lacului şi altul
la Topalu, pe marginea Dunării, în apropiere de Hîrşova, ambele legate,
după toate probabilităţile, de prezenţa unor falii locale. Cel de la Man-
galia e şi hipotermal.
*
Raionarea apelor minerale de pe teritoriul ţării noastre, pe lîngă
faptul că scoate în evidenţă principalele subzone şi raioane ale izvoarelor
minerale după conţinutul chimic predominant, ne permite să stabilim
şi o anumită frecvenţă a aceloraşi tipuri, în funcţie de condiţiile de geneză,
pe baza căreia putem trece la gruparea pe unităţi mari de relief.
În zona de geosinclinal întîlnim 4 subzone mari, care grupează
izvoarele minerale cu acelaşi conţinut chimic : subzona Crişana-Banat,
cu grupul de izvoare termale bicarbonata.te, legate de liniile de falii ;
sub zona Transil?Janiei centrale, cu grupul de izvoare clorosodice, strîns
legato du formaţiunile miocene, apărute la zi sub forma masivelor de
sare şi a : r 6ilelor salifere; subzona Carpaţilor Orientali, cu grupul de
izvoare cai bogazoase, ca rezultat al manifestaţiunilor postvulcanice şi
7 RAIONAREA APELOR MINERALE DIN R. P. ROMINA 153
aubzona Subcarpaţilor, cu grupul izvoarelor clorosodice şi 11ulfuroa11e,

legate de masivele de sare şi de rocile bituminoase.
Zona de platformll, este mult mai săracă în izvoare minerale, iar
prezenţa lor este strîns legată de sărurile aflate în argilele şi marnele nisi-
poase (subzona Moldovei mijlocii) sau în mantaua de loess şi nisip (sub-
zona Blrăganului).
Densitatea cea mai mare a izvoarelor minerale se află în raionul
Oltului superior, în regiunea internă, a Carpaţilor do la curburi.
Proprietăţile curati_ve ale apelor minerale de pe teritoriul ţării noai;tre
sînt pe deplin recunoscute ; multe dintre ele, ca acelea de la Herculane,
Băile l Mai, Băile Victoria, ( ălimăneşti, Slănicul-Moldovei, Vatra-Doinei
etc. şi-au dobîndit un renume european. Altele, şi foa1 te multe la număr,
sînt de importanţă republicană (Borsec, Sînge01 z, Tuşnad, Covasna,
Bazna, Govora, Olăneşti etc.).
Dacă în trecut staţiunile balneo-climaterice erau accesibile numai
burgheziei şi moşierimii, astăzi, sub regimul de democraţie populară, ele
au devenit un bun al tuturor oamenilor muncii.
În afară de staţiunile veC'hi, reamenajate şi utilate cu inE-talaţii
moderne, în anii regimului democrat-popular s-au dat în folosinţă şi o
serie de staţiuni de importanţă regională, raională sau thiar locală, astfel
că oamenilor muncii le sînt create condiţii optime de odihnă şi recnere.
RAPTA PAA:OHMPOBAHMR MMHEPAJibHblX BO.IJ: PHP
PE3IOME
RapTa paJtoHHpoeaHHR MHHepaJibHLIX BOAPHP cocTaeJiena na ocnoee

nay<:reHHff B nporuJIOM cyuţeCTBYIOII\HX MHHepaJibnLIX IICTO'lnHHOB li
HOeeAIIIHX peayJILTa TOB I'HApOJIOI'H'leCKHX HCCJieAODaHHti:. TI p11nHM8Jll1Cb
8 yqeT COAepmau11e npeo6JiaAaIO~HX COJieA li raaoe B BO]\e MHnepaJibHblX
HCTO'IHHKOB, reOJIOI'H'leCHHe li reoMop«t>oJIOI'H'leCHHe ycJIOBHR, a TaHme
pemHM ]\BHmenHR IlOABeMnhlX BOA,
Ha KapTe paAonupoeanuR MHi't:epaJILnLie BO]lhl rpynnttpyroTCR no
CBOeMy reneaHcy H xapaHTepnbIM np11anaHaM, D ]\Be 8011bl: reocnnHJIH-
naJibHYlO aoHy H nJiaT4'opMenny10. Tio npeo6Jia]\aro~eMy XHMII'lec1wMy
CO]\epmanHlO DO]\ ::nux aon 6LIJIH B CBOlO O<:repe]\b BLI]\eJIenhI ocnoenble DO]\·
BOnLI H paAonhl MttnepaJibHLIX DO]\.
B reOCHnHJIHnaJibnoii aone OTMe'lenLI 4 KpynnLie IT0]\3011LI:
nooao11,a Kpuwa11,a- Ba11,am, c rpynnott TepMaJihnhlx 611Hap6onaTnLix
BOA, BLIXO]\ff~HX no c6pOCOBblM JIHnHRM;
nooaoHa qe11,mpa.11,bH,OU TpaH,CU.11,b6QH,UU C rpynnoA XJIOpOCO]\OBblX
HCTO'IHHKOD, Tecno CBRaannhlX C MHOI..(enOBLIMH o6pa80B8Hl1RMII, BLIXO]lR·
11\IIMH na noeepXHOCTb B BH]\C CO,!JffnblX MaCClll 0D;
nooao11,a Bocmott11,1,1,x K apnam c rpynnofi I'<", O'-IHI KO!' yrJieKHCJiblX BOA,
ffBJIRIOII\HXCff peayJibTaTOM ITOCTBYJIHanH'l0CHOA ]\eRTeJibnOCTH H
154 . I. T. PIŞ0TA 8
Ilpu1,,apnamc,;,aJt noo.101-1,a c HCT0tfHllimMH BOA xJiopHHH0ro H cyJib-

cf,aTnoro HJiacca, CBHaaHHhIMll C C0JIHHhIMll MaCCllBaMll li 6llTYMHH08Hb1Mll
nopogaMll.
IlJiaTcf,OpMeHHaH aoua HaMH0ro 6eguee MHHepaJibHLIMll HCT0tfHHHaMll,
npll'leM llX HaJIHtflle TeCH0 CBHaauo C C0JieH0CHblMll rJillHaMH li necqaffHC-
TblMll MepreJIRMll (n0):\80Ha cpegueii l'vloJIAOBbI) H,TIH me C JieCC0BblM li nec-
'laHHhIM nJiall.\eM (nogaoua Baparaua).
He60JiblliOe H0JIHtfeCTB0 MHHepaJibHblX llCT0tfHHK0B naX0AHTCH B
paiioue oepxuero TetfeHHR p. OJIT, oo BHyTpeuueii qacTH RapnaTc1wiî:
~yrll, HaK CJieACTBHe n0CTBYJIHaHlltfeCK0H geHTeJibH0CTll •
.. OGbHCHEHl1E Pl1CYHKOU
Pttc. 1. - napTa pallo1111ponaH11R MH11epa.--1b111,1x eon u PHP. 1, reocH11K.JU1HaJ1b

naA ao11a; 2, 110;1.aoHa C;ma;«-Jlanym; 3, nonao11a KpHiua11a-Ea11aT; 4, nop;ao11a t.Iep11a-
fep1,yJ1am,1; 5, no;1.ao11a 1.1eHTpaJ1bnoil Tpa11c11,1bnaHHH; 6, nonaona BocTo•mhlx KapnaT;
7, nop;ao11a II pe;1.1rnpna T; 8, nJJa T1jiopMe1rnaA ;ion a; 9, no;rrnHa 1.1e11TpaJ1b11ofi MoJ1p;ou1,1;
10, nop;ao11a 6;:ip;:ira11a; II, nop;aoua .D,o6py p;;«H; ·
Mmtepa.1bHble 6QQI,/.: 12, yrJieKHCiilde 11.1eJI0'III0-ffieJie3HCTlde; 13, yrnetmC.TIO-)l{P.JIP,-
3HCTlde: 14, yr.1e1rnCJI0-cep11HCTbie: 15, yrJieliHCJI0-X.TI0p0C0A0Bble; 16, yrne1mCJI0-MldlllbA-
li0Dble: 17, cepllHCTlde; 18, KapuoHaTllble; 19, XJI0p0C0A0Bbie; 20, XJI0pocono-fiop;HCTlde;
21, xJ1opoco;lo-cep11HcT1,1e; 22, cyJ1hljlaT110-co;:i;oob1e; 23, cyJJhljlaTHo-KaJJhl.lHenble; 24, cyJih-
ljlaTHO-MarHHenble; 25, TeIIJJlde HCT0'IIIHKH; 26, rpa11H1.1a Me;«;J.y re0CHHli.JlltHaJibH0fi J,[
IIJiaTljlopMeHHOil 30H0fi; 27, rpa11H1.1a II0jl"I0II; 28, rpa111111a pal\01100.
MAP OF THE DISTRIBUTION OF MINERAL SPRINGS IN THE

RUMANIAN PEOPLE'S REPUBLIC
ABSTRACT
The map of the distribution of mineral springs in the R.P.R. was

drawn up on the basis of studies carried on in the pa.st on mineral springs
as well as on the recent results of hydrological researches. The author has
taken into account the contents in ~alts and gas predominant in the water
of the mineral springs, as well as the geologica! and morphological condi-
tions and the regime of circulation of underground waters.
In the map of the distribution of mineral springs in Rumania, the
author bas grouped them into two great zones with characteristic fea-
tures : the geosyncline zone and the platform zone. He then divided them
according to the predominant chemical contents into ma.în subzones
and districts.
In the geo-synclinal zone, the author introduced four big sub-zones :
the Crişana-Banat subzone, with the group of bicarbonated thermal springs,
connected with the fault-line scarps; the Central Transylvanian zone,
with the group of chlorinated and sodium salts, closely connected with
tbe Miocene formations whic.h appeared under the form of salt massifs;
the Ea.stern Carpathian subzone, with the group of carbo-gaseous springs,
-9 RAIONAREA APELOR MINERALE DIN R. P. ROMINA 155
a result of the post-volcanic manifestations and the subzone of the Car-

pathian foothills, with chlorinated and sulphureous springs, connected
with the salt massifs and bituminous rocks.
The platform zone is much poorer in mineral springs, their presence
being closely connected with the salts contained by diorite sand and clay
(subzone of Middle Moldavia) or the layer of loess and sand (Bărăgan
subzone).
The largest number of mineral springs is to be found in the upper
basin of the river Olt, in the internai region of the Central Carpathians
connected with post-volcanic activity.
LIST OF FIGURES
Fig. 1. - Map of the clistribution of mineral springs in the R.P.R. 1. Thl' geosyncline
zone; 2. Sălaj-L:ipuş subzonc; 3. Crişana-Banat subzone; 4. Ccrna-Hercuhmc sllbzone;
5. Central Transylvania subzone 6. Eastern Carpathian subzone ; 7. Subcarpathian subzo11e :
8. Platform zone; 9. Central Molclavia subzonc; JO. Bărăgan subzone; 11. Dobruclja subzone .
.Mineral springs: /2. carbo-gaseous alkalinous-terrous; 13. ferruginous carbo-gaseolls; 14. sul-
phllrcolls carbogaseous; /.5, chlorosoclic carbo-gasrous; 16. arsenical carbo-gaseous ;17. sulphur-
eolls; 18. bicarbonated; 19. chloro-sodic; 20. iodized chloro-sodic; 21. sulphureous chloro-
sodic: 22. sodic sulphated; 23. calcic sulphated; 2J. magncsian sulphated; 25. thermal
spring:;; 26. !imit betw.)en the gc'lsyncline zone and the plalform zone; 27. !imit belwccn
subzones; ~8. limil betw.)en districts.
BIBLIOGRAFIE
1. Radu Pasc li, Carierele şi apele minerule din _iude/ele Aral, Braşov, Ftlgtlraş, Tlrnaoa-
Mare, Trei Sca'lne. An. Jn5t. g~ol. R'lm., voi. VI, 1927.
2. C'lrfrrele şi apele minerale din jude/ele Ciuc, M11reş, Odorhei, Sibiu. An. Inst.
geol. Rom., voi. VI, 1927.
·3, ŢI' p o su E. şi Puşca r i li V., Romlnia balneara şi /uris/ic,l. Rucllrl'şli, 1!132.
4. A t n 11 as i u I., Distribuţia regional.: .îi gene:a apelor minerale din Romlnia. laşul Medieni,
anul IV, 1949.
5. O n ce s c li N., Man11a/ul inginerului de n,!ne, voi. I, secţ. V, Hidrogeologia. Ed. lchnlc,l,
Bucureşti, 1951.
6. Cioc Ir de I R. şi Pro to p o pe s cu-Pa c he E., Consideraţiuni hidrageologice asupra
Dobrogei. Comitetnl geologic, Studii tehnice şi economice. scrin E., nr. 3, 1955.
7. • Staţiunile ha/neo climaterice din R.P.R. Ed. C.C.S., Bu,·ureştl, 1955.
8. g
\ 11 h c I V., Raionarea hidrochimicd a teritoriului R. P.R. Meteorologia, hidrologia şi
gospodărirea apelor, nr. 1, 1958.
9. I. 1 t e a n li E. şi colaboratori, Raionarea hitlrogeologicd a leriloriului R. P. R. Probleme
de gl'oJrarie, voi. V I, 1959.
10. ~Ilir g o c i ~ h., OpPr~ aJesP. Ei.I., Acad.i:t·
P.R., 1959.
11. O n ce s c li N., Geo/o31a""R. P. R. EJ. tehmcă, cd. II, Bucureşti, I !159.
CONT_RIBUŢII LA STUDIUL FIZICO-GEOGRAFIC
AL VAII TIRNAVA MICA*)
DE
T. MORARIU
MEMBim COUESPONDENT AL ACADEr.tn:r R.P.n.
MARIA CĂLINESCU, GH. PLATAGEA, GH. POPA şi AURORA POSEA
Aspectele reliefului, cu caractere specifice, al Podişului Tîrna.volor -

unitate morfologică distinctă în cuprinsul Bazinului Transilvaniei - se
datoresc, în cea mai mare parto, acţiunii de modelare intensă a princi-
palelor cursuri hidrografice care le brăzdează: Mureşul şi Oltul în zonele
limitrofe; Tîrnavele şi Hîrtibaciul, în interior. Structura geologi('ă, şi toc-
tonică îşi spun şi ele cuvîntul, imprimînd reliefului o serie de trăsături.
Aşa se explic:ă transformarea reliefului iniţial, do podiş mai mult sau mai
puţin tabular, într-unul de dealuri de eroziune, în măimră 1,ă justifice,
foarte greu, după aspectul lor actual, denumirea de „podiş" pP11tru t,eri-
toriul ljmitat do Mureş şi Olt. Chiar procesele recento do pantă trebuie
legato tot de evoluţia, în mare, a reţelei hidrografice, respectiv de forma
versanţilor principalelor văi. Tîrnava Mică so înscrie in Rcria aecstor
artere. Ea prezintă citeva trăsături cu totul particularu, rezultate din
asimetria pronunţată a bazinului său, din remanierile de reţea în cursul
superior, precum şi din intensitatea pe care o capătă procesele de evoluţie
a versanţilor pe sectoare.
Din punct de vedere hipsometric, bazinul Tîrnavei Mici esto cuprins
intre cotele 240 m la confluenţa acesteia. cu Tîmava Maro şi 1777 m în
virful Saca, avînd o altitudine med.ie de 550 m.
Din analiza curbei hipsografico (fig. 1) reiese că 78% din suprafaţa.
bazinului este cuprinsă între 240 şi (i00 m altitudine, 16 % între 600 şi
1 OOO m, iar peste 1 OOO m altitudine doar 6 %-
Bazinul se caracterizează printr-o a.simetrie accentua.tă, supra.faţa"
de pe partea stîngă reprezentînd 67% din suprafaţa totală (fig. 2 ), iar
•) Comunicare prezentată ln Sesiunea de comunic'1rl ştilnliflce a Institutului de geologie
şi geografie al Academiei R.P.R., 29-31 mal 1961.
158 T . MORARIU, MARIA CĂLINESCU, GH. PLATAGEA , GH. POPA şi AURORA . POSEA 2
suprafaţa de pe partea dreaptă doar 33 %, avînd un coeficient de asime-

trie de 0,69.
La prima privire pe hartă impresionează forma alungită şi îngustă
a bazinului, cu o zonă mai ramificată numai în treimea sa superioară,
lim
I 60.
I cOO
"
~
~
80,.,
~~
'
~ râ "-. .....
.....
-- -
- ~ ~ ~ ~ % %% ~ ~
-- '1/¼ Vh 1/h, m 0'. 1/½ r0'.: ~
-
o
200 lfuo ooo BtJO 1000 1200 11too t5oo t8tlo 21JaJIJ.:J
Fig. 1. - Curba hipsografică a bazinului T!rnavei Mici.
respectiv în Depresiunea' Praidului. Particularităţile reliefului şi ale aspec-

tului general, ale reţelei hidrografice din acest sector superior rezidă în
următoarele :
1. prezenţa unei reţele de tip radiar, consecvent pe flancul vestic
al conului vulcaniclSaca (1777 m), avînd cursuri viguroase, paralele şi
uşor divergente (valea Sovatei,
FKm 2 valea Sebeşului, valea Iuhodu-
lui, valea Praidului) (fig. 3)
1800
adaptate la suprafaţa monocli-
nală a platoului de aglomeiate
1600 andezitice, care tivesc acest
1400 centru de erupţie din Munţii
m-11 Gurghiului; interfluviile mai
1200
stÎng mult decît în alte părţi ale lan-
1000 ţului vulcanic, îmbracă aspectul
800 general de planeze, spre perife-
rie căpătînd şi caracter piemon-
00
tan, dobîndit o dată cu evoluţia
400 reliefului iniţial ;
200 2. prezenţa unei reţele lon-
gitudinale, pe axul Depresiunii
160 180 Praid-Sovata, rnţea de tip sub-
200
secvent, organizată ulterior ce-
40(1
,.. lei consecvente, ca o adaptare la
600 structura locală cutată, în lun-
gul anticlinalului ce pune în evi-
denţă, prin diapirism, masivele
Fig. 2. - Epura bazinului Tlrnavci Mici. de sare de pe linia Pra.id-Sovata;
3 STUDIUL FIZICO-GEOGRAFIC AL VAii TIRNAVA MICĂ 159
3. remanierea de
f171
retea între Tîrnava. Mi- ~
că' şi Niraj, în dauna a-
cestuia din urmă ; înşe
uarea largă şi înmlăşti orz
nită dintre Săcădate
reprezintă vechiul drum
al întregii reţele din
Depresiunea Praid, di- B~he
-· ~~h-z_==ţ~~-; :f;'-~--✓✓----.-~
'
)
rect către Mureş, prin

intermediul Nirajului
(fig. 4 A) ; asaltul dat
de Tîrna va Mică, cu iz-
voarele iniţiale pe ver-
~
santul vestic al culmii
Bicheş - Şiclod, as;:1,lt
t O 2 • 6km
impus de nivelul de ba-
ză mai co borît al Tîrna-
- ......._ 3
vei şi probabil şi de
unele lăsări subsidente ....._ z ....... __ 4
în bazinul său inferior,

a dus la fierăstruirea Fig. 3. - Schiţa reţelei hidrografice actuale din Depresiunea
culmii menţionate, la Praid-Sovala. 1, Craterele vulcanire; 2, direc!ia cursurilor
izolarea celor două made ap<'i; 3, fundul depresiunii; 4, cumpăna apelor.
sive prin defileul de la
Sărăţeni şi la lărgirea bazinului hidrografic al Tîrnavei Mici, căruia i se
ataşează toate apele Depresiunii Praid (fig. 4 B);
4. prezenţa defileului de la Sărăţeni, care se lărgeşte numai în avale
de Chibed şi în lungul căruia nu se întilnesc decît văi foarte curte, cu
camcter torenţial, mijlocind şi declanşarea unor zone locale de alunecare,
pe ambii versanţi ai Tîrnavei;
5. frecvenţa relativ mare a proceselor de modelare actuală, în spe-
cial în zona diapiră Pmid-Sovata şi pe versanţii vestici ai masivelor Bi-
cheş şi Şiclod.
Bazinul mijlociu şi inferior al Tîmavei Mici nu prezintă diferenţieri
prea evidente, decît în funcţie de rocă, respectiv de alternanţa formaţiu
nilor pliocene cu cele sarmatice, dezgolite de sub pliocen. 'tructura în
domuri, din ce în ce mai pronunţată spre centrul Bazinului Transilvaniei,
influenţează şi ea mai ales in cazul afluenţilor secundari, care uneori Rtră
bat transversal a,ceste domuri, alteori le ocolesc periferic.
La contactul ma ·ivelor Bicheş şi Şiclod se individualizează o zonă
cu caractere specifice, cu aspect de muncei, care depăşesc J OOO m altitu-
dine (Bicheşul ]079 m, Şiclodul 1025 m) şi dealurile joase ale Tîrnavelor,
respectiv la contactul dintre regiunea intens cutată, cu caracter precar-
patic, de pe latura estică a Bazinului Transilvaniei şi aceea mult mai slab
afectată de mişcările tectonice, a Podişului Th·navelor. Cum diferenţierea
se face simţită şi în structura geologică, pe această linie de contact s-a
schiţat, prin eroziune, un mic culoar depresionar, de-a lungul căruia se
înlănţuie o serie de bazinete depresionare legate între ele prin înşeuări
160 T. MORARIU, MARIA CĂLINESCU, GH. PLATAGEA, GH POPA ti AURORA l?OSEA 4
de obîrşie. !ncepînd din bazinul Tîrnavei Mari, acest culoar încă nedesă
vîrşit leagă depresiunile: Cristur-Porumbenii-Mari-Simoneşti-Cobă
teşti, cu acelea din bazinul Tîrnavei Mici: Atid-Cuşmed-Chibed, con-
tinuîndu-se spre Eremitul, pe Niraj şi spre Reghin, pe Mureş (5).
Fig. 4. - Schiţa remanierii reţelei hidrografice din Depresiunea Praid-Sovala . •\, tnainle
de caplarc; /3, clup(t caplarc.
Cea do-a doua zonă înglobează bazinul mijlociu al Tîrnavei, de la

(hibed şi pînă la Găneşti, respectiv în seC;torul în care aceasta străbate
aproape exclusiv formaţiuni pliocene, alcătuite din marne, nisipuri şi
conglomerate.
În functie de tectonică se individualizează in acest sector o subzonă
cu relief mai flămîntat, între Chibed şi Sîngiorgiu-de-Pădure şi alta,
mult mai extinsă, între Sîngiorgiu şi Găneşti.
Prima subzonă corespunde unei regiuni de anticlinale şi inclinale
pai alele, bine pronunţate, care condiţionează apariţia pe axul văilor
tiausversale a tot atîtea lărgfri şi îngustări locale.
A doua se suprnpune regiunii de domuri şi se caracterizează prin
apa1 iţia unei linH de cueste, orientate spre 1\Iureş, pe interfluviul Tîrnava-
m eş, tocmai în funcţie de adaptarea parţială a reţelei hidrografice majore
la această struc:tmă.
în întregul sector se pune în evidenţă asimetria văii Tîrnavei Mici,
deosebit ele pregnantă. Cumpăna de ape către Mureş este foarte apro-
piată de axul văii, pe care o domină printr-un abrupt de circa 250 -300 m
mai ales că riul, în tendinţa sa de deplasare spre nord, retează terasele,
astfel că panta reliefului se accentuează. De la Bălăuşeri (în avale de
Sîngiorgiu) şi pînă la Crăeşti (în avale de Tîrnăveni), rîul nu mai are nici
un afluent pe dreapta, cu excepţia unor torenţi cu eroziune destul de activă.
Pe alocuri, din axul văii şi pînă în cumpăna apelor, nu există in linie
dreaptă, mai mult de l,u -3 km.
.5 STUDIUL FIZICO-GEOGRAFIC AL VAU TIRNAVA MICA 161
. Pe stînga, situaţia este diferită. Rîul primeşte afluenţi numeroşi

-şi destul de lungi (10-20 km). Iese în evidenţă paralelismul văilor, cu
-excepţia cîtorva, adaptate mai accentuat la structura de domuri (valea
Nadeşului, în bazinul superior şi valea Baznei, cu afluentul său, valea
Făgetului).
O explicaţie mai detaliată a acestui fenomen nu se poate da. fără un
.studiu comparativ al regiunii cu cele învecinate bazinului Tîrnavei Mici.
Menţionăm totuşi că şi relieful privit în ansamblu, indiferent de structura
geologică - dar mai ales acolo unde aceasta este mai mult sau mai puţin
unitară - înregistrează o scădere lentă, dinspre sud spre nord, în funcţie
de lăsarea axială a Bazinului Transilvaniei, pe linia Mureşului mijlociu.
1n acest caz se explică, pe de o parte paralelismul văilor secunda.re, pe
-de alta asimetria pronunţată în distribuţia lor.
O consecinţă firească a acestor fenomene este eşalonarea mono-
laterală a teraselor Tîrnavei, pe stînga, cu excepţia a două, trei fragmente
neînsemnate, rămase pe dreapta, sub protecţia cîtorva. confluenţe locale.
Problema teraselor, ca atare, va. forma obiectul unor cercetări ulte-
rioare, pentru lămurirea neconcordanţei numerice şi chiar de altitudine,
faţă de Tîrnava Mare şi Mureş, ceea ce impune studii de amănunt. Pentru
moment menţionăm că I. Rodea nu 1 ) cartează, pe Tîrnava Mică, patru
terase (6, 20, 36, 55 m) cu excepţia celei de luncă, ,faţă de şapte terase
pe Tîrnava Mare (6, 10, 25, 84, 120, 145, 190-200 m). Neconcordanţa
numerică a teraselor poate fi explicată prin evoluţia puţin avansată a
Tîrnavei Mici şi prin dimensiunile mult mai reduse ale bazinului său,
:anterior captării de la Să.răţeni (7). În ceea ce priveşte neconcordanţa.
-de altitudine, această problemă trebuie revizuită, întrucit nu ni se pare
verosimilă, ca de altfel şi existenţa unei tera.se de 190-200 m altitudine
relativă.
Sectorul inferior al Tîrna vei Mici prezintă trăsături ceva mai com-
plicate, care sînt legate aproape exclusiv de structura. geologică. Complexul
,de domuri de la Şaroş, Cetatea-de-Baltă, Bazna a condiţionat dezvelirea,
prin eroziune, a formaţiunilor de nisipuri şi marne sarmatice, uşor friabile,
care au favorizat la rîndul lor, o evoluţie mai avansată a reliefului. Aşa
se explică şi faptul că între Corneşti şi Cetatea-de-Baltă, valea Tîrnavei
Mici este mult mai largă, cu meandrări accentuate, şi cu revărsări frec-
vente.
Formaţiunile geologice sarmaţiene, de la suprafaţă, din anticlinalele
.alungite din zona de diapir vestică a Bazinului Transilvaniei, explicit,
cel puţin parţial, organizarea în bazine mult mai ramificate a văilor socun-
•dare din acest sector (valea Baznei, valea Pănadelor), precum şi extensiu-
nea maximă a degradărilor de teren : alunecări şi prăbuşiri masive de
tipul celor întîlnite în formaţiunile sarmatice ale Cîmpiei Transilvaniei.
Procesele de pantă sînt mai puţin dezvoltate decît in zona înveci-
nată, a Cimpiei Transilvaniei, unde structura geologică este principala.
1) Rod ca n u I., Ţinutul dealurilor Tlrnaoelor. Raionare geomorfologicu (manuscris),

1957. Rodea n u I. şi V II Ic u B., Terasele Tlrnaoilor ln /inului bazinului Transilva-
niei (manuscris), 1957.
162 T. MORARIU, MARIA CĂLINESCU, GH. PLATAGEA, GH. POPA şi AURORA POSEA
cauză a predominării alunecărilor detrusive, de tip „glimee" sau „grueţi".

Procesele de pantă din bazinul Tîrnavei Mici (fig. !>) sînt totuşi foarte
active şi - în schimb - mult mai variate ca formă de manifestare, în
funcţie de multipli factori locali şi generali.
Luînd în consideraţie toţi aceşti factori, care acţionează corelat însă
şi diferit, putem face o zonare a proceselor de pantă din bazinul Tîrnavei
Mici.
În cursul superior al văii, datorită energiei mari a reliefului dezvoltat
pe formaţiuni eruptive (500-700 m), pantele au valori cuprinse între
15 şi 20°, ceea ce determină frecvente procese de eroziune liniară.
Reţeaua hidrografică de tip consecvent atacă puternic platoul de
aglomerate vulcanice ale Sacăi, fJegmentîndu-1 în suprafeţe de planeze
din cc în ce mai înguste. Reţeaua cu caracter torenţial fragmentează pie-
montul periferic, creînd generaţii noi de conuri de dejecţie, care alcătuiesc
- în Depresiunea Praidului - un glacis tînăr, contribuie la împingerea.
cursului longitudinal al văii Corundului (Valea Mare) spre stînga şi accen-
tuează caracterul asimetric al acestei depresiuni. Celelalte procese de
pantă au importanţă secundară, atît ca răspîndire în suprafaţă cît şi ca
intensitate şi sînt reprezentate mai ales prin alunecări superficiale, de
tipul solifluxiunilor, pe pantele mai line (5-8°), rezervate păşunilor şi
în mai mică măsură fineţelor.
Cu totul alt aspect au procesele de pantă în formaţiunile torto-
niene şi pliocene pe pîrîul Valea Mare. Deşi pantele au valori sub 15°,
totuşi sînt frecvente alunecările insecvente şi prăbuşirile, generate de
despăduririle iraţionale din trecut, făcute în scopul dezvoltării culturilor
agricole.
La aceşti factori mai trebuie adăugată şi prezenţa proceselor sufo-
zionale, legate de apariţia masivelor de sare. Urmarea acestor procese a.
fost naşterea cîtorva dintre lacurile sărate de aici.
în Depresiunea Praidului, unde pantele versanţilor înregistrează.
pe alocuri valori de peste 45° şi unde predomină depozitele panoniene,
uşor friabile, au loc numeroase alunecări de suprafaţă, însoţite în tere-
nurile plane şi de fenomenul de tasare, ca rezultat al aceluiaşi proces.
de spălare subterană a masivelor de sare şi apoi al prăbuşirii păturii pro-
tectoare de steril. ·
Tot în cursul superior al Tîrnavei, între Chibed şi Sîngiorgiu-de-
Pădure, deşi valoarea pantelor este cuprinsă între 10-15°, eroziunea este
totuşi puţin extinsă. Faptul se explică prin utilizarea mai raţională a,.
terenurilor în pantă şi prin aceea că în imediata vecinătate a văii, terasele
sînt mult extinse, cu poduri relativ plane, neafectate de modelarea actuală.
Pe valea Cuşmedului sînt frecvente fenomenele de eroziune liniară, cu
excepţia regiunii de izvoare, unde pe marginea sinclinalului, local, s-au
produs mai multe alunecări consecvente, legate atît de pantă, cit şi de
litologia regiunii (marne, nisipuri şi conglomerate).
în bazinul mijlociu al Tîrnavei Mici între Sîngiorgiu-de-Pădure şi
Găneşti, interfluviul de pe dreapta este marcat doar prin nişte culmi de
dealuri înguste, în timp ce pe stînga este mult mai extins şi brăzdat de
numeroşi afluenţi. Datorită pantelor puţin înclinate de pe versantul stîng
·-·--
-,
i>
)
o 2. 4 6 e 10km \
I
/
(
/)
--· 'î I
I
___ /
/ .
/
. ....--:
.,-· -
.,..;;· LEGENDA
l'·U"...,v l Alunecări lnsecvenle
!"".., "'. , "" I Alunecări consecvente
!a e.l Grueti
(
~ Elemente toren/!ale
EROZIUNI DE SUPRAFAŢĂ
EZZJ ErozJUne de gradul li
~ Eroziune de gradul III
~ Eroziune de gradul IV
P'i11. 5. - Hnrta proceselor actuale de panlll dtn bazinul Tlrnavci Mtci.

7 STUDIUL FIZICO-GEOGRAFIC AL VAI! TIRNAVA MICA 163
al 'Văii (5 - 7°), deşi formaţiunile geologice sînt moi, procesele de pantă

11înt rare, cu excepţia celor de pe valea Zagăr, Valea Viilor, valea Senoreuş,
unde întîlnim cîtcva zone de eroziune liniară şi de alunecări, dar şi acestea
cu caracter de stabilizare; cornişa de desprindere atinge 2 -3 m înălţ,ime,
fiind înierbată sau acoperită chiar cu vegetaţie lemnoasă, ceea ce dovedeşte
vechimea proceselor.
Sectorul văii cuprins între Găneşti şi Cetatea-de-Baltă prezintă
procese de pantă mult mai numeroase şi evoluate. Ele sînt loc.alizate atît
în lungul văilor Băgaciului, Săratei, Şaroşului şi Bălţii, cît şi pe alţi afluenţ,i.
Prezenţa lor se datoreşte atît litologiei (marne, argile, nisipuri) şi structurii
geologice in domuri a depozitelor mia-pliocene, cît şi extensiunii, respectiv
vechimii defrişărilor iraţionale. întocmai ca şi în Cîmpia Transilvaniei,
unde se intîlnesc diferite tipuri de alunecări, la fel şi aici acestea sînt mult
dezvoltate, unele dintre ele fiind stabilizate.
Frecvenţa cea mai mare a alunecărilor şi prăbuşirilor o intîlnim în
cursul inferior al Tîrnavei Mici, între Cetatea-de-Baltă şi Blaj unde acestea
sînt mai răspîndite pe versantul drept al văii, în raza .comunelor Sînmi-
clăuş, Bila, Iclod şi în bazinul văii Pănadelor. Ele sînt generate atît de
structura geologică, cit şi de diapirismul local. Judecînd amploarea feno-
menului şi paralelizînd cu alte fenomene asemănătoare din Bazinul Tran-
silvaniei, opinăm pentru vîrsta pleistocenă a majorităţii alunecă,rilor de
tip „glimee" sau „grueţi" (6).
Problema de ordin practic actuală. este aceea a recuperării pentru
economia naţională a întinselor suprafeţe de terenuri degradate prin
diverse procese de pantă.
Pentru bazinul superior al Tîrnavei Mici, atît pe pantele Munţilor
Gurghiului, cît şi în Depresiunea Praid, se recomandă reîmpădurirea
versanţilor cu pante mai accentuate de 25°, precum şi corectarea torenţilor,
atit pentru stingerea eroziunii, cît şi pentru împiedicarea înnămolirii
terenurilor plane cu materialele foarte heterogene ale conurilor de dejecţie.
Se recomandă împădurirea şi pentru zonele de alunecări superfi-
ciale de pe versantul vestic al masivelor Bicheş şi Şiclod şi îndeosebi în
Depresiunea Cuşmedului, unde s-ar putea extinde şi pomicultura.
Sectorul dintre Sîngiorgiu-de-Pădure şi Crăeşti este amenajat în
bună parte prin plantaţii de vii şi livezi. Este cunoscut faptul că bazinul
inferior al Tîrnavei Mici constituie una dintre cele mai extinse podgorii
cu soiuri superioare de struguri din întreaga ţară. Se impune, în lumina
Directivelor Congresului al III-lea al P.NI.R. şi a plenarei O.O. al P.M.R.
din 30.VI-1.VII. 1961, extinderea podgoriilor şi a livezilor, pentru a se
îngloba toate terenurile semiproductive, amenajabile sub acest aspect.
Pentru pantele nordice, mai abrupte, se recomandă împăduririle, iar
pentru corectarea torenţilor baraje transversale, cleionaje pe versanţir
îndiguiri etc.
O grijă, deosebită trebuie acordată în special sectorului inferior al
bazinului, unde măsurile ameliorative trebuie să fie foarte chibzuite şi
complexe, dată fiind extensiunea mare şi varietatea proceselor de pantă.
1n special, alunecările de la Bila şi Sînmiclăuş trebuie amenajate, întrucît
aici se pot valorifica raţional şi resursele de peşte, stuf etc.
T. MORARIU, MARIA CALINESCU, GH. PLATAGEA, GH. POPA 1i AURORA POSEA
Condiţiile climatice ale bazinului Tîrnavei Mici sînt determinate de

circulaţia şi caracterul maselor de aer din vest şi nord-vest mai ales în
perioada de toamnă-primăvară.
Precipitaţiile atmosferice - unul din factorii principali ai climei -
variază in bazinul Tîrnavei Mici, din punct de vedere al cantităţii, de la
515 mm anual la Blaj, pînă la 1200 mm la altitudinea de 1 777 m în Masivul
Saca. Din analiza datelor existente pe perioada 1896 -1915, 1921-1955, a
reieşit că cea mai mare cantitate de precipitaţii cade în lunile de vară, cu
maxime medii lunare pină la 11 O mm în luna iunie (tabloul nr.1 şi fig. 6).
Tabloul nr. 1
Predpllapl atmealerlee. eaollllP medii hman ,1 aooale (mm> 11~1115. IHl-1915)
Stai ta
I
I
I
II
I
III IV V YI VII I VIII IX X
I I
XI XII Anual
Sovata 38,9 40,6 43,1 59,9 94,8 106,9 99,3 86,f: 55,1 52,7 42,4 35,3 755
- - - - - - - - -- - - - - - - -- - - - - -- - -
Prald 38,0 40,0 47,6 63,6 98,1 109,0 95,4 88,f 60,6 55,3 42,0 39,5 778
- - - - - - - -- - - - - - - - - - - - - - - - -
Alid 41,8 33,6 31,3 57,5 74,5 108,6 99,6 77,1 58,1 55,0 47,8 38,6 724
- - - - - - - - -- - - - - - - - - - - - - - -- - -
Slngior11lu-
de-Pădure 25,9 26,5 28,9 46,5 . 63,1 84,8 80,4 67,9 43,3 39,0 30,8 26,9 564
-- - - - - -- - - - - - - -- - - - - - - -- --
Tlrnăvcni 28,6 28,7 29,9 51,3 80,3 8\),2 84,8 63,2 46,3 36,8 32,9 26,7 598
-- - - - - -- - - -- - - - - - - - - - - -- - -
Blaj 21,5 20,0 23,8 42,4 64,3 77,6 75,9 60,8 43,7 36,9 25,8 22,5 515
1n perioada de primăvară şi toamnă (XI) precipitaţiile au un caracter

de lungă durată, cu intensitate mică, pe cind vara ele au un caracter local,
cu intensităţi mari. Cantităţile maxime de apă căzute în perioada de vară
în timp de 24 de ore au ajuns la valori de peste 80 mm. Cea mai mare
cantitate de precipitaţii înregistrată în perioada 1934-1958 a fost de
90, 7 mm la Blaj (în 30. VI. 1958) cu o durată de 150 minute şi o intensi-
tate de 0,60 mm/minut.
Stratul de zăpadă, în limitele bazinului respectiv, se aşterne la
începutul lunii decembrie (exclptind ani în care el lipseşte toată iarna) şi
se topeşte definitiv la sfirşitul lunii martie. Grosimea lui variază nu numai
de la o lună la alta în timpul iernii, ci şi pe teritoriu, el fiind mai mare în
partea superioară a bazinului; de exemplu, în perioada multianuală,
grosimea stratului de zăpadă este cea mai mare în luna februarie şi este
de 27,1 cm Ia Tîrnăveni şi 41 cm la Sovata.
Temperatura medie multianuală a aerului, pentru luna ianuarie este
de - 3,4 la Blaj şi - 3, 7° la Sovata, iar temperatura medie a aerului pentru
luna iulie este de 20,7 la Blaj şi 17,4° la Sovata. Repartiţia temperaturilor
medii lunare în timpul anului la staţiile meteorologice din bazin este dată
în tabloul nr. 2.
Hmm Hmm Hmm
1,-,ol 1201 li!O
laf /j _n ,td C
801 I I I I I 80
601 r, I I I 1-. I 60
2, 20 2,
o - D .._.,__.__.__........._,__..___._......___.____.__,
9 -'--'
I li III IV V VI VII VII//,/( ,I( XI VI I li /li li' V I'/ VI/ V#I IX X X/ XII I li III /V V VI V/I VI/I /A X XI Ali
Hmm
Hmm Hm111
D I
/O(} I/Kl
E F
10 80 /JO
60 60 611
'IO -tO
2, 20
O I li, III li/ V VI V// V/I.' IX X }I./ }I.// I I/ Ul /Y y I'/ WI V.W IX X /li XII . O/ // I// IY Y V/ W/ WU/X .Y X/XI/
Fig. 6. - Repartiţia precipitaţiilor ln timpul anului (valori medii lunare perioada 1896-1915, 1921 - 1955): A, Sovata;
B, Praid; C, Atid; D, Slngiorgiu - de-Pădure; E, Tlrnăveni; F, Blaj. o,
,;,,
166 T. MORARIU. MARIA CĂLINESCU. GH. PLATAGEA. GH. POPA ti AURORA POSEA 10
Tabloul nr. 2
Temperaturi me411 lanare el aaaale · 18K-19SS>
SLatia I I I ml I \' l I
I II I\' VI \'II IVIII I IX I X I I I
XI XII Anual 1~~~~i-
Sovala -3,7 -2,3 2,6 8,3 12,7 15,6 17,4 17,5 13,1 8,2 3,1 -1,3 7,6 21,2
-- -- -- - -- -- -- -- -- -- -- -- -- - - - -
Blaj -3,4 -0,8 4,8 10,5 15,6 18,9 20,7 20,1 16,0 10,4 4,1 -0,6 9,7 24,1
Reţeaua hidrografică în bazinul Tîrnavei Mici este strîns legată,

în evoluţia ei, de relief şi de repartiţia teritorială a regimului precipitaţiilor.
Ea s-a format în urma retragerii apelor lacului panonic de la sfîrşitul pano-
nianului sau începutul cuaternarului şi este mai dezvoltată în partea
superioară a bazinului.
Rîul Tîrnava Mi<:ă se fmmează la o altitudine de l 030 m prin conflu-
enţa Pîrîului Negru şi Pîrîului Adînc, care izvorăsc de pe versantul sud-
vestic al culmii Borzonţ (J 492 m) din Munţii Gurghiului.
Rîul are o lungime totală de l 90 km ; pantele profilului longitudinal
variază in fun<;ţie de energia reliefului, avînd valori de 26°1o0 în zona de
munte, 2,4°1o0 între Să1ăţeni şi Sîngiorgiu-de-Pădure şi 0,6°1o0 în cursul
inferior.
Fină la Praid rîul are o albie minoră îngustă, iar albia majoră slab
dezvoltată, pe unele porţiuni lipsind. La ieşirea în Depresiunea Praid-
Sovata albia se lărgeşte, lunca începe să se dezvolte, luînd o extindere tot
mai mare, în special de la Sărăţeni in a vale. De aici, datorită pantei reduse,
riul începe să meandreze foarte mult. Coeficientul de sinuozitate a rîului
este de J,16 pînă la Sărăţeni, l, 24 în sectorul Sărăţeni-Sîngiorgiu-de
Pădure şi l ,78 în cursul inferior.
în Juncă, datorită procesului de meandrare, se întîlnesc braţe pără
site cum sînt la Petrisat, Pănade, Biia, Tîrnăveni etc. De la Chibed lunca
devine inundabilă, se întîlnesc bălţi, zone înmlăştinite, apa freatică se
află la mi<:ă adîncime (3-4 m) şi sînt frecvente izvoarele situate la baza
teraselor.
C'ei mai impmtanţi afluenţi ai rîului sînt în cursul superior şi mijlociu :
Sovata, Sebeşul, Iuhodul, Frăsileasa, Valea Mare, pîrîul Şoimului etc. ale
căror caracteristici hidrografice sînt date în tabloul nr. 3.
Văile pîraielor afluente sînt largi, albiile minore sînt adîncite în
depozite de aluviuni şi sînt in general asimetrice, cu versantul drept în
cueste, datorită în special structurii de domuri.
Densitatea reţelei hidrografice pe1manente, semipermanente şi
temporare, determinată pe harta la scara 1 : l 00 OOO este reprezentată
grafic în figura 7. După cum reiese şi din figură, densitatea reţelei are valori
cuprinse între 0,1 şi ~,1 km/km 2, valorile ei crescind de la podiş spre munte.
Valoarea maximă a densităţii (1,8-2,l kmfkm 2 ) se întîlneşte în sectorul
de convergenţă al afluenţilor Sărăţeni-Sovata (fig. 3 ). În partea superioară
a bazinului de recepţie se întîlnesc valori reduse ale densităţii (O, 7 -0,9
km/km 2 ), datorită existenţei platourilor vulcanice larg dezvoltate pe
I "'--
.---._._ -11,'
\
I
/' --- \.
' l,
IJ
,s
I -
'1
)
{ q ;;
Fig. 7. - ,Hnr ta densităţii reţe Iei hidrografice ( p ermanente, 5 emlpermanente

şi temporare).
167
Tabloul nr. 3
«:anderlallelle bldqraflte ale alluenţllor rialul 'l'lrllaft Miel
.
""., Panta I°loo Altitudinea Bazinul
., .3
.... .E .
~
"' ""-; ;- -o.,
Rtul ' . ...o -o., 'O·-
·-„ ......
:I
;;:: t :=,:o: . o
(plrlul)*)
o ..
= „
E "'"'... E .... :I
~ .,
= ~ E
~-~ ~ =
;.
u i:,. ,.J ~
..c:"'
'-' .c .!::! "";,, i:..
- :i:: u·;;;
Tlrnava Mică - 190 5,05 - 1 200 240 2050 10,8 550 151 1,53
--- - - - - - - - - - --- --- - - - --- --- ---
Frăsileasa dr. 13,0 69,2 53,0 1 600 700 33,5 2,56 1 420 212 1,04
--- - - --- - - --- --- - - - - --- ---
Praid st. 5,80 81,5 57,0 950 480 5,3 0,92 600 186 1,18
- - --- --- --- - - - - --- - - --- ---
.Şoimului dr. 10,8 35,2 35,2 950 570 28,0 2,60 860 122 1,06
--- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
Valea Mare st. 19,4 24,7 16,5 950 470 137 7,05 780 160 1,07
- - - - - - - --- - - - --- --- --- ---
Sovata dr. 21,0 53,2 44,7 1 550 430 124 5,90 870 220 1,09
- - - - --- --- --- --- --- --- - -
Săcădat dr. 8,40 21,4 16, 7 670 490 39,1 4,65 720 172 1,07
- - - - - - - - - - --- - - - - - - - ---
Cuşmed st. 27,2 11,2 6,95 650 345 160 5,91 580 146 1,13
-- - - - - - - --- - - --- --- ---
- --- ---
Ptrlul Mare dr. 17,4 12,1 6,32 550 340 55,0 3,17 395 166 1,12
--- - - - - --- --- --- - - --- - - -
Veţca st. 16,2 13,3 8,02 550 335 60,4 3,72 470 166 1,05
- - - - - - - - - --- - - --- - - --- ---
Nadeş st. 18,8 9,40 6,38 500 327 68,0 3,62 450 185 1,09
- - - --- --- - - --- --- --- --- --- - -
Zagăr st. 17,4 7,65 6,33 450 317 60,0 3,46 350 140 1,07
--- --- --- - - --- --- --- - - - - -
Slntioana st. 15,6 5,12
7,70 310 44,7 2,86 418
430 148 1,04
--- --- --- - - --- - - --- - - -- --
Cund st.16,6 7,10 4,82 420 302 41,0 2,60 405 153 1,07
Idiciu
--- - -
st.
- - --- --- --- --- --- --- ---
5,80 450 298 406 150 1,06
16,0 9,50 41,5 2,60
- - - - - - - - - - - - - - --- - - - --- - - ---
Băgaciu st. 10,6 15,4 6,15 450 287 33,5 3,38 398 148 1,04
- - - - - - - --- - - --- - - --- ---
Valea Bălţii st. 20,0 4,00 2,50 350 270 150 7,40 380 114 1,14
--- - - - - - - - - - --- - - - --- --- ---
Jidveiu st. 5,80 14,1 5,80 350 267 16,0 2,75 405 182 1,11
--- --- --- - - --- - - - - - ---
Bălcaciu st. 8,20 8,16 8,16 330 263 20,2 2,46 370 156 1,09
--- ~
--- - - --- --- , _ --- ---
Pănăzii dr. 14,0 10,9 4,35 400 249 67,2 4,87 335 128 1,10
--- - - --- - - --- - - - - --- ---
lclod dr. 4,30 17,1 14,0 320 245 9,00 2,10 350 150 1,07
•) Datele au fost calculate după hărţile 1 : 100 000.
• *) Prin panta echilibrată se lnţelege panta generală 0 1 , determinată ln mod grafic
00
pe profilul longitudinal al rlulul respectiv.
168 T. MORARIU, MARIA CĂLINESCU, GH. PLATAGEA, GH. POPA şi AURORA POSEA
interfluvii lipsite de scurgere. Densitatea medie a reţelei hidrografice pe

întreg bazinul este de 0,9 km/km 2 •
în limitele bazinului hidrografic al Tîrnavei Mici sînt o serie de
lacuri, care se împart după geneza lor în lacuri carstice, în depozitele de
sare şi lacuri formate prin tasare înapoia valurilor de teren alunecat.
Lacurile carstice în sare sînt situate în Depresiunea Praid-Sova.ta;
cele mai mari dintre ele sînt lacurile Ursu, Negru şi Aluniş. Mărimea lor·
variază în limite foarte largi, atît din punct de vedere al suprafeţei cit şi
al adîncimii (tabloul nr. 4), (9), (10).
Apele acestor lacuri sînt sărate şi după clasificarea lui Alekin fac
parte din clasa clorurate, grupa natriului tipul II (2). Concentraţia cea
mai mare în săruri se intilneşte la lacul Ursu, la adîncimea de 10 m ea
fiind de 260 gfl.
Temperatura apei din lacuri variază în funcţie de temperatura.
aerului, prezentînd, în special lacul Ursu, o dublă stratificaţie, datorită
fenomenului de heliotermie (2), (3), (9).
AcEste la.euri prezintă o deosebită importanţă din punct de vedere-
terapeutic.
Tabloul nr. -I
Prlllel,-Jele f-,1 ca eanderlalldle lor
Lacul
Suprafaţa
m'
I Volum~ de
8
apă l
Adlncim
1
~t medie I Adlncimea
maximă
m
Ursu 38 770 248 397 6,40 18,90
Aluniş 3 619 12 626 3,54 7,40
Negru 3 810 10 715 2,81 6,20
Roşu 1 050 1 066 1,00 2,55
Verde 215 76 0,40 1,00
Condiţiile de formare a scurgerii în bazinul Tîrna vei Mici sint deter-

minate de circulaţia atmosferică dinspre vest, precum şi de factorii fizico-
geografici locali, cum sînt : relieful, solurile, vegetaţia, structura geolo-
gică etc.
Dintre elementele climatice, cel mai important factor în regimul
scurgerii îl constituie precipitaţiile; influenţa. acestora asupra. scurgerii este.
legată atît de cantitatea lor totală cît şi de repartiţia lor în timpul anului.
Zona de munte, care ocupă cea. mai ma.re parte a bazinului, se deosebeşte
de zona de deal prin cantitatea de precipitaţii, regimul temperaturilor-
şi cel al umidităţii aerului. Ca urmare a repartiţiei pe verticală a facto-
rilor scurgerii, regimul hidrologic diferă de asemenea în zona de munte„
faţă de zona de dealuri. Astfel, scurgerea medie creşte de la dea.I spre
munte, coeficienţii de variaţie ai scurgerii medii scad, debitele maxime, ca.
urmare a creşterii pantei, cresc, iar evaporaţia. scade.
13 STUDIUL FIZICO-GEOGRAFIC AL VĂII TIRNAVA MICĂ
Scitrgerea medie multianuală în limitele bazinului variază în funcţie

de factorii climatici şi este supusă ca şi aceştia din urmă zonalităţii ver-
ticale. în partea inferioară a bazinului de recepţie, scurgerea medie multi-
anuală variază între 50 şi 100 mm, în partea centrală, între 100 şi 200 mm,
iar în partea superioară a bazinului ea ajunge la valori cuprinse între 200 şi
700 mm.
Coeficienţii scurgerii medii multianuale variază în acelaşi sens~
atingînd valori cuprinse înt.re 0,10-0,17 în bazinul inferior, 0,17-0,2/5 în
bazinul mijlociu şi 0,25 - 0, 70 în bazinul superior.
Cunoscînd variaţia precipitaţiilor şi scurgerii medii multianuale, din
ecuaţia bilanţului hidrologic, reiese că evaporaţia este cuprinsit între
500-550 mm în jumătatea inferioară a bazinului de recepţie şi 300 mm în
jumătatea superioară .
Din repartiţia scurgerii în timpul anulni, determinată la cele două
posturi hidrometrice (Sărăţeni şi Tîrnăveni) pentru o perioadă de 10 ani
(tabloul nr. 5 ), reieRe că rîul Tîrnava Mică aparţine în general categoriei de
văi cu ape ridicate în anotimpul de primăvară.
Tabloul nr. 5
Iteparllfla scurgerii medii lunare ln % din scurgerea auualil
Rlul Postul J I I I I
II III Iv I v I VI Ivn jvnrl IX I I I
x XI xrr
T. Mică Sărăţeni 6,70 7,95 12,2 17,6 12,2 7,55 6,70 7,40 3,60 4,50 4,80 8,80
- - - -- -
5,96 10,4
- - - - - - -
13,0 18,0 13,9 8,10 6,28 7,02 3,10 3,40 3,94 6,90
-
T. Mică Tlrnăveni
Din analiza materialelor existente reiese că volumul cel mai mare de

apă se scurge în lunile aprilie-mai, reprezentînd 12,2-18 din scurgerea %
anuală, iar scurgerea cea mai mică se observă în lunile septembrie -
octombrie şi reprezintă 3,10 -4,50 %
din scurgerea anuală. Repartiţia
scurgerii în timpul anului se suprapune în general cu repartiţia precipita-
ţiilor (fig. 6 şi fig. 8 ).
% %
20 A B
zo
16 li
Ic 12
8 8
,i,
"'
I li 1K I/I li /li VIV,!I I)( X /(I XII I li li' IV V VI VI VI/XX XI XII
Fig. 8. - Repartiţia scurgerii medii lichide ln timpul anului.

A, Sărăţeni; B, Tlrnăverii.
tiO T. MORARJU, MARIA CALINESCU, GH. PLATAGEA. GH. POPA ,i AURORA POSEA 14
Caracterul regimului hidrologic al riului Tîrnava Mică iese şi mai

mult în evidenţă din analiza repartiţiei scurgerii pe sezoane (tabloul nr. 6);
în sezonul de primăvară apa care se scurge reprezintă 42 -45 % din scur-
gerea anuală, pe cînd în sezonul de toamnă, scurgerea reprezintă doar
l 0,4-12,9%, Iarna constituie al doilea sezon cu scurgere ridicată, repre-
zentînd 23,3 -23,4 % din scurgerea anuală şi acest fapt se datoreşte viitu-
rilor provocate de instabilitatea stratului de zăpadă. Scurgerea din timpul
verii reprezintă 21,4 -21, 7 % din scurgerea anuală şi ea este determinată
în general de ploile torenţiale cu caracter local.
Tabloul nr. 6
Bepanljla ~ l i medii pe - n e Io % din smrrerea annali
Rlul Poslul Iarnă l Primăvară I Vară I Toamnă

Tlrnava Mică Si\n1\eni 23,4 42,0 21,7 12,9
T!rnava Mică Tlrnăveni 23,3 44,9 21,4 10,4
Debitele maxime în bazinul Tîrnavei Mici sînt determinate în general

de ploile torenţiale şi mai rar au un caracter mixt, în timpul primăverii,
cînd perioada de ploi se suprapune cu sfîrşitul perioadei de topire a zăpezii.
în albia majoră a rîului, în a vale de Chibed sînt frecvente inundaţiile, care au
loc primăvara şi vara, în urma suprapunerii undelor de viitură pe afluenţii
principali din partea mijlocie a bazinului. în cazul cînd undele de viitură
de pe afluenţi nu se suprapun în timp, inundaţiile în lunca Tîrnavei Mici
lipsesc, cu toate că albia minoră a ei nu poate evacua mai mult de l 70 m 3 /sec.
Pentru studiul debitului maxim pe rîurile din bazin au fost ridicate
profilele longitudinale şi transversale cu notarea urmelor lăsate de viituri
pe maluri pe un număr de 16 afluenţi ai Tîrnavei Mici.
Debitele calculate de pe urmele lăsate de viituri pe mal sînt date în
tabelul nr. 7 din care rezultă că în bazinele împădurite debitul maxim spe-
cific q I/sec şi km 2 variază între 735-2200 l/sec/km 2 , iar în bazinele des-
pădurite el a ajuns pînă la valori de 4350 -8500 1/secfkm 2 • Aceste valori
se referă la bazine care au suprafeţe cuprinse între 4,6 şi 136 km 2.
În scopul calculării debitului maxim şi pe alte rîuri din bazin, pe
baza materialelor culese pe teren s-au stabilit două formule regionale de
calcul care au forma. :
Qmu: = BF 0•56 m 3 /s pentru suprafeţe mai mari de 30 krn 2 şi
Qmn = B 1 HpF 0•56 m 3 /s pentru bazine cu o suprafaţă mai mică de 30 km 11.
În aceste formulo :
Qmu: este debitul maxim în m 3 /s;
B şi B 1 - parametrii geografid care au valori finite pentru anumite zone
(cimpie, deal, munte) şi pot fi stabiliţi din tabloul nr. 7;
HP - precipitaţia maximă din 24 de ore cu asigurarea p;
F - suprafaţa bazinului de recepţie în k.rn 2 • ·
15 STUDIUL FIZICO-GEOGRAFIC AL VAII TIRNAVA MICA 171
Tabloul nr. 7
Delllleie maxime şi parametrii formalelor de r.aleal
Rlul (plrlul)
Plrlul Mic 34,4 63,4 1 840 8,75 870 0,073
Frăsileasa 33,2 51,5 1 550 7,25 852 0,061

"
,, Praid 4,60 10,2 2 220 4,36 281 0,036
Corund 31,1 136 4 380 19,8 824 0,165

" --
Şoimului 25,8 193 7 500 31,4 738 0,26
" --
Valea Mare 137 263 1 920 16,6 1 900 0,138
" --
~ovata 36,0 58,0 1 610 7,70 900 0,065
"
Săcădat 10,8 47,0 4 350 8,15 690 0,068
"
Cuşmed 136 100 735 6,45 1 860 0,054
"
Plrlul Mare 55,0 25,5 465 2,70 1150 0,022
" --
Slntioana 44,7 42,7 960 5,15 1 OOO 0,043
"
Cund 41,0 66,0 1 600 8,35 950 0,070
"
Jidvei 15,9 136 8 500 29,0 565 0,24
"
Bălcaciu 15,2 97,5 6 400 21,2 554 0,176
"
Pănăzii 66,2 258 3 900 24,6 1 260 0,204
"
-
Iclod 8,90 34,6 3 880 10,2 408 0,085
"
•) Suprafa.ta la punctul unde s-au fit.cut mlLeurlLtorlle.
Scurgerea minimă în bazin se produce de obicei toamna, excepţie

făcînd unii ani cind se produce şi în timpul iernii. Valoarea scurgerii minime
variază în limitele bazinului de la 0,1 1/s/km 2 , în partea inferioară şi cen-
trală, pînă la 3 l/s/km 2 în bazinul superior.
Temperatura apei din bazinul Tîrmwei, în perioada caldă a anului,
urmăreşte în linii mari temperatura aerµlui. Scăderea. ei sub 0° are loc
toamna, în a doua'jumătate a lunii noiembrie, iar creşterea ei peste 0° a.re
loc la sfîrşitul lunii februarie sau începutul lunii martie. În perioada de
172 T . MORARIU, MARIA CALINESCU , GH. PLATAGEA , GH. POPA ti AURORA POSEA 16
primăvară, la sfîrşitul lunii mai, temperatlll'a apei ajunge la 16° la Tîrnă

veni, iar la Sărăţeni ea nu depăşeşte 9°.
Temperaturile cele mai ridicate ale apei se întîlnesc in luna august,
ajungînd la 25° la ărăţeni şi 30° la Tîrnăveni.
Fenomenele de îngheţ apar frecvent pe rilll'i în partea superioară a
bazinului, sub formă de gheaţă la mal. Podul de gheaţă _ap~re în unii ani
în cursul mijlociu şi inferior al Tîrnavei, dar el este nestabil din cauza încăl
zirilor frecvente ale aerului în perioada de iarnă.
d B
q 100 zpomg
Fig. 9. - Principalii ioni din compoziţia chimică a apei Tirnavei Mici : A. Tirnăveni;
B. Sărăţeni.
Repartiţia
scurgerii solide pe sezoane repetă în general sclll'gerea,
lichidă. în sezonul de primăvară, cînd sînt frecvente viiturile, sclll'gerea
solidă reprezintă 60% din scurgerea anuală, vara - 20%, toamna 5%, iar
iarna 15%. Pentru anul J 957, scurgerea solidă maximă îmegistrată în
luna mai la Tîrnăveni a fost de 209 kg/s.
Din analiza datelor existente pentru perioada J 956-1957 a reieşit
că debitul m diu solid al Tîrnavei la Tîrnăveni este de 6,80 kg/s, iar vo-
lumul total anual este de 214 444- tone/an.
Particularităţile hi,d,rochimice ale rîului. Tîrnava Mică prezintă o
variaţie atît de la izvor ln. vărsare, cît şi în timpul anului. În partea supe-
rioară a bazinului, unde rocile vulcanice sînt puţin solu bile, gradul de mine-
ralizare ste sub 200 mg/1 cu predominarea ionilor HC0 3 • După confluenţa
cu pirîul ovata şi Valea Mare, mineralizal'ea · creşte pînă la 935 mg/1, cu
pr dominarea ionilor de clor şi acest lucru se datoreşte existenţei masivelor
de sare din zona diapiră de la Pra.id şi Sovata (fig. 9).
Variaţia gradului de mineralizare în timpul anului este legată în
primul rînd de variaţia factorilor climatici şi este invers proporţională cu
17 STUDIUL FIZICO -GEOGRAFIC AL VĂJ! TIRNAVA MICĂ 173
debitul lichid din rîu (fig.JO). Mineralizarea cea mai ridicată se întîlneşte în
perioada apelor mici din august-septembrie, precum şi iarna cînd ali-
mentarea superficială a riului este minimă.
Din analiza datelor exis-
tente pentru perioada J 958 - Qm¾
1959, la posturile hidrome- 56
trice Sărăţeni şi Tirnăveni
reiese că în perioada de pri - ,5{J
mă vară mineralizarea este de
300-3n0 mg/1, cu predomi- i-S
narea ionilor de clor (tabloul
nr. 8) iar în perioada apelor M •
scăzute, creşte peste 1 OOO I
mg/1.
Debitul chimic mediu J5
n
anual, calculat pentru peri-
oada 1954-1958 este de .JO
\\
J49 796 t /an.
Duritatea apei variază 25 I \
-VII
\\1
în luna octombrie de la 2,44
grade germane la Sărăţeni 20 \
pînă la 16,6 grade germane la
Tirnăveni. 15
\ ~111-XD \
După clasificarea lui
Alekin (1) apele rîului Tir-
nav-a Mică se încadrează în
10
\\\
dasa clorurate, grupa natriu-
lui, tipul II la Sărăţeni şi s
\ ·~~
'~•
tipul III la Tirnăveni (tabloul "'-
nr. 8). o
/OU 200 .J/717 600 7tKJRlnlj{
Vegetaţia şi solurile pre-
zintă o etajare bine pronun- Fig. 10. - Variaţia gradului de mineralizare ln
funcţie de debitul lichid la poslul Tirnăveni.
ţată, datorită marii varietăţi
a formelor de relief, cit şi
condiţiilor climatice generale şi locale din bazinul Tirnavei Mici. în par-
tea de răsărit a bazinului, în zona înaltă a Munţilor Gurghiului, sînt răs
pîndite asociaţiile de ienuperi şi pajiştile subalpine. Pe solurile scheleto-
turboase şi podzolurile schelete, tot în bazinul superior, este mult răs
pîndit molidul, bradul, pinul în asociaţii cu alte esenţe de foioase (ulm,
frasin, sorb). Fagul are mare răspîndire în această regiune. Repartizată
procentual, vegetaţia lemnoasă din bazinul superior ocupă 80 % faţă de
cea ierboasă. Importanţa pajiştilor este foarte mare în economia pastorală
datorită extensiunii asociaţiilor de Agi-ostis rupestris şi Festuoa supina.
Urmează, ca răspîndire mai mare, tot în cuprinsul bazinului superior,
trecînd şi în cel mijlociu, subetajul fagului care e extinde pînă în a vale
de Sîngiorgiu - de-Pădure, caracterul compact al făgetelor fiind înlocuit
de acela insular, în amestec cu alte esenţe . .A.cestuia îi urmează, în părţile
mai coborîte, subetajul stejarului (cu stejar şi gorun), bine dezvoltat pe
....,
Tabloul nr. 8 ...
Dale privind earaderlslld le bldrodllmlu ale apel rlulul 11rnava litici • l
Duritate
CATIONI AN I ONI l\1lncralizare grade
germane "":,o.
-;
.... ., 'O
.,
Dala
N: + K+ so,-- Rczi- ""i:., "".... 5
"'o ca++ Mg++ HCO 3 - ci- l:i ă =
p,
- duu fix
-- ,."" C:
"....o.C ·a <J ·-
-I* - I*
C-!(
ii ;,,
- .,E -E I*E
*.,E ~,* 1:,0
c:
;,,
~ ~ - E., -1E *E
~
c:
;,, 00 ~ cii
s
~
s
cii
E
tii
E ....o
"E
~
o.
.,E
..., ~
o..
5 "-
< u<
·;;; el)
12,6 4,80 15 1,l 78,7 338,5 362 2,73 0,15 2,58 7,5 0,9
9. l\'.1958 10,5 9,50 5,50 8,30 103,9 82,2 54,9 16,5
- - -- - - -- -- - - - - -- - - -- -- - - - - - - - - - - -- --
187,9 75,6 434 406 3,81 2,10 1,7i 7,!i 0,6
30. V.1958 21,1 15,0 3,70 4,30 131,6 80,7 36,6 8,60 53,1 15,8
- - -- -- - - -- - - - - -- -- -- - - - - - -- -- -- - --
C!No
..,. 1, 1
7.VI.1958 17,5 8,15 4,60 3,55 220 88,3 67,1 ~,70 64,0 12,8 332,8 77,5 706 786 3,81 0,84 2,97 7,6 JJ
'f!
""
VJ - - - - -- - - - - -- - - - - -- - - - - - - - - - - - - - -- -- --
25.IX.1958 23,0 3,64 7,20 1,86 69,3 94,5 103,7 5,40 74,1 5,60 1115,2 89,0 1392,5 1 368 4,88 0,04 4,8.J 7,!i 1,7
- - -- - - - - -- -- -- - ---- - - - - - -- -- - - -- --
16,0 60,0 0,84 0,50 283,7 93,5 54,9 6,90 27,2 4,20 412,1 88,9 794,7 810 9,44 6,98 2,46 7,6 0,9
30. X. 1958
- - -- - - - - -- - - - - - ---- --
- - - - - - - - -- - - -- - -
29. V. 1958 45,7 40,0 1,7 2,5 79,5 57,5 91,5 26,5 - - 145,4 73,5 363,8 478 6,77 2,55 4,22 7,6 1,5
- - -- - - - - -- - - - - - - - - - - - - - - - -- -- -- -- -- c,Na
.,
C:
;,, 23.V I.1 958 68,5 60,0 9,2 13,5 36,0 26,5 91,5 26,0 20,0 7,5 132,6 66,5 357,8 338 9,80 5,52 ,J,28 7,6 1,5 lll
.s"" - - - - -- - - -- - - -- -- -- -- -- -- - - - - - - - - - - -- - -
E-o 26.IX. 1958 40,0 43,5 3,3 6,5 53,7 50,0 152,5 54 ,5 29,2 13,5 51,7 32,0 330,4 309 7,20 0,20 7,00 7,6 ?,5
-- -- - - - - -- - - - - -- - - -- -- - - - - -- -- - - - - - -
29. X. 1958 113 48,0 3,6 2,5 134,4 49,5 152,5 21,5 19,7 3,5 310,9 75 734 1 1 680 16,6 9,55 7,11 7,6 2,5
• ) D&tele Biot culese din arhiva C.8 .A.

19 STUDIUL FIZICO-GEOGRAFIC AL VĂII TIRNAVA MICĂ 175-
sol brun de pădure, mai intens sau mai slab podzolit. De asemenea în
subzona stejarului sînt răspîndite şi alte foioase (carpen, tei, ulm, frasin)
şi arbuşti. Terenurile împădurite din cuprinsul mijlociu al bazinului în-
sumează 2fl -40-%.
Cu totul alt caracter au asociaţiile vegetale în partea inferioară a
bazinului, datorită climatului mai arid, cernoziomul levigat avînd o mare
răspîndire ; aici apare zona silvostepei, caracterizată prin prezenţa lui
Quercus pubescens, Q. pedunculiflora, Q. cerris, în amestec cu ulmul în
procent de Iii%. În acest sector <:are prezintă o notă cu totul aparte în cu-
prinsul văii, sînt frecvent răspîndite plantele de stepă (Adonis vernalis, On-
cerychis, Astragalus austrialis, Crambe tatarica, Scorzonera hispanica etc.).
Din cele de mai sus se desprinde concluzia că bazinul Tîrnavei Mici
prezintă caractere cu totul distincte de cele ale regiunii Cîmpiei Transil-
vaniei cu care se învecinează, datorită gradului mare de lmpădurire (peste
30% pe întreg bazinul), faţă de Cîmpia Transilvaniei (sub 10%)-
Zonalitatea reliefului din bazinul hidrografic al Tîrnavei Mici se
resfrînge prin urmare şi în cazul celorlalte elemente fizico-geografice :
climă, hidrografie, soluri, vegetaţie. Problema esenţială sub raport eco-
nomic, în afară de valorificarea resurselor subsolului, este aceea a orga-
nizării cît mai raţionale a amenajărilor şi culturilor de pe versanţii abrupţi,
supuşi degradărilor, mai ales că, în funcţie de sol şi climă, aeeştia se pre-
tează foarte bine la viticultură şi pomicultură.
l1311KO-rEorPAlPIECKOE 113"YqEH11E .IJ:OJIMHbl

T bIPHABA-MM K8
PE310ME
XapaKTepHLie ]lJUI rmaTo TLipHaBeJie «f>opMLI pem,e«f>a RBJIRIOTCR B

6oJihIIIeii CBOeii qacTH peayJihTaTOM ]lCiÎCTBHR rJiaBHLIX. rH]lporpa«f>nqecKHX
apTepnii, nepeceKalOJ.J.ţHX aTo nJiaTo-peK MypeIII n OJIT B rrpnrpaHnqHoii
eoHe, TLipHaBa Mape, TLipHaBa MnKa H XLipTH6aqy BO BHyTpeHHeii ero
qaCTH. reoJIOfliqecKaR CTPYKTypa H TeKTOHHKa nJiaTO TaKme OTpamalOTCR
Ha «l>opMax ero peJihe«f>a.
B BepxHeM 6acceiiHe p. TLipHaBa Mmrn BLI]leJIReTCR npnKapnaTCKaR
erra]lttHa Tipaii}l-CoBaTa, aHTHKJIHHaJihHaR JIHHHR BnKeIII-llIHHJIO/l, aaTeM
He60JthIIIOe BLITRHYTOe B }lJIHHY IlOHHIBCHHe, B]lOJih KOToporo pacnOJIOIBeH
PR/l ne60JthlIIHX Bila]lHH, CBR8aHHLIX C aH'l'HKJ1HH8JthHLIMH H CHHHJIHHaJII.-
HhIMH 80HaMH.
BTopoii paiioH cpe}lHero 6acceiiHa aToii peKH OT Kn6e]l /lO nyHHTa
raHeWTh COBila]laeT c o6JtaCThlO COJIRHLIX KYIIOJIOB n xapaKTepHayeTCH
noReJteHHeM HyacTOBLIX rpR/l, opneHTttpoeaHHLIX B cTopoHy MypeIIIa,
HQXO}lRII.\HXCR Ha Mem}lypeqhH peK TLipHaBa H MypeIII, B 88DHCHMOCTH
OT '18C'l'HqHoro np1rnnoco6JteHHR OC:ţlOBHOiÎ rH;n;porpaf!i11qecKOiÎ ceTH K 8TOiÎ
Hoeott reoJtori,,:qecKoii CTPYKType.
176 l' MORARIU, MARIA CALINESCU, GH. PLATAGEA, GH. POPA şi AURORA POSEA 20
HnmunA ceKTOp ,lOJIHHhl HMeeT 6onee CJIOIBHble qepThl, CBR8aHHhle

IlO'ITH HCKJIIO'IHTeJlbHO c reOJIOrH'leCKHM CTpoeuHeM, 6JiaronpHRTCTBO-
eaeUIHM 6oJiee aKTHBHOtt 8B0JIIOD;HH peJibe«Iia.
CKJIOHOBble npoQecchl e 6acceiiue p. TbipHaea MnKa nocTaTO'IHO
HHTeHCHBHhl H eeCbMa nn«ti«IiepeHQHpoeanhl aa HCK.iIIO'leHlteM HHmHero
6accefiua, r ne OHH HMeIOT CXO)];CTBO c npoQeccaMH, nefi:CTBYIOD..IHMH Ha
TpaHcHJibBaHcKofi: paeHnue. BoaMomHo name BbTJJ.e.neune aoH e ceR8H c
reonorH'leCKHM HaKJIOHOM peJibe«lia, reOJIOrH'leCKOii CTPYKTypoii, JJ,eRTeJib-
HOCTblO 'leJIOBeKa H T.)];.
Pe<IHaR ceTb )];OCTaTO'IHO pa8BHTa, co cpenueii IlJIOTROCTblO 0,1-
2,1 1rn/KB. KM, npH'leM ryCTOTa ee B08pacTaeT OT IlJiaTO K ropaM.
Cpe8nuii •..,,noeo.tiemnuii cmo,;; KOJie6JieTCR e npeneJiax 50-100 Ml\l
e HHiHHeA 'laCTH 6acceiiHa, 100-200 MM e cpeJJ,He:H 'laCTH n 200-700 -
JJ eepxucA.
Roa4J«linn;neHThl cpenHero MHOrOJieTHero CTOKa HaXO)];RTCR B npe]];eJJax
0,10-0,70.
MaKCHMaJibHhle pacXO)];hl o6ycJIOBJUrnaIOTCR e OCHOBHOM JIHBHeBhIMH
nom)];RMH n - peme-cMernaHHblM mtTauneM (eecuoii, Horna Bhlnaneune
JJ.Oin)];eii coenanaeT C nepHOJJ,OM TQRHHR cuera). Ha OCHOBaHHH CJie)];OB,
oc~aBJIReMblX Il8BOJJ,HaMH, MOIBHO 6bIJIO pacC'IHTaTb, 'ITO B o6JieCeHHhIX
6acceiinax MaHCHMaJibHbIA MOJJ.YJib CTOHa HOJie6JieTC.R e npeneJiax 735-
2 200 n/ceK Ha HB. HM., e 6accefi:Rax me, JIHUieHHhIX JieCOB, OH JJ.OXOJJ.HT JJ.O
4350-8 500 n/ceH Ha HB. HM.
3ouaJibHOCTb penbe4'a rHJJ.porpa«Ii11qecHoro 6acceiiHa p. ThlpHaea
M11Ka OTpamaeTCR Ha ecex «iiH3HHO-reorpa«iiH'leCHHX 4'aHTOpax: HJIHMaTe,
rHJJ,porpa4'HH, IIO•rnax, pacTHTeJibHOCTH. Ha1160Jiee cyll.\eCTBeHHOii npo-
6Jie111ott - C 8HOHOMH'leCHOii TO'IHH apemIR - RBJIReTCR, IlOMHMO oceoeHHR
npHpOJJ,HhIX 6oraTCTB ReJJ,poe, uan6oJiee paQHORaJibHOe HCllOJib80BaHirn
KPYThIX CHJIOHOB, llOJJ,BepmeHRhIX JJ,erpaJJ,aD;HH, llOJJ. ceJibCKOX03RHCTBeH-
Rble HYJibTYPbI, C y<IeTOM TOro o6CTORTeJibCTBa, 'ITO 8TO yceoeHHe CKJIOHOB
neCbMa nepcneKTHBHO JJ.JUI BHHOrpaJJ,apCTBa H CaJJ,OBOJJ,CTBa, B CBH8H C
IlO'IBOtt H KJIHMaTOM 8TOii o6JiaCTH.
OE'bRCHEH.HE P.HCYHKOB
PHc. 1. - fHncoMeTpHqec1<a.R: Kp1rna11 6acceltua p. Thlpuaea Mmm.

PHc. 2. - clmopa 6acceltua p. T1,1puana MHHJ.
Pttc. 3. - CxeMaTHqecKaFl KapTa coepeMeuuolt eo.i:1uolt ceTH enaAHHbl Tipalt.i:1-CoeaTa.
1 - Bym<anHqecKHe KpaTep1,1; 2 - uanpaene1me D0A0T0Koe; 3 - ;:i;uo ena;:i;HHhl; 4 -
eo.i:1opaa;:i;en.
PHc. 4. - CxeMaTHqec1<a11 KapTa nepecTpolt1m pe•rnolt cen,1 eo ena;:i;Hue Tipalt.i:1-
CoeaTa. A - ;:i;o nepexnaTa; B- nocne nepexeaTa.
PHc. 5. - KapTa coepeMeum,rx npo1-1eccon ua cKnouax 6accettua p. Tblpuana MHKa.
PHc. 6. - Pacnpe;:i;eneuue ro;:i;onoro 1wJmqecTDa oca;:i;Koe (cpe;:i;ueMec11q111,1e neJIH-
•rn111,1 :ia 11ep110;1. 1896-1915 11 1921-1955 rr.) A-ConaTa; B-Tipalt;:i;; C-ATu;:i;;
D - C1,111.i:1m1rnp;i.;K11yn-;:i;e-TT:-qype; E - T1,1p11Jee111,; F - Enam.
P11c. Î .-nap Ta OJI0TII0CTII peq11olt ceTH (nOCTOflllHOlt, no.'lynocT0flllH0lt, epeMeirnon).
P11c. 8. - Pacnpeaene11ue cpe;1neMec11q11oro mH.i:111oro cT01<a e TeqeuHe ro;:i;a. A -
Capa1-1eu1,; B - Tb1p11ane111,.
P11c. 9. - OcHOBIILle II0HLI B XlfMHqecK0M C0CTane B0;.lhl p. T1,1p11aea MHK3:
A - T1,1pmme11b; B - Capa1-1e11b.
PHc. 10. -1.faMeueuue CTeneHH MHijepaJIH33..QHH e aaBH,:!HM0CTH 0T "iHH~K0f0
CT0Ka B ThlpHaBeHb,
:21 STUDIUL FIZICO-GEOGRAFIC AL VA.li TIRNAVA MICA 177
CONTRIBUTIONS TO THE PHYSIOGRAJ?HICAL

STUDY OF THE TÎRNAVA MICĂ VALLEY
ABSTRACT
The relief features, the characters of which are pcculiar to the Tîr-
na va plateau are due, most of them, to the action exerted by the main
waters furrowing it : the rivers Mureş and Olt, in the limitrophe zones,
the Tîrnave and the Hîrtibaciu, in the interior. The geologica! and tectonic
structure has also left its stamp on the relief features.
In the higher basin of the Tîrnava Mică one notices the sub-Carpathian
Praid-Sovata depression, the anticlines of Bicheş-Şiclod, then a small
depression passageway along which a num ber of depression basins arc linked
with one another, connected with the anticlinal and synclinal regions.
The second area of the middle basin, from Chibed to Găneşti, is
superposed on the region of domes and is characterized by the appearance
-of a line of cuestas facing the Mureş, on the Tîrnava-Mureş interfluve, pre-
cisely according to the partial adaptation of the main rivers system to this
new structure.
The lower area of the valley presents more complex characteristics,
connected almost exclusively with the geologica! structure which favoured
a more advanced evolution of the relief.
The slope processes in the basin of the Tîrnava Mică are sufficiently
:active but very different from one another, excepting those in the lower
basin which resemble those in the Transylvanian flatland. One can even
map these processes in connection with the geo-declivity of the relief,
the geologica! structure, the buman factor, etc.
The river system is well developed, with an average density of
0.1-2.1 kmfkm2, its values increasing from the plateau to the mountain
:area.
The mean annual run-off varies between 50 and 100 mm, in the
lower part, 100-200 mm, in the central part, and 200-700 mm in the
higher basin.
The mean annual discharge coefficients vary between 0.10 and 0.70.
The maximum discharge coefficients are, generally speaking, deter-
mined by torrential rains and~ less often have a mixed character (in spring,
when rains coincide with the breaking 11p of the ice). On the basis of the
-calculations effected, according to the vestiges left by fine-grained flow
-deposits, it has been established that in the afforested basins, the specific
maximum discharge (Q 1 /s and km 2 ) vary between 735 and 2 200 1/s
and km 2 in the deforestated basins, they vary between 4 350 and 8 500
I/sec. and km 2 •
The variety of the relief features in the hydrographic basin of the
Tîrnava Mică is reflected in all the physiographic elements : climate,
hydrography, soil and vegetation. The essential problem, from an
-economic viewpoint, is, besides the turning to account of the subsoil
resources, that of a most rational organization of the installations and
178 T. MORARIU, MARIA CALINF.SCU, GH PLATAGEA, GH POPA fi AURORA POSEA 22"
cultures on stiff slopes, submitted to erosion, pa.rticularly because of the

fact that, owing to their specific soil and climate they are particularly
suited for vine- and fruit-tree growing.
LIST OF FIGURES
Fig. 1. - H)psographlcal curve of the basln of Tlmava Mică.

Fig. 2. - Draught of the basln of Tlrnava Mică.
Fig. 3. - Sketch of the present hydrographlcal network in the Praid-Sovata depres-
slon : J. volcanic craters ; 2. dlrectlon of streams; 3. bottom of the depresslon ; ,. partilion line.
Fig. 4. - Sketch of the reorganlzing of the hydrographlcal network in the Praid-Sovata
depresslon : A) before the catchment; B) after the catchment.
Fig. 5. - Map of present slope processes in the basin of Tlmava Mică.
Fig. G. - Dlstribution of annual snow- and rain-fall (mean monthly values for the 1896-
1915; 1921-1955 periods): A. Sovata, B. Praid; C. Atid; D. Slngeorgiul de Pădure, E. Tlmă
venl, F. Blaj.
Fig. 7. - Map of thc density of the hydrographical network (permanent, semi-
permanent and temporary).
Fig. 8. - Dlstribution of mcan annual discharge: A. Sărăţenl, B. Timăveni.
Fig. 9. - Chief lons ln the chemical coruposition of the water of Tlmava Mică : A ..
Ttmăveni; B. Sărăţeni.
Fig. 10. - Variation of the degree of mineralization în accordance with the mean annual.
dlscharge al Tlmăvenl.
BIBLIOGRAFIE
1. A Ie k I n O. A., Ghidrohimia. Lenlngrad, 1952 (traducere I.D.T.).

