PAOILE,HE

o•N ·CiA~EfA
~ATE-1HAftCA
EDIŢIE SELECTIVĂ
ŞI METODOLOGICĂ
N. Teodorescu
A. Constantinescu • Mihaelei Mihai
L. Pirtan • E. Perjertu • A.Po"scu-Zorica
P. Radovici -Mârculeacu • M. Ţena
 Cu prilejul centenarului apariţiei primei re-
viste de matematică din ţară „Recreaţii Ştiinţi­
fice", ca omagiu adus matematicienilor ei şi
creatorilor „ Gazetei ~fatematice", moştenitoare
fidelă şi recunoscătoare a creaţiei ştiinţifice de
masă, considerăm o datorie să redăm, din imensuJ;
tezaur de probleme de la înfiinţarea acestor re-
viste şi pînă în prezent, o culegere de probleme
alese dintre cele mai semnificative prin conţi-­
nutui lor tematic şi prin metodologii de rezolvare
Acad. NICOLAE TEODORESCU
ALEXANDRU CONSTANTINESCU • MIHAELA MIHAI
LIVIU PÎRŞAN • EMIL PERJER)U • ALEXANDRU POPESCU-ZORICA
dr. PAUL RAOOVICI-MĂRCULESCU • MARCEL ŢENA

Ediţie selectivă fi metodologică

Coordonator: acad. NICOLAE TEODORESCU

EDITURA TEHNICĂ
Bucureşti 1984
 Redactor: LJLI TlCOŞ
Tehnoredactor; ELENA GER!:
Cop!rta: SIMONA DUMITRESCU

B:in de tipa•, 22.5.84. Coli de tipar, 34. C.Z. 5!/c,i(i)

Tiparul executat sub comanda

nr.1037 la

. q~-· Intreprinderea poligra,ficli.

,.13 Decembrie ·1918M,
. str. Grigore Alexandrescu nr. s~-97
Republica
Bucureşti,
social!stă România
 PROBLEMES. DE LA REVCE
-·
.• '
„GAZETA
' ~U.TEl\lATICk'
.

La resolution d'exercices et de problemes est pour la maîtrise des mathematiques ce q11e-

sont poiir ·1a maîtrise de _1a· musique les gammes, Ies arpeges, Ies accords, Ies solfeges, Ies petites-
pieces monographiques et meme Ies sonatines; '
Mais si en musique ii existe u'n'e methodologie d'apprentissage et de perlectionnement, en
mathematiques i1 n'y a pas une telle methodologie; il y a seulement:·des recueils de problemes,.
des revues de mathematiques ou l'on propose et au l'on donne ens uite des solutions.
En ces dernieres 'decennies differents auteurs ont commence a souligner Ia necessite de,
m~thodologies de reso1ution, ·vu que Ia variete et Ies difficuites prcsentees par le nombre de,
plus en plus gram! de problemes des manuels, revues, examens et concours sont devenues so_uvei:1t:
inabordables par la plupart des eleves, etudiants et meme des specialistes utilisateurs des mathe-
matiques, tels que cadres enseignants, ingenieurs, physiciens etc.
Et cela a cette epoque ou Ies mathematiques ont penctre dans toutcs Ies hrarichcs de Ia.
science, de la pratique economique et industrielle et meme dans la culture et Ies arts !
C'est ce qui nous a ·conduit ·a essayer d'utiliser le, riche et precieux fonds de prablcmes de·
mathematiques generalemtmt elementaires, accumuU, dans Ies '87 annees d'existence ininter-
rampue de la revue • Gazeta Matematică• pour en elaborer un recueil selectif et methodologique
de probiemes. · · ·
Ce patrimaine este immense et presente une variete remarquable par le fait que les-
auteurs sont ele•res et etudiants, professeurs et ingenieurs ariciens collaborateurs de lat-
revue, universitaires parmi lesquels toutes Ies perscnalites de l'ecole mathematiqne roumain.
jusqu'a DOS jours et meme des mathematiciens etrangers reputes, qui ont apprecie et apprecien
cette revue, la plus riche en problemes de toutes Ies re·rues similaires sur le plan international
La recueil est divise en deux parties; la premiere, contenant 10 chapitres, rassemble des-
problemes de la GM, ·ia secoride; a deux_ chapitres, des problemes choisis de differentes revues
d'autres pays. ·- ' ·
Afin de poursuivre natre but ·methodologique et de nous adresser a toutes Ies categories-
de beneficiaires possibles, nous avons structure cet ouvrage non pas par disciplines et chapîtres
de disciplines, mais par utilites. Ainsi le premier chapître est destine a initier le lecteur dans-
differentes methodes et techniques. C'est un chapître d'entraînement suivi par un autre qui
contient deja des problemes pour Ies cercles mathematiques d'eleves. Les deux suivants envisa-,
gent des problemes canformement aux programmes des classes elementaires et superieures des
lycees, destines a la preparatian des concours d'admission a ces classes et de l'examen de bac-
calaureat. Suivent deux chapîtres contenent des problemes pour la preparation des olymiiades-
nationales et internationales.
Un chapître special est campase de problemes difficiles pour Ies concurrents a divers con-
cours de performances. Nous n'avons pas oublie Ies concours d'admission aux facultes de mathe-
matiques et a d'autres facultes universitaires ou polytechniques.
Le r6le et la place de l'informatique et des mathematiques appliquees dans la culture mathe--
matique nous ont conduit a Ies marquer par un chapître specia.I. Enfin, pour stimuler la creati-
vite des jeunes eleves et etudiants passionnes et particulierement doues pour la recherche mathe--
matique, le recueil contient un chapître de problemes qui suscitent d'autres problemes.
La seconde partie, qui rassemble des problemes publies dans des revues d'autres rays,
a pour but d'attirer l'attention des Iecteurs sur des thernes, des methodes, des techniques-
et des instruments utilises dans Ies problemes publies sur le plan international.
En general, nous avons cite a•rec soin dans tout le recueil Ies auteurs et Ies sources, les-
solutions des problemes etant conc;ues par nous. Des generalisations, des extensions, des com-
mentaires constituent nos efforts en vue de mettre le mieux et le plus clairement possible en
lumiere le caractere selectif et surtout methodologique que nous avons voulu assigner a cet
ouvrage et nous avons tire un veritable plaisir intellectuel en decouvrant des problemes dont
nous avons enrichi notre culture en mathematiques elementaires.
Nous croyons avoir fait un travail utile et agreable destine a un large cercle de lecteurs
de toutes categories en rendant hommage a uae revue qui a subsiste depuis 1895 et a a present
 3A,zi\ lfH 03 .MATEMATHIIECKOR rA1ETLJ"

~CCTByer 6om.moe TfHC,'IO pa3Hoo6pa:JHLIX c6op1111EOB 3a.l'Ul'I [I() HaTeMaTP·.i..-e Ha Bcex

Jl3LIKax MHpa, HO IlO'fIH HH OJ:Um Hl BHX ae JVleT 'IBlanmIO npe~B,1CBH'I O "MeTO.UOJ10nm
pemeaHJI 38.,l{a'I, a TO.111,J(O HX npHMephl CO 1,moJB:eclBOM o6W'UIO BC l,'1l<."TeMaTH311p0BaHH&IX MeTO•
.uo» pemeamt H pacc)'X(Jl;eHHa.
P}'MblHCJOdi: llCypnan «MaTe..">mTil'!ecDJI ra:Jeia» :JaBOC.Ball ce6e H:JBeCTHOCB, Il3 IlOIWJICHH'1
B noKOJlE:llHe 60JllIIHM 'iHCJIOM OJ)HrllllllJibliblX 1aL1:1'1: li y11:>a:ir,1ult ilpe~Olli'.f:HHblX npeno,!{a-
BareJVIMH, HHJKeHepaMH. CTy)leH'illMH H O.Qapemn.IMll )"IRIIIJIMJICH IIUCOJI, • imm,eTCll HCTO'IHHKOM
B)lOXHOBeHHJI ~Jlll aBTOpOB MHOrHX CTpaH C xopomeA MaTeMaTH'ICCKOi! Ypa.'{lill,MC~.
3a.ua'IH }IJIH. c6opHHKa B&16Hpam1ci. laK, 'lTo6hl B Ha'fflBaIO!llCMY 'IHraTe;uo, H OU!>ITl!OMy
MareManm:y 6.blJIO BBTepecao c.uenaTb. 3KCKYJ)CJIIO B 6ora-roe eacJie,ilCTBo l«yp1mna, H3JIO:)K•~m1oe
B KHHI'e Ha COBpeMeHHOM MaTeMaTH'lecKOM Jl3bIICe.
B c6opamce ,!Ule 'laCTH, B nepBO:lt '!aCm co6paH1,1 3a)lll'ill Ha lll:ypHarra c mt'llir...a ern 1<13-
;i;aumi: H )lO aamex )lHei, a BO BTOpOH 'laCTB - :Ja~'l.H H3 .iq,yna HaY'lli.bIX lKYPHaJIOB, C xopowo
DO)J,06paHH.bIMH peu!eHIDIMH H C :JaMe'lllHIDIMH H xo~esmp&JIMH aJca,D.eMHIC3. H. Teo.u_opecicy.
B nepBb!X maBax KHHI'H JlllH.bl 6orree nenrae :Ja.llll'lll, i:oropwe :JHaKOMJIT •mnnemi c TeMa-
THICoit KHHrl!:, 3aTeM H.uyT :Ja,!{a'IJI, JJ,allHLIC Y'lllCTBHKaM MaTeMllTH'ICCK!IX KP)'XCKOJI, TO ecT.b npo-
6neMM nOB.bllIJ;eHHoll Tpy;llHOCTH a 6onee IDHP0KOil TeMll.nlltll, H 38.5'1H, npe.U,JIOJKel!Bue u6H-
TypueaTaM npa fiOCŢynJieHHH B BY:Jbl.
0T.D;eJ!hHaA masa IlOCBJWJ;eHa 6onee Cilc»KBhIM ltOID:YpcllWM npo6.JICMaM, KOTOp.b!e ca~m
nopO:lK,IlaIOT pJl)l HOB.bIX ~11; 31'& rnaBa Will MblCJVUIJ;JIX, 1toropwe BllIYT H OTKph!BalOT HOBuie
nyTH n Hayxe.
qac-ro aDTOPM npe.[t.lilanuor CBOB co6c'Il!emwe pewelDIJ[ 33,IUl'l, HO HH pa3y He .D;aIOT CTapoe
pcmeHHe 6e3 cOOTBeTCI11yiom;ei1 nepepa6011CH. 3-ro - OT1IH'IJITeJILIII 11epTa c6opamca, KaTOp&1A
anTOphl llJ)eJJ,JiaralOT BHHMa.HHIO 'IHTllTeJIJI, HaJ:{eJJ:CJ., 'ITO ICBHI'll 6yaeT B~ TOJIJ,ICO none,Ra, HO u
RHTepecHa eMy, cym:ecneHHoe yCJIOBHe mo6oii. MareMant'1eCl:08 pafiOTW.
 PREFAŢA

Propunerea şi ;-nt1lwrre11 tle probleme a fost prima formă a cercetării mate-

matice. O găsim .~inte#zală tn 'Vestigiile antichităţii eg1·ptene şi babiloniene, tn
papirus1iri şi tab-leu cHneifornie. Deşi nu găsim tn acestea ceea ce numim astăzi
demonstraţii, existenµi, tt-nor forme de raţionament dincolo de experimentul
empiric este de netăgilhiit ln nţetele de rezol'l!are cu caracter normativ pe care
le-am moşte,iii prinh'"""n" din acele mi1iu1;i care le-a f1.,'1'it de distrugere şi uitare.
Poate c,1 mt esle grew sii găsim justificm·ea minunii în transmiterea din
generaţie în gener~Jie n-u 9'1&fflai a simboh1rikr grafice, ci mai ales a gîndirii
creatoare înscn'.să în aceste vestigii. O dov,,dă probabilă este în faptul că filozofii
si matematicienii Greciei antice par a fi J•reluat această mortenire pe căi pe
'care n1t afungem să le dedf'-Şitn, tlar h l,fouim şi le simţi"m.
Ei au ridicai gîrulirea 11u,tematică la un in'.vel pe care nu-l descoperim
nicicînd în n:oştenireR trtfflUflui, investind-o cu acest dar nemuritor, care este
raţionamentul logic - iledNctiv. Acesta este „miracolul grec" ai cărui benefi-
ciari sfntem, printr-o filieră şovăiel,ifră, dar neîntreruptă de-a lungul secolelor,
noi cei de astăzi, care am ridicat m.ate.matica la un nivel de abstracţie şi genera-
litate neîntîlnite .pî'R-i f.n secol-ul nostru.
Propunerea şi rezolvarea l,e probletfte, deşi mi mai constiti,ic corpul principal
al investigaţi~i ma_ten,alice, taie a sudat. problemele rnonografice în teor-ii în
care acestea sînt . i»globate, rhnîne o activitate indispensabilă în iniţierea,
pregătfrea şi perfecţionarea tn mamnatică, în primul rînd a elevilor, adoles-
cenţilor, dar C# mult fok,s şi specialiştilor formaţi, matematicieni sau utilizatori'.
ai matematicii.
!n ţara noastri, j,#blieţ4ţiile periodice desti-nate propagăfii gustului şi com-
petenţei pentru propunerea şi rezolvarea de probleme mâtemaffce' aniversează un
secol de existenţii. , · '·
1n 1883 a apărui la Iaşi, prin dragostea şi devotamentul unui grup de
intelectuali de seami~ profesori u11iversitari sau secundari, ingineri, fizicieni,
1~iedici, revista ,,Recrtaţii matelliatice'\ căreia Universitatea din Iaşi $i Socie-
tatea .de Ştiinje Matematice tlin R. S. România i-au aniversat centenarul apa-
riţiei la sftrşitul anu.lui 198!1.
Din cauza unor gret1tă,ţi 'materiale de netrecut, revista şi-a încetat aparijia
6 ani mai tfrziu în 1889, lăsînd un gol în care s~ adăpostit şi a supravieţuit
regretul şi dorinţa de renaştere. · · · ••, ·
!n 1895, cînd Rom4nia conslruia podul de la Cernavodă, una dintre senza-
ţionalele realizări ale tda•icii sfîrşitului de veac, trecută peste cel următor în

7
 ,c,51:re dăinitieşte şi astăzi, un grup de trei ingineri tineri români, completat cu itn
,matematician a luat hotărîrea de a reînvia revista „Recreaţii Ştiinţifice" la Bucureşti
sub numele de „Gazeta Matematică", publicaţie lunară pentru tineret.
Strîngînd în jurul lor alţi entuziaşti şi dăruind din salariile lor contribuţia
1iecesară cheltuielilor de tipărire şi difuzare, aceşti patru stîlpi, cum s-au auto-
-numit, ai Gazetei AfatemaNce, au clăd_it de-a lungul poduliti şi al secolului
-nostru, o revistă care 11-a mai mitr#, ci. a supravieţuit pînă astăzi.
Cei patru stîlpi, pe care cu recunoştinţă se cuvine să-i elogiem şi astăzi
..au fost: ing. I. Ionescu, prof. Gh. Ţiţeica, ing. A. G. Ioachimescu şi ing. V.
,Cristescu. Revista a început să publice probleme propuse de autori, ca şi de
.alte .personalităţi ale timpului, .printre care Traian Lalescris-a distins începînd
,ca elev în clasa VI-a de liceit pînă la pierderea sa prematură, creînd o emulaţie
-impresionantă şi un pres#giu de nivel naţional acestei publicaţii pe care Spiru
I.Haret, ca ministru al învăţămî11tuliti a elogiat-o _în parla1nentul ţării şi în Aca-
•demia Română.
· Prelttînd _ştafeta încredinţată de predecesorii. noştri, de profesorii pe care
i-am ,av1it în liceu şi în universitate, am reuşit, iJ,in însărcinarea partidttlui şi
.-gi+vern.ttltd, să transformăm Gazeta Matematică ~ntr-o pitblicaţie de masă. De
,unde înainte de cel de al doilea război mondial 1iumărarn 2000-3000 abonaţi,
_:_ de alt,fel toţi activi rezolvitori şi p1·opunători sau autori de articole şi note -
astăzi Gazeta are un tiraj de 80. 000-11 OOOO exemplare lunar, care în imensa
-majoritate merg la abonaţi. , .
Culegerea, alcătuită de un grup de redactori şi de activişti ai Gazetei Mate-
matice, se distinge de toate celelalte fii'.nă împărţită nie.pe materii şi clase, ci pe
ittilităţi, pornind de la iniţierea în rezolvare şi ·aju11gînă prin concursuri de
treaptă, admitere, olimpiade naţionale şi internaţionale, concursul propriu
anual a rezolvitorilor Gazetei, ajuns la a cincea· ediţie, l,i probleme care suscită
.alte· probleme, destinate vîrfurilor. tineretului nostru matematic.
Pentru a marca spiritu,l de originalitate al creaţiei româneşti de probleme,
ca ş_i bogăţia acestei creaţii, fiecare număr al Gazeţei avînd peste 100 probleme,
am selecţionat în partea a doiea a volumului, dO'Uă capitole cu probleme din
,reviste străine. Astfel, ne vom da seama că şi alte popoare se străduiesc să-şi
pregătească viitorii matematicieni şi specialişti care folosesc creativ matema-
tica şi vom însufleţi spiritul de întrecere înălţă.toare şi sporti1/ăt condiţie esenţială
·în competiţiile matematice. ·
Coordonarea _lucrării a fost în sarcina noastră şi ne-a pasionat ca şi cule-
gerea şi elaborarea soluţiilor problemelor din revistel,e străine, convins fiind de
necesitatea cunoaşterii preocupărilor tineretului matematic din alte ţări.
Culegerea noastră este completată cu introduceri tematice la fiecare capitol
şi cu numeroase comentarii. Ea este rodul unor s~ntimente de recunoştinţă. şi de
respe,ctuoasă preţuire pentru înaintaşi şi am dori să trezea~că în inimile tineretului
:Sentimente asemănătoare, ca şi îndemnul de a face mai mult, majbine şi mai frumos
.decît noi pentru prestigiul matematicii româneşti. '
Acad. ~. TEODORESCU
22 februarţe, 1984
 CUPRINS

Prefaţe, .......•..•.•..•.•.••.•••...• -· ··-• ••1 • . • • • • : · · ••• _ - - _ - 7

PARTEA I. Probleme alese din Gazeta Matematici

Cap. I. Probleme pregătitoare (P) .•..•.•• _ .••..• ·- -~ ·- __ •.• ·- _ 11

Cap. II. Probleme pentru cercurile de matematică (CE) ..• ·- .... ..• 51
Cap. III. Probleme pentru treapta întîi (T 1} .••••••.••••••••••••• ·- 101
Cap. IV. Probleme pentru treapta a doua (T2) •• ·- ·- ·- ••• _ _ ·- _ ·144
Cap. V. Probleme pentru concursuri (CO) .•..•..• ·- ..•.• ·- ·- ·- ·--. 178
Cap. V I. Probleme pregătitoare pentru· Olimpiade Naţionale (ON) 236
Cap. V II. Probleme pregătitoare pentru Olimpiade Internaţionale (OIM) 269
Cap. VIII. Probleme deosebite care suscită alte:probleme (PD) .• ·-· •1 295
Cap. IX. Probleme pentru examenele de admitere în facultăţi (A) 341
Cap X. Probleme de informatică şi modelare .. matematică (I) 406

PARTEA a II-a. Probleme din reviste de matematică din străinătate

Cap. XI. Probleme interdisciplinar~ cu soluţii aplicative (SA) 419

Cap. XII, Probleme generale cu soluţii complexe (SC) ..•.... _ _ _ _ 480
Indice ăe materii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . • . . . . . . ... ..• 537
I năice ăe nume ...•.•. : ........... ~ ... ; ..•.............. -· •. -• -· ..• 542

9
 REVISTE UTILIZATE ŞI ABREVIERI

G.M. - Gazeta Matematică.

G.M.F.B. - Gazeta Matematică şi Fizică seria B.
G.M.B.- Gazeta Matematică seria B.
G.M.A. - Gazeta Matematică seria A.
Alpha.
Kvant.
Matematika v şkole.
Kozepiskolai Matematikai Lapok.
A.M.M . .:_ American Mathematical Monthly.
N.A.W. - Nieuw Archief voor Wiskunde.
Fib. Quart. - Fibonacci Quarterly.
Ontario Math. Bull. - Ontario Mathematical Bulletin.
M.U. - Matheinatik Unterricht.
Ontario Sec. Sch. Math. Bull. - Ontario Secondary School Mathematica
Bulletin.
Sch. Math. Pr. B. T.-- School Mathematics Project Book T.
Sch. Math. Pr. Teacher's Guide B. T. - School Mathematics Project Tea-
cher's Guide Book T.
Sch. l'vlath. Proj. Book - School Mathematics Project Book.
Math. Gazette - The Mathematical Gazette.
Math. Teachers - Mathematics Teachers.
Math. et Ped. - Mathematique et Pedagogie.
El. der Math. - Elemente der Mathematik.

10
 ,Partea intîl

PRpBLEME ALESE
DIN GAZETA
· '•'l'•i"ATE'MATICA
' . ' '

Capitolul I

PROBLEME PREGĂTilO~E (P)

Introducere

Capitolul I conţine probleme pregătitoare care se adresează elevilor.

dar nu numai elevilor, ci şi oricărui cititor care urmăreşte o abordare opera-
ţională a procesului de rezolvare de probleme de matematici elementare, mai
precis din programele învăţrtmîntului liceal. Culese din Gazeta Matematică,
alegerea lor a fost făcută, cu scopuri metodologice, în primul rînd pentru a
oferi cititorului soluţii amănunţite pc căi directe sau uneori comporîtnd
unele artificii de raţionament sau de tehnică matematică.
Fiindcă teoria numerelor se poate studia fără a .avea o pregătire matema-
ţică mai complexă prin cunoştinţe de bază din alte domenii ca analiza, alge-
bra sau geometria, acest capitol oferă la început tentaţia de a rezolva pro-
bleme de teoria numerelor. Ar fi însă o dovadrt de neconcordanţă cu scopurile
metodologice urmărite dacă am afirma.că astfel de probleme sînt mai simple
sau mai uşoare decît altele. Dimpotrivă, titlul de „regina matematicii" pe
care marele şi exigentul Gauss îl acorda teoriei numerelor, ne îndeamnă să
prevenim pe cititor că în acest domeniu nu se pot indica m~tode generale
de rezolvare şi că fiecare problemă, care are un conţinut tematic semnificativ,
puw~ în joc o metodă oarecum - dacă nu complet - specifică. în consecinţă,
căile directe nu sînt deosebit de numeroase, totuşi ele există, cum este cazul
probiemelor 1, 2, 3, 4. Nu mai este însă şi cazul unor probleme .ca 5, 6, 7, 8.
Considerăm că stăpînirea cîtorva căi de rezolvare este de mi.tură să
stimuleze pe cititor, să ·pună el însuşi probleme •şi să le caute rezolvare-a.
Observaţii de natură n1etodologică 'analoge sînt valabile şi pentru prer
blem.ele de algcpră cărora li s-a acordat un loc tot atît de important în acest
capitol. Aici vom găsi probleme semnate _de Gh. Tiţeica (P 7)., E. N.Barisien
(P 14), Th. Angheliiţă (P 16), nume prestigioase din primele decenii, ale seco-
lului nostru, autori de la care se pot învlţa, tehnici şi însuşi metode preţioase.

11
 în ceea ce priveşte problemele de geometrie, cele prezentate în acest
capitol sînt deosebit de instructive, cu soluţii originale, dintre care unele
pot sugera aplicaţii rodnice şi în alte cazuri. Printre cei ce semnează astfel de
probleme vom găsi pe Al. Pantazi (P 59) I. Ionescu (P 60), D. V. Ionescu
(P 61), Gli. Buicliu (P 63). .
Trigonometria a stimulat în primele decenii ale secolului imaginaţia şi
talentul marilor noştri matematicieni şi profesori ca Traian Lalescu (P 44}
sau O. N. Ţino (P 46) şi nici astăzi nu este de neglijat, cum din păcate se
face atît în manuale, cît şi în reviste. În acest volum vom regăsi şi în capi-
tolele următoare subliniind mereu utilitatea stăpînirii rodnice a metodelor
trigonometrice.
Probleme de teoria probabilităţilor apar mai rar prin G.M. ceea ce cons-
tituie o lipsă în pregătirea viitorilor matematicieni, ca şi a altor specialişti,
care folosesc matematica. De aceea, am introdus cîteva astfel de probleme,
care se găsesc des şi au un conţinut atrăgător în revistele străine, în acest
capitol pregătitor şi recomandăm cititorului să le examineze cu
interes. Răsplata va fi iniţierea în gindirea probabilistă indispensabilă îo
studiul fenomenelor complexe din natură, viaţă şi societate.

P 1. Să se demonstreze că polinomul Pe Z[x],

P(x) = xnan-,+•-1 + x""•-•+n-2 + ... + X""•1+1
este divizibil în- inelul Z[x] cu polinomul Q e Z[x],
Q(x) = x•-1 + x"-2 + ... + x + 1,
unde a,,_1 , a,._2 , ••• , a 1 sînt numere naturale.
L. Pîrşan, G.M. 11/1964
Soluţie. Vom ţine seama de echivalenţa

p : Q - (P - Q) : Q.
Dar
P(x) - Q(x) = x•-1 (x'"'11-1 - 1) + xn-2 (x ""•-2 - 1) + ... + _x (x""• - 1).
Însă
x•"• - 1 = [(x")"• - 1) : (x" - 1) : (x"-1 + x"-2 + ... + 1)
şi demonstraţiaeste termina tă,
P 2. Dacă xi, x1 , x3 stnt rădăcinile ecuaţiei x 3 - 1 = O, să se arate că
x1 + x; + x; = x1· x; + x1· x; + x;· x;, unde n eN.
D. Stan, G. M. 12/1964

Soluţie. x 1 = 1 şi x 2 x8 = 1 deci relaţia de demonstrat devine 1 + x; +

+ x; = x; + x; + 1, care este evidentă.

12
 P 3. Să se arate că dacă a, b, c sînt nmnere strict poz.itive, atunci
a , b c 3
--"'ţ"--+--- ;;i. -
b + c c + a a+ b 2
şi apoi să se arate că daci a 1 , ;i 2 , ••• , an sînt strict poz·itfre, atunci
• a1 a2 a,.
-----"----+ + ••• + - - - - - -
a2 + a8 + ... .+ a„ a 1 --r- '¼ + ... -r a„ a1 + as+ ... +. a._1
I

n
;;;i,--·
n-1
Olimpiada de mat.matică, R.P. Polonă. G.M. 6{1939

Soluţie. Notăm b + c = 2A, c + a = 2B, a + b = 2C unde A, B, C

sînt numere strict pozitive. Rezultă a+ b + c = A + B + C deci a=
= - A + B + C, b = A - B+C. c=A '+ B - C. Inegalitatea de demon-
strat devine
-A +B+ C 3
l:-----;;i.- sau
2.4 2
sau

~
.... A.
B A)
(-+-
B ;;i.6,
inegalitate evidentă, ;;i. 2 dacă a, b sînt numere strict po-
deoarece !... + !!_
b a
zitive. Pentru a demonstra inegalitatea generală vom face notaţiile:
a 2 + a3 + .. : + a,.= (n - 1) A 1 . a 1 + a + ... + a,.= (11 -
3 1) A 2, ... , a1 +
+ a 2 + ... + a,._1 = (n - 1) A,..
Deci
a1 = (2 - n) A 1 + A + ... +A.!', ... , a.= A 1 + A + ... + (2 -
2 2 n) A,..
Inegalitatea de demonstrat de\·ine
(2 - n) A 1 + A 3 + ... ..j.. A,. , + ·A-1-+As+ ... + (2 - n)A. n 11
T ... - - - - - ' - - - - - ' - - " ;i!l: - -
(n - 1) A 1 (11 - l)A„ n- l
sau

( .4 3 A. +---~ (Ai
-+ ... +- 11 ) A,._1) ;;i.nn-
- + ... +-- ( , l) , (1)
Ai Al A„ A„
care este evidentă, deoarece a/b + b/a ;;i. 2 şi numărul fracţiilor din membrul
stîng al inegalităţii. (1) este 2C~;

13
 P 4. Ştiind că fa+-bi = x + yi, fa'+ b'i = y + xl; (a. b, d', b', X, v
fiind 11ume1'e reale) cu a 2 + b2 =t- O, să se demonstreze relaţia

xt +. y2 = a'z
___ + b'2 ,
a2 + b2
D. Tudornf, G.M. 6/l<J59

Soluţie. Avem fa+ bi= x + yi. Prit1 -ridicare la cub în ambii m(:mhri
obţinem

a + bi ="= x3 + 3.x'iyi - 3xy 2 - y 3i.

Rezultă

x3 - 3xy2 = a. ,şi-·3x
. . y - y3 = b.
2

Ridicînd ambele. egalit~ţi le\ păţrat şi ·adunîndu-le. <>hţinell).

(x2 + y2)a = a2 + b2. (1)
Raţionînd în mod asemănător, dip egalitatea fi,;-+ "f/i = ;:::+ xi obţinem
(x 2 + y~)4 = ay + b' 2 2• (2)
Împărţind egalităţile (2) şi (1) membru cu membru obţinem
I · a'2 + b'2
x2 + y2.= .
a2 + b2
P 5. Să se 1Je1ijice identitatea .,
· - •1og,.. x +- 1og,., x + .... -1-, lo&.•1•+•1 x = 1og., •+'_, ir-,.
y.?.: ,
Petre Simion, G.M. 4/19511

Soluţie. Deoarece log„Px =-~log„ x. revine ·1a a arăta' că:

p
[ .2_ + .2_ + ... + ·· 1 ] log„ x = _n__ loga X (I)
2 6 n(n+l)_ n+f..
lnsă _2_ + ~ + ... + ___l __ =~şi egalitatea ( 1} este evidentă.
2~, 6 n(1i:+I} n+l ·
P 6. Să se rezolve ecuatia 8x4 - 8x3 + x +a= O şi să se verifice solu-
ţiile pentru a= O. ' • ·
I. V. Mătie1, G.M. voi. fLII, 1938

SoluţH~ 1) ;cuaţia se mai poate scrie su~. forma

· 2{2x2 - x) 2 - (2x 2 - x) + a = O.

14
Se face substituţia 2x2 - x = y şi se obţine

2y2-y+a=O, ale cărei rădăcinisint: ;)' 1,2=

1± Jl -.8a •.
4

Deci· ec~·aţia are soluţiile· X1,2,a,4 = 1 ;l;:

- V:3 ±42 .Ql - 8a

Pentru a = O, aceste rădăciniJsint

1-/5., 1
x1 = 4 x3 = O, x 3 = -1+$
4- • X.i=-
2
şi ecuaţia dată· devine
x(8x3 - 8x 2 + I)= O, x(2x - 1)(4x2 - 2x - 1) = O.
2) Facem substituţia x - y + h cu condiţia ca ecuaţia îny ce se obţine
să nu aibă termen de gradul al treilea. Se găseşte uşor h, = 1/4,. iar ecuaţi:i.
în y este 8y 4 - 3y2 + 5/32 + a= O, care este o ecuaţie bipătrată de
rădăcini y 1(i = 1, 2, 3, 4). Rădăcinile ecuaţie iniţiale vor fi:

x, = y, -f 1/4,' caŢe sînt aceleaşi ca la prima soluţie.

• 2 _ 48± ./48 2 - 256(5 + 32a) 3 ± 2 ,./1 - 8a . _ 1

.-,.vem y - - ~ - 256 - 16 ş1 X1,2,3, 1 =4 ±
± v3±2.JI-: 8a_
16
B) Ecuaţia ~e mai poate scrie
8x 4 - 8x3 + x + a= (x2 ,+ oex + (3){x2 + 7-'x + (3')
ş1. 1"den 1 w . ţ"
t·t·1cam coef"1c1en 11: oe= oe , = -
21 ; ~. (3' - ±
- _ 1· -.J I -
8
8a

Deci ecuaţia din enunţ se poate descompune în ecuaţiile·

8x2 - 4x - 1 ± ,/1 - 8a = O,
ecuaţiice au aceleaşi soluţii ca şi cele de mai sus.
Comentariu. Asupra lui a nu s-a· făcut nici o precizare.
Pentru a ..; 1/8, y,, respectiv (3 şi (3' sînt reali.
Pentru - 5/32 < a ~ 1/8 toate soluţiile devin reale, deoarece:
3 ± 2 .,/1 - 8a 5
16 ;;a,, O- - 32 < a.

15
 P 7. Să se determine numărul întreg o: aşa încît ecuaţia l-.s - (oe.+ 7)x +
+~= O să admită o rădăcină care să fie număr întreg şi să se găsească apoi
rădăcinile- ecuaţiei.

G. Ţiţcica, G.M. vol. VII, 1902

Soluţie. Fie a valoarea întreagă a lui x care verifică ecuaţţa d3rtă;

avem as - (oe.+ 7) a+ oe.= O, de unde a.(a - 1) = as - 7a şi mai departe.

oe.= a(a,2 -7) = a(a+ l)- 6a

,a- 1 a~ 1
Deoarece oe. este un număr întreg, va trebui ca 6a să se di'ddă cu a - 1; însă
a şi a - 1 sînt prime între ele, deci a - l trebuie să fie un divizor al lui 6.
Deci
(a - 1) e { ± 1, ± 2, ± 3, ± 6} de unde a e {2, O, 3, - 1, 4, - 2, 7, -:-5};
rezultă că O\ e {- 6, O, 3, - B, 12, - 2, 49, 15 J.
Avem respectiv
0t =- 6 => x8 - X - 6 = 0 => Xz = 2, X2, X3 E C"-.R
o:= O=> x8 - 7x =O=> x 1 = O, X
2,3 -
- ..L Ff.'
-:..... 4v

Xz,s
-
= --2--;
3 ± .JTI

1± .JTI
:1. =- 3 => x8 - 4x - 3 = O=> x1 =- 1, ·xu =; 2 ;

:>: = 12 => x8 - 19x + 12 =O=> x1 = 4, -"2.3 = - 2 I .J7;

:.< = -· 2 => x8 :a._ 5x - 2 = 0 => X l = - 2, X2_3 = 1 ± ,/2;
o:= 49 => x8 - 56x + 4'9 =O=> x 1 = ·7, X2.s =
-7±./77
2 . ;

o: = 15 => x8 - 22x + 15 = O ;:> .fr= - 5,

_ = .s ±2.JTI' '.
;\2,3

P 8. Să se determine parametrii m şi n iii aşa fel ca crnaţHle:

' I,

x4 + mx + n = O şi x4 + 3nx + ,n = O
să aibă două rădăcini comune şi sc7. se rc:::ofrc ecuaJiile fn acest caz.
G. Lazdr, G.M. -4/1914

16
 Soluţie. Pentru că ecuaţiile au două rădăciaj comu:qe, .rezulţ~ că
Yor admite un divizor de gradul al doilea şi deci resfol de gradul întîi ce se
obţine la căutarea celuţ. mai mare divizor comun, trebuie să fie nul.
Operaţiile pentru determinarea celui mai mare divizor comun sînt

x4 .+ 3nx + m x3 + mx + n
- mx 2 - nx· X
- + 2nx + m
m::,ţ 2

· ~ix3 + m x + mn •·mx 2nx -

2 2 - ni
.2nx + mx x + ?n 2

2nx2 +· «(m2 + ni) + mn

2nmx 2 + xm(ni.2 + m) + m 2n
+ 2nm 4n2 x
x(nt 3 + m + ii + '!m(m + 2)'
2 2)

Deci m + m + n = O, mn (m -+: 2). =. O,

3 2 2 (1)
Rădăcinile comune sînt date de:
·'
mx 2 - 2nx - m =.O~ {2)._
Din ecuaţiile (1) obţinem

m= n = O, n = O, m = - 1; m = - 2, n = ± 1.
',.. I, .... .
I. Dacă m = n = O, atunci ecuaţiile au formele x3 = O, x 4 = .o, iar
ecuaţia (2) este o identitate, deci trei rădăcini nule comune.

II. Pentrun = 0,m = -1 se obţine x(x 2· - 1) = O, (x 2 -l)(x2 + 1) = O,

rădăcinile comune fiind +
-
I. ·1.

III. Dacă m = - 2, n .- 1, ecuaţiile devin

x3 + 2x + l = O, x 4 + 3x - 2 = O,.,..
Rădăcinile comune sînt date de (2):

x2 +X- 1 = O, X1,2 = ~ ( - 1' ...:_ ;5).

Celelalte rădăcini le aflăm .~c;riind relaţiile între r~dăcini şi coefici~µţi:

Xi+ X2 + X3 = O, X3 = 1, x; + ~"; =;: 1, x;x;_:· 2, x;,4 = ~ (1 ± i ,,/7).

2 - Probleme din Gazeta Matematică - cd. 1037 17
 IV. Dacă m =- 2, n = - .l, ecuaţiile sînt
+ ./5) (.
.' 1 .

1 - .J3 ) , .
x3 - 2x -
··
l
1 = ( x - -~- x -
2· ·
_
· ·2
_ ·(x, + l)., ---;, ·O
X
4 + 3 X - 2 = ( X - 1 +2 ./5 ) ( X - 1 - 2 ./5 ).

•(x _- 1 i i/?)(x _ - 1 ~ i.J7-)= O.

P 9. Să
se arate că dacă x, y, z e R şi x2 +y +z2 2 = 1, avem
-~3 <x+y+z <,,J3.
Petre Simo1,, G.M.F.B. 11/ 1957

Soluţie. Avem inegalităţile evidente x2 + y2 ;?,-2xy ;· y 2 + z2 ;?; 2yz;

z 2 + x 2 ;?; 2zx.
Adunînd cele trei inegalităţi membru cu membru rezultă

2(x + y + z ;?; 2(xy +

2 3 2) yz + zx) sau 3 (x2 + y 2 + z.~) ;?; (x + y + z)~.
Dar ţinînd cont de ipoteză rezultă

(x + y + z) < 3
2 sau - J3 ,.;; x + y+ z ,.;; .JÎ.
P 10. Să se demonstreze identitatea
•-t m-1
E
a-1
C~= 2 EC!-1-
k-t
Fl. Dumitrescu, G. M. voi. XVIII, 19l2
'
Soluţie. Se_ştie că avem
c:. = c: _+ .c;.-::.1
1 1•

Dind lui n valori de la 1 la ,n - l rezultă

C!. = t:,._ 1 + 1 . C!,_ 1 + c::::{;
C;. = C;._1 + C!.-1;
c;:. = c;:._1 + c;._1

c:- 1 = c:::½ + c:::=i·

Adunînd ac~ste egalităţi membro cu membru rezultă
m-t m-1
E c~ _:_ 2 E C!_ 1 •
Ao=I k=l

18
 P 11. Să se arate că un număr natural se divide cu 19 daFă suprimîndu-i
uJtima cifră şi micşorînd numărul rămas cu 17, înmulţit cu cifra suprimată,
obţinem 1m rezultat dimzfbil cu 79.
A. Stlgian11, G. M. vol. !KXI, 1916
Soluţie. Fie N numărul dutat şi n ultima sa cifră. Din enunt avem:
' '
N-n
--- - 17n= 19t sau N- I71n= 190t sau N= 19(10+9n).
10 I .
P 12. Să se rezolve ecuaţia

q= x+y, xEN*; yeN*.

S. Kaujmann, G.M. 1915
Soluţie. Din ipoteză rezultă că x ;;;i,, y. Vom arăta mai mult, şi anume
că x ~ y +
2. Pentru aceasta vom arăta că situaţiile x = y sau x = y 1 +
nu sînt favorabile. ·' \ '
Dacă x = y rezulţă 2x = 1 adică- x = 1/2, soluţie ce nu cor_espunde problemei.
Dacă x = y +
l rezultă
+ +
q+ 1 = 2x l sau y l = 2x .+ l sau încă y + 1 = 2y 3, adică +
y este un num_ăr negativ.
Rezultă deci di ·
.'t';;,: y 2. + ·-r
Avem acum următoarele cazuri, dup;i valorile lui y:
I. y = l. Ecuaţia devine x == x + 1, deci- nu are soluţii.
II. y = 2. Avem C; = x +
2 <=> x~ - 3x - 4 O de unde x = ::::t 4., ·1
m. y ;;.. 3. Conform cu relaţia (1) avem x ~ y 2. Dar putem arăta uşor +
prin inducţie matematică după x că avem inegalitatea cr > x + y, {V) x ;.i,
~ 1+ 2.
Aşadar în acest caz ecuaţia nu are soluţii.
Deci singura soluţie a problemei este x = 4, y = 2.
P 13. Să se verifice egalităţile:

v + /5 + v + lf _ v + v + ~5 _ vv 4+ lo _ 2 "i·•
3
.tt + ./5 + 2
4
-
4 1·0
Vs - ✓5 + V3+ '1'5
2
-v ./5
5+ + V.3- 15-
M. Adam, G. M. vol. XXIX
Soluţie. Se vor transţorma radicalii dubli. Se- va ţine ~ama de egali-
ta tca

2 (4 + V10 ± 2 /s) = (V 5 =F "5 + V3 ± ✓-s)2

Toate fracţiile devin 1/.JZ.

19
 P 14. Să se rezolve ecuaţia

x4 + (x + ,i)'1 + (.x + 2a)'1 + (x + 3a) 1 - 18a4 = O.

E. N. Barisien, G. M. 7fi975
'·
Soluţie. Punem x = y - 3a/2 şi ecuaţia devine

3a)4 + ( y -
(y - T 2a )1 + (y + 2a +_ )t (y + T3a)4 - isa4 = o

.sau
31
4y 1
.'
+ 3a2y 2 - -
4
a4 = O•

Rezolvînd ecuaţia în y rezultă

J 1 = a/2, y 2 = - a/2, y 3 = ai .J31/2, y 1 = - ai ./"fi/2.

Deci x1 - = a, x2 = - 2a, x-3 = (a/2) (i .J31 -3), x 4 ==-(a/2) (i .J3f + 3).
Comentariu. Termenii succesivi sînt în progresie aritmetică cu raţia a.
Se va produce o simplificare, dacă îi asociem cîte doi prin simetrie, fiindcă
se vor reduce unii terme.ni. Deci vom pune

x = ). - A, x + 3a = y + i-. de unde A = 3a/2.

P 15. Să se calculeze suma
n(n - 1) +
S -_ -n + - - - - ... ,-, n(n - 1)· •.• 3
--'-----''--- ~
3! .. 4! · n!
n fiind un număr întreg şi pozitiv mai mare ca 2-.
G,'i. Zapan, G. M. yoL XLI, 1935

Soluţie. Se înmulţesc ambii membri ai sumei din enunţ cu produsul

(n + 2)(n + 1) şi se obţine

(n + i)(n + l)S = (n + 2)(n + 1) n + (n + 2)(n + 1) n(n - 1) + ... +

3! 4!

+ (n + 2J(n +
r
1) ... 3 _
-
ca.. + 2
..!..
:
c··,n+2 +· ••• + cnn+2·
n.
Pe de altă parte avem
21'+ 2 = 1 + C!u + C!+2-t- ... + c:::t~-
20
Ţinînd cont de această proprietate, relaţia de mai înainte devine
(n + Z)(n + 1) s = 2"+2 - 1- C~+2 - C~+2 - c:t~ - c::ţl
sau
(n + 2) (n + 1) S = 2 11 + 2 - 1- (?r + 2) - (n + Z)(n + I) -:-- (n + 2) :- 1.
2
Efectuînd calc;;ulele rezultă
S= zn+z_ (n 2 + 7n + 14).
2(n + l)(n + 2)
P 16. Să se stabilească inegalităţile
C",11-+n. -l :,~::_ 11,..n,, (mH>.
'n
CP-1 ~ (PC"'
rn+21-l-....::: n n-i,,
1

indicind cazurile în cai·~ dev-in egalităţi.

Numerele tn, n, p sînt întregi şi poziti'i.Je.
Th. AngheluJă G. !\I. voi. XLIV, 1938.

Soluţie. AYem c::i+n-1 = (m

.c..'_ _
+ n - l)(m +n-
, ------'--'-------''----
2) ... m
n!
m+n-1
D a r - - - - ~ m pentru n = 1, 2, ... căci (m - l)(n - 1) ~O.
n
Deci ci,+n-i ~m", cu egalitate dacă n = 1.
Avem
cm+p.
A
c21-l
m+p-1
= __ P_.- C2> C"''
fn + p A• A-2)

şi cum p ~ m + p rezultă inegalitatea din enunţ.

Avem egalitate pentru m = O.
P 17. Ce fel de triunghi se obţine dacă laturile au limgimile proporţionale
cu x, y, z, unde (x, y, z) este soluţia sistemului:
x+y=7
! x:i+y 2 +3xy=61
5z - xy = 13.
Iulian Alexiu, G. M. voi. XLV, 1939
Soluţie. Se rezolvă sistemul:
x+y=7 !x+y=7
! x 2 + y 2 + 3xy = 61 .- (x + y) 2 + 3xy = 61 .-
5z - x_y = 13

<=> lx+y=7
xy. 12 .-
5z = 25
l
5z - xy = 13
x=3
y = 4
z = 5.

21
Fie a, b, c lungimile laturilor triunghîului. Se poate scrie
a b c
- = - = - = k.
3 4 5
Putem scrie atunci a = 3/l; r, = 4k; ·c = 5k.
Aceste valori verifică ecuaţia a 2 + b2 = c2 •
Deci tri'µnghiul ale cărui laturi sînt proporţionale cu ·soluţiile sistemului dat
este un triunghi dreptunghic. ,,
P 18. Să se demonstreze identitatea
l • 2 • 3 ..... p + 2 · 3 • 4 •...• (p + + ... -t (ni+ l)(m + 2) ... (m + 1'>) =
1)
(m_+ _;_
=..;_ (m + _;.
1) __ (m_+ p + 1)
2)_... _;_ _;c__--"-•

P+l
Numerele' p, m e N, p ~ l.
• • •• G. 111. 5/ 1959
Soluţie. Notăm

Sm = 1 • 2; 3 ..... p + 2 · 3 ..... (p + I) + ... + (m + I) (m + 2) ... (m + p).

Să arătăm că
·-,.;) m E
N ave:m S (rn + 1) (~ii+ 2) ... (m + p + l) .
= ---'--'--------'----'----·---'-
( v (1),
m p+l
Vom demonstra prin inducţie matematică completă.

1 • 2 · 3 .... · (p -I- I) di •
Pentru m= O aveml· 2 •J, .. ,.p_:_ -· . 'a ca p.-:-p,
1 1
v
egah-
p+ 1
tate evidentă; Presupunem că
S = (m + 1) (m + 2) ... (m + p + !)
m P-1-l
şi să demonstrăm că

S _ = _(m _+ 2) (m + 3) ... (m + p + 2) •
(2)
m+l P+ i.
ln adevăr:
Sm+l = S 111 -1- (·m + 2) (n: -1- 3) ... (ni+ p -1- l)
sau
S = (m + 1} (m +-2) ... (m +p+ 1) +
m-1 p+l
+ (m + 2) (tn + 3) .;: '.m + p + 1). (3)

22
 Făcînd calculele.în (3), '.obţinem egalitatea (2).
P 19. Să se arate că

5·
<-·
2
Codruţa Şiclovan, . G. M. 2/1971

Soluţie. Calculînd, rezultă

.. - k3-k-1 "k(k- l)(k+ 1)-1 " [ 1 1 l

8 (k + 1) ! = ~ (k + 1) ! = ~ (k...:. 2) ! - (k + 1) !]=
1 1 1 1 1 1 1 l
z:: o! - 3! + 11 - 4! + i ! - 5! + :3 ! - 6! + ... *·
1
+ 1 ----=~+~+~- 1
(n - 2) ! (n + 1) ! O! 1! 2! (n - 1).1 ni

P 20. Să se calculeze cea mai mare şi cea mai mică valoare a expresiei
E = 3x - 2x + 4z, ştiind că x + 3y + 2z = 3, :3x + 3y+z= 4, ,·ar x, y, z
sint numere pozitive sau nule.
• • • G.LM. B.! 1/1961
Soluţie. Dirt ·· enunţ rezultă sistemul

{
3y + Zz = 3 - x'.
3y +z= 4- 3x.
I

Rczolvîndu-1 în funcţie de x rezultă

5(1 - x)
Y. = -3- - '· z = 2x-1.

Dar y ~ · O şi, din z ;ii, O rezultă 1/2 ~ x " 1, adică xm,n = 1/2 .şi Xr1111s = 1.
Expresia dată devine
E = 3x .... 2y + 4z = (1/3) (43x - 22).
Prin urmare avem:
Emin = {1/3) (43• 1/2- 22) = -1/6,
Emu= (1/3) (43 · 1 - 22) = 7 adică -1/6 " E " 7.

23
 P 21. Să se descompuiu'tîn factori cu coeficienţi întregi, de grad mai mcm
.sau egal cu 1, polinomul
1 + x + xP+ 3 + ... + x 2 P+ 1, unde p e N, p ~ 2.
N. Soare, G. M. vol. LXXXI, 10/ 1976
Soluţie. Polinomul dat se mai poate scrie:
1 x + +
xP+3+ ... + x2v+1 = 1 + x + x.2 + ... + xP - x2 - x3 - ... -
_ xP _ xP+l _ xP+2 + xP+3 + ... + x211+1 = ( 1 __ x2 + x11+1) + (x _ xa +
+ xP+2) + (x2 -x4 + xP+3) +(x3 _ x5 + xP•l) .+ ... + (xP _ xP+2 + x2;,+1) =
= (1 - x 2+ xP+l) (l +X+ ... + xP).
P 22. Se dâ ecuaţia (m + l) x 2 - 2(m - 1) x - 8 = O.
a)Să se determine valorile parametrului m E R astfel încît su:na pătra­
idor rădăcinilor să fie egală cu 5.
b) Să se/armeze ecuaţia de gradu.l patru cu coeficienţi reali ,ile cârei rcLlâ-
cini sînt valorile lui m. determinate la punctul a) şi 1 + 2i.
Examen de bacalaureat, Ploieşti, 1957

. a ) Avem re1a t··1

SoIuţ1e. 11 e: x 1 +x 2 = 2(m 1) s1. x x = - - -S -
- --- - 1 2
' ' m+l ' m+l

.·n•m aces t ea d e d ucem Q

Xi+ x~2 = ( x 1 + x2)''• - 2 x 1x2 4(m-
=~ - + ---
- -1)2 16 =
m +1 (m + 1)
2 + 8m + 20
4m-
=- ---- . Conf orm enunţu
l m. avem . x
1
Q
+ x2 =2 5 a a·1ca~
+ 2m + 1
m2

-+
4m2
- - 8m
-- +-20= 5 d ec1. m 1 = 2
. va f"1
3 , 1n = - 5 . E cuaţ1a
m 2 + 2m + 1
-(x- 3) (x + 5) (x - 1 - 2i) (x - 1 + 2i) . O sau x 4 - 14x2 + 40x - 75 = O.
P 23. Să se arate că un grup (G, ·) cu proprietatea (xy) 2 = x 2y 2 ('v')x, y eG•
.este un grup abelian.
Admitere Institutul Politehnic, Bucureşti, 1982
Soluţie. Avem xyxy = xxyy sau x- (xyxy) = 1 x- 1 (xxyy) sau yxy = xyy
sau (yxy) y-1 = (xyy) y- 1 sau yx = xy, adică gr.upul este abelian.
P 24. Definim operaţia * pe R""{-1, O} astfel: c * d = c - d + c/d,
Fie x 1 soluţia ecuaţiei x * a = O şi x 2 soluţia ecuaţiei x * a = 1. Să se demon-
streze că x 1 * x2 = O.
L.C. Pîrşan G.M. 12/1964
Soluţie.
Din datele problemei rezultă
x 2 * a = 1 sau x 2 - a +
x 2/a = 1 sau x2 = a.
Cum x 1 *a= O iar x 2 = a· rezultă x 1 * x 2 = O.

24
 P 25. Să se formeze o progresie geometrică cu n termeni pdzitivi, ·ştiind că
suma dintre primul termen şi raţie este b, iar suma logaritmilor termenilor este
maximă. ln ce caz termenii progresiei vor fi numere întregi?
J. Wittner, G. M. vol. III, 1897
Soluţie. Fie a 1 primul termen şi r· raţia progresiei. In condiţiile ipotezei
a1 >O şi r > O, deci condiţii necesare. Avem a 1 + r = b. Suma ln a 1 +
+ln a2 + ... + ln a,.= ln(a1 • a 11 • ••••a11 ) este ,:rµa.ximă, cînd produsula1 · ~ • •••• a,.
este maxim. Dar: · ·
H(n-1)
a1a 2··· a, .-'- a" r1+2+ ... +(n-1 /==: a",
- 1· 1
r~
şi produsul a două puteri. cînd suma bazelor e constantă (a 1 +r= b) devine
maxim dnd bazelţ puterilor . sînt respectiv proporţionale cu exponenţii:
.!J '

al
- - n(n -
r
- a1 +r - t, b
n 1) 11(n - 1)
+n n(n + i)
2 2 2
Rezultă
2b ti-1
a1 = ---, r = ---b (n şi b numere date, n E N*, b > O).
n+l n+l
Termenii- progre.siei sînt întregi d~că,, a1 şi r sînt întregi pozitivi. Deci b E N*
şi anume b multiplu de n + 1 pentru n :par şi multiplu de (n + 1)/2
pentru n impar, sînt condiţii suficiente.
P 26: U1i număr întreg N de 3 cifre este pătratul ·unui număr întreg n.
Dacă schimbăm ordinea ultimelor -două cifre ale ·'llui N ·se obţine pătratul lui
n + 1. Să stJ, găsească n.
A. Odobesou, G. M. vol'. XV, _.1909
Soluţie. Din enunţ rezultă N = 100a + 10b + c = n 2 şi 100a + 10c +
+b= (n + 1) 2• ·

Scăzînd cele două relaţii rezultă 9(c - b) = 2n + 1.

Pe de altă parte pătratul lui n + 1 avînd trei cifre rezultă
10 ~ n + l <; 31 sau 19 ~ 2n + 1 = 9(c - b) ~ 61 sau 3<;c - b~6.
Cum diferenţa c - b este un numărimpar rezultă c - b = 3 sau c - b =5.
Dacă c - b = l, rezultă n -· 13. In cazul celeilalte diferenţe rezultă
n = 22, număr ce nu corespunde condiţiilor problemei. Deci numărul i;:ăutat
este n = 13.
·P 27. Să se _găsească două numMe prime 'astfel tncU diferenţa pătratelor
tor să fie egală cu pătratul. mediei lor aritmetice.· ··
A. D. Bunesou, G. M. vol. XVII, 1911

25
 Soluţie •.. Din enunţ rezultă

.,. b2
a~- (a+b)2
= --- '
2

a-b=---=:,a=-·
a+ b 5b
4 3
Cum (3, 5) = 1 rezultă că 3 Ib. adică b = 3k.
Dar b este un număr prim, deci k = 1 şi b = 3, a = 5.
P 28. Să se rezolve în numere întregi ecuaţia
x2 +y +z = 2 2 xy + yz + zx.
E. Ştefănescu, G. M. voi. XXIX, 1923

Soluţie. Ecuaţia dată se poate generaliza as'tfel

(n - 1) " xi;= 2 E E x;x1, adică

k=I lC•<JCn

(x1 - x2)2 + (x1 - x3 ) 2 + ... + (x,._1 - x,.) 2 = O.

Deci x 1 = x 2 = x3 = ... = x,. = ni (m e Z).
P 29. Să se de-,nonstreze că numerele n - 1 şi np + 1 nu pot avea a!ţi
divizori comuni în afară de divizorii lui p + 1.
Gh. Buicliu, G. M. voi. XLIV, 1938
' .

Soluţie. Orice divizor comun al celor două numere este divizor şi al sumei
lor n (P + 1). Acest produs are ca divizori produsele dintre divizorii lui n şi ai
lui p + 1. Dar divizorii lui n nu divid pe n - 1 şi nici pe np + 1. Deci numai
divizorii lui p + 1 pot fi divizorii comuni numerelor n - 1 şi np + 1.
P 30. Să se rezolve în numere întregi pozitive, ecuaţia :
3r•+,>-l - 3·.. •+1 = 1944.

C. Vasilescu, G. M. voi. VI
Soluţie. 3.. '+ 1 (31- 2 - l) = 1944, y•+ 1 (JY- 2 - 1) = 3:1 • 2 3•
Deci 3..•+ 1= 35 ; 31- 2 - 1 = 2 3 ; 3:v- 2 = 32 ; avem x2 + 1= 5, y - 2 = 2;
x= 2, y = 4.
P -31. Să se găsească numerelţ A şi B întregi şţiind că produsul lor este
de k ori (k întreg) mai mare tlecît suma lor Caz particular k = 2.
Miron Nicolescu, G. M. voi. XXXIX, 1933
 Soluţie. Din enunţ rezultă AB k(A == + B). Se observ;i că ecuaţia admite
soluţia banală A B = =
O. Presupunem în cele ce i.irmcază că A. =I= O, B =i= 0'.
Deci, putem scrie --
kA = k + k2 -
B ==
A-k A~k
Fie d unul din• divizorii lui k2 • Atunci va trebui să avem

A=k+d, şi

Pentru k-:- 2 avem pe ± 1, +2, ±4, divizori ai lui 4.

Rezultă deci ·
A=B=O; A=3,B=6;A· 1,B=-2;
A= 4, B = 4; A = 6, B = 3; A = -2, B = 1.
P 32. Să se rezolve în numere naturale ecuaţia

x 2 (x 2 + y2) + x (2xy + z) + xyz =

2 1.
Gh. Vasiliti, G. M. vol. XLI, 1935
Soluţie. Ecuaţia dată se mai scrie
x[x(x2 + xy + z)_ + y(xy + x + r) J= -
2 1;
'
x(x-+ y)(x2 + xy +z) = 1.
Cum rădăcinile ecuaţiei trebuie sr1 fie numai naturale, rezultă

!X=

x+v=l
1

x 2 + xy+z= 1
adică x = l şi y= z = O.
P 33. Să se deter;nine x, y, z, c şi.t întregi pozi:'i,:i dacă 2x · 3!' · 5m • 7" = t !.
I. Stăneseu, G. M. 7/1967

Soluţie. Produsul t ! conţine toţi factorii primi mai mici sau eg1.li cu t.
Cum t ! nu conţine pe 11 deducem__ că t < 11. De asemenea t ! conţine pe 5
cel puţin la puterea a doua. Dar pînă Ia 11 există doar două numere ce-l
conţin pe 5 ca factor şi anume 5 şi 10. Cum 5 este cel puţin la puterea a; dou;.l:,
t 1 conţine şi factorul 1_0. Dyc~ t ,";!; 10 ..Rezult~ deci că t lOi Prin r~pnar_e
aveni ··
io ! = 2· 3· 22 • 5· 2· 3· 7· 23 • 32 • 5 = 2s. 34 • 52 • 7
adică x = 8, y = 4, z = O, v = l, t = 10.

27
 P 34. Să se, afle baze.le x, y, z ale sistemelor _de nu,meraţie în care există
relaţia 1111:i:+ 333311 = 1324z ş#ind că, x = y - z = z - 4.
Elemer Kiss, G. M. F. B.9/1954

Soluţie. Înlocuind pe y şi pe z în funcţie de x în relaţia dată rezultă

1111,. + 3333cz+z> = 1324cz-,.4>- sa<u x3 x2 x 1 +
3(x 2) 3 + + +
3(x + + +
+ 2) 2 + 3(x + +
2) 3 = (x +
4) 3 3(x 4)2 + 2(x 4) +
4. + + +
Efectuînd calculele rezultă.
3x3 + 7x2 - 22x - 78 = O; (x-'-- 3) (3x 2 + 16x + 26) = O.
Cum baza unui sistem de numeraţie nu poate fi decît un număr natural ( ~ 2}
rezultă că singura soluţie a problemei este x = 3, implicînd y = 5 şi z = 7.

P 35. Care sînt bazele x şi y ale sistemelor de numeraţie în care 425:i: -

- 221y = 455 7, ştiind că x +y = 12.
I. I. Mastan, G. M. F. B. 2/1958
Soluţie. Relaţia din enunţ se mai poate scrie
4x2 + 2x - 5 - 2y2 - 2y - 1 = 4 • 72 + 5 • 7 + 5.
Înlocuind pe y prin 12 - x rezultă ecuaţia
2x2 + 52x - 544 = O; x2 + 26x - 272 = O.
Soluţiile ecuaţiei vor fi x1 = 8 şi x2 = - 34.
Deoarece nu avem baze negative avem numai soluţia x = 8, căreia îi cores-
punde y = 4.

P 36. Să se rezolve ecuaţia xy = 2- y (numerelefiindscriseînbaza 10).

yx X
F. Csaki, G. M. vol. LXXXVIII, 1/1983

Soluţie. Trebuie ca x să fie diferit de zero. Ecuaţia devine

10x+ y 2x-y
----'-=---,
lOy +X X

4x2 - 9xy + 5y2 = O,

(x - y) (4x - 5y) = O.
Rezultă x = y sau 4x = 5x.
în cazul în care x= y, ecuaţia dată devine o identitate pentru orice y, deoa-
rece YY = 2 - L sau 1 = 1. Dacă 4x=5y, cum x şi y. sînt ~ifre, recultă că
yy y
y = 4 Şi X= 5.

28
 P 37. Să se studi'.e:-:e în monere naturale nenule ernaţia (x ! + 1).-, =
= (xl)".
I. Georgescu-Racoviţă, G. M. voi. XXXII, 1926

Soluţie. Cînd .x =
1, rezultă. că avem 2 = 1, egalitate imposibilă. Pentru
x > 1 partea dreaptă
a egalităţii este un număr par, iar partea stingă un
număr impar, ded nici în acest caz n~ âvem soluţii. · ·
·P 38. Să se stabilească 'inegalitci.ţile
Ilie Bichir, G. M. B. 1/1926

n fiind natural ;;,i, 1.

Soluţie. Avem H :;;; G ~ A (1),
unde H, G, A sînt respectiv 11}.edia armonică, geometrică şi aritmetică
a (n - 1) numere pozitive. Fie numerele 1 • 2, 2· 3, ... , (n - 1)n, deci
conform relaţiei (1) putem scrie
n-1
:,;; .. -u(n ' ~
V - 1) •I ni.""
_1_+_1_+ ... + 1
1· 2 2· 3 (n - 1) · n

:;;;
1 • 2 + 2 • 3 + ... + (n - 1) n
'
n.-1
(2). .
Dar
'î':
tHk-
l 1
.
l}k
=n -
n
1 şi E(k _
i=z
l) k.= (n - 1) n(n - 1)
.3
deci relaţia (2) devine

v n- l)'.n.1 ~n(n+l)
n:;;; n-lf( ---,
' -~ 3
(3).

Rididnd (3) la puterea n-1 şi multiplicîrrd cu n obţinem relaţia din enunţ.

P 39. Cum trebuie să fie a e N, pentru ca expresia
aoo _ a4s _ a42 + ats + a12 _ 1
să fie divizibilii. c·u 7657 ?
S. J.farcelino, G. M. .5/191.5
Soluţie. 765 7 = 13 · 19 • 31, 1ar expresia se poate scrie
(a12 _ 1) (als _ 1) (a30 _ 1).
Consideraţi separat, pe rînd, aceşti factori sînt, după teorema lui Fermat,
divizibili respectiv cu 13, 19, 31 numai dacă a este prim respectiv cu 13, 19, 31.

·29·
 P 40. Să se afle restul împărţirii 1;umămlui 51" prin 31, n eN.
Dorin Andrica, G. M. 11/1979

, Soluţie. 57 n5( 6 + 1 )" = 53A+I = 125k. 5_- (124 + l)k· 5 = (fll3l + 1)1'·
=
· 5 = (jJt3 l + 1) . 5 =:fll3 I + 5 şi deci restul împărţirii este 5. '
P 41. Să se arate dacă a + b + c divide pe am +
bn +. cp, atunci divide
~i pea(n + P) + b(m + P) + c(m + n), a, b, c, m, n, p fiind num~re întregi.
G. Dincd, G. M. F. B. 12/1912

Soluţie. Evident a + b + c divide pe a + b + c sau orice multiplu de

a. + b + c, deci (a + b + c) I (a + b + c) (m + n + p).
Dezvoltînd rezultă
(a+ b + c) I [am+ bn + cp + a(n + P) + b(in + P) + c(m + ,n)].
Cum din ipoteză (a + b + c) I am + bn + _cp, rezultă că
+
(a+ b + c) I [a(~i; P) + b(m + p) + c(m + n)J.
P 42. Fie a şi b două numere naturale nenule care sînt multipli de 3. Să
se determine condiţiile pe care le îndeplinesc numerele a şi b pentru ca ab să
fi:e multiplu de 9. ( Prin ab se înţelege numărul format prin alăturarea celor
dottă 'numere. Exemplu a = 12, b = 306, ab = 12 306).
I. Ionescu, G. M. voi. XLIV, 1938
Soluţie. Fie a şi b respectiv multi1:,li de 3. Rezultă că şi a + b va fi mul-
tiplu de 3. Faţă de divizorul 9 nu putem lua decît a= fll9, a= J}l9_± 3 şi
respectiv b = ,Al9 sau b = 9Jll ± 3. Numerele ab şi ba,.formate prin ală­
turarea celor două numere, au· .ca sumă. a cifrelor un multiplu de 3, deoarece
a şi b sînt multiplii de 3. Pentru ca aceste numere să fie multipli de 9 tre-
buie să avem unul din cazurile:
a= _!ll9 a= fll9 + 3 a= fll9 - 3
{ { {
b = _lll9 b = .J}l9 - 3 b :._ Jll.9 + 3.
Exemple. a= 90, b = 18, a.b = 9018; a= 66, h =·600, ·ah= 66 600;
a= 102, b = 12, ab = 10212..
P. 43. Să se rezolve ecuţiţia

.
cos 2 x - sin x + -? = sin 3x2 +.
. 2· •
· sin x
M. ,Radu; G,lrl. V<>LJ,4; 190i
Soluţie. Utilizăm identităţi!~
cos 2i' = I - 2 sin. 2 x,
sin 3x' 3 sin. ·:r -.. 4'· ~in x.
3
·; '

30
Ecuaţia devine: 2 sin 4 x - 3 sin 3 x - 3 sini x + 3 sin x +2= O, care poate
fi scrisă şi sub forma

2 (sin 2 x + -.-1
sm x
-J' -
2
3 (sin x ·- - .1- - ) - 3 = O.
sm x
• x - - .1- - = y. rezul t ă su:1
Dacav not~am sm • ,2 x +. ~
1 , ~ y ll + 2 şi•
sm x sm x
ecuaţia devine: 2_~,; - 3y + 1= O, obţinînd y 1 = 1, y 2 = ~ • , ,,: '.1

n··
ec1 sin 2 x - •
sin x - 1= o=> ·
sin x= l..LJ}
2 '
· 2 x-'- sm·x
sau 2 sin • • x = l - Jl 7 ·
- 2 == O => sm . 4
+
\ -a Ion·1 e s111 •· 1
· x= +7 .,/5. •sm
ş1
1 + .,/TT
· x= - · t··un·a mai. man' d ec·•1t 1.
- - nu convin,
- 4
Aşadar

sin x = r - 2 .;s sau sm

. x =-1· - 4JTT •
ccua ţii ale căror soluţii se deduc simplu.
P 44. Să se demonstreze numai cu ajutorul relaţiilor dintre Juncţii'.le trigo-
nometrice ale aceluiaşi arc că dacă avem sin a cos b + sin b cos a = 1, 'l'Om
avea a
.
+ b = 2krc + -2 , k e Z.
7t

Sr'i, se dea şi o soluţie geometrică.

T; 'LalesGu, G. M. voi. VII, 1902

Soluţie. Din relaţia dată, sin a cos b + sin b cos a = 1, rezultă

sin (a + b) = 1. Deci a +b= 1t + 2k1t, k e Z.
2
_ Fie A, B, C trei puncte pe cerculţ2(0, 1) astfel ca m{AB} =aşi m(BC) = b.
.Fie p. şi Q picioarele perpendicularelor toborîte din B pe diametrele ce trec
prin A şi C; avem IIOP li.-:- cos a, .. IIBP li =,sin a, IIOQ li= co~ b, IIQB li=
= sin b şi relaţia dată devine IIBP li· IIOQ li + IJOP li· IIBQ li = 1.
Aplicînd teorema lui, Ptolemeu patrulaterului inscriptibil OPBQ se
obţine IIBP 11 • IIOQ li+ IIOP li· IIBQ li== JlOB 11 • IIPQ 11- Comparînd cu relaţia
anterioară, rezultă 110B li IIPQ ii= 1 şi cum IIOB li= 1 rezultă IIPQ li= I.
Deducem că patr11Lit~rulOPBQ este un drepttiilghi, adică m(AB) +m(BC) =
= 90°.

:H
 P 45. S~ se rezolve ecuaţia:

sin3 x --l- cos3 x + 2

' . ' = 3 (1 -sin x cos x).
sin x + cos x
Emilian Me'feii/4, G. M. voi. XLV, 1939
· Soluţie. Folosind egalitatea
sin3 ; + cos 3 x = (sin x + cos x) (1 - sin x cos x),
ecuaţia devine
1 - sin x cos x.
sin x + cos x
Se notează sin x + cos x ~ t şi se obţine t3 - 3t + 2 = O, care admite
ca rădăcini t 1 = 1; t2 = 1; t3 = -2, de unde sin x + cos x = 1 şi sin x +
+ COS X= - 2.
Pdma, ecuaţie, are soluţiile x=2kr. şi x = .~ + 2 k1t, unde k e Z.

A doua ecuaţie nu are soluţie.

P 46. lntr-un triunglii ABC 111,edianele BB' şi CC' Jac respectiv unghiuri
de mctsuri ~ şi y cu dreapta BC, ~. y e (O, -;: ). Să se arat; că avem relaţi:a
sin (~ - y) (B - C)
- - - - = -1 ,.. sin
--'----'-
sin(~+·,) 3 „sin (B + C)
O. N. Ţino, G. M. voi. XLVI, 1941

Soluţie. Fie G punctul de intersecţie al medianelor triunghiului ABC.

În triunghiul BGC avem
sin ~ sin ·r sin (~ + y)
- - = - - =-----
!iCG ii i!BG:J l!BCII
dar
sin(~+ y) = sin ([3 - y) -~ . si~ (fj """'."" -r).. : . (l).
li BC li 11cc li cos_ y - IIB~II CO$~ 2 (ljCC'I! cos y - l!BB'II cos~)
În triunghiurile CC' B şi BB'C avem relaţiile:

I: BC li . .'- li CC' li ~os y + li A: li fOS ~.

:1! BC ,I;: =li BB' !j, cos rB --l-• li ,4C Îl cos,C •

,
2

3~
deci li CC' li cos y -li BB' li cos~= li AC li cos C _ li AB li cos B, şi (1) devine:
2 2
sin (~ + y) = 5 sin (~ - y) (Z)
li BC li li AC li cos C - 11 A B li cos B
Dar li BC li= 2R sin A= 2R sin (B + C), IJAC li= 2R sin B, 11 ABIi =
= 2R sin C.
Înlocuind în (2) se obţine relaţia:
sin (~ - y) 1 sin (B - C)
----=-·----•
sin (~ + y) l3 sin (B + C)
P 47. Să se arate că tn orice triunghi avem relaţia:

~ cos (A - B) cos (B - C) + A B C
""' - - - - - - - - - = 3 8 cos cos cos '
sin C sin A
Ion S. Antoniu, G. l\1. vol. LXVII
Soluţia I. Folosim relaţiile:

:I: cos 2 A = 1 - 2 cos A cos B cos C,

:I: sin 2A = 4 sin A sin B sin C,
:I: cotg A cotg B = 1.
Atunci
E cos (A - B) cos (B - C) = E cos (A - C) + cos (A + C _· 2B) _
~C~A 2~C~A

_ E cos
- -- (A---C)-+-
cos
-3(A
-- C) -_ E {-1 co t g A co t g C +
- - -1 +
2sinCsinA 2 2
+ cos (A + C) · _[4 cos_2 {A + C) - 13] } = E(_!_ cotgA + cotgC + _!_ +
2smCsmA 2 2

+ 2cotgA cotgCcos2 B - ~ cotgA cotgC+ ~ - 2 cos2

2 2
= 3+ B)
+4 cos A cos B cos C + cotg .A cotg B cotg C :I: sin 2A = 3+ 8 cos A cos B cos C
Soluţia II. Prin transformarea produselor de la numărătorii primului
membru se obţine
"cos (A - B) cos (B - C) = _!_ E
cos (A-C)- cos3B =
LI sin C sin A 2 sin A sin C

3 - Probleme din Gazeta Matematică - cd. 1037 33

 l: [cos (A - C) - cos 3B] sin B l:(sin 2A+sin 2B+sin 2C-sin 4B)
- --"-----------'-------=---- == --------------------'- =
2 sin A sin B sin C 4 sin A sin B sin C

3 l: sin 2A - I: sin 4A 3 + 8 cos A cos B cos C.

=- ------- =
4 sin B sin A sin C

S-au folosit relaţiile:

2 cos (A - C) sin B = sin 2A + sin 2C, 2 cos 3B sin B = sin 4B - sin 2B,
I: sin 4A = - 4 sin 2A sin 2B sin 2C = - 32 sin A sin B sin C cos A cos B cos C

P 48. Să se demonstreze că dacă arctg x + arctg y + arctg z + arctg t =

= 1t, atunci
x+y+z+t=__!__+__!__+__!__+__!__
xyzt x y z t

(x, y, z, t, sînt numere reale diferite de zero).

I. Tomescu, G. M., 5/1973

Soluţie. Pornind de la formula

tg a + tg b + tg c - tg a tg b tg c
tg (a + b + c) = ---=---'='----"'-----=--=---:;___
1 - tg a tg b - tg b tg c- tg a tg c
rezultă că

tg (a + b + c + d) = tg [(a + b + c) + d)] = tg (a + b + c) + tg d _
1 - tg (a+ b + c) tg d
I: tg a_______
=-....;:;_ - l: tg a tg b tg c •
1- I: tg a tg b + l: tg a
Fie a= arctg x, b = arctg y, c = arctg z şi d = arctg t. Rezultă
tg a= x, tg b = y, tg c = z, tg t = d şi a + b + c + d = 1t. înlocuind aceste
valori în formula de mai sus se obţine tg 1t = O şi deci numărătorul este egal
cu zero, adică
x+ y + z +t= xyz + xyt + xzt + yzt = xyzt (1/x + 1/y + 1/z + 1/t).
P 49. Să se demonstreze identitatea J
n 1 tg noc
nE N*
~ cos (k - 1) oc cos koc sin oc
Eftimie Grecu, G. M. 12/ 196-4

34
 Soluţie. în relaţia tga- tgb = sin(a-b) facemînlocuirilea=(k-l)cc
cos a cos b
şi b = koc şi obţinem

tg(k-l)c,;-tgkr1.= sin(-ix) (1)

cos (k - 1) 1X cos klX
Dînd lui k valori de la 1 lan în (1) şi adunînd relaţiile găsite obţinem
tg O - tg 1X + tg 1X - tg 2a. + ... + tg (n - 1) oi: - tg nlX =
sin d d " 1 tg noc
= E------
n - IX

cos (k - 1) c,; cos k1X

k=t
e un e E------ =--.
cos (k - 1) cos krx sin
k=t ix IX

P 50. lntr-o urnă sînt a bile albe şi b bile negre. Se extrage cite o bilă,
fără a se pune în urnă, pînă ce se obţin x bile albe. Să se afle repartiţia variabilei
aleatoare Y ce dă numărul de bile extrase din urnă pîuA ce s-ait obţinut x bile
albe.
V. C1'aiu, G. M. 1972

Soluţie. Fie A 11 evenimentul de a extrage y bile pentru a obţine x bile

albe, Ar. obţinerea a (x - 1) bile albe în (y - 1) extrageri şi A 11 , obţinerea
unei bile albe la a y-a extragere. Evenimentele A 111 şi Ali, sînt dependente şi
A 11 = Ali, n Ali,=> P(A 11 ) = P(A 11 , n Au,)= P(A 11,) P..4. (A 11 ,). 1

Folosind schema bilei neîntoarse obţinem

ex-I (Y-x
P(A ) - a b
1'1 - CY-1
a+b

iar
P Ay, ( A y,) = - a-x+l
----- (din numărul cazurilor posibile
a+ b - y + 1 şi al celor favorabile).
în final avem
P(Au) = __ +1 -
a -_;r___ 1 • q-a:
C!-- --
a+ b - y +1 q:;:l
Punînd condiţia pentru combinări ca să existe, deducem că

x (; y (; b +x şi a ~ x.
Repartiţia variabilei aleatoare Y este dată de tabloul

X <y ~ b + x.

35
 P 51. 1ntr-o urnă sînt 8 bile albe şi 24 bile negre. Se scoate o bilă, apoi dii pă
ce se introduce bila scoasă în urnă se mai scoate o bilă, iar după ce s-a introdus
.şi această bilă în urnă se mai sc_oate încti o bilă. Să se calculeze probabilităţile:
a) de a ieşi 3 bile albei
b) de a ieşi 2 bile albe i
c) de a ieşi o bilă albă i
d) de a ieşi nici o bilă albă.
C. Ionescu-Ţiu, G. !II. 1970

Soluţie. Probabilitatea de a scoate o bilă este de 8/32 = 1/4 la fiecare

extragere. Se aplică legea binomială
P = q(l/4) · (3/4)3- 1 şi rezultă:
a) Pa= q(l/4) 3 (3/4) 3- 3 = 1( 1/64) = 1/64;
b) pb = q(t/4) 2 • (3/4) 3- 2 = 3(1/4) 2 • (3/4) = 9/64;
c) P = CA(l/4) · (3/4)3- 1 = 3( 1/4) (3/4) 2 = 27 /64;
0

d) pd = Gg(3/4) 3 = 27/64.
Se poate observa că Pa + P,, + P + Pd =
0 1. •
P 52. O pungă cu 100 lozi,ri are 5 cîştigătoare. Dacă se împart lozurileîn
5 grămezi egale, care este probabilitatea ca fiecare grămadă să conţină itn loz
-cîştigător?
M. Neacşu, G. M. 1971

Soluţie. Probabilitatea ca prima grămadă să conţină un loz cîştigător

c19. c15
este P i = 95
c20
•
100
Probabilitatatea ca a doua grămadă să conţină un loz cîştigător este P 2 =
qg.q
C80
20

c10. c1
Pentru a ii~ia: Pa:= 67 a •
q:
c10. c11
Pentru a patra: P 4 = 88 so •
C,o
·pen t ru a cmcea: p s -_
c10. c1l
• 10
r2o = 1·
'-'io
Probabilitatea că în fiecare grămadă sl fie un loz cîştigător este
P = P 1 • P 8 • Pa· P-1 · A-
.&6
 P 53. S-au împachetat 10 piese de dimensiuni diferite şi apoi s-au scris
la întîmplare pe fiecare din ele dimensiiinile ce trebuiau notate. Să se determine
probabilitatea ca cel puţin pe un pachet să fie scrisă dimensiunea corespunză­
toare piesei.
GIi. N. Surcel, G. M. 19f2
Soluţie. Numerotăm pachetele de la 1 la 10 şi fie A, evenimentul ca pe
pachetul i să fie scrisă dimensiunea corespunzătoare piesei respective (i =
= 1, 2, ... , 10).
Evenimentul A = ,,cel puţin un pachet are dimensiunea corespunzătoare
10
piesei" este A = U A,, evenimentele A,(i = 1, ... , 10) fiind compatibile.
j-1
Avem
10 ) to to
P(A) = P ( }:!1 A, = ~ P(A,) - ;,~1 P(A, n A 1) +
j<j

10
+ţ.&= 1 P(A,nA 1 nA 1J+ ... +(-1) 0 P El A,.
( 10 )

j<J<TI

Dacă pe k pachete s-a scris dimensiunea exactă, pe celelalte 10-k dimensionale

se pot scrie în (10-k) ! moduri. Avem
(10 - k) !
P(A,, n A,. n ... n A,.) = - - ~ .
10 !
Scrierea dimensională pe pachete este egal probabilă, deci:

, ·
E· 1P(A,1 nA, n ... nA;.) = k (10 - k) !
C10---·
'·" ....... ~t"."'
~•<'a< ... ~1'
• ·• 1O •I
Rezultă

P(A) = c1 ( 10 - 1) l _ a (10 - 2) ! + ca (10 - 3) !

io 10 ! 10 10 I 10 10 ! + ... +
+ (-1)9_l_ = 1- __!_ + __!_ _ __!,_ + __!_ _ __!,_ + __!_ _ _!__ + _!__ __1_~
10! 2! BI 41 51 6! 7! 8! 9! 10!
P 54. lntr-o urnă sînt 5 bile roşii, 3 bile albe şi 2 bile negre.
a) Se extrag două bile. Care este probabilitatea ca o bilă să fie albă şi·
cealaltă neagră?
b) Se extrag două bile. Care este probabilitatea ca să nu fie amîndouă.
negre?
c) Se extrag n bile. Să se determine n astfel ca probabilitatea ca între bilele-
extrase să fie cel puţin o bilă neagrl, să fie mai mare ca 8/15?

Lucia Ţene, G. M. 1972.

 Soluţie. a) Fie A 1 evenimentul extragerii unei bile albe şi unei bile
negre. Numărul extragerilor favorabile este 3. 2 = 6. Avem
6 2
P(A 1 ) = - = - ·
q 0 15
b) Fie A 2 evenimentul extragerii a două bile care să nu fie amîndouă
negre. Probabilitatea evenimentului contrar este

P( A- 2) = -q- = -1 .
deci P(A 2) = -
1 - P(A 2) = -44 ·
q 0 45 45
c) Fie A 3 evenimentul ca între cele n bile extrase să fie cel puţin o bilă
neagră. Probabilitatea evenimentului contrar este

P(Âa) = q = 8! . (10 - n) n ! = (10 - n) (9 - n)

Cfo (8 - n) ! n ! 10 ! 9 • 10
deci

P(As) = 1 - P(.Aa) = 1- (10 - n) (9 - n).

9 • 10
Avem
(10-n)(9-n)
1 - -'-------'-'--......:. 8
>-~ n2 - 19n +48 < O.
9· 10 15
Rezultă n = 4, 5, 6, 7, 8. Pentru n = 10 şi tJ = 9 avem evenimentul sigur.
Deci n E {4, 5, 6, 7, 8, 9, 10}.
P 55. La u·n centru LOTO se află pungi de 100 bilete de 3 lei şi de 6 lei
care au bilete dştigătoare în proporţie de 10% ş-i 8°/4. Se extrag la întîmplare,
şase bilete, trei din punga cu bilete de 3 lei şi trei din punga cu bilete de 6 lei.
Care este valoarea medie a numărieliti de bilete ieşite cîştigătoare din cele şase
extrageri.
M. Neaoşu, G. M. 1972

Soluţie. Notăm cu x variabila aleatoare egală cu numărul biletelor ciştî­

gătoare obţinute din prima pungă şi cu y variabila aleatoare egală cu numărul
biletelor cîştigătoare obţinute din a doua pungă.
Vor trebui scrise distribuţiile celor două variabile aleatoare. Variabila x
poate lua valorile O, 1, 2, 3 cu probabilităţile respective calculate cu ajutorul
formulei schemei bilei neîntoarse:
C"'·O
P(x) = --.!., 0

C"'H
n

38
In cazul nostru n = 100, a= 10 şi b = 90 deoarece biletele cîştigătoare
sînt în proporţie de 10%. Atunci
Co • csoo _ cs C110 • Co20
P(x = 1)= ---=-=-.c..c. •
P(x= 2)=
c210 . ci00 ;
P( X= O) = 10
3 -
90 •
-CS ' cs '
C100 100 100 Cfoo
P(x = 3) = qo · ego= Cfo.
G1oo Cfoo
Variabila aleatoare x va avea distribuţia:

x ( ~o
Cfoo
1
Cf o· C:o
Cfoo
Cf:qo
Cfoo
ct )
Cfoo
Variabila aleatoare y poate lua valorile O, 1, 2, 3 cu probabilităţile calcu-
late tot prin schema bilei neîntoarse. lu acest caz n = 100, a= 8,
b = 92 şi obţinem:

P(y =O)= cg;g2 = ~g2 ; P(y = 1) = q;: 2 ; P( = 2) =

.Y
qq
cs1'0 '
2 •

C100 C100 C100

_
P( y- 3) -
_ -
C:CC2 _ q
---·
Cfoo Cfoo
Variabila aleatoare y are distribuţia:

y( C~2 q~:2 q~i2 ~g )

Cfoo Cfoo Cfoo Cfoo
Numărul biletelor cîştigătoare este dat de variabila aleatoare x + y. Valoarea
medie căutată este M(x + y) = M(x) + M(y). Avem însă:
,~s ci c2 c2 c1 cs
M(x) = O ~ + 1 ~ + 2 ~ + 3_!!!.._.
C100
s cs100 cs100 cs100 '
M(y) = O q 2 + 1 qq2 +2 qq2 +3 q , de unde găsim
Cfoo Cfoo Cfoo Cfqo
20 507
M(x+y) = - - ·
41 425
P 56. Fie date un polinom de gradul n cu coeficienţi reali, avînd toate rădă­
cinile simple şi un poligon convex cu m vîrfuri.
a) Să se cakuleze probabilitatea P 1 ca alegînd la întîmplare o rădăcină
a polinomului, aceasta să fie afixul unui vîrf al poligonului;
b) Să se cakuleze probabilitatea P 2 ca alegînd la întîmplare un vîrf al
polinomulu, acesta să fie imaginea geometrică a unei rădăcini a polinomului;

39
 c) Să se arate că dacă toate rădăcinile polinomului sînt reale, atunci
2
Pa<-•
m
lvlarcel Ţena, G. M. 7/1975
Soluţie. a) Fie k numărul rădăcinilor polinomului, care sînt afixe de
vîrfuri ale poligonului (O< k < min (m, n)). Rezultă P = k/n.
b) P 2 = k/m.
c) Dacă rădăcinile polinomului sînt reale, ele au imaginile geometrice
pe dreapta reală, dreaptă ce taie poligonul convex în cel mult două vîrfuri
ale acestuia. Rezultă k < 2 şi de aici inegalităţile P 1 < 2/n, P 2 < 2/m.
P 57. Se consideră un triunghi ascuţitunghic ABC cu ortocentrul H şi cercu-
rile BHC, CHA, AHB (cercurile lui Carnot). Cercul BHC taie a doua oară
latur1·le I AC I şi I AB I în Ab şi A •. Fie B 0 , Ba şi Ca, Cb punctele aanloge deter-
minate de cercurile CHA şi AHB. Să se demonstreze că H este centrul comun
al cercurilor circumscrise triunghiurilor AAbA., BB0 Ba, CCaC,,.
Al. Niculescu, G. l\L voi. XXIX!

/'.....
Soluţie. Observăm că HAB = /'.....
HCB (avînd acelaşi complement, unghiul
A /"'-.._ /'.....
B). Dar HCB = HA 0 A ca avînd aceeaşi măsură în cercul BHC. Rezultă de
/"'-... /'.....
aici că HAB = HA A; triunghiul HAA. este deci isoscel şi deci li HA 11 =
0
= li HA. li- Analog demonstrăm că triunghiul HAAb este isoscel, deci l[HA[I =
= li HA„ li- Avem deci li HA li= I] HA„ li= li HA. li, ceea ce ne arată că H
este centrul cercului AAbA •. Analog se arată pentru cercurile BB.Ba şi ccacb.
P 58. Dacă între lungimea bisectoarei interioare oe şi lu,,.gimile laturile b şi c
ale unui. triung
. h.i ABC , exista
. . - l = -l + -1 atunci. m (A") = 120°.
rel aţia w

ot b C
V. Marcu, G. M. 5/1915
A
2 bc cos-
2 A
Soluţie.
bc
Avem b + = ot şi oe = ----
b+C
. Rezultă cos -2 = -2l '
" = 120°.
deci m(A)

P 59. lntr-un triunghi ABC, m(Â) = m(B) + m(C) . Dacă M este punctul
2
de tangenţă a cercului înscris cuBC, atunci avem, li BM 11 • IIMCII = (1/4) IIABll-
· IIAC 11.
Al. Pantazi, G. M. 6/1915

40
 Soluţie. 11 NBIJ = p - b, 11 MC li= p - c. Apoi sin2 ~ = (p - ic(j-c) ==
= IIMBIJ ·11 MC li.
Cum m(Â) = 600, sin2 A =2_•
IIABll·l!ACII 2 4
Deci IIMBll·IIMCII = _!_ IIABll · IJACll-
4
P 60. Să se demonstreze geometric că avem relaţia

1 <,.fi< 2.
I. Ionescu, G. M. vol. XLVII, 1941
Soluţie. Fie ABCD un pătrat de latură a. Se duce diagonala /AD/.
Pentru triunghiul ABD teorema lui Pitagora ne dă:
I

IJBD 11 2 = IIAB 112 + IIAD 11 2 sauJ IIBD 11 2 = a 2 + a 2 = 2a2,:deci li BDII = a ./2.

ln triunghiul ABD, perpendiculara /BDI pe AB este mai scurtă ca oblica
IBD I, iar această latură este mai mică decît suma celorlalte două / AB I
şi IAD 1- Deci

IIAD li < IIBD li IIBD li <i IIAB li + li AD li sau li BD li < 211 A B li

şi

sau a < a ./2 şi a .fi < 2a. Deci 1 < ./2 < 2.
P 61. Se dă un con drept cu secţiunea axială SAB, centrul cercului de
bază fiind C. Să se găsească raza unei sfere de centru O, care trece prin S şi
detaşează din conul dat un volum egal cu a3rr/3.
D. V. Ionescu, G. M. vol. XXIX!

Soluţie. Fie ISA I, I

/SB cele două generatoare ale conului, situate în
I,
acelaşi plan cu jSC M şi N intersecţiile acestor generatoare cu sfera cerută,
I proiecţia lui M pe SC şi E intersecţia înălţimii I SC I cu sfera de centru O.
Vom nota 110S 11 = x, 1101 li = y, IIMI li = z. Triunghiul OMI fiind drept-
unghic vom avea y 2 + z2 = x2 • Triunghiurile SMI şi SAC fiind asemenea
rezultă:
li MI
- -- li =li -
SJ li z - =X-+
- sau --y,
li AC li li SC li R H
unde R şi H sînt raza şi înălţimea conului. Apoi observăm că

v[SMEN] = v[SMNJ - v[MONJ + v[OMENJ sau

= 2 (.x + y)/3 - =
2y/3 + 21tx2 (x - y)/3 = rra3/3.
reduce la z2 x + 2x2(x - y) = a 3•
Această ecuaţie se
A~adar, între cele trei elemente x, y, z avem relaţiile
x2 = y 2 + z2 (1) J zH"= R(x + y) (2); z2 x + 2x (x -
2 y) = a3 (3)

41
Din ecuaţia (1) deducem
~=~-~~+~ ~
şi eliminînd pe z între aceasta şi (2) avem (x - y) (x + y) = R 2/H2 • Din
aceasta deducem (x - 6)/2x = R 2/(R 2 + H 2) = R 2/G 2 , G fiind generatoarea
conului. Rezultă el
x - y = 2R2 x/G 2 , x + y = 2H 2 x/G 2 (5)
şi din ('4) rezulU
z2 = '4R 2H 2 x 2/G 4 • (6)
lnlocuind în ecuaţia (3) pe (x - b') şi z2 în funcţie de x, date de formulele (5)
şi (6) vom avea

sau

deci
x = f
a G4 /'4R 2 (G 2 +H 2 ).

P 62. Pe prelungirea 1:potenuzei triitnghiului ABC dreptunghic în A

se ia punctul D astfel ca li CD li= (1/'4) li BC li; se proiectează mijlocul M al
A ,,/'-.._

ipotenuzei în E pe AC şi în F pe AD. Să se arate că 5 tg B • tg FME = 1

E. A bason, G. M. 4/1914
Soluţie. Observăm de la început că proprietatea enunţată este indepen-
dentă de poziţia punctului M pe I BC j. într-adevăr oricare ar fi M, vom avea
~ ~
Ji']l,JE = CAD. Să luăm pe prelungirea ipotenuzei punctul D astfel ca
CE I BD I şi li CD li= (p/q) li BC li şi să proiectăm un punct oarecare M de
A ~
pe ipotenuză înE pe AC şiînFpeAD. Vom arăta că (P + q) tg B tg FME = p
Triunghiul ACD ne dă
IJCDli IIACII IIACII IIACII
~ =--;::: ~ - A ~ :;:::>
sinFME sinD sin (90° + B + FME) cos (B + FME)
~ ~
~li CD li cos (B + FME) = li AC li sinFME.
A

însă li CD li= (p/q) li BC li iar IJACIJ = JIBC li sin B, deci

~ A ~
+ FME) = sin B sinFME.
A

(p/q) cos (B
A ,,/'-.._ A ,,/'-.._

Dezvoltînd pe cos (B + FME) şi împărţind cu oos B cosFME, obţinem

A /'-.._
(P + q) tg B tg FME = p, care pentru p= 1 q = '4 devine relaţia dată în
enunţ.

42
 P 63. Fie ABCD un trapez isoscel cu laturile paralele IABI, iCDi şi P
un punct oarecare pe cercul de centru O circumscris trapezului. Să se demon-
streze că perpendiculara din B pe C P intersectează perpendiculara din D jJe
AP într-un punct situat pe cercul de centru. O.
Gh. Buicliu, G. M. 5/1959
Soluţie. Fie M proiecţia lui B pe CP şi N pro-
iecţia lui D pe AP (fig. P 63). Notăm cu Q inter-
secţia dreptelor BM şi DN. Patrulaterul PMQN
avînd unghiurile din M şi N drepte este inscrip-
/"-... ,,.,...-......_ ,,.,...-......_
tibil şi prin urmare NPM =MQD: BQD. Dar
./"""-,... -- -- " ~:iJ...------t--,
/V
m(NPM) = m(DA)+m(DC) şi cum DA = BC
2
/"-... .,/"'-... ,,.,.........__
m(NPM) = m(MQD) = m(BQD) =
rezultă Fig. P 63

= m(DC) + m(BC) = ex ceea ce arată că punctul Q se afla~ pe arcul de cerc

----'--'---'--~
2
capabil de unghiul descris pe I BD !,adică se află pe arcul BPAD al cercului
de centru O.
P 64. ln triunghiul ABC, dreptele care unesc mijlocul A' al laturii IBCI
cu picioarele Hb şi H. a două ceviene duse din B şi respectiv din C sînt tăiate
de o dreaptă Â dusă prin A (paralelă la BC) în punctele {ex} = A'H. n ~
şi {~} = A'Hb n Â. Să se arate că Hba. şi H.~ concură pe mediana AA'.
u• G. M. B. 4/1959
Deoarece BC li Â, rezultă că perechile de triunghiuri (H.Aa.,
Soluţie.
H.BA'), (H.A~, A'HbC) sînt asemenea (fig. P 64). Rezultă
IIAa.11 = IIBA'II (1), !I ~Hbll =
llexH.11 IIH.A'II IIA~II
= li H~ 'li (2).
IIA'CII
înmulţind (1) şi (2) membru cu membru şi
ţinînd seama de li BA' li = li A 'C li obţinem
relaţia echivalentă

li Aex li. li H6 ~ li • li H A' li =

0 1.
Fig. P 64
IIA~II IIH.A'II IIH.exll
Gonform reciprocei teoremei lui Ceva dreptele AA', H.~. H 0 a. sînt concurente.

43
 P 65. ln orice triunghi avem
___!,___ + 1 + _1~ _ _!_ = 8R
p-a p-b p-c p bcsinA
Savin Popescu, G. M. voi. XVII
Soluţie. Avem
1 + 1 + 1 _ __!_=
p-a p-b p-c p
s=.,P(j-b) (p-c) + p(p-a)(p-c) + p(p-a) (p-b)- (p-a) (p-b) (P-c) =
p(p-a) (p-b) (p-c)
=P(P - c) (p - b + p - a)+ (P - a) (P - b) [p -(P -c)J =
P(P - a) (P - b) (p - c)
j(p - c) c + (P - a) (p - b) c c [p 2 - pc + p 2 - (a + b) p + ab]
-= ------------------------
P(P - a) (P - b) (P - c) ----'----------------------'~--
p(p - a) (P - b) (p - c)
-
c [2p pc- (2p - c) p + ab] abc
------------~-~-~=
2 -

P(P - a) (P - b) (P - c) P(P - a) (p - b) (p - c)
-
abc abc 4 8R
=-=-•---=---·
S2 4S bc sin A bc sin A
2
P 66. Se dă un cerc (c) şi o dreaptă oarecare (L\). Fie M un punct mobil
pe cerc şi N piciorul perpendicularei din M pe (L\). Se cere locul geometric al
,punctului I, m1"jlocul segmentului [MN].
• • •, G. M. F. B, 1961

Soluţie. Alegem centrul cercului ca origine a sistemului de axe de coor-

ionate, perpendiculara din centru pe dreapta (L\) ca axă Ox, iar ca unitate
'1.e măsură să luăm raza cercului (fig. P 66).
Fie x = 2a ecuaţia drepte( (L\) şi M(oc, (3) un
Ili punct curent al cercului :

oc2 + (32 = 1. (1)

X în acest caz avem N(2a, ~), iar coordonatele

punctului I vor fi date de

2a 0t
X=---,y=~.
+ (2)
Fig. P 66 2
 Ecuaţia locului se obţine eliminînd pe ex. şi ~ între relaţiile (I) şi (2):
a) 2 + y 2 - 1 = O
4(x - (3)
care reprezintă G elipsă cu centrul în (a, O), axa mare paralelă cu (~) şi egalJ.
cu diametrul cercului, iar axa mică jumătate din axa mare.
De notat că dreapta (~) poate avea orice poziţie faţă de cerc. În parti-
cular ea poate trece chiar prin centrul cercului (a = O). Elipsa îşi păstrează
forma şi mărimea, schimbîndu-şi numai poziţia în funcţie de distanţa drep-
tei (~) faţă de centrul cercului.
P 67. Se dau două drepte~. ll,.', perpendt'culare una pe alta şi donă puncte
A, B situate pe ll,.'. Dintr-un punct P luat pe dreapta ~ se duc dreptele PA,
P B. Se cere să se afle locul punctului de intersecţie a dreptei P B cit perpen-
diculara pe PA dusă prin punctul A, cînd P descrie ~-
Bogdan Ionescu, G. JI.I., voi. Il, 1S96/IS97

Soluţia 1. Se alege dreapta ll,.' ca axă a absci-

selor şi ~ ca axă a ordonatelor, pe care luăm pun-
ctele A(a, O), B(b, O) şi P(O, t-), ,-fiind un parametru
variabil (fig. P 67a). Ecuaţia dreptei PA este a(y -
- t-) + AX= O, cea a dreptei AM (M fiind un
punct al locului):
1,y = a(x - a), (1)
iar ecuaţia dreptei P B: Fig. P 67a

b(y - A) + AX = o. (2)
Eliminînd parametrul A între ecuaţiile ( 1) şi (2) se obţine imediat ecuaţia
locului:
ax2 + by2 - a(a + b) x + ab= 2 O. (3)
Această ecuaţie reprezintă o conică cu centrul în mijlocul segmentu-
lui [AB] şi avînd pe [AB] ca axă mare sau transversă, după cum conica este
o elipsă sau o hiperbolă.
Ecuaţia (3) poate reprezenta:
J. Elipsă, cînd avem a > O, b > O sau a < O, b < O, adică atunci cînd
:punctele A şi B sînt de aceeaşi parte a dreptei a.
li. Hiperbolă, cînd a>O, b<O sau a<O, b>O, adică.atunci cînd A şi B
sînt deoparte şi de alta a dreptei a. -
Caz particular, hiperbola este echilateră cînd a = - b, adică atunci
cînd a trece prin mijlocul segmentului [AB].
111. Parabolă, în cazul în care dreapta PB este paralelă cu axa Ox,
deci b-+ ± oo. Ecuaţia acestei parabole este
y 2 = a(x - a).
 IV. Locul se reduce la o dreaptă: axa Ox sau axa Oy, după cum punctul A,
respectiv punctul B coincide cu originea.
Soluţia 2. Pentru a evita ecuaţia locului geometric exprimată sub
forma (3), vom alege originea sistemului de axe în mijlocul segmentului [AB],
dreapta /Ji.' ca axă Ox, iar perpendiculară pe mijlocul segmentului [AB] ca
axă Oy (fig. P 67b). Notînd cu 2c lungimea segmentului [AB], cu kc abscisa
punctului P (k fiind un număr real dat), vom avea A(-c, O), B(c,0) şi P(kc, A),
" fiind parametrul variabil. ln acest caz, ecuaţia dreptei PA este
y A(x + c) - cy(k + 1) = O
iar cea a dreptei AM:

c(k + 1) (x + c):+~"Y = O ( 1'}

şi ecuaţia dreptei PB:

o A
Fig. p 67b A(x - c) -~_cy(k - 1) = O. (2')
Eliminînd parametrul A între ecuaţiile (1') şi (2') se obţine imediat ecua-
ţia locului:
(k + 1) x 2 + (k - 1) y 2 - c2 (k + 1) = o (3')

sau, notînd d = c2 k +1
k-1;
x2 y2
-+-=1. (3'')
c
2 d
Ecuaţia (5') poate reprezenta:
I. Elipsă, cînd k e (-oo, -c) U (c, +co), deci punctul Q este exterior
segmentului [AB].
II. Hiperbolă, cînd k e (-c, c), deci punctul Q se află situat între punc-
tele A şi B. -
Caz particular I hiperbola este echilateră, cînd k=O, deci punctul Q se
află în origine.
III. în cazul în care dreapta PM este paralelă
cu dreapta /Ji.', vom alege originea în punctul A.
Notînd cu k abscisa punctului P, vom avea A(0, O)
şi P(k, ") (fig. P 67 c). în acest caz, ecuaţia dreptei
PA este AX- ky= O cea a dreptei AM: kx + Ay=
i = O iar cea a dreptei PM: y = A.
\ /:1 Eliminînd acum parametrul Aîntre ultimele două
aL-------'A1e-------=--x- ecuaţii, obţinem ecuaţia locului: y 2 = -kx, deci o
Fig. p 67c parabolă cu vîrful în A şi axa Ox.

46
 IV. 1n ecuaţia (3'), dacă luăm k = -1, deci punctul Q coincide cu
punctul A, ecuaţia locului devine y = O, deci axa Ox, adică dreapta t,,.',
iar dacă k = 1, deci Q coincide cu B, ecuaţia locului este x = c, deci dreapta~-
p 68. Pe ipotenuza I BC I a unui triunghi dreptunghic ABC se iau pune-
/'--.
tele M şi N astfel focît ii BM 11 = li MN 11 = 1 NC 11- Se notează m(BAM) = x,
/',.... /",,...
m(MAN) = y, m(NAC) = z. Folosind definiţia funcţiilor trigonometrice să se
arate că 3 sin x sin z = sin y.
Gh. Popescu. G. M. 12/ 1964

Soluţie.
Fie R proiecţia lui M pe AB, P A.
proiecţia lui
A pe BC (fig. P 68), S proiecţia
lui N pe AM, Q proiecţia lui N pe AC.
Avem li M R li = ..!!_ deci sin x = b ;
3 311AMIII
liNQi)= !__ deci sin z = c • Apoi JIAPIJ = B MP N C
3 3 JI AN li Fig. P 68

