Embriologie

Bibliografie

1. Carlson M. Bruce “Human Embryology and Developmental

Biology” 5th edition, Elsevier edit. 2013
2. Chircor Lidia,Surdu Loredana “Embriologie Umană” Editura Ex
Ponto 2014 600 pagini
3. Chircor Lidia,Surdu Loredana “Embriologie Umană” editia 2, Editura Ex
Ponto 2015
4. Chircor Lidia, Dina Constantin “Variante anatomice şi
malformaţii congenitale” Editura Paco Bucureşti 2007
5. Moore KL, Persaud TV: “The Developing Human: Clinically
Oriented Embryology”. 9th ed. Philadelphia, Pa: WB Saunders
2011
6. Sadler T. W, Langman J. “Langman's Medical embryology” 12th
edition Philadelphia, edit. Wolters Kluwer Lippincott Williams &
Wilkins 2015
7. Sadler T. W, Langman J. “Langman's Embriologie Medicală ” edit. Wolters Kluwer
Lippincott Williams & Wilkins 2006
8. Schoenwolf G. C., Bleyl S. B., Brauer P. R. “Larsen's human
Etapa intra-uterinã
Perioada embrionarã
Perioada preembrionarã:
sãptãmâna 1 i.u. = fecundaţia, segmentaţia, nid
morula, blastocistul, prima fo
embrionarã.
sãptãmâna 2i.u.= discul embrionar didermic,
sfârşitul nidaţiei.
Perioada embrionarã propriu-zisã: sãptãmânile 4-8

Perioada fetală: săptămâna 9 i.u. – termen (280 zile sau

40 săptămâni de la prima zi a ultimului ciclu menstrua; 266
38 săptămâni din momentul fecundării)
 Etapa postnatalã
perioada perinatalã: 0-7 zile
perioada nou-nãscut: 0-1 lunã
perioada sugar: - 1 an
perioada copilãriei: I/ - 7 ani; II/ - 10-12 ani
perioada prepuberalã: 10 ani/f; 12 ani/m
perioada pubertãţii: 11-14 ani/f; 13-16 ani/m
perioada adolescent / postpuberalã: - 19-20 ani
perioada adult: maturitate timpurie: 20-25 ani
maturitate propriu-zisã: 25-60 ani
perioada bãtrâneţe / senescenţã: > 60 ani
Gametogeneza
 Gametogeneza - proces biologic
complex prin care la nivelul
gonadelor se formează gameţii.
 Spermatogeneza
 are loc in tubii seminiferi din testicul;
 spermatozoizii stocati in epididim ajung
in canalul deferent unde capătă
mobilitate;
 1 ml de lichid spermatic contine
>100 000000 spermatozoizi, dintre
care 300-500 ajung la ovocitul II;
 oligospermia < 20.000 000/ml.
 Spermatogeneza
 controlat neuro-hormonal
finalizat prin obţinerea de
heterogameţi
durează 60-62 zile
Spermatogoniile, celule
Meioza Meioza I diploide (2N, ADN)
I Reductionala se divid prin meioza.
Meioza I reducţională:
dedublare AND;
II Meioza II
Ecuationala Spermatocit primar (2N,
2ADN) se divide în : 2
Spermatocite secundare (N,
2ADN)
Meioza II ecuaţională:
spermatozoid Spermatocit secundar (N,
2ADN) se divide în 2
spermatide, celule haploide (N,
ADN)
 Gn-RH
Feed-Back
Hormonal Hipofiza

 FSH stimulează spermatogeneza şi celulele Sertoli, care

produc inhibina ce inhibă secreţia hipotalamică.
 LH stimulează celulele interstiţiale Leydig care produc
testosteron şi hidroepiandrosteron indispensabili initierii si
mentinerii spermatogenezei care au feedback negativ asupra
hipothalamusului şi scad secreţia de LH.
 CICLUL SEXUAL:
 ciclul ovarian
 ciclul uterin (menstrual)
Ciclul Ovarian
 La pubertate, la femei,
începe ciclul sexual
 Ciclul sexual este controlat
de hipotalamus.
 Gonadotropin-releasing
hormone (GnRH) produs
de hipotalamus acţionează
asupra adenohipofizei care
va secreta hormoni
Gonadotropi FSH şi LH
care stimulează şi
controlează modificările
ciclice de la nivelul
ovarului.
 Adenohipofiza elibereaza in
circulatie hormonii gonadotropi:

 FSH in prima parte a ciclului ovarian

 LH in a doua parte a ciclului ovarian
 FSH stimuleaza cresterea
foliculului ovarian si secretia de
estrogeni;
 La începutul fiecărui ciclu sub
influenţa FSH. un număr de foliculi
ovarieni (între 5-15) încep sa
crească
 Un folicul atinge gradul de
maturitate devenind folicul de
Graaf, folicul III care în momentul
ovulaţiei eliberează ovocitul.
Ovocitul I rămâne blocat în stadiul
Modificarea foliculului primar
diploten până la puţin timp (1-2
(I) în prima jumătate a ciclului
ore) înaintea ovulaţiei. ovarian
 În ultimele zile ale perioadei
de creştere şi maturare a
foliculilor, celulele tecii
foliculare produc estrogeni
care stimulează formarea LH
în glanda hipofiză.
 LH declanseaza ovulatia,
antrenand secretia de
progesteron la nivelul Modificarea foliculului primar
corpului galben ovarian (I) în prima jumătate a ciclului
ovarian
Ciclul uterin

