Cei Șaptezeci de Ucenici (Luca 10,1-24) - Istoria Exegezei Tradiții Creștine - RECOMANDATA LA N.T

University of Craiova
From the SelectedWorks of Ion Sorin Bora
2013
Cei Șaptezeci de ucenici(Luca 10,1-24): istoria

exegezei; tradiții creștine
Ion Sorin Bora, University of Craiova
Available at: https://works.bepress.com/prlectdr_bora/1/

Cei şaptezeci de ucenici (Luca 10,1-24):
Istoria exegezei; tradiţii creŞtine
Les Soixante-dix disciples (Luc 10, 1-24): histoire de l’exégèse; des traditions chrétiennes
Les Soixante-dix disciples, bien qu’ils ne soient pas très reconnus aujourd’hui, ont
déterminé dans une bonne mesure la propagation de l’Eglise et surtout le renforcement de la
parole de l'Evangile par leur témoignage, comme des témoins oculaires. Ils reçoivent un rôle
intermédiaire, après la vie terrestre du Messie. Par eux-mêmes, ils n’ont aucun pouvoir et leur
influence sur l’histoire n’est pas qu’indirecte. Mais l’histoire de la parole du Dieu a besoin des
hommes et des femmes qui feront connu la cause du Jésus-Christ.
La présence des Douze Apôtres dès le commencement en tant que disciples du
Christ est dans l'intention évidente des synoptiques de s’enraciner dans la vie du Sauveur. Sur le
Mont des Béatitudes, le Sauveur les appelle et choisit les Douze en leur donnant la puissance et
le commande "pour guérir toutes les maladies et tout l’impuissance du peuple", alors un mandat
d'engager les travaux des Apôtres dans le nom et le lieu de Christ. L’autorité que les Douze ont
eue n'est pas une autorité profane, mais c’est l'autorité du Christ, dont il l’a reçu du Père.
Ce mandat n'est ni définitive ni complète. Le mandat à peine reçu à l’institution des
Douze sera «écrit» par les mots et les miracles du Christ, les nouvelles commandes et des
cadeaux jusqu’à la passion sur le Mont Golgotha. Les derniers mots du mandat des Onze Apôtres
(Judas perd la dignité d’apôtre après la trahison) ont été reçus en Galilée, avant de l'ascension
(Marc 16, 19). Leur mandat prend une nouvelle dimension surtout après la Pentecôte, la mission
apostolique étant un travail théandrique, «Le Seigneur travaillait avec eux et confirmait la parole
par les miracles qui ont suivi" (Marc 16, 20).
Seigneur les appelle à marcher étape par étape pour se transformer du gens
ordinaires (pêcheurs, collecteurs d'impôts, pécheurs) en lumière du monde, pêcheurs d'hommes
et pasteurs de l'Israël spirituel. La mission des Apôtres avant la résurrection est au cœur des
évangiles synoptiques. Le Sauveur les envoie dans les villes d'Israël pour prêcher le royaume de
Dieu, sans sac à main ou bâton, pas d'argent dans la ceinture, mais seulement la parole de Dieu
qui leur a confié. La repentance, le royaume des cieux, la paix, la guérison des malades et
l’expulsion du démonisés sont les repères de la prédication apostolique non seulement avant mais
aussi après la Résurrection, et l'Eglise a le devoir de les faire toujours actuelles.
Le Saint Évangéliste Luc reste cohérente en ce qui concerne les deux collèges de
disciples qu'il présente depuis le début mais aussi en ce qui concerne les deux discours distincts,
chaque collège correspondant à l'un des collèges apostoliques, les Douze Apôtres (Luc 9,1-6) et
les soixante-dix (Luc 10, 1-24). La distinction entre les deux collèges depuis l'appel, Jésus les
appelle par leur nom les apôtres (cf. 5,27-28) pendant que l'autre est indéterminée, le nom des
disciples étant totalement absent. (9, 57-62). La création de deux collèges d'disciples présent
encore une fois le plus de supériorité des Douze Apôtres, rappelez nominale (Luc 6,12-16) par
opposition à soixante-dix anonymes de Luc 10,1. Après la Résurrection, cependant, le Seigneur
se montré aux Douze mais aussi aux soixante-dix, un témoin de la victoire du Christ sur la mort
et les autres merveilles.
Si la mission des Douze est orientée vers l’Israël, les soixante-dix représente la
mission chrétienne aux peuples, cela pratiqué par Eglise au moment de la rédaction du troisième
évangile. Nous ne pouvons pas distinguer facilement l’apostolat rédige vers le peuple choisi ou
« la mission passé» et l’apostolat après la résurrection ou «mission eschatologique». L’apostolat
est unique, comme le Christ est l'un et l'Église est une et la mission de l'Église est enracinée dans
l'envoi de ses disciples vers les brebis perdues d'Israël. L’organisation de l'Église est au stade
embryonnaire, même dans les premières étapes des apôtres. Donc, personne ne peut partager
exactement les paroles de Jésus à ses disciples avant la résurrection entre les Juifs et les peuples.
Mais nous savons pour sûr que sans ces deux collèges d'apôtres, qui travaillent ensemble, la foi
chrétienne professée par eux, ne seraient pas venus jusqu'à nous inchangée.
Pr. dr. Ion Sorin Bora
Cei şaptezeci de ucenici (Luca 10,1-24):

istoria exegezei; tradiţii creŞtine
Prefață de Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc
Tipărită cu binecuvântarea Î.P.S. Dr. Irineu, Arhiepiscop al

Craiovei și Mitropolit al Olteniei
Editura Mitropolia Olteniei

Craiova
2013
Prezenta lucrare a fost alcătuită sub coordonarea Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc
și prezentată ca teză de doctorat în data de 29.11.2010 în cadrul Facultății de
Teologie „Andrei Șaguna”, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.
Articole publicate până în prezent: „«Ceilalți ucenici» ai Domnului (Lc. 10,1,17) au fost în număr de 70 sau
72? Scurte precizări asupra implicațiilor celor două variante textuale”, în Mitropolia Olteniei, an LXV(773-
776), 5-8/2013, pp. 164-180; „Meserii și ocupații amintite în cărțile Noului Testament compatibile și
incompatibile credinței creștine. Repere atitudinale actuale” în Competențe socio-umane pentru piața muncii,
volumul lucrărilor Conferinței Internaționale „Competențe socio-umane pentru piața muncii”, 19-20
octombrie 2013, Craiova, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2013, pp. 62-69; „Cei Doisprezece ucenici ai
Domnului și importanța mandatului încredințat lor de la Domnul pentru instituția Bisericii creștine”, în
Mitropolia Olteniei, an LXV(769-772), nr. 1-4/2013, pp.124-147; „Identitatea locului naufragiului care purta
pe Sfântul Apostol Pavel spre Roma: Melita-Malta sau Kefalonia (Fapte 28,1)”, în Mitropolia Olteniei, an
LXIV(761-764), nr.5-8/2012, pp. 81-110; „«Cei tari» și «cei slabi», după I Corinteni 8-10” în Altarul
Banatului, an 7-9/2012, pp. 58-79; „«Cei săraci cu duhul» din perspectiva lui Wirkungsgeschichte”, în
Mitropolia Olteniei, an LVIII(2006), nr. 5-8, pp. 115-120; „Evoluția structurilor sonore în muzica psaltică”,
în Mitropolia Olteniei, an LV(2003), nr. 1-4, pp.159-163.
Copyright @ toate drepturile sunt rezervate autorului
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BORA, ION SORIN
Cei şaptezeci de ucenici (Luca 10, 1-24) : istoria exegezei :
tradiţii creştine / pr. dr. Ion Sorin Bora ; pref. de preot prof. dr.
Vasile Mihoc ; tipărită cu binecuvântarea Î.P.S. Dr. Irineu, Arhiepiscop
al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei. - Craiova : Editura Mitropolia
Olteniei, 2013
Bibliogr.
ISBN 978-973-1794-85-3
I. Mihoc, Vasile (pref.)

II. Irineu, arhiepiscopul Craiovei şi mitropolitul Olteniei
227
Coperta 1: Sfântul Evanghelist Luca

Coperta 2: Cina de la Emaus
Imagini preluate din biserica cu hramul „Sf. Ier. Antim
Ivireanul” din orașul Tg-Cărbunești, județul Gorj.
Pictor: Niculae Vâlcu.
CUPRINS
Prefață de Pr.Prof. Dr. Vasile Mihoc………….. 11
ABREVIERI………………………………………... 17
INTRODUCERE……………………………... 19
A. Situația cercetării actuale……………………….. 20
B. Motivația cercetării………………………………. 23
C. Metoda folosită……………………………………. 25
1.APOSTOLATUL CREŞTIN…………………. 30
1.1. Lămurire terminologică…………………... 31
1.1.1. Μαθητής (ucenic)………………………….. 31
1.1.2. Άπόστολος (apostol)……………………….. 33
1.1.3. Αποστολή (apostolatul sau apostolia)……… 39
1.2. Apostolatul Mântuitorului………………... 43
1.3. Instituția Celor Doisprezece……………… 46
1.3.1. Numele Sfinţilor Apostoli…………..…….. 52
1.3.2. Reprezentarea Celor Doisprezece în arta
creştină……………………………………………... 57
1.3.3. Ucenicia Apostolilor în Galileea………….. 61
1.3.4. Minunile Mântuitorului în comunitatea
ucenicilor Săi……………………………...………... 71
Excurs: Iudaism și creștinism……………………...….. 74
Concluzii………………………………………...……85
5
2.APOSTOLATUL CELOR ȘAPTEZECI ………….. 87
2.1. Numărul 70 în Vechiul Testament……….. 89
2.2. Cei Șaptezeci înaintea instituirii…………..94
2.2.1. Ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul.............95
2.2.2. Demonizații din Gadara…………………... 97
2.2.3. Alți posibili ucenici…………..…………… 97
2.3. Scurte considerații asupra singurei pericope
despre Cei Șaptezeci de ucenici (Lc. 10,1-24). 100
2.3.1. Episodul misiunii prepascale……………. 101
2.3.2. Ipoteza redacțională……………………... 104
2.3.3. Ipoteza extrasului din Q…………………. 105
2.3.4. Elemente textuale proprii……………..…. 111
3.CUVINTELE DOMNULUI CĂTRE CEI

ŞAPTEZECI………………………………………….... 115
3.1. Lucrătorii Împărăției (Lc. 10,1-4)………....116
3.1.1. Domnul a ales alți Şaptezeci de ucenici(v.1) 118
3.1.2. Şaptezeci sau şaptezeci şi doi?................... 124
3.1.3. I-a trimis câte doi…………………………130
3.1.4. Locul „unde Însuşi Domnul avea să vină”. 134
3.1.5. Lucrătorii secerişului(v.2)…………………. 136
3.1.6. „Mergeţi!”(v.3)…………………………….. 143
3.1.7. Mieii în mijlocul lupilor…………………… 147
3.1.8. Interdicţiile specifice acestei misiuni……… 153
3.1.9. Salutul „pe cale”………………………...… 160
3.2. Conduita ucenicilor în „casă” şi în „cetate”
(v.5-11)………………………………………. 163
3.2.1. Rostirea cuvântului Pace! ............................ 164
3.2.2. Fiul păcii………………....………………... 168
3.2.3. Ucenicii locuiesc o singură casă în cetate. 171
3.2.4. Cetatea care primeşte predica (v. 8-9)……... 175
6
3.2.5. Cetatea care nu primeşte predica (v. 10-
11)………………………………………………….177
3.3. Cetăţile nepocăite (v.12-15)………………..183
3.3.1. Sodoma …………………………......…… 184
3.3.2. Cetăţi contemporane misiunii Celor Şaptezeci
…………………………………………………….. 186
3.3.3. Tirul şi Sidonul…………………………... 192
3.4. Cuvintele şi faptele apostolice(v.16-20)….194
3.4.1. Mărturia ucenicilor………………………. 196
3.4.2. Căderea Satanei………………………….. 200
3.4.3. Darul sau puterea ucenicilor (v.19)……… 205
3.4.4. Cartea vieţii (v.20)………………………..211
3.5. Lauda Tatălui și fericirea ucenicilor (v.21-
24)……………………………………………. 214
3.5.1. „Te slăvesc pe Tine Părinte”(v.21)……… 218
3.5.2. Domn al cerului şi al pământului………... 221
3.5.3. Aceste lucruri……………………………. 222
3.5.4. Le-ai ascuns de cei înţelepţi şi cei
pricepuţi…………………………………………… 224
3.5.5. Le-ai descoperit pruncilor……………….. 225
3.5.6. Aşa a fost înaintea Ta bunăvoinţa Ta……. 228
3.5.7. Toate mi-au fost date de către Tatăl Meu
(v.22)…………………………………………........ 229
3.5.8. Nimeni nu cunoaşte cine este Fiul decât
numai Tatăl……………………………………….. 233
3.5.9. „Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi
voi!” (v.23)…………….…………………………. 235
Concluzii…………………………………….. 238
4. DIN ISTORIA INSTITUȚIEI CELOR

ȘAPTEZECI DE UCENICI AI DOMNULUI…….... 240
7
4.1. Cei Şaptezeci de ucenici în preajma Învierii
Domnului…………………………………………… 240
4.1.1. Ucenicii la Învierea Domnului…………... 242
4.1.2. Întemeierea Bisericii creştine……………. 245
4.2. Ucenicii Domnului: pregătire şi temei pentru
ierarhia Bisericii………………………………...… 252
4.3. Raportul dintre Cei Doisprezece şi Cei
Şaptezeci……………………………………………. 255
4.4. Sfântul Luca, unul din Cei Şaptezeci?....... 261
4.5. Listele Celor Şaptezeci de ucenici în
Răsăritul creștin……………………………… 264
4.5.1. Cele mai vechi mărturii………………….. 264
4.5.2. Lista lui Ipolit……………………………. 269
4.5.3. Nume de ucenici preluate servil din cărţile
Noului Testament?................................................... 273
4.5.4. Lista lui Dorotei…………………………. 277
4.5.5. Lista lui Solomon de Akhlat……………...281
4.5.6. Receptarea Celor Şaptezeci în cărţile de cult
şi canoane…………………………………………. 283
4.6. Tradiţii apusene…………………………. 287
4.6.1. Ucenicii martirologiului roman………….. 287
4.6.2. Momentul maximei cinstiri…………….... 291
4.6.3. Distrugerea „mitului”………………….… 294
4.7. Receptarea Celor Şaptezeci în artă şi
arhitectură…………………………………………... 296
4.7.1. Cei Şaptezeci în iconografie……………... 296
4.7.2. Mărturii despre Cei Şaptezeci de ucenici în
arhitectură şi arheologie…………………………... 299
4.8. Cei Şaptezeci trebuie cinstiţi ca apostoli
…………………………………………………….. 302
8
CONCLUZII……………………………... 306
BIBLIOGRAFIE…………………………….. 312
A. EDIŢII ALE SFINTEI SCRIPTURI………………………... 312
B. GRAMATICI, DICŢIONARE, ENCICLOPEDII…………….. 312
C. COMENTARII PATRISTICE ŞI MODERNE………………... 314
D. LUCRĂRI ŞI ARTICOLE PENTRU APOSTOLATUL CREŞTIN. 320
E. ALTE LUCRĂRI ŞI ARTICOLE…………………………... 323
9
10
PREFAȚĂ
Salut cu bucurie publicarea cărții Părintelui Ion-Sorin
Bora despre Cei Șaptezeci de ucenici, care a constituit teza sa de
Doctorat în Teologie la Facultatea noastră din Sibiu.
Numai Sfântul Luca, în capitolul 10 al Evangheliei sale,
relatează despre misiunea Celor Șaptezeci de ucenici (sau
Șaptezeci și doi, cum apare în unele manuscrise). Relatarea pare
a avea aceeași sursă (Q, după mulți cercetători) ca și cea despre
misiunea Celor Doisprezece (cf. Mt. 9,37–10,15). După unii
critici, Sfântul Luca ar fi creat această narațiune pentru a
simboliza misiunea ulterioară a Bisericii către neamuri folosind
tradiția iudaică despre 70 sau 72 (după Septuaginta) de neamuri
(neiudaice). Textul ridică, așadar, pentru critici, în primul rând,
problema istoricității evenimentului însuși al trimiterii Celor
Șaptezeci: este vorba de un eveniment istoric și de existența,
alături de Cei Doisprezece, a unui grup mult mai larg și clar
conturat, cu o misiune oarecum specifică, de 70 (sau 72) de
ucenici, sau avem de-a face cu o narațiune cu caracter
eminamente simbolic?
Sfântul Luca îi prezintă pe Cei Șaptezeci ca mergând,
după porunca Mântuitorului, „câte doi”, o practică ilustrată în
descrierea pe care el ne-o oferă despre misiunea către neamuri a
ucenicilor Mântuitorului în al doilea volum al operei sale, adică
în cartea Faptele Apostolilor. În relatare, Iisus le spune acestor
ucenici ca, mergând, nimănui să nu dea binețe pe cale (Lc.
10,4b), ceea ce indică urgența misiunii, care nu mai lasă loc
pentru complexitățile salutărilor orientale. Această urgență
transpare și din mesajul principal care li se încredințează: „și
spuneți-le: s-a apropiat de voi Împărăția lui Dumnezeu!” (Lc.
10,9).
Iată un text important, din multiple puncte de vedere, și
care impunea stringent o cercetare pe măsură. Până acum însă,
11
n-a existat în românește o monografie dedicată textului și
problemei Celor Șaptezeci de ucenici, ci numai studii de revistă,
între care se cuvin menționate mai ales două studii ale Părintelui
Ioan Mircea: Cei șaptezeci de ucenici ai Mântuitorului și
problema ierarhiei bisericești (în „Studii Teologice, XX, 1968,
p. 682-705) și Apostolatul după Noul Testament (în „Studii
Teologice”, nr. XXII, 1970, nr. 7-8, p. 546-564).
În Introducere, autorul se referă, mai întâi, la situația
cercetării actuale asupra acestui subiect și la faptul că această
cercetare implică mai multe aspecte: Cine sunt Cei Șaptezeci?
Care este numărul lor exact? Textul din Lc. 10,1 și urm., sursele
sale și intenția autorului; Cei Șaptezeci și Cei Doisprezece. Apoi
precizează care este motivația lucrării de față și metodologia
utilizată, cu referire specială la Wirkungsgeschichte, adică
analiza istoriei influențelor și efectelor unui text (p. 25-27).
Lucrarea tratează apoi, într-un prim capitol, despre
Apostolatul creștin: mai întâi despre terminologia apostolatului,
apoi despre folosirea denumirii de „apostol” în Sfintele
Evanghelii, în Faptele Apostolilor și în Epistolele pauline,
despre antecedentele din iudaism etc. Termenul „apostol”, în
sens creștin, zice autorul, „indică un mandat divin ce trebuie dus
la îndeplinire în numele și în locul Celui ce l-a împuternicit cu
el” (p. 39); și: „apostolatul este misiunea lui Hristos (I Cor. 1,1)
și participarea la aceasta” (p. 40). Lucrarea se referă la Hristos-
Apostolul și la apostolatul Celor Doisprezece (despre care
tratează destul de pe larg), înainte de a se opri asupra chemării
și misiunii Celor Șaptezeci. Hristos este Apostolul prin
excelență, iar „apostolatul lui Hristos este asumat în cel mai înalt
mod de Cei Doisprezece, urmați îndeaproape de Cei Șaptezeci
de ucenici” (p. 45-46). Căci, într-adevăr, nu putem, vorbi despre
Cei Șaptezeci decât în legătură și prin comparație cu Cei
Doisprezece, cu apostolia lor și, ca temei al acestei apostolii, cu
trimiterea sau apostolia lui Hristos Însuși.
12
Al doilea capitol tratează despre Apostolatul Celor
Șaptezeci (p. 87 și urm.). Prezentând antecedentele
vechitestamentare și iudaice pentru numărul Celor Șaptezeci,
lucrarea oferă abordări și interpretări interesante–unele
aparținând Părinților –, iar referirea la numărul traducătorilor
Septuagintei ca posibilă reînchipuire a Celor Șaptezeci de
ucenici îi oferă autorului prilejul de a arăta cum cifra de 70 a fost
schimbată în 72 de către marea majoritate a comentatorilor
apuseni ai textului evanghelic. Este de notat că autorul va reveni,
în secțiunea exegetică, asupra acestei probleme, oferind o mai
detaliată prezentare și evaluare a evidenței textuale și patristice
pentru numărul de 70 (în loc de 72) pentru acest grup de ucenici.
Necesară și interesantă este și discuția asupra posibilității ca
Iisus să fi avut și ucenici neiudei (din excursul intitulat Iudaism
și creștinism, p. 74 și urm.). Autorul crede că la grupul inițial de
ucenici ai Mântuitorului s-au adăugat și păgâni, aflați în diferite
etape ale apropierii lor de iudaism și că „mulțimea ucenicilor”
Mântuitorului cuprindea și unii prozeliți, râvnitori în împlinirea
poruncilor și în convertirea altor păgâni la creștinism – cu
referire, desigur, la activitatea lor de după Cincizecime.
În secțiunea exegetică asupra textului lucanic (Luca 10,
1-24) lucrarea oferă o analiză detaliată și bine documentată a
singurului text noutestamentar care se referă la Cei Șaptezeci și
la misiunea lor. Această lungă secțiune exegetică începe cu
câteva pertinente considerații cu caracter general, urmate de
prezentarea sinoptică a textului în original și în traducere
românească, de tratarea problemei autenticității textului, cu
diferitele ipoteze propuse, de preocupările patristice legate de
acest text lucanic și de evaluarea, pe scurt, a specificității
textului. La abordarea temei autenticității evenimentului
trimiterii Celor Șaptezeci, autorul notează și „o opinie mai
moderată”, după care „Luca nu a combinat cele două tradiții
paralele pe care le-a moștenit de la Marcu și de la Q. El a folosit,
din contră, într-o manieră creativă, această dualitate, pentru a
13
evoca cele două câmpuri misionare ale Bisericii: Israel și
națiunile. Primul va fi ocupat de Cei Doisprezece, iar cel de-al
doilea de Cei Șaptezeci” (p. 109). Autorul argumentează, pe
drept, că „această părere nu poate fi acceptată din perspectiva
credinciosului creștin” (p. 110). Faptul că numai Sfântul Luca,
dintre sinoptici, ne oferă referirea la Cei Șaptezeci, nu poate fi
un argument împotriva autenticității evenimentelor relatate în
ce-i privește. „Tăcerea lui Matei și Marcu despre această
misiune – afirmă autorul – nu este un argument împotriva
autenticității textului, a realității misiunii și a grupului de ucenici
amintiți, căci această parte din Evanghelia a treia conține
numeroase episoade nerelatate la ceilalți sinoptici și totuși
nesuspectate de lipsa autenticității” (p. 114).
Urmează, în cap. 3, analiza exegetică, verset cu verset și
expresie cu expresie, a textului lucanic (p. 115 și urm.). Autorul
împarte textul în mai multe secțiuni: Lucrătorii Împărăției (v. 1-
4); Conduita ucenicilor în „casă” şi în „cetate” (v. 5-11);
Cetățile nepocăite (v. 12-15); Cuvintele și faptele apostolice (v.
16-20); Lauda Tatălui și fericirea ucenicilor (21-24). Exegeza
este realizată cu mijloacele metodei istoric-literale, completată,
pentru fiecare secțiune, cu o scurtă privire din perspectiva lui
Wirkungsgeschichte. Unde este cazul, autorul se oprește asupra
problemelor de critică de text. Astfel, de pildă, pentru cifra de
70 sau 72, lucrarea se ocupă pe larg de problema de critică
textuală din v. 1 privind numărul acestor ucenici, căci dacă în
cele mai multe manuscrise este vorba de „șaptezeci”, în alte
manuscrise, adeseori în citate, ca și în multe traduceri apare
numărul „șaptezeci și doi”. Este, pe drept, reținută – ca mai
sigură – prima variantă (70 de ucenici).
Exegeza este de foarte bună calitate, atât prin
metodologia folosită, cât și prin rezultatele ei, cu recurs la unele
valoroase comentarii biblice moderne (mai ales comentarii ale
Evangheliei de la Luca, desigur) și la alte lucrări exegetic-
teologice, dar și cu o largă folosire a materialelor patristice.
14
Metoda și opțiunile interpretative ale autorului din
această secțiune cu caracter exegetic sunt deplin convingătoare.
Iar trimiterile bibliografice arată larga documentare și serioasa
evaluare și utilizare a resurselor de către autor.
Cap. 4 este intitulat Din istoria instituției Celor Șaptezeci
de ucenici ai Domnului (p. 240 și urm.), tratând despre situația
lor înainte de Patimile Domnului, iar apoi după Înălțarea Sa și
întemeierea Bisericii etc. Oprindu-se asupra situației și a lucrării
ucenicilor, în primul rând a Celor Doisprezece, după Învierea
Domnului și, mai ales, după Pogorârea Duhului Sfânt, autorul
arată că Cei Șaptezeci, și ei „harismatici”, ca și Cei Doisprezece,
sunt mai mici în har și în putere și dependenți în misiunea lor de
Cei Doisprezece, ei având un rol și ca temei al ierarhiei
sacramentale. În ce privește rolul și activitatea Celor Șaptezeci
în viața Bisericii primare, ca și în ce privește raportul dintre Cei
Doisprezece și Cei Șaptezeci, autorul nu se poate baza decât pe
interpretări, mai vechi sau mai noi, lipsind informațiile directe și
cu necontestată valoare istorică. Un interes aparte prezintă
subcapitolul intitulat: Sfântul Luca, unul din Cei Șaptezeci? (p.
261 și urm.), autorul ajungând la concluzia că „apariția lui Luca
în rândul Celor Șaptezeci este o invenție târzie, pornită din
evlavia creștină față de ostenitorii Cuvântului lui Dumnezeu” (p.
263).
Sunt prezentate cele mai vechi mărturii privind
identificarea Celor Șaptezeci sau a unora dintre ei (la Papias din
Ierapolis, la Eusebiu din Cezareea și în lista lui Ipolit); apoi alte
informații, cu nume de ucenici (sau de „bărbați apostolici”)
preluate din cărțile Noului Testament – și aici autorul oferă o
identificare a diferitelor nume menționate în Faptele Apostolilor
și în Epistolele pauline; după care sunt redate două liste
complete ale Celor Șaptezeci după Cronica Pascală și după
Lista lui Dorotei, cu un conținut similar, amândouă publicate în
Patrologia greacă a lui J. P. Migne; și, în sfârșit, lista, „deosebit
de importantă”, datorită atentei elaborări a surselor istorice
15
folosite a lui Solomon de Akhlat (p. 281 și urm.). După care
lucrarea tratează despre Receptarea Celor Șaptezeci în cărțile de
cult și în canoane (p. 283 și urm.). Autorul evaluează că aceste
tradiții, „deosebit de vechi” (p. 286), se constituie, în contextul
criticii actuale asupra textului lucanic, ca „o adevărată provocare
pentru teologii ortodocși, să arate cu tărie existența și rolul
ucenicilor în păstrarea și transmiterea dreptei credințe” (p. 286).
În continuare sunt prezentate, pe scurt, tradițiile apusene
(martirologiul roman, momentul maximei lor cinstiri; Cei
Șaptezeci și doi în calendarul catolic; etc.), până la Conciliul al
II-lea de la Vatican și decizia sa de distrugere a „mitului” (p.
295-296). Receptarea Celor Șaptezeci în artă, adică în
iconografie (după Erminia de pictură a lui Dionisie de Furna),
în muzica bisericească și chiar în arhitectură constituie tema
următorului subcapitol. Această parte a lucrării se încheie cu
abordarea problemei cinstirii Celor Șaptezeci de către Biserică.
Desigur că autorul nu poate să acopere decât parțial
întreaga varietate a tradițiilor despre Cei Șaptezeci, atât în
Răsărit, cât și în Apus, însă oferă, atent și riguros, cele mai vechi
și mai importante informații, cu evaluările critice de rigoare și
cu concluzii ferm întemeiate.
Lucrarea Părintelui Ion-Sorin Bora răspunde adecvat și
bine argumentat largului evantai de întrebări pe care-l ridică
acest text evanghelic nu numai pentru cititorul neavizat, ci chiar
și pentru teologi. Ea se oferă, astfel, ca un dar binevenit unui cerc
larg de cititori interesați de înțelegerea cuvântului dumnezeiesc.
Sibiu, la sãrbãtoarea Sfintilor Trei Ierarhi

Pr. prof. dr. Vasile Mihoc
Facultatea de Teologie „Andrei Saguna” din Sibiu
16
ABREVIERI
AB - Anchor Bible
BOR - Biserica Ortodoxă Română
DCA- A Dictionary of Christian Antiquities
Comprising the History, Institution, and Antiquities of
the Christian Church, from the Time of the Apostles to
the age of Charlemagne by various writers edited by
sir William Smith & Samuel Cheetham
DHAB - Dictionnaire Historique, Archéologique,
Philologique, Chronologique, Géographique et Littéral
de la Bible
EKK -Evanghelisch-Katholischer Kommentar zum
Neuen Testament
IB - The Interpreter’s Bible
JBL - Journal of Biblical Literature (Missoula,
Montana)
JTS - The Journal of Theological Studies (Oxford)
MA - Mitropolia Ardealului (rev.)
MO - Mitropolia Olteniei (rev.)
ST - Studii Teologice (rev.)
NCE -New Catholic Encyclopedia
NICNT - New International Commentary on the New
Testament
NTS - New Testament Studies (Cambridge)
PG - Migne, Patrologia Graeca
PL - Migne, Patrologia Latina
RB - Revue Biblique (Ierusalim)
17
RHPR - Revue d’Histoire et de Philosophie
Religieuses
TDNT - Theological Dictionary of the New Testament
Abridged in One Volume
EIBMBOR- Editura Institutului Biblic şi de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române
Ed. –Editura
ed.- editor
eds.-editori
Sf. –Sfântul (Sfânta)
col.- coloana
coll.- colecția
18
Cei Șaptezeci de ucenici (Luca 10,1-24): istoria exegezei; tradiții creștine
INTRODUCERE
Cei Şaptezeci de ucenici ai Mântuitorului au trecut

aproape neobservați de autorii cărților Noului Testament, cu
toate că L-au văzut şi L-au ascultat pe Hristos Domnul, au primit
chemare şi trimitere, împreună cu puterea de a face minuni, într-
o misiune „înaintea feței Domnului”, asemenea Celor
Doisprezece. Singur Sfântul Evanghelist Luca vorbeşte despre
grupul Celor Şaptezeci. Le menționează numărul sau îi
circumscrie ca grup și instituție în capitolul 10 al Evangheliei
sale, la versetele 1 și 17 când Domnul îi trimite în misiune şi
respectiv când aceştia se întorc cu bucurie, mărturisind faptul că,
în numele Domnului nostru Iisus Hristos, şi demonii li se
supuneau.
Nu mai găsim niciunde menţionat grupul Celor
Şaptezeci de ucenici ai Domnului în Sfânta Scriptură. Cu toate
acestea, ei sunt deosebit de importanţi pentru credincioşii
creştini care îi cinstesc ca pe „Sfinţii Apostoli şi ucenici ai
Domnului”, îndată după Cei Doisprezece şi după Sfântul Pavel.
Ei sunt pomeniţi în cadrul sfintelor slujbe, în mărturisirile de
credinţă, canoanele sfintelor sinoade, în predicile şi comentariile
cărţilor Sfintelor Scripturi etc.
Pericopa evanghelică Luca 10,1-24, care cuprinde
trimiterea în misiune a Celor Şaptezeci, este des cercetată, iar
referirile la cuvintele Mântuitorului din acest context sunt
nelipsite din mai toate tratatele teologice despre ierarhie,
soteriologie, demonologie, Sfânta Biserică, Persoanele Sfintei
Treimi, rugăciune etc.
19
A. Situaţia cercetării actuale

Cercetarea actuală a problematicii legată de grupul Celor
Şaptezeci de ucenici ai Domnului şi a textului aferent (Lc. 10,1-
24) răspunde în parte la următoarele întrebări sau neclarități:
1. Cine au fost Cei Şaptezeci de ucenici ai
Mântuitorului?
Răspunzând la această întrebare, exegeţii s-au preocupat
de originea ucenicilor, dacă a fost iudaică sau păgână, şi
împrejurările în care L-au cunoscut ei pe Hristos Domnul. Tot
aici se înscrie şi efortul de identificare a însoţitorilor Sfântului
Pavel și ai Apostolilor Mari, în lucrarea lor misionară după
Înălțarea Domnului la cer și pogorârea Duhului Sfânt, cu cei ce
aparţinuseră cândva grupului Celor Şaptezeci de ucenici, care şi-
ar fi continuat astfel lucrarea în slujba Mântuitorului ca „ucenici
ai apostolilor” şi ca „bărbaţi apostolici”. În acest context, toate
introducerile la Evanghelia a treia tratează apartenenţa Sfântului
Luca la grupul Celor Şaptezeci, dat fiind faptul că doar el
vorbeşte despre existenţa şi lucrarea acestui grup distinct de
ucenici.
2. Care este numărul exact al ucenicilor, înscris
de Sfântul Luca în Evanghelia sa: 70 sau 72? Dat fiind faptul
că manuscrisele se împart în două: unele care codifică şaptezeci,
la Luca 10,1,17, iar altele care, în aceleaşi locuri, menţionează
şaptezeci şi doi, în toate traducerile moderne ale Sfintei Scripturi
stă scris în aceste locuri şaptezeci[şi doi] de ucenici. Problema
nu este rezolvată, comentatorii rămânând împărţiţi în afirmarea
numărului exact al ucenicilor: unii (preponderenţi din Apus)
afirmă că Luca a scris şaptezeci şi doi iar alţii (mai ales din
Răsărit) cred că Mântuitorul a avut şaptezeci de ucenici de care
Luca vorbeşte în capitolul 10 al Evangheliei sale. Soluția
șapteeci[și doi] de ucenici, din traducerile moderne, aproape că
20
exclude posibilitatea ca ucenicii Domnului să fi fost în număr de

șaptezeci.
3. O altă serie de probleme puse în discuţie de
cercetarea actuală vizează textul lucanic referitor la Cei
Şaptezeci (Lc. 10,1-24), foarte asemănător în structură şi
conţinut cu fragmentul corespunzător trimiterii de către Domnul
într-o misiune în Galileea a Celor Doisprezece, prezentat de
Sfântul Matei (10,1-42). Dincolo de mărturiile de autenticitate
ale Sfintei Evanghelii după Luca şi a credinţei sincere a
creştinilor în aceasta, mulţi comentatori încearcă să ne asigure
că Sfântul Luca a folosit o sursă Q, comună cu cea a lui Matei,
ca să scrie despre o altă misiune, aferentă altor ucenici, un fel de
dublare sau rescriere a misiunii Celor Doisprezece Apostoli,
într-un alt context şi cu alte personaje. El ar fi intenționat astfel
să imprime în conștiința Bisericii existența unui apostolat creștin
printre neiudei, chiar și înainte de Învierea Domnului. Din
această cauză, chiar şi numărul ucenicilor ar fi fost ales în
consecinţă din locurile vechitestamentare în care se numărau
şaptezeci de popoare ale pământului sau simbolul acestora.
4. Raportul Celor Şaptezeci cu Cei Doisprezece
Apostoli este subiect de interes nu numai pentru perioada de
după Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime, ci şi înainte de
aceasta. Grupul Celor Şaptezeci este important atât pentru
întemeierea văzută a Bisericii cât şi pentru funcţiunea lor în
cadrul ierarhiei sacramentale. Se discută astfel dacă Cei
Şaptezeci de ucenici pot fi identificaţi cu o treaptă a ierarhiei
sacramentale, raportată la Cei Doisprezece sau dacă existenţa lor
poate aduce lămuriri suplimentare învăţăturii creştine despre
Biserica structurată încă de la început ierarhic.
Cei mai de seamă exegeţi ai Sfintei Scripturi s-au ocupat
de aceste probleme, în special în comentariile făcute la
fragmentul lucanic amintit (10,1-24). Dintre aceştia amintim pe
21
François Bovon 1, L.-Cl. Fillion 2, Joseph A. Fitzmyer 3, Pr. Prof.

Dr. Vasile Gheorghiu 4, MacLean Gilmour 5, Adolf Harnack 6,
M.-J. Lagrange 7, I. Howard Marshall 8, Iuliu Olariu 9, Léopold
Sabourin 10, M. Metzger 11 şi alţii.
Dintre teologii români, o contribuţie remarcabilă în
lămurirea problematicii ridicată de existenţa şi lucrarea Celor
Şaptezeci de ucenici, o are Pr. Dr. Ioan Mircea prin publicarea
studiilor sale Cei Şaptezeci de ucenici ai Mântuitorului şi
problema ierarhiei bisericeşti în Studii Teologice, an XX
(1968), seria a II-a, pp. 682-705 şi Apostolatul după Noul
Testament, în Studii Teologice, an XXII (1970), nr. 7-8, pp. 546-
564.
1
François Bovon, L’Evangile selon Saint Luc 9,51-14,35, II, Labor et Fides,
Geneve, 1996.
2
L.-Cl. Fillion, Evangile selon S. Luc, introduction critique et commentaires
in coll. La Saint Bible, texte de la Vulgate, traduction française avec
commentaires, P. Letheielleux (ed.), Paris, 1925.
3
Joseph A Fitzmyer, The Gospel according to Luke : introduction,
translation, and notes, AB vol. 28A, Garden City, Doubleday, 1985.
4
Pr. Prof. Dr. Vasile Gheorghiu, Sfânta Evanghelie după Matei cu comentar,
vol.I, Ed. autorului, Cernăuţi,1925.
5
MacLean Gilmour, The Gospel According to St. Luke: Introduction in Luke;
John, vol. VIII of The Interpreter’s Bible, Nashville, Abingdon-Cokesbury
Press, 1980.
6
Adolf Harnack, The Saying of Jesus: The Second Source of St. Matthew and
Luke, translated by John Richard Wilkinson, Ed. G.P. Putnam’s Sons, New-
York, 1908.
7
M.-J. Lagrange, Évangile selon Saint Luc, Paris, 1922.
8
I. Howard Marshall, The Gospel of Luke in The New International Greek
Commentary, Grand Rapids, Michigen, 1978.
9
Iuliu Olariu, Evanghelia de după Matei, Marcu şi Luca, Tipografia
Diecezană, Caransebeş,1894.
10
Léopold Sabourin, L’Évangile de Luc, introduction et commentaire,
Editrice Pontifica Universitá Gregoriana, Roma,1992.
11
Bruce M. Metzger, Seventy or Seventy-Two Disciples? în Historical and
Literary Studies, Pagan, Jewish and Christian, E. J. Brill, Leiden,
Netherlands,1968, pp. 67-76.
22
Ne propunem să clarificăm în cele ce urmează

problematica pusă în discuţie în legătură cu grupul Celor
Şaptezeci de ucenici, dintr-o perspectivă istorică şi critică
deopotrivă, interesându-ne în special istoria exegezei textului
Lc. 10,1-24 şi tradiţiile creştine referitoare la text şi la Cei
Şaptezeci, ca grup și ca persoane distincte. Astfel, vom afirma
clar şi răspicat grupul distinct al Celor Șaptezeci are o existență
reală în istoria mântuirii, aceștia având calitatea de martori
oculari ai Domnului, motiv pentru care îi și cinstim ca apostoli.
Numele grupului trebuie scris deci cu majuscule, Cei Şaptezeci,
după modelul grupului Apostolilor Mari (Cei Doisprezece) cu
care se aseamănă cel mai mult.
B. Motivaţia cercetării
Toate persoanele care L-au întâlnit pe Mântuitorul nostru
Iisus Hristos păstrează ceva din El: privirea Sa duioasă,
cuvintele Sale blânde, iubirea Sa jertfelnică faţă de firea noastră
căzută sau simpla amintire a acestei întâlniri. Chiar dacă fiecare
îl păstrează ca pe cel mai scump odor şi ni-L împărtăşește şi
nouă, în Biserică, prin cuvânt şi prin Sfintele Taine, cunoaşterea
deplină a lui Hristos o are doar Biserica, prin însumarea tuturor
experienţelor martorilor şi a celor ce le-au urmat în acelaşi duh
al dragostei 12.
12
Pe lângă Cei Doisprezece, pe care Domnul îi numeşte apostoli, Sfânta
Biserică mai cinsteşte ca apostoli şi alte persoane, între care Sf. Pavel şi Cei
Şaptezeci, iar întocmai cu Apostolii (gr. ισαπόστολος) pe Sfinţii Împăraţi
Constantin şi Elena (21 mai), Chiril şi Metodie, apostolii slavilor (11 mai),
Nina, luminătoarea Georgiei (14 ianuarie), Fotie cel Mare, patriarhul
Constantinopolului (6 februarie), Olga, împărăteasa Rusiei (11 iulie), Maria
Magdalena, mironosița (22 iulie), Fotini, femeia samarineancă (26 februarie)
Cosma Etolianul (4 august), Tecla (24 septembrie), Averchie, episcopul
Ierapolei (22 octombrie) și alții. Între aceștia se numă Sf. Patrik, apostolul
Irlandei, cinstit în special de credincioșii catolici la 17 martie și Sf. Nicolae,
Arhiepiscopul Japoniei, mort la 16 februarie 1916, primul sfânt al Bisericii
23
Dintre aceştia, Sfinţii Apostoli au înregistrat în fiinţa lor

toate faptele şi cuvintele mântuitoare, dar şi dorinţa de a
transmite întregii lumi această mântuire, prin predica de martor
ocular, întărită cu autoritatea şi puterea lui Hristos Însuşi şi prin
săvârşirea Sfintelor Taine în Biserică.
Fără alţi martori oculari, care să vorbească despre
Hristos Cel cunoscut de ei, Cei Doisprezece nu ar fi fost, poate,
crezuţi atât de mult de oameni, iar creştinismul nu ar fi avut
răspândirea de astăzi. Din această cauză, predicile apostolice,
păstrate în parte în cuprinsul Noului Testament, fac adesea apel
la aceşti martori oculari, care să le întărească cuvântul(cf. I In
1,1-3; Evr. 2,1-3).
Cei Şaptezeci au vorbit puţin şi au fost dependenţi în
slujirea lor de harul şi cuvântul Apostolilor Mari. Dar pe aceşti
ucenici smeriţi i-au crezut mai mult necreştinii, căci ei au rămas
în mijlocul Bisericii deja înfiinţate, au continuat lucrarea
apostolică în mijlocul oamenilor simpli, ca oameni simpli şi
înzestraţi cu har de la Apostolii mari. Au intrat în rădăcina
Bisericii pe care Apostolii o „zidiseră”, fiind parte integrantă a
ei, preoţi sau episcopi, hirotoniţi în văzul de acum credincioşilor
creştini dintr-o parte oarecare de lume.
Din această cauză cercetarea Celor Şaptezeci se impune
cu necesitate. Vom descoperi o parte importantă a istoriei Sfintei
Ortodoxe Japoneze, prăznuit de aceasta la 3 februarie. Viața lor sfântă,

minunile săvârșite și mai ales râvna misionară dovedită, sunt îndeajuns pentru
ca sfinţii amintiţi să fie cinstiţi cu acest supranume. Dar a fi „întocmai cu
apostolii” nu se poate decât în anumite limite. Astfel că dacă Apostolii
hirotoneau episcopi, preoţi şi diaconi, botezând şi pogorând Duhul Sfânt
peste noii membri ai Bisericii, nu acelaşi lucru puteau să-l facă nişte femei,
împăraţi sau chiar preoţi. Acest supranume nu implică nici pe departe o
succesiune de apostoli ci o continuare a lucrării apostolice, necesară şi proprie
unor perioade distincte, regiuni etnico-geografice, culturi, orânduiri sociale
etc.
24
Biserici dar şi modelul mereu actual al misionarului creştin, aflat

la îndemâna Bisericii şi astăzi.
Cercetând fragmentul evanghelic specific vom descoperi
numărul şi numele celorlalți ucenici ai Domnului, despre care
traducerile moderne spun că erau şaptezeci [şi doi] 13, precum şi
aspectul eshatologic, ecclesiologic, sacramental sau mistagogic
al misiunii acestora în Israel 14.
C. Metoda folosită
O cercetare corectă a problematicii ridicată de Cei
Şaptezeci de ucenici ai Domnului (Lc. 10,1,17), va trebui să ţină
cont în egală măsură de exegeza tradiţională şi modernă asupra
textului evanghelic şi de multitudinea tradiţiilor despre acești
ucenici ai Domnului.
Textul lucanic, ca multe alte texte scripturistice, a primit
în ultimele două secole nenumărate observaţii de neautenticitate,
fiind împărţit chiar în fragmente sau cuvinte rostite de Hristos
Însuşi, cele pe care autorul le atribuie lui Hristos, dintr-un interes
oarecare, ca adaos redacţional, sau cuvinte intermediare. Mai
13
Din cauza controversei teologilor asupra numărului exact al ucenicilor se
obişnuieşte ca ediţiile Sfintei Scripturi să folosească ambele numere,
şaptezeci şi şaptezeci şi doi, scrise în cuvinte după modelul „şaptezeci[şi doi].
De observat că cititorul va înţelege, într-o astfel de redactare, că Mântuitorul
a avut cu siguranţă 72 de ucenici, lucru care nu poate să mulţumească pe cei
ce consideră că numărul exact este 70.
14
Biserica creştină şi mesajul său mântuitor îşi datorează întinderea pe care
o are astăzi în toată lumea, chiar şi printre necreştini, lucrării misionare a
apostolilor care au străbătut pământul până la marginile lui ca să aducă Vestea
cea Bună, Evanghelia mântuirii. De mare importanţă era lucrarea aceasta la
strămoşii noştri daco-romani încât cuvântul trimiterii (misiune, de la lat.
mitto, -ere, misi, missum) face parte din cele mai vechi mărturii ale vechimii
credinţei noastre creştine. G. Guţu, Dicţionar latin - român, Editura ştiinţifică
şi enciclopedică, Bucureşti,1983, p. 758-759.
25
exact, textul scripturistic conţine cuvintele Domnului în

diferitele stadii ale receptării lor: de ucenicii direcţi ai Domnului,
de Biserică, prin mărturisirea vie a cuvintelor Domnului de către
ucenicii-martori, de autorul însuşi sau chiar de unele scrieri, ce
s-ar constitui în surse folosite de autor în redactarea textului
sacru. Dar o astfel de metodă de cercetare a stârnit multe
controverse, mai ales că exegeţii moderni se aşezau în locul
adresanţilor direcţi ai textului sacru, uitând de lungul şir de
primitori ai Cuvântului, început chiar cu ucenicii Domnului, în
calitatea lor de martori și propovăduitori ai acestei mărturii 15.
Pentru îndreptarea acestei situaţii promovată de
criticismul secolului al XIX-lea, spre sfârşitul secolului al XX-
lea, exegeţii fruntaşi ai diferitelor confesiuni creştine au înţeles
puterea de unire creştină a Cuvântului Bibliei şi au făcut front
comun în cercetarea ei metodică şi sistematică. Astfel, au apărut
cercuri de exegeţi ai diferitelor confesiuni care s-au adunat sub
lumina unei metode de interpretare comună şi care publică la
edituri „catolice” sau interconfesionale, comentarii cât mai
cuprinzătoare ale cărţilor celor două Testamente.
Învăţatul elveţian Ulrich Luz este responsabil de
impunerea unei noi metode de cercetare şi interpretare a Bibliei:
Wirkungsgeschichte 16, odată cu publicarea primului volum din
comentariul său la Evanghelia după Matei: Das Evangelium
nach Matthäus în colecţia EKK (Evangelisch Katholischer
Kommentar zum Neun Testamnet) în anul 1997. Munca sa şi a
altor autori a făcut ca Wirkungsgeschichte sau „istoria efectelor”
15
O privire critică a criticismului noutestamentar este oferită de Preot Prof.
Dr. Jojn Breck, Sfânta Scriptură în Tradiţia Bisericii, Patmos, Cluj-Napoca,
2003.
16
Termenul Wirkungsgeschichte a fost folosit pentru prima dată în cadrul
unui cerc de critică literară ca disciplină auxiliară ce se interesa de receptările
unei opere şi de influenţa sa de-a lungul timpului în diferite medii sociale sau
culturale. K.-R. Mandelkow, Probleme der Wirkungsgeschichte în Jarbuch
für internationale Germanistik, II, 1971, p. 71.
26
să fie primită ca parte necesară oricărei cercetări biblice

moderne 17.
Wirkungsgeschichte ar putea fi definită ca „tehnica de
analiză a istoriei influenţelor şi efectelor unui text” 18 în viaţa
credincioşilor, în exegeză, drept, liturgică, dogmatică etc 19.
Wirkungsgeschichte poate aduce lămuriri semnificative asupra
originii textului scripturistic căci „ne aminteşte că orice text are
o istorie, o istorie care începe după ce părăseşte mâinile autorului
ce l-a creat” 20 şi continuă prin toate veacurile istoriei, până în
zilele noastre.
Datorită faptului că Wirkungsgeschichte este o
construcţie lingvistică foarte cuprinzătoare, greu de tradus în
puţine cuvinte, apare netradusă în comentariile biblice ale
secolului al XX-lea. Cei care au explicat termenul au folosit
următoarele traduceri: „istoria eficienţei”, „expunerea
comprehensiunii efectelor istoriei” sau „comprehensiunea
eficacităţii istorice”, „comprehensiunea inserată în devenirea
istorică”, „comprehensiunea angajată în istorie”, „efectivitatea
17
Diac. Drd. Ion Sorin Bora, „«Cei săraci cu duhul» din perspectiva lui
Wirkungsgeschichte” în MO, anul LVIII(2006), Nr. 5-8, p. 115; Bogdan G.
Bucur, Hierarchy, Prophecy, and the Angelomorphic Spirit: A Contribution
to the Study of the Book of Revelation’s Wirkungsgeschichte, în JBL 127, no.
1 (2008), p. 173.
18
Mark Goodacre, Drawing from the Treasure Both New and Old: Current
Trends in New Testament Studies in Scripture Bulletin 27/2 (July 1997), p.
70.
19
Ulrich Luz, Das Evangelium nach Mathäus, EKK, Benziger-
Neukirchener,1 Teilband, Zürich,1997, p. 107.
20
Mark Goodacre, op.cit., p 70.
27
sensurilor”, „use and influence” 21, „Reception History” 22 şi

„lucrarea istoriei” 23.
Considerăm că o astfel de metodă este potrivită pentru
cercetarea problematicii ridicate de Cei Şaptezeci: istoria
receptării textului, efectele produse de Cei Şaptezeci în
iconografie, aghiografie, imnografie şi teologie.
***
În concluzie, problematica ridicată de existenţa şi
lucrarea Celor Şaptezeci de ucenici ai Mântuitorului, merită o
tratare unitară: text sacru, persoane sfinte şi istoria receptării. Ca
o completare la această metodă vom strânge împreună
concluziile la care ne conduce cercetarea istoriei efectelor şi a
tradiţiilor creştine după modelul bulgărelui de zăpadă. De altfel
aşa se întâmplă şi în istorie: în jurul Cuvântului lui Dumnezeu
21
„Use and influence” defineşte câmpul de studiu ca tot ceea ce urmează după
compunerea unui text. Astfel se clarifică faptul că Biblia a influenţat gândirea
şi acţiunea şi a fost folosită pentru justificarea tezelor, acţiunilor şi chiar
cuvintelor dinainte stabilite cu alt scop decât aflarea adevărului sau
mântuirea. Rachel Nicholls, op.cit., p. 4.
22
„Reception History” vizează fiecare lucru în care textul a fost primit dar şi
pe cei care l-au folosit sau au abuzat de el. Istoria acestor evenimente devine
ea însăşi o descriere sistematică a înţelesurilor textului. Din această cauză
istoria nu este numai o compilaţie a faptelor ci şi o interpretare a lor. Rachel
Nicholls, Is Wirkungsgeschichte (or Reception History) a kind of intellectual
Parkour (or Freerunning)? A Paper given to the Use and Influence of the
New Testament Seminar Group at the British Conference, September 2005,
New Testament, p. 4.
23
Această traducere suprasolicită puterea de lucrare a istoriei, comparând-o
cu un artizan. Totuşi „influenţa subterană” produsă interpreţilor de operele
clasice ale antichităţii greceşti sau de Biblie este reţinută în istorie ca aplicare
a textului, ca efect sau mult mai global, ca „o lucrare operată de istorie”. Jean
Grondin, L’horizon herméneutique de la pensée contemporaine, Paris, Vrin,
1993, p. 214.
28
se strâng pe rând toţi cei „răniţi” de dragostea lui Hristos,

lipindu-se de El, într-un tot unitar: Sfânta Biserică.
Concomitent cu strângerea concluziilor date de
Wirkungsgeschichte ca într-un bulgăre, vom căuta să intrăm cât
mai adânc în cel strâns de trecerea timpului şi să-i descoperim în
cea mai strânsă unire cu Hristos pe Sfinţii Şaptezeci de ucenici
şi apostoli ai Domnului despre care scrie Sfântul Luca în
Evanghelia sa.
29
1.APOSTOLATUL CREŞTIN
Una din caracteristicile fundamentale ale Bisericii este
aceea de a fi „apostolească” sau „apostolică”. Aceasta dovedeşte
că Sfinţii Apostoli, Cei Doisprezece, Sfântul Pavel şi Cei
Şaptezeci, au avut şi au o importanţă deosebită în orice abordare
ecclesiologică, ei fiind reperul şi modelul oricărei misiuni
creştine, din toate timpurile şi din toate locurile.
Din paginile Sfintei Scripturi se distinge o diferenţiere
netă între Apostolatul creştin, înainte de Înviere şi după Învierea
Domnului precum şi între membrii comunităţii creştine primare
responsabili de această misiune sfântă. Vom căuta lămuriri în
ceea ce priveşte esenţa apostolatului creştin, întruchipat în mod
deplin în Cei Doisprezece ca următori direcţi ai Mântuitorului,
despre apostolatul Celor Şaptezeci şi relaţia acestora cu Cei
Doisprezece dar şi despre relaţia apostolatului creştin cu
acţiunile prozelitiste iudaice.
O lămurire deosebită necesită şi preînchipuirea Celor
Şaptezeci în Vechiul Testament. Astfel vom urma exemplul
sculptorului antichităţii care-şi începea opera cu realizarea
tipului, a pietrei cioplite grosier, încercând să conturăm chipul
Celor Şaptezeci de ucenici şi Apostoli ai Domnului, prin
înlăturarea unor tradiţii false 24 din ceea ce am putea numi
„totalitatea tradiţiilor despre ucenicii Domnului”.
24
Prin tradiţii false înţelegem unele adaosuri târzii la numele şi viaţa celor
Şaptezeci, aflate în neconcordanţă cu textul scripturistic sau cu mărturiile
celor mai vechi scrieri patristice.
30
1.1. Lămurire terminologică

O bună cunoaştere a problematicii Celor Şaptezeci cere
o definire clară a termenilor care intră sub incidenţa acestui grup
de ucenici ai Mântuitorului: ucenic, mulţimea ucenicilor,
apostol, apostolat, apostolic, bărbat apostolic şi ucenic al
apostolilor.
1.1.1. Μαθητής (ucenic)

În cuprinsul Faptelor Apostolilor, cuvântul μαθητής, în
sensul său cel mai general, este sinonim cu creştin. În sens
restrâns, prin ucenicii Mântuitorului înţelegem grupurile Celor
Doisprezece şi Celor Şaptezeci 25, care sunt numiţi deopotrivă
ucenici şi apostoli 26. Termenul μαθητής 27, în Antichitate,
desemna un om de care cineva avea grijă, pentru a primi o
educaţie, într-o relaţie personală de tipul dascăl-ucenic. Această
relaţie îl prezintă pe ucenic drept un tânăr angajat în procesul
cunoaşterii 28.
Ucenicul se defineşte în primul rând prin relaţia sa cu
învăţătorul şi cu învăţătura primită de la acesta. „Antichitatea
cunoaște relaţia învăţător-ucenic în două forme: prima, în sfera
culturii şi filosofiei, iar cea de-a doua, în domeniul cultului şi al
25
P. Saintyves, Deux Mythes Évangéliques: les Douze Apôtres et les 72
Disciples, Paris, Librairie Emile Nourry, 1938, p. 127.
26
Trebuie să recunoaştem că tradiţiile creştine atribuie preponderent numele
de apostol celor Doisprezece şi cel de ucenic celor Şaptezeci. Totuşi, înaintea
Învierii Domnului, numele de ucenic este foarte larg, cuprinzând pe toţi cei
care ascultau cuvintele Mântuitorului, termenul de apostol fiind atribuit
sporadic Celor Doisprezece. După Învierea Domnului, ucenicii, în sens larg,
devin creştini (FAp. 11,26), iar cei rânduiţi de Hristos ca apostoli poartă acest
nume,
27
De la µαθητής. K. H. Rengstorf, Manthánō, TDNT, p. 552;. I. Howard
Marshall, Luke, p. 416.
28
K. H. Rengstorf, Manthánō, TDNT, p. 555.
31
religiei. Aceste două forme se unesc în cazul în care cele două

forme se intersectează” 29. Deşi învăţătura primită este deosebit
de solidă şi argumentată, la moartea învăţătorului, grupul de
ucenici adunaţi în jurul acestuia se destramă cu multă
repeziciune.
În Vechiul Testament singurul loc unde apare specificată
clar relaţia dascăl-ucenic este la I Paralipomena 25,8: „Au
aruncat şi ei sorţi pentru rândul la slujbă, mic cu mare, dascăl şi
ucenic deopotrivă”. În ebraică ucenic este un termen tardiv
deoarece Israelul, spre deosebire de greci, nu avea o civilizaţie a
instruirii 30. Totuşi putem sesiza o astfel de relație în cazul lui
Moise şi al lui Iosua şi chiar în ceea ce-i priveşte pe profeţi şi
ucenicii lor. Dar Iosua, ajutorul lui Moise, va continua pur şi
simplu opera înaintaşului său, fără să fi primit o educaţie
specială în acest sens 31. Pe de altă parte, în afară de Ilie, Elisei şi
Ieremia, nici profeţii Vechiului Testament nu aveau ucenici.
Chiar şi aceştia însă, au mai mult rolul unor slujitori decât al unor
ucenici în adevăratul sens al cuvântului 32.
Numai în Noul Testament ucenicul 33 capătă valoare de
persoană importantă pentru învăţătură şi învăţător. Sesizăm cu
uşurinţă un ataşament deosebit al ucenicului faţă de învăţătorul
său, indiferent cine este acesta din urmă 34.
29
Ibidem, p. 556.
30
François Bovon, L’Evangile selon Saint Luc, I, p. 252. Singura existenţă
sigură a unui echivalent al ucenicului în Vechiul Testament este I Par. 25,8.
31
De fapt decizia acestei succesiuni aparţine lui Dumnezeu Care hotărăşte
drept conducător al evreilor, după moartea lui Moise pe Iosua al lui Navi.
32
33
µαθητής este folosit în Noul Testament doar în Evanghelii şi Fapte de 250
de ori.
34
Cunoaştem astfel pe ucenicii lui Ioan Botezătorul, ucenicii lui Hristos (Cei
Doisprezece, Cei Şaptezeci ş.a.), ucenicii fariseilor(Mc. 2,18; Lc. 5,33; Mt.
22,16), ucenicii lui Moise (In. 9,28) etc.
32
Ucenicii lui Iisus au fost chemaţi direct de El din

mulţimea la ucenici. Acest aspect domină toate Evangheliile,
prezentând ucenicul într-o lumină nouă: aceea a Împărăţiei
Cerurilor. Natura chemării ucenicilor lui Iisus şi rezultatul
dependenţei de El implică încredințarea totală a viaţii în slujba
lui Iisus. Calea pe care ei vor merge este calea lui Hristos, calea
crucii şi a suferinţei (Mt. 10,17) 35. De fapt Sfintele Evanghelii
preferă denumirea de „ucenicii lui Iisus” în locul celei de
„apostoli”, cu referire la Cei Doisprezece 36, aceştia, ca şi Cei
Şaptezeci, exercitându-şi mandatul de Apostoli cu precădere
după Învierea Domnului şi Pogorârea Duhului Sfânt la
Cincizecime.
1.1.2. Άπόστολος (apostol)

În calendarul ortodox άπόστολος este folosit pentru a
desemna nu doar pe cei numiţi astfel de Noul Testament (Cei
Doisprezece şi Sfântul Pavel) ci şi pe Cei Şaptezeci de ucenici
şi alţi însoţitori ai Apostolilor. Astfel sunt numiţi Agabus, Ruf,
Asyncrit şi alţii, presupuşi a face parte din Cei Şaptezeci (8
aprilie) precum şi Anania din Damasc (1 octombrie) 37.
Cuvântul apostol provine din grecescul άπόστολος ce
înseamnă sol sau trimis 38. În literatura grecească veche era un
35
Pr. Ioan Mircea, „Apostolatul după Noul Testament”, în ST, an XXII
(1970), nr. 7-8, p.499.
36
Sf. Irineu al Lyonului se va folosi de acest lucru pentru a demonstra că
Ioan, ucenicul Domnului, este Ioan, fiul lui Zevedeu. Frank Grant Kewis, The
Irenaeus Testimony of the Fourth Gospel, Its Extent, meaning and Value,
Chicago, The University of Chicago Press,1908, p. 20.
37
DCA, vol. 1, London, 1908, p. 106.
38
Augustin Calmet, DHAB, tome premier du Encyclopédie Théologique ou
série de Dictionnaire sur toutes les parties de la Sciences Religieuse offrant
en français, et par ordre alphabétique, la plus claire, la plus facile, la plus
commode, la plus variée et la plus complète des Théologies, Ed. J.-P. Migne,
Paris, 1846, p. 499.
33
termen special maritim 39 sau militar 40. Mult mai veche şi mai
importantă era însă trimiterea în sine, acţiunea prin care cineva
era trimis de un superior, cu o sarcină bine definită, decât
persoana trimisă 41. Aceasta din urmă, de cele mai multe ori, era
un sclav sau un supus al conducătorului trimiţător.
Verbul αποστέλλειν-„a trimite”, în înţelesul său de bază,
s-ar putea traduce cu a trimite dinainte cu un scop 42. În Vechiul
Testament ‫( שָׁלוּ ַה‬șaluah) -αποστέλλειν singur, este un termen
tehnic pentru trimiterea unui mesager cu o sarcină specială.
Evreii aveau apostolii lor, care fuseseră trimişi de superiorii lor
religioşi pentru a strânge în fiecare an un fel de tribut numit
aurum coronarium 43. În aceeaşi perioadă ebraicul ‫( שָׁלוּ ַה‬șaluah)
desemna persoana împuternicită de preoţii de la templu ca agent
al predicării Legii lui Moise, primind apoi şi îndatorirea de a
39
M. L. Held, Apostle in the Bible, in New Catholic Encyclopedia, vol. I,
McGraw-Hill Book Company, New York, p. 679.
40
O flotă expediată era cunoscută în mod colectiv ca „un apostol”. În acelaşi
fel se folosea şi în expediţiile militare. Karl Heinrich Rengstorf, Apostolé în
TDNT, p. 67; Robert Duncan Culver, Apostles and Apostolate in the New
Testament, în Bibliotheca Sacra,134, April-June,1977, p. 132.
41
„Apostolul” era ceva impersonal şi fără nicio responsabilitate înainte de
creştinism. Sensul pe care îl are astăzi cuvântul apostol se datorează exclusiv
teologiei şi practicii creştine. Robert Duncan Culver, op.cit., p. 132; Karl
Heinrich Rengstorf, Apostolé, TDNT, p. 73.
42
Karl Heinrich Rengstorf, Apostolé, TDNT, p. 67; acest verb este tradus
diferit în Sfânta Scriptură: „Nu este sluga mai mare decât stăpânul său, nici
solul mai mare decât cel ce l-a trimis pe el”(In. 13,16); „fraţii noştri, ei sunt
apostoli ai Bisericilor, slavă a lui Hristos”(II Cor. 8,23); „am socotit de
grabnică nevoie să vă trimit pe Epafrodit, fratele şi împreună cu mine lucrător
şi luptător, cum şi trimisul vostru şi slujitorul nevoilor mele”(Filip. 2,25).
43
Sursa acestei trimiteri a apostolilor putea să fie laică sau religioasă; pe de
o parte regele şi urmaşii lui iar pe de altă parte preoţii templului au trimis
apostoli pentru strângerea unor taxe ce serveau unor interese colective.
Augustin Calmet, DHAB, Tome premier, p. 499-500.
34
strânge dările şi colectele pentru templu 44. Probabil însuşi

Sfântul Pavel a fost un astfel de şeliah 45 înainte de convertirea
de pe drumul Damascului 46. Înainte să fie apostol al lui Hristos,
Pavel fusese „apostol” sau trimis al conducătorilor religioşi ai
iudaismului. De aceea se prezintă galatenilor: „Pavel, apostol nu
de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus Hristos şi prin
Dumnezeu-Tatăl, Care L-a înviat pe El din morţi”(Gal. 1,1) 47.
În alte texte accentul rămâne pe realitatea trimiterii şi nu
pe cel trimis, ca în Isaia 6,8. Cel trimis prezintă interes numai în
măsura în care întruchipează în existenţa sa pe cel care l-a
trimis 48. Şeliahul nu este un predicator, ca atare un misionar sau
crainic (chiar dacă şi aceasta poate fi un adevăr). Capacitatea lui
este aceea de a fi împuternicit cu întreaga autoritate a celor pe
care îi reprezintă 49. Dar apostolul creştin se deosebeşte radical
de şeliah-ul iudaic. În primul rând apostolul nu reprezintă vre-
un om, fie el chiar conducătorul religios suprem al unei naţiuni,
44
Această instituţie juridică iudaică (şaluah, formă aramaică de la verbul
şalah) îşi are originile în epoca de după exilul babilonic (cf. II Par. 17,7-9; I
Ez. 4,14; 6,13; 7,14). După cum această instituţie exprimă clar ideea de
reprezentaţie, apostolii reprezintă, încă de la început, însuşi glasul lui Hristos.
Pr. Asist. Dr. Vasile Mihoc, „Epistola Sfântului Apostol Pavel către Galateni,
introducere, traducere şi comentariu”, I, în ST, Seria a II-a, anul
XXXV(1983), Nr. 3-4, martie-aprilie, Bucureşti, p. 192-193.
45
Rabinii trimişi în diaspora de către autoritatea centrală mozaică sub numele
de ‫( שָׁלוּ ַה‬șaluah) sunt reprezentanţii acestei autorităţi. Din această cauză Saul
din Tars apare investit cu putere şi autoritate pentru a executa prigoana
împotriva creştinilor din Siria şi Damasc. George A. Buttric, The Gospel
According to Matthew in The Interpreter’s Bible, vol. 7, Abingdon,
Nashville,1980, p 363; Pr. Asist. Dr. Vasile Mihoc, „Epistola Sfântului
Apostol Pavel către Galateni…”, p. 193.
46
„Sfântul Pavel a fost delegat pentru sinagogile din Damasc, ca să oprească
şi să întemniţeze pe cei care practicau religia lui Iisus Hristos”. Augustin
Calmet, DHAB, tome premier, p. 500.
47
Ibidem, p. 500.
48
Karl Heinrich Rengstorf, Apostolé, TDNT, p. 67.
49
Robert Duncan Culver, art. cit., p. 133.
35
ci pe Dumnezeu Însuşi, prin mijlocirea lui Iisus Hristos. Din

această cauză apostolul creştin nu are o lucrare omenească ci
dimpotrivă, una dumnezeiască. Mai mult chiar, după terminarea
lucrării misionare încredinţate, apostolul nu-şi pierde calitatea
de apostol 50, rămânând aşa până la moarte şi în veşnicie.
În Noul Testament αποστέλλειν se găseşte de 135 de ori
din care, în Evanghelii şi în Faptele Sfinților Apostoli de 123 de
ori iar numai în scrierile lucanice de 79 de ori 51. Apostolul este
persoana aleasă, pregătită, investită cu darurile Duhului Sfânt şi
trimisă la oameni ca să propovăduiască Evanghelia Împărăţiei 52.
Trebuie subliniat că în Noul Testament απόστολος nu
înseamnă niciodată actul trimiterii, sau, figurativ, obiectul de
trimis. El denotă doar omul care este trimis, investit cu întreaga
autoritate 53 din partea trimiţătorului.
În sfintele Evanghelii, titlul de apostol este dat exclusiv
Celor Doisprezece ucenici apropiaţi ai Mântuitorului 54 pe care
El îi cheamă şi îi alege (Mt. 10,1; Mc. 3,13; Lc. 6,13) din
mulţime sau de pe cale, şi pe care îi trimite în două misiuni
principale: una înainte de Înviere, în Israel, şi una după Înviere,
la evrei și la neamuri, socotite pentru necunoașterea Legii drept
păgâne. Această lucrare apostolică va dura până la sfârşitul vieţii
lor, după acest moment Biserica ia locul apostolatului primar,
50
M. L. Held, Apostle in the Bible,p. 679.
51
Robert Duncan Culver, art. cit, p. 134.
52
Pr. Dr. Ioan Mircea, Dicţionar al Noului Testament, EIBMBOR,
Bucureşti,1995, p. 38.
53
54
Apostol al lui Iisus Hristos este numai cel încredinţat de Mântuitorul Însuşi
cu această misiune. Pr. Asist. Dr. Vasile Mihoc, „Epistola Sfântului Apostol
Pavel către Galateni…”, p. 193.
36
deci se prelungeşte în completarea apostolatului celor două

grupuri 55.
Termenul απόστολοι s-a născut odată cu cercul Celor
Doisprezece, care sunt un cerc închis 56 la începutul veacului
apostolic. Tradiţia Bisericii înţelege grupul Celor Doisprezece
ca o instituţie a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu
semnificaţie deosebită pentru iconomia mântuirii oamenilor,
pentru Biserică şi mai ales pentru „depozitul de credinţă întâlnit
în Biserică” 57.
Este interesant de observat că Iisus, în primă fază, nu
transferă iniţiativa Sa ucenicilor apropiaţi. Aceştia devin mai
întâi μαθηται, şi astfel învaţă să asculte şi să conştientizeze că
Iisus le arată lor pe Tatăl 58. Mai apoi, ucenicii, în marea lor
majoritate, devin apostoli, recunoscuţi astfel de întreaga
Biserică, întâi Cei Doisprezece, al căror număr îl completează
Matia, după trădarea şi moartea lui Iuda, apoi Sfântul Pavel şi
nu în ultimul rând Cei Şaptezeci. De aceea în Faptele Apostolilor
şi în epistolele pauline găsim şi alte persoane, în afara grupului
Celor Doisprezece cu numele de apostoli: Sfântul Pavel,
Barnaba (Gal. 1,1; FAp. 14,14), Matia (FAp. 1,26), Iacov şi fraţii
Domnului (I Cor. 9,5; Gal. 1,19), Andronic şi Iunia 59 (Rom.
55
Din această cauză fuseseră instituiţi apostolii: să fie martorii misiunii
pământeşti a Mântuitorului pe care să o propovăduiască şi să o continue în
lume şi în Biserică. M. L. Held, Apostle in the Bible,p. 679.
56
La început doar Cei Doisprezece aveau titlul de Apostol, dat de Însuşi
Hristos odată cu alegerea şi trimiterea lor în prima misiune în Israel. Faptul
că primul act al celor 11, după moartea lui Iuda, a fost alegerea unui bărbat
care să completeze locul vacant, arată că ei credeau că numărul lor era fixat
cumva la 12. Pr. Asist. Dr. Vasile Mihoc, „Epistola Sfântului Apostol Pavel
către Galateni…”, p. 192.
57
F. Klostermann, Apostles in Theology, în New Catholic Encyclopedia, p.
681.
58
59
Are şi Iunia numele de apostol, în special în virtutea calităţii sale de soţie
a apostolului Andronic. Totuşi, există suficiente voci care se grăbesc să o
37
16,7) și mulți alții 60. Trebuie însă să observăm faptul că, de

fiecare dată când acestora din urmă l-i s-a contestat apostolia, ei
au apelat la comparaţii, până la identificare, între apostolia lor
şi cea a apostolilor vechi ai Mântuitorului (Cei Doisprezece).
Toate persoanele numite apostoli sunt conştiente de
chemarea la misiunea primită direct de la Hristos, fie înainte, fie
după Înviere, cel puţin la fel de mult ca şi Samuel şi Ieremia de
vocaţia lor profetică. Apostolii au fost cunoscuţi de mai înainte
de Dumnezeu şi rânduiţi de El pentru a împărtăşi lumii pe
Hristos şi Împărăţia cerurilor. Însă apostolii nu trebuiau să facă
altceva prin lucrarea lor decât să prelungească în lume
trimiterea cu care Fiul a fost trimis în lume de Tatăl pentru
mântuirea oamenilor.
Apostolii lui Iisus Hristos fuseseră primii şi cei mai
distinşi dintre ucenici. El le-a dat cea mai mare autoritate în
Biserică, darurile Sfântului Duh, iconomia Tainelor şi statutul de
pietre de temelie ale Bisericii 61.
După Înviere, Domnul îi trimite în toată lumea pentru a
predica şi a boteza în numele Sfintei Treimi, dându-le şi puterea
de a face minuni şi vindecări 62.
numească prima femeie apostol. Eldon Jay Epp, Junia: the first woman
apostle, Minneapolis: Fortress Press, 2005, Michael Burer, Daniel B.
Wallace, Was Junia Really an Apostle? A Re-Examination of Rom 16.7, NTS,
nr. 47, 2001, pp. 76-91 .
60
De remarcat că în calitatea lor de martore ale Învierii, femeile mironosițe
s-au bucurat de o cinstire deosebită chiar din partea Celor Doisprezece, fiind
numite, peste câteva veacuri, cu apelativul de apostoli. În acest context devine
evidentă reaua intenție a celor care caută să se folosească de numele păstrat
cu evlavie de Biserică ale unor astfel de femei sfinte pentru a scrie cuvinte
defăimătoare la adresa celor care, mai mult decât Eva, au adus oamenilor
viața. Gerald O'Collins, Mary Magdalene as major Witness to Jesus'
Resurrection in Theological Studies, nr. 48, 1987, p. 632 ș.u.
61
Augustin Calmet, DHAB, tome premier, p. 500.
62
Ibidem, p. 500.
38
Pentru a prezenta unele nuanţe ale termenului άπόστολος

sau mai degrabă pentru a „distinge alte persoane care sunt
descrise cu astfel de epitete sau descrieri” 63 sunt folosiţi termeni
ca de exemplu „Cel dintâi chemat” (Άγιου Αποστόλου Ανδρέου
του Πρωτοκλήτου), „primii corifei” dat Sfinţilor Petru şi Pavel
(Πρωτοκορυφαίοι Απόστολοι Πέτρος και Παύλος) dar şi
Ισαπόστολος 64.
Aşadar, în sens creştin, termenul „apostol” indică un
mandat divin ce trebuie dus la îndeplinire în numele şi în locul
Celui ce a împuternicit cu el. Apostolii, prin împuternicirile,
slujirile şi harismele ce li s-au dat sunt executorii acestui mandat
şi purtătorii bunei vestiri a Noului Testament 65.
1.1.3. Αποστολή (apostolatul sau apostolia)

Apostolatul este mai întâi o chemare personală adresată
de Hristos Însuşi, apoi o urmare, o ucenicie sau o pregătire a
celor chemați, alegerea nominală din mulţimea mare de ucenici,
după care Domnul Îi numeşte Apostoli pe cei aleși (Lc. 4,14).
Împuternicirea şi trimiterea celor ce poartă acest nume are loc
după o vreme de iniţiere în noua învăţătură 66, de ucenicie. De
aceea orice alegere şi instituire în treapta apostolatului
presupune două lucruri: 1. cel ales a parcurs o perioadă de
noviciat ca ucenic al Mântuitorului, în mulţimea mare de ucenici
şi 2. niciodată noul apostol, ales şi instituit de Hristos, nu a fost
ultima variantă, ultima soluţie pentru respectiva misiune, el fiind
63
DCA, vol. 1, London, 1908, p. 106.
64
Titlul „întocmai cu Apostolii” îl poartă deopotrivă: episcopii presupuşi a fi
fost hirotoniţi de Apostoli, ca Averchie de Ierapole (22 octombrie); sfintele
femei care i-au însoţit pe apostoli ca Maria Magdalena, Iunia şi Tecla;
domnitorii care au ajutat la răspândirea credinţei creştine, ca Sfinţii
Constantin şi Elena şi Vladimir dar şi primii predicatori sau „Apostolii” unei
ţări, ca Sf. Grigorie Luminătorul al Armeniei. DCA, vol. 1, London, 1908, p.
106.
65
Pr. Ioan Mircea, Apostolatul, p. 550.
66
Ibidem, p. 547.
39
ales dintr-o mulţime de oameni, ucenici ca şi el, de Hristos

Însuşi, fără a micșora posibilitatea celor nealeși de a-și
dobândirea mântuirea. Apostolatul, aşadar, este o creaţie proprie
creştinismului sau mai precis o instituţie creştină, întemeiată de
Hristos, şi nicidecum o instituţie preluată din iudaism 67.
Relaţia dintre apostolat şi instituţiile poporului iudaic
este comparabilă cu relaţia dintre Noului Testament şi Vechiul
Testament, căci Mântuitorul zice: „Nimeni nu pune un petic nou
la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage din
haină şi se face o ruptură şi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou
in burdufuri vechi; altminterea burdufurile crapă: vinul se varsă
şi burdufurile se strică; ci pun vin nou in burdufuri noi şi
amândouă se păstrează împreună” (Mt. 9,16-17). Tot astfel nici
apostolatul nu poate fi o instituţie iudaică sau rabinică preluată
şi adaptată noii credinţe creştine. Apostolul are o cu totul altă
însmenătate decât trimisul de la templu: este om ales din
mulţimea ucenicilor, chemat la o misiune sfântă şi împuternicit
să aducă în lume cuvintele şi faptele lui Hristos Însuşi (cf. Lc.
10,16).
Referirea strictă la apostolat o găsim în special la Rom.
1,5; I Cor. 9,2; Gal. 2,8 şi FAp. 1,25. Sunt vizaţi aici doar Petru,
Pavel şi Cei Doisprezece. Totuşi termenul grecesc άπόστολή este
mai puţin elocvent decât corespondentul latin apostolatus, care
se referă la condiţia şi lucrarea mesagerului apostol în acţiunile
sale 68.
Aşadar, apostolatul este misiunea lui Hristos (I Cor. 1,1)
şi participarea la aceasta prin hirotonie şi misiune-apostolatul
ierarhiei; prin Botez şi Împărtăşirea Duhului Sfânt celor
botezaţi (In. 4,14; 7,38; Rom. 6,1-12; Gal. 3,26-29; I Pt. 2,5-9;
Apoc. 1,5-6;5,10;20,6;22,3-5), prin harisme (I Cor. 12,1-31)
67
Ibidem, p. 550.
68
F. Klostermann, Apostolate and Spiritual Life, p. 689.
40
prin căsătorie (I Cor. 7,7,14), prin vocaţie şi daruri speciale (I

Cor. 7,17,20,24) – apostolatul creştinilor 69.
Disponibilitatea personală spre slujire 70 este răspunsul
unanim al celor ce au primit o astfel de chemare. Ei slujesc
deopotrivă lui Dumnezeu, ca liturghisitori (λειτουργος) şi
oamenilor, ca diaconi sau slujitori (διακονος) 71. Latura
orizontală a slujirii, a ucenicilor pentru oameni 72, este
preponderentă în cuprinsul Noului Testament, întraga osteneală
a acestora fiind o căutare a oii celei pierdute. O posibilă
ierarhizare a ucenicilor se conturează în jurul slujirii celuilalt:
„Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari
le stăpânesc. Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea
să fie mare să fie slujitorul vostru.”(Mt. 20,26; Mc. 10,43). Dar
intrarea în ierarhia sacramentală conferă ucenicilor posibilitatea
slujirii sau liturghisirii. Sfântul Apostol Pavel vorbeşte în
numele tuturor apostolilor: „Aşa să ne socotească pe noi fiecare
om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui
Dumnezeu” (I Cor. 4,1).
Dar exerciţiul apostolatului, cu tot ce implică această
misiune a Bisericii, poartă în interior însuşi fructul vieţii
apostolilor. Apostolii, ca martori ai Domnului exercită o
paternitate spirituală incontestabilă: „Căci eu v-am născut prin
69
Ibidem, p. 688.
70
Termenul este folosit în Noul Testament cu diverse sensuri, „toate
cuprinzând aria largă a slujirii mântuirii în Biserică”. Pr. Dr. Ioan Mircea,
Dicţionar, p.480.
71
T. K Cheyne, Enciclopaedia Biblica, a Critical Dictionary of the Literary
Political and Religious History, the Archeology Geography and Natural
History of the Bible, vol. III, London, MacMillan & Co., Ltd,1902, p. 3099.
72
În acelaşi context se integrează şi apostolatul social încredinţat preoţimii
române odată cu publicarea volumului de predici cu acelaşi titlu de către
vrednicul de pomenire, Prea Fericitul Părinte Patriarh Justinian Marina. Prin
cuvântul predicii, P.F. Patriarh Justinian Marina îndeamnă oamenii la
săvârşirea faptelor bune şi pe creştini la unitatea credinţei. Apostolat Social,
EIBMBOR, Bucureşti, 1973.
41
Evanghelie în Iisus Hristos”(I Cor. 4,15). Aşa se face că

adevărata Biserică are drept părinți pe Sfinţii Apostoli,
cinstindu-i şi împlinind cuvintele lor nu doar ca porunci ci mai
degrabă ca expresie a iubirii lor jertfelnice faţă de Dumnezeu şi
de aproapele.
Apostolii sunt autoritatea în Biserică şi fondatorii ei.
Dacă autoritatea lor o preiau episcopii în păstorirea
credincioşilor, calitatea de fondatori nu poate fi moştenită sau
preluată de către cineva. De aceea apostolatul „este o harismă,
dar e pe viaţă” 73. Totodată apostolatul primar nu poate fi
moştenit şi nici transmis, deci este unic în istorie şi irepetabil dar
esenţial pentru păstrarea nealterată a Cuvântului Evangheliei 74.
Cei Şaptezeci sunt parte a grupului apostolic primar şi
autentic 75, primind apostolatul direct de Hristos şi continuându-
l în timpul vieţii lor, până la moarte. Ei sunt ucenici ai
Mântuitorului, fiind chemaţi direct de El, învăţaţi de El tainele
Împărăţiei Cerurilor, ascultători direcţi ai cuvintelor Lui şi mai
ales primitori ai minunilor săvârşite de El 76. De aceea, după
Înviere, vor fi apostoli ai lui Hristos, trimişi de El la
73
Bainvel, Apôtre, în Dictionnaire de Théologie Catholique contenant
l’expose de doctrines de la Théologie Catholique, leurs preuves et leur
histoire, A. Vacant&E. Mangenot (eds.) , vol. I, Ed. Letouzey et Ane, Paris,
1911, p. 165-169.
74
Nu înţelegem în acest context dorinţa arzătoare a unora, încă din vechime,
de a se declara „apostolici”, „apostolesc” sau chiar”apostol”. Aşa întâlnim de
exemplu „nunţiu apostolic” pentru episcopul delegat al papei, veşmânt
„apostolic” sau chiar „binecuvântare apostolică” rostite de ierarhi catolici
contemporani. Cf. F. Klostermann, Apostolate, p.688.
75
Autenticitatea apostolatului se poate rezuma în două cuvinte „văzând şi
auzind”. Ibidem, p. 688.
76
Apostolii văd şi ascultă cu credinţă ceea ce Tatăl descoperă prin Hristos
Domnul, în special adevărul tainei morţii şi Învierii.
42
propovăduire, asemenea Celor Doisprezece, dar dependenţi de

ei în lucrarea lor misionară 77.
1.2. Apostolatul Mântuitorului

Fiul lui Dumnezeu Întrupat este cel dintâi care poartă
numele de Apostol (Evr. 3,1) ca trimis al Tatălui, căci „Tatăl L-
a sfinţit şi L-a trimis în lume”(In. 10,36; I Cor. 3,23), ca să
propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu (Lc. 4,43). Hristos a
venit sau a fost trimis ca Apostolul Său propriu, căci numai
„luând modul uman de a se comunica, rămânând în acelaşi timp
şi Dumnezeu, a putut deveni accesibil ca Dumnezeu” şi a putut
intra în dialog direct cu oamenii 78. După Înviere, Tatăl I-a dat
„toată puterea în cer şi pe pământ”(Mt. 28,18) în virtutea căreia
Apostolii primesc poruncă şi putere să „meargă în toată lumea”,
„la toate neamurile” să propovăduiască Evanghelia „la toată
făptura”(Mt. 28,19-20; Mc. 16,16).
Misiunea lui Iisus se adresează „oilor pierdute ale casei
lui Israel” (Mt. 10,6;15,24) dar „într-un contact intim şi profetic
cu păgânii”, 79 căci chiar dacă nu a depăşit graniţele Palestinei, a
vorbit tuturor oamenilor ce se apropiau de El, fie ei chiar
„duşmani” ai evreilor, cum ar fi samarinenii, cananiţii sau
romanii, vindecând bolnavii lor şi arătându-i ca pildă de credinţă
pentru ucenicii Săi.
77
În acest context titlul „textul apostolatului Celor Şaptezeci” acordat de
comentatori pericopei evanghelice de la Lc. 10,1-24 nu este suficient. Această
denumire nu face altceva decât să rezume existenţa şi lucrarea grupului Celor
Şaptezeci de Apostoli şi ucenici ai Domnului doar la momentul precizat cu
claritate aici de Sf. Luca.
78
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae,Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol.2,
EIBMBOR, Bucureşti 1997, p. 81.
79
Pierre Bonnard, L’Évangile selon saint Matthieu, Edition Delachaux &
Nestlé, Neuchâtel (Suisse), 1963, p. 48.
43
În calitate de Apostol, El avea de îndeplinit o îndoită

misiune: una de sus în jos, adică de la Dumnezeu către lume,
aducând mesajul mântuirii şi înfăptuind mântuirea tuturor
oamenilor, în mod obiectiv, şi alta de jos în sus, aducând pe cei
răscumpăraţi, înfiaţi şi împăcaţi ca o ofrandă bineprimită lui
Dumnezeu 80.
Iisus inaugurează Împărăţia 81 cu aceleaşi cuvinte cu care
Sfântul Ioan Botezătorul o prooroceşte: „Pocăiţi-vă că s-a
apropiat Împărăţia cerurilor”(Mt. 4,17 cf. Mt. 3,2). Acestea sunt
primele cuvinte ale Mântuitorului adresate unor oameni
necunoscuţi cu numele. Sfântul Marcu spune doar că Iisus „a
venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui
Dumnezeu şi zicând” cuvintele amintite mai sus (Mc. 1,14-15).
Tocmai pentru că nu sunt adresate cuiva anume au fost păstrate
cu sfinţenie de Biserică, ele fiind primite şi preţuite de toţi
viitorii creştini, din toate timpurile şi din toate locurile ca şi cum
le-ar fi fost adresate direct.
Analizând Apostolia lui Hristos Însuşi descoperim o
bună parte din specificul apostolatului creştin încredinţat Celor
Doisprezece şi apoi Celor Şaptezeci de ucenici. Iisus este mai
întâi model sau exemplu pentru ucenicii săi 82. Niciodată nu le
porunceşte ucenicilor un lucru pe care să nu-l fi văzut la El mai
înainte. Exemplul smereniei depline îl arată Hristos prin
ascultarea „până la moarte” de Tatăl (Filip. 2, 8). Dar eficienţa
80
81
„Împărăţia lui Dumnezeu este prima expresie sub care se înfăţişează
Biserica şi tema centrală a predicii Mântuitorului”. Pr. Asist. Vasile Mihoc,
Ecleziologia Noului Testament, în Studii Teologice, an XXIX (1977), nr. 3-
4, p. 235.
82
Sf. Ioan Gură de Aur insistă la începutul comentariului său despre
trimiterea Celor Doisprezece în misiunea dinainte de Înviere asupra persoanei
remarcabile a Mântuitorului: „Iată cât de puţin iubitor de slavă deşartă era
Hristos! I-a trimis la propovăduire pe ucenici ca să nu atragă pe toţi oamenii
la El”. Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, p. 393.
44
imediată a lucrării lui Iisus se rezumă la cei aflaţi în preajma sa,

numiţi generic „mulţimea ucenicilor”. Nu toţi din aceştia sunt
sau vor fi apostoli, dar fiecare om care L-a cunoscut pe Hristos,
s-a simţit obligat să mărturisească despre El.
Dar pe unii i-a oprit să spună minunea la care au fost
părtaşi, înainte de Înviere. Astfel Iisus trimite în patria sa, în casa
sa, la ai săi pe demonizatul de curând exorcizat între Gadara şi
Gherghesa ca să spună cât bine i-a făcut lui Dumnezeu şi cum l-
a miluit (Mc. 5,19; Lc. 8,38-39) 83. De asemenea, pe tânărul care
L-a întrebat cine este aproapele meu? l-a trimis să facă
asemenea samarineanului milostiv (Lc. 10,37), iar pe ucenicii lui
Ioan, să-i spună învăţătorului lor minunile pe care le-au văzut şi
auzit, dovadă a mesianităţii lui Iisus (Mt. 11,4, Lc. 7,22). De cele
mai multe ori Iisus a trimis pe ucenicii Săi apropiaţi în diferite
locuri, ca să facă sau să spună ceva sau pentru a-I pregăti
venirea 84, aşa cum au fost trimişi cei doi ca să pregătească Paştile
(Lc. 22,8).
Aceste scurte episoade nu ne permit să identificăm în
fiecare persoană amintită în astfel de contexte un apostol, cu atât
mai puţin vreun membru al celor două grupuri distincte de
ucenici. Astfel de misiuni ilustrează împlinirea cuvântului
poruncii lui Hristos până în cel mai îndepărtat colţ al comunităţii
incipiente de credincioşi şi „apostolatul” personal al fiecărui
ucenic (în sens lărgit).Știm însă că ucenicii, din grupul Celor
Şaptezeci, aveau caractere asemănătoare celor menţionaţi mai
înainte: oameni simpli care la un moment dat îşi vor dedica viaţa
slujirii sincere şi totale lui Dumnezeu, prin Hristos Iisus,
Domnul nostru.
83
Acesta a mers şi a început să vestească în Decapole (Mc. 5,20).
84
Privită ca parte integrantă activității Mântuitorului, misiunea concretă a
Celor Șaptezeci avea rol pregătitor. Astfel Iisus nu pierde timpul cu
organizarea lucrării mântuitoare presante. Frédéric Louis Godet,
Commentaire sur L’Évangile de Saint Luc, Tome II, Paris, Librairie
Fischbacher, 31889, p. 21.
45
Apostolatul lui Hristos este asumat în cel mai înalt mod

de Cei Doisprezece, urmaţi îndeaproape de Cei Şaptezeci de
ucenici. Superioritatea apostolatului acestor două grupuri faţă de
apostolatul creştin, în sens lărgit, rezidă în faptul de a-L
reprezenta cu autoritate şi de a fi organele de lucrare misionară
ale lui Iisus. Numai despre aceştia zice Domnul: „Şi iată, Eu cu
voi sunt în toate zilele”(Mt. 28, 20) iar ei pot mărturisi împreună
cu Pavel: „De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte întru
mine”(Gal. 2,20).
1.3. Instituţia Celor Doisprezece