= bc · Aria triunghiului AMN = li AM li· li NS li= .!l:_ deci li NS 11 = bc

a 2 6 311 AMIi
şi sin y = 311 AM ~t- li AN li • Rămîne să demonstrăm că 3 · 3 li ~M- li
c bc
--- - care este evidentă.
3IIANII 3IIAMII· !]ANII
P 69. Se dă paralelogramul ABCD şi M un punct mobil pe ICDI. Drep-
tei AM şi BM taie diagonalele I BDI şi IACI respectiv în A şi B'. Intersecţia
diagonalelor fiind O, să se arate că a[A'MB'] = 2a[A'OB'].
* * * G. M. 10/ 1964
Soluţie. Avem
a[A'MB'] IIA'Mll· IIB'MII a[OA'B']
_____.c...._ _ _ _ _ = IIOA' ll·IIOB'JI
~~~-~.

a[AMB] = IIAMll·IIBMII; a[OAB] !IOA li· IIOBII

1 A F G
Dar a[AOB] = - • a[AMB] deoarece
2
I JMFII = 211 GO 11, unde am notat cu F
proiecţialui M pe A B şi cu G proiecţia
luiO pe AB (fig. P 69). Deci rămîne
de arătat relaţia
IIA'Mll·IIMB'II =IIOA'II-IIOB'II. (l) D
IIAMIJ·IIMBJI IIOAll·IIOBJI Fig. P 69

47
Scriem teorema lui Menelaus pentru A'BM si transversala AOB' si pentru
AB'M şi transversala A'OB şi avem ' '

IIA'OII_IIBB'll.llAMII = 1 (2)
IIOBII IIB'M[I IIAA'II '
şi

noB'II. IIAA'II. IIMBII = 1. (3)

IJOAII IIA'MII IJBB'II
Înmulţind (2) cu (3) obţinem o egalitate echivalentă cu (1).
P 70. Se dă o pi'ramidă [V ABC] şi punctele M, N, P, Q pe muchiile
I AB I, I BC I, I CV I şi respectiv I V A:I, astfel încît 1
IIAMII IIBNII IICPII 1 . IIAQII 1
IIMBII - IINCII =IIPVJI =-y; Şl IIQVII = k3 •

Să se arate că punctele M, N, P, Q sînt coplanare.

(Problema este o generalizare a problemei 17 445 G. M. 10/1978).
Enghin Veis, G. M. 5/ 1979
Soluţie. Dacă k = 1, atunci M, N, P, Q (fig. P 70) sînt mijloacele mu-
chiilor respective şi atunci segmentele I MQ I, I NP I sînt linii mijlocii respec-
tiv în t;-iunghiurile VAB şi VBC. Atunci dreptele MQ şi NP sînt paralele cu
V B, deci determină un plan. Presupunem
y acum k i' 1. ln planul (ABC) conform axiomei
lui Pasch aplicată dreptei MN şi triunghiului
ABC, deducem că dreapta MN intersectează
dreapta AC într-un punct X, ce nu aparţine
segmentului I AC j. ln planul (VAC), axioma
Pasch pentru triunghiul V AC şi dreapta XP
arată că dreapta XP intersectează segmen-
c tul I A V I într-un punct T.
Teorema lui Menelaus aplicată triunghiu-
lui ABC şi transversalei XMN conduce la
B li XC li = k2; teorema lui Menelaus aplicată
Fig. P 70 IIXAII
triunghiului V AC şi transversalei XT P con-
duce la li TA li c: _!__ • Rezultă Q = T şi atunci puntele M, N, P, Q aparţin
li TVII k~
planului determinat~ de dreptele concurente XP şi XM. O generalizare a
acestei probleme se poate vedea în G. M. nr. 1/1980.

48
 P 71. Să se determine a e R astfel încît expresia

E = x fa - 3{24x8 + f ax• - 729x8 +1

;entru x - oo să aibă o limită finită. Să se determine această limită.
V. Alaci, G. M. 4/1914
Soluţie. Expresia dată se poate scrie:

E = [ra - f 24 + Va - 7 9 + :. ]x ! (1)
care pentru x - oo devine
lim E = oo ·
S • OO
[fa - 8{ 24 +fa].
Pentru ca E să poată avea o limită finită trebuie ca paranteza să fie nulă, deoa-
rece E se prezintă sub forma 00 ·O. Trebuie să avem fa= V24 + fa, cu soluţia.
a= 27. înlocuind în (1) pe a avem:

E = X[3 _ v + 3v ! + :9 J,
24 27 _ 7 9
care se mai poate scrie:

+ (27 _ 1: + X~
3 _ [ 24
E=-----------~
rr·
1 1

P entru x • . t~a sub f orma -O , deci

oo, lim E se prezm aplicăm regula lui
:< • 00 0
l'H6spital:
1 2 2

_!_[24 (27- 729 + T. __!_ •(27- 729+ _!_)"î]-

_!_)-T(729 - + _2_)
. E
l1m 1· B x xD 3 x xD x2 xio
= 1m ~ - - - - - - - - - - . - - - - - - - - - - - - ' - - - - - - - -
-~ -00 1 .
x2
1 2 2

= lim __!_ [24 + (27 - 729 + 3

_!_) ]- 3 . (27 _ 729 + X8
__!_)- 3
S• OO 9 X x9 X

· ( 729 - ; ) = ~ · 27-} · 729 = l.

49
 P72. Fie n eN, n ;;i, 2. Să se arate că
sin x11 - sin" x n
lim------ =- •
6
Maria Elena Panaitopol, G. M. 5/1979

sin x11 s1·n11 x sin x11 - x" . x" - sin"x

So IUtle.
t"
%-+0
- - - - = li m - - - - -
1·lffi - - - -
%11+2 %• O x"+2
+ l1m -----·
%• O Xn+2
(1)

Folosind de două ori regula lui l'H6spital avem

lim sin y - y = lim cos y - 1 = liro - sin y = _ _..!_ • (2 )
)1 • 0 y3 Y-+0 3y2 Y-+0 6y 6
Atunci, folosind (2):
. sin x 11 - x" li sin x" - x" li
- - - - - = m - - - - • m x2 2 =
11m n_

z• o x+
11 2 z• o x3" z-,.o

= liro sin y - y · lim x2n-2 = - ~ . O= O.

)1 • 0 y3 %-+0 6
După aceea
. x"-sin" x . x - sin x . x"-1 +x11- 2 sinx+ ... +xsin"-2 x+sin"-1 x
h m - - - - = hm----· lim - - - - - - ' - - - - - - - - - - - - - =
-~• o x"+ 2 z-+0 x3 z• o x11- 1

= _ lim sin x - x . liro [ 1 + sin x

z• 0 x3 z-+0 X
+ ( sin x ) 2 +
X
... + ( sin x )
X
11
-· 1=
1

= -(- ~)(1 + 1 + ... + 1) = : ·

nori

50
 Capitolul II

PROBLEME PENTRU CERCURILE

DE MATEMATICĂ (CE)

Introducere

Cercurile de matematică au o tradiţie frumoasă în ţara noastră. Ele au

adus servicii memorabile pregătirii gustului pentru competiţiile matematice.
în cercuri se strîng, sub conducerea unui profesor, el însuşi iubitor al mate-
maticii, elevii care simt atracţia rezolvării şi apoi propunerii de probleme.
În cercuri se face ucenicia în cercetarea matematică şi din cercuri se ridică
adesea talente, care altfel poate n-ar descoperi matematica şi n-ar fi nici
ei descoperiţi pentru a fi promovaţi ca viitori matematicieni.
Dar cercurile nu sînt deschise numai vîrfurilor prezumtive, ci şi altor
elevi mai puţin străluciţi de la început. Şi aceştia îşi găsesc locuri şi uneori
chiar şi chemarea în cercuri alături de ceilalţi, ca într-o echipă în care nu
toţi excelează din primul moment.
Cînd am hotărît alcătuirea unui capitol special destinat cercurilor de
elevi am avut în vedere această structură şi această funcţionalitate. Gazeta
Matematică ne-a oferit materiale remarcabile fiindcă ea însăşi a fost concepută
ca o revistă destinată cercurilor de elevi formate spontan sau sub îndemnul
unor profesori pasionaţi şi dornici de a descoperi şi forma vocaţii matematice.
Ca şi în capitolul precedent, strategia metodologică ne îndeamnă să
punem în deschidere probleme de teoria numerelor. Cititorul care va fi
exersat cu atenţie problemele din capitolul pregătitor va observa imediat
caracterul competitiv al problemelor destinate cercurilor. Astfel problema
(CE 2) necesită folosirea inducţiei pe baza observaţiei că pentru m = l
se regăseşte teorema lui Wilson. Semnată de A. Simionov această problemă
este de fapt o notă matematică pe care G. Nichifor o reia în problema (CE 3).
unde o foloseşte pentru un rezultat ce se obţine cu o tehnică simplă.

51
 Vom găsi ca şi în capitolul precedent colaborări internaţionale presti-
gioase ca cea a lui V. Thebault (CE 7), precum şi probleme de examene de
admitere ca (CE 11).
Algebra este bine reprezentată prin probleme semnate de N. Abramescu
{CE 13), A. G. loachimescit (CE 14) V. Vâlcovici (CE 15), precum şi de nu-
meroşi alţi autori cunoscuţi şi apreciaţi de-a lungul anilor de apariţie neîntre-
ruptă a G.M. Probleme ca (CE 18), (CE 19), (CE 23), (CE 24) sau (CE 26).
pot stimula aptitudini şi comentarii rodnice în cercuri. În general toate pro-
blemele de algebră aduc tehnici, metode şi rezultate antrenante.
Geometria ocupă o parte însemnată în activităţile de cercuri. De aceea
au fost alese probleme instructive şi adesea purtătoare de dificultăţi de de-
monstraţie din care se învaţă mult. Vom găsi şi aici nume ca cele ale lui S. StoZ:-
lov (CE 23) şi N. Ciorănescu (CE 35.), mai puţin aşteptate în probleme de
geometrie, dar doveditoare de necesitatea unei culturi matematice cît mai
largi.
Analiza constituie pentru cercuri o piatră de încercare a grijii pentru
rigoare, ca şi a stăpînirii algebrei şi geometriei, care se găsesc prezente în
metodele de rezolvare analitice, deşi nu sînt anunţate în mod special. Exem-
plele (CE 57), (CE 58), (CE 61) sînt grăitoare. De asemenea, teoremele
,celebre se găsesc folosite cu pricepere şi ingeniozitate în probleme ca (CE 42)
sau (CE 50).
Parcurgerea acestui capitol cu creionul şi cu marcarea etapelor dificile
,sau ingenioase este utilă oricărui iubitor de matematică şi cu atît mai mult
elevilor din cercuri.

CE 1. Să se demonstreze că nu există nici o pereche de memere naturale

-m # n astfel ca expresiile m2 + 4n şi n2 + 4m să fie simultan pătrate perfecte.
I. Cucurezeanu, G. M. 3/ 1979
Soluţie. Presupunem prin absurd că există numerele naturale m şi n
astfel că m2 +
4n şi n 2 +
4m sînt pătrate perfecte. Expresiile fiind simetrice
în m şi n, putem fixa o ordonare între acestea, să zicem m ~ n. Deoarece
-n 2 + 4m > n 2 şi n 2 + 4m este pătrat, rezultă
n2 + 4m ;;i,: (n + 1)2. (1)
~ de altă parte
n2 + 4m + 4n < (n + 2)
~ n2 2• (2)
Din {1) şi (2) rezultă în mod necesar n + 4m = (n + 1) 2 2 sau 4m = 2n + 1,
,care este o contradicţie.
CE 2. Dacăpestenumărprimşim e{l, 2, ... ,p} avem
(m - 1) ! (P - m) I= .111.P + (- 1) 111 •

A. Simionov, G. M., voi. XIV

52
 Soluţie. Vom demonstra prin inducţie după m. Pentru m = 1 rezul-
tatul devine (P - 1) ! = JllP - 1, care este chiar teorema lui Wilson. Să
presupunem că este adevărat pentru m şi să arătăm şi pentru m + 1 (m < p).
Avem aşadar
(m - 1) ! (P - m) ! = JllP + (- l)m. (1),
De asemenea avem evident
(m - 1) ! (P - m - 1) IP= .Jllp. (2}
Scăzînd (1) din (2) obţinem

(m - 1) ! (P - m - 1) ! (P - p + m) = .JllP + (- t)m+l sau

m ! (p - m - t) ! = .JllP + (- 1)"'•1,
ceea ce încheie demonstraţia prin inducţie.
Este util să menţionăm că în demonstraţia prin inducţie am presupus m < p.
Dacă însă m = p, rezultatul se menţine, fiind iarăşi vorba de teorema lui
Wilson.
CE 3. Dacă p este prim, p ~ 3, avem
P+t
[ 1 ! 2 ! 3 ! ... (p - 1) !] 2 = Jll p + (- 1f 2 .
G. Nichifor, G. M., voi. XIV
Soluţie. Conform problemei precedente a lui A. Simionov, vom avea.
(făcînd m = 1, 2, 3, ... , P);
o ! (P - 1) ! = .Jllp + (- 1)1,
11 (p - 2) 1= JllP + (- 1)2,
2 ! (P - 3) ! = JllP + (- 1)a,

(p - 2) ! · l ! = + (-
JllP l)P-1
(P - 1) ! o ! = p + (- 1) P.

Înmulţind aceste egalităţi se obţine

P(P+t)
[ 1 ! 2 ! 3 ! ... (P - 1) !] 2 = .Jll p + (- 1)-2 _
p+t P+t
= .JllP + [(- l)'.11] 2- =JllP + (- 1)-
2

CE 4. Să se rezolve în numere întregi ecuaţia

xa + y + r3 = 42 + x2 + y2 + z2,
x, y, z fiind termenii consecutivi ai unei progresii aritmetice.
G. Dumitrescu, G. M., vol. XXIII, 1917
 Soluţie. Fie x = y + u, iar z = y - u (x, y, z e Z, u e: Z+)-
Rezultă, 3y3 + 6u y =
2 16 + 3y + 2u sau 2(3y - 1) u =
2 2 2 16 - 3y2 (y - 1).
Dacă y < O rezultă deci că primul membru este un număr negativ.
Dacă y > Oal doilea membru este pozitiv, dacă şi numai dacă y = 1 sau y = 2.
In aceste cazuri avem 4u2 = 16 sau 10u2 = 4. Rezultă deci u = 2, adică
X =--= - 1, y = 1 Şi Z = 3.
CE 5. Se ştie că produsul a patru numere naturale consecutive nenule
mărit cu 1 este un pătrat perfect.
1) Ctte pătrate perfecte distincte mai mici sau egale cu p putem obţine
considerînd toate produsele distincte de patru nume-re consecutive inferioare
lui p mărite cu 1 (P ~ 4, p e N*) ?
2) Ctte pătrate perfecte mai există, tn afară de cele de mai siis, care nu
depăşesc pe cel mai mare de la punctul 1).
Gh. Nii;ulescu, G. M., vol. XXXVIII, 1932
Soluţie. 1) Ne interesează aşadar cîte numere de forma a(a + 1) (a+
+ 2) (a + 3) + 1, cu a e N, sînt mai mici sau egale cu p. Avem succesiv:
a(a + 1) (a+ 2) (a+~) + 1 :i;;; p - (a + 3a) (a + 3a + 2) + 1 < p - 2 2

- (a + 3a) + 2(a + 3a) + 1 < p - (a + 3a + 1) < p - a + 3a +

2 2 2 2 2 2

- 3 - Vs + 4./f
+ 1 :i;;; .Jp_ - a + 3a + 1 - .Jp- ,i;;; O - -
2 ------ < a <
2

- 3 +Vs+
< ___ 4.Jp
. ;. . . ___ ..=-.
2
Cum a e N, inegalitatea din stînga se verifică uşor, aşa că reţinem numai
inegalitatea din dreapta, adică

a < - 3 + Vs
2
+ 4.Jp Rezulta~ a E
{O, 1, 2, ... , [ - 3 + Vs
2
+ 4.Jp ]} •

A ~ ~
-ceea ce mseamna ca ex1s t~a [ - 3 + 25 + 4.JP• V ]+ 1 pa~t ra t e perf ec t e d e
tipul celor căutate.

2) Să notăm [ - 3 + V25 + 4# ]= k. Cel mai mare pătrat perfect de

tipul celor de la 1) este k(k + 1) (k + 2) (k + 3) + 1 = {k 2 + 3k + 1)2.
Toate pătratele perfecte care nu-l depăşesc pe acesta sînt l2, 22 , ••• , (k 2 +
+ 3k + 1) 2 adică sînt în număr de k2 + 3k + 1.
-54
Dacă le dăm la o parte pe cele de la pct. 1), care sînt în număr de k + 1, con-

statăm că rămîn k 2 + 2k pătrate perfecte, unde k = [_ - 3+ ~5+ 4..Jp ] ·

CE 6. Să se rezolve tn Z X Z ecuaţia:
x+y= mxy
ştiind că m este un număr natural dat.
L. Pîrşan, G. M. 1984
Soluţie. Dacă m = O, ecuaţia devine x + y= O cu soluţiile (a, -a), a eZ.
Dacă m = 1, obţinem ecuaţia x + y = xy cu soluţiile (O, O) şi (2, 2).
Dacă 111, = 2 obţinem ecuaţia x + y = 2xy cu soluţiile (O, O) şi (1, 1).
Să presupunem prin absurd că ecuaţia x + y = 2xy, care se mai scrie_!__+
X

+__!_ =2 (pentru x=l=O şi y=!=O) admite şi soluţii cu proprietatea că Jxl >1

y
=
sau IY I > 1. Dacă x = O y = O; dacă x = 1 y = 1; dacă x = - 1 => =
= y fţ Z. Analog pentru I y[ ~ 1. Rămîne deci Ix I> 1 şi Iy I> 1. în acest
caz _l_ +-1- < 2. Pe de altă parte 2 = __!_ +_!_I ~ \j _!_ I+ I _!__ I<2, cea ce
I
/x I IY I Ix y x y
este absurd. Dacă m ~ 3 ecuaţia admite numai soluţia (O, O) şi demonstraţia
se face ca în cazul m = 2.
CE 7. Să se găsească un pătrat de forma abc 90 abc.
V. Thebault, G. M. voi. XLII, 1936-
Soluţie. Dacă N este pătratul căutat, atunci rezultă
2

100 90100 < N 2 < 99990999 sau 3176 < N < 9999. (1)
Din enunţ avem
N 2 = abc90abc = abc (10 6 + 1) + 90000 = 11 X 9091 + abc
sau
(N - 300) (N +
300) = 11 X 9091 X abc.
Cum N + 300 şi N - 300 nu sînt simultan multipli de 9091 şi nici de 11~
(pentru că şi diferenţa lor 600 ar trebui să fie) nu putem avea, ţinînd cont
de (1), decît :

{ N +
300 = 11 x abc {N 300 = 9091 +
N - 300 = 9091 sau N - 800 = 11 X abc.
Rezultă deci N = 9391 (abc = 881) şi N = 8791, care nu este soluţie a pro-
blemei, deoarece 8791 2 = 76581681.

55,
CE 8. Să se rezolve în numere întregi sistemul

{ X+ y - Z= xy
x2 + y2 - z2 =O
I. Păsăricil, G, M., vol. XXIV, 1919
Soluţie. Din a doua ecuaţie rezultă

(x + y) 2 - z2 = 2xy, (x + y + z) (x + y - z) = 2xy şi, ţinînd seama

de prima, xy (x + y + z) = 2xy.
Deci x = O sau y = O sau x +y +z= 2
Dacă x = O, rezultă y = z, deci avem soluţiile x = O, y = z = m (m e Z)
Analog pentru y = O, obţinînd soluţiile x = z = m (m e Z), y = O.
Dacă x +y + z = 2, adunînd cu prima ecuaţie obţinem

2(x + y) = xy + 2 sau y = 2 (x - l), x =f,. 2.

x-2
Dar (x - 1, x - 2) = 1, deci (x - 2)/2, adică x - 2 = 1, x - 2 = - 1,
x - 2 = 2, x - 2 = - 2, de unde rezultă x = 5, x = l, x = 4, x = O.
Calculînd valorile corespunzătoare ale lui y şi z rezultă

y = 4, y = O, y = 3, y = l respectiv z = - 5, z = 1, z = - 5, ·z = 1.
Reunind toate soluţiile obţinute, avem în final soluţiile sistemului:
x=O
\ y=m
Z=m
l I x=4
y=3
Z= -5
X=

y=O
Z=m
m
l x=3
y=4
Z= -5
(m eZ)

CE 9. Să se demonstreze că dacă produsul a două numere naturale nenule

M, N este de forma 2m - 1 (m e N*), atunci M + 1 şi N - 1 se divid prin
aceeaşi putere a lui 2.
Gh. Buicliu, G. M. 4/1955
Soluţie. Din egalitatea M • N = zm - 1 rezultă că M şi N sînt dou.ă
numere impare. Prin urmare M + 1 şi N - 1 sînt numere pare.
Fie deci M + l = 2"q (n, q eN*, q impar). Egalitatea precedentă devine
2m - 1 = {2nq - 1) N.
Rezultă 1 = 2"qN - 2m şi deoarece n < m atunci N - 1 = 2"(Nq - 2m-n)
N -
(Nq - 2m-n este un număr pozitiv impar pentru că în cazul în care am avea
Nq - 2m-n < O ar rezulta N - 1 < Nq - zm sau 2m - 1 < N(q- 1) ~
< N(2"q - 1) = M-N, relaţie ce contrazice ipoteza).

56
 CE 10, Să se arate că expresia
E = 5sn+10 + 2 , 7 6n+5-t, 5sn+&, 74•+5 + 2 , 52n+6 , 7n
se divide prin 1947 oricare ar fi valoarea întreagă şi pozitivă a lui n.
M. Sarian, G. M. vol. LIII, 1947
Soluţie.
Expresia dată se mai poate scrie
E = (52•+6 74n+6) (2 , 7n +
5an+s). +
Pe de altă parte rezultă că 1947 = 33 X 59.
Avem: 5211+5 + 74n+5 = 58 • 25•+1 + 7 • 2401•+1 = 53 • 25n+1 +
+ 7(25 + 33m)•+l = (125 + 7) 25•+1 + 33m = 33 (4 • 25•+ + m) = .Jll.33
1
(m E N*).
De asemenea avem
2 • 7" + 5311+5 = 2 • 7• + 55 (7 + 59m)• = (2 + 3125) 7• + 59m =
= 33 • 59 • 7• + 59m = 59(33 • 7• + m) = ..111.59.
Rezultădeci că produsul celor două expresii este divizibil prin 33 X 59, adică
prin 1947.
CE 11. Să se determine un număr natural care tndeplineşte următoarele
condiţii:
a) nu are ca factori primi decît pe 2 şi 3; b) suma tuturor divizorilor na-
turali este egală cu 28; c) suma pătratelor aceloraşi divizori este egală cu 210.
Admitere la Fac. Matematică-Fizică, Bucureşti, 1960, G. M. F. B., vol. 12, 1961
Soluţie. Deoarece numărul are ca factori primi numai pe 2 şi 3, este
de forma N = 2"' • 313 unde oc şi ~ sînt numere naturale.
Suma tuturor divizorilor naturali ai numărului N va fi

~g
B 2iY = ~ 2'. ~3, =
~ ~
(2"'+1_ 1) (313+1 _ 1)
2 -
o<,;:i~f3 i=O j=O

= 28 :::,;, (2"'+1 - 1) (3'3+1 - 1) = 56.

Suma pătratelor aceloraşi divizori este (calculată ca mai înainte):

(22<"'+l) - l) (32<l3+l) - l) = 210 :::,;, ((2("'+1) 2 - 1) ((313+1) 2 - 1) = 5040.

24
Fie t = 2oc+1 - 1 şi v = 31H1 - 1. Relaţiile de mai sus devin

{ tv = 56 { tv = 56
tv(t + 2) (v + 2) = 5040 - 60 + 2 (t + v) = 90 <a>

-{ t +v= 15 adică t şi v sînt soluţiile ecuaţiei

tv = 56
t= 8 V= 8,
z2 - 15z + 56 = O <a> { sau {
v=1 t=1

57
Singura soluţie acceptabilă este
2(X+l _ 1 = 7
{ ::;, ct = 2 şi ~ = 1, adică N = 2 2 • 3 = 12
3~+1 - 1= 8
CE 12. Să se arate că
1' I n Ci
n •• =E(-1/-"·'
n (x-i) i=O X-1,
i=I
(unde x este un număr real diferit de O, 1, 2, 8, ... , n).
L. Pîrşan, G. M. 5/1968
S0Juţie. Ţinînd cont de descompunerea în fracţii simple rezultă

ni =A 0 +~+ ... +
x(x - 1) (x - 2) ... (x - n) x x- 1

+~. ('v')xeR\{O, 1, ... ,n}. (1)

x-n
Determinăm pe Ak prin înmulţire în ambii membri ai identităţii (1) cu x - k
şi apoi prin trecere la limită după x -+ k. Rezultă

- - - - - - -n!
----- = A ,., d ec1.
k (k - 1) ... 1 • (- 1) (- 2) ... (k - n)

Ak = n! (- 1).t= (- l)k C!.

k l(n - k)
înlocuind valorile coeficienţilor A.t în (1) rezultă

x(x -
ni
1) (x - 2) ... (x - 11)
=t (--
i=O
l)t C~ .
x- i
sau
n!- - = E
-,.- c• __ .
" ( - l)i_n
n(X - i) i =0 X - 1,
i=O

CE 13. Să se rezolve sistemul

a2 x 2 + a 3 x3 + ... + a„x" - 1 = a1 x 1 + a 3 x3 + ... + anx,. - 1=

58
Să se arate că dacă a1 + a 2 + ... + an = O, atunci

N. Abramescu, G. M., voi. XI

Soluţie. Conform unei proprietăţi a şirului de rapoarte egale, valoarea
fiecărui raport este egală cu raportul dintre suma numărătorilor şi suma numi-
torilor primelor n rapoarte, adică
(n - 1) (a 1 x1 + a 2x2 + ... + a„xn) - n
( 1)

Notăm ai + a 2 + ... + a,. = S. Conform aceleiaşi proprietăţi, valoarea fie-

cărui raport este egală cu rapoartele ce se obţin scăzînd din numărătorul,
respectiv numitorul lui (1), numărătorul, respectiv numitorul fiecărui raport,
înmulţite cu n - 1. Obţinem egalităţile

(n -. 1) aix 1 -1 (n - 1) a 2 x 2 - 1 _ (n - 1) anx,. -
- - ... -_ 1
S - (n- 1) ai S - (n - 1) a 1 S- (n - 1) a„
= ..jxJ + x~ + ... + a; = t.
Dacă vom determina pe t, numerele Xi, x2, ••• , x„ se vor determina astfel

Xi= [ (n ~ 1) a 1
1] t + (n -
1
1) a 1 ;

Xz = [ (n - s1) a 2 1] t + (n - 11) a 2
(3)

X - [_ _
n - (n -
S
__
1) an
1] t + (n - l1) an .
Pentru:a determina pe t, ridicăm la pătrat egalităţile (3) şi le adunăm.

Notînd ~ + ~ ~ ... + ~ = b1 , ~ + _.!._ + ... + ~ = b2 avem

a1 a2 a„ a~ a~ a;

t2 = [ - -
2
S - b2
(n - 1) 2
- -ZS-
n- 1
bi + n ] t + 2 [ (n- --S-1)b
2
2
2 - -bi
-]
n- I
t -r-

+ 1 b
n- 1)2 I

59
sau

[ S2
{n- 1) 2
b2 - - 2S
- b1
n - 1
+n- 1] t2 + 2 [ - -
(n -
S - b2 -
1) 2
-b1- ]
n - 1
t +
1
+ - - - b2 =0.
(n - 1) 2
Din această ecuaţie se determină valorile lui t, iar din (3) se obţin soluţiile
sistemului (două soluţii).

Dacă S = a1 + a 2 + ... +an= O, atunci x, = - t+ 1 , deci

(n - l)a,
n n n 1 n
Ea,x,
i=l
= - tEa,
i=l
E--=--
+ •=ln-1 ,n-1
•
CE 14. Să
se determine un polinom neconstant f e C [X] şi un număr
complex a, astfel încît /(ax) = f(x), ('v')x e C.
A. G. Ioachimescu, G. M., vol. XI
Soluţie. Dacă/= b0 + b1X + ... + bn Xn, condiţia din enunţ este echi-
valnetă cu

bo + b1X + b2x + ... + bnxn =

2 bn + ab1X + a b2x + ... + anbnxn
2 2

sau
b1(a - 1) = O; b2 (a 2 - 1) = OJ ••• ; bn(an - 1) = O. (1)
Polinomul fiind neconstant, cel puţin unul din numerele complexe bv b2 , ••• ,bn
este nenul şi atunci paranteza corespunzătoare trebuie să fie nulă, ceea ce
arată că a este o rădăcină a unităţii de un anumit ordin.
Să notăm cu k cel mai mic număr natural nenul cu proprietatea at = 1 (k este
ordinul elementului a în grupul rădăcinilor unităţii din care face parte a).
Ţinînd cont de teorema împărţirii cu rest aplicată numerelor p şi k (p = 1, 2,
... , n) obţinem uşor că (aP = 1) 4'> (p este multiplu de k).
Rezultă că pentru p ::/= multiplu de k, datorită condiţiilor (1), trebuie să avem
bP = O. Prin urmare, polinomul/ va avea forma
j = b0 + b~Tc + b2~ 21e + ... + b,~,1e (unde b0 , b,., b2k, ••• , b1k E C), iar a
este o rădăcină a unităţii, cu proprietatea că numărul k este cel mai mic astfel
ca a"= 1.
CE 15. Dacă polinomul P(X) cu coeficienţi raţionali admite o rădăcină
primi#vă a ecuaţiei x 2n - 1 = O, atunci

TI P(X2'+1) = (X2n-1 + t)m+l P1(X)

unde P 1(X) este un polinom cu coeficienţi raţionali (m E N*).
V. Vîlcovici, G. M. vol. XI
 Soluţie. Dacă ~ este rădăcina primitivă de ordinul 2n a unităţii, cu pro-
prietatea că P(~) = O, atunci se ştie că polinomul P(X) se divide cu poli-
nomul minimal al lui ~ peste corpul Q. Acest polinom minimal al lui ~ este
polinomul ciclotomic de ordinul 2n, notat
0 2..(X). Se ştie că dacă p este număr prim, atunci 0pn(X) = 0 11 (XP"-').
Pentru p = 2, ţinînd seama că 02(X) =X+ 1, vom avea 0 2.. (X)=X2"-' + 1.
Aşadar există un polinom F(X) cu coeficienţi raţionali, astfel încît
P(X) = (X 2 n-i + l)F(X). Făcînd schimbarea X--+ X 2 1 şi ţinînd seama '+
că (X 2'+1) 2 __, + 1 = (X 2•-')2'+:!- + 1, care se divide cu x 2n--1 + 1, Yom
putea scrie P(X2'+1) = (X 2n-1 + 1) /i(X), unde /,,(X) este un polinom cu
coeficienţi raţionali (i = O, 1, 2, ... , m). înmulţind aceste egalităţi obţinem
egalitatea din enunţ.
CE 16. Să se arate că
,,
"CkAkAm-k=
L.J p m n-p Amn·
k=O
Adrian Buşilă, G. 1\1. voi. XLII, 193î
Soluţie. Fie identitatea
(1 + x)P (x + l)n-p = (1 + x)".
Se egalează coeficientul lui xm din ambii membri şi rezultă
p
~c;c:=!= c;:i
sau
,,
• "Ckcm-k=
m '. L..! p n-p Amn,
k=O
de unde
P
"Ck m •' P
L.J p( k) I Am-k=
n-p
"CkAkAm-k=Am
L.J p ,,. n-p n•
k=O m - • l,=0

CE 17. Să se arate că

a) E" (P + k) q= 2n-l(n + 2p);

k=O
n
b) E (-
,._o 1)I' (P + k) c: = O.
Ş. Strătild, G.l\I.F.B. î/1961
Soluţie. a) Suma se poate scrie
n n n n
~ (p + k) C! = p ~ C~ + ~ kC! = p · 2 11
+ ~ kC!.
61
 n
1nsă E kC! = C! + 2C; + 3C: + ... + ne:.
11=0

Pe de altă parte avem

(x+ 1)"= c~+ C!x+ qx2 + ... +c:xTc + ... +C:x".
Derivăm această relaţie şi obţinem

n(x + l)n-1 = C! + 2~x + ... + kqx1c-1+ ... + nC:xn-t.

Făcînd x = 1 în relaţia de mai sus, rezultă
n
n 2n-l = C! + 2C; + ... + kC! + ... + ne: = E kC!.
k=O
Deci
n
E (P + k) Ct= p2" + n 2n-1 = 2n-l(n +2p).
11-0

b) Suma mai poate fi scrisă sub forma

n n n
E (- 1).tC! (p + k) = p E (- l)kCfi +E (- 1)k k[! =
k=0 11=0 A=O
n n
= E (- 1)1' kC!, deoarece am ţinut cont că E (- 1) C! = 11 O.
k=O k=O

Să considerăm identitatea
(x - 1)" = C~ - C!x + qx2 - qxa + ... + (- 1)11 C~x" + ... +
n
+ (- l)"C:xn = E (- 1)11 C!xk- 1 •
1=0

n
Derivînd, avem n(x - 1)"-1 = E (- l)iC!kx 1- 1 ş'i făcînd x = 1 se obţine
1<=1
n n
E (- 1)k C! k = O sau E (- 1)TckC! = O şi de aici rezultă identitatea
1<=1 ,\=O

din enunţ.

CE 18. Să se demonstreze identitatea

I. Tomescu, G. M. B. 10/1966

62
 Soluţie. Pornim de la dezvoltarea
(1 +J2)2n - q,. + 2q,. + ... + 21 C~ + ,/2· 2"q:+ 1 + ... +
1 +;./2
+ 2• == 1 + 2q,. + ... + 21:qf + ... + 2 + .fi (q,. + 2q,. + ... + 11

n 11=1
+ 2"C~l + ... + 2•-1q;:-l) = E 2"q! + ./2. E 2"q:+1
i-0 k-O
Analog se obţine
n n=l
(1 -./2) 2" = E 2"c~ - .fi . E 2"c::+ 1
k-0 k=O

înmulţind cele două relaţii membru cu membru, rezultă

(1 - 2) 211 = (t zk ci:)2-(.J2. f 2,., q:+1)

-'=0 k=O
11

sau (f:, q~) 21: 2 (E 2 q~ = 2

- 1 1) 2 1.
k-0 \k=O

CE 19. Se dă polinomul P(X) = X 11 + ax•- 1 + ... + a11_ 1 X + a,., avînd

numai rădăcini simple, toate numere prime. Facem notaţia (- 1)" = w.
a) Să se arate că oricare ar fi numărul natural m, astfel ca m să nit se
dividă prin nici o rădăcină a lui P(X), ecuaţia x w a,.+ 1 -m"'PftJ = O admite
rădăcină naturală.
b) Dacă numărul Ci) a,.+ 1 este prim să se găsească efectiv o rădăcină
a lui P(X).
V. Greu, G. M. 2/ 197.5
Solutie. a) Observăm că w 2 = 1. Calculăm P(l). Fie Pi, 2 , p ••• , p„ rădă­
cinile lui P(X). Ţinînd cont de relaţiile între rădăcini şi coeficienţi avem
P(l) = 1 + a 1 +as+ ... + a,.= 1 - (P1 + P2 + ... + P,.) + (P1P2 +
4 ... + P..-1P.. ) + ... + (- l)"P1Pa ... p,. = (1 - P1) (1 - P2) ... (1 - P.. ) =
==- ( - 1)• (P1 - t) (Pa - 1) ... {P,. - 1) = w (P1 - 1) (P2 - 1) ... (P,. - 1).
Rezolvînd ecuaţia obţinem
mta>P(l) _ 1 mc.>1 (P-1)···(P,,-1) _ 1 mCP,-t)(p,-t),··(Ps-1) _ 1
x=------------
w(- 1)" P1P2 ... p„ P1P2 ··· p„
Notînd cu q, indicatorul lui Euler, se ştie că
q,(P1P2 ... P.) == (P 1 - 1) (P 2 - 1) ... (p,. - 1) şi aplicînd teorema lui Euler,
avem
m1JCAl1 •P•l -
00
1 kp 1p2 p
x = -----= " = k, unde k este un
••• număr natural.
PiPz .-- p„ P1Pa ··· p„
63
 b) Avem wan + 1 = p1p 2 ••• Pn + 1 şi acesta fiind un număr prim, nu
poate fi 2, deoarece fiecare p, ;;::= 2 deci PiP 2 ... Pn + 1 > 2. Rezultă că
P1P2 ... Pn + 1 va fi un număr prim impar. De aici, PiP 2 ... Pn va fi par adică
se va divide cu 2. Rezultă că unul din numerele p, este egal cu 2, adică x = 2
este o rădăcină a lui P(X).
CE 20. Fie P(x) = a0 xn + a1 xn-i + ... + an_ 1 x + an un polinom czt coefi-
cienţi complecşi, cu ridăcinile x1 , x2 , ... , x11 distincte, iar x;, x;, ... , x~1 rădă­
cim"le derivatei P'(x). Dacă I x, - x; I = r > O, ('v')i = 1, 2, ... , n şi (V)j =
= 1, 2, ... , n - 1, atunci
, , , a1
X1 = X2= ••• = Xn-1 = - - •
na0
N. N. B"rcea, G. M. 4/ 1979
Evident, problema este nebanală, dacă n ;;::= 3 (căci dacă n = 1,
Soluţie.
derivata nu are rădăcini, iar dacă n = 2 derivata are doar o rădăcină). Să
presupunem prin absurd că nu toate numerele complexe x~. x;, ... , x~ 1 sînt
egale, deci că există cel puţin două din ele distincte, fie de exemplu acestea
I • I
Xp Şl Xp•
Deoarece I x, - x; I = r, ('v')i = 1, 2, ... , n rezultă că imaginile geometrice ale
numerelor complexe x1 , x2, ... , xn se găsesc pe cercul de centru x; şi rază r,
fie acesta (C 1 ). Deoarece I x, - x; I = r, i = 1, 2, ... , n rezultă că numefele
Xi, x 2 , ... , x se găsesc pe cercul de centru x; şi rază r, fie acesta (C 2). Cercurile
(C 1) şi (C 2 ) avînd aceeaşi rază şi centre diferite se intersectează în cel mult
două puncte. Pe de altă parte ele au n ;;::= 3 puncte comune Xi, x2 , ... , xn. Aceasta
este o contfadicţie. Rezultă aşadar x; x;
= = ... = x~
1 şi din relaţiile lui
Viete pentru polinomul P'(x), deducem imediat că valoarea lor comună este
-a1 /na 0•
CE 21. Fie pe R [X], P(X) = E. a,xn-i şi fie X1, j E {1, 2, ... , n} rădă­
,_,
cinile ecuaţiei P(X) = O. Dacă I x1 I = 1 şi x1 =/: 1, ('v') j e {1, 2, ... , 12} să
se arate că; a) Da-că a, stnt coeficienţii polinomului P'(X), atunci
n-1 1 n n
Ea, =
i=O
- •>' a1•
2 T=f,
b) Dacă există y E C cu I y I = 1 şi I P(y) I = I a I 2n, atunc1: 0

P(X) = a. (X+ lt.

I. Mdrăndici, G. M. J/1979

Soluţie. a) Pentru x e C \ {xi, x 2, ... , x,.} se cunoaşte identitatea

P'(x) n 1
-P(x)
=E --
;-1 x - x1

64
 n •-1
Făcînd x= 1, ţinîndcont că .P(l) = Ea1 iar P'(l) =Ea;, precum şi de
;-o i-o

faptul că putem scrie x1 = cos a.1 + i sin a.1, j = 1, n, vom avea

n-1

Ea~ ,. n 1
--•-;-E----=E
E a, .;-1 -1 -- cos
-- a,--i - =E
sin a., ;-1 2 sin a., (sin!!:.!.. - icos a.,
)
;~o 2 2 2

= t __a., +
i=1
sin
2_ _ _ _
i cos !!:.!..
2_ ==
2 sin !!:.!..
~
2
+i t __
;=1
cotg !!:.!..

2
2_

2
n--1
Ei-o
«;
n .
Egalînd părţile reale rezultă -,.---- - - , adică egalitatea dm enunţ.
Ea1 2
;-o
b) Avem în general P(x) = ao<-\: - x1) (x - x2} ••• (x - x.}, (V} x e C.
deci P(y) = ao(y - x1 ) (y - x2) ••. (y - x.). Aplicînd modulul obţinem
i a0 ! 2" = I = I ao l I Y - X1 I I Y - Xz I ... I Y - x. I ~
l P(y)
~ Jao 1 (IYI+ lx1l)(IYl+lxzl) ... (IYI+ Ix.I)= lao12•,
ceea ce obligă la egalităţile:
IY - X1 I = 2, I Y - Xz I = 2, •··• IY - x. I = 2.
Aceste relaţii arată că în planul complex punctele x 11 x2, ... , x„ aparţin cercului
{C1) de centru y şi rază 2. Pe de altă parte ele aparţin cercului (C 2 ), de centru
originea şi rază 1, cerc pe care se află şi y. Dar cercul (C 2) este tangent inte-
rior cercului (C 1}, deci ele au un singur punct comun. Rezultă atunci x1 =
-= x 2 = ... = x. şi cum suma lor este reală, rezultă că ele sînt numere reale.
Aşadar aparţin mulţimii {- 1, l}, dar cum prin ipoteză x, =/:- 1, rezultă:
x1 = x2 = ... = x,. = - 1. Atunci P(X) = a 0 (X + t)•.
CE 22. Să se demonstreze că pentru orice polinom P(x) cu rădăcinile
simple x 1 , x 9 , ... , x„ avem relaţ1·a

Al. OJet, G. M. 9/19S1

& - Probleme din Gazeta Matematică •-- cd. 1037 65

 = P(x). E ---
li

Soluţie. Din relaţia cunoscută P'(x)

i=t x-x,
('v') x e R "- {x1 , ... , x,.}
obţinem prin derivare

P"(x) = P'(x) t - - + P(x) •(-t (x -x,)

i=l X - X;
1
•-1
2) = P(x). (ti=l X -
1
x,
)
2

„ 1
- P(x) • E---
;_1 (x - x,)
, de 2
unde

P"(x) ( n 1 )2 1 l
--=
P(x)
E - ·-E---=
i=t x - x,
i=t (x - x,)
2 E
"

t,;;;i<i"'-" (x - 2 x,)(x - x1)

(1)

lnmulţind (1) cu x - x 1 obţinem

P"(x) . (x - xt) = 2
P(.,;) i=l x -
E-- +
x,
2 E
1,;;;;<,,;;;11
x - x,.
(x - x,) (x - x1)
. (2)"

, .. , i,j,;,J,

ln relaţia (2), valabilă pentru x e R "- {x1 x 3 , ••• , x,.}, facem x - Xi: şi cum

lim -X -- - X=
1 1.
lm
X - X1;
----
1
•-+•11 P(x) .....,,,, P(x) - P(x,.) P'(x,.)

P"(x) 1
obţinem , " =2E ---
p (x,.)
...
,
1-1 x,. - x,

CE 23. Fie A un inel finit, care nu este corp şi avînd proprietatea că mul-
ţimea elementelor sale inversabile împreunii cu O constituie un corp.
a) Să se arate că numărul elementelor lui A este egal cu (n + 1) 21 , unde
n este numărul elementelor inversabile din A, iar p ~ 2 este un număr natural.
b) Să se arate că există într-un astfel de inel cel puţin do·uă elemente nein-
versabile a căror sumă este un element inversabil.
c) Daţi exemplu de un asemenea inel.
Marcel Ţena, G. M. 2-3/1982

66
 Soluţie. a) Fie K corpul format din elementele inversabile împreună
cu O. Evident A este un K-spaţiu vectorial. Notînd cu p dimensiunea lui.
vom avea
Card A= (Card K)P = (n + 1)1'.
Nu putem avea p = O, căci atunci Card A = 1, adică O..t = IA, ceea ce nu
se poate în corpul K. Nu putem avea nici p = 1, căci atunci Card A = Card K.
deci K = A, adică A ar fi corp. contradicţie. Aşadar p ~ 2.
b) Fie B mulţimea elementelor neinversabile din A. Presupunem prin
absurd că suma oricăror două elemente din B este tot un element din B ;
rezultă că B este subgrup aditiv al grupului aditiv al corpului K şi observînd
că produsul dintre un element din K şi un element din B, este un element
din B. rezultă că B este un K-spaţiu vectorial. Fie q dimensiunea lui, deci
Card B = (n + 1?. Avem q ~ 1, căci dacă am presupune q = O, ar rezulta
Card B = 1, adică B = {O..t}, deci A ar fi corp, contradicţie. Cum inelul
A are (n + l)P elemente, dintre care n inversabile şi (n + 1)" neinversabile,
deducem egalitatea:
(n + l)P = n + (n + 1)41•
De aici rezultă că n se divide cu n + 1, contradicţie. Aşadar există elemente
în B a căror sumă nu este în B.
c) A= Z 2 X Z2.

CE 24. a) Să se demonstreze identitatea

211
E [loga k] = (n - 2). 2n + n + 2, ('v') ne N.
1-2
b) Să se calculeze suma
n(11+l)

~ [-1 + ./1 + 8k],

S,. = L.., neN.
1-1 2
Dorin Andrica şi Titu Andreescu, G. M. 2-3/19S2

Soluţie. a) Avem [log 2 k] =p- p ~ log 2 k < p + 1 - 2P ~ k < 2P+l.

211
Deci ~ [log2 k] = E [log 2 k] + E [log2 k] + ... + E [log k] + 2
k=2 2~k<2 1 21 ~k<2' 2n-,~k<2"

+ [log2 zn] = E 1 + E 2 + ... + E (n - 1) +n=

2~k<2• 21 ~k<2' 2•- 1 ~k<2"

= 1 · (2 2 - 2)+ 2(23 - 22) + ... + (n - 1) (2" - :?,n-1) + n =

= [1 • 2 2 + 2 • 23 + ... + (n - 1) • 2n]- [1 • 2 + 2 • 2 2 + ... + (n - 1) • 2 -lJ + 11

+n = S 1 - S 2 + n. Pentru calculul sumelor S 1 şi S 2 se foloseşte identi-

67
 IJ:atca l +x + x2 + ... + xn--1 = Xn - 1 , care se derivează, obţinînd 1 +
x-1
+ 2x + ... + (11 - 1) x"--2 = (n-2) x"--1 - (n-1) x"--2 + 1 , ('v')x e R""'{ l }.
(x - 1) 2
lnmulţind această ultimă egalitate cu x2 şi făcînd x = 2 se obţine S 1 , iar
înmulţind-o cu x şi făcînd apoi x = 2 se obţine S2 .

b) [ - 1 + ;l + 8k ] = p <-> p ~ - l + ; l + 8k < p+ l <c>

~ P(P + I) ~ k < (P + 1) (P + 2) .
2 2
Atunci S,. = 1+ E 2+ ... + E E (n - 1) +n =
1-2 2-3 2- 3 3-4 (n-!)n n(11+!)
1:,;;;A<z 1..;A<T -2-:,;;;A<-2-

= l ·(2; 3 _ \ 2)+ 2(]__; 4 ---\--~) + ... + (n-l{n(n: 1)__ n(n;-1)]+

+ n = ~2 [1 · 2 · 3 + 2 · 3. 4 + ... + (n - 1) n(n + 1)] - __!__

2
[1 2 • 2 + 2 2 • 3 + ...

... + (n - 1) 2 n] + n = -1 E
"
(k - 1) k (k + 1) - - E (k - 1) 2 k =
1 "
2 A-1 2 k-1

= t
11-1
(k 2 _ k) = [n(n + 1) (2n + 1) _ n(n + l)] = (~--:___!)n(n
6 2 3
+ l) .

CE 25. Să se calculeze log30 7,2, considerînd că log 30 5 = a.

B. Huhulea, G. l\I. 12/ 1958

Soluţie. Avem log90 7,2 = log30 36 = log30 36 - log30 5 = 2 logs0 6 - a.

5
Notăm log30 6 = b şi avem 6 = 3011 , iar din enunţ 5 = 30a. înmulţind, avem
30 = 3oa+ 11 , deci a +
b = 1, adică b = log30 6 = 1 - a. Deci log3o 7,2 =
= 2 (1 - a) - a = 2 - 3a.
CE 26. Fie P un polinom de gtad:t! n, n ~ 2, dat de
P = x" + a1 x 11 -- 1 + a2 x 11 - 2 + ... + a,,;
ci&a 1 , a2 , ... , a„ e O·,,R. ln ipoteza că polinomul are toate rădăcinile de modul
unu, să se arate că ('v') k, j e {O, 1, 2, ... , n} avem

Im(at + a,._ 1 ) = O, unde a0 = l şi ('r/)j = O, 1, 2, ... , n, a1 + a11 __ i i' O.

a,+ a._,
Liviu PîrşaH G. M. 8/1980

68
 Solutie. Să notăm A Vom arăta că Ă = A. Dacă X1.
= a,, + a,._".
. a, a,._ • +• la ··1 1 · ,r·l.t
1
i = 1. 2, ... , n stnt rădăcinile polinomulu1, din re ţn e Ul v Ic e avem
~ x i1 x f2 •• • x·,,, = {- l)P a,,, suma flcîndu-se după toate p-uplurile (i1 i2, ,... f,.)
,,..,1'

cu I " t'.1 <i i 2 < ... < itl, " n. Deducem

afl = (- 1) 21 I: X;,X;, ••• X;,, p = 1, 2, ... , n. (l}
De asemenea din faptul că

J X; J = 1, rezulta~ x,
- = -l , i. = 1, 2 , ... , n. (2)
x,

Avem, folosind (1) şi (2):

Ă = (-1)". I: X;,X;, ••• ~ik + (-1)"-t I: X1,X;, , •• X,,._k =
(-1) 1 I: X1,X;, ••• X;,+ (-1)"-, I: x,ixi, ••• X;._,

(-1)1' ~ ----+ (-1)"-t I: _ _ __

- ____X;,X; 1 ••• X1,
:..,__:.!...,___:c:,_______X1,Xt., •••
.:..,__::e..__..:= X;n-1:
(3)
(-1)1 ~ + (-1)"-f I: _ _l __
X, 1x 1, ... X; 1

Aducînd la acelaşi numitor, care este produsul x 1 x 3 ••• x., şi ţinînd seama de
egalităţile evidente (- 1)1' = (- 1t1c, (- 1)"-t= (-1)•+1, (- 1)' = (-1)-,.
(- 1) 11-1 = (- t)n+1, putem continua în (3) şi obţinem
Ă = (-ltk I: X1,X1, ••• X;,._ 1 + (-1)"+1 I: Xc,Xt, ••• X;1: •
(4)
(- 1)- 1 I: x,,x,, ••• x1.,-1: + (-1) 11+1 I: x,,x,, ••• x~1
In sfîrşit, dacă în (4) amplificăm cu (·- I)'' obţinem

l = (-1)"-" I: x1, + (-1)1: I: x,,x x;1:

x,, ••• x;,._t 1, ••• _
(- 1)"-J I: X 1,X;, ••• X;,,_ 1 + (-1)1 I: X 1,x,, ... X, 1 -

= a,._1; + a" = A, ceea ce încheie soluţia.

a,._1 + a1
CE 27.Fie F(x, y) ofracţieraţionalăînraport cu x,y avînd coeficien/i reali.
Să se arate că putem detennina trei polinoame cu coeficienţi reali P(x, y), Q(x, y),
R(x, _y) simetrfr,: tn raport cu x şi y, astfel încît să avem
.F(x, y) = P(x, y) + (x - y) Q(x, y} •
R(x, y)
A.G. Ioaehimeseu, G,M. voi. V, J~:;i'.)

[9
 Soluţie. Avem F(x, y) = f(x, y) unde J, cp e R [x, y].
cp(x, y)
Atunci
F(x, y) + F(y, x) = f(x, y) + J(y, x) =J(x, y) cp(y, x) + f(y, x) cp(x, y) ( 1)
cp(x, y) cp(y, x) cp(x, y) cp(y, x)
şi

F(x, y) _ F(y, x) = f(x, y) __ f(y, x) =f(x, y) cp(y, x) - f(y, x) cp(x, y). (2)
cp(x, y) cp(y, x) cp(x, y) cp(y, x)
Vom lua R(x, y) = cp(x, y) cp(y, x), care este un polinom simetric.
Polinomul f(x, y) cp(y, x) + f(y, x) cp(x, y) fiind simetric, putem scrie
(x, y) cp(y. x) + f(y, x) cp(x, y) = 2P(x, y) unde P(x, y) este un polinom si-
metric. Egalitatea (1) devine
F(x, y) + F(y, x) = ZP(x, y) • (3)
R(x, y)
Polinomul f(x, y) cp(y, x) - f(y, x)cp(x, y) este antisimetric şi divizibil prin
x - y (deoarece pentru x = y se anulează). Atunci putem scrie
J(x, y) cp(y, x) - J(y, x) cp(x, y) = 2(x - y) Q(x, y). (4)
Dacă în (4) schimbăm pe x şi y între ele, ţinînd cont că polinomul din mem-
brul stîng este antisimetric şi la fel şi polinom~! x - y, rezultă Q(x, y) =
= Q(y, x), ceea ce înseamnă că polinomul Q(x, y) este simetric.
Folosind (2) şi (4) rezultă:
F(x, y) - F(y, x)= Z(x - y) Q(x, y) • (5)
R(x, y)
Din (3) şi (5) prin adunare obţinem egalitatea din enunţul problemei.
CE 28. Se consideră polinomul zn+i _ :xzn - :xz + 1, unde ex este real şi
!(li > 1, iar ne N. Să se arate că toate rădăcinile polinomitlui au modulul
-egal cu 1.
A. Halanay, G. M. 9/197j

Soluţie. Fie z = r (cos t + i sin t) o rădăcină oarecare a polinomului.

Vom studia cele două condiţii, care rezultă din enunţ: I ix 12 < 1 şi ix e R,
din care va rezulta că r = 1. Deoarece z este rădăcină avem
zn+l+ 1 [l + rn+1 cos (n + 1) t] + irn+l sin (n + 1) t .
IX=
zn+ z (rn cos nt + r cost) + i(rn sin nt + r sin t)

70
 Atunci
,
I 0t I2 = [1 + rn+l cos (n + l) t] 2 + [r"+ 1 sin (n + 1) !] 2
=----'-----'---'----'---=--'--=--------'----'--=- =
+ r cos t) + (rn sin nt + r sin !)
(rn cos nt 2 2

=1+ 2rn+l cos (n + 1) t + r 2n+2

.
r 2" + 2rn+ 1 cos (n + 1) t + r 2

Observămcănumitorulestemaimaresau egal cu r n- 2r +1 + r 2 11 2 =(rn-r) 2 ~0.

deci în inegalitatea I ex 12 < 1 putem elimina numitorul:
1 + 2rn+l cos (n + 1) t + r •+2 < r + 2rn+l cos (11 -
2 2" 1) t +r 2•

Grupînd convenabil avem

(1 - r 2) (1 - r 2") < 4r 11+1 sin nt sin t. (1)
Condiţia a doua, 0t e R, revine la
[l + r'i+ 1 cos (n + 1) t](rn sin nt + r sin t) - r"+1 sin (n + 1) t · [r" cos nt +
+ r cost]= O.
Efectuînd calculele:
rn-l sin nt + sin t - r n sin t - r"+1 sin nt = O,
2

(1 - r sin t + (I - r 2) r"- 1 sin nt = O,

2")

(I - r 2) [(1 + r 2 + r4 + ... + r 2"- 2 ) sin t + r"- 1 sin nt] = O. (2)

Vom evalua paranteza mare <lin (2); considerînd-o egală cu A avem (1)
4r 2 A sin t = (l + r 2 + r 1 + ... + r 2"- 2) 4r2 sin 2 t + 4rn+ 1 sin nt sin t >
> (1 + r 2 + r4 + ... + r 2•- 2) 4r2 sin2 t + (1 - r 2) 2 (1 + r 2 + r4 + ... +
+ r 2"- 2 ) = (l + r 2 + r4 + ... + r 2n- 2)• (l - 2r2 cos 2t + r4);;,i, (1 + r 2 +
+ r4 + ... + r 2"- 2)(1 - r 2) 2 ;;;i:O, deci 4r2 A sint > O, adică A;6_D.
Atunci din (2) rezultă r = l.
CE 29. Se consideră funcţiile f, g t R • R, g fiind surjectivă.
a) Să se arate că dacă G1 şi G, admit centrul de simetrie C(a, b), atunci
graficele funcţiilor f + g şif - g admit centre de simetrie, ale căror coordo11ate
se cer.
b) Dacă fog este t'.njectivă, să se arate că graficulfuncţieifog admite em-
irul de simetrie C(a, b) dacă, şi 1mmai dacă C aparJine primei bisectoare.
Paul Le/tel', G. M. 3/1978
Soluţie. a) Condiţia necesară ~i suficientă pentru ca graficul funcţiei
j sfl admită punctul C(a, b) drept centru de simetrie este ca punctul C să

71
 fie mijlocul oricărui segment IMN I, avînd capetele pe graficul funcţiei
şi abscisele simetrice faţă de a. Dacă M(a - t, f(a- t)), N(a + t, f(a + t)),
vom avea aşadar
f(a - t) ~ f(a + t) = b, (V) t e R. ( 1)

1n mod analog, putem scrie

g(a - t) ~ g(a + t) = b, (V) te R. (2)

Adunînd cele două egalităţi obţinem

(/ + g) (a - t) + (I+ g) (a + t) = 26
2
ceea ce arată că punctul C1(a, 2b) este centrul de simetrie al graficului func-
ţiei f +g. Asemănător, prin scăderea egalităţilor de mai lnainte, obţinem
că punctul C,.(a, O) este centrul de simetrie al graficului funcţiei f - g.
b) Vom arăta că g surjectivă şi / o g injectivă, implică f injectivă.
Fie Xi, x2 e R cu /(x1} = f(x 2); din surjectivitatea lui g, ( 3) IX1 şi IX 2 e R
CU X1 = g(1X1), Xz = g(!Xz). Deci J(x1) = /(x2) => (f 0g) (a.1} = (/0 g)(rJ.2) =:>
=> IX1 = rJ.2 => g(rJ.1) = g(rJ.2) => X1 = X2,
Să presupunem că funcţia fog are centrul de simetrie C(a, b).
Avem:
(fog)(a- t) + (fog)(a + t) = b,
(V)t eR
2
şi pentru t = O avem f(g(a)) = b. Din (1) şi (2) pentru t= O avem /(a)= b
şi g(a) = b. Rezultă f(g(a)) = /(a) şi cum feste injectivă, deducemg(a) = a;
cum avem şi g(a) = b, deducem a= b. Aşadar C aparţine primei bisectoare.
Reciproc, presupunem că C este pe prima bisectoare, deci b = a. Atunci,
egalităţile {1) şi (2) devin

/(a+ t) $ /(a - t) = Za, ('v')t e R, [(3)

g(a + t) + g(a - t) = 2a, {V}t e R. (4)
Să arătăm că C(a, a) este centru de simetrie şi pentru graficul lui / o g,
adică să arătăm

(log) (a+ t) + (log} (a - t) = 2a, {V) teR._

ln adevăr, avem, clin relaţiile (4) şi (8):
(fog) (a+ t)+(fog) (a - t) =f[g(a + t)] + /[Za - g(a + t)] =
72
 = = /(t1) + /(2a - t1) =
(notînd g(a +, t) cu t 1)
= /[a - (a - t1)] + /[a + (a - t1)] = (notînd a - t1 cu ta)=
= /(a - t2) + f(a + t2) = 2a, ceea ce încheie soluţia.
CE 30. Se dă un triunghi oarecare ABC şi un punct M mobil în interiorul
săie. Se duc MP, MN paralele cu AB, AC. (Pe IACI Ne!ABI). Să se afle
locu! geometric al punct-uZ.ui M dacă are loc relaţia
li APll· 11 AB li+ t1 ANII· li AC li= constant.
V. Brinzănescu, G. M. 12/1964

Soluţie. Se unesc M cu A, B, C; N cu Ci P cu B. Înmulţim relaţia

sin A .
dată c u - - ş1 avem
2

E = li AP li· IIAB li sin A + li AN li· n.AC li sin A= constant

2 2
sau a[ABP]+a[ANC] = const; dar a[APB]=a[AMB] (deoarece MPIIAB)
şi a[ANC] = a[AMC] (MNII AC) deci a[AMB] + a[AMC] = constant.
Dar a[BMC] = a[ABC] - (a[AMB] + a[AMC]) = constant. Rezultă că
M descrie un segment dintr-o paralelă la BC, limitat de intersecţiile cu AB
~i AC.
CE 31. Pe laturile I AB I şi I AC I ale uniei triunghi ABC luăm punctele
C' respeetiv B' astfel foctt să avem relaJia ll AC' H+ li AB' li = 1. Să se arate
IIC'BII IIB'CII
.că BB' şi CC' se intersectează pe linia mijlocie corespunzăioare laturii I BC I•
Gh. Szollosy, G. M. 1964

Soluţie. Fie {O} = BB' n CC', {A'} = AO n BC. Conform relaţiei lui
Van Au bel avem li AC' n+ li AB' li li AO li • Ţinînd seama de ipoteză re-
11 C' B li IIB'CII IIOA'II
zultă li AO li = 1, adică O se află pe linia mijlocie corespunzătoare laturii
tjOA'II
/BC/.
CE 32. Un cerc variabil (C) care trece printr-un punct fix P taie un cerc
fi:r; (O) în punctele A şi B. Fie M punctul diametral opus lui P în cercul (C).
,/"",..._
Care este locul geometric al lui M, cînd cercul (C) variază astfel cam(AMB )=
= 90°.
V. V4lcovici, G. M. vol. iXIII

73
 Soluţie. Vom nota centrele cercurilor tot cu literele care desemnează
şi cercurile.,,,,,,,,......_
Să presupunem că punctul Peste exterior cercului (O) (fig. CE 32).
U_n&"hiul A1vf B f_i_ind drept, rezultă că JAB I este diametru în cercul (C).
Lm1a centrelor fund perpendiculară pe coarda comună, deducem OC J_ A B.
-..
p
-
Semicercul A P B al cercului (C) va fi exterior cer-
eului (O), deci semicercul AMB va fi interior aces-
tui cerc. Aşadar punctul M este interior cercului
(O). Deoarece li CP li= 1/CB li (raze în cercul (C)),
putem scrie
o li CO 11 2 + I! C P 11 2 = li CO 11 2 + li CB Jj 2 = ii OB 11 2 =
= constant,
adică suma pătratelor distanţelor lui C la punctele
fixe O şi P este constantă. Rezultă că C este pe un
Fig. CE32
cerc (S) cu centrul în S (mijlocul segmentului/ OPi).
Cum C este interior cercului (O) (fiind pe coarda I AB /) deducem că locul
lui C este intersecţia dintre cercul (S) şi interiorul cercului (O), adicrt în
general un arc de cerc (putînd fi şi un cerc întreg). Dar punctul M este omo-
teticul punctului C prin omotetia de centru P şi raport 2. Rezultă că locul
geometric al lui M este transformatul locului lui C, adică un arc de cerc făcînd
parte dintr-un cerc cu centrul în O (deoarece omoteticul lui S prin omotetia
de mai sus este O) . Acest arc este interior cercului (O). Dacă am fi presupus
că punctul P este interior cercului (O) se obţinea că locul lui M este un arc
de cerc, făcînd parte dintr-un cerc concentric cu (O) şi exterior acestuia.
Cînd punctul P aparţine cercului (O), locul lui M este cercul (O). ln sfîrşit,
si mai observăm că în cazul în care P este exterior cercului (O), distanţa de
la O la cel mai depărtat punct al cercului (C) este li OC li + li PC !I- Aşadar,
în acest caz ii OP li = li OC li + li PC li deci li OP /1 2 = li OC /1 2 + I! PC i/ 2 +
+ 211 OC li • !I PC li- Cum li OC /1 2 + 11 PC 11 2 = constant, deducem că li OP 11 2 este
maxim cînd 11 oe 11 • 11 PCII este maxim, deci cînd 11 oe 11 2 • 11 PC 11 2 este
maxim şi suma acestor factori fiind constantă, aceasta se realizează cînd
ii OC 11 = 11 PC li- Dar 11 PC li = li CB li, deci vom avea li OC 11 = 11 CB 11 =
1
= -=-li 0B li- Rezultă că distanţa maximă a lui P faţă de O (pentru ca
..;2
problema s;i aibă soluţie) este li OP li= li OC li+ li CP li= A
. li OB I+
1 --- -
+ .JZ II OB li= li OB li J2. ln cazul în care I/OP li > li OB li ./2 problema nu
,tre sens (locul geometric fiind mulţimea vidă).
CE 33. Două puncte mobile se mişcă pe o dreaptă cu viteze constante dife-
ritr:, pornind din acelaşi punct şi fiecare menţinîndu-şi sensul de mişcare. ln

74
fiecare moment se construiesc arcele capabile de un unghi de măsură constantă,
corespunzătoare segmentului determinat de cele două puncte mobile.
Să se afle locul geometric al centrelor cercurilor din care fac parte aceste
arce.
S. Stoilov, G. M. vol. XII, 1907
Soluţie. Fie P, P' cele două puncte
mobile, d dreapta pe care se mişcă şi I
I punctul de unde începe mişcarea
(fig. CE 33). Să presupunem mai întîi
că mişcarea are loc în acelaşi sens şi fie
M centrul cercului, care conţine arcul
capabil de unghiul de măsură oc, arc
situat faţă de dreapta d în semiplanul
t5 (în acest cerc segmentul I P P' I este Fig. CE33
coardă).
_,,/',,....,,
Notînd cu Q proiecţia lui M pe dreapta d, vom avea m(PMP') = 2.x deci
_,,/',,....,, li PM li l . . . li PM li
m(PMQ) = (I.. Avem li PQ li = sin (I. = constant ş1 atunci ş1 li PP'II
= constant (1).
Fie v, v' vitezele celor două mobile, v < v' şi fie t timpul cît s-au mişcat
acestea pînă au ajuns în poziţiile P şi P'.
Avem li PP' li= li IP' 11-11 IPII - v't - vt - v' - v = constant.
i IP li li IP li vt v
Deci
IIPP'II
constant. (2)
IIIPII
înmulţind relaţiile (1) şi (2) rezultă li PM li constant.
,,,-...., IIIP!I
Cum 11? ([PAJ·)= (I.+ 90° = constant, rezultă că triunghiul 1PM rămîne
~
asemenea cu el însuşi, deci m (Plkl) = constant. Aceasta arată că M descrie
o semidreaptă cu originea în I. Dacă (I. < 90°, punctul M este în semiplanultS
deci semidreapta este inclusă în acest semiplan. Dacă ( I . = 90° semidreapta
respectivă este inclusă în dreapta d, iar dacă (I. > 90° semidreapta pe care
o descrie .vf este inclusă în semiplanul opus a'.
Centrul celuilalt cerc (din care face parte celălalt arc capabil de unghiul
oc corespunzător segmentului IPP' I) fiind simetric cu M faţă de dreapta d,
rezultă că locul acestui punct va fi o semidreaptă simetrică în raport
cu dreapta d.
Dacă mişcarea mobilelor are loc în sensuri diferite, printr-un studiu
analog se obţin drept locuri ale celor două centre tot două semidrepte sime-
trice faţă de dreapta d.

75
 CE 34. Se dau două axe drept-unghiulare Ox, Oy şi un punct A fix pe
Oy. Pe paralela AA, la Ox se ia un punct mobil M. Fie B mijlocul lui IAMI.
Se consideră hiperbola echilateră (H), care trece prin A şi M şi este tangentă
în O la Ox. Se cere:
a) Locul intersecţiei lui (H) cu paralela la OB dusă prin M.
b) Locul proiecţiei centrului lui (H) pe această paralelă.
Gh. Buicliu G. M., voi. XXXV, 1929/1930
Soluţie. Fie A (O, a), B(h, a), M(2k, a) (fig. CE 34). Ecuaţiile dreptelor
determinate de punctele A, M şi O fiind, (AM): y- a= O; (OA): x = O;
(OM): ax - 2ky = O, iar cea a tangentei în O la hiperbolă: y = O, familia
de conice ce trec prin A, M şi sînt tangente în O axei Ox va fi:
y(y - a) + mx(ax - 2ky) = O sau max2 - 2mkxy +y 2 - ay = O.
Conica va fi de gen hiperbolă, dacă ma - k2m 2 < O, adică me (-oo, O) U
U (; , + oo) . Direcţiile asimptotice în acest caz vor fi date de rădăcinile
ecuaţiei t
2 - 2mkt + ma = O.
Pentru ca hiperbola să fie echilateră, va trebui ca cele două direcţii
asimptotice să fie ortogonale, adică t1 • t2 = - 1, de unde rezultă ma= - 1,
deci m = - 1/a. Ecuaţia hiperbolei căutate va fi deci:
ax2 - 2kxy - ay 2 + a 2y = O. (I)
Paralela prin M la OB are ecuaţia.

ax - ky - ak = O. (2)
a) Locul lui N se află eliminînd pe k între (I)
şi (2). Rezultatul eliminării, uşor de efectuat, este
(y - a) (x 2 y2+ + ay) = O şi locul cerut se com-
pune din dreapta y - a = O, care corespunde
+ +
locului lui M şi cercul .x2 y 2 ay = O, care co-
respunde locului lui N cerut la primul punct.
Acest cerc trece prin origine şi prin punctu]
P(0, - a) şi are raza egală cu a/2.
b) Se găseşte uşor că centrul hiperbole e:;te

Fig. CE Ji D( :k 2a2 2k2 ' 2a2 : 2k2 )

iar dreapta DL, perpendiculară pe MP de ecuaţie (2), are ecuaţia

a3 k ( a2 k )
y - 2a2 + 2k 2 -= - -;,; x - 2a2 + 2k,I ·

76
 Eliminind pe k între această ecuaţie şi (2) se găseşte că locul lui L este

cercul 2x2 + 2y + ay- a 2 2 = O de centru (o, - .!!:._)

4
şi rază~, adică cercul
4,
de diametru IPTI.
CE 35*. Dacă a, b, c stnt lungimile laturilor unui triunghi, să se arate
că aucm, oricare ar fi ex E R"'- {k1r} , inegalitatea
2 1eZ

b2 c2
a2 < - - - +---·
cos ex 2 sin2 ex
N. Ciorănescu, G. 1\1. voi. XLIII
Soluţie. a) Se pleacă de la inegalitatea
(b tg ex - c cotg ex) 2 ~ O
şi se obţine succesiv b2 tg 2 ex + c2 cotg2 ex - 2bc ~ O;
b2 ( -
1- - 1) + c2 ( -s1n. -1-2 ex - 1) - 2bc ~ Os
cos2 ex
b2 c2
--+-.
cos ex
-
s1n ex
2 2
~ (b + c) 2•

b2 c2
,

Cum m once tnungh1 b

• • •

+c > V

a, rezulta--+--> a2 •
cos ex
2 sin2 ex
O altă soluţie. Inegalitatea dată devine a~ sin2 ex cos2 ex < b2 sin1 or:+
+ c2 cos2 cx şi înlocuind cos 2 cx 1- = sin2 ex se obţine
a 2 sin4 ex - (a 2 - b2 +c 2) sin2 ex +c 2 > O. (1)
Avem
A = (a? - b2 + c2) 2 - 4a 3c2 = (a 2 - b2 + c2 + 2ac) (a2 - b + c 2ac} == 2 2 -

= [(a + c) 2 - b2] [(a - c) 2 - b2] = - (a + b + c) (a + c - b} (b + a -

- c) (b - a + c} = - 2p · (2p - 2b} (2p - 2c} (2p - 2a) = - 22 S 2 < O.
Rezultă că inegalitatea (1) este adevărată şi deci şi cea iniţială, fiind
echivalentă cu (1).
CE 36. Un punct M se mişcă pe latura I BC I a unui triunghi oarecars
ABC. Fie 0 1 şi 0 2 centrele cercurilor care trec prin M, A, C respectiv M, A, B.
Să se afle locul geometric al mijlocului segmentului [Opz].
Dan Bretan, G. M. F. B., 1961

* Vezi inegalitatea analoagă. pentrn funcţiile hiperbolice în problema T 1 3-'.

77
 Soluţie. Vom considera într-un sistem de axe xHy, un triunghi oarecare
cu vîrfurile în punctele A(0, y.,.); B(xB ,O); C(x0 ,O) şi un punct curent M(">,., O)
pe latura I BC I (fig. CE 26). Centrele 0 1 şi 0 2 se vor afla la intersecţia me-
diatoarelor Np 1 cu P 10 1 din triunghiul AMC, respectiv N 2O2 cu P 2O2 din
triunghiul AM B.
Ecuaţia dreptei N 1O1 se seric
y imediat ca fiind:
1
A x= -
2
(x 0 + t..) (I)

iar cea a dreptei Pi0 1 , observînd dt

ea trece prin punctul P 1 ( x~ , ); ) şi
__....,..,.........,.,,---;-,-,____.______....c__x are panta k1 -Xc ' und e
= - -ki1 = y.,.

Fig. CE 36 k1, = - y.,.

- es t e pant a d rep t e1. AC ,
Xc
se va scrie

(2)

Din (1) şi (2) rezultă imediat prin eliminare, coordonatele punctului

01 ( Xo1, Joi) :
1 i, A,t 1 Xc
Xo1 = - (xc + A) l Yo1 = - + - - Y• (3)
2 2 2 y.,.
Analog rezultă coordonatele lui O2(x0 „ Yo2):
1 J,t 1 XB
Xo2 =-
2
(xB + A) l Yo2 = -
2
+ - -
2 y.,.
Â. (4)

Vom putea scrie acum uşor coordonatele mijlocului Q al segmentului

[010 2] din relaţiile (3) şi (4), ca fiind

Xo = _!_ [A+ _!_ (xB

2 2
+ xc)] l Yo = _.!._
2
[y.,. $- .2_2 y.,.~ (xB + Xc)] · (5)

Prin eliminarea parametrului  între ele rezultă ecuaţia locului geometric

căutat
1 XB + Xc
y=-~--x+-~--~---,
1 1 (xB + xc) 2
(6)
y.,.
2 2 4 YA
care va fi un segment inclus într-o dreaptă d.

78
 · ·
Cod1c1entul ·
unghmlar a 1 d repte1· d este k = -l - +-
xB - · a1 m ed'iane1·
Xc , iar
2 YA
AA' este // = - 2YA , adică kk' = - 1, ceea ce ne arată că dreapta
XB + Xc
care conţine locul geometric este perpendiculară pe mediana AA'.
Cel de-al doilea element al dreptei d, ordonata la origine, se află făcînd în
(6) pe x = O şi dă
i1HRII =_!_VA _ _!_ (xB + Xc) 2 •
.. 2 ~ 4 YA

Deoarece y A = IIAH li;_!_ (xB + xc) = IIHA' li şi notînd e = m(HAA '),

2
- 1 (xB + xc) = tg e, rezultă
2)'A

!!HRII = ~ IIAH li - IIAHII tg 26 = _!_ llAH li ( l - 2 tg 2 6)

2 2
adică !!HR li se exprimă prin elementele cunoscute ale triunghiului.
În cazul particular al triunghiului dreptunghic în A avem:
IIAH li= bc, iar 6 = B - C, valori care înlocuite în (7) ne dau
a
JIHRII = _!_ bc [1 - 2 tg2 (B - C)],
2 a
notaţiile fiind cele obişnuite.
CE 37. Fie [AA '] un diametrn al unut cerc cit centrul O şi M un punct
al acestui cerc. Prin punctul O se duce o paralelă la dreapta A' M, care întîlneşte
perpendiculara din M pe AA' într-un punct N.
Se cere locul punctului N. y
Gheorghe Ţiţeica, G. M. voi. I, 189.5/ 1896

Soluţie. Fie m coeficientul unghiular variabil

al dreptei A '1',,1; ecuaţia ei va fi, r însemnînd raza
cercului cu diametrul [AA ']: y = m(x + r).
Abscisele punctelor de intersecţie A ' şi M
ale dreptei A '1l1 cu cercul x 2 + y 2 - r 2 = O sînt A
date de ecuaţia A'f<C------"-:~-L---F-'--"""!x~

x2 +m 2 (x + r) 2 - r2 = O. (1)
Ecuaţia paralelei NO dusă prin O la dreapta
A'1ll este
y= mx. (2) Fig. CE .î7

79
 Eliminînd m între relaţiile (1) şi (2), vom obţine ecuaţia locului geome-
tric al punctelor de intersecţie N 1 şi N ale dreptei NO cu perpendicularele
duse pe AA' prin A' şi M, adică vom obtine dreapta A'N1 si locul căutat.
Găsim ' '
(x + r) [x 2 (x - r) + y 2 (x + r)] = O, deci N descrie curba (fig. CE 37)

y= ±x V+ r-
r
X
x
(strofoidă cu vîrful în A şi dreapta A'N1 ca asimptotă).

CE 38. Un cerc (O) de rază R este împărţit în n arce congruente prin punctele
de diviziune Ai, A 2 , ••• , A •. Se ia pe IOA 1 punctul B 1 aşa ca !IOB 1 li = IIOA1llfn;
1

pe IOA 2 1 punctul B 2 aşa ca IIOB 2 li = IIOAs li J pe IOA 3 1 punctul B3 aşa ca

n-1
IIOB1 U= ffOAa li şi aşa mai departe. Să se arate că aria suprafeţei poligonale
n-2
[B 1B 1 ••• B._1A.] este egală cu 1/n din aria suprafeţei poligonale [A 1A 2 .•• AJ.
Corneliu Georgescu, G. M. 12/1958

Soluţie. Se ştie că raportul ariilor a două triunghiuri care a11 cite un

unghi congruent este egal cu raportul produselor lungimilor laturilor ce cu-
prind acest unghi. Avem (fig. CE 68):
R R
A, IIOB1II= -, l!OB 2ll = - - şi notînd
n n-1
a[OA 1Az] = S1 putem scrie
R2
a[OB1Bs] n(n - 1) _ 1
= - ,•
S1 R2 n(n - 1)

a[OB2Bs] = 1
;• ... ,.
S1 (n - 1) (n - 2)

a[OBn_1A,.] _ 1 . a[AnOB1] = ~.
Fig. CE 38 S1 - :Z· 1 ' S1 n
Adunînd aceste relaţii (notînd S = a[B 1 B 2 ••• B,._1A,.]) obţinem:
S __1_ + + 1 + ~ =( 1 _ __!_) + (~ - __!_) +
S1 - 1 · 2 ··· (n - l)n n 2 2 3

+ ... + ( 1 _ __!_) + __!_ = t. Deci S = S1 . De aici rc7.Ultă enunţul.

n-1 11, n

80
 CE 39. Să se arate că într-un triunghi oarecare există relatia _a_•·
· sin A
• (b cos B + c cos C) = b2 cotg B + c2cotg C şi încă două relaţii analoge.
G. M. 12/1956
Soluţie. Folosim rclatia sinusurilor a = _b_ = _c_ şi deci:
' sin A sin B sin C
a b c
. (b cos B + cos C) = -.- b cos B + -.- c cos C = b2 cotg + B
sm A sm B sm C
+ c2 cotg C.
CE 40. Considerăm trapezul ABCD ( AB IJCD) în care punctele A şi B
sînt fixe, IIABII = a, IICDII = b (constant), iar intersecţia O a diagonalelor
descrie un cerc (C) al cărui centru Q se află pe segmentul IABI astfel încît
li QA li = .!!_. Să se determine locurile geometrice descn:se de punctele C şi D.
IIQB!I a
Liliana Niculeseu, G. M. -4/ 1978-
Soluţie. (fig. CE 40). Folosind asemănarea ----------:,ic
triunghiurilor AOB şi COD avem

11 Ac 11 = 1 + 11 oeJ = 1 + .!!_ ,
IIAOII IIAOII a
A
ceea ce arată că punctul C este transformatul pun-
ctului O prin omotetia de centru A şi raport I +
b ~J
+-a
•Cum O descrie cercul (C), mai punţin punctele de F"
~c ~
E Ao

intersecţie ale acestui cerc cu dreapta AB, rezultă că transformatul său,

adică C, va descrie tot un cerc mai puţin două puncte (situate de asemenea
pe dreapta AB). ln mod asemănător, punctul D descrie omoteticul cercului
(C) prin omotetia de centru B şi raport I + .!!_ , mai puţin două puncte de
a
pe dreapta AB. Cercul descris de punctul D are centrul chiar în A, deoarece
ii BA li = 1 + .!!_, ceea ce arată că A este transformatul centrului Q al
IIBQII a
cercului (C), prin omotetia de centru B şi raport 1 + -b •
a
CE 41. a) ln triunghiul ABC ducem cercul lui Euler şi înscriem în acesta
triunghiul A1B 1C1 , ce are laturile ;aratele cu primul. Notăm aria acestui cerc
cu C1 şi ducem cercul lui Euler pentru triunghiul A 1B 1C1 a cărui arie este C 2.
Repetînd această operaţie de k ori, să se calculez, în funcţie de o latură a
k
triunghiului ABC şi unghiul opus acesteia: lim
k--+oo
E C,.
i=l

6 - Probleme din Gazeta Maaematkl - ~ 1Q37 81

 b) Notăm cu P perimetrul tri"imgliiultti ABC, rn P 1 perimetrul triunghiului
A1B1C1, ... , cu Pk perimetru,/ triunghiului A,..B1.:C1.:.
k
Sâ se calculeze în funcţie de P, lim EI\.
k->oo i= 1
C.Jstel Chiteş, G. M. 1/1980
Soluţie. a) Fie H ortocentrul triunghiului A RC şi A 1 , /3 1 , C 1 respectiv
mijloacele segmentelor !HA!, [HBI, IHCJ (fig. CE • I).
Să notf1m cu C0 aria cercului circumscris
triunghiului ABC. După cum se ştie
cercul lui Euler al triunghiului ABC
este omoteticul cercului circumscris tri-
unghiului, prin omotetia de centru H şi
\ raport 1/2. Atunci avem C 1 = ( 1/4) C0 • Tri-
unghiul înscris în cercul lui Euler al tri-
unghiului ABC şi a vînd laturile paralele
cu ale triunghiului ABC, este tocmai
i3 \ A1B1C1, unde A 1 , Uv C 1 au fost construite
ca mai sus. Acest triunghi A 1 B 1C1 este
omoteticul triunghiului ABC prin aceeaşi
omotetie de centru H şi raport 1/2. 1n
'--___/ mod analog cercul lui Euler al triun-
Fig. CE i i ghiului A 1 B 1C1 este omoteticul cercului
(A 1B{,' 1), iar triunghiul A 2 B 2C 2 este omoteticu_! ti:iunghiului A 1 B 1C 1 prin
aceeaşiomotetie etc. Rezultă că. vom avea egalităţile

c?• = -1 C1 = - 1 Co; C3 = -1 C2 = -1 Co; ... : c1' = - I c· O· .'-1.tunct ~c

A •
LJ ' i =
4 42 4 •i3 .ţk i=I

= CE~=_!·
0
4 3
c (1-~)
;-1 4
deci 0 !im
k • oo i=I
tc,=__!_C
3
0•

:\'otînd cu R 0 raza cercului circumscris triunghiului ABC, cu a lungimea

laturii I BC I şi cu A măsura unghiului A" avem R0 = - - a
- , deci C11 =
2 sin A
=
1ta2
1:R5 = - - - · Rezultă lim EC = k
1
-a1
__ _:_-_:_____ ··
4 sin 2 A k • :r, ic~I 12 sin 2 A
b) În baza considerentelor de la a) avem
1 I I I A tunel.
P1 = - P. P2 = -2 /'1 = -2t I'; ··· Pi,. c-,-.= -
2;, P.
2 '
1, k l ( I ) k
EI\= PE---c =·'" P i - -_ deci ~im El';= P.
i-1 1 ,,1 2' \ 2 1• """ , I

82
 CE 42. Se consideră o funcţie bijectivă şi continuă f: R - R şi funcţia.
g : R - R. care satisface relaţia
f(x) + g(x) = 2, ('v')x E R.
Să se arate că există ttn singur punct x 0 ER pentru careJn (x) + g"(x) =
= 2, ('v') n E N, n ~ 2.
Glz. Fătu, G. M. 7/1977
Soluţie. Deoarece g(x) = 2 - f(x) rezultă uşor că funcţia g este de ase-
menea continuă şi bijectivă. Datorită surjectivităţii lui/ există x 0 E R astfel
încît /(x0 ) = 1. Rezultă g(x0 ) = 1 şi atunci f"(x 0 ) + g"(x0 ) = I + 1 = 2,
('v')n E N.
Să arătăm acum că punctul x 0 este unic determinat. Fie pentru aceasta
x1 ERastfelîncîtJn(x1 ) +g"(x1 ) = 2, ('v') nEN. Dacă/(x1 )E (-oo, - 1) U (1,oo)
!uînd n = 2k şi trecînd la limită după k - oo, obţinemoo= 2; prin urmare
nu putem avea f(x 1 ) E ( - oo , - 1) U (1,oo ). Dacă f(x 1) E (- 1, 1), trecînd la
limită după n -oo obţinem [g(x1 )]"' = 2, ceea ce iarăşi este imposibil; deci
nu putem avea f(x 1) E (- 1,1). Dacă f(x 1 ) = - 1 rezultă g(x1 ) = 3 şi fă­
cînd n = 2k şi k - oo obţinem oo = 2; deci nu putem avea nici f( x1 ) = - 1.
Rezultă că singura posibilitate este f(x 1 ) = l şi deci g(x1 ) = 1. Dar atunci
(x 1) = f(x 0 ) şi cum feste injectivă rezultă x 1 = x 0 , ceea ce încheie demon-
straţia unicităţii punctului x 0 •
CE 43. Să se determine n E N astfel ca
(1 (1 + x)" + (1 - :~.:_ dx EQ.
)o 1 + x2
Marcel Chiriţă, G. M. 5/ 1976
Soluţie. Fie R(x) = ax + b, restul împărţirii numărătorului la numitor
şi C(x) cîtul, unde polinoamele le considerăm cu coeficienţi complecşi. Avem
(1 + x)" + (I - x)" = (1 + x 2) C(x) +ax+ b (a, b EQ) şi această egalitate
are loc pentru orice x E C. Făcînd x = i obţinem

(I+ i)" + (I - i)" =ai+ b sau [ Jz( cos- : + i sin :))r +

+[Jz( cos ( - :)+ isin(- :))]" = b +ai.
2 " ( cos -n1t
sau ( ✓-) + 1. sm
. -n1t + cos -n1t
-- 1. sm
. -n1t) = b + a1..
, 4 4 4 4
. - nr.: .
Obtinem
'
a = O• b = 2(./2)" cos - 4 • A tunc1

[1
,
+ xt + (1 -
(1-------
2
.1.y dx= ~1 C(x). dx + b ~ 1 -dx- = ~1 C(x) dx +-.
b1t
-1o l+x O 0 1+x2 0 4

83
Polinomul C(x) are coeficienţi raţionali deci ~: C(x) dx e g. Atunci condiţia
ca integrala din enunţ să fie număr raţional este echivalentă cu

b1t e Q sau 2( .fi)" 1t cos n1t e g. (1)

4

.r
'\..,um n1t
cos 4 E {- I, - li
2• O, -li
2• 1 } • rezu l ta- ca- este un numar
- a1ge b ne
.

şi cum şi 2( ✓2)" este algebric rezultă că şi 2( lit cos nr./ 4 este algebric. Atunci
-din (1) deducem cos n1t/4 = O (în caz contrar, ar rezulta că 1t este algebric)
deci n = 4k + 2, k e N.
CE 44. Să se studieze natura seriei

E arctg - -2- - •
•~o 2n 2 + 6n + 3
Petre Lupiţu, G. M. 7/1982

Soluţie. Se arată uşor că pentru orice k e N* avem egalitatea

2 k k+2
arctg - - - - - + arctg - - = arctg - - ,
2k + 6k + 3
2 k +I k +3
,sau
2 k+2 k
arctg - - - - - = arctg - arctg -----·- • ( 1)
2k 2 + 6k + 3 k +6 k +1
Făcînd în (!) k = O, I, 2, ... , n şi adunînd egalităţile obţinute avem

E• arctg - - -2 - - = arctg n+t + arctg -

n+2
--
I
arctg - ·
•-o 2k 2 + 6k + 3 n +2 n +3 2
r recînd la limită obţinem

_E arctg --., 2 =~ - arctg ~ deci seria dată este con~rgentă .

.. ;,:o 2n- + 6n + 3 2 2
CE 45. Să se afle limita şir-ului

n +1 ---,-·~; W I
.. (11 -:-- ') . - r n ..
Traian Lalescu G. M. voi. VI, 1901

SoluţieY Notăm L,. = •+ 1.J(n + 1) l - Vn. !.

ll Soluţia este a lui .Marcel 'fena.

84
Se ştie că dacă (a,.),.eN este un şir de numere pozitive şi lim a,.+t = l, atunci
N • OO a.
există şi lim Va„ şi avem lim Va,. =l.
tl • CX:, tl • tXI

n•-1 a (n+ 1)
Luînd a,.=---- avem
(n - 1) ! a„
=--'---~
n+l
n!
11
--+ e, deci

lim
- lim."V - (
Va,.= n•·-1
_--1,, = e; înlocuind pe n cu n + l se obţine aceeaşi
ft • CC H• n OO I •
limită, prin urmare

(1}

Luînd acum a = n ! avem

n
nn an+l
a,.
= ~+
(n
l)•+~ • !
+ 1) !
nn" = (n +n -.!.)" -+ e, deci:

f<i" =
lim
n• OO
lim
n+oo Vn!}:._! = e. (2}

Pe baza lui (1) calculăm următoarele două limite

lim n-f-\J(n + 1) ?° = lim n(n+lv[(n + 1) !)" -
fl->00 Vni n • co (n !)" + 1 -

= lim
,i • OO
V. +V(n + n •1
t)•
= e0 = 1; (l}

lim ["+1../(n + 1) !l"., = lim [ "M\l([(n + 1) !]"]" =

" ,co i'n7 r.->ooV (n !)n+l

= lim n+tif (n +, I)"= e.

f
0

,2->co n.
Conform cu (3), în (4) ,,prin înlocuire directă" se obţine nedeterminarea joo_
Pentru calculul limitei, dată de relaţia (4), putem scrie

[n+t✓(n_+
fn
1) 'J" =[(1 + .. +t✓(n + 1) I- Vnf )a+1✓<•:~~~'\/111 ]•✓;;;.·'-•
! fnl
(5)

Deoarece şirul din membrul stîng este convergent, iar paranteza mare din
membntl drept, precum şi şirul-~- sînt de asemenea convergente, rezultă
,ni
că şiL„ este un şir convergent (aceasta, deoarece L„ se poate exprima cu aju-
torul şirurilor de mai înainte).

85
 Fie L = Iim L,.. Trecînd la limită în (5) şi ţinînd seama de (4) şi (2)
ff • OO

obţinem e = e•L, de unde eL = 1, adică L = 1/e.

CE 46. Să se calculeze suma seriei
1 1 1 1
1 +-----+---·-+•··
2·3 3·5 5·8 8·13
-unde cei doi factori ai unui numitor reprezintă sumele factorilor de la cei doi
numitori anteriori.
V. Vdlcovici, G. M. vol. XII
Soluţie. Seria se poate scrie sub forma:
1
1+ E (-1)" · a„b„
n=l
00
-, unde a0 = 2, b0 = 3, (1)

a 1 = 3, b1 = 5 şi a,. = a,._8 + b9 _z, b,. = a,._1 + b,._i, (V) n ~ 2.

Din aceste relaţii de recurenţă rezultă uşor
a11+2 = a,.+1 + a„ şi b,. = a,.+1, (V) n E N. (2)

Prin inducţie se arată imediat că a,. > n, (V) n E N şi atunci termenul general
.al seriei va fi, în modul,
=-1 = _1_ < <~ ,
I(-1 ),. _1_,
a b„ a„b„ a„a,.+
11 1 n(n
1
+ 1) 11 2

-ceea ce arată că seria este absolut convergentă.

Arătăm prin inducţie egalitatea

a„a +2 11 - a;+ 1 = (-1)\ (V)n E N. (3)

Pentru n = O, n = 1 se verifică uşor. Dacă presupunem egalitatea (3) vala-
bilă pînăla n, avem după aceea
a.+1an+s- a!+ 2 = (a,.+ 1 + a,.) (a11 +1 + a,.+ 2) - (a,.+ a,.+ 1) 2 =
= a,._1a,.+ 1 - a;;+ a„a,,+ 2 - a;;+ 1 + a„a,.+ 1 + a,._ 1a,.+ 2 - 2a„a,.+ 1 =

= (-l)"- 1 + (-1)" + a,._ 1a,.+ 2 - a„a,.+ 1 = a,._ 1 (a,. + a,.+ 1) - a„a,.+ 1 =

= a„a,._ 1 + a,._1a11+1 - a,.(a,. + a,._ 1) = a,._1a11 +1 - a;;= (-l)"- 1 = (-1)"+1,
adică afirmaţia este adevărată şi pentru n + 1.
Folosind (3), putem scrie termenul general astfel:

(4)

86
Facem în (4), k = O, 1, 2, ... , n şi obţinem

1 a a1
- - = -2 - - ,
aobo a1 ao
1 a3 a2
---=---,
a 1b1 a 2 a1
1 a4 aa
--=---,
a2b2 aa a2

(-:- l)n. _1_ = a,.+2 - a,,+1 •

anbn a,.+1 an

E (---llt·
00

Adunînd aceste egalităţi obţinem suma parţială a seriei

•=O anbn

· an+2
Cum Sn este un şir convergent, rezultă că ŞI - - este un şir convergent.
a.+1
Folosind (2) avem
~•::J_ _ an+l + an = 1+ 1
an+l a.+1

Dadt notăm l =--= lim ~!n+ 2 , trecînd la limită în egalitatea precedentă obţinem
n->a.1 au+1

1 ./5 + 1
l = 1 + - l de unde l = 2 •

în final, ţinînd seama de (1) rezultă că suma seriei iniţiale este

./5 + 1
1 + Iim 5
11 • 00
11 = 1 + 2
8
- -2 = -./5
2 •

CE 47. Să se calculeze
L = lim {" x3 - 5x + 3 - .J x + 3x - 2 9
..-• 2 X2 + X - 6

Ilie Constantinescu, G. M. 12/1964

87
 :Soluţie. Avem
Vx 3- 5x +3- ,J x2 + 3x - 9 =-1- ( 1x3 - 5x + 8-~- _
(x - 2) (x + 3) x+3 x-2
_ ,J~3x°=9-
x-2
1)·
Să calculăm pe rînd limitele termenilor.
. Vx2 - 5x + 3 - 1
hm-------=
.s• 2 X - 2
. x2 - 5x + 2
= ~~ (x - 2) l:V(x 3- 5x + 3) 2 + , .x3 - 5x + 3 + 1] -
= _!__ lim (x - 2) (x2 + 2x - 1) = }_.
3 .s • 2 X - 2 3

lim - ,Jx2 + 3x - 9 - 1 . x 2 + 3x - 10
- - - - - - = 11m -
.s• 2 x- 2 .s • 2 (x- 2) (J x2 + 3x - 9 + 1)
= lim (x - 2) (x + 5) = }_ .
.s• 2 (x - 2) (,J x 2 + 3x - 9 + 1) 2

Deci L= ~ •( ~ - ~ )=- 3: •
CE 48. Să se demonstreze că în şirul lui Lame
1 2 3 5 8 13 21
- , -, -, -, _, -• -,···
1 1 2 3 5 8 13
{a cărui lege de formare este evidentă) inversul t ·nui termen mărit cu 2 este egal
.cu produsul celor doi termeni următori.
I. Ionesc;u, G. M. vol. XV

Soluţie. Fie (x11 )n~1 acest şir, x. = :• •

11

Legea de formare a şirului constă în relaţiile:

{ an = an-1 + bn-1, n ~ 2 (1)

bn = an-1
:şi

--88
 Din ( 1) rezultă an = an-i + a,,_2 , ( V) n;., 3 şi a 1 = 1, a2 = 2. Ecuaţia carac-
teristică asociată şirului (an),.;;;.- 1 este t 2 t = + 1, care dă ca rădăcini numerele
ot
1-./5.
= - - - s1' ll.
1+//5
=- - - . Atunc1.'
2 t" 2

an = A( 1-
2
..j5)n + B ( 1 +2 ./5 )" , (V) n ;., 1.

Făcînd n = 1 şi n = 2, ţinînd seama că a 1 = 1 şi a 2 = 2, se obţine un sistem

în A şi B, de unde deducem
1 - ./5
A=----
2 ./5
Prin urmare

Rezultă
a a ~•+1 _ 0t•+1
x,, = =-"-
__!!_ = '-----, (V) n ;., 1.
b„ a,,_1 ~" - ex"
Ţinînd seama că 0t2 = 0t + 1 şi ~2 = ~ + 1, vom putea scrie
~n+2 _ 0t•+2 ~•+3 _ ctn+3 ~•+3 _ .xn+t
X
n+1
•xn+.
.. -
,- - - -n+l
(l.n+l
-• ---
(l.n+a
- - - - - n+3
n+2 - (l.n+l
-- -
t" -ct t" -ot t" -ex

~2 • ~•+1 - ot2 • ot"+l (~ + 1) ~n+l - (ot + 1) ex"+l

=-----------------'-----
~•+! - ot"+l - ~•+1 - otn+l -

~•+2 _ exn+2 ~2. ~• _ :x2. :x"

=1+---=1+----=
~n+l _ ot"+l ~•+1 _ otn+l

= l + (~ + 1) ~,. - (ot + 1) ex" = 2+ w· - ex" = 2 + 2-.

~•+1 _ Otn+1 ~n+t _ ot•+l „X

1
Aşadar x,,+1 • x.+ 2 = 2+- , ceea ce era de demonstrat.
x.
CE 49-. Se dau ecuaţiile de gradul al doilea în y:
y + yf(x) + J'(x) = O,
2 (1)
y2 + ycp(x) + cp'(x) = O. (2)

89
 1° Să se determine funcţiile f(x) şi qi(x) astfel încît rădăcinile ecuaţiei (2)
să fie inversele rădăcinilor ecuaţiei ( 1).
2° Intre funcţiile f(x) şi cp(x) astfel determinate există relaţia f(x) - ep(x) =
= cf(x) · cp(x), c fiind o constantă.
Cerchez Mihu, G. l\t vol. XL\:
Soluţie. 1° Ecuaţia care admite rădăcinile inverse ecuaţiei

y2 + ycp(x) + q,'(x) = O este y 2 q:i'(x) + Y<p(x) + 1 = O.

Deoarece ecuaţiile

y2 + yf(x) + f'(x) = O, y 2 q,'(x) + ycp(x) + 1 = O

trebuie să aibă aceleaşi rădăcini, coeficienţii lor trebuie să fie proporţionali:

cp'(x) cp(x) 1
---=-·-=---· (I)
1 f(x) f'(x)
Eliminînd pe f(x) şi f'(x) găsim ecuaţia diferenţială cp' 2 - cpcp" - cp' = O.
Se face substituţia cp' = g de unde rezultă
dg dg dcp dg
cp"=-=-·-=g-·
dx dcp dx dq,
Se obţine ecuaţia

g2 - gcp - ¾ - g = O (g =/:- O) •
dqi
Se integrează şi se obţine

dcp =_!:!__, de unde ln /cp/ = ln /g- 1 / + lnA şi de aici cp = A(! -g)

cp g- 1
(A = constant). (2)
Din ( 1) rezultă atunci

f = _!_
rp'
= A (1 - g)
g
= A (__!_ -
g
1) · (3)

Prin .
substituţia ţme g = - A'
g = cp ' se ob" g sau -g' = - -1 de un d e g =
g A
= Be " (B
A = constant).
Deci

q,(x) = A(l - Be -~).

90
 2° Avem, folosind (2) şi (3), f- 9 = A(l -g)(; - 1) şi f· cp =
= A 2 (1 - g)(; - 1),
sau f - cp = Afg, ceea ce trebuia demonstrat.
CE 50. Să se determine condiţia necesară şi suficientă ca funcţia f: R-+R
f(x) = !Pn(x) I, imde P,,(x) este un polinom de gradul n cu coeficienţi reali,
să fi"e dcri'i:abilă.
L. Panaitopol, G. M. A 4./ 1970
Soluţie. Dacă Pn nu are rădăcini reale, atunci avem

!Pn(x) I = Pn(x), ('v')x E R sau !Pn(x) I = - Pn(x), ('v')x e R,

deci f este o funcţie derivabilă.
Să presupunem că Pn are rădăcini reale. Pe intervalele deschise dintre
două rădăcini reale consective sau pe intervalele deschise din afara rădă­
cinilor, funcţia polinomială P„ menţine semn constant, deci funcţia f va fi
derivabilă. Rămîne să studiem derivabilitatea în punctele care sînt rădă­
cini reale. Fie x0 o rădăcină reală a polinomului Pn şi fie k ordinul de multi-
plicitate al acestei rădăcini. Atunci putem scrie Pn(x) = (x - x 0 )1'· Qn-k(x),
unde Qn-k este un polinom cu coeficienţi reali de gradul n - k, ce nu admite
rădăcina x 0 • Avem
lim f(x) - f(x 0) =lim !Pn(x) I - !Pn(x0) I =
x • x, x - x0 ..-•.,, x - :1:·0
=lim IPn(x)I =lim Ix - X0 I"· IQn-~(x) ! .

Această limită există şi este finită, dacă şi numai dacă k ~ 2. Din cele de
mai sus rezultă că condiţia necesară şi suficientă căutată este ca polinomul P
-să nu admită rădăcini reale simple.
CE 51. Să se determine funcţia f : C---+ C ştiind că satisface relaţia
f(x) + f(wx) = x, unde Ci> este una din rădăcinile cubice nereale ale unităţii.
Liviu Pîrşan, G. M. A 10/1971
Soluţie. înlocuind x cu wx şi apoi cu Ci> 2 x în relaţia din enunţ, obţinem
respectiv:
f(wx) + f(w 2 x) = wx,
J(w 2 x) +
f(x) = w 2 x.
Adăugind şi relaţia iniţială f(x) + f(wx) = x se obţine un sistem cu necunos-
cutele f(x), f(wx), f(6l 2x). Rezultă

f( x) = ( 1 - w + w2) x = - wx.
2

91
 CE 52. Fie Pi şi P 2 două p9linoame cu coeficienţi reali de grad 'ntai mic
sau egal cu doi. Se considerăfuncţiaf: R-+ Rdatăderelaţiaf(x) = max{p 1(x),
P2(x)}. Să se arate că dacă f este derivabilă, atunci este satisfăcută numai
una din inegalităţile •
P1(x) " Pz(x),
sau (V)x e R
P2(x) "P1(x).
N. Boboc, G. M. A 10/1972

Soluţie. Fie funcţia g : R-+ R, g(x) = P 2 (x) - p1(x). Vom arăta că dacă_{
este derivabilă, atunci g nu îşi schimbă semnul. Avem
f(x) = max U,i(x), Pi:{x)} = I P2(x) - P1(x) I + pi(x) + P2(x) =
2
I g(x) I + P1 (x) + pz(x)
=--------~· 2
Deoarece j, Pv p 2 sînt funcţii derivabile, rezultă că Ig I va fi o funcţie deri-
vabilă. Funcţia polinomială g este de grad cel mult 2.
a) Dacă: grad g este O sau - oe, atunci g este o funcţie constantă, deci
nu îşi schimbă semnul.
b) Dacă: grad g = l, atunci g este o funcţie de gradul 1 şi are o rădă­
cină reală a.. Se arată uşor că funcţia Ig I nu este derivabilă în punctul a,
deci acest caz este exclus.
c) Dacă: gradg = 2, atunci g este o funcţie de gradul 2. Se arată uşor
că funcţia Ig I este decivabilă pe R, numai dacă discriminantul este negati:
sau nul (în cazul în care discriminantul este pozitiv, funcţia I g I nu este den-
vabilă în punctele care constituie rădăcinile reale distincte ale funcţiei g).
Dar în aceste cazuri rezultă că g nu îşi schimbă semnul şi soluţia este încheiată.
CE 53. Fief: [a, b]-+ R o funcţie continuă pe intervalul [a, b] şi astfel
lncît fe 1 b) :fa O. Să se arate că există un punct.~ e (a, b) astfel încît să avem
(t /(t) dt =/(~) (~ - a) (~ - b).
),. a+ b - 2~
Ilie Iliescu, G. M. A, 4/ 1973

Soluţie. Fie funcţia cp: [a, b]-+ R, cp(x) = (x - a) (x - b) ~: /(t)di..

Această funcţieeste evident derivabilă pe [a, b], iar cp(a) = cp(b) = O. Con-
form teoremei lui Rolle rezultă că există ~ e (a, b) astfel încît cp'(~) = O,
ceea ce este echivalent cu

(2~ - a - b)~t f(t) dt + (~ - a)(~- b)f(~) = O· (I)

~"
92
în mod necesar avem ; =/: - - , deoarece
a+b dacă am presupune ; = a+b
-- ,
din (1) ar rezulta
în (1) prin (2; - a - b) se
/e ~
2
b) = O, ceea ce contrazice ipoteza. Atunci împărţind
obţine egalitatea din enunţul problemei.
2

CE 54. Se dă şirul
(a,.\.eN de numere reale despre care se presupune c,1
pentru n > p satis• 1•1.ace relaţia. a. = a.-i + aa--2 p+ ... + a„- P (P f'1xa t) •

Să se arate că acest şir este convergent şi că limita sa este numărul

a=
a1 + 2a2 + ... + pap .
1+2+ ... +p
N. Boboc, G. M. A, 1/ 197 3

Soluţie. Să arătăm mai întîi că şirul este mărginit. Într-adevăr, pentru

n ~ p avem
min a, ~ a,. ~ max ai.
hE;;i~P t~;~p

Presupunînd acum că această inegalitate este adevărată pentru toate nume-

rele naturale mai mici sau egale decît un număr natural k, vom arăta că este
valabilă şi pentru k + 1. Într-adevăr

. a,
m1n ~
. a"_1
m1n ~
a"+ a"_1 + ... + ak-p+t
akTt = ---~--------''-- ~ max at-i ~ max a,
l~i~p O~l~P-1 P O~l~P--1 t~i~p

şi astfel demonstraţia prin inducţie este încheiată.

Fie acum l = lim inf a,., L = lim supa •.
n • oo
Pentru a arăta că şirul este convergent, vom arăta că l = L. Să presupunem
prin absurd că l =/: L, deci, de fapt l < L. Conform unei proprietăţi cunoscute,
există două subşiruri (an.heN, (am,)1eN ale lui (a,.).,eN, astfel încît lim a,,.,=
t • oo
= l, lim a.,.= L. Mai întîi, putem presupune că şirul (an.).teN conţine orice
k• cx,

termen a,. ;?- L al şirului iniţial l de asemenea şirul (am1) 1 e N poate ft ales
incit m,+i - m 1 ~ p. Într-adevăr
a,,.,-1 + am,-2 + ... + a,,.,_,
am,= - - - - - - - - - - - '
p
deci există 1 ~ j ~ p astfel încît am,-j < a,,. 1•

Atunci, dacă am avea m1 - m,_1 > p, putem intercala în şir pe am,-j l dacă
( m 1 - j) - m1_ 1 > p din nou continuăm cu acelaşi procedeu. ln felul acesta

93
se obţine un şir (am,)teN cu proprietatea cerută. Fie acum n0 E N cu pro-
rieta tea că dacă nJ: > n0 atunci
L-l
Ja„k - LI<--,
2p
L-l
iar dacă m1 ;;;,, n0 , atunci I am, - l ! < 2p ·
Fie de asemenea k 0 E N astfel încît nk ;;i, n0 + p.
Atunci, în particular, vom avea •
L-l
a,,,.,>L---· (I)
p
Pe de altă parte

şi, conform proprietăţii şirului (am,)t eN, există t0 E N şi ~ j ~ p astfel încît

a,,, 10 = a,,,.,- 1 şi cum m,, ;;i: n0 rezultă
L-l
ain,, < l + ~-
Deoarece a t, - p ;;i, n 0 , conform proprietăţii şirului (a.t)k e N rezultă că cei-
L- l
laţi termeni care apar la numărător sînt mai mici ca L + --. Putem
2p
atunci scrie
(2}

Se vede că (1) şi (2) sînt contradictorii. Cu aceasta convergenţa şirului este

demonstrată. Pentru a stabili valoarea limitei, observăm că pentru orice
-~ E N, avem egalitatea

ak + 2ak+I + ... + pa,,+p-l = a1 + 2a + ... + pap,

2 (3)
ceea ce se arată uşor prin inducţie după k.
Trecînd la limită după k-+ oo în (3), găsim (ţinînd seama că lim aw =
k • oo
= lim a„ pmtru i = O, 1, ... , p - I).
.
I1m + ... +
a + 2a 2
a,. = -1- - - - ----"pap
-
n ac
• I + + ... +
2 p
ceea ce trebuia demonstrat.
CE 55. Fie /: R--+ R o f uncţic cu proprietatea lui Darboux astfel încît
f- 1 (x) este o mrtlţime închisă oricare ar fi x E R. Atimci feste continuă.
Alexandru Dimca, G. M. A 6/ 1974

~l4
 Soluţie. Să presupunem prin absurd că există x0 e R în care / este dis-
continuă, adică /(x0 ) nu este limita funcţiei în punctul x0 • Atunci (3)e > O
astfel încît ('v')n ;;i, 1,
I
(3) Xn eR cu lxn - x0 1 <- şi 1/(xn) -f(x0 ) I ;;i, 2e.
n
Din (1) deducem că există un subşir al şirului (xn),,;;;. 1 , fie acesta (x„t)kcN
avînd proprietatea f(xnt) ;;i, /(x0 ) + 2e:, (V) k e N* sau f(x.t) ~ /(x0 ) -- 2e:,
(V) k e N*. Presupunem, de exemplu, îndeplinită prima condiţie. Atunci
pentru orice k eN * avem f(x„k) ;;i,J(x0 ) + e: > f(x 0 ) şi cum/ are proprieta-
tea lui Darboux (3)y„t cuprins între x„k şi x0 astfel încît f(Y•t) = f(x 0) + e:,
(V) k e N*. Aceasta înseamnă că Y•t e/-1 (/(x0 ) + e). Cum I Y•t - x0 I ~
,i;;; ix... - x 0 I ._ O rezultă că y"• ._ x0 • Dar din ipoteză mulţimea J-1 (/(x0 )+e)
este închisă şi deci conţine limita oricărui şir din această mulţime; rezultă
că x 0 eJ- 1 (j(x0) + e:) deci f(x 0 ) = f (x0 ) + e, contradicţie.

Observaţie. Se poate stabili uşor şi reciproca afirmaţiei din enunţ. în

adevăr, fief continuă şi x 0 e R. Să notăm A = f- 1 (x0 ) şi să arătăm că A
este mulţime închisă. Pentru aceasta arătăm că (V) (Yn)nex• CA cu y,,-. y 0 ,
atunciy0 eA. ln adevăr/(yn) = x0 , decif(yn)- x0 ; pe de altă parte/(yn)-/(y0)
şi atunci rezultă /(y 0 ) = x 0 , adică y 0 e A. Evident dacă feste continuă are şi
proprietatea lui Darboux.
CE 56. a) Dacă feste o funcţie reală definită pe un interval, continuă şi
dacă satisface egalitatea
f(x) - f(y) = (y - x)f(x)f(y) (1)
atunci ea este indefinit derivabilă. ln plus
J'"> = (-])" n !j"+l.
b) Să se calculeze derivata de ordinul n a funcţiei f definită prin

f(x) = -1- ·
a+x
c) Să se găsească funcţiile reale de o variabilă reală care satisfac egali-
tatea ( 1).
Aristide Leonte, G. 1\,1. 8/ 1975
Soluţie.
a) Demonstrăm prin inducţie că (V) n e N funcţia este deriva-
bilă de n ori şi avem: j'n> = (- l)n n !Jn+ 1 • Pentru n = 1, fie x 0 un punct
fixat din domeniul de definiţie. Făcînd în (1) y = x 0 obţinem, pentru x =f. x 0 :

f(x) - /(x 0) = _ J(x) J(xo)-

x - x0

95
Trecînd la limită după x - x 0 ,
folosind continuitatea lui f în x 0 , deducem
că J'(x 0 ) există şi avem J'(:r 0 ) = - J2(x 0 ).
Cum x 0 a fost arbitrar, rezultă
că f este derivabilă şi că f'(x) = - f2(x), deci afirmaţia pentru n = 1 este
dovedită. Presupunem că afirmaţia este adevărată pentru n şi să o dovedim
pentru n + 1. Deci ştim că funcţia f este derivabilă de n ori şi avem /" 1 =
= (- 1)" n I/"+ 1 . Cum membrul drept al acestei egali tă ţi este o funcţie deri-
vabilă, înseamnă că şif 111 este derivabilă, adică/ este derivabilă de n + I ori.
Derivînd obţinem (/1" 1]' = (-1)" n I (n + 1)/" f', adică
j<11+1> = (-l)"(n + 1) lf"(-/2) = (-l)"+l(n + 1) 1/"+2,
deci afirmaţia este dovedită şi pentru n + 1.
b) Prin inducţie se arată că/" 1 (x) = (- l)"n ! , ceea ce arată că această
(a+ x)"+l
funcţie verifică relaţia
de la punctul a).
c) Fief o funcţie ce satisface (1). Avem/'= - f2 sau - d///2 = dx
şi integrînd această ecuaţie diferenţială obţinem 1/f = x + a (a e R), de
1
undef(x) = - - (a eR). Deci singurele funcţii ce satisfac (1) sînt cele de
x+a
a punctul b).
CE 57. Să se arate că o condiţie necesară şi sufidentă pentru ca graficul unei
funcţiipolinomiale a unui polinom cu coeficienţi reali P(x) să admită ca axă
de simetrie dreapta x = a este ca să existe un alt polinom cu coeficienţi reali
Q(x) astfel încît:
P(x) = Q[(x - a) 2], (V) x e R.
Marcel Ţena, G. M. 8/1976
Soluţie. Condiţia necesară şi suficientă ca P(x) să aibă proprietatea că
graficul funcţiei P(x) să fie simetric faţă de dreapta x = a este ca P(a-t) =
= P(a + t), (Y) t E R. Facem schimbarea de variabilă y = x - a şi notăm
P( 'I'.) = P(a + y) = Q1 (y). Pentru x = a - t obţinem y = -t, iar pentru
x = a + I obţinem y = t. Condiţia de mai sus este deci mai departe echi-
valentă cu
Q1(-t) = Q1 (t), (V) t E R.
Dacă Q1 (t) = a 0 + a 1t + ... + a„t", din relaţia de mai sus obţinem a 1 = a3 =
= a5 = O şi astfel Q1(t) = a 0 + a 2t 2 + ... + a 2„ t 2", unde 2p este cel
= ...
mai ma.re număr par~ n. Rezultă Q1(t) = Q(t2), unde am notat Q(x) =
= a0 + a x + ... + a Px".
2 2

Avem în final: P(J.) = Q1 (y) = Q(y 2 ) = Q [(x - a)2].

Observaţie. Dacă P(J.) = ax 2 + bx + c, luînd Q(x) = ax - f:,,,/4a obţinem
P(x) = Q[(x + b/2a)2], ceea ce arată faptul cunoscut că graficul funcţiei de
gradul al doilea are axa de simetric x = -b/2a.

96
 CE 58. Să se arate că o condiţie necesară şi suficientă ca graficul unei funcţii
polinomiale a unui ~bolinoni cit coeficienţi reali P(x) să admită centrul de sime-
trie C(a, b) este ca să existe ·un alt polinom cu coeficien/i reali Q(x) astfel încît
P(x) = b + (x - a) Q[(x - a)2], ('v') .ct e R.
Marcel Ţena, G, 1\1. 9/1976
Soluţie. Condiţia necesară şi suficientă
ca C(a, b) să fie centrul de sime-
trie al graficului lui P(x) este ca acest punct C(a, b) să fie mijlocul oricărui
segment de capete ..'\..J(a - t, P(a - t)) şi N(a + t, P(a + t)), te R. Adică
P(a - t) + P(a + t) = 2b, (Y) te R. (1)
Facem schimbarea de variabilă y = x - a şi fie P(x) = P(y +a)= Q1 (y).
Dacă x = a - t ~ y = -t, iar dacă x =a+ t ~ y = t. Atunci condiţia (1)
devine Q1 (t) + Q1 (-t) = 2b, ('v') te R. Dacă Q1 (t) = a 0 + a1t + ... + a11t•,
rezultă prin identificare a 0 = b, a 2 = O, a,= O, ... Astfel, Q1 (t) = b + a 1t +
+ a3t3 + ... + a 2P-tl t 2P+1 , unde 2p + 1 este cel mai mare număr impar~ n.
Aşadar Q1{t) = b + tQ(t 2), unde Q(t) = a 1 + a3t + ... + a2P+ 1tP. Atunci
P(x) = Q1(y) = b + yQ(y2) = b + (x - a) Q[(x - a)2].
____
... x. Să se demonstreze
CE 59. Pentru orice x e R. fie u.(x) = sin sin ... sin
n ori

E un(x) are sumă pentru orice x e R

00
că seria şi să se determine suma sa.
•-t
Stelian Găină, G. M. 11/ 1978
Soluţie. Evident, pentru x = kr., k e Z avem un(x) = O, ('v')n e N*.
deci seria dată este convergentă şi are suma egală cu O. Fiex e R astfel încît
u1 (x) = sin x =I= O. Dacă sin x < O, atunci 1.tn(x) < O, ('v') ne N*, deoarece
funcţia sinus este strict crescătoare pe intervalul [ - r./2, r./2] şi sin x e
e [-1, O) C[ -r./2, r./2]. Rezultă că este suficient să considerăm cazul
în care sin x > O. Atun ci există k e N* astfelîncît sin x;;,, 1/ k. Vom demonstra
prin inducţie că un(x) ;;i,. 1/kn, ('v') ne N*. Pentru n = 1 relaţia este adevărată
datorită alegerii lui k. Presupunem că este adevărată pentru n. Deoarece
t1n+ 1(x) = sin un(x) şi 1t,.(x) E (O, 1], rezultă

ftn+ 1 (x)=sin un(x);;,, sin 1/kn ~ ( 1/kn)/ (1+ 1/kn) = 1 ;;,, 1 , unde
kn + 1 k(n + 1)
am ţinut seama şi de inegalitatea sin x ;;,, _x_. valabilă pentru orice
I +x
x e [O, r./2]. Astfel, suma parţială de ordinul n va fi
1 " 1
s,.(x) = E"
;-1
u,(x)
t "
;;i,. - E-:-Şi
k ;-1 i
cum lim
•• 00
E-:
z
;-1
=+ oo,
rezultă lim sn(x) = + oo. Deci în acest caz seria este divergentă şi are suma
11 • 00

7 - Probleme din Gazeta Matematică - cd. 1037 97

 + oo. Deducem că în cazul sin x < O seria este divergentă şi are suma - oo.
Prin urmare:
00

Bu,.(x) =
{-ao
dacă sin x < O,
O dacă sin x= O,
n=t +oo dacă sinx>O.
. CE 60. Fie J : (a, b) -+ R o funcţie le două ori derivabilă. Dacă pe gra-
ficul funcţiei există trei puncte coliniare, atunci ( 3) c e {a, b) astfel încît f"(c}=O.
Marcel Chiriţă, G. M. 7/1978
. Soluţie. Fie A(xi,/{x1 )}, B(x3 ,f(.~3 )), C(.xa.f(.xa)) cele trei puncte coli-
mare de pe graficul funcţiei, unde a<x, <Xz<Xs<b. Scriind că punctul B
este pe segmentul IAC I avem

{
X2 = tx1 + (1 - t) Xa unde te(0,1).
(I)
/(x2) = tf(x1) + (1 - t) /(Xs),
Conform teoremei lui Lagrange aplicată funcţiei / pe intervalul [x1 , x2 ],
( 3) ~l E ( Xi, X2) CU
/(x2) -f(x1) = (x1 - x1)/'(~1). (2)
nm. 1 t - l
(1) avem/(x1 ) = -/(x3) + --/(Xs) şi x1 = - x2
1 t - l
+- - x3 , pecare
t t t t
înlocuindu-le în (2) vom obţine după simplificări:
/(x2) - /(xa) = (xz - Xs) /'(~1)- (3)
Teorema lui Lagrange aplicată funcţiei f pe intervalul [x2 , x3] asigură existenţa
unui punct ~2 e (x2, x3) cu/(x2) - f(x3 ) = (x1 - x3)/'(~2), şi introducînd în (3)
obţinem /'(~1 ) = /'(~ 2). In sfîrşit conform teoremei lui Rolle, ( 3) ce (~ 1 , ~ 2)
cu f"(c) = O.
CE 61. Figura F(r) este formată din· punctele ptanitlui situate la o dis-
tanţă mai mică decît numărul real strict ·pozitiv r sait egalii. cu r, faţă de un
· hi· oarecare şi. are aria
t riung . A(r ) . Sa se arate ca lim --.,
w w A (r)- = it.
, • 00 ,M
fra,:a Scare, G. M. 8/1979

Soluţie. Vom concepe triunghiul ABC ca fiind linia poligonală respectivă

(frontiera) reunită cu interiorul triunghiului (de altfel rezultatul ar rămîne
valabil şi dacă am înţelege în rolul triunghiului numai frontiera).
După cum u~or se constată, mulţimea respectivă este reuniunea urmă­
toarelor mulţimi
- triunghiul ABC (deoarece punctele acestuia au distanţa nulă pînă la
triunghiul ABC).
- dreptunghiurile (concepute ca linii poligonale reunite cu ~nt_erioarele
respective) BB 1C1C, CC 2A 1A, AA 8 B 1 B, care au bazele de lung1m1 respec-
tiv a, b, c şi înălţimea de lungime r.

98
 - sectoarele de cerc AA 1A 2, BB1B 2 , CC 1C2 , cu centrele în A, B, C,
A A
raza r, iar unghiurile la centru de măsuri respectiv 7t - µ(A), 7t - µ(B),
,r..
,. - µ(C). Notînd cu S aria triunghiului ABC, vom putea scrie
,r.. A
µ(A)] r 2 [1t - u(B)] r 2
A(r) = S +ar+ br + cr + [ 1t -
----'--'..c__
2
+ '2 +
A

+ [r. - µ(C)] r 2 ·=S +(a+ b + c) r + 1tr2. iar

2
lim A ~r) = lim [ ~ + a + b + c + 7t] = n.
r oo r2
• , • ao ,~ r
CE 62. a) Fie P e R[.\.1 un polin&m de gradul trei cu proprietatea că
ecuaţia P(x) = O are toate rădăcinile reale şi distincte, iar IC R un interval.
Să se demonstreze că, dacă o funcţie neconstantă f: J - R are proprietatea că
(P' of) (x) = O, {V) x e J, atunci f ,m admite primitive pe I.
b) Fie lCR un interval şi fie a e R*. Există funcţii f: I - R cit pro-
prietatea că (f of) (x) = ax, (V) x e J, care admit primitive pe I?
D. M. Bătineţu, G. M. 21/979
Soluţie. a) Fie x 1 <x 2 <xa rădăcinile reale distincte ale lui P. Conform
teoremei lui Rolle există y 1 e (x1 , x2 ) şi y 2 e (x2 , x3) astfel încît P'(y1) = O
şi P'(y 2 ) = O. Cum P' are gradul doi, rezultă că singurele rădăcini ale acestui
polinom sînt y 1 şi y 2 , care sînt reale şi distincte. Deoarece P'(f(x)) = O,
( V) x e I, deducem că / (x) este rădăcină pentru P', deci/( x) e {Yv y 2}, ( V) x e J.
Dar/ fiind neconstantă, ia efectiv ambele valori y 1 şi y 2 , ceea ce înseamnă
că f(I) = {Yv y 2}. Dar atunci/ nu are proprietatea lui Darboux şi deci nu
admite primitive.
b) Să presupunem că ar exista o funcţie f: I - R care are primitive şi
astfel căf(/(x)) = ax, ('v') x e J, unde a < O. Se arată uşor căf este injectivă,
iar din faptul că ar admite primitive, rezultă că are proprietatea lui Darboux.
Fiind injectivă şi cu proprietatea lui Darboux, înseamnă că este strict
monotonă pe intervalul I; dar atunci/ o J este funcţie strict crescătoare, în
timp ce funcţia de gradul I, x - ax este strict descrescătoare, contradicţie.
Aşadar nu există funcţii cu proprietăţile cerute.
CE 63. Să se demonstreze că:
. ,. 1 q
1) lim
tl •
E--=
kqk
CX,k=I
ln--,
q- 1
q > 1.

. " 1 1 q+t
2) hm E----=-
n • co k=O (2k + 1) q 2
ln--, q >
f - 1
2 k+l
1.
Dorin Andrica, G. M. 1/1981
Soluţie. Se utilizează dezvoltarea în serie de puteri a funcţiei f(x) =
= ln ( 1 + x), x > - 1. Avem
j<">(x) = (- l)"-1 (n - 1) I (1 + xt", (V) n ;:J!; 1

99
deci
/(O) = O şi f'"l(O) = (- qn-1 (n - l) ! pentru n ~ l.
Atunci
/Cnl(O} oo ( l)n-1
ln ( 1 + x) E-- xn = E '- · x".
00
= (l}
a=l 1Z ! >t=l H

I) In egalitatea (1) se face x = - liq şi se obţine

ln(l - ~)=
q
-E~=
nq
- limt~•
kqn=l N• OOk=l

de unde
. " I o
hm"--= ln _:
ho:>!={_ kqlc q- 1
Z) In {l) se face x = 1/q, apoi x = -1/q şi se scad egalităţile obţinute,
rezultînd

( q1)
ln 1+- -ln 1 - - =Z ( q1) 00

~ (2n + 1) f"T
1 . =
" 1
=2limE----,
n o:> k=1 {2k + 1) q21c+l
•

de unde
" 1 I q--i..l
l i m E - - - - - = - l n - - '-·
ll->00 k=l (2k+ 1) q "+
2 1 2 q- I

100
 Capitolul III
PROBLEME PENTRU
TREAPTA ÎNTÎI (T 1)

Introducere

Treapta I trebuie înţeleasă, în această lucrare, într-un sens mai larg decît
cel obişnuit, adică învăţămîntul claselor IX şi X, fiindcă atunci cînd elevul se
găseşte în faţa unui examen de selecţie pentru treapta I, el a parcurs materiile
claselor I-VIII şi i se cere să le stăpînească. De aceea, în acest capitol vom
găsi probleme care presupun astfel de cunoştinţe, grupate pe disciplinele
respective din planurile de învăţămînt în vigoare, fiiră a ne lua ca limite
acest e planuri.
Din nou se acordă o atenţie susţinută teoriei numerelor prin probleme
de divizibilitate ca (T1 1), (T1 2), (T1 6), de determinare a unor numere natu-
rale prin proprietăţi ale cifrelor şi grupurilor lor de cifre ca (T1 3), (T1 9),
semnată de I. Ionescu, (T1 13) de N. Clorănescu sau (T1 14) de G. Buicliu;
de asemenea vom găsi probleme privind numerele prime ca (T1 4), (T1 5)
sau cuburi perfecte ca (T1 7), (T1 8). Prin varietatea tematicu, cititorul se
va simţi atras de acest domeniu prestigios, care în prezent capătă valenţe
noi prin introducerea unor metode analitice sau informatice.
Algebra, de-a lungul celor patru ani, în care se predă pînă la examenul
de admitere în treapta a II-a, prezintă o largă varietate tematică şi în conse-
cinţă vom găsi probleme atractive şi de dificultăţi adesea considerabile. Rezol-
vări de ecuaţii şi sisteme ca (T1 17), (T 1 19), (T1 31) sau (T1 35), ultima fiind
semnată de A. Angelescu, se îmbină cu inegalităţi în (T1 18), cu calcule de sume
în {T1 22) pentru a se trece la proprietăţi ale numerelor reale sau complexe în
(T 1 21} şi (T1 23). Nu sînt neglijate nici probleme cu caracter mai general precum
cele privitoare la polinoame, ca (T1 25), (T1 26), (T1 29) sau fancţii ca (T1 24);

101
de asemenea nici proprietăţi ale rădăcinilor primitive ale unităţii pe care le
evidenţiază {T1 27) sub semnătura lui Â. G. loackimescu, acest stîlp al Gazetei
Matematice, inginer şi matematician de impresionantă cultură şi profunzime.
Geometriei sintetice i s-a acordat locul cel mai vast în acest capitol. Din
punct de vedere metodologic, trebuie să mărturisim că nici manualele nici
revistele nu ajută pe începători să se orienteze în rezolvarea problemelor
de geometrie. În schimb pretenţiile sînt mari, în toate ocaziile, inclusiv la
examenele de treapta I.
lncercarea noastră de a realiza o culegere antolo:;ică şi metodologică
se concretizează în special în punerea în evidenţă a cît mai mnlte şi mai rod-
nice metode de rezolvare a problemelor de geometrie. Vom avea în general
probleme de relaţii metrice ca (T1 58), semnată de N. Abramescu, (T1 50),
(T1 44) sub semnătura lui D. V. Ionescu, (T1 61) semnată de Gh. Bazacov,
(T1 59) propusă de V. Thebault sau (T1 67) propusă deGh. Ţiţeica.
Nu lipsesc aici proprietăţile de concurenţă ca {T1 45) semnată de O.N. Ţino,
de perpendicularitate ca (T1 54), asemănare ca (T1 53), puncte fixe ca (T1 52),
nici relaţii de inegalitate ca (T1 47) sau (T1 60). Astfel, capitolul, prin cele
27 probleme de geometrie, mai ales plană, este instructiv prin bogăţia de
noţiuni şi metode pe care le oferă.
Mai modestă este contribuţia în domeniul trigonometriei, explicabilă
prin estomparea prezenţei ei ca disciplină în programele şcolare. Totuşi cele
8 probleme aduc în actualitate proprietăţi interesante şi nebanale ca inega-
litatea din (T1 35), rezolvarea unor ecuaţii în (T1 38), (T1 39) sau stabilirea
unor relaţii ca în (T1 40).
Considerăm că prin această incursiune în conţinutul capitolului, citi-
torul va putea avea o bună orientare în tehnicile şi metodele utile treptei I.
T 1 1. Să se arate că numă1ul

E = 1848 18 n + 9614,. - 2 este divizibil cu 19, n e N.

C. Istrati, G. M. 5/ 1915

Soluţie. E = (1843 18 "

1) +
(96 1 ""' - l). însă 1848 18 " - 1 = .fl'l(l84818 -
-
- 1) = .JJt(1848 1 9-l - 1) =
..All9, unde pentru ultima egalitate am ţinut
seama de teorem1 lui Fermat. Apoi 96 1 '- - 1 = Jll(96 - 1) = .JJl 95 =
= .fl'l(5· 19) = _fl'l 19.
T 1 2. Dacă p este un număr natural ;;i,: 3, să se găsească restul împărţirii
numărului p! prin numări,l

l(p - 2) + 2(p - 3) + 3(p - ~) + ... + (P - 2)1.

S. 1'vfirea, G. M. voi. XV

Soluţie. Dacă p = 3, avem p ! = 6, iar împărţitorul este 1 • 1 = 1, deci

restul împărţirii respective este O.

102
 J,-2
....cum.p >"37Notînd cu 1 hnpărţitorul avem.I= E k(p -
k=1
k- 1} =

P-2 ~ 2 2 (P- 2}(p- 1}

= p Ek - P-2
E(k + k} =
2 (:P- 1) Ek - ~
Ek2 = (P-1)•=---~--'- -
11=1 11=1 1--1 11=1 2

_ (P - 2) (P - l) (2:J, - 8) = (P - 2) (P - t)p.
6 6

Dar p = (P - 2) (P - l)P. (P - 3) ! . 6, ceea ce înseamnă că împărţirea se

6

face exact şi deci restul este O. Aşadar pentru orice p ~ 3 număr natu-
ral restul împărţirii respective este O.
T1 3. Să se găsească un numi:, nat11ral care se descompune în doi factori,
astfel ca primul factor să fie ctebul emui număr, iar al doilea factor să fie un
număr prim de trei cifre, în ctire cifra sutelor este egală cu rădăcina cubt'că a
primului factor, iar diferen-ţa dintre cifra unităţilor şi a zecilor adunată cit a
sutelor dă o sumă egală cu primtt,l factor.
A. Bunesctt, G. M. voi. XXI, 1911
Soluţie. Fie N numărul căutat. Din enunţ rezultă

N = .a (100a + 10b + c}, (1)

e- 6+ "= a 3• (2)
Din relaţia (2) rezultă: c - b = (i11 - I) a(a + 1), adică diferenţa c - b este
un produs de trei numere consecutive. Acest lucru se întîmplă cînd:
a) c - b = O adică c = b şi deci l. "=
Urmează deci N= 100+ lOb+c. adică N ceincide cu factorul prim de trei
cifre. Dar c nu poate fi decît un număr impar, adică c e {1, 3, 5, 7, 9}. Deci
avem numerele 111, 133, 155, 177 sau 199. Dintre acestea numai 199 este
număr prim, deci N = 199.
b) c - b = 6. Rezultă a - 1 = 1 adică a= 2.
Deci avem N = 8(200 + 10b + c).
Cume este un număr impar adică 1,6. 5, 7sau 9, iar pe de altă parte c-b=6,
rezultă soluţiile: N = 8 · 217, ceea ce nu convine problemei (2ţ_17 este neprim)
ş.i N = 8 · 239 = 1912. Deci soluţiile problemei sînt 199 şi 1912.
T1 4. Fie p un număr natt1ral prim. Să se determine toţi k e Z pentru
care ./k2 - pk e N.
Liviu Pfrşan, G. M. 4/1981

103
 Soluţie. Fie ,./k 2 - pk = meN- k2 - pk - m2 = O -ue

k = p ± Jpz + 4m2.
2
Trebuie ca p1. + 4m2 = q2 (unde q e N) adică p 2 = (q + 2m) (q - ~
Cum q = 1.m ;;;ii: q - 2m avem posibilităţile:
I. { q + 2m = p 2 II. { q + 2m = p
q- 2m= I q- 2m=p.
Din I rezultă m = P2 -4 1 şi pentru ca m e N trebuie cap să fie prim impar
obţin

11 r· r.
(P #: 2); din {I) se

kl =(p k2 = - (P 2 1
Din II = O şi apoi din (1) obţinem
rezultă m
k3 = p, k 4 = O.
În concluzie dacă p = 2 avem numai soluţiile k3 , k 4 , iar dacă p ~ 3 avem
-soluţiile ki, k 2, k3 , k4.
T1 5. Fie P un
număr prim, p ~ 3. Definim şirul (ak)keN• astfel!
a1 = P; Za.t + 1, k ;;;ii: 1. Notăm c1, l(P) acel număr natural n, care
a.t+1 =
are proprietatea că numerele a 1, a2 , ••• , a„stnt prime, iar a„+1 nu mai este prim .
.Să se arate că
l(p) <. p - l.
Marcel Ţena, G. M. 3/1981
Soluţie. Se stabileşte prin inducţie după k formula:
a,, = 2k- 1 p + zr.- 1 - 1, (\f) k e N*.
Atunci pentru k = p obţinem a11 = 211- 1 p + 2P-l - 1 şi folosind teore-
ma lui Fermat, rezultă că a11 este multiplu de p. Cum a 11 > p rezultă că aP
nu este număr prim, ceea ce arată că l(p) <. p - I.
Există şi numere prime pentru care se poate atinge egalitatea, de exemplu
1(5) = 5 - t = 4.
T 1 6. Pentru orice n-;,,J să se arate că numărul l · 3· 5• 7 ..... {2" - 1) - 1
se divide cu 2".
Corneliu Avram, G. M. 2/1981
Soluţie. Demonstrăm prin inducţie după n. Să notăm cu a„ numărul din
-enunţul problemei. Avem a 8 = l • 3· 5· 7 - 1 = 23 • 13. Presupunem că
a,. = 2" • k şi să arătăm că a,.+ 1 este multiplu de 2"+ 1 .

J04
Avem
an+l= l• 3• j• 7 ... (2n- 1) {2"+ 1) (2n+3) {2"+.5) ... [2"+ (2"- 1)]-1=
= (a,.+ I) (2" + 3) (2" + 5) ... [2' + (2" - 1)] - 1.
+ 1) {2" (1)
Considerînd polinomul/= (X + 1) (X + 3) (X + 3) ... (X + 2• - 1), obser-
văm că termenul său liber este an + 1, iar termenul de gradul I are drept
coeficient o sumă cu un număr par de termeni impari, adie! un număr par
Rezultă
f = X 2 •g + 2pX +a,.+ 1,
unde g este un polinom cu coeficienţi întregi, iar p E N.
Luînd X = 211 , obţinem egalitatea
(2" + 1) (2" +
3) (2·• +
5) ... [2" +
(2·• - l)] = 22" q + 2n+l p +a,.+ 1, unde
q E N. Atunci, continuînd în (1) vom obţine
+
a„+l =(a,.+ 1) (22"q znnp +a,.+ 1) - I= ..111.2•• 1 +(a.+ 1)3 - 1 =
+ +
= .../llln+i + 22n • k 2 2 • 2·• · k I - 1 = Jll.2"+ 1 , ceea ce termină demon-
straţia prin inducţie.

T 1 7. Fie a E N*. Să se determine n E N* astfel în~ît

A = a 311 +3a 2 + 3a + I să fie un cub perfect.
O. Owllo,, G. M. 12/ 1981

Soluţie. 1) Dacă a= 1, avem A = S, (V) n E N*, deci este cub perfect.

2) Fie a> l. Dacă n= I, avem A= (a+ 1) 8 ,care este cub perfect.
Dacă n > 1, avem

(a") 3 < a 3 '' + 3a + 3a +

2 I <as"+ 3a2" ~ ia• -I, 1 ==- (a• + 1) 3,

ceea ce înseamnă că A nu poate fi cub perfect.

T1 8. Să se demonstreze cc, oricare ar fi n E Z, numerele n + 1 şi 8n + 1
nu pot fi simultant cabluri p rfecte.
Titus Andreescu, G.1\1. 10/1978
Soluţie. Vom arăta că dacă n + 1 este cub, atunci Bn 1 nu mai poate +
fi cub. Fie aşadar n + 1 = as, a E Z. Atunci n = a9 - 1, deci 8n 1 = 8a3 - 7. +
Pentru a E {(- oo, - 1] U [2, oo)} n Z avem inegalităţile
(la - 1) 3 < 8a3 - 7 < (2a) 8 ,
,ceea ce arată că 8a3 - 7 nu mai poate fi cub perfect.
Pentru a= O avem n = - 1 deci Bn +
1 = - 7, care nu este cub
Pentru a= 1 avem n = O, ceea ce contrazice ipoteza n E Z*.
T 1 9. Ce număr natural nenul trebuie scris la dreapta unui număr natural
nenul pentru ca el să crească cu 1000.J
I, Ioneseu, G. M. vol. XXVIII 1922

105
 Soluţie. Fie N un număr după care scriem un număr natural nenul n
de m cifre, astfel ca numărul format să fie N + 1000. Deci
1omN + n = N + 1000 sau (tom - 1) N = 1000 - n.
Rezultă că n < 1000, adică n poate avea una, două sau cel mult trei cifre.
Fie m = 1. Ecuaţia devine
1-n
9N = 1000 - n sau N = 111 +- -•
9
Dar pentru ca N să fie întreg trebuie ca n să fie egal cu 1 (ţinem seama că
n are o singură cifră).
Urmează deci N = 111, adică numărul obţinut este 1111.
Fie m = 2. Atunci rezultă
99 N = 1000 - n sau N = 10 + 10 - n .
99
Rezultă n = 10 şi N = 10 adică numărul obţinut în acest caz este 1010.
Fie ni = 3. Rezultă 999 N = 1000 - n.
Cum N este cel puţin 1, rezultă că n nu poate avea trei cifre. Deci în acest
caz nu avem soluţii.
T1 10. Să se determine im număr de forma abba, ştit"nd că în ori"ce bază
este un cub perfect.
Lucian Mănescu, G. M. 1/1960

Soluţie. Fie x baza în care este scris numărul dat. Rezultă

= ax3 + bx2 + bx + a = a(x3 + 1) + bx(x + 1) =

N
= a(x + 1) {x2 - x + 1) + bx(x + 1) = (x + 1) [ax2 + (b - a) x + a].
Pentru ca numărul natural N să fie cub în orice bază, trebuie ca
ax2 + (b - a) x +a= (x + 1) 2 , (V) xeN, x~2 adică a= 1 şi b- a= 2.
Rezultă deci a= 1 şi b = 3, adică numărul căutat este N = 1331.
T1 11. Să se găsească numărul abcd care este produsul a trei numere con-
secutive dintre care două prime, ş#ind că ab ş(cd sînt două numere consecutive.
V. Lungu, G. M. voi. XXII, 1916
Soluţie. Numărul căutat este de forma
abcd n 3 - n (n E N*).
Prin urmare rezultă

1000 < n3 - n < 10 OOO sau 10 < n < 22.

Dar între 10 şi 22 singurele trei numere consecutive dintre care două sînt
numere prime sînt 11, 12, 13 sau 17, 18, 19; produsul lor este respectiv 1716

106
şi respectiv 5814. Dintr~ aceste produse primul îndeplineşte condiţia din
enunţ ca să fie format din juxtapunerea a două numere consecutive.
T1 12. Să se găsească toate numerele naturale nenule scrise c11, cifre diferite,
la care cifrele sînt proporţionale cu rangu,l lor de la dreapta la stînga.
I. Ionesw, G. M. voi. XXXVIII, 1932
Soluţie. Numărul maxim de cifre va fi nouă, de aceea vom considera
cazul general, rămînînd ca numerele cu mai puţine cifre să fie deduse din
acesta. Fie numărul -ihgfedcba. Din enunţ rezultă
a b c d e f g h i
-----------------·
1 2 S 4 5 6 7 8 9
Pentru a= 1 rezultă b = 2, c = 3, d = 4, e = 5.J = 6, g = 7, h = 8 şi i = 9.
în acest caz soluţiile vor fi: 21, B21, 4321, 54 321, 654 321, 7 654 321, 87 654 221,
987 654 321.
Pentru a = 2 rezultă b = 4, c = 6, d = 8. în acest caz soluţiile vor fi 42.
642, 8642.
Pentru a = 3 rezultă b = 6 şi c = 9. In acest caz soluţiile vor fi 63 şi 963.
In cazul în care a = 4 rezultă b = 8, adică soluţia 84.
T1 13. Să se găsească un pătrat perfect de trei cifre astfel ca nmnărul format
de primele sale dotttt cifre să fie răsturnatul rădăcinii sale pătrate, iar ultima
czfră să fie egală cu suma primelor două.

N. I. C-iorănesi:u, G. 1\1, ·rnl. XXVI, 1920

Soluţie. Dacă notăm prin abc numărul căutat, din enunţ rezultă
100b + 10a + (a + b) = (10a + b) 2 sau 100b + a == (lOa + b).
-(10a + b - 1).
Deoarece membrul al doilea este produsul a două numere naturale conse-
cutive, rezultă că a este număr par. Pe de altă parte avem
10a + b ~ 31 (deoarece 322 are mai mult de 3 cifre).
Dar a şi b fiind cifre rezultă că a nu poate fi decît 2 (a= 3 şi b = O sau
1 nu conduc la soluţii).
Prin urmare b va fi dat de ecuaţia b2 - 61b + 378 = O
a cărei rădăcină de o singură cifră va fi b = 1. Deci numărul căutat va fi
27 2 = 729.
T1 14. Să se găsească un număr de trei cifre distincte, egal cu suma tuturor
numerelor de cîte două cifre, care se pot forma cu cifrele numărului căutat.
Gh. Buicliu, G. M. vol. XVI

101
 Soluţie. Dacă a, b şic sînt cifrele numărului căutat abc atunci toate nume•
rele de cite două cifre, care se pot fonna cu ele sînt:
aa bb, cc, ab, ba, ca, ac, bc ~i cb.
Rezultă deci
abc = l la+ 1 tt + I Ic+ !Oa+ t, + a+ 10b + !Oe+ a + lOa + lOb +
+ 2c + b + toc= 33 (a + b + c). Deoarece 33 l abc rezultă că 3 i (a+ b + c),
adică 99 I abc.
Dar de aici rezultă că 9 I (a + b + c). Dar a, b şi c fiind de o singură cifrrt
rezultă că suma lor nu poate fi decît 9, 18 sau 27. Deci abc căutat poate fi
unul din numerele:
abc = 33 · 9 = 297;
abc = 33· 18 = 594,
ă'bc = 33· 21 = 891.
Dar egali fa tea iniţială este verificată doar de numărul 594.
T115. Să se rezolve în numere întregi ecuafia:
(y + xy + 1)2 + (x 2 + y2 - 17) 2 + (2xy + x + 2y + 2) = O.
C. Iosijescu, G. M. voi. XIV, 1908- 1909

Soluţie. Ecuaţia dată se mai poate scrie

(y + xy + 1) + (x + y 17) + x + 2x (x + xy +
2 2 2 - 2 2 1) = O sau
(x + y 217) + (x + y + xy + 1) = O.
2 - 2 2
Deci
{ x +y = 17 sau {x2 +y2 = 17
2 2

x ¼ y + xy + ! = O (x + 1) (y + I) = O.
Rezultă deci următoarele soluţii:

X= - 1, {X= -
{y=-4. 1, {X= - ·4, {X =4
y=4 y=-1 y=-1.
T1 16. Să se găsească solujiile reale ale sistemului

{
x3 + 2x y - y 3 + 44 = O,
2

2y3 + 3xy + x y + 20 = O.
2 2

Olimpiada de mattn1aticd, ci. IX, 1956, Bucureşti. G. M. 4/ 1957

108
 Soluţie. Adunînd cele două ecuaţii ale sistemului rezultă

(x + y) 3 = - 64.
Tinînd cont de ipoteză, rezultă

x +y = - 4 sau y = - (x + 41.
înlocuind pe y în prima ecuaţie n:!zultă x 2 + llx + 27 = o·
Soluţiile ecuaţieivor fi x1 = - 3 şi x 2 = - 9, care implică y1 =- l şi
)'2 = 5.

T1 17. Să se aranjeze în ordinea mărimii relative rădăcinile ecuaţiilor:

x2 - 2m x + 2m - l = O,
x1 + 2tm - l)x - 2m - 5 = O,
cînd m variază de la -oo la + oo.
I. Ionescu, G. M. voi. III, 3/1897

Soluţie. Fie x 11 , xu rădăcinile primei ecuaţii, respectiv x11, x 22 rădăcinile

celei de a doua ecuaţii. Ordonarea presupune că ele sînt reale, adică
~ 1 =4(m-1) 2 ;;?;0 . .
{ , realizat pentru once m e R.
~2 = -i(m:? + 6) >0
~u este necesar să ne prevalăm de faptul că x11 şi x12 depind raţional de
parametru (de altfel x 11 = I), ceea ce nu se intîmplă pentru x21 şi x22 • Avem:

{Xn +
x x =11 12
Xi~= 2m ;
2m - l
{·~:U +
,t 21 x 22
X22
= -
= -
2m -
2(n~ -
,:,_
I)

Fie f 1 şi / 2 trino:imele asociate. Putem scrie

f1(X21) = X~1 - 2m X21 + 2m - 1,
/1(X22) = X~2 - 2m X22 + 2m - 1,
deci:
/1(X21) + /1(X22) = x~1 + xi2 - hi{x21 + xd + 4m - 2 =
= 4(m - 1) + 4111 +
2 lO + 4m(m - + 4m - 2 = 1) 8m 2 - 4m +
+ 12 = 4(2m + 3);
2 - m
/1(x21)f1(X22) = (xux221·2 - 2m X21X22(x21 + X2:.i) + (2m - 1) (xl1 + 42) +
+ 4m 2 x 21 x 22 - 2m(2m - l) (:r. 21 x 22 ) + (lm - 1) 2 = (2m + 5) 2 -
- 4m(m - 1) (lm + 5) + (lm - 1) :4(m - 1) 2 + 4m + 10] + 4m 2(2m +
+ 5) + 4m(2m - 1) (m - 1) + (2111 - 1) 2 = 4m 2 + 20m + 25- 8m 3 -
- 12m + 20m + 8m
2 3 - 12m 2 + 32m - 1-t + 8m 12m + 4m + 3- 2

+ 4m 4m + 1 = -
2 - 48m 2 + 72m + 12 = 12 (-4m + 6m + 1). 2

109
Observăm că / 1 (x 21 ) + / 1 (x22) > O pentru orice m e R. Avem apoi urmă­
toarele cazuri:

I• m 3-
< - _;f3
- - • f(1 ,<:n )/( )
1 x 22 < O,
din care rezul tă ordonănle
.
4
( 1)
sau

II. i3- ✓l3

m= - -4- - ~ .x11 = X21 =

III.

caz special, asupra căruia vom reveni;

IV. 8 + ./13
m=-- -- = < < Xzz=
1 + .jl3
4
X21 X11 2 = X12;

V.

din care rezultă ordonările:

sau
(2)
Ordonările ( 1) şi (2) fiind motivate după principiul continuităţii, rezolvă şi
cazul special:

P entru 111 = 1 avem xu = x12 ş1. cum 1 e ( 3 - 4..}13 3

• - -4-
+ /13 ) , nu 1mp1e-
. .
tează asupra ordonării decît prin permutarea expresiilor aferente rftd[1cini-
lor x2i, x 22 .
T1 18. Şti1'nd că x, y, z, u rBprezintă numere întregi şi pozitive diferite,
scrise fa ordinea 1 < x < y < z < u, să se arate că
81
xyz + zyu + xzu + yzu~ -xyzu - 1.
24
I. ]J ănescu, G. M. 10/ 1956

.ilO
 Soluţie. Inegalitatea se mai poate scrie
xyz + xyu + xzu + yzu + 1 ~ ~ sau _1_ +..!._ +..!._ +..!._ +..!._ ~ ~.
xyzu 24 xyzu x y a u 24
1 1 1 1 1
Dacă f(x, y, z, u) = - +- + - + - +--,
x y z u xyzu
ţinînd seama de ordonările din enunţ, rezultă că funcţia are un maxim pentru
x = 2, y = 3, z = 4, u = 5. Maximul funcţiei este 31/24 deci
f(x, y, z, u) ~ 31/24.
T1 19. Să se rezolve ecuaţia:

şi să se verifice soluţiile aflate.

C. Ionescu-Ţiu, vol. XLIV

Soluţie. Se ridică la pătrat, se fac reducerile şi se obţine

2/x -x = 2 ../1/x2 - 1 + x2/4- 2/x-x = 211/x - x/21.

Avem cazurile:
I. 2/x - x = 2(1/x - x/2) pentru 1/x - x/2";;;0, deci o identitate.
II. 2/x - x = 2(."t:/2 - 1/x) p~ntru 1/x - x/2 <: O.
Pentru valori reale ale lui x, prima parte a egalităţii din enunţ este reală.
şi deducem din partea a doua că x este pozitiv, deci din I obţinem O< x ~ /i,
iar din II obţinem x = ./2. Se mai observă că pentru x e (0,../2] radicalii
care apar au sens. într-adevăr 1/x ±../1 - x2/4 ";;;O deoarece 1/x2 ";;; 1 -
V
-x2/4-{x2 -2) 2 ";;;O. De asemenea avem 1/x+ ../1 - x2/4 > 1/x- ../1 - x2/4,
ceea ce înseamnă că membrul stîng din enunţ este pozitiv ca şi cel dnpt. Deci
V
e>rice x e {O .,/2] este soluţie.
Aşadar mulţimea soluţiilor ecuaţiei date este intervalul (O, .,/2].

T1 20. Ce sumi a avut o persoană dacă şi-a consum:it-o în n zile, cheltuind

zilnic a n-a parte din sum;i răm:isă, plus 1 leu, şi care sînt cheltuielile zilnice?
Gh Pştopeanit, G. M. voi. XXXIX, 1933

111
 Soluţie. Fie S s11ma cerută, C1 • C2 , ••• , C1;, ... , C"_ 1 , C" cheltuielile
zilnice făcute, iar R1 , R 2 , ... , R 1,, ••• , R,,_ 1 , R" sumele rămase la sfîrşitu.l fie-
cărei zile. Rezultl: ·

C1
s
=-+ I,
n
R1
Cz-==-+ l,
fJ

Rr. = R,,_ 1 - C,.

C•-1 = Rn-2 + 1,
n
Cn R,,_1
= ----+1,
n
întrucît la sfîrşitul zilei a n-a n-a mai rămas nimic, avem Rn = O.
Din relaţiile de mai sus rezultă:

R1 = S - (~ + 1),
n
adică R1 = n - 1 S -
n
1; C2 = ...!._ ( n - 1 S -
n n
1) +
n-1 -n-1
+l sau C2 = - - - S '
1i2 ·-;;:;-·
·

(n - 1) n- I n - 1 R2 ___ (n - 1) 2 S _
R2 = ...;__~ S -1 - - - - S - - - sau
n n 2 n n2

2n-1 1 Ca=.!_[(n-1) 2 5 _ 2n- l

n n n2 n
]+ l= (n n -1) 2 s+
3
(n-=...!Y.
n2
Să demonstrăm prin inducţie că

ff - 1 )k-1 u,1:- 1 - (n - 1)1'-·l

R1 _1 = ( -,.-- S- nt-2

(1)
C1
(n - w-1 + (-
= ....:,.._----'---S fi - 1 ).:.--1
- ·
n„ n

l 12
In adevăr, pentru k = 2, k = 3 s-a verificat. Să presupunem relaţiile (1)
adevărate. Atunci

Ri.: = Rk-1 - cil =

n_ 1
(- - -
)k-1 s - (n _ l)
-----'--
1.:-1
s - -----'---~-
n.--1 _ (n _ l)k-1
n nk n,,-2

( l )k-1
sau Rk = n -
n,.,
(n -
.
l) S -

n,., - n(n - t).t- + (n - l)k-l - ( n - 1 ) ' ~

1 n ' - (n - l)k 1 1
-----'------~---------
~1 n
~---~--'--
n.t-1

Pe de altă parte avem

Rk
Ck+l=-+ (n-W5_ nk-(n-J)k
1= ------+1=
nnk+l nt

= (n - 1)k
nk~l
s + (n -
n
1 )k, ceea ce trebuia demonstrat.

Făcînd în expresia lui Rk-l din (1) k - 1 = n obţinem

R 11
n - -1 )" S -
= (- n" -· (n - l)" = O, de unde rezultă
n nn-1

n" - (n - li"
S = . n.
(n - 1)"
T1 21. Dacă a, b, c sînt numere raţionale, stri"ct pozitive cu a + c #: b,
a+ b '#C şi ./a= .Jb + ./c, atunci ./a, ✓-b. ,./c sînt proporţionale cu numere
raţionale.
Gh. Galbură, G. M. 4.jl950
- - b-c b-c
Soluţie. Avem ,./b - ,./c = ----,,- - •
,./b + ,./c - ,./a
Pe de altă parte egalitatea dată se scrie ,./a - .,/b = ,,'c sau, ridicînd la
pătrat, rezultă a+ b - 2 ,.jab= c, de unde urmează că
a+b-c -a+b-c -
✓-ii= ---=--=,./a - - - - . Analog, rezultă .,/c =
2.,/a 2a
=a-b+c=la•a-b+c,
2,,ja 2a

de unde -
✓a
2a
.Jli
= ----,,---
a+b-c
- - -,,Jc- -
a-b+c

8 - Prebleme din Gazeta Matematică - cd. 1037 113

Numerele a, b, şi c fiind raţionale, rezultă deci că ./â, ./b şi .jc- sînt propor-
ţionalecu numere raţionale.
T1 22. Să se găsească formula care permite calculul sumei
s,. = 1 + 12 + 112 + ... + 11 ... 1 2.
(n - 1) ori
M. Foeşăneanu, G. M. voi. XXVIII

Soluţie. Fie suma generală S = a + ah+ aab + ... + a ... a b

de n - 1 ori
unde a şib sînt cifre în sistemul de numeraţie ~-
Rezultă prin adunarea şi scăderea lui a la fiecare termen al sumei:
S =a+ aa + ... + aa:::â + (b - a) (n - 1)
de nori
sau
S = a(l + 11 + ... + 11 ... 1) + (b - a) (n - 1).
de n ori
Notînd paranteza prin S' şi calculînd rezultă
S' = 1+
{~ + 1) + (~2 + ~ + 1) + ... + {~n-1 + ~n-2 + ... + ~ + 1) =

= 1 +-~-2_-_l + ~3 - 1 + ... +
~-1 ~-1
1 =----1-[~n+l - ~ ~n -
~-1 ~-1 ~-1
-n]•
Urmează deci
S = a ~n+l - (n + l) ~ +n +(b - a) (n - 1).
(~ - 1)2
Făcînd ~ = 10, a= 1 şi b = 2 se obţine suma căutată, adică

s = 10 11
+1 + 72-n - 91 .
11
81
T1 23.Fie x,y, z eC*, distincte două cîte două astfel ca x + 1/y = y + 1/z =
= z + 1/x. Atunci xyz este un număr real de modul egal cu 1.
Gh. Stoic;a, G. M. 12/ 1982

Soluţie. Notăm: x + 1/y = y + 1/z = z + 1/x = t. Rezultăy= - 1-,

t- X

z= t - 1/x. Înlocuind în relaţia y + 1/z = t, obţinem-1-+ x

t- X tx - 1
= t sau (t 2 - 1) (x2 - tx + 1) = O.

114
Dacă am avea x 2 - tx +
1 = O, rezultă x + 1/x = t şi cum x + 1/y= t,
am avea x = y, contradicţie. Aşadar t2 - 1 = O, adică t = - 1 sau t = l.
D aca tV
= - 1, ob'
ţmem y
x+l
= - - 1- , z = - - - - , d.
ec1 xyz = 1.
1 + X X

Daca t = 1, ob'
V 1
ţmem y=---, z = - - ,
x-1 d . xyz = - 1.
ec1
1-X X
În concluzie xyz E R şi I xyz I = 1.

T 1 24. Dacă o funcţie f:R - R are proprietatea că f(x + y) = f(x) + f(y)

oricare ar fi x, y E R, atunci mulţimea F = {x E R !f(x) = x} este nevidă.
Dacă mulţimea F are un număr ji"nit de elemente, atunci numărul elementelor
lui F este impar.
D. M. Băti!ufu, G. M. 2/ 1977

Soluţie. Făcînd x = y = O obţinem f(O) = 2f(O) de unde f(O) = O, deci

O eF. Dacă x eF vom arăta că şi - x eF. în adevăr, făcînd y = - x se
obţine f(x) + f(-x) = O, deci f(-x) = - f(x). Dar x eF => f(x) = x =
=> f(-x) = - f(x) = - x, deci -x eF.
Rezultă că submulţimi de tipul {-x, x} (cu x =/a O)
F este reuniunea unor
şi {O}, deci are un număr impar de elemente.
T1 25. Să se arate că dacă două polinoame de gradul al treilea cu coefici-
entul dominant egal cu unu şi cu ceilalţi coeji'cienţi raţionali au două rădăcini
comune iraţionale distincte şi a căror sumă este tot iraţională, atunci cele două
polinoame sînt egale.
D. Acu, G. M. 7/1977
Soluţie. Fie P(x) = x3 + m 1x 2 + n 1x + p1, Q(x) = x3 + m 2 x 2 + n 2 x +p 2
cele două polinoame m,, n,, P;
E Q, i = 1, 2) şi fie or., ~ cele două rădăcini
iraţionale comune cu proprietatea din enunţ. Scriind că P(7.) P(~) = Q(:x) = =
= Q(~) = O, avem

a3 + m1:x 2 + n10t + P1 = O, ~3 + m1~ 2 + n1~ + P1 = O, :x3 + m2a.2 + n2a. +

+ P2 = O, ~3 + m2~ 2 + n2~ + P2 = O.
Scăzînd a treia egalitate din prima şi a patra din a doua, obţinem:

(m1 - m2) a. 2 + (n1 - + P1 -

n2) or. P2 = O,
(m1 - m2) ~2 + (n1 - n2)~ + P1 - P2 = O.
Scăzînd între aceste egalităţi pe a doua din prima găsim

(m 1 - m2 ) (a.+ ~) (a. - ~) + (n 1 - n 2 ) (a. - ~)=O, sau, deoarece a. =/a ~:

(m 1 - m2) (a. + ~) + n1 - n 2 = O.

115
Deoarece a. + ? este iraţional rezultă m 1 - m2 = O (în caz contrar am avea

,✓• + ,r.i.-, = n1 - n.,-

m2 - 1111
E 2) , de un de, dupa" aceea, rezu1ta" n 1 = n2 ŞI. P1 = P2
Deducem P(x) = Q(x).
T1 26. Fie p(x) un polinom cu coeficienţi complecşi de grad cel puţin m.
Să se arate că restul împărţirii polinomului p(x) prin (x - a 1 ) (x - a 2) •••
... (x - am) este w1, polinom constant, dacă şi numai dacă rest-urile împărţirii
polinomului P(x) prin x - ai sînt egale, unde a;(i = 1, 2, ... , ni) sînt constante
complexe diferite între ele.
Gh. Albu, G. M. 9/1973
Soluţie. Necesitatea condiţiei.
Presupunem că restul împărţirii lui p(x)
la (x - a1 ) (x - a 2 ) ••• {x - am) este un plinom constant k. Atunci există
un polinom q(x) astfel încît

p(x) = q(x) (x - a 1} (x - a 2 ) ••• (x - am) k. +

Se vede de aici că restul împărţirii lui p(x) prin x - a, este k, pentru orice
i = l, 2, ... , m, deci aceste resturi sînt egale.
Suficienţa condiţiei. Presupunem că resturile împărţirilor lui p(x) la
x - a, sînt egale, i = I, 2, ... , m, şi fie k valoarea lor comună (evident aceste
resturi sînt polinoame constante).
Rezultă că polinomul p(x) - k se divide prin x - a 1 , x - a2 , ••• , x - a"'
şi deci şi prin produsul lor (x - a 1) (x - a 2) •.• (x - am)- Atunci există un
polinom q( x) astfel ca:
p(x) - k = q(x) (x - a 1) (x - a 2 ) ••• (x - a,,.)
sau
p(x) = q(x) (x - a1 ) (x - a 2) ••• ( x - a,n) + k,
relaţie ce arată că restul împărţirii lui p(x) prin produsul (x - a 1 ) (x - a 2) •••
... (x - am) este polinomul constant k.
T1 27. Fie (1. o rădăcină prt'.tnitivă a ecuaţiei x" - l = O şi să notăm
/(x) = ax+ b ,S =f(x) + f(a. + ... + f(a."). Să se
2) arate că avem
ex+ d
S a bc - ad dn-J
-=-+---
~/ C C dn-(-c)"
A. G. loachimescii, G. 1\1. vol. X
ax+ b
Soluţie. Fie x rădăcină a ecuaţiei x" - 1= O şi fie y = ---
ex+ d
de Unde X= dy - b Cum x " - 1 ·ţ·1neu1
1 = O, ou
a - cy
(dy - bt - (a - C)r = o
116
sau
[d" - (-c)"] y" - n[bd"- 1 + a(-c)"- 1] y"- 1 + ... = O. (1)
Pe de altă parte, oe fiind o rădăcină primitivă a ecuaţiei xn - 1 = O, puterile
succesive ale lui oe dau toate rădăcinile acestei ecuaţii. Iar /(oe), /(oe2), ••• /(oe")
vor fi toate rădăcinile ecuaţiei (I) corespunzătoare rădăcinilor ecuaţiei bi-
nome xn - 1 = O.
n n bdn-l + a(-c)'•-1 . s
Vom avea deci E/(oe') =
•=1 ,=1 d" - (-c)"
EY,
= n - - - - - ' - - - - ' - - - ad1ca-=
n
w

ad" - a(-c)"
_ _ __:____c_ + bd•- 1 -
adn
.
--
c C
--------------
dn - (-ct
sau
-S - -a + _____
bc - ad , - -
d"-1
--
Jt c c d"-(-c)"
T1 28. Să se arate că toate rădăcinile reale ale ecuaţiei

x211+1 - x2• + x2n-1 + 2nx• - n2 = O,

sfnt strict pozitive ort"care ar fi n E N*.
Vasile Scu1·tu, G. M. 10/1978
Soluţie. Fie oe o rădăcină reală a ecuaţiei date.
Avem oe 2"+ 1 - (/. 2" + cx2•- 1 + 2n 'J.n - n 2 = O sau ix 2r.- 1 (:x 2 + 1) = (ix" - n) 2
(ix2 - n)2
de unde oe 2n- 1 = -'----=- ~ O şi deci O(~ O. Dar cum zero nu este rădă-
0t2 +1
cină a ecuaţiei, rezultă 0t > O.
T1 29. Un polinom Peste reciproc, d,lcă coeficienţii termenilor egal depăr­
taţi de extremi sînt egali.
a) Să se arate că o condiţie necesară şi suficientă ca 1111- polinom P, ci,
coeficienţi complecşi, să fie reciproc este ca

P(_!_)=_!_P(x), ('v')xeC/{O},
X X"

unde n este gradul polinomului.

b) Să se deducă de aici că produsul a două (şi deci a oricîte) polinoame
reciproce. este tot un polinom reciproc.
c) Alegînd conunabil un polinom reciproc sJ se demonsteze egalitatea
combinărilor co111plnnentare.

.'I/arcei Ţma, G. M. 11/1979

117
 Soluţie. a) Demonstrăm necesitatea condiţiei. Fie P(x) = a0 + a1 x +
+ ... + a„x" E C [x] polinom reciproc deci a;= a,. ..; pentru i = O, 1, 2, ... , n.
Atunci

Demonstrăm suficienţa condiţiei. Fie P(x) = a0 + a1 x + ... + a„x" E C [x]

cu proprietatea P(_!_)=2-P(x), ('v') xEC\{O}.
X X"
Această egalitate se scrie succesiv

a0 + a 1 - x1 + a 2 -xl + ... +an -x"1 = -x"1 (a0 + a 1 x + a2 x-• + ... + a„x")

2

sau
a0 x" + a 1 xn-l + a 2 x"- 2 + ...
+a,,= a0 + a 1 x + a 2 x2 + ... + a„x",
de unde, identificînd coeficienţii, avem a0 = a,., a 1 = a,._1, ... , adică P este
polinom reciproc.
b) Fie P, Q polinoame reciproce de gradul n, respectiv m. Atunci

P (_!_) =2_ P(x)

x x" ('v') x E C\{O},
Q(_!_)=-1 Q(x)
X xm
de unde prin înmulţire

(PQ) (_!_) =__l_ (PQ) (x)

X xn+m

şi cum n + 111, este gradul polinomului PQ, rezultă că acest polinom este
reciproc.
c) Luăm P(x) = x + 1; atunci P"(x) = (x + 1)" este reciproc; dar
E
(x + 1)" = " C~x; şi atunci vom avea că
i=U

C~ = c~-• pentru i = O, 1, 2, ... , n.

T1 30. Să
se rezolve în C ecuaţia
x-a x-b x-a-c x-b-c
--+--=
x+a x+b
x + - - - +----·
x+a+c x+b+c
Numerele a, b, c sint reale, strict pozitive şi distincte.
L. Pîrşan, G. M. 2/1961

118
Soluţie. Ecuaţia se mai poate scrie
x-a x-b x-a-c x-a-c
--+1+--+l=x+----+1+----+ 1
x+a x+b x+a+c x+b+c
sau
2x 2x 2x 2x
- - + - - = x+ +----
x+a x+b x+a+c x+b+c
de unde x 1 = O şi rămîne de rezolvat ecuaţia:

1 1 1 1
---+------- ----=-
x+a x+b x+a+c
sau
b+c- a + a+ c - b = _!__. (l)
x2 + (a + b + c) x + ab + ac x2 + (a + b + c) x + ab + bc 2
Notînd x2 + (a + b + c) x = t ecuaţia devine
b+c-a a+c-b + =-· . (2)
t + ab + ac t + ab + bc 2
Ecuaţia (2) este de-gradul al doilea în t cu soluţiile t 1 şi t2 • Revenind la ecuaţia
x 2 + (a + b + c) x = t1 , 2 obţinem cele patru soluţii ale ecuaţiei (1).
T1 31. Să se demonstreze că oricare ar fi numerele pozitive x, y, z, t are
loc inegalitatea:
~+~+~+~+~+~+~+~+~ t2 + xz + y2
+-----'--~
x+y+z y+z+t z+t+x t+x+y
~X+ y + Z + t.
•••, G. M..4/1965

Soluţie. Se arată cu uşurinţă că x1,.+ Y + zZ ~ x + Y + z, se adună

x+y+z 3
membru cu membru cele patru inegalităţi de acest tip şi se obţine inega-
litatea din enunţ.
T1 3-2. Să se rezolve ecu2ţia

(x2 + ax + b + c) (x2 + ax + b) (x2 + ax + b - c - l) + c(c + 1) = O.

L. Pîrşan, G. M. 1/1965
Soluţie. Notăm
x2 +ax+ b = y (1)

119
ş1 ecuaţia devine y(y + c) (y - c - I) + c(c + 1) = O,

(y - 1) [y 2 - c(c + l)J = O, cu soluţiile y 1 = 1, Y2.a = ± ..Jc(c + 1).

Ţinînd seama de (I) rezultă cele şase rădăcini ale· ecuaţiei date.
T1 33. Să se rezolve ecuaţia cu necunoscuta z E C:
1r 1r--
i llt + rz- v~ + fz = r.
I. Aiwas, G. M. voi. VII, 190 l
Soluţie. Notăm

11r
i llt + f5-Z = U; -
71r--
~ + f/z =
; V.
Se deduce

{
1t +V= y
u7 + v1 = 0t - ~-
Atunci

(u + v)7 = u7+ v7 + 7 uv(u5 + v5) + 21 i,2v2(u3 + v3) + 35 u3v3(u + v) = y7, -

- 7 uv[(u 5 ..;- v5) + 3 uv(u3 + v3) + 5 yu2v2] = y7 - (0t - ~). (l)
Însă u 5 +v 5 = y5 - 5 uv(u3 +v 3) - 10 u 2v2y şi u 3 +v 3 = y3 - 3 yuv.
Notăm uv = x şi înlocuind în (I) rezultă că x este dat de ecuaţia

7 x[y 5 - 2 y3x + yx 2] = y7 - (ot - ~) .- 7 yx(y 2 - x) 2 = y7 - (ot - ~) (2)

y7 _ (:t - ~)
Fie x(y 2 - x) 2 = o=>(2) o= - ---- •
7y

Punînd y 2 - x = ~ (pentru
o=I= O) ecuaţia (2) devine y3 - Y y + _..!_ = O, 2
y o o
ecuaţie de forma y3 + py + q = O. Vor exista trei rădăcini y 1 , y y ce 2, 3,
corespund pentru Xi, x x Cunoscînd valoarea produsului uv se pot calcula
2, 3•
it şi v, ca ră.dădni ale ecuaţiei t yt + (uv) = O. Cunoscînd pe u deducem2 -

z= (u7 -cx) 5 . Caz particular: ex - ~ = y Avem o= O şi cele trei valori ale 7•

lui x sînt: O, y 2 şi y2 ; se deduce că uşi v sînt rădăcinile uneia din ecuaţiile

t 2 -yt=0 (u=O sau u=y) sau t2 -yt+y2 =0(u=y(~ ± ..JI i))•

apoi se găseşte imediat z.
T1 34. Să se determine rădăcinile Xi, x 2, x3 ale ecuaţiei x3 + px + q = O,
ştiind că arctg x 1 + arctg x2 = arctg x3 •
Alexandru Angelesc;u, G. M. voi. IX, 1901

120
 Soluţie. Din relaţia arctg x1 + arctg x2 =arctg x3 avem, aplicînd tangetna:

Xi + x~
---~- = . d"1n re1a ţ·u·1e 1m.
x3 , iar v·1ete:
1 - X1X2

X1 + X2 + X3 = 0,
jX1X2 + X1X3 + X2X3 = p,
X1X2X3 = - q.

Se obţine 2xf + qx 3 = O => x3 = O sau x3 = - .!!_ •

2

I) X3 = 0 => q= 0J X1 = - X2 = ,.;=-p.
II) X3 = - J_
2
~ X1 + X2 = j_l2 => x 2 - l
q
X +2= 0 ~ X1,2 =
q
4±
yr-
16 - 2.
X1 X 2 = 2
2
Între p şi q există relaţia x1 x 2 + x3 (x1 + x 2) = 2 - .!]_ = p.
4
T1 35. a, b, c fiind lungimile laturilor unui triunghi să se arate că oricare
ar fi x real, avem
b2 c2
a2~-----•
ch 2 x sh 2 x
N. Ciorcinescu, G. M. voi. XLIII
Soluţia I. Se pleacă de la inegalitatea

(b th x - c cth x) 2 ~ O şi se obţine succesiv

b2 th 2 x + c cth x - 2bc ~O;

2 2

b2 ch 2 x - l + c l-+-sh- -
2 O.
x - Zb c~, 2

ch 2 x sh 2 x
b2 c2
- - - - - ,s;;(b - c) 2 •
ch 2 x sh 2 x
. . ~ b2 c2
Dar b- c~a implica----- :s;;a2 •
ch 2 x sh2 x

121
 Soluţia II. Inegalitatea devine
a 2 ch2 x shz x;:;,., b2 sh 2 x - c2 ch 2 x
sau, înlocuind ch2 x = 1 + sh 2 x, obţinem:
a 2 sh 4 x + (a 2 - b2 + c2) sh 2 x + c2 ~ O. ( l)
Avem ll. = (a 2 - b2 + c2)! - 4 a 2c2 = [a2 + c2 - b2 - 2 ac] [a 2 + c2 - b2 +
+ 2 ac] = [(a + c) 2 - b2] [(a - c) 2 - b2] = (a + b + c) (a + c - b) (a - c -
-~~-c+~=-~+b+~~+c-~~+b-aj~+b-~=-
- 2 4 S2, unde pentru ultima egalitate s-a aplicat formula lui Heron pentru
aria unui triunghi.
Dar - 2 4 S 2 < O, deci ll. < O şi deoarece a2 > O, rezultă că inegalitatea (1)
este adevărată.
Observaţie. Din relaţia( b ) 2
achx
-(--c-)
ashx
2= 1

deducem b = a eh x eh u, c = a sh x sh u.
Din relaţia a~ b - c deducem eh x eh u - sh x eh u~ 1 sau ch(x- it) ~ I.
Deoarece cosinusul hiperbolic nu poate fi mai mic ca unu rezultă u = x.
Deci egalitatea nu poate avea loc decît pentru
b = a ch 2 x; c = a sh 2 x.
T 1 36. Să se arate că expresia
E = sin ex + tg ex
cos ex + cotg ex
are totdeauna o valoare pozitivă.
Ioan C. Savin, G. M. vol. XL\.
Soluţia I. Calculînd rezultă
.
smcx +- - sin ex (1 +-
sin ex 1-)
E= sin ex + tg ex cos (X cos (X

cos (X + ctg (X
--------------=
cos ex + -.
cos- ex cos ex ( 1 + -1-)
sm ex sin ex
= tg2 1 + cos
(X • (X •

1 + sin ex

Ţinînd relaţiile x= cos (; - x); + cos x = X

seama de sin 1 2l'cos 2 ....:_
" 2
rezultă
(X -2
2 cos 2 ~ tg (X cos -
2 2
E = tg 2 ex ------ , deci E ~ O.
2 cos2 ( ; - ; ) cos(:-;)_

122
 Soluţia II. Cunoaştem următoarele relaţii:
0t 0t O(.
2tg- 1 - tg 2 - 2tg-
2 2 2
s1ncx.= - - - - coscx.=---- tgat= - - - - Înlocuind
1 + tg 2 ~ 1 + tg 2 ~
O(.
1-tg2 -
2 2 2
în expresia dată avem
O(. O(. O(. 0t
2 tg - 2 tg - 1- tg 2 - + 1+ tg 2 -
2 2t ex. 2 2 2
----+---- oe.
g-•---------
2 0t
1 + tg2 -
0(.
1 - tg 2 - 1 - tg 4 -
2 2 2
E = - - -0t- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -0t - -
O(. O(
1 - tg 2 - 1 - tg 2 - 2 tg - + 1 + tg2 -
____ 2 + 2 2 2
( 1 - tg2 ; ) ·
1 + tg ~ 2 2tg~ 2 tg ; ( l + tg2 ; )
2 2

2n
T1 37. Să se calculeze suma E(-1).t cos (2k - 1) a.
l=h
C. Ionescu-Ţiu, G. M. 1956
Soluţie. Notînd
S 1 = cos a+ cos 5 a+ ... + cos (4 n - 3) a,
S 2 = cos 3 a + cos 7 a+ ... + cos (4 n - 1) a,
vom avea
2n
E(-1).t cos (2k- 1) a= S 1 - S2.
h=l

Considerînd şi sumele:
s; = sin a+ sin 5 a+ ... + sin (4 n - 3) a,
s; = sin 3 a + sin 7 a + ... + sin (4 n - 1) a,
putem scrie:
S1 + 1·s•1 = (cos a + 1. sm
. a) ~--...:__--"----
(cos a + i sin a) 4n - 1 =
(cos a + i sin a) 4 - 1
_ cos:(2n- 1) asin2na + i sin(2n- l)a·sin2na
~n2a ~n2cx.

12J
Deci
cos (2n - 1) a sin 2na
şi analog, calculînd 5 2 + iS;
sin 2 a
găsim
cos (2 n + 1) a· sin 2 na
S2 = - ~--~-----
sin 2 a
Avem
E (-1 ) _cos _ +
__,(2n I) a sin 2 na
2n
1' cos (2 k - I) a= S 2 - S1 = ___:__..!....__ __

k=t sin 2 a
cos {2n - 1) a sin 2na
_ sin 2 2 na
sin 2a 2 cos a
Analog se poate stabili că
sin 4 na
E (- l)k sin (2 k -
2n

11=1
I) a = --
2 cos a
T1 38. Să se rezolve ecuaţia

(sin x + cos x) 2"+ 1 + (sin x - cos x) 211 +1 = 2" ,J2 [ cos2n-J ( x- : ) +

+ sin2"- 1 (x- :)], undeneN*.

Elena Flo11dor, G. M. J/ 196-'

Soluţie. Avem sin x + cos x = ../2 cos ( x- :) şi sin x - cos x =

·= /i sin ( x - : } Ecuaţia devine:

2"../2•[cos211 +1(x- : ) + sin211+1 (x- :)]= 2" .j1{cos2"- 1 (x- :)+

+ sin2n-1 ( x- : )] ,
care se mai scrie şi astfel:

sau
cos2n-a(x- :) = - sin2n-s(x- :)

124
adică

tg~n-3 ( x- : ) = - 1 cu soluţia x = k-::, k E Z.

T1 39. Să se rezolve ecuaţia

sin nx + cos nx = sin (n + 1) x - cos (n + I) x, imde nttmi'irul n E N este
fixat.
Eugen Popa, G. M. 2/ 196-'
Soluţie. Ecuaţia se mai scrie
sin (n + 1) x - sin nx = cos (n + 1) x + cos nx
sau
2 sin.:. cos (Zn + l) x = 2 cos ::.. cos (Zn + I) x
2 2 2 2
de unde
COS (2n + 1) X = 0 sau sm
. X X
- = cos - ·
2 2 2
1 ţ11
Sou .. 1 . . .. •
e pnme1 ecuatu smt x = (2k + 1) r:
-'------'--, cu k EZ.
' 2n + 1,
Din ecuaţia a doua rezultă soluţiile:
(4k
X=-----,
+ 1),. cu k EZ.
2
T1 40. Sii se arate cc1
• 9 '1'1·:X.
sm--
E (n-k) coskz = - - 2-
n-1 n
2
k-t 2 sin2 ..:.
2
unde ne N, n > 2 şi oc=/=2kr., k E Z.
Liviu Pirşan, G. M. -4/196-'
Soluţie. Vom demonstra prin metoda inducţiei matematice.
Pentru n = 2 avem de arătat
sin2 ex
cos ex= - - - ~ 2 cos2 .=. - 1 = 2 cos2 !:. l , deci se verifică.
2 sin 2 .=. 2 2
2
Considerăm că egalitatea
.., nz
sm· -
n-1 2 n
E(n-k) coskoc= - - - (1) este adevărată
2
k=t 2 sin2 ..:.
2

125
şi să arătăm că
•
sm 2
(n + 1) or:
E
n
(n +
2
I - k) cos k0t = - - - - - - ' -
1t +1 • (2)
k=I 2 sin 2 ..:: 2
2
Scăzînd (1) din (2) obţinem
(n + I) or: • nor:
sm- - - - - - sm2 -
• ?

n 2 2 1
E cosk0t =
2
11 = 1 2 sin2 ~
2
Făcînd calculele în membrul al doilea se ajunge la egalitatea cunoscută:

. (2n + 1) 0t
sm - - - ' - -
" 2 1
Ecosk(X= - - - - - - 2 ;
11 = 1 2 sin~
2
Cum (1) este adevărată, înseamnă că şi (2) va fi adevărată ceea ce trebuia
demonstrat.
T 1 41. Să se calculeze produsul

fr(zcos_:__-1)-
,,=1 21.
Alihai Alexandru, G. M. 12/1978
Soluţie. Avem

oc ( 2cos i - 1) (2cos ~ + 1) 4 cos 2 ~

2
- 1
2 cos +10t
2cos - - 1= -------------'- ------
2 or:
2 cos -
2
+1 2 cos -
17.

2
+I 2cos- + 1
2
l'J.

X X
Făcînd 0t= x, 0t = - , ... , oc = -- şi înmulţind <;:ele n egalităţi se obţine
2 2n-l

11 (2 COS Xk - 1) = 2 COS : +J•

11=1 2 2 cos - +1
2"
T1 42 Să se transforme în produs expresia
E = tg x + tg 2x - 3 tg 3x.
Gh. D. Simio11escu, G. 1\1, 8/1963

126
 Soluţie. Avem
sin 3x 3 sin 3x
----
COS X COS 2x cos 3x

= sin 3x -(cos x cos 2x - sin x sin 2x) - 3 cos x cos 2x

'------------'--------- _
cos x cos 2x cos 3x
- sin x sin 2x - 2 cos x cos 2x
= t g 3X ----------- -
COS X COS 2x
t g
3 x(- sin x sin 2x - cos x cos 2x) - cos x cos 2x
= -----------------=
COS X COS 2x

cos x + cos x • cos 2x t I + cos 2x

= - tg 3 X - - - - - - - - = -- g 3 X - - - - -
COS x cos 2x cos 2x
= - 2 COS 2 X • tg 3X •
cos 2x
T1 43. Bacă u, v, w sînt trei mtmere reale oarecare, atunci
I + cos u cos V + cos V cos w + cos w cos u ~ o.
ln ce caz avem egalitate? Să se deducă de aici, că egalitatea nu poate avea loc
cînd u, v, w sînt măsurile unghiierilor unui triunghi.
Mihail Ghermănescu, G . .M. 5/ 1947
Soluţie. Să notăm cos u = x, cos v = y, cos w = z, deci x, y, z sînt nu-
mere reale de modul mai mic sau cel mult egal cu unitatea. Avem de consi-
derat cîteva cazuri distincte.
I) Cel puţin unul din numerele x, y, z este nul, fie de exemplu x = O.
Inegalitatea devine I + yz ~ O, care este evidentă, egalitatea avînd loc
pentru y = 1, z = - I sau y = - 1, z = l.Asadar egalitatea în acest caz
se atinge pentru: '

I u- ~ + k, r.' k, EZ I u- ~ + k,n, k, eZ

l W= (2k3 + l)r., k3 EZ
sau
I v = (2k 2 + l)r., k2 e Z
w = 2k3 r., k3 eZ
(şi analoagele).
2) Toate numerele x.y, z sînt strict pozitive sau toate numerele x, y, z,
sînt strict negative. În acest caz inegalitatea este evidentă, fără a avea po-
sibilitatea de egalitate.
3) Unul dintre numerele x, y, z este strict negativ şi celelalte două
sînt strict pozitive, fie de exemplu x <0, y>O, z>O.

1·27
Din inegalitatea evidentă (y - 1) (1 - z) ~ O deducem
y +z- (l + yz) :;;;; O sau 1 - 1 + yz ~ O sau- 1 yz+ ~- 1 ~x
y +z y +z
de unde - (1 + yz) ~ xy + xz, adică tocmai inegalitatea din enunţ. Egali-
tate avem dacă şi numai dacă (y - 1) (1 - z) = O şi - 1 = x adică dacă
şi numai dacă x = -1 şi (y = 1 sau z = 1). Altfel spus, egalitatea se atinge
în acest caz pentru:

{
u = (2k 1 + 1) 1t, k1 E Z
v = 2k 21t, k 2 E Z sau w = 2k31t, k 3 E z.
(şi analoagele) .
4) Două din numerele x, y, z sînt strict negative şi celălalt este strict
pozitiv, fie de exemplu y < O, z < O, x > O.
Dininegalitateaevidentă(y+ I) (z+ 1) ~ O obţinemy+z+l+yz;;i,O
1 + yz 1 + yz
sau 1 + --=--- ~ O sau - - - - ~ 1 ~ x, de unde - (1 + yz) ~
y+z y+z
:;;;; yx + xz, care este tocmai inegalitatea din enunţ.
Egalitate avem dacă şi numai dacă (y + 1) (z + 1) = O şi 1 = x, adică
dacă şi numai dacă x = 1 şi (y = - 1 sau z = - 1).
Altfel spus, egalitatea se atinge în acest caz pentru
u = 2k1r., k1 EZ,
{
v = (2k 2 + 1) r., k2 eZ sau w = (2k3 + l)1t, 'f.3 EZ
(şi analoagele) .
Cele patru cazuri epuizează problema.
Dacă u, v, w sînt măsurile unghiurilor unui triunghi, avem u > O, v > O,
w > O şi u + v + w = r., situaţie care nu se poate încadra în nici unul din
cazurile în care avem egalitate. Cu aceasta problema este rezolvată.
T1 44. Fie J.11 E I BC !, ABC triunghi şi fie MP ..l AC, MQ .L AB,
p E IACI, Q E IABJ.
1) Să se exprime a[Jf PQ] în funcţie de JIMPII = x şi elementele triun-
ghiului ABC;
2) Să
se exprime a[.M PQ] în functie de raportul li MP li = t şi, de ele-
. IIMQII
mentele triungliiului ABC ;
3) Să se demonstreze că există pe I BC I două puncte M pentru care aria
triunghiului M PQ are o valoare dată. Să se arate că aceste puncte sînt simetrice
faţă de mijlocul lui I BC ! ;
4) Să se determine punctul M pentru care a [M PQ] este maximă.
D. V. Ionescu, G. M. vol. XXXVII, 1931-1932

128
Soluţie. 1) Fie fiMPO = xJ IIMQIJ = AY· Nottm II>= a[MPQ] şi
S = a[ABC]. Avem
,A .,,,/"",....

2~ = xy sin A, deoarece µ(A) + µ(PMQ) = n, (1)

bx + cy = 2S. (2)
Eliminînd y utilizînd (1) şi (2), rezultă

~ SsinA bsinA
~ - - - - x - - - - x .2 (3}
C 2c
2) Fie:
X
t= - · (4)
y
Eliminînd între (1), (2) şi (4) pe x şi pe y rezultă l: în funcţie de #. Astfel.
(4) se mai scrie
X
-t - -1
y bx + cy ~ 2S
bt + C bt + C
sau
t
~= zsz. ___ sin A.
(bt + c) 2

12
o) F"Ie u = [IMCII i î ncercam
w
saw exprimam
•
pe "'~-- în f unc ţ·Ie de u.
w se
IIMTII
observă că X = uM C usin C ; y = nMB li sin BI deci
sin C c
t= u---=-u.
sin B b
Rezultă

~ = u
2S 2 sin A .
bc (u + 1) 2
Să presupunem că ~ este dat; punctele M care îi corespund lui ~ sînt date
de ecuaţia
u 1 2S sin A
2
pentru m = ------ • (6),
(u + 1) 2 m bo
Relaţia (6) se mai scrie u2 + (2 - m) it + l = O, care este o ecuaţie
de gradul al doilea, deci pe I BC I există două puncte M', M" cărora le cores-
pund arii egale cu ~.
Cum u 1u-2 = 1 rezultă li M' B li· [IM" BII = 1, deci M', .i.U" sînt simetrice
IIM'CU UM"CII
faţă de mijlocul lui IBC I•

t - ••••l•m• liul Gazeta Matematică - cd. 1037 129

 4) Maximul lui l; are loc odată cu maximul funcţiei

u 1 (u - 1) 2
f(u) = (u + 1) 2 =4- 4(u + 1) 2
Rezultă că maximul are loc pentru u = 1 şi valoarea maximă a lui
f(u) este 1/4.
Maximul lui ~ este deci
~ = ~2 sinA
.,(.Jmu 2bc

Punctul M care corespunde lui u = 1 este mijlocul lui I BC j.

T1 45. Se dau în planul triungliiul-ui ABC trei puncte M, N, P astfel ca
să avem:
.,,,,,,,......_ .,,,,,,,......_ A
m(BAM) = m(MAP) = m(PAC) = 0t,
.,,,,,,,......_ .,,,,,,,......_ A
m(ABM) = m(MBN) = m(NBC) = ~.
A .,,,,,,,......_ ,,,,,,,,......_
m(BCN) = m(NCP) = m(PCA) = y.
Fie M', N', P' punctele determinate de intersecţiile perechilor de drepte (BN, AP) J
(CP, BM) J (AM, CN). Dreptele MM', NN', PP' taie dreptele AB, BC, CA
respectiv înpunctele M", N", P". Să se arate că dreptele AN", BP", CM•
sînt concurente.
O. N. Ţino, G. M. voi. XLIII

A Soluţie. Dreptele AM şi MB fiind în

triunghiul AM'B bisectoarele unghiurilor
A A
A şi B, dreapta MM' este a treia bisectoare
interioară a triunghiului (fig. T 1 45), deci
aplicînd proprietatea metrică a bisectoarei
avem
IIM"AII =IIM'AII rîn acelaşi triunghi avem
IIM"BO IIM'BII'
Ba;:;;...u_ _ _ _ _ _......,;::ac IIM'AII sin2~ deci IIM"AII sin2~
Fig. T1 45 IIM'BII sin20t 1
IIM"BII = sin2or. ·
In mod analog avem
IIN"BII sin 2y IIP"CII sin 20t
---=---,
IIN"CII sin 2~ IIP"AII sin 2y
lnmulţind cele trei relaţii se obţine

IIM"AII . IIN"BII, li P"CII = l.

li M"BII IIN"CII li P"AII
Deci M", N", P" în triunghiul ABC sînt, conform teoremei lui Ceva, p1c1oa-
rele a trei ceviene concurente, de unde reztţltă proprietatea enunţată.
A
T146. Se dă un itnghi drept xOy. Un triunghi isoscel variabil MON
A
(IMO I= IMN I} este situat astfel încît M e Int xOy, vîrful O este fix şi baza
ION I este inclusă în Ox; în plus raza cercului înscris în triunghi are o valoare
/"-...
constantă r. Să se demonstreze că bisectoarea unghiului ONM trece printr-un
punct fix situat pe Oy şi că dreapta MN rămîne tangentă unui cerc fix.
G. M. 1/1957
Soluţie. Fie 0 1 centrul cercului înscris în triunghiul OMN şi L punctul
de tangenţă cu dreapta ON (fig. T 1 46). Cercul Oi, avînd rază fixă li 0 1 L li = r,
triunghiurile N0 1L şi NOA sînt asemenea
({A} = N0 1 n Oy) iar li AO li = 2r, deci bisec- !I
toarea OA trece prin punctul fix A situat pe
Oy. Fie AB perpendiculara din A pe MN.
Rezultă IIAB 11 = IIAOII = 2r, deci MNrămîne
tangentă cercului fix cu centrul în A şi de
rază 2r.

T1 47. Fie m 11 lungimea medianei din vîrful

A tn triunghiul ABC cu laturile de lungimi a, A
b, c. Să se arate că
a2 a2
bc - -:![,_m2 :![,_bc
4
+ -·
4
a
o L )(

N. N. Mihăileanu, G. M. 8/1956

Soluţie. Din relaţiile m; = (b2 + c2 )/2 - a 2 /4 şi (b 2 + c2)/2 ~ bc obţi­

nem m;~ bc - a 2/4. Scriem altfel lungimea medianei: m; = (b 2 + c2 -
- a2 )/2 + a /4.
2 Dar bc cos A = (b 2 + c2 - a 2)/2 şi cos A :I[,_ 1, deci (b 2 +
4 c 2 - a 2)/2 :I[,_ bc. Rezultă inegalitatea :I[,_ bc + a 2/4.
m;
T1 48. ln interiorul triunghiului oarecare ABC se ia punctul O, din care
se duc paralele la laturile triunghiului. Fie s, p, q respectiv lung1·mile segmentelor
obţinute din intersecţia paralelelor duse din O la BC, AB şi AC cu 1·,ntm·oru

triunghiului. Să se demonstreze relaţia!.... + .!L + P... = 2.

a b c
G. M. 12/ 1958

131
 Soluţie. Avem s = 11 OC 1 /1 + !I 0B 1 11, p = 11OA 1 11 + I! 0B 2 JI, q = ii OC 2 li+
+ li OAa li, punctele A 1 , A2 , B 1 , B 2 , C1 , C2 fiind cele din fig. T 1 48.
A Din asemănarea triunghiurilor OA 1A 2 , 0B1 B 2 , OC 1C!
cu ABC obţinem:

1:0B1 H =
a

B A„ c 1: OC1 I!·= I! OC2 li = ii C1C2 li de unde deducem:

Fig. T 1 48 a b c
s
-=
i10C2 /I + J: B 1B 2 !: .!L = li oe1 li + I! A 1A 2 li p = i!OA 2 J1 +IIOB1fi •
a b b a c b a

• d aces t e ega 1·t~ţ·

Ad unm 1 a 1, obt·mem -s + -qb ' p
+· - = 2.
' a · c
Dacă
într-un triunghi pătratele lungimilor laturilor
T1 49. ,. sînt Î1t progresie
aritmetică în ordinea a , b , c , atunci măsura unghiului B poate fi cel mult
2 2 2
egală cu 60°.
M. Gheorghiu, G. l\I. 3/19.58

Soluţie. Avem 2b2 = a 2 + c2 • De asemenea b2 = a2 + c2 - Zac cos B.

Obţinem -1 ( -
a2 - - + c2) = cos B.
4 ac
Trebuie arătat că:

+-
a2 -
cos B ;;;i: cos 60° - - 1 ( - b2 ) ;;;i: - l
4 ac 2
sau (a - c) 2 ;;.i:O, care este adevărată pentru orice a şic reale. Egalitate avem
pentru a= c.
T1 50. Să se arate că dacă din cele 3 centre ale cercurilor exînscrise unui
triunghi ducem perpendicularele pe laturile respective, ele sînt concurente în
centrul cercului circumscris triunglt-iuliii format cu aceste centre.
• * •, G. M. 2/195'J
Soluţie. Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC, I 1 , I 2, I 3
centrele cercurilor exînscrise.

132
 1 1A, 12 B, J3 C sînt înălţimile în triunghiul 1 11 213 , iar ABC este triunghiul
ortic. lntr-un triunghi razele cercului circumscris duse prin vîrful triunghiului
sînt perpendiculare pe laturile triunghiului ortic. Deci perpendicularele pe
laturi sînt raze în cercul I 11213 •

T1 51. !n triunghiul ABC se iau punctele a şi ~ siti,ate pe latura j BC I,

./',...
simetrice faţă de mijlocul acestei laturi. Notînd cit 6 măsura unghiului BAx.
/'.....
şi ctt <i> măsura unghiului CA~. să se demonstreze rda/ia
b2 sin 6 sin (A - w)
c2 sin w sin (A - 6)
* * *, G. M. 12/1958:
Soluţie . Aplicind teorema sinusului avem:

ii ~B 'I
_1,_I= sin (A - w)
(în triunghiul AB~);
C sin (C + w)

''B
j a I·1 sine
·--'= (în triunghiul A Ba);
C sin (B + 6)
b sin (B + 6)
---= (în triunghiul A Coc);
i Coc 'i sin (A - 6)

b sin (C + w)
(în triunghiul AC~)-
LJBCII sin w

Prin înmulţirea acestor relaţii şi ţinînd seama că :i B~ ;J = li Ca. li şi li Ba li=

= I! C~ ii obţinem relaţia din enunţ.
T 1 52. Se dă un cerc cu centrul O şi de ra::ă R şi un punct 1U la dis-
tanţă d de centrul cercului, situat pe diametrul ;ABJ.

ln jurul punctului M se rotesc două coarde perpendiculare jP'PI şi

IT'Tj.
Notăm cu S aria triunghiului PMT şi cu S' aria triunghiului P'MT'.
1) Să se calculeze în funcţie de R şi d produsul S'S.
2) Cercul circumscris triunghiului PMT poate fi tangent la AB. ln caz
afirmativ să se arate că T' P' I IA B.
* * *, G. M. 1/1957

133
 Soluţie.

S·S' = IIMP'll· IIMT'll·IIMPll· IIMTII.

4 •

dar IIPMll • IIMP'll=IIMT'll • IIMTII = (R + d) (R- d), deci SS'=-·

(RZ _ d2)2
=~--'-•
4
2) Cercul circumscris triunghiului PMT are centrul în punctul L,
mijlocul lui I PT 1- Notăm LM n P'T' = {N}.
Cercul cerut este tangent la AB cînd ML j_ AB. În acest caz, din asemă­
narea triunghiurilor P'NM şi PMT şi a triunghiurilor T'NM şi PMT reiese
/'.... /'-.....
că m(P'NM) = m(T'NM) = 90°. Dar NL l_ AM~ AB II T'P'.

T1 53. Se dau două cercuri tangente exterioare. Unim mijlocul A al tangentei

comune IT S I cu centrele O şi O' astfel ca dreptele formate să taie cercul de
centru O în M şi B, iar cercul de centru O' în N .şi C. Să se demonstreze
asemănarea triunghiurilor ABC şi AMN.

Radu Ionescu, G. M. 1956

Soluţie. Exprimăm puterea punctului A faţă de cele două cercuri

(fig. T 1 53):

li AM li· li AB li = 11 AT Jl 2,
JIANJIJIAC·II = = JIASll2 -
Cum A este mijlocul lui I TS I avem JIAMll-
· IIABll = IIANll ·UACII sau JIAMll=IIANII.
JIACJI IIABII
Triunghiurile avînd şi un unghi comun sînt
asemenea.
~
T 1 54. lntr-un dreptunghi ABCu bisectoarea unghiului BAD taie dia-
gonala IBDI în E iar latura I BC I în ;;. Ştiind că paralela dusă din E la
AB taie pe AC în G, să se ar4te că dreptele GF şi BD sînt perpendiculare.

Ion Slf'IUesGU, G. M. 12/1958

134
 Soluţie. (fig. T 1 54). Fie {/} = AF n BG. Cum
IIAOil = IIBOII şi GEIIAB,
.,,,,,,......__ rezultă că ABEG
.,,,,,,......__este
F

trapez isoscel. Avem m(BAF) = 45° şi deci m(AIB) =

900_
o::::,

Obţinem IF ..L BG şi cum GE ..L BF, rezultă că E este

ortocentrul triunghiului GBF şi deci BD ..L GF.
A
T1 55. Bisectoarea unghiului B a unui triunghi
ABC dreptunghic în A întîlneşte respectiv înălţimea
AD şi mediana AM în F şi E. Să se stabilească
relaţia IIAEll· IIAFII = 211EMll· IIDF!I- Fig. T 1 54
G. M. 4/1956
Soluţie. Aplicînd teorema bisectoarei în triunghiurile ABD şi ABM
avem:
IIAEII
--=
IIABII
•
IIAFII
-"-----"-=--·
IIABII
IIEMII IIBDII IIFDII IIBDII
Inmulţind aceste relaţii şi ţinînd seama că li BC li= 211 BM li şi li AB 11 2 =
-=- li BDll II BC li avem relaţia din enunţ.
T1 56. Proiecţiile ortogonale ale punctului de intersecţie a diagonalelor
unui patrulater inscriptibil pe laturile sale împart aceste laturi în rapoarte,
al căror produs este egal cu unitatea.
Theodor Gh. Cocea, G. M. 11/1956
Soluţie. Deci, cu notaţiile din figura T 1 56 o
trebuie să demonstrăm că:

HANII. IIBPII. IICQII _IIDMII = 1.

IIBNII IICPII IIDQII IIMA li Mr--~~-i

Triunghiul ANO este asemenea cu triunghiul DQO

deci li AN li di • Analog obţinem A M

li DQ li - d~ . Fig. T1 56

IIBPII d2. IICQII d~ IIDMII d~

li MA li d1 • li NB li = d/ ii CP li = df •
Prin înmulţirea acestor relaţii se obţine relaţia din enunţ.

T1 57. Dacă intersecţia diagonalelor unui patrulater inscriptibil ABCD

este mijlocul diagonalei I BD I, atunci există relaţia
li AB 11 2 + ll BC 112 + li CD 112 4- li DA 112 = 211 AC 112 -
stelian Lambă, G. M. 8/1956

135
 Soluţie. AM şi 1i1C fiind mediana (fig. T1 57)
avem

l!AMll2=
IIABll 2 + IIADll 2 IIBDjjll
---, (1)
2 4

li CM 112 = li BC 11 2 + li CD 11 2 _ li BD 11 11 •
(2)
Fig. T1 57 2 4

Aplicînd puterea punctului M faţă de cerc avem

2 li AM li· li CM li = 2 li B~ 1! 2 • (3)

Adunînd relaţiile (1), (2), (3) avem:

(li AM li + li lvIC 11)2 = li AB 112 + li BC 112 ~ li CD 112 + li ADII • •

De aici obţinem relaţia din enunţ pentru că li Alvl li + li MC U li AC O-

:::::111

T1 58. Dacă O şi I sînt respectiv centrele cercurilor circumscris şi înscris

unui triunghi iar 14 , Ib• 10 centrele cercurilor exînscrise să se arate că
li 01„11 2 + li Olb li 2 + li OI.11 2 - li OI 11 2 = 10R2 + 4Rr.
N. Alwamssou, G. M. vol. X:I
Soluţie. Avem relaţiile cunoscute
'li OI = R(R - 2r) J 11 OI„ U2 = R(R + 2r,.) şi celelalte două analoage:
11 2
r,. + '• + ,. - r = 4R, unde ca de obicei R este raza cercului circumscris.
·r raza cercului înscris, r,., r0 , r. razele cercurilor exînscrise. Atunci, avem
JIOl„11 2 + 1101 + 1101 -110111 = R(R + 2r„ -1, R + 2rb + R +
11 11 2 0 11 2 2

+ 2r, - R -t- 2r) = 2R + 2R(r,. + rb -t- r -t, r) = 2R 2 -!, 2R(4R -1, 2r)
2 0 :::::11

=- 10R2 -!, 4Rr.

T1 59. Să se demonstreze că între elementele unui triunghi oarecare avem
,relaţia

(b + c) (r,. - R) + (c + a) (r 0 - R) +(a+ b) (r. - R) =- 4S.

V. Thebault, G. M. voi. ~II

136
 Soluţie. Membrul întîi al relaţiei se scrie succesiv:
E =~(b + c) r" -R~(b + c) ="i:,(2p - a) r" - 4pR =
= 2p~r" - ~ar" - 4pR.

Dar r" + rb + r 0 = 4R + r şi ar"+ brb + cr0 = 2p(2R - r),

deci E = 2p(4R + r) - 2p(2R - r) - 4pR = 4pr = 45.
T1 60. Dacă a, b, c, d sînt lungimile laturilor consecutive ale tmui patrulater
convex şi dacă S este aria lui, să se demonstreze că
1
S ~ - (a+ b) (c
4
+ d) •
Olimpiada de matematică, Mosco7a, G. l\I. 6/1959

Soluţie. Dacă ABCD este patrulaterul cu li AB li= a, li BC li= b,

li CD li = c, li DA li = d şi A + C = 6, atunci se ştie că aria lui este dată de
formula:

cr [ABCD] = v(p - a) (p - b) (p - c) (p - d) - abcd cos2 ~, (1l

unde 2p = a + b + c + d. Aplicînd (1) avem

cr[ABCD] ~ ✓ (p - a) (p - b) (P - c) (p - d) ~·

= .J (p - a) (p - b) • ,I (p - c) (p - d) ~

~ _!_ (2p - a - b) • _!_ (2p - c - d) = (a + b) (c + d) •

2 2 4

Am ţinut seama că dacă u, v > O, atunci .J uv ~ _!_ (u + v).

2

T1 61. Se dă mulţimea
de piramide triunghiulare, care au ca bază comună
,,,.._
1m triunghi dreptunghic ABC (m(A) = 90°), de laturi a, b, c, iar vîrfurile 1'f,
situate pe semidreapta Az perpendiculară pe bază.
Notăm cu oc, ~. y respectiv măsurile unghiurilor formate de muchiile jMB,.
IMC I şi de faţa [MBC] cu planul bazei. Din această mulţime se considerâ
două piramide pentru care auem respectiv1

1t
X + ~ +y = 7t ŞÎ 0C + ~+y= - •
2

137
Să se arate că între volumele Im V 1 şi Va avem relaţia

( V1 )
2 = (a + b + c) (ab + bc + ca) .
Va abc
Gh. BazaGOv, G. M. 11/ 1963
(fig. T 1 61). Dacă 0t+~+y=1t, rezultă că
Soluţie.
tg 0t + tg ~ + tg y = tg 0t · tg ~ · tg y. (1)
Fie M 1 vîrful primei piramide şi notăm li M 1A li =
= x, li AD li = k, unde AD este înălţime în triun-
ghiul ABC. Lungimile laturilor triunghiului ABC
sînt a, b, c. Deci
C X X
A tgot=-; tg y=-·
e k
Relaţia ( 1) devine :
B X X X x3
Fig. T 1 61
-b + -c + -h = -bek - eh + bk + bc = x2 •

Dar bc = ah, deci x == ,J h(a + b + c).

Atunci, V1 =a:-~ sau V1 = ¾Vabc(a + b + e) ·

Pentru pir mida a doua avem:

tg 0t · tg ~ + tg ~ · tg y + tg y · tg 0t = 1.
7t
0t + ~ + y= - ~ (2)
2
lnlocuind în (2) valorile tangentelor, obţinem:
y2
be
y2
+ bh + he =
y2
l de u nde y =
V+ b
bch be
c + k . Dar k=-•
a
d ec1. y be
= --;-::=;==:===
,Jab+ be + ca
Rezultă

Va= ah. bc
6 ,Jab +bc + ca
Deci

(
V1 ) 2 = (a+ b + c) (ab + bc +;ca) •
V2 abe

138
 T1 62. Fie un punct O pe linia mijlocie paralelă cu latura I BOI a triun-
ghiului ABC. Dreptele BO şi CO taie pe AC şi AB tn B' şi C'. Să se
arate că a[B'AC'] = 2a[B'OC'].
Ion Strtltescu, G. M. V/1963
Soluţie. Avem (fig. T1 62): A

a[AB'C'J= IIAB'll·IIAC'II şi
a[B'OC']
---:::1
a[ABC] IIABII· !IACII a[BOC]

IIB'OII-IIC'OII
=-----·
li BO li· li CO li Fig. T162

Cum a[BOC] = l!._ a[ABC] rămîne, pentru a demonstra relaţia cerută, să

2
arătăm că:
IIAB'll·IJAC'IJ li B'O li· li C'O li. ( 1)
IJAB li· li AC li li BO li • li CO li•
Scriind relaţia lui Menelaus pentru triunghiul A CC' şi transversala BOB',
avem
HC'O li .11 B'C li . li AB li = 1. (2)
IJCOIJ IJAB'IJ IJBC'[I
Aplicînd teorema lui Menelaus pentru triunghiul ABB' şi transversala COC',
avem
IJB'OIJ .11 BC'II _!IACII= l. (3)
IJBOIJ IJAC'II IIB'CIJ
înmulţind (2) cu (3) membru cu membru obţinem (1).

. T 1 63. Se dau cercurile de centre O şi O' tangente exterior' în 1i şi A im

punct oarecare în planul cercurilor, situat în exteriorul lor. Tangenta comună
exterioară a cercurilor este tăiată de dreptele AO, AO' respectiv în M şi N. Să
se arate că dreptele AT, ON, O'M sînt concurente.
Gnnan Ştefan, G. M. 3/ 1963

Soluţie. Va fi suficient să arătăm că avem verificată..':relaţia lui~Ceva

11TOtl _IJNO'II _IIMA li= 1 (l)
IJTO'II IINAII IIMOIJ
pentru ca dreptele AT, ON, O'N să fie concurente (fig. T 1 63).

139
 Dacă P este punctul unde tan-
genta comună exterioară taie
linia centrelor 00' (Peste centrul
exterior de omotetie) atunci, con-
form teoremei lui Menelaus apli-
cată triunghiului AOO' şi tran-
;:, sversalei MNP, avem

IIPOII _I\NO'II .IIMAII = 1. (Z)

Fig. T163 li PO' li li NA li li MO li
Cum însă (notăm cu R, r razele cercurilor de centre O şi O'):
llPOII IITOII R
li P(YJI= li TO' li --; (3)
rezultă, ţinînd seama de (3), că relaţia (2) devine echivalentă cu (1). Conform
cu reciproca teoremei lui Ceva, dreptele AT, ON, O'J.lf sînt concurente.
T1 64. Să se calculeze volumul unui tetraedru [VABC] cunoscînd lungimile
a, b, c ale laturilor triunghiului ABC şi măsurile (X, ~. yale unghiurilor făcute
de planele (VBC), (VAG), (VAB) cuplanul (ABC).Semaiştiecăpicioritl
înălţimii din V este un punct situat tn interiorul triunghiului ABC.
• • •, G. M. 7/1963
Soluţie. Avem V= (1/3) Sh, unde S este aria triunghiului ABC şi lt
inălţimea tetraedrului. Dar, notînd cu O, A', B', C' proiecţiile lui V res-
pectiv pe planul (ABC) şi pe dreptele BC, CA, AB, putem scrie:
S = ( 1/2) (a li OA' li + b li OB' li + c 110 C' li), unde li OA' li = li cotg a:, li OB' li =
= hcotg ~ şi li OC' li = h cotg y. Prin urmare
h= 2S , unde S = .Jp(p - a) (P - b) (p - c).
a cotg (X+ b cotg ~ + c cotgy
Rezultă
V = _:,. P(P - a) (P - b) (P - c) •
8 a cotg ex + b cotg ~ + c cotg y
T 1 65. Bisectoarele interioare ale unghiurilor triungliiului ABC taie a
doua oară cercul circumscris triunghiului în A', B', C'. Notînd cu da, db, ~dc-
dz'stanţele punctelor A', B', C' respectiv la dreptele BC, CA, AB şi cura, r,..
r, razele cercurilor extnscrise triunghiului ABC, să se stabilească relaţia:
da + _d,. + d, = 1.
'Ya r. r.
G. M. 2/1965

140
 Soluţie. Folosim notaţiile din figura T 1 65.
,-...
Deoarece A' este pe bisectoare, rezultă că BmA '=
..-... IJBCI'1
:A'nC, de unde IIA'BII = IIA'CII, IIMBII= şi
2

m(Aic) = m(Â) • Deci li A 'B li= 2R sin~• Din tri-

2 2
unghiul dreptunghic A' BM rezultă li MA' li = li A' B li· A'

•sin~= 2R sin2 ~=da.De asemenea, ra=P tg ..:!.. , Fig. T16.5

2 2 2
d ec1. -da = 2R . A A R sin A R l ~
- sm - cos - = - - - • ezu ta
ra P 2 2 p
= R sin A + R sin B + R sin C =- 1.
p
paralelogramul ABCD cu diagonalele I AC I, I BD I unde
T 1 66. Se dă
li AC li > I! BD li-
Pe diagonala I AC I se consideră un punct AI astfel încît
patrulaterul BCDlvl să fie inscriptibil. Să se demonstreze că BD este o tangentâ
comună exterioară a cercurilor circumscrise triunghiurilor AMB şi AA[D.
Şt. Mu&la, G. M. 2/1965
,,,,,,,,......_
.,,,,......,___
Soluţie.
ln patrulaterul inscriptibil BkIDC, Dar AJBD:MCD.
,,,,,,,,......_
.,,,,......,___ .,,,,......,___ ,,,,,,,,......_
MCD:MAB deci .1.lfAB:MBD.
Rezultă că BD este tangentă cercului circumscris triunghiului ARM. La fel
se arată că BD este tangentă cercului circumscris triunghiului AMD.
T 1 67. Să se găsească razele celor două baze ale unui trunchi de con c11-
noscînd înălţimea, generatoarea şi volumul trunchiului de con.
G. Ţiţeica, G. M. vol. VIII, 190J

. F" 2
So I uţ1e. •1e h mă1ţ1mea,
A . a generatoarea ş1. ...hb
- - vo1umu 1 trunc h"m1lli.
3
de con; razele bazelor le notăm cu x şi y. Presupunem x > y.
1° Presupunînd trunchiul de con de prima speţă (adică obţinut prin
intersecţia unei suprafeţe conice cu două plane paralele care taie o singur:t
pînză a suprafeţei conice), avem: (x - y) 2 = a 2 - h2 , deci
x-y = ../a2 -h 2-(am considerat radicalul cu semnul+ pentru că x >y). (I)
Scriind volumul avem:
nhb 2 1
-- = - nh(x2 + y 2 + xy), de unde
3 3

141
Din calcule rezultă Bx!Y = b2 +h 2 - a2 şi se obţine

x+y= V4b- -+ -
h
-·
2

3
2 - a2
(2)

Din (1) şi (2) deducem:

2x V += 4b2 :2 - a2 + ,Ja2 - h2•

2y =V
+ 4b2 h2 - a2
3
I 2
-va -
h2
'

Pentru ca rezultatele să corespundă ipotezelor, trebuie să avem cantităţi

pozitive, deci a > h J 4b 2 > a 2 - h2 i x > O~ !Y > O şi x > !Y·

Avem V+ 4b2 h2
6
- a2
>Ja2 - h2 - b2 > a2 - 1,,2_

Dacă a= h trunchiul de con se reduce la un cilindru, căci x = y. Dacă

b2 = a2 -b2, trunchiul se reduce la un con, căci y = O.
2° Trunchiul de con este de speţa a doua (adică'" obţinut prin intersecţia
unei suprafeţe conice cu două plane p~ralele, fiecare intersectînd cîte o pînză
a suprafeţei conice). Avem:
x + !Y = ,Ja2 - h 2•
Se scrie volumul care se obţine din suma volumelor celor două coniri şi se
obţine:
x2 + y2 - xy = b2.
Făcînd calcule analoage cu cele de la punctul 1° se găseşte:

ls ..., ,Jaz - h2 + V+ 4b 2 h2
l3
- a2
•

2y , 2
= -va -
1,,2
-
V+ 4b2 ;h2 -
3
a2
•

Radicalii au sens dacă a > h şi 4b 2 > a 2 - h2 •

Se observă că x > !Y, x > O, !Y > O şi b2 < a2 - h2 •
Deci a > h şi pentru a avea un trunchi de con de speţa a doua trebuie să
avem relaţiile:
a2 _ 1,,2
___ < b2 < a2 _ 1,,2,
4

142
Rezultă deci următoarea discuţie:
a2- h2
1) Dacă b2 < - - - , nu avem nici o soluţie;
4
a2 - h2
2) Dacă b2 = - - - , avem un trunchi de con despeţa a doua cu baze
4
congruente (x =y şi a > h) j
3) Daca w
- --
a2 - ~ 2 - h2 avem un trunch"1 d e con d e speţ a a
h2 < b2 <.a
4
doua (x > y)I
4) Dacă b2 = a2 - h2 avem un conr
5) Dacă b2 > a 2 - h2 , a > h avem un trunchi de con de speţa întîi;

6) Dacă a = h avem un cilindru I

7) Dacă a < h nu avem soluţie.

 Capitolul IV
PROBLEME PENTRU
TREAPTA A DOUA (T2)

Introducere
Problemele expuse în acest capitol au ca scop valorificarea acelor cu-
noştinţe încadrate prin noi metode de rezolvare ce sprijină programa analitică
în vigoare, perfecţionează înţelesul noţiunilor şi deschid calea spre adîncirea
lor în cadrul selectiv al problemelor adresate concursurilor. Problemele pro-
puse contribuie la dezvoltarea capacităţilor prin idei care stimulează analo-
gia, eşalonează manierele clasice de investigare, completează unele noţiuni,
într-o perspectivă nouă care face posibilă abordarea unor cazuri dificile la
prima vedere. Noţiunea de şir şi problemele de limite sînt ilustrate şi prin
probleme referitoare la algoritmul nelimitat al seriei, noţiune fundamentală
de cercetare în teoria numerelor, în analiză.
Teoria numerelor rămîne prezentă şi în ultimii doi ani ai liceului. Este
un cîştig pentru dezvoltarea capacităţii de aprofundare a mulţimii fundamen-
tale a numerelor întregi. Exemple instructive găsim în (T2 24), (Ta, 16),
(Ta 20) semnată de I. Ghibaldan şi (Ta 23) semnată de Gh. Buicliu. In această
secţiune găsim ecuaţii diofantice ca (T2 17) sub semnătura lui I. Linteş sau
(T2 19), precum şi proprietăţi ale numerelor prime şi relativ prime ca în (Ta 21).
Algebra oferă cititorului prilejul de a aprofunda proprietăţile polinoa-
melor prin (T 2 1) sub semnătura lui A. G. Ioachimescu, totdeauna actual
şi profund, (T 2 2), (T2 6), să abordeze ecuaţii algebrice ca (T2 10) semnată
de M. Ghermănescu, (T2 11) semnată Th. Angheluţă, să stabilească relaţii
prin determinanţi ca în (T2 13) semnată de Lt. Mihail Focşeneanu. Astfel
se actualizează probleme de conţinut cu caracter clasic, dar peren, iar în
acelaşi timp se pune la dispoziţia cititorului şi un fond de probleme teoretice
de structuri algebrice apărute de curînd în învăţămînt cum ar fi (T2 4), (T2 5).
(T2, 7), (T2 9).

144
 Geometria este reprezentată prin cîteva probleme de geometrie analitică
dintre care reţinem (T2 25) sub semnătura lui M. Gltermănescu, depăşind pro-
gramul actual, dar sugestivă, ca şi (T2 26) semnată de I. Ionescu care dove-
deşte încă o dată avantajele de a îmbina teoria cu aplicaţiile. Mai găsim şi
probleme privitoare la conice tratate sintetic cu eleganţă ca (T2 27) sau {T2 29).
Locul principal în acest capitol revine analizei prin numeroase probleme
de şiruri şi serii începînd cu (Ta 31) semnată de S. Gall, (T2 :35) semnată
de Gh. Th. Gheorghiu şi (T 2 33), (T2 :32), (T2 34), (T2 38), (T 2 43). La acestea se
adaugă probleme de limite ca (T2 :36), (T2 39), de proprietăţi ale funcţiilor
ca (T 2 45), (Ta 47) sau (T2 42).
Se constată în general o monotonie în alegerea temelor problemelor de
treapta a II-a. Aceasta rezultă din manuale care pun accente severe pe ri-
goarea temelor teoretice, dînd o atenţie mai redusă algoritmilor. Aceasta
este o tendinţă generală de a se promova caractere calitative cărora li se acordă
locul meritat, dar uneori în dauna tehnicilor de calcul.
T 2 1. Fie P 0 , Pi, P 2 , ••• , P„ polinoame cu coeficienţi reali şi să considerăm„
funcţia F : R -+ R dată prin
F(x) = P 0 (x) cos" x +P 1 (x) cos"- 1 x sin x + P 2 (x) cos"- 2 x sin2 x + ... +
+ P,.(x) sin" x.
Să se arate că condiţia necesară şi suficientă ca funcţia F să fie funcţia
nulă, este ca polinoamele P 0 , P v P 2 , .•• , P să fie „ egale cu polinomul nul.
A. G. Ioachimescu, G. M. vei. XII
Soluţie. Să arătăm necesitatea condiţiei. Presupunînd deci că F este
funcţia nulă, avem F(x) = O, (V) x e R. Pentru x = krr:, k e Z, egalitatea
F(kr. = O devine P 0 (krr:) = O, ceea ce arată că polinomul P 0 are o infini-
tate de rădăcini şi deci P O este polinomul nul. Atunci F(x) (sin x). =
• [P1 (x) cos"- 1 x + P 2 (x) cos"- 2 x sin x + ... + P,.(x) sin"- 1 x]~ (sin x)F 1(x).
Din F(x) = O, (V} x e R rezultă imediat F 1 (x) = O, (V) x e R""-{krr:},.ez•
Dar funcţia F 1 este continuă pe R şi fiind nulă în toate punctele diferite de krr:
(k e Z), rezultă că va fi nulă şi în aceste puncte.
Egalitatea F 1 (krr:) = O devine I\(krr:) = O, (V) k e Z, ceea ce arată că po-
linomul P 1 are o infinitate de rădăcini şi deci este polinomul nul. Din aproape
în aproape arătăm că fiecare din polinoamele P 2 , P 3 , ... , P„ este polinomul
nul. Suficienţa condiţiei este imediată, deoarece dacă P 0 , P 1 , ... , P sînt
polinoame nule, atunci funcţia F este funcţia nulă.
T 2 2. Se consideră polinoamele neconstante p 1 , P2 , ... , p„ cu coeficienţi
complecşi. Dacă polinomul
p(x) = +
p 1 (x"+1) xp 2(x"+1 ) + ... + xn- 1p,.(x"+1) se divide cu x" + xn-l + ... +
+x + 1, să se demonstreze că polinoamele pi, i = 1, 2, ... , n se divid
CU X - 1.
D. Andrica, G. M. 8/1977

IC - Probleme din Gazeta Matematică - cd. 1037 145

 Soluţie. Rădăcinile polinomului xn + xn- 1 + ... + x + 1 sînt rădăcinile
uni tă ţii de ordinul n + 1, diferite de 1, adică

2kn . . 2krr k
e:t = cos---+ 1 sm---, = 1, 2, ... , n.
n+l n+l
Înseamnă că acestea vor fi rădăcini şi pentru p(x) şi ţinînd seama
că e:i+1 = 1, k = 1, 2, ... , n, rezultă egalităţile:

P(e:1) = P1(l) + e:tP2(l) + ... + e:1- 1Pn(l) = O,

P(e:2) = P1(l) + e:2P2(l) + ... + e:;-tpn(l) = O,

p(en) = P1(l) + e:nP2(l) + ... + e::- 1pn(l) = o.

Interpretînd aceste egalităţi ca un sistem liniar omogen cu n ecuaţii şi n
necunoscute p1 (l), P2 (1), ... , Pn(l), deoarece determinantul este Vandefmonde
şi nenul, rezultă că sistemul are doar soluţia banală. Deci

P1(l) = P2(l) = ... = Pn(l) = O,

adică polinoamele p, se divid prin x - 1, i = 1, 2, ... , n.
T 2 3 .Dacă zt, k = [, 2n sînt rădăcinile de ordinul 2n +1 ale unităţii,
diferite de 1, să se arate că

E
lo=l,1
1 - Z1:
+ Zk
= 2n + 1,

unde zt este rădăcina complex conjugată rădăcinii zt.

I. Candrea, G. M. 3/1977
Soluţie. z2n+t = 1 ~ (z - 1) (z 2n + z2 n- 1 + ... + z + 1)= O, deci rădăci­
nile z1 , z2 , ••• , z2n sînt rădăcini ale polinomului
P(z) = z2n + z2n-t + ... + z + 1. Avem
P'(z) 2n 1
P(z) =~z- Z1:
sau
(
z2n+1 - 1 )' (2n + 1) z "(z -
2 1) - (z 2n+ 1 - 1)
2" 1 z- 1 (z - 1) 2
~Z-Z11 = z2n+l_ 1 = z2n+l_ 1 =
z- 1 z- 1
2nz 2"+1 - (2n + 1) z n + 1
2

(z - 1) (z2n+t - 1)

146
.Făcînd z =- 1 obţinem - E--+zk
1- = - 2n - 211 - 1 +1= - n,
k=l 1 4
2n 1
adică E-- = n. Dar
"=1 l + z"
2n 1 _ z„ 1 2n zk 1 2n Z1:Zk 2n 2n
E-=E--E-=E~-E------"--"---
•=l1 + z„ k=1 1 + z„ k=l 1 + Z1,; k=1 1 + zk zj;(z" + 1) k=l

2n 1 211 1 2„ 1
=E--E--=E--
1+ + 1)
k=l 1+ zk k=I zk(z1,; k=l z"

-f(_!_ __+l_)= 2E-+1--E_!_=

k=l z" z" 1 k=1•l z" k=I zk
2n
= 2n - E Z.1; = 2n - (-1) = 2n + 1.
k=l

T2 4. Fie (A,+ •. ) un inel unitar (cu OA ,fa 1..t) şi (B, +,.) un alt inel
uni'tar (cu 0 8 ,fa 18 ) cu proprietăţile: 1) BcA; 2) operaţiile inelului B sînt
cele induse de operaţiile inelului A ; 3) 18 ,fa 1..t. Se cere:
a) să se arate că 0 8 = O..t• 1..t e A"-,B şi inelul A conţine divizori ai lui
zero;
b) să se arate că există u e A idempotent (adică u 2 = u) astfel încît 18 =
= l,4-u;
c) să se găsească un exemplu efectiv de două asemenea inele A şi B
Marcel Ţena, G. M. Metodică 1/1980
Soluţie. a) Avem 18 e B c A; în inelul B putem scrie 18 - 18 = 0 8 ,
iar în inelul A putem scrie 18 - 18 = O..t de unde rezultă 0 8 = OA. Pentru
a arăta că 1..t e A"-,B, vom presupune prin absurd că 1..t e Bi atunci în
inelul A avem 1,!. · 18 = 18 , iar în inelul B avem lA • 18 = 1..t ceea ce ar duce
la lA = 18 , contradicţie. Arătăm acum un exemplu de divizori ai lui zero
în inelul A. Să luăm x = 18 şi y = 1..t - 18 ; avem x = 18 ,fa 0 8 = OA şi
y ,fa OA, dar xy = 1B(1A - 18 ) = 18 1..t - 18 18 = 18 - 18 = O..t deci x, !Y
s'înt divizori ai lui zero. [Mai sus, produsul 18 • 18 se gîndeşte în inelul B,
deci 18 • 1B = 1B].
Ca mică observaţie ce se impune, inelul B nu este subinel al inelului A,
deoarece au elementele-unitate distincte.
b) Fie u = 1..t - 18 eA. Avem:
u 2 = (1..t-1 8 } (1 ..t - 18 } = 1A 1..t - 1..t 18 - 18 1..t + 18 1B = 1..t - 18 - 18 + 18 =
= 1..t - 18 = u, deci u este un element idempotent al inelului A. Din defi-
niţia lui u rezultă 18 = 1..t - u.

147
 c). Fie A = .Al 2(R) = inelul matricelor pătrate de ordinul al doilea cu
elemente reale şi fie B = {( ~ ~)Ia R} {operaţiile
E sînt adunarea şi pro-
-dusul matricial).
Avem0,.=0n=(O
· O O
o), l,1=(1 o), ln=(l O)·
O 1 O O
T 2 5. Se consideră grupul aditiv Q [i] unde Q[i] = {a + bi E C j a, b E Q}.
Să se arate că grupul aditiv al n1t1nerelor raţionale nu este izomorf cu grupul
.fi rz·,
~ L-J·
Toma Albu, G. l\1.-A 5/1972

Soluţie. Să presupunem prin a hsurd că există un izomorfism de grupuri

f: (Q. +)--+ (Q [i], +). Se arată 1,1şor că f(x) = ax, (V) x EQ unde a =f(I).
Fie a =f(1) = m +
in cu m, n eQ* (nu putem avea m = O sau n = O,
căci atunci f nu ar mai fi surjectiv). Deoarece feste morfism surjectiv, consi-
derînd elementul 1n (n + +I) i E Q [i], deducem existenţa unui element
x E Q astfef încît f(x) = m + (n + I) i. Această egalitate se mai scrie
xf(l) = m + (n + 1) i sau x(m +
in) = m + (n + 1) i, de unde mx = m şi
nx = n + 1. Cum m i= O, din prima egalitate deducem x = I şi atunci cea
de-a doua egalitate devine n = n +
1, contradicţie.
T 2 6. Să se arate c.'i inelele de polinoame (R[X], +,·) şi (C[X], +,·)
nu sînt izomorfe.
C. Năstăsescu, G. M. li/ 1982
Soluţie. Să presupunem prin absurd că există un izomorfism de inele
(!) :R [X] --+ C [X]. Dacă 9(X) = f. vom avea grad f ~ 1. într-adevăr dacă
f ar fi polinomul nul, atunci ar rezulta că X este polinomul nul, iar dacă
Jar avea gradul zero, ar fi inversabil, deci şi X ar fi inversabil, contradicţie
în ambele cazuri.
Atunci, considerînd polinomul ireductibil X 2 +
J E R [X], avem 'cp(X 2 + 1) =
= fi + I = ( 1 +if) ( 1 - if), adică imaginea acestui polinom prin izomor-
