CUPRINS

1
 TEMATICA PAG.
HISTOIRE de l'ABEILLE 3
PRECURSEURS 5
Les Abeilles Les ACTEURS Les catégories d'abeilles 7
de la RUCHE CARACTÈRES DISTINCTIFS VISUELS 10
DIFFÉRENCES PHYSIOLOGIQUES 11
ANATOMIE SYSTÈME EXTÉRIEUR la TÊTE , une PATTE 13
SYSTÈME INTERNE 16
PHISIOLOGIE BILAN ANNUEL DE LA VIE D’UNE COLONIE 21
APICOLE L’abeille et les rayonnements électromagnétiques 22
La BIOMÉTRIE Les critères pour distinguer les races d'Apis 26
mellifera
DEVELOPPEMENT de la COLONIE 31
Dezvoltarea familiei de albine 43
CLASSIFICATION 49
Les MALADIES et "ENNEMIS" des ABEILLES 50
Les DIFFERENTES RACES d'ABEILLES 56
LOCALISATION GEOGRAPHIQUE des RACES d'ABEILLES 67
TECHNOLOGIE Le RUCHER 71
La RUCHE 76
Le MATERIEL APICOLE 109
Le CALENDRIER APICOLE. 126
LUCRARI CALENDARISTICE INTR-O STUPINA 131
Les PRODUITS de la RUCHE  148
LE MIEL 148
EXIGENŢELE UNIUNII EUROPENE ÎN DOMENIUL 187
CALITĂŢII MIERII
FALSIFICAREA PRODUSELOR APICOLE 193
La PROPOLIS 196
La GELEE ROYALE 201
Ceara 206
Polenul 210
Veninul 214
Apilarnilul 216
AOUTRE PRODUITS 218
A EVITER de FAIRE dans le RUCHER 219
*Des INDICES et SIGNES UTILES au RUCHER   222
PATOLOGIE APICOLA 226
TECHNIQUES APICOLES 301
BAZA MELIFERA 348
FLEURS et PLANTES MELLIFERES 350
LISTE des PLANTES MELLIFERES 352
Le CALENDRIER FLORAL. 396
STRUCTURE d'UNE PLANTE 398
La POLLINISATION des PLANTES 399
TEHNOLOGIA DE CULTURA LA FACELIA 416
PREDATEURS D'ABEILLE 419
MARKETING APICOL 420
APICULTURA PE INTERNET 435
LES LIENS SELECTIONNES 438

HISTOIRE de l'ABEILLE AU TRAVERS des PEUPLES

2
 de l'ABEILLE à l'APICULTURE

L'ABEILLE, SES PRODUITS, l'APICULTURE AU TEMPS des PHARAONS

Les Egyptiens désignaient par un même terme la guêpe, l'abeille et le miel; un seul
hiéroglyphe servait ainsi à écrire leurs 3 noms (a)

**Bien que l'abeille soit le symbole de la Basse Egypte dans le protocole royal, les Egyptiens
n'ont représenté qu'exceptionnellement des ruchers (b)

** D'après un papyrus démotique "la chatte de chacal" cité par Lefebvre, les abeilles faisaient surtout
leurs ruches dans les épais fourrés de papyrus, d'où l'association de l'abeille et du roseau pour désigner
les deux Egyptes.

A droite un bas-relief du temple

de Karnak réunit l'Abeille et le
Roseau, symboles omniprésents
dans chaque temple et tombeau
d'Egypte.