Chiar dacă întreaga atenţie a autorilor Sfintelor
Evanghelii se îndreaptă către chipul luminos al Mântuitorului 85,
El nu e înfăţişat singur, ci în mijlocul oamenilor sau înconjurat
de ucenici. Se adresează tuturor celor ce-L urmează şi, desigur,
lumii întregi, iudaice mai întâi şi apoi celei păgâne, fie direct, fie
prin ucenici, instituiţi ca Apostoli şi trimişi de El, în numele Lui,
cu cuvântul şi puterea Lui 86. Pe unii din apropiaţii Mântuitorului
îi cunoaştem clar, pe nume, aşa cum sunt Iosif şi Maria, rudele
Sale apropiate, Cei Doisprezece şi opozanții Săi, Ponţiu Pilat,
Caiafa, Ana dar cei mai mulţi din cei ce-L văd şi Îl ascultă sunt
anonimi 87.
85
Ei încearcă, după obiceiul biografiei vremii, să ţină în echilibru pasajele
didactice cu cele istorice. François Bovon, L’Evangile selon Saint Luc, I, p.
273.
86
Prof. univ. dr. Ioannis Karavidopoulos, Comentariu la Evanghelia după
Marcu, traducere de drd. Sabin Preda, Editura Bizantină, Bucureşti,2001, p.
106.
87
Rostirea pe nume are un rol deosebit în Evangheliile sinoptice, aceasta
reprezentând un privilegiu pe care nu-l au decât câteva persoane. Aceasta se
poate explica prin importanţa pe care o dă Biserica, de la începuturile sale,
glasului şi cuvintelor Domnului. El este „numele cel preadorit” dar şi cel care
poate chema pe nume pe toţi cei din lume la viaţă, la viaţa veşnică.
46
Dintre toți, Apostolii apar cu totul deosebiţi, prin înălţimea

la care au fost ridicați, de la simpli pescari ai Mării Galileii, la
Apostoli şi Învăţători ai lumii întregi. Dacă pescari au devenit
din necesitate, ca să dobândească cele necesare traiului, Apostoli
sunt numai prin voinţa lui Hristos, nedezlipită de vrerea Tatălui,
Care îi cheamă, îi instruieşte şi îi trimite în lume să vestească
iminenţa Împărăţiei cerurilor 88.
„Cei Doisprezece” nu este doar un grup de ucenici ai
Domnului ci şi o instituţie 89 unică în istoria Bisericii, creată de
Dumnezeu Însuşi din voinţa şi hotărârea Sa (cf. Mc. 3,13). Ca
orice creaţie a lui Dumnezeu, nu are egal, nu putea fi creat de
oameni 90 sau mai exact oamenii nu ar putea crea vreodată
apostolatul creştin 91.
88
Viaţa Celor Doisprezece va fi însoţită până la moarte de Persoana lui
Hristos iar lucrarea lor de harul Său mântuitor şi sfinţitor, astfel că în misiune
„Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul, prin semnele care urmau”(Mc.
16,20).
89
„După firea sa, instituţia trimişilor este profană, iar nu de natură religioasă
şi acolo unde apare în formă religioasă e numai o formă întâmplătoare”. Karl
Heinrich Rengstorf, Apostolé, TDNT, p. 67.
90
Respingem aici pretenţiile unor teologi protestanţi care susţin ideea
împrumutului apostolatului creştin din iudaism. Astfel, R. Schütz defineşte
apostolatul creştin ca o continuare istorică din iudaism; „colegiul celor
Doisprezece Apostoli în Ierusalim a fost o copie a autorităţii centrale
religioase din Oraşul Sfânt”. R. Schütz, Apostel und Jünger:eine
quellenkritische und geschichtliche Untersuchung über die Entstehung des
Christentums, A. Töpelmann,1921. Instituția apostolatului, rădăcină a
episcopatului creștin este magistral prezentată și în studiul Dumitru I. Găină,
Sfinţii Apostoli şi episcopii, în ST,anul 1962, nr. 9-10, p. 584.
91
Respingem astfel orice posibilă imixtiune în textul sacru a autorilor
amintiţi. Orice credincios, oricât ar fi el de învăţat, nu putea să pună în gura
Mântuitorului cuvinte nerostite de El, doar ca să-şi realizeze un scop
redacţional. În acest context, părerea lui François Bovon, că sinopticii
folosesc αποστολοι ca să înrădăcineze pe Cei Doisprezece în viaţa lui Iisus
este de neacceptat. François Bovon, L’Evangile selon Saint Luc, I, p. 272.
47
Marcu prezintă instituirea cercului Celor Doisprezece

ucenici (3,13-15) 92 prin alegerea directă a acestora din mulţimea
ucenicilor de Hristos Însuşi. Majoritatea manuscriselor adaugă
numele de Apostoli după numeralul doisprezece pentru că
numele de Apostoli 93, dat de Iisus, este conservat de tradiţie 94 şi
aşezat ca atribut al Celor Doisprezece chiar şi atunci când erau
simpli ucenici.
Momentul instituirii Celor Doisprezece este predica de
pe munte 95: „Şi S-a suit pe munte şi a chemat la Sine pe câţi a
voit, şi au venit la El. Şi a rânduit pe Cei Doisprezece, pe care
i-a numit Apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să
propovăduiască, şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge
demonii”(Mc. 3,13-15). Şi Sfântul Luca prezintă în Evanghelia
sa momentul instituirii astfel: „Şi când s-a făcut ziuă a chemat la
Sine pe ucenicii Săi şi a ales din ei doisprezece, pe care i-a numit
Apostoli”(Lc. 6,13) 96.
92
Ulrich Luz, Matthew 8-12,translation by James E. Croch, Edited by
Helmult Koester, Fortress Press, Minneapolis,2001, p. 67.
93
Bruce M. Metzger, A Textual Commentary on the Greek New Testament,
United Bible Societies, London-New-York, 1971, p. 146; vezi şi de François
Bovon, L’Evangile selon Saint Luc, I, p. 444.
94
Joseph Hubby, Evangile selon Saint Marc, Gabriel Beauchesne, Editeur a
Paris, Rue de Rennes, 1927, p 77.
95
Dacă Matei omite să precizeze acest moment, atât de important, al instituirii
grupului Celor Doisprezece Apostoli, la Marcu şi Luca se precizează clar:
înaintea predicii de pe munte. Pr. Prof. Dr. Vasile Gheorghiu, Sfânta
Evanghelie după Matei cu comentar, vol.I, Ed. autorului, Cernăuţi,1925, p.
347.
96
Luca insistă aşadar în prezentarea unui grup foarte numeros de ucenici la
începutul activităţii Domnului. În funcţie de importanţă se vor cristaliza şi
alte grupuri de oameni apropiaţi ai Domnului, pe lângă cei Doisprezece: Cei
Şaptezeci şi femeile mironosiţe. Dar a fi ales, chemat şi instituit ca grup nu
aparţine decât Celor Doisprezece şi Celor Şaptezeci.
48
Prima ruptură decisivă între Iisus şi iudaismul organizat

o întâlnim la Mc. 3,7- 12 97, chiar înaintea instituirii grupului
Celor Doisprezece. După vindecarea omului cu mâna uscată în
sinagoga din Capernaum într-o zi de sâmbătă (Mc. 3,1-5),
fariseii s-au sfătuit cu irodianii 98 ca să-L piardă pe Iisus (Mc.
3,6). Acesta este momentul în care Hristos-Domnul, împreună
cu ucenicii Săi şi cu mulţime mare de oameni din Galileea,
Iudeea, Ierusalim, Idumeea, din împrejurimile Tirului şi
Sidonului, a plecat înspre mare (Mc. 3,7-8). Se poate vorbi
despre acest loc şi acest moment ca de începutul misiunii Sale
publice 99.
Aşadar, după ruptura de templul din Israel, Iisus începe
să construiască Biserica Sa (Mc. 3,13-19) 100, prin alegerea şi
rânduirea pietrelor de temelie 101 (cf. Mt. 16,16) pe Muntele
Fericirilor (Lc. 6,12-23) 102.
97
Conon Cole, The Gospel according to Mark, Inter-Varsity Press, Leicester,
England, 1999, p. 133.
98
Aceştia sunt identificaţi in teologia românească cu secta esenienilor.
Constantin Daniel, ,,Irodieni”- denumire a esenienilor în Noul Testament, în
ST, anul XXVI(1974), nr 9-10, pp. 529-546; Idem, Esenienii și Biserica
primară, în ST, anul XXII(1974), nr. 7-8, pp. 707-716.
99
Conon Cole, op.cit., p. 133.
100
Ibidem, p. 135.
101
102
Unii teologi găsesc deja instituite cele două grupuri mari de ucenici la
rostirea Fericirilor. Astfel explică ei şi diferenţa dintre Matei şi Luca în
redarea Predicii de pe Munte: Domnul s-a suit pe muntele Qurum Hatin, a
rostit Predica de pe Munte celor Doisprezece (Mt. 5-7) apoi a coborât şi a
predicat în rezumat pentru Cei Şaptezeci (Lc. 6,17-49).
49
Numărul doisprezece nu este ales la întâmplare. 103

Acesta imită cele douăsprezece triburi ale lui Israel 104 şi
sugerează ideea că ucenicii-apostoli, vor fi judecători ai celor
douăsprezece seminţii ale lui Israel (Mt. 19,28; Lc. 22,28-30)
sau reprezentanţii noului Israel. 105
Pe de altă parte, instituirea poporului vechi Israel este
realizată, încă de la început, numai din voinţa şi cu lucrarea
directă a lui Dumnezeu, Care „a deschis pântecele ei (Liei), iar
Rahila fu stearpă” (Fac. 29,31). Zămislirea şi naşterea fiecăruia
din fiii lui Iacov e prezentată ca o consecinţă directă a hotărârii
lui Dumnezeu (Fac. 29,31-35;30,1-24). Poporul cel nou,
Biserica, trebuia deci să fie constituit, încă de la început ca
rezultat al voinţei suverane a lui Dumnezeu şi ca instituţie
divino-umană 106.
103
Sf. Maxim Mărturisitorul, tâlcuind minunea înmulţirii pâinilor, arată că
numărul doisprezece al coşurilor cu fărâmituri rămase are un simbolism
deosebit, ca fiind alcătuit din adunarea cifrelor cinci şi şapte (împletirea
raţiunilor timpului cu ale firii). Cele doisprezece coşuri, care în mod evident
au fost purtate de Cei Doisprezece, indică rezervele rămase pe seama
oamenilor, pentru întreg timpul existenţei firii umane. Sf. Maxim
Mărturisitorul, Ambigua, traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în Părinţi
şi Scriitori Bisericeşti, vol. 80, EIBMBOR, Bucureşti 1983, p. 337.
104
Pr. Prof. Dr. Vasile Gheorghiu, op.cit., p. 348.
105
Iuliu Olariu, Evanghelia de după Matei, Marcu şi Luca, Tipografia
Diecezană, Caransebeş,1894, p. 112; Joseph Hubby, op.cit., p. 77.
106
François Bovon se întreabă dacă nu cumva Luca a copiat această etapă
după constituirea lui Israel în Sinai. Această naştere a poporului nu joacă un
rol hotărâtor în Viaţa lui Moise de Filon. Pentru el sunt importante cele
patruzeci de zile de asceză ale lui Moise înaintea primirii poruncii despre
sacerdoţiu şi sanctuar. Se pot găsi totuşi câteva corespondenţe: a) alegerea
celor doisprezece luminători, câte unul pentru fiecare trib, fiecare după
virtuţile sale; b) cea a preoţilor şi, mult mai târziu c) a leviţilor, pe care Filon
îl consideră un eveniment extraordinar. Pregătirea prin rugăciune pentru
alegerea preoţilor, ne reţine atenţia, dar, spre deosebire de Iisus din Luca,
Moise nu este singur ci împreună cu Aaron şi cu alţi preoţi.
50
Iisus urcă muntele asemenea Lui Moise (Ieş. 32,30; 34,2)

ca să se roage. Luca ni-L arată pe Hristos rugându-Se înaintea
sau în timpul evenimentelor cele mai importante din viaţa Sa. Cu
siguranţă, momentele în care Iisus Se roagă sunt momente
cruciale ale noii ere a mântuirii 107. „Iisus începe prin a crea o
nouă ordine a lucrurilor, alegând Apostolii şi proclamând
principiile doctrinei Sale regeneratoare” 108. La fel cum vechiul
Israel are doisprezece patriarhi, la fel are şi cel nou 109. Iisus a
ales Apostolii pentru a fi liderii noii comunităţi, formată la
început din cei ce L-au văzut, L-au auzit şi L-au urmat pe
Hristos 110 .
Sfântul Evanghelist Matei nu consemnează momentul
instituirii Celor Doisprezece ca grup distinct de mulţimea
ucenicilor, înainte de Predica de pe Munte (Mt. 5-7) 111. „Matei
presupune colegiul acesta complet şi nu relatează chemarea
fiecăruia, ci numai a unora (Mt. 4,18) 112 ca ucenici 113. Momentul
trimiterii Celor Doisprezece, când îi aminteşte nominal 114, este
107
Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, p. 274.
108
R. Lavergne, Évangile selon Saint Luc, J. Gabalda et fils, Paris, 1932, p.
74.
109
Ibidem, p. 135, nota 3.
110
The Gospel according to Matthews, an introduction and commentary by
R. T. France, Leicester, Grand Rapids,1985 in The Tyndale New Testament
Commentaries, vol. 1, p. 176.
111
La Matei momentul instituirii este identificat cu cel al trimiterii la
propovăduire, lucru ce se explică prin tendinţa de sintetizare a autorului
primei Evanghelii. Natalia Manoilescu-Dinu, Iisus Hristos Mântuitorul în
lumina Sfintelor Evanghelii, Editura Bizantină, Bucureşti, 2001, p. 241.
112
Iuliu Olariu, op.cit., p. 112.
113
„Ucenic” din Evanghelia după Matei este „un termen ecclesiologic”, în
sensul că membrii Bisericii sunt în general ucenici. Textul care vorbeşte
despre chemarea celor dintâi ucenici este pentru comunitatea în care Sf.
Matei scrie şi căreia se adresează în primul rând, arată chiar originea acesteia.
Ulrich Ulrich Luz, Das Evangelium nach Mathäus,1, p. 175.
114
Din cuprinsul Evangheliei după Matei se observă că cititorii erau
familiarizaţi cu termenii care definesc această instituţie sfântă: „Cei
51
mult mai important decât cel al chemării nominale: „abia acum

intră în funcţiunea lor de apostoli sau trimişi ai Domnului” 115.
Într-o astfel de ordine de idei considerăm grupul Celor
Doisprezce ca fiind reprezentativ pentru apostolicitatea
Bisericii, model şi izvor pentru Apostolatul Celor Şaptezeci.
Distingem pe de o parte faptul că Mântuitorul este primul
Apostol al Împărăţiei, la care sunt chemaţi să participe în primul
rând Cei Doisprezece iar apoi ceilalţi ucenici.
1.3.1. Numele Sfinţilor Apostoli

Numele Apostolilor sunt singurele pe care Mântuitorul
le rosteşte în Evangheliile după Matei şi Marcu. Pentru
aghiografii amintiţi se pare că numele nu sunt importante decât
în măsura în care cei numiți de Domnul pot să îndeplinească
lucrarea de apostoli. Pentru această misiune unii primesc alte
nume, potrivite, fie personale (Chefa), fie colective
(Boanerghes).
Lista numelor rostite de Hristos, conform Evangheliei
după Luca, este mult mai mare. El notează şi chemarea nominală
adresată de Iisus lui Zaheu vameşul (Lc. 19,5), convorbirea
Domnului cu Marta şi Maria (Lc. 38,42) 116. Tot astfel Domnul,
în Evanghelia a treia, aminteşte numele lui Ioan Botezătorul,
Avraam şi săracul Lazăr, Cleopa precum și al lui Iosif din
Arimateea. Sfântul Ioan Teologul adaugă și pe Nicodim, ucenic
al Domnului în ascuns. Numele Apostolilor şi ale ucenicilor sunt
scrise în ceruri (Lc. 10,20) câtă vreme sunt vrednici de înalta lor
chemare. Acest lucru nu înseamnă că de acum înainte, orice ar
Doisprezece” (Mt. 26,14; 26,47), „Cei Doisprezece ucenici”(Mt. 10,1; 20,17;

26,20), „Apostoli”(10,2), iar numele lor nu sunt nici pe departe ale unor
oameni simpli.
115
116
Această lărgire a cercului numelor rostite de Mântuitorul se poate integra
în tendinţa evanghelistului de a prezenta instituirea şi autorizarea altor
grupuri de credincioşi: Cei Şaptezeci şi grupul femeilor evlavioase.
52
face sunt mântuiţi: pe Iuda, spre exemplu, după ce se învoise cu

arhiereii ca să-L vândă, îl numeşte „unul dintre voi ” (Mt. 26,21;
Mc. 14,18), „unul dintre Cei Doisprezece care întinde cu Mine
în blid”(Mc. 14,20), „omul acela” (Mc. 14,21) sau „tu ai zis”
(Mt. 26,25) iar când Îl trădează cu sărutarea, Domnul îi zice
„prietene” (Mt. 26,50) 117. Numele lui nu mai este rostit de
Domnul, după acest moment, aşa cum este, de exemplu, cel al
lui Petru.
Numele Celor Doisprezece au fost păstrate cu sfinţenie
pentru că Domnul le-a rostit. Pentru Biserica primară, însă,
aceste nume trebuiau reţinute de credincioși, cei indicaţi fiind
adevăraţii garanţi ai credinţei creştine, martori şi mărturisitori
autentici ai acesteia, spre deosebire de falşii apostoli 118. În afara
cercului Celor Doisprezece (Mc. 3,13; Lc. 6,13) şi a Celor
Şaptezeci (Lc. 10,1), Evangheliile nu mai menţionează alegerea
nimănui de către Iisus. Nici Iosif, nici Maria, nici bolnavii, nici
demonizaţii sau păcătoşii, nici Lazăr, Marta sau Maria şi cu atât
mai puţin Maria Magdalena nu s-au bucurat de alegere şi
rânduire din partea lui Iisus, pentru o misiune atât de importantă
cum este apostolatul. Toţi aceşti oameni au venit înaintea lui
Iisus plini de credinţă şi nădejde, au primit vindecare şi iertare
de păcate, dar nu i-a făcut apostoli. De fapt nici nu aveau nevoie
de aceasta, câtă vreme existau cei rânduiţi ca Apostoli. Ei aveau
altceva de făcut pentru mântuirea lor şi a semenilor şi Domnul îi
învăţase ce să facă 119.
117
„Iuda, cu o sărutare vinzi pe Fiul Omului?”( Lc. 22,48). Sf. Luca vrea,
poate, să arate calea deschisă spre pocăinţă chiar şi lui Iuda, în acest moment.
118
Menţiunea numelor Celor Doisprezece subliniază responsabilitatea nouă
şi personală a unei activităţi deloc restrânse, ci din contră, durabile. François
Bovon, L’Evangile selon Saint Luc, I, p. 274.
119
Dacă preoţia şi apostolia nu forţează libertatea nimănui, aceştia nu sunt
mântuiţi din oficiu. Cu atât mai puţin cineva care nu a primit aceste mari
daruri de la Domnul nu a pierdut nici o clipă ceva pentru mântuirea
subiectivă.
53
Ca o valoroasă mărturie a rostirii lor de către Domnul,

numele Celor Doisprezece ni s-au păstrat în mai multe liste din
cuprinsul Noului Testament: Mt. 10,2-4, Mc. 3,16-19, Lc. 6,14-
16 şi FAp. 1,13.
Dar listele cu Cei Doisprezece ucenici ai Mântuitorului
nu sunt identice, aşa cum ne-am aştepta. O explicaţie ar fi faptul
că unii evanghelişti redau numele 120 evreiesc iar alţii pe cel
roman sau pe cel dat de Însuşi Hristos mai târziu. Sinopticii nu
urmăresc să facă o operă istorică, ci să prezinte pe Iisus ca
fondator al noului popor al lui Dumnezeu, Biserica, în locul celui
vechi, Cei Doisprezece ucenici închipuind Cei Doisprezece
patriarhi ai evreilor 121.
Există totuşi o preocupare susţinută în rândul teologilor
contemporani pentru demonstrarea identităţii persoanelor
amintite cu numele din listele paralele. Astfel, în capul tuturor
listelor se găseşte Petru 122 iar la sfârşit Iuda Iscarioteanul 123.
Andrei, Ioan şi Iacov, cei care îi urmează lui Petru în toate listele,
sunt cei mai de încredere ucenici ai Domnului 124. Iacov al lui
Zevedeu este ucis la porunca lui Irod Agripa pe la anul 42 d.
Hr 125. Filip(cf. Ioan 1,45) nu poate fi identificat cu Filip, unul
din cei şapte diaconi (FAp. 6,5; 8,5-16) 126. Bartolomeu este un
patronim, numele său fiind tradus „fiul lui Tolmai”, identificat
cu Natanail 127.
120
Sf. Chiril al Alexandriei tâlcuieşte numele fiecăruia din cei 12: „Petru se
tâlcuieşte cel ce dezleagă sau cel ce cugetă; Andrei puterea cea cu bună
podoabă sau cel care răspunde; Iacov - cel ce dă prieteni durerii; Ioan- harul
Domnului; Matei – cel dăruit; Filip – gura mâinilor sau gura făcliei;
Bartolomeu fiul care a atârnat /spânzurat apele; Toma – adânc sau geamăn;
Iacov al lui Alfeu – cel ce dă prieteni păşirii vieţii; Iuda – mărturisire; Simon
– răbdare”. Ioannis Karavidopoulos, op.cit., p. 113.
121
Ibidem, p. 105; Sf. Teofilact, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei,
Editura Sophia, Bucureşti, 2002, p.241.
54
Matei apare în lista Evangheliei sale al optulea, spre

deosebire de Evangheliile după Marcu şi Luca, unde apare al
şaptelea. El îşi precizează din smerenie calitatea anterioară de
vameş (Mt. 9,9). Lui Matei îi urmează Toma, numit
Geamănul 128.
Simon Cananeul e numit după localitatea de origine,
Cana, sau pentru că era cananeu. Luca îl numeşte „Zelotul”
(FAp. 1,13) pentru că făcea parte din grupul de rezistenţă
antiromană 129.
O problemă specială o pune Iuda Iscarioteanul, ultimul
din toate listele 130, cel ce L-a vândut pe Domnul. Multă vreme
s-a crezut că numele său arată locul de unde provine, şi s-ar
traduce „bărbat din Keriot”. Dar Iuda trădătorul se numea iniţial
Cananitul sau Zelotul şi mult mai târziu Iscarioteanul, derivat de
la sicarius, zelot care purta pumnalul sica 131.
122
Primul loc în aceste liste este rezervat Sfântului Petru, nu pentru vreun
merit special al lui sau pentru vreun privilegiu de care s-ar fi bucurat, aşa cum
afirmă toţi comentatorii catolici, ci pentru că era cel mai în vârstă dintre toţi,
făcea parte din prima pereche de fraţi chemaţi de Hristos şi pentru că, fiind
mai energic, lua cuvântul în numele celorlalţi ca să-i reprezinte. Nu vom
încerca să aflăm motivele pentru care diferă ordinea în care sunt înşirate
numele Celor Doisprezece în liste, deosebirile dintre ele dovedind, credem,
că nu exista o superioritate sau inferioritate între aceştia înainte şi după
Învierea Domnului.
123
Simon Petru este numit la început nu numai că este mai bătrân decât
Andrei dar şi „deosebit de toţi în statornicie” iar Iuda se află la sfârşit în
această ordine de idei. Iuliu Olariu, op.cit., p. 113.
124
Ibidem, p. 113.
125
Ibidem, p. 113.
126
Ibidem, p. 113.
127
Ibidem, p. 113.
128
Eusebiu şi Acta Thomae îl numesc Ιούδας Θωμάς ό και Διδυμος. Iuliu
Olariu, op.cit., p. 113.
129
Ulrich Luz, Matthew, p. 67.
55
În concluzie, din Cei Doisprezece Apostoli unii apar ca

fiind cunoscuţi fără ezitare de Biserică încă din vremea scrierii
Sfintelor Evanghelii. Aceştia sunt: Simon Petru 132, Ioan 133,
Matei 134, Andrei 135, Simon Zelotul 136, Iacov, Bartolomeu 137,
Toma şi Filip 138. Acestora li se alătură în Evanghelii Iuda
Iscarioteanul, înlocuit în Faptele Apostolilor cu Matia, dar şi
Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice „Tadeu”(Mt. 10,3) 139.
130
Iuda a fost pus ultimul în liste pentru că a fost nedemn de apostolat. U.
Luz, Matthew, p. 67.
131
O. Cullmann, Le douzième apôtre, RHPR,1962, p. 133-140 ; Ioannis
Karavidopoulos, op.cit., p. 110.
132
„La faţa obrazului albineţ, puţin cam palid, pleşuv la cap şi des la părul
creţ ce-i mai rămăsese; cam cărunt, [cu ochii negri, ceva mai sângeraţi
dedesubt], sprâncenele înalte; cu nasul cam lungăreţ, [dar nu ascuţit, ci
apăsat], barba rotundă [şi căruntă, şi la statul trupului drept, om de mijloc, şi
la căutătură îngrijit], ţinând epistolă”. Dionisie din Furna, Erminia picturii
bizantine, text îndreptat, completat şi cu indice de C. Săndulescu-Verna,
Editura Sophia, București, 2000, 148.
133
Este înfăţişat în icoane „bătrân, pleşuv, cu barba puţin cam lungă, ţinând
în mână Evanghelie”. Ibidem, p. 149.
134
„Bătrân, cu barba lungă, ţinând în mână o Evanghelie”. Ibidem, p. 149.
135
„Bătrân, cu părul încârlionţat, cu barba despărţită în două părţi, ţinând în
mână cruce şi o hârtie înfăşurată”. Dionisie din Furna, op.cit., p.149.
136
„Bătrân, pleşuv, cu barba rotundă”. Ibidem, p. 149.
137
Iacov cel Mare, fiul lui Zevedeu şi Vartolomeu sunt pictaţi tineri, cu
început de barbă. Ibidem, p. 149.
138
Toma şi Filip sunt pictaţi ca tineri, fără barbă. Ibidem, p. 149.
139
Aceştia din urmă apar cu nume schimbate în listele lui Marcu şi Luca.
Dacă la Lc. 6,15-16 apare Iacov al lui Alfeu înaintea lui Simon Zelotul, Iuda
al lui Iacov este numele ce-l înlocuieşte pe “Levi, ce se zice Tadeul”(Mt.
10,3).
56
1.3.2. Reprezentarea Celor Doisprezece în arta

creştină
Monumentele răsăritene ale artei creştine, dinainte de
secolul al XIII-lea sunt puţine la număr, îndeosebi din cauza
mişcărilor iconoclaste şi a furiei turceşti. Cunoaștem, totuşi,
câteva reprezentări ale Celor Doisprezece în arta creştină
răsăriteană. Astfel, un manuscris vechi sirian al Evangheliilor,
scris în Zagba, Mesopotamia, pe la anul 585 cuprinde o icoană
a Înălţării Domnului la cer în care doisprezece (şi nu unsprezece,
cum ar fi normal) Apostoli sunt reprezentaţi, Fecioara Maria
stând în mijlocul lor. Aceeaşi scenă se regăsea în Biserica Sfânta
Sofia din Tesalonic dar şi în alte manuscrise din secolele VIII-
X 140.
În Apus s-au păstrat mult mai multe obiecte cu
reprezentarea variată a Celor Doisprezece, în biserici, mozaicuri,
fresce, sarcofagii, obiecte mici de artă etc 141. Într-un mozaic din
biserica Sf. Ioan din Ravena Apostolii sunt aşezaţi circular în
jurul Sfinţilor Petru şi Pavel. Numele Apostolilor sunt, în ordine:
Andrei, Iacov, Ioan, Filip, Bartolomeu, Simon, Iuda Tadeul,
Iacov cel Mic, Matei şi Toma 142.
Tradiţia iconografică târzie a Bisericii aşează pe Cei
Doisprezece Apostoli în următoarea ordine: Petru, Pavel, Ioan
Teologul, Matei, Luca, Marcu, Andrei, Simon Zelotul, Iacov
(cel mare, fiul lui Zevedeu), Vartolomeu, Toma şi Filip 143. Nu
trebuie să neglijăm însă faptul că Dionisie din Furna păstrează
numele celor trei Apostoli din lista primară a Celor Doisprezece,
într-o altă listă, mai puţin importantă, a Celor Şaptezeci. Astfel,
al doilea dintre Cei Şaptezeci este Matia, al doisprezecelea este
140
DCA, vol. 1, London, 1908, p. 106.
141
Ibidem, p. 106.
142
„Se observă că numărul 12 se obţine prin inserarea lui Sf. Pavel, dar cu
omiterea lui Matia”. DCA, vol. 1, London, 1908, p. 107.
143
Dionisie din Furna, op. cit, p. 148-149.
57
Iuda Tadeu, „fratele Domnului” iar al unsprezecelea este Iacov

al lui Alfeu, „dintre Cei Doisprezece” 144.
De asemenea, numele lui Pavel, dar şi ale lui Marcu şi
Luca (ultimii consideraţi, de regulă, ucenici din Cei Şaptezeci)
apar la loc de frunte în lista Celor Doisprezece Apostoli ce vor
completa al doilea registru de icoane de pe catapeteasma
bisericilor ortodoxe.
Această mişcare de nume între cele două liste, a celor
Doisprezece şi a Celor Şaptezeci, ar putea fi o consecinţă
firească a trecerii timpului. Astfel, murind unii din Cei
Doisprezece, ceilalţi rămaşi vor fi completat numărul lor după
modelul lui Matia. Acesta, ca şi Iosif, numit Barsaba, zis şi
Iustus, făcea pe atunci parte din ucenicii care, „începând de la
botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat(Iisus)” au fost
împreună martori cu Cei Doisprezece (deveniţi Cei Unsprezece
prin pierderea lui Iuda Iscarioteanul), la minunile săvârşite de
Mântuitorul Hristos, ascultând cuvintele și văzând minunile Sale
(FAp. 1,15-26).
O altă cauză pentru neconcordanţa dintre aceste liste,
poate fi diferenţa dintre tradiţiile locale. O Biserică ce a primit
cuvântul Evangheliei de la un ucenic al Apostolilor, chiar dacă
nu a fost unul din apostolii mari, îl va cinsti în chip deosebit, ca
pe toţi ceilalţi apostoli, aşezându-l chiar, din evlavie, în rândul
Celor Doisprezece.
Ipoteza retrogradării sau a căderii din treaptă a
apostolilor nu este de neglijat. Căderea definitivă a lui Iuda
Iscarioteanul ca şi cea temporară a lui Petru din demnitatea de
apostol, ne arată că acest lucru nu este imposibil. Astfel,
scoaterea din listă ar putea însemna şi căderea în erezie a unor
ucenici, care cândva fuseseră numiţi „apostoli”.
Chipul evanghelic al Apostolilor este completat de
îmbrăcăminte, din care străbate sărăcia. Ca regulă generală toţi
144
Ibidem, p. 149.
58
ucenicii Mântuitorului sunt săraci 145. Dar probabil nu numai

acest lucru vor să-l scoată în evidenţă primele reprezentări
iconografice. Identitatea îmbrăcămintei la toţi Cei Doisprezece,
dusă până la cel mai mic detaliu de reprezentările „de peste tot
şi din toate timpurile” 146, insistă pe egalitatea acestora; Cei
Doisprezece erau egali în har şi în putere.
Un moment de cotitură în istoria transmiterii listei Celor
Doisprezece este construirea Bisericii Sfinții Apostoli din
Constantinopol de Sfântul Constantin cel Mare. Inscripția
așezată deasupra ușii de intrare, consemnată de un codice al
Lavrei celei Mari 147, îi enumera pe Cei Doisprezece, cu mici
amănunte pentru identificare, după felul și locul morții: „Marcu
este dat morții de oamenii din Alexandria; Matei doarme somnul
cel mare al vieții; Roma îl vede pe Pavel murind de sabie; Filip
pătimește cum a pătimit și Petru; Bartolomeu moare pe cruce;
Simon pe Cruce își dă viața; în Roma păgânul Nero îl crucifică
pe Petru; în viată și moarte trăiește Ioan; Luca moare în pace, la
sfârșit; bărbații din Patras îl crucifică brutal pe Andrei; un cuțit
curmă viața lui Iacov; sulițele străpung trupul lui Toma, în
India” 148. O detaliere a personalității Celor Doisprezece o găsim
145
Sărăcia nu era un ţel. Asistenţa socială în Biserică implica o întrajutorare
între „fraţi”, astfel încât comunităţile de creştini să reziste în ciuda
neajunsurilor materiale. Despre asistenţa socială a se vedea Dr. Constantin
Preda, Credinţa şi viaţa Bisericii primare o analiză a Faptelor Apostolilor,
EIBMBOR, Bucureşti 2002, p. 140 ş.u.
146
Cei Doisprezece au aceeaşi îmbrăcăminte, nu numai ca formă şi culoare,
ci chiar în ceea ce priveşte „numărul şi mărimea pliurilor”. DCA, vol. 1,
London, 1908, p. 106. Un exemplu de reprezentare iconografică din care se
„citeşte” egalitatea apostolilor este Hristos între Cei Doisprezece Apostoli,
frescă din secolul IV, în M. L. Held, Apostle in the Bible, p. 680.
147
Cod. Lavra K 34.
148
Francell Schrader, Helena: Mother of Constantine, Universe, Lincoln,
2005, 114.
59
în descrierea bisericii Sfinții Apostoli din Contsantinopol,

realizată de Mesarites în secolul al XII-lea 149.
Se poate observa cu multă ușurință că nu au fost
observate numele evanghelice ale Celor Doisprezece, ci o altă
listă de Apostoli. Dar mai importantă este unitatea de cinstire a
lor, numele acestea aflându-se neschimbate pe toate tâmplele de
biserici răsăritene până în zilele noastre.
Din lista evanghelică a apostolilor Tadeu, Matia și Iacov
al lui Alfeu au fost înlocuiți cu Pavel, Luca și Marcu. Dacă
despre Matia și Iacov al lui Alfeu datele Tradiției erau foarte
sărace, justificând pe deplin dorința „plinirii numărului” ca și în
cazul alegerii lui Matia în locul trădătorului Iuda (cf. FAp. 1,17),
Tadeu este amintit de Eusebiu ca făcând parte din lista Celor
Șaptezeci. Tradiția siriană amintită de istoricul creștin folosește
două nume de apostoli pentru persoana lui Toma, pe care îl
numește și Tadeu, fără să afirme retrogradarea lui Tadeu dintre
Cei Doisprezece în rândul Celor Șaptezeci. Totuși, lista
apostolilor cinstiți prin pictura bisericească, confirmă această
permutare de nume dintre cele două liste. 150
Intenția ctitorilor acestei biserici nu a fost schimbarea
listei evanghelice cu apostolii ce prezintă până la sfârșitul
veacurilor maxima autoritate. Evlavia deosebită față de Sfinții
Apostoli cerea cunoașterea vieții lor, a felului în care au murit și
mai ales a locului unde ar putea fi găsite moaștele acestora.
Împăratul Constantin „îi cinstește pe sfinți și cuvioși”.
Mucenicii „nu anevoie suferă amarul, încredințați fiind că
[numai] așa vor și avea parte de o prețuire mai mare. Iar
renumele lor cu atât strălucește, cu cât mai greu sunt ei încercați
149
Nikolaos Mesarites, Description of the Church of the Holy Apostles at
Constantinople, trad. Glanville Downey, în coll. Transactions of the
American Philosophical Society, New Series, Vol. 47, No. 6 1957, p. 867-
868.
150
Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, text îndreptat, completat şi
cu indice de C. Săndulescu-Verna, Editura Sophia, 2000, p. 149.
60
în suferință” 151. Moaștele Sfinților Apostoli Andrei, Luca și

Timotei au fost aduse, ca semn de cinstire acordat acestora de
împăratul Constantin sau, mult mai probabil de fiul său,
împăratul Constanțiu 152.
Deci chipul sau imaginea Apostolului ce le-a adus
lumina Evangheliei unor oameni, a fost păstrat cu sfinţenie încă
de la început, prin ei străbătând chiar chipul sau imaginea lui
Hristos Domnul. Din această cauză, cele mai vechi icoane
păstrate în catacombele romane înfăţişează deopotrivă Chipul
Mântuitorului şi al Sfinţilor Apostoli 153.
1.3.3. Ucenicia Apostolilor în Galileea

Cea mai mare apropiere a omului de Dumnezeu o vedem
la Sfânta Fecioară Maria. Ea L-a purtat în pântecele său pe
Dumnezeu, prin voinţa şi alegerea dumnezeiască dar şi prin
voinţa proprie (cf. Lc. 1,35.38).
151
Eusebiu de Cezareea, Viața Fericitului Constantin, II,26,1 în coll. Părinți
și Scriitori Bisericești, serie nouă, vol. 8, traducere din limba greacă de Radu
Alexandrescu, Editura BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2012, p.
139.
152
„Constanțiu a adus în biserica numită pe drept cea mare moaștele Sfântului
Apostol Andrei, din Ahaia, ale Sfântului Evanghelist Luca din Ahaia, în
aceeași incintă. Timotei, de asemenea, a fost luat din Efes, în Ionia și adus în
această casă reînnoită”. Philostargius, Church History, translated with
Introduction and Notes by Philip R. Amidon, in coll. Writings from the
Greco-Roman World, Atlanda, Society of Biblical Literature, Atlanta, 2007,
p. 39.
153
Arta catacombelor romane a păstrat ca mărturie în acest sens atât chipurile
unor apostoli, cum ar fi Petru şi Pavel, dar şi chipul lui Hristos Însuşi.
Reprezentative sunt în acest sens un medalion de bronz cu chipurile Sfinţilor
Apostoli Petru şi Pavel, descoperit în catacomba Sf. Calist de Boldeti, datând
din secolul al II-lea, dar şi un medalion pictat cu chipul lui Hristos, descoperit
în acelaşi loc, reprezentând chipul Mântuitorului Hristos, care datează din
secolul al III-lea. Pr. Lect. Dr. Ioan Băjeu, Mărturii din primele veacuri
privind iconografia creştină, în MO, an XLVIII(1996), nr. 3-6, p. 84 şi 86.
61
După aceasta, cea mai mare apropiere a lui Dumnezeu de

firea noastră umană o întâlnim la Sfinţii Apostoli. Asemenea
Fecioarei, ei au primit alegere şi putere de sus, fără a li se ştirbi
ceva din libertate, au primit apoi pe Hristos înlăuntrul lor şi L-
au adus în lume, ca printr-o naştere duhovnicească, schimbând
astfel oamenii şi universul din răi în buni.
Ei au fost chemaţi cu o chemare obişnuită sau universală
la început: Veniţi după Mine! Acesteia îi urmează chemarea şi
alegerea specială, cea care îi face deosebiți de restul ucenicilor
şi de toţi oamenii.
Nici Marcu, nici Luca nu leagă alegerea Celor
Doisprezece de momentul alegerii primilor ucenici, de care au
vorbit mai înainte (Mc. 1,16,20; 2,13-14, Lc. 4,11-15,31; 5,27-
28) şi nici nu par măcar să o presupună 154. Acest lucru se
integrează perfect în imaginea de ansamblu a Evangheliilor
sinoptice. Intenţia evangheliştilor nu este aceea de a înfăţişa
viaţa şi persoanele Apostolilor, ci Vestea cea bună a mântuirii,
înfăptuită în persoana şi opera lui Hristos şi primită în primul
rând de ucenici 155 care, la rândul lor, au primit poruncă şi putere,
să o propovăduiască lumii întregi.
Apostolia, pe care Cei Doisprezece au primit-o pe
muntele fericirilor (Lc. 6,13-22), implică, pe lângă imensa
responsabilitate de a păstra cu sfinţenie cuvintele Cuvântului, şi
autorizarea 156 sau împuternicirea de a face aceasta. Până în
154
Ioannis Karavidopoulos, op. cit. p. 105.
155
Aceştia vor fi martorii şi propovăduitorii Împărăţiei cerurilor, şi nicidecum
fondatorii acesteia. Ei Îl vor prezenta ascultătorilor propovăduirii lor, atât prin
cuvânt, cât şi prin epistolă (II Tes. 2,15) pe Hristos, „ca fondator al noului
popor al lui Dumnezeu, Biserica, care constituie refacerea şi reînnoirea
vechiului popor cu douăsprezece neamuri”, ales odinioară de Dumnezeu pe
muntele Sinai. Ibidem, p. 105.
156
Iisus nu prevede autorizarea sau divinizarea câtorva indivizi anonimi.
Autorizarea sau transmiterea bogăţiei de daruri spirituale o comunică unui
grup de ucenici sau apostoli. Pierre Bonnard, op.cit., p.141. De altfel,
62
momentul instituirii grupului Celor Doisprezece, autorii

Evangheliilor prezintă autoritatea lui Iisus în interpretarea Legii,
în raport cu autorităţile religioase (în special fariseii şi
saducheii), demonizaţii şi bolnavii din timpurile şi din poporul
Său 157. Au primit puterea de a vindeca pe cei bolnavi, de a scoate
demoni, să curăţească pe cei leproşi şi de a învia morţii 158. Au
primit şi puterea de a ierta păcatele (Mt. 16,18; 18,18) şi nu în
ultimul rând porunca de a săvârşi Jertfa de la Cina cea de Taină
(Lc. 22,19) 159.
Iisus nu iniţiază o autoritate pe care Apostolii puteau să
o primească tot ca şi El, direct de la Dumnezeu Tatăl. El le
împărtăşeşte autoritatea Sa de Apostol, pe care El Însuţi o
primise de la Tatăl (Mt. 7,9 şi 9,6) 160. El le-a dat, un mandat, o
împuternicire, ca să-I fie organe ale lucrării Sale de
propovăduire, de vindecare, de exorcizare, de liturghisire şi i-a
îmbrăcat apoi cu această autoritate 161.
Despre acest mandat Mântuitorul le vorbeşte încă de la
început 162, înainte de a li-l oferi, chiar din momentul chemării
Apostolii nu se deosebeau mult de ceilalţi ucenici până la Cincizecime, Pr.

Ioan Mircea, Apostolatul, p. 546.
157
Pr. Ioan Mircea, Dicţionar, p. 50.
158
Aceste minuni sunt totodată semnele mari ale Împărăţiei pe care Apostolii
o propovăduiau. Pr. Prof. Dr. Vasile Gheorghiu, op.cit., p. 358-359.
159
Toate aceste lucruri, cu cuvinte asemănătoare, sunt arătate de Evangheliile
sinoptice ca fiind săvârşite mai întâi de Hristos. Doar El are autoritatea
deplină în lume, doar El poate să lucreze cu putere. „Autoritatea lui Hristos
se aplică la început la cei a căror vocaţie va fi de a ţine de El şi de a îndeplini
la rândul lor autoritatea”. Pr. Ioan Mircea, Dicţionar, p. 50.
160
Pr. Ioan Mircea, Dicţionar, p. 50.
161
The Gospel according to Matthews in The Tyndale New Testament
Commentaries, vol. 1, p. 176.
162
Înaintea instituirii Celor Doisprezece, Iisus Se roagă (Lc. 6,12).
Momentele când Iisus Se roagă sunt momente cruciale ale erei creştine, în
timp ce rugăciunea creştinilor introduce individul sau comunitatea în istoria
pe care Dumnezeu o realizează prin Hristos. Iisus Se roagă toată noaptea,
ceea ce demonstrează concentrarea totală asupra singurului lucru care
63
lor la ucenicie: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de

oameni” (Mt. 4,19; Mc. 1,17; Lc. 5,10) 163. Activitatea
Apostolilor de „pescari de oameni” va determina pe „cei prinşi
de dânşii”, creştinii de mai târziu, să moară, asemenea peştilor
de odinioară, dar în sensul de moarte împreună cu Hristos, „după
asemănarea morții Lui” (Rom. 6,11;Gal. 2,20) 164. „Aceasta a
fost o prevestire a înduhovnicirii Apostolilor căci ei urmau să
aducă multe neamuri către mântuire cu ajutorul năvodului care
este Cuvântul lui Dumnezeu” 165.
Luca distinge mult mai bine sâmburele sau nucleul pe
care îl constituie Cei Doisprezece în vastul cerc de ucenici 166.
Instituirea Celor Doisprezece implică în primul rând voinţa şi
autoritatea suverană a lui Dumnezeu de a-i chema şi alege, în
momentul hotărât de El. Voinţa lui Dumnezeu, concretizată aici
prin hotărârea instituirii Celor Doisprezece, este aceeaşi ca la
chemarea omului la existenţă, prin creaţie: „să facem om după
chipul şi asemănarea Noastră” (Fac. 1,26). Alegerea unui popor
sfânt din Avraam, Isaac şi Iacov, naşterea fiilor lui Iacov,
investirea judecătorilor, instituirea regalităţii, alegerea regilor, a
contează. Iisus rămâne treaz, veghează, pentru a asculta voinţa lui Dumnezeu
înaintea evenimentului. El prezintă mizeria (sărăcia) poporului şi
neînţelegerea teologilor timpurilor Sale (Lc. 6,11) pentru a căror convertire
indirectă, hotărăşte rânduirea celor Doisprezece pe care îi alege nu după
cunoaşterea Legii ci după a Sa voinţă. François Bovon, L’Evangile selon
Saint Luc, I, p. 274.
163
Pescari de oameni arată rapiditatea şi autoritatea cu care cuvântul lui Iisus,
apoi al Apostolilor va aduna oamenii pentru Împărăţie. Pierre Bonnard,
op.cit., p. 50.
164
Ibidem, p. 50.
165
Ca pescari de oameni îi vor aduce pe aceştia la viaţă după cum mai înainte
au adus peştii la moarte prin pescuire. Vieţile Sfinţilor Apostoli, traducere de
Diana Potlog, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, p.9.
166
El nu poate admite conducători ai comunităţii creştine, în care el va fi
trăind când a scris Evanghelia, aleşi din afara comunităţii. François Bovon,
L’Evangile selon Saint Luc, I, p. 275.
64
preoţilor şi a proorocilor sunt tot atâtea momente în care

hotărârea lui Dumnezeu devine lucrare sau existenţă.
Diferenţa dintre Apostoli şi toţi cei pe care Dumnezeu îi
alesese în Vechiul Testament, pe lângă faptul că aceştia din urmă
nu au fost instituiţi direct, ci prin intermediari, este că primii au
fost instituiţi în acelaşi timp (aşa cum arată verbul συγκαλέω de
la Lc. 9,1) 167. Ei au fost, în acelaşi timp şi profeţi, conducători şi
preoţi, continuatori ai celor trei slujiri ale lui Hristos în lume.
Puterea pe care o primesc Cei Doisprezece în momentul
instituirii, ca de altfel şi Cei Şaptezeci mai târziu, va fi esenţială
pentru întreaga activitate ulterioară a misionarilor creştini:
vindecarea şi exorcismul (ἔδωκεν αὐτοῖς δύναμιν καὶ ἐξουσίαν
ἐπὶ πάντατὰ δαιμόνια καὶ νόσους θεραπεύειν). Marcu enunţă
şi el această putere, dar ţine să-i accentueze izvorul. Aşadar,
ucenicii vor putea să fie apostoli doar dacă sunt cu El atât înainte
cât şi după Înviere: „ca să fie cu El şi să-i trimită să
propovăduiască, şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge
demonii”(Mc. 3,13-15) 168.
Majoritatea ucenicilor Îl urmau pe Domnul pentru că
văzuseră minunile pe care le făcea, deci Îl urmau „din interes”,
pentru a primi vindecare sau pâine. Ucenicii nu se deosebeau
astfel prea mult de fariseii şi cărturarii care Îl urmăreau „ca să-L
prindă în cuvânt” sau să iscodească respectarea sau neres-
167
Συγκαλέω este format prin contopirea lui συν cu verbul καλέω. Alfred E
Tuggy, Lexico Griego-Espan︢ol del Nuevo Testamento, El Paso, TX: Editorial
Mundo Hispano, 1996, p. 106.
168
Vindecarea copilului lunatic, de la poalele muntelui Schimbării la faţă (Mt.
17,14-21, Lc. 9,37-43) şi arătarea Domnului Înviat ucenicilor Săi arată că Cei
Doisprezece nu au primit totul la instituire, ci dimpotrivă: Evangheliile
sinoptice ne prezintă pe Cei Doisprezece mai mult ca ucenici decât ca
Apostoli. Ei sunt ucenicii Domnului dinainte de a fi Apostoli şi rămân în
ascultare până la moartea şi Învierea Domnului. Abia la Cincizecime ei
primesc putere deplină prin Duhul Sfânt. Ei nu primesc acum un alt Apostolat
ci primesc desăvârşirea şi sfinţirea celui primit la început ca un sâmbure, dar
crescut în atmosfera vieţuirii cu Hristos.
65
pectarea Legii Vechiului Testament de către Hristos. Mai târziu,

odată cu lărgirea grupului primar de ucenici, aceştia devin
familia Mântuitorului: „Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine
va face voia Tatălui Meu celui din ceruri, acela îmi este frate şi
soră şi mamă”(Mt. 12,50, Mc. 3,34-35, Lc. 8,21) iar „fraţii” lui
Iisus devin ucenicii Săi, între Cei Şaptezeci (cf. I Cor. 9,5).
Chemarea cu caracter general era o chemare la credinţă,
nu la ucenicie. „Celor chemaţi individual li se indica şi misiunea,
pe când celor chemaţi colectiv li se arătau doar binefacerile
lucrării harului peste ei, pacea şi mântuirea sufletului” 169.
Ucenicii sunt beneficiarii „tainelor împărăţiei
cerurilor”(Mt. 13,11; Mc. 4,11; Lc. 8,10). Scopul pentru care
Mântuitorul îi cheamă este tocmai acela de a fi cu El de la
început, de a se număra printre cei dintâi care s-au alăturat
Lui 170, de a-I fi martori şi apoi mărturisitori ai Săi în lume (Lc.
1,2). Ei nu sunt încă, dar vor deveni pescari de oameni (Mt.
4,19), lumina lumii(Mt. 5,14), sarea pământului(Mt. 5,13),
păstori ai turmei duhovniceşti.
În momentul în care au hotărât să completeze colegiul
Celor Doisprezece cu Matia, în urma trădării şi căderii din
apostolat a lui Iuda, Apostolii spun: „Deci trebuie ca unul din
aceşti bărbaţi, care s-au adunat cu noi în timpul cât a petrecut
între noi Domul Iisus, începând de la botezul lui Ioan, până la
ziua în care S-a înălţat de la noi, să fie împreună cu noi martor
al Învierii Lui”(FAp. 1,21- 22).
Hristos nu-i cheamă pe toţi deodată, ci pe rând, îndată
„după ce Ioan a fost prins”(Mc. 1,14). Sinopticii relatează
chemarea primelor două perechi de fraţi, Petru şi Andrei, Ioan şi
169
170
Intenţia lui Matei pare a fi de a arăta pe Petru, Andrei, Iacov şi Ioan ca
primii ucenici ai lui Iisus, care au ascultat cuvintele Domnului de atunci de
când „a început a propovădui şi a spune..”(Mt. 4,17).
66
Iacov 171 (Mt. 4,18-22; Mc. 1,16-20; Lc. 5,1-11) precum şi a lui
Levi al lui Alfeu, numit şi Matei (Mt. 9,9; Mc. 2,14; Lc. 5,27).
Despre chemarea individuală şi nominală a celorlalţi ucenici nu
se mai aminteşte nimic precis în primele trei Evanghelii.
O lămurire suplimentară aduce cea de-a patra
Evanghelie. Înaintea prinderii lui Ioan Botezătorul, Iisus cheamă
după Sine pe Andrei, pe Simon Petru căruia îi pune numele
Chefa, pe Filip şi Natanael şi un alt ucenic pe care nu-l
menţionează Ioan (probabil însuşi Ioan, fratele lui Iacov). Din
aceasta reiese limpede că la sinoptici e descrisă de fapt a doua
chemare a ucenicilor 172. Astfel s-ar putea explica devotamentul
total cu care I-au urmat, conform sinopticilor, Petru, Andrei,
Iacov şi Ioan 173.
Grupul Celor Doisprezece ucenici a fost germenele
celulă al viitoarei comunităţi creştine şi a fost văzut ca Însuşi
Hristos 174 încă din primul secol creştin. „Cu privire la apostoli şi
profeţi, potrivit dogmei Evangheliei, să faceţi aşa: Orice apostol,
171
Rudolf Bultmann, Historia de la tradición sinóptica, tradujo Constantino
Ruiz-Gaindo sobre el original alemán Die Geschichte der synoptischen
Tradition, ediciones sigúeme,Salamanca, 2000, p. 218 afirmă că fragmentul
chemării celor două perechi de fraţi face parte din aşa zisele „scene ideale”,
fără valoare istorică, sau că ar fi rezultatul unui proces psihologic, lucru
contestat de majoritatea comentatorilor împreună cu Pierre Bonnard, op.cit.,
p. 49.
172
Sf. Ioan Gură de Aur menţionează: „Se poate, deci, ca ei, după ce L-au
urmat pe Iisus câtva timp la început, să-L părăsească şi să se întoarcă la
meseria lor, când au văzut că Ioan a fost întemniţat şi că Iisus a plecat”. Omilii
la Matei, p. 167.
173
„Ceata celor Doisprezece Apostoli s-a închegat sub taina acestor
irezistibile chemări şi apropieri. Lăsând deci cele de până atunci, sub puterea
acestui îndemn şi alăturaţi de Iisus, ei au devenit sâmburele din care avea să
crească copacul mântuirii, Biserica”. Pr. Ilie Brătan, Rodul chemărilor lui
Iisus pentru noi-predică la Duminica a II-a după Rusalii, în Mitropolia
Olteniei, An XXVII (1975), Nr. 7-8, p. 564.
174
67
care vine la voi, să fie primit ca Domnul” 175. Tot aşa se va

întâmpla şi cu Cei Şaptezeci care sunt reprezentanţii Apostolilor
Mari şi ai lui Hristos deopotrivă.
Dacă activitatea Apostolilor este înrădăcinată încă de la
început în viaţa lui Iisus, slujirea lor, este de fapt prelungirea în
timp a slujirii lui Hristos. De aceea Luca identifică grupul Celor
Doisprezece cu Apostolii pe care Biserica îi consideră garanţii
propriei credinţe 176: „Şi când s-a făcut ziuă a chemat la Sine pe
Cei Doisprezece pe care i-a numit apostoli”(6,13).
Şi după instituirea grupului apostolic de ucenici întâlnim
menţiunea că Iisus îi cheamă la Sine, cu diferite prilejuri: să
conlucreze cu El în săturarea mulțimii de oameni flămânzi( Mt.
15,32), să le dea puterea de a scoate demonii și a învia bolnavii
(Lc. 9,1; 10,1; Mt. 10,1), să le prezinte calea lepădării de sine și
a crucii pentru urmarea Lui (Mc. 8,34), să-i întrebe despre
identitatea ce I-o atribuie oamenii (Mt. 16,13; Mc. 8,27), să le
arate valoarea banului văduvei (Mc. 12,43) și să-L întâlnească
înviat pe muntele Galileii(Mt. 26,32; Mc. 14,28;16,7). Toate
aceste chemări au întotdeauna un sens ascendent, El îi cheamă
să urce muntele, un urcuş duhovnicesc, de creştere în cunoştinţă
şi putere.
Chemarea continuă a ucenicilor are deci o latură
universală, căci ucenicii chemaţi de Domnul, au datoria de a
chema alţi oameni la urmarea lui Hristos. Din această cauză
termenul grecesc εκκλησία, care era folosit în lumea grecească
pentru a denumi adunarea poporului, în urma unei convocări
oficiale, arată numirea cea mai proprie a Bisericii 177.
175
Învăţătură a Celor Doisprezece Apostoli, traducere de Pr. D. Fecioru în
Părinţi şi Scriitori Bisericeşti vol. 1, EIBMBOR, Bucureşti 1979, p. 30.
176
Drd. Constantin Preda, Apostolatul Celor Doisprezece şi relaţia sa cu cel
paulin potrivit Faptelor Apostolilor, în Studii Teologice an XLIX, (1997), nr.
3-4, p. 35.
177
Pr. Asist. Vasile Mihoc, Ecleziologia, p. 233.
68
Relaţia dintre Iisus şi ucenicii Săi 178 este de tipul

Învăţător-elevi, El asumându-Şi comportamentul ucenicilor
Săi 179. „Acest raport nu se bazează numai pe transmiterea unor
cunoştinţe sau informaţii teoretice, aşa cum era în tradiţia
rabinică, în care ucenicul învăţa Tora cu ajutorul rabinului, ci se
fundamentează pe o legătură personală la nivelul vital şi
existenţial” 180.
Pentru a-şi instrui ucenicii, Iisus începe să facă minuni în
faţa lor, adeverind prin acestea proorocia lui Ioan despre Sine
(In. 1,36). Se ducea des în sinagogi, arătând prin aceasta că nu
este potrivnic Tatălui 181. Chiar dacă nu făcuseră parte din grupul
de ucenici ai rabinilor, ucenicii Domnului nu au primit o
învăţătură contrară Vechiului Testament. Unii dintre ei fuseseră
mai întâi ucenici ai lui Ioan Botezătorul de la care au aflat cele
mai de seamă proorocii despre Iisus. Primii doi care L-au urmat
pe Domnul (In. 1,35) au aflat de la Ioan că Iisus este „Mielul lui
Dumnezeu” (cf. Ieş. 12,3).
Această cunoaştere imediată şi concretă a lui Dumnezeu
Întrupat, pe care Apostolii au avut-o, această contemplaţie a lui
Hristos, văzut de ochii de carne ai oamenilor, cărora Duhul Sfânt
le-a deschis ochii înţelegători, este comoara cea mai de preţ pe
care Cei Doisprezece o vor transmite Bisericii 182. Totuşi, „într-
un fel au înţeles Apostolii Persoana Învăţătorului lor înainte de
Înviere şi într-un cu totul alt fel, după Înviere. Apostolii şi-au dat
seama că Iisus Însuşi a trăit în dumnezeirea Lui, ceea ce nu
178
μαθητής numeşte un om de care are cineva grijă. Educaţia ucenicilor
constă în adoptarea învăţăturii specifice.
179
François Bovon, L’Evangile selon Saint Luc, I., p. 262.
180
Drd. Constantin Preda, Apostolatul, p. 32.
181
Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei., p. 168.
182
Joseph Hubby op.cit., p. 78.
69
puteau reda deplin ei înşişi” 183. Apostolii se află oarecum în

identitate de lucrare cu Iisus Hristos, într-atât încât ei lucrează
„din El, prin El şi pentru El”, şi, în acest sens, ei lucrează şi
pentru Tatăl 184.
Apostolii, formaţi treptat de El, au fost investiţi cu unele
harisme (Mt. 10,1,8) care au sporit la Cincizecime 185. De fapt, ei
nu vor fi Apostoli deplini decât la Cincizecime, odată cu
primirea Sfântului Duh 186. Esenţial funcţiei apostolatului va fi
puterea de a izgoni duhurile necurate 187 şi a tămădui sufletele şi
trupurile, pregătind astfel instaurarea Împărăţiei. Demnitatea de
apostol va avea de aceea un caracter unic şi netransmisibil, Cei
Doisprezece transmiţând urmaşilor darul preoţiei, deci nu vor
institui alţi apostoli 188.
„Înţelepciunea şarpelui” şi „blândeţea porumbelului”,
necesară ucenicilor mai ales în momentele în care ei vor fi ca
nişte „oi în mijlocul lupilor” (Mt. 10,16;Lc. 10,3) o explică
Sfântul Ioan Gură de Aur în felul următor: „După cum şarpele
sacrifică totul şi nu se împotriveşte(…) numai ca să-i rămână
teafăr capul, tot aşa şi tu, chiar dacă ar trebui să dai averile, trupul
şi chiar sufletul, dă totul, afară de credinţă(…)dar să ai şi
blândeţea porumbiţei, ca să nu te răzbuni pe cei ce te
nedreptăţesc şi nici să pedepseşti pe cei ce uneltesc împotriva
ta” 189.
Aşadar, instruirea ucenicilor s-a realizat progresiv,
potrivit rangului apostoliei la care urmau să fie împuterniciţi.
183
Pr. Conf. Dr. Stelian Tofană, Mesianitatea lui Iisus şi „secretul mesianic”,
coordonată teologică a Evangheliei după Marcu, în Revista Teologică an
VIII(2000), nr. 2, p. 33-34.
184
185
Pr. Dr. Ioan Mircea, Dicţionar, p. 38; Iuliu Olariu, op.cit., p. 112.
186
François Bovon, L’Evangile selon Saint Luc, I, p. 276.
187
Pierre Bonnard, op.cit., p. 141.
188
Natalia Manoilescu Dinu, op.cit., p. 329.
189
Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, p. 408-409.
70
Identificăm în acest demers de pregătire a ucenicilor pentru

apostolat trei categorii principale de ascultători: mulţimea
ucenicilor care îl urmau pe Hristos din vre-un interes imediat sau
din dorinţa de mântuire, Cei Doisprezece care au fost chemaţi
nominal iar apoi instituiţi ca grup apostolic primar şi nu în
ultimul rând grupul Celor Şaptezeci de ucenici ai Mântuitorului,
care ne interesează în mod deosebit.
Vestirea Împărăţiei Cerurilor o aduce Mântuitorul
tuturor oamenilor, cu aceleaşi cuvinte. Înţelegerea corectă a
cuvintelor Mântuitorului este rezervată exclusiv Celor
Doisprezece. Ei vor deveni reperul absolut în lămurirea oricărei
probleme teologice sau morale pentru toată existenţa Bisericii.
Cei Şaptezeci au un rol intermediar între Cei Doisprezece şi
mulţimea ucenicilor. Ei sunt aceia care stau mai puţin în preajma
Mântuitorului dar nu mai puţin decât Cei Doisprezece în slujba
Lui; întorcându-se la casele lor sau urmându-şi cursul firesc al
existenţei, vor fi mărturisitorii noii credinţe în faţa oamenilor
care nu-L cunoscuseră încă pe Hristos.
1.3.4. Minunile Mântuitorului în comunitatea

ucenicilor Săi
Înainte de a săvârşi semne şi minuni, spre a întări
cuvântul Evangheliei, ucenicii Domnului au fost martorii celor
mai de seamă minuni ale Mântuitorului. Ei nu au fost simpli
spectatori, uimiţi de ce vedeau, ca mai târziu Simon Magul
(FAp. 8,13) ci conlucrători la săvârşirea minunilor
Mântuitorului.
La înmulţirea pâinilor ucenicii trebuie să fie buni
organizatori ai mulţimilor, şi să împartă ceea ce le dă Iisus 190,
dar numai după ce-şi vor mărturisi smerit neputinţa de a săvârşi
190
Hans Klein, Ce fel de oameni sunt discipolii lui Iisus? Consemnări la
citirea textului Luca 9,1-50, în Altarul Banatului, an VIII(1997), nr. 7-9., p.
64.
71
o minune atât de mare. Minunea înmulţirii pâinilor face evidentă

prezenţa discretă a ucenicilor lângă Mântuitorul nostru Iisus
Hristos. Se pare că discreţia uceniciei lor diferă fundamental de
apostolia lor, atunci când Iisus nu mai este cu ei în sensul strict
evanghelic. Ca Apostoli au iniţiativa şi autoritatea, ei rostesc
predica şi ei săvârşesc minunile. Ca ucenici, ascultă porunca
Mântuitorului de a aşeza oamenii în cete de câte cincizeci şi câte
o sută(Marcu 6,40), aduc hrană mulţimilor şi apoi, tot la porunca
Domnului strâng fărâmiturile.
Dacă privim cu atenţie activitatea apostolilor, în timpul
misiunii lor, observăm de fapt că ei, în raport cu lumea fac
acelaşi lucru pe care îl făceau şi când erau doar ucenici. Minunile
pe care le vor săvârşi, cuvintele rostite în faţa regilor şi a celor
ce îi vor condamna sunt ale lui Hristos, ei rămânând în
continuare ucenicii Lui, în legătura cea mai strânsă cu El. O
lucrare a lor, din proprie iniţiativă, nu va fi niciodată lucrarea
unui apostol, ci a unui om.
De aceea vânzarea lui Iuda nu poate fi considerată, în
niciun fel nici necesară, şi cu atât mai puţin, lucrarea unui
Apostol. Iniţiativa lui de a vinde mirul văduvei este o dovadă în
acest sens (Mt. 26,9; Mc. 14,5). Chiar dacă raţiunea socială a
solicitării lui pare justificată, ea este oprită de Mântuitorul, ca
fiind în afara voinţei Sale şi condamnată de memoria ulterioară
a Bisericii, dezvăluind viclenia şi hoţia lui Iuda, total nepotrivite
cu apostolatul pe care îl primise.
Oamenii vedeau în Iisus un trimis al lui Dumnezeu (Mt.
16,15-16). Mărturisirea lui Petru afirmă originea divină şi natura
divină a lui Hristos, egalitatea şi unitatea Sa cu Tatăl 191. Trebuie
remarcat faptul că nici Petru, nici un alt apostol nu construiește
Biserica, ci Hristos Însuşi. „El anunţă şi promite propria Sa
activitate asupra persoanei lui Petru” 192. Biserica pe care o va
191
192
Ibidem, p. 245.
72
zidi, reprezintă în primul rând „comunitatea mesianică pe care

Iisus deja a adunat-o şi care, după moartea Sa, va vesti numele
Său la oameni” 193.
Simon, după Luca, este singurul care primeşte un nume
nou. Verbul ’ονομάςω este asociat unui termen colectiv la Luca
6,13 iar la Luca 6,14, unui termen personal, numindu-l pe Simon
Petru. Acest lucru sugerează, pe de o parte, responsabilitatea
colectivă, a Celor Doisprezece, pe care îi numeşte apostoli, iar
pe de alta, responsabilitatea apostolică personală a fiecăruia,
netransmisibilă prin hirotonie 194.
Din rolul îndeplinit de Sfântul Petru în viaţa Bisericii
primare, există un aspect care nu poate fi delegat altora. „El face
parte din grupul Celor Doisprezece care, prin caracterul unic al
mărturiei lor, nu pot avea succesori” 195.
Episodul vindecării copilului epileptic (Lc. 9,37- 43; Mt.
17,14-21; Mc. 9,17- 29) descrie de fapt diferenţa dintre Iisus şi
ucenicii Săi. 196
Este aici momentul să observăm diferenţa nu între grupul
ucenicilor care L-au însoţit pe Domnul pe muntele Taborului 197
şi al celorlalţi ucenici. Diferenţa se referă strict la ceea ce ar
trebui să fie Cei Doisprezece, prin contribuţia lor proprie, şi ceea
ce sunt de fapt. Spre deosebire de alte evenimente, în care se
observă că nu au primit încă puterea de a săvârşi ceva propriu
apostolatului, vindecarea epilepticului necesita efortul personal:
rugăciunea şi postul.
193
Ibidem, p. 245.
194
195
Pr. lect. dr. Constantin Preda, „Tu es Petrus”: Matei 16,17-19, în Studii
Teologice, seria a III-a, anul I ( 2005), nr. 2 (aprilie - iunie), p. 58.
196
Hans Klein, op.cit., p. 62.
197
O veche tradiţie bisericească afirmă cu putere că locul Schimbării la faţă
este muntele Taborului. Pr. conf. univ. dr. Dionisie Stamatoiu, Cele patru
Sfinte Evanghelii, noţiuni introductive şi comentariu, Editura Universitaria,
Craiova, 2000, p. 229.
73
Puterea săvârşirii minunilor (scoaterea demonilor şi

vindecarea bolnavilor) o primesc ucenicii ca apostoli adică în
momentul în care primesc un mandat de la Hristos, înainte şi
după Înviere. În săvârşirea minunilor Cei Doisprezece nu se
deosebesc de Cei Şaptezeci în sensul că unii ar fi primit o putere
mai mare de a face minuni. Totuşi vom observa în capitolul
următor că Apostolii mici, Cei Șaptezeci, nu au primit puterea
facerii de minuni în momentul instituirii şi trimiterii la
propovăduire, ci chiar în momentul în care propovăduirea
Cuvântului trebuia întărită cu minuni.
Excurs: Iudaism şi creştinism

Misiunea evreilor la neamuri a avut un rol deosebit de
important în răspândirea credinţei creştine în veacul apostolic.
Astfel, sinagoga a constituit locul primei întâlniri dintre Hristos
şi membrii viitoarei Biserici iar prozeliţii au fost cei dintâi care
au îmbrăţişat mesajul Apostolilor de mântuire 198. Un exemplu
concludent îl oferă în acest sens Nicolae, unul din cei şapte
diaconi, „prozelit din Antiohia” (FAp. 6,5) 199.
Prozelit (gr. προσήλυτον) este cuvântul pe care îl foloseşte
Septuaginta, pentru ebraicul ‫( גֵּ ֖ר‬gher). Pe când în Biblia ebraică
cuvântul gher înseamnă „străin" în sens politic(I Par. 22,2; III
Mac. 3,4), un neizraelit care locuieşte ca protejat printre iudei,
198
Prozeliţii erau aceia dintre păgâni care îmbrăţişau religia iudaică, primind
circumciziunea şi păzind poruncile Legii mozaice. Pe lângă circumciziune,
prozeliţii erau obligaţi a se supune şi unui botez de purificare pentru a li se da
aceleaşi drepturi ca şi evreilor. Pr. Dr. Ioan Mircea, Dicţionar, p. 427.
199
Existenţa unui prozelit în rândurile clerului a fost un prim pas în
înţelegerea viitoarei Biserici. În Biserică şi în Hristos „nu mai este iudeu, nici
elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte
femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus”(Gal. 3,28).
74
expresia grecească înseamnă convertit la religia iudaică 200.

Aceştia sunt cea de-a treia categorie de adoratori ai lui
Dumnezeu, deosebiţi de casa lui Israel şi casa lui Aaron 201, aşa
cum găsim explicația lor în FAp. 13,16 202.
În mediul elenistic, unde Biserica avea să fie bine
înrădăcinată prin predica apostolică, s-a dezvoltat o literatură
propagandistică în limba greacă. Astfel s-a ajuns ca vechile
cerinţe biblice de iubire şi dreptate faţă de străin (în sens politic)
- (de ex. Lev. 19,33; Deut. 27,19 ş.a.) - să fie raportate la
convertiţii la iudaism 203, evreii având astfel datoria să ajute şi pe
străinii de lângă ei.
Pentru toţi prozeliţii erau obligatorii şapte porunci, numite
noahitice: să nu fie idolatri(‫) עֲבוֹדָ ה ז ָָרה‬, să nu aducă
blasfemie(‫) בּ ְִרכַּת ַהשֵׁם‬, să nu ucidă(‫שׁפִיכוּת‬ ְ ‫) דָּ מִים‬, să nu
săvârşească adulter(‫) גִּלּוּי ע ֲָריוֹת‬, să nu fure (‫) ָגּז ֵל‬, să nu mănânce
sânge şi animale sugrumate (‫ ) ֵאבָר ִמן ֶהחָי‬şi, nu în ultimul rând,
să respecte legile civile(‫ )דִּ ינִים‬204.203F
200
Jakob J. Petuchowski, Clement Thoma, Lexiconul Herder al întâlnirii
iudeo-creştine, substraturi, clarificări, perspective, traducere de Dumitru
Ionescu Stăniloae, Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 1086.
201
T. K Cheyne, Enciclopaedia Biblica, vol. III, London, MacMillan & Co.,
Ltd,1902, p. 3901.
202
În vechiul regat evreu cuvântul ger are semnificaţie civilă şi nu religioasă,
şi însemna că sărmanul israelit, fără moştenire şi fără avere este căzut în
poziţia de ger, străin, de care evreii erau obligaţi să aibă grijă.
203
O transformare identică a suferit cuvântul ebraic ger în iudaismul
palestinian, ceea ce a dus la crearea unui nou termen ger toşav în iudaismul
rabinic, pentru a exprima ceea ce însemnase iniţial cuvântul ger în Biblie, şi
anume străinul care, fără a adopta religia lui Israel, avea o poziţie protejată în
societatea israelită. Cf. Jakob J. Petuchowski, Clement Thoma, op.cit., p. 215.
204
Unii învăţaţi consideră că textele rabinice despre legea noahitică reflectă
circumstanţele istorice particulare. Devora Steimetz, Punishment &freedom
the rabinic construction of criminal Law, Univ of Pennsylvania, 2008, p. 21.
75
În veacul apostolic cei de alt neam care simpatizau cu

religia mozaică erau numiţi de regulă οἱ φοβούμενοι τὸν θεόν 205
(FAp. 10,2,22;13,16,26). Astfel se prezintă ataşamentul unor
neiudei la religia mozaică, fără să devină prozeliţi deplin. Ei apar
în opera lucanică drept mediatori între grupul iudeilor şi cel al
păgânilor 206.
Este adevărat însă că acţiunea de convertire a unor păgâni
la iudaism putea să dureze ani sau generaţii întregi, iar relaţiile
de bună vecinătate sociale şi culturale ale iudeilor erau singurele
care întregeau speranţa în convertirea acestora la iudaism 207.
Circumcizia joacă un rol semnificativ în ceea ce priveşte
diferenţa dintre lumea iudaică şi cea păgână. Prozeliţii
circumcişi, care observă toate ale Legii mozaice, se numeau
prozeliţii dreptăţii sau fiii legământului 208. Aderenţii acestei
observaţii legaliste sunt, pe cât se pare, cei mai virulenţi în lupta
cu Sfântul Apostol Pavel şi implicit cu hotărârile Sinodului
Apostolic 209.
205
Aceştia se mai numesc şi „prozeliţi ai porţii”. Pr. Dr. Ioan Mircea,
Dicţionar, p. 427.
206
Unii autori argumentează că temătorii de Dumnezeu sunt păgânii care îşi
exprimă sprijinul pentru iudei ca şi concetăţeni, sau au legături formale cu
iudeii, fără să devină vreodată prozeliţi. J. Brian Tucker, God-fearers:
Literary foil or Historical Reality in the Book of Acts in Journal of Biblical
Studies 5/1 (January 2005), p. 25-26.
207
Temătorii de Dumnezeu abandonaseră idolatria, deveniseră adoratori ai
Dumnezeului lui Israel şi erau incorporaţi în neamul evreilor. Michael F.
Bird, The Case of the Proselytizing Pharisees?- Matthew 23,15 in Journal of
the Study of the Historical Jesus, volume 2, p. 124.
208
Pr. Dr. Ioan Mircea, Dicţionar, p. 427.
209
Practica rabinică pretindea o jertfă la primirea prozelitului (ceea ce a
dispărut după distrugerea Templului), circumcizia, în cazul unui prozelit
bărbat şi botezul cu scufundare, pentru prozeliţii bărbaţi şi femei. În ceea ce
priveşte trecutul său, prozelitul era privit ca „un copil nou născut" (Mt. 18,3).
Se aştepta de la prozeliţi să se dezică total de vechea lor religie şi să primească
fără reţineri învăţătura religioasă şi poruncile iudaismului. Aceasta avea loc
76
Cea mai importantă componentă a prozelitismului iudaic

rămâne însă învăţătura ce are ca unic izvor Revelaţia divină.
Orice păgân era impresionat nu de viaţa socială a iudeilor, ci de
învăţătura propovăduită de ei. Monoteismul este punctul forte al
oricărei predici rabinice faţă de neiudei, pus în contrast cu
doctrinele religiilor politeiste 210.
Apostolii vor arăta că învăţătura monoteistă se
completează perfect cu cea despre Mesia. Din aşteptarea sinceră
şi curată a lui Mesia, Fiul lui David, fără tendinţe naţionaliste,
prozeliţii făcuseră un ţel superior intereselor politice, economice
şi sociale ale evreilor. Din această cauză în Noul Testament toţi
prozeliţii evreilor sunt mai atraşi de primirea şi urmarea lui
Hristos decât evreii interesaţi, se pare, doar de respectarea
constrângerilor legaliste.
Pentru unii teologi versetul Mt. 23,15 nu constituie un
argument pentru dovedirea existenţei unui prozelitism iudaic
precreştin, organizat de farisei 211. Termenul προσήλυτος nu se
referă la păgânii convertiţi la iudaism ci la iudeii din naştere.
Mântuitorul ar condamna aici dorinţa arzătoare a fariseilor de a
atrage alţi evrei la propriile convingeri partinice 212. Totuşi,
credem că numărul mare al prozeliţilor din veacul apostolic nu
înaintea unui tribunal compus din trei membri, care iscăleau apoi şi actul de
trecere la iudaism.
210
Astfel Onkelos arăta prozeliţilor că termenul Elohim este un omonim care
indică pe Dumnezeu, îngerii, judecătorii şi conducătorii ţării, căci aceştia din
urmă explică versetul de la Fac. 3,5: „şi veţi fi asemenea lui Dumnezeu”. De
asemenea, prozeliţii erau învăţaţi să creadă că Dumnezeu nu este fiinţă
corporală, ci întru totul spirituală. cf. Moses Maimonides, The guide for the
perplexed, translated from the original arabic text by M. Friedlander, Ph.D.,
Second edition, Revised throughout,1904, p. 86.
211
Michael F. Bird, op.cit., p. 117.
212
Tae Hoon Kim, op.cit., p. 106.
77
poate fi explicat decât printr-un prozelitism organizat 213 şi

susţinut de reprezentanţii religioşi ai iudeilor.
Mulţimea de oameni care veneau în preajma
Mântuitorului, pentru a-I asculta cuvintele şi a se împărtăşi de
minunile Sale, era alcătuită în cea mai mare parte din iudei. În
special Sfântul Luca insistă să demonstreze că şi alţii, neiudei de
neam, au venit în preajma Mântuitorului, alăturându-se mulţimii
de ucenici, în virtutea apropierii lor de religia mozaică.
Această apropiere a păgânilor de iudaism s-a făcut în două
medii diferite în perioada postexilică: în Palestina şi în Diaspora.
Iudaismul este în acest context „religia, literatura şi istoria
poporului evreu din epoca de după exilul babilonic (538 î. Hr. -
135 d. Hr.) 214 iar elenismul „adaptarea sau imitarea obiceiurilor
şi manierelor greceşti” 215 de către iudeii din diaspora.
În secolul I evreii erau împrăştiaţi în toate ţările de la
Mediterana şi aveau relaţii comerciale strânse cu neamurile.
Comerţul oferă nenumărate oportunităţi pentru spiritul misionar
amintit la Mt. 23,15 216 iar păgânii pot mai uşor să acceadă la
cărţile iudeilor. Septuaginta este astfel un instrument al
entuziasmului pentru unii şi un răspuns pentru întrebările
celorlalţi 217.
Păgânii sau neiudeii veneau la sinagogă din curiozitate sau
din cauza neliniştii şi se converteau gradual, adică deveneau
213
Fariseii misionari din şcoala lui Hilel cutreierau ţări şi mări ca să facă
prozeliţi. Pr. Dr. Ioan Mircea, Dicţionar, p. 427.
214
Pr. Constantin Gheorghe, Iudaism şi Elinism în Epistolele Sfântului Pavel
în ST, seria II-a, anul XXV(1973), Nr. 9-10, p. 648.
215
Ibidem, p. 651.
216
Căutarea unui prozelit de către fariseii făţarnici, condamnaţi aici de
Mântuitorul, a dat un imbold cercetării actuale pentru identificarea unor
posibile acţiuni organizate de prozelitism iudaic.
217
T. K Cheyne, op.cit., p. 3903. Filon din Alexandria a încercat să
demonstreze că ideile propovăduite de filosofia greacă „nu sunt cu
desăvârşire noi, ci se găsesc în germene în Biblie”. Pr. Constantin Gheorghe,
op.cit., p. 649.
78
prozeliţi în diferite etape. Aceştia vor converti la rândul lor

rudele şi prietenii, convinşi fiind în special de superioritatea
religiei predicate în sinagogă 218.
În Noul Testament şi în tradiția exegetică a primelor secole
creştine, întâlnim prozeliţi la Cezareea, Antiohia Siriei, Antiohia
Pisidiei, Filipi, Tesalonic, Atena, Corint 219. Peste tot prozeliţii
au uşurat accesul Apostolilor lui Hristos la neamurile păgâne 220
sau mai exact al neamurilor la Hristos.
Nu acelaşi lucru putem să-l afirmăm şi în perioada de
dinainte de Înviere deoarece Hristos, printre iudei, „nu se afla în
aceleaşi condiţii ca printre neamuri” 221. Cei mai mulţi dintre
însoţitorii săi au fost astfel iudei de neam şi nu prozeliţi. Cei
Doisprezece, chemaţi şi instituiţi de Iisus, sunt toţi de neam
iudeu iar dintre Cei Şaptezeci trebuie să fie în majoritate iudei 222.
218
Mulţi străini s-au închinat şi au învăţat în sinagogă, dar au rămas
necircumcişi, asemănându-se întrucâtva cu aderenţii la creştinism, care nu
participă niciodată la Liturghia credincioşilor (catehumenii). J. D. Douglas,
Dicţionar Biblic, Editura „Cartea Creştină” Oradea, 1995, p. 1086.
219
Ibidem., p. 3903.
220
Sinagoga a fost pentru prozeliţi laboratorul schimbării religiei păgâne cu
cea iudaică. Comunităţile sinagogale reprezentau ceea ce au devenit şi au
rămas pentru creştini, enoriile şi parohiile. Pr. Prof. Liviu Stan, Structura
primară a comunităţii creştine, în Studii Teologice Seria II-a, Anul
XXIV(1972), Nr. 9-10, p. 675.
221
Origen, Comentarii şi Omilii la Evanghelii în Părinţi şi Scriitori
Bisericeşti, vol. 7, traducere, note şi indice de Pr. D. Fecioru, EIBMBOR,
Bucureşti, 1982, p. 56.
222
Pentru a înţelege cât de puţini neiudei ar fi putut exista între Cei Şaptezeci
vom arunca o privire critică asupra grupului celor şapte diaconi, aleşi din
„mulţimea ucenicilor” (FAp. 6,2) de către Cei Doisprezece. Faptul că din
aceştia singurul prozelit era Nicolae, ultimul din listă, dovedeşte că cel mult
10 procente dintre Cei Şaptezeci puteau să fie neiudei sau prozeliţi. Dar şi
acest procent este mare, ţinând cont de faptul că religia creştină îşi începuse
extensiunea, alegerea lui Nicolae putând fi o concesie faţă de elenişti şi faţă
de prozeliţi, deopotrivă.
79
Totuşi, câteva expresii noutestamentare lasă să se înţeleagă

apropierea dintre Hristos-Domnul şi persoane de alte
naţionalităţi, chiar şi înainte de Învierea Sa din morţi. 223
Cu mult înainte de acest episod, Bătrânul Simeon va
profeţi cu claritate convertirea neamurilor la Hristos. Acest
bătrân înţelept poartă titulatura folosită de Sfântul Luca în
Faptele Sfinților Apostoli pentru prozelit: „omul acesta era drept
şi temător de Dumnezeu” (Lc. 2,25). S-a presupus că dreptul
Simeon ar fi fost fiul lui Hilel şi tatăl marelui dascăl Gamaliel 224
deci din familia rabinică a celor care întreprindeau cele mai
multe acţiuni prozelitiste din vremea Mântuitorului. Nu avem
însă nicio confirmare a identităţii iudaice a acestui bătrân, dar
putem afirma, fără să greşim, că dacă nu era străin de neamul
evreilor, era cu siguranţă un mare promotor al prozelitismului.
El Îl aştepta pe Mesia nu numai pentru el şi poporul evreu ci mai
ales pentru luminarea neamurilor: „Lumină spre descoperirea
neamurilor şi slava poporului Său Israel”(Lc. 2,32) 225.
Un alt mediu deosebit de generos pentru Evanghelia
Împărăţiei a fost armata romană. De altfel ostaşii care au venit
la râul Iordan să fie botezaţi de Ioan sunt primii străini pe care-i
întâlneşte Mântuitorul la începutul activităţii Sale publice. Acest
lucru nu îl menţionează explicit niciuna din cele patru Sfinte
Evanghelii, ci dimpotrivă, identitatea lor, străină de neamul
223
Origen înţelege în chip simbolic neamurile, în întâmpinarea cărora vine
Hristos, după moartea Sf. Ioan Botezătorul, în trup, simbolizat de corabie, ca
să întâlnească obiceiurile şi ideile acestora. Venirea neamurilor la Hristos „cu
sufletul lor gol şi cu libera lor voinţă” este întâmpinată de predica şi minunile
Domnului care le vine în ajutor. Origen, Comentarii şi Omilii la Evanghelii,
p. 56.
224
Pierre Bonnard, L'Evangile Selon Saint-Matthieu, Edition
Delachaux&Niestlé, Neuchatel (Suisse),1963, p. 25.
225
Practica sinagogală inclusese citirea cărţilor profeţilor şi explicarea
acestora din perspectivă mesianică. Înţelegem deci de ce păgânii de lângă
Hristos cunoşteau cele despre Mesia şi Împărăţia Mesianică. Pr. Dr. Ioan
Mircea, Dicţionar, p. 427.
80
iudeilor, e ascunsă foarte bine în context. La Iordan au venit nu

numai iudei, chiar dacă „au ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea
şi împrejurimea Iordanului” (Mt. 3,5 cf. Mc. 1,5 și Lc. 3,3). Între
cei veniţi la Ioan ca să-l întrebe ce să facă sunt şi ostaşii cărora
el le-a zis: „Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept
şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră” (Lc. 3,14).
Probabil între aceşti soldaţi s-a aflat şi sutaşul din
Capernaum a cărui slugă a vindecat-o Mântuitorul. Cu siguranţă
acesta era unul din prozeliţii care vor avea după Înviere un rol
deosebit în încreştinarea colegilor săi. Despre acesta ştim că
zidise sinagoga din Capernaum şi că iubea neamul evreilor, aşa
cum zicea Iair (Lc. 7,4-5). Credinţa lui de prozelit era mai presus
decât credinţa tuturor evreilor (Mt. 8,10) motiv pentru care
„mulţi de la Răsărit şi de la Apus vor veni şi vor sta la masă cu
Avraam, Isaac şi Iacov” (Mt. 8,11) 226.
Femeia cananeancă este un alt exemplu de credinţă
desăvârşită care depăşeşte pe cea din Israel 227. Ea este de acord
226
Trebuie să remarcăm că, la fel ca şi în gândirea Sfântului Apostol Pavel,
credinţa nu este un concept antitetic celui de necredinţă ci o nouă treaptă,
calitativ superioară, asemenea celei a lui Saul din Tars. Spre deosebire de
credinţa Legii Vechi, credinţa lăudată de Iisus este mântuitoare. Pr. Sabin
Verzan, Epistola întâi către Timotei a Sfântului Apostol Pavel, Bucureşti,
1988, p. 50.
227
„Nu S-a dus în părţile acelea ca sa predice, lucru pe care şi Marcu îl lasă
sa se înţeleagă, când spune ca S-a ascuns, dar nu S-a putut tăinui. După cum
nu era in ordinea fireasca a lucrurilor ca Domnul să nu Se duca să
propovăduiască mai întâi păgânilor, tot aşa nu era vrednic de iubirea Sa de
oameni, ca să alunge pe cei care se apropiau de El. Dacă trebuia să Se duca
după cei care fugeau de El, cu atât mai mult nu trebuia să fuga de cei care se
țineau după El. Uită-te cât de mult merita această femeie cananeancă să i se
facă bine! N-a îndrăznit să se ducă la Ierusalim, că se temea şi se socotea
nevrednică. Dacă n-ar fi fost această socotinţa, s-ar fi dus şi la Ierusalim;
aceasta se vede şi din tăria rugăminţii ei şi din aceea că a ieşit din hotarele ei.
Unii interpretează alegoric acest text şi spun: Când a ieşit Hristos din Iudeea,
atunci a îndrăznit şi Biserica - simbolizată prin această femeie -să se apropie
de Hristos, ieşind din hotarele ei. Uită, spune profetul, poporul tău şi casa
81
cu afirmaţia specific iudaică „nu este bine să iei pâinea copiilor

şi să o arunci câinilor” chiar dacă ea ştia ce înseamnă, ştia că era
socotită de evrei în rândul „câinilor”. Probabil că mai auzise
aceste cuvinte din gura fariseilor care „înconjurau marea şi
uscatul” ca să facă prozeliți (Mt. 23,15), deoarece cărturarii şi
fariseii erau împrăştiaţi pretutindeni 228, şi tot de la ei auzise că
Mesia este Fiul lui David (Mt. 15,22).
Aşadar, chiar dacă Mântuitorul nu a avut ucenici de alt
neam, ci doar iudei, totuşi nu a ignorat pe neiudei, prozeliţi sau
nu, ci i-a ascultat, le-a vorbit şi i-a câştigat pentru Biserica
postpascală și pentru Împărăţia Cerurilor.
Nu acelaşi lucru îl făceau şi fariseii, responsabili, aşa cum
se pare, de predicarea Legii celei Vechi. Superioritatea cu care
iudeii priveau pe păgâni se observă cu uşurinţă din cărţile Noului
Testament. Interlocutorii Mântuitorului sunt obişnuiţi cu acest
tratament din partea iudeilor: sutaşul din Capernaum
mărturiseşte că nu este vrednic să intre Domnul în casa sa,
femeia samarineancă este uimită că Un Evreu vorbeşte cu ea,
care era şi femeie şi de alt neam. Mai târziu, iudeo-creştinii din
Ierusalim i-au imputat Sfântului Petru, după convertirea
sutaşului Corneliu, că a intrat la oameni netăiaţi împrejur şi a
mâncat cu ei (FAp. 11,3) 229.
Mântuitorul nu respinge acţiunile prozelitiste iudaice, nici
pe cele organizate, iniţiate de rabinii şi fariseii sinagogilor din
Palestina şi diaspora, şi cu atât mai puţin pe cele spontane. Orice
părintelui tău. Hristos a ieşit din hotarele Lui, iar femeia din hotarele ei; şi
aşa au putut să se întâlnească. Că spune evanghelistul: Iată, o femeie
cananeancă, ieşind din hotarele ei”. Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei,
traducere, introducere, note şi indicii de Pr. D. Fecioru, EIBMBOR,
228
Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, p. 586.
229
Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Predici exegetice la Duminicile de peste an,
Editura Teofania, Sibiu, 2001, p. 73-74.
82
înţelegere corectă a Legii de către păgâni este apreciată de

Mântuitorul şi aceştia au fost răsplătiţi pentru credinţa lor.
Formalităţile la care erau obligaţi prozeliţii să ia parte,
înainte şi după convertire, nu sunt aprobate şi de Mântuitorul în
relaţiile Sale cu neiudeii, ci dimpotrivă sunt condamnate. Relaţia
dintre credinţă şi faptele Legii 230 pe care Sfântul Pavel o
dezvoltă în epistolele sale este o continuare firească a atitudinii
Mântuitorului faţă de acţiunile prozelitiste însoţite de
răstălmăcirile postexilice ale Legii Vechiului Testament.
Cărturarii şi fariseii erau împrăştiaţi pretutindeni, dar cei
din Ierusalim erau mai răi decât ceilalţi, „pentru că se bucurau
de şi mai multă cinste şi erau mai îngâmfaţi” 231. Ei sunt „orbi
care vor să călăuzească pe orbi”(cf. Mt. 15,14) 232. Hristos îi
condamnă pentru că înconjoară marea şi uscatul ca să facă un
prozelit, adică pentru lipsa de compasiune faţă de omul aflat în
întunericul neştiinţei 233, pe lângă care trec în căutarea unui
prozelit, în locuri îndepărtate. Efortul lor de a înconjura marea şi
uscatul nu poate fi apreciat în special pentru ignoranţa dovedită
în nenumărate rânduri faţă de aproapele. Ei trec pe lângă o lume
întreagă doar ca să caute „prozelitul perfect” 234. Acesta va
230
Despre acestea Sf. Petru, în timpul Sinodului Apostolic din Ierusalim
spune că sunt un jug foarte greu de purtat chiar pentru evrei (FAp. 15,10).
Cele mai des mediatizate porunci din Lege, în disputele dintre iudei şi
celelalte neamuri, circumcizia, Sabatul, cinstirea părinţilor şi alimentaţia.
231
232
Orbirea este de fapt lipsa de credinţă, nevrând să creadă în Iisus Hristos.
Origen, Comentarii şi Omilii la Evanghelii, p. 67.
233
Aceştia „abuzau de prozeliţi şi de simplitatea acestora”. Sf. Ioan Gură de
Aur, Omilii la Epistola către Romani, traducere de P. S. Teodosie Atanasiu,
revizuită şi îngrijită de Cezar Păvălaşcu şi Cristian Untea, Editura Christiana,
234
Mt. 23,15 implică o convertire totală a prozelitului, deci şi circumcizia,
sau mai exact transformarea temătorilor de Dumnezeu în prozeliţi total.
Michael F. Bird, art. cit., p. 127.
83
deveni fiu al gheenei şi îndoit decât ei în răutate. Astfel efortul

fariseilor va fi mai mult decât zadarnic 235.
Exemplul acestora în iconomia apostolatului creştin are o
dublă însemnătate:
1. Ucenicii sunt învăţaţi să preţuiască omul, indiferent de
starea socială, religioasă sau morală în care se află. Trebuie să
caute pe „aproapele” în vederea mântuirii, începând de la
conaţionalii lor iudei.
2. Păgânii pot să primească mântuirea la fel de bine ca şi
iudeii. În nenumărate rânduri ei sunt arătaţi cu mai multă
credinţă decât „fiii lui Avraam” iar faptele lor sunt exemplu de
dragoste desăvârşită, izvorâtă din sufletul curat al credinciosului
smerit.
Pe de altă parte, până la Înviere, toate acţiunile misionare
ale Domnului şi ale ucenicilor Săi, urmează îndeaproape practica
misionară fariseică dar curăţită de formalism şi de adaosurile
„tradiţionale” la Legea lui Moise. Cu greu am putea înţelege
altfel „în căile păgânilor să nu mergeţi, în oraş de samarinean să
nu intraţi”, „pe nimeni să nu salutaţi pe cale” sau „nu este bine
să iei pâinea copiilor şi să o arunci câinilor”. De fapt, Israelul
este recunoscut în veacul întâi creştin ca lumină a tuturor
neamurilor, iar templul din Ierusalim „casă de rugăciune pentru
toate neamurile” (Mc. 11,17; Is. 56,7). Fariseii se numeau
„povăţuitori”, „lumină” şi „învăţători” iar prozeliţii de curând
convertiţi erau numiţi „întunecaţi”, „prunci” şi „fără de
minte” 236. De aceea, orice comparaţie a apostolatului creştin cu
acţiunile prozelitiste iudaice va avea un rol didactic, în toate
235
Sf. Pavel, în Epistola către Romani, pune pe seama lor două păcate: „că
necinstesc cele prin care au fost cinstiţi şi că necinstesc pe Cel prin Care au
primit cinstea”. Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani,p. 88.
236
Sf. Teofilact, Tîlcuirea Epistolei către Romani a slăvitului şi prea
lăudatului Apostol Pavel, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2005, p. 63.
84
timpurile. O astfel de comparaţie este mereu necesară credinţei

curate, asaltată de ispitele formalismului 237.
În concluzie putem afirma că printre ucenicii
Mântuitorului, în sens lărgit s-ar fi putut întâlni şi câţiva neiudei
sau prozeliţi. Aceştia L-au cunoscut pe Domnul dar nu pentru
mult timp aşa cum au făcut Cei Doisprezece şi Cei Şaptezeci.
Aceştia din urmă trebuie să fi fost iudei, în marea lor majoritate
din Galileea, după modelul Celor Doisprezece.
Concluzii
Apostolatul creştin se conturează în paginile Sfintelor

Evanghelii în actul de instituire a grupului Celor Doisprezece,
căruia urmează o perioadă de cel puţin 3 ani de ucenicie „la
picioarele” sau „pe calea” 238 Domnului.
Dar Dumnezeu Tatăl este ultima cauză, necauzată, a
apostolatului creştin. El Îl trimite în lume pe Hristos care devine
astfel Apostolul Tatălui dar şi Apostolul Său propriu. Fiul alege
şi rânduieşte pentru a-L reprezenta pe El în lume şi a-L mărturisi
din perspectiva martorilor pe Cei Doisprezece, numiţi şi
Apostolii Mari, şi, aproape de Patima Sa, pe Cei Şaptezeci.
În contextul reprezentării, Fiul îl face cunoscut lumii pe
Tatăl, Cei Doisprezece Îl propovăduiesc pe Fiul, Unul Născut
din Tatăl iar Cei Şaptezeci, îi reprezentă şi pe Cei Doisprezece
în misiunea lor.
237
Poate şi după Înviere Sfinţii Apostoli preiau practica misionară a fariseului
căutător de prozeliţi, însă curăţită de formalism şi impregnată de duhul
dragostei creştine. Sintagma „călăuze oarbe orbilor” nu se potriveşte
apostolului creştin, aşa cum arată adesea Sf. Pavel în apologiile sale.
238
Religia creştină este numită în creştinismul primar „cale” (cf. FAp.
9,2;16,17;22,4).
85
Numărul mic al prozeliţilor întâlniţi de Domnul şi cu atât

mai puţin al păgânilor ne lasă să conchidem că ucenicii
Domnului au fost în foarte mare măsură evrei, vorbitori de
aramaică şi trăitori pe pământ evreiesc. Aceşti ucenici L-au
întâlnit măcar odată în viaţa lor pe Domnul şi au primit o
chemare şi o misiune specifică. Nu le-a dat Mântuitorul să
meargă de la început în întreaga lume, ci lucrări simple şi
concrete: să vestească în patria lor „cât bine le-a făcut
Dumnezeu”.
Cei Şaptezeci trebuie căutaţi în primul rând printre cei ce
s-au învrednicit de minunile Domnului; nimeni nu poate să
spună mai bine ce a făcut şi a vorbit Mântuitorul decât cel care
a simţit lucrarea şi a primit cuvântul Domnului. De aceea chiar
şi textul care prezintă trimiterea Celor Şaptezeci în misiune la
poporul ales va fi fost reţinut şi predat Sfântului Luca de unii din
Cei Şaptezeci.
86
2.APOSTOLATUL CELOR ȘAPTEZECI

Numai Sfântul Evanghelist Luca prezintă cu multă
claritatea alegerea unui alt grup de ucenici ai Domnului, Cei
Şaptezeci, trimişi la propovăduire în apropierea Ierusalimului,
cu puţin timp înainte de Patima Sa pe cruce. Amintirea lor este
foarte puţin reprezentată în cuprinsul Noului Testament, dar
multitudinea tradiţiilor generate de episodul lucanic sau de
activitatea ulterioară şi mult mai concretă a ucenicilor amintiţi,
demonstrează că fără acest fragment nu am fi cunoscut o parte
importantă a istoriei începuturilor propovăduirii Evangheliei din
porunca şi cu puterea lui Hristos.
Textul este totuşi unul special, greu de înţeles şi cu
multiple implicaţii teologice, ecclesiologice, sacramentale şi
eshatologice 239. Privit din prisma raportului cu textele paralele,
referitoare la o misiune similară proprie Celor Doisprezece
Apostoli, Lc. 10,1-24 prezintă o instituţie nerepetabilă, Cei
Şaptezeci de ucenici şi apostoli ai Domnului. Lipsirea unei părţi
semnificative din echipamentul pentru călătorie(v. 4)
descurajează orice încercare de repetiţie sau de dublare a Celor
Şaptezeci. În sfârşit, un text important şi interesant mai ales prin
dificultatea identificării unor elemente ca: secerişul(v. 2), pacea
239
Iată cum îl caracterizează un teolog al zilelor noastre: „textul apostolatului
Celor Şaptezeci este unul în care Biserica îşi pune elanul său misionar, arta
prezenţei la alţii şi regulile sale de evanghelizare”; textul abundă de bucurie
(v. 17,20), cântă succesul posibil (v. 13), angajează la lupta pentru o cauză
(v.2), favorizează lucrul în echipă (v. 1) şi promite susţinerea lui Dumnezeu
şi a lui Hristos (v. 1-2) celor binecredincioşi. Aici găsim garanţia că Hristos
împarte membrilor Bisericii darurile Sale, necesare mântuirii omului astfel că
„în numele lui Iisus” chiar şi demonii să se plece (v. 17). François Bovon,
L’Evangile selon Saint Luc 9,51-14,35, II, Labor et Fides, Geneve,1996, p.
49.
87
dată de ucenici (v. 5-6), lupii în mijlocul cărora urmează să

meargă ucenicii(v. 3) şi căderea lui Satan din cer(v. 18) 240.
Ne propunem să arătăm că acest text nu poate fi
interpretat corect decât în legătură indisolubilă cu Cei Şaptezeci
de ucenici ai Mântuitorului. Ruptura indusă cititorilor de
teologia apuseană între acest text şi Cei Şaptezeci de ucenici, din
cauze dintre cele mai diverse, este inexplicabilă pentru cititorul
credincios al textului sacru. Acesta prezintă o predică, păstrată
cu sfinţenie de ascultătorii ei direcţi şi transmisă prin intermediul
Bisericii şi al aghiografului Evangheliei a treia, cititorilor şi
ascultătorilor Sfintei Scripturi din toate timpurile, tocmai pentru
ca aceştia din urmă să devină ucenici ai Domnului.
Importanţa sa, deplin arătată de citările multiple ale unor
versete în argumentările Sfinţilor Părinţi şi ale teologilor mai
noi, poate fi deplin arătată doar în acest context: Mântuitorul a
rostit întreg fragmentul de la Lc. 10,1-24 grupului proaspăt
instituit al Celor Şaptezeci de ucenici, ce se vor numi apoi şi
Apostoli. Aceştia sunt cei care au primit aceste cuvinte de la
Hristos Domnul ca pe un odor de mare preţ şi l-au împărtăşit
apoi Sfintei Biserici. Sfântul Luca le-a notat cu multă atenţie,
păstrând pe cât i-a fost cu putinţă forma de exprimare primară 241,
fiind parte a ceea ce teologii numesc „marea interpolare” sau
„intercalarea” 242.
240
Ibidem, p. 49.
241
Vezi în acest sens mulţimea aramaismelor, comparativ cu restul
Evangheliei şi mai ales cu pericopa paralelă de la Matei 10,1-42.
242
Comparată cu Evangheliile după Matei și Marcu, Evanghelia după Luca
cuprinde un text foarte întins (9,51-18,14) care nu se regăsește la ceilalți
sinoptici. Singura explicație este că autorul a folosit o sursă aramaică pe care
a tradus-o în limba greacă. Originea samarineană sau pereeană a sursei a fost
presupusă din indicațiile geografice din Lc. 9,51-56; Lc. 10,30-37 respectiv
Lc. 17,11-19. Alfred Plummer, A critical and exegetical Commentary on the
Gospel according to S. Luke in coll. The International Critical Commentary,
Edinburgh, T.&T. Clark, 41901, p. 260.
88
De aceea dovedirea autenticităţii fragmentului, şi a

fiecărui verset în parte, va fi prima preocupare în acest demers
exegetic. Sensului teologic al fiecărei pericope îi va urma o
privire retrospectivă a receptării acestuia de-a lungul timpului.
2.1. Numărul 70 în Vechiul Testament

Cei Şaptezeci de ucenici sunt importanţi pentru toţi
creştinii din toate timpurile încât nu putem să rupem o tradiţie
atât de veche, cum este de exemplu cinstirea lor ca Sfinţi
Apostoli, doar pentru o dorinţă omenească de a condamna tot ce
strămoşii noştri au cinstit şi realizat. Pe de altă parte, Cei
Şaptezeci sunt preînchipuiţi adesea în Vechiul Testament, aşa
cum au arătat Sfinţii Părinţi în scrierile lor. O căutare atentă a
sensului tipic al locurilor indicate de aceştia se va constitui într-
un prim pas în cunoaşterea Celor Şaptezeci de ucenici ai
Domnului, în ceea ce priveşte numărul şi lucrarea lor,
descoperite profetic de la începuturile poporului ales şi chiar mai
înainte.
Credem că Sfântul Luca nu a copiat nici numărul, nici
lucrarea Celor Şaptezeci din Septuaginta, ci dimpotrivă: cele
profeţite şi preînchipuite cu mii de ani în urmă se împlinesc
odată cu aceşti fericiţi ucenici ai Domnului. Altfel vom ajunge
la concluzia că existenţa şi lucrarea Celor Şaptezeci este o
invenţie sau o compunere lucanică târzie, fără valoare istorică,
ecclesiologică şi teologică. Însă tocmai martorii oculari ai
Mântuitorului, Cei Doisprezece şi Cei Şaptezeci, certifică
Adevărul Evangheliei.
Un prim loc unde se găseşte numărul 70 în Vechiul
Testament este timpul de după potopul lui Noe 243. Mai
Epifanie stabileşte că Ararat este situat între Armenia şi Cardiaei, pe

243
muntele numit Lubar. The Panarion of Epiphanius of Salamis, Book I (sect.