fismul cp nu mai este un polinom ireductibil în inelul C [X]. Contradicţie.
T2 7. Se dă grupul (G.) cu un număr par de elemente. Se numeşte ordin
al elementului a E G cel mai mic număr 1iatural p astfel încît aP = e. Să se de-
monstre:::e că în G avem un număr impar de elemente de ordinul al doilea.
Marian Diaconescu, G. l\l, 8/ 1977

Soluţie. Să observăm căun element a are ordinul al doilea, dacă şi numai

dacă a= a- 1 (a este egal cu propriul srrn invers). Elementele care au ordinul
strict mai mare decît doi sînt în număr par, deoarece fiecare din aceste ele-
mente poate fi grupat cu inversul său (un asemenea element este diferit
<le inversul său) şi astfel obţinem un număr de perechi de elemente, deci un
numftr par de elemente.

148
 Elementele care au ordinul strict mai mic decît doi, adică ordinul
unu, sînt în număr de unul singur şi anume e (elementul neutru). Aşadar
numărul elementelor care nu au ordinul al doilea este un număr impar. Cum
grupul are număr par de elemente, rezultă că numărul elementelor de ordinul
al doilea este de asemenea un număr impar.
T2 8. Să se demonstreze că dacă a şi b sînt două ntmiere naturale prime
intre ele, atunci 252 divide (a 6 + b6 - I) (a 6 + b6 - 2).
• • •, G. 1\1. voi. XLII, 1936

Soluţie. Numărul 252 are drept factori relativ primi numerele 4, 7 şi 9'
şi deci trebuie arătată divizibilitatea prin fiecare dintre aceste numere.
1) Divizibilitatea prin 4.
:Kumerele a şi b nu pot fi amîndouă pare.
Deci dacă a= 2m şi b = 2n + l atunci 4/ (a 6 +b 6 - I) (m, n eN*).
Dacă a= 2m + 1 şi b = 2n + 1, atunci

a6 + b6 - 2 = a6 - l + b6 - 1 = (a 3 - I) (a 3 + I) + (b 3 - I) (b 3 + l}
adică fiecare termen al sumei este divizibil prin 4.
2) Divizibilitatea prin 7.
Se observă că a şi b nu pot fi în acelaşi timp multiplii de 7.
Dacă a= 7k, atunci b '# 7p (k, p E Z) şi în baza teoremei Fermat rezultă
=
b6 - 1 O (mod 7) deci a6 + b6 - I O (mod 7).
Dacă a -1' 7k şi b '# 7k, în baza aceleiaşi teoreme rezultă
=
a6 - 1 =O (mod 7) şi b6 - I =O (mod 7)
adică a 8 +b 6 -2=(a6 -(l+(b 6 -l) :O (mod 7).
3) Divizibilitatea prin 9.
Se observă că a şi b nu pot fi în acelaşi timp multipli de 3.
Dacă a = 3k şi b '# 3p, rezultă că (b, 9) = l şi conform teoremei lui Euler
vom avea b6 = 1 (mod 9), adică
as+ b6 - 1 = O (mod 9).
Dadt a '# 3k şi b '# 3p, atunci (a, 9) = (b, 9) = 1, deci conform teoremei lui
Euler
a6 =
1 (mod 9), b6 ~ 1 (mod 9) şi .prin urmare
a 6 +b 6 - 2 = (a 6 - 1) + (b 6 - 1) =O (mod 9).
T2 9. Există inele comutative unitare A astfel înctt inelul de polinoame
într-o variabilă A [T] să fie egal cu inelul (Z, +,.)?
Doru Ştefllnescu, G. 1\1. 6/1981

149
 Soluţie. Să presupunem că ar exista un inel A unitar, comutativ, astfel
încît A [T] = Z. Cum A este subinel al lui A [T], rezultă că A este subinel
unitar al inelului Z şi în particular că A este subgrup nenul al grupului aditiv
Z. Deci ( 3) n e Z\ {O}, astfel încît A = nZ. Dar 1 e A = nZ şi atunci n = 1
sau n = - 1. Rezultă A = Z şi atunci Z [T] = Z, ceea ce este o contra-
dicţie (deoarece inelul Z este strict inclus în inelul de polinoame Z [T]).
Deci nu există inele A cu proprietatea din enunţ.
T2 10. Să se determine A raţional aşa fel ca ecuaţia

x4 - 16.x3 + 86x2 + "Ax + 120 = O

să aibă o rădăcină de forma a +./a, a fiind un număr raţional pozitiv, care
nu este pătratul altui număr raţional, apoi să se rezolve ecuaţia dată.
M. Ghermănescie, G. M. voi. XLIV

Soluţie. 1) Se înlocuieşte x cu a +
,Ja în ecuaţia dată şi se obţine a 4 -
10a3 +39a 2 +
(86 + "A) a+
120 +
,Ja (4a3 - 44a 2 156a o. + +"A)=
Pentru că ,./a- este iraţional şi" raţional egalitatea este adevărată dacă şi numai
dacă a4 - 10a3 + 39a2 + (86 + t..) a+ 120 = O şi 4a3 - 44a 2 + 156 a+"= O.
Se elimină l şi se obţine:

6a3 - 34a3 + 117a 2 - 86a - 120 = O,

care trebuie să aibă rădăcini rationale. Metoda care determină rădăcinile
raţionale pentru ecuaţiile cu coeficienţi întregi, ne dă a = 3, a = 5, a = 4,
;, = - : , iar din acestea numai a= 5 şi a= 3 corespund condiţiilor pro-
blemei. Pentru ambele valori ale lui a găsim "A= - 180. Ecuaţia dată
devine:
x4 - 16x3 + 86x2 - 180x + 120 = O,

care::1:admite ca soluţii 3 ± ,,/3 şi 5 ± ,,/5.

T2 11. se studieze natura şi semnul ră,dăcinilor ecuaţiei (m + 1) y 2 -
Să
- 2m (m + 1) y + m 3 + m 2 - m + 1 = O.
Să se figureze variaţia rădăcinilor reale şi să se calculeze cu douăj zecimale exacte,
valorile lui m pentru care rădăcinile sînt maxime sau minime.
Th. Angheluţil, G, M. voi. XLIV

Soluţie. Din ecuaţia iniţială se deduce

y=m± Vm-=7
m+1·

150
Graficele acestor funcţii reale în m:

Y1 = m + V + 1. m-
m 1 ş1 Y2 = m-
ym=-1
+m 1'

care sînt definite pe domeniul (- oo, - 1) U [ 1, + oo), prezintă fiecare cîte

două ramuri, corespunzătoare intervalelor respective (vezi tabelul de variaţie).
Derivatele acestor funcţii sînt:
' - 1 1 . , = 1- 1
Y1 - + .j(m2 - 1) (m + 1)2' y2 .j(m2 - 1) (m + 1) 2

Rezultă că y 1 este o funcţie crescătoare pe fiecare din cele două intervale.

Derivata lui y 2 se mai poate scrie, după raţicinalizarea numărătorului:
,
~=
m4 + 2m 3 - 2m - 2
..
.j(m2 - 1) (m + 1) 2 • [ ./(m 2 - l)(m + 1)2 + 1J
Ecuaţia m 4 + 2m3 - 2m - 2 = O are o rădăcină pozitivă a în intervalul
(1, 2) şi una negativă b în intervalul (- 1, - 2).
Restrîngînd intervalele în care se găsesc cele două rădăcini se găseşte a= 1, 10
şi b = - 1, 71, cu două zecimale exacte.

m -oo b -1 +1 a +oo

+ + + +
+ o o +
-00 +ooj +ro
I
-00 7' -3,36 "4 -ool 0,88 7' +oo
T2 12. Să se elimine x între ecuaţiile

x6 + ~ - (3<X - 1) x 4 - (l<X -
1) x3 + (3<X 2 - 3<X + 1) x2 + (<X - 1) 2 x -
- ( (X3 - 2<X 2 + (X - 1) = o, --
x4 - (2cx - 1) x 2 + x + <X 2 - 2<X - !Y = O.
M. Ghermăneseu, G. M. voi. ;}{LIV

Soluţie. Se înmulţeşte a doua ecuaţie cu x 2 şi se scade din prima; se

găseşte.
x5 - u 4 - 2u3 + (2<X 2 - <X + 1 + y) x2 + (<X - 1) 2 x -
- (<X3 - 2<X2 + (X - 1) = o.

151
Se scade aceasta din a doua înmulţită cu xi se obţine
OtX 4 + x3- (20t 2 - ~ + y) x2 - (1 + y) X+ (0t3 - 20t 2 + Ot - 1) = 0.
Se înmulţeşte a doua ecuaţie cu 0t şi se scade din cea obţinută mai înainte:
x3 - yx2 - (0t + 1 + y) X + (0ty + Ot - 1) = 0.
Se înmulţeşte aceasta cu x şi se scade din a doua:
x3y + (y - Ot + 2) x2 - (Cly + Ot - 2) X + 0( 2 - 2Cl - J = 0.
Se scade din aceasta cea de mai sus înmulţită cu y şi se obţine

+ 2y -: Ot + 2) (x2 + X - 0t) = 0
(y2
care se desface în y 2 + 2y - O(+ 2 = O sau x2 + x - 0t = O.
Soluţiile ecuaţiei x 2 + x - O(= O nu verifică ecuaţiile date deci y2 + 2y -
- 0t +2= O este rezultatul eliminării.

T2 13. Dîndu-se determinanţii de ordinul al treilea scrişi cu ajutorul liniei

generale:
D 1 = I 1 cos w1 cos2 w1 I
D 2 = I 1 sin wJ sin2 w1 I
D3 = I 1 cos w1 sin2 w1 I , j = 1, 2, 3,
D4 = I 1 sin wJ cos2 w1 I
.să se stabilească relaţia

• CJl2 - W3 • W1 - W3
Sln - - - Sln - - -
2 2
CJl1 + Wz • Wz + W3 • W3 + CJl1 ul1 + Wz
• ( s• m - - - • sm - - - · sm ~-~ -
•
i cos - ---
2 2 2 2

• COS Wz + W3 • COS ul3 + CJl1 ) •

2 2
Mihail I. Focşeneanu, G. M. voi. XLIII

Soluţie. Determinanţii D 1 şi D 2 sînt de tip Vandermonde şi deci

.D 1 = I 1 cos w1 cos2 w1 I= (cos w 1 - cos w 2) (cos w 2 - cos c.>s) (cos w 3 - cos w 1) =
-~-~-~-6ls•c.>s-~-~+~-~+~x
= - 8 sm - - - sm - - - sm __;;__ _ sm -=-----=- sm .....c...---=-
2 2 2 2 2

,152
 • <a>s
x sm +
<a>1 •
-=-----= = 8 sin
<a>1 -
___.c..._ _
<a>2 • <a>2 -
sm --- <a>3 • ©1 - <a>s • <a>1
sm - - - sm -=-----"' hlz + •
2 2 2 2 2
• <a>2
• sm +
<a>9 • <a>3 <a>1
-=---___.c... sm - - - •
+
2 2
Analog

D2 = - • <a>1 - <a>2 • <a>o

8 sin -=-------"- sm • - <a>3 • <a>1 -
sm ------'- <a>3 +
cos W1
- - <a>z
- •
2 2 2 2

Pentru D 3 şi D 4 avem
D3 = I 1 cos w1 sin2 w1 I = I 1 cos w1 1 - cos2 <a>1 I =
= - I 1 cos w 1 cos2 w 1 I= - D 1 •
D4 = I 1 sin w 1 cos2 w 1 I = I 1 sin w 1 1 - sin2 <a>1 I =
= - I 1 sin w1 sin2 w1 I = - D 2 •
Avem·:atunci
D1 - D3 + i(D 2 - D 4) = 2D 1 + 2iD 2 = 2 (D 1 + iD 2) =
= • -
16 sin W1 -
-- Wz • W2 -
sm - - W3 - s• m
<a>1 -
- -W3
- ( sm
• W1 Wz • <,)~
---=----~ sin "
+ + (,)3
•
2 2 2 2 2

T2 14. Notaţiile fiind cele obişnuite să se demonstreze că în triunghiul ABC

există relaţia

sin A sin B sin C (a + b + c) (a - b) (b - c} (a - c)

2
sin 2A sin 2B sin 2C =-------------~- 8R6
sin 3A sin 3B sin 3C
Gh. Popescu, G. M. 6/196,

Soluţie. Notînd cu â determinantul din enunţ, vom avea

sin A sin B sin C
~ = 2sinA cos A 2 sin B cosB 2 sin C cos C
sin A (4cos2 A - 1) sin B (4cos2 B - 1) sin C (4 cos2 C - 1}

153
 1 1 1
= 2 sin A sin B sin C cos A cos B cos C -
4 cos2 A - 1 4 cos2 B - l 4cos2 C-1

1 1 1
= 8 sin A sin B sin C cos A cosB cose -
cos2 A cos2 B cos2 C
= 8 sin A sin B sin C (cos B - cos A) (cos C - cosA) (cos C - cos B).
Se ara tă uşor că

cos B - cos A = cotg E.(sin A - sin B) şi analoagele, astfel că

2

~= 64 cos2 ~ cos2 ~ cos2 ~ (sin A - sin B)(sin A - sin C) (sin B -= sin C).

ln fine, mai ţinem seama că

A B C a+b+c
cos - cos - cos -
2 2 2
= ----
8R

şi de teorema sinusurilor şi va rezulta

~ = (a + b + c) 2 (a - b) (a - c) (b - c) •
8R6
T2 15. Fiind dat determinantul
au a12 a1a
~ = a21 a22 a23
aa1 a311 asa
să se arate că dacă a11 • a22 = af2 , a 22 ,:J: O şi a,1: = a" (k ::/= i}, atunci

I a12
a22
a1s 12
a23
= - a22 • A.

O. Sacter, G. M. 2/1965
Soluţie. Notăm

d= I "•n •• Işi
12 " 13 dezvoltînd pe ~ după ultima linie,

154
obţinem

al2
â = a31d - a32 • a28

sau

Rezultă

â = d • as1a22 - aasa12 = _ d2 ,
a22 a22

adică ceea ce trebuia demonstrat.

T2 16. Dacă p este un număr prim iar a un multiplu de p, să se arate ci
1-t
1 +E (a + i)P-1
i=l

se divide prin p.
G. Constantinescu, G. M. voi. VIII
Soluţie. Numerele a+ 1, a+ 2, a+ 3, ... ,a+ p - 1 sînt prime cu p,
deoarece a este multiplu de p, iar p este un număr prim. Din teorema lui
Fermat rezultă:
(a+ l)P-l = 1 (mod P)
(a+ 2)P-- 1 = 1 (mod P)

(a +p - l)P-l = 1 (mod p).

Aunînd congruenţele de mai. sus, membru cu membru, rezultă

P-1
E (a + i)P-1 =(P -
i=l
1) (mod p)

sau
n-t
1+ E (a+ i)lt"" :0 (mod P) •
1
•=1

155
 Observaţie. Problema se poate generaliza iar în locul teoremei lui Fermat
se poate aplica teorema lui Euler expresiei
(P - k) + E
ie {r1 ,,1 ,•••,r.t)
(a+ i)k=O (mod p),

unde (r1, P) = 1, a= tp (t E Z), k este numărul numerelor r1, iar p este

un număr natural, p ~ 2.
T2 17. Să se rezolve în numere naturale nenule ecuaţia x""-2 - x ! = x.
I. Linteş, G. M., voi. XXXII

Soluţie Arătăm că pentru :t" ~ 6 (x E N) avem inegalitatea

1 > (x - 1) !,
x""-3 -

adică ecuaţia dată nu admite soluţii decît pentru x :i;;; 5.

Pentru x = 6 rezultă 5 ! < 63 - 1 sau 120 < 215.
Arătăm prin inducţie matematică inegalitatea de mai înainte.
Presupunînd că este adevărată pentru x, vom avea
X I = X (X - l) I < X ( x""- 3 - 1) = r- 2 - .K < (X + 1)""- 2 - 1,
ceea ce înseamnă că este adevărată şi pentru x + 1.
Pentru x :i;;; 5 ecuaţia dată admite numai soluţia (în numere naturale) x = 5.
Observaţie. Soluţia ecuaţiei de mai sus constituie un exemplu de aplicare·
a inegalităţilor în rezolvarea ecuaţiilor diofantice.
T2 18. Să se demonstreze că dacă c; reprezintă si"mbolitl combinărilor
,i p obiecte luate cîte q, atunci
fl-1
4.n- 1 divide E q~"..-1'). c~-- (n E N*).
i=O

Gh. Buicliu, G. !\I., voi. XXXVIII, 1931'

Soluţie. Considerăm identitatea valabilă pentru orice x E R:

+ 1)2n+l _ (x _ I)2n+l =
(x
= 2(q„+lx2" + qn+l x2n-2 + ... + q::;:f x2 + 1).
Derivînd ambii membri ai identităţii în raport cu x rezultă

+ 1) [(x +
(2n 1) 2" - (x - 1) 2 "] ==
= 4 [n qn+1 x2n-1 + (n - 1) q„+1 x2n-3 + ... + q::;:~ x].
Înlocuind în ultima identitate x = 1, rezultă
ft-1
4 E (n - i) q!ţ~ = 22• (2n + 1).
i-0

156
Simplificînd cu 4 şi ţinînd seama de formula combinărilor complementare,
.rezultă

Observaţie. Pe aceeaşi cale se mai pot obţine egalit:tţile

"
"'"'c2,n-i)+l.
/_J 21&+1
c12(n-i)-!-l -_ 2(?•t
_,
+ }) 4n-l
. · ,
i=O
n-1
"'"'c2(n-,i.
L-J 2n
c1 . = n-1
1•.· • 411-1 ,
i=O
n-1
"'"'(2(n-i)+I • Cl
L-1 2n
.
2(n-1)+l
= 21!. 4n-1
•
i-0

T2 19. Să se rezolve în numere intregi ecuaţia

3(x + y) 4 - 8 (xl + y 2) xy = 528.
I. }\,forăroiu, voi. XXXV, 1929

Soluţie. Calculînd rezultă

3 (x + y) 4 - 8 (x 2 + y2) xy = + y) 4 + (x + y) 1 -
2 (x Sxy (x2 + y 2) =
= 2 (x + y) 4 + (x - y) 4 •
Ecuaţia dată devine 2 (x + y) 4 + (x - y) 4 = 528.
y
Notînd x + = u, x - y = v avem 2u 4 + v 4 = 528. Rezultă deci că_ v
trebuie să fie par, adică v = 2t (t E Z*).
Sim plificînd rezultă u 4 = 264 - St 4,
adică u trebuie să fie par, deci u = 2w (w E Z*).
Rezultă t 4 = 2 4 (33 - 2w 4).
Prin urmare trebuie să avem 33 - 2w 4 = k 1 sau k 4 + 2w 4 = 33.
Numărul întreg k trebuie să fie impar. Pe de altă parte pentru k ~ 3 egali-
tatea de mai sus se transformă în inegalitate. Deci l?- = 1 şi prin urmare
w = ± 2. Rezultă deci u = ± 4, iar v = ± 2. Deci

{ X+)!=+ 4,
X - )' = J__ 2.

Sistemele de soluţii ce satisfac ecuaţia dată vor fi:

{
X1 = 1,
{
X2 = - 1, • { x3 = - 3, , {x, =3.
Y1 = 3 Y2 = - 3, ),'3 = - 1, y,= 1
T2 20. Proditsul a nouă numere naturale consecutive nenule nu poate
fi un cub.
I. Ghibaldan, G. M., vol. III, 1898

157
 Soluţie. Fie P = (n - 4) (n - 3) (n - 2) (n - 1) n (n + 1) (n + 2).
• (n + 3) (n + 4). Pentru n = 5, 6, 7, 8, 9 şi 10 se verifică faptul că P nu poate
fi un cub. Presupunem deci n > 10. Calculînd rezultă P = (n3 - 10n)3 -
-n (27n4 - 180 n 2 - 576). Pentru n > 10 a doua paranteză este un număr
pozitiv şi deci P < (n3 - 10n)3 •
Pe de altă parte, scăzînd din ambii membri ai egalităţii date numărul
(n3 - 10n - 1)3 rezultă
P - (n 3 - ton - 1) 3 = 311,6 - 27n5 - 60n 4 + 177n3
+ 300n + 2

+ 606n + 1 = 3 (((((n - 9) n - 20) n + 59) n + lOO)n + 202 n + 1.

Cum membrul al doilea este pozitiv pentru n > 10 rezultă P > (n 3 - 10n- 1) 3 •
Deci P este cuprins între două cuburi a două numere întregi consecutive şi
prin urmare P nu este un cub.
T2 21. Să se afle siema şi produsul numerelor prime cu 1939 din primele·
100 numere naturale.
I. Linteş, G.M., vo I. XLV, 1939-

Soluţie. Putem scrie 1939 = 7 · 277.

Prin urmare numerele neprime cu 1939 din primele 100 de numere naturale
sînt cele divizibile prin 7, adică
7, 14, 21, 28, 35, 42, 49, 56, 63, 70, 77, 84, 91, 98
care sînt în număr de 14. Deci numărul numerelor prime cu 1939 va fi 86.
Suma acestor numere va fi
S = (1 + 2 + 3 + ... + 100) - 7(1 + 2 + 3 + ... + 14) =
= 5050 - 735 = 4315.
Produsul lor va fi

p = 1 · 2 · 3 · ... · 100 _ 100 I

1 • 2 • 3 · ...• 14 · 7 14 141 71'

T 2 22. Să se afle numărul 2xy 977 z ştiind că se divide prin 792.

Al. Ltvin, G. M. B. 2/196:i

Soluţie. Descompunem pe 792 în factori primi adică 792 -= 23 • 52 • 11.

Pentru ca un număr să se dividă prin 23 trebuie ca numărul format din ulti-
mele trei cifre să se dividă prin 23, adică
=
77z O (mod 8) adică z = 6.
Pentru ca un număr să se dividă prin 32 trebuie ca suma cifrelor sale să se
dividă prin 9 adică 2 + x + y 9 + +
7 + 7 + 6::0 (mod 9) sau x + Y=

158
=- 4 (mod 9). Deoarece x şi y sînt cifre, nu putem avea decît x + y = 5
:Sau x + y · 14. Pentru ca un număr să se dividă prin 11 trebuie ca
-diferenţa dintfe suma cifrelor de rang par şi suma celor de rang impar să
,se dividă prin 11. Deci 2 + y + 7 + 6 - x - 9 - 7 =
O (mod 11). Rezultă
-deci y - x =
1 (mod 11). Deoarece x şi y sînt cifre, nu putem avea
<lecît y - x = 1. Ţinînd seama de cele spuse anterior, rezultă deci că am
.-edus recolvarea problemei la rezolvarea sistemelor:
x+y=14
sau {
y-x=l
Doar soluţia primului sistem x = 2, y = 3 satisface problema noastră, adică
numărul căutat este 2 239 776.
T2 23. Să se demonstreze că numerele n - 1 şi np + 1 nu pot avea
.divizori comuni în afară eventual de divizorii lui p + 1, (n, pe N*, n > 1).
Gh. Buicliu, G. M. vol. XLVII, 1941
Soluţie. Orice divizor comun al celor două numere este divizor comun
şi al sumei lor n(p +1). Acest produs are ca divizori produse dintre divizorii
lui n şi cei ai lui p + 1. Dar divizorii lui n nu divid pe n - 1 deoarece
+ +
{n, n - 1) = 1 şi nu divid nici pe n p 1 deoarece (np 1, n - 1) = 1. Rezultă
deci că numai divizorii lui p + 1 pot fi divizori comuni ai numerelor din enunt.
T2 24. Suma a 10 elemente distincte ale mulţimii N este 62. Demonstraţi
că produsul lor se divide cu 60.
Liliana Niculescu, G. M. 1/ 1982

Soluţie. Din cele 10 elemente, cel puţin unul este multiplu de 3, căci
tn caz contrar suma lor ar fi cel puţin 1 + 2 + 4 + 5 + 7 + 8 + 10 + 11 +
+ 13 + 14 = 75. Cel puţin unul din cele 10 numere este multiplu de 4,
căci în caz contrar suma lor ar fi cel puţin 1 + 2 + 3 + 5 +
6+7+9 1O + +
+ 11 + 13 = 67.
Cel puţin unul din cele 10 numere este multiplu de 5, căci în caz contrar suma
lor ar fi cel puţin 1 +
2 + :3 +4+6+7 +8+9 11+ +
12 = 63.
Rezultă că produsul numerelor se divide cu 3, 4 şi 5, deci se divide cu
3 · 4 · 5 = 60. Numere care satisfac enunţul sînt de exemplu; 1, 2, 3, 4,
5, 6, 7, 8, 9, 17.
T2 25. Se dă cuartica (x2 + y 2) 2 - (2a 2 - 1) x2 - (2a 2 + 1) y2 = O
şi se consideră un punct M pe hiperbola echilateră x2 - y 2 = a'. Prin M se
i.uce o secantă care taie cuartica în M 1 , M 2, M 3 , M,. Să se demonstreze că pro-
dusul IIMM1 ll· IIMM 2 11· IIMM8 II· IIMM,11 este egal cu puterea a patra a
lungimii tangentei dusă din punctul M la cercul x 2 + y 2 = a 2 •
M. G. Ghe„m4nescu, G. M. vol. XLIV

159
 Soluţie. Fie M(a., ~) un punct pe hiperbola echilateră dată; avem
a.2 _ ~2 = a•.
Un punct al unei secante dusă prin M are coordonatele
x = a. + r cos 8, y = ~ + r sin 8,
unde r este distanţa de la M la acel punct (obţinute din ecuaţiile parametrice
ale secantei respective). Punînd condiţia ca acest punct să fie pe cuartica
dată se obţine o ecuaţie de gradul patru în r, ale cărei rădăcini sînt lungimile

IJMM1II, IJMM2 1J, IJMM3 1J, 1JMM4 JJ.

Dar primul termen este r 4 , iar ultimul este
(a.2 + ~2)2 _ (2a2 _ 1) a.2 _ (2a2 + 1) ~2 =
= (a.2 + ~2)2 _ 2a2 (a.2 + ~2) + a.2 _ ~2 = (a.2 + ~2 _ a2)2.
Deoarece a. 2 - ~2 = a', avem deci
IJMM1ll· IIMM21l· llMMal1· 1lMM4 1i = (a. 2 + ~2 - a 2)2,
unde membrul al doilea reprezintă pătratul puterii punctului faţă de cercul
dat, adică puterea a patra a lungimii tangentei dusă din M la cerc.
1 2 26. O secantă variabilă trece prin vîrful unei parabole. Să se afle locul
geometric al centrelor de greutate ale segmentelor de parabolă determinate de
această secantă.
I. Ionescu, G. M. voi. XIV

Soluţie. Fie y 2 = 2px ecuaţia parabolei (P > O) şi y = AX ecuaţia se-

cantei variabile (,. E R"-_{O}). Notînd cu M cel de-al doilea punct de inter-
secţie a secantei cu parabola (M diferit de origine) şi rezolvînd sistemul dat
de ecuaţiile celor două curbe, obţinem M(2p/A2, 2p/A). Notînd cu G(cx, ~)
centrul de greutate al segmentului de parabolă, vom avea
(2pp.2 _ ( 2p/).2
J x( ✓2px - h) dx 1 J (2px - A2 x 2) dx
a. = o i ~ = _ . 0 dacă A > O,
(2P/i.1 _ 2 (2Pf1.• _ '
Jo (.J2px - AX) dx Jo (.J2px - h) dx

respectiv
(2PJ'-' _ 2pj).2
J x[h - (-.j2px)] dx
1
~ {A 2 x2 - 2px) dx
a.= ----'o'----------
(21>1>.• ~ = 2 . -~:~OPJ-,.•-[A_X___(___.j_2~p~x)-]-dx-·
Jo [1.x - (-,J2px)] dx

dacă A< O.

160
In ambele cazuri (>. > O şi ). < O) se obţine după efectuarea calculelor

(X = 4.p ' ~ = _t .
5).2 /,

Rezultă prin eliminarea lui ,,,, ecuaţia ~2 = ! prx, ceea ce arată că locul
geometric al lui G este tot o parabolă, avînd acelaşi vîrf şi aceeaşi axă
de simetrie cu parabola iniţial~.
,..,_ ,..,_
T1 27. Fie triunghiul ABC tn care m(B) ~ 90°, m(C) < 90° şi considerăm
lnălţimea I AD 1- Pe segmentul [DC] se ia punctul mobil M. Cercul cu centrul
ln M şi care trece prin C, intersectează dreapta AD în punctele N şi N'. Fie
P şi P' respectiv simetricele lui 1'1 faţă de NC şi N'C. Să se afle locul geometric
al punctelor P şi P'. Cum trebuie să varieze punctul M pentru ca problema să
aibă sens?
J-Iarcel -Ţe11a, G.M. 5/1971.
Soluţie. Datorită condiţiilor din enunţ rezuJtă D e [BC]. Perpendiculara
MP dusă din centrul ,cercului pe coarda CN trece prin I
mijlocul acestei I
coarde. Ca urmare în patrulaterul MCPN diagonalele sînt perpendiculare
şi se înjumătăţesc, deci acest patrulater este un romb. Rezultă că N P este
paralelă cu MC, deci NP este perpendiculară pe AD. Cum I NP I= I PCI,
punctul P este egal depărtat de dreapta AD şi punctul C, deci el se află pe
parabola de directoare AD şi focar C. Notînd cu R mijlocul segmentului
I DC I, problema are sens numai cînd J.U descrie segmentul [DR], căci dacă
M e I RC I atunci cercul cu centrul în M şi care trece prin C, nu mai inter-
sectează dreapta AD. Cînd M = R, atunci P = R; cînd M = D, atunci-
p = P 0 , unde P O este al patrulea vîrf al pătratului cu una din laturi I CD I,
P 0 fiind în acelaşi sem,iplan cu P faţă de dreapta BC. Prin urmare locul geo-
metric al lui P este arcul ~e .parabolă RP 0 • Prin simetrie faţă de BC, locul
geometric al punctului P' ,_.a fi arcul de parabolă RP~. unde P~ este sime-
tricul lui P 0 faţă de BC. Cele două locuri sînt arce ale aceleiaşi parabole,
avînd directoarea AD, axa de simetrie BC, focarul C şi vîrful R.
-
T11 28. Să se determine un punct M pe ipotenuza I BC I a unui triunglt-i
dreptunghic ABC, astfel tncft lungimea segmentului I AM I să fie media ar-
monică a lungimilor segmentelor j BM I şi I MC J.

Gh. D. Simioncscu, G. M. voi. XLIV

·_Soluţie. Condiţia din enunţ se -scrie

2 1 1
UAMII - li BM ii + li CM 11 •·

11 - Probleme din Gazeta Matematică - cd. 1037 161"

 . .,,,,,......._, . sin « cos «
Fie 0t = m (BAM). Dect li BM li = li AM 11-.-, li CM li = li AM li - ·· •
sm B cos B
Se înlocuieşte şi obţinem

__2_ = sin B + cos B

ii A.'\.1 l li AM li sin a: li AM li cos«
sau
2 sin x cos x = sin B cos 0t + cos B sin Ot,
sin 2 0t = sin (B + et).
Soluţiile ecuaţiei sînt
2ac = 2kr.: +B+x de unde oc = B + 2.kr.:, ( 1)
respectiv

20t = 2krc + it - (B + oc) de unde oc

it -
= - -B-+-2krr:
-· (
2)
3
Din prima soluţie rezultă oc = B, deci I AM I este mediana.
A doua soluţie ne dă:
pentru k =O,=> x 0 = (r. - B)/3
pentru k = l => a: 1 = r. - B/3;
pentru k = 2 =
x 2 = r: + (2r: - B)/3 = 3r./2 + C/3.
Să notăm cu M 0 , 1\11 , M 2 punctele de pe I BC I corespunzătoare soluţiilor
«,, «1, cx 2 , iar prelungirile laturilor I AB I , I AC I cu I BX şi I CY.
Rezultă următoarele :
AM0 e paralelă dreptei ce face cu BX unghiul de măsură (r. - B)/3;
AM1 este paralelă: dreptei ce face cu BA unghiul de măsură B/3 i
AM11 -este paralelă dreptei ce face cu CA unghiul de măsură C/3.
T2 29. FieM un, punct oarecare în planul triimghiului ABC Să se arate
că tangentele în punctul M, la elipsele care trec prin M, de focare A şi B, B
şi C şi respectiv,C şi A, intersectează dreptele AB, BC, CA în puncte coliniare.
;Marius B~rtea, G. M. ,3/1980

Soluţie. :Pentru elipsa de focare A şi B şi care trece prin M, tangenta

/"-....
în M este bisectoarea exterioară a unghiului AMB, deci va intersecta dreapta
AB într-un punct exterior segmentului I AB I, care împarte acest segment
tn raportul li AM li (teorema bisectoarei exterioare). Analog pentru cele-
i! MB li
162
lalte do_u~ elipse, jar apoi sţ aplică reciproca teofemei lui Menela~s _(în-:sazul
în care punctele sînt exterioare laturilor triunghiului). · ·· --
T2 30. Să se afle locul geometric at centrelor hiferbol~lor ,-~chilatere clr-
cumscrise u~ui triunglti da_t ABC.
,i _,G._·_M,,JP9.,~,
Soluţie. Luăm ca axă Ox dreapta AC şi ca axă Oy perpendiculara
din B pe AC. lnsemnînd cu A(a, O), B(O, b), C;(c, O) coordonatele vîrfurilor
triunghiului, ecuaţia unţi hiperbole echilatere este
x2 - y2 + 2hy + 2ax + 2~y + µ = O.
Scriind că trece prin vîrfuriJ.e A, B, C avem
a2 + 2oca + µ = O, c2 + 2occ +µ= O, b2 + 2~b +µ= O, de unde
' b2 - ac
2oc= - (a +c), 2~= - - - , µ.=ac.
ab
Ecuaţia hiperbolelor considerate este
b2 ac
J(x, y) =
def
x2 - y2 + 2hy - (a + c)x + . -
b y + ac = O.

Locul centrelor se obţine eliminînd pe '), între ecuaţi~le

· b ac 2 -
J; = 2x + 2>.y- (a+ c) = O, J; = - 2y + 2x +---=O.
b
b2 - ac a +··c -
Rezultă x2 + y 2 + - -2b- x + - 2- y = O, ceea ce probează că acest loc

este un cerc ce trece prin piciorul înălţimii din' B. Analog va trece prin pi-
cioarele celorlalte înăiţimi deci locul este cefcul lui Euler al triunghiului
ABC.
T2 31. Să se găsească sttma seriei
1 1 1 J ·1
12 • 22 ----+------+---
22 • 32 ~2. 42 42 . 52 52 • 62
S. Gall, G. M. voi. XII

Soluţie~ Şirul a.= 1 este ··cu termeni pozitivi şi converge

n 2 (n + 1) 2

descrescător la' zero. Conform criteriului de convergenţă al lui Leibniz re-

'163
 ...
zultă că seria _E (- t)11+1a., adică cea din enunt, este convergentl. Fie S
•-1
suma acesteia. In identitatea
1 =(_!._- 1 ) 1 _...!.._2. 1 + 1
n 2 (n + 1) 2 n n + 12 - n 2 n(n + 1) (n + 1) 2
făcînd n = l, 2, 3, 4, ... şi scriind egalităţile tnmulţite din două tn două cu
-1 avem
1 1
12 • 22 = 12 - 2. w1 +2
1
2 •

1 1 1 1
- 22 • 32 =- 22 + 2• 2. 3 - 32 '

1 1 . 1 1
- - = - - 2.
32 • 42 32
--+-,
3•4 4 2

1 I 1 1
- --- = - - + 2. ----- - - •
2 42 • 52 4 4. 5 52

Adunînd aceste egalităţi obţinem

s = 1 _ z(_1___
1 +-1___1_+ ..
1,2 2,3 3.4 4,5
·)=
= 1- 2(1 - _!._ - _!._ + _!_ + _!._ - _!._ - _!._ + _!._ + .. ·1' =
2 2 3 3 4 4 5

= l - 2 ( 1 - 2 (_!._ - _!_ + _!_ - _!_ + · • ·)] = - 1 + 4S 1

2 3 4 5 _

1 1 1 1
unde S 1 =---+---+ · •·
2 3 4 5
Dezvoltînd tn serie de puteri funcţia ln (1 + x) obţinem (pentru x > - 1):
.x2x3 x•
ln (1 + x) = x- -
2
+- - -
a 4 + • ••
11 I
şi luînd x = 1 avem ln 2 = 1 -
2
+-
-
3
- -4
+ ... = l -::--- S 1 •
Rezultă S 1 = 1 - ln 2 şi deci S = - 1, + 4 (1 -.- ln 2) = I - -4 ln 2.

164
 T1 32. Dacă (a.).;;;ro este un şir de numere reale astfel fncît şirul
(a.+1 - a.).;;,, este mărginit să se cak11leze
li m -a.
-,
,, tl • OO .nl+cx
'.
unde a; este un număr real strict pozitiv.
D. A,u, G. M. 1/ 1982

Soluţie. Fie M > O astfel µicît I ak+1 ___, a.t I ~ ..\/, (V) k ;?; O,, deci
- M <; at+ 1 - a.. <; .M, (V) k ~ O.
Făcînd k = O, l, 2, ... , n - l ·~şi adunînd -egalităţile obţinute, găsim
- n Al <; a. - a 0 <; n J,f sau
a0 - nM <; a. ~ a0 + n JJ, de unde
~ - , . l f :i;;;,_a,._ <; ~+J,J
,il+m ,r,« nl~ar nl+« n«
a
şi prin trecere la limită, rezultă lim __! _ = O.
•• ao nl+ai

T1 33. Să se demonstrezf că seria

s-. =_1- +--1 + ... + _I_ + ... , k ;>· 2

q+1 Ct2 ci.
este convergentă, apoi să se calculeze suma seriei.
George Oboroua11u-, G. M.-A, li/ 1970
Soluţie. Suma parţială de ordinul n este
1
11 " I
E-=k!E
Ct,
i-1 ;-1
' =
(i + 1) (i + 2) ·... (i + k)

kl 11
l 1 ]
~
[

=k - 1 (i + l} (i + 2) ... (i + k - 1) - (i + 2) (i + 3} ... (i + k) =
kl [ l 1 ]
=k- l . kI- (n + 2) (n + 3) ... (n + k) .
1
Rezultă imediat că şirul sumelor parţiale este convergent şi:are limita - - •
k-
l
Dedu~em că seria este convergentă şi are suma - - .
k-1

165
 '.f2 34 •. Să se.arcite că

. (-
a) lim 4 +- 12+ · · • + -4n
8 +- - -) = 1;
"• <X> 5 65 325 4n 4 +1
. ( 1 3 11 2n -"- 2n - 1)
2
b) lim --+-+-+· .. + - - - - =0.
"• <X> 5 65 325 4n 4 +·1.
C. Berdan, G. M. 2/196:J
Soluţie. Să notăm de fiecare dată termenul general al sumei cu T •.

a) T = 4n _ 1 1 _
• ..·4n 4 +l 2n2 - 2n +1 · 2n 2 + 2n + l
1 1
- 2n2 - 2n +1 2(n + 1) 2 - 2(n + 1) + 1
Deci
1
T • = f(n) - f(n + 1) unde /(n) = ----
2n2 - 2n +1
Avem
" " 1
ET 1 =E(f(k)-f(k+ 1))=/(1)-f(n+ 1)= 1- . •
•=1 •-1 2n
2
+ 2n + 1
Rezultă că lim E " T 1 = 1.
ft-+00 .t=l

b) T = 2n2 - 2n - 1 = n ~ 1 n
· -~ · ·· 4n 4 +·1· · 2n2 - 2n +1 2(n + 1) 2 - 2(n+ 1) +1
Deci
E" n
T1c=O-----=- .
n
.·.•
•=i 2n2 + 2n + 1 2n2 + 2n +1
Rezultă_. că lim " T 1 = O.
E
a• cx, Al=l

T2 35. Sii. se studieze seria cu termenul general

u,.= -1 .r. 1.
s1n-----sm--
7C

n" n (n + 1)" n+ 1
după diferitele valori ale lui ex.
Gh. Th. Gheorghiu, G. M. · 12il9~ i

166.
 . F"
Sol uţ1e. Ie v. = -1 sm-,
. 7t
care se mai• scne
.
n« n
. 7t
sm-
v. = n
1t • - - • - - , .
1 d eci. lim v11 = 1t
lim -1- ,
1t n«+l n • co · •• co n0t+l

n
deoarece
• 7t
sm-
. --
1Im n = l.
l • co 7t

n
Deducem următdareţe concluzii pentru şirul {v.}:
!, ' ..

pentru 0t > - 1 ::;._ lim v. = O;

fl • CO

pentru 0t =-'-, 1 ::;.lim v11 = 1t;

fl • CO

pentru 0t <...:.. 1 ~ Jim v11 = oo.

-• CO

Cum u,. = u. -·ti-+1 rezultă că suma parţială de ordinul n - 1, a seriei este

-1
E
A=1
U1; = V1 - v. = - v•.
Aşadar, seria propusă este convergentă pentru 0t ;;i:, - 1 şi divergentl
pentru 0t <- 1. · · ·

T2 36. Să se afle limita şirului cu termenul general

V V + V + ... +V + ./3,
2• 2 - 2 2 2
cînd n tinde către infinit, numărul radicalilor fiind n.
B. Săvulescu, G. M./196:;

Soluţie. Termenii şirului se scriu 2 2 V2 - ./3, 23 V2 - V2 +,f/3,

2V -V2 + V2 +~3.
4 2 ... , 2•V2-V2 + V2 + ... + V2+'../3·~·~ ..

.161
 Dar sin~=
12
Vz -,JJ
2
sin~=
24
V2 - V22 +·/3 ,sin~=
48

= V-V 2 2 +V2 +/3

2
Deci şirul devine (expresia termenului general poate fi uşor stabilită prin
inducţie):

23 sin ~ , 2 4 sin
• 1t'
24, 25 sin
•
-7t , ... , 2•+1 sin
. -7t - ,
12 48 3 · 2•
. r.
sm--
1t 3 • 2• 2r. 2r.
Deci li m 2•+ 1 • sin - - = lim - - - - . • - - = - · - •
ll • CIO 3 'zn ll • CIO 3 3
3 • 2•
T 8 37. Fie (1 + ,./2)• =A.+ B.,./2 unde ne N, A. B. e g. Să se calculez,
lim A.·
B.
ll • CIO

~a~ Tu/esou, G. M. V/3919

Soluţie. Avem (1 + ,./2)• =A.+ B.,./2. '1)

Tinînd seama de formula binomului lui Newton, rezultă

(1 - ✓2)• = A. - B. · ,./2. (2)

Din ( 1) şi (2) obţinem

A __ (1 + ,./2)• + (1 - .,/2)• B __ (1 + ,./2)" - (1 - ,./2)•

n 2 şi n 2,./2

Atunci putem scrie

l ( 1_ .J!)n
A.= .,fi• (1 + ..J!t
+. (1 - = ✓-~_:_ .,/Z. _+____;_1_+_./_2_
B 11 ( 1 + .,/2)" -'- ( 1 - .,/2)" ( 1 - ,./2 )•
l- 1 + ',.j2 .

deci lim A. = ,li..

. . . '° B.
168
 T2 38. Fie p un număr real mai mare ca 1. Să se a,rate că

. 1
••• 00 n ~
hm-
00
- = -1- ·
p-x p-_1
[n]
.N. N. B11rcea, G. M. 2-3/1982

Soluţie. Avem.!!:. - 1 <

p-x pa. ~ .!!:.
[.!!:.] pa. •
(1)

Numărul de termeni al sumei este finit, mai precis este egal cu numărul acelor
indici de s1,1mare ot pentru care p11. ~ n, adicăl~: ;] •
lnsumînd inegalităţile (1) vom obţine

; {1 pr1~~/mPJ) -
n. -=-------"-----
[ln
--
n] < E -n] ao [
~
; (1 pcm!/lnPJ) •
n. -=-----------'"-----
1 - _!_ 1n p ci=l p J - _!_
p ;
l mpar ţ·m d prm
V . n, t recm • d n -+ oo ş1· ţ·mm
• d 1a 1·1m1•tva cm • d seama că [ --_
ln n] -+ oo,
lnp
. -1 [ln
tar -- n] -+ O, se ob tme
. rezuItatu I d ont.
. ,
n Inp

T1 39. Să se qalculeze li:m ~ • .E _· cos !_ · cos j_ •

11-+ao n IE;i<iE.• n n
R(!me~Jlie, G. ll._2ţ-,l}-li8l

.i •,-,.c, j
Soluţie. Avem egalitatea~ E cos- cos-·=
n2 l::!i,i<j=E,11 n n

1 [(Ecos-
==-· n n
-,,-)'cos 2- k)2 k] • ( l)
Dar 2n1 l-,,,;1 n S:{ n

um · 11, 2 (E" cos-

k) 2= hm
. ('-E
1 k )2 = (~1 cos xd:-c_
cos- n ):! =
_.J • OO S n 11=1 n n
ff • n OD /1-1 8

= sin2 1. Pe de altă parte_ •lim __!_

• • ao n2
E90s !!... =
11-1
1
tl

= . -l · 1·im { -1 • E"
l1m
•;+ao n 11+00 n 11=1
.. cos~. , -
.n
k) = o. ~1
0
cos2 x dx = O.

.169
 Deci, conform cu (1), rezultă lim ~ I; i j sin2 1
ccs - cos-•--·
n • oo 1t IE;f<:jE," n n 2

1 240. Ecuaţia x• + x - 1 == O, n >

2 are o singură rădăcină reală în
[O, 1). Fie- x. această rădăcină. Să se arate că şirul (x.),.:-:.: 2 este convergent şi să
i se afle limita. ...

Alexandru Leonte, G: M. 6/1978.

Soluţie. Deoarece funcţi~ l.(x) = x•+ x - 1, n ;;i., 2 este strict crescă­

toare pe [O, oo), deci şi pe [O; 1) şi cumf.(O) •J:(1) <0, rezultă că ecuaţia
].(x) = O are într-adevăr o singură rădăcină reală pe [O, 1). Şirul (x.). este
mărginit, avînd termenii în intervalul [O, 1). Arătăm că este un şir monoton
crescător. Fie J.: [0,1) - R J.(x) = x11 + x - 1, (n ;;i., 2). Funcţia J. are de-
rivata strict pozitivă pe [O, 1], deci va fi strict crescătoare, cum de altfel am
mai menţionat. Să observăm . că:',-· . '--·
·

Xn+l = 1 - x::ţ½ ;:;i.: 1 - x:+i adică x;:+ 1 + X n+l - 1~ O

sau /.(x.+ 1} ;:;i.: O= J.(x.), prin urmare x.+1 ~ x., ('v') n ;;i., 2.
Deci şirul {x.) 11 este convergent. Deoarece x 11 ~ 1 avem

l = lim x 11 ~ 1.
11 • 00

·z
Dacă am avea < 1, trecînd la limită în: egalitatea x 11 = (l.. am x:
obţine l = 1 - O= 1, ceea ce nu este adevărat, deoarece am presupus l < 1,
ltezultă, deci, l·= 1.

1 2 41. Să se determine natura seri.ei cu termeni pozitivi,. definiţj, de relaţia

,le recurenţă ·

2 1 . 1
_..,.=--+-·-,
Un U,i+1 "•-1
unde u. esfe termenul general, u 0 şi 4.ti fiitţ,d numere strict pozitive date.
l '
I. I. Ţiţeica, G. M. voi. XL V

Soluţie. Din relaţia de recurenţă dată se deduce

1
. -1 · =-·-·__ ..:,_ :--~.;....__~,.-
___ 1 ,' 1
... = 1- - -1·
U• Un+l Un+l U9 U,._z ···u•-1 Uo U1

170
Deci
1 1 1 1
---=--:---,
Uo U1 Uo' "1

1 1 1 1
---=---,
U1 Uz Uo,, U1

1 1 1
~,--=---,
Ug "8 Uo U1

1
----=---·
Adunînd reia ţiile se obţine

_!_ - _!_ = n (_!_ - _!_)

Uo u. Uo U1

Avem două cazuri:

a) u 0 '# u1 J atunci seria este de aceeaşi natură cu seria armonică, deci
divergentă (se foloseşte criteriul de comparaţie la limită).
b) u 0 = UiJ atunci seria este divergentă (căci termenul general nu tinde
la zero).
Comentariu. Se ştie că oricare trei termeni consecutivi ai seriei armonice
satisfac relaţia din enunţul problemei, adică sînt în progresie arm.onică.
Problema este o generalizare, arătînd c,ă orice serie care are trei termeni
consecutivi oarecare în progresie armonică este .divergentă. Pentrn ca seria
să fie cu termeni-pozitivi, e neapărat nevoie ca u 0 > u 1 • Dar chiar dacă u 0 < u 1 ,
seria este tot divergentă, căci de la un anumit rang toţi termenii sînt negativi,
criteriul comparaţiei la limită rămînînd astfel valabil.
T 2 42. Fie A c R o mulţime. Atunci A este un interval compacţ (tnch~.
şi mărginit) <=> oricare ar fi funcţia continuă f: A • R rezultă că /(A)· est,
interval compact.
Gh. Sire/chi, G. M. 9/ 1978

Soluţie. (~) Dacă A este interval compact şi/: A • R este o funcţie

continuă, atunci/ are proprietatea lui Darboux, deci/(A) este tot un intervalj
conform teoremei Weierstrass funcţia/ este mărginită şi îşi atinge marginile,
adică altfel spus inter.valul /(A) este compact.
(<=) Presupunem că oricare ar fi funcţia continuă f :A • R rezultă
că /(A) este interval compact.

171
 Luăm atunci funcţia/: A • R, f(x) = x care este evident continuă; avem
/(A)= A = interval compact.
Comentariu. Putem rezolva chiar o problemă mai generală şi anume:
Fie A c R o mulţime. Atunci A este compactă - (V)/: A • R continuă,
rezultă că/(A) este mărginită. Implicaţia(:::;,) se face ca mai înainte. Vom face
acum implicaţia:
(<=) Presupunem că oricare ar fi funcţia continuă / : A • R rezultă
că f(A) este mărginită.
Fie / 1 : A • R, / 1 (x) = x, care este evident continuă; avem / 1 (A) = A. Dar
conform ipotezei / 1 (A) este mărginită, deci A este mărginită. Mai rămîne
să arătăm că A este multime închisă.
Să presupunem prin' absurd că A nu este închisă, deci ( 3) x 0 E A, cu
. 1
•o fi A. Fie funcţia / 2 : A • R. fz(x) _::_ - - - J deoarece x rţ A, funcţia
X - Xo
0

/ 2este definită pe A şi evident, continuă. Dar / 2(A) nu. este mărginită, deoa-
rece pentru un şir {xn}n eN, Xn EA, (V) n E N, x,. • x 0, avem IJ(xn) i =
_ 1 care tinde la +co.
- I x,. - Xo I · . . . . . . C
Deci am obţinut o contradicţie cu ipoteza imp1icaţ1e1. u aceasta am arătat
că A este închisă şi rezultă că A este compactă. ·' ·
r2 43. '',
x„ n eN. cit x,. = 1· + -1
Sa se d emonstreze ca sirul (.)
v v

'•
•

. 2
- -32 + -41 +
+-1 - -+, • • +--- + --- - -
2 1 1 2, .
este convergent Şi lim Xn E (1, 2].
5 6 3n - 2 3n - 1 3n n • oo

I. Tomesci,, G. l\I. 11/1965

Soluţie. Tem1enul ~eneral al ş~rului se poate scrie:
1 +
X
11
1 1
= 1 +-+-+•
2 •3
.l
• • +-"--
3n·
-· 3.( -+-
1
3 6
• •• + J1z,
1 ).,
~ =

1 ' i; 1
=--+-+···+-·
n+l n+2 3n
S'ă 'demonstrăm că şirul (xn)neN este monoton crescăt~r. adică Xn+i - x. > O
(V) n eN, ceea ce se scrie: ·
1 1 1 1
--+--+
n +2 n +3
... +-+--+--+--
3n 3n + 1 3n + 2 3n + 3
.:....( 1 + ... + ~)= 1 . + 1 + , 1 _:. _1 =
" ·n + 1 3n 3(n + 1) 3n+ 2 3n + 1 ,n + 1
1 t 2 _ 9n + ·5 , . · ,•'> 0 _
...,3n + 1 + 3n + 2 3(n + 1) 3(n + 1) (3n + 1)(3n +2)

172
t nsă 2n
~ < x. < -2n- oncare
. ar c·1 n E N , sau - 2 < x. < 2 , d ec1. şiru
. l es t e
~ n+l 3 .
şi mărginit. Şirul este convergent, fiind monoton şi mărginit.
Pentru a demonstra că lim x,. ;;;, t folosim faptul că media aritmetică
"• 00
a n numere strict pozitive este mai mare decît media lor armonică, adică:

1 1 1
--+--+···+-
X n+l n+2 3n ;;;, ----,------,-,------.,-::--:-
2n
-
2n= 2n (n + 1) + ... + (3n)
2n 2
- ----
4n2 +n 4n +1
4n
Deci x. ;;;, - - - , de unde lim x,. ;;;, 1. Cum x. < 2, (\>')ne N, rezultă
4n +1 • +ao
că lim x. :s;; 2.
9 • 00
ln concluzie lim x. E [l, 2]. Cu ajutorul integralei definite se poate calcula
H• a:>
limita şirului şi ea este ln 3 ~ 1,09861.
T2 44. Se consideră şirul cu termenul general u,., astfel ca u. = pu._1 +
+ "•~• u 0 = O, u 1 = p =/: O p fiind im număr dat.
Să se demonstreze relaţia

u1
2
+ u~2 + ... + u.2 = 1
-u.u„+1.
p
M. Ghermănesi;u, G. M. voi. XLVI
Soluţia I. înmulţim relaţia u1 = p u,_1 + u 1_ 2 cu 11,_1 şi adunăm re-
laţiile obţinute dind lui i valodle 2, 3, ... , n, n + 1.
Se obţine
"
Eu,· " "
tt;+ 1 = P· Eut + Eu,u,_ 11
i=l i=l i=l

ceea ce duce la rezultatul cerut.

Soluţia II. Se observă că "• · u,.+1 = ·u.(pu. + u,._1) = pii;. + -u.u._1 •
Relaţia din enunţdevine
1
2
U1 + "2 + ... + u,._1
2 li
= -u•"•-t·
p
Se procedează la fel cu membrul al doilea kl relaţiei şi din aproap(tn aproape
se ajunge la i,? = j_ UzU1 , care este o identitate în condiţiile ipotezei.
p

tVI
 Soluţia III. Rezolvare prin metoda inducţiei complete. Se vede uşor
că relaţia este adevărată pentru n = 1 şi n = 2. Se presupune adevărată
pentru indicele n şi se arată că. e~ţe adevărată pe_ntru n + _1. lntr:.adevăr:
2,
U1 î U2
2
+ ... + Un + Un+l- =
·2 2 l
- UnUn+l
p'
z
+ Un+l = -
p
1
Un+l Un
(
+ p..Un+l·)· =
1
= -p Un+l, • Un+z·
T2 45. Să se arate că funcţt"a continuă f:: R-+ R este periodică, de peri-
oadă <i>, dacă şi numai dacă pentru orice x e R. avem

cs+(o)
Js /(t) dt = constant.
Dan Rsdu, G. M.-A. 4/ 1970

Soluţie. Dacă f este periodică, de perioadă:<i>, avem f(x + <i>} = /(x),

('t') x e R,
Fie F: R-+R o primi~ivă a funcţi~~/ şi să notăm g(x)=~:+6) f(t)dt_- Atunci
g(x) ~ F(x-+ <i>) - F(x), ce·ea ce arată că g este o funcţie derivabitai în
plus, avem g'(x) = F'(x + w) - F'(x) = J(x + <i>)- f(x) = O, {V) x ~ R, deci
f este o funcţie constantă. dacă ~:+6) f(t) dt =
Reciproc, constant, înseamnă
că g(x) = constant, deci F(x + 6>} - F(x) = constant.
Derivînd, obţ.inem
J(x + 6:1) ---: f(x) = O, adică / este periodică de perioadă 6>.
~1 46 1 Să se găsească limita şirului
1 + 2 ,fî. + (3 ./3 + ... + n ,Jn
a.= - ----------
~2,.;;,
N. Ab:ran1escu, G. M. vol. :XI
Soluţie. Fie p > O şi să considerăm şirul mai general
~" + 2 21 + ... + n"
b == - ------·
• n21+1

Considerăm funcţia f.: [O, 1] • R, f(x) = x", care este evident integra-
bilă (fiind continuă).
Considerăm şirul de dihiziuni

_!\n=(o,,:, !,;.-.,n n 1, 1) :(~e~*)

174
de normă tinzînd la zero şi punctele intermediare:

~ 7E [i_~
n
, !_]n , ~f = !_
n
(1 ~ i ~ n).

Suma Riemann asociată diviziunii ~n şi punctelor ~ va fi

i iP 1
-i-
- 1) 1
11 11 11
( •
E/(;f) - - =E
. -;;·-=~•EiP=b •.
;=1 n n ,-1 n 11 n ,=1

Trecînd la limită după n • oo, vom avea

1 1
lim bn = ~ xPdx = - - - ·
"• '° o P+ I
3
Pentru p = - şirul bn devine şirul an, deci
2
.
11ma,,= 1 2
3 =-·
11 • <0 - +1 5
2
T2 47. Fief: [a, b]-+ R derivabilă pe (a, b), continuă în a şi b şif(x} =/: O,
(V) x E (a, b), Să se arate că există 0 E (a, b) astfel încît
/'(0) = 1 + 1 .
/(0) a- 0 b- 0
D. Andrica, G .. ~f 1/197-'
Soluţie. Considerăm funcţia g : [a, b] • R definită prin
g(x) = (x - a) (x - b)f(x).
Observăm că g este derivabilă pe (a, b), continuă pe [a, b] şi g(a) = g(b) = O.
Aplicînd teorema lui Rolle funcţiei g, există 6 E (a, b) cu g'(0) = O. Dar
g'(x) = (x - b)f(x) + (x - a)f(x) + (x - a) (x - b)f'(x)._Am obţi11ut deci
(0 - b) /(0) + (6 - a) /(0) + (0 - a) (0 -b) /'(6) = O sau, împărţind prin
(0 - a) (0 - b) /(6) avem
_/'(_0) = + 1
/(0) a- 6 b- 6
T2 48. Să se arate că dacă a E R, I a I > 1, atunci
a2 + ab - b
(a - 1) 2
Ovidiu Moca,su, G. M. 7/196J

175
 Soluţie. Avem~ nx,.-.1
a, = "' (x")' __: (a,
?;_ ?; x" )'=
. (x ·l-x")'
=lim --- . [1-(n+l)xnJ(l.-x)+x--xn+l
=hm--------------=--------,
1
•• 00 1- x, •...,.o -(1- x) 2 (l-x) 2
fn ipoteza că x e R, j .x I < 1 (s-a ţinut cont de faptul că pentru I x ! < J
seria ~ x• este uniform convergentă, deci se poate deriYa termen cu termen).
Deci
oo n
- ---
En=I
a"-1 = -----:--,----,--

(
1 - -1 )t (a - 1)2
a
De asemenea

t
n=I
~ =-~-
a" a 1_
1
_!_
_ 1
a- 1
a
Rezultă că

00 an +b 00 n 00 1 a2 b a2 + ab - b
E
11-t
a• =E n==l
a"- 1 + bE n=1
a"= (a;:;_ 1) 2 +a- 1- (a - 1) 2
T2 49. Fie P un polinom cu coeffrienţi reali de gradul n. Să se arate că
avem relaţia

lim (' e-" P(x) dx = P(O) + P'(O) + ... + P<")(O).

t • oo )o
Gh. Sil-qchi- G. 1\1\ - '4/ 1977

Soluţie. lntegrînd succesiv prin părţi avem

~
' e-" P(x) dx = - e-:r P(x) \.t + ~ e-x P'(x) dx =
O 10 -.-

= -
11
e-:rP(x)J - c"P'(x) /
10
/I

,O
+, rl
„O
e-zp".{xfdx.- ... =

-= - e:rP(x)\ 1 - e-xp'(x)I' - ... -'--e-zp(â>(x)j' =

O ,o ;O

1i6
 = - e-z[P(x) + P'(,.:) + ... + P(•l(x)] /' =
jO

+ P'(t) + ... + P< l(t)] +

= - e-1[P(t) 11

+ [P(O) + P'(O) + ... + pcnl(O)J.

2stfel că la limită se obţine

lim (' e-:iP(x) dx = P(O) + P'(O) + + ... + pu•J(O),

l • oo )o
ţinînd seamă de faptul că Jim e- 1 pcA·i(t) = O
l • ::o

pentru k = O,l, ... , n.

12 - Probleme din Gazeta Matematică - cd. 1037

 Capitolul V

PROBLEME PENTRU CONCURSURI (CO)

Introducere

Concursurile apar oricărui tînăr în calea spre o carieră competitivă.

Printre acestea cele de matematică sînt considerate grele şi greu de evitat.
într-adevăr, matematica a devenit materie de concurs în numeroase spe-
-cialităţi de nivel mediu sau superior. Avînd în vedere cele două capitole pre-
cedente privitoare la treptele întîi şi a doua de liceu, am căutat să uşurăm
cititorilor pregătirea concursurilor respective. în acest capitol însă nu urmă­
rim astfel de obiectiv, fiindcă el se adresează în specia) celor care simt sau
.aşteaptă chemarea pentru matematică, avînd un îndemn lăuntric spre cunoaş­
terea şi stăpînirea ei. Prin urmare, am selecţionat probleme de concursuri
'În care se întrec competitiv concurenţi, care au parcurs etape de pregătire,
ca cele prevăzute în capitolele precedente. Astfel cititorul trebuie să se aştepte
la metode, instrumente, tehnici şi moduri de abordare de nivel mai ridicat ca
cel al unui antrenament destinat unei întreceri.
Ca şi în cele ce precedă, începem prezentarea cu teoria numerelor, care
-oferă probleme complexe şi dificile cum ar fi (CO 20), care face să intervină
inele de clase de resturi într-o problemă de divizibilitate. Alte probleme
frumoase sînt (CO 21). semnată de Tr. Lalescu, student, ca şi (CO 25), (CO 27)
-semnată de I. Ionescie, (CO 29) sau (CO 30), ultima purtînd semnătura lui
C. Popovid.
Concursul anual al rezolvitorilor G.M:. ne-a oferit numeroase pro-
bleme, pe care le socotim demne de a figura în orice concurs de matematici
elementare. Astfel, în domeniul algebrei sînt (CO 1), (CO 5), (CO 11), dar
:Şi alte surse, cum ar fi examenele de admitere sau olimpiadele ne pun la

178
dispoziţie probleme de concurs ca (CO 2), {CO 6). La ;i.cestea se adaugă
probleme ca (CO 7), (CO 12) sau {CO 8); care. aduc remarcabile rezultate în,
arsenalul util concursurilor, precum şi problemele {CO 9), {CO 10), ca pietre-
de încercare pentru concurenţii cei mai ambiţioşi.
Secţiunea cea mai puternică în probleme de concurs este cea de analiză.
Găsim aici proo,leme din primii ani ai G. M. ca (CO 46) semnată de Gr. N.
Makarie, apoi (CO 48), semnată T. Popovici-u sau (CO 49), semnată de-
f. B. Flcre~cu, toţi reputaţi colaboratori ai G. M. Dar majoritatea proble-
melor bogate în conţinut şi strategii este dată de ultimii ani ai revistei. Astfel,.
(CO 43) priveşte convergenţa unei ,serii de funcţii continue, (CO 51-) limita
unei funcţii construite cu rădăcinile reale, ale unei familii de ecuaţii trans--
cendente, (CO 53) echivalenţa limitei raportului termenilor generali a două
şiruri de numere• naturale cu cea a raportului a numerelor prime de indici
egali cu aceşti termeni generali în şirul nu~erelor prime, deci probleme care
cer o anumită sagacitate şi inspiraţie pentru a fi rezolvate.
La acestea se pot adăuga (CO 57), semnată de Th. Angheluţă, care cere·
stabilirea unei inegalităţi între :numerele reale, propunînd o soluţie cu aju-
torul unei funcţii reale, precum şi (CO 45) privitoare la o relaţie construită.­
cu rădăcjnile unui polinom cu toate rădăcinile. reale şi simple.
O inovaţie în problemele de concurs, c_are se dau de obicei în ţara noastră,
este introducerea celor de te~ria · şi aplicaţiile probabilităţilor, dintre care-
menţionăm· problema (CO 35), ca o generalizare a unei probleme -puse de-
Banach şi problema (CO 33) cu caracter aplicativ.
Acest capitol deschide seria problemelor de concurs, serie care va cu--
prinde între altele pe cele d~ olimpiade naţionale şi internaţionale etc
CO 1. Fie n 1 , n 2, ... , ni niimere naturale, două . cîte două' relatiiJ prime.
a) Să se demonstreze că polinomul 1 + X + X 2 + ... + X .. ,.. ,. ....k-1-
" .
este divizibil cu II (1 + X + '?( + ... + X"i-1),
2 iar cftul este un polinom cu
•-1
coeficienţi întregi.

b) Dacă polinomul cît este a0 + a1X + ... + a,X', să se arate că a0 =,

= a1 = 1 şi (a 1 , a 2 , ••• , a,_1) = 1. · ··
Marcel Ţena, Concursul anual al G.M., 1982, grupa IX! - X.
Soluţie. a)' Polinomul X,.,,.~ ... ni - 1 se divide cu fiecare polinom X"• - 1
şi cum X - 1 este un divizor comun, rezultă că 1 + X + X 2 + ... + X"•"•··•"k- 1
se divide cu 1 +X+ X 2 + ...+ Xn,- 1, i = 1, k. Dar pentru polinoamele-
X"• - 1 (1-s:;,,i-s:;,,k), polinomul X - 1 este cel mai mare divizor comun a
oricare două, ceea ce înseamnă că polinoamele 1 + X + X 2 + ... + x 11 , - 1
(1 -s:;,, i-s:;,, k) sînt relativ prime ,.două cîte două. Rezultă că 1 + X + X 2 + ... +
+ x ......... ni-l se divide cu II (1 + X + X + ... + x . ,-
2 1). Ţinînd seama <le-
i ==1
algoritmul împărţirii, rezultă că dacă împărţim un polinom cu coeficienţi•

17~
întregi la un alt polinom cu coeficienţi întregi avînd coeficientul dominant
egal cu I, cîtul va avea coeficienţi întregi. Aceasta este şi situaţia din pro-
blema noastră.
b) Avem
k
I +X+ X 2 + ... + X" "•··•"t-l = 1 (ao + a1X + .... + a,Xr) II (l T X + ...
i=-=-1

... + X"1-:-I)
de unde, prin identificare, rezultă imediat a 0 = a, = l. Trecînd la funcţii
polinomiale şi făcînd x = 1, obţinem
n 1n 2 ... n 11+ a 1 + ... + a,_1 + a,) n 1n2 ... n adică
= (a 0 11

a + a 1 + ... + a, = 1.
0

Cu1:n a 0 = a, = 1 rezultă a 1 + a 2 + ... + a,_1 = -1. Dacă d = (a 1 , a 2 , ... , a,_1),

rezultă d- I (a 1 + a2 + ... + a,_ 1), adică d divide -1, ceea ce înseamntt că
d= 1.
CO 2. Se consideră numerele complexe x,, y,, i e {1, 2, ... , n}, n ~ 2,
astfel focît x1 = y 1 e R* şi orz'.care ar fi submulţimea I a m11lţimii {1, 2, ... , n} să
avem !Ex, I = IE y, I- Să se arate că în aceste condiţii x, = y,, (V) i e{l,
i el i el
2, ... , n} sau x, = g,, (V) ie {l, 2, ... , n}.
D. 1i-r. Bdt.it1e/11, G. :M. 8/ 1982
Soluţie. Fie x 1 = y 1 = a e R*. Luînd în condiţia din enu!lţ I= {k},
respectiv I= {1, /{}, obţinem
k = l, 2, ... , n
(I)
la +x 11 I = la + Yt I, k = 2, 3, ... , n
Dacă x. = u 11 + iv., y 11 = t1: + is11 , {V) k e {1, 2, ... , n},
atunci sistemul (1) este echivalent cu

{
u:+ vf = 4+ sl, fe= 1, 2, ... , n
(a+ u + vt,---- (a+ t1:)
11 ) 2 2 +s~. k= 2, 3, ... ; n
:Sau
{ u: +vi= ft + st k l, 2, ... , n
=
2au" = 2at1:, k = 2, 3, .;., n
sau încă
v" = ± s·1:, k = l, 2, ...' , n
{
i11: = t1i:, k = 2, 3, ... , ·n

180
adică în definitiv
x„e {y,., ih}, pentru fiecare k = I, 2, ... , n.
Vom arăta acum mai mult şi anume că, sau X1;=Yt, (V) k = I, 2, ... , n,
sau x,. = 1flt, (V) k = 1, 2, ... , n. Să presupunem prin absurd că ( 3) k,j E
e {2, 3, ... , n}, k ::/= j astfel încît x1 = y 1 şi X1: = 'fh; pentru ca presul?unerea
prin absurd să nu fie banală, trebuie ca 'fb =f y,., adică y" e C~R ş1 J.,a. fel.
y 1 ::/= g1 adică y 1 e C"'R. Avem deci
I x1 + x„ I = I y 1 + Yt I = I x1 + Xi: I - u; + 2111u1; + u! + v; + 2V/L'1: + vf =
= u7 + 2u1u,. + uf + v: - 2v1vk,_ + vf - v1v,. = O- y 1 e R sau y, e R, ceea
c~ este o contradicţie ..
CO 3. Fie f(x) = xii+ x11- 1 + ... + x + 1. Să se calculeze restul împăr­
ţirii lui f(x"+-1) prin f(x).
.\1. 1. Diaconescu, G. M. 4/1976

. Soluţie. Fie R(x) ,~ at, + alx + a2X + ... + an-i x"-

2 1 restul căutat şi
Q(X) cîtul1 Avem
J,(x +1J ~ q(x) • f(x) + R(x).
11 (1)
Rezolvînd ecuaţia /(x) = O avem (x +1 - 1)/('x - 1) = O, de unde se vede
11

că. rădăcinile acestei ecuaţii sînt rădăcinile de ordinul n + 1 a unităţii

mai puţin 1. Notînd cu e: o rădăcină primitivă de ordinul n + 1 a unităţîi,
rădăcinile ecuaţiei /(x) = O vor fi e:, e: 2 , ••• , e:n. In (1) făcînd pe rînd x = e:,
x = e:2, ••• , x= e:" şi ţinînd cont că (e:')"+ 1 = (e:n+t)' = I, (V) i = 1, 2, ... , n,
obţinem /(t) = R(e:'),· i = 1, 2, ... , n, adică

ao +ale:+ a2e:2 + ... + afl_le:n-1 = /1, + I

{
,~o-~ ~~~2-~ ~ 2.(e:?~ : ... :· -~ ~,.~1 ~e:T~
1
- '. ~i -~ ~
ao + a1e:" + 'a2(e:")2 + ... + an-1(e:n)n-1 = n +1
sau
[a0 - (n + 1)] + a 1e: + a~e: 2 + ... + a 11 _ 1e: 11-1 = O
'[ao - (n +:1)] + a1e:2 + a2(e:2)2+ ... +«n-1(e:2)11-1=0

[ao - (n + 1)] + a1e:n + a-ie:n)2 + ... + an-1(e:)n-1 = O

,Considerat ca sistem ~ogen Ekn.ecuaţii cu necunoscutele a0 - (n + 1),
a 1, a2,... , an_1 , observăm că determinantul sistemului este un determinant
de tip Vandermonde nenul (elementele e:, e: 2, ... , e:n fiind distincte). Rezultă
că singur_?- soluţie este ~ea ban~. adică a0 = n + 1, a 1 . a 2 = ... =an-I= O.
Restul cautat este deC1 un ,polmom constant şi anume R(x) = n + 1.
 CO 4. Să se rezolve sistemul

!l
x + xy-yz = 7
x + x y - yz = 25
2 2 2

ţ3 + x3y - yz3 = 79
Gli. Nisipeanu, G. M. vol.. XIII, 1907
Soluţie. Sistemul dat se poate scrie:

! y(x - z) = 7 - x
y( x 2 - z2) = 25 - x2
· y(x3 - z3) = 79 - x3
Observînd că y :I= O şi x ,f: z, (deoarece y = O sau x = z conduc la o
imposibilitate) putem împărţi a doua şi a treia ecuaţie la prima şi obţinem:
x + z = (25 - x2)/(7 - x), respectiv x2 + xz + z2 = (79 - x3)/(7 - x),
,ceea ce se mai poate scrie 7(x + z) - xz= 25, respectiv (x + z) 2 - 7xz -
- xz(x + z) = 79.
Notînd .x + z = u, xz = t ecuaţiile precedente devin 7u - t ~ 25 J 7u2 -
- 7t - ut = 79. Din prima rezultă t = 7u - 25 şi înlocuind în cea de-a
<loua obţinem 7u2 - (7u - 25) (u + 7) ~ 79, sau 24u = 96, de unde u = 4.
Deducem t = 3. Rezultă că z şi x sînt soluţii ale ecuaţiei de gradul 2: o: 2 -
- 4cx + 3 = O. Rezultă posibilităţile x 1 = 1, z1 = 3 şi x 2 = 3, z2 = 1. Cores-
punzător, obţinem y 1 = -3 şi y 2 = 2. Soluţiile sistemului sînt (1, -3, 3)
~i (3, 2, 1).
CO 5. Fie matricîle

C= ( :; :; :; :; )
co: da cy dy
c~ d~ c~ d~
unde a, b, c, d, ex, ~. y, ~ E R. Să se arate că dacă A şi B sînt nesingulare, atunci
C este nesingulară. •
Liviu Pîrşan, G. M. 5/1982

Soluţie. Fie ecuaţia AXB = D unde X=(: :), iar D = (; ;i )·

Rezultă
( 1)
Din (1) rezultă X unic şi deci x, y, z, t sînt unic determinate. Pe de altă parte
ecuaţia matricială se mai poate scrie

.(acdb)(xz ty)(o:
·y~
~) ·(·m n)
pq.
182
sau
(
ax+ bz ay + bt) (ex
ex+ dz cy + dt y
sau
(
aa.x+ ba.z -t- ayy + byt ot~X+ b~z + aoy + bot)= (m nq)
c«x + dra + cyy + dyt c~x + d~z + coy + dot p
sau
aa.x + bocz + ayy + byt =m
{ a~x + b~z + aoy + bot = n
ca.x + da.z + cyy + dyt == p
c~x + d~z + coy + dot = q
' '
Însă sistemul (2), fiind echivalent cu ecuaţia matricială (1), admite
soluţie unică. Rezultă că determinantul sistemului (2) este nenul, deci det C =I=
=f O, adică C este matrice •nesin~lară. ·
CO 6. Să se rezolve sistemul
X V Z
-+-+-
a b c
= 1

i·+z+__::=..!__
a2 b2 c2 ex

~:+z+:.::.=..!__
a~ _b 3 c3 cx2
unde a, b, c, oe E R*, iar a, b, c sînt distincte două cite două.
Examen de admitere la Şcoala de Peduri" .şi Şosele.
octombrie 1897.
Soluţie. E comod să considerăm mai întîi un sistem analog în care coefi-
cienţii lui x, y, z sînt puteri'pozitive ale lui a, b, c; ex, după care trecem la
sistemul iniţial înlocuind pe a cu ..a!__ etc. Vom folosi pentru noul sistem deter-
.
minantul Vandermonde:
1 1 1
V(a, b, c) a
=
•-~
a b c = (b - a):.(c---: a) (c - b).
a2 b2 c2
„ Deterp:iinantul sistemului nou este
a b c
D = a2 b2 c2 = abcV(a, b, c).
as ba ca

183
Xi.ar determinanţii Cramer sînt
I1 b C I
D1 =, I
,:x b2 c2 I....:.. bcV(,:x, b, c), etc.
l-,:x2 b3 c3 I
.Atunci
D1 = V(,:x, b, c) (b - (X) (c - ,:x) • • •
D a V( a, b, c)
= (b (
a - a) c - a)
cu ipoteza a, b, c distincte.

Revenind la sistemul iniţial, vom avea

a 3 (oe.~ b') {oe - 4

cx2(a -:- b)(a - .c)

,şi analog
b3 (,:x - c) (oc - a) c3{0t - a) (ex - b)
Z= - - - - ' - - ' - - - - ' - •
y= '
oc 2 (b - c) (b - a) oc2{c - a) (c - b)
Să observăm··că mai putem scrie
a3 V(oc, b, c) b3 V(a, ex, c) c V(a, b, 0t)
3
x=-•-'---'- )'=-· ,. ' z = -•--'---'.
0t2 V(a, b, c) ' 0t 2 V(a, b, c) 0t2 V(a, b, c)

:-Sistemul se poate generaliza:astfel:.

·,

·{cu ai, a 2 , ••• , a,., oc numere reale nenule şi a• ,f: a, pentru i ;I: j), pentru c~
~~oluţia este
a1 V(0t, a2, a3 , ••• , a,.) _ a!' V(a 1 , a 2, ••• , a._1, !X)
X1 = - • --'---=---=----"'- , ••• , .X 8 - - • •
0t"-1 V(a 1 ,:a 2 , a 3 ,!··•,!a.) ci-n- 1 V(a 1, a 1 , ••• , a.)

.,184
 CO 7. Să se găsească relaţia de recurenţă, care sii permită calculul dio
aproape în aproape, al sumelor:
s~ = 1k(C!i)2 + 2k(C!)2 + 3k(C!i)2 + ... + m"(C:!)2.
S ii se efectieeze ac,est calcul pentru k = 1, 2, 3, 4:
Gh. D. Simionesw, G . .M. vol. XLIII, 1937
. [ m!
Solutle. Avemp,,(CP)2=P" - - - - =tn2 • p1c -
(m - 1) !
· =·
~j2 . __ ., [ ]2
' m p!(m-p)! (p-1).!(m-p)!
= m2p.1:-2(c:_:.J)2.
Rezultă
m m m
s~ = m2Epk-2(C~:f)2 = m2Ep1c-2(c::. _ q,_1)2=m2 Ept-2[(C:,)2 +
P=I P-1 P-1

+ (c::._1) 2 - 2c::.c::._1J-

Dar cr_c::,_ 1 = m -
m
p (C::0) 2 = (1- j_)
m
(C:;_)2.
-
Înlocuind în sumă obţinem
m m
s~ = mzEpt- 2[(C:;._ 1)2 - (C,) 2 +2~(Ct)2] = m2 E pt- 2[(C:,_i)2-
P=I P-1 _., ..;
"'
-(C:,)2J+ 2mEp.1:-1 (C::,)2.
P=l
Deci, relaţia de recurenţă ~ste
s:a = m2(s~:.21 - s~-2) + 2m;5'~-1.
Se cunoaşte S!:. = Cf,,. - 1, fiind· suma pătratelor coeficienţilor bino-
miali, fără primul termen.
fentru k = 1, se poate calcula direct. Avem
s:,. ' 1 · (C!,) 2 + 2(C:,) 2 + ... + (m...:... 1) (C:;:-1)2 + m(C;::) 2 ;
s:,. . m·· (C!:.) 2 + (rn - 1) (C:_) 2 + ... + 2 · ;(C:- 2) 2 + ·1. (C:- 1) 2
Rezultă din adunarea celor două relaţii
m •
2S!, = mE (C::.) 2 = mer.'. Decis:.= m qa,,..
P=O 2
Pentru k = 2 a-vem ·
S:, = ~~(S!:.-:1 -S::.) + 2mS!. = m 2[Cm;!.1i- 1 - (Cf,,,- 1)] + 2m · ; C;'111 •

185
Rezultă s~ = m2cm;;;~l)•
Pentru k = 3 avem

s:. = m2 (S~-1 - S~) + 2m5! = m2 [ m; 1C';i;~l)- ; c:..] +2m·m C:C;!.1)

2

Rezultă m2
S! = -2 [(5m - 1) cm;~l) - mCrmJ•
.
Pentru k = 4.
S!. = m 2(S!-1 - S!) + 2m5;. = m2[(m - 1) 2cm;;;!2) - m 2cm;;;~1,J +
m2
-
+ 2m · -2 [(5m - 1) C;ţ;~ 1 , - mC:m].

Rezultă s:. = m [(m - 2 1) 2 C~;,:. 2, + m(4m - 1) Gm;,~ 1, - m2Cfm

CO 8. Demonstraţi că (V) n e N, există egalitatea
C~xo + C!x1 ... + c:xn = X2n,
unde (xn) 90 este şirul lui Fibonacci.
Şe,-ban Mihăescu, G. M.\7/1983

Soluţie. Se ştie•- că Xn = ;5 [C ~ "'5r+l -C --; "5r+i] ~ (V)n E N.

Atunci
tc~x, =
i=l
_!__
5
[E,-o q( 1 +'./5 )<+1:._ tci(1 - ./5).+1] =
2 i-0 2

=~ [1 + ./5.(1 + ./5 + 1)" _1-./5(1 -"5 + 1)"]=

./5 2 2 I 2 2
= ...!_[1 + ./5. (3 + ./5)"
./5 2 . 2
1,_2./5 (3 -2./5)"] =./5~ ·[1 +2./5. (1 +2./5) 2
" _

IJ
CO 9. Fie G.

(c+-)= 1 I mulţimea rădăcinilor unităţii

O dacă n::: O (mod 4)

1
.
2 dacă n::: 1 (mod 4). sau n:::3 (mod 4)
de_ ordinul n. Să se arate că

teGa ~ -4 ~acă. n = 2 (mod. 4)

Marcel Ţena, G. M. 7/1983

186
 Soluţie. Cazul .I. n impar= 2p + 1 (deci n = 1 (mod 4) sau n = 5
(mod 4). Avem evident pentru orice x e ~{1}:

---=n
x 1
2 P+l -

1
X -
2" (

1-t
2krr:
x-cos----,sm---
2p + 1 2p + f
• . 2krr: )
=
" [[ x-cos----1sm---
=Il 2krr: . . 2krr: )( x-cos---+ism---
2krr: . .. . 2krr: )] =
A=l . 2p + 1 2p + 1 2p + 1 2p + 1

= II
p ( x2 - - - x + •) • Fwacmd x = - i•
2 cos -2krr; A

•=t 2p +1
obţinem:

1 - {-i) 2P+l • ( p 2krr: )

---'--'--- = ,. II 2 cos - - - • (1)
1+i 2p + 1 •-t
Dacă ~eG.'"-.{l}, atunci (3) 1,:;,.k,:;,.p, cu ~=cos lL2f.'l, +isin ikrr:
, 2p + 1 2p + 1
,. 2k 1t . . 2krr: f l . ,. 1 ,. ~
sau . _ = cos - - - - i sm - - - • ast e că oncum . _ + - = . _ + . _ =
2p 1 + 2p + l ( ·
2k1t
= 2 cos---·
,2p +1

ln produsul II (~ + _!_) fiecare paranteză apare de două ori, deci vom

!;eGa ~
i; .. t
avea

II (~ + _!_) = (:rr 2 cos ik1t ) 2 (2)

l;eGa
!;,'1
~ Al=1 2p 1+
Ridicînd (1) la pătrat obţinem

_l +_;____:_____:..
2(- l)Pi - 1
- - - = (- l)P
( p
II 2 cos---.
2k1t )2
şi ţinînd seama de (2) rezultă
2i k=l 2p + 1

II ( ~ + _!_) = t.
l;eGa ~
r: .. 1
Pentru ~= 1 c1vem ~+ ~ = 2'.. astfel că scriind şi acest factor, vom obţine

187
 Cazu 1 I I .. n par= 2p ·(deci w.= O) (mod -4) sau n =2 (mod· -4)).
Avem pentru once x e C"'-,{-"-1, 1} :
x2P 1 1( 2k1t . . 2k1t) 2 2krr.
_2
X -
-

l
= P-II .\=1
x - cos -·- -
2p
i.sm - - ·
. 2p
II1> .
k=fJ+l
(
x - cos - - -
2p
- i. sin_..,..._
. 2k1t) = Pfi-~ [( x- cos-.-
2 ki - i. sm---
. 2k1t) ( 2kr:
x - cos--·-+
2p A=f 2p 2p 2p
+ i sin 2:;•)] = !I ( x2 - 2 cos 22 :Tt '. x + 1) .
Făcînd x = -i obţinem

(-
-- l)P-
- -1 .
= iP-_l (P-l
II 2 cos -2k1t)
- . (3)
-2 'k=t 2p
Dacă ~ eG,;'-.___{-1, 1}, (3) 1 :,;;;,_k :,;;;,_p - 1 astfel încît
.,. .,. 2kr:
2kr: . . 2k1t . . 2kr:
,.= cos--+i.sm-- sau .,,= cos--ism--,
2p 2p 2p 2p
d ec1. oricum
. ,.. 1 2kr.
„ ...L -
I ~
=,,,. + ,.
-. = 2 cos--·
2p
Deoarece în produsul II (~ + _!_) fiecare factor apare de două on, vom
i;eGn ~
t;,t,1;-1

avea II (~ +
:;eGn
~) =
',.
(rf 2cos 22pk'")
k=1
2
•

t;,'1;-1

Ridicînd (3) la pătrat, avem

l - (__:l)P = (-
--'---'- J)P-1 ( II 2 cos -2k1t)2 ' de unde ţinînd seama şi de (-4)
2 l;eGn 2p
l;;i:1;-1
vom avea
II (~ + -() = (- J)P-1
-'-----'--- .
t;e Gn ~ 2
l;;{,l;-1

Pentru ~ = 1 avem ~ + _!_ = 2, iar pentru ~= -1 avem ~+ _!__ =- 2,

~ ~
astfel că, dacă vom ţine cont şi de aceşti doi factori, vom avea

n (~ + ~)= --4 i + <;1>p-1 = 2[(-l}P - lJ. (5)

?;eGa ',,

188
Dacă n-= O (mod 4), atunci p este par şi din (~) rezultă

II(~+_!_)= o.
t;eG,. ~
Dacă n = 2 (mod 4), atunci p este impar şi din (5) rezultă

n (~ +_!_)=
t;eGn ~
-4.

CO 10. Arătaţi că grupurile aditive (Z[X], +) şi (Q[X], +) nu sfot izo-

morfe.
Toma Albu, G. M. Metodică 1-2/1982

Soluţie. Să presupunem că există un izomorfism de grupuri

cp: (Q[X], +) • (Z[X], +)

Fie fE 2 [X] un polinom nenul şi să considerăm polinomul
cp(f) = a0 + a1X + ... + a„X" E Z[X]; acesta va fi tin polinom nenul.
Alegem. k E N*, k > max (I a0 /, a 1 /, ••• ,I a. I) şi considerăm polinomul

g E Q [X], g = .}._f. Rezultă kg= f. (1)

k
Aplicînd în (1) izomorfismul cp obţinem kcp(g) -. cp,(f), de unde
1
cp(g) = k cp(f). (2)

Dar, ţinînd seama de alegerea lui k, cum cp(/) este nenul, din (2) deducem că
cp(g) fţ Z[X], contradicţie.
Comentariu. Un grup aditiv (G, +) se numeşte grup divizibil, dacă
(V) a eG şi (V) n eN*, (3) x eG astfel ca nx = a.
Ideea soluţiei problemei constă în aceea că în timp ce grupul (g[X], +)
este divizibil. grupul (Zµ-J, +) nu este W1 grup divizibil şi ca atare ele nu
pot fi izomorfe.
C0'11. Fie a 1 , a 2 , ••• , a,., ... o progresie. aritmetică cu iermet~i 1imnere nat1'-
rale. Presupunem că a 1 >l şi raţia progresiei este un număr impar pozitiv.
Să se arate că dacă b1 , b2 , ••• , b,., ... sîtţt nun,,ere întregi impare, attmci pentru
orice n >l,

C. Ntl.stilsiscu, G. M.. 12/1980

189
 Soluţie. Deoarece raţia este impară, oricare doi termeni consecutivi ai
progresiei au parităţi diferite. Cum n >1, înseamnă că între numerele a1 , a 1 , ... ,a,.
avem efectiv şi numere pare. Fiecare din ac~ste numere pare se va scrie sub
forma unui produs dintre o putere a lui 2 şi un număr impar. Fie aa acela
dintre numerele a 1 , a 2 , ••• , a,., care are o putere maximă a lui 2 în scriei:ea
menţionată, deci aa = 2"; Ca cu ca impar. Arătăm că aa este unic cu această
proprietate. Să presupunem prin absurd că ar .mai exista printre ai, a 2 , ••• , a„
un termen a, = 2" · c1 (c1 impar) şi l =/: k i fixînd ideile, putem presupune
k >l. Atunci, notînd cu r raţia, avem: (k - l) r = aa - a,= 2"(ca - c1) =
= 2:11+1. et, 0t e N*. Cum r este impar, rezultă k - l = z:11+1 , (3, ~ e N*., Avem
k = l + z:11+i. ~ >l + 2" >l, ceea ce arată că l + 2" e {l, 2, ... , n}. Dar
atunci: a1+ 2P = a1 + 2"r = 2"c1 + 2"r = 2"(c 1 + r) = 2:11+1 y, ceea ce contra-
zice faptul că puterea maximă a lui 2 în descompunerea numerelor ai, a1 , ••• , a„
este 2". Aşadar între .termenii a 1, a 2, ... , a„ numai at conţine pe 2 la putere
maximă. Efectuînd suma bi + bz + • •• + b,. , cînd se aduce la acelaşi numi-
a1 ~ . ~. .
tor, toţi numărătorii se amplifică cu diverse puteri ale lui 2, excepţie făcînd b",
ceea ce face ca numărătorul să fie impar. Cum numitorul este par, rezol-
varea este terminată.

CO 12. a) Să se determine polinoamele'° P de gradul n, cu ~oeficienţ:freali

nenegativi, cu proprietatea că ..P(cos ~ + i sin..::..)- este un număr real.
n n
b) Pentru un astfel de polinom P, care este mulţimea numerelor complexez,
astfel !ncît P(z) să fie un număr:real? ·
Alexandru Lupaş, G. M. 1/ 1979
fl-1
Soluţie. a) Fie z 1 = cos ~ + i sin..::_ şi P(x) = c,. + E c,._axa + Co.X".
n n ~-1

Deoarece z--1i:1 = cos krc

- + i.sm
. krc
- , avem:
n n
krc) . . .. kr.
,
P(z1 ) =
.
( ..
c11 :-:- c0 +E
,

k=l
n-t
c,._1 cos -
ff
+ i E c„--4 sm -
k-1
-1 •

fi
(1)

Condiţia ca P(z1 ) să fie un număr real implică faptul că partea i~aginară

a lui P(z1) trebuie să fie zero. Deci din ( 1) ebţinem :
•-t . krc
Ec._asm- = O (2)
k-1 n
Pe de ialtă parte avem c,._a sin krc > O şi deci c11 _a sin krc > O
> O,
n n
pentru k e {l, 2, .•. , n - 1}. Prin urmare din (2) rezultă c,._" = O pentru

·190
k e {l, 2, .... , n - l)}. Deci, forma generală a polinoamelor P de gradul n.
cu coeficienţi nenegativi cu proprietatea că P(z1) e R este:
P(x) = c0 x• + c., unde c0 > O, c. ~ O, (3)
b) Fie z = r (cos 8 + i sin 8), r >0, 8 e [ O, 21t) un număr complex arbi-
trar. Din (3) obţinem:
P(z) = (c 0r• cos n6 + c.) + ir• sin n8.
Impunînd· condiţia ca P(z) e R, deducem că sin n8 = O.
1n concluzie, mulţimea tuturor numerelor complexe z, pentru care P(z)
este număr real este:

C1 = { z e C Iz= r(cos jn11: + i sin j:), j e {O, 1, ... , n - 1} }·

CO 13. D.acă ecuaţia x3 + px + qx + r =

2 O, are toate rădăcinile cu-
prinse între O şi _!_ , avem
2
s
- - <P+q<O.
4
iar dacă toate rădăcinile sînt mai mari ca 2, avem

- ~ <p+q <0.
4 r
C. Ionescu Ţiu, vol. XLV, 1939

Soluţie. Fie x,, i = 1, 2, 3, rădăcinile ecuatiei, O< x, < _!_. Rezultă

' 2
3 3
O< E x, = -p. Apoi: p + q = E x,x1 - Ex, = E xlx, - 1),
~-2 _ 1"'=i<J"'=3 i-1. 1"'=i<J"'=3
unde x, > O şi x1 < _.!_ => x1 - l < O. Rezultă: p + q < O.
2
Cum x, - 21 < O, f'1e y, = x,-:-'.' 2
1 J înlocuind în ecuaţie pe x cu y +
+ _!_ obţinem
2

y3 + (P + T3) y + (P + q + 43) :v + s1 + 71 P + T1 q + "= 0 ·

2

191
 Rădăcinile acestei _ecuaţii . fiind. toate negative obţinem:
- . I

3 . 3 .
E J';J'; = P + q+ - >,O, dec1p + q > - - , adică.- -3 <P+q<O.
·
t~•<j..;3 4 4' 4
Pentru partea a· .doua, înlocuind pe x cu ..!.. obţinem ecuaţia t3 + !l. t2 +
t '. :1(

+ p t + _2._ = O, care a.re ca soluţii numerele th = 1, 2, 3) ce îndeplinesc

r r
1
c-ondiţiile din prima parte: ·o< t1 < - ; deci va rezulta
,2

-~ < J_ + p_ < O sau - ]_ <p + q < O.

4 r r 4 r
CO 14. Să se determine soluţiile în numere întregi ale ecuaţiei:
x5 + ;•5 _:_ u5 +v 5 ,·· dacă x + y = u + v(x, y, it, v eZ).
c11. GhermănescH, G-.l\I. vo1. XLVIII, 1942

Soluţie. Ecuaţia dată se mai poate scrie:

+ y) [(x + y) 5xy(x + y) + 5x y2] =
(x 4 - 2 2

= (u + v) [(u +v) 5uv(it + v) + 4u v2]. 4 - 2 2

Fie s = x + y = u + v. Dacă s = O, se obţin soluţiile x = -y şi u =-V.

Dacă s # O, simplificînd ecuaţia dată prin s rezultă:

s2(uv - xy) = (u 2v2 - x2y 2) sau (uv - xy) [s 2 - 3(uv + xy)J = O.

Deci rezultă.:

{
uv =
xy
sau {
s2 = uv + xy
_;,X + J -:--: U +V x+y= tt+f!,
Primul sistem admite soluţiile x = 1t şi y = v sau x = v şi y = u. Al doilea
sistem se mai poate scrie

{
(x + y) + (u + v) = 2xy + 2uv sau
2 2

x2 + y 2 + 1t2 + v = O, adică x =·y =

2 u = v= O.,
Dar această soluţie contrazice faptul că s =! O.
Deci soluţiile ecuaţiei date sînt:
a) pen_tru x + y = u + v = O => x = - y şi 1t = - V . ,
b) pentru X + y = u + V 'F o => X== u, y = v' şi X= -V, y =;: u.
 CO 15.. Să se arate că:

.
smxsm . ('x+- 21t)
7t) sm. ·(-x+-- . (x +
... sm (n- 1)
n
r.)-- -sinnx
- - , xeR.
z•- 1·
n. n
· D. Brînduşescu, G l\L 2/197~
Soluţie. Polinomul P(t) =t 11 - (cos Znx + i sin 2nx) are rădăcinile t1 =
= cos(2x + 2 :1t) + isin{2x + 2~~} k = O, 1, ... , n - 1. Rezultă
t11 - { COS 2nx + i. Slll
.
Il [ t -
2nx) = n-t COS ( 2.~ 2k1t) -
+ -- ..
i Slil (z X
2k1t)] r
+ --
t~O n .. D

ln aceaită egalitate se ia t = 1, se efectuează calculele, se egalează părţile

reale, respectiv cele imaginare şi se obţine relaţia cerută.
CO 16. Determinaţi partea tntreagă a numărului real J
ix,== log8 l-+ log3 5 + log~ 8.
.L. Matematika v· şcole, 3/198'1, Gif 10/1981
Soluţie. Cum log2 3 > O, log3 5 > O, log5 8 > O, putem aplica -inegali-
tatea mediilor şi obţinem:
ix> 3 f loga' 3 loga 51<1g5 8 = 3 f log2 8 = 3 f:3" = fîi >t 64 .. 4.
Deci «> 4 {1).
Dar
log 2 3 < log1 4 = 2, (2)
3 ·'.
iar log3 5 < - , deoarece 33 > 52, deci
2
3
log3 5 <-· {3}
2
De asemenea, deoarece 5 3 > 82 rezultă că :
3
log. 11 8 <-·
2
(4)'

Adunînd inegalităţile (2), (3) şi (4) obţinem

0t < 5. (5)-
Din (1) şi (5) rezultă [at] = 4.
CO 17. Se da-ie tret nu~re complexe ~1 , _z 2, z3 pentru ceţre jz1z~ +, z2z3 +
+ Z3Z1I =a> 0 şi I Z1ZzZ3 j = b > o. Să se arate că cel ·puţtn ·unul dintre:
·.". '3·b '
aceste numere are modulul mat mic sai,. cel mult egal cu - .- . Generalizare..
a
D. M. Bătine/u, G. M. 6/1981.

tJ - Probleme din Gazeta Matematică - cd. 1037 193

 t.
SoIu,1e. s-a · absurd
presupunem prm că
3b · I z I>-,
I z1 I>-, 2
3b I z I>
3
a a
> -Sb . Va rezulta caV-!- < - a , -1- a
< - , --<-· 1 a
a . I zii 3b I z2 I 3b I Z3 I 8b
Prin adunarea 'âcestor relaţii obţinem:
1 1 1 a
-+-+-<-·
I Zi i I Z2 I I Z3 I b
( l)

Dar
-a - i Z1Z2 I Zh I + IZ#3 I + I ZaZ1 I = --
+ ZzZ3 T Z3Z1 i ""_,, --------'--'------'-_,::,_~ 1
+
b lz1?2zal, IZ1Z:i2"al lz1I
+--1 +-1__ (2)
• ', I Z2 I I Z3 I
Comparînd (1) şi (2) rezultă că am ajuns la o contradicţie. Deci presupunerea
făcută
este falsă, adică există cel puţin unul dintre numerele z1 , z2 , z3 cu modulul
mai mic- sau ega1 cu
. . 3
. -b •
Generalizare. Fie n numere complexe z1 , ... , z. pentru care
I •1: 1 ••• z._1 + z1z2 ••• z._2 z. + ... + Z#a ... z. I = a> O şi I z1z2 ••• z,. ! _ b >0.
Atunci cel puţin unul dintre aceste numere are modulul mai mic sau
egal cu -nb • D emonst ra ţ"1a 1m1
. •tva m t ocma1. pe cea de mai. sus .. _
A

a
CO 18. Găsiţi restul împărţirii numărului 2"" la 13, unde p este un numă,
prim.
Matematika " 1kole, 3/1981, G. M. 10/1981
Soluţie. Scriem 21>' = 2 • 21>--- 1:
Pentru p prim, p ~ 5, 3 nu divide p, deci 3 divide (P- 1) sau 3 divide (P + 1),
deci:
31 (P2 - 1). (1)
Pentru p prim,
p ~ 3, 4 I (p 2 - 1). (2)
Din (1) şi (2) rezultă că pentru p prim, p ~ 5, avem că 121 (P2 - 1) deci
existJ k e N, cu proprietatea că p 2 - 1 = 12 k. Facem notaţia A(P) = 2/JI;
Cu această notaţie vom avea pentru p prim, p ~5: A(p) = 2· 21211: =
= ,2• (212) 1 • Conform teoremei lui Fermat, 212 :: 1 (mod 13), deci A(p) =
2 (mod 13). Deci -pentru p prim, p ~ 5, restul căutat este 2. Pentru p = 2

194
avei:n A(2) = 221 = 1~. deci A(2) =
3 (mod 13),-iar pentru p = 3 avem A(3) =
= 231 = 512, deci A(3) 5 (mod 13). =
Iri concl~zie, dacă notăm cu r(A(p)) restul împărţirii lui A(p) la ta,
vom avea
. 1· 3, pentru p= 2
r(A(P)) = 5, pentru P = 3_
2, pentru p~ 5, p prim.
CO 19. Să se arate că dacă ne N*, atunci numărul c:n este diviz.ibiJ
cu 2n- 1 + 1, unde k = 2n- 1 •
Liviu Pi,şan, G. M./1982.
Soluţie [Generalizare]. Vom arăta că (P + 1) I c 2:, (V) pe N*. Avem1
C~
2 (2p) ! (2P) I 1
--=-..:....::--'--- ----. -
P+l Pl(P+ 1)! p!(P-1)! p(p+t)
= (2p) !
p !(P - 1) !
(.!.p __1_)= C''-Cl'-1
p+ 1 :i, 221 •

Dar cs: ez, q; 1 E Z, deci

p+1
crJ> E z, adică (P + 1) I Cf,,.
Pentru p = 2n- 1 se obţine problema dată.

CO 20.Fienun număr natural impar. Săse arate că oricum amal,ge n+ 5

2
numere tntregi, existd două dintre ele astfel înctt suma sau diferenţa lor să fie
un număr divizibil cu n.
S. Ct·ema,enco, G. M. 10/1981.
Soluţie. Fie n = 2k + 1. Atunci inelul claselor de resturi modulo n
AA A A A ............. A
este z. = Zat+l = {O, 1, ... , 2k}. Deoarece
.,,,,,,,,...,.. A AA A A
2k
A
= -
A
1, 2k - 1 =
A
- 2, ... ,
... ,k + 1 = -k, rezultă: z. = {O, 1, 2, ... , k,-1, -2, ... , -k}.
" " "
Fie x1, x2, ••• , Xt+a clasele de resturi ale numerelor întregi alese.
1) Dacă există două clase egale, atunci diferenţa acelor numere se divide
cu n şi problema este rezolvată.
2) Presupunem acum că cele k
A A
+
2 clase de resturi sînt distincte.
A
a) Dacă există două clase opuse în mulţimea A = {x 1 , x2, ••• , xt+a},
atunci problema este iarăşi rezolvată, întrucît suma numerelor ce corespund
acelor clase se divide cu n.

195
 b) Să presupunem acum că în A nu există doul clase opuse. Atunci
A A A ·
D~ A (căci dacă am admite O eA, atunci -O~ A, contradicţie). Rezultă
A A A A A A
AC {1, 2, ... , k, -1, -2, ... , -k}. Dar A conţine k + 2 elemente şi în mul-
""' A A A A
ţimea {1, 2, ... , k, -1, -2, ... , -k} nu putem alege mai mult de k clase,
fără a obţine două clase opuse printre ele. Aşadar A ar trebui să aibă clase
opuse, în contradicţie cu presupunerea făcută. Astfel, acest caz nu este
posibil.
Cum singurele cazuri posibile rămîn 1) şi 2) subcazul a), problema este
rezolvată.

CO 21. Să se demonstreze că pentru n e N*, numărul 42•+1 - 1 nu admite

,,ţi divizori de forma 22• + 1 decît pe 3.
Traian La.lesw, .G. M. vol. VI, 1901
Soluţie. Numărul dat se scrie sub forma:
42"+ 1 - 1 = 4(22• + 1) (22• - 1) + 3 =
= 4(2 " + 1) (22•-• + 1) c22•-· + 1) ... (22° + 1) (22• - 1) + 8 =
2

= 3 + 4(22" + 1) (2211-• + 1) ... (220 + 1).

!n termenul al doilea avem toate numerele de forma 2~ + 1 cu
p < n. Oricare din aceste numere, ca să dividă numărul dat, ar trebui să
dividă şi pe 3. Rezultă că singurul număr de forma 22• + 1 cu p < n,
divizor al numărului din enunţ, este 3.
Urmează să mai arătăm că nu avem divizori de aceeaşi formă pentru
p > n. Observăm că
42"+ 1 - 1 < + 1,
2 2•+•
.ceea ce înseamnă că nu putem avea p ;;ta n + 2, deci p = n + 1. E suficient
.aşadar să se arate că zi•+• + 1 nu divide pe 42••• - 1. Aceasta rezultă imediat,
.dacă punem numărul dat sub forma 4(2 2"+ 1 + 1) - 5 şi ţinem seama că pentru
n > O, numărul 2 •+• + 1 nu divide numărul 5.
2

CO 22. Să se rezolve în numere întregi ecuaţia x + 24 = 2"'. 3

N. Geo,gesou-Roegen, G. M. voi. iXXVII, 1921

Soluţie. Trebuie ca numărul x să fie par şi pozitiv. Dar puterile pare ale
lui 2 se termină cu 4 sau 6, deci x trebuie să se termine în O sau 2, adică
x3 se termină în O sau 8.
Pe de altă parte pentru x > 10, avem x 8 + 24 < 2', ceea ce se poate arăta
prin inducţie. Deci orice soluţie este dată pentru x ,;;;; 10. Din observaţia
:de mai,sus rezultă că numai ~ = 10 este soluţie a ecuaţiei date.
~ CO 23. Să se arate că· în sistemul de, numeraţie cu baza 6, nici un număr
format din mai multe cifre, toate egale, nu este pătrat perfect.
I. Cuciirezeanu, G. M. 6/1972

·196
 Soluţie. Pentru ca un număr să fie pătrat perfect, el trebuie să fie de
forma 4k sau 4k + 1. Ţinînd cont că, în sistemul de numeraţie cu baza 6,
un număr e divizibil cu 4, dacă numărul format din ultimele sale două cifre-
e divizibil cu 4 rezultă că toate numerele de forma aaa ... a8 sînt:
11 ... 16 = 3 (mod 4)
22 ... 28 = 2 (mod 4)
83 ... 38 = 1 (mod 4)
44 ... 4 6 = O (mod 4)
55 ... 5 6 .= 3 (mod 4).
Ţinînd cont de cele arătate mai sus urmează să mai analizăm nume-
rele 33 ... 38 şi 44 ... 46 • Deoarece numerele 11 ... 16 nu sînt pătrate perfecte,
rezultă că nici numerele de forma 4 • 11 ... 16 = H ... 46 nu pot fi pătrate
perfecte. Pe de altă parte se observă că 3133 ... 36, dar acest factor 3 nu poate
apărea la puterea a doua, deoarece în baza 6 pentru ca un număr să se dividă
cu 3 trebuie ca ultima sa cifră să se dividă cu 3. În cazul nostru ar trebui ca.
3/11 ... 16 , ceea ce nu se poate.

CO 24. Să se găsească un întreg pozitiv x astfel încft 2x + 1 să fie pătraf

perfect, iar între numerele 2.'I: + 2, 2x + 3, ... , 3x + 2 să nu existe pătrate
jerfecte.
R. N. Gologan, G. M. 3/1972'

Trebuie să avem h + 1 = n 2 şi n 2 <3x + 2 < (n + 1) 2 sau.

Soluţie.
n2 1 - 3~ 2 + 1 .
x = - - - şi n 2 < - - - < n 2 + 2n+ 1 sau 2n2 ~3n2 + 1<2n2 + 4n+2..
2 2
Prima parte a inegalităţii este deoarece 0<n2 + 1. Partea a doua,,
evidentă,
a inegalităţii poate fi scrisă n 2 - 4n - 1 < O sau n e (2 -,,/5, 2 + ./5) . .
Deoarece n este întreg şi strict pozitiv rezultă O<n <4, adică n= 1, 2, 3 sau 4..
•
D mtre aces t enumere numai•peu t ru n= 3 avem x= - n2 - 1 = ~A m t reg ş1• pozitiv
- - • • ..
A

2
Deci singura soluţie a problemei este x = 4.
CO 25. SJ se găsească două pătrate perfecte de cîte trei cifre, care să difere;
numai prin cifra sutelor ( se cer toate soluţiile posibile).
Traian Lalesm, G. M. vol. VI,_1900
Seluţie. Fie a şi b două numere aie căror pătrate să aibă cite 3 cifre şJ
sădifere numai prin cifra sutelor şi fie d această diferenţă. Rezultă deci că
10<a<31, 10:s,;b<31 iar l~d~8. În plus, mai avem relaţia
a2 - b2 = (a + b) (a - b) = 100 d.

197
Deoarece diferenţa a2 - b2 este pară rezultă că a şi b au aceeaşi paritate,
deci a - b este un număr par. Punînd a - b = 2n, rezultă a+ b = SOd şi
n
t .. gas1m
di n aces t e re1a,n w •
a=-+ 25d
n, iar = - - n. Dec1. se vede că
. b 25d
n n
ni 25d. Dar a..;; 31, b ;;i: 10 implică a - b ..;; 21 şi de aici rezultă n..;; 10. Urmează
că n = 5 sau d = kn, sau n = 10 şi d este un număr par. Fie n = 5. Atunci
avem a= 5(d + 1), iar b = 5(d - 1) care generează soluţiile d = 3, d = 4,
d = 5. Se găsesc soluţiile: 20 2 - 10 2 = 300, 25 2 - 152 = 400 şi 30 2 - 20 2 =
= 500.
Fie d = kn. Atunci avem a = 25k + -n şi b = 25k - n. Pentru ca a şi b
să nu depăşească valorile de mai sus nu putem lua decît k = 1, iar n ..;; 6.
Pentru n = 1, 2, 3, 4, 5 şi 6 rezultă soluţiile: 262 - 242 = 100, 272 - 232 =
= 200,28 2 - 222 = 300, 2911 - 21 2 = 400,30 2 - 20 2 = 500,31 2 - 192 = 600.
Fie în sfîrşit n = 10 iar d = 2k. Se găseşte atunci a = 5k + 10 şi b =
= 5k - 10. Pentru ca a..;; 31 se ia k..;; 4, iar pentru b ;;i: 10 se ia k ;;i: 4. Deci
k = 4 şi avem soluţia 302 - 102 = 800. Astfel, problema admite 9 soluţii.
CO 26. Să se rezolve ecuaţia

x + [x] = k unde k > O şi k e R.

Ş. Bărcănesau, G. M. S/1967'

Soluţie. Observăm că dacă x 0 este o soluţie a acestei ecuaţii atunci

x 0 > O. Rezultă deci că p ..;; x 0 < p + 1, unde p este un întreg nenegativ.
Dar atunci [x 0] = p. Deoarece x 0 verifică ecuaţia dată, putem scrie x 0 + p =
= k, adică x 0 = k - p. Să stabilim în cele ce.urmează legătura dintre p şi k.
Soluţia x 0 verifică relaţia de mai sus, adică:

p..;;k - P<P + 1 sau 2p < k < 2p + 1, adică p..;; !!_2 < p + _!._2 < p + 1.
Deoarece p e Z, rezultă că p = [ ~]. Deci, ca observaţie, k verifică relaţia:
[ ~]..;; ~ < [ ~] + ~ . Soluţia ecuaţiei este x 0 = k - [ ~ l
CO 27. Fie p şi q două numere naturale prime consecutive (P < q). Să
se determine valorile lui p pentru care este indeplint'.tă inegalitatea
p3 > q2.
I. lonesau, G. M. vol. XLVIII, 1942

198
 ·S<>luţie. Din teorema lui Bertrand, 9-enionstrată de· Cebîşev,_ rezultă 4
pentru p ~ 5 între p şi 2p - 2 există cel· puţin ui{ număr prim (în cazul
~ostru q)~ adică
.p < q·<:2p - 2..

Pe de alţă ,I>afte. pentru p_ ~ 5, rezultă .Jp- > 2. Urmează deci că Jf/,/p > 2p.
Deci se poate scrie
,.,,

q< 2p - 2 < 2p < p./p, adică q3 <p 8, p ~ 5.

pentru
. .• 1

Dac~·p = 2/'.q==.tinegalitatea ~u se verifică, iar'dacă p = 3,''q ' j

ine-
galitatea dat! este ;verificată. _ , . _. .. . .. , _ _ -.-: _ _
1n cpncluzie. inegalitatea dată· se ,verifică pentru orice număr prÎIJl p •~ &.
·? ::i , . ._\_ ..
CO 28. Ştiind că. numărul 2x03y6z3 se divide cu 3367 să se ţfJsef'~~ă
cifrele x, y, z nmule.
Hagi 'Ivanov, voi. ·'6d1t, 19 ~

Spluţie. _Se observă că nu:mărul !B67 se p~ate scrie 3367 = 7 • 13 • 37.

A plicind criteriile· de divizibilitate prin 7, 13 şi -37 numărului -2x03y6fr3 se
găsesc reiaţiile :

I
' ,

x- y+ 3z + 5 = 7m unde m < 6,
+ 10z + 8 = t3p,
x - y undo_p < 5,
,' x + + 10z + 24 = 81q
y unde q < 3, iar m, p, g ~~-
Scăzînd primele două relaţii rezultă:

7z + B= 13 p - 1m sau 7(z + m) = 13p - B.

Rezultă deci că p = 1, 2, 8 sau 4. Numai p = 4 face membrul al doilea un

multiplu de 7. Prin urmare x - y + l0z = 44.
Scăzînd această relaţie din a treia rezultă: 2y - 6 = 37(q - 2).
Dar membrul stîng nu poate fi decît zero, deci y = 3 şi prin urmare q = 2.
Ultima ecuaţie devine: x + 10z = 47 adică x = 1 şi z = 4.
Numărul căutat va fi 27033643.

Comentariu. Pentru a proba divizibilitatea unui număr prin 7 {sau U)

se procedeaz; astfel: se consideră numărul dat n =a. 1000 + b unde
a, b e N, ·b < 1000. Dacă 7 sau 13 divide b - a, atunci 7 sau 13 divide n.
Pentru a proba divizibilitatea unui număr cu S7 se împarte numărul
dat în grupe de trei cifre de la dreapta la stînga. Dacă suma numerelor ce
alcătuiesc grur.ele de mai sus este un număr divizibil prin S7, atunci numărul
dat este divizibil prin 37.

19~
 .. CQ 29. Să se arate că resturile împărţirii lui 1011 ,.,... 1 prin. 37 sînt pătrate
j,erfecte pentru orice număr natural n..
Ion Tomescu, G. li. 13/1962
Soluţie
.Se observă că 27 • 37 = 999, iar 99~ = 103 -1. Deci 103 - 1 =
,=O (mod 37). Să arătăm că 1()3t -1::0 (mod '37). lntr-adevăr
1031 - 1 = (103 - 1) (10 3i- 3 + 1()31- + ... + 1) :O
8 (mod 87).
De aici rezultă că dacă n = 3k, restul împărţirii lui 10 11 - 1 prin 3 7
va fi O, deci un pătrat perfect. ·
Dacă n = 3k 1 rezultă:
. .
+
1,0 11 - 1 = 103t+ 1 -1. = 999 ... 99:: 9(mod 37)
' .

. . _ 3k + 1 cifre·
,adică restul împărţirii este 9, care este un pătrat perfect.
Dacă n = 3k + 2 rezultă: 1011 - 1 = 1031+2 -1 = 999 ... 99:: 99(m.od 37)=
·. 3k + 2cifre
a2' (mod 37). Deci în acest caz restul este 25 = 52 •
CO 30. Să se rezolve tn numere naturale ecuaJia 1
x ! (x + y + 1) I
--'---------_;_--=----'---------- = no.
,' ~x .,....1) ... 21 + (x - 1) x ... 32 + .... + (x+ y) ... (y + 1)
C. Papoi:ici, vol. XXXVIII, 1932
Soluţie. Ecuaţia dată se scrie sub forma::
_ (x + y +.' 1) I _ _ _ _ = 720
x! + (x + 1) x ... 3.2 + ... + _(~+ y) (·x + y- 1) .:: (y + 1),
x! x! xI - ·
·sau
___ sx + y + l)_! = no
.sau
+ c:+1 + ... + c:.+r
c: + c:+1
(_x +;y + 1) != 720 sau (x+ y + 1) I
c;:n+l (x+ y + l) ! ;= 720.
(x + J) ! (y) !
Deci, în urma simplificărilor, rezultă ecuaţi~ (x + 1) I y I = 72.Q.
Desc9mpunînd numărul 720· în factori primi şi aranjîndu-i sub formă de_pro-
0dus de două factoriale', ·rezultă: · ·
(ţ + 1) I y I = 6 I_· 1 ! sau (x + 1) l y, I = 3 ! · 5 !.
Rezultă deci soluţiile x = 5, y = 1; x = O, y = 6; x = 2, y = 5; x = 4,
y = 3; X= 6, y = 0.

-200
 CO 31. Să se găsJaScă două numere naturale astfel tncU -suma lo, -ridicat4
la o putere egală cu cel m:iî mic dintre ele să 4ea acelaşi rezultat ca diferenţa
lor ridicată la o putere egală cu cel m.:zi -mare d·intre cele două -numere.
V. Şerb.Jrtesev, G. M. voL XVII, 1911
Soluţie. Fie x. y (x > y) cele două numere căutate. Rezultă:

(x + Yt = (x -· y)•. (1)

Fie x +y = u, iar x - y =- fi. Deci x = ..!_ (u + fi) şi y = ..!_ (• - o).

2 2
Inlocuind în (1) rezultă
.
(: r = (uvfi' şi de aici (:
.

r = (uv)";
Cum membrul al doilea este număr întreg. trebuie să existe , e N• astfel

încît !!...==:,adică a==VZ. Deci rT== (v 2z)1"=v" •z"î sau (z~)"=(v,{r-

v
I 1 • -1 • -1 • +1
Deci z2 = v • z2 , adică v = z -2 - şi deci u = z 2 '. z = zT •

Daru şi v trebuie să fie numere ra~ionale._ Acest lucru se poate realiza în două
moduri şi anume: ·_ .
a) Exponenţii lui z în expresiile lui a şi v sînt numere pare.
Este suficient pentru aceasta ea , să fie inipar. Deci 'punem z == 2t -1
(' e N•) şi rezultă: ·

{
·u = (2t - 1)'
V= (2t - 1)1-1
şi deci corespunzător, avem soluţiile:

{ x == t(2t- t.)c-i , te N*.

y = (t - 1) (2t - t)t-l;
b) Numărul z este pătrat perfect.
Fie z = s2 • Rezultă: u = s•'+t, v = s••- 1 • Deci soluţ!ile slnt:

:x = -1 (s"+1 + s••-1) = -1 (s2 + 1) s••-1

2 2
• s eN*;
1 1 ..
~ =- (stt+1 -s••-1 )·= - (s• -1) s••-1
2 2

20]
 , , -_CO 32. Fie,patru ,numere n4mrale nenul~ distincte.i.ouă. cîte ·aouă şi avînd
Proprutatea că '.Mipţir-e din ele d1,lJide suma celorldl:te 'hej, Să se .arate ci tmUl din
cele patru num_~e eşt,e(egal cu suma celor.la/te: trei . • -
, r Nicolae Pafacu, GLM. ~-;-10[ 1982
deN* cele patru riufuete, A a< b <'c < d.· .Din
Soluţie. Fie a·,·b, C,
ipoteză rezultă că există ex, ~. y., 3 e N astfel încît ·b + c + d = acx, a + c +
+ d = b~, a + b + d = cy, a + b, + c = diY.
Rezultă a.+ b +.p + d = (ex 1) tJ, a + b + c· + d = (~ -+ 1)b, +
a+ b + c + d == (y + 1)c, a+ b + c + d = (3 + 1)A,
Notînd x =ex+ 1, y = ~ + 1, z = y + 1, t = 3 +Ji'ăvem 'b·+ a+ c'+
+ d = ax = by = cz = dt. Cum a < b < c < d rezultl! x >1 y > z > t.
Rezultă de asemenea . , •, ·
.-

1 1 1 .1
-~+~-1-'-+....i+:= L. l
X y Z t
• .. - •-· ~ i"
. j . . - -- - -- .

Vom demonstra că ecuaţia de mai sus cu x > y > z > t are soluţie, dacă şi
I „ f
;. •- c rl 1 1 ' {
t = 2. lntr-adevăr din x > y > z > t · rezultă - '< ·- < - < - ,
r
numai dacă
X y Z t
de' 'undi l = .L+ ~ ·+ 1- + l ·< l_ +: J. ;+: _!_ .f! J,;..:.. -~ cl~ţi t < .1, ,9:djci
X y Z . t t ţ t t. t · ' ~---. ; , . ' .
' ··- '• •-·- ~- ·w .;_. •' •; '; 'l ·:f:· ·' 2"
f" I

în mod :g,ecesar t---; 2 sau t=~__.Daca t=i3,. ecua:ţia devme - +- +-·='\._ cu

x ;'Y _.,-ţ: 3,- , .
1 1 1 2 1,1 1 i3 '
x > y> z> 3. Dar-<-<-, ele U1\de-9""T--r--+-< -, de undez<
X y Z · . B~- X y Z Z
9 . d d E,,.- . d- . 1 1 5
evme -+-=- cu
/J ..c ·
< -ş1 cum z > o, e ucem z = "'.I. cuaţ1a x>
2 X fi_; ~2

> y> 4. Demonstrăm că a,,ceastă ecuaţie nu are soluţii. În adevăr: ~ =

12
1
=- + -1 < -2, d eund e y<-, „
24 a di ca y~'.l,_ceea t . 4
ce conraz1c~.y>-. w

x y y 5 . · -
Aşadar pentru t - i3 ecuaţia
(1) nu are soluţii.
P en t rut= 2 ecua ţ1a
. d evme
. -+-+-:--
1 1 1 =- 1 cu condit'
,ia x;> y:,.... Z> 2
X y Z 2
Această ecuaţie are soluţii, de exemplu x = 42, y = 1, z = B. (De altfel
ecuaţia se poate rezolva complet şi dă UOJ,l.ătoarele şase soluţii: (42, 7, 6).
(24, 8, 3), (18, 9, 3), (15, 10, 3), (20, 5, 4), (12, 6, 4)).

2Q2
 In concluzie, ecuaţia _!_ + _!_ + _!_ + _!_ =
1 are spluţi~, dacă- şi numai
y Z X t
dacă t = 2, adică 3 = 1, ceea ce implică a+ b + c = d.
CO 33. !n cîte feluri se pot tmpărţi n mere unei clase de m elevi tn aşa
fel ca fiecare elev să primească cel puţin k mere? ( Precizăm că ~u conte-ază c,
mere primeşte fiecare elev, ci cîte mere primeşte).
Cornl'l Gruian, G. M. 6/ 1980
Soluţie. Trebuie ca n ~ km. Mai întîi se repartizează fiecărui elev cîte
k mere, ceea ce se face într-un singur fel, pentru că am precizat că nu con-
tează efectiv ce mere ajung la fiecare elev, ci numai cîte rirere revin fiecăruia.
Celelalte n - km mere rămase se repartizează celor m elevi, primul elev pri-
mind k1 mere, al doilea k8 mere, ... , alm-leak91 mere, unde k,e{O,_ 1, ... ,n -km}
şi E
"' k, = n - km. Aşadar numărul de feluri căutat este egal cu numărul
i=I
m-uplurilor (k1 , k8 , ••• , k..) astfelca "' k, E = n- km, k,-;,,o.
i-.1
Notăm cu N(m, n - km) numărul căutat i deoarece orice m-uplu (k1 , ••• , k.)
poate fi scris ( k1 , ••• , k91 _ 1 , n - km - ~ k,) şi deoarece n - km - ~ 1
k,
aparţine mulţimii {O, 1, .. , n - km}, rezultă relaţia de recurenţă: -

N(m, n - km)= N(m - l, O)+ N(m - l, 1) +

+ ... +N(m - 1, n - km), . (1)

Observăm că N(m - l, O)= 1 = c:__ 1 , N(m - l, 1) = m - l = C~-t şi

N(l, i) = i = q. Atunci aplicînd în mod repetat relaţia de recurenţă (1)
şi regrupînd termenii după formula cunoscută

q + C:+1 + ... + C'e+, = Cft¼+1

pe care o folosim de asemenea în mod repetat, vom obţine în cele din urmă:
N(m, n - km) = c::lm+m-1·
CO 34. Intr-o urnă sînt bile numerotate numai cu numere formate din
trei cifre distincte. Presupunînd că în urnă sînt t<'ate bilele cu numerele posibile
cu trei cifre distincte, să se calculeze:
~) Probabilitatea ca extrăgînd o bilă să obţinem un număr care să tnceap4
cu cifra 2.
b) Probabilitatea că extrăgînd o bilă să obţinem o bilă care să tnceaptl c,u o
cifră impară.

203
 c) Probabilitatea ca extrăgînd o bilă să obJinem o bilă care să conJină cel
pujin o dată cifra 2.
Marcel ChiriJtl, G. M. 7/1971
Soluţie. a) Numărul de bile numerotate cu numere formate din trei cifre
distincte este dat de numărul de sisteme ordonate de trei elemente distincte
care se pot forma cu cele 10 elemente ale mulţimii cifrelor {O, 1, 2, 3, 4.
5, 6, 7, 8, 9}, din care trebuie să scădem numărul sistemelor ordonate care
încep cu cifra O adică Af0 - Ai= 720 - 72 = 648. Deci în urnă se găsesc
648 de bile. Se vor găsi Al = 72 numere care să înceapă cu cifra 2. Deci
P(A) = _!_
9
, unde A este evenimentul obţinerii unui număr care să înceapă
-
cu
cifra 2.
b) Numerele care încep cu cifră impară trebuie să înceapă cu una din cifrele
i, 6, 5, 7, 9, deci avem 5 • Ai astfel de numere, de unde rezultă P(B) = l·,
9
unde B este evenimentul obţinerii unui număr care începe cu o cifră impară.
c) Numărul de bile care nu conţin cifra 2 este Ai - Ai = 448, de unde
rezultă că P(C) = 1 - 448 = E_, unde C este evenimentul obţinerii unui
648 81
număr ce conţine cifra 2.

CO 35. Avem k cutii S 1, S 2, ... , Si, fiecare conJinînd cîte n cltibrituri.

Ori de cfte ori avem nevoie, luăm un chibrit dintr-o cutie aleasă la întîmplare.
După un anumit timp constatăm că luînd prima cutie, aceasta conţine n 1 chi-
brituri. Să se afle probabilitatea ca în acel moment în celelalte cutii să fie res-
pectiv n 2, n3 , ... , ni chibri:turi (O~ n, ~ n pentru i e {2, 3, ... , n} ). (Generali-
rarea problemei lui Banach).
Attila Darvas, G. M. 7/1971
Soluţie. Să considerăm experienţa aleatoare de extragere a uneia din
cutiile S 1 , S 2 , ... , S1; (după care, luînd un chibrit din ea, o repunem în mul-
ţimea de cutii existente). Deoarece în cutia S1 rămîn n 1 chibrituri, înseamnă
că această cutie s-a scos de n - n 1 ori; analog cutia S 2 s-a scos de n - n 2
ori, ... , cutia S1; s-a scos de n - n" ori, deci experienţa,s-a repetat în total de
k
n - n1 + n - n2 + ... _+ n - n" = nk - E n, ori.
i-1

Intr-o singură efectuare a experienţei, fiecare cutie este extrasă cu pro-

babilitatea ..!.. ,
k
iar cerinţa problemei este ca din cele nk - En, efectuări
~1

204
ale experienţei, cutia S 1 să apară de n - n1 ori, cutia S 2 să apară de n - n1
ori, ... , cutia Sa să apară de n - na ori. Sîntem aşadar în cazul schemei-multi-
nomiale. Probabilitatea cerută va fi:

p = (n - n 1) ! (n -
(nk - ;jE!n,)1 1
... (n - n1 ) I•
( 1 )"-••
k
( t )"--.
·k
(
· ··· · k
1}•-••
-

(nk-tn,)t
- - - - - - -,-1
,-----
.
.•A- l: •1 A
k 1-1 Il (n - n,) !
f-1

ln cazul k = 2, n 1 = O, n 2 = p obţinem problema lui Banach, în care

probabilitatea este ·
P = (2n- p)I q,,_21
z2n-.11. n !(n - P) ! = 2211-JI •
CO 36. Pe un cerc se consideră punctele fixe A şi B, care nu stnt diametr·ul
opuse şi punctele mobile C, D astfel tnctt linia poligonală ABCD este un patru-
later convex, iar I CD! =
I ABI. Să se arate că maximul perimetrului patrula-
terului ABCD se obţine atunci ctnd CD IIAB.
A. V. Mihai, G. M. 9-10/195.1
.,,......_ ...........
Soluţie. Fie O centrul cercului. Notăm 2oc = m(AOB) şi 2x == m(BOC).
x variabil (fig. CO 36).Avem: li AB li= 2R sin IX= li CD li, li BCII = 2R sin x,
.,,......_ ...........
unde R este raza cercului. Dar m(AOD) = S60 - m(AOB) ..,...
........... . .,,......_
- m(COD) - m(BOC), şi deoarece li AB = li CD li, avem
........... ...........
m(AOB) = m(COD), deci, C
...........
m(AOD) = 360 - 4oc - 2x = 2(180 - 2a: - x) .
...........
l;i plus, 11 AD 11 = 2R sin A~D = 2R sin(l&O - 2« - x) == Fig. co 34

::;:: 2R si~(~+ x).. _ .

Rezultă că perimetrul patrulaterului ABCD este

P ABCD = 4.R sin IX + 2R sin x + 2R sin(~ -t- 1 x).

205
Fie funcţia E.:'(o, ; )- R, E(x),= sin xt sin(ţ« + xL 2 sin(«+ x) cos or;,
Deoarece cos ot este constant, valoarea maximă a funcţiei E se atinge ctn:d
sin(« + x) = 1, adică a+ x = 90. Deci max E(x) = 2 cos«.
Rezultă că valoarea maximă a perimetrului P = P ABCD este:

P = 4R sin a + 4R cos or; = 4R (sin 0t + cos a).

Deoarece ot = 90, rezultă 2(a + x) = 180, sau
+ x.,,,...._
.,,,...._ -
m(AOB) + m(BOC) = 180, deci Oe I AC 1- Rezultă {O}= I AC I I BD I- n
Dar li OA li= li OC !I= R, 11 OB 11 = li OD 11 = R, deci patrulaterul ABCD este
paralelogram înscris într-un cerc. în concluzie, patrulaterul ABCD este un
dreptunghi şi în particular avem AB li CD.
CO 37. Să se arate că tn orice triunglii avem ( cu notaţiile obişnuite) ..!!,_ ;;;ii, m0 ,
2r /i0
egalitatea av!nd loc tn cazul triunghiului ecliilateral.
L. Panaitopol, G. M. 11/1982

Soluţie. Peste tot vom folosi notaţiile obişnuite într-un triunghi. Vom
folosi o construcţie geometrică auxiliară; fie triunghiul ABC şi A'B'C' triun-
ghiul său median (A', B', C' sînt mijloacele
A· laturilor I BC I, I CA I, I AB 1- Fie A'M' ..l AC
(fig. CO 37), cu M' e AC şi fie· M simetricul lui
-' A' faţă de M'. De asemenea fie A 'N' ..l AB, cu
N' e AB şi fie N simetricul lui A' faţă de N'.
Se observă că
M
li MNII ~ 11MB' li+ li B'C' li+ li C'NII. (1)
Deoarece N este simetricul lui A' faţă de AB
şiM este simetricul lui A' faţă de AC, avem:
a IIMB'II = IIB'A'II, IINC'il =IIC'A'II• (2)
Fig. CO 37
Relaţiile (2) introduse în (1) dau:

IIMNij ~ IIB'A' li+ IIA'C'II + IIC'B'II = PA'b'C' = _!_ Pnc = P

2
(3)

unde am notat cu P ne, respectiv cu PA'B'c' perimetrul triunghiului ABC,

respectiv perimetrul triunghiului A'B'C'. Deoarece li A 'N' !I = JI N'N li şi
li A 'M' ii= li M'M ii, rezultă că I M'N' I este linie mijlocie în triunghiul A 'NM
şi deci · .
IIMNU = 2IIM'N'II• (4)

206
ln triunghiul A,'N'.J.U' aplicăm teorema; sinusurilor:
l!M'N'II l]A'M'II
{I)
/'.... , ~' ·,
sin N'A 'M' sin A 'N'M'
/'.... =·m(A'M'(;)
Deoare~e m(A'N'B) /'.... = 99, patrulat~l'.ul AN'A'1.ll , este·mscnpti-
. . .
, , /':... A /'.... . A

bil, deci ~(N'A 'M') 180 - m(A), de unde rezultă că sin (N'A 'M') = sin A.
~
'· ,/"'-,,.
, /'....
De asemenea, m(A'AC) = ?n(A'N'M'). Deci egalitat~a.(5),se mai poate scrie
',
li M'N'H == IIA'M'fi
,...-... =li AA' I!, deoarece m(AM'A ')
·~
= 90.:
A
sin A sinA'AM'
Deci
!i 1',f'N' li= m,. • sin A. (6)
înlocuind relaţiile (f) şi (6) în relaţia (3J, obţinem
2 • m. · sin A Ei; p.

înmulţind ultima inegalitate cu ~ , obţinem

P· ;,m A
2·m .',s · S
--"-~--·
p sin A
I
S bc sin A
Dar - = r şi S = - - - , astfel că obţinem
p 2
b·csinA b·c a•b•c 28
2m11 •r~----=--=· ·-=R•li11 ,
2 sin A 2 4S a
,(hrultima egalitate am folosit formulele cunoscute R = a. b •. C şi
4S
h" ·= '2aS).
Rezultă aşadar: R/2r~m,./h,..
In triunghiul echilateral ABC cu lungimea laturii egală cu a se poate arăta
egalitatea cerută, ţinînd cont că. inegalitatea (3). devine egalitate, deoarece
B', C' e I M'N' I, Putem proceda şi altfel, şi anume din
= a ,J3 , a ~i -= ,,,'-•. -:--:- -a ,/3- ' .· ~ R . ' m.
R
3 r =- 6 - • ~. 2 rezu1ta 2, h.· = = 1.

Comentariu. Se cunoaşte că -
R > 1 (Euler). Cum m
2 > 1, rezultă că
2r h11
problema de mai sus implică inegalitatea lui Euler.

207
 Găsim astfel o aproximare mai bună a raportului R/2r, deoarece
R/2r ~ m,,/h. ;;;i, l.
CO 38. Se dă triunghiul ABC. Demonstraţi că propoziţiile
i) li BC 112 ;;;i. 4 • li A B li · li AC li ;
ii) ( 3) D E [BC] astfel tncît li AB li· li AC 11 = li BD li· li DC li, sînt ecki-
vaknte.
Do,-el Milieţ; G, M. 2/1982

Soluţie. Vom demonstra implicaţia;i) ~ ii). Notăm a= li BC li, b = li AC li,

c-= U.AB li, x = li BD li, x urmînd a fi determinat. Avem li DC li= a - x.
Condiţia i) se scrie
a2 ~ 4bc sau a2 - 4bc ~ 0; {l)
Condiţia ii) se poate scrie
bc =.x(a - x) sau x 2 - a-x + bc = O. {2)
Ecuaţia (2) are soluţii reale, dacă şi numai dacă d = a2 - 4bc ~ O,
ceea ce conform ipotezei {l) este adevărat.

Solu ţi a x1 = a - .Ja2 - 4bc

2 . d di
_. convine, aca x1 ~ O, a ca
w w
._a2 -
,
4bc,i;;a.·

= a+ ,./a2 - 4bc
2
Pentru ca soluţia .x2 să răspundă afirmativ problemei,
trebuie ca
a+ ,Ja2 - 4bc
x8 ,i;;a - 2 - ,i;;a * .ja2 - 4bc,i;;a.

Ambele co11:diţii sînt îndeplinite {deşi ne era suficientă una singură), că<;:i
sînt echivalente cu a2 - 4bc ,i;; a 2 - - 4bc ,i;; O, evident. Deci există De [BC],
cu li BD li= a± ./a;- 4bc astfel încît:

li AB li· li AC li --- li BD li· li DC li,

Demonstrăm implicaţia ii) ~
i). Presupunem că există De [BC] astfel
încît li AB li· li AC li = li BD li· li DC U, ceea ce este. evhivalent_ cu faptul că
ecuaţia (2) admite soluţii reale, altfel spus d = a 2 - 4bc ;;i, O.
Dar
a2 - = f1BCll 2 -
4bc 4 IIABll·IIACI!,
deci rezultă: 11 BC 112 ~ 4 11 AB ll • li AC IJ.

2.08
 CO 39. Fie [AB] un diametru al cercului (O) şi M un punct mobil pe acest
cerc. Tangenta în M-taie tangentele în A şi B respectiv în punctele C şi D. Se
cere lacul geometric al punctului I, intersecţia diagonalewr I AD I şi I BC I ale
trapezului ABCD. ·
C. Săndulache, G. M. F.-B. 1961
Soluţie. J.uînd dreapta care conţine diametrul
[AB] ca axă Ox, mediatoarea -acestui segment ca
axă Oy, iar ca unitate de măsură raza cercului D
+
(fig. CO 39), avem ecuaţia cercului: .~2 y 2 ·...::... L
Dacă M(cx, M este un punct de pe cerc, adică 3
pentru care _avem ----~- x
a.2 ~2 = 1+ (1)
atunci' '.tangenta la cer~ dusă prin acest punct va fi
dată ele:,

«x+ ~y -· 1 = O. (2) I
Fig. C039.

Cele patru vîrfuri ale trapezului menţionat în enunţ vor fi: A ( l, O) f

B(-l,O);'c(1, 1 ;«JşiD(-·1. :l!cx)·
Coordonatele punctului I se vor obţine din intersecţia dreptelor BC şi
AD, ale căror ecuaţii sîn t
1-cx + 1)
y ~ - - (x
.
respectiv y = - -l+cx
-(x - I). (3)
2~ 2~
Eliminînd ex şi ~ între relaţiile (1) şi (3) se obţine:

x2 + (1 ,-4 2x2)2. - 1 =o;· sau. (x 2 - 1) (4y 2 + x2 - 1)- = o.

,, y
Cum x 2 - 1 #0, M fiind între cele două tangente ecuaţia locului este
Plipsa .'1:2 + 4y2 - 1 O. =
CO 40. Să se determine o parabolă dîndu"'se focarul, o tangentă şi para-
metrul.
Bogdan Ionescu, G.·M. vot li, 1896/1897

Soiuţie. Pentru determinarea parabolei în condiţiile specificate de enun-

ţul problemei, vom utiliza următoarele proprietăţi cunoscute din geometria
analitică: · ·
P 1. Directoarele parabolelor cu focaru_} în punctul F şi parametrul p,
sînt dreptele situate la distanţa p de focarul F, deci tangente cercului cu cen-
trul în F şi raza p, iar vîrfurilt;: corespunzătoare acestor parabole se vor afla pe

!4 - Probleme din Gazeta Matematică - cd. 1037 209

 ;,___________ 0 , _ cercul concentric de rază ţ ,
deoarece distanţa de la vîrf. la
focar este egală cu distanţa de
la vîrf la directoare.
T' T Pi.· Simetricul focarului
în raport cu orice tangentă la
parabolă, aparţine diredoarei.
Fie deci punctul F focarul
şi dreapta T'T · tangenta la
x parabola cu parametrul dat p.
Punctul F 1 , simetricul punctu-
lui F în raport cu dreap.ta T'T
va aparţine directoarei conform
cu proprietatea P2. Directoarea
la parabolă, va fi tangenta din
Fig. co 40. punctul F 1 la cercul cu cen-
trul în F şi raza p, conform
proprietăţii P2. In funcţie de distanţa ii FA ll de la punctul P la dreapta T'T,
-problema poate avea sau mi soluţie:
a) Dacă li FF 1 li = 211 FA ~ > p, atunci prin punctul Fi, exterior cercului
de centru F şi rază p, vom putea duce două tangente· Ia acest cerc, deci vom
avea două soluţii (fig. CO -40):
- parabola cu focarul în F, avînd ca directoare tangenta F 1D şi vîrful
tn punctul O situat la jumătatea distanţei dintre F şi punctul de contact D;
- parabola cu focarul în F, avînd ca directoare cealaltă tangentă F 1D 1
şi focarul în punctul O' situat la jumătatea dista~ţei dintre F şi celălalt punct
de contact D 1 •
b) Dacă iiFF1 ll = p, atunci prin punctulF1 , situat.pe cercul de centru F
:şi rază p, putem duce o singură tangentă la cerc, deci yom avea o singură
-soluţie şi anume, parabola cu focarul înF, avînd ca directoare tangenta F 1D 1
.şi vîrful în punctul A.
c) Dacă j!FF1 li < p, nu avem soluţii, deoarece punctul F 1 este interior
-cercului cu centrul F şi raza p.
Soluţie analitică. Alegem originea sistemului de coordonate în focarul F,
-ca axă a absciselor paralela prin Fla tangenta T'T, iar ca axă a ordonatelor
dreapta FA perpendiculară din F pe T'T. Notînd li FA li= a, ecuaţia dreptei
T'T va fi: ·
y = a (a >0), (1)
iar ecuaţia cercului cu centrul în F şi razap:
:x2 + y2 _ p2 = o. (2)

210
 Dacă D este un punct curent de pe cercul (2), atunci coordonatele lui
vor fi:
x= p co~ ex, y = p sin ex (3)
în care ex este unghiul făcut de raza FD cu direcţia pozitivă a axei abscise-
lor (fig. CO 40). Confom1 cu proprietatea Pl, directoarele parabolelor cu
focarul F şi parametrul p, vor fi tangentele acestui cerc în punctul D, deci
vor avea ecuaţia:
x cos ex + y sin cx .:..._ p = O. {4}
Tangenta în vîrful parabolei va fi paralelă cu directoarea şi trece prin
ni.ijlocul O al segmentului IFD I, ecuaţia ei fiind:
x cos ex + y sin cx - p= O (5}
iar axul parabolei este dreapta FD, perpendiculară pe directoare, cu
ecuaţia datăde:
- x sin ex + y cos ex = O. (6}
Utilizînd definiţia parabolelor, ca locul geometric al punctelor din plan
egal depărtate de focar şi directoare, obţinem ecuaţia acestora:

x2 + y 2 = (x cos ex + y sin ex - p) 2 ,
x2 + y 2 = (x cos ex + y sin ex) 2 - 2p(x cos ex + y sin«) +p 2,

x2 + y,2 - (x cos ex + y sin ex) 2 = p 2 - 2p(x cos ex + y sin ex),

x2(1-cos2 ex)+y2 (1-sin2 cx)-2xy cos cx sin cx=P 2 - 2p(x cos cx+ y sincx),
x2 sin2 « + y 2 cos2 ex - 2xy cos cx sin«= p 2 - 2p(x cos ex + y sin cx) (7}
deci, ecuaţia locului mai poate fi scrisă şi sub forma:
(- x sin ex+ y cos ex) 2 = p 2 - 2p(x cos ex+ y sin ll). (7'}
Pentru a determina valorile măsurii unghiului ex vom pune condiţia ca
dreapta (1) să fie tangentă parabolelor (7'). Abscisele punctelor de inter-
secţie dintre aceste curbe vor fi date de ecuaţia:

(- x sin ex + a cos ex) 2 - P2 + 2p(x cos ex + a sin ll) = O

sau
x2 sin2 ex - 2cos « (a sin ex - p)x + a 2 - (a sin ex - p) 2 = O (8}
iar condiţia de tangenţă va fi dată de relaţia

â. = cos2 «(a sin« - p) 2 ....,; sin2 «[a 2 - (a sin« - p)2] .....

= (a sin« - P) 2 - a 2 sin2 « = P(P - 2a si11 ex) = O. (8'}

21î
 a) Pentru p < 2a, din ecuaţia p - 2a sin 0t = Odeducem cele două valori
acceptabile pentru argumentul at: 0t = at' şi 0t = at" (0t + at" = 1r), care ne
vor conduce la cele două soluţii ale problemei. Prin schimbarea de variabile
definită astfel:

IY
X

= -
= x cos + y sin a.' - ţ
0t'

x sin ct' + y cos a.'

(9)

obţinem ecuaţia curbei sub forma canonică:

r 2 = - 2px, (10)
adică parabola P cu focarul în F şi vidul în O, iar prin schimbarea de variabile
definită prin:

I X'= x cos a."

Y' = - x sin ""

+ y sin ct" -
+ y cos 0t"
P....
2
(9')

obţinem forma canonică a ecuaţiei:

Y' 2 = - 2pX' (10')

ce reprezintă parabola cu acelaşi focar F şi vîrful în O'.
7t
b) Pentru p = 2a, obţinem o singură valoare a argumentului: at= - ·
2
Ţinînd seamă de această valoare, schimbarea de variabile definită mai sus
se scrie:

I X=x...'..:.~=x-a
Y=y
(9")

şi ecuaţia canonică
( 10) va reprezenta parabola cu focarul F şi vîrful în punc-
tul A. ·
c) Pentru p > 2a nu avem soluţii, deoarece sin ct nu poate lua valori
supraunitare.
CO 41. Se consideră o elipsă şi o dreaptă t:,. perpendiculară în punctul I
pe semiaxa mare I A B j. Fie M un punct variabil pe elipsă şi { P} = AM t:,.; n·
dreapta BP întîlneşte elipsa în N. Să se afle locurile proiecţiilor punctelor A
şi B pe dreapta MN.

A. Susea, G. M. F.-B, 2/1961

Soluţie. Fie A(a, O), B(- a, O), I(i, O) (fig. CO 41 a) cu condiţia

- a < i < a, P(i, yp), M(a cos ix, b sin at) şi N(a cos~. b sin~)-

212
 Punctele A, P şi M fiind co-
lineare, între coordonatele lor avem
relaţia

ay,.(1 - cos at) = b(a - i) sin 0t sau

ayp sm a: = b(a -
• '- i") cos -a: (1)
2 2
iar din colineari ta tea punctelor B,
P şi N rezultă relaţia
Fig. CO -41, a

ayp(l + cos ~) = b(a + i) sin ~ sau ayP cos!. = b(a + i) sin 1. (2)
2 2
Eliminînd parametrul YP între relaţiile (1) şi (2) obţinem legătura între
n
punctele M şi N astfel încît punctul {P} = AM BN să aparţină dreptei a
atunci cînd punctul M variază pe elipsă:

(a - ") cos -a: cos -~

i = (a + i"). sm - ~ sau a cos -
sm -a:. at+~ ot-f3 •
- = i. cos--
2 2 2 2 2 2

Fie acum Q(q, O) punctul în care dreapta MN intersectează axul Ox.

Din colinearitatea punctelor M, N şi Q se deduce relaţia:
q(sin oe - sin~) = a(sin oe cos~ - cos oe sin~)
sau
oe+~ oe-~ {4}
q cos.--= a cos - -
2 2
2
din care, ţinînd seamă de relaţia (3), se obţine q = ~ (i ~ O) şi putem deci
1,
conchide că punctul Q este fix, iar dreapta 1'.1N conţine punctul fix Q oricare
ar fi poziţia punctului M pe elipsă.
Ţinînd seamă de valoarea lui q cal-
culată mai înainte, deducem

!I IA li . li QA li a - i a- q
O
= a + i : a + q =-
!I I B li llQB )I ---'='181--_.:::..+..+-F---~+=Q,___
)(

_.(ci~ i) (q + a) (a - i)(a + i)
(a+ i) (q - a) = - (a - i)(a - i):::;:
= - 1 Fig. CO -41, b

213
de unde putem conchide că punctul Q este polul dreptei t:,,., deoarece punctele
/ şi Q sînt conjugate armonic în raport cu elipsa dată. Cum însă punctele T şi T'
de tangenţă ale tangentelor din Q la elipsă aparţin şi dreptei!:,,. care este polara
lui Q în raport cu elipsa, rezultă că punctele locurilor geometrice cerute tre-
buie căutate pe semidreiptele cu originea în Q, situate în interiorul unghiu-
...............
lui TQT'. Ecuaţia dreptei MQ şi ecuaţiile dreptelor perpendiculare pe
aceasta din punctele B şi A, sînt respectiv:

x - q
acosa.-q
=--?---
bsma.
(ecuaţia dreptei MQ). (5)

x+a -y
(ecuaţia dreptei BB'). (6)
b sin a. a cos a. - q
x-a -y
- - - - - ~ - - (ecuaţia dreptei AA '). (7)
b sin a. a cos « - q
Locul geometric al punctului B', proiecţia lui B pe dreapta MQ, va fi
inclus în curba ce se obţine eliminînd parametrul « între relaţiile (5) şi (6):
(x - q) (x a) = - y2 +
sau
x2 + y 2 - (q - a) x - aq = O
ce reprezintă cercul de diametru [BQ]. Locul geometric căutat va fi deci

-
...............
porţiunea din cerc situată în interiorul unghiului TQT', adică arcul
de cerc BiBB~.
Locul geometric al punctului A', proiecţia lui A pe dreapta MQ, va fi
inclus în curba ce se obţine eliminînd parametrul a. între relaţiile (5) şi (7):
(x - q) (x - a) = - y2
sau
x2 +
y 2 - (q a}x +
aq = O, +
ce reprezintă cercul de diametru [BQ]. Locul geometric căutat va fi

-
...............
deci porţiunea din acest cerc situată în interiorul unghiului TQT',
adică arcul de cerc A~AA; (fig. CO 41b).
CO 42. Un triunghi are vîrful A fix şi baza IBCI de direcţie fixă !:,,. şi l-un-
gime constantă k. Pe dreptele AB şi AC se iau punctele D şi E astfel ca seg-
mentul IDE I să aibă o direcţie fixă !:,,. ' şi o lungime constantă. Să se găsească
locul punctelor D şi E, cînd punctul B descrie o elipsă.
Al. Roşu, G. M., voi. XVIII

214
 Soluţie. Luăm
ca axe oblice de coordonate drţapta A şi o paralelă la A"
cl.usăprin punctul A (fig. CO 42). Pe semiaxa AA' luăm segmentul [A Ml
de lungime egală cu a. Considerăm ,cazul general în care B descrie o conică
oarecare r, care, raportată
I - ,
la sistemul
·' k...
de ax~' ,alţs, va.. avea ca ecuaţie:
F(xlJl)-y .q1ţX~ +,.2a12XY + a32.Y2 .;-l-.+.tfa3X 2aeaJ\c+ .am= o~ '.; (1} +
; Dacă'-Dotăm dt·-u 'şi. V coord~trcţi!ele. pu~cfultir curent B' de pe ·conica r ,,
adică pentru·c:areF(u,-v) ' O, a.htnd'punctul C va i-uea coordonatele x ~ u +k,
f>' = v, iar locul geometric al punctului C ra fi dat de ecuaţia
(2}
şi reprezjntJ o .c~_rbă,:T'., ·ţ>l:>ţi.nuţă prin;tr~n~laţia curbei pe ,dir.ccţia tl., r;
cu o cantitate egală cu k, adică o conică congruentă cu e<mÎca descrisă de--
punctul B .
. Fie B(u, v) punctul cu!ent de pe~ conica r. <;orespondentul său de pe
curba r• va fi punctul C(u k, v). _ +
!n acest caz, dreptţle AB şi AC au drept ecuaţii:
- .. tf~ i!ii;~f :i'•.' !-_~ ·; -=--:: • - c.:::
r(. .. yx ,-,~y~ O>+- drţţ1,ptq 4B; ·:. ·, J

.\i (3),
vx - (u + k)y =-~ .-:- dre_ap_ta AC. (4)-
Punctul D se află la intersecţia dreptei A.B cu paralela prin punctul M
la dreapta AC. Ecuaţia dreptei QP,, paralelă· pri1,1 M_ la A G,: ~te: ., ,

vx ,: (u + k)y ·+ a(u.+ k) ~ O. (5)

' i
Coordonatele punctului D vor fi date de soluţia sistemului .fonn.at din
ecuaţiile (3) şi (5): · · · -- r;.. :· ·

au(u
X=--'--~,
k) + '. !
1 a(u+ k) (6}
I.
·' vk . _Y. = ' k ;·

iar locul geom~tric al punctului D se va obţine eliminînd pe uşi v între reJa,-.

~ile (6) Ji F(u, 'I!) .; O. Pentru u şi ·v se · ,,
· k(y- a) · ._j-- ·
obţin deci valorile: U-== · . ,fJ = ··\0 ~ , ,r;_; ·
a -- -4----.. - 1• u
ky(y- a) ---+:-;-- \ "-.. i - f - - - ~ ~
\ .. '-, \.4 --~
ax ~----~\ L1
•-----· I\"- • E' X
iar locul geometric va avea drept ecuat,ie .,..;-;$,...._ ·
implicită pe:
,! ...... '
----
....... 'tr,,
\

F[k(y- a),
a
ky(y -
ax
a)]= 0 (7)
--......:""u___,,,,-----=~c ,
Fig. CO -42.

215-
adică, ţinînd seamă de forma °(l):
k 2(y - a):2 (a 11x2 + 2a12 xy + a22y2) +
+ 2kax(y - a) (a 13 x + aaa_Y) + a33a 2x2 = O, (7') .
ecuaţie de gradul 4 în variabilele x şi y, reprezentînd o cuartică.
Pu:Qctul E se află la intersecţia dreptei AC cu paralela prin punctul D
la dreapta .1.'. Ecuaţia dreptei DE, paralela ;prin D la axa Ay, este:
x = au(u + k) • (S)
"k
Coordonatele punctului E vor fi date de soluţia ·sistemului format dia
ecuaţiile (4) şi (8) :,

x = au(u + k) , y=I'" (9)

TJk k
iar locul geometric al punctului E se va (?bţine eliminînd pe u şi " între rela-
ţiile (9) şi F(u, v) = O. Din relaţiile (9) pentru u şi v vom obţine valorile:

u = ky , v = _ky=-("'-y_+_a-'-)
a ax ,-
iar locul geometric căutat, va fi dat de următoarea ecuaţie:

F(ky , ky(y + a))= 0 (10)

a ax
adică, ţinlnd seamă de forma:( 1j :

k 2y 2[a11 x2 + 2a 12 x(y + a) + a.23(y + a) 2 +

+}kaxy)iux + a23 (y +a)]+ a33a 2 x2 = O, (10')
care reprezintă de asemenea o _cuartică, obţinută
prin translaţia cuarticei
reprezentată prin ecuaţia (7), pe direcţia .1.', cu o
cantitate egală cu a.
ln concluzie, putem spune că, punctele B şi C descriind conice congru-
ente, punctele D şi E vor descrie cuartice congruente.
co
CO 43. Fie f:[O, 1] -+ R continuă. Să se arate că seria EJ(x-n)/2 11 este con-
•=1
vergentă pentru orice x e [O, 1]. Să se determine funcţia J, dacă
co
f(x) = L,f(x-n)/2-n, (V) x e [O, 1].
n=l

Mihai Bălun4, G. M. 7/1980

216
 Soluţie. Confonp._ teoremei lui Weierstrass, funcţia / fiind continuă- pe
intervalul compact [O, 1], este mărgiqită şi îşi atinge marginile, adică {3) M > O
cu propriet:~.tea J/(x) I ~ lvl, {V) x e,(O, l]. Vom arăta că pentru orice x e [O, 1]
00

seria Z:,/{x")/2" este absolut convergentă şi de aici va rezulta cu atît mai mult
•-1.
că este convergentă. In adevăr suma parţială de· ordinul n din seria modu~
lelor este:
. .
s. = E 1/{x") j\21: ~ME 1/21: = M( 1 - 1/2") <M
k=l k-1

şi deci
00

lim s. = E 1/(x") 1\211 <00.

li+«> •=-=-1
00

Fie acum o funcţie / cu proprietatea f(x) = E/(x")/2 (V) x e [O, 1].

11 ,

fl=l
Fie a e [O, 1] şi M. = sup /{x), m. = inf f(x). Deoarece funcţia/ este
se [O, •l .s e [O,•]
continuă,
--~ ...
{•3) x. e .[O,
.
a]a:, şi y. e . [O, a] astfel incit /{x.) C0
= M. şi /(y.) = m••
Avem ~~ =-~(x~) == ~J(X:)/2 11 ~M. ~ 1/2 = M., ceea ce obligă la ega:.
11

lităţile/{x:) = M., (V) n eN*. Dar şirul (X:),.eN converge la·zeto şi funcţia'/
fiind continuă, avem: /(O)= lim/(x:) = M 11 • •
00 00

La fel, m,. =f(y,.) = Z.::,f(y:)/2"~_m„E 1/2" = m. şic~ mai sus dedu-

_. n~t· t1=-=l .
cern m. = J(O). Prin urmare/ este constantă pe intervalul [O, a] 1 cum
a e (O, 1) este arbitrar, făcînd a-+ 1, obţinem că feste constantă pe inter-
valul [O, 1]. Reciproc, orice funcţie constantă verifică egalitatea. din enunţ.
Deci funcţiile căutate sînt cele constante.
CO 44. Fie (a.)neN un_ şir dat prin relaţ-iile a 0 = 1 şi a,.= 1·+ a[,.~t
{V) n ~ 1, n e N. Stl se determine a„ în funcţie denşi să se arate călim a.fn = O.
Cris~ian Voica, G. M. 10/1980

Soluţie. Demonstrăm prin inducţie după k e N următoare~ proprietate:

21: - l~n < 2k+1 - 1 ~a,.= k + l. (1}
Pentru k = O şi k = 1 se verifică uşor. Presupunem ade_vărată relaţia (1)
pentru k şi_ o demonstrăm' perittu k + 1. Dacă _2.t+~ -:'i E:; n < i,1:+2 - 1,
atunci 21: :._. 1 :E;; { n 2
1 ] <21:+1 -, 1 de~i în baza· i~tezei de inducţie

217
'2f'';1},_;_ k + l_şi·atuncia,.= 1-_+ ~[";1] =:k+ 2, ceea, ce încheie demo_n-
straţi~ prin inducţie. Dacă 2~ - l~n < 2t+t ~ 1, rezultă k~fog2 (n 1) < +
< k + 1, _adică k-: [log2 (n + 1)] şi folosind proprietatea de~onstrată (1)
deducem că a,.=
1 + [log2 (n + 1)], (\f) n e N. Cum O< a,./n '<•(2 +
log2 (1t + 1))/n, rezultă lini a. 11 /n = O. , .
B • a:>

CO 45, a} Fie f eR [X] im poli1iom, âe, gradul n ;;i, 2 care are rădăcinile
, .,. . n
reale simple x 1 , x 2 , ••• , x,.. Să se arate că t E 1/f'(xt) = Oj
k-1
b) Să se deducă egalitatea:

t
11=1 (a 1 - a1,) (a 2 - at) (a3 -
l.
ak) ... (a 1 _1 - a1r) (a1:+i - a,.) ... (a. - a,.)
=0

pentru, 'ai, a2, ... ; a. nu1n_ere reale distincte' două cfte doud.
,·
Marcel Ţena, G. M. 5/1981

Soluţie. a) Conform teoremei de descompunere a f~ncţiilor raţi~ilâle în

frafţii simple, există Ai, A 2 , ._•• , A. unic .determinateastfehîhcît: '1//(x) =
= AJ(x - x1) $ AJ(x - x2) + ... +
A./(x - x„J, (V) x E R\ {x1 , x2 , ••• , x.,}.
lnn;i.ajµnd, cu x - x„ şi făcî11d a pqi x • .1t„ obţinem A 1: = 1/f'(xt), k - t; '2, ... , n:
Avem aşadar identitatea: ' ,-~· --
n
1/j(x) = E 1//'(x1 } (x - x1 } şi înmulţind cu x:
,li=l

,, n ,. .,' n'
x/f(x)' = E x/j(x,.) (x - x,.). Fădnd x-+ oo, obţinem O= E 1/f'(x,:).
1<-1 k-1

adică egalitatea de dem9nstrat.

b) Se ia / = (X - a 1) (X - a 2) ... (X - a,.) şi se aplică a).

CO 46, Să se calculeze valoarea expresiei: 1 • dny pentru x=O,

_ 1 • 2 • 3 • .. , • B c;lx"
cfnd avem y = (arctg x) 2 •
Gr. N. Makarie, G. M. voi. III, 1897

Soluţie. Funcţia/: R-+ R, /(x) _ y este o funcţie pară d~oarece „arcţg"

este furtcţie impară. Concluzie: derivata dny/dx" pentru x = O este nulă
cînd n este impar; iar pentru n par, numărul cerut este coeficientul lui n„
din dezvoltarea Mac-Laurin a funcţiei/. Un procedeu simplu este următorul.

218
Avem
l/(1 + x2) = x- x 2 + x' - x6 + ... + (- t)•x2• + (- l)•+ x •+ /(l +
1 2 2 x 2),
(V) x e (- 1, 1) J arctg x = x - x3/3 + x5/5 - x7/7 + ... +

+ (-l)•x2•+1/(2n + 1) + (~ 1)•+1 ~:t2•+2/(1 + t 2) dt.

Dar 1/(1 + t 2) < 1 => t 2•+2/(1:+ t2) < t2•+z => ~: t2•+2/(l + t 2) dt <
< x211+3/(2n + 3) < x3/(2n + 3), I(- l)•+l ~: t •+ /(l + t2) dt I<
2 2

<Ix i3/(2n + 3) < 1/(2n + 3) şi dezvoltarea căutată este:

arctg x = x - x3/3 + x5 /5 - x7/7 + ... + (- 1}!!: 1 x 2•- 1/(2n - 1) + ... şi

{arctg x) 2 = ... + (- 1).- 2 [(1/1)(2n -

1 1) + (1/3)(2n - 3) + (1/S)(2n-5) +
+ ...Jx2• + ... şi coeficientul căutat se transformă în (- l)•-12-
( 1/2)n[l/1 + 1/(2n - 1) + 1/3 + 1/(2n - 3) + 1/5 + 1/(2n - 5) + ...]
deci are valoarea
(- 1)•- 1 • 1/n[l + 1/3 + 1/5 + 1/7 + ... + 1/(2n - 3) + 1/(2n - 1)].
CO 47. Să se calculeze lintita şirului (a.) 11 eN de termen general

. --
a. = ( sin nr.: - + cos - -
nn: - )" •
6ti +1 3n +1
I. V. Mafiei, G. H. 2/19i9
Soluţie. Se ştie că lim ln(l + x)/x = 1, de unde rezultă
s• O .

lim ln y/(y - 1) = 1. (1)

,• 1
Logaritmînd termenul general al şirului nostru, avem:

ln a.= n ln(sin nn: · + cos nn: )·

6n+l Bn+l
ln continuare vom nota:
ln (sin _,_in:_ + cos _n_n:_)
Cn - - - - - - ' -3n+l
= - - - -6n+l --'-
. nn: , nn: _ 1
Slll - - - T COS - - -
6n + 1 3n + 1

219
şi
.
b.=n ( sm n:-t 1
·--+cos-----
H7t' 1)
6n + 1 2 3n + 1 2
şi observăm că putem scrie ln «. = c. · b•.

F o1osm ~
· d (1) în care 1uam y = · --
sm n7t'- + cos---,
n7t' obf"
tlnem
6n + 1 3n + 1
lim c,. = l. (2)
8• 00

Vom transforma acum com·enabil pe b., pentru a putea calcula limb•.

n • ao
Avem:
nit- - -
. -1 ( - -
b.=n [ 2 sin ,. ) cos- n:-t - + -1t) + 2 sm-
1 (-- . 1( n1t +
2 6n + 1 6 2 6n + 1 6 2 3n + 1
1t) • sm
+- (r..
. -1 - - - -
nit - )] = 2n [. -1t
sin - - - - cos (12n+ l}it+
"------'-
3 2 3 3n+l 12(6n+l) 12{6n+l)
. (6n + l}it
+ sm~-~- .
sm - -1t- -] =
6(3n + 1) 6(3n + 1)

= 2 [ sip 12(6n ~ I} . - n1t • cos {12n + l)1t +

- it l2(6n + 1) 12(6n + 1)
12(6n + l)
sm----,-
. (6n+l)1t 6(3n+l} . 7t
n1t ]
+ Sln--"----''-- •---'------'- • - - - - •
6(3n + 1) 6(3n + 1) it

6(3n + 1)
Atunci
limb= 2(_}!.._.JI + .JI_ 1t)= 1t./3 . (3)
-•CO N 72 2 2 18 24
Aşadar, vom putea scrie folosind (2) şi (3):
r. .JJ
.
lim In a.= 11m c,. · 1·1m bn = ~
• -.co n-+co R• OO

de unde:
n..fi
lim a,.= e24
a • ao

220
 CO 48. Fie f(x) = a 0xm + a1xm-I + ... + am•· a, > O i = O, 1, ••. , ffl şi
A., G. media aritmetică şi media geometrică a numerelor /(1), /(2), ... ,f(n).
Să se arate că:
lim A,JG. = em/(m + 1).
•• ao
Tiberiu Popovki11, G. l\I. voi. XLIII. 1937
Soluţie. Aveni /(x) > O, x = l, 2, ... , n asţfel că media geometrică are
+
sens. Fie s•. 1: . 1 2t + 3t + ... + n" ==- lim,,s.,,./nt+l = 1/(k + 1).
ft • OO

Avem: A.= /(l) + /( 2) + ··· + f(n) = a 0s....f11+a 1s._,,,_Jn+ ... +a•.

n
de unde lim A,.fn"' = aof(m
ft • CO
+ 1). Se ştie că, dac;ă există lim u11 = u, atunci
N• a>

avem şi lim {u1 + it2 + ... + u,.}/n = u. Să considerăm un= logf(x)fn• J atunci
. u.,
1.Im . log/(1)/1"' + log/(2)/2m + ... + Iogf(n)fn•
. Iog a 0, iar l G /( l)•I•
, = og • n. . .
a • ao ~ n
Se deduce: lim log G,./(w!)m/n = log a 0 sau lim G./(n !)m/• = a 0 • Deci
ft • DQ" .... ::o

lim (A,./G 11 ) • (fri!/n)m = 1/(m + 1). Se cunoaşte că, dacă există lim "•+ifu.,
N• OO

atunci există şi liro Vu~ şi cele două limite sînt egale. Luînd u. = nd/n•,
n-+ao

avem lim
ft • GO
i1,;i+ 1 /un = lim (n/(n
ftt-C0
+ l)}" = 1/e, deci lim Vun = lim Vn!/n
fl • X> • -:+°OO
= 1/e.
Rezultă călim A 11/G. = em/(m + I).
8 • 00

CO 49 . .Dacă i1, este al i-lea termen din şirul lui Fibo1zacci, să se găsească
Jracţii:le ireductibile egale cu itrmătoarele:
U2n +1
U211+1

I. B. Florescu, G. :M. voi.· XLII, 1936

Soluţie. Se notează: 11 0 = l, u 1 = 1, 11 2 = 2, ... termenii şirului lui Fibo-
nacci. Se poate demonstra uşor că: itJ+m = u;. • ttm + itn-l • um-l şi u: - (- l )" =
= 1111 + 1 • u._ 1 şi se deosebesc două cazuri după paritatea lui n.
Cazul 1. 1z=par .. Avem
u2 • - + u:_1 - 1
1 = ie: _ 11n+l • "•-1 + U~-1 Un-1

Uzn+l u.(un+l + u._1) fia ( Un+l . + ft,._1) = -:;-:--;

« 2• + l
- u! + u!_ 1 + 1 1tn • U 11 _2 + u! it• + itn-2
fl2n+l «n(Un+l + Ua-1) ii11 (ie,.~j + tt._ 1) = Unu + U~-1 •
221
Cazul 2. n = impar. Avem
u 211 - 1= u: + u:_1 - 1 _ _u_:_+_u_,._·u_,._~2- = _u_,._+_u_-~2 ;
U211+l + ft,._1)
Un (un+l u,. (Un+l + U,._1) Un+l + Un-1
u211 + 1 = u! + u!_1 + 1 u;._1 + un+1 un- 1 = u,._1 •

u 211+1 u2n+ 1 "• (un+ 1 + u,._1) · u11

Fracţia un-1/u„ este evident ireductibilă, deoarece doi termeni consecutivi
ai şirului sînt primi între ei, iar dacă considerăm şirul v4 = 3, v3 = 4, v4 = 7
••. , v,. = vn-l + vn- 2, definit de recurenţa v11 = u11 + u,._ 2 observăm că doi
termeni consecutivi ai acestui şir sînt primi între ei, deci şi fracţiile (u" +
+ 1,,._2)/(1,11+1' + u,._1) sînt ireductibile.
;i>entru ultimele două fracţii din enunţ se observă că:
(u211 - 1)/u2,._1 = 11,aa+1/(u211 + 1) şi (u211 + l)/u2n-
,
1 = u2n+J(u211 - 1),
}

deci fracţiile ireductibile egale cu ele se deduc din inversele primelor,.

Comentariu. S-a folosit faptul că doi termeni consecutivi ai şirului
u11 = un-1 + un- 2 sînt primi între ei. Se vede că în şirul u 0 = 1, u1 = 1.
u2 = 2, u3 = 3, u4 = 5, u5 = 7 proprietatea este adevărată. Vom presupune
adevărată pentru numerele u,._1 , u11 şi vom arăta că ea este adevărată şi
pentru u,., ua+l· Într-adevăr, din un+ 1 = u11 + u-,._1 se vede că dacă Un+I• u"
nu ar fi primi între ei, divizorul lor comun ar divide şi pe un- 1 şi atunci
u,., u,.__1 nu ar fi primi între ei, ceea ce este contrar ipotezei. Deci u 11 , u...1
sînt primi între ei.
CO 50. Fie ecuaţia cu rădăcinile pozitive
x" - a 1 x"- 1 + a2 x"- 2 - ~x•- 3 + ... + (-1) 11 an= O.
Să se arate că aJ:nt <C!at
Dan Voiculescu, G. M. 10/196,5.

Soluţie.Fie x 1, x 2, x 3, ..• , x„ rădăcinile ecuaţiei date. Deoarece x 1 + x 2+

+ ... + x,. = constant, x1 x2 x3 ••• x 11 este maxim, cînd x1 = ~. = ... = x,..
1 w d . ă ~
R ezruta eC1 c "-' x1 x 2 ••. x 11 = maXIDl . cind x = x = ... = x,.= +
1
A
2 . ... + X" = "1
n
=(~ r- Ţinînd seama de faptul că numărul termenilor însumaţi în relaţia
de mai sus, este c: avem: :Ex1 Xi ••• Xa < c:( :1 r sau, ţinînd cont de rela-

ţiile lui Viete, rezultă a1 <C! ( : 1 r•

222
 CO 51. Pentru orice).. real, >..;;,. 1, se notează cu x(X) soluţia .reală a ecuaţiei
x(1 + ln x) = Â. Să se demonstreze _că:

lim x{X) = 1.
:1... 00 >..
1n).
I. Tonusi;u. G, M. 6/1982

Soluţie~ Considerăm funcţia /:[1, oo)-+ [l, oo) definită prin /(x) =
= x(l +
ln'x). Observăm că funcţia este strict crescătoare, deci este. injec-
tivă. De asemenea/(1) = 1, lim J(x) =-oo· şi datorită proprietăţii lui Darboux,
S• CO
rezultă că/ este surjectivă. Aşadar/ este bijectivă. Ecuaţia x(1 +· ln x) ·= Â (1)
ne arată că funcţia
x:[1, oo)-+ [1, oo), :;., -+ x(A) este funcţia inversă func-
ţi~i f Deoarece/ es~e derivabilă, rezultă că şi x este <;lerivabilă şi avem

'(i.) 1
X = /'{x(A)) -
Datorităfaptului că f este strict crescătoat;e rezultă că şi x ~te strict
crescătoare şi atunci ;>.. -+ oo - x{i.) -+ · oo.
' Calculăm limita cerută. Avem

lim _x_(,._) = lim ln ;._. _x_(A_) (tl liro _ _ ln_"--(Hospital) =

:!. • co _:;.._ :!. • co >. A•'"' 1 + ln x(>..)
ln:;.,

= lim _ _ _:;..~•--- = lim x(i,) • [2 + ln .x(i,.)] ftl lim 2 + ln x(>..) = 1.

:1.• 00 l ·1 :!.• co >.. :r• co 1 + ln x(>..)
x(i,.) 2 + ln x(>..)
1
se calculeze E ----•
00

CO 52. Să
n=t n(2n + 1)

Maria Elen& Panaitopol, G, M. 6/1982

Soluţie. Fie s. suma parţială de ordinul n, adică: s. = i:; k(2k. 1+ l) •

11-1
Putem scrie

1 "
=E--=E 1 "(l
-2k - 1) "1 " 1
- S11
2 2k(2,~ + 1)
11-1 11-1 2k + l =E--E--=
11-1 2k .11- 1 2k + 1

223
 . -~ 1 2n-tl 1 " 1 2n H 1 2n+l i
= 2 ·L..J---E-=E--E-=
2k k=lk k k
1- E-=l-
k k=2 k=l k=2 k=n+l

1 , 1 1 )
- (--+--"-+•··+--.
n +l n +2 2n + 1

Se arată însă .uşor că lim ( 1 + 1 + ... +-•-) = (1 d.~ _

n • ao ti +1 n +2 2n Jo 1 +x
-= 1n:2, Trecînd la liµiită, rezultă..!. lim s,. =
. 2 Jl • ao
l -:- ln 2, deci
.
E:- n(2n1+
n=l
i :
1)
_

-= lim s,. = 2(1 - ln 2). , ..

8 • 00

CO 53. Dacă (a,.)1,e'K•, (b,.)11eN• sînt şiruri de nuinere'·întregi mai mari

ca 1, să se arate că :
li p,,,. - 1 li~. a,. - 1 m-- - m--
...:...., P,,. n • ao b,. •
unde, Pc tnseamnă al i-lea tlttmăr prim.
Lau,;enţiu Panaitopo~'. ?, M. -~, 1/ 1980
Soluţie. Se ştie că

lim P" = 1, (1). Să not ăm c,. = -a„ •

•• «> n lnn · b,.
Avem evident pentru orice n

Pa.= p.. . b„ lnb,. •c,.•(t+ lnc,.). J2)

h. a„ ln a„ h. ln b.
şi
1 ln c,. , I ln C I 0
1 - -~ (3)
1 ln b„ ln 2

Dacă presupunem a,. -+ 1, din (1), (2), (3) rezultă ca p,,. -1 ·

.. ~ . ~

Reciproc; să presupunem că p•• - 1 şi fie e > O fixat. Din (2) · rezultă

. -~ Pb.
c,. (1 + ln cn ) - I, deci (3) 11. e N* astfel că pentru orice n ~ n. avem
ln b„
, 11 ( 1+-.Inc)
t~e<c -". < ··.
L+ e. (4)
ln b„

224
Vacă ar exista n?;n. cu proprietatea c.;;i. 1 + e atunci ln cn> O, deci
cn (1 + lnln Cn_)
bn
> Cn?, 1+ e: şi astfel se contrazice (4).
Rezultă cn < 1 + e:, ('v') n ~ n. şi complet analog deducem cn > I - e:, (v'}
n?, ne. Cum e: > O a fost fixat, dar arbitrar, rezultă că ('v') e: > O, (3) 11-c E N*
astfel încît ( 'v') n?, n4 : J c,. - 1 I < e, ceea ce arată că cn -+ 1 adică a,. ·• 1.
b„
CO 54. Fie k e N şi pk e R[x] cu proprietatea că pentru orice ne N, are
loc relaţia:pk(n) = 1" 2.t + + ... +
nt.
a) Să se arate că, pentru fiecare k e N, există şi este unic un polinoni Pt
cu proprietatea din enimţ ;
b) Şirul de polinoame (Pt},. e N satisface relaţia

A(x) = k ~: Pi- 1(t) dt + (1 - k ~: Pt-i(t) dt) x.

Dan Radu, G. M.-A 7 / 1971

Soluţie. Fie e R[x] Pt un polinom cu proprietatea din enunţ şi să con-

siderăm un alt polinom q.t e R[x] avînd proprietatea qt(O) = O şi qk(x + 1) =
= qk(x) + (x + l)k, ('v'}x E R.
Notînd r11;(x) = P11:( x) - q,1;(x) se ajunge uşor la concluzia că rk(n) = O
pentru orice n e N. Aceasta arată că 1.1; este polinomul nul, deci Pt = qk şi
atunci polinomul p" satisface şi egalitatea (1). Din această relaţie rezultă că
grad pk = k + 1. Scriind Pt(x) = a 8 + a 1 x + ... + ak+1x1<+ 1 , vom observa
mai întîi că a 0 = A(O) = O, iar apoi făcînd succesiv x = 1, x = 2, x = 3, ... ,

l
x = k + 1 obţinem
la1 + + ... + 11<+1ak+l =
12a2 t.t
2a1 + 2ia2 + ... + 2k+ 1ak+l = tk + 2.t
(,1·+· 1) ~l ·.; (k~ ~2·+ :.: +(k -t-
0

l)~
0 0

1)~+· 1~.1;:1. i"+ 2" + ... + (k + l)t.

Acest sistem cu necunoscutele a 1 , a11 , ••• , a.t+l are determinantul Vander-
mondc nenul, deci se rezolvă cu regula lui Cram.er şi unicitatea soluţiei este
asigurată. Deducem existenţa şi unicitatea polinomului pk cu proprietatea
din enunţ.
b) Scriind relaţia (1) pentm polinomul P.t şi derivînd obţinem
P:O(x + 1) = p;,(x} + k(x + 1) 1- 1 , ('v')x e R.
Făcînd în această relaţie x = O, x = 1, ... , x = n - 1 şi sumînd egali-
tăţile respective, obţinem
p;(n) = p;,(o) + k E• it- 1 , adică Pi(n) = Pi(O) + kp" __1(n).
,-1
15 - Probleme din Gazeta Matealalică - al 1131 225
 Cum această egalitate are loc pentru o infinitate de valori ale lui n(n e N*
a fost arbitrar,) deducem egalitatea:
Pk(x) = Pk(O) + kp1c_ 1(x), (V} xe R.
Trecînd la primitive, rezultă

Pt(x) = P~(O) • x + k ~: p,_1(t) dt + c, (2)

Din condiţia P1c(O) = O rezultă c = O. Din condiţia Pa:(1} = 1 rezultă

p;.(O) = 1 - k \z p,_ (t) dt. Atunci, relaţia
„O
1 (2) devine

P~(x) = k ~: P1c- 1(t) dt + (1 - k ~: P1:- 1(t) dt) x.

CO 55. Fie şirul (an)n;l!;t cit a1 E (O, 1) şi a,.+ 1 = 2•• - 1, (V) n ;;i,, 1.
a,

Să se arate că Ea 11 este convergentă.

•-1
Laurenţiu Panaitopol, G. M. 4/1980
Soluţie. I} Arătăm prin inducţie că a„ e (O, 1), (V)n e N*.
Pentru n = 1 avem a 1 E (O, 1); presupunînd -că an E {O, 1), atunci:
2° - 1 < 2an - 1 < 21 - 1 adică a„+1 e (O, 1).
2) Arătăm că şirul (a,.)n;l!;I este convergent. Pentru aceasta, este suficient
să mai arătăm că este monoton. Avem: an+1 - an = 2•• - 1 - a,. < O,
(v)neN*, deoarece am ţinut seama de inegalitatea 2"- x- 1 < O, {V) xe (O, 1).
Pentru stabilifea acestei inegalităţi se studiază monotonia funcţiei
J: [O, 1]-+ R, f(x) = 2" - x- 1, cu ajutorul derivatei acesteia. Aşadar şirul
(a,.).~ 1 este descrescător şi fiind şi mărginit este convergent.
3) Determinăm lim a,.. Notînd cu a această limită, folosind relaţia de
recurenţă în care facem n - oo, obţinem a= 2• - 1 sau /(a)= O, unde
J este funcţia de la 2) (ţinem seama şi de faptul că a E [O, 1]). Singurele rădă­
cini ale funcţiei J sînt O şi 1 deci a e {O, 1}. Cum 1 > a 1 > a 2 > ... > a,. >
> ... > O, conform teoremei lui Weierstrass avem a= inf a,.= O.
4) Pentru demonstrarea convergenţei seriei, folosim criteriul rapor-
tului al lui d'Alembert. Se ştie că liro 2s - 1 = ln 2 şi atunci folosind acest
Z• O X
fapt, putem scrie
a
lim 11+l = lim 2"• - 1
___ = ln 2 < 1.
ft • CX) an
Cu aceasta problema este complet rezolvată.

226
 CO 56. Se dă şirul cu termenul general a" = _.!_ + _.!_ + ... +
unde _!_,
bi b~ b;
bi, b2, ••• , bn, ... sînt în progresie aritmetică şi O < b1 < b2 < ... < b" < bn~I < ...
Să se arate că şirul (a,.)neN este convergent.
Liviu Ptrşan, G. M. 1/1973
Soluţie. Fie r > O raţia progresiei aritmetice. Avem succesiv
'1 " 1 1 " 1 1 1 " ( 1
an=-+E-<-+E--=-+-E - - - -1-) =
bf •-2 bi bf •-2 bi - r2 b~ 2r •-2 bk - r bk +r
1 1 " ( 1 1) 1 1 (1 1 1 1)
- [ri + 2r 8 bt-l b1 +1 - b~ + 2r b1 + b2 b„ b„+1 <

< _!_ + 2- (_!_ + _!_).

bi 2r b1 b2
Deci avem

O< a < _.!_ + _!_ (_!_ + ..!..) ·

• b? 2r b1 b2
Rezultă că şirul (a.) 0 e N este mărginit. Şirul este strict crescător, deoarece
an+t - a,.= - 1- > O. Rezult~ că şirul (a.),.es este convergent.
b!t1
CO 57. Să se dovedească inegalitatea (m - n 1)" > m(m - n)..- 1 + ştiind
că m şi n sînt numere reale care îndeplinesc condiţia m > n > 1. ,,,
Tb. Anghelu/4, G. M. vol. iUl/19.U

Soluţie. Inegalitatea propusă se mai poate scrie:

(m - n + 1)"/tn(m - nr-
1 > 1 sau aplicînd logaritmii, rezultă că trebuie
arătat că ln [(m - n + 1r/m (m - n)"- 1] > O.
Pentru a stabili această ultimă inegalitate vom studia variaţia funcţiei
J(m) = ln [(m - n + 1)"/m(m - n)"- 1], presupunînd n constant iar m vari-
abilă independentă în intervalul (n, + oo ). Calculînd derivata funcţiei f(m)
rezultă),/ m) = n/(m - n + I) - (n--1)/m - (n - 1)/(m - n), sau

f'(m) = n(l - n)/m(m - n) (m - n + 1).

Ţinînd cont că m > n > 1 rezultă că f' (m) este negativ cînd m variază
în intervalul (n, oo) adică /(m) este descrescătoare pe acest interval. Pe de
altă parte avem: lim f(m) = oo, iar lim /{m) = O.
.........
Prin urmare este satisfăcută inegalitatea f(m) > O, ('v')m e (n, oo).
227
 CO 58. Fie un şir (x,.).eN, x.+i = x,. - nx! pentru ne N*, x1 e (O, 1).
E x. este convergentă.
00

Să se arate că seria
11-1
Laurenţiu Panaitopol, G. M.-A 1/1980
Soluţie. Pentru fiecare n ;;ii. 1 vom defini funcţia / 11 :(0,l)--+ R, f,.(x) =
= x - nx2 şi observăm uşor că O <f.(x) ~ _..!_ , (V) x e (O, 1) ide asemenea
4n
se observă că pe intervalul ( O, 2 ~] funcţia/,. este strict crescătoare. Demon-
străm prin inducţie inegalitatea
2
O < x„ :s,;; - , (V} n :;;,. 2, (1)
„2
l 2
Pentru n = 2: x 2 =/1 (x1 ), O< x2 :s.;; - < -·
4 4
l 2
Pentru n = 3: x3 =/2 (x2), O< Xa :s.;; - <- ·
8 9
l 2
Pentru n = 4: x4 = /a(x3), O< x, :s.;; - <3 - •
12 16
Presupunem inegalitatea adevărată pentru n :;;,. 4 şi o demonstrăm pentru
·n + 1. Cum n:;;,. 4 avem x11 :s.;; _.!_ :s.;; ..!._ şi atunci cum x,,+1 =/n{x,,), rezultă
n2 2n

0<Xn+1~f.. - (2) =n2- - n •n'- =2n-4

n2 2 n
2n-4
4 2
---.Dar---<---,
(n + 1) 1 n3 2

inegalitate ce se stabileşte uşor. 1n concluzie O < x 11+1 < 2 , ceea ce

(n + 1)2
încheie demonstraţia prin inducţie.
Ex
00
Seria 11 fiind cu termeni pozitivi şi fiind majorată de seria conver-
n=I

gentă 2 E 1/n
00
2 va fi şi ea o serie convergentă.
n=l

CO 59. Fie g: [a, b]--+ R continuă, cu proprietatea că g(a) ~ g(b) şi fie

/: [a, b]--+ [g(a), g(b)], crescătoare. Să se eirate că există ~ e [a, b]. astfel încît
/(~) = g(~). (Generalizare a teoremei lui KMster, care se regăseşte pentru
g(x) = x).
Aniţa S. Sebastian, G. 1\1. 2/1983

228
 Soluţie. Demonstraţia se va baza pe procedeul dichotomiei. Deoarece
Im / c [g(a), g(b)] rezultă că g(a) .;;; /(a) şi g{b) ~ /(b). Notăm intervalul

De asemenea dacă/ e;
[a, b] = [a 0 , bo]. Dacă g(b) = f(b) sau g(a) = J(a), problema este rezolvată.
b)= g(a ~b)- Presupunem contrariul; fie [av bJ

acela dintre intervalele[a, ai b] şi [ai b• b] pentru care J(a 1) - g(a 1) şi

/(b 1 ) - g(b 1 ) au semne contrare. Dacă 1( a1 ; bi)= g( a1 : bi) problema
este rezolvată. Presupunem contrariul; fie [a1 , ba] acela dintre intervalele
[ a1 , a 1 : bi ] şi [ a1 ~ bi , b1] pentru care /(a1 ) - g{a 2) şi /(b 2) - g(b 2) au
semne contrare şi aşa mai departe.
Intervalul [an-1> bn_ 1] îl împărţim în două intervale egale şi îl notăm cu
[an, bn] pe acela pentru care f(an) - g(a.) şi /(b.) - g(bn) au semne contrare.
( În cazul în care /en-i : bn-t) = g e--- 1 ~ b•- 1 ) problema este rezolvată)·
Dacă există ne N astfel încît /(a,.)= g(a.) sau f(bn)=g(bn) problema este
rezolvată. Să presupunem contrariul, adică:
/(an) - g(an) ,:j: O şi /{b.) - g(b.) ,:j: O, (\f) n E N (1)
Din modul de construcţie a intervalelor [a., b.], rezultă în plus că diferenţele
J(an) - g(an) şi J(bn) - g(bn) au semne contrare, oricare ar fi n E N.
În aceste condiţii, vom demonstra, prin inducţie după n, că avem
J(an) > g(an) < g(b.), {V) n
şi /(b.) E N.
Pentru n = O, avem/(a 0) >g(a 0 ) şi/(b 0) < g{b 0 ).
Presupunem f(an_ 1 ) > g(an_ 1 ) şi J(b,._ 1 ) < g(b._ 1).
Dacă

1(an-1 ~ b,._1.) > g(an-1: b•-1), avem a,._1: bn-1 = a,.,

bn-l = b„ şi /(an) > g(a.), /(b.) < g(b,.) (2)

Dacă

f( an-1 +2 b,._1) < g(an-1 +2 b•-1)• avem an-1 = a n•

a,._1 + b,._1 = b,., /{a.) > g(a,.), f(b.) < g(bn), (3)
2
Din (2) şi (3) rezultă că proprietatea este adevărată pentru n şi demonstraţia
prin inducţie este terminată.

229'
Deci
/(a.) > g(a.), /(b.) < g(b.), (V) ne N. (4)
În continuare, vom demonstra că şirurile (a.).;;i,o, (b.) 90 au o limită comună
(faptul că aceste şiruri sînt convergente se observă uşor din modul de con-
strucţie al intervalelor [a., b.]. n e N).
Avem

Conform lemei intervalelor închise incluse (Cantor), rezultă că intervalele

{[a,. ,b,.] {neN au un punct comun, fie acesta ;.
,,r
mai. departe, b,. - a. = bn-l
- -- -an-l - = ... = - bo -
- -ao , deci.
2 2•
liro (b 11 - a.) = O. Avem a.~:;;;,, 'E, :;;;,, b", (V) n E N; şirul (a,.) 90 este strict
n-•~
crescător, iar şirul (b,.) 9 o este strict descrescător. Fie 'E, 1 = liro a•• 'E, 2 = liro b,..
M• GO N • al
Evident ; 1 :;;;,, ~ :;;;,, ; 2 •
Dar în mod necesar 'E, 1 = ; 2, căci liro (b,. - a.) = O, deci liro a,. = liro b. = 'E,.
w• m •• m •~•
Din faptul că a,. :;;;,, b„ şi/ este crescătoare, rezultă că /(a.):;;;,, f(b.). (V)n E N,
deci conform cu (-i) rezultă

g(a,.) <f(a.) ~ f(b,.) < g(b,.).

Prin trecere la limită, rezultă că lim/(a,.) = liro f(b,.) = g('E,).
n • oo n-+-::o
Din nou, din ipoteza că feste crescătoare, rezultă

J(a.) :;;., J('E,) = lim/(a,.) :;;., J('E,) =g(;) "'- J('E,), (5)

f(b,.).";!; j('E,) = limf(b,.) ";!; f('E,) = g('E,) ";!; f('E,). (6)

n • oo

Din (5) şi (6) rezultă că /('E,) = g(;).

CO 60. Fie (x,.)neN itn şir convergent de numere reale cu limita l E (o, 1).
Să se demonstreze că lim (x1 x2 ... x 11 ) = O.
n• OO

D. Buşneag, G. M. 8/ 1982
Soluţie. Vom demonstra în prealabil următoarea afirmaţie:

Dacă (a.),. e N este un şir de numere reale cu proprietatea că lim

ft • W
I a a„
11+l 1
'

1
există
şi este egală cu le (O, 1), atunci lim a„ există şi este egală cu O. În adevăr,
n• OO

deoarece le (O, 1), există un e: > O, suficient de mic, astfel încît l + e: < 1,
, _ e: >0.

230
 Cum lim \ an+l
ft • CO I an
I= l rezultă că există un rang N =
.l\'(e:) astfel încît

pentru orice n ~ N să avem

O< l - e: < I a;:1 I< l + e: < 1,

sau

Deci şirul (I an l),,eN este monoton descrescător şi mărginit, deci este conver--
gen~. Fie a= lim \a„J. Evident a~O.
ft • CO

Dacă a> O, atunci lim \ a,,+1 = lim Ian ... i I=!!...= 1 -::/= l,
1
1

ft • CO I an 1
I an\ ff • a CO

contradicţie. Deci a= O, adică lim \ an I = O, ceea ce implică lim a,. = O.

Revenim la soluţia problemei.

Fie şirul (an),. eN cu termenul general a11 = x1 • x 2 xn.
I= =\
•••

Atunci lim \ an+l lim J x1 x 2 ••• XnXn+l J = lim I Xn+i 1 l \ = l, deoarece-

n • co \ an ,..,_a, J x 1 x 2 ••• Xn \ n• co
conform ipotezei lim Xn = l e (O, 1). Deci, conform afirmaţiei precedf'nte~
n• a>

liman= lim (x1 • X2 ••• Xn) = 0.

n • co n • ao

CO 61. Să se arate că pmtru orice k e N*, există ne N astfel încît'

[1 + ~ + ... + : ] = k.
Vatile Zidaru, G. M. 2/1982.

Soluţie. Folosim rezultatul: lim an= co, unde an = 1 + ..!_ + ... + 2..n •
fl • C 2
O demonstraţie a acestei afirmaţii este următoarea:

Avem a2n = ( 1+ ..!..)

2
+ (..!..3 + ..!..)
4
+ (..!..5 + ... + ..!..)
8
+ (..!..9 + ... + ..!..)
16
+

+ ... + ( zn-1 + 1 + ... + ..!_).

1
zn
231
 1 1 1 l 1
Dar 1 + __!_
2 > 1 ,· -+- >-+-=-·
3 4 4 4 2'
-------
2 tennenl

1 +
zn-1 + 1
-------------
21 termeni Z3 termeni

l 1 1 1 1
+ ... +-
2"
>-+-+
2" 2"
... +-=-·
2 2 11

2n-1. termeni
Rezultă
l I I n-1
a2.. > 1 +-+-+ ... +-= l +--
2 2 2 2
(11-lJ termeni

Dar şirul (a,.),,'"" este crescător şi deoarece admite un subşir (a 2.),.eN cu

limita infinită, rezultă călim a11 = oo. adică
ll • GO

lim
fl • OD
(1 + _!_ +-... + _!_)
2n
= oo.

Trecem la rezolvarea problemei propriu-zise. Pentru k = l luăm n= I

şi problemea este rezolvată. Fie acum k ~ 2.

Deoarece lim
fl • OD
(1 + __!_2 + ... + _!_)
n
= lim a,. = oo,
11 • 00
rezultă că dat fiind

numărul k e N*, k ~ 2, există n 0 e N• astfel încît

a„ < k ,i;;;a,.. {V) n > n 0 •
0

1
Aşadar avem a„ < k,i;;;a...+ 1 =a...+---< k + 1, deci k:!:';a.,+ 1 <
n0 + 1
0

<k + 1;de unde rezultă [a,..+1] = k.

Deci, pentru k ;;;i, 2, vom lua n = n 0 + 1, determinat mai sus.
CO 62. Fie (a,.),.e!P un şir de numere strict pozitive. Să se arate că există
două şiruri (x,,)neN• şi (y.),.er de numere strict pozitive şi crescătoare astfel
încît sa avem a.= -x,. , ( V) ne N*.
~
y„
I. Şandor, G.M. 11/1981

232
 Soluţia I. Fie şirurile definite recursiv prin:

y +-+,y--
Xn I Xn '
Yn+l = max (Yn, ~ ) +l = n an+l 2I n an+l +1
an+l
şi

(1)
Arătăm că Xn, Yn > O, {V) n e N*. într-adevăr pentru n = 1 avem x1 =
=a 1 >0, y 1 = 1>0.
Să presupunem că xk>O, Y1:>0, (V) k<.,n. Atunci Yn>O, -~!!- >O(deoarece
an+l
an+l > o), deci max (Yn, Xn) + 1 > o, adică Yn+1> o. Evident, Xn+l> o.
an+l
Arătăm că şirurile ( xn)n e N•, (Yn)• eN• sînt strict crescătoare. ln adevăr
Yn+l = max (Yn, Xn) + 1 ~ Yn + 1 > Yn, deci Yn+l > Yn•
an+l
D e asemenea Yn+l ~ -Xn- + 1 >--
Xn ,
an+l an+l
încă xn+ 1> x,,.

Din (1) rezultă a = Xn, (V) ne N*,

11

Yn
ceea ce încheie soluţia.
Soluţia. II. Deoarece a1 e R:, a1 poate fi scris

a1 = -X1 , cu x1, y 1 e R+.

$

Yi
Prin acelaşi procedeu, fie a11 = x;y; • Conform axiomei lui Arhimede, există
un n e N*, suficient de mare, astfel încît
{1)
Fie n 0 cel mai mic număr natural n cu proprietatea (1). Amplificăm frac-
. x; d . noX2
ţia -, cu n0 ; ec1 R 2 = --;- ·
Ys noY11
D ar nx2, > Xi, n.Y.11 > y 2 ş1• vom nota x2 = nx2, , y 2 = ny2, •
A tunel· a 2 = -X2 , cu x11 > x1 , Ya > y 1 , Şl• x3 > 0, Y2 > 0 .
Y2
233
 Prin acest procedeu, continuat la nesfîrşitţ se pot obţine, şirurile (x.) .eN•,
(Y,.)..eN• cu proprietăţile cerute.
Observaţie. Metoda folosită arată că există o infinitate de şiruri (x.),.eN•,
(y,.),.eN• cu proprietăţile cerute.
CO 63. Fie J, g: [a, b] -+ [c, d] două funcţii bijective, avînd proprietatea
lui Darboux. Să se demonstreze că următoarele afirmaţii sînt echivalente.
a) funcţia f - g păstrează acelaşi semn pe [a, b] J
b) funcţia J- 1 - g- 1 păstrează acelaşi semn pe [c, d].
Florin Vulpescu-Jalea, G. M. 9/1982

Soluţie. In prealabil enunţăm următorul rezultat:

Dacă o funcţie este injectivă şi are proprietatea lui Darboux pe un inter-
val, atunci funcţia este strict monotonă pe acel interval.
Pentru acest rezultat se poate consulta cartea „Contraexemple în Analiza
matematică" de Oliver Konnerth, Editura Dacia, 1982.
In condiţiile problemei noastre, funcţiile f şi g sînt injective (fiind bijec-
tive), au proprietatea lui Darboux, deci sînt strict monotone pe intervalul
considerat [a, b].
Vom demonstra implicaţia a)=> b). Deci, să presupunem că funcţia f- g
are semn constant pe [a, b]; fără a pierde din generalitate putem presupune că:
f(x) - g(x) ~ O, ('v') x E [a, b]. (1)
Cazul f(x) - g(x) ,..; O, (V) x e [a, b], se tratează. similarlDin (1) rezultă

f(x) ~ g(x), (V) x E [a, b]. (1 ')

Fie y e [c, d]. Din bijectivitatea lui g rezultă că există şi este unic elementul
g- 1 (y) e [a, b], şi conform cu (1'), avem
j(g-l(y) ~ g(g-I(y)) = y = j(j-l(y)),
deci
f(g-l(y)) ~ f(J-l(y)), ('v) y E [c, d]. (2)
Dacă f este strict crescătoare, din (2) deducem
g- 1 (y) ~ 1-1(y). (V) y e [c, dJ sau 1-1(y) - g-1(y) " o. ('v') y e [c, d].
Dacă feste, strict( descrescătoare, din (2) deducem
J-l(y) - g-1(y) ~ 0,: (V) y E [c, d].
în ambele cazuri funcţiaJ- 1 - g- 1 are semn constant pe [c, d]. Vom demen-
stra implicaţia b) => a) i deci, să presupunem că funcţia J- 1 - g- 1 are semn
constant pe [c, d]. Fără a restrînge generalitatea putem presupune:
J-l(y) ~ g-l(y), (V) y E [c, d], (3)
celălalt caz trattndu-se analog.

234
 Oricare ar fi x e [a, b], există şi este unic elementul g(x) e [c, d], deci
conform cu (3): ·
1-1(g(x)) ~ g-1 (g(x)) =- X, (V) X e [a, b]. (4)
Dar J- 1 (g(x))e [a, b], (V) x e [a, b], deci în cazul în care f este strict cres-
cătoare, conform cu (4) avem:
t(x) = J(f-1 (g(x))) ~ /(x), (V) x e [a, b], sau /(x) - g(x) ~ O, (V) x e [a, b];

în cazul în care J este strict descrescătoare, conform cu (4) mJA-e

/(x) - g(x) ;',?; O, (V) x e [a, b].
În concluzie, în ambele cazuri funcţia f - g are semn constant pe interva-
lul [a, b].
Observaţie. Este suficient ca cel puţin una din funcţiile/, g să aibă proprietatea
tea lui Darboux (în demonstraţia dată am folosit faptul că funcţia f are pro-
prietatea lui Darboux, dar nu am folosit faptul că funcţia ;J are proprietatea
lui Darboux).
 Capitolul VI

PROBLEME PREGĂTITOARE
PENTRU OLIMPIADE NAŢIONALE (ON)

Introducere

Olimpiadele naţionale au fost iniţiate în ţara noastră de Societatea de

Ştiinţe Matematice, prima avînd loc în anul 1950. Gazeta Matematică a avut
totdeauna un rol principal, chiar primul rol, în pregătirea generaţiilor
succesive de concurenţi la această competiţie de importanţă şi amploare
naţionale. Numeroase ţări europene şi din alte părţi organizează olimpiade
naţionale de matematică, dîndu-le rolul de criteriu de lansare a viitorilor
matematicieni, ingineri. fizicieni, informaticieni, economişti etc.
Gazeta Matematică este recunoscută de sutele de mii de elevi care se
angajează în diversele faze, începînd cu cea locală, ale acestor concursuri
anuale, ca fiind depozitara fondului cel mai preţios de probleme de compe-
tiţie, cu care ei îşi încearcă pregătirea şi aptitudinile. De aceea, capitolul
consacrat olimpiadelor naţionale este compus îndeosebi din probleme date
în ultimii ani, cu scopul metodologic de a da concurenţilor o viziune cît mai
apropiată de ambianţa concurenţilor.
Vom începe tot cu teoria numerelor, care dă adesea multe preocu[->ări
concurenţilor din toate clasele. Ecuaţiile diofantice neliniare se bucură de o
celebritate perpetuată de teorema lui Fermat. Problema (ON 24) ne-o amin-
teşte şi cititorul va mai găsi alte exemple şi în alte capitole, asigurare vala-
bilă dealtfel şi pentru multe dintre tipurile de probleme exemplificate în
acest capitol. O problemă interesantă de divizibilitate este (ON 19), iar (ON 20)
şi (ON 23) privesc cuburile perfecte. Menţionăm de asemenea o inegalitate
strictă în (ON 18), care nu poate fi redusă la egalitate.

236
 Algebra ocupă în acest capitol locul cel mai larg, avînd în vedere că în
programele analitice actuale ea cuprinde la clasa a IX-a şi noţiuni funda-
mentale ale analizei privitoare la funcţii; problemele (ON 1), (ON 3), (ON 6)
privesc astfel de noţiuni. Aceasta este bogată în probleme privitoare la
polinoame, de exemplu (ON 8), (ON 9), (ON 10), (ON 7), de asemenea în
probleme de relaţii între numere reale sau complexe, pentru care cităm
(ON 2), (ON 4), (ON 5), (ON 15). Mai puţin reprezentate sînt structurile
algebrice prin (ON 11), ca şi ecuaţiile algebrice prin (ON 12), (ON 13).
Geometria este mai puţin reprezentată, deşi în olimpiade oferă concuren-
ţilor prilejuri inedite de a-şi forţa imaginaţia şi ingeniozitatea. O vom regăsi
în alte capitole cu aceeaşi funcţie, pregătitoare pentru competiţii. Ceea ce
regretăm, în general, este numărul mic de probleme de geometrie în spaţiu,
care se propun în concursurile din ţara noastră. Avem un singur exemplu
(ON 25). în schimb vom găsi o problemă tratată vectorial în (ON 28), alta
de reprezentare a numerelor complexe în (ON 29), celelalte privind relaţii
metrice în triunghiuri şi patrulatere.
Analiza pune, la rîndul ei, probleme frumoase şi grele în cadrul olim-
piadelor, multe dintre acestea avînd caracter teoretic şi monografic. Proprie-
tăţi generale ale unor clase de funcţii sau proprietăţi speciale ale altora ocupă
locurile principale, calculului propriu-zis, deci algoritmilor specifici analizei
rămînîndu-le locuri mai umbroase, ceea ce are unele consecinţe păgubitoare
asupra tehnicilor matematice necesare oricărui practicant al matematicii.
Proprietăţi de continuitate şi discontinuitate se găsesc, de exemplu,
în (0::--J 33) şi (ON 44), de derivabilitate în (ON 35) şi (ON 41), ale morfis-
melor de grupuri de funcţii în (ON 37), ale şirurilor de numere în (ON 34)
şi de funcţii în (ON 43), o singură problemă cu aspecte aplicative fiind de
semnalat în (ON 36).
Cititorul, interesat în pregătirea pentru olimpiade, va studia cu mult
folos şi celelalte capitole consacrate într-o formă sau alta concursurilor,
lucrarea avînd caracter de sinteză antologică şi metodologică ca şi G. M. însă.ţii.
ON 1. Să se arate că funcţia f: R - R definită prin f(x) ===- x + a'\ cu
a supraunitar, este bijectivă.
Marcel Ţena, G, M. 2/1976, Olimpiada locală, I9i6

Soluţie. a) Injectivitatea. Deoarece a > 1, atunci funcţia f 1 : R - R,

f 1(x) = az este strict crescătoare. Dar şi funcţia f 2 : R - R, f 2{x) = x este o
funcţie strict crescătoare. Rezultă că funcţia f este strict crescătoare, deoa-
rece este suma a două funcţii strict crescătoare. Deoarece/ este strict mono-
tonă, rezultă că este injectivă.
b) Surjectivitatea. Trebuie să arătăm că (V) m e R, ( 3) x e R astfel încît
x + az = m sau az = - x + m. A arăta că această ecuaţie are soluţie,
revine la a arăta că graficele funcţiilor / 1 : R - R, j 1{x) = an şi f 3 : R - R,

237
f 3 (x) = - x + m se intersectează. Funcţia f 3 are graficul o dreaptă paralelă
cu a doua bisectoare şi se observă că cele două grafice se intersectează.
c) Comentarii: 1) Se poate trage o concluzie analoagă pentru funcţia
g: R - R, g(x) = - x + a•, unde O< a< 1.
2) Problema a fost generalizată de D. Acu sub forma următoare:
Dacă g, li: R-+ R sînt funcţii strict crescătoare şi bijective, iar a > l, atunci
funcţia f: R-+ R, f(x) = a1 <z> + h(x) este bijectivă. Soluţia acestei probleme
se găseşte în cartea „Teme pentru cercurile şi concursurile de matematică ale
elevilor" de D. Buşneag şi I. V. Maftei, Scrisul românesc, Craiova 1983,
la pag. 125.
ON 2. Să se determine numerele a 1 , a2 , ••• , a., ... strict pozitive, care veri-
fică relaţia

a?+ al+ ... +a:= (a 1 + a + ... + a.)

2 2,

oricare ar fi n e N.
L. Panaitopol, Olimpiada judeţeană, 1977, el. X

Soluţie. Vom demonstra prin inducţie propoziţia

P(n): a.= n, (V) n eN*.

Să arătăm că P(l} este adevărată. Făcînd n =
1 în relaţia din enunţ obţinem
aî = ai şi cum a 1 >
O, deducem 1 a =
1. Să presupunem acum că P(l),
P(2), ... , P(k) sînt adevărate şi să arătăm că şi P(k 1) este adevărată. +
înseamnă că a1 = 1, a 2 = 2, .. , ak = k şi vrem să arătăm că ak+l = k + 1.
Făcînd n= k + 1 în relaţia din enunţ şi ţinînd seama de ipoteza de induc-
ţie, avem
1s + 2s + ... + k3 + aL,1 = (1 + 2 + ... + k + arc+ 1) 2
sau
k (k + 1) 2
2 k (k + 1) 2
2
--------
4 + a:+1 = - - - - + k(k + l)a1:+1 + a~+ 1
. 4

sau încă
a~+t - a1;+1 - k(k + 1) = O, de unde (ţinînd seama că ak+t > O) se obţine
a1:+1 = k + 1.
ON 3. a) Se consideră o mulţime A = {a1, a 2, ••• , a,,} de numere reale şi
A - A o aplicaţie bijectivă astjel că t
qi :
a 1 < a 2 < ... < a„ şi a 1 +
qi(a 1 ) < a2 +
qi(a2) < ... <a,.+ qi(a,.).
Să se arate că qi este aplicaţia identică a mulţimii A.
b) Rămtne adevărată afirmaţia dacă se înlocuieşte mulţimea A cu mul-
ţimea numerelor tntregi?
Marius Dădfrlat, Olimpiada pe ţară, 1978, el. X

238
 Soluţie. Demonstrăm prin inducţie după n ;;,. 2 (evident, pentru n = 1
problema nu are sens).
Pentru n = 2, deoarece cp este bijecţie, putem avea
cp(a1 ) = a 1 , cp(a 2 ) = a2 sau cp(a 1) = a 2 , cp(a 2) = a 1•
În al doilea caz una din ipoteze devine a 1 + a2 < a1 + a1 , care este o contra-
dicţie. Rămîne deci cp(a 1) =
a 1 , cp(a8) a 2• =
Să presupunem acum proprietatea adevărată pentru mulţimile cu n - 1
elemente şi să o demonstrăm şi în cazul în care A are n elemente. Vom arăta
mai întîi că cp(a,.) = a,.. Pentru aceasta, să presupunem prin absurd că
cp(a,.) #: a,.. Cum cp este surjectivă, există a„ e A (P < n) cu q,(a,.) = aA.
Atunci
aP + a,.= a,,,+ cp(aP) < + cp(ap+1) < ap.-a + cp(ap+2) < ... < a,. + ·rp(a,.).
a,,,+ 1
Din inegalitatea a,,+ aA < a11+ 1 + cp(a,,,+1) rezultă a,,, < cp(a,,+1 ) (deoarece
a„ ;;i, ai>+1 ) ! din inegalitatea a,,, + a,. < ai>+ 2 + cp(ai>+ 2) rezultă a,, < cp(ai>+ 2) l
... ; din inegalitatea a,,+ a,. < a,. + cp(a,.) rezultă a,, < cp(a,.); de asemenea
avem evident a,,< cp(a,,,) = a,.. Aşadar în mulţimea A există cel puţin n - P + 1
numere mai mari ca a„ şi anume cp(a,,), cp(a:,,+1), .•. , cp(a,.) (care sînt distincte,
deoarece cp este injectivă). Pe de altă parte avem a 1 < a 2 < ... a,, < aP+ 1 <
< ... < a„ ceea ce arată că în mulţimea A există exact n - p elemente mai
mari ca a,,, (şi anume a„+1, a,,,.2 , ••• a,.). Contradicţia obţinută arată că tre-
buie să avem cp(a,.) = a,.. Dar atunci luînd mulţimea A' = {ai, a 2 , ••• , a,._1}
şi restricţia lui cp la această mulţime, conform ipotezei de inducţie va rezulta
qi(a1) = ai, i = I, 2, ... , n - 1. Rezultă că cp este aplicaţia identică a mul-
ţimii A.

ON 4. Care este cea mai mare valoare a lui n pentru care există n nnmere
reale distincte două cite două x1 , x2 , •.• , x,., astfel încît să aibă loc egalitatea de
mulţimi

{x1 , x2 , ••• , x,.} = {xt x1, ... x~}.

Adrian GhioGa, Olimpiada judeţeană, 197/i, el. X
Soluţie. Să presupunem că x1 < x2 < ... < x,..
Cazu 1 I n impar. Ţinînd seama că în acest caz funcţia f(x) = x•
este strict crescătoare pe R, vom avea xT < x; < ... < x:. Atunci cele două
mulţimi sînt egale dacă şi numai dacă x1 = xf. x2 = xt ... , x,. = x~. adică
Xi, x2 , ••• , x„ sînt soluţii reale ale ecuaţiei x = x". Această ecuaţie are trei
soluţii şi anume -1, O, 1 şi le vom lua pe toate, întrucît n trebuie să fie maxim.
Rezultă n = 3 (şi x 1 = - 1, x2 = O, x3 = 1).
Cazu I I I n par. n !acest caz mulţimea {xT, x;, ... , x;} are numai
elemente pozitive, deci şi {x1 , x2, •• , x,.} va avea elementele pozitive, adică
vom avea O ~ x1 < x2 < ... < x,.. Pe intervalul [O, co) funcţia f(x) = x•
este strict crescătoare, deci xT < x; < ... < x;. Rezultă la fel x1 = x~.

239
x2 = x;, ... , x 11 = x:, deci Xi, x 2 , ••• , x 11 sînt soluţii pozitive ale ecuaţiei x = x 11 •
Această ecuaţie are două soluţii pozitive şi anume O şi 1. Rezultă n = 2
(şi x1 = O, x2 = 1). În concluzie cea mai mare valoare a lui n cu proprietatea
din enunţ este n = 3.
ONS. Fie Zi, z2 , za trei numere complexe nenule astfel încît I z1 I = I z 2 I =
= Jzal•
a) Să se arate că există numerele complexe a, b, astfel încît
z2 = azi, Za = bz1 şi I a I = I b I = 1.
b) Să se rezolve în raport cu una dintre necunoscutele a sau b ecuaţia
a2 b2 - + ab - a - b + 1 = O.
c) S a se arate ca, d aca z 21
V V
+ z22 + z82 = z1z2 + z2z3 + z3z1, atunci• 1 ie z1 =
V ţ,·

= z2 = z3 , fie imaginile geometrice ale numerelor z1 , z2 , z3 sînt vîrfurile unui

triunghi echilateral .
I. Tomescu, Olimpiada judeţeană, 1982, ci. X

Soluţie. a) Luăm a = z2 , b= -Z3 .

ş1 sînt îndeplinite condiţiile din
fi Z1

enunt.
b) Rezolvînd în raport cu a, obţinem uşor:

a1,2 1
= b ( 1 ± ✓- 3 ) + 1 =f 1[ 3• unde semnele se corespund.

c) Vom arăta că, dacă cel puţin două din numerele z1 , z2 , z3 sînt distincte,
atunci imaginile lor geometrice sînt vîrfurile unui triunghi echilateral, adică
J:1 - f2 I= lz2 - Za I = Iza - Z1 I- (1)
Să presupunem că z1 .,. z2• Relaţia din enunţ se mai scrie
(z1 - z2) 2 + (z 2 - z3) 2 + (z3 - z1 ) 2 = O. (2)
Observăm mai întîi că în mod necesar avem şi z2 -,f z3 şi z3 -,f z1 (căci
dacă de exemplu am presupune z2 = z3 , relaţia (2) devine (z1 - z2) 2 + O +
+ (z2 - z1) 2 = O, de unde z1 = z2 , contradicţie; analog, dacă am presupune
z3 = z1). Aşadar, deocamdată imaginile geometrice ale lui z1 , z2 , z3 sînt trei
puncte distincte în plan.
Pentru simplitate, să notăm © 1 = z1 - z 2 , <-) 2 = z 2 - z3 , w 3 = z3 - z1 •
Se vede imediat că
6>1 + W2 + W3 = 0 (3)

240
iar (2) se transcrie sub forma
Wi + wg + w~ = O. (4)
Relaţia (1), la care vrem să ajungem,se transcrie
i W1 I = I Wz I = I W3 I- (5)
Din celeobţinute, deducem că numerele complexe w1, w2 , w3 sînt nenule şi să
considerăm o ordonare a modulelor acestora, de exemplu
lw1I < lw2I < lwal- (6)
Ridicînd (3) la pătrat şi ţinînd seama de (4) obţinem
W1W2 + W2W3 + W3W1 = 0 sau W1(W2 + W3) + W2 + W3 = 0
sau, datorită lui (3):
- Wi + w 2w3 = O, deci Wi = w2 w3.
De aici rezultă
I W11 2 = I W2 I I W31- (7}
Dacă în inegalităţile (6), cel puţin una ar fi strictă, atunci prin înmul-
ţire am ajunge la I w 1 12 < I w 2 I I w3 I, ceea ce ar contrazice (7).
Rezultă că inegalităţile (6) sînt de fapt egalităţi, adică

I W1 I = I W3 I = I W3 I,
care este tocmai relaţia (5) la care voiam să ajungem.
Cu aceasta, problema este rezolvată.
O extindere a rezultatului de la pct. c) se găseşte în G. M. 4-5/1984
şi este dată de Florin Vulpescu-Jalea.

ON 6. Se consideră funcţiile de gradul al doilea f(x) 2x2 =

2, g(x) + =
= x2 + 2x + 1. Să se arate că pentru orice funcţie de gradul al doilea h astfel
încît g(x) < <
h(x) f(x), oricare ar fi x real, avem h(l) =
4 şi există Â E [O, 1]
constant, astfel încît h(x) = i-f~x) + (l - i-) g (x) pentru orice x E R.
L. Panaitopol, Olimpiada judeţeană, 1978, el. IX
y
Pentru x = 1 avem g(l) < h(l).< /(1), adică
4 h(l) < 4, deci h(l) = 4. Graficele funcţiilor f,
~
g, h arată ca în fig. ON 6. Se observă că para-
bolele corespunzătoare sînt tangente două cîte·
două în punctul de coordonate (1,4). Atunci ecu-
aţia de gradul II h(x) = g(x) are pe x = 1 rădă­
cină dublă. Deci ( 3) Â E R astfel încît

h(x) - g(x) = i-(x - 1)2, (V) x E R. (1)

Fig. ON6

16 - Probleme din Gazeta Matematica - cd. 1037 241

Dar /(x} - g(x} = (x - 1) 2 şi relaţia (1) devine
h(x) - g(x} = 1o.[f(x) - g(x)] sau h(x) = 1o.f(x) + (l - i-) g(x), (v)xeR.
Rămîne să mai arătăm că A E [O, l].
Din condiţia g(x) ~ h(x} ~ f(x} deducem O ~ h(x) - g(x) ~ f(x) - g(x)
sau, ţinînd seama de (1) şi de definiţiile lui f şi g obţinem
O ~ i-(x - 1) 2 ~ (x - 1) 2, ('v') x e R, adică O ~ A ~ 1.
ON 7. Se consideră polinoamele P(x) = x 11 + a 1 x11 - 1 + ... + a11 , Q(x) =
-- x 11+1 + b1 x n + ... + b11+1 cu rawdw . "le x 1, x 2 , ... , x 11 , res·p ect"iv x 1, , x 2, , ••• , x„+1
acini ,
Să se arate că

N. Mieu, Olimpiada judeţeană 197.5, ci. XII

" n+l
Soluţie. Avem P(x) = IT (x- x 1), Q(x) = IT (x - x;) şi deci
j=l i=l

P(x;) " (x:- x1) pentru i = 1, 2, ... , n

= IT +1
j=l
iar
n+t
Q(x,) = IT (x, - x;) pentru j = I, 2, ... , n.
i=I
Atunci:
n+I n+I n n n n+I
IT P(x;)= IT IT (x; - x,) şi IT Q(x,) = IT II (x, - x:).
i=l i=l j=I j=l j=l /=1

Deoarece numărul factorilor x; - x, pentru i = 1,2, ... , n + 1 ş1 J =

= 1,2, ... , n este egal cu n(n + l ), care este număr par, rezultă că putem
scrie:
n=I n+I n n+l n n n+l
IT
i=I
P(xa = IT II (x;
i=l j=I
- x,) = (- l)n(n+l) n n (x, -
j=I j=I
x;) = n n (x,- x;) =
j=lj=I

=n
" Q(x,).
j=l

ON 8. Se consideră polinoamele cu coeficienţi reali

P = X3 + aX2 + bX + c, P1 = X3 + a1X 2 + b1X + c1•
Să se demonstreze că următoarele trei afirmaţii sînt echivalente!
a) Polinoamele P, P 1 au cel puţin două rădăcini comune (reale sau com-
plexe);
b) Există două polinoame Q, Q1 de gradul tntti astfel îndt PQ = P 1Q1 ;

242
 c) Matricea

(:=::
C - Ci
a
b
!1 ')
bi
0 C C1,

are toţi determinanţii de ordinul J nuli.

Mif'cea Marlin, Olimpiada judeţeană, 1978, el. X II
Soluţie. Demonstrăm echivalenţa afirmaţiilor a) şi b).
a) => b) Fie u, v, ix respectiv, u, v, ~ rădăcinile polinoamelor P şi Pi.
Avem atunci P = (X -u) (X - v) (X - ix), Pi= (X - u) (X - v) (X - ~) şi
dacă luăm Q = X - ~ şi Q1 = X - ix rezultă PQ = P 1Q1 •
b) => a) Fie u, v, w, respectiv u 1 , v1 , w1 rădăcinile polinoamelor P şi P 1 •
Fie de asemenea t şi t 1 rădăcinile polinoamelor de gradul întîi Q şi Q1 • Rădă­
cinile polinomului PQ sînt u, v, w, t iar cele ale polinomului PiQ 1 sînt tJi, Vi,
w1, t1 • Din egalitatea PQ = P 1Q1 rezultă {u, v, w, t} = {u1 , v11 Wv t1}. Dacă
t= ti, rezultă {u, v, w} = {u1, v1 , w1}, deci polinoamele P şi P 1 au toate cele
trei rădăcini comune. Dacă t -# t1, fie de exemplu t = u1 ; atunci {u, v, w} =
= {v 1, w1, t1}, deci polinoamele P şi P 1 au două rădăcini comune.
Demonstrăm acum echivalenţa afirmaţiilor b) şi c).
b) => c). Fie Q, Q1 polinoame de gradul I astfel ca PQ = P 1Q1 . Rezultă
imediat că Q şi Q1 , au acelaşi coeficient dominant şi notînd cu t, t1 rădăcinile
acestor polinoame, avem egalitatea:(X - t)P = (X - t1)P1, care este echi-
valentă cu X(P - P 1 ) = tP - t1 P 1 •
Identificînd coeficienţii ajungem la egalităţile:

a - a1 = t · 1 - ti • 1
{ b - bi = t · a - t1 • a1
C - C1 = t • b - t1 ' b1

0 = t•C - t1 ' C1

ceea ce arată că în matricea considerată coloana I este combinaţie liniară de

coloanele II şi III. Rezultă că toţi determinanţii de ordinul l3 sînt nuli.
c) ~ b). Dacă toţi determinanţii de ordinul 3 ai matricii considerate sînt
nuli, rezultă că rangul matricii este < 3. Cum rangul reprezintă numărul
maxim de coloane liniar independente, înseamnă că dacă vom considera toate
cele 3 coloane ale matricii, ele vor fi liniar dependente. Scriem atunci că prima
coloană este o combinaţie liniară de a doua şi a treia coloană (să zicem cu
coeficienţii t şi - t1 ) şi parcurgînd drumul invers faţă de ceea de am făcut
la implicaţia anterioară, ajungem la egalitatea (X - t)P = (X - t1 )P1 •
Luînd Q = X - t şi Q1 = X - ti, avem deci PQ = P 1Q1 şi cu aceasta pro-
blema este complet soluţionată.

243
 ON 9. Se consideră polinomul P = 4X3
:- '~1 8aX2 4bX 1, a, b e R. + + +
Să se arate că:
a) Dacă x 0 este o rădăcină reală a lui P, atunci x 0 ~ b2 - 2a;
b) Dacă Xi, x2 sînt rădăcini distincte ale lui P, ambele rădăcini fiind
reale sau ambele complexe nereale, atunci x 1 x 2 ~ b - a 2 •
Eugen Onofraş, Olimpiada judeţeană, 1978, ci. XII
Soluţie. a) Dacă x 0 este o rădăcină reală, avem
4xi + 8aXij + 4bx + 1 =
0 O, de unde 4x~ = - 8ax~ - 4bx 0 - 1=
= 4b 2 Xij - 8ax~ - 4b2 Xij - 4bx 0 - 1 = 4Xij(b 2 - 2a) - (2bx 0 + 1) 2 ~

~ 4Xij(b 2 - 2a),
adică 4xg ~ 4Xij (b2 - 2a). Cum 4Xij > O (nu putem avea x0 = O) putem
împărţi şi obţinem x 0 ~ b2 - 2a.
b) Dacă x1 , x2 sînt ambele rădăcini reale sau complexe nereale, în mod
sigur cealaltă rădăcină x3 va fi reală.
Folosind şi relaţiile lui Viete, putem scrie
x 1 x 2 = b - x3 (x1 + x = b - x 2a - x = b + 2ax3 + Xi=
3) 3 (- 3)

= b - a 2 + a 2 + 2ax3 + x; = b - a +(a+ x )2 ~ b - a adică x x ~ b- a

2 3 2, 1 2 2•

ON 10. Fie P un polinom cu coeficienţi complecşi. Să se demonstreze că

funcţia polinomială asociată este pară, dacă şi numai dacă există un polinom fî
cu coeficienţi complecşi astfel încît
P(x) = Q(x) Q(- x), ('v') x E C.
Marcel Ţena, Olimpiada pe ţară, 1979, el. XII
Soluţie. Dacă există un polinom Q cu proprietatea din enunţ, este clar
că funcţia polinomială P este o funcţie pară. Reciproc, să presupunem că
funcţia polinomială P este pară. Scriind că P(- x) = P(x), ('v') x e C şi.
identificînd coeficienţii, rezultă că coeficienţii termenilor cu puteri impare
ale lui x sînt nuli. Putem deci scrie
P(x) = a 0 + a 2 x2 + a4 x 4 + ... + a nx = 2 2" P 1 (x 2), ('v') x E C (1)
unde P 1 este un polinom de gradul n. Dacă Xi, x2, ••• , xn E C sînt rădăcinile
polinomului P 1 , putem scrie
P 1(x) = a(x - x1) (x - x2) ... (x - xn) cu a E C* şi atunci (1) devine:
P(x) = a(x 2 - x1) (x2 - x 2) ••• (x 2 - xn) =
= (- l)n a(x1 - x 2 ) (x2 - x2 ) ••• (x,. - x 2). (2)
Fie numerele Yv y 2, ••• , Yn E C, astfel ca Yi = Xi, yi = x2 , ••• , y; = Xn şi de
asemenea fie b E C, astfel ca b2 = (- 1)" a.

244
 Relaţia (2) devine:
P(x) = b2 (;1 - x2) (y~ - x2) ••• + x) (Y2 + x) ... (Yn + x)] •
(J; - x 2 ) = [b(y 1
-[b(y 1 - x) (y2 - x) •.• (Yn - x)] sau, pnnînd Q(x) = b(y1 + x) (y 2 + x) ... (Yn + x)
obţinem P(x) = Q(x) Q(- x), (VJ x E C.
ON 11 . Saw se arate caw dacaw - 1 + -1 + -1 = - -1- - atunci. - 1 + - 1 +
A B C A +B +C A" B"
+__:_= l ,undeA,B,CeR*,A+B+C;=0,An+B"+Cn1=0.
C" A"+ Bn+ C"
ifl,r n este natural impar.
G. M. F. B. 7/1958, Olimpiada matematică el. IX-X Kiev

Soluţie. Efectuînd calculele în relaţia din ipoteză, obţinem:

BC(A + B + C) + AC(A + B + C) + AB(A + B + C) = ABC

sau
ABC+ BC(B + C) + A C + AC(B + C) + A
2 2 B + AB(B + C) = ABC
sau

A 2 (B + C) + A(B + C) + BC(B + C) = 2 O
sau
(B + C) [A + (B + C)A + BC] =
2 O
(B + C) (A + B) (A + C) = O.

Rezultă deci că B = - C sau A = - B sau A = - C.

Relaţia fiind simetrică în A, B, C să demonstrăm de exemplu egalitatea dorită
în cazul B = - C. Deoarece n = 2p + 1 (P E N), rezultă B" = - cn şi prin
urmare avem
1 1 1 1 1 1 1
-+-+-=---+-=-·
An Bn cn A" C" C" A•
Pe de altă parte rezultă

1
------ ------- - -1
An+ B" + C" A" - C" + cn An
şi astfel relaţia dată este demonstrată.

245-
 ON 12. Dacă rădăcinile polinomului cu coeficienJi complecşi

P(x) = xn + a1 xn-l + ... + an_1 x + (- 1)"

11u acelaşi modul, atunci P(- 1) e R.
N. Micu, G. M. 7/1974, Olimpiada pe ţară el, XII, 1974
Soluţie. Fie x1, x2 , ••• , Xn rădăcinile lui P(x). Vom calcula P(- 1) ţinînd
seama de relaţiile între rădăcini şi coeficienţi. Avem

P(- 1) = (-lt + a 1( - 1r- 1 + ... + a,._ 1( - t) + (- lt =

= ( - W[l - a1 + a2 + •·· + (- 1),._1an-1 + 1) =

= (- 1)· [ 1 + t
Xk,-$ E Xi,Xi. + ... +
k 1 =1
E Xi,Xt, ... Xk,._1 +
k1 <k1 k1 < ... <kn-,

-1:- X1Xz ... x,.] = (- 1}" g (1 + xk).

Avem
= 1. X1 Xz ... X 11 (1)
Aplicînd modulul şi ţinînd seama că I x1 I= lx2 I = ... = I xn I obţinem
jx1 I= jx2 I= ... = Ix„ I= 1. Atunci putem scrie x1 = cos :xi+ i sin °'i•
k = 1, n şi (1) devine

li

Rezultă~ că E °'k = 2p1t, adică

•=t
n

E°'i
k=l
-2- = p7t, (2)
Să observăm că:

1 + x 1 = 1 + cos Xi. + 1. . °'1:

sm =
2 cos2 -°'1< + 2'1 sm
• -ext cos -exk =
2 2 2
= 2 cos ~ (cos ext +i sin ex1:) • Atunci putem scrie
2 2 2

fi

P(-1)=(-1)\g(l+x1 )=(-1)-2"(!J
" t
cosi) cos•-~ ( exk
+ i sin"-~
t °'k )
1
=
ex " ex
= (- 1)"2" (cos p1t + i sinprt) II cos
fi
2. = (- t)n+ 11211 II cos 2 e R.
k=l 2 k=l 2

246
 ON 13. Să se arate că o ecuaţie algebrică de grad par, cu coeficienţi numere
întregi impare, nu admite rădăcini raţionale.
Ştefan Alexe, G. M. 6/ 1971
Soluţie. Să presupunem prin absurd că ecuaţia a0 x + a 1 x2"-1 + ... 2n

... + az._1 x + a2n = O (a 0 , a1 , ••• , a2n întregi impare) admite rădăcina raţională
p_ (fracţie ireductibilă).
q
Atunci p divide a2n, iar q divide a 0 , deci q şi p sînt impare. Scriind că p_
q
este rădăcină, obţinem

P2"
a0 • -
q2n
+ al• p2n-1
- - + ••• + ll9
q2n-1 •
11 _ 1 • -
·
p
q
+ a• =
911 0

sau
aoP~" + a1p2n-1 q + ... + a2n-iPq2n-l + a2n qin = o.
Ultima egalitate este în~ă o contradicţie, deoarece membrul stîng este o
sumă cu un număr impar de numere impare, deci este un număr impar, în
timp ce membrul drept este par. Cazul n = 1 (ecuaţie de gradul 2) a constituit
subiectul unei probleme date la Olimpiada pe ţară 1980, el. IX.
ON 14. Se consideră permutărt"le
2 3 4 . . . 19
Pi= C 20)

-c
al a2 as a4 • • • a19 a20 '

p2- 2
a10a20
3
al7
4
al8
• • • 19
• • • al
20)·
a2
Dacă lnv (P 1 ) = 100, arătaţi că Inv (P 2) E;; 100.
I. Raşa, G. M. 11/ 1979, Olimpiada locală, Cluj-Napoca, 1979'
Soluţie. Fie (a1 , a1) o inversiune în permutarea Pv adică i < j şi a1 > a1•
Să analizăm ce devine (a1, a,) în permutarea 2 , adică în ce p ordine apar ..
AYem următoarele cazuri:
1) i par, j par. ln P2 avem (a 1, a1) care nu mai este inversiune.
2) i par, j impar. lnp 2 avem (a,, a 1) care nu mai este inversiune.
3) i impar, j par. Dacă j > i + 1 în Ps avem (a 1, a1), care nu mai este·
inversiune; dacă însă j = i + 1, atunci în p1 avem (a1, am), iar în p„ avem
tot (a,, a +1) care este deci inversiune; asemenea inversiuni care se „transmit"
1
de la p1 a Ps sînt cel mult 10, deoarece i ia cel mult valorile 1, G, 5, ... 19.
4) i impar, j impar. ln P2 avem (a 1, a,) care nu mai este inversiune.
 Aşadar din cele 100 de inversiuni ale permutării Pv cel mult 10 se trans-