2. G I ş te s cu P., Caracteristicile hidrochimice ale lacurilor din R.P.R. Meteorologia, hidro-
logia şi gospodărirea apelor, nr. 2, 1960.
3. M a x i m I., Conlribu/ii la explicarea fenomenului de lnceilzire a apelor seirale din
Transilvania. Rev. Muz. geol. mineral. Univ. Cluj, voi. III, nr. 1, 1929.
4. MI hă li e s cu V., Ţara Praidului. Rev. geogr., fasc. I-III, 1945.
5. Mor ari u T., Podişul Tlrnavelor. Caracterizare şi raionare fizico-geografictJ.. Studia
Universitatis Victor Babeş et Bolyai, series II, Geologia-Geographia, fascicu-
lus 3, Cluj, 1961.
6. Raionarea fizico-geograficei a Glmpiei Transilvaniei. Studia Unlversltatis Victor
Babeş et Bolyai, tomus II(, nr. 5, series II, Geologia-Geographia, fasciculus 1,
Cluj, 1958.
7. Mor ari u T., G Ir bace a V., Terasele rlurilor din Transilvania. Comunicările
Acad. R.P.R., Lom. X, nr. 6, 1960.
8. M o rar I u T,, S a v u A., Regiunile hidrografice ale Transilvaniei. Bui. ştiinţific,
Acad. R.P.R., Secţia geologie şi geografie, tom. I, nr. 3-4, 1956.
9. PI şot a I. T., Noi dale hidrologice asupra lacurilor din Depresiunea Sovatei. Probi. de
geogr,, voi. VII, 1960.
10. Pop a G h., Glleva obserr,a/ii morfologice şi limnologice la Sovata-Beii. Probi. de geogr.,
voi. VII, 1960.
11. R o d e a n u I., V u I c u B., Problema defileului Seiceidalelor. Studii şi cercetări de geolog.
geogr., Fii. Cluj, Acad. R.P.R., t. VIII, nr. 3-4, 1957.
12 .• • • · Monografia geograficei a R. P.R. Voi. I, Geogr. fizicei. Ed. Acad. R.P.R., Bucureşti~
1960.
REPARTIŢIA GEOGRAFICA A AŞEZARILOR
ŞI A POPULAŢIEI R. P. ROMINE
DE
CL. GIURCĂNEANU
Repartiţia teritorială a aşezărilor rurale şi a populaţiei, precum şi

cauzele acestei repartiţii pe regiuni mai restrînse sau pe întreg teri-
toriul ţării constituie unul din obiectivele principale in cercetările
de geografia populaţiei. -
Studierea unor asemenea probleme, in condiţiile sistemului eco-
nomic socialist, are nu numai o valoare ştiinţifică, dar şi o importanţă
practică imediată. Dezvoltarea şi a.vintul continuu al producţiei, crea.rea.
de noi centre şi regiuni industriale şi agricole, dezvoltarea transportu-
rilor, realizarea marilor lucrări de transformare a naturii, execntarea.
diverselor construcţii hidrotehnice, alimentarea cu apă şi asigurarea.
unei protecţii sanitare eficace, toate acestea cer, între altele, şi o temei-
nică cunoaştere a repartiţiei teritoriale a. populaţiei şi a aşezărilor rurale.
în U.R.S.S., astfel de studii au trezit un interes deosebit printre
geografi. Pe această temă au fost purtate vii discuţii în numeroasele
reuniuni ale Societăţii de geografie, ale Institutului de geografie al Aca-
demiei de Ştiinţe şi ale catedrelor de geografie din diversele institute
de învăţămînt superior, ajungîndu-se la o serie de concluzii importante,
privind obiectul şi sarcinile geografiei populaţiei în lumina celor ară
tate mai sus.
Trebuie însă precizat că geografia populaţiei cuprinde de fapt
două laturi de cercetare, foarte strîns legate : una se referă la populaţia
însăşi, iar cealaltă îmbrăţişează studiul aşezărilor rurale - sate şi oraşe.
Literatura noastră geografică, ca de altfel şi cea străină, este destul
de bogată in astfel de lucrări; ele însă se diferenţiază nu numai ca metodă
de cartografiere, dar şi din punct de vedere al concepţiei care stă la.
baza analizei fenomenelor.
Astfel, în privinţa repartiţiei populaţiei din ţara noastră, trebuie
menţionate, în primul rînd, hărţile întocmite de E mm. de Mar -
tonne pentru Va.labia (1) şi Al. Gh. Dimitrescu pentru
180 CL. GIURCANEANU 2
Moldova (2). Ambii autori iau ca bază în repartiţia geografică a popula-

ţiei unităţile naturale.
Este indiscutabil că o asemenea hartă reprezintă un punct de
vedere îngust în analiza acestei probleme. Repartiţia populaţiei nu poate
fi legată exclusiv de zonele naturale, deoarece această repartiţie este
determinată de un complex de factori în care cei social-economici au
un rol hotărîtor.
Pe de altă parte, repartiţfa populaţiei nu poate fi raportată la
anumite zone nature.le, deoarece aceste zone sînt dife1it utilizate de om,
în funcţie de anumite condiţii social-economice. În fine, chiar împăr
ţirea teritoriului respectiv în zone naturale poate diferi de la autor la
autor, după anumite criterii luate în considerare. Iată de ce metoda de
mai sus nu-şi poate găsi o aplicare în studiul geografic al populaţiei.
Sistemul curbelor izometrice, adică al liniilor de egală densitate,
dă mai bune rezultate pe hărţi la scară mică.
Această metodă a fost folm;ită de T. )for ari u şi E. Hotă
ra n pentrn repartiţia densităţii populaţiei Tiansilvaniei, Banatului şi
Crişanei (3).
Mai recent, Y. T u f e s c u şi colaboratori au elaborat pentru ţara
întreagă o cartogramă a densităţ,ii populaţiei pe arealele de comune,
folosind recensămîntul din 1956 (4). Aceeaşi hartă, păstrînd însă un
caracter mai detaliat şi în culori, a fost ulterior republicată de acelaşi
autor (G ).
Metoda aceasta îşi găseşte azi cea mai largă utilizare în reprezen-
tarea densităţii populaţiei, atît la noi, cît şi în alte ţări.
Deosebit de sugestivă apare analiza repartiţiei teritoriale a populaţi
ei prin ceea ce se numeşte mod de grupare. O asemenea reprezentare
înfăţişează simultan, atît gradul de îndesire a populaţiei, cît şi a aşeză
rilor. Cai tografierea modului de grupare se face prin metoda punctului
1;1i a sferelor proporţionale. Această metodă a fost folosită pentru regiuni
mai rcstrînse de V. Mi hăi le s cu (7), I o n Gugiuman (8, 9)
şi N. Pop p (1 o, 11 ), iar pentru teritoriul întregii ţări, de către
Maria Adrian (1~).
Cît priveşte aşezările rurale, problemele privind repartizarea lor
geografică, st1 uctura şi relaţiile lor cu factorii naturali, acestea au fost
de afwmenea abordate în numeroase lucrări. Menţionăm în această pri-
vinţă studiile lui V. Mi hăi le s cu asupra repartiţiei diverselor tipuri
strul'turale de aşezări rurale din ţara noastră (13 ), şi în legătură cu aceasta
evoluţia lor în dealurile Olteniei şi Munteniei între J rno şi 1 900 (] 4 ).
Raportul dintre repartiţia aşezărilor şi mediul natural, raport legat
mai ales de repartiţia reţelei hidrografice, a lacmilor, a reliefului sau
a litologiei, a făeut de ase:menrn obiec-tul unor studii variate.
Deosebit de c·aracteristieă este legătura între repartiţia aşezărilor
şi apo (izvoare şi lÎuri).
Nu este deci de mirare că hărţi, chiar la scară mică, indică, nu
fără cxct:pţii însă, localizarea aşeză,rilor rurale în apropierea rîurilor, în
lungul eărora acestea se înşiră ca nişte salbe, uneori în linie continuă,
ramificîndu-se şi pe afluenţii mai mărunţi. E limpede însă că nu pre-
wnţa apoi, ci nevoia de apă şi legile convieţuirii sociale şi ale producţiei
3 REPARTIŢIA GEOGRAFICA A AŞEZARILOR ŞI A POPULAŢIEI R.P.R. 181
de bunuri condiţionează apropierea populaţiei de locurile unde acest

element vital poate fi procurat cu mai mare înlesnire sau de unde poate
·fi adus în cantitate necesară.
Un exemplu tipic în această privinţă îl constituie aşezările din
Depresiunea subcarpatică Olteană, unde fiecare curs de apă are linia
sa de aşezări, şi fiecare aşezare la rîndul ei cu linia de case în lungul
apelor, în chipul unor sate-bulevard continuate pe kilometri întregi (15 )-
Este interesant de reţinut faptul că cumpenele de ape despart între ele,
în numeroase cazuri, nu numai bazinele hidrografice, dar chiar şi merelele
satelor. Limitele acestora deseori se opresc pe cumpenele care despart
două văi învecinate. Invers, dacă aşezarea ocupă interfluviile, se caută
a înainta cu mereaua pînă la valea cea mai apropiată. Există, deci, o
legătură strînsă între bazinele hidrografice şi utilizarea economică a
trupurilor de merele. Cercetările lui H. H. St ah 1 în această pro-
blemă, întreprinse în Vrancea, Ţara Oltului şi fostul judeţ Vilcea, au
demonstrat aceste legături. în Vrancea-, de pildă, scopul urmărit la
împărţirea trupurilor de merele a fost acela de a da fiecărui sat şi munte
şi vatră de sat şi loc de trecere de la una la alta - în lungul văilor 1 ).
Acest fel de împărţire a fost impus de ocupaţia pastorală care cerea depla-
sarea periodică între munte şi sat. Aceleaşi lucruri s-au constatat şi în
Ţara Oltului (] 6 ).
Relieful exercită, de asemenea, o însemnată influenţă în locali-
zarea aşezărilor, fapt ce se verifică îndeosebi în regiunile accidentate.
Relieful poate favoriza, dar poate şi împiedica această localizare.
În adevăr, în ţinuturile muntoase, aşezările sînt rare. Terenuri!(•
de cultură lipsesc sau sînt risipite, iar circulaţia, anevoioasă. Văile adînci,
umbrite, improprii circulaţiei sînt evitate. Aşezările se retrag pe ver-
sanţi sau pe plaiuri netede, unde găsesc lumină, locuri bune pentru aşe
zarea locuinţelor, ba chiar şi posibilităţi de agricultură. În Carpaţii noştri
sînt destule- regiuni unde aşezările ocupă asemenea spaţii. În regiunea
Bîrgaelor, de pildă, satele se risipesc pînă la 1 200 m altitudine, iar
in culoarul Branului satele urcă pînă Ia 1 100 m. În Munţii Poiana Ruscăi
mai toate aşezările ocupă spinările culmilor. Munţii Sebeşului, pe toată
rama joasă dinspre Depresiunea Sibiului şi Ţara Haţegului, oferă exemple
similare. Masivul Bihorului rămîne însă ţinutul clasic în această pri-
vinţă. Însăşi toponimia locală: şesul Lupşanilor, Şesul Cald, Neteda,
Masa, La Poduri arată existenţ.a acestor plaiuri, preferate pentru aşezări
în locul văilor adînci şi înguste.
În U.R.S.S. numeroşi geografi au analizat detaliat, ca o problemă
specifică, localizarea şi tipologia centrelor populate în raport cu condi-
ţiile topografice şi hidrografice. Între aceştia pot fi amintiţi S. A. K o-
va 1 ev, I. G. Sau ş k i n, V . T. Se m e no v - T ian ş an s k i>
V. I. Larin, V. V. Varankin, V. V. Pokşişevski,
N. I. Li 1 ia k o v ş.a. Acesta din urmă de pildă, trecînd la stabilirea baze-
lor tipologice ale repartiţiei aşezărilor rurale, distinge sate de interfluvii,
de ape curgătoare, de ţărmuri marine sau lacustre etc. Totodată, el fare
1 ) H. H. St ah I, Contribuţii la studiul sale/or devălmaşe romlneş/i. voi. I, II. Ed,
Acad. R.P.R., Bucureşti, 1958, 1959.
şi o prezentare a tipurilor de aşezări rurale pe cele 7 zone naturale exis-

tente pe teritoriul U.R.S.S.
La rîndul său, V. T. Semenov-Tianşanski a stabilit
tipologia aşezărilor legate direct de topografie, sol şi vegetaţie. El distinge
tipuri de vale, de vale-rîpă, de cumpănă de ape, de litoral, de litoral
lacustru etc.
Acest stil de a privi problema a fost viu criticat de alţi geografi.
Astfel, l\L I. P o m u s şi alţii arată în mod just că tipologia repar-
tiţiei populaţiei, la baza căreia se găseşte criteriul topografic, este gre-
şită, deoarece este întemeiată pe premise metodologice nejuste. Ea nu
indică sensul şi condiţiile social-eeonomice ale repartiţiei populaţiei şi
aşezărilor (l 8 ), (1 9 ).
In adevăr, factorii social-economiei au un rol hotărîtor în repar-
tiţ.ia. geografică a populaţiei şi aşezărilor rurale.
In c.R.S.S. dezvoltarea uriaşă a economiei în toate regiunile
ţării a produs o tran1,formare radicală a aşezărilor rurale şi o schimbare
fundamentală în repartiţia acestora.
Privind o hartă a aşezărilor de acum l 00 de ani din regiunea Ural,
şi comparînd-o cu cea de azi, se poate lesne vedea deosebirea. Avîntul
industriei şi punerea în valoare a imenselor resurse naturale au creat
în Ural o adevărată masă de aşezări, unele absolut noi.
1n Kuzbas şi Karaganda, în Peciora şi Arctica, în Asia Centrală
şi Extremul Orient, repartiţia aşezărilor a urmat îndeaproape ritmul
imprtnos al creşterii forţelor de producţie.
Exemple elocvente le oferă în ţara noastră cele două mari regiuni
industriale : Valea Jiului şi Valea Prahovei. Cu un veac în urmă, Valea
Jiului era o vale sălbatecă şi împădurită. începuturile exploatărilor
carbonifere au dus la apariţia şi dezvoltarea rapidă a aşezărilor rurale.
Valea- Prahovei a urmat aceeaşi evoluţie. După construcţia căii
ferate şi intensiffrarea exploatărilor petroliere şi forestiere, .vechile aşe
zări au luat un avînt necunoscut pînă atunci. Toate au devenit azi focare
industriale şi puncte de atracţie turistică, în lungul celei mai însemnate
artere de comunicaţie a ţării.
*
Potrivit acestor consideraţii, este clar că în obiectivele centrale ale
studiilor de geografie a populaţiei, aşa cum s-a mai arătat, se cuprind
două probleme inseparabile : una priveşte repartiţia geografică a populaţiei,
iar cealaltă repartiţia aşezărilor omeneşti. Aceste probleme, studiate în
legăturile lor reciproce, pot duce la concluzii importante, cum se va
vedea din analiza hărţilor care însoţesc textul de faţă.
În figura I, prezentăm densitatea aşezărilor rurale. Dar această
hartă, luată singură, nu explică totul, deoarece nu peste tot maxima sau
minima de densitate a aşezărilor rurale coincide cu maxima sau minima
densităţii de populaţie. Aceste fapte se leagă de o a treia hartă: mărimea
medie a aşezărilor. Este ştiut, însă, că acolo unde densitatea de aşezări
şi mărimea lor vor fi mai mari şi densitatea de populaţie va apare ca atare.
Pe de altă parte, prezenţa unui oraş sau a mai multora. într-o regiune
.5 REPARTITIA GEOGRAFICĂ A AŞEZĂRILOR ŞI A POPULAŢIEl R.P.R. 183
-oarecare măreşte indicele de densitate a populaţiei. Pentru a nu se crea

astfel de erori şi, mai ales, pentru a supune unei analize mai ştiinţifice toate
aceste aspecte, s-a mai întocmit, pe lîngă figura l, şi alte hărţi, privind
mărimea medie a aşezărilor (fig. 2), raportµrile procentuale dintre populaţia
urbană şi cea rurală (fig. 3) şi densitatea populaţiei (fig. 4). IDtima hartă
(fig. fi) constituie o sinteză a celor precedente.
în realizarea tuturor acestor hărţi s-a luat ca bază de calcul aceeaşi
unitate teritorială, reprezentată prin bazinele hidrografice de ordinul
III şi IV. Astfel, suprapunerea acestor hărţi s-a putut face cu uşurinţă
şi într-o măsură absolut corectă. Desigur însă că metoda aceasta folosită
de noi reprezintă numai o latură a cercetării geografice a populaţiei.
Pentru întocmirea acestora, s-a folosit harta hidrografică a Insti-
tutului geologic al Romîniei, la scara J /J 500 OOO, foaia nr. 2, ediţia 1930
şi datele recensămîntului populaţiei din 21.II.1956.
Bazinele hidrografice au fost alese ca unităţi teritoriale de calcul,
pentru următoarele motive:
a) bazinele hidrografice au oferit unităţi mai mari decit arealele de
comune, perfect individualizate şi exact măsurate, ceea ce a permis - prin
relativa lor mărime - o generalizare mai largă în analiza fenomenelor
înscrise pe hărţi ;
b) în al doilea rînd, aşa cum s-a arătat, cursurile de apă au jucat
şi ele un rol important în localizarea şi repartiţia populaţiei aşezărilor
rurale;
c) în sfîrşit, prezentele hărţi îşi pot găsi oricînd utilitate imediată,
în problemele amenajării integrale a cursurilor de apă, care azi sînt pe
cale de executare în multe părţi ale teritoriului ţării noastre. Asemenea
lucrări nu pot să nu ţină seama de repartiţia populaţiei şi a aşezărilor
rurale în bazinele respective, cînd este vorba de a stabili condiţiile alimen-
tării cu apă potabilă sau industrială a acestor aşezări, aprecierea necesi-
tăţilor de apă pentru irigaţii, elaborarea proiectelor de lucrări hidroteh-
nice în vederea combaterii inundaţiilor, asanării terenurilor inundabile,
recuperării terenurilor degradate, studiilor tehnico-sanitare etc.
HARTA DENSITĂŢII AŞEZĂRILOR

*(fig. 1). în calculul acestei densităţi
.au fost incluse toate aşezările permanente, aflate în bazinele hidrografice
respective (cătune, sate, oraşe), precum şi unele categorii speciale, recu-
noscute ca aşezări din punct de vedere administrativ, între care se
numără unele gări, cîteva staţiuni balneo-climaterice şi altele (20).
Cît priveşte aşezările situate chiar pe cumpenele de apă, acestea se
întîlnesc mai mult în zona dealurilor. În cazul cînd asemenea aşezări
erau sate, ele au fost repartizate bazinului de care ţinea comuna dereşe
dinţă. Dacă însăşi comuna avea o atare situaţie, a fost încadrată în bazinul
în care se aflau cele mai multe din satele ce-i aparţineau.
Calculul desimii s-a făcut împărţindu-se suprafaţa bazinului la
numărul aşezărilor. Indicele astfel obţinut, arată în medie numărul de
kilometri pătraţi ce revin unei aşezări, pe unitatea de bazin. Cu alte
cuvinte, desimea este cu atît mai mare, cu cit suprafaţa ce revine unei
.aşezări este mai mică şi invers.
...
R.
....
()0
}
\l
.
~
ţ>
'?
~
'{'
-r·--.
".\
.,., ' 1
-:o __,,
.-(\
.,.
·-- - (
(
c-
ei'
o
(/' "'t
< (c-
-? c.,
~
-- -?
~
..,
mlffll 1.
- 1 ~
LJ3 R.
R ..
A
P. 8 (J L G
Fig. 1. - Densitatea aşez ă rilor.

densltl\ţl m!Jlocl! (o "'l<lzare la. 16 1 - SO km aşezare la ~ţe SQ kn\
1
1
l, Denslt.l!.~l Jl\&rl (o ~ezare la 1-15 °km1) ; 2, 1 ) ; S, deneltit.~111\lcl (O ),
7 REPARTIŢIA GC:OGRAFIC.l!. A AŞEZ.l!.RILOR ŞI A POPULAŢIEI R.P.R. 185
Examinarea acestei hărţi scoate în evidenţă trei mari grupuri de

aglomerări a aşezărilor rurale, cu cel mai mare indice de densitate : gru-
parea transilvană, sud-carpatică ţi gruparea est-carpatică.
Gruparea transilvană este localizată in bazinul mijlociu al Someşului,
cursul mijlociu al Crişului Repede, obirşiile Crişului Negru şi Alb, precum
şi cursul mijlociu al Mureşului şi afluenţ,ilor săi.
Aglo:rnerarea din bazinul mijlociu şi inferior al Someşului corespunde
dealurilor someşene, depresiunilor Baia-Mare şi Lăpuş, bazinului Alma-
şului, Barcăului şi Sălajului şi unei părţi din Cîmpia Transilvaniei. Regi-
unea este bine cultivată, bogată în vii şi livezi, eu sate vechi şi numeroase.
Menţiunile documentare arată prezenţa aşezărilor aici încă din sec. XII
şi XIII. Vechile ţinuturi ale Sălajului, Sătmarului, Băii-Mari şi C'hioarului
erau încă din această vreme bine organizate politiceşte (21 ). Valea Some-
şului a constituit din cele mai vechi timpuri una din principalele „porţi"
lle circulaţie, de unde în decursul vremurilor s-au canalizat multe curente
migratorii în interiorul şi în afara masei carpatice.
Situaţia similară se constată pe cursul mijlociu al Mureşului şi
afluenţilor săi, cuprinzînd - în afară de valea centrală a rîului de la
Reghin în avale-cursul celor două Tîrnave, afluenţii din Cîmpia Tran-
silvaniei, Arieşul pînă la izvoare, bazinul mijlociu şi inferior al Streiului,
secţiunea Mureşului între Orăştie şi Zam, legîndu-se apoi în continuare
cu aglomerările de pe Crişul Alb superior şi Crişul Negru superior.
Prin poziţia lui geografică mediană, Mureşul a devenit cu adevărat
o axă economică a Transilvaniei. Încă din epoca romană, el constituia
centrul reţelei de drumuri, care se ramificau în toată Transilvania, le-
gîndu-se mai departe cu cele transcarpatice.
în avale, aglomerarea de aşezări de pe Strei şi defileul dintre Deva
şi Zam s-a format pe locul celei mai însemnate încrucişări de drumuri din
sud-vestul ţării, la confluenţa drumurilor dinspre Transilvania, Banat
şi Oltenia.
Cu totul deosebită este concentrarea de aşezări din bazinul Arieşului,
mai ales pe cursul superior, unde densitatea foarte ridicată (o aşezare la
o suprafaţă de 2 km 2 ) corespunde ariilor de pulverizare a cătunelor mo-
ţeşti. Comunele sînt aici compuse din zeci de asemenea cătune, risipite pe
mari întinderi, dar puţin populate (unele cu cite 30-40 locuitori).
Gruparea sud-carpatică se întinde de asemenea în masa compactă
dintre Jiu şi Siretul inferior, respectiv în bazinul Jiului aproape în între-
gime, cursul Oltului cu afluenţii săi între Cîineni şi Slatina; Vedea superi-
oară şi Teleormanul, Argeşul, Ialomiţa şi Buzăul superior şi Putna cu
Milcovul. Văile cu orientare nord-sud, foarte apropiate între ele, gru-
pează aşezările în şir în tot lungul lor, pe tot cuprinsul platformei getice
şi zonei subcarpatice.
Întreg acest spaţiu, strîns legat cu muntele, a format o regiune
preferată în localizarea aşezărilor. Aici, sub munte, in locuri adăpostite
şi bogate, au apărut şi s-au întărit primele organizaţii politice ale Ţării
Romîneşti. Văile, prin orientarea lor, alcătuiau drumurile cele mai directe
spre Balcani şi porturile dunărene ; valea Oltului, de pildă, era o cunos-
cută arteră de circulaţie, incă din timpul romanilor. Branul, Bratocea,
18fi CL. GIURCANF.ANU 8
Buzăul - ca trecători carpatice - erau un fel de „porţi" ale Braşovului

~ătre Dunăre.
în bazinul Argeşului inferior o întinsă peninsulă forestieră tăia în
două domeniile stepice, pe drumul cel mai scurt către vadul Giurgiului
şi trecătorile centrale carpatice. Numeroasele aglomerări omeneşti au
găsit în cuprinsul acestor păduri adăpost şi siguranţă. Alături de o serie
de împrcijurări istorieo-politice şi economice, nu e de mirare ~stfel că în
mijlocul acestei limbi de pădure s-a fixat şi s-a dezvoltat capitala de azi
a ţăriinoastre.
Gruparea est-carpatică •este legată de cea precedentă prin valea
Bu·ladului. După cum se vede,. ea se întinde aproape peste întreg Podişul
Moldovenesc (bazinul Bîrladului şi Jijiei) şi zona subcarpatică (cursurile
inferioare ale Sucevei, Moldovei, Bistriţei şi Trotuşului).
În mijlocul acestei grupări, Siretul a jucat acelaşi rol de ax economic
al Moldovei, pe care l-a jucat Mureşul pentru Transilvania. Vechiul drum
moldovenesc, cunoscut şi sub numele de drumul Siretului, dirija o mare
parte din traficul dintre l\larea Baltică, Dunăre şi l\Iarea Neagră, prin
Gdansk - Lvov - Galaţi şi Caffa în Crimee~.
De existenţa acestui drum este legată însăşi consolidarea şi dezvolta-
rea istorică a ţării Moldovei, precum şi stabilirea legăturilor economice cu
părţile ardelene. Ramificările sale laterale pătrundeau în Transilvania, în
lungul Moldovei, Bistriţei şi Trotuşului. În nord, drumul Sucevei traversa
munţii spre vama Rodnei; drumul Bistriţei trecea prin Bicaz şi Tulgheş;
drumul Trotuşului prin Ghimeş cu ramificaţie prin Oituz către Braşov.
Drumul tătărăsc pleca la început din Suceava prin Iaşi apoi, peste
Prut la Caffa în Crimeea, iar mai tîrziu prin Vaslui - Bîrlad - Fălciu (22).
Se poate astfel constata pe bază de documente că încă din secolul
al XV-iea Moldova cuprindea o reţea deasă de drumuri. Circulaţia ane-
voioasă impunea crearea unor popasuri apropiate, unde se făcea şi schimbul
cailor de poştă. În jurul acestor popasuri, la vaduri şi trecători, luau
naştere aşezări stabile - unele devenite mai tîrziu oraşe. Pe vremea lui
Ştefan cel Mare oraşele moldoveneşti erau în plină dezvoltare. Cît despre
vechimea aşezărilor, documentele o dovedesc pe deplin. Văile Moldovei,
Bistriţei, Sucevei, Bîrladului, Trotuşului erau bine populate încă din
epoca întemeierii Ţării Moldovei şi chiar mult mai înainte (23 ). Astfel,
numai în depresiunea Bistriţei cercetările arheologice au dus la desco-
perirea a peste 23 staţiuni preistorice sigure (24).
Codrii centrali, moldoveneşti - ,,pieptul Moldovei" - cum îl de-
numea D. C an t emir, formau un puternic masiv împădurit, înaintat
în cuprinsul stepelor, unde populaţia a găsit condiţii favorabile de aşezare.
Aceşti codri au jucat acelaşi rol în trecutul istoric ca şi cei din bazinul
Argeşului. Văilo înguste şi adînci au făcut ca aşezările, în funcţie de împre-
jurările istoriee şi i;ociale, să se grupeze unele faţă de altele, iar pe alocuri
să se ,,reverse" pe versanţ,i şi interfluvii. Tot bazinul de altfel este o puz-
derie do sate, pulverizate pe toate văile. Vechimea lor este de asemenea
documEntar dovedită.
Ariile de mijlocie şi miccf, desime apar fie în Cîmpia Tisei şi Dunării
pe cursurile inferioare ale sistemului de văi din vest şi sud, fie în regiunea.
REPARTIŢIA GEOGRAFIC/\ A AŞEZĂRILOR ŞI A POPULAŢIEI R.P.R. 187
·9
muntoasă în sectorul cursurilor superioare ale văilor carpatice. De asemenea

Dobrogea, în întregime, intră în cuprinsul acestor arii.
Cîmpia Tisei, plină de mlaştini şi smîrcuri şi ameninţată de revăr
sări, a rămas slab populată, pînă în a doua jumătate a secolului XIX.
Pe măsura îndiguirii rîurilor şi drenării mlaştinilor, aşezările s-au instalat
şi în această parte. În schimb, conurile de dejecţie, clădite la ieşirea din
munte a văilor, ofereau terenuri mai înalte, unde aşezările s-au putut fixa
mai de timpuriu (2/J ). Noile terenuri desecate au devenit în scurtă vreme
bune pentru cultură. Aşezările s-au permanentizat, s-au îndesit, iar popu-·
laţia a crescut numericeşte.
În Cîmpia Dunării, în regiunea de confluenţă a afluenţilor carpatici,
predomină ariile de mijlocie şi mică densiţate, compartimentate de pre-
lungirile de maximă densitate ale Jiului, Teleormanului şi Argeşului, care
răzbesc ca nişte pinteni pînă la Dunăre. Asemenea compartimente apar
în bazinul Desnăţuiului, între Jiu şi Teleorman (pe Oltul inferior şi Căl
măţui), apoi între Teleorman şi Argeş, iar la est de Argeş, în cuprinsul
Bărăganului, Cîmpia Covurluiului şi Siretul inferior. Un apendice de
minimă densitate pătrunde în nord pe valea Prutului pînă în Depresiunea
Elanului.
Peste tot aşezările ocupă luncile şi terasele rîurilor, evitînd supra-
feţele cîmpurilor, unde de altfel şi apa era altădată greu de obţinut. Pînă
către jumătatea secolului trecut, cîmpurile erau presărate cu grupuri mici
-de colibe (tîrle), asemenea sălaşelor din Cîmpia Tisei. Pe măsură însă ce
terenurile erau treptat luate în culturi, mijloacele de transport se perfec-
ţionau, iar populaţia creştea numeric, acestea au început încet, încet să
dispară, concentrîndu-se în sate noi, mai apropiate de cursurile de apă.
Aşa se explică în parte de ce aşezările sînt mai rare, dar în schimb mai
mari, mai populate (J 3 ).
În Dobrogea, situaţia este asemănătoare. Aşezările stau înşirate pe
malul Dunării sau pe cursul micilor văi, care brăzdează peste tot faţa
podişului.
Cu totul rare sînt centrele populate în cuprinsul Deltei Dunării.
Acestea, puţine cîte sînt, stau risipite pe grindurile înguste.
Densităţi reduse întîlnim şi în ţinuturile muntoase, spre obîrşiile
văilor. Relieful accidentat, îngustimea văilor (dificultăţile de transport)
şi restrîngerea suprafeţelor arabile explică în general această stare de
lucruri.
HARTA MĂRIMII MEDII A AŞEZĂRILOR (fig. 2) a fost întocmită pe
baza datelor recemămîntului general al populaţiei din februarie 1956.
O hartă privind aceeaşi problemă a fost realizată în J 957 de Victor
T u f e s c u, pe baza recensămîntului din 1948 excluzînd din calcul toate
oraşele mari sau mici (26).
Noi însă am înglobat aşezările pînă la 10 OOO locuitori, indiferent
dacă între ele au intrat şi unele oraşe. Aceasta a fost necesar, deoarece
prezenţa unui oraş mai mare într-un bazin ar fi mărit artificial media
aşezărilor. Şi, apoi, unele oraşe mai mici au populaţia sub 4 OOO locui-
tori, deci sub nivelul numeric al multor sate mari (ex. Haţeg, Olăneşti,
Azuga, Sulina, Băile-Slănic, Govora, Techirghiol).
00
:,o
f!.
u.
-►
'r-
1'
l"o
~
~
~-
f
.,.,.
.,.
-:<>
c::-
- tffiffi2,
1::: :::j 3
C]'t
<"
'$'
t-
li'. R
~
~
"
...,
~
~
't
8 u
Fig. 2. - Mărimea med ic a ase?. ărilor (sub 10 OOO locuitori i.

J, Măr:rnl medii, peste 1 501 locuitori : 2, mărimi me<l.U Intre 1 600 el 1 001 locuitori; 9, mărimi medii Intre 1 OOO şi 501 locultorl ;
· 4. mărimi medii •ub 600 locuitori,
11 REPARTIŢIA GEOGRAFICA A AŞEZARILOR ŞI A POPULAŢIEI R.P.R. 189
Indicele mărimii medii s-a obţinut împărţind numărul populaţiei

prin numărul aşezărilor sub 1 O OOO locuitori, existente în fiecare unitate
de bazin considerată.
Examinarea acestei hărţi (fig. 2) ne redă o repartiţie aproape con-
trară, faţă de cea precedentă. O privire fugară aruncată asupra hărţii
scoate de la început în evidenţă existenţa unei adevărate centuri de mari
aşezări (media peste l 500 locuitori) şi mijlocii (med.ia între l 000-1 GOO
locuitori), situată la periferia ţării, ocupînd părţ,ilc nordice (nordul Podi-
şului Moldovei, l\faramureşul), Cîmpia Tifmi, Cîmpia Dunării, Dobrogea,
sudul MoldoYei şi o fîşie în lungul Prutului pînă la Iaşi.
Această centură exterioa1ă închide o masă compactă de aşezări
rurale, care se menţin între !iOO - I OOO locuitori, în care stau „împlîntate"
insular cîteva nuclee de aşezări mici (sub fiOO lowitori) şi mari (peste
1 50') locuitori).
Mai interesant este faptul că celor trei grupări de mare densitate
de aşezări, le corespund aşezări de mărime mică sau mijlocie, în timp ce
bazinelor cu mică densitate de aşezări, le corespund aşezări de mărimi
mari sau mijlocii.
Urmărind astfel gruparea transilvană de mare densitate de aşezări,
se vede clar că aproape pretutindeni ea este formată din aşezări între
fiOO -1 OOO locuitori. Aceasta se observă de exemplu în Podişul Transil-
vaniei, în zona ce corespunde cursului mijlociu al Mureşului şi Someşului
inferior, zona de contact cu muntele, precum şi în nord-vest, în bazinul
Crasnei.
În schimb, însă, în bazinul superior şi mijlociu al Arieşului, în
bazinul Mureşului dintre Orăştie şi Zarn, ca şi în bazinul 8treiului, se
<.'onturează cea mai întinsă zonă de aşezări mici din ţara noastră.
Contrastul dintre desimea aşezărilor şi mărimea lor este mai accentuat
îndeosebi în bazinul Arieşului.
Aici, aşa cum s-a mai arătat, ne aflăm în zona de risipire a cătunelor
(crîngurilor) moţeşti. Ele cuprind de regulă ~ -fi gospodării, distanţate
între ele cu zeci sau sute de metri. O asemenea grupare a fost determinată
de ocupaţia pastorală a populaţiei şi deci de nevoia unei utilizări mai
potrivite a păşunilor.
Desigur că nu er,;te străin nici caracterul reliefului care în această
rngiune er,;te deos6bit de f1 agmrntat. Acolo unde s-au ivit spaţii netede sau
uşor vălurite, acer,;tea au fost folosite pentru instalarea gospodăriilor (27).
Aceleaşi relaţii se smprind şi în celelalte grupări de mare densitate
a aşezărilor. Astfel, peste fondul de mare densitate a grupului sud-carpatic
se 1mprapun aşezări între :-;oo-1 OOO locuitori; în bazinul Argeşului şi al
Ialomiţei de mijloc, continuitatea acestei arii este întreruptă de o zonă
de aşezări mai mari (1000-1 :iOO locuitori), caro înaintează mult spre sud.
Şi în această grupare apar insule întinse de aşezări mici, mai ales în zona
deluroasă din bazinul Jiului şi Oltului de mijloc, apoi în Dealurile
Cotmenei (v2.lea snpPrioară a Vedei) şi cursul superior al Argeşului şi
Buzăului.
În sfîrşit îu ci;t, ,,insula" cea mai mare de aşezări mici este localizată
pe văile afluente pe dreapta ale Bîrladului, apoi în bazinul Bicazului şi
Bistriţei dfl mijloc.
In toate aceste bazine, văile foarte înguste au o orientare paralelăr

a.flîndu-se aproape unele de altele. Spaţiile agricole apar astfel destul de
fărîmiţate. Pentru utilizarea lor în cultură, populaţia a fost silită să se
concentreze în aşezări mici. Chiar nevoia desfăşurării unei circulaţii mai
lesnicioase a dus la o asemenea grupare de aşezări mărunte, pulverizate.
Cîmpia Dunării este în schimb ocupată pe o bună parte din întin-
derea ei cu aşezări mari, iar în Cîmpia Tisei, unde densitatea aşezărilor
deţine valori mijlocii, apar centre de mărimi mijlocii şi mari (cursul infe-
rior al Mureşului, valea Aranca, Timişul, Pogănişul şi Bîrzava).
Tot astfel în Dobrogea, în timp ce densitatea aşezărilor este mică,
mărimea lor se menţine mijlocie sau mare. In jurul Razelmului, de pildă,
se observă o aureolă de aşezări mari. Asemenea grupări se mai întîlnesc
şi în sudul Moldovei, Ţara Bîrsei şi Maramureş (bazinul Vişăului).
Cit priveşte cauzele care explică repartizarea geografică a acestor
areale de aşezări mari, mijlocii sau mici, acestea sînt atît de ordin natural,
cit mai cu seamă de ordin social-economic.
In ţinuturile înalte, carpatice, în condiţiile particulare de reliefr
legate de îngustimea văilor şi de variaţia înclinării pantelor, împrejurări
care îngreuiază circulaţia, centrele populate sînt frecvent mici. Aşezările
mici - aşa cum remarcă V.Tufe s cu (26) - sînt aşezările regiunilor
rămase în urmă, unde economia este încă mai slab dezvoltată. Dar în
ţinuturile muntoase, în cuprinsul depresiunilor intramontane (Maramureş,
Ciuc, Ţara Bîrsei) apar şi sate mijlocii (1 000-1500 locuitori) sau mari
{peste 1500).
Aceste depresiuni au oferit populaţiei, încă din timpurile istorice mai
îndepărtate, un bun adăpost împotriva oricăror atacuri sau războaie.
Pe lingă aceasta, terenurile agricole mai extinse, posibilităţile economice
mai variate şi o circulaţie degajată de obstacolele reliefului, au prilejuit
omului, crearea unor sate mai mari, mai întinse. In multe din aceste sate,
mai ales în Ţara Bîrsei sau Depresiunea Sibiului, s-a dezvoltat cu timpul
şi o industrie sătească, cunoscută pînă în ziua de azi. Toate aceste cauze
explică într-o suficientă măsură existenţa satelor mijlocii san mari în
aceste depresiuni.
Mai jos, în dealuri, domină, după cum s-a văzut, aşezările mici şi
mijlocii şi destul de rar cele mari.
Aşa după cum observă acelaşi autor citat mai sus, dealurile au fost
populate încă din cele mai vechi timpuri. Aici predomină economia mixtă
{pomicultura, creşterea vitelor, culturile agricole). Mai peste tot văile
sînt înguste şi adînci ceea ce condiţionează dispersarea populaţiei în aşe
zări mărunte.
În unele părţi însă, ca de pildă în bazinul mijlociu al Prahovei sau
Ialomiţei, unde industria petrolieră ocupă o bună parte din populaţier
aceasta s-a grupat în aşezări mai mari (între 1 000-1 500 locuitori).
În rîmpie, ocupaţia agricolă dominantă impune populaţiei concen-
trarea în aşezări mari, aşa cum de altfel s-a mai amintit.
HARTA RAPORTURILOR PROCENTUALE I~TRE POPULAŢIA URBANĂ Şl
CEA RURALĂ (fig. 3 ). In calculul acestor valori am introdus şi localităţile
de tip urba.n.
R.
u.
'to
~ ~
to
()
~
~
~
q..
.,.,
....
""
c:;.
-V
,ţ.
~ '"
✓
.,, ~
llfflllffllb2
-
1
"
,..,
~
~4 tf. R
A ţ
c::::;:Js 8 u L G
LJ6
Fig. 3. - Raporturile procentuale dintre populaţia urbană şi cea rurală (inclu siv a ::enlrelor de tip urban l. ....
z. Peste 80% populatle urbană; 2, Intre 80 şi 50,1 % ; 3, Intre 50 şi S0,1 % ; 4, Intre SO şi 10,1 % ; 5, sub 10%; 6, populaţie rurali!. 1n proporţie de 100%. ....
~
La 21 februarie 1956 existau in ţara noastră 172 oraşe propriu-zise,

cu o popula.ţie globală de 4 747 378 loe1tltori şi alte 182 localităţi de tip
urba.n, cu o populaţie totală de 726 886 locuitori. Totalul populaţiei
urbane se ridica, deci, la 5 4 74 264 locuitori, adică 31 ,3 % 1 ). Astfel, ca
rezultat al industrializării socialiste, populaţia urbană a crescut mult.
Studiile privind repartiţia populaţiei urbane au o marc însemnătate în
opera de planifieare a economiei naţionale şi, evident, în întocmirea lucră
rilor de amenajare a cursurilor de apă.
Din această hartă se observă că valorile intre 50 şi l 00% populaţie
urbană se întîlnesc bine reprezentate în vestul ţ,ării, pe linia lanţului de
oraşe de la Satu-Mare la Timişoara, apoi în bazinul Rîrzavei (Reşiţa),
valea ,Jiului, unde procentul populaţiei mbanc este azi peste 99%, în
valea Dîmboviţei inferioare, unde prezenţa Capitalei urcă valorile la 90%,
valea Prahovei (72,9%), bazinul Bîrsei (Braşovul cu împrejurimile cu
59 %), Dunărea inferioară ( 7 7 %) sau litoralul cu aglorn,era ţia Constanţei
şi a celorlalte mari eentre balneo-climaterice (82,9%). ln nord, pe valea
Bistriţei Aurii, procentul populaţiei mbane este ridicat prin Vatra-Dornei
şi Jacobeni (81,3%), iar pe valea Vişăului în Maramureş, pl'in oraşele
Vişău, Borşa şi Băile-Borşa, unde populaţia urbană însumează fi2 %-
Alături de acestea se individualizează şi numeroase grupe de bazine,
unde populaţia rurală deţine 100%, deci fără nici un oraş (Cîmpia Transil-
vaniei, Munţii Apm,eni, Crişul Alb de mijloc, Timişul şi Bîrzava inferioară,
o bună parte din bazinul Jiului, Vedei, Teleormanului, Argeşului şi mai
ales Moldova dintre Siret şi Prnt, Bistriţa mijlocie etc.).
HARTA DENSITĂŢII POPULAŢIEI (fig. 4). Pentru întocmirea acesteia
s-a folosit populaţia tuturor categoriilor de aşezări, deci inclusiv şi a ce-
lor cu populaţia peste 10 OOO locuitori. Densitatea a fost obţinută prin
împărţirea totalului de populaţie din fiecare bazin la suprafaţa acestuia.
Am considerat densităţi mici, valorile sub 50 locuitori pe km2,
densităţi mijlocii între f>0-200 locuitori, iar densităţi mari între 200-400
şi peste 400 locuitori pe km 2 • Frecvenţa cea mai mare revine indicilor
de densitate, între 1 -50 şi între 50-100 de locuitori pe km 2 • Densităţile
sub f>O locuitori pe km 2 se întîlnesc mai mult în regiunile muntoase; in
Bărăganul de sud şi Dobrogea ('U delta, adică tocmai acolo unde densi-
tatea aşezărilor este mică, însă, mărimea lor se menţine mijlocie sau mare.
ln regiunile muntoase, precum s-a mai arătat, predomină economia
silvo-pastorală. Pe de altă parte, datorită caracterului reliefului şi climei,
munţ.ii alcătuiesc în general ţinuturi naturale improprii aşezării populaţiei
şi punerii în valoare a terenurilor.
Cu exeepţia depresiunilor şi văilor mai largi, unde agricultura găseşte
condiţii mai prielnice, concentrarea industrială este mai puternică şi ca.
atare densitatea populaţiei este mai mare, regiunile muntoase rămîn
ţinuturile cu cea mai redusă densitate din ţară.
Nu mai puţin caractel'istică este slaba densitate din Bărăgan şi
Dobrogea. Aceste teritorii au trecut mai tîrziu de la activitatea pastorală
1
) La 1 iulie 1961 accasl.\ cifră era de 6 030 366, adică 32,5 % respectiv 181 oraşe.
tl,
IJ '
~ ,.__
.:...di!!l' ..... r·-.I.
. ţi.
'"....-· <!'
I')
\\
~
~-
~·
'70
~
c-
..,, '°'f
~
,,
sma, ~
(.)
m: "
~2
c.,
~
os N.
e B u L G
~
R ,1
~
Fig. 4. - Densitatea popula\iei . ....

Dens:tătl densltătl
1 <C
mnri. peste 401 locuitori/km'; 2. tlensltAtl mari, Intre 400 el 201 locultorl1km'; 8. mlJiocll, Intre 200 el 101 locuitori / km
4. densltAtl mlflocll. Intre 100 şi 50,1 locultorl,km1 ; 6, tlenell~ll miel. sub 50 locuitori/km•.
;
"'
la cea pur agricolă. In regimul burghezo-moşieresc Bărăganul şi Dobrogea.

erau unele din cele mai înapoiate regiuni ale ţării. Culturile agricole erau
compromise aproape în fiecare an din cauza secetelor împotriva cărora,
nn se ducea nici o acţiune de combatere. Industria era foarte slab dezvol-
tată (aproape inexistentă).
Azi însă, ca urmare a rapidei industrializări socialiste, precum şi
datorită unei inteme dezvoltări a agriculturii socialiste, regiunile acestea
au perspective largi de a-şi spori densitatea.
Demităţile între 50 -100 locuitori pe km 2 se localizează în primul
rlnd pe ariile 01arilor desimi de aşezări (bazinul mijlociu al Mureşului
şi Someşului, Oltul şi Mureşul superior, bazinul Jiului, Vedea şi Teleor·
ma.nul, parte din afluenţii Argeşului, Ialomiţa inferioară, Călmăţuiul de
Bărăgan, J:3uzăul mijlociu şi inferior, bazinul Bîrladului şi în parte Siretul
inferior).
Densitatea de :!00-400 locuitori pe km 2 sau peste această valoare
m;te repartizată cu caracter insular în bazinul mijlociu al Dîmboviţei şi
f'olentinei, Ialomiţei, Prahovei superioare şi regiunea BiTsei, unde puter-
nica dezvoltare a industriei a dus la o mai mare concentrare de populaţie
in oraşe. De altfel trebuie să reţinem faptul, că aici se întîlneşte cea mai
compactă zonă de mare demitate din ţară.
HAHTA GEJ\:EHALĂ (DE SINTEZA) (fig . .5) reprezintă suprapunerea celor
precedente. în acelaşi fel s-au putut determina o serie de grupări de
bazine, în care se asociază în chip diferit densitatea aşezărilor, mărimea
medie, procentul de populaţie urbană şi densitatea populaţiei. Unele din
aceste grupări au răspîndire mai largă, iar altele mai restrînsă.
Cea •mai mare răspîndire o are tipul în care se asociază densităţile
mijlocii de pop11laţie cu aşezările de mărimi mijlocii, care se suprapun
aproape pretutindeni peste grupările de mari densităţi de aşezări. Tot-
odată, este dfl reţinut că, aici, populaţia rurală este dominantă. Acest
tip este răspîndit compact în partea de nord-vest a ţării, centrul Transil-
vaniei, Moldova aproape în întregime, începînd din marginea muntelui
pînă în valea Prutului, apoi Bărăganul de nord, Ialomiţa RUperioară,
bazinul Argeşului şi Vedei, aproape în totalitate şi părţ,i din bazinul Oltului
şi Jiului inferior.
Fig. 5
Ofupdri d, laro,! ,a.,,,Cndir,: I, deosltAtl mtllocll de populatle Io &ljeZM( de m&rlme, Io medie lotre 1 600 şi 1 001 lo-
aultorl, aaoolate ln cea mel mare parte cu •onele de mare derudtate de qe,;11.rl, populaţia urbani ocupi aril lotlose, pre-
domloaot lllb 60°~ ; 2, deoaltAtl mici de popuJatle Io -.,zlrl de mii.rime, Io medie lotre 1 600 ,1 1 001 locuitori, OClllJIDd
lreavent 10oele de mici'> şi mlJlocle deDBlt.ate a ""'7-11.rllor, procentul populaţiei urbane este ridicat 180 - 50% l; 3,
deoaltlll mJlocll de populatle, Io -,11.rl de mii.rime, Io medie de peete 1 501 loco.ltorl, ocuplod lodeosebl zonele de mici'>
deoalt.ale a aeezll.rllor, proc,mtul populatlel urbane este relaUv ridicat (30- 50% J: 4, derudt.Ail mici de populaUe ln aşe
d.rl de mii.rime, ln medie oub 600 locuitori, ocuplnd mal mult 11ruparea de mare deoaltate de aeezirl Cl!Dtral-trarudlvaol
(PolJUl&Ue urbaoA mb 30'..,J. ·- Gropdri dt rliapindirt mai ,,,M,..d: 6, deD.llltAU mlJlocll de populatle Io aşezll.rl de
mii.rime Io medie oub 600 locuitori, ocuplod predominant •oncle de mare derudt.ate a -6,rllor (populatle urbanA
foarte ndll86 •a loedateotAJ : 6, derudtAtl mici de popolatle ln B(leZlrl de mii.rime. Io medie peete I 601 locuitori,
ocuplod Io oea mal mare parte 110oele de mici'> derudt.at.e a 8-lrllor (procentul populaUel urbane slab 11au Inexis-
tent): 7 derudtAII mari· de popula1le Io "'4'&11.rl de mii.rime. Io medie peste 1 601 loco.ltorl ocuplod •onele de mare
'1 m!Jloa e deDBltat.e a -.,zll.rllor, procentul populaţiei urbane ridicat (lotre 60 şi 80%1; 8, deD.llltAt,I mari de populaţie
Io -.eml de mii.rime, Io medie Intre I 600 şi I 001 locuitori, localizate Io cea mal mare parte Io 110oele de mulml
danaltat.e a l,fUll.rllor, procent de populat,le urb&oA ridicat (60-80%) ,1 foarte ridicat 1peo&e 80%),
195
ri
..... L')
.,ji
~ ~
~
'l:
..-N-,..,ţU'IC0t,.t0
Al doilea grup, de asemenea larg răspîndit, rezultă din asociaţia.

densităţilor mici de populaţie, cu aşezările de mărime mijlocie, ocupînd
mai peste tot grupările de mică şi mijlocie densitate de aşezări. În acest
tip, procentul de populaţie- urbană variază în general ..intre 30-fiO¾.
El se întîlneşte mai ·cu seamă în sud-vestul ţării şi în mai toată Dobrogea.
Al treilea grup, care ocupă masiv sudul Cîmpiei Dunării şi cursul
inferior al Mureşului, este format din densităţi mijlocii de populaţie, în
aşezări mari, în_ cuprinsul ariilor de mică densitate a aşezărilor şi unde
procentul de ·populaţie urbană variază între 10-50%.
Al patrulea grup este cţ1racterizat prin asocierea densităţilor mici
<le populaţie, cu aşezări de mărime mică, situate în masa mai compactă
în gruparea transilvană de mare desime de aşezări (bazinul Arieşului,
1-itreiului şi l\lureşului în dl'lfileul ·de la Zam).
Celelalte patru varia'nte determinate' sînt mai fragmentate, cu ca-
racter insular, re'zliltatc de asemenea din combinaţii diferite. Între aceste
grupări Pste caracteristică, în special,· varianta 8 (fig. fi), reprezentată
prin denHităţi mari de populaţie, în aşezări de mărimi mijlocii, localizate,
în cea mai mare parte, în zonele de maximă demitate a aşezărilor. Densi-
tăţile mari de populaţie se datoresc desigurjaglomerărilor urbane din aceste
bazine (Bucureşti, Tg.-Mureş, Cluj etc.).
în concluzie, considerăm că această ultimă hartă redă în chip mai
fidel modul C'WH este repartizată teritorial pqpulaţia în legătură strînsă
<·U repartizarea aşezărilor pe care aceasta le lâfuieşte.
Hărţile t -4, luate separat, în.ţăţişează· fiecare în parte numai un
aspeet din răspîrniirea teritorială a populaţiei. De aceea ele rămîn din
acei;t punct de vedere cu valori limitate.
Aceste tipuri de hărţ,i-paralele pot fi întocmite şi pe regiuni mai
rei;trînse, pentru o' analiză mai aprofundată a rep!j,rtiţiei teritoriale a
11opulaţiei şi aşezărilor omeneşti.
l'EOfPA<l>lP.IECKOE PA3ME!l(EHI1E HACEJIEHHbIX TIYH KTOB

11 HACEJIEHI1H HA TEPP1{~0Pl1« PYMbIHCKOfl HAPO)J;HOfl
. PECtlYEJII1-Kl1
PE3IOME
Bonpoc reorpa<fiuqec1wro paaMell.lCHHH HaceJieHHR cJieAyeT paccMa-

TpnBaTb COBMCCTHO C pa8MCl.l.lCHHCM HaceJICHHblX nyHKTOB. B 3TOM CMblCJie
aBTOp roc Ta eu., TIHTb 1rnpT; nepeble 'ICTblpe KapTbl COAepmaT AaHHhle O
Il,10THOCTH HaceJieHHblX nynHTOB, HX cpeAHefi: B('JIU'IHHe, O COOTHOlllOHl:lH
MC>nAY ceJibCKRM li ropOACirnM HaceJieHUCM li TIJIOTHOCTI:l HaCeJIOHHH, a
Ha IlRTOfi 1rnpTe 0606ll.la10TCR gaHHble npeAbIAYl.l.lHX KapT.
B Ha 'ICCTBe pac 'ICTHblX TeppHTO'pHaJibHblX CAHHI:IQ 6blJil:l npHHHTbl
rn;ţporpa<fiH'lecKHe 6accefi:nbl TpeTbero 1:1 'ICTeepToro nopHAKa, a AJIH
TIOAC'leTa HaceJieHHR HCilOJih30BaJIHCb AaHHble nepenHCH, npOBCACHHOfi. B
<fieepane 1956 roAa.
19 REPARTIŢIA GEOGRAFICA A AŞEZARILOR ŞI A POPULAŢIEI R.P.R. t!)'Z
KapTa M 1 (rrJIOTHOCTb HaCeJieHHLIX rryHKTOB) y1rnaL1OaeT Ha HaJUPIH~

Tpex rpyrrrr IIJIOTHOCTett HaceJieHHLIX IIYHKTOB (HaCeJieHHLifi rryHKT Ha
1-:-15 1rn 2), a HMeHIIO : rpyrrrra IIJIOTHOCTefi Ha TeppHTOpHH TpaHCHJlbBaHHH,
Ha -reppHTOpHH, pacrroJiomeHHOii K 10ry H BOCTOKY OT KapnaT. He6oJibUIHe
Jt cpeAHHe IIJIOTHOCTH HaceJieHHLIX nyHnTOB COOTBeTCTBYIOT ropHLIM 3O-
JiaM (6JIH».e K HCTOKaM ):ţOJIHH) H rrepmf,epHHHblM HH3MeHHOCTHM (o HHiH-
ii:eM Te'IeHHH pen). ·
KapTa M 2 (cpeAHHR oe.rmquHa Hace.rieHHLIX rryHHTOB). Tipu oLJqHc-
JieHHH npHHHMaJIHCb DO DHHMaHHe TOJlbKO HaCeJieHnLie IIYHKTLI C HaceJie-
H0HeM no 10 OOO qeJI. ::ha Kapi'a AaeT IIO'ITH rrpoTnoorroJiomHyIO KapTHHY,
no cpaoHeHHIO c rrpeALIAym;efi 1rnpToii. BLimenpuoeAeHHLIM TpeM rpyrr-
naM C 60JibUIOfi IIJIOTHOCTblO Hace.rreHHLIX nyHHTOB COOTBeTCTBYIOT HaCeJieH-
Hhle nyHHThl He60JibIIIOfi HJIH cpenHefi oeJIH'IHHLI, a B aottax HH3KOfi IlJIOT-
ROCTH HaCeJieHHLIX nyHHTOB o6LI'IHO pa3BHTLI KpyrrHLie HJIH cpeAHHe ce.rra.
KapTa .J\& 3 (rrpou;ettTHoe OTHorneHue Memny roponcm1M u ceJibCKHl\I
HaceJieHHeM). TipH IIOACqeTe ropOACKOro HaCeJieHHH Y'IHTLIBaJIOCb HaK co6-
clTBeHHO roponcKoe HaceJieHHe, TaH H HaCeJieHHe u;eHTpOB ropOACHOrO THIIa,
~orJiacHd naHHLIM rrepei:rncu aa 1956 ron. HâJIH'IHe KpyrrHhIX ropogoo peano
yoeJiuquoaeT rrpou;eHT ropOACKOro Hace.rreHHR HeKOTOpLIX 6acceiiHOB (AO-
JIHHa 1Kuy - 99 % roponcHoro HaceJieHHH, numHee Teqettue p. ,Il;1.,1M6oe11L\LI
H KoJieHTHHLI (r. ByxapecT) - 90%, Moprnoe no6epemh" - 82,9 %,
oepx_Hee Te'leHlte BHCTpHu;LI - 81,3%, AOJIHHa Tipaxoea - 72,9% u T.g.).
KapTa ~ 4 (rrJJOTHOCTh Hacem'Hirn) ynaaLinaeT Ha aGc0~1IOTHOe rrre-
06.rranamie IIJJOTHOCTefi Memny 1-50 H 50, 1 - 100 t.J.e.il /m,1 2. TIJJOTllOCTb
B 200 - 400 q, JI/HM 2 li BbIIIIe COOTBeTCTByeT paiî:OH8M C CH.'lbHO Fa3BHTOÎÎ
npOMb(lilJieI, HOCTbIO.
KapTa M 5 (o6o6m;eHHLie naHHLie rrpeALIAym;nx HapT 1-4). Ha
~noii: KapTe MOIBHO BLIAeJIHTb 8 pa3JIHqHLJX THIIOB pafiOHOB, B HOTOpLIX
rreperrJieTaIOTCH A8HHLie O IIJIOTHOCTH HaceJieHHbIX rryHKTOB, HX cpenHefi
BeJIH qnHe, rrpou;eHTe ropo;:i;cKoro HaCeJieHHR, IIJIOTHOCTH Hace.rreHHR.
Han6oJiee pacrrpocTpaHeHLI pail:OHLI I THrra, e KOTOpblX coqeTaeTCH cpeAHRR
IIJIOTHOCTb HaceJieHHH C cpenHe:fi BeJIH'llfHO:fi HaCeJieHHblX rryHHTOB, a TaHme
BhlCOKaR IIJIOTHOCTb HaceJieHHblX IIYHHTOB C Hlf3KHM rrpou;eHTOM roponcnoro
uaceJieHHR.
OE'bRCHEHHE PMCYIIKOB
Pttc. 1. -TIJIOTHOCTb naceJieHHhlX nyHHTOB. 1 - DhlCOKaR Ojl_OTIIOCTI, (Oi\l-lH nai;.
nyHKT Ha 1-15 HM 2 ); 2 - cpe)IHRR n,lOTIIOCTb (0111m Hac. nyttKT 11a 15,1--30 HM 2 ; J -
11mma11 ITJIOTJIOCTb (nac. nym,T na CBhlllle 30 HM 2 ).
Puc. 2. - HaceJielll!bie ny1mThl cpe11nett BeJlll'II-IHhl (110 10 OOO lflHTC'Jlei-1). J -CDhlllle
1 501 lflHTeJiett; 2 - MelflAY 1 500 n 1 001 lflUTeJiett; 3 - ~telflAY 1 OOO n 501 lflUTeJietl;
4 - AO 500 lflHTeJieR.
Puc. 3. - Tipo1.1e11THOe COOTHOllleHHe Melfl)IY ropOACKHM u ce,lbCI-.HM naceJieHHeM
(BKJIIO•-IaR 1.1eHTphl ropo11c1<0ro THna). J - CBhlllle 80 % ropOJJ,CHOl'O Hace.'leHIIR; 2 - Mem11y
80-50,1 %; 3-MelflAY 50 n 30,1 %; 4-Mem;i:y 301110,1 %; 5-JJ,O 10%;"6-ceJibCKOe
naceJieH11e e nponop11111-1 100 o/o.
Pnc. 4. - CTJIOTHOCTb HaceJieHHR. J - BhlCOl<aR OJIOTIIOCTb - CBblllle 401 'IC'JI/KM 2 ;
DhlCOl<alI IlJlOTHOCTb OT 400 AO 201 'leJI/l>M 2 ; ,1- cpeJJ,HRR IIJIOTHOCTb OT ~00 ilO 101 lJeJI/
llM 2 ; 4-cpeJJ,IIRR n,lOTIIOCTb OT 100 AO 50,1 'leJI/KM 2 ; 5-Hlla!WR OJlOTHOCTb /10 50 •te.'1/ltM 2 •
Puc. 5. - III11po1<0 pacnpocTpaneHHhle rpynnupomrn.·: 1 - cpeJJ,HII~ nJioTHOCTb
HaCeJieHHII c uaceJieHHhlMII nyHHTaMH OT 1 500 )10· 1 001 'leJI. lflllTeJiefi,~OO'HOO.llll.\alICR e
198 CL. GruR.CA.NEANU 20
60JibWHIICTBe cnyqaee K 80ffaM BblCOKOlt RJIOTROCTH uaceneHHblX nyHKTOB, ropOACKOe

uacene,me aaHHMaeT 06wupu1,1e RJIOII\aAH e OCHOBHOM AO 50 %; 2 - HHaKaR nJIOTHOCTb
uaceJieHHR, c uaceJiellHblMH ny11KTaMH OT 1 500 AO 1 001 lf<HTeJielt, 'laCTO pacnpocTpaueH-
HaR B aoeax C HH3KOlt H cpeAHeA IIJIOTHOCTbJO paaMell\eHHR uaceJieHHblX nyHKTOB, npon;eHT
ropO/lCKoro uaceJiellHR BblCOKJilt (30-50 %) ; 3 - cpeAHRR RJIOTHOCTb uaceJieHHR, c HQce-
,1e11HblMH nyHKTaJIIH B cpejlJleM CBblWe 1 501 lf(HTeJielt, pacnpocTpaueHHaR B OCHOBHOM B
:JOIie C Hll3KOlt RJIOTHOCTbJO uaceJieHHblX nyHKTOB, npo1.1euT ropO/lCKoro HaCeJieHHlt cpaB-
HHTeJibHO Bblr.OKHlt (30-50 %) ; 4 - HH8KaR nJIOTHOCTb uace:neHHR c uaceJieHHblMH IIYHK-
TaMH B cpe;{neM AO 500 H<HTenelt, pacnpocTpaueunaR npemAe acero e rpymmpoeKe c
BblCOKOlt IIJIOTIIOCTblO uaceJICHHl,IX IIYHKTOB 1.1euTpaJibllOlt TpaHCHJibBaHHH (ropOACKOe
uacenenHe - AO 30 %).
Menee pac11pocTpaueun1,1e rpynn11poeKtt : 5 - cpe1ume IIJJOTHOCTH uaceneuHR c
nace.rICHHblMII nyHKTaMH AO 500 'ICJI. lf<HTeJielt, pacnpocTpaueHHbie, rJiaBHblM o6paaoM,
tl aonax C BblCOKOlt IIJIOTHOCTbJO uaceJieHHblX nyHKTOB (ropO/lCKOe uaceJieHHe COCTaBJIReT
neeuaquTeJibHbllt npo1.1euT HJIH OTCYTCTeyeT); 6 - Hll8KHe IIJIOTHOCTH uaceneHHR, C uace-
JieHHblMH nynKTaMH e cpejlHeM CBblllle 1 501 qeJI. lf(l!Te,,elt, pacnpocTpaHeHHl,Ie e 80Hax
C Hll8KOlt IIJIOTHOCTbJO nace;ie11111,1x nyHKTOB (npo1.1euT ropOACKoro uaceJieHHR - HH8KHR
HJIH paBHblt:t nymo); 7 - BblCOKaR ITJIOTHOCTb naceneHHR c naceneHHblMH ITJHKTaMH u
cpeAH8M ce1,1we 1 501 qe,1. H<HTenelt, pacnpocTpa11e1rnaR B aonax c BblCOKott H cpe)luett
nJIOTHOCTblO naceJJeHHblX nyHKTOB tt BblCOKHM npo1.1eHTOM (oT 50 AO 80 % ropOACKOro
uaceneHHR); 8 - BblCOI<aR RJIOTHOCTb ,rnceJleHHR, c uaceJJeHHblMH nyHI<TaMH n cpe)lHeM
OT 1 500 /lO 1 001 qeJI. lf(HTeJielt, OTHOCRTCR B OCHOBHOM K 30HaM c MaKCHMaJibHOR ITJIOT-
IIOCTbJO uacene,mblX nyHKTOB, npo1.1euT ropO/lCKoro naceJICHHR - BblCOimtt (50-80 %)
tt oqe11b DblCOKHt:t (CBblWt: 80 %).
GEOGRAPHICAL DISTRIBUTION OF SETTLEMENTS AND

POPULATION IN THE RUMANIAN PEOPLE'S REPUBLIC
ABSTRACT
The problem of the geographical distribution of the population must

inevitably be analysed in connection with the distribution · of human
settlements. According to this, there have been drawn up five maps,
the first four representing respectively the density of human settlements,
their average size, the ratio between the urban and the rural population,
density of the population and tbe fifth represents a synthesis of the
preceding ones.
As territorial calculation units the author haR taken the hydrograph-
ical basins of the third and fourth order, and as regards the population
he used the data provided by the census taken in February l 956.
Map No. 1 (density of populated centres) indicates three groups
of great density of settlements (l -15 km 2 for one settlement) namely:
the Transylvania, the South-Carpathian and East-Carpathian groups.
The feeble and middle densities coITespond either to the mountain zones
(towards the beginning of the valleys) or to inner lowlands (on the
low conrses of thc rivers).
Map No. 2 (average size of settlements) comprises not only the
settlementi,; having under l 0,000 inhabitants. It shows a nearly reverse
distribution as against, the preceding one. Settlements of average small
or medium density correspond to the three groups of great density
of settlements whereas the areas with a small settlement density are
constituted of large or medium-sized villages.
21 REPARTIŢIA GEOGRAFICA A AŞEZĂRILOR ŞI A POPULAŢIEI R.P.R. 199
Map No. 3 (ratio between the urban and rural populat.ion). The
calculations effected cornprise both the population of towns proper as
well as of the localities of urban type a.ssimilated to the latter through the
1956 census. The presence of big towns raises very rnuch, in certain basins,
the percentage of the urban population (the Jiu Valley with 99% urban
population, the lower Dîmboviţa and the Colentina, owing to the presence
of the Capital 90%, the Black Sea coast - 82.9%, higher Bistriţa
- 81.3%, Prahova Valley 72.9%, etc.).
Map No. 4 (density of population) sets off the absolute predominance
of the densities comprised between 1-50 and 50.1-100 inhabitants
per km 2• The densities of 200-400 inhabitants and more correspond to
the powerfully industrialized regions.
M ap No. 5 represents a synthesis of the No. 1, 2, 3, 4 maps. On
this rnap there are to be set off 8 types in which the density of settle-
ments, their average size, the percentage of the urban population and
the density of the population are blended. The widest area is tha.t covered
by type No. 1, in wbich the average population densities are associated
to rnedium-sized settlernents, the great density of settlements and the
small percentage of urban population.
LIST OF FIGURES
Fig. 1. - Density o[ scltlements: 1. high densities (onc settlcmcnt per 1-15 km 2 ) ;

2. mirtdlc clensitics (one settlemenl per 15.1-30 km 2) ; J. low densilies (onc setllcment per
more than ~O km 2 ).
Fig. 2. - Avcrage size of settlements (undcr 10 OOO inhabitants): 1. avcragc size -
more than 1 501 lnhabitant.s; 2. averagc sizc - betwecn 1 500 and 1 001 inhabitants; ,1. average
size - betwccn 1 OOO ancl 501 inhabitants; 4. average size - under .'iOO inhabitant.s.
Fig. 3. - Ratio betwcen the urban and rural population (inel. the centres or urban
type): 1. more than 80% urban population; 2. between 80 and 50.1 % ; 3. betwecn 50 and
30.1 % ; 4. between 30 and 10.1 % ; •'· under 10%; 6. rural populatlon 100%.
Fig. 4 - Dcnsity of the population : 1. high densitics (more than 401 · inhabitants per
krn 2 ; 2. high densities, between 400 and 201 inhabitants per km 2 ; 3. middle densilics (bc-
tween 200 and 101 inhabitants per km 2) ; 4. middle dcnsities (between 100 and 50.1 inhabit-
ants per km 2 ); 5. low densities (under 50 inhabitants per km1 ).
Fig. 5. - \Vide-spreading groups: 1. middle clcnsity of population in settlemcnts with
an avcrage of 1 500 -1 001 inhabitants, associated mostly with the zoncs of great settlcment
density, the urban population occupies wicle areas predominantly undcr 50 % ; 2. small density
o[ population in scttlements with 1 500 and 1 001 inhabitants frcqucntly occupying thc zoncs
of srnall and middle dcnslty of the settlernents, lhc pcrcentage of the urban population is
very high (30 - 50 %) ; .1. middle density of populalion în setllcmcnts or more than 1 501 in-
hai.litants, occupylng mostly thc zones of small demit:,, of scttlcments, thc pcrcentage of Lhe urban
population is comparatively high (30-50%); 4. small density of populalion în settlcmenls wilh
an avcragc of !css than 500 inhabitants, occupying mostly thc group of great densily or settlc-
mcnts în Central Transylvania (urban population undcr :rn %).
Groups of smallcr spreading: 5. avcragc densilics of populallon in settlcmenls wilh
lcss titan 500 inhabitants, occupying mostly lhc zones of great densily of scttlcmenls (urban
poriulalion very reduccd or inexistenl); 6. low densitics o[ population în settlemcnts wilh
an avcrage of more than 1 501 inhabitants occupying mostly the zones of low density o( the
sctllcmcnls (pcrcenta!(e of thc urban population vcry Iow or inexistenl); 7. hlgh densitlcs of
population în settlcments wlth an avcrage of more thun 1501 inhabitants, occupying mostly
the zoncs of great aml middlc dcnsity of the scltlcmenls, Lhe pcrccnlagc o! llw urban population
is high (bclwcen 50 and 80 %) ; 8. high densities of population în settlcmcnls with
1 001 -1 500 inhauitants, localized mostly in the zones of maximum densily of settlements, the
perccntagc of the urban populalion is high (50-80 %) and vcry high (more lhan 80 %),
200 CL. GJURCANEANU 22
BIBLIOGRAFIE
1. Mer ton ne E m m. de, Recherche11 sur fa di11lribution gioqraphique de la popula/ion m

Vafachie. Bui. Soc. rom. geo1Zr., t. XXIII, fasc. IT, 1'902.
2. D I m i t re s c u A,I. G h., Desimea populaţiunii ln Moldova după ţinuturi naturale.
Buc11rf'Şli, J 909. .
3. Mor ar I u T. şi Hot Are n F.., Distribuţia geograficlJ a popula/iei Transilvaniei,
Banalului şi Crişanei tn 1930. Rev. geogr., an. IV, fasc. I, II, 1941.
4. Tu f e s c u V. şi colab., Clte1,a con.ţidera/ii asupra hărţii densild/ii de popula/ie din R. P. R.,
dupd rerensdmtnt11l din 19.'i6, ln voi. Realiu1ri ln geografia R.P.R., 1941-19-57.
Inst. de c:-ercet. geogr., Ed. şt., Bucureşti, 1958. ·
5. Tufescu '\., Şl.e(ănescu I., Ruscncscu C., Den.•ilatea popufatieiR.P.R.
ln 19,SB. Rcv. de statistică, nr. 9, 1958.
6. Mi h ~ 11 r s cu V., Modul de grupare a popula/iei tri Do~ro_qra. Bui. Soc. rom. gen,i:r., t.
XLVIT, 1920.
7. rarloqrafierea popufa/iri prin metoda punctului şi a sferelor propor/(onale. Bui. Soc.
rom. ,:tl'•,gr., t. XLIX, 1930. '
8. G u g i i1 m an I., Localizarea geografică a aşe:ărifor umane d~ pe munte fnlre Arieş şi
De1Ja. Bui. Soc. rom. gcoqr., I. I. V, 1936. ·
9. nt,srrva/iuni asupra modului de qrupare a aşe1ărifor omeneşti ln stepa deluroastl
a F/4/:i11f11i. Bui. Soc. rom, geogr., t. LVJJ, 1938. ·
10. Pop p N., Valea Prahovei Intre Predeal şi Fforeşti. Ob.ţervdri antropogeografice. Bui. Soc.
rom. gcogr., t. XLVIII, 1929.
11. Modul de grupare şi de distribuire a popula/iei ln ~uhcarpa/ii Munteniei ln ultimul
~ecol. Rcv. geogr. rom., an. III, fasc. I, 1940.
12. Adrian Meri a, .1Hodul de grupare a popula/iei din Romlnia ln anul 1930. Bui.
Soc. rom. gcogr., l. LIII, 1934.
13. MI h li 11 e s cu V., O hartă a princinalefor lipnri de aşe11'lri din Romlnia. Bui. Soc. rom.
!(cogr., t. XLVI. 1927. Vezi de acelaşi autor şi lucrarea: O hartă a aşezăril01
rurale din Romlnia. Bui. Soc. rum. grogr., t. LIII. 1934.
14. L'h•oliition de /'habitat rural dans le.ţ cilline.ţ de la Valar.hie entre 1190- Ul,10. Bui.
Soc. rom. geogr., t. I. V, 1936.
15. Co 'Ie e I.1 4şe:t!rile omeneşti tn Depresiunea su/lcarpalică o/leană. Bui. Soc. rom. geP~r.,
t. L, 1!131.
16. S la h I H. H., Sociologia salului devălmaş romtncsc ••ol. I. Organizarea ernnomicd şi
juridiră a trupurilor de moşie. Bur•1rcşli, 1946.
17. C (I ne n T.. Tran.,(ormarea centrelor popu/ale sub regimul sncialist. Anal. rom.-S(IV., seria
şt. nat. - gcogr., nr. 3, 19:it.
HI. P o III u s 1\1. I., f·robleme de geografie a popula/iei şi lucrările de geoqrafie econtJmiC'i.
Anal. rom.-sov., scria geol.-gcogr., nr. 9, 1952.
19. M e I' r s n II E. G., Discu/arca unor probleme privitoare la geografia populafiei la filiala
din Mosco1Ja a Societdfii de {Jeografie din· U.R.S.S. şi la Institutul pedagogic de
sial rlin ft,foscora ,,V. I. Lenin", Anal. rom.-sov., •cria geol.-geogr., nr. 1, 1953.
20. • • /11dicaloru/ affa/lrlic al fuca/iluli/nr din R. P.R. Ed. pt. Iii, ~tiinlifică, Bucurcşl i, 1 !l:iG.
21. Do b ri ~ I A I., Sr11rlt! pril'tre istorird m11pra romlnilo; din Să/mar şi Sdlaj. Lucr. Insl.
geo11r., Clui. voi. VII 1942.
22. A I I nr ■ <' u C. ~I :"; a la 11 a P 11 ~ a, Vechile drumuri mn/Jnr•ei:e.ţfi. An. ,Ic geoi:r. şi
ani ri,µ., P.nrurc~tl, 1915.
23. DI ac o nr ţ cu E ''Ii I, Ver,hi drumuri molclnvcn.•{li. J,ucr. Soc. D. Cantemir, voi.
II, laşi, 1939.
24. C n n & lan t i II c < ,. u-N ca 111 tu l"., Depresiunea Cracdului şi Biţfri1ei din punci de
1•ederc arrtrowigroqrof.;r. P.-:--camt 1940.
25. Man r lu Ic a St. Sal~ şi su/a,uli din clmpia Ti~ci. Aul. Soc. rom. gco1~1., L. L, 1931.
26. 1' u r r s r u V., Mărimea mijlwie a <alelor din R.P.R. tn anul 1918. Nat,:ra, 19:'i7, nr. 4.
27. M,i h 1' i I.: s cu Y., Romlrria - geografie fizică. Bucureşti, 1936.
211. • ,\nuorul statistic 1961. Bu,·urcşli, 1961.
PARTICULARITAŢI GEOGRAFICE îN REPARTIŢIA
TERITORIALA A PRODUCŢIEI INDUSTRIALE
ŞI AGRICOLE IN REGIUNEA PLOIEŞTI
DE
NICUI.INA BARANQVSKY
CO:\'SIDERA ŢII GE:\'ERALE
Directivele celui de-al III-iea Congres al P.M.R., elaborate pe baza

cerinţelor legilor economice ale socialismului, asigură în perspectivă dez-
voltarea justă, proporţională a tuturor ramurilor economice, repartizarea
raţională a forţelor de producţie din R.P.R. şi folosirea dt mai completă
a resurselor naturale şi de forţă de muncă.
În rezolvarea cu succes a sarcinilor trasate de Directivele celui de-al
III-lea Congres al P.M.R., alături de studiile de strictă specialitate, studiile
de geografie economică regională pun la dispoziţia organelor de stat care
se ocupă cu planificarea economică de perspectivă un bogat material docu-
mentar. Ele permit cunoaşterea repartiţiei actuale a forţelor de producţie,
a structurii şi specializării diferitelor părţi ale teritoriului, precum şi a
legăturilor economice dintre diferitele ramuri de producţie, atît în cadrul
regiunilor cît şi pe ţară.
Materialul de faţă, întocmit pe baza unor bogate date statistice
şi pe unele observaţii de teren, îşi propune să analizeze, după o scurtă
prezentare a situaţiei economice din trecut şi prezenti repartiţia ţerito
rială a industriei şi a agriculturii, gradul de concentrare şi de specializare
a acestor ramuri, precum şi legăturile economice din cadrul Regiunii
Ploieşti.
ECONOMIA REGIUNII PLOIEŞTI IN ANII HEGIMULUI BURGHEZO-MOŞIERESC
Ca urmare a variatelor sale resurse naturale, şi în special a impor-

tantelor zăcăminte de petrol, care au atras însemnate investiţii de capi-
taluri străine şi autohtone, înainte de cel de-al doilea război mondial,
NICULINA RARANOVSICY 2
actuala Regiune Ploieşti se situa printre teritoriile cu uu nivel mai ridicat

de dezvoltare economică. In anul 1 938, actuala Regiune Ploieşti participa
cu 23, 7 % în producţia globală industrială a Romîniei burghezo-moşiereşti.
Industria avea însă un caracter unilateral, caracterizată îndeosebi prin
dezvoltarea neraţională şi excesivă a industriei extractive a petrolului,
in timp ce prelucra.rea acestuia nu se făcea la un nivel superior (5 ).
Deşi condiţii de dezvoltare existau, totuşi, industria de utilaj petro-
lier lipsea cu desăvîrşire, iar industria chimică era ca şi inexistentă.
In afară de viticultură şi pomicultură, care atinseseră un grad mai
mare de dezvoltare, celelalte subramuri ale agriculturii actualei Regiuni
Ploieşti se caracterizau printr-un nivel scăzut de mecanizare şi prin pro-
ducţii slabe la hectar.
DEZVOLTAREA ECONO!\UEI REGil1NH PLOIEŞTI t:-1 ANII PUTERII POPULARE
în anii regimului de democraţ,ie populară au fost create premisele

pentru dezvoltarea proporţională a tuturor ramurilor economiei Regiunii
Plofoşti. Pe baza puternicelor investiţii, care în perioada 1951 -1960 au
reprezentat 10,3% din volumul investiţiilor pe ţară (10) şi din care peste
70 % a revenit industriei, au fost reconstruite şi puternic dezvoltate
vechile întreprinderi industriale, s-au construit fabrici şi uzine noi, au fost
descoperite şi puse în valoare importante resurse de materii prime. Pe
baze noi, socialiste, a fost organizată şi agricultura, în cadrul căreia, o
dată cu întărirea bazei tehnico-materiale, s-a acordat o atenţie deosebită
dezvoltării şi lărgirii relaţiilor de producţie socialiste.
Ca urmare, industria Regiunii Ploieşti a cunoscut o dezvoltare
complexă şi multilaterală, în care primul loc îl deţine industria petrolieră.
Totodată, au apărut noi ramuri industriale ca : industria de utilaj petrolier,
induştria de chimizare a petrolului şi s-au dezvoltat puternic industria
electroenergetică, industria carboniferă, industria de prelucrare a lemnului.
Coltwtivizarea agriculturii terminată în martie 1 962 a făcut posibilă reor-
ganizarea agriculturii, şi îmbunătăţirea 8tructurii culturilor, prin extin-
derea plantelor tehnice in zona de cîmpie. Totodată, s-au făcut studii
do zonarea producţiei agricole, care au delimitat zonele cele mai favora-
bile culturii cerealelor, pomiculturii, viticulturii şi a creşterii animalelor.
Industrializarea socialistă şi transformarea socialistă a agriculturii
au imprimat un caracter complex economiei şi au dat un puternic avînt
procucţiei. ARtfel, comparativ cu anul l 950, producţia industrială globală
a c-1 bscut în 1960 cu 191 %, producţia de cereale şi de sfruguri a cre~cut
do aproximativ ~ ori.
În prezent. Regiunea Ploieşti este una din principalele baze indus-
triale ale ţării, în cadrul căreia se 8ituează pe locul al treilea după oraşul
Bucureşti şi Regiunea Braşov cu 11,4 % din producţia industrială a R.P.
Romine. Regiunea Ploieşti s-a &pecializat în industria petrolieră, în
cadrul căreia dădea in anul 1960, 64,2% din valoarea producţiei globale
a R.P. Romîne şi în industria utilajului petrolier, ocupînd primul loc pe
ţară. De asemenea, important este aportul ei în producţia de energie
3 REPARTIŢIA PRODUCŢIEI INDUSTRIALE ŞI AGRICOLE IN REG. PLOIEŞTI
electrică (18,5% din cea pe ţară), în industria chimică, a materialelor de

construcţii. Ponderi însemnate mai deţine în producţia de fructe (14,8%)
şi în producţia de vin a ţării (10).
REPARTIŢIA ACTUALĂ A PRODUCŢIEI PE TEHITORIUL REGIUNII PLOIEŞTI
Condiţiile social-economice şi particularităţile fizico-geografice au

făcut ca producţia industrială şi agricolă să nu atingă acelaşi grad de
dezvoltare, concentrare şi specializare în tot cuprinsul Regiunii Ploieşti.
De asemenea, în diferitele părţi componente ale teritoriului, atît numărul
şi densitatea populaţiei, cît şi numărul, mărimea şi densitatea centrelor
urbane şi rurale nu se caracterizează prin trăsături comune. Deosebiri
există şi în ceea ce priveşte structura, gradul, intensitatea şi orientarea
geografică a legăturilor economice şi a căilor de transport.
în funcţie de cele arătate mai sus, în actualul stadiu de dezvoltare
economică, pe 'teritoriul Regiunii Ploieşti se conturează două unităţi
teritoriale de producţie : microraionul de 1;est şi microraionul de est. În
cadrul diviziunii teritoriale a muncii din cuprinsul regiunii, aceste micro-
raioane se deosebesc printr-un anumit complex de producţie, printr-o
specializare diferită la nivelul regiunii şi chiar pe ţară, precum şi prin
legături de producţie bine stabilite.
MH:HORAIOI\UJ, DE VEST
Acesta cuprinde 47,1 % din suprafaţa regiunii şi include în limitele

lui teritoriul dintre valea Cricovului Sărat în est, valea Dîmboviţei în
vest şi culmea înaltă a masivelor Bucegi şi Ciucaş în nord, iar spre sud se
extinde peste o bună parte din cîmpia piemontană a Ploieştiului. El înglo-
bează în întregime raioanele administrative Cîmpina, Tîrgovişte, Ploieşti
şi Teleajen.
Microraionul de vest are un cadru natural variat, caracterizat prin-
tr-un potenţial economic deosebit de important. Relieful muntos, localizat
în partea lui nordică, este reprezentat prin mai-ivele Rucegi, Baiul, Ciucaş
şi altele alcătuite din fliş, clipe de calcar şi conglomerate 1 (8). Diversi-
tatea rocilor, marile suprafeţ,e de păduri de stejar, fag şi conifere, care
ajung pînă la l 700 m, precum şi întinsele ,mprafeţc de fineţe naturale şi
păşuni alpine, formează bogăţia de seamă a munţilor. De o însemnătate
deosebită este potenţialul energetic relativ mare al rîurilor care .străbat
zona muntoasă şi în lungul cărora s-au construit. importante hidrocentrale.
Dealurile subcarpatice, alcătuite din formaţiuni 8edimentare, puternic
cutate pe alocuri cu sîmburi de sare {cute diapire) (7), ocupă partea cen-
trală a regiunii. Comparativ cu resursele naturale ale munţilor, cele ale
dealurilor subcarpatice sînt mult mai însemnate. Aici se găsesc unele
dintre cele mai mari zăcăminte de petrol, gaze naturale şi sare, şi unele
1 ) P. Coteţ, C. Mart i n I u c, T. Mor ari u, G h. r..; icu Ies cu şi V. Sri-
c Ic a, Raionarea geomor{ologic<'l. a R.P.R. pc regiuni admi11i~lrali11c, 1954 (manuscris).
204 NICULINA BARANOVSKY 4
din cele mai importante rezerve de lignit din R.P. Roinină. Precipitaţiile
mai ridicate (600-800 mm) şi prezenţa solurilor brune de pădure şi a..
rendzinelor dezvoltate pe calcar (8), fac din relieful subcarpatic, o unitate
naturală deosebit de favorabilă culturii viţei de vie şi a livezilor de pomi.
Rolul hotărîtor în dezvoltarea şi concentrarea accentuată a produc-
ţiei în microraionul de vest l-au avut însă condiţiile social-istorice. Astfel,
c·aracteristic pentru microraionul de vest este valorificarea, mult mai de.
timpuriu a bogăţiilor existente, c-are au atras, încă de la începutul secolului
al XIX-iea, importante investiţii de capitaluri străine şi romine, concen-
trate în special în industria extr!tctivă a petrolului. Tot aici au fost con-
struite primele fabrici din cuprinsul regiunii - fabrica de postav Azuga.
(1884) şi fabrica de hîrtie din Buşteni (1882). De remarcat că, în condiţiile
de dezvoltare capitalistă, econ·omia acestui microraion, ca şi a întregii
rc•giuni, avea o dez.oltare unilaterală, industria de extrac·ţie a petrolului
formind nota caracteristică.
în perioarla l 9:il - l 9(i0, microraionului de vest i-au revenit cea
mai mare parte din investiţiile alocate de puterea populară pentru dez-
voltarea social-economică a Regiunii Ploieşti. Prin extinderea şi intensi-
ficarea exploatărilor petrolifere, au fost date în producţie noile zăcăminte
de lignit, de la Şotînga şi Mărgineanca şi zăcămintele de gaz metan de la
Măneşti şi Vlădeni. Dezvoltarea bazei tehnico-materiale a industriei a
fost sporită considnabil, prin reeonstrucţia şi reprofilarea uzinelor „1 Mai"
şi „24 Ianuarie" Ploieşti şi „I. C. Frimu" Sinaia, a întreprinderilor de
industrie uşoară „Dorobanţul" Ploieşti şi „Con,stantin Ivănuş" Pucioasa.
Un rol important în dezvoltarea industriei acestui microraion l-au avut
construcţia marii uzine de utilaj petrolier din Tîrgovişte şi a Blocului de
ulei Teleajen (9). Baza energetică a fost puternic dezvoltată prin intrarea
în funcţiune a termocentralei Doiceşti (120 OOO kW), a centralei de ter-
moficare din Teleajen şi a hidrocentralei Moroeni.
În prezent, microraionul de vest include în limitele sale cele mai
multe şi mai importante centre industriale din regiune (în număr de 24),
eele mai numeroase schele petrolifere, majoritatea rafinăriilor de petrol
din ţară (fig. l ). Alătul'i de unităţile industriale amintite mai sus, aici se
mai află : l lidrneentrala Dobreşti, fabricile de postav şi de sticlă din Azuga,
fabrica de hîrtie „l septembrie" din Buşteni, fabricile de ciment din Fieni
şi Comarnic etc., a căror capacitate de producţie a fost mult mărită în
anii puterii populare.
Microraionul de vest comtituie centrul de greutate al întregii vieţi
economice a regiunii şi una din principalele baze industriale ale ţării.
Acesta se caracterizează printr-o dezvoltare economică complexă, în care
rolul important îl deţ,ine industria. Caracteristic în producţia industrială
este spedalizarea sa în industria extractivă şi de prelucrare a petrolului
şi în industria de utilaj petrolier, alături de care importante sînt industria
energiei electrice, industria chimică şi a cauciucului, a· materialelor de
construcţii, hîrtie, sticlă, textilă,.
Pentru a avea o imagine mai completă asupra caracterului şi struc-
turii agriculturii, este necesar să arătăm că microraionul de vest totali-
zează aproximativ 26% din suprafaţa arabilă a regiunii, 49% din cea
ocupată cu păşuni, !i9% din cea ocupată cu fîneţe naturale, 27% din
LEGENDA
t2(Jm11 Jt.•~
t:
'
1 25 ·50 t
S·tS •
li /J 2
.!iii S KW
0 ~
I (jJ 4
3
* 20
*-·-
21
r(j IC] 5 22
6
-
mi)
23
ca 7
24
0 8
D 25
o 9
~ 26
R E ~ 10
•• OIIIIIll 27
-·\ c:;> 11
~ 28 Fig. 1. - IIPloieşti
srta economi
(l0G0) a R glunll
DorJsli·\ 12
~ 29 1, Petrol: I. PI , I I •
i.nu; I. l&rO.• I • I
6. nl1l1> ~uar'' : • r • diato •
lltcoleş/1 y @ 13 I . lndu1trla c,on.t, • mlL; I bal U •
} I 30 crlrll m t
cal lor· 10
ruoUllor de m··• '1 u re:
...,n tleJ> J
„
@li) 14
II 31
tlArll d •
• petrol: 11 Iod
c,onolrutlll; 18, lod:..i,
• Jndt tria Chl I
m : Jl. ,.n.
rla ma rial lor d
o•
_..,,,-•.-··/ r- ® 15 ')()(°)(, l( 32 falantel; 14, n1>loat.are:•: 11.lol I. POrte~nulul el

16, lnd111trla cc,Juloxel prelucrare. I nulul•
@. 16 --- 33 texLlt&, I .,
• 11 · nuu1trla li
tl blrtl I; 11 lnd
•
'
rla
):::t 11~·~ ·~1
0
34-
e&ucluoulul; 19 al a m ntarl; li, lndUILrl
• . lit ramuri: to. ·-- --ooenu-al••·
~
1'J . hw~n,
i • - 'ral'
17 -• me•t.a n ;• conduot
duete ,le •- t4 li I petrollero.• ••• •• D•.
-=-' 35 ° 1
w--, @ 18
~- 36 16
zona de cuUurl,. ..,~
malolor: 16, &one •lll
1
d !nalt& t,enaluot ·
lor tl de .....,....Nl ani:
a
CI'.) ..
o
-
aoJmr.lolor tl POmIoul~url. colo ; IT, sona de •- ~'- •• -a
19 18
LU
Q
(•, Miir1mea
-_-_-_ cent
. ._ in,~ IS00·21Jarz:r 1ndustr1.1/e
animal lor pe bu
iiroorl\ean _ , .• g•oa
• , &ona d QNft.
pAftlnlloruJde munto .• rg •ere
• mJOJ'Oral
•
IJODA
• 5~0 - I O mii.
8 I. m.lcroralonul eoo
c.o - -·. • 250-SQO ~ ou eocmomlo d 'NA.
nllcroral0&0e: III llmlnomlo de Ol1.; li. limita ln~
h~ . \ 100 -250 • ta tnl„ IO le
~ . w-rtooli ;a,. pidurl •. 36 • cll ' erate:
D4 li.
de prodll<lUe
a:: oă!. ,naş,
--- :
--- •
50 - 100
10 - jQ
ţ "m:9'oan;
•
•
I .
c!
€> Smeen Scara
I , _ _ _12._
10 Km_ ____:Ot.....
-
I\> _ _~2!)Km
(J/) fvlga
./
.. /?
J.
. / .::.,,- ..
Ies/I
·---... 05/odeanu·Stltsl
l
v'l
··-..
. ~-- - .. __,,~r··
s \ \
.\ C
. u R E 1
··-\ B u C
E G I u N E A
5 REPARTIŢIA PRODUCŢIEI INDUSŢRIALE ŞI• AGRICOLE IN REG. PLOIEŞTI 205
-cea ocuyată cu vii şi 66 % din terenul ocupat cu livezi de pomi fructiferi.

Datele de mai sus ilustrează în mod evident caracterul complex al agricul-
turii, în cadrul căreia producţia viti-pomicolă se situează pe primul loc.
întinsele suprafeţe ocupate cu păşuni şi mai ales cu fineţe naturale, la
-care se adaugă terenurile culti"\'.ate cu trifoi şi lucernă, au favorizat dez-
voltarea creşterii animalelor (ovine pentru carne şi lapte în Subcarpaţi
şi ovine pentru lînă şi lapte în partea muntoasă).
Microraionul de vest concentrează în acelaşi timp cel mai mare
număr de populaţie (circa firi¾ din populaţia regiunii) 'li de centre popu-
late din care îşi recrutează forţa de muncă necesară. Bl formează zona cu
cea mai mare densitate a populaţiei din ţară; văile Prahovei, Ialomiţei
şi Dîmboviţei înregistrează, densităţi de populaţie ce variază între 130 şi
peste fiOO locuitori/km 2 (9).
În această parte a regiunii s-a dezvoltat şi o importantă reţea de eăi
de comunicaţii, care asigură legăturile economice dintre diferitele _centre
industriale, legături realizate printr-o bogată reţea de căi ferate, şosele,
-conducte magistrale de petrol şi de gaze naturale, şi linii de înaltă tensiune.
Legăturile economice din cadr11l mfrroraionul1li de vest. Concentrarea
puternică a producţ,iei, caracterul intensiv al activităţii economice, gradul
-de specializare a ramurilor industriei şi a unor subramuri agricole, precum
şi aglomerarea de centre industriale, urbane şi rurale, au dus la dezvoltarea
unor ample legături de producţie şi de schimb în cadrul microraionului
de vest. Legăturile care antrenează întregul complex teritorial de producţie
din această parte a regiunii, sînt legăturile cu caracter permanent, stabilite
în cadrul industriei grele (fig. 2). Între 'acestea mai dezvoltate şi de mare
importanţă economică sînt îndeosebi legăturile din cadrul industriei petro-
liere şi dintre aceasta şi industria construcţiilor de maşini. Astfel, întreaga
procucţie de petrol extrasă în centrele de exploatare, amplasate între
rîurile Cricovul Sărat şi Dîmboviţa este trimisă spre prelucrare rafinăriilor
din Ploieşti, Teleajen, Cîmpina. La rîndul ti, industria de extracţie şi
prelucrare a petrolului primeşte maşinile şi instalaţiile de înalt nivel
tehnic de la uzinele „1 Mai" Ploieşti şi uzinele de utilaj petrolier din
Tîrgovişte. Capacitatea mare de producţie a acestor uzine acoperă în acelaşi
timp şi nevoile de consum ale industriei petroliere din ţar'ă. .
A doua categorie de legături din sfera ramurilor indm;tri,ei grele o
formează legăturile de. cooperare stabilite între uzinele „l Mai" şi ,,~4
Ianuarie" din Ploieşti şi Uzinele de utilaj petrolier din Tîrgovişte, care sînt
profilate şi specializate pentru producţia maşinilor şi utilajului petrolier.
Importante sînt legăturile economice care asigură procesul de pro-
ducţie al fabricilor şi întreprinderilor din cadrul industriei materialelor
-de construcţii şi a industriei lemnului, ramuri bine dezvoltate şi cu bogate
resurse de materii prime în microraionul de vest. În acest sens, de remarcat
sînt îndeosebi legăturile de producţie dintre fabricile de ciment, de la
Fieni şi Comarnic şi centrele de exploatare a marnei şi a _calcarului din
împrejurimi. Fabricile de cherestea de la Cîmpina şi Sinaia şi fabrica do
hîrtie de la Buşteni îşi desfăşoţ1,ră procesul de producţie pe baza legătu
rilor cu centrele de exploatare a masei lemnoase, amplasate în bazinul
Tăilor Prahovei, Doftanei, Teleajenului şi Ialomiţei.
De asemenea, însemnate sînt şi legăturile de producţie în micro-

raionul de vest, stabilite nu numai între ramurile industriei grele, ci şi
între ramurile industriei uşoare şi alimentare şi agricultură. în această
direcţie de menţionat sint mai ales legăturile dintre fabricile de conserve
din carne, fructe şi produse lactate din centrele Ploieşti, Sinaia, Azuga şi
Vălenii-de-Munte şi zonele de producţie agricolă ale microraionului de
vest. Fabrica „Dorobanţul" Ploieşti ca.re produce stofe de calitate supe-
rioară şi cea din Azuga, renumită in producţia de postav, îşi procură o
parte din materia primă necesară (lină) din cuprinsul microraionului.
Această concentrare de întreprinderi şi centre industriale, cu ramuri
care necesită un mare consum de energie, a determinat dezvoltarea intensă
şi în proporţii corei,punzătoare a bazei energetice. Locul de seamă în
satisfacerea consumului energetic al întreprinderilor şi centrelor indus-
triale revine îndeosebi producţiei electroenergetice. Producţia de energie
electrică este livrată de centralele electrice de la Doiceşti, Cîmpina şi
Teleajen şi de hidrocentralele de la Dobreşti şi Moroeni, care sînt legate
printr-o rc~a. deasă de linii de înaltă tensiune, cu toate centrele amplasate
în carn·ul microraionului de vest. Capacitatea mare de producţie a acestor
centrale, interconectate la sistemul energetic naţional, creează un dispo-
nibil de curent electric care se distribuie pentru acoperirea nevoilor în
zonele şi centrele industriale mai importante ale ţării. Combustibilul
folosit în termocentrale, provine, în principal, de la centrele de exploatare,
a lignitului Şotînga, Aninoasa şi Mărgineanca, situate în cuprimml acestui
microraion.
Nivelul ridicat de dezvoltare şi stadiul înaintat al specializării pro-
ducţiei au făcut ca microraionul de vest să aibă un aport deosebit de
important la diviziunea teritorială a muncii, atît în cadrul regiunii cît şi
al ţării. 'Trebuie relevat îndeosebi rolul şi importanţa producţiei industriale
a acestui microraion în cadrul economiei naţionale. În stadiul actual,
microraionul de vest se remarcă mai aleR prin producţia de petrol, el dînd
aproximativ 31 % din cantitatea de petrol brut a ţării, iar în ceea ce
priveşte prelucrarea revenindu-i 81,1 % din valoarea producţiei globale.
în cadrul producţiei energetice, importantă este participarea lui în pro-
ducţia de gaze de sondă (29% din producţia ţării), în producţia de lignit
(32%) şi de energie electrică.
Alături de industrie, agricultura, datorită unei specializări mai înain-
tate in anumite subramuri, face ca microraionul de vest să deţină ponderi
imemnate in producţia de fructe. în anul 1960 el dădea circa 79 % din
producţia de mere şi 61 % din cea de prune a regiunii. În acelaşi an con-
centra circa 53-5f> % din totalul bovinelor, 38% din cel al ovinelor, ceea ce
arată participarea lui însemnată şi la producţia animală, factor important
in aprovizionarea centrelor industriale şi urbane.
Principalele centre urbane şi industriale ale mfororaionului de vest.
Microraionul de vest se caracterizează printr-o mare aglomerare de centre
induBtriale şi urbane, multe dintre ele foste tirguri şi centre comerciale,
care s-au dezvoltat o dată cu construirea căii ferate de pe valea Prahovei
şi cu avîntul industriei petroliere din zona subcarpatică. Reconstrucţia
acestora şi apariţia de noi obiective industriale în cadrul lor în anii puterii
7 REPARTIŢIA PRODUCŢIEI INDUSTRIALE ŞI AGRICOLE IN REG. PLOIEŞTI 20"i
populare a marcat o etapă importantă in evoluţia oraşelor din această

parte a regiunii.
între acestea, eel mai important centru urban şi industrial şi în
acelaşi timp unul din cele mai însemnate din ţară este oraşul Ploieşti.
Situat la zona de eontact dintre cîmpie şi dealurile subcarpatice, la inter-
secţia principalelor drumuri comereiale care leagă Transilvania, Moldova
şi sudul ţării, oraşul Ploieşti s-a dezvolta,t rapid ca centru urban şi indus-
trial, în anul 1960 avînd ]25 724 locuitori (10). Oraşul Ploieşti se remarcă
în primul rînd printr-o intensă şi bogată aetivitate industrială, ceea ce
îi permite să deţină un loc de seamă în economia ţării şi a regiunii (în
cadrul căreia dă 26, 7 % din producţia globală indmtrială). Puternie
specializat în industria de prelucrare a petrolului, acesta deţinea 39,6 %
din valoarea globală a industriei de prelucrare a petrolului pe ţară în
anul 1 rt60. Oraşul Ploieşti ocupă un loc deosebit de important în industria
construcţiilor de maşini (33,9% din valoarea producţ.iei globale a ramurii
respective pe regiune) reprezentată prin producţia de utilaj petrolier, în
industria rtlimentară., textilă şi chimică.
Oraşul Ploieşti a cunoscut o dezvoltare timpurie şi ca nod de căi
de comunicaţii, şi eentru cu o bogată activitate comercială. Către el
converg importante magi:-;trale feroviare şi rutiere, o bogată reţea de
conducte petroliere, de gaze naturale şi de linii de înaltă tensiune, pi in
care sînt satisfăcute nu uumai nevoile microraionului şi ale regiunii, clar
chiar, în parte, şi cele ale oraşului Bucureşti. Oraşul Ploieşti joacă, ele
asemenea, nn rol important în viaţa administrativă şi social-culturală, prin
numeroa:c;ele sale instituţii de învăţămînt, cultură, sanitare etc.
Situat pe valea Prahovei, în plină regiune petroliferă, C'împina este
al doilea centru important industrial al microraionului de vest. A vînd
o populaţie de peste 20 300 locuitori (10), acesta este cunoscut prin indu-
stria de prelucrare a petrolului şi prin producţia de utilaj petrolier.
În partea vestică a microraionului se află oraşul Tîrgovişte a cărui
populaţie număra 26 671 locuitori în anul 1960 (10). Fostă mult timp
capitală a Ţării Romîneşti şi unul din cele mai vechi oraşe ale ţării, oraşul
Tîrgovişte a fost puternic înviorat de apariţia industriei extractive a
petrolului, în anii puterii populare el devenind totodată un mare centru
producător de utilaj petrolier.
Apărute o dată cu dezvoltarea industriei petroliere sînt şi oraşele
Moreni şi Băicoi, unele din cele mai mari centre de extracţie a petrolului
din ţară.
Caracteristic pentru microraionul de vest sînt şi oraşele industriale
situate pe cursul superior al văii Prahovei, care datorită poziţiei lor geo-
grafice, într-o zonă cu peisaje deosebit de atrăgătoare, au o importanţă
deosebită şi ca centre turistice şi climaterice. Aşa sînt oraşele Sinaia cu
industria construcţiilor de maşini, Azuga, renumit în producţia de postav,
sticlă şi bere, şi Buşteni în producţia de hîrtie.
2>8 NICULINA BARANOVSKY
l\lltllOHAIO~TL DE EST
Teritoriul cuprins între rîurile Cricovul Sărat la vest şi Rîmnic la

est formează cel de-al doilea microraion al Regiunii Ploieşti. El deţine
aproximativ 47 % din suprafaţa totală a regiunii şi include în totalitate
raioanele ·administrative Cislău, Rîmnicu-Sărat, Buzău şi Mizil.
Ca şi în microraionul de vest, în microraionul estic se întîlnesc
aceleaşi unităţi de relief, cu deosebirea că în sud regiunea de cîmpie este
mult mai extinsă. Relieful muntos este reprezentat prin Munţii Buzăului,
cu masivele Penteleu (1773 m) şi Siriu, alcătuiţi din gresii şi marne paleo-
gene (8). Importanţa economică a acestora o constituie, în primul rînd,
păşunile şi fîneţele naturale pe seama cărora s-a dezvoltat de timpuriu
păstoritul, precum şi masivele păduroase, care au favorizat dezvoltarea
unei importante industrii de exploatare şi prelucrare a lemnului. ·
Dealurile subcarpatice sînt mai extinse pe direcţia nord-sud şi se
caracterizează printr-un relief puternic fragmentat, dezvoltat pe o struc-
t,ură intern, cutată şi printr-o eroziune accentuată. Între rîurile Buzău şi
Rîmnic este cuprinsă o parte din piemonturile de la curbură (8). Prin
particularităţile lor de relief, climă şi sol, dealurile au favorizat dezvol-
tarea pe suprafeţe întinse a viţei de vie şi a pomilor fructiferi. În ceea ce
priveşte resursele subsolului, aici apar structurile petrolifere de la Berca-
4.rbănaşi şi cele carbonifere de la Ojasca. ·
Zona de cîmpie este reprezentată de partea nord-vestică a Bără
ganului, cu soluri aparţinînd grupei cernoziomurilor (8 ), deosebit de favo-
rabile culturii cerealelor.
Faptul că în timpul regimului burghezo-moşieresc atenţia capita-
liştilor a fost îndreptată îndeosebi spre exploatările petrolifere din vestul
regiunii, a făcut ca microraionul de est să cunoască o dezvoltare economică
mult mai redusă. Numai pădurile, prin importanţa şi valoarea lor econo-
mică, au constituit obiectul unor exploatări intense şi neraţionale, ceea ce
a dm; la distrugerea pe suprafeţe mari a resurselor forestiere din această
parte a regiunii.
În anii puterii populare, în microraionul de est s-a acordat o atenţie
deosebită exploatărilor petrolifere şi carbonifere şi s-a trecut la o valori-
ficare mai raţională a masei lemnoase. În dealurile subcarpatice au fost
reorganizate şi s-au extins mult viticultura şi pomicultura, au luat o
mai mare dezvo)tare plantele furajere pentru creşterea animalelor, iar în
cîmpie, o dată cu mecanizarea agriculturii şi cu cerinţele sporite de materii
prime _ale indu,-triei uşoare, cultura plantelor tehnice cuprinde tot mai mult
din suprafaţa terenurilor arabile. ·
Microraionul de est cuprinde centrele de extracţie petroliferă Berca,
Arbănaşi, Beciu, de exploatarea lignitului de la Ceptura şi Ojasca, centrele
industriale Buzău, Rîmnicu-Sărat şi Nehoiu, precum şi numeroase centre
de exploatare a masei lemnoase şi a diferitelor roci pentru industria mate-
rialelor de construcţii (fig. 1 ). Un loc important în asigurarea transportu-
rilor şi a legăturilor economice îl ocupă magistrala rutieră de intens trafic
Bucureşti-Ploieşti-Buzău-Iaşi şi linia feroviară care uneşte oraşul
Buzău cu porturile dunărene Brăila şi Galaţi.
REPARTIŢIA PRODUCŢIEI INDUSTRIALE ŞI AGRICOLE IN REG. PLOIEŞTI 209
Microraionul de est se caracterizează printr-o industrie în dezvoltare,

reprezentată îndeosebi prin extracţia petrolului, prin rafină.ria de regene-
rare a uleiurilor de la Rîmnicu-Sărat şi industria maselor plastice din
Buzău. Un loc important în producţia industrială îl ocupă industria de
prelucrare a lemnului, amplasată la Nehoiu. Însemnate sînt de asemenea
şi industria alimentară, textilă şi a confecţiilor.
În ceea ce priveşte agricultura, microraionul de est ocupă un loc
important în cadrul regiunii. Datorită condiţiilor favorabile de climă şi sol,
viticultura a luat o mare extindere în zona dealurilor subcarpatice. Pe
pantele cu expunere sudică s-a dezvoltat zona viticolă Dealul Mare, cu
vestitele podgorii de la Tohani, Pietroasele, Săhăteni etc., în limitele
acestui raion fiind cuprinsă şi partea sudică a zonei viticole Panciu-Odo-
beşti. Suprafeţele ocupate cu viţă de vie deţineau în anul 1960 aproxi-
mativ 73 % din întreaga suprafaţă viticolă a regiunii. La limita superioară
a culturii viţei de vie dealurile subcarpatice prezintă condiţii favorabile
pentru cultura pomilor fructiferi, care deţin 1/3 din suprafaţa ocupată
cu livezi de pomi a regiunii.
Faptul că aici terenurile arabile ocupă 74 % din suprafaţa arabilă
a regiunii a făcut ca microraionul de est să deţină un loc import~nt în
cultura cer.ealelor, reprezentată îndeosebi prin porumb şi grîu. însemnate
sînt, de asemenea, culturile de sfeclă de zahăr, plante uleioase, tuţun,
alături de care se remarcă culturile de orez şi cele legumicole, practicate
în special în lunca Buzăului. Pe seama suprafeţelor ocupate cu păşuni
şi fineţe naturale, în regiunea muntoasă s-a dezvoltat creşterea animalelor
şi mai ales a ovinelor pentru lapte şi lînă.
Comparativ cu microraionul de vest, în microraionul de est este
concentrat un număr mai mic de populaţie (45 % din populaţia regiunii)
şi de centre urbane. în ceea ce priveşte densitatea populaţiei, cu excepţia.
părţii centrale care corespunde zonei de podgorii şi _unde se înregistrează
între 150 la peste 500 locuitori/km 2, microraionul de est prezintă de ase-
menea densităţi mai mici de populaţie decît microraionul de vest (9).
Legdturile economice din cadrul microraionului de est. Pe măsură ce
se dezvoltă noi ramuri şi centre industriale, legăturile economice din
cadrul microraionului devin mai intense şi joacă un rol din ce în ce mai
important. În prezent, cele mai caracteristice sînt legăturile economice în
baza cărora întreprinderea de prelucrare a lemnului din Nehoiu îşi a.sigură
masa lemnoasă de la centrele de exploatare situate în bazinul Buzăului
(,buşten.i de răşinoase şi fag). Numeroase întreprinderi ale industriei mate-
l'ialelor de construcţii îşi procură materia pri.mă (calcare, argile şi marne)
de la carierele şi centrele de exploatare ale acestora, situate în zona subcar-
patică (Pătîrlagele, Măgura etc.) (fig. 2).
Importante sînt, în această parte a regiunii, legăturile economice
~tabilite între industria alimentară şi uşoară şi diferitele subramuri ale
agriculturii. Astfel, din zona de cîmpie se procură inul şi cînepa necesară
topitoriilor de in şi cînepă din Buzău ; din această parte a microraionului
provine şi, tutunul necesar fabricii de ţigarete din Rîmnicu-Sărat. Cerealele
necesare morilor şifabricilor de paste făinoase din Rîmnicu-Sărat şi Buzău
sînt aduse de asemenea din zona de cîmpie. Fabricile de conserve din
fructe din Pîrscov şi Istriţa se aprovizionează cu materie primă din zona.

de cultură a pomilor fructiferi.
Specializarea diferită sub raportul producţiei agricole a microraio-
nului de est a determinat formarea unor curenţi de deplasare a producţiei
viti-pomicolă de la nord la sud şi a producţiei cerealiere de la sud la nord.
Semnalăm de asemenea, deplasările de forţă de muncă din zona mun-
toasă, cit şi din zona de cîmpie către zona viticolă a microraionului, în
perioada muncilor de vîrf.
Microraionul de est are o contribuţie mai însemnată în producţia
de petrol brut (6,5 % din întreaga cantitate extrasă în 1960), în producţia.
de masă lemnoasă şi de cherestea. Deosebit de importantă este însă parti-
ciparea lui la producţia totală agricolă a regiunii, în cadrul căreia, în
acelaşi an, a dat cea mai mare parte din producţia de cereale, circa 74 %
din producţia de struguri, 39 % din cea de prune şi 21 % din cea de mere.
Greutatea specifică a producţiei animale reiese din faptul că aici erau
concentrate peste 45 % din numărul bovinelor, peste 62 % din cel al ovi-
nelor şi peste 48 % din cel al porcinelor pe regiune.
Principalele centre urbane şi industriale ale microraionului de est.
Activitatea economică industrială este concentrată îndeosebi în oraşele
Buzău şi Rîmnicu-Sărat, care sînt şi cele mai mari centre urbane din
cadrul microraionului. Situat pe apa cu acelaşi nume, în lungul unui
culoar prin care s-au stabilit în trecut legăturile comerciale, intre centrul
şi sud-estul ţării, oraşul Buzău, cu o populaţie de 51 075 locuitori, în
].960 (10), are în prezent o industrie în plină dezvoltare. Aici s-a dezvoltat
industria alimentară şi chimică, oraşul Buzău îndeplinind totodată şi un
rol de nod feroviar.
Al doilea centru urban, oraşul Rîmnicu..Sărat, situat la contactul
cîmpiei cu dealurile subcarpatice, ocupă un loc însemnat în cadrul mi-
croraionului în industria confecţiilor şi a tutunului.
În cuprinsul acestui microraion se mai află, de asemenea, .şi Nehoiu,
unul din cele mai importante centre ale industriei lemnului din ţară.
LEGATIJRILE ECONOMICE DINTRE l'.ELE DOUA MICRORAIOANE
Pentru rezolvarea problemelor legate de specificul şi dezvoltarea.

economiei lor, cele două microraioane au intense legături economice intra-
regionale. Microraionul de vest, caracterizat prin existenţa unei baze teh-
nico-materiale mai dezvoltate şi printr-o specializare mai avansată a
producţiei sale industriale, antrenează prin legăturile sale economice întreg
teritoriul microraionului de est.
Prin intermediul acestor legături el primeşte întreaga cantitate de
petrol brut extras din centrele din nordul Buzăului (fig. 2), pe care îl
prelucrează în rafinăriile amplasate în lµngul văii Prahovei. Microraionul
de vest condiţionează, în acelaşi timp, dezvoltarea industriei de extracţie
a petrolului din cadrul microraionu],ni de est, prin aceea că el livrează.
tntregul volum de maşini şi utilaje necesare lucritrilor de prospecţiunir
explorări şi exploatarea zăcămintelor de petrol.
LEGENDA
Re;edin(a r.egiunit
2 Re~edin(e de r.,on
@
o LocalitJ/i
3
--··-- Limita regiunii
4 ·-·-·- Limite de rolan
----- L1mlte de or.J~ regionale
Scar a : i.13::::EeD:iJ:==::15 =3 '0= =l:5'5==~20 Km
5
6
'< x 'A /Jmi!J de microraion
R I u
E G
N
\
' \
'XI
,.,,
)>
\,.;
I
\
I
')
I
-
ff\
\
'·· -<
,..,i ....... _.. _
u N E A B .u C u R E ş T
Fig. 2. - Harta J~gălurilor economice intra ·rg' onalc.