1-46), translated by Frank Williams, Brill, 1987, p. 15.
89
importantă este pentru noi cercetarea naţiunilor pământului ce i-

au urmat lui Noe deoarece în cele cinci generaţii de după potop,
s-au născut șaptezeci şi doi de bărbaţi, urmaşi ai lui Noe. Copii
lui şi urmaşii copiilor lui, care s-au născut succesiv, devin cei
şaptezeci şi doi de bărbaţi, strămoşii populaţiei sau ai naţiunilor
pământului 244. De asemenea, în cinci generaţii succesive, s-au
născut în Egipt şaptezeci de bărbaţi 245.
Aceste calcule ar putea indica o preînchipuire a Celor
Şaptezeci de ucenici ai Domnului. Universalitatea sugerată de
exemplele aduse în discuţie, privitoare la acest număr, nu
sugerează că ucenicii sunt preînchipuiţi ca apostoli ai
neamurilor, ci ca părinţii unei lucrări unitare, săvârşită din voinţa
lui Dumnezeu, asemenea Celor Doisprezece, pentru lumea
întreagă şi nu doar pentru păgâni.
Locul cel mai des indicat ca făcând referire directă la
ucenicii Domnului descrişi de Luca la capitolul 10 este episodul
petrecut în Elim (Ieş. 15,27; Num. 33,9). Aici poporul ales, aflat
în drum spre Pământul Făgăduinţei, întâlneşte doisprezece
izvoare şi şaptezeci de palmieri sau finici. Relaţia strânsă dintre
izvoare şi finici 246 sugerează relaţia dintre Cei Doisprezece şi
Cei Şaptezeci.
Așadar, Cei Şaptezeci sunt prefiguraţi în Vechiul
Testament nu numai prin numărul celor șaptezeci de bătrâni
(Num. 11,16) ci şi de cei șaptezeci de palmieri întâlniţi de
244
Ibidem, p. 16.
245
Ibidem, p. 19.
246
Finicii sau palmierii sunt în relaţie directă cu cele doisprezece izvoare ale
căror maluri, probabil, s-ar fi rupt fără aceste plante binecuvântate dar care,
dacă nu ar fi fost apa izvorâtă minunat în mijlocul deşertului, nu ar fi
supravieţuit.
90
poporul ales în Elim 247 în drum spre Pământul Făgăduinţei(Ieş.

15,27) 248.
Fericitul Ieronim precizează că aşa cum Cei Doisprezece
au fost prefiguraţi de cele doisprezece izvoare din Elim, tot aşa
Cei Şaptezeci de ucenici au fost prefiguraţi de palmierii care
înconjurau malurile izvoarelor. „Sunt doisprezece izvoare ca
Doisprezece Apostoli care au adunat toate apele ce au udat
deşertul arid al universului întreg. Ori, aproape de aceste ape, au
crescut cei 72 de palmieri prin care noi întâlnim învăţătorii de
ordin secund, căci Sfânta Evanghelie ne reprezintă pe Cei
Doisprezece Apostoli ca fiind primii învăţători ai Bisericii şi pe
Cei Şaptezeci de ucenici ca fiind învăţătorii de rang inferior” 249.
Nu putem trece cu vederea faptul că strădania fericitului
părinte să pună într-o relaţie matematică exactă palmierii cu
izvoarele este evidentă. Dintr-un calcul simplu, fiecare din cele
doisprezece izvoare era înconjurat de câte şase palmieri sau
finici, motiv pentru care, având şi un manuscris al Septuagintei
la îndemână, notează şaptezeci şi doi de palmieri în locul mult
mai generalizatului „şaptezeci”.
Tot astfel Tertulian 250 găseşte corespondenţă cu
evenimentul de la Elim, unde evreii întâlnesc 70 de palmieri şi
12 izvoare, eveniment socotit decisiv în aflarea numărului corect
al ucenicilor: şaptezeci sau şaptezeci şi doi.
La începutul activităţii sale publice, Moise, tipul profetic
al lui Mesia, alege 12 bătrâni din rândul poporului, care vor
trebui să fie ca Patriarhii celor 12 triburi ale lui Israel. Şi după
247
Elim înseamnă suire pentru ridicarea noastră la înţelesuri mai înalte decât
Legea Veche: Cei Doisprezece Apostoli închipuiţi de izvoare iar Cei
Şaptezeci de finici „ca aceia care de la Apostoli se hrăneau şi se învăţau”. Sf.
Teofilact, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei, p. 128.
248
Chiril Alexandrinul dedică cinci predici Evangheliei a treia. Pentru
fragmentul de la Lc. 10,1-24 vezi PG 72, col. 639-645.
249
Fericitul Ieronim, Pelagii ad Demetriadem Epistola, 5, D, PL 23, col. 21.
250
Tertullian, Adversus Marcionem, IV,24, PL 2, col. 239.
91
aceea el mai alege alţi 70 de bătrâni, urmând porunca Domnului:

„Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, pe
care-i ştii tu că sunt căpetenii poporului şi supraveghetorii lui, şi
du-i la cortul adunării, ca să stea cu tine acolo”(Num. 11,16) 251.
După ce aceşti bătrâni au fost prezentaţi ca preînchipuire
a Celor Şaptezeci de ucenici, acest eveniment a fost invocat
pentru desemnarea numărului cardinalilor 252 Bisericii Romano-
Catolice. Papa Sixtus la V-lea 253 a fixat la şaptezeci numărul
cardinalilor, după modelul de şaptezeci bătrâni ai lui Israel
(Num. 11,16): cei şase cardinali dintre episcopi, cincizeci dintre
preoţi şi paisprezece diaconi. Numărul maxim de membri ai
Colegiului Cardinalilor a rămas la şaptezeci până în 1958 când
Papa Ioan al XXIII-lea l-a ridicat la şaptezeci şi cinci de membri.
Numărul a continuat să crească în timpul pontificatelor lui Paul
al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea 254.
Completul de judecată din Sanhedrin indică tot numărul
de şaptezeci sau şaptezeci şi doi de membri în Galileea 255. Astfel
celor șaptezeci (Ieş. 1,5; 15,27; Jud. 9,2; IV Reg. 10,1) li se
poate adăuga marele preot 256. Deşi suntem de acord că numărul
acestor bărbaţi a preînchipuit numărul ucenicilor Domnului, nu
intuim rolul de judecători ai acestora din urmă, decât dacă vom
251
Ei erau datori să ajute cei 12 bătrâni „în afacerile administrative şi
judiciare”. Stéphan Maistre, Histoire de chacun des Soixante-douze disciple
de notre-Seigneur Jésus-Christ composant la première compagnie de Jésus,
în colecţia Les Temoins du Christ, Paris,1868, p. 4.
252
Din secolul al XII-lea, cardinalii au devenit superiorii arhiepiscopilor şi
episcopilor catolici, iar din secolul al XV-lea şi peste patriarhi (Papa Eugene
IV, 1431-1447). Numărul lor de maxim treizeci, până în secolul al XV-lea
devine din această perioadă şaptezeci .
253
A trăit în perioada 1521-1590.
254
Salvador Miranda, Cardinals of the Catholic Church, NCE: jubilee
volume, The Catholic University of America, Washington, D.C., 2001, p.
268.
255
Josif Flaviu, Bell. II, XX,5 şi Vita 14.
256
I. Howard Marshall, Luke, p. 415.
92
considera esenţială implicarea lor în stabilirea unor reguli stricte

de credinţă şi purtare pentru creştini dar şi în urmărirea
respectării acestor reguli, asemenea celor hotărâte la Sinodul
Apostolic din 49, sub preşedinţia Sântului Iacov, ruda Domnului
şi transmise prin epistolă (FAp. 15,23-29).
Traducătorii Sfintei Scripturi a Vechiului Testament în
limba greacă sunt consideraţi a preînchipui şi ei pe Cei Şaptezeci
de ucenici ai Domnului. De fapt lucrarea celor două grupuri de
câte 70 se aseamănă până la un punct aproape de identificare: şi
unii şi alţii vestesc cuvântul dumnezeiesc 257.
Pe de altă parte Luca a avut în vedere Septuaginta care
înlocuieşte originalul 70 cu 72 258 din textele socotite a
preînchipui numărul şi lucrarea acestor fericiţi ucenici. Din
această cauză marea majoritate a comentatorilor apuseni ai
textului evanghelic al trimiterii în misiune a celorlalţi ucenici
folosesc numărul şaptezeci şi doi pentru identificarea acestora,
fără nicio reţinere 259. Orice corespondenţă a numărului
ucenicilor, este dublată de interpretarea contextuală sau de
variantele manuscrite 260. Astfel, celor Şaptezeci de bătrâni ai lui
Israel (Ieş. 24,1; Num. 11,16f.,24f) li se adaugă în mod forţat
Eldad şi Medad (Num. 11,26) pentru a obţine numărul şaptezeci
şi doi 261.
257
Traducătorii Septuagintei prefigurează pe Cei Şaptezeci de „fericiţi
ucenici ai lui Iisus Hristos, în ceea ce le este încredinţat şi unora, şi altora, ca
să dea neamurilor cunoştinţa cuvântului dumnezeiesc”. Stéphan Maistre,
op.cit., p.4.
258
S. Jelicoe, St Luke and the Letter o Aristeas, în JBL 80,1961, p. 149-155.
259
Pentru numărul 72 se pronunţă Constituţiile Apostolice (l. 2, c55), Clement
Romanul, Dorotei, Ipolit, Origen, Ammonius, Epifanie, Ieronim, Augustin,
BedaVenerabilul.
260
261
Ibidem, p. 415; Robert C. Tannehill, Luke, coll. Abingdon New Testament
Commnetary, Abingdon Press, Nashville, 41996, p.174.
93
De asemenea numărul bătrânilor care au tradus

Septuaginta (LXX) 262 precum şi cei 70 de prinţi şi cele 70 de
limbi ale lumii (3 Enoh 17,8; 18,2;30,2). Toate aceste lucruri
demonstrează că în fragmentul nostru Cei Şaptezeci împlinesc o
însemnată simbolistică vechitestamentară dar nu ca o preluare
servilă a acestui număr pentru o creaţie lucanică părtinitoare 263.
În concluzie preînchipuirile Celor Şaptezeci de ucenici,
ale numărului lor şi ale misiunii încredinţate lor de la Domnul,
sunt numeroase şi evidente: Cei Şaptezeci urmau să fie un grup
distinct, ales şi instituit din voinţa lui Dumnezeu, cu rol organic
în Israelul cel Nou al Domnului.
2.2. Cei Şaptezeci înaintea instituirii

Pentru a prezenta tradiţiile creștine referitoare la Cei
Şaptezeci de ucenici ai Domnului şi numele lor, vom rezerva un
capitol ulterior. Ne propunem acum să explorăm câteva
posibilităţi de identificare a ucenicilor Mântuitorului, pornind de
la următoarele ipoteze:
1. Cei Şaptezeci au făcut parte din grupul lărgit al
ucenicilor Mântuitorului. Ca şi Cei Doisprezece,
aceştia au fost chemaţi, aleşi, instituiţi cu apostolie
specifică de Însuşi Hristos şi trimişi în misiune,
înainte de Înviere în Palestina iar după Înviere vor
deveni ucenici ai apostolilor sau mai exact co-
apostoli cu Cei Doisprezece şi cu Sfâantul Pavel.
2. Ca ucenici ai Domnului au fost martorii minunilor şi
cuvintelor Domnului. Nu toţi Cei Şaptezeci vor fi
însoţit mereu pe Domnul şi pe Cei Doisprezece. Dar
262
William Manson, The Gospel of Luke, coll. The Moffatt New Testament
Commentary, James Mofatt (ed.), Hodder and Stoughton, London, 1930,
p.123.
263
94
în fiecare loc unde Domnul Hristos a vorbit

mulţimilor sau a săvârşit vreo vindecare, a fost o
parte a acestui grup. Din această cauză, ca grup
unitar, aceștia pot să depună aceeaşi mărturie despre
Hristos ca şi unul din Cei Doisprezece.
3. Fiecare ucenic din Cei Şaptezeci s-a învrednicit de o
atenţie specială din partea Mântuitorului nostru Iisus
Hristos. El nu a ales nişte necunoscuţi, nişte oameni
oarecare pe care să-i trimită la propovăduire.
Ucenicii Domnului nu au fost nişte receptori
indiferenţi Domnului ci primii oameni atinşi de harul
lui Hristos, ale căror nume sunt scrise în cer.
Pornind de la aceste consideraţii vom observa că o bună
parte din cei ce L-au întâlnit pe Domnul au primit şi poruncă de
a săvârşi o lucrare apostolică specială iar Biserica îi cinsteşte în
numărul Celor Şaptezeci.
2.2.1. Ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul

Îndată după Botezul Mântuitorului în Iordan unii din
ucenicii Proorocului L-au urmat pe Domnul 264, ca ucenici.
Sfântul Evanghelist Ioan prezintă în Evanghelia sa momentul în
care doi ucenici ai Sfântului Ioan Botezătorul devin ucenici (în
sens larg) ai Domnului: „A doua zi iarăşi stătea Ioan şi doi dintre
ucenicii lui. Şi privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul
lui Dumnezeu! Şi cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta
şi au mers după Iisus”(In. 1,35-37).
Între aceştia se numără Sfântul Apostol Andrei, fratele
lui Simon Petru (In. 1, 40) iar celălalt ucenic este probabil
Sfântul Ioan Teologul. Nu ştim câţi ucenici ai lui Ioan L-au
urmat pe Domnul înainte ca învăţătorul lor să fie întemniţat la
Macherus de Irod Antipa (4î.Hr-39d.Hr.). Ştim doar că doi din
ucenicii lui Ioan vin, trimişi de către învăţătorul lor întemniţat,
264
Vezi în acest sens şi M. L. Held, Apostle in the Bible, p.679.
95
să-L întrebe pe Iisus: „Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm

pe altul”?(Lc. 7,20; Mt. 11,3) 265. Acestei întrebări Domnul
răspunde, pe lângă minunile şi cuvintele rostite pentru folosul
mulţimilor şi cu o trimitere mai concretă, specifică Celor
Şaptezeci: „Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele
ce aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii
aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte”(Mt. 11,4; Lc.
7,22). Aceştia nu vor putea rămâne necreştini, aşa cum
sugerează unii teologi contemporani 266, ci dimpotrivă: ei vor fi
cei mai pregătiţi ucenici ai Domnului, ajutoarele de nădejde ale
Celor Doisprezece, membrii marcanţi ai grupului Celor
Şaptezeci de ucenici.
Dacă vom întâlni ulterior morţii şi Învierii Domnului pe
cineva care a fost botezat „cu botezul lui Ioan” aceasta înseamnă
pe de o parte, că ucenicii Mântuitorului, până la porunca
botezului în numele Sfintei Treimi (cf. Mt. 28, 19-20), botezau
„cu botezul lui Ioan”(cf. In. 4,2) dar şi că numărul celor botezaţi
astfel era atât de mare încât unii botezaţi astfel nu primiseră harul
deplin al Sfintelor Taine, îndată după Pogorârea Duhului Sfânt.
Aşadar nu greşim atunci când considerăm că dintre Cei
265
Ioan trimite aceşti ucenici ai săi la Hristos nu pentru sine, ci pentru ucenicii
săi. Ei trebuia de acum să fie însoţitorii Mântuitorului ca ucenici bine pregătiţi
de el şi de ce nu, unii din cei mai importanţi apostoli. Nu putem neglija nici
posibilitatea ca dintre aceşti ucenici ai lui Ioan să fi făcut parte chiar şi „fraţii”
sau verişori Domnului, care nu Îl înţeleseseră pe Mântuitorul nostru Iisus
Hristos dintru început. Respingem deci orice posibilitate de necunoaştere din
partea lui Ioan Botezătorul a lui Hristos şi a misiunii sale, cum sugerează
Raymond Edward Brown, The Community of the Beloved disciples, Paulist
Press, New-York, 1979, p. 70.
266
Astfel face Raymond Edward Brown care, referindu-se la cazul lui Appolo
şi al altor ucenici din Efes, care nu primiseră pe Duhul Sfânt (cf. FAp. 18,24-
19,7), consideră că unii ucenici de-ai lui Ioan Botezătorul ar fi format o
comunitate de necreştini, aflaţi în dispută cu Biserica lui Hristos. Raymond
Edward Brown, The Birth of the Messiah, Garden City, New-York, 1977, p.
282-285.
96
Şaptezeci, mulţi fuseseră ucenicii lui Ioan, păstrând de la acesta

duhul dreptăţii şi al mărturisirii fără frică a adevărului mântuitor.
2.2.2. Demonizaţii din Gadara

Între cei care s-au învrednicit de vindecare de la Hristos
Domnul, din marea Sa dragoste faţă de firea noastră cea rătăcită,
sunt doi demonizaţi din ţinutul gadarenilor sau gherghesenilor,
pe care Domnul îi vindecă, izgonind „legiunea” de demoni în
turma de porci. Sfântul Evanghelist Luca notează că pe cel
vindecat 267, care i-a cerut Domnului să-l primească în rândul
ucenicilor, Mântuitorul îl trimite cu o misiune precisă:
„Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu.
Şi a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse
Iisus”(8,39). Oare acesta va sta doar în casa şi în cetatea sa, până
la sfârşitul vieţii sale? Sau va săvârşi lucrarea de propovăduire
pe care o va încredinţa Mântuitorului Celor Şaptezeci de ucenici
ai Săi, ca să predice „în casă” și apoi „în cetate”?
Un astfel de om nu va putea uita niciodată „cât bine i-a
făcut lui Dumnezeu”. Dovadă stă chiar episodul vindecării sale
pe care i-l va fi prezentat şi Sfântului Luca, fiind astfel
consemnat în Evanghelia a treia.
2.2.3. Alţi posibili ucenici

O bună parte din cei vindecaţi de Mântuitorul au devenit
ucenici ai Săi apropiaţi. Nici nu se putea întâmpla altfel:
primiseră două lucruri care îi îndatorau faţă de Hristos: se
vindecaseră de boală şi Îl cunoscuseră pe Dumnezeu. În acest
sens mulţi din aceştia, vindecaţi şi eliberaţi de păcate, vor fi
primit adesea răspunsul Mântuitorului, dat şi Sfântului Apostol
Pavel: „Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se
desăvârşeşte în slăbiciune”(II Cor. 12,9). Ei nu L-au urmat pe
267
Cu siguranţă cel amintit de Luca era cel mai rău dintre cei doi demonizaţi
de care vorbeşte Matei.
97
Domnul doar pentru că văzuseră o minune deosebită, ci pentru

că ei înşişi fuseseră vindecaţi, curăţiţi sau înviaţi de Domnul.
Ca martori ai lui Iisus, ucenicii Domnului au predicat
cele ce au văzut şi auzit de la El. Mai îndreptăţiți dintre ei să
vorbească trebuiau să fie chiar cei care s-au învrednicit de aceste
vindecări minunate. De aceea putem să afirmăm că nu au fost
consemnați nişte anonimi pentru Biserica primară, ci trăitorii
autentici ai uceniciei în Hristos. Mărturisirea lor orală trebuie să
fi fost folosită cel dintâi de Sfinţii Apostoli şi apoi de autorii
noutestamentari. În alt caz tot Noul Testament ar fi o analiză
critică a ceea ce ar fi putut să se păstreze ca autentic de Tradiţie
şi ce nu.
Printre cei ce vor fi mărturisit astfel propriile lor
transformări realizate din dragostea neţărmurită a Mântuitorului
faţă de ei vor fi fost şi fiul văduvei din Nain, Zaheu Vameşul,
Lazăr, fratele Martei şi al Mariei, Simon leprosul, Orbul de la
Scăldătoarea Siloamului, precum şi toţi ceilalţi vindecaţi de boli
sufleteşti şi trupeşti.
Nu vom căuta să-I numărăm pe cei ce au trăit
evenimentele biblice cuprinse cu atâtea amănunte în paginile
Sfintei Scripturi cu necesitate în rândul Celor Şaptezeci. Dar
credem că măcar o parte din ei, au fost chemaţi la această
demnitate. Cunoscând pe cei vindecaţi, exorcizaţi sau înviaţi de
Mântuitorul cunoaştem o bună parte din Cei Şaptezeci, înaintea
instituirii lor de către Hristos.
Paginile Sfintei Scripturi ascund cu multă grijă
identitatea nominală a ucenicilor Mântuitorului, mai ales a celor
care trăiau şi puteau fi supuşi prigoanelor din vremea scrierii
Noului Testament. Dat fiind faptul că prigoana împotriva
ucenicilor a pornit înaintea vindecării orbului din naștere (In.
9,22), existenţa şi identitatea celorlalţi ucenici ai Domnului este
ascunsă chiar şi pentru Cei Doisprezece. Altfel nu s-ar explica
scoaterea demonilor de către „unii” pe care Cei Doisprezece
încearcă să îi oprească (Mc. 9,38-42).
98
Pe lângă cei necunoscuţi Celor Doisprezece, mai ales din

cauza răutăţii lui Iuda, sunt unii ucenici ascunşi dintr-un interes
mult mai special. Dintre ucenicii Mântuitorului, numiţi de
Sfintele Evanghelii chiar cu acest titlu de „ucenic”, amintim pe
înţeleptul Nicodim, căruia Mântuitorul îi dezvăluie într-o noapte
Taina Sfântului Botez. Alături de acesta, Iosif din Arimateea, Îl
va îngropa pe Domnul, după ce-I vor cere trupul răstignit pe
cruce de la Pilat.
Mult mai evidentă este existenţa ascunsă a ucenicului
numit Ioan Marcu, fiul Mariei din Ierusalim. Tocmai pentru a
nu-I dezvălui identitatea faţă de Iuda, Mântuitorul trimite pe
Ioan şi Petru „la cutare” să pregătească Paştile. Se pare că
persecuţia împotriva ucenicilor Mântuitorului era foarte
serioasă, cu puţin înainte de Patima Sa, aşa cum o prezintă
Sfântul Evanghelist Ioan: „Acestea le-au spus părinţii lui, pentru
că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale că, dacă
cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din
sinagogă” (9,22).
Dacă nişte oameni simpli, aşa cum erau părinţii orbului
simţeau prigoana, ucenicii Domnului care se aflau în acelaşi
timp printre reprezentanții iudaismului, trebuiau să îşi păzească
şi viaţa şi credinţa în Hristos.
Dintre fruntaşii Domnului, ucenici ai Mântuitorului
cunoaştem pe lângă Iosif şi Nicodim pe Marcu şi Barnaba,
unchiul său. Tot din rândul ucenicilor ascunşi ai Domnului
trebuie să fi făcut parte şi „fraţii” sau rudele 268 Domnului: Iacov,
Iosie sau Iosif, Iuda şi Simon (cf. Mc. 6,3). Chiar dacă aceştia
nu făceau parte din elita templului, fiind oameni săraci, totuşi
268
Despre relația de rudenie a Mîntuitorului cu „fraţii” Săi, a se vedea Pr.
Prof. Vasile Mihoc, Şapte tâlcuiri biblice despre Maica Domnului, Asociaţia
filantropică medicală creştină Christiana, Bucureşti, 1996, p.19-31.
99
vor fi fost persecutaţi de furia iudeilor, ca fiind rudele cele mai

apropiate ale Mântuitorului 269.
2.3. Scurte consideraţii asupra singurei pericope

despre Cei Șaptezeci de ucenici (Lc. 10,1-24)
Rolul apostolilor în lume este acelaşi cu al lui Hristos:
mântuirea credincioşilor prin asumarea Jertfei de pe Cruce. De
fapt Mântuitorul se identifică în actele şi cuvintele pe care
ucenicii Săi le vor rosti şi săvârşi în numele Său(cf. Luca 10,16).
Ei continuă lucrarea Lui în lume şi o fac prezentă peste
generaţii 270. Ei vorbesc despre Hristos, din puterea lui Hristos,
cu cuvintele Domnului şi săvârşesc minunile şi Tainele instituite
de El, sau mai exact, se fac organe văzute ale lucrărilor
Dumnezeului nevăzut. De aceea, din cuprinsul Sfintelor
Evanghelii se vede cu claritate că fiecare apostol duce acelaşi
mesaj ca şi Hristos 271 şi vor pătimi asemenea Lui.
Propovăduirii apostolice îi urmează deîndată săvârşirea
minunilor pentru dovedirea veridicităţii cuvântului apostolic 272.
Pentru Luca, propovăduirea, fără vindecarea bolnavilor este un
lucru de neînchipuit. „Acela care propovăduieşte Împărăţia lui
269
În acest context vom constata că „fraţii” sau verişorii Mântuitorului n-au
venit să-L oprească dintr-o pricină oarecare, ci asemenea lui Petru, voiau să-
L scape de la moarte (Mt. 12,47-49; Mc. 3,32-35; Lc. 8,20-21).
270
M.-J. Lagrange, Luc, p 292.
271
„Că nu sunteţi voi care grăiţi” - a lui Dumnezeu este cauza şi o duce la
îndeplinire prin organele sfinţite de El. Iuliu Olariu, op.cit., p118.
272
Înaintea plecării în misiune, Cei Doisprezece au primit puterea să vindece
bolile şi să scoată afară pe demoni. Chiar dacă Cei Şaptezeci nu au primit
asemenea putere la începutul propovăduirii lor, ei mărturisesc cu uimire, la
întoarcerea din această misiune, că şi demonii li se pleacă în numele
Domnului Hristos, deci au primit şi ei darul facerii de minuni.
100
Dumnezeu, trebuie s-o şi aducă oamenilor în mod semnificativ,

prin minuni de vindecare 273.
2.3.1. Episodul misiunii prepascale

Toate Evangheliile sinoptice prezintă un episod din
activitatea Mântuitorului în care El trimite în misiune pe Cei
Doisprezece Apostoli în mijlocul poporului evreu, să
propovăduiască apropierea Împărăţiei lui Dumnezeu. Acest
episod îl regăsim la Matei (9,37-10,42), la Marcu (6,7-13,30) şi
Luca (9,1- 10). Sfântul Luca prezintă două astfel de pericope:
trimiterea Celor Doisprezece în Galileea (Lc. 9,1-6) şi Celor
Şaptezeci în preajma Ierusalimului (Lc. 10,1-24), aproape cu
aceleaşi cuvinte ca în secţiunea corespunzătoare Celor
Doisprezece din Evanghelia după Matei.
Textul grec și traducerea sa în limba română se prezintă
astfel:
1. Μετὰ δὲ ταῦτα ἀνέδειξεν ὁ 1. Iar după acestea, Domnul a ales alţi
κύριος ἑτέρους ἑβδομήκοντα , καὶ şaptezeci şi i-a trimis câte doi înaintea feţei
ἀπέστειλεν αὐτοὺς ἀνὰ δύο [δύο] Sale, în fiecare cetate şi loc, unde Însuşi
πρὸ προσώπου αὐτοῦ εἰς πᾶσαν πόλιν καὶ avea să vină.
τόπον οὗ ἤμελλεν αὐτὸς ἔρχεσθαι. 2. Şi zicea către ei: Secerişul este mult, dar
2.ἔλεγεν δὲ πρὸς αὐτούς, Ὁ μὲν lucrătorii sunt puţini; rugaţi deci pe
θερισμὸς πολύς, οἱ δὲ ἐργάται Domnul secerişului, ca să scoată lucrători
ὀλίγοι: δεήθητε οὖν τοῦ κυρίου τοῦ la secerişul Său.
θερισμοῦ ὅπως ἐργάτας ἐκβάλῃ εἰς τὸν 3. Mergeţi; iată, Eu vă trimit ca pe nişte
θερισμὸν αὐτοῦ. miei în mijlocul lupilor.
3.ὑπάγετε: ἰδοὺ ἀποστέλλω ὑμᾶς
ὡς ἄρνας ἐν μέσῳ λύκων. 4. Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici
4.μὴ βαστάζετε βαλλάντιον, μὴ încălţăminte; şi pe nimeni
πήραν, μὴ ὑποδήματα, καὶ μηδένα să nu salutaţi pe cale.
κατὰ τὴν ὁδὸν ἀσπάσησθε.
5.εἰς ἣν δ' ἂν εἰσέλθητε οἰκίαν, 5. Iar în orice casă veţi intra, întâi ziceţi:
πρῶτον λέγετε, Εἰρήνη τῷ οἴκῳ Pace casei acesteia.
τούτῳ.
6.καὶ ἐὰν ἐκεῖ ᾖ υἱὸς εἰρήνης, 6. Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea
ἐπαναπαήσεται ἐπ' αὐτὸν ἡ εἰρήνη voastră se va odihni peste el, iar de nu, se
ὑμῶν: εἰ δὲ μή γε, ἐφ' ὑμᾶς ἀνακάμψει. va întoarce la voi.
7.ἐν αὐτῇ δὲ τῇ οἰκίᾳ μένετε,
ἐσθίοντες καὶ πίνοντες τὰ παρ'
273
Hans Klein, op.cit., p. 63.
101
αὐτῶν, ἄξιος γὰρ ὁ ἐργάτης τοῦ μισθοῦ 7. Şi în această casă rămâneţi, mâncând şi
αὐτοῦ. μὴ μεταβαίνετε ἐξ οἰκίας εἰς οἰκίαν. bând cele ce vă vor da, căci vrednic este
8.καὶ εἰς ἣν ἂν πόλιν εἰσέρχησθε lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din
καὶ δέχωνται ὑμᾶς, ἐσθίετε τὰ casă în casă.
παρατιθέμενα ὑμῖν, 8. Şi în orice cetate veţi intra şi vă vor
9.καὶ θεραπεύετε τοὺς ἐν αὐτῇ primi, mâncaţi cele ce vă vor pune înainte.
ἀσθενεῖς, καὶ λέγετε αὐτοῖς,
Ἤγγικεν ἐφ' ὑμᾶς ἡ βασιλεία τοῦ θεοῦ. 9. Şi vindecaţi pe bolnavii din ea şi ziceţi-
10.εἰς ἣν δ' ἂν πόλιν εἰσέλθητε καὶ μὴ le: S-a apropiat de voi împărăţia lui
δέχωνται ὑμᾶς, ἐξελθόντες εἰς τὰς πλατείας Dumnezeu.
αὐτῆς εἴπατε, 10. Şi în orice cetate veţi intra şi nu vă vor
11.Καὶ τὸν κονιορτὸν τὸν κολληθέντα ἡμῖν primi, ieşind în pieţele ei, ziceţi:
ἐκ τῆς πόλεως ὑμῶν εἰς τοὺς πόδας 11. Şi praful care s-a lipit de picioarele
ἀπομασσόμεθα ὑμῖν: πλὴν τοῦτο γινώσκετε noastre din cetatea noastră vi-l scuturăm
ὅτι ἤγγικεν ἡ βασιλεία τοῦ θεοῦ. vouă. Dar aceasta să ştiţi, că s-a apropiat
12.λέγω ὑμῖν ὅτι Σοδόμοις ἐν τῇ ἡμέρᾳ împărăţia lui Dumnezeu.
ἐκείνῃ ἀνεκτότερον ἔσται ἢ τῇ πόλει ἐκείνῃ. 12. Zic vouă: Că mai uşor va fi Sodomei în
13.Οὐαί σοι, Χοραζίν: οὐαί σοι, Βηθσαϊδά: ziua aceea, decât cetăţii aceleia.
ὅτι εἰ ἐν Τύρῳ καὶ Σιδῶνι ἐγενήθησαν αἱ 13. Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido!
δυνάμεις αἱ γενόμεναι ἐν ὑμῖν, πάλαι ἂν ἐν Căci dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut
σάκκῳ καὶ σποδῷ καθήμενοι μετενόησαν. minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar
14.πλὴν Τύρῳ καὶ Σιδῶνι ἀνεκτότερον ἔσται fi pocăit, stând în sac şi în cenuşă.
ἐν τῇ κρίσει ἢ ὑμῖν. 14. Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va
15.καὶ σύ, Καφαρναούμ, μὴ ἕως οὐρανοῦ fi la judecată, decât vouă.
ὑψωθήσῃ; ἕως τοῦ ἅ|δου καταβήσῃ. 15. Şi tu, Capernaume, nu ai fost înălţat,
16.Ὁ ἀκούων ὑμῶν ἐμοῦ ἀκούει, oare, până la cer? Până la iad vei fi
καὶ ὁ ἀθετῶν ὑμᾶς ἐμὲ ἀθετεῖ: ὁ δὲ coborât!
ἐμὲ ἀθετῶν ἀθετεῖ τὸν ἀποστείλαντά με. 16. Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă
17.Ὑπέστρεψαν δὲ οἱ ἑβδομήκοντα [δύο] ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se
μετὰ χαρᾶς λέγοντες, Κύριε, καὶ τὰ δαιμόνια leapădă de Mine; iar cine se leapădă de
ὑποτάσσεται ἡμῖν ἐν τῷ ὀνόματί σου. Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe
18.εἶπεν δὲ αὐτοῖς, Ἐθεώρουν τὸν Mine.
Σατανᾶν ὡς ἀστραπὴν ἐκ τοῦ 17. Şi s-au întors Cei Şaptezeci (şi doi) cu
οὐρανοῦ πεσόντα. bucurie, zicând: Doamne, şi demonii ni se
19.ἰδοὺ δέδωκα ὑμῖν τὴν ἐξουσίαν τοῦ supun în numele Tău.
πατεῖν ἐπάνω ὄφεων καὶ σκορπίων, καὶ ἐπὶ 18. Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un
πᾶσαν τὴν δύναμιν τοῦ ἐχθροῦ, καὶ οὐδὲν fulger căzând din cer.
ὑμᾶς οὐ μὴ ἀδικήσῃ. 19. Iată, v-am dat putere să călcaţi peste
20.πλὴν ἐν τούτῳ μὴ χαίρετε ὅτι şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea
τὰ πνεύματα ὑμῖν ὑποτάσσεται, vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma.
χαίρετε δὲ ὅτι τὰ ὀνόματα ὑμῶν ἐγγέγραπται 20. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că
ἐν τοῖς οὐρανοῖς. duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că
21.Ἐν αὐτῇ τῇ ὥρᾳ ἠγαλλιάσατο [ἐν] τῷ numele voastre sunt scrise în ceruri.
πνεύματι τῷ ἁγίῳ καὶ εἶπεν, Ἐξομολογοῦμαί 21. În acest ceas, El S-a bucurat în Duhul
σοι, πάτερ, κύριε τοῦ οὐρανοῦ καὶ τῆς γῆς, Sfânt şi a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte,
ὅτι ἀπέκρυψας ταῦτα ἀπὸ σοφῶν καὶ Doamne al cerului şi al pământului, că ai
συνετῶν, καὶ ἀπεκάλυψας αὐτὰ νηπίοις: ναί, ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei
ὁ πατήρ, ὅτι οὕτως εὐδοκία ἐγένετο pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Aşa,
ἔμπροσθέν σου. Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta,
22.Πάντα μοι παρεδόθη ὑπὸ τοῦ πατρός bunăvoinţa Ta.
μου, καὶ οὐδεὶς γινώσκει τίς ἐστιν ὁ υἱὸς εἰ
102
μὴ ὁ πατήρ, καὶ τίς ἐστιν ὁ πατὴρ εἰ μὴ ὁ 22. Toate Mi-au fost date de către Tatăl
υἱὸς καὶ ᾧ ἐὰν βούληται ὁ υἱὸς ἀποκαλύψαι. Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul,
23.Καὶ στραφεὶς πρὸς τοὺς decât numai Tatăl, şi cine cunoaşte pe
μαθητὰς κατ' ἰδίαν εἶπεν, Tatăl, decât numai Fiul şi căruia vrea Fiul
Μακάριοι οἱ ὀφθαλμοὶ οἱ βλέποντες ἃ să-i descopere.
βλέπετε. 23. Şi întorcându-Se către ucenici, de o
24.λέγω γὰρ ὑμῖν ὅτι πολλοὶ προφῆται καὶ parte a zis: Fericiţi sunt ochii care văd cele
βασιλεῖς ἠθέλησαν ἰδεῖν ἃ ὑμεῖς βλέπετε καὶ ce vedeţi voi!
οὐκ εἶδαν, καὶ ἀκοῦσαι ἃ ἀκούετε καὶ οὐκ 24. Căci zic vouă: Mulţi prooroci şi regi au
ἤκουσαν. voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au
văzut, şi să audă ceea ce auziţi, dar n-au
auzit.
Deosebit de interesante sunt asemănările fragmentelor
lucanice amintite cu locurile paralele de la Marcu şi Matei: Lc.
9,1-6 cu Mc. 6,7-12 şi Lc. 10,1-24 cu Mt. 10,5-40. Misiunea
predicatorială, îndeplinită la început de Iisus Însuşi (Mt. 4,17)
este de acum încredinţată ucenicilor Săi. Ei n-aveau decât să-I
continue şi să-I completeze opera. Acum, însă, chemarea
apostolică a celor aleşi se mărgineşte la poporul iudeu, „pentru
că Iisus, nicicând, nu atacă întâietatea lui” 274 de popor ales.
Privite numai în punctele comune, pericopele
sinopticilor cuprinzând apostolatul prepascal al ucenicilor
Domnului urmează un plan unitar:
- debutează cu nevoia de lucrători pentru secerişul lui
Dumnezeu (Mt. 9,37-38, Mc. 6,34, Lc. 10,2);
- după o rapidă aluzie la pericolele care ameninţă
misionarii, Hristos le interzice acestora tot ce putea
să se asemene cu un sentiment de necredinţă faţă de
Providenţa lui Dumnezeu;
- instrucţiunile indică apoi ce trebuie să facă ucenicii
la începutul, în timpul şi la sfârşitul misiunii, în
fiecare localitate ce va fi vizitată de ei;
- fiecare fragment se termină prin anunţarea pedepsei
teribile pe care Dumnezeu o rezervă cetăţilor
necredincioase 275.
274
275
L.-Cl. Fillion, op.cit., p. 201.
103
Așadar, înainte de Învierea Domnului, apostolatul era o

lucrare unitară. Proorocii Vechiului Testament, Sfântul Ioan
Botezătorul, Mântuitorul Însuşi, Cei Doisprezece şi Cei
Şaptezeci lucrau în acelaşi sens al mântuirii oamenilor prin
predică şi fapte. Asemănările amintite se pot constitui, deci, într-
un argument solid al unităţii 276 celor chemați și aleși de
Dumnezeu (Col. 3,12.15) pentru lucrarea apostolică și al
autenticității cuvintelor evanghelice specifice.
2.3.2. Ipoteza redacţională

Deşi Luca descrie o misiune distinctă a Celor
Doisprezece (9,1-6) mai târziu, când va face referire la aceasta
(22,35) va relua un aspect specific doar misiunii Celor Şaptezeci
(10,4). Acest lucru se constituie, în reflecțiile exegeţilor zilelor
noastre, ca un argument puternic împotriva autenticităţii textului
Lc. 10,1-24. Ei dezvoltă astfel ipoteza redacţională a
fragmentului studiat: Luca a redactat o misiune, foarte
asemănătoare cu a Celor Doisprezece, cu un scop precis. „Dacă
Luca a folosit fragmentul de la Marcu şi o altă sursă specifică
vremii sale, cu siguranţă cea de-a doua nu avea specificat grupul
ucenicilor cărora le fuseseră adresate instrucţiunile” 277. S-ar
părea în această ordine de idei că „în tradiţia originară sau în cele
mai vechi documente, cuvintele se adresau unui grup indefinit
de ucenici” pe care Marcu şi Matei ar fi atribuit-o exclusiv Celor
Doisprezece pentru a sublinia unitatea Bisericii 278.
Nu avem nici un motiv să credem că prin cuprinsul
Imperiului Roman circulau bucăţi de papirus ce cuprindeau
276
Orice ierarhie are nevoie de asemănări şi deosebiri. Asemănările dovedesc
unitatea predicii iar deosebirile sunt specifice fiecărei ramuri a ierarhiei. De
aceea Cei Doisprezece pot săvârşi întreaga lucrare a Celor Şaptezeci iar
aceştia, doar ce li s-a încredinţat.
277
I. Howard Marshall, The Gospel of Luke in The New International Greek
Commentary, Grand Rapids, Michigen,1978, p. 413.
278
Léopold Sabourin, op.cit., p. 219.
104
cuvintele Mântuitorului „instigatoare” la predicarea Împărăţiei

Cerurilor, înaintea Învierii Domnului. Dacă ar fi fost aşa, Sfântul
Luca ar fi putut aşeza mai multe astfel de fragmente în
Evanghelie, pe care să le atribuie unor grupuri distincte de
ucenici: „cei zece”, „cei douăzeci”, „cei treizeci” etc.
De asemenea, dacă aceste surse primare au fost
autentice, de ce ar trebui să ne îndoim de fidelitatea Sfântului
Luca faţă de cuvintele exacte ale surselor sale? Ori a fost fidel
surselor sale, ori nu a fost fidel. Nu avem motive să-l acuzăm de
rele intenţii.
În ceea ce priveşte citarea menţionată e clar că autorul
vrea să fie sintetic, dar şi precis: urmăreşte la 22,35 nu doar pe
Cei Doisprezece şi nici doar pe Cei Şaptezeci, ci pe toţi care
primiseră demnitatea apostolică, reprezentaţi acum de Cei
Doisprezece, aşa cum Petru reprezenta uneori grupul apostolilor
mari (cf. Mt. 16,15-20).
2.3.3. Ipoteza extrasului din Q
Încercarea de a explica apariţia textului studiat în

Evanghelia după Luca apelează la metoda de acum clasică, a
împărţirii textului după sursa de provenienţă. Pusă în paralel cu
misiunea Celor Doisprezece, termenii concreţi ai misiunii Celor
Şaptezeci se constituie într-o dedublare a acţiunii misionare
descrisă cu ocazia trimiterii Celor Doisprezece (Lc. 9,1-6).
Astfel se presupune că materialele alocate acestui episod ar
105
proveni din Q 279 iar fragmentele paralele de la Matei 9,37-38;

10,7-16 ar alcătui o unitate distinctă în aceeaşi sursă 280.
După Harnack 281, instrucţiunile din Q ar avea
următoarea structură:
- secerişul şi secerătorii împreună cu tema mieilor în
mijlocul lupilor (Mt. 9,37-38; Lc. 10,3);
- pacea dată casei (Mt. 10,12-13; Lc.10,5-6);
- plata lucrătorilor (Mt. 10,10; Lc. 10,7);
-Sodoma şi cetăţile nepocăite (Mt. 10,15; Lc. 10,12);
- apostroful despre cetăţi (Mt. 11,21-23; Lc. 10,13-15);
- autoritatea ucenicilor (Mt. 10,40; Lc. 10,16).
La acestea s-ar mai putea adăuga, în același context, Lc.
10,4 şi Lc. 10,8-10 care nu au paralelă în Matei 282.
Bovon afirmă că provin din Q puterea de a vindeca bolile
(Lc. 9,1), predicarea Împărăţiei lui Dumnezeu (Lc. 9,2) şi nu
pocăinţa (Mc. 6,12), interdicţia de a purta baston (Lc. 9,3) și
scuturatul prafului (Lc. 9,5) 283.
279
Există un efort continuu de identificare a cuprinsului originar al surselor
pe care le-a folosit autorul evangheliei a treia. După ce fragmentele paralele
din Matei şi Luca au fost comparate, s-a observat că acestea sunt de acord în
multe locuri în care Marcu nu este reprezentat. Se presupune că o sursă Q a
cuprins această misiune. Ibidem, p. 196. În același timp, sursa pe care doar
Luca a folosit-o (L) avea și numărul celorlați ucenici ai Domnului. W.
Manson, The Gospel of Luke,p. 123.
280
În sprijinul concluziei că Luca foloseşte sursele din Q şi paralele pentru
alcătuirea descrierii celor două misiuni distincte, a celor Doisprezece şi a
„altor” Şaptezeci, se poate aduce şi Lc. 22,35 în care Iisus, vorbind cu Cei
Doisprezece după Cina cea de Taină, îi întreabă: „Când v-am trimis fără
pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi avut lipsă de ceva?” Interdicţia
sandalelor nu se întâlneşte la Lc. 9,3, în fragmentul Celor Doisprezece ci la
10,4, ca poruncă adresată „celorlalţi” Şaptezeci. Joseph A. Fitzmyer, op.cit.,
p. 1429.
281
Adolf von Harnack, op.cit., p. 109.
282
M.-J. Lagrange, Evangile selon Saint Matthieu, Paris,1927, p. 300.
283
106
În acelaşi context, Joseph A. Fitzmyer consideră că cea

de-a doua misiune încredinţată de Iisus, în timpul activităţii Sale
publice, altor 70 de ucenici este o pură creaţie lucanică 284. Acest
fapt ar putea fi explicat printr-un „paralelism transcendental”:
ceea ce se întâmplă în Lc. 9,1-6,10 este repetat la o scară mult
mai mare la Lc 10,1-24 285. Astfel „fragmentul lucanic conţine
termenii unei misiuni atribuită ucenicilor care însă nu formează
o unitate independentă ci mai degrabă o juxtapunere a unor
materiale eterogene” 286.
Analizând locurile paralele observăm că acestea fie
aparţin unor circumstanţe deosebite, fie au altă structură sau alt
conţinut. Altfel Luca nu ar mai fi alcătuit o misiune deosebită de
a Celor Doisprezece. Mt. 10,5-40 plasează misiunea Celor
Doisprezece în altă regiune (Galileea) şi în alt timp (după
vindecarea fiicei lui Iair).
Pe lângă aceasta, împotriva contestatarilor autenticității
și untății textului studiat aducem următoarele argumente:
1. Fragmentul lucanic este cea mai fidelă reproducere a
cuvintelor lui Iisus cel istoric, păstrând cea mai mare
densitate de aramaisme dintre toate textele
cuprinzând trimiterea ucenicilor la propovăduire.
Dar dacă vom considera fragmentele trimiterii ca
mărturisiri ale celor care au auzit cuvintele Domnului
când au fost trimişi şi descriu ce au auzit de la
Domnul observăm că Matei, unul din Cei
Doisprezece, scrie cuvintele auzite de la Domnul.
Mărturia lui Petru a fost consemnată fidel în scris de
Marcu. În aceste condiţii fragmentele lucanice ar
284
Joseph A. Fitzmyer, op.cit., p. 1430 .
285
286
Evanghelistul este mai mult interesat ca transcrierea fragmentului „să se
ajusteze” la realitatea istorică. Astfel, „sursele sinopticilor conţineau
cuvintele Mântuitorului, fidel transmise, dar nu şi aceleaşi circumstanţe în
care au fost rostite”. Joseph A. Fitzmyer, op.cit., p. 1430
107
trebui să fie cele mai „diluate”, el folosindu-se de

primele două Evanghelii şi mărturiile altor ucenici.
Ori la Luca întâlnim cele mai aramaizate 287 forme
lingvistice, mai ales în capitolul 10 288 tocmai pentru
că a reprodus cuvintele predicii Domnului, reţinute
de Cei Şaptezeci 289.
2. Contextul misiunii celor Şaptezeci este cu totul altul
faţă de misiunea Celor Doisprezece: primii au fost
trimişi în apropiere de Ierusalim iar Cei Doisprezece
în Galileea. Aşa cum Matei nu întrerupe expunerea
sa atunci când începe să vorbească despre misiunea
de după Înviere, în virtutea spiritului său sintetizator,
tot aşa nu face o separaţie între misiunile diferite ale
ucenicilor. Marcu menţiunează că ucenicii au fost
trimişi nu toţi odată, ci pe rând, doi câte doi (Mc.
6,7).
3. Importanţa de care se bucură ucenicii Mântuitorului
în Biserica primară, indiferent dacă au făcut parte sau
nu din Cei Şaptezeci, nu ne permite să credem că o
astfel de „sursă” s-ar fi putut păstra fără specificarea
adresanţilor primari şi contextului istoric în care s-au
rostit. Aceştia au fost cu siguranţă Cei Şaptezeci aşa
cum a notat şi Luca, după mărturia unora din grupul
apostolic menţionat.
4. Majoritatea Sfinţilor Părinţi şi a teologilor care s-au
aplecat asupra textului Lc. 10,1-24 au găsit aici un
fragment evanghelic autentic 290, de mare valoare,
287
M.-J. Lagrange, Evangile selon Saint Luc, p. 295.
288
La problema izvoarelor se adaugă diferenţa de structură, aşa cum
demonstrează Joseph Hubby, op.cit., p. 147.
289
Tocmai pentru aceste cuvinte tradiţia l-a plasat şi pe el, deşi neiudeu, în
rândul Celor Şaptezeci.
290
Alfred Plummer, op.cit., p. 270.
108
cuprinzând cuvintele Mântuitorului adresate Celor

Şaptezeci şi prin ei Bisericii întregi.
5. Adepţii teoriei extrasului din Q nu se pun de acord
asupra structurii posibile a sursei primare.
O opinie mai moderată susţine că elementele proprii
misiunii Celor Şaptezeci de ucenici sunt prea puţine pentru a
constitui un fragment distinct de cel al misiunii Celor
Doisprezece 291. Luca nu a combinat cele două tradiţii paralele
pe care le-a moştenit la Marcu şi Q. El a folosit, din contră, într-
o manieră creativă această dualitate pentru a evoca cele două
câmpuri misionare ale Bisericii: Israel şi naţiunile. Primul va fi
ocupat de Cei Doisprezece iar cel de-al doilea de Cei
Şaptezeci 292. Astfel fragmentul lucanic ar fi fost inventat de
Luca dintr-un interes paulin, mai universalist: „Cei
Doisprezece” au fost trimişi la evrei în misiune iar „Cei
Şaptezeci” 293 la neamuri 294.
Dar împărțirea câmpului misionar în două este foarte
veche. Pornind de la o hristologie a mântuirii, Sfântul Chiril al
Alexandriei afirmă că această lume înnoită prin jertfa lui Hristos
trebuie să fie încreştinată: evreii, de Cei Doisprezece Apostoli,
291
Lagrange, Luc, 291.
292
Această perspectivă istorică şi teologică îi sugerează autorului Evangheliei
a treia să rezerve textul de la Marcu pentru trimiterea Apostolilor (9,1-6) şi
pe cel din Q pentru ucenici. François Bovon, L’Evangile selon Saint Luc, II,
p. 50.
293
Supranumiți „evanghelişti ai neamurilor”. Philip Schaff, op.cit., p. 55.
294
Lagrange, Luc,291; Philip Schaff, History of the Christian Church from
the Birt of Christ to the Reign of Constantine, vol. 1, New-York, Charles
Scribner, 1882, p. 55; Joel B. Green, The Gospel of Luke, coll. The New
International Commentary on the New Testament, Grand Rapids, Michigan,
4
1997, p.411.
109
iar neamurile, de Cei Şaptezeci 295. Această părere a suținut-o și

Calvin în vremea sa 296.
Deşi pare credibilă, această părere nu poate fi acceptată
din perspectiva credinciosului creştin. Faptele Sfinţilor Apostoli,
reţinute în parte în cea de-a doua carte a Sfântului Luca, în parte
de epistolele pauline şi în cele soborniceşti şi, în cele din urmă,
în Tradiţia Bisericii, prezintă pe Cei Doisprezece în mijlocul
neamurilor.
Astfel, Sfânţii Petru şi Ioan îşi pun mâinile peste
samarinenii botezaţi de Filip (FAp. 8,5-12.16.17), Sfântul Petru
botează pe Corneliu şi pe cei din casa lui (FAp. 8,22-48), predică
în Antiohia, unde mănâncă la masa creştinilor antiohieni neiudei
(Gal. 2,9-14) 297. Preoţii creştini, de neam iudeu, rămăseseră să
împartă colecta lui Pavel şi a lui Barnaba (FAp. 11,30) când
Apostolii se refugiaseră din cauza lui Irod Agripa 298. Nu trebuie
să neglijăm nici locurile unde şi-au sfârşit viaţa Cei Doisprezece,
toate în afara Palestinei, cu excepţia Sfânţilor Iacov şi Matia,
martirizați prin decapitare în Ierusalim 299. Aşadar, nu Cei
295
Chiril Alexandrinul, Sermones, PG 72, col. 475-950.
296
Marcat de umanismul timpurilor sale, reformatorul dă o explicaţie istorică
numărului de şaptezeci de ucenici: este numărului vechiului text Ieş. 18,22 şi
Num. 11,24-30, dar şi cel al membrilor Sinedriului pe care Irod a hotărât să-
i omoare, căci Dumnezeu promite un stat reînnoit. François Bovon,
L’Evangile selon Saint Luc, II, p. 64.
297
Se pare că în casa lui Corneliu se rupe diferenţierea între iudei şi neiudei
care se va concretiza în masa comună a dragostei frăţeşti, atât în graniţele
Palestinei, cât şi la neamuri. Franklin Scott Spencer, Acts, Sheffield,
Academic Press, 1997, p.122-123.
298
Luca nu pierde ocazia de a prezenta Biserica din Ierusalim funcţionând
ierarhic, chiar în lipsa Apostolilor a căror activitate se va concentra în
predicarea Evangheliei la neamuri, mai ales după Sinodul din Ierusalim.
Ibidem, p. 122.
299
Petru, ca şi Pavel, moare în Roma, Andrei în Grecia, Ioan în Efes, Filip şi
Bartolomeu în Frigia, Toma, în India, Ioan în Efes, Natanael, în Armenia şi
Tadeu în Persia.
110
Doisprezece se vor ocupa de convertirea iudeilor din Ţara Sfântă

la creştinism, ci alţii, mai puţin evidenţiaţi, tocmai de teama
persecuţiilor iudaice aproape continue, care şi-au dus viaţa între
confraţii lor.
Admitem totuşi un fapt real: misiunea la neamuri este
anticipată în cuprinsul Sfintelor Evanghelii cu multă claritate,
dar nu de Sfinţii Evanghelişti ci de Hristos Însuşi: prin atitudinea
Sa faţă de păgâni, prin lauda adusă acestora şi mai ales prin
poruncile date ucenicilor după Înviere de a merge în toată lumea
ca să vestească Evanghelia. Lc. 10,1-24 nu cuprinde nici mai
multe nici mai puţine trimiteri la misiunea universală a Bisericii
decât paralele sale referitoare la Cei Doisprezece.
În concluzie textul Lc. 10,1-24 este autentic, Sfântul
Luca fiind păstrătorul fidel al istoriei evenimentelor din viaţa
Mântuitorului, al cuvintelor şi minunilor Sale şi mai ales al
eficienţei acestora în viaţa Bisericii în devenire.
2.3.4. Elemente textuale proprii

Hotărârea Domnului de a-i trimite pe ucenici în misiune
pare să-I fi fost inspirată de mila resimţită faţă de oamenii care,
fiind lipsiţi de călăuze, rătăceau, „neștiind Scripturile, nici
puterea lui Dumnezeu” (Mt. 22,29), ca „niște oi fără păstor”(Mc.
6,34). Apostolii sunt deci un dar făcut de Dumnezeu
oamenilor 300, deopotrivă evrei și neamuri. În timpul activităţii
Sale publice, ucenicii nu desfăşoară o activitate particulară, după
voinţa fiecăruia în parte, ci o experienţă misionară comună, ca
intermediari între Hristos şi mulţime 301.
Sinopticii au urmărit și un scop propriu în redactarea
evenimentului acestei misiuni. Astfel, Matei foloseşte apostolii
de atunci, dinainte de Înviere, ca prototip al continuării misiunii
300
301
Drd. Constantin Preda, Apostolatul…, p. 36.
111
apostolice a Bisericii 302. Marcu „vrea să prezinte pe Iisus ca

fondator al noului popor al lui Dumnezeu, Biserica, care
constituie refacerea şi reînnoirea vechiului popor cu
douăsprezece neamuri, având acum ca nucleu pe Cei
Doisprezece ucenici pe care îi alege Iisus” 303. Probabil Sfântul
Luca, în contextul tradiţiei Bisericii Primare, a vrut să păstreze
o singură misiune apostolică, corespunzătoare unicităţii şi
unităţii Bisericii. El prezintă antrenarea unui cerc mult mai larg
de ucenici în lucrarea misionară a Mântuitorului, continuată de
cea a Bisericii, din care apostolatul Celor Doisprezece va fi
autoritatea supremă după Înviere 304 în consonanță deplină cu
„ceilalți” Șaptezeci.
Diferenţele de structură şi de conţinut ale textului studiat
de la Luca şi paralele sale, în special cea de la Matei, sunt
justificate diferit de cercetători. În timp ce unii pun diferenţele
pe seama cadrului sau a planului redacţional 305 alţii îi arată pe
autori în medii total diferite şi mai ales folosindu-se de surse
diferite 306.
Luca este singurul evanghelist care notează misiunea
Celor Şaptezeci, ulterioară celei a Apostolilor Mari. El se
concentrează asupra instrucţiunilor date de Iisus şi nu descrie
amănuntele călătoriei misionare a ucenicilor. Acest lucru nu
302
Ibidem, p. 67.
303
Ioannis Karavidopoulos, op.cit., p. 105. „În sânul lui Israel trebuia să se
pregătească vatra focului sfânt; acesta să ia parte la mântuirea care s-a
dezvoltat într-însul şi după ce nu o primeşte în totalitatea sa va trece la
celelalte popoare”. Iuliu Olariu, op.cit., p. 113.
304
Josef Schmid, El Evangelio segun Lucas, Ed. Herder, Barcelona,1968, p.
265.
305
Alfred Loisy, Les évangile synoptiques, I, Ceffonds,1907, p.859;
Lagrange, Luc, p. LXXXVllI.
306
Lagrange, Luc, p. LXXXVllI.
112
surprinde deoarece Tradiţia este mult mai interesată de ce a zis

şi a făcut Iisus decât de ce au zis ucenicii Săi separat 307.
Sfinţii Părinţi, urmând tradiţia evanghelică, vor privi prin
prisma ucenicilor şi a cuvintelor ce li s-au adresat pe Hristos
Însuşi, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu. Mai târziu, comentatorii
Sfintelor Scripturi, mai ales din Apus, vor căuta să cunoască mai
bine pe ucenicii apostoli, în paralel cu Hristos Domnul. Nu poate
trece neobservat faptul că astăzi textul evanghelic este despărţit
de Dumnezeu, de Apostoli şi de context pentru a fi studiat
separat, doar din perspectivă literală în multe medii exegetice
apusene.
Individualitatea sa 308 o constituie în special versetele 1 şi
17-20 unde se precizează clar existenţa unui alt grup de ucenici,
distinct de Cei Doisprezece, chemat şi ales de Mântuitorul şi
trimis la propovăduire(v.1) iar apoi, la întoarcerea ucenicilor,
aceştia şi-au exprimat bucuria dezdemonizării lumii.
Esenţialul acestei pericope, discursul lui Iisus adresat
ucenicilor (Luca10,2-16) 309 nu conţine aproape niciun element
care să nu figureze şi în paralele. Luca aşază în prim-plan
lucrarea ucenicilor: responsabilitatea lor, practica lor misionară
şi puterea lor 310. De aceea întreg fragmentul, inclusiv verstele 1
şi 17-20, este desemnat de Sfântul Luca drept punctul de plecare
al misiunii universale a Bisericii de mai târziu 311, pe care el
însuşi o cunoştea 312.
307
308
Faţă de restul operei lucane, Lc. 10 se constituie într-o noutate literară.
François Bovon, L’Evangile selon Saint Luc, II, p. 50.
309
Acest discurs nu este o argumentare; el aliniază o serie de sentinţe cu
formă şi conţinut eterogene (metafore v. 2; comparaţie v.3; lamentaţie v.14-
15) pentru a contura termenii misiunii Celor Şaptezeci şi ai Bisericii de mai
târziu. François Bovon, L’Evangile selon Saint Luc, II, p. 50.
310
311
312
113
Tăcerea lui Matei şi Marcu despre această misiune nu

este un argument împotriva autenticităţii textului şi realităţii
misiunii şi a grupului de ucenici amintiţi căci această parte din
Evanghelia a treia conţine numeroase episoade nerelatate la
ceilalţi sinoptici şi totuşi nesuspectate de lipsa autenticităţii 313.
Misiunea Celor Şaptezeci, ca şi a Celor Doisprezece, este o
misiune predicatorială. La început Iisus a făcut totul singur; Cei
Doisprezece trebuiau doar să-I completeze opera 314. În timpul
întoarcerii Celor Şaptezeci, ca şi a Celor Doisprezece, misiunea
ucenicilor nu se încheie. Până la Pogorârea Duhului Sfânt în ziua
Cincizecimii vor trebui să fie martori ca să poată mărturisi
oamenilor cu toată puterea minunea Învierii.
Nimic nu ne împiedică să credem că Învăţătorul şi-a
terminat călătoria Sa spre Ierusalim. Luca nu ne spune nimic
pentru că ultima perioadă descrisă de el este dominată de
instituirea Sfintelor Taine. „Dar credem că Iisus se va afla în
Betania atunci când s-au întors Cei Şaptezeci” 315.
În concluzie Domnul a instituit cele două grupuri de
ucenici, Cei Doisprezece şi Cei Şaptezeci în cel de-al treilea an
al activităţii Sale publice, pe Cei Doisprezece ucenici dintre
pescarii Galileii şi pe Cei Şaptezeci dintr-o paletă socială mult
mai cuprinzătoare.
313
Lagrange, Luc,292.
314
Ibidem,292.
315
Ibidem,292.
114
3.CUVINTELE DOMNULUI CĂTRE CEI

ŞAPTEZECI
Instituirea Celor Şaptezeci ca ucenici şi apostoli are loc
într-un cadru diferit de cea a Apostolilor Mari. Astfel, Cei
Doisprezece fuseseră trimişi în Galileea iar Cei Şaptezeci vor
merge „înaintea Domnului” adică spre Betania, satul Martei şi
al Mariei (Lc. 10,38-42).
Cu excepţia versetor 1 şi 17, întreaga lucrare misionară
a Celor Şaptezeci este o predică memorabilă rostită de
Mântuitorul unui grup de oameni, care au reţinut-o şi au
transmis-o mai departe. Structura acestei cuvântări este
următoarea:
1. Ucenicii sunt lucrători ai secerişului şi miei în mijlocul
lupilor (Lc. 10,1-4);
2. „Casa”-locuinţa ucenicilor şi a „păcii” (Lc. 10,5-6);
3. Conduita în localităţile care primesc şi cele care nu
primesc predica păcii (Lc. 10,7-12);
4. Exemple de cetăţi nepocăite (Lc. 10,13-15);
5.Ascultarea Tatălui şi a Fiului (Lc. 10,16);
6. Căderea Satanei şi a demonilor;
7. Lauda Tatălui; fericirea ucenicilor (Lc. 10,21-24).
Între părţile 5 şi 6 ale cuvântării Mântuitorului, autorul
inserează momentul întoarcerii Celor Şaptezeci care mărturisesc
un lucru uimitor: „Doamne, şi demonii ni se supun în numele
Tău”(v.17) .
Având în vedere istoria exegezei ca parte a
Wirkungsgeschichte prezentăm, atunci când este cazul, câteva
consideraţii exegetice asupra textului înregistrat cu atâta grijă de
autorul Evangheliei a treia.
115
3.1. Lucrătorii Împărăţiei (Lc. 10,1-4)

„Iar după acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci şi i-a
trimis câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc, unde
Însuşi avea să vină. Şi zicea către ei: Secerişul este mult, dar
lucrătorii sunt puţini; rugaţi deci pe Domnul secerişului, ca să
scoată lucrători la secerişul Său. Mergeţi; iată, Eu vă trimit ca
pe nişte miei în mijlocul lupilor. Nu purtaţi pungă, nici traistă,
nici încălţăminte; şi pe nimeni să nu salutaţi pe cale.”
Dintre toţi evangheliştii, Sfântul Matei este cel mai atent

la detaliile trimiterii ucenicilor la propovăduire, înainte de
Înviere. În Evanghelia sa Cei Doisprezece sunt opriţi să meargă
în „căile păgânilor” şi în „oraş de samarineni”, concentrându-se
exclusiv asupra „oilor pierdute ale casei lui Israel” (cf. Mt. 10,5).
Totuşi, cuprinsul predicii celor două grupuri apostolice,
al Celor Doisprezece şi al Celor Şaptezeci, este acelaşi:
Împărăţia lui Dumnezeu. Părintele Profesor Iuliu Olariu remarca
deosebirea clară dintre misiunea apostolică înainte de Învierea
Domnului, şi cea după pogorârea Duhului Sfânt: dacă după
Înviere apostolii vor propovădui biruința lui Hristos asupra
morţii, înainte „ei stau încă pe punctul de vedere al
Testamentului Vechi: predică pocăinţa drept condiţia primirii în
această Împărăţie” 316.
Numeroasele porunci restrictive pe care le primesc
ucenicii întăresc această părere. Astfel, Domnul interzice Celor
Doisprezece să meargă în calea păgânilor, să intre în oraş de
samarineni (Mt. 10,5), le porunceşte să nu aibă nici cele mai
elementare lucruri pentru astfel de misiune (Mt. 10,9-10), să nu
316
116
se îngrijească ce vor zice în faţa judecătorilor (Mt. 10,19) şi să

nu se teamă de oameni (Mt. 10,26).
Acelaşi spirit restrictiv al poruncilor vechitestamnetare îl
regăsim şi în cuvântarea Mântuitorului cu prilejul trimiterii
Celor Şaptezeci. Lor le zice: „Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici
încălţăminte; şi pe nimeni să nu salutaţi pe cale” (Lc. 10,4); „Nu
vă mutaţi din casă în casă” (Lc. 10,7); „nu vă bucuraţi de aceasta,
că duhurile vi se pleacă” (Lc. 10,20).
De fapt, textul nostru este reperul unei pedagogii creştine
către cunoaşterea lui Dumnezeu 317. Se cuvenea ca întâi
pedagogii acestei cunoaşteri să primească o astfel de educaţie
exemplară în care Dumnezeu se descoperă asemenea lui Moise
pe Muntele Sinai sau înconjurat de lumina taborică a harului
dumnezeiesc în chip apofatic.
Formulat în termenii paralelismului antitetic al poeziei
vechi-testamentare fragmentul pare eliptic. Aceasta pentru că
ucenicii primiseră anterior poruncile pozitive ale purtării lor ca
ucenici ai Domnului şi implicit ca apostoli. Formularea de faţă,
departe de a încerca inteligenţa sau puterea inductivă a
ucenicilor, accentuează până la desăvârşire, sfinţenia, sau
conformarea lor la voinţa lui Dumnezeu.
Propunem spre cercetare o posibilă completare a
formulărilor eliptice, fără să pretindem că am descoperit cele
ascunse în spatele negaţiilor cuprinse în textul sacru.
NEGATIV (Să nu) AFIRMATIV (Ci, dimpotrivă)
„Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici Singura avere să fie Cuvântul Evangheliei.
încălţăminte; şi pe nimeni să nu salutaţi pe
cale”(Lc. 10,4); Rămâneţi în casa în care intraţi iar după
„Nu vă mutaţi din casă în casă” (Lc. 10,7); Înviere, casa devine biserică.
317
Cele mai indicate metode de cunoaştere a lui Dumnezeu sunt: catafatică,
apofatică şi din împrejurările concrete ale vieţii. În acest fragment
cunoaşterea lui Dumnezeu apare ca referinţă centrală: ucenicii primesc
descoperirea lui Dumnezeu şi tot ei merg la propovăduire să o facă cunoscută
în fiecare oraş şi loc unde Însuşi Hristos avea să vină.
117
„Nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se Să fiţi smeriţi chiar şi când duhurile vi se

pleacă” (Lc. 10,20). pleacă; numai astfel numele voastre sunt
scrise în cer.
Celor Şaptezeci li se pregăteşte o educaţie iudaică,

pentru o propovăduire creştină. Dar nu avem nici un motiv să
plasăm această misiune într-un context universalist. Chiar dacă
împreună cu Cei Doisprezece vor aduna moştenitorii Împărăţiei
Cerurilor, din toată lumea, nu avem nicio dovadă clară a unei
rupturi în sânul apostolatului: la iudei şi la neamuri. Dar dacă
totuşi am separa cele două medii de încreştinat, nu Cei Şaptezeci
au încreştinat lumea păgână, ci Cei Doisprezece.
3.1.1. Domnul a ales alţi Şaptezeci de ucenici(v.1)

Strădania celor care contestă apostolatul Celor Şaptezeci
şi textul lucanic corespunzător 318 începe prin dezlipirea primului
verset de restul fragmentului. Ei afirmă că întreg acest verset este
un rezultat redacţional 319 cu rolul de a introduce încă o dată
episodul misiunii prepascale în contextul călătoriei Domnului
spre Ierusalim, câtă vreme discursul Mântuitorului (2-16) este
întru totul de esenţă tradiţional 320.
Dar μετὰ δὲ ταῦτα este o exprimare tipic lucanică, aşa
cum o arată şi Lc. 5,27; 12,4; 17,8; 18,4; FAp. 7,7; 13,20; 15,16;
18,1 prin care autorul introduce un episod unitar şi clar realizat
318
Poruncile concrete ale Domnului adresate celor două grupuri de ucenici
sunt preluate, după aceştia, sub forma unor scurte manuale de misionarism în
tradiţia Bisericii primului secol creştin. Iisus este iniţiatorul mişcării
itineranţilor harismatici. El cheamă la ucenicie pe cei care în călătoriile lor
vor propovădui Împărăţia lui Dumnezeu. Ulrich Luz, Matthew, p. 72.
319
Chiar dacă limba acestui verset pare străină de opera lucanică, acesta este
fundamentat în tradiţia misionară a Bisericii primare. I. Howard Marshall,
Luke, p. 414.
320
118
(introducere, cuprins și încheiere) 321. Deci μετὰ δὲ ταῦτα este

momentul unui nou început, al unui text ce cuprinde alte
persoane într-o altă misiune. Cele petrecute înainte se
încheiaseră iar alegerea şi trimiterea Celor Şaptezeci constituie
o nouă treaptă urcată de cititor pentru a înţelege Moartea şi
Învierea Domnului din Ierusalim.
De asemenea, trebuie reţinut că Luca scrie din
perspectiva credinciosului, martor al morţii şi Învierii lui Hristos
pe care Îl numeşte direct ὁ κύριος. De aceea nu putem împărţi
aceste versete în mărturie autentică şi redactare târzie. Chiar
dacă „nu L-a văzut pe Domnul în trup”, Luca era înconjurat de
martorii acestei vederi, între care cu siguranţă şi Cei Şaptezeci.
Scopul alegerii Celor Doisprezece ucenici -„să-i trimită
să propovăduiască şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge
demonii” 322- circumscrie pe cel al Celor Şaptezeci. Instituirea
grupului Celor Şaptezeci de ucenici se realizează într-un
moment binecunoscut de Luca şi de primii creștini, precizat prin
expresia μετὰ δὲ ταῦτα. Este posibil ca şi Cei Şaptezeci să fi
primit o chemare individuală şi nominală, după modelul Celor
Doisprezece (cf. Lc. 9,59) 323 însă nu avem nicio mărturie
evanghelică sigură în acest sens 324.
321
Cu riscul de a crea unele confuzii, Luca ţine să încheie episoadele descrise,
înainte să înceapă tratarea altor subiecte. Astfel, aminteşte întoarcerea
Fecioarei Maria la casa sa, după ce stătuse trei luni la Elisabeta, fără să
precizeze că Maria asistase la naşterea pruncului Ioan, ce-L va boteza pe
Domnul. Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Asist. Drd. Daniel Mihoc, Drd. Ioan
Mihoc, Introducere în Studiul Noului Testament, Editura Teofania, Sibiu,
2001, 146.
322
Ioannis Karavidopoulos, op.cit., p. 155.
323
Pr. Dr. Ioan Mircea, „Cei Şaptezeci de ucenici ai Mântuitorului şi
problema ierarhiei bisericeşti” în ST an XX (1968), seria a II-a, nr. 9-10,
p.682.
324
Aşa cum nu putem fi de acord cu inventarea acestui grup de ucenici şi a
misiunii lor de către Luca, tot aşa nu putem fi de acord că toate locurile
119
Momentul instituirii este unul special atât pentru ucenici

cât mai ales pentru Biserică. Cei Şaptezeci primesc acum
porunca şi puterea de a lărgi grupul ucenicilor care cred în
Hristos. Astfel, apostolatul Celor Şaptezeci este o instituţie în
care se întrevede conturul Bisericii Creştine: Hristos, Jertfa,
Ierarhia, predica, Botezul, Sfintele Taine etc.
Momentul instituirii este prepascal. Nici Luca şi nici
ceilalţi sinoptici în paralelele lor, nu au plasat poruncile Celui
Înviat în acest moment 325. Avem aici un set clar de porunci şi
norme comportamentale ale ucenicilor înaintea Învierii
Domnului, cu rol pregătitor pentru aceasta.
Accentul se pune însă pe ἀνέδειξεν 326 ὁ κύριος (lat.
designavit, cf. FAp. 1,24; Lc. 1,80), a desemna pentru un oficiu
important 327, mult mai rar decât corespondentul instituirii
grupului Celor Doisprezece ἀνἁδειξις 328, desemnează, dar care
poate să precizeze o certitudine oficializată ca şi a lui Ioan
Botezătorul în Israel 329.
Luca foloseşte termenul şi în FAp. 1,24 în rugăciunea
Celor Unsprezece pentru înlocuitorul lui Iuda, ca Dumnezeu să
arate „pe care din aceşti doi ai ales”(FAp. 1,24). Şi Septuaginta
folosește acest termen pentru aşezarea în diferite dregătorii a
unor oameni aleşi de conducătorii lor din mulţimea supuşilor
spre a le fi de ajutor în conducerea treburilor mai importante 330.
evanghelice care amintesc „ucenicii”, într-un sens nedefinit, sunt referiri

directe la Cei Şaptezeci.
325
326
Foarte rar se întâlneşte şi ἀπέδειξεν (manuscrisul D).
327
Lagrange, Luc, p. 293.
328
Celor chemaţi personal, Iisus le face şi o alegere deosebită din mulţimea
ucenicilor, solemnă şi nominală, odată cu instituirea grupului Celor
Doisprezece numiţi şi Apostoli (Mt. 10,1-4; Lc. 6,13). Pr. Dr. Ioan Mircea,
„Cei Şaptezeci…”, p.682.
329
330
120
Astfel Antioh este „pus în scaun” de Antioh Epifanul (II Mac.

9,25) după care „a pus mai mare peste treburile regatului” pe
Lisias (II Mac. 10,11) iar apoi Dimitrie îl face general pe
Nicanor (II Mac. 14,12).
Mai multe manuscrise adaugă και înainte de ἑτέρους,
adaos ce concordă întru totul cu stilul lucanic (Lc. 3,18;
4,43;23,32; FAp. 13,35) 331. Cel mai probabil copiştii acestor
manuscrise au vrut să evidenţieze şi mai mult relaţia Celor
Şaptezeci de ucenici cu Cei Doisprezece. Pe de o parte ucenicii
sunt „alţii” faţă de Cei Doisprezece, iar pe de alta, aparţin
aceleiaşi intenţii misionare a lui Iisus, fiind astfel părtaşi
aceleiaşi familii apostolice.
Luca nu dă lista completă decât a grupului celui mai
important instituit de Hristos, al Celor Doisprezece. Toate
celelalte categorii de oameni ce vin în contact cu Mântuitorul
sunt prezentate cu maximă precizie ca grupuri distincte de
grupul Apostolilor, cu identitate şi rol propriu. Aşa se prezintă şi
grupul Celor Şaptezeci de ucenici (ἑτέρους ἑβδομήκοντα) ca
fiind „alţii” decât Cei Doisprezece (9,1) 332 şi nu „alţii” în raport
cu vestitorii (ἀγγέλους ) 333 trimiși în Samaria (9,52) 334.
331
332
„adică alţii decât cei care primiseră cele trei vocaţii”. Lagrange, Luc., p.
293.
333
Aceștia aparțineau grupului lărgit de ucenici ai Domnului care încă nu
fuseseră instituiți ca apostoli. Erau apropiați Apostolilor Mari dar nu au avut
succes. Altfel se va întâmpla când vor fi trimiși cu putere în cetățile Iudeii. S-
ar părea că această localitate era En-Gannim, actualmente Djénîn. L.-Cl. L.-
Cl. Fillion, op.cit., p. 196.
334
Pentru includerea Celor Șaptezeci în aceeași categorie de ucenici cu aceia
care fusesră trimiși cu puțin timp mai înainte în Samaria s-au pronunțat
Schleiermacher, Meyer, Weiss. Cele două grupuri sunt nu doar distincte ci și
și diferite, Cei Șaptezeci fiind rânduiți sau împuterniciți cu mandat apostolic,
după modelul Celor Doisprezece. F. L. Godet, Commentaire sur L’Évangile
de Saint Luc, p. 21; François Bovon, L’Evangile selon Saint Luc, II, p. 54.
121
Cel mai important grup de ucenici a fost cu siguranţă al

Celor Doisprezece, numiţi cei dintâi şi „Apostoli” 335. Cei
Şaptezeci sunt „alţii”, ἑτέρους 336, adică un grup distinct de al
Celor Doisprezece dar comparabil cu acesta şi nu cu un altul 337.
De fapt grupul Apostolilor Mici şi misiunea lor urmează îndată
după cel al Apostolilor Mari ca importanţă, relaţie comparabilă
cu cea dintre treptele ierarhiei Bisericii.
Precizarea că Domnul a ales „alţi” ucenici arată două
lucruri: grupul Celor Şaptezeci de ucenici este distinct de al
Celor Doisprezece şi Cei Doisprezece au rămas cu Domnul când
ceilalţi au fost trimişi „înaintea feţii Domnului” 338. Cele două
misiuni apostolice, a Celor Doisprezece şi a Celor Şaptezeci,
sunt misiuni distincte dar asemănătoare 339.
După Sinodul Apostolic din Ierusalim (49-50 d.Hr.)
Sfântul Pavel preia problema „altor” ucenici sau apostoli, dar în
sens negativ 340. „Dacă alţii se bucură de acest drept asupra
335
Biserica i-a numit încă de timpuriu „Apostolii mari” pentru a nu fi
confundaţi cu alte persoane care au primit acest titlu după modelul Celor
Doisprezece. În acest context Cei Şaptezeci sunt numiţi Apostolii mici, sau
de rang secund. Pr. Dr. Ioan Mircea, „Cei Şaptezeci…”, p.682.
336
Numeroase manuscrise adaugă un και înaintea lui ἑτέρους. François
Bovon, L’Evangile selon Saint Luc, II, p. 54.
337
Există unii teologii care nu compară pe Cei Şaptezeci şi Apostolatul lor cu
cel al Apostolilor Mari pentru a-şi justifica părerile despre facţiunile
apostolice rivale din secolul I creştin. Atât istoria ulterioară cât şi mărturiile
scripturistice dovedesc dependenţa Celor Şaptezeci de grupul Celor
Doisprezece Apostoli în Biserică, fiind puse încă de pe acum bazele unei
ierarhii bisericeşti concretizată apoi în cele trei trepte ierarhice, îndată după
Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime.
338
Robert H. Stein, The New American Commentary–Luke, Volume 24,
Hardcover,1993, p. 304.
339
Albert Valensin, Jeseph Huby, L’Évangile selon Saint Luc, coll. Verbum
Salutis, vol. 3, Paris,1929, p. 194.
340
Aceştia nu intră direct sub incidenţa purtării de grijă a Apostolului
Neamurilor. Ei sunt cunoscuţi comuni corintenilor şi Apostolului şi pe
nedrept suferă judecata lor (I Cor. 9,3). Întrebările pe care le adresează
122
voastră, oare nu cu atât mai mult noi?” (I Cor. 9,12). Sfântul

Pavel nu vorbeşte aici în numele său personal ci în numele
tuturor învăţătorilor Evangheliei. „Alţii” care se bucură de
drepturi asupra corintenilor ar putea fi unii predicatori opozanţi
ai Sfântului Pavel, falşii apostoli, veniţi probabil din Ierusalim
pentru colectă (FAp. 16,12-13). Însă „alţii” sunt toţi aceia care
primeau retribuţii financiare de la creştinii Corintului, fie pentru
servicii religioase, fie pentru cele profane 341 dar şi dreptul de a
mânca şi a bea, de a nu lucra şi de a purta cu ei „o femeie soră”
(I Cor. 9,3-11) 342. Una din greşelile combătute este libertatea pe
care „cei tari” o aveau în consumarea idolotitelor 343, fără să se
îngrijească de conştiinţa fraţilor „celor slabi”.
corintenilor despre libertate şi apostolie prezintă o importanţă pedagogică

desăvârşită, arătând corintenilor, ce se considerau tari, că argumentele tăriei
lor ar putea fi găsite doar în persoana şi lucrarea Sfântului Pavel, iar cei ce-l
judecă neglijează esenţialul: Sf. Pavel şi Barnaba îşi câştigă existenţa cu
propriile mâini, fără să mănânce şi să bea sau să aibă „o femeie soră” spre a
le sluji (I Cor. 9,4-6). Deci adevăraţii propovăduitori ai creştinismului sunt
tari în credinţă, dar slabi în ochii oamenilor.
341
G.-B. Allo, Saint Paul, Première Epître aux Corinthiens, deuxième
édition, Paris, J. Gabalda et C-ie,1934, p. 218-219.
342
Cu siguranţă că Sf. Pavel intuieşte o legătură între aceştia şi dezinvoltura
„celor tari” care mâncau din cele jertfite idolilor ca şi cum ar avea acest
„drept”, poate folosindu-se chiar de textul de la Deut. 25,4.
343
Idolotitele sau „cele jertfite idolilor” erau cărnurile rezultate din animalele
jertfite în cinstea zeilor păgâni şi puteau fi consumate în temple sau în casele
particulare ale celor mai înstăriţi închinători la idoli. Uneori acestea ajungeau
în pieţe şi erau cumpărate şi de creştini, chiar dacă Sinodul Apostolic din
Ierusalim a interzis acest lucru (FAp. 15,29). Carnea animalului jertfit apărea
în trei feluri, corespunzătoare celor trei etape ale sacrificiului: carnea
pregătită imediat după junghiere, carnea ce se ardea ca jertfă şi cea care se
consuma la banchetul în cinstea idolului. Aceasta din urmă se împărţea între
preoţii idolatri şi credincioşii lor, fiind subiect de dezbinare pentru creştinii
din Corint. Cărnurile jertfite aveau două componente: una religioasă şi una
socială. Zeii cărora se jertfeau erau consideraţi prezenţi în momentul
sacrificiului iar ospăţul nu era decât prelungirea în viaţa cotidiană a acestei
prezenţe. Dimensiunea socială a acestor jertfiri consta în calitatea cărnurilor
123
Deşi nu putem realiza o echivalare a „celorlaţi

Şaptezeci” cu „alţii” din discursul paulin adresat corintenilor,
observăm inferioritatea celor din urmă faţă de Apostolii Mari.
3.1.2. Şaptezeci sau şaptezeci şi doi?