mit ca inversiuni şi permutării p2 , în timp ce celelalte cel puţin 90, se trans-
formă în neinversiuni în permutarea p 2 •
In permutarea p 2 există (20 • 19)/2 = 190 cupluri de tipul (a,, a;) cu
i < j, dintre care cel puţin 90 sînt neinversiuni. înseamnă că cel mult 100
pot fi inversiuni, adică Inv (h) ~ 100.
- p·ie n;;:. 3 un intreg
ONl :,. , j:".
init şi
. w = cos 21t
- + i.s111
. 21t- . S~a se arate
n 11
că pentru orice a e C şi re R, r > O, numărul

n I a - rw" 12
~ 1a12 + r2
.este intreg i interpretare geometrică.

O. Stănăşilă, G. M. 9/1981, baraj

Soluţie. Notînd a= ja I (cos 6 + i sin 6), obţinem

a - rw t = ( I a I cos 6 - r cos - - + i·(·/ a I sm

2k1t) . -
. 6 - r sm 2k1t)
- şi apoi
' n n

I a - rw" 12 =Ia 12 +r 2 - 2rl a I cos( 2 !7t - 6)· Atunci

Ia -
- - -rw"
=1 n - - - -2rl
•aE 2kr.
- 6 ).
" 2 I
E c"o s ( -
•=t I a 12 + r2 I a 12 + r2 •-1 n

În identitatea cunoscută
. nro
sm _!
'tcos(x + kcp) = 2 • cos(x + (n + l)cp)•
.t-1 . cp 2
sm-
2

:luînd x = - 6 şi cp = Z1t , obţinem

n
n
Ecos (Zk1t
- - 6) =0,
.t-1 n
,<:eea ce arată că suma din enunţul problemei este n.

:248
 Dacă Ak este imaginea geometrică
a numărului complex rwk(l ~ k ~ n), A
este imaginea geometrică a numărului
complex a, iar B este un punct de pe
cercul cu centrul în origine şi rază r,
astfel ca AO ..L OB (fig. ON 15) atunci
relaţia din problemă devine:

..
'°' PAA
L._; ol k 1'1'2 = n jlAB
I 112
I •
1'=1
Fig. ON 15
ON 16. Fie P ş-i Q două polinoame nenule cu coeficienţi complecşi. Să se
arate că o condiţie necesară şi suficientă ca polinoamele să aibă aceleaşi rădăcini
şi aceleaşi multiplicităţi ale rădăcinilor corespunzătoare, este ca funcţia f : C -+ R,
definită prin f(z) = IP(z) I - JQ(z) j, să aibă semn constant pe întreg C, putîn-
du-s6' anu,la.
Marcel Ţrna, OlimpiGda pe ţară, 1978, el. XII
Soluţie.(=>) Dacă P şi Q au aceleaşi rădăcini, cu multiplicităţi corespun-
zătoare egale (adică sînt asociate în divizibilitate), există A E C* cu P(z) = AQ(z)
(V) z e C. Atunci
f(z) = IQ(z) I ( IA I - 1), care menţine semn constant pe C.

Presupunem că funcţia f menţine semn constant pe C şi pentru a fixa

ideile, fie f(z) ;;;, O, adică JP(z) I ;;;, JQ(z) I, ('v') z eC. Dacă P(z) = O, rezultă
imediat Q(z) = O, ceea ce arată că rădăcinile distincte ale lui P se găsesc
printre rădăcinile distincte ale lui Q. Notînd cu Zi, z2, ••• , zk rădăcinile distincte
ale lui Q şi cu q1 , q2 , ••• , qk multiplicităţile lor, vom avea
Q(z) = b(z - z1 )q (z - z2)q, ... (z - zk)q", unde b E C*.
1

Putem considera că rădăcinile distincte ale lui P sînt tot z1 , z2 , ... , zt, respectiv
cu multiplicităţile p1 , p2 , •• , p,,, cu convenţia că dacă rădăcina z, nu apare,
atunci p, = O. Atunci
P(z) = a(z - z1)P,(z - z2)P, ... (z - zk)P", unde a E C*.
Inegalitatea IP{z) I ;;;, IQ(z) I devine:

(\t') z E C. (1)

249
Arătăm mai întîi că q, ;:.,, p,, (V} ie {1, 2.... , k}. In adevăr, dacă ar exista
un indice j cu q1 < p,, în inegalitatea (1), împărţind prin Iz - z1 I'', pentru
z #= z1, vom obţine:
I a I I z - Zi 11>, •.• I z - z, 11>,-,, .•• Iz - Z1: 11>1 ;:.,: I b I I z - Z1 lt '"
••• Iz - z,_1 le,-1 Iz - z1+1 l,,+1 ... Iz - Z1: lqk, (V} z e C"'-.{z,}. (2)
In (2) făcînd Iz - z1 I -+ O, în stînga se obţine O iar în dreapta un număr strict
pozitiv, ceea ce ar fi o contradicţie. Aşadar q,;:.,,p,, ie {l, 2, ... , k} şi atunci
pentru z e C"'-.{z 1 , z2 , ••• , z1:} inegalitatea (1) devine
I a I ;:.,: I b I Iz - z1 ,,,-1>,1 z - z2 Jq,-J>, ••• Iz - z1: J9t-1>t. (3)
Arătăm acum că inegalităţile q, ;:.,, p, sînt de fapt egalităţi. ln adevăr, dacă
una din aceste inegalităţi ar fi strictă, de exemplu q1 > p,, atunci alegînd
pe z în afara unor discuri cu centrul în z, şi de rază oricît de mare, astfel_ ca
Iz - z1 I-+ oo, din (3), vom obţine I a I ;:.,: oo, contradicţie.
Cu aceasta p, = q,, (V) ie {1, 2, ... , k} şi problema este rezolvată.
ON 17. Fie G = {ai, a 2, ••• , a 11} un subgrup al grupului (C*, .) şi fie k E N*.
Să se arate că:
a) G = U11 , unde Un este grupul multiplicativ al rădăcinilor de ordinul n ale
unităţii.
b) Există relaţia:

a1 ,. + a,. + + a
2 •••
1: _
11 -
{ O iacă k #= multiplu de n
n dacă k = multiplu de n.
Marcel Ţena, G. M. 1/1982, Olimpiada 1982, Bucureşti

Soluţie. a} Cum (G,.) este un grup de n elemente, se ştie că x11 = 1, (V)x E G

(deoarece ordinul unui element divide ordinul grupului}. Aceasta înseamnă
că G C Un• Dar atît G cît şi U• au cite n elemente şi atunci incluziunea G C Un
este chiar egalitate, adică G = Un·
b) Notînd ~=cos 211: + i sin 211:, vom aveaG= U.= {1, t ~2 , ••• , ~•- 1 }.
n n
Avem k = nq +r cu O ~ r ~ n - 1 şi deci, notînd cu S suma din enunţ,
rezultă

S = af +a!+ ... + a!= 1 + + ~21: + ... + ~Ca-1>1 =

~J:

= 1 + (~•)I'. ~r + (~n):19. ~2r + ... + (~nrn-1>1. ~<n-1>r =

= 1 + ~r + ~2r + ••• + ~<a-1>r 0

Deci dacă r = O, atunci S = n, iar dacă r > O atunci

S = 1+ ~r ~ ~2r + ... + ~<a-1>r = 1 - ( ~r)n = 1 - ( ~nt = 1- 1 = O.
1- ~r 1- ~r 1- ~r

250
 ON 18. Fie m ;;,. 1, n ;;,. 1 întregi astfel încît ,,/7 - m > O. Să se arate
n
1- m 1
că "17-- >-·
n mn
Radu GJlogan Olimpiada pe ţară, 1978, el. IX

- m
Soluţie.Cum ,,/7- - > O rezultă 7n2 - m 2 > O. Să notăm k 0 =-
n
= min {7n2 - m 2 / m, n E w·, 7n2 - m 2 > O} şi fie k0 = 7n~ - m5, ceea ce
este echivalent cu m~ +
k 0 -= 7n~. Deoarece
ko E {k EN*/ mi+ k = .J!1_7}not A,

deducem k 0 ;;;,, min A (1).

Observăm uşor că dacă m 0 = Jll.7, atunci min A = 7; dacă m 0 = Jf/.7 1, ±
atunci min A = 6; dacă m 0 = Jll.7 ±
2, atunci min A = 3; în sfîrşit, dacă
m 0 = Jll. 7 ±
3, atunci min A = 5. Ţinînd seama şi de (1), rezultă k 0 ;;;,, 3.
m2 + 3
Astfel rezultă inegalitatea 7n 2 - m 2 ~ 3, care se mai scrie 7-;;:, - - -
n2

de unde .j7-;;:, .Jm2+3 şi atunci

n
.Jm + 3 - m
.J7_ - -mn -; :, -'------
2
(2)
n
Arătăm că pentru m > 1 avem inegalitatea
.Jm2+3- m _1_, (3)
n > mn
Intr-adevăr aceasta este echivalentă succesiv cu:
.jm2 + 3> 1/m + m .-m2 + 3 > 1/m2 + 2 + m 2 . - 1>1/m2 •
Din (2) şi (3) tragem concluzia că /J7 - m/n > 1/mn pentru orice m, n cu pro-
prietatea din enunţ şi m > 1. Să mai observăm că pentru m = 1 această
inegalitate este evidentă, fiind echivalentă cu ,Jf> 2/n sau n > 2/.J7. Cu a-
ceasta, problema este rezolvată.
ON 19. Să se arate că oricum am alege cinci numere întregi, există două
dintre acestea, care au suma sau diferenţa divizibile cu 7.
I. Tomescu, Olimpiada judeţeană, 1981, el. IX

Soluţie. Fie a, b, c, d, e cinci numere întregi arbitrare. Se constată

uşor că (V)x EZ, avem x2 7m = +
k unde m eZ iar k E {O, 1, 2, 4}, adică
resturile pe care le dau pătratele perfecte la împărţirea cu 7 sînt O, 1, 2

251
sau 4. Deoarece avem cinci numere a, b, c, d, e şi cele cinci pătrate ale lor
nu pot da la împărţirea cu 7 decît unul din cele patru resturi O, 1, 2, 4,
rezultă conform principiului lui Dirichlet că cel puţin două dintre aceste
cinci pătrate dau la împărţirea cu 7 acelaşi rest.
Deci există x, y E {a, b, c, d, e} astfel încît x2 - y 2 se divide cu 7. Aşadar
7 divide produsul (x + y) (x - y) şi fiind număr prim, deducem că 7 divide
x + y sau 7 divide x - y.
ON 20. Fie a, b, c E N astfel încît ab, bc, ca să fie cuburi perfecte. Să
se arate că şi a, b, c sînt de asemenea cuburi perfecte.
11,,Iaria Elena Panaitopol, Olimpiada judeţeană, 1978

Soluţie. Dacă ab = x3, bc = y 3, ca= z3 (x, y, z E N), rezultă prin în-

mulţire = (xyz) 3, de unde abc = xyz ./ xyz, ceea ce arată că xyz este
a 2b2c2
pătrat perfect. Notînd xyz = t2 (te N), obţinem abc = t3. Atunci a= ( ; r,
b = (; r' r,
ab divide abc,
C = (: care sînt cuburi perfecte (mai
rezultă că x3 divide t3, deci x divide t
observăm că din faptul că
şi analog y şi z divid pe t).
ON 21. Dacă x1 = 9 şi Xn+i = 9"n pentru orice întreg pozitiv, arătaţi
că ultimele două cifre ale lui x8 scris în baza 10 sînt aceleaşi cu ultimele două
cifre ale lui x 4 scris în baza 10. Care sînt aceste cifre?
A şaptea Olimpiadă de matematică Britanică, G. M. B. 1/1973

Soluţie.
Din dezvoltarea binomului lui Newton rezultă:
(a + b)n = a" + C!an-l b + ... + 1abn- 1 + bn. c:-
Grupînd termenii rezultă
(a + b)n = a2 [an- 2 + C;a"- 3b + ... + c:-
2bn-2] + nab 11 - 1 + bn,
adică
(a +
b)8 = Jlla 2 nabn-l +
bn. +
Observăm că toţi x 11 sînt impari. Atunci Xn - 1 este par deci (-l)sn-l = 1,
iar (- 1)sn = - 1, oricare ar fi n ~ 1.
Prin urmare avem:
x2 = 9s, = (10 - l)s, adică
x2 = Jllloo + x 10(-w,- + (-1)s, =
1• 1 JlllOo + 9· 10 - 1.
Deci x2 = J}llOO + 89, adică x se termină în
2 89 în scrierea zecimală. Să
presupunem că xn se termină în scrierea zecimală în 89. Atunci conform
relaţiei de recurenţă avem

Xn+l = 9sn = (10 - l)sn,

252
sau
Xn+l =
J}llO0 +
Xn - 10(-1).s•-1 (-W" = +
= J}llO0 + 10· (JlllO0 + 8· 10 + 9) - 1 = J}llO0 + 90 - 1=
= J}llO0 + 89.
Am arătat prin inducţie că xn se termină în 89 pentru orice n E N, n ;;i, 2.
Rezultă deci în particular şi pentru n = 4 că proprietatea e adevărată,
adică x 4 se termină în 89.

ON 22. Să se găsească o condiţie necesară pentru ca numărul N = 2n + 3"

să fi'e un număr prim. Este această condiţie şi suficientă?
Dan Radu, G. M. B. 9/ 1970

Fie tJ = 2k • p unde k E N şip

este natural impar. Atunci
N = 2n + 3n = (22k)P + (32k)P.
Cum p este impar, dacă p > 1 rezultă că N se divide cu 22k + 32\ deci nu
mai este număr prim. Rezultă cu necesitate p = 1, adică n = 2k. Aceasta
este o condiţie necesară ca N să fie prim, dar nu este suficientă după cum
rezultă din următorul contraexemplu:

22' +3
2' = 28 +2 8 = 6 817 = 17 • 401.
ON 23. Să se arate că produsul a trei numere naturale consecutive nu
poate fi cubul unui număr natieral.
E. Cc,nsbntinescu, G. M. 8/ 1974 Olimpiada de matematică, etapa judeţeană, 1974
Soluţie. Presupunem că există k natural astfel ca (n - 1) n(n + 1) = k3
adică n 3 - n = k3 sau n 3 - k3 = n sau (n - k) (n 2 + nk + k2) = n. Dar
n > k (pentru n = k ar rezulta n = O), adică n - k ;;i, 1. Deci n 2 + nk +
+ k 2 ;;i, nk > n (cazul k = 1 se va trata separat). Deci (n - k) (n 2 + nk +
+ k2) > 1 • n şi prin urmare n 3 - k3 > n. Pentru k = 1, în orice caz n 2 > n
şi deci (n - ll) (n 2 + nk + k2 ) > 1 · n. Deci egalitatea este imposibilă.

ON 24. Să se arate că ecuaţia x3 + y3 + z3 = a unde a E {9k ± 41 k E Z},

nu. aimite soluţii în numere întregi.
G. Szăllăsy, G. M. B. 1971
Soluţie. Orice număr întreg poate fi scris sub una din formele 3k, 3k + 1
sau 3k - 1 unde k E Z. Fie x = 3a + ev y = 3b + e2, z = 3c + e3 unde
a, b, c eZ iar e1 , e2 , e3 pot lua valorile O, ±1. Pentru aceste valori avem
E = .'.t8 + y 3 + z3= (3a + e1 ) 3 + (3b + e2) 3 + (3c + e3 )3= e? + ef + ef(mod 9).
Dar ei+ el+ e: poate lua doar valori din mulţimea {-3, -2, -1,
O, 1, 2, 3}. Rezultă deci că ecuaţia dată nu are soluţii.
ON 25. Un tetraedru are toate înălţimile congruente şi una din ele cade
în ortocentrul feţei opuse. Să se arate că tetraedrul este regulat.
N. Popescu, Olimpiada pe ţară 1975 el. a X-a

253
 A Soluţie. Fie H ortocentrul feţei [BCD], unde
cade înălţimea din A a tetraedrului [ABCD]
(fig. ON 25). Din faptul că toate înălţimile pira-
midei sînt congruente, rezultă că toate feţele
au aceeaşi arie, adică a[ABC] = a[BCD] =
B o = a[ACD] = a[ABD]. Din faptul că a[ABC] =
= a[BCD], rezultă că înălţimea din A a feţei
[ABC] este congruentă cu înălţimea din D a feţei
[D BC] şi din teorema celor trei perpendiculare
C rezultă că ele se întîlnesc în acelaşi punct A' pe
Fig. ON 25 muchia I BC 1- Triunghiurile AA 'C şi DA 'C sînt
congruente, de unde rezultă că I AB ! I BD 1- =
Ducînd înălţimea BB' în triunghiul BCD, se demonstrează analog că
I AC I= l BC I şi I AD I= I BD 1- Ducînd şi înălţimea CC' în triunghiul BCD,
rezultă ca mai sus că !ABl=IBCI şi IADl=ICDI, Deci, în final
I AB I= I BC I= I CD I= IDB I= I AC I= I AD I, adică tetraedrul este regulat.
,,,.._ ,,,.._ ,,,.._
ON 26. Fie triunghiul oarecare ABC cu m(A) > ,,,.._
m(B) >,,....m(C). Să se
arate că dacă sin A + sin B + sin C = 1, atunci r..(B) + m(C) < 30°.
L. Mănesc;u, Olimpiada judeţean! 1977 el. X
,,.... ,,,.._ ,,,.._
Soluţie. Pentru simplitate notăm m(A) = A, m(B) = B, m(C) = C.
Avem sin (B + C) = sin B cos C + sin C cos B < sin B + sin C = 1 -
- sin A= 1 - sin (B + C), de unde sin (B + C)< 2-. Rezultă B +
2
+ C < 30° sau B + C > t 50°; ultima posibilitate este însă exclusă (ar
rezulta A < 30° şi B > 75°, adică A < B, fals). Prin urmare B +C< 30°.
ON 27. Pe laturile triunglziului ascuţitunghic ABC, spre exterior se
construiesc dreptunghiurile congruente ABB1B 2 , ACC1C2 (I AC 2 I= I AB I şi
/AB 2 I =IAC I), Fie P punctul de intersecţie al dreptelor BB 2 , CC2 şi S
punctul de intersecţie al dreptelor BC2 , B2C. Să se demonstreze că:
,,,,,,,......,,
a) m(BSC) = 90° şi punctele B 1 , S, C1 s!nt coliniare;
,,,,,,,......,,
b) Semidreapta [PA este bisectoarea unghiului BPC şi patrulaterul BPCA
are două unghiuri opuse complementare.
Iacob Hadîrc;ă, Olimpiada judeţeană, 1978, el. IX
Soluţie.
a) Pentru vom nota cu A, B, C măsurile (în grade)
,,.... ,,,.._ simplitate
,,,.._
ale unghiurilor A, B, C ale triunghiului ABC. Din patrulaterul convex
,,,,,,,......,, ,,,,,,,......,,
ABCC2 deducem C2 e Int ABC şi atunci I BC 2 c Int ABC (fig. ON 27);
,,,,,,,......,,
analog I CB 2 c Int ABC. Din triunghiurile isoscele AB2C şi ABC1 în care

254
./'-... ./'-... ./'-... Ci
B 2AC =BAC deducem că AB C =
2, 2

= ./'-... /'-.... /'-....

ACB 2 =ABC 2 ::AC 2 B ş1
. f"
1e ix
măsura acestor unghiuri. Folosind
axioma de adunare a unghiurilor,
.,,,,,,........
deducem că m(SBC) = B - oc,
.,,,,,,........
m(SCB) = C - ix şi atunci clin
.,,,,,,........
triunghiul SBC, avem m(BSC) =
= 180 - (B - ix + C - ix) = A +
+ 2oc (1). Dar din triunghiul AB 2C
avem A + 90 + 2oc = 180, adid
A + 2:.c = 90.,,,,,,......._
(2). Din (I) şi (2) re-
zultă că m(BSC) = 90. Atunci punc-
tul S este pe cercul de diametru p
I BB2 I, care este cercul circum- Fig. ON 27
scris dreptunghiului ABB1 B 2 şi
.,,,,,,........ /'-....
deci, patrulaterul B 1 BSB 2 este inscriptibil. De aici rezultă BSB 1 = BB 2B 1 ;
/'-.... /'-.... /'-.... /'-.... .,,,,,,........ /'-....
analog C1SC2 ::C1CC 2 şi cum BB2B 1 =C1CC 2, deducem BSB 1 ::C 1SC 2.
Conform teoremei reciproce a unghiurilor opuse la vîrf, rezultă că punctele
B 1 , S, C1 sînt coliniare.
b) Din patrulaterul convex ABPC deducem A E Int ln triun- RPC.
ghiurile congruente AB 2B şi ACC2 înălţimile din A sînt congruente l aceasta
înseamnă că A este egal depărtat de dreptele PB şi PC şi fiind punct interior
./'--...
unghiului BPC, va aparţine bisectoarei acestui unghi. Altfel spus, semi-
./'--...
dreapta [PA este bisectoarea unghiului BPC.
/'-.... /'-.... ./'--... /'-....
Unghiurile B 2BA şi ACC2 sînt complementare (deoarece ACC 2 = BB 2 A)
./'--... .,./'-....
şi atunci suplementele lor ABP şi ACP sînt unghiuri ale căror măsuri însu-
mează 270°. Din patrulaterul convex ABCP rezultă atunci:
./""'--.. /'--....
m(BAC) + m(BPC) = 90°.
ON 28. Se dau vectorii a, b, c precum şi vectorii u, v, w definiţi astfel:
u = a(bc) - b(ca), v = b(ac) - c(ab), w = c(ba) - a(bc).
Să se arate că dacă a, b, c formează un triunghi, atunci vectorii u, w, v for-
mează un triunghi asemenea cu primul.

M. Chil'i/4 şi V. Matl'osenso, Olimpiada pe ţară, 1976, el. IX!

255
 Soluţie. Ţinînd cont de comutativitatea produsului scalar, putem scrie
u + v + w = a(hc) - h(ca) + h(ac) - c(ah) + c(ha) - a(hc) = O,
deci vectorii u, v, w pot forma un triunghi. Avem mai departe:
uc = (ac) (he) - (eh) (ac) = O, deci u J_ c şi analog deducem v J_ a şi w J_ h.
Deoarece triunghiul format din vectorii u, v, w are laturile respectiv perpen-
diculare pe laturile triunghiului format de vectorii a, h, c, rezultă că cele
două triunghiuri sînt asemenea.
ON 29. Fie Zi, z2 , z3 numere c0114plexe, nereale, distincte două cîte două
şi avînd acelaşi modul. Să se arate că dacă z1 + z~3 , z2 + z3z1 , z3 + z1z2 sînt
reale, atunci z 1z~3 = 1.
L. Panaitopol, Olimpiada judeţeană, 1979, el. a X-a
Soluţie.Fie z1 = r(cos t1 + i sin t1), z2 = r(cos t 2 + i sin t2), z3 = r(cos ta+
+ i sin t3), unde r > O, iar t1 , t2, ta E (O, 1t) U (1t, 21t). Scriind că z1 + z2z3
este real, obţinem sin t1 + r sin (t2 + ta) = O. Analog obţinem sin t2 +
+ r sin(ta + t1) = O şi sin ta + r sin(t1 + t2) = O.
Notînd t1 + t 2 +ta= t, egalitatea sin t1 + r sin (t2 + ta) = O devine:
sin t1 + r sin(t - t1 ) .= O sau sin t1 + r sint cos t1 - r sin t1 cos t = O sau încă,
împărţind prin r sin t1 # O:
cotg t 1 sin t =cost - 1/r. (1)
Analog, obţinem egalităţile:
cotg t2 sin t = cost - 1/r. (2)
cotg ta sin t = cost - 1/r. (3)
Dacă am presupune sin t # O, din (1), (2), (3) ar rezulta ctg t 1 = ctg t 2 =
= ctg ta şi deci cel puţin două din numerele ti, t 2, t3 sînt egale, adică cel
puţin două din numerele Zi, z2, z3 sînt egale, contradicţie.
Rezultă sin t = O şi atunci cost = ± 1. Nu putem avea cos t = - l,
căci r > O şi atunci (1) ,(2), (3) ar fi egalităţi imposibile. Aşadar cost= I,
deci din relaţiile amintite deducem r = 1. Atunci: z1z2za = r 3 (cos t +
+ i sin t) = 1.
ON 30. Fie un patrulater convex ABCD; notăm cu 11,J mijlocul laturii
I BC ! şi cu N mijlocul laturii !CD 1- Dreptele AM şi BN se 1:ntersecteazii [n P.
Dacă IIPMII = _!_ şi IIPB li=~. să se precizeze natura patrulateruluiABCD.
IIAMII 5 IIBN li 5
L. Panaitopol, Olimpiada judeţeană, 1975, ci. a IX-a

Q,LC Soluţie. Ducem prin P paralela la A B

~
care taie pe BC în T (fig. ON 30). Avem
_r:_____'11 l!,,.MAB,-..,!!,,.MPT şi de aici rezultă
T

A~----- 8 !IMPII _ IIMTII = IIPTil =_!_· (1)

Fig. o~ ao 11AM li IIBM li IIAB li 5
256
Din faptul că IIMT ll c: _!._ rezultă IIB T li = ~ .
UBM li 5' IIBC li 5
Triunghiurile N BC şi P BM sînt asemenea deoarece, au:un unghi comun şi
l!PB li = IIBT li = ~, de unde deducem că
DBN I~ IIBC 11 5
PT IINC şi IIPT li = ~5 IINC!i • (2)

Din (!) şi (2) rezultă că PT l!AB, PT IJDC şi deci AB IIDC. Din faptul că
OPT li= : AB li şi !IPT 11 = ~ IIDC li, deducem IIAB li= IIDC li-
Aşadar patrulaterul ABCD are două laturi opuse congruente şi paralele,
ded este un paralelogram.
ON 31. Să se arate că inegalitatea 1
1
_ (a' + ba + ca) < b4c4 + c4a4 + a4b4
2
exprfmă condiţia necesară şi suficientă ca toate unghiurile unui triunghi să
aib.i măswile mai mici decît 90°.
Şerban Gheo,·ghiu, G. M. vol. XLVI, 19-40
Svh1ţie. Inegalitatea din enunţ devine
(a2 + b2 + c2)(- a2 + i2 + c2)(a2 _ b2 + c2)(a2 + b2 _ c2) > o
sau (- a 2 + b2 + c )(a b + c )(a + b c > O deoarece a + b + c
2 2 - 2 2 2 2 - 2) 2 2 2

este mereu pozitiv.

Condiţia este necesară. Dacă triunghiul are toate unghiurile de măsuri
mai mici de 90°, din teorema cosinusului rezultă că fiecare din factorii pro-
dusului este pozitiv şi deci şi produsul este pozitiv.
Condiţia este suficientă. Produsul fiind pozitiv, urmează fie că toţi factorii
săi sînt pozitivi şi deci conform teoremei cosinusului unghiurile triunghiului
sînt ascuţite, fie că doi din factori sînt negativi, ceea ce vom vedea că este
imposibil. lnt:r-adevăr, este evident că nu putem avea simultan de exem-
plu inegalităţi.le
- a2 + b2 + c2 < O şi a 2 + b2 - c 2 < O, căci ar rezulta 2b 2 < O, ceea ce
este absurd. Deci produsul este pozitiv numai cînd factorii săi sînt pozitivi.
ON 32. Fie doui triunghiuri ascitţit-unghice ABC şi A 'B'C' astfel c.;
-a ~ -l> ~ - ' ( cu z·iterel e mici
a' b' c'
. ·ze l aturi·1or ) şi. c" c" Să
· · s-au notat l ungmn = '.
se arate C'1 triunghiurile stnt asemenea.
L. Panaitopol, Olimpiada judeţeană, 197.5, el. IX

17 - Piobleme dia Gazeta Matematică - cd. 1037 257

 Soluţie. Notăm cu A, B, C, respectiv A', B', C' măsurile unghiurilor
celor două triunghiuri, iar cu R şi R' razele cercurilor circumscrise. Din
teorema sinusurilor obţinem, transcriind inegalitatea din enunţ:
2R sin A 2R sin B 2R sin C
----;;,, ----;;,,----,
2R' sin A' 2R' sin B' 2R' sin C'
. sin A sin B sin C = l . R ezultva
a d1ca---;;,,---;;,,--
V

sin A' sin B' sin C'

sinA;;;i.sinA' şi sinB;;:i: sinB' şi deoarece A, A', B,B'e (o,;) deducem

A;;,i,A', B;;,i,B'. (1)

Adunînd inegalităţile (1) cu egalitatea C = C' obţinem
A +B +C ;:;;,a A' + B' + C', adică 1t ;;;i. re.
Pentru că ultima inegalitate este de fapt o egalitate, deducem că nici una
din inegalităţile (1) nu poate fi strictă, adică A= A', B = B'. Prin urmare
cele două triunghiuri sînt asemenea.
ON 33. Fief o funcţie definită pe [O, 1], cu valori reale, crescătoare. Se
presupune că pentru orice Xi, x2 , x3 cu O < x1 < x2 < x3 < 1 avem
f(xs) - f(x2) f(x2) - f(x1)
-----;:;;,,--'-'-----'----'-~.
X3 - X2 X2 - X1

a) Să se arate că în orice punct O < x 0 < 1, funcţia feste continuă i

b) Se consideră funcţia f exprimată prin

f(x) = I; pentru O ~ x
1 pentru x = 1.
< 1

Să se arate că fare toate proprietăţile cerute şi nu este continuă în punctul 1

Dan Voiculescu, Olimpiada judeţeană 1971, ci. XI
Soluţie. a) Luînd x < x 0 < x3 avem conform ipotezei
f(x 0 )
~~-~~~

Xo -
- f(x)
X
f(xa) -. f(x 0)
X3 - Xo
.
sau deoarece x 0 - x > O, putem scrie

258
 Făcînd x-+ x0 obţinem O~ lim [/(x 8) - f(x)] ~ O,
S_ • z-1
%<%,

adică
limf(x) = /(xo)- (1)
• • s,
s<z,
Fie acum x 0 < x < x3 < x 4 ; din ipoteză avem
f(x) - /(x 0 )
-=---.:......;.___:~-~-~
f(xa} - f(x).
f(x) - f(xs)
~--=--c-'----='--'--=-
X - Xo X3 - X

şi cum x - x 0 .?- O, putem scrie

O~f(x) - f(xo) ~ (x- Xo) f(x4) - f(xa) •

X4- X3

Făcînd x • O obţinem O ~ lim [f(x) - f(x 0 )] ~ O, adică

%• %.
z>z,

limf(x)
s • r,
= f(xo)- {2)
s>s,

Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că /este continuă în puctul x 0 e (O, 1).
b) Se arată uşor că funcţia considerată verifică condiţia din ipoteză.

Dar în timp ce/(1) = 1, avem lim f(x) j_!_, astfel că/nu este· continuă în l.
Z• l 2
s<l

,ON 34. Să se ara·te că un şir de numere naturale, care nu are limita ·oo,
conţine cel puţin un subşir constant.
L. ,Panaitopol, Olimpiada locală, Bucureşti, 1974

Soluţie. Fie un şir {a.}neN care nu are limita oo. Folosind definiţia cu
vecinătăţi a limitei, rezultă că există un interval (x, oo) cu x > O, în afara
căruia se găsesc o infinitate de termeni ai şirului. Termenii şirului fiind nu-
mere naturale, înseamnă că în punctele O, 1, 2, ... , [x] sînt plasaţi o infinitate
de termeni ai şirului. Cum aceste puncte sînt în număr finit, rezultă că cel
puţin într-unul din ele se găsesc plasaţi o infinitate de termeni ai şirului.
Aşadar şirul fOnţine un subşir constant.

ON 35. Fie f: R -+ R o funcţie co1ţ,tinuă satisjăctnd r.elaţia:

f(x) = ,,(1 +x 2) [1 + (" J(t) dt], {V) x e·R,

Jo 1 + t2
A fiind un număr real dat.

259
 a) Să se arate că f este derivabilă lt• orice fJuff&t "e R.
b) Să se arate că există o singură funcţie f: R • R, satisfidnl, DMi,ipiih
de mai su.s.
I. V. Ma/tei, Olimpiada pe ţari., l97t, el. Xill
Soluţie. a) Deoarece f este continuă pe R, rezultă că ~ funcţia

g: R • R, g(t) = f(t) este continuă pe R şi deci admite o primiti~ă G.

1 +t 2
Relaţia din enunţ se scrie f(x) = ).(1 + x3)[1 + G(x) - G(O}]. Cum G -este
derivabilă pe R, rezultă că / va fi derivabilă. pe• R.
b) Relaţia din enunţ se mai scrie

f(x) = ).(1 + G(x) - G(O)] şi derivînd obţinem.

1 +x 2

J'(x)(l +x 2) - f(x) • 2x = ).• /(x) •

(I + x 2) 2 1 +r
de unde

Integrînd obţinem:

lnl/(x) I= ).x + ln (1 + x2) + C1 , de unde /{x) = C(t + ~!)e?.#.

Relaţia dată se verifică numai pentru C = )., astfel că singia-ca funcţie ce
verifică condiţiile din enunţ este f(x)·= ).(1 + x1)e>--.
ON 36. Un rezervor este umplut la o sursă cu tlebit fJari«bil intre orez.
8 ~i 12. Acelaşi rezervor este golit prin scurgere a doua :i tot tn:tre Mele 8 1i 12.
Să se arate că există o oră t tn ambele zile, la care "'Piti este la «.cd11şi nivel.
C. Ottescu, Olimpiada j.deţaal. f.ll7j, cl. XI

Soluţie. Fie_H volumul rezervorului şi să considerăm funcţiile

/, g: [8, 12] • [O, H] definite astfel:
/(t) = volumul de apă din rezervor la ora t în prima zi.
g(t) = volumul de apă din rezervor la ora t în a doua zi.
Observăm că /(8) = O, /(12) = H, g(8) = H, g(12) = O şi că funcţiile/ şi g
slnt continue pe intervalul [8, 12].
Să considerăm funcţia h: (8, 12J • R, h(t) = f(t) - g(t), care va fi de ase-
menea continuă. Avem:
h(8) = /(8) - g(8) = O - H = - H < O,
h(12) =/(12) -g(12) = H - O= H> O.

260
Rezultă că există Ie (8, 12). astfel încît h{t) = O, adică f(t) = g(t), ceea ce
trebuia arătat.

ON 37. Fie C0 v•J>•l aditiv t,d'fantJiilor reale continue pe R, iar C 1 grupul

lld.itiv al /ttncJifl#W derivabile ·şi cu derivată continuă pe R. Oricirei funcţii
cp e ce i se as«i"ză o alli funcţie T( cp) defi'nită pe R prin relaţia

T(cp)(x) = ~• tcp(t) dt.

„o
a), Sii se tletntmStreze ci asocierea cp ! - T(cp) -defineşte o Junc/ie de la C11
.la C 1 , iar tUeasli Jwntfie este un morfism de grupuri;
b) SiS se a,ate ci morjismul T este injectiv;
c) Fie K acea stibm11lţime a lui C1 , formată din toate funcţiile oe avînd
#/IMriJ;oa,11-ele j,n>rietăţi :
(1') rA(@), = cz'(t>) = O.
(2'), ju11Cţilil • este leri•abilă de do1.tă ori în punctul O.
Sfi se arate ci C 1 :# K;
d)· Pe11b'tt wice ci e K se consideră funcţia
c,;'(x)
( ) { - - pentru x # O.
({)c, X = X

ix"(O) pentru x = O.
Să se a11ate ci· .cp. e ce şi si se determine T( cp11) ;
e) FolosnMl rez'Mllatul de la punctu-I precedent, să se demonstreze egalitatea
de 1HulţiMi T(C•) = K.
Dan Raiu, Olimpiada pe ţarăi 1972, ~l. XII

Se>Juţi~. a) Fiecărei funcţii cp îi coresptmde T(cp). Cum cp este continuă

rezultă că şi funf:ţia ~: R • R, lj,(t) = llfl(t) este continuă şi deci admite o
primitivă F. Atunci:

T(cp) (x) = ,~: tcp.(f) dl= F(x}- F(O). Cum F e C 1 , rezultă că T(cp) e C1 •

Avem .apoi:

T( cp1 + cpJ,fx) = ~: t[ cp (t) + cp (t)J dt

1 2 . ~: tcp 1 (t) dt + ~: tcp2 (t) dt =

= T(q>i)(x} + T(q>z)(x), (V) x e R şi deci T(<p 1 + cp2) = T(cp1 ) + T(cp 2).,

c;eea ce arată ~ă T este morfism de grupuri.

2&1
 b) Fie cpi, cp 2 e C0 , astfel ca T(cpi) = T(cp2}. Aceasţă înseamnă că

T(cp 1)(x) = T( cp2)(x), (V) x e R adică~: tcp1 (t) dt = ~: t~ 1(t) dt

sau \.s t[cp 1(t) - cp 2 (t)] dt = O, (V} x e R. Ded11.cem, derivînd:

„O

x[q,1 (x}- cp 2 (x)] = O, (V) x eR, de unde

cp 1(x) - cp8(x) = O, (V) x e R "- {O}. Cum cp1 şi· cp 2 sînt continue, dacă facem
x - O, rezultă cp 1 (0) - cp2 (0) = O.
Aşadar am obţinut cp 1 (x) = cp 2 (x}, (V} x e R, deci cp1 = cp 2 •
Înseamnă că T este un morfism injectiv. · ·
c) Dacă luăm f: R - R, J(x) = arc tg x, avem j e C , dar j'(O) = l,
1
deci f rt K. Aşadar C1 :/: K.
d) Cum ot e C1, rezultă că ot' este continuă, deci funcţia cp.z este continuă
pe R "-{O}. Studiem continuitatea funcţiei cp°' în punctul O.
Avem:
. qi„( x ) = 1,1n1
11m . "'-'(x)
--=
Jim _..;_;_ __;_-'-- = ot"(O) , dec1. cp„ este contmuă
ot'(x) -_ ot'(O) .
z~o x--.O X .s--.o X - 0
şi în O. Aşadar cp°' este continu,ă pe R, adică cp°' e C0 • Avem, pentru x > O:

T(cp,.) (x) = (.s tcpa,(t) dt = Jim (.s tcpoc(t) dt = lim (.s ot'(t) dt = = lim [ot(x) -
Jo :;:~ Je :;:~ Je :;:g
-ot(e)] = ot(x). De asemenea, pentru x < O găsim T(cpoc) (x) = ot(x) şi în
sfîrşit pentru x = O avem T( cp°') {O) = O = ot(O). Aşadar T( cpoc) = ot şi această
egalitate are loc pentru orice funcţie ot eK. Deducem incluziunea Kc T(C°).
e) Se arată uşor că pentru orice funcţie cp e C avem T(cp) e K. În 0

adevăr, notînd ot = T(cp) avem ot{x) = T(cp)(x) = \.s tcp(t) dt.

•O
Atunci ot'{x) = xcp(x) şi deci «(O) = O, «'(O) = O, adică ot verifică ( 1)
În sfîrşit lim oc'{x) - ot'(O) = lim xcp(x) = lim cp(x} = cp(O), deci ot"(O) există,
_s-,,O X - 0 .s • O X .s • O
adică oc verifică (2).
Aşadar oe= T{cp) e K, {V) cp e C0 , ceea ce arată incluziunea T(C') c K.
Ţinînd seama şi de punctul d) rezultă T{C 0 } = K.
ON 38. a) Pentru orice ne N, să se stabilească inegalităţile

262
 b) Să se calculeze
1 x2n: .
lim ~ - - dx.
n • co 8 1 +X
c) Folosind identitatea:
1 . x2•
- - = 1 - x + x2 - x3 + ... - x2n-1 + - - '
l+x l+x

să se arate că lim.(1 - _!_ + _!_ - _!_ + ... - _!_) = ln 2î

n ... co 2 3 4 2n
Dan Radu, Olimpiada pe iară 1977, el. XII.

x2• ~1 x2n
Solutie. a) Cum-- ~ O, ('v') x e [O, 1] rezultă - - dx ~ O.
' l+x 0 1+x

Avem după
1 x2n
aceea ~ .· - - dx E;;
~1
x2U dx - - 11 = - -
= -X2n+1 1
-
0 x + 1 0 2n + 1 0 2n + 1
b) Trecînd la limită în inegalităţile de la punctul a) obţinem

,1 x2"
lim --dx=O.
n • co •O 1 + X

c) Integrăm pe intervalul [O, 1] egalitatea funcţională dată. şi obţinem:

(1 1 ( x2 x3 x4 x2" ) 11 (1 xz"
)
0
1 4- x dx = x- 2 + 3 - 4 + ···· - 2n O
+) 1 + x
0
dx
adică

1
ln 2 = 1- - + -1 - -1 + ... - -1 + ~1 -,x2"- dx.
2 B 4 2n 1 + .x O

Trecînd la limită pentru n - oo şi ţinînd seama că

1 ,x2B
lim ~ - - dx=O, obtinem
•• co •O 1 + .X 1

hm. ( 1 - -1 + -31 - -41 + ... - 2n

-1) = ln 2.
tt • CO 2

263
 ON 39. Fie/: R--+ R, g: R--+ R două fuucţU astfel încît feste continuă,
g monotonă, iar f şi g coincid pe g. Atunci ele coincid peste tot.
Sorin Popa, Olimpiada judeţeanl, 1978, •I. i1lI

Soluţie. Rămîne să arătăm că funcţiile/ şi g iau valori egale în punctele

iraponale. Fie ex e R "\, g şi să considerăm două şiruri de numere raţionale
(x.) şi (Yn) convergente la ex şi astfel încît:
Xn < ex < Y n• ( Y) n E N. (1)
Să presupunem că g este crescătoare (analog s-ar trata cazul cînd g este
descrescătoare). Aplicînd funcţia g în inegalitatea (1) obţinem
g(x.) ~g(ex) ~g(yn)
sau, deoarece/ şi g coincid pe numere raţionale, putem scrie.
(2)

Funcţia / fiind continuă avem lim/(x,.) = /(ex) şi analog lim/(y.) = /(ex),

.,.CI ...
Trecînd la limită în (2) vom obţine deci:
/(a.)~ g(a.) ~f(a.)

adică /(r,.) = g(a.) şi soluţia este încheiată

ON 40. Fie P.(x) = anx3 + bnx2 + cnx + d. cu a., b., c., d. e R,

(V) n e N*. Să se arate că dacă o funcţie f: [O, 3] --+ R are proprietatea că
lim P.(x) = f(x), (Y) x e [O, 3], atunci f este funcţie polinomială.
- • 00

Radu Gologan, Olimpiada judeţeaal. 1979, el. XI

Soluţie. Făcînd x = O, 1, 2, 3 obţinem respectiv:

lim d,. = f(O), (1)

-• 00

lim (an + bl+ Cn + d.) = /(1), (2)

-• 00

lim (Ban•+
. 4b;+ 2c,.-+ d0 ) =/(2), .
(3)
n• GD

lim (27an + 9b/ + 3c0 + d.f = /(3). (4)

11 • 00

Din (1) şi_(2trezultă_că există lim (a/ +_b.~ + c.). {5)

11 • 00

264
Scriind şirul din (3) sub forma
Ba. + 4b. + 2c. + d. = + 2(a. + b. + c.) + d.
6a. +,, 2b.
deducem din (1) şi (5) că există şi lim (6a. + 2b adică de fapt
8 ), există

lim (3a. + b.). (6)

H • CO
Scriind şirul din (4) sub forma:
27a. + 9b. + 3c. + d. = 9(3a. + b.) + 3c. + d., deducem din (1) şi (6) că
există lim 3c., adică există lim c., (7). Din (1), (7), (2) deducem că există
... ao e+ao
lim (a.+ b.), (8). Din (6) şi (8) deducem că există lim[(3a. + b.) - (a.+
e+ao •••
+ b.)] = lim 3a., deci există lim a., (9). Din (1), (7), (9) şi (2) rezultă în
••ao •••
sfîrşit că există limb,., (10).
Notînd atunci a = lim a,., b = lim b,., c = Iim c,., d = lim d. avem
11 • 00 n• eo
pentru orice x e [O, 3] :
f(x) = lim P.(x)
tt • CX>
= lim (a„x3
n+ao
+ b„x2 + c„x + d,.) = ax3 + bx2 +ex+ d,
ceea ce înseamnă că feste o funcţie polinomială pe intervalul [O, 3].

ON 41. Fie/: R-+ R o funcţie reală definită prin f(x) = O, dacă x este
iraţional şi f(p/q) = l/q 3, dacă p, q E Z, q> Oşi fracţia p/q este ireductibilă.
Să se arate că fare derivată tn fiecare punct iraţional x 0 de forma x 0 =
= ./li, k eN.
Radu Gologan, Olimpiada pe ţară, 1978, el. XI

Soluţie. Fie x 0 = .fii, k E N, x 0 E R "-. Q.

I) Fie un şir x~ -+ x 0 cu x~ e R "-. Q, x~ =,I: x 8 , (V) n e N*.
Avem:
f(x~) - f(x 0 ) . 1. f(x~) - f (xo)
, = O, - O . d .
= 0 ec1 ş1 1m , = 0.
x,. - x 0 x,. - x0 n• ao x,. - x0

II) Fie un şir x;-+ x 0 cu x: eQ, (V) n eN*. Avem:

x: = P.q„ , q,. > o şi (Pn, q,.) = 1.

Mai întîi rezultă că q,.-+ co. lntr-adevăr să presupunem prin absurd că

q. -ti co. Aceasta înseamnă că (3) ea> O astfel încît (\t') s E N, (3) n. ~ s
cu qn, ~ ec,. Altfel spus, şirul (q,.) admite un sl!lbşir (q,.,) mărginit. Cum q,.,
sînt numere naturale, rezultă că în subşirul (f/,.,) există numai un număr

165
 finit de valori ale termenilor. Cum Pn • • .fli, scriind definiţia cu E şi luînd
qn
e: = 1, obţinem că de la un anumit rang există inegalitateapn < (1 + ,Jk)qn
şi atunci p,,, < (1 + ./k)q,,, (pentru n. de la acel rang încolo). Rezultă că şi
subşirul (p,,,) este mărginn şi de aici deducem că termenii săi iau numai un

număr finit de valori. Dar în aceste condiţii şi termenii subşirului (p::)

iau doar un număr finit de valori. Dacă avem cel puţin două asemenea Y!iori
distincte, rezultă că (!"•)
q,,,
nu este convergent, contradicţie, iar dacă avem

o singură valoare penfru termenii subşirului ('P"•) , acesta este ~onvergent

q,,,
către acea valoare care este raţională, deci iarăşi contradicţie (limita este
,Jli, care este iraţional).
Contradicţia obţinută arată că trebuie să avem q,, -+ oo. Avem
1
f(x:) - f(x 0 )
,,
= q! _ 1
(1)
Xn - Xo p,. _ ./k q:(Pn - q,../k)
q„
Deoarece efk este iraţional, rezultă P! - q!k :f. O şi atunci IP;. - q;k I este
număr natural nenul, adică Ip;. - q!k I ~ 1, de unde

l ----=- -
i: ~lp,. +,q„.Jkl, ('v') n eN~
IP. - q,.•k I
Mai ţinem seama căfşirul (~:) fiind convergent[este mărginit, deci (3) M >
> 6 cu I!:/ E;; M, ('v') n E N. Trecînd în (1) la module avem:

I= ~ I Pn
- Ip,.+
+ q,,./k I =
./k I -
+ .jk.
1 x; -
/(x:) - f(x 0)
Xo
1
q! Ip,, - q.,./k I "" q:
q„
qn
E;; M
qn
Cum q,.-+ 00, rezultă lim /(x:~ - f(xo) = O.
•• ac X,. - X0

III). Fie acum un şir oarecare x,,-+ x 0 , x„ :f. O, ('v') n E N*. Dacă (x,,) are
numai un număr finit de termeni raţionali, sau numai un număr finit de
termeni iraţionali, atunci practic ajungem la unul din cazurile I) sau II)

266
(începînd de la un anumit rang). Să presupune~ că (xn) are o_ infinitate de
termeni raţionali şi o infinitate de termeni iraţionali; fie (x;,) subşirul ter-
menilor !raţionali şi (x;,) subşirul termenii.or iraţionali. Atunci: '

f(xn) - /(xo) =
x - x0
"
l O dacă
f(x:,) - f(xo)
Xn =
....:.......cc..:.:.....___.:-'-.::c
x:, - Xo
x~,
w ,,
daca x,. = x,.,, deCl
•

l
f(xn) - f(x 0 )1 ~ If(x;'.~ - f(xo) I .şi aplicînd cazul II)
x,. - x 0 x,., - x 0
rezultă lim f(xn) - f(xo) = O.
n ao
• Xn - x0

Cu aceast(.am arătat că j'(.,/k)Jexistă şi este egală cu O.

ON 42. Se consideră funcţia P: R - R de forma
P(x) = anx" + a"_1x"- 1 + ... + a1 x + a 0 unde a, E R, i = O, "·
Să se arate că există c e (O, 1) astfel ca
a
En
1: = P(c).
k=O k +1
A. Coţa, Olimpiada judeţeanl, 19i8
Soluţie. Aplicăm teorema de medie funcţiei P pe intervalul [O, 1], deci
există c e (O, 1) astfel încît ·

(1 P(x} dx = P(c). (1)

)o
~ P(x)dx =
n xt+l
Dar Ea 1-- + fd., astfel că
i-o k +1
C1 P(x) d x = t ~ . (2)
)o k=O k + 1

Relaţiile (1) şi (2} rezolvă problema.

ON 43. Fiefuncţiilef,.: [0,1]-[0, l], undef1(x) = - x2 + 2x iar pentru
('v') n E N şi n ~ 2, f,.(x) = f 1(fn_1(x)), ('v') x E (O, 1]. Să se demonstreze că
pentru orice valoare a lui x e [O, l], şirul Un(x)),.eN este convergent şi să se
reprezinte grafic funcţia f: [O, 1] - [O, 1] definită prin f(x) = limf11 (.x),
ft • OO
('v') x e [O, 1).
Pal Dalyrd, Olimpiada judeţean&, 1971

267
 Soluţie. Fie x e [O, l] fixat. Deoarece O ~ f,.(x) ~ 1, şirul (/,.(x)),.eN
este mărginit. Avem apoi:
f,.(x) - f,._1(x) = f1Un-1{x)) - /,._1(x) = - /!-1(x) + 2/,._1(x) - J,._1(x) =
= f ,._1(x) - fl_1(x) = /,._1(x)[l -'- /,._1(x)] ;';!: O deci /n_1(x) ~ /,.(x),
adică şirul (f.(x)),. eN este crescător. Fiind monoton şi mărginit, este con-
vergent. ln relaţia /.(x) = - f;_ 1 (x) + 2/,._1 (x) făcînd n-+ oo şi notînd
L = limf,.(x), obţinem L = - L2 + 2L, de unde L = O sau L = 1. Deoarece
n• CO

şirul este crescător, avem L ;',!, J.(x}, (V} n E N. Dacă x E (O, l], este clar că
/ 1 (x) > O, deci L ;',!, / 1 (x) > O, adică neapărat L = 1.
Dacă însă x = O, prin inducţie se arată uşor că J11 (0) = O, (V) ne N, deci
în acest caz L = O. Aşadar funcţia/ căutată (sau cum am notat-o mai sus
cu L) va fi/: [O, l]-+ [O, l],
dacă x == O
f(x) = {~ dacă xe(O, 1].
Graficul său se trasează imediat.
ON 44. S« se arate că o funcţie f: R-+ R pentru care f(x) E g- f(x + 1) Et
g Et, are cel puţin un punct de discontinuitate.

L. Panaitopol şi H. Pop, Olimpiada pe ţară,- 1979

Soluţie. Să presupunem prin absurd că/ este continuă. Definim tuncţia

g: R-+ R, g(x) = f(x + 1) - f(x), care va fi atunci o funcţie continuă.

Dar observăm că g(x) e R - g, (V) x e R.
Dar g((- oo, oo )) = interval şi atunci trebuie ca acest interval să fie redus
la un punct (iraţional). Aşadar {3) oe E R - g astfel încît
g(x) = oe, {V) x e R sau f(x + 1) - /(x) = oe, (V) x E R. (1)
Să alegem x 0 e R astfel ca /(x 0 ) e g.
Din ipoteză rezultă/(x 0 + l) E R - g şi apoi/(x 0 + 2) E g. Din (1) avem
f(x 0 + 1) - /(x 0 ) = oe, f(x 0 + 2) - /(x + 1) = oe
0

de unde, prin adunare: /(x 0 + 2) - /(x 0 ) = 2oc, care este o contradicţie,

deoarece membrul stîng este raţional, iar cel drept este iraţional.

268
 Capitolul VII

PROBLEME PREGĂTITOARE PENTRU

OLIMPIADE INTERNAŢIONALE (0.1.M)

Introducere

Iniţierea olimpiadelor internaţionale revine Societăţii de Ştiinţe ::.\Iate-

matice din R.S. România, prima dintre aceste competiţii, avînd loc în ţara
noastră în 1959. La început au participat numai ţări socialiste, dar
începînd din 1968 s-au alăturat şi alte ţări, astfel încît numărul ţărilor partici-
pante, în ultimii ani, este mai mare de douăzeci. Ca urmare, competiţiile devin
din ce în ce mai grele, necesitînd o pregătire intensă şi multilaterală, cu atît mai
mult cu cît programul lor este diferit de cel al olimpiadeloc noastre naţionale.
În particular, ca nivel de cunoştinţe nu se trece peste cel al clasei a X-a, dar
în schimb dificultăţile prezentate de probleme pot fi adesea inedite şi sur-
prinzătoare. După cum se ştie concurenţii români au reuşit în primii ani să
asigure ţării noastre locuri de frunte, apoi a urmat o epocă mai puţin satis-
făcătoare, ca urmare a lărgirii numărului de ţări participante, ceea ce a adus
în programe şi probleme de facturi noi. în ultimii ani însă, ţara noastră a
reuşit performanţe excelente, ocupînd în 1978 primul loc la concursul des-
făşurat în România, apoi locul II la concursul de la Londra în 1979. în ultimii
doi ani participîndu-se cu un număr mai redus de concurenţi, clasificarea
s-a făcut individual, ceea ce ne-a adus succese frumoase în anul 1983 la Paris.
întreaga echipă obţinîn -:1 premii I, II şi III.
Capitolul pe care îl consacrăm.j>regătirii pentru olimpiade internaţionale
nu conţine probleme, care au fost date la aceste concursuri, ci numai probleme
apărute în G.M. de autori români, cu excepţia uneia singure. Considerăm
că prin culegerile de probleme date la astfel de olimpiade, unele traduse în

269
limba română, cititorul se poate documenta singur, iar culegerea noastră
nu preia probleme cu soluţii gata elaborate în nici unul dintre capitole.
Teoria numerelor ocupă cea mai mare parte, avînd în vedere varietatea
metodelor şi a temelor; ceea ce am căutat este stabilirea unor conexiuni cu
probleme de algebră, analiză sau geometrie ca în (OIM 6), (OIM 11), (OIM 13)
sau (OIM 140). Indicatorul lui Euler apare în (OIM 15), (OIM 17), (OIM 16)
şi poate apărea oricind în probleme de olimpiade internaţionale. Probleme
de numere prime sînt, de exemplu, în (OIM 18) sau (OIM 24), iar de repre-
zentare de numere naturale în (OIM 19) şi (OIM 10).
Algebra, oferă probleme clasice ca (OIM 7) şi (OIM 8) semnate de
V. Vâlcovici, precum şi probleme de divizibilitate în inele de polinoame ca
(OIM 4), de proprietăţi ale matricelor ca (OIM 3) sau de reprezentări ale
numerelor naturale ca sume de numere naturale mai mari sau egale cu
n, cum apar în (OIM 1). Cele trei probleme de geometrie privesc
proprietăţi ale patrulaterului inscriptibil, respectiv ale cercului înscris într-un
triunghi oarecare şi ale perechilor de puncte conjugate armonic. Ele
dau loc la comentarii care pun în lumină c.:racterul lor competiţional.
Cititorul îşi va completa fondul de probleme adecvat urmărind unele pro-
bleme şi din alte capitole cum este cel privitor la probleme care suscită alte
probleme sau din partea a II-a a culegerii, consacrată problemelor selecţionate
din reviste din alte ţări.
OIM 1. Arătaţi că oricare ar fi n E N*, nu există două funcţii i"t1jtCti1:e
f, g : {n, -n + 1, H + 2, ... } - N* astfel încft f(k) +
g(k) = k, pentru orice
k ~ n. .
IJ .... 11 Tomescu, G. l\'i:. Metodică, 2/1980

Soluţie. Să presupunem ·prin absurd că există n E N* şi f, g: {n,

n + 1, n + 2, ... ţ-+ N* injective cu proprietatea din enunţ, adică /(k) +
+ g(k) = k pentru orice k ~ n. Atunci f(k) < k, g(k) < k, (V} k ~ n.
. . k 2n+2ko n+k1 lv'
Fie k > n ş1 k1 = n + 2k 0 • Deoarece n + 0 = =- 2-, rezu ta_ca
V

0 2
n + k1 . n + k1
j(n + t) < n + t ie;;; ş1 g(n + t) < n + t ie;;; ----=- pentru orice
2 2
O k 0 • Considerăm mulţimile F = f({n + k 0 + 1, ... , n + k1}) şi G =
ie;;; t ie;;;
-g( {n + k 0 + 1, ... , n + k1}). Deoarece f şi g sînt injective, rezultă:
Card, F = Card G = k1_- k 0 .:_ n + k 0•

Din relaţia f(k) + g(k) = k deducem că f(k) ~. [ ~ ] sau g(k) ~ [ ~],

('v') k e {n + k + 1, ... , n + k1}. Din aceste inegalităţi, rezultă- că cel puţin
0

u~a di~ mulţimile F şi G are mai mult de jumăţate, adică cel puţin [ n ~ ko ]

270
elemente, mai. m1c1. . sau egal e cu [ n + k 1 ] . p resupunem caw F are aceas,a
._w
2
proprietate şi fie F' submulţimea lui F formată din elementele mai mici sau
egale cu [ n ~kil Avem CardF' ~ [n ~ ko l FieF0 =f( {n, + 1, ... ,n+k,})
şi F1 = F' U F 0 • Putem scrie:

CardF 1 = CardF' + CardF 0 ~k 0 + 1+ [ ~ ~ ko ].>ko + n ~ ko ( 1)

Dar F 1 c { 1, 2, ... , [ n +2 k1 J•
'} dec1.

CardF1 ~ [ n+k
2
1 ]
• (2)

Aceasta este o contradicţie, deoarece din faptul că k 0 > n, obţinem

[ n ~ ki ] = k0 +n < k + 0 n ~ ko , ceea ce face ca (1) şi (2) să devină
incompatibile.
OIM 2. Să se demonstreze că, oricare ar fi tJ e N*, avem relaţia
E [1ogt .!!.._] = [.!!.._],
k=I X k
unde k e N* "'- {1} şi x e N*, x ~ O (mod k).
Andras Nemethy, G. M. 11/1980
Soluţie. Fiecărui element x e {l, 2, ... , n}, x ~ O (mod k) îi corespunde
o submulţime A„ c {1, 2, ... , n}, definită astfel:
A.,= {y I 1 ~ y ~ n şi (3) oe ~ o cu y = k:r • x}.

Din k«•x,:;;;n rezultă ::x~logt : , adică ::x=O, 1, 2, ... ,[logt :}ceea

ce înseamnă că mulţimea A„ are [1ogt : ] +1 elemente. Avem egalitatea

•
U A.,={1, 2, ...• n}. (1)
s ;;I! O (mod k)

În adevăr, prima incluziune este evidentă, iar pentru a stabili cealaltă inclu-
~iune este _suficient să observăm că fiecare 1:1umăr y e {1, 2, ... , n} se scrie
m mod umc sub forma y = k%. x cu ix ~ O ş1 x !J!; O (mod k), ceea ce arată
căy e A.,.

271
 Trecînd la cardinale în (1), avem

n== t{1 + [1ogt !!.._]),

•=1 \ _ X
.qi!!O(mod k)

de unde

E[logk !!._] = n-E 1 = n-(n- El)=[~]•

•-t X •=1 k •=1
z~O(mod k) qi!!O(mod k) z;!,O(mod k)

unde am ţinut seama că multiplii lui k cuprinşi între 1 şi n sînt ~ în număr

de [:] •

OIM 3. Fie A şi B două matrici pătrate de acelaşi ordin k (k e N*). Să

se demonstreze că dacă
det(A + nB) = det(nA + B)
pentru cel puţin k + 1 valori distincte ale numărului natural n > 1, atunci
det (A) = det (B).
D. Buşneag, G. M. i/ 1982
Soluţie. Să considerăm~ polinomul în nedeterminata X:
f(X) =:det (A + XB) - det (XA + B).
Acest polinom are gradul cel mult k (matricile sînt de ordinul k şi se ţine
seama de produsele care apar în definiţia unui determinant). Avînd însă cel
puţin k + 1 rădăcini distincte (şi anume valorile lui n din ipoteză), deducem
că J este polinomul nul. Atunci funcţia polinomială asociată

j: R-+ R, f(:x):= det (A + xB) - det (xA + B)

estefuncţia nulă, adicăj(x) = O, (\f) x E R. Făcînd x = O obţinem f(O) = O,
adică det (A) =
det (B).

OIM 4. Fie j, g polinoame nenule cu coeficienţi întregi, astfel încîtj(n)

se divide cu g(n), (\f), ne N. Să se arate că f se divide cit g tn inelul D[X].
Marcel Ţena şi Şerban Mihăescu, G. M. 6/198 \

Soluţie. în inelul Q[X] funcţionează teorema împărţirii cu rest, deci

există polinoamele q, r e Q[X] astfel îucît

J= gq +r şi grad r < grad g. (1)

272
Atunci f(n) = g(n)q(n) + r(n), ('v')n e N; alegînd n 0 e N mai mare decît
toate rădăcinile reale ale lui g, vom avea g(n) -# O, (V) n ;., n 0 astfel căi
împărţind cu g(n) în egalitatea precedentă, putem scrie:

f(n) = g(n) + r(n) , (2)

g(n) g(n)
Fie k E N cel mai mic multiplu comun al numitorilor coeficienţilor polino-
mului q, deci q = _!_ q1 , unde q1 e Z [Xl (şi facem observaţia că numărul k
k
depinde doar de polinomul q şi nu de n). Notînd cu a(n) restul împăr­
ţirii lui q1 (n) prin k avem O ~ a(n) ~ k - 1 şi q1(n) = ..Jllk + a(n), astfel
că înlocuind în (2) obţinem:

f(n) = !_ qi(n) + r(n) = !_ [.J}tk + a(n)] + r(n) , (V) n ;., n0.

g(n) k g(n) k g(n)

Cum din ipoteză, f(n) e Z, din relaţia precedentă rezultă

g(n)
a(n) + r(n) eZ, (V) n~n 0 • (3)
k g(n)

Dar cum lim r(n) = O, există n 1 e N, astfel că

R • CO g(n)

1
__ <r(n) 1
- - < -, (V) n;., n 1 .
k g(n) k
Atunci
_ 1 ~ _ _!_ < r(n) ~ a(n) + r(n) < k - 1 + _!_ = l,
k g(n) k g(n) k k

a(n) r(n) . •
ad1ca - 1 < - - +-- < 1, (V) n ~ n 1 • Notmd
• w
11, 2 = max(n 0 , ti 1), rezultă.
k g(n)
din (3) şi din inegalitatea precedentă:
a(n) + r(n) ~ 0
-k- g(n) - '

sau
r(n) a(n)
g(n) = --k-, (4}

18 - Probleme din Gazeta Matematică - cd. 1037 273

 1 r(n) 1
Cum - - < - - < - , tinînd cont de (4) avem
k g(n) k '

- -1 < - - - < -1 , a d'1ca~ - 1 < a (n ) < 1, d ec1.

a(n)
k k k
a(n) = O, {V) n ;;;i, n 2 •

Din (4) rezultă atunci r(n) = O, ('v') n ;;;i, n 2 • Aşadar polinomul r are o infini-
tate de rădăcini, ceea ce înseamnă că este polinomul nul. Din (1) rezultă
atunci f = gq, relaţie ce există în inelul Q [X]. Există efectiv situaţii în care
polinomul q nu are coeficienţi întregi, de exempţu:

'=X(X+ l)(X+2), g= 2X=>q=_!_X 2 +~x+ 1.

2 2

OIM5. Fie ie, v e Zp[Z], it(Z) = v', v(Z) = Z - w(V) cu w e Zp[Z], unde
peste număr prim, iar t eN. Arătaţi că există un polinom geZp[X, Y] astfel
încît g(u(Z), v(Z)) = Z.
Doru Ştefănescu, G. M. Metodică, 2/ 1980

Soluţie. Fie w(Z) E

= " a1Z 1, cu an =f, O, deci v(Z) = Z - Ea, ZP 1• Fie
1~v i=O

de asemenea g1 e Zp[X, Y], definit prin gi(,X., Y) = YP

I
+Ea~
" I
X 1, pentru
• =0
orice j = O, l, 2, ....

Ridicînd v la puterea p; ooţinem vP' =ZP' -t af (ZP1+

l=U
1 1
)', de unde

V 1 = g; (V1-•, v) pentru j = O, 1, 2, ....

Deoarece u = zi rezultă că polinomul g e ZP [X, Y], definit prin g(X, Y) =

= g0 (g1( ••. (g1_ 1(X,
Y), Y), ... ,), Y) satisface relaţia

Z = g(u(Z), v(Z)).

(ln calculele efectuate s-a ţinut seama peste tot de formula (oe:+ ~)P = zP + W',
('v') oe:, ~ E Zp).
OIM 6. Fie m, n numere naturale impare şi polinomul Pn. m(x) =
= (x - t)n(x + 1r
= ao + alx + ... + an+mxn+m. Notăm cu Cn,m numărul
coeficienţilor a,, i e {O, 1, 2, ... , n + m} nuli, ai polinomului P n. m·

274
 a) Să se arate că c,.,,,. este număr natural impar;
_ b) Fie m, n ;;i:, 3. Atunci condiţia n = m este suficientă pentru ca să avem
1negalitatea c,,,m ;;i:: 3. Este această condiţie şi necesară pentru inegalitatea
respectivă?
Marcel Ţena, G. M. 12/1979
Soluţie. a) Pentru orice x e R* avem

P (:) = ( : - r(: r :~! -

1 + 1 = -= xn+m p (:) = _ P(x) -

de unde prin identificare obţinem: a,.+rr,-J= -aj, ('v')je{O, 1, 2, ... ,n+m}.

'd"J = -
Lum n+m
- - , ob"ţinem a,.+m = - an+m, d e und e a,.+m = o.
2 -2- ~ -2-

.,.cum,
A d aca~ pen t ru un m
· di ce J· e {' O, 1, 2, ... , n +
2 1n - ·1 } avem a1 = O; re-

zultă că pentru k = n + m - j e{ n ~m + 1, n ~m + 2, ... , n + m} vom

avea de asemenea a1: = O. Prin urmare fiecărui coeficient nul de indice
j e{ O, 1, 2, ... , n ~~ - 1} îi corespunde un coeficient nul de indice

k E {- n- +2 m 1 n +2 m + 2, ... , n + m Jş1 mvers. m1nd seama ş1. de fap-

-+ , l .. r· '
tul că an+m = O, rezultă că avem un număr impar de coeficienţi nuli, adică
-a-
c,., m este impar. _
b) Dacă n = m, atunci P,., ,.(x) = (x 2 - 1)", care conţîne pe x numai la
puteri pare. Deci coeficienţii termenilor în x, x3, x5 , ••• , x 2"- 1 sînt nuli şi
aceştia sînt în număr de n. Avem deci cn, m = n ;;i:, 3 şi prin urmare condiţia
n = m este suficientă pentru a avea c•. m;;i:, :3. Yom arăta că această condiţie
nu este necesară, mai precis arătăm că există P.,, m cu n of, m astfel încît
c.,"' ;;i:: 3. lntr-adevăr pentru n = 7 şi m = 15 avem
P 7, 16 (x) = + 1) 8 = (-1 + qx2 - qx 4 + ... )(1 + qx +
(x 2 - 1)7(x
, + qx2 + qx 3 + ... ) = a 0 + a1 x + ... +a 22 x22
~i dacă ţinem seama de n-.odul cum se fac înmulţirile, rezultă a 3 = O şi con-
form celor de la punctul a) avem a 22 _ 3 = a19 = O şi a22 = a 11 = O. Aşadar
a3 = a11 = a 10 = O şi prin urmare c7, 16 ;;i:: 3.

275
 OIM 7. Să se ăemonstr.eze identitatea:
" 1 (-1) 1 • n!
8 2i + 1 · i !(n - i) ! = 2~ (2n + 1) ! ·
11

V. Valcovici, G. M. voi. XII

Soluţie. Vom demonstra mai întîi identitatea
" (-l)'x 2"
~ (x + 2i)i ! (n - i) ! = (x + 2) (x + 4) ... (x + 2n)' (l)
valabilă pentru orice x eR"'-{O, -2, -4, ... , -2n}.
fotr-adevăr, să descompunem în fracţii simple fracţia
I
(x + 2) (x + 4) ... (x + 2n)
Avem
1 " A
- - - - - - -
(x + 2)(x + 4) ... (x + 2n)
=E ' , (V)
x + 2i i=t
x eR"'-{-2, -4, ... , -2n}.

lnmulţind cu x + 2i şi făcînd apoi x --+ - 2i găsim

1
A,= .. ·-
(-21, + 2)(-2i + 4) ... (- 2). 2, 4 .... (-2i + 2n)
1 (-l)'-1
- -
211- 1 (-1)'- 1 (i- 1) ! (n- i) ! 2 - 1 (i- 1) ! (n - i) !
11

Atunci
1 1 " (-1) 1- 1
_.(_x_+_2_)_(_x_+_4_)-
.. -.(-x-+-21-t) =2 11- 1 8(.'\: + 2i) (i - 1) ! (n - i) ! =
1 " (-1) 1 2i 1 "(-1) 1 (x+2·i-x)
= - -2" .E
i-t ( + 2 ') · '(
X 1, 1,. 1l - ") 1, =
1,
- 211 • E ( + 2 ") t.. '(
i=O X 1, 1t - t') .I =
1 " (-1)ix 1 " (-1) 1
= 211 • 8 (x + 2i)i ! (n - i) ! - 211 • ~ i ! (n - i) ! .=
=_]_-~ (-l)'x __l_·t(-l)'C;=---=
211 f-=-6 (x + 2i)i ! (n - i) ! 211 n ! i=U 11

=_2_-t
2
(-l)'x
(x + 2i)i ! (n -
11 i=u i) !
__ 1_(1-1)"=
2·•n !
1 " (-l)'x
= 2 ~ ·(x + 1.i)i ! (n -
11 i) ! '

276
de 1mde
1t (-tf X 2"
~ (x +2i}i ! (n - i} ! - -(x_+_2_)_(_'.\:_+_4_)-..-.(_x_+_2n-} • ·
adică (I).
Făcînd în (1) x = 1 obţinem

n 1 (-1)' 2"
~ 2i + 1 · i ! (n - i) ! = 3.5 ... (2n +. 1) = (2n-+- 1)-!·
adică egalitatea din enunţul problemei.
OIM 8. Să se demonstreze iden#tatea
1'-1 p 1
E E [(-l)iH(q'C!k + C;HIC;Hl)] = zn-I - - q,,,
•=O i=k+l 2

wzde n e~tc ·un număr natural impar, iar p = [ "i] ·

V. Vâlcoviei, G. M. voi. XII

Soluţie. Pentru n număr natural arbitrar, dacă ridicăm egalitatra

/i (cos ~ + i sin ~) = I + i la puterea:n, obţinem

~( n1t + i sin -n1t) = E

[,i]
(- l)kC;k + i [";
1

2 2 cos -
-4 4
E
/,=0 k=O
]
(-WC!k+1_

în cazul î• care n este impar, avem[%l=[n 2 1 ]=P, astfel că obţinnm

2~
'. (cos-+
n;;; i sin-·
n;r) ='E(-WC:"+
P P
iE(-l)kC;H 1.
4 4 k=O 71-0

Scriind egalitatea pătratelor modulelor celor două numere complexe cc in-

tervin în cei doi membri, obţinem

zn = (E (-1 yq1:)2 +(t (-WC!"+1)2 =

k=6 k=O

,. ,.
= EE (-l)"+i([;"q, + (?!k+lC~Hl) .. ( 1)-
k=0j=9

277
.Seriind explicit suma dublă, aceasta va fi egală cu
(C~C! 1+ C!C!) - (C~C; + C!q) + (qq + C!C!)
(- l)"{C~C~" + - ... +
+ C!C;1'+1) - (C!C! + C!C!) + (C;C; +·c:C!) - (C;C! + c:ce)-+ ... +
+ (-l)P+1 (C;C!" + c~c:11+1) + (C!C~ + C!C!) - (C!C! + qC!) +
+ (C!C! + c:c:) + ... + (-1)11+ (C!C;" + qc:,,+1) + 2

+ (-l)"(C;11~ + C;11+1q) + {-1) 11 +1(C;"C; + C;P+lC!) + .... +

+ (-1)2P(C;"C!" + qP+lqP+l).
Observăm că dacă organizăm suma de mai sus ca un „tablou" cu plinii,
şi p coloane, scriind pe fiecare linie cîte p paranteze din sumă,
.atunci suma elementelor de pe diagonala principală a ac,estui „tablou" este
de fapt E" (C!) 2, care se ştie că are valoarea q,.; de asemenea observăm
i=O
că tabloul este simetric faţă de diagonala principală şi atunci suma celorlalte
elemente (care nu sînt pe diagonală) este egală cu dublul sumei elementelor
din partea de deasupra diagonalei principale, adică egală cu
P-1 P
2 E E
(-l)k+1(C;kC;1 + C;H1C;1+1).
ll=Uj=ii+l

Egalitatea (1) _devine atunci

P-1 p
2" = q,. + 2E E [(-1)1:+1 (C;tC!' + C;HlC;l+l)J,
k=Uj=k+1

,care este echivalentă cu cea din enunţ.

OIM 9. Să se arate că pentru orice n e N* are loc relaţia

E" {- l)kk !(C~) A;;!,,_1 = o.

2
k=u ·
Dinu Călineseu, G. M.-A. 5/1972

_ Soluţie. Fie funcţiile/, g: R "'- {O} - R, f(x) = x'!, g(x) = x-". Ave~
fk 1(x) = A!x"-k şi g<t>(x) = (- t)tA~,,_ 1 .~-n-1: pentru O~ k ~ n (cu convenţia
-A~= 1). Avem f(x)g(x) = 1 şi deriv'înd de n ori această egalitate, ţinînd
-seama de formula lui Leibniz, putem scrie
n
,· E C1:..fck>(x)g'"-k>(x) = O<'>
11-0

:278
 Împărţind prin {-l)"x" şi ţinînd seama că (-1)-k = (-1)", egalitatea pre-
cedentă se scrie

'°'
LJ {
n
- l)"CkAkAn-k
n 11 2n-/r-l -
- O•
1-0

lnlocuind şi A!= k ! C!, obţinem

n
E {-l)"k !(C~)2A;;~k-l = o.
k=O

OIM 10. Să se demonstreze că, fiind date două numete 11aturale oarecare
N şi r, există numerele întregi b11 b2, ••. , b, unfr determinate prin condiţii'le:
a) b1 > b2 > ... > b, ;;i:: O;
b) N = C;;, + c;;;1 + ... +ci, unde q= O dacă q>p.
I. Tomescu, G. M. l/1978i

Soluţie. Valorile b1 , b2 , ••. , b, se .obţin în modul următor: Fie b1 cel mai

mare întreg x, care vţrifică inegalitatea N ;;i:: C~. Cu b2 vom nota cel mai
mare întreg x astfel încît N - C;;, ;;i,: c~- 1 etc. Cu b, vom nota diferenţa
N - (C;;, + C1,:-1 + ... + Cf,_,) = ci,= b,. Să arătăm că b1 > b2 , restul
inegalităţilor b2 > b8 > ... > b, demonstrîndu-se în acelaşi mod. Faptul că
b, ;;i:: O rezultă din definiţia lui b,_ 1 .
Obţinem

C6,+1 > N şi de asemenea N - C;;, ;;i:: cx:1,

deciJputem scrie
C;;,+1 - C1, > CX;1. adică C;;~1 > c;;:-1 •
1

Această inegalitate implică b1 > b2, ţinînd seama de definiţia combinărilor.

Să arătăm acum unicitatea unei asemenea scrieri.
Să presupunem prin reducere la absurd că mai există o scriere distinctă de
cea dată în enunţ a lui N ca sumă de combinări:
c;;, + c;;; + ... + ci, =~q, +~c~ + ... + q,
1 1 (1)
unde (b 11 b2 , ••• , b,) -::fa (~v ~2, ••• , ~,).
Putem presupune de exemplu că b1 > ~i, deoarece dacă b1 = ~1 termenii
corespunzători pot fi reduşi şi se repetă acelaşi procedeu pentru b2 şi ~2 •
~,+
Deoarece ~1 > ~2 > ... ~. ;;i:: O rezultă că ~1 - i ;;i:: 1 pentru i = 1, 2, ... , r -1
şi deci:

q, + q:-1 + ... + q, ~ q, +Lq~~l + ... + q,-(,-1)•

279
Ţinînd seama de (1) această ultimă inegalitate implică:

c;;l ~ ql + q~:.1 + ••• + q,-(t-1)• (2)

Deoarece b1~ (31 + 1, obţinem Cb1 ~ q,+ 1 şi deci inegalitatea (2) implică
C&1+1 ~ ql + q~~J + ••• + q 1-(t-1)• (3)
însă aplicînd relaţia de recurenţă a numerelor binomiale, deducem:
C~+1 = e&. + q~1 = q, + Ct:.1 + q~~1 = ··· =
= q. + q~:.1 + ... + q.-(,-1) + C3,-(,-t:,
,ceea ce contrazice inegalitatea (3). Deci valorile b1 , b2 , ••• , b, sînt unic
determinate şi proprietatea este demonstrată.
OUi 11. Fie p un num:ir prim. Să se arate că numărnl termenilor din
şirul 1•umerelor binomiale C~. C!, ... , c:, care sînt multipli de p este egal cu
n + 1- (n1 + l)(n- 2 + 1) ... (111. + 1),
unde n 1, n2, •.• , n11: sînt cifrele scrierii lui n în baza p. Să se deducă proprietatea
.căpentru n = 211: - 1 toţi termenii şirului dat sînt numere impare.
I. TomBscu, G. M. 4/1983
Soluţie. Folosim proprietatea exprimată de problema 2 de la barajul III
,din 31 mai 1982 (Gazeta Matematică nr. 9-10/1982, p. 395-396) şi anume
-dacă notăm f(n) = n(n - l) ··· (n - a+ l) (mod P) şi a=a 0 +a1p +a2P2+
a!
+ ... , n = n0 + n1p + nzP 2 + ... sînt scrierile în baza p ale lui a şi
,n(O ~ a,, n, ~ p - 1), atunci /(n) #0, dacă şi numai dacă n,;., a1 pentru i = O,
1, 2, .... Rezultă că numărul C':a nu este multiplu de p, dacă şi numai dacă
11., ;;;i, a,. Deducem că numărul termenilor, care nu sînt multipli de p, este
tocmai cardinalul mulţimii

+ aJ> + ... + a11:p11:; a0 ~ n 0 , a1 ~ ni, ... , a11: ~ n1:}

{a I a = a0
.adică (n 0 + l)(n1 + 1) ... (n11: + 1), deoarece a0 poate lua n 0 + 1 valori (şi
anume O, 1, ... , n 0 )a 1 poate lua n 1 + 1 valori (şi anume O, 1, ... , n 1 ), ... , iar
.a1 poate lua n 1 + 1 valori (şi anume O, 1, ... , n11:)- Ţinînd seama că în enunţ
-cifrele scrierii în baza p s-au notat cu n 11 n 2, ••• , nk, rezultă că există
,.
II (n,+ 1) numere, care nu sînt multipli de p, deci nu.mirul multiplilor de Peste
,.
tocmai n + 1- II (n, + 1).
Dacă n este de forma n = 211: - 1 = 2k-l + 21<- 2 + ... + 2 + 1, rezultă că

:280
 ,.
n + 1 - IT (n, + l) = 2,. - 2,. = O, deoarece n 1 = 1 pentru orice 1 :!o.i :!o. k;
•=1
astfel în acest caz toţi termenii şirului numerelor binomiale sînt nedivi-
zibili cu 2, adică sînt impari.
OIM 12. Să se arate că numărul de scrieri ale întregului n sub forma
n = n1 n2 nk, + + ... +
unde n 1, n2, ... , n„ sînt numere întregi mai mari sau egale cu 2, două scrieri
deosebindu-l B şi prin ordinea termenilor, este egal cu
C!:½ - qc!:~ + qc::: - ... + (-l)k- 1k.
Ce devine această expre:,ie pentru n = 2k?
I. Tomescu, G. M., 7/1981

sumele parţiale s1 = n 1 , s 2 = n 1 + n 2, ••• , s1 _ 1 =

Soluţie. Să considerăm
= n. 1 + ... + n1 _1.
Aceste sume parţiale permit reconstituirea scrierii lui
n în mod unic, deoarece n 1 = s1 ; n 2 = s 2 - s1 ; . • . ; n 1 = s 1 - s 1_ 1 ; ••• ;
n1 = n - s.t-l• Se observă că există o bijecţie între mulţimea scrierilor lui n
de forma n = n1 + n 2 + ... + n,e, unde nv ... , n,. ~ 1 şi mulţimea „cuvintelor"
strict crescătoare de forma
1 :!o.S1 < S2 < ... < Sre-1 ~n - 1.
Deci numărul de scrieri, în care n 1 ~ 1, este egal cu Ct: l.
Să notăm cu A, mulţimea scrierilor lui n de forma indicată, pentru care
nre = 1. Rezultă, aplicînd principiul includerii şi al excluderii, că numărul
căutat este egal cu:

C~:l - Card (~1 A,)= c::~ - t Card A,+

I l=l
B
1.s;;,<1.s;;k
Card (A; n A,) - ...

Dar E Card (Ai, n A,, n ... n A,p) conţine q

1~i1<i1<--l~<i»:E;;A

ermeni, deoarece indicii i 1 , .•. , iP pot fi aleşi în Cf moduri. Dacă în suma

n = n 1 + n 2 + ... + n„ există exact p termeni egali cu 1, suma celor k - p
termeni rămaşi (care sînt mai mari sau egali cu 2) este egală cu n - ;, ; deci
Card (A,, nA,_ n ... n A,,) = C!:::l pentru orice 1 :!o. p :!o. k, numărul de ele-
mente din această intersecţie nedepinzînd de alegerea celor p indici
1 ~ i 1 < i 2 < ... < ip"'- k.
Rezultă că numărul căutat este egal cu:

q:~ - qc::: + qc::: - ... + (-1)r.- 1q- 1c::i =

-
_ c1:-1
n-1 - k n-2 + c2ck-s
c1ck-2 k 11-3 - ·••
+ (- t)t-lk •
281
 Pentru n = 2k se obţine o singură scriere a lui n ca sumă de k termeni,
care sînt egali cu 2, deci deducem identitatea:

C2f--:-i1- qq;:32 + qq,;-_:13 - ... + (-l)k-1q-1 = 1.

OIM 13. Se consideră mulţimea A a şirurilor s = (si, s 2 , .î., sk) formate

di'li k numere întregi astfel încît [O~ s 1 ~ n pentru i = 1, 2, ... , k şi se notează
m(s) = min {s 1 , s 2 , ••• , s1:} respectiv M(s) = max {s 1 , s 2 , ... , s,J. Să se arate că:
E [m(s) + M(s)]= n(n + Il.
se A
Ion Tomescu, G. M. 8/1981
Soluţie. Observăm că şirul s = (s 1 , s 2, ••• ,s1:) se identifică cu funcţia
s: {1, 2, ... , k} -+ {O, 1, ... , n} definită prin s(l) = Si, s(2) = s 2 , ... , s(k) = s1;,
Atunci mulţimea A este mulţimea tuturor funcţiilor s: {1, 2, ... , k} -+
-+ {O, 1, ... , n} şi deci Card A = (n + 1)1:. Mai observăm că fiecărui şir
s = (s 1, s 2 , ... , sk) e A îi putem asocia şirul s' = (n - s 1, n - s2 , ... , n - sk) eA
şi această asociere este o bijecţie de la A la A. Avem în mod evident
JI(s') = n - m(s) şi atunci putem scrie:
E [m(s) + M(s)] = E m(s) + E m(s) = E m(s) +E M(s') =
seA seA seA se..4 •·eĂ

= E m(s) + E [n - m(s)] = E n = n Card A = tz(n + 1)1'.

seA seA seA

OIM 14. Să se aratei că

r.(n ! + 2n) +r r.(n) ~ r.(n ! + n) + ;,;(2n)
unde r.(x) reprezintă numărul numerelor prime cel mult egale cu x.
L. Panaitopol, G. M.-A. 12/1970
Soluţie. Fie A= {n, n+l, n+ 2, ... , 2n}, B = {n !+n, n! + n+I,n!+n+
+ 2, ... , n ! + 2n} şi să considerăm bijecţiaj: A -+ B,f(x) = x n !. +
Fie x un număr compus din mulţimea A, deci x admite un divizor propriu k.
Evident, k ~ n. Atunci j(x) = x + n ! se va divide cu k, deoarece fiecare
termen este multiplu de k şi astfel f(x) este număr compus. Aşadar prin
bijecţia f toate numerele compuse din mulţimea A sînt „transportate" în
numere compuse din mulţimea B, ceea ce arată că B are mai multe numere
compuse decît A. Rezultă că B are mai puţine numere prime decît A. Dar
numărul numerelor prime din B este r.(n ! + 2n) - 1t(n ! + n), iar al celor
din A este r.(2n) - 1t(n). Rezultă
1t(n ! + 2n) - 1t(n ! + n) ~ r.(2n) - 1t(n),
adică inegalitatea din enunţ.

282
 OIM 15. Fie meN*. Să se calculeze suma
m
E- cp(d),
"I"' d
unde sumarea se f 11,ce după toţi divizorii naturali ai lui m ( inclusiv 1 şi m),
iar cp este indicatorul lui Euler ( cu convenţia cp( 1) = 1). ··
M. Filip, G. M. vol. XI
Soluţie. Fie m = P:•, P:•, ... , P:k numărul dat şi fie S _suma cerută.
Să vedem ce modificare suferă S, dacă se înmulţeşte m cu o putere a unui
număr prim ce nu intră în ţiescompunerea canonică a lui m, de exemplu pa..
V

Sa notam m
V ,

= mpa.
•

ş1 S =
p >

E -m' ,-
cp(d ).
tl'lm' d'
Divizorii lui m' sîrit de două categorii: cei ce nu conţin factorul prim p,
aceştia fiind de fapt toţi divizorii lui m, respectiv cei ce conţin puteri ale
factorului p, aceştia obţinîndu-se din divizorii lui m înmulţiţi pe rînd cu p,
cu p 2, •••• cu p«.
Rezultă egalitatea

S' = Em' ~·.

d! I d
?(d') = E~- cp(d) + E~- rp(pd) +
d pdd Im d Im

- m' m'
+ E---. cp(p2d) + ... + E-. rp(pa.d).
a,m P2d pa.d dim

Insă p fiind număr prim ce nu intră în descompunerea lui m, va fi relativ

prim cu toţi_:divizorii lui m şi atunci, funcţia cp fiind multiplicativă, vom avea
S' = L; m'9(d) + L; m'q,(p) ep(d) + '5:m'?(P2) cp(d) + ... +
tl1m d a:m pd ~ p 2d
+E m' 9(pa.) 9(d) =E m' cp(d) . [ 1 + cp(p: + cp(~2) + . • . + cp(p«)].
tllm p«d a1m d P11 p- pa.
Dar p fiind prim w~m p~p') = p•- 1 (p - 1) p~ntru 1 ~ i ~ x, astfel că
,<P') p-
-r= p
t
•
Continuînd, obţinem

S' = E
dim
m'cp(d) •
1
[t + a.(p -
P
1)] = E mpa.cp(d)
d
a1m
. [l + a.(p - 1)] =
p
= p«- 1 [p+ a.(p- l)]S = pcc- 1[(a. + 1) (p - 1) + l] S = pa.[(a.+ 1) ( 1-¾ )+
+ ;J-s.
283
 Pentru m 0 = 1 avem S0 = E cp (d) - 1 şi dacă înmulţim succesiv pe m0 = r.
d I 1
cu P~•, 1:•, ... , P:t, obţinem în baza celor de mai înainte:

S = E mcp(d) = P~• P:• ... p:e ·{ («1 + 1) (1---- _!_) + _!_] x

dim d Pi· Pi
x[(«2+ 1)(1- ;J+ ;J· •·· •[(«t+ l)(t- ;J+ ;J=
= rr[(«; + 1) (1- _!_)
m
1-1 P,
+ _!_] = n[1 + (1- _!_)].
P, p.
m
;-1
«1

OIM 16. Să se arate că pentrn orice n e N, n ,I, 2, n ,I, 6, are loc ine-·
galitatea:
cp(n) ;;.,-Jn
unde tp(n) este funcţia liti Euler (pentru, orice ne N, cp(n) reprezintă numărul
m,merelor naturale mai mici decît n şi prime cu n).
Dan Raelu, G. M.-A. 9/ 1970-

Soluţie. Reamintim că dacă p este număr prim, atunci cp(p 11) = pr 1 (p-'"- 1}
pentru orice « e N*. Demonstrăm acum următoarele inegalităţi:
li

( 1) q,(2"') ;;., 2 2 , pentru «;;., 2.

li

(2) cp(P"');;.,p2 , pentru p prim;;.,3 şi «eN*.

li

(3) cp(P"') ;;.,./i, · P2 , pentru p prim;;., 5 şi « e N*.

În adevăr, (1) se scrie succesiv:
li
- «
2«- 1 (2 - 1) ;;.,2 2 - «- 1;;., -«>«;;..2.
2
"
Inegalitatea (2) se scrie p«- 1(p - 1) ;;.,p2 ; dacă « = 1 a:easta devine
p- 1 ;;., .JP- «> p;;., 3 +2 V5 , evident; dacă «;;., 2 inegalitatea este ec h"1va lentă
.!. - 1
cu p 2 • (P - 1) ;;., l, care este evidentă.
0t

Inegalitatea (3) se scrie p«- 1(p - 1) ;;.,/ip2 ; dacă « = 1 ea devine P -

.!.-1 -
- 1;;., .j2p- p;;., 2 + ,J3, evidentă; dacă «;;., 2 avem p 2 • (P - 1);;., .J2, care
este de asemenea evidentă pentru p;;., 5. Fie acum n e N*, n;;., 2.

284
Dacă 1J = P~•P:• ... p'f!', unde Pv p2 , ••• , Pt sînt numere prime mai mari sau
egale cu 3, vom avea conform cu (2):
ex, o-1 «t

cp(n) = cp(pr1) cp(P:O) ... q,(p:t) ~ p/p/ ... , pŢ = ✓n.

Dacă n = 2«. P:• ... P:• cu ix 1 ~ 2 şi p2 , Pa, ... , Pt numere prime mai mari
.sau egale cu 3, vom avea conform cu (1) şi (2):

Dacă n = 2p:• P:· ... nk

cu P2, Pa, .. ,, Pt numere prime~ 3 şi k mai mare
:sau egal cu 3, atunci avem cel puţin un p, ~ 5. Folosind (2) şi (3) avem:
"'1 O<J
- T T -
cp(n)= q,(p~ 1) IT q,(p,1) ~ ✓2 · p; . IT P; = .Jn.
j-:/,i

·:tn sfîrşit, fie n = 2 • 32 l dacă ix~ 2 avem

0<

cp(n) = cp(2) cp(3") = 3«- 1 (3 - 1) = 2. 3«- 1 ~ ../2. 32 = ,/n;

-dacă ix= 1, adică tl = 6 inegalitatea din enunţ nu mai are loc.
De asemenea pentru ot = O avem n = 2, şi de asemenea inegalitatea este
falsă.

Oll'tl 17. Fie ne N, n ;;i, 2. Să se arate că n se divide w n - cp(n) dacă

.şinumai dacă n este o putere a imui număr prim. [Prin cp(n) am notat indica-
torul lui Euler].
Marcel Tena, G. l\I. 11/1982

Soluţie. Să presupunem că n se divide cu n - qi(n) deci (3) te N cu

,n = t(n - cp(n)) sau
(t - l)n = tcp(n). ( 1)
Fie n = P:•P:• ... P:•, unde P1 < P2 < ... < Pt sînt numere prime. Vom
arăta că avem k = l. Să presupunem prin absurd că avem k ~ 2.
Cum <p(n) = P:•- 1P:•- 1 ... p:-- 1(p 1 - 1) (P 2 - 1) •.. (Pt - l) relaţia (1) devine
după simplificări ·
(t - l}PtP1 ... P1: = t(P1 - 1) (P2 - 1) ... (Pt - 1). (2)
Din această egalitate rezultă că numărul prim p„ divide cel puţin unul din
numerele t, P1 - 1, p 2 - 1, ... , p,. - l şi cum nu poate divide nici unul
din numerele P1 - 1, Pa - 1, ... , P1: - 1 rezultă că p„ divide t. Aşadar
(3) ue N cu t = up,.. (3)

285
Relaţia (2) se mai scrie
t
--=;
P1 Pz p"
t ~ 1 P1 - 1 Pz - 1 PJ; ::- t
de unde

1 1-=(t +
+ -t-l 1 1 1
·)(1+ )··•(l+ )> (cumk>l)
P1 - 1 Pz - 1 p" - 1

> (1 + ' 1 )k ; ;•, 1+ k •

p" - 1 , p" - 1

Rezultă - 1- > _k_ sau P1c - 1 > tk - k sau încă tk < P1c + k- 1 şi ţi-
t- 1 pJ;-1
nînd seama şi de (3): kup" < P1c + k - l adică P1: < k - 1 ~ 1, ceea
uk - 1
ce este o contradicţie.
Aşadar k = 1 şi atunci n = N•• Reciproc, dacă n = p« (cu p prim) avem
n - cp(n) ~ p« - (p~·- p«- 1) = p«- 1, deci n se divide' cu n - f(n).
OIM 18; Fie S„ suma primelor n niimere prime mai mari ca 2. Să se
determine n astfel încît · - ,,:
S =6n 2 +7+(-1)".
„ 4

Florin Vulpescu Jalea, G. M:., 4/1983

Soluţie. Considerăm şirul (a,.)neN• definit astfel: a1 = ~. a2 = 6 · 1 - 1
a3 = 6· 1 + 1, a4 = 6· 2 - 1, a 5 = 6· 2 + 1, ... (şirul tuturor numerelor
naturale de forma 6k + 1). Se constată uşor că a,= 6[ !]- {-1)', pen-
tru orice i;;;.. 2. Vom demonstra egalitatea:

t:,;·,=6n 2 +7+(-1)", ('v')n;;;•- 1. {l)

•=2 n
Într-adevăr dacă n = 2k + 1, ke N, se obţine
2k+1
Ba,= B a,= 3 + [(6. 1 - 1) + (6 · 1 + 1)] + [(6 · 2 - 1) + (6 · 2 + 1)] ..j-
~ -1 i= 1

+ ... + [(6 k - 1) + (6k + 1)] = 3 + 12(1 + 2 + ... + k) =

· n-1 n+l 6n +6 6n +7+"{-1)9 2 2
= 3 + 6k(k + 1) = 3 + 6 · 2 - ·- 2 - = 4 = 4 •

286
iar pentru n = 2k, k e N* se obţine

Ea,= Ea,= 3 + [(6 · 1 -

" k2
1) + (6· 1 + 1)] + [(6· 2 - !) + (6· 2 + 1)] +
,-1 i-t

+ ... + [(6(k - 1) - 1) + (6(k - 1) + 1)] + (6k - 1) = 3 + 12 · [1 +

+ 2 + ... + (k - 1)] + (6k - 1) = 6k + 2 + 6k(k - I)= 6k 2 + 1 =
= 6· 2 + (!:)
2 = 6n 2 + 8 = 6n 2 + 7 + (- 1)n .
2 4 4
Fie P1 = 3, p2 = 5, p3 = 7, h = 11, ... şirul numerelor prime mai mari
ca 2. Deoarece oricare asemenea număr prim este de forma 6k ± 1, deducem
inegalitatea p,~a,, (V) ie N*. Rezultă
" " (tl6n +7+{-l)" 2
S,. =EP,;;i,Ea,= -----, (V) neN*. (2)
•=1 i=l 4
Observăm însă uşor căp 1 = a 1 = 3,p 2 = a 2 = 5, Pa= a 3 = 7, P4 = a4 = 11,
p6 = a5 = 13,p 6 = a6 =
17,p 7 = a7 = 19, p 8 = a 8 = 23, p9 = 29> a9 =25.
Rezultă că în inegalitatea (2) avem egalitate pentru ne {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8},
iar pentru n ~ 9 avem inegalitate strictă. Aşadar valorile căutate pentru
n sînt primele 8 numere naturale nenule.
OIM 19. Să se demonstreze că pentru orice număr natural n ~ 2, există
un numărnatural m, care se poate scrie, simultan, ca sumă de 2, 3, .. , n pătrate
perfecte nenule, de numere întregi.
l'vfarius Cavacl1i, G. M., 4/ 1980
Soluţie. Vom demonstra mai întîi că orice număr natural p ~ 1 se_ poate
reprezenta sub forma a 2 + b2 - c2 cu a, b, ce N*. ln adevăr, dacă p este
par, putem să-l scriem sub forma p = 2k + 2 şi luăm 1, b = k + 1, a=
c = k; dacă p este impar, putem să-l scriem sub forma p = 2k + 5 şi luăm
a= 2, b = k + 1, c = k (peste tot, k ~ 1).
Pentru rezolvarea propriu-zisă a problemei, vom proceda prin inducţie după n.
Pentru n = 2 este evident, luînd m = 12 + 12 •
Să presupunem că pentru n existăm cu proprietatea din enunţ şi să arătăm
că pentru n + 1 găsim un alt număr m' cu aceeaşi proprietate. Să presupunem
de asemenea că m~7. [Aceasta, deoarece observăm uşor că m~n. iar
dacă am presupune m ~ 6, atunci şi n ~ 6 şi aceste cazuri pot fi verificate
direct].
Conform ipotezei de inducţie, putem scrie
m= ar
+ ai = b~ + b~ + b: = ... = ~ + ~ + ... + l;.
Dar conform cu cele demonstrate la început, putem scrie m = a 2 + b2 - c2 •
Luînd atunci m' = m + c2 , vom avea m' = a 2 + b2 =a?+ a:+ c2 =

287
= bf + b~ + bi +c 2 = ... = lf + ~ + ... + ~ + c 2 şi problema este rezol..
vată.

OIM 20. Sâ se demonstreze că există o 1·nfi111:tate de numere naturale a

astfel că pentru orice număr natural n, nttmărul Z = n 4 + a, nu este n1tmă1"
prim.
G. M. B -4. 1970„ OUi 1969'.,
Soluţie. Prin descompunerea lui Z în factori avem:

z= n« +« = n« + 2n /a + a - 2n ./a = (nlr: + .fa)

2 2 2 _ (nV 2/a.) 2 =

= (n 2 + -la+ nV 2.;"i) (n + ./a - ,,y 21a).

2

Fie V--
2Ja = k e N. Rezultă 2,Ja = k2 sau 4a = k4 •
.
k4
Deci a= - ·
4
Pentru k = 2m (m E N) se obţine

Z = (n 2 + 2m2 + 2mn) (n2 + 2m 2 - 2mn).

Dacă m > 1 şi deci k > 2, vom avea
n2 + 2m + 2mn;?-2m
2 2 ~8
şi
n2 + 2m 2 - 2mn;,,(n - m) 2 +m 2 ,);m2 .,114
adică cei doi factori sînt mai mari decît 1, deci Z nu este număr prixi.
Deci a E {8 2 , 182 , 32 2 , ••• , (2m2 ) 2 , ••• }, adică există o infinitate de astfel de-
numere.
OIM 21. Să se găsească cel mai mic număr diviz1"bil cu 19, avînd toate
cifrele egale.
Elorţn Nicolăiţă, G. M. 1/ 1982
Soluţie. Fie A = aa ... a cel mai mic număr cu cifre egale, divizibil cu 19-.
" cifre
Deoarece A = a. 11 ... 1, rezultă că numărul B = 11 ... 1 este divizibil cui
n cifre n cifre
19 şi
cum B~A. va trebui să avem chiar egalitate: A== B (adică a= 1).
Aşadar A= 11 ... 1, rămînînd să-l determinăm pe ff minim cu proprietatea
n cifre
că A se divide cu 19. Putem scrie
A = 1 + 10 + ... + 10n- 1 = _!_ (to• -
9
1)

de unde rezultă că 10" - 1 se divide cu 19.

288
Considerăm corpul (Z19,+,.) al claselor·de resturi modulo 19 şi grupul mul-
tiplicativ (Z19"'{0},.), care;are i8 elemerite.· În acestgryp vom avea 'j ro~ .
şi cum n este minim, înseamnă că n reprezintă ordinul elementului 10 în
grupul menţionat. .
Din teorema lui Lagrange rezultă că ordinul unui element divide ordinul
grupului, deci n divide 18; adică n. ·e {l, 2;,3, 6, 9, 18}.
Avem:
~-,,,.._,.,,,..__,,..__,,,.._ AA,,.._r,A
10 1 = 10; 10 2 = 5; 103 = 12; 106 = (10 3) 2 = 11; 10 9 = 106 • 103 = 18 Ş!
 "
1018 = 1, ceea ce arată că n = 18. Rezultă că numărul căutat este A de n ,.. l.
18 cifre

. Oll\J 22. Fie m ~ 1 un număt. natural. Să se arate că p1'odusul a m. numere

naturale distincte în progresie aritmetică. este divizibil m ,n ! dacă r,iţia pro,.
gresiei este un număr p1'im w m !. ·
• • * G. M. 10-11/1983, Barij

Soluţie. Vom demonstra proprietatea prin inducţie după nz. Pentru

m = 1 proprietatea este evidentă. Pentru m = 2, deducem din ipoteză că
raţia este număr impar şi atunci cele două numere în progresie aritmetică
!:'Înt de parităţi diferite, astfel că produsul lor se divide cu 2 !. Să presupunem
proprietatea adevărată pentru m - 1 şi să o demonstrăm şi pentru m. Fie
r raţia progresiei şi a, a + r, ... , a + (m - 1) r cele m numere în progresie
aritmetică. Arătăm mai întîi că

a(a + r) ... [a+ (m - 1) r] = (a + r} (a+ 2r) ... (a + mr) (mod m I).

Într-adevăr, dacă facem diferenţa, avem

a(a + r) ... [a + (m - 1) r] - (a+ r) (a + 2r) ... (a+ mr) =

= (a+ r} (a+ 2r) ... [a + (m - 1) r] (-mr). (2)

Deoarece r şi 1) ! este divizor al lui m !, rezultă

m ! sînt relativ prime, iar (m -
că r şi (m - 1) ! sfut de asemenea relativ prime. Pe baza ipotezei de inducţie
rezultă atunci că produsul (a +,:)(a+ 2r) ... [a+ (m - l)r] se divide cu
{m - 1) !. Astfel, membrul drept din (2) se va divide cum! şi prin. '!lrmare (1)
este demonstrată. Aplicînd congruenţa (1) succesiv de un anumit număr
de ori, obţinem congruenţa:

a(a+ r) ... [a+ (m - 1) r]s(a + kr)[a +

+ (k + 1) r] ... [a+ (k + m - I) r], (v)keZ. (3)

19 - Probleme din Gazeta Matematică - cd. 1037 289

Deoarece r şi m ! sînt relativ prime, există u, v e Z astfel încît u, + vm ! = 1
deci aur + avm ! = a sau a + (-au) r = avm !. Luînd k = -au, obţinem
aşadar a+ kr=0 (mod m !). Înlocuind atunci în (3) acest k găsit, va rezulta

a(a + r) (a+ 2r) ... [a+ (m - 1) r]=O (mod m !),

ceea ce arată că proprietatea este valabilă şi pentru m.
OIM 23. Găsiţi ultimele 5 cifre ale numărului 51981 .
G. M. 7/1981
Soluţia I. Cea mai mică
putere a .lui 5 care depăşeşte pe 105 (are mai
mult de 5 cifre) este 58 = S90 625 = .Jll10 5 + 90 625. Atunci ridicînd la
puterea k, obţinem 5s.e = .Jlll0 6 + 90 6251:.
Se constată prin calcul că ultimele 5 cifre ale numărului 90 6252 sînt 90 625
şi de aici, prin inducţie după k, putem uşor arăta c~ ultimele 5 cifre ale nu-
mărului 90 6251: sînt tot 90 625, pentru orice k e N*. Aşadar:
58 = .Jlll0 5 + 90 625, ('v') k e N*.
Cum 1981 = 1976 +5= 8k + 5, rezultă că putem scrie:
51981 = 531: • 55 = (.Jlll0 5 + 90' 625) • i3 125 = .fll 103 + 283 2Q3 125 =
·= .flll0 + 3 125,
6

adică ultimele 5_;,.cifre ale numărului 51981 sînt 03 125.

Soluţia II. Arătăm că 51981 :: 55 (mod 105 ). ln adevăr, dacă notăm
A = 51981 - 55 , avem

A= 5&(51D1s - !) = 5&[(58)2'7 - 1] = ..Al[55· (58 - 1)] =

= .fllL55 (5-;-- 1) (5 +_ 1) (5 2 + 1) (5 4 + 1)] = .fll5·5 • 26 = _flllOi

şi afirmaţia este dovedită. Rezultă

51ea1 = .Jlll05 + 5s = .Jlll05 + 3 125,

ceea ce înseamnă că ultimele 5 cifre ale numărului 5 1981 sînt 03125.
OIM 24. Determinaţi toate n•ume,ele prime p pentr,u care numărul 29 + pa
este ăe asemenea prim. ·
S. Mai.rus, G. M. 10/1981 (dupA Kvant)
Soluţie. Notăm + pz; orice număr prim p ;;ii, 5 este de forma
N(p) = 211
p = ..Jll3 ± l, deci p = ./ll,3 + 1.
2
AtunciN(P) = 2P + Jtl.3 + 1,însăpesteimparşiatunci2 9 +- 1 = .Jll(2+1)=
= ./ll3.
290
Rezultă aşadar N(p) =
Jll.3 şi cum pentru p ;)a 5 avem· N(P) 3, înseamnă >
că pentru orice număr prim p
;;i, 5 numărul .V(p) nn poate fi număr prim.
Rămîne să încercăm numerele prime mai mici decît 5, adică p 2 şi p 3. = =
Avem N(2) =8, care nu este prim şi N'B) =
17, care este număr prim
Aşadar soluţia problemei este unică şi anume p 3. =
OIM 25. Pe cele şase feţe ale unui eul, se scriu numerele de la 1 la 6 astfel
ftJCft să nu existe feţe diferite avînd tnscrise pe ele acelaşi mtmăr. Să se demonstreze
1-ă nu este posibil ca suma numerelor de pe cele trei Jeţe care se întîlnesc într-un
vtrj să fie aceeaşi pentru orice vîrf al cubului.
Dan Laseu, G. M. 11/1981
Soluţia I. Fie cubul [A 1A 2A 8A 4B 1Bs-B8.BJ în.care [A 1A 2A 3A4J, [B1 B 2 BsB4J
s!nt feţe opuse, iar. I A,B, I (i = 1, 2, B, 4) sînt mschii. Să·notăm cu a, b, c, ă
respectiv numerele înscrise pe feţele [A 1A 2A3A4J, [A 1A 2B 2B 1J, [A2A2B2B2J,
[A 1A 4B 4BJ. Suma numerelor înscrise pe feţele ce au comun punctul A 1 este
a+ b + d, iar suma numerelor înscrise pe feţele ce au comun •punctul Ait
este a+ b + c. Dacă am presupune că suma respectivă este aceeaşi pentru
toate vîrfurile, ar rezulta în particular a + b + d = a + b + c, adică c =d,
contradicţie.

Soluţia. II. Să presupunem că suma re!::pectivă este aceeaşi pentru

fiecare din cele 8 vîr:furi şi fie n valoarea acesteia (în fiecare vîrf). Fiecare
număr din mulţimea {1, 2, 3, 4, 5, 6} apare ca termen în patru sume,
corespunzătoare celor 4 vîrfurf ale feţei care poartă numărul respectiv. Făcînd
atunci suma tuturor suineloţ clin cele 8 vîrfuri, voin avea
8n = 4(1 + 2 + 3 + 4. + 5 + 6), de unde u = 21/2; adică .n nu este
natural, ceea ce este o contradicţie.
OIM 26. Să se arate că ortocentrele triunghiuri ier formate de cîte două
laturi şi o diagonală ale unui patrulater inscriptibil, sînt virfurile unui alt
patrulater congruent cu acesta.
A. V. Mihai, G. M. 9/1981

Soluţie. Să observăm mai întîi că dacă ABCD este un patrulater convex

şiG1, G1, G3, G,· centrele de greutate ale triunghiurilor ABJ?, ABC, CDB,
CDA, atunci patrulaterele G1 G,p3G4 .şi ABCD sînt asemenea. tn· adevăr.
dacă M este mijlocul laturii JAB j; avem

:I AfG1 ii
--~= ·ii MG2 li .=-•
1 d e un d e rezu ltva G1G2 li CD ş1
. li G1G21l 1
..:.:.--"--~=-·
IIMDil !IMC!i .. 3 ' IICDII 3
Analog pentru celelalte, ceea ce arată că patrulaterele G1G;Jj.3G4 şi ABCD
au laturile respectiv paralele şi proporţionale, deci sîrit asemenea, raportul de
asemanare f""nn d - 1 •
V .
3

291
În cazul nostru, patrulaterul ABCD fiind inscriptibil rezultă că dreptele
Euler ale triunghiurilor ABD, ABC, CDB, CDA sînt concurente în O, centrul
cercului circumscris patrulaterului ABCD (pentru că O aparţine fiecărei
drepte). Notînd cu Hi, H 2 , H3 , H 4 respectiv ortocentrele triunghiurilor de
mai sus, se ştie că H,, G,, O sînt coliniare şi situate în această ordine (aparţin
dreptei Euler a triunghiului respectiv) şi avem:
·or. " - -
_l_c:r_i!~! 1 . = 1· 2 3 ,t
- ' - ' i , , , ~.
IIOH,ll 3
Rezultă uşor G.G 2 li H1H 2 şi li 1!G
i, I
1G2 i =..!.__şi analoaaele ceea ce arată că pa-
H1H2 li 3 . b ,

trulaterele G1G2G3G, şi H 1H 2 H3H 4 sînt asemenea, cu raportul de asemănare 1/3.

Din _cele de mai sus rezultă că patrulaterele ABCD şi H 1H 2 H 3H 4 sînt ase-
menea, cu raportul de asemănare 1, adică sînt congruente.
Observaţi'.e. Notînd cu 0 1 , 0 2 , 0 3 , 0 4 centrele cercurilor Euler ale
triunghiurilor ABD, ABC, CDB, CDA, ţinînd cont că H;, 0 1, O sînt coliniare
. "t t • tv d' . v li onl li
ş1 s1 ua e m aceas a or me s1 ca - - - =- .
1 i. = l , 2, 3, -:r,
... rezu ltwa caw
' IIOI-11:! 2
patrulaterul 0 1 0 2 0 3 0 4 este asemenea cu ABCD.
OIM 27. Fie {f) un cerc conce·1.itric cu cercul înscris în triunghiul oarecare
ABC, iar la, la, le distanţele unui punct M din interiorul, triunghiului ABC
sit1,at pe (f) (în ipoteza că există ,isemenea puncte) la punctele de contact ale
cercului înscris cu laturile I BC !, j CA I, I AB j. Dacă a, b, c sî~t Z.ungimile
lat-urilor I BC I, I CA I, I AB I ale triunghiului, să se arate că valoarea expresiei
E = a~+ bij +c~ este constantă, oricare arfi poziţia lui M din interiorul
triunghiului şi situat pe (f).
Toma Albu, G. M. 9/1963

Soluţie. Fie un cerc de centru O şi de rază r, tangent unei drepte (D)

t punctul P (fig. OIM 27), iar Jf un punct clin plan cu !IOM li= R şi
[1.J.1 P !I = l (numerele r, R, l sînt date). Fie Jvl'
proiecţia ortogonală a lui AI pe (D) şi Jj.i'vlM' li=
,,/'-,... ./"-,..,
= d. ~otăm m(M'1vIP) = m(ivJPO) = IX. Avem
evident d =
l cos oe şi R 2 = ţJ r2 + - 2lr cos oe,
de unde deducem
(d) 12 + ,2 _ R2
d=----·
Fig. Oil\I 27 2r
Revenind la problemă, să considerăm distanţele da, d,,, d, ale lui JJ la BC'
CA, AB. Conform consideraţiilor anterioare avem:

d,,=
~ + y'l - R2 (1), d~ = ~ + r2 - R2 (2), de= ~ + ,2 - R2 (3)
2r 2r 2r

292
unde r este raza cercului înscris în t:Tiunghiul ABC, iar R este raza lui (r).
Înmulţind re.laţiile (1), (2), (3) respecti~ cu~, .!!.._, !.... , apoi adunînd
. 2 2 2
relaţiile. astfel obţinute şi ţinînd seani.i că. lvl .este situat în interiorul· triun-
ghiului ABC, avem

S = _2_ [E + (a +'b + c) (r2 - R2)J,

4r
unde S este aria triunghiului.
Dar S = pr, deci 4pr 2 , E + 2p(r2 c, ~ 2}, de unde E = 2p(r 2 + R 3)=const.
Observaţii. 1. Problema se poate.pune şi invers. Să se găsească locul punctelor
M. din plan pentru care al!+ b~ +el~= k = constant.
DaFă notăm cu R distanţa de la M la centrul cercului înscris în triunghiul ABC,
urmînd procedeul de mai .înain.te se găseşte:

al;+ b~ + cf. = k = 2p(r +R 2), de·unde R = li 2~ - r2 = constant.

Dacă R ~ r adică k ~ 4pr 2 , locul cerut este întreg cercul concentric cu cercul
înscris şi V
2~ - r 2 • In cazul în care acest cerc intersectează laturile
cu raza
triunghiului ABC, locul lui M este constituit din arcele acestui cerc incluse
în interiorul triunghiului.
Dacă cercul de mai înainte conţine în interiorul său punctele A, B, C locul

cerut este mulţimea vidă. Evid~nt trebuie să avem !!._ ~ r 2 sau k ~ 2pr2 •
·. - ip
Dacă k = 2pr 2 , locul cerut este centrul cercului înscris în triunghiul ABC.
2. Dacă se consideră şi punctele de pe cercul· (r) situate în exteriorul
triunghiului avem de exemplu, pentru punctele· de pe (r) care se află tn
A ..
interiorul unghiului BAC, relaţia

- al; + bij .+ cfo = 2p(r 2 ţ R 2),

iar pentruApunctele de pe {I')··.situate ,.în interioru]
. unghiului opus la.,yîrf . cu
unghiul BAC avem
al; - b~ - el; = 2p(r2 + R 2).
OIM 28. Fie (A, A') şi (B, B') două perechi de puncte conjugate armonic
tn raport cu două pu,ncte date I şi ], iar a; şi ~ mijloacele segmentelOt' I AA' I
şi I BB' I• Să se demonstreze că: condiţia necesară şi suficientă pentru ca pune-

293
tele A şi A' să fie conjugq,te armonic: fn ,aport c11 B şi B' este ca oe şi ~ să fu
conji,gate armonic în raport ca I şi]. l:)
G.Ţi/eioa. G. M.
Soluţie. Fixăm un sistem de coordonate 'pe dreaptă şi fie a, a', b, ~•,
i, j respectiv abscisele punctelor A, A\ B, B', I, J iar x şi y abscisele
punctelor (X şi ~- Reamintim că punctele de abscise u, v sînt conjugate
armonic în raport cu punctele de abscise t, s, dacă şi numai dacă are loc
loc egalitatea
(u 2(uv + ts).
+ v)(t + s) =
Deoarece A şi A' sînt conjugate armonic în raport cu I şi J; a,•em
(a + a') (i + j) = 2(aa' + ij). (l)
iar: din faptul că B şi B' sînt conjugate armonic în :raport cu I şî J, avem
(b + b')(i + j) = 2(bb' + ij). (2)
Deoarece :.r: şi ~ sînt mijloacele segmentelor I A.A' I şi I BB' I, putem scrie
a+ a' b + b'
X=--,
. 2 Y·~. - 2- · (3)

Condiţia necesară şi suficientă· ca A şi A' să fie conjugate armonic în rapotli--

cu B ,şi B' este

(a + a')
+ b') = 2(aa' + bb').
(b (4)
Dar din (3) avem a+ a'= 2x, b + b' = 2y, iar clin (1) şi, (2) avem
2aa' = (a ~ a') (i + j) - 2ij = 2x(i + j) - 2ij,
2bb' ~. (b -1, b')(i + j) - 2ij = 2y(i + j) - 2ij.
' '

Atunci, egalitatea (4) este echivalentă cu

2x • 2y = 2x(i;, j.) - Uj;, 2y(i;, j) - 2ij,
~au cu
(i +j)(x + y) = 2(xy + ij). (5)
Dar condiţia (5) este necesară şi suficientă ca punctele x şi ~ să fie conjugate
armonic în raport cu I şi J.
Cum (4) şi (5) sînt echivalente, pro~lema este rezolvată.

294
 Capitolul VIII
PROBLEME DEOSEBITE CARE SUSCITĂ
ALTE PROBLEME (PD)

Introducere

Acest capitol nu poate trasa graniţe continue intre disciplinele pe care-

le înfăţişează prin probleme, tnh'ucît acestea sînt alese cu· scopul deliberat·
de a suscita alte probleme, care pot fi extensiuni, generalizări sau transferuri
de idei, metode sau tehnici, tot atît de bine ca aplicaţii în alte domenii.
Este un capitol care urmăreşte stimularea creativităţii cititorului în,
căutare de idei, sugestii sau soluţii pentru probleme care îl frămî_ntă sau,
pe care ar ·dori să le cerceteze pe căi noi. Cu toate acestea o împărţire pe disci-
pline ni s-a păi"tit utilă, chiar pentru a sublinia interdisciplinaritatea unora
dintre problemele prezentate în acest capitol.
Astfel, .în teoria numerelor problema (PD 21) cere probabilitatea ca,
un termen al unui şir de combinări să fie divizibil cu un număr prim. dat.
Problema (PD 22) este semnată de Gh. Tiţeica şi a suscitat şi în anii trecuţi
o generalizare. Semnalăm, de asemenea problemele (PD 23) şi (PD 24)
semnate respectiv de At. Pan'lazi şi A. G. Ioachimescu, care arată că predi-
lecţiile personalităţilor din trecut se manifestau în G. M. prin probleme sau,
articole şi din alte domenii decît cele pe care le ilustrau.
Tot prin caracterul lor interdisciplinar se remarcă şi problemele (PD 25),
(PD 26), care folosesc metode şi aduc rezultate analitice în teoria numerelor.
Metoda fracţiilor continue este aplicată în (PD 28 ) şi dă îndemnuri şi pen-
tru alte utilizări. ·
Algebra aduce în acest capitol atît idei clasice nepieritoare, cît şi concepte·
modeme de largă eficacitate. A. G. loachimescu semnează problemele (PD 2),
şi (PD 3) privitoare la polinoame tn care apar rădăcini primitive ale unităţii

295,
şi teoria lui Galois în soluţia dată de Tr. Lalescu celei de a doua, printr-o
notă car~ continuă idei ce mai pot fi fructificate şi astăzi.
Probleme de grupuri găsim în (PD 18.) şi (PD 19), aplicaţii combinato-
riale ale descompunerii permutărilor în cicluri, în (PD 20), iar (PD 17)
foloseşte polinoame ciclotomice şi grupul multiplicativ al rădăcinilor de or<li-
:nal n ale unităţii pentru a stabili proprietăţi din teoria numerelor, în care
intervine indicatorul lui Euler, trimiţînd pe cititor şi la alte lucrări pentru
a-l atrage să adîncească toate aceste domenii.
Bogăţia de idei cuprinsă în acest capitol ne îndeamnă să cităm fiecare
problemă, ceea ce desigur ar fi perfect justificat. Vom face o trecere rapidă
în revistă a categoriilor de probleme; de exemplu, (PD 4), (PD 5), (PD 10),
(PD .1) tratează proprietăţi ale rădăcinilor polinoamelor, (PD 12), (PD 9),
proprietăţi ale numerelor raţionale sau iraţionale (PD 8), (PD 14), (PD 15),
proprietăţi gz •1ale, (PD 16), (PD 11), (PD 4) proprietăţi ale inelelor şi
corpurilor. · ·
Trecînd la secţ:a de amliză matenaa.tţc:ă vom constata un număr mai
redus de probleme. Aceasta corespunde cu tematica manualelor de analiză
în vigoare în ultimii ani, care insistă mai mult asupra proprietăţilor generale
ale funcţiilor decît asupra algoritmilor calculului diferenţial şi integral.
Problemele (PD 31) şi (PD 34) adîncesc astfel de proprietăţi generale,
prima proprietăţi decurgînd din formula creşterilor finite, cea de a doua,
proprietăţi ale soluţiilor unei ecuaţii funcţionale. Proprietăţi ale limitelor
de funcţii sînt prezentate în (PD 32) şi (PP 33), limite ale unor şiruri în
(PD 35) şi numai problema. (PD.3'6), se1nnată de M. Ghermănescu se refur~.
la integrala generală a unei ecuaţii ,diferenţiale• .în speţă a unei ecuaţii Ricatti,
iar (PD 12), la mulţimea soluţiilor: necontin~e a celebrei ecuaţii funcţionale
a lui Cauchy. .
Cititorul îşi va putea completa fondul. de probleme de analiză care sus-
cită aHe problţme prin spicuirea alţ.or capitole consacrate unor ţeluri compe-
tiţionale, î;n particular ale părţii a II-a, unde sînt selecţionate probleme dia
reviste străine.
PD 1. Da-că m este un număr natu-ral şip un număr natural impar, să
se arati că : ·
1 + ,..,,, rl!p
v;,. + vii, + m . + ... =
cap -2m [ 1 + 2 COS
r. COS -m1t +
„ .._
p p p
·21r 2m1t 3r. 31n1t
+2 cos'"- cos - - + 2 cosm -
p p p
· cos - -
p
+ ... +
(P -
2
l)1t (p ~ 1)
2 .
fflitl
+ 2 cosm - - - - cos - - - - .
p p
Ce· li,e1J'ine formula daod. p este par? Aplicfilţie pentru p = 3, 4, 5.
N. Alwame-, G. M. voi. Xii

296
 Soluţie. Suma din membrul stîng este suma coeficienţilor binomiali,
luaţi dinp în p, ,din dezvoltarea (1 + x'r'.
'
D aca~ Jr,x). = a , , a x + ... ,, amx ,,, iar
,
,'

0 1
's
:x = cos p
2'it
+ . . 2r.
ism p-
(rădăciaj. prin;utivă 0;e ordinu;ţ .p_ a UjllÎtăţfr), p:)zţtlt-ă. µ,şor J.dentit;iţe:i:
1 '
a0 + aPx' + a2 p-~ 2P + ... = p [f(x) + f(a.x) + ... + /(xP-1x)].
(Se efectuează _şµma din membrul drept. şi se ţine seama că 1 + a. + oe:! ~
+ ... + a.P-l = O). Luînd /( x) = (1 + :x)' această identitate devţne ; 11 ,

Cj + ·c:P,,,x +
,ta · .c·m .., + •· • -
11 2p..,.zp
- "' + (1 ~r rr.x)•·..i..., r1
1 • [(l + -)"'
p , +· ~ )""..:. ,;r.~.~ ,, •••

... + (1 + a.P-I x)"']. Făcînd x = 1 şi notînd cu s. suma din membrul stîng

din enunţul problemei, vom obţine ·

sp = ~ [2"' + (1 + a.)"'+ (1 + a.2)"' + ... + (1 + ;cP--1 )"']. (1)

~ de . ( 1
t .
1nsă a. += cos p2k1r. + 1. -SJ».. p'
2ktt ·
Cl
2kr.
+ oc"·," = ( 1 +· cos-,-+
+ 1. sm
. .....,._ „ kn 121. SJ.:p
2krc )"' .=. ( 2 COS"'·-+ . -kr. r_nS -k~)•
.,.....;..- =
p '. p· .,,,.,~;
krc ( mkrc . ,,,,krc)
=. 2"' cos"' - . cos~ + 1. sm ~ ,
.P'.· p.. i;,·
Să observăm că r,.fr. 1 = a.k şi atunci (1 ·+ ocP-- 1 )"' ::::or ~1 • «1 )• - (1 ~ c 1 )• -

= 2"' cos'?. krc (cos tikrc - i sin· mkn ) •

p .p , '
Conform cu cele p.e mai sus, ţinîn.d seil~~- de (1) putem ~rio
1' ' .',

:- P-1
1
= - 2"'
P
[
+ ~2 k='l
2
111
krc mk'II:
cQs"' ,.,.--,(co_s .. .......--:-
1, . rP
+ .
1
. mkn
sm --)+
p
21,
 2
/)-1
+E2"' cos•-(cos-- -tsm -·-)
krc mk1C . mk1C 1
11-1 P P P

= 2"' [1
p
+2 tJo-1
cos• krc cos
p
mk1C] ,
p
adică identitatea din enunţ.
I>
I:a. cazul în care p este par, observmd că a.2 = - 1, tot după (1) avem

sp == ..!...
P
E (1 + (1.·r· = ..!...P [2m + -:i• {1 + a.")·+ o + ţ --\1 +a.">·]=
t-0 Jo-1 · k-= 2+1

~-t .
1 [ 2 k1r. mk1C . . mk1r.
= - 2• +
P
E
k-1
2•cos•-(cos - - +1sm--) +
P P P .

+· :-~
"C"'
L.,
1
„ k
2 cos•- k
m1t
cos.-- rc.(
k ]
.. mrc
-1sm-- =
11-1 . P P P
=2
.P
'1/l ·[ 1 + 2 :E
i-1
1
cos• k1C cos mk1C] •
P P
Pentru p = 3 obţinem

S8 = 1 + C! + c:. + c:. + ... = 2"' (1 + 2 cosm ..::. cos

3 3
m1C ): =
3

= 23•(1 +2-...!..cos
2•
m1C)=..!...(.2111 +2 cos
3 , B B
mn)·
Pentru J == 4 obţinem

5 ,1 = 1 + C•' + cs + c111• + ... = 2•

fli - (1 + 2 cos•
4
n4 m1t)
- cos -
4
=

... : (2• + 2:/fmcos ~'IC}·

218
In sfirşit, pentru p= 5 avem

S 5 = 2m
- { 1 + 2 cosm -7t cos -ffl7t
- -I- 2 cos91 21t 2m1t)
- cos - - =
5 5 5 . 5 5

- _l [2m
- 5
+ 2111+1. (./5 +
4
1 )m COS ffl7t +
5
2•+1 (./5 -- 1.)•
4
COS 2m'l'C·
5
l-
-

1 [2m I ( /5 + l )"' 'Hl-:: ( ./5- l !'" r 2m1t Jl

=5. T 2m-l COS~+ 2•-l ,.OS 5- ·.
PD 2. Să se găsească potino;r.m.ele. ireductibi.te f, cu . coeficienţi raţionali,
cu proprietatea că există oe. e C astfel c,'i dacă f adm[te rădăcz'n.i a., alunei ad.mite
şi rădăcina « 2 •
A. G. loachimesc:,, G. M. vol. XI

Soluţie. Fie f un polinom· cu coeficienţi raţionali, ireductibil, cu pr~

prietatea mai generală că admiţînd o rădăcină dată oe., admite şi rădăcina
«" (q fiind un număr întreg).
Polinomul f e Q [X] fiind ireductibil şi a vînd rădăcina oe., rezultă că
r,.ţ g. Polinomul f(X(I) e g [X] admite în corpul Q(x) rădăcina oe. şi atunci se
ştie că se divide cu polinomul minimal al lui a., adică cu /(X). Cum «" este
rădăcină pentru: /(X) va rezulta că a." este rădăcină şi pentru /(X"), adică
f((a."')") = O sau/(ocq') =O.Analog laînd polinomulf(Xq') g{tsim că /(a.")= O;
apoi /(ocq') = O, /(oe.') = O, ___ . Polinomul / neputînd avea o infinitate de
rădăcini, deducem că în şirul oc, a.q, rx,9'. a5', zq', . . . elementele nu pot fi
toate distincte.
Fie deci a.q• = a.q~ cu k > k, ceea ce se mai scrie tXi'-'1" = 1 (cazul oe. = O
este exclus, căci a. ţ Q). Aceasta înseamnă că a. este o rădăcină a unităţii,
deci verifică un polinom de forma X"' -,-:- 1.
Notînd cu 0n(X) polinomul ciclotoi;nic. de ordin,ul n, se ştie că X"' - 1 =
= II 0,,(X) şi q.e aici rezultă că IX este rădăcină a unui polinom ciclotomic
t.1Jm J Jf}
0.(X), cu ni m.. .
r>ar 0.(X) e !J[X] este un polinom ireductibil şi cum 0.(ac.) = O, rezultă că
0.(X) se divide cu/(X) j aceasta înseamnă că cele două polinoame sînt asociate
în divizibilitate, adică /(X) = a0.(X), a e Q*.
Se ştie de asemenea că dacă a. este rădăcină a polinomului 0.(X) (deci este
rădăcină primitivă de ordinul n a unităţii), at.unci oric::e rădăcină a lui 0.(.,;\;.)
este de forma ac.•, unde t este un întreg relativ prim cu n. .
Cum a.1 trebuie să fie rădăcină pentru /(X). deci pentru 0.(X), deducem că
n şi q sînt relativ prime.
Aşadar, am ajuns la condiţia necesară că /(X). este un polinom de forma
afl}.(X), unde a e g• şi n este un număr natural relativ prim cu q. Această
condiţie este şi suficientă, deoarece dacă ac. este o rădăcină a lui 0.(X), cum
fJ şi q sînt relativ prime, rezultă că şi a.1 este rădăcină a lui 0.(X)_

299
Deci polinoamele căutate sint de tipul a0,.(X), cu a eg• şi (n, q) = 1.
In cazul problemei noastre q = 2, deci polinoamele căutate sînt a 0,.(X), cu
a E 2* şi n natural impar.
Să se găsească forma generală a unui polinom cu coeficienţ-i ra-
PD 3.
ţionali,
ireductibil, ale cărui rădăcini să se exprime cafuncţii raţionale de una
sau mai multe rădăcini ale ecuaţiei X° - 1 = O.
A. G. Ioachimescu, G. M. voi. XI
Soluţie dată de Traian Lalescu în nota „O problemă de algebră" (GM.
vol. XIV) unde, folosind teoria lui Galois extinde chestiunea pentru cazul
ecu.a ţiei xP - 1 = O (p prim) şi chiar mai general.
Cazul cînd rădăcina ecuaţiei x5 - 1 = O ar fi 1 este banal, deoarece atunci
rădăcinile polinomului căutat vor fi raţionale şi acesta fiind ireductibil va
trebui să fie de gradul I.
Vom căuta deci polinoamele / E U[XJ ireductibile, ale căror răq.ăcini să se-
exprime ca funcţii raţionale de una sau mlli multe rădăcini ale ecuaţiei
x4 + x + x + x + 1=
3 2 O. (1}
Notînd cu a: o rădăcină a acestei ecuaţii rezultă c5. tX. este rădăcină primitivă
de ordinul 5 a unităţii, deci rădăcinile ecuaţiei (1) vor fi a:, a:2 , a.3, a:•.
Fie y 1 o rădăcină a unui polinom căutat f. Din enunţ rezultă că y 1 E Q(a.).
Se ştie că extinderea de corpuri g c Q(a.) este de gradul 4, o bază a lui Q(a.),
peste g fiind {1, a:, a:2, a:a}. -
Atunci (3) a, b, c, d e Q unice, astfel încît
Y1 = a + ba: + ca:2 + drx3 (21}
Polinomul fe Q[X] avînd rădăcina y 1 E D(a:) se va divide cu polinomul minima1
g E Q[X] al elementului y 1 ; cum/ este ireductibil, va rţzulta că feste asociat
în divizibilitate cu g, adică / = ug, u e g•. Toată problema se reduce la
a determina polinomul mi:nimal g. Polinomul minimal g admite o dată cu
rădăcina y 1 şi rădăcinile conjugate ale acesteia, adică elementele y 2 , y 3 , y 4 E
E Q_(rx), ce se obţin ~in p) înlocuind pe a. respectiv_ cu a. 2, or.~, a.'. Cwon~iderînd
polinomul h = (X - y 1) (X - y 2) (X - y 3) (X - y,) E D[XJ, rezulta ca g = li,
dacă h este ireductibil, respectiv g este un divizor al lui h, dacă h este
reductibil. ' ' ·
Să ne oprim asupra ultimului caz. Cînd h este reductibil, se ştie că e_l este o
putere a unui polinorq. ireductibţl, adică în cazul nţ,stru h . g2 (nu putem
avea h = g', căci atunci g ar fi de gradul i şi ar tnsenina că y 1 E Q. contra-
dicţie). Aceasta înseamnă că dintre rădăcinile y 1 , y 2 , y 3 , y 4 mimai două sînt
distincte şi au ordinul de multiplicitate 2. ·
Se c()nstată că singurele egalităţi posibile sîilt: y 1 = y 4 şi y 2 = y 3 , adică
' a+ ~~·+.cor. 2 + drx3 =a+ b,;,.4 + crx3 + d~ 2 ,

ti + ba.2 +crî.4- +'dor.= a+ b,;,.8 + Cot +d:1.4

300
<le unde, ţinînd seama de liniar independenţa elementelor 1, et:, a. 2, a.3, rezultă
b=O~c=~ - .
Deducem y 1 = a+ c(a.2 + x3), y 2 = a + c(a.4, + a.) şi g = (X - y 1){X--,- y 2 )··-:-
= X 2 - (2a - c)X + a2 - ac - c2 • • ·
in concluzie, dacă în (2) avem b =/.= O sau c =fa d, polinomul li . (X .- y 1)·
-(X - y 2) (X - y 3 )(X -_y4) este ireductibil şi atunci g = h, iar dacă în (2)
avem b = O şi c = d,-- atunci h este· reductibil şi vom avea g --: X 2 - (2a -
- c)X + a 2 - ac - c2 • ·
În sfîrşit, polinomul căutat / este de forma/= ug, cu u e Q*.
PD 4. Fie p im număr prim de forma 4k + 3: Să se arate că pentrn orice
ne N*, polinomul (X 2 + 1)" + p este ireductibil în ineli,l Z[A1,
11,·1,r;ola11 Popesr;,i, G. M. 2/ 198-t

Soluţie. Să presupunem prin absurd; că există n e N* cu proprietatea

în
+ 1)" + p este reductibil inelul Z[X]. Aceasta înseamp.ă
că polinoIQ.ul (X 2
că există două polinoame g şi h, neinversabile în inelul Z[X] (adică distincte
de polinoamele constante 1 şi -1), astfel încît:
(X2 + 1)• + p = gh. (1)
Fie g, h polinoamele din inelul Zp[X] obţinute prin trecerea la clase de resturi
modulo p a coeficienţilor polinoamelor g, respectiv /J. Egalitatea (1) devine
în inelul Zp[X]: ·
(2)
Se ştie că dacă p este număr prim de forma 4k +.J, numărul -1 nu este
rest pătratic modulo p, adică nu există nici un element x e Z:P cu proprietatea
- "1 = _x2,
Altfel spus, polinomul X 2 +
'i e Zp[X] nu are rădăcini tn corpul Zi> şi fiind
de gradul doi, rezultă că acest polinom este ireductibil în inelul Z,,[X].
Atunci .din (2), deducem că e~stă. fe. ~ {O, 1, ... , n} astfel încît
g = (X2 + i)t, 'fi= (X2 + i)n-.t.
Trecînd înapoi la polinoame din Z[X], deduce:n că există d01;1ă polinoatne
gi, h 1 e Z[X], astfel încît
g = (X2 + t)t + pgi, h = (X2 + l)n-t + Ph1, (3)
Dar atunci
gk = (X2 + t)n + p[(X2 + !)'I h1 + (X2 + I)"-• gJ ~ p g h 2 1 1• (4)
Comparînd egalităţile (1) şi (4) deducem că trebuie să avem
(X 2 + 1)1<. h1 +""(X 2 + l)•~t. gl = 1 şi g1b1 ""' o.
Dacă g1 = O, din prima condiţie rezultă,Jn mod necesar k =- O şi itunci prima
,egalitate din (3) devine g = 1, deci g ar fi polinom inversabil tninelulZ[X],

301
contradicţie. Dacă h1 =
O, rezultă analog k =
n şi atunci din (3) obţinem
1, =1, contradicţie. Contradicţia obţinută arată că egalitatea (1) este impo-
sibilă şi cu aceasta problema este rezolvată.

PD 5. Fie P(x) = a 0 + a1 x + a2 x + ... + a„x" un polinom cu co-Jicienţi

reali ale cărui rădăcini formează grup faţă de înmulţire. Atunci coeficienţi·,;
polinomului satisfac relaţia : ·
a"= (-1)"• a,._Jt, k = O, 1, 2, ... , n
ende n0 este ordinul de m1illiplicitate al rădăcinii x = 1.
Marcel Ţena, G. M. ll/19î2

Soluţie. 1:
Vom numi polinom reciproc de speţa un polinom cu proprietatea
"• = a._1 , k =
O, 1, 2, ... , n, respectiv vom numi polinom reciproc de .speţa
a II-a un polinom cu proprietatea alt= - a._1 • k = O, 1, 2, ... , n.
Lema 1. Produsul a două polinoame reciproce de speia I este un po-
linom reciproc de speţa I.
Demonstraţie. Fie P(x) = a + a 1 x + ... + a„x" şi Q(x) = b0 + b1x +
0
+ ... + bmx,,. două polinoame reciproce de speţa I şi fie P(x) Q(x) = c + 0
+ c1x + ... + c„+mx"+m produsul lor. Pentru orice O ~ k ~ n + m avem
c1 = E a,· bJ, deci c,.+m-1: = E a,b, = (notăm r = n - i, s = m -
l+i-k r+s=n+m-_.
- j) = E a,._1b,,._1 = E a,bJ . c ceea ce arată că şi polinomul produs
1,
Hi-_. •+j-k
este reciproc de speţa I. ln mod analog se demonstrează:
Lema 2. Produsul a două polinoame i:.eciproce de speţa a II-a este un
polinom reciproc de speţa I. ·
Lema 3. Produsul dintre un polinom reciproc de speţa I şi un polinom
reciproc de speţa a II-a este un polinom reciproc de speţa a II-a.
Demonstrăm acum:

Lema 4. Orice subgrup al grupului (C*,.) este ·ull. grup de rădăcini ale
unităţii. ·.
Demonstraţie. Fie (G.,) un subgrup cli n elemente al grupului (C*,.)
şi fie (U,.,.) grupul rădăcinilor unităţii de ordinul n.
Pentru orice x eG ;l.vem xn ....:.. •1 (consecinţă a teoremei lui Lagrange), deci
"eu•. Aşadar G c u. ~i cum ambele grupuri au cîte n elemente, incluziunea
este chiar egalitate.
Să trecem, pe baza acestei pregătiri, la soluţionarea propriu-zisă a problemei.
Conform lemei 4, rădăcinile polinomului vor fi rădăcini ale unităţii, prin
urmare vor avea modulul egal cu 1. Polinomul fiind cu coeficienţi reali, va
admite cu fiecare rădăcină complexă nereaiă şi conjugata 2cesteia, cu acelaşi

302
ordin de multiplicitate. Putem presupune atunci că rădăcinile distincte ale
polinomului P(x) sînt 1, -1, x1 , x1 , •• , ~ 11, :i:11 cu ordinele de multiplicitate
respectiv n0 , nr, n 2, n2, ••• , n11 , np(n1 ;;,ii O,j = O, 1, ... ,p). Polinomul se seri•
P(x) = a.(x - 1) 11 • (x + 1)•1 [(x - x2) (x - x2)]"• ..• [(x - x11 )(x- :1:11 )]••.
Dacă x1 = cos a.1 + i sin a.1, atunci x1 = cos a.1 - i sin a.1 (j = 2, B, .. , p), deci
(x- x1) (x - ~,) = x2 - 2x cos a.1 + l, care este un polinom reciproc de
speţa I.
Conform lemei I polinomul [(x - x1) (x - x1)]•1 este reciproc de speţa I
p '
şi II [(x - x1) (x - :1:,)]•1 este de asemenea polinom reciproc de speţa I.
i=2
Polinomul x + 1 este reciproc de speţa I şi atunci (x + l)"• este reciproc
de speţa I: polinomul x - 1 este reciproc de speţa a II-a ş1 atunci conform
lemelor 2 şi 3 rezultă că (x - 1)"• este reciproc de speţa I cînd n 0 este pai;.
respectiv reciproc de speţa a II-a cînd n 0 este impar.
In concluzie, polinomul P(x) este reciproc de speţa I dacă n 0 este par, respectiv
reciproc de speţa a II-a dacă n 0 este impar.
Rezultă relaţia între coeficienţi a1 = (-1)"•· a,._1 , k = O, 1, 2, ... , n.

Comentarii. Rezultatul este valabil cu aceeaşi demonstraţie, în cazul

mai general cînd singura cerinţă asupra rădăcinilor este să aibă modulul 1.
De asemenea, în nota matematică „Asupra problemei 12 511" din GM
nr. 6/1976 acelaşi autor, Marcel Ţena, arată că în cazul unui polinom cu coefi-
cienţi reali P(x) = a 0 + a1 x + ... + a„x", ale cărui rădăcini au acelaşi modul
p > O, există relaţia a1 = (-1)"•· p"-u. a11_1t, k = O, 1, 2, ... , n, unde n0 ;;;..0
este ordinul de multiplicitate al rădăcinii x = p. .
În nota ,,Asupra unei clase de polinoame (GM. nr. 1/1983) autorul Florin
Vulpescu-Jalea, folosind o altă metodă, extinde rezultatul la cazul polinoa-
melor cu coeficienţi complecşi arătînd că dacă rădăcinile polinomului
P(x) = a0 + a1x + ... + a.x" cu coeficienţi complecşi au acelaşi modul
p > O, atunci coeficienţii satisfac relaţia :.

alt -- =-
a.. • fJ2n-2tlln-k•
llo
- ,. -
~ - o, 1, 2, •••• 1,.'

PD 6. Fie po!inomu! R E R[XJ astfel încît pentru oricare ne N ecuaţia

P(x) = n are cel puţin o rădăcină raţională. Să se demonstreze că P = aX ~ b
cu a, lJ raţionali.
Marius Dă.d4rlal, G. M. 11/lHI

Soluţie. Prin ipoteză ('v') ne N, (3) x 11 e 2 astfel încît P(x 11 ) = n, ceea

ce implică faptul că Pare coeficienţi raţionali. într-adevăr, notînd grad P~
= k, sistemul de ecuaţii
P(x11 ) = n, n = O, 1, 2, .. , k

303
a•ind- dtept l.i!ecunoscute cooficienţii polinomului," este sistem ;Cra1!1e1 un
-a' tan!lli·sdJu,ţie depindei de numere raţionale, deci are componentele nţţidnale.
Arătăm aetlm' ct (3) . e -> O astfelincît (V} fi, nt e N, n # m rezultă'
. J x,. - Xm I ;;?: &. • ( 1)
F:ie P(x) =-..:: t:,.P,
-o q,
xH unde p 1, q, eZ, (Pt, q;) = 1, pentru, i = O, 1, ... , k.

t
. !

Dacă x. = 'P/~~em · P (}_) = n şi înmulţind cu

n <=> p, (P..)A-i =
q . q ' i=O q; q
[q0 , q1 , ••• , q1;] (cel mai mic multiplu comun al numerelor nenule q0 , q1 , ••• , q11 }
obţinem ~ p/q verifică ecuaţia cu coeficienţi întregi: ·

qi, ···• q"_.l -.~r

p, x1:-, - n [qo, q1, ···• q"] -- O·
4,, Lqo,
q,
• ~•li

Re'zult~ că q divide coeficientul termenului de grad maxhn, ădîcă q divide

qi, ... , qj] oot ~ E Z* ..
fu. [.q-0, Rez.ultă I q I < I ex. i- .
IJ•
In mod· analog, dacă x..= P:.,
q
din faptul că P(xm) = nt, reiultă că q' Lli\·ide

~. d&i l_q'J < I -a:[ •.Atunci, hiîhd e = ~ avem. (ţin~m cont că 'li =I ·m ~
cx-
=c, x,, ,;, ~ei- deci pq':..;· p'q):
, I p- P' . _: pq' - p'q t 1 _
I x - x. ; = ;- - - :-1 - - ~ - ;;.. - - ;;?: - - e.
1111 ! q q' : i qq' : qq' I ix2

Vom înebeia, re?.(')},varrn, arătînd că polinomul drtivat P' are funcţia poli,-
.nomjală m~gimtă pe R, Geea ce va arăta că P' este un polinom constant şi
atui;i,ci P va fi de forma din enunţ. -
Să presupunem prin absurd că funcţia P' este nemrtrginită.; atunci
lim ! P'(x) i = + oc, deci (3) a > O astfel încîţ
i xi~ a~! P'(x) ! > 2:r. 2 + 1. (2)
Deoarece P( xn) = n -+ oo, rezultă ti 8 E I Xn I -+ :,: şi fie atunci N, astfel
incît i x,.. I;;?: a, ! x•• +1 I;;?: a, j x,.,+z ! ;;?: a.
-Dintre liwnerele distincte x,.., x,.,+ 1, x,.,-;i2 cel puţin două au acelaşt'semn,
fie de exeiilplu şi ~--.+2- x..
CorJorm teoremei lui Lagrange, (3) !; e (x,.,, x,..,+2) astfel incit
P(x,.,; 2 ) - P(x,.,) __ (n 0 7 2) - n0_ -.- 2
P'(~) ::;: ~~---------~ ---
x•• )2 ~ x·,;, x„ 1 +2 - ·x„1 · x,,,+2 - x,..
şi deci
2 {1)
: P'(~) i = . . ~ 2/e = 2C"t 2 • (3)
! Xn.+2 - x,., /
Pe de altă parte, j ~"-+• I ;i:, a,: I X11 1 ;.,: a şi cum x••+i şi x•• au acelaşi semu,.
0

rezultă că şi I ~ I ;;i,, a. Atunci, din (2):

IP'(~) I> 2cc2 + -1, (4}
Relaţiile (3) şi (4) dau contradicţia căutată şi cu aceasta problema este
rezolvată.
Obsen,aţie. Dacă am fi luat numerele x,., şi x•,+t ·sau x,.,+ 1 şi x,.,+2 ca avînd
acelaşi semn, obţinem

iP'(~)I= 1 sau!P'(~)!= 1
I x .. ,+t - ~. I I x,,.+2 - x..,+1 I
deci oricum I P'(~) J ~ ...!... = o:2 < 2o:2, adică de asemenea se regăseşte relaţia (3) ..
e:
PD 7, Fie q E Z, cu I q I > 1. Să se arate că are loc relaţia: ·I,

1 )ql(Al)/1
IT
,i:, (
t - ,;
,
= e-11(9-1>,
k=l q
unde 9 este indicatorul lui Euler.
Dan Radu, G. M. A, f{l973-

Soluţie. Deoarece I q I > 1 rezultă că seria f:, ~ este absolut convegentă.

m-tq
AYem, ţinînd seama de suma unei serii geometrice
1 co l ao 1
--=E-=E-•m
q- 1 qm tnq~ Jh=I m- 1

ş,i din formula lui Gauss m = B q:i(k), rezultă

Rl,n

CC• cp(k) 1
EE-m=-.
mq q- 1
m=t illm
·
Aceasta se mai poate scrie şi sub forma
co cp(k)
.., 1 00 rp(k) 00 -1. 1
~ ~ dkqttt;:;:,: q - 1 sau ~k· ~ d-(q1.)tl = - q- 1.
Folosind dezvoltarea în serie de puteri a funcţiei ln (1 - x) şi anume
"' -xii 1 -1
ln (1 - x) = E--
d
fl=l
, în care facem x = - ,
qk ' ·
obţinem că E d(q'-l
--- =
cr,

U=-1

= ln(t---
.
~)-
qk

2C - Probleme din Gazeta Matematica - cd. 10.,7 305-

Atunci înlocuind în egalitatea obţinută mai înainte, obţinem

E q>(k)k 1n (1 - ~)-
11-1 q
__q-1_ 1 1
sau

Eln
11-1
(1- ~).,~•l
q"
= - _1_,
q -- 1
relaţie echivalentă cu cea din enunţ.

PD 8. A rătaţi că există un izomorfism de grupuri

(D*, .) ~ (Z2, +) X (Z[.\1, +).
Toma Albu, G. M. Metodică, 1-2/1981

Soluţie, Fie Po = 2, P1 = 3, P2 = 5, ... , p., ... şirul numerelor prime

pozitive. Să observăm că orice număr raţional nenul se scrie în mod unic
sub forma
(-1) 11 • P!·· P:•· P!· ... p!• ... (1)
unde a e {O, 1}, iar k, e Z, i = O, 1, 2, ..• şi k, ,:f, O doar pentru un număr finit
de indicii.
Definim atunci funcţia:
cp: (Q*,;) -·(z2, +) X (Z[X], +),
cp[(-1)". P!-. P:•' P:·' ... N: ...] = (â, ko + k1X + ... + kaX• + ...),
despre care se poate arăta foarte uşor că este morfism de grupuri.
Dacă cp[(-1 )11 • P!• · P:• ... P!• ...] = (O, O + OX + ... + OX11 + ... ) rezultă a =
= O, k0 = k1 = ... = k. = ... . O şi deci
(-1 )" • P:• • P:• ... P:t ... = 1. Acea.stă. înseamnă că Ker cp = {1}, deci cp este
injectiv. In sfîrşit, dacă (â, k 0 + k 1X + ... + '~aX" + ...) e (Z 2 , +) X
X (Z[X], +), considerăm elementul (-W · P!• • P:• ... P!• ... e (Q*, .) şi avem
q,[(-1)"· P:•· P:• ... P!• ... ] = (â, k 0 + k 1X + ... + k„xn + ... ).
Aceasta înseamnă că <p este surjectiv. Rezultă că cp este morfism
bijectiv şi deci un izomorfism de grupuri.
PD 9. Fie ne N. Să se arate că există r e.N* şi a1, iza, ... , a,. b1 , b2 , •• , b, e Q
astjel încît
;/n = a 1 sin b1 1t + a 2 sin b21t + ... + a, sin b, 1t.
Marcel Ţena, G. M. 9/ 1979

Soluţie. Pre3upunem mai întîi că n este liber de pătrate şi considerăm

corpul pătratic D(.J• ) = Q(iJn), care este o extindere abeliană finită a
corpului g. Deoarece orice extindere abelină finită a corpului D este subcorp

306
al unui corp ciclotomic (teorema Kronecker-Weber), rezultă că există

; = cos Zr. + i sin 2 1: , k E N' astfel încît g (i./nf C 2( ;) . în particular

k k ·
. ~

i,/n e D( ~), deci se poate scrie ~ub forma f/ii = Ea;~,, unde re N şi a, E g.
;-o
Aceasta este echivalent cu·
. ,-
1"n
" (
=E 2jTC , .
aJ cos - - -:- 1
. 2jTC)
sin-.-·- ·
,-o k . k
Egalînd părţile imaginare obţinem
~

.jn =Ea; sin bJ1t cu aj, b, e g, j e {1, 2, ... , r}.

J=I . : .

Dacă n nu este liber de pătrate, pt:1tem scrie n =·P2m cu m liber de pătrate,

o
deci .,/n p./m şi deoarece pentru ,Jm avem scriere ca mai sus, rezultă'imediat
că şi pentru n avem o astfel de scriere. · '· - · ·
PD. 10. Dacă f E !J[XJ este ~n polinom ireductibil de gradul 3, avînd
1'ădăcîiiile x 1 , x 2 , x8 C, ăen;ronstraJi că numerele complexe /'(x1 ), /'(x2),J'(x3 )
E
sînt dour'1- cîte două distincte, f' fiind derivata polinomului j. ·
Toma Albu, G. M. 1/1982
Soluţie. Fie f = a(X - X1){X - Xz}(X - X3), a E 2*.
Să presupunem prin absurd că ~ouă din numerele /'(x1 ), f'(x 2), /'(x3 ) sînt
egale, de exemplu, /'(x1 ) =/'(x2). ·
Aceastft egalitate este echivalentă cu:
a(x 1 . - x~)(x1 - x3) = a(x 2 - x1 )(x2 ....;. .xa}; (1)
Polinomul / fiind ireductibil, este polin~mul mi~i~al al ~lementului
x 1 e K = Q( x 1~ x2 , x3) ; extinderea g c K fiind . de. caracteristică zero este
separabilă, deci x1 este rădăcină simplă pentru polinomul său minimal /.
Rezultă Xi, :;,l: .x2 şi din, (1) deducem x 1 ,:- .ţ8 .= x 8 - Xz sau x 1 + X2 = 2xa.
Dar folosind relaţiile lui Viete, su~a. x.~ + + x8 este un număr raţional. x~
Deci 3x3 e Q, adică x3 E g, contradicţie (un polinom ire.ductibil în Q[X] nu
poate avea rădăcini în corpul Q).
PD 11. Arătaţi că în inelul tuturor matricelor pătrate de un ordin arbîtrar,
formate cu ·elemente din inelul Z,., există relaţia;
m = k· q:i(n)
unde m este nmnărul matricelqr inversabile, k. este numărul matricelor cu. deter-
minantul eg~l, cu 1, ia·, q:i(n) ·este· indicato;'ul lui E'uler.
Marul Ţena, G. M. Metodică, 1/1981

307
 Soluţia I. Se ştie că o clasă i e z. este inversabilă în inelul z. dacă şi
numai dacă numerele i şi n sînt relativ prime.
Fie U = {i1 = Î, i2, ••• , i,;,cni} mulţimea elementelor inversabile din inelul
Zn, 'd mulţimea matricilor inversabile din inelul de matrice considerat, iar
of. mulţimea matricilor care au determinantul egal cu Î. Se observă uşor că
Ae 'd .-det Ae U, adică o matrice este inversabilă, dacă şi numai dacă
determinantul său este inversabil. Atunci putem scrie
'd = {A I det A = i1} U {A I det A = ~} U ... U { A I det A = i,;,1ni},
iar în această reuniune de mulţimi disjuncte prima mulţime este of..
Dacă ie {i1 , ia, ... ,
¾,(n)}, vom arăta că mulţimea {A I det A = i} are acelaşi
cardinal ca şi mulţimea o#.. A

în adevăr, fie funcţia/: ot.-{A I det A= i} definită prin/(A)= B, unde

B este matricea ce se obţine din matricea A înmulţindu-i prima linie cu t;
de asemenea, fie funcţia g: {A I det A= iÎ-:-+ of. ,definită prin g(A) = B,
unde B este de data aceasta matricea ce se obţine din A înmulţindu-i prima
linie cu } 1 . Cele două funcţii sînt funcţii inverse, deci bijective şi atunci
Card {A I det A = i} = Card o#.. Notînd cu k cardinalul comun al tuturor
mulţimilor care apar în membrul drept al egalităţii (1), obţinem prin trecere
la cardinale m = k • q:,(n).
Soluţia Il. Cu notaţiile de la soluţia precedentă, considerînd morfismul
de grupuri multiplicative ·
0: ('d, .) - (U, .), 8{A) = det A,
se constată uşor că
avem Ker 6 = o#..
1n plus, observăm că 6 este un morfism surjectiv. Conform teoremei
fundamentale de izomorfism, rezultă atunci -;;J/o#.-::t. U
şi trecînd la cardinale obţinem m = q:,(n}, adică relaţia cerută.
k
PD 12. Fie R mulţimea numerelor reale şi (j; mulţimea tutitror_funcţiilor
discontinue f: R - R care satisfac condiţia
f(x + y} = f(x} + f(y)
<Jricare ar fi x, y e R.
Să se demonstreze că (7: este o mulţime echipotentă cu mulţimea tp(R) a
tuturor părţilor R.
Toma Albu, G. M. A, 8/1971

Soluţie. Fie t2. mulţimea tuturor funcţiilor continue f : R - R care

satisfac condiţia f(x + y} = f(x) + f(y), oricare ar fi x, y e R. Se ştie că
fJ = {/,. !/,.: R - R, f,.(x) = ax}, deci mulţimea f2, este echipotentă cu R.

308
•Dacă G este un grup abelian aditiv, vom nota cu Hom (G, G) mulţime~ endo-
morfismelor sale (care se poate organiza ca grup abelian aditiv). Observăm
că mulţimile ~ şi (j., dau o partiţie a mulţimii Rom (R, R). Considerînd R ca
spaţiu vectorial peste corpul Q al numerelor raţionale şi alegtnd o bază a
acestui spaţiu vectorial, deducem că există un izomorfism de g ..-- spaţii
,·ectoriale şi deci de grupuri abeliene cp: R-+ EQ,, unde I este ,o mulţime
i el
echipotentă cu R iar Q, =
Q, ('v') i e I. Fie J o mulţime echipotentă cu
mulţimea R a numerelor reale şi Q, = Q, (lr/)j e ]. Cum TI Q, este u11 spaţiu
jeJ
vectorial peste Q de dimensiune a:, rezultă că există un izomorfism de Q - spaţii
,;,~ctoria1e şi deci de grupuri abelierie, ljJ: R -+ IT Q,. Atunci avem izomorfis-
i el
mele de grupuri abeliene

Horn (R, R) ~Hom (EQ,. IIT Q,)• ~ n xJ Horn (Q,. Q,)~grx '·
i el je (i,j)e/

deoarece se ştie că Hom (Q, Q) ~Q.

Rezultă că Horn (R, R) are· cardinalul i-i~ = 2(),, de unde rezultă imediat
·că (l:. are cardinalul 26:, ca şi mulţimea· ,P(R).

PD 13. Pentru fiecare n e N* notăm cu t„ o rădăcină primitivă a unităţii

de ordinul n. Arătaţi că; ·
K este un corp de numere algebrice abelian - K = (),(ci) cu
a. E Q (~1, t2, ... , ~,., ... )
.'vfarcel Ţena, G. M. Metodică, '1-2/1982

Soluţie(:::;>).
Fie I<. un corp de numere algebrice abelian, adică o extindere
finită şi abeliană a lui Q.
Fiind extindere finită şi separabilă, admite un element primitiv, adică
K = Q(ci). Conform teoremei Kronecker-Weber, care afirmă că orice extindere
abeliană finită a lui Q este subcorp al unui corp ciclotomic, deducem că există
t. astfel încît
K c Q(t.). Aşadar a. E K c Q(~,.) c Q(t 1 , ~ 2, ••• , ~••••• ), adică

<X E {H~1, ~2• ..• , t •. ... ).

(<=). Fie acum K = Q(el} cu ele Q(t1, ?;: 2, : •• , t., ... ).
Deoarece~, sînt algebrice peste Q, rezultă că el se scrie ca o combinaţie liniară
finită de produse de puteri naturale ale diferitelor elemente t 1 , t 2 , .,., t., ...
cu coeficienţi raţionali. Să presupunem că în expresia lui el apar t;,, ... , t,,.
Luînd atunci n = c.m.m.m.c (i1 , ::., i 1), rezultă că el eg(t.) şi deci
K = Q(el) c Q(t.). Rezultă că Q c K este o extindere finită şi galoisiană,
deoarece grupul Galois G(D{~,.) I K) este un subgrup normal în grupul abelian

309
G(Q(~11) I Q). Dar atunci din teorema fundamentală a teoriei lui Galois avem
G(K I 2) ~ G(Q(~.) I 2)/G(g(~.) I K), care fiind un grup cit al unui grup abelian,
este tot abelian. Aşadar, K = Q(ci) este extindere finită si abeliană a lui Q,
adică un corp de n1.llllere algebrice abelian. ' ·
PD 14. Fiind date grupurile ciclice finite A şi B, să se calculeze numărul
morfismelor de grup definite pe grupul A cu valori în, grupul B.
Alexandru Dimca, G.M. A, 12/1972
Soluţie. Fief: A - B un morfisni fixat de grupuri şi să notă.m cu
,n, n, d respectiv. ordinele grupurilor A, B, /(A).
Deoarece/(A) este subgrup al grupului G, conform teoremei lui Lagrange
rezultă că d I n.
Conform teoremei fundamentale de izomorfism avc:m
A/Kerf ~ f(A)
şi atunci rezultă (trecînd la cardinal în această· relaţie) dt d: m. Prin urmare
dl (m, n), unde (m. n) este cel mai mare divizor comun al numerelor m şi n.
Deoarece imaginea unui grup ciclic este un grup ciclic, rezultă că f(A) este
un grup ciclic de ordinul d şi atunci se ştie că are ep(d) generatori, unde ip
este indicatorul lui Euler. ·
Grupul B fiind ciclic, are un singur subgrup de ordinu 1 d şi anume pe f(A').
Să vedem care sînt toate morfismele g: A -+- B pentru g(A) = f(A), adică
avînd proprietatea că au ca imagine un subgrup cu d elemente al grupului B.
Dacă A = {e, a, a2 , ••• , am- 1}, observăm că g(a) este un generator al
lui g(A).
Cum g(A) = f(A) care are 9(d) generatori, deducem că există !fl(d) asemenea
morfisme distincte, ce se obţin ducînd pe a în cîte un geaerator al lui /(A).
Cum d poate fi un divizor arbitrar pentru (m, n), deducem că număntl
morfismelor căutate este egal cu
E
Olll(m,11)
cp(d) = (m, n)

(am folosit cunoscuta formulă a lui Gauss conform e:ăreia

E
,qt
cp(k) = k).

Observaţie. Un caz particular interesant este acela cînd A este izomorf

cu un subgrup al lui B şi atunci, deoarece m I n, va rezulta că numărul mor-
fismelor de la ,A la B este egal cu ordinul grupului A.
PD 15. Să se ar11,te că mulţimea elementelor de ordin impar dintr-un griip
ciclic finit forn,,ează un subgrup de ordin egal cu cel mai mare divizor impar at
ordinului grupuţui.
Mar,;el Ţena, G. M.. Metodică., 1/1981

310
 Soluţie. Fie G un grup ciclic de ordin 2• · p (k ;;i, O, p impar) şi fie ~ un
generator al său. Deci G = {1, t, t 2, ... , tit•"- 1}. Fie H subgrupul lui G
generat de elementul tit J evident H este un subgrup de ordinul p, deoarece
elementul ~2• are ordinul p în grupul G . Aşadar
H = {1, tH, (tP)2, ... , (t21)P-1}.
Vom arăta că H coincide cu mulţimea elementelor de ordin impar din grupul
G şi atunci problema va fi rezolvată. Fie .x e H, deci x = C:2" •11, cu
o~ a ~P- 1.
Notînd cu u ordinul elementului x în grupul G vom avea x" = 1, adică
~--· 2-' = l, deci există s e N astfel încît

au·2i=21:.p•s. (1)
Fie d = (p, a), deci a= da' şi p = dp' cu (a', j,') = 1. Relaţia (1) devine
da'u2• = d1&dp's sau a'u = p's şi cum u este minim, rezultă u = p' (şi s = a').
'Dar p este un divizor al lui p, deci este impar, ceea ce arată că .x este un
element de ordin impar al grupului G.
Reciproc, fie x e G un element avînd ordinul impar u. Deoarece ordinul unui
element divide ordinul grupului avem u I 21: • p şi deci u Ip, adică (3) q e N
cu p = qu. In grupul G elementul x se scrie x = t• cu OE;; a :Ei; 2• • p - 1
şi din .x" = 1 avem ta"= 1, deci fie t cu proprietatea au= 2•pt sau au=
= 21: qut, de unde a = 2tqt. Dar. atunci x = ~• = (~2")'' e H ceea] ce trebuia
demonstrat. r
PD 16. Fie K un corp finit şi a, b e K. Dacă elementul- (4a3 + 27nb2}
nu este pătrat perfect tn corpul K, să se demonstreze că polinomul X 3 + aX + b
admite cel puţin o rădăcină tn K. · ·
Toma Albu, G. M. A, 11/1972
Soluţie. Fie p caracteristica corpului K (P = număr prini). Nu putem
avea p = 2,· căci într-un corp de caracteristică 2 avem x 2 = x pentru orice
x din acel corp (teorema. lui Fermat), deci ~ate elementele corpului sînt
pătrate perfecte. Aşadar, p ~ 3. Să notăm f = X 3 + aX + b. Deoarece f
este de gradul 3 se ştie că / este ireductibil în K[X] dacă şi numai [dacă
f nu admite nici o rădăcină în corpul K. Pentru a seluţiona problema
să presupunem prin absurd că/ nu are rădăcini în K, deci. este ireductibil în
K[X]. Atunci se ştie că inelul factor E = K[X]/ (/) este un corp în care f
A .,/: A
are trei rădăcini şi anume ,;1 = X, x1 = X 1 , .x8 = x,•, unde q este cardinalul
A ~

corpului K, iar X este clasa lui X modulo idealul (J)•J. Extinderea

K c E este galoisiană avînd grupul lui Galois G(E/K.) ciclic de or-
dinul 3, generat de automorfismul lui Frobenius ~= E - E, cp(x) = x',
(V) z E E. Să co11.siderăm elementul ~ = (x1 - x.) (x1 - x8) (x1 - x3) din
corpul E. Deoarece cp(xi) = x2 , -,(x8) = x8 şi ip(.x3) == .x1 putem fcrie cp(o)=
•> V. ,.Algebra" de Ien D. Ion fi N. Radu, El. D. P. Bucure,tl ltSl.

311
= [~(xl') - cp(x2)] [cp(X2) -'- cp(Xs}) [ ~~%1) - q>(Xs)] = (~! - X3) (xiJ ~ X1) (X2 -
=
- Xi) :3, adioă 8 este irtvariat de auwthorfismul ,:p. Atunci a este
~nvariat ~ ş~ de. au~omo~ismul q:, 2 =
cpa'cp şi. cum G,(E/'Kfcc {l~, cp, t~}_,
mceamna ca a este mvanat de toate automorftsrnele grupnlm Galo1s. Extl'fl-
deterea fiind galoisiană, rezultă. că diseriminantul polinomului f este
~ = a2 = - (4a3 + 27b 2) e K. ·Reţinînd egalitatea - (4a3 + 27b 2) = a2 şi
fa;tui că a E K, am obţinut că elementul -' ţ4a3 + 27lJ2) este un pătrat
perfect în corpul K, contradicţie cu ipoteza. Aceasta încheie soluţia problemei .
. Comentarii. 1) Reciproca afirmaţiei clin enunţ este, falsă în general.
Luînd de exemplu K = Z 5 şi polinomul/= X 3 +x e Z 5 [X], acesta are
A
+
A A
rădăcina O în corpul Z 5 , iar - {4a3 27b 2) = - 4 = 1 este pătrat perfect
1n Z5 •
2) Afirmaţia din enunţ nu mai rămîne adevărată, dacă în lG>cul unui
-corp finit se. consideră, un corp infinit. Aşa de exemplu, polinomul X 3 +
+X+ 1 eg [X] nu are rădăcini în corpul g, deşi - (,tai+ 27b2) = - 31
.nu este pătrat perfect în Q.
PD 17. Fie n > 1 un număr natural şi •notiim cu a 1 , a2 , ••• , aq,W cele
q>(n) numere naturale relativ prime cu n şi ·mai mici ca n ( unde q>(n) este funcţia
,lui E11ler), ·i•r mai departe notăm ·
27C .• 27C
.C', = cos-+ 1 sin-·
n "
a) Să se a,dte ei ~"•+••+•••+•.»111 l = (-l)•'•l.
b) Să se deducă de aici că pentru n > 2 număr,ul a 1 + "• + ... + "<fi•
.este multiplu de. n: (Se poate utiliza rezultatul din nota „Asupra problemei
12511" din G.M. 6/1~76).
M.•rc~l Ţ-en•. G.M. 5/1981
Solvtie,
a) Sl ,considerăm polinomul ciclotomic
@.(X}. · (X~~~) (X. - ;"•) ... (X - ~••t•I) = b, + ~1 x + .... + b,.,,.,4"'("i,
-care aTe termenul liber_ bO ·= ( - 1)•<•I •;" 1 +•,+ ··· +••<11 1. .,
Rădăcinile ~"•, ~"•~ .'.. , ~•"'1 11 i .ale acestui polinom. ,a\l t~ate modulul 1, i~.r
-coeficienţii acestui polinom sînt reali (chiar mai mult, sînt întregi). In nota
. ! ffl • . l

}ndicată, acelaşiautor arată că dacă/=~ b;X; este un polinom cu co~~icienţi

,-o ..
•reali, avînd toa~ rădăcinile de modul F > O, atunci îhtte· · coeficienţi exissă
relaţia
b, . (-l)••p111-2i • b,,._, (pentr,u i = O, 1, 2, ... , m), ,
·unde prin m am notat ordinul de multiplicitate al rădăcinii x. p (un
,rezultat asem'knător, dar în cazul mai general'-etnd f :ite coeficienţi complecşi.

·.3i2
·este .dat în nota „Asupra unei Qlase de poli.noamet de Flgrin Vulpescu-Jalea
din G.M. 1/1982). , .
In cazul polinomului 0n(X), avem _p = 1 şi m 8 = O, deci b, = bcp(nl-f•
i - O, 1, 2, ... , ,;>(n} i în paj'ticular b0 = b"'c11i·= 1, adică (- l)"'t"l • ~,.,+a,+ ·••+"rp(nl =
..... 1, de unde rezultă relaţia din enunţ. ·
'b)' Dacă n> 2,, atunci ,cp(n) ·este m.imăi par şi relaţit ·devine
·t~•+-1+ :•. +11'1(11) = 1. . . . .. . "
Cum ~- este un geneJ.:ator al grupului multip:J.icaţiv al rădăcinilor de· orq.inul n
ale un~tăţii, va rez11ţta a 1 + + ... +
a2 a~•> • .J/ln. '
PD 18. Fie P grupul transformărilor afine ale dreptei, adică P =
= {1 ,b l/
0 11 , 0 : R-+ R, / 0 ,b(x) =ax+ b, a e R*, b e R} şi T subgrupul trans-
laţiilor d-,eptei, adică T-:-- {/1,1, I b e ll}. Să se arate d T este subgrup
normal al foi P şi să se determine gmpul factor P/T.
Manei Ţena ,G. M.-A, 5/ 1973
Solufie. Să c®siderăm şi subgru.pul --,motetiilor dreptei, adică
·B = {/11 , 0 I a e R*}. Fu:ncp.a -ip: P - e, ?{f•. 6 ) = la.o este un morfam. slilr-
j ectiv de grupuri; nucleul acestui morfism este Ker q> = T, deci T este
subgrup normal. Conform teoremei fundamentale de izomorfism d~ la grupu:ri,
vom avea
P/Ker cp~Im <p, adică P/T:::.:.:.~.
PD 19. Să se demonstreze că grupul aditiv- (l't, +) al numerelor reale
este izomorf~ grupul aditiv {C, +) al numerelor complexe.
Toma Al/Ju, -G.){.-A, 1/!972

Soluţie. Considerăm R şi C ca spaţii vectoriale peste corpul Q. Mulţimile

R ·şi' t fiirrd de pntere--a continuuhri, re~ltă ·câ dîimensiunile ac~tor spaţii
vectoriale sînt egale cu <t (puterea continuului). Dar dacă din1q R = dimg C,
,un -izomorfism de spaţii vectoriale .f: ft -+ C. In particular,
:readtă: că ex:istă
·acest izomorfism de spaţii vectom1e: este un izomorlism al grupurilor abeliene
(R, +) şi (C, +).
PD 20. Să se de.monstreze ci
'(- l)'•-(:1.,+,.•+ ... +i.1:1
E" E _ . . . . . , ! _ _ . _ : __ _ _ = o.
•=i :i..,+~ .. +"'"~"'""' ~!As.! .... .1,1, ! '_,,.,, • ,2,....... ~
.\.:;?O

Ioan To-mescie, G.M.-A, 12./1970

Soluţie. Conform unei teoreme a lui Cauchy orice permutare de ordinu.I n
se desc~~pune în ~e
unic Îll·JJO?US de c_icluri ~:ju~c_te (v. ,,Ţeo_ri~ calitativă.,
a ecuafnlor algebn6e, de C. Nastasescu şi C. Niţa, Editura Tehmca Bucureşti
1.979, pag. 48). Nmaărul ~rmutărţlor de .ordinul n., c.are au în această descom.-

313
punere ). 1 cicluri de lungime 1, ).1 cicluri de lungime 2, ... , >-1 cicluri de lungime
(deci A1 + 2A 2 + ... + k)..1 = n) este dat de formula lui Cauchy:
ni
A1 I )..1 ! ... A1 ! · P·• • 2'J..i. •••• ~
(v. ,,Probleme de combinatorică şi teoria grafurilor" de Ioan Tomescu.
Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1981, pag. 50). Deoarece un ciclu
de lungime p este un produs de p - 1 transpoziţii, paritatea unei permutări
care are în descompunere ).1 cicluri de lungime 1, A2 cicluri de lungime 2, ... , A
cicluri de lungime k, va fi aceeaşi cu paritatea sumei: A2 + 2r.3+ 3A 4 + .. .
... + (k - 1) )..1 , care este aceeaşi cu paritatea sumei A2 + A4 + As + .. .
Cum A1 + 2As + ... + kA1 = n, rezultă
n - (A1 + A.a+ ... -i, A1 } ==- A2 -f. 2A3 + BA4 + ... + (k - l) A1 ,
deci şi n - (A1 + )..2 + ... + ).1 ) va avea aceeaşi paritate cu A2 + A4 + A6 + ...
Dar am văzut că în cazul cînd A2 + A4 + A6 + ... este par, se obţin permutările
pe.re, iar în cazul cînd A2 + A4 +As+ ... este impar se obţin permutările impare.
Cum numărul permutărilor pare, ca şi al permutărilor impare, este egal cu
n!
-, d.l.e111ucem ca w

E E (-1)11 -1>.,+A,+ •··Hain! :c _ n !.

11=1 >.1 +2>.,+ ... +11>.a=n r. 1 ! Az !. .. ),J; ! • P, •2'J.., ... k>-1 2
).s;;i,O. J..i+J..,+>.,+ •.. impar
Adunînd aceste egalităţi şi împărţind, prin n ! se obţine egalitatea din enunţ.

PD 21. Se consideră şirul cg, q, q, q, q q, ... , C:, q, ..., C:, ...,,,c:, .•.
şi un t:u1,mi,r prim p. Să se calculeze probabilitatea ca un termen al şirului să
fie divizibil cu p.
Dragoş Popescu, G. M.-A, 6,1992
I
Soluţie. În demonstraţie vom utiliza următoarea:
Lemă: Fie a şi b două numere naturale '(a ;;;,. b), iar pun număr prim. Dacă
k k
a = E a,p' şi li= E b,p• sînt reprezentările numerelor a şi i în baza p,
atunci·-· . ,-o
condiţia necesară şi suficientă pentru ea să aibă loc relaţia C: ,rn (mod p}
este ca a,~ b, pentru orice ie {O, 1, ... , k}.
Demonstraţia lemei. Să notăm « - b = c şi fie c = E• cJ>' reprezentarea.
i-t
numărului c în baza p. Dacă vom nota ro y(m) exponentul la care figurează

314
numărul prim p în descompunerea canonică a numărului natural m, vom
avea

= -1-·( •
P- 1
EadJ, ·-Ea,=--
i=ll
• . ) 1 ( a-Ea,•
P- 1
• )
i=O i-0
Analog
y(b_ !) = -1-.(b - ,E4
b,) ; y(c !) = -1- ( c - E " c,) ·
p- l i-u p- 1 •-11
Vom. avea atunci
i y(C_ţ) =-y (, ~ ! ,) = y(a I) - y(b !) - y(c !) =
O. C.

= p -1 1 [a::--b-a+i:,(b.+c,-:-~,)J=
.. •-0
1 'E,(b.«+c,-a
. . p- 1 •=li
1).

Condiţia necesară şi suficientă pentru a av~a C!~O (mod P) este y(C:, = O,

adică ţinînd seama de cele de mai înainte:
A

_
E [a, -
i=ll
(b, + c;)] = O• (-~

Vom arăta acum că ·necesar şi suficient pentru a avea loc (1) este ca.,~,;;,, b,,
ie {O, 1, ... , k}.
Să_ a~ăţăm .mai întîi suficie~ţa co.ncl.i.ţie!. _ ţntr:ade:văr dacă "!i ~ b,_ pentru
once ie {O, 1, ... , k}, atunci c, = a, - o, şt pnn sumare obţmem

E" :a, -
•=li
(b,+ c,)J = O.
.

Să arătăm acum necesitatea condiţiei. Să notăm t, = a, - (b, + c,) p~ntru

ie {O, • t,x'.
1, ..., k} şi.să con&jderăm polinorn,ul/(x) = E
ţ-•
Avem
E :a, - (b, +c,)] = O
~ ~

/(1) = E t, =
şi

f(P) = E
"
•=li

a,p' -
~•IJ ·..\
E
. .
1::::::iO
lc=O

'.
b,p'
,.
-E c,pt =
i=O
c- c= O.

Rezultă că f este de form~ '

/(:") = (x - 1) (x -P) (qa +, q1x + ... + qt_2xt- 3),
unde numerele q0 , q1 , ... , qt_2 sînt întregi.

315
Notînd q0 = s 0 , q1 - % = s1, q2 - q1 = s 2, ... , qt-a - q11:~ = s~-• rezultă
qo = Sa, ql = So + S1, q3 = So + S1 + S2, ... , qt-2 = So + S1 + 52 + ... + S11:-1·
Atunci / se scrie:
f(x) = [x2 - (P + p][s 0 + (s 0-+ s1).x +~o + s1 + s 2)x2 +
+ l)x
• ... + (s 0 + s 1 + s 2 + ... + st.:.a)xk"'"-2], cu·s, eZ, ie {O, 1, ... , k - 2}.
Identificînd coeficienţii obţinem

t0 = ps 8 ; t, = ps, - s,_ 1 (1 E;; i E;; k - 1) l t1 ~ s0 + s 1 + ... + s1 _z,

Intrucît O E;; a,, b,, c, E;; p - 1, rezultă că pentru orice ie {O, 1, ... , k} au
loc inegalităţile -2(p - 1) E;; t, E;; p - 1.
Ţinînd seama de expresiile de mai sus ale numerelor t, şi de aceste inegalităţi,
analizînd recursiv obţinem uşor t, = O pentru orice ie {O, 1, ... , k}. Dar
aceasta înseamnă că a, = b, + c, şi cum a,, b,, c1 ;;ii: O rezultă a1 ;;ii, b,, ceea
se sfîrşeşte demonstraţia lemei.
Revenind acum la soluţia propriu-zisă a problemei, să notăm cu a(a)
respectiv e(a) numărul termenilor nedivizibili prin p din şirul C:, C!, C;, .. , c:,
respectiv numărul termenilor nedivizibili prin p din şirul
cg, q, q, q, q, q, ... , C:, C!, C;, ... , c:.
Conform lemei vom avea
c•·
+ bJ, + ...
C•b = ••+•J>+ ... +•.I>" . 'bil cu p d ac ă ş1. numai. d aca~ bu e {O , 1, .. , a0},
+ bal>" es t e nediv1z1
b1 e {8, 1, ... , a 1}, •.. , bk e {O, 1, ... , a1:}•
k
Prin urmare există II (a,+ 1) valori ale lui b pentru care numărul:c: nu este
i==O
divizibil cu p, adică altfel spus
Ir.· :
a(a) = II (a,+ 1). (2)

După aceea putem scrie

e(a) = Ea(j) i ţinem seama că în scrierile în ba:za p a numerelor j cu-
prinse '";""
între O şi a, vom folosi în total toate „cifrele" de la 8 la a 0 , respectiv
de la O la a1 , ... , de la O la a:1 şi ţinînd seama şi de (2) avem.:

e(a) = E i(j) =
o"'""
=
,,_
II [1 + 2 + 3 + ... +a,~ (a,+ 1)] = II
k (a
1
+ 1)(a ·
'
+ 2) =
i=O î-0 2
1 I,. I,.
= - · II (a 1 + 1) · II (a,+ 2).
211:+l 1-0 i=ll

3Hi
Să notăm cu q>,.,P probabilitatea ca un termen din şirul q, q, q, q, q,
q, ... , C~. q, ... , C: să fie divizibil cu p şi cu qi,., 11 probabilitatea evenimentului
contrar. Dacă notăm cu N numărul acelor 11, nuli (i E {O, t, ... , k}), vom avea

:X(a)
o~ qi,.,1' = - - - ~ -
1
- (a + l)(a + 2)
2
l p1r.-N+1_ (P + l)!r.-N+I
1 1)
~ 2.1: • ·(·p1c-N+1 - + (p1c-N+1 - 1+ 2)
p-1 p-1

= 2-t1 (P -- 1)2. t + -p
( 1).1:-N+1 l
.(- _p__.....,2_)_(_......,2,--p---=-3) ,,;
1 + ---·· 1 ..i. - = - - -
pt-N+I ' p1r.-N+1

~.!_(p-1f(1+.!..)'-N.,.;; 2(p-1)'·('+¾f'.;; 2(P- l)'(~)!r.+l.

V p 2~ 4
Evident că dacă a - oo, numărul „cifrelor" folosite în baza p pentru scrierea
lui a creşte de asemenea nemărginit, adică k-+ oo.
Din inegalitatea de mai sus rezultă lim qi,., 11 = O•
Dacă notăm cu q>p probabilitatea ca un termen_ al
......, şirului ·din enunţ să fie
divizibil cu p, rezultă

~J> = lim 9a,p = lim (1 - fa,P) = 1 - lim qia,p :._ 1.

•• oo ll~C0 A • :O

PD 22. ·Să se demonstreze că dacă într-un sistem de numeraţie oarecar~

există im număr N de n cifre al cărui pătrat se termină cu cele n cifre. ale nu-
măru.lui N şi în aceeaşi ordine, atunci numărul N' care satisface egalitatea
N -J-N' = 10" +
1, are aceeaşi propr_ietate.
Gh. Ţiţeica, G. M. voi. VIII, 1902

Soluţie. Din relaţia dată rezultă N' = ton + 1- N.

Deci
N' 2 = 10 2• + 1 + N 2 + 2 · 10" - 2 • 10 N - 2N = 102" + (N2 -
11 • N) +
+ (10 + 10" - N) + 10 2· 1en•N sau 11 -

N' 2 = 10"(10" - 2N + 1) + (N2 - N) + N'

317
sau încă
' ·,
N' 2 - N' = to• (10• - 21'.· + ! l + (N 2 - ~V).
Cum N 2 - N se termină cu n zerouri şi nu cu mai multe, urmează că N' 2' - N'
se termină cu n zerouri şi nu cu mai multe, adică N' 2 si N' se termină cu
aceleaşi n cifre în aceeaşi ordine. · '
Exemple:
a) n = 10, N =
1i87109376. N' = 8212890625 în baza 10.
b) n = 10, N = 2221350213, N' = 3334205344 în baza 6.
PD 23. Să se rezolve fo numere natf!rale ecuaţia x2 + xy = y2 + 1.
Al ..Pantazi, G. M. •Jol. XXII, 1913

Soluţie. Rezolvăm ecuaţia în raport cu y şi avem

X ±.J5x2 -y
Yz - xv
~
+ 1- x 2 = O sau -'V = - - - - -2 - - ' - .

Trebuie deci ca x ~ ✓ 5x2 - y, în cazul în care considerăm soluţia cu minus.

Rezult~ deci x ~ 1 adică x = 1 şi y = O sau x = 1 şi y = 1.
1n cele ce urmează considerăm soluţia cu plus:
X + ,j5.'t2 - 4
(l}
y = 2 ;

Se obsen;ă că dînd lui x valori consecutive şi calculînd pe y rezultă x = l

'\' = l; X=3, y. 3; X= 5; .)-i. 8; X= 13, 'V ' 21, .. ,
-Se vede că o valoare a lui ;;; este suma valorilor lui x 1şi y din soluţia prece-
dentă, iar o valoare a lui y este suma dintre valoarea lui x din aceeaşi soluţie
şi valoarea lui y din soluţia precedentă.
Să arătăm deci că cu ajutorul şirul,ui Fibonacci putem exprima toate
soluţiile ecuaţiei (1) ; mai precis, arătăm că soluţiile sînt perechi de numere
Fibonacci consecutive. ·' ·
·Fie deci ~ şi ;• două numere consecutive din şirul lui Fibonacci. Atunci
x + y şi x + 2y sînt următoarele numere din şir.
Dacă (x, y) este soluţie pentru (1) rezultă că şi (x + 2y, x + y) este soluţie
adică

(x + y)2 + (x + y)(x + 2y) = (x + 2y) + 1. 2

In adevăr, efectuînd calculele, egalit,atea precedentă este cehivalentă cu:

; x2 + xy = y2 + 1,

egalitate care ştim că este verificată de pei:echea ( x, y).

318
Rezultă deci că dacă considerăm cuplurile formate cu un termen de rang
par şi
cu cel următor din şirul Fibonacci
1, 1, 2, 3, 45, 8„ 13, 21, 34, ·55, 89, 144, ... ,
,obţinem soluţii ale ecuaţiei (1) deci şi ale ecuaţiei din enunţ. (Considerăm
-că rangul termenilor din sirul lui Fibonacci începe- cu zero). ·
Să arătăm acum că nu mai ţxistă alte soluţii pentru ecuaţia {1).
Fie deci (X, Y) o solu ţie arbitrară a ecuaţiei ( 1).
Cum am mai procedat anterior, rezultă că luînd x şi y astfel îndt

{ x+y=X , adică
{ x=2X-i"
•
x + 2y = Y y = Y - X
atunci ecuaţia dată admite drept soluţie şi pe (x, y) deci pe (2X - Y, Y - X),
cu condiţia ca aceasta să aibă componentele pozitive. Faptul că (X, Y)
este soluţie a ecuaţiei date poate fi pus şi sub forma Y 2 - Xi' + (1 - X 2) = O.
'Considerînd funcţia de gradul II /(t) = t 2 - Xt + (1 - X 2 ), observăm că
pentru X?t, 1 o rădăcină a funcţiei este negativă sau nulă şi alta este pozitivă,
aceasta fiind de fapt Y.
Înlocuind ţ cu X obţinem /(X)= 1 - X 2 ~ O, deci X este cuprins între
rădăcini şi deci X ~ Y, de unde, Y - X ";t, O.
înlocuind t cu 2X rezultă_f(2X) = 2X2 + 1 > O, adică 2X este în afara rădă­
dnilor şi cum este pozitiv, rezuţtă 2X > Y. Deci 2X - Y > O.
A,şadar soluţia (2X - Y, Y - X) este admisibilă, dacă X ~ 1. Rezultă deci
că o perec]J.e (X, Y), soluţie a ecuaţie: (1) ne poatţ da altă solupe cu com-
pon.ente mai mici, ori decîte ori X ";t, 1. Aplicînd succesiv acţastă reducere,
rezultă că obţinr~m în final soluţia care are prima componentă minimă, deci
X :e: 1 şi prin urmare Y = 1. Apoi această soluţie generează soluţiile ecuaţiei (1)
ca perechi de numere Fibonacci, aşa cum am văzut.
Ded pentru ecuaţia din enunţ nu există alte soluţii decît soluţiile date de
-cupluri din. şirul nu~erelor Fiboriacti şi• perechea (1, O).
PD 24. Să se găsească numărul tuturor numerelor raţionale distincte
.P...., (q ,;I: O), unde numerele într~gi p şi q iau valori distincte cuprinse tntre
q
- n- 1 şi respectiv n + 1,, (ne N).
A. G. Ioackimescu, G. M. ·ro!. \~I, 1.~01
Soluţ,ie. Cu numerele cuprinse între - (n + 1) şi n + 1 putem forma
patru tipuri de şiruri de numere raţionale: a) şiruri cu termeni cuprinşi
intre O şi n + 1; şiruri cu termeni cuprinşi între O şi - (n + 1); c) şiruri
cu termeni ai căror numărători sînt cuprinşi între O şi n + 1, iar numitorii
sînt între O şi - (n + 1); d) şirui'i cu termeni ai căror numărători sînt cu-
prinşi între O şi - (n + 1), iar numitorii între O şi n + 1. Din Ip I ~ n + 1,
M ;;t, 1 deducem I: .P_q Ij ,.;; n + _l şi .atunci cazurile b), c), d) dau de fapt

319
acelaşi numere raţionale, care sînt opusele celor de la a). Rezultă deci că va
fi suficient să căutăm acele numere raţionale cuprinse între 1 şi n + 1. Numărul
total căutat va fi deci de două ori acest număr ph,1s unu (numărîndu-1 separat
pe zero).
Aranjăm fracţiile cuprinse între 1 şi n + 1 în tabloul următor:
1 1 1 1 1
-, ----:-, -, -, ... '
1 2 3 4 n+1
2 2 2 2 2
-· -,
2
-,
3 -·
4
... '
n+l
...
3 3 3 3
-, .... ,
.)

-• -, -- ,
1 2 3 4 n+I

n+1 n+l n+1

-·-·-·-·· - - ' - - '
2 3
... ' __+
n+I
n
._.
I
Din acest tablou rezultă-că toate numerele de pe diagonala principală sînt l,
toate numerele de sub diagonală sînt supraunitare, iar cele de deasupra
diagonalei sînt subunitare.
Se mai observă că dacă două numere raţionale subunitare sînt distincte,
simetricele lor în raport cu diagonala sînt de asemenea distincte, fiind inversele
celor dintîi. Rezultă deci că este suficient să găsim numărul numerelor dis-
tincte situate de aceeaşi parte a diagonalei (de exemplu numerele raţionale
supraunitare). Un număr raţional Pi va fi distinct de un alt număr raţional
ql
cu numitor şi numărător mai mici, dacă (Pv q1 ) = 1. Pentru orice alt număr
:raţional p 1/q1 cu (P 1 , q1) '# 1 va exista un număr raţional cu numărător şi
numitor strict mai mici, egal cu p1/q 1 . In linia i vom avea atîtea numere
raţionale p , cu (p, q) = 1 cîte numere sînt prime cu i şi mai mici strict
q
decît i. adică cp(i) (q, este funcţia lui Euler). Numărul total al valorilor dis-
tincte pentru toate numerele raţionale din tabloul dat va fi aşadar
n+l
1\\ = 2. E cp(i) + 1
•=2
iar numărul căutat în problemă va fi
, n+l
N = 2N1 +1= 4• E cp(i) + 3,
j==2
sau
n-1-1
N = 4· E <p(i) -
1=1
1.

320
 PD 25. Să se sfadieze natura seriei

~ ..ff:::i ~8 ..ff: , 8 E R ,
L...J
•=t n

unde P. este al 11--lea număr prim. Folosind Ja:ptul că scria E ../f::i n-

n=l
./p;
este converge_ntă să se arate că

lim inf (./pn+l - 4Pn) = 0,

fl • CO

Lauren/iu Panaifotol, G. M.•A., 1/19VJ

Solµţie. Suma parţială de ordinul n a .seriei din enunţ este

• I • '

- . 'IL(l
s.= - fJ'P1 + ../Pz Ţo -
1}.+ ... + 'V,,-(;
za Pn (n _11)6 - . n61) + IJP~+1·.
-;;a
Ţinînd seama de faptul că

lim _::...:;_P._ . 1, (l)

n ln n '
rezultă că

liro
..... co
:JP.+1
n8
= liro
n• CO
y (n
·p•+l
+ l) ln(n + 1)
· ·. • lim .J(n-+ l)ln(n
n• CO n8
+ 1) =

1 . :J(n + l)ln(n+ 1) 1 .
.---- î
4In(n + 1)
oo dacă8..;; _!_2
=un ;;;i::1m = 1
n • co n9 - • CO 1 l o dacă 8 > - .
n8 - 2 2

Prin urmare pentru 8 e (- oo, ~ l seria din enunţ este divergentă. Pe de

altă parte, pentru 8 e [1, oo) să considerăm funcţia /(6) = ·· J ·- ~ •

(n.-1)' ne
Vom avea f'(6) = 9[(n - l)&+t - ne+tJ < O, ceea ce arată că funcţia f
[n(n - l)Jo+ 1
este descrescătoare. Urmează căf(6) ~ /(1) = 1 , (V) 6.e [1, oo) ceea
n(n- 1)
ce atrage dµpă . sine faptul că

.jp„J(6) ~ n(:~ 1). (2)

21 - Probleme din Gazeta Matematică - cd. 1037 321

·pe de altă parte, ţintnd seama de (1), putem deduce că există un număr
./p,. . ,- --
·n1 e N astfel încît -=-=-- - 1 ~ 1, {V) n ~ n 1 adică Jp. ~ 2 ./n ln n,('i)n;;., n 1 •
.Jn ln n
.Din (2) rezultă atunci

Însă, pentru n ;;i, 4 avem1ln n < ../n (lucru ce se stabileşte uşor studiind
funcJia ~!x) = ln x - lx) şi deci (3) conduce la
- e 2
./p•• /(8} ~ nll&(n - 1) < (n - 1)6/4 • (4}

1.utn(l atunci v = max (n1 , 4) urmează că pentru n ;;i, v inegalitatea (4) este
':.întlqpilinită şi deci seria E./P. ( (n -1 1) - .2.)
•-• n
este convergentă către o sumă
8 8

fl'. Pe de altă parte, deoarece şirul (/F;)

n • eN
este convergent pentru 8 > -21 •
urmează că pentru 8 ;;i: 1 existăm > O astfel încît O <
Ip
)T ~ m, (v') neN,
n
1 })
Rezultă atunci s. < - p1 + E ,.Jp._
•1-l ~(
--- - - +a+ m, ceea ce arată.
,._2 (n - 1) 9 no
mărginirea şirului (s 11)ae N• Cum {~.).. eM este crescător rezultă că seria dată

este convergentă pcntrq t, ţ:! [L Q? ), Să conşid.e!";~ ?:~1:1!1\ b§ ( ~-, 1} Fie

> 1.

•- -- J - ,11'
v. deoarece lim __
in__ (
1
+ -; ) = · t~a
1, rezu l tă ca ex1s ~ ;\' as tfe1
1, 1
a • oo ln( 1 + 1-) __
n-1
tnctt pentru tJ~N~ să avem ln (t, + l) - ln n - 1~ - e: = 8 - 1, adică
ln n - ln (n - 1)
ln [(n + l)(n - 1)8] ~ ln n'+ 1• Rezultă (n + 1) (n - ţ) 8 ?= no+ 1 , (V) n ?' !V,
ceea ce este totuna cu · · · · ·
1 1 1
-··•-··· - - - < --,
(11 - l)~ ,io n&T1
(V)n ~ .Ne.

Procedtnd ca mai înainte, luînd v = max (N.. 4), rezultă că seria

E #. (n - 11) - -n1) este
00

•-v
-(

8 8
convegentă. 1n continuare, demonstraţia est1

322
:a-bsolut ;ia,~eeaşi ca în celălalt cu. rezultînd la fel ei seria dit.-'cnu.nţ' estt 0•

..convetgentă.
Rezumînd,conclt1ziile obţinute, fnseamnă că seria dată; este divergentă/pentru,

ie-ei(- ftJ, ~] şi convergentă pentru 8 e ( ~, oo} Pentru a· demonstra:j şi,

.a ,dl'ima .afinwtţie din enunţ, vom observa că

-.'-'l- ·~
1' a+1. - 4-P •.
O•~ lim inf (.JP.+i - . /p.) = lim inf-__n_·_ _
a• oc, •--ao 1'
n
ao oe
Pe de :a1Hi u>arte se ~~tie că dacă E u. şi E v. sînt dou:1 serfr cu. termenii
--1 11-1
pozitivi, pr~a dintre.ele convergentă, iar a doua divergentă., atunci:
lim inf «. .s;; liro inf 5• ,
a• CD v„ a • ao 19
unde (s.)..,x ~ !),.)neN sînt şirurile sumelor parţiale asociate c.e!er două serfr
,- 1-
respectiv•. !n caz.ui ,nostru luăm"• = "P• +i - ~ P. şi v11 = l pPima serie J_
n n
este convergentă (deoarece sîntem în cazul e = 1), iar a dmiob Gliv.ei~
,Notînd cu s suma primei serii, vom avea:
O ~ lim inf (.JP.+i - /p) ~ lim inf ~ ~ lim inf ~ =O'~
. . . QD 11 • 00 '· .... ~ ,.

IlE;c:i lim inf (:/Pn+i ~ .JP.) = O şi soluţia este terminată.

""'"°.l-§.• Fie (P
J'D )neN• şirul numerelor prime. Să se arate că seria
11

fj p:fl.:•}__ ~ ___ P„ eşte convergentă.

oi-1 flÎ
Lauren/iu Panaitt>f>.,I, G, 1,i._-A, 6/ 19? 1;!
Soluţie.,Fie (a.)u:lf ~irul sumelor parţiale . Avem
u,, = E P1:+1k2-
,'-1
P, = .--· P1 -i-
·
f:,p •. [
1-2 (k -
1
1) 2
- ...!_] + .P.~±l.-. -
k2 .. n2
= _ -l-°î'• 2k- t + P.+i.. (1)
P1 , r='zp, .k•(k - 1)2 . n2
)eoarece ~eria are termeni pozitivi, şirul (a.)aeN este crescător. Vom.
.răta că L'ste ~i mărginit fi t!!!!nci va fi convergent. Vom folosi teo-

323
rcma de distribuţie a numerelor prime lim Pn = 1, pentru care se poate
.....o n ln n -.
,·i?dea:~cartea" Ce ştim' şi ce nu ştim despre numerele prime" ~ lui W. Sier-
pinski. Deci ('v') e: > O, ( 3) N. astfel că pentru n ~ N avem - e: < Pn
n lnn
- < e:. Luînd e: = 1, va
l exista N 1 natural astfel că pentru n ;?; N 1 vom
2k - 1
avea Pn < 2n ln n. Notînd A = - p1 +
N,-t

1-~
p.,, - - - - , ţinînd seama de
k2(k - 1)2
E
{l) vom-·avea pentru n ;?; N 1 :

a-4...L~p- 2k-l -i-Pn+l<A.+Z·"." (2.~-l)lnk+

• - • ' k~, k k 2(k - 1) 2 · n2 4~ , ·k(k - 1) 2

+-(n+I)ln(n+i). Pn+t <A..L • •t lnk +

n2 (n + 1) ln (n + 1) ' e=N, (k - 1) 2
+~(n + 1) ln (n + 1), (2 )
n2

Şirul ( (n + + 1) ) este evident convergent la zero, deci este

1) I~( n
n neN
mărginit; fie B marginea sa superioară. Să mai observăm că:

l
" ln k "' ln k Q) {k - 1) 2 00 t·
.~. (k - 1) 2 <?; (k - 1) 2 < ~ -=-{k___i...c.)2- = ~ ---2.
(k - 1) 2
deoarece am ţinut seama că pentru orice k ;?; 2 există inegalitatea ln k <
l
< (k - 1) 2 . Ultima serie din şirul majorărilor precedente este convergentă
şifie C suma sa. Ţinînd seama de cele de mai sus, folosind (2) rezultă:
crn< A + 4C + 2B, (V) n ~ N 1, ceea ce arată că şirul (cr,.).-=N este măr­
ginit. Aşadar seria din enunţ este convergentă.
PD 27. Dacă Pn este al n-lea unm,ăr prim, să se arate că
"
Ek• p n "
___!±!_=-(n + cc şi Ek _t_=-(n +
p n
~
11 ) 11 ) ,
t-1 p.,, 2 •.;.1 Pt+l 2
unde-IX,.-+ 3, iar ~n-+ 1.
Lau,-er.ţiu Panaitopol, G. M.-A, J/19H

Soluţie.Sănotămxn =Ek·Pt+1 ,y =Ek•A..,z =x 11 11 11 - n(n+ l) •

11-1 P1: 1-1 P11:-t1 2

324
Putem scrie

Deoarece
k(Ptt1 - P1J
p1 k ln k 2k In k . . k ln k
--"--- - = --(Pm - P1:) ;;i,, ---ş1 hm - - = 1, rezultă că
1 P1 Pa ..... Pa
ln k

pentru k ;;i,, k 0 avem 2k ln k > 1, deci k(P1:+i -Pi) >- 1-. Atunci
P1: P1 1n k
f•=k, k(P-,,,+1pk- P1:) ~ E _!._ = oo. Cu atît mai mult E k(A+1 -
t=ka ln k 1-1 pk
Pt,) = co.

adică lim z = oe,. Notînd z~ = E pt+I - p

fi
1:, avem
I
Za.ri -
I
z,. =
•-+ao • •-2 ln k za+l - z.

= Pn+S - Pn+l Pa+I --+ 1_ şi atunci cenform lemei' lui Stolz

ln(n+ 1) (n-+ l)(Pa+1 - P.+1)
rezultă
,
z.
-••
1 (1)
z.
Dar
z~ _ P-.+1 + EP1: [ 1 _ ~ ] - P2 _ P„• 1 +
In n .t-3 ln(k - 1) ln k ln 2 ln n
k
Pa l n - -
+E k- 1 _ _h_. (2)
1 _3ln k ·ln(k - 1) ln 2
Să observăm că

P I k
• n (k - 1)
k
l1m - - - - -
-+ao In k - 1
. - p1-
= hm
l • oo k 1n k
• In [( +- 1-) 1 ] . - -lnk
k- 1
- - = 1 · ln e • 1 =
ln (k - 1}
k
P1·ln ---.
k
hln--
k-1
E" lnk.
t-3
.k -
1
In(k -1)
= 1, deci lim - - - - - - = Oi atunci şi lim
11-,oc, ln k • In(k - 1) •-+• n-2

325
-= ·o (dado -un -}ir 'ill'e'O
limită).
lim.iti finită, şimll. JNt!tilor aritmetice are :u~;n:.-i,
.. .......,
, ---
Folosintl C2),,rezultă.căfan ..5. ..... L.Atnnci
. :,. 'I:- z. z;.,.l'
11m -s=- -·-=
....... n • - z; ,~
t,
.li (3),

.X -
,1ifn + l)
--'-''----'- :I
tr{1t + J)
li 2 „- --'----'-
2
.adică J i m - - - - - - - = 1;: :mottnd ~-=------avem,.~a;dar-

-~ -+
• •-+«>

1. Dar atunci
•
x 11 = -n22 + -n2 + ~.== -
, .,n (
2
n ......., + 1·) Şi. -dad
+ ?--!' 4:.. .. ~
.,-r.. punem « ..
.111'.J .,.,. .. =......, ......
.,..,,

n
+ l, -rer;ultă -:c,. = -2 (n. +. s.J;~ cu ._ - 3.

Avem de asemenea

y,. _ ,-n(n_+ l)
:2
=i:,k(A -
,._, Pt+1
1) =- - I(.. nnde 1: = -f.._A(P~.-p,)._ ..
f=1 t»1.
'Cum ~. = f:, k(P.1:+i - p,,) , rezultă
.i.-1 Pt
Z-11+1 - -z; _ (n + 1) (P"+s - P~~- ~ Pe+l _ ~ -... t
Z,a+l - z„
n
Pa+'l (n + 1) {P,.,;a _:__ P..a.-1),
:'?Î.conform-lem:ei lui Stolz z.-+ 1. Atunci. folosind şi (3):
. z,.
·n(n + 1)
y. -
-· • n
- •• 1· z... z.
.l i m - - - -2- - = lim---=-·tm~-~~,=:-. 1
• -+co n ... .., n •-• co .z.., n
n(n + 1)
2
Notînd (3; = -----~
n
, avem aşadar ~~ - 1.

Dar atunci ~,
.711
= ""2.2 + !!:_
2
+ n~~ = !:2 (» + 2~; + 1) şi punînd ~n = 2~ + 1,
·avem y .. = !:.. (n + ~ .. ), cu ~. - • - 1.
2
 PD 28. Pentrv orice n E N, n > 1, să se stabilească 1·negaWate«r
p 1p 2 ••• P. > PP., unde Pa reprezintă al k-lea număr prim.
D,-agoş Popescu, G. M.-A, 12/19VO'

Soluţie.Pentru n = 2, n == 6 inegalitatea să arată direct. Fie acum,

n ~ 4. Folosim inegalitatea lui Bonse:
P1P2 ... p. > P!+1• (V) n ;i1; 4 (1)·
pentru care se poate consulta cartea „Ce ştim şi ce nu ştim despre numerele·
prime" de W. Sierpinski. De asemenea folosim inegalitatea
n2 > P., (V) n ~ 2 (2),
pentru care se poate vedea nota: ,.Asupra celui de-al n-lea număr prim" de
V. Mangu (G. M. - A 3/1974).
!n (2) înlocuind n cu p n+i obţinem
P:+1 > PP-+,• (V) n ~ 2. (&)·
Cum
P.-H > P. rezultă PPa+, > pP•. (4)
Din (I), (3), (4) rezultă inegalitatea clin enunţ.

PD 29. Considerăm fractia continuă infinită, reg11,lată şi periodică defi-

nită prin cx1 = [a1 , a 2 , ••• , a.]. Pentru 2 ~ i ~ n orice ex, se obţine din oc,_i:
printr-o permutare circulară a numitorilor incompleţi (de exemplu
a:2 = [a 2 , a3 , ... , an, aJ). Să se arate că

n• (oe, - a,)=-.-.
1

1-1 n ot,
1-1
Pa'III Ra4ovlfl-MiJ,-culescu, G. M. Metodici 2!1980
Soluţie. Din definiţia unei fracţii continue infinite, regulată şi peri-
odică, avem:
1
CX1 = al+ --------:-1-----
aa + -----------

1
+ ----1.,..---
+ al + •

327
 1
de unde « 1 - a1 = - - - - - - - -.,--------
1 -
a.+ tia+

1
+ a,.+----
1
a1 + .

-
= _1,
[a2, a:i, ... , a,., a1]
2, ... , n- 1, iar
.
---
oi:

oi:11
2
-
In general, vom avea

a,. = - ·
1
«, - a,= -1-
Cltc+1
pentru i =

«1
Înmulţind relaţiile de mai înainte, rezultă identitatea din enunţ.

PD 30. Dacă prin p„ se notează al n-lea număr prim, atunci seria

E"' PPn
n=l
-n este divergentă.
Dan Rtulu, G. :U.-A, 12/ 1973

Soluţie. Folosim teorema de distribuţie a numerelor prime, conform

căreia avem:
. n ln n
l1m---= 1. (1)
n • ao Pn

Să notăm u,. = -
n ş1. v,. = 1
• A
vem:
pp. lnn• lnp„
u„ n n ln n
- = - · ln n · ln p =
v. PP• n p„
deci conform cu ( 1) rezultă
00 00
lim u. = 1 şi atunci seriile Eu„ şi Ev„
a • oo Vn n=l •-1
au aceeaşi natură. De asemenea n-
2
= -n ln
-- n · --
n , d ec1. t o t 1.11n
..l" {l) .
Pn P. ln n
• n2 • 2
lim - = co, ad1ca
V

p. < n , pentru u ~ n 0• {2)

..... co P.
328
De asemenea avem
ln n < ,i/n, pentru n~nl. (3)
Luînd n2 = max(n 11 , n1), vom avea pentru n~n2 :
1 1 1 1
V
n
= ----
lnn·lnp.
>----
lnn·ln(n )
2
- - -2 > -
2(ln n) 2n

ş1· ~ v.~ -1 • "-J

atunci· "-J ~ -1=. oo, d ec1· seria ~ v11 es t e di vergen t"a. Atunei. ş1.
· "-J
n-1 2. n=ng 11, n=l

00

seria Eu., adică seria din enunţul problem.ei, este divergentă.

•-1
PD 31. Fie F mulţimea funcţiilor f:[a, b] -+ R, continue pe [a, b], deri-
vabile pe (a, b), pentru care există 6 (depinzînd def) astfel încît f(b) - f(a) =
= (b - a), /'(8), 8 e(a, a1b)-
Să se arate că dacă f 1,f2 eF, atunci cel puţin una din funcţiile f1 +f2 sau
/ 1 - f 2 aparţine lui F.
L. Panaitopol, G. M. 9-10, 1982
Soluţie. Fie / 1 ,f2 E F şi să notăm g= / 1 + /2, h = / 1 :- / 2 • Fie nume-
rele 01 • 62 e {a, a i b), astfel încît

{b) - / 1 (a) = (b - a) /{(6), / 8 (b) - /8 (a) = (b - a) /~(8 3).

/ 1

Rezultă
g(b) - g(a) = (b - a)· [/{(01) + /;(83)]
şi (1)
h(b) - h(a) = (b - a)· [/~(81 ) - /~(8 2)].
Fie funcţiile u, v :[a, b] -+ R definite prin
u(x) == g'(x) - /{(81) - /~(8 2),
respectiv

Rezultă

u(81) = g'(61) - f~(8 1 ) - /~(82) = /~(81) + f~(8 1) - /{(81) - /~(82) =

= Jt(t,) - /~(82)
şi analog

329
De asemenea
v( 81} = J; (82) - /;(81} J v(81) = /{ (82) - /; {81).
Pentru a arăta că una din funcţiile g sau h aparţine lui F, este suficient să
arătăm că u sau v se anulează în [8i, 8iJ. ln adevăr, dacă ( 3) ~ e:(8 1, 8z] cu
u(~) = O, atunci ~ e(a, ai b) şi din u(~) = O, deducem g'(~) =/~{8 1} +
+ /~(8 2) J din prima relaţie din (1) rezultă atunci g(b) - g(a) = (b - a) g'(~).
adică g eF. Analog în cazul în care v(~) = O, rezultă k eF. Să arătăm aşa­
dar că una din funcţiile tt MU fi se anulează în intervalul [8 1, 8J.
Avem
u(8 1) u(811) = [!;(61) - /;(82)] [!;(82 ) - 1~(61 )],
v(81} v(62) = u;(02) - /;(81)] [!;(82) - 1;(81)].
Prin urmare u(81) u.(8 2} şi v(6 1) v(6 2) au semne contrare, deci unul din ele este
negativ. Dacă de exemplu u.(81) u(8 2) < O, cum u are proprietatea lui Darboux,
rezultă că ( 3) ~ e [8i, 8a] cu u( ~) = O. Analog dacă v(81) v(8 2) < O, va rezulta
v(~) = O, ceea ce încheie soluţia.

PD 32. Fie f o funcţie reală definită într-o vecinătate deschisă mărginită

a lui zero. Ştiind că /(O)= O şi ci funcţia feste derivabilă tn origine, să se strr
iieze limita 1
lim
fl • CO
tP-• t(.!_),p unde k e N*.
Dan Radu, G. M-A, 11/1972
Soluţie. Fie V O vecinătatea originii în care este definită funcţia f. Deoa-
rece/ este derivabilă în O, avem

J'(O) = lim /(x.) - /(O) = lim f(x.)_, ( 1)

S'n • O Xn - O S'n • O Xn

{V) (x.). eN, şir inclus în V 8 şi convergent la O. Pe de altă parte este evi-
dent că există v e N astfel încît oricare ar fi pe N, p ~ v să avem..!_ eV.,.
p
Să considerăm atunci şirul xm = 1 , m e N. Evident xm-.0 şi din (I)
v+ m - 1
urmează călim (v + m - 1)/( 1
ffl • CO \I+ ffl - 1) =/'(O).
Să presupunem. dat k e N*, k ~ 2 şi fie e:_> O; din relaţia de mai sus dedu-
cem că există N~ E N astfel încît

l (v+m-1)/(
v +m -
1
1
)I< e:
4 ln k
, ('v')m~N;.

330
{/'(O) - --~-]- 1 </( 1
4 lak v + m· - t ., -\v + m - 1,
)<-··1fp(O) +-e:-]·
· 4 ln k v +m-
1
1
.

Notînd v + m - 1 = p şi N: = N~ + v- 1, rezultă că pentru n~N:

avem inegalităţiţe

+ -·-J·E ~-
-·

.[r.<0) - 4 ln k
e:,. ]·tP-• .!-p <:E~(_!.)~·{f'(O)
P-• p 4 ln k P-• p
(2)

Pe de altă parte se arată uşor că

kn
ln---=
+
1 ~b+ 1 dx kn
-<E-< 1 ~A• dx kn
- - = l n - - , n;;;i,2.
n .,,. X P~n p a+l X tl - l
Folosind aceste inegalităţi„ precum '.şi .inegalităţile (2) avem

•[/'"~o) - ---,---,--,,
e: ] lQ kn
,. . ~ 1·(- (') < [!'{O) +
+ 1 < L.,,,' 7
e:
-1-
1 J
, nkn
-- • (3)
4 ln k n p~,n p 4 .n k n- 1

Dar, pentru J.., ;;i, 2 avem

f/,·)+· --·
(O
lu k4
1 kti = [!'(O) + ---------..j [1 k + I n ] <
e:
n
] n ----
.i- 1 k . n - ..
e: . 1 n ,
4 ln J
n ---
1

< ff'{O) + ---=--~] 1n k + f(O) • ln __

n - ~ [t(O) + 1n k + e: ]
t 2lnk · n-1 2lnk

+ ljf'{O) ln _n_, (-1)

n- 1!
iar

[f'(O) - _e:_]ln kn + t ::Jf'{O)'- __e: -]1n(k+ J..)+

-llnk
. .
n t 2lnk n,

+-·-e:
4lnk
-(k+ J..)>ff'(0)---~-]1n(k+
n t 2lnk
J..)>
u
.\ .

> ft(O) - __
t
e: -· ] • ln k > [t(O) --
2 ln k .
--cL]
. 2 ln k .
ln k - jp(o, lu ---~-- , •
j n - I ;
(5}

Din relaţiile (3), (4) şi_(.5) _deducem _

- _:_ - If'(O) lu n ! < E!(_!_)- /'(O) ln k I

< ..:.. + f'(O) ln __!!__ ,
2 I n - 1! P-• P 2 I n - 1

331
 adică

! E1(2-)-
! P=,. p
J'(O~· lnkl< ~ +jf'(O) ·ln-,.-1 ·
n- I 2 11

Cum însă lim IJ'(O) ln _n_ li= O, rezultă că- există N;' eN, astfel încît
N• CCj n-1 1

!J'(O) • ln-n-1 <..:., (V} n ~N;'.

l n-1 1 2
Luînd atunci N 1 = max (2, N;, N:'), urmează că pentru orice n ~ N 1 ave1n

/iknE / (1)
: P=n
-p - f'(O) • ln k I < 2 +-2 = E
-c E
c,

teea ce arată că

lim EJ -J ) =/'(O)•lnk,
An (
(6}
n• oo P=• p
acest rezultat fiind valabil, după cum am văzut, pentru k ~ 2, k e N. În
cazul k = 1 avem direct
,
hm
N• llO
Ekn
JJ-n
/ -p ( } )
= hm/
, ( 1)
- =/(O)= O,
n• OO n
care concordă cu (6), în care luăm k = 1. In concluzie, limita cată există
pentru orice k e N* şi este dată de egalitatea (6).
PD 33. a) Să se demonstreze că şirul de funcţii de termen general
j„Jn: [O, n] -+ R. definit de relaţia

x sin" x
fn(x) = (1 + cos2 x)• • IX e R+

converge neuniform pe [O, 1t] şi totuşi

lim (n /,.(x) dx = (n /(x) dx,

n • co Jo Jo
mzde feste limita şirului (f,.)neN• Să se deducă de aici că şirurile
(2k) 11 b _ (2k - 1) 11
a1: = (2k + 1) ! 1' 1: - (2k) ! I

1111dc (2k) ! ! = 2· 4 · 6 ... 2kşi (2k + 1) 11 = 1 • S· 5 ... (2k + 1), converg la zero.
332
 b) Să se arate că funcţia F: R • R, dată de relaţia
,. sin" t dt
F(x) = ~ - - - - - ,:x E R, n E N
• 0 ( 1 + cos 2 t)ac

.este periodică de perioadă 21t pentru n = 2k + 1, iar pentrn n = 2k este suma

dintre o funcţie liniară şi una periodică de perioadă 21t.
Stelian Găină, G. M.-A, 5/1971

Soluţie. a) Evident, f(x) = O pentru x::/:, 1r/2 şi!(;) = 1r/2. Deoarece

funcţiile J„ sînt continue, iar f
este discontinuă, rezultă că şirul (/,.),. eN nu
converge uniform pe [O, 1t]. Cum/ este discontinuă numai în 1r/2, ea este inte-
grabilă pe [O, 1t] şi evident

~r: f(x) dx= O.

•O
Pentru a demonstra relaţia din enunţ, vom sta_bili întîi că
71:

\ri: xcp(sin x) dx = 'lt ( 2q;(sin x) dx

•O Jo
unde cp: [O, l] • R este o funcţie continuă arbitrară. In adevăr, făcînd în
prima integrală schimbarea fie variabilă x = 1t - t obţinem

~
r: xcp(sin x) dx = ~r: (7t - t) cp(sin t) dt =
O •O -

= "(ri: q;(sin t) dt- (ri: t sin t dt,

Jo- Jo
de unde
r:

~ri: xq;(sin x) dx = " ( ri: q;(sfn-.-t) dx = ~ •( 2 cp(sin x) dx +

.-o 2 Jo 2 Jo

+ ; •~: cp(sin x) dx.

2
Efectuînd în ultima integrală aceeaşi schimbare de variabilă ca şi mai
sus, obţinem rezultatul dorit. Luînd acum în rolul funcţiei cp funcţia

cp.. [O, 1] • R, cp(y) y"

= ---'--,
(2-y2)"

333
deducem că

!!.
O~ (n/11 (x) dx == (n xcp(sin x) dx = n~ 2 qi(sin x) dx =
Jo Jo „o
n n
2 sin x d x ~ n • ~2 sm"
.
= n~ --- -- xdx.
O
(-1 + cos xt
2 0

Fie O < e: < n. Avem

n n I n

O ~ ( 2 sin" x dx ~ ( 2 - 2 sin" x dx + (i dx ~
„G Jo )ff
2-2
I

n •

~ sinn ( ; - ; )• ~~ - 2
dx + ; = [sin" ( ; -- ~i )l (; -;)+ ; .
Cum şirul de termen general [ sin,; ( ; - ; ) ] • ( ; - ; ) converge la zero,.

rezultă că pentru e dat, există 12-1 astfel încît, pentru orice n ;;., n„ să avem

Astfel, pentru n ;;., "• avem

şi relaţiadin enunţ este stabilită. Pentru a demonstra şi ultima afirmaţie

de la a) vom observa că pentru ot = O:
n n

(" /,.(x) dx = n~ sin" xdx 2

= n~2 sin"- 1 x· sin x dx.
Jo •
O „q

Efectuînd !n ultima integrală o integrare prin părţi, deducem formulu:

de recurenţă

~·r = ---· \z.

n ~

n-1
s1n"-:!'xă-z,·-<;
Osin xt/.x
11

n •·11

334
-de unde s• obţine iterînd
ff ff

z sin2 H 1 xdx =
(2k) rr
·· - (2k - 1) I ! . ~ .
~ (2k + 1) ! !
şi ~"î sin2txdx r:::::
(2k) 11 2
0 •O
·ne aici şi din cele de mai înainte, rezultă că şirurile (ath 6 N şi (bth u con-
verg la zero.
b) Pentru a arăta afirmaţia de la acest :punct, arătăm mai întîi că dacă
h: R-+ R este continuă şi periodică de perioadă c.> > O, atunci pentru orice
.a eR avem

~:•., h(x) dx = ~: h(x) dx,

·iar funcţia F:R-+ R, F(x) = ~: h(t) dt este suma dintre o funcţie liniară şi
una periodică de perioadă eu. In adevăr

~:+(,) h(x) dx = r h(x) dx + ~:+., h(x) dx.

Făcînd în ultima integrală schimbarea de variabilă x - 0 + t. dedu-

·1:em uşor că
("h
' h(x) d;t = _,
r., h(x) dx .
•a •O
-Avem apoi

F(x + 6>) = ~:+. h(t) dt=F(x) + ~:+., h(t) dt = F(x) + ~: h(t) dt.

lfotm ar;= r„)o l1(t) dt şi G(x) = F(x) - atX

Cil
şi arătm d functia G este peri-
odică de perioadă w. In adevăr

G(x + ~) =fl~+ w) _ •
:::._ x -
c.,)
ar;= F(x) + at -

-~x-at=F(x) -~x=-G(x).
6) 6)

-0 . . · ·· - ,.,i G rezultă că F se scrie ca sumă dintre o f~ncţie per~~~ şi o

(i_ tn ~efu~1ţ_1e1. :-- "'rnblema noastră vom lua funcţia h :'R -·
,uncţi<: bmara. Pentru I!'- _ _ -, ..... a, •('} - ·--Y-

sin" t . . .., •- 1
- ( , care este o funcf~ -fil~ll,tdică da R°rioadă 21t. Pentru n = 2k + •,
1 + cos2 t)"' :r .r

335
 funcţia li este şi impară, deci « = ~
2n
h(t) dt = ~n
h(t) dt = O şi atunci
o -n
F = G,
care este periodică de perioadă 21t. Pentru n = 2k, avem rezultatul
găsi(mai sus, adică F este suma dintre functia periodică G şi o funcţie
liniară. '
PD 34. Fiind dată funcţia /:R -+ R neconstantă, pentru care există k f= O
astfel tncît J(x + y) = f(x) + f(y) - kf(x) /(:;) pentru orice x, y e R, să se
arate că:
a) Dacă f este continuă în cel puţin un punct dt'.1-1, R, atunci f este con-
tinuă pe R.
b) Dacă J este derivabilă în cel puţin un punct din R, atunci feste deri-
vabilă pe R.
c) Funcţiile continue pe R, care verifică condiţiile din enunţ, sînt de forma
1 .
/ 0 (x) = - (1 - a2:), O < a #: l.
j
Virgil Nicula, G. M. 1/1981
Soluţie. a) Avem max mulţi paşi.- 1) Arătăm că /(O) =O; în adevăr

luînd x = y = O obţinem k/2(0) - /(O)= O, de unde /(O) e{o, ~ }· Dacă

am avea /(O)=_!_, făcînd y = o în relaţia datăobţinemf(x) =--= ~. ('v') XER,
k k
tn contradiţie cu faptul că / este neconstantă. Aşadar /(O) = O. (Mai mult,
putem arăta nu numai că/(0) #: !, ci .chiar că /(x) #: 1•('v')xeR; în adevăr

dacă ( 3}x 0 e R cu /(x 0 ) = _!_, atunci /(x 0 + y) = _!_, ('v') ye R, adică/ ar

· k ' k
fi constantă).
2) Arătăm că dacă / este continuă într-'-un punct ot e R, atunci este
continuă mai întîi în origine. În adevăr, luînd y = ot în relaţia dată, avem
f(x + et) = f(x) + /(rx} - kf(x)f(ot), deci cum /(ot) #: 1/k:

J(x) = f(x + rx) - /(«)_ ; făcînd ,c - O, avem x + «-+ ix

1 - k/(rx)
şi cum/ este continuă în«, rezultă lim
' • - s• O
f(x 4 «)-= /(ot) şi atunci lim J(x)
s• O
=
= /(ot) - /(a.) = O = /(O).
1 -'- k/(a.)
13) Arătăm că dacă/ este continuă în punctul a. E R, atunci este continuă
în orice alt punct x O e R.

336
 ln adevăr, fie t-+ x 0 i punînd t = x +x 0, vom avea x-+ 0 şi utilizînd
relaţia clin enunţ, avem
J(t) = f(x +x 0) = f(x) + f(x 0) - kj(x)J(x 0 ),
astfel că prin trecere la limită şi utilizînd continuitatea în zero avem
lim J(t) = lim · /(x) + /(x 0 ) - kf(x 0 ) • lim /(x} = /(x 0), ceea ce arată căf
l • :ro :r• O s- • O
este co·ntinuă în x 0 •
b). 1) Arătăm că dacă feste derivabilă într-un punct « e R, atunci este
derivabilă şi în origine. 1n adevăr, pentru x::1= O avem

J(x + «) - /(r,.) = /(x) . [l _ k/(«}]

X X

şi cînd x-+ Q membrul .stîng are ca limită /'{r,.), ceea ce obligă la existenţa

limitei lim. /(x) = f'(O); astfel / este derivabilă în zero.

s- • O X
2)Arătăm că dacă/ este derivabilă în punctul « e R, atunci este deri-
vabilă în orice _alt punct x 0 E R.
1n adevăr .
f(x 0 + x) -f(x 0) =f(x) •[l _ kf(xo)J.
X X

Cînd x-+ O, membi:ul drept are limita /'(O)· [1 - kf(x 0)] şi atunci rezultă
că şi membrul stîng are limită, deci/ este derivabilă în x 0 •
c) Fie g:R-+ R, g(x) = 1 - kf(x). Funcţia g este neconstantă, iar
rel~ţia din enunţ este echivalentă cu
1 - kf(x + y) = [1 - kf(x)] [1 - kf(y)], adică g(x + JJ) = g(x) g(y)
(V)x,yeR.
Se ştie că singurele funcţii continue neconstante ce verifică această
egalitate sînt funcţiile ga(x) = a''\ O < a ,t= 1 (iar funcţiile continue con-
stante ce verifică relaţia sînt g 0 (x) = O şi g1 (x) = 1). Corespunzător, rezultă
că funcţiile f căutate sînt f,.(x) = _!__ (1 - a"), O< a ,t= 1.
k
PD 35. Fie (a,.),.;;i, 1 , (b.),,;;;,1 şiruri de numere reale asjelîncît a. e (- 1,0),
(V) ne N* şi lim a,. . a e (- 1, O]. Să se demonstreze că şirul (x.).;;;.1, cu
\H • OO

proprietatea că x„-+1 + a„x,. = b., (V} n e N*, este convergent dacă şi numai
tlacă şirul (b,.),.eN este convergent.
D. M. Bătineţu, G. M. 11/ 1981
Soluţie. Voi:n demonstra următoarea propoziţie: ,.dacă (a,.),.;a.1, (b,.),.;;i,,
sînt şiruri de numere reale, astfel încît a„ e R*, (V}. ne N*, atunci soluţia

22 - Probleme din Gazeta Matematică - cd. 1037 337

generală a recurenţei liniare de ordinul lntîi: xn+t + a.x. = b•• (V) n E N* ( 1')
este
1)1:b ]
+E • '
11
(-
x,.+1 = (- 1)• a1 a2 ... a. [ Xi (1)
•-1 a1 a2 ••• a1
unde %1 e R este o constantă arbitrară.
D~straţie. Să considerăm şi~l (p,.),,~ 1 ~stfel încît P1 = 1, Pn =
= (-. 1) a 1 a3 ••• a._ 1 , (V) n ~ I. Fie (y,.) 9 1 şirul de numere reale cu
pro:pnetatea că x.=y„p,., ('i)neN*. Cu aceste notaţii, recurenţa (l')
devme:
P,ai Y1&+1 + atP1:Y1; = b1:, (V) k e N*,
şi dacă ţinem seama că a„p 1 = - Pui {'v') k e N*, deducem că

P1:+1 (Yu1 - Y1) = b,,, (V) k e N*.

Dete>a'r~C'e  E R*. (V) k e N*, din recurenţa precedentă obţinem:

Y1+1 - Y 1 = _!.!._ , (V) k e N*. de unde rezultă

P,+1
Yn+i = Y1 + E~• ('v') n
11-1 Pt+l
eN'* - x,.+1 = Pra+1(x1 + E~)•
11=1 P1+1

{V)nEN*-x11 + 1 =(-l)"a 1 a 2 ••. a 11 [x 1 +E 11=1

(-Wba ]• (V)neN*
a1a2 ••• a„
şi propoziţia este demonstrată. Să trecem acum la rezolvarea propriu-zisă
a problemei.
Dacă şirul (x,,)aeN• eiSte convergent ş1 lim x,. = x e R. atunc;
ff • C:O
um {x.+1 + a„x,.) = x(l + a) = lim b„ şi deci şirul (b,.),.;.i,1 este convergent
~~~ -•~
Reciproc, dacă şirul (b11).;.i,t este convergent şi lim bn = b e R, vorr
n• CO •