** Une tombe de Zaouet et Meitim (c) peut, cependant, nous permettre de supposer que
l'artiste à voulu montrer des ruchers en pots (d) où les abeilles venaient faire leur miel. Au
tombeau de Rekhmara figurent, d'après Loret (e), la réception et l'emmagasinement du miel
destiné au temple Amon. Une partie très intéressante de la scène semble se rapporter à
l'enfumage: un homme debout devant trois cylindres superposés, tient un flambeau;
agenouillé près de lui, un autre individu s'apprête à plonger ses mains dans les cavités
devant lesquelles sont compagnon présente les flammes. On en apporte le contenu à un
second groupe d'employés qui le pressurent dans de grands récipients en forme de jarre;
non loin de là, de nombreux objets de forme triangulaire paraissent représenter les rayons
de miels. Au Nouvel-Empire, notamment dans le tombeau de Mès, la profession d'apiculture,
bitiou, est indiquée dans plusieurs documents (f)

3
 ** Les Egyptiens utilisaient et consommaient beaucoup de miel. Un des tableaux du temple
solaire d'Abousir représente un homme occupé à renfermer le miel dans des vases qu'il a
cachetées (g). Le jour de la fête de Thot on en mangeait en disant "Comme la vérité est une
bonne chose!" (h); un autre jour férié s'appelait "la fête de la vallée où l'on mange du miel" (i)

** Le 10 Athyr (19 novembre) on descendait les vases pour manger du miel (j). Il entrait dans
la composition des pâtisseries; on l'utilisait couramment en thérapeutique (k) et dans les
préparations des parfums fabriqués dans les laboratoires des temples (l). Les vignerons en
mêlaient au vin et il figure sur les tables d'offrandes des temps les plus anciens (m)

** Il était aussi présenté aux dieux avec des invocations dont la plus complète a été traduite
par M. Moret (n); chapitre du parfum de fête sous forme de miel : "Ah! Amon Râ, Seigneur de
Karnak, je te lance du miel, l'oeil d'Horus doux ..."

** On le mêlait parfois avec du fard, "pour donner, dit M. Moret, de la couleur et du luisant à
la statue du dieu et du mort".

** Il faisait parti des revenus divins (o) et certains fonctionnaire en recevaient un compte
annuel (p).

** Le conte de Satni Khanois (q) permet de supposer que les magiciens avaient facilement
de la cire à disposition: Nénofer Kephptah, pour faire un objet magique, fit apporter de la cire
pure devant lui; "il en fabrique une barque remplie de ses rameurs" un autre magicien
modela un crocodile en cire (r) il yeur même un procès célèbre (s) où les gens firent
poursuivis pour avoir fait des figures en cire dans le but de nuire à Ramsès III.

** En outre, on moulait en cire des masques de momies et nombre d'objets servant de

phylactères.

LES

4
 PRECURSEURS

Depuis les temps les plus reculés, les hommes se sont interessés
aux abeilles en voici quelques uns qui ont comptés...

Aristée St Ambroise Dadant Dzierzon Huber Langstroth

Mendel Réaumur Swammerdam Voirnot Maeterlinck Layens

Von Frisch Fabre Caillas Diderot Hamet Warré

Darwin Lorenz Mehring Hruschka Janscha Apicius

5
 ... Les Abeilles

Les ACTEURS de la RUCHE : Description

ANATOMIE : Externe et Interne

La BIOMÉTRIE : Mesures du Vivants

DEVELOPPEMENT de la COLONIE

CLASSIFICATION : en Genre Espèce Race, ...

Les MALADIES : les reconnaîtres, les éviter.

Les DIFFÉRENTES RACES : Description

RÉPARTITION GÉOGRAPHIQUE

des différentes races d'Apis mellifera

6
 Les ACTEURS de la RUCHE

introduction

** L'Apis mellifera ( selon la classification binomiale de Linné, du genre Apis en n'oubliant

pas la première lettre en majuscule et mellifera pour l'espèce, tout en minuscule)
correspond à l'Abeille sociale utilisée par les apiculteurs dans les ruches. Les abeilles se
regroupent autour de la reine, dans une population encore appelée colonie et dont la taille
varie en fonction des saisons, allant d'une dizaine de milliers d'individus lors de l'hivernage,
jusqu'à 50 000 à 60 000 individus en pleine saison (voir exceptionnellement pour les colonies
fortes à 100 000). Cette fourchette large, est étroitement dépendant des ressources
trophiques (alimentaires) du milieu et de la vigueur de la colonie (âge de la reine, race).