Tradiţia manuscrită privind Lc. 10,1.17, ca şi tradiţia
iudaică, oscilează între ἑβδομήκοντα (şaptezeci) şi ἑβδομήκοντα
δύο (şaptezeci şi doi) pentru numărul ucenicilor 344.
Printre cele mai vechi manuscrise, datând de la jumătatea
secolului al treilea, este papirusul Chester Beatty I, notat cu ‫ק‬45,
care menţionează clar (doar la versetul 17), numărul de
şaptezeci, şi nu şaptezeci şi doi, cum greşit a fost citit de unii
autori 345.
34F
Pentru ἑβδομήκοντα se mai pronunţă şi manuscrisele

greceşti ‫ﬡ‬, A, C, K, L, M (doar la v. 17) W, X, Γ, Δ, Θ, Λ, Ψ,
0115 (v. 17), fam. 1, fam. 1328 ( v. 17), 33 (v. 17), 565, 700,
892, 1009, 1010, 1071, 1079, 1195, 1216, 1230, 1241, 1242,
1253, 1344, 1365, 1546, 1646, 2148, 2174 346. 345F
În acelaşi fel se pronunţă manuscrisele latine b, f, q şi i

(doar pentru v. 1) dar şi cele siriene Syrc (v. 17). Tot aici
amintim şi manuscrisele coptic, gotic, etiopian şi vechi
slavon 347.
care erau „de dorit”, provenind din cele mai bune animale şi fiind pregătite
cu o grijă specială de organizatori. Pentru cea mai mare parte a creştinilor din
Corint aceste cărnuri erau probabil un mijloc de trai, masa unde se consumau
fiind un veritabil „restaurant” al Antichităţii. Thomas L. Constable, Notes on
1 Corinthians, Published by Sonic Light, 2007, p. 84.
344
345
Este adevărat că manuscrisul este în parte deteriorat iar versetul 1 lipseşte.
Numai o eroare de citire poate cineva să recunoască în numărul grecesc
înscris la versetul 17 şaptezeci şi doi sau chiar şaptezeci şi şase de ucenici.
Bruce M. Metzger, Seventy or Seventy-Two Disciples?, p. 67.
346
Ibidem, p. 69.
347
Ibidem, p. 69.
124
Întâlnim ἑβδομήκοντα δύο la unii reprezentanţi ai şcolii

alexandrine şi în Apus, mai ales în vechile manuscrise latine şi
sinaitic siriene 348. Astfel găsim în p75, B, D, M (doar la v.1), R,
0181 (v.1), 28(v.1) şi 33(v.1).
Pe lângăă manuscrisele greceşti şi siriene, o serie de
manuscrise latine 349 au codificat septuaginta duos (şaptezeci şi
doi): a, b, c, d, e, l, r2 . La acestea se adaugă Vulgata şi
Syrium 350, Cop8a, Syrc (v.1), h, mg(v. 17), manuscrisele copte,
georgiene şi persane 351.
Manuscrisul siriac Syrc păstrează „şaptezeci şi doi” la Lc.
10,1 câtă vreme la versetul 17 apare „şaptezeci de ucenici”.
Nesiguranţa aceasta o întâlnim şi în manuscrisele armeniene
care, fie în text codifică ambele numere (șaptezeci la un verset
şi şaptezeci şi doi la celălalt), fie adaugă o notă pentru
menţinerea ambelor variante textuale 352.
Tradiţia patristică urmează linia manuscriselor folosite în
Bisericile de origine a scriitorilor respectivi. Dar cei mai vechi
dintre Sfinţii Părinţi şi scriitori bisericeşti apreciază că ucenicii
„ceilalți” ai Mântuitorului sunt în număr de şaptezeci 353.
348
Bruce M. Metzger, A Textual Commentary on the Greek New Testament,
United Bible Societies, London-New-York, 1971, p. 150.
349
Un manuscris celebru, Codex Usserianus, notat în literatura de specialitate
cu r2 conţine numărul 72 atât pentru versetele 1 şi 17 de la Lc. 10. H. C.
Hoskier, Latin Gospel CodexUSSER.2, or n, otherwise known as „THE
GARLAND OF HOWTH”, LONDON: B. QUARITCH, 1919, p. 128-129.
350
F. C. Burkitt traduce manuscrisul sirian Syr8 la Lc. 10,17 fără adaosul δύο.
F. C. Burkitt, Evangelion Damepharreshe: The Curetonian Version Of The
Four Gospels, With The Readings Of The Sinai Palimpsest, And The Early
Syriac Patristic Evidence, Gorgias Press LLC,2003, p. 313.
351
Bruce M. Metzger, Seventy or Seventy-Two Disciples?, p. 69.
352
Ibidem, p. 69-70.
353
Dintre aceştia: Sf. Irineu de Lyon, Tertulian, Clement Alexandrinul,
Eusebiu de Cezareea, Sf. Ambrozie al Mediolanului, şi Chiril Alexandrinul.
Ibidem, p. 69. Tertullien, Contre Marcion, IV, 1, în Sources Chrétiens, No.
1, introduction, texte critique, traduction et notes par Rene Braun, Les Edition
du Cerf, Paris, 1990, p. 180. Tațian Asirianul, susține și el numărul de 70 de
125
Este de remarcat că majoritatea comentatorilor găsesc în

acest număr nu numai un simbol 354 ci şi o realitate fără echivoc.
Cei Şaptezeci sunt bărbaţi, alţii decât Cei Doisprezece, care l-au
urmat pe Iisus în călătoria Sa, încă „de la început” 355 şi nu un
număr aşezat aici de Luca 356 dintr-un interes oarecare 357. Pentru
a stabili un echilibru între ἑβδομήκοντα δύο şi ἑβδομήκοντα 358
ediţiile critice mai noi ale Noului Testament şi traducerile
moderne folosesc ἑβδομήκοντα [δύο] 359, respectiv şaptezeci [şi
doi] 360.
ucenici în Diatesaronul său. Richard Warner (ed.), The English Diatessaron

or The History of Our Lord Jesus Christ from the compounded Texts of The
Four Evangelists, Bath, printed by R. Cruttwell, 1803, p. 155.
354
Înlocuirea persoanelor Celor Şaptezeci cu un simplu simbol este totuşi
tendenţioasă. A vorbi doar de preluarea servilă a numărului şaptezeci din
filozofiile păgâne, cu intenţia inducerii ideii de universalitate este de
neacceptat. P. Saintyves, op.cit., p. 150.
355
John A. Martin, Luke, in coll. The Bible Knowledge Commentary. An
Exposition of Scriptures vol. 3, by John F. Walvoord, Roy B. Zuck, David C.
Cook (ed.), Wheaton: Victor Books, 1983, p. 233.
356
357
Bruce M. Metzger, A Textual Commentary, p. 150; I. Howard Marshall,
Luke, p. 415.
358
Nestle-Aland, Novum Testamentum Graece, pos Eberhard et Erwin Nestle,
editione vicesima septima revisa, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart,1995,
p. 190.
359
„Înţelegând acest eveniment descris în termeni iudaici, ca prefigurând
misiunea la neamuri, e posibil ca numărul să fie preluat dintr-o tradiţie pre-
lucanică, mai importantă fiind ideea generală decât exactitatea numărului”.
Bruce M. Metzger, A Textual Commentary, p. 150; idem, Seventy, p. 76; I.
Howard Marshall, Luke, p. 415.
360
Biblia de la Bucureşti din 1688 traduce astfel versetul 1: „Iar după acestea,
au arătat Domnul 70, şi trimise pre ei, câte doi, înaintea feaţii Lui, în tot oraşul
şi locul unde era El mergătoriu”. Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură ale
Cei Vechi şi ale Cei Noao Leage,Bucureşti, 1688, p. 798. După o jumătate de
secol, versiunea diortosită de Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania, EIBMBOR,
Bucureşti, 2001, p. 1534, redă textul curat: „şaptezeci de ucenici”, fără
adaosul „şi doi”.
126
Dintre teologii care pledează pentru 70 de ucenici

amintim pe Plummer 361, Schanz, Hahn 362. De remarcat că ediţia
receptă a Bibliei notează tot ἑβδομήκοντα 363 ca de altfel toate
traducerile realizate până la jumătatea secolului al
douăzecilea 364.
Wirkungsgeschichte
Tertulian 365 găseşte corespondenţă cu evenimentul de la
Elim, unde evreii întâlnesc 70 de palmieri şi 12 izvoare,
eveniment socotit decisiv în aflarea numărului corect al
ucenicilor: şaptezeci sau şaptezeci şi doi.
Dar orice corespondenţă a numărului ucenicilor este
dublată de interpretarea contextuală sau de variantele
manuscrite 366. Astfel, celor şaptezeci de bătrâni ai lui Israel (Ieş.
24,1; Num. 11,16f.,24f) li se adaugă în mod forţat Eldad şi
Medad (Num. 11,26) pentru a obţine numărul şaptezeci şi doi 367.
Completul de judecată din sanhedrin indică tot numărul
de şaptezeci sau şaptezeci şi doi de membri în Galileea 368.
Astfel, celor şaptezeci (Ieş. 1,5; 15,27; Jud. 9,2; IV Reg. 10,1),
li se poate adăuga marele preot 369.
Tot aici putem adăuga cele şaptezeci de cetăţi (Num.
11,16,17,24,25) ca şi numărul naţiunilor pământului în gândirea
iudaică (Fac. 10; Cartea lui Enoh 89,59) 370 care se întâlnesc
361
Alfred Plummer, op.cit., p. 269 ; Lagrange, Luc, p. 293.
362
Lagrange, Luc, p. 293; F. Hahn, Mission in the New Testament, p. 33.
363
Greek New Testament Stephanus 1550, Textus Receptus (With
Morphological Data), London, 2005, p. 200.
364
Vezi în acest sens traducerile Bibliei în română, ediţiile 1908,1927.
365
Tertullian, Adversus Marcionem, IV,24, PL 2, col. 239.
366
367
Ibidem, p. 415.
368
Josif Flaviu, Bell. II, XX,5 şi Vita 14 citat de Lagrange, Luc, p. 293.
369
370
François Bovon, L’Evangile selon Saint Luc, II, p. 54. În ceea ce priveşte
scrierea apocrifă Cartea lui Enoh nu putem fi de acord cu Bovon. Cercetările
127
uneori în manuscrise ca fiind 72 371. De asemenea, sens

prefigurativ are şi numărul bătrânilor care au tradus Septuaginta
(70) precum şi cei 70 de prinţi şi cele 70 de limbi ale lumii (III
Enoh 17,8; 18,2;30,2). Toate aceste lucruri demonstrează că în
fragmentul nostru Cei Şaptezeci împlinesc un şir profetic lung,
existenţa şi lucrarea lor devenind aproape la fel de importantă,
din perspectiva profetică, ca şi a Celor Doisprezece apostoli.
Pe de altă parte, s-ar părea că Luca a avut în vedere
Septuaginta care înlocuieşte originalul 70 cu 72 372. Din această
cauză marea majoritate a comentatorilor apuseni ai textului
evanghelic al trimiterii în misiune a „celorlalţi” ucenici folosesc
numărul şaptezeci şi doi pentru identificarea acestora, fără nici
o reţinere 373. Principalul lor argument este: „Luca a putut să scrie
şaptezeci şi doi pentru că acest număr îl găsim în textul grecesc”
al Vechiului Testament 374.
Credem însă că Sfântul Luca, dacă a scris şaptezeci şi
doi, nu a copiat acest număr din Septuaginta. Altfel vom ajunge
la concluzia că existenţa şi lucrarea Celor Şaptezeci este o
invenţie sau o compunere lucanică, fără valoare istorică,
ecclesiologică şi teologică. Dacă Sfântul Luca redactează aici un
demonstrează că în capitolele 89-90 ale acestei cărţi citirea corectă este 70.
The Book of Enoch, Translated from the Ethiopic with Introduction and Notes
by George Schodde, Warren F. Draper, 1911, p. 20, 24, 39, 48, 70, 76, 219.
Cartea lui Enoh menţionează astfel numărul şaptezeci: „Şi El a numit
şaptezeci de păstori cărora le-a dat aceste oi pe care să le pască”. Ibidem, p.
219.
371
I. Howard Marshall crede că Luca a preluat acest număr simbolic din
scrierile vechi, canonice şi necanonice, excluzând astfel realitatea numărului
efectiv al ucenicilor, Luke, p. 415.
372
S. Jelicoe, St Luke and the Letter o Aristeas, în JBL 80,1961, p. 149-155.
373
Pentru numărul 72 se pronunţă Constituţiile Apostolice (l. 2, c55), Clement
Romanul, Dorotei, Ipolit, Taţian, Origen, Ammonius, Epifanie, Ieronim,
Augustin, BedaVenerabilul.
374
Bruce M. Metzger, A Textual Commentary, p. 151; Léopold Sabourin,
op.cit., p. 219.
128
eveniment din viaţa Mântuitorului, concluzia că ar mai fi

redactat şi altele asemănătoare se află la doar un pas. Însă tocmai
martorii oculari ai Mântuitorului, Cei Doisprezece şi Cei
Şaptezeci certifică Adevărul Evangheliei şi ei nu pot fi număraţi
în Vechiul Testament decât ca o preînchipuire profetică, lucru
care concură în demonstrarea veridicităţii apostolatului Celor
Şaptezeci, chiar din timpul specificat de Sfântul Evanghelist
Luca.
Un alt argument adus de aceiaşi teologi în favoarea
numărului 72 este importanţa mai mare de care s-ar bucura
manuscrisele care conţin ἑβδομήκοντα δύο, faţă de cele cu
ἑβδομήκοντα 375. Dar aceste manuscrise sunt şi mai puţine şi mai
târzii decât cele care notează simplu ἑβδομήκοντα.
Deci Luca a scris „şaptezeci” pentru a delimita un număr
rotund al unei largi companii a Domnului 376 dar mai ales pentru
a prezenta o realitate istorică, mai importantă pentru el decât
pentru ceilalţi autori ai Noului Testament. Pe lângă cele
menţionate anterior, având în vedere că listele ucenicilor păstrate
în special în slujbele Bisericii includ şaptezeci de nume, nu
şaptezeci şi două, vom considera şi noi numărul de șaptezeci de
ucenici ca adevărat.
Sfinţii Părinţi au precizat clar numărul ucenicilor:
şaptezeci 377. Astfel Eusebiu de Cezareea se găseşte în
imposibilitatea de a reconstitui lista Celor Şaptezeci de
ucenici 378. Tradiţia iconografică a Bisericii întăreşte părerea
noastră. Astfel ceilalţi ucenici sunt amintiţi cu numele de la
375
Metzger enumeră ‫ק‬75, B¸, D, Old Syriac, Old Latin în favoarea acestei
idei. Bruce M. Metzger, A Textual Commentary, p. 151.
376
MacLean Gilmour, op.cit., p. 184.
377
Chiar dacă majoritatea Sfinţilor Părinţi susţin că ucenicii erau în număr de
şaptezeci, editorii textului Sfintei Scripturi oscilează între 70 şi 72. Vezi
Albert Valensin, Jeseph Huby, op.cit., p. 194.
378
Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, cartea întâi,12,1 în PSB 13, p.
58.
129
primul până la al șaptezecilea, într-o anumită ordine 379 iar

evenimentul de la Elim este pictat cu şaptezeci şi nu cu şaptezeci
şi doi de palmieri 380.
3.1.3. I-a trimis câte doi

Alegerea şi trimiterea ucenicilor sunt două evenimente
distincte dar petrecute într-o perioadă foarte scurtă de timp. De
fapt ucenicii au fost aleşi pentru a fi trimişi cu un mesaj, cu un
scop bine definit, ca să slujească celorlalţi aşa cum Hristos,
Învăţătorul şi Domnul i-a învăţat înaintea Cinei celei de Taină să
slujească (In. 13,1-20). Coordonarea verbelor „a ales” şi „a
trimis” justifică faptul că instituirea are ca finalitate
trimiterea 381. Motivarea alegerii şi a trimiterii în misiune a Celor
Şaptezeci e aproape identică cu cea a Celor Doisprezece 382: lipsa
lucrătorilor pentru seceriş şi mila faţă de poporul ce devenise ca
o turmă fără păstor.
Acest început al apostolatului Celor Şaptezeci a fost mai
puţin clarificat de Sfinţii Părinţi, în comparaţie cu misiunea şi
lucrarea apostolică de după Înviere şi Înălţare. Cu toate acestea
textul trimiterii în misiune a Celor Şaptezeci este adesea citat în
operele lor.
Sfântul Ioan Gură de Aur, comentând textul paralel de la
Matei precizează că Mântuitorul i-a trimis la propovăduire pe
ucenici ca să le mărească autoritatea 383 şi pentru „a-i învăţa pe
379
Dionisie din Furna, op.cit., p. 149-151.
380
Ibidem, p. 75.
381
382
Condiţiile alegerii şi uceniciei erau aceleaşi pentru cele două grupuri
apostolice: lepădarea totală de sine, de familie şi de avere (Mt. 10,37-39; Lc.
27,29, Mc. 8,34-35;Lc. 9,57-62; 14,27-33; Mt. 10,40 şi Lc. 10,16).
383
„Ca să nu atragă toţi oamenii la El”. Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei,
p. 393.
130
ucenici, ca într-o şcoală, prin exerciţiile din Palestina pentru

luptele ce le vor da în toată lumea” 384.
Dar alegerea şi trimiterea nu sunt „ca de la om” ci sunt
de la Dumnezeu. Propovăduirea lor este fără frică şi însoţită de
credinţa lor interioară în cele pe care le propovăduiesc. Dar tăria
cuvântului lor se datorează mai ales autorităţii divine cu care
sunt investiți de la Domnul.
Lagrange crede că ἀνὰ δύο [δύο] nu este o rostire directă
a Mântuitorului în cuvântarea de trimitere a Celor Șaptezeci 385,
fiind, după părerea lui „o preluare servilă de la textele paralele
ale apostolatului Celor Doisprezece”. Realitatea ulterioară a
călătoriilor misionare întreprinse de ucenicii apostoli contrazice
cu succes această părere.
Doi câte doi au fost trimişi pe rând şi „Cei Doisprezece”
(cf. Mc. 6,7) iar după Cincizecime Apostolii au plecat în
misiunile încredinţate de Biserică în grupuri de câte două sau trei
persoane: Barnaba şi Saul (FAp. 15,2), Iuda şi Sila (FAp. 15,27),
Barnaba şi Marcu (FAp. 15,39), Pavel şi Sila (FAp. 15,40),
Timotei şi Sila (FAp. 17,14) şi Timotei şi Erast (FAp. 19,22).
Este interesant de observat că nu este instituit grupul
„celor doi” ci al „Celor Şaptezeci”. Astfel că „doi câte doi” nu
presupune aceeaşi pereche de ucenici. Grupul misiunii concrete,
a celor doi ucenici, se formează în funcție de necesităţile
misionare ale Bisericii, la următoarea misiune nemaipăstrându-
se colegialitatea anterioară. Presupunem deci egalitatea
ucenicilor, cel puţin înainte de Înviere. Dacă Cei Doisprezece
sunt egali între ei în har şi în lucrare, şi Cei Şaptezeci trebuie să
comporte o asemenea egalitate.
Cele două misiuni ale ucenicilor corespund practicii
misionare iudaice de vreme ce „pe gura a doi sau trei martori
384
O bună pregătire a ucenicilor trebuia să cuprindă astfel de exerciţii, mai
grele chiar decât „luptele” de mai târziu. Ibidem, p. 393.
385
Lagrange, Luc, p.293.
131
(…) se sprijină tot cuvântul” (Deut. 19,15) preluată cu siguranţă

de Biserică în misiunea ei la neamuri 386. Garanția adevărului
propovăduirit de ucenici în cetăți nu impune concluzia că Iisus
este suplinit prin prezența celor doi 387. Dacă Iisus nu urmează
stricto sensu unui astfel de grup de câte doi din Cei Șapezeci nu
este suplinit de aceștia ci adus tainic de ei, așa cum preotul aduce
cu sine pe Hristos întreg în Sfintele Taine.
Wirkungsgeschichte
Această însoţire „câte doi” în viaţa ulterioară a Bisericii
pare să nu se regăsească cu sens obligatoriu nici măcar în
rândurile Celor Șaptezeci, târziu, după Învierea Domnului.
Spre deosebire de Cei Doisprezece, care puteau să
îndeplinească toate lucrările de întemeiere a unei Biserici
singuri, Cei Şaptezeci vor trebui să săvârşească lucrările
esenţiale în sobor, cel puţin doi: Împărtăşirea Duhului Sfânt
noilor Botezaţi, devenită mai apoi Taina Sfintei Mirungeri,
Hirotonia Episcopilor, formularea învăţăturilor de credinţă şi
chiar Sfântul Maslu existent în timpul apostolic sub forma
exorcismelor şi vindecărilor.
Autoritatea apostolatului încredinţată de Hristos
ucenicilor Săi şi Bisericii nu se poate înţelege decât după
modelul apostolic primar, comuniunea de credinţă impunându-
se în toate lucrările de extindere a Bisericii, începând chiar de la
propovăduirea Evangheliei.
Sfântul Ambrozie al Milanului (340-397) dă un răspuns
mult mai complex întrebării „de ce i-a trimis doi câte doi?” 388.
386
FAp. 8,14; 15,22,39; Mc. 11,1; 14,13.
387
Pentru a susține calitatea de suplinitori ai Domnului, un teolog a forțat
traducerea verbului e;mellen (indicativ imperfect al verbului me,llw) cu „ar
trebui să (vină)”. Dar ucenicii nu-L înlocuiesc pe Iisus ci doar îi pregătesc
venirea. F. L. Godet, Commentaire sur L’Évangile de Saint Luc, p. 23.
388
Ambroise de Milan, Traité sur l’Évangile de S. Luc, II livres VII-X, texte
latin, introduction, traduction et notes de Gabriel Tissot, in Sources
132
El foloseşte imaginea arcei lui Noe în care animalele au intrat

două câte două, din fiecare specie parte bărbătească şi femeiască.
Arca lui Noe preînchipuie Biserica Creştină din vremea
apostolică. Trimiterea „câte doi” a ucenicilor atestă
universalitatea Bisericii căci neamurile, simbolizate de perechile
de animale din arcă, caracterizate mai mult prin ereditate şi
filiaţie după trup decât cea după har, Domnul le-a curăţit şi le-a
făcut moştenitoare Împărăţiei prin Patima Sa 389.
Ecclesiastul şi Proverbele lui Solomon dovedesc nevoia
de frăţietate în orice lucrare omenească: „Frate ajutat de frate
este ca o cetate tare şi înaltă şi are putere ca o împărăţie
întemeiată”(Prov. 18,19); „Mai fericiţi sunt doi laolaltă decât
unul pentru că au răsplată bună pentru munca lor” (Ecc. 4,9).
Câte doi îi trimite pe dânşii oarecum mai întăriţi, ca unul
altuia să-şi ajute în călătoria ce se anunţă dificilă 390. O astfel de
receptare este proprie oricărei activităţi sociale a Bisericii de mai
târziu.
În aceeaşi ordine de idei Sfântul Vasile cel Mare învaţă
călugării să nu călătorească niciodată singuri, ci în grupuri de
câte doi pentru a fi mai întăriți în ispite.
Aşadar „câte doi” este un început al organizării Bisericii
primare pe principiul sobornicităţii. Fiecare din Cei Şaptezeci
putea să conlucreze cu oricare alt ucenic din acelaşi grup dar nu
haotic, ci prin decizia soborului, aşa cum se vor lua toate
deciziile Bisericii de aici înainte.
Chrétiens, No. 52, Les Edition du Cerf, Paris, 1958, p. 23. Arthur A. Just,
Ancient Christian Commentary on Scripture (New Testament), Luke, vol. III,
InterVarsity Press,2003, p. 171. .
389
În sprijinul acestei idei Sf. Ambrozie aduce textul de la FAp. 10,5 « Ceea
ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate ». Sf. Petru, şi odată cu
el toţi Apostolii, primeşte deci porunca propovăduirii la neamuri a credinţei
creştine. Taina Bisericii curăţeşte şi sfinţeşte această însoţire a tuturor
oamenilor într-o singură unitate, în Trupul tainic al Domnului. Ambroise de
Milan, op.cit., p. 23.
390
Sf. Teofilact, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei, p. 129.
133
3.1.4. Locul „unde Însuşi Domnul avea să vină”
Ca regulă generală pentru toţi ucenicii lui Hritos, aceştia

nu trebuie să acţioneze haotic sau întâmplător în misiunea lor, ci
în deplină consonanță cu voința divină. Astfel, într-un cu totul
alt context, Sfântul Pavel e oprit de Duhul Sfânt să intre în Efes,
la începutul celei de a doua călătorii misionare. Accentul nu cade
deci pe voința omenească, în sensul că Hristos va urma itinerarul
discreționar al ucenicilor, ci dimpotrivă ei vor merge „înaintea
feţii Domnului” în cetăţile unde urmează să intre Însuşi
Hristos 391.
O problemă de înţelegere o pune urmărirea celor 35 de
grupuri de către Iisus, grupuri de câte doi ucenici, care asemenea
lui Ioan Botezătorul (Lc. 7,27) au pregătit venirea Mântuitorului
în fiecare cetate şi loc. Cum este evident că Iisus nu a mers din
momentul trimiterii Celor Şaptezeci de ucenici pe atâtea drumuri
diferite, rămâne posibilitatea unei referinţe spirituale a venirii
lui Iisus după Înviere în locul pregătit de ucenici. Aceasta cu atât
mai mult cu cât ucenicii sunt trimişi în numele şi cu puterea lui
Iisus (Lc. 10,16) 392.
Dacă nu toţi teologii cad de acord cu regiunea sau locul
desfăşurării acestei misiuni 393, putem totuşi afirma că misiunii
ucenicilor nu a urmat o alta a lui Hristos. Misiunea lor este încă
prepascală şi pregătitoare. Chiar dacă nicăieri nu se reaminteşte
identitatea traseului Mântuitorului cu al vreunui grup de ucenici,
391
Ucenicii nu au fost premergătorii Domnului spre Ierusalim. Intenţia
Sfântului Luca este de a preciza că ucenicii urmau să plece în toate direcţiile.
392
Acest lucru pare a fi transpunerea misiunii ulterioare a Bisericii în
evenimentele apostolatului prepascal al Celor Şaptezeci I. Howard Marshall,
Luke, p. 416.
393
Lagrange crede că „nu se poate spune cu siguranţă dacă misiunea Celor
Şaptezeci s-a desfăşurat în Samaria sau în Pereea”. Lagrange, Luc,292.
134
aflaţi într-o astfel de misiune „de probă”, cu excepţia celor doi

aflaţi în drum spre Emaus, după Înviere (Lc. 24,13-34), autorul
înţelege misiunea ucenicilor ca un exerciţiu de formare sau
repetiţie generală. Cei Şaptezeci sunt încă protejaţi de
proximitatea lui Iisus 394.
Doar Luca spune că ucenicii erau precursori ai lui Hristos
„în toate cetăţile şi locurile unde El Însuşi avea să vină” (10,1b;
9,52). „Putem citi o aluzie la venirea Domnului Înviat în
viitoarele comunităţi creştine al căror număr era mereu în
creştere” 395.
Cunoaştem credinţa străveche a creştinilor în apropiata
venire a lui Hristos, credinţă propovăduită şi de apostolii şi de
ucenicii Domnului în misiunile încredinţate lor. Aşa se explică
şi expresia „Maran Atha”(Domnul vine) ca salut specific
creştinilor din Corint (I Cor. 16,22). Aşadar ucenicii vor trăi ca
misionari creştini cu această convingere că lucrează înaintea
Domnului, în nădejdea venirii Lui şi cu conştiinţa prezenţei Lui
tainice acolo unde ei se adună „doi sau trei” în numele Lui (Mt.
18,20).
În privinţa asemănărilor cu specificul predicii Sfântului
Ioan Botezătorul ar fi de observat că nu s-au căutat Cei Şaptezeci
în rândurile ucenicilor lui Ioan, care murise în temniţa din
Maherus. Dacă după moartea învăţătorului lor ucenicii lui Ioan
nu L-au urmat pe Domnul înseamnă că el nu a pregătit „calea
Domnului” sau ucenicii săi nu şi-au luat în serios rolul. Dârzenia
lor şi aşteptarea mesianică ar trebui să fie, totuşi, argumente
clare în dovedirea adeziunii celor mai mulţi din ucenicii lui Ioan
la grupurile de ucenici ai Domnului, după moartea învăţătorului
lor.
Ştim foarte bine că o mică parte din ucenicii lui Ioan
Botezătorul L-au urmat pe Domnul, îndată după Botezul din
394
395
135
Ioardan (cf.In. 1,36 ş.u.). Nu ştim însă nimic clar din ce s-a
întâmplat cu cea mai mare parte a lor, după ce Domnul le-a
răspuns la întrebarea: „Tu eşti Cel ca va să vină sau să aşteptăm
pe altul?”(Lc. 7,20). Dacă s-au încredinţat că El este Hristosul,
misiunea lor va cuprinde mărturisirea credinţei că: a) Hristos
este singurul Mesia, Domnul Cel ce avea să vină; b) El trebuie
aşteptat, căci vine în fiecare cetate şi loc. La acestea trebuie să
se fi adăugat conştiinţa existenţei şi lucrării lor „înaintea feţei
Domnului”, învăţată de la Ioan care mergea „înaintea feţei
Domnului” ca să gătească căile Lui 396 (Lc. 1,76; cf. Lc. 1,17; Is.
40,3; Mal. 3,1; 4,5; Mt. 3,3; 11,10).
Dacă ar fi să sintetizăm mărturisirea de credinţă a
ucenicilor lui Ioan, după ce au crezut deplin în Hristos obţinem
tocmai această frază: Domnul i-a trimis Înaintea feţei Sale, în
fiecare cetate şi loc unde Însuşi avea să vină.(Lc. 10,1) 397. Nu
vom greşi deci dacă vom spune că cea mai mare parte a
ucenicilor lui Ioan Botezătorul au fost trimişi de Hristos Domnul
la predică, între Cei Şaptezeci, la puţin timp după ce au crezut în
Hristos (Mesia).
3.1.5. Lucrătorii secerişului(v.2)

Ὁ μὲν θερισμὸς πολύς, οἱ δὲ ἐργάται ὀλίγοι e considerat
de unii învăţaţi ca un proverb preluat de Luca şi aşezat în
contextul trimiterii Celor Şaptezeci iar de către alţii, un preţios
cuvânt al Mântuitorului pe care Luca a vrut să-l păstreze în acest
context 398.
396
R. C. Tannehill, Luke,p. 174.
397
Nu putem neglija stilul indirect al acestei expuneri. Sf. Luca reproduce nu
cuvintele Domnului, ci pe ale unor ucenici, din Cei Şaptezeci.
398
136
Cuvântul despre seceriş (v. 2) este identic la Luca şi la

Matei (9,37) 399, lucru pe care-l găsim şi în Evanghelia lui
Toma 400. Singura diferenţă este că Luca îl numeşte pe Domnul
„al secerişului” iar la sfârşitul scrierii copte se omite posesivul
„său” la sfârşitul frazei 401.
Înaintea fragmentului misiunii de la Matei 10 şi Luca 10,
Israelul e comparat cu grâul gata de seceriş şi se descoperă
nevoia de lucrători. Grânele şi lucrătorii amintesc de Împărăţia
lui Dumnezeu, dar prin seceriş nu se poate înţelege sfârşitul
lumii. Poporul e „copt” spre primirea bunei vestiri, nu pentru că
poruncile fuseseră îndeplinite, ci pentru că momentul venise 402 .
Metafora secerişului, care substituie în Sfânta Scriptură
Judecata Obştească (cf. Is. 9,2; Ps. 125,6) are aici (Lc. 10,2) sens
pozitiv 403, ucenicii sunt trimişi să se roage Domnului secerişului
pentru lucrători. Rugăciunea orientează metafora spre
alegorie 404 câtă vreme bucuria pare umbrită de lipsa lucrătorilor.
Privit în context fragmentul sugerează că trimiterea ucenicilor
de către Iisus corespunde voinţei divine iar mergerea în călătorie
a ucenicilor e precedată de o rugăciune 405. Pe de altă parte,
Ulrich Luz spune că suprapunerea imaginii secerişului şi a
399
De observat inversiunea de la Luca ἐργάτας ἐκβάλῃ care doreşte astfel să
corecteze ἐκβάλῃ ἐργάτας de la Matei. François Bovon, L’Evangile selon
Saint Luc, II, p. 51.
400
Cf. W. Schrage, Thomas-Evangelium, v. 73, p. 153-155.
401
Fraza devine: „rugaţi deci pe Domnul secerişului, să scoată lucrători la
seceriş”. Din această cauză Fitzmyer consideră că scrierea coptă urmăreşte o
altă tradiţie, extracanonică. Joseph A. Fitzmyer, op.cit.,p. 1429.
402
M-.J. Lagrange, Evangile selon Saint Matthieu, p. 193.
403
Sens pozitiv pentru seceriş mai întâlnim şi la In. 4,35, fără legătură cu cel
de la Luca.
404
De remarcat echilibrul frazei: μὲν- δὲ, θερισμὸς πολύς-ἐργάται; πολύς-
ὀλίγοι.
405
Căci cu adevărat El este Domnul secerişului adică al acelora ce cred. Şi
mai înainte le spune lor şi despre prigoniri. Sf. Teofilact, Tâlcuirea Sfintei
Evanghelii de la Matei, p. 129.
137
turmei fără păstor au menirea să arate că Fiul Omului este

Păstorul şi totodată Judecătorul lui Israel 406.
Împărăţia lui Dumnezeu nu poate fi dobândită însă doar
prin credinţă şi fără Hristos. Aşadar lucrătorii secerişului nu sunt
îngerii din pilda neghinelor (Mt. 13,24-30) ci oamenii care
trebuie chemaţi să coacă pâinea euharistică 407. Textul epiclezei
din perioada apostolică pare să confirme acest lucru: „După cum
această pâine frântă era împrăştiată pe munţi şi fiind adunată a
ajuns una, tot aşa să se adune Biserica Ta de la marginile lumii
în Împărăţia Ta” 408. De aici încolo nu se mai vorbeşte în
Evanghelie despre grâu ci numai despre Pâine!
Îndemnul la rugăciune apare în urma constatării
Domnului: „secerişul este mult iar lucrătorii sunt puţini”. Acest
verset dezvăluie criza lucrătorilor, prima criză a comunităţii
ucenicilor care va da naştere credinţei creştine în germen dar și
nevoia de hrană pentru care trebuie angajată această lucrare
sfântă 409.
Identificarea lucrătorilor pentru seceriş stă în strânsă
legătură cu identificarea secerişului însuşi. „Secerişul” sau
terenul misionar 410 era prea mult iar „lucrătorii” puţini şi
înaintea trimiterii Celor Doisprezece (Mt. 9,38) şi înaintea
trimiterii Celor Şaptezeci, situată istoric înaintea Învierii
406
Ulrich Luz, Matthew, p. 65.
407
Prin „rugaţi pe Domnul secerişului” Iisus îi hirotoneşte pe ucenici şi le
aduce aminte de cuvintele lui Ioan: de lopată, de paie, de grâu. Dacă i-a trimis
să secere, i-a trimis în ogoarele semănate de profeţi, Sf. Ioan Gură de Aur,
Omilii la Matei., p. 392.
408
Învăţătură a Celor Doisprezece Apostoli, p. 29.
409
410
O înțelegere a secerișului doar în termenii ce delimitează o arie geografică,
asemenea unui teren agricol cultivat, nu are relevanță, mai ales în contextul
în care aceasta exclude tocmai Palestina, din cauza asemănării acestui
„seceriș” cu câmpul alb, gata de semănat al Samariei. F. L. Godet,
Commentaire sur L’Évangile de Saint Luc, p. 24.
138
Domnului. Terenul misionar este în acest moment Palestina 411,

iar în vremea scrierii Evangheliei, misiunea în lumea întreagă va
fi precedată de predicarea Evangheliei în Ţara Sfântă 412.
Eficienţa ucenicilor rugători la Domnul secerișului
pentru lucrători nu constă în mărimea numărului 413, nici a puterii
lor omeneşti, ci a puterii consecutivă trimiterii divine a
lucrătorilor. În acest context încreştinarea evreilor face parte din
misiunea Bisericii de la început iar fiecare apostol sau misionar
are datoria să se roage „Domnului secerişului”, nu doar să
primească ajutor la secerișul roadelor acestui popor ci mai ales
la încreştinarea lui.
Ucenicii aveau să se roage pentru lucrători şi pentru ca
să devină în acelaşi timp lucrători ei înșiși 414. De aici se vede că
lucrarea acestor „lucrători ai secerişului” va fi în primul rând
rugăciunea.
Sensul acestei rugăciuni a fost receptat diferit de-a lungul
vremii. Astfel, după unii ὀλίγοι – nu se referă la Cei Şaptezeci ci
la starea anterioară a numărului ucenicilor 415. Sfântul Ioan Gură
de Aur ne atenţionează că lucrătorii nu sunt puţini cu numărul,
ci cu puterea 416. Dar de îndată ce grupul fusese instituit,
411
412
În context istoric, Israelul nu este prezentat ca fiind mare de Sfinţii Matei
şi Luca, deşi pare aşa la o lectură fugară a parabolei despre secerişul cel mult.
Israelul este mic şi dezbinat, asemenea turmei fără păstor, dar ca o haită de
lupi pentru ucenici. El are ceva din caracterul celor două animale deopotrivă
şi, totodată, având mare nevoie de lucrători, căci este târziu (vremea
secerişului). Din această cauză principala şi prima poruncă dată de Domnul
ucenicilor săi nu este căutarea de ucenici, nici predica, nici sacrificiul, ci
rugăciunea pentru lucrători.
413
414
415
Filliion, Luc,201.
416
Vorbind despre cei Doisprezece, zice: „i-a înmulţit, deşi erau doisprezece!
Nu le-a mărit numărul ci le-a dat putere”. Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la
Matei, p. 394.
139
constatarea micimii numărului de lucrători o face Iisus în timp

ce îi priveşte pe Cei Şaptezeci şi le vorbeşte. Rugăciunea
implică, aşadar, că alţii urmează să vină şi să li se alăture ca o
consecinţă firească a strădaniilor ucenicilor 417 căci unii se roagă
(ucenicii) şi alţii sunt lucrătorii acestui seceriş tainic 418.
O privire mai atentă asupra fragmentului ce include
porunca rugăciunii pentru lucrători δεήθητε οὖν τοῦ κυρίου τοῦ
θερισμοῦ ὅπως ἐργάτας ἐκβάλῃ εἰς τὸν θερισμὸν αὐτοῦ
dezvăluie sâmburele Sfintelor Taine instituite de Mântuitorul
Însuşi 419.
Ei nu trebuie să constate puţinătatea lucrătorilor doar
odată, la începutul misiunii, ci permanent. Pentru secerişul ce le
stă înainte, în fiecare cetate, vor avea nevoie de lucrători indicaţi
precis de Domnul Secerişului spre lucrare, spre slujirea
Euharistiei. Dintru început orizontul misionar al Celor Şaptezeci
nu este închis, adică intrând într-o cetate să o păstorească până
la moarte, ci dimpotrivă, mergând prin cetăţi să caute pe cei
scoşi 420 de Dumnezeu spre slujirea ierarhică 421. Astfel ucenicii
„sunt datori să continue rugăciunea sacerdotală pentru recrutarea
sacerdoţiului” 422.
417
418
John A. Martin, op.cit., p. 233.
419
În cuprinsul Sfintei Taine a Hirotoniei, arhiereul se roagă mai întâi pentru
înmulţirea credincioşilor, dar şi pentru întărirea preoţilor. „Însuţi, deci, şi
acum caută spre sfanta Biserica Ta şi mareşte-o şi înmulteste-o”.
420
ἐκβάλειν poate însemna că aceia pe care pentru care ucenicii se roagă la
Domnul secerișului sunt scoși din casa Tatălui, din cer, de unde le-a fost
adresată vocația sau mai exact din Țara Sfântă, „care este punctul de plecare
al evanghelizării lumii”. F. L. Godet, Commentaire sur L’Évangile de Saint
Luc, p. 24.
421
Rugăciunile din Sfânta Taină a Hirotoniei constată puţinătatea lucrătorilor
zicând „cele cu lipsă le plineşte”. Sf. Ioan Gură de Aur constată că spunând
„rugaţi pe Domnul secerişului” Iisus îi hirotoneşte îndată pe ucenici, „nimic
ei cerând, nici rugându-L”. Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, p. 394.
422
140
Aşadar, prin rugăciune Cei Şaptezeci şi-au început

lucrarea lor misionară. Dar tot rugăciunea îi va caracteriza şi
unitatea de credinţă. Astfel vor fi ca grâul pentru pâinea
euharistică şi tot ei vor sluji Liturghia şi vor hotărî în sinoade,
după modelul acestei uniri.
Dar pentru o astfel de unitate a grupului Celor Şaptezeci,
mai ales după Înviere, au nevoie de o biserică, un loc al întâlnirii
lor, care nu poate fi decât în graniţele Palestinei.
Wirkungsgeschichte
Sfântul Ambrozie al Milanului observa că grâul fusese
semănat de Cuvântul lui Dumnezeu dar cerea să fie lucrat,
cultivat şi tratat cu ajutorul lucrătorilor pentru ca păsările cerului
să nu adune grâul răspândit. Lipsa lucrătorilor îi arată pe ucenici
ca pe nişte miei în mijlocul lupilor 423. Părintele Profesor Vasile
Gheorghiu a continuat linia interpretativă ambroziană arătând
imaginea secerişului ca o continuare firească a turmei fără
păstor, prezentată în Evanghelia după Matei înaintea plecării la
propovăduire a Celor Doisprezece 424. Cum poporul fusese lipsit
multă vreme de păstor, Domnul nu-l mai aseamănă cu nişte oi
„ci cu un seceriș copt, care, dacă nu este secerat la timp se
pierde” 425.
Clement Alexandrinul depăşeşte această linie
tradiţională de interpretare a cuvântului Domnului despre seceriş
deplasând accentul de pe seceriş pe lucrare. Clement
Alexandrinul citează sentinţele despre abundenţa secerişului
(Lc. 10,2, cf. Mt. 9,37) în contextul Pildei Talanţilor (Mt. 25,14-
30). Astfel lucrătorii sunt „proclamatorii” Cuvântului lui
Dumnezeu, care lucrează cu mâna sau cu vorbirea adică prin
scris şi prin predică. El spune că „lucrarea este dublă: una
423
Ambroise de Milan, op.cit., p. 23.
424
425
Ibidem, p. 346.
141
nescrisă, alta scrisă. Dar oricum ar fi lucrarea, scrisă sau

nescrisă, lucrătorul Domnului seamănă seminţe bune, face să
crească spicele şi seceră” 426.
Sfântul Ioan Gură de Aur, deşi insistă asupra faptului că
ucenicii nu sunt trimişi „la semănat, ci la secerat” 427 continuă să
pună accentul pe lucrare şi pe puterea pe care ucenicii o primesc
de la Domnul pentru aceasta 428. Însă Identificarea Domnului
secerişului cu Hristos Însuşi 429 este privită cu rezervă de teologi.
Părintele profesor Vasile Gheorghiu înţelegea prin acesta
persoana lui Dumnezeu Tatăl „pentru că de la Dânsul vine toată
creşterea şi toată binecuvântarea şi El conduce în ultimă instanță
soarta tuturora” 430.
Teologii moderni au observat că două elemente ale
cuprinsului instrucţiunilor au paralelă în Evanghelia după Toma.
Prima corespondenţă este între Lc. 10,2 şi Evanghelia după
Toma 73: „Secerişul este mult dar lucrătorii sunt puţini; deci
426
Clement Alexandrinul, Scrieri, partea a doua, în PSB, vol. 5, Stromatele,
traducere din limba greacă de Pr. D. Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti,1982, p.
14.
427
Deşi nu neagă complexitatea lucrării specifice apostolatului care cuprinde
pe lângă seceriş, semănatul şi îngrijirea de creşterea grâului, accentuează că
„trimiterea este uşoară şi necesară” pentru că „alţii s-au ostenit iar voi aţi
intrat în osteneala lor”(In. 4,38).
428
Domnul le spune despre seceriş să-i facă modeşti dar şi să le dea curaj,
arătându-le că munca cea grea au făcut-o alţii înaintea lor. Sf. Ioan Gură de
Aur, Omilii la Matei, p. 393.
429
După Sf. Ioan Gură de Aur Însuşi Hristos este Domnul secerişului. El
amintise ucenicilor de cuvintele lui Ioan Botezătorul: de arie, de lopată, de
paie, de grâu (cf. Mt. 3,12) de unde „se vede lămurit că El era Plugarul şi
Domnul secerişului”. Ibidem, p. 394.
430
Părintele Profesor Vasile Gheorghiu exclude identificarea Fiului cu
„Domnul secerişului” pentru că Hristos Domnul nu le-a zis aceste cuvinte
ucenicilor cu scopul de a-L ruga pe El pentru lucrători. Pr. Prof. Dr. Vasile
Gheorghiu, op.cit., p. 347.
142
rugaţi pe Domnul să trimită lucrători la seceriş” 431. Cealaltă

paralelă o regăsim între Lc. 10,8 şi Evanghelia după Toma 14b.
În Slujba de prăznuire a Celor Şaptezeci de Apostoli se
află o receptare a textului nostru despre seceriş: „înnoind minţile
cele înţelenite cu plugul cuvântului, aţi semănat în ele seminţe
de mântuire, preamăriţilor, şi aţi secerat Domnului, însutit,
spicul dreptei cinstiri de Dumnezeu” 432. Observăm cu uşurinţă
că textul nostru a fost receptat nu cu accentul pe seceriş aşa cum
l-au înțeles majoritatea comentatorilor, din toate timpurile, ci aşa
cum l-a explicat Clement Alexandrinul, cu ridicarea importanţei
lucrării şi a lucrătorilor deasupra termenului seceriş, spre
lucrarea în ogorul Domnului.
Aşadar lucrarea ucenicilor se numeşte întâi de toate
seceriş. Ei se integrează aşadar în şirul lung al lucrătorilor din
grădina revelaţiei, fiind precedaţi şi pregătiţi de semănăturile
patriarhilor, profeţilor şi ale Sfântului Ioan Botezătorul. De
acum nu se mai seamănă, adică după moartea ultimului apostol
revelaţia se încheie. Ucenicii şi urmaşii lor sunt datori să secere
din acest ogor, şi încă nu sunt suficienţi pentru a culege toate
roadele Cuvântului.
3.1.6. „Mergeţi!”(v.3)
Întrei Luca (v.3) şi Matei (16,16a) putem să găsim
diferenţe marcante în ceea ce priveşte sentinţa asupra oilor şi
lupilor. Totuşi, ὑπάγετε este secundar şi străin de loghion. Luca
adaugă ὑπάγετε aici pentru a insera acest verset într-o serie
431
Joseph A. Fitzmyer, op.cit.,p. 810.
432
Mineiul pe ianuarie, tipărit în zilele păstoriei Prea Fericitului Patriarh
Justinian al Bisericii Ortodoxe Române cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia
a cincea, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă,1975,
p. 77.
143
hortativă 433. Cuvântul miei(ἄρνας) este însă primitiv; Matei l-a

înlocuit cu mult mai banalul πρόβατον 434 .
Misiunea ucenicilor se desfăşoară sub semnul unei
urgenţe presante: predicarea Împărăţiei. Acceptarea predicii
Evangheliei corespunde mântuirii şi vieţii veşnice; refuzul însă,
judecăţii şi morţii 435.
Cei Şaptezeci ca şi Cei Doisprezece au fost trimişi de
Hristos: ἰδοὺ ἀποστέλλω ὑμᾶς. Apostolatul lor este o instituţie
divino-umană, ca şi Biserica, căci puterea şi autoritatea
ucenicilor este dată de Hristos.
Contextul misionar şi social al primului secol creştin,
redat de Sfântul Luca aici, rămâne într-o situaţie misionară
diferită dar nu fără analogie. El evocă originile creştinismului şi
ale apostolatului creştin. Iisus, Cel trimis de Tatăl (cf. 10,16b) la
rândul Său trimite mesageri care continuă venirea Sa 436 către
firea umană, către omul cel rătăcit. Tot aşa şi Înţelepciunea vine
de la Dumnezeu şi angajează umanitatea să colaboreze la
misiunea sa 437.
Wirkungsgeschichte
În cultul Bisericii această trimitere este percepută cu
multă tărie şi putere. Domnul îi trimite cu un elan asemănător
săgeţii pornită din arcul încordat: „Încordând v-a trimis pe voi
433
Câtă vreme desfășurarea evenimentelor corespunde întru totul contextului
anterior, sentinţa „miei în mijlocul lupilor” este dublată de o exortație
(imperativ).
434
Luca ignoră apelul de imitare a şerpilor şi porumbeilor de la Matei 10,16b.
Această invitaţie probabil că nu provine din Q. François Bovon, L’Evangile
selon Saint Luc, II, p. 51.
435
436
„Nu i-a trimis în ogoare străine, ci în cele semănate de El prin profeţi”. Sf.
Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, p. 394.
437
144
Cel Milostiv ca pe nişte săgeţi ascuţite, ca să zdrobiţi săgeţile

vrăjmaşului” 438.
Toţi membrii ierarhiei au primit această poruncă de a
lucra în lume cu puterea şi autoritatea divină 439.
Majoritatea autorităţilor instituţionale au pretenţia de a
avea sorginte divină, doar pentru a-şi justifica lucrarea lor în
relaţie cu lumea. Apostolatul se deosebeşte de aceste autorităţi
omeneşti mai ales prin faptul alegerii de sus, de la Hristos
Domnul, alegere directă şi cu scop precis.
Fragmentul trimiterii la propovăduire a Celor Şaptezeci
pune accentul în primul rând pe vedere. Astfel ucenicii sunt
atenţionaţi înainte de toate să privească sau să fie atenţi că se află
chiar „înaintea feţii Domnului, în fiecare cetate şi loc unde Însuşi
avea să vină”(10,1).
Privirea ucenicilor este apoi îndreptată către seceriş şi
lucrători: „secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini”.
Concomitent ei sunt îndemnaţi să privească spre Domnul
secerişului şi să-L roage să scoată lucrători pentru secerişul Său
(10,2). În acest context ἰδοὺ (iată!) are sens imperativ. Acesta
vizează trimiterea însăşi după comparaţia „miei în mijlocul
lupilor” (10,3).
438
Iosif, alcătuitorul de cântări, Pomenirea Adunării sfinţilor Şaptezeci de
Apostoli, Mineiul pe ianuarie, tipărit în zilele păstoriei Prea Fericitului
Patriarh Justinian al Bisericii Ortodoxe Române cu aprobarea Sfântului
Sinod, ediţia a cincea, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune
Ortodoxă, 1975, p. 71.
439
Arhieraticon, adică rânduiala Sfintelor slujbe săvârşite cu arhiereu,
EIBMBOR, Bucureşti, 1993. Diaconul este hirotonit pentru că Dumnezeu a
„binevoit a se rândui...în slujba diaconiei” (p. 74) ca şi preotul rânduit prin
bunăvoinţa lui Dumnezeu „să primească acest mare dar al Sfântului Duh”
(p.80). Iar dacă preotul va „lucra cu sfinţenie cuvântul adevărului”(p. 81),
arhiereul, luând „jugul Evangheliei şi vrednicia arhieriei” va primi puterea de
a cere de la Dumnezeu „cele pentru mântuirea poporului”(p.97-98).
145
Deşi Lc. 10,4-17 cuprinde numai îndemnuri la

ascultare 440, totuşi nu lipsesc indicaţii iconice: portretul
ucenicului (10,4), odihna păcii peste „fiul păcii”, praful scuturat
de pe încălţăminte, „sacul şi cenuşa” Tirului şi Sidonului
(10,13), urcuşul şi coborâşul Capernaumului (10,15).
Sfârşitul fragmentului este din nou intens în îndemnul cu
privire şi la relaţia „faţă către faţă”. Îndată după vederea Satanei
coborât ca un fulger din cer apare acelaşi accent imperativ al lui
ἰδοὺ. Darul puterii de a călca peste şerpi şi peste scorpii se poate
privi, contempla sau cunoaşte.
Punctul culminant al acestei descoperiri prin vedere sau
cunoaştere este atins în vv.21-24. Părintele Ceresc, Domn al
cerului şi al pământului, a ascuns lucrurile acestea de cei
înţelepţi şi pricepuţi şi le-a descoperit pruncilor(10,21). Astfel
cunoaşterea personală a Tatălui este accesibilă în mod direct
Fiului şi prin mijlocirea Lui tuturor celor care „voieşte Fiul să se
descopere”(10,22).
Vederea şi auzirea ucenicilor este cu adevărat fericită.
Nu ucenicii sunt fericiţi ci „ochii care văd” cele ce văd ucenicii.
Cele ce au văzut ucenicii au fost transmise Bisericii creştine.
Toţi cei ce vor privi icoana zugrăvită de Hristos în ochii
ucenicilor sunt (la prezent) fericiţi, mai fericiţi decât proorocii şi
regii cei ce „au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi” (10,24).
„Iată, Eu vă trimit” sunt aşezate de unii critici în afara
contextului originar adică nu ar fi fost rostite de Hristos cu
ocazia trimiterii ucenicilor la propovăduire 441. Nu putem fi de
acord cu această observaţie mai ales că textele paralele includ
această atenţionare a ucenicilor despre misiunea care tocmai
începe.
440
Luca, în particular, insistă asupra ascultării ca vehicul al mântuirii(cf. Lc.
4,21). Léopold Sabourin, op.cit., p. 223.
441
„Imperativul lucanic vă trimit este străin de loghion şi secundar acestuia”.
146
De fapt, la o primă citire, se poate neglija actul trimiterii

ucenicilor, accentul căzând pe înţelegerea sintagmei „ca pe nişte
miei în mijlocul lupilor”, mult prea gravă şi în contrast evident
cu situaţia prepascală a trimiterii ucenicilor. Dar importanţa
trimiterii ucenicilor este net superioară acestei comparaţii ce
urmează. „Eu” emfatic, în sensul de „Eu cel puternic” 442 este de
fapt centrul de greutate al misiunii ucenicilor. Chiar de ar fi ca
mieii în mijlocul lupilor, fără alegerea, împuternicirea şi
trimiterea nemijlocită a Mântuitorului nu s-ar deosebi cu nimic
de cei care au murit nevinovaţi într-o lume ostilă, înainte şi după
Hristos, dar fără Hristos şi fără să transforme lumea din rea în
bună.
Această trimitere precisă de la Hristos prezintă o
importanţă deosebită în iconomia instituţiei Celor Şaptezeci. Ca
şi Cei Doisprezece, aceştia continuă lucrarea de Apostol al lui
Hristos în lume, miezul misiunii lor fiind Însuşi Hristos. Ca
ajutoare ale Apostolilor Mari de mai târziu Cei Şaptezeci nu sunt
simpli ucenici ai acestora ci în primul rând ucenici ai
Mântuitorului, rânduiţi de El ca apostoli secundari.
3.1.7. Mieii în mijlocul lupilor

Atmosfera este asemănătoare lumii dramatice a
animalelor ireconciliabile 443. Comparaţia ucenicilor cu mieii
schimbă radical optica acestora faţă de învăţător sau misionar.
Dacă poporul iudeu a devenit ca o turmă fără păstor, cu siguranţă
nevoia, prin purtarea de grijă faţă de poporul ales, Dumnezeu le
va trimite păstori, alţii decât „cei plătiţi, care nu-i doare inima de
oi” (In. 10,13). Dar păstorii plătiţi uitau adesea că sunt şi ei
membrii ai aceleiaşi turme, a poporului ales, de aceea trebuiau
alţi păstori, după modelul mieilor.
442
443
147
Schimbarea păstorilor nu intervine ca o „stricare” a Legii

căci implică o înnoire a ei. Astfel, spre exemplu, preoţia Noului
Testament este net superioară celei vechi, aşa cum Sfântul Pavel
demonstrează fără echivoc: „acolo s-a ridicat un şir de preoţi,
fiindcă moartea îi împiedica să dăinuiască. Aici însă, Iisus, prin
aceea că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare
(veşnică)”(Evr. 7,23-24).
Domnul Hristos nu-i trimite pe ucenici ca pe nişte păstori
ci dimpotrivă, ca pe nişte miei 444. Ca miei în mijlocul lupilor
ucenicii pacificatori 445 vor fi mereu urmăriţi pentru a fi ucişi.
Astfel, o continuare firească a sentinţei 446 este următoarea: „Nu
vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceasta n-au ce să mai
facă. Vă voi arăta de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care,
după ce a ucis, are putere să arunce în gheena; da, vă zic vouă,
de acela să vă temeţi”(Lc. 12,4-5). La interpretarea sintagmei
„miei în mijlocul lupilor” ne conduce şi a doua epistolă
pseudoclementină 447. Cuvintele lui Petru şi ale lui Iisus din locul
citat sunt în deplină concordanţă cu textul evanghelic şi cu
tradiţia bisericească 448.
444
„Simbolica aceasta naturală arată foarte lămurit apostolilor raportul lor
către lume”. Iuliu Olariu, op.cit., p. 117.
445
Cu puțin mai înainte Mântuitorul își îndemnase ucenicii la iubirea
dușmanilor (cf. Lc. 6,27-29 ) iar acum îi trimite în mijlocul celor care îi vor
privi la fel cum privesc lupii pe miei. W. Manson, The Gospel of Luke, p. 123.
446
Conform acestei abordări, a doua epistolă pseudoclementină atestă că
sentinţa lui Iisus a preocupat şi provocat o desfăşurare legendară în deplină
concordanţă cu Lc. 12,4-5.
447
Într-o convorbire dintre Petru şi Iisus, Apostolii, „miei în mijlocul lupilor”,
chiar dacă sunt sfâşiaţi, nu mai plâng ieşirea lor din lume. Omilie numită
Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Clement Romanul, 5, 1-7 în PSB
1, Scrierile Părinţilor Apostolici, traducere, note şi indici de Pr. D. Fecioru,
EIBMBOR, Bucureşti, 1979, p. 96.
448
„De aceea, fraţilor, părăsind şederea vremelnică din lumea aceasta, să
facem voia Celui ce ne-a chemat şi să nu ne temem a ieşi din lumea aceasta.
Că spune Domnul: Fiţi ca mieii în mijlocul lupilor. Ibidem, 5,1-2, p. 96.
148
Dacă trimiterea Celor Doisprezece este asemenea oilor

în mijlocul lupilor (Mt. 10,16), pe Cei Şaptezeci îi trimite
Domnul ca pe nişte miei în mijlocul lupilor - ὡς ἄρνας ἐν μέσῳ
λύκων, lucru care clarifică în parte relaţia Celor Doisprezece cu
ceilalţi Şaptezeci de ucenici. Cei Şaptezeci sunt mai mici decât
Cei Doisprezece dar şi fiii lor duhovniceşti, mulţi dintre ei
primind chiar Sfântul Botez de la aceştia. Totodată, şi unii şi alţii
sunt de acelaşi neam, toţi sunt evrei, şi membrii ai aceluiaşi
sâmbure al ierarhiei sacramentale.
Luca trece cu vederea înţelepciunea șerpilor și blândețea
porumbeilor care apar doar în fragmentul mateian (Mt. 10,16).
Doar Cei Doisprezece sunt sfătuiţi să fie înţelepţi ca şerpii şi
blânzi ca porumbeii. Înţelepciunea şerpilor presupune din partea
ucenicilor cea mai mare prudenţă, dar aceasta să nu degenereze
în înşelăciune. De aceea trebuie să fie simpli şi nevinovaţi ca
porumbeii, curaţi sufleteşte 449.
Opoziţia dintre lupi şi miei sugerează pericolul,
ameninţarea, ostilitatea, notă care caracterizează deopotrivă
misiunea lui Iisus, a Celor Doisprezece şi a Celor Şaptezeci de
ucenici 450.
În Noul Testament nu mai întâlnim nicăieri ἄρνας 451. În
Septuaginta ἄρνας traduce substantivul luptători (III Reg. 1,9;
Ier. 50,8) 452, astfel că o parte a exegeţilor indică un rol combativ
al ucenicilor, acela de apărători ai mieilor împotriva lupilor 453.
449
Între împrejurările primejdioase Iisus le cere ucenicilor să îmbine prudenţa
cu simplitatea, să cunoască primejdia şi să aplice mijloacele cele adevărate
pentru combaterea ei. Iuliu Olariu, op.cit., p. 117.
450
„De toate părţile sunt înconjuraţi de lupi răpitori, sunt ameninţaţi cu
moarte”. Ibidem, p. 117.
451
L.-Cl. Fillion, Luc, p. 202.
452
Acelaşi lucru îl regăsim şi în Enoh 89,42.
453
B. Weiss, urmând pe H. J Holtzmann înţelege ἄρνας ca luptători, de unde
reiese că ucenicii ar fi apărătorii mieilor. H. J. Holtzmann, Die Sgnoptiker,
Tübingen, 3 1901; Bernard Weiss, Die Evangelien des Markus und Lukas, în
149
Mieii nu sunt trimişi ca pradă sigură pentru lupi 454 ci

dimpotrivă, pentru a răspândi harul Duhului Sfânt. Porunca
Bunului Păstor face ca lupii să nu aibă nici o putere împotriva
mieilor (cf. Is. 65,27) 455.
Totuşi, această situaţie periculoasă evocă sentimentul
primilor creştini în preajma iudeilor 456 cu speranţa unei
reconcilieri apocaliptice, după mărturia Sfintei Scripturi:
„Atunci lupul va locui cu mielul şi leopardul se va culca lângă
căprioară”(Is. 11,6). Mesagerii lui Iisus apar fără protecţie şi fără
apărare într-o lume în general ostilă 457. Singura putere
combativă este blândeţea coroborată cu înţelepciunea lui
Hristos, presupusă deja în convieţuirea mieilor cu lupii.
O problemă deosebită o pune şi identificarea lui λύκων.
La o primă citire, lupii sunt identificaţi cu iudeii în mijlocul
cărora vor propovădui ucenicii. Evenimentele desfăşurate de-a
lungul primului veac creştin dovedesc ostilitatea iudeilor faţă de
credinţa creştină, în general, şi faţă de ucenicii Domnului, în
special.
Sensul negativ al lupilor îi încadrează, cel puţin pentru
moment, în lista animalelor ce simbolizează puterile demonice,
alături de şerpi şi scorpii (cf. Lc. 10,19; Mc. 16,18; FAp. 28,5).
Astfel apare folosit la IV Ezdra 5,18 unde romanii sunt
„luporum malignorum” care devin feroce când se anunţă
judecata.
coll. Kritisch-exegetischer Kommentar, Göttingen, 6 1901, p.442; Lagrange,

Luc, p. 293.
454
Mieii sunt vânaţi de mai toate animalele de pradă:câini, vulpi şi fiarele
sălbatice „care încep să devoreze aceşti miei”. The Book of Enoch, op.cit., p.
217.
455
456
Cf. Luca 6,22 şi fragmentelor din Fapte despre ostilitate: 6,8-15; 7,54-
8,1; 13,44-48.
457
Nu poate fi vorba de opozanţi interni ci de inamicii externi care doresc
distrugerea comunităţii creştine. Léopold Sabourin, op.cit., p. 220.
150
O extindere firească a acestei înţelegeri conduce la

identificarea lui λύκων cu toţi păgânii, astfel că ucenicii sunt
trimişi la misiune în mijlocul păgânilor 458. În acest context lupii,
deşi percepuţi în sens negativ, dobândesc firea blândă a mieilor
căci „oasele mieilor zdrobesc dinţii lupilor”. Astfel mieii sunt nu
numai ucenicii Mântuitorului ci şi închipuirea Sfântului Agneţ
care, sfinţit în Taina Euharistică, devine de dorit pentru toţi
oamenii (cf. Lc. 16,24).
Dar a identifica lupii cu romanii sau păgânii, în mijlocul
cărora îşi desfăşoară în acest moment ucenicii activitatea, este
totuna cu neglijarea realităţii evanghelice: sfinţii ucenici sunt
trimişi să propovăduiască Împărăţia Cerurilor la evreii din
apropierea Ierusalimului. O viitoare misiune a Celor Şaptezeci
la neiudei nu este acum conturată; ei primesc poruncile stricte
ale lucrării misionare în mijlocul iudeilor.
Mult mai plauzibilă este identificarea lupilor cu
reprezentanţii religiei iudaice. Ca opozanţi consecvenţi ai
credinţei creştine, saducheii, fariseii şi cărturarii, nu scapă de
identificarea cu lupii în mijlocul cărora sunt trimişi ucenicii „ca
nişte miei”. La această concluzie ne conduce atât firea celor două
animale cât mai ales raportul lor. Dacă lupii se adună în haită
doar atunci când vor să atace o turmă, mieii sunt uniţi prin
legătura lor existenţială cu turma. Mai toate partidele religioase
s-au unit pentru condamnarea Domnului şi a ucenicilor Săi, chiar
dacă se aflau în certuri şi dezbinări până atunci. De aceea
considerăm că ucenicii, închipuiţi de miei, se află sub semnul
persecuţiei iudaice atât înainte de Înviere cât mai ales după, aşa
cum o dovedește moartea unora ca Ştefan (FAp. 7,59-60), Iacov
al lui Alfeu (FAp. 12,2) ş.a.
458
Joseph A. Fitzmyer, op.cit., p. 847.
151
Wirkungsgeschichte
Mieii şi lupii sunt amintiţi de Epistola a doua către
Corinteni a Sfântului Clement Romanul şi Epistola apocrifă a lui
Pseudo-Tit, Despre feciorie, ambele variante fiind exprimate la
imperativ: „Fiţi ca mieii în mijlocul lupilor!” 459 şi „Ascultaţi-
Mă pe mine, oiţle mele, şi feriţi-vă de lupi!” 460.
Sfântul Ambrozie insistă ca lupii din textul nostru să fie
identificaţi cu ereticii. Recunoaşterea ereticilor nu se poate
realiza fără o bună cunoaştere a dogmelor. Astfel se vede cât de
impresionantă este aparenţa sub care se înfăţişează lupii, dar şi
rapacitatea de care dau dovadă în haită, asemănându-se cu leul
căutător de pradă (cf. I Pt. 5,8). „Ei urlă, nu discută, nu-i aduc
cinstire lui Hristos, ci îi stau împotrivă” 461.
Conform Faptelor lui Filip VIII,15-21 (96-101) Sfântul
Ambrozie al Mediolanului în Comentariul său la Evanghelia
după Luca 462 este foarte sensibil la lupii-eretici în timpul său din
cauza evenimentelor din 386 când a reuşit, cu multă greutate, să
apere dreapta învăţătură împotriva episcopului arian
Auxenţiu 463.
Cea mai plastică receptare a acestei imagini include rolul
pozitiv al lupilor. Astfel ξένος (lat. hospes), implicit în relaţia
lupi-miei, pe lângă înţelesul de „oaspete” mai înseamnă „străin,
459
Sf. Clement Romanul, Omilie numită a doua Epistolă către Corinteni, 5,2
în PSB 1, p. 96.
460
Pseudo-Titus, On the State of Chastity, în Wilhelm Schneemelcher, R
McL Wilson, New Testament apocrypha, vol. II, Westminster/John Knox
Press, 2003, p. 66.
461
Ambrozie al Mediolanului tratează fragmentul nostru mai mult alegoric.
El poate să identifice lupii ca eretici şi pe unii din ei nominal, între care şi
episcopul arian Auxenţiu. Din perspectivă eshatologică, trimiterea mieilor în
mijlocul lupilor este o ultimă reconciliere, împlinire a profeţiei de la Is. 65,26.
Ambroise, op.cit., p. 25-26.
462
Ibidem, op.cit., p.24-26.
463
Aceşti lupi „îşi arată dinţii feroce, crezând că posedă cuvântul tuturor, când
ei singuri l-au pierdut.” Ambroise de Milan, op.cit., p. 26.
152
duşman”. J. Daniélou afirmă: „civilizaţia a înfăptuit pasul său

decisiv în ziua în care străinul din duşman a devenit oaspete,
adică în ziua în care a fost creată comunitatea umană” 464.
În concluzie, lupii în mijlocul cărora şi-au desfăşurat
activitatea ucenicii, lasă moştenirea războiului cu mieii-ucenici
de mai târziu, ereticilor de peste veacuri, care, singuratic de felul
lor, atacă în haită credinţa cea dreaptă lăsată prin Testament (cf.
Evr. 9,15) Bisericii, de Mielul Hristos.
3.1.8. Interdicţiile specifice acestei misiuni

Acest radicalism primar 465, ucenicii fiind lăsaţi doar cu
minimul necesar unei călătorii, şi-a pierdut actualitatea în
vremea scrierii evangheliei, aşa cum reiese din Lc. 22,35-38 466.
Cu toate acestea Luca a vrut să sublinieze şi aici fragilitatea
ucenicilor şi dependenţa lor absolută de Hristos dar şi de
locuitorii pe care îi vor vizita 467.
Această dotare pentru călătorie presupune o clarificare a
specificului apostolatului Bisericii în contextului mişcărilor
misionare ale vremii (filozofi, prozelitişti iudei, eretici etc) 468.
Pe de altă parte această simplitate nu este pentru Luca
mai mult un semn al apropierii Împărăţiei Cerurilor decât o
amintire a unui trecut ideal, timpul în care prezenţa lui Iisus
garanta pacea şi securitatea 469 celor mai săraci şi vulnerabili
ucenici: Cei Şaptezeci. Dar experienţa propovăduirii până la
464
Dr. Constantin Preda, Credinţa şi viaţa Bisericii primare..., p. 147.
465
Cu această înzestrare simplă întrec până şi austeritatea proverbială a
filosofilor cinici din acea perioadă. Ioannis Karavidopoulos, op.cit., p. 155.
466
467
Ibidem, p. 56.
468
„De asemenea tradiţia creştină voia să se delimiteze mai mult de pelerinii
evrei decât de filosofii itineranţi”. Ibidem,1996, p. 56. Talmudul interzicea
intrarea în templul de pe Muntele Sfânt cu încălțăminte, traistă și bani pungă.
Și ucenicii Mântuitorului, mergând în aceeași direcție, trebuie să păstreze
această pregătire. Alfred Plummer, op.cit., p. 273.
469
Ibidem,1996, p. 56.
153
anul 62, când Marcu şi Luca îşi scriu Evangheliile, va fi

reflectată şi în pasajele austerității de la cei doi Evangheliști 470.
Scopul trimiterii ucenicilor ca „săracii” care îşi
încredinţează viaţa lor Domnului nu este să se îmbogăţească din
predică ci să trăiască din darurile oamenilor (cf. I Cor. 9,7 ş. u.)
şi să-i convingă astfel de adevărul învăţăturii lor 471. Din această
cauză în toate locurile paralele traista este interzisă ucenicilor în
misiunea lor. Purtarea traistei şi a pungii sunt semne sigure ale
dorinţei de câştig şi a îndepărtării de lucrarea de
propovăduire 472. Această grijă pentru existenţa
propovăduitorilor este încredinţată comunităţilor ce vor primi
cuvântul apostolic 473.
Un alt scop al acestei austerităţi este rapiditatea cu care
trebuie să se obişnuiască ucenicii în misiunile lor. Chiar dacă
învăţătura Domnului despre îmbrăcămintea misionarului creştin
nu a fost uniform păstrată în cuprinsul Sfintelor Evanghelii, nu
a fost alterată cu nimic intenţia Domnului de a accelera cât mai
mult mersul ucenicilor 474. Totuşi, nu putem admite că
îmbrăcămintea şi dotarea pentru călătorie a Celor Şaptezeci este
identică cu a Celor Doisprezece. Cel puţin în acest punct al
existenţei comunităţii de ucenici ai Mântuitorului, celor mai
slabi sau mai mici li se îngăduie o dotare superioară celor mai
tari sau mai apropiaţi de Mântuitorul 475.
470
Practica observată de apostoli în călătoriile lor va determina echiparea
misionarului cu sandale şi toiag, în forma cea mai simplă posibilă. Pr. Prof.
Dr. Vasile Gheorghiu, op.cit., p. 361-362.
471
472
473
Ibidem, p. 130.
474
475
Practica mânăstirească păstrează până astăzi o libertate mai mare novicilor
în comparaţie cu călugării. Aceştia din urmă, deşi indulgenţi cu ucenicii lor,
se poartă cu asprime faţă de ei înşişi.
154
Ucenicilor le este interzisă purtarea elementelor

specifice călătorilor antichităţii. Asemenea privaţiuni întâlnim şi
la IV Reg. 4,29; Mc. 6,8; Lc. 9,3; Mt. 10,9-10 476. Justeţea
acestei porunci este recunoscută de ucenici mai târziu când
răspund Domnului că, deşi nu au avut nici pungă, nici traistă şi
nici încălţăminte nu le-a lipsit nimic (Lc. 22,35).
Este momentul să privim în paralel aceste privaţiuni
asupra călătoriei 477. Cele mai grele apar în paralela mateiană
unde ucenicii nu vor avea aur, argint sau bani în cingători, traistă
de drum, două haine, încălţăminte şi nici toiag (Mt. 10,9-10).
Marcu ţine să facă două „corecturi” la interdicţiile din textul
mateian: „să nu ia nimic cu ei pe cale, ci numai toiag” (Mc. 6,8)
şi „să fie încălţaţi cu sandale” (Mc. 6,9), interzicând în acelaşi
timp şi pâinea sau merindele pe cale.
Luca împarte elementele interzise ucenicilor pe cale la
cele două misiuni relatate, pictând două portrete diferite de
misionar: Cei Doisprezece (Lc. 9,3) şi Cei Şaptezeci (Lc. 10,4).
Exceptând traista interzisă de toate cele patru fragmente
paralele, Luca interzice Celor Doisprezece toiagul, pâinea, banii
şi două haine iar Celor Şaptezeci doar punga şi încălțămintea 478.
476
Comparaţia dintre Matei şi Luca este dificilă pentru că Matei se limitează
la versiunea de la Marcu iar Luca a dat versetului o nuanţă personală
preferând termeni ca μὴ βαστάζετε, κατὰ τὴν ὁδὸν şi ἀσπάσησθε. Cu toate
acestea interdicţia de a saluta pe cale nu este o invenţie lucanică, chiar dacă
Matei a ignorat-o. François Bovon, L’Evangile selon Saint Luc, II, p. 51.
477
Nu putem fi de acord cu presupusa greşeală a copiştilor
ΥΠΟΔΗΜΑΤΑΜΗΡΑΒΔΟΝ (nici încălţăminte, nici toiag) în loc de
ΥΠΟΔΗΜΑΤΑΑΛΛΗΡΑΒΔΟΝ (încălţăminte, dar şi toiag), greşeală pe
care ar fi preluat-o Matei şi Marcu deopotrivă. Ioannis Karavidopoulos,
op.cit., p. 155.
478
Mt. 10,9-10 Mc. 6,8-9 Lc. 9, 3 Lc. 10,4(Lc. 22,35)
„Să nu aveţi” Să nu ia „Să nu „Nu purtaţi”
aur, argint pâine luaţi” pungă
bani în traistă toiag traistă
cingătoare bani în traistă încălţăminte
traistă pe drum cingătoare pâine
155
Este cel puţin interesantă amintirea acestei sărăcii, descrisă cu

termenii specifici Celor Şaptezeci în amintirea Celor
Doisprezece (Lc. 22,35). Cele două misiuni apostolice, deşi clar
delimitate de Luca în Evanghelia sa, trebuie să se fi confundat în
veacul apostolic datorită numirilor de apostoli şi ucenici,
potrivite ambelor grupuri. Tot astfel se justifică şi confuzia de
numire a treptelor ierarhiei sacramentale din primul secol
creştin.
O altă explicaţie este evoluţia firească a lucrurilor,
restricţiile minimale adresate Celor Şaptezeci fiind cele mai
uşor de purtat. Această purtare iniţială, mult mai austeră, potrivit
căreia, în climatul sărăciei generale şi încrederii în Dumnezeu
interdicţiile se extind şi asupra toiagului şi a sandalelor, este
păstrată ca un reper în toată perioada apostolatului primar.
Dar Luca a identificat în perioada imediat prepascală un
misionarism generalizat, o unitate a ucenicilor apostoli, atât Cei
Doisprezece cât şi Cei Şaptezeci lucrând pe acelaşi câmp
misionar, iar restricţiile minime sunt cerute tuturor şi lipsurile
împlinite deopotrivă. În acest context punctul culminant al
pregătirii apostolice, ca maximă smerenie, este jertfa Domnului
pe Cruce: ucenicii se pregătesc de noul Paște într-un fel
asemănător cu poporul ales. Marcu se face astfel ecoul tradiţiei
din Ieş. 12,11 unde izraeliții sunt sfătuiţi să mănânce în grabă
paştele „cu şalele voastre încinse, cu sandalele în picioare şi cu
toiege în mâinile voastre” 479.
În acest sens putem considera că Luca subînţelege
pogorămintele specifice lui Marcu „să nu ia nimic decât numai
două haine două haine bani

încălţăminte (îmbrăcate) două haine
toiag
479
156
toiag…şi sandale” (Mc. 6,8) 480. Deducem că portretul

ucenicului de la Luca 10 este completat de toiag 481 şi două haine
(avea şi haina de deasupra) iar încălţămintea interzisă era, poate,
una scumpă şi nu sandalele, deţinute chiar şi de Ioan
Botezătorul.
În orice caz, un ucenic fără traistă şi fără încălţăminte nu
putea să facă decât un drum foarte scurt, corespunzător dintre
două cetăţi. Această diferenţiere dintre cele două portrete de
ucenic dintre Cei Doisprezece şi dintre Cei Şaptezeci clarifică
lungimea călătoriilor misionare. Un ucenic fără traistă, toiag,
pâine şi bani putea să călătorească pe drumuri mult mai lungi
decât unul fără încălţăminte. De aceea credem că dacă Luca a
vrut aici să împartă misiunea Bisericii între iudei şi păgâni, nu
pe Cei Şaptezeci i-a arătat ca apostoli ai neamurilor, ci pe Cei
Doisprezece.
Pe de altă parte, atât traista, cât şi încălţămintea sunt de
obicei obţinute prin sacrificarea animalelor. Mântuitorul le
interzice pentru că nu vrea ca ucenicii să fie prinşi în mortalitate.
Din aceeași cauză poruncise lui Moise din rugul aprins de pe
Horeb să se descalţe (Ieș. 3,5). Iisus a vrut deci să detaşeze paşii
prietenilor Săi, şi sufletele lor, de atacurile mortale ale
patimilor 482.
Wirkungsgeschichte
Toiagul, ca instrument ajutător în mersul pe jos şi armă
de apărare împotriva şerpilor şi a animalelor sălbatice 483 a rămas
cel mai adânc înrădăcinat în conştiinţa Bisericii din epoca
480
După tradiţia cuvintelor lui Iisus, aşa cum e păstrată în Evanghelia lui
Marcu excepţie fac sandalele şi toiagul, elemente necesare oricărei călătorii.
481
A nu purta toiag înseamnă a nu fi mânioşi şi porniţi spre lovire. Sf.
482
483
157
misionarismului primordial. Cârja arhierească este deopotrivă

simbol al puterii, al luptei cu puterile potrivnice dar şi reazem şi
mângâiere pentru supuşi.
În călătorie ucenicii vor fi fost smeriţi ca şi Învăţătorul
lor „Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind nu
ameninţa, ci se lăsa în ştirea celui ce judecă cu dreptate” (I Pt.
2,23). În acelaşi timp rolul bastonului, deţinut de Cei
Doisprezece în călătorie (Mt. 10,10), va fi fost şi cel menţionat
de Sfântul Apostol Pavel: „Ce vreţi? Să vin la voi cu toiagul sau
să vin cu dragoste şi cu duhul blândeţii?”(I Cor.4,21). Cu
siguranţă la Pavel bastonul desemna Legea (cf. Prov. 13,24 şi
Ieş. 12,11) 484 şi nu o pedeapsă specifică apostolatului şi
Bisericii.
Există şi o altă linie exegetică ce presupune că ucenicii
au fost trimişi în călătorie fără baston căci doar cei slabi aveau
cu adevărat nevoie de unul 485. Dar aici Domnul S-a oprit cu
restricţiile, după Iuliu Olariu: „Cine are numai atâta, e destul de
sărac” 486. Practica Bisericii de mai târziu infirmă această
supoziţie. Dimpotrivă, Sfântul Ioan Gură de Aur atrage atenţia
că Iisus interzice Celor Doisprezece „să nu aveţi” nu „să nu luaţi
cu voi”, acestea putând fi permise Celor Doisprezece în timpul
lucrării lor apostolice (Mt. 10,9) 487.
Dar Celor Şaptezeci nu le este permisă purtarea acestora
în misiune, chiar dacă le-ar fi avut înafara călătoriilor misionare,
ca aparţinând comunităţii şi daruri aduse lui Dumnezeu. El
motivează această stare austeră a ucenicilor cu următoarele
argumente: ucenicii nu vor fi bănuiţi de dorinţa de câştig, i-a
scăpat de grijile lumeşti ca să-şi poată închina tot timpul
484
485
Ibidem, p. 29.
486
487
158
propovăduirii şi totodată le-a arătat puterea Lui care se vădeşte

„întru neputinţă” 488.
Sfântul Ambrozie pune în discuţie aceste privaţiuni, în
paralel cu porunca milosteniei. Vindecarea ologului de la Poarta
Frumoasă de Ioan şi Petru explică însă această dilemă: „Argint
sau aur nu avem”(FAp. 3,6). Hristos se slăveşte prin această
sărăcie a ucenicilor; ei au o sărăcie slăvită pentru că au o sărăcie
binecuvântată (cf. Mt. 5,3). Deşi sunt săraci au primit o bogăţie
mult mai mare: „a lucra cu Hristos” 489 şi pe Hristos Însuşi a-L
împărtăşi viitorilor ucenici. Beda Venerabilul dă o explicaţie
alegorică versetului 4a. Ca şi argintul în pungă, înţelepciunea
rămâne ascunsă. Însă înţelepciunea ascunsă nu serveşte la
nimic 490.
În slujba de pomenire a Celor Şaptezeci, Crisp, Prohor,
Andronic şi Nicanor sunt reprezentanţii cei mai de seamă ai
acestei sărăcii: „firea cea stricăcioasă şi nestatornică a celor
trecătoare” au lepădat şi s-au făcut „luminători cu chip
Dumnezeiesc” 491.
O altă influenţă a acestor privaţiuni a născut în rândul
teologilor din toate timpurile înţelesul de milostenie din ceea ce
nu ai, nu ca donaţia unui surplus din averi. Aceasta este jertfa
primită asemenea banului văduvei (cf. Mc. 12,44; Lc. 21,4).
Descrierea echipamentului apostolic este primită cu
multă atenţie de pictorii creştini din toate timpurile atât pentru
488
Ibidem, p. 398.
489
Sărăcia impusă ucenicilor, fără pungă şi traistă, îi permite Sfântului
Ambrozie să armonizeze o compoziţie în care temă dominantă este sărăcia,
renunţarea la ataşamentul mortalităţii şi deposedarea de puterile lumeşti.
Ambroise de Milan, op.cit., p. 26-27.
490
Beda Venerabilul, In Luc., III,1928-1937, p. 215.
491
Iosif, alcătuitorul de cântări, op. cit, p. 68.
159
reprezentarea Sfinţilor Apostoli cât şi pentru ceilalţi sfinţi din

secolul I 492.
În concluzie, austeritatea specifică ucenicilor lui Hristos
este o valoroasă mărturie a specificului purtării Celor Şaptezeci
în misiunile lor. Imaginea aceasta a rămas mereu un reper pentru
Biserică atât sub aspectul reprezentărilor iconografice cât mai
ales ca parte componentă a urmării lui Hristos. Astfel fiecare
sfânt a căutat să urmeze cel puţin o restricţie din cele opt
menţionate de sinoptici.
Lipsirea de încălţăminte şi de alte lucruri absolut
necesare ucenicilor în lucrarea apostolică este şi un semn al
scurtimii drumului. Ei vor trebui să călătorească puţin din cetate
în cetate, mai ales în Palestina, nu cum vor călători Cei
Doisprezece în toată lumea.
3.1.9. Salutul „pe cale”

Chiar dacă pare greu de înţeles acest lucru, ucenicii au
primit şi interdicţia de a saluta în drumul lor: μηδένα κατὰ τὴν
ὁδὸν ἀσπάσησθε, foarte asemănătoare poruncii dată de Elisei
ucenicului său Ghehazi: „Încinge-ţi mijlocul tău, ia toiagul meu
în mâna ta şi du-te; de vei întâlni pe cineva să nu-i dai bună ziua,
să nu-i răspunzi”(IV Reg. 4,29). Se știe că din antichitatea
creştină salutul era adresat de cel mai mic celui mai mare, iar
apostolii se socoteau mici sau smeriţi în faţa celorlalţi. Dar
interdicţia dată ucenicilor nu vizează o inversare a valorilor în
Biserica primară, căci Luca adaugă „pe cale” 493.
492
Cele mai vechi reprezentări din catacombele romane, dincolo de
simbolurile paleocreştine, sunt icoanele Mântuitorului, ale Maicii Domnului
şi ale Sfinţilor Apostoli. Acestea se concentrează asupra chipurilor celor
reprezentaţi, nu fără să adauge nota de simplitate a îmbrăcămintei. Pr. Lect.
Dr. Ioan Băjeu, art. cit.,p. 84.
493
160
De altfel, misiunea lor fiind de a predica şi de a vindeca,

putea fi împiedicată de lucrurile mărunte de fiecare zi 494. Salutul
orientalilor durează două sau trei ore, un timp foarte îndelungat
pentru importanţa pe care o are lucrarea apostolică 495.
Dimpotrivă Lagrange traduce fragmentul cf. Mt. 10,12 cu
„timpul nu a venit încă pentru o predică publică” 496.
În condiţiile unor călătorii scurte, salutul „pe cale”
devine o piedică inutilă pentru lucrarea de vestire a iminentei
veniri a Împărăţiei.
Wirkungsgeschichte
O primă înţelegere a interdicţiei salutului o găsim la
Sfântul Ambrozie, ca şi la Eutimie Zigabenul care justifică
această poruncă dată Celor Şaptezeci prin aceea că salutul este
un obstacol pentru misiune 497.
Prin Adversus Marcionem Tertulian rezistă pas cu pas
adversarilor săi şi contrazice prin fiecare verset interpretarea pe
care Marcion o făcuse în Antiteze 498. Porunca de a nu saluta pe
nimeni reiese din cea a lui Elisei adresată ucenicului său Ghehazi
(IV Reg. 4,29) iar această paralelă a traversat întreaga istorie a
Bisericii. Totuşi noutatea adusă de Tertulian înţelegerii
fragmentului nostru nu e absolută, el preluând tradiţia formată în
interpretarea misiunii Celor Şaptezeci.
Înţeleasă în conformitate cu FAp. 18,22; 21,7; 25,13
călătoria ucenicilor sugerează un drum lung la prieteni sau la
494
495
Jahr, Archaeology,175; T. Robinson, The Evangelist and the Mishna, p.
206; Bonar, Desert o Sinai, p. 141 citat de L.-Cl. Fillion, Luc, p. 202.
496
Lagrange, Luc,295.
497
Ambroise, op.cit., p. 30. Ucenicii trebuie să predice şi să vindece nu să-şi
petreacă timpul în lucruri uşoare. Joseph A. Fitzmyer, op.cit., p.847.
498
Prin „doi câte doi” Marcion insistă asupra vechimii unei porunci care
favorizează grija reciprocă în serviciul Cuvântului. François Bovon,
161
rude 499. Iisus interzice deci salutul prietenilor sau rudelor, salut
care în Orient se prelungea la infinit. „A nu saluta pe nimeni
însemna o atitudine de om care a primit o misiune presantă de la
care nu trebuie să-l distragă nimic” 500.
„Să nu salutaţi pe nimeni”, în interpretarea alegorică a
lui Bonaventura, salutul nu este oferit pentru a dialoga cu sfinţii
ci pentru a-i urma. Deci nu calea (via) ci viaţa (vita) trebuie
împărţită cu sfinţii, în comuniune 501.
Pe de altă parte, salutul ucenicilor nu este o simplă
formalitate. Ei trebuie să ajungă mai întâi în cetate, apoi în casa
unde vor pronunţa salutul: enunţarea păcii oferită chiar de
Dumnezeu Însuşi 502. Un salut rostit „pe cale” nu va determina
înfiinţarea sau statornicirea unei Biserici ci va fi un prilej de
sminteală. În acest context înţelegem că grija Mântuitorului
pentru Cuvântul Evangheliei este încredinţată tuturor ucenicilor,
deopotrivă. Astfel, locul Cuvântului este „în casă”, adică în
Biserică, şi nu „pe cale”, în afara ei.
Amintim aici faptul că există unele mânăstiri 503 în care
vieţuitorii nu salută pe nimeni în drumul lor spre biserică. Ei
vorbesc în fiecare zi întâi cu Dumnezeu, la Sfânta Liturghie, şi
după aceea cu oamenii. Ordinea intrării în biserică, în fiecare
dimineaţă, aceeaşi cu cea ierarhică din mănăstire, nu implică nici
499
F. Hahn, Mission in the New Testament, p. 33.
500
Lagrange, Luc,295.
501
Bonaventura, Commentarius in Evangelium S. Lucae, X,10, în S.
Bonaventurae, Opera Omnia, vol. VII, Ed. Studio et Cura PP. Collegii a S.
Bonaventura, 1845, p.255.
502
Joseph A. Fitzmyer, op.cit., 847.
503
Vezi în acest sens rânduiala pregătirii slujbei de dimineaţă în mânăstirii
Stânişoara din judeţul Vâlcea. Toţi călugării, înainte de a vorbi ceva între ei,
vorbesc cu Dumnezeu în rugăciune.
162
ea un salut, ci dimpotrivă, vorbirea lor este doar cu Dumnezeu,

în taină 504.
În concluzie Mântuitorul a ales 70 de ucenici, deosebiți
de Cei Doisprezece pe care îi investește cu daruri spirituale și îi
trimite săraci și vulnerabili într-o lume cu totul ostilă. La acest
război pornesc lepădând orice posibilă armă, chiar și
diplomatică, având sprijin doar pe Hristos Însuși, înaintea feței
Căruia își vor desfășura activitatea. Detaliile echipamentului
conduc către călătorii scurte, la frații lor iudei, unde Cei
Șaptezeci vor predica înainte și după Cincizecime cuvântul
păcii.
3.2. Conduita ucenicilor în „casă” şi în „cetate”

(v.5-11)
„Iar în orice casă veţi intra, întâi ziceţi: Pace casei

acesteia. Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va
odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi. Şi în această casă
rămâneţi, mâncând şi bând cele ce vă vor da, căci vrednic este
lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă în casă. Şi în orice
cetate veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi cele ce vă vor pune
înainte. Şi vindecaţi pe bolnavii din ea şi ziceţi-le: S-a apropiat
de voi împărăţia lui Dumnezeu. Şi în orice cetate veţi intra şi nu
vă vor primi, ieşind în pieţele ei, ziceţi: Şi praful care s-a lipit
de picioarele noastre din cetatea voastră vi-l scuturăm vouă.
Dar aceasta să ştiţi, că s-a apropiat împărăţia lui
Dumnezeu. Zic vouă: Că mai uşor va fi Sodomei în ziua aceea,
decât cetăţii aceleia”.
504
Aceeaşi dedicare faţă de misiunea încredinţată o întâlnim şi în activitatea
preotului care, departe de a nu-şi saluta enoriaşii „pe cale” ajunge înaintea lor
la biserică.
163
Până acum discursul Mântuitorului vizează primul

demers al lucrării apostolice specifică Celor Şaptezeci înainte de
Înviere. Ei sunt trimişi doi câte doi, cu rol de pregătire pentru
venirea lui Hristos Însuşi, cu o dotare minimală şi mai ales într-
un mediu ostil. Intrarea în casă se realizează simultan cu rostirea
cuvântului păcii.
În demersul apostolic prezentat pacea are un puternic rol
catalizator, grăbind şi hotărând, în acelaşi timp, soarta cetăţii
vizitate. În cele ce urmează sunt prezentate cele două alternative
ale demersului apostolic de până aici.
3.2.1. Rostirea cuvântului Pace!