wffi. ~ şirul {x,.) 9 1 este convergent. 1n adevăr, în conformitate cu (l

4~01

x„,1 = Pn+i ( x1 + E--

" bt ) , (V) n E N*. (2
11=1 PHl

Avem a. e (- 1, O), {v') '1-1';!:N.*✓ :# _ ~ e (1 1 oo), {V) neN*. Mai deparl

. a
.,
ob servăm ca
~
,.
'
1 1 1 1
- - - = --•-(l + a.,) >0, (V) neN'\
P1111 P. a„ p„
368
Prin urmare şirul(.!..) este strict crescător. Totodată el esfe şi nerrliigiiiit;
Pn n~l
deoarece din- - 1 e(l, oo), (V) neN*, deducem călim-= 1
I] - - ;=...,.~
· •- 1 (·
lim 1~):
, \

an 8 • 00 P. n • IIO .1•-1 a.
= + oo.
Cu aceasta Re-am asigurat că în. calculul limitei şirului (x.),.~~.- p1ft.mrr apliic.a
teorema Stolz-Cesaro.
Din (2) avem

" b
Xi+ E-·-
lim xn+ 1 = lim •= P1&+t - -b lirn _!_.
1 6 b
P•+2 =·---
••... 11 • «> 1 •-~ .. p,..., 2 I + a„+1 1 +a
Pn+l

şi problema este rezolvată.

(Am aplicat teorema Stolz-Cesaro la trecerea prin semnul ii).
PD 36. Să se demonstreze că dacă B'C - !3C' = AC 2 , ecuaJia lui Ricatti
y' = Ay2 + By + C este integrabilă şi să i se găsească integrala generali
(A, B, C, y sîntfuncţii reale continue d,e argument real x).
M. Ghermdnescu, G. M. 'JHHi
Soluţie. Se ştie că dacă se cunoaşte o soluţie particulară y0 a ecuaţiei
1
Ricatti, atunci prin schimbarea de funcţie y = y0 + ~-. se obţine o ecuaţie„
;:
iniară în z.
De aceea vom căuta mai întîi o soluţie particulară. Condiţia din enunţ'
e mai scrie (B/C)' = A pe mulţimea {x E R I C(x) ,f. O} şi ecuaţia R.katt.t!
lată devine y' = (B/C)' y 2 + By + C sau

(- 1/y)' = (B/C)' + B· ljy + C· (1/y)2,

au încă

( .!_
y
+ ~)' + E (...!.. +
C y y
B)
C
= o.
1 acă.1/y + B/C = O, obţinem soluţia particulară y 0 C/B. Efectutnd =-
tunc1 schimbarea de funcţie y C/B= - +
1/z, ecuaţia propusă se traru-
,rmă în ecuaţia liniară z' = ( Z~C - B) z - A. Pentru rezolvarea acesteia
r )(
1™;am ~ţ t 9 d. ~ . ţ·1e1,. pmstante1or. E cua ţ·1a omogena~ z , = (' B---
vana. 2AC - B) z

339
are soluţia z = ue•, unde u este o constant~. iar v este o primitivă a funcţiei
2AC --B.
B
Considertnd acum u ca funcţie ·de x, obţinem
2AC
z' = u'efl + uefl • v' = u'e'' + uefl • ( B- - B)\
.şi înlocuind în ecuaţia liniară neomogenă obţinem

u , efi + ue fi ( 2AC - B) = ( 2AC

~ B - s) ue -
v A. ,

adică u'e" = - A, de unde u' = -Ae-v. Rezultă u(x) = - ~ A(x) e-"'"'' dx + I(

.şi deci soluţia generală a ecuaţiei liniare în z este

z(x) = li."'J • [ - ~ A(x) e-vcz, dx + J(] ·

Atunci, integrala generală a ecuaţiei Ricatti este
1 C(x) cvcz;
y(x) = Yo(x) + --= - --+------'
z(x) B(x) l{ _ ~ A(-x) e-•1z, dx

unde K este o constantă, iar v are semnificaţia precizată anterior.

340
 Capitolul IX
PROBLEME PENTRU EXAMENELE DE ADMITERE
ÎN FACULTĂŢI (A)

Introducere

Concursurile de admitere în învăţămîntul superior au o tradiţie interna-

ţională şi constituie pentru tineret o preocupare vitală, de finalitatea căreia
depind cariere viitoare. De aceea, probele de matematică trecute în anii ante-
riori suscită cel mai viu interes şi au o importanţă deosebită în pregătirea pentru
astfel de concursuri. La noi în ţară au căpătat o importanţă asemănătoare şi
concursurile de admitere în treapta a II-a prin dificultăţile pe ca-re le oferă
problemele respective.
In consecinţă, am consacrat un întreg capitol problemelor de admitere
publicate în G. M. dîndu-le sdluţii cît mai explicite şi mai pline de sugestii în
vederea folosirii metodelor şi instrumentelor şi în alte cazuri asemănătoare.
In secţiunea de algebră sînt de subliniat probleme care de fapt sînt de-
teoria numerelor ca (A 1), (A 2), altele care privesc polinoamele, ca (A 3), (A 8).
Rezolvări de ecuaţii cu radicali se găsesc, de exemplu în (A 6), (A 13). Sînt
de semnalat şi probleme de structuri algebrice ca (A 7), (A 14) în care inter-
vin matrice, precum şi probleme cu soluţii care folosesc artificii de calcul
ca (A 5), (A 16).
Problemele de analiză ocupă un loc de seamă în probele de concursuri
de admitere. Vom găsi mai multe probleme privitoare la şiruri, temă de pre-
dilecţie în ultimii ani, de exemplu (A 57), (A59) sau (A 62), altele, la proprietăţi
ale unor funcţii ca şi cele din (A 58), (A 60) sau (A 65). Probleme de limite sînt
de asemenea în repertoriul concursurilor, de exemplu, (A 66) sau (A îO),
precum şi probleme de ecuaţii algebrice sau transcendente ca (A 76).

341
 _ln general, se constată o tendinţă spre probleme cu caracter teoretic,
evitîndli".a:zc caracterul algoritmic.
G~ometria apare sub formele sintetică şi analitică. ln probleme de geo-
::netrie- shitetică vom găsi şi configuraţii tridimensionale ca în (A 39), {A 41)
sau,(A.-iP};~dar în general problemele privesc configuraţii plane: relaţii metrice
~a,în :(A J.V), (A 53), {A 56), locuri geometrice ca în {A 38), (A 40), (A 55),
proprietă.fVde figuri ca în {A 42). Vom sublinia prezenţa mai multor probleme
de,·geometrie· analitică ca (A 44), (A 50), {A 52).
Trigonometria este bine reprezentată în problemele de admitere sub
.formă :de .eâra.ţii ca în (A 18}, (A 19), (A 21), (A 24), proprietăţi ale triun-
ghiurilor ca ;µi. (A 28), (A 29), {A 34), reprezentări geometrice ale numerelor
complexe ca h:i" (A 27) sau (A 31).
·,., "Consid~ăr.t _d. acest capitol poate aduce servicii şi sugestii concurenţilor
la examenelctde ;ic.n.itere, dacă aceştia îşi completează_pregătirea şi cu celelalte
qipitole· de, proti'icip-9.
. . ..: , . ({:'··· . . · '. . . . ., 991 ..,.
A 1. Fte ac, a 1 , c~, ... , a 1llt1a polinomului (I + x + x·)
coeficienţi.i . Sa
$.e a,·ate ·că a;,;-t-·Î:i;,,f". ,1.1 + ... + a1982 este un număr par.
. -~ {ÎL·.-: ·sitatea. din Bucureşti, Facultatea de Matematică, G. M. lljl982
· ( :;>>!); t 982
..,~oţ~ţie. Avem (1 ~:
. - . -.- ·:· . :· ! ··{,:: ;:t
i: + x2)991 = E.atxk .. ţnlocuina" pe
k=O
x cu 1 obţinem

1982
"3991 = Eat {l)
k=O

şi t~locui~d pe x cu (-~ iJ ~bţinem 1 = a 0 - a 1 + a 2 - a3 + ... +a 1982• (12)

Adttriînd ·rela·ţiile·. (1)- _şf'{2) obţinem 2{a 0 a2 + ... am 2) = 3991 1. + +
Dar· .J9U = {4· -1) 9!!.1 */4.h - l cu k e N. Deci a 0 + a2 + ... + a 1oaa = 2h.
~ -~- : - ' . . ... ,:/
.A 2. Să se arate .că pumărul natural
,.
~;_:· .. :"
Institutul Politehnic ·Bucureşti, G: M; 12/ 1982

.,. Soluţie. Avem

A= 5 211-l(l +.5:lr.i,2 + 53"+1) = 5 2"- 1 (1 + 12511 • 25 + 12511 • 5) =
-_5i;-i [l -f- (:Jll'jl +'.·:;::25 + (JJl31 + 1) 5] == 52n-~ • .J)l_31 == .J)l31.,
A 3. Fie politio,itlul P.....:.~x3 - x2 2. Dacă x1 e R, P(x1) ~ -~, x2 ,x3 e C\R, +
P(x2) == P(x3)- = O; 1sii se dtlermine un polinom Q de gradul al doilea cu_coefi-
cienţi reali ~stfel înctt Q(~,.} ;,;;f :h, Q(x2) = x3, Q(x3) = Xz.
Institutul Politehnic Bucureşti, 1980, C. ~-l.lg/1980
 Soluţie.Se observă mai întii că P = %3 - x2 +2 = {x3 + 1)- (x1 -1) =..
= (x -t 1) (x2 - x + 1) - (x - 1) (x + 1) = (x + 1) (x2 - 2x + 2), deci
conform ipotezei x1 = -1 şi x2 , x3 sînt rădăcinile ecuaţiei x'Z - 2x + 2 = O,
adică] x 2 = 1 - i, x 3 = 1 + i. Considerînd Q = ax 2 + bx + c, a, b, ce R._
a ;tO, şi impunînd condiţiile din ipoteză obţinem
Q(x1 ) = x1 - Q(- 1) = -1 - a - b + c = - 1. ( 1),
Q(x 2 ) = x3 - Q(l - i) = 1+ 1'. - (2a + b + c) + (--- 2a - b )i =
= 1 + t - 2a + b+ c= 1 (2) şi - 2a - b = 1. (3)
Rezolvînd sistemul dat de relaţiile (1), (2), (3) obţinem a = 2, b = - ~;
c = 2, valori care verifică şi condiţia Q{x3) = X::-
(De altfel, observînd că .x2 şi .x3 sînt conjugate, deducem că relaţiile Q(x2 ) = x 3
şi 0(x3 ) = x 2 sînt echivalente, căci putem scrie: Q(x2) = x 9 - Q(x3} = ~11 - .
<o> Q(x3 ) = x2 <o> Q(x3 ) = x 2 • De aceea am folosit numai condiţia Q{x 2) = x3).

A 4. Să se demonstreze că /og 5 1O nu este raţional.

Uni'lersitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematici., 1980

Soluţie. Presupunem prin absurd că log5 10 = p/q unde p şi q sînt numere

na turale nenule relativ prime. Egalitatea se mai scrie
5Pfq = 10 sau, ridicînd la puterea q: 5 11 = 10°.
Ultima egalitate este însă o- contradicţie, deoarece membrul sHng este un
număr impar, iar membrul drept este un număr par.
A 5. Arătaţi că dacă a, b, ce Q şi a f4 + bfi, + c = O atttnc,
a = b = c = O ( enunţ simplificat).
Universitatea din Bucureşti, Facultatea. de ?rlateuia.tică, 1980, G. M. 10/1982

Soluţie. înmulţim egalitatea din enunţ cu şi obţinem b fi f4 +

+ c f3 + 2a = O. 1nmulţind egalitatea din enunţ cu b şi egalitatea pre-
cedentă cu - a şi ad1,mînd, obţinem

f2(b 2 - ac) + bc - 2a2 = O. (l)

D aca b2 - ac
w
:fa o a t unei. r-:iz
v~ = -2a2- bc
- - E n
~• contradi cţ·1e.
b2 - ac
Aşadar
b2 - ac= O. (2}
Din ( 1) rezultă
bc - 2a 2 = O. (3}

343
Presupunem a #,O. Din (2) rezultă c = b2 /a care înlocuit în (3) dă: b3/a = u'
adică b3/a3 = 2 sau b/a = f2, din nou contradicţie, deoarece b/a e Q şi
fi 'I Q. Rămîne cazul a= O. Din (2) rezultă b = O, valori care înlocuite
în. egalitatea din enunţ implică c = O.

A 6. Să se rezolve ecuaţia ,Jl + ax= x + ./1 - ax.

Treapta a II-a 1983, profil matematică-fizică, G. M. 9, 1983

Soluţie. Ecuaţia se mai poate scrie

2ax
,Jl + ax - ;/1 - ax= x sau -:====--===-- = x•
./1 + ax + ./1 - ax
Obţinem soluţia ,; = O, pentru orice a e R. în continuare avem
,41 + ax + ,Jl - ax= 2a <=> 1 + ax ~ O, 1 - ax ~ O, a ;:;i: O

1 +ax+ 1 - a.-t + 2 ./1 - a2 x 2 = 4a 2 - a ~ O, I ax I ~ 1

,şi

,Jl - a2 x2 = 2a2 - 1 <=> a ~ O, I ax I ~ 1, 2a2 - 1 ;a,; O

şi

1
1 - a2 x 2 = 4a4 - 4a 2 + 1- a ;a,;-=,
./2
I ax I ~ 1

şi

1
x2 = 4( 1 - a 2) <=> a ~ -= , a 2 ~ 1, I ax I ~ 1
./2
şi

x= ± 2 ✓l - a2 - ae L~• J 1 a2 x 2 ~ 1 şi x = ± 2 ./1 - a2 •

-Cum a2 • 4(1 - a 2) ~ 1 - (2a 2 - 1) 2 ~ O, rezultă că soluţiile x = ± 2 ./1-42

-convin numai pentru a e [ ✓~ , 1] •

A 7. Fie A = (; ~} o matrice cu coeficienţi reali.

:344
 a) Să se arate că dacă x 0l + x 1A + x 2A 2 = O ( unde I = G
x1, x2 sînt numere reale} atunci x1 = - cc.x 2 x0 = - ~Xz-

b) Să se determine cc., ~ astjet încU (A - 1) 2 = O.

c) Să se determine cc., ~ astfet încît A 2 = I.
Umversitatea din Bucureşti, Facultatea. de Matematică, 1976, G. M. 2, 1977

Soluţie. a) Deoarece A 2 = (; ~)(; ~)=C' 2

; ~ ;)•

relaţia dată devine

x0 (~ ~)+x1(; ~)+x2(0t
2
:~;)=(~ ~)
sau

sau

(
Xo + CC.Xi + {cc. + ~)xz
2
X1 + otXz) = (0 00•)
~X1 + CC.~Xz X 0 + ~X2 0
sau

I Xo

Xe
+ CC.Xi + Xz{cc.2 + ~) = o,
~Xl + Xz(~cc.)
+ Xz~
= 0,
= 0.
Ultimele două egalităţi dau x 0 = - ~x2 şi x1 = - cc.x2, relaţie ce verifică
şi prima egalitate.

b) Din (A - 1) 2 = A 3 - 2A +I = O r@zultă următoarele relaţii

1 - 2cc. + (cc.2 + ~) = o,
{ - 2~ +~cc.= O,
-2+ cc.= O,
1 +~=o.
Rezultă cc.= 2 şi ~ = - 1 din ultimele două ecuaţii. De asemenea, sînt veri-
ficateşi primele două:ecuaţii de aceste valori.

345
 c) Din relaţia dată rezultă

( ex
2
+~ ex)=(l O)
~ex ~ O 1
adid ex 2 + ~2 = 1, ~ex= O, ex= O, ~ = 1, adică ex= O şi ~ = 1.

A 8. a) Se dă polinomul P(x) = x 3 + ax 2 + bx + c cit a, b, c e R, a =/: O.

Notăm cu x1 , x2 , x 3 rădăcinile ecuaţiei P(x) = O, presupuse distincte două
cîte două. Să se arate că avem:
X1 X2 X3
P'(x 1 ) + P'(x2) + P'(x = O, 8)

P'(x) fiind derii•ata lui P(x);

b) Dacă Q(x) este un polinom de gradul întti, să se arate că 1

Q(x1) , Q(x2) . Q(xz) _ 0

P'(x1 ) T P'(x2) -t- P'(x3 ) - J
c) Să se determine rădăcinile y 1 , y 2 , y3 ale ecua/iei P(y + a) = O ( a este
coeficientul lui x2 din P(x)), ca funcţii de rădăcinile x1 , x2 • x3 ale ecuaţ-iei
P(x) = O).
Să se arate că, dacă ecuaţiile P(x) = O şi P(y + a) = O admit două rădă­
cini comune, atunci rădăcinile ecuaţiei P(x) = O sînt tn progresie aritmeticii.
Institutul Politehnic din Timişoara, 191-', G. M. 10/19i'
Soluţie. a) P(x) = (x - x1 ) (x - x2) (x - x8). Derivînd şi înlocuind
x = Xi, x = x2 , x = x3 se obţine:
P'(x 1 )= {x1 - x2) (x1 - x3}, P'{x2) = (x2 - x1) (x2 - x8) şi
P'(x3 ) = (x8 - x1) (x8 - x2) verificîndu-se apoi identitatea din enunţ.

b) Folosind valorile de mai înainte ale lui P'(x1), P'(x2), P'(x3) se arată.
uşor că şi
1 1 1
P'(x1 ) + P'(x2) + P'(x8 ) = O.
Dacă Q(x) = mx + n, vom avea
Q{x1)
P'(x1 )
+ Q(x2) + Q(x8)
P'(x2) P'(x3)
_ m[ x1
P'(x1)
+ x2
P'(x2)
+ x3
P'(x3)
]+
+ n [P.tx1) + P'(~z) + P'tXa)] = O.
c) y, =x, - a, i = 1, 2, B.

346
Să presupunem că Y 1 şi x1 sînt rădăcini comune celor două ecuaţii. Deci:
{x1, X2} """ b•1, .:Yv sau {x1, X2} = {yz, Ya} sau { X1, X2}· = {Y1, Ya}- Dacă am,
avea {x1 , x,} == 1Yi, y 11}. atunci deoarece a ::/= O trebuie ca x1 = y 1 şi x2 = y 1,.
dar de aici rezultă •=O, contradicţie. Dacă avem {x1 , x2} = fy2 , y3}, nepu-
tînd avea x2 =- y 2 va trebui ca x 1 = y 2 şi x2 = y 3 adică x1 = x1 - a,.
x1 = x3 - a, deci x1 , x_:, x3 formează o progresie aritmetică.
Analog se tratează cazul {x1 , x2} = {y1 , y 3}, obţinîndu-se de asemenea.
progresie o aritrnetică.

A 9. a) Să se ctzlculeze suma:

S =- f(x1 + Xz) + f(x2 + xa) + f(xa +__::tl_

X3 X1 X2

unde x1 , x2 şi x3 sînt ,ădăcinile ecuaţiei f(x) = x3 + ax 2 î b = O.

b) Pentru ce valori ale lui x fracţia;
x2 +lxl-2
x2 -lxl-6
este pozitivă?
Institutul Politehnic din Bucureşti, 19n, G. M. •1/ 1973-

Soluţie, Dacă' x1 şi x2 sînt două dintre rădăcinile ecuaţiei /{x) = O,.

a tur::.ci avem:
/( x 1 + x1) = 3x1 x 2( x 1 + x2) + 2ax1 x 2 - b.
Ţinem seamă de relaţiile dintre rădăcinile şi coeficienţii ecuaţiei date::
X1 + Xz + = X3 -a

X1Xz + XzXa + X3X1 = 0

x 1 x 2 x 3 = - b.
din care mai rezultă tncă:

S = 2b (_!_ + i + ~) _ a ( X1X2 + XzXa + X3X1 ) =

X1 X:;i X;;: X3 X1 Xa

= ab ·(l + 1+ -1) =
- ~
-2a
ab. - - = - 2a2 •
xi :rl x; b

3_47
 b) Avem
x2 + Ix I - 2 = (I x I + 2) (I x I - 1)
,ci - Ix I - 6 (I x I + 2) (I x I - S)
Intrucît Ix I + 2 > O, rămîne de stabilit pentru ce valori ale lui x fracţia
F=lxl-1
lxl- 3
ia valori pozitive. Stabilim mai întîi semnul fracţiei prin tabelul următor~

lxl jO 1 3 +oo
lxl-1 -----o+++++++++
jxj-S ----------0+++++
F I + + + ++ o - - - I++++ +
din care deducem: O ~ Ix I ~ 1 sau Ix I > 3, adică

X E ( - 00, - 3) LJ (- 1, 1] LJ (3, -t- oo).

