Ghjurnatante è disgraziatu Besogneux et malheureux Vogliu cantà l'addisperu Je veux chanter le désespoir Di lu mio amore scunciatu De mon amour avorté
Anghjula, pura è fantina Anghjula, pure et célibataire
Di u veranu più bellu fiore Plus belle fleur du printemps Si n'andò quella matina S’en alla ce matin là À fà serva à li signori. Devenir servante pour les seigneurs
Anghjula, Anghjula mea Anghjula, mon Anghjula
A ruvina mi purtasti Il me porta la ruine Stu ghjornu duv'è n'andasti Ce jour où tu allas In li sgiò Chez les nobles È ne francasti lu purtò. Et en franchis le portail
L'estate l'aria infiarava L'été l’air s’embrasait
Eri stanca à la funtana Tu étais fatiguée à la fontaine A to ciretta pisava Ta cruche pesait Sott'à quella sciappittana Sous une telle chaleur
Eu, rozu travagliadore Moi, rugueux travailleur
Ùn truvai mai la stonda Je ne trouvais jamais de moment Ellu, giovanu signore Lui, jeune et beau seigneur Bellu, ti girava in tondu. Te tournait autour
Anghjula, Anghjula mea Anghjula, mon Anghjula
Fù cusì, nun ricusasti Ce fut ainsi, tu ne refusas pas A to giuventù li dasti Tu lui donnas ta jeunesse À stu sgiò A ce noble Chì in la so casa t'ingannò. Qui te déshonora dans sa maison
Trà a cardellina è u corbu Entre le chardonneret et le corbeau
Matrimonii ùn ne pò nasce Il ne peut naître d’unions Puru un criaturu in corpu Car une fois enceinte U sgiò ingratu ti tralascia Le noble ingrat te délaissa
Stu ghjornu era festa in piazza Ce jour de fête sur la place
Misurasti a to sciagura Tu mesuras ton malheur Spusava una di razza Il en épousa une de race noble, Ricca, di ceppu sicuru. De lignée sûre
Anghjula, Anghjula mea Anghjula, mon Anghjula
Issa pistola ch'è tù purtasti Ce pistolet que tu portas A ti cacciai, ùn la mi dasti Je te l’ai pris, tu ne me le donnas pas È u sgiò Et ce noble Fù a mio manu chì u tumbò. Ce fut ma main qui le tua
Alain Di Meglio VOCE VENTU (« Rughju di vita » — 2005)