 Modificarile
mucoasei
uterine au loc
aproximativ la
fiecare 28 de zile
(limite extreme
25-31 zile) .
 Ovulaţia

 Este procesul de punere in libertate a ovocitului II

 Proces spontan, periodic (la fiecare 28 de zile in general) fara a avea
legatura cu actul sexual;
 Ovulaţia are loc la 14 zile după prima zi a ultimei menstruaţii.
 La fiecare ovulatie este eliminat un singur ovocit II, alternativ de catre unul
din cele 2 ovare de la pubertate pana la menopauza, interval in care se
matureaza 300-400 ovule.
 Dupã ovulaţie, ovocitul II rămâne blocat în metafaza celei de a 2-a diviziuni
a meiozei,
 Ovocitul II înainteazã datoritã mişcãrilor ondulatorii ale trompei şi ajunge în
treimea ei externã, unde are loc fecundaţia.
 Modificarile mucoasei uterine au loc la fiecare 28 de zile
(limite extreme 25-31 zile) .
 Endometrul constă în: Strat compact, superficial; Strat
internediar, bogat în glande exocrine; Strat bazal, (stroma)
bine vascularizat.
 Ciclul menstrual
Este conscinţa ciclului
ovarian
Modifică endometrul
uterin
Are 3 faze:
 1. Faza
menstruală corespunde
primelor 3 zile ale ciclului;
hormonii au cel mai
scăzut nivel
foliculii ovarieni primari
sunt stimulaţi de FSH să se
dezvolte.
 ovary
 2. Faza estrogen /
proliferativă
 Creşterea
sconcentraţiei de
estrogen, secretat de
foliculul secundar
stimulează proliferarea
endometrului.
 3. Faza progesteron /
secretorie
 După ovulaţie, corpul
galben secretă
progesteron care ovary
stimulează endometrul să
intre în faza secretorie,
devenind edematos şi bine
vascularizat.
 Proliferarea endometrului
include:
Distensia glandelor
secretorii.
Edemul stromei.
Vase de sânge dilatate,
răsucite
 Endometrul aflat în acest stadiu
are caracteristicile necesare
pentru a primi embrionul aflat
în plină dezvoltare.
 Ovogeneza
 Ovogeneza
 Începe în viaţa
intrauterină, în perioada
embrio-fetală
 Are loc în glanda genitală
feminină (ovar);
Meioza  ovarele contin foliculi
Profaza ovarieni în care se află
I Reductionala
ovogonii
 ovocitul I este activat in
momentul ovulatţei, se
Metafaza divide in ovocit II si 1
II
globul polar.
Ecuationala  Dupã ovulaţie ovocitul II,
este blocat în metafaza
celei de a 2-a diviziuni a
meiozei, înainteazã
Ovotid
datorită mişcărilor
ă ondulatorii ale trompei,
ajunge în treimea ei
externă, (locul unde are
Ovul expulzat, inconjurat loc fecundarea).
de zona pellucida si  In momentul fecundării
corona radiata ovocitul secundar se
activează, termină meioza;
 Fiecare din cele două ovare conţin foliculi ovarieni:
 Înainte de naştere: 7 milioane,
 La naştere: 2 milioane,
 La pubertate: 300 - 400
 După 40 ani: câţiva.
Fecundaţia
 Maturarea şi activarea spermatozoizilor are loc în 4 etape:
 1. Stocare in epididim/ Maturare
 2. Ejaculare / Activarea spermatozoizilor
Spermatozoizii ejaculaţi îşi intensifică motilitatea, ajung în
vagin străbat mucusul secretat de colul uterin, trec prin uter,
ajung în trompa uterină unde pot supravieţui 48 ore.
 3. Ascensiunea către tuba uterină / Capacitaţia
Spermiile depuse în tractul genital feminin ajung în 5-45
minute în 1/3 externă a tubei uterine, locul de elecţie al
fecundării.
Puterea fecundantă a spermiei se menţine medie 24 ore.
Viabilitatea se poate menţine 3-4 zile, deoarece multe
 4. Apropierea de ovocit / Reacţia Acrozomală
are loc în momentul trecerii spermiei prin corona
radiata;
Porţiunea centrală a acrozomului se alungeşte.
la contactul cu corona radiata, membrana
acrozomului fuzionează cu membrana capului
spermiei
se elibează enzime (hialuronidaza, acrozină, lizină)
necesare pentru erodarea şi străbaterea zonei
pellucida.
 Pentru ca spermia să fecundeze ovulul sunt necesare 24 ore
 Pătrunderea spermatozoidului prin zona pellucida determină
modificarea câmpului electric celular, blochează pătrunderea altor
spermatozoizi în ovul;
 După pătrunderea în ovocitul secundar, capului spermatozoidului
devine pronucleu mascul
 Pătrunderea spermatozoidului deblochează ovocitul secundar, care
termină meioza devenind gamet feminin (ovotida) al cărui nucleu
devine pronucleu feminin. Cei doi pronuclei fuzionează în timpul
fecundării.
 Produsul de concepţie obţinut în urma fecundării se numeşte zigot.
La specia umanã fecundaţia este monospermă;
Un singur spermatozoid este necesar şi suficient pentru a
fecunda ovulul.
Prin fecundare se realizează:
Activarea ovocitului II, care termină cea de-a doua
diviziune de maturaţie, devenind ovotidă (gamet
feminin)
Unirea celor doi gameţi într-o singurã celulã care
conţine 46 cromozomi dispuşi în 23 perechi
Refacerea numărului specific diploid de cromozomi (46
dispuşi în 23 perechi)
Transmiterea caracterelor ereditare
Menţinerea heterogenitãţii speciei(fenomenul de
crossing over)
Stabilirea sexului genetic.
Fixarea localizarilor germinale şi a caracteristicilor
dezvoltãrii somatice (culoarea pãrului, a ochilor,
Fecundaţia reprezintă începutul unui proces de
multiplicare si diferenţiere celulară, de histo şi
morfogeneză prin care se formează un nou organism.
Imediat după fecundare se iniţiază segmentarea
zigotului.