A10. Se consideră ecuaţiile f(x) = x3+ ax2 + bx + c = O şi g(x) =
= ~.a+ (a + A) x2 + (b + >..) x + c+ A= O, unde a, b, c şi >.. sînt numere
reale.
a) Să se exprime coeficienţii b, c în funcţie de a astfel ca cele două ecuaţii
f(x) = O şi g(x) = O să aibă două rădăcini comune.
b) lnlocuind b şic cu valorile găsite la punctul a) să se determine a ştiind
că suma pătratelor rădăcinilor ecuaţiei J(x) = O este 15.
IDSti.tutul Politehnic din Bucureşti 1972, G. M. 1/1973-
Soluţie. a) Între /(x) şi g(x) există relaţia

g(x) = f(x) + A(x2 + x + 1).

Condiţia ca /(x) şi i(x) să admită două rădăcini comune, revine la con-
diţia ca /(x) şi x2 x + + 1 să admită două rădăcini comune, adică /(x) să
admită ca rădăcini ambele +
rădăcini ale ecuaţiei x2 x 1 = O: + x1 = c.
x2 = c2 (c 2 + c + 1 = O, c3 = 1).
Condiţia /(x1 ) = O şi /(x2) = O, conduce la sistemul:

{ 1 + ac2 + bc + c = O
1+ ac + bc + c = O 2

cu soluţiile b=a şi c=a-1. In acest caz,/(x) se scrie:

f(x) = x8 + ax2 + ax + a - l.

348
 b) Xi, x2 şi x3 fiind rădăcinile ecuaţiei determinate mai sus /(x) = O,
avem x1 + x2 + x3 = -a şi x1x2 + x2 x3 + x3 x1 = a, deci:
xf + xi + Xi= (x1 + X2 + X3) 2 - 2{X1X2 + X2Xa + X3X1) = a 2 -2a.
Condiţia cerută în ipoteza de la punctul b)
care admite ca soluţii a 1 = -3 şi a 2 = 5.
revine deci la a 2 - 2a - 15 =0,
A 11. Se consideră expresia

E(a, z) = V- +z2
a2
2
a2
+ -z2 ,
unde a este un număr real difer_it< de zero, iar z este u,t număr complex diferit
de zero. ·
a) Să se determine rădăcinile ecuaţiei E{l, z) = 1 şi să se arate ·că toate
rădăcinile ecuaţiei se află pe un cerc.
b) Să se determine valorile reale ale lui a pentru care ecuaţia E (a, z) = a
fn necunoscuta z, are toate rădăcinile complexe nereale.
Institutul Politehnic din Iaşi, 1972, G. M. 2/1983

+: r.
Soluţie. Egalitatea din enunţ mai peate fi scrisă:

E 2 (a,~z) = (:
a) Determinarea rădăcinilor ecuaţiei E{l, z) = 1, revine la determi-
narea rădăciriilor ecuaţiei E 2{1, z) = 1:

(z+ :r-l=~(z+: - l)(z +: +1) =0

sau (z2 - z + 1) (z 2 + z + 1) = O
avînd ca rădăcini: z1 = -e, z2 = -e2, z3 = e şi z4 · e2,
în care e şi e2 sînt rădăcinile cu bice ale uni tă ţii (e2 + e + 1 = 0, e3 = 1) .
1ntrucît rădăcinile de orice ordin n din unitatea complexă au modulele
unitare, rezultă că Iz1 I = Iz2 I= Iz3 I= Iz4 j _ 1 deci aparţin cercului unitate.
b) Ecuaţia E(a, z) = a·este echivalentă cu ecuaţia E 2 (a, z) = a 2 , adică cu

(_:a + ~)
z
2
_ a2 = o~(_:_a +~z - a) {\a!.. + ~z + a) = O

sau (z 2 - a2z + a 2) (z 2 + a2z + a 2) = O, care admite toate rădăcinile com-

plexe nereale, dacă a 2 (a 2 - 4) < O, adică a e (-2, + 2).
A12. Să se qrate că dacă x:, y e R şi x + y ;;i, 1, atunci x 2 +y 2 ;.,, 2.2 •
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică, 1982, G. M. 11/ 1982

349
 Soluţie. Din egalitatea evidentă 2(x2 +y = 2) (x + y)2 4 (% - tY)ll
-deducem 2( x 2 + y:i) • (x + y)2. Cum x + y;;;, 1, rezultă că x2 + D'2;;.,. _!_ •
2
.
Gen.eral 1zare: D aca V

,,, 1,
• •z
atunci Ex,;;;, 1
-~
., 2, .•• , xnE R ş1
•

E x, ;;;d
" • •

~ i-.1 • ;-o #
JDtr•ade\'ăr, m megalitatea Schwarz•Cauchy--Bumakowski
• A • •

(t x,y,) ~ (E xr) (t r.)

1-1
2

•=1 1=!

făcînd )'1 = y 2 = ... = x,. = 1, deducem

deci

A 13. Să
•,..,.,I
• ./
se
'•
rezol'i!e ec-uaHa
• I

(V 3 +2.r2r _ (V 3 _ 2.rir = !.
t.7ni·Jersitatea. din Bucureşti, Facultatea de Matematic.ă, 1982, G, 11. 12/ 1982

So1uţie. ~otăm (V 3 + 2.J2J = _v şi deoarece V3 + 2/2 •Va - 2,./2 = 1

deducem că (V 3 - 2.,/2-)" = (V 3 +1 z/z)"' = y1 ·

Aşadar ecuaţia dată în x se transcrie în următoarea ecuaţie în y: ·
y - .2_ = ~
cu soluţiile Y1 = 2, Y2 = - . Cum 1 .!.. =(V 6 + 'J..fî,r >0..,
· 2y 2
rezultă că este acceptabilă doar soluţia y 1 = 2 deci (Vi-+ 2.;1J = 2,
de unde deducem x = 0 lg 2 = lg 2 _ •
Igv 3 + 2./i lg ( 1 +./2)

A 14. Fie T mulţimea tuturor matricilor de forma ( x ~) unde x şi y

-'V
parcmg mulţimea Z 3 a claselor de resturi modulo 3. ~
1. Determinaţi' numărul elementelo1· mulţimii T.
2. Să se determine 1nulţ1·mrn G tt matrz'.cilor ( x :) din T, astfel încit
-y
x2 + y'l= Î.
3. A,dta(t' f~ mulţi~a G formeazii un g1up /aţq lţ operaţfr': de înmulţire
a matricelor. ·

350
 4. Arătaţ-i că grupul G este izomorf cu grupul aditiv (Z4 , +) al claselor
de resturi modulo 4.
Universitatea din Bucureşti, 1976, Facultatea de Matematică, G. M. 2/ 1977
Soluţie. 1) Deoarece x şi y J)('t lua valorile O, Î, Îşi deoarece la cupluri
(x, y) distincte corespund matrici distincte, rezultă că numărul elementelor
din T este egal cu cel al cuplurilor (x, y), adică 3 · 3 = 9.
2) Deoarece Z3 = {O, Î, Î}, găsim că ecuaţia x 2 + y 2 = Î este verifi-
cată doar de următoarele sisteme de valori x = 6, J' = Îi x = Î, y= Oi
x = Î, y = Oşi x = O, y = Î. Deci mulţimea G va fi formată din 4 matrici.
pe care le vom nota

e= (! :), a= (
-1
? ~)· b= (! ~) şi C = ( ~
-2 !)·
5) Alcătuim tabla de înm1Jlţire a acestor patru matrice;

I e a b C

t e a b C

a i a b C e
I
b b e a
i C
i C

C I
e a b

Se observă că produsul a două matrici din G este tot o matrice din G. elemen~
tul neutru este e, iar fiecare matrice are un invers în G, deoarece fi;~<;tţîţ linie
a tabelului conţine matricea unitate e. Aşadar (G,.) este grup.,
-i) Alcătuim tabla grurmlui (Z~. +): -.

+ o î î 3
o o î î. J
î î z 3 o
.')
î i J o î
"
~ 3 q î î
Pentru a stabili izomcrd.ismul b,l . , ,
3:~tfel ~ctt ~~ ţi~ :mgrti- ..re G Ş~ Z,1 t~:buie să găsim o bijecţie j:C -.Z,,
. , · · · _•..1 de grupuri, ad1ca:

f(x•y)=f(x}+f(y), (V) x,yeG.

r 351
 A A A A
Construimf:G--+ Z 4 astfel f(e) = O; f(a) = 1; f(b) = 2; f(c) = 3. Rezultă f
bijectivăJ în plus, din compararea celor două table rezultă şi faptul că /
este modism de grupuri.
A 15. Determinaţi valorile parametrului a E R astfel îndt sistemul
x- 2y + z- t= O
2x - y + 3z - 3t = O
x+y+z+t=O
2x + (a - 1)y + 2z + at = O

să aibă şi soluţii diferite de soluţia banală şi să se determine toate soluţiile siste-

mului în acest caz.
Universitatea din Bucureşti, Facultatea-de Matematică 1982, G. M. 12/1982
Soluţie. O condiţie necesară şi suficientă pentru ca sistemul omogen
dat să admită şi soluţii diferite de soluţia banală este ca determinantul siste-
mului să fie nul, adică:

1 -2 -1
2 -1 3 -3
D= =0.
1 1 1 1

2 a-1 2 a

însă D = - a. ln concluzie D = O - a= O, deci pentru a= O sistemul

dat are şi soluţii diferite de soluţia banală. Cum
1 -2 1
il= 2 -1 3 =3 =f,0

1 1 1

putem alege drept minor principal al sistemului pe tl şi deci putem considera

pe x, y, z necunoscute principale. Sistemul se scrie:
-101,.
X - 2y+Z= t X=---,
3
Z=3A
2x - y + 3z = 3t ~ AER.
-21,.
x+y+z=-t y=--,t=A,
3

_352
 A 16. Să se scrie expresia:
E = .Jlog2 x(log"' 2 + log2 x - 2) + ,/Îog2 x(log"' 2+ log2 x + 2)
în funcţie de y = log 2 x şi apoi să se determine valorile lui x pentru care E = 2.
Institutul Politehnic Bucureşti, 1976, G. M. 3/1977
Soluţie. Pentru x e (O, 1) U ( 1, oo) expresia dată devine:

E = Vlog 2 x ( -1
- + log2 x- 2)+ Vlog2 x(log2 x + - 1- +2)=
_ _ _1_o_g2 x _ _ ______,. ., log 2 x
= .J(log2 x- 1) + ./(log2 x + 1) = I log2 x - 11 + I log2 x + 11 =
2 2

= Iy - 11 + Iy + 11, unde am notat y = log2 x.

Prin urmare rezultă:
-2y dacă y e (-oo, -1)
E = { 2 dacă y e[- 1, 1] -{O}
2y dacă y e (1, +oo).
Rezultă deci că E = 2 pentru y e [-1, 1] -{O}, ceea ce este echivalent cu
faptul că x e [1/2, 2] -{1}.

A 17. Se consideră matricea M = (: !} unde a, b, c, d sînt numere reale

şi matricea I= ( ~ ~} Se cere:

a) Să se calculeze matricea:
E = M2 - ">.M - µ.I,
unde ). şi µ. sînt doi parametri reali.
b) Să se determine parametrii ). şi µ. pentru care matricea E este egală
cu matricea zero.
Institutul Politehnic Bucureşti, 1972, G. M. 12/1972
Soluţie. Notînd 8 = det(M) = ad - bc, un calcul simplu ne conduce
la egalitatea:
M 2 = (a + d) M - 81. (1)
a) Cu ajutorul relaţiei (1), valoarea expresiei E se scrie:
E = (a+ el - >.) M - (3 + µ.) I. (2)

13 - Probleme din Gazeta Matematică - cd. 1037 353

 Pentru egalitatea E= O considerăm două cazuri, după cum 8 + µ ... O
sau 3 + µ 'F O.
I. a + µ = 0=> a + d - ;.. = o, sau M = o.
1.1. In cazul 8 + µ = O şi a+ d - ;.. = O, avem soluţia unică).= a+ d
şi µ = - 8 = bc - ad i
1.2. In caz~l 3 + µ = O şi M = O, avem 3 = O, de unde soluţia
µ. == - a = o ş1 >. e R.
II. 3 +µ.#:O=> a+ d- >..,,.r.O, M,,.r.Oşi condiţiile:

b = c = O, a = d = 8 + µ. a2 +µ
a+d-;.. Za-;..

din care rezultă soluţia: ;.. e R şi µ = a2 - i..a.

A 18. Să se arate că oricare ar fim e R"-{1}, imaginile pe cercul trigono-

metric ale soluţiilor ecuaţiei

x 3x . x . 3x
cos-cos-+ m sm- sm-= cos x
2 2 2 2
sînt vîrfurile unui triunghi echilateral.
Institutul Politehnic din Bucureşti, 1983, G. M. 10-11/1983

Soluţie. Ecuaţia din enunţ este echivalentă succesiv cu

l 1
- (cos x + cos 2x) + m • - (cos x - cos 2x) = cos x <e> cos x + cos 2x +
2 2
+ m cos x - m cos 2x = 2 cos x <e> cos x· (m - 1) = cos 2x· (m -
- 1) <e> COS X= COS 2x,
deoarece m #= 1. Ultima ecuaţie se poate scrie şi astfel:
cos x = 2 cos 2 x - 1 <e> 2 cos 2 x - cos x - 1 = O <e> cos x =
= 1 sau cos x = - _.!_, ale căror soluţii în [O, 2r.] sînt x1 =
2

2n 4r.
= o, X2=s· X3=3·
Imaginile acestor valori pe cercul trigonometric sînt punctele A ( 1, O),

354
B (-~, ./3 )
2 2 '
c(- ~, _./3 ) care sînt vîrfurile unui triunghi echilateral
2 2
(verificarea se poate face calculînd distanţele li AB li, UA, C li, I! BC li ~

arătînd că sînt egale cu ./3).

A 19. Să se rezolve ecuaţia

3 sin3 x + cos 3 x = 2 sin x + cos x.

Institutul Politehnic din Bucureşti, 1983, G . .M. 10-11/1983

Soluţie. Ecuaţia din enunţ se mai poate scrie astfel:

5 sin3 x - 2 sin x = cos x - cos3 x <=> sin x(3 sin2 x - 2) =
= cos x(l - cos2 x) - sin x{3 sin2 x - 2 sin 2 x - 2 cos2 x) ....
sin x = O sau
{.
=cosx·sin2 x - . •
sm2 x - 2 cos2 x = sm x cos x

- {
sin x = O sau
sin2 x - cos2 x = sin x cos x + cos 2 x -
- {
sin x = O sau
(sin x - cos x) (sin x + cos x) =cos x(sin x + cos x) -
I
_1
sin x = O sau
sin x + cos x = O sau
(1)

(2)

sin x - 2 cos -~ = O. (3)

Ecuaţia (1) implică x = k1r., k e Z.
Ecuaţia (2) este echivalentă cu

sin x+ sin( ; - x) = O - 2 sin : cos ( x- : )= O - cos ( x- : )=

1C 1C 31r.
= o- X - -
4
= -2 + k1r., k Ez - X= -
4
+ k1r., kE z.
Ecuaţia (3) conjugată cu relaţia fundamentală sin2 x + cos 2 x = 1 ne dă:

4 cos2 x + cosl- x = l - 5 cos2 x = l - cos x = ± ./5 -

5

<=> x = ± arcos ( ± ✓:) + 2k1r., k e Z.

355
Deci x e {k1t Ike Z} u{3; + k1t I k e z} U { ± arcos( ± "f) + 2k1t I k e z} ·
A 20. Să se rezolve ecuaţia sin (x - 50°) = 2 sin (x + 10°).
Institutul de Construcţii Bucureşti, 1978
Soluţie. Ecuaţia se mai poate scrie:
sin (x - 50°) 2 sin (x - 50°) + sin (x + 10°) 2+1
- - - - - = - sau
sin (x + 10°) 1 sin (x - 50°) - sin (x + 10°) 2-1

2 sin (X - 20°) COS 30° ( ) r,,

sau ------'-------'---- = 3 sau tg x - 200 = - 3
-v->. de uade
- 2 sin 30° cos (x - 20°) '

rezultă x = 140° + 180° • k, k e Z.

A 21. Să se determine toate soluţiile ecuaţiei:

4cos• "+ 4cos• "= 3 care aparţin segmentulu{ !, 1] •

U.R.S.S. 1911
Soluţie. Ecuaţia din enunţ se mai poate scrie astfel:

42 cos• .--1 + 4cos•" = 3 sau

1
(4cos• ·•)2. - + 4cos• " =3.
4
Facem transformarea y = 4co•• "; ecuaţia devine:
1
4. y2 + y - 3 = o<=> y 2 + 4y - 12 = o <=> (y2 - 4) + 4y - 8 = o <=>

<=> (y - 2) (y + 6) = O <=> y = 2 sau y = - 6.

Soluţia y = - 6 nu convine, cac1 4c05• " > O, deci rezultă că 4cos•" = 2
1 fi.
sau zi_cos•.s = 2, sau 2 cos 2 x = 1, sau cos2 x = 2 , sau cos x = ±2 .
:/2
Dacă cos x = - 2• atunci x= ±431t + 2 k1t, k e Z. Din ipoteză avem că

x e[ !,1] şi se arată uşor că oricare ar fi k e Z, x = ± 3: + 2 k1t 'F

ţ[ ! , J Dacă
1 cos x = "22 , atunci x = ± : + 2 krr:, keZ şi din con-

diţia xe[ ! ,1] rezultă x = : •

356
 A 22. Să se determine toate soluţiile ecuaţiei

1 - 5 sin x + 2 cos2 x = O
care verifică inegalitatea cos x;;;: O.
Facultăţi din U;R;S,SJ1977
Soluţie. Ecuaţia din enunţ se mai poate scrie astfel:
1 - 5 sin x + 2 - 2 sin2 x = O - 2 sin2 x + 5 sin x - 3 = O -

- (sin x + 3) ( sin x - ~) = O - sin x = - 3 sau sin x = ~ •

•ar -1 ~ sin x ~ 1, deci singura posibilitate rămîne sin x = J2 , sau

-= (- l)lt ~ + k1t, k e Z. în cadranul I, soluţiile sînt de forma x = -~
:!:_. + 2 k1t,
6 '

iar în cadranul II, sînt de forma x = 5 1t + 2 k1t, k e Z. Din ipoteză cos x ;;;:
6
;;;: O, deci soluţiile care verifică ipotezele din enunţ sînt cele d~ forma
x = 1t + 2 k1t, k e z.
6

A 23. Să se găsească toate perechile ie numere reale ( a, b) pentru care

avem:
a(cos x- 1) + b2 = cos (ax+ b2) - 1, ('v') x eR.
U.R.S.S. 1981

Soluţie. Fie (a, b) o pereche de numere reale pentru care avem

a(cosx-l)+b 2 = cos(ax+b2)-l, {V) xeR. Atunci pentru X=1t şix=
= 21t, a şi b satisfac egalităţile:
- Za + b2 = cos (1ta + b2) - 1; (1)
b2 = cos (21ta + b2) - l. (2)
Din {2) deducem că b2 ~ O, deoarece Icos ex I ~ 1, (V) a. e R.
Avem deci b = O şi cos 21ta = 1, adică ae z. Egalitatea (1) devine 1 -
2"' = cos 1ta. Deoarece -l~cos 1ta~ 1, avem -te.:; 1- 2a~l sau 0~11~ 1.
Cum a este întreg, rezultă că a = O sau a = 1. Perechile căutate sînt
(O, O) şi (1, O).
A 24. Să se determine toate soluţiile ecuaţiei;

aparţin

..,
~:•cos (x + a.)dx = - sin ex, care intervalului [2, 3].
U.R.S.S. 197V
 Soluţie. Membrul stîng al egalităţii din enunţ se mai poate scrie

~«: cos (x + a.)dx = r+cz cos y dy = sin (a. + a. 2) - sin a..

Deci egalitatea din enunţ devine:

sin (a.+ a. 2) - sin a.= -sin a. - sin {ix+ ix 2) = O - a.+ a. 2 =krc, k r:Z -
-1 ± .J 1 + 4krc
-a.=------=,----' keZn ( ---,co·
1 )
2 4rc
Dar, din ipoteză soluţiile trebuie să aparţină intervalului (2, 3], deci soluţiile
de forma a.= (-1 - ./1 + 4.krc)/2 nu convin.
Impunînd condiţia a. e (2, 3] rezultă
-1 + ,Jl + 4krc
2 E (2, 3]--1 + .Jl + 4krc e (4., 6] - ./1 + 4krc e [5, 7] -

~1$4krce(25, 49J-4.krce(24, 48]-ke[:, 1 :1· Dar keZşi atunci

singurele valori convenabile ale lui k sînt k = 2 şi k = 3.
DeciJsoluţiile ecuaţiei date sînt

-1 + ./1 + 8rc -1 + ,/1 + 12rc

rx.1 = 2 ' ot2 = 2 •

A .25. Să se găsească toate rădăcinile întregi ale ecuaţiei:

cos ( ; ( 3x - .J9x2 + 160x + 800)) = 1.

U.R.S.S. 1980
Soluţie. Fie x o rădăcină a ecuaţiei date. Atunci există un număr
7C --------
întreg n astfel încît să avem - (3x - .J9x2 + 160x +800) = 2nrc, sau
8
Y9x 2 + 160x + 800 ~ 3x - 16n. Ridicînd la pătrat obţinem:
(3n+5)x=8n2 -25. (1)
Transformăm membrul drept al egalităţii (1) astfel:

8n2 - 25 = 8 (n2 - 25 ) - 25 =i (3n + 5) (3n - 5) - 25 •

9 9 9 9
Aceeaşi egalitate (1) se mai poate scrie: 8(3n + 5) (3n - 5) - 9x(3n + 5) = 25.
Deoarece x şi n sînt numere întregi, ultima egalitate ne arată că 3n + 5 este
divizor al numărului 25, adică 3n + 5 este unul din numerele± 1, ±5, ±25,

358
de unde rezultă că n este unul din numerele n 1 = -10, n 2 = -2, n 3 O. =
Valorile corespunzătoare ale lui x Ie găsim din egalitatea (1). Astfel toate
rădăcinile întregi ale ecuaţiei date se găsesc printre numerele x1 -31, =
x2 = - 7, x3 =
-5. Făcînd verificarea soluţiilor, vedem că numai x1 şi x2
satisfac ecuaţia dată.

A 26. Să se determine valorile reale ale lui x, care sa#sfac simultan con-
diţiile:2 cos2 3x = 1 + cos 4x şi I x I < 1.
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică, 1979

Soluţie. Ecuaţia din enunţ se mai poate scrie:

2 cos2 3x = 1 + 2 cos2 2x - 1 sau 2 cos2 3x = 2 cos2 2x sau
cos2 3x = cos2 2x sau cos 3x = ± cos 2x.
Cazul I. cos Bx = cos 2x ,_ cos 3x - cos 2x =O._ -2 sin 5 x sin~= O~
2 2
5x X 2k1e
,_ - = krc, k e Z sau - = k1e, k e Z ,_ x = - - , k e Z sau x = 2kn,
2 2 5
2k1e
k E z - X = - -, k E z.
5
In plus, deoarece I x I < 1, rezultă că din mulţimea soluţiilor obţinute convinei
numai soluţia pentru k = O, deci x = O.
5x X
Cazul II. cos 3x = - cos 2x <=> cos 3x + cos 2x =O<=> 2 cos- cos - =
2 2

-== O<=> 5 x = ~ + krr, k E Z sau~=~+ k1e, k e Z <=> x = (ik + l) 7C, k e Z.

2 2 2 2 5

Impunînd condiţia Ix I < I, rezultă că x e {- ; , ; }•

In concluzie valorile reale ale lui x cerute sînt - -2:, O, ~ •

5 5
A 27. Să se rezolve ecuaţia: z•- 1 = z, z E C, unde z este conjugatul lui z,
iar n este un număr natural.
Institutul Politehnic din Bucureşti, 1982

Soluţie.
Considerînd numărul z sub formă trigonometrică
z = ~(cos ix + i sin ix),
unde p ~ O şi ix e [O, 21e), ecuaţia dată devine, ţinînd
seama de formula lui Moivre:
pn-l [cos (n - 1) ix+ i sin (n - 1) ix] = p(cos oe - i sin ix)

359
sau
p11- 1 [cos (n - 1) « + i sin (n - 1) «] = p[cos (-«) +i sin (-oe)],
de unde rezultă:

p11- 1 = p, (n - 1) oe = - oe + 2k1t (k e Z), adică

p = O sau p11- 2 = 1, respectiv 2k1t

. oe= - - dacă n =# O.
n
Avem de discutat următoarele cazuri:
1) pentru p = O obţinem z = O care este o soluţie a ecuaţiei date, dacă
n=/: O şi n=# 1;
2) pentru n = O ecuaţia devine z- 1 = z adică z · z = 1 sau p2 = 1, deci
p = 1. In acest caz sînt soluţii toate numerele complexe de modul egal cu unu.
3) pentru p =# O şi n =# O avem
2k1t
p"-2 = 1, « =- - (k e Z)
n
şiapar două subcazuri:
- dacă n = 2 atunci ecuaţia în p este verificată de orice valoare dată
necunoscutei, deci orice p > O. Cum în acest caz avem oe = k1t, k e Z, atunci
z = p(cos k1t + i sin k1t) = ± p e R.
Deoarece şi î = Overifică ecuaţia, rezultă că este soluţie în acest caz orice
număr real.
- dacă n =fa 2 ecuaţia p"- 2 = 1 are soluţie unică p = 1 şi deci
2k1t . . 2k1t k
z = cos--+ 1 sm--, e Z.
n n
Conform teoremei împărţirii cu rest a numerelor întregi avem k = pn +
+ q, cu p, q e Z şi O~ q < n, deci

2k1t 2(pn q) 1t + 2q1t ) 2q1t

cos - - = cos-=------"-'-- = cos (2p1t + - - = cos - - şi analog
n n n n
. 2k1t . 2q1t
sm-- = sin--·
n n
Sînt deci distincte soluţiile

Zq1t + 1. sm
z = cos-- . -
Zq1t
- , cu q e {O , 1, ... , n - 1} .
n n
Aşadar, în acest caz sînt soluţii ale ecuaţiei date toate rădăcinile de ordinul n
ale unităţii.

360
 A 28. Să se cerceteze, care sînt unghiurile ascuţite ale triungkiul11i ABC
ştiind că lungimile laturilor sînt:
a = m, b = n, c = m + n ~ 2, unde· m, n> 1, m, n e N.
Institutul Politehnic din BunJefi:l, 1HI
A A ... lll
Soluţie. Din a
A A
< c, b < c rezultă că µ.(A) <i µ.(C), µ.(11) <3 µ.(C), deci
unghiurile A şi B sînt sigur ascuţite.
tn caz contrar ar rezulta că triunghiul ABC ar avea două unghiuri obtuze
...
sau:unul drept şi unul obtuz, contradicţie. Mai departe vom cerceta unghiul C.
Din teorema cosinusului avem

„ m2 + n 2 - (m + n - 1) 2 2m + 2n - 2mn - 1
cos C = ------'--------=-
2mn
= --------
2mn
=
2(m + n - mn) - 1
=---=-------'--•
2mn

Se arată că dacă m, n > 1, m, n e Z, atunci m + n - mn < O. (1)

ln adevăr relaţia (1) se mai poate scrie: m + n < mn <=> n <m(n -
1) -
- n - 1 + 1 ~ m( n - 1) - 1 < m(n - 1) - (n - 1) - 1 ~ (m - 1) (n - 1)
ceea ce este evident, deoarece m, n > 1, m, ne Z.
2(m + n - mn) - 1 ,. •
Deci ---'--------'--->O, de unde rezultă cos C < O şi cum µ(C) e
2mn
e (O, n), rezultă µ(C) e(;, n), adică unghiul Ceste obtuz. Aşadar sin-
A A
gurele unghiuri ascuţite ale triunghiului ABC sînt A şi B.
A A A
A 29. Fie triunghiul ABC cu m(A) > m(B) > m(C). Să se arate că dacă
+
A /\ /\ A A
sin A + sin B + sin C = 2, atunci m(B) m(C) < 45°.
Institutul Politehnio din Bucureşti, 1983

Soluţie. Avem sin (B + C) = sin B cos C + sin C cos B < sin B ~

+ sin C = ./i - sin A = ./i - sin (B + C), de unde 2 sin (B + C)< .fi sau
sin (B + C)< .J; ·
+ m(C) + m(C)
A A A A
De aici rezultă m(B) < 45° sau m(B) > 135°.
361
 A A A
Dar, dacă am avea m(B) + m(C) > 135°, atunci ar rezulta m(A) < 45° şi
A A A
nu mai putem avea ordonarea din ipoteză m(A) > m(B) > m(C).
A A
Rămîne deci unica posibilitate: m(B) + m(C) < 45°.

A 30. Se dă un triunghi ABC în care mediana AA' este perpendiculară

pe AB. Nottnd cu a, b, c lungimile laturilor triunghiului să se calculeze măsura
A A
unghiului A în funcţie de b, c şi măsura unghiului C în funcţie de a şi b.
Institutul Politehnic din Bucureşti, 1983

Soluţie. Din teorema medianei avem li AA' 11 2 = 2(b 2 + c2) -a 2 , iar din
4
2
triunghiul dreptunghic AA 'B avem li AA' 11 2 = a - c2 •
4
Egalînd cele expresii ale lui li AA' 11 2 se obţine relaţia
două
a 2 = b2 + 3c2 • ( I)
Folosind teorema cosinusului şi egalitatea ( 1), avem
b2 + c2 - a2 b2 + c2 - (b2 + 3c2)
cos A = - - - - - = --'----'---___:_- = - -c , de unde rezultă A =
2bc 2bc b
-= arccos ( - : ) = 1t - arccos i·
Analog:
2b2 a2 - b2
a2 + b2 - c2
a+ ---
3
- a2 + 2b2
cos C = 2ab = 2ab = 3ab • de unde rezultă C =
a 2 + 2b 2
-= arccos •
3ab
A 31. Să se determine numărul complex z astfel încît, oricare ar fi IX real
şi oricare ar fi n > 1, ne N, să avem
(cos IX + z sin 0t)" = cos n0t + z sin n0t.

Institutul Politehnic din Bucureşti, 1982. G. M. 12/1982

Soluţie. Deoarece relaţia din ipoteză are loc oricare ar fi IX real şi oricare
ar fi n > 1, n e N, considerăm în particular IX = ; şi n = 2. Atunci reia ţia
din enunţ devine

( cos~+ z sin ~) 2j, = cos 2· ~ + z sin 2· ~- .- z2 =-1<->Z12 = ±i.

2 2 2 2 ·
Aşadar z e {-i, i} este o condiţie necesară. Arătăm că acestă condiţie este si
suficientă. '

· 362
Pentru z = i, relaţia din enunţ este chiar formula lui Moivre, iar pentru
z = -i, avem
=(cos« - i ·sin«)•= [cos(-«) + i • sin(-«)]9 =
= cos(-n«) + i · sin(-n«) = cos n« - i · sin n«.
În concluzie, singurele valori care verifică relaţia din enunţ sînt , = -i
şiz = i.
A 32. Să se arate că pentru x e(o, ;) există inegalitatea sin 2 x +
+ cosec 2 x > 2.
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică, 1982, G. M. 2/1982

Soluţie. Deoarece x e (O, ; ) , rezultă O< sin x < 1. Avem:

. 2 . 1 sin' x - 2 sia2 x + 1
sm x + cosec 2 x >2-sm2 x+-- > 2 - - - - - - - - - > o~
2 2 sin x sin x
._ (sin2 x - 1) 2 > O, care este evidentă deoarece sin2 x #: 1, (V)x e(O, ;)•
A 33. Se dau relaţiile:

sin x + sin y = a J cos x + cos y = b; a2 + b2 = 1.

Să se arate că sin(x + y) = 2ab.
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică, G. M. 11/1912

Soluţie. Din relaţiile date obţinem

+ siny) 2 + (cos x + cosy) 2 = a 2 + b2 = 1 -

(sin x
1
._ 2 sin x sin y + 2 cos x cos y = -1 - cos(x - y) =
2
De asemenea obţinem

(sin x+ sin y + cos x + cos y) = (a + b) 2 + 2 sin x • sin y -b

2 2 -

+ 2 sin x • cos x + 2 sin x cos y + 2 sin y · cos x + 2 sin y cos y ;,

+ 2 cos x cos y = 1 + 2ab - 2 cos(x - y) + sin 2x + sin 2y ;,
+ 2 sin(x + y) = -1 + 2ab - 2 cos(x - y) + 2 sin(x + y) cos(x -11) +
+ 2 sin(x + y) = -1 + 2ab şi cum cos(x - y) = - 21 . rezultă
sin(x + y) = 2ab.

...
 A 34. lntr-un wwnam
~·
ABC se cunosc relat-iile tg
'
A
2
= ..!._3 şi a= b +
3
c
undea, b, csîntlungimilelaturilortriunghiului,iarA, B, C măsurile unghiu-
rilor.
a) Să se calculeze val,oarea lui cos A şi să se arate că unghiul A" este ascuţit.
b) Să se calculeze va/,oarea lui cos B şi să se arate că B > A.
Institutul de Mine din Petroşani, 1975

A 1
.,
1- tg2 - 1--
2

+'
4
Soluţje. a) cos A= - =-·
5
1 + tg 2
~-
1 __!_
9

Cum cos A· >0, rezultă O·< A<~-

2

b) Teorema oosinusului a 2 = b2 + c2 -2bc cos A se va scrie (b + c) 2 =

9
-= li'-+ c2 - 2bc · ~, de unde se poate exprima b în funcţie dec. Efectuînd
5
calculele se obţine b = 5c , san h = 4c , deci avem două cazuri de studiat.
4 5

Iri primul caz„ rezultă a = 3c şi atunci a 2 + c'- = b2 , adică triunghiul

4
este dreptunghic cu B = ~ ; aşadar B > A.
2

ln cel de-al doilea caz, rezultă a= 3c şi atunci

5

a2 + cz - b2 3
cosB=-----=-·
2ac 5
Aşadar cos B < cos A şi deci B > A.
A 35. Să se verifice identitatea

sin x + sin 2x~ = sm

. x co t g ( -1t - -x ) cotg ( -n + -x2 ) •
2 COS X - 1 6 2 6

Institutul de Petrol şi Gaze din Ploieşti, G. M., 12/1976

364
 sin x + sin 2x sin x(l + 2 cos x) ==
2 sin x(cos x +cos· ~5) =
Soluţie. ---'--------'-
2 cos x - 1 2cosx-1
z(cos X - 00S ; )

sin X cos (: + ; ) cos ( ; - ; ) . ( 7t X) ( 7t X)

= ' = sin x cotg - - - cotg - +- •
sin { : + ; ) sin ( ; - ; ) 6 e 6 2

A 36. Să se verifice identitatea:

(cos a + cos b) 2 + (sin a + sin b) 2 = 4 cos 2 a - b şi apoi să se rezolve ecuaţia

2
(sin a+ sin b)x2 - 2(cos a+ cos b)x - sin a - sin b = O.
Notînd cu x1 şi x2 rădăcinile ecuaţiei precedente, să se afle a + b ştiind
că 4 +X~= 2.
Institutul Politehnic din Iaşi, 1982 G.)~. 1/1983
Soluţie. Avem
. . b . a+b a-b
u = sin a + sm = 2 sm - - cos - - , v
2 2
= cos a + cos b =
a+b a-b
= 2cos-- cos - -
2 2
deci
u2 +v 2 a --
= 4 cos2 - b ( sm
. 2-
a+-b + cos-• -
a+- = 4 cos 2 -
a - -b • b)
2 2 2 2
Ecuaţia dată se poate scrie: ux2 - 2vx - u = O.
Coeficientul u se anulează pentru a + b = 2k1 r:, k1 e Z, sau pentru
a - b = (2k 2 + l)1t, k 2 e Z, iar v se anulează pentru a+ b = (2k3 + l)1e,
k3 e sau pentru a - b = (2k 2 + l)1t, k 2 e Z.
z.
Fie mulţimile
F 1 ={(a, b)la+b=2k1t, keZ};
F2 = {(a,, b) I a - b = (2k + l)n, k eZ{;
Fa= {(a, b) I a+ b = (2k-+ l)1e, k eZ}.
Pentru (a, b} e F 2 avem u =- "===- O, deci ecuaţia dată devine o identitate
şi deci admite ca soluţie orice număr x e R.

365
 Pentru (a, b) eF1"'-F 2 avemu = O şi v =I= O, deci ecuaţia admite o soluţie
x-o.
PeR2"'-(F1 UF2) avem u =I= O, deci ecuaţia admite două soluţii, date de:
a+b a+b
x 1 = - t g - - J x2 = cotg--•
4 4
In acest caz, relaţia ~ + x~ = 2 conduce la:
a+b a+b
tg 2 - -
4
- 2 + ctg 2 --
4
= O, sau

a+b a+b
( tg -a+b a+b) 2 = O, deci•
4 - -cotg - 4-
- tg - - -cotg-- = O,
4 4
. . . . a+b
care conduce 1a rezo1varea ecuaţ1e1 tngonometnce cos--= 0 ,
2
cu soluţia a+ b = (2ka + l)1t, k3 e Z, adică (a, b) eF3 •
A 37. Pe laturile unui triunghi echilateral ABC se consideră punctele
Pe~ I AB I, Q e I BC I, Re I CA I, astfel încît I API I BQ I I CR I- = =
Să se arate că:

4a [PQR] ;;;,. a[ABC].

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică, 1982, G. M. 11/1892

Soluţie. Notăm II AB li= l, li AP 11 = li BQ li= li CR li= x, a[PQR] = a1,

e[ABC] = a. Observînd că !::,,,APR= /:J,,BQP = !iCRQ, obţinem că

a1 = a - ~a[APR] = ../3 l2- 3 x• (l- x) sin A - ../312 - 3 . ../3 x(l- x)

4 2 - 4 4 .
Inegalitatea de demonstrat devine:

;/3(12 - 3lx + 3x2);;;,. ..JJ l 2 - 412 - t2lx + 12x2 ;;;,. l2 - 3(l2 - 4lx + 4x2):;,i,
;;;,. O - 3(1 - 2x) 2 ;;;,. O, ceea ce este evident.
Egalitatea se atinge pentru l - 2x = O sau x = _!_, adică în cazul cînd
2
punctele P, Q, R sînt mijloacele laturilor I AB I, I BC I, respectiv I AC I•
A 38. ln triunghiul dreptunghic ABC, ipotenuza I BC I este fixă, iar
11trful A este variabil. Se prelungeşte I BA I cu I AD I I BA I, se muşte =
mijlocul E al lui I BC I cu D şi se notează cu M punctul de intersecţie dintre
dreptele ED şi AC. Se cere locul geometric al punctului M.
Institutul Politehnic din Bucureşti, 1982, G. M. 12/ 1982

366
 Soluţie. (fig. A 38). Din ipoteză rezultă că I DE I B
si I CA I sînt mediane în triunghiul CBD, deci {M} =
n
' I CA I I DE I este centrul de greutate al triun-
ghiului CBD. In concluzie
IIMEII IIMA li
- - =-·
1
li DE li li CA li 3
Fie MN IIAE, Ne I BC I, Atunci, deoarece li MA li=
D
IICAII
= -1 , rezultă că
Fig. A 38
3
li MN li = _:_ (din asemănarea triunghiurilor CAE şi CMN). (1)
IIAEII 3

De asemenea li NE li = li MA li _!_ şi cum punctele E şi C sînt fixe, rezultă

IINCII IIMCII 2
că şi punctul N este fix.
Dar vidul A se mişcă pe cercul de diametru I BC I, deci li AE li= li BC li =
2
= constant, deci din (1) rezultă li MN li= _:_ li AE li= const. In concluzie
3
locul geometric al punctului M este un cerc de centru N li MN li= şi rază

=_:_li AE li=_:_. li BC li = li BC li , din care scoatem următoarele două

3 3 3 2
puncte (cazuri cînd triunghiul ABC este degenerat): punctul C şi punctul
P e ' BC I, unde li p B li = _!_ •
1
li BCII 3
Comentariu. Această soluţie evită noţiunea de omotetie, cu care s-ar
fi putut ajunge mai repede la locul geometric căutat. Într-adevăr, în mo-
mentul în care am obţinut că li CM li=_:_, deducem că M este omoteticul
11 CA li 3
lui A prin omotetia de centru C şi raport~• Cum A descrie cercul de centru
s
E şi rază li 8 C li (mai
2 puţin punctele B şi C), deducem că M descrie omoteticul

acestui cerc (mai puţin omoteticele punctelor B şi C), adică M descrie cercul
de centru N şi rază~• li BC li li BC li (mai puţin punctele P şi C).
3 2 3

367
 A 39. Două drepte oarecare duse printr-un punct A din spaţiu intersec-
tează sfera de centru O şi rază r în punctele M, N respectiv P, Q. Să se
arate că:

IIAMll· IIANII = IIAPll· IIAQII = IIAOll 2 - r2 •

Institutul Politehnic diu Bucureşti, 1982, G. M. 12/1982

Soluţie. Considerăm planul determinat de dreapta AN şi de punctul O.

Acest plan intersectat cu sfera va da un cerc (2 de centru O şi de rază r.
Fie AT tangentă la cercul t2(0, r).
Atunci li AM li· li AN li = li AT 11 2 = li AO 11 2 - li OT 11 2 = 11 AO 11 2 - r 2 (am fo-
losit puterea unui punct faţă de un cerc). Similar se arată că IIAP li· IIAQ li=
-= IIAOll2-r2•
A 40. Fie ABC un t,iunghi tnscris într-un cerc. Perpendiculara în B
pe AB taie a doua oara ce,cul tn P, iar pe AC tn M. Dreapta CP taie pe
AB fn N. Să se a,ate că AP J_ MN. Să se găsească locul geometric al lui
M, cînd bază [BC] este fixă şi punctul A descrie cercul.
Institutul Politehnic din Bucureşti 1982, G. M. 11/ 1982

Soluţie. Din PB J_AB rezultă că IP A I

este diametru în cercul considerat, deci
/'-....
ACP este unghi drept (fig. A 40a). ln con-
cluzie, Peste ortocentru în triunghiul AMN,
deci AP J_ MN. Să găsim acum locul lui
M. Deoarece perpendiculara în B pe A B
intersectează pe AC, deducem că I BC I nu
este diametru, deci există un arc mic BC şi
un arc mare BC. Fie ex măsura arcului mic
BC şi S, S' semiplanele limitate de dreapta
BC care conţin respectiv arcul mare BC şi
N
arcul mic BC. Să mai notăm cu C O punctul
Fig. A 40 a diametrul opus lui C. Avem următoarele
cazuri distincte:
I) A parcurge arcul mic BC0 • ln această situaţie avem M e S şi cum
.,,,,,,......__ /'-.... /'-....
BMC este exterior triunghiului ABM, avem m(BMC) = 90° + m(BAM) =
= 90° + ~2 • Rezultă că M descrie arcul capabil de unghiul 90° + ~ ,
2
corespunzător segmentului IBCI, situat în semiplanul S.

368
 II) A parcurge semicercul CC0 ce nu conţine B (fig. A 40a). în acest
.,,,,,,,......_ .,,,,,,,......_
caz avem M e S' şi din triunghiulABM avem m(BMC) = 90° - m(BAM) =
= 90°-~-
2
III) A parcurge arcul mic fie (figu-
ra A 40b). In acest caz avem M e S' şi cum
.,,,,,,,......_
BAC este exterior triunghiului ABM avem
.,,,,,,,......_ .,,,,,,,......_ 360°-Clt
m(BAC) = 90°+m(BMA),adică---=
2
.,,,,,,,......_
=90° + m(BMA) .
.,,,,,,,......_ .,,,,,,,......_
Deducem m(BMA) = m(BMC) = 90° -~•
2
Reunind cazurile II) şi III), deducem că M

atunci cînd A descrie arcul mare BC0 , punc- Fig. A 40 b

tul M descrie arcul capabil de unghiul
90° - ~, corespunzător segmentului I BC I, situat în semiplanul S'.
2
In concluzie, locul geometric al punctului M este reuniunea celor două arce
capabile.adică un cerc mai puţin punctele B şi C.
A 41. lntr-un tetrae.ăru [VABC] vîrful V se proiectează în ortocentrul
bazei ABC. Să se arate că dreptele V A şi BC sînt perpendiculare.
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică, 1980, G. M. 11/1980

Soluţie. Fie AA 1 înălţimea din vîrful A în triunghiul ABC, A 1 e BC.

Deoarece VH J_ (ABC) (H ortocentrul triunghiului ABC) şi AA 1 J_ BC,.
din teorema celor trei perpendiculare rezultă că VA 1 J_ BC. Deci VA 1 J_ BC,
AA 1 J_ BC şi în concluzie dreapta BC este perpendiculară pe planul (AA 1 V) •.
In particular, BC l_ AV.
A 42. Se consideră un triunghi ABC în care m(Â) = 60° şi unghiurile B
A
şi C sfnt ascuţite. Fie M mijlocul laturii I BC I şi B', C' picioarele înălţimilor
diese din B, respectiv din C, pe laturile opuse. Să se arate că triunghiul MB'C'
este echilateral.
Institutul Politehnic din Bucureşti, 1980, G. M. 10/1980,

369'
 A Soluţie. ln triunghiul dreptunghic BB'C, B'M
este mediană, deci II B'M 11 = j BC li (fig. A 42). Si-
2
milar, li C'M li = li BC li • Din faptul că B'C' este
2

antiparalelă la BC rezultă că
,/"--...
AC' B' = C" deci
C /'... " /'... /'...
13"'--_ ___,.____~ m(B'C'C) = 90° -m{C). Darm(MC'C) = m(MCC') =
" - 30°,
= m(C) căci în triunghiul dreptunghic C'CA,
Fig. A 42
~ ,/"--...
m(A) = 60°, deci m(ACC') = 30°.
tn . ~ /'... /'... "
concluzie m(B'C'M) = m(B'C'C) + m(MC'C) = 90° - m(C) + m(C) -
"
- 30° = 60°.
Deci triunghiul B'MC' este isoscel, căci I MC' I
~
I MB' I şi are unghiul
.
=
MC'B' de măsură 60°. Rezultă că este echilateral.
A 43. Se dau într-un plan trei puncte A, B, M şi se notează cu O mijlocul
lui I AB J. Să se demonstreze că produsul scalar MA · MB este egal cu --
--
li OM 11 2 - li OA 11 2 - Punctele A şi B fiind fixe şi notînd li AB li= 2a, să se
afle locul geometric al punctelor M din plan astfel ca produsul scalar al vec-
torilor MA şi MB să fie egal cu 3a 2 •.
Bacalaureat Laos, 1962, G. M. 3/1965

. Fie
So1uţ1e. . m (/',.. -
AMB) = ex, deci MA· -MB= 11 MA li· li MB li cos ot ( 1).
Din teorema cosinusului rezultă cos ex= li MA 11 2 + li MB 11 2 -li AB 11 2 •
2IIMAll·IIMBII
Înlocuind în (1) obţinem
MA . MB = _!__ (
2
li MA 11 2 + li MB 11 2) - _!_ li AB 112-
2
(2)

Adunăm şi scădem_!_ li AB 11 2 şi aplicăm teorema medianei:

4

li OM 11 2 = _!_ ( li MA 11 2 + li MB 11 2 ) - _!_ li AB 11 2 ; rezultă

2 4
-MA·MB=ll0Mil
- 1 2a şi

--
2 -- IIABll 2 =11OMll 2 -IIOA!l 2 • Dar !IABII -
4
avem IIOA li= a. Punînd condiţia MA· MB= 3a2 obţinem
IIOMll 2 - a 2 = 3a2 sau IIOMll 2 = 4a 2 sau !IOMII = 2a.
Locul geometric al lui M este cercul de centru O şi rază 2a.

370
 Observaţie. Relaţia
în cazul cînd M e AB.
--
MA· MB= li OM 11 2 - ii OA 11 2 rămîne adevărată şi

A 44. In raport cu un sistem de coordonate carteziene rectangulare în plan

se considerădreapta (D) definită de ecuaţia :
(D) : 2x sin2 !!. + 2y cos 2 :!:_ + cos a - 1 = O,
2 2
unde a este un parametru real care variază.
a) Să se arate că oricare ar fi valoarea parametru.lui a, dreapta (D) trece·
printr-un punct fix A ale cărui coordonate se cer.
b) Să se scrie ecuaţia parabolei care are focarul în A şi directoarea repre-
zentată de ecuaţia y + 2 = O şi apoi să se traseze graficul acestei parabole.
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică, 1963, G. M. 3/ 1965

Soluţie. a) Ţinînd seama de 1 - cos a= 2 sin2 :!:_, ecuaţia 2x sin2 :!:_ +

2 2
+ 2y cos !!. +cosa -
2 1 = O se mai poate scrie:
2
(D): x sin 2 :!:_ + y cos 2 O. Notînd tg 2 :!:_ = ~ ecuaţia devine
:!:_ - sin2 !!. =
2 2 2 2 µ
).x + µy - ). = O sau >.(x - 1) + µy = O, adică ecuaţia unui fascicul de
drepte care trec prin punctul fix A ( 1, O).
b) A(l, O) fiind focarul şi (d): y + 2 = O ecuaţia directoarei şi dacă
notăm cu M(x, y) un punct curent de pe parabolă, atunci prin definiţie
avem li MN li= li MA li, unde N(x, -2) este proiecţia punctului M pe ~-
Scriind analitic că li MN li = li MA li obţinem ecuaţia parabolei:
1
(y + 2) 2 = (x - 1) 2 +y 2 sau y = - (x 2
4
- 2x - 3).

Graficul parabolei se trasează uşor.

A 45. Să se găsească locul geometric al punctelor din plan (spaţiu) pentru

care raportul distanţelor la două puncte fixe să fie constant.
Institutul Politehnic din Bucureşti, 1972, G. M. 3/1973
Soluţia 1. Fie A şi B două puncte fixe distincte. Căutăm locul punctelor
M pentru care li MA li = k, unde k este o constantă pozitivă.
IIMBII
Ne situăm în plan. Pentru k = 1, orice punct M pentru care avem
li MA li = 1 aparţine mediatoarei segmentului [AB] şi reciproc. În acest
[IMB!I
caz, locul geometric căutat este mediatoarea segmentului [AB] (fig. A 45a}.

371
 'M

Fig. A 45a Fig. A 45b

Fie acum k =/: 1 şi M un punct care nu aparţine dreptei A B astfel ca

să avem li MA li = k. Bisectoarea interioară a unghiului ĂM°B taie pe AB
IIMBIJ
în C. Deoarece k =/: 1, rezultă că li MA li =/: li MBII, deci triunghiul AMB
,,,,...,_
nu este isoscel, prin urmare bisectoarea exterioară a unghiului AM B taie
pe AB în D. Din proprietăţile bisectoarelor avem (fig. A 45b).

li CA li = li DA li= /I MA li= k.
l[CBII IIDB/1 /IMB/1
Astfel C şi D sînt puncte fixe de pe dreapta AB şi împart segmentul
,,,,...,_
[AB] în raportul k. Deoarece m(CMD} = 90°, rezultă că punctul Al aparţine
cercului de diametru [CD].
Reciproc, fie M' un punct al cercului de diametru [CD], unde C şi D
.sînt punctele fixe de pe dreapta AB care împart segmentul [AB] în raportul k.
Deoarece M'C J_ M'D rezultă că M'C şi M'D sînt bisectoarele unghiului
<lin M', adică
IIM'AII _
..c,._---"----'----
iiCAil _ k.
IIM'BII IICBII
Raţionamentul este acelaşi pentru orice punct M' care nu aparţine
lui A B. Punctele C şi D convin prin defini ţie. De aceea locul geometric al
punctelor pentru care raportul distanţelor la două puncte fixe A şi B este
un număr pozitiv k =/: 1, este cercul de diametru [CD], punctele C şi D,
împărţind pe [AB] în raportul dat.
Ne situăm în spaţi·u. Argumente analoage arată că pentru k = 1 locul
geometric este planul mediator al segmentului [AB] (fig. A 45c}, iar pentru
k =/: 1 locul geometric este o sferă de diametru [CD] {fig. A 45 d).
Soluţia 2. Jntrucît la problemele de geometrie date la concurs au fost
.admise şi soluţii analitice, vom prezenta soluţia analitică a problemei ante-
cioa re pentru cazul planului.

372
 y

A
A

Eig. A 45c Fig. A 45d Fig. A 45e

Fie A şi B două puncte fixe din plan. Alegem pe AB drept axă Ox şi

mediatoarea segmentului [AB] orientată ca în: fig. A 45 e, drept axă Oy. În
raport cu sistemul de coordonate ales avem A(-a, O), B(a, O), a > O. Dacă
M(x, y) este un punct variabil din plan atunci

IIMA li = k, k >O<=> l!MA 11 ~ + a) + y =

k • 11MB 11 <=> ./(x 2 2
IIMBII
= k ./(x - a) 2 +y 2 <=> (1 - k2)(x2 +y 2) + 2xa(1 + k + a (1 - k
2) 2 2) = O.
Pentru k = 1 ecuaţia se reduce la x = O şi deci locul căutat este media-
toarea segmentului [AB].
Pentru k #= 1 ecuaţia reprezintă un cerc care taie axa Ox în punctele-
fixeC(a k - 1 , o),n(a k + 1 , o)care împattsegmentul[AB]înraportul k
k+1 k-1
Evident C este situat între A şi B. Pentru k > 1, D este situat la dreapta lui
B, iar pentru k< 1, D este situat la stînga lui A. Cu alte cuvinte locul căutat
este cercul de diametru [CD], unde C şi D sînt punctele fixe de pe dreapta AB"
care împart segmentul [AB] în raportul k.
A 46. Se dau două semidrepte perpendiculare [Ox şi [Oy, un punct fix A
pe [Ox şi un punct fix B pe [Oy astfel tncît IIOA li= IIOB li= a. Un punct P-
se mişcă pe segmentul [OB], iar un punct P' se mişcă pe semidreapta [By astfel'
încît µ(BAP) = µ(~) = e, e e(o, :]· y• z
Să se găsească locul geometric al centruliâ cer-
cului circumscris triunghiului APP'.
Institutul Politehnic din Bucureşti, 1971, G. M. 2/ 1972
---- C
Soluţia
1. Segmentul [OA] este tangent în A la --- D
cercul APP' deoarece punctele O şi A sînt fixe, iar I
/'-.. ·.,/"-..._ I
µ(OAP) = µ(OP'A) =
6 (fig. A 46). Dacă M este mij- I
I
locul segmentului [PP'], atunci centrul C al cercului I
I
AP P' este punctul de intersecţie al perpendicularei
ridicate pe [Oy în Meu perpendiculara [Az ridicată în A
pe [Ox. Semidreapta [Az este fixă şi IJCM li::;;; IICA li- Re- Fig. A 46

373:
:zultă IICA li~ a şi deci C aparţine semidreptei [Dz, unde IIAD li = a. Reciproc,
fie CE [Dz. Prin C ducem CM .l Oy şi pe [Oy luăm IIMP li= IIMP' li, P
fiind interior segmentului [MO]. Unim pe A cu P şi P'. Segmentul [OA]
/'....
este tangent la cercul APP' în A, deoarece CA .l OA. Rezultă µ. (OAP)=
/'....
= µ.(OP'A) şi deci C satisface problema. Rezultă că locul geometric al punc-
tului C este semidreapta [Dz, unde IIAD li = a.
Soluţia 2 analitică. Notînd m = tg 8, avem IIOP li = am şi IIOP' li =
a
=- • Coordonatele vîrfurilor triunghiului APP' vor fi:
m
A(a, O), P(0, am) şi P'(o, : ) ·

Pentru m ,t, 1, coordonatele centrului C al cercului circumscris triun-

r
ghiului APP' sînt soluţiile sistemului:

(X - a) + y2 = x2 + (y - am) 2 = x2 + (y- : sau 2x = 2my +

+ a(l - m 2) = 2. y + a (1 - m_!_) deci Xc= a, Yc =!!:_ (m + _!_) ·

m 2 2 m

ln cazul cercetat 8 e(o, :} decim E (O, +1), rezultă y E (a, +ao) şi

locul geometric căutat al centrului C(xc:, yc) va fi semidreapta deschisă I Dz.
ln cazul limită cînd m = 1, deci 8 = ~, punctele P şi P' tind către
4
B, iar semidreapta [Oy devine tangentă în B la cerc.
Din familia de cercuri tangente în B la semiaxa [Oy:
(x _ ).)2 + (y _ a)2 = ;.._2
îl vom determina pe cel care conţine punctul A(a, O): (a - ,,) 2 + a 2 = ;. . 2
.condiţie verificată pentru i.. = a, deci centrul cercului va fi în punctul D(a, a),
punct care va aparţine şi el locului.
Prin urmare locul geometric căutat va fi semidreapta [Dz .
.,,,,,,,.......
A 47. Fie un unghi xAy şi [Az o semidreaptă interioară unghiului. Prin I,
un punct de pe [Az, se duce o dreaptă mobilă care se intersectează cu laturile
[Ax şi [Ay în punctele M şi N şi perpendiculara pe [Az care intersectează laturile
unghiului în B şi C. Tot prin I se duc dreptele IPIIAB, (P eAC) şi IP' IIAC
{P' E AB). Să se arate că:
a) IIIPII +IIIP'II =const.
IIAMII IIANII

374
 .,,,-..._ .
b) Dacă I este pe bisectoarea unghiului xAy, atunci
1 1 2
---+---=---·
l!AMII IIANII l!ABJI
Institutul Pedagogic din Tîrgu Mureş, 1972, G. M. 3/ 1973

Soluţie a) Conform teoremei funda-

mentale a asemănării avem (fig. A 47):
l!..PIN,..., l!..AMN şi l!..P'IM,..., l!..AMN.
Din asemănarea acestor triunghiuri, \
deducem: \A
~:::=..-----:~----:~~"ţ""
!IIPII
- = -IIINII
IIIP'II /IIMII
- --,
iiAMII IINMII IIANII IIMNII
- Fig. A 47

care adunate membru cu membru conduc la:

iiIPII + IIIP'II = ii INII+ IIIMI/ = IIMNII = t.

l!AMII IIANII IIMNff iiMNI/
.,,,-..._
b) Dacă I este pe bisectoarea unghiului xAy, atunci triunghiul ABC
este isoscel, AI fiind şi înălţime şi bisectoare. Rezultă că AI este şi mediană.
IP fiind paralelă cuAB, rezultă că IIPI este linie mijlocie în triunghiul ABC„
deci:
iilPII = IIA:II ; la fel avem şi IIIP'II = 1/~Cfl ·

Dar cum II AB li= 11 CA li, rezultă că 11 IP 11 = 11 IP' 11 = li AB li.•

2
Înlocuind pe 111 P li şi 111 P' li cu valorile lor obţinem

IIIPII +J_IP'll=l sau /IABII + IIABI/ = 2 ,

l!AMII /IANII I/AMIi /IANII
d e un d e - 1- - + -1- - - -,2
--
IIAMil l!ANII iiABII

Discuţie asupra existenţei soluţiei. Pentru a uşura analiza cazurilor ce-

se pot ivi cînd dreapta mobilă ce trece prin I ocupă diferite poziţii, vom
recurge la calculul analitic luînd ca axă a absciselor dreapta ce conţine semi-
dreapta [Az, iar perpendiculara în A pe aceasta ca axă a ordonatelor.

375,
 Fie I(i, O), cu i > O şi Ax: u = nz; Ay: u = mz,
-ecuaţiile dreptelor Ax şi Ay. Conform cerinţelor din enunţ, va trebui să avem:
n::;;;O<m(l) saun<O::;;;m. (l')
Fie k coeficientul unghiular al dreptei variabile ce trece prin I. Ecuaţia
-ei, va fi deci MN: u = k(z - i)
in cazul cînd dreapta nu este perpendiculară pe Az şi BC: z = i,
-cînd ea este perpendiculară pe Az.
Coordonatele punctelor M, B, N şi C vor fi:

M( k-m
ki , mki )• B(i, mi),
k-m
N( k-n
ki nki ) , C(.i, ni')
k-n
iar coordonatele punctelor P şi P':

p( mi , mni ) , P' (- ni , _ mni )·

m-n m-n m-n m-n
Cele două rapoarte cerute la punctul a), vor fi:
IIIPII - n I k - ml sau li IP li = -n
IIAMII lkl(m-n) IIABII m-n
IIIP'II mjk-nl
= - - - - s a u IJIP'II = m
IIANII ikl(m - n) !IACII m-n
Rămîne de văzut în ce condiţii suma S a celor două rapoarte este cons-
-.tantă. In cazul cînd dreapta variabilă este perpendiculară pe Az, avem
-n m
S = ---+---= 1 (constant),
m-n m-n
-deci concluzia din a) este verificată. In cazul cînd dreapta variabilă inter-
·sectează pe Az sub un unghi diferit de un unghi drept, suma S se scrie :
1
.S = - - - ( m l k - ni - ni k -ml).
lkl(m-n)
1°. Cazul k = O (dreapta variabilă coincide cu Az) se exclude.
2°. Cazurile n = O sau m = O, conduc la S = 1, deci concluzia a) este
-,de asemenea verificată pentru orice k .;, O.
3°. Pentru k ,:;;; n < O < m, sau n < O < m ,:;;; k se obţine S = 1, ,,,,,,,.....__
deci
Juăm acele drepte mobile care nu intersectează interiorul unghiului PI P'
4°. In cazul în care dreapta mobilă intersectează interiorul unghiului
_,,,,,,,.....__
.PIP', nu avem soluţii, S fiind în acest caz o funcţie de parametrul k .

. 376
 A 48. lntr-un triunghi dreptunghic ABC, cu unghiul drept în A, ducem
A
bisectoarea unghiului A care întîlneşte pe BC în D, iar prin D ducem perpen-
diculara pe BC, care taie pe AB în E şi pe AC tn F.
a) Să se arate că li BD li -:- 11 DFII şi li CD li = li DE 11-
b) Să se arate că simetricul punctului E faţă de dreapta BC este pe cercul
circumscris triunghiului BFC şi că simetricul punctului F /aţă de dreapta BC
este pe cercul circumscris triunghiului BEC, iar aceste două cercuri sînt con-
gruente.
,,,,,,,......._ ,,,,,,,......._
c) Să se arate că unghiurile BEF şi BCF stnt congruente şi că
{IAEll· IIBFII = IIAFll· IICEII.
Institutul Pedagogic din Tîrgu-Mureş, 1972, G. M. 3/19H

Soluţie.
(fig. ,,,,,,,......._
A 48). a),,,,,,,......._
Patrulaterul ABDF este inscriptibil deoarece
unghiurile opuse BAF şi BDF sînt suplementare ,,,,,,,......._
(fiecare dintre ele· fiind
,,,,,,,......._
unghi drept). [AD fiind bisectoare, înseamnă că m(BAD) = m(DAC) = 45°.
De aici rezultă că m(BD) = m(DF). Dar într-un c
cerc la arce congruente corespund coarde con- , "';::;:::::------ G' E'
gruente, deci IIBD li = IIDF li- Patrulaterul ADCE / ',,. . ----r-;}"'
este şi el inscriptibil pentru că segmentul I EC I / ',,-!J_,,. /
se vede sub acelaşi unghi (de măsură 90°) şi / ,,, , '.JA 1
,,,,,,,......._ I o,,,,,, I I
şi din D. De aici rezultă că m(DEC) =
din A,,,,,,,......._ /I II
I I

= m(DAC) = 45°. Gf-E //

Triunghiul DEC fiind dreptunghic în D, i~~- 11

/'- E A
înseamnă că m(DEC) = 90" -45° = 45°, deci tri-
Fig. A 48
unghiul DEC este isoscel şi prin urmare li CD li=
=/IDEI!.
b) Vom arăta că patrulaterele BE'CF şi BECF' sînt inscriptibile şi
congruente. ,,,,,,,......._ ,,,,,,,......._
Din patrulaterul
,,,,,,,......._ inscriptibil
,,,,,,,......._ ADCE avem că m(AEF) = m(FCB).
,,,,,,,......._
Dar m(AEF)=m(BE'D),EşiE'fiindsimetricefaţăde BC. Deci m(BEF) ==
,,,,,,,......._
= m(FCB). Prin urmare segmentul [BF] se vede sub acelaşi unghi şi din E'
şi din C deci patrulaterul BE'CF este inscriptibil; deci E' se găseşte pe cercul
,,,,,,,......._ ,,,,,,,......._
circumscris triunghiului BFC. Unghiul DCF' este congruent
,,,,,,,......._cu unghiul FCD,
,,,,,,,......._
F, F' fiind simetrice faţă de BC. Dar am văzut că m(AEF) = m(FCD) şi
,,,,,,,......._ ,,,,,,,......._
m(BE'F) = m(AEF). ,,,,,,,......._ ,,,,,,,......._
De aici rezultă că m(DCF') = m(AEF), deci segmentul [BF'] se vede
sub acelaşi unghi din E şi din C, deci patrulaterul BECF' este inscriptibil

377
şi deci F' se aflăpe cercul circumscris triunghiului BEC. Să arătăm că cele
două patrulatere inscriptibile BFCE' şi BECF' sînt congruente.
Avem:JIBE'II = li BEll:JIBFII = IIBF'll;//FCII = 1/F'Cll:IICE'll=IJCEII
fiind vorba de segmente simetrice faţă de dreapta BC.
De aici rezultă că ABEC' = ABEC; ABFC = ABF'C.
Deci cele două patrulatere fiind formate din cîte două triunghiuri res-
pectiv congruente şi la fel aşezate, sînt congruente, prin urmare cercurile
circumscrise lor sînt congruente.
.,,,,,-..._ .,,,,,-..._
c) Din patrulaterul inscriptibil ABDF avem m(ABF) = m(ADF) .
.,,,,,-..._ .,,,,,-..._ .,,,,,-..._
Din patrulaterul inscriptibil ADCE avem m(ADF) = m(ADE) = m(ACE) .
.,,,,,-..._ /'-....
Din cele două şiruri de egalităţi rezultă că m(ABF) = m(ACE) sau
.,,,,,-..._ .,,,,,-..._
m(EBF) = m(ACE).
Din aceste egalităţi rezultă că triunghiurile dreptunghice ABF şi ACE sîn t
asemenea, avînd cîte un unghi ascuţit congruent, iar din asemănarea lor avem:

1/AFll=l!BFI/ de unde: IIAEl/·IIBFll=IIAFl/·IICEJ/.

l!AEI/ I/CEI/
Variantă de soluţie la punctul b). Din AC ..L EB şi ED ..L BC, rezultă
că F este ortocentrul triunghiului CEB. F' fiind simetricul ortocentrului F
faţă de BC, el se va afla pe cercul circumscris triunghiului CEB. Demonstraţia
este imediată:
/',..., /',..., .,,,,,-..._ .,,,,,-..._
m(CF'B) = m(CFB), F şi F' fiind simetrice faţă de BC; CFli = <.rFA
ca opuse la vîrf; m(~ + m~) = 180°, E · şi F fiind vîrfuri opuse în
/',..., /',...,
patrulateful inscriptibil FGEA; de aici rezultă că m(CF'B) + m(BEC) = 180°
adică F' aparţine cercului circumscris triunghiului CEB, de unde concluzia
că patrulaterul CEBF' este inscriptibil.
Triunghiurile CEB şi CE'B fiind simetrice faţă de BC, sînt congruente,
F' simetricul lui F fiind ortocentrul triunghiului CBE'. Dar F fiind la rîndul
său simetricul ortocentrului F' al triunghiului CE'B faţă de dreapta CD, el
se va afla pe cercul circumscris acestui triunghi, de unde rezultă că şi patru-
laterul CFBE' este inscriptibil. în fine, din congruenţa triunghiurilor CEB
şi CE'B rezultă congruenţa cercurilor circumscrise lor, conform ultimei cerinţe
a concluziei din enunţul punctului b).
A 49. lntr-un plan 1t se dau două drepte perpendicu.lare d1 şi d2 care se
intersectează în O. Distanţele de la un punct M, nesituat în planul 1t, la dreptele
d 1 şi d 2 sînt egale respectiv cu 3a şi 4a, iar distanţa de la M la O este de 3a .,/2.
Să se calculeze distanţa de la M la planul r. în funcţie de a.

Institutul Politehnic din Bucureşti, 1976, G. M. 3/1977

378
 Soluţie. Fie B proiecţia lui M pe planul 1t, iar A şi C proiecţiile lui M
pe d1 şi d 2 . Din reciproca teoremei celor trei perpendiculare rezultă BA J_ d1,
BC J_ d2 • Rezultă că patrulaterul OABC este dreptunghi. Deoarece triun-
ghiurile OAM, OCM, OAB şi OBM sînt dreptunghice, rezultă:
li OA 11 2 = li OM 11 2 - 11 AAI 11 2 = 9· 2a 2 - 9a 2 = 9a2 i
li OC 11 2 = li OM 11 2 - li CM 11 2 = l8a 2 - l6a 2 = 2a 2 ;
li li OA 11 2 + li AB 11 2 = li OA 11 2 + li OC 11 2 = 1 la2 ;
OB 112 =
li MB 11 2 = li OM 11 2 - li OB 11 2 = l8a 2 - 11a2 = 7a2

Deci 11 MB 11 = a./7.

A 50. ln planul raportat la un sistem de axe dreptunghiulare considerăm

parabola 2y = x 2 • Fie P un punct pe parabolă. Să se determine în funcţie de
abscisa k a lui P :
a) Coordonatele punctului T unde tangenta în P taie axa Ox, aria tri-
unghiului OT P şi coordonatele centrului de greutate G al aceluiaşi triunghi J
b) Să se afle locul geometric al punctului G cînd P descrie parabola dată;
c) Să se arate că înălţimea triunghiului OT P corespunzătoare lui T trece
printr-un punct fix.
UniYersitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică, 1976, G. M. 2/ 1971

Soluţie. a) Ecuaţia tangentei în P (k, k 2/2) este: 2kx - 2y - k 2 = O.

Coordonatele punctului T se obţin din rezolvarea sistemului:
2kx - 2y - x 2 = O şi y = O. Rezultă T(k/2, O).

Fie P' proiecţia ortogonală a lui P pe Ox, adică P'(k, O). Rezultă

a[OT P] = 1/2 · !IOT li· !IPP' 11 = 1/2 • I k J/2 • k 2/2 = I k8 1/8.

Coordonatele centrului de greutate G vor fi:

_ x0
Xa-
+ Xp + XP _
-
k/ 2
' Yc = Yo + YT + YP k 2/ 6 .
3 3

b) Eliminînd k între coordonatele centrelor de greutate obţinem

y = 2/3 • x 2 , adică locul geometric este o parabolă.
c) Dreapta OP are panta k/2. Înălţimea corespunzătoare vîrfului T în
triunghiul OTP are ecuaţia: 2x + k(y - 1) = O. Deci punctul fix va fi
E(O, 1).

379
 A 53. Se consideră un triunghi oarecare ABC. Fie G centrul ·său de
gruetate. O dreaptă variabilă trecînd prin G intersectează segmentele IABI
şi IACI respectiv în M şi N. Să se arate că:

IIBMII +liCNII = 1.
IIMAII IINAII
Institutul Politehnic din -Bucureşti, 1975, G. M. 2/ 1976

Soluţie. Dacă MN li BC atunci li BM li = l[CN =_!_şi relaţia se verifică.

IIM.A li IINAII 2
Să presupunem acum că MN va inter-
secta BC într-un punct U, iar paralela
prin A la BC într-un punct V (fig. A 53).
Fie O mijlocul segmentului I BC I-
Deoarece dreapta MN taie laturile
~ '
I AB I şi I AC I ale triunghiului ABC,
rezultă conform axiomei lui Pasch că U B C
MN nu taie latura I BC I, deci punc- Fig. A 53
tului U nu este pe segmentul I BC j.
Să tratăm cazul cînd B e I UC I (analog se tratează cazul cînd C e IBUl)-
Folosind asemănările de triunghiuri care apar, putem scrie:
HBMII+ IICNII 11 UB 11 + 11 uc li = (li uo 11 - 11 BO li) + (li uo 11 + I1oc1 I)_
IIMAII IINAII IIAVII IIAVII IIAVII
= 2 11 UO li = 2 . li GO li = 2 . _!_ = 1.
IIAVII IIGAII 2
A 54. Se dă un triunghi ABC dreptunghic în Â. Fie D piciorul înălţimii
din A. Să se arate că: 11 AD li > 11 AB li+ 11 AC ii - li BC li-
Institutul Politehnic din Bucureşti, 1975, G. M. 2/1976

Soluţie. Notîndli BC li = a, li CA li = b, li AB li = c, inegalitatea de

demonstrat se scrie succesiv: bc > b + c - a - bc > ab + ac - a 2 . -
a
.- a 2 - ab - ac+ bc > O - (a - b) (a - c) > O şi această ultimă inega-
litate este evidentă deoarece a > b, ti > c.
A 55 Tangenta în A la cercul circumscris triunghiului ABC întîlneşte
dreapta BC în D. Se consideră o paralelă variabilă MN la AD astfel încît M
este pe dreapta AB şi N pe dreapta AC.
1) Să se calculeze lungimile segmentelor I DA I, I DB I şi I DC I în funcţie
de tungimeile laturilor triunghiului ABC;
2) Să se arate că patru!aterul BMNC este inscriptibil;

380
 A 51. Să se calculeze litngimea laturii tetraedrului regulat înscris într-o
sferă de rază R.
Institutul Politehnic din Bucureşti 1977, G. }I. 3/1977

Soluţie. Din ipoteză avem că baza şi feţele laterale ale tetraedrului

sînt triunghiuri echilaterale congruente. Dacă se notează cu a latura tetra-
edrului regulat şi cu O centrul sferei circumscrise triunghiului echilateral
BCD, trebuie calculată întîi distanţa UDI li, unde I este proiecţia lui A pe
planul (BCD).
Avem IIDIII = !· a ~3 = ./;. Rezultă deci IIAIII = ✓IIADll 2 -11Dlll 2 =
z: 2!!... Dacă A' este punctul diametral opus lui A, atunci în triunghiul drep-
✓6
tunghic ADA' avem, aplicînd teorema catetei, 11 AD 11 2 = 11 AI n• nAA' li adică
2a . 4.R
a 2 = .J7, • 2R. Deci a= ./fi•

A 52. Se consideră parabola de ecuaţie y 2 - 2px = O avînd focarul F

şidirectoarea~- Un p1-mct variabil M de pe parabolă are proiecţia (ortogonală)
M' pe axa Ox. Fie M" simetricul punctului M' faţă de oritinea O a axelor şi
N punctul de intersecţie a dreptei MM" cu directoarea ~-
a) Să se arate că dreapta M"N este tangentă la parabolă în punctul M.
b) Să se afle locul geometric al punctului de intersecţie a dreptei FM cu
paralela dusă prin N la axa O.r:.
Universitatea din Cluj, 1975, G. M. 10/ 197,

Soluţie. a) Fie M{IX, ~) deci ~2 = 2pa.. Avem M'(IX, O), M"(-a., O).
Ecuaţia dreptei M1vl" este x sau, înlocuind IX = ~2 se obţine
+ IX= _J_
. ~ ~ 2p
2px - 2~y + ~2 = O. Ecuaţia tangentei la parabolă în punctul M este
y~ = p(x + a.) şi înlocuind la fel IX= ~2 găsim 2px - 2~y+ ~2 = O. Rezultă
. 2p
că cele două drepte coincid.
b) Se obţine uşor că ecuaţia dreptei 11-IF este 2p~x + (p 2 - f32)y -
- P2 ~ = O, iar ecuaţia paralelei prin N la axa Ox este y = ~ 2
- pa. Din
2~
cele două ecuaţii rezultă x = P4 + ~4 şi apoi se stabileşte uşor egalitatea
4p~2
y2 = px - pz , ceea ce arată că locul geometric este tot o parabolă.
2

3Sl
 3) Să se arate că locul geometric al tnijlocului segmentului IJ,fNI, cînd va-
riază paralela MN, este o dreaptă ce trece prin A;
4) Să se arate că locul geometric de la punctul precedent conţine un punct E
situat pe /BC / astfel încît
IIEBII IIDBII I/ABll 2
IIECII IIDCII IIACll2
.,,,......_ .,,,......_
5) Să se dovedească congruenţa unghiurilor BAE şi CAA', A' fiind mijlo-
cul lui IBC I;
.,,,......_
6) Presupunînd m(BAC) =90° şi IIABII < !IACII, să se exprime
aria suprafeţei obţinută prin rotirea în jurul dreptei DC a segmentului /DA I
şi a arcului de cerc AC ( care nu conţine punctul B), în funcţie de IIABII = c,
UACII = b.
Universitatea din Iaşi, 1975, G. M. 10/1975-
Soluţie. (fig. A 55).
l) Trebuie ca !IAB ll#IIAC li,
fie de exemplu li AB li <
< li AC !I- Atunci rezultă
B e I DC I. Notînd li BC li =
= a, li AC li= b, li AB li =
= c, li AD li = X, li BD li =
D !I = y, avem scriind puterea
punctului D faţă de cerc
x2 = y (a+ y), iar din te-
orema cosinusului în tri-
Fig. A 55 unghiul A BD avem x2 =
a2 + c2 - b2
-== y2 + c2 + 2cy cos B. Înlocuind şi cos B = - - - - - , rezultă
2ac
d upa~ ca1cu1e x = - abc - - , y = __a_c2_ ş1· li DC li = ab2
b2 - c2 b2 - c2 b2 - c2
./"-.. /"--.... /"--....
2) BCN =DAM =
AMN.
:3) Fie Mc/V 0 o poziţie fixă a paralelei, iar MN o poziţie arbitrară a

AP= -
----
acesteia. Notăm cu P 0 , P mijloacele segmentelor I M 0 N 0 I, I JfN /. Cum MN li

-1-- 1-- - .
11 M 0 N 0 , există A e R astfel încît AM = ,..AM 0 , AN = ,..AN 0 •

2
(AM+ AN)="-· -
2
Atunci
(AM 0 + AN 0 ) = ,._.4p 0 deci punctul P
aparţine dreptei A P 0 • Reciproc, orice punct al acestei drepte aparţine locului
geometric.
4) Fie Ie AB, J e AC astfel încît mijlocul E al segmentului JJJ I să
aparţină dreptei BC. De fapt EeAP0 şi cum dreapta AP 0 intersectează

382
chiar segmentul /BC /, deducem că E e /BC /. Mijlocul E al segmentului
I I]i este conjugatul armonic al punctului de la oo în raport cu I şi ], deci
fasciculul cu razele A], AE, AI, AD este armonic. Atunci acest fascicul
determină pe secanta DBEC tot o diviziune armonică, adică

ac 2
I/EBII //DB/1 y b2 - c2 c2
--=--=--=
I/ EC I/ I/ DC /I a + y ab 2
=-·
b2 - c2
.,,,,....._ .,,,,....._
5) Cum AI] = ACB rezultă
.,,,,....._
tl.AIJ,...,, tl.ACB
.,,,,....._
şi mai departe rezultă

tl.AIE,...,, tl.ACA ', de unde BAE = CAA '.

6) I BC / este diametru, deci cercul are raza R = ~ • Notînd cu K piciorul
2
înălţimii din A a triunghiului ABC, se obţine uşor li AK I!= bc, li CK li =
a
= !!:._ • Aria căutată este suma dintre aria laterală a unui con avînd raza
a
r = -bc ş1. generatoarea x = - abc
- - ş1. ana
. unei. calote s f ence
· care f ace
a b2 - c2
parte dm . t r-o sf era de raza R = - a ş1. are •ma lţ'1mea h = -b2 • Efec t um
w w • d ca1- w

2 a
cul el e se obţ me
. caw ana . respec t·1vaw es t e egalwa cu - r.b4
--
b2 - c2

A 56. Fie ABCDE un pentagon regulat şi {F} = IAC I n /BD I, Să

se arate că AFDE este un romb si să se calculeze raportul li DF li •

' 1/BF/I
Institutul Politehnic din Bucureşti, 1982, G. M. 12/1982

Soluţie.
m(BDE) =
.,,,,....._ .,,,,....._
+(~ •
2r.) = 2; . m(AED) = -~ ( • 2r.) = ~; . ~
Rezultă că BDE şi AED sînt suplementare deci BD li AE; analog AC li ED
şi cum li AE li= li ED li rezultă că AFDE este romb. În triunghiul ABD, AF
.,,,,...__
este bisectoarea unghiului BAD deoarece arcele BC şi CD sînt congruente.
- -
Aplicînd teorema bisectoarei
/IDF/1 /IAD/I
--=--
1/BFII IIAB/1

383
şi conform cu teorema sinusurilor în triunghiul ABD, IIAD li şi IIABI I sînt
proporţionale cu sinusurile unghiurilor opuse:

. 2r.
sm-./"'--...
IIDFII = sin ABD - _ _5_ = 2 cos_::_ ·
IIBFII ./"'--... • 1t 5
sin ADB sm-
5

A 57. a) Presupunem limb.= O. Notînd

fJ • OO
s. = b1 + b2 + ... + b., n =
-== 1,2,3, ... , să se arate că dacă lb.l <.:....,pentruti >N(e:),are loc inega,..
2
litatea:
SN- -
- e; s. SN e;
<-<-+-,pentru ( }
n >Ne:.
n 2 n n 2

b) Să se obţină de mai sus că - e: < 5• < e pentru n > N 1 (e). Ce

n
concluzie rezultă de aici?
b) Dacă lim a. = L (finită}, să se arate că:
fl • OO

lim a1 + as + ··· + a. = L, folosind observaţia că a.= L+ bn, unde limb. = O.

B• OO n
c) Să se afle lim (~+~ + ... + _:_)·
fl • ao n 2n n2
Institutul Politehnic din Iaşi, 1977
Soluţie. a) Avem că s. = SN + bN+l + ... + b,., pentru n > N(e:) =N.
Dar - ..:.. < b, < ..:.. de îndată cei > N, deci - (n - N) ...:.. < f:, b, <
2 2 2 i-N+t

< (n - N)...:.., de unde rezultă că SN - (n - N)...:.. < S,. < SN +

2 2
SN e:n - N e s. SN n - N e
+ (n - N}-sau-- - - - · - < - < - + - - - •-,pentrun> .
N
2 n n 2 n n n 2
Dar
n-N e e n-N e: e ~.
- - - - · - > - -, - - - · - <-, cac1 N= N(e) >0,
n 2 2 n 2 2
deci
SN
- e;
-- < -S„ <-+-,pentru
SN e; N
n> . (1)
n 2 n n 2

384
 b) Şirul (5 .v) este convergent la zero, deoarece numărul SN este
n 11;;;.1

fixat, deci există un rang N' (;) astfel încît

- -e: < -SN < -e: , pentru n > N •(e:)

- · (2)
2 n 2 2

Fie N 1 (e:) = max {N(e:), N' (; )}· Atunci din (1) şi (2) rezultă: - ; - ; <
sN e: sft sN e: e: e: s11
< - - - < - < - + - < - + - s a u - e: < - < e:,pentrun>N1 (e:).
n 2 n n 2 2 2 n
În concluzie, deoarece e: a fost luat arbitrar, pozitiv, rezultă că şirul (~)
n ._.1
este convergent la zern.
c) Numărul L fiind finit vom nota cu (bn).,;;;.1 şirul cu termenul
general b11 = a11 - L. Deoarece şirul (a,.),.;,n converge la L, rezultă că şirul
(b11 ) . ~ 1 converge la zero. Aplicînd rezultatul de la punctul precedent al
problemei, rezultă că şirul (~) converge la zero.
n 11;;;.1

Dar S11= b1 + ... + b11 = (a 1 - L) + ... + (a. - L) = a 1 + ... + a. _

n n n n
- L. Deoarece (a 1 + ··· +
n
a 11 - L)~ O, rezultă lim 11 • 00
a1 +···+a. =
n
L.

ă) Fie şirul (a 11 )n;;;.i cu termenul general an= _!_ • Evident a.~ O.

u
În plus, avem
1
+-11+-+ ...
al + a 2 + ... +a,. = - - 2_ _ _ _ _
n =_!__+_1_+ ... + _!_,
n n n 2n n2

Aplicînd rezultatul de la punctul 3, rezultă că a1 + ··· + a. ~ O, deci

n

m -l + -
li( 1 + ... + -
1) =0.
11 • 00 n 2n n2

A 58.Fie J: [ ~ ,·oo )- R definită prin f(x) =~:\cos+ I· ~: ·

1t

25 - Probleme din Gazeta Matematică - cd. 1037 385

 a, ··,\i se arate că f est& monotonă.
b) :.'ii se determine lim f(n) ..
11 • 00

Universitatea din Bucureşti, 1976

Soluţie. a) Fie x1 < x~. Avem de arătat că/(x 1 ) ~ /(x1 }. Pentru aceasta
vom compara /(x1} - /(x 1) cu zero.
Funcţia g : [ : , oo ) - R, g(t)
Atunci, aplicînd teorema de medie, putem scrie:
= icos +I· t12 este o funcţie continuă.

/(x 2) - f(x 1 ) = ~
"'•
g(t)dt - ~x,
g(t) dt = ~s,
g(t) dt = (x2 - x1) g (~) =
1 1 s,
- -
"' "'
= (x2 - x 1', • cos.!. I I · _:_2 ;;., O unde ~ e (x1, x 2).
. I ~ I ~
Rezultăf(x 1 ) ~ /(xi), adică./ este crescătoare. (Observăm că putem chiar
renunţa la teorema de medie şi folosim doar faptul că g este pozitivă şi atunci
integrala sa pe intervalul [x 1 , xz] este un număr pozitiv).
2
b) Pentru n ;;., 1, deoarece 1 > - , avem
7t
2 2

/(n) = C" \cos_!.\. dt2+ C" ] cos_!..

J-1 t i t J2- t
I· dt
t2
= ("(-
J-t
cos~)t t2+ dt

"' "' li:

2

+ ~" cos -1 • -dt = Sin

. -1 I-; sm. -1 I" =
-
t
-2
"'
t t2
-1
li:
t 2
-"'
.7t . • 1 .n: .1
= sm - - sm
2
1t - sm -
n
+ Sln -
2
= 2 - sm - ·
n
Deci
lim /(n)
n • oo
= liro
n• ~
(2- sin_!_)=
n
2.

A 59. Fie şirul (x,.),.es• cu următoarele proprietăţi;

a) (x2n+i - x 2,.) (xh-x 2,,_ 1) < O, (V)n eN*i
b) lim (xn+l - x,.) = O.
ff-+00

Este şirul ( x,.)., e N• convergent?

Universitatea din Bucureşti, 1974

J86
 Soluţie. Fie şirul ( xn)n ex• cu termenul general:
1, dacă n= 1

I + -21 + ... + -1
- -- 1
- , dacă n = impar;;,, ~
X T; = n- 1 n

1 + -2l + ... + -n1 , d aca V

n = par.

Arătăm că şirul (xn)•eN• verifică proprietăţile a) şi b) şi este totuşi· divergent.

Pentru a verifica a) avem pentru n ;;,, 2:

(Xz..+1- 1 -- (
Xzn)(x2,. - Xz,.-1) = - - -
211 +1 l
2n - 1
+ -2._
2n
+ l
2n -
)-
1 -

=_
2n
1
+1
(-2- +_l_) < o.
2n - 1 211

Pentru n = 1 avem (x 3 - x2)(x2 - x 1) = - -l l' l + -1 + 1) < O.

~\ 2
Pentru a verifica b), observăm că:

1 k
Xn+ 1 - x,, = - - - - --o pentrn n = 2k,
2k +1
2 I k
xn+l - x,. = ---+---o pentrn n = 2k - 1.
2k-1 2k
Deci, lim x,,+ 1 - x.) = O. Folosind faptul că şirul (Yn)neK•, cu termenul
ll • <X>

general
~•. = 1 + !..2 + ... + !..n este divergent, rezultă uşor că şiru! (xn)>IE N• este
divergent.
Putem da însă şi exemplu de şir (xn)ne?:• connrgrnt care verifică pro-·
prietăţile a) şi b).

Astfel, şirul de termen general, x,, = (-1 )" · _2,

n
verifică a) şi b) şi
este convergent.
Observaţie. Dacă condiţia a) se înlocuieşte cu condiţia a') ( x 2,,+ 1 - (x2n)·
•( Xz,. - Xz,,_ 1 > O, ( V) n ;;,, 1, există şirul ( x,,),. e :K• <le termen general xn =
= I + -1 + ... + -1 care ven"f"1ca• a ') ş1. b) ş1. este d;vergent.
..
2 n

387
 A 60. Se dă o funcţie J : [O, oo) - R cu proprietatea următoare I există
un tntreg k ;;;i: 2, astfel tnctt f(x) = f(xt), oricare ar fi x e [O, oo ). Arătaţ, că:
a) Pentru orice x e [O, oo) şi oriceintreg n ;;;,: 1 au 'loc relaţiile: J(x) =
= f(x"·> = 1tv;)
b) Dacă J este continuă, atunc, J este constantă.
Universitatea din Bucureşti, 1976
Soluţie.
Prima egalitate de la punctul a) se obţine aplicînd de n ori con-
secutiv ipoteza din enunţ pentru x. Astfel:
f(x) = f(x") = J((xk)k) = J(x'") = /((xA")") = /(x'') = ... = /(xi•).
I
Pentru a doua egalitate aplicăm acelaşi procedeu pentru xA•.
Astfel
I I I
J(x,i,) = /((x,i,)") = /(xA•-•) = ... = /(x).
b) Fie x e [O, 1). Atunci aplicînd punctul a) rezultă ca (v) n ;;;i: t, avem
J(x) = f(xk") Dar x. = x1t• ~ O, şi deoarece funcţia / este continuă iar
şirul valorilor (/(x.))n-;,,t este şirul constant de termen /(x), rezultă că
/(O)= lim /(x.) = /(x).
• -+00
A~f-
Fie x e (1, oo). Atunci şirul y. = V x ~ 1; deoarece /(y 11 ) = f(x),
('v') n ;;;,: 1 şi funcţia/ este continuă, rezultă că /(1) = liro f(y 11 ) = f(x).
n-+ao
Deci Im f =/([O, oo)) = {/(O), /(1)}. Dar deoarece intervalul [O, oo) este o
mulţime conexă, iar funcţia f este continuă, rezultă că Im / este o mulţime
conexă, adică /(O) = /(1).
Deci,
('v') x e [O, oo}, avem că f(x) = /(O), adică funcţia/ este constantă.
A 61. Se consideră funcţia J(x) === cos X• sin 2x. Să se arate cămin J(x) >
7 lfE[-TC,TC]

>-
. -·
9
U.R.S.S., 1977

Soluţie. Funcţia f se mai poate scrie:

f(x) = cos x. 2 sin xcos x = 2 cos2 x sin x = 2(1 - sin2 x) sin x =
= 2 sin x - 2 sin3x. Prin derivare, obţinem

J'(x) = 2 cos x - 6 sin2 x. cos x = 2 cosx (1 - 3 sin2 x).

388
 Pentru a afla punctele de extrem ale funcţiei /, vom rezolva ecuaţia
/'(x) = O sau,
2 cos x (1 - 3 sin2x) = O - cos x = O sau sin2 x = _!_3 - x = ~2 + kre, k eZ
.
.
sau sm x= ± 3./3 ·
Dacă x = ~ + k1t, k e Z, din condiţia x e [ -re, 1t] rezultă că x =
2
-= ± 2:2 şi 1(± ~)=
2
o> - !.9 ·
D aca x e
w [
-1t, J
1t ven"f"1ca ecua ţ"1a sm
w . x = 3./3 , a t unei.
. . ./3 - 2. 27
3.)3 = 2( 3./3 - ./3) = -4. ./3 7
J(x) = 2 sm x - 2 sm3 x = 2 3 9 9- > - 9 •

Dacă x e [- 1t, re] verifică ecuaţia sin x = - ~3 • atunci /(x) = -

_ 2 f-3 + 2 · 3-
j/ = - \
.J-3
; dar - 4. /
./3
>- 9•
7
deoarece inegalitatea
este echivalentă cu 4. ,J3 < 7 sau 48 < 49, evident. Deci şi în acest caz.
f(x) > - !_ • Deoarece punctele de minim ale funcţiei derivabile / se află.
9
printre rădăcinile ecuaţiei f'(x) = O, am verificat că

•
mm f(x) = - --- > - - ·
-4 /3 7
se[n,n] 9 9
A 62. Să se calculeze lirm·ta şirului + (a + ab) c2
(x,.),.;;.i, 1 unde x,. = ac +
+ (a + ab + ab2)c3 + ... + (a + ab + ... + ab") c"+1, unde a, b, c sînt
numere reale astfel fncît I c i < 1, b =ţ 1 şi I bc I < 7.
Institutul Politehnic din Bucureşti, 1983

succesiv xn = ac+ (1 + b) ac 2 + (1 + b + b2 ) ac3 + ...

Soluţie. Avem
") b2 - l 2 b8 - 1 _q bn+l - 1 n+l
ac =ac+--·- ac + --- ac--+ ... + - - - ac =
b n+l
• .. +(l+b+ ...
b-1 b-1 b-1
= ~ [(b - 1) + (b 2 - 1) c + (l,3 - 1) c2 + ... + (bn+l - 1) c"]= ~ [(b +
b- 1 b-1
+ b2c + b3c2 + ... + b"+Ic") - (1 + c+ c2 + ... + c")] = ~- [ b (bc)•+l - 1
6-1 bc-1
_ ,11+1 - 11·
c- 1

389
 _tn şirul de egalităţi am folosit faptul că b I: 1, c I: 1, bc I: 1.

Deoarece Ici< l, av~m că lim c +1 =

11 O şi deoa fece Ibel< 1, avem că
ll • CO
··lim (bc)n+ 1 = O. Deci,
11• 00

.
l1m x,.
.
= hm ac [ (bcy-+ 1 - c +1 -
- - b -'--'---- - - - - =
1 11 1]
,1 • co 11 • "' b- 1 bc - 1 c- 1
_ ac ( - b + l ) - ac b-1 ac
-b-1 bc-1 c- 1 -b-1.(bc-l)(c-l) (bc-1)(-1)
A 63. Fie (a,.),..,_o un şfr mărginit de numere reale. Să se arate că dacă

(b,.),.?-eo este un şir de numere reale astfel încît tim b,. = oo atunci lim a,.== O J
- • CD . . . .., b.
reciproca este adevărată?
Universitatea din Bucureşti 1979.

Soluţie. Vom demonstra că lim

n • co ,
1-
1
a,.
bn
/=O şi aplicînd rezultatul cunoscut
1

că dacă un şir (x),.;;.o are proprietatea că lx„I ~ O atunci şi x. ~ O, va re-

zulta că lim a,.= O.Dar şirul (a,.),.;;,,o este mărginit, deci ( 3) iltf > O astfel
tl • OO b„
încît j a„ I ~ M, (V) n;;?; O.
Fie e:> O j deoarece ~~~ i b„ j = O, există că există un rang N( ~) = N

f 1 mc1t (A) n
aste A A
~ N sa.~ avem 1' b11 j > -M ·
e:
At unei. -1- <- • e: D
ec1
.
lb.l M

I a,.·,=~~ 1" 1 <M . ...:.. = ., ('v') n > N.

I b„ I b„I ! b„j M
Deci, lim a,. , = O. I
11 • 00 I b„
Reciproca afrimaţiei din enunţ este falsă. De exemplu, fie (a11 ),.;;.o cu
a,.= -1 şi (b 11),..,_ 0 cu b,. = 1. Atunci şirul (a,.),..,_ 0 este mărginit, 1·1m -an =
n n • oc b„
= lim _!__ = O, dar lim b., = 1 =fa oo.
fl • CCI 1't fi •~

390
 Comentariu. Totuşi, impunînd o condiţie suplimentară şirului (a,.),,_;;;,~
putem avea reciproca adevărată.
Fie (a.)11 ;.,,o cu ix < I a. I < ~. (V) n ;;ii. O, unde a > O, ~ > a..
Atunci dacă lim a. = O, rezultă că lim I b. I = co.
n • oo b„ n-+oo

Fie într-adevăr > O. Din faptul că lim an = O nzultă călim ~J =, O şi

&
oc bn 11 • I bn I ,....,GO

deci (3) N (~) = N, astfel încît ('v') n ~N să anm : a.l_ < ~ • Dar : u. l >
E ! li. I E

> ot, ec1 - - < - - < - e un e rezu ta ca - - < - , d- ec1· Ib.. I > E,
d · ex I a. I IX d d 1 • • IX a.
I b„ I I b. i & I b„ I E
('v') n ~N.
Cum E >Oa fost ales arbitrar, rezultă călim
,. ... a,
I bn I= ex;.

A 64. Se consideră un şir (x.)11e.iv de numere Hale astfel îndt, pet~tru

orice n, are wc relaţia

S4 se arate că dacă x1 ~ x2 , atunci:

a) Şirul (x 2.+ 1),.eN este crescător, iar şiritl (x 2.),,eN:este descrescdtor;

b) Pentru orice n are /.oe relaţia I xn+Z - xn+i I = j Xz; Xi I;

c) Pmtru ori'.ce n are /.oe relaţia 2x.+2 + x.+ 1 = 2x2 +x1 ;
d) Să se ded11că că şirul (x.)neN este convergent şi are limita egală cu
Xi+ 2X2
8
Universitatea din Bu.cureşii, 1976
Soluţie. a) Se arată prin inducţie după n, că Xz._1 ~ x2.. , (V) n ~ 1.
Intr-adevăr, avem x1 ~ x 2 . Să presupunem că x2i:-l ~ xz. .
.'Y.2j;+X21--i Xat+1+X2t
Avem de arătat că x 21:+1 ~ X2k-· 2 Dar, Xzt+l ~ Xz1:+2 «> --='-----'=--- ~ - - ' - - - - -
2 2

<=> Xzt-l .s;; x2t, care prin ipoteza inducţiei este adevărată. Acum vom
arăta că (x2,.+ 1 ),.eN este crescător.
A vem.• X21:+ 1 =
X2A: + X2t-l
~
X2A:-l + X2t-l
=
. li
x21:_1 , mega tatea avînd loc
2 2
conform observaţiei precedente, unde am arătat că x2._1 ~ x2., {V) n ~ 1.
De asemenea, şirul (x2.)neN este descrescător. Avem:
X2t-1+X2A:-2 X2t + X2t-2 2
X2t = 2 ~ 2 - XzA: ~ X2t + X2t-2 - X2t ~ Xn-2·

b) Prin inducţie după n.

Din x 8 = x 2 + Xi rezultă x 3 - x 2 = Xz + Xi - x2 sau
2 2
=- -
Xi -
-
Xz I Xz - ; Xi I ·
, d ec1· I x3 - x2 I = ---~
2 2
Presupunem că I xt - xt-i 1= I Xz - Xi I
2rr-2j

rezultă că

= Iza-
~-~ ,
Xii conform ipotezei de inducţie.
zrr-1
c) Aplicăm relaţia din ipoteză de n ori consecutiv şi obţinem 2xn+s +
+ xa+1 = 2xn+ 1 + x. = 2x. + x._1 = ... = 2x2 + x1•
d) Aplicînd relaţia de la punctul c) avem
2Xa+2 + X +1 = 2x2 + X1 <o> 2(Xn+2 - Xn+1) + 3xn+l = 2X2 + X 1 <o>
11

._ 3Xn+2 = 2 Xz + X1 - 2(Xn+2 - Xn-1 ) <o> Xn+l = 2x2 + x 1 2(xn+:l - Xn+i)

--- - '--------"-'-= •
{ )
1
3 3

D ar,- -conform punctu1Ul. b} , I x.+ 2 - Xn+1 I= -

I X2-- -X1-I - n O, d ec1. . 1
şiru
~- V
(x.+ 2 - x.+i)neN este convergent la zero. Trecînd la limită după n în relaţia
(1).~ obţinem
.
lIm Xn+l -
_ 2x2 x1
----
+
H-+<Xl 3
consideră funcţia reală f definită pe intervalul I= (O, oo) prin
A 65. Se
relaţia f(x) = e-s sin x.
Să se arate că oricare ar fi x e J avem lf(x) I < 7, lf'(x) I < ../2, lf"(x) I< 2
şi să se verifice că abscisele punctelor de maxim ale lui f în intervalul I se află
,tt p-rogresie aritmetică, iar ordonatele corespunzătoare acestor puncte în pro-
gresie geometrică.
Institutul Politehnic din Bucureşti, 1976

392
 Soluţie. Avem lf(x)I =Ie-• sin x I= Ie-• 1• I sin x I ._Ie-• 1, deoarece
fsin x I::;;; 1, ('v') x e R. lnsă deoarece Ie-• 1 = e-• = _!__, iar e• > 1, (V)x a
e•
€ (O, oo), rezultă că 1e-•1< 1, ('v')x E (O, oo). In concluzie 1/(x)I <l 1,
('v')x e (O, oo). Avem

f'(x) = -e-• sin x + e-• cos x = e-• (cos x - sin x) =

= e-• [ cos x- cos ( ; - x)] = 2 e-• sin ( : - x) sin : =

= ,li e-• sin{: - x)- Deci,

I
lf'(x) I= .fie-• sin (: - x) I: ; ; ,/2 e-• < fi ln concluzie, lf'(x) I < li.

Apoi f"(x) = -2e-• sin x, deci lf'(x) I= 2 e-• I sin xi< 2.

Din prima parte a demonstraţiei rezultă că /'(x) = O este echivalent cu
.fie-• sin (: - x) = O sau sin (: - x) = O sau, deoarece x > O, rezultă

~ - x = kr., k e Z sau x = ~ - kr., k e

4 - 4
z... sau x= ~
4
+ kr., k e N*. Din
studiul semnului funcţiei /' rezultă că punctele de maxim ale funcţiei

f sînt de abscise xt = ~
4
+ 2kr., k e N*, valori care evident stnt tn progresie

aritmetică cu x0 = ~ şi raţia 1' = 2r.. Prin calcul rezultă că y 1 = /(xt) =

4

J
= 2e- i +2.m, k e N*, acestea fiind ordonatele punctelor de maxim ale
funcţiei f. Se observă uşor că
/(x,.) • /(xt+ 2) = /2 (x,.+ 1), ('v') k e N*, deci valorile {y1 Ik e N*} alcătuiesc o
progresie geometrică.

A 66. Să se calculeze lim .. • CX)

n"(V n +n 1 -vn +:
+ ., )·
n
k e N•

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică, 1983

393
 n n+2
Soluţie. nt { V 1
::
1- y: ! !)= n_+_l__n_+_3__
nt• _ _ _

Vn:1+V:!!
=- -- ··-· ---·-- .=
(V V: ! !)
n :. 1 + (n + l)(n + 3)
2

Vti- vn+Z
=-
(n + 1) (n + 3)
n+3 n+1+

Dar lim(V - 1 t~= +V''~+ 2) = 2. ·Pe de altă parte, avem

.. • co n+ I
.
n+

hm - - - - - -
H-+oo (n +
1) (n 3)
3

A·n
+
I
=
O
I
00
dacă k e {O, 1},
dacă k = 2,
dacă k > 2.

Deci lim nt
n-+co
(V-----1-~~~
n+ 1
-Viin ++ 2)
3
= I o
-1
-oo
dacă
dacă
dacă
k e {O, l},
k = 2,
k > 2.
Observăm că problema are sens pentru k e R, obţinîndu-se drept limită
(cu acelaşi raţionament) tot O, respectiv -1, respectiv~ oo după cum k < 2.
k = 2, k > 2,
A 67. Fief: [O, oo]-+ R, definită prin f(x) = x, dacă O~ x ~ 1, /(x) ,=
= x- 1, dacă 1 < x < oo. Să se calculez

(1 f(e') dt.
Jof(e-')
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică, 198}.
Soluţie. Dacă te [O, 1] atunci e1 ~ 1, cu egalitate cînd t = O şi O<
< e- 1 ~ 1, cu egalitate pentru t = O.
D ec1,. f( e1) =
{e'-1, te (O, 1] , 1ar
. ·'(. e_1) = e_ 1 At unei. -
1
f(e-
1)
= {e -l/e- , te(~,l}
1 1

1 , t= o /(c') 1, t = o
care are aceeaşi integrală pe [0,1] ca şi funcţia continuă u(t) = e1 - 1/C..,
Rezultă (1 /(e') dt = (1 e' - 1 dt = (1 (e21 - e1) dt.
Jo / (e-') •Jo c' Jo
394
Considerăm funcţia qi(t) = e', cp: (0,1]-+[1, e] şi funcţia g(x) = x - 1;
g: [1; e]-+ R. Atunci, (gocp) (t) · cp' (t) = e2' - e', deci o primitivă pentru
funcţia h(t) = e21 -e1, este dată de Focp, unde Feste o primitivă pentru g, fie
x2
F(x) = - - x .
2
e21
Rezultă (F o cp) (t) = - - e1, deci,
2
1 e2 1
~ (e 21 -e1) dt = (Focp) (1) -(Fo(f>) (O)= - - e - - + 1=
o 2 2
e2 1
=--e..1-_.
2 I 2
1 f(et) e2 1
în concluzie, ~ - - dt = - - e+ - •
0 /(e- 1) 2 2

A 68. Fie f: [O, oo) -+ R o funcţie derivabilă astfel încît lim f(x) = O
. •-+«>
şifie a > O un număr fixat. A plicînd teorema lui Lagrange funcţiei f pe· Jeicare
interval [a+ n, a+ n + 1], n ;;;i. O fiind întreg, să se arate că există un şir
,.
xn-+ oo astfel încU lim "f:,f'(xJ:) =- J(a).
11-+00 11=0
Institutul Politehnic din Bucureşti, 1980
Soluţie.
Se alege xn ca fiind unul din punctele ce aparţin intervalului
(,i + n,
a+ n + 1) astfel încît să verifice formula lui Lagrange: J'(x,.) =
=f(a +n + l)- f (a+ n) = J(a + n + 1) -f(a + n). Atunci
a + n + 1- a- n 11=0
f'(x1c) = E
= [!(a+ 1)-f(a)]+[f(a + 2)-J(a+ 1) + ... +[!(a+ n) - f(a- n-1) J +
Cf(a n + + +
1)-f(a + n)J = f(a+n+ 1)-J(a).
Dar lim f(a + n + l) = O, conform ipotezei, deci,
fl->00
n
lim
n • co
"f:,f'(x,.) =
l,=O
lim [f(a
,._,.cc
+ n + l) - /(a)] = - f(a).

ln plus, din a+ n < Xn <a+ n + l. (V)n E N, rezultă că

lim xn ;;;i. lim (a
n • ao n • oo
+ n) = oo, deci xn -+ 00.
A 69. Să se arate că scria
1 zn
.Ji+&i "[(-lt+ l]n!+[(-lt-1]2
este convergentă şi să se calculeze suma ei.
Universitatea din Bucureşti, 1982

395
 Soluţie. Fie a. termenul general al seriei noastre care devine ~ + E an.
,J2 n;..t

~~
= 2m, m > l,
V

Daca n este par, n avem a2m = 2 • (Zm) !

1
Dacă n este impar, n = 2m - 1, m > l, avem a2n,_1 = - -- -
,JZ • 2"'
Suma parţială de ordin n = 2m, m > l este
1 2m 1 "' m
S2m = r,:;
"'2
+Ea, =
,-1 "'2
+E aak + E azt-1 =
I-i
1'=1 11=1

(1)

Se ştie că pentru orice x real avem e" = f, nixn. Aceasta înseamnă că şirul
n=O

Ut = E,. -nix•
n=O
. . •
are hm1ta e .

Punînd-x în loc de x, obţinem că şirul V,:= E(-x)"

n=Oni
are limita e-"'.

Înseamnă că şirul u k+ vk are limita e"' + e-:e.

Avem însă:
m x21: m x2k

U2m + V2m = ~ 2 • (2k) I = 2 + 2 • ~ (2k) I •

Pentru X = ,Jz se va obţine

~ (.J2)2t "' -
2 + 2 "'-' -- 1 -
.t=l (2k) .
e../ 2 + e-,;-2 , de unde

E__!_· (.J2)21: ~_!_(e✓2+e-.J2 - 1)- (2)

11_1 2 (2k) ! 2 2
1
= B y".
CX)

Se ştie de asemenea că pentru orice y e ( - 1, I). avem ----··--

1- y •=0

.
Cu. alte cuvinte, . 1 ~ ,. 1
şiru w = "'-' y• - - - - ·
• -o 1- y
1n cazul nostru, 1uam y = -1 v . obţ·mem cav "'-'
ş1
~ ( -1 )I: - m 2.
2 11=0 2

396
Atunci III

~42· î
1 ( 1 )I -• 1
1/2°
(3)

Din (1), (2), şi (3) rezultă că

•
S2•-,,.T (ev'z+e-J
2
1 2 _ l)· (.f)

Suma parţială de ordin 2m -t, 1 a seriei noastre este:

1
s2m+l = S2m + allm+l c:::1 S2111 - -
,./2· 2•+1
0

Rezultă din (4):

S2m+l -
"' 1
2
(e/2 + e-./ 2
2
-
)
1 • (5)

Din (4) şi (5) rezultă că şirul sumelor parţiale ale seriei din enunţ este con-
vergent avînd limita

1 ( ev'z+e-Jz ) 1 -
2 2 - 1 =- 2 {eh ~2 - 1).

Deci seria este convergentă şi are suma 2.. (eh ./i - 1).
2

Observaţie. Ultimul argument folosit în demonstraţie se poate formula

astfel: fiind dat un şir (xn)n~o cu proprietatea că există două subşiruri (y,..)n~
şi (z,-.)n~o astfel încît:

i) Yk • .::.. l, Zp• .::.. l, l E R;

ii) {xn I n eN} = {Yk.l n eN} U {a,.I n eN},

atunci şirul (xn)n~o este convergent şi în plus, x• ...!..1. O demonstraţiepentru

această afirmaţie este următoarea:
Fie V e ({)a(l) o vecinătate arbitrară a lui l în R-:
Atunci din i) rezultă că: (3) n~ eN, cu proprietatea că (V) n ;;i, n~. avem
y,..e V şi ( 3) n; e N cu proprietatea că (V) n ;;i, n~, avem zp. E V. Dacă
considerăm nv = max {n~. n;}, rezultă că pentru (V) n ;;;,. nv, avem eV, y,..
zp. e V, cu alte cuvinte în afara unui număr finit de termeni y,.,, Zp1 , restul
termenilor aparţin lui V. Aplicînd ii) rezultă că există un rang Nv astfelîncî11
(V) n ;;i, Nv, avem x„ eV.
Cum vecinătatea V a fost considerată arbitrară, rezultă că şirul {x.),.~0este
convergent şi că x,. ~ l.

397
 A 70. Pentru ce valori ale numărului natural n există limita
. xcos x-sin x
IIm-------?
.. • o x"
n#O
Universitatea din Bucureşti, 1982

Soluţie. Pentru x = O putem scrie.

X cos X-sin X x cos x-sin x
---------
xs

Folosind teorema lui l'Hospital rezultă

lim x cos x - sin x =timf_ sin x) = _ __!_ •

,• o x3 ,..:o\ 3x 3

Atunci pentru n< 3, vom avea n- 3 < O, deci - 1- - + O, dacă x-o si

. x•-s '
limita dată există fiind nulă.
Pentru n > B, distingem două cazuri:
- _dacă n este par, atu ci n- 3 este număr natural impar şi - x"-a
1--

11u are limită dnd x-+ O (are limite laterale infinite şi diferite).
- dacă
. 1
n este impar,---+ co, pentru x-+ o, deoarece n - :\
x•-s
este a.umărpar.
ln concluzie, pentru n < 3 limita dată este zero. Pentru n = 3 limita
1
este - - . Pentru n > 3, n impar, limita este - oo, iar pentru n > 3, n
B
par, Iimi ta nu există.

A 71. Să
se studieze derivabilitatea funcţiei lfl definită prin lfl(x) =
= lf(x) I, pentru x E R,
ştiind că funcţia f:R--+ R este derivabilă în orice punct
din R. Aplicaţii la funcţia dată prin f(x) = cos ,c, x e R.
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică. 1982

Soluţie. Facem observaţia că pentru a E R, cu /(a) =/: O, funcţia !/i

este derivabilă în a, deoarece din continuitatea funcţiei f rezultă că pe o în-
treagă vecinătate a punctului a funcţiaf are semn constant; avem atunci pe
această vecinătate (de exemplu să presupunem f(a) > O), 1/(x) I -f(x) şi =
deoarece funcţia -feste derivabilă, iar derivabilitatca este o propietate
locală, rezultă că funcţia 1/1
este derivabilă în a.

698
 Să presupunem acum că a e R cu /(a)= O. Atunci: i/1 este derivabilă în a
- f'(a) = O. Vom demonstra această echivalenţă.
Implicaţia ,, ~ ".

Din /'(a)= lim /(x) - f(a} = lim f(x} , folosind definiţia limitei re-
:x • • x- a . -• x - a 11

zultă că există o vecinătate V= (a - e, a+ e) a lui a astfel încît pentru

orice x e V, x ,faa, f(x} > O. Luînd x >a. x e V rezultă /(x) > O,

x-a
deci există
lim l/l(x} - I/I(«) = lim /(xL = J'(a) .
..-• 11 x-a %• a x-a
z>a z>a

Luînd x < a, x e V şi procedînd analog rezultă că există

lim 1/1 (x) - lfl(a) = -/'(a) .

..- • a X- a
•<a
Din ipoteză 1/1 este derivabilă, deci cu necesitate
va trebui ca f'(a) = -f'(a), adică /'(a) = O.
Implicaţia „41;::." Pentru orice x,faa putem scrie:

I1-1/1 (x) - 1/1 (a)

I= lif(x)! - l/(!!) 11 ~ lf (x) -/(a)J =
i x-a 1x- a I Jx-a/
=lf(x}-f(a}I•
x-a

Ultimul raport, din ipateză, tinde la lf'(a) I = O deci şi primul raport tinde
la O, adică există derivata lui 1/1 în punctul a şi este nulă. Considerînd cazul
funcţiei /(x) = cos x, pentru punctele x pentru care cos x,t=O funcţia 1/1
este derivabilă.
Fie x e R cu /(x) = O, adică cos x = O. Atunci /'(x) ;,&O, (mai exact pen-
tru x= ~
2
+ 2nn avem /'(x} = -1, iar pentru x = ~+
2
(2n + 1) n,
avem f'(x) = 1), deci conform afirmaţiei demonstrate mai sus, funcţia 1/1
nu este derivabilă în punctul x.
A 72. Fief: R-+ U o funcţie reală, continuă în x 0 şi R+ = {x e RJ x > O}
mulţimea numerelor reale strict pozitive.
a) Să se arate că există o funcţie I: R+ -+ R+ depinzînd de J şi x0 astfel
încît următoarea condiţie să fie îndeplinită; Pentm orice ; e R+" avem lf(r0 f
+li)-f(x0 }1 > ţ de îndată ce /hi> l(ţ).

399
 b) Este funcţia I unic determ1'.nată ( cu proprietatea de mai sus) def şi x 0 ?
c) Există funcţii f şi puncte x 0 pentrii care funcţia I este constantă?
d) Există funcţii f şi puncte x 0 pentru care funcţia I este funcţia identi-
tate a lui R• P
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică, 1975
Soluţie. a) Definiţia continuităţii funcţiei/ în punctul x 0 se scrie: ('v') ~>O,
( 3) /(~) > O astfel încît I h I < I(~) => lf(x 0 +
h) - f(x 0 ) I < ~ şi existenţa
funcţiei I este aprobată.
b) Funcţia I nu este unică. fntr.:adevăr, dacă pentru funcţia/ şi punctul
x 0 există funcţia I cu proprietatea din enunţ, atunci şi funcţia 1 1 : R+-+R+,
11(~) = ..!_ I(~) verifică proprietatea din enunţ.
2
c) Să luăm funcţia constantă f: R-+ R, f(x) = k şi un punct oarecare
%0 e R. Atunci I poate fi orice funcţie constantă (pozitivă). într-adevăr,
dacă I(~)= c > O avem:

I h I < c = I ( ~) => lf(x 0 + h) - J(x 0 ) I = l k - k I = O < t

pentru fiecare ~ > O.
d) Dacă luăm / :R -+ R, /(x) = x şi x 0 e R arbitrar, putem lua
/: R+-+ R+, J(~) = ~- Într-adevăr, pentru ~ > O avem:
Ih I < ~ = I(~) => I f(xo + h) - f(x 0) I = I Xo + h - Xo I = I h I < ~-
A 73. Să se arate că curbele {)I = sin" x ( n număr natural~ 2) au cite un
punct de inflexiune N,.(x,., y,.) în intervalul (o, !!.).
2
Să se calculeze lim x„
H • OO

1• ••lim y,..
CO

Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, 1976

Soluţie. y' = n sin•- 1 x cos x J y" = n [(n - 1) sin11- 2 x cos2 x - sin" x] =

== n sin•- 2 x [(n - 1) cos 2 x - sin2 x] = n sin"- 2 x(n cos2 x - 1).
1 es t e rawdwacma
R ezu1taw caw x 11 = arc cos ----=
Jn
. w pen t ru y " m m t erva1u1 A • (o , -7t)
2
,
iar derivata y" are semne contrare în jurul acestui punct, deci x„ este punct
de inflexiune pentru y.

Avem y. = y(x,.) = [sin ( arccos ✓~)r = (V ! r= ( ! )i-·

1- 1- Deci,

N .(arccos ~, Rezultă uşor lim x,. = _!: şi limy11

2
= e- 2
✓n tl • C0 ft-+CO

400
 A 74. Fie x1 ~ x 2 rădăcinile ecuaţiei x 2 - (1 - m 2) x - m 2 = O. Să se
arate că pentru orice m e R, rădăcinile ecuaţiei date sînt reale şi este verificată
inegalitatea f(x1 ) ~/(x2), unde f(x) = ez•-s.
Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, 1976

Soluţie. Discriminantul este !l. = (1 + m2) 2 > O. Rezolvînd ecuaţia

se obţine: x1 = -m 2 , x2 = 1.
Avem f(x 1 ) = J(-m 2) = em'+m• ~ e0 = /(1) = /(x 2).

A 75. Fie f: [O, 1] -+ [O, 1] U [2, 3] o functie continuă astfel încîtf( ~) = O.

Să se arate că:
a) / nu este surjectivă;
b) / nu este strict crescătoare;
c) f nu este injectivă.
Universitatea din Bucure1>ti, Facultatea de Matematică, 1971

Soluţie. a) Fiind continuă./ are proprietatea lui Darboux; deci/([O, 1]) =

= I, unde I este un interval. Deoarece 1( ~) e [O, I] rezultă că I s [O, 1].
deci J nu poate fi surjectivă deoarece codomeniul mai conţine şi intervalul
[2, 3] unde nu există valori ale lui f.
b) Dacă far fi strict crescătoare ar rezulta că O= 1( ~) > J(O). Dar f
nu ia valori negative, contradicţie.
1
c) Fie, prin absurd, f injectivă şi fie O~x 1 < - < x2 ~ 1, iar a =
2

=min(f(x1),f(x2))>0 (deoarece 1(;)=0 şi/este injectivă}Cum/are

proprietatea lui Darboux pe [ x1 , ~ ] rezultă că există y1 E ( x1 , ~) cu

f(y 1 ) = !!.... Analog se găseşte .că există y2 E (_!__, x2) cu j(y 2 ) = !!.... Deci
2 2 2
J(y1) = f(y 2) şi y 1#: y 2, contradicţie.

A 76. 1. Fie ecuaţia (sin x + cos x) sin 2x = ./ia, unde a este un para-
metru real. Să se arate că:
a) Dacă I a I > 1 ecuaţia nu are solztţii.
b) Dacă I a I~ 1 ecuaţia are soluţii.
2. Să se rezolve ecuaţia dată cînd /al = 7.
TJniversitatea din Bucureşti, 1976-

26 - Probleme din Gazeta Matematică - cd. 1037 401

 Soluţii'. 1. Ecuatia
'
dată poate fi scrisă sub forma ( ~sin
J2
x+ J2~ cos x) X

.X sin 2x = a sau sin ( x + : ) sin 2x = a. Dacă ecuaţia admite o soluţie x0

rezultft a = sin ( x 0 + : ) sin 2x 0 • Deoarece ! sin ( x 0 + : ) sin 2x 0 i ~ 1

rezultă că dacă ecuaţia are soluţii atunci I a/ ~ I. Reciproc să arătăm că
-dacă lal ~ I, deci aE[-1, I], există un x 0 astfel ca funcţia f(x)=

= sin ( x + : ) sin 2x să ia valoarea a în punctul x 0 • Observăm că pentru

~ (n-)
= 47t rezulta/ 4 = . = 5n- 1(5n-) = - t . I) ar
.x 1, iar pentru x 4 rezu1ta• 4
/ este continuă şi din proprietatea lui Darboux rezultă că ia toate valorile
<lin intervalul [-1, 1], deci există x 0 astfel încît f(xu) = a.
2. Ecuaţia dată se mai poate scrie astfel:

sin (x+ ;) sin 2x = a. ( 1)

Dar ! a I = I .- a = --1- I.
a) Dacă a= 1, atunci (1) devine

(x + : ) sin 2x= l. (2)

Cum Isin( x + :) I ,.; ; 1, I sin 2x I ~ 1, rezultă că relaţia (2) este echiva-

lentă cu:

( I) {sin (x + ~~) = s:rn (II) {

si.n (x + :-) = ·- I

sin 2x = I sm lx = - l.
i\Iai departe:

(I) = j+:- ;+
x 21,r., k E Z I x= ~ + 2krc,
-l
k E Z

I 2x = ; + llr., l E Z
-=·
I X= -:- + ln-, lE z
-

.- x = r. + 2krc, k E Z.
4

402
 I x+ -7t4 = 3n
- + 2kn,
2
k E Z I x - +
= 51t
4
2krr, k E Z
(II)<=>
12 X= z 2/rr, /
3 7t + E Z
r
_.
l X=
4 + fa,
3 7t l E Z.

Arătăm că {\7t + 2k 1t Ik E z} n {\7t + l7t ! l E Z} = 0. Într-adevăr, fie

51t 3 1t .
x= - + 2krr = - + l1t => 1 + 4k = 21, absurd. Deci pentru a= 1
4 4
ecuaţia dată are numai solutiile x = -24 + 2k1t, k E Z.
'

b) Dacă a= -1, atunci (1) devine: sin(x+ :)sin2x= -1 (2). Cu

acelaşi argument ca la cazul a) rezultă că (2) este echivalentă cu:

I sin ( x + :-) = - 1

l sin 2x = 1.
Mai departe.

x + -7t4 = -r.2 + 2krr, k E Z rx = 5 1t + 2krr, k E Z

(I) _. - J

I
4
31t 37t
2x = - + 2lrr, l E Z x = 4 + fa, l E z.
2
Intersecţia acestor mulţimi este mulţimea vidă.

x + -7t4 = 3-27t + 2k1t, k E Z x = -

5n
4
+ 2k7t, k E Z
(II) _.
2x = -
7t + 2lrr, IE Z
-- X= -
it
+ l-;;,, l E z.
2 4
Fie x un element din intersecţia celor două mulţimi. Avem atunci: x =
51t
=-
4
+ 2krr = -
7t

4
-! l7t - l = 2k + 1. Deci, x
.
= -
7t

4
+ (
2k + 1) 7t, k E Z

Deci pentru a= -1, ecuaţia dată are soluţiile x = ;r + (2k + l)n, k E Z.

4

40}
 A 77. Se consideră şirul cu termenul general:
a.= ln (1 + n) + a ln (2 + n) + b ln (3 + n}, cu a, b e R.
a) Să
se determine relaţia dintre numerele a şi b astfel încît şirul {a.}. e N
.să aibălimita zero.
b) Presupunînd că a + b + 1 = O, sa se determine a şi b astfel înctt şirul
.eu termenul general:
b. = E• at
"=1
.să fie convergent şi să i se afle limita.
Soluţi~. a) Termenul general al primului şir poate fi scris:

a. = (1 + a + b) ln n + ln ( 1 + 1~) + a ln ( 1 + !)+ b ln ( 1 + !)·

Intrucît:
lim ln n =
n• OO
+ oo, lim ln ( 1 +
ft_.CC
_!_)
n
= O, lim ln ( 1 +
•• ta
~)
n
= O

şi

lim (1
••
+ ~)
ao n
= O,
pentru a avea lim a. = O va trebui ca 1 + a + b = O.
N• OO

b) Termenul general al celui de al doilea şir poate fi scris:

n " n 11+1
b,. = E ln {1 + k) + a E ln (2 + k) + b E ln (3 + k) = E ln k +
k=l k=l k=l k=2

•+2 •+3
+ a E ln k + b E ln k = ln 2 + ln 3 + a ln 3 + a ln (n + 2) +
A=3 11-4
n+t
+ b ln (n + 2) + b ln (n + 3) + (1 +a+ b) E ln k
i,=4

:şi ţinînd seamă de condiţia a+ b + 1 = O dată în ipoteza din enunţ, b„

mai poate fi scris :
b. = ln 6 + a ln 3 + (a + 2b) ln n + (a + b) ln ( 1 + ~) +
+ bln(l + !)·
Pentru ca şirul {b.}neN să fie convergent, va trebui ca acesta să aibă
limita finită, deci să fie, în plus, satisfăcută şi condiţia a + 2b = O.

404
 Cele două condiţii impuse:
a+ b + 1 = o
{
a+2b=0
conduc la soluţia: a = -2 şi b = l, cu care termenul general al şirului poate
fi scris:
b,. = ln 6 - 2 ln 3 - 1n ( 1 + ~) + ln ( 1 + !)·
ln acest caz, şirul este convergent şi are limita b = !)•
ln (

405
 Capitolul X

PROBLEME DE INFORMATICĂ
ŞI MODELARE MATEMATICĂ (I)

Introducere

în planurile de învăţămînt în vigoare figurează de mai mulţi ani un

~up de discipline sub titulatura de: Matematici aplicate în tehnica de calcul,
.care se adresează elevilor de la liceele de matematică-fizică şi informatică.
Această iniţiativă trebuie extinsă şi perfecţionată, mai ales că au fost elabo-
rate şi publicate manuale din care nu lipsesc cele de informatică.
Societatea de Ştiinţe Matematice a introdus încă de acum cinci ani în
G. M. cîte patru probleme de informatică în fiecare număr. ln momentul
.de faţă se găsesc publicate peste 200 de astfel de probleme, dar de abia în
uUimul an s-au primit soluţii la cîteva din ele, deşi prin caracterul lor sînt
,probleme de modelare informatică a unor probleme matematice. Se pare însă
·că în prezent interesul pentru astfel de probleme este într-o creştere semni-
ficativ, elevii şi studenţii, ca şi unii dintre profesori descoperind că ele pot
fi atractive şi chiar revelatoare.
Iată de ce, culegerea noastră a consacrat un capitol modelării informa ţice
şi matematice, avînd în vedere forţa de investigaţie pe care aceste modelări,
mai ales cînd sînt conjugate, o au în cele mai variate probleme aplicative,
uneori chiar şi teoretice ca în teoria numerelor.
Cele cîteva probleme de modelare informatică rezolvă probleme mate-
matice. ln acest scop strategia de rezolvare comportă metode matematice care
conduc la algoritmi de rezolvare. Acestea sînt descrise ca în (Il) şi apoi repre-
zentate prin scheme logice. Li se asociază un subprogram, al cărui text sursă
este sens m limbajul FORTRAN IV şi însoţit de instrucţiuni de utilizare
în care se dau parametrii formali. Un fapt important este precizarea ariei
ocupate de programul obiect în memoria calculatorului, 158 cuvinte în
problema (11).
Tematica poate fi foarte variată, de exemplu în (12) se dă o mulţime finită
de puncte din plan şi se cere să se determine dreptele frontierei acoperirii con-
vexe a mulţimii. Metoda matematică este destul de laborioasă, întrucît eli-
mină dreptele care nu aparţin frontierei, selecţia făcîndu-se cu ajutorul unui
cod de identificare a apartenenţei la frontieră. Utilizatorii capătă şi indicaţii
de folosire a programului, întrucît se pot face şi greşeli, dar mai ales se pot
alege căi îndelungate, ca urmare a lipsei de experienţă sau ingeniozitate •
. Considerăm că aprofundarea acestor probleme este deosebit de instruc-
tivă pentru oricine, gîndirea algoritmică fiind adusă pe primul plan al actuali-
tăţii în toate problemele de modelare, unde se poate aplica modelarea infor-
matică.
Modelarea matematică este reprezentată prin probleme de mecanică
avînd un pronunţat caracter aplicativ. Este impresionant faptul că încă în
1913, G. M. publică sub semnătura lui Gh. Etn. Filipesw o problemă de circu-
laţie pe o linie dublă de tramvai, în care apare un automobilist care vrea să
facă o depăşire. Întrebarea care se pune este dacă s-a întîmplat vreun acci-
dent în condiţiile precizate prin enunţ şi în ipoteza că cel ce conduce automo-
bilul dovedeşte cea mai mare abilitate, iar răspunsul este că accidentul poate
fi evitat, iar autorul încheie cu observaţia că problema este în realitate mult
niai complexă, deci că modelul său este simplificat.
O a doua problemă de mecanică modelează ascensiunile a doi gimnaşti.
care urcă pe cele două părţi ale unei frînghii, care trece peste un scripete,
cerind să se arate că ei nu se pot întrece unul pe celălalt. Problema (110}.
este semnată de Al. St01:mescu, iar o a treia (112) de V. Vâlcovici.
I 1. Fie X= {xi}i:i::i,;;;,. o mulţime de numere reale. Notăm cu a= min X;,
l~I~II
b = max x, şi împărţim i11tervalul [a, b] în 111 intervale de l1111g-ime fgalâ u....
1E,iE.•
h = (b - a)/m prin punctele de diviziune y, = a + (i - 1)h pentru
l~i~m+l:
m
[a, b] = U J,
i=l

în care 1 1 = [y1 ,yz], I,= (y 1,yi+J cu 2 ~ i ~ m.

Să se întocmeasâi un subprogram care să calculeze probabilităţile p 1 de,.
apartenenţă a unui punct x E X la fiecare interval I,.
Emil Perje1·iu voi. LXXXV, 2/ 1980

Soluţie. Se vor calcula înt!i valorile extreme a şi b ale mulţimii X, apoi,

pasul h = (b - a)/n. în contmuare, se stabilesc marginile fiecărui int('r-

407:·
val I,: yl =a+ (i - l)h, y2 = yl + h1) şi se numără punctele x e X I,, n
adică cele care satisfac dubla inegalitate: yl < x < y2 dacă i = 1, respec-
tiv yl < x < y2 dacă i ~ 2. Frecvenţele astfel obţinute se împart la n,
pentru a obţine probabilităţile cerute p,.
Descrierea algoritmului. Algoritmul de calcul care va furniza şirul pro-
babilităţilor cerute, se va desfăşura în următorii paşi.
Pasul 1: Se iniţializează A = B = X(l).
Pasul 2: Cu o structură repetitivă de ciclare, după indicele I cu valori
de la 1 pînă la N, se vor calcula valorile extreme a şi b, notate cu A respec-
tiv B, cu ajutorul funcţiilor AMINl şi AMAXl din biblioteca ştiinţifică
a sistemului FELIX, funcţii care sînt specializate în calculul valorii minime
respectiv maxime dintre mai multe numere reale, prin utilizarea în ciclu
ale următoarelor instrucţiuni de atribuire:
A= AMINl(A, X(I))
B = AMAXl(B, X(I))
Pasu l 3: Se calculează pasul h prin atribuirea: H = (B - A)/M.
Pasul 4: Se vor iniţializa cu O toate probabilităţile p,, într-o struc-
tură repetitivă de ciclare după I cu valori de la 1 pînă la M, prin utilizarea
în ciclu a atribuirii: P(I) = O., după care valoarea iniţială a primei proba-
bilităţi se va actualiza cu 1, prin atribuirea: P(l) = P(l) + 1.
Pasu 1 5: Cu o structură repetitivă de ciclare, după I cu valori de
la l pînă la M, se vor calcula în interiorul ciclului marginile fiecărui inter-
val al partiţiei prin atribuirile:
Yl = + (I - 1) * H
A
Y2= Yl + H
urmate imediat de o altă structură repetitivă de ciclare, încuibărită în prima,
după indicele J cu valori de la 1 pînă la N, în corpul căreia se supune testului
de adevăr propoziţia logică: ·
PL: (Yl · LT· X(J)) · AND · (X(J) ·LE· Y2)
- dacă PL ia valoarea de adevăr, atunci se execută atribuirea: P(I) =
= P(I) + 1, pentru stabilirea frecvenţei din intervalul indexat cu I, apoi
se continuă ciclul după J l
- dacă PL este falsă, se continuă ciclul după J.

1> reprezintl valoa.l"e scalară. A nu se confunda cu componenta Y1 a unei variabile

indexate.

408
 Pasu 1 6. Cu o structură repetitivă de ciclare, după I cu valori de la 1
pînă la M, se vor calcula toate probabilităţile cerute, prin utilizarea în ciclu
a instrucţiunii de atribuire: P(I) = P(I)/N.

SUBROUTINE
PROBX(N.X,M.P) ©
A=X(T)
B=A
J=l

RETURN

Fig. 1.1.

Fie PROBX denumirea subprogramului care furnizează probabilităţile

cerute în enunţ. Schema logică care descrie algoritmul de mai sus, este redată
în fig. I 1.

409
 Textul sursă al subprogramului PROBX, scris în limbajul de progra-
:mare FORTRAN IV, este cel redat în modelul 1.a.

SUBRUUTINt PijQBX\N,X,M,PJ
2 DIMENS!ON A(N),Pl~)
3 A=xci,
4 s:::A
5 co, r=1,N
6 A:.:AMlN1 (A,AlI))
7 1 O=AMAX1(B,a(y))
'.I ti=CB-A)/M
9
,o ou? r=1,M
i. P(I)=o.
11 p ( 1 ) =p ( , , + ., •
12 Du 3 I=1 M
13 Y1=A+(I-1>•H
14 Y2=Y1+11
1S DO 3 J:1,N
H
18
j
IFC(Y1.LT.A(J)),AND,,X,JJ,LE,Yi.JJ P't):P\1)+1
CGNTirHJE
oe 4 1=1,M
19 4 p::):p(I)/N
20 RC:Tt1R•1
21 E:,D
Modelul I .a.

Utilizarea subprogramului;
CALL PROBX (N, X, M, P)
Parametrii formali sînt următorii:
N: numărul de elemente ale mulţimii X J
X: tablou de dimensiune N avînd drept componente elementele mulţimii \';
M: numărul de intervale egale în care se împarte segmentul [a, b];
P: tablou de dimensiune l\f avînd drept componente probabilităţile cerute,
Ocuparea memoriei: 158 cuvinte.
1 crn1:r-1sru:1 A\1()UJrf'('1u,
2 R~ADt'lU~.·11 txu,,i='I, IUlll
3 1 FDR~AT(16F~o1)
4 WRIT~(108,l) ,x,,,.1=1,1ou,
5 i. FDRMAT("D',5X,'SlRUL x·,c·o•,5~.,0Fb,1JI
6 CALL .rRO~Xl10n,x,,n,P)
7 WRIT~(108 ~) (P(l),I:.:1,1~)
8 J FOR~AT('Cs,5X,'SlRUL PKU3AAILITATILUK'/\"U',)X,,~0.- 1 ,
9 Eii O
Modelul I. b.

Textul sursă al programului principal de test l-am prezentat în modt:-

lul l.b, iar rezultatele obţinute la imprimantă în urma prelucrării, în mode-
lul l.c.

410
 l>Ii{UL. X
;, • o :s. 1 :>. !) 10.5 -4,6 .u ,) -:s. (J 4,5 .,,.,o
:,,::i -7_3 .., -.7 9.9 4il!,5 -:s4. :s 1. !I -~.5 -;! • 6

n.::i -4.3 0.9 -6,3 ,o. 3 14:5 -31. :S 1,7 -4,1 4. R

6. :s -,s.4 , •1 2.2 3.3 4.4 s.s 6,6 7.7 !!,S

Q,Y -, • o -,:. • o -3.0 -4.0 -s.o -6,U -r.o •IS, O -:; • o

2. 5 5. 5 4. 5 6.5 7.5 8,5 9.5 -1.5 •,!. 5
1•'
-!.~ -4.s -ei.5 -7.5 -1:!.5 -9_5 1 o• .s , ,. 4 1 l, 5 , .s. 6
1 4, f 1 5. li 18. I
'I t1 • 9 -,o.4 19,1 -, :s. 7 -14.!i-, 1, 5 -, 2. !,
-15,Y -17. O '.'. 1 lS • 1 -19.2 11.2 1 2. 5 13.4 14,5 1 5. 6
1 O, 1
, r- • r 17., 1 lS, 9 2 O. O -10.2 -11.3 ..;1?,4 -13.5 -14,6 -1::i,7

~IRUL PROH,B l l-H AT~ LOR

.:,uc , U·1 li iJ .14VJ ,lUUv • ,!.Jo o
.2.:JO ,1bUU • u, ~ o , G:J GU • ,1 ·1 C,J

Modelul l.c.

I 2. Fie ;'\,f;(X;, )!;), 1 :;;; i :;;; n, o mulţime de puncte din plan. Să se întoc-
mească un subprogram care să determine dreptele frontierei acoperirii convexe
a acestor puncte. (O dreaptă diJ, determinată de punctele M, şi M 1, aparţine
frontierei acoperirii convexe, dacă toate celelalte piencte ale mulţimii se află
de aceeaşi parte a drepteei d11 ).
Emi.l Perjeriu, G. M. ,,ol. LXXXV 2/ 1980

Soluţie. Fie M 1(x 1, Yi), 1 :;;; i :;;; n, cele n puncte din plan date prin
coordonatele lor carteziene şi punctul Afb(xb, yb) un baricentru la lor dat prin
formulele:
xb = (t x,)!n, Yb = (ţy, )fn.
Funcţie de un punct arbitrar din plan, 1vl(x, y), construim expresiile
următoare:
d,iM) = ddx, y) = A(x - x,) + B(y - y 1) (1)
în care A = y, - yi şi B = x 1 - x,, iar dii(M) = O reprezintă ecuaţia drep-
tei detefminate de punctele M, şi M 1 ;
d11,iM) = du1(x, y) = B(x - xk) - A(y - Yt) (2)
în care A şi Bau semnificaţia de mai sus, iar diik(M) = O reprezintă ecuaţia
dreptei care conţine punctul Mt şi este perpendiculară pe dreapta d, 1 •
O dreaptă d 0 va aparţine frontierei acoperirii convexe a celor n puncte
date, dacă:
- nu conţine baricentrul Mb, adică: d11'Mb) =F O;

411
 - fiecare punct Mt, diferit de M, şi lt,1 1, se află:
fie de aceeaşi parte cu baricentrul faţă de dreapta d 11 , adică:
d11 (Mb) • dtJ(Mk) >O;
fie pe dreapta d11 , situat între M, şi M 1, adică: d11 (M 1 ) = O şi
d,t 1(M,) · du1(M1) < O (punctele 111, şi M, fiin<i deci separate de
către perpendiculara d,t1).
Testul de apartenenţă se va face prin eliminarea acelor drepte care nu
aparţin frontierei acoperirii convexe, deci pentru cele care:
- conţin baricentrul Mb, adică: d,lMb) = O, sau:
- separă cel puţin un punct faţă de baricentru, adică: d.,(Mb) ·du(J,fi) < O,
sau:
- conţin cel puţin un punct situat în afara segmentului I M,M, I, adică:
d,AM,J = o şi d,k,(M,). d,k,(M,) > o.
Selecţia se va face cu ajutorul unui cod de identificare a apartenenţei
dreptei testate la frontieră, pe care îl vom denumi KOD şi îi vom atribui
valoarea O în cazul în care dreapta testată nu aparţine frontierei, sau valoa-
rea 1 dacă aceasta este dreaptă de frontieră.
Descrierea algoritmului. Algoritmul care va stabili dacă o dreaptă du
determinată de punctele M, şi M 1 aparţine sau nu frontierei, iar în cazul afir-
mativ va furniza şi coeficienţii ei, se va desfăşura în următorii paşi.
Pasu 1 1: Pentru i şi j daţi, se vor calcula coeficienţii A şi B ai expre-
siei (1): A= y, - y 1, B = x 1 - x,, apoi valoarea numerică a expresiei (1)
pentru M = Mb(xb, Yb): DB = A(x,, - x,) + B(yb - y,).
P asu 1 2: Se supune testului valoarea obţinută pentru DB:
- dacă DB = O, atunci Mb e dlf, deci dreapta du nu aparţine fron-
tierei; în acest caz, se atribuie codului valoarea O şi se întoarce controlul
din subprogram în programul apelant;
- dacă DB =/: O, se va trece la pasul următor.
P asu 1 B: Cu o structură repetitivă de ciclare, după indicele K cu
valori de la 1 pînă la N, se va calcula pentru fiecare K =/: I şi K =/: J valoa-
rea numerică a expresiei (J) pentru M = M(xk, Yt): DK = A(xi - x,) +
+ B(xk - y,) şi se va supune testului semnul produsului DB. DK:
- dacă există cel puţin un indice K pentru care DB. DK < O, atunci
dreapta d11 nu aparţine frontierei, deoarece ea separă punctele M„ şi 21-11 ;
în acest caz se va ieşi din ciclu, se va atribui codului valoarea O după care
se va întoarce controlul din subprogram în programul apelant i
- dacă însă DB. DK ;;i,: O, se va trece la pasul următor.
Pasu 1 4: Se cercetează dacă DK = O, deci cazul pentru care Mi Ed,,;
în acest scop, se vor calcula valorile numerice ale expresiei (2) pentru M = M,
şi M = M 1: DI= B(x, - xk) - A(y, - yk) respectiv DJ = B(x, - Xi) -
- A(y1 - y,J, după care se va testa semnul produsulm DI. DJ:
- dacă există cel puţin un indice K pentru care să avem DI. DJ .> O,
atunci dreapta d, 1 nu aparţine frontie_rei, deoarec~ punctul Mi est~ s~tu~t
pe dreapta du în exteriorul segmentulm I M, M 1 I; m acest caz se va 1eş1 dm

4112
ciclu, se va atribui de asemeni codului valoarea O după care se va întaarce
controlul din subprogram în programul apelant;
- dacă însă DI · D J < O, se va trece la pasul urmă tor.
Pasu 1 5: Se va realiza numai atunci cînd nu sînt îndeplinite condi-
ţiile impuse la paşii, 2, 3 şi 4 pentru care s-a atribuit codului valoarea O,
adică atunci cînd sînt îndeplinite condiţiile în care dreapta d 11 aparţine fron-
tierei acoperirii convexe a celor n puncte date; în acest caz, se va calcula
termenul liber: C = - A· x, - B · y, din ecuaţia dreptei du(M) = O cu
membrul stîng scris sub forma:
d11 (M) =Ax+ By + C {l')
se va atribui codului valoarea 1 apoi se va termina cu întoarcerea controlului
în programul apelant.
Fie DFR denumirea subprogramului care are funcţiile descrise mai sus
pentru selectarea dreptelor de frontieră ale acoperirii convexe cerute. Schema
logică care descrie grafic algoritmul prezentat, este redată în fig. 12.

SUBROUTINE
DFR(N,P,I,
J,XB,YB,A I B,
C,KOD J

A=y;-Yj
B=x·-x;

Dl-=B(x;-xk)~A(Y;-y1,.)
DJ=B(J<_j-x1<)-A/Yj-Y1<)

OK=
Afxk-xi)
+8(~ -y;)
C=-A.x; -8.y;
K0D=I

XOD=(J RETURN
Fig. I.2·

413
 Textul sursă al subprogramului DFR, scris în limbajul de programare
FORTRAN IV, este cel redat în modelul 2.a.
UWiz,irea subprogramitlui:
CALL DFR(N, P, I, J, XB, YB, A, B, C, KOD)
Parametrii formali, sînt următorii:
N: numărul de puncte date în plan; .
P: tablou real de dimensiuni N X 2, avînd aranjate, pe linii, coordonatelt-
punctelor date astfel: P(I, 1) = X;, P(I, 2) = y, ( l ~ i ,:.; n).;
I, J: indicii celor două puncte M, şi M 1 care vor determina dreapta diJ
supusă textului de apartenenţă la frontiera acoperirii convexe;
XB, YB: coordonatele baricentrului celor n puncte din plan;
A, B, C: coeficienţii din ecuaţia dreptei de frontieră dtJ(M) = Ax+ By +
+ C= O;
KOD: cod de identificare a apartenenţei;
KOD = O dacă dreapta diJ nu aparţine frontierei;
KOD = 1 dacă dreapta d, 1 este dreaptă de frontiefă.
1 SUBRUUTIN~ OFR(N,P,l,J,XB,YB,A,B,C,~UDJ
~ ~i~f~~2~~p~~~~~)
4 B=PCJ,1)-P(l,1)
5 DB=A*(XB-P\l,1))•B•lYB-P(l,21)
6 IF(D6.EQ,O,J ~o To 3
7 Du 2 K=1,N
8 I~C(~.EQ,IJ,Dn.c~.~U.JJJ Go rol
,~ DK=A•CPCK,1)-P(I,1))+B•\P(K,2)-PCI,~J)
:r IF,oe.oK> .s 1.2
11 1 Dl=B*CPCI,1S~p(K,1JJ-A*lPlI,,)-PCK,~J)
12 DJ=B*(P(J,1)-p(K,1))-A*\P(J,2)-P(K,,J)
13 IF((DI•DJ),GT.o., r,o TU 3
14 , CONTINUE
15 C=-A*P(I,11-B•PC~,2J
16 KOD:1
17 . RETURU
18 ~ KOO:U
!90 BlTURN
<- Eilli
Modelul 2.a.

Ocuparea memoriei: 240 cuvinte.

1 D ~ '.·1 E :1 S l U ~J .., ~ ~ •i J
2 R~AD\10~,11 ~
3 1 FuRMAT(16D,1l
I.
5 ~
\;F;ITE(108,l)
FuR".•.rc·
XB=O,
-.~x.~~,.,,·
P

6
7 Yil=O,
8 0031=1,o
9 XB"YU+F CI, ·1 I
"i o j yr,=YB+r-lI,l)
11 n::YB/8
12 YO=YB/6
13 r,e, 4 I=1,f
14 J1=1+1
15 D04J=J1,0
16 CALL 0FR(6, , I, J, XB, Y U, A., e, C, KVD J
17 IF(KUD EQ.\/ GO ·ro 4
18 wRnEd9s,) ~:Ji:'~f~.~~.•J=•,1~,2~,•~~••~5,i,l~,•d=•,~~,2,tX,
19 ~ FORMAT( ",
20 •*'C=',FS,2)
21 4 CONTINUE
22 er;o
Modelul 2.b.

414
 Indicaţii pentru utilizatori. Coordonatele celor n puncte se vor intro-
iuce în matricea P, componentele primei coloane fiind ocupate de abscisele
punctelor aşezate în ordinea crescătoare a indicilor, iar componentele celei
de a doua coloane de către ordonatele corespunzătoare.
In programul apelant, se va calcula baricentrul după formulele de medie
aritmetică specificate în cadrul metodei matematice, sau dacă se cunoaşte un
punct interior acoperirii convexe, atunci acel punct poate fi luat ca un bari-
centru şi folosit în calcule ca atare.
Pentru a determina dreptele frontierei, se vor testa toate dreptele deter-
minate de perechi de puncte distincte, în număr de C!, adică fiecare dreaptă d,1
cu I .,;; i .,;; n - 1 şi i + 1 .,;; j .,;; n.
După apelul subprogramului DFR se va testa mai întîi codul şi numai
în cazul în care KOD = 1 se vor lista coeficienţii A, B şi C ai dreptei de fron-
tieră d,ix, y) = O.

Textul sursă 1 unităţii de program de test l-am prezentat în mode-

lul 2.b, iar rezultatele obţinute la imprimantă în urma prelucrării, în mode-
lul 2, c, coordonatele punctelor fiind listate pe coloane, iar pentru fiecare
dreaptă de frontieră sau listat indicii I şi J ai punctelor M, respectiv M 1
urmaţi de valorile A, B şi C ale coeficienţilor dreptei dtJ.

• " 2,0 4. iJ 4.U 4. t' i!,U . '.) •o

,,
u
•o •C ,i) 1 ~ O 2. (\ 2, O .: , 0 ·, ,(1
l: J= ;)
"= • co B= 4,UQ i:= ,uo
I: J= ( A:-i!,or s= ,00 c= ,00
r :- 3 J: !) A:-2,0(1 a= • oo c= 8,00
I:: 5 J= '(
"'= .oe n=-4,00 c= li, 00
Modelul 2.c.

I 3. Fie m şi n două numere naturale, care satisfac condiţiilor

.,;; m .,;; 2 31 - 1, 1 .,;; n ~ 2 31 - I.
Să se întocmească un subprogram pentru calculul celui mai mare divizor
comun d = (m, n) şi al celui mai mic multiplu comun mc = [m, n] ai celor
două numere, introducînd un cod de selecţie KOD prin care:
a) dacă mc ~ 31 - I, atzmâ subprogramul să furnizeze d, mc şi valoarea O
pentru KOD;
b) dacă mc > 31 - I atunci subprogramul st'i JU,rnizeze d, max(m, n),
min (m, n)/d şi valoarea I pentru KOD.
Etnil Perjeriu voi. LXXXV 4/1980

Soluţie. Fie m şi n cele două numere date. Pentru a ne fixa ideile, pre-
supunem m ;;;i, n (deoarece ori în ce ordine ar fi date numerele, ele se pot
ordona descrescător), şi notăm :
mc = [m, n], md = d = (m, n), nd = min(m, n)/d = n/md,
ma= max(m, n) = m, mi= min(m, n) = n.

415
 Din m ~ n, rezultă m = n · q + r, cu 1 ~ q ~ m şi O ~ r < n.
Dacă r = O, atunci md = n; dacă însă r :I= O, atunci:

md = (m, n) = (n • q + r, n) = (n, r)
şicel mai mare divizor comun se calculează folosind algoritmul lui Euclid.
După aflarea acestuia, vom stabili printr-un test magnitudinea celui
mai mic multiplu comun mc. Întrucît avem:
mc = [m, n] = (m· n)/d = (n/md) · m = nd· ma
şi: 231 - 1 = nd • kd + rd, cu O ~ rd < nd,
va fi suficient să supunem testului de adevăr propoziţia logică:
PL: ma~ kd
- dacă PL ia valoarea de adevăr, atunci:
mc = ma· nd ~ nd · kd ~ 231 - 1
şi în acest caz valoarea lui mc poate fi calculată apoi memorată ca număr
lntreg;
- dacă PL este falsă, atunci din ma > kd rezultă ma ~ kd + 1, deci:
mc = ma · nd ~ nd · kd + nd > nd · kd + rd = 231 - 1
caz în care nu se poate calcula nici memora valoarea lui mc (din cauza depă­
şirii binare).

Descrierea algoritmului. Algoritmul de calcul care va furniza cel mai mare

divizor comun, împreună cu celelalte rezultate cerute în enunţ, se va desfă­
şura în următorii paşi.
Pasul 1: Se ordonează descrescător perechea de valori m şi n date,
apoi se atribuie valoarea maximă lui ma iar cealaltă lui mi.
P asu l 2: Se calculează restul r cu ajutorul funcţiei MOD din biblio-
teca ştiinţifică a sistemului FELIX, prin atribuirea:
IR = MOD (M,N)
Pasul 3: Se supune testului valoarea lui IR:
- dacă IR = O, se trece la pasul 4 ;
- dacă IR # O, se execută atribuirile: M = N şi N = IR, după care
se reia pasul 2.
Pasul 4: Se atribuie variabilei MD valoarea actuală pe care o ia N
după ultima parcurgere a pasului 3, apoi se calculează valorile nd şi kd.
P a s u l 5 : Se su pune testului propoziţia logică PL:
- dacă PL ia valoarea de adevăr, se va trece la pasul 6 J
- dacă PL este falsă, se atribuie codului KOD valoarea 1 şi se întoarce
controlul în programul apelant.
P asu 1 6: Se calculează valoarea lui mc, se atribuie codului KOD
valoarea O, după care se întoarce controlul în programul apelant.
 Fie MNOC denu- SUBROIJTINE
mirea subprogramului MNDC/H,N,MD,
care soluţionează tema MC,MA.NO,
1(00)
propusă în enunţul M=N
problemei. Schema lo- N=IR
gică ce descrie algo-
ritmul prezentat mai
sus, este redată în
fig. 13.
Textul sursă al
subprogramului
MNOC, scris în lim-
hajul de programare
FORTRAN IV, este
cel redat în modelul Fig. I.3.
3.a
Utilizarea subprogramului.
CALL MNOC (M, N, MO, MC, MA, NO, KOO)
Parametrii formali, sînt următorii:
M, N : cele două numere întregi şi pozitive date;
MO : cel mai mare divizor comun al lor J
MC cel mai mic multiplu comun al lor J
MA : max(m, n) J
NO : min (m, n)/MO
KOO: cad de identificare a soluţiei:
KOO = o dacă MC ~ 2s1 - 1,
KOO = 1 dacă MC > 2s1 - 1.
1
2
3
4

'
tl
7
8
I}
10
11
H
14
15

u
3-g
21
4112
Modelul 3.a.

(l7 - Probleme din Gazeta Matematică - cd. 1031

 Ocuparea memoriei: 80 cuvinte.
Indicaţii pentr·u utilizatori. Valorile parametrilor M şi N sînt distruse
prin execuţia subprogramului, datorită actualizărilor din algoritmul lui
Euclid. După apelul subprogramului, în programul apelant se va testa valoa-
rea codului şi se vor solicita valorile MD şi MC numai în cazul codului O;
dad codul ia valoarea 1, se vor solicita valorile MD, MA şi ND, valoarea MC
nefiind calculată datorită magnitudinei sale.
Textul sursă al unităţii de program de test l-am prezentat în modelul 3.b,
iar rezultatele obţinute la imprimantă în urma prelucrării, în modelul 3.c.

1 0H1EjSlUN iV(1UI
.: RliAIT\10),'II IV
1 FDRMAT(9I5,l10J
3
4 DC 6 I :1 , 5
n::1v12•r-11
i7 N::lV(;>•I)
WRITE(108,.:J ~!,;J ,
~ FLR~AT(" ·.sx.·~~•.11u,)X,'N:: ,!101
8
9 CALL ~NDC(M,N,~D,~~ 4MA,NO,r0Dl
IF(KUD EQ,V) r,,r) ro '
H
12 j ~§~~U1Y~:~lu~?~K~~:'.:~~Î3~5x, 'f1u::•, 11u.~A• •~•A=' d lii,)1., •1,1,i::' ,11u,
13 GO TO 6
14 4 \J~ITE11US,=>) KOOd1D,MC . , . . ,, -• U
15 5 FOR tA AŢ ( • + • , 4 UX , • K. O!)=• , l j , ~X, 1 MU:: , 1 I V, ': >, 1 rl C- , 11 I
,.,
16 6 CONTINUE
e:,o

Modelul 3.b.

i'1 2t> :J'-' ,

, .su
) l(l)V:
KUV:
li
V
M DU i~:;
M ;!~ .i'-' 1 () ou Kt)V: U
M 15U ~J ~ 5UU KULI:: U
M 4 :i= ~.Suts-,U91j KULI:: ·1

MO::
MO= ·1
,
.so
i·lc;:
Mc;:
j',I
"I .JV
u
~-10= 25 ne= ·1 uvv
M,I)= ~u, He= 1:n,v
MO= l'IA= :, job r u..,.1 ~
Modelul 3.c.

H. Fie a 1mlnumir real pozitiv. Să se întocmească un algoritm. şi să se scrie

un subprogram care să furnizeze rădăcina de ordinul n din numărul a, prin
localizarea acestuia într-un interval de forma [i", (i + 1)") cu i = O, 1, 2, ... ,
... , k, k + 1, ... ln cazul în care există un i astfel incit a e (i", (i + lt), se
'i.'a evahta rădăcina x 0 cerută mai si,s, cu o valoare aproximativă prin lipsă x.
şi mia prin adaos x,,, plecînd de la valorile iniţiale x. = i, x,, = i + 1, apoi
prin iteraţii succesive, folosind metoda coardei pentru aproximanta prin lipsă
şi a tangentei pentru cea prin ex<;es, cu oprirea procesului iterativ acolo tmde

418
diferenţa x4 - x, este inferioară unui c > O apri·oric dat, menţionînd totodată
şi numărul de iteraţii parcurs.
Emil Perjeriu, G. M. voi. LXXXV, 8/ 1980
Soluţie. Fie a e R+ şi n e N, n > 1. Definim rădăcina de ordinul n din
numărul real şi pozitiv a, prin:
"{; = x - x" = a.
Pentru calculul rădăcinii cerute, vom considera funcţia:

R+_!,,.R
x 1-+ f(x) = x" - a
şi graficul acesteia: G1 = {(x, y) I x e R.,., y = f(x)}.
Valoarea x 0 a rădăcinii de ordinul n din numărul a, va fi abscisa punctu-
lui de intersecţie a graficului G1 cu axa Ox. Pentru aproximarea la stînga şi la
dreapta a valorii x 0 , vom utiliza metoda coardei respectiv a tangentei în
cadrul unor procese iterative.
Fie X,(x,, O), X 4 (x4 , O) două puncte de pe axa Ox alese astfel încîtf(x,)< O
şi f(x4 ) > O, iar Y,(x,, f(x,)) şi Y4 (x4 , f(x 4 )) punctele în care dreptele x = ,:,
respectiv x = x4 intersectează graficul G,.~Dacă x;(x;, O) este punctul în
care coarda ce trece prin punctele Y, şi Y„ intersectează axa Ox, iar X~(x~. O)
punctul în care tangenta la grafic în Y~ intersectează axa Ox, atunci avem
(fig. I 4a):
x, < x; < Xo < X~ < X4

de unde rezultă x~ - x; < x4 - x,.

Notînd acum cu [x0 ] partea întreagă a rădăcinii x 0 , din [x 0] ~ x0 <
< [xo] + 1, rezultă [xoJ"~ X~< ([xo] + 1r. deci:
[xo]"~ a< ([x0] + 1)".
Dacă [x0 ]" = a, atunci [x0 : reprezintă valoarea rădăcinii căutate.
Dacă însă y

[xo]" < a < ([xoJ + 1)"

atunci vom lua ca valori iniţiale pe 0
x, = [xo], x,. = [x0 ] + 1 şi vom con- ,--,"'----:..:şc.____,,H~-1-_.;._x
strui prin recurenţă şirurile de numere Xd
reale:
x!, x!, ... , x!, ...
xl, xt ... , xJ, ... Fig. I .fa

419
prim.ul şir este crescător şi mărginit superior de x,i, iar al doilea descres-
cător şi mărginit inferior de x.:

x. < x! < x! < ... < x! < ... < x~ < ... < xJ < xă < x„
Şirul diferenţelor:

X4 - X1 > Xă - x: > ... > X~ - X~> ••• >0

fiind monoton descrescător şi mărginit
inferior de O, rezultă că ambele şiruri
{x!};eN şi {xH;eN sînt convergente către
o aceeaşi limită x 0 , deci pentru
o precizie dată e > O, există un indice i e N, astfel încît pentru orice j ;;i, i
să avem x~ - x! ~ e. Valoarea indicelui i reprezintă tofodată numărul
minim de iteraţii care trebuie parcurse, pentru ca diferenţa dintre cele două
valori aproximative la dreapta şi la stînga să fie inferioară numărului e ales.
Fie ~ şi xJ doi termeni de acelaşi rang j ai şirurilor {.X:};eN respectiv
{xJ};eN cu x~ = x. şi ~ = x4 , iar y! = J(x!) şi y~ = /(xj) valorile funcţiei
în punctele specificate.
Ecuaţia tangentei la graficul G1 în punctul Yj(xt yj) fiind:

y - y~ = /'(xj) (x - xj)
în care /'(xj) = n(xJ)n- 1 , abscisa punctului X~+1 (~+1, O) va rezulta din
intersecţia acestei tangente la grafic cu axa Ox (de ecuaţie: y =O):
-yj = n(xJ)n-l (xt 1 - x~)
din care rezultă pentru orice j e N, j ;;i, O:

1+l _
X4 -
(n - 1) (x~)n +a
n(xJ)n-1
formulă care ne permite calculul prin recurenţă ai termenilor şirului {x~};eN,
plecînd de la valoarea iniţială xS = X 4 •
Ecuaţia coardei determinată de perechea de puncte
Y!(xt, y!) şi Yk(xJ, yJ) fiind dată de:
X y 1

xJ yJ 1
abscisa punctului X!+l (x!+i, O) va rezulta din intersecţia a.cestei drepte
cu axa Ox:
xf 1 0 1
X~ y~ 1 =0,

X~ yj 1

420
din care rezultă:

xi+l = xj((xn• - a) - x!((xlt - a)

• (x!)- - (xl)•
formulă care ne permite calculul prin recurenţă ai termenilor şirului {x:}JeN
plecînd de la valorile iniţiale x~ = x,, xJ = X,z şi utilizînd prim.a formulă
de recurenţă pentru calculul valorii xj.
Descrierea algoritmului. Algoritmul de calcul care va determina valorile
aproximative, la stînga şi la dreapta, ale rădăcinii de ordinul n din numărul
pozitiv real a, cu o precizie dată e: > O şi un număr maxim de iteraţii admis n 0 ,
se va desfăşura în următorii paşi.
Pasu 1 1: Se iniţializează numărul de iteraţii NIT ce urmează a fi
parcurse prin NIT= O şi valoarea aproximată la stînga prin XS = O.
Pasu 1 2: Se atribuie aproximatei la dreapta valoarea XD = XS + 1
apoi se compară XS• cu A:
- dacă XS• = A se va trece la pasul 4 i
- dacă XS•:;6A se trece la pasul următor.
Pasul B: Se supune testului de adevăr propoziţia logică:
PLl: XSn <A< XD•
- dacă PL 1 ia valoarea de adevăr se va trece la pasul 5 ;
- dacă PLl este falsă se execută atribuirea XS = XD, după care se
reia pasul 2.
P a s u l 4: în acest caz se obţine valoarea exactă a rădăcinii, deci se va
face atribuirea XD = XS, apoi se va trece la pasul 8.
P a su l 5: Se majorează cu 1 numărul de iteraţii parcurs: NIT=
=NIT+ 1, după care se actualizează valorile XS şi XD cu ajutorul formule-
lor de recurenţă stabilite.
P a s u 1 6: Se supune testului de adevăr propoziţia logică:
PL2: XD - XS ~ EPS
- dacă PL2 ia valoarea de adevăr se va trece la pasul 8 i
- dacă PL2 este falsă se trece la pasul următor.
P asu l 7: Se compară NIT cu NO (pragul maxim de iteraţii tolerate):
- dacă NIT = NO se va trece la pasul 9;
- dacă NIT< NO se va relua pasul 5.
Pasu 1 8: Se atribuie unui cod de eroare valoarea: 2 (KOD = 2),
semnificînd atingerea preciziei dorite după un număr de iteraţii NIT ~ NO,
după care se transferă controlul din subprogram în programul apelant.