I . llflcrorn.ionul cconomlo de vesL; IT, microraionul economic de esL; 1, pro.luse encriieLlce (peLro(, clrbunel ; 2, m ,ţerii prim ; 3. lod1url de cooperare; 4, 1>rod1100 lndusLr: ato; 6, prodWJe a,rl.cole; G, enoriile elteLrlel:
EAget l.e tunegrite repre,:lntl!. lei:iltur,le d,u cadru, mlcrora,o•ue.or; blllleL„ e a,be repre11ntJ. .eaA1ur,le d\01re u1lcroraloaoo.
11 REPARTIŢIA PRODUCTIEI INDUSTRIALE ŞI AGRICOLE IN REG. PLOIEŞTI 211
O altă categorie de legături economice intraregionale, care contribuie

la unitatea economică a Regiunii Ploieşti, sînt acelea în baza cărora micro-
raionul de vest asigură microraionului de est necesarul de energie electrică
şi produse energetice. Liniile de înaltă tensiune unesc principalele centre
industriale din est cu centralele electrice de la Doiceşti, Dobreşti şi Moroeni,
în timp ce minele de la Şotînga şi Aninoasa îi livrează importante cantităţi
de cărbune. Microraionul de vest mai trimite, de ai;:emenea, însemnate
cantităţi de produse petroliere prelucrate, către centrele consumatoare
şi industriale din estul regiunii.
Microraionul de est furnizează o mare cantitate de uleiuri regenerate,
necesare maşinilor şi utilajelor din microraionul de vest de la rafinăria
din Rîmnicu-Sărat. Ramura industrială care generează intense legături
de producţie între cele două microraioane, este aceea a materialelor de
construcţii. Fabricile de ciment de la Fieni şi Comarnic îşi procură o parte
din materiile prime necesare din microraionul de est (diatomitul de la
Pătîrlagele), iar întreprinderile producătoare de materiale de construcţii
din microraionul de vest trimit către microraionul de est cimentul special
pentru armarea sondelor de mare adîncime, sticlă, cărămizi şi var necesare
industriei construcţiilor.
Marile suprafeţe ocupate cu păduri din microraionul de est dau posi-
bilitatea acestuia să ocupe un loc însemnat în satisfacerea necesarului de
masă lemnoasă şi produse din lemn ale microraionului de vest, către care
se trimite un volum însemnat de lemn de mină, traverse, lemn de con-
strucţii şi cherestea.
Demne de remarcat sînt legăturile economice stabilite între între-
prinderile industriei uşoare din microraionul de vest şi diferitele snbramuri
agricole ale microraionului de est. Pe baza acestor legături, microraionul
de vest livrează către cel de est produse industriale, textile, alimentare,
piele şi încălţăminte, primind în schimb mari cantităţi de piei cmde,
lină, in şi cînepă. Fabricile de conberve din fructe îşi procură o parte din
materia primă tot din partea de est a regiunii. De asemenea, capacitatea
mare de consum în materii prime agricole şi produse agroalimentare a
microraionului de vest, precum şi faptul că microraionul de est dispune
de o bază cerealieră, zootehnică şi pomicolă relativ dezvoltată, a dus la
formarea unor intense legături economice. Astfel, microraionul de est
dirijează importante cantităţi de cereale, produse animale, struguri de
masă şi vinuri, către centrele urbane şi industriale din microraionul de vest.
Aşadar, celor două microraioane le sînt caracteristice anumite legă
turi intraregionale pe baza cărora se realizează şi se dezvoltă activitatea
economică pe teritoriul lor. Totodată, datorită nivelului şi specializării
de producţie deosebite, pe ba,za diviziunii teritoriale a muncii, aceste
microraioane îşi furnizează reciproc, prin intermediul legăturilor economice,
produse finite, materii prime şi produse energetice. Subliniem ponderea
şi importanţa precumpănitoare pe care o deţine microraionul de vest în
specializarea de bază a economiei Regiunii Ploieşti şi formarea acestei
unităţi administrative ca mezoraion economic, cu un rol deosebit de impor-
tant în dezvoltarea economiei naţionale.
PEHSPECTl\'E UE UEZ\'OLTAill,; ALE ECOXOJHJl.,;I HEGIUXII PLOU:ŞTI
În prezent, ca urmare a transformărilor care au avut loc în anii

puterii populare, Regiunea Ploieşti, caracterizată printr-o economie com-
plexă,, cu un. înalt grad de dezvoltare al industriei şi al agriculturii, for-
mează una din principalele baze industriale a R.P. Romîne, în cadrul
căreia are o contribuţie deosebit de importantă în producţia de petrol şi
de utilaj petrolier. De asemenea, însemnat este aportul Regiunii Ploieşti
in producţia viti-pomicolă a ţării, alături de care producţia animală a
început să deţină un loc din ce în ce mai însemnat.
Regiunea Ploieşti posedă toate condiţiile pentru continua dezvoltare
a economiei ei în perspectivă, în cadrul căreia industria va păstra în
continuare locul preponderent.
Potrivit Directivelor celui de-al III-lea Congres al P.M.R., în planul
de 6 ani, valorificarea superioară a petrolului va căpăta o şi mai largă
dezvolta.re, prin intrarea în funcţiune a complexului industrial de la
Brazi, ca.re va produce benzină superioară, solvenţi necesari industriei
de medicamente şi industriei coloranţilor şi maselor plastice. Prin intrarea
în funcţiune a centralei electrice de termoficare de la Brazi, astăzi în
construcţie, industria electro-energetică va cunoaşte un nou avînt (2).
Totodată, în vederea dezvoltării industriei cauciucului sintetic şi
pentru realizarea. altor produse de sinteză, necesare industriei chimice,
va intra. în funcţiune, în perioada 1960,-1965, un nou complex petro-
chimic şi se va începe construirea unei noi fabrici de cauciuc sintetic la
Ploieşti. De asemenea, în aceeaşi perioadă, va fi dată în funcţiune cu
întreaga capacitate şi ţe8ătoria de in şi cînepă de la Păuleşti, care va da
anual 8,5 milioane m 2 ţesături (2).
Dispunînd de mari resurse naturale, industria alimentară şi a mate-
rialei.or de coni;trucţii vor căpăta un nou avînt.
Potrivit condiţiilor sale fizico- şi economico-geografice, Regiunea
Ploieşti se va specializa şi în producţia viti-pomicolă. Cîmpia, terasele şi
lun~ile principalelor rîuri îşi vor păstra actualele tendinţe de specializare
în producţia cerealieră şi legumicolă.
Ca urmare a acestor transformări, economia se va dezvolta în mod
calitati,, iar în ceea ce priveşte repartiţia teritorială a producţiei, o preo-
~upare de seam.ă o va· constit,ui dezvoltarea complexă a microraionului
de est. tµ cadrul acestuia se vor extinde exploatările petroliere şi se va
dezvolta pe scară largă industria materialelor de construcţii, industria
de prelucrare a lemnului şi industria alimentară.
Cu aoeRte realizări, care vor asigura o dezvoltare justă şi propor-
ţională a ramtlritor econo'niiei şi o repartiţie raţională a acestora pe întreg
teritoriul ei,' Regiunea Ploieşti va continua să deţină şi în perspectivă
rolul şi importanţa actuală în ansamblul economiei naţionale.
l3 REPARTIŢIA PiWDUCTIEI INDUSTRIALE ŞI AGRICOLE tN REG. PLOIEŞTI
rEorPAI,P-IECIUIE OCOBEHHOCTM TEPPMTOPMAJibHOro

PA3MEinEHM.fl IlPOMblillJIEHHOro M CEJibCHOX03.flitCT-
BEHHOro TTPOM3BO)];CTBA B IlJIOfiEllJTCHOfl OBJIACTM
PE3IOME
IlJiofiemTcKaH o 6JiacTL, pacnoJiara10Il\a11 npoqHoiî H paaHoo6pa.aHoii

ChlpLeBOiî 6aaoiî, HBJIHeTCH 0/l:HOiî H8 HaH60Jiee paBBHThIX 3KOHOMHqeCKHX
06.nacTeit PHP H 6JiaroAapH cnenHaJIHaanHH aaHHMaeT nepBoe MecTo no
;ri:o6hlqe Heif,TH H npOH8BO/l:CTBY HeipTHHOro o6opy;ri:oBaHHH. Hap11;ri:y C
8THM BTa o6JiaCTL BaHHMaeT 8HaqHTeJILHOe MeCTO rio Bhlpa60TKe 8JieKTpO-
8Hepnrn, XHMJiqecKoit npOMhIIDJieRHOCTH H npOHBBO/l:CTBY CTpOHTeJILHhIX
MaTepHaJIOB, npHqeM ee y;ri:eJILHhiit Bec B o6m;eM npOHBBOACTBe BHHa H if>pyK-
TOB CTpaHLI TaKme BeCLMa BeJIHK.
)];o ycTaHOBJieHHH Hapo;ri:Hoit BJiaCTH npOMLIIDJieHHOCTL 6hJJia ogilo-
CTOpOHHeit. E;ri:HHCTBeHHOit 6oJiee paBBHTO:iî OTpaCJJLIO 6hJJia Heif,TeA06LIBaIO-
IQaff npOMLimJieHHOCTh, B TO BpeMR KaK nepepa60TKa Heif,TH Haxo;ri:H-
JiaCL Ha HH8KOM ypOBHe, a npOH8DO/l:CTBO o6opy;ri:oBaHHII H XHMmianHH
HeipTH COBCeM OTCYTCTBOBaJIH. Bce aTH OTpacJIH 6LIJIH COBAUHhl H IIOJiy-
qHJIH BeCLMa 8HaqnTeJILHOe paBBHTHe JIH!Ilh B fOALI HapOAHO:iî BJiaCTH.
C yqeTOM ypOBHH paBBHTHR, CTeneHH KOHneHTpau,nH H 8Ha 'leHHII
BKOHOMHqecKHX CBRBe:iî, Ha TeppHTOpHH IlJiottellITCIWH o6JiaCTH MOnrno paa-
m1qJITL ABa BKOHOMHqec1mx MHKpopafi:oHa: aanaAHhIM 1I BOCTO'IHhlfi.
3anaonuii J,tu1.popai1on, B KOTOpOM HaXOAHTCH u,eHTP THmeCTH BCe:H
3KOHOMHqecKOiî IBH8HH o6JiaCTH H KOTOphliî: HBJIHeTCH OAHOiÎ na OCHOBHLIX
8KOHOMHqecKHX 6aa CTpaHhl, xapa:nTepHayeTCH 8Ha qHTeJILIIOil: KOH[\eHTpa-
~ueiî IIpOH8BO/l:CTBa H KOMnJieKCHhIM 3KOHOMHqecKHM paBBHTHeM, npnqel\1
npeo6JiaAa10m;ee BHa qeHHe HMeeT HeipTHHaH H ttecf>Tenepepa6a ThIBa~Il\aH
npOMhIIDJieHHOCTb, a TaKme npOH8BOACTBO ReipTHHOro o6opy;ri:oBaHHH,
IlOCJie KOTOphIX CJie;ri:y10T 8JieKTpO8HepreTJ!lqecKaH npOMiLI!IlJieHHOCT~,. npo-
MLUllJieHHOCTb CTpOHTeJILBhIX Ma TepHaJIOB, XHMHqecKaH, TeHCTHJILHaH npo-
MhJIDJieHHOCTb l1 ;ri:p.
Bocmo11nuii Muipopaiion, xapaKTepHayIOil\H:iîCH paaBHBaIOI.Qefi:c;H npo-
MhIIDJieHHOCTLIO, ;ri:aeT 8HaqHTeJILHYIO qacTb npOHBBOACTBa B 3TOiÎ o6JiaCTH
qipyHTOP, BHHa H aepHa. 3;ri:ecL, B MeCTHOCTH )];eaJiyJI-Mape pacnoJiomeHhI o;ri:Hu
HB Hau6oJiee BBBeCTBhIX BHHOrpa;ri:HHKOB CTpaHhI, ;ri:aIOIQHe BhICOKOKaqecT-
BeHBhie BHBa.
BJiaro;ri:apH BhICOKOiî CTeneHH paaBHTBH H paaJIHqHO:iî cnenua.nH0anm1,
8TH ABa MBKpopaJtoua ocym;eCTBJIHIOT B paBBHBaIOT XOBHHCTBeHHYIO ;ri:eH-
TCJlbHOCTL Ba OCHOBe B8QHMHhIX BKOHOMHqecKHX CBHae:iî:, 'ITO o6ecne'IHBaeT
Il.noiiemTCKOii: o6JiaCTH e;ri:1rnoe BKOHOMH'leCKOe pa8BHTHe.
OEbHCHEHllE PllCYHKOB
Puc. 1. - 9,;ono.w,u11ecKIUl Kapma ll .11oilewmcKou 06.11acmu. (1960) .1 - He4'T~; 2 -

raew; 3 - .llHrHHT; 4 - COJib; 5 - M3DeCTII.RH; 6 - HBap11eBYtt n_eCOH; 7---;- ~HaTO,~J1T;
8- 11apbephl AJI.R p;o6Y'IH rpaen.11; 9- MaWHHOCTpOHTeJibBa.R "MeTaJIJI006pa6e.Tb1BaJO-
214 NICULINA llA!?ANOVSKY il
Uţall np0MLIIIIJICHH0CTb; 10 - XHMH'ICCKall np0MLIUJJICHH0CTb; 11- He«t>TeneperOHIILle

aaU0ALI; 12 - np0MLIIIIJieHH0CTb cTp0HTCJibllLIX MaTepnanoB; 13 -«t>ap«t>opo-«1>a11HC0Ilall
H CTCIW.llbllall npoMbllllJlCIIH0CTI,; 14 - .11ecopaapa60TKH H Aepeeoo6pa60T1;a; 15 - ueJ1-
JIIOJlO,III0-6yMa»rna11 np0MLIW.lleHII0CTb; 16 - TCKCTIIJlbHall np0MLIIIIJJellH0CTb; 17 - IlH-
IUCBan np0MblWJJeuuocTb; 18 - i;ayqy1<ona11 np0MblWJlCHII0CTb; 19- npo'tne 0Tpac,;m;
20- TennocTa11unn; 21- rnAp0cTa11unn; 22- Hc«l>TenpoeoAY; 23- raaonpoeoAY; 24 -
JIIIIIHII BLIC0K0ro 11anp11meHHII; 25 - 3epH0B0-)f(H80TII0B0;I;'leCHH!t ceJlbCK0X0311ltCTBCH-
llbllt paltoH; 26 - BHH0rpaAapc1me palt0Hl,1; 27 - HillB0TH0D0A'ICCliO-CaA0B0A'teCKHlt
palton; 28 - palto11 paaBHTHII )f(HD0TH0H0ACTDa Ha 6aae a;11,nnltCKHX nyroe; 29 - palt0HLI
11pnropo,111oro xoa11AcTna; 30 - aanaAHLllt 3K0H0MH'leCHHlt MHKpopalt0H; 31 - B0CT0'l-
llbllt 31,0II0MH'ICCKHA MHKpopaltoH; 32 - rpa1111ua MC)f(AY MimpopaltoHaMII; 33 - rpaHnua
MemAy paAouaMH ce.11,c1<0xoallltcTne11Horo nponae0ACTna; 34 - neca; 35 - me.11eaHL1e
A0P0l'H; 36 - III0CcellHLle A0poru.
Pnc. 2. - Rapma Bnympuo611,acmnbl.X ax:0110Muttecx:ux C6l!ileii. I - 3ana,1111,1A. :mono-
Mn'leCKHlt MHKpopalt0H; I I - D0CT0'IHLl!t 3KOH0MH'teCKIIA MHHpopaAon; 1 - a11epreTH-
11cc11a11 npOAYHUIIII (1rn(f>Tb, yroJib); 2 - Cblpbe; 3 - 1<0onepaTl!Dllhle naaHM0C8113H;
4 - np0MbllllJlCIIHall np0AYHUHII ; 5 - CC.:IbCK0X0:JllllCTBeHHall np0AYKUHII; 6 - aJieK-
Tpoa11eprm1; :Ja'tepHCIIIILIC CTpemrn Il0KaablBaIOT BHyTpnpalt0IIHble CBli3H; Heaaqep11e11m,1e
- Mempalt0HHLle CBll3II.
GEOGRAPHICAL PECULIARITIES IN THE TERRITORIAL

DISTRIBUTION OF INDUSTRIAL AND AGRICULTURAL
PRODUCTION IN THE PLOIEŞTI REGION
ABSTRACT
Possessing a rich and varied raw material base, Ploieşti region is

one of the most developed economic regions in the Rumanian People's
Republic. Specializing in the oii and oil equipment industries it takes the
first place as regards these two branches. At the same time, this region
makes an important contribution to the production of electric power,
to that of t,he chemical and building materials industries and its share in
the fruit and wine production of the country is particularly high.
Before the setting up of the people's power, the industry in the
Ploieşti region had a one-sided character. The only branch which had
acquired a greater development was the oil extracting industry, whereas
oii proccssing was carried out on a low levei and the oil equipment industry
and chemical oil processing were wholly non-existent. AU these industrial
branches were set up and eonsiderably developed in the years of the
people's democratic regime.
Taking into aecount the level of development, the degree of concen-
tration and the importance of economic relations on the territory of the
Ploieşti region, the author distinguishes two economic micro-districts :
the Western and the Eastern micro-district.
The Western Micro-district, the centre of gravity of the whole econom-
ic life in this region and one of the ehief economic bases of the country
is charact~ri~ed by a marked concentration of the production, a complex
economic development în the framework of which the main place is held
by the oil extracting, the oil equipment and processing industries, followed
15 REPARTIŢIA PRODUCŢIEI INDUSTRIALE ŞI AGRICOLE IN REG. PLGIEŞTI 215
by electrical engineering, the building materials, chemical, textile indu-

stries. etc.
'The Eastern Micro-district, characterized by an industry in full
development, makes an important contribution to the region's fruit, wine
$nd grain production as this is the place where one of the best vineyards
in the country, the Dealul-Mare vineyard with high-quality wines - is
situated.
Owing to their different degree of development and specialization,
these two micro-districts carry on and develop their economic activity
on the basis of mutual economic relations, a fact ensuring a unitary
~conomic development of the Ploieşti region.
LIST OF FIGURES
Fig. t. - Economic map of rloieşti Region (1960): 1. Oii; 2. natural gas; 3. lignile;
4. salt ; ,5. Jim estone ; 6. quartzite sand ; 1. diato mite ; 8. stonc quarrics ; 9. machine-build ing
and metal-working industrles; 10. chemical industry; 11. oii refineries; 12. building matcrials
lnduslry: 1 .1. glassware, chinawarc and faience industry; 14. limbcr cxploitalion and proccs-
sing; 1-'i. pulp and papcr industry; 16. textile industry; 11. food inriu1try; 18. rubber in-
<lustry; 19. olher industrial branches; 20; thermai power plants; 21. hydropower plants;
22. pipelines; 2-1. gas pipclincs; 24. high tension lines; 25. grain crop and caltlc breeding
.area; 26. vine-growing area; 27. cattle-breeding and fruit-growing arca; 28. cattie-brceding
.area on the basis of mountain pastures; 29. pre-urban arcas; 3?. W!'stcrn economic micro-
district; 31. Eastern economic microdistricl; JZ. limit bctwcen microdistricts; 33. !imit
'belween the zones of agricultural produclion; 34. forc•sts; J.,. railways; 36. highroads.
Fig. 2. - Map o( intra-regional economic re/alions : I. Western economic microdistrict;
II. Eastern economic microdistrict; 1. power-producing materiais ([uei) - oii, coal; 2. raw
matcriais; 3. co-operation bonds; 4. industrial products; 5. agricultural produce; "· electric
powcr: (the heavily outlined arrows represenl the relations within the framework of micro-
,districts : lhe white arrows reprcsent relations between microdislricls).
BIBLIOGRAFIE
1. G he org hi u-D e j G h., Raporl asupra mersului lndeplinirii Directive/or Congresului

al I II-iea al Partidului privind construirea socialismului la sate şi dewollarea
agriculturii Ed. politică, Bucureşti, 1961.
2. • • Congresul al I Ii-lea al P.M. R. Ed. politicii, Buc., 1960 .
.3. D j am o N., Privire asupra industriei Regiunii Ploieşti. Natura, nr. 1, Bucureşti, 1960.
4. J ir m u ns k i M. M., Ctteva probleme ale melodologiei şi melodicii geografiei economice
lntr-o (ară de democra/ie populară. Probi. de geografic, voi. VI, Ed. Acad. R.P.R.,
1959 .
.5. V r ţ e I i G h., Unele probleme ale teriloriale a industriei in R. P. R. Caiete ştiin-
repartizării
ţifice, seria economic, I, Bucureşti,
1958.
6. Industrializarea socialistă tn R.P.R., Ed. ştiinţ., Bucureşti, 1959.
7. Manualul inginerului de mine, voi. I, Ed. tehnică, Bucurcşli, 1951.
8. Monografia geografică a Republicii 'Populare Rom/ne, voi. I, Geografia fizică, Ed.
Acad. R.P.R., Bucureşti, 1960.
9. Monografia geografica a Republicii Populare Rom/ne, voi. II, Partea I, Ed. Acad.
10. Anuarul statistic al R.P.R. 1961, Bucureşti, 1961.
ŢARA OAŞULUI
1
)
- Studiu de geografie economică regională-

DE
ION VELCEA
Ţara Oaşului, una din nestematele geografice şi istorice ale patriei

noastre, prezintă un deosebit interes nu nnmai din punct de vedere al
folclorului şi al portului - aşa cum este cunoscută - ci şi din punct de
vedere geografic. Ea se conturează ca o unitate naturală cu trăsături
specifice, în raport cu zonele limitrofe. În ceea ce priveşte economia,
aceasta prezintă anumite caractere condiţionate de dezvoltarea istorico-
economică şi de particularităţile mediului geografic.
Aspectele geografice expuse reprezintă rezultatul observaţiilor dP
teren, efectuate în perioada 1955-1960, al prelucrării materialelor sta-
tistico-economice, al interpretării documentelor istorice şi a hărţilor
mai vechi.
Cercetarea geografică ne-a dus la concluzia că în Ţara Oaşului -
unde economia este preponderent agricolă - va trebui să se modifice
în viitor structura economică, pe baza dezvoltării şi repartizării raţionale,
în primul rînd a ramurilor agriculturii. Aceasta şi pentru faptul că multe
din actualele culturi, îndeosebi de grîu şi de porumb, nu-şi găsesc condiţiile
ecologice favorabile peste tot, producţiile realizate fiind minime şi instabile-
ISTORICUL CERCETĂRILOR
Lucrări cu caracter geografic asupra Ţării Oaşului n-au existat în

trecut, în literatura noastră de specialitate. Au apărut numai unele infor-
maţii, articole - puţine la număr - cu privire la obiceiurile şi portul
oşenilor, la structura geologică, la configuraţia generală a reliefului depre-
1 1 Succintă
prezentare din lucrarea de disertaţie: .,Ţara Oaşului" - studiu de geografie
fizică şi
economicii - susţinută ln şedinţa de comunicări a In,lilutului de geologie-geografie
ai Academiei R.P.R., 1 februarie 1962.
218 I. VELCEA
siunii etc. între anii 1932 şi 1941 apar unele articole cu indicaţii mai ample
despre folclorul şi portul din Oaş şi unele studii sumare geografice, etno-
grafice şi istorice, întocmite de I o n M u ş 1 ea (12, 13 ), V as i 1e
Cernea (4), Al. Doboşi (6) şi alţii.
Observaţii preţioase de ordin geologic şi paleogeografic sînt consem-
nate de Mircea Paucă (16), care confirmă existenţa în Oaş a forma-
ţiunilor eruptive - puse în loc din mediteraneanul: superior şi conti-
nuate în sarmaţian - şi a formaţiunilor sedimentare care aparţin sarma-
ţianului, panonianului şi cuaternarului.
Din anul 1955, în cadrul studiilor monografice ale raioanelor admi-
nistrative, au început să se facă cercetări geografice complexe în Regiunea
Maramureş (21), pe baza planului tematic elaborat pentru Monografia
geografică a R.P.R. În aceeaşi perioadă au loc şi cercetări pentru întoc-
mirea hărţii geologice a Transilvaniei de nord-vest şi pentru descoperirea
de noi zăcăminte minerale. În această ultimă perioadă, cercetările au
început să aibă un caracter complex şi o bază metodologică nouă, contri-
buind nu numai la rezolvarea problemelor teoretice, ci şi a acelora cu
caracter practic.
CE ESTE Ş[ CE TREBU[E SĂ lN'ŢELEGE!\I PR[N' ŢARA OAŞULU[
Din punct de vedere geografico-economic, prin Ţara Oaşului se

înţelege depresiunea intramontană Oaş, cu versanţii vestici ai Munţilor
Oaş şi Gutîi, care o încadrează pe latura de est şi sud-est şi cu ramificaţiile
vestice ale Munţilor Oa.ş 1 ). Ţara Oaşului nu corespunde raionului admi-
nistrativ Oaş, acesta din urmă cuprinzînd în graniţele sale şi satele din
cimpia Someş-Tur. Ea cuprinde în interiorul ei un număr de 23 sate 2 ).
În precizarea limitelor trebuie avut în vedere şi criteriile: istoric
social, etnografic şi economic.
În ceea ce priveşte criteriul istoric, menţionăm că toate documen-
tele istorice încadrează Ţara Oaşului în limitele geografice actuale (vezi
cap. Consideraţii generale asupra fazewr de populare). Al doilea criteriu,
cel social, se referă la merelele satelor care pornesc din fundul de-
presiunii şi îmbrăţişează versanţii munţilor pînă la cumpăna apelor.
De altfel, urmărirea problemelor de geografie economică nu se poate face
decît ţinînd seama de această unitate teritorială strict delimita.tă., deoa-
rece o parte din activitatea ecpnomică a satelor, ca şi din producţia socială
a acestor sate, se practică şi se obţine şi pe versanţii munţilor.
1 ) Se ştie că geomorfolo!!il limitează depresiunile după criteriile morfografice, morfo-
melrlce şi morfogenetice. A rămlne la această delimitare, din punctul nostru de vedere, ar
lnsemna să rupem caraclcristlca de continuitate a economiei, specifică, atlt pentru depresiunea
propriu-zisu cit şi pentru rama muntoasă.
) Bi:rad, Bolncşli, Trip ; Crllineşli, Coca, Lechinţa, Păşunea-Mare ; Crlmlrzana; Cerle:e,
1
Hula-Ccrleze, Moişeni; Negreşti-Luna, Tur; Oraşu-Nou, Oraşu-Nou - Vii, Racşa; Pri/og,

Prilog-Vll, Remelca-Oaşului; Tlrşolţ, Allceni; Vama. Deci nu 16 sate cum era cunoscut, deoa-
,·~re un numilr de 7 cătune au fost declarate sate ln 1956, ca urmare a extinderii lor ln
suprafaţă.
3 ŢARA OAŞULUI 21 !)
Criteriul etnografic este şi el concludent. Astfel, toate lucrările de

specialitate (1) apreciază unanim faptul că Ţara Oaşului se individuali-
zează în cadrul teritoriului R. P. R. ca o piesă muzeistică de valoare
unică. În nici o parte a ţării piesele şi toate elementele cultlll'ii materiale
şi spirituale nu păstrează un caracter atît de original ca aici.
Un alt criteriu este acela al orientării economiei. Faţă de vestul şi
sudul regiunii, cu caracter exclusiv cerealier, Ţara Oaşului prezintă o
economie cu structură complexă care o detaşează faţă de zonele înconju-
rătoare. Economia are un caracter mixt în care pomicultura şi creşterea
animalelor constituie elementul preponderent.
în ceea ce priveşte originea numelui Ţara Oaşului, precizăm că
Oaşul nu a fost ţară în sens popular romînesc, adică teritoriu agricol cu
sate bine închegate, ci a fost o terra în sensul feudal al documentelor
latineşti medievale, termen pe care ulterior cronicarii şi în genere oamenii de
ştiinţă l-au tradus prin romînescul ţară 1 • În adevăr, în documentele de
limbă latină, ale cancelarilor regilor maghiari din evul mediu, termenul
terra însemna teritoriul politic aflat în stăpînirea unui senior feudal, în
stăpînirea unei cetăţi.
Populaţia a preluat şi transmis denumirea de ţară - Ţara Oaşului - ,
deşi cînd îl întîlneşti pe oşan sus, în Munţii Oaşului, nu-ţ.i va răspunde
niciodată „vin din ţară" sau „mă duc în ţară" pentru că „ţară este doar
acolo, către Satu-Mare, unde se fac bucate şi nu la noi, unde oamenii
trăiesc din vite şi din munca la pădure". Departe însă de meleagurile
lor de origine, la exploatările forestiere sau în altă parte, locuitorii din
Oaş întrebaţi de unde sînt, răspund : ,,din Ţara Oaşului". Acasă la ei,
însă, nu mai spun „ţară", ci - cel mult - Oaş. Cu alte cuvinte, noţiunea
de „ţară" nu este, la faţa locului, un apelativ cu circulaţie vie în
limba localnicilor, aşa cum este cazul în Ţara Haţegului şi Ţara Oltului.
Asupra etimologiei toponimicului Oaş s-au emis mai multe ipoteze.
Astfel, G u s t a v ,v e i g a n d crede că la origine este vorba de numele
iunui voievod local Oaş (22); unii îl derivă din Awas care înseamnă pădure
străveche, seculară (6); alţii din termenul Havas care înseamnă munte;
alţi, în sfîrşit, îl derivă din termenul Avas sau Ovas care se traduce prin
romînescul curătură, despădurire (Vi).
Faptul că în documentele din secolul al XIII-lea apare o aşezare
cu numele de Oaş, ne-ar îndreptăţi să considerăm că acest termen este
destul de vechi pe acest teritoriu. De aceea, originea toponimicului Oaş
trebuie explicată, fie în sensul că noţiunea de „Oaş curătură" (adică
despădurire) a ajuns să se confunde cu însăşi teritoriul depresiunii, ca
urmare a acţiunii populaţiei de a efectua din cele mai vechi timpuri „Oaşe"
(adică luminişuri în pădure), fie în sensul că întreaga depresiune ar fi
fost numită după numele principalului centru populat al depresb1nii
- comuna Oaş (menţionată în documente în secolul al XIII-lea), aşe
zare dispărută ulterior (27).
Într-adevăr, aspectul general· al Depresiunii Oaş, cu fundul şi ver-
sanţii complet despăduriţi, îndreptăţeşte explicaţia că numele Oaş este
1 ) Vezi şi cap. ,,Toponimia" rlc dr. I. Con

eu, din Monografia ţ}eo11raţică a R.P.R.,
Buc., 1960, p. 83-84.
220 l. VELCEA 4
i,;inonim cu toponimicul „curătură" 1, frecvent intîlnit în tot restul ţării,

care, -ambele înseamnă teren despădurit, pentru a face loc culturilor cere-
aliere, pentru o activitate agricolă stabilă, închegată. De asemenea, conti-
nuitatea neîntreruptă a populaţiei aproape pe aceleaşi vetre, incepînd
din comuna primitivă, ne îndreptăţeşte să presupunem că deja la vremea
aceea se începuse valorificarea mediului geografic din Depresiunea Oaş,
prin practicarea agriculturii pe spaţii restrinse.
l:O!\DIŢIII.E '
NATI'RALE
1) Aşezarea geografici! şi limitele. Ţara Oaşului este situată în nord-

vestul R.P.Romîne, la contactul dintre cîmpia Someş-Tur şi lanţul eruptiv
muntos neogen al Oaşului şi Gutîiului. în funcţie de această poziţie fizico-
geografică, Oaşul are o natură variată, un climat temperat continental,
cu regiuni adăpostite mai calde, o faună şi o floră mixtă panonică-dacică.
în condiţiile actuale, poziţia economico-geografică, favorabilă dez-
voltării economiei şi culturii, se explică prin situarea Ţării Oaşului între
baza cerealieră a Regiunii Maramureş (cîmpia Someşului) şi baza indus-
triei extractive a minereurilor neferoase şi a metalurgiei neferoase (Baia-
Mare ), între cele mai importante centre culturale şi de schimb ale regiunii
- oraşele Baia-Mare şi Satu-Mare. De asemenea, toate legăturile din
nordul ţării, intre Satu-Mare şi Sighet, se realizează pe căile rutiere ce
traversează Depresiunea Oaşului. În lungul acestor drumuri se transportă
produsele animale către vestul regiunii Maramureş şi produsele vegetale
(în special cereale) din vest pentru aprovizionarea Oaşului şi a raioa-
nelor Sighet şi Vişău.
Delimitată faţă de regiunile înconjurătoare, de zona munţilor vul-
eanici cu roci mai dure, ea a putut să-şi dezvolte la maximum trăsăturile
e:-;enţiale în decursul etapelor geologice care s-au succedat. Astfel, ve-
chiului bazin lacustru i s-a suprapus bazinul hidrografic al Turului din
dezvoltarea căruia au rezultat cele trei depresiuni (Cămirzana, Tirşolţ
şi Negreşti) strîns unite între ele prin porţi epigenetice. Situată la adăpos
tul Carpaţilor Orientali şi cu deschidere spre Cîmpia Tisei, Ţara Oaşului
a constituit şi constituie o zonă activă de pătrundere a influenţelor cli-
matice din vest (oceanice) care se reflectă în relief, hidrografie, soluri şi
vegetaţie. Dezvoltarea elementelor fizico-geografice este strîns legată de
dezvoltarea regiunilor limitrofe şi anume de Munţii Oaş-Gutîi, de nivelul
de bază general din Cîmpia Someşului, de divagările Someşului, de acti-
vitatea antropogenă etc. În lamina celor menţionate cităm: existenţa
)argilor suprafeţe piemontane, puse pe seama denudării regiunii mun-
toase, lărgirea treptată a bazinelor hidrografice, formarea solurilor şi a
vegetaţiei corespunzătoare etc.
2) Caracterizarea reliefului. Pe teritoriul Ţării Oaşului se deosebesc
următoarele unităţi de relief : Depresiunea Oaşului, Munţii Oaşului şi
Munţii Gutiiului.
1 ) I or 8 u I or da n, Nume de locuri romtneşli ln R. P. Romlnd, voi. I. p. 15,

24, 57, 83.
5 ŢARA OAŞULUI :!21
Depresiunea intramontană a Oaşului este alcătuită din depozite

sedimentare şi înconjurată de un relief inalt, dezvoltat pe formaţiuni
eruptive. Depozitele sedimentare aparţin tortonianului, sarmaţianului,
pliocenului şi cuaternarului, in cadrul cărora apar intercalaţii de roci
eruptive 1 • Ea însumează o suprafaţă de circa 600 km 2 , avind cea mai
mare extindere in rmd şi est, in bazinul Turului.
Fig. 1. - Poziţia geografică a Ţării Oaşului !n cadrul R.P.R.
Din punct de vedere morfometric, Depresiunea Oaş prezintă alti-

t udini maxime de 400 -450 m la periferia nordică, sudică şi estică;
altitudinile minime - sub 150 m - , se gă esc pe rama vestică, adică
la contaetul luncilor cu cimpi.a . Someşului . .Altitudinea medie a depre i-
unii este d~ 200-220 m. În limitele ei se disting următoarele subunităţi
de relief : Depresiunea piemontană egreşti, bazinetul - culoar Tîrşolţ
şi bazihetui de obîrşie Cămîrzana (fig. 2) . În cadrul depresiunii apar mar-
tori de eroziune aşa cum sînt dealurile Belavara şi Măguriţa ce depăşesc
200 m şi care, fiind alcătuite din roci vulcanice, au 0pu o rezistenţă mai
mare la eroziune.
1 ) Saga t o vi ci A I„ Raporl geologic asupra ba:irrnlui Oaş. Arh. Com. geol., 1959
(manuscris): P o pe s cu I. şi Ma r i n c s cu I., Sludiu geologic, pe 'rogra{ic al eruptivului
nou din regiu11ea Certe-::e - Remeţ - Baia-Mare. Arh. Corn. geol., 1954 (manuscris).
222 I. VELCEA G
Datorită faptului că Depresiunea Oaş este încadrată pe toate latu-

rile de conuri vulcanice, de pînze de lave şi de aglomerate, care au influ-
enţat asupra dezvoltării reliefului, fapt ce se reflectă atît în trăsăturile
geomorfologice majore, cit şi în cele minore, ne-au determinat să definim
Depresiunea Oaşului ca o d e p r e s i u n e i n t r a v u 1 c a n i c ă.
Munţii O a ş şi G u t îi sînt alcătuiţi din andezite, riolite şi dacitet
acoperite parţial de aglomerate caolinizate şi tufuri, avînd şi numeroase
filoane metalifere şi zone de intensă silicifiere1 . Datorită eroziunii, conurile
vulcanice au fost distruse în cea mai mare parte, încît astăzi predomină
relieful de neck-uri, dyk-uri şi suprafeţe erozivo-structurale. Eroziunea.
diferenţială a generat apariţia măgurilor izolate, ca cele din muntele Pie-
troasa, Cetăţeaua Mare, Cetăţeaua Mică, Heghiu Mic şi altele, sau a
suprafeţelor erozivo-structurale, ca acelea situate pe latura sud-vestică a
Frăsinaşului.
Rama muntoasă din vestul Depresiunii Oaş aparţine tot Munţilor
Oaş şi este în aşa fel secţionată de ape incit altitudinea ei maximă se
ridică cu puţin peste 600 m.
Rama vestică a Munţilor Oaş vine în contact cu cîmpia de divagare
Someş-Tur. Această cîmpie, ce se caracterizează prin energie mică de
relief, fragmentare slabă, văi fără terase, cursuri părăsite, meandre diva-
gante şi nestabile etc., constituie baza cerealieră a Raionului adminis-
trativ Oaş.
Zăcămintele de minerale utile existente în Oaş sînt legate, în virtutea
specificului structurii geologice, îndeosebi de relieful muntos. Dintre
principalele substanţe minerale utile cunoscute pină acum în Oaş men-
ţionăm : minereurile complexe şi minereurile de fier. Importante sînt şi
materialele de construcţii, zăcămintele de luturi colorante, caolinoase sau
bentonitice, iar în zona piemontană zăcămintele de cărbuni-lignit. Izvoa-
rele de ape minerale, bogate şi variate, ce apar pe anumite zone de fracturi
tectonice, sînt în strînsă legătură cu manifestările postvnlcanice, din
regiune.
3) Caracterizarea climat ied. Ţara Oaşului, adăpostită de lanţul muntos
vulcanic şi cu numeroase porţi de legătură faţă de cîmpia Someşului şi
a Tisei, prezintă trăsături climatice caracteristice. Ea se află sub directa
influenţă a maselor de aer umed din vest ; temperatura medie anuală
este de 8-9°. Iernile sînt bllnde şi umede (media lunii ianuarie - 4°),
iar verile sînt calde şi umede (media lunii iulie 19°). Variaţiile de tempera-
tură sint însă destul de frecvente, chiar în acelaşi anotimp.
Precipitaţiile oscilează între 700:-800 mm în depresiune şi peste
800 mm în zona muntoasă, cele mai mari valori înregistrîndu-se primăvara
şi toamna. Vînturile predominante sint cele din nord-vest şi vest, care
a.duc mase de aer oceanic. Elementele climatice menţionate au o influenţă
importantă în dezvoltarea agriculturii Oaşului.
1 ) I c h I m T. şi M u ş a l V., Cerctldri geologice ln regiunea bazinului Oti1ului -

Baia-Mart. Arh. Corn. geol., 1955 (manuscris).
7 ŢARA OAŞULUI
4) Caracterizare hidrologică. Reţeaua hidrografică, care drenează

Depresiunea Oaş şi zonele limitrofe, este tributară Tisei, artera colec-
toare locală constituind-o valea Turului. Din punct de vedere hidrogeo-
logie, se constată că izvoarele şi pînzele de apă sînt frecvente în cadrul
depresiunii şi destul de diferite ca aspect. O serie de izvoare sînt legat<'
de apele vadoase din depozitele piemontane, de unde rezultă la baza lor
linii de izvoare sau zone de înmlăştinire. Ca rezultat al acţiunii postvul-
canice se manifestă emanaţii de bioxid de carbon, dizolvat în apele de
infiltraţie, care generează ape bicarbonatate (Bixad, Luna etc.).
Densitatea reţelei hidrografice este diferită. Valorile cele mai mari
se înregistrează m zona piemontană înaltă şi în lunci unde oscilează între
1,i'> -0,8 km/km 2 • în cadrul piemonturilor propriu-zise şi a cîmpiilor pie-
montane, valorile scad sub 0,8 kmfkm2 • Densităţile cele mai mari apar
în zona luncilor, fiind legate de abundenţa confluenţel0r paralele - Pîrîul
Rău, Valea Albă, Tur etc. - de despletiri, meandrări, formarea de cursuri
permanente, ca rezultat al apariţiei pînzei de apă la zi, pe liniile de contact
dintre piemonturi şi lunci. Poarta Turului şi a Talnei constituie exemple
clasice din acest punct de vedere.
Regimul rîurilor reflectă influenţa elementelor climatice şi anume :
alimentarea pluvio-nivală, ape mari de primăvară, viituri suprapuse în
cursul iernii şi valori peste etiaj în timpul verii, precum şi frecvenţa feno-
menelor de îngheţ în ianuarie şi la sfirşitul lui decembrie.
5)· Caracterizare pedogeografică. Principalele tipuri genetice de sol de
pe teritoriul Oaşului sînt : solurile brune (podzolite) şi solurile podzolice
(pseudogleizate) în zona depresionară, solurile brun-montane de pădure
şi solurile brun-acide montane de pădure, în zona muntoasă (30).
Solurile podzolice secundare, care ocupă întinse suprafeţe in Depre-
siunea Oaş, au un grad de fertilitate scăzut, ceea ce se explică prin inten-
sitatea procesului de levigare, ca urmare a precipitaţiilor abundente,. a.
humusului acid şi a stagnării apelor pe perioade relativ îndelungate.
Pentru ridicarea capacităţii de producţie a solurilor podzolice sint necesare
aplicarea amendamentelor calcaroase, a îngrăşămintelor organice şi mi-
nerale, precum şi a măsurilor agrotehnice raţionale. Solurile brune pod-
zolite de pădure au un conţinut mai ridicat de substanţe nutritive şi sînt
propice dezvoltării livezilor de pomi. Ele sint utilizate şi pentru cultura
cerealelor. Cu toate acestea şi solurile brune şi brun podzolite au nevoie
de îngrăşăminte organice şi minerale, iar cele puternic podzolite, şi de
amendamente calcaroase.
Pe solurile brune acide montane de pădure (în general de la alti-
tudini de peste 700-800 m) s-au dezvoltat pădurile de foioase (îndeosebi
de fag) şi de pajişti ~ecundare.
6) Vegetaţia şi fauna. Pădurile din Depresiunea Oaş şi zonele limi-
trofe, după componenţa lor, aparţin urmA.toarelor formaţii: păduri de
stejar, de gorun, de fag de dealuri şi -păduri de fag montan, precum şi
unele petice de plantaţii de brad şi molid. La zonele de contact ale forma-
ţiilor de mai sus se remarcă alternanţa pădurilor de fag cu cele de stejar
şi a celor de fag cu pădurile de gorun. în limitele Depresiunii Oaş se intîl-
I. VELCEA
nesc şi plante termofile, cum sînt numeroasele exemplare de castan dulce

( Castanea sativa) din jurul localităţii Bixad sau cele izolate de la Negreşti
şi Cămîrzana şi care reprezintă plantaţii mai vechi.
Pe teritoriul Tării Oaşului trăiesc o serie de specii de animale, de
interes faunistic şi vînătoresc, dintre care cele mai caracteristice sînt :
cerbii, căprioarele, urşii, porcii mistreţi, lupii etc. În ultimul timp a
pătruns dinspre cîmpia Tisei, în zonele mlăştinoase din. lunca Turului
-~i lunca Tainei, bizamul ( Ondatra zibethica),l
Fauna ihtiologică este destul de variată, putîndu-se distinge o zonă
a păstrăvului, care înaintează dinspre munte pînă în piemonturile înalt.e
(în cadrul riurilor Taina şi Tur) şi o zonă a lipanului în apele mai mari
-<'are drenează depresiunea.
*
CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA FAZEI.OR DE POPULARE
Documentele vechi istorice şi rezultatele cercetărilor arheologice

dovedesc că Ţara Oaşului a fost în permanenţă locuită, din paleolitic
şi pînă azi. Continuitatea neîntreruptă se explică între altele şi prin aceea
-că Oaşul forma de fapt o zonă de tranziţie între Cîmpia Someşului, de
care probabil şi pe atunci se legau alte îndeletniciri economice, şi regiunea
muntoasă a Oaşului şi Gutîiului.
Diversele unelte de cultură materială (unelte din silex, ciocane de
piatră şlefuită, brăţări, fragmente de seceri etc.) dovedesc că primele
grupări de populaţie erau sedentare şi ocupau mai ales zonele înalte, pe
promontorii ca la Boineşti, pe Dealul Belavara etc. şi că ele începuseră
valorificarea mediului geografic prin practicarea culturilor agricole pe
spaţii restrînse alături de care creşterea animalelor (vitele mari), ca şi
vînătoarea ocupau un loc important.
Istoricul V. P â r v a Q. a descoperit, în limitele Oaşului, o aşezare
dacică, situată la o altitudine de 215 m, în sud-estul comunei Boineşti 1 •
Prin poziţia ei geografică, staţiunea dacică de la Beiavara era pe deplin
asigurată in ceea ce priveşte apărarea, iar apropierea de fundul depresiunii
cu soluri fertile şi de rîu permitea populaţiei dacice să practice agricultura
şi să se ap'rovizioneze cu apă potabilă, în timp ce pădurea constituia
110 bun adăpost natural şi o sursă de recoltare a hranei prin vinat. ·· ·
1n ceea ce priveşte dovezile şi urmele lăsate de popoarele migratoare,
menţionăm că ele sînt foarte puţine. Totuşi, faptul că aici se întîlnesc
oronimice, hidronimice şi nume de persoane de origine slavă (Tur,· Trip,
Lechinţa, Prihod, Beluşca, Prilog, Tarniţa etc.) ne dau certitudinea eă
populaţia străveche a primit elemente slave, evidente.
Din perioada infiltrării elementelor maghiare in Transilvania (sec.
X-XIV) se pare că ar data satul Remetea-Oaşului, a cărei populaţie
vorbeşte limba maghiară (1,6).
1, PA. r ~an V., Getica. Bucureşti, 1926, p. :rno-:rn1.

ŢARA OAŞULUI 225
Primeleaşezări menţionate documentar în sec. XIII în Ţara Oaşului

sînt: Oraşu-Nou, Vama, Prilog, Oaş (aşezarea dispărută ulterior) (27) 1 ),
Călineşti şi Boineşti, pentru cel din urmă dîndu-se chiar şi nume de fa-
milii romîneşti iobagi - familia Dragoş (6) 2 ), (7) 3 ).
Continuitatea populaţiei în Ţara Oaşului pentru sec. XIV - XVI
este atestată de menţiunile privind drumul sării, pe care se transporta
sarea de la Giuleşti-Maramureş, prin Negreşti-Oaş către ţinuturile săt
mărene (9) 4 ) şi de acele informaţii potrivit cărora păstorii din Oaş erau
obligaţi să plătească moşierului o prestaţie pentru pămînt numită ( Ter-
ragium Census agrarius)(6). Printre comunele ce aparţineau cetăţii Sătma
rului în sec. XVI - cea mai puternică din acea vreme, care poseda întinse
suprafeţe in judeţul Satu-Mare - figurau satele Boineşti, Trip, Bixad,
Negreşti, Tur - toate cu populaţie romînească, ca şi satele Cămirzana,
Tîrşolţ, Lechinţa, Călineşti şi Racşa în care s-au aşezat elemente de ori-
gine ruteană (7) 5 ). Satul Huta este colonizat în această perioadă cu o
populaţie slovacă, adusă aici pentru exploatările de minereu de fier.
În sec. al XVII-iea populaţia Oaşului sporeşte şi cu aportul, mai
substanţial de data aceasta, al populaţiei venite din Maramureş. În unele
-documente din sec. XVII - XVIII se aminteşte despre voievodatul Oaşului
(8) 6 ) cu un număr de 16 sate, cuprinse în limitele voievodatului din Mara-
mureş. În al doilea deceniu al sec. XVIII se consemnează şi concentrarea
populaţiei de origine maghiară în satul Oraşu-Nou, al doilea după Re-
metea-Oaşului, amintit în documentele din sec. al XIII-lea.
în secolele XIX şi XX numărul de locuitori creşte atit pe calea
sporului natural, cit şi a imigrărilor, mai ales din Maramureş. Recensă
mîntul populaţiei din 1910 înregistra pentru plasa Oaş 24 365 locuitori,
ca apoi, peste cinci decenii, numărul populaţiei să se dubleze. În secolul
al XX-lea o parte din populaţie a fost colonizată in Raionul Satu-Mare
(comunele Porumbei, Halmeu, Botiz, Nisipeni etc.), iar o alta a fost im pro-
prietărită în anul 1945 in Banat.
POPULAŢIA ŞI AŞEzARILE RURALE]
1) Populaţia. Oaşul era cunoscut în vremea regimului burghezo-

moşieresc prin mortalitatea infantilă cea mai ridicată din ţară. La 16 OOO
locuitori exista doar un singur medic, iar 2/3 din numărul populaţiei era
analfabetă.
ln anii puterii populare s-au investit important(' sume pentru arţ,i
unile social-culturale şi pentru ocrotirea sănătăţii. Au apărut astfel şi în
Ţara Oaşului spitale moderne (ca cel de la Negreşti), sanatorii, dispensare,
case de naşteri, puncte farmaceutice. Numărul personalului medico-sanitar
1) p. 132, documentul 128.
2) p. 135 şi 140.
3 ) p. 192 şi 231.
') p. 379.
5 ) p. 154, 161, 162, 199 şi 218.
') p. 6.
226 I. VELCEA 10
a ajuns în 1960 la 128, ceea ce reprezenta, raportat numai l:1 numărul

medicilor, un medic la 1 300 locuitori. Mortalitatea infantilă a înregistrat
cea mai mare scădere, coborînd de la 25 % în 1938 la 10,4 % în 1960.
în domeniul învăţămîntului şi culturii s-a lichidat analfabetismul
şi starea accentuată de înapoiere culturală a populaţiei. Reţeaua de învă
ţămînt şi cultură s-a dezvoltat foart,e mult, azi funcţionînd 34 şcoli de
cultură generală, 24 cămine cultura.le P-tc. Totodată s-a extins reţeaua
de energie electrică, electrificarea şi radioficarea cuprinzînd comunele
Negreşti, Bixad, Vama, Oraşu-Nou şi Remetea-Oaşului.
Dezvoltarea economiei şi culturii, în anii puterii populare, a avut
o mare influenţă şi asupra fenomenelor demografice, fapt reflectat, în
primul rînd, în sporul natural al populaţ.iei, în structura şi creşterea numă
rului de locuitori. Astfel, de la 24 365 locuit0ri în l 910 s-au înregistrat
cu două decenii mai tîrziu un spor absolut de 3 911 locuitori, iar la recensă
mîntul din 1948 numărul de locuitori a fost de 31 224. La recensămîntul
populaţiei din 1956 pe teritodul Oaşului s-au numă,rat 37 OOO locuitori,
iar la 1 iulie 1960, după da,tele calculate, numărul de locuitori a fost de
39 257 1 ).
Populaţia activă cuprindea în 1956 un număr de circa 19 OOO lo-
cuitori, dintre care 88,5 % erau ocupaţi în agricultură şi silvicultură,
6 % în industrie, iar restul în celelalte ramuri ale economiei. Din numărul
total al muncitorilor, 65 % erau repartizaţi numai în exploatările fores-
tiere şi în industria de prelucrare a lemnului, 14 % în industria materialelor
de construcţii, 10 % în industria alimentară etc.
Oşenii sînt cunoscuţi din timpuri străvechi ca buni tăietori şi faso-
natori de lemne, specializaţi printr-o veche tradiţie, mai întîi în limitele
Ţării Oaşului. Ei s-au deplasat îndeosebi în Carpaţii Orientali, ca specia-
lişti în fasonarea şi corhănitul lemnelor, unde se simţea nevoia de un sur-
plus de forţă de muncă pentru întinsele masive de păduri de conifere.
Existenţa unei economii agricole reduse şi extensive, cu o producţie
slabă care nu putea satisface minimul de existenţă, parcelarea proprietăţii
funciare în loturi foarte mici, revenind la o gospodărie circa 1 ha teren
agricol şi sub 0,5 ha teren arabil, lipsa unei activităţi industriale care să
absoarbă surplusul de forţă de muncă, au determinat deplasarea populaţiei
apte de muncă către regiunile deficitare.
Dată fiind specializarea oşenilor, azi muncitorii forestieri, sînt re-
crutaţi, prin biroul raional al repartizării forţelor de muncă, în primul
rînd pentru necesităţile Regiunii Maramureş şi apoi pentru restul regiu-
nilor (fig. 3 ). Cele mai multe deplasări se înregistrează în trimestrele I,
II şi IV şi cele mai puţine în trimestrul III cînd o parte din oşeni rămîn
la muncile agricole. Comunele Negreşti, Călineşti, Certeze şi Cămîrzana,
participă cu circa 65 % din totalul efectivului de. muncitori ce se deplasează
din Oaş. Oşenii ma.i lucrează şi la extracţia lignitului, a andezitului şi
chiar la unele întreprinderi industriale.
1 ) Iată cum se prezenta situaţia creşterii numărului de locuitori Intre 1910-1960 pe lntreg
Raionul administrativ Oaş: 31 decembrie 1910 - 45 285; 31 decembrie 1930-51 085; 25
ianuarie 1948-55 502 ; 21 februarie 1956-62 508, iar la 1 iulie 1960, după datele calculate,
numărul de locuitori a fost de 66 759.
l ..,.._ r · [ARA OAŞULU/
u. _lţgenda
q.. ~r- l ~ - 0-- , ........ . ._ ...J·~\ IOO~rsoane

.y r
t, _,,.,·- ~ ~ ~ort11ni-..•.._/ o j~a a &o 9Dkm
C, . V,s;Jude-S
81iMare
~
,·~-.~
\)
~
q,.-
'{'
..,
"'\..,,
70i s,,
. <
-o ......
:"
.,.
-9
'-- A
t,;
fig. 3. - Harta deplas1\rilor sezoniere Qlc muncitorilor forestieri oşeni (1958). '"
-J
228 I. VELCEA 12
în ceea ce priveşte componenţa naţională, după datele recensă

mîntului din 1956, se con tată că majoritatea populaţiei o formează, ro-
mînii, în proporţie de 85 %, după care urmează maghiarii cu 14 %, iar·
celelalte minorităţi naţionale 1 %,
LEGENDA
2
DENSITATEA PE KM
c=J4o-so/O(, illilililil 70-BOIOC
E=3 so-60/oc. iffi ao-100/oc.
~ 60-70 loc. S3 peste 100/oc
2 ,5 o ::,,5 5 km
Fi~. 4, - Densitatea populaţiei pe comune (după datele din 1959).
0ea mai mare aglomerare a populaţiei se întilneşte în nordul şi vestul

Oaşului, den itatea medie a populaţiei fiind la 1 iulie 1960 de 65,4 locui-
tori{km2 (fig. 4).
Pe teritoriul Oaşului nu există populaţie urbană, deoarece pînă în
momentul de faţă nu se află nici un centru urban şi nici o localitate de tip
urban. Dezvoltarea rapidă pe care a luat-o comuna Negreşti, ca centru
.de reşedinţă, al raionului administrativ, creşterea numărului de locuitori
13 ŢARA OAŞULUI 229
...
(peste 8 OOO locuitori), dezvoltarea activităţii industriale şi administra-
tive, schimbarea aspectului edilitar etc., vor permite ca în scurt timp
această localitate să fie trecută în rîndul celor de tip urban.
2) Geografia aşezărilor rurale. Aşezările rurale din Oaş sînt menţio
nate pentru prima oară, aşa cum am văzut, încă din veacul al XIII-lea.
Deşi foarte vechi, satele n-au avut toate din totdeauna aceeaşi vatră,
ci, în funcţie de condiţiile istorico-sociale şi de particularităţile fizico-
geografice, ele şi-au schimbat vatra, s-au dispersat, s-au regrupat (Bixad,
Tîrşolţ, Lechinţa, Racşa etc.).
După funcţiunea lor economică, satele din Oaş sînt aproape în
totalitatea lor agricole, încadrîndu-se în tipul aşezărilor specializate în
creştere.a animalelor şi pomicultură. Comunele Negreşti şi Bixad cunosc,
în ultimii ani, şi o activitate industrială.
Aşezările rurale ocupă forme de relief diferite, începînd cu satele
de obîrşie (Cămîrzana), de piemont (Certeze) şi terminînd cu cele de vale
(Tur, Vama). Structura aşezărilor rurale este în general răsfirată, cu ten-
dinţe spre concentrare, influenţată de modul de utilizare a terenurilor.
Cele mai caracteristice sate de tip răsfirat sînt Cămîrzana, Lechinţa şi
Racşa. Unele aşezări au însă o structură adunată, ca de pildă satele Vama
şi Negreşti. Textura este în general neregulată, ,,liberă", cu excepţia
satelor Negreşti, Certeze şi parţial Bixad care au o textură organizată,
geometrică.
Un element caracteristic pentru aşezările rurale din Oaş îl constituie
prezenţa „paietelor", asemănătoare sălaşelor sau odăilor, instalate pe
plaiurile domoale ale Munţilor Oaş. Acestea servesc drept adăposturi
J)entru vite şi pentru depozitarea finului. Uneori sînt locuite şi în timpul
iernii de către cei bătrîni, fără a mai cobori vitele în sat.
*
CARACTERIZAREA GENERAIĂ A ECONOMIBI ŢARII OAŞULUI
Ţara Oaşului figura în trecut - din punct de vedere economic şi

cultural - printre cele mai înapoiate regiuni din ţară, deşi dispunea de
unele bogăţii naturale. Agricultura, care constituia ramura economică.
de bază, avea un caracter extensiv. Populaţia, lipsită de utilaje agricole,
de suprafeţe pentru cultivat, era nevoită să se deplaseze la diferite munci
agricole şi silvice. Excesiva fărîmiţare a loturilor contribuia, de asemenea,
la nivelul scăzut al agriculturii.
Investiţiile alocate pentru dezvoltarea industriei, agriculturii, pentru
punerea în valoare a resurselor naturale, au determinat creşterea, nive-
lului economic şi social-cultural al populaţiei din Ţara Oaşului. În indus-
trie au apărut unele ramuri iildustriale de importanţă locală, ca : industria
alimentară, industria energetică şi - chiar de importanţă republicană -
industria extractivă a minereurilor neferoase ; în agricultură a luat fiinţă
sectorul socialist care obţine producţii vegetale şi animale sporite.
Structura actuală a economiei se caracterizează prin predomina-
rea economiei agricole, aceasta participînd cu 86 % la valoarea producţiei
globale industriale şi agricole a Ţării Oaşului.
230 I. VELCEA 14
În stadiul actual de dezvoltare economică, Ţara Oaşului are o con-

tribuţie destul de însemnată în cadrul Regiunii Maramureş, prin produc-
ţia industrială, vegetală şi animală. Oaşul participă în cadrul Regiunii
Maramureş cu o pondere însemnată în producţia totală de andezit extras,
în producţia de cherestea de răşinoase, de stejar şi fag. Descoperirea mi-
nereurilor complexe din nordul Oaşului a dus la dezvoltarea bazei de
materii prime pentru metalurgia neferoasă a regiunii. în producţia totală
de fructe a regiunii, Oaşul participă cu 17-% în producţia de prune, cu
16,G % în producţia de pere şi cu 8,8 % în producţia de mere. Din Oaş se
aprovizionează cu materia primă necesară întreprinderea de industria-
lizare a laptelui din Satu-Mare. De asemenea, în producţia de ape mine-
rale (Bixad), Ţara Oaşului are cea mai mare participare în regiune, de aici
livrîndu-se mari cantităţi în întrega ţară.
1:--JDFSTRIA
1) Caracterizarea generală. Singura ramură industrială care a cunos-

cut o dezvoltare mai însemnată în trecut a fost exploatarea forestieră
şi industria de prelucrare a lemnului, sursă importantă de venit pentru
societăţile particulare. Valorificînd masa lemnoasă în stadiul de semi-
fabricat, societăţile particulare au distrus în mare parte masivele de ~ă
şinoase şi de fag pentru a obţine cantităţi cit mai mari de cherestea. Iz-
voarele minerale, ca şi materialele de construcţii, erau insuficient valo-
rificate. înainte de anul 1944 s-au făcut unele exploatări de lignit şi de
minereu de fier, producţiile realizate fiind însă neînsemnate.
După naţionalizarea principalelor mijloace de producţie din 1948,
Oaşul a primit, potrivit Directivelor partidului, un volum important de
investiţii pentru dezvoltarea pe baze noi a ramurilor industriale existente,
respectiv a industriei de prelucrare a lemnului, şi a creării de noi ramuri
industriale. În vederea unei valorificări cît mai complexe a resurselor
naturale existente în Oaş, a luat fiinţăîn anull951 întreprinderea econo-
mică raională „Oşana" cu sediul la Negreşti. Cea mai largă dezvoltare
au înregistrat-o ramurile industria materialelor de construcţii şi exploa-
tarea forestieră şi prelucrarea lemnului, acestea constituind principalele
ramuri industriale din Ţara Oaşului (fig. 5).
2) Ramurile industriale. Principala sursă de energie primară a Oa-
şului o formează cărbunii (lignit), localizaţi în sedimentele piemonturilor
Negreşti şi Tîrşolţ. Zăcămintele prezintă orizonturi subţiri, grosimea
medie fiind între 40-60 cm, cu o putere calorică de circa 4 OOO calorii
şi cu valoare industrială slabă, deoarece aceşti cărbuni dau o mare can-
titate de cenuşe.
Producţia energiei electrice este obţinută de uzina din Negreşti
şi de grupurile electrogene existente în comunele Bixad şi Oraşu-Nou.
In vederea sporirii producţiei de energie electrică pentru necesităţile în-
treprinderilor şi pentru extinderea electrificării satelor, se realizează
racordarea la sistemul energN.ic de 35 kV.
15 T ARA O AŞ ULUI 231
in industria de prelucrare a lemnului - ramură de importanţă

republicană - au fost investite fonduri insemnate pentru mărirea capaci-
tăţii fabricii de cherestea de la Bixad şi pentru construirea fabricii de
lăzi din Bixad. Producţia realizată constă din cherestea de fag şi stejar
(fig. 6), traverse normale de fag, traverse speciale de fag etc., materia
primă fiind asigurată din bazinele forestiere ale Oaşului şi din cele exi -
tente in Raionul Satu-Mare. Productia realizată in cadrul fabricii de lăzi
- cu o capacitate de 3 OOO m 3 /an - este distribuită intreprinderilor
din oraşele Satu-Mare şi Baia-Mare, iar o parte este destinată exportului.
1958 1959
100%
72,0%
LEGENDA
r---ltndustria energiei r;;::r::;r:1./nd~striamateriale!or
L__J e/ectric6 l=r=::::r::J de constrvcfie
~ /ndustriil ~rbunelui r---1 E_xptoilf,rf!a forestieră , .
~ c:::J.s;, lndustne ~ pretucrilre a lemnului
lndustriil_metelur_qic;i V ,· -..
(reparaţii/
':'·.·:.:
:'::l!ndusfria illimenfilrl
-
Fig. 5. - Structura producţiei globale a industriei socialiste
pc ramuri ln anii 1958 şi 1959.
Industria materialelor de construcţii este reprezentată prin exploa-

tările de andezit, de la poalele Muntelui Pietroasa şi prin exploatările
de gresie ce se fac in dealurile de vest. in urma reorganizării şi inzestrării
cu utilaje necesare (concasoare, compresoare, vagoneţi etc.) ponderea
acestei ramuri a crescut considerabil, ajungind să deţină 34,5 % din va-
loarea producţiei globale industriale a Oaşului (după datele anului 1959).
Producţia pe sortimente, realizată in anul 1958, pe cariere se pre-
zintă in tabloul nr. 1.
Ţinind seama de marile rezerve de andezit se impune o concentrare
-a carierelor, pentru o mecanizare şi sistematizare mai bună. Cariera de
la „Cornet" aflată in curs de organizare şi dezvoltare poate acoperi in-
tregul necesar de materiale de construcţii al Regiunii Maramureş.
232 I. VELCEA
Tabloul nr. 1
Punctele de exploatare
Sortimentele Valea Tainei Huta Prisăcii

Valea Turului
(Cornet, Mă- (Cocoşiţa, Total
(km 9-Yrăticel) Huta
luţ, Pietroasa) Prisăcii)
Piatră brută 18 OOO t 26 878 t - 48 878 t

Piatră concasată 12 OOO t 20 369 t - 32 369 t
Calupuri 200 t 634 t 200 t 1 034 t
Pavele abnorme 500 t 4 679 t 1 500 t 6 679 t
Pavele speciale 399 t 2 700 L 1 300 t 4 399 t
Bordură specială 250 t 1 271 t 100 t 1 621 t
Bordură normală 102 t 100 t 700 t 902 t
Industria alimentară este o ramură nouă, ea ocupînd un loc impor-

tant în economia Oaşului, deoarece este strîns legată de agricultură, care-i
asigură materiile prime. în cadrul acestei ramuri a apărut producţia
cărnii, a panificaţiei, a semiin--
Miime dustrializării fructelor, iar pro--
11 ducţia de apă minerală îmbute-
liată de la Bixad a crescut de
ro
peste 10 ori faţă de anul 1938.
9
în comunele Negreşti şi Bixad
se produc mari cantităţi de marc
8 de fructe şi pulpe de fructe, care
e livrează fabricilor de conserve
7 din Baia-Mare, .Arad şi Valea-
lui-Mihai.
6
Prelucrarea metalelor este
reprezentată printr-un atelier·
mecanic de repairaţii, care
4 serveşte unităţile întreprinderii
economice raionale „Oşana".
J Industria extractivă a mi-
nereurilor neferoase, ramură in-
I
2
dustrială nouă, de mare per-
spectivă, se află deocamdată în
faza de explorare geologică, de
o descoperire de noi rezerve. Pro-
19♦8 1959 is1;a 1959 t948 IBSB ducţia de minereuri complexe
'3uştenidefeg Cheresteedefag Cl!eresteadeslEtJ'ar începută în anul 1961 în sec-
Fig. 6. - Producţia principalelor produse lemnoase torul Bixad este neînsemnată,
1n anii 1948 şi 1959. urmînd ca zăcămintele prospec-
tate să fie puse în valoare abia
în anii ce urmează.
Industria casnică şi meşteşugărească deţine o pondere neînsemnată ;,
ea este reprezentată prin mici ateliere de cojocărie, de confecţionat gube„
clopuri (pălării) ( egreşti), ceramică (Vama) etc.
AGRICULTURA
1) Caracterizare generală. Documentele i torice; cartografice şi

toponimia locală ne dovedesc că Ţara Oaşului a fost ocupată, în cea mai
mare parte, de păduri, pînă către sfîrşitul ecolului al XIX-lea (2) şi că
ocupaţia de bază a populaţiei era creşterea animalelor (6, 7) 1 • Din schiţa
de hartă anexată, după harta
topografică ridicată în 1881 (fig.
7), rezultă că doar lunca Lechin-
cioarei, mijlocul Depresiunii e-
greşti şi culoarul Pîrîului Rău
între Bixad şi Boineşti, erau
libere de pădure. Din suprafe-
ţele întinse de păduri, existente
pe fundul Depresiunii Oaş, au
mai rămas azi doar două pilcuri
mai însemnate de pădure de ste-
jar (la Bixad şi Vama), locul lor
fiind luat de culturile agricole 2 ).
În ultimii ani s-au efectuat unele
despăduriri de arbuşti în secto-
rul Certeze - Negreşti, în fa-
voarea păşunilor şi importante
lucrări hidroameliorative pe va-
lea Lechincioarei şi pe valea
Talnei, ceea ce a avut drept
urmare extinderea suprafeţelor Fig. 7. - Schiţa repartiţiei teritoriale a pădurilor
agricole şi deci schimbarea tn 1881 şi ln 1961.
structurii modului de folosintă
a terenului. '
Diferitele categorii de folosinţă a terenului nu aveau o utilizare
raţională, conform cu specificul şi particularităţile fizico-geografice ale
Depresiunii Oaşului. Astfel, zona piemontană - caracterizată prin pante
domoale, expunere vestică şi soluri fertile - propice pentru pomii fruc-
tiferi, era acoperită în mare parte cu arbuşti, în timp ce livezile apăreau
intercalate printre culturile de poru.mb sau printre fineţe . Existau apoi
însemnate suprafeţe fără nici o utilizare agricolă.
În dezvoltarea agriculturii condiţiile naturale au un rol deosebit de
important. Pantele, adîncimea şi desimea fragmentării, prezintă în g ne-
1 ) Această îndeletnicire este dovedită şi ele unele toponimice, care se păst_rează şi azi
tn Munţii Oaşului. Astfel, ln grupa munţilor din apropierea vf. Pietroasa se găsesc denumirile:
,,Izvorul Strungilor", ,,Piciorul Strungii", ,,Strungile" (1082 m), ,,Piatra Strungii" (1086 m)
ele., ceea ce dovedeşte că termenul „strungă" atribuit unei forme ele relief de către păstori şi
existent tn limba acestora, nu poale fi folosit clec!t de o populaţie care a practicat aceast:i
tndeletnici re.
2 ) Doar toponimicele „pădure bi\trlnă" - suprafaţă Intre Vama şi Remetea-Oaşului
ocupată azi de culturi; punctul „la pădure" - în apropiere ele comuna Vama, areal cultivat
azi cu cereale; ,,D umbrava" lingă Negreşti, azi suprafaţă cultivată; ,,Dumbrava", loc situat la
sud de Moişeni şi acoperit ele arbuşti etc. mai amintesc ele vechile masive păduroase ale
Oaşului, din cuprinsul depresiunii.
'234 I. VELCF.A 18
ral valori mici, ceea ce permite ca agricultura să se practice pe întreaga

suprafaţă a Depresiunii Oaş. Condiţiile climatice favorabile permit culti-
varea diferitelor plante agricole. De a emenea solurile podzolice şi podzo-
lite, potrivit caracterelor lor fizice, chimice şi biologice, sînt în general,
favorabile dezvoltării agriculturii. Producţia agricolă este influenţată
şi de diversitatea eXJ)unerii pantelor. Astfel, piemonturile din Depresiunea
Negreşti, datorită orientării vestice a pantelor, primesc o cantitate de căl-
dură suficientă pentru dezvoltarea culturilor agricole. ·
În Oaş, ca şi în întreaga Regiune Maramureş, s-a încheiat colec-
tivizarea agriculturii, ceea ce va contribui şi mai mult la creşterea pro-
ducţiei agricole. Paralel cu procesul de transformare socialistă a agricul-
turii, au avut loc şi unele acţiuni pentru a reintegra în circuitul economic
întinse uprafeţe degradate şi neproductive ale fondului funciar. P'mă
în anul 1959, lucrările de îmbunătăţiri funciare, în special hidroamelio-
rative, au cuprins o suprafaţă de 1 200 ha (în sectoarele comunelor Bixad,
Tî.rşolţ, Oraşu- ou)._Totodată s-au executat unele terasări în terenurile
accidentate - mai ales în zona piemontană - pe care s-au plantat livezi
de meri şi pruni.
2) Struatura şi repartiţia geografică a terenurilor agricole. În Ţara
Oaşului terenurile agricole ocupă 2/3 din suprafaţa totală (fig. 8). Repar-
1949 1959
E= ~ Arabii - Vii
[][[[] Piişunl I:..' <:::!Livezi pomicole
§Frne:tsnatuf'i'lle jggggl Păduri
~ Neprc.ivctiv
Fig. 8. - Modul de folosinţi\ a terenului ln anii 1949 şi 1959.
- t izate pe comune se constată că terenurile agricole deţin în comunele

Prilog şi Călineşti, 90 % din suprafaţa totală, iar în comunele B.ixad,
Vama şi Oraşu-Nou de circa 70%. În celelalte comune raportul este de
40-60% din suprafaţa totală.
Supl•afeţele arabile cele mai întinse se găsesc pe fundul depresiunii
şi pe rama piemontană, comunele Negreşti, Bixad etc. deţinînd cite 23 %
din suprafaţa totală. Păşunile şi fîneţele naturale au la un loc cea mai
19 ŢARA OAŞlJLUl 235
mare intindere din Ţara Oaşului, respectiv 39,6 din suprafaţa totală %
şi prezintă cea mai mare frecvenţăinnord-vestul şi sud-estul Ţării Oaşului.
Suprafeţele ocupate cu vii sint neinsemnate şi apar răzleţ in limitele
depresiunii. Livezile de pomi apar mai compact in nordul şi nord-estul
depresiunii, precum şi in partea de est a acestuia. Pădurile care deţin
31,6 % din suprafaţa totală a Ţării Oaşului, ocupă cele mai mari suprafeţe
în partea estică, nordică şi nord-estică.
1949 1959
LEGENDA
~ Cere;,le pentru boabe [[[]O !'fante uleio;,se
- l'lante textile ~ C;,rtofi legume
~ Plante de nutre{
Fig. 9. - Structura terenului cultivat ln anii 1949 şi 1959.
3) Culturile de cîmp. Suprafaţa arabilă este cultivată in cea mai

mare parte cu cereale, in timp ce plantele textile, plantele uleioase şi de
nutreţ ocupă suprafeţe restrinse (fig. 9). Dintre cereale, cea mai caracte-
ristică pentru Oaş este cultura porumbului, care se practică pe suprafeţe
însemnate, deţinind 47,2 % din suprafaţa arabilă a Oaşului. Folosirea lui,
în ultima vreme, in măsură tot mai mare pentru furajarea animalelor,
explică extinderea acestei culturi. Suprafeţele cultivate cu plante
textile - îndeosebi cu cinepă - s-au redus mult in ultimul deceniu,
deoarece prelucrarea fibrei de cinepă pentru obţinerea produselor de uz
casnic se face in mă ură mai redusă, populaţia folosind tot mai mult pro-
dusele industriale. Cultura cartofului găseşte în Oaş cele mai bune condiţii
pedoclimatice in partea inferioară a zonei piemontane. Plantele uleioase,
cultivate mai ales în partea estică a Depresiunii Oaş, şi plantele de nutreţ
(trifoi şi lucernă) s-au extins tot mai mult in ultimii ani.
O dată cu transformarea socialistă a agriculturii are loc şi aplicarea
raţională a asolamentelor, in vederea obţinerii de producţii sporite la hectar
şi a menţinerii fertilităţii solului, deoarece, pe baza vechii tradiţii, populaţia
mai practică pe alocuri rotaţia neregulată a culturilor.
236 I. VELCEA 20
4) Pomicultura. Cultura pomilor fructiferi este o ramură impor-

tantă, a agriculturii din Oaş, condiţiile naturale fiind favorabile dezvoltării
acesteia. Extinderea suprafeţelor cu livezi de pomi se poate face datorită
condiţiilor de climă - optimul caloric necesar în perioada de vegetaţie -
de sol (bogăţia în subiitanţe nutritive), umiditatea relativă, favorabilă
şi datorită expunerii favorabile a pantelor .şi a adăpostului paravanului
lanţului muntos vulcanic. Cu toate acestea, în trecut pomicultura s-a
dezvoltat în mod sporadic. Predominarea prunilor, deoarece aceştia erau
mai rezistenţi la amplitudinile termice, lipsa de îngrijire, numărul mare al
speciilor de slabă productivitate etc. explică nivelul srăzut de dezvoltare
a acestei ramuri în trecut.
în anii puterii populare s-au luat măsuri pentru extinderea supra-
feţelor de livezi cu specii de mare productivitate, în zona piemontană,
mai ales în perimetrele unde fenomenele de spălare a solului sînt frecvente.
A luat fiinţă o pepinieră pomicolă la Negreşti-Luna, unde, pe o supra-
faţă de 10 ha, se cresc soiuri de pomi !!,daptaţi la condiţiile pedoclimatice
ale Oaşului.
Pe teritoriul Oaşului se găsesc diferite specii de pomi, dintre care
numărul cel mai mare îl deţin prunii - 62 % şi merii - 22,3 %, după
care urmează perii - 6 %, cireşii şi vişinii - 1, 7 %- Sub raportul numă
rului de pruni, ca de altfel şi al producţiei totale de prune, Oaşul ocupă
primul loc în Regiunea Maramureş, deţinînd 17 % din numărul total al
prunilor.
Pe varietăţi, dintre pruni, în ordinea predominanţei menţionăm:
Bistriţa, varietăţi locale văratice etc., iar dintre meri varietăţile: J onathan,.
Parmen auriu, Şovari nobil - foarte rezistent la atacul dăunătorilqr şi la
brumele tirzii - şi alte varietăţi.
5) Viticultura. Cultura viţei de vie este neînsemnată, ea ocupînd
o suprafaţă de 228 ha, ceea ce reprezenta 0,3 % din suprafaţa totală' a
Oaşului (în 1960); predomină viile hibride, respectiv 80% din suprafaţa
totală cultivată cu vii, iar restul de. 20 % îl reprezintă diferitele varietăţi
de vii nobile. Posibilităţi de extindere sînt numai pe cornetele vulcanice,
care s-au dovedit a fi propice pentru cultura viţei de vie.
6) Creşterea animalelor. Bogatele păşuni şi fineţe naturale - cele
mai întinse din Regiunea Maramureş - ocupă primul loc în ceea ce pri-
vei;;te capacitatea de furajare a animalelor (fig. 10). În ultimii ani s-au
luat măsuri pentru îmbogăţirea structurii bazei furajere, prin extinderea
suprafeţei cultivate cu masă verde şi îndeosebi cu porumb furajer. Din
suprafaţa totală a păşunilor doar 50 % este păşuna.bilă, cu o floră care
asigură capacitatea de furajare pe întreaga perioadă de păşunat. În zona
piemontană, păşunile sînt afectate în parte de degradări din cauza pro-
ceselor de l;liroire, de spălare a solurilor. Valoarea furajeră a păşunilor
este mai scăzută pe versanţii vestici ai Munţilor Oaş unde abundă groho-
tişurile andezitice, unde gradul de fragmentare al reliefului este mai
ridicat etc.
Bovinele se găsesc răspîndite pe tot cuprinsul Oaşului. Rasele pre-
dominante sînt cele de munte, în proporţii de 60-70%, după care ur-
mea.ză rasa brună cu metişii ei. Cabalinele sînt destul de numeroase, aici
existînd cea mai mare densitate din Regiunea Maramureş, ca urmare a.
L!!,9enda_ _ _ _
C.Ota parte Fpa~uni şi•finete n3furate
din suprafa,ta u'gricutJ a comunei
(...:--;:I Jo:1to% ITIIIIIl) 50 ·60%
~*0·50% ~ 60·70%
.s. §§pesre70%
2,5 o 2,5 5km
~ă/inesti
,_,-- -
'----0' -
c--
~=-
Fig. 10. - Densitatea păşunilor şi flneţelor naturale, pe comune, în 1959.
execiltăriiunor lucrări în sectorul silvic şi la unele munci agricole. Rasele

predominante sînt Huţul şi Lipiţan. Porcinele sînt răspîndite în toate
<iomunele, rasele predominant~ fiind Mangaliţa şi Marele Alb de carne.
Creşterea ovinelor, veche ocupaţie a populaţiei 1 ), este o subra-
mură importantă în economia Oaşului. Păşunile naturale alcătuiesc prin-
1) Deosebit de semnificativă este „slmbra oilor", una din sărbătorile tradiţionale ale
populaţiei din Oaş. In fiecare an, la începutul lunii mai, se sărbătoreşte plecarea păcurarilor
(ciobanilor) cu turmele spre munte şi cu acest prilej se face o întreagă inventariere a numărului
<le oi, a cantităţii de lapte şi brlnză cc urmează să . o primească fiecare ln cursul anului. Slmbra,
veche datină oşenească, este un prilej de marc sărbătoare, veselie şi bucurie, petrecere ce se
face sus, pe colinele de sub munte, ceea ce ne amintesc de vechile nedei, atlt de răsplndite
ln această parte a ţării. ·
238 I. VELCEA 22
c1pala bază furajeră de creştere a ovinelor. Pentru îmbunătăţirea rase-

lor se desfăşoară acţiunea de introducere a ra:;;elor de oi cu lină fină şi
semifină şi anume rasa merinosul transilvănean de mare productivitate,
deoareec cea mai răspîndită rasă în momentul de faţă este rasa ţurcană,
rezistentă la conditiile climatice de munte.
În ceea ce p~·iveşte apicultura, cu toate că exiRtă o bogată bază
meliferă, care constă din plante care asigură culesul de nectar şi de polen
în timpul primăverii şi verii (pomi fructiferi, floarea soarelui etc.), totuşi
această subramură nu este încă suficient de organizată, ea reducîndu-se
la o întreţinere şi creştere a animalelor în mod necorespunzător.
ECO'.';O:\IIA FORESTIERĂ
Pădurile ocupau încă la sfîrşitul secolului al XIX-lea cea mai mare

parte a Ţării Oaşului. La începutul secolului al XX-lea are loc o defri-
şare - o runcuire - de mari proporţii pe fundul depresiunii, pentru a
face loc culturilor agricole. ·
în perioada 1949-1959 pădurile s-au redus ca suprafaţă cu 563 ha
ca urmare a extinderii păşunilor naturale. Pe suprafeţe restrînse s-au
efectuat unele reîmpăduriri cu molid şi foioase, îndeosebi la poalele Mun-
telui Pietroasa. Numai în ultimii ani s-a\J. făcut împăduriri pe o suprafaţă
de circa 3 OOO ha, în toate unităţile de producţie.
Pădurile, care ocupă circa 1/3 din suprafaţa Oaşului, sînt alcătuite
din următoarele specii: fag 72%, foioase tari (ulm, arţar, jugastru etc.}
13%, stejar 12%, foioase moi (salcie, plop etc.) şi alte esenţe 3%. Struc-
tura pe grupe de vîrstă ne arată că pădurile tinere sînt predominante în
Oaş, în timp ce pădurile de producţie au o pondere redusă şi prin urmare
în momentul de faţă nu există o bază de exploatare a masei lemnoase►
Cele mai întinse suprafeţe acoperite cu pădure, în afară de zona muntoasă„
se găsesc pe teritoriul comunelor Certeze, Negreşti, Bixad şi Cămîrzana.
CĂILE DE COMUNICAŢIE ŞI MIJLOACELE DE TRANSPORT
Cele mai vechi căi de comunicaţie de pe teritoriul Oaşului sînt dru-

murile, despre care se fac menţiuni în evul mediu. Intensificarea exploa-
tărilor forestiere în bazinul Oaşului a impus, la începutul secolului al XX-
lea, construirea căii ferate forestiere Satu-Mare - Bixad. Lungimea
căilor ferate principale este de 16 km; la acestea se adaugă cei 4 7 km linii
de cale ferată instalate în zona piemontană şi în cea muntoasă pentru ex-
ploatările forestiere şi de andezit.
Cel mai intens trafic de mărfuri şi de persoane are loc pe calea ferată
Bixad - Satu-Mare. Transportul produselor lemnoase şi al pietrei de con-
strucţii reprezintă circa 90 % din traficul de mărfuri al Oaşului.
Cea mai intensă circulaţie pentru transportul călătorilor şi al mărfuri
lor are loc pe şoseaua regională Sighet- Negreşti- Satu-Mare şi Negreşti
Baia-Mare. Din anul 1959 au început lucrările pentru modernizarea şoseleii
principale din Negreşti cu macadam cilindrat.
\.\ LEGENDA
\ ~ ■ ~ ~
C;JrlJune/lignit) ~Industria de prelucrare•)~ Zona pomico!A Şlde
wrs?J/.1\tr~
f--=1.1"~ 1.r-
..(.-\,.
•~{i~ ~-~:~-;.;':~c.t kj~~-~~:_:~ ~•"'-

:·::. ~ - :_-:_:J~,-~7î~.' :::,· .. v · ·· i. ,-='.
'.· :\ li-'-:::'/:·:,:::'[.~~
1:~,..i.. -~ ~,
~ i!!!f'
r:.I
J.1111 An,.,uez1·t
ameta/e/or{reparst,i)
@~·i~::;:,:::::.'
-Slruc,ti,(a
® ,nuus ris
~ ndezit)
„ t · de pre1ucrare
[[O::::~=,M
.
şi·elorde creştere a enima-

.:>; li;.:L '½J⇒>::t~ ~
1 ·111 • •
:-~-,~,·-~IL11if'
~ ...,
,op;
I
Gresie
B t ''ă A
a lemnului
t .. t -
~rfiaJfl~ocupa~ de
0) ,ndus ria alimen ara a.Q.~a. Livezi ln masiv
1 • .. •. (
I
lo/."~~~'"'-:J _:iL
•
J:~11/.·..'::_:>f1I~-
:: //\(i
:·::::'>:.-·::.
11
-~~";\
s/ ~ cS\ Co Caolin
en on,,
I
/\~
A·--:-·:fi ·. :-:.. -:..">-( 11 ~ - ~ c:::::::i Argilă 'wil lnstala,tii de Mi v Crnepă
~
·.: :. ·.
CS·_.·:·:~R~~-<~]1 :{· 1
~;:.1
\;:~ -1.i-..._ A C~n(!re _den_isipun'~ Ciliferate lnguste , Cartofi
~ Ş!Ptetn~un = C4i ferote f'Jeuste U li JI P8suni~ifineţe
~J~~{ {Î)t ,:sw'?§fţ'\: -~ Qxi'mportanţa
\i;;lf(IJ.,_2'_\L__S:· ·:. ANA ···:-::. ·a,==19.:".?:.-:.::"Y.
?,?:ilrţt :
~-,_~,,.~-ecll!:~t~:~--= ;;~::":::,,,m,,nff'' '
~-:.-_-.:: : ·::·•.:.:.:··.::.·::-:- ::.;:.-.::-:·:•.·:_.._._ ..__ •·
f:?7-7 ;;;;,
LlZJ
II II
__...___
centre/o 'Bre
'(*j~I '._ Q.- !1~(\:2r~.: ·_·:<::::•:/-:'-':::.::,.: · . :.::·:_.'::.:;-:::·:..
t/1c...J0':Fa.o.;
.-:··fea. a.,-
·l=::::'='.1r==r:._::'::-) ,:..:_··.:•);,,½ :-:· =:.:: :·
.-c., _C
'. - - 1 :-:::.'· ll~JLt.: :> . ··. · ·
:~,.._-'--_
===~ " ~ .._ SCARA
~;)>~~~
11 O 2 4/fm
:Y.~~'.=~=::;=
: ==::::;a::==::\; =11==(:'_:°.::=·. }1f'1' ..-~-- . '
::::=!!===-=r===n•::\
····\
\ ·:·-·...
·.:·:.)
\ ( } \ r:.
=1~~~::;~~i=--:j_r
1
~ ~~~
'---:!lrl-===== reşt~
..,._
i,
~-
. =.JI
11_,.~h:--- ,::,_:;•
i=::::=;==/
.... 11?'~,
.. • · / .'- \=,7
:' / ....i:I
, : o.' .. '. a.a..D •• :- : ·: }:J
'·I--•"•l\,_(
CSA '
,. ~:
-::.
Fig. 11 . - Harta economică a Ţării Oaşului.