Deşi conţinutul mesajului transmis de Matei şi Luca este
identic, cuvintele sunt diferite 505. Formularea acestui salut, în stil
direct, are mai multe conotaţii semitice decât pasajul paralel de
la Matei 506 unde „Pace” nu are atâta importanţă: „Şi intrând în
casă, uraţi-i, zicând: Pace casei acesteia (Mt. 10,12) 507. Sfântul
Luca redă aici mărturia sigură şi sinceră a unora din Cei
Şaptezeci. Dar exprimarea semitică dovedeşte deopotrivă atât
grija primitorului direct al poruncii Domnului faţă de cuvintele
primite cât şi negrecizarea exprimării limbajului său propriu.
Astfel Sfântul Matei redă în Evanghelia sa o formă impregnată
de experienţa sa misionară într-o lume neiudaică, lucru care nu
se întâmplă cu ucenicii care i-au mărturisit lui Luca experienţa
lor misionară prepascală. Această mărturisire a rămas nealterată
de vreo posibilă activitate înafara Palestinei a ucenicilor, cel
505
Aici Luca pare să urmeze mai mult pe Q decât Matei. François Bovon,
506
507
Termenul οἰκία (=casă) poate să însemne casă sau familie. Luca a preluat
aici salutul vechitestamentar întâlnit şi la Jud. 6,23; 19,20 cf. Lc. 24,36.
164
puţin până ce „martorii” s-au întâlnit cu autorul Evangheliei a

treia.
Stabilirea contactelor personale precede primul cuvânt
pe care-l vor rosti ucenicii când vor intra într-o casă şi vor rosti:
Εἰρήνη τῷ οἴκῳ τούτῳ. Observăm că dacă Cei Doisprezece vor
rosti acest cuvânt cetăţii în care intră, Cei Şaptezeci se vor adresa
întâi casei în care intră. Şi în acest punct se vede concentrarea
atenţiei Celor Şaptezeci pe lucruri mult mai concrete decât Cei
Doisprezece. Cuvântul adresat unei cetăţi aparţine, cel puţin în
acest moment, Mântuitorului (cf. Lc. 10,13-15) şi Celor
Doisprezece (Mt. 10,11-12). Celor Şaptezeci le este încredinţată
o propovăduire mai eficientă, intrând în casă şi rostind
Evanghelia în termenii cei mai concreţi 508.
Salutul ucenicilor este ecoul salutului tipic
vechitestamentar šālōm leka (Jud. 6,23;19,20 cf. Fac. 43,23).
Termenul ‫( שָׁ�ום‬šālōm) înainte de toate înseamnă integritate,
totalitate. Din această cauză, pacea din salutul ucenicilor se
referă la generozitatea nemăsurată a lui Dumnezeu care se
manifestă în lucrarea Sa mântuitoare 509. 508F
Cu acest salut ucenicii aveau să le vestească celor din

casă pacea, dar să le-o şi aducă prin vorbele şi faptele lor
săvârşite în numele Domnului Hristos 510.
Pacea dobândeşte un sens religios sau sacru (cf. Lc. 2,14;
Iov 20,19,21,26) existent şi în gândirea iudaică şi cea romană
508
Cei Şaptezeci „au avut de la început, în gândirea lui Iisus Hristos, menirea
să vină în ajutorul celor care au plenitudinea harului preoţiei”. Dacă Apostolii
Mari vor propovădui Evanghelia în oraşele mari, Celor Şaptezeci le vor
reveni cetăţile mai puţin considerabile, comunele şi locuinţele rurale. Stéphan
Maistre, op.cit., p.4.
509
Din această cauză Fitzmyer ne propune să nu înţelegem această pace în
opoziţie cu războiul. Joseph A. Fitzmyer, op.cit., p.848.. Totuşi, chiar şi
„pacea mesianică” şi cu atât mai mult Împăcarea omului cu Dumnezeu adusă
prin jertfa lui Hristos este rezultatul unei biruinţe; pe Cruce Hristos a biruit
moartea şi iadul, iar pe om l-a ridicat.
510
165
deopotrivă 511. Pacea reprezintă plenitudinea vieţii, bunătatea

dinamică şi concretă, marca Împărăţiei Mesianice 512.
În contrast cu salutul pur convenţional dintre călători,
ucenicul lui Iisus ţine să proclame pacea, cu tot cu semnificaţia
sa în vederea mântuirii 513 căci aceasta este imprimată de
împăcarea omului cu Dumnezeu prin patima, moartea şi Învierea
Sa 514. Aceasta este de dorit de toţi oamenii căci „nu există bine
mai mare pe lume decât a avea pace în sufletul său, a avea pace
cu ai săi şi cu oamenii şi în cele din urmă a avea pace şi cu
Dumnezeu” 515.
Îndată după Cincizecime pacea cade pe locul doi, după
har, aşa cum reiese din salutul adresat de Sfântul Apostol Pavel
cititorilor epistolelor sale: „Har vouă şi pace de la Dumnezeu
Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos” (Rom. 1,7; I Cor. 1,3;
II Cor. 1,2; Gal. 1,3; Efes. 1,2; Filip. 1,2; Fil. 3). Sfântul Petru
scrie în Întâia Epistolă Sobornicească „har vouă şi pacea să se
înmulţească” (1,2), iar Sfântul Ioan scrie „Har, milă, pace fie cu
511
Este greu de identificat originea conceptului religios de pace la Sf. Luca.
Formularea lucanică este tributară atât conceptului de pace mesianică din
Vechiul Testament cât şi celui de pax Augusta instaurată în imensul Imperiu
Roman. Pax Augusta, cf. Lc. 2,2 era un stadiu de pace caracterizată unitatea
dintre popoare. Šalm- ul ebraic nu se referă numai la încetarea războiului şi
a activităţilor militare ci mai ales la o situaţie de abundenţă şi prosperitate
care vine de la Dumnezeu alături de echilibru, securitate şi progres(cf. Is.
48,18; 54,10; Iez. 34,25-29; Num. 6,24-26). Un alt înţeles al păcii este acela
de pace mesianică preluat de Luca de la Is. 52,7: „Cât de frumoase sunt pe
munţi picioarele trimisului care vesteşte pacea, a solului de veste bună, care
dă de ştire mântuirea, care zice Sionului: Dumnezeul tău este împărat!”
Joseph A. Fitzmyer, op.cit., p.394..
512
François Bovon, L’Evangile selon Saint Luc, II, p. 56; Pr. Asist. Dr. Vasile
Mihoc, „Epistola Sfântului Apostol Pavel către Galateni…”, p. 195.
513
Joseph A. Fitzmyer, op.cit.,p. 847; R. C. Tannehill, Luke, p. 174.
514
După Înviere Domnul Însuşi a venit în mijlocul ucenicilor lui şi le-a zis
„Pace vouă”(Lc. 24,36). Vezi şi Pr. Asist. Dr. Vasile Mihoc, „Epistola
Sfântului Apostol Pavel către Galateni…”, p. 195.
515
166
voi de la Dumnezeu Tatăl şi de la Iisus Hristos, Fiul Tatălui”(I

In. 1,3). Pacea capătă un nou sens, derivat din împăcarea omului
cu Dumnezeu prin jertfa de pe Cruce şi prin Învierea Domnului
nostru Iisus Hristos, făcută actuală în Biserică de Duhul Sfânt
pogorât la Cincizecime.
Dacă la Sfântul Apostol Pavel este nelipsită însoţirea
păcii cu Duhul Sfânt, Luca nu stabileşte o astfel de legătură căci
Iisus dă pacea Sa ucenicilor şi lumii prin ei 516 iar Duhul Sfânt
încă nu se coborâse peste Apostoli.
Wirkungsgeschichte
O primă receptare a celui dintâi cuvânt cuvânt apostolic
rostit casei integrează pacea în limbajul specific vremii: ca salut
tradiţional evreiesc şi ca binecuvântare, aşa cum apare în
cuprinsul Faptelor Apostolilor şi al epistolelor 517. Predicarea
păcii şi împreună cu ea, Împărăţia cerurilor, a fost preluată de
Biserică de la ucenici, în misiunea sa viitoare, într-o lume mereu
însetată de Cuvântul Adevărului. Apropierea Împărăţiei arată că
arătarea ei eshatologică este reală şi mântuirea disponibilă 518.
Aşa s-a păstrat în epistolele Sfinţilor Apostoli, iar apoi în
slujbele Bisericii cuvântul păcii, împletit cu semnul de
binecuvântare în forma sfintei cruci. Numai crucea aduce cu
adevărat pacea de la apostoli până astăzi. Toate icoanele
ortodoxe prezintă în maxima apropiere de privitor mâna în semn
de binecuvântare ca prim semn al bunătăţii divine.
516
Joseph A. Fitzmyer, op.cit., p. 848. Pacea este caracteristica celui ce a
primit darurile mântuitoare de la Hristos. Aceste daruri (cf. I Cor. 12) le vor
primi cei botezaţi odată cu revărsarea Duhului Sfânt la Cincizecime. Acum
însă ucenicii primesc şi împărtăşesc mai departe „pacea lui Hristos”.
517
Sf. Ioan Gură de Aur ţine să precizeze că salutul ucenicilor era în acelaşi
timp şi binecuvântare. Binecuvântarea vine peste casa unde sunt vrednici
locuitorii, dacă nu va primi binecuvântarea Sodomei. Sf. Ioan Gură de Aur,
Omilii la Matei, p. 400.
518
167
În concluzie din predica apostolică înainte de Înviere

trebuie să distingem două elemente principale: salutul, care nu
trebuia rostit pe cale, ci îndată ce intrau Cei Doisprezece și Cei
Șaptezeci într-o cetate(Mt. 10,12) respectiv casă (Lc. 10,5) şi
strigătul profetic „pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia
cerurilor”(Lc. 10,9.11). Astfel, în gura Apostolilor, cuvântul a
fost trâmbiţa de chemare a oamenilor la mântuire 519. Doar
ucenicul care şi-a trăit viaţa de ucenic şi apostol al Domnului
printre iudei şi după Înviere putea să redea în forma cea mai
fidelă exprimarea tipic semitică, negrecizată, a acestor cuvinte
păstrate nealterate.
3.2.2. Fiul păcii

În Evanghelia după Matei expresia „fiu al păcii” este
înlocuită cu „cine este vrednic”. Cele două expresii sunt
sinonime dacă vom considera pe cel căutat de ucenici sărac cu
duhul, aflat în aşteptarea mântuirii 520. Luca prefera această
expresie în virtutea teologiei filiaţiei din scrierile sale. Modelul
fiului păcii va fi cu siguranţă fiul risipitor după clipa când „şi-a
venit întru sine”(Lc. 15,17).
Nu putem neglija diferenţa clară dintre cele două
misiuni: Cei Doisprezece vor trebui să cerceteze „cine este
vrednic” pe când Cei Şaptezeci doar să împărtăşească salutul
binecuvântării: „Pace casei acesteia”. Se subînţelege o căutare
a unei case unde vor rămâne ucenicii, atât din faptul rămânerii
într-o casă, fără să se arate nestatornici, cât şi din succesiunea
casă (v. 5-7)–cetate (v. 8-9)-cetate (v.10-15)–casă (cf. v.16).
519
Pr. Dr. Ştefan Şlevoacă, Predici pentru toate duminicile şi sărbătorile
anului bisericesc, Bucureşti 1979, p. 163.
520
168
Cei Şaptezeci, înlocuiesc „cercetarea” (devenită

obişnuinţă în iudaism) a celui care va fi vrednic în cetate 521 cu
pronunţarea şi lucrarea directă a păcii, adică a harului lui
Dumnezeu.
Fiul păcii υἱὸς εἰρήνης este speific lui Luca, fiind un alt
ebraism al acestui fragment 522. Receptarea generală a acestuia îl
prezintă ca pe un pacifist, dispus cuvântului bun şi păcii care
vine de la Dumnezeu sau chiar un ales al lui Dumnezeu 523.
Misionarii rămân în prima casă în care au intrat pentru a
nu crea rivalitate între membrii comunităţii născânde. Este
suficient să se găsească un fiu al păcii, spre deosebire de religiile
păgâne care aveau nevoie de un lider să impună credinţa în
comunitate. Dacă ucenicii vor găsi un singur fiu al păcii, trebuia
să rămână în casa aceea. Aici lucrează însă mai mulţi oameni
pentru îndeplinirea datoriilor ospitaliere care apoi, constituiţi în
grupuri, vor forma Biserica din respectiva cetate 524 după
Cincizecime, cu ierarhie şi laicat.
La intrarea în casă ucenicii vor saluta doar „pace casei
acesteia”, pacea neavând un caracter personal 525. Se înţelege că
pacea este de la Dumnezeu dar ucenicii sunt singurii autorizaţi
s-o împărtăşească. Astfel, putem înţelege sintagma „pacea
voastră” ca fiind „pacea lui Dumnezeu aflată în grija voastră” ca
dealtfel toate Tainele lui Dumnezeu (cf. I Cor. 4,1) şi sâmburele
teologiei împărtăşită apoi comunităţii născânde.
521
Găsirea celui vrednic va fi fost uşoară între iudei căci în fiecare cetate se
ştie cine este mai cu frică de Dumnezeu. Pr. Prof. Dr. Vasile Gheorghiu,
op.cit., p. 362.
522
Alfred Plummer,op.cit., p. 273.
523
M.-J. Lagrange, Evangile selon Saint Luc, p. 296.
524
Ibidem, p. 296.
525
Se înţelege că o astfel de urare nu este nicicum condiţionată de starea pe
care o are cel ce salută. La romani, nimeni nu oprea un om bolnav să rostească
salutul „Salve” (=sănătate). Cu atât mai greu ar fi să credem că cel care salută
(cel mai mic, cel mai sărac, cel mai slab) nu va dori ca cel salutat să se bucure
de sănătatea lui şubredă, de „bogăţia” sau pacea lui.
169
Privind discursul despre pace în contextul beligerant al

mieilor în mijlocul lupilor (v. 3) ucenicii se înfăţişează ca soli
sau mesagerii steagului alb al împăcării. Pacea care „se va
odihni” peste „fiul păcii” sau dimpotrivă „se va întoarce” la
ucenici (v. 7) nu poate să aparţină „lupilor” decât dacă devin „fii
ai păcii” 526. De altfel, primii fii ai păcii sunt chiar ucenicii, ca
„prunci” sau „miei”, deci nevinovaţi. Nimeni nu se aşteaptă să
primească pacea dacă nu mai sunt fii ai ei, adică au devenit
persecutori ai ucenicilor, din pricina conducătorilor religioşi ai
iudeilor.
Ucenicii sunt anunţaţi de cele două alternative sau
efectele posibile ale păcii. Pacea pe care ei o aduc odată cu
rostirea cuvintelor „pace casei acesteia”, fie se va odihni asupra
„fiului păcii”, fie, dimpotrivă, „se va întoarce” la ucenici. „De
va fi vrednic stăpânul casei, se va blagoslovi; iar de va fi ocărâtor
şi neprimitor de pace, învrăjbindu-se şi împotrivindu-se
cuvântului vostru şi învăţăturii, blagoslovenia nu va veni peste
el” 527.
Exprimarea lucanică ἐπαναπαήσεται ἐπ' αὐτὸν, (comp.
Rom. 2,17), cuprinde verbul la aorist, căci lucrarea de pogorâre
a păcii aparţine numai lui Dumnezeu. Acelaşi Dumnezeu care
trimite (v.3-5) este Cel care şi însoţeşte căci El este pacea Sa
care se dăruieşte 528.
Pacea „se va întoarce la voi” este un mod specific
evreilor de a zice că efectul dorit nu s-a produs 529. Deci solul lui
Hristos rămâne numai unde vede dorinţa mântuirii 530.
Dacă în casă nu se va găsi nimeni care să înţeleagă şi să
aprecieze pacea, aceasta nu se va dărui casei respective 531. În
526
Dr. Constantin Preda, Credinţa şi viaţa Bisericii primare, p. 147.
527
Sf. Teofilact, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca, p. 130.
528
529
L.- Cl. Fillion, op.cit., p. 202.
530
531
170
acest caz locuitorii casei nu sunt vrednici de pacea pe care

ucenicii le-o doresc şi le-o oferă. Nevrednici de această pace sunt
acei care „iubesc lumea mai mult decât pe Dumnezeu” şi care nu
se dau înapoi de la furturi, nedreptăţi şi viclenii 532. Dar dacă nu
primesc pacea dată de ucenici locuitorii casei pot fi prigonitori
ai ucenicilor. Din această cauză au nevoie de pace, ca dar al lui
Dumnezeu, împotriva persecuţiilor şi nedreptăţilor ulterioare.
În concluzie discursul despre pace este o definiţie a
sfinţeniei. Cineva devine sfânt atunci când voinţa sa este în
deplină conformitate cu voinţa lui Dumnezeu. Din întreg
cuprinsul Sfintelor Evanghelii primează cuvântul rostit, aici se
vede că dorinţa ucenicului de a oferi împăcarea sau pacea este
apriorică şi mai importantă decât cuvântul rostit. Rostind
cuvântul păcii ei nu pot să aducă vreo dezbinare celor din casă.
Ei rostesc şi dăruiesc pacea pe care ei o au în suflete, pace care
nu se poate păstra decât într-un mediu de pace. Totuşi, Împărăţia
lui Dumnezeu avansează şi în cazul primirii păcii, ca şi în cazul
neprimirii ei 533.
3.2.3. Ucenicii locuiesc o singură casă în cetate

Cuvântările paralele prilejuite de trimiterea ucenicilor la
propovăduire conţin toate aceste recomandări deja amintite (Mt.
10,10b, Lc. 9,4, Mc. 6,10), totuşi, numai aici întâlnim ἐσθίοντες
καὶ πίνοντες τὰ παρ' αὐτῶν 534. Stilul direct e tradiţional. Suntem
deci siguri atât de vechimea acestei mici pericope dar mai ales
de faptul că Luca păstrează şi aici, cu sfinţenie, cuvintele curate
ale Mântuitorului, mărturisite chiar de unii din Cei Şaptezeci.
532
Ibidem, p. 363.
533
534
Cercetarea strict literară a versetului arată că Luca transmite aici versiunea
Q. „Acest verset este un exemplu clar de redactare lucanică mai ales pentru
repetiţiile interne: la 7c se zice practic ce lipsea la 7a; în acelaşi timp la 7b cel
mai probabil cele ce se găseau în Q”. Joseph A. Fitzmyer, op.cit.,p. 851.
171
Iisus le recomandă ucenicilor (cf. Mc. 6,10) să rămână în

casa în care vor intra şi vor fi găzduiţi iniţial şi să nu caute alta,
poate mai bună. Greutatea drumului, străbătut fără încălţăminte,
ar fi accentuată astfel printr-o căutarea materială 535. Călătorul în
orașele orientale era copleșit cu o rundă de invitații care ar fi
accentuat această oboseală 536.
Mai târziu durata găzduirii se va limita la maxim trei zile
pentru Apostolii Mari 537. Spre deosebire de Cei Doisprezece,
ucenicii acestora şi implicit Cei Şaptezeci vor avea mai multă
libertate de a poposi în cetăţile nou încreştinate 538. Ei vor fi
singurii lăsaţi să rămână pentru tot restul vieţii ca episcopi într-
un loc, având aceleaşi obiceiuri şi alimente ca şi de acum
păstoriţii lor.
Tocmai de aceea primul aspect al rămânerii lor într-o
cetate este „să mănânce şi să bea cele puse înainte” 539 la o sfântă
masă. Locurile paralele păstrează ritmul alert al misiunii, punând
mai presus de şederea în cetate chiar plecarea de acolo (Mt.
10,11: „acolo să rămâneţi până ce veţi ieşi”; Mc. 6,10: „să
rămâneţi până ce veţi ieşi de acolo”; Lc. 9,4: „acolo să rămâneţi
şi de acolo să plecaţi”).
Un prim înţeles al versetului îl arată Sfântul Ioan Gură
de Aur: Domnul nu le porunceşte să caute pe cei vrednici, nici
să se mute din casă în casă „pentru ca nici pe cel ce-i primeşte
535
Orice pas făcut în afara casei este sinonim cu o despărţire a ucenicului de
Hristos, Cel ce dă porunca precum şi de comunitate; de aceea trebuia interzis.
536
537
Învăţătură a Celor Doisprezece Apostoli, 11,1-4, p. 30.
538
Ar fi imposibilă educarea celor vizitați în spiritul ospitalității creștine fără
o perioadă mai lungă de ședere în mijlocul comunității ce primește la început
pacea apostolică. R. C. Tannehill, Luke, p. 174.
539
„Măcar de vor fi puţine, măcar de rând de vor fi, însă nimic mai mult
cerând”. Sf. Teofilact, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei, p. 130.
172
să nu-l întristeze şi nici ei să nu-şi capete faimă de oameni

mâncăcioşi şi uşuratici” 540.
În al doilea rând, gesturile profane de a mânca şi a bea
au rolul de mediere a Cuvântului Evangheliei dar şi de salariul
meritat şi limitat. În loc de plată ucenicii vor primi hrana, fiindu-
le interzisă şi plata şi hrana pentru aceeaşi muncă 541.
O altă preocupare frecventă, de-a lungul timpului, este
aceea de identificare a cetăţii în care intră ucenicii cu Biserica.
Vindecările dovedesc că Împărăţia este deja în casă 542; ucenicii
înainte să rostească predica în cetate vor trebui să trăiască în
comuniune cu Biserica.
„Mâncând şi bând cele ce vă vor pune înainte”. Îndemnul
Mântuitorului este acelaşi cu demersul euharistic. Ucenicii au
datoria să întemeieze o comunitate a dragostei în care masa va fi
esenţială. Vor trebui deci să mănânce şi să bea împreună cu cei
vizitaţi ca semn al dragostei şi ca început al ospitalităţii creştine.
Mâncăruri pure şi impure sunt numai în afara graniţelor
Palestinei, ucenicii fiind trimişi strict în Palestina. Lagrange
demonstrează că un oraş păgân ar fi pus cu siguranţă problema
mâncărurilor necurate 543. Totodată, a primi pe cineva înseamnă
a-i da hrană iar ucenicii sunt datori s-o accepte, după porunca
Domnului.
Mai mult chiar, relaţia dintre „mâncând şi bând ce vă vor
pune înainte” cu interdicţiile fariseice despre mâncare (cf. I Cor.
540
541
542
Lagrange, Luc,p. 297.
543
Într-un oraş păgân ucenicii ar fi trebuit să mănânce mâncărurile oferite.
Dar o problemă aşa importantă, cum este cea a mâncărurilor curate şi
necurate, nu putea fi abordată în trecere, într-o manieră obscură. Lagrange,
Luc, p. 296.
173
10,27) 544 nu pot fi presupuse aici. Aceste cuvinte sunt aşezate de

Sfântul Pavel într-o situaţie complet diferită 545.
La Matei întâlnim altă construcţie în locul paralel: „Dacă
este vrednică(…), nu este vrednică(…)” 546. Totodată la Matei
întâlnim hrană (Mt. 10,10b) iar Luca vorbeşte de plată sau
salariu.
Wirkungsgeschichte
Textul despre plata lucrătorilor a fost receptat de Sfântul
Apostol Pavel care-l redă în I Cor. 9,14 şi în I Tim. 5,18. De
mare valoare este şi primirea locului citat în Didahia celor
Doisprezece Apostoli 547. Îndemnul dat credincioşilor în Didahie
despre „cel ce vine în numele Domnului” este ca acesta „să fie
primit”, iar apoi trebuie cercetat „că veţi avea pricepere să
deosebiţi dreapta de stânga. Dacă vrea să se stabilească (…), să
lucreze şi să mănânce” 548.
Acest lucru demonstrează vechimea versetului nostru,
autenticitatea lui dar mai ales importanţa pe care i-a acordat-o
Biserica încă de la început 549. Dar dacă textul lucanic este vechi,
provenit chiar de la Cei Şaptezeci, unde este „casa”? În fiecare
oraş şi loc vizitat de ucenici vor fi întâlnit case care i-au primit
şi le-au dăruit hrană. După Înviere acestea vor fi bisericile
credincioşilor creştini, căutători de pace, într-o lume iudaică în
general ostilă.
544
545
546
547
Învăţătură a Celor Doisprezece Apostoli, 12,1-2, p. 31.
548
Ibidem,12,1-2, p. 31. Despre plata lucrătorilor întâlnim referinţe şi la I
Tim. 5,18.
549
Nu putem identifica aici o dovadă a faptului că Matei a schimbat cuvintele
Domnului, păstrate de Q. Joseph A. Fitzmyer, El Evangelio segun Lucas, III,
p. 214. Astfel, cele două misiuni sunt distincte una de alta iar Celor
Doisprezece li se impunea o austeritate mai mare.
174
Plata preoţilor a fost şi înainte de creştinism o problemă

pe care Moise a rezolvat-o printr-o sărăcie echilibrată de starea
poporului. Astfel, deşi familia preoţească nu poseda nimic totuşi
preotul şi levitul primesc o parte din jertfe ca salariu. Aceleaşi
referințe despre plata bărbaţilor apostolici şi a urmaşilor acestora
întâlnim la Lc.10,7b, Mt. 10,10b, I Cor. 9,4-14, Gal. 6,6, I Tim.
5,18. Deci hrana sau plata au semnificația de salariu și nu de
pomană 550.
3.2.4.Cetatea care primeşte predica (v. 8-9)

Mult mai larg decât termenul „casă”, cetatea reprezintă
adevăratul câmp misionar al apostolului creştin. Cetatea este
locul vieţii, al istoriei, al puterii, al conversaţiei, apoi al
construirii bisericilor, al acceptării sau al respingerii colective a
Evangheliei 551.
Versetul 8 reia asupra cetăţii cele ce s-au spus despre
casă. Odată instituiţi ucenicii sunt gata de lucrare, o lucrare
publică: „în rapiditatea sa, v. 9 rezumă misiunea Bisericii într-o
formulare care corespunde cu siguranţă perioadei prepascale,
dar care-şi păstrează actualitatea în vremea lui Luca” 552.
Al doilea cuvânt despre care ştim că-l vor rosti ucenicii
în timpul misiunii lor 553, de această dată „în cetate” este iminenţa
Împărăţiei Cerurilor. Ei spun, nu doar celor bolnavi 554, ci tuturor
celor din cetatea în care vor sta pentru o vreme, că s-a apropiat
Împărăția lui Dumnezeu.
Chiar dacă apare sugestia predicii îndoite, către cei
bolnavi, pe de o parte, şi către cei sănătoşi, pe de altă parte,
550
551
552
Ibidem, p. 57.
553
Acest îndemn este un mod de păstrare a tonalităţii futuriste care
caracterizează concepţia despre eshatologie în comunitatea primară. Joseph
A. Fitzmyer, op.cit., p. 850.
554
175
reţinem observaţia că bolnavi sunt toţi locuitorii casei care, în

cele din urmă, primesc vindecare de la ucenici 555, în primul rând
de bolile sufleteşti 556. Ca de obicei, evanghelistul aşează
lucrarea vindecătoare, corespunzătoare poruncii θεραπεύετε
înaintea cuvântării (λέγετε). Luca, cel care a desenat icoana unui
Iisus medic (cf. Lc. 4,40-41), conferă aici ucenicilor săi o funcţie
terapeutică analogă 557.
Împărăţia lui Dumnezeu desemna în sens primar domnia
sau stăpânirea lui Dumnezeu asupra unui domeniu cum ar fi
pământul, o parte a creației Sale sau chiar creația integrală.
Această suveranitate nu se mai manifestă eficient în domeniile
„independente” așa cum sunt sufletele oamenilor care, liberi
fiind, au ales păcatul, devenind astfel vrășmașii lui Dumnezeu
(Rom. 5,10) și robi păcatului spre moarte. Pentru îndreptarea
acestei stări de fapt a omului a venit Iisus în lume și a pătimit,
răscumpărând lumea din păcat (Col. 1,14). Dacă Împărăția în
acest sens cuprinde sufletele oamenilor după Cincizecime 558,
Apostolii nu predică cu ocazia acestei misiuni despre
profunzimile Împărăţiei ci vestesc pe Hristos în a Cărui persoană
s-a întrupat Împărăţia 559.
Totodată Biserica creştină vede în aceste prescripţii o
legitimare a activităţii sale diaconale şi caritativ filantropice
(îngrijind rănile ca şi Samarineanul milostiv) 560.
În concluzie, Celor Şaptezeci li s-au dat harisme speciale
ca şi Celor Doisprezece, dar progresiv: mai întâi vindecarea
bolnavilor iar apoi puterea de a scoate duhurile necurate
(cf.v.17). Lucrarea lor misionară are două componente care se
555
Lagrange, Luc, 297.
556
557
558
Vincent Taylor, The Life and Ministry of Jesus in coll. The Interpreter’s
Bible, vol. 7, Abingdon, Nashville, 1980, p 117.
559
George A. Buttric, op.cit., p. 365.
560
176
completează una pe alta: predica şi facerea de minuni. Cea mai

importantă lucrare apostolică este predica deși sunt și ei
entuziasmați mai mult de harismele speciale. Prima predică se
realizează în casă (v. 5), ca preînchipuire a Bisericii, unde se
săvârşesc Sfintele Taine, iar a doua predică, în cetate, însoţită
acum de săvârşirea minunilor.
Lucrurile se desfăşoară invers, comparativ cu misiunea
Celor Doisprezece şi nu întâmplător. În Biserica întemeiată prin
predica publică a apostolului (din Cei Doisprezece), ucenicul
(din cei Şaptezeci) va primi harul necesar mântuirii
credincioşilor din cetate 561. În cazul în care cei doi ucenici își
desfășoară activitatea în granițele Palestinei, casa este
descoperită în chip minunat prin semnul odihnei păcii asupra
„fiului”. Persecutați, însă, Apostolii și fiii păcii de „lupi”, nu vor
divulga nici cele mai mici detalii despre aceste „case” pentru a
fi scrise întro carte atât de larg răspândită ca Evanghelia.
3.2.5. Cetatea care nu primeşte predica (v. 10-11)

Se cuvenea ca ucenicii să înţeleagă foarte bine că
urmează să lucreze în misiunea lor apostolică în toate
împrejurările. Până la acest punct află varianta optimistă a
misiunii lor. Dar există şi o altă posibilitate, aceea de a nu fi
primiţi în cetate (cuvântul casă nu mai apare aici). Ei caută fiul
păcii, predicaseră pacea, apoi apropierea Împărăției în cetatea ai
cărei locuitori sunt vindecați și sunt expulzați din cetate, nu și
din casă 562, care putea să rămână în continuare secretă.
Bonaventura înțelege mesajul pulberei ca pe o triplă
amenințare ce vizează persoana ucenicului predicator: prima,
lejeritatea lumii manifestată ca slava deşartă, când li se aduc
561
„Dacă mai întâi veţi tămădui, iar apoi veţi învăţa, bine vă va merge vouă
cuvântul, şi vor crede oamenii că Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la dânşii”.
562
„O singură casă îi primise și o cetate întragă îi izgonește”. Alfred
Plummer, op.cit., p. 275.
177
laude; a doua, neliniştea, când mesajul lor nu este ascultat şi a

treia, lăcomia, când li se oferă o remuneraţie 563.
P. Hoffmann defineşte versetele 10-11 drept „redactări
certe” ale lui Luca, spre a introduce discursul direct în textul
trimiterii ucenicilor la propovăduire 564. Dar ipoteza
modificărilor redacţionale nu consună cu vechimea
incontestabilă a textului, obiceiul precizat aici fiind foarte vechi.
Hobart 565 consideră că termenul κολληθέντα trebuie
înţeles ca „întâlnire”, alăturare, lipire, așa cum apare nederivat
încă de șase ori în opera lucanică (cf. Lc. 15,15, FAp. 5,13;
8,28;9,26; 10,28; 17,34) şi nu în sensul tehnic, medical, folosit
în cazul alăturării pentru alipire a oaselor rupte. Astfel lipirea,
alăturarea dintre țărână și ucenici nu generează o unitate
organică, ca în cazul indisolubilității grupului format din Teudas
și cei 400 care i s-au alăturat (FAp. 5,36). Țărâna cetății ostile și
persoanele ucenicilor s-au alăturat accidental, fiind
incompatibile spre o unire trainică, rezistentă. Mult mai gravă
nereușita alipirii dintre ucenici și cetățeni.
Sfârşitul acestui verset (11b) 566 este propriu Evangheliei
lui Luca, oferind o turnură teologică mai pronunţată
fragmentului 567. Dacă pe drum nu vor saluta pe nimeni şi
probabil nu vor vorbi cu nimeni, în casă vor rosti binecuvântarea
păcii, în cetatea ce nu-i primeşte pe ucenici aceştia vor face
563
Bonaventura, Commentarius in Evangelium S. Lucae, X,20, p. 258-259.
564
P. Hoffmann, „Lk 10:5-11 in der Instruktionsrede der Logienquelle” in
Evangelisch Katholischer Kommentar: Vorarbeiten (Neukirchen-Vluyn:
Neukirchener Verlag, 1971), 3, p. 39-42.
565
William Kirk Hobart, The médical language of St. Luke: a proof from
Internal Evidence that „The Gospel according St. Luke and The Acts of the
Apostles, coll. Dublin University Press Series, Ed. Hodges, Figgis&Co,
Dublin, 1882, p. 128.
566
Cuvântarea pe care ar trebui să o rostească ucenicii locuitorilor
recalcitranţi.
567
178
gesturi şi vor rosti cuvinte potrivite cu necredinţa și nevoia de

credință a acelor locuitori: „să ştiţi că s-a apropiat Împărăţia lui
Dumnezeu”. Dar nu-i condamnă, nu le prevestesc sfârşitul
grabnic sau altă pedeapsă, cum probabil făceau fariseii sau alţi
misonari ai vremii. Mai întâi au grijă să nu rămână datori nici cu
un fir de praf față de ei. Nu praful ar fi putut preţui ceva, ci starea
sufletească a ucenicilor, mai ales că erau desculţi iar praful nu se
lipise de sandale ci chiar de picioarele și ființa lor, provocând
răni ce aveau nevoie de îngrijire, de curățare de praf.
Dacă ucenicii nu îşi scutură praful sunt ei vinovaţi de
nerespectarea poruncii dată de Hristos 568 sau dimpotrivă, sunt
răsplătiţi pentru perseverenţa lor ca lucrători ai Împărăţiei? Care
este momentul în care apostolii trebuiau să-şi scuture praful?
Când puteau considera că este împlinită neprimirea predicii lor
de locuitorii cetăţii?
Pentru Cei Doisprezece predica nu putea dura foarte
mult. Ei sunt misionari prin excelenţă şi aveau datoria de a
predica Împărăţia şi a merge mai departe, nu să rămână într-o
localitate până la sfârşitul vieţii. Puteau deci să plece în două
feluri: scuturând sau nu praful de pe încălţăminte. Şi în
momentul prepascal relatat de Luca, dar şi în timpul scrierii
Evangheliei, va fi existat o grabă misionară determinată de
iminenţa venirii Împărăţiei Cerurilor. Aceasta nu lasă prea mult
timp cetăţenilor pentru ascultarea cuvântului 569.
Acest mesaj a fost înţeles şi în sens propriu de neamestec
între creştini şi unii păgâni. De fapt practica scuturării prafului
era mai veche în rândul evreilor. Când se întorceau dintr-o
călătorie într-o ţară păgână, iudeii îşi scuturau praful de pe
încălţăminte ca să nu spurce sau necurăţească ţara 570. De aceea
credem că Domnul nu ţine să-i oprească pe ucenici de a se rupe
568
569
570
179
cu uşurinţă de lumea păgână, ci dimpotrivă. Scuturarea

încălţămintei şi a prafului să se facă abia după ce ucenicii vor fi
depus un efort minimal pentru întoarcerea păgânilor la credinţă.
Ritualul scuturării prafului corespunde întru totul soluţiei
preconizată pentru Cei Doisprezece (Lc. 9,5). Textul nostru
insistă asupra caracterului public, gestul fiind însoţit de cuvinte
de confirmare a ritului respectiv. Totuşi verbul este mai puţin
violent decât la Lc. 9,5: acolo praful cade prin scuturare iar aici
se ridică (ἀπομασσόμαι).
De asemenea semnificaţia gestului este percepută diferit:
la 9,5 este mărturie împotriva locuitorilor iar aici ὑμῖν sugerează
că ucenicii le-au lăsat chiar şi praful locuitorilor într-o relaţie
dialogică directă. Astfel Cei Doisprezece ar zice „noi v-am
părăsit” iar ucenicii „nu ne-aţi plătit cu nimic” fără nici un fel de
legătură cu imprecaţiile 571. Astfel Teofilact traduce gestul prin
„nimic nu avem îndeobşte cu voi, nici nu avem ceva din cetatea
voastră, ci şi praful ce s-a lipit de noi îl scuturăm” 572.
Sfântul Ioan Gură de Aur propune două explicaţii ale
gestului scuturării prafului: fie ca semn că ucenicii n-au luat
nimic de la aceia care nu i-au primit, fie ca să dea mărturie la
Judecată împotriva acelora pentru care au făcut o călătorie atât
de lungă 573. Ștergerea sau scuturarea prafului se face „spre
mărturie lor” (Mc. 6,11) spre a arăta faptul că ucenicii nu au
părtăşie cu locuitorii cetăţii; acest lucru, în ceasul Judecăţii
finale „va sluji ca mărturie împotriva acelora care nu au primit
mesajul mântuitor” 574. Împărăţia lui Dumnezeu se apropie şi de
cei ce primesc pe ucenici şi de cei ce nu-i primesc: spre cei buni
ca facere de bine iar spre ceilalţi ca pedeapsă sau chin 575.
571
572
573
574
575
180
Fără îndoială că acestea sunt cele două explicaţii ale

gestului ucenicilor, preluate de Sfântul Ioan Gură de Aur din
istoria exegezei textului de până la el.
În spatele acestor alegorii se găseşte textul de la Is. 52,7
(„Ce frumoase sunt picioarele celui ce aduce vestea bună”) şi
fragmentul ioaneic al spălării picioarelor (In. 13,5-17). Clement
Alexandrinul semnalase deja că Iisus a spălat picioarele
ucenicilor ca pregătire a misiunii predicatoriale ce va începe
după Pogorârea Duhului Sfânt 576.
Predicarea iminentei veniri a Împărăției Cerurilor se mai
face în aceeași pericopă, bolnavilor pe care îi vindecă ucenicii.
Intuim, așadar o asemănare între bolnavii care primesc
vindecarea și știința apropierii de ei a Împărăției (v. 9) și
cetățenii din piețe atenționați de apropierea Împărăției, dar fără
afirmarea atingerii de cetățeni a acestei apropieri, ca în cazul
bolnavilor. Împărăția „s-a apropiat”, fără mențiunea „de voi”(v.
11). Dar rolul vindecător al ștergerii prafului vizează și pe
locuitorii care n-au primit ucenicii.
Ștergerea prafului este descrisă, nu întâmplător printr-un
alt termen medical: ἀπομασσόμεθα, cu sensul de „ştergere cu
grijă a unei răni” 577. Ținând cont de aceste realități „ștergerea
prafului” este o lucrare delicată, lipsită de orice urmă de ură sau
mânie a ucenicului față de cetate, chiar dacă alipirea prafului
acesteia a fost accidentală. Această operație plină de iubire față
de cel bolnav se regăsește în grija Samarineanului Milostiv față
de victima tâlharilor dintre Ierusalim și Ierihon(Lc. 10, 25-36).
Samarineanului Milostiv șterge rănile sărmanului om
căzut între tâlhari iar așezarea pildei în continuarea pericopei
apostolatului Celor Șaptezeci are în vedere tocmai nevoia de
vindecare a cetățenilor amintiți aici.
576
Clement Alexandrinul, Pedagogul, II (8),63,2.
577
„Varietatea cuvintelor folosite de Sf. Luca pentru spălarea și curățirea
rănilor este remarcabilă”. Ibidem, p. 110.
181
Aşadar scuturarea prafului este un act necesar în

contextul propovăduirii ucenicilor, descrisă de Sfântul Luca în
Evanghelia sa, mai ales dacă au călătorit fără încălţăminte.
Ștergerea prafului este un act curățitor pentru ucenici, medical,
de îngrijire a rănilor provocate de lipsa aderenței necesare unei
uniri tainice dintre ucenici și cei vizitați de ei, dar și parte a
mărturiei ulterioare a celor ce, într-un final, după ce vor
persecuta apostolii, făcându-le picioarele frumoase (Is. 52,7),
jertfite, pregătite pentru ședera la masa euharistică (In. 13,5-17),
vor mărturisi despre pătimirile Sfinților Șaptezeci de ucenici și
apostoli ai Domnului, în calitate de martori oculari.
Dacă ștergerea prafului are în vedere cetățile nepocăite,
pentru care ucenicii sunt adevărați doctori, ca și Luca, atunci
operațiunea medicală îi are în vedere pe acești oameni.
În cetățile care îi primesc pe ucenici, cetățenii pun înainte
misionarilor hrană și primesc, în schimb, vindecare de boli și
cunoștința apropierii Împărăției Cerurilor.
Vindecarea în cetățile care nu primesc predica ucenicilor
nu se realizează. Ucenicii, neprimind hrana, merg totuși în piețe,
trimiși fiind aici de Domnul, nu pentru hrană, ci pentru
scuturarea prafului și anunțarea apropierii Împărăției. Praful,
simbol al pocăinței în Orient, era prețuit de ucenici, nu în
detrimentul cetățenilor ostili ci tocmai pentru aceștia, ca să se
pocăiască și, totodată, să se vindece. Pentru posteritate,
amintirea prafului este mult mai elocventă, cunoscută fiind
transformarea suferită de cetățile vizitate de Mântuitorul și de
ucenici îndată după anul 70.
182
3.3. Cetăţile nepocăite (v.12-15)
„Zic vouă: Că mai uşor va fi Sodomei în ziua aceea,

decât cetăţii aceleia. Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Căci
dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la
voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac şi în cenuşă. Dar Tirului
şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată, decât vouă. Şi tu,
Capernaume, nu ai fost înălţat, oare, până la cer? Până la iad
vei fi coborât!”
Mesajul de pace şi salutul primar adresat de ucenici la

intrare în cetate şi casă se transformă în acest punct într-un anunţ
sobru al Judecăţii Celei de Apoi 578. În simplitatea sa, v. 12 de la
Luca, corespunde esenţialmente rostirii directe a
Mântuitorului 579, arătând vechimea incontestabilă a întregii
pericope. Asemănarea frapantă dintre Matei şi Luca dovedeşte
faptul că aceste cuvinte au fost rostite în faţa tuturor ucenicilor,
Cei Doisprezece şi Cei Şaptezeci, deopotrivă, fie separat, fie
împreună.
Conform variantei mateene (Mt. 11,20-24), Lc. 10,13-15
determină continuarea cronologică a evenimentelor descrise la
Lc. 7,35. Cuvintele Domnului au fost rostite în contextul
capitolului 10 de la Luca sau au fost rostite de două ori: prima
dată, după ce Iisus a cinat în casa fariseului Simon şi a doua oară,
în apropierea Ierusalimului 580.
Doar acum Sodoma (și Gomora) se circumscriu într-o
atmosferă pozitivă în cuprinsul Noului Testament. Sodoma, a
578
„Ziua aceea” este fără îndoială ziua Judecăţii (cf. Mt. 10,15 şi Mc. 13,22).
Josef Schmid, op.cit., p. 267.
579
Matei îl parafrazează adăugând Gomora şi precizând că „ziua acea” va fi
ziua judecăţii. François Bovon, L’Evangile selon Saint Luc, II, p. 52.
580
Lagrange, Luc, 299.
183
cărei stare de păcătoșenie pare maximul posibil chiar în paginile

Noului Testament, este în acest loc cu vină mai mică decât
cetățile ce nu vor primi ucenicii Domnului 581. Astfel se
revelează o importanță crescută nu a persoanelor apostolilor în
comparație cu „tinerii” ce vesteau Sodomei, lui Avraam și Lot,
ci misiunii ucenicilor Domnului. Dacă Cei doi „Tineri” veniți în
Sodoma (Fac. 19,1 ș.u.) vesteau sfârșitul păcatului și al cetății,
grupul celor doi ucenici, din Cei Șaptezeci, vesteau împăcarea
cu Dumnezeu prin Jertfa lui Hristos.
3.3.1. Sodoma
Păcatele Sodomei şi ale Samariei sunt descrise de Sfântul
prooroc Iezechiel în comparaţie cu ale cetăţilor Ţării Sfinte:
„Viu sunt Eu, zice Domnul Dumnezeu; Sodoma, sora ta, n-a
făcut nici ea, nici fiicele ei ce-ai făcut tu şi fiicele tale. Iată care
au fost fărădelegile Sodomei, sora ta, şi ale fiicelor ei: mândria,
îmbuibarea şi trândăvia; iar mâinile săracului şi ale celui nevoiaş
nu le-au sprijinit. Ele s-au mândrit şi au făcut urâciune înaintea
Mea; de aceea le-am şi nimicit, cum ai văzut. Iar Samaria n-a
păcătuit nici pe jumătate din ce ai păcătuit tu. Tu le-ai întrecut în
urâciuni şi prin urâciunile tale, pe care le-ai făcut tu, surorile tale
s-au dovedit mai drepte decât tine”(Iez. 16,48-51).
Nu gravitatea păcatului face ca aceste cetăţi nepocăite să
primească astfel de răsplată, mai rea decât a Sodomei 582, ci
dimpotrivă, respingerea chemării lui Dumnezeu și pocăința ca
stare proprie tuturor ce cunosc iminenta apropiere a Împărăției
Cerurilor. Cei care n-au primit pe ucenici sunt mai răi decât
sodomiţii tocmai pentru că Dumnezeu nu i-a trimis pe apostoli
581
„În nicio altă parte Iisus nu oferă un avantaj Sodomei față de cetățile din
Israel”. W. Manson, The Gospel of Luke, p. 124.
582
Lagrange, Luc,298.
184
în Sodoma 583. Păcatul homosexualității este asociat pe bună

dreptate sodomenilor iar pedeapsa lui este cunoscută prin pilda
distrugerii cetății și a morții cetățenilor. Pe lângă acest păcat
sodomenii se fac vinovați în fața lui Dumnezeu și de încălcarea
poruncii de a fi ospitalieri. De fapt, datorită ospitalității
evlavioase a lui Lot, Sodoma este mai puțin vinovată la judecată
decât cetățile în care ucenicii nu au găsit nici măcar un singur
Lot 584. Dacă mulţi drepţi şi prooroci au dorit să vadă pe Hristos,
o misiune predicatorială a ucenicilor în Sodoma ar fi putut să-i
schimbe pe aceşti păcătoşi emblematici din răi în buni.
Pe de altă parte, cetatea, entitate colectivă, poate să fie la
fel de responsabilă şi de vinovată precum persoana umană.
Astfel de abordări mai găsim la condamnarea cetăţilor Babilon,
Sidon, Ierusalim sau Ninive.
La Judecată sunt cercetați oamenii, locuitorii cetăţilor 585
şi nu cetatea reprezentată de construcţii şi infrastructură. De
altfel şi aceste oraşe, în faţa Dreptului Judecător, sunt
reprezentate ca şi oamenii cu faptele rele sau bune. Primirea
Evangheliei şterge păcatele, poate mult mai grave decât ale
Sodomei. Neprimirea mesajului apostolic e mai gravă decât
orice păcat, chiar şi cel al Sodomei.
În concluzie purtarea cetăţenilor faţă de Evanghelie
determină soarta lor ulterioară şi mai ales cea de la Judecata
Obştească. Cu gândul la venirea Domnului (cf. Lc. 10,1) şi la
Judecată vor fi predicat mai ales în Galileea, după Înviere, căci
Domnul prooroceşte care va fi soarta acestor cetăţi iar listele ce
conţin numele ucenicilor sunt atribuite în special celor care au
trăit în nordul Ţării Sfinte 586.
583
Sf. Teofilact, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei, p. 131; idem,
Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca, p. 131.
584
J. B. Green, op.cit., p. 416.
585
Alfred Loisy, op.cit., p.859.
586
Cele mai vechi liste ale Celor Şaptezeci de ucenici, considerate de unii ca
falsuri, sunt atribuite lui Dorotei, episcop de Tyr, lui Ipolit şi Epifanie.
185
3.3.2. Cetăţi contemporane misiunii Celor Şaptezeci

Dacă v. 16 pare o concluzie logică a întregii serii de
instrucţiuni cuprinse la Lc. 10,1-12, seria de versete 13-15 are o
tonalitate cu totul distinctă 587. Iisus deplânge trei cetăţi din
Galileea: Horazin-necunoscut în activitatea anterioară a
Domnului consemnată de Sfinții Evangheliști; Betsaida–prima
cetate în care Hristos predică Împărăţia Cerurilor, în care
săvârşeşte multe vindecări de bolnavi, înmulţirea pâinilor şi a
peştilor (Lc. 9,10-17) şi, ultima cetate condamnată,
Capernaumul -în care s-a desfăşurat cea mai mare parte din
activitatea Domnului în Galileea (cf. Lc. 4,23,31; 7,1) 588.
Unii cred că monologul lui Iisus este „o amintire” sau
mai exact o „proclamaţie profetică” care formează un joc
eshatologic pentru cetăţile nepocăite din Galileea 589. Iisus se
prezintă ca o „portavoce a lui Dumnezeu” care nu numai că
lansează un rechizitoriu profetic asupra cetăţilor, ci îşi arată şi
puterea Sa în predică 590.
Prin încorporarea acestor cuvinte ale lui Iisus (v.13-15)
în instrucţiunile Celor Şaptezeci de ucenici şi introducerea unei
comparaţii între cetăţile galileene, martore ale misiunii lui Iisus,
şi cele două cetăţi păgâne, Luca îşi doreşte, cu siguranţă,
587
Acest fragment constituie o paralelă exclusivă la Mt. 11,21-23a care apare
în cu totul alt context. Privind adverbul atunci Părintele Profesor Vasile
Gheorghiu arată că aceste cuvinte au fost rostite „când Domnul constată că
generaţia prezentă apreciază greşit activitatea Botezătorului şi activitatea Sa”.
Pr. Prof. Dr. Vasile Gheorghiu, op.cit., p. 396. Deci sentinţele profetice rostite
aici de Domnul prezintă valoare mult mai mare pentru ucenicii lui Ioan
Botezătorul. Aceştia nu vor fi uitat setea de dreptate a învăţătorului lor care
nu l-a menajat nici pe regele Irod pentru păcatul său, murind pentru aceasta.
588
589
R. Bultmann, op.cit., p. 250; Joseph A. Fitzmyer, op.cit.,p. 852.
590
186
implicarea acestui discurs al Învăţătorului în încreştinarea

viitoare a păgânilor.
Există şi păreri care susţin că acest fragment este
„declaraţia unui profet creştin care evaluează retrospectiv
activitatea lui Iisus în Galileea” 591. Respingem ca neadecvate
orice asociere a acestor versete cu o redactare lucanică târzie.
Cuvintele respective pot determina elanul misionar al ucenicilor
dar şi primirea predicii Evangheliei, ştiut fiind faptul că iudeii
erau foarte sensibili la proclamaţiile profetice.
Enumerarea oraşelor devenite proverbiale pentru
păcatele săvârşite în ele se realizează sub forma unui profeţii 592.
Două cetăţi din Galileea sunt aici criticate. Interjecţia οὐαί este
mai puţin un blestem decât o lamentaţie. În deplin acord cu
Dumnezeu Tatăl care judecă, Iisus profeţeşte cu durere căderea
inexorabilă a celor două cetăţi.
Tematica este biblică: Dumnezeu oferă o ultimă şansă
prin proclamarea unei profeţii sau prin evidenţierea unui semn:
δυνάμεις, „semne puternice”, „miracole” 593.
Tirul şi Sidonul erau cetăţi feniciene iar Horazinul şi
Betsaida de-ale evreilor. Putem înţelege că mai uşor le va fi
neiudeilor decât poporului ales în mijlocul căruia Domnul a
făcut minuni, dar n-a crezut 594.
Ştim cu siguranţă că Horazinul este o cetate din
Galileea, ca şi Betsaida şi Capernaum. Nu ştim cu exactitate
situarea sa geografică. În vremea lui Eusebiu de Cezareea
Horazinul devenise o regiune deșertică, la 3 km. de Ierusalim
591
John Martin Creed defineşte aceste cuvinte ca fiind un „oracol”., The
Gospel acording to St. Luke: the Greek text with introduction, notes, and
indices, Macmillan, 1960, p. 146.
592
Sodoma (v.12) începe literalmente „oracolul negativ” pronunţat împotriva
oraşelor din Galileea (v. 13-15). François Bovon, L’Evangile selon Saint Luc,
II, p. 52.
593
Ibidem, p. 59.
594
187
drept consecință directă a faptului că Mântuitorul pronunţă o

profeţie împotriva ei 595.
Sf. Ieronim 596 localizează Horazinul aproape de
Capernaum iar Tiberiada şi Betsaida apar prezente la marginea
Ghenizaretului, pe ţărmul nord-vestic al Mării Galileii 597. Într-
un pasaj din Talmudul Babilonian se menţionează Krzyym
(Karzayim), cu pământ fertil şi de calitate, în apropierea
Ierusalimului 598. De obicei astăzi este identificat cu Khirbet
Kerazeh, un morman de ruine situat la 4 km. de Tell Hum
(posibil chiar vechiul Capernaum) 599.
Betsaida Galileii, localitatea pescarilor Petru şi Andrei,
dar şi a lui Filip (In. 1,44). Betsaida(=casa peştilor) 600 era mai
la nord de Horazin, aproape de revărsatul Iordanului în lacul
Ghenizaret 601. Aici a săvârșit Mântuitorul foarte multe minuni
(δυνάμεις). Dacă aici se precizează că Iisus săvârşeşte aceste
minuni, în Lc. 9,1 Iisus îi face să participe şi pe Cei Doisprezece
la „puterea şi autoritatea Sa”. Puterea săvârşirii minunilor este
mult mai puţin nuanţată, nu pentru că ucenicii (Cei Şaptezeci)
595
596
S. Eusebii Hieronymi, Commentariorum in Isaiam Prophetam, 3,133 in
PL 24, col. 127.
597
Pr. Prof. Dr. Vasile Gheorghiu, op.cit., p. 396. Albert Valensin, Jeseph
Huby, op.cit., p. 195.
598
599
În aceste ruine se găsesc resturile unei sinagogi din sec. IV-V iar săpăturile
au scos la iveală o inscripţie aramaică în cinstea lui Iuda, fiul lui Ismae. J.
Naveh, l psyps w’bn: On Stone and Mosaic, The Aramaic and Hebrew
inscriptions from Ancient Synagogues, Jerusalem,1978, (n. 17), p. 36-38;
Joseph A. Fitzmyer,op.cit., p. 853; Pr. Prof. Dr. Vasile Gheorghiu, op.cit., p.
396; Alfred Plummer, op.cit., p. 276.
600
601
Unii exploratori ai Palestinei identifică Betsaida consideră ruinele de la
Chan-Minie ca fiind rămăşiţele vechii cetăţi palestiniene. Pe când alţii privesc
astfel ruinele de la Ain et Tabighaha, la 21 minute mai la nord de primele. Pr.
Prof. Dr. Vasile Gheorghiu, op.cit., p. 396. Albert Valensin, Jeseph Huby,
op.cit., p. 195.
188
nu ar fi putut face minuni mari, inclusiv scoaterea demonilor, ci

mai ales pentru că nu pot săvârşi încă Sfintele Taine. Trebuie să
recunoaştem că prin această putere se realizează cea mai mare
minune: mântuirea sufletelor.
În privinţa Capernaumului se poate observa emoţia,
tristeţea, afecţiunea şi dezamăgirea 602 Mântuitorului.
Capernaumul a fost înălţat „până la cer” pentru minunile
săvârşite aici de Hristos dar va fi coborât „până la iad”,
osândindu-se pentru necredinţa şi împietrirea inimilor celor care,
văzând atâtea minuni, n-au crezut 603.
Capernaumul a fost înălţat până la cer, sau Cerul s-a
coborât pe pământ la Capernaum? O parte din teologi susţin că
oraşele sunt amintite tocmai pentru că au fost vizitate de ucenici
în această misiune 604. Cele două categorii de cetăţi amintite, cele
iudaice şi cele păgâne, se aseamănă izbitor şi sunt la fel de
vinovate.
Credinţa Bisericii este că omul, cât timp trăieşte, se poate
mântui. Ţinta lucrării apostolice nu este anihilarea cetăţenilor, ci
a mediului malefic, a păcatului în care aceştia trăiesc. Porunca
de iubire a vrăjmaşilor s-ar contrazice altfel cu aceste anunţuri
apocaliptice.
Apelul la pocăinţă 605- „pocăiţi-vă că s-a apropiat
Împărăţia cerurilor” (cf. Mt. 4,17) este considerat subînţeles şi
trunchiat pentru a prezenta altă idee mult mai importantă:
pocăinţa este o lucrare serioasă şi urgentă, presantă, la fel ca şi
iminenta apropiere a Împărăţiei. Judecata este rapidă iar pocăinţa
602
603
604
Astfel se crede că vechiul oracol împotriva Babilonului (Is. 14,14-15) este
acum întors împotriva unei cetăţi din Palestina, Capernaumul, oraşul în care
s-au ascultat cele mai multe cuvinte ale Domnului. Lagrange, Luc, p. 299.
605
Apelul la pocăinţă constituie îndemn şi chemare pentru intrarea în Biserică
şi se continuă ca urcuş pentru înaintarea în viaţa duhovnicească.
189
este singurul criteriu care aşează cetăţile în rândul celor

pedepsite în vechime sau în tărâmul Împărăţiei Cerurilor.
Pe lângă apelul la pocăinţă ucenicii vor mai fi făcut şi
multe minuni între care Luca menţionează doar izgonirea
demonilor. Este interesantă însă informaţia dată numai de Marcu
după care ucenicii „ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi îi
vindecau” (6,13). Această lucrare nu poate să fie străină de Cei
Şaptezeci, mai ales că Sfântul Iacov, fratele Domnului, o
prezintă (4,14) ca regulă generalizată pe la anul 61 sub forma
Sfintei Taine a Maslului. Uleiul folosit în misiunea apostolică
prepascală are caracter tainic şi e mijloc de transmitere a puterii
dumnezeieşti în cazul bolnavilor 606.
În versetul 15 se face aluzie la satira lui Isaia împotriva
regilor Babilonului (Is. 14,4b-21) care escaladează cerul ca
divinităţile astrale ale Canaanului, Hélēl (Luceafărul de
dimineaţă) şi Šahar (Zorii zilei) pentru Horazin şi Betsaida, două
cetăţi-porturi riverane vecine, comparate cu cele două cetăţi
maritime păgâne 607.
În unanimitate Sfinţii Părinţi explică înălţarea „până la
cer” a Capernaumului ca şi căderea „până la iad” prin situaţia
favorizantă de care s-a bucurat această cetate, fiind martora celor
mai multe minuni şi vindecări săvârşite de Hristos Domnul 608.
În Septuaginta termenul άδης, cu rari excepții, traduce
cuvântul ebraic ‫( שְׁ א'ל‬Șeol, cf. Is. 14,9,11,15; Ecc. 9,10) care la
origine însemna „locaşul sufletelor de după moarte”, „împărăţia
existenţei întunecate” (Is. 14,9), situată la baza oceanului (Iov
26,5-6), locul inactivităţii absolute.
În concluzie amintirea acestor cetăţi este preţioasă pentru
Cei Şaptezeci, pentru ei constituind un imbold în propovăduirea
Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi pentru ei, şi pentru cei vizitaţi,
606
607
608
Ibidem, p. 226.
190
acestea se constituie în motive solide pentru primirea

Evangheliei. Împlinirea acestor profeţii dovedeşte de asemenea
că cetăţile respective au rămas să „vorbească” odată cu ucenicii,
apoi, după moartea lor, în locul Celor Şaptezeci, în apropierea
zilei Judecăţii, despre Hristos 609.
Sacul şi cenuşa reprezintă pentru vechime forma
obişnuită de doliu (Iona 3,6; Iov 2,8; Is. 58,5; Es. 4,2-3; Dan
9,3). De asemenea, Iosif Flaviu reproduce σάκκῳ καὶ σποδῷ ca
fiind specifice doliului iudaic 610.
Locuitorii unei cetăţi se îmbrăcau „în sac şi cenuşă” în
cazul unei catastrofe naţională, o plângere sau jelire colectivă.
Tot astfel procedau în cazul decesului unei persoane importante,
ca semn de doliu se îmbrăcau în sac şi cenuşă.
Termenul σάκκῳ traduce ebraicul ‫( שַׂק‬śāq) sau
aramaicul śaqqā’, o haină aspră din piele de capră, care acoperea
partea inferioară a corpului ca semn de doliu sau penitenţă 611. 610F
Vechiul Testament prezintă numeroase astfel de cazuri: Iacov,

atunci când află despre dispariţia fiului său iubit (Fac. 37,34),
David şi toţi însoţitorii lui plâng moartea lui Abner (II Reg.
3,31), regele Ahab plânge şi poartă sacul când află de la Ilie
profeţia despre sfârşitul său (III Reg. 21,27). Se observă că la
Ahab purtarea sacului devine semn de căinţă pentru idolatrie şi
pentru crimă, doliul apărând în plan secundar. El află de la
Proorocul Ilie cum va muri, pentru că l-a ucis pe Nabot, şi se
căieşte. Sacul şi cenuşa devin semn al pocăinţei începând cu
Profetul Isaia. Păcatele se plâng în sac, la fel ca şi dezastrele ce
le vor urma ( Is. 20,2; 32,11).
Putem spune, deci, că păcatele săvârşite de cetăţile care
nu au primit învăţătura Mântuitorului n-au fost asumate, iar
cetăţnii nu s-au pocăit. Acestea nu sunt singurele cetăţi nepocăite
609
Amintirea celor trei cetăți s-ar putea datora faptului că acestea nu L-au
primit pe Iisus. Alfred Plummer, op.cit., p. 276.
610
Războaiele iudaice 12,5; Antichităţi iudaice. V,1,12; XIX,8,2; XX,6,1.
611
191
din Israel, dar amintirea lor trebuie să rămână pilduitoare,

ucenicii fiind datori să avertizeze, nu doar să binevestească, în
cetăţile pe care le vor vizita din Israel 612. Iar cenușa este
asimilată în limbajul aramaic cu pulberea fină care fusese ștearsă
de pe picioarele ucenicilor din grijă pentru această posibilă
pocăință a cetății care nu a vrut alipirea cu Hristos spre
vindecare.
3.3.3. Tirul şi Sidonul

Iisus compară cetăţile din Galileea cu Tirul şi Sidonul,
cetăţi păgâne ale Feniciei, condamnate de profeţii antichităţii 613.
Doar codicii ‫ק‬45 şi D omit ἐν τῇ κρίσει (la judecată) 614, 613F
lucru ce atestă autenticitatea textului. În fragmentul paralel de la

Matei (11,22-24) se foloseşte pentru aceasta „în ziua
judecăţii”(cf. Prov. 6,34; Jud. 16,17) 615. 614F
Tirul şi Sidonul apar în aceeaşi ordine pe care proorocul

Iezechia o foloseşte în profeţia sa: „de groaza zilei aceleia, care
vine să piardă pe toţi filistenii şi să răpească Tirului şi Sidonului
orice nădejde de ajutor, căci va pustii Domnul pe filisteni,
rămăşiţa insulei Caftor”(Ier. 47,4 cf. Zah. 9,2-14).
Horazinul şi Betsaida fuseseră privilegiate faţă de alte
cetăţi 616. În consecinţă şi responsabilitatea lor era mai mare în
faţa lui Dumnezeu. Proporţional cu avantajul de a avea o
612
Numele acestor cetăţi nu ar fi putut avea atâta rezonanţă pentru creştinii
din Roma, dacă nu ar fi fost amintite de evanghelistul Luca. El nu caută să
prezinte aici o geografie palestiniană, ci să redea cât mai fidel cuvintele unei
predici apostolice, exclusiv iudaice.
613
614
Ibidem, p. 852.
615
Ibidem, p. 852.
616
H. J. Cadbury vorbeşte în acest context despre „principiul datoriei
proporţionale”. H. J. Cadbury, Jesus: Wat Manner of Man, New York, The
Macmillan Co,1947, p. 23; acelaşi lucru îl găsim şi la MacLean Gilmour,
op.cit., p. 186.
192
asemenea bogăţie, dată de prezenţa şi lucrarea lui Hristos, cei

„bogaţi” au acţionat în aşa fel încât să nu merite binecuvântarea
iar cei „săraci” dimpotrivă. Astfel se întâmplă şi cu iudeii pe de
o parte şi cu samarinenii sau păgânii, pe de altă parte 617. O astfel
de interpretare devine tentantă pentru cei care minimalizează
providenţa divină, afirmând o predestinaţie forţată. Efectiv,
Mântuitorul descoperă judecata cetăţilor feniciene în context
apocaliptic.
Succesiunea logică cere ca ἐν τῇ ἡμέρᾳ să fie identificat
cu perioada de maximă apropiere de Împărăţia cerurilor în care
se află cei care nu primesc mesajul apostolic.
Judecata viitoare sugerată de ἐν τῇ ἡμέρᾳ a fost înţeleasă
diferit de-a lungul timpului, unii văzând-o împlinindu-se îndată
după plecarea ucenicilor 618, alţii aşteptând Ziua de Apoi (cf. Lc.
21,34; Mt. 7,22; II Tes. 1,10; II Tim. 1,12,18; II Tim. 4,8).
Aşadar ucenicii nu sunt predicatorii unui tărâm al
făgăduinţei, unde curge laptele şi mierea, ci al Împărăţiei
Cerurilor. Aceasta se ia prin străduinţă, iar cei ce nu o vor primi
sunt plânşi de Hristos şi de ucenici. Nu se bucură pentru
neprimirea Evangheliei, nu aşteaptă distrugerea cetăţilor
nepocăite ci doar plâng starea de păcătoşenie şi urmările ei de la
Judecată. Împreună cu actele vindecătoare, iubirea milostivă față
de cei bolnavi este specifică medicului creștin. Iar un medic bun
cunoaște tratamentul corect al bolii, ce afectează în acest caz
cetăți întregi din Palestina, dar și evoluția bolii în cazul
neprimirii tratamentului adecvat și indicat.
617
618
Ziua judecăţii nu coincide cu sfârşitul lumii. Ea este ziua adesea întâlnită
în istorie în care „Dumnezeu îşi manifestă puterea şi dreptatea Sa, prin El
Însuşi sau prin trimişii Săi”. Albert Valensin, Jeseph Huby, op.cit., p. 195.
193
3.4. Cuvintele şi faptele apostolice

(16-20)
„Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce
se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de
Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi s-au întors Cei
Şaptezeci cu bucurie, zicând: „Doamne, şi demonii ni se supun
în numele Tău. Şi le-a zis: „Am văzut pe satana ca un fulger
căzând din cer. Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi
peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă
va vătăma. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se
pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri”.
Prezenţa Mântuitorului în lume, după Înălţarea Sa la cer,

este asigurată. Ucenicii sunt de acum reprezentanţii Săi pe
pământ. Nu poate cineva să afirme că S-a despărţit de aceştia, ci
lucrează prin ei până la marginile lumii şi în urmaşii lor până la
sfârșitul veacurilor.
Ruperea ucenicului de Hristos este totuşi posibilă,
realizată de Iuda, unul din Cei Doisprezece şi probabil şi de unii
dintre Cei Şaptezeci.
Concluzia instrucţiunilor pastorale 619 adresate ucenicilor
(Lc. 10,2-12) e formulată în cuvinte scurte şi generalizatoare: Ὁ
ἀκούων ὑμῶν ἐμοῦ ἀκούει, καὶ ὁ ἀθετῶν ὑμᾶς ἐμὲ ἀθετεῖ: ὁ δὲ
ἐμὲ ἀθετῶν ἀθετεῖ τὸν ἀποστείλαντά με. Un circuit de
comunicare este astfel dezvăluit: acesta porneşte de la
Dumnezeu Tatăl, trece la Dumnezeu Fiul, Care mărturiseşte că
Tatăl este „Cel Care M-a trimis”. Trimişii trebuie să se simtă
valoroşi şi protejaţi prin legătura lor cu Hristos şi, prin El, cu
Dumnezeu Tatăl 620.
619
Sub numele de „instrucţiuni pastorale” se înţelege întreg fragmentul de la
Lc. 10,1-12. L.-Cl. Fillion, Luc, p. 204.
620
194
Semnificaţia verbului ἀκούειν nu se limitează la auzirea

senzitivă; ea cuprinde acceptarea în fapt a cuvintelor predicate
de ucenici (cf. Lc. 6,47). Ucenicul proclamă unicul mesaj al lui
Iisus ca parte constitutivă a misiunii Sale. Unicitatea mesajului
rezidă din unicitatea Fiului şi din unirea tainică a ucenicului cu
Învăţătorul său (cf. Gal. 2,20).
Ucenicii sunt organe văzute ale lui Hristos şi ale lucrării
Lui în continuare. Întrucât i-a asigurat că va fi cu ei până la
sfârşitul veacurilor (Mt. 28,20), că Duhul este cel care vorbeşte,
şi nu ei (Mt. 10,20) şi că „Cine vă primeşte pe voi, pe Mine mă
primeşte” (Lc. 10,16; Mt. 10,41), „prin aceasta a arătat că ei sunt
subiectele prin care El Însuşi, ca Subiect Izvor, îşi comunică
învăţătura Sa şi harurile Sale în Taine: El Însuşi este Arhiereul,
Învăţătorul şi Păstorul în ei” 621.
Pronumele voi nu poate implica singularul. Iisus nu
rosteşte nişte porunci pe care ucenicii să le aplice fiecare
personal. Prin „voi” înţelegem Biserica, nu un singur ucenic. De
altfel, în numele Bisericii va vorbi mereu un plural iar la
începutul acestei misiuni vor vorbi „câte doi” (Lc. 10,1).
Pe de altă parte, refuzarea mesajului ucenicilor de către
cei vizitaţi echivalează cu reproducerea atitudinii autorităţilor
religioase din Israel faţă de Hristos 622.
Ascultarea mărturiei o foloseşte Sfântul Iustin Martirul
şi Filosoful în Apologia I (16,10 şi 63,5) 623. Lui Calvin acest
verset îi oferă ocazia să reflecteze asupra ministeriului pastoral,
o ierarhie bisericească a cărei autoritate vine direct de la
Dumnezeu 624.
621
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică, vol. 3, p. 104.
622
Joseph A. Fitzmyer, El Evangelio segun Lucas, III, traducción de Dionisio
Mínguez, Ediciones Cristiandad, Madrid,1987, p. 232.
623
Sf. Iustin Martirul şi Filosoful, Apologia întâia, traducere şi note de Pr.
Prof. Olimp N. Căciulă, PSB 2, p.36 şi 68.
624
J. Calvin, Harmonie, p. 282-283 citat de François Bovon, L’Evangile selon
195
În consecinţă lucrarea misionară a Celor Şaptezeci nu

este o activitate omenească, ci o lucrare teandrică: Dumnezeu
lucrează cu şi prin ucenicii trimişi de El la propovăduire. Cei
Şaptezeci vor fi reprezentanţii lui Hristos în lume ca şi Cei
Doisprezece, atât înainte de Înviere cât mai ales după investirea
deplină cu harul Duhului Sfânt.
După Învierea Domnului acest grup de ucenici, intraţi în
slujirea de ucenici ai Apostolilor, sunt reprezentanții lui Hristos,
şi nu doar ai Apostolilor Mari.
Aşadar, prezenţa Mântuitorului e asigurată atât prin
activitatea Celor Doisprezececât şi prin cea a Celor Şaptezeci.
Ucenicii erau datori să rămână nedezlipiţi de Hristos,
supunându-se voinţei colective, şi cu celei personale.
3.4.1. Mărturia ucenicilor

Luca adaugă aici o scurtă mărturisire a ucenicilor care îşi
exprimă bucuria pentru rezultatul acţiunii lor şi trei scurte
cuvântări ale Mântuitorului 625. Acestea sunt urmate de un imn
de preamărire a Tatălui 626 cu o semnificaţie teologică deosebită.
Iisus arată că ucenicii sunt reprezentanţii Săi. În
răspunsul Său la bucuria ucenicilor la sfârşitul misiunii,
descifrează efectele reprezentativității Sale în relaţie cu lumea
transcendentă 627. Astfel, Iisus le explică ucenicilor Săi trimiterea
lor apostolică: ea este o extensiune a misiunii Lui Hristos de
mântuire a omului prin biruinţa puterii lui Satan 628.
625
Iisus este mult mai expresiv, în aceste momente, decât la întoarcerea Celor
Doisprezece (Lc. 9,10). Joseph A. Fitzmyer, El Evangelio segun Lucas, III,
p. 233.
626
Dacă aceste cuvinte ale lui Iisus au format la origine o unitate internă, am
putea să le atribuim sursei pe care va fi avut-o Sf. Luca pentru Evanghelia sa.
Joseph A. Fitzmyer, El Evangelio segun Lucas, III, p. 232.
627
Ibidem, p. 232.
628
196
Observăm contrastul dintre căderea lui Satan „din cer” şi

faptul că numele ucenicilor sunt „scrise în cer”(v. 18 şi 20).
O nouă corelaţie se formează în jurul termenului
„nume”: rezultatul misiunii ucenicilor se face cu invocarea
numelui lui Iisus (cf. v. 17) şi bucuria deplină a ucenicilor constă
în faptul că „numele voastre sunt scrise în ceruri”(v. 18 şi 20) 629.
Nimeni nu ştie cât a durat această perioadă de timp
cuprinsă între trimiterea în misiune şi întoarcerea ucenicilor.
Nimic nu se mai întâmplă parcă, nici cu Învățătorul, nici cu
Apostolii Mari. Acest lucru sugerează scurtimea călătoriei
realizată de ucenici. Pentru că ei nu aveau traistă, în care se
păstrau haine de schimb, necesare călătorului după o săptămână
de călătorie, credem că misiunea aceasta n-a durat mai mult de
o săptămână 630. Mai mult, desculţi fiind, călătoria lor trebuie să
fi fost foarte scurtă, poate chiar de o zi, în care au mers fără să
salute pe nimeni pe cale, au intrat într-o casă căreia i-au adresat
salutul păcii, au mâncat la masă „cele puse înainte”, au grăit
cetăţii şi s-au întors. Misiunea încredinţată ucenicilor pare să fie
foarte scurtă 631, ucenicii întorcându-se toţi în acelaşi timp 632 sau
în reprize 633. Întoarcerea lor 634 din misiune este prezentată
triumfător, Cei Şaptezeci bucurându-se de faptul că şi demonii
li se supun în numele Domnului. Dar bucuria desdemonizării
lumii este mai mare pentru Cei Şaptezeci 635 decât pentru Cei
Doisprezece.
629
630
631
632
Ibidem, p. 205.
633
Este absurd să credem că ucenicii plecaţi doi câte doi s-au întors toţi odată.
634
Perspectiva reîntoarcerii e vagă şi artificială. Luca vorbeşte aici de o
reîntoarcere oficială, după ce ucenicii s-au aşteptat unii pe alţii. Alfred Loisy,
op. cit, p.859.
635
197
Nu este străină de Hristos această bucurie. Chiar dacă

ucenicii credeau că îi spun Domnului o noutate, o veste bună
(Evanghelie) după specificul misiunii lor, Iisus cunoscuse, ca
Dumnezeu, toate faptele lor viitoare. Mai mult, izgonirea
demonilor este posibilă doar cu autoritatea dată lor de
Domnul 636, rezumată în textul lucanic la „numele” Domnului
nostru Iisus Hristos.
Puterea de a izgoni demonii nu e menţionată concret
înainte de momentul trimiterii apostolilor mici aşa cum se
întâmplă în cazul celor mari. Cu toate acestea supunerea
demonilor şi căderea Satanei din cer „ca un fulger” în urma
acestei misiuni sunt recunoscute cu toată puterea de autorul
Evangheliei.
Unii teologi cred că ucenicii primiseră puterea facerii de
minuni înaintea misiunii date lor în Palestina pre pascală, dar
autorul sfânt omite să precizeze acest lucru 637. O altă părere
susţine că odată cu puterea vindecărilor (Lc. 10,9) ucenicii
primesc şi harisma exorcizării, demonizaţii fiind astfel înscrişi
în rândurile bolnavilor şi nu într-o categorie separată. Astfel
demonizaţii sunt și ei bolnavi iar vindecarea bolilor conexe
posedării demonice, realizată de ucenici prin chemarea, după
poruncă, a numelui lui Iisus, începe cu exorcizatrea realizată tot
de ucenici, dar ca urmare investirii cu puterea vindecării, nu cu
cea a izgonirii demonilor 638.
Dacă lucrarea lui Mesia constă în eliberarea oamenilor
din tirania demonilor, această lucrare este continuată de ucenici
şi apoi de Biserică, care îl „dez-demonizează” pe om 639. Iar dacă
exorcizarea este tot o vindecare, puterea izgonirii duhurilor
636
John A. Martin, op.cit., p. 233.
637
Maldonat, Commentariorum in quatuor evangelistas, Tomus II,
Mayence,1622 citat de Lagrange, Luc, p. 303.
638
L.-Cl. Fillion, Luc, 205.
639
198
necurate sau a vindecării de duhuri necurate 640 face din purtătorii

ei înainte-mergătorii venirii imediate a Împărăției. Demnitatea
de apostol va avea de aceea un caracter unic şi netransmisibil,
Apostolii transmiţând urmaşilor darul preoţiei dar nu vor institui
alţi apostoli pentru că nu vor putea comunica nici calitatea de
martor ocular și cu atât mai puțin harismele specifice, primite de
ei direct de la Hristos Domnul 641.
Izgonirea demonilor a rămas şi astăzi o preocupare a
Bisericii. Exorcismele mici de la Botez, Exorcismele Mari
cunoscute ca „Moliftele Sfântului Vasile cel Mare” şi alte
rugăciuni de dezlegare şi sfinţire se săvârşesc numai prin
chemarea numelui lui Iisus. Rugăciunea isihastă, curăţitoare de
patimi, are această eficienţă doar prin chemarea numelui lui
Iisus. Prin rostirea numelui lui „Iisus cel preadorit” în rugăciune
„demonii pier” 642.
Această constatare a ucenicilor este un început al puterii
date lor de la Domnul de a călca „peste şerpi şi peste scorpii”
odată cu vederea Satanei cel căzut ca un fulger din cer. Demonii
sunt duhuri, puternici în faţa omului slăbit de păcat, care aduc
oamenilor mari suferinţe trupeşti şi sufleteşti 643. Săvârşirea
minunilor din puterea lui Hristos, prin care biruiesc şi demonii,
nu este fără rost. Minunile săvârşite de ucenici întăresc cuvântul
propovăduirii şi încredințează pe toţi că Iisus, Cel care i-a trimis
pe ucenici la propovăduire şi i-a înzestrat cu asemenea putere,
este Mesia Cel prezis de prooroci 644.
În ceea ce priveşte starea lor duhovnicească, Teofilact
observă că ucenicii „nu cugetă înalt”; ei nu-şi atribuie loruşi
640
641
642
Vezi slujba Acatistului Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
643
644
Ibidem, p. 359.
199
săvârşirea acestor minuni ci lui Hristos 645. De altfel smerenia va

fi condiţia primară în orice demers de curăţire şi sfinţire a omului
în toate timpurile.
3.4.2. Căderea Satanei

Teologii mai noi au ajuns la concluzia că versetul 18
precede „tradiţia” interpretativă a autorilor Sfintelor Evanghelii,
formând o singură unitate cu v. 19, ca vorbe preţioase şi sigure
rostite de Iisus 646. Contestarea autenticităţii versetului, pe motiv
că rezultatele misiunii ucenicilor nu se observă decât după
moartea Mântuitorului 647 nu este justificată. Aşa cum Hristos a
săvârşit minuni, vindecări şi izgoniri de demoni tot aşa şi
ucenicii Săi au făcut posibilă lucrarea Aceluiași Hristos în
locurile vizitate de ei cu credinţă şi cu dragoste faţă de omul cel
rătăcit.
Numele satana vine din ebraicul ‫ש ׂטָן‬ ָ ּ (śâtān) sau din
aramaicul śātānā, nume care înseamnă adversar, acuzator 648, 647F
inamic al omului 649. Funcţiunea lui în corturile celeste e descrisă

648F
la Iov 1,6-12; 2,1-7. Ca înger al Domnului îl găsim la Zah. 3,1-

2, I Cr. 21,1; II Regi 24,1.
Experienţa vederii lui Satana căzut din cer ca un fulger
aparţine doar Mântuitorului. Mărturisirea acestei vederi se
realizează în deplină concordanţă cu bucuria ucenicilor care
văzuseră puterea numelui lui Iisus, prin care li se supun şi
demonii. Aceasta se completează cu bucuria Învăţătorului lor
pentru biruinţa împotriva puterilor întunericului 650; în biruința
645
Sf. Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la
Luca, p. 133.
646
Joseph A. Fitzmyer, El Evangelio segun Lucas, III, p. 233 .
647
648
Joseph A. Fitzmyer, El Evangelio segun Lucas, III, p. 239 .
649
650
200
ucenicilor împotriva demonilor El a văzut căderea șefului lor din

cer” 651.
Sf. Ciprian, Sf. Ambrozie şi Sf. Ioan Gură de Aur
presupun că ἐθεώρουν este referirea pe care Iisus o face la
amintirile sale de λόγος ᾅσαρκος, dând exemplu de smerenie,
în antiteză cu diavolul cel căzut din mândrie înainte de ispitirea
lui Adam 652. La fel spune şi Teofilact 653. În propria sa
preexistenţă Iisus a gândit, a contemplat căderea lui Satan
înainte de sfârşitul veacurilor, ca o viziune anticipativă a căderii
definitive a principiului răului 654.
Literatura rabinică leagă căderea lui Satana de episodul
descris de Fac. 6,4. Aceasta explică termenul ~yliúpiN> (trans.
nefîlîm, trad. gigant) ca fiind rezultatul acestei căderi 655.
Alţii confundă activitatea ucenicilor cu aceea de izgonire
a diavolilor din creaţie. Căderea lui Satana (cf. Apoc. 12,9,3; In.
12,3) garantează că puterea răului a fost înfrântă 656. Vederea lui
Iisus este mai mult un mod simbolic de sintetizare a lucrării
ucenicilor Săi care au primit puterea de a vindeca bolile și a
săvârși exorcizări 657. Astfel, căderea Satanei reprezintă simbolic
inversarea puterii răului cu cea a Împărăţiei a cărei venire este
arătată de expulzarea puterilor demonice (cf. Lc. 11,20) 658.
651
652
Léopold Sabourin, op.cit., p. 222; Alfred Plummer, op.cit., p. 278.
653
654
Joseph A. Fitzmyer, El Evangelio segun Lucas, III, p. 235; Alfred
Plummer, op.cit., p. 278.
655
Naşterea giganţilor ca urmare a împreunării „fiilor lui Dumnezeu” cu
„ficele oamenilor” pe care le-au găsit „frumoase” nu poate implica nici
îngerii, nici demonii, căci demonii căzuseră din cer înainte de ispitirea lui
Adam şi a Evei. Aceşti fii ai lui Dumnezeu erau tot oameni care duceau o
viață plăcută lui Dumnezeu înainte de potop.
656
657
658
201
Dar activitatea Celor Şaptezeci, descrisă de Sfântul Luca

nu avea atâta importantă încât să cadă Satana din cer 659.
Învăţătorul însă şi-a asimilat activitatea ucenicilor, aşa cum le
promisese. Ucenicii de asemenea săvârşeau lucrările lui Iisus, în
numele lui Iisus 660 motiv pentru care teologii descoperă în aceste
cuvinte atât adevărul izgonirii puterii demonice din creaţie cât
mai ales intenţia Mântuitorului de întemeiere a Bisericii, cu
ierarhia sa, în locul curăţit de puterea diavolului 661.
Dificultatea acestui text rezidă din faptul că „timpul lui
Iisus” este o epocă în care Satana apare ca prezent. Cu toate
acestea nu se poate stabili, cu exactitate, momentul de început al
acestui timp din perspectivă lucanică (cf Lc. 22,3,31-32) 662. Dar
această Împărăţie, inaugurată de Hristos şi de ucenicii Săi, îşi
arată acum razele, timpul eshatologic urmând să instaureze
deplin Împărăţia Cerurilor.
Pentru cei desăvârşiţi această inversare a locurilor dintre
Satan şi ucenic este eficientă din momentul unirii reale cu
Hristos, din momentul Botezului. Dacă „Împărăţia lui
Dumnezeu este înlăuntrul vostru”(Lc. 17,21) înseamnă că în
primul rând această inversare de roluri şi putere între rău şi bine,
între Satana şi ucenici, are loc în fiinţa personală a fiecăruia
dintre ei.
Teofilact urmează linia Sfinţilor Părinţi care înţeleg că
aici Hristos vorbeşte despre căderea lui Satan în păcat. A căzut
ca un fulger pentru că era lumină şi arhanghel şi luceafăr dar s-a
659
660
Căderea lui Satan nu se referă la un moment precis din istorie ci la „faptul
că puterea lui a fost distrusă ca subiect al autorităţii lui Hristos” împărtăşită
şi Celor Şaptezeci de ucenici. John A. Martin, op.cit., p. 233.
661
Lagrange, Luc, 302.
662
202
făcut întuneric. Căderea din cer este deci cădere dintru slava pe
care o avea 663.
Satana cade ca un fulger „din cer” ceea ce nu înseamnă
că era înainte lângă Dumnezeu Tatăl, cum credeau Sfinţii
Părinţi, care vorbeau aici despre căderea îngerilor răi. Înălţimea
de unde cade Satana este aceeaşi de la care şi Capernaumul: din
cer.
În iconografie 664 căderea Satanei din cer amintită în acest
context avusese loc înaintea creării omului. Din această cauză
versetul nostru (Lc. 10,18) este cel mai important text
scripturistic zugrăvit în icoana „Căderea lui Lucifer” 665.
Dionisie de Furna îşi învaţă ucenicii să picteze astfel această
icoană: „Cerul, şi Hristos stând pe scaun ca un împărat, ţinând
în mână o Evanghelie, pe care scrie Văzut-am pe Satana ca un
fulger căzând din cer. Şi împrejurul lui Hristos cetele îngerilor
stând cu frică, şi arhanghelul Mihail stând în mijloc şi pe Hristos
arătându-l celorlalte cete, le grăieşte într-o hârtie: Să stăm bine,
să stăm cu frică!” 666.
Pentru că puterea de a izgoni demonii le-a fost dată
ucenicilor în lucrarea lor apostolică dinainte de Înviere, trebuia
ca diavolul să fi căzut din cer mai înainte. Căderea tiranilor
(Faraon, regele Babilonului), descoperite mai înainte prin
profeţie, au fost identificate în literatura intertestamentară cu cea
a lui Satana însuşi 667.
663
„A căzut din cer adică din a fi cinstit asemenea unui dumnezeu şi a fi
socotit că se sălăşluieşte în cer”. Sf. Teofilact, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii
de la Matei, p. 133.
664
665
Vezi Dionisie din Furna, op.cit., p. 67.
666
Ibidem., p. 67.
667
Joseph A. Fitzmyer, El Evangelio segun Lucas, III, p. 240. Cu toate
acestea răul are o identitate personală, numit aici Satana. Alfred Plummer,
op.cit., p. 278.
203
Căderea lui Satan din cer „ca un fulger” 668, deşi un

eveniment petrecut înaintea cuvintelor rostite de Mântuitorul, se
înscrie în evenimentele apocaliptice care sunt în curs de
înfăptuire. Iisus a asistat la această cădere a lui Satana,
acuzatorul şi ispititorul oamenilor. El nu a fost doar un asistent
pasiv al acestei expulzări a lui Satana ci a participat la această
prăbuşire a demonilor şi totodată la victoria asupra răutăţii 669.
Această cădere nu este o ucidere definitivă a răutăţii; cu ultimele
puteri se luptă cu creştinii, purtători ai Trupului lui Hristos 670.
În cult, căderea Satanei este percepută nu ca o biruinţă a
ucenicilor împotriva puterilor rele ci ca o atenţionare a luptei pe
care o vor duce pentru câştigarea oamenilor la viaţa veşnică. De
aceea misiunea lor este dublă: să stingă „văpaia necredinţei”,
aprinsă în lume de Satana cel coborât din cer şi să împlinească
nevoile şi golurile lăsate în suflete de patimi 671.
Astăzi se poate reafirma această certitudine doctrinară în
termeni non mitologici (sau mai precis în termeni mitologici care
corespund modernităţii): Iisus Hristos a venit în lume pentru
restaurarea omului. El a realizat acest drum până la poarta
libertăţii şi voinţei omului. Creştinii trăiesc în situaţia tensionată
a victoriei asigurate, în mijlocul ispitelor şi al necazurilor. Ei
participă deja la triumful lui Hristos, în Biserică, în măsura în
care rezistă asalturilor duşmane 672.
Această lumină (fulger) apare aproape în toate tratatele
de teologie care prezintă lupta omului împotriva diavolului:
668
Literatura iudaică şi creştină prezintă această cădere a lui Satana fie
datorită rivalităţii faţă de Dumnezeu, fie pentru refuzul venerării omului nou
creat. François Bovon, L’Evangile selon Saint Luc, II, p. 60.
669
Ibidem, p. 60.
670
Ibidem, p. 61.
671
„Ca pe nişte mari râuri v-a trimis pe voi Cuvântul în tot pământul, ca să-l
umpleţi de adăpările dumnezeiescului Duh şi cu harul să stingeţi văpaia
necredinţei”. Iosif, alcătuitorul de cântări, op.cit., p. 69.
672
204
ispitirea, cu treptele ei dar şi ereziile. În ambele cazuri omul este

înşelat de „lumina” fulgerătoare a diavolului, fiind mai apoi
împietrit în rătăcire.
3.4.3. Darul sau puterea ucenicilor (v.19)

Al doilea cuvânt al lui Iisus (v. 19) este o explicaţie mai
profundă a căderii Satanei 673. Răul, cu toate manifestările sale
fizice, psihice, simbolice şi chiar personale, care subjuga lumea,
este înlăturat de autoritatea lui Iisus dată ucenicilor Săi.
Ucenicii, care Îl reprezintă pe Învăţătorul lor (Lc. 10,16), şi sunt
trimişi ca precursori ai Săi (Lc. 10,1), au acum puterea să
biruiască răul şi toate puterile sale 674.
Timpul la care este aşezat verbul διδομι este prezent în
Textus Receptus 675(διδομι) iar în manuscrisul sinaitic, în B, C,
L, X şi Vulgata verbul este pus la perfect (δέδωκα).
Spre deosebire de evrei, cărora le-a poruncit Dumnezeu
să mănânce Paştile cu sandalele în picioare, ucenicii sunt trimişi
fără încălţăminte ca să propovăduiască Evanghelia. Spre
deosebire de acele vremuri, în care evreii trebuiau să se păzească
de şerpi şi de scorpii, acum ucenicii au primit puterea de a le
birui. Aşa s-a întâmplat şi cu Sfântul Pavel care, în Melita 676 a
rămas viu după ce a fost muşcat de o viperă, dincolo de orice
speranţă de scăpare, dar a rămas nevătămat.
Călcarea peste şerpi şi peste scorpii de puţine ori a fost
înţeleasă în sens literal 677. Ea mai apare şi la paralela de la Marcu
673
Alfred Plummer,op.cit., p. 279.
674
675
Greek New Testament Stephanus 1550, p. 200.
676
Înlocuită în toate traducerile moderne cu Malta, dar identificată pe baze
ştiinţifice de teologul Warneke cu Kefalonia, insulă din nordul Greciei.
677
Şarpele (cf. Fac. 3,1-14) este simbol al seducţiei, al ispitei şi al originii
răului (Num. 21,6-9; Ecc. 21,2; Ps. 58,4; 140,3). Scorpiile apar menţionate la
I Reg. 12,11,14; Ecc. 39,30. Şerpii şi scorpiile le găsim împreună la Deut.
8,15 cf. Luca 11,11-12. Joseph A. Fitzmyer, El Evangelio segun Lucas, III,
p. 241.
205
16,18 dar în alt context. Şerpii şi scorpiile sunt primele pericole

care ameninţau pe evrei în deşert(cf. Deut. 8,15) iar rezistenţa
lor corespunde rezistenţei în faţa ispitei şi a păcatului. Această
putere de a călca peste şerpi şi peste scorpii este o putere nouă,
după unii autori, aşa cum dovedeşte ἰδοὺ 678.
Alţii, dimpotrivă, văd aici o aluzie la puterea dată mai
înainte ucenicilor, care a şi fost folosită în misiunea lor 679. De
fapt ἐξουσίαν este elementul comun celor două grupuri de
ucenici: al Celor Doisprezece (Lc. 9,1) şi al celorlalți Şaptezeci
(Lc. 10,2-12).
Nu este de neglijat nici asemănarea cu Ps. 90,13: „Peste
aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur”.
Deşi nu putem fi de acord cu părerea că animalele menţionate
sunt mediu demoniac 680, prin nocivitatea şi agresivitatea lor faţă
de om acestea sunt instrumente ale puterii răului în lupta lor cu
oamenii. Şerpii şi scorpiile erau binecunoscute în Palestina
pentru veninul lor mortal, motiv pentru care în Vechiul
Testament sunt considerate simboluri ale răului 681.
Acest dar, de a călca peste şerpi şi peste scorpii, nu este
temporar. Ucenicii se vor bucura de el în toată activitatea lor
ulterioară ca ucenici ai apostolilor, ca apostoli şi chiar ca
membrii ai ierarhiei. Deci autoritatea divină cu care Hristos îi
investeşte pe ucenici n-a fost provizorie, „fiindcă Mântuitorul n-
a făcut nimic provizoriu” 682. De aceea credem că puterea cu
care-i investeşte Domnul nu vizează numai momentul trimiterii
ci întreaga lor activitate ulterioară 683.
678
Bernard Weiss, op.cit., p.442; Lagrange, Luc, p. 302.
679
Alfred Plummer,op.cit., p. 279; Schanz, H. J Holtzmann , Hahn citaţi de
680
E. Ellis, The Gospel of Luke, p. 157; G. Foerster, diabolos, TDNT, p. 151.
681
682
Pr. Dr. Ioan Mircea, „Cei Şaptezeci…”, p. 688.
683
Ibidem, p. 689.
206
Chiar dacă în context această putere (ἐξουσίαν) se referă

exclusiv la lupta cu demonii(cf. Mt. 13,39; In. 8,44; Rom. 16,20;
I Pt. 5,8), în gândirea teologică a Bisericii ea are un sens mult
mai larg. Puterea sau tăria unui creştin se traduce în virtuţile pe
care le dobândeşte în timpul vieţii. Deși are harul Duhului Sfânt
de la Botez şi Mirungere nu este de atunci virtuos.
Wirkungsgeschichte
Tradiţia targumică juxtapune şerpii şi scorpiile cu
Satana , lucru pe care îl vor face şi creştinii în multe feluri până
684
în ziua de astăzi 685.