 Cromozomi situaţi  Cromozomii se

 Zigotul se
ecuatorial pe fusul despart în plan
divide imediat
de diviziune, longitudinal şi
după formare.
se deplasează
 Modificarea endometrului după fecundare

endometru

 După fecundare, produsul de concepţie secretă Human

Chorionic Gonadotrophin (HCG) foarte asemănător cu LH, cu
efcete similare LH.
 Human Chorionic Gonadotrophin (HCG) determină continua
proliferare a corpului lgalben, secreţie crescută de progesteron,
astfel încât endometrul se menţine în faza secretorie pe toată
perioada sarcinii.
 -

Fertilizarea In Vitro este un procedeu de reproducere

asistata in care sperma si ovulul sunt combinate in
laborator, unde se produce fertilizarea. Pre-embrionul
rezultat este transferat in uterul matern. Etapele de baza
in FIV sunt: stimularea ovulatiei, recoltarea ovulului,
fertilizarea, cultura embrionara si transferul embrionar.
Orice fiinţã umanã adultã a parcurs perioada embrionarã.
Deoarece fiinţa umanã în stadiu embrionar nu se poate exprima
nu înseamnã cã nu este o persoanã “completã”.
Segmentaţia
 Morula

Zigotul

 Oul fecundat (zigotul) se divide

succesiv prin multipli de 2
Zigotul (8,16,32)
 Segmentarea oului uman este
totală şi inegală.
 ziua a 3-a i.u. stadiul 12-16
Blastocistul ziua a 4-a i.u. se constituie Blastocistul
alcătuit din:
-cavitate cu lichid intercelular (blastocel);
- celule dispuse la interior/ Butonul
Embrionar (Embrioblastul) care va constitui
embrionul
- celule dispuse periferic/ un înveliş numit
Trofoblast care va da naştere structurilor
nutritive, inclusiv placentei
Ovoimplantarea
(Nidaţia)
 Implantarea
(nidaţia)
totalitatea proceselor biologice fundamentale ce
contribuie la fixarea blastocistului in endometrul
transformat estro-progestativ.
Secventele nidaţiei sunt următoarele
-ziua 4 – 5 i.u. dispare zona pellucida
-ziua 5 – 6 i.u. blastocistul se alipeste de endometru
-ziua 7 i.u. trofoblastul erodează epiteliul endometrial
-ziua 8 i.u. trofoblastul se diferenţiază în citotrofoblast şi sincitiotrofoblast
-ziua 9 i.u. sinciţio-trofoblastul pătrunde în stroma endometrială
şi în masa sa apar cavităţi denumite lacune.
-ziua 10-11 i.u. se formează o reţea lacunară
-ziua 14 i.u. prin proliferarea epiteliului endometrial se închide
complet şi dispare breşa prin care a pătruns blastocistul în
endometrul uterin.
 -

 Pe tot parcursul sãptãmânii a 2-a blastocistul pãtrunde

progresiv în endometru pânã când va fi acoperit total.
 Prelungiri ale trofoblastului numite vilozităţi pãtrund în
endometrul uterin matern (pentru a se conecta la
vasele de sânge ale mamei).
 vilozităţile trofoblastice vor forma ulterior placenta.
 Implantare normală

Anomalii de implantare
 1) Sarcina ectopică
intra-uterină
 Placenta praevia, entitate patologica produsa de
implantarea blastocistului pe/ sau in preajma portiunii
istmice a uterului, constituie o cauza frecventa de
singerare obstetricala in ultimele doua trimestre de
sarcina.
 Sarcina cervicala o varietate de placenta praevia,
individualizata prin raritatea sa, prin gravitate si
aparitia precoce a complicatiilor, in special hemoragice.
 2) Sarcina ectopică extra-uterină = implantarea se face în
afara uterului:
 Sarcina tubară
 Sarcina ovariană
SĂPTĂMÂNA A 2-A I.U.
 Sãptãmâna a doua i.u. :