Chaque colonie présente trois catégories différentes d'abeilles :

La REINE ** La reine, "organe" vital de la colonie, assure la ponte et ainsi,

  le renouvellement de la population. Elle est unique (mais une
  même colonie peut parfois, dans certain cas présenter plusieurs
  reines, temporairement : comme par exemple, lors de
l'essaimage, période où la colonie se divise).

Signes distinctifs visuels:

 par son abdomen de grande taille, long et large ( lié à sa

fonction de reproduction, à son régime riche en gelée
royale mais aussi en fonction de la race).
 Ses ailes ont une taille inférieure à la longueur de son
abdomen.

** La reine est fécondée une seule fois dans sa vie, à

l'extérieure de la ruche ( plusieurs géniteurs mâles assurent la
  fécondation en vol à une hauteur allant de 6 à 20 mètres) Un
organe interne appelée "spermathèque" , stockent des millions
  de spermatozoïdes (de "30 à 50" millions) pour toute la durée de
sa vie.

7
 ** La reine pond en continu avec des "pauses" hivernales (l'hiver
sa ponte est fortement réduite voire nulle); selon les ouvrages,
elle pourrait pondre jusqu'à 3000 œufs par jour, équivalent à plus
d'une fois sa propre masse corporelle chaque jour et à un rythme
d'environ un oeuf toutes les 30 secondes.

** Une reine vie 5 années en moyenne (dans certain cas

exceptionnel elle peut vivre jusqu'à 8 années); les ouvrières la
remplacent bien avant en élevant à partir du couvain, une
nouvelle reine; ce remplacement porte le nom de supersédure.

**Quelques abeilles l'entourent : ce sont les ouvrières de la cour.

 
Régulièrement renouvelées, elles s'imprègnent de l'odeur de la
reine (une phéromone) et la "communiquent" aux autres abeilles
par trophallaxie (par échange de nourriture)

** Cette odeur a un rôle essentiel de cohésion de la colonie: elles

indiquent aux autres abeilles la présence de la reine mais surtout
inhibe la fonction de la ponte de toutes les ouvrières . Son
absence indiquant soit la perte de la reine soit une veille reine,
induit chez les ouvrières un comportement d'élevage sur le
couvain, d'une nouvelle reine.

** Cette cour a pour fonction de nourrir la reine en apportant les

éléments nutritifs élaborés (les "protéines" assimilables de la
gelée royale élaborée constituée par les ouvrières).

Matca : Este singura femela fecundata din stup,fiind

raspunzatoare de inmultirea familiilor de albine.De obicei in stup
este o singura matca,avand corpul mai lung(20-25 mm), capul
mic, abdomenul foarte dezvoltat,aripi mai mici si o greutate de
250-280 mg.
Les OUVRIERES  ** Les abeilles sont bien connues pour leur organisation du
travail et les tâches nombreuses et laborieuses qu'elles réalisent
  pour la colonie.

** Ce sont les ouvrières qui ont les tâches les plus éprouvantes;

** Leurs rôles sont variés: un peu après leurs naissances, le

nettoyage des alvéoles (et de la ruche) est assuré par de jeunes
ouvrières qui enlèvent les abeilles et les larves mortes, en
transportant ces sources de maladies en dehors de la colonie, le
plus loin possible de la ruche pour les ruches les plus propres.

** Lorsque les organes sont physiologiquement prêts, les

"nourrisseuses" élaborent (au niveau des glandes encéphaliques)
la gelée royale qui constituera l'élément de base pour le
nourrissage des larves et de la reine; le travail de construction

8
 et de consolidation de l'édifice (à l'aide de la propolis), est réalisé
par les cirières; puis, la défense de la ruche est effectuée par les
gardiennes "postées" devant le trou de vol. Enfin pour le dernier
stade de leur vie, "l'amassage" de nourriture en nectar et en
pollen est assuré par les butineuses; D'autres ouvrières, les
pourvoyeuses d'eau, transportent le liquide vital dans la ruche.