23 T ARA OA5ULUI
LEGĂTL.RII .I~ Eco:--:O:\IICE
Legăturile economice intraregionale s-au stabilit, în primul rînd,

între agricultură şi industriile uşoară şi alimentară. Oaşul aprovizio-
nează anual cu circa 15-20 % din producţia de lapte de vacă şi cu 10 -
12 %din producţia de lapte de oaie, ce se prelucrează la întreprinderea
de industrializare a laptelui din oraşul Satu-Mare. Întreprinderea de pre-
parat carne de la Satu-Mare este aprovizionată cu o parte din materia
primă din comunele Ţării Oaşului ; de asemenea, industria de pielărie din
Satu-Mare primeşte o parte din pieile crude de bovine şi ovine din Oaş.
Legături economice importante s-au stabilit şi cu întreprinderile
de prelucrare a lemnului şi cu cele de materiale de construcţii. Fabrica
de cherestea din Bixad furnizează materia primă necesară pentru fabrica
de mobilă din Satu-Mare, iar de la carierele de andezit din Oaş se livrează
mari cantităţi de piatră de construcţii pentru întreţinerea drumurilor
din raioanele Satu-Mare şi Carei.
Oaşul primeşte din oraşul Satu-Mare şi din comunele Raionului
Satu-Mare produse industriale şi importante cantităţi de cereale, legume
şi zarzavaturi; de asemenea o parte din produsele industriale provin şi
din oraşul Baia-Mare. Se constată însă şi unele legături economice cu ra-
ioanele Şomcuta-Mare şi Sighet şi în special cu oraşul Baia-Mare pe linia
aprovizionării cu produse agro-alimentare, a forţei de muncă etc.
Din analiza legăturilor economice intraregionale rezultă că Oaşul
are cele mai strînse legături economice cu Raionul Satu-Mare, către care
gravitează o mare parte din produsele industriale şi agricole, iar apoi cu
oraşul Baia-Mare. Punerea în valoare a minereurilor complexe de la Bixad
generează noi legături de producţie cu întreprinderile metalurgo-chimice
din oraşul Baia-Mare. Cu celelalte raioane Oaşul întreţine legături pe linia
aprovizionării cu apă minerală, materiale de construcţii şi produse lem-
noase.
*
În lumina planului de dezvoltare a economiei naţionale pe anii 1960 -
1965, în Ţara Oaşului va lua o mare dezvoltare industria extractivă a
minereurilor neferoase. Pentru aceasta se vor intensifica cercetările şi
prospecţiunile geologice, în vederea descoperirii de noi rezerve de minereuri
neferoase. Totodată se vor dezvolta şi celelalte ramuri industriale pe
baza valorificării superioare a materiilor prime şi materialelor.
Producţia vegetală şi animală, în cadrul sectorului socialist, va
inregistra creşteri mult mai mari şi în special producţia de fructe,
lapte şi carne. Acest lucru se va realiza prin extinderea livezilor şi pe tere-
nurile în pantă, îndeosebi în perimetrul comunelor Tirşolţ, Certeze, Ne-
greşti, Vama şi Racşa, precum şi prin îmbunătăţirea soiurilor şi a rapor-
turilor dintre speciile de pomi. Mărirea efectivului de animale şi în special
a vacilor de lapte şi a oilor cu lină fină şi semifină şi creşterea continuă
a productivităţii lor, ca urmare a asigurării în condiţii tot mai bune a
bazei furajere, vor contribui la sporirea producţiei de lapte şi carne.
240 I. VELCEA 24
În vederea unei depline utilizări a terenurilor, considerăm necesar

să se extindă lucrările de drenaj, de desecări, de regularizarea cursurilor
in luncile Lechincioarei, Turului şi Talnei, pentru a se reda agriculturii
noi suprafeţe şi pentru a spori fertilitatea solului în aceste sectoare unde
există un grad mare de umectare.
Utilizarea mai raţională a potenţialului economic al mediului geo-
grafic şi îndeosebi a condiţiilor pedoclimatice caracteristice Oaşului, vor
influenţa asupra direcţiei şi specializării economiei în ramurile : pomi-
cultură şi creşterea animalelor.
QAPA OAIII~'JIY0
- QqepK no o6JiacTHOit aK0H0Mnqec1mA: reorpacfrnu -
PE3IOME
ABTOp B cooett CTaTLe II0)];BepraeT BKOHOMHKO-reorpacfiuqecKOMY aHa-

Jrnay 0AHY 113 MaJI0HCCJie)];0BaHHLIX o6JiaCTeiî: CTpaHLI, C'iHTaBIDYIOCR B
npomJioM aau6oJiee 0TCTaJiott - Qapa OamyJiytt.
Qapa OamyJiytt - cTpaHa Oam - pacnoJiomeHHaa na ceaepo-aanap;e
CTpaHhl, Ha K0HTaKTe CoMelIICKOit paBHHHhl C apynTHBH0it HeoreHonoit
uenb!O Oam - ryTLiit, BLI)];eJIReTCR KaK ecTeCTBeHHaR o6JiaCTb, 0TJIHqaacb
CB0HMH xapaKTepHLIMH qepTaMH 0T cocep;HHX o6JiaCTett. 8KOHOMJlqecKH 3T0
IIp0RBJIReTCR npemp;e acero B oco6eHHOCTRX, o6ycJIOB.TieHHLIX HCT0pHK0-
3K0H0MHqecKHM paBBHTHeM H reorpacfiuqecKoiî: cpep;ott.
AoTop yT0'iHReT, qTo Oam He RBJIReTCR „lfapa" (cTpaHott) o cMLICJie,
B K0T0p0M PYMLIHCKHit Hapop; II0HHMaeT B HaDIH )];HH 3T0 CJI0B0, a npep;-
CTaBJlRJia co6oit „terra" T.e., II0JIHTHqecKyJO, yKa3LIBaeMylO B cpep;HeBeK0-
BhlX Jia THHCKHX p;oKyMeHTaX TeppHT0pHIO, HaX0)];HBIDYIOCR nop; BJiaCTblO
cfieop;aJia. l.J:To me KacaeTCR 3THM0JI0rHH T0II0HHMa Oam, B CTaTbe yKa3LI-
oaeTCR, qŢQ 3T0 HaaoaHne rrp0HCX0)];HT 0T BeHrepcKoro TepMHHa ABaC HJI.1-1
06ac, 0BHaqaJOlUero B PYMLIHCK0M R3LIKe „BbIK0p'ieBaHH0e ITOJie", ,,o6eSJie-
ceHHe". BLicKa3LIBalOTCR BaTeM HeK0T0pbie coo6pameHHR 0TH0CHTeJibH0
3TaII0B aaceJieHRR BT0it o6JiaCTH H IIpHB0)];HTCR yKaBaHtte, qŢQ nepooe
ynoMuHaHne o Qapa OamyJiytt II0RBJIReTCR B p;oKyMeHTax XIII oeKa.
Qapa OarnyJiytt CTp0HT B p;aHH0e BpeMR CB0IO BK0H0MHKY Ha 0CH0Be
MH0rOCT0p0HIIero BeMJieII0Jib30BaHHJI, rp;e IIJI0)];0B0)];CTB0 H 1KHB0TH0B0)];-
CTB0 C0CTaBJIRIOT Be)];ylUne 0TpacJIR. Bo BpeMR Hapop;uott BJiaCTH 6LIJIH
npouaoep;eHLI Kpynm.re KannTaJI0BJiomeHHR B neJIRX ap;paaooxpaHeHHR,
D0BbIIIIeHHR KYJibTYPH0-6LITOBOro yp0BHR H 0CB0eHHR npHpop;m.rx 6oraTCTB
BT0tt o6JiaCTH. ,r(JIR YJIY'illleHHR ropHLIX nacT6RlU 6LIJia BbIK0pqenaHa Kyc-
TapHHKOBaR pacTHTeJibH0CTb li npep;npHHRThl rn:p;poMe.irnopaTHBHLie pa-
60Thl, 'ITO IIpHBeJI0 K pacmupeHHIO ceJibCKOXOBRttCTBeHHhlX DJIOIUap;eit.
Hae6oJiee oamlQ>IMH np0MhllIIJieBHblMH 0TpacJIRMH o Qapa OarnyJiytt RB-
JIRIOTCR - ;o;epeooo6pa6aTbIBalOil\QR np0MbIIDJieBH0CTb 11 ;o;o6blqa CTpoit-
MaTepeaJI0B. B nocJie;o;uee ope:11rn 06aapymea1,1 MecTopomJ:(eHHR noeT-
BblX py;o;.
TARA OAŞULUI 241
Qapa OamyJiyiî B cocTaBe MapaMypemcKoit a;a;MRHHCTpaTHBHOit 06-

.:.nacTH yqaCTByeT co 8HaqHTeJILHhIM y;a;eJILHhtM BeCOM B npOMLlillJieHHOM li
-ceJILCKOX08JIBCTBeHHOM npOH8BO;rl;CTBe (;a;o6Ll'Ia aH;a;eauTa, ;a;peBeCHhI0 Ma-
TepuaJihI, lfipyKThI, MOJIOKO, MHCO ). CJie;a;yeT TaKme ynoMHHYTL, qTo IBRTeJIB
·Oawa, co CTapo~ Tpa;a;u~eit H OllhITOM, HBJIHIOTCH B ;a;aHHOe BpeMH .rry11-
illHMH Jiecopy6aMH u ;a;epeBoo6;a;eJIO'IHHKQMH CTpaHhI.
B aaKJIIO'leHlie yKa8hIBQIOTCH B03MOHl:HOCTH 8KOHOMRtJeCKOro paa-
BJIITHH aToit o6JiaCTH B xo;a;e mecnmeTHero nJiaaa paaBHTHH Hapo;a;Horo
.X08JIBCTBa.
OB'bHCHEHl-'IE Pl-'ICYHHOB
PHc. 1. - reorpa4m'lec,rne noJiomeHHe I.J;apa OamyJiytt B P.H.P.

PHC. 2. - Bnap;HHa HCTOKOB KaMblpaaHa, OKpymeHHali ByJIKaHH'l8CKHMH HeKKaMlf
{4>0TO l-1. AHJJ;pOHa).
PHc. 3. - HapTa ceaOHHOlt TeRy'leCTH OalllCKHX Jiecopy6oB.
PHC. 4. - TIJIOTHOCTb haCeJieHHli no ceJiaM (no JJ;aHHblM 1959 rop;a).
PHc. 5. - OTpacJiesaJI CTPYKTypa COL\HaJIHCTH'leCKOR npOMbllllJI8HHOCTH B 1958-
1959 rr.
PHC. 6. - TipoHaBOJJ;CTBO OCHOBHblX p;peBeCHblX MaTepHaJIOB B 1948 - 1959 rr.
PHC. 7. - CxeMaTH'l8CKaJI t1apTa TeppHTOpHaJibHOro pacnpocTpaHeHHli J18COB B
1881 H B 1961 rr.
PHC. 8. - 3eMJienOJib30BQHHe B 1949 rop;y H B 1959 rop;y.
PHc. 9. - CTpyKTypa noceeHott nJiom;ap;H B 1949 H 1959 rr.
PHC. 10. - TIJIOTHOCTb ecTeCTB8HHblX nacT6HI~ H ceHOKOCOB no cenaM, B 1959 rop;y.
PHc. 11. - 8KOHOMH'18CHali KapTa I.J;apa OamyJiylt.
''ŢARA O.AŞUL Ul"

Study of economic _regional geography -
ABSTRACT
The author sets forth a study of regional economic geography

,concerning a territory little studied in the past and which rank.ed among
the most b:1ek;ward regions- in the country.
"Ţara Oaşului", lying in the north-western part of the R.P.R. bet-
ween the Someş-Tur plain and the Neogene eruptive mountain chain
·of Oaş and Gutii, is a natural units with specific traits rendering it wholly
-different from the other adjoining zones. From a purely economic point
-of view it presents certain characteristics conditioned by the historical
and economic development as well as by the peculiarities of the geo-
graphic environment.
The author sets off the fact that the Oaş region was not a "ţară"
•(country) in the meaning the people gave to this word, but a "terra" in
the feudal sense of Mediaeval Latin documents, i. e. a politica! territory
ruled by a feudal lord. As for the etymology of this denomination, the
~uthor shows that it derives :from the Hungarian word .A.11as or 011as,
translated into Rumanian by the term "deforested area". Then he makes
242 I. VELCEA 26
certain preclSlons concerning the various stages of development of the

population in this region and points out the fact that the "Ţara Oaşului'"
was first mentioned in a document in the 13th century.
The economy of ''Ţara Oaşului" has a varied structure in wh.ich
fruit-growing and cattle-breeding are the main branches. In the years of
the people's power, important funds were invested for social and cul-
tural actions, for public health protection, for the turning to account of
natural resources. Likewise, certain areas were deforested in order to
make land available for pastures and important hydro-melioration works
were carried out; both of these measures brought about an extension of
the agricultural area. The most important industrial branches in Oaş
are: timber processing and the building materials industry. In the last
years there were discovered non-ferrous ores.
Within the framework of Maramureş Region, ''Ţara Oaşului" con-
tributed to an important extent to the turning out of industrial production
(andesite, timber products), the vegetable (fruits) and animal (milk, meat)
production. Likewise, it is worthy mentioning that the Oaş people -
specialized along the centuries in the Oaş region - became today the
best wood-cutters and carvers in the country.
To conclude the author sets off the possibilities of economic deve-
lopment of the region under the six-year plan for the economic deve-
lopment of national economy.
LIST OF FIGURES]
Fig. l. - Geographic site of "Ţara Oaşului" within the framework of the Rumanian:
People's Republic.
Fig. 2. The Cămlrzana depression surrounded by volcanic necks (photo Ioniţă
Andron).
Fig. 3. Map of seasonal migrations of Oaş timber workers.
Fig. 4. Density of population per villages (according to 1959 data).
Fig. 5. Structure of the gross socialist industrial output per branches ln 1958-
and 1959.
Fig. 6. Output of chief timber products in 1948 and 1959.
Fig. 7. Sketch of territorial dlstribution of forests in 1881 and 1961.
Fig. 8. Utilizallon of land in 1949 and 1959. .
Fig. 9. Structure of the cultivated area in 1949 and 1959.
Fig. 10. Density of natural pastures and hayfields, per villages, in 1959.
Fig. 11. Economic map of "Ţara Oaşului".
BIBLIOGRAFIE
1. Bănăţeanu T., Portul popular din Ţara Oaşului. Bucureşti, 1955.

2. Buş I ţ I a I., Ţara Oaşului. Revista „Familia" nr. 13, Pesta, 1869, 30 marlle/10 aprme.
3. Ca n dr ea 1.-A., Graiul ·din Ţara Oaşului. Bucureşti, 1907.
4. C e r n ea V., Romlnii din Ţara Oaşu/ui. Studiu geografic şi etnografic. Rev. personalulu,
regiei Intreprinderilor electromecanice, Timişoara, decembrie 1940 (partea I) şi
numărul din ianuarie - august 1941 (partea a H-a).
5, D a Ic o v Ic i u C., P a s cu S t., C h ere st e ş I u V., M o r a r i u T., Din Istoric,
Transilvaniei. EdAcad. R.P .R., Bucureşti, 1960, voi. I.
6. D o b o ş i A I., Scurtd privire istoricd asupra romlnilor din Sdtmar şi Stlla}. Lucrările
Institutului de geografie al Univ. din Cluj la Timişoara, 1942, voi. VII.
7. Ma k sa I F., A K6zipkori Szatmdr Megye (Judeţul Satu Mare ln evul mediu). Budapesta,
1940.
8. M e te ş Ş t., Contribufie noud la voievozii romlni din Ardeal şi pdrfile ungureşti tn
veacul al XVI-iea şi XVIII-iea. Cluj, 1922.
9. Mi ha I y I., Diplome maramureşene din secolul XIV şi XV. Maramureş, Sighet, 1900.
10. Mor ari u T., Via/a pastorald tn Munfii Rodnei. Studii şi cercel. geogr. 1937, voi. II.
11. Mor ari u T. şi Sa v u A I., Regiunile hidrografice ale Transilr,aniei. Bui. tlllnţ.,
secţ. geol.-geogr., Bucureşti, 1956, t. I, nr. 3-4.
12. M u ş Ie a I., Cercetdri fo/clori~e tn Ţara Oaşului. Cluj, 1932.
13. Ţara Oaşului. Rev. Transilvania, 1941, anul 72, nr. 4.
14. Nete a V., Ţara Oaşului. Colecţia „Cunoştinţe folositoare". C. 109, Bucureşti, 1940.
15. Pascu G., Toponimie romlneascd. Rev. Critică, laşi, 1939, nr. 2-3.
16. Paucă M., Neogenul din bazinele externe ale Munţilor Apuseni. Anuarul Comitetului
geologic, Bucureşti, 1954, voi. XXVII.
17. Petrov ici E., La popula/ion de la Transylvanie au Xl-e si~c/e. Revue de Transylvanie,
Bucureşti, 1944, voi. I.
18. P â r va n V., Getica. Bucureşti, 1926.
19. ş an dr u I., Contribuţii !}eoţJrafice economice asupra evoluţiei aşezărilor omeneşti tn
Depresiunea subcarpaticd Oneşti. Anal. şt. ale Univ. ,.Al. I. Cuza", Iaşi (serie
nouă), t. VII, 1961.
20. V e I~ ea I., G6ra/e z Krainy Oaş. Rev. Poznaj Swiat, Warszawa, 1957, nr. 7.
21. Regiunea Baia Mare. Consideraţiuni economico-geografice. Rev. ,.Natura", 1958,
nr. 3.
22. W e I g an d G., Samosch und Theis1-Dialekte. Leipzig, 1898.
23. • Directivele Congresului al III-iea al P.M.R. pentru planul de dewoltare a economiei
naţionale pe anii 1960-1965 şi pentru programul economic de perspectirJd. Buc.,
1960 .
24. • Monografia }udefului Satu Mare. Budapesta, 1910.
25. Enciclopedia Romlniei. Bucureşti, 1938, voi. II.
26. Documente privind Istoria Romlniei. C. Transilvania, voi. I (1075-1250), Bucureşti,
1951.
27. Documente privind Istoria Romtniei. Veacul XIII, C. Transilvania, voi. II (1251-
1300), Bucureşti, 1952.
28. Documente privind Istoria Romtniei. Veacul XIV, C. Transilvania, voi. I (1301-
1320), Bucureşti, 1953.
29. Documente privind Istoria Romtniei. Veacul XIV, C. Transilvania, voi. II (1321-
1330), Bucureşti, 1953.
30. Monografia geografică a R.P. Romtne, voi. I, geografia fizicd. Ed. Acad. R.P.R.,
Bucurrşti, 1960.
31. Monografia geograficd a R. P. Romtne, r,ol. II, partea I, geografia economică
pe ramuri. Ed. Acad. R.P.R., Bucureşti, 1960.
32. Anuarul statistic al regiunii Baia Mare. Bucureşti, 1960.
33. Staţiunile balneoclimalice din R.P.R., Ed. C.C.S., Bucureşti, 1955.
DEZVOLTAREA AGRICULTURII
IN „ŢARA" MARAMUREŞULUI
DE
GH. IACOB
CONSIDERAŢII GENERALE
Situat în partea de nord a R. P. Romîne, Maramureşul sau „Ţara"

cu acelaşi nume, cuprinde teritoriul dintre culmile înalte ale Munţilor
Maramureşului, ale Masivului Rodnei, ale lanţului vulcanic de nord -
Ţibleş - Văratec - Gutîi - Oaş şi
cursul superior al rîului Tisa, între
localităţile Valea-Vişăului şi
Teceu-Mic.
în. cadrul acestor limite, ,,Ţara" Maramureşului se întinde pe
3173,4 k'm 2 , ceea ce reprezintă aproape 1 / 8 din suprafaţ,a Regiunii adminis-
trativ-economice Maramureş, din care face parte (raioanele Sighet şi
Vişău corespunzînd cu provincia istorică a Maramureşului).
Sub raport morfologic, Maramureşul cuprinde două unităţi şi anume :
a) lanţurile muntoase ale Maramureşului, Rodnei, Ţibleşului, Gutiiului
şi Oaşului, dispuse sub forma unui larg amfiteatru deschis spre nord-vest,
acoperit cu bogate păduri de fag şi conifere, deasupra cărora se dezvoltă
întinse păşuni subalpine şi alpine şi b) depresiunea propriu-zisă, cu aspect
colinar, axată pe cele 3 rîuri care o brăzdează: Tisa, Iza, şi Vişăul. Ea
constituie domeniul agricol al Maramureşului, care cuprinde cele 70
de aşezări omeneşti cu o populaţie totală de peste 180 OOO locuitori (1961).
În ceea ce priveşte regimul climatic, Maramureşul prezintă caractere
diferite faţă de al celorlalte depresiuni intracarpatice, în sensul eă aici
media temperaturii anuale este mai scăzută (7° în zona muntoal'ă şi 9°
în depresiune), amplitudinile termice sînt mai redme, influenţ,a vînturilor
de est este slab reRimţită, iar precipitaţiile mai ridicate (720-900 mm
în depresiune şi 900-1 400 mm în zona muntoaia:ă) (9).
Solurile predominante sînt cele brune de pădmc în diferite grade
de podzolire în depreidune şi brun montane acide în zona înaltă. În luncile
rîurilor Tisa, Iza şi Vişău se dezvoltă solurile aluvionare favorabile cul-
turilor de cereale şi legume.
246 GH. JACOB 2
Condiţiile de dimă şi sol din depresiune şi zona piemontană favo-

rizează dezvoltarea livezilor de pomi fructiferi, păşuni şi fineţe naturale.
De asemenea, precipitaţ,iile abundente, ce cad în zona alpină şi subalpină,
favorizează dezvoltarea unor întinse păşuni pe plaiurile înalte ale l\fasi-
vului Rodnei şi Munţ.ilor Maramureşului. Aceste păşuni de munte con-
stituie una din principalele resurse furajere ale Maramureşului ..
CARACTERIZAREA ECONOMIEI AGRICOLE
în lucrarea <le faţă vom prezenta dezvoltarea actuală a econo-

miei agrieole a Ţării Maramureşului în comparaţie cu starea de înapo-
iere din trec·ut, preeum şi tendinţ.ele de specializare în cele două ramuri
principalC' : creşterea animalelor şi pomicultura.
Cu toată varietatea bogăţiilor naturale de care dispune şi posibi-
litatea de valorificare a acei--tora, Maramureşul a continuat i--ă rămină,
pînă la instaurarea regimului demouat-popular, una din cele mai înapo-
iate şi izolate regiuni din ţara noastră: singura legătură pe calea ferată
a Maramureşului, cu restul ţării, se efectua prin afara hotarelor ţării,
pe linia Cîmpulung-la-Tisa-Hust-Halmeu-S·:1tu-Mare.
Existau poi-ibilităţi de extindere a culturilor de plante tehnice,
a livezilor de .pomi fructiferi, de dezvoltare a creşterii animalelor pe baza
întinselor păşuni şi fineţe naturale (113 500 ha), cu toate acestea, înainte
de cel de-al doilea război mondial, terenurile cultivate ocupau, numai
5 % iar livezile de pomi fructiferi sub 0,4 % din teritoriul Maramureşului.
Recoltele ce se obţineau de pe suprafaţa celor 16 300 ha de teren
cultivat şi anume 7 500 t cereale şi 17 OOO t cartofi, erau cu totul insu-
ficiente, dacă le raportăm la populaţ,ia din acea vreme (160 OOO locuitori).
De reţinut ei-te faptul că unui locuitor îi revef!.eau anual, în perioada ante-
belică, circa 87 kg cereale, hrană suficientă abia pentru 3 -4 luni. Feno-
menul deplai;ărilor sezoniere ale maramureşenilor la muncile agricole
(prăşit, secerat, cosit) în alte regiuni ale ţării se producea tocmai din
cauza lipsei de hrană (6 ).
Agricultura Maramureşului se practica în aceleaşi condiţii ca şi
în secolele XIV -XVI. Inventarul agricol era format din cele mai pri-
mitive unelte, arăturile efectuîndu-se cu pluguri de lemn. Solurile Eărace
podzolice erau i-pălate de ploile torenţiale. Eroziunea afecta tot mai multe
terenuri cultivate, îndeosebi cele ele pe pantă; majoritatea livezilor cu
pomi degenerau şi erau lăsate în paragină; păşunile şi fîneţele naturale
deveneau, pe an ce trecea, tot mai slab productive, fiind năpădite de sub-
arboret şi plante dăunătoare. Împotriva inundaţiilor celor două riuri
capricioase, Tisa şi Iza, care deseori se revărsau distrugînd însemnate
suprafeţe cultivate din luncile lor, nu se întreprindeau nici un fel de acţiuni.
într-o situaţie similară de înapoiere se afla şi sectorul creşterii ani-
malelor, care se caracteriza prin scăderea continuă a şeptelului (de ovine
şi bovine) datorită lipsei de hrană suficientă şi sacrificărilor excesive, cit
JJi prin degenerarea raselor. Numărul cabalinelor de asemenea scăzuse
3 DEZVOLTAREA AGRICULTURII IN „ŢARA" MARAMUREŞULUI 247
simţitor, datorită utilizării lor pînă la epuizare în exploatările forestiere,

la transportul buştenilor. Acesta era tabloul pe care-l înfăţişa agricultura
Maramureşului pînă la 23 August 1944. Aceasta era moştenirca răma8ă în
urma regimului burghezo-moşieresc care a ţinut Maramureşul vreme de
un sfert de veac în stare de înapoiere şi izolare, secătuindu-i pădurile,
populaţia avînd cel mai scăzut nivel de trai şi procentul cel mai ridicat
-de analfabeti din tară.
. Dnpă instaurarea regimului democrat-popular, una din problemele
de seamă ale Partidului Muncitoresc Romîn a fost aceea de ridicare a
regiunilor înapoiate şi izolate ale ţării printre care era şi Maramureşul.
1n numai 15 ani, marile transformări social-economice au dus atît la
refacerea şi dezvoltarea ramurilor existente ale economiei Maramureşului
cît şi la apariţia de noi ramuri (industria extractivă a minereurilor nefe-
roase (8), industria materialelor de construcţii, industria farmaceutică etc.).
Un loc însemnat în economia Maramureşului, alături de industria
extractivă şi prelucrătoare care se află în plină dezvoltare, îl deţine şi
economia agricolă, prin cele două ramuri principale : creşterea animalelor
şi pomicultura (7). Vechile teorii burgheze care „motivau" înapoierea
agriculturii în Maramureş prin nefertilitatea solului, climatul rece şi
imposibilitatea lărgirii suprafeţelor terenurilor arabile, au fost -spul-
berate.
Prin acţiunea de desţelenire a păşunilor şi fîneţ.elor naturale slab
productive, prin lucrările de hidroamelioraţii efectuate în luncile Izei,
Tisei şi Vişăului, ca şi prin introducerea asolamentelor, administrarea
unor însemnate cantităţi de îngrăşăminte chimice şi naturale şi aplicarea
diverselor măsuri agrotehnice, s-a reuşit în cei 15 ani să se obţină
mari succese, atît sub raportul extinderii suprafeţelor arabile, cit şi al
producţiei totale şi productivităţii agricole, al şeptelului şi îndeosebi al
producţiei de cereale şi de cartofi pe cap de locuitor. De asemenea, prin
acţiunea de fixare a solurilor de pe pantele supuse eroziunii cu plante
perene şi pomi fructiferi, o mare parte din terenurile neproductive s-au
transformat în livezi.
Modul de folosintă a terenurilor în Maramureş, în anul 1960, este
redat în tabloul nr. i.
Tabloul nr. 1
Suprafaţa %
Teren agricol . . . . . 152 680 ha 48,1

din care : arabil . . . . 34 848 „ 11,0
păşuni 44 591 „ 14,0
fineţe naturale 68 939 „ 21,7
livezi şi pepiniere pomicole 4 302 „ 1,4
Păduri . . . . . . . . . . . . . . 149 847 47,5
Ape, bălţi . . . . . . . . . . . . 1 818 0,4
Alte terenuri (curţi, clădiri, drumuri, te-
renuri pietroase) . . . . . . . 12 995 „ 4,0
Suprafaţa totală a Maramureşului 317 340 ha 100.0

248 GH. IAC.0B
Acest tablou ilustrează faptul că cea mai mare extindere o au pă

durile (47,5%), urmate de păşuni şi fineţe naturale (35,7%)- Terenurile
arabile deţin 11 % şi livezile pomicole 1,4% din suprafaţa totală a Mara-
mureşului.
Atit sub raportul suprafeţelor cultivate, al producţiei totale, pro-
ducţiei medii la hectar, producţiei vegetale, cit şi al şeptelului şi producţiei
animale, agricultura din Ţara Maramureşului a înregistrat în anii puterii
populare o dezvoltare considerabilă faţă de situaţia antebelică. Astfel„
suprafaţa terenurilor arabile R-a mărit cu circa 10 OOO ha, iar cea a livezilor
pomicole cu 2100 ha. Producţia totală de cereale a crescut de circa 1,8 ori,
producţia de cartofi de 4 ori, producţia totală de fructe de 3,2 ori ; pro-
ducţia medie la hectarul de griu s-a ridicat de la 700 kg în 1938, la 1100
în 1960, cea de porumb de la 780 kg la 1250 kg etc. De asemenea, numărul
animalelor a înregistrat, în perioada 1938-1960, o creştere sensibilă~
numărul bovinelor a crescut cu peste 24 OOO capete, numărul ovinelor cu
aproape 20 OOO capete, iar rel al porcinelor cu circa 8 OOO capete.
Dezvoltarea acestor ramuri ale agriculturii se oglindeşte şi prin
sporirea producţiei de cereale şi de cartofi pe cap de locuitor (de la 87 kg
şi respectiv 100 kg în 1938, la 142 kg şi 325 kg în 1960).
Dintre cereale, un loc însemnat U ocupă porumbul şi ovăzul, ambele
culturi deţinînd 2 / 3 din suprafaţa cultivată a Maramureşului.
De asemenea pe suprafeţe însemnate şi în alternanţă cu porumbul
şi ovăzul se cultivă cartoful (6 100 ha) care, datorită condiţiilor pedocli-
matice favorabile, înregistrează producţii însemnate (55 200 t în 1960).
Cartoful ca şi ovăzul se cultivă mai cu seamă în estul Maramureşului
(Raionul Vişău) care participă cu 20 % în producţia de cartofi şi cu 41,2%
în producţia de ovăz a Regiunii administrativ-economice Maramureş.
Celelalte plante cultivate (griul, orzul, floarea soarelui, cînepa,.
plantele de nutreţ) ocupă suprafeţe restrînse, obţinîndu-se prin culti-
varea lor recolte mici ; deci şi rolul lor în alimentaţia populaţiei şi hrana
animalelor este cu totul secundar.
Ţinîndu-se seama, atît de condiţiile specifice (morfologice ~i pedo-
climatice), dt şi de posibilităţile mari de dezvoltare, agricultura Mara-
mureşului este orientată în direcţia specializării celor două ramuri : creş
terea animalelor şi pomicultura.
Rolul principal în dezvoltarea continuă a acestor două ramuri,
privite prin lumina planului de perspectivă, pe perioada 1960-1965,
îl are sef'torul de stat şi cooperatist, reprezentat prin G.A.S. Sighet şi
gospodăriile colective şi întovărăşirile zootehnico-pomicole.
Creşterea animalelor este o ocupaţie tradiţională în Ţara Maramu·
reşului. ,,Păcurăritul" a fost practicat încă cu secole înainte de epoca.
primelor cnezate şi voievodate din secolele XIII-XIV fiind favorizat
de prezenţa întinselor păşuni alpine şi subalpine şi bogatelor fineţe natu-
rale ce acopereau in cea mai mare parte zona depresionară şi muntoasă
a Maramureşului (5). Cu toate acestea, creşterea animalelor, datorită
atît formelor primitive în care se practica de secole cît şi lipsei de preo-
cupare, se prezenta în 1945 cu un efectiv scăzut de animale. A.ceastă
scădere a fost cauzată şi de politica de jaf şi cotropire fascistă din perioada
celui de-al doilea război mondial, cînd s-a sacrificat o bună parte din
şeptelul Maramureşului.
O dată cu instaurarea regimului democrat-popular, s-a trecut Ia
refacerea acestui sector care are mari posibilităţi de dezvoltare în întreg
Maramureşul.
Călăuziţi de politica justă a P.M.R. de ridicare a regiunilor înapo-
iate, prin punerea în valoare a resurselor naturale de care dispune şi
ţinînd seama de condiţiile favorabile pe care le întruneşte Maramureşul,
în ceea ce priveşte creşterea animalelor, cadrele de specialitate au desfă
şurat o acţiune susţinută, concretizată prin înfiinţarea Gospodăriei agri-
cole de stat din Sighet specializată în creşterea animalelor de rasă(bovine
din rasa „brună de Maramureş") şi a celor 56 de gospodării colective şi
întovărăşiri zootehnico-pomicole. De asemenea, prin crearea a numeroase
staţiuni de montă şi construirea a 3 spitale veterinare, s-a reuşit astfel
ca în 15 ani, efectivul de animale al Maramureşului nu numai să se refacă,
dar să înregistreze şi o creştere sensibilă la toate speciile, îmbunătăţin
du-se totodată şi raportul raselor productive faţă de cele inferioare.
lată numărul de animale în Ţara Maramureşului la sfirşitul anului
1960:
bovine ....... . 61 621 capete
din care : vaci şi bivoliţe 30 519 „
ovine 106 620 „
porcine ....... . 16 800 ,,
cabaline ....... . 10 678 ,,
Dintre speciile citate, o deosebită importanţă, nu numai pe plan
regional dar şi naţional, o au bovinele şi anume cele de rai,ă „brună de
Maramurf'ş" u. Datorită creşterii vitelor de rasă brună, Maramureşul
a fost drnlarat regiune zootehnică de interes republican, furnizind anual
celorlalte regiuni ale ţării noastre un număr însemnat de taurine (2 000.-
2400 capete tineret reproducător, vaci). Numai în perioada 1952-1960
au fost livrate circa 20 OOO capete bovine din rasa brună, regiunilor :
Bucureşti, Oltenia, Argeş, Ploieşti, Galaţi, Mureş-Autonomă Maghiară,
Cluj, Suceava etc. Prin calităţile sale (mare producătoare de carne şi
lapte, rezistentă şi puţin pretenţfoasă la hrană) această rasă este solici-
tată şi peste hotare. Gospodăria agricolă de stat din Sighet, gospodă
riile agricole colective din Cimpulung-la-Tisa, Ocna-Şugatag, Cuhea, Ieud,
Săliştea-de-Sus şi Vişău-de-Sus s-au specializat în creşterea bovinelor
de raf'ă brună, reuşindu-se ca anual să furnizeze un număr însemnat,
celorlalte unităţi socialiste din raioanele Lăpuş, Oaş, Şomcuta-Mare,
Vatra-Dornei etc., în vederea extinderii ariei de creştere a acestei rase
productive.
Problema principală de care este legată dezvoltarea continuă a
şeptelului - producţia şi productivitatea acestuia - o constituie baza fu-
rajeră. în această privinţă Maramureşul posedă variate şi bogate resurse
1 ) Rasa „brună de Maramureş" provine din lncrucişările rasei Schwitz (Allgau, · Mon-
tafon şi Inthal) cu rasele locale sură de stepă şi de munte. Primele importuri au fost făcute
ln 1881 (3).
250 GH. IACOB 6
furajere, care asigură în cea mai mare parte necesarul ritmului de dezvol-
tare a şeptelului şi producţ,iei animale. Cele 110 OOO ha de păşuni şi fineţe
naturale oferă posibilitatea creşterii unui număr mult mai mare de ani-
male, decit cel actual. În vederea ridicării productivităţii păşunilor şi
fîneţelor i;-au întreprins, în perioada 1956 - 1960, o serie de acţiuni
tehnice şi organizatorice ca: regenerări de pajişti pe o suprafaţă de peste
2 OOO ha, defrişări de arborete (jnepenişuri din zona păşunilor subalpine
din Masivul Rodnei) pe o suprafaţă de aproape 4 600 ha, desfiinţarea
muşuroaielor înţelenite, reînierbarea păşunilor prin însămînţări artifi-
ciale, administrarea de îngrăşăminte chimice şi naturale (200-300 kg
la hectar), desţelenirea păşunilor slab productive şi cultivarea acestora
cu plante de nutreţ etc. O deosebită importanţă o au şi sistemul păşu
natului prin rotaţie şi al îngrăşării păşunilor prin tîrlire.
Dintre culturile furajere care au luat o mare dezvoltare în ultimul
deceniu fac parte nutreţurile însilozate (porumb pentru siloz). Datorită
folosirii acestora în hrana animalelor şi îndeosebi a vacilor, G. A. S. Si-
ghet, gospodăriile eolective din depresiune şi- stînele din :fyiunţii Maramu-
reşului şi Munţii Rodnei au reuşit să-şi dubleze producţia de lapte şi
earne pe cap de animal furajat.
în anul ] 958 s-a înfiinţat, la Ţiganu, în partea de est a Munţilor
Oaşului, păşunea model, care cuprinde circa 500 ha, destinată €fectuării
diverselor e-xperimentări legate de creşterea bovinelor şi ovinelor în
zona muntoasă. Potrivit raportului tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej asupra
mersului îndeplinirii Directivelor Congresului al III-lea al partidului
privind construirea socialismului la sate şi dezvoltarea agrkulturii, sar-
cină de hază în dezvoltarea şeptelului şi sporirea producţiei de lapte,
carne şi lînă o c<•nstituie asigurarea furajelor în cantităţ,i corespunză
toare numărului sporit de animale, şi dotarea sectorului cu sufici-
ente cadre calificate. Întrudt în Maramureş principala bază furajeră
o formează păşunile şi fîneţele naturale, se impune efectuarea a diver-
se lucrări ca : reînsămînţarea păşunilor slab productive, combaterea
eroziunii, lucrări de desţelenire şi cultivarea acestora cu plante de nutreţ,
după sistemul conveierului verde etc.
Pomicultura, ca şi treşterea animalelor, a înregistrat o mare dezvol-
tare în anii puterii populare, realizîndu-se nu numai refacerea fondului
pomicol existent, dar şi extinderea considerabilă a suprafeţelor ocupate
cu livezi (de la 2 202 ha in, 1938 (11) la 4 302 ha în 1960). Ponderea cea
mai mare între pomii fructiferi o are mărul - 48 %- Ţara Maramureşului
deţ,inea în anul 1960 peste o treime din numărul total de meri şi 37,5%
din produ,·ţia totală de mere din Regiunea administrativă Maramureş.
Livezile pomicole din văile Tii;ei şi Marei furnizează ¾ din producţ,ia
totală de fructe a Depresiunii Maramureşului. Dintre speciile de pomi,
cel mai însemnat este mărul varietatea „Jonathan". Maramureşul de-
ţine aproape 1/ 8 din numărul total de meri Jonathan din R. P. Romînă.
Pepinierele din Sighet, Sarai;:ău şi Bocicoiu-Mare livrează anual un număr
însemnat de meri-puieţi, astfel că în perioada 1955-1960, numărul me-
rilor în Maramureş a crescut cu peste 140 OOO bucăţi.
Producţia totală de fructe a Maramureşului, obţinută în 1960,
a fost de peste 4 500 t din care 80 % o reprezenta producţia de mere. Au
fost ani irn:ă cînd s-au înregistrat producţii maxime de mere, de exemplu
în 1955, cînd s-au realizat peste 15 OOO t, reprezentînd 7 % din producţia
totală de mere a ţării. Un rol însemnat în cadrul sectorului pomirol îl
au G.A.S.-Sighet şi gospodăriile colective zootehnico-pomicole, care
participă cu circa 48 % în producţia de fructe a Maramureşului. Sectorul
socialiRt pomicol prezintă o creştere continuă datorită noilor plantaţii
ce le efectuează în zona piemontană. Producţiile ridicate pe pomi rodi-
tori cît şi calitatea fructelor şi varietăţile acestora, confirmă superiorita-
tea sectorului socialist pomirnl.
O atenţ,ie deosebită i-e acordă, în momentul de faţă, dezvoltării
pomieulturii, care deţine un rol important în economia Maramureşului.
Astfel, extinderea livezilor în regiunea piemontană Săpînţa -Iapa-Crăceşti
şi Ocna-~ugatag-Săcel, folosirea sistemului de plantare a pomilor pe pantă
în zonele supuse eroziunii (Săpînţa, Sara~ău, Berbeşti etc.), înfiinţarea de
noi pepiniere, precum şi dotarea unităţilor pomicole cu utilaj corespunză
tor şi cantităţi suficiente de substanţe chimice, toate acestea constituie
sarcinile principale ce revin sectorului pomicol din Maramureş în cadrul
planului de perspectivă (1960-1965). În aceRt Rens, se prevede ca pînă în
anul 1965 numărul pomilor plantaţi să crească cu circa 500 OOO bucăţi;
livezile ce urmează a fi plantate - în aceeaşi perioadă - Ră ocupe o supra-
faţă de 500 ha iar producţia de fructe pe pom roditor l'ă fie mai stabilă,
aceasta fiind posibilă prin luarea unor măsmi eficiente de protecţie,
atît în perioada de vegetaţie cît şi în timpul iernilor geroaRe. De aRemenea,
Rectorul pomicol va fi dotat cu un suticient personal, calificat în şcoala
horticolă de la Bocicoiu-Mare (anual 100 absolvenţi), creată tocmai în
scopul transformării Maramureşului într-unul din cele mai însemnate
bazine pomicole specializate ale ţării.
ZONAREA AGRICOLA
Ţinind seama de repartiţia livezilor de pomi, de creşterea animalelor,

de producţia şi productivitatea acestora, de participarea lor în schimburile
regiunii cît şi de cartările efectuate cu prilejul cercetărilor de teren, se
deosebesc, în cadrul Maramureşului, patru zone agricole, în care ramurile
predominante sînt pomicultura şi creşterea animalelor.
1) Zona pomicoliJ, şi de creştere a animalelor, în care culturile de
cereale (porumbul), şi cartofii ocupă suprafeţe îni-emnate. Pe Ruprafeţe
restrînse îmă se mai cultivă legume şi zarzavaturi (varză şi ceapă) în împre-
jurimile Sighetului, la Sarasău şi Cămara-Sighct. Zona pomicolă şi de
creştere a animalelor cuprinde lunca şi terasele TiRei, între localităţile
Rcmeţi şi Lunca-la-Tisa, precum şi piemonturile Săpînţa - SaraRău -
Iapa, în care livezile de pomi alternează cu fîneţele naturale, culturile
furajere şi de cartofi. Localităţile pomicole renumite sînt : Japa, Sara1-1ău,
Sighet şi Bocicoiu-Mare, acestea participînd cu peste 50% în producţ,ia
totală de fructe a Maramureşului. !n ceea ce priveşte creşterea animalelor,
cităm : Sighetul, Sarasău şi Cîmpulung-la-Tisa, localităţi care se specia-
lizează in creşterea bovinelor de rasă „brună de Maramnreş". Gospo-
dăria agricolă de stat Sighet constituie „pepiniera zootehnică" a Mara-
252 GH. IACOB 8
mureşului, destinată să furnizeze anual sute de reproducători şi vaci de

raEă brună.
2) Zona de creştere a animalelor şi pomiculturt'I,, in care culturile
de cereale, cartofi şi cinepă ocupă suprafeţe însemnate. în această zonă,
creşterea animalelor, prin produeţia, randamentul şi posibilităţile de
dezvoltare, este preponderentă faţă de sectorul pomicol. Ea cuprinde
văile Mara, CoFăul, Iza (cursul inferior) şi Ronişoara, precum şi piemon-
turile Giukşti - Deseşti - Ocna-Şugatag, cu bogate fineţe naturalei ce
alternează cu livezi tinere de pomi şi culturi de porumb. Printre loca-
lităţile mai însemnate - in ceea ce priveşte creşterea animalelor - se
numără : Ocna-Şugatag, Giukşti, Deseşti, Crăceşti, Călineşti şi BîrRana.
Această zonă are mari posibilităţi de lărgire a sectorului zootehnic, deoa-
rece deţine aproape 1 / 8 din păşunile Maramureşului şi nu niai puţin de
50 % din totalul fîneţelor naturale.
De asemenea, sub raportul pomiculturii, zona oferă condiţii pedo-
climatice favorabile dezvoltării livezilor de pomi. în situaţia actuală,
preponderenţa o au livezile de pruni, dezvoltate mai ales pe terasele
Marei şi in zona piemontană. Totuşi datorită producţiilor slabe şi cal!tăţii
inferioare, livezile de pruni sint treptat înlocuite cu plantaţii noi de
meri Jonathan.
Dintre cereale, porumbul se cultivă pe suprafeţe mai extinse şi
la altitudini mai mari (700-800 m), in alternanţă cu cartoful şi plantele
de nutreţ. în apropiere de aşezările omeneşti se cultivă, insă pe suprafeţe
mai rest1inse, cinepa, a cărei fibră este folosită in industria casnică pentru
confecţionarea tradiţionalului costum maramureşan şi a covoarelor ţără
neşti (Budeşti, Călineşti şi Giuleşti etc.).
~) Zona de creştere a animalelor şi de cultură a cerealelor: in care
se intîlnesc livezi de pomi, culturi de cartofi, cinepă şi plante de nutreţ,
corespunde părţ,ii centrale a Depresiunii Maramureşului. Ea este brăz
dată de cursul mijlociu al rîului Iza, in lungul căruia sint înşirate locali-
tăţile : Săcel, Săliştea-de-Sus, Ieud, Dragomireşti, Cuhea, Rozavlea etc.
Între valea Izei şi limita nordică a lanţului muntos Ţibleş- Văratec se dez-
voltă zona piemontană Slătioara - Ieud - Săcel, sub forma unui evantai,
care e acoperită în cea mai mare parte cu bogate fîneţe naturale. Ponderea
în această zonă o deţine creşterea animalelor (ovine şi bovine). De men-
ţionat este faptul eă s-a trecut la introducerea pe scară largă a rasei „brună
de l\faramureş"şi înlocuirea oilor de rasă. ţurcană cu cele de rasă ţigaie.
Comunele mai însemnate in această privinţă sint : Rozavlea, Cuhea şi
Dragomireşti. La Dragomireşti s-a construit, in anii puterii populare,.
un spital veterinar, dotat cu aparatură modernă, avind un număr mare
de medici de specialitate.
Problema principală pe care o ridică zootehnia in această zonă este
aceea a bazei furajere, în sensul asigurării hranei animalelor cu tot mai
multe concentrate (porumb boabe, ovăz), plante furajere (trifoi, lucernă
şi porumb pentru însilozat).
În ceea ce priveşte cultura cerealelor, in această zonă şi anume de-a
lungul Izei - în lunca şi pe terasele acesteia - între localităţile Săcel şi
Rozavlea, preponderenţa o au porumbul, griul şi ovăzul; localităţile,
,
U. R•
.,,,..
LEGENDA
filHII] y
~ .2 7
3 IL
8
.... ___ 9
4
S OARA
~ 5 't o 4 6km
~ b:--1
\
I
I
I
Fig. t. - Harta zonelor agricole din Ţan Maramureşului.
l . Zona 'l)Omfc,D.,1 de ore,tere & &ntm,lelor: t . zon.• da or~tere..• a.nlm.~elor '1 oomlcnlturi: S. sona. de ore,ten & anlmlllllor ,1 da cullura ceeaklor;
,. ZOD~48 creştere-& anmwelor 1)8 ba.I& pl!/11Dllor de DIWl~ I 6. pld11rl; ,. Glnept.; 7, or.rţol'l I f, oom1 frll.qţlfwl:
g, 111111P. de i:alGIJII,
Rozavlea, Cuhea, leud, Dragomireşti şi Săcel deţin peste ¾, din suprafe-

ţele şi producţia de cereale ale acestei zone.
4) Zona de creştere a animalelor pe baza păşunilor de munte. Această
zonă corespunde părţii estice a Maramureşului, care se întinde între valea
Vişăului şi frontiera sovieto-romînă - paiml Prislop şi Masivul Rodnfi.
Ea cuprinde cea mai mare parte din suprafaţa totală de păşuni subalpine
şi alpine a Maramureşului (90%). ,,Păcurăritul" constituie una din ocu-
paţiile tradiţionale ale unei însemnate părţi din populaţia regiunii, iar
fenomenul de transhumanţă este asemănător celui din Carpaţii Meridionali.
Cel mai mare număr îl formează ovinele de rasă ţurcană şi bovinele din
rasa locală, care sînt supuse acţiunii de „brunizare", reuşindu-se astfel
ca produsul hibrid să se adapteze foarte bine la condiţiile locale.
Problema principală a creşterii animalelor o constituie de asemenea
asigurarea unei baze furajere substanţiale, prin înlocuirea suculentelor
cu concentrate şi plante furajere consistente. Comunele renumite în creş
terea vitelor, din această zonă, sînt : Borşa, Moiseiu, Vişău-de-Sus, Vişău
de-Jrn;, Poienile-de-sub-Munte şi Petrova.
în cadrul acestei zone se deosebeşte o subzonă care cuprinde în-
treaga vale a Vişăului {lunca şi terasele acestuia) în care, pe lingă creş
terea animalelor, se practică culturi cerealiere (porumb şi ovăz) şi de
cînepă, iar în apropierea aşezărilor şi în incinta lor, livezi de pomi.
C'.1racterul mixt al acestei subzone este mai evident în sectoarele
unde rîul Vişău a format mici bazinete de confluenţă {la Borşa, Vişău
de-Sus, Vişău-de-Jos, Leordina, Petrova etc.).
De menţionat este faptul că în estul Maramureşului ovăzul găseşte
condiţii pedoclimatice optime, reuşindu-se să fie cultivat pe suprafeţe
însemnate ( 4 250 ha în 1960) şi la altitudini mari - 900-1 OOO m - aşa.
cum se pot vedea la Borşa, Moiseiu, Săcel şi Vişău-de-Sus.
*
Din prezentarea făcută se desprinde, ca trăsătură principală, care
caracterizează economia agricolă actuală a Maramureşului, specializarea
în creşterea animalelor de rasă „brună de Maramureş" şi în producţia de
fructe - mere „Jonathan".
Cu toată configuraţia sa geografică de depresiune intracarpatică,
totuşi, prin diverse lucrări de îmbunătăţiri funciare, prin folosirea aso-
lamentelor, prin administra.rea de îngrăşăminte, prin plantarea pomilor
pe terenurile în p1,ntă şi adaptarea unor soiuri de cereale şi cartofi la
condiţiile specifice pedoclimatice ale regiunii, economia Maramureşului
a înregistrat succese remarcabile, reuşindu-se ca producţia animală (de
lapte şi lină) şi vegetală (fructe, cartofi, nutreţ) Eă se mărească consi-
derabil (anual să furmzeze industriei prelucrătoare cantităţi sporite de
materii prime).
Aşadar, dezvoltarea continllă a economiei agricole a Maramure-
şului se răsfringe şi asupra nivelului material şi cultural al populaţiei,
254 GH. IACOB 10
nivel care a crescut, in anii regimului democrat-popular, de aproape trei

ori. Ţăranilor muncitori, grupaţi in gospodării colective in majoritate
zootehnico-pomicole li s-au creat largi posibilităţi şi avantaje substanţiale
in vederea creşterii animalelor de rasă brună şi extinderii plantaţiilor
pomic:ole (de meri) care le aduc venituri insemnate.
Specializarea Maramureşului in creşterea animalelor de raE>ă şi
pomicultură face ca acesta să ocupe un loc important, atît in economia
regiunii adminii;trativ-economice, cit şi in economia naţională. Dezvol-
tarea şi specializarea economiei agrirole a Maramureşului contribuie la
rezolvarea problemei deficitului de cereale. Prin livrările produselor exce-
dentare (fructe, lapte, carne, lină, cartofi, nutreţ, vite de rasă etc.), Mara-
mureşul îşi acoperă consumul populaţiei, procurind necesarul de cereale
din raioanele Carei şi Satu-Mare.
în acelaşi timp, dezvoltarea şi specializarea agriculturii Maramure-
şului va absorbi o mare parte din volumul forţei de muncă disponibilă,
reuşindu-se ca, împreună cu celelalte ramuri de activitate economică
(industria extractivă, forestieră şi de prelucrare a lemnului, textilă etc.),
să fie pe cale de a lichida deplasările sezoniere pentru munci agricole
în alte regiuni ale ţării.
Potrivit sarcinilor cuprinse in Raportul celui de-al III-lea Congres
alP.M.R., Maramureşul se încadrează printre regiunile ce vor căpăta o dez-
voltare considerabilă, acestei provincii dindu-i-se o atenţie deosebită in
vederea creşterii potenţialului economic. Astfel, in planul de perspectivă pe
anii 1960-1965, agricultura se va axa pe continua dezvoltare complexă a
tuturor ramurilor sale, accentul fiind pus insă pe specializarea celor două
sectoare principale: a) creşterea animalelor de rasă brună, în intreaga
depresiune şi legat de aceasta, crearea unei permanente şi substanţiale
baze furajere care Eă permită obţinerea unor producţii Rporite de lapte
şi carne ; b) pomicultura, orientată. ID direcţia extinderii plantaţiilor în
zona piemontană şi în cele patru bazine pomicole - Tisa, Iza, Mara şi
Vişău - care se conturează încă de pe acum, urmărindu-se imbună
t.ăţirea continuă a raportului actual dintre specii şi soiuri pentru a se ajunge
ca proporţia de meri să fie de 60-70%. Rolul principal in acest !'!ens
revine sectorului socialist, care trasează linia directoare în toate sectoarele
agriculturii. Succesele obţinute de către unităţ.ile socialiste din agricul-
tură constituie chezăşia victoriei depline a socializării intregului Mara-
mureş. Toate aceste obiee,tive, care confirmă justeţea politicii P.M.R.
in dezvoltarea neîntreruptă şi armonioafă a tuturor regiunilor patriei
noastre, au cfrept scop transformarea vechei provincii istorice a Mara-
mureşului într-una din regiunile de speeializare zootehnico-pomicolă
a ţării, cu un aport substanţfal în economia naţională. Aşadar, economia
agricolă, alături de celelalte sectoare, va contribui in mare măsură la ridi-
carea pe o treaptă supn-ioară a nivelului material şi cultural al populaţiei
maramureşene, care este chemată Eă transforme regiunea într-o vastă
grădină roditoare.
11 DEZVOLTAREA AGRICULTURII IN „ŢARA" MARAMUREŞtn..UI
PA3BHTHE CEJlbCRoro X03R0:CTBA B „UAPA"

MAPAMYPE IDY JIY0:
PE3IOME
O.o;Hoil: 118 OCHOBHLIX OTpacJieil: 8HOHOMHKH MapaMypemcHoil: o6Jiac-

TH .RBJI.ReTC.R ceJibCHOe XOB.Ril:CTBO. CoIJ,HaJibH0-8KOHOMH'IeCKHe npeo6paao-
BaBH.R, npoucme.o;mue BO apeM.R Hapo.o;Ho-.o;eMOKpaTH'IecKoro cTpo11, npu-
BeJIH H HOMIIJieKCHOMY pa8BHTHIO ceJibCHOro X03.Ril:CTBa, B HOTOpOM OT-
Me'IaeTC.R cTpeMJieHHe H crreIJ,HamrnaIJ,HH ero .o;ayx, B 6y.o;yrqeM ReCLMa
nepcneKTHBHLIX OTpacJieil:: IlJIO)];OBO)];CTBO H nJieMeUHOe IBHBOTHOBO]:(CTBO.
MapaMypeIIICHa.R o6JiaCTb no BLiparqHBaHHIO BLICOHOHa'IeCTBeHHLIX
116JIOH copTa „HoHaTaH", a TaKme B peayJihTaTe HenpepLIBHoro yaeJIH'Ie-
BH.R noroJIOBb.R „6ypoil:" nopo.o;LI HpynHoro poraToro cHOTa, nrpaeT aHa-
'IHTeJILHYIO pOJib B 8HOHOMHKe CTpaHLI.
B CB.RBH c aToil: cneIJ,naJiuaaIJ,neil:, Ha TeppnTopnH MapaMypeIIIcHoil:
o6JiaCTH onpe.o;eJI.RIOTC.R 'IeTLipe paHOHa:
a) IlJIO]:(OBO)];'IeCHHil pail:OH H aoua .MOJIOqHO-M.RCHOro IBHBOTH0BO)];-
CTBa B aana.o;HOH 'IaCTH Bna.o;HHLI.
6) IBHBOTBOBO)];'IeCKO-ca.o;oao.o;qecHHH paHOH a roro-aarra.o;Hoil: 'IaCTH
(6acceHH p.p. Haa n Rocay);
a) mnBOTHOBo.o;qecKntt pattoH H paHOH aepHOBLIX HJJILTYP B l.\eH-
TpaJibHOtt 'IaCTH (6accettH HaLI);
r) IBHBOTHOBO)];'IeCKHfi paiî:OH ropHLIX nacT6HIIJ,, B BOCTO'IHOH'. tJaCTH
06.nacTH (6accettH Bumay). .
O6JiaCTb Uapa MapaMypeIIIyJiyii .o;oJimHa CTaTb no nepcneHTHBHOMY
nJiaHy 1960-1965 rr. HpynHLIM IBHBOTHOBO)];'leCHO-ca.o;oBO)];'leCKHM l.\eHTpOM
CTpaHLI, npe.o;BaBHl!.'leHHLIM )];JI.R cua6meHH.R .o;pyrux o6JiacTei1: BCe BOB-
pacTaIOiqHM 'IHCJIOM roJIOB Hpynuoro poraToro CKOTa 6ypoil: nopo.o;LI H
BCe 60JibillHM HOJIH'leCTBOM BLICOHOHa 'leCTBeHHLIX «l>PYHTOB.
OB'bHCHEH11E Pl1CYH HOB
PHc. 1. - Kapma ceJ1bc1.oxoa11ucmBe11,11,b1x pauoftoB MapaMypewcr.ou Bnaâu1tb1.

1- IlJIOJJ;OBOJJ;'leCRO·iHHBOTHODOA'leCKHtt pattoH; 2 - iHHBOT\IODOA'teCKO-TIJIOJJ;OBOJJ;'leCRHlt
palton; 3 - iHHBOTHOBOJJ;'leCRO-aepnonolt palton; 4 - lHHBOTIIODOJJ;'leCHHlt paltoH Ha 6aae
aJibTIHltc1mx nacT6Hil\; 5 - Jieca; 6 - ROHOTIJIH; 7 - KapTo«t,eJib; 8 - TIJIOJJ;OBble ca;a;bl;
9 - rpa11H11a Mem;a;y paltonaMH.
DEVELOPMENT OF AGRICULTURE
IN "ŢARA" MARAMUREŞULUI
ABSTRACT
Agriculture is one of the leading branches in the economy of Mara-

mureş. The social and economic changes which have oceurred in the years
of the people's democratic regime have led to the complex develop-
256 GH. IACOB 12
ment of agriculture which shows a tendency to specialization in the two

sub-branches of great fu ture: fruit-tree growing and pedigree livestock
breeding.
"Ţara" Maramureşului occupies an important place in national eco-
nomy owing both to the production of high-quality fruit (Jonathan apples)
and the continuai increase of pedigree brown-coloured horned cattle.
From the viewpoint of the same specialization, the author dis-
tinguish four areas on the territory {Jf Maramureş :
a) The fruit-tree growing area and the livestock breeding area
(for milk and meat) in the Western part of the depression;
b) the livestock breeding area and fruit-tree growing area in the
South-Western part· (basins of the rivers Iza and Cosău);
c) the livestock breeding area and grain growing, in the central
part (basin of the -river Iza);
d) the livestock breeding area, on the basis of mountain pastures,
in the Eastern part of the region (basin of the river Vişău).
Under the long-term (1960-1965) plan, "Ţara" Maramureşului will
become a powerful zootechnical and fruit-tree growing region, designed
to supply the other regions with an ever growing number of brown pedigree
cattle and ine,reased amounts of fruits.
LIST OF FIGURES
Fig. 1. - Map of Agricultural Areas in "Ţara" Maramureşului. 1. - Fruit-growing and

cattle-breedlng area; Z. cattle-breeding and fruit-growing area; 3. cattle-breeding and grain
crop area ; 4. CatUe-breedlng on the basis of mountaln pastures; S. forests ; 6. hemp ; 'I.
potatoes ; 8. frult-trees ; 9. Iimit of districts.
BIBLIOGRAFIE
1. • • Congre•ul al III-iea al Partidu/ul Muncitoresc Romtn. Ed. politică, Bucureşti, 1960.

2. G h e o r g h I u-D e j G h., ln : Raport asupra mersului tndeplinirii directivelor Congresului
al I I 1-lea al partidului privind construirea socialismului la sale şi dezvollarea agri-
culturii. Ed. politică, Bucureşti, 1961.
3. I o nes cu C., Rasa brunii de Maramureş. Ed. agro-silvică, Bucureşti, 1953.
4. I ac o b G h., Conlribu(ii la studiul geografic al Maramureşului, Natura, nr. 6, 1960.
5. I\[ or ari u T., Viaţa pasloraltl in Mun(ii Rodnei. Bucureşti, 1938.
6. Die Maramureş - Ein rumiJnisches Kerngebiel, Bukarest, 1942.
7. Sa v u A I., Prin Maramureş. Colecţia S.R.S.C., nr. 290, Bucureşti, 1959.
8. V e Ic ea I., Regiunea Baia-Mare - Consideraţiuni economico-geografice. Natura, nr.
3, 1958.
9. Monografia geograficd a R.P.R., voi. II, partea I. Geografia economicd pe ramuri.
Ed. Acad. R.P.R., Bucureşti, 1960.
10. • Anuarul slalislic al regiunii Baia-Mare, 1960. Bucureşti, 1960.
11. • Enciclopedia Romlniei, voi. II, Bucureşti, 1938.
ECONOMIA AGRICOLA A BARAGANULUI DE SUD
ŞI BAL ŢII IALOMIŢEI*)
DE
ION IORDAN şi AURELIA BARCO
AŞEZARE ŞI CO~DIŢII XATliRALE
în partea de sud-est a Cîmpiei Romîne, între Dunăre la sud şi est,

rîul Ialomiţa la nord, valea Mostiştei la vest şi o linie ce trece la est de
comunele Drăgoeşti şi Borăneşti, unind Mostiştea cu Ialomiţa - la nord-
,·est, se întind, pe o suprafaţă de aproximativ 4 700 km 2 (474000 ha), Bără
ganul de sud şi Balta Ialomiţei.
Această regiune, situată la sud de rîul Ialomiţa, reprezintă o parte a
dmpiei Bărăganului. Ea este alcătuită dintr-o zonă de cimpuri străbătută
de văi ce confluează cu Ialomiţa, Mostiştea şi Dunărea, dintr-o mică zonă
de terase ce fac contactul între zona luncilor şi cea a interfluviilor şi dintr-o
zonă de hmc'i joase.
Zona cîmpurilor, care ocupă cea mai mare parte a Bărăganului de
1;ud, eAte fragmentată de văi puţin adînci, fiind uşor înclinată către sud.
Cele mai răspindite forme ale reliefului zonei de cîmpuri i-iînt crovu-
rilr, care au extindere mai mare în partea sud-vestică. Din cauza acumu-
lării apelor, in timpul ploilor de primăvară, aceste crovuri 1·apătă un
-caracter mlăştinos, care se păstrează uneori pînă vara, ingrnmînd prin
aeeasta folosirea lor agricolă.
Zona teraselor ocupă o xuprafaţă foarte redusă, întinzîndu-se la
<·ontactul dintre cimp şi Lunca Dunării şi, pe o suprafaţă mult mai reduFă
(în amunte de comuna Crăşani), la contactul luncii Ialomiţa cu cîmpul.
TrPeerea de la cîmp la lunca Ialomiţ.ei, mai ales în zona oraşului Slobozia,
~P hce fără intermediul teraselor, printr-un mal abrupt în care apele au
~ăpat văi adînci şi repezi, fragmentîndu-1 puternic
Zona luncilor. Lunca Dunării, cu o lăţime ce variază între I şi 3 km,
l'~te joasă şi are numeroase bălţi şi lacuri (iezerul Călăraşi, lacurile Boian,
Creşterea
0
Capitolul
) animalelor lntocmlt de A. B arc o; celelalte capitole de
I. l o r d a n.
258 I. IORDAN ,i AUREI.IA BARCO
Sticlean, Sarogul). Sărăturile sînt destul de frecvente, mai ales în raza

comunelor Vlădeni, Făcăeni, Lăteşti, apa ploilor t•are stagnează afri
mult timp, făcînd ca ele să nu poată fi cultivate. Privalurile şi văil«·
puţin adînci 1-înt destul de frecvente in Lunca Dunării. Dincolo de braţul
Borcea este o parte mai joasă, cunoscută sub numele de Balta Ialomiţei.
Dacă în trecutul nu prea îndepărtat, numele de Ba.Ita. Ialomiţei
era justificat prin răspîndirea mare a lacurilor şi bălţilor, a terenurilor
care erau acoperite pînă vara tîrziu de apele revărsate ale Dunării, ca şi :1
numeroaselor grinduri şi jepşe, astăzi, prin intervenţia omului, care în
anii puterii populare a depus o susţinută muncă de desecare, de e;onstruirP
de diguri, acest nume poate fi atribuit numai unor porţiuni mult mai
mki din „haltă".
Lunca de pe dreapta Ialomiţei, care constituie marginea nordică a
Bărăganului de sud, este reprezentată de o fîşie lată in medie de 1 km.
Netezimea reliefului acestei lund este întreruptă de micile privaluri ce o
brăzdează clin loc în loc.
*
Bărăganul ele sud are un climat cu caracter stepic, cu veri căldu
roase şi in general secetoase şi cu ierni relativ aspre. Media anuală a tem-
peraturii, de 11°c, ei;te mult depăşită în timpul verii, cînd se înregistrează
temperaturi diurne ce depăşesc deseori 30°, media temperaturii lunii inii<·
fiind de 23°. Cantitatea mare de căldură pe care o primeşte Bărăganul
favorizează dezvoltarea culturilor agricole şi în special a cerealelor şi
orezului. Iarna, temperatura medie a lunii ianuarie este in jurul a -2°,
însă se înregistrează numeroase scăderi sub - 10°. Frignl se prelungeşte,
uneori pînă în primăvară, ceea ce face ca brumele şi îngheţurile Urzii
să provoace unele stricăciuni semănăturilor şi mai ales pomilor fructiferi
şi legumelor. Îngheţurile timpurii sînt foarte rare şi provoacă pagub«·
neinsemna te.
Precipitaţiile, a căror medie anuală înregistrează sub 500 mm, Eînt
mai abund<'nte primăvara. Lunile cu cele mai bcgate precipitaţii 1,int aprili1•
(56 mm) şi iunie (67 mm). Repartiţia teritorială a precipitaţiilor în Bără
ganul de sud prezintă unele diferenţe apreciabile, care se oglindeBc şi în
frecvenţa unor culturi agricole. AFtfel, în raioanele Lehliu şi Slobozia
(partea nordică şi vestică a Bărăganului de sud) precipitaţiile sînt mai
abundente în lunile de vară dedt în rest, ceea ce face ca aici e:ulturil«·
de porumb, leguminoasele pentru bo:ilie ~i plantele tehnice să aibă o frec-
venţă mai mare decît în raioanele Călăraşi şi Slobozia (sud şi sud-est)
unde alătmi de cereale, o frecvenţă însemnată au culturile de floarea
soarelui şi de bumbac (mai puţin pretenţioase la umezeală). Insuficienţa
precipitaţiilor în timpul verii, provoacă mari perioade de secetA, făcînd ca
culturile agricole să dea randament se ăzut, în mulţi ani produ<'ţiile fiind
foarte mici. Din această cauză, lupta omului cu uscăciunea Bărăganului
s-a intensificat foarte mult in ultimul timp.
După 1950, apele Dunării şi Ialomiţei au început i:ă fie din ce în ce
mai mult foloi-ite la irigarea culturilor. în lunca Ialomiţei s-au mărit
considerabil suprafeţele irigate, cultivate îndeosebi cu orz şi legume, ;ar
în lunca şi pe terasele inferioare ale Dunării, unde se foloseşte pe o scară
3 ECONOMIA AGRICOLA A BARAGANULUJ DE SUD ,259
largă irigarea prin aspersiune, s-au irigat şi culturi de porumb, sfeclă de

zahA.r, alături de cele legumicole. 1n 1959, suprafaţa irigată în Bărăga~rnl
de sud atinsese 15 500 ha, faţă de cele citeva sute de hectare înainte· d(•
1945 şi circa 1 OOO ha în 1950. _
., Prin canalele de irigaţie, care sînt în curs de construcţie la J.egălia,
şi Platoneşti (Raionul Feteşti), apa pompată din Dunăre va iriga întinse
1mprafeţe cultivate în zona cimpurilor. De asemenea, canalul de irigaţi<'
proiectat în raza comunei Pietroiu, va contribui la iligarea unei mari supra-
feţe din Bărăganul de sud, rezolvîndu-se astfel, în mare măsură, problema
secetei în această parte a ţării. ·
Astfel, numai în Raionul Călăraşi suprafaţa irigată va depăşi 60 OOO
ha în 1965. Sursa de apă pentru irigarea acestei suprafeţe este reprezeH-
tată de Dunăre, iezerul Mostiştea şi iezerul Călăraşi. Principalele stat,i-i
de pompare a apei vor fi situate în apropierea satelor : Modelu (cu m1
debit de peste 4 m 8 /sec), Dichiseni (2 m 8 /sec), Mircea Vodă (peste 1 m 8 /se,:)
care vor iriga terenurile zonei de terase.
1n acelaşi timp, omul şi-a îndreptat atenţia şi asupra eliberării unor
terenuri de sub acţiunea inundaţiilor şi a stagnărilor de ape cauzate d<'
revărsările Dunării şi de existenţa la mică adîncime a pînzei de apă. Digu-
rile construite în Lunca Dunării şi Balta Ialomiţei, în raza comuneloi·
Vlădeni şi Dodeşti, au scos de sub influenţa inundaţiilor Dunării o supra-
faţă de aproape 9 OOO ha (6 400 ha la Vlăd.eni şi 2 500 ha la Dodeşti),
transformînd-o într-o zonă agrie:olă de mare randament. În locul jepşelor,
al păpurişurilor, au apărut culturi de porumb, sfeclă, ele zahăr, floarea
soarelui şi grădini de zarzavat..
Oele mai ră.spîndite soluri în Bărăganul de sud sînt cele <"ernozio-
mice7 care acoperă, întreaga zonă de interfluviu.
Solurile Bărăganului de sud, element important în dez.voltarea agri-
culturii, sînt favorabile culturilor agricole, dar acestea nu pot da un randa-
ment ridicat mn cauza climatului secetos. Cernoziomurile (memu levi-
gate de-a lungul Mostiştei, de fineaţă ciocolatii, indpient şi slab levigatt~
în partea centrală, castanii şi carbonatice în est şi levigate nisipoase în
nord - pe o mică fişie în lungul Ialomiţei), au un conţinut de humus de
4-6 % şi o textmă lutoasă şi lu to-nisipoasă, care favorizează d_ezvol-
tarea culturilor agricole de cimp şi în special a cerealelor păioase. în
zona luncilor şi în Balta, Ialomiţei sînt dezvoltate solurile de luncă.
CARACTERIZAREA GENERALA. A AGRICULTURII
tn perioada dinaintea celui de-al doilea ră,zboi mondial, din punct

de vedere social, agricultura Bărăganului de sud era caracterizată prin
relaţii de producţie capitaliste, ce se împleteau cu ră,măşiţe feudale. Marii
proprietari de pămînt deţineau suprafeţe de mii de hectare, majoritatea
ţăranilor avind suprafPţt> mici de pămînt, insuficiPntP pt>ntru traiul fami-
liilor lor. Lucrart>a pămîntului în „mjmă", ,,ar"nc1 ă", în „pa.rte" t>tc~,
-erau ce]c mai răspîndite forme de expJoatare a ţărănimii, fapt ct> l~onstituia
caracteristica relaţiilor sociale în agricultura Bărăganului de sud.
2CO I. IORDAN ti ·AURELIA BARCO 4
După instaurarea regimului democrat-popular în ţara noastră, sub

'indrumarea partidului, ţărănimea muncitoare a început să păşească pe
calea cooperativizării agriculturii.
Noile condiţii de muncă, aplicarea măsurilor agrotehnice înaintate,
au făcut ca regiunea Ei dea un randament mult mai mare în anii puterii
populare, decit 'in trecut.
Unul dintre primele raioane complet colectivizate din ţari a fost
Raionul Feteşti, care face parte, în proporţie de peste 80%, din Bărăganul
de sud ; colectivizarea a crescut de la un an la altul în toate celelalte raioane.
Astfel, la începutul anului 1961 Bărăganul de sud era complet colectivizat.
Gospodăriile agricole colective au început să obţină producţii mari la
toate culturile, să utilizeze raţional pămîritul şi forţa de muncă, să folo-
se,ască seminţe selecţionate şi să-şi dezvolte din ce în ce mai mult sectorul
zootehnic. Cele mai multe din acestea au căpătat caracter cerealier-zoo-
tehnic, veniturile gospodăriilor crescînd considerabil. Gospodării agricole
colPctive, ca cele din comunele Cegani, Maltezi, Şocariciu, Cocargeaua,
Făcăeni, lTimi, Vlad Ţepeş, Ceacu, Roşeţi, Dor-Mărunt au obţinut succese
care reflectă din plin superioritatea agriculturii socialiste.
Un rol important în aplicarea unei agrotehnici modeme şi în folo-
sirea de maşini agricole noi îl au şi staţiunile de maşini şi tractoare. Sec-
torul cooperatist este servit în muncile agricole de 14 staţiuni de maşini
şi tractoare, marea majoritate a lucrărilor agricole făcîndu-se cu maşinile
acestora.
Colectivizarea a avut şi are o deosebită importanţă pentru dez.-
voltarea agriculturii Bărăganului de sud. Astfel, lucrările de amelio-
rare, de desecare şi.îndiguire, care au redat agriculturii întinse terenuri
- pînă atunci cu un foarte slab aport în economie-, ca şi aplicarea
măsurilor noi agi.'otehnice şi utilizarea pe o scară largă· a maşinilor
agricole moderne, nu s-au făcut aici decît în condiţiile nou create, în
anii puterii populare.
S •ctorul ue Htat reprezentat prin 20 gospodării agricole de stat,
deţinea. în anul 1959 circa 30% din suprafaţa agricolă a Bărăganului de
.rmd şi aproape 30 %din cca arabilă. Suecesele obţinute de G.A.S.-uri în pro-
ducţia vegetală şi în creşterea animalelor, au dovedit că prin lucrări agro-
tehnice avansate influenţele climatice au repercusiuni mai mici asupra
producţiei. Puternic dezvoltat, sectorul agricol de stat din Bărăganul de
:Sud contribuie cu mari cantităţi de produse agricole la fondul centralizat al
-statului şi este un important furnizor de produse animale, mai ales pentru
-oraşul Bul'ureşti. Printre G.A.S.-urile cu cele mai bune rezultate obţinute,
în ultimii ani, se numără G.A.S. Dudeşti, care ocupă întinse terenuri în
nalta Ialomiţei, obţine producţii mari la hectar la majoritatea culturilor
..şi are un putl'rnic sector zootehnic; G.A.S. Borduşani, unde creşterea
.n nimalelor se îmbină cu culturile agricole şi unde pomicultura est~ în
plină dezvoltare (în i;pecial piersici şi caişi); ea este cunoscută prin marea
sa producţie vegetală şi animală şi prin organizarea raţională a muncii şi a
utilizării terenurilor sale ; G.A.S. Jegălia, cu profil predominat de creş
tere a animalelor, în i;peeial porcine, care dă anual economiei naţionale
importante cantităţ.i de produse animale etc. De asemenea, staţiunea expe-
rimentală. agricolă de la Mărculeşti a jucat un rol activ şi a dat un ajutor
5 ECONOMIA AGRICOLA A BARM>ANULUI DE SUD 261
efectiv agriculturii din Bărăganul de sud, mai ales in perioada după 1949,
prin selecţionarea diferitelor soiuri de plante agricole c:ultivate cu rezultate
bune in Bărăgan şi în producerea de Eăminţă Eeletţionată. înainte de
1949, staţiunea a furnizat 1;ăminţă ameliorată şi a făcut observaţii asupra
metodelor agrotehnice de combatere a secetei şi de aplicare a îngrăşă
mintelor etc.
MODUL DE FOLOSINŢA A TERENULUI
Bărăganul era cunoscut in trecut ca o zonă a ierburilor, in care creş

terea animalelor era elrmentul principal al economiei. Hărţile topografice
din 1790 şi 1856 arată că aproape 3/4 din suprafaţa actualului teritoriu al
Bărăganului de sud era ocupată de păşt1 ni şi fineţe , terenului arabil reve-
nindu-i numai 1/4. Cele mai întinse terenuri arabile erau situate in partea
de est şi în extremitatea nord-vestică.
Păşunile şi fîneţele din zona de cimp şi mai ales cele din luncă şi Balta
Ialomiţei, erau folosite pe o scară largă de către turmPle transhumante ce
veneau de peste Munţii Carpaţi. Balta Ialomiţei era domeniul terenurilor
mlăştinoase şi al păşunilor, peste care se revărsau deReori apele Dunării.
După 1829, cînd, prin pacea de la Adrianopol, Ţara Romînească a,
fost eliberată de monopolul turcwc asupra comerţului şi deci capătă
dreptul de a face comerţ cu alte ţări cu produsele lor agricole, păşunile
şi fineţele au început :::ă fie arate, pentru a fi cultivat('. Cerealele (griul şi
porumbul) au căpătat o extindere din ce in ce mai mare. înainte de primul
război mondial, Bărăganul a devenit o zonă cerralicră, creşterea vnima-
lelor, pe bază de păşuni şi fîneţe naturale, redueîndn-se aproape numai la
· Lunca Dunării şi Balta Ialomiţei. Între cele două războaie mondiale, terenul
arabil continuă Eă se extindă, Bărăganul de sud devenind o cunos-
cută regiune cerealieră a ţării. în această perioadă, alături de cereale,
capătă o extindere apreciabilă culturile de floarea marelui şi de sfecla de
zahăr, iar în zona luncilor legumele încep Eă se cultive pe fiuprafeţe din ce
în ce mai mari. Produsele agricole ale Bărăganului de sud (animale, crreale
legume etc.) se îndreaptă in cantităţi tot mai mari spre pieţele oraşului
Bucureşti, Bărăganul devenind o zonă de aprovizionare permanentă a
Capitalei cu produse agro-alimentare.
Datorită relaţiilor noi, in agricultura Bărăganului de sud, modul de
folosintă a terenului a fost modificat mult in ultimul deceniu fată dt·
perioada antebelică. Astfel, au fost extinse culturile tehnice, legum icole,
0
de orez (pe bază de irigaţii etc.), iar reducerea supraffţelor ocupate de

păşuni s-a făcut prin extinderea culturilor furajere, care au o putue de
nutritie mult mai mare.
Tabloul nr. 1 redă categoriile de terenuri ale Bărăganului de 1md,
0
în 1959, în procente faţă de suprafaţa rn totală.

Din tabloul nr. 1 rezul1ă ră marea majoritate a teritoriului Bărăga
nului de sud este arabilă. Păşunile, ca urmare a extinderii mari în treeut,
şi mai ales datorită importanţei pe care o are creşterea animalelor, ocupă
suprafeţe relativ întinse, mai ales in balta Ialomiţei. în viitor, ini:ă, păşu
nile Re vor reduce prin extinderea culturilor furajere şi a altor culturi, mai
ales în· Lunca Dunării şi Balta Ialomiţei. Pădurile, in care cele cu caracte1·
,.· IORDAN 1i AURtLU BAR'co
Tabloul nr. l
8tndan knai.I lllrlpulDI lle 1H Citit>
Calegoriilc de teren %
Total teren 100,0

Teren agricol 88,5
Teren aral>il 7H,9
din care irigat :l,2
P:işuni 7,0
Fineţe 0,0li
Vii 1,2
Livezi 0,34
Păduri u,:i
Neproductiv şi alle terenuri 5,2
de prokcţ.ie au o extindere apreciabilă, ocupă locul trei după suprafaţă;

viile şi livezile au o importanţă mică in economia regiunii. Fîneţele ocupă
1-mprafrţe foarte miei, locul lor în hrana animalelor fiind luat în prezent de
c·.ă.tre culturile furajt•re.
· Terenul ara hil ocupă. cea mai mare parte a zonei cîmpurilor şi tera-
i-elor, precum şi a luncilor Ialomiţei şi Dunării.
STRUCTURA CULTURILOR
După cum s-a ma-i arătat, structura culturilor s-a modificat destul
de mult, mai ales in anii puterii populare, plantele de nutreţ, cele tehnice
şi legumde răpătind dezvoltare din ce în ce mai mare. Tabloul nr. 2 redă
proporţia culturilor în cadrul suprafeţei arabile în 1959.
Tabloul nr. 2
8Cndan mltullor ID llldpul • ., ... UtDI
Culturile O/
/0
Total arabil 100

Cereale 71,5
Leguminoase pentru l>oabc 1,8
Plante kxtilc 1,5
l'lantc uleioase 8,0
I 'lanlc pentru alte industrializări 2,8
Cartofi şi legume 1,8
i'lanle de nulrct 12,6
C11lturile <k cereale, care ocupă suprafrţe întinse in zona cîmpurilor

~i au o frecvenţă mai mic•ă in zona luncilor, ~:e cultivă pe circa 270 600 ha.
ln cadrul teritoriului Bărăganului de sud ponderea cerealelor variază
dt•stul de mult de la o comună la alta. Cra mai mare frecvenţă a culturilor
de cereale fle inregistreazA. in comunele -Răzvani (96 % din terenul: arabil),
ECONOMIA AGRICOLA. A BARAGANULUI DE SUD 263
Mărculeşti {92%), Perişor (83%) şi Tăriceni (92%), iar cea mai mică în
comunele Borduşelu (55%), Bueşti (56%), Bărcăneştl (fi0°/4) şi Sudiţi
(60%), Aceste diferenţe· sînt explicate în primul rînd prin dezvoltarea
diferită a celorlalte culturi din terenul arabil, cauzată dP natura terito-
l'iului comunei respective, de specializarea economică a acestf'ia şi de posi-
hilităţile de valorificare a produselor agricole.
Dintre cereale, porumbul se cultivă pe suprafeţe mai mari - circa
13 % din tSuprafaţa cerealieră, după care urmează griul - 37 %, Pe comune
însă, suprafeţele cultivate cu porumb şi griu sint mult diferite. Astfel, cele
mai mari pondPri ale grîului faţă de porumb sînt întîlnite în comunele
I. O. Frimu (50 % faţă de 28 %), Pelin (41 % faţă de 29 %), Plevna (34 %
faţă de 2:3%) şi Perişor (48% faţă de 32%), iar cPle mai mari ponderi ale
porumbului în comunele Drăgoeşti (57% faţă de 24%), Săruleşti (58%
faţă de 23%), Răn,rni (67% f:iţă de 27%), Ileana (69% faţă de 15%)
şi Mărcukşti (li5% faţă de 22%),
Mă<;urilP agrotehnice şi utilizarea maşinilor moderne, mai ales in
G.A.8.-mi, a făcut ea în ultimii ani producţia la hectar :-ă fie mult mai
mare dccît; în trecut. Astfel, G.A.S.-urile au obţinut în 1959, în medie,
circa 1 fi00-2000 ~ griu la hectar, G.A.0.-urile şi întovărăşirile peste
1 200 ~, faţă de 800-1 OOO kg cit au obţinut gospodăriile individuale, iar
la porumh H-au obtinut în medie pei;;te 1800 kg la hectar de către G.A.S.-uri,
1400 kg de 1\itre · G.A.C.-uri şi întovărăşiri, faţ,ă de 900-1200 kg/ha in
gcspodă.riile individuale. Producţia de cereale păioase panificabilP (griu
şi orz) e-a ridicat în 1959 la pe1te 130 OOO tone, iar cea de porumb la pestP
220 OOO tone. Producţ.ia- marfă de cereale panificabile ~i de porumb,
ţinîndu-sc cont de uecesarul de consum al populaţiei locale, s-a ridicat
la aproape 90 OOO tone şi respPctiv 180 OOO tone.
în ultimii ani suprafeţe apreciabile din Balta Ialomiţei, care au fost
desecate sau ferite de inundaţii prin construirea de diguri, au fost cultivate
t·u porumb şi griu. De asemenea, în Lunca Dunării, în cadrul G.A.S.-urilor
şi G.A.0.-urilor, a.u fost irigate peste 2 OOO ha cultivate cu porumb,. mai
ales in R1.ionul Feteşti. DintrP celelalte cereale, orzul ocupă circa 10%
1lin suprafaţa cerealieră - mai mult în zona de interfluvii - , iar ovăzul
rleţine 7 % din suprafaţ,a cultivată cu cereale şi are o frecvenţă mai mare
îu zona teraselor şi lnneilor. Producţia de ovăz, care s-a cifrat la circa
:.lO OOO t, a fost folosită in mare parte pentru hrana animalelor (în special a
,·ailor şi pisărilor).
După cel de-al doilea război mondial, suprafeţele cultivate cu orez
au crescut de aprnximativ 5 ori, ajungind iu 19fi9 la peste 6 500 ha. Această,
PXtindere a orezăriilor se datoreşte, in cea mai mare măsură, condiţiilor
naturale favorabile din lunca Ialomiţei: acumulările de temperatură,
necesare unei bune dezvoltări a orezului se realizează diu plin în perioadele
de vegetaţ.iC' - care corespund cu verioadele călduroase ale primăverii şi
verii, por.;ibilitatea unor lesnicioase• irigări din apele Ialomiţei şi Dunării,
«\a şi solul aluvionar, care permite infiltrarea apei şi astfel primenirea ei.
Cele mai întinse orezării în Bărăganul de sud se găsesc în lunca Ialo-
miţei, unde se concentrează peste 80 % din suprafaţa cultivată cu orez.
Producţia de orez a fost in 1959 de peste 14 OOO t, fiind consumată în
multe regiuni ale ţării.
264 I. IORDAN ti AURELIA BARCO
Leguminoasele pentru boabe se cultivă pe o suprafaţă de aproapt

7000 ha - ceea ce reprezintă 1,8% din terenul arabil. Faţă de alte regiuni
ale ţării şi chiar de multe părţi ale Regiunii Bucureşti, leguminoai,ele
pentru boabe au o frec:venţă mai mare in Bărăganul de sud (0,9% media
pe ţară şi 1,5 % media pe Regiunea Bucureşti). Frecvenţa cea mai mare a.
acestei culturi se tntilneşte in zona teraselor, după care urmează zona de
cimpuri şi apoi zona luncilor.
Dintre plantele textile, menţionăm cinepa, care se cultivă pe supra-
feţe mici, folosind în cea mai mare parte cerinţelor casnice ale gospodăriilor
ţărăneşti.
Plantele uleioase, reprezentate în proporţie de circa 90 % de floarea
soarelui, sînt răspîndite în tot Bărăganul şi în special în zona de inter-
fluvii. Cea mai mare frecvenţă a culturilor de floarea soarelui se intilneşte
în comunele Arţari (20 % din terenul arabil), Pietroiu (17 %), N. Bălcescu
(15%), Ileana (13 %), Poiana (13%) şi Săruleşti (12 %). în proporţii mai
mici se cultivă în comunele Perişor (0,3 %), Făurei (1 %) şi Sudiţi (1 %),
Producţia medie la hectar este mult influenţată de condiţiile climatice,
secetele avînd repercusiuni asupra producţiei. În schimb, solurile sînt
propice culturilor de floarea soarelui. Mare parte din producţia de sămînţă
este folosită în producţia de ulei, importante cantităţi fiind consumate şi
de către fabricile de halva din oraşul Bucureşti. În ultimii ani au început
să fie irigate şi culturile de floarea soarelui, in 1959 irigîndu-se circa 200
ha, iar în 1960 peste 1 200 ha. Suprafeţele irigate au dat o mare producţie
la hectar - 2 OOO kg, dovedind marea rentabilitate pe care o dă Bără
ganul în condiţiile irigării.
Culturile pentru alte industrializdri - sfecla de zahăr şi tutunul -
sînt răspîndite mai mult in zona cîmpurilor. În cadrul lor, sfecla deţine
peste · 90 % din suprafaţă. în ultimii ani, aceste culturi, şi în special
sfecla de zahăr, au fost cultivate pe suprafeţe apreciabile şi in zona Luncii
Dunării, unde găsesc condiţiile pedoclimatice cele mai favorabile din
Bără.ganul sudic. Sfecla de zahăr are o frecvenţă mai mare in comunele
Borduşelu (5 % din terenul arabil), Dor-Mărunt (3 %), Sălcioara (3 %), N.
Bălcescu (3%), Lehliu (3 %), Ştefăneşti (3 %) etc. Producţia medie la
hectar de sfeclă de zahăr a fost în 1959 de circa 14 OOO kg, situindu-se sub
media pe ţară, din cauza condiţiilor climatice mai puţin favorabile din
Bărăganul de sud (umiditate puţină). Aproape inîntregime sfecla de zahăr
recoltată aici, care în 1959 a înregistrat peste 140 mii tone, este dirijată
la fabrica de zahăr din Giurgiu. Irigaţia a fost extinsă şi asupra culturi-
lor sfeclei de zahăr. Cele peste 1500 ha irigate în 1959 şi peste 2 OOO ha
în 1960 au dat o producţie la hectar mult mai mare (30 OOO kg).
Tutunul, răspîndit mai mult în raioanele Lehliu şi Călăraşi, are o
importanţă mică in economia agricolă a Bărăganului de sud.
Culturile de cartofi, legume ţi zarza'Daturi sint răspindite mai ales în
luncile Ialomiţei şi Dunării şi pe valea Mostiştei, iar pepenii au extindere
mai mare în zona cimpurilor. Cartofii de toamnă se cultivă pe suprafeţe
mult mai mari decît cei de vară, ei fiind consumaţi mai ales local. în
cadrul culturilor de legume şi zarzavaturi, cea mai mare frecvenţă o au
ceapa, roşiile şi varza, mare parte din ele fiind irigate. Legumele ,i zarza-
vat.urile sînt consumate atît local, cit şi de către populaţia şi industria.
ECONOMIA AGRICOi.A A BARAGANULUI DE SUD 265
alimentară a oraşului Bucureşti. Către oraşul Bucureşti gravitează mai

mult legumele recoltate din raioanele Brăneşti, Urziceni şi Lehliu. Cea
mai mare frecvenţă a culturilor legumicole este înregistrată în comunele
Gildău (8% din terenul arabil), Cuza Vodă (3%) şi Tămădău (3%), unde
se utilizează pe o scară mare irigaţia.
Culturile furajere, care ocupă locul doi după cereale în ceea ce priveşte
suprafaţa, au extinderea cea mai mare în raioanele Feteşti şi Călăraşi, ca
urmare a faptului că şi creşterea animalelor are o dezvoltare mai mare.
Porumbul-siloz şi borceagul sînt foarte mult folosite în hrana
animalelor din sectorul socialist, ceea ce a avut ca urmare creşterea pro-
ducţiei de lapte şi .carne pe cap de animal. Cele mai întinse suprafeţe culti-
vate cu plante furajere se găsesc în comunele Platoneşti (24 % din terenul
arabil), Maltezi (26 %) Sudiţi (25 %) şi Bărcăneşti (30 %), în care de altfel
se înregistrează şi cele mai mari densităţi de animale la 100 ha.
Viticultura, ca o moştenire a trecutului, este reprezentată în cea mai
mare parte de viile hibride cu o producţie de slabă calitate, care ocupă
suprafeţe mici şi izolate. În viitor se prevede cultivarea lor în masive com-
pacte, precum şi îmbunătăţirea calităţii prin introducerea viţelor altoite.
Astfel, producţia viticolă - struguri de masă şi vin - va fi mult mărită. în
prezent cele mai întinse suprafeţe viticole se întilnesc pe terasele Dunării,
mai ales în comunele Dorobanţu, Ciocăneşti, Cocargeaua, Cacomeanca,
Făcăeni, Şocariciµ şi Feteşti, precum şi în unele comune din zona cîmpu-
rilor - Lehliu, Răzvani şi Bărcăneşti. . .
Pomicultura este dezvoltată mai mult în raioanele Câlăraşi şi Feteşti
în partea lor dinspre Lunca Dunării. Condiţiile climatice şi de sol favori-
zează cultivarea caişilor şi piersicilor, care aici au o importanţă economică
destul de mare. Piersicile timpurii, recoltate din livezile G.A.S. Feteşti,
se exportă în cea mai mare parte, iar cantităţi însemnate de caise, pere,
cireşe şi altele se îndreaptă spre Bucureşti. Suprafeţele de livezi de pomi
au crescut mult în ultimii ani şi ele vor continua să se mărească şi în viitor,
mai ales în raioanele Călăraşi şi Feteşti.
CREŞTEREA A'.\flllAl,ELOR
Păşunile şi fîneţele naturale din Bărăgan, din punct de vedere canti-

tativ, sînt insuficiente faţă de cerinţele dezvoltării creşterii animalelor în
etapa actuală. Cele mai întinse suprafeţe de păşuni sînt situate în zona
luncilor Dunării şi a Ialomiţei - ceea ce a permis concentrarea unor
efective mai mari de animale în această parte a Bărăganului. În partea
centrală şi de vest, păşunile deţin întinderi reduse şi au o productivitate
scăzută din cauza compoziţiei floristice şi a condiţiilor climatice. De altfel
nici păşunile luncilor nu dau un randament corespunzător, fiind uneori
inundate. De aceea sînt necesare lucrări de îmbunătăţire a acestora.
În asigurarea şi completarea bazei furajere a animalelor o deosebită
importanţă au plantele de nutreţ , care se cultivă pe 12,6 % din suprafaţa
arabilă. Plantele furajere, reprezentate mai mult prin borceag, dughie,
lucernă şi, în ultimul timp,· porumb-siloz, au un rol deosebit în hrana
.animalelor. •
,.Co~:
,
LEGENDA
'l!{1~'~tlt1J-- m~""~"-"t=i~. $~,,r~. ·.·.·::(k::::;IJ >
c::=) l ~10
~t IIID H
Eill 1 ISSJn
Eaş~
mJS '
9
13
1~
ez=:i & ..,. 15
I 1 ro t&
li -11
III '
9
- - - 18
19 /~,,,,,--
--·· ~ o l 10 ,s ...
Fig. 1. - Harta utilizărli terenului.