 Sfârşitul nidaţiei
 Transformarea embrioblastului (buton
embrionar) în disc embrionar bilaminar (0,1-
0,2mm).
formeazã ectodermul I, prima foiţă germinativă.
ziua 10-11 i.u. apare vezicula vitelină I
ziua 11-12 i.u. mezodermul extraembrionar se diferenţiazã
în:
-mezoderm somatic extraembrionar / somatopleura
extra- embrionară pe suprafaţa amnionului,
- mezoderm splanhnic extraembrionar / splanhnopleura
extra- embrionară pe suprafaţa amnionului sacului vitelin
ziua 8-12 i.u. tavanul sacului vitelin formeazã endodermul, a
doua foiţã germinativã.

vezicula vitelină I
SĂPTĂMÂNA a 3-a (ziua 15-20)
GASTRULAŢIA
 Endoderm

Ectoderm
Mezoderm

 Sãptãmâna a treia i.u. :

 Transformarea discului embrionar bilaminar în disc
embrionar tridermic;
 Dezvoltarea vilozităţilor coriale.
 Endoderm

Ectoderm

Mezoderm
 Ziua 15 i.u. Celulele epiblastului (ectodermului I) se invaginează medio-
sagital alcătuind linia primitivă
 Ziua 16 i.u. Celulele epiblastului (ectodermului I) caudal al liniei primitive se
multipică alcătuind Nodul Hensen, se invaginează (foseta primitivă), apoi
migrează între ectoderm şi endoderm alcătuind mezodermul intraembrionar
Derivatele mezodermului intra-embrionar
1) Mezodermul cardiogen
2) Mezodermul Axial
(Notocord)
3) Mezodermul Paraaxial
(somite)
4) Mezodermul Intermediar
(mezoderm nefrogen)
 Mezo
derm
Celo
m s
pla
nhnic
In
tra
em b
rio
nar E
ndo
derm

Vene cardinale Vena cardinalã Aorta dorsalã

anterioare comunã
Vena cardinalã posterioarã
Arcuri
branhiale

Vilozitãţi coriale

Artera ombilicalã
Insulele Wolff-Pander: Reţea capilarã Arterã şi venã
Sistemul vascular, arterio- ombilicale
venoasã
Elementele figurate sange, limfa
Mezodermul cardiogen / cordul
 Notocordul

2) Mezodermul
Axial (Notocordul)
3) Mezodermul
Para-axial
(somitele):
miotom /
muschii
scheletului axial
dermatom /
dermul pielii
sclerotom/
vertebrele
3)
Mezodermul
Paraaxial
(somitele):
sclerotom/
vertebrele
dermatom
/dermul pielii
miotom
/muschii
scheletului
axial
 4) Mezodermul Intermediar
(nefrogen)
Aparatul genital
Aparatul excretor inclusiv trigonul vezical,
exclusiv: restul vezicii urinare ( format din endoderm)
epiteliul uretrei terminale ( format din endoderm)
 Somatic: muschii membrelor;
5) Mezodermul Lateral:
foita parietala a seroaselor (pleura, pericard,
peritoneu)
Splanchnic:
muschii tubului digestiv, muschii arborelui
respirator,
Derivatele endodermului
Epiteliul tubei Eustachio, epiteliul casutei timpanului,
epiteliul amigdalei palatine, epiteliul antrumului mastoidian
Epiteliul glandelor paratiroide, timus, tiroida, celulele
tiroidine C secretoare de calcitonina
Epitelul tubului digestiv si glandelor anexe tubului digestiv
SĂPTĂMÂNA A 4-A
NEURULAŢIA
 Placa neurala situata pe fata dorsala a discului embrionar (deasupra
mezodermului axial) se adanceste devenind sant neural, ale carui buze se
alipesc din centu catre extremitati alcatuind tubul neural. Neuroporul
anterior se inchide la 25 zile, cel posterior la 28 zile
 Zona de jonctiune situata intre tubul neural si restul ectodermului
formeaza crestele neurale, dupa desprinderea tubului neural si a
cresteleor neurale, restul ectodermului devine epiblast.
 Derivatele ectodermului

1) Tubul neural devine:

sistemul nervos central:
maduva spinarii,
creierul:
retina,
 embrionar

Creierul anterior (prozencefal) va forma:

telencefalul
diencefalul
Creierul mijlociu (mezencefal) va forma:
pedunculii cerebrali, coliculii cvadrigemeni
 2) Crestele neurale formează:
smalţul dinţilor , melanocitele,
ganglionii: spinali, ganglionii simpatici, ganglionii
parasimpatici,
glanda medulosuprarenala,
Sistemul APUD, plexul Meissner/submucoasa tubului
digestiv,
 Punga Rathke (derivat al epiteliului care cãptuşeşte
cavitatea bucalã ), Infundibulum (dezvoltat din tubul
neural/diencefal)