Printre cele mai vechi receptări ale textului nostru se află
şi Testamentul Celor Doisprezece Patriarhi. Mântuitorul este
aici un „Preot nou, căruia îi vor fi descoperite toate cuvintele
Domnului; şi El va face judecata adevărului asupra pământului,
la împlinirea zilelor. Iar steaua Lui se va înălţa în ceruri,
asemenea unui împărat care varsă lumina priceperii în
strălucirea zilei, şi va fi preamărit în lume până la înălţarea Sa.
El va străluci pe pământ ca soarele şi va alunga orice întuneric
din lume, sub cer, şi va fi pace pe tot pământul” 686. „Şi va lega
pe Veliar şi le va da putere copiilor Săi să calce peste duhurile
rele. Iar Domnul se va bucura de copiii Săi, şi Domnul va
bineplăcea pe preaiubiţii săi în veci de veci” 687.
Cunoaşterea Evangheliei ţine de predica apostolică
autorizată de Cel care a zis: „Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine
684
Pierre Grelot, „Étude critique de Luc 10,19” în Recherches de Science
Religieuse, tome 60, nr. 2, 1981, p. 92-96.
685
Există nenumărate credinţe şi superstiţii despre legătura diavolului cu
diferite animale care, pentru influenţa lor malefică sunt fie ocolite, fie
urmărite. Aşa se întâmplă cu iepurele, capra, şarpele etc.
686
The Testament of the Twelve Patriarchs(Levi) 18,10 în R. H. Charles(ed.),
The Apocrypha and the Pseudographa of The Old Testament, vol. II,
Clarendon Press, Oxford, 1913, p. 315.
687
Ibidem, p. 315.
207
mă ascultă”(v. 16). De fapt Sfântul Irineu reorganizează teologic

textul lucanic pornind de la o mărturisire de credinţă sensibilă la
Patimile şi Învierea Domnului. Astfel, puterea de a călca peste
şerpi şi peste scorpii au primit-o ucenicii nu ca un merit personal,
ci ca o consecinţă firească a victoriei pascale a lui Hristos,
urmată de trimiterea Duhului Sfânt în lume atunci când diavolul
fusese izgonit. Această putere rămâne un câştig pentru om şi
pentru Biserică, până la sfârşitul veacurilor .
Clement Alexandrinul consideră că „puterea de a călca
peste şerpi şi peste scorpii” este parte intrinsecă a fericirii la care
ajung cei ce dobândesc cele mai alese virtuţi creştine, în
conformitate cu cele nouă Fericiri de pe muntele Kurûn Hattîn.
Aceştia au dobândit dreptatea şi dau mărturie despre bunătatea
ei prin „sărăcie” 688. Şerpii şi scorpiile sunt simboluri ale puterii
lui Satan 689.
O altă categorie de comentatori înţeleg, din vremea
Sfântului Iustin Martirul 690, textul literal, ucenicii având de
înfruntat aceste animale sau altele similare în activitatea lor 691.
Aceste animale fie sunt unelte ale diavolului 692 precum şarpele
688
Cel drept dă mărturie că dreptatea este bună prin sărăcia sa. Clement
Alexandrinul, Scrieri…, p. 248.
689
Schanz, Commentar ûber das Evangelium des heiligen Lucas, Tûbingen,
1883 citat de Lagrange, Luc, p. 303.
690
Puterea asupra şerpilor o foloseşte în argumentarea sa Sf. Iustin în
Dialogul cu Iudeul Trifon (76,6). Sf. Iustin Martirul şi Filosoful cunoştea
astfel versetul: „Vă dau vouă putere să călcaţi asupra şerpilor, scorpionilor,
scolopendrelor şi asupra întregii puteri a vrăjmaşului”. Dialogul cu iudeul
Trifon, PSB 2, p. 182.
691
692
Loisy le numește „armele diavolului”. Alfred Loisy, op.cit., p.859.
Teofilact arată şerpii şi scorpiile ca tabere ale diavolilor „care se târăsc pe
jos”. Cei care rănesc în chip arătat se numesc şerpi, cum ar fi curvia, iar
scorpii se numesc cei care rănesc cu vicleşug, cum sunt „băi şi ungeri cu
miresme şi alte dezmierdări” al căror pericol este nearătat. Sf. Teofilact,
Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei, p. 133.
208
din Eden, fie mai degrabă acele animale periculoase care rănesc
pe trimişii Domnului 693. Din această cauză Biserica, deodată cu
porunca pe care o primeşte de la Cel Înviat, este chemată să
restaureze armonia paradisiacă dintre om şi natură stricată de
păcatul strămoşesc 694, sau mai exact, să înlăture pervertirea
naturii întreţinută de Satana pe care Iisus îl vede „căzut din cer”.
Nu avem aici numai o generalizare ci şi un al doilea
obiect al autorităţii ucenicilor: puterea asupra tuturor duhurilor
rele. În virtutea acestui dar ucenicii sunt net superiori fariseilor,
buni curățitori ai părții din afară a blidului(cf. Mt. 23,25) 695. Cu
toate acestea, puterea asupra demonilor nu garantează
participarea la viaţa autentică, pe când înscrierea în Cartea Vieţii
Veşnice este o alegere sigură 696.
Certitudinea mântuirii este mult disputată între teologi.
În timp ce protestanţii o consideră sigură pentru predestinaţi iar
catolicii ca un exces de daruri prisositoare, Biserica Ortodoxă
învaţă că mântuirea trebuie dorită până în clipa morţii, fiind un
dar preţios pe care Dumnezeu îl face omului, prin Fiul Său cel
care S-a răstignit pentru noi, iar condiţiile principale ale
mântuirii subiective sunt: conlucrarea liberă cu harul divin,
credinţa şi faptele bune. Deşi numele care s-a scris în cer pare
a vorbi despre o certitudine în ceea ce priveşte mântuirea,
aceasta nu garantează sfințenia şi mântuirea ucenicilor. Ei se află
încă pe drumul cel lung al Bisericii luptătoare iar unii din ei vor
cădea, probabil, în lupta cu diavolul şi odată cu această cădere,
numele lor din cer vor fi şterse. Căderea lui Iuda şi ispitirea lui
Petru sunt doar puţine dovezi că ucenicii, chiar şi din Cei
Doisprezece, sunt liberi şi deci slabi, supuşi ispitelor şi pot
pierde mântuirea într-o clipă a vieţii.
693
694
695
Lagrange, Luc, 303.
696
209
Ucenicii au primit puterea să scoată demonii şi prin ei,

Biserica, motiv pentru care se citesc exorcismele mici, pentru cei
ce se vor boteza dar şi cele mari, după rânduială, pentru cei aflaţi
în ispite mari de la diavol 697.
Harismele sunt concretizarea harului în daruri pentru cei
aleşi de Dumnezeu spre a fi puse în slujba Bisericii. Principalul
rol al harismelor este lupta cu diavolul şi cu păcatul 698.
Pe cei ce au biruit îi numim mucenici iar pe cei ce
biruiesc, monahi şi mireni, clerici sau nu. Mucenicii sunt pictaţi
biruind un balaur cu suliţa. Dar primii mucenici, din rândul
Celor Şaptezeci, s-au dovedit buni luptători împotriva
diavolilor 699. Monahii şi monahiile au continuat lupta cu
vrăjmaşul diavol pe care au început-o mucenicii. Dincolo de
vieţuirea lor retrasă de lume şi pacea aparentă ei poartă un război
cu puterea vrăjmaşului şi în special cu „diavolul de amiază” 700.
3.4.4. Cartea vieţii (v.20)

Bucuria ucenicilor nu se datorează doar succesului
misiunii temporare în care fuseseră trimişi; ei se bucură de
certitudinea nezdruncinată a dragostei lui Dumnezeu. Sursa
bucuriei creştine o găsim în convingerea de a fi cunoscut şi
protejat de Dumnezeu 701. Această relaţie cu Dumnezeu se vede
în primul rând în superioritatea faţă de lumea demoniacă. Rolul
697
Cu aceeaşi rapiditate cu care a căzut Satana din cer Cei Şaptezeci au ajuns
în întreaga lume ca să izbăvească pe cei din întuneric: „Asemenea fulgerului,
prin Duh ajungând, aţi izbăvit pe cei ţinuţi în noaptea necunoştinţei”. Iosif,
alcătuitorul de cântări, op.cit., p. 76.
698
De aceea Biserica spune despre Cei Şaptezeci: „puterea vrăjmaşului aţi
biruit cu puterea Duhului”. Ibidem, p. 68.
699
„Purtând crucea în loc de pavăză, aţi mers bărbăteşte împotriva tuturor
taberelor balaurului, preaînţelepţilor apostoli”. Ibidem, p. 77.
700
Există o bună parte din comentatorii Sfintei Scripturi care consideră că
„vrăjmaşul” din Lc. 10,19 ar trebui tradus cu „diavolul de amiază”. Léopold
Sabourin, op.cit., p. 222.
701
210
de intermediar al lui Iisus între Dumnezeu şi copiii Săi, semnalat

în v. 16, se regăseşte aici marcat cu putere: „Iată, Eu v-am dat
puterea…”(v. 19) 702.
Iisus explică orizontul misiunii ucenicilor în raport cu
transcendența. Alegerea ucenicilor este legitimă şi necesară nu
numai pentru distrugerea puterii lui Satan, nici numai pentru
lucrarea lui Dumnezeu în raport cu întraga creaţie, ci pentru că
în cartea vieţii numele lor sunt umplute de puterea lui Iisus 703 .
Există un obicei imemorial şi universal de a înscrie
cetăţenii unui oraş sau ai unei ţări în registre speciale 704 care să
fie păstrate pentru posteritate. Astfel de exemple întâlnim la Ieş.
32,32; Iez. 13,9; Dan. 12,1; Mal. 3,16; Fil. 4,3; Apoc. 3,5; 13,8.
Existenţa registrelor regale specifice Orientului Antic și a cărții
vieţii care aparţine lui Dumnezeu o confirmă şi Deut. 32,32-33;
Ps. 68,29; Mal. 3,16-17; Iov 30,19-23; Apoc. 3,5 705.
Folosirea perfectului ἐγγέγραπται accentuează caracterul
de permanenţă al acestei scieri veşnice. Aceste cuvinte ale lui
Iisus fac aluzie la ideea veterotestamentară a Cărţii Vieţii (cf.
Ieș. 32,32-33; Ps. 56,9; 88,6; Is. 4,3; 34,16; Dan. 12,1; Mal. 3,16-
17) la care se reflectă şi în câteva pasaje din Noul Testament (Fil.
4,3; Evr. 12,23; Apoc. 3,5; 13,8). Viaţa ulterioară a ucenicilor, a
Celor Doisprezece şi a Celor Şaptezeci, dovedeşte că această
înscriere în cer a numelor nu constituie punctul terminus al
năzuinţelor ucenicului 706, ci primul punct al acestor năzuințe.
Scrierea numelor în Cartea Vieţii este un prilej de bucurie dar nu
702
Această putere triumfă şi îi protejează. François Bovon, L’Evangile selon
703
704
705
Plummer găsesște aluzia la obiceiul oriental a scrierii numelor ca
improbabil. Alfred Plummer, op.cit., p. 280.
706
Plummer considerea această înscriere în cer ca fiind absolută. Totuși se
pronunță împotriva fundamentării predestinației absolute prin acest verset.
Ibidem, p. 280.
211
corespunde cu desăvârşirea. Din această cauză, unii s-au mântuit

„aşa, ca prin foc”(I Cor. 3,15) iar alţiii au păcătuit, iar numele
lor a fost şters din Cartea Vieţii Veşnice 707.
Pe de altă parte „nomina vostra scripta sunt” este un
anunţ similar mântuirii, atât de aşteptată de ucenici. Numele care
va fi scris în cer este acela de la Botez, iar Botezul este chiar
momentul acestei sfinte „redactări”.
Pentru Calvin acest fragment trebuie să fie sursă de
inspiraţie a învăţăturii despre alegerea predestinată a membrilor
Bisericii 708. Dar scrierea în cer a numelor nu poate fi considerată
o parte constitutivă a predestinaţiei, ci dimpotrivă. Dumnezeu,
în preştiinţa Sa, cunoaşte din veac pe sfinţii Săi, dar alegerea căii
Împărăţiei le aparţine acestora din urmă. De altfel, chiar bucuria
manifestată de ucenici la întoarcerea din misiune, este semnul
acestei mântuiri.
Momentul înscrierii numelor ucenicilor în cer este
anterior întoarcerii acestora. El este precedat de două lucruri:
căderea lui Satana din cer şi supunerea puterilor demonice în
numele lui Iisus. Doar memoria lui Dumnezeu („Cartea Vieţii”
din Apoc. 3,5) asigură continuitatea noastră până în eternitate 709.
Pentru ştiinţele umaniste numele are o deosebită
importanţă. A fi cineva înseamnă în primul rând a avea un nume.
707
„Dar aşa cum unul dintre cei Doisprezece, Iuda, L-a vândut pe
Mântuitorul, aşa şi dintre Cei Şaptezeci s-au aflat unii care L-au părăsit, nu
pentru a-L vinde, ci din cauza slăbiciunilor şi greutăţilor omeneşti. Şi de
atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El (In.
6,66).” Sf. Nicolae Velimirovici, Proloagele însoţite de cîntări, cugetări, luări
aminte şi predici pentru fiecare zi a anului, vol. I, ianuarie – iunie, traducere,
tabel cronologic şi note: Mihaela Grosu, Editura Cartea Ortodoxă, 2005, p.
15.
708
J. Calvin, Harmonie, p. 282-283 citat de François Bovon, L’Evangile selon
709
Astfel ne asemănăm cu Avraam, care, împotriva oricărei nădejdi, a crezut
cu nădejde după cum i s-a spus: „Aşa va fi seminţia ta”(Rom. 4,18).
212
Numele cuiva rămâne mai adânc în conştiinţa umanităţii cu cât

faptele şi cuvintele lui sunt mai importante.
Un nume va fi veşnic doar în Biserică 710. Dar cel mai
important nume pentru Biserică este al lui Iisus, „ca întru numele
Lui tot genunchiul să se plece, al celor cerești, al celor
pământeşti şi al celor dedesubt”(Fil. 2,10 ).
În a opta zi după naştere Biserica a rânduit să se citească
„Rugăciunea la însemnarea pruncului, când i se pune numele”
iar preotul „însemnând pe prunc la frunte, la gură, la piept şi
binecuvântându-l”, îl pomeneşte pe copil pentru prima dată pe
numele său într-o rugăciune, chiar dacă nu este creştin 711.
Din cuprinsul rugăciunii se vede că numele pruncului
devine important doar dacă va păzi numele lui Dumnezeu
Tatăl 712. Astfel, el devine o persoană în legătură cu Dumnezeu
încă înainte de a deveni creştin. Peste el se însemnează „lumina
feţei lui Dumnezeu” dar şi Sfânta Cruce a Domnului în inima şi
cugetul lui. Cu un astfel de nume va putea „să fugă de
deşertăciunea lumii”.
În concluzie, numele ucenicilor sunt scrise în cer pentru
că sunt scrise în dragostea lui Dumnezeu ce se revarsă asupra
Fiului Său întrupat. Această înscriere se poate face doar prin
ascultarea desăvârşită de Dumnezeu, începând cu Taina
Botezului care dă arvuna Împărăţiei. Cel mai mare pericol care
paşte pe cei înscrişi, trăind încă pe pământ, este căderea din
această demnitate după modelul şi cu concursul diavolilor.
710
Ca expresie a acestei credinţe Veşnica pomenire se cântă la toate slujbele
de pomenire a morţilor.
711
Doar în cazuri „de mare nevoie” va fi botezat pruncul înainte de 40 de zile.
712
„Dă Doamne ca numele Tău cel sfânt să rămână nelepădat de dânsul, când
se va uni la vremea cuvenită, cu Biserica Ta cea Sfântă, desăvârşindu-se cu
înfricoşătoarele Taine ale Hristosului Tău”. Molitfelnic, p.16.
213
3.5. Lauda Tatălui și fericirea ucenicilor

(v.21-24)
În acest ceas, El S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: Te

slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că
ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai
descoperit pruncilor. Da, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta,
bunăvoinţa Ta. Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi
nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, decât numai Tatăl, şi cine
cunoaşte pe Tatăl, decât numai Fiul şi căruia vrea Fiul să-i
descopere. Şi întorcându-Se către ucenici, de o parte a zis:
Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi! Căci zic vouă:
Mulţi prooroci şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-
au văzut, şi să audă ceea ce auziţi, dar n-au auzit.
Versetele 21-22 au fost atacate de Loisy şi Harnack pe

motiv că nu sunt autentice, ci reflectă credinţa comunităţii
creştine de după Înviere. În acest sens Loisy numeşte acest imn
drept „cântec al pietăţii creştine” 713 iar Harnack l-a considerat
un loghion pe care s-a forţat să-l justifice 714. Contextul în care
apare această rugăciune a Mântuitorului către Dumnezeu-Tatăl
este cât se poate de potrivit. Tema rugăciunii, prezentă şi la
începutul fragmentului, se reia aici dar într-un sens plenar şi
desăvârşit.
Caracterul ritmic nu poate fi considerat un argument
împotriva autenticităţii fragmentului 715. Acest fel de exprimare
apare mai degrabă în cultul creştin primar unde, probabil, textul
713
Alfred Loisy, op.cit., p. 910.
714
Harnack, op.cit., p.189-216.
715
Harnack apără autenticitatea acestor cuvinte cărora nu le pune nici-o
umbră. De aceea Iisus nu a cerut mai întâi titlul de Fiu „Care îl cunoaşte cel
mai bine pe Tatăl şi are privilegiul de a-L revela”. op.cit., p. 310-314.
214
nostru avea o mare importanţă. O rugăciune rostită de

Mântuitorul, ce cuprinde deopotrivă pe drepţii Vechiului
Testament, pe ucenicii apostoli şi pe viitorii creştini, nu ar fi
putut rămâne neglijată de credincioşii creştini. De altfel,
rugăciunea de epicleză, rostită de preoţi la sfinţirea Darurilor,
urmează în parte cursul acestei rugăciuni, rostite de Hristos
Domnul.
Dar această rugăciune apare ca fundament pentru erezia
lui Marcion care îi şi aşezase un adaos eretic 716, excluzând din
interese doctrinare proprii πάτερ și καὶ τῆς γῆς din textul
canonic 717. El zicea că Iisus nu are Tată pe Cel ce S-a descoperit
profeţilor în Vechiul Testament 718 ci pe „Dumnezeul
necunoscut”, un supra-dumnezeu, părintele Tatălui cunoscut de
profeți și al Fiului, percepuți de eretic sub forma unor eoni.
Împotriva acestuia, Sfântul Irineu apără autenticitatea textului
scripturistic și demască falsurile introduse de Marcion și de alții
asemenea lui. Pentru autenticitatea textului studiat se pronunţă
şi Taţian Asirianul 719, Tertulian 720, Epifaniu şi Eusebiu 721.
716
Sf. Irineu al Lyonului, Aflarea şi respingerea falsei cunoaşteri sau Contra
ereziilor, IV,11, trad. Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş, Teologie pentru azi,
vol. 2, București, 2007, p. 179.
717
Andrew Gregory, The Reception of Luke and Acts in the Period before
Irenaeus: Looking for Luke in the Second Century, Mohr Siebeck, Tübingen,
2003, p. 180.
718
719
Taţian înlocuiește ἐξομολογοῦμαί cu ἔγνω, schimbând rugăciunea Fiului
către Tatăl cu o afirmare a cunoașterii reciproce. Richard Warner (ed.), The
English Diatessaron, p. 172.
720
Tertulian traduce cu trei cuvinte diferite grecescul γινώσκει din Lc. 10,22:
scit (Adversus Marcionem IV,25), cognovit (Adversus Marcion II,27) și novit
(De prescriptione Adversus Haereticum XXI). Tertullian, Adversus
Marcionem, edited and translated by Ernest Evans, coll. Oxford Early
Christian Texts, The Clarendon Press, Oxford, 1972, p. 400, 162; PL 2, XXI,
33.
721
Epifaniu şi Eusebiu citesc οιδε.
215
După Taţian Asirianul ἔγνω presupune o cunoaştere

eternă. Iisus îl recunoaşte pe Dumnezeu ca Tată (Lc. 10,21-22).
În al doilea rând Iisus proclamă pe ucenicii Săi ca privilegiaţi
căci au văzut misterul sau taina Fiului lui Dumnezeu 722.
Ucenicii nu sunt numai reprezentanţii Săi (Lc. 10,16) al
căror nume a fost scris în cer (Lc. 10,20) ci şi oameni simpli,
depozitari ai unei revelaţii speciale descoperită de Iisus şi de
Tatăl 723.
În Evanghelia după Matei aceste cuvinte ale lui Iisus
sunt aşezate într-un context diferit, cu prilejul răspunsului dat
ucenicilor lui Ioan Botezătorul despre mesianitatea Sa (Mt.
11,25-27 şi Mt. 13,16-17) 724. Imnul de slavă al lui Iisus adresat
Tatălui vine, la Matei, imediat după „vaiurile” lui Iisus contra
cetăţilor nepocăite, cele două părți aparținând unui corp unitar:
Lc. 10,13-15 şi Lc. 10,21-22. 725.
Versetele 21-22 sunt catalogate de Bultmann 726 drept
„cuvântări la persoana întâia” sau „maxime sapienţiale”. La fel
le consideră şi cea mai bună parte a autorilor moderni 727. Spre
722
Aceste două pasaje nu sunt în realitate decât un comentariu ulterior la
relaţia dintre Iisus cu ucenicii Săi. Joseph A. Fitzmyer, El Evangelio segun
Lucas, III, p. 244.
723
În slujba de pomenire a Celor Şaptezeci de ucenici ai Domnului numirea
generală dată lor este de „înţelepţi ca îngerii” atât pentru că numele lor sunt
scrise în cer, cât şi pentru că au primit vieţuire şi lucrare îngerească, de trimişi
(înger= trimis) al lui Dumnezeu către oameni. Iosif, alcătuitorul de cântări,
op.cit., p. 78.
724
Aceasta poate fi un alt argument în favoarea părerii noastre că cea mai
mare parte a ucenicilor lui Ioan Botezătorul au devenit ucenicii Domnului, în
grupul Celor Şaptezeci.
725
726
Bultmann, op.cit., p. 245.
727
Între aceștia, M. J. Suggs, A. Feuillet, F. Christ. Joseph A. Fitzmyer, El
Evangelio segun Lucas, III, p. 250.
216
deosebire de acestea v. 23-24 sunt „stihuri profetice” iar v. 23b

este o „binecuvântare” 728.
Pentru înţelegerea corectă a problemei autenticităţii
acestui text vom considera următoarele elemente: paralelismul
cu celelalte texte literare ale antichităţii, relaţia acestor versete
cu tradiţia evanghelică de la Ioan, redactarea proprie
evanghelistului şi conţinutul specific textului lucanic 729.
Nu putem neglija nici asemănările dintre textul în cauză
(Lc. 10,21-24) cu Gal. 4,3-6. Acestea, privite împreună, ne
dezvăluie un adevăr esenţial: filiaţia lui Iisus, afirmată și
recunoscută de revelația supranaturală este împărtăşită
credincioşilor prin Sfânta Taină a Botezului. Mântuirea,
realizată în firea umană enipostaziată a Fiului lui Dumnezeu, se
împărtăşeşte credinciosului creştin care devine la rândul său fiu
al lui Dumnezeu după har. Cunoaşterea lui Dumnezeu este
mijlocită prin Hristos, omului fiindui deschisă calea cunoașterii
lui Dumnezeu (după har) prin Fiul Întrupat. De aceea „aţi
cunoscut pe Dumnezeu” este tot una cu „Dumnezeu v-a
cunoscut pe voi”, cunoașterea căpătând un sens duhovnicesc, şi
nicidecum ştiinţific. De aceea regii, proorocii pe de-o parte,
pedagogii şi călăuzele pe de altă parte, nu pot cunoaște
„lucrurile” descoperite de Dumnezeu pruncilor.
Ambele acțiuni cognitive sau revelatorii sunt ancorate în
„în ceasul acela” (Lc. 10,21) respectiv „la plinirea vremii” (Gal.
4,4). „Aceste lucruri” ascunse de cei înţelepţi şi învăţaţi din Luca
10 nu sunt numai nişte cunoştinţe. Credincioşii galateni sunt
atenţionaţi că au primit „Duhul Fiului lui Dumnezeu în inimi
(…) strigând Avva, Părinte”(Gal. 4,6; cf. Rom. 8,15) și odată cu
El, filiaţia şi moştenirea divină 730.
728
Ibidem, p. 250.
729
Ibidem, p. 254.
730
Pr. Asist. Dr. Vasile Mihoc, „Epistola Sfântului Apostol Pavel către
Galateni...”, p. 342.
217
Aşadar suntem în faţa unui text care a determinat o

creştere a creştinilor în cunoaşterea lui Dumnezeu şi, implicit,
apropierea lor de Împărăţia Cerurilor, lucrare la care au ostenit
împreună și sinodal, probabil Cei Șaptezeci, ca și Apostolii
Mari, de altfel.
3.5.1. „Te slăvesc pe Tine Părinte”(v.21)

R. Bultmann caracteriza v. 21 drept „un cuvânt
revelatoriu, de origine elenistică” 731 iar v. 22 ca o afirmaţie
reieşită dintr-o scriere ebraică (sau aramaică) pe care Iisus
probabil a folosit-o 732.
Ἐν αὐτῇ τῇ ὥρᾳ este mult mai concret decât „in illo
tempore” din locurile paralele fiind un aramaism preluat cu grijă
de sfântul Luca 733.
La sinoptici contextul este diferit: la Matei (11,25)
εν ἐκείνῳ τῷ καιρῷ apare în plină activitate, după răspunsul dat
ucenicilor lui Ioan ce se afla închis în temniţa din Maherus iar la
Luca, în momentul întoarcerii Celor Şaptezeci din misiunea ce
le fusese încredinţată.
Pruncii (νηπίοις) cărora le-a fost încredinţată
descoperirea în detrimentul „înţelepţilor” trebuie să fie spirite
simple, pe care alţii îi considerau drept copii mari care sunt cu
siguranţă ucenicii.
731
Asemenea lui Mt. 28,18 acest cuvânt al Domnului s-a transmis prin tradiţia
orală, în predica kerigmatică despre Învierea Domnului. R. Bultmann,
op.cit.,219.
732
Există diferenţe între v. 21 şi 22, distanţa dintre Tatăl şi Fiul, explicată în
v. 22, este implicită în v. 21b. Astfel că cele două cuvinte formau un tot unitar
în Q. Joseph A. Fitzmyer, El Evangelio segun Lucas, III, p. 246.
733
Aceasta este o formulă introductivă a lui Luca (cf. Lc. 2,38). Ibidem, p.
254.
218
Doar la Luca întâlnim ἠγαλλιάσατο [ἐν] τῷ πνεύματι τῷ

ἁγίῳ 734. Această expresie rară „S-a bucurat în Duhul Sfânt” care
nu are nici-o paralelă în Scriptură, a putut conduce la omisiunea
lui τῷ ἁγίῳ din ‫ק‬45, A, W, Δ, Ψ, f13, itq, goth, Clemnt al 735. Se 734F
impune în acest punct întrebarea: Duhul (πνεύματι τῷ ἁγίῳ) este

duhul lui Iisus, sufletul său omenesc sau Persoana Duhului
Sfânt?
Duhul Sfânt (τῷ πνεύματι τῷ ἁγίῳ) în care Se bucură
acum Hristos-Domnul se va revărsa mai târziu asupra Celor
Doisprezece Apostoli în ziua Cincizecimii (FAp. 2,1-4 ş. u.) iar
apoi şi celorlalţi prin punerea mâinilor în Taina Mirungerii
(FAp. 8,14 ş. u.; 19,1-6; Evr. 6,2). Scriind despre această bucurie
şi având experienţa personală ca ucenic al Sfântului Pavel despre
prezenţa şi darurile Sfântului Duh, Sfântul Luca mărturisește că
bucuria Domnului a fost τῷ πνεύματι τῷ ἁγίῳ (în Duhul Sfânt).
De aceea, pentru ucenicul Domnului, Duhul este deosebit de
important pentru că, la viitoarea trimitere de către Domnul,
Duhul este „însăşi legătura credinţei cu obiectul ei” adică cu
Hristos Domnul nostru 736.
Exultavit este un detaliu preţios. Omisiunea articolului
dinaintea lui σοφῶ şi συνετῶν vrea să precizeze o categorie de
oameni care se considerau abili cunoscători ai tainelor lui
Dumnezeu. Dimpotrivă, instrucţia la şcolile rabinice nu conferă
un privilegiu în ordinea revelaţiei(cf. Rom. 1,22; I Cor. 1,19-31;
II Cor. 4,3,4). Mai importantă este credinţa smerită decât
formalismul fariseic în primirea tainelor creştinătăţii.
Originea verbului ἐξομολογοῦμαί este veterotesta-
mentară (cf. II Regi 22,50; Ps. 6,5; 9,1; 35,18; 45,17; 86,12;
734
În puţine cuvinte întâlnim două teme lucane: bucuria şi Duhul Sfânt.
735
Bruce M. Metzger, A Textual Commentary, p. 152.
736
Pr. Ilie D. Moldoveanu, Învăţătura despre Sfântul Duh în Ortodoxie şi
preocupările ecumeniste contemporane, Teză de doctorat, Sibiu, 1973 (extras
din Mitropolia Ardealului, XVIII,1973, nr. 7-8), p. 142.
219
118,28). Verbul ἐξομολογοῦμαί (tradus de Părintele Profesor

Vasile Gheorghiu cu „Mă mărturisesc Ţie”) precede cuvintele
izvorâte din adâncul sufletului Său omenesc, expresie a
convingerilor Sale celor mai intime 737.
Marcion citeşte 738 Ἐύχαριστω (σοι, cf. Epifaniu; και
ἐξομολογοῦμαί, cf. Tertulian), κύριε τοῦ οὐρανοῦ, ὅτι ἀπερ ην
κρυπτἀ σοφοίς και συνετοις, ἀπεκάλυψας νηπίοις: ναί, ὁ πατήρ,
ὅτι οὕτως ἐγένετο εὐδοκία ἔμπροσθέν σου 739.
În Biserica primară textul acesta fusese folosit în diferite
împrejurări. Există astfel posibilitatea unei origini cultice a
textului ajuns la noi 740 mai ales în cadrul rugăciunilor
baptismale 741 sau euharistice 742.
Mulţumirea adusă de Hristos Tatălui va fi preluată mai
târziu de Biserică în Sfintele Taine. Nu puteau rosti acum Cei
Şaptezeci cuvintele de mulţumire aduse Tatălui de Iisus. Mai
întâi trebuia ca aceştia să primească înfierea prin Botez şi abia
mai târziu Taina Preoţiei. Dar Taina Preoţiei este instituită după
Înviere (In. 21-22-23).
Biserica primeşte şi un scop pedagogic din rugăciunea
Mântuitorului. Iisus, în acest episod, se roagă lui Dumnezeu,
737
738
Tertullian, Adversus Marcionem, IV,25 in coll. Oxford Early Christian
Texts, p. 193.
739
Textul marcionit diferă de Luca prin adăugarea mulţumirii Ἐύχαριστω,
prin omisiunea lui πάτερ şi a lui καὶ τῆς γῆς dar şi în folosirea lui ἀπερ ην
κρυπτἀ. Adolf von Harnack, op.cit., p. 277.
740
741
Dezvoltarea imnelor baptismale pe structura consemnată de Sfinții Matei
sau Luca se realizează într-un mediu deopotrivă iudaic și elenistic, în cadrul
comunităților de iudeo-creștini care primeau în mijlocul lor credincioși
neiudei. Martin Rist, „Is Matt. 11,25-30 a primitive Baptismal Hymn?” in
The Journal of Religion, vol. 15, no. 1(Jan. 1935), p. 77; Joseph A. Fitzmyer,
El Evangelio segun Lucas, III, p. 256.
742
220
numindu-L Tată (v. 21 b) 743 şi cu scop pedagogic; acesta este

tipul de rugăciune care va rămâne ca model ucenicilor Săi (cf.
Lc. 11,2-4) şi Bisericii creştine 744. El Însuşi S-a adresat astfel în
rugăciunile către Dumnezeu Tatăl şi tot astfel i-a sfătuit pe
ucenici să ceară „orice” de la Tatăl, în numele Lui, și se va da
lor (In. 16,23).
Iisus Se referă la Dumnezeu ca la Tatăl, în toate pasajele
precedente, mai ales în Rugăciunea Domnească (Lc. 6,36) şi
averismentul obligativității mărturisirii credinței în Hristos,
pentru comuniunea cu Hristos „înaintea Tatălui”(Lc. 9,26). Însă
aici şi la Lc. 11,2 Πάτερ este pus la vocativ 745 pentru că imnul
este un exemplu de rugăciune către Dumnezeu 746. Studiul
textelor paralele ce conţin rugăciunile personale ale Domnului
Hristos păstrate de Sfintele Evanghelii afirmă folosirea
termenului aramaic Avva 747, tradus apoi, sau alăturându-i-se
traducerea πάτερ (cf. Gal. 4,6; Rom. 8,15 şi Mc. 14,36) 748.
Aşadar, a-L numi pe Dumnezeu „Părinte” e un dar
dumnezeisc, darul înfierii divine. Noi suntem fiii lui Dumnezeu,
după har, prin Iisus Hristos, care Fiu al lui Dumnezeu fiind, S-a
făcut fratele nostru.
743
744
Ibidem, p. 254.
745
În a doua parte a enunţului (v. 22 c) se înlocuieşte vocativul πάτερ prin
nominativul cu articol ὁ πατήρ. Această înlocuire nu este decât o variantă
literară, foarte frecventă în limba greacă (cf. Lc. 8,45; 11,39; 18,11,13; In.
13,13; Efes. 5,14; Apoc. 6,10). Joseph A. Fitzmyer, El Evangelio segun
Lucas, III, p. 256.
746
Ibidem, p. 413.
747
Termenul ‫( אבא‬avva) era în familiile iudaice, adresarea obişnuită copiilor
foarte mici către tatăl lor. Pr. Asist. Dr. Vasile Mihoc, „Epistola Sfântului
Apostol Pavel către Galateni...”, p. 341.
748
Se poate afirma cu certitudine că textele menţionate sunt martore ale unei
tradiţii care urcă până la Hristos. Pr. Asist. Dr. Vasile Mihoc, „Epistola
Sfântului Apostol Pavel către Galateni”, p. 341.
221
3.5.2. Domn al cerului şi al pământului

Doar ‫ק‬45 şi versiunea lui Marcion omit din începutul
rugăciunii lui Iisus către Tatăl calitatea de Domn al pământului
(καὶ τῆς γῆς). Dar această formulă apare completă în majoritatea
manuscriselor şi este o formulă tradiţională iudaică 749, păstrată
748F
cu grijă de memoria Celor Şaptezeci de ucenici care, la rândul

lor, au transmis-o şi lui Luca.
„Satana a căzut din cer și este învins pe pământ,
Dumnezeu este Tatăl și stăpânul cerului și al pământului; Tată
datorită dragostei și Stăpân datorită puterii” 750.
Iisus I se Adresează Tatălui şi ca Mijlocitor al nostru; de
aceea Îl numeşte „Domn al cerului şi al pământului”. Ca Domn
al cerului hotărăşte cele ce trebuie să se întâmple în cetele
îngerilor 751 şi locul sufletelor răposaţilor iar ca Domn al
pământului poartă de grijă lumii întregi prin pronia divină 752.
Este deci, întru totul natural, ca această explozie de laudă
să înceapă cu termenul consacrat pentru rugăciune.
3.5.3. Aceste lucruri

În v. 21b Iisus a stabilit un contrast între ucenici, oameni
simpli (gente sencilla) şi contemporanii Săi, înţelepţii şi învăţaţii
poporului ales. În v. 23b-24 se află al doilea termen al
contrastului. Doar ucenicii au fost martorii oculari ai unei
revelaţii exclusive: manifestarea Fiului în predica Sa, în
activitatea Sa publică, în impactul personalităţii Sale asupra
umanităţii şi mai ales în relaţia Sa personală cu Tatăl 753.
În v. 22c se subînţelege aspectul gratuit al revelaţiei care,
de altfel, rămâne definitivă. Revelaţia se dă oamenilor simpli,
749
750
Alferd Plummer, op.cit., p. 281.
751
752
Ibidem., p. 400.
753
222
ucenicilor, şi nu înţelepţilor şi învăţaţilor care se mişcă în

orizontul lumii materiale 754.
Majoritatea comentatorilor înţeleg prin aceste lucruri
cea mai importantă parte a revelaţiei, a descoperirii de Sine a lui
Dumnezeu şi a voinţei şi cuvintelor Sale către oameni. Pentru că
după ce „Dumnezeu, odinioară, în multe rânduri şi în multe
chipuri a grăit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea din
urmă, ne-a grăit nouă prin Fiul” (Evr. 1,1-2). Astfel, Sfântul
Irineu 755, vorbind despre un loc asemănător (Gal. 1,12) scria:
„Aceasta este taina despre care el (Sf. Pavel, n.n.) zice că i s-a
arătat prin descoperire, anume că cel ce a pătimit sub Ponţiu Pilat
este Domn al tuturor şi Împărat şi Judecător” 756.
T. Adversen propune a se interpreta aceste lucruri
(ταῦτα) ca o formulă iniţiatică de admitere şi excludere din
rânduiala Tainelor şi a Liturghiei 757. Termenul este gândit în
contradicţie cu „invectivele” adresate cetăţilor nepocăite (Lc.
10,13-15) după modelul din Deut. 27-28 sau Deut. 11,13-21. În
acest caz trebuie să recunoaştem rolul definitoriu al cultului
liturgic primar pentru comunitatea Celor Şaptezeci.
După W.D. Davies ταῦτα relaţionează cu „anunţurile
revelatorii eshatologice”, cu destinul cetăţilor, căderea Satanei şi
înscrierea numelor ucenicilor în cer 758. Astfel el se prezintă ca
un rezumat al unor taine ascunse celorlalți oameni, dar înţelese
754
Ibidem, p. 252.
755
Sf. Irineu al Lyonului, Contra haeresis, 3,XII,9 în PL 7, col. 902.
756
Ceea ce a primit Sf. Pavel prin descoperire şi ucenicii tot prin descoperire,
dar înainte de Înviere, este esenţa Evangheliei, anume faptul că Iisus este
Hristos Mesia şi Fiul lui Dumnezeu. Pr. Asist. Dr. Vasile Mihoc, „Epistola
757
T. Adversen, The Mysterium Cristi: Eine Studie zu Mt. 11,25-30 in Journal
of Religions,15,135, p. 77-104; Joseph A. Fitzmyer, El Evangelio segun
Lucas, III, p. 252.
758
W. D. Davies, „Knowledge in the Dead Sea Scrolls and Matthew 11,25-
30” in The Harvard Theological Review, vol. 46, nr. 3 (Jul., 1953) p. 137-
138.
223
de ucenici. Teologii mai noi rezumă „aceste lucruri”, pentru care

Iisus Domnul mulţumeşte lui Dumnezeu Tatăl că le-a descoperit
pruncilor, la „taina eshatologică” 759. Dar nu putem fi de acord că
eshatologia este mai importantă decât restul revelaţiei, în
condiţiile în care predica ucenicilor este de abia la început. De
fapt acest mister al sfârşitului nu era foarte ascuns, căci Ioan
Botezătorul îşi începe cu el predica sa.
Nu trebuie neglijat însă că în context ταῦτα (care poate
avea şi o conotaţie eshatologică) se referă strict la relaţia dintre
ucenici şi Iisus, şi la cea dintre El şi Dumnezeu Tatăl. Din
această cauză aceste lucruri (ταῦτα) nu poate fi perceput
impersonal, ca nişte lucruri detaşate de Hristos. El vorbeşte aici
despre Sine, despre persoana Sa divino-umană, ascunsă de cei
învățați şi pricepuţi, împărtăşită sau descoperită de Dumnezeu
Tatăl sfinţilor ucenici şi apostoli şi prin ei lumii întregi,
proporțional dispoziției adresanților predicii de a deveni
prunci 760.
3.5.4. Le-ai ascuns de cei înţelepţi şi cei pricepuţi

Sintagma „înţelepţi şi pricepuţi” apare şi în Vechiul
Testament la Iov 34,34; Prov. 16,21; Ecc. 9,11; Os. 14,10. În
paralela de la Matei apare în loc de pricepuţi „învăţaţi” (Mt.
11,25), având acelaşi înţeles.
Lucrurile pe care Dumnezeu le descoperă pruncilor sunt
în prealabil ascunse de cei înţelepţi şi pricepuţi. Sfântul Luca
foloseşte aici ἀπεκάλυψας pentru a arăta desăvârşirea acţiunii de
descoperire, de revelare a lui Dumnezeu Tatăl, printr-un verb la
759
„Secretul eshatologic(=aceste lucruri:v. 21), care se descoperă oamenilor
simpli, este până la urmă misterul lui Dumnezeu Însuşi. Joseph A. Fitzmyer,
El Evangelio segun Lucas, III, 1987, p. 252.
760
Sf. Apostol Pavel, vorbind despre convertirea sa de pe drumul
Damascului, la Gal. 1,12, arată că aceasta a fost pentru el descoperire (atât
conţinutul revelaţiei cât şi subiectul ei, Hristos Domnul). Din această cauză
şi ucenicii
224
indicativ aorist (ai ascuns) 761. Abscondisti haec - ἀπέκρυψας

ταῦτα se referă la Taina Împărăţiei. Domnul mulţumeşte
Părintelui Ceresc că a ascuns acestea de cei ce se credeau
înţelepţi adică de farisei şi de cărturari 762 dar şi de ucenicii
acestora 763.
Această ascundere nu este un act de lipsire de lumină
pentru înţelepţi şi pricepuţi ci de auto-închiderea acestora, din
propria lor libertate, în faţa luminii harului. O astfel de ascundere
este de fapt mobilul unei cunoașteri mai depline, depășind
limitele firii păcătoase, asemenea lui Moise. Fără apofatism
cunoașterea noastră despre Dumnezeu ar fi atrasă în ispita
mărginirii Lui de limitele cunoașterii umane: „cel ce închide pe
Dumnezeu între margini, pune binele sub stăpânirea a ceea ce
este potrivnic. Dar aceasta este o nebunie” 764.
Deci cea mai răspândită identificare a înţelepţilor şi
pricepuţilor este, în ordine, cărturari, pentru înţelepţi, farisei,
pentru pricepuţi, cei care de altfel credeau că ştiu să pună în
practică învățăturile teoretice din Lege 765.
3.5.5. Le-ai descoperit pruncilor

Descoperirea (ἀπεκάλυψας) lui Dumnezeu oamenilor
din iubirea Sa nemărginită faţă de noi este adesea amintită în
Noul Testament 766. Înţelegerea parţială sau greşită a acesteia
761
Nu putem fi de acord cu I. H. Marshall care traduce propune traducerea
lui ἀπεκάλυψας ca participiu. I. H. Marshall, Luke: Historian and
Theologian, p. 434.
762
763
Înţelept era de pildă Gamaliel iar priceput era Pavel, ucenicul său. Sf.
764
Sf. Grigorie de Nyssa, Despre viaţa lui Moise sau Despre desăvârșirea
prin virtute, trad. Pr. Prof. Ion Buga, Editura Sf. Gheorghe Vechi, 1995, p.
158.
765
Pr. Prof. Dr. Vasile Gheorghiu, Op.cit., p. 400.
766
Termenul ἀποκάλυψις exprimă descoperirea unui fapt deosebit,
inaccesibil experienţei naturale şi se referă la arătarea eshatologică a
225
este condamnată şi corectată de Mântuitorul odată cu

descoperirea Sa deplină. Totuşi, descoperirea nu exclude ca
anumite părţi ale problemei să fie cunoscute de mai înainte pe
cale naturală sau să fie amplificată după aceea tot pe cale
naturală” 767.
Într-o astfel de discuţie despre naşterea de sus sau din
Duhul se observă în ce constă ascunderea lucrurilor lui
Dumnezeu de cei „înţelepţi şi pricepuţi”. Vorbind noaptea cu
Nicodim, Domnul îi descoperă acestui „învăţător al lui Israel”
(In. 3,10) şi membru al Sinedriului, Taina Sfântului Botez. Deşi
chiar Domnul i-o descoperă de două ori (In. 3,3,5) 768 acesta este
nedumerit pentru că teoretiza omeneşte, după obiceiul
înţelepţilor şi pricepuţilor vremii sale 769.
Termenul νηπίοις exprimă etimologic incapacitatea
pruncilor de a articula limbajul uman 770. Totuşi nu putem fi de
acord cu cei care înţeleg pe νηπίοις ca „aroganţi”, în contrast cu
„înţelepţii şi pricepuţii”. Aceasta este o forţare a termenului
dincolo de limitele contextuale 771. Putem crede însă că acest
Domnului (Rom. 2,5; 8,18; I Cor. 3,13; II Tes. 2,3,6,8), la revelaţia apostolică
(Gal. 1,12,16; Efes. 3,3-5; Rom. 16,25) sau la descoperirea mistică sau
harismatică (I Cor. 14,6,26,30; Efes. 1,17; Gal. 2,2; Filip. 3,15; II Cor. 12,1,7;
I Petru 1,12). Vezi şi Pr. Asist. Dr. Vasile Mihoc, „Epistola Sfântului Apostol
Pavel către Galateni…”, p. 206.
767
Pr. Prof. L. G. Munteanu, Epistola Sfântului Pavel către Galateni –
Comentar, Cluj,1940, p. 54-55.
768
O trăsătură specifică Evangheliei a patra o constituie folosirea unor
expresii cu sensuri suprapuse cum este şi „naşterea de Sus” şi „naşterea din
apă şi din Duh”. Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Sfânta Evanghelie de la Ioan,
introducere şi comentariu, volumul I, Editura Teofania, Sibiu, 2003, p. 78.
769
În acest stadiu al discuţiei, Nicodim, „opac încă la ceea ce constituie esenţa
însăşi a mesajului lui Iisus” este un reprezentant al întregului Israel
necredincios, „care n-a făcut altceva decât să recepteze la nivel pur senzorial
semnele săvârşite de Iisus”. Idem, p. 80.
770
Joseph A. Fitzmyer, El Evangelio segun Lucas…, III, p. 259.
771
Acelaşi contrast îl subliniază şi Sf. Apostol Pavel arătând nimicnicia
învăţăturilor omeneşti faţă de înţelepciunea lui Dumnezeu: „Unde este
226
apelativ era adesea folosit de „cei înţelepţi şi pricepuţi” din

vremea Mântuitorului pentru a desemna restul populației.
Fariseii şi cărturarii numeau astfel pe ceilalţi oameni drept
„copii”, aceştia „neștiind ce trebuie să facă şi cum trebuie să
creadă” 772.
Dar starea de prunc se dobândeşte în primul rând prin
Botez: „De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă
împărăţia lui Dumnezeu” (In. 3,3). Apoi se menţine prin Sfânta
Spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie, care spală haina Botezului
de păcate(cf. Gal. 3,27).
În acelaşi context pruncii sau nevinovăţia pruncilor sunt
indicate adesea de Domnul ca singura cale către Împărăţie: „De
nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în
împărăţia cerurilor”(Mt. 18,3 ). Sfântul Apostol Pavel califică
νηπίοις ca pe creştinii care nu pot mânca hrană tare (I Cor. 3,1);
dar e dificil de interes textul lucanic cu această însemnătate 773.
Mai importantă decât starea lor de pruncie este chiar
originea existenţei lor. Aceşti prunci nu sunt orfani de la naştere.
În Sfânta Scriptură Dumnezeu este asemenea unui Părinte, al
unei mame în special: „oare femeia uită de pruncul ei şi de rodul
pântecelui ei n-are milă ? Chiar când ea îl va uita, eu nu te voi
uita pe tine” (Is. 49,15; cf. Is. Sir. 4,10). Referirea la prunci şi la
naşterea acestora mai cuprinde un aspect, cel al durerii. Dacă în
ceasul acela, Domnul „S-a bucurat cu Duhul” înseamnă că
pruncii sunt născuţi.
înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a

dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia?” (I. Cor. 1,20 cf. Is.
29,14).
772
773
Joseph A. Fitzmyer propune pentru νηπίοις traducerea ca „gente sencilla”
(oamenii simpli) care se adaptează perfect Septuagintei care traduce prin
νηπίοις ebraicul peti (=simplu) pentru care doar Legea îi poate face să
cunoască cf. J. Dupont, Les «simples» (petâyim) dans la Bible et à Qumrân:
A propos de nēpioi de Mt. 11,25; Luca 10,21: Studii sull’oriente e la Bibblia,
en Hom. Al P. Giovanni Rinaldi, Geneva,1967, pp. 329-336 .
227
La Ioan (16,21-22) găsim corespondenţă între tristeţea şi

suferinţele Apostolilor cu ale mamei înainte de naştere, dar şi
între bucuria care urmează atât pentru mamă după naştere cât şi
pentru Apostoli „după ce a trecut greul încercării” 774: „Femeia,
când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar după
ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru
bucuria că s-a născut om în lume. Deci şi voi acum sunteţi trişti,
dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria
voastră nimeni nu o va lua de la voi”.
Referirea lui Iisus la funcţia revelatorie a Tatălui se află
în linie cu tradiţia Vechiului Testament. Septuaginta traduce prin
ἀπεκάλυψας ebraicul gālāh (=a revela) cf. I Regi 3,7,21; Dan.
2,19; 10,1 775.Ucenicii au primit revelaţia direct de la
Mântuitorul, constituindu-se în martorii oculari ai Domnului.
Misiunea lor nu este numai aceea de propovăduitori ai unei
învăţături, cât mai ales aceea de a-L aduce pe Hristos în mijlocul
oamenilor. Autoritatea, cuvântul şi puterea Apostolilor sunt de
fapt ale lui Hristos.
În concluzie, raportarea diferită a „acestor lucruri” la
înţelepţi şi învăţaţi, prunci, Dumnezeu Tatăl, Hristos şi ucenici
prezintă miezul unei preocupări comune: cunoaşterea tainelor
Împărăţiei Cerurilor. Ucenicii sunt sinonimii pruncilor, opuşii
înţelepţilor şi învăţaţilor, primitorii descoperirii Tatălui şi cei
pentru care se bucură Hristos. Totodată, în comparaţie cu
înţelepţii şi învăţaţii, pruncii se prezintă ca fiind slabi, întocmai
ca şi mieii în mijlocul lupilor.
3.5.6. Aşa a fost înaintea Ta bunăvoinţa Ta

Textul ὅτι οὕτως εὐδοκία ἐγένετο ἔμπροσθέν σου e
tradus în siriană de Taţian cu sensul de „bunăplăcerea ta”,
774
Galateni…”, p. 356.
775
228
„voinţa ta”. Fraza descrie bunăvoinţa condescendentă a lui

Dumnezeu faţă de aleşii Săi ca să fie primitorii, purtătorii şi
transmiţătorii Revelaţiei.
Aceste cuvinte sunt cu siguranţă o exprimare „curat
ebraică”, prin care Domnul Hristos arată purtarea de grijă a
Părintelui ceresc faţă de cei smeriţi 776. El este „Părintele
luminilor” şi de la El primim „toată darea cea bună şi tot darul
cel desăvârşit” 777. Bunăvoinţa lui Dumnezeu Tatăl exprimă
totodată suveranitatea Sa în faţa istoriei în general precum şi
asupra episoadelor ei în particular 778.
3.5.7. Toate mi-au fost date de către Tatăl Meu(v.22)

Teologii secolului trecut şi-au pus problema autenticităţii
acestui verset de îndată ce au întâlnit numirea de „Fiul” în
cuvintele Domnului despre El Însuţi. Concluzia generală este că
aceste cuvinte „aparţin stadiului I al tradiţiei”, adică sunt rostite
chiar de Hristos Însuşi 779. Pus în paralel cu fragmentul de la
Matei (11,25-26) textul lucanic este dovedit autentic 780 fiind
preferabil datorită simplităţii sale 781.
Evanghelia după Matei exprimă ecoul faptului că Fiul
cunoaşte pe Tatăl şi Tatăl cunoaşte pe Fiul. Luca atrage atenţia
cititorilor asupra naturaleței Tatălui şi a Fiului, introducând două
776
777
Rugăciunea amvonului, Liturghierul, p.184.
778
Cu acest sens întâlnim voinţa lui Dumnezeu şi la Rom. 1,10; I Cor. 1,1;
Col. 1,9. Pr. Asist. Dr. Vasile Mihoc, „Epistola Sfântului Apostol Pavel către
779
780
Matei şi Luca au folosit aceeaşi sursă Q în redactare într-o redactare şi
traducere asemănătoare. Adolf von Harnack, op.cit., p. 273.-274
781
Excepţie face εν εκείνω τω καιρώ mateian(11,25) care e preferat lucanului
εν αυτή τη ώρα (10,21). Adolf von Harnack, op.cit., p. 276.
229
interogative indirecte: „cine este Tatăl?”şi „cine este Fiul?” 782.

Cunoaşterea lui Dumnezeu în Treime a fost o mare provocare
pentru întreaga lume creştină motiv pentru care au apărut şi
foarte multe erezii antitrinitare, combătute de toate Sinoadele
Ecumenice şi majoritatea sinoadelor locale 783.
Şi Tatăl şi Fiul sunt pentru toată creaţia un mister
insondabil 784, ştiut fiind faptul că nu-L putem cunoaşte pe
Dumnezeu în fiinţa Sa ci doar după har, prin lucrările Sale în
lume. Nu acelaşi lucru se poate spune despre persoanele
intratreimice. Tatăl şi Fiul se cunosc unul pe altul într-un mod
desăvârşit 785.
Sfântul Apostol Pavel, în prima sa epistolă către
Corinteni (57 d. Hr.) continuă terminologia sinopticilor,
atribuind lui Iisus titlul de Fiul (I Cor.15,28) 786.Clement
Alexandrinul vorbeşte de o cunoaştere a lui Dumnezeu nu după
fiinţă ci mai mult duhovnicească, căci „omul nu poate vorbi
despre Dumnezeu, nici nu poate da învăţături despre El, ci atât
doar că Dumnezeu poate fi cunoscut numai prin puterea Lui. Iar
dacă Dumnezeu este fără formă şi nevăzut, harul cunoaşterii Lui
a fost dat de Fiul” 787.
Versetul 22 ca şi paralela de la Matei (11,27), întreg sau
parţial, a fost citat de numeroşi Sfinţi Părinţi şi scriitori
bisericeşti în controversele gnostice. Dar „secretul mesianic”
782
Această formulare nu consistă exclusiv în prezentarea lui Dumnezeu ca
Tată ci în a descoperi relaţia lui Iisus cu Dumnezeu. Joseph A. Fitzmyer, El
783
Teologia trinitară a Sfântului Evanghelist Ioan nu poate aduce aici nimic
în plus (cf. In. 1,18; 6,46). Albert Valensin, Jeseph Huby, op.cit., p. 198;
784
785
Nu găsim nicăieri în istoria dogmei trinitare o revelaţie a Fiului mai înaltă
şi nici mai intimă. Albert Valensin, Jeseph Huby, op.cit., p. 198.
786
H. Hengel, The Son of Got: The Origin of Christology and the History of
Jewish- Hellensitic Religion, Fortress Press, Filadelfia,1976, p. 9.
787
Clement Alexandrinul, Scrieri…, p. 352.
230
invocat pentru argumentărlile gnostice se lovește de

intercunoașterea reciprocă a Tatălui și Fiului care precede timpul
revelației dumnezeiești 788. Marcion, Marcosians, Justin
Martirul, Taţian Asirianul, Irineu 789, Tertulian, Ipolit, Clement
Alexandrinul, Origen, Omiliile Clementine şi Eusebiu de
Cezareea 790 au folosit acest loc mai ales în argumentările
teologiei trinitare dezvoltată progresiv pentru înţelegerea
adevărului revelat de Dumnezeu credincioşilor simpli sau
nevinovați ca pruncii.
Pentru exegeza modernă Πάντα de la Luca 10,22
reprezintă o adevărată piatră de poticnire spre deosebire de
primele tâlcuiri ale Sfinţilor Părinţi pentru care tot acest verset
este uşor înţeles.
Găsim aici o sinteză a conţinutului revelaţiei. Ceea ce se
descoperă nu este numai o relaţie de reciprocitate între Iisus şi
Tatăl, ci şi o altă relaţie, cea dintre Iisus şi ucenicii Săi 791,
oameni simpli, pescari şi vameşi 792. În acest context puterea de
care s-au bucurat ucenicii în misiunea lor nu este doar un dar al
Fiului ci un dar pe care Fiul îl primeşte mai înainte de la Tatăl 793.
788
W. Manson, The Gospel of Luke, p. 129.
789
La sfârşitul sec. II, Sf. Irineu al Lyonului foloseşte fragmentul Lc. 10,1-24
într-o exegeză doctrinară împotriva adversarilor gnostici. Astfel, prezenţa
Celor Şaptezeci îi permite să respingă interpretarea gnostică a Celor
Doisprezece ca figuri ale Celor Doisprezece eoni emişi de Om şi de Biserică.
Sf. Sfinţit Mucenic Irineu al Lyonului, Aflarea şi respingerea falsei
cunoaşteri sau Contra ereziilor, vol. 1, Bucureşti 2007, p. 261 ş.u.
790
Adolf von Harnack, op.cit. p. 276.
791
792
Este reprezentativ troparul din Duminica Ortodoxiei „Binecuvântat eşti
Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce prea înţelepţi pe pescari i-ai arătat,
trimitându-le lor Duhul Sfânt”.
793
Iisus nu are doar puterea de a vindeca bolnavii, de a exorciza sau a învia
morţii ci posedă întraga putere divină. Albert Valensin, Jeseph Huby, op.cit.,
p. 198.
231
Clement Alexandrinul înţelege că πάντα reprezintă

acelaşi lucru aici (Lc. 10,22) ca şi în opera Sfântului Apostol
Pavel. Astfel Iisus trebuie să împărăţească „până când va pune
pe toţi vrăjmaşii Săi aşternut picioarelor Sale (...) Iar când toate
vor fi supuse Lui, atunci şi Fiul Însuşi se va supune Celui ce i-a
supus Lui toate, ca Dumnezeu să fie toate în toţi” (I Cor.
15,26,28 cf. Filip. 2,10-11) 794.
Mult mai probabil, πάντα se referă la cunoaşterea relaţiei
reciproce între Iisus şi Dumnezeu, la nucleul revelaţiei
comunicată prin har (învăţătura trinitară). Iisus apare ca
destinatarul şi transmiţătorul Revelaţiei de la Tatăl. Din această
cauză „nimeni nu cunoaşte pe Tatăl, decât numai Fiul”.
Însă πάντα e prea general pentru înţelesul de „lucrurile
revelate” de aceea el trebuie să arate mai mult spre mesianitatea
lui Iisus 795. Sensul mesianic al lui παντα 796 nu admite filiaţia
decât în măsura cunoaşterii. Iisus e Fiu pentru că Dumnezeu L-
a ales Mesia şi Revelator. Textul acesta e de acord cu doctrina
ioaneică despre divinitatea lui Iisus(In. 3,35; 6,46; 8,19; 10,15;
14,9; 16,15; 17,6,10) 797.
Ce văd ucenicii nu sunt numai minuni ci Taina Fiului
revelat, taină care uneşte toată istoria Israelului. Această
atotcuprindere sau totalitate ce Dumnezeu Tatăl i-a dat-o Fiului
se poate înţelege ca referire la totalitatea puterii cosmice şi
supunerea universală, lucru care se vede chiar din adresarea
„Domn al cerului şi al pământului” 798.
O precizare necesară la textul dat aduce Sfântul Ioan
Gură de Aur. El precizează că „Mi-au fost date”, ca parte
794
Această cunoaştere începe din numele persoanelor trinitare pentru că
numele lui Dumnezeu, „pentru cei credincioşi este Fiul care arată pe Tatăl”.
795
παρεδόθη (παραδιδωμι) are sensul de la Lc. 4.
796
H. J Holtzmann, op. cit.; Alfred Loisy, op.cit., p.859.
797
798
A. Fitzmyer, El Evangelio segun Lucas, III, p. 256.
232
integrantă a dialogului Tatăl-Fiul nu implică faptul „că sunt doi

Dumnezei nenăscuţi” ci un Dumnezeu, unul în fiinţă, este întreit
în persoane 799. În Evanghelia după Toma găsim o referire clară
a relaţiei Fiului cu Tatăl de la Care sunt primite cele necesare
mântuirii: „lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl Meu” 800.
3.5.8. Nimeni nu cunoaşte cine este Fiul decât numai

Tatăl
Unii au considerat acest verset drept „o influenţă a unei
teologii ulterioare” 801. Alţii încearcă să explice totalitatea,
plinătatea (pliroma), ca totalitatea creaţiei sau totalitatea
lucrărilor mântuitoare din viaţa lui Iisus 802. Sfântul Chiril al
Ierusalimului zicea: „Nimic nu lipseşte lui Hristos din ceea ce
este propriu naturii divine. Căci Cel Căruia îi este proprie natura
divină Îl cunoaşte precum El Însuşi este cunoscut de Acela. Este
suficient, pentru a ne convinge de aceasta, să ne reamintim
cuvintele Evangheliei: Nimeni nu cunoaşte pe Fiul decât numai
Tatăl nici pe Tatăl nu cunoaşte nimeni decât numai Fiul şi cel
căruia Fiul vrea să-i descopere 803.
Această cunoaştere este deosebit de importantă pentru
Biserică. De aceea Domnul zice: „Şi aceasta este viaţa veşnică:
Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus
Hristos pe Care L-ai trimis”(In. 17,3). Fiul este Mijlocitorul
necesar, singurul revelator care poate să introducă omul în viaţa
799
Că Hristos a fost născut şi că este în acelaţi timp şi Stăpânul a toate o arată
El Însuşi „de multe ori şi în multe împrejurări”. Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii
la Matei…, p. 467.
800
Evanghelia după Toma, 61b.
801
M. Renan, M. Réville, Histoire du dogme de la duvinité de Jésus-Christ,
Ed. G. Baillière,1868, p. 47.
802
803
233
divină 804. Cu puţin timp înainte de moartea lui Iisus s-a

generalizat credinţa în sânul comunităţii ucenicilor Săi că El era
Fiul lui Dumnezeu(cf. Mt. 16,16.18-19). Cu aceasta se intră în
mod natural în sistematizarea învăţăturii de credinţă de la
Niceea 805.
Esenţa sau conţinutul apostolatului creştin se primeşte de
sus, prin alegere şi descoperire de la Dumnezeu. Ca şi Cei
Doisprezece şi Cei Şaptezeci, Sfântul Pavel a primit apostolatul
nemijlocit de la şi „prin Iisus Hristos şi (prin) Dumnezeu Tatăl”
(Gal. 1,1). Dumnezeu Tatăl nu este a doua sursă a apostolatului
ucenicilor Domnului, ci prima. Apostolatul se întemeiază numai
pe voinţa lui Dumnezeu, după cum spune în nenumărate rânduri
Sfântul Apostol Pavel la începutul Epistolelor I şi II Corinteni,
Efeseni, Galateni, Coloseni, II Tesaloniceni 806.
În opoziţie cu acest adevăr, Marcion susţinea
cunoaşterea exclusivă a Tatălui de către Fiul, tradusă cu „nimeni
nu L-a cunoscut pe Tatăl” 807, vorbindu-se aici despre „un
oarecare Dumnezeu necunoscut, cu neputință de a fi cunoscut de
cineva”. Dar înţelegerea corectă este „nimeni nu-L cunoaşte pe
Tatăl cu cunoştinţa pe care o are El despre Tatăl” 808.
În exegeza sa, Clement Alexandrinul se foloseşte de una
din interdicţiile poporului ales, aceea de a nu mânca din carnea
animalelor care, deşi rumegă, nu au copita despicată. Acestea
„arată acoperit pe iudeii cei numeroşi care au în gură cuvintele
804
Ibidem, p. 199.
805
Joseph A. Fitzmyer propune să se considere ca auteentică substanţa acestui
enunţ pentru că această substanţă este mai mult o hristologie implicită care
se exprimă în lucrarea lui Iisus din perioada activității Sale publice.El
806
807
808
234
lui Dumnezeu, dar nu au fixate în adevăr credinţa şi mersul, care

duc prin Fiul la Tatăl” 809.
Principala grijă în receptarea acestui fragment a fost
pentru Sfinţii Părinţi dezvoltarea învăţăturii trinitare. Sfinţii
ucenici nu s-au făcut doar părtaşi acestei mari taine ci şi
mărturisitori ai ei în întreaga lume. Astfel se cuvine „Să lăudăm
… ceata Celor Şaptezeci de ucenici ai lui Hristos, că printr-înşii
toţi ne-am învăţat a cinsti Treimea cea nedespărţită” 810.
Sfântul Ioan Gură de Aur consideră aceste cuvinte ca
fiind suficiente ca să credem că Iisus cunoaște pe Tatăl şi este
deoființă cu El 811. Cât despre noi oamenii, nici pe Fiul nu-L
cunoaştem cum trebuie căci „în parte cunoaştem şi în parte
profeţim”(I Cor. 13,9) 812.
În concluzie, Cei Şaptezeci sunt importanţi în special ca
primitori şi transmiţători ai tainelor lui Dumnezeu. Deşi prunci,
s-au învrednicit de cunoaşterea Tainelor Treimii. Dar nu acesta
este punctul terminus al revelaţiei. De acum înainte ei vor trebui
să păstreze cele primite, dând urmaşilor şi cuvintele şi garanţia
adevărului.
3.5.9. „Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi

voi!” (v. 23)
Formularea καὶ στραφεὶς πρὸς τοὺς μαθητὰς εἶπεν se
găseşte în manuscrisele A, C, K, W, X, Δ, Ψ,28,265, itff2,1, syrp,
h
, goth, al 813 şi reproduce amintirea ucenicilor despre Hristos la
momentul întoarcerii lor din misiune. Iisus îi ia pe ucenici de o
parte şi le vorbeşte de un privilegiu dorit de cei mai însemnaţi
809
810
Iosif, alcătuitorul de cântări, op.cit., p. 74.
811
812
Ibidem, p. 468.
813
Aceasta este considerată secundară, derivată din verstul 23 şi introdusă de
copişti ca o legătură între rugăciunea lui Iisus şi cuvintele adresate ucenicilor.
Bruce M. Metzger, A Textual Commentary…, p. 152.
235
oameni din vechime. Revelaţia este relativă la vedere şi nu la

auz 814.
Marcion a suprimat cuvintele care prezintă aşteptarea
profetică a lui Mesia, tocmai pentru a-şi justifica teoria lui
greşită. Tertulian 815 traduce astfel versetul: „Beati oculi, qui
vident quae videtis; dico vobis quia quia prophetae non viderunt
quae vos videetis”.
Structura textului implică două planuri distincte, dar nu
despărţite: al ucenicilor care văd ceva (pe Iisus şi minunile Sale)
şi ale altora care văd şi ei, tot acum, în timpul prezent ce văd
ucenicii. Pe de o parte se subînțelege prezentul veşniciei iar pe
de altă parte se precizează clar în ce constă fericirea cea
adevărată.
Nimeni nu a afirmat vreodată că ucenicii, dacă au văzut
acestea s-au mântuit sau au rămas în fericirea cea veşnică. Dacă
această vedere nu rămâne mereu în prezentul vieţii lor ei nu se
mântuiesc. Fără îndoială că ucenicii au o condiţie privilegiată:
aceea de a fi martorii oculari ai acestor lucruri atât de dorite dar
şi capacitatea de a mărturisi cele ce au văzut până la Înălțare 816.
Spre deosebire de Matei, care prezintă dorinţa de a vedea
pe Domnul a profeţilor şi drepţilor, Luca foloseşte un limbaj
specific cititorilor săi: profeţi şi regi 817, ca o aluzie la Is. 52,15;
60,3 sau ca o atenţionare asupra misiunii viitoare a Bisericii 818.
Îndată după ce rosteşte pilda semănătorului, Mântuitorul
îi fericeşte pe ucenici astfel: „fericiţi sunt ochii voştri că văd şi
814
815
Texts, p. 119.
816
R. J. Dillon, From Eye Wittness to Ministers of the Word, 270, 271; Joseph
A. Fitzmyer, El Evangelio segun Lucas, I, p. 410.
817
Este binecunoscut faptul că dreptatea în lumea păgână se obţinea cu sabia
iar elementele specifice dreptăţii creştine (monoteismul, munca, jertfelnicia)
erau dispreţuite de păgâni.
818
236
urechile voastre că aud. Căci adevărat vă spun vouă că mulţi

prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au
văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit”(Matei 13,16-
17). Observăm că din toate persoanele care s-au învrednicit de o
chemare specială de la Dumnezeu, proorocii, preoţii, patriarhii,
regii etc., sunt mult mai puţin fericiţi decât Apostolii, căci aceştia
s-au învrednicit atât de vederea concretă a lui Mesia cel făgăduit,
dar mai ales pentru că au primit „cele dumnezeieşti” de la
Hristos 819.
Bucuria acestei viziuni va deveni mai târziu credinţa şi
nădejdea creștinilor 820. De aceea Sfântul Petru zice: „Pe El, fără
să-L fi văzut, Îl iubiţi; întru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi
şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preamărită, dobândind
răsplata credinţei voastre, mântuirea sufletelor. Această
mântuire au căutat-o cu stăruinţă şi au cercetat-o cu de-
amănuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea să
vină la voi. Cercetând în care şi în ce fel de vreme le arăta Duhul
lui Hristos, Care era întru ei, când le mărturisea de mai înainte
despre patimile lui Hristos şi despre măririle cele de după
ele, lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi
slujeau ei aceste lucruri, care acum vi s-au vestit prin cei ce, întru
Duhul Sfânt trimis din cer, v-au propovăduit Evanghelia, spre
care şi îngerii doresc să privească”(I Pt. 1,8-12).
819
Ibidem., p. 285.
820
237
Concluzii
Textul de la Luca 10,1-24 este cea mai fidelă transmitere
a cuvintelor Mântuitorului rostite în vederea trimiterii la
propovăduire a ucenicilor Săi, înainte de patima şi Învierea Sa.
El se constituie într-o pedagogie divină, Cei Şaptezeci
cunoscând Tainele lui Dumnezeu, în pofida aleşilor din vechime
(prooroci şi regi), la sfârşitul călătoriei din apropierea
Ierusalimului.
Comparativ cu trimiterea Celor Doisprezece în misiune,
Cei Şaptezeci se descoperă inferiori acestora. Dacă Cei
Doisprezece au fost trimişi ca oi în mijlocul lupilor, Cei
Şaptezeci sunt asemenea mieilor în acelaşi context social. Tot
astfel se întâmplă şi cu dotarea în vederea călătoriei, plata
ucenicilor pentru lucrarea lor, momentul primirii darului facerii
de minuni etc. Dar cel mai de seamă aspect, în această relaţie,
este posibilitatea Celor Şaptezeci de a rămâne în casa vizitată,
simbol al Bisericii, de unde şi ei îşi primesc puterea şi cuvântul
pentru cetate.
Textul, pentru criticul literar, este o piatră de poticnire.
Cel ce va căuta aici argumente pentru o compoziţie lucanică a
misiunii Celor Şaptezeci, dintr-un interes oarecare, se va izbi de
vechimea exprimării şi grija deosebită de a reproduce cât mai
fidel cu putinţă preţioasele cuvinte ale Domnului Hristos. Aceste
lucruri au determinat o bună parte a Sfinţilor Părinţi să-l
considere pe Sfântul Luca între Cei Şaptezeci de ucenici ai
Domnului. Dacă este dovedit că nu era grec de neam şi nu putea
să fie între cei trimişi de Domnul în cea de-a doua misiune
descrisă în Evanghelia a treia, Luca a redat cu grijă mărturisirea
unora din aceşti ucenici, membrii ai Bisericii din Antiohia sau
din Palestina.
238
Textul are implicaţii eshatologice, liturgice şi teologice

deosebite. Aşteptarea Domnului în fiecare oraş şi loc, mieii în
mijlocul lupilor şi secerişul anunţă iminenta apropiere a
Împărăţiei Cerurilor. Euharistia şi Botezul încep să-şi descopere
însemnătatea atât prin denumirea de prunci, dată de Hristos
ucenicilor, prin rugăciunile adresate Tatălui, prin căderea satanei
din cer şi mai ales prin scrierea numelor ucenicilor în cartea
vieţii veşnice.
Dar descoperirea de care se împărtăşesc ucenicii este
deosebit de importantă pentru Biserică. Ucenicii vor fi
păstrătorii cuvintelor lui Dumnezeu, ca şi în cazul celor pe care
le-am analizat aici, şi garanţii păstrării lor nealterate până la
sfârşitul veacurilor. Deci existenţa reală a Celor Şaptezeci este
dovedită în primul rând de autenticitatea textului aferent dar şi
de numeroasele tradiţii păstrate în Biserică, tocmai datorită
importanţei acestora: a ucenicilor şi a textului care vorbeşte
despre misiunea lor.
239
4. DIN ISTORIA INSTITUȚIEI CELOR

ȘAPTEZECI DE UCENICI AI
DOMNULUI
Existenţa grupului Celor Şaptezeci a lăsat urme adânci în
conştiinţa Bisericii, chiar din primele veacuri ale existenţei sale.
Tradiţiile creştine locale, înregistrate în calendare, martirologii,
sinaxare, iconografie și texte liturgice arată preocupările
susţinute ale credincioşilor creştini din întreaga lume în
demersul descoperirii identităţii fiecărui ucenic. Cu toate
acestea, ca şi grup complet de ucenici, ei sunt prezentaţi mult
mai târziu în liste alcătuite de pietatea creştină, fără dovezi solide
în susţinerea temeiniciei acestor liste, iar presupunerile
„spargerii” grupului după Cincizecime lovesc chiar în instituția
Celor Șaptezeci, care este aruncată sub semnul provizoratului 821.
Însă existența, cel puțin prepascală a Celor Șaptezeci nu
e contestată.
4.1. Cei Şaptezeci de ucenici în preajma

Învierii Domnului
Chiar dacă Sfântul Luca redă în Evanghelia sa o misiune
amănunţită a Celor Şaptezeci înainte de patimile şi Învierea
Domnului, mai toate tradiţiile păstrate despre aceştia conţin
mărturii stricte despre activitatea lor de după Înviere. Ancorarea
821
240
numeroaselor persoane biblice, aflate în anturajul Apostolilor

Mari duă Cincizecime, în viața evanghelică a Mântuitorului se
realizează foarte ușor cu supranumele dat acestora de „unul din
Cei Şaptezeci”, îndată după numele ucenicului.
Acest lucru demonstrează că în conștiința credincioşilor,
din cele mai vechi timpuri, Cei Şaptezeci au rămas în acelaşi
număr şi după Învierea Domnului, deci au fost o instituţie a
Mântuitorului, realizată cu scopul păstrării credinţei mărturisite,
în comuniune și de transmitere apostolică a mărturiei și credinței
în Hristos.
Paginile Sfintei Scripturi, cu excepţia textului studiat
(Lc. 10,1-24), nu relevă vreun demers de receptare a Celor
Şaptezeci de ucenici în comunitățile de credincioși în care textul
sfânt se scria. Există totuşi mai multe consemnări scripturistice
ale unor evenimente ce presupun existenţa acestui grup compact,
sau a unora din Cei Şaptezeci în diferite momente ale istoriei
mântuirii. De altfel toate aceste locuri au devenit temeiuri pentru
evlavia creştină târzie în vederea identificării şi cinstirii Celor
Şaptezeci.
Cuvântarea euharistică de la Ioan 6, îndeosebi versetul
66, unde se spune „De atunci mulţi din ucenicii lui Iisus L-au
părăsit şi nu mai umblau cu El”, a determinat formularea ipotezei
că activitatea misionară a Celor Şaptezeci a încetat definitiv 822.
Ţinând însă seama de cronologia faptelor, Cei Şaptezeci nu
fuseseră aleşi în momentul rostirii cuvântării euharistice, ci abia
la câteva luni mai târziu 823. Ei făceau acum parte din „mulţimea
ucenicilor”, dar nu fuseseră aleşi şi rânduiţi în demnitatea lor
apostolească.
822
Primul dintre aceştia a fost Fericitul Augustin. El crede că doar Cei
Doisprezece nu l-au părăsit pe Domnul, când le vorbea despre Pâinea vieţii.
El identifică pe Cei Șaptezeci cu cei ce n-au înţeles cuvintele Domnului şi L-
au părăsit definitiv. In Epistolam Joannis Ad Parthos Tractatus Decem, I, 12
în PL 35, col. 1987.
823
Alfred Durand, Evangile selon Saint Jean, Paris, 1930, p. 217.
241
Deşi nu se afirmă cu claritate prezenţa Celor Şaptezeci

în preajma Mântuitorului, consemnarea lui Marcu despre „cei ce
erau în jurul lui Iisus împreună cu Cei Doisprezece” pare să fie
un amănunt valoros al existenţei Celor Şaptezeci ca şi grup. De
altfel Eutimie Zigaben identifică aceşti însoţitori smeriţi ai
Mântuitorului şi ai Celor Doisprezece, tocmai cu Cei
Şaptezeci 824.
O serie întreagă de ucenici ai Domnului apar nenumiți în
paginile Evangheliilor sinoptice. Cărturarul hotărât să-L urmeze
pe Iisus orinde va merge (Mt. 8,19; Lc. 9,57), după ce grupul
Celor Doisprezece fusese încheiat, este unul din acești ucenici,
ca și acela care, murindu-i tatăl, ceruse o amânare a chemării lui
personale(Mt. 8,21-22; Lc. 9,59-60).
Dacă numele apărute în Evangheliile sinoptice par lipsite
de importanță, pentru grupul Celor Șaptezeci, cum este cazul lui
Zaheu, al lui Lazăr și Simon leprosul, finalul Evangheliei a treia
dezvăluie și calitatea de ucenici a lui Cleopa și a celuilalt ucenic
care îl însoțea, în drum spre Emaus. Mult mai precis se arată
Sfântul Ioan în dezvăluirea acestor nume de ucenici dar și
calitatea lor de „ascunși”(In. 19,38), când vorbește despre
Nicodim și Iosif din Arimateea.
Este evidentă existența Celor Șaptezeci dar și strădania
Sfinților Evangheliști de a păstra secretul acestei instituții chiar
și în vremea scrierii Evangheliilor din cauza persecuțiilor
iudaice împotriva credinței creștine.
4.1.1. Ucenicii la Învierea Domnului

Momentul Învierii e momentul în care Hristos a primit
autoritatea deplină în cer şi pe pământ: „Mi S-a dat toată puterea
în cer şi pe pământ”(Mt. 28,18), pe care o va transmite
Apostolilor Săi. Mântuitorul transmite după Înviere cele trei
824
Eutimie Zigaben Camentariu la Evanghelia după Marcu, PG, 129, col.
793.
242
slujiri ale Sale Apostolilor, care, prin ele, contribuie şi ei la

mântuirea oamenilor 825 ca împreună lucrători cu Hristos(II Cor.
6,1) sau ca iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu(I Cor. 4,1). Acum
Mântuitorul le transmite harul apostolic, inclusiv preoţia 826.
Fragmentele de sfârşit ale sinopticilor nu au în comun
decât faptul incontestabil al Învierii şi porunca trimiterii în
misiunea apostolică la neamuri, încredinţată ucenicilor
Domnului. O problemă deosebită o ridică primirea sau
neprimirea darurilor specifice propovăduirii de către Cei
Șaptezeci, ca și Cei Unsprezece, în zilele arătării Domnului
Înviat.
Primul indiciu că nu doar Apostolii mari s-au împărtăşit
de bucuria Învierii Domnului şi de cele ce i-au urmat este
mențiune „celorlalți” care, împreună cu Cei Unsprezece au auzit
că Hristos a Înviat: „Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit
toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi”(Lc. 24,9).
Apare acum o nouă denumire pentru însoţitorii apostolilor,
indicând un grup secundar şi distinct de Cei Unsprezece.
Eutimie Zigaben crede că „toţi ceilalţi” de aici sunt Cei
Şaptezeci: „cei împreună cu apostolii erau Cei Şaptezeci” 827.
Deşi suntem convinşi că în această expresie sunt cuprinşi Cei
Şaptezeci de ucenici ai Domnului 828, nu avem totuşi motive să
credem că „toţi ceilalţi” este un termen restrictiv, ci dimpotrivă:
toţi ucenicii Domnului, din toate timpurile, se împărtăşesc de
bucuria Învierii lui Hristos.
825
Pr. Ioan Mircea, Apostolatul…, p. 554.
826
Ibidem, p. 555.
827
Eutimie Zigaben, Comentariu la Evanghelia după Luca în PG 129,
col.1097.
828
Eutimie Zigaben, unul din cei mai atenţi cerectători ai indiciilor
evanghelice privind pe Cei Şaptezeci, îşi exprimă totuşi rezerva în existenţa
acestora ca grup compact în locurile ce le sugerează prezenţa: „Cei împreună
cu ei erau sau numai unii din Cei Şaptezeci, sau erau toţi Cei Şaptezeci”.
Comentariu la Evanghelia după Luca, PG 129, col. 1097-1098.
243
Luca aminteşte de arătarea Domnului Înviat către doi

ucenici în drumul lor spre Emaus (Lc. 24,13- 35). Avem toate
motivele să credem că aceştia sunt doi din Cei Şaptezeci 829, dar
nu avem nici un motiv să plasăm călătoria lor în timpul trimiterii
lor de Domnul, prezentată de Luca la capitolul 10.
Matei ne înfăţişează, pe lângă arătarea Domnului către
femeile mironosiţe (Mt. 28,5-10) o arătare a Domnului pe un
munte cunoscut destinatarilor Evangheliei după Matei, către toţi
ucenicii „investindu-i pe aceştia cu toată puterea apostolică” 830.
Marcu şi Luca ne comunică arătarea Domnului din ziua Înălţării,
moment cu care îi trimite la propovăduire în toată lumea şi la
toată făptura(Mc. 16,14-20; Lc. 24,44-49). Este de remarcat că,
în toate cazurile, Mântuitorul îşi trimite ucenicii apropiaţi la
propovăduire după Înviere, la fiecare arătare a Sa, în contexte
diferite, dar aceştia nu au început propovăduirea decât după
Cincizecime. Apostolatul ne apare astfel ca fiind instituit de
Hristos de la început până la sfârşit, de la prima chemare şi
împuternicire a ucenicilor până la ultimele cuvinte de chemare
(mustrare pentru necredinţă) şi trimitere cu putere deplină.
Misiunea ucenicilor capătă acum o nouă dimensiune.
Hristos îi trimite acum cu o putere, căreia nu-i pot răspunde cu
indiferenţă, în toată lumea. Apostolii nu trebuie doar să proclame
Împărăţia lui Dumnezeu, ca înainte de Înviere. Ei trebuie să facă
ucenici în toate naţiunile, botezându-i în numele Sfintei Treimi
şi învăţându-i toate cele învăţate de ei de la Hristos cel istoric 831.
Apostolii se dau pe ei nu numai ca martorii Învierii lui Hristos,
ci ca martorii Acelui Hristos lângă Care au stat tot timpul de la
începutul activităţii Lui 832. Ca mari figuri ale istoriei mântuirii,
829
830
Pr. conf. univ. dr. Dionisie Stamatoiu, op.cit., p. 391.
831
832
244
ei sunt primii martori ai Învierii şi, retrospectiv, ai vieţii şi morţii

lui Iisus 833.
Noul Testament în întregime şi în mod special
Evangheliile sinoptice se constituie în mărturia văzută cu ochii
şi auzită cu urechile de cei pe care Mântuitorul i-a numit nu
slugi, ci prieteni, fraţi şi Apostoli.
În Evanghelii nu se vede nici o tendinţă de construire a
unui chip al lui Hristos, cu ajutorul fanteziei 834. Evangheliştii nu
scriu niciodată din propria lor dorinţă, ci din dorinţa Bisericii şi
nevoia creştinilor de „tot cuvântul ce iese din gura lui
Dumnezeu” ce le va servi ca hrană sufletească (Mt. 4,4; Lc. 4,4
). Autorii Evangheliilor se dovedesc stăpâniţi de realitatea
precisă, obiectivă a ceea ce descriu, nu stăpâni ai acestei realităţi.
„Însuşi acest fapt îi opreşte de la orice tentativă de a schimba
prin fantezie chipul lui Hristos dat lor de realitate” 835.
4.1.2. Întemeierea Bisericii creştine

Unicitatea Apostolatului este dată de felul în care cineva
putea deveni Apostol: prin chemarea şi alegerea directă de la
Hristos, prin vederea şi ascultarea lui Hristos, şi mai ales prin
rânduirea şi trimiterea ca martor şi mărturisitor al Evangheliei
(Mc. 16,16; Lc. 6,13). Unicitatea istorică a apostolatului Celor
Doisprezece constă în faptul de a fi fost martori oculari ai lui
Iisus şi de aici, neputinţa de a avea succesori. Din punct de
vedere al primului şi celui de-al doilea secol, ideea unei
succesiuni apostolice este imposibilă. De fapt, din punct de
vedere istoric, slujirea apostolică în întreaga Biserică nu a avut
succesiune, nu au existat apostoli după Apostoli, ci numai
prezbiteri şi episcopi la nivel local 836 ca urmaşi ai Sfinţilor
Apostoli.
833
834
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică., vol. 2, p. 18.
835
Ibidem, p. 19.
836
Pr. lect. dr. Constantin Preda, „Tu es Petrus..”, p. 59.
245
Unicitatea Apostolatului este evidentă în raport cu

întemeierea Bisericii. Ca fundament sau temelie a Bisericii
Apostolii sunt nerepetabili, fiind „această piatră”(Mt. 16,18) pe
care Hristos va zidi Biserica Sa. Acest motiv face ca sfinţii care
aparent întrunesc toate condiţiile să fie numiţi Apostoli, nu sunt
cinstiţi cu acest nume ci sunt „întocmai cu Apostolii” 837. Aşa se
întâmplă cu Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi cu Sfinţii Trei
Ierarhi, „întocmai la obicei cu Apostolii” 838 etc.
Apostolatul Celor Şaptezeci este o dezvoltare firească a
apostolatului Celor Doisprezece. Atât ca ucenici ai Celor
Doisprezece cât şi după moartea acestora, Cei Şaptezeci au
urmat exemplul învățătorilor lor. De aceea considerăm că „au
pescuit pe păgâni cu plasa Cuvântului” (cf. Mt. 4,19; Mc. 1,17;
Lc. 5,10) „întărindu-le minţile cu semne şi cu minuni” 839.
„Apostolii nu au mărturisit şi nu au vorbit despre ei, ci
despre Hristos. Pe credinţa lor, pe mărturia lor, pe vorbirea lor
despre Hristos, pe totala închinare a fiinţei lor lucrării de a face
cunoscut şi de-a comunica pe Hristos, s-a întemeiat şi se
prelungeşte Biserica” 840 în istorie.
Trebuie precizat că Apostolatul este esenţial pentru
înfiinţarea şi continuitatea Bisericii, însă, această înaltă
demnitate este netransmisibilă, în sensul ca Apostolii să instituie
alţi apostoli în locul lor. Instituţia Apostolatului creştin este
unică şi pregătită prin mai multe instituţii ale Vechiului
Testament. Ei sunt pe de o parte Cei Doisprezece, după numărul
Celor Doisprezece fii ai lui Israel iar pe de alta primitorii şi
păstrătorii noii preoţii, ai noii profeţii şi ai noii împărăţii sau
domnii de la Hristos.
837
Sfinţii Constantin şi Elena, cărora Hristos Cel Înviat li se arată şi le dă
putere şi poruncă pentru izbânda creştinismului, sunt numiţi „Sfinţi Împăraţi
Întocmai cu Apostolii” .
838
Ceaslov, EIBMBOR, Bucureşti 1993, pp.682 şi 694.
839
840
Ibidem, p. 192.
246
Din perspectiva importanței lucrării de temeluire a