1, Pl.şunl: 2, livezi: 3, vil: 4, i?f,dlnl de zauavat lrlrate; IJ, orez&rll; 6, pldurl; 7, predominanta cerealelor - llllb 70% din terenul arabil; 8, predoml11&11ta cerţalelor-lntre
70% ,, so•~ din terenul arabil; 9, predominanta cerealelor - peste 80% din terenul &rabii; 10, frecventa mat mare a porumbului; 11, frecventa mal mare a artulul;
12, frecventa arlulul şi parumbulnl ln proportll aproape eiia'e; li, fr.annţa tmp0rtant1 a Tl\el de vie; 14, freoven(a lmportantf, a sfeclei de zabir (peete 8% din terenul
arabil); 16, frecventa tmpartanti a bumbacului (P••te 8% din terenul arabil ): lfl, frecventa lmportanti a florii eoarelul (peste R% terenul arabil); 17, limite ale zonelor
de prerlomtoantll. a cerealelor: 18, limite ale zonelorhttps://biblioteca-digitala.ro
de frtQnn\i a coreale!or; 19, limitele categorlJ!or ele foloelntă narlcolă .
11 ECONOMIA AGRICOLA. A BA.ltA.GANULL'I DE SUD 267
Efectivul de bovine din Bărăganul de sud, format din 53 OOO capete

- din care mai mult de jumătate vaci de lapte - reprezenta în anul 1959-
peste 1 % din numărul de bovine al ţării.
Datorită, condiţiilor economice create de regimul de democraţie
populară, pe teritoriul Bărăganului de sud s-a putut realiza o îmbunătăţire
a efectivului de bovine, prin încrucişarea rasei locale cu rasa roşie de
stepă, in scopul măririi producţiei medii. Astfel, în anul 1959 producţia
medie de lapte pe cap de vacă a foRt în Bărăganul de sud de 1 420 litri
(peste producţia medie de lapte a ţării - care a fost de circa 1 050 kg/
vacă), iar cantitatea totală obţinută a fost de aproape 4 OOO hl, ceea ce a
reprezentat circa 2 % din producţia de lapte a ţării. Prin acţiunea de îm-
bunătăţire a raselor şi prin asigurarea hranei vacilor cu suculente şi con-
centrate, în toate G.A.S.-urile, şi în special în cele situate în lungul căii
ferate Bucureşti-Feteşti-Constanţa, s-au înregistrat importante sporuri
peste producţia medie de lapte pe cap de vacă (G.A.S. Draga.lina,
2 800 litri).
Densitatea medie a bovinelor, mai scăzută decît cea pe ţară, diferă
pe cuprinsul Bărăganului de sud, cele mai mari valori, (peste 25 capete la
100 ha teren agricol), înreg-istrîndu-se în partea de vest, în comunele Dîlga,
Plevna, Răzvani, Horia etc., unde creşterea vacilor de lapte oi,te bine
dezvoltată.
Numărul porcinelor a atins în a.nul 1959 circa 71 OOO capete densi-
tatea medie la 100 ha teren arabil fiind de 20 capete, adică sub media pe
ţară, regiunea studiată avind posibilităţi de mărire a densită.ţii medii.
Producţia de carne de porc, în 1959, a fost de 9 700 tone, ceea ce
reprezintă 2,7 % din producţia de carne a ţării; prin folosirea condiţiilor
economico-naturale, favorabile creşterii porcilor, într-un viitor apropiat
Bărăganul va putea deveni una din importantele regiuni producătoare de
carne de porc ale ţării.
Cele mai răspîndite rase de porcine în Bărăgan sînt Marele Alb -
in special în zona de cîmp şi Mangaliţa - îndeosebi în Lunca Dunării. Cele
mai mari efective de porcine sînt concentrate în G.A.S.-urile situate in
Lunca Dunării, ca Dudeşti şi Borduşani.
Densităţi superioare de porcine se înregistrează în comunele din
Lunca Dunării - Borduşani, Gîldău, Şocariciu şi Rasa, unde la 100 ha
teren arabil revin 25 capete. Importanţa deosebită pe care o are creşterea
porcinelor, in această parte a Bărăganului se datoreşte atît unităţilor
agricole socialiste, care cresc efective mari de porcine, cît şi bazei furajere
indestulătoare. În zona centrală a Bărăganului predomină densităţile
ruprinse între 10-20 capete la 100 ha suprafaţă arabilă, excepţie făcînd
doar comuna Pelinu, unde densitatea medie a porcinelor atinge 25 capete.
Efectivul de ovine a fost în 1.9fi9 de peste 350 OOO capete sau 3,2 %
din numărul ovinelor pe ţară, fiind alcătuit în proporţie de 99% din oi de
rasă cu lînă fină şi semifină. Densitatea medie a ovinelor la 100 ha teren
agricol, în acelaşi an, a fost de 72 capete, ridicîndu-se peste nivelul mediei
pe ţară, însă variind mult în cuprinsul Bărăganului de sud. Astfel, densi-
tatea medie a ovinelor atinge valori intre 1_00-130 capete la 100 ha teren
.agricol în partea sa de est, unde suprafaţa de pă.şune are o extindere mai
268 I. IORDAN 1i AURELIA BARCO 12.
mare şi creşterea oilor este o veche tradiţie, şi sub 50 capete în partea de

vest. Cele mai mari densităţi de ovine, de peste 130 capete la 100 ha teren
agricol se înregistrează în comunele Cocargeaua, Pietroiu, Şocariciu, Roseţi
etc. - din Lunca Dunării - precum şi în Săveni, Hagieni - din Lunca
Ialomiţei.
Ţigaizarea ovinelor în Bărăganul de sud este aproape complet termi-
nată, iar în prezent se duce o acţiune susţinută pentru merinozarea speciei
în vederea creşterii producţiei de lînă fină.
Cre.<1terea cabalinelor a cunoscut în trecut o mare dezvoltare în Bără
ganul de sud, datorită necesităţii stabilirii legăturilor economice între
0
diferitele centre populate, între zonele de producţie şi centrele de consum,

precum şi pentru lucrarea pămîntului. Bărăganul de sud are o veche tra-
diţie şi în creşterea cailor de curse, hergheliile de la J egălia şi Sighireanu,
fiind cunoscute în toată ţara.
ln urma schimbărilor social-economice produse in economia Bără
ganului de sud, prin mecanizarea lucrărilor agricole şi a transporturilor,
numărul cailor s-a redus simţitor, ajungînd în anul 1959 la 60 OOO capete
adică 14 capete la 100 ha teren agricol, ceea ce reprezintă o densitate
mai mare decit media ţării (7 -8). în planul de perspectivă, prin meca-
nizarea avansată a agriculturii, se prevede reducerea simţitoare a numă
rului de cabaline din Bărăgan, răminînd numai circa 5 capete la 1.00 ha
teren agricol. Paralel cu reducerea numerică a efectivului de cai, se duce o
susţinută acţiune in cadrul staţiunii de cercetări zootehnice din Slobozia,
în vederea creării de rase cu mare putere de tracţiune.
ln Bărăganul de sud o importanţă deosebită are a'!Jicultura,. care
prin numeroasele bălţi şi lacuri din zona luncilor periferice, cit şi prin
culturile de porumb, a avut posibilitatea de a se dezvolta continuu. în
cele mai multe din gospodăriile agricole de stat (între care G.A.S. Roseţi,
Dragalina etc.) se cresc, în număr foarte mare, găini de rasă Rhode-Island,
Plymouth pentru carne şi ouă şi de rasă Leghorn pentru ouă. ln comunele
din Lunca Dunării se cresc in număr mare şi palmipedele, mai ales la
G.A.S. Borduşani.
ln anul 1959 numărul păsărilor din regiunea studiată a depăşit un
milion, din care, circa 75 % erau productive (ouătoare), dind anual o pro-
ducţie medie de 80 bucăţi ouă/pasăre.
Apicultura, deşi nu este încă prea dezvoltată, totuşi prin condiţiile
naturale oferite de compoziţia floristică a păşunilor din Lunca Dunării,
culturile de floarea soarelui şi plantaţiile de salcîm, în Bărăganul de sudt
ea are posibilităţi de mărire a numărului de colonii de albine.
ZO\'AREA AGRICULTURII eAHAGANULUI DE SUD
ln cadrul teritoriului Bărăganului de sud, în funcţie de repartiţ,ia

culturilor şi frecvenţa lor, ca şi a importanţei economice a diferitelor ~ub-
ramuri ale economiei agrare, se disting trei mari zone agricole.
1. Zona cerealieri! şi de creştere a animalelor ocupă partea mai înaltă
a regiunii, adică de interfluvii. Mare parte din teritoriul acestei zone este
cultivată cu griu şi porumb, care formează baza producţiei agricole. Dintre
13 ECONOMIA AGRICOLA A BĂRĂGANULUI DE SUD 269
,celelalte culturi, ce se cultivă alături de cereale, mai importaµte sînt cele

-de floarea soarelui, plante furajere şi leguminoase pentru boabe.
Producţia la hectar în această zonă este deseori mică din cauza
secetelor prelungite mult timp vara. Creşterea animalelor are o dezvoltare
destul de mare, mai ales a bovinelor. Sectorul creşterii animalelor are o
importanţă mai mare în cadrul gospodăriilor agricole de stat.
2. Zona de creştere a animalelor ocupă Balta Ialomiţei şi se bazează
atît pe păşunile naturale, cît şi pe culturile furajere. Importanţa cea mai
mare o are creşterea ovinelor, porcinelor şi în mai mică măsură a bovinelor.
Culturile agricole au o extindere şi o importanţă mai mică în această zonă,
baza producţiei constituind-o carnea, brînza şi lîna.
3. Zona cu agriculturd relat-iv complexd ocupă lunca Ialomiţei şi cea a
Dunării, precum şi terasele Dunării - în special din Raionul Călăraşi. În
această zonă, alături de culturile cerealiere, apar cu o importanţă econo-
mică apreciabilă legumicultura, creşterea animalelor şi pomicultura.
Cele mai întinse terenuri irigate, între care mai extinse sînt· cele
-cultivate cu legume, sfeclă de zahăr, orez şi floarea soarelui, se află în
această zonă. De asemenea, este zona care dă cea mai variată producţie
marfă, aici obţinîndu-se producţii medii ridicate la hectar.
O problemă de perspectivă a dezvoltării agriculturii din Bărăganul
-de sud este aceea a irigării unor întinse suprafeţe, atît in zona luncilor, cît
.şi în zona cîmpurilor. Astfel, de la 15 OOO ha irigate în 1959, se va ajunge
la o suprafaţă de circa 80 OOO ha în 1961 şi la 180 OOO ha în 1965. Cele mai
întinse suprafeţe vor fi irigate în raioanele Feteşti şi Călăr3işi, unde au
început lucrările de construcţie a canalelor de aducţiune.aap1:1i din Dunăre.
Suprafeţele arabile vor creşte prin valorificări de noi terenuri in
Ilalta Ialomiţei. Culturile de orez şi legume vor fi mult extinse. Marea
majoritate a viilor de hibrizi va fi înloouită cu vii altoite, care vor furniza
însemnate cantităţi de struguri pentru masă.
Baza furajeră naturală va fi înlocuită in mare proporţie cu culturi
furajere, care au o putere nutritivă mult mai mare, iar creşterea animalelor
n fi dirijată în special către creşterea vacilor de lapte, a porcilor şi apăsă
rilor. Numărul cabalinelor va scade foarte mult, prin reducerea utilizării
acestora în muncile agricole, iar în ceea ce priveşte ovinele, se vor îmbu-
nătăţi rasele, ponderea oilor cu lînă fină depăşind cu mult pe cea anterioară.
Bărăganul de sud va deveni astfel, în anii viitori, o regiune cu o
agricultură avansată, cu o producţie mare şi de calitate, care va furniza
altor regiuni, şi în special oraşului Bucureşti, însemnate cantităţi de pro-
duse, ca : cereale, legume, carne şi lapte, lină, plante tehnice etc.
CEJibCKOE X03JUlCTBO B IOîKHOM B8Viff AHE M RJIOMHQKOA:

BAJITE
PE3IOME
IOmm,rlt EaparaH - ceJILCKoxoaHAcTeeHHLiit paJtoH, e R0TopoM rJiae-

uoe SHa<1eHHe HMeIOT sepH0BLie RYJILTYPLI u mneoTHoeo~cTeo. B I'OALI
270 I. IORDAN ei AURELIA BARCO
HapOAHOH BJiaCTH, B ycJIODHRX aanOH'IHDllleHCR B 1961 r. n0JIJieKTHBHBa-

nun ceJibCKoro xoaRiicTea, HapRAY ~ aepH0BLIMH KYJILTypaMu rroJiy'IHJIH
pacupocTpaHeHHe KQH TeXHlf'JeCKl:le, TaK li OBOJI\BLie KYJibTypLI. Co~a-
JIHCTH'leCKHe opraHnaannu npouaeeJIH Bamu1,1e MeJiuopaTHBHLle pa60T1,1
H B08AeJI1.ieaJOT copTa, C00TBeTCTBYJOII\He :JT0MY pailony, A06HBQRCb -
no cpaBHCHHJO C rrpomJILll\1 - IIOBLlllleHHhIX ypomaeB.
B mnB0TH0BOACTBe rrpOH80lllJIH 60Jibllllle H3MeHeHHR 6JiarOAapH
y.ii:yqmenmo cyinecTBYJOII\HX nopoA u npenMyi:necTBeHHOMY paaBeAeHHJO
orrpeAeJICHHLIX BHA0B Cn0Ta. TaK Hanp., 6hlJia ynyqmena MeCTHaR nop0Aa
poraToro CK0Ta H IIOJIY'IHJia lllHp0K0e pacnp0CTpaneHHe BaparaHCJ(aff pbI-
maR nopoAa, 0TJIH'laJOJnaHCR 3Ha'IHTCJibH0 60Jibllleii npoAyKTHBH0CTbJO.
B conuaJIHCTH'leCKHX CC.llbCKHX X:03JU1CTDax orp0MH0e paaBHTHe II0JIY'IHJIO
TalOne H CBHH0B0,I\CTB0.
B npeAeJiax Tepp11Topm1 10mnoro BaparaHa 11 HnoMunKoii 6aJIThI
BbI,l\eJieHLI Tpn CeJibCK0X08HilCTBCHHblX pa:AOHa: aeptlOD0-JKHB0TH0B0A'lec-
Jrnil,· C00TB0TCTBYIOinHH aone MemAypeqnfi; mHBOTH0BOA'lecmrll:, aanR-
MalOII\HH .RJIOMHI.\KYIO 6aJITY li pa.uon, xapaKTepuay10inuiic R cpaBHHTCJibH0
K0MUJieKCHhIM CCJibCKHM X0BHHCTB0M, C00TBeTCTBYJOIIlHH II0ilMaM ,il;yHa.R
u .R.lIOMHnLI, a TaKme aone Teppac.
B nepcneHTHBe rrpeABHAHTCfI pacmupemie opolllaCMLIX IlJI0inaAeii
c 15 OOO ra B 1959 r. AO 180 OOO ra B 1965 r., npu11eM caMble 06mupa1,1e
opomaeMble IIJI0'.JI\8AH npHX0AHTCR-Ha IluTemTcKHit :e Ranapamcmdt pa:AoHJ.i,
rAe HQ'IQJIHCb pa60TLI DO coopymeHllJO RaHaJIOB AJIH OT6opa BOA HB ,il;yuaa.
OrpOMHOe paBBHTHe DOJIY'IHT TaRme H<HBOTHOBOACTBO, 0CHOB8HHOe Ha
HopMOBl,IX KYJibTypax.
OB'hHCHEHllE PllCYH nOB
PHc. 1. - Hap Ta eeMJieIIOJlbBOBaHHII: 1 - IlacT6m.Qa; 2 - IIJIOAOBble CaAhl; 3 -

DHHO, pamrn11n; 4 - opowaeMble oropop;1,1; 5 - pHcon1,1e noJ111; 6 - Jieca; 7 - npeo6Jia-
AaHHe aepHOBblX KYJibTYJJ - MeHee 70 % naXOTROtl: aeMJIH; 8 - npeo6J1ap;a11ne 0ep11O-
BLIX HYJibT)'p - 70-80 % naXOTIIOA aeMJIH; 9 - npeo6Jiap;aHne eepHOBblX KYJibTYP -
fioJiee 80 % oaxomoA aeMJIH; 10 - '-18CTOTa IIYJibTypbl KyKypyaw; 11 - '-18CTOTQ HYJib·
Typ1,1 nweHHl\bl; 12 - IIO'-ITH OAHHaKOBblC IIJIO~a)J.H IIOA nweHHQeA H KyKypyaoA 13-
8118'1HTeJibHblA yp;eJibHblA nec BHHOrpaAHHKOB; 14 - 8H8'-IHTeJibllblit yp;eJibHYA Bec RYJib·
Typbl caxapHOA CBeRJIY (GoJiee 3 % naxomoA: aeMJIH); 15 - BHQ'-IHTeJibHYA yp;eJibHblA: Bec
KYJibTYJJbl XJIOil'-IQTHBKa (6oJiee 8 % naxoTHoA aeMJIH); 16- BHQ'-IHTeJibHYA: yp;eJibHhlA: Bec
RYJibTYPhl IIOACOJIHe'-IHHKa (6oJiee 8 % IIQXOTHOR aeMJIH); 17 - rpaHHna BOH npeo6Jia-
AaHHJI eepHOBblX RYJibT)'p; 18- rpaHBl\bl BOH '-IQCTOTbl eepHOBblX 11yJI&Typ; 19 - rpa-
lllll(bl aeMeJibHblX yro)J.HA no 11aTeropH1IM IIOJlb3OBQHHII.,
AGRICULTURAL ECONOMY OF THE SOUTHERN BĂRĂGAN

AND OF THE IALOMIŢA LAKE
ABSTRACT
The Southern Bărăgan is an agricult11J'3,l region in which the most

important part is played by the growing of cereala and livestock breeding.
ECONOMIA AGRJCOU A BARAGANULUI DE SUD
In t,hti years of the people's power, under the process of the

collectivization of agriculture - which, in 1961, was already completed -
the vegetable and technical crops were extended together with the grain
crops. The sociali:,,t units have carried important land improvement
measures and cultivated the species corresponding to this region, thus
obtaining great per hectare yieldR, as compared with the past.
As for animal husbandry, tbiR bas changed very mucb as compared
with the past, both owing to tbe improvement of the existent breeds and
to t,he development of the breeding of certain species of animak
'rhus, t he cow's breed bas been improved and the Red Bărăgan cow wbich
bas a much greater productivity has been introduced on a large scalt•
whih1t the breeding of pigs has developed very much on socialist farm:-;.
On the territory of the Southern Bărăgan and the Ialomiţa lakP,
three agricultural zones have been delimited: the graiu zone, which is at
the same time a livestock breeding zone, which is connected with the
interfluve area - a zone of livestock breeding - occupying t,he Ialomiţa
lake and the zone with a comparatively complex agriculture, on the water-
meadows and terraces of the riverR Danube and Ialomiţa.
In the near-by fu ture, the irrigated area willgrow from 15 OOO hectares
in }.959 to 180 OOO hectares in 1965, tbe largest area being irrigated in the
districts of Feteşti and Călăraşi, where the building of feed canals of thP
Danuhe water has been started. Likewise, livestock breeding will develop
very much, the fodder basiR consisting in fodder cultures.
LIST OF FIGliHES
Fig. 1. - Map of land ulilization.

I. Grazing flelds; 2. orchards; 3. vineyards; I. irrigaled vegelable gardens; .5. ricc
plantations ; 6. forestland ; 7. grain crop areas (under 70 % of the arable land) ; 8. graln crop
arca& (between 70 and 80 % of the arabic land) ; 9. graln crop areas (more than 80 % of the
arabic land); 10. predominance of maize; 11. predominance of wheat; 12. equal proportions
of maize and wheat; 13. areas under vineyards; U. oreas under sugar beet crops (more than
:1 % of the arable land); 15. areas sown to cotlon (more than 8 % of the arabic land); 16.
areas sown to sunflower (more than 8 % of the arabic land); 11. llmits of grain crop areas ;
J!I. limits of grain crop areas frequency ; 19. Jimits of lhe categories of agricultural utilization-
FOLOSIREA PRACTICA A RELIEFULtJI DE CUESTA
DIN ZONA CAPUŞ-CLUJ
DE
GR. POSEA
Articolul de faţă constituie o completare la problema cuestelor de

pe valea Căpuşului şi a Someşului Mic (între Gilău şi Cluj) 1 , în ceea ce
priveşte folosirea lor practică.
Aspectele generale ale reliefului. Cuestele care se dezvoltă înspre vest
de Cluj apar sub forma a două-trei şiruri, aliniate pe stînga Someşului Mic
şi a Căpuşului. Mai puţin vizibile, ele există şi pe stînga văii Agîrbiciulni.
precum şi pe dreapta Someşului, aici sub formă de cueste derivate din
cele principale. Pentru o mai uşoară înţelegere, şirurile principale au fost
denumite: cuesta superioară, medie şi inferioară.
Cuesta superioară formează, în general, cumpăna de ape către valea
Nadeşului şi are următoarele caracteristici: muchea se axează pe calcarul
grosier superior (eocen) şi pe argilele vărgate superioare; fruntea oscilează
între 100-150 m înălţime, frontul său este în general continuu, iar spi-
narea apare ca o suprafaţă structurală puternic fragmentată.
Cuesta medie se dezvoltă mai bine. între comuna Floreşti şi satul
Dumbrava. Este cea mai slab reliefată, apărînd numai ca nivel de umeri
grefaţi pe calcarul grosier inferior şi situaţi imediat sub fruntea cuestei
superioare. Adesea face front comun cu aceasta din urmă, motiv pentru
care ar putea fi socotite ca un singur şir de cueste cu două trepte. Fruntea
sa apare. abruptă, dar redusă ca înălţime la numai 40 m ; spinarea nu are
aspect structural, ci de umeri de eroziune.
Cuesta inferioară este bine dezvoltată şi unitară ca linie între Gilău
şi Căpuşul-Mare. Spre Floreşti se contopeşte cu terasa de 20-30 m a
Someşului Mic. Ea trece şi pe dreapta văilor principale Căpuş şi Someş,
prezentînd următoarele caracteristici : pe frunte se succed multe forma-
ţiuni geologice (strat cu numuliţi, calcare, gresii, conglomerate etc.),
1 ) G r. P o s c a, Relieful de cuesld din apropierea Clu_iului, tn Comunictlri de geo-

grafie, 1960-1961 (sub tipar).
274 GR.'POSEA
înălţimea este de circa 100 m, frontul apare masiv, dar fragmentat cu

regularitate de văi obsecvente. Un fapt principal este acela că spinarea 8a
reprezintă o suprafaţă de denudare, de tipul pediplenei, şi nu o suprafaţă
8tructurală ; ea se dezvoltă ca o fîşie alungită, lată de 1,5 -2 km, situată
între cele două şiruri principale de cueste.
Dezvoltarea regiunii sub forma reliefului de cuestă poate fi urmărită
încă de la sfîrşitul sarmaţianului, ea continuînd şi azi. Aspectele actuale
însă derivă din suprafaţa piemontană formată spre sfîrşitul pliocenului, iar
cele mai tipice dintre ele au căpătat dezvoltarea maximă în timpul peri-
oadelor glaciare. Aşa spre exemplu, cuestele superioară şi medie sîntrezul-
tatul proceselor de pantă dezlănţuite cu mare intensitate în aceleperioade
climatice; în schimb, cuesta inferioară s-a dezvoltat în special prin adîn-
cirea ulterioară a rîurilor subsecvente Someş şi Căpuş. în urma studiilor
făcute local, s-a ajuns la concluzia că procesul de geneză şi dezvoltare
a cuestelor este mai complex decît se crede în general şi că, în regiu-
nile unde, într-un timp relativ scurt, s-au succedat mai multe sisteme
morfoclimatice, teoriile emise în acest sens (W. Davis, E mm. de·
Mart o n ne, J. B ii de 1) apar unilaterale .
.FOI.OSIREA PRACTIG\
De la început trebuie menţionat că folosirea practică a diferitelor

forme de relief e1-te în funcţie de dezvoltarea mijloacelor de producţie
şi, deci, capătă aspecte diferite de la o etapă socială la alta. Fiind vorba
df o regiune restrînsă, nu ne vom ocupa aici de acest aspect istoric, ci
vom reda numai utilizarea prezentă, locală, a terenurilor, cu unele refe-
riri pentru viitor. Totuşi, problema folosirii practice a cuestelor, lipsind
din literatura noastră de specialitate, 8e va depăşi pe alocuri latura strict
locală, făcîndu-se şi unele generalizări.
1. Folosirea cuestelor pentru aşezări. În acest sens, dar sub forme dife-
rite, cuestele au fost folosite din cele mai vechi timpuri istorice. În regi-
une, aşezările se găsesc situate în depresiunea sau valea subsecventă
limitată de cuesta inferioară, precum şi în interiorul butonierelor (cînd
calcarul prezintă bombări locale, golite de eroziune - cum este butoniera
de la Leghia, situată la izvoarele Căpuşului, spre valea Nadeşului); foarte
rar se întilnesc aşezări pe spinarea structurală a cuestei, mai ales în bazi-
netele săpate de ape sub stratul rezistent al acestora (unele sate pe văile
din dreapta Nadeşului). în aceste locuri se află o serie de condiţii favora-
bile, cum ar fi : existenţa unui riu sau a izvoarelor de apă în imediata apro-
piere, existenţa vegetaţiei forestiere pe fruntea cuestei, posibilităţi de
cultivare a spinării structurale şi a depresiunii subsecvente; adăpostul
ce-l oferă fruntea cuestei faţă de vînturi ş.a. De asemenea, trebuie
amintit că regiunile acestea sînt relativ stabile din punct de vedere al
alunecărilor de teren.
Fiecare din elementele unei cueste favorizează într-un anumit fel
folosirea condiţiilor indicate mai sus :
a. Suprafeţele structurale jo~se, situate între Căpuş şi Nad~ş, în
majoritatea lor, sint folosite pentru culturi.
FOLOSIREA RELIEFULUI DE CUESTA DIN ZONA CAPUŞ-CLUJ 275
Solul cel mai gros se întîlneşte pe suprafaţa de eroziune care uneşte

baza cuestelor superioare cu muchea celei inferioare. Solul s-a format pe
pînza materialelor de dezagregare depusă aici în timpul periglaciarului.
1n această pătură, din cauza despăduririlor, s-au instalat torenţi şi ogaşe
adînci, care o distrug şi împotriva cărora trebuie luate măsuri de stingere.
Fig. 1. - Trepte structurale pe fruntea euestei inferioare. folosite

pentru agricultură.
Ca un fapt pozitiv trebuie semnalat că aratul se face, în general, în lungul

curbelor de nivel, menţinindu-se, sau chiar accentuîndu-se terasările
naturale (fig. J ). Cu cit înaintăm spre suprafeţele din apropierea muchii
cuestei, solul devine tot mai sărac ; este spălat de ploi şi spulberat de
vînturile care, pe creastă, bat puternic. Aici se întîlnesc, din loc în loc
chiar suprafeţe „pietroase", iar culturile dispar sau rămîne numai
floarea soarelui, şi aceasta pipernicită.
Există şi cazuri, mai ales spre valea Nadeşului şi la cuesteleîdin
dreapta Căpuşului şi Someşului Mic (cuestele superioare), cînd suprafeţefo
structurale au rămas împădurite. Se impune pe viitor restrîngerea ară
turilor la regiunile de interfluvii situate între văile obsecvente, iar ver-
sanţii acestora să fie plantaţi cu ierburi perene pentru a opri eroziunea,
solurilor.
În legătură cu folosirea spinărilor de cuestă pentru culturi, trebuie
arătat că în zona Clujului acestea nu dau un randament prea mare din
276 GR. POSEA 4
cauza expunerii lor spre nord 1 ) excepţie face numai spinarea cuestei
inferioare - relativ orizontală - tocmai pentru faptul că este o suprafaţă
de eroziune. Aceasta are o înclinare inversă suprafeţei structurale, ceea.
ce i-a imprimat o uşoară expunere sudică.
Tot de spinările cuestelor este legată şi problema izvoarelor. Acestea.
apar în linie, ca izvoare de strat, la baza spinării, alimentînd mai ales
văile consecvente. Ex.ifită şi cîteva excepţii, create de condiţii tectonice
strict locale, care au determinat apaiiţia unor izvoare chiar la baza frunţii
cuestelor superioare. Aşa este cazul izvorului de sub Dealul Melcilor şi
isvorul de sub vf. Straja. Acesta din urmă a constituit chiar una din cauzele
aşezării cătunulni Straja. pe partea stingă a rîului Căpuş, singura aşezare
situată în spatele cuestei inferioare.
b. Fruntea cuestelor a fost, în majoritatea cazurilor, defrişată, iar azi
apare adesea golaşe, denudată, uneori ocupată de mărăcinişuri. Pe fruntea
cuestelor de cumpănă se întilnesc şi pilcuri rărite de pădure. În a,lte cazuri,
la baza lor, se găsesc pruni şi, în ultimul timp, în cîteva locuri, s-au plantat
nuci. 1n zona Clujului domină viţa de vie şi livezile, care s-ar putea extinde
~i mai spre a.munte.
în regiun~, abrupturile frunţilor joacă un rol deosebit şi prin adă
postul ce-l creează pm ţiunilor joase, de la bază, împotriva vînturilor
care bat aproape pelpwdicular pe şirurile principale de cuestă. Foarte
expuse faţă de vînturi rămîn însă suprafeţele de pe muche. în cazul cînd
curenţii de aer se canalizează în lungul depresiunilor sau văilor subsec-
vente, atunci rol de apărător contra vînturilor îl au frunţile cuestelor
secundare ce cad perpendicular pe primele. Toate frunţile de cuestă şi
mai ales cea medie şi superioară trebuie complet reîmpădurite.
O altă problemă, care numai arareori prezintă importanţă pentru
aşezări, o constituie prăbuşirile de pe fruntea cuestelor. E vorba de sub-
minarea fit-ratelor dure superioare prin fărîmiţarea stratelor moi. de sub
ele; acestea duc la prăvălirea spontană a unor blocuri mari, care pot afecta
în drumul lor unele aşezări. Aşa au fost de exemplu prăbuşirile produse
în raza oraşului Cluj, 1mb cuesta Cetăţuii. În asemenea cazuri se evacuează
locuinţele în primejdie, după care se trece la stabilizarea prăbuşirii. Ca
măsură imediată se execută o treaptă sau un şanţ larg în care să se oprească
bolovanii prăvăliţi de sus, după care se provoacă prăbuşirea porţiunilor
nesţabile, pe cale artificială, prin explozii. În continuare se pot face şi
alte lucrări tehnice de consolidare.
Privite în general, fruntea şi spinarea cuestelor creează o dişimetrie
regională nu tocmai favorabilă din punct de vedere al culturilor, deoarece
versanţii abrupţi 8înt orientaţi i,;pre sud; ca urmare regiunile mai însorite
şi mai calde Rînt restrînse, în timp ce spinările, care ocupă suprafeţe întinse,
sînt orientate spre nord.
c. Depresiunea sau valea subsecventă este folosită din plin pentru
aşezări, culturi, drumuri etc., aşa cum este folosită de obicei orice regiune
depresionară sau terasă de luncă.
. 1 ) Expunerea şirurilor de cncslă joacă un rol Important ln folosirea lor pentru diferite
;1~piicle practice.
5 FOLOSIREA RELIEFULUI DE CUESTA DIN ZONA C,\PUŞ-CLUJ 277
2. Folosirea cuestelor pentru exploatări la zi. Cuestele sint regiuni

in care se poate executa cu uşurinţă exploatarea la zi a diferitelor r~ci
sau minereuri; acestea sînt în general mult mai ieftine. Fruntea sau frunţile
de cuestă, fiind abrupturi care retează stratele „în cap", dau la iveală.
o mare alternanţă de roci, dintre care unele pot avea importanţ,fl economică.
Fig. 2. - Exploatarea calcarului pe fruntea cuestel.
Exploatarea lor se face fie pe f:r;unte, fie pe spinare, fie pe ambele. În regi-
unea Căpuş - Nadeş se exploatează calcarul, mai ales cel grosier superior,
pentru diferite construcţii, pmtru var, sau pentru ciment (în locurile
unde acesta este mai marnos - Gîrbou) (fig. 2). Atit pe frunte, dar mai
ales pe spinarea dinspre Nadeş a cuestei superioare se exploatează lentilele
de gips (ele pot fi urmărite in deschiderile afluenţilor de tip consecvent
ai Nadeşului). În raza comunelor Căpuşul-Mare şi Mic se va exploata.
minereu de fier - pe spinarea cuestei dintre Căpuş şi Âgirbiciu şi pe
fruntea celei din stinga Căpuşului. Localnicii exploatează şi materiale
lutoase pentru tencuitul caselor. ·
3. Folosirea cuestelor pentru circulaţie. În această privinţă regiunile
de cuestă ridică unele greutăţi. Prezenţa abrupturilor de frunte, sub formA.
de linii succesive (fragmentarea reliefului fiind orientată paralel), îngreu-
nează sau face relativ imposibilă construirea căilor de comunicaţie în anumite
direcţii. Trecerea din bazinul Someş - Căpuş către cel al Nadeşului,
adică perpendicular pe şirurile de cueste, se reduce numai la poteci. Este
favorizată în schimb dezvoltarea de drumuri principale in lungul văilor
278 GR. POSEA 6
subsecvente. Cînd este vorba de două asemenea văi mari, paralele şi foarte
apropiate, cum sînt Nadeşul şi Căpuşul, posibilitatea de trecere locală de
la o şosea la alta rămîne practic nulă, deoarece înşeuările, care le-ar favo-
riza, n-au, în general, posibilităţi de formare. Drumurile care trec în
lungul văilor obsecvente sau consecvente se înfundă sub cuesta de cum-
pănă, sau fac legătura prin poteei.
4. lntreb11inţarea reliefului de cuestă pentru lupta de apărare. O
asemenea folosire a avut-o relieful de cuestă în special în etapele sociale
trecute. Urmele rămase pînă azi amintesc însă de aceste practici şi de aceea
este bine să fie reliefate. Întrebuinţarea cuestelor pentru lupta de apărare
s-a făcut mai ales :-ub două forme: cetăţi sau puncte întărite (în feudalism)
şi linii de apărare sau de rezistenţă (tranşee, folosite îndeosebi în timpul
capitalismului). Sub prima formă este de amintit „Cetăţuia" Clujului,
unde se văd încă zidurile vechii cetăţi feudale ; e vorba de un martor
detaşat de restul şirului de cuestă, printr-o înşeuare, care domină ca
altitudine regiunile din jur şi mai ales văile Someşului Mic şi N adeşului
(respectiv domina trecerea spre Oradea).
Sub forma liniilor de tranşee a fost folosită mai ales muchea cuestei
superioare. Pe cuestele de aici se văd încă asemenea urme din timpul
luptelor împotriva hitleriştilor. Folosirea în acest sens se baza pe faptul
că fîşia de muche a cuestei prezintă unghiuri „moarte" în bătaia armelor,
în schimb, cei instalaţi pe aceste linii stăpînesc cu uşurinţă regiunile
din faţă.
*
Aspectele de folosire practică a reliefului de cuestă, care au fost
indicate mai sus, constituie rezultatul unor cercetări de început, limitate
la o regiune relativ restrînsă. Considerăm însă că problema suscită.
interes, putînd fi urmărită şi în alte părţi ale ţării. În acest fel s-ar putea.
aborda, mai pe larg, şi aspectul istoric, adică folosirea reliefului de cuestă.
în diferite etape sociale.
IlPAKTffqECKOE HCil0Rb30BAHHE KY8CTOBOro PERbE~A

B PAîtOHE K8TTYIIIA-KJIYiK
PE3IOME
AeTOp 0DHCLIBaeT KY3CTLI, HaX0)'.l;R~HeCR e6JIH8H r. KJiym, B CBR8H

C HX npaKTH'leCKHM HCD0Jib80BaHHeM.
Caa 11aaa YT0 'IHReTCR, 'IT0 npaKTH'leCK0e HCDOJib80Bamre pa8JIH'lllLIX
tJ,opM peJILe4'a H&X0)'.l;HTCR B 8&BHCHM0CTH OT pa8BHTHR cpe)'.l;CTB np0H8B0)'.l;
CTBa, n CJie)'.l;0B&TeJibH0, npH nepexo)'.l;e 0T 0)'.l;H0ro C0QHaJibH0ro CTp0R K
ApyroMy, npHHIIMaeT Apyrue 4>opMLI.
OcHOBHLie aa Tp0HYTLie B0IIp0Cbl: HCD0Jib80Bauue KY3CT ):IJIR HX eace-
JieBHR (c IIOAp06HblM yKaaaimeM 6JiaronpHRTHblX H 11e6JiaronpHRTHHX
FOLOSIREA RELIEFULUI DE CUESTĂ DIN ZONA CĂPUŞ-CLUJ 279
'
yc.rrounii), A06hlqa cTponTeJibHoro MaTepnaJia H paapa6oTKa pyA, uonpochl
TpaHCnOpTa, a TaKme npHMeHeHne KyacTOBhIX rpHA npn npOWJIOM CTpoe
~JIJI BOeHHOii o6opOHhl.
OE'bHCHEHHE Pl1CYHI-WB
Pnc. 1. - CTpJKTYPHbie ycTynhl na .mn-1enott cTopotte 1mameA 11yaCTb1, 11cnoJibaye-

:Mble AJIR CCJibCK0I'0 X03RtlCTDa.
Pnc. 2. - ,Ll;o6bl'Ia H::IBCCTHRl,a Ha .--1111-1enolî CTopotte HJ:JCTbl.
PRACTICAL USE OF CUESTA RELIEF IN THE

CĂPUŞ-CLUJ AREA
'ABSTRACT
The author deals with the cuestas tobe found in the vicinity of the town
,of Cluj, considered from the viewpoint of their practical use. At first,
he shows that the practical utilization of the various relief features is
conditioned by the development of the means of production and as such
acquires different aspects from one social system to another.
The chief problems dealt with are: the use of these cuestas for
human settlements (fully developing the favourable or unfavourable condi-
tions in this respect); for the exploitation of building materials and ores
·and for circulation. Under the ancient regimes, these slopes were used
for the defence fight of the inhabitants.
LIST OF FIGURES
Fig. 1. - Structural steps on the lower front cucsta, uscd for agriculture.
Fig. 2. - Exploitation of limcstone on thc front of thc cucsla.
BIBLIOGRAFIE
1. 8 e r i n de i I., Relieful structural din bazinul l'ăii Leghia. Studia Universitalum Victor
Babeş ct Bolyai, tomus III, nr. 5, scries II, fasciculus 1, Geologia-Gcographia,
Cluj, 1958.
2. F i c h c II x R., Remarques sur le reseau hydrographique du Bihor septentrional. Mel. Inst.
Fr. en Roum., 1929 .
.:t 1\1 art o n n c E 111 111 de, Excursions geographique.~. Lucr. Inst. Geogr. Cluj, voi. I, 192-1.
4. 1\1 or ari u T. şi Pascu Ş t., Comidera/iuni geografico-istorice asupra etapelor de dezvol-
tare a oraşului Cluj. Bui. Univ. ,.V. Babeş" şi „Bolyai", Cluj, scria şt. naturii,
voi. I, 1957.
5. P osc a G r., Itinerarii prin Munţii Apuseni. Natura, nr. 2, 1957.
,6. Profil periglaciar la Florcşti. Comunic. Acad. R.P.R., nr. I, lom. XI, 1961.
DEPRESIUNEA DEDA-PORCEŞTI*)
DE
V. G[RBACEA şi V. BELOZEROV
l\'C<\.DHAREA UEPUESIU\'11. J\Sl'El:TE GE~EIIAI.E
în avale de localităţile Bistra şi Deda, Mureşul, după ce părăseştt

zona de eruptiv a Călimanilor şi Gurghiului, pătrunzînd în complexul
de formaţiuni sedimentare moi ale Bazinului Transilvaniei, îşi lărgeşte
brusc valea luînd aspectul unei depresiuni, pe care o numim Deda-
Porceşti.
Lărgirea văilor la ieşirea din zona muntoasă, vulcanică, este un
fenomen comun şi altor rîuri transilvănene cu izvoarele pe versantul vestic
al Carpaţilor Orientali. Bistriţa ardeleană, în avale de Birgău, prezintă
acelaşi caracter de vale lărgită sub formă de depresiune (Depresiunea
Iad-Birgău). Unitatea de relief a sectorului de vale Bistra-Brincoveneşti
precum şi caracterul depresionar au fost sesizate şi de alţi cercetători
(2), (5).
Aspectul depresionar al văii Mureşului în avale de Deda este accen-
tuat şi de puternica îngustare de la Brincoveneşti, care se explică prin
structură (inclusiv litologie) şi tectonică. La marginea Bazinului Transil-
vaniei, Mureşul taie iniţial strate pliocene şi sarmaţiene moi, înclinate
spre NE ; curînd însă ajunge să intersecteze perpendicular axul cutelor dia-
pire din estul Transilvaniei. Această zonă cutată (avind chiar contacte anor-
male între strate) determină existenţa unei culmi înalte, ce limitează
spre est Cîmpia Transilvaniei, cunoscută în literatură sub denumirea
de Culmea Şieului sau a Păltinişului (6). Notăm faptul că această porţiune
este singura, în cuprinsul Podişului Transilvaniei, unde zona cutelor dia-
pire se reflectă bine în relief. Masivitatea Culmii Şieului se datoreşte
atît caracterului ei tectonic, cit mai ales rocilor dure antrenate în această
cutare. Ne referim în special la conglomeratele de Jabeniţa, formate din
*) Comunicare prezentată ln cadrul filialrl Cluj a Institutului de geologie şi geografii' al

Academiei R.I .R. şi al catedrei de geografic a l.'nlversilăţil „V. Babeş", Cluj, ianuarie 1959.
282 V. GIRBACEA 1i V. BELOZEROV :.:.
elemente cristaline şi puternic cimentate (3), care traversează valea Mu-

reşului de la NV spre SE, determinînd îngustarea de la Brîncoveneşti ;
tot aceste conglomerate explică de ce numai aici se observă o îngustare
şi nu pe toată porţiunea saliferului, în general format din roci moi şi
uşor de înlăturat (masive de sare, argile sărate, marne etc.).
Gîtuirea de la Brîncoveneşti delimitează spre avale depresiunea,
însă pragul cutelor diapire a jucat şi un rol activ în evoluţia geomorfo-
logică a sectorului din amunte, accentuînd şi mai mult procesele de ero-
ziune laterală şi de acumulare (5). Depresiunea Deda-Porceşti apare astfel
ca o unitate de relief bine conturată, cu evoluţie geomorfologică, care -
deşi încadrată în evoluţia generală a văii Mureşului - are totuşi caractere
proprii, determinate de existenţa acestui prag de cute diapire, precum şi
de poziţia depresiunii la contactul podişului cu zona muntoasă.
În dreptul localităţilor Porceşti şi Aluniş depresiunea atinge cea
mai mare lăţime - aproximativ 7 km - îngustîndu-se apoi treptat pînă
la Brîncoveneşti, unde întreaga vale se reduce doar la 3 km 1 ). La nord
şi la sud ea este dominată de culmile piemonturilor Călimanilor şi Gur-
ghiului. Limita depresiunii este bine marcată faţă de piemontul Gurghiu-
lui care se lasă, abrupt spre versantul stîng al Mureşului, lipsit în general
de terase. Spre Piemontul Călimanilor tranziţia se face gradat, datorită
teraselor bine dezvoltate. Spre vest, Piemontul Călimanilor se termi-
nă în faţa unui culoar mai coborît ce separă această unitate de
dealuri înalte de Culmea Şieului (culoarul Mureş-Şieu). în lungul acestui
culoar se face legătura morfologică dintre Depresiunea Deda-Porc~şti
şi zona depresionară din bazinul Bistriţei ardelene, drenată în parte de
Şieu 2 ).
La o cercetare mai amănunţită, în cuprinsul Depresiunii Deda-

Porceşti :-;e disting două compartimente : o primă zonă de lărgire la con-
tactul direct cu unitatea muntoasă, unde fenomenul de lărgire este accen-
tuat de procesele de eroziune de contact şi a doua zonă, care cuprinde tot
1·estul depresiunii din avale de Deda pînă la Brîncoveneşti - Ideciul-de-
Sus ; cele două zone sînt separate de o gîtuitură a văii, un sector mai îngust,
În dreptul localităţilor Deda şi Filea.
Sectorul de vale lărgită Bistra-Deda trebuie privit în primul
rînd ca o depresiune propriu-zisă de contact la marginea eruptivului
Călimanilor, ca un uluc periferic pe cale de formare. Mureşul şi în special
Histra au lărgit această zonă prin erodarea formaţiunilor moi pliocene
de la contactul cu eruptivul. Lărgirea depresiunii se explică însă şi prin
înclinarea spre nord-est a stratelor care suportă aici eruptivul, procesul
Pvolutiv fiind astfel asemănător cu cel al depresiunilor subsecvente.
Valea Bistrei a fost silită să se deplaseze mereu spre stînga, datorită
înclinării monoclinale a stratelor. Ca şi eroziunea, şi procesele de acumulare
au avut aici o deosebită intensitate, pîrîul Bistra depunînd un extins con
de dejecţie, format din materialele transportate din regiunea muntoasă.
1)lnsustarea este- mull mai evidentă la nivelul luncii.
1
\'edem, deci, că zonalitatea geomorfologică, caraclerlslică bazinului Bistriţei arde -
)
km·: piemont, depresiune, culme tectonică, este proprie şi regiunii situate la sud de cumpfma
oe ape Intre '.\Iureş şi Bistriţa; această cump11nă nu reprczinlă deci o limită morfolopl~ii.
DEPRESIUNEA DEOA-PORCEŞTI 283
TERASELE
Lărgirea de bazin care a dus la formarea depresiunii s-a făcut în

trepte, corespunzătoare unui complex de terase. Terasele se dezvoltă în
.:Special pe versantul drept, rezultînd astfel o disimetrie foarte evidentă,
:Semnalată deja în literatură (4), (5), (7).
Pe valea Mureşului, în depresiune, se pot distinge cinci nivele de
terasă, în general bine păstrate, la următoarele altitudini relative : 2-3 m,
;8-10 m, 35-40 ro, 60-65 m şi 100-110 m 1 ).
Nu toate nivelele au însă aceeaşi importanţă în determinarea pei-
:Bajului morfologic, tipic de terasă, din depresiune.
Terasa de luncă are caractere asemănătoare cu „lunca" celorlalte
Tîuri din Transilvania : este cea mai extinsă, orizontală, destul de slab
:fragmentată şi cu altitudinea relativă de 2 -3 m faţă de nivelul apei.
1n general este neinundabilă, fapt care a favorizat aşezarea satelor 2 ).
În porţiunile concave ale malurilor Mureşului se poate urmări
,structura aluvionară a luncii : pietrişurile în alternanţă cu nisipuri,
-dispuse lenticular sau în strate, fapt ce indică o continuă pendulare late-
-rală a rîului în timpul procesului de acumulare a terasei de luncă. Se
poate afirma că în prezent Mureşul se adînceşte în terasa de luncă.
Terasa de 8-10 m apare într-un singur loc, pe versantul stîng, fiind
puţin extinsă, iar păstrarea ei se datoreşte poziţiei la gura văii Sebeşului.
Ea poate fi considerată aici ca o formă intermediară între o terasă şi conul
-de dejecţie, retezat la 9-10 m deasupra văii Mureşului.
Ca şi pe Someşul Mare, Someşul Mic, Bistriţa, cea mai extinsă te-
rasă a Mureşului (dintre cele superioare luncii) este cea de 35 - 40 m .
.Ea se poate urmări neîntrerupt pe versantul drept, de la ieşirea Mu-
-reşului din defileu (Bistra) pînă la Brîncoveneşti, continuîndu-se apoi
•în afara depresiunii.
Acest nivel de terasă are bine păstrate toate elementele : pod ori-
:zontal şi puternic extins, cu dezvoltare maximă la Brîncoveneşti (aproape
:2 km în profil transversal), frunte bine marcată şi relativ înclinată, pe
-care se observă forme de alunecare, ca de exemplu la Brîncoveneşti,
·Porceşti, Maioreşti, Pietriş şi Deda. Deşi înierbată sau împădurită (cum
-este cazul la Brîncoveneşti), structura terasei se poate observa bine, cel
puţin în două puncte. Astfel la Deda, în spatele gării, peste formaţiunile
,sedimentare uşor înclinate spre NE, cu semne de diaclazare şi mici rupturi,
se aşterne discordant orizontul aluvionar, gros de aproximativ 6-7 ro.
-Ca şi în alte deschideri, aluviunile încep la bază cu pietrişuri şi chiar
bolovănişuri cu diametru de 40-50 cm, uneori şi mai mari, dimensiuni
.care se explică prin apropierea acestei zone de acumulare de regiunea
1) Allitudinca teraselor a fost măsurată cu altimetrul anl'roid care clă o precizie de 0,5 m,
măsurindu-se muchea nedeformat:\ a terasei faţă de nivelul apei. Remarcăm exactitatea
-observa[iilor prof. Zollan Torok asupra numărului şi allltuclinilor teraselor ln acest sector al
VAii Mureşului (7),
9 ) In depresiune este caracteristică situarea satelor pe versantul drept, Ia baza terasei
-de 35-40 m, evitlnd astfel pericolul inundaţiilor catastrofale şi folosind ln acelaşi timp pozitia
mai !nălţatu şi posibilităţile de alimentare cu apă clin conurile de dejecţie suprapuse terasei
ele luncă.
284 V. GIRBACEA 1i V. BELOZEROV
muntoasă. Pietrişurile şi bolovănişurile sînt formate din andezite. Spre-

partea superioară, dimensiunile pietrişurilor se reduc treptat - pînă la.
5-6 cm şi chiar mai mărunte.
O altă deschidere, permiţînd şi observarea contactului cu roca din.
subsol, este cea de la Morăreni, de deasupra căii ferate. Structura este-
în general asemănătoare celei de la Deda, descrisă mai sus. Grosimea alu-
viunilor este însă de 9-10 m, acestea terminîndu-se la partea superioară
cu un strat bine evidenţiat de nisipuri (aproximativ 1-1,5 m) acoperit
de sol. Ultima deschidere, mai puţin clară, de la Pietriş atestă aceeaşi
succesiune a stratificaţiei materialelor aluvionare şi aceeaşi mare dez-
voltare a lor (10-12 m).
Stratifi('aţia aluviunilor din aceste deschideri nu reprezintă cazuri
neobişnuite. Succesiunea : pietrişuri şi bolovănişuri grosiere la bază, care
descresc apoi la partea superioară şi în sfîrşit orizontul terminal de nisi-
puri - relativ bine diferenţiat de pietrişurile de la bază şi de obicei nea-
mestecat cu acestea - constituie o regulă generală pentru orizonturile
aluvionare ale teraselor din Transilvania, din care se pot desprinde con-
cluzii cu privire la acumularea din timpul perioadei glaciare.
Pe harta geomorfologică am notat cu semnul terasei de 35 -40 m
şi zona de acumulare situată în depresiunea secundară a Bistrei. Tnbuie
să reamintim însă faptul că această suprafaţă triunghiulară reprezintă o,
formă de trecere în spre un con de dejecţie. Bineînţeles, acumularea s-a
făcut la nivelul terasei, nu de către Mure~, ci în primul rind de piriul
torenţial al Bistrei, care - erodind în zona muntoasă vulcanică - şi-a.
depus aici materialele; desigur această acumulare nu era regulată ca aceea.
a riului colector, datorită caracterului torenţial al piriului Bistrei şi„
implicit, datorită divagării firului principal pe supra.faţa acestui „con de
dejecţie". Astfel se explică şi o serie de trepte, slab schiţate în profil trans!...
versa.I, care nu pot fi racordate cu nivelele de teraEă de pe Mureş ; ele se,
datoresc proceselor neregulate de eroziune şi acumulare laterală.
După cum am arătat anterior, lărgirea văii a fost favorizată şi de·
contactul în lungul căruia şi-a grefat piriul Bistra valea sa. în prezent„
prin conturul triunghiular, prin aspectul radiar al torenţilor şi prin bom-
barea din zona axială, această formă dl' acumulare are multe din caracterele
specifice conurilor de dejecţie, imă nivelul la care s-a făcut acumu-
larea este legat de nivelul de acumulare al terasei de 35-40 ma Mureşului;.
între pirîul Bistrei şi Mureş a existat o legătură hidrografică continuă„
şi probabil şi un sincronism intre procese. în prezent Bistra, alunecind
pe marginea dinspre munte a conului de dejecţie, erodează la contactu)
cu zona muntoasă.
Terasa de 35-40 m ei,;te singura care işi are corespondent pe ver-
santul stîng al văii, sub forma unor fişii înguste, între Filea şi Aluniş,
făcind tranziţia de la versanţii înclinaţi ai Piemontului Gurghiului la,
terasa, de luncă. Păstrarea suprafeţelor ceva mai extinse de la gura văii
Sebeşului ~i piriului Fiţcăului se datoreşte în bună parte acumulărilor·
acestor piraie la ieşirea din zona piemontană. Menţionăm că altitudinea,
relativă a fragmentelor de pe versantul sting este de 30-35 m, indicind
prin aceasta deplasarea laterală a Mureşului în timpul formării terasei,
concomitent cu o uşoară adincire a albiei sale.
o ~.,,. o o . o o \Q o o o o o o
o o o o o o o o o o o
o o o o Ovf Muncelul o o o o o
o o o o o 6 820 o o {; o o o o
o o o o ~ ~ o o o o A, ,c Jt..o o f_
ooi~oooo_ .a;Jt'\I 0000
Nooo~~~oo
o o ~ o D Cretoa1a
9-684
o o o
~ . o o o
o o o
o o o o o
o o 0°~0 o
o ~o, ~ o o
~ ţ; o o o
V. Seie~u\ujo O o O o
o o -~ o o
o o o o o~ o o o
ooo ~ooonoo c o
o o ovf.Pif;J~~. ~~o o o o o o o o o
O o 01"' O O O O O O O O O
o o o o~ o o o o o o o o o o
~ ~~~i~~=::~.f~~~ ~~~ooooooo 0000 o
o ~~ o : : :· : : : : o
~
. . o o_
o o o ?
ro
o ~o o o
o o o o ~o o o o
.. oe& f'-/o
0
o o o o
o o o o o
LEGENDA
. . . . .... ', ' TERASA OE Ll/NCĂ
dd1
TERASA 8- !0 m
. . • .·. ·
'fle:ti
. TERASA 35-4(}m
uSe3ulCtn
"ERASA 60-65m
'€RASA TOO · ffO
EMONTOEACU/ll(JLARE
VLMEA TE'CTON/CĂ A şiwwi
CULOARUL MUREŞ-ŞiEU
36
ALUNECĂRI
ONURÎ DE OEJECT!E
Fig. 1. - Harta geomorfologică a Depreslu~i D eda-Porce şU .

5 DEPRESIUNEA DEDA-PORCEŞTI 285
Pe versantul drept, ele la Pietriş şi pînă la Brîncoveneşti, deasupra

nivelului de 35-40 m se ridică terasa de 60-65 m, iniţial sub forma unei
fîşii înguste, care se lărgeşte treptat spre Brîncoveneşti. Contactul dintre
cele două terase este de cele mai multe ori slab schiţat, fă,cîndu-se printr-o
pantă insensibilă, rezultat al proceselor active care au redus fruntea terasei;
mărturie stau şi pietrişurile andezitice (desigur în depozit secundar) dise-
minate peste tot, la contactul celor două terase. Podul terasei de 60 -65 m
este orizontal numai acolo unde nu a fost acoperit ulterior de materialele
cărate de pe pantele de deasupra ei. în aceste cazuri un glacis prelung şi
uşor înclinat hce tranziţia spre formele de relief mai înălţate. Este semni-
ficativ faptul că suprafeţele aparţ,inînd acestui nivel se termină la Brînco-
veneşti, fond deci un element caracteristic depresiunii Deda-Porceşti.
Prin marea extindere şi dezvoltarea aproape egală a acPstor două
terase, prin contactul lor insensib:l, ele eonstituie un ansamblu de „terase
medii", cartate de multe ori împreună de geologi (R. Cioc î r de 1,
D. Turturea nu), ansamblu care dă însăşi nota specifică a depre-
siunii.
Acest compkx de terase este folosit pentru păşunat între Bistra şi
Morăreni, hpt determinat de slaba fertilitate a solului, rezultată în urma
depunerilor masive de argilă spălată de pe versanţii Piemontului Călima
nilor, iar intre Moră.reni şi Brîncoveneşti pentru culturile de cereale sau
chiar viţă de vie, ultima în special pc frunţile de terafă.
Cea m~i înaltă este terasa de 100-110 m, dezvoltată tot pe versantul
drept, d<'fl n1pra terasei de 60 -65 m, între Pietriş şi Brîncoveneşti ; ea
apare sub Î0'"ma unor fragmente izolatC', mai bine păstrate între Pietriş
şi Porceşti (D ,alul Cireţii 52:3 m, Hrghişa 529 m etc.). Podul terasei este
plan, aproape orizontal, iar la suprafaţă sînt diseminate pietrişdri şi
bolovănişuri andezitice. Acest nivel reprezintă cea mai înaltă terasă cu
caracter de acumulare a Mureşului.
Formele superioare terasei de 100-110 m (t VI după Z. Tor ok),
cum f'înt culmile prelungi, cu acumulări de pietrişuri şi bolovănişuri
andezitice, din lungul culoarului Mureş-Şieu şi din dealurile Făgeţelului
şi Cuej'lului ap::trţin, morfologic ş: gPnetic, nivelului relui mai inferior
şi mai perif?ric al Piemontului Călimanilor.
în cadrul acestui art,icol se urmăreRc numai problemele locale ale
Depresiunii Drda-Porceşti. S:i poate f1ce îmă o paralelizare între sistPnrnl
de terase gă;;it,e în acest sector limitat, cu sistemul de teraHe, general,
al Mureşului în Podişul Transilvaniei. Pc Mureş sînt admise următoarele
nivele de teraiă: 2-3 m, 8-10 m, 20 m, 30-35 m, 50-55 m, 70-75 m
(4) 7 (6) 7 deasupra cărora urmează şi alte nivele; părerile asupra numărului
şi altitudinii lor i,;înt împărţ.ite.
Terasa de 35-40 m din depresiune se poate racorda cu terasa de
30 m de la Rrghin, racordare uşor de urmărit pe teren. Terasa a dona din
D~presiunea D,~da-Poreeşti, ca şi la toate rîurile flin Ţransilvania, este
m~.i slab reprezentată, păstrîndu-se în general sub forma conurilor de
dejecţie. De asemenea se poate 1·acorda terasa de 60 -65 m din Depre-
siunea Deda-Porceşti cu terasa de 70-75 ma Mureşului, de la gura Arie-
şului, altitudinea ei crescînd uşor în avale.
286 V. GIRBACEA 1i V. BELOZEROV G
Este cazul să amintim eă între terasa de 3;i -40 m si terarn de

60-65 m sp sehiţează un nivel intermediar, slab evidenţiat n~ai ales faţă
de terasa de la partea inferioară, pe care-l putem considera echivalentul
terasei de .50-55 m din porţiunea din avale 1 ).
Din aceste observaţii se poate conclude că nivelele de terase din
Depresiunea Deda-Porceşti se încadrează întrutotul sistemului de terase
al Mureşului şi al celorlalte rîuri din Transilvania.
Extinderea maximă a teraRei de 35-40 m, singura care apare pe
ambii versanţi, avind şi un strat de aluviuni bine dezvoltat, ne indică o
fază principală în evoluţ,ia văii Mureşului; desigur această dezvoltare
trebuie pusă în legătură cu amplificarea cauzelor care au dat naştere
teraRelor, în primul rînd celor climatice.
Profilele longitudinale paralele, nedeformate, ale teraselor ne indică
o relativă stabilitate tectonică a regiunii în timpul cuaternarului.
Prin aspectele de relief, zonalitate geomorfologică şi geneză, această

zonă esti<-ă a Podişului Transilvaniei, axată pe Mureş, prezintă caractere
foarte aRemănătoare cu relieful unităţii situate mai la nord şi anume
Dealurile Bistriţei ardelene. Şi a.ici ca şi in Dealurile Bistriţei se poate
desprinde o triplă zonalitate de relief: piemont, depresiune, culme tecto-
nică. Cumpăna de ape dintre Mureş şi Bistriţa nu reprezintă o limită geo-
morfologică.
Întreaga zonă periferică a Podişului Transilvaniei, cuprim:ă intre
Someşul Mare la nord şi Gurghiu la sud, formează o unitate de relief ce
face tranziţia de la zona muntoaRă a Carpaţilor O~ientali la unităţile
propriu-zise de podiş (Cîn1pia Transilvaniei şi Podişul Tirnavelor).
BIIA;r:l;i-IHA ,D;E,D;A-nOPT.IEIIITh
PE3IOME
BnaAHHa ,D;e;o;a-nop11ewTL, pacnoJiomeHHaR B ;o;omrne p. Mypewa, y

ee BLixona na ropHoro Maccuaa rypruy-KamIMaHL, oKpymeHa c ceaepa
H JOra npej\rOpHLIMH B08BhlWeHHOCTRMH rop KaJIHMaBb H rypruy, BBepx
no Te'leHHIO OHa aa1rnH'IHBaeTCR y yll(eJibR ToDJIHiţa-,ll;e):{a, a BHH8 y Hace-
JieHHOfO nyHKTa EpLIHKOBeHelliTb CHJibHO cymuaaeTCR nplf nepece'leHHB
ocn ;o;1rnn11poaoil: c1ma;:vm BocTO'IHOit TpaHCHJILBaHHH.
C reoMop4>0Jiorn11ecHoii TO'IKlf apemrn ana;o;nHa ,ll;e):{a-nopqemT1, HO·
CHT Teppacooblil: xapaKTep. TeppacLI paaBHTbl B OCHOBHOM Ha npaBOM CKJIOHe
):{OJIHHbl, npn;o;aaaR aToii DOCJie):{He:ii aCHMMeTpH'IHLm xapaKTep. no AOJIHHe
Mypema B npe;o;enax ana;o;nuLI MOIBHO BhIAeJIHTb 5 ypoaueii Teppac, npn-
MepHO CJrn;o;y101qeit BLICOTLI: 2--3 M, 9-10 M, .-35-40 M, 60-65 M u 110 M.
no ;n:omrne Mypema, anaJIOI'H'IHO peHaM CQMemyJI Mape, CoMemyn Mim u
1 ) Pe harta geomorfologică separaţia dintre cele dou:'I nivele este marcată printr-o
linie lntrcrupl1\ pc zona dintre Maiorcşli şi Brlncoveneşti ; dacă ele totuşi n-1111 fost net separate
JIC datoreşte faptului că llc cele moi multe ori se confundă.
J?EPRESIUNEA DEDA-POR.CEŞTI 287
BncTpnQa, HanooJiee paaonToii HBJIHeTCH Teppaca 35-40 M BLICOTLI. lllnpo-

:i,:oe paaonTne ::noii TeppacLJ Ha o6onx 6eperax Mypema c xopomo paaoHTLI-
MH aJIJIIOBHaJihHLIMll OTJIOmeHHHMH (-10-12) COOTBeTCTByeT rJiaBHOH cpaae
3BOJIIOQHH AOJIHHLI Mypema, CBH8aHHOii oepOHTHO C llHTeHcmJnrnaJ:llleiÎ II
60.nbmOii AJIHTeJibHOCTblO HBJiemm, o6ycJIOBHBlllHX o6paaooamie Teppac
li B nepoyJO O'IepeAh KJIHMaTH'IeCKHX HBJieHHfi. Ha llCCJieAOBaHHOM yqacTKe
TeppacLJ BKJIIO'IalOTCH B 06:IQyJO TeppacooyJO CHCTeMy Mypema H OCTaJib-
HblX TpaHCHJibBaHCKHX peK; B 'leTBepTH'IHOM nepHOAe 8TH Teppacbl He
6blJill Ae«fiopMHpooaHLI TeKTOHH'IeCKHMll }:\DHmeHHHMH.
OEbHCHEHME PMCYHKOB
PHc. 1. - reoMopcpoJiomqecKaR KapTa nna11;Htthl ,1],e11;a-IIop'lellITL.
DEDA-PORCEŞTI DEPRESSTON
ABSTRACT
Situated on the Mureş Vallfy, at this river's <x·t from the Gurghin-
Căliman mountains, the Deda-Po:·,, şti depression 1R dominated to the
1
N and S by the peaks of the Că im ni piedmont f nd ref;pec-tively of the
Gurghiu piedmont and dosed rpf11·1 r m by the Tf'pl ţa-D<'da defile and
downstream by the Brincoven<'şti 11raits, due to th1 piereing of the axis
of diapir folds in Eastern Tramylvania.
Terraces are predominant as hr as the geom0··nhological charaeter-
istic of the Deda-Porceşti depression is concerned. These terraces appear
particularly on the right slope, so that the gener 1 :-tRpe<'t is obviously
aeymmetrical. In the depression situated on th<· Mrreş Valley one can
observe 5 terracelevels, at the followingrelative height 1 : t2-3 m, t9-10m,
t35_40 m, tG0-65 m, and tno m. As is the cau with the Som<'şul
Mare, Someşul Mic and Bistriţa, the widest terra,, d the Mur<'ş is that
of 35-40 m. The great development of the 35 -40 rn terrace, the only
one which appears on both slopes oft he Mureş, hav:nr afro a well-developed
alluvial layer (10-12 m) sets off a main stage of the , volution of the Mureş
Valley which bas tobe connected w th the amplifkr 1ion and persistence,
along the centuries, of the phenomorn which gav< birth to the terracei-
and, in the first place, to the climatic terraces. Thr terraceR tobe fonnd
în the area surveyed belong to th1> general terra<·< 1 ystem of thP Mureş
and the other Transylvanian rivni-; the terraces wr re not submitted to
tectonic deformations during the Q1·aternary epo< h.
LIST OF FIGURES
Fig. 1. - Geomorphological map of lhe Deda-Porceşti Dcpresslon.
281! V. GIRBACEA 1i V. BELOZEROV 8
BIBLIOGRAFIE
1. CI o c I r d el R., Contribuţiuni la cunoaşterea geologiei regiunii Bistriţa-Reghin. Dări de

seamă ale şedinţelor Inst. geol. Rom., voi. XX.XVI, 1948-1949.
2. Mi hăi le s cu V., Harta regiunilor geomorfologice ale R.P.R. pe baze geografice. Secţia de
geologie şi geografie, Buletin ştlintiflc Acad. R.P.R., tomul II, nr. t, 1957.
:i. Nagy L., Contribuţiuni la stratigrafia şi leclonica zonei salifen din partea de NE u
Transilvaniei, dintre valea Nirajului şi valea Ş/eului. Filiala Cluj, Acad. R.P.R.
Studii şi cercetări de geologie-geografie, nr. 1-4 (1956), Cluj, 1957.
•l. Sa w ic k I L., Beilrii.ge zur Morphologie Siebenbiirgens. Buii. Acad. Se. Cracovie, 1912.
5. S o m e ş a n L., Consideraţiuni geomorfologice asupra Munţilor Cdlimani. Lucr. Inst.
geogr. al Unlv. din Cluj, voi. VIII, 1947.
6. T II f e s c u V., Aşemrea geografică, limitele si caracteristicile geomorfolnqice ale Ctmpiei
Transiloaniei. Cerceldri cu privire la terenurile degradate din Clmpia Transilvaniei.
Analele Inslit. de cercel. silvice, voi. XVI, partea I, 1955.
7. T ii ro k z., A Gor!feny h Saj6 oalţJyek kllziilti m~dence suţJely faldtani viszonyai. Muzeum
Filzetek, Kolos1.vâr, 1944, II, 2--4. ·
DEPRESIUNEA SIBIULUI
Cîteva observaţii geomorfologice preliminare
DB
MADELEINE ALEXANDRU
Legătura dintre Podişul Transilvaniei şi Carpaţii Meridionali se face

])rintr-o serie de depresiuni de contact, ce tivesc marginea sudică a podi-
şului. Din lanţul acestora face parte şi Depresiunea Sibiului (în care
includem şi Depresiunea ·Ocna-Sibiului), situată la contactul Podişului
•Tîrnavelor cu Munţii Cindrelului. Spre est, ea se învecinează cu Depre-
siunea Făgăra~ului, iar spre vest cu Depresiunea Apoldului.
Această reg;nne nu a fost cercetată în mod special sub raport geo-
logic sau geografic. Unele referiri asupra Depresiunii Sibiului se găsesc
in studiile de ansamblu ale Bazinului Transilvaniei întocmite de unii
eercetătorigeologica: Fr. Hauer şi G. Stache(4), A. Bielz(l),
I. Blanc k e r horn (2), I. Ha 1 avat s (3) şi mai recent Mircea
I 1 ie (5), care are studii mai de amănunt în regiunea Alba-Iulia, Sibiu,
Făgăraş, Rupea.
Geografii care s-au ocupat în lucrările lor tangenţial şi de această
regiune sînt: E mm. de Mart o n ne (6), I. Rodea nu (9),
I. M a x i m (7) şi H. W a c h n e r (10 ).
Limitele depresiunii. Precizarea limitelor Depresiunii Sibiului nu este
greu de făcut, diferenţele de nivel dintre relieful depresionar şi cel încon-
jurător, mai înalt, fiind evidente.
Spre sud, limita Depresiunii Sibiului o formează denivelarea dintre
platforma inferioară (900 m) a Munţilor Cindrelului şi colinele piemontane.
AceaRtă limită morfologică corespunde şi cu limita geologică, dintre crista-
lin şi sedimentar, şi este totodată marcată vizibil de limita inferioară a
pădurii. Contactul dintre cele două unităţi distincte a favorizat şi apariţia
unor importante aşezări omeneşti, astfel că şi sub acest aspect, limita
respectivă se poate urmări pe linia localităţilor : Boiţa, Sadu, Cisnădioara,
Răşinari, Poplaca, Gura-Riului şi Orlat.
290 MADELEINE ALEXANDRU 2
Limita vestică a depresiunii este marcată de Dealul Magului (620 m),

(prelungire a Podişului Tîrnavclor), ce se continuă printr-o înşeuare de
circa 600 m, spre localităţile Cacova-Sibiului şi Orlat.
De la Dealul Magului, limita se continuă spre nord, pe fosta cumpănă.
a apelor dintre bazinul Mureşului şi Oltului, pe înălţimi ce variază între
.500-600 m (Dealul Hitol 608 m şi Dealul Copeţului 532 m).
Spre est, limita este destul de vizibilă în relief, de-a lungul unei
prelungiri a dealurilor ce se menţin la o altitudine ce variază între
500-650 m, şi coboară ca un pinten din Podişul Tîrnavelor, delimitînd
Depresiunea Sibiului de cea a Făgăraşului (fig. 1).
CO'.\'SIDERAŢIU'.'JI MORFOMETRICE ŞI HORFOGRAFICE
Depresiunea Sibiului - în limitele arătate mai sus, se prezintă sub

forma unui şes neted şi înclinat spre valea Cibinului, în care apele n-au
avut timp să-şi adîncească văile pe verticală. Dimpotrivă, aceste văi au
patul foarte larg, şi lunci bine dezvoltate. Doar spre marginea estică şi
nordică apar terase, ca nivele uşor înălţate ale depresiunii. Marginea
1mdică e îmbrăcată de un lanţ de conuri de dejecţie etajate şi apoi de un
piemont colinar foarte dezvoltat.
Privită de pe cumpăna apelor dintre valea Cibinului şi valea Vişei
(centrul depresiunii) sau de pe ori care latură, Depresiunea Sibiului apare
1mb forma unui amfiteatru. Lunca (atît a Cibinului cit şi a Vişei) formează
fundul depresiunii şi treapta cea mai joasă; ea este dominată de o treaptă
medie (t,erasele şi conurile de dejecţie etajate) şi piemontul colinar. Toate
aceste trepte sînt bine evidenţ,iate în relief.
Altitudinea minimă a depresiunii este de 400 m în valea Cibinului,
iar cea maximă atinge 600 m, în spre marginile ei.
în cadrul depresiunii, energia de relief şi fragmentarea este redusă,
întrucit atît valea Cibinului cit şi a Vişei au afluenţi puţini, care nu şi-ali
adîncit prea mult albia., .
Suprafaţa de 600 km 2 a Depresiunii Sibiu se întinde pe o lungime de
30-35 km şi o lăţime ce variază intre 27 k'm (în sud) şi 16 km (in nord).
Reţeaua hidrografică (respectiv valea- Cibinului şi a Vişei cu afluenţii
lor), care străb'1te depresiune_a, aparţine celor două mari bazine din Tran-
silvania - al Oltului şi al Mureşului.
Cibinul este rîul principal care drenează depresiunea. AceBta izvo-
răşte din Munţii Cindrelului; in dreptul localităţii Gura-Rîului, iese din
zona muntoasă şi intră in cadrul depresiunii cu direcţia de curgere S-N
pînă la localitatea Orlat, de unde se îndreaptă către Sibiu cu direcţia V -E.
Aci rîul face o cotitură în direcţ.ia N -S şi se var1>ă in Olt in apropierea
localit ătii Tălmaci.
Pe tot parcursul depresiunii, valea e însoţită de o luncă a cărei
lăţime variază între 3 -5 km, şi este dominată pe stînga de dealuri ce
se ridică cu 200 m deasupra albiei rîului. Pe dreapta, intre Orlat şi Sibiu,
pe o distanţă de circa 13 km, valea, C:binului este însoţită de o serie de
conuri de dejecţie depuse de afluenţii care îşi adună apele din Munţii
Cindrelnlui. Aceste conuri au fost prelucrate ulterior de rîul Cibin şi în
_.,,.,,.
_,, _ :.::.. . .
-_..L--- -
Chiciora A
c, 606
- -- -
<3'-0.Com - -
___ )
Cărbun~rii ___
1---- - - 5 1 . 5 -
•Jţf
~ I ~al 1 1~1 7 1~] 10

t==:=jl 2 l~ls I .,,,, I 11
ţ-_- _-d3
2
Hnrla geomorfologicll. a Depresiunii Sibiu. cadrul c1ep...iunll dern>ltai pe deo<>all.e 11-•: , . n11 rut oollH r
1 Relief Qlunf.OI !nalt fi fncment.at. o. ouprafde de aroi:lune: t. relieful deluroo al PodJeuJul Tir nan - ~ : :t relleflll d•lurOI ~ln ...,_, • e"•ful •--ulatl• de ctmple 11numtl~. de - fi h,ac,6
•
Dltmnntan aeumulalho•~wral denolt.M pe dll>O&lt. n~ne: 6, relleftll M>Umtllatl• de c!lJlple Pll!llont.auA donolt.at 1>1 = -
...e: v.der eroslune.
• ~ePOolla cuaternare .prolu,marlOr
denolt&t III del)Odt<, CU&ternare: 1. abrupt tecton<>-erosl•: 8, abrupt de erociaaa: I. de(lleu. IO.
3 DEPRESIUNE:\ SIBIULUI. OBSERVAŢII GEOMORFOLOGICE 291
prezent apar sub forma unor tPra8e cu 8Uprafeţe netede, foarte puţin
fragmentate, cu lăţimi de 1-2 km, echivalente cu terasa de 50 m.
Terasele propriu-zise ale Cibinului 8e pot urmări de la Sibiu pînă la
Tălmaci, deci pe o lungime de circa 15 km. Ele se prrzintă s1 b forma a
două nivele destul de dezvoltate : primul nivel se de;,făşorră la altitudinea
de 425-430 m (terasa de 25 m), avînd extemiunea cea mai mare (de
1,5-2,!'i k;m) în dreptul localităţii Sibiu (aşezat în cea mai mare parte pe
acest nivel). De aci în a vale, acest nivel de tnai;ă este fragm( ntat de
o serie de afluenţi ai Cibinului ca: p. S(beş, p. Luncii, p. Sadu etc., iar
lăţimea nu depăşeşte 1 km pe nici un fragment.
Al doilea nivel se desfăşoară la altituclinea de 450 m (terasa de 50 m)
cu o extensiune mai mică în dreptul Sibiului dar cu o lărgime a suprafeţii
în avale de Sibiu, spre Tălmad, unde atinge 1-2 km.
Al doilea rîu important din Depresiunea s;biului este Vişa, care
izvorăşte din Dealul Chiciora Amnaşului (limita vestică a depresiunii)
şi traversează partea de nord a depresiunii, cu dirc>cţia V -E pe o distanţă
de 10 km, după care face un cot brusc şi se îndreaptă cu direC'ţia de curgere
S-N pînă în avale de Copşa-Mieă unde confluează c-u Tîrnava Mare.
Această vale, ca şi a Cibinului, e8te îmoţ.ită de o hmc-ă largă de 1 -2 km
de la Ocna-Sibiului pînă intră în regiunea dealurilor (limita nordică a
depresiunii), unde se strîmtează la eîteva sute de met1 i.
Atît pe dreapta tît şi pe stînga, lunca e dominată de terase bine
dezvoltate ce se dei;făşoară de la Copşa-Mică pînă 1n O na-Sib:ulni şi f'hiar
depăşesc actuala cumpănă de ape dintre valea Vişei şi valea C b:nului,
ajungînd pînă la Turnişor unde au extinderea cea mai mare.
Aceste terase se prezintă tot. F>t:b forma a două nivele (terasa de
25 şi cea de 50 m) care coreF>pund ca altitudine, l'xtensiune şi grosime,
netezime, rulare a pietrişurilor cu cele ale Cibinului. ·
Problema teraselor Vişei, care prezintă o anomalie la prima vedere,
a fost pusă de Emm. de Marton·ne (6) şi apoi de I. Ro-
de anu (9).
Terasele semnalate de E mm. de Mart o n ne pînă la Şeica
Mare-Calvasăr (cele din bazinul Cibinului, la nord de s:biu), nu se ter-
mină aici, după cum arată şi I. Rodea nu (9), ci ele se întind spre
nord pe valea Vişei pînă la Tîrnava Mare. Terasele de pe afluenţii văii
Vişa - cum e cazul văii Buia - la punctul de unire, capătă o dezvoltare
mare, nu spre nord, în sensul cursului Vişei, ci spre sud, adică în sem; opus.
Aceasta dovedeşte că afluenţii Vi şei se vărsau într-un rîu afluent al Oltului
(foarte probabil Cibinul) şi nu al Tîrnavei Mari.
Aceste observaţii de teren, măsurătorile de pietrişuri cit şi alte
argumente aduse de I. Rodea nu (8) ea : dispoziţia şi înclinarea tera-
selor, panta b„ui,;că a Vişei la confluenţa cu Tîrnava Mare etc., ne fac şi
pe noi ia:ă credem că acest curs al Vişei se îndrepta înainte rătre C.bin-Olt
şi ulterior, datorită mişeării de lăsare din <"entrul Bazinului Transilvaniei,
s-a produs o captare şi s-a schimbat direcţia reţelei hirlrografice. De altfel
captări mai mici se produc şi azi în regiunea respectivă (Depresiunea Apold ).
Aceste terase din nordul depresiunii sînt înconjura te de prelungirile
eolinelor Tîrnavei şi Secaşului, care coboară cu o pantă convexă, lină,
către valea Vişei. Aspectul acesta monoton este întrerupt de mai;ivul
de sare, care apare sub forma unei cute diapire. În cadrul acestui masiv
a.par mici movile, viroage, şanţuri, maluri prăbuşite şi fenomene carstice
ca doline, avene, care formează cuveta unor lacuri cu apă sărată.
Tot acest relief haotic se datoreşte sării care condiţionează apariţia
fenomenelor carstice şi exploatării primitive a masivului. Majoritatea
gropilor de exploatare a sării - azi părăsite - sînt transformate în cuvete
de lacuri sărate care dau un pitoresc deosebit regiunii pe lingă foloasele
terapeutice.
în partea de sud a Depresiunii Sibiului, treapta teraselor şi a conu-
rilor de dejecţie terasate este dominată de o suprafaţă de 2-8 km de
coline piemontane, cu o înălţime de 500-600 m, desfăşurate intre locali-
tăţile Gura Rîului şi Boiţa.
CITEVA DATE ASUPRA RAPORTULUI DI:\'TBE RELIEF, LITOLOGIE ŞI TECTONici\
Depresiunea Sibiului, de origine tectonică, e formată dintr-un strat

gros de pietrişuri pliocene şi pleistocene, suprapuse depozitelor miocene.
Ea a funcţionat începînd aproximativ din cretacicul superior ca o zonă de
înecare ce s-a accentuat în timpul paleogenului şi neogenului.
în această regiune cercetările geologice (5) au dus la concluzia că
fundamentul său s-a manifestat ca o cută sinclinală, cu deplasarea des-
cendentă continuă şi că Depresiunea Sibiului se caracterizează prin dez-
voltarea mare a depozitelor cuaternare. Ele acoperă, în cea mai mare
parte, formaţiunile mai vechi tortoniene şi ponţiene, constituite din con-
glomerate, gresii, marno-argile, marne nisipoase, tufuri dacitice, nisipuri
şi pietrişuri.
Această litologie nu se observă în relief prin caractere deosebite.
Remarcăm doar că marno-argilele au condiţionat apariţia alunecărilor,
în special în partea de nord şi est, spre Podişul Tîrnavelor, pe versantul
vestic al Dealului Săcelul. În această regiune ele poartă numele de „hule".
Aceste alunecări au un mare rol în modificarea reliefului actual.
Structura în această regiune este oarecum simplă. Cu toate că
Depresiunea Sibiului este considerată tectonică, în marea ei majoritate
este caracterizată prin dezvoltarea depozitelor cuaternare şi absenţa defor-
mărilor tectonice. Cele cîteva anticlinale care aduc o schimbare în relief
nu apar decît la nord de valea Cibinului şi sînt extremităţile sudice ale
cutelor majore din fasciculul vestic, aşa cum rezultă din harta tectonică
întocmită de Mircea I 1 ie (5). De exemplu anticlinalul Gena-Sibiului
prezintă o incurbaţie puternkă în dreptul masivului de sare şi se orien-
tează nord-sud, dispărînd apoi sub depozitele recente. Anticlinalul
Cl'nade -Şesuri se caracterizează printr-o ramificare şi incurbare tot sudice
explicate prin structura subasmentului. Cercetările geofizice au ară,tat că
la Sibiu apare un maximum gravimetric, ceea ce a influenţat incurbarea
anticlinalelor. Aceste anticlinale nu se evidenţiază în relief prin forme
deosebite. În partea de est a oraşului Sibiu apare o structură mono-
clinală, cu succesiunea formaţiunilor tortoniene, sarmaţiene şi ponţiene,
puse în evidenţă de relieful de cueste.
5 DEPRESIUNF.A SIBIULUI. OBSERVAŢII GEOMORFOLOGICE 293
Anticlinalul Hîrtibaciului influenţează forma văii cu acelaşi num{',

care de la comuna Caşolţ pînă la confluenţa cu Cibinul şi-a sculptat albia
în axul acestuia. Pîriul, îndată ce atinge anticlinalul (care are direcţia
NE-SV, cu totul opusă direcţiei generale a cutelor), îşi adînceşte talvegul,
iar valea, care pînă aici prezenta o luncă largă de aproape 1 km, se îngu-
stează avînd caracterul unei chei.
Anticlinalul Cibinului este descoperit de apele Cibinului, în cheile
din sud-estul Tălmaciului. Conglomeratele de Tălmaci au căderi mono-
clinale spre nord, fapt ce se reflectă în relief prin apariţia suprafeţelor
structurale.
Anticlinalul Veştem, situat în lungul văii afluente Cibinului şi opusă
Hirtibaciului, scoate la iveală manifestaţii saline, reprezentate printr-un
izvor cu dEbit constant şi salinitate ridicată.
Dacă analizăm cu atenţie raportul dintre reţeaua hidrografică şi
anticlinale, observăm următoarea situaţie:
a) văi care taie transversal anticlinale, ca de exemplu văile Vişei,
Buia, Sura şi
b) văi formate în axul anticlinalului, cum e cazul cursului inferior
al văii Hîrtibaciului.
Pentru văile din zona piemontană sînt caracteristice divergenţa
şi forma semicirculară a Cibinului, care înconjură la exterior piemontul
colinar, adunînd în acelaşi timp, fasciculul de văi piemontane.
EVOLUŢIA RELIEFULUI
Întrucît sudul Bazinului Transilvaniei deci şi regiunea studiată de

noi a înregistrat o serie de oscilaţii marine, am avut posibilitatea să urmă
rim mişcările tectonice care i-au influenţat evoluţia.
Date sigure avem începînd cu transgresiunea cenomaniană, care
a lăsat urme chiar în Depresiunea Sibiului la Cisnădioara.
în tortonian au avut loc desigur cutările hercinice din regiunea
înconjurătoare şi astfel vechile catene au fost exondate. La sfîrşitul torto-
nianului superior,. în urma exondării generale a zonei carpatice, apele
marine din bazin au fost izolate de mările vecine, devenind salmastre
prin aportul apelor dulci provenite din catena carpatică.
După sedimentarea ponţiană, apele lacustre s-au retras din Bazinul
Transilvaniei şi au ocupat. bazinele intracarpatice (5).
Din punct de vedere morfogenetic noi distingem două etape mai
importante în evoluţia reliefului Depresiunii Sibiu şi anume cea neogenă
şi cea cuaternară.
în etapa neogenă considerăm că s-a efectuat sedimentarea depresiunii
rezultînd o cîmpie fluvio-lacustră pliocenă cu caracter piemontan, frag-
mentată ulterior de reţeaua hidrografică. Ulterior au fost construite vaste
conuri de dejecţie, pe direcţia principală a văilor şi la poalele dealurilor.
După retragerea apelor lacului ponţian, Depresiunea Sibiului a
intra.t total sub acţiunea proceselor externe şi cu aceasta începe etapa
morfogenetică a cuaternarului, care cuprinde două faze.
a) Faza pleistocenă, în care au evoluat procesele de eroziune fluviatilă,

de alterare fizieă şi chimică. Acţiunea rîurilor, care e cea mai importantă,
s-a efectuat prin adîneirea pe verticală în zona de tîmpie, formarea cîm-
piilor piemontane aluvio-proluviale şi a teraselor în lungul văilor prin-
cipale.
b) Faza holon•nă, în care, schimbările de amănunt ale reliefului sub
acţiunea reţelei hidrografice, a proceselor de pantă etc. se datoresc în
special factorilor climatiei, care lucrează diferit, după treptele de relief.
În regiunea depresionară, în care se încadrează şi regiunea studiată,
predomină eroziunea şi acumularea fluviatilă, acumularea proluvio-delu-
vială şi procese le gravi ta ţi onale.
Pe lingă factorii naturali care au acţionat asupra reliefului trebuie să
amintim şi rolul din treeut al omului, care prin despăduriri şi arături
neraţionale a contribuit la declanşarea proceselor torenţiale şi a alunecă
rilor de teren.
Recentele măsuri luate în anii regimului democrat-popular cu pri-
vire la împăduriri şi la utilizarea raţională a terenurilor duc la frînarea
degradărilor şi la stabilizarea lor.
TIPURILE GEl\'ETICE DE RELIEF
Ca o concluzie a cercetărilor efectuate în această depresiune

putem stabili următoarele tipuri genetice de relief:
1. relieful de cimpie fluviatilă cu terase şi lunci, dezvoltat pe de-
pozite cuaternare, carl' este cel mai răspîndit, constituind relieful de
bază din vatra depresiunii ;
2. reli1 ful de cimpie piemontană, dezvoltat pe depozite cuaternare
proluviale, care este un relief de acumulare, format din conuri de de-
jecţie etajate;
3. în partea sudică a depresiunii, relieful piemontan, dezvoltat
pe depozite neogene (piemont de acumulare şi sculptural) ;
4. relieful uelmos al Podişului Tîrnave-Secaş care limitează depre-
siunea la vest, est şi nord, atingînd maximum 650-670 m altitudine;
acest relief face p::irte din cadrul înconjurător, dar pătrunde şi în spaţiul
depresiunii, fiind dezvoltat pe depozite pliocene;
5. relieful muntos înalt, foarte fragmentat, care limitează depre-
siunea la sud. În cuprinsul acestuia apar trei nivele de eroziune (1 800,
1 400 şi 900 m). Acest relief face parte tot din cadrul înconjurător.
ROTJIOBMHA CMEMY
.l;lecKOJibKO npe,[IBapHTeJibHbIX aaMe'CfaHHfi:
PE3IOME
RoTJIOBHHa CH6Hy Haxo,[IHTCH Ha KOHTaKTe TLipHaBcKoro nJiaTo c

ropaMH '-IHH,[lpeJI.
7 DEPRESIUNEA SIBIULUI. OBSERVAŢII GEOMORFOLOGICE 295
Ee roamott rpaHHQett HBJIHeTCH HaceJieHHhle nyHKThY: OpJiaT, rypa