Epiderma cu fanerele
3) Epiblastul formează:
(par, unghii) şi glandele anexe -
sebacee, sudoripare, mamară
Lobul anterior al hipofizei / epiblast;;
Epiteliul cavităţii bucale, sinusurilor paranazale; glandele
salivare
3) Epiblastul formează:
neuroepiteliile organelor de simţ;
epiteliul cavităţii nazale
cristalinul,
muşchiul neted al irisului
 Saptamana a 7-a

3) Epiblastul formează:
epiteliul conjunctivei,
corneea,
camera anterioara,
epiteliul pleoapelor;
PERIOADA EMBRIONARĂ
SĂPTĂMÂNILE 4 - 8
Stadiile Carnegie
 Wilhelm His Senior /embrionul uman ca un întreg (”Anatomie
menschlicher Embryonen” publicată în 1880-1885)
 Franklin P. Mall / stadializarea dezvoltării embrionilor umani în
etape. a înfiinţat Carnegie Embryological Collection în Baltimore
1914
 George L. Streeter, a pus bazele sistemului actual de
stadializare a dezvoltării embrionului uman în anul 1942
 Modelul a fost ulterior completat în anul 1973de către O'Rahilly

 1987 Ronan O'Rahilly şi Fabiola Müller împart perioada

embrioanară –primele 8 săptămâni (56 zile) – în 23 stadii
Carnegie prin folosirea reperelor morfologice externe şi interne
 Unui embrion i se atribuie un stadiu Carnegie (un număr de la
1-23) pe baza caracteristicilor sale exterioare.
 Stadiile Carnegie
sunt nivele arbitrare de maturitate bazate pe caracteristicile
fizice ale embrionului
nu depind de vârsta cronologică şi nici de mărimea
embrionului.
 Stadiul Carnegie 6
 Vârsta-14-17 zile
 Dimensiune 0,2 -0,4 mm
 Evenimente
 Apar:
 linia primitivă şi
 notocordul, Sacul
 are loc gastrulaţia. vitelin Discul
 Semne caracteristice: embrion
 -linia primitivă,
 -nodul primitiv
Hensen,
 -vezicula vitelină
secundară,
 -apare vezicula
alantoidă,
 -membrana cloacală,
 -vase primordiale. Linia primitivă Nodul Hensen
Perioada embrionarã (sãptãmânile 4–8 i.u.)
-stabilirea formei generale a corpului,curbarea
discului embrionar
-apariţia primordiilor de organe:
-organogeneza
-schimb de gaze, substanţe nutritive, între
sângele mamei şi sângele embrionului
-perioada criticã, de maxim risc teratogen
Sãptãmâna a 4-a
Neurulaţia
ziua 18: din ectoderm apar: tubul neural,
crestele neurale
ziua 20: mezodermul formeazã somitele:
dermatom, miotom, sclerotom
ziua 21: -aparatul cardiovascular devine
funcţional
-cele 3 vezicule cerebrale
-primele 2 din cele 6 arcuri branhiale
-mugurii membrelor
 La sfârşitul sãptãmânii a IV-a
embrionul mãsoarã 4,5 mm; de 10.000
de ori mai mare decit oul fecundat
originar şi se dezvoltã rapid.
Placenta formeazã o barierã unicã
ce permite trecerea hranei şi oxigenului.
Oul se scaldã deja într-o cavitate
amnioticã voluminoasã.
Forma umanã devine clar vizibilã,
apar primele organe de simţ: ochii,
urechea internã şi gura.
În sãptãmâna a V-a apar mugurii
membrelor. Încep sã se formeze
emisferele cerebrale şi celulele olfactive.
Apar intestinul, ficatul şi pancreasul
 Sãptãmâna a VI-a
-apar: cotul, genunchiul, şanţurile
digitale, pavilionul urechii
-toate cele 6 perechi de arcuri
branhiale sunt vizibile
Incepând cu ziua 40 i.u.
se pot deosebi şi înregistra
undele cerebrale pe
electroencefalogramã (EEG). De
acum creierul începe sã
coordoneze mişcarea muşchilor.
 Sãptãmâna a VII-a Se
formeazã maxilarele, iar
rãdãcinile celor 20 de dinţi de
lapte apar în gingii.
Embrionul începe sã se
mişte spontan, vizibil la
examenul ecografic. Mama va
simţi primele mişcãri fetale la 3
½ - 4 luni
 Sãptãmâna a VIII a Membrele au cãpãtat
toate cele trei segmente (brat, antebrat, mina,
coapsa, gamba, laba piciorului), degetele şi
articulaţiile sunt bine individualizate.Acum toate
organele interne existã. Organogeneza şi
histiogeneza sunt etape importante în cursul
dezvoltãrii embrionare.
Inima bate de mai bine de o lunã, stomacul
produce sucuri gastrice şi rinichii încep sã
funcţioneze.
Intestinul s-a diferenţiat în pãrţile sale
succesive: esofag, stomac, intestin propriu-zis
Aparatul respirator se dezvoltã intens. Mica
circulatie, cea pulmonarã, va deveni funcţionalã doar
la naştere. Pânã atunci oxigenarea singelui se va
face prin placentã şi nu prin plãmâni. Capul este
rotund, cu aspect uman şi reprezintã ½ din lungimea
embrionului.
Dupã vârsta de 60 zile (sãptãmâna a 9-a)
embrionul devine fetus; mãsoarã cca 2 cm
PERIOADA FETALĂ
SĂPTĂMÂNILE 9 – 37
 Sãptãmâna a 9-a i.u.
începe perioada fetalã; are loc
creşterea în lungime, în greutate,
maturarea ţesuturilor şi organelor,
definitivarea înfãţişãrii umane.
Membrele, scurte, poartã
dovada identitãţii fizice: dermatoglife
evidente în piele.
Fizionomia este umanã: ochi
încã foarte laterali şi fãrã pleoape, nas
scurt, urechi jos inserate, gurã separatã
de fosele nazale prin vãlul palatin.
 Sãptãmâna a 10-a i.u.
Fãtul se poate uita cu ochii întredeschişi, îşi poate mişca limba şi
poate înghiţi, îşi poate încrunta fruntea.
Ficatul devine principalã sursã de hematii.