421
 Pasu 1 9: Se atribuie codului de eroare valoarea l (KOD = 1), semni-
ficînd situaţia în care precizia dorită nu poate fi atinsă după numărul maxim
de iteraţii tolerate, apoi se transferă controlul din subprogram în programul
apelant.
Fie RADAC denumirea subprogramului care furnizează valorile aproxi-
mative ale rădăcinii de ordinul n din numărul real şi pozitiv dat. Schema
togfră care descrie algo.ritmul de mai înainte, este redată în fig. 14 b.

SUBROUTINE
RADAC(A,N,
NO,EPS,N!T,
XS,XD, KOD)

RETU.RN

Fig. 14 b

Textul sursă al subprogramului RADAC, scris tn limbajul de programare

FORTRAN IV, este cel redat în modelul 4.a.
Utilizarea subprogramului:
CALL RADAC;(A, N, NO, EPS, NIT, XS, XD, KOD)
Parametrii formali sînt următorii:~
A : număr real şi pozitiv din care urmează a se extrage rădicina
de ordinul ni
N : număr natural reprezentînd ordinul radicalului;
NO : numărul maxim de iteraţii tolerate J
EPS : precizia dorită i
NIT : nUlliărul de iteraţii efectiv parcurse J
XS : valoarea rădăcinii aproximată prin lipsă;
XD : valoarea rădlcinii aproximată prin adaos ;

422
 KOD : cod de identificare a soluţiei:
KOD = 1, dacă după NO iteraţii nu se atinge precizia dorită;
KOD = 2, dacă după un număr NIT de iteraţii, inferior pra-
gului NO, se atinge precizia cerută.
Ocuparea memoriei: 120 cuvinte.
,
~
4
5
6
7
=~
9
,,
, J

12
13
14
15
16
17
,.,,
B
20
l1
Modelul -t. ~

Indicaţii pentru utilizatori. Subprogramul RADAC furnizează valorile

aproximative XS (prin lipsă) şi XD (prin adaos) ale radicalului de indice K
din numărul real şi pozitiv A, numărul NIT de iteraţii parcurse pînă se ajunge
la precizia dorită EPS sau pînă se ajunge la marginea superioară NO a numă­
rului maxim de iteraţii tolerate. Din acest motiv, se recomandă ca după ape-
larea subprogramului, să se testeze codul, pentru a putea stabili dacă aproxi-
matele obţinute ating sau nu precizia dorită.
Textul sursă al unităţii de program de test l-am prezentat în modelul 4.b,
iar rezultatele obţinute la imprimantă în urma prelucrării, în modelul 4.c,
Pentru testare, s-a luat EPS = 10- 5 şi NO= 100. Datorită convergenţei
rapide a celor două şiruri de aproximante {xfi;eN respectiv {xl},e,.., se
atinge precizia dorită după un număr mic de iteraţii, aşa cum se poate vedea
în modelul ".l.c, în care NIT nu depăşeşte valoarea 12. [:~;J~
, D•ME~SIUN KAtZUl•NE(tUI.
READl10~,1J (RA(i),1=1,lU)
2
3 1 FORMAT(10Fl!,4)
4 READ(105 2~. Nn.~~s.Nt
5 l F~RMAT(I!,ft.S,ZVI?)
DO 6 1=1,2U
"78 ,.=RAl )
N~NE(I) ,
CALL PAUA~\A,N,NU,~~~.~,r.xs,xu,KOUI
11
11 j
WR1Tf(108,.)) A,N•'IIT,XS,XO .
f0RMAT('O' ,SX. •,t.=•, f10,~,5X, ':1=• • 1:S,)X,
~
•11,rs•, I)•-~•
, .... ,
Xli• • f
. "
IU,.,,
12 *5X,'Xos",F10,5)
u 4 '~1lîc~~A~~,KoD.
a
17 ·~.
S JoR~AT("0' • 5X."NU s~ AJUN~~ LA PHe~&LlA UURlîA'J
C CCNTl NUE
END
Modelul 4.b.

423
A: ,11V00f j,j:.: :s ;, ir= u 11s= .uouuu x11:.: ,\JU~,,IU
A: -6250 N= (, t-:IT= ~ Xs= .88'113 y•= .8S914
A: '1,72811 N= 3 MIT= ,. xs= 1.i!OOOO x1J= 'I .2j.HiU\J
A: 6'-,00110 N=
'a I.JIT= " xs= ?,00000 x•= 2.0~0UIJ
A= .43120 ljS r-,n= Xs= • 9;'1CJ19 xo= .70019
A: ,01010 N= 4 UT= 11 t.s= r-,= ,100\iU
N= ,.
, 1 O'JOO
A:134>, z<>-001 tJIT"' 7 xs= 2,05):S3 ya= l-. Q5'.),Sj
A:7'54j.82031 N= 15 li IT::: 5 >;s= 1,81l45 x•= 1.&1345
A: ,41300 ;,.= 7 :JIT= 4 xs= ,8&132 x11= .88,:Sl
A:1021t 0 0tl0()3
A:
t-i== 10
N=
~!IT=
t; IT=
• xs=
xs=
2,0CilD:J x•= t,OOOiJU
),432011 5 5 1,40Zl"9 xu= 1,4027')
A:1(,0U,1)0000 ~= 3 NIT= ~ xs= 10,00000 x•= ia.oouou
A:143'1, 54297 11= 11 UIT= ~ xs= 1,9lliU x»= 1.93514
A: 63>,12012 ,~= 13 NIT= 6 xs= 1,64281 x11= 1 .6428(
A= .).542511 N= 14 NIT= 11 xs= 1,09455 1<a= 1.0945:S
A: !!:S!:>.13Z08 ~= 16 NIT= 8 xs:: 1, 52'!1>8 xu= 1,52,UHS
A: 101.00000 :-.= 2 i: I y:: 3 xs= 10,C4Y!i8 x.i= 10,04\18/
A=1c3·1.coooo ~~ ~ 3 !JIT= 3 xs= lo,uo:s:s3 x11= 10.oa:s.s:s
At: 64,2!i0CHI ,i:: 6 rnr= 5 xs= 2.uu1:so Xll= 2.uu1:s1
A= 501, 3501 O !i"' '0 i, IT:: 1, xs= 1. :56461 )(0:: 1.3b46,J
Modelul 4. c,

I 5. Fie a un număr complex. Să se intocmească un algoritm şi să se scrie

un subprogram pentru calculul rădăcinii de ordinul n din numărul a,precum şi
a rădăcinii primitive de ordinul n din anitatea complexă.
[Reamintim că o rădăcină primitivă de ordinul n a unitiţii complexe
u = (1 i O) este un număr complex e diferit de unitatea complexă u, cu proprie-
tatea că e" = u].
Utilizînd subprogramul elaborat mai sus, să se întocmească un program
pentru calculul celor n rădăcini ale ecuaţiei binome ax"= b, cu coeficienţii
a şi b din corpul numerelor complexe.
Emil Perjeriu, G. M. vol. LXXXV, 8/ 1988

Soluţie. Metoda 1 (exponenţi,ală). Fie a numărul complex dat, iar r = \al

modulul acestuia.
O rădăcină de ordinul n din numărul a, va fi un număr complex ra defi-
nit în modul următor:

ra = {a, eLog(11J/n,
dacă r=OV(r:;t,Oşin_:._
dacă r:;t,0 şi n :;t, 1
l)

424
 Considerăm acum numărul complex i = (O J l) şi definim rădăcina primi-
tivă de ordinul n din unitatea complexă u prin:
u dacă•= ,1
e = { efLoe(t)/• dacă n ,I: 1

Avertisment. ln formulele de mai sus, am utilizat logaritmul complex

şi exponenţiala complexă.
Descrierea algoritmului 1. Algoritmul de calcul care va furniza cele dollă
rădăcini cerute, calculate prin metoda l, se va desfăşura în următorii paşi.
P a s u 1 1 : Se calculează r = I 11 I.
P a s u 1 2: Se supune testului de adevăr propoziţia logică:
PL: r = OV (r :/:: O şi n = 1)
- dacă PL ia valoarea de adevăr se trece la pasul următor;
- dacă PL este falsă se va trece la pasul 4.
P a s u 1 3: Se atribuie rădăcinii ra valoarea a : ra = a, după care se
va trece la pasul 5. ·
Pasu 1 4: Se calculează valoarea ra = eLog(•J/n şi se trece la pasul
următor.
P a s u 1 5: Se supune testului valoarea indicelui n:
- dacă n = 1 se trece la pasul 7 J
- dacă n :/:: 1 se trece la pasul următor.
Pasu 1 6: Se iniţializează i = (O, 1), apoi se calculează e = eLog(,)ln,
după care se întoarce controlul din subprogram în programul apelant.
Pasu 1 7: Se atribuie lui e unitatea complexă: e = u, apoi se întoarce
controlul din subprogram în programul apelant.
Fie RCU denumirea subprogramului întocmit pe baza algoritmului de
mai sus. Schema logică care descrie algoritmul 1, este redată în fig. I5a

SUBROUT!NE
RCU ( A,N,RA,
EN)

Nll
RA = e Log{A)/N EN={O;l)
EN=4Loo(EN)/, RETURN
EN=eEN"

Fig.I6a
 Textul sursă al subprogramului RCU, scris în limbajul de programare
FORTRAN IV, este cel redat în modelul 5.a.
Utilizarea subprogramului:
CALL RCU (A, N, RA, EN)
,
2
SUBRUUTl~I: KCUlA,N,K~,~N,
CCiMPU'X A, t<A, !:N
:s R:":l.:AllS (A)
4 I F l ( K• C: Y• U, ) , OK• \ Cil , li I: , V• ) , AND, l rf, t .I , 1 ) I I I =1
5
o
!F((RJ~C:,0~),A~D.(~.NE.1)) I~,
GO T0\1 • 2),I .
'I RA=A
& liJ'TU S
9 ~ R;..=cEXPlCLU~l~)/~)
10 :S IF01•1) 4,'+,S
11 4 EN=CMP~X(1,,0,)
1;, R:::TL1Ril
13 ~ ~~=C~PLXCC,,1,)
•4 E :, =l. * C LOG ( t:: N) / N
,~l., !:'i,=CEXP(ENI
",:TI_! ~ ~-
Ei.~
Modelul !S. a.

Parametrii formali sînt următorii:

A număr complex din care urmează a se extrage rădăcina;
:
N : număr natural reprezentînd ordinul rădăcinii cc urmează a se extrage
din numărul complex A J
RA: valoarea rădăcinii de ordinul N din numărul A ;
EN: valoarea rădăcinii primitive de ordinul N din unitatea complexă.
Ocuparea memoriei: 1-t2 cuvinte.
Metoda 2 (trigonometrică). Fie a= r(cos t + i sint) numărul complex
dat, reprezentat sub formă trigonometrică, în care r = I a I şi t =arg(a) sînt
modulul şi respectiv argumentul numărului complex a.
O rădăcină de ordinul n din numărul a, va fi un număr complex ra definit
în modul următor:
a dacă r= O
{
ra = ,11•(cos (t/n) + i. sin (t/n)), dacă r -,I, O
lntrucît 1t = arg (-u), notînd 8 == 2 arg (-u)/n definim rădăcina primi-
tivă de ordinul n, din unitatea complexă u, prin:
u dacăn=l
{
c= cos 8 + i sin 6 dacă n -,ţ 1
Descrierea algoritm11,lu,i 2. Algoritmul de calcul care va fumiza rădăcinile
cerute, calculate prin metoda 2, se va desfăşura în următorii paşi.
Pasu I 1: Se calculează r = lal.

426
 Pasu 1 2: Se supune testului de adevăr propoziţia logică:

PL: r = O V (r ,;, O şi n = 1)
- dacă PL ia valoarea de adevăr se trece la pasul~ următori
- dacă PL este falsă se va trece la pasul 4.
P a s u 1 3: Se atribuie rădăcinii ra va1oarea a: ra = a, după care se
trece la pasul 5.
P asu 1 4: Se calculează rădăcina ra, prin următoarea secvenţă:
R = y(l-/n)

x = Re(a)
y = Im(a)
t = arg (a)/n
X= R cos (t)
Y = R sin (t)
ra = (X; Y)
după care se trece la pasul următor.
P ( s u 1 5 : Se supune testului valoarea indicelui n:
- dacă n:= 1:se trece la pasul 7;
- dacă n ,;, 1 se trece la pasul următor,
P a su 1 6: Se calculează rădăcina primitivă de ordinul n din unitatea
complexă, prin următoarea secvenţă:

t,. = arg (-u) /n

X = cos (2 •t,.)
Y~= -sin (2•t,.)
e: = (X; Y)
după care se întoarce controlul din subprogram în programul apelant.
Pasu 1 7.: Se atribuie lui s unitatea complexă: e: = u, apoi se întoarce
controlul din subprogram în programul apelant.
Fie RCUE denumirea subprogramului întocmit pe baza algoritmului
de mai sus. Schema logică care descrie algoritmul 2 este redată în fig. 15 l.
Textul sursă al subprogramului RCUE, scris ln limbajul de programare
FORTRAN IV este cel redat tn modelul 5.b.
Utilitarea subprogramului:
CALL RCUE (A, N, RA, EN)

427
 Parametrii formali, sînt următorii:
A : număr complex din care urmează a se extrage rădăcina l
N : număr natural reprezentînd ordinul rădăcinii ce urmează a se extrage
din numărul complex Ar
RA : valoarea rădăcinii de ordinul N din numărul A J
EN : valoarea rădăcinii primitive de ordinul N din unitatea complexă.
SUBROUTINE
RCUE(A,N,
RA,EN)

R =R·tHf (1./N) TN= org (-u)/N

X =Re(A) X=cos(2*TN)
Y=Im(A) Y=sm(2*TN)
T=arg(A)/N. EN=(X; Y)
X =Rcos{T)
Y =Sin (T} RETURN
RA=(X; Y)
Fig. I -'b,
Ocuparea memoriei: 146 cuvinte.
Indicaţii pentru utilizatori. După apelul oricăruia dintre subprogram.ele
ltCU sau RCUE, pentru valorile actuale ale parametrilor A şi N, rădăcinile
ra:(1 =Iii; k =Iii; n) se vor calcula astfel:
Se iniţializează z1 = RA * EN şi apoi se foloseşte formula de recurenţă
ra = Za:_1 * EN, pentru 2 =Iii; k =Iii; n.
1 SU~RUUTIN~ KCU~(A,N,KA,tNJ"
CCi f1 P L E X A, K A , E N
~ R=CABS(A) ,
IFC(K,EU,U,J,QP.,\(R,NE,U,),ANO,(N,fY,1)11 t=l
4
5 IFCfR,N~ 4 o,>.AND,C~,NE,1)) I=~
6 GO 0\1, .. J.I
7 1 RA=A
ij GO TU .S
'- R=ll•*(1,/NI
1O X=REAL(A)
Y=AIMAGCA>
H
13
T=ATAN2 ev, A)/N
X=R•Cr,S(T)
14 Y=R• SIN CT)
15 Ril=CMPLX(X • Y}
16 ~ IF(N-1) 4,t+,5
17 4 EN=CMPLX(1,,0.)
·18 RETURN ·
g ~ TH=ATANlCU,,-1,}IN
x=cosc2•rri,
21 Y=SIN(2*TNJ
22 Eli=CMPLXCX,Y>
Ri:TURN
H Ei~L>
Modelul 5.b.
 1 CUMPLEX V(0J,S(1VJ,S1(1U) • A,A1,RA,H~1,EN•~N1
DiMEijSJUN ~E(1) .
~ RE AIX 1 O~, 'I J V, !J E
FORMAT(12Fl,2,3I1)
4
5 DO 4 I=1,3
WrtlT~(1U8,~J Vtl•I-11,V\2*1)
6
7
s .
., ) ) . .
l r0RMAT('0',5X,•A=r•,F1U,2,',',t1U,~,•,•,~x.•a=c•,f1U,l, 1 ,•,t1u,2,
A~V(l•Il/Vll•I-1J
. . .

9
10 Na:NE \ Ii
11 C~LL RCUCA,N,RA,~N)
12 DO 4 J:;: 1 , I;
13 S(J)=RA*EN
14 RA=SCJ)
15 U~lTE(1U~,J) J,SIJ)
1-6 s FORMAr:·o•,sx.•z::c•,11,•,=c•,F10,2,•,•,fJu,2,•,•,
17 4 CCiNTlt'IJE
18 Du 5 I=1,S
19 WRITt(1U8,~I V(~•I-11,V\2*1>
29 A1=V(2*I)/V(l*I-1)
21 N1=NE(I)
22 CALL RCU~(~1,N1,KA1,tN11
23
~~
~~cldiil1nN1
RA1:S1 (J)
26 WRITE(108,~) J,Sl(J)
27 ~ cor1TINUE
21:! EliD
Modelul 5.c.

A:( 4, UU• !:i, 1 V) l:l:: C • ou, ,:JOI

2=(1 )-'( ,vu, ,UO)
Z:(2)=( • uo. , CO)
Z:C1)=( ,uo, • '.) C,)
A:( 3,1U• -~.î~) ;,= ( 4 '· 31, 1, ~ 3 I
l:(1)=( ,(6, • 91)
A:( -3,1!:i• /,34) B=C 1 O'· 51, -2,so,
,(3, ,77)
Z=< n=c
Z=C2)=(
Z= CO= (
:- ':,,
-·1, U4,
. -.2,,
, 93)

Z=<o=c - , 'I 3, ·1,CS)

Z*(i;)=( • 'I 6. -,45)
A:( 4, UU • :, • 1 ~) s=C • ul). • u o,
i:(1)=( •V~• ,00)
Z=C2)=( • iJC • • oo)
Z=C:~)=( • u o. • G'))
A:( 5. ·1 u. -~.1') R=( 4._31, 1 , t () I
Z:(1)=( • ( 6. , 91 )
A=C -3, 1:, • I, .i4) R=C ·10,:;1,
Z=C1)"( ,rs, • 77)
Z=C;>)=( '."..:,,. • 'l 3)
Z=<:o=c -1,U4, - • ?. J}
Z= ( 4)::: C - , 'I 5, -1,25)
Z=C~):..:c , Y6, -,45)
Modelul 5.d.
 Textul sursă al programului principal de test, pentru ambele subpro-
grame, l-am prezentat tn modelul 5.c, în care se rezolvă un şir de m ecuaţii
cu coeficienţi complecşi de tipul:
v2,_1z•, = v2,, pentru 1 ~ i ~ m
apelînd, pe rînd, cîte unul din cele două subprograme cu parametrii de intrare
A = v2,/v2e_ 1 şi N = n,, după care se listează cele n rădăcini calculate prin
recurenţă aşa cum s-a indicat mai sus. Rezultatele obţinute la imprimantă în
urma prelucrării, stnt cele redate în modelul 5.d.
I 6. Fie M,(x,, y,), 1 ._ i -.;; n, n puncte date prin coordonatele lor carte-
riene, situate tn vtrfurile unui poligon ( convex sau concav) şi luate tn sensul
direct de parcurgere a frontierei poligonale r care mărgineşte domeniul poli-
gonal D, iar 15 - D U r mulţimea punctelor situate tn interiorul sau pe fron-
tiera domeniului D. S4 se elaboreze un algoritm care să stabilească dacă un
punct M,(x1 , y 1) aparţine mulţimii 15 sau este exterior acesteia şi să se scrie un
subprogram în limbajul de programare FORTRAN IV care să furnizeze rezul-
tatul testului de apartenenţă stabilit mai sus.
Emil Pe1'jeriu, G. M. voi. LXXXV, 10/1960
Soluţie. Fie M,(x,, y,), 1 ~ i ~ n, cele n puncte din plan situate
în vîrfurile conturului poligonal r (convex sau concav), care mărgineşte
domeniul poligonal plan simplu conex D, luate în sensul direct de par-
curgere a frontierei r şi M(x, y) un punct arbitrar din planul domeniului D,
care va face obiectul testării.
Problema decidabilităţii formulată în enunţ se va desfăşura pe parcursul
a trei etape.
In prima etapă se va stabili, pe rînd, distanţa de la punctul M la fiecare
din segmentele:
I M„M1I, I M,Mc+1I (1 ~ i :Ei; n - 1)
şi se va alege de pe segmentul situat la distanţă minimă de punctul M, cea
mai apropiată extremitate a sa de acel punct, prin procedeul de minimizare
descris mai jos.
Fie vectorii:
m 1 = (X,, Y,), m 1 = (X1, Y 1), m,1 = (X, - X 1, Y, - Y 1), m" = - mu
în care:
X, = x - x,, Y, = y - y, cu 1 :Ei; i :Ei; n
X' = X - x,, YI =
. { i
y - Y, cu J =
+ 1 dacă~ 1. :Ei; i :Ei; n- 1
1 daca i = n
produsele scalare:
s~ = < m 1, mu > , su = < m 1, m 1, >

430
d„ distanţa de la punctul M la segmentul I M,M1 I şi M 0 cea mai apropiată
extremitate a segmentului de punctul M:
- dacă s,. < O, atunci d1: = li m,11 şi se alege punctul M 0 = M, (fig. 16.a);
- dacă s1:1 < O, atunci d1 = li m 1 li şi se alege puncul J.1 0 = 1tf1
(fig. 16.b) i
a b.

m,·
M,
·'

Fig. I 6 a, b, c, d, c, f, g, h

431
 - dacă st > O şi Su > O, atunci dt = li m, X m, li/~ m„ li şi:
- dacă st <su se ia M. = M, (fig. 16.c) J
- dacă st >- st1 se ia M. = M 1 (fig. 16.d).
w ln final: se va alege cea mai mică distanţă dt şi punctul Mb corespun-
za tor acesteia.
ln etapa a doua, vom studia natura vîrfului determinat de punctul M,,.
ales în prima etapă: convex (fig. 16.e), sau concav (fig. 16.f).
Fie M 0 (x0 , y.) şi MJ1(xJ1, yp) punctul anterior, respectiv cel posterior
punctului M O de pe conturul r. Vom considera vectorii Va= M 0 M 0 , V:,- =
-= M,)1'11 şi produsul lor vectorial dat de:
VI.IJI!= li V. X V'li li = li Va li · li Vp li sin 8.

unghiul a. fiind pozitiv dacă este măsurat în sens direct sau negativ clacă este
măsurat în sens invers (fig. 6.e şi 6.f).
Din aceste considerente, deducem că punctul M O se află într-un vîrf
convex dacă va11 > O, sau într-unul concav dacă "ap < O.
ln etapa a treia, pentru a stabili poziţia punctului M faţă de închiderea
lui lJ, vom considera vectorul v0 = M0M, precum şi produsele vectoriale:
Vaa li Vo ~Vali= li vo li· 11 v. li _siI(8.
==
"op= li Vol< Vp li= li Va li• li Vp li sin 8,,

- dacă M 0 se află într-un vîrf convex al conturului, deci "•:11;;;,: O (fig.16.g).

atunci punctul M va aparţine închiderii domeniului D dacă 80 şi 8:11 sînt situa-
te în intervalul[-~. O], deci dacă avem simultan v00 ~ O şi v0 :11~0J '.:
- dacăM0 se află într-un vîrf concav al conturului, deci "•:11 < O (fig. 1.6.h)
atunci punctul M va aparţine exteriorului domeniului D dacă 80 şi OP sînt
ambele situate în intervalul (O, ~), deci dacă avem simultan v.,. > O şi "•:11 > O.
Descrierea algoritmului. Algoritmul de calcul care va decide dacă un
punct M aparţine sau nu unui domeniu poligonal plan dat se va desfăşura
tn următorii paşi.
Pasu 1 1: Se iniţializează distanţa minimă de la punctul testat pînă
la cel mai apropiat segment al conturului cu o valoare suficient de mare
(de exemplu D = 1010) şi I= 1.
P a su 1 2: Se atribuie lui J valoarea J = I + 1 şi se supune testului
valoarea lui I:
- dacă I= N, se atribuie lui J valoarea J = 1, apoi se trece la pasul
următorJ
- dacă I< N, se trece la pasul următor.
Pasul B: Se calculează valorile XI = X,, XJ = X,, YI = Y,,
Y J = Y 1 şi SK = XI * (XI - XJ) + YI • (Yl- YJ.

432
 P a s u 1 4: Se supune testului valoarea lui SK:
- dacă SK < O, se calculează DK după formula:
DK =(XI* XI+ YI * YI) 1/a
se reţine valoarea indicelui I într-o variabilă întreagă L: L = I, după care
se trece la pasul 7 i
- dacă SK~0. se calculează SKl după formula:
SKl = XJ * (XJ-XI) - YJ * (YJ - YI)
şi se trece la pasul următor.
Pasu 1 5: Se supune testului valoarea lui SKl:
- dacă SKl < O, se calculează DK după formula:
DK = (XJ[!p{J + YJ * YJ)1i•
se reţine valoarea indicelui J în variabila L : L = J, după care se trece la
pasul 7 j
- dacă SKl ~ O, se calculează DK după formula:
DK =XI* YJ - XJ * YI/((XI - XJ) 2 + (YI - YJ) 2) 1:i
apoi se trece la pasul următor.
Pasu 1 6: Se compară SK cu SKl:
- dacă SK ~ SK 1, se reţine valoarea indicelui I în variabila L 1
L = l, după care se trece la pasul următor;
- dacă SK > SK 1, se reţine valoarea indicelui J în varia bila L t L = J,
şi se trece la pasul următor.
Pasu 1 7: Se compară valoarea distanţei minime reţinută în varia-
bila D, cu valoarea actuală a distanţei DK faţă de segmentul cu originea în
punctul M,:
- dacă D ~ DK, se trece la pasul 8 i
- dacă D > DK, se reţine valoarea lui L într-o variabilă întreagă
K : K = L, se atribuie variabilei D valoarea lui DK : D = DK, după care
se trece la pasul următor.
Pasu 1 8: Se majorează valoarea indicelui I cu o unitate: I= I+ 1
şi se supune testului valoarea lui I astfel majorată:
- dacă I > N, se trece la pasul următori
- dacă I ~ N, se reiau calculele de la pasul 2.
Pasu 1 9: Indicele K al punctului căutat M 0 fiind stabilit, vom iniţia­
liza indicele punctului anterior Ma prin IA = K - 1 şi cel al punctului posterior
prin IP= K + 1, apoi vom supune testului valoarea lui K:
- dacă K = 1, se va lua IA= N, apoi se va trece la pasul 10 j
- dacă K = N, se va lua IP= 1, după care se va trece la pasul 10 I
- dacă 1 < K < N, se trece la pasul următor.
Pasu 1 10: Se calculează valorile VAP, VOA şi VOP~după formulele
stabilite pentru calculul produselor vectoriale v011 , v00 respectiv v011 şi se
supune testului de adevăr propoziţia logică:
PL :(v011 <0&v00 ~0) V (v 011 <0&v0 ,.~0) V (v„ 11 ~0&vc0 ~0&v 011 ~0)

433
 - dacă PL ia valoarea de adevăr, atunci punctul testat se află în interi-
orul închiderii domeniului poligonal şi vom indica aceasta prin atribuirea
unei variabile întregi KOD valoarea zero: KOD = O, după care se întoarce
controlul din subprogram în programul apelant J
- dacă PL este falsă, punctul este exterior domeniului, vom lua KOD = l
şi vom întoarce controlul în programul apelant.

SUBR0UTINE
TESAP(M, V,
X, Y,K, KOD)
0 I

~ 'NU
I K~L '
1 D=OK!

©iEBJ
CALCUL
JA,JP

CALCUL
DK

CALCUL
CALCUL VAP,VOA,
OK VOP

L=J

0 NU

L=I

L=J -0 Fig. I 6

434
 Fie TESAP denumirea subprogramului care realizează testul de aparte-
nenţă a punctului la domeniul poligonal dat. Schema logică care descrie algo-
ritmul prezentat mai sus, este cea redată în fig. 6/I.
Textul sursă al subprogramului TESAP, scris în limbajul FORTRAN IV,
este cel redat în modelul 6.a.
1
§
4
5
6
7
8
9
1u
1,
1~
14
, 5
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
~ij
30
31
H
~~
~~
3ij
40
H
43
44
45

Modelul 6.a.
Utilizarea subprogramului:
CALL TESAP (M, V, X, Y, K, KOD)
Parametrii formali, sînt următorii:
M : numărul total al coordonatelor celor n puncte (M = 2n) J
V : tablou real de dimensiune M, în care se aranjează în perechi, coordo-
natele celor n puncte date:
X, Y : coordonatele punctului care urmează a fi supus testului;
K indicele vîrfului de pe contur ce aparţine segmentului situat la dis-
tanţa minimă de punctul testat;
KOD cod de identificare a apartenenţei;
KOD = O dacă punctul testat este interior domeniului J
KOD = 1 dacă punctul testat este exterior.
Ocuparea memoriei: 334 cuvinte.

435
 Indicaţii pentru utilizatori. Coordonatele celor n puncte se vor introduce
'fa tabloul V astfel: componentele de ordin impar fiind ocupate de abscise,
iar cele de ordin par de ordonatele corespunzătoare celor n puncte date,
luate în sensul direct de parcurgere a conturului poligonal.
Textul sursă al unităţii de program de test l-am prezentat în modelul fi.b,
iar rezultatele obţinute la imprimantă în urma prelucrării, în modelul 6.c,
în care pentru fiecare caz, am listat mai întîi coordonatele punctelor de pe
,contur, apoi pentru fiecare punct testat, valoarea indicelui K al vîrfului de pe
contur faţă de care se realizează distanţa minimă, coordonatele X şi Y ale
_punctului testat şi valoarea codului de identificare a apartenenţei.
1 C•MENSLUN V1(6J,VZ(ijJ,V)(1~),U1(4),U~(2~1
R~AD(10),11 V1,V~,yj,U1iU2
~ 1 FCR~AT(20F4,1/20f4.1/14F4,1)
4 WRITE(108,t) (V11!) 1 1=1,6)
5 z FORrArc•o·,sx.14Fs,1>
6 C~Ll r;r.SAPl6,v1,u1c·n,u1c21.K,KOD)
7 W~lf~( 08,.:>) K,U1(1),U1\2) KOD
8 j FORMArc·o•,sx.·K=•.IJ,,i,•~=·.f~.1,tA,'Y~'.F),1,~A, 1 ~Uu~•.11J
'l CALL TESAPC0,v1,u,,3,,u,c4),K,KOD)
10 WRifE(108,)) K,U1(3),U1\4),KOD
11
12
n
WRITEC108,t) (V2\I) 1=1,8)
CALL TESAP\8,v2,u1 d c2,·,1<,KUD>
Wfi!TE(108,.l) K,U1(1),U1\2),K0C
,.u,
14 CALL TESAP\8,v2,U1(3l,U1(4),K,KOD)
15 WRIT~C108,)) K,U1C3),U1C4) 1 KOo
16 WRITEC108,~) CV3\I),I=l,121
17 DO 4 I=1,1C:
x-u2c1+1-1,
~.
18
1 \l Y=U2CI+I>
2U CALL TESA~c,z,Vj,X,Y,K,KOD)
~. 4 WRITE(108,)) ~,X,Y,KUD
E :, D
22
Modelul 6.b.

4i,2 ll9, 6 ·~ •• .l
f'lo4 51., 66, l
K- 3x= 53,:, Y= 7f.7. Kno=1
i,;: x= 51, I y: B1 • ~ KC1D=1
,r.2 89,6 42,) 79,4 t+D.7 n.6 ·.,,. <; bD,'/

K= 4 x= 5 3,:, Y= 71. 2 KoD=1

K: x= 51, l y: 81, ~ KOC=1
•o •a :S • V • o 5.o .o .s. s ·1, U ~. ti , • I.I •o-• ., • u
K: 4 x= :s,::, Y= ,. ~ K!JD=O
K= 5 x= 2,u Y= 2.c KOD=O
K= 5 x= 1, u Y: 3,S Koc::o
K: 6 x= ,u Y= 5. ~ Koo=o
K: 2 x= :s' 5 Y: •V KC1D=O
K= 2 x= 3,0 y: .o Koo=o
K: 2 x= 3,V y: -,.o KOD=1
K: 5 x= 2,u y:: , •5 Koo=o
K: 4 x= 4,U Y: , • (l Koo=1
K: 5 x= 2,0 Y= 2,5 KC10=1
K: 1 x= -1.0 Y= -,.ei Koo=1
K,:: 4 x= 3,) Y= • '.i KOD=II
Modelul 6.c.
 I 7. Fie M = {M,(x,, y,) 11 ~ i ~ n} o mulţime de puncte din plan
dste prin coordonatele lor carteziene şi Mo(x, y) un punct fixat tn acel plan.
Să se ela,boreze un algoritm prin care să se determine distanţa d = min d(M,, M 0 ),
1,.........
de la punctul M 0 la mulţimea M, precum şi primul punct M11: e M pentru care-
d(M, M 0 ) = d(M11:, M 0 ), apoi să se scrie un subprogram FORTRAN care să
fumizeze distanţa d şi indicele k al punctului M 11:, valori stabilite prin algoritmul
de mai sus.
Emil Pe-rjeriu, G. M. vol. LXXXVI, nr. 1/1981
Soluţie.
Fie M«( xi, y,), 1 ~ i ~ n, cele n puncte ale mulţimii M şi M 0 ( x, y)
punctul fixat în plan. Pătratul distanţei de la un punct oarecare M, e M la
punctul M O fiind dat de :
df = (x - x,)2 +
(y - y,)2
vom căuta elementul minim d2 = min dl al mulţimii D = {df I 1 ~ i ~ n}
1 E;; 1 ~ n
şi vom reţine primul indice k pentru care acest minim are loc.
Descrierea algoritmului. Algoritmul de calcul care va furniza distanţa
minimă cerută şi indicele k al punctului din mulţimea M care realizează acest
minim, se va desfăşura în următorii paşi.
Pasu 1 1: Se iniţializează pătratul distanţei minime d* = d 2 cu O·
valoare suficient de mare (spre exemplu d* = 10 10).
P a su 1 2: Cu o structură repetitivă de ciclare, după indicele i cu valori,
de la 1 pînă la n, se calculează pentru fiecare punct M, e M pătratul distanţei
dk = df şi se corn pară cu d* :
- dacă d* ~ dk, se trece la pasul 3;
- dacă d* > dk, se ope-
rează mai întîi atribuirile k =
= i şi d* = dk, apoi se trece SUBROUTINE
la pasul următor. OVF(M, V,X,
Y,D,K)
Pasu 1 3: Se majorează
indicele i cu o unitate şi se tes-
tează:
- dacă i < n, se continuă
ciclul de la pasul 2 ;
- dacă i=n+l,secalcu-
lează distanţa minimă găsită:
d=d!l2, şi se transferă controlul
unităţii de program apelantă.
Fie DVF denumirea sub-
programului care furnizează
distanţa minimă cerută şi indi-
cele k al punctului faţă de care
se realizează acest minim. Sche- RETURN
ma logică care descrie algorit-
mul de calcul prezentat, este
redată în fig. 17. Fig. 17.

437'
 Textul sursă al subprogramului DVF, scris în limbajul de programare
FORTRAN IV, este cel redat în modelul 7.a.
1 SUliRUUTlN~ UVFlM,V,X,Y,U,K)
34 c:~11:r.sror., veri,
r;;;:~1u
D=1.E:+1U
:iq 1 ?=1,tl
i
7
~~=CV(I+I--.:U•X)**2+(V(!+I>•Yl••l
.F(D,LE,OKI GO TU 1
8 K::I
9 o::ol(
10 1 CGIIT UiUI:
11 :>=SIJRT(O)
B f'li:TIIRl-1
El,U. '
Modelul f. a.

Utilizarea subprogramului 1
CALL DVF (M, V, X, Y, D, K)
Parametrii formali, sînt următorii:
M : dimensiunea tabloului V, egală cu dublul numărului de puncte ale
mulţimii date (M = 2n) J
V : tablou real de dimensiune M, ale cărui componente sînt ocupate de
coordonatele (luate în perechi} ale celor n puncte datei
X, Y: coordonatele carteziene ale punctului M. fixat în planj
D : distanţa minimă de la punctul M 0 la mulţimea de puncte datăJ
K : indicele primului punct al mulţimii, aflat la distanţa D de punctul M 0 •
Ocuparea memoriei: 76 cuvinte.
Indicaţii pentru utilizatori. Coordonatele celor n puncte se vor introduce
în tabloul V astfel: componentele de ordin impar vor fi ocupate de abscise,
iar cele de ordin par de ordonatele corespunzătoare punctelor date.
Textul sursă:al~unităţii de program de test l-am prezentat înmodelul 7.b.
1 D:MENSIUN Vl~2,,U(1UJ
2 RiaADl1U~,1J V U 0
3 1 FORMAT(32F~,1)
4 M=22
5 Du 3 I=1,~
6
~ ~;tlH!I>" 1'
CALL~OVF(M,V,X,Y,o,KJ
9 WRIT~C108,l) K,X,v.o
10 l FORMAT( 0',5X,'K=•,IJ,lA,'X=',~4,1,~A,'f~',F4 1,~A,•u=••t8
0
JJ
11 3 CONTl~UE . 0 '
12 e:; D
Modelul 7. b.

Pentru test, s-a luat mulţimea M constituită din următoarele puncte: M 1{1 J 1),
M 2(3; 1), M 3 (2; 3), M 4 (4; 3), M 6 (5; 1), M 6(6 J 1), M 7(7; 2), M 8 (6 J 4), M 9(7 J 5),
M 10 (4; 6) şi M 11 (2; 5), iar drept punct fixat M O cîte unul din următoarele
puncte: P 1 (1; 1), P 2 (1 j O), P 3 (2; 1), P 4(2; O) şi P 5{3, 5 J 2). Rezultatele obţi-

438
nute la imprimantă în urma prelucrării le-am prezentat în modelul 7.c, în
care am listat pentru fiecare punct P, testat: indicele k al primului punct
Mk aflat la distanţă minimă de P 1, coordonatele punctului P,(x, y), precum
şi distanţa minimă d = d(P,, Mk)-
K: ,
x= ·1, u r:: 1.v ~= , u v;,,

I<: 1 x= 1. O Y: • o li= ·1. CvC

K: 1 y= 2.u Y= ·1, U t·= , • oI.Iii
I<: 1 lC= 2.u Y: •I I>,: 1,411t
K: 2 '(= 3. ~ Y: '• C D= , • 118
Modelul V. c.

I 8. Pe o stradă îngustă este instalatif o linie dublă, pe care circulă tramvaie

în cele două sensuri. Pe o linie, un tramvai merge cu 72 km/h; din partea opusă,
vine un alti,l cu 78 km/h, iar în urma acestuia, un automobil cu 38 km/h. La
un moment dat conducătorul automobilului se decide să o ia fnaintea tramva-
i1tlui, în urma căruia se găsea, ca să se strecoare printre cele două tramvaie.
ln acest moment, distanţa liberă între cele două tramvaie era de 80 m, iar între
automobil şi cel de al doilea tramvai, 40 m. Ştiind că lungimea tram1:aiu.l1ti
este de 9 m, a automobilului 6 m şi că distanţa liberă între tramvaie, cînd ele se
încrucişează, este de 50 cm, iar lăţimea celor trei velticule 2 m. Se cere I
a) Ctt timp a durat între decizia conducătorului Rutomobilului şi întîlni-
rea celor trei vehicule, presupunînd că vitezele rămîn constante şi stnt cele indicate
mai sus?
b) Dacă s-a întîmplat vre-un accident, presupunînd că, conducăfoml auto-
mobilului a condus cu cea mai mare abilitatei
Gh. Em. Filipescu, G. M. vol. XIX, 1913
Soluţie. Vom studia mişcarea automobilului în raport cu tramvaiul T 1
situat în faţa sa. Pentru simplificare, vom considera acest tramvai în stare
de repaus luînd în schimb în calcul în locul vitezei absolute a automobilului
V11 = 38 km/h, viteza sa relativă în raport cu tramvaiul.
Poziţiile succesive pe care le ocupă automobilul tn mişcarea sa relativă
cea mai favorabilă sînt notate în fig. I 8 cu numerele 1-4, poziţia 1 cores-
punzînd momentului t = O, cînd conducătorul său ia decizia de întrecere în
poziţia 5, cînd automobilul depăşind tramvaiul T 1 se află tn siguranţă.
Viteza relativă pe porţiunea 1-2 o determinăm ţinlnd seama de relaţia
vectorială Vr = v -v T, şi observînd că vr are direcţia 1-2. Putem astfel
11

construi triunghiul ABC de unde

v! = v}. + v; + 2vr,vr cos ct.
2
Dar tg « = - = 0,05 « = 2°51' cos ex ~ 1
40
"• =:38 km/h= 10,555 m/s, vr, = 18 km/h= 5 m/s. Rezultă Vr s:?S 5,555 rn/s.

439
 4ţ ___
J+I
i r,
-----+-----;;•---r
I
' --~
I ·---
__}t..-------=-=- fa
L___ ..J 2 L---.J

__ ,
A
«-
--
B_~
2--- Vr,

3 2
v„

3
Fig. I 8

Timpul t1 _ 2 necesar trecerii automobilului dela poziţia 1 la poziţia 2

,este prin urmare:
./40 2 + 22 •
tl-2 = ---- 5 555_ = 7,21 S

Viteza relativă pe porţiunea 2-3 se obţine imediat: vr = v. - Vp 1 =

-= 5,555 m/s.
 Timpul ta-a necesar trecerii automobilului dela poziţia 2 la poziţia 3
. urmare: ta-a = -15- = 2.7 s.
este prm
5,555
În mod analog putem determina viteza relativă pe porţiunea 3-.f prin
construcţia triunghiului A1B 1C1 • Obţinem astfel:

vr = ~v';. - v}, = 9,29 m/s.

Timpul t,-4 = O, 16 s. Timpul total dela 1 la .f este: t = t1 _a + ta~+
+ '3--4 = 10,07 s.
1n acest timp tramvaiele s-au apropiat între ele cu distanţa:
d = t(vT, + VT,), VT, = 12 km/h= 3,333 m/s.
Deci: d = = 83,91 m.
10,01 • 8,333
Distanţa iniţială fiind de 90 m, va rămîne liber între tramvaie la timpul t:
90-83,91 = 6,09 m > 6,00 m, adică aproape strict locul ocupat de automobil
Rezultă deci că accidentul poate fi evitat printr-o conducere abilă a
automobilului.
Este important de observat că în mişcarea sa absolută automobilul
merge cu înclinarea cp = 1°21' faţă de axul şoselei pe porţiunea 1-2, paralel
cu acest ax pe porţiunea 2-3 şi înclinat cu unghiul cp1 = 61°43' pe porţiunea
3-4. Valorile unghiurilor cp şi cp1 se obţin uşor prin consideraţii trigonometrice
în triunghiurile ABC şi A 1B 1C1 sin <p= VT, sin ix= 5 sin 2°51' J cos cp1 =
"· 10,555
VT, 5
=-----
v„ 10,555
1ntîlnirea dintre automobil şi tramvaiul opus are loc după circa 10,07 s, iar
dintre tramvaie după 10,80 s.
Problema în realitate este mult mai complexă.
I 9. Două bare AB şi AC de lungime l, de greutate G, situate în acelaşi
plan vertical P, sînt articulate între ele într-un punct fix A şi au capetele B
şi C prinse cu un fir de lungime a. Presupunînd că planul P se roteşte cu viteză
constan,tă, în jurul verticalei punctului A, să se determine minimul acestei
viteze astfel încît firul să fie întins.
ln cazul imei viteze superioare celei determinate mai sus, să se calculeze
tensiunea în fir, reacţiunea în bare şi reacţiunea din A.
Gabriela Ţiţeica, vol. XLVI, 1939
Soluţie (fig. I 9). Studiem echilibrul barei AB, atît din punct de vedere
al forţelor cit şi al poziţiei, simetrică cu AC, faţă de axa de rotaţie verticală
O y. Asu pra barei A B acţionează:
a) greutatea sa G, la mijlocul barei;
b) reacţiunea R între bare în A, orizontală;

441
 s c) reacţiunea S de sprijin în A,
verticală;
R d) tensiunea T, a firului BC,
care este în direczţia de la B ;
e) forţacentrifugăF, orizontală.
Pentru a afla valoarea lui F,
facem suma tuturor forţelor cen-
trifuge elementare a tuturor punc-
telor barei:
F = ~ dF = ~µ.ds • s sin exCu 2 =

\---~F• = ~: µCu 1 sin ex • s ds= µ~

2
Cu 1 sin ex,

µ fiind masa unei unităţi de Iun-

•
g1me .. 1 G d ec1. F = Gl
I-""=-, I . L
-Cd sm2n.
C B g 2g
Pentru aflarea punctului de
Fig. I I,) aplicare a forţei centrifuge, facem
suma tuturor momentelor elementa-
re faţă de A: µ sin ex cos cxei> 2 (' s 2 ds = Gl 6> 2 sin cx d cos ex J găsim ă=~• Seri-
Jo 2g 3
ind suma tuturor proiecţiilor forţelor pe axa Ox, găsim:

- R - Gl 2 smcx=
T +-ei> • o.
2g

Proiecţiile pe axa Oy: S - G = O. Suma momentelor faţă de A

- -G l sm
. ex + -G eu 2/ sm 2·l cos ex - Tl cos
. ex-- at = O.
2 zg a
De aici:
2
T = Cu 2-
G sin ex [ - l --- 1 -] , G . [ 6) l 1 ]
3g 2 COS Cl R- 2 sm ex Bg -/2 cos ex

6)mlnlm este dat de T = o. adică (a)mln = &g •

21 COI ex

Pentru c.> > <.u mtn, reacţiunile, printre care şi tensiunile firalui, stnt cele găsite
mai sus.

442
 Pentru a avea datele problemei, înlocuim
a
tg Cl = -:=;:;;=:::::::~
,./418 - a•
I 10. Doi gimnaşti de aceea1i greutate G se attrnă de capetele unei Junii
trecute peste un scripete vertical de razi r, mobil tn jurul centru/iii său. La un
moment dat, ei tncep să se urce respectiv cu vitezele v1 şi v1{v1 >v1} tn raport cu
junia. Să se arate că la această competiJie, gimnaştii nu se pot tntrece unul
pe altul, dacă greutatea scripetelui este neglijabili. Ce se va tnttmpla tnsă, dacă
scripetele este considmit disc plin tle greutate Q? Frecarea pe axul scripetelui
şi rezistenţa aerului se vor neglija.
A.I. Stoen,scu, G. M. vol XLI, 1935.
Soluţie. Să notăm cu <i> viteza unghiulară a scripetelui. Vitezele absolute
ale gimnaştilor vor fi respectiv:

zu 1 = v1 - <i>r, u 1 == v1 + <i>r
iar cantitatea - de mişcare corespunzătoare:

G G
mu1 = - {v1 - <i>r), mu2 == - (va + Ci>r)
I g
Aplicînd teorema variaţiei cantităţilor de mişcare în raport cu axul fix O
şi ţinînd seama că la momentul iniţial toate vitezele sînt nule, avem:

(J tJ
- {v1 - Ci>r) r - - (v1 + 6>1') r = O
g g

Rezultă: <i> = "1 - "• •

2r
Vitezele absolute ale gimnaştilor sînt deci:

iar vitezarelativă v, = u1 - u 2 = O.
Rezultă că gimnaşti se vor găsi în fiecare moment la
acelaşi nivel deasupra
solului.
In cazul în care scripetele este greu, va interveni şi momentul de mişcare al
scripetelui /, în care / reprezintă momentul de inerţie al scripetelui faţă de
axul O.
Vom avea:
G G
- {v 1 - G>r) r - - (v1 + G>r) r - [Ci>= O.
g g

443
De unde:
G
- (v1 - v2 ) r
(,> = ~g_ _ _ __
I+ 2 G r2
g
Ş1. +;.,•
t4".m d seama că I = -Qr2 , obţ"1nem: <il = 2G(v1 - Vz)
-'--=----= •
2g (4G + Q)r
Vitezele absolute ale gimnaştilor sînt în acest caz:

U1 = V1 - Cur = 2G(v1 + v2)

+ Qv1
4G+Q
2G(v1 + v2) + Qv2
u 2 = v2 + Cur = - - - -~~-
4G + Q
iar viteza relativă:

v, = U1 - Uz= Q(v1 - Vz) > O.

4G + q
Rezultă deci că în acest caz gimnastul cu viteza v1 (faţă de funie) întrece
pe cel cu viteza v2 •
I 11. Două bare AOB şi A'OB'(AC = A'O = a, OB = OB' = b) de masă
neglijabilă şi perpendiculare una pe altase rotesc în propriul lor plan în jurul
lui O cu viteza unghiulară constantă. ln capetele A şi A' ale barelor se aşează
cîte o masă M, iar în capetele B şi B' ctte o masă m. Să se determine poziţia
unde trebuie aşezată o masă m1, astfel ca axa O să nu fie acţionată de forţele
de inerţie. Masele M, m, m1 se vor considera punctuale.
Al. Stoenescu, G. M. vol. XLVIII, 1942
Soluţie. (fig. I 11). Să presupunem
pentru fixarea ideilor Ma> mb.
Mişcarea circulară fiind uniformă, singu-
rele forţe de inerţie sînt cele patru forţe
de inerţie centrifugale date în figură, a
------==----4------- • căror rezultantă este îndreptată după bi-
sectoarea unghiului AOA ', mărimea sa
R fiind: R = ./i (Ma - mb) 2 în care Cu este
viteza unghiulară constantă a sistemului.
A Această rezultantă trebuie să fie echi-
librată de forţa de inerţie datorată ma-
sei m1. Rezultă deci că această forţă va
Fig. I 11 trebui să acţioneze după direcţia bisec-

444
toarei unghiului AOA ', în sensul opus rezultantei R şi să aibe aceeaşi
mărime.
Notînd cu x distanţa de la masa m1 la centrul O, va trebui să avem
m 1xw 2 = R = ./Z(Nla - mb)w 2 ,

de unde: x =-✓2 Ma - mb•

ml
Se observă că se poate obţine de asemenea o echilibrare a maselor date
aşezîndu-se pe barele OB şi OB' în B 1 şi B~ cîte o masă m1 la distanţa: OB 1 =
= OB~ = x ./2 = Ma - bm.
2 m1
I 12. Un pătrat omogen greu din care s-a scos un disc circular de rază
r, avînd centrul ilŞezat pe una din diagonale OA, poate oscila fără frecare în jurul
axei orizontale, perpendiculară pe planul pătratului în vîrful său O. Să se deter-
mine poziţia punctului P şi valoarea lui r aşa fel ca lungimea pendulului simplu
sincron să fie egală cu lungimea pendulului simptu sincron al pătratultti întreg
oscilînd în jurul aceleiaşi axe. Discuţie.
V. Vâlcovici, G. M. vol. XLVIII, 1912

Soluţie. Lungimea l' a pendulului simplu sincron referitor la un pendul

fizic este dată de formula l' = __!_,
unde am însemnat cu M masa pen-
Ml
dulului fizic, cu l distanţa centrului de greutate la axa de suspensie şi cu I
momentul de inerţie faţă de axă. Dacă notăm cu indicele 1 mărimile privind
pendulului constituit din pătratul întreg şi cu indicele 2 pe acelea privind
pendulul format din pătratul perforat, enunţul ne spune: / 1 /M1l1 = / 2/M2l2•
Avem însă: /2 = /1 - / 0, M 2I 2 = 1vf1l1 - 1tr2 x, ~:11 = 2~2 a •
unde: / 0 este momentul de inerţie al cercului din enunţ; a= latura pătratu­
lui considerat; x = OP. Am considerat masa specifică egală cu unitatea.
Ţinînd seama de valoarea 1t'T2 ( x2 + :2 ) a momentului de inerţie Ic precum
şi de şirul, condiţia din enunţ devine

2 ,./2
-3-r2ax = ,2 ( x2 + Tr2)
sau, neglijînd soluţia banală r = O,
2 ,./2 r 2
X2 - - 3 -ax + z= 0.

445
Formula precedentă ne dă pe r cînd cunoaştem pe x:

r- vi2
4 ax - 2x2.

. t.ie. p en t ru ca va1oarea 1m. r saw f'Ie rea lwa treb me

Discu, 2 ./2
. saw avem x ::s;;-
3- a.
Pe de altă parte, r nu poate întrece distanţa dela P la cea mai apropiată
latură a pătratului. Aşadar;

a) pentru x e (o, ./22 a) va trebui să avem r.:s;; ./2~

b) pentru x e ( .fi a, -2 ./2 ) b .
2 3-a va tre m sa avem r.:s;;a - .fi,•
w "'

In cazul a) înlocuind pe r prin limita sa superioară..:.. vom obţine:

2

ceea ce este imposibil, dat fiindcă limita superioară a lui x în cazul a) este
· · o so1u ţ'Ie. In cazu1 b) m1ocum
2,li a < 15
a .fi, a. D ec1· cazu1 a) nu ne dwa mc1 . d A

pe rprin limita sa superioară a - .J; vom obţine: ( x - 3 ; 2 a) (x - ~2 a);:;,: O.

Deducem, sau x" .J; a, ceea ce este imposibil, deoarece ~2 a este mai
mic decît limita inferioară ~2 a a lui x, sau x;:;,: 3 ~2 a, ceea ce este posibil
Cazul b) ne dă deci soluţii. Problema propusă are soluţii, dar numai pentru
x e ( 3 .,fi a 2 ./1. a) ·
5 ' 5
Intervalul de varia ţie al lui r va fi : r e {~ a,
5
o) ·
Se poate verifica imediat că în intervalul pentru care problema are soluţii,
r descreşte monoton de la ~ a pînă la O.
5

446
 Partea a 11„
PROBLEME DIN REVISTE
DE MATEMATIC.I
DIN STR.llNĂTATE

Introducere

Lucrarea fiind concepută ca o culegere selectivă de probleme din Gazeta

Matematică - aşa cum am subliniat de mai multe ori în comentariile făcute -
am urmărit, pe de o parte, să punem la dispoziţia cititorilor un fond deosebit
de valoros de probleme ce reprezintă contribuţia generaţiilor succesive de
matematicieni şi alţi specialişti iubitori de matema,.tică la patrimoniul spiri-
tual al poporului nostru, iar pe de altă parte să evocăm numele multora dintre
personalităţile ştiinţifice, din învăţămînt şi din producţie, care au îmbogăţit
acest fond. Este o datorie de recunoştinţă patriotică în acelaşi timp profi-
tabilă şi instructivă pentru cei ce cultivă astăzi matematica.
Această prezentare retrospectivă dezvăluie o evoluţie preţioasă a gîn-
dirii matematice româneşti concretizată în probleme pline de conţinut,
originalitate şi profunzime cărora li s-au adus soluţii sugestive, ingenioase
şi bazate pe tehnici şi metode originale. Acesta este cîştigul pe care îl poate
realiza oricine parcurge cu creionul în mînă şi cu atenţia concentrată capito-
lele ordonate metodologic începînd de la cele pregătitoare şi ajungînd la
cele desăvîrşitoare.
Gazeta Matematică se bucură pe plan internaţional de un frumos presti-
giu, fiind citită şi folosită de numeroşi pasionaţi de rezolvarea de probleme,
ca şi de profesori care urmăresc să pregătească echipele naţionale respective
pentru confruntarea fairplay a olimpiadelor internaţionale anuale. Ea ajunge
şi în mîinile unor profesori, redactori şi editori de reviste de matematici de
pretutindeni, cu care Gazeta Matematică are schimburi organizate. Astfel
de schimburi sînt deosebit de preţioase prin posibilitatea pe care o dau de a se
cunoaşte natura, conţinutul şi orientarea generală a problemelor în diverse
ţări; de asemenea ele dezvăluie adesea metode originale sau cel puţin inedite
pentru cititorul dintr-o ţară, cînd ia contact cu problemele propuse în alte
ţări. De aceea, considerăm ca un sprijin deosebit de adecvat consacrarea
părţii a II-a unei selecţii din problemele publicate în diverse reviste ştiin­
ţifice din alte ţări. Am ales în special reviste care ne vin în schimb la Gazeta
Matematică, mai puţin cunoscute matematicienilor şi în general celor care

447
cultivă probleme elementare de matematică. In ţară s-au tradus mai multe
culegeri de probleme din reviste sovietice de mare prestigiu cum este Kvant;
în particular există traduceri de culegeri de probleme date la olimpiade,
de aceea am evitat să preluăm lucrările existente. Revistele străine cultivă
cu predilecţie aplicaţiile matematicii, publicînd probleme de modelare mateam-
tică în diverse domenii ale ştiinţei. Am ţinut să punem pe cititor în
cunoştinţă de acest aspect mai puţin cultivat la noi, în ultimele decenii,
dar care era promovat cu competenţă şi simpatie în Gazeta Matematică
din primele decenii ale secolului nostru. Modelarea matematică este o ramură
de excepţional interes şi de o indiscutabilă actualitate şi considerăm că ea
trebuie dezvoltată odată cu etapele succesive ale învăţămîntului matematic,
îndeosebi în ţara noastră, unde liceele au caracter de specialitate industrială,
economică, sanitară sau artistică, alături de cele de matematică. De aceea,
am considerat instructiv să reunim într-un capitol special, cap. XI, proble-
mele cu caracter aplicativ, cap. XII fiind rezervat problemelor cu caracter
teoretic.

448
 Capitolul XI

PROBLEME INTERDISCIPLINARE
CU SOLUŢil APLICATIVE (SA)

Introducere

O incursiune în textul acestei părţi ne conduce imediat la secţiunea de

teoria numerelor care însă este completată cu probleme ale căror soluţii
folosesc celebrul „principiu al lui Diricklet", sau „principiul cutiei", altele, o
extensiune a acestuia sub titulatura de „principiu ·extrema.I". Le vom găsi.
de exemplu în (SA 7.) cu caracter teoretic, în (SA8.) cu caracter aplicativ la orga-
nizarea unui concurs de şah, în (SAlO.) unde principiul cutiei se aplică unui
şir infinit de numere naturale, apoi în (SA6.) unde principiul extrema! este
aplicat unei probleme de organizare a unei reţele de drumuri între mai multe
gospodării, în (SA9.), unde principiul extrema! rezolvă o problemă cu caracter
topologic.
Ecuaţii diofantice apar în (SAL) şi (SA2.) sub formă teoretică, în (SA12.)
sub formă aplicativă. Problema (SA16.) este concepută de noi ca generali-
zare a unei probleme în care se aplică principiul cutiei pentru x = 100 şi
q = 10, publicate într-una din revistele străine.
O atenţie specială s-a acordat problemelor de teoria mulţimilor sub
forma elementară şi cu caracter aplicativ, toate selecţionate din proiectul
britanic de reformă a învăţămîntului secundar, publicate în 1962 în manuale
ale elevului, cu indicaţii sumare de rezolvare în manualele profesorului.
Este remarcabil faptul că prin raţionamente şi reprezentări elementare se pot
rezolva probleme atractive ca (SA20.), care cer procentul locuitorilor unui
oraş care vorbesc ambele limbi, franceză şi germană. De asemenea (SA17) cere
numărul femeilor care merg la teatru dintr-un grup de 120 persoane de ambele
sexe, iar (SA18.) extrage din „Alice în ţara minunilor" o amuzantă statistică
a combatanţilor unei bătălii în care s-au pierdut ochi, braţe, picioare şi dinţi.

lZ9 - Probleme din Gazeta Matematici - cd. 11.JV 449

 In secţiunea consacrată teoriei probabilităţilor şi matematicilor aplicate,
problema(SA19) arată cum observaţii elementare pot evita elaborări anevo-
ioase, ceea ce permite extensiuni la cazuri cu numeroase evenimente; (SA20)
este o problemă de societate. Interesantă este (SA28) care priveşte, de ase-
menea, relaţii sociale şi (SA30.) referitoare la o competiţie sportivă. Problema
(SA32) a lui Gnedenko ca şi (SA24), arată cît de importantă este gîndirea pro-
babilistă în problemele vieţii cotidiene şi în acelaşi timp valoarea investi-
gativă a acestei gîndiri.
Problema (SA26) studiază mişcarea unei particule de-a lungul unei
linii l, sub 3;cţiunea unei forţe îndreptate spre un punct O al lui l. In aparenţă
uşoare, cerinţele enunţului ne conduc în planul fazelor, unde perioada implică
folosirea unei integrale euleriene, iar ~is~uţia cazurilor frontale implică
folosirea valorii principale Cauchy. Problema (SA27), de cîntărire a unor
monezi, dintre care una este falsă, impune fp,losirea uneilogici bivalente foarte
severă în lipsa unei formalizări, care ea însăşi este o problemă.
SA 1. Să se determine toate triunghiurile cu lungimile laturilor numere
naturale, al căror perimetru este ten numiir egal cu numărul ce reprezintă dttblul
ariei triunghiuliti.
R. R. P!zelps, A. M. M., voi. 63, nr. 1, 1956

Soluţie. Fie A aria unui astfel de triunghi dată prin formula lui Heron:
A2 = P(P - a) (P - b) (P - c) (1)
unde a~ b ~ c sînt lungimile laturilor triunghiului, iar p semiperimetrul
său. Din ipoteză avem

2p = a + b+ c= 2A, deci p = A. (2)

Ţinîud cont de relaţia (2), relaţia (1) devine
A = (A - a).(A - b)(A - c) = xyz, unde x = A - a, y = A - b,
z=A-c şi x;;>,,y;;>,,z>O. (3)
Rezultă deci
x:+ y +z= xyz (4)
~au
y(yz - 1) ~x(yz - 1) = y + z,e,;2y.
Din prima ,Şi din ultima inegalitate rezultă

yz ~ 3, deci zll ~yz:;;; 3, adică z = 1.

Din (4) avem
2
y(x - 1) = 1 + x sau y = 1 + ---•
(x - 1\

450
Pentru ca y să fie număr natural nenul trebuie ca x - 1 = 1 ·sau x - 1 = 2,
adică x = 2 sau x = 3. Pentru x = 2 rezultă y = 3. Pentru x = 3 avem
y = 2. Soluţia care satisface şi inegalitatea (3) este x = 3, y = 2 şi z = 1.
Cum A = 6 rezultă a = 6 - 3 = 3, b = 6 - 2 __: 4 şi c = 6 - 1 = 5.
Condiţia cerută de problemă este satisfăcută deci _numai de triunghiul
cu laturile 3, 4 şi 5.
Observaţie. în enunţul iniţial al autorului triunghiul care îndeplineşte
condiţia de mai înainte este numit triunghi perfect datorită analogiei cu
numerele perfecte, care au suma divizorilor egală cu numărul dat.
SA 2. Să se deter1m:ne toate soluţiile în numere întregi nenule ale ernaţfri
diofantice (x2 + y)(x + y 2) = (x - y) 3 •
R. J. Strocker, Nieuw Archief voor Wiskunde, voi. 28, nr. 1/1980
Soluţie. Ecuaţia dată se mai poate scrie
2y 2 + (x 2 - 3x)y + 3x2 + x = O (1)
(s-a simplificat prin y =I: O).
Pentru ca ecuaţia (1) să aibă soluţii numere întregi, trebuie ca discrimi-
nantul ei x(x +
1) 2 (x - 8) să fie pfttratul unui număr întreg: Acest lucru se
întîmplă cînd
xlx - 8) = z2 (z număr întreg nenul) sau (x - 4) 2 = z2 +·16.
"{Jrmează deci că z =
O sau z = 3 sau z = -3. Prin urmare x e {8, ....,...1, Q}.
Deci ecuaţia datft va avea următoarele soluţii (x, y): ·
(-1, -1), (8, -10), (9, -6) şi (9, -21).
,. . ' ,. i '
SA3. Fie A,.=E(-1?-1 k(lt+ 1) şi B,.=EEk, unden, k,ieN*.
11=1 •-111=1

a) Să se determine valorile lui n pentru cat'e · 2A„ este un pâtrat

perfect. .
b) Să se determine valorile lui n pentt'u ca,-e I A„ t/2 este produsul a douc'i
numere naturale consecutive nenule.
c) Pentru ce valori natut'ale nenule ale liti n-, I A„ I divide B.?
H. T. Freitag, Fib, Quart, voi. 21, n:i-. l:/1983
Soluţie. Să calculăm pe A„ în funcţie de paritatea lui 11. Fie deci n = 2111,
m E N*. Atunci rez11ltă
2m 2m 2m
Azm = E (-1)1:-l k(k + 1) = E (-1)1:-l k(li! + i) + E (- 1)k-I 1,(k + 1) =
11-1 k=l k-1
llpar=2P k impar-2P-1
m m 1n m
,aE (-1)2P-12p{2p + 1) + E
p~,I P-1
(-1) 2P-2 (2p - 1) 2p = -(Ep2-.2Ep +
.P-1 P=I
"' "' ·.,. m(m·+t)' · i;·
+4EP2-2EP=-4EP=-4 · =-2m(m+l). (1)
p-1 P=I p-1 2.
Asemănă tor rezultă

A2,n_ 1 = 2m2• (2)

Calculînd pe B,., rezultă

B,. = t t =t
i=I k=I
k
i=I
i(i +
2
l) l ~ .2
2 i=l
1~.
+-4-11,=
-L...J1,
2 i=l

= _!_. n(n + 1) (2n + 1) + _!_ n(n + 1) =

2 6 2 2

=: n(n+l)en:1+ l)=~(n+ l~(n+2)_ (3)

a) Rezultă că 2A„ este un pătrat perfect, cînd n este un număr natural

impar (a se vedea (1) şi (2)).
b) I A„ j/2 este produsul a doi întregi pozitivi consecutivi, cînd n este un
număr natural par.
c) Din relaţiile (2) şi (3) rezultă că A 2m-I nu divide B 2m-1 pentru m > 1.
Pentru n număr natural par avem B 2m = 2m (2m + 1)/3.
Observăm că B 2m este divizibil prin A 2m = 2m(m + 1) dacă (2m + 1)/3
este un număr întreg, deci cînd m = l(mod (3) sau echivalent, atunci
cînd n = 2 (mod 6). ·

SA 4. Să se determine explicit termenul general al şirttlui dat de formula

de ,ecu,enţă

a„+2 -- a,.+1 v"1 - a,.2 + a„ v'/1 - 2

a,.+ 1, (n 11,T*) ,
e !~
unde a 1 , a 2 E (O, 1), folosind numerele lui Fibonacci.
M. BP.noze, Fib. Quart., vol. 2'1, nr. 1/1983

Soluţie. Fie a 1 = sin A, a 2 = sin B, unde A, B e (O, ; ) Urmează, deci

a3 = sin (A + B):= sin (AF 1 + BF 2)

şi :
a4 - ·sin (A + 2B)]= sin (AF2 + BF3),
F 1= 1, F 8= 1, F 1 =2, fiind considerate ca numere din şirul Fibonacci. Să arătăm

prin inducţie că pentru n > 1 avem următoarea egalitate ce depinde de n:

a.+ 2 = sin (AF,. + BF,.+1).

452
În ipoteza că relaţia este adevărată pentru n, vom avea
an+a = an+2 ✓ 1- a!+ 2 + an+l ✓ 1 - a!+2 = sin (AF,. + BFn+1) cos (AFn„1 +
+ BFn) +sin (AFn„1 + BFn) cos (AFn + BF,.+1~ =
= sin [A(F +F...1) + B(F,. +F11+1)] = sin (ÂFn+ 1 + BF11+2).
11

Deci proprietatea presupusă se păstrează pentru n + 1 şi în baza induc-

matematice este adevărată pentfu orice n < 1.
ţiei

SA 5. Fie p ;;., 3 un număr prim. Pentru fiecare k e {1, 2, ... , p - 1}

se noteazăcu a"" restul împărţirii lui kP prin pz. Să se arate că a1 + a2 + ... +
ps-p2
+ap„1 = 2 •
Kvcmt, nr. 2/1978
Soluţie. Fie k e {1, 2, ... , p - 1} fixat. Din teorema împărţirii cu rest
avem
(1)
Dar nu putem avea at = O, căci atunci ar rezulta kP = .111.p'', decip ar divide kP;
cum p este prim, rezultă că p ar divide k, contradicţie. Aşadar,
0<at<P2. (2)
în mod analog vom avea
(P- k)P = .JllP2 + a'Jl-t• (3)
unde O < aP-t > pz. (4)
Avem (P- k)P = p11 - qpP-1k + ... + (-ty,- 1 q- 1_pAP- 1 + (- l)PkP =
= Jllp 2 - k11, deci kP + (1>- k)P = ../li.jr.
Atunci, adunînd egalităţile (1) şi (3), obţinem

JllP 2 = JllP 2 + a"/& + ap„"J&, d@Ci a1 + k'J}-"/& = .111.p2 • (5)

Adunînd (2) şi (4) obţinem O< a,, + a11„"J& < 2p2 şi atunci pentru ca (5) să
fie satisfăcută, trebuie ca
ak + a'll-"J& = p 2• (6)
Scriind relaţia (6) pentru k = 1, 2, ... , P- 1 şi însumînd egalităţile găsite,
obţinem 2(a 1 +
a2 + ... + a'll_1 ) = P2 (P- 1), adică tocmai relaţia din enun-
ţul problemei.

SA 6. Pe un teritoriu plan. sînt fixate 2n puncte, dintre care nu există

3 coliniare. Punctele mulţimii G = {G1 , G2, ... , Gn} reprezintă gospodării, iar
punctele mulţimii F = {F 1 , F 2, ... , F 11}, fîntîni. De la fiecare .gospodărie trebuie

453
să se construiască un drum drept pînă la una dintre fîntîni. Să se arate că ori-
cum ar fi aşezate gospodăriile şi fîntînile, se pot determina drumurile în aşa
fel încît două oarecare să nu se intersecteze.
M. U. Vol. 25, nr. 1/1979
Soluţie. În f~nd, problema c~re să se realizeze o bijecţie q,: G-+ F cu
proprietatea ca segmentele IG,cp(G,) I să nu se intersecteze două cîte două.
).fulţimea {I Giq,(G,) I, i = 1, 2, ... , n} constituie un sistem de drumuri. Per-
mutind în toate modurile imaginile cp(G,) obţinem n I bijecţii posibile, fiecare
determinînd un sistem posibil de drumuri. Dacă dintre acestea alegem unul
pentru care suma tuturor celor n distanţe !! G,Ft li este minimă (ceea ce este
posibil, deoarece .există un număr finit de bijecţii), acesta corespunde cerin-
ţei din enunţ. Într-adevăr, fie IG,F1 I şi IGkF1 I două drumuri din sistemul
minimal. Printre cele patru puncte nefiind trei coliniare, deducem că G,GkF1F,
este un pati;ulater care poate fi convex sau concav. Dacă acesta este concav,
oricum ar fi aşezate vîrfurile, diagonalele nu se intersectează, deci oricare
două din cele· patnf' vîrfuri pot fi G,, Gk şi celelalte două F 1, F 1• Unind G,
cu F 1 şi G1c cu F 1 avem două drumuri care nu se intersectează. Dacă G,G1cF1F,
este convex şi I G,FJ I, I G„F1 I sînt laturi, avem din nou două drumuri care
nu se intersectează. D,acă însă IG,F1 I şi IG,.F1 I sînt diagonale, ele se _vor
intersecta. însă Yntr-uh patrulater convex suma lungimilor celor două dia-
gonale este mai mare decît si1ma lungimilor a două laturi opuse (rezultă
imediat luînd punctul O de intersecţie al diagonalelor ca vîrf comun a două
triunghiuri formate cu segmentele de diagonale şi cele două laturi opuse).
În consecinţă, daci unim G, cu F 1 şi Gk cu F 1, avem un drum total mai scurt
decît cel presupus minimal şi aceasta ,contrazice caracterul minimal al siste-
mului considerat. Deci în acest sistem minimal ri.u pot exista două drumuri
ce se intersectează.
Comentarii. a) În rezolvare s-a aplicat principiul extremal (a se vedea
problema SA 9), soluţia noastră luînd în consideraţie şi cazul patrulaterelor
concave, care pot apărea într-o configuraţie generală. De asemenea, s-a ţinut
seama de caracterul aleator al distribuţiei gospodăriilo_r şi fîntînilor. La prima
vedere s-ar impune criteriul de minimalitate a distanţelor gospodărie - fîn-
tînă, dar config,\lraţia pe teren poate infirma criteriul, de exemplu, dacă
n - 1 perechi de puncte pot fi unite prin segmente paralele de lungimi egale,
iar ultima pereche poate fi unită numai printr-un segment, care intersectează
cel puţin unul din aceste drumuri.
b) Problema poate fi rezolvată şi prin inducţie completă prin acelaşi
procedeu al înlocuirii a două drumuri care se intersectează ca diagonale ale
unui patrulater convex prin două laturi ale acestuia, permutînd imaginile
fin tînilor.
c) De aceeaşi natură este şi următoarea problemă pe care o încredinţăm
cititorilor.
Să sţ arate că fiecare poliedru convex are cel puţin două feţe cu acelaşi
ttttmâr de mucltii.

454
 SA 7. Fie O < n, ~ 100, i = 1, 2, ... , 10, zece numere nafiurale clife'Yite;
Să se demonstreze că mulţimea· S = {n1 , n 2 , ••• , n 10} conţine două siibmtelţiml
disjuncte ale căror elemente ai, aceeaşi sumă.
Ontario Math. Bui!, voi. 15, nr. 1/197
Soluţie. Numărul submulţimilor nevide ale lui S este 21° - 1 = 1023.
Elementele acestei submulţimi fiind numere de la 1 la 100 şi submulţimile
avînd cel puţin un element şi cel mult 10, suma acestor elemente variază
de la 1 la 91 + 92 + ... + 99 + 100 = 995 < 1023. Prin urmare, aplicînd
principiul cutiei vor exista cel puţin două submulţimi avînd acelaşi număr
ca sumă a elementelor. Fie A şi B două astfel de mulţimi. Ele nu sînt însă în
general disjuncte, dar dacă luăm A"-(A n B) şi B"-(A nB) acestea Yor fi
disjuncte şi vor avea din nou aceeaşi sumă a elementelor.
Comentarii. Problema este o aplicaţie a principiului cutiei. Putem chiar
estima numărul submulţimilor care au aceeaşi sumă a elementelor aplicînd
o bijecţie între {1, 2, ... , 955} şi rp(S). Rămî-n 1023 - 955 = 68 submulţimi
care nu sînt imagini şi care deci au aceeaşi sumă a elementelor ca unele dintre
submulţimile codomeniului bijecţiei.
Problema poate fi generalizată.
SA 8. Un maestru de şali are încă 77 zile pentru a se pregăti în vederea
ttniti concurs. De aceea îşi propune să joace în fiecare zi cel puţin o partidă,
dar tn total cel mult 132 partide. Să se arate că există un şir de zile. consecutive
în care va juca în total 21 partide.
M. U. voi. 25, nr. 1/1979
SoluP.e, Notăm cu a, numărul de partide jucate pînă în cea de a i zi
inclusiv. In conformitat~ cu condiţiile autoimpuse vom avea inegalităţile
1 ~ a 1 < a 2 •.• < a 77 ~ 132.
Adăugind peste tot 21, şirul de inegalităţi devine 22~a1 + 21<a2 +
+ 21 < ... < a 17 + 21 ~ 153.
Şirul a 1 , a 2 , ••• , a, 7 , a 1 + 21, a 2 + 21 1 ••• , a 77 + 21 conţine 154 numere
naturale cuprinse între 1 şi 153. în consecinţă, cel puţin dou4 dintre ele tre-
buie să fie egale. Acestea trebuie să se găsească primul în prima jumătate,
cel de al doilea, în cea de a doua jumătate a şirului complet, din cauză că
fiecare semişir este monoton crescător, deci nu ar putea conţine două ele-
mente egale. Există deci doi indici i şi j astfel încît a,= ai+ 21, nume-
rele a, şi ai fiind din primul semişir. In consecinţă, din ziua j + 1 şi pînă
în ziua i inclusiv va juca în total 21 partide. '
Comentarii. ln rezolvarea acestei probleme s-a aplicat aşa numitul „prin•
cipiu al cutiei" formulat de Dir~chlet şi aplicat în teoria numerelor. într-o
formă concretă modelatoare şi sugestivă principiul poate fi ilustrat prin
faptul că „dacă n + 1 perle sînt puse în 11, cutii, atunci cel puţin una dintre
cutii va conţine mai mult decît o perlă". Articolul semnat de prof. A. En:gel
~i H. Sewerin îi acordă calitatea de a conduce la re:zolvarea unui număr neaştep-

455
tat de mare de probleme şi de a fi o afirmaţie implicită de existenţă, dar nu
dă nici un ajutor pentru a se găsi un sertar cu un conţinut multiplu. De exem-
plu, în cazul problemei rewlvate. s-a procedat în aşa fel încît să existe 154
numere naturale cuprinse între) şi 153, în 153 sertare, deci cel puţin într-un
sertar trebuie să existe două numere egale. Construcţia şirului este astfel
făcută încît unul dintre numere face parte din. prima categorie, pe cînd celă­
lalt, din cea de a doua categorie, ceea ce permite ca aducîndu-1 şi pe al doilea
în şirul iniţial să se pună în evidenţă diferenţa de 21 partide, care au fost
jucate între ziua dată de primul şi ziua dată de cel cl.e al doilea număr. Evi-
dent că procedeul poate fi imitat şi extins în diverse moduri, la dispoziţia
şi imaginaţia cititorului, care i-a desprins tehnica şi semnificaţia.

SA 9. lntr-un plan P sînt date n puncte. Fiecare trei puncte dintre acestea
jormează un triunghi cu aria ~ 1. Să se arate că toate cele n puncte. sînt cuprinse
într-un triunghi cu aria ..;; 4.
M. U. vol. 25, nr. 1/ 1979

Soluţie. Se pot forma C! triunghiuri, unele eventual de arie nulă. Fie

ABC unul din triunghiurile cu aria maximă S ~ 1. Ducînd prin A, B, C
paralele la laturile lui ABC se formează triunghiul A 1B 1C1 cu ariaS1 = 4S ~ 4.
Acest triunghi conţine toate cele n puncte. într-adevăr, dacă un punct P
din cele n· puncte ar fi exterior lui A 1B 1Ci, el s-ar găsi cel puţin într-unul
dintre semiplanele determinate de dreptele-suport ale laturilor acestuia care
nu include triunghiul ABC.
Fie, de exemplu, B 1C1 această dreaptăr atunci ţinem cont că BC IIB 1C1
şi triunghiul PBC are vîrful P în afara lui A 1 B 1C1 • In aceste conditii aria
lui PBC este mai mare ca S, fiindcă toate triunghiurile cu baza I BC I şi de
arie S au vîrful pe B 1C1 • Această constatare contrazice faptul că S este aria
maximă a triunghiurilor formate cu 3 din cele n puncte.
Comentarii. Problema are caracter topologic şi calitativ. Măsura ariilor
este folosită numai pentru a se stabili apartenenţa întregului sistem de puncte
la o mulţime definită printr-un triunghi. Rezolvarea ei face apel, cum atrage
atenţia prof. A. Engel, autorul articolului „Principiul extremal ca principiu
euristic tn rezolvarea problemelor", la acest principiu, care recomandă luarea
în consideraţie a unui element extrema! al mulţimii, care formează obiectul
problemei. Aici, fiindcă triunghiurile erau caracterizate prin ariile lor, prin-
cipiul indica alegerea celui de arie maximă, întrucît cerinţa era ca :runctele
să fie cuprinse într-un triunghi de arie cel mult egală cu o arie dată. în cazul
în care apar mai multe elemente extremale, nu se poate indica alegerea unuia
anumit şi, în general, este tot atît de potrivit să se aleagă oricare dintre ele
pentru desfăşurarea strategiilor de rezolvare. Caracterul euristic al acestui
principiu se manifestă în faptul că nu este justificat decît de eficienţa lui,
care se dovedeşte în practică adesea în probleme, care prezintă o complexi-
tate, care împiedică orice posibilitate de a discerne un drum cu un punct de

456
plecare determinat şi cu etape ce pot fi stabilite în mod unic, sau cel puţin
prin eliminarea justificată a unor variante fără perspective. Principiul extre-
ma! conduce de obicei la rezolvări de probleme spectaculoase, care la prima
vederi! par inabordabile.
SA 10. Se construieşte un şir {an} pornind de la un întreg pozitiv_ iniţial a0
şi se efect·uează alternativ următoarele două operaţii:
a) se face suma cifrelor termenului a1 ;
b) se ridică la puterea k ~ 2, unde k este im întreg dat, începîndu-se fie
teu operaţia a) ,fie cu b). Să se arate că orice astfel de şir {an} este ciclic.
Ontario Math. Bull, voi. 15, nr. 1/1979

Soluţie. Avînd dreptul de a începe cu oricare dintre operaţiile a) sau b),

'VOm porni cu b), fără a impieta asupra generalităţii, fiindcă dacă aplicăm
~niţial a), formînd pe a 1 , vom putea începe cu acesta ca iniţial, fiind de data
;aceasta obligaţi să aplicăm b). Fie m > O ·un întreg astfel încît a 0 < 10m
•.ş1· 9k < - - · U n as tf e1 d e mtreg
lOm • . exista
· pentru once a 0 > O ş1· once
v · k > O,
•

m
-0r1c1t V l Q'I' este f unc ţ·1e crescav t oare d e p ş1. li m -
' d. e mare ar f"1 a 0 ş1. k , f..und ca-- 10=
" oo .
p ~~p
Vom arăta că pentru orice p ~ O vom avea a2 P < 10m. într-adevăr, pentru
p = O, a 0 < 10"' prin alegerea lui m. Vom raţiona prin inducţie: să presupu-
nem a2 P < 10"'. Cum 2p este par, pentru formarea lui a 2P+2 vom aplica b),
,deci a2 i>+1 = (a 2p)k < tok"'. Pentru a forma pe a 2P-l-2 va trebui să aplicăm
lui a 2P+ 1 operaţia a), deci să efectuăm suma cifrelor lui a 2,,+i• Scriindu-l
iîn baza 10, va avea cel mult km cifre, fiecare dintre acestea fiind cel mult
-egală cu 9. Deci, notînd cu l,. O ~ i ~ km - l cifrele acestei scrieri (unele
km-1 km-1
pot fi nule), avem aZP-1- 1 = E l, 10' ~ 9 E IOi = 99 ... 99.

-
~-o •=l km cifre.
Vom avea aşadar: a 221+1 ~ 9 + 9 + ... + 9 = 9 km~ 10"', deci proprie.:.
km ori
1:atea este generală. Şirul {an} fiind infinit prin modul în care este construit
;Şi fiind format din numere naturale toate mărginite superior de 10"', prin
.:aplicarea principiului cutiei rezultă că trebuie să existe cel puţin doi indici
.P1 < P2 astfel încît a2P, = a 2:,,,• Dar aceasta arată că operaţia b) va acţiona
asupra ambilor termeni, conducînd la aceleaşi rezultate, deci şirul va deveni
,ciclic cu perioada 2(P2 - P1).
Comentarii. Problema este o aplicaţie a principiului cutiei asupra unui
;şir infinit în care termenii sînt numere naturale şi orice secţiune în şir este
considerată ca mulţime a valorilor termenilor, finită. Deci prin stabilirea
-unei margini superioare a termenilor obţinem o submulţime finită, căreia i se
poate aplica principiul cutiei.

457
 SA 11. Fiin:l date n numere întregi a1 , a2 , nu în mod 11ccc.rnr diferite
există totdeauna o sttbmulţime a acestei mulţimi _de numere, cit proprietatea
că suma etrmentelor sale este divizibilă prin n.
P. ErăiS~ M. U. vol. 25, nr. 1

numerele întregi s" = a 1 + a 2 + ... + v,:(k= 1, ... , n).

Soluţie. Considerăm
Dacă unul dintre ele este divizibil prin n, problema este rezolvată. Dacă nu,
resturile împărţirii lor prin n sînt toate nenule. Ori, există numai n - 1
resturi (mod n) diferite de zero. 1n acest caz două dintre numerele s" trebuie
să dea resturi egale.
Fie s1' şi sa cu p < q cele două numere. Avem
s0 = s1' (mod n), de unde s, - s1' = a.P+ 1 + ... + aa = O (mod n).
Ori, aceasta arată că {a1'+l• ap+Z• ••• , an} este o parte nevidă a şirului dat, cu
proprietatea cerută.
Comentarii. S-a aplicat principiul cutiei construindu-se o mulţime cu n
elemente dintre care numai n-1 pot fi distincte, de unde concluzia că există
două egale, în speţă două resturi (mod n).
Demonstraţia pune în lumină o remarcabilă proprietate cu numeroase
posibilităţi de aplicaţii în teoria numerelor, în teoria grupurilor, ca şi în alte
domenii în care intervin mulţimi finite. Ea este în plus susceptibilă de genera-
lizări fecunde, de exemplu, la cazuri în care din n elemente numai n - m
pot fi diferite.
SA 12. lntr-un magazin, în U.R.S.S., un cumpărător face cumpărături de
190 ritble şi are pentru achitat această sumă numai hîrtii de JO ruble, iar casierul
nu are, pentru rest, decît hîrtii de 50 ruble. Cum se poate achita suma, în cîte
moduri şi care este soluţia?
Mathematique et pedagogie, nr. 38/ 1982
Soluţie. Notăm cu x numărul de hîrtii de SO ruble pe care intenţionează
cumpărătorul să le dea casierului şi cu y numărul de hîrtii de 50 ruble pe
care le poate da casierul ca rest. Vom avea
19 + 5y 1 + 2v
80x-50y= 190 ~ X = - - - = 6+y+ ~.
B 3
. . 1 + 2y . d . St - 1
Cum x trebuie să fie î_ntreg pozitiv notăm - - - = t ş1 ec1 ,, = - - =
3 ~ 3
t-1 t-1 .
= t +- - cut= întreg.Punem---= u, deci t = 2u + 1 cu u =
2 2
= întreg. Deducem imediat y = 1 + 3u, x = 8 + 5u cu 1 + 3u~0,8 +
+ 5u > O de unde u
•
~ - ..!_
3
, u > - _!_
j
şi cum 1t = întreg, valorile lui u

458
acceptabile vor fi u = O, 1, 2, ... ,. Acestora le corespund o infinitate de
moduri de plată:

x = 8, y = 1 sau x = 13, y = 4 sau x = 18, y = 1, ... ,.

Deci plata se poate face, iar soluţia optimă este cea în care se foloseşte cel
mai mic număr de hîrtii de 30 şi 50 ruble, adică x = 8, y = 1.
Comentarii. Problema este evident o aplicaţie a rezolvării ecuaţiei diofan-
tice ax + by = c cu a, b, c numere întregi, care admite o infinitate de soluţii
cînd a şi b sînt prime între ele sau, în general, cînd c.m.m.d.c. al lui a şi b
divide pe c. Ecuaţiile diofantice ridică probleme delicate, putînd avea sau
nu soluţii, în număr finit sau ip.finit, cînd au soluţii. Exemplul următor din
aceeaşi revistă este instructiv:
Dimensiunile unui dreptunghi sînt măsurate în numere naturale. Există
astfel de dreptunghiuri în care perimetrul şi aria să aibă ca măsuri acelaşi număr~
Dacă x ~i y sînt dimensiunile dreptunghiului, ecuaţia problemei va fi

2(x + y) = xy, de unde x = Zy = 2 + 4 cu y - 2> O divizor al

y-2 y-2
lui 4. Rezultă uşor că y = 3, x = 6; y = 4, x,= 4 şi y =6, x = 8 sînt sin-
gurele soluţii admisibible. Din punct de vedere geometric, avem două dreptun-
ghiuri cu aceleaşi dimensiuni permutate între ele şi un pătrat, ceea ce se
explidi prin simetria ecuaţiei.
SA 13. Fie a 1, a 2 , ... un şir infinit crescător de numere naturale. Să se
arate că o infinitate de numere am din acest şir pot fi puse sub forma am = xaP +
+ yaa cu x, y numere naturale determinate şi p :/=q.
A XVII-a Olimpiadă internaţională,de matematică/i975 M. U. voi. 25, nr. 1

Soluţie. Putem presupune oricînd a 1 ;;;,. 1, deci a 2 ;;. 2 etc. Fie a, cu

j > l un element al şirului. Împărţind ceilalţi termeni prin a,. vor exista
a1 - 1 resturi mod a,. Cum şirul are o infinitate de termeni, va exista cel
puţin o astfel de clasă de resturi în care se cuprinde o infinitate de termeni am.
Cum şirul este mărginit inferior de a1 , va exista în această clasă un cel mai
mic număr aP. Scriind am=aP (mod a1), această relaţie este echivalentă cu
am = "P + ya, = 1 • aI> + ya, = xaP + ya, cu x = 1, y ;;;,. 1.
Astfel toate condiţiile sînt îndeplinite şi problema este rezolvată.
Comentarii. ln soluţia prezentată în M.U. se alege a,= a2 ca fiind cel
mai mic termen al şirului, sigur diferit de 1. Această precauţie nu este indis-
pensabilă, fiindcă neglijînd o secţiune iniţială finită din şir, raţionamentul
rămîne valabil.
Observăm că metoda de rezolvare implică aplicarea principiului cutiei
unei mulţimi infinite, care trebuie să intre într-un număr finit de cutii.

459
 SA 14. Să se calculeze suma tuturor numerelor mai mari decît 10 OOO,
formate numai cu cifre impare şi fără ca u,na din cifre să se repete într-unul
din numere.
Ontario Sec. School Math. Bull. vol. 19, nr. 3/1983
Soluţie. Un astfel de număr este 13 579 şi toate celelalte se obţin prin
permutarea tuturor acestor cifre. Ori, numărul permutărilor de 5 obiecte
este 5 ! = 120, iar fiecare cifră va apărea în fiecare număr în diferite poziţii.
Fie C e {1, 3, 5, 7, 9} una din aceste cifre. Cînd se află în poziţia întîi con•
tribuţia ei la sumă va fi de forma COOOO. Dar în această poziţie C se va găsi
în 4 ! = 24 numere, fiindcă celelalte ocupă permutări de 4 obiecte ca locuri.
Deci, contribuţia lui C în prima poziţie va fi 24 X COOOO. În a doua poziţie,
un raţionament analog conduce la contribuţia 24 X OCOOO etc. în total con-
tribuţia lui C la sumă va fi:

24(COOOO + COOO + COO +CO+ C) = 24 C(lllll).

Dînd lui C valorile 1, 3, 5, 7, 9 şi însumînd, vom avea ca sumă

24( 1 + 3 + 5 + 7 + 9) X 11111 = 600 X 11111 = 6 666 600.

Comentarii. Problema este de aritmetică elementară, folosind totuşi

noţiuni de combinatorică. Ea poate fi folosită ca sursă pentru numeroase
alte probleme.
SA 15. Fiind dat numărul 4444m 4 în baza 10, fie A suma tuturor cifre-
lor sale şi B suma cifrelor lui A. Să se tletermine si,ma cifrelor lui B.
Parabola, voi. 11, nr. 3/197S

Soluţie. Strategia de rezolvare se bazează pe faptul că suma cifrelou

unui număr este congruentă cu numărul însuşi mod 9. Cu alte cuvinte, împăr­
tind pe A cu 9 vom avea acelaşi rest ca şi în împărţirea lui B cu 9. Deci.~
dacă C este suma cifrelor lui B, vom avea
(1)
Pentru evaluarea lui A este necesar să estimăm întîi numărul de cifre
ale numărului dat:
N = 44444444 < 10 0004444 = (104)4444 = 1017 77s __
Acesta va avea mai puţin de 17 777 cifre. Cum maximul numerelor de o
cifră este 9, o estimare va fi

A < 9x 17 776 < 199 999 şi deci B < 46.

Pentru o mai bună evaluare, observăm că 4444=7 (mod 9), deci
N .;._ 44444444= 74444 5 73xt•481+t = (78)1481. 7 (rriod 9);

460
dar cum 73 = 343s 1 (mod 9), vom scrie în continuare
N =l1 48 l. =
7 7 (mod 9).
Astfel în baza relaţiilor (1):
NsAsBsCs7 (mod 9)
şi cum B < 46, vom avea max C = 12, corespunzător lui B = B9, a cărui
sumă a cifrelor este cea mai mare. Cum însă Cs7 (mod 9), va trebui să
avem C = 7.
Comentarii. Raţionamentul urmat în problemă este susceptibil de gene-
ralizări. Teoretic se poate aplica unui număr de forma n, dacă se cunoaşte
numărul de cifre şi restul împărţirii cu 9. De asemenea, se pot concepe diverse
variaţii pe aceeaşi temă. In orice caz este un raţionament elegant aplicat unei
probleme în care o tratare directă ar însemna o simplă înşirare de calcule
uriaşe cu un rezultat modest faţă de efortul făcut, efort, dealtfel, lipsit de
merite deosebite.
SA.16. Fie {1, 2, ... , n} mulţimea primelor n numere naturale. Să se arate
că se poate determina un număr natural q~n minimal, astfel încît_orice parte
S = {P1 , P2 , ••• , P1} a acesteia, avînd q elemente distincte O < p, ~ n, să conţină
două submulţimi disjuncte ale căror elemente să aibă aceeaşi sumă.
Acad. Nii;olu Teodoresi;u,
Soluţie. Evident q > 2, fiindcă orice mulţime {p,, P,} cu două elemente
are trei sub~ulţimi nevide: {P,}., {Pl} şi {p,, P,} dacă p, =l=P,, şi se vede că
P, + P, =I= P,, iar P, + P, =l=P, (fnndca p,, P, =/=O). Pentru q = B se pot da
exemple de mulţimi {P,, p,, A} avînd p, =l=P, =I= P-.: =l=P, şi conţinînd submulţimi
de elemente cu aceeaşi sumă. De exemplu {1, 3, 4} are {1, 3} şi {4} ca sub-
mulţimi disjuncte ale căror elemente au aceeaşi sumă. !nsă se pot da nume-
roase exemple de submulţimi cu trei elemente, dacă n > B, în care nu vor
exista astfel de submulţimi. Este suficient să luăm {1, 8, 5} ca exemplu, care
nu are două părţi cu elemente avînd aceeaşi sumă. Semmficaţia termenului
.,minimal" este: cel mai mic cardinal astfel încît orice mulţime {p1 , p,., ... , Pe}
extrasă din {1, 2, ... , n} să aibă proprietatea cerută. !ntr-adevăr, dacă un q
a•fost determinat şi q < n, este suficient să adăugăm un element P,+1 mul-
ţimii {pi, Pz, ... , Pe} pentru a avea o mulţime {Pi, Pz, ... , Pe, P,+1} care con-
ţine două submulţimi cu proprietatea ceJ;"Ută.
Într-adevăr, cele două submulţimi găsite anterior sînt incluse şi în noua
mulţime {P1 , P2 , ••• , Pq, Pe+i}• Astfel se precizează semnificaţia termenului
„minimal" ca atribut al cardinalului q: trebuie ca în orice mulţime
S = {p1 , p,., ... , Pe} cu q elemente, extrasă din {l, 2, ... , n}, să existe cel puţin
două submulţimi disjuncte avînd aceeaşi sumă a elementelor şi această pro-
prietate să nu aibă loc în mulţimi cu q - 1 elemente.
Dacă mulţimea Sare q elemente, ea va avea 2" - 1 submulţimi cu 1, 2, ... , q
elemente. Considerînd toate mulţimile de tip S ce pot fi extrase din {l, 2, ... , n}.

461
părţile acestora vor avea ca sume ale elementelor lor numerele naturale cuprinse
între 1 şi (n - q + 1) + (n - + 2) + ... + (n - q + q) =Ei - E j =
q
" --,
i=l J-1
= n(n + 1) _ q) (n -
(n - q + 1) q(2n - q + 1). Această ultimă sumă este
2 2 2
cea mai mare care se poate realiza în cele 20. - 1 submulţimi. Prin urmare
vom avea ca sume posibile, cel mult, toate numerele naturale cuprinse între
1 şi q(2n ~ q + 1) = qn - q( q ~ 1). Dacă numărul părţilor lui S va fi mai

mare decît qn - q(q - l), vom putea aplica principiul cutiei şi vor exista
2
cel puţin două submulţimi avînd aceeaşi sumă a elementelor. ln realitate vor
exista, desigur, atîtea mulţimi avînd două cîte două aceeaşi sumă a elemente-
lor, sumele putînd apărea de mai multe ori, cît va fi diferenţa:

2q - 1 - (qn - q(q ~ l)) > O. (1)

Problema revine la-rezolvarea inegalităţii (1) în raport cu q<(,,n. Aceasta

se pune sub forma
2fJ. q- 1 1
-+----
q 2 q
>n ( l ')

t. y
F unc,1a 2"·
= -, .. ~ •m [1 ,
d ef mita oo ) , . . pen t ru x
are un m1mm = -l ,
d envala
. .,_
x ln2
~a y , = 2„xln2-1
· ----, anu1
m• d .m aces t punct ş1. treCin
. u-se ' d dela va1·on
x2
negative la valori pozitive; funcţia devine crescătoare în intervalul [-1-, oo),
ln 2
iar minimul său este e ln 2. Pentru q = 2, inegalitatea devine 2 > n, deci
. sabs
nu "face condi"
ban;;., q = 2.. P entru q = 3, ea d evme
. 10 > n, dec1
-- . este
, . 3
satisfăcută pentru n = B, care satisface condiţia qt:;._n, deci în {1, 2, 3} tre-
buie să existe părţi cu proprietatea din enunţ. Într-adevăr, avem ca părţi
{1}, {2}, {3}, {1, 2}, {1, B}, {2, 3}, {1, 2, 3}. Dintre acestea {3} şi {1, 2} au aceeaşi
sumă a elementelor şi sînt şi disjuncte. lntrucît y = 2"/x este crescătoare
pentru x;;.,1/ln2 şi lim 2"/x= oo, ecuaţia 2"/x= n admite o singură rădă-
"• oo
cină x 0 , funcţia
y avînd proprietatea lui Darboux. Vom avea x 0 t:;._ n, înce-
pînd de lan= 4. într-adevăr, scriind 2"jn;;.,n, deci zn;;.,n 2 , pentru n = 2
avem egalitate, pe cînd pentru n = B inegalitatea este verificată. Pentru
n = 4, avem din nou egalitate, iar pentru n = 5, 52 > 25 şi deci inegalitatea

462
este verificată. Cum funcţia exponenţială creşte mai repede decît orice puter~
întreagă a variabilei, vom avea 2" > n 2 pentru n ;;:ii, 5, (ceea ce se poate dovedi
şi prin inducţie), deci rădăcina x 0 a ecuaţiei 2")x = n rn fi mai mică decît n,
pentru n;;i,5.
Să notăni r - 1 = [x0J= partea întreagă a lui ·x0, ceea ce he permit"e
s~l scriem inegalitatea
2•- 1 ir
--~n<- (2)
r - l r
şi să punem ( 1') sub forma

21l q- 1 1 2r
- + - - - - >->n. (2')
q 2 q r
Inegalitatea (2') este satisf ăc1:1tă pentru n = 3 de r = 4. Luînd q = r = 4.
inegalitatea (2') este satisfăcută, dar nu şi q~n. Luînd însă..q = r - l = 3,
inegalitatea (2') este încă satisfăcutrt, aşa cum am observat mai înainte.
Aceeaşi situaţie se regăseşte pentru n = 4 = 2;, unde r -·•l = 4, r -':'T 5.
Inegalitatea (2') este satisfăcută desigur pentru q = 5, dar, cum 5 > 4,
avem q > n, ceea ce este inadmisibil. Dacă luăm q = r - 1 = 4, inegalitatea
este încă satisfăcută şi q = n = 4. Este uşor de verificat existenţa un·or
perechi de părţi disjuncte ale lui {1, 2, 3, 4} ale căror elemente au aceeaşi
sumă, pe lingă cele obţinute pentru n = 3, de exemplu {1; 3} şi {4} apoi
{1, 4} şi {2, 3}. 1n cazul general, unde n > 4, vom ţine seama de (2') distin-
gînd două cazuri.
2r 2r- 1 r- 2 1 ' 2r- 1
>n > - - + - - - - - > - - (3)
r r-1 2 r-l r-1
sau
zr 2•- 1 r- 2 1 2•- 1
- >--+----- > n;;i,--• (3')
r r-1 r r-1 r-l
în cazul (3) vom folosi inegalitatea {2') scriind
21l q- 1 1 2' 2r- 1 r- 2 1 zr- 1
-+----
q 2 q
>->n > - - + - - - - - > - -
„ r - 1_ 2 r- 2 r- 1
satisfăcî_n~-o, luî~d q = r. Nu p1;1tem lu~ ~ = r - 1 fiindcă am ajunge la 0
contrad1cţ1e, deci q = r este cardinalul mm1mal pentru multimea S. Rămîne
de verificat însă inegalitatea: '
2' 2•- 1 r- 2 l
->--+----- pentru r>3,
r r-1 2 r-1
de unde

463
 2,_ 1 _ r - 2 > r(r- 3) 2r r(r-3)
sau - 2 >---, (4}
r(r-1) 2(r-1) r r- 2
Cum membrul întîi este supraunitar pentru r > 4, iar membrul al <loileai
subunitar, inegalitatea (4) este verificată şi deci soluţia q = r este considerată.
ca minimală.
In cazul (3') vom scrie inegalitatea (2') sub forma
2q q- 1 1 2r- 1 r- 2 1 zr- 1
-+----
q 2 q
>--+----->n~ - -
r-1 2 r-1 r-1
şi o vom putea satisface luînd q = r - 1. Nu vom putea lua q = r - 2~
deoarece ar trebui să satisfacem inegalitatea:
2r- 2 r- 3 1 2r- 1 2r- 1 r- 4
--+-----
r-2 2 r-2
~ --
r-1
sau ---~--·
(r- 1) r- 3 2
(4')

ceea ce este în contradicţie cu relaţia (4). In consecinţă, cardinalul minimat

pentru mulţimea S va fi q = r - 1. După cum am văzut, rădăcina x 0 ai.
2•
ecuaţiei - = n fiind mai mică decît n, pentru n ~ 5, soluţiile q = r, res-
x
pectiv q = r - 1, vor conduce la părţi cu proprietatea ca suma elementelor
să fie aceeaşi în cel puţin două dintre ele.
In fiecare parte a lui {1, 2, ... , n} avînd q = r, respectiv q-.:. r - 1 ele-
mente, vor exista deci cel puţin cite două submulţimi ale acestora ale căror
elemente au aceeaşi sumă. Fie A şi B două astfel de mulţimi. Dacă ele nu
sînt disjuncte putem forma cu ele mulţimile A"-(A n B) şi B"-(A n B) care
sînt disjuncte şi au aceeaşi sumă a elementelor. In definitiv am demonstrat
următoarea teoremă:
Fiind dată mitlţimea ~ = {1, 2, ... , n} a primelor n numere naturale, dacă
2r- 1 2•
--~n<-
r- 1 r
orice par e S, = {P1 , p 2 , ••• , P,} cu r elemente, O < p, ~ n, respectiv S,_1 =
= {P1 , Pz, ... , p,_1} cu r - 1 elemente, după cum
2' 2•- 1 r- 2 1 2•- 1
- > n >--+----- >--
r r-1 2 r-1 r-1
sau
2' zr- 1
->--+----->n;;i.--,
r- 2 1 2•- 1
r r-1 2 r-1 r-1
conţine cel puţin două submulţimi disjuncte ale căror elemente au aceeaşi si,mă~
dacă n~4.

464
 Comentariu. Problema este generalizarea problemei din Ontario Math.
Bull, vol. 15 nr. 1/1979: Fie S mul,ţimea a 70 numere naturale mai. mici sau
cd mult egale cu 100. Să se arate că S c•nţine două sul»nul,ţimi disjuncte ale
căror elemente au aceeaşi sumă (vezi SA.7).

SA 17. Un sondaj de opinie asupra unui grup de 720 persoane, jumătate

bărbaţi, jumătatefemei, arată că dintre bărbaţi jumătate merg la spectacole.
iar numărul, total
al persoanelor care merg la spectacole este egal cu cel al feme-
ilor care nu merg la spectacole. Cite femei din acest grup merg la spectacole?
Sch. Mat. Pr. BT, Cambridge, 1967
Soluţie. Notăm cu B mulţimea bărbaţilor care merg la spectacole, cu F
mulţimea femeilor din grup şi cu S mulţimea tuturor persoanelor ce merg
la spectacole. Aplicînd diagrama Venn mulţimilor B şi SnF, vom avea:
Card [(S n F) U B] = Card (S) = Card (S n F) +
+ Card(B) - Card [(S nF) n B)J
deci
Card(S) = Card (S n F) + Card (B) = Card (S n F) + 30,
fiindcă (S nF) n B = 0- Scriind condiţia din enunţ,

Card(S) = Card(F) - Card(S n F) = 60 - Card(S nF),

,·- ...... ..,,.. ~ .,.;.·., ..• ~ .

dirtcele-două ~uaţii deducem Card(S) = 45 şi Card (S nF) = 15, deci numă­

rul femeilor care merg la spectacole este 15.
Comentarii. Problema se reduce la un sistem liniar de două ecuaţii cu
două necunoscute. Punînd x = numărul femeilor care merg la spectacole
şi y = numărul persoanelor care merg la spectacole avem y = 30 x şi +
y = 60 - x, de unde x = 15, y = 45, fără a mai folosi diagrama Venn, care
în cazul de faţă este oarecum artificială, datorită celei de a doua relaţii de
condiţie, care nu revine la o astfel de diagramă. ·
SA 18. După o bătălie s-a constatat că cel puţin 90% din combinaţii au
pierdut un ochi, cel puţin 95% un dinte, cel puţin 80% un braţ şi cel puţin
75% un picior. Cîţi dintre aceştia au pierdut cel puţin toate cele patru organ~?
Sch. Math. Pr. Teacher's Guide BT, Cambridge, 1967
Soluţie. N ecunoscînd numărul combatanţilor vom folosi procente, tota-
lul combatanţilor fiind de 100%. În diagrama Venn vom figura prin T mul-
ţimea comb,1tanţilor procentual, deci Card (T) = 100. lntrucît celelalte pro-
cente sînt afectate de calificativul „cel puţin", este preferabil să figurăm com-
plementarele şi anume: O'= {cei care nu au pierdut un ochi}, D' = {cei
care nu au pierdut un dinte}, B' == {cei care nu au pierdut un braţ}, P' = {cei
care nu au pierdut un picior}. Mulţimea ~(O' UD' U B' U P') corespunde

465
~elor car_~ au :pierdut toate cele patru organe: Să _ob:ervăm_"că dacă exist~
mtersecţu nevide între O', D', B', P' aceasta ultnna mulţime creşte, deci
creşte şi cardinalul ei, ceea ce corespunde cu calificativul „cel ,fatţin" atri-
buit celor patru organe pierdute. Or,
Card(O') = 10, Card(D') = 5, Card(B') = 20, Card(P')= 25 şi

Card (T"'-(0' UD' UB' UP')) = Card (T) - Card(O') -

- Card (D') - Card (B') - Card (P')
în ipoteza că O', D', B', P' sînt disjuncte două cîte două. Ipoteza este indis-
pensabilă şi rezultă din analiza enunţului, fiindcă nimic nu prevede categorii
de invalizi numai de două, trei organe. Aceasta ne permite să le reprezentăm
în diagrama: Venn, fiindcă reuniunea lor nu acoperă mulţimea T.
în aceste condiţii
Card(~(O'UD'UB'UP')) = 100 - 10 - 5- 20 - 25 = 40,
cu alte cuvinte procentul cuadruplurilor invalizi este de 40. 1n ipoteza unor
intersecţii nevide, acest 40 % creşte şi dă satisfacţie calificativului de „cel
fuţin" 40%.
SA 19. !ntr-im chestionar adresat la 1000 locatari de imobile, statistica
a arătat că 50Z folosesc gaze naturale, 454 electricitate şi 444 păcură pentrit
încălzire. Dintre aceştia 758 folosesc gaze şi electricitate, 160 gaze şi păcură
şi 134 electricitate şi păcură pentru luminat şi înciilzit. Cîţi dintre locatari
folosesc toate trei sursele energetice?
Scll. l\Iath. Pr. Teacher's Guide DT, Cambridge, 1967

Soluţie. Notăm cu G = {utilizatorii de gaze}, E = {utilizatorii de electri-

citate} şi P = {utilizatorii de păcură} şi figurăm într-o diagramă Vcnn cele
trei mulţimi. Vom avea, extinzînd formula care dă cardinalul reuniunii de la
două la trei mulţimi:

Card(EUGUP) = Card(E) + Card(G) + Card(P) - Card(EnG) -

- Card(Gn P) - Card(PnE) + Card(EnGn P). {1)
Crmărind enunţul, vom ţine seama că Card (E UG UP) = 1000, Card (E) =
= 454, Card (G) = 502, Card (P) = 448, Card (E n G) = 158, Card {G n P) =
= 160, Card (P n E) = 134, de unde Card {E n G n P) = 48.
Comentarii. Formula {1) se poate obţine şi direct, folosind diagrama şi
observînd că adunînd cardinalele Card(E) +
Card{G) +
Card(P) şi compa-
rînd suma cu Card (E uG UP), cardinalele Card {E n G), Card (G n P),
Card(PnE) trebuie scăzute, dar atunci se pierde şi Card(EnGnP).
Atunci dacă efectuăm scăderea şi adăugăm apoi Card (E n G n P), vom obţine
formula (1). Un ra1onament aritmetic în cazul numeric conduce la acelaşi

466
rezultat, dacă evaluăm Card (E), din care scădem Card (E nG) şi Card (E n P)
adăugind Card (E G n n P), scăzut de două 0ri etc.

SA 20. Următoarele reguli se aplică elevilor unor şcoli:

a) Orice elev slab la învăţătură nu are drept să canoteze;
b) Orice elev care joacă hockey trebuie să aibă crosâ;
c) Orice, elev sau jo«.că hockey, sau canotează, sau participă la ambele
sporturi; ·
d) Niciun elev, care are o crosă, nu poate să joace tmis.
Ce concluzie se poate trage din aceste regitli?
Sch. Math. Pr. Teo.cher's Guide BT, Cambridge/1967
.Soluţie. Prin concluzie trebuie să înţelegem implicaţie; vom folosi relaţii
de incluziune între diversele mulţimi, care intervin în cele patru reguli.
Vom nota: ·
E = {elevii din şcoală} ; B = {elevii care canotează};
C = {elevii care au crosă}; S = {elevii silitori} ;·
H = {elevii care joacă hockey}; T = {elevii care joacă tenis}.
Cu B', C', S', H', T' vom nota complementarele faţă de E. Din condi-
ţia a) rezultă S' c B' - B c S. Apoi din b) deducem H c C - C' c H'.
Din c) se va obţine în primul rînd că H U B = E, ceea ce implică H' c B
şi B' c H. În sfîrşit regula d) exclude din T pe elevii care nu au crosă, deci
cei ce joacă tenis sînt în C', adică T c C'. Din aceste variate incluziuni, for-
măm urmă torul şir:
T C C' C II' C B C s
care constituie concluzia celor patru reguli: orice elev care joacă tenis este
s-îlilor. Mai corect din punct de vedere etic: ,,numai elevii silitori pot juca
tenis în şcoala respectivă".
Comentarii. Soluţia prezentată se încadrează în teoria mulţimilor, dar
poate fi tratată şi ca o problemă de logică, substituind incluziunii stricte
implicaţia. De exemplu, condiţia a) se traduce: dacă elevul este slab la învă­
ţătură, atunci nu va face canotaj, deci S' => B' sau B => S. In aceste condiţii
concluzia celor patru reguli este T => S, adică „elevul care joacă tenis, este
în mod obligatoriu un elev silitor, iar S' => T' se traduce prin „elevul slab la
învăţătură nu are drept să joace tenis". Astfel regula a) se transferă şi la
dreptul de a juca tenis.
SA 21. Toţi locuitorii dintr-un oraş vorbesc fie franceza, fie germana.
Dacă 64% vorbesc franceza şi 58% germana, cîţi vorbesc ambele limbi?
Sch. Math. Pr. Teacher's Guide BT, Cambridge, 196i

Soluţie. Nu se cunoaşte nu:m,ăml locuitorilor oraşului, iar datele sînt

procentuale. Se impune deci a lua ca număr de locuitori ai oraşului 100 şi
rezultatul va fi tot ,un procent, Se poate aplica diagrama Venn. Notăm

467
P = {locuitorilor de limbă franceză}, G = {locuitorilor de limbă germană},
E = {locuitorilor oraşului}. Atunci cardinalele mulţimilor date sînt respectiv
Card (F) = 64, Card (G) = 58, Card (E) = 100. Conform cu diagrama Venn,
vom avea
Card (F U G) = Card (F) + Card (G) - Card (F nG)
deci
Card (F nG) = 64 + 58 - 100 = 22.
Astfel, 22% din locuitori sînt bilingvi.
Comentarii. Problema este simplă în sine, dar instructivă ca model mate-
matic, metoda fiind aplicabilă şi în alte cazuri, aparent distincte. De exem-
plu: Toţi membrii unei formaţii joacă tenis sau handbal: 21 joacă handbal,
23 joacă tenis şi 18 joacă ambele jocuri. Ctţi membri sînt în formaţie?
Card (TU H) = Card (T) +
Card (H) - Card (T nH) = 23 +
21 - 18 = 26.
Se poate aplica şi în alte cazuri similare.
SA 22. Fie A o mulţime nevidă şi f:rp(A) => 1>(A) o funcţie crescătoare,
adică
('v') X, Y E rp(A), X c Y => f(X)cf(Y).
Să se arate că există o submnlţime Ta mulţimii A, pentru care avem f(T) = T.
Kozepiskolai matematikai lapok, vol. 60, 1980
Soluţie. Să considerăm familia de mulţimi.

H = {K e P(A) lf(K)cK}.

Deoarece f(A) c A deducem că A e H, deci H este nevidă. Fie T intersec-

ţia tuturor mulţimilor din familia H. Vom arăta că/(T) = T. Fie într-adevăr,
K EH; deoarece T c K şi/ este crescătoare va rezulta f(T) c f(K), iar din
definiţia familiei H avem/(K) c K, astfel că în final rezultă/(T) c K. Cum K
a fost o mulţime arbitrară din H, rezultă
f(T) c
KeH
nK = T. Aşadar f(T)cT. (1)

Aplicînd în incluziunea (1) funcţia crescătoare/, deducem /(f(T)) c /(T),

ceea ce arată că /(T)e H. Cum T este inclusă în fiecare mulţime din fami-
lia H, va rezulta în particular
T cf(T). (2)
Din (1) şi (2) rezultă egalitatea cerută /(T) = T.
SA 23. Două zaruri în formă de teatraedru regulat au fe'ţele numerotate
de la 1 la 4. Care este probabilitatea ca aruncate deodată să dea două numere
al căror produs este 12 ?
School Mathematics Project Book 3, Cambridge, 1970

468
 Soluţie. Cele patru feţe]pot apărea în următoarele cupluri:
(1, 1), (1, 2), (1, 3), (1, 4), (2, 1), (2, 2), (2, 3), (2, 4),
(3, 1), (3, 2), (3, 3), (3, 4), (4, 1), (4, 2), (4, 3), (4 . 4)
constituind mulţimea cazurilor posibile. Dintre acestea numai cuplurile (3, 4)
şi (4, 3) dau produsul 12, deci probabilitatea este 2/16 = 1/8.
Comentarii. Scrierea explicită a listei evenimentelor elementare poate fi
evitată, întrucît nu trebuie examinate unul cîte unul. Estt> suficient să
observăm că numărul acestora este egal cu cel al aranjamentelor de 4 obiecte
cîte 2, deci A: = 4 · 3 = 12, plus cel al cuplurilor obiectelor repetate (1, 1).
(2, 2), (3, 8), (4, 4), adică în total 16. De asemenea se pot stabili imediat
cuplurile al căror produs al elementelor este 12, respectiv (3, 4) şi (4, 3) de
unde probabilitatea 1/8. Metoda poate fi deci aplicată ;,1 în alte probleme,
unde formarea şi enumerarea cazurilor ar pune în joc numere mari.
SA 24. Numele l11i Andrei, Betty, Cristina şi David stnt puse tntr-o pălă­
rie pentru a se alege doi reprezentanţi tntr-o competiţie culturală. Să se akă­
tuiască o listă cu toate perechile posibile de nume care ar putea fi extrase di1a
pă!,ărie. Să se stabilească probabilităţile ăe a extrage cuplurile:
a) Andrei şi David; c) un cuplu în care să fie Betty;
b) un băiat şi o fată; d) un cuplu care să nu conţină pe David•.
Sch. Math. Pr. Teac.her's Book BT, Cambridge, 1967'

Soluţie. Folosind iniţialele numelor se formează următoarele cupluri::

(A, B), (A, C), (A, D), (B, A), (B, C), (B, D), (C, A), (C, B,) (C, D),
(A, B}, (A, C), (A, D), (B, A), (B, C), (B, D), (C, A), (C, B), (C, D), (D, A),
(sD, B), (D, C), în număr de 12. Pentru punctul a), cuplul (A, D) apare şr
sub forma (D, A) deci prob~bilitatea este de 2/12 = 1/6. Pentru b) cuplurile
favorabile sînt (A, C), (B, D), (A, B), (C, D) şi permutările lor (C, A), (D, B) etc,
deci probabilitatea este 8/12 = 2/3. La punctul c), Betty este în cupluri cu
fiecare dintre ceilalţi, deci de 3 ori şi cu permutările respective, de 6 ori, cu
probabilitatea 6/12 = 1/2. ln ce priveşte punctul d), folosim punctul c) sub-
stituind lui Betty pe David, apoi eliminăm toate cele 6 cupluri, în care ar
intra David şi obţinem probabilitatea 6/12 = 1/2.
Comenlarii. Lista se putea elimina, calculînd numai numărul cazurilor
posibile, care este A:= 12 şi continuînd apoi raţionamentul, aşa cum a fost
prezentat.

SA 25. ln fiecare din n saci se găseşte acelaşi număr de mere. În prima·

zi se scQate un măr dintr-un sac. 1n a doua zi se scoate cîte un măr din 2 saci
şi aşa mai departe, ptnă în a n - f!, zi, cînd se scoate cîte un măr din fiecare sac.
1n acest mod toţi sacii sînt goliţi.
4691
 Pentru ce valoare ale lui n este această succesiune de operaţii posibilă şi
cum trebuie făcută ~-
Parabola, vol..14, nr. 3/1078

Soluţie. Fiindcă din cei n saci se scot succesiv 1 + 2 + ... + n =

n(n + 1)
-'----'-
2
mere şi sînt n saci, fiecare avînd acelaşi număr de mere, în fiecare sac vor fi
n+1
---mere. p en t ru a f1· pos1'b"l . ~ t·1e impar,
1, n treb mesa . n = 2m + 1, ş1. atunci.
2
în fiecare sac vor fi m + 1 mere. Scoaterea merelor trebuie să nu golească
nici un sac pînă în ultima zi. Dacă imaginăm merele aşezate în m + 1 stra-
turi, va trebui să se extragă succesiv strat cu strat, astfel încît în ultima zi
să rămînă ultimul strat. în consecinţă, în prima zi se va scoate un măr din
primul sac, a doua zi cîte un măr din al doilea şi al treilea sac şi aşa mai
departe, revenindu-se la primul sac cînd primul strat s-a epuizat. Ca regulă
generală, la fiecare moment în nici un sac nu trebuie să se găsească mai mult
de un măr în plus decît în ceilalţi. Cu această regulă se pot efectua opera-
ţiile în orice ordine.

Comentarii. Problema este de logică aplic~tă în aritmetică. Ea necesită

o imagine geometrico-aritmetică a operaţiilor succesive de scădere şi nu nece-
sită decît cunoştinţe elementare de aritmetică.

SA 26. O particulă P de masă egală cu unitatea se mişcă de-a lungul unei

linii curbe I. Forţa aplicată în P este îndreptată spre un punct O pe l şi egală
cit fs", undef şi k sînt constante, f > O şi s = distanţa OP, măsurată pe linia
rnrbă l. Dacă a este amplitudinea oscilaţiei să se arate că perioada -. este de for-
ma 't' = cJ-t/2a'Jlltl,
Sii se determine p(k) şi să se dea o expresie pentru Ck·
O. Bottema, N. Ar. W. voi. 30, nr. 3/i982
Soluţie. Pe linia curbă l, notăm distanţa OP cu s şi presupunem la înce-
put' k > - 1. Forţa fiind îndreptată spre O, ecuaţia de mişcare a lui P Ya
fi de forma
-d 2s + j,;k = O, cu s > o.
dt 2
Să notăm y = ds . Înmulţind în ambii membri cu y se poate integra relaţia
dt
obţinută şi vom avea

y2 + _3[_ sk+l = C, (1)

k+l
unde C este o constantă de integrare, determinînd în acest mod forma traiec-
toriei în planul fazelor (s, y) = (s, !:} Constanta C se determid scriind că

470
pentru s = a obţinem amplitudinea oscilaţiei, adică maximum de elongaţie
pe traiectoria descrisă de particulă, măsurată din O, deci scriind că a este un
maxim relativ, adică : = y = O în s = a. Vom avea C = 2Jat+1/(k + J)

Şl
I y I = [2/(a"+i - st+I)/(k + 1)]112,. (2)
Pentru evaluarea perioadei vom calcula timpul scurs între două treceri suc-
cesive prin punctul O, deplasarea făcîndu-se de ambele dăţi în aceeaşi direc-
ţie. Deci vom evalua intervalul de timp de la O la s = a de patru ori:

-. = ,or
' dt = 4 ,o ds
r" (d')
' - ds = 4'r" y- 1 ds =
.io

= 2,J2(k + 11
1)1/2./-1/2\ (ak+l - sk+1r112 ds = (3)
•. o

= 2 .,/2(k + ltl/2. r112 a(l-k)/2. ~: (1 - i,1:+1r112 du.

Ultima integrală este funcţia B a lui Euler, astfel încît expresia perioadei -r
se pune sub forma:
't' = 2,JZ(k + 1r 112 .1- 112 • a(l-k)/Z. B((k + It 1 , 1/2) (3')
şi este de forma cerută, unde
p(k) = (1 - k)/2 şi C1,; = 2 ,./2((+ 1r 112 • B((k + It 1 , 1/2). (4)
Comentarii. Acest mod de a trata ecuaţii de mişcări oscilatorii este mai
puţin obişnuit şi de fapt nu s-a determinat prin ecuaţia (1) legea de mişcare,
ci relaţia de stare în spaţiul fazelor, adică relaţia dintre viteză şi lungimea
arcului parcurs. în schimb, am putut evalua perioada -r a mişcării. Aceeaşi
formulă (3), sub forma generală:

t=(s y 1 ds= (2ft 1l2 (k+ 1) 112 (• 1 da

)o Jo ,JaH1 - a"+1
ne dă legea de mişcare pe curba l. Se vede că a ~ a, deci a este amplitudinea
maximă a oscilaţiei. Cazul k = 1 este cel al coardei elastice, cînd perioada
este -r= 21eJ- 112 • Cazul k = - 1 conduce, prin trecere la limită în formula (3),
la valoarea -r= 2./iii·J- 1' 2 ·a, iar k __ < - 1, duce la
't' = 2 .,/2· I k + 1 i- 112 • 1- 112 • a(l-k)/2B{ I k + 1 r1 + 1/2, 1/2).
ln cazul k < - 1 există soluţii neoscilatorii. Ele corespund la valori nene-
gative ale constantei C şi atunci viteza lui P depăşeşte aşa numita viteză de

471
evadare. Pentru tratarea cazului k ~ - 1 se ţine seama că integrala asupra
forţei, pe intervale care conţin originea, nu are sens. Ea capătă sens, dacă
se foloseşte valoarea principală Cauchy, care are semnificaţie din punct de
vedere fizic (şi interpretare în distribuţii). Mişcarea redevine simetrică în
raport cu O, cu condiţia ca să avem y = O cel puţin odată.

SA 27. Dispunem de o balanţă cu braţe egale, dar nu şi de greutăţi. 1n

aceste condiţii avem în faţă 12 monezi de aur de aceeaşi valoare, dintre care
una este falsă şi ştim că aceasta are o greutate diferită de a celorlalte, fără a şti
dacă este mai grea sau mai uşoară. Este posibil ca prin trei dntăriri să depistăm
moneda falsă şi să stabilim, dacă este mai grea sau mai uşoară dedt cele bune?
Parabola, vol. 11, nr. 1/1975
Soluţie. Numerotăm monezile de la 1 la 12 şi la o primă operaţie cîntărim
monezile din mulţimile {1, 2, 3, 4} şi {5, 6, 7, 8}. Se pot prezenta două situaţii:
egalitate şi atunci moneda falsă este în grupul {9, 10, 11, 12}sau inegalitate
şi atunci ştim ce taler este mai greu decît celălalt şi că moneda falsă este
într-unul din talere. La a doua cîntărire, în cazul egalităţii, cîntărim gru-
purile {1, 2, 3} şi {9, 10, 11}. Dacă avem egalitate, moneda falsă este 12 şi
dntărind-o cu una din celelalte ştim dacă este mai grea sau mai uşoară.
Dacă nu avem egalitate, moneda falsă este unadin mulţimea {9, 10, 11} şi
ştim dacă este mai grea sau mai uşoară. Cîntărim a treia oară 9 cu 10 şi apre-
,ciem: dacă avem egalitate, înseamnă că 11 este cea falsă, dacă avem inega-
litate, ştim pe cea care este mai uşoară sau mai grea, conform cu aprecierea
anterioară. Revenim la cazul inegalităţii la prima cîntărire. Să presupunem
,că grupul {1, 2, 3, 4} este mai greu decît {5, 6, 7, 8}. În caz contrar schimbăm
notaţia. Pentru a merge mai departe este nevoie să introducem în experi-
ment şi monezile rămase. De aceea cîntărim {4, 5, 6, 7} cu {8, 9, 10, 11},
,ţinînd seama de faptul că în grupul {9, 10, 11, 12} nu poate fi moneda falsă.
Dacă grupul {4, 5, 6, 7} este mai greu decît {8, 9, 10, 11}, moneda falsă poate
fi 8 şi este mai uşoară, sau 4 şi este mai grea. într-adevăr, dacă 5, 6 sau 7
ar fi false, ar trebui să fie mai grele decît monedele bune. Dar atunci la prima
dntărire talerul {5, 6, 7, 8}, ar fi fost mai greu şi nu {1, 2, 3, 4}. Ştiind că
4 sau 8 este falsă, comparăm una din ele cu 1 şi ne dăm seama de calitatea lor.
Dacă însă la a doua cîntărire mulţimea {4, 5, 6, 7} este egală în greutate cu
{8, 9, 10, 11}, moneda falsă este în grupul {1, 2, 3} şi este mai grea. Pentru
identificare, cîntărim. 1 cu 2 şi avem rezultatul. Dacă însă {4, 5, 6, 7} este
mai uşoară decît {8, 9, 10, 1q, cum 9, 10, 11 nu pot fi false, ar rămîne sus-
pectă 8 şi ar fi mai grea. Dar atunci la prima cîntărire {5, 6, 7, 8} ar fi fost
mai grea decît {1, 2, 3, 4}, ceea ce contrazice ipoteza că {1, 2, 3, 4} este mai
grea decît {5, 6, 7, 8}. ln aceste condiţii moneda falsă este în {4, 5, 6,7}.
Dar 4 nu poate fi falsă şi mai uşoară, fiindcă din nou {1, 2, 3, 4} ar fi fost
mai uşoară şi nu mai grea decît {5. 6, 7, 8}.

472
 Rămîne valabilă ipoteza că moneda falsă este una dintre 5, 6 sau 7 şi
,căeste mai uşoară. Identi icarea se face cîntărind două dintre ele, de exem-
plu, 5 cu 6.
Comentarii. Problema este de logică aplicată şi nu necesită cunoştinţe
matematice în afară de o semiotică elementară. încadrarea ei în matematică
se poate face în teoria mulţimilor, considerînd o mulţime ordonată cu 12 ele-
mente dintre care 11 egale şi unul mai mic sau mai mare decît celelalte, care
trebuie identificat prin operaţii asupra mulţimii părţilor. Lăsăm cititorilor
sugestia unei formalizări, făcînd observaţia că modelarea matematică a unor
fapte sau acţiuni din practica de toate zilele poate fi cu atît mai dificilă cu
cît necesită un aparat matematic mai elementar.

SA 28. Intre doi prieteni A şi B se stabileşte Mmătoarea convenţie: cînd

B vine în oraşul lui A, acesta îi împrumută autoturismul său pentru cursele
pe care are nevoie să le facă. ln momentul în care averttzoritl de nivel al benzinii
din rezervor semnalează roşu, el face plinul. Aceea p„f;fJedere este valabilă cu
Q'eciprocitate, cînd A vine· în oraşul lui B.
Este echitabilă această convenţie?
Arhiml'ICle, voi. 34, nr. 3/1982
Soluţie. În primul rînd, problema comportă două car.uri:
1) parcursul h al lui A, exprimat în km, este cunos ·ut în oraşul lui B
si reciproc;
' 2) parcursul lui A, exprimat în km, este o variabilă aleatoare.
De asemenea problemfl. mai necesită încă o ipoteză:
3) în oricare din cazurile de mai înainte parcursul efectuat de A, res-
pectiv B, nu depăşeşte niciodată autonomia de parcurs pe care o asigură un
;plin al rezervorului.
în condiţiile de echitate ale problemei convenţia este cea a unui joc cu
su11ţă nulă echitabil: valoarea medie a benzinii folosite de A (respectiv B)
<le la prietenul său trebuie să fie egală cu cea a benzinii pe care o plăteşte.
Fie b autonomia în km asigurată de rezervorul plin al autoturismului
:Şi X autonomia în km pe care acesta o asigură de fapt, cînd A începe folosirea.
Vom avea O ~ X ~ b şi vom admite că distribuţia de probabilitate a lui X
este uniformă în [O, b]. A trebuie să facă plinul în [O, h], în ipoteza 1), deci
O ~ X ~ h, ceea ce înseamnă că probabilitatea de a trebui să facă plinul
este h/b. În acest caz, valoarea medie a parcursului făcut cu benzină cumpă-
rată va fi b · P(X ~ b) = b !!_ =
h, deci egală cu parcursul h pentru care soli-
b
dtă automobilul. în ipoteza 2), fie Y variabila aleatoare, care reprezintă
parcursul efectuat de A ; X şi Y sînt variabile independente, astfel încît, cum
plinul trebuie făcut cînd Y ~ X, valoarea medie a parcursului cu benzină
pusă în rezervor va fi bP(Y ~ X). Pe de altă parte, cum Y este variabilă
continuă, fie 3(Y) dY densitatea de probabilitate ca Y să se găsească în inter-

473
valul [Y, Y + dY). Evident, \b~o p(Y) dY =, 1. Densitatea corespunzătoare
,
lui X va fi dX/b şi în consecinţă distribuţia corespunzătoare celor două vari-
abile aleatoare va fi p(Y) dY cL\'. •
b
Astfel

P(Y ~ X) = \( r•
p(Y) dY dX = _!_ p(Y) dY(Y el.X,
.JY;;.,,x b b Jo Jo
de unde

bP(Y ~ X)=~ p(Y) Y dY.

Integrala reprezintă parcursul mediu efectuat de A, iar primul membru

reprezintă valoarea medie a parcursului plătit, ceea ce înseamnă că există
echitate, ţinînd seama că există şi ·reciprocitate cînd A se deplasează.
SA 2!}. Trei vîni,tori A, B, C obţin la un concurs de tir următoarele rezultate:
Vînător.ul : A B ,C
Lovituri trase: 135 96 60
Lovititri în ţintă : 81 64 45.
Ţinînd seama de aceste rezultate, să se estimeze probabiliiăţile următoare,
cînd fiecare dinfre cei trei vînători trag fn acelaşi iepure cfte un singur cartuş:
a) iepurele ·nu este atins;
b) cel puţin unul dintre vînăto1'i loveşte iepurele;
c) toţi vînătorii lovesc iepurele.
Arhimede, vol. 34, nr. 4/ 1982

Soluţie. A ţine seama de aceste rezultate, revine la estimarea probabili-

tăţii fiecăruia de a lovi o ţintă dintr-un singur cartuş, prin folosirea frecven-
ţei loviturilor realizate la tir. Aceste frecvenţe vor fi: ~ , 84 , 45 deci
135 96 60 1

3 7 3
fA = - ' fB = - ' f c = - ·
5 8 4
a) ln consecinţă, probabilitatea ca niciunul să nu lovească iepurele va
putea fi estimată _prin p!'o~usul lrobabilităţi}or Al-: 3/5, 1 - 7/8, 1-:- 3/4
(evenimentele ca ficare vmator sa nu lbveasca, smt mdependente), deCl are
valoarea:
P = 2/5 · 1/8 · 1/4 = 1/80.

474
 b) Probabilitatea ca cel puţin unul să lovească iepurele va fi cea a eveni-
mentului contrar faţă de evenimentul de la punctul 1), adică:
1 - P = 1 - 1/80 = 79/80,
deci o probabilitate aproape de certitudine, după cum cea ca niciunul să
nu-l lovească era minimă.
c) Probabilitatea ca toţi trei să lovească iepurele va fi (tot datorită
independenţei evenimentelor ca fiecare vînător să lovească iepurele):
P 1 = 3/5· 7/8· 3/4 = 63/160 ~ 0,39, deci sub 0,5.
Comentarii. Estimarea probabilităţilor se bazează pe un procedeu euristic,
de natură statistică, prin asimilarea acestora cu frecvenţe realizate într-un
număr relativ mic de probe, deci pe o aplicare a legii numerelor mari, deşi
caracterul asimptotic nu este asigurat decît printr-un experiment cu date şi
rezultate în număr relativ modest; Totuşi, acest gen de îmbinare a experi-
mentelor statistice din practica obişnuită este admisibil pentru o primă mode-
lare probabilistic;ă şi în alte sectoare ale matematicilor aplicate, de exemplu,
în biom.atematică. El pune în evidenţă ca:i;-acterul experimental al unor mode-
lări matematice,· prin î_mbinarea practicii cu teoria.

SA 30. Jn ipoteza că probabiliJatea ca un. atac spre poarla adversă, să

conducă la u~ gol, 1rttr-un meci de fotbal; este independentă de. 'l'ezultatele atacu-
rilor a,nterioare, să ~e arate c~ scorul obţinut de echipa respectivă este arpoximat
printr-un proces Poisson.
D. ]. Colwell şi J .R. Gillett, Math. Gazette, voi. 65, nr. 431/1981
Soluţie. Performanţa unei echipe se estimeaz,ă prin mimă.ml de goluri
realizate raportat la -cel~ primite,· dar scorul este şi el o performanţă esen-
ţială, dacă este raportat la numărul de atacuri spre poarta adversă. Fie p
probabilitatea ca un atac să se termine cu un gol şi n numărul de atacuri. în
ipoteza admisă în enunţ scorul va fi [np], deci partea întreagă a lui np.
Fie X variabila aleatoare asociată numărului 1de goluri rezultate din n atacuri.
în ipoteza de independenţă, distribuţia va fi binomială, deci: ·
P(X. k) = ,C!• pt · (1 - p)3-t, k = O, 1, .2, .::
Cum p ţsţe mic în. comparaţie c_u n care este de aşteptat să fie mare,
vom nota np = µ. şi vom avea

P(X=k)= n(n-l) .. };i-k+ l)·(~r•(l--, ~r•(l- ~rA=

= n(n - 1) ... (n - k + 1) •(l _ ~)- 11 • µ.• •(l _ ~)" =
n• n kl n

475
 Cum lim
n• <X>
(1 - ..!:..)"
n
= e-1-L, vom avea şi

I:
lim P (X = k) = e-1-L l:.. •
n • oo k!
le
Deci pentru n suficient de mare P(X = k) ~ l:.. • e-1-L care este o distri-
kl ,
bu ţie Poisson.
.I;

Comentarii. 1) Se vede că ...!:.. • e-1-L aproximează probabilitatea P(X = k)

kl
cu atît mai bine cu cît n este mai mare J introducerea unui proces de trecere
la limită implică o convergenţă rapidă a procesului. Fără a o verifica în deta-
lii, faptul că exponenţiala are o creştere mai rapidă decît orice putere cu
exponent întreg natural, conferă o valoare euristică aproximării făcute.
2) Problema este formulată şi prezentată de noi din articolul „Este
scorul un proces Poisson?", autorii ajungînd la concluzia că o confruntare cu
practica justifică în mod excelent existenţa unui proces Poisson. Din scoru-
rile celor 22 echipe din divizia A engleză în 1978, rezultă o bună concordanţă
între predicţie şi observaţie. Ar fi interesantă o comparaţie cu scorurile celor
18 echipe din divizia noastră A.
SA 31. O bară de lungime a este tăiată în trei părţi în mod arbitrar. Care-
este probabilitatea de a se putea construi cu cele trei Jragmenţe un triunghi ascuţ-it­
ungkic?
Arhimede, voi. 34, nr. 1-2/1982

Soluţie. Spaţiul evenimentelor elementare poate fi reprezentat geometric

în plan dacă alegem ca variabile x, y lungimifo primelor două fragmente
(ultima lungime fiind a - x - y), măsurate începînd dintr-o extremitate.
Vom avea ca spaţiu, alegînd un sistem cartezian ortogonal xOy mulţimea de
puncte {(x, y) r X ;;.,, o, y ;;.,, O, a - X - y ;;.,, O}, adică o suprafaţă triun-
ghiulară. Cum putem permuta x cu y, spaţiul evenimentelor elementare
poate fi limitat la mulţimea {(x, y) I O ~ x " y ~ a - x - y}, care este
o suprafaţă triunghiulară mai mică.
Condiţia ca triunghiul format cu cele 3 fragmente să fie ascuţitunghic este:
xz + y2 ;;.,: (a - x - y) 2, cazul de egalitate fiind al triunghiului dreptunghic.
Cum (x+y) 2 ;;.,: x2 +y 2 ;;.,: (a-x-y) 2 , vom avea x+y;;.,, a-x-y.
Spaţiul evenimentelor elementare favorabile este limitat de curbele y = x„

476
deci este o suprafaţă triunghiulară curbilinie, cu o latură arc de hiperbolă.
Probabilitatea este raportul dintre aria acesteia şi aria suprafeţei triunghiu-
fare a evenimentelor elementare posibile, adică

P = ( 41 a 2 log2 -
1
6
) .
a 2 /(1/12) · a 2 = 3 log2 - 2 :::;; 0,07944,
necesitînd calculul unei integrale simple şi observaţii de simetrie pentru sim-
plificarea acestuia.
Comentariu. Spaţiile evenimentelor elementare posibile şi favorabile sînt
micşorate de arcul de hiperbolă, care rămîne în primul cadran şi deasupra
bisectoarei y = x.
SA 32. Un soţ şi soţia sa se înţeleg să se întîlnească la colţul unei străzi
intre orele 16 şi 17 pentru a merge în continuare împreună după cumpărături.
Cel care soseşte primul aşteaptă pe celălo,lt 15 minute, apoi pleacă singur să
cumpere în continuare.
Care este probabilitatea ca ei să se întîlneasca în cadrul acestei ore, în ipo-
teza că pot sosi oricînd în intert•l'llul 76- 17 h? ( Problema întîlnirii soţiilor.
Cnedenko, 1960).
Richard Daklke Robert Fahler, Math. Teacher, voi. 75, nr. 9/1982

Soluţie. Notăm cu x şi y orele de sosire ale soţului, respectiv soţiei măsu­

rate în minute luînd ora 16 ca origine, deci
0 :i;; X ~ 60, 0 :i;; y :i;; 60.
Spaţiul selecţiilor va fi o suprafaţă pătrată de latură 60, aşezată pe axele
Ox, Oy cu două din laturi. Pentru ca soţii să se întîlnească va trebui ca I, -
- y I :i;; 15. Reprezentînd această inegalitate, domeniul evenimentelor favo-
rabile va fi banda dintre dreptele:
X- J = - 15 Şi X - y = 15
mărginită de vîrfurile şi laturile pătratului. In afara: acesteia, rămîn în spaţiul
selecţiilor două triunghiuri dreptunghice, avînd catetele de lungime 45. Prin
urmare, probabilitatea întîlnirii este

60 - __!__ (45) 2 + __!__ (45)2

2 2 1575
p = ----60 2 - 3600 = 0, 44 ·

Comentarii. Se vede că probabilitatea de întîlnire este 44 ¾, adică destul

de mare.
Propunem să reluăm problema lui Gnedenko în forma următoare:
a) lntîlnirea dintre cei doi soţi este prevăzută în aceleaşi condiţii ca în
problemă. Să se determine probabilitatea ca ora de sosire a soţului să fie mai
apropiată de cea a soţiei, decît de ora 16.

477
 Răspunsul pe care îl lăsăm în atenţia cititorilor este 3/4., deci o probabili-
tate mult mai mare decît cea a întîlnirii în cel mult 15 minute, oriunde în
intervalul de o oră.
Mai recomandăm şi următoarele exerciţii:
2) ln ecuaţia ax+ b = O, ceeficientul a este ales la întîmplare între 1 şi 2,
iar b între - 1 şi + l. Care este probabilitatea ca soli,ţia ecuaţiei să fie nrni
mare ca 1/4?
Răspunsul este 5/16.
B) lntr-un bufet se poate cîştiga o pizza prin tragerea cu arcul într-o
ţintă pătrată cu latura lungă de 18 cm, din centrul căreia cu razele 1, 2 şi 3 cm
se trasează trei cercuri concentrice. Cel ce nimereşte în discul cel mai mic,
cîştigă o pizza mare. Cu ce probabilitate se poate cîştiga o pizza mare?
SA 33. Un înotător pleacă de la plajă jJe ceaţă şi înoată 500 m în linie
dreaptă într-o direcţie la întîmplare. Se opreşte şi se învîrteşte în jurul lui de
mai multe ori pentru a vedea ţărmul, dar nu reuşeşte şi porneşte într-o direcţie
la întîtnplare. Pres11punînd că linia coastei este dreaptă şi că nu există maree,
care este probabilitatea de a afunge la ţifrm înotînd încă cel mult 500 metri~
( Problema înotătorului).
Richard Dai.Ike şi Robert Fakler, Math. Teacher, vo .. 75, nr. 9/1982
Soluţie.
Problema este de probabilităţi geometrice. Alegem un sens
pozitiv pe linia plajei. Dacă notăm cu A punctul de plecare de pe plajă şi
cu cp măsura unghiului pe care direcţia aleatoare în care înoată îl face cu
semidreapta de origine A orientată pozitiv a liniei plajei, considerînd şi pozi-
ţia finală B pe direcţia iniţială de înot, vom avea li AB li= 500 m. întor-
cîndu-se în jur, fie 6 măsura unghiului orientat pozitiv pe care noua direcţie
în care porneşte, îl formează. ca latură finală cu o semidreaptă de origine B,
paralelă cu cea anterioară inclusă în linia coastei, ca latură iniţială. Pentru
ca traiectul său la întoarcere să fie îndreptat spre coastă şi să aibă lungi-
mea p :s;; 500 m, direcţia de înot trebuie să fie pe o semidreaptă inclusă în
,A..
interiorul unghiului ABC de măsură 1: - 2cp, al triunghiului isoscel ABC
cu ,lfBC li= IIABII = 500 m.
Prin urmare, dacă

O< cp (; .. , atunci 7t + cp :s;; 6 ~ 2n- - cp, (1}

2
cazul cp = O excluzîndu-se, fiindcă ar însemna înot chiar pe linia coastei şi
prezenţa ceţiinu ar mai interveni în mersul la întîmplare. Dacă însă

~ :s;; cp < r., atunci pentru întoarcere avem 21t - cp ~ 6 :s;; 1t + cp, (1 ')
2 '
deoarece unghiul de măsură cp este exterior triunghiului ABC_ şi are vîrful ţn
A A ,
C, iar unghiurile A şi C au măsura 7t - 9, iar cel-din B, 2r. -cp. Spaţiul

478
selecţiilor în acest experiment va fi reprezentabil în planul (q>, 8) printr-o
suprafaţă dreptunghiulară:

R = {(q,, 6) I o ~ ? ~ .., o< 6 < 21t}. (2)

Dreptele
0 = r. + ,;:i şi 6 = 2.. - q:, (2')
vor limita mulţimea evenimentelor elementare favorabile, formată <lin două
suprafeţe triunghiulare formate de diagonalele unui pătrat, pătrat ce repre-
zintrt „jumătatea superioară" a dreptunghiului R.
Cum aria dreptunghiului R este 2r.2 , iar aria totală a celor două triun-
ghiuri este ,r2 , vom avea drept probabilitate a întoarcerii în condiţiile date:
2
p = r.2/2 = .2. .-
2,r2 4
Comentarii. Problema face parte dintr-un articol intitulat: Probabili-
tăţilegeometrice: o sursă de aplicaţii interesante şi semnificative în matematicile
de liceie.
Enţinţul este puţin modificat de noi introducînd şi posibilitatea de a se
porni perpendicular pe coastă. în acest caz ca şi în cazurile 6 = r. + '? şi
e = 21t - q,, întoarcerea se face pe un traiect maximal de 500 m.
Această prqblemă poate fi modificată, de exemplu, după cum iermează,
precizîndu-se imghiul direcţiei de plecare, <p = 75° şi distanţa li AB li= 40 m.
Se cere probabilitatea de revenire tntotfnd cel mult 40 m, 50 m, 30 m sau 38m.
Ca indicaţie se foloseşte teorema sinusurilor şi răspunsul este respectiv
1/12; 0,22; 0,04 şi. O, verificarea rămînînd în atenţia cititorilor.

:479
 Capitolul XII

PROBLEME GENERALE
CU SOLUŢil COMPLEXE (SC)

Introducere

Algebra este reprezentată prin probleme ca de exemplu (SC 2) care cere de-
terminarea cifrei unităţilor părţii întregi a unui număr iraţional, sau (SC B)
în care se aplică metoda inducţiei matematice şi într-o măsură eficientă experi-
mentul şi intuiţia, iar problema (SC 5) generalizează o notă matematică
în care se foloseşte un tablou, prin analogie cu triunghiul lui Pascal, pentru
a se calcula suma pătratelor primelor n numere naturale, cazul puterilor
întregi oarecare.
Secţiunea de analiză matematică prezintă aspecte teoretice clasice, dar
este bogată în teme, metode, instrumente şi subtilităţi de raţionamente.
începem cu problema (SC 6.), în care se folosesc şiruri Cesaro şi dezvoltări
în serie pentru a se calcula limita unui şir dat printr-o relaţie de recurenţă.
Problemele (SC 7) şi (SC 8) pun în lumină inegalităţi în care intervin funcţii
exponenţiale şi hiperbolice şi cer folosirea unor tehnici speciale. Problema
(SC 9) a necesitat o analiză mai profundă ca urmare a jocului de majorări
şi minorări, conducîndu-ne la îmbunătăţirea inegalităţii din dreapta în comen-
tariile făcute asupra problemei.
Semnalăm încă două probleme (SC 12) şi (SC 13) unde folosirea for-
mulei lui Stirling se dovedeşte salutară în stabilirea convergenţei unor şiruri
formate cu medii geometrice ale primilor termeni ai unor serii.
In problemele (SC 14), şi (SC 18) cu caracter geometric, soluţiile se
obţin prin mijloace ale analizei, iar (SC 19) şi (SC 22) se disting prin tehni-
cile subtile şi ingenioase pe care îşi bazează rezolvarea. Ca şi altele dintre
problemele de analiză din re"fistele străine, acestea-par a face parte-din arti-
cole mai ample· în care au jucat roluriiimportante în 6bţinerea·ut1or rezultate
dificile. .. t , ..
. Geometria ocupă ioc;uJ cel mai ~~lu, în aceasţă a doua part_e' ii.i.crării a
noastre, ca urmare a atenţiei deosebite ce i se acordă în ţările din care. pro-
vin revistele consultate. Un -prim grup .(SC 23.), (SC 24.), (SC 25.) este format
din probleme de construcţii geometrice aplicate în construcţii şi arhitectură.
Problema (SC 2.8.), într-o tratare aprofundată de noi, 'aduce în prim plan
cel:br3:. te9r1::rqă _a lui Mo,r.ley şi m,ai aleJ recip~oca ~i. Proble_ma (SC ~5.) g~ne-
rahzata de noi, are ca obiect construcţia cu ng1a şi compasul a unei configu-
raţii de cetcuri în plan şi capătă o 'soluţfo completă cu di~cuţia' eventualel9r
cazuri pe care enunţul original nu le prevedea. · · · '' :r:
Am. considerat insţr14ctivă pr,ezentarea unor probleme da.te la olimpiade
în R. P: Chineză, dintre care· una ne-a sugerat problema {SC 31.), căreia i-am
acordat o dezvoltare 'amplă. .
Problemei (SC 41.) i-am dat şi o soluţie care foloseşte mijloace ale ana-
lizei, acordînd apoLproblemelor de geometrie analitică o ·atenţie deosebită.
Semnalăm problema (SC 29:) în care metrica spaţiului cartezian este deose-
bită, de1 cea euclidiană, cu cansecinţe prezente asupra semnificaţiilor unor'
ecuaţii elementare. Problemei (SC '42.) i-âm dat o tratare vectorială, ca.re ne
permite o generalizare largă şi interpretări semnificative a teoremei lui Appollo~
nius relativă la pan\lelogram. · ·
Vom semnala în sfîrşit problema (SC 43.) în care configuraţia este for-
mată din trei cercuri concentrice situate în 3 plane ortogonale şi care pun 'în
evidenţă p9&ibilitatea de a se constn1i 8 plane tangente la ele. Problema a
fost tratată de noi sintetic şi analitic, ceea ce ne:.a: permis stabilirea unor
proprietăţi_. suplimenta,re. .
· În ge"ţieral am, ales probleme cş.re' cer soluţii complexe avînd în vedere.
caracterul niefodo1ogic al lucrării, pentru a atrage atenţia cititonilui asupra
unor metode de rezolvare neobişnuite în manualele şi revistele noastre.
'' . . .' • • ··t •

. _ 'Ş_C, 1., Fie" A. o.. w,air~ce pătrată 11enulă. de ordinul. n cu demente ~unrer~
reate~ astfel ca.det  = O. Să se_ arate că.,există o matricţ nr,nuţă B !de acelaşi;
ordin, astfel ca AB =O.· 0 , • · •

Matematika. v şkole,. ,3#976

Soluţie. Fie Mn(R) mulţimea matricilor pătrate ·de ordinul 'n cu· ele-
mente tlin~-R, car-e este: un spaţiu 'vectoria1 de diţrfensiurie n 2 peste corpul R
al mimtrelor reale,• Să presupunem -prin absurd t:ă (V)-X e M ,.(R), x ·::f. ;O~
avem' AX ::f. O. Atunci; aplicaţia liniară ·· , .·, · .-,
<p:Mn(R)-+ Mn(R), <p(X) = AX este injectivă.

într-adevăr dacă X 1 "./, X 2 , atunci' X 1 - X2 ::f. O şi din presupunerea_

făcută avem A(X 1 - X 2 ) # O, adică AX 1 ::f. AX2 sau <p(X1 ) ::f. <p(X 2 ). Cum <p
este-injectiv~.r:şi• MnfR) are dimensiune finită-, rezultă că <p este şi·surjectivă.
Atunci luînd-niafricea unitate I~ E MiR), ,există: X O e M.(R) cu <p(X 0 ) In, =
31 - Probleme din Gazeta matematică - cd. 1037 481
adicăAX 0 =I.(1). Trecînd la determinanţi în egalitatea (1) obţinem 0= 1, ceea
ce este o contradicţie. Deci { 3) B e M.{R), B #: O cu AB = O.
Comentariu. Această problemă arată că în inelul de matrice considerat
orice element este fie inversabil, fie divizor al lui zero.
SC 2. Să se determine cifra MH°iăţilor în dezvoltarea expresiei
(15 + ./220) + (15 + 4220)
19 82 scrisă în baza 10.
Problema 30 datA. la Semifinala Olimpiadei Naţionale Belgiene 1982. Math. et Ped. nr. 38/ 198.J
Solu tie. Vom adăuga conjugatele binoamelor din expresia dată şi vom
aplica formula bincmului
E = + ./220) + (15 + ./220) + (15 - ./220)19 + (15 - ./220) =
(15 19 82 12

= 2[15 + q19 15 220 + Cf 15

9 • 17 • 220 + ... + q: •15 • 220 + 15 +
9• 16 • 2 11 82

+ q2. 1580 • 220 + C:z. 1578 • 220 2 + ... + qg. 152 • 22040 + 220 41].
Este evident că E este un întreg natural divizibil prin 2 • 5 = 10. Deci cifra
unităţilorsale este zero. Dar am adăugat doi termeni care trebuie estimaţi:

./220 = 14,8 ... , deci 15 - ./220 < 0,2.

Numărul adăugat

N = (15 - ./220)19 + (15 - ,i/220) 82 < (0,2)19 + (0,2) 82 < 10-12•

Deci E > E - N > E - 10- 13 , ceea ce modifică foarte puţin, dar totuşi
modifică cifra unităţilor lui E - N, deci a expresiei date, cifră care va fi
aşadar egală cu 9.
Comentarii. 1) Problema este semnalată ca dificilă de mai mulţi cititori
ai revfatei, fiind considerată ca un test american la Olimpiada Naţională
Belgiană în etapa denumită semifinală. Răspunsurile sugerate de cititori
indicau ca cifră a unităţilor O, 2, 5, 9. Redacţia consideră că cifra potrivită
este zero şi pentru justificarea prezintă demonstraţia dată de ClaudineFestraets.
Autoarea şi redacţia revistei de matematică estimează că prin adăugarea celor
două conjugate se adaugă de fapt N < 10- 12 , ceea ce nu schimbă cifra uni-
tăţilor, care va fi zero. în realitate N trebuie scăzut din expresia finală pentru
a reveni la cea iniţială şi în aceste condiţii, orictt de mic ar fi, cifra unită­
ţilor scade, devenind 9.

2) La acelaşi rezultat se ajunge şi dacă se cere cifra unităţilor părţii întregi'.

a expresiei date.
3) Problema poate fi generalizată pentru expresii de forme analoage,
dacă expresiile conjugate reprezintă numere ale căror părţi întregi sînt zero.

482
 SC 3. Dacă n şi k stnt numere naturale şi D, este numitorul lui CIJ(n + j)
ca fracţie ireductibilă, să se stabilească identitatea

f-.:(n) = _!__q 1 +q 1 + ... + (- 1)1q 1. + ... +

n n+t n+2 n+J
¼(-J)k 1 _ _ _ _ _ _1_ _ __
n +k c.m.m.m.c.(D 0 , D 1 , ••• , Di)
Parabola, v-ol. 11, nr. 1/1975

Soluţie. Vom calculaf,.(n) prin inducţie, observînd că/0 (n)_ = 1/n, / 1 (n) =
= 1/n - 1/(n + 1} = / 0{n) - f 0 (n + 1). Folosind relaţia q = CL1 + Ct:l
şi înlocuind în / 1 {n), obţinem relaţia de recurenţă
J,,(n) = f1c. 1(n) - /1<-1(n + 1). (1\
Rezolvarea acestei ecuaţii funcţionale pe cale directă prin recurenţă
prezintă dificultăţi, fiindcă reducerea termenilor nu se poate face, din cauză
că argumentul apare sub formele n şi n +
1. De aceea vom încerca evaluarea
unor forme generale prin aducerea la acelaşi numitor fără a face, apel la
c.m.m.d.c. al numitorului. Vom putea atunci pune pe f-.:(n) sub forma
11t
!11(n) == - - - - - -
n(n + 1) ... (n + k)
unde m este un întreg ce se cere evaluat. In acest scop evaluînd pe / 2(n) şi
prezumăm că m = k !, deci că
.fa(n},
J,,(n) = kI =-1_, (Z)
1) ... (n + k) nC~,,
n(n +
Verificăm uşor că dacă (2) este valabilă pentru k, este de asemenea valabilă
şi pentru k + 1, aplicînd relaţia de recurenţă (1). Cum este verificată pentru
k = O, 1, 2 va fi valabilă pentru orice k şi orice n. Prin aceasta am dovedit,
tot indirect şi proprietatea
c.m.m.m.c.(D 0, D1 , ..., Di) = n C!+k. (3)
Cornentarii. Metoda inducţiei matematice este salvatoare în cazurile în
care obţinerea pe cale directă a unui rezultat este anevoioasă sau poate chiar
imposibilă. Ea foloseşte într-o măsură mai mică sau mai mare experimentul
şi intuiţia, ambele matematice. Soluţia dată de noi problemei este o dovadă
a acestei aprecieri. Intr-adevăr, ideea de a găsi o relaţie de recurenţă con-
venabilă este destul de obişnuită, ca urmare a unei experienţe căpătate prin
rezolvări anterioare de probleme asemănătoare. Dar aici folosirea relaţiei
de recurenţă nu aduce rezultatul scontat, oi conduce la noi complicaţii. De
aceea, s-a împins experimentul pînă la găsirea unor prezumţii pentru forma
generală (2). Verificarea pune într-o lumină esenţială relaţia de recurenţă (1).

483
care aduce dovada unei intuiţii j4ste. ln solu.ţia prezentată ţn revista Para-
bola nu se explică formul~ (2}, ci se spune numai că fiin ( 1) decurge prin indu_c•
ţie (2). Apoi formula (3) este dedusă prin verificarea faptului că n · C~+rc

înmulţit cu fiecare din termenii (- Î)kq 1 . este un număr întreg;

n +J
SC 4. Dacă tg A şi tg s-- sînt rădăcinile ecuaţiei x2 + Cx + D = O,
să se arate că
sin2 (A + B) + C sin(A + B) cos(A + B) + p cos (A + B) 2 . D.
Ontario Sec. School, Math. Bun: voi. Î9, ~r: 1/ 19_83
Soluţie. Folosind relaţiile lui, Viete ·avem:
tg A + tg B = - C şi.· tg- A tg B = D
ceea. c~ ne îndeamnă să: folosim·
t (Ă. -- . B) = tg.A + tgB __·'_ -- C .:d, v·'b '..i i
g ·+ ·- · 1 -· tg A· t,ţ B ·· ' · 1 - D' aca · • x •·.
Putem pune în evidenţă în relaţia dată expresia lui tg(A + B)
împărţind.
cu cos 2 (1, +
B) ~ O, dacă D =/= 1-.,-Pent-ru .-a nu modifica primul membru,
vom scne succesiv:

[tg2 (A + B) + C ti(A + B) + D] co~~(J + B)=[(l ~ 2

; )2 ~ 1~
2
Di,+P]x
X 1 D[C 2 + (l - D)2J. {l - D) 2 = D, ceea ce stabileste
1+
_c_2_ -
. ' ' · (1 -D)"'·
t1__ D)2· • ... c2 +·(1-D)2 ·
,_ , ., ,
rezultatul cerut. ; .i:.~• : • )·L:

Cazul D_ = 1implică A + B =·(~ + .~ ) şi relaţia răniîne -valabilă; 1t

Comentarii. în cazul D = 1, vom avea ··şi tg A + tg B = - C, deci

tgrA + 1/tgA:=·-,C, sinA;cosh=·-1/C; •decLsin2A = -2/C,deunde
..,.. 2 ~- c,~ 2 pentru realitatea tiădăcinilor. -EnunţhL iru precizeau :necesi-
tatea realităţii rădăcinilor,_ condiţionată în general de -C2 ,,_ 4D ~ O.
,:· i;, :1 · . : .; · , ,
.SC 5. Sif: se Jolos.~ască ta,toul d1 tipul n X n
JP.-1 2P-l 3p-l nP-1
1 iV-1 3P~·i nP-1

• • • • -~~ •-~.:·~ •,:.·• • •!.• • ! • • •·r •~•.• • • • • • • • • •

L 4?'"
l 3P-J nP-1

484
format cu puterile p -, 1 ale prime/;or n numere naturale pentru a se calcula
suma puterilor p a acestor n numere;··efectutnd exclusiv· adunări ale elementelor
tabloului şi ·construind pe baza acestora formule de recurenţă (formulare şi tra-
tare generalizate).
Moshe Pinchuk, El. der Mathematik, voi. 38, 1/1983

Spluţic. Strategia se bazează pe separa1:ea tabloului în _două părţi prin

diagona}a princi,pală_, lăsînd în partea superioară elementele 1 2P-l 3p- 1 nP-1
ale acestei diagon~le. ··
Fie ..521 _ 1 .suma tuturor elementelor tabloului, T P-l s,uma ,dementelor
de deasupra diagonalei principale inclusiv aceasta şi U P-l suma elementelor
situate dedesuptul diagonalei principale.
n
Vom nota de asemenea: cr;_ 1 = E kP-l
suma puterilor p -
n
1: ale ;_
primelor
k=l
n numere naturale, crp fiind suma cerută,

adică cr; = E kP. Să.obşervăm• că adunînd elem.entele :pe linii şi apoi sumele
k=I

respective pe toate liniile, vom avea SP-l = nE

" kP- 1 = a;_ 1
~ /,,~!

De asemene~· adunînd pe coloane J:lementele; de deasupra diagonalei

principale şi de pe aceasta avem pe coloana k suma kkP- 1 = kP şi deci în total
T P-l = E1<=1
kP = a:~
Sub diagonala principală elementele sînt puterile p - I ale primelor
1 '>. 3, ... , n - 1 numere naturale. Prin urmare • i(

n n -1
1',,_1 ~ E k =a;•;11 s1>-l - u-p~l = tf,q;_l- ~ ar;_,.
~I ~I

Am obţinut o formulă de recurenţă de forma

.r
. n-1
a; = n a~_ 1 - E o-';_
m=I
1, ( 1)

în care intervin numai sumele puterilor p - 1, dar-:ale numerelor naturale

din secvenţele 1, (1, 2), (1, 2, 3), ... , (1, 2, ... , n - 1). Calculul acestora este
însă asigurat prin formule de acelaşi tip de sume de puteri p - 1, presupuse
determinate succesiv pentru puterile 1, 2, 3, ...p - 1.