PhlyJiyiî, IlonJiaKa, P:mnrnaph, l..JHCH3AHOapa, CaAy li BoHQa, HaXOAHIQHecn
ua KOHTaKTe MeIBAY KpHCTaJIJIH'IeCKHM MaCCHBOM li OCaAO'IHhlMH OTJIOme-
HHRMH, 'ITO MOpqJOJIOrll'leCKH IlOATBepmAaeTCH H3MeHeHlleM KPYTll8Hhl
YKJIOHa.
3anaAHYIO rpaHHQY cocTaBJIHeT ropa .IJ:nJiyJI MaryJiyiî (620 M.),
aaTeM ceAJIOBHHa B 600 M. CeBepHyro rpaHHQY MOmHo npocJieAllTb no npem-
ueMy BOAopasAeJiy Mem,1w 6accefiHaMH Mypema H 0JITa, Ha yqacTKe
M0IBAY OTM0TKaMH 608 H 504 M. Ha BOCTOKe rpaHHQett HBJIHeTCH npOAOJI-
meHlle XQJIMOB ThlpHaBCKOrO IlJiaTO.
MopqioJIOrllH, CTPYKTypa li He CJIHIDKOM CJIOIBHaH JIHTOJIOrHH pe-
Jibeqia ;:noii KOTJIOBHHhl Il08BOJIH0T onpeAeJIJITb CJieAyIOIQHe reHeTH'leCKHe
THllbl peJiheqia:
1. BbICOKOropHhlfi peJI1,eqi, paC'IJieHeHHhlfi, C IlOBep'xHOCTHMH BblpaB-
BHBaHHH.
2. XoJIMllCThlfi peJibeqJ Ha IlJIHOQeHOBbIX OTJIOIBeHllHX.
3. YBaJIHCThlfi npeAropHhlfi, aKKYMYJIHTHBHO-CKYJihnTypHLrll: peJibe4fl
Ha ueoreHOBbIX OTJIOmeHHHX.
4. PeJibe4fi npeAropm.m, npoJIIOBHO-aKHYMYJIRTHBHOfi AOJIHHhl, paa-
BHThlfi Ha OTJIOmeHHHX 'l0TB0pTH'IHOro nepHOAa.
5. PeJiheqi pe'IHOfi AOJIHHI:I c TeppacaMll li nottMott (aHHYMYJIRTHBw.Iit
peJibeqi), pa8BHThlfi aa OTJJ.OIB0HHRX 'l0TBepTH'IHOrO nepHOAa.
OB~HCHEHHE PHCYHROB
PHc. 1.-I'eoM,()pţjjoJ102u11ecr.OA r.apma r.om.ioounw Cu6uy: 1-BLICOHoropm.ilt pactJJI8-

H8HHLII!: pen&e4'; a-noeepXHOCTH Bbl])aBHHBaHHJI; 2 - XOJIMHCTLII!: peJibe4' IIJiaTo TLl])Haea-
CeKam; 3 - XOJIMHCTLII!: pen&e4' HOTJIOBHHLI Ha IIJIHO~8HOBLIX OTJIOiK8HHIIX; 4 - rrpeA-
ropubllt yeaJIHCTLiit aKKYMYJIIITHBHO-CKYJibIITypHLilt peJI&e4' ua HeoreHOBLIX OTJIOiK8HHIIX;
5 - aHKYJIIITHBHLlit pen&e4' rrpeAropuoA paBHHHbl Ha rrpomoeHaJibHLIX '18TB0pTH'IHLIX OTJIO-
iK8HHIIX; 6 - aKKYMYJIIITHBHbllt peJibe4' pe'IHOlt paeHHHLI, IIOAMJ,I H Teppac Ha '18TBep-
TH'IHLIX OTJIOiK8HHIIX; 7 - apoaHOHHO-T8HTOHH'l0CKHit o6pLIB; 8 - apoaHOHHLIII o6pLIB;
9 - y~eJib8; 10 - apoaHOHHLllt OCTaHe~.
THE SIBIU DEPRESSION

A f ew preliminary geomorphological obser11ations
ABSTRACT
The Sibiu depression is situated in the contactarea between the Tirna-

ve plateau and the Cindrel Mountains.
The Southern limit consists of a number of localities: Orlat, Gura-
Rîului, Poplaca, Răşinari, Cisnădioara, S:1du and Boiţa situated in the
contact area between the crystalline and the sedimentary structure, a
fact confirmed in the morphological structure of this region by the change
of slope.
The western limit consists of Dealul Magului (620 m), and, in conti-
nuation, of a saddle-back about 600 m high. The northern limit can be_
followed on the old partition line between the basins of the rivers.Mureş.
and Olt, between the 608 and the 504 m spot heights. To the east, the
limit is the prolongation of the hills of the Tîrnave plateau.
The somewhat simple morphology, structure and lithology of this
region enable us to set off the following relief features :
1. High mountain relief, broken up by erosion surfaces ; 2. a deve-
loped foothill relief on Pliocene deposits ; 3. hill-like accumulative-sculp-
tural piedmont relief, developed on Neogene deposits; 4. relief of prolluvial
accumulative piedmont plain, developed on Quaternary deposits ; 5. flu-
vial plain relief, consisting of terraces and water-meadows (accumulation
relief), developed on Quaternary deposits.
LIST OF FIGURES
Fig. 1. - Geomorphological map of the Sibiu depresslon : 1. high and shattered mount-
ain relief: a, erosion areas; 2. hWy relief of the Ttrnave-Secaş plateau; 3. hilly relief withln.
the framework of the plateau, developed on Pliocene deposits; 4. hllly piedmont aggradatlonal-
sculptural relief developed on Neogene deposits; 6. aggradatlonal relief of piedmont plain.
developed on Quaternary prolluvlal deposlts ; 6. aggradational relief of fiilvlatile plaln
terraces and water-meadows) developed on Quaternary deposlts ; 7. tectonic-eroslon escarpment-;.
8. eroslon escarpment; 9. defile; 10. erosion evidence.
BIBLIOGRAFIE
1. B Ie Iz A., Bellrag zur Kennlnis der geologlschen Verhăllnisse von Hermannstadt. Sibiu~
1885.
2. BI a n c k e r horn I., Studii tn formaţiunea cretacică din sudul şi vestul Transilvaniei.
Berlin, 1900.
3. Ha I a va t s I., Geologischer Bau der Umgebung von Bolya, Vurpod, Hermannstadt unii
Sz.enterzslbet. Budapesta, 1911.
4. Ha u e r F r., St ac he G., Geologie Siebenbargens. Wien, 1863.
5. I 11 e MI r ce a, Cercetări geologice tn bazinul Transilvaniei, regiunea Alba Iulia, Sibiu,.
Făgăraş, Rupea. Anuarul Comitetului geologic, voi. XXVIII, 1955.
6. Mart o n ne de E mm., Recherches sur l'evolution morphologique des Alpes de Transyl-
vanie. Paris, 1907.
7. Max Im I. A., Contribu/illn-i. la explicarea fenomenului de tncălzire a apelor lacurilor·
srlrate din Transil11C1,nia I I. Lacurile dela Ocna Sibiului. Revista Muzeului _Geologic-
Mineralogic al Unlv. din CluJ, voi. IV, nr. 1, 1930.
8. O n ce s cu N., Geologia R.P.R. Ed. tehn., ed. II, Buc., 1959.
9. Rodea nu I., Observări morfologice la zona de contact a bazinuri/or Oltului şi Mure-
şului ln regiunea Sibiu.lui. Lucr. Inst. de Geogr. al Univ. din Cluj, voi. II, 1926.
10. W ac h ne r H., Geo-morphologische Studien im Flussgebiet des Oli. Lucr. Inst. de Geogr.
al Univ. din Cluj, voi. IV, (1928-1929), 1931.
11. •· • Monografia i,eografictl. a R.P.R., voi. I, Geografia fizictl.. Ed. A-cad·. R;P.R., Bucu-
reşti, 1960.
OBSERVAŢII ASUPRA UNOR PROCESE DE MODELARE
A RELIEFULUI_ VAII MUREŞULUI
INTRE VINŢU-DE-JOS ŞI MERETEU
DB
O~TA VIA ŞEITAN
Obiectul notei de faţă îl formează citeva observaţii făcute în vara

anului 1959 asupra proceselor gravitaţionale de modelare a reliefului care
se produc în depozitele aluviale de la est de Vinţu-de-Jos, şi în depozitele
loessoide de la Mereteu, unde concomitent cu acestea au loc şi procese
clastocarstice. Ambele procese contribuie în mod efectiv la accentuarea
meandrelor albiei Mureşului.
Valea Mureşului între Alba-Iulia şi Deva are o luncă largă cu aspectul
unei cîmpii intramontane de acumulare, la care se adaugă mai multe
terase, dezvoltate mai ales pe partea stingă, fapt ce dă văii un caracter
asimetric. ,
· ln acest sector, valea Mureşului a_re,o direcţie NE-SV, fiind situată
la contactul dintre d_ouă zone diferite din punct de vedere litologic : una
nordică, alcătuită din roci cristaline şi eruptiv:e şi alta sudică, akătuită din
roci cristaline şi sedimentare.
în pleistocen, Mureşul a meandrat larg, s-a adîneit şi s-a abătut
succesiv spre dreapta, lăsînd suspendate, deasupra actualei albii, mai multe>
nivele de terase, ale căror frunţi sinuoase indică evoluţia văii din acea
etapă de dezvoltare. La sfîrşitul pleistocenului şi începutul holocenului,
albia se statornic(!şte pe traseul actual unde vine în contact direct cu
dealurile şi unde îşi formează o luncă lată de dţiva kilometri în care şer
puieşte pe suprafeţe mari.
Procesele de modelare din albia minoră au loc mai ales în perioadele
cu debite mari, cauzate de topirea zăpezilor şi de ploile abundentP (pri-
măvara) ca şi de ploile torenţiale (vara). Acestea măresc debitul rîului şi
totodată puterea lui de eroziune şi transport factor important în mode-
larea albiilor minore şi majore. 1
În toată zona de luncă dintre localităţile Alba-Iulia şi Deva se pot
urmări etapele succesive ale evoluţiei albiei, concretizate prin belciuge
298 OCTAVIA ŞEITAN 2
au meandre pără, ite, cum se ob servă mai ale spre Turda ş şi Orăştie. La
est de localitatea Vinţu-de-Jo , în a vale de conilu nţa văii SLbeşului cu
valea Mureşului, se poate ob erva procesul de formare şi ·dezvoltare al
meandTelor. D epla area meandrelor în zona de luncă, e te şi mai eviden-
tă în sectorul în care lunca e acoperită cu vegetaţie lemnoai<ă, cum este
cazul în avale de cariera de pi etriş.
Urmărind poziţia sălciilor de-a lungul malurilor, se poate observa
evoluţia în timp a ace, tuia, cît şi puterea de eroziune a rîului, care a dus
la ab 1,ter a laterală a văii Mureşului.
în dezvoltarea acestui proces, se pot deosebi mai multe cazuri
{fig. 1 a-f).
1. în prima fază, ca urmare a eroziunii laterale, malul albiei a ajuns
în drep tul unei s ălcii de pe luncă; salcia este în poziţie normală, (a).
2. în a doua fază, din cauza curentului de apă care erodează con-
tinuu, la partea inferioară a malului se produce o concavitate în aluviunile
de lun ă. P artea uperioară a malului rămînînd suspendată, sub influenţa
_gravitaţiei, işi strică echilibrul şi se pleacă spre albia minoră (b).
a b C
d e I
Fig. 1. - Proces de surpare tn malul stlng al Mureşului, la est de Vinţu-de-Jos, ca urmare a
eroziunii laterale. Faze de dezvoltare :
-a, mal ft?tlcal ; b, erodarea bazei vers&otulul st ap&rliia primelor orf.J)iturl ; c, formarea surplombei şi accentm.•
•re& crf.J)iturllor ; d, prib~ea materialului auspendat deasupra 8UrJ>lombel ; •· materialul prăbuşit cap,t1 IISJ)OOtul de
„lrurul1" laterali!.; /, erodarea „lnsulel" care este aooperlt1 <le nivelul apel, vegetaţia lemnoasl ee plstreult. deasupra
apel, lndlclnd linia veoblulul mal.
Datorită acestui fapt, pe porţiunea luncii din apropierea malului

se produc mai multe crăpături concentrice, care sînt cu atît mai accen-
tuate cu ît sînt mai apropiate de albie. Crăpăturile se formează în por-
ţiunea în care rădăcinile 1ialciei nu mai ajung. Prin formarea crăpăturilor
porţiunea de teren din apropierea malului este izolată de restul luncii.
La stricarea echilibrului malului amintit, contribuie şi greutatea salciei
care rămîne suspendată. Salcia suferă aceeaşi deplasare o dată cu partea
superioară a malului.
3 PROCESE DE MODELARE A RELIEFULUI VAII MUREŞULUI 299
3. În cea de a treia fază, datorită aceleiaşi cauze, concavitatea se

măreşte, :partea malului de deasupra ei eăpătînd aspectul unei imrplombP.
Totodată se accentuează şi erăpăturile, care devin tot mai adînci, urmă
rind o linie uşor concavă ce începe de la suprafaţa luncii trecînd pe sub
rădăcinile salciei, spre concavitatea malului (c). Se observă că şi masa
de vegetaţie ierboasă, altă dată ocupînd o suprafaţă aproape orizontală,
prin stricarea echilibrului porţiunii subminate, capătă aceeaşi înclinare
ca şi arborele respectiv.
4. în faza a patra, se ohservă o accentuare şi mai mare a crăpăturilor,
datorită aceloraşi cauze. Aluviunile prinse între rădăcinile salciei nemai-
avînd sprijin, se desprind complet pe direcţia crăpăturii principale şi se
prăbuşesc. Astfel, malul albiei devine din nou drept, aproape vertical, iar
materialul desprins printr-un proces gravitaţional de surpare, este supus
unui nou proces de trarn;formare datorită acţiunii continue de eroziune
şi transport a Mureşului, care încearcă să-l împingă spre avale (d). Salcia
care işi are rădăcinile înfipte în el, în tendinţa de a-şi păstra echilibrul
se pleacă tot mai mult, în contra curentului.
5. În faza a cincea, eroziunea fluviatilă acţ.ionînd asupra materialului
-căzut, îl transformă într-o „insulă" laterală, în care loveşte curentul
apei (e).
6. În a şasea fază, prin acţiunea continuă a rîului şi datorită depo-
zitelor aluvionare foarte friabile, ,,insula" se micşorează, fiind treptat
acoperită de apă; deasupra ei rămîne tulpina şi coroana salciei, mai apro-
piată sau mai depărtată faţă de mal. Aceasta indică poziţia malului în
timpul evoluţiei meandrului, prin retragerea sa spre zona centrală a
luncii (f).
Concomitent cu procesele de modelare a materialului năruit în albia
minoră pe mal se accentuează treptat alte crăpături şi procesul e reluat,
încît evoluţia îşi urmează un drum neîntrerupt, trecînd prin noi faze de
dezvoltare, care în aparenţă se repetă, dar în alte condiţii şi sub alte forme.
Repetarea acestui fenomen are ca rezultat accentuarea meandrelor,
astfel că acestea, treptat, devin meandre evoluate, cu despletiri mari care
condiţionează rectificarea curimlui. în urma acestui proces rămîn, de o
parte şi de alta a albiei, meandre părăsite sau belciuge.
*
ValeaMureşului între Vinţu-de-Jos şi Blandiana, pe partea dreaptă,
are o luncă mai puţin dezvoltată, care vine în contact cu dealurile din
nord, formate din. gresii miocene, ale căror pante se afundă la partea
inferioarăîn depozite loessoide.
În cotul nordic pe care-l face Mureşul la Mereteu, se poate vedea,
un proces clastocarstic care la prima vedere pare a fi o simplă alunecare.
Cauza principală care l-a produs este aceeaşi care a provocat şi
fenomenul descris anterior, respectiv erodarea bazei versantului de către
Mureş. Retezarea acesteia a dus la apariţia unei denivelări accentuate>
de 30-35 m, care favorizează procesele de surpare.
300 OCTAVIA ŞEITAN 4
Deosebirea între cele două fenomene constă in aceea că, in primul

caz, eroziunea produsă la concavitatea meandrelor afectează lunca, iar
in al doilea caz, ea afectează pantele dealurilor mai mult sau mai puţin
înclinate, pe care le retează. Acest fapt este favorizat de natura depozitelor
existente şi probabil şi de unii factori de ordin structural.
Depozitele loessoide de aici sînt de origine aluvio-deluvială, avind
o compoziţie argilo-nisipoasă, poroasă, mai argiloasă spre bază, şi se
desprind prismatic pe verticală, în felii. Ele stau peste gresii miocene ;.
materialul mai argilos din baza depozitelor loessoide serveşte ca strat
impermeabil pentru pinza de apă freatică şi ca pat de alunecare pentru
depozitele de deasupra. în perioadele cu precipitaţii abundente, oscilaţiile
de nivel ale riului se transmit şi pin.zei freatice, ca urmare a condiţionării
reciproce dintre aceşti doi factori. Variaţia pe verticală a nivelului pînzei
freatiee şi a apelor de infiltraţie duce la apariţia proceselor de sufoziune
chimică şi mecanică. La aceste condiţii se mai adaugă existenţa unei
pante de 30-35° şi lipsa vegetaţiei lemnoase care să diminueze forţa de
eroziune a apei provenite din precipitaţii şi să consolideze terenul.
În dezvoltarea acestui proces se pot urmări, de asemenea, mai
multe faze:
1. Primele faze se aseamănă cu cele descrise la fenomenul anterior,
cu deosebirea că aici procesul are loc pe pantă şi ca atare se produce
mai repede.
2. Eroziunea din baza versantului duce la denivelări din ce în ce
mai mari, la apariţia de surplombe şi crăpături, care, pe măsură ce inam-
tează mai mult, capătă aspectul unor rîpe. Crăpăturile sint favorizate
de natura depozitelor loessoide, care au proprietatea de a se desprinde cu
uşurinţă pe verticală. Desprinderea se face regresiv şi concentric. Ea
cuprinde treptat noi suprafeţe de teren şi e favorizată şi de influenţa
apelor meteorice, care exercită o acţiune de eroziune.
3. Oscilaţ.iile de nivel ale pinzei freatice din baza depozitelor loessoide
şi dizolvarea materialului solubil generează goluri Bt bterane. Aceasta face
ca intr-o fază următoare, depozitele loessoide desprinse prin crăpături,
să se rupă in trepte, să se năruie şi să se taseze pe compartimente, incit
capătă forma unor „ziduri" înalte de ;~ -4 m, mai mult sau mai puţin
unitare, despiS.rţite de nişte „depresiuni" (,,şanţuri") cu dimensiuni varia bile.
4. Deoarece fenomenul are loc p~ pantă, nu poate fi vorba numai de
o simplă tasare. În acelaşi timp intervine şi o mi . . r.are de deplasare, ca
rezultantă a celor două forţe : forţa de deplasare pe verticală şi de coeziune
cll :r:estul terenului. Aceasta duce la alunecarea depozitelor loessoide, în
care valurile formate Rint tocmai acele „ztduri" amintite mai sus. Acestea,
cu cit, sint mai depărtate faţă de locul de formare, cu atit sint fragmentate
mai mult ca urmare a unei desprinderi pe verticală şi deplasări neuniforme
pe suprafaţa de alunecare.
5. Astfel apar martori în depozitele loesi-oide (fig. 2) cu aspect de
coloane (a), stilpi (b), forme piramidale etc. Abundenţa acestor martori
e mai mare in cadrul masei care a suferit deplasarea cea mai evidentă,
respertiv în zona din imediata apropiere a Mure~ului, ca şi in zona cu
desprinderea cca mai activă, din centrul crăpăturii principale.
-5 PROCESE DE MODELARE A RELIEFULUI VAII MURESULUI 301
6. Portiunea de teren năruită se extinde din ce în ce mai mult iar

fenomenul se complică (fig. 3). Astfel ea capătă aspectul unei alunecări
tipice, cu o ripă de desprindere activă, de formă semicirculară. Suprafaţa
-
Fig. 2. - Martori de tasare şi prăbuşire ln depozitele loessoide de
la Mereteu. Relief ruiniform :
a, forme de coloane : b. forme de stupi.
:alunecată de la Mereteu, este de circa 0,8 ha, fiind fragmentată în mai

multe trepte „ziduri" etajate, cu asp ct de amfiteatru. Ca dimensiuni,
ea .are aproximativ 50-60 m lăţime şi 90-100 m lungime.
302 OCTAVIA ŞEITAN
D ezvoltarea fenomenului se află intr-o fa.1.ă foarte inaintată şi se

face in două direcţii :
Spre exterior unde , e pot ob ·erva fazele incipiente amintite : desprin-
derea pe verticală a depozitelor loessoide, cu formarea de crăpături (a,
b, c) şi fenomene de ta ări care duc la apariţia „zidmilor", paralele şi in
trepte, mai inălţate, mai noi şi mai puţin fragmentate cu cit sint mai
apropiate de locul de formare . Tot aici, se mai observă şi alte fenomene
clastocarstice ca : văi mici cu a pect de „canion", cursuri subterane~
puţuri, poduri suspendate, cascade.
©
Fig. 3. - Microrelieful format prin procese clastocarsticc la
· Mereleu:
a, b, c, evolutla crăpl!.turllor din masa depozltetor Ioeesolde ca.re ajung rlpe
de desprindere a materialului, cu orientare eemlolrcularl!. şi ln trepte ; d, des•
prinderea materialului 1>0 direoUe contrară criipl!.turllor eemlolrculare, ln trepte;
,, materialul tasat şi prii.buşit din Imediata apropiere a Mureşului; /, puţuri;
g, cure Intermitent subteran; ~. caeoadi!.; i, .. depresiuni" ln treptele de mate-
rial desprins ocupate de mlaştini el cu crl\pl!.turl aeeml!.nl!.toare ou acele &le
taclrelor.
Formarea lor are loc concomitent cu apariţia şi dezvoltarea crăpă

turilor laterale. Torenţii care vin de pe pantele superioare, formate din
gresii, ajungind in depozitele loessoide, friabile, se adincesc pină la 3-4 m,
formind mici văi cu aspect de „canion".
înaintarea regrei:;ivă rapidă a rîpei de desprindere care ajunge să
intretaic văile torenţiale din partea uperioară a versantului duce la
apariţia podurilor su, pendate.
Unii torenţi nu ajung să se verse direct in Mureş din cauza primei
crăpături concentrice intilnite, unde se pierd. Pe această linie de desprin-
dere a depozitelor se formează puţuri circulare (f) asemenea unor mici
„avenuri" cu adincimi de 4-5 m, datorită combinării procesului de
7 PROCESE DE MODELARE A RELIEFULUI VAII MUREŞULUI 303
eroziune torenţială cu cel de surpare, de sufoziune chimică şi mecanică.

Apa pătrunzînd prin aceste puţuri îşi creează un drum subteran (g). Uneori
se varsă în Mureş la nivelul rîului, alte ori la un nivel superior asemenea
unor cascade ( h).
A doua direcţie de dezvoltare a fenomenului de alunecare are loc în
cadrul valurilor desprinse concentric. Aici, în zona din imediata apropiere
a rîului, influenţa reciprocă dintre cele două nivele, respectiv cel al apei
din rîu şi cel al orizontului freatic, e mai mare, fapt ce condiţionează un
fenomen de tasare mai accentuat şi o fragmentare mai mare a materia-
lului deplasat (e).
Fig. 4. - Fenomene claslocarstice ln depozitele loessoide de la Mcrclcu

(foto V. Trufa ş).
La partea superioară a pantei materialul începe să se ordoneze în

alte valuri paralele cu aspect de „ziduri" (d), dar cu direcţie perpendiculară
pe valurile laterale.
Cele din partea superioară a pantei sînt rezultate din desprinderea
materialului direct din ripă (în această porţiune valurile laterale sînt
fragmentate).
Ele sînt separate de „depresiuni" (,,şanţuri") (i) alungite care se
micşorează cu cît se apropie de albie, datorită rezistenţei create de valurile
anterioare. Orizonturile mai argiloase de la baza depozitelor loessoide
condiţionează formarea zonelor mlăştinoase, datorită ivirii apelor freatice
şi a stagnării celor din precipitaţii.
În perioadele de uscăciune accentuată în zonele mlăştinoase apar
crăpături asemenea unor „tacîre".
304 OCTAVIA ŞEITAN g
Luat în ansamblu, la prima vedere, acest proces are aspectul unei

alunecări de teren cu dimensiuni apreciabile în care valurile de alunecare
(,,zidurile") sînt astfel dispuse spaţial încît ii dau aspectul de amfiteatru
(fig. 4 ).
Ambele fenomene prezentate mai sus ilustrează o micromorfologie
caracteristică văii Mureşului în sectorul studiat.
HABnID~EHHH B CBH3H C TIPOQECCAMH MO~EnHPOBAHHH

PEnhE<l>A ~OnHHhl p. MYPEIII HA Yl.JACTRE MEîR~Y
BMHQY-~E-îROC Jf MEPETEY
PE3IOME
B pa6oTe paccMa TpHBaIOTCR ABa npon;ecca MOAeJIHpOBaHHR AOJIHHl,l

p. Mypem.
OAHH H8 HllX OTMeqeH K BOCTOKY OT BHHn;y-Ae-îRoc, qeM o6'LRCHReTCR
paaBHTHe MeaHAP· B 8T0M np0I:\ecce MOiirnO BLIAeJIHTb uecKOJihHO 4>aa,
B aaBHCBM0CTH OT HHTeHCHBHOeTII peqHoit .ap08HH, AeitCTByIOm;e:W Ha caMoe
0CHOBaHHe oepTHKaJibHOro 6epera H OT rpaBHTan;HH, npHB0ARIIl;BX K HaBH-
caHUIO aeMJIRHLIX Macc H K 6eperOBbIM Tpem;uHaM.
BTopoii npon;ecc OTMeqeH y ceoepnoit uaJiyqunH p. Mypem, o6JIH8H
uac. uyHKTa MepeTey, Ha CKJIOHOBhlX JieCCOBHAHI.IX 0TJIOiKeHHRX 8TOit
AOJill,HhI .. 3AeCb K rpaB11Tall;llOHHLIM IIpOI:\eCCaM npuc0eAllHRIOTCR TaKme H
1maCTOKapCTOBLie, 0CJI0iiUIRIOIIl;lle 8TO RBJieu11e.
O6a rrpoQecca cnoco6cTBJIOT .06pasooauu10 co6cToeuHoit MllKpoMop-
qioJiorBH, xapaKTepHOH AJIR A0JillHhI p. Mypem Ha AaHH0M yqacTKe.
OB'hHCHEHME PMCYHHOB
PHC. 1. - Ilpo~eCCbl o6pyweHHfl Ha JICBOM 6epery Mypema, K BOCTOKY OT BHH~y-

]I.C·ÎnOC, peayJibTaT 6oKOBOlt apoa1rn. <l>aabl pa8BHTHfl: a, o6pb1BHCTbllt 6eper; b, apoallfl
ITO/J.OWBbl CKJIOHa li ITORBJICHlle nepBbIX Tpemm,; c, o6paaouattlle HaJIHCaHHfl H pa8BHTHe
TPemm1; d, o6nan HaBHcmero MaTepHana; e, o6uaJIHBllIHltcfl MaTepHaJI npHo6peTaeT BH/l:
601rnuoro „OCTPOBa"; I, apOP.Hpoeamrn „OCTPOBa", ITOKpWBaIOmeroCfl BO}l;Ott; ,J.peuecHafl
paCTHTCJibHOCTb OCTaIOmaRCfl Ha;( BO}l;Olt, y1<aa1,1naeT npe>KHIOIO JIHHHIO 6epera.
Pnc. 2. - OcTaHe~w. oca,IJ;IiH li o6pymeHHR D JieCCODH,IJ;llblX OTJIO)K0HHflX y Mepe-
Tey. PyHH006pa3Hbllt peJibel): a, q,opMa KOJIOHHa,IJ;; b, l)opMa CTOJI6oB;
Plic. 3. - 06paaoBaHHbllt KJiaCTO-KapcTOBblMH npo~eccaMH MHKpopeJibel) y Me-
peTey; a, b, c, paaBHTHe TPCII\HH B Macce JI0CCOBH]I.HblX OTJIOlK0HHlt, CTaHOBflll\HXCfl MaTe-
pHaJIOM o6pb1Ba, rOTOBOro K o6pyweHHIO; TP0ll\HHbl noJiyKpyrJiolt l)opMbl, B BH}l;0 RpycoB;
d, o6pyweHH0 MaTepllaJia no uanpaBJI0HHJO, o6paTHOMY noJiyKpyrJiblM RpyCHblM Tpe-
ll\HHaM; e, oceumrut H o6BaJIHBllIHltCfl MaTepHaJI B Henocpe}l;CTBeHHOil: 6JIH80CTH 6epera
Mypewa; I „KOJIO}l;~bl"; f}, npepwBaIOmHltCfl no11:aeMHbllt BO,IJ;OTOK; h, KaCKa}l;; i, Bna,IJ;HHbl
na cTynemlX o6pyweuttoro MaTepHaJia, c o6paaoBa.ttHeM aa6oJI0'10HHOCTH li Tpem11H,
CXO,IJ;llblX C TaKbl])aMH.
Plic. 4. - HnaCTO-KapcTOBWe JlBJI0Hllfl B JICCCOBH}l;HWX OTJIO>KeHHflX y MepeTey
(q,oTO B. Tpyl)aw).
'9 PROCESE DE MODELARE A RELIEFULUI VAII MUREŞULUI 305
OBSERVATIONS ON CERTAIN MODELLING

PROCESSES OF THE RELIEF OF THE MUREŞ VALLEY BETWEEN
VINŢU-DE-JOS AND MERETEU
ABSTRACT
In this note, the author describes two modelling processes of the

relief of the Mureş valley. One of these has been observed east of Vinţu
-de-Jos and explains the development of meanders. The author distin-
guishes severa! stages depending on the intensity with which the fluvial
erosion acted upon the soil, at the basis of the vertical bank - and the
gravitation, which brought about the appearance of overhanging cornices
and crevices in the bank.
The second process was noticed in the northern bend roade by the
river Mureş at Mereteu, in the slope loess deposits. Here, the gravitational
process was completed by clasto-karstic processes which complicated the
phenomenon.
Both processes contribute to the forming of a characteristic micro-
morphology of the Mureş valley, in the above-mentioned sector.
LIST OF FIGURES
Fig. 1. - Landslide process in the left bank of lhe river Mureş, east of Vinţu-de-Jos
as a consequence of sideways corrosion. Stages of development : a) vertical bank; b) corrosion
-of the slope base and appearance of first breaks-in ; c) formation of lhe cornice and widen-
dng of breaks-in ; d) rock-slides above the cornice; e) the slide rocks acquire the aspect of
lateral "island" ; f) corrosion of the "island" covered by the levei of the water, the ligneous
vegetation floating on the water shows the contour line of the ancient bank.
Fig. 2. - StJbsidence and landslide evldence in the loessold deposlts of Mereteu. Castell-
ated relief : a) col'umn-shaped rocks; b) rock pillars.
Fig. 3. - The Mereteu-claslo-karstic microrelief. a, b, c, evolution of fissures în Ioessold
deposils turning into Iandslides wilh semicircular orientation in stairways ; d, landslides in
-opposite directlon to the semicircular fissures in slairways ; e, subsldence and Iandslides next
the Mureş; f, wells ; g, intermiltent under-ground flow; h, walerfall ; i, depressions in the stair-
'Ways of the Ioose material (now marshes) wilh fissures.
Fig. 4. - Clasto-karstic phenomena in the loessoid deposits of Mcretcu (photo V. Trufaş).
CITEVA DATE HIDROLOGICE ASUPRA LACURILOR
SINTEJUDE ŞI ŞTIUCII DIN BAZINUL INFERIOR
AL FIZEŞULUI (CIMPIA TRANSILVANIEI)
DE
AL. SĂNDULACHE şi I. BUTA
În nord-vestul Cîmpiei Transilvaniei, în bazinul inferior al Fize-

şului, se găsesc astăzi două lacuri : lacul Sîntejude pe valea Coastei şi
lacul ~tiucii pe valea Bonţului, urme ale unor vechi suprafeţe lacustre
ce acopereau odinioară majoritatea văilor Cîmpiei Transilvaniei.
Lacurile dulci din Cîmpia Transilvaniei sînt amintite în documentele
oficiale ale Transilvaniei încă din secolul al XIII-lea; în diplomele de
împroprietărire, acordate de principii locali stăpînilor feudali şi bisericilor,
se specifică existenţa acestor lacuri, precum şi veniturile economice aduse
proprietarilor (9). Aceste lacuri se întindeau de-a lungul văilor principale
ale rîurilor Cîmpiei Transilvaniei (Fizeş, Luduş, Comlod) ca şi pe unii aflu-
enţi ai acestora, acolo unde condiţiile fizico-geografice au permis.
În ceea ce priveşte bazinul Fizeşului, valea principală a acestuia
a fost acoperită de o întindere continuă de apă, cu o lungime de 30 km
şi lăţime de 200-1000 m, intre Cămăraşul-de-Cîmpie şi Sîntioana. Pe
valea Coastei a existat un lac în locul actualului lac Sintejude, care avea.
însă o lungime cu mult mai mare ; el se întindea în ulucul văii Coastei,
intre confluenţa pîriului Dorna Mare (Curtea Mare) şi pină la 2 km în
avale de confluenţa cu pîrîul Sintejude, pe o lungime de 5,5 km. Mai tîrziu,
zona lacustră apare mult mai restrînsă, vechiul lac fiind divizat în două :
unul care ocupa o suprafaţă între valea Bistriţei şi valea Sîntejudelui şi
alt lac în amunte, la confluenţa pîrîului Sicului cu valea Coastei (fig. 1).
!n valea Bonţului, lacul Ştiucii se întindea în actualul bazin lacustru.
Cert este că procesul de formare a lacurilor era generalizat în urmă
cu cîteva sute de ani pe ambele văi, în zonele unde panta de scurgere a
rîurilor era mică (0,5-10/o0 ), la confluenţe de vă.i, în spatele barajelor
formate de aluviunile transportate de afluenţi şi de organismele torenţiale
şi acolo unde văile erau intersectate şi închise de formaţiuni geologice mai
dure (tufuri, gresii). Pe lingă acestea, intervenţia omului a asigurat retenţia
308 AL. SĂNDULACHE şi I. BUTA 2
apei în bazinete nnci, prin construcţii hidrotehnice locale, impiedicînd

scurgerea naturală a lacurilor.
Valea Coa tei are o orientare generală S V-NNE şi este delimitată
de o linie a culmilor cu înălţimi ce se menţin între 470-550 m . Ca afluenţi
.. ' ~,,
o <tl<m
,,
~)
Cichi
f...
\ I
I
I
I
Î
~
' :-.,'
{
,..
\0.~UI
l,n
I
,I
I
4 •
I
I
)
. __
I
--........., I
' I
,,I
I
,,. )
" 1f
--~~
...
l,ŞT
.
....
-;~...... _...._..,
'
r..; .-..,
Fig. l. - Bazinul Fizeşului.
mai importanţi are pe partea stîngă valea Sicului şi valea Bistriţei , iar pe
dreapta văile Dorna Mare, Dorna Mică şi Sîntejude. În prezent lacul Sîn-
tejude este situat în valea Coastei, între confluenţa cu valea Bistriţei
în amunte, şi confluenţa cu valea Sîntejude în avale.
Bazinul văii Bonţului este limitat de linia culmilor formată din
spinări domoale, cu înălţimi cuprinse între 45Q-570 m. Afluenţii prin-
cipali ai văii Bonţului sînt valea P"rrtoţului (Vanăului) şi valea Sărată
pe stînga, valea Arniţa şi valea Săcălaia pe dreapta. Actu alul lac al Ştiucii
(Ciucaş) se extinde intre confluenţa cu piriul Vanăului în amunte şi con-
fluenţa cu piriul ăcălaia în avale.
3 LACURILE SINTEJUDE ŞI ŞTIUCII 309
Clima bazinului inferior al Fizeşului se caracterizează prin precipi-

taţii medii anuale de 635 mm în bazinul văii Coastei şi 650 mm în bazinul
văii Bonţului, cu o maximă la începutul verii. Temperaturile medii anuale
variază între 8° ... 10° ; lunile de vară au temperaturi medii .cuprinse între
19° ... 21 °, iar cele de iarnă -3° ... -6°. În această regiune, în funcţie de
condiţiile climatice şi de relief, durata medie a îngheţului este de 40-60 zile.
Bazinul inferior al Fizeşului în care includem şi cele două; subunităţi
(bazinul Bonţului cu suprafaţa de 48,24 km 2 şi bazinul văii Coastei cu
83,90 km 2 ), prezintă din punct de vedere hidrologic, o serie de caracteri-
stici specifice regiunii de cîmpie, încadrîndu-se în tipul pericarpatic tran:.
silvan (10). Cu tot volumul redus de date, din observaţiile:dir.ecte asupra
regimului rîurilor din Cîmpia Transilvaniei, prin analogie, .cît şi prin ana-
liza hidrografelor de la postul hidrometric Fizeşul Gherlei (1955-Hlf.O),
s-au dedus o serie de caracteristici ce reflectă unele aspecte ale desfăşu
rării fenomenelor hidrologice.
În perioada rece a anului, deoarece o bună parte din .precipitaţii
se acumulează sub formă de zăpadă, se observă o perioadă cu scurgere
scăzută cînd alimentarea rîurilor şi a lacurilor se face aproape numai
din ape subterane. Rezervele de zăpadă acumulate în timpul iernii, ge-
nerează la începutul perioadei călduroase o scurgere pronunţată ce va
da naştere apelor mari de primăvară, fără să producă viituri însemnate
în a vale de bazinele lacustre. Atenuarea undelor de viitură se datoreşte
rolului de regularizator al lacurilor, al căror volum faţă de debitul afluent
este foarte mare : 9-15 : 500 OOO pentru lacul Sîntejude şi 7 -10 : 4 786 OOO
pentru lacul Ştiucii.
Maxima de primăvară condiţionată de topirea zăpezii şi apariţia
unor ploi, este urmată de o scurgere minimă pînă la începutul perioadei
ploioase de vară (mai-iunie), după care se instaurează scurgerea minimă
de vară (iulie-august). Ploile de toamnă (septembrie-noiembrie) generează
de asemenea o scurgere mai ridicată, însă nu de proporţia celei de primă
vară, din cauza volumului mai redus aJ precipitaţiilor, a capacităţii mari
de absorbţie a solului după perioada secetoasă de vară, cît şi din cauza
evapo-transpiraţiei încă destul de însemnată.
Din bilanţul hidrologic al regiunii studiate, constatăm că din to-
talul precipitaţiilor anuale (635-650 mm), cea mai mare parte se pierde
prin evapo-transpiraţie (530-550 mm/an) şi numai o mică cantitate
(81-93 mm/an) revine scurgerii, ce generează debitul rîurilor şi care ali-
mentează cele două bazine lacustre.
Natura subasmentului, reprezentată prin prezenţa unor tufuri,
gresii şi conglomerate miocene, nu a permis formarea unor bogate rezerve
de ape subterane, de aceea stratele freatice sînt slab dezvoltate, nefiind
capabile să genereze decît o scurgere medie subterană de 12-19 mm/an.
Cu toate acestea, în perioada secetoasă de vară, alimentarea subterană
este singura sursă de alimentare a lacurilor şi a riurilor, în afara cazurilor
ploilor torenţiale, cînd durata scurgerii este relativ redusă datorită atît
procesului activ de degradare a pantelor defrişate cu înclinare de peste
10°, cît şi datorită evapo-transpiraţiei accentuate din timpul verii.
Debitul maxim din precipitaţii J>oate atinge 9-15 m 3 /sec în valea
Coastei şi 7-10 m 3 /sec în valea Bonţului.
ia.
\
I
iI
i
"'::,
't:l
·s
...,
=
ci5
ci
I
""'
_...l
\ I
\
\
\
\
o 60 120 IBO 240 11'
- spre sic
. . 3. - Lacul
F 1g Ştiucii , balimet;·ică).
(soi'ii
.5 LACURILE SINTEJUDE ŞI ŞTIUCII 311
Friabilitatea generală a terenurilor, lipsa vegetaţiei lemnoase, gradul

:avansat de degradare a unor terenuri, contribuie la creşterea turbidităţii
medii (500-2500 g/m 3 ), în funcţie de durata şi intensitatea ploilor to-
renţiale.
Structura geologică şi compoziţia mineralogică a solului şi sub-
solului suprafeţelor de pe care se alimentează pîraiele tributare celor
două lacuri, imprimă acestor;;i, un regim hidrochimic ce se caracterizează
prin ape din grupa apelor bicarbonate-clorurate (STAS 1342-50), cu
mineralizare medie (200-500 mg/1) şi cu o duritate de 8,4-16,8 grade
germane.
Lacul Sîntejude (lacul Nou, lacul Sic) are un bazin hidrografic cu o
suprafaţă de 68,80 km 2 • Forma lacului urmăreşte în general traseul văii
(fig. 2). Malurile au forme domoale, în parte consolidate prin înierbare.
Fundul lacului, uşor înclinat spre vechiul talveg al rîului, este acoperit
~u un strat de nămol cu o grosime ce variază între 0,80-1,20 m, provenit
din spălarea versanţilor, din descompunerea unor substanţe' organice,
~a şi prin intermediul pîraielor afluente. În perioadele secetoase lacul
-este alimentat prin izvoare de fund cu un debit constant. Iarna, lacul
îngheaţă întotdeauna, grosimea gheţii ajungînd pînă la 0,40 m la maluri
:şi 0,25 -0,30 m în regiunea centrală.
Elementele morfometrice ale lacului sînt următoarele :
:Suprafaţalacului = 59,34 ha Lungimea lacului = 2640m
Axa mare = 2500 m Lăţimea medie - 225 m
Axa mică = 360 m Adîncimea maximă = 1,50 m
v·olumul lacului = 526 756 m 3
În prezent, lacul este folosit pentru piscicultură, însă dacă nu va fi re-
amenajat şi nu i se va construi un deversor şi un călugăr de golire de fund,
-el va fi colmatat în scurt timp. Proces.ul de segmentare şi gîtuire a lacului
a, început deja, în urma acţiunii de depunere a aluviunilor transportate
de pîrîul Pintenului, sub forma unui puternic con de dejecţie ce se dez-
voltă în partea de sud-vest a lacului. ·
Lacul Ştiucii (lacul Ciucaş, lacul Săcălaia). Suprafaţa bazinului care
alimentează lacul este de 21,46 km 2 • Lacul este alimentat de afluenţi cu
lungimi reduse (5-6 km) şi cu un debit mediu de 0,10~0,12 m 3 isec.
Orientarea generală a lacului este SSV-NNE, urmind direcţia de scurgere
a rîului colector. Lacul prezintă patru apofize corespunzătoare afluenţilor
săi : valea Pîrtoţului, valea Sănăşele, valea Arniţei şi valea Săcălaiei
(fig. 3 ). înălţimea malurilor faţă de nivelele obişnuite este de 2,5 m. Fundul
lacului este alcătuit din mîluri fine şi nisipuri argiloase, transportate de
afluenţii sudici şi sud-vestici. Lacul este alimentat şi pe cale subterană
din trei izvoare puternice, situate în partea de nord. Ca fenomene dina-
mice, observate pe suprafaţa lacului, amintim valurile care nu depăşesc
0,20 m şi care se formează datorită vîntului ce bate dinspre nord-ve8t,
favorizat de deschiderea depresiunii lacustre spre această direcţie. În
timpul iernii, lacul îngheaţă din decembrie pînă în prima jumătate a lunii
martie. Grosimea gheţii nu depăşeşte 0,25-0,30 m datorită acumulato-
rului termic pe care-l constituie masa apei din lac.
312 AL. S.J.NDULACHE ,i I. BlITA
Elementele morfometrice ale la.eului sînt următoarele :

Suprafaţa lacului = 68,70 ha Lungimea la.eului = 1720 m
Axa mare = 1720 m Lăţimea medie = 399 m
Axa mică = 520 m Adîncimea maximă = 12,7 m
Volumul lacului = 4 786 894 m 3
Lacul Ştiucii este cel mai ad.inc lac din Cîmpia Transilvaniei. Această
adîncime se datoreşte procesului de disoluţie exercitat de apa lacului
asupra masivului de sare din subasment ( 4).
În prezent, lacul este folosit la exploatarea piscicolă sportivă, la ex-
ploatarea papurei şi trestiei şi ca loc de recreere pentruoamenii muncii
din Gherla., Dej şi Cluj (fig. 4).
Fig. 4. - Lacul Ştiucii (v:lzut dinspre sud-vest).
ln concluzie, lacurile situate pe afluenţii Fizeşului, în bazinul său

inferior, sînt lacuri naturale, urme ale unor vechi suprafeţe lacustre care
în urmă cu cîteva sute de ani se extindeau pe majoritatea văilor Cîmpiei
Transilvaniei. Lacul Sîntejude, situat în valea Coastei, constituie un rest
al unui vechi l.a.c, a cărui drenare naturală a _fost împiedicată prin con-
struirea unui dig la confluenţa văii Sîntejude cu valea Coastei. Lacul
Ştiucii, din bazinul hidrografic al Bonţului, s-a adîncit (12, 7 m) în urma con-
tactului dintre apa lacului cu masivul de sare local. În prezent, stratul
de mîl izolator nu mai permite dizolvarea sării şi adîncirea lacului.
Cele două lacuri sînt în curs de amenajare: lacul Sîntejude pentru
exploatare piscicolă intensivă, iar lacul Ştiucii pentru pescuit sportiv.
7 LACURILE SINTEJUDE ŞI ŞTIUCII 313
HECROJibRO rM,IJ;POJIOrMqECRMX ,IJ;AHHbIX B CBH3M

C O3EPAMM CbIHTEHCY,IJ;E M IIITIQqMfi .HMlliHErO EACCE0:HA
p. <l>M3EIII (TPAHCMJibBAHCRAH PABHMHA)
' L
PE3IOME
Ha TpaHCHJibBaHCKOH paBHHHe, B HHiKHeM 6accettHe p. <l>1rneru, BAOJib

6oKOBbIX ee npHTOKOB HaXOARTCH ABa oaepa: oaepo CbIHTemyAe o AOJIHHe
RoacTett H oaepo IIITIOqntt o. AOJIHHe Eom:~.
Cyrn;ecTBOBaHHe 8THX oaep 6bl.JIO OTMetJeHO e~e B ApeBHHX AOKyMeH-
TaX TpaHCHJihBaJ{HH, B HaCTOH~ee opeMH OHH npeACTaBJIHIOTCH KaK ABe
BOAHhle nooepxHOCTH BAOJih ynoMHHYThlX pe<JHhlX AOJIHH.
Oaepo ChlHTemyAe HBJIHeTCH ocTaTKOM ApeoHero oaepa, ecTecTneH-
Hhlil ApeHaiK KOTOporo 6hl.JI npHOCTaHOBJJeH IlOCTpottKott IlJIOTHHhl Ha MeCTe
CJJHHHHH AOJIHHhl ChlHTemyAe c AOJIHHott RoacTei1.
Oaepo IIITIO<JHH - HaH6oJiee rJiy6oKoe H8 oaep TpaHCHJILBaHcKoi1
paBHHHbl (12,7 M). OHO o6paaooaJIOCb Ha COJIHHOM HApe, KOTOpoe B Ka1wtt-
TO MOMeHT npHIIIJIO B :e:enocpeACTBeHHOe conpOTHBJieHHe C BOAOH oaepa.
IlpOH8BOARTCH pa60TL1 no ycTpottcToy o6oHx oaen; 08(.'po CbIHTemyAe
ycTpa1rnaeTc11 KaK p1iI60JIOoqecKaH 6aaa, oaepo me IIITIOqHfi - KaK QeHTp
CIIOpTHBHOro p1,160JJOBCTBa.
OB'bHCHEIH1E PMCYHHOB
Pn:c. 1. - BacceitH p. <l>n:aem.

Pn:c. 2. - Oaepo ChlHTemyµ;e (6aTHMeTpn:qec11aH cxeMaTn:qecHaH 1rnpTa).
Pn:c. 3. - Oaepo lIIT1oqHff (6aTHMeTpn:qec1rnH cxeMaTn:qecKaH HapTa).
Pn:c. 4. - Oaepo lIITioqn:fl: (BHA c 10ro-aanaµ;Hott cTopoHLI).
A FEW HYDROLOGICAL DATA CONCERNING THE LAKES

SÎNTEJUDE AND ŞTIUCII IN THE LOWER BASIN OF THE
RIVER FIZEŞ (TRANSYLVANIAN PLAIN)
ABSTRACT
There are today two lakes in the lower basin of the riverFizeş (Tran-
sylvanian plain) : Lake Sîntejude, on the Coasta Valley and Lake Ştiuca,
on the Bonţu Valley.
These two lakes figure even on the ancient Transylvanian docu-
ments still, today, they are only two pools along the two above-mentioned
valleys.
Lake Sîntejude is a residual lake, a remainder of the old lake the
natural draining of which was avoided by the building of a dike at the
confluence between the Sîntejude and the Coasta valleys.
314 AL. SANDULACHE ,; I. BUT A 8
The lake Ştiuca is the deepest of the other lakes in the Transylva-
nian plain (12.7 m). It was formed on a salt massif which, at a certain
moment came into direct contact with the water of the lake.
These lakes are being laid out: the Sîntejude lake is going to be a
piscicultura! centre and lake Ştiuca a fishing centre for sportsmen.
LIST OF FIGURES
Fig. 1. - Basln of the rlver Flzeş.

Fig. 2. - Lake Slntejude (batbymetrical sketch).
Fig. 3. - Lake Ştiuca (bathymetrical sketch).
Fig. 4. - Lake Ştiuca (seen from lhe South-West).
BIBLIOGRAFIE
1. B u ta I., Lacul Călina. Natura, nr. 2, 1958.

2. Ero di K., A Mezăseg es Tavai (Clmpia şi lacurile). Fiildrajzi Kiizlemenyek, XXX.VI, 1908,
3. Herma n I., A Mezăst!g I (Clmpia I). Az Erdely Muzeum Egylet Evkonyve, V k.,
Cluj, 1869.
4. Max Im I., ·un ·crlmpei din evoluţia hidrografică a Clmpiei Ardelene. Valea Coastei.
Bui. Soc. rom., geogr., t. LIX, 1940.
5. MI hai G., PI r v u E., I o nes cu M., Pop a A., Tufe s cu V., Muti hac V.,
Cercetdri privitoare la terenurile degradate din Ctmpia Transilvaniei. Anal. Inst.
de cerc. silv., voi. XVI, p. I, 1955.
6. M o r a r i u T., G I ş l e s c u P., S a v u A., P i ş o t a I., Les types gt!neliques de lacs
el leur delimitalion sur le lerritoire de la R. P. Roumaine, ln Recuei/ d't!ludes gt!o-
graphiques concernanl le territoire de la R.P.R. Ed. Acad. R.P.R., Bucureşti, 1960.
7. R o d e a n u I., Contactul morfologic al bazinului Mureşului cu bazinul Someşului tn
Podişul Transilr,aniei. Bui. Soc. rom. geogr., t. LIX, 1940.
8. Mor ari u T., Raionarea fizico-geografică a Clmpiei Transilvaniei. Studia Universitatum
Babeş-Bolyai, t. III, nr. 5, series II, fasc. I, Cluj, 1958.
9. Str Ip s z k i H., Az Erdely haldszal ismerelehez (Cunoştinţe despre pescuitul din Ardeal).
Cluj, 1908. _
10. U j vâr I I., Hidrografia R.P.R. Ed. ştiinţifică, Bucureşti, 1959.
11. X an tu s I., A Kiss Szamos viwidt!kenek lavai (Lacurile din bazinul Someşului Mic).
Cluj, 1942.
STOCKHOLM
lnsemnări economico-geografice*
DE
VASILE CUCU
Stockholm, capitala Suediei, este unul din principalele centre in-

dustriale, comerciale şi culturale ale ţării.
Important port maritim, situat pe ambele maluri ale golfului Salta-
jon şi pe insulele principale ale arhipelagului, el este totodată un nod prin-
cipal de că,i ferate şi linii aeriene.
În linii generale, dezvoltarea oraşului Stockholm are multe linii
comune cu cea a marilor oraşe din ţările nordice - Helsinki, Oslo,
Copenhaga. Condiţiile istorice în care s-au format popoarele nordice, căile
lor de dezvoltare aproape identice au imprimat şi aşezărilor urbane trăsături
aproape comune.
Poziţia geografică, legăturile tradiţionale formate în decursul isto-
riei, legăturile economice şi culturale cu lumea exterioară, posibilităţile
de dezvoltare a fiecărei ţări în parte au imprimat acestor oraşe trăsături
specifice.
Din acest punct de vedere, oraşul Stockholm, faţă de celelalte oraşe
mari din ţările nordice, s-a bucurat de condiţii mai favorabile.
El se situează în partea de răsărit a Suediei, în faţa golfurilor Finic
şi Riga, la o distanţă apropiată de principalele oraşe ale U.R.S.S. -Lenin-
grad, Riga, Tallin precum şi faţă de alte oraşe din Europa occidentală,
de care este legat pe calea cea mai scurtă şi comodă.
Poziţia sa faţă de întreg teritoriul Suediei înlesneşte o legătură
favorabilă cu toate centrele ţării, atît pe uscat cît şi pe apă.
Stockholm ul este situat la ieşirea în Marea Baltică, prin canalul Nor-
strem pe care suedezii îl numesc pe drept cuvînt „golf, strîmtoare şi rîu"
al lacului Mălaren. Nicăeri marea nu pătrunde atît de adînc în interiorul
Suediei ca în regiunea laţului Mălaren, care constituie în acelaşi timp
• Cu prilejul participării la cel de-al XIX-iea Congres internaUonal de geografic,
august 1960.
316 VASILE CUCU
veriga de răsărit a lanţului de lacuri ce se întinde pînă în partea opusă,

regiunea maritimă de sud-vest a Suediei.
Regiunea lacului Mălaren se caracterizează prin suprafeţe lacustre
adînci, care favorizează pătrunderea în portul Stockholm a celor mai
mari vase maritime. Activitatea portuară se desfăşoară pe o distanţă
de aproximativ 20 km.
Aceste condiţii au favorizat dezvoltarea, încă din timpuri înde..:
părtate, în regiunea Stockholmului, a navigaţiei, comerţului, apoi a activi-
tăţii industriale.
Factorii cei mai de seamă care au influenţat apariţia şi dezvoltarea
oraşului Stockholm constau în: a) poziţia economico-geografică a ora-
şului faţă de restul ţării, favorabilă dezvoltării în acest loc a· unei activităţi
economice dintre cele mai intense ale Suediei, la încrucişarea principalelor-
căi maritime şi a principalelor căi de comunicaţie pe uscat; b) poziţia sa
la contactul dintre două regiuni fizico - şi economico-geografice deo-
sebite - zonă centrală muntoasă, regiunea cea mai bogată în zăcăminte
minerale şi zona de cîmpie din sud, regiunea agricolă ; c) condiţiile istorice
specifice dezvoltării Suediei.
începuturile oraşului Stockholm apar pe o mică insulă - Stadshol-
men - ,,insula Cetăţii", a lacului Mălaren. Numele lui vine de la „stock"
care înseamnă sprijin şi „holm" insulă.
Lacul Mălaren forma în trecut un golf al Mării Baltice care pătrun
dea adînc în interiorul ţării, pe o distanţă de circa 185 km. Acesta favoriza
pătrunderea corăbiilor, şi deci schimbul de mărfuri cu cele mai îndepărtate
centre comerciale din Suedia şi ţările vecine. Treptat, ,,Golful Mălaren'\
se transformă într-o adevărată poartă a Suediei spre lumea exterioară.
Intensificarea schimbului de mărfuri determină apariţia, de-a lun-
gul coastei acestui golf, în afara aşezărilor pescă.reşti, a o serie de „por-
turi" necesare pentru asigurarea tranzitului mărfurilor. Unul dintre acestea,
cunoscut în istoria Suediei, a fost portul Birka, azi dispărut, care se situa
pe insulaBjorko, adică la circa 37 km spre vest de actualul oraş Stockholm.
După cum este cunoscut, partea centrală şi de nord a Suediei se'
află într-o continuă ridicare faţă de nivelul mării. În decurs de 100 de
ani, în regiunea Stockholmului, ţărmul s-a ridicat cu aproximativ 30-40
cm. Ca urmare, vechiul golf Mălaren s-a transformat în lac, corăbiile co-
merciale fiind obligate astfel să se oprească în faţa coridorului nou format.
în aceste· condiţii, negustorii sînt nevoiţi să asigure transportul
mărfurilor spre centrele cu care se stabilise deja un schimb intern şi conve-
nabil de mărfuri. În consecinţă se pun bazele unui nou centru de schimb
între uscat (restul Suediei) şi mare (lumea exterioară), care mai tîrziu se
transformă în oraş - or~ul Stockholm.
Rolul acestui centru era de a efectua tranzitul mărfurilor în interio-
rul ţării şi totodată de a asigura mărfurile şi transportul lor pe uscat şi
apă. ln acest fel, încă din prima perioadă a existenţei sale, Stockholmul
joacă un rol dublu : economic şi strategic. ...
După cronicile suedeze oraşul Stockholm a fost fondat în anul 1,187
iar din anul 1252 primeşte denumirea şi drepturile de oraş.
STOCKHOLM. INSEMNĂRI ECONOMICO-GEOGRAFICE 317
Datorită poziţiei sale economice şi strategice, oraşul se dezvoltă

repede, devenind unul din oraşele cele mai importante ale ţării. Fostele
,,porturi" din apropierea sa decad, apoi dispar.
Oraşul, la începuturile sale s-a dezvoltat în jurul insulei Stadshol-
men, pe care a fost construită o cetate în vederea apărării împotriva pira-
ţilor. La sfîrşitul veacului al X V-lea, populaţia Stockholmului era de circa
6000 locuitori, iar un secol mai tîrziu de 8000 locuitori.
Războiul de 30 ani (1618-1648) ridică Suedia la rangul de mare
putere. Stockholmul devine capitala Suediei. Dintr-o cetate de apărare a
statului, Stockholmul Re.transformă într-o poartă. de expansiune spre răsărit.
În mod oficial, Stockholmul devine capitală în anul 1634, funcţiile
sale de capitală şi comerciale asigură creşterea continuă a populaţiei.
Între anii 1620-1615 populaţia se triplează. O dată cu instalarea insti-
tuţiilor centrale se mută şi instituţiile politice, financiare, comerciale
etc. Poziţia de capitală a Stockholmului, rolul său politic, administrativ
şi cultural au asigurat creşterea însemnată a populaţiei ocupată în funcţiile
de stat şi în profesii particulare: artişti, medici, muzicanţi etc.
Stockholmul devine principalul centru indmtrial şi cultural al Sue-
diei. în 1,760, în Stockholm lucrau mai bine de jumătate din muncitorii
din întreaga Suedie şi Finlanda (care în acel timp era ocupată de suedezi).
Circa 80 % din muncitori lucrau în industria textilă. În afară de aceasta, în
Stockholm existau fabrici de zahăr, sticlă, bere, pielărie, porţelan, ateliere
de reparaţii a vaselor maritime etc.
Spre mijlocul secolului al XVIII-iea, Stockholm ul cunoaşte o perioadă
de intensă dezvoltare, determinată în mare mă:rnră de avîntul comerţului
intern şi de sprijinul acordat indmtriei manufacturiere. Pn declin economic
se remarcă însă imediat ce Suedia pierde Finlanda (1803-1809).
Dacă în trecut oraşul Stockholm era aproape singurul centru de
transport spre Norvegia, de astă dată trebuie să cedeze cale liberă de
dezvoltare unor oraşe din Norvegia. Oslo începe să-şi ia cu adevărat în
primire funcţiile de oraş-capitală.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Stockholmul porneşte
pe calea dezvoltării industriale propriu-zise. Apar noi ramuri industriale.
Creşte numărul populaţiei. Oraşul ia o mare extensiune teritorială (fig. 1).
Industria textilă, caracteristică pînă atunci oraşului se mută în
oraşele provinciale. în Stockholm apar în schimb ramuri industriale de
prelucrarea metalului şi construcţii de maşini.
Prin lacul Mălaren şi multiple canale este legat de centrul minier
Bergslag din Suedia centrală, a cărei poartă maritimă Stockholmul a de-
venit încă din evul mediu. Mijloacele moderne de comunicaţie leagă astăzi
oraşul Stockholm de principalele centre industriale ca : Eskilstina, Karls-
koga, Orebro (Suedia centrală,), Goteborg, Jonkoping (sud-vestul Suediei),
Bomnarvet, Hofors, Avesta (partea de nord a oraşului Stockholm).
Concentrarea industriei, concurenţa cu celelalte centre industriale
(de exemplu Goteborg), creşterea vertiginoasă a populaţiei constituie o
dovadă caracteristică a dezvoltării oraşului.
Dezvoltarea economică a oraşului Stockholm, care a cunoscut schim-
bări însemnate în ultimii 100 ani, demonstrează un proces intens de indus-
trializare a oraşului.
318 VASILE CUCU 4
O dată cu dezvoltarea industrială creşte simţitor populaţia Stock-

holmului. După datele statistice din anul 1856 1 populaţia oraşului era
de circa 100 OOO locuitori. Treizeci de ani mai tîrziu, populaţia se dublează,
iar la începutul secolului al XX-lea ajunge la 500 OOO locuitori. De atunci,
Stockholmul a devenit ceea ce este astăzi - un oraş modern, cu o populaţie
de peste 1 milion locuitori. În structura populaţiei active un loc din ce
în ce mai important il deţine populaţia ocupată în industrie, comerţ şi
transporturi.
LEGENDA
1 IIlI] 4
(:- :j
111 5 ., ,
IITilII] 2
83-6
Fig. 1. - Evoluţia teritorială a oraşului Stockholm.
I, pinii ln anul 1050; 2, pinii ln 1930; 3, Pinii ln 1910; 4, plnă ln
1805; 6, p!Dă tn 1850; 6, pinii tn anul 1500.
Tabloul nr. 1
Dlstrlbulla popula!lel active ln anii ISGO şi 1950
(dupăW.W. Oiesonl
1860 1950
Agricullură 400 2 300
Industrie 18 OOO 134 500
Comerţ şi hoteluri 5 800 115 OOO
Transport, comunicaţii 1 700 38 900
Administraţie şi profesii libere 8 600 73 500
Deservire 14 OOO 10 200
Diverse 3 200 5 300
Tot a I 51 700 379 700
1 O stalislică sistematică a oraşului Stockholm există din anul 1720.
5 STOCKHOLM . INSEMNĂRI ECONOMICO-GEOGRAFICE 319
O creştere neînsemnată se înregistrează în domeniul agriculturii.

în schimb creşte vertiginos numărul populaţiei cuprinse în administraţie
şi comerţ. După datele prof. W. W i 1 i am O 1 s s o n 1 dinamica populaţiei
active a oraşului Stockholm este redată în fig. 3.
t - - - - - - c,---1
•-----,
----~ ____,,
--------<.. ----,ll
DANE
Fig. 2. - Poziţia geografică a oraşului Stockholm .
Din aceste grafice se poate urmări clar atît evoluţia populaţiei active
a oraşului, începînd cu anul 1860, cît şi schimbâ.rile în structura populaţiei
active. Astăzi, cu tot nivelul său industrial, funcţiunile industriale ale
oraşului Stockholm sînt mai puţin caracteristice, faţă de funcţiile sale
administrative, politice, comerciale şi financiare.
în Stockholm, în ultimii ani, se observă o puternică creştere a numă
rului funcţionarilor, a persoanelor ocupate în administraţie, liberi pro-
1 W. W i I ia m O I s so n, Stockholm, slruclure and development, Stockholm, 1900.
VASILE CUCU 6
320
fesionişti, ca urmare a marii concentraţii a tut~_or instituţiilor admini~-

trative, de stat şi particulare. Numărul ~opulaţ101 ~cupat~ in sfera admi-
nistraţiei (funcţionari) depăşeşte 40 % din populaţia activă, _ce~ ce î?--
seamnă ponderea cea mai mare fa.ţă de celelalte oraşe man din ţările
nordice.
{880 t800
1820 1940 1950
LEGENDA
Fig. 3. - Struclura populaţiei aclive pe profesii Intre 1860 şi 1950.

'1 profesii llbere; 6, deservire
1, Industrie; 2, trallSI)()rturl şi comunlcatll; 3, comer~; 4, adminlstratle publică;
6, dlveree.
În prezent, Suedia este ţara cu cea mai dezvoltată industrie de

prelucrare a metalului din. Peninsula Scandinavică. în oraşul Stockholm
se află circa 50 % din muncitorii ocupaţi în această ramură industrială,
care dă 42 % din valoarea producţiei globale industriale a oraşului.
Structura industriei oraşului Stockholm luind ca bază ponderea
populaţieL ocupate pe ramuri, ·m ultimul secol este redată în tabloul nr. 2.
în Stockholm sint dezvoltate industria constructoare de maşini,
cea electrotehnică, industria de prelucrare a metalelor uşoare, industria.
faianţei (izolatori), industria sticlei şi altele.
STOCKHOLM. INS8MN-'RI ECONOMICO-GEOGRAFICE ·321
Dezvoltarea industriei electrotehnice este condiţionată de existenţa,

1n apropierea oraşului, a bazei metalurgice de la Falun şi a zincului la
Ommberg.
În oraşul Stockholm este cunoscută şi industria construcţiilor navale,
la un nivel însă mult inferior centrelor navale din imd-estul Suediei (regiu-
nea Goteborg), unde marele avantaj constă şi în faptul că marea nu îngheaţă
niciodată.
·· Tabloul nr. 2
8'radara ln•oslrlel ••Iii ,oo,lerea ,..,..._..el ocapale
1850 1910 1956
Industria de prelucrare a metalului 2 286 16 025 60 814
Industria materialelor de construcţie :i5i 2 001 914
Industria lemnului 1 Oit 1 737 1 042
Industria hlrtiei şi poligrarică 596 5 871 17 646
Industria alimentară 1 790. i 561 11 824
Industria textilă şi a con[ectiilor 2 480 5 570 5 735
Industria pielăriei şi cauciucului 1 691 2 051 1 214
Industria chimică 28:l 2 036 5 989
Alte r:fomri 8.04 2 744 3 049
Tot.al l1358 45 596 108 22i
Urmele trecutului istorfo al oraşului rămîn destul de evidente. Între

-edificiile de importanţă istorică se află catedrala din Stockholm (Stor-
kyrko ), care este tot atît de veche ca însuşi Stockholm ul şi unde se gA.sesc
comori de artă de mare valoare. N.u departe de aceasta se află biserica
Riddarholmen (Riddarholmskyrkon), care pe lîngă importanţa sa istorică
din secolul al XIII-lea, are o considerabilă valoare arhitecturală.
Pe zidurile vechi de apărare ale castelului medieval - Tren Cronar
(Trei coroane) - a fost înălţată în secolul al XVIII)ea frumoasa capo-
doperă a lui T e s s i n - actualul Palat regal. în jurul centrului vechi
se înalţă oraşul propriu-zis. Poduri puternice unesc toate insulele într-un
lanţ continuu.
în oraşul Stockholm se pot distinge următoarele zone funcţionale :
a) zona de nord-vest şi sud-vest cu o puternică concentrare a prin-
eipalelor întreprinderi industriale ;
b) zona de nord, în jurul golfului Brunmvinken, cu principalele
institute de învăţămînt şi cercetări ştiinţifice;
c) zona de nord-est şi vest, pe malurile golfurilor maritime Stura-
Yartan şi Lilla-Vărtan - zona de recreaţie, cu cea mai mare răspîndire
a vilelor (proprietatea burgheziei locale) şi a parcurilor publice;
d) zona centrală a oraşului cu o puternică concentrare a activităţii
administrative, comerciale şi financiare.
în partea de nord-vest se delimitează orăşelul industrial Sundbyberg
şi regiunea Solna, unde se află un număr însemnat de întreprinderi im-
portante şi locuri atrăgătoare pentru turism.
în partea de nord se individualizează orăşPlele Djursholm şi Stock-
~und cu o înfăţişare de parc (fig. 4). La nord-est, pe o insulă, se află oraşul
Lidingo, alcătuit din grupuri de locuinţe tip vilă şi blocuri înalte ; aici se
.află de asemenea şi cîteva fabrici.
322 VASILE CUCU 6
În partea de sud-est, cu un caracter oarecum similar, se află orăşelul

N acks. Cartierele din împrejurimile tockholmului, o dată cu dezvoltarea
teritorială a oraşului, au fost transformate în „oraşe atelit" care pot forma
nuclee industriale sau de altă natură.
K LM l<errtorp
S~eltorp by Stur/Jey &9armoss~n
~
Huddinge ~
~
Fig. 4. - Oraşul Stockholm.
!n ultimii cincizeci de ani a avut loc o puternică dezvoltare a rnhur-

billor Stockholmului. Cartierele oraşului au devenit adevărate comune
g STOCKHOLM. ?NSEMNIRI ECONOMJCO-GEOGRAFJCF. 323
urbane, fiecare avind un caracter, o trăsătură proprie. într-adevăr Stoch

holmul nu are periferii, este un oraş continuu.
Vizitînd Stockholmul, sau cum adesea este numit „Veneţia Nordului",
rămii cu o impresie plăcută. Încă de la aeroport, care este situat la o dis-
tanţă de peste 15 km de centrul oraşului se simte o bună gospodărire,
atenţia localnicilor faţă de valorile oraşului. Se remarcă îndeosebi grija
pentru asigurarea turismului, grijă în bună parte determinată şi de faptul
că turismul aduce anual mari venituri.
Cea mai plăcută înfăţişare Stockholmul o are în puţinele luni de
vară, cind soarele este cald, dar nu arzător, brizele sînt frecvente, dar
niciodată nu sint însoţite de furtună, ploile sînt abundente, dar nu toren-
ţiale. Din acest punct de vedere natura a fost zgîrcită cu Stockholmul.
Spre sfuşitul lunii august, cînd pe malurile Mării Negre soarele străluceşte
încă din plin, locuitorii Stockholmului încep a ţine evidenţa zilelor însorite.
Împrejurimile Stockholmului constituie adevărate parcuri• na,turale,
locuri minunate de odihnă.
Numeroasele porturi naturale ale lacului Malaren şi aproape · ale
întregului arhipelag, apele adăpostite şi lipsa mareelor fac. accesi~ilă prac-
ticarea sporturilor nautice. Nenumăratele mici ambarcaţiWJ.i sînt o trăs~
tură caracteristică a arhipelagului Stockholm în timpul verii.
Un loc minunat de recreere în constituie arhipelagul Stockholm car'e
numără peste 10.000 insule şi insuliţe.
Lucrarea de faţă nu îşi pune ca scop să analizeze toate laturile dez.-

voltării oraşului Stockholm. Totuşi, faptele enunţate ne duc spre urtnd,-
toarele concluzii : ·
Este evident că apariţia şi dezvoltarea oraşelor moderne· nu pot
fi just înţelese decît în urma unei analize multilaterale a procesului de dez-
voltare economică şi în special a procesului de repartizare teritorială. a
forţelor de producţie, în funcţie de condiţiile istorice, social-economice
existente.
Judecind pe baza datelor care definesc forţele de producţie actuafo
ale oraşului - industria prelucrătoare - putem distinge · tendinţele şi
perspectivele de dezvoltare ale unui asemenea oraş modern ca Stockholmul.
Oraşul Stockholm, deşi prezintă unele particularităţi, urmează
calea de dezvoltare a oraşelor moderne capitaliste. Dezvoltarea inegală
a capitalismului determină o diferenţă adîncă în sfera de legMuri ale
oraşului. Se constată, în mod clar, o întărire considerabilă a funcţiilor
comerciale, financiare, bancare, în detrimentul funcţiilor productive, care
scad sau se dezvoltă sub starea potenţială.
În procesul adîncirii crizei capitalismului problema locuinţelor,
transportului comun, asigurări sociale pentru oamenii muncii devin de
nerezolvat pentru oraşele modeme capitaliste.
O analiză temeinică scoate la suprafaţit tot mai clar principalele
deficienţe ale formei social-spaţiale urbane, privind sistematizarea, vaio-
324
rifica'tiea: te'r-ito11inlui, sistematiză.rea fondului loouioil, · amplasarea·, obfeci-

tivelor industriale, comerciale, de tr~po11t sau de alt· fel. , ·: , '
Studiul' a.cestor laturi caracteristice oraşelor în orînduirea capitalistă
ne îngăduie totodată să scoatem în evidenţă surperioritatea., urbainisticii
moderne care stă la baza oraşelor din societatea nouă sociali~tă;. ·1• _:
CTOHrOJibM-
0KouoMnRo-reorpacf,u11ecKue aaMeTKH
P~3IOME
AeTop, KaK y11aCT,1Ji,:K XIX Memp;yuapop;uoro reorpa4'11itecKOr(}

c1.eap;a, B HeCKOJibKHX aKOHOMHKO-reorpacf,u11ecKHX BaMeTKaxp;aer OIHlca:..
nue r. CTOl<rQJibMa.
TiocJie HpaTKoro <f,nanKo- u BKOHOMnKo-reorpa<f,u11ecKo:ro onutaHHR
CTOHrO.'lb,Ma ·" ero cpaeueHHH C p;pyrnMH HpynHblMH ropogaMH ţKaH~Hae·
CKOro IlOJiyocTpoBa, onrn11a10TCH OCHOBHLie 8TanLI pa8BHTHH _ropop;a OT
ero OCHOBaHHH (1187 r.) AO HaCTOR~ero BpeMeHH. . .
CToHrOJibM HB.;"IHeTcH HpynHLIM MopcHHM nopTOM u npoMMmJieHHLIM
ueuTpOM, B HOTOpOM paaBHJIHCb CJI~yromue OTpaCJIH: MalllHHOCTpoeuue H
MeTaJIJI006pa6oTHa, a TaHme aJieKTpOTeXHH'leCHaH, CTeHOJibHaH H ffiap-
ct,ol-'o-<f,aHHCOBaH npO-MbIWJieHHOCTb H AP·
B ropop;e BblAeJIHIOTCH 4 r.rraBHbie pai\oua ]1eHTe.'lbHOCTH: J __:_ c.eeepO·
aanap;ubd\ H roro-aanaAHhli-î: paiionhl, rp;e cocpeg0To11eubl rJiaBHhle npOMbllll·
JieHHI.te npep;npHRTHH; 2 - ceaepHblH paiioH c HYJihTypuo-upocBeTHTeJib-
HI.tMH H y11e6Hb1MH y11pemp;eHHHMH; 3 - pa:DoH )J;JIJI OT,l:\LIXa, pacnoJIOJKeH-
HLdt B ceBepO-BOCTO'IHOii n aanap;uott 'laCTJIX ropoAa u 4-=-- n;eHTpaJii.Hhlii
paJton, rp;e cocpeAOTO'leHa ap;MUHHCTpaTHBHaR, <f,1rnaucoBaH H HOMMep11ec-
1mH p;eRTCJihHOCTb,
B Houn;e p;aubl rJiaBHhle TypncTCHHe gocTonpuMe11aTeJibHOCTH ropop;a
tt ero OHpCCTHOCTefi.
OE'bHCHEHME PHCYH KOB
Pnc. 1. - Tl'pp11Topna.!Jb110r pa:.1011T11e r. CToHrO,lbMa. 1 - ,r:J;o 1950 r.; 2 - ;.\O

1930 r.; 3-/\01910 r.; .J-;\O 1895 r.; 5-;10 1860 r.; 6-;.\01500r.
Pnc. 2. - fl'orpar~ll'leCliOf' ITOJIO)H('HHP r. CTOIII'OJibMa.
P11r. 3. - CTpyi;Typa ai;T111111uro 11ace:ie111111 110 npolJ>eccttRM n 1860 -1950 rr.
1--- IlpoMbllll:le11110cTb; .'!---TpancnopT li CDll:Jb; 3 - ToprOBJIII, 4 - a/{MlfllHCTpal\HR
.v C'H06o)IHIJC npo4>Pcr1111; 5 - 0Gc.TJym1111a1111e 11aceJJeH11; 6 - paa11oc.
'1. -
P1-1c. fopo;\ C-roi.ro.1bM.
11 STOCKHOLM. !NSEMNARI ECONOMICO-GEOGRAFICE 325
STOCKHOLM
Econornic and Geographical Notes
ABSTRACT
The author presents a few economic and geographical notes on the

town of Stockholm, made on the occasion of bis participation in the 19u.
International Geographical Congress.
Thus, after a brief physical, economic and geographical survey of
the town of Stockholm, compared with other important towns in the Scand-
inavian Peninsula, the author characterizes the chief stages of develop-
ment of this town, from its founding (1187) till the present.
The town of Stockholm is an important sea port and an industrial
centre where the machine industry, the metal processing industry, the
electrotechnical industry, the glass and pottery industry, etc. are developed.
In the town there are 4 chief functional areas : 1. north-west and
south • west (concentration of the main industrial enterprises), 2.
North (culture and education), 3. north-east and north-west (the re-
creation area) and 4. central (concentration of the administrative,
financial and commercial activity).
To conclude, the author describes the main 1,;ights of interest for
tourists both in Stockholm and its surroundings.
LIST OF FIGURF.S
Fig. 1. - Territorial evolution of Stockholm : 1. Unlil 1950 ; 2. until 1930 ; 3. unlll

1910; 4. untll 1895; 5. until 1850; 6. untll 1500.
Fig. 2. - Geographic site of Stockholm.
Fi!(. 3. - Slructure of active population per trades between 1860 and 1950 : 1. Industry ;
2. transports and communications ; 3. commerce ; 4. aclministration and frec professions;
.1. public services; 6. m1sccllaneo11s.
Fig. 4. - Stockholm.
CRONICA. GEOGRAFICA.
PRIMA ŞEDINŢĂ DE LUCRU A COMISIEI METODELOR

DE .RATON.A.RE EOONOMIOĂ A UNIUNII INTERNAŢIONALE
DE GEOGRAFIE (Utrecht - septembrie 1961)
La cel de-al XIX-iea Congres internaţional de geografie care s-a ţinut ln august 1960 la
Stockholm, a fost creată, ln afară de comisiile existente ln cadrul Uniunii Internaţionale de
geografie, Comisia metodelor de raionare economicit
Preşedintele acestei comisii este prof. dr. S Lan I s I a v Le a z e z yc k i, directorul Insti-
tutului de geografie al Academiei de Ştiinţe Polone, Iar membrii activi profesorii : C ha un c 'I
D. Harris (S.U.A.), S veto zar I Ie§ ic (R.P.F. Iugoslavia), E t Ie n ne J u 111 ard
(Franţa), Eric h O t rem ba (R. F. Germană), I. G. Sau ş k i n (U.R.S.S.). Membri
corespondenţi slnt profesorii : O s v a I do I n c h a u p s e (Argentina), C. S. C h a n-
d rase k ha ba (India), Mir o s I a v H I a z e k (R.S. Cehoslovacă), G ll n te r Jacob
(R.D. Germană), 1. C. Marin o v (R.P. Bulgaria), K. D zi e w o ns k I (R.P. Poloni),
I{. C. Edward s (Marea Britanie), G. L. Ul l man (S.U.A.), O. Tu 11 p pe (Belgia),
N. L. Nicholson (Canada), A. B. Ha talia (Mexic), A. Wrobel (R. P. Polonă),
C. Herb st (R.P. Romlnă).
Scopul creării Comisiei metodelor de raionare economică este de a urmări şi rezolva
următoarele probleme :
1) lntocmirea unei bibliografii amănunţite şi a unei clasificări sistematice asupra activi-
tăţii deja depuse tn domeniul raionării economice;
2) analiza celor mai importante leorii de raionare economică, precum şi confruntarea
principiilor de bază din domeniul raionării economice cu identlficareu. termenilor corespunzători
din diferitele limbi;
3) descrierea şi analiza comparalivil a diferitelor metode utilizate ln munca de cercetare
ln raionarea economică ;
4) aplicarea şi utilizarea muncii de cercetare din domeniul raionării economice ln practică.
Pentru ducerea la lndeplinire a acestor sarcini comisia şi-a propus ca plnă la cel de-al
XX-iea Congres internaţional de geografie care se va ţine la Londra ln 196,t, să se ţJnA două
şedinţe de lucru, ln Olanda ln 1961 şi ln n.P. Polonă ln 1963.
Prima şedinţă gcncrnlă a Comisiei metodelor de raionare economică s-a ţinut la Institutul
de geografie al Universităţii din t.::Lrecht ln Olanda, ln zilele de 8 şi 9 septembrie 1961. La această
reuniune au luat parlc reprezentanţi din următoarele ţări: Belgia, R.S. Cehoslovacă, Chile,
Danemarca, R.F. Germană, Marea Britanie, Mexic, Olanda, R.P. Polonă, S.U.A., R.P.F. Iugo-
slavia şi R.P. Romlnă. Pentru buna desfăşurare a lucrărilor, s-a primit un ajutor preţios din
CRONIC.I. GEOGRAFIC.I. 2
partea prof._ H. J. K e n n I n g, preşedintele Comitetului naţional de geografie din Olanda

şi a prof. A. C. d e W o o y s, secretarul Comitetului naţional de geografie şi directorul Insti-
tutului de geografie al lifllversttăţll din Utrecht.
Principalele puncte la ordinea de zi au fost : programul de lucru al comisiei, raport
prezentat de prof. S. L e s z c z y c k I, K. D z Ie w o ns k i şi A. W robe I, scurte comu-
nicări ale membrilor comisiei privind stadiul cercetării raionării economice ln ţările respective
tl probleme diverse.
Pe baza propunerllor făcute şi a discuţiilor purtate, s-a stabilit ca, pentru perioada
1962-1964, comisia să se ocupe cu studierea următoarelor probleme din domeniul raionării
economice : concepţiile şi teoriile de bază, metodele de cercetare şi aplicaţiile practice.
Tinln<l seama de vastitatea problemelor şi mal ales de varietatea teoriilor abordate cu
privire la raionarea economică de către geografi, s-a stabilit ca toţi membrii comisiei să se ocupe
cu lntocmirea bibliografiei pentru ţările cărora aparţin sau pentrn un grup de ţări. Materialele
bibliografice se concentrează la secretariatul comisiei - la Varşovia - şi apoi cite doi membri
activi al comisiei se vor ocupa cu cite una dintre cele Lrci probleme enunţate mai sus. Rapoartele
provizorii, redactate de cele trei colective, precum şi proiectul pentru raportul final al comisiei
care va fi prezentat la Congresul din Londra, din 196~, vor constitui ordinea de zi a celei de-a
doua reuniunl a comisiei, care este proiectată a avea loc ln septembrie 1963, la Vl\rşovia.
ln 1964, la Londra, este prevăzut să se ţină o a treia reuniune a acestei comisii, Iar la
Nottlngham să se organizeze un simpozion pe probleme selective de raionare economică, cu refe-
rire specială la Marea Britanie.
Din cele arătate se desprinde importanţa deosebită pe care o prezintă crearea Comisiei
metodelor de raionare economică ln cadrul U.J.G., precnm şi problemele pe care aceasta şi-a
propus să le rezolve. Desigur că problemele nu slnt uşor de rezolvat, cu attt mai mult cu cit este
vorba de varietatea concepţiilor şi teoriilor care lşi au izvorul ln baza metodologică de pe care
se abordează problemele. Se ştie că ln U.R.S.S. raionarea economică este fundamentată 1n mod
ştiinţific; ea serveşte organelor de planificare ln dezvoltarea şi repartiţia teritorială socialist/!:
a forţelor de producţie. Şcoala geografică sovietică are cele mai importante rezultate ştiinţifice
şi practice ln problema raionării economice. Geografii din ţările de democraţie populară se
preocupă tot mal mult de probleme de raionare economică. Cei din ţările capitaliste, de ase-
menea, au astfel de preocupări, şi unii dintre aceştia au ajuns la rezultate meritorii, lnsă problema
nu poale fi tratată ln toată complexitatea ei, ţlnlnd seama tocmai de existenţa proprietăţii
private asupra mijloacelor de producţie, de concurenţa şi anarhia ln producţie.
Tn orişice caz, rezultatele studiilor care constituie preocupările comisiei vor lnsemna un
serios pas lnalnte ln cele ce şi-a propus sd facă. Este meritul geografilor polonezi şi ln special
al prof. S. Les z c z y c k I, care, sprijinit de geografii din U.R.S.S. şi din celelalte ţări socia-
liste, a reuşit ca ln cadrul l:ninnil Internaţionale de geografie să se acorde importanţa cuvenită
problemelor de raionare economică. E'Xperlenţa deja clştigată, ln acest domeniu de cercetare,
de către şcoala geografică sovietică, precum şi realizările din celelalte ţări socialiste, slnt garanţiile
succeselor lndcpllnlrll obiectivelor, pentru care a fost creată Comisia metodelor de raionare
economică.
Activitatea depusă de delegatul ţării noastre la reuniunea de la Utrecht s-a concretizat
prin prc1.enlarea, ln prima şedinţă de lucru a comisiei, a unei informări - aşa cum de altfel
au făcut şi ceilalţi delegaţi - asupra a ceea ce s-a realizat plnil ln prezent Ia noi ln ţară ln dome-
niul raionării economice. Tn cele arătate, s-a scos ln evidenţă Importanţa cercetărilor economico•
geografice care s-au efectuat asupra unul mare număr de raioane administrativ-economice,
prt>cum şi asupra tuturor rrgiunllor admlnistrativ•economlcc ale ţării, cercetări efectuate ln
legiH ură cu elaborarea Monografiei geografice a R.P. Romln~. Cele arătate au refiectat condu-
CRONICA GEOGRAFICA 329
ziile largului colectiv de autori şi membri al redacţiei principale a volull)ulul II, partea a II-a
( Regiunile admini~traliv-economice) a Monografiei getl!Jrafice a R. P. Romlne, ln. sensul că nu
poate exista, ln condiţiile construcţiei socialism.ului, contradicţie l~tre lmpăr!irea admlnistraliv-
economică şi raionarea economică. In R.P. Romlnă, regiunile administrativ-economice slnt
raioane de gradul I I (mezoraioane), cu grade diferite d_e dezvollare economlcil complexă şi spe-
cializare.
1n anii regimului democrat-popular, ca urmare a politicii consecvente a Partidului
Muncitoresc Romln de Industrializare soC'iallstil a ţării, o atenţie deosebit:\ s-a dat dezvoltării
Industriei grele, cu pivotul ei, lndust1ia construcţiilor de maşini. Totodată, dezvoltarea forţelor
de producţie ln regiunile slab dezvoltate a dus la ştergerea diferenţierilor din trecut, avlnd drepl
rezultat dezvoltarea armonioasă a tuturor regiunilor ţării, specializarea lor şi deci lnchegaren
regiunilor administrativ-economice ca mezoraioane.
Pe marginea acestei informări, s-au purtat discuţii cu prof. O. Tu Ii p pe (Helgia),
prof. A. B. Bat a 11 a ('.\lexic), prof. S. I Ic §ic (R.P.F. Iugoslavia), care s-au arătat intl'-
resaţi ln punctul de vedere la care a ajuns geografia noastră.
Totodată, trebuie arătat faptul că ln discuţiile purtate cu diferiţi geografi prezenţi la

reuniunea de la Utrecht, şi care au cunoscut Jl,fonografia geografică a R.P.R., aceştia au avul
cuvinte de laudă asupra acesteia, considerlnd-o ca o lucrare de mare valoare ştiinţifică. Prin
grija Institutului de geologie şi geografie al Academiei R.P.R. au fost trimise primele volume Jin
Monografia geografică a R.P.R. atll persoanelor cit şi institu!iilor geografice cu care s-a luat
legătura ln Olanda.
D~ asemenea, s-a trecut la alcătuirea bibliografiei din ţara noastră ln legătură cu proble-
mele de raionare, materiale care vor constitui baza de informare pentru bibliogralia generală
asupra raionării economice.
In zilele de 3-7 septembrie 1961, la Haga, a avut loc sesiunea Asociaţil'i ştiinţifice regio-
nale, cşre s-a organizat ln C()laborare cu Comisia metodelor de 1aionare economică. La aceast::i
reuniune au participat 127 de delegaţi din 31 de ţări, Inclus.iv membrii acllvl şi corespondenp
ai Comisiei metodelor de raionare economică.
Această asociaţie este formată din diferiţi specialişti: economişti, geografi,. sociologi etc.
Comunicări)e prezentate au fqsl din domeniul cercetărilor de planificare rt'gională, precum şi
unelP. aspecte din domeniul geografici economicf. Comunicările ţinute au fost lncadralt' ln urmii-
toarele teme : Planificarea economicu comprehensivă regională, Studii asupra regiuni/or din melro-
p()/6, Studii de localizare industrială pentru un sistem al regiunilor, Programul dewo/lării econo-
mice a regiunilor, Dezvoltarea spaţiald a transporturilor, Conceptele de regiune şi structură regional,!
şi lema Analiza cumple:i:e/or regionale.
Dintre comunicările prezentate cu un conţinut cconomico-geo!(rafic, menţionăm : Com-

ple:i:ele largi teritoriale ale forţelor de produc/ie in U.R.S.S. de prof. I. G. Sau ş k. i n (C'.H.S.S.),
Problemele teoretice in de:vo/larea unei regiuni economice de prof. K. D z ie w o n s k. i (R.P.
Polonă), Dislribufia spafia/d a industriei de prof. J. Tim b c r ~ e n ~i H. C. Bos (Olanda).
Faptul dl textele comunicărilor nu au fost puse la dispozilia parlicipanlilor a conslituit o

deficienţă ln organizarea acestei reuniuni, ceea ce nu a dat putinta unei mai adlnci informiiri.
Participarea la reuniunile de la Vtrccht şi Haga a consliluil un bun prilej de informan·
l11 probleme de raionare economică; viitoarele reuniuni ale Comisiei metodelor de raiunan·
economică vor contribui la ·adlnclrea acestor probleme, allt sub raport teoretico-ştiinţific, cil
şi practic.
C. Herbal
CRONICA GEOGRAFICA. 4
ANIVERSAREA A 250 ANI DE LA NAŞTEREA

MARELUI SAVANT RUS M. V. LOMONOSOV
In ziua de 25 noiembrie 1961, sub auspiciile Societăţii de ştiinţe naturale şi geografie,

Institutului de geologie şi geografie al Academiei R.P. Romlne, Facultăţii de geolog.ie şi geo-
grafie a Universităţii din Bucuretti şi Inslitutului de ştiinţe economice „V. I. Lenin" din Bucu-
reşti, s-e ţinut o şedinţă festivă pentru aniversarea a 250 ani de le naşterea genialului savant
rus M. V. L o m o no so v.
In referatul prezentat de Pc t re De ic ă, cercetător ştlinţific la Institutul de geologic
-"ii geografie al Academiei R.P. Romlne, s-au scos ln evidenţă calităţile deosebite şi multilatcra-
liLateo preocupărilor ştiinţifice alr acestui titan al ştiinţei, care a cuprins ln ccrcelările sale şi
domeniul geologiei şi geografiei.
Inarmal eu o concepţie metl'rialistă despre lume, Lom o no so v a putut ajunge la
concluzii ştiinţifice despre nalură, complet opuse concepţiilor metafizice care dominau ştiinţa
,•uropcană din secolul al XVIII-iea. El considera că toate fenomenele naturii pot fi studiate şi
_explicate pe baza cunoaşterii legilor naturale, prin relevarea legăturilor de cauzalitate şi Inter-
dependenţă Intre aceste fenomene. Bazlndu-se pe aceste principii, L o m o n o s o v arată el\
formele suprafeţei terestre iau naştere sub acţiunea lmbinată a forţelor endogene şi exogene,
ceea ce i-a permis să abordeze problema morfologiei genetice a suprafeţei terestre, aşa cum este
~a acceptată de geomorfologia modernă.
L o m o no s o v a acordat un interes deosebit studierii proceselor atmosferice, ajungincl,
pe baza observaţiilor directe, la concluzii ştiinţifice asupra circulaţiei generale a maselor de
aer, clasificării principalelor tipuri de climă etc., propunlnd, totodată, organizarea unei largi
reţele de staţii meteorologice ln Rusia.
Lui M. V. Lom o no so v li aparţine de asemenea prioritatea folosirii termenului -