Ecografie
Varsta: 9 ¼ saptamani
 Sãptãmâna a 11-a i.u. fãtul are
cca 4 cm. Mişcãrile muşchilor devin
mai coordonate. Mugurii gustativi sunt
funcţionali.
Sãptãmâna a 12-a i.u. Fãtul are
deja 30 de grame; doarme iar când se
trezeşte îşi exerseazã puternic
musculatura: îşi întoarce capul, existã
reflexul palpebral şi de succiune. Dacã
e mângâiatã, palma se va strânge într-
un pumn închis tare. Încep sã creascã
unghiile.
Curând se vor închide pleoapele,
pentru a proteja ochii sensibili la
luminã şi se vor redeschide in luna a 7-
a i.u.
Splina devine principalul organ
hematopoetic.
Organele genitale externe sunt vizibile.
 Între sãptãmânile 16-20 i.u.
creşterea în lungime are ritm
încetinit dar ajunge la aproximativ
50 mm. membrele inferioare şi-au
cãpãtat proporţiile iar mişcãrile
fetale sunt resimţite de cãtre
mamã. De la aceastã datã naşterea
urmeazã la 147±15 zile.
În sãptãmânile 18-20 i.u. uterul
este complet format şi începe sã
aparã lumenul vaginal. În
sãptãmâna 20 i.u. începe
coborârea testiculului.
Luna a 6-a i.u. : Celulele alveolare
formeazã surfactantul. Fãtul “rãspunde” la
diferite zgomote, se trezeşte şi doarme
odatã cu mama.
Luna 7 i.u. : naşterea “prematurã” a fãtului
Luna a 7-a i.u.

Ecografie 3D,
40 saptamani
Sãptãmânile 26-29 fetusul este viabil chiar dacã se
naşte prematur. Sistemul nervos central este suficient de
matur pentru a controla mişcãrile respiratorii, ritmice şi
temperatura corpului; ochii se redeschid. Stratul de grãsime
albã subcutanat este bine dezvoltat, în special în jurul
articulaţiei radiocarpiene.
Sãptãmâna 28 eritropoieza scade la nivelul splinei, este
preluatã de mãduva osoasã.
Sãptãmânile 30 – 40 i.u. pielea devine netedã, reflexul
pupilar la luminã este prezent din sãptãmâna a 30-a i.u.
 Nou-născutul la termen are vârsta gestaţională de 37 - 42 săptămâni.
Nou-născutul postmatur are vârsta gestaţională de mai mare de 42 săptămâni
iar greutatea corespunzătoare vârstei taliei.
Nou-născutul prematur are vârsta gestaţională mai mică de 37 săptămâni,
după criteriile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii limita inferioară fiind de 22 săptămâni şi
peste 500g.
Nou-născutul dismatur are vârsta gestaţională de 37 - 42 săptămâni dar
greutatatea mai mică decât
Sãptãmânile 37-42 are loc
greutatea naşterea “la
corespunzătoare vârstei taliei. fãtul are lungime
termen”/
50-51 cm, greutate 3200 – 3400 g.
După greutatea la naştere noul născut poate fi:
- nou-născut cu greutate normală la naştere: 2500 – 3999g, /medie de 3000g
- nou-născut macrosom: greutatea la naştere mai mare de 4000 g
- nou-născut cu greutatea mică la naştere: sub 2500 g poate fi:
-cu greutate mică la naştere: 2500 – 1500 g
-cu greutate foarte mică la naştere: 1499 – 1000 g
- cu greutate extrem de mică la naştere: sub 1000g
 Gemeni Monozigoţi  Gemeni Dizigoţi
 Identici  Fraţi