** Elles assurent aussi la climatisation de la ruche par le

maintien de la température (par l'apport de chaleur grâce aux
mouvements musculaires des abeilles ou au contraire le
refroidissement de la ruche par le brassage de l'air chaud vers
l'extérieur par les ventileuses, action couplée pour des
températures plus chaudes à l'évaporation de l'eau).

Chaque ouvrière suit toutes ces tâches dans un ordre et un

temps bien précis.

Signe distinctif visuel: les ailes repliées sont à la même hauteur

que l'extrémité de l'abdomen.

Albinele lucratoare : Numarul acestora este variabil,osciland de la

10000 in perioada de iarna,pana la 40000-80000 in vara.Au talia
mai mica(12-14 mm), o greutate de aprox. 100mg si aripile sunt
de aceeasi lungime cu abdomenul.In fapt lucratoarele sunt
femele cu organele de reproducere nedezvoltate.
Les MÂLES ou FAUX- Fonctions : les mâles encore appelés faux-bourdons (nom
BOURDONS donné initialement pour les avoir confondus à tort à des
  bourdons), assurent la fécondation des reines:
 
  Ils peuvent voler de 10 à 12 kilomètres, ils se réunissent dans un
  "lieu de rassemblement des mâles", au loin du rucher où aura lieu
la fécondation. La reine se dirige vers ce lieu en attirant par
l'odeur royale (une autre phéromone) qu'elle émet; une nuée de
mâles qui l'accompagnent et l'entourent (formant ainsi un rempart
protecteur autour de la reine) rejoignent dans ce "lieu-dit",
d'autres mâles venant d'autres ruchers et assurent ainsi un
brassage génétique, réduisant la consanguinité.

** J. Louveaux indique que 8 à 10 mâles assurent la fécondation

convenable de la reine (et ceci en plusieurs vols de la reine), le
même jour ou répartie en plusieurs jours; les mâles qui ont
  participés à la fécondation meurent suite à l'arrachement de leurs
  organes génitaux, lors du retrait, après l'accouplement.
 
  ** Une sélection naturelle s'opère par le vol; cette compétition et
  cet accouplement en vol impliquant des mâles vigoureux et
rapides, sachant transmettre par ses gènes, la fonction du vol,

9
 essentiel pour la survie de la future colonie.

** Les mâles participent aussi à la climatisation de la colonie

(par la libération de chaleur par des mouvements musculaires).
Cependant l'importance du rôle thermique est proportionnelle à
leur nombre: en effet, à la belle saison, ils ne représentent que
quelques milliers d'individus, comparés aux dizaines de milliers
d'ouvrières que contient la ruche.

Signes distinctifs visuels: on reconnaît les mâles par leur

abdomen proche du carré et par leurs gros yeux (utiles pour
mieux voir la reine en vol, lors de la fécondation).

** En automne, lorsque les ressources du milieu deviennent

rares, et par temps de grand froid persistant, les mâles
deviennent encombrants; après la période d'amassage des
provisions (accumulées pour le passage de l'hiver), ils
représentent des bouches inutiles pour la colonie; alors ils sont
chassés de la ruche; les ouvrières s'y prenant à plusieurs pour
tracter les gros mâles à l'extérieur, n'hésitant pas parfois, à
déchiqueter leurs ailes. Incapable de se nourrir seuls, ils tentent
de retourner dans leur ruche (ou une ruche voisine) mais à
terme, les mâles chassés meurent de faim.

La reine hiverne avec ses seules ouvrières... sans les mâles.

Trantorii :Sunt masculii care imperecheaza matca,fiind prezenti in

cuib din primavara pana in toamna.In numar de cateva sute,au o
lungime de 15-17 mm,aripi ce depasesc abdomenul,capul
globulos si o greutate de 200 mg.