,:;l,ografia economică pentru noua ştiinţă - cu mult lnaintca geografilor germani.
Cartografia a ocupat şira un loc ele frunte inactivitatea multilaterală a lui M. V. Lom 0-
o so v. In calitatea de conducător al departamentului geografic al Academici ele Ştiinţe clin
11
Petersburg, el iniţiază o acţiune !orgă ele elaborare a hărţilor care să acopere lntrcg teritoriul
nuslel.
Opera sa principală ln domeniul geografiei poate fi considerată lucrarea ci1 privire la pro-
hlemclr Oceanului Inghcţat, ln vederea asigurării drumului maritim din Arhanghcls1' plnă ln
Oceanul Pacific şi valorificarea imenselor bogăţii din Siberia. Pc lingă fundamenlarea posibi-
litAţil practice de realizare u acestui proiect, Lom o noxo v aduce preţioase contribuţii Ia
,;tudierea gh,p,ţurllor polare.
Visul măreţ al lui Lom o no so v a putut fi realizat abia ln perioada Puterii Sovietice,
clnd a fost creat Marele drum maritim de nord, precum şi studierea sistematică a Arcticei prin
cele mai moderne mijloace'.
De numele lui L o m o n o s o v este legată şi lnfiinţareo Universităţii ce-i poarlă numrle,
din Moscova, şi care cslr ln prezent o adevărată cetate a ştiinţei sovietice.
Ldellr lumlnoosc ale lui Lom o no so v, cel care a pus bazele geografiei ştiinţifice ln
Husla, slnt continuate şi dezvoltate astil.zi de geografia sovietică, ştiinţii. bazată pe concepţia
marxist-leninistă şi strlris legată de practica construirii societăţii comuniste, ştiinţă care a cucerit
un prestigiu binemeritat ln ştiinţa mondială.
P. Deica
CRONICA GEOGRAFICA
MANIFESTĂRI CONSACRATE CENTENARULUI NAŞTERII

LUI FRIDTJOF NANSEN
La 18 noiembrie 1961, ln sala de şedinţe a Institutului de geologie şi geografie al Acade-

miei. R.P. Romlne, a avut loc o adunare închinată marelui t•xplorator şi umanist norvegian
F r Id t j o ( N a n s e n, cu prilejul aniversării a o sută df' ani de la naşlcrt'a acestuia.
Această adunare s-a lncadrat ln seria manifestărilor C'OnsaC'rale lui F r. Nan se n, c,·
s-au detfAşurat ln lnlrcaga ţară sub auspicii!!' Comilf'lului Naţional pentru apărarea păcii, mani-
festări 1n care geografii au contribuit lndeosebi prin susl.int·rea tl,• conferinţe şi publicarea rte
articole ln presă, reviste şi publicaţii rte specialitate.
ln expunerea ţinută cu ocesl prilej privind viaţa şi opera marelui savant polar norvegian,
cercetătorul ştiinţific A I. Ho ş u a scos ln evidcnţ:1 marile nwrilc ale lui F r. Na n se 11,
contribuţia pe care a adus-o acesta la dezvollart'a gco~rafiei.
Pasional iubitor al naturii, lmwstrat cu un adlnc spiril de observaţie, F r. Na ns e n
şi-a lnchinal întreaga via~ă muncii de cercetare ştiinţifică.
Travcrsa~ea Groenlandei pentru prima oară, ln condiţii climatice foarte vitrege, ca şi
datele ştiinţifice adunate cu această ocazir, nu slnt <lecit un pn•ludiu al interesantelor cercetări
polare pe care F r. N an s e n le-a Intreprins ulterior.
Imbinlnd curajul şi perseverenţa cu pasiunea de c,•rcrtarr, cunoscutul explorator porneşte
la lnfăptuirea unor planuri ce păreau „nesocotinţe" pentru o mare parte din lnvăţaţii vremii; a
porni iarna către „inima polului", a te lăsa tlrlt de voia gheţarilor, cu speranţa dea te relntoarce,
iată cc nu puteau să con·ceapă unii din marii călători"ai timpului.
F r i d t j o· f N a II s e II nu numai că a dat viaţă acl'stui plan „nesocotit", dar a
lndrăznlt ·chiar s:ă părăsească nava, şi lmpreumi cu H. J o h a II s e II să se îndrepte pc jos
către Pol, atingind ln aprilie 1!195 latitudinea de 86° 1-t', adică cn 320 k;m mai la nord declt
ajunsese plnă atunci vreun om.
Cu ocazia călătoriei polare Intreprinse pc vasul Fram, N a n s c n a descoperit noi insu!l',
precum şi existenţa unor curenţi calzi atlantici, a studiat raporturile care există Intre deviaţia
curenţilor şi mişcarea de rotaţie a Pămlntului, a adunat o serie de date hidrologice, meteoro- ,
logice, hidrobiologice şi a demonstrat ln acelaşi timp că omul poate pătrundr. şi cunoaşte
vasta lmpărăţie polară a gheţarilor.
Pentru noi lnsă, F rid t j of Nan se n nu reprezinl.i numai savantul lnţelept, dar şi
omul de numele căruia slnt legate o serie de 11cţiuni umanitare Intreprinse ln timpul primului
război mondial, omul care a militat plmi ln ultim11 clipă a vielii sale pentru pace.
Geografii din ţara noastră, alături de lnlregul popor, cinstesc cu deosebită admiraţie
memoria marelui .savant polar, F rid t j o _f Na n s f' n, fiu al poporului norvegian, dind pre-
ţuirea cuvenită operei şi faptelor sale.
Al. R.
SĂRBĂTORIREA PROFESORULUI N. N. BAR.ANSKI
La 22- decembrie 1961 s-a sărbătorit, lnlr-un clidru festiv, la Universilalca

rlin Bucureşti, sub egida Universităţii din Bucure~tl. Institutului de geologic şi geografie al
Academiei }-l..P.R., Societăţii dt' ştiinţe naturale şi geografie, Institutului de ştiinţe econo-
1nlce „V. I. Lenin", lmplinirea n !10 de nni de la naşterl'a profesorului N. N. Bar an s 1' i,
332 ORONICA GEOGRAFICĂ 6
doctor ln geografit:, membru corespondent al Academiei de Şllinţe a l:.RS:S., mrmbru ln pre-

zidiul Societăţii unionale de geografie,_ membru de onoare al. societăţilor de geografie din
R.P. Polonă şi R.P. Bulgaria.
ln aceeaşi zi, N. N. U a r a n s k i a fost sărbălorit şi la Universilatea de Stat „Lomo-
nosov" din Moscova.
·In cadrul şedinţei festive de la Bucureşti prof. Ma r i a S Ir b u a prezentat un ~ekrat
cu privire la viaţa şi activitatea ştitnţlfică a lui N. N. Ba~ an s k i.
Năsrut ln anul 1881 ln oraşul Tomsk (Siberia) şi crescut lntr-o familie' cu vederi largi,
I'
democratice, fapt care a conlribuil la educaţia sa marxţslă, N. N. Bar an s k i a parlicipal

lncă de pc băncile şcolii la mişcarea revoluţionară, devenind propagandist 111 cercurile munci-
toreşli din Rusia. Absolvind liceul cu medalia de aur, B ar an s k i intră la Facultatea de drq>l
11 Universilă[ii din Tomsk, de unde este exmatriculat pentru activitalea sa revoluţionară.
El desfăşoară in conlinuare o vie activitate revoluţionară ln rlndurile studenţimii din

Tomsk, lnflinţează „Grupul de revoluţionari soci2Ii-democraţi din Siberia" şi lucrează ca membru
al Comitetului Uniunii social-democraţilor din Siberia, sub indrumarea biroului de est al C.C.
al P.S.D.R., ln regiunile Samara (azi Kuiblşev), Ekaterinburg (azi Sverdlovsk) şi Ural.
Concomitent cu activitatea sa revoluţionară, N. N. Bar an s k i depune şi o intensă
muneă ştiintifică. ln anul 1900, la virsta de 19 ani, din însărcinarea secţiei din Altai a Socie-
tăţii geografice ruse, el elaborează monografia satului Cistinika de ltngă oraşul Barnaul, lucrare
cere este publicată ln 1903.
Bucurlndu-se de lncrederea şi dragostea bolşevicilor din Slberia, Bar an s k i este
trimis ca delegat 111 prima conferinţă a bolşevicilor din Tamcrsfors (Finlanda) ln anul 1905.
Aici el se remarcă prin raportul prezentat, ln care face o analiză adlncă. a particularităţilor
mişcării revoluţionare __din Siberia, raport care Ji atrage totodată şi !nalta apreciere a N. K.
K r u p s k a ia, tovarăşa de viaţă a lui V. E Lenin. Neobosit luptător revoluţionar, N. N.
D a r a n s k I nu se lasă <loborlt de condiţiile deosebit de grl'le, de teroare, de repetatele arestări
şi deţineri Intre zidurile închisorii. El continuă să edileze ziarul revoluţionar „Muncitorul din
Transbaikalia", conduce cercuri muncitoreşti şi studenţeşti de propagandişti, urmlnd ln acelaşi
timp şi InslituLul comercial din .Moscova.
După ,tarea Revoluţie Socialislă din Octombrie, N. N. Bar an s k I lucrează la Con-
siliul Superior al Economiei Naţionale, la Comisariatul popo~u]ui, la Controlul de Stat şi la
Comisia G.O.E.L.R.O. (Planu] de Stat pentru electrificarea l"niunii Sovietice), predlnd totodată
1irografia economică la Universitatea „I. M. Sverdlov", la Academia Militară „Frunze" şi la
alic instituţii de fnvăţămlnt superior şi de partid.
Din unul 1926, profesorul Bar a n s k I se dedică Integral activităţii ştiinţifice şi peda-
gogil'e ln domeniul geografici. Rezultalclc muncii sale ştiinţifice au jucat un rol deosebit de
important ln orientarea şi 1lezvollarea geografiei l'conomice ca ştiinţă, cu obiect propriu dt•
cercclarc. Luptlnd lmpotriva vechilor tradiţii care transformaseră geografia economică lntr-o
ştlln[ă bazată pc descrierea statistică a ramurilor economici naţional<', el combate totodată pe
nihilişti şi sttnglştl, care subestimau rolul condiţiilor naturale fn dezvoltarea socie-
U\ţii, reuşind să folosească ln mod creelor teule lui Ma r x, E n g e I s şi Le n i n cu privire
la ştiinţă.
N. N. Bar an s k I a fundamentat principiul cercrtării pe raio11ne, combăUnd metodele
vechi de Cl'rcrtnre a ramurilor Izolate, care nu ţineau seama de legăturile dintre ramuri pe un
teritoriu dat. El susţinea că fiecare raion trebuie sil-şl dezvolte economia sa pe baza valorificării
cft mai complete a resurselor locale, punct de vedere de mare actualltate, prevăzut şi ln programul
i CRONWA GEOGRAl'ICA 333
Congresului al XXrI 0 Iea al P.C.lJ.S., unde se preconizează folosirea: din plin „a resurselor natu-
rale care pot fi repede valorificate şi care dau cel mai mare randament economic" 1 .
lmbinlnd pregătirea sa teoretică marxistă cu activitatea practică de teren, N. N. Bar an-
s k i a dezvăluit cauzele deosebirilor ln productivitatea muncii Intre diferitele raioane, a făcut
caracterizarea rolului diviziunii teritoriale a muncii şi a procesului formării şi specializării
raioanelor şi a analizat factorii care influenţează diviziunea geografică a muncii.
Poziţia economico-geografică, privită ln raport cu dezvoltarea istorică şi cu schimbările
ce se produc ln continuu, a devenit ln Iucrilrile lui N. N. Baranski o noţiune ştiinţifică deosebit
de importantă. pentru dezvoltarea unei ţări sau a unei regiuni.
Cercetările făcute cu privire la principiile care stau Ia baza studierii şi clasificării oraşelor
au făcut posibilă participarea activă a lui N. N. Dar an s k i Ia amplasarea noilor centre
urbane.
ln urma cercetărilor ştiinţifice şi a nietodelor de cartografiere economică stabilite de N. N.
ll ar an s k i, a putut fi editat Atlasul Mare Sovietic, lucrare iniţiată şi elaborată cu ajutorul
preţios al marelui profesor.
In afară de problemele de metodologic, un loc deosebit ln activitatea marelui geograf
·economist Bar an s k i li ocupă problemele metodicii de predare a geografiei ln lnvăţă
mlntul mediu şi superior.
Primul său manual de geografie economică a L".R.S.S., apărut ln 1926, a fost reeditat_ de
16 ori ln milioane d·e exemplare, o ediţie mai nouă fiind tradusă şi ln limba romlnă. Pentru
meritele sale deosebite ln melodica predării geografiei, U a r a n s k i a luat parte activă la
elaborarea hotărlrli istorice a C.C. a P.C.U.S. din i6.V.193-t, cu privire Ia predarea geografici
Jn şcoală (condamnarea denaturărilor, sociologiz:irii exagerate etc.). ·
Prin această activitate, prin publicarea mai multor lucr:iri şi mai ales a „Culegerilor
privind metodica predării geografiei economice in şcoalit" 11 a r a n s k i devine un metodist
de seamă care a avut un aport preţios la dezvoltarea pedagogiei sovietice. Gheografia ,, şkole,
revistă foarte cunoscută şi apreciată şi ln H.P.R., este creaţia lui U ar an s k i.
Organizator foarte bun, N. N. U ar an s 1' l a condus lucrările Marii Enciclopedii Sovie-
tice, a luat parte activă la crearea „Editurii geografice de stat", a „Edlturil de stat pentru
literatură străină", a iniţiat pul>licarca culeg~rilor Voprost gheografii, fiind cel mai activ dintre
redactorii acestei publicaţii, iar ln vlrslă de 77 de ani a elaborat o nouă revistă „Gheografia i
hozlaistvo" care se bucură de mullii aprech re şi ln ţara noastră.
La Universitatea „Lomonosov", unde activeaz:i şi ast{1zi, Bar an s k i a elaborat prin-
<:ipalele sale lucrări şi a educai mnllr generaţii ele tineri geografi economişti; ca pedagog, Bar an-
s k i a predat viu, sugestiv, lml>inlnd Imaginile pitoreşti, claritatea şi frumuseţea expunerii cu
bogate mijloace mctodice, care au dat Jntotdeauna multă viaţă lecţiilor sale.
N. S. Hruşciov, fost student al acestui minunat pedagog, amintindu-şi de l1•c(iile sale
vii şi înflăcărate, a subliniat, c-u ocazia vizitei sale din septembrie 1960 la uzina metalurgică din
Uhilai (India), justeţea p:irerii savantului geograf Bara.ns k i cu privire la c-ondlţiile de care
trcl>uie s,i ţinem Sl'ama la amplasarea obiedivelor economice.
Pentru activitatea sa rodnic-{1 şi mullilaterală, cons:icrală dezvoltării geografiei cconomic1•,
N. :--:. nara ns k i a fost decorat cu medalia de aur „P. P. Scmionov Tian-Şanskl" cu
medalia „K.D. Uşinski" de două ori cn ordinul „V.I. Lenin", cu „Steagul roşu" şi cu
,,Semnul de onoare".
Opera lui N.N'. Bar an s k i L>ine cunoscută şi apreciată cl1• gcogr.1fii romlni, l'Sle 1111
-cx.•mplu de aplicare crratoan· a tnv,iţ:itnrii nnrxht-lcniniste ln clefinire:I ohicctnlui, u sarci-
nilor şi metodelor de cercetan• in geogr;ifia cconomir:'I.
Maria Slrbu
1) Pro11ramul P.C.U.S. Ed. polilic:i, Bucureşti, 1961, p. 81.
:134 CRONICA GEOGRAFICA
METODA POLONEZĂ DE CARTARE A UTILIZĂRII

TERENURILOR
- însemnări în cadrul unui schimb de experi~nţă ,"""'"
ln baza acordului de colaborare ştiinţifică dintre Academia H.P.H. şi Academia de Ştiinţ~

a ll.l'. Polone, am avut prilejul să luăm cunoştinţă - ln perioada 16 iunie - 7 iulie 1961 - dt,
unele preocupări ale geografilor polonezi, ln domeniul metodei de cartare a utilizării terenurilor,
de felul cum este organizat laboratorul de geografia agriculturii.
O dată cu constituirea, ln 1!149, a Comisiei de studiu a utilizării terenurilor (Comission
on Jm,enlory o( World Land Use) in cadrul Uniunii geografice internaţionale, s-a iniUat elabo-
rarea unei hărţi generale la scara 1 : 1 OOO OOO cu privire la utilizarea terenurilor globului. Potrivit
instrucţiunilor şi codului de semne convenţional<' stabilite de comisie, o serie lntreagă de ţări
au întocmit lucrări şi hărţi ln această direcţie.
în R.P. Polonă s-a elaborat, mai lntli, harta generală a utilizării fondului funciar, la
6cara 1 : 300 OOO, pe baza interpretării hărţilor topografice, de către un colectiv sub conducerea
prof. F. U h o r c z a k. Pc ac,•astă hartă s-au reprezentat numai principalele categorii de folosire
a l erenurllor şi anume : pădurile, păşunile şi fineţe le naturale, arabilul, apele şi arealele aşezărilor.
Pentru a depista utilizarea actuală a condiţiilor naturale, influenţa acestora asupra pro-
duc!ici agricole şi pentru a stabili o tipologie geografică a agriculturii, un colectiv din Institutul
de geografic al Academiei de Ştiinţe a H.P. Polone, sub conducerea prof. dr. K. D zi e w o n s k i
a lnceput studiul cu privire la utilizarea terenurilor. Astfel, s-au executat hărţi amănunţite ale
utilizării terenurilor din districtul Mragowo, la scara 1 : 25 OOO. O dată cu tnflinţarea, ln 1956, a
laboratorului de geografia agriculturii, ln cadrul Institutului, s-a trecut la efectuarea unor cerce-
tări geografice mai cuprinzătoare, sub conducerea prof. dr. J. K os t ro w ic k I, cercetări organi-
zate la nivel de sat, tn vederea cunoaşterii cit mal exacte a procedeelor şi a sistemelor de
utilizare a terenurilor de elitre gospodării şi pentru a da unele indicaţii de folosire raţionalii :i
condillilor mediului geografic, ln economia agricolă. Colectivul ele c!'rcetare !şi desfăşoară activi-
tatea de teren pe ba1.a unul lndrumâtor detaliat privind metoda de cartare a utilizării terenu-
rilor, de culegere şi prelucrare a materialelor obţinute de Ia organele locale şi de la populaţie,
precum şi din observaţiile directe, scopul fiind acela de a se vedea tn ce măsură modul dt
utilizare actuală a terenurilor este sau nu raţional şi ce măsuri trebuie luate pentru valorifi-
carea cit mal adecvată a condiţiilor naturale.
DeplasArlle făcute 1n jurul oraşului Varşovia, tn districtul Mragowo (voievodatul Olsztyu)
1n zona marilor lacuri Mazuriene şi tn districtul Kartuzy - unde lucrează cplectlvul condus de
dr. W. B I e g a j I o - ne-au dat posibiltatea să constatăm că metoda poloneză preztntA, tn
acest domeniu, o Importanţă deosebită, nu numai din punct de vedere teoretic, dar şi din
punct de vedere practic. FaţA de alte ţări, geografii polonezi au elaborat un sistem detaliat de
cartare şi cercetare a utilizării terenurilor, venind tn sprijinul economiei naţionale cu recoman-
dări concrete pentru dezvoltarea agriculturii, ţlntnd seama de condlţWe naturale şi economice
favorabile.
ln cursul lucrilrllor de cercetare, geografii polonezi acordă o atenţie deosebită utlllzArll
terenurilor arabile. Folosind haşuri şi semne speciale, culori etc., el delimitează pe hartă forma
de proprietate (gospodilrll Individuale, de stat, colective etc.), gradul de fărtmlţare a pllmlntu-
rilor (numărul parcelelor pentru o gospodArle) şi a gospodArlJlor, sistemele de cultivare a terenuri-
lor (asolamentele), orientarea predominantă a culturilor (participarea cerealelor, a plantelor In-
dustriale, a plantelor furajere etc.), grădinile de legume etc. ln formulare special tntocmlte se
tnreglstreazA, pe baza d1SCuţlilor cu agrotehnicienii, cu localnle!J şi a observaţiilor personale.
9 CRONICĂ GEOGRAFICĂ 33,,
productivitatea la hectar, metodele agrotehnice aplicate, producţia animalil, şeptelul etc. Demn
de menţionat este faptul că tn cartarea poloneză se reprezintă şi un element de agrotehnicii, şi
anume, succesiunea plantelor de cultură intr-o anumită perioadă de timp (asolamentul),
aceasta constituind o Indicaţie preţioasă a metodelor lle utili zare a terenurilor,
In R.P. Polonă se practică diferite forme de asolamente. Pe areale restrlnse se practică
chiar şi monocultura, mai ales ln zonele preoi:Aşeneşti unde se cultivă pe aceleaşi suprafeţe, ln
fiecare an, legume şi zarzavaturi. Acest sistem nu duce la scăderea fertUităţil solului, deoarece
aplicarea regulată a lngrăşămlntelor chimice şi naturale contribuie nu numai la menţinerea fer-
tllităţil solurilor, dar chiar şi la creşterea acesteia.
In ceea ce priveşte culturile durabile (flneţele, păşunile, pădurile, livezile, viile) aceste&
se clasifică după tipul şi caracteristica lor naturală (reprezentate pe hartă prin culori şi haşuri
bine stablllte). Pentru păduri se marchează pe hartă vtrsta arboretului, esenţele cu participarea
lor procentuală, asociaţiile de arbuşti etc,, pentru livezi - vtrsta, specllle, folosirea concomi-
tentă a acestora ca flneaţă sau cu diferite culturi etc.,lar pllşunlle şi flneţele se delimitează
după felul asociaţiilor - naturale şi artificiale - , dacă acestea stnt inundabile, amenajate,
neamenajate sau degradate, apoi dupA folosinţa şi exploatarea lor etc. Formularele conţjn mai
multe elemente statistico-economice, care servesc ca materiale de bazA la elaborarea monogra•
fiei geografice a unităţii studiate,
ln afară de acestea, pe hartă se mai delimitează şi terlloriile folosite pentru aşezării,·
omeneşti, căile de comunicaţie, intreprinderile industriale, terenurile miniere, terenurile parţial
utilizate, neproductive etc.
Apn c:eri, kgioase asupra primelor rezultate ale cercellrilor poloneze cu privire la metod:,
şi problemele ce le ridică utilizarea terenurilor au fost făcute cu ocazia Conferinţei interna~io-
nale ţinute la Varşovia Intre 30 mai şi !I iunie 1960, in cadrul Comisiei ulili7.ării terenurilor ::a
Uniunii geografice internaţionale.
Din schimbul de experienţă, efectuat cu geografii polonezi ln diverse regiuni ale ţării, s-a
putut desprinde - aşa cum am mai arătat - ,A metoda polonezi!. de cartare a utilizării tere-
nurilor prezintă o deosebită Importanţii ştiinţificii şi practică. Cu toate acestea, ţinlnd seama
de faptul că această cercetare de amănunt, la scara 1 :25 OOO, reclamă un volum mare de muncă,
eficacitatea ei imediată este valabilă numai pentru spaţii restrtnse şi pentru re~unile unde con-
diţiile naturale nu slnt incă utilizate şi valorificate tn mod economic.
Asupra lucrărilor dl' cartare a nliliz:irii terenurilor tncepu te la noi in ţarii !n raza ora,ulu i
Heşiţa, (tncil din 1953, şi apoi şi ln alte regiuni), precum şi asupra posibilităţilor de apllcare :,
metodt'i poloneu, vom reveni lntr-un studiu special.
Jon Gh. Velcea
CURSUL DE FOTOGRAMETRIE DE LA BUDAPESTA
ln luna iunie 1961 la Casa tehnicii din Budapesta a fost organizat un curs de Iotogru-
metrle expus de către Intreprinderea „Carl Zeiss-J!'na" din R.D.G.
La acest curs au· participat specialişti din R.P. Bulgaria, R.P. Polonă, U .R.S.S., R.P
Ungară, R.P. Romlnă şi alte ţări.
Cursul a avut drept scop specializarea inginerilor şi tclmlcienilor fotogran1ctrişti ln meto-
dele şi aparatele fotogramctrice cunoscu Ie cil şi pri zc r.tarca de aparate şi mdc dr noi care au
fost sau slut ln curs să se introdu1ă ln lucru, făclndu-se aslfel şi un fructuos schimb de expe·
rienţA Intre specialiştii fotogrametrişti din diferite (ări.
.l36 CRONICA GEOGRAFICA 10
Aceasu· prezentare de aparate şi metode fotogrametrlce a avut două părţi·: Iii prim'a
parte s-au expus 20 de prelegeri, de către specialişti, privind principiile de bază ·ale meto-
delor fotogramctrice, randament şi precizie, obţinute ln cazul folosirii lor ln scopuri topografice
şi netopografice, principiile automatizării aparatelor fotogramelrlce şi discuţii asupra Congresu-
lui de fotograme trie de la Londra din 1960, relieflndu-se cu această ocazie sarcinile care trebuiau
realizate ptnă la Congresul de fotogrametrie din 19~.
ln cea de-a doua parte a cursului s-au executat lucrări practice: orientări ale modelului
~i e:.ploataree Jui grafică şi numerică la stereoplanigraf, slereoautogref, stereocoinperetor,
multiplex, stereopanlometru şi stereoscop cu oglinzi cu stereometru trasor, precum şi aerotrian-
gulaţia pe grile le multiplex şi cea numerică cu compensarea ei la stereoplanigraf.
Atenţie deosebită s-a acordat slereometrogrefuJul şi coordimetrului, aparate cunoscute
ca principii de lucru din Iii era tura de specialitate, dar realizate abia tn ultima vreme şi prezen-
latl' pentru prima oară ln formă de prototipuri (această ultimă precizare scuză pe realizatorii
lor de anumite lipsuri cu care le-au prezentat).
Stereometrogreful - aparat de restituţie de ordinul I, bazal pe proiecţie mecanică, co11-
strucţle complet lnchisă contra deranjamentelor mecanice şi influenţei luminii parazfte -, este
de mare randament şi precizie şi poate fi folosit cu succes ln cercetările ştiinţifice dacă ţinc-m
scama de condiţiile impuse rezultatelor acestora de progusele tehnicii actuale.
Cu ajutorul coordlmetru)ui - aparat automat pentru lnregistrarea şi calculul operaţiu
nilor fotogrametriee ce se execută cu ajutorul 'stereoplanigrafului şi stereometrografului se pot
l'Xccuta următoarele ope1·aţiuni :
1) tnregistrarea coordonatelor ln sistem aparat ; 2) lnreglstrarea coordonatelor ln sistc_m
aparat cu transformarea coordonatei Z ln scara dorită; 3) lnreglstrarea coordonatelor tn sistem
aparat cu luarea ln consideraţie a factorului de transformare afină, Intre X şi Y; 4) calcu-
lar~a corecţiei necesare orientării relative a modelului stereoscopic; 5) calcularea corecţiilor
necesare orientării absolute a modelului stereoscopic; 6) transformarea coordonatelor rectan-
gulare plane; 7) calculul suprafeţelor.
Datorit:\ unei experiente lndelungate, specialiştii organizatori ai cursului de fotogra-
ml'lrie din Budapesta au reuşit să iniţieze pc cursanţi - lntr-un timp relativ scurt - ln cele
mai noi probleme fotogrametrice impuse de progresele tehnicii actuale şi de aplicarea lor 111
variate domenii de activitate.
Tr. TEodoru
SESIUNEA DE COMUNIOĂRI ŞTIINŢIFICE A INSTITUTULUI

DE GEOLOGIE, GEOFIZICĂ ŞI GEOGRAFIE (mai 1961)
ruslitutul de gcolo!(il•, geografic al Academiei R.P.R. a organizat Intre 2!1 şi

gcofizică şi
:I t mai Ul6 t o sesiune de comunicări ştiinţifice,
in care au fost prezentate rezullatcle cercetărilor
de teren <'fectuate de personalul ştiinţific al celor lr!'i Sl'cţii ale sale din Bucureşti, Iaşi şi Cluj,
ln auul l!J(iO. .
Comunicările susţinut!' cu această ocazie oglindesc ln mă'i largă măsură temele cuprinse
ln planul de activitate ştiinţifică a Inslitutului pc anul precedent, dovedind, prin conţinutul lor,
11iwlnl preocupărilor geologice şi geografice din ţara noastră.
După şedinţa fcslivă de deschidere, prezidată de acad. prof. A I. C o d a r c c a, prcşc
<lint clc Secţiei de g~ologic şi geografie a Academiei R.l'.R., Ia care au luat parte şi membrii
~,~cstei secţii şi ln cadrul căreia au fost prezentate eomuniC':lri privind: Realizt"irile .5i pcrsperli-
CRONICA GEOGRAFICA 337
vele de cercetare din Institutul de geologie, geofi:ică şi geografie al Academiei R. P. R. ,Ie prof·
dr. V. I a n o v i c i, directorul Institutului, Sarcinile geologiti tn lumina documentelor Con-
gresului al II l-lea al P.M.R. de prof. G r. Răi Ie an 11, director acljuncL, şi Sarcjnile geu-
grafiei tn lumina documentelor Congresului al I l l-lea al P.M. U. •) c)p conf. C. He r b s t ~i
con!. ţ. R ă du Ic s cu, lucrările sesiunii s-au desfâşurat concomilent P<' trei secţii ; gcologil•-
!leofizlcă, geografic fizică şi geografie economică 1 ).
L11c•ările pe secţii au fost precedate de o şedinţă comună a secţiilor de geografic fizică
1i economică, ln care s-au prezentat şi s-au discutat două comunicări colective ; Problema tran-
scrierii denumirilor geografice 1 ) şi Dezvoltarea economiei R. P. R. ln anii puterii populare.
Participanţii la discuţii au reliefat importanţa deosebită a problemei transcrierii tn
limba romlnă a denumirilor gcografic·e străine, care va trebui să fie rezolvată cit mai curlnd
posibil, spre a se ajunge la o unitate din acest punct de vedere.
La cea de-a doua comunicare din cadrul şedinţei comune a fost prezentată Harta
economică a R. P. Romine la scara 1 : 500 OOO, care s-a bucurat de elogiile celor prczenti
la şedinţă, subliniindu-se marca importanţă a acestei lucrări şi scopul său practic.
Sec/ia de geografie fiziccl şi-a grupat comunicările ln trei şedinţe consacrate principalrlor
probleme din plan, elaborate ln cea mai mare parte de colectivele de lucru respective.
I 1tre acestea amintim Delta Dunării, pentru care s-au prezentat patru co~unicări de
sinteză, privind caracterizarea fizico-geografică a celor două mari sectoare ale sale ; maritim şi
fluviatil, contribuţii Ia cunoaşterea proceselor actuale şi consideraţii asupra lacurilor.
Ele au prezentat pc Ungă numeroasele date noi - rezultate din interpretarea forajelor
şi mai ales din observaţiile de teren completate cu cercetările de laborator efectuate p~ bau
aerofotogramelor şi o serie de hărţi fizico-geografice de detaliu, solicitate de Institutul de studii
ji cercetări pentru arhitectură şi sistcmati~are (I.S.C.A.S.) ln vcderra lntocmiril proiectului de
amenajare complexă a aceslri unităţi naturale.
Subcarpaţilor de Ia curbură le-au rost consacrate, de ~scmenea, patru comunicări, pri-
vind: harta morfostructurală, procesele actuale, studiul hidrologic al rlurilor dintre Lalomiţa
\;i Trotuş, enclavele de clemente medlteraneen~.
O altă Iucra·re colectivă a fost cea privind caracterizarea fizico-geografică a bazinului Tir-
navei Mici*), tn care au fost analizate succint unele aspecte fizico-geografice rezultate din in-
terdependenţa factorilor respectivi.
C ·le dte~a iucrări individuale au comunicat, fle rezultate parţiale privind regiunile afiatc
ln studiu pentru aspirantură ; Mişcdri tectonice recente ln ngiunea subcarpatică olteand dintre
Motru şi Gilort, Unele caracteristici ale bilanfului hidrologic al lacurilor din R.P.R., fie contri-
buţii privitoare Ia; studiul pantefor din Podişul Tlrnavefor şi importanţa lor practică; depo-
zitele cuaternare din Clmpla Romtnă; cunoaşterea climei ln zona oraşelor Galaţi · şi Brăila.
Comunicările s-au remarcat nu· numai prin noiltatea problemelor aduse ln discuţie, prin
caracterul de sinteză şi
prin permanenta urmărire a interacţiunii şi condiţlonllrli reciproce a dl-
leriţilor complihenţi ai cadrului natural, dar şi prin Imediata lor aplicativitotc practică, multe
rtintre· ele fiind lntocmitc chiar lh acest scop.
In cadrul sec/iei de geografie economicd's-au ţinut 11 comunicări ştiinţifice, grupale tn trei
iedinţe, comirnicâri ce au reficctal ln lntrcgimc preocupările şi sarcinile de plan ale cercetători-
*) Lucrările notate cu asterisc ap·ar ln acest volum.

1) Nµmcle- autorilor şi rezumat.l)le comunicărilor au apărut ln programul tlpilrll al
sesiunii.
1) Vezi Limba romlnă, nr. 5, 1961, p. 401-404.
338 CRONICA GEOGRAFICA 12
lor acestei secţii. Trebuie să subliniem faptul că majoritatea comunicărilor prezentate au con-
■ tltuit rezultatul eforturilor unor colective de aulori bine lnchegate. Această metodă de muncă
colccllvă şi-a dovedit eficacitatea.
O comunicare intcresanlă, ce lrateazA o problemă teoretică de marc actualitate şi cu apli-

caţie practică, a fost cea inlitulată Considera/ii asupra criteriilor compleze de clasificare func/io-
nală a oraşelor•).
Mai bine de jumătate din numărul comunicărilor ţinute ln cadrul sesiunii ştiinţifice au
fost consacrate Vrancei şi zonei Siretului inferior, regiune ce a format obiectul unor cercetiiri
de teren din partea colectivelor respective. Astfel au fost prezentate comunicările : Mişcarea
migratorie a populaţiei din Vrancea şi regiunea de la curbură, Geografia aşezilrilor rurale din
Vrancea şi Subcarpa/ii de la curburii dintre .5uşi/a şi Rtmna, Toponimie şi terminologie geograficii
tn Vrancea şi Probleme de geografia agriculturii tn Depresiunea Vrancea şi dealurile subcarpatice
dintre Şuşi/a şi Rtmna. Aceste comunicări au fost urmărite cu mult interes, menţionlndu-se că
prin realizarea lor cercelătorii Inslitutului nostru au contribuit la studierea şi cunoaşterea mai
amănunţilă a unei regiuni a patriei noastre, mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic
ca urmare a moştenirii din anii regimului burghezo-moşieresc.
ln legătură cu zona Sirelului inferior au fost prezentate două comunicări : Nodul indus-
trial Brăila - Galaţi, ln care s-a făcut o analiză a structurii industriei şi legăturilor de produc-
ţie dintre ramurile şi subramurile din cadrul acestei mici unitl!ţi economice şi apoi Cararlcri-
zarea geografiei transporturilor Cn zona de convergen/il a Siretului inferior.
Două comunicări au tratat probleme legate de studiul unor ramuri industriale din capi-
tala pat,riel noastre şi anume: Industria tezlilil şi a confecţiilor şi Industria materialelor de cons-
truc/ii ale oraşului Bucureşti.
O comunicare s-a referit la una din regiunile economico-administrative ale R.P.R. şi

a fost intitulală : Contribuţii la studiul economico-geografic al regiunii Suceava.
In cadrul sesiunii a fost ţinută de asemenea comunicarea : Clteva contribuţii la p,lslo-
rilul transhumant aciuai din Republica Popularii Romfnă.
Fiecare comunicare a fosl iluslrală cu un bogat material cartografic inedit, care a con-
tribuit şi mal mult la elucidarea problemelor tratate.
Toate comunicările, ln ansamblul lor, au avut o !naltă ţinută ştiinţifică şi au fost binr
apreciate de vorbitori, discuţiile au fost principiale şi au avut menirea de a completa şi a
ajuta pe ~utori să-şi lmbunAtăţească lucrările.
Sesiunea s-a remarcat printr-o bună organizare şi o participare activă la şedinţe atlt
din partea geografilor din l'nslitut cit şi de la Facultatea de geologie şi geografie a Universi'.
tAţii din Bucurrşti şi alte institute.
Aplicaţia practică de teren care a avut loc după lncbelerea sesiunii a avut ca scop
trecerea ln revislă a problemelor şliinţifice de geologie şi geografie ivite pe traseul :
Bucureşti - Clmpulung - Poiana-Braşov - Lacul Roşu - Bicaz - Piatra-Neamţ - Bacău -
Tlrgu-Ocna - Duzău - Bucureşti. Cu acest prilej au fost vizitate şi unele obiective industriale
de pe traseu, realizări ale regimului de democraţie populară.
Sesiunea ştiinţifică a J.G.G.G. din mal 1961 a constituit o formă de manifestue ştiin
ţificăeficace şi necesară, care va trebui organizată şi ln viitor, făclndu-sc cunoscute şi ln frlul
acesta preocupările şi rezultat<-lc activităţii ştiinţifice ale cercetătorilor noştri.
Cornelia SlănctlCU, I. s. GrutlCU
•) Lucrare apărută ln acest volum (p. 35).
13 CRONICA GEOGRAFICA 339
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A CADRELOR.

DIDACTICE DE LA FACULTATEA DE GEOLOGIE
ŞI GEOGRAFIE (SECŢIA GEOGRAFIE)
A UNIVERSITĂŢII DIN BUCUREŞTI (mai 1961)
Intre 21 şi 25 mai 1961 s-au desfăşurat lucrările celei de-a X-a Sesiuni şliintifice a Univer-
altăţiidin Bucureşti. La secţia de geografie s-au prezentat numeroase comunicări, la care au cola-
borat aproape toate cadrele didactice de la catedrele de geografie fizică şi geo~fie economică.
Comunicările susţinute au cuprins principalele rezultate ale cercetărilor ştiinţifice reali-
zate ln anul 1960, precum şi concluzii asupra unor cercetări de teren mai îndelungate.
Nivelul ştiinţific ridicat al comunicărilor, cît şi al discuţiilor purtate pc marginea lor,
s-a refiectat prin contribuţia acestora la îmbogăţirea unor metode de cercetare, dar mai ales prin
contribuţia lor la o cunoaştere mai substanţială a unor aspecte fizico-geografice şi economi<-o-
geografice ale teritoriului patriei noastre. Fenomenele geografice au fost analizate de pe poziţiile
filozofiei marxist-leniniste. Intr-o serie de comunicări s-au făcut propuneri de măsuri practice,
eficiente pentru rezolvarea a diferite probleme. Faţă de sesiunile anterioare au rost prezentale
un număr sporit de lucrări de sinteză.
Se remarcă ln mod deosebit faptul că numeroase comunicllri au fost prcz,•ntate ln colec-
tiv; două din comunicările de geografie economică de pildă, au fost lntocmite de :iproape lntreg
colectivul catedrei de geografie economică. De asemenea, trebuie men!ionat aporlul substanţial
pe care l-au adus cadrele didactice tinere la elaborarea şi susţinerea comunicărilor.
Catedra de geografie fizică a prezentat un număr de 16 comunicări, rcprezentlnd rezul-
tatele cercetărilor de teren individuale şi colective. în atenţia preocupărilor au stat atlt teme dr
sinteză, ca: Descifrarea mişctlrilor tectonice din cuaternar pe teritoriul R.P.U., prin metoda geo-
morfologictl şi importanţa lor praclictl, cit şi probleme de analiză pe dif,•rilc ref.(iuni şi pe element,·
fizico-geografice.
In tematica sesiunii, cele mai numeroase au fost comunicările de f.(eomorfologie asupra
diferitelor regiuni ale ţării, ca : Depresiunea Ciuc, Masivul Clucaş-Zăgan, Masivul l'arlng, Masivul
Piatra !\lare, Clmpia Burnasului, Clujul şi lmprejurimile şi altele. Toate acestea au pus fn discuţi!'
probleme de metodologie şi de analiză morfogenetică, menite să clucirlezc, atlt aspectul teoretir.
cit şi cel practic.
Alte comunicări au oglindit probleme biogeografice, ca Studiul vegeta/iei lacului Bdlltni,
sau Animale de interes ulntllorcsc ln jurul capitalei, aspecte climatice ln raza ora~ului Bucureşti.
prec11m şi prezentarea unui document cartografic inedit din anul 1800.
Probleme cu totul noi au fost abordate, referitor la studiul palinologic al teraselor Ol-
tului, la studiul granulometric şi al mineralelor grele din valea Bistriţei, in scopul stabilirii unor
date de ordin morfocronologic.
Menţionăm faptul că toate lucrările au fost lnsoţite de materiale grafice originale, care au
scos 1n evidenţă justeţea metodei de lucru şi a interpretării date diverselor fenom,•n<'.
In marea lor majoritate lucrările au semnalat o serie de problernc· de onlin practic, CCl'~l
ce dovedeşte orientarea justă a ştiinţelor fizico-geografice.
Tematica sesiunii a fost lipsită lnsă de lucrări cu caracter complex fizico-g!'ografic, ct•t·:i
ce trebuie să constituie o preocupare de viitor a catedrei.
Catedra de geografie economică s-a prezentat cu 6 comunicări, ln majoritate lucrări d1:
ainteză, la elaborarea cărora au contribuit toate cadrele didaclice.
Pe primul_ plan s-a situat comunicarea lntltulatll LegiJturile economice interregionale ale
regiunilor din sudul şi sud-estul fiJrii. Ea tratează problema legăturilor economice pe un teritoriu
340 · CRONICA. GEOGRAFICA. 14
lntlns şi se axeazA. ln special, pe legăturile economice realizate pe căile ferate. Lucrarea scoate
ln evidenţă potenţialul economic şi specializarea regiunilor Ploieşti, Argeş, Oltenia, Galaţi, Do-
brogea şi al oraşului Bucureşti, dar mal ales volumul mare al schimburilor de mărfuri realizate
pe calea ferată Intre aceste regiuni.
Trei din comunicările prezentate s-au axat pe probleme de urbanistică. Dintre acestea
trebuie menţionate comunicările Aspecte din geografia urbanisticd a oraşului Bucureşti şi Dez-
voltarea teritoriald a oraşului Bucureşti, lucrări ce contribui_e la cunoaşterea Capitalei patriei
noastre. Au mai fost prezentate comunicări tratlnd aspede ale dezvoltării teritoriale ~,o_raşului
Medgidia, fransportul naval de mărfuri şi tranzitul de mărfuri pe api ln Republica Populari
RomlnA.
Comunicările susţinute au fost lnsoţlte de un bogat material cartografic, care a
~ustrat
şi lntregit lucrările. · ·
Sesiunea a scos ln evidenţă activitatea ştiinţifică fructuoasA. depusă de cadreli:, didac-
tice de la Facultatea de geologie şi geografie a Universităţii din Bucureşti.
Valeria Velcea, I. Popovici
DIN ACTIVITATEA COMITETULUI NAŢIONAL

DE GEOGRAFIE DIN R.P. RO;\lÎN Ă
l~ ariul 1959 ln ţara noastră a fost _constituit Comitetul naţional de geografie.

Comitetul naţional de geografie este 'torul care face legătura cu Uniunea Internaţională
de Geografie ; totodatl el pregăteşte comunicările şi publicaţiile care vor fi prezentate la Con-
gresele U.I.G. ţinute din patru ln patru ani. ln acest mod, Comitetul naţional are rolul cie a face
cunoscute realizările geografiei noastre ln cadrul manifestărilor internaţionale de specialitate.
Cu sprijinul forurilor superioare - Academia R.P.R. şi Ministerul InvăţAmlntulul -
şcoala geografică din ţara noastră, la cel de-al XIX-iea Congres Internaţional de Geografie,
care s-a ţinut tn anul 1960 la Stockholm, a fost reprezentată printr-o delegaţie de cinci persoane,
faţi\ de numai un delegat care a luat parte la cel de-al XVIII-iea Congres Intern_aţional de Geo-
grafie de la Rio de .Janeiro, din 1956.
Cu ocazia Congresului de la Stockholm, delegaţia ţării noastre a susţinut un n_umăr de
trei comunicări şi a prezentat ~4 comunicări care au fost inserate ln lucrările Congresuhd, lucrări
publicate lntr-un volum special lntltul~t Recueil d'etudes geographiq11es concernant ·le terri.loire
de la R~publi'lue Populaire Roumainl', apărul ln Editura Academiei R.P. Romlo.e. ,Cele 14
materiale, care formează cuprii:isul volumului, se referă aproape la toate ramurile geografiei
şi ele reprezintă contribuţii lnsemnate la cunoaşterea diferitelor aspecte din geogrllfla fizică şi
geografia economică a ţării noastre. Acest volum, care a fost difuzat pe larg la diferitele·_lnstituţii
!(eografice şi la numeroase personalităţi geografic;e clin străinătate, a constituit un -mljl_oc.de a
face cuno!icute realizările şcolii geografice romlne. Aprecierile pozitive care au apăr.ul tn diferite
reviste străine confirmă cele arătate mai sus.
La Congresul de la Stockholm, ţara noastră a participat şi la expoziţia de hărţi şi lucrări
geografice care a fost organi1.ată-cu acel prilej, prezentlnd numeroase lucn'l.ri de speoialitate,
prinlrc care iii primele două volume din Monografia geografică a R.P.R. Standul ţii.rii noastre
a atras atenţia partlclpanţllor cit şi aprecierile. pozitive ale numeroşilor delegaţi sti'ăin'i·.
15 CRONlcA GEOGRAFlcA 341
Un succt·S lnsemnat al geografiei noastre pe plan internaţional li constituie faptul că unii

dintre ('Olegii noştri au fost cooptaţi, ca membri corespondenţi, fn diferite comisii ale C.i.G.: 2
ln comisia de geomorfologie periglaciară, 3 ln comisia de geografic aplicată, 1 ln subcomisia de
cartare geomorfologică, 1 ln comisia specială pentru elaborarea hărţii mondiale a populaţiei,
1 ln comisia metodelor de raionare economică şi 1 ln comisia pentru lnvăţămlntul geografic.
Acest fapt ne mlndreşte, dar totodată acest lucru trebuie să ducă la manifestarea tot
mai mult pe plan internaţional a şcolii geografice din R.P. Romină.
In ziua de 22 septembrie 1962, la Bucureşti, a avut loc şedinţa Comitetului naţional de
geografie, care a luat ln discuţie acţiunile pe care trebuie să Ie organizeze plnă la data congn•-
sului din iulie 1964 de la Londra, astfel ca delegaţia romlnă - care va reprezenta şcoala geogra-
fică din ţara noastră - să se prezinte ln condiţii superioare faţă de participarea de la Stockholm.
După propunerile, foarte judicioase, făcute de membrii comitetului, şi după discuţiile
purtate, s-a hotărlt ca ln cadrul Comitt>tulul naţional de geografie să se constituie un număr de
opt colective de lucru.
La constituirea acestor colective s-a ţinut seama atlt de comisiile existente ln cadrul
U.J.G. cit şi de secţiile de specialitate care vor funcţiona ln timpul lucrilrilor congresului de la
Londra. Responsabilitatea colectivelor revine membrilor Comitetului naţional ; aceste colective
vor fi formate din 3-5 persoane cooptate.
Aceste colective au un rol operativ, ln sensul că vor face propuneri de teme care să con-
atituie sublectulcomunicărilor care vor fi prezentate la cel de-al XX-iea Congres Internaţional
de (;eografie.
La propunerile de subiecte de comunicări, colectivele vor trebui să ţinil seama de faptul
că geografia romlnească trebuie să iie prezentă la aproape toate comisiile şi secţiile din cadrul
Congresului şi ln primul rlnd ln comisiile ln care ţara noastră este reprezentată prin membrii
corespondenţi. Totodată, ln fixarea subiectelor trebuie să se ţină seama de preocupările geogra-
filor noştri, de rezultatele la care s-a ajuns ln cercetarea ştiinţifică ln ţara noastră, de actualitatea
şi Importanţa temelor propuse. In această operaţie se vor fixa şi autorii care vor elabora temele,
după ce acestea vor fi aprobate de Comitetul naţional fntr-o şedinţă specială.
fn şedinţa din 22 septembrie 1962 s-a mal hotărft ca 1n luna noiembrie 196;$, Comitetul
naţional să organizeze o sesiune ştiinţifică ln care vor fi prezentate toate comunicările. Jl,;umal
după susţinerea lor ln faţa specialiştilor, cu observaţiile şi compleUrlle care se vor face, mate-
rialele se vor traduce ln limba englezii ,1 franceză urmlnd sil apară lntr-un volum special ln
Editura Academiei R.P.R., fn cinstea celui de-al XX-iea Congres Internaţional de Geografie.
Pentru activitatea de perspectivă, Comitetul naţional de geografie şi-a mai propus să
organizeze şi alte manifestări.
Comitetul naţional de geografie, care reprezintă colectivele de gt>ografl din ţara noastr4,
lşi va putea desfăşura activitatea ln condiţii mal bune, primind sugestii şi sprijinul geografilor
din ţara noastră. Cu eforturi comune vom putea face cunoscute peste hotare activitatea creatoare
şi rezultatele ştiinţifice la care a ajuns noua şcoalil geografică ln R.P. Romfni!.
C. Htrbst
RECENZll
:S. V. KALE'iNIK, Bazele geografiei (i?ice generale. 547 pagini, 109 figuri ln tl'Xl, 5 planşe ln
afara textului; indicele termenilor şi noţiunilor principalr. Traducere din limbu rusă,
Ed. ştiinţifică, Bucureşti, 195!!.
Lucrarea lnccpe prin consideraţii generale asurra obiectului şi conţinutului geografici

fizice ..\ici se analizează principalele teze care pri\'C'sc natura cercetărilor gcograficl', se demon-
strează că obiectul geog1afiei fizice cslp lnV<'lişul „lanclşaftic" 1 J, adic:i porţiunea de lntrcpă
lrundere a lnvclişurilor planetare de la aer la vieţuitoare, ln afara societ:ipi omeneşti, care nu
aparţine acestui l•1veliş (v. şi p. 457); se combat părerile 11eştiinţiricc asupra obiectului şi con-
ţinutului geografici (de exemplu concepţia geografiei unice). Intre ştiinţe. geografia colt> o ştiinţă
parlicuh!ră. Geografia se compun,~ la rlndul ci din două grupe ele ştiinţe gcograficP, parlicular<' :
~Liinţe fizico-geografice şi ştiinţe economico-geografice. Din prima grupă fac parte : geografia
fizicii, climatologia, hidrologia, geomorfologia, biogeografia, geografia solurilor ele.
Deoarece obiectul fiecărei şliinţe gcogralice particulare est,, lnsă numai c, parte dintr-un
'lntrl'g comJ>lex, se atrage ln mod ~pecia) atenţia cercetătorului asupra faptului d, ol>iectul ştiinţei
geografice respective trebuie urmărit ln raport cu complexul din care face parte (ele pildă ln-
vclişul „hlndşarLic" trebuie rap,1rtat, ln timpul cercetării şliin!ifke, la lntregul planetar din
care face parte ca produs şi factor).
Dac:"1, deci, geografia fizică arc ca obiect pri,cis „cunoaşterea lnvdişulul landşaflic",
acest ohiert fal'e şi el partr ca produs ~i factor al acesteia dintr un lnlreg m:-i marc : planeta
noastră.
Conscc\'cnt ace~tui principiu dialectic, autorul lnccpc tratarea propriu-zisă a materiei,

•Care compune lucrarea de faţă, printr-o vedere de ansamulu asupra Pămlntului ca corp cosmic
•(capitolul lmporlan/a geoarafică a formei, climensiunilur şi mişc,irii de raia/le a Pămlnlului).
Se reamintesc, numai, ln acest capitol, unele date· fundamentale privind ~encza şi dc1.voltarea
1':imlntului, dimensiunile şi mişcarea de rolatie ln jurul axei (despre mişcarea de revulu~ir anual:i,
f_.iclndu-se menţiune Ia capitolul Regimul termic al Ptimlnlului); se insistă, ln schimu, asupra re-
1) în sensul de sferă de interferenţă a lnvclişurilor 1;lemenlare (aer, apă, uscat, vie-

ţuitoare), adică ln sensul ln care G. V lisa n folosea expresia „lnveliş geosferic". ln lile-
ratura geografică sovietică se foloseşte cu acelaşi lnţeles expresia „lnvellş geografic". Jn
prima ediţie a tratatului său, K a Ies ni k a acceptat această expresie : ln ediţia II, după
rare a fost făcută şi traducerea ln limba romlnă, acelaşi autor renunţă lnsă la utilizarea
termenului .,lnveliş geografic" sub motivul - justificat - că nu poţi defini o ştiinţă prin
lnsu~i numele ei. Nu ai lămurit nimic dacii ni spune că geografia fizică generalii are ca
-Obiect ln\'clişul geografic.
RECENZII
flexului acestora tn lnwlişul geografic, doar, această latură a unor dale procurate de a,tronomu-
intrrestnd geografia.
După integrarea învelişului geografic ln unitatea cea marc terestră, privită ln raportu
rile ei cu Cosmosul, capitolul următor (Caracteristicile principele ale structurii suprale ţci i'ă
mlntului) aminteşte cititorului de trăsăturile fundamentale ale suprafeţei terestre reale, lnsistln-
du-se asupra rcpartiţic-i uscatului şi apelor, asupra relil-fului general el globului (cor,tincntal şi
suboceanici şi asupra grupării continentelor şi insulelor. Se pregăteşte astfel trecerea la prezen-
tarea atmosferei ca parte a lntregului lnvcliş geografic (structura şi compoziţia, regimul termic.
dinamice atmosferei, repartiţia umidităţii atmosferice ln lnvelişul geografic). Ca lnvcliş par-
ticular supraordonat, atmosfera trebuie cercetată ln primul rtnd, ea fiind şi filtrul prin care
energia solară străbate ln pătura de interferenţă dintre aer, apă, uscat şi vieţuitoare. Cum insă
procesul complex din atmosferă - clima - este şi ea o rezultantă a acestei tntrepdtrunderi
de elemente, fiecare cu modul său de a reacţiona faţă de forţele cos:nlce şi cele subcorticale,
acest ca,piţol este precedat de consideraţii asupra curenţilor oceanici, nu în ei lnsăşi, d ce fac-
tori ai tnvelişului geografic.
Am insistat asupra succesiunii primelor capitole ale lucrării pentru că ea nu urmează
strict succesiunea din tratatele mai vechi, ci pe aceea dictată de înlănţuirea ln ordine reală de
importanţă a elementelor şi proceselor lntrcgului lrivcliş „landşaftie".
Autorul a reuşll, fără discuţie, să prezinte dialectic seria proceselor din lnve1işul geografic,
după legăturile lor de interdependenţă, iar preocuparea de a trata ca o unitate lnvrllşul ,;Iand-
şartlc", prin urmărirea flecllrul element sau proces fundamental ln legăturiJe lor de produşi şi
factori ai lntregului, apare ca fir conducător al tntregii lucrări.
Ulllmele două capitole sintetizează lntreaga lucrare şi anume aduc aminte că, totuşi,
lnvellşul „landşaftlc;' este numai o parte e lntregulul pliinetar cu a cărui dezvoltare este strlns
legată şi transformarea păturii de Interferenţă a invclişurlior terestre (aer, apă, uscat, vieţui
toare) - adică lnvelişul „landşaltic". ln lncheiere, ridică problema landşaftelor geografice şi a
reloniirll fizico-geografice, aceasta fiind - cum demonstrează autorul - de o mare importanţă
atlt teoreticA, cil mal ales practică.
Lucrarea de care- ne ocupăm nu este lnsă importantă numai prin ideea .de bază şi prin
tratarea dialectică a materiei, dar şi prin marele numllr de probleme pe care le dezvoltă, sau numai
Ic ridică. Este de dorit ca asupra unora dintre cele mal dezbătute şi ln geografia romlnească să
se revină, lntr-un număr vlftor al publicaţiei noastre.
Vintild MiMilescu
VALERIA MICALEVICH-VELCEA, Masivul Bucegi - Studiu geomorfologic. Ed. Acad.

R.P. Romtne, Bucureşti, 1961, 152 pagini, 90 fig.
Bucegii formează o subunitate de reli<'f bine definită a CarpaţlJor Romtneştl. _Masivita-

tea deosebită, limitele nete, caracterele morfologice şi morfometrice specifice pun ln evidenţii,
de la prima vedere, aceşti munţi.
Ca studiu regional de geomorfologie, lucrarea vine să completeze lipsa unei cunoaşteri
morfologice a Masivului Bucegi.
Ţlnlnd seamă de rezultatele şi concluzlllt la cart au ajuns o serie de cercetiltorl, f! 0 olngl şi
geografi, autoarea trece ·1a studierea comph xA a problemelor de morfologie- o Masivului DucegF
pe baza concepţiilor geomorfologiei mod1·rne.
RECENZII 345
Limitele regiunii studiate ~i aspectul contactului cu zonele limitrofe, morfografia şi morfo-

metria, morlog~neza, vlrsta reliefului şi dezvollaea acestuia ln etapa antecuaternară şi cuater-
nară, raionarea geomorfologică a masivului sint principalele probleme abordate ln acest studiu.
In capitolul de nnrfogeneză se grupează, pe bază de litologir, linci tipuri de relief : ct I

dezvoltat pe şisturi c··istaline, pc c'.llcarc, conglomerate şi gresii, pe faciesul marno-grezos al se-
nonianului şi ln sflrşit relieful format pc depozitele detritlcc cuaternare.
Reli~ful carstic prezintă aspecte deosebite, generale de poziţia formaţiunilor calcaroas,-
tn raport cu depozitele înconjurătoare sau faţă de tectonică. In această zonă carstică, şi ln sp!'clal
ln partea ei centrală, se lntilneşte toată game formelor tipice reliefului carstic, de la rl'le mai
simple, cum siat lapiezurile, plnă la chei şi peşteri. Dezvoltarea acestora este lnl!'snită de gro-
simea apreci:ibilă a pachetelor de calcare cil şi de extinder!'a lor pe ambelr p:irţi ale axului sin-
clinalului Bucegi.
Relieful carstic de adincim<' a evoluat şi el ln strlnsă legăturii cu fazele glaciare şi il.-
terglaciare. Gelivatia, combinată cu acţiunea activă a apelor, a dus la crearea formelor tipice
corespunzătoare, <lin a căror corelare se obţin date importante cu privire la istoria cuaterna-
rului. Astfel, din analiza complexă a carstului de profunzime s-a putut ajung<' la stabilirea unui
paralelism intre depozitele din peştera !alomiţei şi fazele glaciau şi interglaciare care au afectat
Masivul 'nuc<'gi ln timpul pleistocenului. In acest fel, cel<' două cruste de concrcţionar<' lntll-
nite ln „Grota Urşilor" au fost paralelizate cu două faze glaciare, iar orizontul de pietriş Inter-
calat, cu o fază interglaciară. Deci, pe baza acestl'i metode noi s-a putut confirma existenţe a
două faze glaciare şi una interglaciară, lnsă fără a se putea preciza care slnt acestea, problema
rămlnind · 111 această privinţă deschisă pentru viitor.
Printre alte elemente specifice acestui masiv slnt menţionate văile de tip „Horoabc'"
dolinele tn pantă, tipurile de lapiezuri de.
Pseudocarstul sau relieful dezvoltat pe conglomerate ~i gresii ocupă un loc Important
ln lucrare.
O atenţie deosebită se acordă reliefului structural, in cadrul căruia au !ost conturule
caractere cu totul noi, privind tipurile de văi - consecvente complexe (valea Dorului), suiJ-
sccvente complexe (valea Izvorul Dorului), obsecvente compkxe (valea Jepilor) - suprafc\e
structurale complexe etc.
Prin varietatea lor morfologică şi g.~netică deosebită, cuestele din Masivul Bucegi alcă
tuiesc un relief distinct, acestea fitnd grupate tn două mari categorii : cueste tectono-erozlvt"
şi erozive. Intercalarea gresiilor ln conglomerate a determinat apariţia cuestclor etajate, cum
slnt cele de sub Vlrful cu Dor, Vlnturiş, Piatra Arsă, Jepi şi Caraiman.
Atlt tipurile de relief dezvoltate pe anumite tipuri de roci cil şi relieful structural nu fost
lncadrate ln dezvoltarea generală a fenomenelor complexe, specifice acestui masiv muntos.
Problema denudaţiei este tratată ln cadrul a patru sisteme de eroziune : glaciar, peri-
glaciar, fluviatil şi eolian.
Analiza sistemului glaciar II condus pe autoare la stabilirea limitelor gheţarilor de platou
şi de circ, a văilor glaciare subsccvente şi a unei cvoJupl comune pentru văile Mălăeşll şi Ţigă
neşti, ln cadrul cărora au putut fi identificate douA faze glaciar<' : una cu extensiune maximă,
ln care ambele vAi au funcţionat ca un tot şi care este de altfel faza cea mai veche, şi o fază
glaciară, ln timpul căreia văile se individualizează.
Considerăm cA metoda folosită de autoare. pentru a stablll cele douA faze glaciare din
cadrul Masivului Bucegi, este o contribuţie orlginald, reprezentlr,d un ekmrr.t de bază prin care
se poate ajunge la rezolvarea problemrl cronologic-I morfologice, proprie acestul masiv, şi ea va
putea ·n aplicată. ln condiţii asemănătoare, şi la studierea altor regiuni.
RECENZII 4
La aspectul morfologic varial al !\lasivului Bucegi conlribuie lntr-o măsură apreciabilă

sistemul de eroziune periglaciară. In cadrul acesluia s-au diferenţiat periglaciarul fosil şi peri-
glaciarul actual cu elementele lor caractedstlce, corespunzătoare. Pc baza tipurilor şi a frec-
venţei fenomenelor, au fost deosebilc două zone ale periglaciarului : zona internă !naltă şi
zona externă de la bordura masivului.
Sistemul de eroziune fluviatil este prczenlal pc bazinele hid1 ografice principale, cu toale
caracterele, subliniindu-se rolul eroziunii dl!crcnţialc. Acesl sislem prezintă caractere proprii,
rlelerminatc, pe de o parle, de cauze de ordin major, aşa cum este climalul, şi de cauze de or-
din minor - litologia şi structura - pc de altă parte.
Acţiunea eoliană este reprezentată ln teren prin diferitele forme de microrelief, ca rczullat
al deflaţiei, coraziunii şi depunerii. Deflaţia imprimă un caracter specific suprafeţelor structu-
rale, datorită .ln primul rind lipsei scoarţei de alterare. Coraziunea, ca şi alţi agenţi exogeni,
duce la o eroziune diferenţială, generată de litologic.
Pentru dezvoltarea şi vlrsla reliefului din cadrul Masivului Bucegi au fost depistate două
etape : antecuaternară cu dou:i faze, şi cuaternară cu fazele pleistocenă şi holocenă. In decursul
acestor clape se evidenţiază lupta continuă dintre cele două mari bazine hidrografice - Prahova
şi Ialomiţa. Trecerea de la o etapă la alla este condiţională de schimbări de ordin general, care
slnt reconstituite allt ln zona văilor, cil şi a interfluviilor.
Pe baza evoluţiei fenomenelor şi formelor din cadrul masivului, etapele de dezvoltare au
fost grupale cronologic. deosebindu-se ln acest sens : o etapă corespunzătoare suprafeţelor struc-
turale şi cuestelor situate la bordura masivului (prima fază a etapei antecuaternare): o a doua
clapă ln care s-a definitivat nivelul de eroziune din cadrul masivului, cheile şi relieful glaciar,
şi ln sflrşit, o ultimă etapă in care are loc conturarea nivelului de 20 m de pe văile Ialomiţei
şi Izvorul Dorului, şi care aparţine fazei holocene.
Problema raionării geomorfologice pune ln discuţie apartenenţa Bucegilor la Carpaţii
Orientali sau la Meridionali.
Şi ln acest caz lucrarea de faţă aduce o con tribu ţie deosebită. Pornind de la analiza
complexă a unei serii de criterii, ln funcţie de caracterele morfologice ale acestui masiv şi
tn deplină concordanţă cu toate clementele lntllnite în regiunile limitrofe, Bucegii slnt încadraţi
tn zona de tranziţie dintre Carpaţii Orientali şi Meridionali, ln care lntllnim fenomene asemă
nAtoare celor două lanturi muntoase, dar prczentlnd nuanţe proprii. Apreciem ca fiind bine ana-
lizate criteriile după care, ln Masivul Bucegi, ln funcţie de morfografie, morfometrie, morfoge-
neză şi vlrsta reliefului au fost delimitate subunităţi ca : raionul glaciar, raionul formelor de
eroziune dircrcntială şi raionul _periferic al proceselor de pantă. Cel de-al doilea raion cuprinde
la rlndul său : subraionul Izvorul Dorului-Ialomiţa şi subraionul Ialomiţei.
Această lucrare, pe Ungă faptul că umple un gol ln literatura geografică de speciali-
tate, răspunde şi unor probleme de ordin practic, lndeosebi cele care privesc degradările de
lcren. Considerăm totuşi că ar fi fost şi mai bine dacă s-ar fi accentuat mai mult acl'astă latur:i.
Ma.,iv11/ Bucegi - Sl11di11 geomorfologic se lnchcie printr-un capitol cu caracter turis-
t.icu-ştiinţific, ln ,care slnt prezentate Crumusetilc acestor munţi, prin descrierea cltorva trasee
şi explicarea fenomenelor şi a diferitelor forme de relief lnlllnitc ln drum. Sugestiv intitulată
Cela/ea de Piatră a Bucegilor, ln aceustă lnchciere se vorbeşte despre originea toponimicului
/J11cr.gi, de aşezările din complexul acestui masiv, dezvoltarea şi schimbarea ecesto1a ln condi-
\iile regimului democrat-popular.
Apreciem cu deosebită satisfacţie iniţiativa autoarei de a include le sflrşitul acestei lu-
crări acest material cu fond turistic şi ln acelaşi timp cu caracter net ştiinţific.
Ca lucrare de geomorfologie regională, concepută la un !nalt nivel ştiinţific,
con\inlnd un bogat materiei cartografic: o scrie de schiţe panoramice, blocdiegreme, profile
5 RECENZII 347
~i harta raionării
geomorfologice, cit şi un atrăgător material Colografie policrom, de la sflrşitul
lucrării, Masivul B11cegi - Studiu geomorfologic se lnscrie ln seria lucrărilor valoroase de
specialitate.
Mihai Grigore
A. :\'0:\'EZ JIMENEZ, Geografia de Cuba (Geografia Cubei), cd. a II-a, Editura Lex, Havana,
1959.
Literatura geograii_~ă mondială s-a lmbogăţit prin apariţia inleresanlei şi completei

lucrări Geografia Cubei, care tratează atlt problemele de geografic fizică, cit şi cele de economică a
acestei lndepărtate insule, cunoscută azi lntregii lumi prin eroismul poporului său. Lucrarea a
fost scrisă lntr-o perioadă lncordală a istoriei republicii, clnd lntregul popor cuban, cu arme ln
mină s-a ridicat lmpotriva dictaturii lui Batista şi a lnregistrat ln această luptă o victorie
deplin:i.
lnsuşi A n t o n i o K u n c z J i m e n e z, profesor de geografie la Universitatea centrală
Las \'illas, a fost un participant activ ln lupta de eliberare a patriei sale.
Prima ediţie a acestei lucrări apărută ln anul 1954, ln timpul dictaturii lui Batista şi care
suna ca un act de acuzare a acestui regim urit de popor, a fost distrusă aproape ln lntregime
de către slugile dictatorului. Cea de-a doua ediţie, mull lmbunătăţită şi completată, a apărut
după vie to~ia revoluţiei cubane şi cuprinde, pe lingă noţiunile de geografie şi relatări din
istoria mişcării de eliberare naţională 1956-1959, ceea cc dă lucnirii un caracter profund edu •
ca tiv ln spiritul dragostei fa ţ[1 de patrie, de poporul său hotărit şi iubitor de libertate.
ln prefaţa lucrării, intilulală Pentru o geografie revo/u/innară, autornl vorbeşte despre
~arcinile ştiinţei geografice in Cuba liberă, menţionlnd că acpasl:l şllinţf, trebuie să canalizeze
5forţările oamenilor la lupta lmpotriva forţelor distructive ale naturii, precum şi a fenomenelor
sociale indreptate împotriva oamenilor. In acest sens, menţionăm că autorul acordă o marc
atenţie problemei efectuării reformei agrare, precum şi activităţii pentru desecarea mlaştinilor,
luptei Im potriva eroziunii solurilor, folosirii resurselor hidroenergetice etc. Profesorul J i m e n e z
vede deci scopul practic principal ol ştiinţei ln slujirea poporului.
Lucrarea Geoqrafia Cubei, care numără peste 620 pagini, cuprinde 5 p:irl.i, diferenţiali!
intr-un mod mai aparte ln comparaţie cu principiile geografiei noastre.
Prima parte este dedicat:l problemelor de geografic fizică, ln care slnt arătate : aşezarea
geografică şi consecinţ.elc acesteia, arhipelagul cuban, noţiuni de geologie a Cubei, relieful, apele,
dima, iar apoi slnt prezentate cele 4 regiuni naturale ale ţ:lrii şi anume: Regiunea de vest, Las
Villas, Camagll.ey şi Regiunea Orientc (ele esl). La rindul lor acestea se lmparl ln subrcgluni.
Partea a I I-a cslc intitulată Geografia umana şi politicii. In primul capitol slnt tralale
<lifcritcle aspecte ale problemei populaţiei ţării, lnceplnd cu origina poporului cubau şi termi-
nlnd cu siL1iaţla actuală a populaţiei. In capitolul al doilea este Lralat:i problema statului cubau,
apariţia sa, constituţia, organele puterii de stat, lmp:lrţirea tcritorial:l a ţării, cultura ele. Tot
-aci este mcnţionat:i şi motivată necesitatea unei noi lmpărţiri teriloriale şi politice a ţării.
ln partea a III-a autorul face cunoscute cititorului resursele naturale ale Cubei. El tra-
tează bog:iţille minerale din subsolul ţării (nichel, cupru, manp;an, crom, aur, tungsten, cărbuni,
l)ctrol, asfalt, şi minereuri nemetalifere).
Tot aici este tratată şi agricultura - spre deosebire de mcloda folosit:l la noi, şi care for-
mează un capitol aparte-care este de altfel şi cel mai inleresanl din lntreage lucrare. Agricul-
tura este ramura de bază a economiei ţării şi este descrisă de către aulor clar. Slnt arătate
348 RECENZII 6
amănunţit culturile din Cuba, felul cum a fost folosit pămlntul ln trecut şi situaţia la care s-a
ajuns. Fiecare cifră lşl atinge ţinta, iar lista companiilor americane şi cubane care deţineau
pămlntul ne dă posibilitatea să vedem pe duşmanii poporului cuban. Concluzia pe care o trage
autorul „pămlntul trebuie să aparţină poporului" este concretizată apoi ln subcapitolelc cc
trateu:ă problemele rrformei agrare. Tot aici este redată ln lntregimC' şi comentată legea.
pentru reforma agrară.
In continuare slnt tratate ]li' larg problemele legate de pădurile ţării şi importanţa lor,
iar apoi flffra şi fauna.
Partea a IV-a este intitulată Geografia economicd, lnţeleglnd prin aceasta numai diversele
ramuri Industriale, transporturile şi comerţul. Tot ln această parte este dată caracterizarea
economiei ţării pe ramuri, arătind cum slnt folosite resursele naturale, care slnt cauzele lnapoierii
economice a Cubei şi ce trebuie făcut pentru a lnlătura această lnapoler<'.
Problema turismului, care are o mare importanţă pentru economia Cubei şi pe care au-
torul o consideră ca o „ramură industrială" este tratată ra un capito) aparte al părţii a IV-a.
A cincea şi ultima parte a lucrării Geografia regionald este de asemenea Interesantă ..Aici
slnt descrise cele 6 provincii ale ţării şi apoi toate municipiile (cele mai mici unităţi administra-
tive, cum slnt la noi raioanele) acestora. Se face o descriere complexă, autorul vorbind atlt despre
geografia fizică şi economică, cit şi despre istoria şi etnografia municipiilor.
Ceea ce dă o puternică notă de vioiciune textului, slnt numeroasele însemnări de călătorie
ale autorului, care a parcurs ln timpul expediţiilor, aproape lntrcg teritoriul patriei sale.
Ultimul capitol al aceslei părţi tratează amănunţit provincia Oriente, acea parte a ţării
de unde F I d e I Ca s t ro lmpreună cu armata sa revoluţionară şi sprijinit de popor, au pornit
şi au eliberat lntreaga Cubă.
Descrierile unor lupte sau alte acţiuni militare, la care autorul a luat parte directă se
lmbină ln mod organic cu probleme de geografie, ier cititorii parcurglnd aceste pasagii vor lua
cunoştinţă de numeroasele fapte de eroism pe care le vor lega de diferitele numiri geografice.
Lucrarea are un profund caracter educativ, al dragostei faţă de ţară, faţă de cuceririle
revoluţionare şi de ură faţă de cercurile agresive şi exploatatoare.
Lucrarea este bogat ilustrată cu fotografii, realizate ln cea mai mare parte de către
autor, hărţi, schiţe şi tabele, care înviorează textul, Se remarcă hărţile provinciilor care slnt
foarte amănunţite, ceea ce ajută mult la cunoaşterea acestor unităţi.
In lncheiere, menţionăm că prin realizarea acestei lucrări autorul a adus o contribuţie
de seamăla cunoaşterea geografiei Cubei şi constituie un reuşit manual de geografie, care in-
teresează atlt pe specialişti cit şi publicul larg. Lucrarea este tradusă şi ln Jimba rusă ln Editura
pentru limbi străine - Moscova, 1960.
Ioan S. Gruescu
• • • Sovtlskaia gheografia-iloghi i zadaci (Geografia so11ieticd - rta/i:ilri şi sarcini). Gheogref-

ghiz, Moscova, 1960, 636 pagini.
Culegerea de articole S011elskaia gheografia, apărută sub egida Societăţii de geografie e-

U.H.S.S., sub lngrijlrea unui colectiv format din eced. I. P. Gherasim o v, S. V. K a Ies-
n I k, O. A. K o n s ta n t i n o v, E. M. M u r z a e v, K. A. S a 11 ş c e v, reuneşte
materialele unui merr _grup de specialişti şi este menită să dea o caracterizare generală a situaţie(
actuale a geografiei sovietice, a principalelor cuceriri teoretice şi a problemelor de perspectivi.
Această culegere poate fi considerată totodată ca o replică la lucrarea Geografia americand,
1 RECENZII
apărută ln 1954 şi tradusă ln limba rusă ln 1957, care caracterizează prin ea lnsăşi părţile pozitive
ca şi pe cele negative ale unei geografii burgh.cze cum este cea americană.
Structura de bază a cărţii se lmpartc ln următoarele patru categorii de bază:
1) trecerea ln revistă a istorici şi situaţiei actuale a geografici sovietice, cu o caracteri-
zare generală a lntregului sistem de ştiinţe geografice ln ansamblu cit şi pentru fiecare ştiinţă
ln parte;
2) caracterizarea principalelor probleme complexe ştiinţifice şi a direcţiilor de dezvoltare
a geografiei sovietice, care scoate ln relief deoseblrl'a calitativă a geografici sovietice de astAzl,
faţă de geografia burgheză ;
3) metodele concrete de cercetare geografică ;
4) organizarea lnvăţil.mlntului geografic şi principalele căi de răsplndlre a cunoştinţelor
geografice ln U.R.S.S.
Primul articol, Geografia tn Uniunea Sooielicd, semnat de acad. I. P. G h e r a s i m o v,
arată ln ce măsură geografia nouă, bazată pe ideologia marxist-leninistă şi pe valorificarea
moştenh:ii valoroase a geografiei ruse, s-a putut dezvolta în strlnsă legătură cu practice construc-
ţiei socialiste. Autorul arată că ln dezvoltarea geografiei sovietice se lmpletesc caracteristicile
dezvoltate pentru ştiinţă ln general cu cele specifice ştiinţei socialiste.
Dintre trăsăturile generale ale geografiei de astăzi, autorul enumeră următoarele :
a) sarcina principală a acestei vechi ştiinţe rămlne studierea naturii, populat.iei şi eco-
nomiei pe teritoriul unei ţări, a diferitelor regiuni şi a Pămlntului ln lntrcgime, ln scopul folosirii
lor ln viaţa practică;
· b) geografia actuali! a sec. XX nu mai este geografia descriptivă din trecut, care avea
ca obiect principal cercetarea locurilor necunoscute de pe glob. Geografia de azi este o ştiinţă
cu specific experimental şi de transformare activă a mediului lnconjurător;
c) ln perioada actuală de dezvoltare ln locul unei singure ştiinţe se dezvoltă un sistem
de ştiinţe, ier locul unui savant universal-enciclopcclist este luat de geografii specialişti, care
h1crează ln colectiv pe baza unui plan unic.
De aceea baza geografiei sovietice de azi o constituie procesul complex de formare şi

dezvoltare al unui lntreg sistem de ştiinţe care ia locul vechii geografii. Din punctul de vedere
al geografiei sovietice, obiectul general al lntregului sistem de ştiinţe geografice este mediul
natural - adică totalitatea fenomenelor naturale din jurul nostru cere se află ln legătură de
reciprocitate - populaţia şi producţia socială, precum şi legl!turile mediului natural cu producţia
socială şi societatea umană.
Acad. I. P. G he ras im o v dă apoi o clasificare taxonomică a ştiinţelor geogra-
fice - grupări principale de ştiinţe (geografia fizică şi geografia economică) : ştiinţele complexe
(geografia fizică generală - landşaftologla) şi ştiinţele despre componentl'le mediului natural
sau ştiinţele speciale (climatologia, hidrologia, geomorfologia etc.).
Articolul enumeră principalele sarcini care stau ln faţa geografiei sovietice, precum şi
forţele existente ln preze'.1t. Acest articol prezintă un Interes deosebit din punct de vedere tl,orctic.
-Articolul ace'd. A. A. G r i g o r i ev, Geografia rusd este o trecere sumară ln revistă
a celor mai de seamă reaHzărl ale geo{lrafiei ruse, care s-a putut mindri cu nume strlllucile ca
ale lui S. Dej n ev, M. V. L o mono so v, F. B e 11 n g s h a u s e n, P. Se m e no v-
T ian Şanşkl, N. Prjevalski, V. A. Obrucev, V. V. Dokuceaev, A. I.
V o e I k o v, D. N. A n u n c i n ş. a. cu deosebite merite ln activitatea expediţionară sau ceo
teorelică.
Geograful O. A. I( o n s t a n t i n o v, ln articolul Geografia economicd, urală cil in
Uniunea Sovietică această noţiune este cu mult mal largă declt ln alte ţll.rl, ea cuprinzlncl alăluri
de fenomenele economice, pe cele politice, de populaţie etc. Scoţlnd ln evidenţă moştenirea
350 RECENZII 8
ştiinţifică preţioasăa trecutului, autorul subliniază că geografia economică ca ştiinţă, s-a putut
dezvolta numai ln timpul puterii sovietice, avind la bază marxism-leninismul. Caracterizln,I
nivelul teoretic actual al geografiei economice ln U.R.S.S., O. A. K o ns ta n tino v arată
că deşi există două direcţii de cercetare, ele se completează una pe alta, iar geografia economică
ln privinţa problemelor de bază este o ştiinţă unitară din punct de vedere filozofic şi teoretic,
fiind strlns legată de practica construcţiei socialiste.
Din geografia economică s-au dezvoltat noi ramuri ca : geografia industriei, a agriculturii,
transporturilor.
In articolul consacrat geografici industriei, V. S. K I u p t, arată că această ramură
s-a dezvoltat ln strlnsă legătură cu practica construcţiei socialiste. Superioritatea geografiei
sovietice ln studierea industriei constă ln abordarea complexă a problemelor de repartiţie terito-
rială.
Geografia agriculturii, ca dealtfel şi alte ramuri ale geografiei economice, lşi arc rădăcinile
ln lucrarea analitică a lui V. I. L c n i n Dewoltarea capitalismului fn Rusia. Această disciplină
are ca scop studierea repartiţiei teritoriale a agriculturii şi indicarea de noi metode de organizare.
Dezvoltarea rapidă a geografiei agriculturii a putut fi posibilă numai in condiţiile organizării
socialiste a teritoriului agricol. Aceste probleme slnt analizate ln articolul semnat de A. N.
R a k I t n I k o v.
Spre deosebire de geografia burgheză, unde problemele geografiei transporturilor şi cele
ale legăturilor economice sau curenţilor de mărfuri slnt tratate ln mod eclectic separat, ln geo-
grafia sovietică aceste probleme slnt strlns legate, ba mai mult ele slnt corelate cu problemele
de raionare economică. Aceste probleme slnt expuse ln articolele semnate de l'. I. B el o u s o v,
P. M. A I a m pi ev şi I. G. Sa u ş k i n.
In articolul lui V. 'V. P o k ş i ş ev s k i Metodica cercettJrilor economico-geografice se
arată diversitatea metodelor specifice de cercetare ln geografia economicii., precum şi raporturile
cu celelalte ştiinţe geografice ln cadrul cercetărilor geogra'rlce complexe.
Geografia populaţiei şi aşezărilor ln Uniunea Sovietică s-a dezvoltat ca o ramură a geo-
grafici economice, spre deosebire de geografia burghezii., unde predominarea şcolii „geografiei
umane" a dus Ia o ştiinţă difuză, metafizică, ruptă de realitate, care punea faţă ln faţă natura
şi omul ca individ nu ca societate, ignorlnd astfel relaţiile de reciprocitate dintre societate şi
natură prin intermediul relaţiilor de producţie. Geografia umanll, allmentatll iniţial de concep-
ţiile lui R a t z e I, a degenerat ln geopolitica fascistă de mai Urziu. Drumul parcurs de geografii
sovietici ln studierea populaţiei şi a aşezărilor, bazat pe principiile marxism-leninismului, Ic-a
permis atingerea unui nivel teoretic, metodologic, deosebit de ridicat, tocn:ial prin scoaterea
tn evidenţă a caracterului funcţional al aşezărilor. In această privinţă, un rol deosebit l-au avut
lucrările lui N. N. Bar an s k I, O. A. K o ns tanti no v, I. M. Ma erg o 1 z
(aşezarea geografică, funcţiile oraşelor), L. E. Jo f f e, R\ M. K a b o (istoria oraşelor),
V. S. Da v I do vi ci (evoluţia dinamică a oraşelor), S. A. K ova I ev ş. a. (aşezările rurale).
O problemă deosebit de importantă este dezbătută ln articolele semnate de A. I. S o I o-
vi c v şi O. A. K o n st an t Ino v, V. A. K o te I n I k o v, A. M. R ia b ci k. o v şi
anume cea a predării geografiei ln lnvăţămlnt. ArăUndu-se importanţa geografiei ln şcoală ca
obiect indispensabil pentru cultura generală, autorii relevă totodată sarcinile noi ale geografiei
ridicate de ultimile hotărlrl ale P.C.U.S. şi Guvernului Sovietic ln legătură cu intensificarea
legăturii cu practica. Totodată se scoate ln evidenţă larga reţea ele institute de lnvăţămlnt
superior care pregătesc cadre de geografi (30 universităţi şi lî2 institute pedagogice şi 5
Institute tehnice).
Popularizarea cuno~tlnţelor geografice dispune de vaste posibilităţi ln U.R.S.S. V. V.
P o k ş I ş e vs k i enumeră principale publicaţii periodice, ca şi editurile care publică o bogată
g RECF.NZ!l 351
şi varială Iileralură geografică. Numai lnlre 1956- 1958 au fost publicate circa 21 500 cir
lucrări geografice sau apropiate ca tematică. O asemenea producţie tipărită impresionanlă poatr
fi realizată numai într-o ţară socialistă.
Cunoscutul geograf sovietic S. Y. K a Ies ni k semnează articolul intitulat Geografia
fizicd a uscatului. Din arlicol se ciesprinclc faptul că geografia fizică ocupă printre ştiinţele geo-
grafice un loc aparte, ca urmare a complexităţii obiectului ci de studiu. Ea studiază lnvelişul
geografic. Acesta există şi se dezvoltă sub influenţa cauzelor cosmice şi interne (tectonice) şi
reprezintă de fapt arena ele interferenţă a proceselor exogene cu cele endogene. Geografia fizicd
studiază invelişul geografic ca pe un tot unitar, in cadrul căruia exislă însă şi particularităţi
regionale, de studiul cărora se ocupă amănuntit landşaftologia.
Cea mai mare parle a Jurră1ii lui K a Ies ni k este afectată tralării dezvollării gcogra-
fic-i ln U.R.S.S. Autorul indică sarcinile noi care au stat ln faţa geografici sovietice şi arată
amploarea ncmaiintllnită pe care au căpătat-o cercetările geografice ln U.R.S.S., organizaţiile
productive, instituţiile de lnvăţămlnt superior şi figuri de savanţi (L. S. Berg, A. A. G r i-
g orie v, K. K. Markov, I. P. Gherasimov, A. G. Isacenko, D. L. Ar-
m an d ş.a.), care au dezvoltat şi aplicat teoria geografiei fizice.
După ce tratează pe scurt principalele probleme actuale ce stau ln atenţia geografiei
fizice (obiectul, metodele, raportul cu celelalte ştiinţe geografice, elementele taxonomice ş.a.)
autorul subliniază legităţile principale geografice ale globului : unitatea lnvelişului geograf1c;
circulaţia ln lnvelişul geografic a substanţei şi energiei; zonalitatea structurii lnvelişului
geografic.
A. D. Do b ro v o I s k I semnează articolul Geografia (iz ied a mdrilor şi oceanelor,
unde arată că cercetările oceanografice ln U.R.S.S. s-au dezvoltat ln primul rind din necesitatea
de a satisface cerinţele economice, transportul maritim şi pescuitul. Se arată rolul şi sarclnllo
acestei discipline, indiclndu-se şase etape în dezvoltarea ci şi figuri de savanţi eminenţi ca :
S. O. Ma k a ro v, I. M. Ş o k a I s k i, O. K. L e o n t I e v, V. P. Z e n k o v i c I, A. D.
Ar h a n g h e I s k i ·ş. a. Cea mal mare parte a lucrării tratează rezultate şliinţiflce obţinute :
cercetarea mărilor limitrofe, a 01:eanelor Pacific şi Atlantic, cercetarea Antarcticii. In cadrul
acestor cercetări au fost abordate probleme interesante ca : studiul gheţarilor, icebergurilor
(ln drift), batimetriei, temperaturii, transparenţei şi compoziţiei apel, curenţii marini, valurile,
mareele, dinamica ţărmurilor, studiul depozitelor de pe fundul oceanului etc. Au fost descoperite
noi metode de studiu : teoria generală a curenţilor, teoria curenţilor denşi, metoda dinamică,
teoria valurilor lungi ş. a.
Articolul Climatologia este semnat de B. P. A Ii so v şi S. P. H rom o v. In onli
puterii sovietice, ln cadrul climatologiei au apărut ramuri noi : agrometeorologia, aerometeoro-
logia, microcllmatologla ş. a. Climatologia şi meteorologia abordează probleme legate de bilanţul
termic, circulaţia atmosferică, schimbul de umiditate, clasificarea climatelor şi raionarea clima-
tică, particularităţile locale ale climatului (microclimatul), variaţia climei etc. Printre problemele
principale care stau ln faţa climatologiei, autorul menţionează studiul umidităţii şi evaporării,
studiul bilanţului radiativ şi termic al scoarţei terestre, dezvoltarea ln viitor a metodei sinoptice
(dinamice), studiile particularitătilor regionale ale climei, folosirea largă ln practicai, în special
ln agriculturii, a cercetărilor climatologice ş. a.
In articolul Hidrologia uscatului, M. I. L v o vi ci arată că această disciplină geo-
grafică ttnără s-a dezvoltat ln două direcţii : teoretică şi inginerească. Cercetările teoretice au
fost legate de geografic, hidrofizlcă şi hidrodinamică ; cercetările inginereşti au dus la aparl!in
unei hidrologii aplicate.
Printre sarcinile principale ale hidrologiei sovietice se includ : folosirea economică n
resurselor hidroenergetice din regiunile răsărltenr; reglarea bilanţului apel 1n scopul asigurării
352 RF.:CENZII 10
unor culturi bogate ; analiza schimbărilor hidrologice care survin ln urma tăierii pădurii şi
explorarea planificată a pădurilor; folosirea energici apei prin efectuarea de construcţii hidro-
tehnice; cunoaşterea regimului de funcţionare a Jacurilor de acumulare, lngrijirca ţărmurilor;
cunoaşterea regimului rlurilor navigabile şi folosite pentru pescuit şi exploatarea lor cit mal bună;
cunoaşterea compoziţiei chimice şi biologice a rlurilor, a apelor cu Impurităţii industriale care
pot periclita folosirea apei pentru alimentare, viaţa peştilor, navigaţie; mărirea timpului pentru
care se dau prognoze hidrologice.
Ullima parte a lucrării tratează problemele teoretice ale hidrologiei (analiza climatologică
a fenomenelor hidrologice, problema hidrologiei complexe ş.a.) şi metodele de studiu ln hidro-
logic.
Articolul Geomorfologia este semnat de S. I. G he 11 e r. Tratlndu-~ sub raport istoric
dezvoltarea geomorfologiei ln Rusia se arată meritele lui M. V. Lom o no so v-, A. P.
Pa v I o v, V. V. Do k u cc a ev, A. A. K r u b e r şi alţii.
După 1917, studiul resurselor naturale se face organizat, planificat. S-au creat cadre
noi, s-au acumulat materiale multe de pe teritorii imense. Cercetarea reliefului U.R.S.S. a fost
făcută de multiple organizaţii unionale şi republicane. Pe baza acestor cercetări, 1n 1947 a
apărut Harta raion6.rii geomorfologice a U.R.S.S. sub redacţia acad. A. A. Gri g orie v şi
K. K. Markov.
Pe baza studiilor geomorfologice regionale au fost lntocmite monografii, iar ulterior
s-a putut trece la studii de detaliu legate de construcţiile hidrotehnice, de căi de comunicaţii,
de puncte populate, de canale de irigaţie, drenaj, ecluze, prospecţiuni de substanţe minerale
utile, construcţii de porturi, prospectări de ape subterane etc. Legătura cu practica constituie
tril.sil.tura de bază a geomorfologiei sovietice. Jumil.latea a doua a lucril.rii tratează problemele
geomorfologiei .climatice şi structurale. Se analizează mai tntli formele de relief create de apele
curgil.toare, subliniindu-se necesitatea studiilor complexe geomorfologice şi hidrologice, analiza
faciesurilor aluvionare şi corelarea lor cu elementele morfologice, studiul paleoreţelei -- Indice ln
prospectarea zil.cămlntelor de petrol, gaze şi aluvionare; se trece apoi la stt1diul carstului şi a
proceselor de sufoziune, la problema genezei reliefului glaciar, la cercetarea regiunilor cu lngheţ
peren, a pustiurilor şi a morfologiei ţărmurilor.
Aparte se tratează problema alcil.tuirii hărţilor geomorfologice, apreciindu-se lucrarea
Iul A. I. S pir Id o no v, (1952) şi Harta geomorfolopică a U.R.S.S., scara 1 : 4 OOO 000,
lntocmltll. după Prlnclplul morfogenetic 1 ).
De asemenea se menţionează clteva lucrări geomorfologice -de sinteză, subliniindu-se,
necesitatea lntocmlrli unei rnonografii fundamentale privind geomorfologia u'.R.S.S.
I. P. Gherasim o v, ln articolul Intitulat Geografto solurilor, arată Importantele
contribuţii aduse de V. V. Do k u ce a ev, L. I. Pra so I o v, I. P. Gherasim o v,
K. K. G he dr oi ţ, V. P. W i Ii am s ş. a. ln clasificarea tipurilor genetice de soluri,
folosirea şi ameliorarea lor diferenţiată,- ln cunoaşterea proprietăţilor lor fizice şi chimice, ln
lncadrarea lor justă, ln lnvellşul geografic. In mod deosebit se subliniază raportul dintre sol şi
relief şi problema schimbării solului de către om.
E. M. L a v r e n k o semnează articolul Geobotanica, unde subliniază legătura plantelor
cu ceilalţi membrii componenţi ei landşaftului geografic.
tn articolul Zoogeografia uscatului lntocmit de I. A. I sa k o v şi A. N. Formo z o v
11ratil. cil. studiile zoogeograflce slnt Importante pentru a cunoaşte arealul vieţii animalelor,
condiţiile ecologice, posibilităţile de valorificare a lor ele. O preocupare deosebită a zoogeogra-
filor ln perioada sovietică o constituie explicarea zonalltăţii răsplndirii faunei, cunoaşterea şi
1) Vezi recenzia ln Probleme de fltOflrafie, voi. VIII, p. 581-585 ...
11 RECENZII 353
'folosirea ci raţională, cunoaşterea dezvoltării ei ln timp şi a schimbării condiţiilor ecologice pc