 Placenta comună  Placente separate

Gemeni Dizigoţi Gemeni Monozigoţi
influenţeze sau sã fie influenţatã de evoluţia sarcinii.
Efectele depind nu numai de medicamentul administrat, ci şi de
perioada de gestaţie în care este administrat, momentul exact al expunerii
şi doza
Creşterea şi dezvoltarea fãtului pot fi influenţate de tratamentele
medicamentoase administrate în timpul sarcinii.
Majoritatea medicamentelor ajung în laptele matern, dar diluţia
realizatã în corpul mamei, asociatã cu cantitatea de lapte inghiţitã,
dovedesc cã, indiferent de cantitatea de medicament ce ajunge în corpul
sugarului, este insuficientã pentru a cauza vreun efect.
Medicamentele pot fi împărţite în 5 categorii în funcţie de riscul
teratogen:
Clasa A: studiile de control nu demonstrează nici un risc pentru făt
(vitamine).
Clasa B: studiile pe animale de laborator nu demonstrează risc fetal dar
nu s-au efectuat studii de control la gravide(peniciline, digoxin,
terbutalină).
Clasa C: studiile pe animale de laborator demonstrează efecte teratogene
asupra fătului, dar nu s-au efectuat studii pe oameni (furosemid, chinidină,
verapamil).
 Mortalitatea prin malformaţii congenitale la populaţia 0-1 an
20
în Judeţul Constanţa în ultimii 12 ani
18
16
14
12
10
8
6
4
2
0
Factorii teratogeni
1 2 pot
3 4fi clasificaţi
5 6 7 didactic
8 9 în factori
10 11 12 genetici (ereditari,
endogeni) şi de mediu (exogeni).
Interrelaţia factorilor teratogeni cu factorii dezvoltãrii depinde de intensitatea agentului
teratogen şi perioada în care acţioneazã.
În primele 2 sãptãmâni, dacã acţiunea lor intereseazã un numãr mare de
celule, se produce moartea embrionului; dacã atinge un numãr mic de blastomere, nu
va afecta dezvoltarea (legea “tot sau nimic”)
Perioada embrionarã prezintã o maximã sensibilitate faţã de agenţii
teratogeni fiind etapa de maximã diferenţiere, de formare a primordiilor de organe .
Un factor teratogen poate afecta mai multe organe concomitent determinând anomalii
complexe, sindroame.
În perioada fetalã sensibilitatea faţã de factorii teratogeni scade treptat
 Existã multiple cãi
patogenice prin care etanolul şi/ sau
metaboliţii sãi acţioneazã asupra
dezvoltãrii embrionului şi fãtului.
Aceste cãi depind de momentul sau
perioada consumului, de gradul de
intoxicaţie, de organismul matern.
Sindromul alcoolic embrio-
fetal este o entitate gnoseologicã
bine conturatã bazatã pe
numeroase cazuri publicate,
caracteriazatã de modificãri
structuraleale sistemului nervos
central.
 Simptome principale (50-100%)
Retard staturo- ponderal şi psiho-motor pre/postnatal. Scãderea QI.
Tulburãri neuropsihice comportament ale: hiperactivitate involuntarã,
impulsivitate, hipoacuzie, tulburarea ritmului somn-veghe
Dismorfism cranio-facial:
Microcefalie cu occiput aplatizat, frunte îngustã şi bombatã.
Fante palpebrale mici, înguste, microftalmie
Nas scurt, cu narine rãsfrânte în exterior “în trompetã” Filtrum hiploplazic, buzã
superioarã îngustã.
Hipoplazia mandibulei şi/sau maxilar hiploplazic, retrognatism
Tulburãri imunologice şi hematologice cu susceptibilitate crescutã la
Simptome frecvent asociate (25-50%)
Urechi jos inserate, rotate posterior. Boltã palatinã ogivalã.
Strabism, tulburãri de vedere-miopie
Cardiopatii congenitale bine tolerate: defect septal interatrial
Simptome ocazional asociate (1-25%)
Cardiopatii congenitale severe defect septal ventricular, tetralogia Fallot
Pavilionul urechii hipoplazic, despicãturã bilateralã a buzei superioare (“buzã
Factori teratogeni exogeni
Agenţi Factori mecanici:
fizici coalescenţe şi bride
Radiaţii ionizante
în primele 14
săptămâni de sarcină.
Hipertermie
în decursul primului
trimestru
Factori teratogeni exogeni
Agenţi Alcool 30 ml/zi
chimici Alcool 100 ml/zi
Medicamente
anticonvulsante
Tetraciclina
Sulfamide hipoglicemiante
Aminopterina
Vitamina Aexces sau deficit
Compuşii organici de Hg şi
ai metalelor grele;
Nicotinã
LSD şi marijuana
Heroina
Hormonii
Progestativele de sintezã
Insulina , în doze mici
Chimioterapia antimitotică
în perioada organogenezei
Modificãrile induse
amputaţii mecanic ale membrelor
embrionului
modificări de tip microcefalie, retard
mintal şi întârzierea creşterii, precum şi
o rată înaltă a patologiei de tip leucemic
în caz de expunerea acută, la doze mari,
retardul creşterii, afectare
SNC(hipotonie, retard mintal),
malformaţii faciale şi anomalii minore
ale membrelor(sindactilia).
Modificãrile induse
retard mintal
întârzierea creşterii fetale; malformaţii craniene şi ale
sistemului nervos central, dismorfii faciale
anomalii ale feţei , ale sistemului nervos şi ale inimii
malformaţii ale membrelor, anomalii dentare
anomalii ale sistemului nervos şi ale viscerelor
avort ,anomalii majore ale sistemului nervos şi feţei
avort, anencefalie, despicãturi ale feţei, buzei, palatului;
anencefalie, spina bifida
prematuritate sau hemoragie în timpul sarcinii
anomalii ale membrelor şi ale sistemului nervos central
retard mintal sever şi diverse malformaţii congenitale.
masculinizarea organelor genitale externe ale feţilor
feminini
nu este consideratã ca teratogenã
avortul spontan, moarte in utero, malformaţii osoase şi uro-
genitale,
Sindrom Pierre Robin sindrom Apert
 16