CARACTÈRES DISTINCTIFS VISUELS

La REINE Les OUVRIÈRES Les MÂLES

10
  Abdomen long  
 Ailes de même taille
 Ailes inférieures en  Gros yeux
que l'abdomen
taille par rapport à
l'abdomen  Abdomen "carré"

DIFFÉRENCES PHYSIOLOGIQUES

  OUVRIÈRES  La REINE Les MÂLES

 

   

CARACTÉRISTIQUES :

11
SENSORIELLES      

 Nb de facettes des  4000-6000   3000-4000   7000-8600

yeux composés *********** *********** ***********
 Lobe optique du  Moyen  Petit  Grand
cerveau *********** *********** ***********

 Nb de plaques  3000  1600  30 000

antennaires *********** *********** ***********
 
   
 Vestiges
GLANDES  Présentes  Absentes
 Très
 Grande  Petite
grande
 Hypopharyngiennes  Grande  Vestiges
 Grande
 Mandibulaires *********** ***********
***********
 Salivaires dans la tête  Grande  Petite
 Grande
 Salivaires thoracique *********** ***********
***********
 Cirières  Présente  Absente
 Absente
 de Nasanov  Présente  Absente
 Absente
 Alcaline (Dufour)  Réduite  Absente
 Grande
*********** ***********
***********
 de Koshevnikov
 Réduite ou  Présente
 Présente
absente ***********
***********
REPRODUCTIVE REPRODUCTIVE et
REPRODUCTIVE et
et AIGUILLON AIGUILLON
REPRODUCTIVE et AIGUILLON
AIGUILLON
 Ovaires  Testicules
 Ovaires
développés développés
 Ovaires et testicules réduits
 150-180  Aucun
 Nb d'ovarioles  2-12
 Grande  Aucun
 Spermathèque  Rudimentaire
 Minimes****  Pas de
 Barbes de l'aiguillon  Fortes*********
**** dard**********
 Plaques d'aiguillon  Lâchement
 Fortement  Pas de Dard
***********
*********** ***********
PIECES PIECES PIECES
PIÈCES MANDIBULAIRES MANDIBULAIRES MANDIBULAIRES MANDIBULAIRES

 Mandibules  Minuscules  Robustes  Petites

 Rainures mandibulaires  Présentes*****  Absentes**  Absentes******
** ***** **
 Proboscis
 Long  Court  Court
PATTES et AILES      

 Presse à pollen et  Présents******  Absents****  Absents********

12
 peigne *** *
 Présente
 Corbeille à pollen  Absente  Absente
 Moyen
 Sensile ailaire  Rare  Beaucoup

ANATOMIE

SYSTÈME EXTÉRIEUR
(en détail : la TÊTE , une PATTE) 

la TÊTE

DÉTAILS
ANT Antenne
13
Cly Clypéus
Cu Cuilleron
Fl Flagelle
Lb Labre (lèvre supérieure)
Lg Langue
Md Mandibule
Mx Maxille
Mt Mentum (lèvre inférieure)
Oc Ocelles
Pd Pédicelle
PL Palpe Labiale
PM Palpe Maxillaire
Sc Scape
Sk Socket antennaire
YC Yeux Composés