<baza reconstrucţiilor paleogeografice.
In cadrul capitolului intitulat Probleme ştiinţifice comple:z:e şi direcţia dezvoltării lor,
-geografi de seamă ca I. P. G h c r a s i m o v, A. A. G r i g o r i e v, S. V. K a I e s n i k
ş. a., abordează probleme legate de paleogeografia perioadelor glaciară şi postglaciară pe teri-
toriul U.R.S.S., regimul termic şi hidrologic al scoarţei, starea actuală a teoriei zonalităţil
geografice, p10blcma zonalităţii Oceanului Mondial, lnvclişul de zăpadă, raionarea naturală şi
-cartografierea complexă.
In mod deosebit atrage atenţia articolul semnat de S. V. K a Ies n i k, intitulat
Landşa(lologia. Apariţia landşaftologiei ca disciplină geografică a fost condiţionată de dezvol-
tarea ştiinţei şi glndirii geografice. Scoarţa pămlntului ln evoluţia ei s-a diferenţiat ln sectoare
cu trăsături specifice denumite landşafte. Ele reprezintă arena activităţii omului. In anii puterii
sovietice, landşaftologia s-a dezvoltat foarte repede, deoarece a avut la bază concepţia marxist-
leninistă de observare, analizare şi interpretare, iar baza materială a facilitat efectuarea pe scară
largă a cercetărilor.
L. S. K a m e n s k i a arătat că landşaftul este compus din complexe teritoriale dife-
rite. Aşa se disting : faciesuri, grupe de faciesuri (formaţiuni), domenii şi complexe de domenii.
Fiecare landşaft arc un „spectru" de faciesuri şi de domenii. In structura landşaftului intră nu
·numai caracterul legăturilor dintre elementele componente ale landşaftului (relief, climă, sol etc.),
ci şi caracterul alternării şi distribuţiei unilăţilor morfologice.
Din 1955 se desfăşoară regulat consfătuiri landşaftologicc unionale lnsoţite de excursii.
Schema generală a cercetărilor landşafticc este : 1, documentarea de cabinl't; 2, lucrările
-de teren : a) marşrut de. recunoaştere; b) lucrări de marşrut; c) studiul sectoarelor „cheie"
,şi 3, lucrări de cabinet. A. G. I sa c c n k o a formulat şi programul studiului şi caracterizării
.landşaftului geografic.
Landşaftologia foloseşte din ce ln ce mai larg cercetările şi metodele fizice, chimice etc.,
·dispune de observaţii continui staţionare, culturalizează landşaftul natural ln scopuri social-
-economice.
Capitolul IV, intitulat Rolul geografilor ln transformarea naturii, lnfăţişează preocupările
-deosebite pe care le au geografii sovietici pentru studiul, folosirea raţională şi ocrotirea resurselor
naturale, pentru cercetarea şi folosirea ţinuturilor polare, a talgăi, a pustiurilor etc.
In lucrare slnt expuse sumar şi clteva metode şi mijloace de cercetare geografică: m!'todclc
-expediţionare, acrofotogrametria, cercetările fizico-geografice staţionare, analizele şi experien-
ţele de laborator, rezervaţiile naturale şi altele.
In încheiere, trebuie remarcată deosebita importanţă teoretică şi metodologică a acestei
.lucrări care reprezintă o sinteză a geografiei sovietice de astăzi. Ea este deosebit de folositoare
şi geografilor din ţara noastră.
Maria Slrbu, P. DeictJ, Ilie D. Ion
NOI LucnAm GEOGRAFICE ASUPRA R.P. BULGARIA

J. GILIB.OV, I. IVANOV, P. PENCEV, K. l\lIŞEV, V. NEDELCEVA, Fiziceskaia gheografia
Bo/garii (Geografia fizică a Bulgariei). Moscova, 1960.
Ediţia ln limba rusă
a geografici fizice a Bulgariei est!' o revizuire şi o punere la punct a
,aceleiaşi lucrări, apărută
ln 1!)56 la Sofia, ln limba bulgară. Ea cuprinde 361 de pagini, 84 figuri,
104 fotografii bine selecţionate şi bine reproduse şi 3 hărţi ln anexă la scara 1 : 1 666 000 (harta
,geomorfologică, harta hidrologică şi harta climatică).
După scurte indicaţii asupra caracterului lucrării, izvoarelor folosite şi după repartiţia ca-
pitolelor pe autori, 24 pagini slnt rezervate unei substanţiale prezentări fizico-geografice a Penin-
354 RECENZII 12
sulei Balcanice (accentul se pune asupra reliefului şi climei) Ilustrate de schiţe de hartă foarte
sugestive şi simplificate. Urmează capitolul li al părţii I intitulat Caracterizarea generala fizico-
geografica a Bulgariei. Capitolul este precedat de oonsidcraţii asupra lntinderii, aşezării şi gra-
niţelor ţării şi de un scurt istoric al cercetărilor geografice ln R.P. Bulgaria. Evoluţia reliefului
(cu 4 schiţe paleogeografice - foa1 te schema Uzate dar grăitoare după Bon ce v şi M u r a-
t o v) şi raionarea geomorfologică (4 mari regiuni de relief dispuse longitudinal : Clmpia dună
reană, Predgoria Stara Pianina şi Slara Pianina, Zona de tranziPe, Masivul Traco-Macedonean)•
preced şi trebuie considerate ca bază a capitolelor următoare (clima, hidrografia, solurile, vege-
taţia şi fauna). Cele trei hărţi din anexă ajută lnţelegerea şi adlncirea textelor destul de
scurte.
Partea cea mai dezvoltată (272 pagini) este rezervată geografici fizice regionale. Pornind
de la cele cinci mari subdiviziuni geomorfologice longitudinale, dar ţinlnd seama şi de repartiţia
şi corelaţia cu celelalte elemente ale complexului natural se recunosc trei mari subdiviziunt
fizico-geografice : Bulgaria nordică, Bulgaria de mijloc şi Bulgaria sudică. Prima unitate cuprinde
Clmpia Dunăreană (cunoscută la noi sub numele de Podişul Prebalcanic sau Moesic), Stara
Pianina şi Prcdbalcanii; a doua, toată regiunea de tranziţie din mijlocul Bulgariei, caracteri-
zată prin numeroase şi, uncie, foarte lntinse depresiuni, separate de munţi tociţi, de obicei nu
prea lnalţi ; a treia, ln fine, corespunzătoare Masivului Traco-Macedonean, constituită din munţii
cei mai !nalţi şi mal vechi, cu climă şi vegetaţie etajate, de la cele mediteraneene pe poale, plnă
la cele alpine, pc vlrfuri.
Fiecare unitate marc este subdivizată - de obicei lntr-o parte vestică, una centrală.
şi una estică - pe baza analizei orohidrografice, apoi caracterizată din punct de vedere structural
şi al resurselor minerale, al dezvoltării reliefului, al climei şi al regimurilor rlurilor, al solurilor.
el vegetaţiei şi faunei. Capitolele rezervate Bull/'arici centrale şi celei sudice slnt mai dezvoltate
şi au subunităţi mai numeroase descrise fiecare separat (Bulgaria centrală de vest, Sredna Gora
şi depresiunile transbalcanlce, Tracia superioară şi inferioară, Dealurile Tundgei şi regiunile
de munţi Joşi, apoi Rodope, Masivul Rila, grupa Munţilor Pirln, grupa munţilor Osegovo şi
Delasinţca, liloralul Mării Negre).
Schiţele care lnsoţesc toate capitolele (de remarcat sistemul reprezentării reliefului muntos.
prin curbe de nivel şi indicarea culmilor prin linii groase lntrcrupte de cote) şi fotografllle com-
pletează şi uşurează urmărirea textului.
Desigur va trebui să se revină, printr-o recenzie amănunţită, asupra acestei frumoase·
realizări a geografilor bulgari; atrngem lnsă de pe acum atenţia asupra hărţii geomorfologice
apârută ln trei formaturi : unul, cel mai redus ca conţinut, ln Atlasul geografic şcolar, al doilea
tn lucrarea de fliţă şi al treilea, la scara 1 : 700 000, foaie volantă. După cite ştim, această hartă
con&Lituic una dintre preocupările de durată ale prof. J. G 111 b o v şi a şcolii geomorfologice
pe care o conduce. Formele structurale şi cele de eroziune tipice (de la cele de amănunt actuale.
plnl'l la suprafeţele de denudare, cum le numeşte harta) apar cu claritate, reprezentate ca număr
- variabile - după scara hărţilor respective şi traduc o concepţie complexă asupra genezei
formelor de relief.
Toate aceste hărţi geomorfologice merită o analiză mai atentă a conţinutului şi metodet
de reprezentare.
• • • Uceben gheografski Atlas (Atlas geog,-afic şcolar). Sofia, 1959.
Sub redacţia unui colectiv ln frunte cu profesorii A. De ş k o v şi J. G l 11 b o v, a•

npărut
un foarte lngrljit Atlas Geografic destinat şcolilor de toate gradele.
Atlasul cuprinde 95 planşe ln culori, date statistice şi un Index. Impărţirca materiei este
cea obişnuită (geografie matematică, tipuri de reprezentări cartografice, lnsă cu alăturarea
13 RECENZII ;351>
vederilor panoramice ale eşantioaiu•Ior topografice, geografic fizică gcneral.i c•~ L riguroasă.
punere Ia punct a reliefului continental şi suboceanic, continentele şi ţările lor cu dclalii ln
cartoane şi reprezentări fizice şi economice pc pri). Aliasul se termină prin 23 planşe rezerva Le
geografici fizice şi economice a H.P. Bulgaria. InLrc accslca apar şi planşe mai pupn obişnuile
ln allasclc cunoscute, de pildă, harta gcomorfologic:1, harla raion:irii climatice etc.
Realizat ln condiţii ştiinţifice şi tehnice supcrioarl', atlasul tării prkll'ne reprezint:i 1111
bun document de informare asupra R.P. Bulgaria. Atlasul mcritil, ln special din partea
ţărilor vecine, o recenzie amănun \ ilă .
• • • Academia bulgard de ştiinţe, Departamentul ştiinţelor geologice şi geografice, Buletinul

Institutului de geografie, tomul V, 1961. Editura Academiei bulgare de ştiinţe, Sofia,
1961, 224 p.
Buletinul de faţă cuprinde, ln părţi aproape egale, studii de geografie fizică şi de geo-
grafic economică, lncheindu-se cu un necrolog (academicianul S t r a ş i m ir D i m i t ro v),
iscălit de prof. I. G I I I b o v.
Partea de geografie fizică lnccpc printr-un articol al geomorfologului sovietic I u. A.
M e s c e r i a k o v - Suprafeţele de netezire poligeneticd şi importanţa lor p2ntru analiza mi~că
rilor neotectonice. Pe baza c~rcetărilor de teren făcute de Institutul de geografic al Academiei
de ştiinţe U.R.S.S., ln regiunea Volgăi inferioare, se ajunge Ia concluzia că se pol deosebi aici
cel puţin patru suprafeţe de netezire (pliocen superior, pliocen inforior-miocen superior, paleo-
gen, cretacic). Toate aceste suprafeţe deformate se lnlllnesc lnlre 600 m şi - suprafaţa paleo-
genă Ia 500-600 m sub nivelul Clmpil'i caspicl'.
FJ_ezultatcle obţinute li permit autorului să facă unele generalizări : toate suprafeţele de
netezire slnt poligenetice; ele se formează mai ales ln zona labilă dintre uscat şi marc şi slnt
datorite unei lungi aclivil:lţi dl' compensare aproape total.i a proceselor endogene şi l'XOgl'nr.
Lucrările asupra deform:1rilor postorogcnc ale acestor suprafeţe se lncL'P prin construirea
hdrţilor structurale geomorfologice. Articolul cuprinde cltcva hărţi de acesl fel.
Al doilea studiu este semnat de I o n R ă d u I e s cu - O/Jseruaţii asupra geomorfologiei

ţărmului romlnesc al Mării Negre. tn studiul, care a făcut obiectul unei comunicări ţinule de
autor la Sofia, se insistă asupra geomorfologiei limanului Tatlageac.
In articolul Loessul şi formaţiunile loessoide dintre văile Isker şi Ogosta - studiu analitic
de teren - autorul T z. 1\1 i h a I I o v deosebeşte trei tipuri de loess (loessul tipic cu foarte
puţin nisip; loess puţin argilos şi loess argilos) şi trei tipuri de roci loessoidc (pc cumpenele de
ap,ă, pc versanţi şi pe aluviuni). Slnt indicate şi diferitele orizonturi de loess pe verticală. Pe
baza analizelor granulometrice şi calitative se deosebesc : aleurite eoliene ln apropierea Dunării;
mai spre sud, aleurite torenţiale şi fluviale provenite din Balcani ; ln fini', pe versanţii văilor
Skot şi Isker, formaţi.uni de loess, rczullatc din acumulări deluviale, proluviale şi aluviale.
In studiul lnsoţit de o hartă la scara 1 : 600 OOO, asupra caracteristicilor generale ale
scurgerii mijlocii ln Bulgaria, R. R u s se v foloseşte datele din perioada 1!!36-1955 pentru
a stabili volumul scurgerii anuale mijlocii a rlurilor din Bulgaria şi anumite- caracteristici ale
acestor scurgeri ca : alimentarea scurgerii fluviale, repartiţia teritorială lunară a col'ficlcntului
de scurgere ln variaţia anuală a scurgerii mijlocii. Cercetarea hidrografică este intl'graUI ln-
complcxul factorilor fizico-geografici, care influenţează asupra scurgerii. Pentru hidrografia
romlnă, prezintă un interes deosl'bit, nu numai textul, dar şi harta comparată cu harta scurgerlh
plurianualc din Monografia geograficd a R.P.R.
Nu mai puţin interesante slnt studiile de geografic economici\.
tn articolul Asupra cttorua probleme ale repartiţiei economiei Bulyariei, E. B. V a I e v
pQrneşte de ia raportul di11tre situaţia geografică specllică a Bulgariei şi urmăreşte reflexul
356 RECENZII
acesteia ln noua repartiţie a forţelor de producţie ln această ţară. In acord cu majoritatea

geografilor bulgari, R.P. Uulgaria este lmpărţilă ln 6 r!'giuni gcografice-!'conomice : 3 ln nordul
şi celelalte 3 ln sudul :\funţilor Ualcani. Avlnd ln vedere cercetările care slnl ln curs, autorul
este de părere că soluţia dală ln prezent nu poale fi considerată definitivă. Chiar nedefinitivă,
totuşi se simlc n~ccsitati-a unl'i schiţe a celor 6 regiuni geografico-economice.
tn studiul iscălit de I. Z a fa r i z c v şi G h. G h c r o z o v, E:i:ploalarea agricold a
fondului agrar tn Bulgaria, se urmăreşte şi explică repartiţia fondului agrar pe unităţi adminis-
trativo-economice şi se propun uncie soluţii practice (Lcrcnurile exploatate cuprind numai
54 ,51 % clin fondul agrar total al ţării). Cităm : ,,Organizarea unei valorificări raţionale a tere-
nurilor va scoale la iveală şi rezerve apreciabile care vor contribui la ridicarea producţiei agri-
cole".
In studiul Problema dezvo/lării şi repartiţiei geografice a ra(inu.riilor de zahdr din Bulgaria,
V. V a Ir v şi N. Mic ev arată că producţia de zahăr a crescut ln R.P. Bulgaria de la 32
milioane t anual lnaintea naţionalizării, la 15G mii tone ln 1959/1960 şi va creşte plnă la peste
332 mii tone ln 1970. Se relevă lnsă faptul că dura la campaniei studiate este prea lungă (113 zile)
şi că terenurile cultivate cu sfeclă de zahăr slnt prea departe de rafinării. Autorul preconizează
construirea unor rafinării de capacitate mijlocie (1 500-2 OOO t sfeclă pc zi) ln regiunea apro-
piată de clmpurilc cu sfeclă (mai ales ln Bulgaria nordică, unde se lntUnesc cele mai bune con-
diţii pentru cultura sfeclei de zahăr).
Vinlild Mihdilescu
M. VAN CAMPO, H. ELHAI, Intt!rll geographique des analyses polliniques (Importanţa

geograf ied a analir.elor de polen). Annales de gcographie, nr. 374, LXI.X8 annc!e, Juillet-
AoO.t 1960, p. 337-354. .
tn acest articol autorii arată că palinologia sau ştiinţa „prafului emis ln atmosferă"
de vcgdale nu dalează dcclt de la lnccpuLul secolului nostru, termenul fiind creat şi ci abia
ln anul 1945. Jn ultimii 20 de ani această ştiinţă s-a dezvoltat lnLr-un ritm rapid, iar aplicaţiile
sale ln medicină, apicultură şi mai ales ln geo-botanică şi geologie, i-au dat un nou avlnt.
Primelr aplicaţii ale studiului polenului şi sporilor ln cercetarea cuaternarului s-au făcut
ln Scandinavia. Numele lui L a g e r h e i m şi P o s t trebuie să fie asociate la crearea meto-
dei numită : analiza de~polen sau sporopolenictl.
Articolul cuprinde două părţi : prima se ocupă de expunerea metodei, adică alegerea
eşantioanelor, tratarea lor şi analiza ln sine, iar a doua redă, prin clteva exemple, interpretarea
rezultatelor.
Tehnica analizei c simplă : ea constă ln extragerea, concentrarea şi numărarea polcnurilor
şi sporilor conţinule de un sediment. Pentru geografi, sedimentele care se pretează la analiză
slnt lnllcosebi depozitele neconsolidate ale cuaternarului. Analiza de polen poate, ln unele cazuri
fuvorabile şi ln regiunile unde analizele slnt foarte numeroase, să permită şi dalarea sedimentelor
mai vechi.
Depozitele cuaternare favorabile slnt multiple; compoziţia lor variată după modul de
sccllmcnlarc, umiditatea mediului, alcalinitatea, climatul etc. Pentru simplificare autorii disting
două grupe principale: a) sedimente lacustre sau subacvatice, constituite dintr-un material
fin, dr origine orgonică şi minerală şi b) turbăriile propriu-zise, depozite autohtone constituite
din resturi vegetale.
Akgrrea !'şantioanclor se face prin sondaje cu sonda Hillcr, care este cea mal des lntrc-
buinţată, ln felul următor : sonda este adlncită ln depozit cu camera lnchisă, cu care se culege
-o carotă de 30 sau 50 cm. Este suficient 1 sau 2 cm 3 de material, la fiecare secţiune de 5 sau 10 cm.
15 RECENZII 357
In unele cazuri, dacă se presupune că materialul s-a depus foarte lent, dacă e vorba de de·pozite
tardiglaciarc, de exemplu, dacă turba e puţin densă sau dacă se presupune că este lntr-o zonă
de tranziţie, se vor lua eşantioane mai apropiate. Apoi se va examina cu atenţie restul de mate-
rial : culoare, textură, miros, resturi macroscopice (frunze, fragmente de tijă, de lemn, grăunţe
etc.). Eşantioanele culese vor fi imediat ferite de contactul cu aerul şi tratate apoi ln modul
cel mai simplu cu potasiu pentru a concentra grăunţele de polen şi sporii, dlstruglnd sau eliml-
nlnd materiile organice sau minerale. După ce lichidul obţinut a fost filtrat, centrifugat şi spălat
cu apă distilată şi din nou centrifugat, reziduul este pus Intre lame, ln glicerină pură. După ce
prepararea s-a terminat, se trece la analiza polenică propriu-zisă.
O analiză de polen sau sporopolenică comportă mai multe faze: mai lntll trebuie cunoscut
felul grăunţelor de polen, numărul lor, apoi stabilirea spectrului polenic şi diagrama polenică.
după care se trece la interpretarea diagramelor.
Determinarea numărului cel mai mare posi~il de polen sau de spori depinde evident de
experienţa operatorului şi de mijloacele pe care Ie posedă. In stadiul actual al analizelor nu este
suficient de a număra zeci do genuri, ci este necesar 1n numeroase cazuri de a merge plnă la
specii.
Dacă polenul unui nivel a fost numărat, rezultatul exprimat ln procente constituie spectrul
polenic al nivelului. Ansamblul spectrelor unul sondaj constituie analiza de polen care se repre-
zintă printr-o diagramă.
Prima problemă care se pune lntr-o diagramă este de a şti dacă polenul găsit reflectă
toată ploaia de polen şi dacă această ploaie de polen ea lnsăşi reflectă exact vegetaţia lnconjură
toare. De obicei ploaia de polen nu reprezintă declt o parte din vegetaţia lnconjurAtoare. De
altfel grăunţele de polen ale arborilor ce1cetaţi nu se găsesc 1n atmosferă 1n cantităţi egale; pe
de altă parte, urmărind forma lor, polenurile slnt transportate mal aproape sau mal departe de
curenţii atmosferici. Aceasta are o mare importanţă 1n Interpretarea norei periglaciare, sau
a primelor specii de arbori care au emigrat dintr-un Joe ln altul.
Partea a doua a articolului se ocupă, după cum am arătat mal sus, de interpretarea rezul-
tatelor. Diagrama polenică trebuie mal lntli de toate tradusă ln termenii vegetaţiei. Se ştie că
vegetaţia nu poate să evolueze lntr-un punct fără ca un element exterior cum este climatul sau
prezenţa omului să nu fi contribuit Ia schimbarea sa.
Rezultatele cele mai complete, ln ceea ce privesc cercetArile paleoclimatologice prin metoda
analizelor de polen, au fost obţinute pentru cuaternar.
Nici o fază din cuaternar nu este mal bine cunoscută din punct de vedere climatic şi
stratigrafic dectt tardiglaciarul şi postglaciarul, datorită tocmai studiului resturilor vegetale.
Pe baza acestor studii, tardiglaciarul este lmpărţlt 1n trei faze, reperate de mai multe ori, ln
regiunile nordice ale Europei şi la marginea Alpilor : Tundra (zona I). Tundra parc (zona II),
Tundra (zona I.II). Această succesiune se schimbă cu cit mergem spre sud şi sud-est.
Limitele stratigrafice ale postglaciarului corespund schimbărilor fundamentale ln com-
poziţia pădurilor. Ele se lmpart ln mai multe faze : Preboreal şi Boreal (zona IV, V, VI), Atlantic
(zona VII a), Subboreal (zona VII b) şi Subatlanlic (zona VIII).
In afară de climatul rece, a fost studiat prin analize de polen şi cel mediteranean care au
dat rezultate remarcabile ln regiunile cu vaste turbării. In regiunile mal uscate, analiza de
polen dă rezultate inegale, condiţiile de depozit in regiunile mediteraneene şi subdcşertice neper-
miţlnd lntotdcauna găsirea seriilor continue. Analizele arală că ln WQrm variaţiile termice au
fost predominante ln nordul Europei şi in Europa Centrală; ln regiunile mediteraneene variaţiile
de umiditate au jucat lnsă un rol decisiv.
Analizele de polen constiluie de asemenea, una din metodele cele mal bune pentru studiul
pleistocenului prrwUrmian; rezultate interesante au fost obţinute prin st~dlul seriilor continue
ln U.R.S.S., Statele Unite, Olanda, Italia şi R.P. Polonă.
358 RECENZII 16
S-a constatat c'ă sărllclrea norei de la sflrşltul pliocenului plnă ln zilele noastre a fost
considerabilA, ca urmare a glaciaţiilor succesive.
Tot prin analizele de polen, ln stratele argiloase, sau argilo-turboase, F. FI or s c h Q l z
a fixat limita terţiar-cuaternar, care este marcată prin regresiunea şi apoi disparit(a speciilor
exotice care creşteau atunci ln Olanda : Liquidambar, Ta:wdium, Liriodendron, Pseudolari:z:
şi care reprezentau palinologic 82 % din flora de la sflrşitul Lerţiarulm.
Analizele Căcate ln interglaciarele Tigllan (GQnz-Mindcl), :-:acdian (Mindel-Riss) şi
Eemian (Rlss-Wllrm) au dovedit că slnt cel puţin tot lltit de calde ca perioadele actuale.
Analizele de polen şi studiul stratigrafic al depozitelor litorale au adus dovezi asupra
schimbării nivelului relativ - a raportului dintre uscat şi marc. De Ia această realitate a depla-
sărilor pozitive sau negative a liniei ţărmurilor s-au putut obţine indicaţii Interesante asupra
mişcărilor tectonice ale regiunilor instabile.
Prin analizele de polen se pot descoperi de asemenea indicii asupra prezenţei omului şi a
.activităţii Iul (vtnător, cioban şi agricultor). Aceasta se marchează mai ales ln modificările spec-
trelor polenice contemporane.
Articolul de faţă redă ln puţine pagini tot procesul analizelor sporopolenice, iar prin
dteva exemple convingătoare rezultatele la care s-a ajuns ln majoritatea ţărilor, unde slnt
loloslte ca metodă curentă de cercetare.
Articolul se lncheie cu o vastă listă bibliografică cuprinzlnd lucrările cele mai valoroase
din ll.R.S.S., Statele Unite, Olanda, R.P. Polonă, R.D.G. şi R.F.G.
In ţara noastră cercetările de palinologie, iniţiale de acad. Emil Pop lncă de acum 20-30
ani şi
dezvoltate ln ultimii ani, au dat o serie de rezultate concrete. Acestea lndreptăţesc şi pe
geografi să acorde mal multă atenţie analizelor de polen şi chiar să le lolosească ca metodă
Importantă ln cercetările de teren.
Madeleine Ale:z:andru
ALFRED JAHN, Denudacyjny bilans sloku (Balanţa denudarii versantului). Czasopismo

Geograficzne, tom XXY, nr. 1-2, \Vroclaw, 1954.
Articolul cuprins sub acest titlu reprezintă contribuţia teoretică originală a unui valoros
geojtraf la studiul evoluţiei p"ntelor. Pentru explicarea acestui fenomen, autorul porneşte
de la studiul foarte amll.nunţit a trei procese principale : acumularea, denudarea şi mişcarea
materialelor pe pantă, cere - acţlonlnd asupra versanlului - au ca efect modelarea lui.
El le reprezintă prin trei Indici, respectiv : A, S şi M, pe care-i grupează sub forma unei
ecuaţii numită - prin analogie cu balanţa hidrologică - ,.balanţa denudării versantului".
ln funcţie de predominarea unuia sau altuia dintre procese, ea prezintă următoarele trei
varl:inte :
a - balanţa de echilibru (A = S + M), clnd cele 2 procese se echilibrează:;
b - balanţa pasivi! (A > S + M), clnd acumularea depăşeşte denudaţia şi
e - balanţa activă (A < S + M), clnd predomină denudaţia. Fiecare din aceste trei
Uparl de balanţă este Important din punct de vedere geomorfologic, căci are ca efect cobo-
rlrea şi retragerea versantului, mei accelerată ln cazul balanţei active şi mal lncetinitll ln cazul
celei pasive.
Verienţll tind, deci, ca şi rturlle, Ia atingerea unul profil de echilibru.
Problema aceasta ll preocupat şi pe alţi geografi de seamă printre core H. B a u l i g

,1 L o '11 s o n, a căror concepţie este prlvlld, rn mod critic de geograful polonez. Contribuţia
17 RECENZII 359
:sa ln aceea că el consideră versantul o problemă a morfologiei climatice,

originală constă lnsă
.alăturlndu-se prin aceasta direcţiei moderne a geomorfologiei.
Ceea cc mal reţinem din arest articol, schiţat aici doar ln linii foarte generale, este noul
tennen de „balanţă", bine ales, propus de autor. Remarcăm de asemenea analiza minuţioasă
a unul fenomen minor ln aparenţă, cu ajutorul căruia autorul reuşeşte să ne facă mai accesi-
bilă lnţelegerea proceselor de peneplenizare şi pediplenizare, expresie, pe un plan mai vast,
.ale aceleiaşi balanţe de denudare.
Problema evoluţiei pantelor este şi ln atenţia geografilor sovietici (G. \. L op a t I n),
bulgari ( I. G 111 b o v) şi romlni (lucrările diferitelo1 institute de cercetări şi proiectări din
ţara noastră).
Studiile lor se lnscriu pe linia problemelor de ordin prartk, referindu-se la regiuni supuse
-degradărilorde teren şi propunlnd diferite soluţii, ln vederea prevenirii eroziunii şi a utilizării
raţionale a pantelor.
Cornelia Sldncesr:u
...
* Kolebania i i7menenia recinogo sloka ( Varia/ia scurgerii din rluri). Ghidrometizdat,
Leningrad, 1960.
Lucrarea reprezintă o culegere de probleme, privind studierea scurgerii din rluri, cuprln-
.zlnd un număr de 6 articole.
In general, lucrarea face bilanţul cercetărilor a două laturi principale ale variaţiei rnultl-
canuale a scurgerii şi anume : a) variaţiile scurgerii determinate de factorii fizico-geografici;
,b) variaţia scurgerii determinată de activitatea omului ln limita bazinelor de recepţie ale
rlurilor.
De variaţia scurgerii, determinată de factorii fizico-geografici, se ocupă primele două
.articole. Intr-unul dintre acestea, V. A. A g u p o v propune o metodă nouă de analiză a
-variaţiei apei din rlurl şi arată că legea numerelor mari, care era pusă la baza normei scurgerii,
nu se adevereşte ln practică. Autorul arată că norma scurgerii poate să fle determinată şi
,pe baza unui şir scurt de observaţii cu aceiaşi exactitate, sau chiar cu exactitate moi mare
-declt ln cazul unui şir lung de observaţii.
Metoda se bazea7.ă pe folosirea unei relaţii ln care intră media valorilor absolute ale
.abaterii debitului fiecărui an de la norma scurgerii, pentru rlul analog şi pentru rlul studiat.
Autorul verifică metoda propusă pentru rlul Vorona Ia Ciutanovka şi Volga la Stallngrad (rlu
.analog) şi ajunge la concluzia că ea dă rezultate bune, deci pentru determinarea normei
scurgerii nu lntotdeauna este nevoie să avell) un şir lung de observaţii.
Dupil cum reiese din datele obţinute de autor, pentru perioade scurte (5-7 ani), ln
·unele cazuri eroarea acestei metode depăşeşte 10 % şi din această cauză metoda mel trebuie
verificată şi perfecţionată.
In cel de-al doilea articol ( N. T. K uz neţ o v şi I. S. Sos cd o v) se face o
-critică a metodelor de determinare a normei scurgerii fără a se ţine cont de ciclicitatea varia-
ţiei scurgerii ln rlurl, pe care autorii o consideră foarte Importantă mal ales pentru rlurlle
-din Kazahstanul de Nord, a căror scurgere o analizează.
Variaţia
scurgerii, determinată de activitatea omului, este analizată ln următoarele patru
.articole. Afară
de unele probleme cu caracter general, teoretic, ln ele slnt date rezultatele cer-
0cetărllor ln acest domeniu pe rlurile zonelor de stepA şi silvostepă din U.R.S.S. şi pe fluviul
1-luanhe. Includerea tn anall.ză a variaţiei scurgerii ln bazinul fluviului Huanhe se explică prin
360 RECENZII tS
acea că tn prezent scurgerea acestui fluviu se schimbă foarte intens, ln legătură cu ameliorările·
care se fac ln bazinul lui.
ln articolele lor M. I. L v o v ic i şi G h. V. N a zar o v , studiază, pe baza expcrien--
ţelor, dinamica scurgerii rlurilor ln timp şi metodele de trecere de Ia norma scurgerii nein-
fluenţată de aclivitatea omului la norma scurgerii influenţată direct de om prin construirea.
diferitelor lucrări de ameliorare, care schimbă bilanţul hidrologic al teritoriului.
ln articolul celor trei autori (M. 1-. L v o v Ici, G h. V. Nazar o v şi N. V. Razu-
m i k i n), care analizează variaţia scurgerii sub influenţa diferitelor construcţii ameliorative
tn partea sudică transvolgiană, se uată că intensitatea şi caracterul influen}ei acestor construcţi.i;
depinde nu numai de volumul lor, ci şi de condiţiile fizico-geografice.
Importanţa acestor cercetări constă tn aceea că ele deschid perspectiva micşorării ln
calculele hidrologice a supraevaluărilor inevitabile prin aplicarea metodelor pur statistice, ască
derii preţului de cost şi a creşterii eficacităţii construcţiilor hidrotehnice. De aici rezultă că pen-
tru creşterea eficacităţii tn exploatarea construcţiilor hidrologice este foarte necesară studierea.
variaţiei scurgerii rturilor.
In rezolvarea acestei probleme principale a hidrologiei contemporane un rol lnsemnat IL
au cercetările hidrologice cu profil geografic.
Gh. Platagea
L. S. RODMAN, Optt ispolzovania aerometodov pri gheobotaniceskih issledovaniiah v Volgo-

Ahtubinskoi poime i delie Volghi (Practica folosirii aeromelodelor tn cercetările geobo-
tanice tn lunea Volga-Ahtubinsk şi fn delia fluviului Volga). Botaniceskii jurnal, 1960,.
nr. 12.
In această notă, autorul aratiî Importanţa folosirii aerometodelor pentru lucrările agro-
tehnice şi hidrotehnice din Junci şi delte, pentru studiul suprafrţelor accesibile agriculturii şi,
pentru precizarea hărţilor pt>do-ameliorative, prin folosirea lnvelişului vegetal ca indicator de
condiţii pedologice.
In vara anului 1952 autorul a studiat indicii de descifrare a solurilor şi a vegetaţiei ln
lunca Volga-Ahtubinsk şi parţial ln delta fluviului Volga· (ln partea ci estică). Lucrările s-au·
efectuat ln mare parte pe aerofotoscheme la scara 1 : 25 OOO.
Autorul arată că descifrarea aerofotogramelor a pus tn evidenţă următoarele componente·
ale landşaftului : 1) relieful suprafeţei studiate; 2) reţeaua hidrografică; 3) grupele de asociaţii.
vegetale, care se unesc după predominarea xerofitelor, mezofitelor sau hidrofitelor, adică plan-
telor de diferite tipuri ecologice.
Prima etapă ln studiul aeromaterialelor constă 1n descifrarea reliefului, ceea ce dii posi-
bilitatea lmpărţiril geomorfologice a luncii.
A doua etapă de descifrare este studiul reţelei hidrografice. Aici se scot ln evidenţă.
porţiunile acoperite cu apă, mlaştinile din luncii. sau depresiunile izolate, mari, care se deo-
sebesc printr-o nuanţă mal lnchisil.. Se evidenţiază bine şi porţiunile mai drenate, traversate
de numeroase braţe. Braţele fluviului constituie adesea limite pedoclimatice, care separă ·su-
prafeţe de dezvoltare a diferitelor asociaţii vegetale. Afară de aceasta, braţele reprezintă ele lnseşi,
locuri de dezvoltare a vegetaţiei higrofile şi de aceea slnt şi ele obiecte de descifrare.
A treia etapă este descifrarea geobotanică, adică recunoaşterea asociaţiilor vegetale-
Aceaslil. etapă are o lnsemnli.tate deosebilil. datorită Importanţei pe care o are vegetaţia ln re-
prezentarea luncilor, din cauza reliefului neted al luncii şi a adlncimilor relativ mici ale braţelor_
19 RECENZII 361
lnvelişul vegetal capătă ln folosirea aeromelodelor lnsemnătatca celui mai important indicator
al condipilor ecologice.
De aceea o lnscmnătate deosebită capătă asociaţiile cu grade de xerofitism diferite. Ast-
fel, de exemplu, grindurile cc lnsoţesc albia slnt puse ln evidenţă datorită dezvollării asociaPci
ln care predomină : pelinul (Ar/emisia austriaca), Calamagroslis epigeios, Polen/ii/a bifurca şi
alte plante, care au frunze de culoare deschisă caracteristică pentru xerofite, sau slnt pufoase.
Depresiunile dintre grinduri slnt puse ln evidenţă prin dezvoltarea ln cuprinsul lor a plantelor
mezofite sau chiar higrofile, care au frunze de culoare lnchisă.
Alternanţa grindurilor şi depresiunilor se observă pc acrofoto.gramc datorită contrastului
de culori a lnvelişului lor vegetal.
Acelaşi lucru se poate urmări şi ln partea centralii a luncii. Pe fondul general lnchis ce
marchează vegetaţia mezofilă a pajiştilor ln care predomină Bromus inermis şi Agropyrum
repens se evidenţiază clar depresiunile lnchise şi braţele marcate prin plante higrcfite, care au
culoare verde lnchisă. Cea mai marc parte a locurilor joase este ocupată de asociaţia de Typha sp.,
Sagillaria sagilli(olia şi Bulomus umbel/alus, care dau o imagine ln mozaic ; alternează pete
cu nuanţe foarte deschise şi foarte lnchise (aproape negre).
Dezvoltarea pe locurile joase mai puţin adlnci a asociaţiilor ln care predomină Scirpus
marilimus, Carex, Allhaea şi alte specii diverse de mlaştini dau pc aerofotograme o Imagine
caracteristică, respectiv pete de culoare lnchisă, uşor de identificat.
In general elementele de relief negative slnt puse ln evidenţă prin culori mai lnchise, iar
ln cazul acoperirii cu apă pot da pe aerofotograme nuanţe foarte deschise, aproape albe.
Pajiştile, care ocupă cea mai mare parte din suprafaţa luncii, constituie obiectul cel mai
complicat de descifrare, datorită imaginii unice pc aerofotograme a asociaţiilor vegetale ce Intră
ln componenţa lor. Cele mai întinse pajişti ln care predomină asociaţiile de graminee, ele diverse
plante + graminee, de rogozuri + graminee sau de Juncus + graminee şi de diverse + ro-
gozuri + graminee, care se dezvoltă ln general ln lunca centrală, slnt puse ln evidenţă pe aero-
fotograme printr-o nuanţă omogenă gri. Intensitatea nuanţei variaz:1 ln dependenţă : 1) de umi-
ditatea generală a pajiştilor condiţionată de inundaţii; 2) de efectuarea muncilor agricole (nuanţe
mai deschise dau !Ineţele cosite de curlnd) ; 3) de umiditatea caracteristică condiţiilor de viaţă·
a plantelor ce alcătuiesc pajiştile (astfel intensitatea nuanţei se măreşte o dată cu creşterea umi-
dităţii; pajişti umede, alcătuite din plante diverse, dau pe fotograme o nuanţă gri lnchisă in-
tensă, ce se deosebeşte clar de nuanţa pajiştilor ln care predomină gramineele).
Autorul subliniază că aerofotomaterialcle ln alb-negru nu dau posibilitatea lmpărţiri~

(analizei) mai detaliate a pajiştilor, deoarece schimbările compoziţiei floristice nu se pot sur-
prinde prin metodele obişnuite ale ridicării. Perspective mari se Vor deschide prin folosirea ri-
dicărilor spectrale. Acrofotomaterialelc ln alb-negru tlau posibilitatea a lmpărţi pajiştile ln
pajişti complexe şi necomplexe. Nuanţa omogenă a pajiştilor necomplexe este ln contrast cu
nuanţa hcterogenă a diferitelor tipuri de pajişti complexe, nuanţă cc rrzullă din caracterul·
de complexitate a vegetaţiei.
Aşa de exemplu pentru pajiştile situate pc numeroasele movile mici din lunca centmltt a
luncii fluviului Volga este caracteristică următoarea imagine : un desen pestriţ mărunt pc fondul
gri, tipic pentru pajişti. Caracterul imaginii este determinat ntlt de relief cit şi dl' vegetaţie; aslfcl
movilele slnt acoperite cu un lnvcliş rar de ierburi, ln timp cc depresiunile au un lnveliş mai·
tnchc!(at. In depresiuni numărul indivizilor de Carex, J1111cus se măreşte, iar .Agropyrum repens
este lnlocuit cu Hierochlae odora/a. Toate acestea condiţionează o alternanţă a nuanţelor intense
(depresiuni) cu cele deschise (movile).
Pajiştile complexe din Junca alcătuită din grinduri lntlnse, joase dau pe fotograme o-
Imagine vArgată, alternanţă de rtşli cu nuanţe lnchlse şi deschise. Flşiile cu nuanţe deschise-
362 REC.ENZJI 20
reprezintă pajiştile mal uscate ln care predomină Agropyrum repens şi Broml18 inermis (ocupă
grindurile), iar flşiilc cu nuanţe lnchise reprezintă pajiştile mai umede, formate din graminep.
rogozuri (ocupă depresiunile dintre grinduri).
O imagine originală foarte caracteristică o dau complexele vegetale ln care participă un
număr marc de Glycyrrhiz<1 glabra.
Aceste complexe slnt alcătuite din asociaţiile : Juncus + Agropyrum, Agropyrum +
Juncus + Glycyrrhiza sau Asparagus + Juncus + Agropyrum şi Asparagus + Glycyrrhiza.
Pe aerofotograme aceste complexe slnt reprezentate prin pete de culoare lnchisă, lmprăştiate
neregulat şi de diverse dim(lnsiuni (asociaţii cu Glycyrrhiza) pe fondul gri omogen al asociaţiilor
de pajişll.
1n deltă posibilităţile de descifrare se măresc, deoarece contrastele nuanţelor imaginii
landşaftului cresc, datorită contrastului dintre tipurile de vegetaţie condiţionat de diversitatea
mare a condiţiilor ecologice.
Pe fondul vegetaţiei de pajişti se observă bine solonceacuri albe, lnconjurate cu cercuri
de culoare lnchisă, formate din Salicornia herbacea, specii de Sueda. O Imagine specifică o dau
nisipurile cu depresiuni mari de deflaţie, care slnt ocupate cu Artemisia arenaria şi cu dune ovale
- alungite, acoperite cu asociaţii de Arlemisia alba. Spre deosebire de luncă, ln deltă un indice
important de descifrare este şi culoarea solului, care ln multe locuri (pe nisipuri, solonceacuri)
este vizibilă pe arrofotograme.
Ca şi pentru luncă, descifrarea se face ln etape.
In concluzie, descifrarea aerofotogramelor ln luncă şi ln deltă este în special geobotanică,
pentru că ln toate etapele analizei acestora, vegetaţia este un factor principal care determină
apariţia unor imagini caracteristice.
Ana Popo1•a
A. G. VORONOV, L. N. SOBOLEV, Soderjanie i zadaci biogheogra(ii (Con/inului şi sarcinile

biogeografiei). Voprosl gheografii - Ohrana prirodl-biogheogra{ia, voi. 48, Moscova, 1960.
1n acest interesant studiu, autorii arată că biogeografia a devenit astăzi o ştiinţă care nu
se mai poate mulţumi numai să descrie repartiţia vegetaţiei şi faunei de la suprafaţa Pămlntului,
ci trebuie să explice raporturile de reciprocitate dintre animale şi plante pe de o parte - şi
mediul lnconjurător pe de altă parte. Considerlnd lucrurile sub acest aspect, se pot trage con
duzii mai juste cu privire la exploatarea raţională a resurselor vegetali' şi animale, la asigurarea
reproducţiei lărgite a acestora şi la căutarea căilor de reamenajare raţională a fiorei şi faunei.
Aceste sarcini slnt deosebit de actuale ln condiţiile societăţii socialiste, ln epoca construirii co-
munismului. ln ceea cc priveşte exploatarea raţională a resurselor vegetale şi animale, care intră
ln sarcinile biogeografici, una din problemele principale este aceea a protecţiei naturii, de justă
folosire a resurselor naturale şi de lnmulţire a lor, deci o problemă de producţie ln care se dis-
ting 4 prcocupâri principale : a) evidenţa resurselor şi distribuţia lor geograficâ (adică ce anume,
unde şi ln cc cantitate se gâseşle); b) Iii.murirea cauzelor distribuţiei (de ce existâ şi cum s-a for-
mal); c) aprecierea valorii şi utilităţii (la ce serveşte sau poate servi); d) elaborarea căilor juste
de folosire a bogâţiilor naturalc (deci cum sâ fie pâstrate, folosite şi lnmulţlte). Ultimul punct
necesită o argumentare biogeografic! deosebit de slgurâ. Normele, termenele şi condiţiile de re-
facere a pădurilor, refacerea resurselor piscicole şi vlnătorcşti, a nneţelor naturale şi artificiale
ca şi a păşunilor, trebuie să se bazeze pe o analiză adlncil. a materialului biogeografic, cu scopul
-ca sil. ajute organele de planificare ce urmează sil. prevadă nu numai o simplă refacere a resur-
'21 RECENZII 363
-selor naturale folosite, dar şi o reproducere lărgită a acestora, adică drzvoltarea bogăţiilor
naturale.
Un important rol li joacă ln această privinţă problema protecţiei naturii, adică a naturii
rămase neatinsă de om, din cauză că tocmai pe asemenea sectoare pot fi studiate complet pro-
blemele enumerate mal sus. Este, fără lndoială, foarte important pentru biogeografi ca să aibă
-etaloane de natură protejată, cu care să se poată compara starea actuală a resurselor naturale,
pentru că numai studiind comparativ natura Intactă ca cea exploatată şi ln parte degradată,
putem vorbi despre căile transformării el raţionale.
In ceea ce priveşte obiectul biogeografiei, autorii arată că biogeografia studiază repar-
tiţia organismelor şi a complexelor lor (biocenoze) Ia suprafaţa Pămlntului, precum şi cauzele
istorice şi ecologice ale acestei repartiţii. In procesul de dezvoltare a biogeografiei, s-au diferen-
ţiat anumite direcţii ln care s-au lndreptat cercetările : direcţia floristică şi faunistică, direcţia
-ecologo-geografică, direcţia istorico-geografică şi direcţia comparativă. Aceste direcţii continuă
să se dezvolte şi astăzi, Incit nici-una dint_re ele nu poate fi considerată ca lncheiată. Autorii
Insistă lnsă că această dezvoltare trebuie să se desfăşoare pe o nouă bază : 1) concepţia despre
biogeografie ca despre o ştiinţă unică (lntruclt studiul separat al problemelor filo- şi zoogeo-
grafice se înlocuieşte din ce ln ce mai frecvent ln vremea din urmă, prin studiul lor complex) ;
·2) concepţia despre biogeografie ca despre o parte a ştiinţei landşafturilor, o parte a geografiei
•fizice (lucru ce trebuie subliniat deoarece şi astăzi se mai observă ruperea biogeografiei de
·geografia fizică lntr-o serie de lucrări, mai ales ale oamenilor de ştiinţă din occident); 3) abor-
darea consecventă a principiului cantitativ faţă de fenomenele biogeografice, deoarece astăzi
nu se mai poate considera suficient să se arate că o anumită specie se lntllneşte ln cutare sau
-cutare regiune, ci trebuie să se indice ln unităţi absolute sau relative numărul ln indivizi al
·speciei respective. La caracterizarea populaţiei animale, unde Indicii de cantitate lncă nu s-au
Juat suficient ln consideraţie, ln probleme de raionare, se lntlmplă adesea ca unele specii,
1oarte numeroase însă neendemice, să fie eliminate ca fiind puţin caracteristice. Acest lucru
'l!U e just. Asemenea caracterizări trebuie să includă două categorii de specii : cele deosebit de
-caracteristice pentru regiunea respectivă, chiar dacă nu se lntllnesc lntr-un număr mare - şi
specii de masă, chiar dacă există şi ln alte regiuni apropiate. O asemenea lnţelegere a ralonA.ril
-este necesară mai ales pentru scopuri practice.
In ceea ce priveşte problemele practice, ln descrierea noastră trebuie să ne referim ln
'})rimul rlnd la evidenţa resurselor vegetale şi animale, cu aplicarea Indicilor de cantitate (păduri,
suprafeţe furajere, materii prime vegetale, vlnatul, peştele etc.). Tot de domeniul problemelor
practice ale biogeografiei mai ţine şi răsplndirea plantelor ruderale ( a buruienilor) şi a dăună
torilor plantelor agricole şi arborilor, apoi a paraziţilor, cu argumentarea metodelor de comba-
tere a acestora, a agenţilor şi transmiţătorilor de infecţii, a epidemiilor şi focarelor de boli
Infecţioase. Ultimele sectoare fac parte mai mult din ştiinţa specială care constituie partea blo-
;geografică a geografiei medicale. Unele probleme de igienă socială, de proiectare li. oraşelor şi
•chiar a unor industrii, necesită ţinerea ln evidenţă a situaţiei biogeografice a regiunilor respec-
tive. In sflrşlt, bioclimatologia, o disciplină de contact Intre climatologic şi biogeograflr, la fel
-ca şi geografia solurilor, este chemată să rezolve, lmpreună cu biogeografia,· mulle probleme
importante ale economiei naţionale şi ale climatologiei medicale. De asemenea, deducţiile geo-
grafice ale biofcnologlei şi-au găsit şi ele o importantă aplicare ln unele ramuri ale economiei
11aţionale, mal ales ln ceea ce priveşte prognoza producţiei.
Multe slnt probleme de biologie, care se rezolvă cu aplicarea metodelor geografice ca :
litudiul repartiţiei fenomenelor şi obiectelor la suprafaţa globului terestru şi elucidarea legătu
rilor pe care acestea Ie au cu complexul condiţinor geografice. De aici rezultA cil toate problemele
enumerate mal sus Intră 1n sectorul cunoştllnţelor biogeografice şi deci ln competenţa blogeo•
grafilor de diferite direcţii şi profil!'. Raul Ca/inescri
364 RECENZII 22
, • • Sludies in Hunr,arian Giographical .Sciences. Akademiai Kiado, Budapest, 1960.
Volumul lnsumează o culegere de 7 lucrări, ln llmbl1e franceză şi engleză, care au

fost prezentate Congresului Uniunii Internaţionale de geografie de la Stockholm din 1960.
Studiile din acest volum se ocupă de clteva dintre cele mai importante probleme de-
geografie fizică şi economică care preocupă astăzi geograrla ungară.
Lucrările de geograrle fizică, lntocmite pe baza celor mai recente date, prezintă unele
probleme controversate, relative la cuaternar. Menţionăm astfel lucrarea lui B u 11 a B e I a :
Clle11a probleme de geomorfologie interglaciard din zona periglaciard a pleistocenului şi lucrarea
lui K ad ar Las z 16 privitoare la origin a terenurilor de loess din R.P. Ungară.
B u 11 a B e I a cercetlnd formaţiunile periglaciare din Ungaria (loess, zone fosile din,
loess, terase, depunerile de peşteră, văl de coraziune) ajunge la concluzia că pleistocenul nu carac-
terizează numai ritmul climatic glaciar şi interglaciar. Pe baza formaţiunilor periglaciare autorul
stabileşte 5 climate diferite ln pleistocen :
1) climat cu vară rece şi iarnă dulce, dar cu zăpadă multă (formarea mantăil de gheaţA.
prin urmare, criotrofe, crlogene) ;
2) climatul mal uscat al verii reci şi cu Iarnă aspră (păstrează gheaţa-criofile) ;
3) climatul stepic al verii uscate şi calde, cu lamă rece şi aspră (topeşte gheaţa-crlofage) ;
4) climat (cu caracter subtropical - mediteranean, păduros) cu vară uscată şi caldă,
cu lamă moderat bogată ln condensări atmosferice ;
5) climat stepic moderat, bogat ln condensări atmosferice, vara caldă, iarna moderată.
şi uscată.
Din cele de mai sus reiese că nu se poate vorbi despre climate glaciare şi Interglaciare-
omogene. Autorul indică formele de relief de suprafaţă ca rezultat al celor cinci climate din
pleistocen, cu exemplificări din Ungaria. In cursul pleistocenului afirmă autorul, aceste climate
s-au succedat după un ritm necunoscut astăzi. Lămurirea acestui fapt necesită studierea unor·
probleme din geomorfologia pleistocenului şi ln mare măsură chiar a întregii morfologii glaciare-
şi periglaciare.
Celelalte două lucrări de geografie fizică publicate tn volum slnt comunicări de date şi de-
caracterizări generale ale unor probleme tot atlt de Interesante.
Astfel P â I Z o I ta n S za b 6 se ocupă de p~oblema form:irii carstului fosil
tropical din Ungaria, stabilind paleoclimatul din acele regiuni. El mcn!ionează că cele·
mai vechi formaţiuni carstice slnt paleogene, care au fost acor~rite cu argile, pe care ero-
ziunea le-a scos la suprafaţă. Carstlficarea veche s-a produs asupra dolomitei tr lasice. Res-
turile de vegetale şi analizele polenice dovedesc existenţa unui climat tropical şi subtropical..
Formele de relief care trădează climatul din trecut slnt reprezentate prin formaţiuni acoperite.
In urma ridicării complexului calcaros, procesul de carstificare s-a_ accentuat. In timpul cli-
matului cald şi umed, carstiflcarea a fost lncetinită. La lnceputul celui mai mare Interglaciar a
lnceput o noul! perioadă climatică caracterizată prin climat rece şi ploios, care a alternat cu
perioade reci şi uscate ( de formare a loessului). Climatul umed şi rece a dezvoltat în mare parte
carstlflcarea.
In perioadele de formare a loessului carstiflcarca a lncctat, peşterile s-au astupat, văile
s-au colmatat. Cercetările stabilesc că sistemul de peşteri mari din R.P. Ungară şi văile
mari din Mecek au existat lnainte de formarea loes ului. După lndepărtarea păturii de loess,
0
procesele carstice au lnceput să se dezvolte din nou.
'23 RECENZII 365
Un alt studiu, pe care ţinem să-l relevăm, este al Iul M ă r t o n P ~ c s I, privitor la

terasele Dunării. Autorul menţionează că pe baza morfologiei teraselor se pot distinge, ln valea
Dunării, porţiunile de terase ale văii, clar distincte unele faţă de altele.
Terasele inferioare se pot distinge ln mod satisfăcător una faţă de alta, după vlrsL,i, ln
timp ce datarea teraselor !nalte este dată cu aproximaţie.
Din punctul de vedere al numărului de terase şi al proceselor de form :re a lor, valea
Dunării este lmpărţită ln cinci sectoare :
1) ln cea mai mare parte a Depresiunii Panonice Mici nu slnt terase, tn schimb Dunărea a
format un con de dejecţie care se dezvoltă şi acum; 2) tn partea de vest a Depresiunii M ghiare
Mici se pot distinge 4 terase ; 3) tn regiunea muntoasă din mijloc se pot deosebi 7 terase ; 4)
Intre regiunea de munte din zona centrală şi marginea depresiunii maghiare (Alf6ld) numărul
teraselor este de 5-6, iar !nălţimea lor relativă scade; 5) ln lungul porţiunii din Alf6Id a Dunării
-se tntllnesc abia una sau două terase.
Din studiile Intreprinse, autorul conchide că înălţimile relative ale teraselor stnt diferite
1n cele 5 sectoare.
ln ceea ce priveşte vlrsta, se arată că tn lungul porţiunii muntoase se află o terasă din
pliocenul superior, 5-6 pleistocene şi una holocenă.
Asupra formării teraselor cea mai mare influenţă a avut-o fenomenul de coborlre cu
500-600 m tn cuaternar a Alf6Idului. Sub Influenţa mişcărilor cuaternare a scoarţei Pămlntulul,
terasele Dunării s-au deplasat ln continuare. Din situaţia actuală a diferitelor nivele ale tera-
-selor se poate trage concluzia asupra dimensiunilor şi ritmului mişcărilor cuaternare ale scoarţei.
Pe lingă studiile amintite, se mai publică şi clteva de geografie economică.
Astfel, G y u I a B o r a ln lucrarea Rela/iile distribuirii teritoriale tntre izvoarele de
.f!nergie şi industrie tn Ungaria autorul prezintă legăturile strlnse care s-au dezvoltat ln
Ungaria între diferitele ramuri industriale şi resursele de energie.
Din 1959, geografii maghiari şi-au legat preocupările lor şi de studii urmărite pe scară
mondială, ln ceea ce priveşte utilizarea solului ln Ungaria. ln lucrarea lui G y 6 r g y E n y e d I
Cartografierea utilizdrii solului tn Ungarfo se arată deosebita importanţă ce o are lntocmlrea
hărţii care să reprezinte folosirea terenurilor din R.P. Ungară, deoarece agricultura maghiară
este, tn timpul de faţă, arena unor schlmbilrl atlt de Importante, Incit lntocmirea hărţii pe baza
datelor vechi nu ar mal fi actuală dacii. nu s-ar elabora astăzi această reprezentare carto-
graflcll. Pe baza hărţilor întocmite tn 1951, referitoare la posibilităţile de extindere a diferitelor
culturi, şi a existenţei a o serie de hărţi ajutătoare, se va ajunge la harta utilizării solului.
Autorul consideră că scara hărţii 1 :50 OOO este suficientă ca hartă de lucru pentru o
-sinteză geografică, pentru harta ţării propune scara 1 :200 OOO, iar pentru harta globului
1 :1 OOO OOO.
ln sftrşlt, un alt studiu semnat de Rad 6 Sân dor se ocupă de Atlasul Naţional Maghiar
-care se aflll tn curs de redactare. El prezintă tn detaliu structura şi materiile acestul atlas,
ideile directoare ln ceea ce priveşte alcătuirea lui, principiile fundamentale, metodele de redac-
tare ale hărţilor etc.
Proiectul actual prevede 88 de pagini cu hărţi, 7 pagini de text şi se divide tn 13
capitole după cum urmează: relieful şi apele R.P. Ungare, regiunile naturale; geofizlca;
geologia; geomorfologia; meteorologia; hidrologia; geografia botanică şi zoogeografia; pedo-
logia ; agricultura ; industria ; comunicaţiile şi transporturile ; comerţul ; populaţia, adminis-
traţia publică, situaţia socială şi culturală.
Pe haza muncii ce se depune tn această direcţie se poate afirma că R.P. Ungarii. va avea
un atlas care va permite o completă vedere de ansamblu tn toate sectoarele economiei naţlo
nal e şi va contribui la o mal bună repartiţie teritorială a forţelor de producţie şi astfel la
prosperitatea ţilrll.
306 RECENZII 24
Lucrarea prezentată Congresului Internaţional de geografie de la Stockholm ne redă.

după cum am văzut, cele mal importante probleme cu care se ocupă geografii maghiari. Credem
că ar fi potrivit ca pentru unele probleme să existe o colaborare cit mai strinsă cu geografii:
romlni, ca astfel studiile lntocmite 1n comun să poată duce la rezolvarea complexă a
cercetărilor.
Maria Călinescu
IlECEN-,A\IINTt.:L POPU.AŢIEI Dl'.\' 21 FEBilllAlllE 1956, REZULTATE GE:-IE-

RALE, 1080 p., BUCl.REŞTI, 1959; STRUCTl;RA SOCIAL-ECO:-.!O:\HCĂ A
POPULAŢIEI, I, 1021 p., BUCl'REŞTI, 1960; STRUCTURA DE,HOGRAFICĂ A
POPULAŢIEI, 693 p., UUCL'REŞTl, 1961; STRUCTL'RA SOCIAL-ECONOMICĂ A
POPULAŢIEI, II, 1-169 p., BUCUREŞTI, 1961.
In perioada dintre 1959-1961, Direcţia Centrală de Statistică a publicat o interesantă şi

valoroasă lucrare statistică ln patru volume, ln care slnt cuprinse rezultatele recensămlntului
populaţiei R.P. Romlne din 21 februarie 1956.
Intocmite pe baza metodologiei marxist-leniniste, cele trei volume formează o lucrare

capltal11, de o importanţă deosebită, deoarece ele oglindesc schimbările fundamentale care au
ovul loc ln structura populaţiei, ca urmare a marilor transformări social-economice din anii
puterii populare.
Volumul I, Rezultate generale, cuprinde două mari părţi : structura demografică a popu-
laţiei şistructura social-economică a populaţiei.
In februarie 1956, R.P. Romlnă avea 17 489 450 locuitori 1 ·, cu peste 1 600 OOO locuitorii
mal muli declt la recensămlntul din 25 ianuarie 1948, ceea ce reprezenta o creştere de 10,2 %-
Scăderea mortalităţii generale şi infantile şi lmbunătăţirea permanentă a nivelului de trai a
făcut ca populaţia să fie lntr-o continuă creştere, lnregistrind cel mai ridicat spor mediu
anual (12,1 %),_ important salt calitativ dacă ţinem seama de faptul c11 Romtnia burghezo-moşie
rească se situa ln fruntea ţărilor cu o mortalitate generală şi infantilă foarte ridicată.
Consecinţa profundelor transformări economice şi lndeosebi ca urmare a procesului rapid

de Industrializare socialistă a ţ11ril, recensămlntul din 1956 arată o creştere lnsemnată a popu-
laţiei urbane, care cuprindea 31,1 % din populaţia ţării, ln unele regiuni ca Braşov, Banat şi
Hunedoara, aceasta depăşind 40 %- Datele recensămlntulul din 1956 scot ln evidenţă caracterul•
omogen sub raportul structurii naţionale a populaţiei, romlnil formind majoritatea covlrşltoare
(85,7%).
In anii puterii populare au avut loc transformări revoluţionare ln ceea ce priveşte nivelul
cultural al populaţiei R.P. Romlne. Comparativ cu anul 1930 clnd 38,9% din populaţia ţării,
era analfabetă, ln 1956 se poate spune că analfabetismul era ln general lichidat. Apariţia
numeroaselor şcoli şi Instituţii de toate gradele a dus la lmbunătăţlrea continuă a nivelului
cultural al populaţiei.
Cea de-a doua parte· a volumului I relevă adlnclle transformări social-economice din-
cadrul economiei noastre naţionale hi plin avlnt (date asupra cărora se revine cu detalii li).
volumul II). La data recensămlntulul, populaUa activă a R.P. Romlne reprezenta circa 60 %-
din totalul populaţiei, din care 92,2 % revenea ramurilor producţiei materiale. Recensămlntul
1) La 1 ianu.1rie 1962, populaţia R. P. Romlne lnsuma 18633000 locuitori.
25 RECENZII 367
din 1956 arată cil. populaţia activă ocupată ln industrie a crescut de aproape două ori com-
parativ cu 1930, ln construcţii de aproape 4 ori şi ln transporturi de 1,5 ori.
Transformarea socialistă a agriculturii a dus la apariţia unor noi grupe sociale, determi-
nate de existenţa formelor noi de proprietate socialistă : ţărani colectivişti şi lntovărăşit.J.
Industrializarea socialistă a ţării a dus la sporirea considerabilă, numcriC'ă, a clasei muncitoare,
lntărindu-se rolul ei de conducător ln stat. AsUel, ln 1956, aceasta deţinea 23,7 % din totalul
populaţiei. Ca o consecinţă a aceloraşi transformări s-au schimbat radical şi formele de pro-
prietate, datele recensămlntului ilustrlnd caracterul predominant al sectorului socialist ln
Industrie, transporturi, comerţ, lnvăţămlnt, cultură etc. De asemenea, se remarcă creşterea de
2,5 ori a cadrelor didactice din lnvăţămlntul mediu, elementar şi preşcolar şi de 8 ori a perso-
nalului ştiinţific, precum şi larga participare a femeilor la diferite activităţi de producţie şi
cu caracter obştesc.
Volumul II, Structura social-economiclt a populaţiei, partea r, analizează detaliat struc-
tura social-economică a populaţiei R.P. Romlne ln pcofil teritorial. Importanţa lui constă ln
aceea că, rezultatele ilustrează ln mod concret succesele obţinute ln dezvoltarea raţionalii. şi
armonioasă a diferitelor părţi componente ele teritoriului R.P. Romlne. Volumul II cuprinde
două părţi : partea I, tabele recapitulative, o sinteză de ansamblu a structurii social-econo-
mice a populaţiei şi partea a II-a, tabele dezvoltate, cere reprezintă conţinutul propriu-zis al
acestui volum şi ln care se face o analiză, utilizlnd aceiaşi indicatori, la nivelul raioanelor
administrative şi al oraşelor.
Partea a II-a a acestui volum are patru mari capitole ; populaţia activă şi pasivă pc grupe
sociale şi sexe, ln R.P.R., regiuni, raioane pc medii, oraşe; populaţia activă şi populaţia
pasivii. cu studii medii şi superioare pe grupe sociale ln R.P .R. pe medii şi regiuni pe medii ;
populaţia activă pe grupe sodale şi sectoare sociale dup[1 ramuri de aclivilate
şi sexe în I\.P.R pc medii, rcg"uni pe mccl:i, raioane pe medii şi oraşe; populaţia
activă pe ramuri şi subramuri de activitate pe sexe ln R.P.R. pe medii, regiuni pe medii,
raioane pe m edii şi oraşe.
Din analiza datelor publicate ln acest volum, aspectele cele mai caracteristice slnt redate
ln ultimul capitol, din care rezultă succesele doblndlte ln industrializarea socialistă a ţării şi
ln special ln industria grea. La data recensămlntului, 1n industria grea era ocupată peste 67 %
din totalul populaţiei active a ţării. ln cadrul ramurilor Industriei grele, o atenţie deosebită a
fost acordată industriei construcţiilor de maşini, care lngloba 36 % din totalul populaţiei
ocupate ln industrie. De asemenea, schimbări radicale se remarcă şi ln structura populaţiei
active ocupate ln agricultură, tn cadrul căreia au apărut ocupaţii noi, inexistente ln trecut
(tehnicieni, mecanizatori etc.).
Importante slnt modificările Intervenite ln structura populaţiei active ln cadrul regiu-
nilor administrative. Preocuparea permanentă a organelor de stat, de a dezvolta şi ridica
din punct de vedere economic regiunile rămase ln urmă ln timpul regimului burghezo-moşieresc
a făcut ce ln cedrul acestora greutatea specifică a populaţiei ocupate ln industrie să sporească
considerabil.
, Volumul II cuprinde de asemenea dale din care rezultă cil numărul populaţiei. aclive
cu studii medii şi superioare este ln continuă creştere.
Volumul IIJ., Structura demograficd a populaţiei, prezintă ln profil teritorial rezultatele
definitive ale recensămlntulul populaţiei din 1956, cu privire le o serie de indicatori demogra-
fici care permit tragerea unor concluzii deosebit de importante, mal ales ln ceea ce priveşte
repartiţie teritorială a populaţiei R.P. Romlne.
Partea I cuprinde tabele recapitulative asupra structurii pop~laţiei pe sexe, stare
civilă, naţionalitate şi limbă maternii, mărimea familiei şi populaţia pasivă pe ţară şi regiuni
administrative. Tot aici slnt analizate datele cu _privire la populaţia stabilii. şi populaţia prezentă
31i8 RECENZII 26
pe sexe, care merg ln profil teritorial de la nivelul ţării plnă la cel al regiunilor adminis-
trative, raioanelor şi oraşelor.
Partea a II-a a acestui volum, mult mai dezvoltată, cuprinde numeroase tabele analitice
referitoare Ia : numărul şi repartizarea teritorială a populaţiei, populaţia după starea civilă,
după naţionalitate şi limbă maternă, populaţia cu studii medii şi superioare, familii, populaţia
pasivă, de data aceasta lnsă Ia diferite grade de adlncire a analizei datelor în profil teritorial.
Rezultatele definitive ele recensămîntului populaţiei din 1956 publicate ln acest volum
şi lndeosebi partea referitoare la numărul şi repartizarea teritorială a populaţiei prezintă o
mare importanţă, cunoaşterea lor fiind necesară la compararea cit mai judicioasă a schimbă
rilor Intervenite o dată cu succesele obţinute ln dezvoltarea şi repartizarea raţională a forţelor
de producţie pe lntreg cuprinsul ţării.
Volumul IV, Structura social-economicei a populaţiei, II, analizează ln profil teritorial
structura populaţiei R.P. Romlne pe ocupaţii.
Partea I conţine tabele recapitulative asupra populaţiei active pe ocupaţii şi sexe 1n
R.P.R. pe medii, regiuni pe medii, ln cifre absolute,şi 1n procente.
Partea a II-a, cuprinzlnd un volum de pagini mult mai mare este formată din două mari
capitole: populaţia activă pe ocupaţii şi sexr ln R.P.R., pc rl'giuni, raioane pc medii, oraşe
şi populaţia activă pc ocupa\ii' după ramuri de activitate şi sexe în R.P.R. pe medii
i;i regiuni pe medii.
Datele prezentate ln acest yolum oglindesc succesele obţinute ln dezvoltarea economiei
ţării şi numărul mare de specialişti din diferite domenii de activitate.
Cele 4 volume, cuprinzlnd rezultatele recensămJntului populaţiei din 21 februarie 1956,

scot ln evidenţă structura demografică şi social-economică a populaţiei 'tn momentul încheierii
unei etape importante ln construirea socialismului ln ţara noastră. Ele au o deosebită impor-
tanţă lntructt reflectă schimbările profunde şi radicale intervenite 1n structura populaţiei, ca
rezultat al industrializării socialiste şi al transformării socialiste a agriculturii, de care slnt strlns
legate progresele ln ridicarea nivelului material şi cultural al populaţiei R.P. Romlne.
Niculina Baranovsky
S. A. KOVALEV, Gheogra(iceskoe izucenie selskih µnselenii za rubejom (Studiul geografic al

aşezdrilor rurale tn strdindtate). Voprosl gheografii, voi. 44, Moscova, 1958.
Această lucrare a fost comunicată ln şedinţa Comisiei de geografie a populaţiei şi oraşelor,

a Filialei din Moscova a Societăţii de geografie a U.R.S.S. ln Ianuarie 1958.
Apreciind părţile pozitive şi scoţtnd ln evidenţă pe cele negative, acest studiu interesant
este o privire critică, de pe poziţie metodologiei marxist-leniniste asupra lucrărilor care au ca
obiect de studiu, geografia aşezărilor rurale din străinătate şi mai ales din ţările capitaliste.
Avlnd la bază un foarte bogat material bibliografic, autorul încearcă să desprindă princi-
palele curente şi tendinţe ale geografiei burgheze ln domeniul respectiv.
Astfel, S. A. K o va I ev arată că ln dezvoltarea geografiei aşezărilor rurale este
caracteristică, ln primul rtnd, lupte dintre cele două tendinţe : a) determinismul geografic, al
lui R a t z e I şi al succesorilor lui, de la sflrşltul secolului al XI ·X-lea şi lnceputul sec. al XX-iea
care explică majoritatea deosebirilor, ln ceea ce priveşte aşezările, prin Influenţa particularităţilor
climatice, a diversităţii reliefului, a condiţiilor de alimentare cu apă etc., tendinţă care se mani-
festă şi astăzi prin supraaprecierea influenţei condiţiilor naturale, privite Izolat de condiţiile
social-economice şi nivelul forţelor de producţie ; totodată autorul remarcii. faptul că „concepţia
determinlstA, ln general, nu mal poate fi considerată 1n prezent ca predominantă 1n ştiinţa
27 RECENZII 3G9
bnrghezll despre geografia aşezllrllor"; b) concepţia ctnl-ll fonnulatil mal precis de ciltre
A. M e I t z e n, care presupune c:l dlrerltele moduri de pracllcarc o agrirulturll şi formele cores-
punz:ltoare de aşez:lri, repartiţia aşcz:lrilor slnl proprii modulul de viaţă al anumitor popoara
şi au fost explicate prin ,.spirilul" acestor popoare. Concepţia etnică nu mai este nici ea lipie:\
pentru geografia burgheză contemporană şi a fost criticată de pe dHerlle poziţii.
Siluindu-se pe aceeaşi pozl!le critică, autorul relevă cll, prin dezvoltarea unor laturi ale
concep! iei lui M e I l z e n, s-a lormat, ln special ln Germa'nia, o tendinţă contaminată puternic
de tendinţe naţionaliste reacţionare. Nu lnllmplător - arald autorul - nu'mărul mare de
lucrări geogralice a fost consacrat aşczllrilor germane din est şi multe din aceste lucrări au fost
folosite pe scară largă de către fasciştii germani ln scopurile lor, ca fundamentarea „ştlinţlflc:l"
a „drcptnrilor Istorice" asupra teritoriilor strdine.
Mnl departe, S. A. K ova Ie v menţionează apariUa unor studii morfologice sau mor-
fogenetice asup·e aşezărilor, pornite lnlr-o măsură mal mare sau mal mică tot de la M e I t z e n,
al căror cxponcnlf principali n•• fost O. S c h I I) t c r şi R. " rad m a n. T.e S c h I O t c r
se observă cea mai perfecţionată concepţie ln privinţa studierii „landşartlce" a aşezărilor.
ln continuare, autorul relevă larit•1I că ln al Iii-lea rlecenln al ~cc. al XIX-iea, ln Franţa,
a luat naştere o tendln!ă mal analilică, legată de numele lui D eman geo n. Alei, problema
de bază este explicarea răsplndiril, originii legăturilor reciproce şi trecerilor reciproce dintre
dou:l tlpnri principale de aşezări rurale: lipul concenlrul şi cel dispersat, cn cel Intermediar-
aglomerat (dnp:l Le r c v re). Principalele cauze ale acestor dilcren!e ln cc priveşte aşez:'!rlhi
slnt considerate de către O e m a n g e o n condH lile social-economice (,.ale rcr,l•milor agrare"
şi „economici rurale"), precum şi nivelul tehnicii şi spcclallz.:irli economi I agrare. Studierea
detaliilor inorlologlce, a planificării ar.cz,irllor, cslc 1:lsat:"1 pe un plan secundar. Analizln•I „cau-
zele sociale" D e m :i n ~ eon crilică pe :\f e I t z e n şi pc urinaşii lui, bazln<lu-se pe (npto
reale şi trage concluzia că „nu tracii! iile ctnlrc !şi impun legea lor ci mal de grab:l necesitatei
economic:l". El subliniază c:'! ,,organi1.area social:'! poale Impune unele le'=I C!l privire Io aşezări".
S. A. K o v n 1 ev sesizează Just că nu trebuie supraestimată Importanţa generală o
lncrărl101· lui Dema n geo n. Tendinţa respectlvll n-a mal fost dclvollală ulterior ln gcograrla
burgheză ~ecll foarte pu!in. Nu lntlmplălor, remarcii autorul, lnccrcarea de a continua şi a
odinei linia de bază a analizei lui D e m a n g e o n o găsim numai la geograful francez contem-
pori.n, P. Geo r g c.
Autorul relevă Interesul deosebit pe care-l prezintă cartea lui P. G cor g e, Le "illage,
al cărui capitol principal este scris sub puternica inrlucn! ă n lncr:lrllor lui Dema n g con,
arăllncl cil felul lui P. G e org e de a privi problema se deoseucştc prin prezentarea suficient
de clar:'! a rolului conducător al modului de prod:.icllc social:'! ln dezvoltarea aşeiărilor, a Influen-
ţei ajutătoare sau „Indirecte" dar ln acelaşi timp lnsemnate, a factorilor naturali şi a altor
condiţii locale. K ova Ie v socoteşte că necastă lucrare are un nivel mult mal ridicat <lecit
lucrările contemporane ale autorilor burghezi, ln problema respecllv:l.
Dezvoltlndu-şi tn continuare malr.rlalul, autorul arnt,1 că ln geografia burgheză s-au

obser,at şi alte tcndin!e ln studierea n~C'Z,lriior r11rale, Intre care se nlclcn! laz:l tcn,linta c11 colorit
colonl1.ator. ln acest sens, s-au studiat tnilor;ul S.U.A., dar mal ales a ~llrilor Amrr kll I.aline.
/I ustrallei, Insulelor din Oeean 11l Pacific etc. ExponentBI prlnclval al acestei tenclln! e este geo-
graful J. Bou man clin S.U.A.
ln conllnnarc, nntorul rele,•/1 faJ>lnl cil ln ullimil 10- 1:i ani se lntcnslllcă tendinţa pur
fnnrflonală ln studierea aşezl\rilor ln stnl_inillatc. Asupra geoprnfilor str.lini se manlfest:l lnrluenţa
lucrilrllor lui ,·. Chris l n 11 e r conslclr.ralc lntr-o oarecare mdsur,l ca avlncl tenclin!:'! lnnc-
tlonală. El a lncercal s:1 cuprind,l ln aşa numita ,,teorie pură a aşczi1rllor" toate gen11rlle de
aşe,:ărl. PIPclnd de la principiul distanţelor celor mai mici, a construit pur geometric schema
■patlrJll irioală,a reparllţlel a~ezărilor (.,schema hexagonah1") de care, potrivit C'>Rl'Cp~lei 1ale,
trebuie 1ă fie fagată şi schema lmpărţirii administrative a teritoriului.
Caracterul aLstract, simi,lisl şi formalist al schem I ,r ial C h r i s I a 11 .'! r a stlrnlt
craica multor geografi burghezi dind un imlJolJ curentului de studiere geografică a o,e:,;ărilor.
Aulorul men\ionează r.ă ln legătură cu dezvoltarea geograrlei a,ezărllor ln străinătate,
a căpătat o largă răsplndire şi alcătuirea unor hărţi speciale ale aş~zărilor.
Spre sflrşitul lucrării autorul trage unele concluzii şi anume că pentru geografia burgheză
conlemporană este caracteristică creşterea Interesului fa !ă de analiza funcţională a aşezărilor
sau fală de sludierea funcţiilor ln combinape cu analiza morfologică (care rămlnc ln mod vizibil
pe un plan secundar). Încercările de aplicare practică a cercetărilor geografice asupra aşezărilor
slnt din cc ln ce mai numeroase, dar ele poartă un caracter destul de îngust. ln interpretarea
faptelor, arată autorul, nu mai există dominarea anterioară a uncia sau altei cor.c:p'.ii lng 1stc
(determinism, factorul etnic etc.), se acordă aten!ie unei serii dJ momente social-economice,
dar ln general, predomină, un eclectism vărlit care rellcctă stagnarea şi slăbiciunea ba,:el teore-
tice. Autorul sulJliniază că 111asa de date acumulate este vastă şi aşteaptâ să fie generalizată.
In ultimul capitol al lucrării autorul face o apreciere succintă şi asupra studierii ~şe:,;ărilor
rurale ln unele ţări de demorraţic pop1,lară (R.P. Poloni\, R.D. Germană, R.P. Ungar.l), care
acordă o atenţie mai mare acestei leme .;i unde există tendinţa de a apropia cercetările de pro-
blemele practice ale economiei planificate.
Analizlnd un material bi?,liografic vast ln domeniul respectiv, S. A. J< ovo Ie v a
reuşit să redea ln mod succesiv (deşi schematic - clupă cum arată lnsuşl autorul) apariţio şi
dez\·oltarea diferitrlor aspecte, precum şi diversitatea curentelor manifestate ln domeniul geo-
grafiei aşezărilor rurale din străinătate.
Filcf.'eia Tofan
I. V. NIKOLSKI, G.~eo3rafia trans;nrfa SSSR (Geoqra(ia tran,p1rluri/or U.R.S.S.). Gosu-t

dar.;tvennJe lzdatelstvo gheograriceJkol literaturi, Moscova, 19J0.
Lucrarea apărută sub titlul de mai sus reprezintă cursul pe care autorul l-a ţinut timp
de 10 ani la Facultatea de geoJrarie a Universităţii din Moscova. La lntocmirca lucrării, pc llngil
un m1terial documentar foarte vast, slnt folosite şi rezult::itcle c~rc!tărilor personale ale auto-
rului, care lnccplncl din anul 1932 a participat la diverse expediţii ln vederea studierii transpor-
turilor ln ţinuturile lndepărtate ale U.R.S.S.
Lucrarea cuprinde o lnlroducere şi trei părţi, intitulate: Bazele generale ale geografiei
transporturilor ln U.R.S.S., Geografia principalelor mijloace de tr,msport ln U.R.S.S. şi Privire
generală asupra geografiei transporturilor pe raioane.
Transporlurile constituie o ramură importantă a economiei naţionale şi reprc1.lnlă, a5a

cum a arAtat V. I. Le n I n, una din principalele legături dintre industrie şi agricultură pe
care se bazea7ă ln lntregime socialismul. ln condiţiile Uniunii Sovic~ice, care poscdil un vast
teritoriu şi o dispersare accentuată a bogilţillor sale naturale, repartizarea jusll a mijloacelor
clc cumnnlcape ca ~i stabilirea ratională a legăturilor de transport Intre dHerltele centre eco-
nomice, slnt de o mare importantă. Problema dezvoltării transporturilor este indis:>lu'.lil legată
de repartitia justă a forţelor de producţie, de dezvoltarc.1 complexă a raioanelor economice etc.
Autorul arntă cil construirea căilor ferate ln Kazahstan~ avut o lnsemnătate deosebită pentru
crearea celei de a 3-a ba1.e carbonifere ln Karaganda pentru dezvoltarea Industriei metalurgico
şi a melalelor neferoase ln Kaz„hstnnul Central ca şi a Industriei petroliere ln bazinul Emba.
::rn RECENZII 371
Exploatarea bogatelor res•.1rse ale Slberlel este llmlt:ită lntr-o mlhură lnsemnatA de Insuficienta
dezvoltare a căilor de comunicaţie pentru transportar<'a mărfurilor cu mare volum.
In prime parte a lucrării autorul analizează problemele teoretice ele geogra(lel transpor-
turilor şi legităţile dezvoltării şi repartiţiei acesteia, determinate rund de legile obiective ale
producPel şi lnrJuenţate de condlliile naturale speclrlce teritoriului respectiv. Dezvoltarea
transporturilor decurge, şi este sub directa influenţă a legilor de producţie, dat fiind faptul cA
şi transporturile reprezintă o ramură a economiei naţionale. In aprecierea condiţiilor naturale
ca factor care Influenţează transporturile, autorul expune concepţia marxistă asupra rolului
medlulnl geografic, mediul nalural fiind o condiţie permanentă şi necesarii a vieţii materiale
a societăţii fără ca ea să reprezinte cauza determinantă a dezvoltării acesteia.
In partea a doua, autorul analizează geografia diferitelor feluri de trasporturl, dezvol-
tarea lor istorică ln concordanţă cu partlcularitălile locale. De asemenea, se arată rcconstruc!la
socialistă a diferitelor mijloace de transporturi şi rolul lor asupra schimbărilor ln geografia
transporturilor.
Din cele şapte feluri de mijloace de transport din U.Il.S.S. (feroviar, maritim, fluvial,
auto, aerian, pe conducte şi special) autorul arată că cel mai mare rol li au cllllc ferate, pe care
ln anul 1958 s-au transportat 81,2 % din volumul ele mărfuri şi 80,6 % din numărul total de
pasageri. Locul al doilea după volumul de mărfuri revine transportului maritim (6,(l 0 {,), urmat
de cel fluvial (5,3 %), auto (4,8 %) şi cel pe conducte (2,1 Ofo\.
Se analizează ln continuare o serie de indici tehnico-economici, necesari ln lnţelcgerea
justll a proceselor şi fenomenelor geografice ale transportului. Prin Intermediul exemplelor
concrete se Ilustrează avantajele regimului sovietic şi a economici socialhte, ln care transporturile
slnt folosite raţional, p'c bază de plan, faţă de regimul capitalist, cu anarhia sa în profocpe şi
concurenţa aprigă Intre diferite mijloace de transport. Slnt folosite pc scară largă ln interpre-
tarea şi prezentarea materialului lndlca!iile principale ale Partidului Comunist şi ale Guvernului
Sovietic, operele clasicilor marxism-leninismului, ca şi materialele planurilor cincinale şi cifrele
de control ale dezvoltării economici naţionale a U.R.S.S. pentru anii 1959-1965. Se analizează
şi problemele principale ele geografici transporturilor ln perspectivă.
In partea a treia se dau caracteristicile de transport ale raioanelor economice, elucldln-
da-se felul ln care se lmblnă diferite mijloace de transport; prin pri zma condi\iilor economice
şi naturale ale raioanelor se analizează dezvoltarea relelei de transport şi rolul fiecăruia ln
transportul de mărfuri. De asemenea, autorul analizează structura circulaţiei de mărfuri pe feluri
separate de mijloace de transport, precum şi geografia curenlilor de mărfuri. Important este şi
faptul că se Indică liniile principale ale căilor de comunicaţie, specializarea lor, nodurile de
transport şi tipurile lor.
Lucrarea este Ilustrată de un bogat material canoE(rafle, schiţe şi hărţi monozromr,
reprezentate dinamic prin metoda liniilor care Indică curenţii de produse (hArţlle cu direcţia ~•
'1/olumul mărfurilor tramportate).
Prin problemele pe care le prezintă, lucrarea are o reală valoare ştiinţifică, fiind nu numai
o contrlbu\l! ln tmbogă\irea literaturii de specialitate ci şi la reiolvarea unor probleme Impor-
tante actuale ale economiei U.R.S.S.
Aure/la Barco
Rcdact0r responsabil , MARIA NICULESCU
Tehnoredactor , PETRU BRUMA
D•I Z. cui„ Zi.06.1962. Bau, ,u llt,ar 28.12.1962. A.1>4n,1 1963.

Tir•/ 1/IOO •"· l,,01•"· Hir1;. u•iulinl "• 651/_. l6{700Xl000.
Coli •-litori•l• 31,37. Coli da 1/pa 23,25. Plllnt• n,
A 0217211962. C. Z. p•n1,11 bibliol•ciZ. lllfrl ţi miei 91 (082).
loirepriodcrea pollsra!icl or. 2, nr. Brezoianu nr. 23-25

Buauqti, R.P.R. - Comand■ nr. 2'140
~"•--·--
r - ...,,, •c~,1,- 15
'
, '~:-<:
t - . -. ........ -.,..._
·-
- ........... ·· .. .
...
~
•......·-··•.·. a
===-■ •...... I ...
....
···..
....
···..
·=.
••F
.
:111111~
.
.........■
=..···..····
... ·
,,..,.,.,,..,.,,.
...!!...••...·....
.!~•··••■-
---ltl-l- ..·-......·-.....•..·.. ····...·-·-..··..-· '"... =.. •...••..••••..••...••..•••...••..•.

-·
•• ···
••::: ~
•• •• ··= ••
.: :: :· -
•
o········
I ••
::
••••• ·--
••••••::
••••a
•• • . •••••••••••••••• .~
& -•.-•••..-••..·••
•• ..
••..••••..••••••• .... ..
••.,., YII
1:
~
• •• ••••
••••
••••••••
•••• • ..••..••••.......••••......••••••......••••....•... ..•••.... ..
·· -· :I ..•••
..
••·-••·- ••·••
.. .. .. .
..: ••..••..••••..••••..•• :··•••-··
••
•• ••
••
••••
••
•• •• •
•
........... :II
:n i
I
..••••••••... ..•1··..•···-··..···-··....-•• • - ::::::i •••••••••..••••..·••·••..~••••..~• ··••-·..··•.•..··•.•--..··.••··:
;; ;: ;
••
•• •
·-~ !!! !!I •••••••••••••••
-··
•·•
-·· ..
1: .
11 11 .
~,
..
·:· .. .. . .
••·::••:::••:::••:::•• •••••••••••••••
.. _, :::....·-···..-···•..--......: ....···.··.. ···- •••• ..:1..•••···••.••_..••···••.._••••..•:•. . •••
.. ..
-··::••..••·····..••··.··-••·•• •• I ••• •...•••....••••..••..••••..••..••••...•••... ..··..·-.._
,.~
,!! •• •• H li
,
··- ••••==..•=• ··• ·-
~=
III
.. .. . -·
••••--
••••..
.. ..
..··..--
•• . ..
•••••• ·····-·
ii .. ..
···-.. ·=. :m
••..••..••..••..• .. .. ..
·•...::.
, •
I·· ·- ••••••
.. ..
!••••••••• ..
·-
.:: m
... ••..••..••••..••••..•••.••
.::::::.& ··••..··••··• ·- a
'-'-♦♦♦♦
"',0..,0, ♦~
' Y<, ♦ <0),-,...,..-,.
.
4
=....-·,. -
1··
••••••
••••
••••••
••
•• • ..
··
••
..
··.. ··=
··
I
~-
--
·-:·······-······ -·i
'..,}... ..,),♦
~s >- t-t
~4 ♦
m ••••••
_!,! ::
•::~ :
.11-i:
I
· !. ••
t:,: ,:ţ.t-
.. ' '
•••••••• 1··
•• -·
... •=••··••=··••••··:
••••
•••••••••
••
•••••••••
.. .... ..
♦♦-
. ~·--·
•• ••• ··---
••••··
..
••····•· · ·· ·· ·· ·: ·1
•
··•1····•• •••••
••••
•••
...
■I·...
••
·· ••
·· ••
··
H
.... ..
..■ 11·■•··■--·■·· ·
··••
::::::..
••
·· ::
····
.. ..
.. ..
......::..... 141. • •• ••
I··••• •••
•• •• ••
....... ••••---= -- ··
•
•• :: :: :: https://biblioteca-digitala.ro
•• ••..it li

09 Probleme-De-geografie IX 1963

Transféré par

Informations du document

Copyright

Formats disponibles

Partager ce document

Partager ou intégrer le document

Options de partage

Avez-vous trouvé ce document utile ?

Ce contenu est-il inapproprié ?

Droits d'auteur :

Formats disponibles

09 Probleme-De-geografie IX 1963

Transféré par

Droits d'auteur :

Formats disponibles

https://biblioteca-digitala.

fli;tl [li' 11n~11l

,_.~•+ - ........... ._.._-. ..,,.

t: ~:; '.,; :::: :::: ::~ ·;::

·;~ ~:: :::• ~îî l ttÎJ .-1

IIt 1 tt+ +-..... ···-------,,1,,1,,14.-mi, î . . ..... 1.-<-. ~ , • , _-,---- ~ _-: ~ •, ) , , »1 ,,1 !

l 1 f Il t .. ~ ..11i '. : ' ,,,,

n~+~l !' I 111 L1ţ ~~ii tg;;::::::::--; t I 1' 11r1îl iti!I(!!1111„ţ:::::~:::;

. --------~. ··~• •-~---J-

• 1 , , cc •. •- •· .. -- - .. .. "" - - - · - > l l l j ) l ft tt ,+ 1-+ ~ ' ' '·--- --·•

r;·_ţ :; t_ 11~":" ' ·, . :, -.....

TIBERIU MORARIU, membru corespondent al Academiei

BUCURESTI 20, strada dr. Burghelea nr. 1

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMINE

CRONICĂ GEOGRAFICĂ 327

ll3).lATEJibCTBO AKA,ll;EMlllI PYMhlHCKO0: HAPO,ll;HOA: PECTIYEJillKll

.PUBLISHING HOUSE OF THE ACADEMY OF THE RUMANIAN PEOPLE'S REPUBLIC

GEOGRAPHICAL CHRONICLE . 327

DESCIFRAREA MIŞCARILOR TECTONICE

Aspectul actual al reliefului R. P. Romîne reprezintă numai un mo-

1) Comunicare prezentată ln Sesiunea de comunicări ştiinţifice a Universităţii din Bucu-

~1işcările tectonice din cuaternar reprezintă, de fapt, o continuare

-autorilor, a fost întocmită ha,rta repartiţiei mişcărilor tectonice cuaternare

fost a.d.încirea văilor pe verticală, sculptarea defileului Dunării între Baziaş şi

Fig. 1. - Schi~a mişcărilor lcclunicc cuaternare de pc lerilo riul R. P. Romtnc.

pe anumite porţiuni, locul mişcărilor de lăsare a fost luat de mişcările

a fost puternic fragmentat, iar în cadrul văilor s-au format 5 -6 nivele

une, care, în funcţie de amplitudinea diferită a mişcării de ridicare, au

OBnRCHEHME rEOMOP~O~OrMYECRMX METO~OB TERTOHM-

TYAOA, pHTMOM H npOAOJUKHTeJU,HOCTblO KOJie6aT8JlbHLIX ABH>ReHHA aeM-

Pttc. 1. - CxeMaTH'leCHall KapTa TeKT0HH'leCKHX nemi<eHHit B '!eTeepTH'IHLitt

DECIPHERING OF TECTONIC MOVEMENTS IN TRE QUATER-

Starting from the premise that most of the characteristics of the

Fig. 1. - Diagram of Quaternary tectonic molions on U1e terrilory of lhe R.P.R.

1. Bade a L., Rolul tectonicii şi neotectonicii ln formarea reliefului Depresiunii Clmpul-

V. I\IIEĂILESCU şi ION CONEA

Cu tot interesul intrinsec pe care-l prezintă terminologia diferitelor

teristice. De asemenea, acceptarea şi folosirea de către geografii din toate

Care este t,dtuaţia actuală a terminologiei în geografia rominească YAm

-aceeaşi vreme, pentru şeile largi de pe culmi, termenul înşeuare (o tradu-

terminologiei noastre populare. Va trebui să discutăm, în şedinţe de In-

O HEOEXO,ZJJ-:IMOCTM TIEPECMOTPA li CMCTEMATM3A~MM

BcJie;o; Ba HBJIOmeHHeM coo6pamemrlî o Heo6xo;o;HMOCTH HMeTL TO'l-

ON THE NEED OF REVISING AND SYSTEMATIZING THE

After a few remarks on the need of an exact scientific terminology

l. D. P uşchi l ă, Observaţii cu privire la terminologia geografică populară şi. la toponimie.

De obicei pentru necesităţile organizaţiilor şi instituţiilor regionale

Care trebuie să fie însă conţinutul de bază al unui asemenea tip de

11. Relieful, hidrografia.

Ar fi interesant de, redat, cu ajutorul unor semne speciale, unele

1n primul rînd, trebuie reprezentate localităţile care au importanţă

muri construite în mare număr în aceste regiuni în anii puterii populare.

mai ma.re încărcare a hărţii. Pentru ca acea.stă încercare să nu prejudi-

O THTIE OB30PH01l 3ROHOMI1RO-A~MIIHI1CTPATI1BHOR

ABTOp Hatm:naeT C H3JIOifHlHHJI Haa11aqemrn 06:JOpuott ,HWHOMHK0-

ON THB TYPE OF ADMINISTRATIVE, ECONOMIC AND ,

The author i,tarts from the destination of the administrativer

V. MIHĂILESCU, C. HERBST şi I. BĂCĂNARU

Studiul geografic al oraşelor a căpătat o deosebită importanţă

etc., unde o populaţie - de obicei numeroasă - exercită funcţiuni spe-

comodă şi ea este preluată de geografi de la economişti şi statisticieni.

vităţi neproductive nu depăşesc interesul hinterlandului apropiat al ora-

A. OBAŞE:ro FUNCŢIUNi MULTIPLE-~BINE DEFINITE

1. Oraşe cu functiuni complexe. În această cat3gorie intră grupa

Fi ~. 1. - Terasa I şi a II-a la .\laneciu - Păminteni. Pi etrişu