14

12
Numar de cazuri
10

8
Series1
Series2
6

0
1 2 3 4 5 6 7
Clase de greutate

series1=lotul tratat cu etanol, series2=lotul martor.

Sub acţiunea etanolului administrat în doză teratogenă, în
perioada maximei dezvoltării embrionare, are loc deplasarea
numărului de feţi şi a greutăţii fetale medii către clasele de
greutate redusă.
Consumul concomitent de alcool şi tabac (între 1-19 ţigãri/zi) a
provocat retard mental moderat – grav în toate cazurile,
scãderea Q.I şi modificãri neurologice.
 Se considerã cã 10 – 15 % din totalitatea malformaţiilor sunt
generate de factori genetici,
10 –15 % de factori teratogeni din mediu iar 70 – 80 % au o etilogie
complexã, prin interacţiunea factorilor din ambele categorii în timpul
dezvoltãrii .
Perioadele critice
Organ sau sistem Perioadã de Perioadã mai puţin
maximã receptivã
receptivitate
SNC S3 – S 6 S7 – S40
Cord S3 – S 6 S7 – S8
Membru superior S4 – S 7 S8
Ochi S4 – S 8 S9 – S40
Membru inferior S4 – S 7 S8
Dinţi S6 – S 8 S9 – S40
Palat S6 – S 8 S9
Org. genitale ext. S7 – S 9 S10 – S40
Ureche S4 – S 9 S10 – S16
 În funcţie de natura lor, factorii
teratogeni : fizici, chimici,
biotici , alimentari (nutriţionali),
endocrini şi complexe de factori .
-pot acţiona direct asupra
embrionului traversând placenta
nemodificat (thalidomida,
sulfamidele, tetraciclina), ca
metaboliţi toxici, sau anticorpi .
-prin intermediul organismului
matern (factorii nutriţionali).

Factori fizici.
Radiaţii ionizante: ultraviolete, gamma, X , cuptoare cu microunde,
telefon mobil care într-o dozã mare provoacã moartea produsului de
concepţie şi eliminarea lui prin avort, naşterea de feţi morţi, anomali
ale sistemului nervos central, microcefalie, anomalii scheletice.
Factori chimici . Medicamente, hormoni, insecticide, pesticide,
detergenţi ,funingine,
Substanţele tranchilizante şi antiemetice au declanşat o adevaratã
tragedie la om, prin efectele thalidomidei asupra dezvoltãrii. Ele au
indus anomalii ale membrelor de tipul ameliei, focomeliei; anomalii ale
aparatului cardiovascular, prin interferenţa competitivã cu acidul folic,
acidul pantotenic sau acidul glutamic necesar dezvoltãrii.
Meprobamatul ar avea o acţiune de întârziere a dezvoltãrii
sistemului nervos manifestatã în special dupã naştere.
Medicamentele anticonvulsante au determinat anomalii ale feţei,
sistemului nervos şi inimii.
Existã o certã asociere între folosirea medicamentelor anorexice şi
creşterea numãrului de malformaţii congenitale.
S-a constatat cã LSD şi marihuana provoacã la om anomalii ale
 dismorfism facial
anencefal
spina bifida

Hormonii
Progestativele de sintezã determinã masculinizarea organelor genitale
externe ale feţilor feminini.
Compuşii organici de mercur şi ai metalelor grele , care ajung in
organismul matern prin intermediul alimentelor contaminate, în zone de
poluare industrialã, determinã dismorfism facial, anencefalie şi spina
bifida .
Acelaşi efect îl au funigicidele mercuriale, întrebuinţate în cultura
cerealelor, şi substanţele întrebuinţate în tratarea cartofilor împotriva
încolţirii .
 Factorii nutriţionali exces sau deficit: avort, anomalii prematuritate
carenţa şi excesul de vitaminã A (acid retinoic) determinã malformaţii ale
sistemului nervos, feţei, membrelor.
Factorii biotici teratogeni au fost elucidaţi cu preţul multor vieţi umane
urma unei epidemii sau infestãri masive, sindrom rubeolic: cataractã ,
surditate, anomalii cardiace, ale sistemului nervos central.
Creşterea numãrului de anencefali în urma epidemiilor de gripã.
Infecţia sifiliticã maternã determinã debilitate mintalã, surditate
congenitalã şi anomalii dentare specifice.