485
 Comentarii. Problema este extrasă dintr-un articol intitulat „Matema-
tica elementară şi didactică" Autorul îşi propune să prezinte un mod de deri-
vare pentru formula cunoscută care dă suma pătratelor primelor numere
,.
>' k 2 • El suhuruază că metoda sa este uşoară de reţinut şi poate fi indicată
t::t
într-un mod foarte simplu pentru calculul tuturor puterilor întregi naturale
ale primelor numere naturale. Este tocmai această generalizare pe care o
prezentăm în această problemă într-o formulare şi tratare proprii. Cititorul
ar putea încerca folosirea formulei de recurenţă dată de noi pentru a exprima
sumele puterilor p prin sume de puteri mai mici. Metoda este simplă, comodă
şi susceptibilă de aplicaţii concrete. De exemplu, pentru p = 2, formula (1)
va da
11-t
n(n + 1)
a;= na1-E aT, cu a1 =
m-1 2
sau
a;= (n + 1) a~ - E• aT = (n+ 1) 2 n
2
t m(m + 1) ..
m-1 •-1 2
n(n + 1) n(n + 1)
---';.,...__...;._
2
__1 E• m2 --E
1 "
m= ~ 1 •
-----a1--a1
1 • 2

2 2 m-1 2 •-1 2 2 2
de unde
~a;= n(n + 1) {n + l'- _!_) = n(n + 1) (2n + 1)
2 2 . 2 4
şi deci
a; = n(n + 1) (2n + 1) • (2)
6
ln general propunem punerea formulei (1) sub forma

a;= (n
• •':-i
+ 1) a;_1 - E ( 1')
111-1

pentru a se folosi sumele puterilor primelor n numere în toate calculele, ceea ce

creează avantaje de ordin tehnic, cum va reeşi din considerarea cazului p = 3.
Vom avea, în concordanţă cu ( 1'):
" ,, " m(m + 1} (2m + 1)
a;= (n + l) a; - Ea:= (n + 1) a1 -
m-1
= E -""------'--'------'-
m-1 6
1 III 1
+ 1) a; - - E~ (2m8 + 3m1 + m) =
11

= (n (n + 1) a; - - a: -
6 m-t 3
1 n 1 n
--a2--a1,
2 6

486
de unde

-4 a;= ( n+-
1) cr; - -n(n
1 1
+ 1) = -n(n + 1) (4n 2 +4n) = -1 n 2(n + 1) 2•
3 2 12 12 B
Astfel:
n -
cra -
n2(n 4- 1)2 -- (a1n)2 • (3)
4
SC 6. Fie u0 e R arbitrar în (O, n) şi un+i = sin u., pentru n = O, 1, 2, ...
Să se calculeze lim ./ii u•.
•+110
J. Dieudonne Calcul infinitezimal, Hermann, Paris/1962
Soluţie. Vom folosi proprietatea cunoscută a şirurilor numerice:
dacă lim a,. = a, atunci şi
lim ..!__Ea,:-+ a, cu alte cuvinte convergenţa
n • co n i-1 n • co
în sensul lui Cauchy a unui şir numeric implică şi convergenţa în sensul lui
Cesaro către aceeaşi limită. Şirul {un} este cu termeni pozitivi, ceea ce
rezultă imediat prin inducţie, fiindcă dacă O~u~n, rezultă O~u„+1~ 1, iar
0 < u 0 < 7t ~ 0 < U1 < 1.
El este şi descrescător, fiindcă sin u. ~ u., deci u,.+ 1 ~ un. Fiind pozitiv
şi descrescător este şi convergent către marginea sa inferioară l ~O. Funcţia
sin x fiind continuă, avem lim sin x = sin l, deci lim u,.+1 = lim sinu.,
S• l "n+i • l 1'n • l
adică l = sin l. Cum această relaţie implică l = O, rezultă lim u. = O, care
este o condiţie necesară pentru ca lim //nu. să fie finită.
-· •~co
In continuare, pentru a pune în evidenţă produsele de forma ,./nu., vom
cons1"dera termem. d e f orma ( _1 ) 2
= -1-2 carora 1e vom es t·1ma lim1ta
w •
.Jn u. nu,..
cînd n-+ oo. Vom avea posibilitatea de a aplica proprietatea şirurilor Cesaro,
dacă vom evalua lim _!_ •
n• cou!
Vom avea succesiv:
1 1\ 2 • 2
lim(-- - -1) = lim (- - - - - , = lim u. - sin u. =
n • <X> u;+1 u; •• ex> sin2 u. u;) n+t0 u; sin2 u.
u; - ..!... (1 - cos 2u.) 2u2 -[(Zu.) 2 - (Zu.) 4 + ... ]
2 1· • 2! 41
= lim - - - - - - - - - - - 1m .
_!_ u;) 1 - cos 2u.) ..... o u 2 [(2u.) 2 _ {2u.) 4 + ... ]
2 . n 21 41
2 /4 !
4 1
= -2- = - fiindcă ştim că lim u. = O.
2 2! 3 n • t0

487
Vom aplica proprietatea şirurilor Cesaro şirului{-21--- ~}, scriind succesiv
utt+l·
2 it
• .

1 ~( 1 1) . 1 ',( 1 .' 1) =
lim - - L J - - - - = h m - - - - - - -
11•n + 1 1i-o uf+1
CII ul n • co n + 1 u!+1 u~
- 1 1
= lim - - - - - = - •
fl • co (n + _1) u!+i 3_
Extrăgînd rădăcina pătrată şi luînd inversele vom •avea, lim :/u u ..·= ,{f
Comentarii. __ Soluţia dată este în esenţă luată dintr-o notă matematică
semnată de Christian Radoux (Univ. Mon:s)"în Mathematique e't! Pedagogie
nr. 31, 1981 şi prezintă int~res prin originalitatea metodei, care recurge la
şirurile Cesaro şi apoi la dezvoltări în serie ingenios utilizate _pentru a evita
ridic:ări la, pătrat. Considerăm ~ă metoda _pQate sugera şi alte ~plicaţii ale
implicaţiei convergenţei Cesaro, cînd ·se cunoaşte convergenţa Cauchy.

_e_z_-_e_" dacă x =I: y . -

SC 7; Notăm E(x, y) = { x.,...., Y ~ (x; y) eR , · '(l),
2

c dacăy = x
Să se demonstreze că;'
1) Dacă a< b, funcţia E(x, b)/E(x, a) este descrescătoare pe intervalul
[a, b].
2) Dacă a < b ,i;;. O, atunci

E(x, b)/E(x, a) ;;i:. ( 1 + •eb)/(1 + e~) (2)

pentru orice x E [a, b].
W. A. I. Luxemburg, NieU\V Archief voor Wiskuiide, voi. 28/1980
Soluţie. _Este convenabil să punem pe E(x, y), care are două expresii.
sub o formă unică. Voin avea succesiv,,pentru. x=1:y:
..!±! e(t/2)(s--yJ_e-(t/2)(s--,,J s-+, 1 2
E(x;y) = c- e" e 2 • - - - - - - - = e 2 ·sh - ( x - y ) - - -
x-y x-y 2 x-y

= --e!1 / 2Hs-+YJ (1 [1
Jo eh 2 (x - y)t
]
dt·· (3)

Dar şi pentru x = y relaţia (3) are loc, după cum $e poate verifica uşor.

488
 1) Din (3) ,.deducem
: ·. :~
e1i2 • (6 -~l fi eh[ 1/2(b-;)t] dt
E(b, x) J0

E(x, a) - ~>h (1/2(x - a) t] dt •

(4)

111 ipoteza['ci~x~b. cI{t(t/2) (b - x)t] oo}uneţie de X, est~ descr~scătoare,

iar ch::Jl1J?) ··(x - ei)t], crescăfoa'.re;·deci raportul (4) este· funcţie descrescă-
toare de x pe [a, b]. -
2) Ţinînd seama de această· proprietate şi, notînd b -. a.= t >-0,:vom
pµ t.ea scrie ' ;
E(x, b}° E(b,' b) _ e"(b ;_ a) _ b-a t ,.
;;;i,---'---------
E(x.. a) E(b, a) e? - ca 1 - ea--" 1- e.~•
Pe. de altă pa_Ţtţ_,. cum e" ~ 1, <;Iacă b ~ O,şi e-t ~ 1, fii~că - t <O. vom putea
scrie du:bla inegalitate pe care o vom dovedi:
l+e"
--- ~
-1+1 . t ' •
· ~ ~~- • într-adevar; pnma · megaht<J,te · revine la
V • • •• O

1 + e4. -1 + .e""' · , 1 - e-t '

-{1-e")(1-e-1) O şi este verificată, i~r ult~ma in~a~itate ~yţne
1 - e-t t
~ - - 2(1 - e- 1) ~ t(l + e-t) - (2 + t) e- 1 + t - Z >0,
1 + e- 1 2 ·. . ,
ceea ce putem stabili după cum u~mează: funcţia f(t) = (2 + t) e- 1 + t - 2
este crescătoare în intervalul [O, + oo); avem f'(t) = (1 - e-1) + t e- 1 ;;;i, O
şi cum/(0) = O voni aveai /{t) ;;;i,0-pentru t;;;i.O, ceea ce termină demonstraţia.
Comentarii. Soluţia noasţi;ă urmează în general linia celei date de
W. Nuij. fosă cu cîteva simplif1eări şi p~ecizări de ordin te]:mic. Astfel, autorul
. -:L , . , , .,,, •f ·, ' .
nu justifică prima şi
reduce ultima inegalitate la th- ~ -, pe care
2 2
o consideră ca o consecinţă a teoremei valorii medii. Astfel, soluţia noastră
dă o altă demonstraţie şi acestei inegalităţi. Subliniem ~opţinutul interesant
al problemei prin faptul că printre cei 7 rezolvitori apar nume de matematicieni
prea bine cunoscuţi ca J: Boersma,,. L Kuipers, van !Iaeringen.
SC8. Dacă x, y, s, teR cu O~s~:' şi O~t~y. are loc inegalitatea
sh x sh y ;;;i, min {sh (x - s)° sh (y + t), sh (x+s) sh( y - t)}.
·,
· -P;'• Buser, Elemente de1:' Mathematik, voi. 34, nr. 3/1979

489
 Soluţie. Se foloseşte inegalitatea evidentă min (a, b)" (ab) 1' 2 cu a, b ;;;i. O.
Cu ipotezele din enunţ toţi factorii produselor sînt pozitivi, deci inegalitatea
se aplică. Pe de altă parte

sh (x - s) sh (x + s) = ~ [eh 2x -~eh 2s] ~ ~ (eh 2x - 1) = sh2 x,

după cum rezultă imediat din aplicarea formulelor funcţiilor hiperbolice

eh
+ e-7;
e'I;
x = ---,
e" - e-• . .
sh x = ---ş1 dm proprietatea acestor funcţii de a fi
2 2
crescătoare, iar eh O= 1.
În mod analog sh (y - t) sh (y + t) =r.;; sh 2 y,
Deci şh x sh ty;;.,. [sh(x - s) sh (y + t} sh (x + s) sh(y - t)]1/ 2 şi cu atît mai
mult sh x shy va fi mai mare decît membrul II al inegalităţii din enunţ. Ega-
litatea se obţine pentru s = O, t = O.
Comentarii. ln general inegalităţile se bazează pe aplicarea unor ine-
galităţi elementare sau derivate din acestea ca a2 + b2 ;;.,. 2ab sau " + b ;ii, .Jab
2
cu a, b;;.,. O. Inegalitatea min (a, b) =r.;; .Jab este mai puţin folosită în litera-
tura curentăJ de asemenea, funcţiile hiperbolice, ceea ce ne face să alegem şi
să recomandăm această problemă pentru metodologia folosită în rezolvarea ei.

SC 9. Fiind dat şirul definit prin

X1 = 1, Xn+l = X 11 + -1 I CU n = 1, 2, ... , (1)

x.
să se arate că
- ,--.,, 1
//2n ._ x11 < ,J2n -2 + 2 - -=, pentru n ;;;i. 2. (2)
,J2
Olimpiada naţională din URSS/1968, :l\HJ, vol. 25, nr. 1/1970
Soluţie. Aplictnd recurenţa în (1) obţinem, adunînd membru cu membru:

(3)

Ridicfnd (1) la pătrat şi însumînd avem

2
Xn+l =
2
X,. + -x!1 + 2 j Xn+l
2
=
2
X1
~1
+ ,/..J
k=l
-
xf
+ 211 (4)

şi minorînd suma din membrul al doilea,

x;+1 ;;.,. 2n +2 cu n;;.,. 1, x! ;;.,. 211 cu n ;;;,: 2

490
de unde
- . 1 1
X• ;;i, ./2n Şl X• li!it ţii, • (I)
Însă din (3) şi (5) deducem

" li li
II '" 1 1 1
x.+1 = 1 + E-,=
4=1 Xr:
2 + E-,<2 +,E-==E ,- + 2 -
11-2 Xr' l11-1./2k 1i-1v2k
n
,,,, cu n;;i, 1.
,y2
Însă
1 2 2 _ -- (
+
./2k =- ./2k .[ik < .[ik + ./2k 2 ._ ,4U. - .J2k - 2 6)•

prin folosirea conjugatei numitorului. Adunînd membru ou membru aceste

inegalităţi pentru k = 1, 2, ... , n obţinem
„ 1
~.[ik < J2n (7)

Introducînd în (6) şi ţinînd seama de (5), se ajunge la inegalitatea (1) din

enunţ cu n ;;i, 2.
Comentarii. a) In enun~ dubla inegalitate este nestrictă, ceea ce nu este
realizabil, fiindcă inegalitatea (7} este strictă ca provenind din (5), care este
nestrictă, numai pentru n = 2. Intr-adevăr, pentru n = 3, Xa = 5/2 şi 2/5 <I
1/ ./6, deci în sumă toţi termenii în afară de primul sînt majoraţi.
b) Această precizare sugerează încercarea de a întări dubla inegalitate
în dreapta. Din (4) şi (5) deducem pentru n;;i, 1:
• 1
+ +
X:+ 1 = 2n 2 E-şi pentru n;;i,2J
1-1 _xf

,. - 1 1 1 ,. - 1 1 1
X:= 2n + ~ - < 2n + -
~ 4 2 11-2 k
E-
< 2n + -ln (n - 1)
2
prin majorarea sumei parţiale a seriei armonice. In final

./2n< x. < V +! 2n ln (n - 1) cu n ;;i, 2 (8)

este noua formulă a dublei inegalităţi din enunţ. Este aceasta mai bunăP
Un exemplu convingător este cazul n = 100, unde (1) conduce la estimarea
14,14 < x100 < 15,36
iar (8) la 14, 14 < x100 < 14,223, valoarea calculată cu 10 zecimale a lui
X 180 fiind x100 = 14,213709-1.291.
c) Este instructiv să analizăm cauza pentru care prima formă a inegali-
tăţii este mai slabă decît a doua. Separarea estimărilor se face prin inegali-

491
tatea (5), unde
.
E ,~
•-1 ~k
2 este puternic minora tă şi folosită ca atare, pe cîrid în
a doua estimare ea este din nou folosită în întregime, după ce a fost mino-
ratăpentru a se obţine majorarea x~;?, 2n. Să dovedim că
V 21' + -2
1
ln (n - 1) <
____
✓ 2n - 2 +
•
2 - -...::: ·
· · J2
Ridicînd ambii membrii la p~itrat şi simplificînd vom avea
1 5 - - ---
-_ln (n - 1) <- - J2 + (2./2-1) .jn - 1 (n;;;,::2)
4 4
sau
ln (n - 1) < 4 (2 .Jf _ l) + 5 - 4.J2 (2 ,J2 - 2 )
1) ( 4-----= + 1 _·
~n- 1 Jn- 1 ,Jn - 1 ,Jn - I
Membrul al doilea este o funcţie descrescătoare de n, care pentru n = 2 se
reduce la 4 ,Jf--'- l, iar ln (n l) < 2 pentru tt ~ 2. -Cum 2' < 4 .fi - 1,
✓n- 1
inegalitatea (9) este .cl,pvedită.
,-
SC·l-O. Folosi1td-inegalitateti mediilo,r afitmetică şi· geometi-ică, să se' gă-
sească ·,minimul- expresiei ':- · ,..,
X Ţ 1/xţ + y2 CU,, X > 0,, ,Y. >, 0.
Robert A. Bagfl,ato,. The Mathetnatical Gizette, voi. 39, nr. 407/1975

Soluţie. Notăm u1 = x, u 2 = 1/xy, ¼i = .Y2 şi )uăm arbitrar di, d 2 , d 3

cu d 1 + d 2 + d3 = l, d 1 , d 2 , d3 > O Vom. avea, fofosfiid inegalitatea dintre
mediile aritmetică şi geometrică

X+ 1/xy + y2 .~ ( - 1 )d, (-i- )d'( -l )d' xd,-~. y-d,+2d,,

d1 d2 da
Pentru a pune în evidenţă o margine inferioară, eliminăm x şi y din membrul
al doilea, luînd d 1 - d2 = O, -d2 + 2d-s = O, d~ + d 2 +da= 1, de unde
1
d 1 = 2/5, d 2 = 2/5, d3 = - ·
5
în ateste condiţii ,
.; + 1/xy + y2 ):: ( ~ r/5 . j4/5 = 5/2-4/s'!

Punînd a K -:: 5/2 obţinem x =

21' 5 ,, j .--:- 2- 215 , <:a p1Jii,ct de minim abşo-
lut, ac~st .minini fiind K = ~/2 415 • - ·

492
 SC 11. Folosind inegalitatea dintr-e- mediile aritmetică ·Şi gemnetrică ,genet.a-
lizate să se arate că: ·. · ·
1) dacă d1 >0, (i= 1, 2, ... ,m),d1 +da.+ ... + dm = ţ şiu( ~ O, are
loc relaţia · ··
U1. + Ua + ... +
.
u ·)"' • .. .
~ . .2,
.. ( dl.
1t111
-
(udm )"•
• ~ . • (1)

egalitatea avînd loc, dacă şi mimai dacă u, =. Cdi, unde Ceste o constantă inde-
pendentă de i; · ·· .
2) Dacă dt = O, pentru k e {l~· 2, ...., m}, relaţia- se menţine eliminînd ter-
menii relativi la k din relaţie;
3) Presupunînd bă d, pot fi aleşi astfel încît ·

(-U1)"'
dl
•(U2)"•.
. -
da
... , (Umr•
. dm
- _
-K.
.
(2)

condiţia necesară şi suficientd 'pentru ca ·

U1 + Uz +·... + um = K . ,
-· ,
'
.
este ca u, = If.d,, şi în acest caz K este minimul absolut al sumei u 1 + u 2 + ... + um.
'. .. • Robert A. Bagnato, The MathematiGal Ga~tte, VO~ ;!;9, iir. 407/ 1975

este,
Soluţie. Cu d, ;;,. O, d1 + d2 + ...
după cum se ştie: ··
+
d~ · 1 şi
;
v~ ; ,.
O, inegalitatea mediilor
,.: ':; · '
d 1v1 + d2v 2 + ... + dmv-m ;;,. vf•vi• ... v-:;,, egalitatea avînd loc dacă şi
numai dacă v1 = v2 = '... · vm. _
1) Este suJiciept să luăm vi= utfd, cil d, > O, pentru a avea inegali-
tatea (1). În cazul egalităţii, obţinem u~/d1 = uJd2 = ... = 'Um/dm = C
2) Cazul în care există d:. = O se :i;-ezolvă prin· eliminarea lui d"v" din
inegalitatea mediilor. 1
• •

3) Condiţia este necesară. Dacă·u1 + u2 +· ... + um = K, ţinînd seama de

ipoteza(2), vom avea în (1) egaliţate,.<;led· U.1 = Cd; şi u 1 + i, 2 + ... + ttm = C
= C(d1 +da+ ... + dm) = C, de unde C · K şi u, = Kd,. Suficienţa este
imediată:, aplidqd (1). Cum ipoteza (2) infrodusă1n (1):conduceJa u 1 + u 2 +...
... + '1-tm ;;,. K, urmează că pentru u; = Kd,, această margine inferioarlî-,este
atinsă şi devine minimum absolut .
Comentarii. Relaţia dintre ,mediile aritmetici şi geometrică este o sursă
importantă de metode de rezolvare a unor probleme de inegalităţi şi de extreme
ale unor sume cu termeni pozitivi, implicînd mai multe variabile pozitive,
deci în probleme de optimizare. · ·· · , · '

C0

SC 12. Fiind dat@·s,eria ~ a,; u,nde •a·==·{·· : ; dacă r =,k2

,_., • .1 , V z
r .. daca r ~. k.
•·"'î'.'

493
j>etJtru orke k = ,w,măr natural s4 se arate că:
a) seria este cOffvergentă J b) Um nan nu există; c) lim n G.= O, unde
n• CI>
c.
• • CI)

1-Ste media geometrică a primilor n termeni ai seriei.

I. R. Nurwmbe, The Mathematical Gazette, vol. .59, nr. 408/1975
Soluţie. I) Fie t cel mai mare întreg natural astfel încît t2 ..; tz., deci
ti = t2 + p, cu O !li; p ~ 2t. Vom putea scrie
" tl+JJ 1 I 1 I J
Ea,=E
, -1
2-E4+E-
•= 'T 'T~ I •-I f r =I

şi se vede că pentru t-«> toate cele trei serii armonice generalizate sînt
convergente.
2) Dacă B "F t2, ti-a.=2--o; dacăn= t 2 +p,na.=(i2+P)- _l- =
n ~+~
-= 1, deci şirul {na.} nu este convergent. ·
B) Cînd r = k 2 , 1/r2 = 1/k2 se înlocuieşte cu 1/r = 1/k 2 = k 2/k 4 • Astfel,
pentru n = t 2 + f avem
• -( 1. 4. 9 ..... t2 )1/(t2+JJ) - ( tl )2/(ll+JJI.
• - 12 • 22 ·82 ••••• (t2)2- ...• (t2 +p)1 - (t2+p)I
.nplidnd formula lui Stirling pentru t mare,
1 )2/(l'+P)
- e-•t•+-2
,t/21t
nG....... ( t ·(t2+P)=
1•+J>+ -
,,J21t e-(1•+Pl(t2 + P) 2

e-1/(l'+P). t(2!+1)/(l'+JJ)
- ----------
e-2. (t2 + P)(Z1'+2P+l)/(1 +JJI 1

M.icşorînd exponenţii la numitor şi mărindu-i la numărător, obţinem ca nouă

evaluare
e-21/1'. t(2Hl)/I• e2
nG. < - - - - - ,..., -
e-2 • (t2 + P) t2
~i cînd t-oo, lim nG. = O.
Comentarii. Folosirea formulei lui Stirling s-a dovedit deosebit de eficace
in aceste două probleme (v. şi problema ce urmează) în care estimarea unui
factorial este esenţială. ln acelaşi timp a apărut o exten~iune a funcţiei parte
fntreagă prin cuprinderea lui n intre două pătrate consecutive t 2 ~ n = t 2 +
+ p < (t + 1) 2, care s-a dovedit foarte fructuoasă şi deci merită a fi reţi­
nut ca tehnică de estimări calitative.
 SC 13. Notînd prin G„ media geometrică a primilor n termeni ai t-tnâ
00
serii Ea, cu termeni pozitivi, o condiţie necesară de convergenţă a acestei serii
T=l
este lim n G,. = O.
n • oo
]. R. Nul'combe, The Mathematical Gazette, Toi• .59, nr. 408/197.5

Soluţie.
"
Punînd s,. =Ea, şi presupunînd lim s,. = s, teorema lui Cauchy
r.-1 N• :O

asupra mediei aritmetice arată că lim (s 1 + s 2 + ... + s.)J ,, =- s. Explici-

tind
. na1 +(n-l)a2 +(n-2)a3 + ... +a„
I1m _;c.._----'---------'-------'------ = s.
n
Cum E" (n -
r~l
r + l)a, +Era,= (n
~

,~t
+ 1) E"
F=l
a,= ('n + l}s•. deducem că.

. 1 "
hm -Era,= O.
fl • OO ff. r=l
Aplicînd inegalitatea mediilor aritmetică şi geometrică avem
1 n
-Era, ;;i: (ni a 1a 2 .•. a.) 11• = (n!)1l"G,..
n ,-1
Aproximînd prin formula lui Stirling n! _, ./2r.n n•e-• pentru valori mari ale
lui n şi cum {./2rm) 11 • _, 1, vom .avea {nl) 1I• ,_ n/e, deci
O = lim _!__
a• «> n
i:; ra,
r=1
;;i: lim _!__ (nG,.) = _!__ lim nG„
CO e
fl • e N • 00
;;i: O, ceea ce implică
lim nG,. = O.

Comentarii. Criteriile de convergenţă dau condiţii suficiente şi de excepţie,

dar nu şi necesare. În această ultimă categorie relativ la seriile numerice,
E a, este convergentă, teorema lui
Ol)

În afară de lim a,= O, dacă seria A.bel-

r • oo ,_ t
Pringsheim pentru serii convergente cu termeni pozitivi şi descrescători arată
că lim ra, = O şi că nu există condiţii necesare de convergenţă mai tari.
,• co
decît aceasta. Teorema demonstrată priveşte o clasă mult mai largă decît
cele din teorema lui Abel-Pringsheim. Pentru termeni pozitivi şi descrescăf.şrl
se poate stabili printr-un raţionament analog celui folosit că
lim na,.= O -Hm nG,. = O,
ff • OO

ceea ce recomandăm cititorilor să încerce.

În general însă, lim nG,. = O nu implică lim na,. = O.
11 • 21

495
 SC 14. lntr-u.n triunghi oarecare A1A2A3 , dacă notăm prin a.1~· -« 2 ; a.3 mă­
surile unghiurilor corespunzătoare vtrfurilor.A 1 , A 2 , A8 are loc urn1ătoarea dublă
inegalitate · · .;.· • ·· ·
. «1 . «2 . 0ta
O < sm 1
-sm- sm- ~ -,
2 2 2 8
egalitatea avtnd loc pentru triunghiul echilateral.
•· O. "ÎJottema, Geometri.l,~ Inequa1Hies, Groriingen/1968
Spluţie. Cum a.1 + cx 2 + cx3 = 1t, v.9m c;9nsidera funcţia reală de două,
vanab"l
. 1 e /(CX1, «2 ) = . sin
• -«1 sin • -«2 sin
· -«3 = sin · -Ot1 sm «1 CX2 d ef"ml•twa·
• -«2 cos --='------"- +
2 2 2 2 2 2
pe O < cx1 < 1t, O < a. 2 -<
1t, indefinit -derivabilă. Anulînd derivatele parţiale
. 1 ord"m _'J_
d e pnmu ar = -1 sin . -CX2 cos -2cx1- - ot2 ; _'J_ +
ar = -1 sin
. -CX1 cos 2cx2 CX1 +
__;:_____;c,

. âa.i 2 2 ··. 2 âcxa·,: 2 · 2 2,

avem sistemul
2oel +
CX2 = 7t; 2«2 ()(1 = 7t +
. urnea
cu so1u ţ1e . oe1 -:- oe 2
w
= -7tB , d e unae
•
J· . .
, , fY-
,_. 1
. 3 3 · 8
-n
l
v_.a oarea -r. , .---'- · =,_ ~ •. -
·
7t 1( 'Ti)
este un maxim. într:-ad.evăr, defiJ?.ind prin mulţimţa -pup.ctelor (oei, oe2) de
forma a.1 = ~ + e:, a. 2 = ~ + e: (cu e: ;eal) o vecinătate a lui (~, ~),
3 B ,_ _ . 3 3
putem scrie 1(~3 + e:; ~
6
+e:)=-·...!_(cos2 --=-·+ 3 sin2 ..:.. + 2 V}sin ..:..cos--=-) x
8 2 2 2 2
X (cose: - ./3 sine:) şi hiînd I e: / suficient de mic, rezultă sin ..:.. ,..., l.. •
2 2
cos "i_ ,_ 1,, deci. avem evalua~ea!(; ;+ e:, .. : + e:) ~: ;~ (1 +; 2
+ V} e:) X

X (1 - ./3 e:) <

,--8
_!__ (1 - 3-e: +
2 t
2
2
- ./3 e:3) , ..!_
, ,8
(I"- 52e:a -./3 e: 3) < ~ dacă
8
ie: I < ~ . ceea ce este oricînd '\:'alabil. [?eci
· 2 ,/3 "'.- • · ·r ' • ''
există
'
o vecin;ita_te a pune-.
·

tul~i ( ; , ; ) în ~are /(oe 1, cx2) ~ .; , astţel înc_î~ fcest pu~ct este un m~~i_:
mum, singurul în domeniul de definiţie aL funcţiei f, care în plus este strict
pozitivă dacă oe 1 , a. 2 ,f= O, ceea ce completează demonstraţia. ·
Comentarii. Soluţia dată de nof- este analitică şi necesită cunoştinţe de
teoria funcţiilor diferenţiabile de două_ :variabile. Nu cunoaşte~ sol~ţia dată
de O. Bottema şi lăsăm în atenţia c_itito'rilor:găsirea altor sol~ţ1i mai_ elemen-
tare. · ·

496
 SC 15. Fief : R-+ [ -a, a] continuă ca şif' pe acest interval. Să-se arate că

~ ~ ("
1/(0) I
2a J_. 1/(x) I dx + ~2 ("J_a 1/' (x) I dx.
Ontario Math. Bull„ voi. 10, nr. 3/1974
l' ~ ,

Soluţie. Vom avea pentru x'e[-a, a]:

°i/(0) 1= 1/(x) + /{O) - f(xj ·, ~ lf(x) I + 1/(0), - J(xJ I;
de asemenea

1/(0)I = 1/(-x) +/(0)-/(-x)·J ~ 1/(-x)I + l/(0)-/(-xfl

şi adunînd membru cu membru, apoi integtţnd,_ obţinem respectiv
2 J/(0) I ~ i/(x) I + 1/(-x) I + 1/(x) - /(O) I+ if(-x) - f(0) /,

2 ~~ 11 J/(O) ,I dx ~ ~~ 11
l/(x) I dx + ~~"- 1/(-x). I dx + ~~a 1/(x) - /(O) J dx +
'\

+~~a lf(- x) - f(O) I dx. (1)

Punînd x = - u vom avea: ~~a J'f(- x) j dx = - ~:a IJ(J) J du=

= ~~a 1/(x) I ~x, relaţie vaiabilă pentru. orice /, funcţie continuă, deci în
pa;-ticula!'

~~a 1/(,-x) ._ /(O);f dx = t„ lf(x) - /(O) J -dx.

Revenind la (1), vom obţine

4a 1/(0) I ~ 2 ~~a 1/(x) I dx + 2 ~~a 1/(x) - J(0) I dx. (2)

Dar

lf(x) ~J(O) I =-.ic·1 f'(t) dtl ~..ov 1/~{t)j 9t ~ f" lf'(t) I dt

Jo
pentru x::e f0, a] şi de ·asemenea pentrµ x e [- a, O] vom putea ··sctie "i
, . (o 1 (o (o
1/(x) - /(O) I= j J~/'(t) <ltj ~ J}f'(t) I dt ~ J_,.·1/'(t) I dt.

3:2 - Probleme din Gazeta matematicâ - cd. 1037 497

 Evaluînd acum

~~. lf(x) -f(O) I dx = ~~. lf(x) - f(O) I dx + ~: lf(x) - f(O) I dx ~

~ ~~J~~. !j'(x) ldx)dx + ~: (~: Jf'(x) Jdx) dx

vom observa că integralele din paranteze sînt constante, deci le vom putea
permuta în faţa celor externe şi vom avea

~~. 1/(x) - /(O) I dx '1it a~~- lf'(x) I dx + a~: lf'(x) I dx =

= a ~~- IJ'(x) I dx.
Folosind relaţia (2), obţinem inegalitatea din enunţ.

SC 16. Notînd cu 8 = {x} partea fracţfonară a lui x e R, cu O ~ 8 < 1,

pentru ca [x2] = [x]2 este ca 8/2 ~ x < (62 +
(;()ndiţia necesară şi suficientă
+ 1)/28.
Rodney T. Ha"sen, The New Zealand Mathematics Magazine, vol. 12, nr. 1/ 1977

Soluţie. Vom nota x + 8, de unde

= [x]
(x2] = [[x2] + 28[x] + 82] = [x]2 + [28[x] + 82].
lmpunînd condiţia O ~ 28 [x] + 82 < 1, adică [x] < (1 - 82)/26, vom
avea x < 6 + (1 - 82)/26 = (8 2 + 1)/28. Dar 26[x] + 82 ;;i, O, de unde
- 8/2 ~ [x] = x - 8, deci x ;;i,: 6/2, de unde necesitatea condiţiei din enunţ.
Suficienţa rezultă prin refacerea raţionamentului pas cu pas în sens invers.

Comentarii. În enunţul original intervenea Ix/, dar demonstraţia dată

arătînd că x ;;i,: _!, impune implicit x ;;i,: O.
2
De altfel, pentru x = : , obţinem [x] = O şi relaţia din enunţ este ve-

rificată: [ ~] = o = [ ~
evident [x2] = [x]2, dar există
r. În plus, pentru orice întreg natural
şi
o infinitate de soluţii neîntregi.
X, avem

lntr-adevăr, relaţia ~ :i.;

x < 1 + 62 este verificată, dacă alegem pe
2 28
6 >0 suficient de mic, de orice x = N real. Inegalitatea N < 1 + 82 conduc~
28

498
la 62 - 2N6 + 1 > O, iar ecuaţia 62 - 2N8 + 1 =Oare ca rădăcini 81 , 1 =
= N ± ,.)N2 - 1. Dintre acestea 81 = N - ./N2 - 1 = N(l -V 1 ~2 )=
=N(l- 1+-1-+ ... )deci 81 :::::- 1- şipentruN~lvomavea8 1 ~~-
2N2 2N2 2
Poate fi extinsă proprietatea din enunţ? Răspunsul este afirmativ, cum apare
din studiul cazului [x3] = [x] 3 , care este obiectul problemei ce urmează.
SC 17. Condiţia necesară şi suficientă pentru ca [x3] = [xJ 3, pentru x e R
este
Ix - 6/2 I < ./(4 - 8)3/126.
Rodney T. Hansen, The New Zea.land Mathematics Magazine, voi. 12, nr. 1/1975
Soluţie. [x3] = [([x] + 8) 3] = [x] 3 + [3[x] 28 + :3[x]82 + 63]. Pentru ega-
litatea din enunţ, a doua parte întreagă din membrul al II-lea trebuie să
fie nulă, de unde
O ...; 3 [x]28 + 3 [x]8 + 03 <
2 1
şi introducînd x = [x] + 6, ajungem la dubla inegalitate O ~ Bx2 - Sx6 +
+ 82 < 1/8.
Funcţia f(x) = 3x2 - 36x + 82 are un minim pozitiv pentru x = 6/2, căci
/(8/2) = 82/4 > O, deci dubla inegalitate se reduce la 3x2 - 3x6 + 82 <
< 1/8, care se poate scrie 3(x - 8/2) 2 < (-4 - 03)/-48, de unde inegalitatea din
enunţ. Suficienţa se demonstrează prin refacerea, etapă cu etapă, a raţiona­
mentului începînd de la concluzie.
Comentarii. Metoda aplicată pune în evidenţă necesitatea studiului unei
duble inegalităţi relative la un polinom de un grad cu o unitate mai mic decît
puterea n pentru care [x]n = [x]n. Se pune de asemenea problema mulţimii
soluţiilor şi se rezolvă pozitiv.

SC 18. 1n tetraedul [PABC] tr1:dreptunghi în P se cunoaşte suma S a

lungimilor celor şase muchii. Se cere să se evalueze volumul maxim V.
Olimpiada din URSS/1976, MU Yol. 2.5, nr. 1/1979

Soluţie. Fie x = li PA li, y = IIP B li, z = i!PC l lungimile muchiilor

care pleacă din P. Se evaluează imediat celelalte trei şi vom avea
S= x + y + z + .)x2 + y 2 + .jy2 + z 2 + ./z2 + x 2 cu x, y, z~O.
Se ştie că dacă a > O, b > O avem .ja2 + b2 ;li: a + b . Aplicînd aceste ine-
2
galităţi obţinem

x+ y + z+ x-:; y + y:i z + z}ix = (li+ 1) {x + y + z) ~s. (l')

-499
Pe de altă parte, inegalitatea mediilor aritmetică şi geometrică arată că
x+y+z
B
r- -
~ xyz, astfel îndt vom ave.1. 3(.J2+ l} ,v'xyz~S. Volumul este
-
xyz S3
V= - - , de unde V :!ii; - - - - - -
6 162(.J2 + 1) 3
Tetraedrul fiind tridreptunghic, volumul său este o ;funcţie crescătoare de
fiecare dintre lungimile x, y, zale muchiilor sale ortogonale. Pe de altă parte
V este şi mărginit, deci va avea o margine superioară pe care o va atinge.
De asemenea x + y + z este crescătoare şi mărginită şi deci va avea un maxim
pe care îl va atinge.
în aceste condiţii
max (x + y + z) = S fiind atins, rezultă că max V = max xyz va fi
' v'2 +1 6
. s . S3
atins, ~ind x--:- y = z= . . , de unde max V= , ~- . . =
3(./2 + 1) 6 .. :33 (.J2 + 1)3
_5/i- 1 C'9
- 162 ,r.

Cmnentarii. 1) în soluţia prezentată în M.U. vol. 25 nr. 1 se obţine acelaşi

rezultat afirmîndu-se că suma x + y + z . dată, decj produsul xyz este
maxim cînd x _:_ y = ·z. :. · · · ·
Această' afirmaţie nu este însă riguroasă, fiindcă din enunţ se cunoaşte S =
= suma tuturor lungimilor celor·şase muchii dată·de·(l), iar din'{l') rezultă
doar··marginea superioară a snmei-x + y + z.' De aceea, am· folosit raţiona-
mentul de mai înainte, care evită această- afit'maţie. - ·
, ·; 2). Tehnica stabilirii inegalităţilor· împrumută una .din tehnicile trigono-
metrice. Este nevoie să stăpînim; pe de o altă parte, o anumită~rutină în folo-
sirea:-operaţiifor elementare cu inegalităţi de bază. · ,.
Este surprinzătoare observaţia de bază a prof. A. Engel autorul articolului
„Inegalităţi" din M.U. că dacă x e_R, cea mai important_ă inegalitate este
x2 ~ O, egalitatea obţinîridu-se numai pentru x = O; Este surprinzătoare,
ca o sfidare, dar este şi instructivă. Intr-a:devăr, punînd x = a - b, cu
·a', b > O obţinem o suită de inegalităţi. fundamentale ca
-, - a b ·
a + b ~ 2 .Jab - a2' .
b2 ~ 2ab - - + - ~ 2.
+ b a
Apoi, altele din ce în ce mai cotnplicate. De exemplu, din x 4 ~ O, pentru
orice x e R , deducem ·
x 4 + 4:X 2 4 ~ 4x 2 + 4 - (x 2 + 2) 2 ~ 4(x2 + 1), de unde X 2}+ 2 ·~:-2, cai-e nu
+
.J x2 + 1
mai seamănă deloc cu x 4 ~ O. ·
Metoda folosită în problemă poate_ fi adaptată şi.altor_evaluări metrice în
geometrie. Acest gen de probleme apare des în olimpiade şi concursuri.

500
 SC J9 . .Să se demqnstreze inegalit4te.a
.,,
nkz - 1 1
~ (kz + l)'l~~· < 2
pentru. z > O şi n = .t. 21 •.• ,
M. ]. Ritter, N.A.W. v'ol. 28, nr. 3/1980

Soluţie. Vom introduce funcţia auxiliară 1

f(z) = ~
•
~ (k~ . / 1)"+1 +
Observăm că seria respectivă este uniform convergentă, termenul său general
fiind majorat de 1/z"+ 1 k"+ 1 , iar 1/k"+1 este termenul general al seriei armo-
nice generalizate.
Să considerăm· şi funcţia

g(Z)"= -1 ~. f.rl,,, . ·nkz 7 1. ·= \---·

d ['-Z + '"(, )··]
Z;, Z ,
·f, 2 ,,.,. · (kz+ 1)"+2 dz-· ·2
urmărind să arătăm că g(i) > 'O p~ntru ori<'.e z > O. ln 'atest scqp; vom
asocia 'O ·reprezentare integrală lui f(z-J. :în general; punînd tt = kz 1 >0, +
inţeg~i:='-, ( t"f!:-"' dt ;,:a= -I„ este
00

Jo
unif~rm c-9nvergentă şi pri1;1tr-o: i~-tegr.,i;e ·;-t~
părţi condu.cţ! ,I~
n' .L>' ·n:! . ,1' l ~ 00 ., ., '
I,,= - J,,_ 1,de unde I,,=--; deci -.-.-- =...,...., -t" e-".~dt. (:?.}
u un+ 1 u"'1 n! 0
1nlticuind' în \expresia 'lui f(z)' •obţinetn>•

f(z) = ~. (~ t„ e"'
hi J0
E (e-iz)t ~ţ.
k=I · ··

Cum e- 1• < 1 pentru t> O, z > O, se{ia geometrică avlnd raţia e- 1• este con-
vergentă uniform în z şi <t, astfel îndt ~-

/(z)=-· - - ·
1 -\co t" .e-1<•+1>
(3}
nl, • 0 1 - e-ic
finînd seama de (1) şi dţ convergenţa uniformă a integralei improprii (3),
putem deriva sub ,semnul integral în raport,cu z, astfeUncît g(~) _!Se pune sub
ferma

501
Sub această formă ar fi greu de stabilit că g(z) > O, pentru z > O, întrucît
pe de o parte 1 - zt - e-• 1 îşi schimbă semnul cînd zt > O creşte, iar deri-
vata lui 1 - fJ - e-", cu (v = zt) este -1 + e-" < O peRtru v > O, deci funcţia
este descrescătoare. Dacă însă folosim formula integrală (2) pentru u = 1,
scriind _!__ = _l_(ao t e- 1 dt, vom pune pe g(z) sub
11 următoarea formă. care se
2 2,nl ) 0
va dovedi salutară
l l - 2zt e-•t - e- 2• 1
•~
00
g(z) =- t" e-1 - - - - - - dt.
2n! 0 (l - e-•c)a

Funcţia h(v) = l - 2v e-" - e_ 211 are ca derivată

+
h'(v) = 2e-"(e__., - 1 v). Factorul e-u - l +
veste pozitiv, fiindcă pentn1
v = O se anulează, iar derivata sa este 1 - e- 11 ;;:t O, pentru v ~ O, deci este
crescător şi pozitiv. Cum h'(v) ~ O şi h(O) = urmează că h(v) ~ O. ln conse-
cinţă, g(z) > O pentru z > O, ceea ce stabileşte inegalitatea din enunţ.
Comentarii. Tehnicile folosite în stabilirea inegalităţii din enunţ stnt
remarcabile şi rafinate. Atacarea directă a problemei im.pune majorarea
termenului general cu scopul de a găsi o serie majorantă a cărei sumă să fie
inferioară lui 1/2. De aceea, autorul introduce funcţia auxiliară /(z) majorată
de o serie armonică generalizată şi apoi funcţia g(z) strîns legată de /(z) şi
care rezolvă problema dacă este strict p0zitivă. Folosirea reprezentărilor
integrale dă eleganţa şi eficienţa metodei întrucît, integrandul lui g(z) se dove-
deşte a fi strict pozitiv şi crescător.

SC 20. Dacă funcţia f: [O, 1] -+ R este de clasă C 1 [O, 1] şi /(O) = /(1) =0,
să se demonstreze relaţia :

( (1/(x) dx)
2
~ _.!._ (1 [f'(x])• dx.
). 12).
Ctnd se realizează egalitatea? (Condiţie suficientă).

11. I. Seiffert, Elemente der Ma.thema.tik voi. 38, nr. 2/ 1983

Soluţie. Integrînd prin părţi, vom putea scrie

\'J(x) dx = xf(x) 1• _ ( 1
xf'(x) dx = - l 1 xf'(x) dx,
-'O o Jo )o
dar cum ~:/'(x) dx = J(x) I:= O obţir.em uşor relaţia

2 ~:/(x) dx = ~: (1 - 2x)/'(x) dx.

502
Aplicînd inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwartz, vom avea

4 (~:f(x)d,:)2 =(~: (1 - 2x)f'(x) dxr ~ ~: (1 - 2x)2_dx•~: [/'(x)] 2 d~.

Prima integrală se calculează şi este egală cu_!._ . Prin urmare, obţinem inegali-
3
tatea din enunţ, împărţind ambii membri la 4. Pentru egalitate, vom încerca
funcţii polinomiale, cu intenţia de a identifica în cei doi membri coeficienţii.
Nu este posibilă o funcţie liniară, din cauza condiţiilor /(O) = /(1) = O, dar
polinomul ex(l - x) cu e = constantă arbitrară, are ca derivată e(l - 2x)
şi este uşor de văzut că

4(~: ex (1 - x) dx r = ~ ~: e(l - 2x) 2 dx,

deci egalltatea se obţine pentru /(x) = ex (1 - x).

Am obţinut astfel o condiţie suficientă pentru egalitate, fără a fi însă
necesară.

SC 21. Fief : [O, 1] - R, continuă şi~:f(x) dx = O. Să se arate că

(~: x 2f(x)dxr~ ~ ~: x (/(x))

2 2 dx.

Cînd se obţine egalitatea?

H. J. Seijjert, El. der Math. voi. 38, nr, 1/1983
Soluţie. Vom putea aplica inegalitatea Cauchy - Buniakovski-Schwartz,
după cum urmează

(~: x 2 f(x)dxr =(~: x·xf(x)dxr ~ (~: x 2 dx)•(~: x 2f 2(x)dx)=

= ( x3 ]1) • ~ 1 x3/2 (x) dx = _!._ ~• x2f2(x) dx.

3 O •O 3 •O

Se vede că nu am aplicat condiţia(1/(x)dx = O din enunţ.

)o
Vom obţine egalitatea pentru/(x) = 1, pentru care~:i-dx=l,ţO.într-adevăr.

((1 x2 dx) = (x31 ) = _!_ = --~_(1 x2 dx = ~ · xs 1 = ...!_, Cum ( x dx = _!._ ,t:O.

2 1 2 1 1
1
J0 3 \o 9 3 J0 .> 3 0 9 J0 2
avem încă o dovadă că~: f(x)dx = O este o condiţie supraabundentă.
 Comentarii.· Problema admite· numeroase generalizări, 'dintre care vom
prezenta următoarea:
Fief : [O,. 1] • R, continuă, Să se. arate că avem inega:litatea\

( (
1
xm+Pj(x) dx ) 2 ~ 1 - (1 x2Pj2(x) dx,
J 0 2m + 1J 0 · , · ·

unde m, P. sîm.,numer~ natu,rale. C,înd obţinem egalitqteq, ?;

'.se ii. S.ă se arate că
; : .11; ;·.

I= lim (n + tt„Ek 11 = 1/(1 - e).

fl • OO 1'=1

I. J. Schoenberg, Nieuw Arch. V. Wisk. vol. 30, nr. 3/1982

Soluţie. Se caută să se pună în evidenţă expresii, care la limită dau puteri

r
negative ale lui e în termenii sumei, pentru _a o~ţine sume cony~rgente. Or,

Deci vom· putea scrie

(~r = (1 - n n kr = ( 1- ~ cu i = n _ k.
l= lim (
n • oo n
n
+ 1
)n·t(1-,- ~)n
n
k=l
=

(-n
n+
) f:,(1 - i)"
n
·
= lim
n • oo 1
11
•
i=O

Or, lim (1 -i)" = e-', iar Iim(-n-)n = lim (1 - __l_J,n =e-1,

n • oo n + + n • oo n 1 n •~ n 1
deci

·(n)""
I= Iim - -
n +.
n • oo
• E e-i = e-
f - i=l _
1- T
1 --
1 --- e-l
e - = -1- ,
e- 1 • - -
e- 1 e- 1
seria geometrică cu raţia e- 1 < 1 fiind convergentă.
Comentarii. Metoda folosită este susceptibÎlă de generalizări. De exem-
plu, se poate aplica pentru a arăta că

lim (n+, l)-•

11 • 00
11 • E" k•
11=1
11 = 1/(e• - 1).

De asemenea, folosind aceeaşi transformare:

. , , n + 11 .
= ( l - -'-)~ cu k=
n+ l .
{-k-)"
= n + 1 - l, se poate obţine şi o formă asimptotică a lui I.

504
 SC 23. ln- construcţia profilelor în form"ă de ou ,a-unor canale se consi_deră
douit cercuri tangente C1 şi C2 de raze r 1 , respectiv r 2, .cu r 1 = 2r2 • Se cerf sâ---se
construiască itn profil simetric în formă d__e ou, a'stfet încît_ capet_eţe 4 }t~B ale
unui "diametru al tui el să fie punctele iniţiale·ale' celor două arc~ de }l(g"dţură,
care se sprijină pe cele două cercuri. · ':· ·, ' ; ·•" ·: ·
Alpha, Anul' 17, nr. 3/1983
Soluţie. :Oin cauza simetriei profilului cerut, c:um linia· Oi0 2 ă cţntreţor
este axul·de simetrie, diametrul' IA.BI va:frpet.pendi,ctilar p~ OP2· Ded_cele
d.ohă·arce de 'cerc de legăţută, 'care tt~buie să rie tangţriţe la cele„două ce:rctiri,
vor f~ _ta?gent_e'la C). !n_1 şi B. Asdel centrul 0 3 af~erc~l~i ~e conţîn~ arcul
t~ngent m A, se ".'a gasi pe AB._ Cum acest arc trebme s~ f1_e tangent ş1 la C 2
într-un·J:iurict1C,· segmentul ICO 2 j va ·trebui să fie fază, âecfdreaptă <;02 ·.va
trece prin 03, care este·astfel determinat. ·rriurighiulOPPa fiin~ dreptung:hic,
da"Că i:1'.otăm cu r 3 raza cercului cu centrul 0 3, vom avea conform cu teorema
lui '_Pita~or_a · · · ·
=
(r~ :--r2} 2 (r1 +·12}2+ (r3-: 2...r.~;
şi.cum r 1 = 2r2 , vom ayea ca unică şoluţie r3 = }r 1 • Astf~l vorp. deţermi.:µa
în mod unic punctul C' de contact cu cercul C 2 unind 0 2 cu 0 3 , acesta fiind
deţerţni_nat de fapţut~ă li 0 10 3 li.- 2r. La fel prin simetrie se determ.in,ă.Orşi D.
SC 24.· Fiin,i dat,;un drej>tungl.i ABCD, apînd baza j,.(;L.& I mai 1nare 4et;ît
înălţimea I BC I, să se· construiască un arc shndric fn raport cu. linia mediană
I EF I (cea perpendiculară pe baza I AB, I) ,şi.format 4in trei arce ra:cor<fate,
primul fiind tangent în A la AD. cel de al doUea în E la CD, ·iar cel de al treilea
în B la' BC, constituind arc în formă de toiirtii de coş si'Hi'etric;
Alpha, Aniil 17,nr. 3}1983
Soluţie. Se va aplica triunghiurilor dreptunghice A ED şi BCE metoda
de construcţie a arcelor în to,rtă de coş folosită în problema SC 25. Cum
IAEI joacă rolul bazei IABf-din triunghiul-ABC se vor,du~e bisectoarele
A] şi EJ concurent(; 1n centrul J al cercului înscris' triunghiului dreptunghic
AED. Linia· centrelor 0 1 şi ·02 ;va fi perp-encliculară; in '] pe AE i tangenta
în A- fiind dreaptă AD, perpen4iculara pe.-aceastt(-va fi A;B. şi deci 0 1 va fi
la intersecţia cu: perpendictilad:în: J pe AE. Aceasta ·va ·fotîlhi pe EF în 0 2 ,
centrul cercului care conţine cel dc-al doilea arc. Prin simetrie se obţint: punc-
tul K la intersecţia bisectoarelor în B'şi E ale: triunghiului dreptup.ghic BCE.
Unind 0 2 cu K obţinem centrul 0 3 al ce~~ului ce c_onţine cel de-al treilea arc
tangent în B la BC. · ·· ·
Coin_entarii. Acest tip de ::i,rc în toartă de coş· simetric este un element
important qe arhitectură în coiisţiuc'ţii, fiind folosiţ ,frecvent- pînă la priinul
-război mondial -pentru porţi cu deschideri, mari pe1,1tru a:;se evită arce cu să­
geţi EF înalte. Diti ·pun:ct de vedere getimetric est_e un· caz particular al ~rcu-
·1u:i coilstruif"'ţ>'e~ baza unui triunghi' oarecare. : ···
Formulările şi soluţiile problemelor SC23, SC24 şi SC25 ne sînt 'proprii.

505
 SC 25. Fiind dat un triunghi oarecare ABC, să se construiască un arc
/"'....
A] B compus din reuniunea a două arce de cerc tangente respectiv tn A la AC,
tn B~ltl BC şi racordate intre ele tn ], punctul J fiind interior triunghiului ABC,
iar tangenta comună tn ], paralelă cu AB.
Alpha, Anul 17, nr. 3/ 1983
Soluţie. Vom presupune iniţial triunghiul ABC ascuţitunghic, notînd
cu oe,~. y respectiv măsurile unghiurilor cu vîrfurile în A, B, C şi vom considera
problema rezolvată. Dacă ] este punctul de racordare al celor două arce de
cerc, iar tangenta comună paralelă cuAB, linia centrelor cercurilor, care conţin
cele două arce, vafi perpendiculara dusă din J pe AB. În aceste condiţii, vom
găsi centrele 0 1 şi 0 2 ale cercurilor ce conţin cele două arce de cerc racordateînj
şi tangente la dreptele AC şi BC, ducînd perpendicularele respective pe aceste
drepte în A şi B pînă la intersecţia cu perpendiculara din J pe AB. Arcele de
cerc cu razele li 0 1A li= r 1 şi li 0 2B li= r 2 se vor racorda în]. Prin urmare,
problema revine la găsirea punctului J. Fie D şi E punctele de intersecţie ale pa-
raleleilaAB dusăprinj cu AC, respectiv BC. Din asemănarea triunghiurilor ABC
şi DEC deducem IICD li = IICE li ; însă IIDA li= IIDJ li şi IIEB li= IIEJII ca
IIDAII IIEBII
tangente duse din punctele D, respectiv E la cele două cercuri de centre 0 1
şi 0 2 • De aceea, înlocuind în rapoartele egale găsite, vom avea li CD li= li CE li,
IIDJII IIEJII
A

care arată că CJ este bisectoarea unghiului C în triunghiul CDE .

.,,,,,,,,....._ .,,,,,,,,....._
Pe de altă parte, unghiurile DAB şi A0i], au laturile perpendiculare
şi deci
,/"'--,... .,/'--,.,._
µ(A0 1 ]) = µ(DAB) = o:

şi cum triunghiul AOJ este isoscel, µ(;{jo1 ) = .. - ~ ·

µ(JÂ01) =
2 2
Dacă notăm cu L piciorul perpendicularei din J pe AB, triunghiul AL0 1
.,,,,,,,,....._ 7C .,,,,,,,,....._ .,,,,,,,,....._
fiind dreptunghic, µ(LA0 1 ) =- - o:, astfel încît µ(]AL) = µ(JA0 1) -
2
- µ(LA0 1 ) = ~. deci A] este bisectoarea unghiului Â, iar J va fi centrul
2
cercului înscris al triunghiului ABC.
Prin aceasta, construcţia celor două arce este unic determinată, procedeul
fiind următorul: se duc bisectoarele unghiurilor AA şi B, care se întîlnesc în J.
în J se duce paralela DE la AB, care va fi tangenta comună celor două arce
racordate. în A şi B se duc perpendiculare pe AC, respectiv BC. Acestea vor
întîlni perpendiculara dusă din J pe AB în centrele 0 1 , respectiv 0 2 ale celor
două cercuri căutate.

506
 -
Com~ntarii. Dacă triunghiul ABC este isoscel, 0 1 şi Os vor coincide şi
vom avea un singur arc A]B inclus într-un cerc de centru 0 1 ::.: 0 3 • Dacă
.
triunghiul este obtuzunghie în C, construcţia rămîne similară, dar dacă unghiul

-
B este obtuz, atunci;.centrul Os se va găsi în interiorul triunghiului ABC şi
arcul AJB va avea forma unui cîrlig.
Această construcţie se foloseşte în arhitectură, arcul total astfel obţinut ser-
vind ca arc de acoperire a unei deschideri de poartă sau a unei galerii, cînd prin
translaţie generează un semicilindru. Se numeşte şi arc în toartă de coş.

SC 26. F e P un punct situat într-un plan S şi Q un punct în a/ara pla-

,iului. Să se găsească toate punctele R e S, astfel încît raportul li QP li +
li P R 11/
/li QR li să fie maxim şi să se evalueze valoarea acestuia în funcţie de distanţele
de la Q la S şi de la Q la P.
(Parabola, vol. 16, nr. 3/1981

Soluţie. Fie M piciorul perpendicularei din Q la S şi h = li QM li, d = li PQ li-

Să presupunem că R 1 este unul din punctele căutate. Trasînd cercul cu cen-
trul în M de rază IIMR 1 11, acesta va intersecta dreapta PM îndouă puncte
R' şi R, ultimul pe prelungirea lui I PM I- Pot apărea două cazuri: P exte-
rior sau P interior cercului, cînd IIPR' li ~ li PR li egalitatea fiind realizată
cînd P coincide cu M. Presupunem R 1 # R. Cum li MR1 li= 11 MR li= IIMR' li,
să evaluăm li PR1 li, li PR li şi li PR' li, observîndcă vom avea li QR1 li= li QR li=
= IIQR' li din triunghiurile dreptunghice congruente QMR1, QMR şi QMR'.
Dacă P este exterior, vom avea li PR 1 li < IIPR li, ceea ce se obţine eva-
lutnd puterea lui P în raport cu cercul: li PR' li· li PR li= li PR; li· li PR1 li,
unde R~ este cel de al doilea punct de intersecţie a lui PR 1 cu cercul. Cum
li PR' li< li PR; li, deducem li PR1 li < I! PR li (egalitatea fiind realizată numai
cînd R 1 = R ,contrar ipotezei). Vom avea deci
IIQPII + li PRII/IIQRII > IIQPII + 11 PR1II/IIQR1II-
Evident, R' nu poate fi l Lat în consideraţie, fiindcă li PR' li < li PR 11· ln
cazul în care P este interior sau chiar pe cerc, proprietatea IIPR1 li < IIPR U
se menţine, cum se poate verifica. Dacă P coincide cu M, atunci HMR U=
= li MR1 li şi tt QM li+ IIMR 11/11 QR li= li QM li+ !I MR 1 11/11 QR 1 li, toate punc-
tele cercului dînd aceeaşi valoare raportului.
În consecinţă, dacă P # M maximul raportului se va obţine pentru
un singur punct R situat pe prelungirea lui I PM I- Dacă P = M, el se va
obţine pentru toate punctele unui cerc, care va fi determinat ca un caz parti-
=
cular. Să prelungim I PM I cu I PTI I PQ I şi vom avea rapoartele:
IIQPII + li PRII/IIQRII = ff TPII + li PRII/IIQRII = li TRII/IIQRII.
Notînd cu a, ~. y unghiurile cu vîrfurile în T, Q, R ale triunghiului TQR,
vom avea li TR 11/11 QR li= sin /3/sin ix. Punctele T, Q şi P fiind fixe, unghiul T
este de asemenea fix, deci raportul va fi maxim pentru sin~= 1, deci~= ~/2.

507
 În consecinţă, R este punctul 'unde semicercul cu tentrul în P şi de rază
li PQ li va tăia a doua 0<1-ră dreapta PM„ celălalt punct fiiod T. Astfel, dacă P
este diferit de M, soluţia; este unică. Dacă P coincide cu· 11-1, 'cercul de rază
!I MQII, taie dreapta MQ în T şi R, triunghiul TQR este dreptunghic şi isos-
cel, iar li MR li= li JIT li= li MQ li, taportul li T R 11/11 QR li= 2, iar R .drscrie
în întregime cercul cu centrul în M şi de rază li MQ li= h. În cazul P ,f M,
. l . 1 - li TQ li - Y'IITJţ_ 1 2 + IIMQl1 2· - V2d + 2dli. ,Jli=h-~ =
2
vom eva ua sinci- li MQ li - 11„vJQ li -

~ lî · : · VV r1+ I -(: care este, maximul •raportului considerai.

Comentarii. Acest maxim depinde numai de raportul h/d = sin 2oc (din
triung~iul dreptunghi P,,QM). Cînd P coincide cu M, h/d = 1 şi maximul
este ,J2. Acţst maxim e_ste un minimax, cum se vede imediat din expresia sa,
fiindcă d/h ~ 1 şi ave?I 1

··.-d
✓2 - •
lt
V· + ~-
.
1 (h) 1- -
d2
2
~ -d
,J2...;..
11
~ -
,J2.

Enunţul .pr9ble~ei nu _cerea cvah~area ma)fimuluj, iar soluţia dat~ în revistă

nu lua ÎJ1- c;onsidera'ţie !fiv.ersele poziţii ale lui, P faţă de. cercul cu centrul· în M
şi cţe rază -11)1..f R 11 •. As,tf~l. cazul P = M nu a fost p,r;evăz1,1.t, nici necesitat~;i
de a exprim?- cazul în care P este i~t'erior, cei;-culuJ.: Facem ac~ste observ~ţiţ
pe.J;1tru a sublinia încă o ţla.tă nece~itatea.9e a. s~ a,n'aţiza 1 amănlll)ţit. cond,iţiiJ~.
şi cţ~-inţ~le enunţului îq_ Qrice problemă. Pericolul pe, care îl .prezintă meto-
dele sintetice în geometrie este provocat, fie de. o încredere neco,ntrolaţă în
aparenţe intuitive, fie de trecerea superficială peste posibilităţi de situaţii
deosebite în configuraţiile 'problemei:
SC 27. Un pa,ravan format din două panouri dreptunghiulare este aşezat
lipit de c_o.lţul tţnei camere format din doi pereţi în 1mghi drept, cu scopul de a
tnckide o porţiu.ne cţt mai mare. din podea. Să se ,detef'.mine poziţia celor două,
panoµ,ri, ar.ia ş·i laturile poligonului maximal tnchis, cunosc~ndu-se lăţîmea l-
a celor două panouri.
"Arhimede, voi. 34, nr. 3/1982
Soţuţie•. Probleµia se trat~ază în plar,ml or~zo:ntal ~1\n urJi1ele pereţilor,
şi 'panourilor .. I•ie. fPA ·1 şi 'IPB I urmele panourilor paravanului, A, B
unnele laturilor ce se reazemă pe pereţi şi O urma colţului camerei. Notăm
cu oe măsura unghiului APB. Patrulaterul PAr()B trebuie să fie convex, altfel
aria inclusă este mai mică decît cea a patrulaterului convex P'AOB cu P' =
simetrkullili P' în rapoi;t cu Af3. I:)acă cb,e menţirie const11nt, aria triunghiu-'
lui,APB. este fixfi şi aria triunglihilui AOB; unde IJAB'II = constant, este
maximă dnd triunghiul AOB este isoscel, deci ii OA f ' i OB li, iar P este
 . . . . .. ~ . . . ·.
pe ·bisectoarea unghiului AOB. Rămîne să găsim condiţia de _tnaaj.Iţl a ane1
cr[APBO] = 2· cr[AOP]. Aceasta este maximă cînd triunghiul AOP er'te
isoscel: li OA li= li-OP li, de unde

(X= 2~ = 180° - 45° = 155°.

2
Comentarii: Se pot încerca şialte soluţii: de exemplu, evaltJŞndu-se aria
ţota,lă,,cr[AOBP] şi căutîndu-se direct m_aximul sau; 9, şoluţi(l. ~nalitică în
acelaşi mod. ·
S~iuţia dată aici poate fi generalizată luînd~~se u~gb,iul. pereţilor oare-
care. Dar dacă cele 2 panouri au lăţimi diferite li şi 12 cu li =I- l2 ?

.SC 28. 1) Să se demonstreze că prin trisecţiunea unghiurilor A, B, C ale

unui triunghi oarecare ABC, dacd se iau intersecţiile D, E, F ale. trisectoare-
lor (BD.CD), (CE,AE); (AF,BF), triunghiul DEF astfel 'format·este
~ch1'latcral {Teorema lui_l11orlty).
2) Să se evalueze în acest context măsurile itngliiim1or astfel formate în
funcţie· ăe măsurile oe, ~. \• 'ale unghiurilor triungliiului ABC*.· - · ·' ·'
Neville :Reed, l\,fath. Gazette voi. 65, nr. 431/1981
'
Soluţie . .Considerăm problema rezolvat4, şi vom încerca să refacem
figura pornind de la triunghiul echilateral DEF. Vom nota măsurile unghiuri-
lor ce se formează în triunghiurile AEF, BFD, CDE astfel:
.,,,,,,,,...... .,,,,,,,,...... .,,,,,,,,...... .,,,,,,,,...... .,,,,,,,,......
m(AEF) = x, m(CED) =
y, m(AFE) = z, m(BFD) = t, m(BDF) u, =
.,,,,,,,,......
m(CDE) - v.
1n punctul E se formează unghiuri cu suma totală a măsurilor de 360°:
m(ÂEG) = 180° - oc + 1 ,
3
deci 180° - ex+ Y + x + 60°
3
+y "' 360", de
unde x + y = 120° + ex+ Y• Pe de altă parttîn triunghiul AGF, vom
3
ave~ x'+ t= 180° - ~-, · astfel încît pentru evaluarea niăsudJor x, y, z, t,
.-)'..-: ;.,·_;· . ,J. •c ·,.

I.
·: . . . . • ,·

·dispunem de .următorul sistem lip.iar, obţinut prin analogie în punctele F, ,şi D:

+~ , ,.. , + '
'+. ex
t ex
-x:+ ~·r- 120° + y .3 : ;;~ t .. , 120~ +.~; ~~-+ V,tt--~. ~o rt"" • ~-Y,;'
X +1 . 180° - oc/3; t + U = 180° - ~/3; y +V= 180°--:- y/3.
i ~-

(l)

·. ,I,.. , ~ . ' .' ' . ·.

.,1 ~. Versi1,1ne şi soluţie date de Acad, )if. · Teod9,005cu

509
 Este uşor de văzut însă că acest sistem nu poate fi determinat, fiindcă
transformarea

{ x = x' + 1t.,
y = y' - A, z = z' - A, t = t' + 1t. (l')
u = u' - A, v = v' + "
cu "e
R arbitrar, îl lasă invariant. Aceasta revine la deplasarea vîrfurilor
A, B, C pe arce de cercuri circumscrise triunghiurilor AEF, BFD, CDE,
deplasări care ]asă unghiurile a./3, M3, y/3 neschimbate şi modifică unghiurile
de la bază, aşa cum indică transformarea aplicată. Pentru rezolvare, obser-
văm că scăzînd membru cu membru, avem

(x + y) - (t + u) = - 60° +a.+~ +-y = O, de unde x - u = t - !Y şi în

8
mod analog u - x = z - v, z - y = v- t, deci
X - U = t - y = V - Z = 21t. (2)
cu  parametru. Apoi, de asemenea prin scădere membru cu membru

z - y = 60° - y + Zoc ; z + y + 21t. = 120° + a. + ~ ,

~ ~

de unde z = 60° + 1.. - A, y = 60° + _.: . - i,

3 3
şi din (2)

t = 60° + ; + A; v = 60° +:- A. (3)

şi revenind la ( 1)

X = 60° + ~ + A; u = 60° +~- t,.

Am obţinut în acest fel soluţia generală a sistemului (1) care confirmă trans-
formarea (1 '), care îl lasă invariant şi în acelaşi timp ne dă semnificaţia geo-
metrică a soluţiei generale. Aceasta este următoarea: fii11d dat un triunghi
echilateral DEF, o condiţie necesară pentru existenţa ·mui triunghi ABC ale
cărui trisectoare din A, B, C unite ctte două să determine acest triunghi echi-
lateral, este ca măsurile unghiurilor triunghiurilor AEF, BFD şi CDE să veri-
fice sistemul liniar (1), care admite o familie de soluţii de forma (3 J, cu un
parametru unghiular >.. Această condiţie este şi suficientr'i, dacă şi n-unud

510
dacă}..= O, după cum vom demonstra în cele ce urmează: Construind unghiu-
rile de măsuri:

X = m(ÂEF) = 60° + :!... + Aj z = m(iFE) = 60° + !.3 - A,

3

:y = m(EED) = 60° +; - i.: v = m(CDE) = 60° + : +A (3')

t = m(BFD)
.............
= 60° + -3 + >..; u = m(BDF) =
0t .............
60° +-3 -
'
A

şiavînd vîrfurile în D, E, F obţinem prin intersecţiile laturilor lor punctele

A,B,C.
Vom avea de asemenea,

m(ÂFB) = 180° - ot + ~,
3

m(13Îic) = 180° - ~ + Y ,
3

m(CEA) = 180° - Y +ix•

8
In punctul F ducem o semidreaptă IFG care formează în F unghiurile de măsuri
m(.A.FG) = 90° - ..=. şi m(ÎJFG) = 90" _ 1_, iar din A, respectiv B ducem
8 3
perpendicularele AG şi BH pe FG. Vom dovedi că G şi H coincid. In triun-
ghiul dreptunghic AFG, avem m(FAG) = ..=., iar în triunghiul dreptunghic
3
BFH avem m(FBH) = l.
3
Aplicînd teorema sinusurilor în triunghiurile AEF şi BFD, obţinem

li AF li _ I/ EF!! . 1/DFII IIBFII

sin x - • ex '
-"--"--=..:.;__.c...,

sm- sin!. sinu

3 3
de unde
11 EF li sin x = 11 AF II sin..=_ ; 11 BF II sin 1_ = 11 DF li sin u.
:3 3

Insă f!AFl!sin; =IIFGII şi 1/BFllsin: =IIFHII.

511
PenţI-u coincidenţa punctelorG-şi·H, deci pentru ca•.IIAGll+:lJHBII săJie
lungimea laturii JAB I a triunghiului ABC, va fi necesar şi suficient. ca
li EF li sin x = JI DF li sinu,_ d~ci sin x = sin u fiindcă li EE U= li DF li-
In cadrul măsurilor un~hi~rilor un~i tri~nghi, această. ecuaţi~ nu poat~ avea
decît soluţiile x = u sau x = .J.89° - u. _ . . ._
Prima implică A= O, cea de a' doli.a 60° + ; + ,._ = 180° -· (60° + ; _;_ ">-.)
deci y = 90°, de unde x = 909 + t.., u = 90° - t..·. -_
Reluînd raţionamentul pentru latura I BC J, vom găsi din nou sohiţiile y = t
sau y = 180° - t, prima implicînd ,._=O, cea de a doua ex= 90°, y = 90° -">-,
t =
90~ + A. ,, . · ... · '. , , .
Însă y = 90° şi ex = ·90° conduc la un triunghi degenerat cu ~ .' 0° i
în consecinţă se impune soluţia y = t cu ">-. = O, ceea ce în ca:zul •r- 90°
va conduce la x = 90°, 1-t _ 90° celelalte măstţri de unghiuri fiind

y = 60° + ..::. , t = 60° + ..::. ;· z = 60° + '~ , v = 60° + 1. ix+ ~= 90°, deci
3 3 3 , 3

Z = 90° - - , V = 90° - ..::_ , y = 90°. (4)

3 3.............
Astfel, obţinem pentru X '180° - u, uri triunghi dreptunghic, iar X= u
conduce la un triunghi ABC unic, măsurile unghiurilor căutate fiind deduse
din :-(3') pentru ,;_.== (k - :,,. . · · i
__ . ...._ ___.,,..,__ _
,
.;-

,,,,,,......_, ' ;,,,-...._ -~ .. ,,,,,,......_,, :.; (X

u = m(AEF) = 60° + l, z = m(AFE) = 60° + - , y . m(CED) = 60° + -

, · 3 · 3• ,, .. B
(4.')
~ --~'' ,,,,,,,,....___ :. ,. ,,,,,,......_, ·-··
v = 1n(CDE) = 60° + - , t = m(BFJJ) = 60 +..::., u = m(BDF) = 60° + L.
3 3 · ,' 3
Prin urmare: fiind _dat ,un triunghi ecliilateral DEF, există un triungh~ ABC
şi numai unul cu 'unghiuhle de măsuri ri., ~. y date; astjeHncît trisectoarele'ăces:.
tuia să fie concurente dou_ij. cîte două în vîrfuril-e D, E, -],,'_al triunghiului echi-
lateral dat.
Această teoremă este·~ reciprocă a teoremei lui Morley, dar din ea putem
deduce imediat demonstraţia teoremei lui Morley, construind un triunghi
A 'B'C' congruent cu cel dat şi avînd proprietatea trisectoarelor.
Într-adevăr, este suficient să plecăm dP. la un triu_!l~i echiJateral DEF
şi să constniim configuraţia ABC, AEF, BFD; CDE care·satisface' reciproca
teoremei lui Morley. Dacă pe AC se ia segmentul I AI I I A 'C' /, apoi din I =
se duce o paralelă la AE pînă întîlneşte ·pe CE în C' şi o paralelă:C'A '\ la CA
pînă întîlneşte pe AG în A', putem construi întreaga configuraţie prin omo-

512-
tetie, ,ţentrul de omotetie fiind E. Paraj.ela A 'B' la A_B întîlneşte pe B:f
în B', IB'C' I este paralelă cu BC şi constituie a treia latură a triunghiu-
lui A 'B'C'. O paralelă AF' la AF întîlneşte pe EF în F' şi F'D' paralelă la FD,
realfaează al ,ţreilea vîrf al triunghiului ed1il;,1.ter.al E'F'R'· Dreptele A 'fi,
A 'F',, B_'F:,· C'F, ·r•n• sînt trisectoarele triunghiului .A 'B'C', iar. tţ-inngbiul
EF'D' este echilater;t1, deci ţonfiguraţia A 'B'C' · demonstrează_ teorema lµi
Morle'y. · · · · · ·· ·
.. SC 29. Se defineşteîn planul cartezian raportat la un sistem ortogonal
de axe distanţa dintre punctele A 1 (a 1 , b1 ) şi_ A: 2 (a 2 , b2) prin;
d(A1, A2) = I a2 - a1 I + j ba - 61 I- (1)
a) Să
se arate .că efectiv (1 )- se poate lua ca distanţă;
# b) A 1 " ( - 2, - 2), A 2 = (2, 2)_ sii se de!.ermine mulJ-imilc de
Dacă
puncte definite prin ecuaţiile :
, d(A 1 ; X)+ d(A 2 , X)= 8' (ţ)
d(A 1 ,X) + d(A 2 ,-X) = 10_~ (2')
să se interpreteze geometric tn analogie cu distanţa euclid~nă,
Ontario Ma\11. Bull •. voi. 15, nr. o 1, · 197~
Soluţie. a) Distanţa d(A 1 , A 2) îndeplineşte axiomele unei metrici: este
pozitivă, ·d(A 1 ,-A 2) O-A 1 = =
A 2 , este simetrică _adică. d(A1 ,A 2) d(A 2 , =
A1 ) şi satisface inegalitatea triunghiuhJi d(A 1 , A2) +
d(A. 2 , A3) ~ d(A 1,
A 3), fiindcă
t a1 - aal- -:- i ai~ as +
-
aa I . ~ I a1 - a2 I + I a2' - aa 1-
. a2
-
-
Să notăm
b) cu x, y coordonatele carteziene ortogonale ale lui X= (x, y)
şi să .evaluăm. ,. · .
d(A1, X) +-d(A2, X)= 1- ·2 _:_ xJ + 12 __. x I+ i - 2·- y-j + I 2 '- y I=
- =lx+21+-lx-2l+IY+i!+l.y-,21.
Ocupîndu-ne întîi de locul-geometric definit prin ecuaţia· (2), vom:· dţstînge
-trei' cazuri, după valoriltdui I' X I şif y , . . ' .
Cazul I. Ix I ~ 2, I y I ~ 2 deci l x + 2 I = x +-2 dacă x ~ - 2 şi
lx+2l=-x--'2 _ ·1x1-i, dacă .x~-2 (căci -x=lx'!;,,, 2);
I x - 21 = x - 2 = ! x I - 2 dacă· x ;:;i, 2 i I x - 21 = 2 - x . 2 + i x ! dacă
x ~ - 2 (căci - x = !_ x I ~- 2) ş_i analog pentru y, \~orp. avea ,deci
Ix+
. - 21 +ix- 21 + Jy. +. 21 + IY- 21 . ! xi - 2 + I ~l+ 2 +
. -, ' ~

+ iYl-2+ !YJ+2=21xl+2!yl,dacăx·~ -·21

J x + 21 + I x - 2 I + I y + Z I + I y. - 21 = rx I + 2 + ! x I -: 2 + IJ' ! -te
+ 2 + I y I -:- 2 ::-: 2j x j + 21 y II dacă x ~ 2.•
33 - Probleme din Gazeta Matematicii - cd. 1037 513
In consecinţă, locul geometric va fi ·pentru ix! ;;i, 2, /y ! ;;,:, 2 de fortna
ix:+ iY! = ·t
Dar acesta nu poate fi realizat decît pentru Jx i = ;y; = 2, de unde obţinem
următoarele patru puncte: A 2(2, 2), B(- 2, 2), A 1( - 2, - 2), D(2, - 2) care
sînt vîrfurile unui pătrat cu centrul în origine, cu laturile paralele cu axele
şi de lungime 4. ·
C a:ml II: l x:< 2, ! y 1 < 2 de,ci - 2 < x < 2, ~ 2 < y < 2 , I x + 2j=
= 2 + x, ! x - 2 1 = 2 - x şi analog p·~ntru y. ·
In consecinţă
!x+ 2! + / x - 2i + lY + 2; + ;y- 2, -
== (2 + x) + (2 - x) + (:!. + y) + (2 - y) = ~-
Orice punct ( x, y) interior pătratului A 2 B.-1 1D considerat este punct ~1
locului geometric.
Cazul II I. : x / ;;i, 2, lY ! ~ 2 sau x; ~ 2, ; y: ;.i,: 2. Folosind relaţiile
din cazurile precedente vom avea ·
Ix + 2 / + I x - 2 i + i y + 2 i-+ ! y - 2: = 2i x ! +2+y +2- y =
= 2i x I + 4 = 8, dacă x ;;i, 2;
jx + 2 I + I x - _2 i + I y + 2 ! + .y - 2; = :x I - 2 + ,;t' i + 2 + 2 +
+y + 2 - y = ·s dacă x <- 2,
de unde în ambele cazuri Ix, = 2, care înseamnă x = 2 sau x = - 2.
Cn rezultat analog se obţine p~ntru : x · ,.;; 2 şi : y ;;;, 2, adică jy: = 2, care
înseamnă y == 2 sau y =· - 2.
Locul se compune din laturile pătratului ,:1 2 BA 1D limitate exact la
segmentele [.4 2B], [BAJ, [A 1D], [DA:J care formează aceste laturL Astfel,
locul căutat se compune din pătratul şi interiorul său ca. o condiţie necesară..
Condiţia este şi suficientă, cum se poate verifica fără dificultăţi, orice
punct al suprafeţei pătrate [A 2BA 1D] satisfăcînd ecuaţia (2). Trecînd la
ecuaţia (2') vom putea folosi toate relaţiile introduse în cele trei cazuri, înlQ-
cuind în membrul II 8 prin 10.
Cawl I. Repetînd raţionamentul, sîntem conduşi la ecuaţia
/xi+ i.Yi = 5 cu ;x; ~ 2, /y! ;;;, 2 (3)
care se traduce în
X+ y = 5, X - y = 5, - X+ y = 5; - X -y = 5
reprezrntînd patru drepte. Ţinînd seama de limitările impuse de (3) va tre-
bui să reţinem segmentele cuprinse între punctele:
E(2, 3), F(- 2, 3),G(- 3, 2), H(- 3, - 2), I(- 2, - 3), ](2, - 3J, K(3, - 2),
L(3, 2), adică laturile [LE] [FG], [HI] şi UKJ ale unui octogon EFGHIJKL.

514
 Ca:::ul II. Conduce fa. o contradicţie fiindcă- pe de :,o partţ _d(A 1 , X) :'¾i-
...._ dtA ~• X) = 6, iar pe de altă parte ecuaţia (2') c;ere ca membrul II srt fie 10,
deci nu avem puncte ale locului căutat.
Caz-ul 11 I. Relaţiile respecth-e rnr fi:
2 ! x' + -4 = 10~ cie unde ; xi = 3 cu ! y l :!,'. 2,
2..:y 1 + 1 = iO, de unde ! y j = 3.. cu l x I ~- 2, ( ~~' ,,II

A~tfrl d:n (3') vom reţi:r.e patru drepte:

X = 5, X= ' - 5, _'.I' = 5, )' = - 5
r:i:l:rginite la segmentele [EFJ, [GH], [II':,, [KL] care sînt celelalte patru laturi
aie octogqnului EFGHIJKL.
Condiţia este şi suficientă, după cum se· poate verifica direct. Astfel
locul geometric corespunzător ecuaţiei (2') este acest octogon, mai precis
conturul său poligonal. (Interpretarea.geometrică Îl;1 comentariile ,următoare).
Comentarii. In topologia acestei distanţe, numită familiar în revista
Ontario Math. Bull. ,.taxicab", ceea ce ar Î.l'.lseuma „trăsură taxi", geometria
.. nalitică apare cu unele curiozităţi pe care problema tratat~ le pune în evi-
denţă. într-adevăr, ecuaţi* (2). şi (2') şînt an~loage celo~ al~ elipsei definit~
rrin focare si suma distantelor la acestea' cortstantă. Deci·' cele ~două locuri
iint „taxicab' ilUpses", .deci' ,,ţlipse tr,ăsură taxi" omofocale.. V ţclem însă ce
d~osebiri importante din_ punct de veder~ geqmetric 2.p?-r în compararea
;;.cestor locuri geometrice. Prima elipsă 'este un pătrat plin (suprafaţă pătrată),
eea de ,a chma· ,un octogon (limitat la:·'CQnturul să-q): .Aceste observaţii sînt
flcute cu scopul de a stimula curiozitatea creativă a cititorilor pentru o
generalizare, care nu este cu siguranţă banală, discuţia ~ituaţiiior implicîn<l
a~rnţie şi rigoare. ,'
SC 30. Să se arate câ
' ~- -
3 .j3 l 1 1. · ,/3
--··--.
Z(1' + R)
~ -+ -
. tJ - b
--l--,-
' 'C
~ -- •
.3 r; '
6r ~
' ' . '"" '·
'a 2 -1-
'
b2 j_
•
c"-
,
.<;--, "':.R_.''
-.,'3(a + l +c.) ~ 2(4R + r),
1,c:aţiilc fiind cel.e 0Uşnu1·1c f.ntr-un triunghi'..
Elemente der Matl1ematik, Bi;srJ, 1, G. !li 3/19(5
.ţ,

' Soluţie. 1) Intr-un t::-fonghi există relaţiile

a + b + C ,s; 3R .J.);; Şl
. R. .
r = -·-----
abc ,
. 2(a·+ b c} +
515-
1ntre numere pozitive avem inegalitatea
a+ b + c ;;?; 3 fab~. Utilizînd aceste relaţii obţinei;n

(r + R) (___!_ + _!_ + _!_) = (r + R + R) (_!_ + _!_ + _!_) ;;?;

;;i: 9
3
a
2
b

VR4abcr = 2 Va + b + c ~ 2
9
c___ z

R 9 vR·
2 a b

3R./3 = -2 ·
c

3.j3

Pe baza inegalităţii sin A + sin B + sin C =:;; 3 ~3 ce există într-un triunghi

ş1 a inegalităţii algebrice (a + b + c) 2 ;;i: 3(ab + bc + ca) avem

ha + h,, + h = 0 2R I sin A sin B ~ -~ R(sin A + sin S- + siri C) 2 ,;;;

3

~- !. f' 3 R(siii A + sin B + sin C) = .JJR(sin A + sin B + sin C) =

.{j
. - 2 (a +b +c).
Împărţind cu 2S îh ambele părţi ~le inegalităţii ~bţinute avem
h. + h,, + h 0 1 1 . 1 .JJ(a + b + c) .J3
2s =a+T+c ~ 45 -2r·
2) O cunoscută inegalitate algebrică şi al doilea rezultat de la punc-
tul 1) ne dau

9:s;; (a+ b + 1 ·) =,;;(a+ b + c) • .Jî

c) ( a+,;+,
1 2r

adid a + b + c ~ 6 ,/3r. Se ştie că 3(a2 + b2 + c2) ;;ia (a + b + c) 2 ;;i:. 36 · 3 • r2•

adiC:-1 a 2 + b2 + c2 ~ 36r 2 sau .ja2 + b2 + c2 ~ 6r.
Pentru A + B + C = 180° avem I: sin2 A = I:{1 - cos2 A)= 3 - I: cos 2 A=
= 3 --- 1 + 2 cos A cos B cos C = 2 + 2 cos A cos B cos C.
Dar cos A cos B cos C =:;; _!_, deci :E sin2 A~ ~. adică a2 + b2 + c2 ~ 9R 2 • Re-
8 4
zuWi ,Ja 2 + b2 + c2 ~ 3R.
3) -...-
,,otam~ - a b+c a- b c +
a+ b- c
X = - - - - - , y = - - - ,. z = - - ~
+ ş1
. cu 5
2 2 2
aria triunghiului ABC. Avem relaţiile

xr,i = yrB = zrc = .Jxyz(x+ y+z) =S.

516
 Dacă în_ipegaliţatea (u + v +-w) 2 ;i: ·~)uv + vw + wu) punem 1-1,-:- xy,,.
v = xz, w = yz, obţinem prin extragerea rădăcinii pătrate

xy + yz + xz_;;?; ..j3xyz(x +- y_ + z) = S./3.

Dar

xyz(rA + rJJ + re) = + zrc • xy =

.rr.11. • fz -1- yre • 'xz S(xy + yz + xz) ;;;i, •
~ ~S2 .JI = xyz(x + y + z) ../3,
adică

r~ + rB + fc;;?;(~ + Y +r)Jl
Dar x + y _+ z = a+ b+ c .
-
2
ş1 rA + rn + rc = 4
R
+ r.

Rezultă

2(4R + r);;?; (a
. .
+ b + c) ./3. · ·-
SC 31. l) Să se determine condiţia necesară şi suficientă pentru ca un-
dreptunghi de arie dată a sq poată fi înscris în~un viunghi oarecare ABC dat.
2) Să se arate că fiecare latură a lui ABC poate fi aleasă ca suport pentru·
baza dreptunghiului. Sif se discute existenţa şi nwnărul soluţiilor respective
şi să se determine lungimile latu'Yilor .dreptunghiurilQr de arie maximă în-fu,nc-
fie de elementele tri14;nghiului ABC. _
·- . ~

3) !.tn ce caz dreptunghiurile înscrise se reduc la pătrate? ln acest caz să

se exprime- ariile. celor trei pătrate posibife în funcţie de ~lementele triunghiu•·
lui ABC şi să se ordoneze crescător ariile respective, formulîndu.-se geomelrt'c
criteriul de <N"don-are.
4) Fiind ~tă o latttră IAB \a triunghiului_ ABC, să se q,etermine locul
geomet11:c al vîrfului -C, astfel încît să se poată tînscrie Jîn ABC un pătrat de
arie dată a, Rvînd o latură situată pe dreapta AB.
Acad. N. Teodorescu

Soluţie. Presupunînd problema rezolvată, fie MNQR dreptunghiul

înscris, M şi R pe A B, N pe AC, Q pe BC. 1n ipoteza că triunghiul ABC este
ascuţitunghic. punctele M şi R sînt pe segmentul [ABJ, ca şiîn cazul.în care C
este obtuz sau drept. Dacă Heste obtuz, M este între A şi B, iar R exterior
segmentului [AB], o situaţie analoagă existînd dacă Â eite obtuz. Considerăm
întîi cazul triunghiului ABC ascuţitunghic şi fie O~ i.. ~ 1 raportul în care

517
() împarte p~ (BC]. Notînd cu H piciorul înălţimii din C, din asemănarea
triunghiudlor formate deduczem
IIQRII _ UQB!I _A, J.VQ!I _ i!CQ1I -l-A
I! C H li !l BC !! ' :! A B :: ii BC !I .
,, T\,!Q " " QR 'I
jlAB:'= ~ . ;:CH'= 1-'_ _!. • (l}
' ,I ·1- A " I, A

S = afABG, = _!_ 'i AB i' • !' CH ·: = :: NQ i;. i: QR li == a[JIRQ.V] = s

- 'J 2 1' .I ,I I. 2)..(1-A) 2A(l -A) 2A{l-A)

Deci s = 2A( 1 - i..) S este condiţia necesară pentru ca dreptunghiul .J·fR12;.V

<le arie s să poată fi înscris în triunghiul ABC, avînd bau [JIR] pe AB.
Pentru sufici~nţă, a şi S fiind date, ecuaţia

2A3 - 2A +~
. = O dă A=
l±Fl 2 .:> • (2)

Ecuaţia admite rădăcini reale, ambele pozitiv~. daci şi numai da.ci s ,.;; :· •
Deci, condiţia necesară. şi suficientă est~
s
s = -2.>..( 1 - A) S cu s 1' - · (3)
2
2) Condiţia este independentă de alegerea uneia dintre la.turile triun-
ghiului ca bază, iar ecuaţia (Z) determină raportul în care vîrful Q împarte
P e [BCl.
"
Există ·două
,
solutii dacă s < i
' 2
, una dublă daci a = ~S şi niciuna
dacă s > ! pent~ fiecare din laturile [AB], [BC], [CA], construcţia depin-
zînd de 'A., care fixează vîrfurile dreptunghiului de tip Q pe laturile ,triun-
ghiului de tip [BC]. Evident, cum s :.; S , max s = S penttu A=_:_, iar
2 2 2
lungimile laturilor dreptunghiului MRQN respectiv, vor fi din (1):

ll '"Qli
_, I
= ii AB 1i
---,
2 .
,t2R;
1 ..a. .. 11
.
= !j CH U
_;.__..::.,•
2
3) Condiţia ca drept~nghiul s1 fie pătrat este '
!I NQ U=.(?RII, deci
din (1) obtinem: ,
'j A.B 'I
( 1 - 11.) !IA B ii = >. J!C H ~ ~ /1. = L• H • ,(4)
·
"i! AB !l' + !'J CH un
~l8
Aveµi
r QR 1· - li z,.;n '· - Ji CH ,, - 25 •
li I- y I - I " I. - li A B li + li CHU
Pentru ca aria pătratului să fie maximă, este necesar şi suficient ca i, = 1/2,
de unde IJGHII= J!ABil- Triunghiul ABC are atunci'vîrful C pe dreapta ce
conţine latura opusă lui [ABj a pătratului care are ca bază pe [AB]. Obser-
văm .că ac~a~tă dreaptă este locul vîrfului C al tuturor trilmghiurilor cu
baza [AB] dată pentru care pătratul înscris MRQN are aria egală cu jumă­
tatea ariei triunghiului ABC, triunghi care poate deci fi şi obtuzunghie,
ca dealtfel, în întreaga problemă. Ariile celor 3 pătrate inscriptibile în ABC
vor fi:
_ 4S2 4S2
Oe= li QR li· li NQ li= (ll AB li+ li CH jl)2 'a.&= {li BC 11 + li AK 11)2 ,

(jB = ,451 , H, K, L fiind picioarele înălţimilor respective.

(HACU+ ~BLA)2
In ipoteza I! AB 1l ~ ff BC fi ~ I: AC li, vom nota
!JBC ii= lll AB I; cu l ~ 1 şi I! AC I = mll BC li, cu m ~ 1. Astfel din

e AK I'i -- -
F.
HcH
l -n I;,. BL I:, --
I
li AK li • ..li cH ~,, -- I'I Bc 11I Sl!)
. B --
m (5)
= ~l A B li sin B, !!A K r• ~ JjA C : sin C = m jJBC li sin C,
deducem
''h AB j\; + 11'! CH r.: - ('I,' BC I,·: -1.. I
'i\
:AK I.!.
,,
= {1 - i.) (11 AB li' - li CH
l ii)=
= I! AB il(l - A) (1 - sin B) ~i ·cum sin B ~ 1, rezultă
IJABU + 1:•CH!j ~. !! BC!! + l!AKII,
ln mod a:nafog ,
!!BCji + HAKIJ- (l!AC!l + i]BLil) = (1 -m)(IIBClJ- )!A:11)=
= (1 - m) l;BC 1!(1 - sin C)
şi cum sin c; ~ 1, obţin~m ll BC ;1 + i! AK li ~ !I AC li + li BL ii şi deci
[! AB li+ iiCH !! ~ li BC ll + !! AK i! ~ !I AC li+ I! BC Ji.
ln consecinţă ariile, pătratelor sint ordonate astfel:
tSc ~ (jA ~ Or, dna !JAB li ~ IJBC lF ;ii. IIAC li,
criteriul de ordinare fiind: ariile sînt ordonate invers decît lu,>igimile laturilor
triunghiului ABC.

519
 4) Pornind de la expresia lungimilor laturilor pătratt1lui
!IQRII = ./~ ==
== 2S . = li AB li· li CH li date de (4,) obţinem imediat li CH li ==
IIABiJ + IICHII IIABII + IICHII
1.
I

~ , J~il AB Cu '.condiţia ,/a< 11 AB 11, locul lui C ~ste ~ paralelă la

l/4B!/- ,a · · · ·
AB la. distanţa ,/a IIAB li _ , deci există o infinitate de-triunghiuri ·ABC
li AB jj:-,- ✓a · · ·
. ,, . ·. ,. ' . : . Î 1 ✓~1/AB 112
în care pătni.tul de arie a poate .fi înscris .. n plus. S = - • · ' •
· · · · · · 2 IIABll-\l'a
Comentarii,. Problema reprezintă generalizarea unei probleme din Mathe-
;matics Teacher vot, 78 nr. 2/1982 (A se vedea şi problema SC 40). ·•
SC 32. Fie A 1 , A 2 , •.. , A 2m o configuraţie _de puncte în spaţiul euclidian
n- dimensional lin şi 1'.11 , M 2 centrele de grei,tate ale sistemelor A 1 , A3 ; ••••
•.. , A2m-l• respectiv A2, A4, ... , A2m• Să notăm ci, S suma .
S = HA1A2ll 2 .+1! A2Aa/l 3 .+•··+I! A2,.._1A2,,.:! 2 +!/A2mA1/i 2-

- A A 3 11 2 -
li1' .'1.1 li A 3A 4 /'I2 - ... - li A 2m,-1A 111>1 2 · - 1i!I A 2m"1 ~ l'1 2 _L
1 li. L'11A 4,11 2 TI

+ li A 2A ,5 112 - •··
-1· + lid A 2m-lr.12 I,·12 +· ;,:: A 2m A.· 3 ::2!, . - ••• +
+ (-lt[II A1Am! 2 + li Â2Âm+l i! + ••· + !/ _1Am-ll !1 +
2 Â2111 2

+li Â2mÂm-1ll 2] +(-l)m[II A1Am+1ll 2 + IIA2Am+2!1 2+ ... + AmA2m 11 2],

-cu menţiunea •că ultima linie conţine numai m termeni în suma respectivă.
SJ se d~monstreze câ S = m 2 li M 1M 2 1! 2 • .

A.T. Douglas, Math. Gazette, vol. 65, nr. 431/1981

Soluţie. Alegînd o origine arbitrară O, vom nota cu ak vectorul de pozi-
ţieal punctului Ak, unde k = 1, 2, ... , 2m şi vom face convenţia ca a9 = a9 _2-
_pentru p > 2m. Vom putea scrie suma S cu această notaţie, punînd ·
li AJAk 11 2 = (ak - a1, ak - a,)= (ak - a 1) 2 = a1 + ai - Z(a,, ak)
şi vom avea
m-1 2m _ m .
S= E (- 1)Vi E (ai+! - a;)2 + (- l)m+lE (a,+m - a,)2 =
j =1 •=1 •=l
tn-1 2m ,.,-1 2m
=E (-
j=l
l)H1 E(a!+; +
i=l
af) - 2E (- 1)1+ E(a,+;, a,)+
j=t
1
•=1
m m
+·(-1)"'+1 E (a,+m + af)·- 2(-1)"'+1 :E (aHm• a,).
i=l i=l

520
insă

}; (- l)Hl [i; ~,+; + ~ af] =

m-1 2m+J - 2m m-1
=E (-1)1+1 E ·a:+ Eaf• E (-1)1+1.
J=1 li=r+2 ,-1 ,-1
l• ceea ce priveşte primul termen vom avea, punînd i+ j = t f

pe baza convenţiei aP = aD_2 pentru p > 2m.

Pe de altă parte ·
B
,=
1
(_ 1)1+1 = 1 _ 1 + ... + (_ 1)m = {O, dac~ m = 2l + 1
1, daca m = 2l
1

astfel încît

,,._ 1
~
2m
(- l)1+1, ~ (a!+i + a;)=
I"'2'ta:,
dacă = 2l + 1
m
dacă m- = 2l (1)

Un tratament analog, ne conduce la estimarea termenului

(-l)m;l t (a}+m + a:) =(-1r+1[ţ af + ,.};.. 1 ai] =

2m
=(-1r+2. E af. (2)
•-1
dacă luăm i + m === k în prima sumă.
. - 2m
Astfel din (1) şi (2) deducem că suma celor doi tţrmeni evaluaţi va fiE af,
i=- 1
·pentru orice paritate a lui m, fiindcă dacă m = 2l + 1, m +1= 2l +2
2m
şi avem suma din (1) egală cu O, iar cea din (2) egală C1l E af, iat dacă m = 21,
2m
,-1 2m
suma din (1) va fi egală cu 2 E af, pe cînd cea din (2) va fi -E af.
i=l j=l

Revenind la expresia lui S, vom observa că

m-t 2m 2m
E (-l)Hl.E(aHJ• a,)+ (- l)m+1.E{aHm,a,) =
i-1 i=l i-1

521
 "' ~,,. ,.,,, 2f7J

=E (-1) 1 E
j-t ,-1
(a1+!• a,)= E (a.+J• a,) - E (a1+ 2,
+1,
,--1_~ ,-1
a,) + ... +

· $ (- 1)•+1. E '"'.(a,_, a.).

;-1, '
Indicii de sumare fiind diferiţi ·tn toate o.Ceste produse scalare, iar semnele
alternînd, vom putea scrie
2m .,,, 2,,.
S-=E(a1 , a 1)-2E(- J)J+ 1 •E(a1+J• a.)=
,-1 ,-1 ,-1

= ((a1 + a2 + ... + a"P•-:i - + a4 + ... + a2m)) 2 =

(az
_
-
,. 2(a-1+&.:i+
11,
... + az,,,_~ a2 +a, ... + a2m)2 _- 11L 211ii_.~1,.,,. l M 2 ll2 ,
- - - - - - - - -----=------"'~
m m
întrucît vectorii de poziţie ai celc,r două cenţre de greutate M 1 şi M 2 sînt

111-1 = a1 +. a3 + ··• + a2m-l • ffl2=

a2 + a4 + ... + a2m •
m m
Comentarii: Poblema co.-:;stituie o generalizare largă a teonmei lui
Afpolonius privitoare la pa::::a1e1ogram, extinsă de Euler la un patrulater
convex oarecare şi reg8.sit~. s.ub această formă de Amir-Moez şi Hamil-
ton (v. problema SC 42).
Demonstraţia vectoriali'.;, dată aici, cferă avantajul unei generalităţi pe
care alte metode nu o pot realiza precum şi a unor sugestive extensiuni, ca
de exemplu:
1) Avînd o configuraţie d.e 2m puDct~, putem să le numerotăm în per-
mutări de 2m obiecte feluri, deci în (2m) ! moduri. Unindu-le în ordine con-
secutivă vom avea 2m contururi poligonale închise, dintre care mi toate sînt
distincte. într-adevăr în primul rînd fiecare poate fi parcurs în două sensuri
opuse, ceea ce reduce numrm1l lor la jumătate, apoi cele ce se obţin prin
permutări circulare unul din celălalt nu sînt distincte,,,de exemplu A 1 A 2 •••
... A 2m şi A3 A 4 ••• A 2mA 1A 2 . În orice caz, proprietatea demonstrată este
valabilă pentrn oricare din aceste contururi poligqnale, dar bineînţeles, centrele
de greutate ale celor două poligoane cu cite m laturi se schimbă.
2) Punctele A 1 , A 2 , ••• , A 2m pot fi luate arbitrar. Ele pot fi, de exemplu,
coplanare sau într-un subspaţiu liniar p < n dimensional. Ele pot de ase-
menea fi şi confundate în parte, proprietatea menţinîndu-se întrucît nu
avem decît să egalăm-unii vectori de poziţie. Totuşi este necesar să se exa-
mineze semnificaţiile geometrice ale configuraţiilor cu degenerescenţe. De

522
exemplu, daci patrulaterul devine triunghi, proprietatea pe1_1tru d . o,
devine

a2 + b'J + c = 2 c3 + a2 + 4( ~ r,
deci o identitate fără semnificaţie.
3) Teorema generală este va/,.:1,bilJ şi tn ori::e spaţiie preltilb:Jrtian, întrucit
demonstraţia nu foloseşte deci: produse scalar~ 11~preciz,i!e ca expresie.
SC 33. Fie d,ite ceTcurile

x2 +f + 2x - 8y +1= O şi ,i:;! + y! -b 10,t - 2y -f, 22 = O.

1) Să se demonstreze că ete dnt t.:,,.ngMt~ fotr-1m punct P, care se cer,
determinat;
2) SJ, se gisoscă ecu.Jţi:z. t.;mgentei cJm1we.
Onta.tio Secoo.da.cy S.~b.,101, Ma.th. Bull, voi. 19, nr. 1/ 1911

Soluţie. 1) Primul cerc are centrul Ci(- 1, 4) şi raza r 1 = 3, i~r cel de

al doilea are centrul Ci- 5, 1) şi raza r 3 = 2. Avem!! C1Ci il = 5 şi 1 1 + r~ == 5,
deci cercurile sînt t_angente exteriuare.
2) Punctul de contact P împarte [C 1Ca] in rap0rtul 3/2, deci

p(3(- 5) + 2(- l) ,- 3(li ~ 2(4))=(17, .!._!),

5 :, 5 5 ,
Coeficientul unghiular al dreptei C1C3 ·_esta 3/4., deci tangenta comună va
avea coefici~ntul unghiular - 4/3 şi ecuaţia tangentei va fi 20x ·sy + _33=0. +
Comentarii. Problema este instructivă intrucît face parte dintr-o sec-
ţiune a revistei (Sicţiunea de_aur) editată d~ pr?j. Fred ~lfitler de la Universi-
tatea Waterloo (Canada), destinată. e_levilor de liceu. Aceasta nu prezintă
dificultăţi, dar dă o idee de materiile predatţ î.a învăţămîntul secundar cana-
dian, care nu dispreţuieşte problemels! de calcul, cum se vede şi din urmă­
toarea problemă de geometrie sintetică..
SE 34. Trei discuri d~ rază r Ji~;are, se taie iouJ ctte două ortogonal. Să s~
determine aria acoperită di e!e în ptanut !or.
Outario 5,~;. s~'.,Jvl, Math. Bull, voi. 19, nr. 1/19~3

Soluţie. Fie C1 , C2 , C3 centrele celor trei cercuri şi să alegem cite un punct de

intersecţie pentru fiecare două: pentru cercurile de centre C1 , C3 punctul A,
pentru cercurile de centre C3 , C3 punctul B, iar pent;:il cercurile de centre
C3 ,C 1 punctul D.

523
 Aria totală este suma ariilor a trei triunghiuri ,dreptunghice AC 2Ci.
BC 2 C5 , DC 5C1 , a unui triunghi echilateral C1C2C3 şi a trei sectoare congruente
corespunzînd la arce de cerc de măsură 210° = 36'.) 150°. Avem
0
-

a[AC1C 2] = a[BC 2C3] = a[DC 3 C1] = ~ r2 ;

· ·,, 1 - 1/ .
r2
a[C1 C2C3 J = 2 · (r../2) • ~ 2r 2 - T =2
1 -
r 2 ,/3;

a(sect. AC 1D) = 210 1tr 2 = 2 1tr2 , deci aria totală va fi:

360 12

3
T
2
r.
r ./3
+ -i-
2
+ 47 1tr
2 (3
= ·
+2 /3 + 47 7t) r 2
·

SC 35. Se dă o dreaptă Â şi două puncte B şi C de aceeaşi parte a liti Â

a) Există cercuri trecînd prin B şi C şi tangente dreptei li? Discuţie.
b) Să se construiască numai cu rigla şi compasitl aceste cercuri, calm-
ţîndu-se razele lor şi să se determine şi cea de a doua tangentă comună lor.

Acad. N. Teodorescu. Generali7.area unei probleme din Ontario Math. Bull. vol. 15, nr. 1/ 1979

Solu?e geometrică. C a z u l I. BC neparalelă cu Â.

a) Fie A punctul unde dreapta BC întîlneşte pe  şi °' măsura unghiu-
lui ascuţit dintre  şi AB. În acest caz distanţa li AB li ca şi măsura unghiu-
lară °' cu O< °' ~ 1t/2 sînt presupuse cunoscute ca date ale problemei. Dacă
A 1 este punctul de contact al cercului de centru 0 1 cu Â, puterea lui A în
raport cu ~ercul de centru 0 1 , presupus a trece prin B şi C, va fi li AA 1 li2 =
= li AB [I· IIAC li, deci punctul de contact A 1 este determinat prin li AA 1 li =
= ./li AB li· W,:iCl. În orice caz,- există şi un al doilea punct de contact Az
cu li AA 2 li = li AA1 li, deci A 2 este simetricu) lui A 1 în raport cu A pe Â.
Cercurile ce trec prin A 1 , B şi C, respectiv A 2, B şi C, vor fi tangente
în A 1, respectiv A 2 dreptei Â, ce~trele lor 0 1 , respectiv 0 2 fiind pe media-
toarea segmentului JBC /, ce trece prin mijlocul E al acestui segment şi taie
pe  în D, la intersecţia cu perpendiculara pe  dusă prin A 1 , respectiv A 2
(deci unic determinat). Dreptele AA 1 , respectiv AA 2, sînt efectiv tangente
la c~rcurile de centre 0 1 , respectiv 0 2 • într-adevăr, dacă AA 1 ar mai inter-
secta cercul de centru 0 1 în A~. puterea lui A 1 ar fi:
li AA1 li· li AA~ li= li AB li· li AC li= li AA111 2 ,
de unde
li AA; li= 11 AA 1 H şi deci A;= A 1 .
Deci, în concluzie, dacă°' .;, O, există două cercuri de centre 0 1 şi 0 2 tangente
la A şi trecînd prin B şi C. Dacă°'= 1t/2, atunci mediatoarea lui JBCJ, deci

524
linia centrelor, va fi paralelă cu a şi deci IIA 1O1 II =IIA 20 2 II, cele două cercuri
fiind congruente, simetrice unul altuia în raport cu BC.
C ii z u 1 I I: BC paralelă cu ll..
Dacă 0t = O, dreapta BC va fi paralelă cu ll., iar cele ·două cercud ar
avea linia centrelor perpendiculară pe ll., într-un punct D, care ar fi şi punc-
tul de contact cu ll. al ambelor cercuri. Cum prin trei puncte necoliniare
tr~ce un cerc şi numai unul, cele două cercuri de centre 0 1 şi 0 2 coincid.
b) Construcţia celor două cercuri se face numai cu rigla şi compasul.
într-adevăr dacă 0t =/: O, cunoaştem punctul A pe ll. şi avem relaţia li AA 1 11 2 =
= li AB li· li AC li- Dacă pe I AC I ca diametru descriem un semicerc şi ducem
în B perpendiculara la AC (construcţie realizabilă cu compasul), la inter-
secţia acesteia cu semicercul se obţine punctul F, iar triunghiul AFC este
dreptunghic. Vom avea deci II AF 11 2 = I IABll· IIACI I şi deci IIAFII = IIAA1I I-
Tot cu compasul determinăm cele două puncte A1 şi A 2 simetrice în raport
cu A pe ll.. La intersecţia perpendicularelor pe li în A 1 şi A 2 cu mediatoarea
DE a lui iBC I se obţin punctele 0 1 şi 0 2 , centrele cercurilor. Cea de a doua
tangentă comunr1 va fiDG, unde G este simetricul lni A în raport cu E pe BC.
Calculul razelor li 0 1A 1 li şi li 0 2A 2 li se va face în funcţie de oc, IIABII = a,
li BC li= b, elemente necesare şij suficiente construcţiei celor două. cercuri.
Avem:
IIAA1I 12 = IIAB li· !IAC li= a(a + b} = IIAA 2 112,

IIA1Dli = i1A1A li+ IIADfl = IIA 1A li +\lAEll„4a(a+b)+(a+~)-1-

' cos 0t 2 cos oe
Deducem imediat '

UAP1 II = IIA 1DII tg{;- oc)=IIA 1Dff~otgoc

deci

,Ja(a + b) cos oe+ a +-b2

IIAP1II == . · oe
sm
( 1)

iar
li Ap 2 11 = li A 2D li cotg 0t = (I IA1DI 1-1 IA1A2I I) cotg cc .
-(11
- -AE -li - li A 1A ii) cogcc-
t _ IIA.Eii-1. IA 1A II cos cc ,
cos oc sin cc
deci
b
a + - - .Ja(a + b} cos cc
2
I! AP2 li= -----s..,..in_cc_ _ __ (1 ')

525
Dacă 0t =
r./2.; vom a.vea li Ap 1 ji = ii A 20 1 i: =a+ b/2 = !I AE li• Dacă
« = O, construcţia trebuie refăcută, .. luind .în consideraţie distanţa li ED li
de la BC la 11, pe care o not~m I! ED 1! = d. Centrele 0 1 şi 0 2 vor fi pe DE,
dar cum prin B, C şi D trece un singur cerc ele se vor confunda. Cum IDEI
va fi un diamr::tru, unind. D cu B şi ducînd perpendiculara EH pe.DE se
formează triunghiul dreptunghic DBH, iar ! DH i este diametrul căutat,

astfel încît li D0 1 ii=_.!_ l! DH ;:

. 2. '
şi rnrr: ana

I; BE 11 2 = li DE !i· I! EH J1 = li DE j: l!i lJH I'. -li DE!), deci : 'b1 = li DHll•d-d2•

de unde
!l2 + 4d 2 b2 + 4d:!
ll DH i! = ) · . şi li D01 :: = ---~ =li D021/, (2)
4a · 8d
cele două cazuri coÎncizînd.
Comentarii:-Problema poate fr tratată· şi analitic, ceea ce 'recomandă3:11
cititorilor, alegerea axelor de coordonate jucind un rol important în formu-
larea ca şi în conducerea calculelor. Pentru a '~e
putea aborda cu uşurinţă
toate poziţiile relath·e .ale creptei- A şi segmentului ! BC I es_te indicat să_ se
aleagă ca axe drea.p'ta BC şi -perpendiculara ·pe ea în·E. 1n acest caz centrele
0 1 şi 0 2 · se vor·găsi pe acest al doliea ax. Soluţia analitică ţşţe mai laborioasă.
decît cea geornetricţ.. ·
SC 36. 1ntr-1.in ceic de cer.tni. O şi ratâ r, din vf1furile E, F, G ale im-ui
triunghi echilateral inscris u duc arce ad cerc de rază r, care intersectează cer-
cul de centru O în B, C, A. Se forrua:ă trei lentile ce se fntîlnesc sub forma ,u1tor
petale de lotus în O. _
Să se arate că aria ctfo1' :.ui forfiur.i de disc exterioare aastor petale este
'independentă de 1tşi e.galâ cu dublul arfri triunghi-ului ABC.
J. L JVarlikar, Math. Gazette, ·.·oi. 65, nr. ~3/1981

Soluţie. Pentru a ev«k.a a~ia 1::nei petale AOA, observfilll că aria secto-
rului circular inclus in di~cul de
centrn F şi rază r este I/6 din aria acestui
disc, deci este egală cu 1t 1 2•
'
Dacă sc;,.dem aria triunghiului echilateral
6
FAO. obţinem aria jmn~t;:.ţ1i ft:!alti liO.A, deci aria ţetalei AOA =·
7t 2
=2 ( -6-r .)3 ) = (3
-4,2 7t ,'3) r-.~
-2

5.26
Aria celor trei porţiuni' exterioare petalelor va fi

r.r 2 - 3(r:
- - ./3)··
- r· 3/ţ_,
= --r-
. 3 2 2 •

deci este indep,~ndentă de r: şi egală. cu dublul ariei 3~ 3 r2 a triunghiului

echilateral ABC.
Comentarii. Problema pune în evidenţă o curiozitate, anume aria unei
porţiunii dintr-un disc . care este independentă de n:, · deşi este formată de
arce de cerc.
SC 37. Fie dreapta y = 4x şi punctul P(6, 4). Sd se determine pe dreaptă
wi punct Q astfel focît triunghiul format în primu! tădran de dreptele PQ;
y = 4x şi_axa x'Ox să aibă o arie minimd.
O!impiaJa Naţiona.Li. R. P. Chi!leză/ 1978, MT, ·rol. 74; nr. 6/1981
Xotînd cu x 1 , y 1 coordonatele lui Q. avem y 1 = 4x1
Soluţie. şi ecuaţia

dreptei PQ este / - : = x - 6 . Dacă JI este puI1~ tul de 1 inţersecţi~

X1 - X1 - 6

al lui PQ cu 0.i:, vor~ avea .l1 (

\ X1 -
5 xi . ,
1
o)· iar S = c- [0.11Q]' = _!_2 y•1:0JJ! I=
1

- - • E cua ţ'1a 10 Xi° - .)~ x 1 + .)~

- -lOXi = i) ,i eţermma.
. . pe Xi, daca• are ra"d"acm1
. ·.
X1- l .
-reale. Realizantul fiind S(S - 40) :;;i,: O, cum S > O, vom a"·ea cu .l,lece,si-
tate S :;;i,: 40, de unde deducem că. minimul lui S este, 40 şi corespunde rădă­
cinii duble X1 = 2. Astfel Q are coord,>natele (2 ..~).
Comentarii. Punctajul problemei este 18, deşi nu pretinde raţionamente
speciale, pe cî::id alte problem,! m.1i laborioase sînt cotate numai cu 15
puncte (a se vedea SC39, pag 529).
SC 38. Pe suprafaţa imei mese se aşea::â 4 sfere, fiecare de rază.1, în două
straturi, 3 sfere fiind în stratul inferior şi a patra deasupra. Sferele sînt tan-
gente fiecare la celelalte 3. Să se determine dis!anţa între punctul cel mai înall
al sistemului de sfere şi suprafaţa mesei.

Olimpiada. :Saionall, R. P. Chinezl/1178, Ma.tb.em:t.tii::s Teacher, vol. 74, n:r. 6/1981

Soluţie.
Fie 0 1 centrul sferei superioare, O~. 0 3 , 0 1 centrele celorlalte.
'
.-'l.vem 11., O1Oa;111 -- I :o
li O1O2 I'.! -- 1 1Oi 11 -- I. 'O
: ~OJ!'I -- :; 'Oj) ' - ''0 ..iO21' [ -
: ·· t:1I-" - 2 , iar
.
tetraedrul :010 2op 1] este regulat. Inălţimea sa 0 1K atinge planul (OP301)

527
în centrul K al triunghiului echilateral 0 20 80 4 , iar 111<02 11 este raza cercului
circumscris. Vom avea

Distanţa de la punctul cel mai înalt la plan va fi 2 + 2t°6 .

Comentarii. Problema face parte dintr-un lot de 10 probleme şi este
cotată cu 8 puncte, pun.etajul fiind .de 6-20. Cu .6 puncte sînt apreciate
următoarele probleme, cărora doar le schiţăm soluţia. ··
1) Dacă y = 1
log1 /Jz , să se determine multirriea valorilor lui x eR
x+3 ·
astfel încît y >O; de asemenea pentru y < O.
Din~(~)"= 1 seobţiney<O~.xe(--3, -2); y>O~xe·(-2,oo).
2 ./2 X+ 3
2) Dacă tg x = 2 li cu 180° < x < 270°, să se calcitleze c.os 2x şi cos ~ ·
2
Reducerea la primul cadran revine la tg x = 2./2 cu 0° < x < 90°.
3) Centrul unei elipse este în origine. Segmentele cuprinse între unul din
focare situat pe axa x'Ox şi capetele axelor mici sînt perpendiculare. Distanţa
dintre acest focar şi capătul semiaxei mari, pe care se află el, este ,J10-./5. Să se
determine ecuaţia elipsei.
Din condiţia de perpendicularitate se deduce c = b şi din a - c = 410-
-,./5; găsim a= ./10, b = c ~./5.
Cu 8 puncte este apreciată şi problema următoare:
4) Fiind dată ecuaţia 2x2 - 9x +8 =0, să se formeze ecuaţia de gradul II
care are ca rădăcini inversa sumei rădăcinilor ecuaţiei date şi pătratul diferenţei
acestora. ·
Avem X1X2 = 4, Xi+ X2 = 9/2, (xi - X2) 2 = (x1 +
X2) 2 - -4x1X2 = 17/4.
Ecuaţia va fi 36z2 - Sz +
153 = O.
Dificultăţile acestor probleme, la etapa l, sîn t gradate: primele cinci probleme
au caracterul de exerciţii variate de. analiză; trigonometrie, geometric anali-
tică, algebtă şi geometrie metrică în spaţiu. Următoarele sînt mai grele şi
sînt apreciate cu 15-20 puncte. ·
SC 39. Fie M mijlocul segmentului /AB /. Dintr-un punct C de_ pe /ABt
se duce segmentul /CD I situat într-unul din semiplan.ele determinate de AB.
Fie N mijlocul lui /CD I, P_mijlocul lui /BD I şi Q mijlocul lui /MN J. Să se
demonstreze că dreapta PQ trece prin mijlocul E al lui JAC/.
Olimpiada Naţională R. P. Ohineză/'1978. Mathem.ţtics Teachers, voi. 74,. nr. 6jl981

528
 Soluţie. t'.Ynind N cu P şi cu E, fig. NEMP este paralelogram. Unind
A cu D, avem MPI! AD, EN IIMP !IAD, iar !ENI este·linie mijlocie în
triunghiul ADC.
Comentarii. Problema este evaluată la 15 puncte, deşi nu este mai grea
decît cele menţionate în comentariile problemei 31 SC. Tot cu 15 puncte este
evaluată şi următoarea problemă pe care o încredinţăm cititorilor.
1) Dacă n, k sînt întregi pozitivi daţi cu n > 1, k > 2, expresi,i n (n-1 )k- 1
poate fi pusă sub forma unei sume de întregi pari C0!1,Secutivi.
18 puncte s-au acordat problemei următoare:
2) D.acă triunghiul ascuţitunghic ABC este înscris în cercul unitate, atunci
cos A+ cos B + cos C < p, unde· 2p este perimetrul triunghiului,
pe care,· de asemenea o propun-em spre rezolvare. ·
SC 40. 1n triunghiul ascuţitunghic ABC se înscrie cu baza I M R I pe
AB păţratul M'lyQR (N pe I AC I, Q pe I BC I), Să se arate că aria pătratului
este mai mică decft 1/2 din aria triunghiului.
Concurş, de selecţie în provincia Kwontung (Canton) în vederea Olimpiadei de Matematică
R. P. Chinezi/ 1978. Mathematics Teacher vol. 74, nr. 6/ 1981
Soluţie. Fie II piciorul înălţimii din C · şi i.. raportul în care Q împarte
pe [BC]. Din asemănarea triunghiurilor formate, deducem
IIQRII _ IIQBII _ ;.,• IINQII _ IICQII _ 1 -i..; IIABU-
11 CH li li BC li ' li AB li · li BC li
= IINQII, !ICHI!= JIQRII.
1 - i.. i..

Av.em a[ABC] = _!_ li AB n· li CH I' = li NQ li· li QR ii= o-[MRNQ] (O~;.,~ 1),

. 2 · ' 1
2i..(l - i..) 2i..(J - i..)

a[MRNQ] = 2i..(1 - i..) •c[ABC]. (1}

însă în intervalul [O, 1) expresia i..(1 - i..) are un maxim în .i.. = 1/2, deci
i..) ~ 1/2, astfel încît
2'"A ( 1 -
. o- [.MRNQ],:;;; 1/2, o- [ABC]:
Rezultatul este valabil şi pentru orice dreptunghi înscris în ABC în condiţiile
problemei. Impunînd condiţia ca acesta: să fie pătrat
IIQRII-= i!NQ 1/-»{_1- i..) li A.8 li= i li CHii şi cum li.CHIi = li BC li sin B,
obţinem

i..= l!AB!i _ !!ABIi

li AB li + li BC l!'~in B li AB I!+ IICHI I
34 - Probleme din Gazeta Matematică - cd. 1037 52.9
care este valoarea corespunzătoare lui k.
Pentru ca aria pătratului să fie 1/2 din aria triunghiului ABC este neces1r
şi suficient cai: CH !! = !! A B ll, deci ca triu:ighiul să aibă înălţimea congruentă
cu baza.
. Comentarii. 1) Rezultatul este ·mai g~t,,.,-ral rl.ecit cr:rinţele enunţului, fiind
valabil pentru orice dreptunghi înscris în ABC. în condiţiile enunţului. For-
mula (1) dă valoarea ariei dreptunghiului înscris în funcţie numai de aria
triunghiului şi de L
2) În consecinţă: Orfoire ar.fi latura triunghiutui pe care o al-?gem ca bazâ
pentru dreptunghi, aria acestu-ia este dfltJ Je (1), deci pmtru ,._ dat cele trei drept-
1mgh-fori sînt echivalente.
3) în ceea ce priveşte cele trei _pătrate înscrise, determinarea lui A aratI
că lungimea laturii ca şi aria acestuia depind de latura de bază şi de înă.lţi-

mea corespunza• t oare: A = - - - S - - , cu .:>~ = :'.ii.,-.:1' BC]

, ,
.exonma
. • aceeaşi.
s + !i CHUll ' ~
dependenţă. Ariile pătratelor vor fi diferite şi se poate arăta că cea mai mare
corespunde alegerii laturii celei mai mici ca bază.
4) Este uşor de arătat, pe baza raţionamentului urmărit în rezolvarea
problemei că proprietatea este valabilă pentru orice triunghi, chiar şi obtuz-
unghie. Aceasta rezultă din ultima· expresie a lui i,
5) Toate rezultatele din comentariu se pot urm.ari în soluţia, problemei
SC 31.
SC 41. D;1,d oc 1 , oc 2 , ~ sîr.t măs·urit~ un,:"Mur·ilor tr·iungkiufoi A 1 A~A 3 ,
s.i se stabileasd duofa inegalit,ite 1

20:/8 ~ Lsm
< L...J r · '( '·"
oc,rr-1 + CO:, I_Xj/"'1/j
.&, /.<11
~ ,~ l 1-~-
,a
1-=l

1,i ce caz se o)ţiH!! egalitatea la dreapta şi ie ,;e nu:;~ poate întări inegalitatea şi
la sttnga?
F. L,1'11„lurgM, Eiem,,nte der Xl.tbema.tik, •rol. 37, nr. 6/1952

Soluţia I. Se porneşte de la simplificarea sumei trigonometrice:

sin4 9 + cos 1 ? = (sin 2 11 + cost q>)Z - 2 sin 1 1' cos3 -p = 1 + 2 sin4 9 -
-2 sin2 ? = 1 -2 sin2 ? cos2 11' = l -{l/2) .in 1 2rp = 1 -(1/4.) (l -cos -l?) -
= (1/4) (3 + cos 4:p)
valabilă pentru orice ?· Luînd ip = x.,/4. şi sum.înd, obţinem că suma ce
intervine în inegalitatea din enunţ are valoarea:

530
Se ~tie _însă că îr. tr-un tri~nghi , oarecare;
: l
" cos cx1
L-J - t• = ,. n · sm
· ·2, ..
r,rr.,; ,,
•-1 !=i
deci suma din enunţ are valoarea
:'
J0/4 + Il sin (o../2)
~i. cum O < .~ sin(cxt/2) ~ ~ {a se vedea problema SC 14, c.bţr.em in.egalitatea
din enunţ. ·
Soluţia II. Se poate examina o.irect comportarea sumei
3
F(rr. 1 , a 2) = II cos et 1 = cos oc 1 + c.os a: 2 + cos (1: - cc 1 - rr. 2 ) = cos CX1 ~
ţ-t

+ cos cx 2 - cos (cc 1 + a~}, ca hmcţie cle variabilele o: 1 , o: 2 cu o.< oc 1 < r.,
0 < OC2 < '7t,
Avem sistemul :
oF
-_-,=;=. -
. «
sm + sm. (ct + « 2) = O,
1 1
ca1 ·

;JF . .,
-~- . - sm cr 2
c:;~2
+• sm\oc
•
+« I
1 2
)
= O,
de unde sin a 1 = sin «i, deci ~2 = 11 1 sau a 2· _. 1r -o: 1 • A doua soluţie implicînd
,x 3 = O, trebuie exclusă.
Deducem imediat sfo 2 o:1 .:... s2n ci1 = O, sin oc 1 (2 cos cx 1 - 1) O, de unde =
ct 1 = -'~,. a 2· = -::_, aş= . ~ ... Punctul.(..::, ~) 'ya fi de maximum printr-un
., 3 1:1 3 o ;

rationament analog cu cel rdativ · lă

'· ! 1
ri: sin or:,.
~~t r
Punînd
r
CY.1
...
= 7:
3.
+ e:, OCn
"'
,=

_'3.:: +· e: ' . F
vom , esLma
. . (~·
3 _;_
. E, ~5.. + EJ\ =. 2 cos ( ,:.
3 -1-, c}- cos( .
2 ';t
3 + ',·
c) =

= cos e: - ,,13 sin e - 2_

2 · f. 1 -+-
. 2 sin 2 a:: 6 si:n
'> 1 .
""V e: cos c) ~. 1 =·· cos e:. -+-'

+-2J + -12 ("). .,,-3 sm. t cos. c - 2.J;>

'~. sm
·
.
-
1 -
") sm
...
. 2 c) < ...c..:
3 - - 1 sm"'
2 2
.... e:.

ca pin.
S e d educe d ec1..•. t-· -r-, ,, --n + )
~ .<;: - F(
n , -7l') ~-:--
.:; ~1. prm . .urmare
,3 B · 3. 3 2

( _::, ~) este punct de ma:ximum, unicul. din domeniul de definiţie.

3 .)

531
 SC 42. lntr-un patrulater oarecare (convex sau concav) ABCD, dacă
notăm prin M şi N mijloacele diagonalelor, are loc relaţia:
IIABll 2 +IIBCll 2 +IICDll 2 +IIDAll 2 =i1ACll 2 +[1BDll 2 +4IIMNll 2 ;
in alţi termeni, suma pătratelor lungimilor laturilor este egală cu suma pătra­
telor lungimilor diagonalelor plus de patrn ori p,'itratul distanţei dintre mijloacele
celor două diagonale.
Ali R. Amfr-.l'vfoez şi I. D. Hamilton, Mathematics Magazine, voi. 49/1946
Soluţie. Pentru a păstra generalitatea necesară, întrucît patrulaterul
poate fi convex sau concav, se impune o soluţie vectorială cu alegerea arbi-
trară a originii în planul patrulaterului sau chiar în afara acestuia.
Fie a, b, c, d vectorii de poziţie ai celor 4 vîrfuri şi m, n cei ai puncte-
lor M ,şi N. Vom avea:

m = _a +c n= ~-±:_j MN =--= _!._ (b +d- a - c1'

2 ' 2 ' 2 '
AB == b--a, BC = c-b, CD= d-c, DA= a-d,
i AB li~ = (AB, AB) = (l> - a, b - a) = a 2 + b2 - 2ab, li BC 11 2 =
= b2 +c2- 2bc, li CI>": == c2 +d 2 - 2cd; 11 DA ll 2 = d 2 + a 2 - 2da,
IIACll 2 = c2 + a2 - - 2ac, IIDB 11 2 = b2 + d 2 - 2bd, de unde
IJABll 2 +li BC1i 2 +IJCDll 2 + IJDA 11 2 - li AC/i2- li BDll 2 =
= a 2 + b2 + c2 + d 2 - 2ab - 2bc - 2cd - 2ad + 2ac + 2bd =
= (a + c - b - d, a + c - b - d) = (a + c - b - d) 2 =
= 4(a ~ c - ~1~1r = 4 li MN 11 2 , deci relaţia din enunţ.
Comentarii. Enunţul problemei este mai general decît cel al ce,lor doi
autori, care consideră patrulaterul pl,m şi convex. Folosirea unei metode
directe de geometrie sintetică ar fi condus la necesitatea de a distinge între
convex şi concav, iar în cazul patrnlatcrului strînib, acesta revine la un
tetraedru. Metoda vectorială ne permite să abordăm în mod unitar toate
cazurile posibile în plan şi în spaţiu. In acest ultim caz, am demonstrat urmă­
toarea teoremă:
În tetraedrul [DABCJ format cu 4 pm-zcte necoplanare stema pătratelor
limgimilor laturilor conturului poligonal închis DABCD este egală cu suma
pătratelor lungimilor miecliiilor rămase I AC I şi I DB i, plus de 4 ori pătratul
hmgimii segmentului IMN I care uneşte mijloacele 1'.1, N ale acestor două muchii.
Demonstraţia prezentată de noi se aplică mai general configuraţiei ttrmă­
toare: Se dau patrie piencte în spaţiu A, B, C, D. A cestea pot.fi unite sub forma
ienui patrulater în trei moduri, dacii me ţinem, seama de sensul parcurs. Să

532
se demonstreze că suma pătratelor· lungimilor laturilor acestui patrulater este
egală ci, suma pătratelor lungimilor celor două ;segmentek obţinute unind cele
două puncte, care nu au fost unite direct prin conturul poligonal, plus de patru
ori pătratul lungimii segmentului care uneşte mijloacele acestor' două segmente.
Cele trei segmente mediatoare sînt concitrente într-un punct care este mijloc
lor comun. într-adevăr prin aceste consţrucţii se formează un tetraedru
[ABCD] în care mediatoarele laturilor opuse slnt concurente, iar proprieta-
tea metrică este valabilă pentru fiecare din ce.le trei moduri în care vîrfurile
se pot uni printr-un contur poligonal închis. Problema este generalizarea unei
teoreme a lui Apollonius, relativă la para1elogram. Aceasta se obţine cînd
),:[ si N sînt confundate. Este usor de văzut că această condiţie este si sufi-
cientă pentru ca întreaga config{iraţie să se reducă la un paralelogran{. Cel~-
lalte două mediatoare ale laturilor opuse trec prin centrul paralelogi"amtilui.
Această generalizare a fost obţinută pentru prima oară de Euler, iar cei
doi autori au regăsit uroprietatea în condiţiile unui patrulater convex, pro-
babil fără a cunoaste existenta unei demonstratii anterioare. De altfel, o
generalizare mult ni.ai largă la' cazul unei configµraţii de 2m puncte 'într-un
spaţiu n-dimefisional formează obiectul unui articolseinnât de A.] .. Douglas
(o generalizare a teoremei lui Apollonius) în Mathematical Gazette, v6L 65,
nr. 431 / 198 I, pe care l-am folosit pentru• problema SC 32 şi · comentariile
anexă.
' t . .
SC 43. Se dau trei cercuri 3concentrice într-un punct O şi situate· în trei
plane perpendiculare două. cîte două. Dacq, r 1 , r2, r3 , sînt razele acestor cercuri
şi dacă r 2 2 , r 2 2 , r 2 2 pot fi lungimile laturilot unui triienghi, atunci şi numai
atunci există 8 plane tangente jz:ecare din ele la toate aceste 3 cercuri, ia1· într-un
caz limită numai 4. · ' ,,
Să se dea şi un procedeu de construcţie a acestor plane tangente.
El. der Math. voi. 38, nr. 1/1983

Soluţie geometrică. (fig. SC 43). Cele trei plane perpendiculare trec prin O
şi formează opt unghiuri triedre tridreptunghice. Dacă există un plan tan-
gent celor trei cei:curi; el :va delimita cu. unuJ di:n aceste triedre (cel ale cărui
feţe conţin punctele de tangenţă) un te~
traedru tridreptunghic [OABC]; drep-
tele AB, BC, CA sînt intersecţiile acestui
plan '. cu cele trei -plane ale cercurilor,
iar C', A', B' desemnează respectiv pun-
ctele de contact ale laturilor triunghiu-
lui ABC, cu cele trei cercuri.
Vom nota: UOA 11 = a, IIOBII = b,
11oc11 = C şi vom avea l!OA 'li =r1, li Ol!' li = --".A~-:-,,-...,..;:;::..~.....::::::...__-,.:::::::::;:~8.__
=12, li oe· ·11 = rs (razele cercurilor), care Fig. SC 43

533
sînt totodată lungimile înălţimilor triunghiurilor dreptunghice OBC, OCA,
OAB (înălţimi relative la ipotenuze).
Din triunghiul dreptunghic OBC obţinem
,: = li A'C U• :1 A' B li ; 11 A 'C U :;:: ij oe l cos C : «A' B ~ = ii 0B il cos B.
Atunci r? = bc cos B sin B şi vom evalua. ln continuare
11 oe li = ii BC !I cos C, 110B ij = qBC Y cos B. deci cos B sin B =
= li OB ii · fi OC !I __ bc

In consecinţă

(1)
şi analoagele.
Dacă se dau cercurile de raze r 1 , ,,. '•• vom deduce lungimile a, b, c din
sistemul

care se rezolvi imediat prin "duna.rea relaţiilor membru cu membru

(2)
obţinînd:

a-~= .2..2 (-
, ,-1
1
+ ,-s
2
..:,_
•I•
,-1) , t,--Z = .2..2 ;,· _ ,-i
Z
+ y-!1 + ,-2')
3,
•

c-z = 2l (- r1• + 'i"'s + ,,;s).

Vom putea d.!termina astfel punctele A., B, C deci planul tangent (ABC)
la cele trei cercuri, din egalităţile

a =
./2
-..=-..=-.:..::;-~.:=.:=:::::;:::::::::=:;.- !)
li-_-~-,--_-_-~-
= -_-_-_--,-,--_-_

(3')

Există .b.să două puncte A. cu proprietatea dată (sîmetrice faţă de O)

şi analog două puncte B, două puncte C: Altfel spus pe muchiile fiecăruia
din cele 8 unghiuri triedre tridreptunghice se află situat un triplet;cl.e tipul

534
(A, B, C), deci exist;:. 8 plane de tipul (ABC). Condiţia de existenţă a nume-
relor a, b, ceste:
- 1
1· 2 + r 2 + r;1<;;,. O;
'i. - r 11 + r;• + r 1 1 ;:i, O; - r;: + r 11 + r 8 2 ~ O, (4)
care înseamnă că r 1 r 2 2, 1, r,
sînt lungimile laturilor unui triunghi, eventual
1
degenerat, în cazuri limită ..A.ceste cazuri limită sînt:
= r; 2 + r 21 cu a = + oo ; r 82 ~O; r 22 ~ O etc.
r1 2
Cum r 1 > O, 1· 2 > O, rs > O, putem avea numai cîte unul dintre numerele
a, b, c infinite în caz de degenerescenţă. Din formulele (3'), deducem, cum am
mai spus, existenţa a 8 triplete de puncte şi anume (A, B, C); (A", B, C);
(A,B',C)J (A,B,C"); (Ap, B", C); (A,B", C"); (A",B,C"); (A", B", C"),
unde A' este simetricul lui A faţă de O ett. Planele respective formează un
octaedru ta."lgent celor trei cercuri, avînd ca plane diagonale planele ortogo-
nale ale cercurilor date, iar ca plane ale feţelor planele tangente cercurilor,
de tipul (ABC) etc. 1n cazul degenerescenţelor vom avea a = + oo, b = r3 ,
c = r2 şi analoagele. Prin urmare, octaed..'"lll se transformă într-o prismă
dreaptă cu baza un romb în planul (BOC) şi soluţia comportă numai cite
4 plane. Dacă cercurile sint congruente, deci dacă r 1 = r2 = r3 = r, octaedrul
cu feţele incluse în pianele tangente este regulat şi din (3') deducem
a= b = c = r../î..
Soluţie analitică. Vom alege ca plane de coordonate planele cercurilor
de raze r1 , r 2 , r 3 , cercuri care vcr avea deci ecuaţiile:
y2 + z2 - 1·; = O, x = O; z2 + x2 - r~ = O, y = O;
x2 + _y2 - rf = O, z = O.
Ecuaţia sub form~ normală a unui plan oarecare va fi de forma
o:x + py + yz - p = O,
unde «, ~. , sb:~t cosinusurile directoare ale normalei la plan şi p distai+ţa
âe la O la plan. . ..
Acest plan va fi tangent primului cerc, dacă şi numai dacă
~y + yz - p = O, x ;= O
este o dreaptă din planul (yCJz) tangentă cetcului respecth·. Reiolvînd sis-
temul · · ·
~')' + "'(Z - f = 0; )1 2+ z2 - 1i = 0,
ecuaţia în z :

va avea· o rădăcină 'dublă, dacă şi numai dacă

p2y2 _ (~2 + 1 2) (P2 _ p2tfj = o sau p2 = (~2 + y2)ri.

535
Determinarea lui a, ~. y, p se face din sistemul
~2 + y2 = p2r1 2; y2 + et2 = _p2,-22; or;2 + ~2 = p2r8 2; 0t2 + ~2 + y2 = 1 (5)
de unde
2p-2+ r;;:2 + Y:î2; ----=------=,----=-
= r;2 (5')
Ct = ± _i!_
,,/2 'V1_ . y-2
1
+ r-22 + r-2.
3 ·'·
= ~ l_ li. 'Vlr-2
1
_ r-2 + r-2.
2
l'J.
t-' 3
...j....
I

± -✓I I -2 + -2
p -vr1 (6)
y = r2 - rs-2..

Din relaţiile (5) putem deduce şi expresiile următoare pentru a, ~. y:

. ;'

,,Qt=±
,lr~ ~.--
p2 .
J ~= ±.Jr:
, -1'z--p2
- . y= ±-·•--
../ri - p2 . J
(6')
r1 rs
Comentarii. Condiţia de existenţă pentru a, ~. y este aceeaşi ca r 1 2 , r 2 2 , r 32
să poată fi lungimile laturilor unui triunghi, eventual degenerat. Dar mai
apare o proprietate interesantă din (5') şi anume: perimetrul triunghiului for-
mat cu cele trei numere r 1 2 , r 2 2 , r 3 2 este 2p- 2 •
In plus, în triunghiul dreptunghic AOA ', lungimea h a înălţimii IOH I
dusă din O se poate evalua analog cu formulele (1) cu ajutorul lungimilor
catetelor: IIOAII =aşi IIOA'II = r1 . Vom avea
h_ ar1 • a2 + rf = h-2; a-2 + r1 2 = 7t-2 (7)
- ,Ja2 + rf a2rr
şi folosind formulele (3) şi (5'):

h-2 = 21 (- r;2 + r22 + r;2) + r;2 = 21 (r;z + r22 + Y:î2) = p-2. (7')

în h = p şi deci piciorul H al înălţimii iOH I se găseşte pe înăl­

consecinţă,
ţimea JAA' I în triunghiul ABC. Proprietatea fiind transferabilă şi la ·cele-
lalte înălţimi JBB' I şi ICC' I, rezultă că punctul H este ortocentrul triunghiu-
lui ABC. Formulele (5') arată că distanţele de la origine la planele tangente
cercurilor sînt toate egale. Prin urmare: sfera cu centrul în origine şi de rază
p = distanţa la planul (ABC), este tangentă la toate cele 8 plane tangente la
cercurile date şi este sfera tangentă octaedrului delimitat de cele 8 plane tangente.
În cazul degenerescenţei, dacă a= + oo, vom avea h = r 1, deci p = ri,
în virtutea formulelor (7) şi (7') şi valori analoage cînd b = + oo, c = + oo.
Metodele de rezolvare pe care le-am aplicat, demonstrează că îmbinarea
metodelor sintetice şi analitic.e poate conduce la rezultate suplimentare
interesante, care nu sînt prevăzute în enunţurile problemelm,:, astfel încît
acestea se recomandă ca fructuoase şi sugestive.

536
 INDICE DE MATERII

Teoria mulţimilor

SA 6,-SA 7, SA 8, SA 9, SA li; SA 16, SA 17, SA 18, SA 19; SA 20,'SA 21,

SA '22, SA 27. · ,

Aritmetică si
, teoria numerelor.
'
Combinatorică

P 10, P 11, P 12, P26, P27, P28, P29, P30, P31, P32, P33, P34, P35,
P36; P37, P39, P40, P41, P42, CEl, CE2, CE3, CE4, CE5, CE7,
CE 8, CE 9, CE 10, CE 11, T 1 1, T 1 2, T 1 3, T 1 4, T 1 5, T 1 6, T 1 7, T 1 8, T 1 9,
T 1 10,.T1 11, T 1 12, T 1 .13: T1 14, T1 15, T2 8, T 2 16, T 2 17, T 2 18, T 2 19, T 2 20,
T 2 21, T 2 22, T 2 23, T 2 24, CO 8, CO 18, CO 19, CO 20, CO 21, CO 22, CO 23,
co 24, co 25, co 26, co 27, co 28, co 29, co 30, co 31, co 32, co 33,
CO 53, ON 18, ON 19, ON 20, ON 21, ON 22, ON 23, ON 24, OIM r; OIM 10,
OIM 11, OIM 12, OIM 13, OIM 15, OIM 16, OIM 17, OIM 19, OIM 20,
OIM 21, OIM 22, OIM 23, OIM 24, OIM 25, PD 7, PD 21, PD 22, PD 23,
PD 24, PD 25, PD 26, PD 27, PD 28, PD 29, PD 30, A 2, SA 1, SA 2, SA 3,
SA 4, SA 12, SA 13, SA 14, SA 15, SA 25, SC 2, SC 3, SC 5, SC 10, SC 11,
SC 16, SC 17.

Ge?metrie. Trigonom~trie

P 43, P 44, P 45, P _46, P 47, P 4_8, :p 49, P 57, P 58, P 59, P 60, P 61, P 62,
P 63, P 64, P 65, P 66, P 67, P 68, P 69, P 70, CE 30, CE 31, CE 32, CE 33,
,CE 34, CE 35, CE 36, CE 37, CE 38, CE 39, CE 41, T 1 35, T 1 36, T 1 37,
T 1 38, T 1 39, T 1 40, T 1 41, T 1 42, T 1 43, T 1 44, T 1 45, T 1 46, T 1 47, T 1 48,

537
T1 49, T1 50, T1 51, T 1 52, T 1 5.3, T 1 54, T 1 55, T 1 56, T 1 57, T 1 58, T 1 59,
T1 60, T1 61, T1 62, T 1 63, T 1 6-4, T 1 65, T 1 66, T 1 67, T 2 25, T 2 26, T 2 27,
T2 28, T 1 29, T 2 50, CO 56, CO 37, CO 38, CO 39, CO 40, CO 41, CO -42, ON 25.
ON 27, ON 28, ON 29, ON 30, ON 31, ON 32, OIM 26, OIM 27, OIM 28,
A 18, A 19, A 20, A 21, A 23, A 25, A 26, A 27, A 28, A 29, A 30, A 31, A 32,
A 33, A 34, A 35, A 36, A 37, A 38, A 39, A 'i0, A 41, A 42, A 43, A 44, A 45,
A 46, A -47, A 48, A -49, A 50, A 51, A 52, A 53, A 54, A 55, A 56, A 57, SC 4,
SC 14, SC 18, SC 23, SC 24, SC 25, SC 26, se 27, SC 28, SA 26, SC 29,
SC 3-0, SC 31, SC 32, SC 33, SC 34, SC 35, SC 36, SC 37, SC 38, SC 39, SC 40,
SC 41, SC 42, SC 43.

Algebră

P 1, P 2, P 3, P 4, P 5, P 6, P 7, P 8, P 9, P 13, P 1-4, P 15, P 16, P 17, P 18,

P 19, P 20, P 21, f 22, P 23, P 2-î, P 2.5, P 38, CE 6, CE 12, CE 13, CE 14,
CE 15, CE 16, CE 17, CE I8. CE 19, CE 20, CE 21, CE 22, CE 23, CE 24,
CE 25, CE 26, CE 27, CE 28, CE 29, CE 51, CE 57, CE 58, T 1 16, T 1 17,
T 1 18, T 1 19, T 1 20, T1 21, T 1 22,. T 1 23, T 1 24, T 1 25, T 1 26, T 1 27, T 1 28,
T 1 29, T 1 30, T1 31, T 1 32, T 1 33, T 1 34, T2 1, Tz 2, T2 3, T 2 -4, T2 5, T 2 6, T2 7,
T 2 8, T 2 9, T 2 10, T2 11, T 2 12, T 2 13, T 2 14, T 2 15, CO 1, CO 2, CO 3, CO 4,
co 5, co 6, co 7, co 9, co 10, co 11, co 12, co 13, co 14, co 15, co 16,
CO 17, ON 1, ON 2, ON B, ON 4, ON 5, ON 6, ON 7, ON 8, ON 9, ON 10,
o~ 11, ON 12, ON 13, ON 14, ON !5, o~ 16, ON 17, OIM 2, OIM 3, 011\1 4,
OIM 5, OIM 6, OIM 7, OIM 8, OIM 9, PD 1, PD 5, PD 6, PD 8, PD 9, PD 10,
PD 11, PD 12, PD 13, PD 14, PD 15, PD 16, PD 17, PD 18, PD 19, A 1,
A 3, A 4, A 5, A 6, A 7, A 8, A 9, A :;o, A 11, A 12, A 13, A 14, A 15, A 16,
A 17, A 74, SC 1.

Analiză matematică

P 7i, P 72, CE 41, CE 42, CE 43. CE 44, CE -45, CE 46, CE 47, CE 48, CE 49,
CE 50, CE 52, CE 53, CE 54, CE 55, CE 56, CE 59, CE 60, CE 61, CE 62,
CE 63, T 2 31, T 2 32, T 2 33, T 2 34, T 2 35, T 2 36, T 2 37, T 2 38, T:i 39, T2 40,
T 2 41, T 2 42, T 2 43, T 2 44, T 2 45, T 2 46, T 2 47, T 2 48, T 2 49, CO 43, CO 44,
co 45, co 4( co 47, co 49, co 5o, co 51, co 52, co 53, co 54, · co 55,
CO 56, CO 57, CO 58, CO 59, CO 60, CO 61, CO 62, CO 63, ON 33, ON 34,
ON 35, ON 36, ON 57, ON 38, ON 39; O~.J 40, ON 41, ON 42, ON 43, ON 44,

538
PD 31, PD 32, PD 33, PD 3-!, PD 35, PD 36, A 24, .-\. 57, A 58, A 59, A 60,
A 61, A 62, A 63, A 64, .-\ 65, ..\ 66, A 67, A 68, A 69, A 70, A 71, A 72, A 73,
A 75, A 77, SC 6, SC 7, SC 3, SC 9, SC 12, SC ll, SC 15, SC 19, SC 20, SC 2:,
SC 22, SA 10.

l\.Iatematici aplicate {probabilităţi şi mecanică)

P50, P51, P52, P53, P5--l, P5S, P36, COl.f, C035, t8, I9, I 10, 11,
I 12, SA 23, SA 2-i, SA 2.3, Sa\ 29, SA 30, SA 31, SA 32, SA 33.

lnformatică

I l, I 2, I 3, I 4, I 5, . I 5, I 7.

539
 INDICE DE~NUME

Abason Ernest 42 Bencze Mihail 452

Abel Niels 495 Berdan C 166.
Abramescu Nicolae 52, 59, 102, 136, Bertrand Joseph 199
174, 296 Bichir Ilie 29
Acu Dumitru 115, 165, 238 Boboc Nicu 92, 93
Adam ::VI. 19 Boersma J. 489
Aiwas I. 120 Bonse H. 327
Alaci V. 49 Bottema O. 4 96
Albu Gheorghe 116 Bretan Dan 77
Albu Toma 148, 189, 292, 306, 307, Brînduşescu Dan 193
308, 311, 313 Brînzănescu Vasile 72
Alexe Ştefan 247 Buicliu Gheorghe 12, 26, 43, 56„
Alexiu Iulian 21 76, 101, 107, 144, 159
Amir-Moez 522, 532 Bunescu A. D. 25, 103
Andreescu Titu 67, 105 Buniakovwski Viktor 350, 503
Andrica Dorin 30, 67, 99, 145, 175 Burcea Nicolae N. 64, 169
Angelescu Alexandru 1O1, 120 Burtea Marius 162
Angheluţă Th. 11, 21, !44, 150, Buser P. 489
179, 227 Buşilă Adrian 61
Aniţa Sebastian S. 228 Buşneag Dumitru 230, 238, 272
Antoniu Ion S. 33
Apollonius din Perga 481, 522, 533 Candrea I. 146
Arhimede din Siracuza 233 Cantor Georg 230
Cauchy Augustin 350, 450, 487, 48:8
Bagnato R. 492, 493 Cavachi Marius 287
Banach Stefan 179, 204, 205 Călinescu Dinu 278
Barisien E.N. 11, 20 Cebîşev Pafnuti 199
Bazacov Gheorghe 102, 138 Cerchez Mihu 90
Bălună Mihai 216 Cesaro Ern-esto 339, 480, 487, 4&8
Bărcănescu Şerban 198 Ceva Giovanni 43, 139, 140
Bătineţu Dumitru M. 99. 115. 180, Chiriţă Marcel 83, 98, 204, 255
193, 337 Chiteş Costel 82

540
Ciorănescu Nicolae 52, 77, 101, 107, Filipescu Gh. Em. 407, 439
121 Flohdor Elena 124
Ciotlos Costache 105 Florescu I.B. 179, 221
Cocea 'Theodor Gh. 135 Focşeneanu Mihail 114, 144, 152
Colwell D.J. 475 Freitag H.T. 451
Constantinescu Emil 253 Frobenius Georg 31 l
Constantinescu G. 155
Constantinescu Ilie 87 Galbură Gheorghe 1 13
Coţa Augustin 267
Gall S. 145, 163
Craiu Virgil 35, 131 Galois Evariste 300, 309, 310, 311,
Cramer Gabriel 184, 225 312
Cremarenco Sfetoslav 195 Gauss Karl Friedrich 11, 305
Cristescu Vasile 8 Găină Stelian 97, 333
Csaki F. 28 Georgescu Corneliu 80
Cucurezeanu Ion -52, 196 Georgescu-Racoviţă I.. 29
Georgescu-Rocgen N. 196 .
Dahlkc Richard 477, 478 Gheorghiu Gh. Th. 145, 166
Daliay Pal 267 Gheorghiu M. 132
Darboux Jean Gaston 94, 95, 99, Gheorghiu Şerban 257
171, 223, 234, 235, 462 Ghermănescu Mihail 127, 144, 145,
Darvas Attila 204 150, 151, 159, 173, 192, 296, 339
Dădîrlat Marius 238, 303 Ghibaldan I. 144, 157
Dieudonne Jean 487 Ghioca Adrian 239
Diaconescu Marian 148, 181 Gilett J.R. 475
Dimca Alexandru 94, 310 Gologan Radu N. 197,251,264, 265
Dincă G. 30 Gnedenko Boris 450, 477
Dirichlet Peter Gustav Lejeune 252, Grecu Eftimie 34
449, 455 Greu V. 63
Douglas A.J. 520, 533 Gruian Cornel 203
Dumitrescu FI. 18 Gruian Ştefan 139
Dumitrescu G. 53
Hadîrcă Iacob 254
Engel A. 455, 456, 500 Haeringen van 489
Erdos Paul "158 Halanay Aristide 70
Euclid 416 Hamilton I.D. 522, 532
Euler Leonhard 63, 81, 82, 149, 163, Hansen Rodney 498, 499
207, 522, 533
Haret Spiru 8
Heron din Alexandria 122, 450
Fakler Robert 477, 478 Hospital Guillaume Fran~ois An-
Fătu Gheorghe 82
toine Marquis de 1' 49, 51, 223
Fermat Pierre 29, 102, 104, 194,
236 H uh ulea B. 68
Ferstraets Claudiu 482
Fib0nacci Leonardo da Pisa 186, Ilie Romeo 169
221, 318, 319, 452 Iliescu Ilic 92

541
Ioachimescu A.G. 8, 52, 60, 69, Makarie Gr. N. 17~. 218
102, 116; Hi, 1-45, 295, 299, Mangu Valeriu 327
300, 319 - Marcelino S. 29
Ion D. Ion 311 Marcu V. 40
Ionescu Bogdan 45, 209 Martin :Mircea 243
Ionescu D.V. 12, 41, 102, 128 Mastan I.V. 14
Ionescu Ion 8, 12, 50, 41, 88, 101, l\fatrosenco Valentin 255
105, 107, 109, 145, 160, 178, 198 Mănescu I. 110
Ionescu Radu 134 Mănescu Lucian 106, 254
Ionescu-Ţiu Constantin 36, 111, 123, Mărăndici I. 64
191 Măties I.V. 14 .
Iosifescu C. 108 Menel~us din Alexandria 48, 139.
Istrati C. 102 140, 163
Ivanov Hagi 199 Mereută Emilian 32
Micu X. 242, 246
Kaufmann S. 19 Mihai Alexandru V. 126, 205, 291
Kiss Elemer 28 Mihăescu Şerban 186, 272
Knaster 228 Mihăileanu N.N. 131
Konnerth Oliver 234 Miheţ Dorel 208
Kronecker Leopold 507, · B09 Miller Fred 523
K11ipers L. 489 Mirea S. 102
Mocanu Ovidiu 175
Lagrange Joseph Louis 98, 289, 302, Moine Abraham de 359
395 Morlev. 48i, 509, 5t'i, -513
Murărdu I. 157 .
L~Iescu Traian 8, 12, ~ţ; .8-4.,_ 178,
196, 197, 296, 300 Musta Ştefan 141
Lambă Stelian 135 Karlikar· T.V. 526
Lame Gabriel 88 :Kăstăsesc'u Constantin 1-48, 189, 313
Lascu Dan 291 ~eacşu :.\L 3:6, 38 ·
Lazăr G. 16 :s'1.::meth,· .·\ndras 271
Lefter Paul 71 :Kewtor: Isaac 168, -252
Leibniz Gottfried \Vilhehn 163 Nichifor G. 51, 53
Leonte Alexandru' 170 Nicolescu Miron 26, 323
Leonte Aristide 95 ~icula \·irgil 336
Leuenberger F. 530 Niculăită Florin 288
Levin Al. I 58 Nicul'es~u Al. 40 · ·
Lintes I. 144, 155, 158 r~icukscu Gh. 54
Lung~ V. 106 Nicule seu Liliana 81, 159
Lupaş Alexandru 190
Kisipf•anu Gh. 182
Lupitu Petre 8-4 Niţă C(,nstantin 313,
Luxemburg W.A.I. 488 Nuij \V. 489 , ,
Nurcombe I.R. 494, 495
Mac-La urin Colin 218
Maftei Ioan V. 219, 238 Oboroceanu George· 1~~
Maizus S. 290 Od0bescu A. 25

542
Onofraş Eugen 244 Sacter O. 154
Ottescu Constantin 260 Sarian M. 57
Oţet Alexandru 65 Savin Ioan C. 122
Să.ndulache C. 209
Săvuiescu B. 167
Panaitopol Laurenţiu 91, 206, 2H,
226, 228, 238, 241, 256, 257, Sch )enberg I.J. 50-t
0

259, 268, 321, 323, 324, 329 Scurtu Vasile 117

Panaitopol Maria-Elena 51, 223, 252 Sch·,varz H€rm.ann 350 503
Pantazi Al. 12, 40, 295, 3l3 S ~ifiert I.H. 502 '
Papacu Nicolae 202 Sdgianu F. 19
Pascal Blaise 480 Sewerin H. 455
Pasch Moritz 48 Sterpinski \iVaclaw 327
Păsărică -I. 56
Simionescu Gh. D. 126, 161, 135
Perjeriu Emil 407, 411, 415, 4i9, Simionov A. 51, 52, 53
424, 430, 437 Simon Petre H, 18
Phelps R.R. 450 ~ireţchi Gheorghe 171, 176
Pîrşan Liviu 12, 24, 55, 53, 68, 9:,
;-,oare Ioana 98
103, 118, 119, 125, 182, 19'3, 227 S,nre Nicolae 24
Poisson Simeon 476 Stan D. 12
Stănăşilă Octavian 2-48
Pop Horia 263
Popa Eugen 125 Stănescu I. 2 7
Popa Sorin 264 ~tiding James 494, 495
Popescu Dragoş 314, 327 :::>toenescu Alexandru 407 44-i
Popescu Gheorghe 47, 152 Stoica Gheorghe 114 '
Popescu Nicolae 253, 3:)l, 327 Stoilov Simion 52, 75
Popescu Sa vin 44. Stolz Otto 325, 326, 339
Strătescu Ion 134, 1.39
Popovici C. 178, 200
Popoviciu Tiberiu 179, 221 Strătilă Ş. 6!
Potopeanu Gh. 111 Stro-:ker R.J. 451
Pringsheim 495 Surcel Gh. N. 37
Ptolemeu Claudius 3 [ S!ls,~a A. 212
Sz61losy Gh. 73, 253
Radoux C. 488
Radovici Mărculescu Paul 327 Ş,indor I. 232
Radu Dan 174, 225, 253, 251, 263, Şerbănescu V. 201
284, 305, 328, 330 Şiclovan Cod.ruta 23
Radu M. 30 Ştefănescu Dor~. 1-19, 274
Radu Nicolae 311 Ştefănescu E. 26
Raşa Ion 24. 7
Reed Neville 509 Teodorescu Nicolae 461, 509, 517,
Ricatti Jacopo 340 52-t
Riemann Bemhard l 75 Thebault V. 52, 5.5, 102, 135
Ritter l\I.J. 501 Tomescu Dan 270
Rolle Michel 92, 98, 99. 173 T o:nescu Ioan 34, 62, 172, 200, 223,
Roşu Al. 214 2-1.0, 251, 279, 280, 281, 282, 314

543
Tuţescu Lucian 168 Vasiliu Gh. 27
Tudorof D. 14 Vcis Enghin 48
Vcnn 465, 467
Ţena Marcel 40, 66, 84, 96, 97, 104, Vietc Fran<;:ois 64, 69, 121, 244, 484
117, 147, 161_, 179, 186, 218, Vîlcovici Victor 52, 60, 73, 86, 270,
276, 407, 445
237, 244, 249, 250, 272, 275,
285, 302, 306, 307, 309, 310, Voica Cristian 21 7
312, 313 Voiculescu Dan 222, 258
Ţ ene Lucia 3 7
Vulpescu-Jalea Floriri 234, 241, 286,.
Ţino Ovidiu N. 12, 32, 102, 130
303, 313
Ţiţeica Gabriela 441
Ţiţeica Gheorghe 8, 11, 16, 79, 102, Weber Heinrich 307, 309
141, 249, 295, 317 W eierstrass Karl 171, 217, 226
Ţiţeica I.I. 170 Wilson Sir John 51, 53
Wittner J. 25
Vanderm.onde The<>phile H6, 152,
181, 183, 225 Zapau. Gheorghe 20
Vasilescu C. 26 Zidaru Vasile 231

544
 GAZETA
MATEMAT/Cit

Exlstl nenumirate şi variate culegeri de probleme de matematici în toate limbile

şi în toate ţlrile. Totuşi, nici una din aceste culegeri, nu oferi cititorului o metodologie
de rezolvare, ci numai exemple de tot felul de probleme, care necesltl raţionamente şi
tehnici numeroase, dar nu sistematizate,
Alegerea problemelor în aceastl culegere s-a făcut cu scopul de a oferi cititorilor,
atît celor incepitori, cit şi celor competenţi şi exigenţi în predilecţii şi culturi mat~m,-
ticl, prilejul de a explora patrimoniul atit de variat al revistei Gazeta Matematici,
care este cea mal bogatl în probleme dintre toate revistele de matematici din rume.
Lucrarea este prezentatl lntr-o viziune retrospectivi, într-o expunere moderni,
dar în acelaşi timp am dat o prezentare metodologici a tezaurului de Idei şi tehnici cuprinse
ln zecile de mii de ·probleme ce s-au înscris în paginile acestei reviste matematice.
De aceea, culegerea nu este organizatl pe discipline, ci pe utilitlţi, cu scopul de a con-
duce pe cititor în rezolvarea de probleme prin diferite· şi succesive sectoare meto•
dologice.
Lucrarea este impirţltl în doui plrţi: prima parte conţinind zece capitole, selec•
ţioneazl probleme din Gazeta Matematici de la înfiinţare şi pini în prezent şi este elabo-
ratl de întreg colectivul de autori iar a doua parte conţinînd doui capitole, selecţioneazl
probleme din diverse reviste din striinitate,.cu rezolvirl bine alese, cu comentarii, cu
sublinieri ale aspectelor mai neobişnuite, fiind elaboratl de acad. N. Teodorescu.
Caracterul metodologic al cule1erii este astfel subliniat prin Iniţierea dellberatl
a cititorului nostru în metodele şi tehnicile, în modul de gîndire al matematicienilor
din alte ţlri. Astfel, credem el atragem atenţia asupra multor poslbilitlţi de fructificare
a fondului de cunoştinţe matematice de nivel elementar utile celor de doresc sl cunoascl
matematica.
Lucrarea lncepe cu capitolul de probleme pregitltoare, deci de Iniţiere. Urmeazl
problemele pentru cercuri matematice de elevi, deci cu un 1rad de dificultate şi o varie•
tate tematlcl,mai mari. Dar elevii au ln faţl primele lor concursuri ca cele de treptele
I şi li. De aceea le rezervim probleme din conţinutu I tematic destinat acestor doui trepte.
Unii aspiri si-şl lncerce puterile ln concursuri de tipul olimpiadelor naţionale şi Inter•
naţionale; el vor glsi doui capitole cu astfel de probleme. Pentru examenele de adml•
tere ln lnviţlmîntul superior este rezervat ln culegere un capitol. Pentru concursurile
mai grele este dat un capitol special, urmat de capitolul problemelor care suscltl alte
probleme, destinat celor ce gindesc mal profund lnţelesul problemelor şi sînt lndemnaţl
sl creeze şi el altele mal surprlnzltoare sau mal complexe.
Codificarea adoptatl referitoare la numerotarea proble~elor este mai sugestivi
decît cele care ar Indica numai capitolul şi problema prin faptul el pune în evidenţi
utllitlţile diferitelor capitole din punct de vedere metodologic permiţlnd _ cititorului
o orientare cit mai siguri.
Autorii culegerii au dat propriile lor soluţii, dar în nici un caz nu le-au preluat de
la propunit9rli problemelor firi a le prelucra, astfel Incit lucrarea se lndeplrteazl
destul de mult de practicile curente ln elaborarea unor culegeri de probleme. Este o expe-
rlenţl ~ care o supunem opiniei cititorilor cu dorinţa de a fi utili şi agreabili, co"J' iţie
esenţiali orlclrel lucriri matematice.