Bisericii de Apostoli, Iisus n-a întemeiat Biserica, ci El a început
să îi adune lucrurile eshatologice decisive. Această adunare se
face pe etape, dintre care alegerea Celor Doisprezece şi, mult
mai târziu, Cincizecimea, sunt dintre cele mai importante. 841
Nucleul iniţial al Bisericii au fost cei dintâi ucenici, deveniţi apoi
Apostoli prin chemarea şi alegerea lor de Hristos. Ei nu sunt nici
înainte de Biserică, nici în afara ei, ci fac parte integrantă din
Biserică, din trupul ei 842.
Prin Întrupare Hristos a pus numai prima temelie a
Bisericii, luând „pârga firii noastre”. Trupul asumat de El devine
temelia deplină a Bisericii 843. Sfântul Apostol Pavel arată că
întreaga temelie a Bisericii este Hristos, şi nimeni nu poate să
pună o altă temelie decât cea pusă de Apostoli. „Căci noi
împreună - lucrători cu Dumnezeu suntem; voi sunteţi ogorul lui
Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu,
cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul
zideşte. Dar fiecare să ia seama cum zideşte; Căci nimeni nu
poate pune alta temelie, decât cea pusa, care este Iisus Hristos” (I
Cor. 3,9-11).
Biserica e formată după modelul lui Hristos, nu ca
reprezentare vizibilă a realităţii spirituale a răstignirii şi Învierii
Domnului ci ca o continuare a vieţii şi misiunii pământeşti a lui
Iisus după Înălţarea Sa la cer 844. Apostolii ca „temelie” nu fac de
prisos pe Hristos ca temelie şi nici invers, ci tocmai „Apostolii
ca temelie suprapusă fac străveziu pe Hristos ca temelie ultimă,
sau de abia prin Apostoli Hristos pune o temelie adevărată
Bisericii” 845.
841
François Bovon, L’Evangile selon Saint Luc, II , p. 276.
842
Pr. Dr. Ioan Mircea, Apostolatul…, p. 547.
843
844
Ulrich Luz, Matthew…, p. 124.
845
Ibidem, p. 193.
247
Dacă Cincizecimea este data de naștere a Bisericii,

chemarea ucenicilor, alegerea, şi instituirea Sfinţilor ucenici şi
Apostoli sunt ca şi conceperea şi gestaţia acesteia 846. Biserica
creştină este „zidită pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra
din capul unghiului fiind Iisus Hristos” (Efes.2,20). Se pare că
proorocii, despre care vorbeşte aici Apostolul, sunt cei din
Vechiul Testament, căci noua iconomie a mântuirii prin Hristos
este aşezată pe bazele 847 vechii iconomii, Apostolii fiind
moştenitorii proorocilor, ai preoţilor şi ai regilor Vechiului
Testament.
Naşterea şi dezvoltarea Bisericii este atât de strâns legată
de activitatea Apostolilor încât se poate spune că „după moartea
lui Iisus, istoria Apostolilor devine istoria Bisericii” 848 iar prin
Apostoli Hristos dă o baza văzută, mai largă, Bisericii Sale,
pentru timpul de după Înălţare 849.
Începând cu veacul apostolic, Biserica a primit pe
Apostoli, la fel ca pe Hristos, fiind consideraţi trimişii lui
Dumnezeu în lume din hotărârea Tatălui de a mântui oamenii
prin Fiul în Duhul Sfânt. În acest sens, Clement Romanul spune:
„Apostolii ne-au vestit Evanghelia primită de la Domnul Iisus
Hristos, iar Iisus Hristos a fost trimis de Dumnezeu. Hristos, dar,
a fost trimis de Dumnezeu, iar Apostolii de Hristos. Amândouă
s-au făcut în bună rânduială din voinţa lui Dumnezeu. Apostolii
primind poruncă, încredinţaţi fiind prin Învierea Domnului Iisus
Hristos, şi având încredere în cuvântul lui Dumnezeu, au ieşit cu
adeverirea Duhului lui Dumnezeu, binevestind că are să vină
împărăţia lui Dumnezeu. Predicând, dar, în ţări şi în cetăţi, au
846
847
Temelia Bisericii este Hristos şi El rămâne în veac baza unităţii ei, dar nu
fără organe văzute unite între ele şi cu El. F. Prat, La théologie de Saint Paul,
II - éme partie, Paris,1925, p. 334.
848
849
248
pus episcopi şi diaconi pentru cei ce aveau să creadă, pe cei care

au crezut întâi, după ce au fost probaţi de Domnul” 850.
Majoritatea cercetătorilor textelor apostalatului
evanghelic, specific Apostolilor Mari și Mici, ne invită să
primim nu numai mesajul Mântuitorului, al faptelor şi cuvintelor
Sale „de atunci”, ci să observăm scopul şi intenţiile sfinţilor
evanghelişti. Astfel Cei Doisprezece Apostoli, înainte de a fi
stâlpii Bisericii (Mt. 16,18) au fost model de comuniune
frăţească, toţi fiind egali şi dispuşi să-L urmeze până la moarte
pe Hristos. Versetul chemării împreună a ucenicilor la Hristos
(Lc. 10,1), constatarea dispersării oilor şi apoi a holdelor gata de
secerat și implicit a oamenilor înstrăinați (Mt. 10,36-38) arată
nevoia de unitate nu numai a Apostolilor între ei dar şi în
întreaga comunitate a ucenicilor-creștini (cf. FAp. 11,26) pe care
autorii Sfintelor Evanghelii vor s-o evidenţieze.
Trimiterea ucenicilor la propovăduire în Israel, înainte de
Învierea Domnului „constituie şi pune fundamentele viitoarei
Biserici” 851. Biserica va deveni de acum poporul sfânt al lui
Dumnezeu, organizat după modelul poporului celui vechi de la
început, cu doisprezece Apostoli în locul Celor Doisprezece
patriarhi şi şaptezeci de ucenici, în locul Sinedriului.
Ucenicii îşi asumă misiunea predicatorială a lui Iisus, dar
viaţa lor este influenţată de moartea lui Iisus 852. Ucenicii,
persecutaţi într-o cetate din Israel, vor avea tot timpul un refugiu
(Mt. 10,13) în persoana lui Iisus Hristos, Care îi întâmpină.
Venirea Fiului Omului nu e Parusia sau momentul sfârşitului 853,
ci garanţia că „unde veţi fi doi sau trei în numele Meu voi fi şi
Eu în mijlocul vostru”(M. 18,20, Lc. 24,15).
850
Clement Romanul, Epistola I către Corinteni, traducere de Pr. D. Fecioru
în PSB, vol. 1, EIBMBOR, Bucureşti 1979, p. 67-68.
851
Joseph Hubby, op.cit., p. 77.
852
853
M.-J. Lagrange, Evangile selon Saint Matthieu, p. 205.
249
Misiunea trecută a ucenicilor în Israel este model pentru

misiunea Bisericii. Sfântul Luca vrea să precizeze că apostolatul
Celor Doisprezece este unic şi irepetabil, iar al Celor Şaptezeci
este tipul de misiune al tuturor creştinilor 854. Pe de altă parte,
Matei înţelege chemarea la misiune ca sarcină a întregii Biserici
şi viaţa de misionar, ca fiind posibilă fiecărui creştin 855. Relaţia
dintre misiunea la evrei şi cea de după Înviere poate fi explicată
prin faptul că misiunea ucenicilor la neamuri este o expansiune
a misiunii în Israel.
În vremea scrierii Sfintelor Evanghelii Apostolii se
bucurau de recunoașterea faptului că au întemeiat Biserica şi au
transmis Revelaţia făgăduită poporului ales și redistribuită
neamurilor. Ca purtători ai împlinirii făgăduințelor dumnezeiești
și împlinitori ai lucrării misionare în rândurile iudeilor și
neiudeilor, ei au fost și sunt garanţii legăturii dintre trecut şi
prezent, dintre Hristos şi noi 856.
Cei Şaptezeci erau şi ei harismatici, înzestraţi încă de la
alegere, ca şi Cei Doisprezece, cu puterea de a vesti Evanghelia,
de a tămădui pe bolnavi şi de „a scoate afară pe demoni”(Mt.
10,7-8; Lc. 10,3,9). Numai Cei Doisprezece aveau puterea de a
întemeia Biserici, de a împărtăşi Duhul Sfânt noilor
botezaţi(FAp. 8,14-17; 19,6) şi de a hirotoni diaconi (FAp. 6,6),
preoţi (FAp. 14,23) şi episcopi (I Tim. 4,14; Tit 1,5).
Superioritatea Celor Doisprezece reiese şi din puterea
exclusivă pe care au avut-o încă de la început de a învia morţii
(Mt. 10,8) și maturitatea lor în timpul prigonirilor (Mt. 10,16
comparativ cu Lc. 10,3). Cu siguranţă deci Cei Şaptezeci erau
mai mici în har şi în putere 857 şi dependenţi în misiunea lor de
854
Antonio Rodriguez Carmona, Predication del Evangelio de San Lucas,
Edificio Luarca, Madrid,1985, p. 19.
855
856
Antonio Rodriguez Carmona, op.cit., p. 19.
857
Inferioritatea Celor Şaptezeci faţă de Apostolii mari nu exclude necesitatea
acestora în Biserica de început. În acest sens Sântul Pavel arată că toate
250
Cei Doisprezece 858. După Înălţarea Domnului şi Pogorârea

Duhului Sfânt devin trimişii Apostolilor Mari, „apostoli ai
Bisericilor”, cum îi numeşte Sfântul Pavel (II Cor. 8,23; cf. Rom.
16,7; Filip. 2,25) .
Pe de altă parte, apostolatul Celor Şaptezeci determină
misiunea universală a Bisericii. Chiar dacă „neamurile”,
inferioare evreilor pentru chemarea acestora specială de „popor
ales”, nu prezintă atâta importanță în gândirea apostolică
primară, totuşi acestea reprezintă în mare măsură poporul lui
Dumnezeu sau Biserica. Astfel, chiar dacă restricţia de la Matei
10,5 („în căile păgânilor să nu mergeţi, în oraş de samariteni să
nu intraţi”) se găsea în sursa comună celor doi Evanghelişti,
Matei şi Luca, cel din urmă a omis-o pentru un motiv evident:
evitarea sugestiei că misiunea Bisericii la păgâni era străină de
gândirea lui Hristos 859.
Cei mai vechi interpreţi, ca Origen şi Sfântul Ioan Gură
de Aur privesc înţeleg textul apostolatului aşezat de sinoptici cu
mult timp înainte de Patimile şi Învierea Domnului ca reflectare
a misiunii apostolilor de după Înviere în compoziţia Sfinţilor
Apostoli şi Evanghelişti. Spre deosebire de aceştia, interpreţii
moderni limitează textul la misiunea Bisericii în perioada în care
au fost scrise evangheliile 860.
Deci Cei Şaptezeci s-au integrat în grupul apostolic
primar, ales şi rânduit de Domnul, determinând alături de ceilalţi
soarta şi existenţa Bisericii primare. Din această cauză mărturiile
existenţei lor ca grup se confundă cu mărturiile despre
extinderea Bisericii fie pentru că ei, smeriţi fiind, n-au ţinut să
mădularele trupului, ca imagine a Bisericii sunt necesare şi interdependente

între ele.
858
859
„De fapt Luca vedea probabil în misiunea temporară a Celor Şaptezeci şi
doi de ucenicio prefigurare a misiunii ecclesiale viitoare asupra păgânilor”.
860
251
fie consemnaţi ca grup separat de noii ucenici, fie, dimpotrivă,

grupul lor a devenit doar miezul grupului de bărbaţi apostolici,
însoţitori ai apostolilor, cum sugerează numărul ascultătorilor
cuvântării lui Petru: „ca la o sută douăzeci de fraţi” 861.
4.2. Ucenicii Domnului: pregătire şi temei

pentru ierarhia Bisericii
O biserică fără ierarhie nu poate fi Biserica întemeiată de
Hristos. În existenţa celor două grupuri de ucenici ai Domnului,
Cei Doisprezece şi Cei Şaptezeci, mulţi au întrezărit existenţa
unei ierarhii, înainte chiar de instituirea Tainei Preoţiei. Dar
treptele ierarhiei se vor cunoaşte mai târziu, îndată după
Cincizecime. Ce rol au avut în aceste condiţii ucenicii
Mântuitorului: de pregătire sau de temei pentru ierarhie?
De la rânduirea lor ca ucenici în celălalt grup, al Celor
Şaptezeci, întrevedem câteva aspecte specifice preoţiei de mai
târziu: ei vor fi în acelaşi timp conducători ai credincioşilor,
către mântuirea sufletelor, învăţători ai lor, prin cuvântul de
vestire a Împărăţiei Cerurilor şi mai ales preoţi prin săvârşirea
actelor sfinţitoare: curăţirea creaţiei lui Dumnezeu de puterea
demonilor.
În ce măsură putem totuşi spune că aceștia au avut vreun
rol în pregătirea ierarhiei bisericeşti de mai târziu?
Cel mai frumos răspuns îl dă Părintele Profesor Ioan
Mircea, care-l urmează îndeaproape pe teologul francez Stephan
Maistre: „ucenicii sunt pepiniera ierarhiei”. Chiar dacă se
aseamănă cu Cei Doisprezece, chiar dacă Matia a luat locul lui
Iuda în rândul Apostolilor Mari, doar Cei Şaptezeci au făcut
parte din ierarhia bisericească sacramentală de mai târziu.
861
Joannis Chrysostomi, Commentarius in Acta Apostolorum, VI, 26 in PG
60, col. 36.
252
Aproape toţi au ajuns spre sfârşitul vieţii episcopi dar mai întâi
urcaseră treptele ierarhice: diaconi, preoţi şi numai după aceea
episcopi. Spre deosebire de aceştia, Cei Doisprezece au avut
toată puterea supraepiscopală la Pogorârea Duhului Sfânt: n-au
fost nici diaconi, nici preoţi şi nici episcopi; au avut toată puterea
supraepiscopală adică au săvârşit lucrările pe care mai târziu
episcopii nu le vor putea săvârşi singuri, ci în sobor 862.
În rândul Celor Doisprezece nu se poate vorbi de
ierarhizare în sensul că unul dintre apostoli să fie mai presus
decât ceilalţi în har şi în putere. Altfel nu s-ar înţelege nici
cererile de „ridicare în treaptă” a unora din ei, dar cu atât mai
puţin, nici răspunsul mereu acelaşi dat de Domnul: „Cine vrea
să fie mai mare peste voi, să fie tuturor slugă” 863. Orice încercare
de a pune pe unul dintre Cei Doisprezece mai sus decât ceilalţi
este totuna cu încercarea de a-i coborî pe aceştia la existența lor
ca ierarhie, asemănătoare până la identificare cu cea de astăzi.
De altfel, teologia catolică, ale cărei dorinţe de
ierarhizare a Celor Doisprezece sunt bicenunoscute de toţi,
aşează pe Cei Doisprezece pe treapta episcopilor, iar pe Cei
Şaptezeci pe treapta preoţiei. Teologii catolici au simţit nevoia
încă din vechime să-şi ancoreze autoritatea realităţilor bisericeşti
proprii în vremea Mântuitorului 864. „Preoția, fraților, este ordin
dublu și după cum Dumnezeu l-a constituit, tot așa trebuie să
rămână, neschimbat. Știți însă că Apostolii au fost aleși și
instituiți de Dumnezeu iar apoi trimiși în diferite provincii ca să
862
De exemplu hirotonia unui alt episcop sau Sfinţirea Sfântului şi Marelui
Mir.
863
Vezi în acest sens cearta pentru întâietate, pricinuită de Ioan şi Iacov, fiii
lui Zevedeu (Mt. 20,20-28).
864
De departe cea mai mare preocupare în acest sens este legată de papă şi
justificarea autorităţii date lui. Mult mai târziu a fost realizată o teologie a
identificării capului Bisericii cu Hristos; de aceea unii teologi catolici pot
acum să afirme: „Hristos este prezent în lume prin Euharistie şi prin Papă”
sau „Papa este vicarul lui Hristos”.
253
predice. După ce recolta se copsese, văzând că sunt puțini

muncitori, a ales pe Cei Șaptezeci pentru ajutor și i-a învățat pe
ucenici. Episcopii țin locul apostolilor Domnului iar preoții țin
locul Celor Șaptezeci de ucenici” 865.
Alegerea şi instituirea celor două grupuri de apostoli 866,
mari şi mici, vădeşte intenţia precisă a Mântuitorului de a crea o
Biserică organizată ierarhic, cu cler şi popor 867. Dar nu putem fi
de acord că ierarhia prepascală nu este desăvârșită prin Taina
Preoției de care se fac părtași, pentru Biserica din Ierusalim, o
parte din Cei Șaptezeci.
Poporul lui Dumnezeu este de acum Biserica al cărei
sâmbure îl reprezintă ucenicii chemaţi şi rânduiţi de Domnul cu
misiune precisă. Autoritatea şi întâietatea de care se bucura
poporul ales de a fi lumină neamurilor au fost complet
încredinţate ucenicilor. Ei sunt în acelaşi timp următori ai lui
Hristos şi reprezentanţi ai Lui în întreaga lume 868.
865
„Sacerdotum, fratres, ordo bipertitus est, et sicut dominus illum constituit,
a nullo debet perturbari. Scitis autem a domino apostolos esse electos et
constitutos et postea per diversas provincias ad praedicandum dispersos. Cum
vero messis coepit crescere, videns paucos esse operarios ad eorum
adiumentum septuaginta elegi praecepit discipulos. Episcopi vero domini
apostolorum, presbyteri quoque septuaginta discipulorum locum tenent”.
Anaclet, De patriarchis et primatibus ac reliquis episcopis; et quod Ecclesia
Romana carda et caput omnium Ecclestiorum sit, în PL 130, col 76.
866
Şi unii şi alţii alcătuiau cercul apropiat al Mântuitorului. Pr. Dr. Ioan
Mircea, „Cei Şaptezeci…”, p.683.
867
Ibidem, p.682.
868
254
4.3. Raportul dintre Cei Doisprezece şi Cei

Şaptezeci
O importanţă deosebită o are pentru ierarhie stabilirea
exactă a raportului dintre Cei Şaptezeci şi Cei Doisprezece sau
cu Apostolii Mari, care includeau în această din urmă categorie
şi pe Sfântul Apostol Pavel.
O întrebare deplin justificată este şi următoarea: dacă nu
sunt pe aceeaşi treaptă a apostoliei, de ce membrii celor două
grupuri au aceeași numire, de apostoli, în conştiinţa Bisericii?
Unei astfel de întrebări probabil răspunde Sfântul
Dorotei al Tirului 869 atunci când afirmă: „fiindcă după Învierea
din morţi Domnul arată că aceştia toţi au fost trimişi şi au fost
număraţi între apostoli” 870. O astfel de părere anulează orice
diferenţă între grupurile apostolice, lucru ce contravine realităţii
Bisericii primare, cel puţin până la 29 iunie 67.
Apostolii sunt temelia Bisericii 871 dar şi lucrătorii acestei
zidiri. Ei trebuie să zidească pe temelia Hristos până când
Biserica ia fiinţă şi se extinde ca sfântă, sobornicească şi
apostolică, prin lucrarea apostolilor şi a urmaşilor acestora.
Apostolatul este aşadar o misiune de fondator. Odată cu
împlinirea lucrării de fondare a Bisericii apostolatul înţeles în
869
Prăznuit la 5 iunie. A scris multe istorii latine şi greceşti, trăind 170 de ani,
până în timpul împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximilian. Selecta
quaedam ad illustrationem Chronici Paschalis, VIII, 431 in PG 92, col.
1059C.
870
Commentarius Dorothei episcopi Tyri, viri antiqui, et spiritualis, quique
martyriam passus est Licinii et Constantini imperatorum temporibus, PG,
92,col. 1059C.
871
„Ajungând voi, ucenicii Domnului nostru, temelii ale dreptei cunoaşteri
de Dumnezeu, stâlpi neclintiţi ai Bisericii, păziţi-o pe ea nevătămată,
alungând smintelile celui viclean”. Iosif, alcătuitorul de cântări, op.cit., p. 70.
255
termeni evanghelici încetează 872; nimeni nu mai caută

„lucrători” care să plinească numărul Celor Doisprezece, cu atât
mai puţin al Celor Şaptezeci. Dar apostolatul se continuă în
Biserică, nu ca două grupuri distincte şi precise de ucenici,
chemaţi şi rânduiţi de Mântuitorul spre vestirea cuvântului
Evangheliei Împărăţiei, ci în special, prin membrii ierarhiei,
moştenitorii direcţi ai roadelor apostolatului primar.
Mai înainte Iisus a trimis pe Cei Doisprezece în Galileea
cu misiunea de a predica şi de a învăţa (Lc. 9,1-6). Acum grupul
de ucenici este mult mai numeros iar harismele mult mai
concrete: „Doamne, şi demonii se supun nouă în numele Tău”
(Luca 10,17) 873.
Cei Şaptezeci sunt ajutoarele Celor Doisprezece, ucenici
ai lor dar şi ai lui Hristos care i-a ales pentru mulţimea însetată
de învățătură 874. Menirea lor principală este pătrunderea în
adâncul societăţii, ca rădăcini deci, ale Apostoliei Mari 875. Din
această cauză îi vom întâlni mereu ca episcopi la apogeul
misiunii lor pe când pe Cei Doisprezece, trimişi mereu în locuri
neumblate ca să-L aducă pe Hristos, şi niciodată stând să
îmbătrânească în vre-o cetate ca episcopi.
Cei Doisprezece primiseră plenitudinea harului şi puterii
supraepiscopale transmiţând succesorilor acestora harul specific
872
Bainvel, Apôtre, în Dictionnaire de Théologie Catholique, vol. I, p. 165-
169.
873
Doar la Luca întâlnim ideea transferului de putere şi de autoritate a lui
Iisus către ucenicii Săi. MacLean Gilmour, op.cit., p. 164.
874
Învăţătura Celor Şaptezeci „nici cu totul îndulceşte şi măguleşte, nici cu
totul strepezeşte şi răneşte”. Sf. Teofilact, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la
Matei, p. 128-129.
875
Există o asemănare clară între misiunile celor două grupuri, până aproape
de identificare. Astfel, despre Cei Şaptezeci se zice: „Pe voi întocmai ca pe
cei Doisprezece v-a trimis Domnul să desrădăcinaţi toată necredinţa, sădind
în toţi oamenii Dumnezeiasca cunoştinţă”. Iosif, alcătuitorul de cântări,
op.cit., p. 72.
256
celor trei trepte ale ierarhiei sacramentale 876. Cele trei chemări
ale Mântuitorului sunt prezente cel mai bine în Apostoli îndată
după Înviere când Iisus le împărtăşeşte pe Duhul Sfânt. „Dându-
le îndată Duhul Său prin suflarea vizibilă, Domnul i-a sfinţit şi
i-a consacrat pe Apostoli: şi păstori, şi învăţători ai lumii şi
iconomi ai dumnezeieştilor Taine” 877. Pentru aceasta Cei
Şaptezeci au fost şcoala sau pepiniera 878 din care s-au recrutat
primii membrii ai ierarhiei: diaconi, preoţi şi episcopi. În Taina
Hirotoniei se desăvârşeşte intenţia Bisericii ierarhice, ale cărei
începuturi se regăsesc în grupurile apostolice primare, şi în
relaţiile dintre acestea 879, fără a implica identificarea vreunei
trepte a ierarhiei sacramentale cu o treaptă a apostolatului
evanghelic.
Doar Cei Doisprezece puteau hirotoni preoţi, diaconi şi
episcopi iar Cei Şaptezeci la început aveau ei înşişi nevoie de a
primi Taina Preoţiei de la Apostoli 880. Dar a susţine că
apostolatul Celor Şaptezeci se limitează numai la propovăduirea
Evangheliei este inexact. Încă din ziua Cincizecimii Apostolii au
avut nevoie de ajutoare şi probabil au hirotonit o parte din grupul
deja extins al Celor Şaptezeci de ucenici 881.
Preoţia este inseparabilă de apostolat întrucât acesta şi
preoţia derivă direct de la Hristos Apostolul şi Arhiereul
876
Pr. Dr. Ioan Mircea, „Cei Şaptezeci…”, p.683.
877
Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia după Ioan în PG 59,
col. 471.
878
Stéphan Maistre, op.cit., p. 461.
879
880
Cei Doisprezece au primit harul preoţiei de la Hristos. Din rândurile Celor
Şaptezeci se recrutează progresiv membrii clerului, primii hirotoniţi de
Apostolii Mari. Numai prin oficiul celor Doisprezece Biserica este
Apostolică şi numai prin ei s-a transmis harul preoţiei sacramentale care
asigură succesiunea apostolică. Pr. Asist. Dr. Vasile Mihoc, „Epistola
881
257
nostru 882. „Apostolii, ca martorii lui Hristos Cel Înviat şi ca

pietre de temelie ale Bisericii, nu au urmaşi, dar ca deţinători ai
plenitudinii harului întregii slujiri mântuitoare în Biserică, au ca
urmaşi pe episcopi într-o succesiune neîntreruptă” până în zilele
noastre 883.
Preoţia, şi cu ea toate celelalte Sfinte Taine, sunt
izvoarele prin care credincioşii se adapă cu harul Sfântului
Duh 884. Doar preoţia poate să aducă în viaţa cotidiană a
credinciosului pe Hristos şi lucrarea Sa mântuitoare, făcută
subiectivă fiecărui nou botezat.
Aşadar, respingem orice identificare a Celor
Doisprezece cu treapta episcopatului precum şi a Celor
Şaptezeci cu treapta a doua a preoţiei din ierarhia
sacramentală 885. Nu putem fi de acord, în acelaşi timp, nici cu
succesiunea celor două trepte ierarhice de la cele două grupuri
882
Idem, Apostolatul…, p. 555.
883
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică…, vol. 2, p. 157.
884
Este interesant de observat că, în momentul în care fariseii îi acuză pe
ucenici că „fac ce nu se cuvine sâmbăta”(Mt. 12,2), Iisus le spune că „mai
mare decât templul este aici”(Mt. 12,6). „De vreme ce Eu, Cel mai mare decât
templul şi Stăpânul sunt cu ucenicii, mai mare stăpânire au aceştia de a
dezlega sâmbăta decât preoţii” Legii Vechi, Sf. Teofilact, Tâlcuire la Matei...,
p. 267.
885
Reprezentativi sunt în acest sens teologii catolici Knabenbauer şi
Bonsirven. Astfel, Knabenbauer, Cursus Scripurae Sacrae in Evangelium
secundum Lucam, Paris, 1926, p. 338: „Cu alegerea Apostolilor din mulţimea
ucenicilor, Iisus a început să statornicească în Biserică o ordine ierarhică şi
să deosebească diferite trepte şi funcțiuni în Împărăţia Sa(..) Prin această
alegere (a celor şaptezeci) este vădit că Iisus a voit să arate deosebirea
persoanelor în Biserica Sa şi că aceşti 70 sunt ca o a doua treaptă şi de un
grad mai mic”. Pr. Dr. Ioan Mircea, „Cei Şaptezeci…”, p.683. Vezi şi
Stéphan Maistre, op.cit., p. 4. Bertrand, Dictionnaire universel. Historique et
comparatif, de toutes les Religions du Monde, tome deuxieme, Paris, 1849,
p. 265.
258
apostolice, episcopatul, de la Cei Doisprezece, iar treapta a doua

a preoţiei, de la Cei Şaptezeci 886.
Putem însă fi de acord cu o asemănare a relaţiei dintre
episcopi şi preoţi cu cea dintre Cei Doisprezece şi Cei Şaptezeci.
În acest sens Cei Doisprezece simbolizează cea mai înaltă
treaptă a preoţiei existentă în Biserica postapostolică,
episcopatul, iar Cei Şaptezeci, pe cea de-a doua, preoţia
sacramentală 887.
Contrar acestei realităţi, maniheii se deosebesc de toate
celelalte religii gnostice prin acceptarea unei ierarhii stricte.
Pentru ei, Cei Doisprezece şi Cei Şaptezeci, nu sunt numai
modelul ierarhiei embrionare, ci sunt o actualitate perenă a
Bisericii. Astfel, Celor Doisprezece le corespunde conducerea
supremă a cultului, reprezentată de Mani şi succesorii lui iar sub
aceştia, şaptezeci şi doi de episcopi corespondenţii Celor
Şaptezeci de ucenici ai Domnului 888.
Paul Evdokimov trasează o linie clară de separaţie între
apostoli şi succesorii lor: „Apostolul e călător prin natură. El
emigrează. Episcopul are scaunul său în limita jurisdicţiei sale.
Crezul Apostolului este unic căci el uneşte mărturisirea Învierii,
apostolicitatea – apelul adresat direct prin Domnul – şi funcţia
episcopală – puterea sacramentală şi pastorală” 889.
Ştim astăzi că atât Cei Doisprezece cât şi Cei Şaptezeci
erau harismatici, fiind înzestraţi încă de la alegerea lor cu unele
harisme ca: puterea de a vesti Evanghelia, de a tămădui pe
bolnavi, de a scoate afară pe demoni. Plenitudinea harului o
aveau numai Cei Doisprezece Apostoli. Numai ei (apoi Matia,
înlocuitorul lui Iuda, ca şi Pavel) aveau jurisdicţia universală şi
886
Exprimarea uzuală catolică, devenită deja tradiţie, vorbeşte în următorii
termeni despre succesiunea apostolică: „În Biserică preoţii au succedat celor
72 de ucenici, aşa cum episcopii Apostolilor”.
887
Arthur A. Just, op.cit., p. 171.
888
Philip Schaff, op.cit., p. 250.
889
Paul Evdokimov, L’ Ortodoxie, Paris,1959, p. 132-133.
259
calitatea de întemeietori de Biserici, puterea şi dreptul acordării

Sfântului Duh noilor botezaţi (cf. FAp. 8,14-17; 19,6) şi de a
hirotoni diaconi (FAp. 6,6), preoţi (FAp. 14,23) şi episcopi (I
Tim. 4,14; Tit 1,5). Diferenţa majoră o constituie însă Taina
Preoţiei. Cei Doisprezece, odată cu Pogorârea Duhului Sfânt în
chip de limbi de foc au primit şi plenitudinea puterii Tainei
Preoţiei 890. Spre deosebire de aceştia, Cei Şaptezeci se numără
printre cei ce aveau nevoie de harul mântuitor, transmis prin
Sfintele Taine în Biserica nou înfiinţată de la Apostolii Mari 891.
Protestantismul şi neoprotestantismul contestă faptul că
preoţia specială de hirotonie şi ierarhia bisericească de
succesiune apostolică sunt instituţii de drept divin. Sunt unii care
contestă şi caracterul divin al apostolatului socotindu-l o creaţie
a Bisericii primare care şi-ar fi proiectat instituţiile sale în
trecut 892. Trebuie să precizăm, referitor la aceasta, că instituţiile
Bisericii sunt ale lui Hristos. Înainte de a institui apostoli, El este
Apostolul Tatălui şi Apostolul Său propriu; înainte de a institui
preoţia, el este Preot şi Arhiereu, săvârșind înaintea de toți,
Sfintele Taine. De aceea, nu Biserica îşi proiectează în trecut
instituţiile sale, ci dimpotrivă, ea este păstrătoarea tuturor
cuvintelor şi minunilor Mântuitorului, mai ales prin instituţiile
sale, începând cu Cei Doisprezece şi Cei Şaptezeci.
În concluzie relaţia dintre Cei Şaptezeci şi Cei
Doisprezece prezintă modelul pentru ierarhia Bisericii care se
concretizează numai după Cincizecime: Apostolii sfinţesc
episcopi, preoţi şi diaconi, aleşi dintre Cei Şaptezeci, fără ca
Apostolii Mari să fie circumcişi într-o treaptă oarecare a
890
Prin aceasta Domnul „nu le-a acordat harul preoției, ci numai le-a activat,
şi le-a aprins şi le-a pus în lucrare acest har”. Pr. Dr. Ioan Mircea, „Cei
Şaptezeci…”, p.685.
891
Datorită faptului că şi Cei Şaptezeci de ucenici au fost harismatici, s-a
susţinut că ei aveau dreptul de a hirotoni, chiar din clipa Cincizecimii, părere
cu care nu putem fi de acord. Ibidem, p.685.
892
Ibidem, p.682.
260
ierarhiei. De fapt doar ei puteau lucra și învăța singuri ce va

putea să facă după moartea lor, și în continuarea faptelor și
cuvintelor acestora, numai soborul şi unitatea Bisericii. De fapt,
după plecarea lor, comunitatea episcopilor va săvârşi aceste acte
de continuitate a harului preoţiei în Biserică iar ei vor
supraveghea aceste lucruri prin Scriptură și Predanie până la
sfârșit.
4.4. Sfântul Luca, unul din Cei Şaptezeci?

Sfântul Luca 893, autorul cu cea mai întinsă operă din
cuprinsul Noului Testament 894, ca membru al grupului Celor
Şaptezeci, este subiect puternic dezbătut în toate lucrările
exegetice noutestamentare de profunzime. Asocierea lui cu Cei
Şaptezeci s-a făcut în termeni simplişti: doar el a vorbit despre
Cei Şaptezeci în Evanghelia sa, deci el este unul din Cei
Şaptezeci, prezentând aici propria sa experienţă de ucenic,
martor ocular al Domnului 895.
Dar Luca sau Lucanus, originar din Antiohia Siriei, nu
era evreu, aşa cum o dovedeşte chiar numele său grecesc. În
cuprinsul Noului Testamnet Luca este consemnat nominal, ca
ucenic al Sfântului Apostol Pavel, de trei ori: în calitatea sa de
medic Λουκᾶς ὁ ἰατρὸς ὁ ἀγαπητὸς (Col. 4,14), ca împreună
lucrător cu alţi ucenici Μᾶρκος, Ἀρίσταρχος, Δημᾶς, Λουκᾶς,
893
Sf. Irineu al Lyonului, Contra ereziilor III,1,1 scrie „Luca, însoţitorul lui
Pavel, a pus în scris într-o carte, Evanghelia propovăduită de acela”( PG 7,
col. 845); Prologul antimarcionit, Canonul Muratori, Tertulian, Eusebiu de
Cezareea şi Fericitul Ieronim afirmă același lucru. Vezi mai multe amănunte
la Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Asist. Drd. Daniel Mihoc, Drd. Ioan Mihoc,
Introducere…, p. 136-138.
894
Evanghelia după Luca are 1151 de versete şi 19414 cuvinte (în originalul
grecesc) spre deosebire de Evanghelia după Matei care are 1071 de versete
şi 18299 cuvinte. Ibidem, p. 136.
895
Epiphanius, Panarium Sive Arcula Adversus Octoginta Haeseses, I,50-
51 în PG 41, col. 280.
261
οἱ συνεργοί μου (Filim. 24) şi ca singur însoţitor al Apostolului

în suferinţele celei de a doua captivităţi la Roma Λουκᾶς ἐστιν
μόνος μετ' ἐμοῦ (II Tim. 4,11).
Avea o aleasă cultură, specifică vremii sale, laică şi
religioasă deopotrivă, dobândită în școlile din oraşele vestite ale
Asiei, Africii şi Europei. Atât Evanghelia cât şi Faptele
Apostolilor trădează formaţia lui Luca de filosof, medic şi pictor,
orientându-se în mod deosebit în elaborarea cronologică şi
istorică a cărţilor sale.
Cu siguranță Luca a făcut parte din grupul apostolic al
Bisericii primare ce însoţea Apostolii Mari, alcătuit în special
din Cei Şaptezeci de ucenici, cărora li se adăugaseră şi alţii, noii
ucenici ai Apostolilor, chemați dintre neamuri sau din
comunitățile de iudei din Palestina și din diaspora. Pentru a-i
îngriji de sănătate, Sfântul Apostol Pavel îl ia pe Luca drept
însoţitor al său în cea de-a doua călătorie misionară, din Troa,
înainte de a intra în cetăţile Europei (FAp. 16,11). Rămâne însă
în Filipi spre a organiza Biserica nou înfiinţată de aici apoi
pleacă cu Apostolul la Ierusalim în cea de-a treia călătorie
misionară(FAp. 20,6 ș.u.). Dar Luca nu îl părăseşte pe Sfântul
Pavel în clipele grele. Îl însoţeşte în călătoria captivităţii spre
Roma (FAp. 27,1-28,16), în naufragiul de pe insula Melita 896 şi
în cele două închisori(Col. 4,14; II Tim. 4,11).
Prologul antimarcionit (sec. II) îl prezintă pe Luca în
felul următor: „Luca era sirian, din Antiohia, şi doctor de felul
său. El a fost ucenic al Apostolilor. Mai târziu a devenit ucenic
896
Chiar dacă toate traducerile Sfintei Scripturi înlocuiesc originalul Melita
din FAp. 27,1 cu Malta, teologul Heinz Warnecke în opera sa Die
tatsächliche Romfahrt des Apostels Paulus, Stuttgart, Verlag Katholisches
Bibelwerk GmbH, 1987 dovedeşte că locul naufragiului prezentat de Sf. Luca
la sfârşitul Faptelor Apostolilor nu poate fi nici Malta, nici Meleda ci insula
grecească Kefalonia. Pr. Dr. Ion Sorin Bora, „Identitatea locului naufragiului
corabiei care purta pe Sfântul Apostol Pavel spre Roma: Melita - Malta sau
Kefalonia (Fapte 28,1)” în MO, an LXIV (2012), nr. 5-8, pp. 102-108.
262
al lui Pavel, până la moartea acestuia. El L-a slujit pe Domnul

fără abatere, nu s-a căsătorit, n-a avut copii, şi a murit în Beoţia,
plin de Duhul Sfânt, la vârsta de 84 de ani” 897.
Cu mai multă precizie Canonul Muratori mărturiseşte că
Luca nu a făcut parte din grupul Celor Şaptezeci: „nici el nu l-a
văzut pe Domnul în trup (Dominum tamen nec ipse vidit in
carne) şi de aceea el s-a informat cum a putut mai bine” 898.
Acelaşi lucru îl afirmă şi Tertulian: „De altfel, Luca nu este
apostol, ci (bărbat) apostolic, nu este dascăl, ci ucenic” 899.
Din toate acestea se observă că apariţia lui Luca în rândul
Celor Şaptezeci este o invenţie târzie, pornită din evlavia
creştină faţă de ostenitorii Cuvântului lui Dumnezeu. Acelaşi
lucru îl mărturiseşte şi Eusebiu de Cezareea (+340) 900 precum şi
Fericitul Ieronim.
Spre deosebire de Luca, Sfântul Apostol şi Evanghelist
Marcu apare în cuprinsul Noului Testament în mai multe locuri,
fiind identificat, înainte de Învierea Domnului, cu tânărul cel
bogat (cf. Mc. 10,21), cu tânărul care i-a condus pe apostoli la
casa unde va săvârşi Domnul Cina cea de Taină(Mc. 14,13-14)
şi cu tânărul îmbrăcat în giulgiu, din Grădina Ghetsimani(Mc.
14,51). Apropierea sa de Barnaba dar şi de Sfinţii Petru şi Pavel
sunt alte motive pentru care Sfântul Marcu trebuie cinstit ca unul
din Cei Şaptezeci.
897
Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Asist. Drd. Daniel Mihoc, Drd. Ioan Mihoc,
Introducere…, p. 136.
898
Ibidem, p. 137.
899
Texts, p. 262.
900
Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, III, IV, 6, PSB 13, p. 101.
263
4.5. Listele Celor Şaptezeci de ucenici în

Răsăritul creștin
Până la începutul secolului al XX-lea, în Apus, iar în
Răsărit din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, calendarele
redau numele Celor Şaptezeci de ucenici ai Domnului,
sărbătoriţi şi toţi odată, dar şi separat, în grupuri mai mici, la date
care amintesc sfârșitul lor mucenicesc sau alte momente din
viața lor. Cum au apărut aceste nume, de vreme ce Sfânta
Scriptură nu ne oferă indicii clare? Preocuparea de identificare a
lor a fost un act de evlavie sau o simplă impostură? Iată doar
câteva întrebări esenţiale pentru aflarea adevăraţilor ucenici ai
Domnului, dintre Cei Şaptezeci.
4.5.1. Cele mai vechi mărturii

Numele Celor Doisprezece Apostoli sunt clar arătate de
Sfintele Evanghelii (Mt. 10,2-4, Mc. 3,14-19), de Faptele
Sfinților Apostoli, de epistole şi de mărturiile Tradiţiei, dar lista
numelor Celor Şaptezeci lipsește din cuprinsul Sfintei Scripturi.
Cleopa și cu însoțitorul său, cărora Domnul Înviat li se arată în
drum spre Emaus, pot fi consideraţi primii din Cei Şaptezeci de
ucenici atestaţi istoric. Numele și calitatea lor de apostoli nu
poate fi contestată deoarece au fost martorii Învierii în aceeași
măsură cu Apostolii mari cu care se aflau în comuniune de
credință 901.
901
Sf. Luca, vorbind despre acești ucenici îi numește „doi dintre ei”, făcând
astfel referire la întreaga componență a comunității apostolilor: Cei
Unsprezece și ceilalți (Lc. 24,9). Apartenența celor doi ucenici la grupul lărgit
de apostoli este demonstrată și de insistența prin care Cleopa își argumentează
mărturisirea sa despre „Iisus Nazarineanul, proroc puternic în faptă și în
cuvânt înaintea a tot poporul” care aparține „nouă”, adică „Celor Unsprezece”
și „cei ce erau împreună cu ei”(Lc. 24,33).
264
Cea mai veche menţiune a Celor Şaptezeci, dincolo de

paginile Sfintei Scripturi, o găsim la Papia care aminteşte doar
pe Ariston şi pe Ioan (probabil Marcu), spunând că erau dintre
Cei Şaptezeci 902.
Dar Eusebiu de Cezareea nu cunoaşte în vremea sa nici
o listă a Celor Şaptezeci 903. Totuşi „unul dintre ei trebuie să fi
fost Barnaba, de care aminteşte în diferite locuri cartea Faptele
Apostolilor, iar în chip special Pavel în epistola sa către
Galateni. Dintre ei mai făcea parte, după cum stă scris, Sostene,
cel care scria împreună cu Pavel epistola către Corinteni” 904.
Eusebiu preia o tradiţie de la Clement, care, în cartea a
V-a a Ipotezelor sale, atunci când citează ştirea lui Pavel despre
Chefa care s-a făţărnicit (Gal. 2,11) l-a socotit „şi pe el alături de
cei 70 de ucenici şi purtând ca un al doilea nume şi pe cel al
apostolului Petru” 905.
Din această mărturisire există trei posibilităţi în
identificarea lui Chefa şi a grupului din care făcea parte: 1) în
lista Celor Şaptezeci se număra şi un anume Chefa. În cazul
acesta persoana căreia i-a stat împotrivă Pavel în Antiohia nu era
Apostolul Petru 906 ci Chefa, unul din Cei Şaptezeci 907; 2) în
902
Fragmentele lui Papia, în Scrierile Părinţilor Apostolici, traduce de Pr.
Ioan Mihălcescu şi Pr. Matei Pîslaru, vol. I, Râmnicu Vâlcea,1936, p. 197.
903
Necunoaşterea listei Celor Şaptezeci nu este sinonimă cu necunoaşterea
numărului ucenicilor Domnului. De aceea, întemeierea teoriei despre
existenţa unui număr fictiv sau convenţional în gândirea lucanică este forţată.
Vezi în acest sens argumentarea lui P. Saintyves, op.cit., p. 129.
904
58.
905
Ibidem, p. 58.
906
Vezi şi Pr. Dr. Ioan Mircea, „Cei Şaptezeci…”, p.703.
907
58, nota 124. Alfred Plummer, op.cit., p.270. Nu putem, însă, fi de acord
aşezarea tendenţioasă a lui Chefa în rândul Celor Şaptezeci, aşa cum întâlnim
la P. Saintyves, op.cit., p. 129. Este posibil ca Eusebiu să se fi aflat în eroare
în ceea ce priveşte dedublarea numelui lui Petru, corespunzător celor două
liste de apostoli.
265
unanimitate, atât Sfinţii Părinţi cât şi teologii care s-au aplecat

asupra Epistolei către Galateni au identificat pe Chefa cel
mustrat de Sfântul Pavel cu Sfântul Apostol Petru, unul din Cei
Doisprezece 908; 3) poate să fi fost un fapt istoric sau doar o
ipoteză lansată de Clement Alexandrinul 909 în legătură cu
căderea lui Petru din treapta Celor Doisprezece în cea a Celor
Şaptezeci. Nu ar fi fost prima cădere, el fiind primul după Iuda
care L-a trădat pe Domnul (Mt. 26,58-75) 910.
În timp ce dă ca sigure prezenţa lui Matia 911, Iustus şi
Tadeu în numărul Celor Şaptezeci, Eusebiu ţine să precizeze că
oricum numărul ucenicilor trebuie să fi fost „mult mai mare” 912.
Cei Şaptezeci vor fi devenit după Înviere „cinci sute de fraţi”
pentru că Domnul, după Înviere „S-a arătat lui Chefa, apoi Celor
Doisprezece; În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de
fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi
adormit”(I Cor. 15,5-6) 913.
908
Vasile Mihoc, Epistola către Galateni, I, p. 247.
909
Clement Alexandrinul, Ipoteze, V, citat de Eusebiu de Cezareea, Istoria
Bisericească I,12,2 precum şi de D.W.Riddle, C. M. Henze. Vezi Vasile
Mihoc, Epistola Galateni, p. 231, nota 282.
910
Excludem posibilitatea unui plagiat. Eusebiu a fost un istoric recunoscut
pentru obiectivitatea sa. Nu putea deci să aşeze, cu de la sine putere, numele
lui Petru în rândul unor „simpli ucenici”, ca să nu-i scadă demnitatea lui
Petru. De fapt, Eusebiu a preluat aici o altă tradiţie, a lui Clement Romanul.
P. Saintyves, op.cit., p. 129.
911
Unele scrieri apocrife îl identifică pe Matia cu vameşul Zaheu care apoi a
sfârşit ca martir în Etiopia. W. Robertson Nicoll(ed.), The Expositor’s Greek
Testament, Volume II, in coll: The Expositor’s Bible, New York, 1910, p. 68.
912
Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, I,12,3 în coll. PSB, vol. 13,
trad. Pr. Prof. T. Bodogae, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 1987, p. 59.
913
Această mărturisire a Sfântuui Pavel este deosebit de importantă pentru
studiul nostru. El prezintă evoluţia firească a grupului de ucenici ai
Domnului, în sens lărgit, devenind în momentul Înviere 500 de credincioşi ai
Învierii Domnului. Deşi identificarea Celor Şaptezeci, aleşi şi rânduiţi de
Domnul mai întâi ca ucenici şi apoi apostoli, cu mai multă uşurinţă se putea
266
Coincidenţa numelui Chefa nu e singură în listele lui

Eusebiu. Deşi Matei (18,4) şi Marcu(3,14) îl menţionează pe
Tadeu explicit în lista ucenicilor mari, a celor Doisprezece,
totuşi el lipseşte din listele lui Luca. Aşadar Tadeu va fi fost
numai un ucenic, după Eusebiu, şi nu apostol 914.
Iacov şi ceilalţi „fraţi ai Domnului” 915 sunt adăugaţi apoi
în lista lui Eusebiu 916. Dar lista Apostolilor rămâne deschisă.
Eusebiu sugerează astfel că pe aceeaşi treaptă a apostoliei cu Cei
Doisprezece erau alţi numeroşi apostoli, între care la loc de
frunte se află Sfântul Pavel 917.
Presupunând că Papia şi Eusebiu ne dau cele mai corecte
date ale istoriei şi tradiţiilor bisericeşti, pentru identificarea
Celor Şaptezeci, vom considera ca autentice numele: Ariston,
Ioan Marcu, Barnaba, Sostene, Matia, Iustus, Tadeu, Iacov şi
ceilalţi „fraţi ai Domnului”. La aceştia vom adăuga cele mai
argumentate prezenţe în numărul Celor Şaptezeci, după o analiză
atentă a numelor apărute în listele păstrate până la noi.
Inexactitatea acestor liste, recunoscută chiar şi de
Eusebiu de Cezareea 918, se justifică prin lipsa unor dovezi clare
avute de înaintaşii noștri pentru identificarea sfinţilor cinstiţi cu
vorbi despre cei adormiţi. Cu mai multă uşurinţă vor fi vorbit autorii Noului
Testament despre ucenicii care au adormit căci erau mai bine cunoscute
lucrările lor din tradiţia orală şi din rugăciunile pentru cei adormiţi iar
persecuțiile nu-i mai puteau atinge.
914
Ibidem, p. 59, nota 126. Eusebiu ţine să redea o tradiție ce a ajuns „până
la noi” despre Tadeu, unul din Cei Şaptezeci, care, având darul vindecării a
fost trimis de Iuda numit Tadeu din ceata celor Doisprezece să vindece pe
Abgar, regele Edesei. Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, cartea
întâi,12,12 în PSB 13, p. 61.
915
Numele „fraților” sau rudeniilor Domnului sunt redate cu fidelitate de
sinoptici. Aceștia sunt: Iacov, Simon, Iosif sau Iosif și Iuda (Mc. 6,3).
916
Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, cartea întâi,12,5 în PSB vol.
13, p. 59.
917
Ibidem, p. 59.
918
Ibidem, p. 58.
267
numele de „Cei Şaptezeci de ucenici şi apostoli ai Domnului”.

Astfel, tradiţiile preluate de Sfântul Dorotei, episcop de Tyr şi
Ipolit al Romei pun în lista bărbaţilor apostolici, însoţitori ai lui
Iisus, aproape toate numele menţionate de Sfântul Pavel în
epistolele sale. Unele persoane menţionate au fost ucenici ai
Domnului 919 dar multe nu au făcut parte cu siguranţă din
aceştia 920, fiind de alt neam, apăruţi în alte contexte în preajma
apostolilor sau aflându-se la diferenţe cronologice mari de
aceştia.
La jumătatea secolului al V-lea Sfântul Epifanie de
Salamina include în lista Celor Şaptezeci trimişi de Domnul să
predice pe cei şapte diaconi, Ştefan, Filip, Prohor, Nicanor,
Timon, Parmena şi Nicolae, prozelit din Antiohia. Înaintea
acestora se numără Matia, care a fost ales și rânduit Apostol în
rândul Celor Doisprezece, în locul lui Iuda Iscarioteanul. Dar
după cei şapte diaconi Domnul a ales şi pe Marcu, Luca, Iustus,
Barnaba, Apeles, Rufus, Niger „şi alţii, până la şaptezeci și
doi” 921.
Ce autoritate are Epifanie în formularea acestor afirmaţii
nu ne este clar. Suspiciunea asupra listei sale este dată de
construirea ei, aproape exclusiv, cu nume de iudei eleniști, între
care și neiudeul Nicolae. În această calitate ei par să nu fi putut
face parte din rândul Celor Şaptezeci de ucenici, aleşi şi trimişi
919
În Bisericile pe care le-au întemeiat Cei Şaptezeci şi mai apoi s-au stabilit
ca episcopi, se vor fi păstrat listele complete ale grupului lor în diferite
variante, ca nişte pomelnice. Unele s-au pierdut iar altele au rezistat până prin
secolele IV-V, de când au fost codificate şi se păstrează până azi. Pr. Dr. Ioan
Mircea, „Cei Şaptezeci…”, p.703.
920
921
Epiphanius, Panarium Sive Arcula Adversus Octoginta Haeseses, I,50 în
PG 41, col. 276-280; The Panarion of Epiphanius of Salamis, Book I (sect.
1-46), translated by Frank Williams, Brill, 1987, p. 53.
268
de Domnul în misiune, în Palestina 922. Pe de altă parte, Iustus şi

Matia (cf. FAp. 1,21-23) au fost însoţitori sau ucenici ai
Domnului în timpul activităţii Sale publice, putând fi astfel doi
din Cei Şaptezeci.
4.5.2. Lista lui Ipolit

Dacă Eusebiu nu a găsit o listă a Celor Șaptezeci de
ucenici, în secolul IV, dovedeşte că listele pe care le avem astăzi
au fost compuse după această perioadă, între secolele V-IX 923
sau au fost păstrate secrete din rațiuni pastorale, la început, din
cauza paresecuțiilor care îi vizau pe aceștia iar apoi, din cauza
ereziilor care găseau în existența acestor apostoli argumentarea
doctrinei și moralei lor.
Pentru stabilirea unei astfel de liste, în absenţa totală a
vreunei certitudini noutestamentare, era întru totul natural să se
recurgă la indicaţiile nominale oferite de Faptele Apostolilor şi
Epistole 924. Cele mai vechi cataloage ale Celor Şaptezeci sunt
atribuite lui Epifanie, Dorotei şi Ipolit. Cronica Pascală,
cunoscută şi sub numele de Cronica din Alexandria, pare să fie
un amestec între listele lui Epifanie şi Ipolit. Aceste liste au stat
la baza Menologului lui Metafrast şi a Menologului lui Vasile,
în ceea ce priveşte ucenicii 925.
922
Bruce Manning Metzger, New Testament Studies: philological, versional
and patristic, Brill, 1980, p. 31.
923
Fără mărturia lui Eusebiu plasarea cataloagelor în vremea celor cărora le-
au fost atribuite s-ar fi realizat fără nicio îndoială din partea autorilor.
Plagiatul acestora este plasat de unii în secolele V-VI de alţii în secolele VII-
IX. P. Saintyves, op cit., p. 134.
924
Şi Eusebiu a făcut acelaşi lucru. Dar lista sa scurtă arată că nu a voit să se
hazardeze, chiar dacă ştia foarte bine salutările nominale din epistole. P.
Saintyves, op.cit., p. 135.
925
Theodor Schermann, Propheten- und Apostellegenden, Leipzig 1907, p.
349-354.
269
Într-un codice vechi 926, atribuit Sfântului Ipolit, sunt

enumerate toate numele Celor Şaptezeci de ucenici ai Domnului.
Acestea sunt: 1. Iacov, fratele Domnului, episcop de Ierusalim.2.
Cleopa, episcop de Ierusalim.3. Matia, care a împlinit numărul
Celor Doisprezece Apostoli, în locul lui Iuda. 4.Tadeu, care a
scris epistola către Avgar. 5.Anania, care l-a botezat pe Pavel şi
a fost episcop în Damasc. 6.Ştefan, primul martir. 7.Filip, care a
botezat pe eunucul candachiei Etiopiei. 8.Prohor, episcop de
Nicomidia, care de altfel „a fost primul care a plecat”, crezând
împreună cu fiicele sale. 9.Nicanor, mort când Ştefan a fost
martirizat. 10.Timon, episcop de Bostra. 11.Parmena, episcop
de Soli. 12.Nicolae, episcop de Samaria. 13.Barnaba, episcop de
Milan. 14.Marcu Evanghelistul, episcop de Alexandria. 15.Luca
Evanghelistul. Aceştia doi au fost dintre aceia care s-au
împrăştiat când Hristos a zis: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea
sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el”(In. 6,56). Dar
unul a fost reîntors la Domnul de Petru, iar celălalt de Pavel,
amândoi fiind onoraţi să predice Evanghelia, pentru care au
suferit martiriu, unul fiind ars, iar celălalt fiind răstignit pe un
măslin. 16.Sila, episcop de Corint. 17.Silvan, episcop de
Tesalonic. 18.Crisces (Crescens), episcop de Calcedon, în Galia.
19.Epenetus, episcop de Cartagina. 20.Andronic, episcop de
Panonia. 21.Amplias, episcop de Odyssus. 22.Urban, episcop de
Macedonia. 23.Stahie, episcop de Bizanţ. 24.Barnaba, episcop
de Heracleea. 25.Figelus, episcop de Efes. El a fost apoi, de
partea lui Simon Magul. 26.Hermogen. Şi el a fost de aceeaşi
parte cu Figelus. 27.Demas, care a devenit preot idolatru.
28.Appeles, episcop de Smirna. 29.Aristobul episcop de
Bretania. 30.Narcis, episcop de Atena. 31.Irodion, episcop de
Tars. 32.Agabus, profet. 33.Ruf, episcop de Teba. 34.Asincrit,
926
În Codex Batoccian, vol. 6, citat în Ante-Nicean Fathers, edited by
Alexander Roberts, James Donaldson and A. Cleaveland Coxe, vol. 5, Old
Chelsea Station, New York, 2007, 255 nota 9.
270
episcop de Heracleea. 35.Flegonta, episcop de Maraton.

36.Hermes, episcop de Dalmaţia. 37.Patroban, episcop de
Puteoli. 38.Hermas, episcop de Filipi. 39.Linus, episcop de
Roma. 40.Caius, episcop de Efes. 41.Filolog, episcop de Sinope.
42.Olimpus. 43.Rodion, a fost martirizat la Roma, ca şi
precedentul. 44.Lucius, episcop de Laodiceea şi Siria. 45.Iason,
episcop de Tars. 46.Sosipatru, episcop de Iconiu. 47.Terţius,
episcop de Iconiu. 48.Erast, episcop de Panellas. 49.Quartus,
episcop de Berytus. 50.Appolo, episcop de Cezareea. 51.Chefa.
52.Sosten, episcop de Colofon. 53.Tihic, episcop de Colofon.
54.Epafrodit, episcop de Andriace. 55.Cezar, episcop de
Dyrachium. 56.Marcu, vărul lui Barnaba, episcop de Apolonia.
57.Iustus, episcop de Eleuteropolis. 58.Artemas, episcop de
Listra. 59.Clement, episcop de Sardinia. 60.Onisifor, episcop de
Corone. 61.Tihic, episcop de Calcedon. 62.Carp, episcop de
Berytus, în Tracia. 63.Evodus, episcop de Antziohia.
64.Aristarh, episcop de Apameea. 65.Marcu, numit şi Ioan,
episcop de Bibloupolis. 66.Zenas, episcop de Diospolis.
67.Filimon, episcop de Gaza. 68.Aristarh. 69.Pudes. 70.Trofim,
care a fost martirizat odată cu Pavel 927.
În efortul autoului de a reda cu precizie activitatea
postumă a ucenicilor menționați în lista sa, obserbăm câteva
dubluri de nume, care nu pot fi acceptate ca realitate istorică.
Astfel, Aristarh ocupă două poziții în listă (64 și 68), la prima
fiind „episcop de Apameea iar la cealaltă neavând altceva
specificat decât numele. Tot de două ori este amintit și Barnaba
(13 și 24), în ambele cazuri ca episcop, dar în localități diferite:
Heracleea și Milan. Asemănarea dintre numele lui Hermes(36)
și Hermas(38) este și ea izbitoare, chiar dacă aceste personaje
diferă și prin numele episcopiei păstorite: Dalmația și Filipi.
Identitate de nume apare și cazul episcopilor de Calcedon(61) și
Această listă este atribuită lui Ipolit, cu titlul „The same Hippolytus on the
927
Seventy Apostle” în Ante-Nicean Fathers, op.cit., 255-256.

271
Colofon(53). Dar numele cel mai des uzitat este cel al lui Marcu.
El este atribuit, pe rând, Evanghelistului, episcop de
Alexandria(14), verișorului lui Barnaba, episcop de
Apolonia(56) și supranumitului Ioan, episcop de
Bibloupolis(65).
Dacă adăugăm aici și cazul lui Chefa(51), al identității
lui Sila și Silvan, care ocupă și el două poziții în această listă (16
și 17), numărul ucenicilor care nu au o identitate certă aici listă
ajunge la 8. De aceea e necesară cunoașterea lămuririlor aduse
asupra numelor de ucenici în celelalte liste păstrate până la noi.
În virtutea lucrării lor ca bărbaţi apostolici, însoţitori ai
Sfinţilor Apostoli şi primii care au primit harul preoţiei, în
treapta diaconiei, Cei Şapte diaconi sunt cinstiţi ca sfinţi
apostoli. Pot fi ei socotiţi în rândul Celor Şaptezeci, cum o
sugerează lista lui Ipolit 928 şi celelalte?
Metzger, de exemplu contestă apartenenţa acestora la
grupul Celor Şaptezeci din cauza numelor greceşti. Ca elenişti şi
prozeliţi (cf. F.Ap. 6,5) ei nu îl cunoscuseră pe Domnul înaintea
Învierii Sale. Totuşi, Faptele Apostolilor ne fac să cunoaştem
zelul predicării Evangheliei al diaconului Filip. Înainte Sfântului
Pavel, chiar, el s-a făcut apostol al neamurilor 929. Asemena lui
Filip poate fi apreciată viaţa şi mai ales moartea Sfinţilor Ştefan
şi Nicanor, care au murit ca martiri în aceeaşi zi. Iar dacă îi
cinstim pe aceştia în rândul celor Şaptezeci, nu avem motive
suficient de temeinice ca să-i contestăm pe ceilalţi 930.
928
Cei şapte diaconi sunt amintiţi de la poziţia a şasea până la a doisprezecea.
929
Moartea sa în Ierusalim, ca diacon, nu ne lasă să credem că Sf. Filip a avut
o activitate misionară îndelungată. P. Saintyves, op.cit., p. 135.
930
Prohor, Timon şi Nicolae nu mai sunt amintiţi în Sfânta Scriptură. Despre
Nicolae, însă, se presupune că a făcut parte din erezia lui Simon Magul.
Lenain de Tillemont, Mémoires pour servir à l’Histoire ecclésiastique des six
premiers siècles, Paris, 1701, p. 26 şi 141.
272
4.5.3. Nume de ucenici preluate servil din cărţile

Noului Testament?
Faptele Apostolilor ar fi putut furniza încă multe nume
pentru o (re)constituire a listei Celor Şaptezeci de ucenici. Dar
nu mai întâlnim în lista lui Ipolit decât două nume: Agav
(numărul 32 în listă), prooroc al Bisericii primare (FAp. 11,27-
28) şi Ioan-Marcu (65 în listă), cel care l-a însoţit pe Pavel şi pe
Barnaba în prima călătorie misionară 931.
Epistola către Romani constituie o altă posibilă sursă
pentru autorii cataloagelor ce conţin numele ucenicilor. Ca şi în
cazul Faptelor Apostolilor nu avem nici un motiv să credem că
trecerea numelor din epistole în cataloage s-a realizat într-un
singur sens. Nu putem exclude posibilitatea conștiinței colective
asupra locului unde se găsesc aceste nume codificate de Sfântul
Pavel şi alţi autori noutestamentari. În acest caz din lista primară
a ucenicilor au fost reţinute numele unora de către autorii
noutestamentari iar apoi au fost colectate de redactorii amintiţi
ai listelor.
Coincidenţa numelor din lista prezentată de Sfântul
Pavel şi Epistola către Romani se constată în următoarele cazuri:
- Epenet, iubitul meu, care este pârga Asiei, în
Hristos(nr. 19- Rom, 16,6).
- Andronic şi Iunias, „cei de un neam cu mine şi
împreună închişi cu mine, care sunt vestiţi între
apostoli şi care înaintea mea au fost în Hristos”(Rom.
16,7). Doar Andronic se regăseşte în lista lui Ipolit
(nr. 20) pentru că Iunias este de fapt Iunia, probabil
soţia lui Andronic.
- Ampliat, „iubitul meu în Domnul”(nr. 21-Rom.16,8)
- Urban, „împreună-lucrător cu mine în Hristos” şi
Stahis (nr. 22 şi 23 – Rom. 16,9).
931
Între anii 45-48 d. Hr.
273
- Apelles, „cel încercat în Hristos” şi Aristobul (nr. 28

şi 29 – Rom. 16,10).
- Irodion, „cel de un neam cu mine” şi Narcis (nr. 30
şi 31 – Rom. 16,11).
- Ruf, „cel ales întru Domnul”(nr. 33 – Rom. 16,13).
- Asincrit, Flegon, Hermes, Patrova, Hermas “şi fraţii
care sunt împreună cu ei”(nr. 34, 35, 36, 37, 38 –
Rom. 16,14).
- Filolog, Olimpian şi „toţi sfinţii care sunt împreună
cu ei”(nr. 41-42 – Rom. 16,15).
- Erast, vistiernicul cetăţii, şi fratele Cvartus (nr. 48 şi
49-Rom. 16,23).
Din I Corinteni autorul listei lui Dorotei a mai ales încă

două nume: Sostene (1,1) şi Apolo(1,12). În II Corinteni Silvan
este arătat ca un ajutor al Sfântului Pavel în activitatea sa
predicatorială (2,1,19).
În Epistola către Galateni se întâlneşte numele lui
Chefa, dinainte de Eusebiu de Cezareea. Dar dedublarea
numelui Apostolului Petru în cele două liste ale apostolilor nu
este singulară în cataloagele greceşti. Observăm cu uşurinţă şi
alte dublări de nume: Amplias sau Apeles (nr.21 şi 24); Rodion
şi Irodion (nr. 31 şi 43).
Deşi nu regăsim nici un ucenic în Epistola către Efeseni,
Epistola către Filipeni conţine patru nume ce apar deopotrivă şi
în cataloagele greceşti şi, implicit, în calendar. Astfel cinstim în
rândul Sfinţilor Şaptezeci şi pe Clement, Epafrodit, Cezar şi
Evodus. Sfântul Pavel îl numeşte pe Caius, „colaboratorul” său
(Filip. 4,18) iar pe Epafrodit îl aşează între însoţitorii săi (Filip.
2,25; 4,18). Aceste amănunte ne încredinţează însă de faptul că
aceştia au desfăşurat o activitate misionară şi pot fi cinstiţi în
rândul Celor Şaptezeci 932.
932
274
Dar un vistiernic şi un hangiu, cum sunt Caius şi Erast, e

puţin probabil să-L fi cunoscut pe Domnul şi cu atât mai puţin
să fie în grupul Celor Şaptezeci 933. Contextul în care apare acest
nume în Epistola către Filipeni ne conduce inevitabil la aceeaşi
concluzie, dacă presupunem acest nume ca fiind importat din
Epistola către Filipeni „Vă îmbrăţişează pe voi toţi sfinţii, mai
ales cei din casa Cezarului”(Filip. 4,22). Este vorba aici deci de
creştinii care sunt în slujba lui Nero, căci casa cezarului este casa
lui Nero. Nu acelaşi lucru putem să-l afirmăm şi despre Cezar,
„episcop de Dyrachium”, al 55-lea în lista lui Ipolit 934. „Cezar
despre care vorbeşte Pavel este chiar Nero, împăratul blestemat,
persecutor prin excelenţă” 935.
Există totuşi o discontinuitate între numele lui Cezar şi
ale celorlalţi presupuşi a fi preluaţi din Epistola către Filipeni. În
acest caz ipoteza preluării numelui Chesar(Cezar) tocmai într-un
fel în care ar trebui să-l identificăm cu Nero este forţată.
Şi Epistola către Coloseni prezintă nume comune cu cele
ale ucenicilor Mântuitorului, din grupul Celor Şaptezeci. Textul
este destul de clar în acest sens: „Toate câte mă privesc pe mine
le va face cunoscute Tihic, iubitul frate, credincios slujitor şi
împreună-rob cu mine în Domnul. L-am trimis pe el la voi
tocmai pentru aceasta, ca să ştiţi cum ne aflăm şi ca să mângâie
inimile voastre, Împreună cu Onisim, credinciosul şi iubitul
frate, care este dintre voi; ei vă vor aduce la cunoştinţă toate cele
de aici. Vă îmbrăţişează Aristarh, cel întemniţat împreună cu
mine, şi Marcu, vărul lui Barnaba - în privinţa căruia aţi primit
porunci; de va veni la voi primiţi-l, asemenea şi pe Iisus, cel ce
se numeşte Iustus, care sunt din tăierea împrejur; numai aceştia
au lucrat împreună cu mine pentru împărăţia lui Dumnezeu. Ei
au fost cei ce mi-au adus mângâiere” (Col. 4,7-11) .
933
Ibidem., p. 138.
934
Ante-Nicean Fathers, op.cit., p. 255.
935
275
În listele greceşti numele lui Marcu şi ale lui Iisus ce se

numeşte Iustus apar la poziţiile 56 şi 57. În acelaşi timp, Tihic şi
Aristarh sunt mai greu de înţeles între Cei Şaptezeci, chiar dacă
numele lor sunt dublate: Tihic la 53 şi 61 iar Aristarh la 64 şi
68 936.
Epistola a doua către Timotei conţine la rândul său o altă
serie de nume ale ucenicilor. Astfel se descoperă numele lui
Clement, al 18-lea ucenic din lista lui Ipolit. Tot în această
epistolă Sfântul Pavel se plânge de Fighel, Ermoghen şi
Domas 937, care l-au părăsit: „Tu ştii că toţi cei din Asia s-au
lepădat de mine, între care Fighel şi Ermoghen. Domnul să aibă
milă de casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a însufleţit şi de
lanţurile mele nu s-a ruşinat”(II Tim. 1,15). Tot astfel se
întâmplase poate şi cu Carp 938 deoarece îl roagă astfel pe
Timotei: „Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în
Troada, la Carp, precum şi cărţile, mai ales pergamentele” (II
Tim. 4,13). Tot din aceeaşi epistolă se regăsesc şi numele lui
Onisifor(60), Trofim(70), Pudens(69) şi Lin(39) 939. Trebuie să
recunoaştem că Trofim a fost cu adevărat un misionar creştin,
aşa cum îl aflăm din Faptele Apostolilor. Nu avem însă nicio
dovadă că L-a cunoscut pe Domnul în viaţă 940.
În Epsitola către Tit, Sfântul Pavel aminteşte alte două
nume de ucenici: Artemas(58) şi Zenas(66). Salutul său, ca şi în
cazul celorlalte epistole, cuprinde mai multe nume: „Când voi
936
Regăsim deci „alte două personaje imaginare” în aceste liste. P. Saintyves,
op.cit., p. 139.
937
Sunt aşezaţi astfel în lista lui Ipolit: Figelus(25), Hermogen(26),
Demas(27).
938
Este al 62-lea în lista lui Ipolit.
939
„Îmbrăţişează pe Priscila şi pe Acvila şi casa lui Onisifor. Erast a rămas în
Corint; pe Trofim l-am lăsat în Milet, fiind bolnav. Sileşte-te să vii mai înainte
de începutul iernii. Te îmbrăţişează Eubul şi Pudenţiu şi Linos şi Claudia şi
fraţii toţi”(II Tim. 4,19-21).
940
276
trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, sârguieşte-te să vii la

mine la Nicopole, căci acolo m-am hotărât să iernez. Pe Zenas,
cunoscătorul de lege, şi pe Apollo trimite-i mai înainte, cu bună
grijă, ca nimic să nu le lipsească”(Tit 4,12-13). Filimon, un alt
ucenic al Domnului, al 69-lea din listă, a fost proprietar de
sclavi, între care şi Onisim, iar Sfântul Pavel i-a adresat o foarte
scurtă epistolă.
4.5.4. Lista lui Dorotei

Patrologia Greacă, editată de J.-P. Migne, păstrează două
liste complete ale Celor Şaptezeci de ucenici şi Apostoli:
Cronica Pascală 941 şi Lista lui Dorotei 942. Ambele au un
conţinut similar: 1. Iacob „fratele Domului”, primul episcop al
Ierusalimului, aşezat acolo de Domnul Iisus; 2. Cleopa, ruda
Domnului, care L-a văzut după Înviere 943; 3. Matia, care a fost
trecut în rândul Celor Doisprezece Apostoli; 4. Tadeu - Iuda -
Barsava, care a dus epistola lui Abgar al Edesei; 5. Anania, care
a botezat pe Sfântul Pavel, a fost episcopul Damascului; 6.
Ştefan - primul martir - din cei şapte «diaconi»; 7. Filip - din cei
7 diaconi - a botezat pe Simon Magul a devenit episcop al
Traliei, în Asia Mică; 8. Prohor - unul din cei şapte «diaconi» -
episcop al Nicomidiei-Bitinia; 9. Nicanor - unul din cei şapte
«diaconi» - ucis in aceeaşi zi cu Ştefan; 10. Timon - unul din cei
şapte «diaconi» - episcop de Vostria, în Arabia; 11. Parmena -
unul din cei şapte «diaconi» martir la 28 iulie; 12. Nicolae - unul
941
Chronicon Paschale, 213-214, 224 in PG 92, col. 521-524;543-545.
Această voluminoasă lucrare istorico-cronologică, acoperă perioada de la
Adam până la anul 629 d. Hr. fiind scrisă probabil în Constantinopol, în prima
jumătate a secolului al VII-lea. Bruce Manning Metzger, New Testament
Studies…, p. 32.
942
Selecta quaedam ad illustrationem Chronici Paschalis, VIII, 431 in PG
92, col. 1061-1065.
943
în unele liste în locul lui Cleopa figurează Simeon, «Fratele Domnului»,
al doilea episcop al Ierusalimului.
277
din cei şapte diaconi - episcop al Samariei; 13. Barnaba,

împreună-slujitor cu Pavel, episcop al Mediolanului; 14. Marcu
Evanghelistul, pus de Petru episcop al Alexandriei; 15. Sila,
slujitor cuvântului cu Pavel, devine episcop de Corint; 16. Luca
Evanghelistul, a predicat cu Pavel; 17. Silvanus, slujitor cu
Pavel, devine episcop al Tesalonicului; 18. Clement (Filipeni
4,3), episcop al Calcedonului; 19. Epenet (Rom. 16,5), episcop
de Cartagina; 20. Andronic (Rom. 16,7), episcop în Spania; 21.
Amplie (Rom. 16,8), episcop al Odysiei şi Diospolei; 22.
Urbanus (Rom. 16,9), episcop al Macedoniei; 23. Stahie (Rom..
16,9), pus de Andrei episcop în Arghiropolia-Vizantia; 24.
Apelles (Rom. 16,10), episcop al Eracliei; 25. Fugelus, episcop
al Efesului - atins de erezia simoniacă; 26. Hermoghen, episcop
la Megarei; 27. Dimas, care a renegat pe Hristos şi s-a făcut preot
idolesc; 28. Ampeles, episcop al Smirnei, înainte de Policarp; 29.
Aristobul (Rom. 16,10), episcop al Bretaniei; 30. Narcis (Rom.
16,11), episcop al atenienilor; 31. Irodion (Rom. 16,11), episcop
de Patra; 32. Agav (FAp. 21,10), prooroc harismatic; 33. Rufus
(Rom. 16,13), episcop de Teba; 34. Asyncrit (Rom. 16,14),
episcop de Urbania (Ircania), în Asia; 35. Flegont (Rom. 16,14),
episcop de Maraton; 36. Hermes (Ermie) episcop al Dalmaţiei;
37. Patroban, episcop de Patiola; 38. Herma (Rom. 16,14),
episcop de Filipopolis; 39. Linus, episcopul Romei; 40. Caius, a
urmat lui Timotei episcop al Efesului (pare a fi Gaius din Rom.
16, 23; şi III Ioan 1); 41. Filolog - pus de Andrei episcop în
Sinope al Pontului; 42.Olimpan (Rom. 16,15) ucis de sabie sub
Nero; 43. Rodion (10 nov.), ucis de sabie sub Nero; 44. Luciu
(Rom. 16,21), episcop în Laodiceea Siriei; 45. Iason (Rom.
16,21), episcop de Tars, în Cilicia; 46. Sosipatru (Rom. 16,21),
episcop în Iconia Pamfiliei; 47. Terţius (Rom. 16,22), al doilea
episcop în Iconia; 48. Erastus, iconom al Bisericii din Ierusalim,
episcop de Pamiada; 49. Quartus, episcop al Beritului; 50. Apolo
(I Corint 1,12), episcop al Cezareii; 51 Chefas, a colaborat cu
Pavel în Antiohia, apoi episcop de Colonia; 52. Sosten, episcop
278
de Colafonia; 53. Tihic (FAp. 20,4; Efes 6,21; Col. 4,7), episcop
al Calofoniei; 54. Epafrodit (Fil. 2,25; 4,18), episcop de
Andriaca; 55. Cezar (Fil. 4,22), episcop de Dorochia; 56.
Marinus (probabil Marcu), văr după tată cu Barnaba, episcop de
Apoloniada; 57. Iustus (FAp. 1,23; Col. 4,11), episcop de
Elenteropol; 58. Artemas (Tit. 3,12), episcop de Listra,59.
Clement, episcop de Sardica; 60. Onisifor (I Tim. 1,16; 4,19).
episcop de Colonia (Colofonia ?); 61. Tihic, primul episcop de
Calcedon-Bitinia (II Tim. 4,12; Tit 3,12); 62. Carpus (II Tim.
4,12), episcop de Bereea Traciei; 63. Evodius, episcop de
Antiohia, pus de Sfîntul Apostol Petru; 64. Aristarh (FAp. 20,4;
Col. 4,10), episcop de Apamia Siriei; 65. Marcu-Ioan (FAp.
12,12,25 etc.) episcop de Byblia; 66. Zina-cunoscătorul de legi
(Tit 3,13), episcop al Diospolei; 67. Filimon, către care a scris
Pavel epistola, episcop de Gaza; 68. Aristarh; 69. Pudens (II
Tim. 4,21) şi 70. Troftm (II Tim. 4,20) - toţi trei au fost decapitaţi
la Roma în persecuţia lui Nero 944.
Chiar dacă nu cunoaștem sursa exactă a listei Sfântul
Dorotei, episcopul Tirului, care putea fi preluată din scrierile
gnostice ale vremii sale 945, o analiză a veridicității numelor
prezentate trebuie realizată.
Observăm că această listă începe cu Iacov şi Cleopa 946,
nume care apar în Sfintele Evanghelii şi Faptele Apostolilor, din
care se înţelege cu uşurinţă vechimea lor în rândul ucenicilor
Domnului. Asemenea se întâmplă şi cu următoarele nume din
944
Această listă este consemnată minuţios în Selecta quaedam ad
illustrationem Chronici Paschalis, VIII, 431 in PG 92,col. 1059C-1066C.
945
Există astfel unii teologi care cred că Dorotei ar fi preluat lista sa dintr-o
scriere apocrifă, numită Evanghelia Celor Şaptezeci sau chiar după
Evanghelia lui Mani. Astfel se pronunţă: Willis Barnstone, Marvin Meyer ,
The Gnostic Bible, Shambhala Publications, 2006; Duncan Greenlees, The
Gospel of the Gnostics, The Book of Tree, 2006 ş.a.
946
Acest Cleopa este identificat uneori cu unul din „fraţii Domnului”, Simon.
Astfel aceştia sunt şi primii episcopi de Ierusalim. Vezi în acest sens P.
279
listă, ale lui Matia, care a luat locul lui Iuda în rândul Celor
Doisprezece şi al lui Tadeu, dacă acesta poate fi identificat cu
Iuda Barsaba din Fapte 947 urmat imediat de Anania, cel care l-a
Botezat pe Sfântul Pavel în Damasc. Trebuie să recunoaştem că
aceste nume nu surprind. Aceşti cinci bărbați apostolici pot fi
cinstiţi în rândul sfinţilor şaptezeci de ucenici şi apostoli ai
Domnului fără nicio urmă de îndoială.
Pe lângă aceste precizări se poate observa ușor că
Timotei, Tit şi eunucul reginei Candachiei sunt înlocuiţi uneori
cu Matia, Tadeu şi Silvan. Cronica Pascală aminteşte între
ucenici pe Timotei şi Tit. În acelaşi fel apar Nereu(nr.23-Rom.
16,15); Ştefanas, Fortunat şi Ahaic(nr.23,24,25-I Cor. 16,17);
Onisim, Nimfas şi Arhip (nr.39,43,44-Col. 4,9,15,17); Acvila şi
Eubul (nr. 6, 49-II Tim. 3,19,22) 948.
Numărul dedublărilor de nume este mai mic decât în lista
lui Ipolit, dar totuși există. Astfel avem pe Clement, episcop al
Calcedonului (18) și pe cel de Sardica (59), pe Marcu, tot de trei
ori, ca episcop de Alexandria, pus aici de Petru(14), supranumit
Marinus, episcop de Apoloniada dar verișor cu Barnaba (56) și
Ioan Marcu, episcop de Byblos(65). La fel se regăsește și Tihic,
pe de o parte ca „primul episcop de Calcedon-Bitinia”(61), pe
de altă parte ca „episcop al Calofoniei”(53).
Comparând atent listele lui Doretei și Ipolit, găsim 66 de
nume total identice. Barnaba, episcop de Heracleea, Chefa,
Crescens, episcop de Calcedon și Fogelius, episcop de Efes, pe
care îi prezintă lista lui Ipolit ca ucenici ai Domnului, nu se
regăsesc și în litsa lui Dorotei. În schim, acesta din urmă
cunoaște alți ucenici, ca fiind dintre cei șaptezeci: Clement,
episcop al Calcedonului, Tadeu (Iuda-Barsava) „care a dus
epistola lui Avgar”, Amplie, episcop al Odysiei și Fugelus,
episcop eretic al Efesului.
947
Pentru această identificare pledează şi P. Saintyves, op.cit., p. 135.
948
280
4.5.5. Lista lui Solomon de Akhlat

O listă deosebit de importantă a Celor Şaptezeci o
regăsim la Solomon of Akhlat 949. Din împărţirea pe care o face
ucenicilor în ucenici ai lui Pavel, cei şapte diaconi, ucenicii lui
Petru precum şi din lista celor excluşi din acest grup apostolic
se observă o elaborare mult mai atentă a surselor istorice
folosite. Remarcăm că autorul listei nu se opreşte doar la numele
redate în contextul propovăduirii apostolice postpascale ci
dimpotrivă; numele celor care apar ca însoţitori precişi ai
Domnului, aşa cum îi prezintă Sfintele Evanghelii, se regăsesc
mai mult în lista lui Solomon decât la ceilalţi autori.
El enumeră aici pe Iacov, fiul lui Iosif, Simon al lui
Cleopa, Cleopa, tatăl acestuia, Iosie, Simon, Iuda, Barnaba,
Manaeus, Anania, care l-a botezat pe Pavel, Chefa, care a
predicat în Antiohia, Iosif senatorul, Nicodim arhontele,
Nataniel, şeful scribilor, Iustus, numit şi Iosif sau Barsaba, Sila,
Iuda, Ioan, supranumit Marcu, Mnason, care l-a primit pe Pavel,
Manael, fratele vitreg al lui Irod, Simon numit Niger, Iason, cel
menţionat de Faptele Apostolilor, Rufus(cf. Rom. 16,13),
Alexandru, Simon din Cirine tatăl lui Alexandru şi Ruf, Lucius
Cirineul, un alt Iuda menţionat de Faptele Apostolilor, Iuda, care
se numea şi Simon, Eurion(Orion), Thôrus, Thorîsus, Zabdon,
și Zakron.
Cei Şapte diaconi sunt număraţi şi ei între Cei Şaptezeci:
Filip Evanghelistul, care avea trei fete care prooroceau 950,
Ştefan, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena, Nicolaie, prozelit din
Antiohia (cf. FAp. 6,5). Împreună cu cei şapte diaconi sunt
enumeraţi şi Andronic, Tit şi Timotei.
949
El citează pentru alcătuirea acestor liste MS Vatican al Cărţii lui Bee,
Comentariul lui Bar-Haebraeus la Matei şi Sinopsa lui ´Amr şi Mârî.
Solomon of Akhlat, The Book of the Bee, Gorgias Press, Edited By E. A. W.
Budge,2006, p. 113.
950
În FAp. 21,9 Filip avea patru fete care prooroceau.
281
Alţi cinci ucenici au fost cu Petru în Roma: Hermas,

Plîgţâ, Patrobas, Asincrit, Hemras. Şase ucenici au mers cu
Petru la Cornelius: Criscus(Crescens), Milichus, Kîrîţôn(Crito),
Simon, Gaius, care l-a primit pe Pavel, Abrazon, Apolo.
Doisprezece ucenici au fost excluşi dintre Cei Şaptezeci
aşa cum Iuda Iscarioteanul a fost exclus din lista Celor
Doisprezece, pentru că ei au negat divinitatea Domnului nostru
la instigarea lui Cerint 951: „Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai
noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să
se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit”(I In.
2,19). Pe aceştia Pavel îi numeşte „apostoli mincinoşi, lucrători
vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos”(II Cor. 11,13).
Aceştia sunt: Simon, Levi, Bar-Kubbâ, Cleon, Hymenaeus,
Candarus, Clithon, Demas, Narcissus, Slikîspus, Thaddaeus,
Mârȗthâ. În locul acestora au venit: Luca fizicianul, Apolo,
Ampelius, Urban, Stachys, Popilius(Publius), Aristobul, Stefan
(nu cel din Corint), Irodion, fiul lui Narcis, Olimp, Marcu
Evanghelistul, Addai, Aggai, Mâr, Mâri 952.
Fără a pune în discuție, nici de această dată veridicitatea
unor nume prezentate aici, remarcăm ideea că Biserica primară
s-a preocupat, cel puțin până la o vreme de păstrarea intactă a
numărului ucenicilor instituiți, în momentele de cădere sau
moarte a unora dintre ei. Care vor fi fost principiile care stau la
baza acestei alegeri nu știm, dar ele nu pot fi actuale. Așa cum
Cei Doisprezece au încetat să existe ca instituție istorică, cu
descendenți de aceeași putere și autoritate, în calitate de
„înlocuitori”, nici Cei Șaptezeci nu au rezistat prin descendenți
și înlocuitori specifici, deși unii eretici ar fi vrut să poată
demonstra acest lucru.
951
Solomon of Akhlat, The Book of the Bee, Gorgias Press, Edited By E. A.
W. Budge,2006, p. 114.
952
Ibidem, p. 114.
282
4.5.6. Receptarea Celor Şaptezeci în cărţile de cult

şi canoane
Existenţa ucenicilor se leagă şi de începuturile cultului
creştin, ei fiind martorii minunilor Mântuitorului şi ai cuvintelor
de instituire a Sfintelor Taine, iar apoi primii cinstitori ai
Domnului în slujbe organizate, fie publice, fie în secret, în cazul
unor persecuţii. Nu puteau fi uitaţi deci chiar de alcătuitorii de
cântări, care i-au amintit adesea în timpul sfintelor slujbe, ca
Sfinţii Şaptezeci de ucenici şi apostoli ai Domnului.
În Mineiul pe ianuarie, la 4 zile, sunt indicate numele
Celor Şaptezeci de ucenici ai Domnului în următoarea ordine:
- În prima stihiră din slujba vecerniei: Cleopa,
Andronic, Silvan, Agav, Anania, Filip, Prohor,
Nicanor, Ruf, Sosten, Lin, Stahie, Ştefan, Timon,
Erma, Flegonta, Marcu, Luca, Sosipatru, Iason,
Gaiu, Tihic, Filimon 953(Acesta este supranumit
„măritul” 954);
- În cea de-a doua stihiră: Narcis 955, Trofin, Chesar,
Zina, Aristarh, Marcu, Sila, Gaiu, Ermis 956,
Asincrit 957, Apolo, Chefa, Clement, Just, Quart,
Erast, Luca, Onisifor, Carp, Evod, Matia, Iacob,
Urban, Aristobul, Tihic 958, Aristarh 959;
- A treia stihiră: Pud, Irodion 960, Artema 961, Filolog,
Olimp 962, Rodion, Apeles (Apelie) 963, Amplia,
953
954
Ibidem, p. 73.
955
Este numit „preaînţeleptul”. Ibidem, p. 77.
956
Este numit „prea lăudatul”. Ibidem, p. 71
957
Este numit „înţeleptul Asincrit”. Ibidem, p. 71.
958
I se mai spune „cel prea ales”. Ibidem, p. 73.
959
Ibidem, p. 62.
960
Este supranumit „de Dumnezeu grăitorul”. Ibidem, p. 71.
961
Numit şi Arteman măritul. Ibidem, p. 76.
962
Este numit „cel sfinţit”. Ibidem, p. 78.
963
Numit „dumnezeiescul Apelie”. Ibidem, p. 72.
283
Patrovan, Tit, Terpnos, Tadeu, Epeneton, Ahaic,

Acvila, Luchie, Varnava, Fortunat, Apolo pururi
pomenitul, Crisc 964.
- Cu titulatura de „înţeleptul Erast” mai apare și cel de-
al Șaptezecilea ucenic din lista lui Iosif, alcătuitorul
de cântări 965.
Biserica din Constantinopol face amintire în Sinaxarul
său de numele Celor Şaptezeci de Apostoli, pe care îi
prăznuieşte la 30 iunie, indicându-le şi demnităţile 966.
La fiecare Sfântă Liturghie preotul scoate o miridă, cea
dea treia din grupul celor nouă cete ale sfinţilor, când aminteşte
de aceşti smeriţi slujitori ai Domnului: „a Sfinţilor Slăviţilor şi
întru tot lăudaţilor Apostoli Petru şi Pavel, a Celor Doisprezece,
a Celor Şaptezeci şi a tuturor Sfinţilor Apostoli” 967.
Nu trebuie să neglijăm nici faptul că primele liturghii
sunt atribuite unora din Cei Şaptezeci, cum sunt Sfântul Iacov,
Sfântul Marcu sau Clement 968. Astfel, Liturghia Sfântului Iacov
se crede că a fost folosită în Biserica siro-palestiniană 969 iar
slujitorii acesteia nu puteau fi alții decât Cei Șaptezeci.
De aceea credem că ucenicii Domnului au dus o viaţă de
rugăciune şi slujire după Pogorârea Duhului Sfânt, împreună, în
Biserică. Originea ierusalimiteană sau antiohiană a primelor
Liturghii dovedeşte încă o dată că ucenicii şi-au desfăşurat o
964
Ibidem, p. 62.
965
Ibidem, p. 72.
966
Hippollyte Délahaye, Sinaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae, în Acta
Sanctorum, Bruxelles,1902, col. 782-894.
967
Liturghier, EIBMBOR, Bucureşti, 2000, p. 110.
968
O sinteză a istoriei Sfintei Liturghii din cele mai vechi timpuri oferă Pr.
Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica Specială,EIBMBOR, Bucureşti, 2002, pp.
207-216.
969
A. Cleveland Coxe (ed.), Ante-Nicene Fathers, vol. 7, în coll. The
Writings of the Tathers Down to A.D. 325, , Hendrickson, Massachusetts,
2
1995, p. 534.
284
bună parte a activităţii în Palestina, unde, probabil, se întorceau

şi Cei Doisprezece din misiunile lor.
Amintire despre existenţa Celor Şaptezeci fac şi
Sinoadele Ecumenice şi locale: canonul 13 al Sinodului din
Ancira (314-315); canoanele 8 şi 10 ale Sinodului din Antiohia
(341); canonul 57 al Sinodului din Laodiceea (cca. 343) şi
canonul 89 al Sf. Vasile cel Mare 970. Canonul 14 al Sinodului
din Neo-Cezareea Pontului, cca. 315 hotărăşte că „horepiscopii
sunt spre închipuirea Celor Şaptezeci de Apostoli” 971.
Pidalionul cel Mare comentează astfel acest canon: „Episcopii
sunt spre închipuirea Celor Doisprezece Apostoli, fiindcă şi
aceştia, ca şi Cei Doisprezece Apostoli, împart celorlalţi, prin
Taine şi mai ales prin hirotonirea celor sfinţiţi, harul (darul)
Preasfântului Duh. Iar horepiscopii sunt spre închipuirea Celor
Şaptezeci de Apostoli căci şi aceştia, ca şi Cei Şaptezeci, nu pot
împărtăşi darul Preasfântului Duh cu hirotonie preoţilor sau
diaconilor” 972, căci nu pot hirotoni şi nici să-şi pună mâinile
peste cei de curând botezaţi ca să le împărtăşească Duhul Sfânt.
În concluzie, tradiţiile răsăritene despre Cei Şaptezeci
sunt deosebit de vechi, lăsându-ne să credem că există din
perioada de început a Bisericii. Chiar dacă nu avem suficiente
970
971
Horepiscopii erau episcopii fără scaun, subordonaţi unui episcop, cu
atribuţiuni în special în zonele rurale, greu accesibile. Ei aveau dreptul de a
hirotesi citeţi şi ipodiaconi, cu acordul episcopului titular. Mai târziu
horepiscopii primesc jurisdicţia unei localităţi mai mici odată cu hirotonia ca
episcopi. Vezi Nicodim Milaş, Canoanele Bisericii Ortodoxe Române însoţit
de comentarii, traducere Uroş Kovincici şi Nicolae Popovici, Arad,1930, vol.
I, p. 54 şi 189; Pr. Dr. Ioan Mircea, „Cei Şaptezeci…”, p.702. Horepiscopii
sunt numiţi la început protopopii satelor, având dreptul, după canonul 8 al
Sinodului din Antiohia, să transmită scrisori irenice. Vezi Neofit, Patriarh al
Constantinopolului, Pidalion (Cârma Bisericii Ortodoxe), Editura Credinţa
strămoşească,2004, p. 411.
972
Vezi Neofit, Patriarh al Constantinopolului, Pidalion (Cârma Bisericii
Ortodoxe), Editura Credinţa strămoşească,2004, p. 412.
285
argumente să susținem că numele ucenicilor nu au fost preluate

servil de unii falsificatori necunoscuți lui Eusebiu, nu putem
neglija următoarele:
1. Toate aceste liste sunt atribuite unor episcopi
sau sfinţi ce şi-au desfăşurat activitatea în
partea de nord a Ţării Sfinte.
2. Numele Celor Şaptezeci corespund în mare
parte cu ale însoţitorului Sfântului Apostol
Pavel, motiv pentru care credem că a existat o
legătură foarte strânsă între Cei Şaptezeci şi
lucrarea Apostolului neamurilor, încă de la
convertirea acestuia pe drumul Damascului.
De altfel el se va îngriji de sfinţii din Ierusalim
unde va fi existat comunitatea Celor Şaptezeci
de ucenici, cel puţin în timpul călătoriilor
misionare.
În contextul criticii actuale aduse existenţei Celor
Şaptezeci, a autenticităţii textului lucanic care-i menţionează
explicit, a listelor nominale ce-i prezintă pe aceştia ca sfinţi,
precum şi a lucrării ucenicilor Domnului după Înviere, este o
adevărată provocare pentru teologii ortodocşi să arate cu tărie
existenţa şi rolul ucenicilor în păstrarea şi transmiterea dreptei
credinţe, până la sfârşitul veacurilor, ca parte a apostolicității
Bisericii Creștine.
Toţi cei care au redactat astfel de liste, folosindu-se de
surse nu întotdeauna sigure, şi-au propus să enumere cu
exactitate pe Cei Şaptezeci de ucenici care L-au văzut pe
Domnul şi chiar au participat la evenimentul descris de Sfântul
Luca. Dar istoricitatea evenimentului nu poate fi criteriul absolut
pentru aghiografie. Nu este suficient ca un nume să fie trecut în
calendar doar pentru că o singură dată în viaţă a împlinit voinţa
divină, aşa cum nu toţi uccenicii care au participat la
evenimentul misiunii prepascale au rămas virtuoşi.
286
4.6. Tradiţii apusene

Reprezentanţii Bisericii Apusene au avut o atitudine cel
puţin nedreaptă faţă de Cei Şaptezeci de ucenici ai Domnului.
Mai întâi clericii s-au declarat a fi urmaşii lor direcţi, apoi le-au
luat numirea apostolică şi numărul, în organizarea ierarhică.
Veşmintele le-au numit cu un nume ce aminteşte de ei,
apostolica, iar apoi toate lucrările, pastoralele, slujbele etc., le-
au numit „apostolice”.
După ce i-au cinstit în chip deosebit, nemulţumiţi fiind
chiar că în Răsărit se prăznuiesc doar 70 şi nu 72 de ucenici, au
contestat existenţa ucenicilor şi i-au scos din calendar. Mai nou
urmărim un curent de decredibilizare a textului corespunzător
Celor Şaptezeci, socotit o invenţie redacţională lucanică. Dar să
le urmărim pe rând.
4.6.1. Ucenicii martirologiului roman

Şi în Apus listele Celor Şaptezeci au apărut după secolul
al V-lea creştin. De altfel, nici un autor de martirologii latine nu
a căutat să-i facă să figureze în operele lor pe aceşti ucenici
smeriţi ai Domnului între martiri şi sfinţi 973.
Primii care au apărut cu numele în operele latine au fost
Marcu şi Luca, doi dintre Sfinţii Evanghelişti, Timotei (24
ianuarie), Onisim (16 februarie), Barnaba (11 iunie), Cleopa (25
septembrie) 974, Sila (28 noiembrie) 975 şi aceştia sunt toţi până în
secolul al X-lea.
973
974
Numele lui Timotei, Onisim, Barnaba şi Cleopa sunt amintite de Beda
Venerabilul. Hippollyte Délahaye, op.cit., col. 782-894.
974
975
Sila este amintit de Martirologiul lui Florus datat între 850-860. PL 121,
col. 576-577; Jan van Herwaarden, Between Saint James and Erasmus,
287
Adon, reformatorul martirologiului roman din secolul al

X-lea 976, „nu cunoştea, probabil, cataloagele greceşti, căci dacă
le-ar fi cunoscut, nu i-ar fi lăsat nescrişi în calendarul său” 977.
Dar Adon nu poate trece neobservate chiar toate numele sfinților
care ar fi putut fi ucencici, dintre Cei Şaptezeci. El vorbeşte
astfel despre Cleopa, unul din ucenicii aflaţi în drum spre Emaus
la Învierea Domnului, despre Luca şi Marcu şi cei şase diaconi,
cu excepţia lui Prohor 978.
Vrând să îmbogăţească martirologiul roman, Adon alege
nume din epistolele pauline, pe care le aşează în calendar 979 şi le
împodobeşte cu legende sau mituri. Spre deosebire de tradiţiile
răsăritene, Adon nu manifestă niciun interes pentru adevărul
istoric în opera sa şi cu atât mai puţin faţă de tradiţiile răsăritene,
mai vechi şi mai verosimile 980. Astfel, nu vorbeşte nimic despre
martiriul Sfântului Ştefan sau al lui Prohor. Pe Filip îl face să
moară în Cezareea 981 iar pe Nicanor, cel care a murit odată cu
Sfântul Ştefan 982 „îl face să piară în insula Cipru” 983.
studies in late-medieval Religious Life: Devotion and Pilgrimage in the

Netherlands, Brill, Boston, 2003, p. 342.
976
Acest martirologist, în opera sa nu caută să respecte adevărul istoric. El
„decide martirul şi îl localizează pe acesta cu toată libertatea”. P. Saintyves,
op.cit., p. 142.
977
Adon a fost, în privinţa listelor lui Dorotei şi Ipolit, dacă totuşi le-a
cunoscut, foarte abil sau foarte rezervat. P. Saintyves, op.cit., p. 142.
978
979
De altfel, ordinea inserării celor şapte diaconi în calendar nu vizează
adevărul istoric al datei morţii lor. El „îi eşalonează în cursul anului exact
după ordinea din capitolele cărţii lui Luca”. P. Saintyves, op.cit., p. 143.
980
Ibidem, p. 142.
981
Henri Quentin, Les Martyrologes Historiques du Moyen Age. Etude sur la
Formation du Martyrologe Romain, Paris, Librairie Victor Lecoffre, 1908, p.
599. După tradiţia răsăriteană el a murit însă în Tralla. Proloagele pe
octombrie, 11 zile.
982
Proloagele pe iulie, 28 de zile; Selecta quaedam ad illustrationem
Chronici Paschalis, VIII, 431, PG 92, col. 1062.
983
P. Saintyves, op.cit., p. 142; Henri Quentin, op.cit., p. 595.
288
Dacă autorii listelor răsăritene ale Celor Şaptezeci de

ucenici au urmărit să redea numele apărute în cărţile Noului
Testament, nu întâlnim o ordonare clară a acestora după modelul
primar, din paginile scripturistice și în Apus. În schimb Adon îi
inserează pe ucenicii săi respectând clar această ordine. Astfel,
Anania, Corneliu, Agab, Luciu, Mnahen, Sostene, Sosipatru,
Mnason, care provin din capitolele 9, 10, 11, 13, 19, 20 şi 21 din
Faptele Sfinților Apostoli erau prăznuiţi în calendar în ordinea
apariței lor în scrierea lucanică 984.
Pe de altă parte, Adon poseda o geografie foarte
personală. Astfel Sosipatru, fiul lui Piru din Bereea (FAp. 20,4),
identificat cu Sosipatru din Epistola către Romani (16,21) va trăi
în Piribereea, „un oraş inventat de el, făcând astfel dintr-un nume
de om un nume de cetate” 985. Tot la fel îl va determina pe
Cipriotul Mnason (FAp. 21,7), ucenic vechi, locuitor al
Palestinei, să trăiască în Cipru, ţara sa de origine 986. Tot din
Faptele Apostolilor Adon a extras şi numele lui Acvila, Aristarh,
Sila, Tihic şi Trofim 987.
Din cuprinsul Epistolei către Romani Adon a reţinut ca
ucenici, membri ai grupului Celor Şaptezeci, pe Quarus şi Ruf,
Crisp şi Gaius, Erast şi Herman 988. Tot astfel, din Epistola către
Coloseni a reprodus numele lui Arhip, Epafrast, Iosif şi
Onisim 989. Din Cea de-a Doua Epistolă către Timotei Adon
„dezgoapă” pe Carp, Crescent, Lin, Onisifor, Pudens, Tit şi
Timotei.
984
985
Henri Quentin, op.cit., p. 601.
986
Ibidem, p. 595.
987
P. Saintyves, op.cit., p.144.
988
Pe Herman îl confundă cu Hermas, autorul Păstorului lui Herma. P.
989
Adon îi condamnă ca eretici pe Iacov, Iustus şi pe Onisim; primul devine
apoi episcop de Colose. Henri Quentin, op.cit., p. 596.
289
La aceste legende se vor adăuga altele, în secolele IX-

XII, în special din Galia, care „au transformat personaje
evanghelice sau existențe fictive în misionari ce cunoscuseră pe
Hristos” 990.
Aşadar, în secolul al X-lea Occidentul nu a respectat
adevărul istoric, aşa cum a făcut-o Orientul 991 iar Adon a fost
mai degrabă un făuritor de tradiţii în ce-i priveşte pe Cei
Şaptezeci decât un culegător al acestora. Cu toate acestea
recunoaştem meritul său deosebit în faptul că s-a aplecat cu
evlavie asupra existenţei acestora şi i-a arătat credincioşilor
apuseni spre cinstire, în calendarul vremii sale.
Scrierea lui Adon, deşi corectată de Usuard, a fost
reconsiderată şi chiar amplificată de Baronius, responsabilul
principal al Martirologiului Roman oficial. Odată cu aceşti
autori se simte puternica influenţă a tradiţiilor răsăritene 992 în
privinţa vieţilor ucenicilor ca şi a datelor de cinstire ale acestora.
Papa Grigorie al XIII-lea 993 anunţă aceste noi modificări
în calendarul şi Martirologiul Roman astfel: „După ce s-a
reformat calendarul, Noi am lucrat la reforma Martirologiului
Roman, aşa cum Noi l-am decretat anterior. Datorită neglijenţei
unor copişti şi tipografi care l-au redat defectuos în câteva locuri,
Noi l-am corectat prin oameni instruiţi care, confruntându-l cu
manuscrisele cele mai vechi şi cele mai exacte, nu au lăsat decât
990
P. Saintyves, op.cit., p.147.
991
Aceasta au arătat-o toţi teologii apuseni de la începutul secolului al XX-
lea. Henri Quentin, op.cit., p. 588. Consecinţa firească a demascării falsurilor
a fost „evacuarea” Celor Şaptezeci din calendarul romano-catolic.
992
Baronius s-a folosit, aşa cum era de aşteptat, de lista lui Dorotei din care
a importat câteva nume: Aristobul, Epafrodit, Asincrit, Irodion, Flegon,
Lucius, Tertius, Narcis, Stahie, Urban, Patrobas, Filolog şi Filimon. P.
Saintyves, op.cit., p.147.
993
S-a născut la data de 7 ianuarie 1502. A fost papă la Roma între 1572-
1585.
290
locurile care se conformează adevărului istoric, prin raportarea

la fapte, la persoane, la locuri şi la timpuri” 994.
4.6.2. Momentul maximei cinstiri

Pentru identificarea efectivă a numelor ucenicilor, un
teolog de la jumătatea secolului al XIX-lea ţine să precizeze că
foloseşte în special următoarele documente: Constituţiile
Apostolice, scrierile Sfântului Clement Romanul, scrierile
Sfântului Dorotei, ale Sfântului Ipolit, Taţian Asirianul, Origen,
Ammonius, Sfântul Epifanie, Sfântul Ieronim, Fericitul
Augustin şi Beda Venerabilul 995. Totuşi, nu scrierile patristice
au făcut diferenţa în identificarea numelor ucenicilor, ci
Martirologiul Roman, Acta Sancti Sanctorum şi Analele
ecclesiastice ale lui Baronius, urmate îndeaproape de
dicţionarele şi enciclopediile vremii sale.
Controversa cu privire la numărul exact al ucenicilor s-a
continuat nu numai în cercetarea exegetico-ştiinţifică a textului
corespunzător, al misiunii ucenicilor, ci şi în aghiografie. Astfel,
numărul ucencilor cinstiţi de Biserica Romano - Catolică este
72: „cunoaştem 72 de ucenici, nu 70. Dacă alţii au pus 70 în loc
de 72 este pentru a scurta discursul” 996.
În această identificare a sfinţilor ucenici s-a pornit aşadar
de la ideea că „aproape toţi aceşti bărbaţi apostolici, care erau în
grupul de însoţitori ai lui Iisus, sunt menţionaţi în epistolele
Sfântului Pavel” 997. Chiar dacă unii dintre ucenici ar fi putut
avea supranumele „unul din Cei Şaptezeci” sau „unul din Cei
Şaptezeci şi doi”, suntem convinşi că o parte din sfinţii
994
P. Saintyves, op.cit., p. 148. Pentru o privire mai largă asupra
Martirologiului Roman până în vremea lui Grigorie XIII vezi Jules Baudot,
Le Martyrologe, Paris, Librairie Bloud et Cie, 1911.
995
996
Ibidem, p. 3.
997
Acest lucru l-a intuit Dorotei, episcop de Tir, cu puțin timp înaintea lui
Ipolit. Ibidem, p. 6.
291
menţionaţi de Maistre ca însoţitori ai Domnului, au fost deduşi

sau mai exact induşi arbitrar credincioşilor din vremea sa 998.
Dar acest moment este apogeul cinstirii ucenicilor în
Biserica Apuseană. Stephain Maistre a strâns într-o carte toate
informaţiile pe care le găsise despre Cei Şaptezeci şi doi de
ucenici, lucrare la care s-a ostenit, cum singur mărturiseşte toată
viaţa. Rezultatul muncii sale este cartea Histoire de chacun des
Soixante-douze disciple de notre-Seigneur Jésus-Christ
composant la première compagnie de Jésus, în colecţia Les
Temoins du Christ, Paris,1868. Aici găsim deci datele de
prăznuire ale ucenicilor, numele lor şi tradiţiile comparative:
răsăritene şi apusene ale vieţuirii acestora.
Cei Şaptezeci şi doi, cinstiţi ca „ucenici” în data de 15
iunie, se regăseau astfel în calendarul catolic: Barnaba(24
august), Antipa, episcop de Perga şi martir(11 aprilie), Anania,
învăţător al lui Pavel, episcop de Damasc şi Eleutheropolis(25
ianuarie), Parmena, din cei şapte diaconi, apostol al filipenilor şi
mucenic(23 ianuarie), Alexandru (11 martie), Ruf
(21noiembrie), Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru şi Ruf (1
decembrie), Ştefan, primul dintre Cei Şaptezeci şi primul dintre
cei şapte diaconi şi primul martir (26 decembrie), Nicanor dintre
cei şapte diaconi, martirizat în Cipru(10 ianuarie),
Mnason(Jason), episcop de Cipru (25 ianuarie), Sosipatru(25
iunie), Andronic şi Iunias (17 mai), Stahie, primul episcop de
Argiropolis (31 octombrie), Simeon Niger, episcop de Bostra,
Arabia(8 mai), Filip, unul din cei şapte diaconi, episcop de
Trallium, Asia şi taumaturg (6 iunie), Timon, unul dintre cei
şapte diaconi, episcop de Bereea, Tir şi Bostra, apoi martir (19
aprilie), Ariston(22 februarie), Carpus, episcop de Bereea,
martir(26 mai), Patrobas, episcop de Napoli, Italia şi Filolog
998
Dorinţa lui Maistre de a demonstra că Iisus a ales şi a trimis 72 şi nu 70 de
ucenici apare foarte limpede: „cei 72 sunt imaginea şi preludiul cardinalilor
Bisericii”. Stéphan Maistre, op.cit., p. 9.
292
(ambii sărbătoriţi pe 4 noiembrie), Agabus (13 februarie),

Amplias (31 octombrie), Ioan Marcu, episcop de Byblos, după
Apolinarie (27 septembrie), Olimp, episcop de Filipi, martirizat
la Roma cu Petru şi Pavel (10 noiembrie), Rodion, martir (8
aprilie), Aristarh, episcop de Apamea şi Tesalonic (4 august),
Simeon, fratele Domnului, episcop de Ierusalim (18 februarie),
Priscus, episcop de Colofon (1 septembrie), Arhip, apostol al
colosenilor, martir (20 martie), Ioan, episcop de Efes, învăţătorul
lui Papia (28 ianuarie), Quartus, episcop de Beirut, Siria,
predicator în Spania (3 noiembrie), Abdias, episcop de Babylon,
în Persia (29 octombrie), Evodie, martir (6 mai), Onisifor,
episcop de Coronia, Beoţia, martir şi Porfirie, servitorul său (6
septembrie), Epafrodit, episcop de Teracin, apoi de Filipi, martir
(22 martie), Urban, episcop de Macedonia, martirizat în
Tesalonic (31 octombrie), Lazăr sau Eleazar, fratele Martei şi al
Mariei din Betania, episcop de Marsilia (17 decembrie), Trofim,
episcop de Arles (14 aprilie), Iuda Barsaba, martirizat în Arara,
Armenia (19 iunie), Maximin, episcop de Aix, Provence, apostol
al Galiei Meridionale (8 iunie), Martial, episcop de Limoges (30
iunie şi 3 iulie), Ammao (5 iulie şi 4 ianuarie), Narcis (31
octombrie), Iosif Barsaba, numit şi Iustus, taumaturg, episcop de
Eleuteropolis, Palestina, martir (20 iulie), Matia, ridicat în
rândul Celor Doisprezece (24 februarie), Luca, Evanghelistul,
medic din Antiohia, predicator în Italia, Galia, Dalmaţia şi
Grecia (18 octombrie), Lucius, episcop de Cirene (6 mai), Zenas
sau Zenon, episcop de Diospolis (1 septembrie), Erast, vechi
trezorier din Corint, episcop de Paneade, apoi de Filipi, în
Macedonia, martir (28 iulie), Manahen, profet şi învăţător în
Antiohia(24 octombrie), Hermas sau Herman, episcop de Filipi
(10 mai), Epafras, martir (19 iulie), Irodion, episcop de Patras,
Asincrit, episcop de Hyrcania, Flegonta, episcop de Maraton,
Hermes, episcop de Dalmaţia (8 aprilie), Marcu Evanghelistul,
apostol în Africa, patriarh al Alexandriei (25 aprilie), Apelles,
episcop de Smyrna, Lucius, episcop de Laodiceea, Clement,
293
episcop de Sardes (23 aprilie), Sila, episcop de Corint (13 iulie),

Silvan, episcop de Tesalonic, Macedonia (13 iulie), Iason,
episcop de Tars, Sosipatru, episcop de Tesalonic (25 iunie),
Natanael, episcop de Burg (1 noiembrie şi 2 aprilie), Tihic,
succesor lui Colofon în Calcedonia Bitiniei (1 noiembrie), Tit
sau Titus, arhiepiscop al Cretei şi al insulelor adiacente (4
ianuarie), Crescent, episcop de Calcedonia, apoi de Cartagina şi
Viena (27 iunie), Cleopa, martor al Învierii Domnului (25
septembrie şi 30 octombrie), Prohor, unul din cei şapte diaconi,
taumaturg, episcop de Nicomidia, martirizat în Antiohia (19
aprilie), Tadeu (20 august), Nicolae, prozelit din Antiohia, unul
din cei şapte diaconi, episcop de Samaria, Terentius sau Tertius,
episcop de Iconiu, Iustus, episcop de Eleuteropolis, Artemas,
episcop de Listra (21 iunie), Aristobul, episcop de Marea
Britanie (15 martie), Valeriu (29 ianuarie), Eucher (8
decembrie), Materne (14 septembrie) 999.
Deşi recunoaştem munca intensă de cercetare a tradițiilor
apostolice secundare, se observă şi reaua intenţie a teologilor
catolici de a exagera în expunerile lor, denaturând astfel
adevărul în mod hiperbolic. Acest lucru va avea ca efect
„izgonitea” sfinţilor ucenici din calendarul şi evlavia
apusenilor 1000.
4.6.3. Distrugerea „mitului”

P. Saintyves, după ce a demonstrat falsitatea listelor
ucenicilor cunoscute de el, îşi prezintă astfel supărarea că în anul
1938 încă mai erau prăznuiţi ca sfinţi Cei Şaptezeci: „În ciuda
lucrărilor unor savanţi catolici ca cele ale lui Duchesne şi Don
999
Chiar dacă noi apreciem ca fiind deosebită munca teologului francez, nu
la fel au considerat-o urmaşii săi. Dovadă stă sărăcia calendarului romano-
catolic în expunerea numelor ucenicilor Domnului, dar mai ales părerea
general acceptată: „aceste liste sunt, din păcate, fără valoare”.
1000
Această nedreaptă lucrare era înţeleasă în Apus ca „o epurare
indispensabilă”. P. Saintyves, op. cit. p. 148.
294
Quentin (…), Biserica secolului al XX-lea se încăpăţânează să

menţină sute de erori istorice, fără să-i pese de adevărul care
afectează persoanele, faptele, locurile şi timpurile” 1001.
Dar supărarea lui nu a rămas fără efect. Sinodul Vatican
II 1002
a rezolvat această cerinţă, excluzând orice posibilitate a
credincioşilor de a cinsti pe Cei Şaptezeci (sau Şaptezeci şi doi)
de ucenici 1003. Numărul ucenicilor devine de acum doar un
simbol păgân 1004 preluat de evrei şi apoi de Luca din interese
personale, textul, o invenţie lucanică, persoanele, lipsite de
sfinţenie iar vieţile lor, pure fantezii. Chiar şi fără să considerăm
studiile şi istoria cinstirii Celor Şaptezeci constatăm cu tristeţe
situaţia ucenicilor în gândirea şi credinţa apuseană.
1001
Ibidem, 149.
1002
Acesta a fost deschis de papa Ioan al XXIII-lea si închis de papa Paul al
VI-lea. Lucrările conciliului s-au desfăşurat între 11 octombrie 1962 și 8
decembrie 1965 la Vatican.
1003
Canoanele 107 şi 108, aprobate în data de 4 decembrie 1963, subliniază
importanţa sărbătoririi evenimentelor din istoria mântuirii, rămânând
posibilitatea bisericilor locale să cinstească şi unii sfinţi care nu trebuie
cinstiţi de întreaga Biserică Romano-Catolică. Dar decisiv a fost canonul 92,
c: „martiriul sau vieţile sfinţilor sunt revizuite pentru a se acorda cu adevărul
istoric”.
1004
P. Saintyves dezvoltă o teorie foarte ademenitoare în acest sens. El arată
învăţaţii evrei ca pe nişte însetaţi de cultură păgână, importând fără rezervă
simbolul numerelor 7 şi 70 (numere cosmice, ce fundamentează un sistem de
cuantificare a timpului) din raţionalizările cosmogonice babiloniene. Ei ar fi
numărat, deci, cu grijă şi pe cei aflaţi în diferite locuri vechitestamentare
dintre strămoşii poporului ales, ca să nu depăşească acest număr. Dar o
excludere a adevărului istoric tocmai pentru că poate cineva număra până la
70 este de neluat în seamă. P. Saintyves, op. cit. p. 151-154.
295
4.7. Receptarea Celor Şaptezeci în artă şi

arhitectură
4.7.1. Cei Şaptezeci în iconografie

Într-o altă ordine sunt pictaţi Cei Şaptezeci în iconografia
bizantină. Dionisie de Furna dă indicaţii ucenicilor zugravi cum
trebuie să picteze pe fiecare dintre Cei Şaptezeci 1005. Astfel:
Iacov, „fratele Domnului", [care s-a făcut cel mai dintâi episcop
al Ierusalimului...] bătrân, [cu părul creţ], cu barba lungă; Matia,
[care a împlinit numărul celor 12 apostoli] bătrân, cu barbă
[scurtă şi] rotundă; Cleopa, [episcop la Ierusalim] bătrân cu
barba ascuţită; Andronic, spân, tânăr, [episcop]; Silvan, (Iulian),
[episcop al Tesalonikiei] bătrân pleşuv, cu barba scurtă; Agav
bătrân, cu barba despicată în două; Anania, [episcop al
Damascului] bătrân cu barba lungă; Filip, [unul dintre diaconi]
tânăr cu începere de barbă; Prohor [episcop al Nicomidiei] cu
cărunteţe, cu barba [neagră] scurtă, despicată în două; Nicanor,
[unul dintre cei 7 diaconi] tânăr cu început de barbă; Iacov, al lui
Alfeu, „cel mic", dintre Cei Doisprezece, tânăr cu barbă ascuţită;
Iuda Tadeu, „fratele Domnului" tânăr cu începere de barbă; Ruf,
episcop [al Tebelor] cu cărunteţe, cu barba lată; Sosten bătrân
pleşuv, cu barbă lungă; Lin tânăr, cu barba rotundă; Stahie,
[episcop al Vizantiei] tânăr, cu barba ascuţită; Ştefan,
[arhidiacon, întâiul mucenic] tânăr, fără de barbă; Timotei
(Timon), [episcop al Efesului] cu cărunteţe, cu barba creaţă;
Ermas tânăr cu începere de barbă; Flegont, [episcop al Parţilor]
tânăr, fără de barbă; Sosipatru, [episcop al Iconiei] tânăr, cu
barba rotundă; Iason tânăr cu începere de barbă; Gaiu bătrân, cu
Toţi Cei Şaptezeci ţin în mâini suluri de hârtie înfăşurate. Dionisie din
1005
Furna, op.cit., p. 149-151.

296
barbă lungă;Tihic tânăr, fără de barbă; Filimon bătrân, cu barba

împrejur afumată; Narcis, [episcop în Atena] tânăr cu începere
de barbă; Trofim cu cărunteţe, cu barbă lungă; Cezar tânăr, fără
de barbă; Zenas [legiuitorul], [episcop] cu cărunteţe, cu barba
rotundă; Aristarh, [episcop] bătrân cu părul creţ; Marcu, nepotul
lui Barnaba tânăr fără de barbă; Sila tânăr, cu începere de barbă;
Gaius bătrân, cu barba ascuţită; Ermis, [episcop al Dalmaţiei]
bătrân, cu barba lungă şi lată; Asincrit, [episcop] bătrân, cu barba
[rotundă] despărţită în trei părţi; Apolos, [episcop al Chesariei]
bătrân, cu barba lată; Chefa tânăr cu începere de barbă; Climis
(Clement), [episcop] bătrân, cu barba scurtă; lustus, [numit
Barsaba], [episcop] bătrân, cu barba ascuţită; Cuart cu cărunteţe,
cu barba lungă; Erast tânăr, cu barba creaţă; Onisifor, [episcop
al Coloniei] bătrân; Carp, [episcop] bătrân, cu barba despicată în
două; Evod, [episcop al Antiohiei] tânăr cu începere de barbă;
Urban (Urvano) tânăr, cu barbă lungă; Aristobul, [episcop al
Bretaniei] bătrân; Tihic, [întâiul episcop al Calcedoniei] tânăr cu
începere de barbă; Simeon foarte bătrân; Pud tânăr cu începere
de barbă; Irodion bătrân; Artema (Artemius) tânăr cu barba
ascuţită; Filolog cu cărunteţe, cu barba scurtă; Olimba (Olimpie)
bătrân; Rodion tânăr; Luca bătrân cu barba lungă; Apelis tânăr,
cu barba scurtă; Amplie (Amplias) tânăr, cu începere de barbă;
Patrob tânăr cu barba creaţă; Tit, [episcop în Creta] tânăr, fără
de barbă; Terpenu (Terentie) bătrân, pleşuv, cu barba despicată
în două; Tadeu (din Edessa) cu cărunteţe, cu barbă lată; Epenet,
[episcop al Cartaginei] tânăr, cu barba despărţită în trei părţi;
Ahaic bătrân, cu barba lungă; Achila bătrân, cu barba despărţită
în cinci părţi; Luchiu, [episcop al Laodiceei] tânăr, fără de barbă;
Varnava [Iosie] cu cărunteţe, cu barba lungă; Fortunat, [episcop]
bătrân, cu barba rotundă; Epafrodit, [episcop] tânăr, fără de
barbă; Crescent, [episcop al Calcedoniei] bătrân, cu barba
ascuţită; Parmena tânăr, [diacon, fără de barbă].
O întrebare deplin justificată este: ce vrea să evidenţieze
Dionisie din Furna prin vârsta fiecărui ucenic din Cei Şaptezeci?
297
Un prim răspuns ar fi de ordin estetic. Dacă toţi ucenicii

ar fi pictaţi de o vârstă, de exemplu toţi tineri, fără barbă, Cei
Şaptezeci ar părea un grup de oameni fără identitate, iar
deosebirea unuia de altul ar fi imposibilă.
Un răspuns mai aproape de adevăr ar fi că Dionisie a
surprins grupul Celor Şaptezeci de ucenici într-un moment bine
definit al existenţei lor. Doar la trimiterea ucenicilor în misiune
(Luca 10) acest grup apare ca fiind „Cei Şaptezeci”. În aceste
condiţii nu putem înţelege care este raţionamentul pictării ca
„bătrân cu barbă” a unora dintre ei, care atunci erau cu siguranţă
tineri (exemplul lui Marcu este evident).
Un alt răspuns ar putea fi acela că Dionisie a urmărit să
zugrăvească pe fiecare din Cei Şaptezeci în momentul în care ei
sunt amintiţi de Sfânta Scriptură. Ceea ce Sfânta Scriptură scrie
despre ei, Dionisie pictează adică insistă ca icoana să fie un
mijloc pedagogic în sprijinul explicării Sfintei Scripturi. Nu
putem înţelege însă, cum Luca ar putea fi pictat bătrân câtă
vreme, în paginile Sfintei Scripturi, apare ca un tânăr ucenic al
Sfântului Apostol Pavel.
Răspunsul este cu siguranţă altul: Dionisie din Furna îi
surprinde pe fiecare din Cei Şaptezeci în momentul trecerii la
Domnul, înregistrată de sinaxare şi de calendarul bisericesc al
vremii sale 1006.
1006
În ţara noastră, biserica mânăstirii Cozia păstrează pictura veche a
chipurilor Celor Şaptezeci după Dionisie din Furna. Despre pictarea
mânăstirii şi reparaţiile ulterioare vezi lucrarea Arhimandrit Gamaliil Vaida,
Mânăstirea Cozia, vestita ctitorie a lui Mircea Voievod cel Mare, Editura
Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, Râmnicu Vâlcea, 1986.
298
4.7.2. Mărturii despre Cei Şaptezeci de ucenici în

arhitectură şi arheologie
Arhitectura bisericească ţine cont cu precădere de
simbolismul Celor Şaptezeci de „stâlpi ai Bisericii”. Din această
cauză unele catedrale cuprind 70 sau 72 de coloane de susţinere
ale edificiului. Cea mai veche construcție de acest fel se pare că
ar fi Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, zidită de
Sfântul Constantin cel Mare ca loc al păstrării moaștelor
apostolilor. Chiar dacă astăzi nu mai există, descoperirile
arheologice și mai ales descrierile unor autori greci au permis
reconstituirea sa ipotetică.
Dorința Împăratului Sfânt Constantin de a construi o
biserică pe temelia apostolilor se materializase prin construirea
mormintelor Celor Doisprezece, al căror număr se va regăsi și la
colonadele edificiului. Aceste doisprezece colonade erau
susținute de șaptezeci de coloane „care parcă răsăsreau din
podea”. Toate aceste detalii nu erau întâmplătoare; se pare că
arhitectul a vrut astfel să reproducă „Biserica vie a lui Hristos,
susținută de colonade și coloane egale în număr cu ucenicii lui
Hristos” 1007.
Cu siguranță această biserică a devenit model pentru
toate bisericile care se vor construi în Răsăritul creștin dar și în
Apus 1008. Aceste biserici sunt de obicei mari, catedrale ale
Evului Mediu şi nu numai. Doar un spaţiu arhitectural foarte
generos îi poate oferi arhitectului şi constructorului de biserică
posibilitatea de a reprezenta şi pe Cei Şaptezeci de ucenici, în
1007
Nikolaos Mesarites, art.cit., p. 890.
1008
Sf. Ambrozie a construit în sudul Milanului pe la 382 o copie a Bisericii
lui Constantin, numită de asemenea Biserica Sfinților Apostoli sau
Apostolorum așa cum, de altfel, fusese construită și Biserica din Lateran,
numită intra muros. Jean Hubert, „Conclusion : La basilique de Martin le
Confesseur” in Revue d'histoire de l'Église de France, tome 47, n°144, 1961,
p. 219-220.
299
elemente decorative (firide, ferestre, turnuri sau coloane). În

aceleaşi proporţii se poate integra şi pictorul sau iconarul: pentru
a picta pe toţi Cei Şaptezeci de ucenici, are nevoie de un spaţiu
foarte întins, fie ca să-i reprezinte într-un grup, asemănător celor
40 de mucenici din Sevasta, fie, dimpotrivă, pe fiecare ucenic,
individual, în medalioane.
În aceste condiţii ne interesează să cunoaștem
momemntul de când au început să fie observaţi Cei Şaptezeci de
ucenici ai Domnului de cei responsabili cu zidirea şi
împodobirea bisericilor creştine. Sau, altfel spus, care este prima
biserică creştină ce poartă în sine mărturia existenţei Celor
Şaptezeci?
Răspunsul la această întrebare este cel puţin
surprinzător: prima biserică din lume poartă o mărturie sigură
despre existenţa Celor Şaptezeci de ucenici. „În 2008 1009, la 40
de kilometri NE de Aman, arheologii au descoperit ceea ce ei
cred a fi prima biserică din lume. Datând din perioada 33-70 d.
Hr., biserica, ascunsă multă vreme sub Biserica Sfântul
Gheorghe din Rihab, pare să fi adăpostit pe cei 70 de ucenici ai
lui Iisus Hristos” 1010.
O cronologie mai exactă a evenimentelor începutului de
eră creştină ar putea fi prezentată în felul următor:
Anul 26 – Iisus este botezat în Iordan de Ioan
Botezătorul. În apropiere, câţiva ani mai târziu, se construieşte
prima biserică, la Rihab 1011, unde Cei Şaptezeci de ucenici ai
Mântuitorului s-au ascuns de persecuţia pornită în Ierusalim.
Anul 33, cu aproximaţie – cea mai veche biserică din
lume adăposteşte pe Cei Şaptezeci de ucenci iubiţi ai Domnului,
refugiaţi de furia persecuţiei.
1009
Descoperirea a avut loc la data de 10 iunie.
1010
Jenny Walker, Matthew Firestone, Bradley Mayhew, Jordan, Lonely
Planet, London, 2009, p. 42.
1011
Oraş situat la 40 km nord-est de Aman.
300
Anul 106 – Împăratul Traian adaugă regatul Nabatean la

provincia arabă Petraea 1012.
Principalul argument în favoarea acestor afirmaţii este
inscripţia în mozaic de pe podeaua vechii biserici: „Cei 70 iubiţi
de Domnul şi divini”. Se crede că aceşti 70 au fugit de persecuţile
din Ierusalim şi trăiau în secret, practicând ritualul lor în biserica
subterană 1013.
În cazul în care presupunerile arheologilor sunt
adevărate 1014, anume că biserica respectivă aparţine secolului
întâi creştin, adăpostind şaptezeci de ucenici ai Domnului, vom
crede că ucenicii, menţionaţi de Luca în Evanghelia sa la
capitolul 10, versetele 1 şi 17, îşi vor fi făcut o ascunzătoare de
furia persecuţiilor din Ierusalim, unde trăiau o viaţă de ucenici,
după poruncile și sfaturile pe care le primiseră de la Mântuitorul.
În aceste condiţii Cei Şaptezeci au fost un grup distinct
şi discret de ucenici ai Mântuitorului, preluaţi probabil în mare
parte din rândul ucenicilor lui Ioan Botezătorul, fiind un tezaur
deosebit de preţios pentru toţi apostolii şi predicatorii creştini,
căci au furnizat celor cu adevărat interesaţi, între care şi Luca,
datele exacte ale unei experienţe colective de martori oculari ai
Domnului şi mărturisitori, prin faptă şi cuvânt, a celor ce
văzuseră şi auziseră de la Hristos-Domnul.
Cei Şaptezeci nu au reprezentat o instituţie
temporară 1015, pentru că nicio instituţie a Mântuitorului nu este
1012
J. Walker, M. Firestone, B. Mayhew, op.cit., p. 38.
1013
Ibidem, p. 42.
1014
Împotriva demonstrației făcute de Al-Hassam pentru datarea bisericii Sf.
Gheorghe și a celei subterane s-au ridicat voci care au ignorat mozaicul ce
vorbește despre Cei Șaptezeci și au trimis foarte târziu în timp momentul
construirii acestui complex, în era bizantină. Lincoln Blumell, Jenn Cianca,
„The Oratory of St. George in Rihab: The Oldest Extant Christian Building
or Just Another Byzantine Church?”, http://www.bib-arch.org/online-
exclusives/oldest-church.pdf (10.11.2011).
1015
Acest număr este unul intermediar între 70, câţi erau ucenicii Domnului
şi cei 500 de fraţi (cf. I Cor. 15,6) cărora S-a arătat Domnului după Înviere.
301
provizorie: „Mântuitorul n-a făcut nimic provizoriu” 1016. Rolul

acestei instituţii a fost, în primul rând, acela de a trăi în
comuniune, aşa cum trăiseră cu Mântuitorului. Acestei
comuniuni i-a revenit rolul de a predica pe Hristos-Mesia în
mijlocul poporului ales, de a trăi liturghia și de a oferi normele
sobornicești ale organizării Bisericii primare.
4.8. Cei Şaptezeci trebuie cinstiţi ca apostoli

Deosebirea dintre Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, în
legătură cu grupul secundar apostolic din timpul vieţii
Mântuitorului, nu constă numai în numărarea acestora (72 în
Apus şi 70 în Răsărit) ci şi în cinstirea ce li se aduce. În timp ce
Biserica Ortodoxă şi toate Bisericile Orientale îi cinstesc pe toţi
Cei Şaptezeci de ucenici, împreună, în ziua de 4 ianuarie cu titlul
de apostoli, Biserica Apuseană îi cinstea, acum două secole, în
ziua de 15 iulie, cu titlul de ucenici 1017.
Cei Şaptezeci au avut unele puteri apostolice personale
datorită cărora se aseamănă cu Cei Doisprezece încă dinainte de
Înviere. Aceasta o precizează chiar Sfântul Luca în pericopele
misiunilor prepascale ale celor două grupuri 1018 dar şi în
aparenta confuzie între acestea 1019. Condiţiile esenţiale ale
Dacă Luca, sau un copist al textului, a avut în vedere relaţia cu Cei

Doiprezece, a realizat o organizare ierarhică a comunităţii de ucenici, după
modelul sinedriului: un conducător are în subordine 10 supuşi (120=12x10).
C. K. Barrett, A critical and exegetical commentary on the Acts of the
Apostles, Edinburgh : T & T Clark, ICC, 2004, p.96.
1016
Pr. Dr. Ioan Mircea, „Cei Şaptezeci…”, p. 688.
1017
Vezi şi Stéphan Maistre, op.cit., p. 6.
1018
Comparând această pericopă descrisă în Evanghelia după Luca cu cele
consemnate în Evanghelia după Matei (10), observăm că motivarea alegerii
şi trimiterii în misiune a Celor Şaptezeci, ca şi acordarea harismelor, sunt
descrise în termeni aproape identici.
1019
„Când v-am trimis pe voi fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi
avut lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic”(Lc. 22,35).
302
alegerii şi uceniciei erau aceleaşi pentru Cei Doisprezece, ca şi

pentru Cei Şaptezeci: acceptarea cuvintelor Domnului Hristos,
lepădarea de sine, de familie şi de avuţie pentru a-L urma cu
toată fiinţa pe Mântuitorul (cf. Mt. 10,37-39; 19,27-29, Mc.
8,34-35, Lc. 9,57-62; 14,27-33). Mai mult decât acestea,
Mântuitorul îi investeşte cu autoritate pe Cei Doisprezece (Mt.
10,40) ca şi pe Cei Şaptezeci (Lc. 10,16).
Un teolog apusean 1020 enumeră şase însuşiri esenţiale ale
apostolatului:
1. Un Apostol al lui Mesia (Hristos) trebuie sa fie evreu.
Din această cauză va trebui să caute mai întâi „oile
pierdute ale casei lui Israel”(Mt. 10,16).
2. Un Apostol trebuie să fi primit chemarea şi mandatul
oficiului lor direct de la Hristos.
3. Un Apostol trebuie să-L fi văzut pe Hristos Domnul,
fiind un martor ocular al faptelor Sale şi ascultător
direct al spuselor Sale.
4. Un Apostol trebuie să aibă autoritate în transmiterea
revelaţiei divine, şi ceea ce scrie sub inspiraţie divină
este, într-adevăr, „vocea lui Dumnezeu”.
5. Un Apostol este obligat să prezinte „semnele unui
Apostol” ca minuni, vindecări şi exorcisme.
6. Un Apostol trebuie să aibă autoritate plenară în toate
Bisericile 1021.
Dacă primele cinci condiţii sunt îndeplinite cu succes de
Cei Şaptezeci, aceştia sunt inferiori totuşi Celor Doisprezece, în
special în ceea ce priveşte puterea şi autoritatea în Biserică. Ei
au fost inferiori şi dependenţi în misiunea lor de Cei Doisprezece
1020
Robert Duncan Culver, art. cit., p. 138.
1021
Puterea Apostolilor a fost una, şi ei şi-au exercitat-o în mod unitar în
întreaga Biserică, neavând niciunul mai mult decât altul, nedeţinând-o
niciunul numai parţial şi nefiind legaţi niciunul de o anumită cetate sau
regiune, ci având fiecare jurisdicţie deplină şi universală. Liviu Stan,
„Succesiunea apostolică”, în ST, an VII (1955), nr. 5-6, p. 308.
303
la început. Astfel, chiar dacă au fost harismatici, după Pogorârea

Duhului Sfânt la Cincizecime, Celor Şaptezeci nu l-i s-a dat
îndată puterea de a hirotoni 1022 în toate treptele şi nici pe aceea
de a împărtăşi Duhul Sfânt noilor botezaţi 1023.
Inferioritatea apostolatului Celor Şaptezeci faţă de Cei
Doisprezece este atenuată progresiv, îndată după vânzarea lui
Iuda şi alegerea lui Matia în locul său. Există însă unii
comentatori care, citind Evanghelia după Luca, au ajuns la
concluzia că Cei Şaptezeci de ucenici au aceeaşi importanţă ca
şi Cei Doisprezece, chiar înainte de Învierea Domnului 1024.
În conştiinţa Bisericii, încă de la început, Cei Şaptezeci
au fost numiţi Apostoli 1025. Sfântul Iacov cel Mic, „fratele
Domnului” este numit stâlp al Bisericii din Ierusalim, apoi îl
găsim conducând Sinodul Apostolic din Ierusalim, chiar dacă nu
era decât unul din Cei Şaptezeci.
Cum mulţi dintre Cei Şaptezeci - aleşi iniţial - au fost
martirizaţi 1026, sau au răposat degrabă, locul lor a fost luat de
alţii dintre Apostolii Bisericii, ca în cazul lui Matia, spre a se
1022
Vezi Pr. Dr. Ioan Mircea, „Cei Şaptezeci…”, p.685.
1023
În acest sens, activitatea diaconului Filip în Samaria este sugestivă. Chiar
dacă primise hirotonia în treapta diaconiei şi fusese unul din Cei Şaptezeci,
nu a împărtăşit Duhul Sfânt celor botezaţi de el şi nici măcar nu le-a spus
acestora ceva despre această Taină ( cf. FAp. 8,14-17).
1024
Eduard Reuss, Histoire de la théologie chrétienne au siècle apostolique,
vol. I, Paris, 1852, p. 286, nota 1.
1025
Avem exemplu pe Sf. Irineu al Lyonului care, după obiceiul vremii, a
extins numele de Apostol la persoane cum ar fi Sf. Ioan Botezătorul şi la Cei
Şaptezeci de ucenici, Luca și Marcu, nu doar pentru că aparținuseră cercurilor
apostolice, ci mai degrabă pentru că au intrat în legătură cu Hristos. Frank
Grant Kewis, op. cit, p. 20-22.
1026
Odată cu martiriul Sfântului Ştefan din timpul primei prigoane împotriva
creștinilor din anii 35-36 au murit Parmena şi Nicolae dar şi alţii dintre Cei
Şaptezeci; şi-au pierdut viaţa peste două mii de credincioşi şi „ucenici”.
Selecta quaedam ad illustrationem Chronici Paschalis, VIII, 431 în PG 92,
col. 1066-1068.
304
completa numărul. Datorită harismelor lor personale, Cei

Şaptezeci aleşi iniţial se deosebeau de Apostolii Bisericilor. De
aceea, Biserica şi Tradiţia, la ziua prăznuirii fiecăruia, specifică
supranumele său de «unul din Cei Şaptezeci». Cei Şaptezeci sunt
deci nu numai colaboratorii de apostolat şi de slujire preoţească,
ci şi cei dintâi succesori direcţi ai Apostolilor, în treptele
ierarhice superioare.
Se poate spune că acești ucenici au fost „pepiniera” sau
„şcoala” în care s-au format şi din care s-au recrutat membrii
primei ierarhii, în toate Bisericile creștine nou-înfiinţate. Aşadar,
orice slujire apostolească şi treaptă ierarhică vor fi îndeplinit în
Biserică aceşti 70 de ucenici și apostoli, ei au contribuit, cu
activitatea lor jertfelnică şi cu osârdia şi râvna lor neîntrecută, la
întinderea Bisericii şi la înfrăţirea şi pacificarea popoarelor - de
atunci - ale lumii vechi, pe temeiul sublimelor principii
evanghelice.
Apostolii împărţiseră lumea, predicând aceeaşi credinţă
şi aceeaşi doctrină neamurilor, şi înfiinţând biserici. Sunt acele
biserici de la care alți creștini au împrumutat sămânţa şi doctrina,
şi pe care le împrumută încă mereu în măsura formării lor. Astfel
bisericile locale sunt fiicele bisericilor apostolice. Totul se
raportează cu necesitate la origine: aceasta pentru că un număr
atât de mare de biserici, atât de importante, sunt considerate
aceeaşi biserică, prima dintre toate, înfiinţată de apostoli, şi
mama tuturor celorlalte: „toate sunt apostolice, toate împreună
nu sunt decât o singură Biserică” 1027.
Pentru aceasta „Dumnezeu le-a scris numele lor în cartea
vieţii Sale”, după osârdia şi râvna lor; iar Biserica i-a înscris în
calendarul şi cărţile ei sfinte, pentru pomenire 1028.
1027
Tertulian, De Praescriptionibus Adversus Haereticos, XX, 6 în PL 2, col.
32.
1028
305
CONCLUZII
Cei Şaptezeci de ucenici, deşi nu îndeajuns de cunoscuţi
astăzi, au determinat într-o bună măsură extinderea Bisericii în
lume şi mai ales întărirea cuvântului Evangheliei prin cuvântul
lor, ca martori oculari.
Ei primesc un rol intermediar, după viaţa terestră a lui
Mesia. Prin ei înşişi nu pot nimic şi influenţa lor asupra istoriei
nu este decât indirectă. Dar istoria Cuvântului lui Dumnezeu are
nevoie de bărbaţi şi de femei care vor face să avanseze cauza lui
Iisus 1029.
Fiecare ucenic este un om obişnuit, cu o viaţă obişnuită
pentru vremea în care a trăit, cu o casă, o familie şi o purtare mai
mult decât obişnuite. După întâlnirea cu Hristos situaţia s-a
schimbat în raport cu lumea, devenind din săraci şi mai săraci,
fără încălţăminte, fără două haine, fără bani în cingătoare şi chiar
fără familie. Cu toate acestea ei purtau în suflet credinţa în
„Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel Viu” cu care au îmbogăţit
lumea.
Apostolatul, de care s-au învrednicit Cei Doisprezece şi
apoi Cei Şaptezeci, într-o mai mică măsură, are deci, o latură
transmisibilă, urmaşii lor primind prin Taina Hirotoniei cele trei
slujiri pe care ucenicii apostoli le-au primit la rândul lor de la
Hristos, Preotul, Învăţătorul şi Împăratul Adevărat. Dar va avea
şi o latură netransmisibilă, ceea ce ei înşişi deveniseră prin
alegere şi rânduire divină, martori oculari ai Vieţii şi Învierii
Domnului.
1029
Ibidem, p. 278.
306
Prezenţa apostolilor „de la început” ca ucenici ai lui

Hristos face evidentă intenţia sinopticilor de a înrădăcina viaţa
lor în viaţa Mântuitorului. Pe muntele fericirilor, Mântuitorul îi
cheamă şi îi alege pe Cei Doisprezece, dându-le putere şi
poruncă „să vindece toată boala şi toată neputinţa în popor”, deci
un mandat cu care să săvârşească lucrarea de Apostoli în
numele şi în locul lui Hristos. Autoritatea pe care au avut-o nu
este o autoritate lumească ci este chiar autoritatea lui Hristos, pe
care El a primit-o de la Tatăl. Acest mandat nu este nici definitiv
şi nici complet. Mandatul abia primit la instituirea lor va fi
„scris” prin cuvintele şi minunile lui Hristos, prin noi porunci şi
daruri, până la Patima de pe Golgota. Ultimele cuvinte ale
mandatului Celor Unsprezece (Iuda pierzând demnitatea de
apostol prin trădare) le-au primit în Galileea, înainte de Înălţarea
la cer (Mc. 16,19). Mandatul lor capătă o nouă dimensiune mai
ales după Cincizecime, misiunea apostolică fiind o lucrare
teandrică, „Domnul împreună cu ei lucrând şi întărea cuvântul
prin semnele ce urmau”(Mc. 16,20).
În relaţie cu Apostolii mari şi Cei Şaptezeci au primit un
astfel de mandat, tot direct de la Hristos, dar în ascultare de Cei
Doisprezece, ca sprijin concret al activităţii lor.
Evangheliile sinoptice cuprind în paginile lor viaţa,
minunile şi cuvintele Mântuitorului reţinute de Biserică prin
mijlocirea Sfinţilor Apostoli, prezenţi ca martori ai Domnului.
Chemarea ucenicilor la propovăduire nu rămâne un eveniment
de atunci, ca o amintire, ci din contră, îşi întinde glasul la toate
neamurile (Lc. 24,47; Mt. 28,19) şi în toată lumea (Mc. 16,15).
După Înviere, Apostolii au fost trimişi să cheme la creştinism
(Mt. 10,38; Mc. 8,34; Lc. 9,23) toate neamurile şi să le boteze în
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Experienţa uceniciei lor este esenţială pentru Biserică,
încă de la chemare. Ei L-au urmat pe Domnul necondiţionat,
deîndată, cu întreaga fiinţă. Din acest moment ei nu au fost nişte
martori pasivi ai vieţii şi lucrării Domnului. Fiecare cuvânt şi
307
fiecare minune la care au fost prezenţi i-a apropiat mai mult de

cunoaşterea tainei Fiului Întrupat.
Domnul îi cheamă să păşească din treaptă în treaptă ca
să ajungă din oameni simpli (pescari, vameşi, păcătoşi) lumina
lumii, pescari de oameni şi Păstori ai Israelului duhovnicesc.
Misiunea dinaintea Învierii este centrul activităţii
Apostolilor din Evanghelii. Mântuitorul îi trimite prin cetăţile
Israelului ca să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu, fără
traistă sau baston, fără bani în cingătoare ci numai cu cuvântul
încredinţat lor de Domnul. Pocăinţa, Împărăţia cerurilor,
pacea, vindecarea bolnavilor şi izgonirea demonilor sunt
reperele propovăduirii apostolice nu numai înainte, ci şi după
Înviere, iar Biserica are datoria să le facă mereu actuale.
Instituţia Apostolatului rămâne îngropată la temelia
Bisericii, clădită între Înviere şi moartea ultimului Apostol, căci
Apostolii n-au instituit, şi nici nu puteau institui, alţi apostoli în
locul lor. Au lăsat însă Bisericii, alături de învăţătura
Evangheliei şi de cultul primar, marele dar al preoţiei, care se
transmite prin succesiune apostolică. Acest lucru nu înseamnă
că Apostolatul s-a irosit după anul 100, ci dimpotrivă,
apostolicitatea este „legarea generaţiilor în tradiţia întreagă ce
vine de la Apostoli dar şi în harul şi spiritualitatea ce vin în mod
neîntrerupt de la Duhul lui Hristos prin ei” 1030 .
Sfântul Evanghelist Luca rămâne consecvent celor două
grupuri de ucenici pe care îi prezintă încă de la început şi în ceea
ce priveşte cele două discursuri separate, fiecare corespunzând
câte unui grup apostolic: al celor Doisprezece (Lc. 9,1-6) şi al
Celor Şaptezeci (Lc. 10,1-24). Distincţia dintre cele două
grupuri se urmăreşte încă din momentul chemării, Iisus îi
cheamă întâi nominal pe apostoli (cf. 5,27-28) câtă vreme
cealaltă este nedeterminată, numele ucenicilor lipsind cu
desăvârşire (9,57-62).
1030
308
Dar instituirea celor două grupuri de ucenici prezintă

încă o dată superioritatea Celor Doisprezece, amintiţi nominal
(Lc. 6,12-16) față de Cei Şaptezeci de anonimi de la Lc. 10,1.
După Înviere însă, Domnul se arată deopotrivă Celor
Doisprezece şi Celor Şaptezeci, ca mărturie a biruinţei lui
Hristos asupra morţii dar şi a celorlalte minuni 1031.
Mai importantă pentru Cei Șaptezeci este așadar
comuniunea, sobornicitatea, iar existența lor ulterioară nu
trebuie căutată în persoane izolate de restul Apostolilor. Acești
smeriți ucenici ai Domnului, atunci când nu au însoțit pe
Apostolii mari în misiune, au slujit lui Dumnezeu, s-au rugat
pentru iudei și pentru neamuri. În schimb, pentru susținerea
acestei comunități rugătoare, adăpostită poate tocmai în biserica
de curând descoperită de la Al Rihab, Sfântul Pavel și alți
Apostoli au strâns colecte și ajutoare, căci „sfinţii” din Țara
Sfântă aveau nevoie de ajutor în faţa prigonirilor iudaice.
Nu putem fi de acord că misiunea Celor Doisprezece
este orientată spre Israel, iar Cei Şaptezeci reprezintă misiunea
creştină la neamuri, cea practicată de Biserică în vremea scrierii
celei de-a treia Evanghelii 1032. Vechimea textului lucanic
referitor la aceştia dovedeşte că aceşti ucenici smeriţi au călătorit
în lumea păgână mult mai puţin decât oricare dintre Cei
Doisprezece. Concentrarea lor spre predica din casă, înaintea
celei din cetate, imposibilitatea călătoriilor lungi, fiind chiar şi
fără încălţăminte, obligativitatea şederii la masă cu cei vizitaţi,
sunt doar câteva elemente care nu ne lasă să credem că aceşti
ucenici ai Domnului au depăşit cu mult, sau în dese rânduri,
graniţele Palestinei. Mai mult chiar, amintirea cetăţilor din
Nordul Ţării Sfinte o face Domnul tocmai pentru a le indica
principala regiune în care-şi vor desfăşura activitatea după
Înviere. La acest lucru ne conduce şi descoperirea arheologică
1031
1032
309
de la Al Rihab, dar şi atribuirea listelor Celor Şaptezeci unor

sfinţi şi episcopi din această parte de lume.
Apostolatul se desfăşoară şi acum şi mai ales după
Înviere sub regimul credinţei. Contactul cu Dumnezeu nu este
direct, ci prin intermediul rugăciunii (v. 2) iar relaţia cu Hristos
se descoperă de atunci înainte prin analogie şi delegaţie (v. 16).
Ucenicii, al căror anonimat ne permite chiar să ne și identificăm
cu ei 1033, sunt chemaţi la o credinţă desăvârşită, căci prezenţa lui
Hristos se rezumă doar la numele Său (v. 17).
Distincţia dintre predicatori şi ucenicii acestora se
estompează odată cu apropierea dintre cele două grupuri: grupul
celor doi ucenici ajunşi în cetate şi al locuitorilor casei. Toate
persoanele care intră sub procesul de transformare inerent
membrilor Împărăţiei aflaţi „pe cale”, numit μετάνοια,
convertire (v. 13), devin la rândul lor mesageri ai veştii bune 1034.
Dar textul se concentrează asupra adversarilor,
comparaţi cu lupii (v. 3). Aceştia nu sunt urâţi, nu primesc
pedeapsa cetăţilor nepocăite şi cu atât mai puţin pe cea a lui
Satana cel căzut din cer (v. 18). Nu păcătosul este ţinta atacului
ci păcatul de sub influenţa căruia ucenicii îi scot pe locuitori prin
exorcizare.
Sfârşitul pericopei este dominat de bucurie, în ciuda
absenţei lui Dumnezeu şi distanţei faţă de Hristos, în ciuda
ameninţării duşmanului (v. 19) şi a supuşilor lui (v. 3 şi 17).
Bucuria Împărăţiei lui Dumnezeu care se apropie (v. 11b),
bucuria alegerii credincioşilor care se ştiu iubiţi în veșnicie de
Dumnezeu (cf. v. 20), bucuria cercurilor de credincioşi aflați în
comuniune cu Hristos şi prin El cu Dumnezeu Tatăl (v. 16) este
chiar Evanghelia predicată de ucenici.
Tradiţiile creştine despre Cei Şaptezeci sunt păstrate cu
sfinţenie de Biserică în cărţile de cult, în sinaxare şi calendare,
1033
Ibidem, p. 65.
1034
Ibidem, p. 65.
310
în pictura bisericilor şi în arta creştină. Toate acestea

demonstrează evlavia creştină faţă de aceşti sfinţi, pe care îi
numim apostoli ca şi pe ceilalţi apostoli recunoscuţi chiar de
Sfintele Evanghelii. „Epurarea” ucenicilor din calendarul şi
martirologiile catolice este un act de nedreptate, bazat doar pe
asemănarea cu unele practici păgâne şi pe o critică textuală
trunchiată. În lipsa unor probe mai concludente nimeni nu are
dreptul de a contesta sfințenia sau existența lui Cezar, Caius şi
Erast. Dar dacă există o hotărâre în privința lor, și a altora
asemenea lor, nu pot fi excluși toți ceilalți, descoperiți cu numele
de cercetări foarte vechi și cu atât mai puțin grupul întreg de
ucenici.
311
BIBLIOGRAFIE
A. EDIŢII ALE SFINTEI SCRIPTURI
Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură ale Cei Vechi şi ale Cei

Noao Leage, Bucureşti, 1688.
Biblia sau Sfânta Scriptură, EIBMBOR, Bucureşti,1993.
Biblia sau Sfânta Scriptură, EIBMBOR, Bucureşti, 2002.
Evangelion Damepharreshe: The Curetonian Version Of The
Four Gospels, With The Readings Of The Sinai
Palimpsest, And The Early Syriac Patristic
Evidence, Burkitt, F. C.(ed.), Gorgias Press LLC,
2003.
Greek New Testament Stephanus 1550 Textus Receptus (With
Morphological Data), London, 2005.
Novum Testamentum Graece, pos Eberhard et Erwin Nestle,
editione vicesima septima revisa, Deutsche
Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1995.
Latin Gospel CodexUSSER.2, or n, otherwise known as THE
GARLAND OF HOWTH, H. C. Hoskier(ed.)
LONDON: B. QUARITCH, 1919.
B. GRAMATICI, DICŢIONARE, ENCICLOPEDII
A Dictionary of Christian Antiquities Comprising the History,

Institution, and Antiquities of the Christian
Church, from the Time of the Apostles to the Age
of Charlemagne by various writers edited by sir
312
William Smith & Samuel Cheetham, in two

volumes London, 1908.
Calmet, Augustin, DHAB, tome premier du Encyclopédie
Théologique ou série de Dictionnaire sur toutes
les parties de la Sciences Religieuse offrant en
français, et par ordre alphabétique, la plus
claire, la plus facile, la plus commode, la plus
variée et la plus complète des Théologies, Ed. J.-
P. Migne, Paris, 1846.
Cheyne, T. K., Enciclopaedia Biblica, a Critical Dictionary of
the Literary Political and Religious History, The
Archeology Geography and Natural History of
the Bible, vol. I-IV, London, MacMillan & Co.,
Ltd,1902.
Coxe, A. Cleveland (ed.), Ante-Nicene Fathers, vol. 7, în coll.
The Writings of the Tathers Down to A.D. 325, ,
Hendrickson, Massachusetts, 21995.
Douglas, J. D., Dicţionar Biblic, Editura Cartea Creştină,
Oradea, 1995.
James, A. F., Dictionnaire Historique, Archéologique,
Philologique, Chronologique, Géographique et
Littéral de la Bible, tome 1-4 du Encyclopédie
Théologique ou série de Dictionnaire sur toutes
les parties de la Sciences Religieuse offrant en
français, et par ordre alphabétique, la plus
claire, la plus facile, la plus commode, la plus
variée et la plus complète des Théologies, Ed. J.-
P. Migne, Paris, 1846.
Kittel, Gerhard, Friedrich, Gerhard, Bromiley, Geoffrey
William, Theological Dictionary of the New
Testament, tradusă de Geoffrey William
Bromiley, Publicată de Wm. B. Eerdmans
Publishing,1969.
313
New Catholic Encyclopedia, vol. I, McGraw-Hill Book

Commpany, New York, 2003.
Metzger, Bruce M., A Textual Commentary on the Greek New
Testament, United Bible Societies, London-
New-York, 1971.
Mircea, Pr. Dr. Ioan, Dicţionar al Noului Testament,
EIBMBOR, Bucureşti,1995.
Petuchowski, Jakob J, Thoma, Clement, Lexiconul Herder al
întâlnirii iudeo-creştine, substraturi, clarificări,
perspective, traducere de Dumitru Ionescu
Stăniloae, Humanitas, Bucureşti, 2000.
Tuggy, Alfred E., Lexico Griego-Espan︢ol del Nuevo
Testamento, El Paso, TX: Editorial Mundo
Hispano, 1996.
Vacant, A. & Mangenot, E. (eds.), Dictionnaire de Théologie
Catholique contenant l’expose de doctrines de la
Théologie Catholique, leurs preuves et leur
histoire, Ed. Letouzey et Ane, Paris, 1911.
D. COMENTARII PATRISTICE ŞI MODERNE
1. Comentarii patristice
*** Omilie numită Epistola a doua către Corinteni a Sfântului

Clement Romanul, 5, 1-7 în PSB 1, Scrierile
Părinţilor Apostolici, traducere, note şi indici de
Pr. D. Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti, 1979.
Ambroise de Milan, Traité sur l’Évangile de S. Luc, texte latin,
introduction, traduction et notes de Gabriel
Tissot, in Sources Chrétiens, No. 52, Les Edition
du Cerf, Paris,1958.
Ante-Nicean Fathers, edited by Alexander Roberts, James
Donaldson and A. Cleaveland Coxe, vol. 5, Old
Chelsea Station, New York, 2007.
314
Clement Alexandrinul, Scrieri, partea a doua, în colecţia Părinţi

şi Scriitori Bisericeşti, vol. 5, Stromatele,
traducere din limba greacă de Pr. D. Fecioru,
EIBMBOR, Bucureşti,1982.
Clement Romanul, Epistola I către Corinteni, traducere de Pr.
D. Fecioru în Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, vol.
1, EIBMBOR, Bucureşti, 1979.
Fragmentele lui Papia, în Scrierile Părinţilor Apostolici,
traduce de Pr. Ioan Mihălcescu şi Pr. Matei
Pîslaru, vol. I, Râmnicu Vâlcea,1936, p. 197.
Învăţătură a Celor Doisprezece Apostoli, traducere de Pr. D.
Fecioru în PSB, vol. 1, EIBMBOR, Bucureşti
1979.
Origen, Comentarii şi Omilii la Evanghelii în Părinţi şi Scriitori
Bisericeşti, vol. 7, traducere, note şi indice de Pr.
D. Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti,1982.
Origen, Din comentariul la Evanghelia după Matei, în Părinţi şi
Scriitori Bisericeşti, vol 7, traducere, note şi
indice de Pr. D. Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti,
1982.
Origen, Filocalia în Părinţi şi Scriitori Bisriceşti, vol. 7,
traducere de Pr. Porf. T. Bodogae, Pr. Prof.
Nicolae Neaga şi Zorica Laţcu, EIBMBOR,
Bucureşti, 1982.
Pseudo-Titus, On the State of Chastity, în Wilhelm
Schneemelcher, R McL Wilson, New Testament
apocrypha, vol. II, Westminster/John Knox
Press, 2003, pp. 55-70.
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre viaţa lui Moise sau Despre
desăvârșirea prin virtute, trad. Pr. Prof. Ion
Buga, Editura Sfântul Gheorghe Vechi, 1995.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani,
traducere de P. S. Teodosie Atanasiu, revizuită şi
315
îngrijită de Cezar Păvălaşcu şi Cristian Untea,

Editura Christiana, Bucureşti, 2005.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Ioan, în J.-P. Migne, PG,
vol. 59.
Idem, Omilii la Matei, în colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti,
vol 23, traducere din limba greacă de Pr. D.
Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti,1994.
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, traducere de Pr. Prof.
Dumitru Stăniloae, în Părinţi şi Scriitori
Bisericeşti vol. 80, EIBMBOR, Bucureşti, 1983.
Tertullian, De Praescriptionibus Adversus Haereticos, XX, PL
2, coll. 9-74.
Tertullien, Contre Marcion, în Sources Chrétiens, No. 1,
introduction, texte critique, traduction et notes
par Rene Braun, Les Edition du Cerf, Paris,1990.
The Panarion of Epiphanius of Salamis, Book I (sect. 1-46),
translated by Frank Williams, Brill, 1987.
2. Comentarii moderne
***The Gospel According to Matthews, an introduction and

commentary by R. T. France, Leicester, Grand
Rapids,1985 in The Tyndale New Testament
Commentaries, vol. 1.
Barrett, C. K., A critical and exegetical commentary on the Acts
of the Apostles, Edinburgh: T & T Clark, ICC,
2004.
Bonaventura, Commentarius in Evangelium S. Lucae, în S.
Bonaventurae, Opera Omnia, vol. VII, Ed.
Studio et Cura PP. Collegii a S. Bonaventura,
1845.
Bonnard, Pierre, L’Évangile selon saint Matthieu, Edition
Delachaux & Nestlé, Neuchâtel (Suisse),1963.
316
Bovon, François, L’Evangile selon Saint Luc 9,51-14,35, II,

Labor et Fides, Geneve,1996.
Idem, L’Évangile selon Saint Luc(1,1-9,50),I,Labor et Fides,
Genève, 1991.
Bultmann, Rudolf, Historia de la tradición sinóptica, tradujo
Constantino Ruiz-Gaindo sobre el original
alemán Die Geschichte der synoptischen
Tradition, ediciones sigúeme,Salamanca, 2000.
Buttric, George A., The Gospel According to Matthew in The
Interpreter’s Bible, vol. 7, Abingdon, Nashville,
1980.
Carmona, Antonio Rodriguez, Predication del Evangelio de San
Lucas, Edificio Luarca, Madrid,1985.
Cole, Conon, The Gospel according to Mark, Inter-Varsity
Press, Leicester, England, 1999.
Durand, Alfred, Evangile selon Saint Jean, Paris, 1930.
Ellis, Earles, The Gospel of Luke, Wipf & Stock Publishers,
2003.
Fillion, L.-Cl., Evangile selon S. Luc, introduction critique et
commentaires in coll. La Saint Bible, texte de la
Vulgate, traduction française avec
commentaires, P. Letheielleux (ed.), Paris, 1925.
Fitzmyer, Joseph A, The Gospel according to Luke :
introduction, translation, and notes, AB, vol
28A, Garden City, Doubleday, 1985.
Idem, El Evangelio segun Lucas, I, Introduction general,
traducción de Dionisio Mínguez, Ediciones
Cristiandad, Madrid,1987.
Idem, El Evangelio segun Lucas, III, traducción y comentario,
capítulos 8,22-18,14, traducción de Dionisio
Mínguez, Ediciones Cristiandad, Madrid,1987.
Gheorghiu, Pr. Prof. Dr. Vasile, Sfânta Evanghelie după Matei
cu comentar, vol.I, Ed. autorului, Cernăuţi,1925.
317
Gilmour, MacLean, The Gospel According to St. Luke:

Introduction in Luke; John in coll. The
Interpreter’s Bible, vol. 8, Nashville, Abingdon-
Cokesbury Press, 1980.
Godet, Frédéric Louis, Commentaire sur L’Évangile de Saint
Luc, Tome II, Paris, Librairie Fischbacher,
3
1889.
Gregory, Andrew, The Reception of Luke and Acts in the Period
before Irenaeus: Looking for Luke in the Second
Century, Mohr Siebeck, Tübingen, 2003.
Green, Joel B., The Gospel of Luke, coll. The New International
Commentary on the New Testament, Grand
Rapids, Michigan, 4 1997.
Harnack, Adolf, The Saying of Jesus: The Second Source of St.
Matthew and Luke, translated by John Richard
Wilkinson, Ed. G.P. Putnam’s Sons, New-York,
1908.
Hubby, Joseph, Evangile selon Saint Marc, Gabriel Beauchesne,
Editeur a Paris, Rue de Rennes,1927.
Just, Arthur A., Ancient Christian Commentary on Scripture
(New Testament), Luke, vol. III, InterVarsity
Press, 2003.
Karavidopoulos, Prof. univ. dr. Ioannis, Comentariu la
Evanghelia după Marcu, traducere de drd. Sabin
Preda, Editura Bizantină, Bucureşti, 2001.
Kewis, Frank Grant, The Irenaeus Testimony of the Fourth
Gospel, Its Extent, meaning and Value, Chicago,
The University of Chicago Press, 1908.
Lagrange, M.-J., Évangile selon Saint Luc, Paris,1922.
Idem, Evangile selon Saint Matthieu, Paris,1927.
Lavergne, R., Évangile selon Saint Luc, J. Gabalda et fils,
Paris,1932.
318
Luz, Ulrich, Das Evangelium nach Mathäus, Evangelisch

Katholischer Kommentar zum Neuen Testament,
Benziger-Neukirchener,1Teilband, Zürich, 1997.
Idem, Matthew 8-12, translation by James E. Croch, Edited by
Helmult Koester, Fortress Press, Minneapolis,
2001.
Manson, William, The Gospel of Luke, coll. The Moffatt New
Testament Commentary, James Mofatt (ed.),
Hodder and Stoughton, London, 1930.
Marshall, I., Howard, Luke: Historian and Theologian,
Paternoster Press, 1970.
Idem, The Gospel of Luke in The New International Greek
Commentary, Grand Rapids, Michigen,1978.
Martin, John A., Luke, in coll. The Bible Knowledge
Commentary. An Exposition of Scriptures, vol. 3,
by John F. Walvoord, Roy B. Zuck, David C.
Cook(ed.), Wheaton: Victor Books, 1983.
Mihoc, Pr. Prof. Dr. Vasile, Predici exegetice la Duminicile de
peste an, Editura Teofania, Sibiu, 2001.
Idem, Sfânta Evanghelie de la Ioan, introducere şi comentariu,
volumul I, Editura Teofania, Sibiu, 2003.
Olariu, Iuliu, Evanghelia de după Matei, Marcu şi Luca,
Tipografia Diecezană, Caransebeş,1894.
Plummer, Alfred, A critical and exegetical Commentary on the
Gospel according to S. Luke in coll. The
International Critical Commentary, Edinburgh,
T.&T. Clark, 41901.
Sabourin, Léopold, L’Évangile de Luc, Introduction et
Commentaire, Editrice Pontifica Universitá
Gregoriana, Roma, 1992.
Schmid, Josef, El Evangelio segun Lucas, Ed. Herder,
Barcelona, 1968.
319
Stamatoiu, Pr. conf. univ. dr. Dionisie, Cele patru Sfinte

Evanghelii, noţiuni introductive şi comentariu,
Editura Universitaria, Craiova, 2000.
Stein, Robert H., The New American Commentary–Luke,
Volume 24, Hardcover, 1993.
Tannehill, Robert C., Luke, coll. Abingdon New Testament
Commnetary, Abingdon Press, Nashville, 41996.
Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Ohridei şi Bulgariei, Tâlcuirea
Sfintei Evanghelii de la Matei, Editura Sophia,
Bucureşti, 2002.
Idem, Arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de
la Luca, Editura Sophia, Bucureşti, 2007.
Idem, Tîlcuirea Epistolei către Romania slăvitului şi prea
lăudatului Apostol Pavel, Editura Cartea
Ortodoxă, Bucureşti, 2005.
Valensin, Albert, Huby, Jeseph, L’Évangile selon Saint Luc, col.
Verbum Salutis, vol. 3, Paris, 1929.
Warner, Richard (ed.), The English Diatessaron or The History
of Our Lord Jesus Christ from the compounded
Texts of The Four Evangelists, Bath, printed by
R. Cruttwell, 1803.
Weiss, Bernard, Die Evangelien des Markus und Lukas, în coll.
Kritisch-exegetischer Kommentar, Göttingen, 6
1901.
320
D. LUCRĂRI ŞI ARTICOLE PENTRU APOSTOLATUL

CREŞTIN
Baudot, Jules, Le Martyrologe, Paris, Librairie Bloud et Cie,

1911.
Brătan, Pr. Ilie, Rodul chemărilor lui Iisus pentru noi-predică la
Duminica a II-a după Rusalii, în Mitropolia
Olteniei, An XXVII (1975), Nr. 7-8, pp. 563-565.
Cullmann, Oscar, Le douzième apôtre, Revue d'Histoire et de
Philosophie Religieuses, 1962, pp. 133-140.
Culver, Robert Duncan, Apostles and Apostolate in the New
Testament, în Bibliotheca Sacra,134, Aprilie-
June,1977, pp. 131-143.
Dillon, R. J., From Eye Wittness to Ministers of the Word,
Biblical Institute Press, Virginia, 1978.
Dunn, James D. G., Christianity in the making, vol. 1, Grnad
Rapids, Michigen, 2003.
Dupont, J., Les „simples”(petâyim) dans la Bible et à Qumrân:
A propos de nēpioi de Matei 11,25; Luca 10,21:
Studii sull’oriente e la Bibblia, en Hom. Al P.
Giovanni Rinaldi, Geneva,1967, pp. 329-336.
Găină, Magistrand, Dumitru I., Sfinţii Apostoli şi Episcopii, în
ST, an XIV (1962), nr. 9-10.
P. Hoffmann, „Lk 10:5-11 in der Instruktionsrede der
Logienquelle” in Evangelisch Katholischer
Kommentar: Vorarbeiten (Neukirchen-Vluyn:
Neukirchener Verlag, 1971), 3, pp. 37-53.
Klein, Hans, „Ce fel de oameni sunt discipolii lui Iisus?
Consemnări la citirea textului Luca 9,1-50”, în
Altarul Banatului, an VIII(1997), nr. 7-9, pp. 61-
68.
321
Klostermann, F., „Apostles” in New Catholic Encyclopedia,

vo1. 1, Detroit: Gale, 2 2003.
Maistre, Stéphan, Histoire de chacun des Soixante-douze
disciple de notre-Seigneur Jésus-Christ
composant la première compagnie de Jésus, în
colecţia Les Temoins du Christ, Paris, 1868.
Marga, Pr. Lect. Univ. Dr. Irimie, Ierarhia bisericească în epoca
post-apostolică (I) în Anuarul Academic, an
XXXI(2005-2006), nr. VI, Editura Universităţii
„Lucian Blaga, Sibiu, pp. 177-188.
Metzger, Bruce M., Seventy or Seventy-Two Disciples? în
Historical and Literary Studies, Pagan, Jewish
and Christian, E. J. Brill, Leiden, Netherlands,
1968, pp. 67-76.
Mircea, Pr. Dr. Ioan, „Cei Şaptezeci de ucenici ai Mântuitorului
şi problema ierarhiei bisericeşti” în Studii
Teologice, an XX (1968), seria a II-a, nr. 9-10,
pp. 682-705.
Mircea, Pr. Ioan, „Apostolatul după Noul Testament”, în ST, an
XXII (1970), nr. 7-8, pp. 546-564.
Munteanu, Zeno, Noţiunea şi originea divină a apostolatului,
Caransebeş, 1941.
O'Collins, Gerald, Mary Magdalene as Major Witness to Jesus'
Resurrection in Theological Studies, nr. 48,
1987, pp. 631-646.
Preda, Dr. Constantin, Credinţa şi viaţa Bisericii primare; o
analiză a Faptelor Apostolilor, EIBMBOR,
Bucureşti, 2002.
Preda, Drd. Constantin, Apostolatul Celor Doisprezece şi relaţia
sa cu cel paulin potrivit Faptelor Apostolilor, în
ST an XLIX, (1997), nr. 3-4, pp.31-54.
Idem, „«Tu es Petrus…»: Matei 16,17-19” în ST, seria a III-a,
anul I ( 2005), nr. 2 (aprilie - iunie), pp. 42-67.
322
Quentin, Henri, Les MartyrologesHistoriquesduMoyen Age.

Etude sur la Formation du Martyrologe Romain,
Paris, Librairie Victor Lecoffre, 1908.
Rengstorf, Karl Heinrich, Apostolé în TDNT, pp. 67-74.
Saintyves, P., Deux Mythes Évangéliques: les Douze Apôtres et
les 72 Disciples, Paris, Librairie Émile Nourry,
1938.
Schaff, Philip, History of the Christian Church from the Birt of
Christ to the Reign of Constantine, vol. 1, New-
York, Charles Scribner,1882.
Schermann, Theodor, Propheten- und Apostellegenden, Leipzig
1907.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Structura primară a comunităţii creştine,
în ST, Seria II-a, Anul XXIV(1972), Nr. 9-10, pp.
674 - 683.
Idem, „Succesiunea apostolică”, în ST, an VII (1955), nr. 5-6,
pp.305-323.
De Tillemont, Lenain, Mémoires pour servir à l’Histoire
ecclésiastique des six premiers siècles, Paris,
1701.
Vieţile Sfinţilor Apostoli, traducere de Diana Potlog, Editura
Sophia, Bucureşti, 2002.
Yeshanew, Doctorand Hadis, Sinodalitatea în lucrarea Sfinţilor
Apostoli în ST Seria II-a, Anul XXIII(1971), Nr.
7-8, pp. 506-519.
E. ALTE LUCRĂRI ŞI ARTICOLE
Allo, G.-B., Saint Paul, Première Epître aux Corinthiens,

deuxième édition, Paris, J. Gabalda et C-ie,
1934.
Ankersmit, F. R., Sublime historical experience, Stanford,
California, Stanford University Press, 2005.
323
Ankersmit, Frank R., „The origins of postmodernist

historiography” in Poznań Studies in the
Philosophy of the Sciencesand the Humanities,
Amsterdam u. a. Rodopi, 1994, vol. 41, pp. 87-
117.
Băjeu, Pr. Lect. Dr. Ioan, Mărturii din primele veacuri privind
iconografia creştină, în MO, an XLVIII(1996),
nr. 3-6, pp. 79-87.
Bird, Michael F., The Case of the Proselytizing Pharisees?-
Matthew 23,15 in Journal of the Study of the
Historical Jesus, vol. 22, June, 2004, pp. 117-
137.
Blumell, Lincoln, Cianca, Jenn, „The Oratory of St. George in
Rihab: The Oldest Extant Christian Building or
Just Another Byzantine Church?”,
http://www.bib-arch.org/online-
exclusives/oldest-church.pdf (10.11.2011).
Boboc, Alexandru, Adevăr şi conştiinţă istorică. Confruntări
contemporane între hermeneutică şi dialectică în
metodologia ştiinţelor umane, Bucureşti, Editura
Politică,1988.
Bora, Diac. Drd. Ion Sorin, „«Cei săraci cu duhul» din
perspectiva lui Wirkungsgeschichte” în MO, anul
LVIII(2006), Nr. 5-8, pp. 115-120.
Idem, „Identitatea locului naufragiului corabiei care purta pe
Sfântul Apostol Pavel spre Roma: Melita - Malta
sau Kefalonia (Fapte 28, 1)” în MO, an LXIV
(2012), nr. 5-8, pp. 81-110.
Branişte, Pr. Prof.Dr. Ene, Liturgica Specială, EIBMBOR,
Bucureşti, 2002.
Breck, Pr. Prof. Dr. John, Sfânta Scriptură în Tradiţia Bisericii,
Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2003.
Brown, Raymond Edward, The Community of the Beloved
Disciples, Paulist Press, New-York, 1979.
324
Idem, The Birth of the Messiah, Garden City, New-York, 1977.

Bucur, Bogdan G., „Hierarchy, Prophecy, and the
Angelomorphic Spirit: A Contribution to the
Study of the Book of Revelation’s
Wirkungsgeschichte” in Journal of Biblical
Literature Nr. 127 (2008), pp.173-194.
Burer, Michael, Wallace, Daniel B., „Was Junia Really an
Apostle? A Re-Examination of Rom 16.7” in
NTS, nr. 47, 2001, pp. 76-91.
Cabasila, Sf. Nicolae, Tâlcuirea Dumnezeieştii Liturghii,
traducere din limba greacă de Pr. Prof. Dr. Ene
Branişte, Editura Arhiepiscopiei Bucureştilor,
1989.
Cadbury, H. J., Jesus: Wat Manner of Man, New York, The
Macmillan Co, 1947.
Charles, R. H., (ed.), The Apocrypha and the Pseudographa of
The Old Testament, vol. II, Clarendon Press,
Oxford, 1913.
Chiţescu, Prof. N., Todoran, Pr. Prof. Isidor, Petreuţă, Pr. Prof.
I., Teologia Dogmatică Generală sau principială
şi simbolică, vol. I-II, Bucureşti, 1958.
Constable, Thomas L., Notes on 1 Corinthians, Published by
Sonic Light, 2007.
Davies, W. D., „Knowledge in the Dead Sea Scrolls and
Matthew 11,25-30” in The Harvard Theological
Review, vol. 46, nr. 3 (Jul., 1953) pp. 113-139.
Daniel, Constantin, ,,«Irodieni»- denumire a esenienilor în Noul
Testament”, în ST, anul XXVI(1974), nr 9-10,
pp. 529-546;
Idem, „Esenienii și Biserica primară”, în ST, anul XXII(1974),
nr. 7-8, pp. 707-716.
Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, text îndreptat,
completat şi cu indice de C. Săndulescu-Verna,
Editura Sophia, 2000.
325
Epp, Eldon Jay, Junia: the first woman apostle, Minneapolis:

Fortress Press, 2005.
Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, în colecţia Părinţi şi
Scriitori Bisericeşti vol. 13, traducere, studiu,
note şi comentariu de Pr. Prof. T. Bodogae,
EIBMBOR, Bucureşti, 1987.
Idem, Viața Fericitului Constantin, II,26,1 în coll. Părinți și
Scriitori Bisericești, serie nouă, vol. 8, traducere
din limba greacă de Radu Alexandrescu, Editura
BASILICA a Patriarhiei Române, București,
2012.
Evdokimov, Paul, L’ Ortodoxie, Paris,1959.
Gadamer, Hans-Georg, Adevăr şi metodă, traducere de Gabriel
Cercel, Larisa Dumitru, Gabriel Kohn şi Călin
Petcana, Editura Teora, Bucureşti, 2001.
Idem, Truth and method, Translation revised by Joel
Weinsheimer and Donald G. Marshall, New
York,1989.
Geldsetzer, Lutz, „Entre philosophie et herméneutique: La leçon
de l' historiographie philosophique du 20ème
siècle” in Rivista di storia della filosofia, nr.2,
2003, pp.13-26.
Gheorghe, Pr. Constantin, „Iudaism şi Elinism în Epistolele
Sfântului Pavel” în Studii Teologice Seria II-a,
Anul XXV(1973), Nr. 9-10.
Goodacre, Mark, „Drawing from the Treasure Both New and
Old: Current Trends in New Testament Studies”
in Scripture Bulletin, 27/2 (July 1997), pp. 66-77.
Grelot, Pierre, „Étude critique de Luc 10,19” în Recherches de
Science Religieuse, tome 60, nr. 2, 1981, pp. 87-
100.
Grondin, Jean, L’horizon herméneutique de la pensée
contemporaine, Paris, Vrin, 1993.
326
Hengel, H., The Son of Got: The Origin of Christology and the
History of Jewish- Hellensitic Religion, Fortress
Press, Filadelfia, 1976.
Herwaarden, Jan van, Between Saint James and Erasmus,
studies in late-medieval Religious Life: Devotion
and Pilgrimage in the Netherlands, Brill, Boston,
2003.
Hobart, William Kirk, The médical language of St. Luke: a proof
from Internal Evidence that „The Gospel
according St. Luke and The Acts of the Apostles,
Ed. Hodges, Figgis&Co, Dublin, 1882.
Hubert, Jean, „Conclusion: La basilique de Martin le
Confesseur” in Revue d'histoire de l'Église de
France, tome 47, n°144, 1961, pp. 215-221.
Iosif, alcătuitorul de cântări, Pomenirea Adunării sfinţilor
Şaptezeci de Apostoli, Mineiul pe ianuarie, tipărit
în zilele păstoriei Prea Fericitului Patriarh
Justinian al Bisericii Ortodoxe Române cu
aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a cincea,
Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune Ortodoxă, 1975.
Jelicoe, S., St Luke and the Letter o Aristeas, în JBL 80,1961,
pp. 149-155.
Josephus, Flavius, Antichităţi Iudaice II, Cărţile XI-XX, de la
refacerea templului până la Răscoala împotriva
lui Nero, traducere, note şi indice de nume de Ion
Acsan, Editura Hasefer, Bucureşti, 2004.
Lemaitre, Jean-Christophe, „Une philosophie est-elle de son
temps ou de tous les temps? –Le cas Schelling”
in KLĒSIS – ΚΛΗΣΙΣ, Numéro 11.2,2009: De
l’histoire de la philosophie(2), pp. 24-41.
Maimonides, Moses, The guide for the perplexed, translated
from the original arabic text by M. Friedlander,
Ph.D., Second edition, Revised throughout,1904.
327
Mandelkow, K.-R., „Probleme der Wirkungsgeschichte” in

Jarbuch für internationale Germanistik, II, 1971.
Manoilescu-Dinu, Natalia, Iisus Hristos Mântuitorul în lumina
Sfintelor Evanghelii, Editura Bizantină,
Bucureşti, 2001.
Mariş, N. I., Eseuri de hermeneutică biblică, Ed. Merc Serv,
2000.
Mesarites, Nikolaos, Description of the Church of the Holy
Apostles at Constantinople, trad. Glanville
Downey, în coll. Transactions of the American
Philosophical Society, New Series, Vol. 47, No.
6 1957, pp. 855-924.
Metzger, Bruce Manning, New Testament Studies: philological,
versional and patristic, Brill, 1980.
Mihoc, Pr. Asist. Dr. Vasile, „Epistola Sfântului Apostol Pavel
către Galateni, introducere, traducere şi
comentariu”, în ST, seria a II-a, anul XXXV, Nr.
3-4, martie-aprilie, Bucureşti, 1983, pp. 161-298.
Idem, „Epistola Sfântului Apostol Pavel către Galateni,
introducere, traducere şi comentariu”, în Studii
Teologice, Seria a II-a, anul XXXV(1983), nr. 5-
6, mai-iunie, Bucureşti, pp. 329-463.
Idem, „Aspecte ale comunităţii mateiene în lumina textelor şi a
trăsăturilor specifice primei Evangheli” în
Revista Teologică, nr. 3-4/1996.
Idem, „Ecleziologia Noului Testament”, în ST, an XXIX (1977),
nr. 3-4, pp. 233-248.
Idem, Şapte tâlcuiri biblice despre Maica Domnului, Asociaţia
filantropică medicală creştină Christiana,
Bucureşti, 1996.
Mihoc, Pr. Prof. Dr. Vasile, Mihoc, Asist. Drd. Daniel, Mihoc,
Drd. Ioan, Introducere în Studiul Noului
Testament,Editura Teofania, Sibiu, 2001.
328
Milaş, Nicodim, Canoanele Bisericii Ortodoxe Române însoţit

de comentarii, vol. I, traducere Uroş Kovincici şi
Nicolae Popovici, Arad,1930.
Miranda, Salvador, Cardinals of the Catholic Church, NCE:
jubilee volume, The Catholic University of
America, Washington, D.C., 2001, pp. 267-270.
Moldoveanu, Pr. Ilie D., Învăţătura despre Sfântul Duh în
Ortodoxie şi preocupările ecumeniste
contemporane, Teză de doctorat, Sibiu, 1973
(extras din Mitropolia Ardealului, XVIII,1973,
nr. 7-8).
Munteanu, Pr. Prof. L. G., Epistola Sfântului Pavel către
Galateni – Comentar, Cluj, 1940.
Neofit, Patriarh al Constantinopolului, Pidalion (Cârma
Bisericii Ortodoxe), Editura Credinţa
strămoşească, 2004.
Nicholls, Rachel, Is Wirkungsgeschichte (or Reception History)
a kind of intellectual Parkour (or Freerunning)?
A Paper given to the Use and Influence of the
New Testament Seminar Group at the British
Conference, September 2005 New Testament,
pp. 1-14.
Philostargius, Church History, translated with Introduction and
Notes by Philip R. Amidon, in coll. Writings
from the Greco-Roman World, Atlanda, Society
of Biblical Literature, Atlanta, 2007.
Prat, F., La théologie de Saint Paul, II - éme partie, Paris,1925.
Râmbu, N., Prelegeri de hermeneutică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1998.
Renan, M., Réville, M., Histoire du dogme de la divinité de
Jésus-Christ, Ed. G. Baillière, 1868.
Reuss, Eduard, Histoire de la théologie chrétienne au siècle
apostolique, vol. I, Paris, 1852.
329
Rist, Martin, „Is Matt. 11,25-30 a primitive Baptismal Hymn?”

in The Journal of Religion, vol. 15, no. 1(Jan.
1935), pp. 63-77.
Rose, Martin, Une herméneutique de l'Ancien Testament,
Comprendre - se comprendre - faire comprendre,
Genève, Labor et Fides, 2003.
Schneewind, Jerome, „La leçon de l' historiographie
philosophique du 20 ème siècle” in Rivista di
storia della filosofia, nr. 2, 2003, pp.13-26.
Solomon of Akhlat, The Book of the Bee, Gorgias Press, Edited
By E. A. W. Budge, 2006.
Spencer, Franklin Scott, Acts, Sheffield, Academic Press, 1997.
Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă,
vol.2, EIBMBOR, Bucureşti 1997.
Steimetz, Devora, Punishment &freedom the rabinic
construction of criminal Law, Univ of
Pennsylvania, 2008.
Styanopoulos, Theodore, Justin Martyr’s Contribution to the
Exegetical Tradition of the Church, Atena, 1973.
Şlevoacă, Pr. Dr. Ştefan, Predici pentru toate duminicile şi
sărbătorile anului bisericesc, Bucureşti, 1979.
Taylor, Vincent, The Life and Ministry of Jesus in The
Interpreter’s Bible, vol. 7, Abingdon,
Nashville,1980.
Tofană, Pr. Conf. Dr. Stelian, Mesianitatea lui Iisus şi „secretul
mesianic”, coordonată teologică a Evangheliei
după Marcu, în Revista Teologică an VIII(2000),
nr. 2, p.33-47.
Idem, Cuvântul lui Dumnezeu într-o lume secularizată, cauzele
nerodirii acestuia, în „Ortodoxia”, an LVIII
(2006), nr. 3-4, p. 15-30.
Tucker, J. Brian, God-fearers: Literary foil or Historical Reality
in the Book of Acts in Journal Of Biblical Studies
5/1 (January 2005).
330
Vaida, Arhimandrit Gamaliil, Mînăstirea Cozia, vestita ctitorie

a lui Mircea Voievod cel Mare, Editura
Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, Râmnicu
Vîlcea, 1986.
Velimirovici, Sfîntul Nicolae, Proloagele însoţite de Cîntări,
Cugetări, Luări aminte şi Predici pentru fiecare
zi aanului, vol. I, ianuarie – iunie,traducere, tabel
cronologic şi note Mihaela Grosu, Editura Cartea
Ortodoxă, 2005.
Verzan, Pr. Sabin, Epistola întâi către Timotei a Sfântului
Apostol Pavel, în Studii Teologice, Bucureşti,
1988.
Walker, Jenny, Firestone, Matthew, Mayhew, Bradley, Jordan,
Lonely Planet, London, 2009.
Warnecke, Heinz, Die tatsächliche Romfahrt des Apostels
Paulus, Stuttgart, Verlag Katholisches
Bibelwerk GmbH,1987.
331

Cei Șaptezeci de Ucenici (Luca 10,1-24) - Istoria Exegezei Tradiții Creștine - RECOMANDATA LA N.T

Transféré par

Informations du document

Titre original

Copyright

Formats disponibles

Partager ce document

Partager ou intégrer le document

Options de partage

Avez-vous trouvé ce document utile ?

Ce contenu est-il inapproprié ?

Droits d'auteur :

Formats disponibles

Cei Șaptezeci de Ucenici (Luca 10,1-24) - Istoria Exegezei Tradiții Creștine - RECOMANDATA LA N.T

Transféré par

Droits d'auteur :

Formats disponibles

University of Craiova

From the SelectedWorks of Ion Sorin Bora

Cei Șaptezeci de ucenici(Luca 10,1-24): istoria

Available at: https://works.bepress.com/prlectdr_bora/1/

Cei şaptezeci de ucenici (Luca 10,1-24):

Prefață de Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc

Tipărită cu binecuvântarea Î.P.S. Dr. Irineu, Arhiepiscop al

Editura Mitropolia Olteniei

Copyright @ toate drepturile sunt rezervate autorului

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

I. Mihoc, Vasile (pref.)

Coperta 1: Sfântul Evanghelist Luca

Prefață de Pr.Prof. Dr. Vasile Mihoc………….. 11

3.CUVINTELE DOMNULUI CĂTRE CEI

4. DIN ISTORIA INSTITUȚIEI CELOR

Sibiu, la sãrbãtoarea Sfintilor Trei Ierarhi

Cei Şaptezeci de ucenici ai Mântuitorului au trecut

A. Situaţia cercetării actuale

exclude posibilitatea ca ucenicii Domnului să fi fost în număr de

François Bovon 1, L.-Cl. Fillion 2, Joseph A. Fitzmyer 3, Pr. Prof.

Ne propunem să clarificăm în cele ce urmează

Dintre aceştia, Sfinţii Apostoli au înregistrat în fiinţa lor

Ortodoxe Japoneze, prăznuit de aceasta la 3 februarie. Viața lor sfântă,

Biserici dar şi modelul mereu actual al misionarului creştin, aflat

exact, textul scripturistic conţine cuvintele Domnului în

să fie primită ca parte necesară oricărei cercetări biblice

sensurilor”, „use and influence” 21, „Reception History” 22 şi

se strâng pe rând toţi cei „răniţi” de dragostea lui Hristos,

1.1. Lămurire terminologică

1.1.1. Μαθητής (ucenic)

religiei. Aceste două forme se unesc în cazul în care cele două

Ucenicii lui Iisus au fost chemaţi direct de El din

1.1.2. Άπόστολος (apostol)

strânge dările şi colectele pentru templu 44. Probabil însuşi

ci pe Dumnezeu Însuşi, prin mijlocirea lui Iisus Hristos. Din

deci se prelungeşte în completarea apostolatului celor două

16,7) și mulți alții 60. Trebuie însă să observăm faptul că, de

Pentru a prezenta unele nuanţe ale termenului άπόστολος

1.1.3. Αποστολή (apostolatul sau apostolia)

ales dintr-o mulţime de oameni, ucenici ca şi el, de Hristos

prin căsătorie (I Cor. 7,7,14), prin vocaţie şi daruri speciale (I

Evanghelie în Iisus Hristos”(I Cor. 4,15). Aşa se face că

propovăduire, asemenea Celor Doisprezece, dar dependenţi de

1.2. Apostolatul Mântuitorului

În calitate de Apostol, El avea de îndeplinit o îndoită

imediată a lucrării lui Iisus se rezumă la cei aflaţi în preajma sa,

Apostolatul lui Hristos este asumat în cel mai înalt mod

1.3. Instituţia Celor Doisprezece

Dintre toți, Apostolii apar cu totul deosebiţi, prin înălţimea

Marcu prezintă instituirea cercului Celor Doisprezece

Prima ruptură decisivă între Iisus şi iudaismul organizat

Numărul doisprezece nu este ales la întâmplare. 103

Iisus urcă muntele asemenea Lui Moise (Ieş. 32,30; 34,2)

mult mai important decât cel al chemării nominale: „abia acum

1.3.1. Numele Sfinţilor Apostoli

Doisprezece” (Mt. 26,14; 26,47), „Cei Doisprezece ucenici”(Mt. 10,1; 20,17;

face sunt mântuiţi: pe Iuda, spre exemplu, după ce se învoise cu

Ca o valoroasă mărturie a rostirii lor de către Domnul,

Matei apare în lista Evangheliei sale al optulea, spre

În concluzie, din Cei Doisprezece Apostoli unii apar ca

1.3.2. Reprezentarea Celor Doisprezece în arta

Iuda Tadeu, „fratele Domnului” iar al unsprezecelea este Iacov

ucenicii Mântuitorului sunt săraci 145. Dar probabil nu numai