14
15
une PATTE
PATTE ANTÉRIEURE
 

Ec Échancrure du 1er tarsomère

Ep Éperon tibial

Fe Fémur

Ha Hanche, coxa

Ta Tarse

Ti Tibia

Tro Trochanter

16
 SYSTÈME INTERNE de
l'ABEILLE DOMESTIQUE
Apis mellifera LINNE 1758
(= Apis mellifica LINNE 1761)

An Anus GnA Ganglions nerveux PL Palpes Labiaux

Ant Antenne Abdominaux PM Palpes Maxillaires
Ao Aorte GnT Ganglions nerveux Pv Proventricule, Gésiers
Ce Cerveau thoraciques Re Rectum
CePa Cellules Paracardiales Ha Hanche, coxa SA Sacs Aériens
Cl Clypéus Ile Iléon, Intéstin grêle Sc Scape
CN Chaîne nerveuse Jb Jabot Sin Sinuosité du coeur
ventrale Lb Labre, lèvres supérieures Sk Socket antennaire
Co Collier Périosophagien Lg Langue St Stigmates
Cu Cuilleron Md Mandibule Ta Tarse
Dd Dard, aiguillon Mt Mentum, lèvres Tad Tissu adipeux, corps
Did Diaphragme dorsal inférieures gras
Ec Echancrure du 1er MuDi Muscles du Ti Tibia
tarsomère diaphragme TM Tube de Malpighi
Ep Eperon tibial Mx Maxille TR Trachée
Fe Fémur NP Nerfs des patttes Tr trompe
Fl Flagelle OAo Orifices de l'aorte tr trachéole
GlCi Glandes cirières Oc Ocelles, yeux simples Tro Trochanter
GlNa Glande de Nassanof Oe Oesophages TTr Troncs trachéens
GlRe Glandes Rectales Os Ostioles VD Vaisseau Dorsal, coeur
GlSa Glandes Salivaires Ov Ovaires Ve Ventricule cardiaque
GlSu Glandes Pd Pédicelle Vt Ventricule intestinal
supracerébrale Pe peigne antennaire YC Yeux Composés
GlVe Glandes Vénimeuses Ph Pharynx

CODE-COULEUR UTILISÉ :

SYSTÈME NERVEUX en Noir /

SYSTÈME EXCRÉTEUR et GLANDES /

SYSTÈME DIGESTIF /

SYSTÈME RESPIRATOIRE /

SYSTÈME CIRCULATOIRE /

SYSTÈME MUSCULAIRE

17
18
19
20
21
 PHISIOLOGIE APICOLE

BILAN ANNUEL DE LA VIE D’UNE COLONIE

22
 L’abeille et les rayonnements électromagnétiques

L’étude réalisée par des chercheurs de l’université de Landau et de l’institut apicole

Mayen, étalée sur plusieurs années, tend à démontrer l’influence du rayonnement
électromagnétique sur la faculté d’orientation de l’abeille en retour de butinage.

La charge croissante du rayonnement électromagnétique telle qu’elle est émise par les
téléphones sans fil, les liaisons Internet, les baby phone, les ondes de basses fréquences,
n’est pas à négliger. Poursuivie durant une dizaine d’années, par les professeurs Hermann
Stever et le docteur Jochen Kuhn de l’université de Coblence Landau, cette étude a pour but
de renseigner sur cette influence. L’université entre autres traite des différents aspects de la
biologie de l’abeille, ainsi durant l’été 2005 une expérience pilote fut menée sur la faculté et
l’aptitude de retour à la ruche des abeilles soumises aux rayonnements électromagnétiques.

Les premières recherches mettent en évidence des pertes partielles d’abeilles pouvant
atteindre jusqu’à 70 % des butineuses retournant vers la ruche si elles ont été soumises au
rayonnement électromagnétique, par rapport à celles non exposées au rayonnement.

Afin de vérifier les résultats obtenus l’expérience a encore été refaite en 2006 avec
davantage de ruches et plus de précision.

Les abeilles objectif test

L’abeille se révèle un excellent sujet d’étude pour les scientifiques, tant en ce qui concerne
son anatomie, son mode de vie et de communication dans la ruche et hors la ruche.

Sujet d’étude par excellence pour tout ce qui touche et influe sur notre environnement.
Non seulement les pesticides et autres produits phytosanitaires ont été mis sous la loupe
durant la dernière décennie, mais aussi les rayonnements électromagnétiques qui furent
étudiés intensément dans ce même laps de temps.

L’abeille est le meilleur

indicateur grâce à son aptitude
efficiente d’apprentissage, sa
faculté d’adaptation à son
espace, sa faculté d’orientation,
de détection des sources
nectarifères, de son odorat très
développé, reconnaissant les
couleurs et les formes. Elle
reste un sujet d’étude modèle.
Cette aptitude d’apprentissage
étendue lui est indispensable
car le retour à la ruche lui
demande d’énormes efforts.
L’apprentissage est un
processus neurologique, dans
lequel les impulsions électriques

23
jouent un rôle très important. Ceci nous permet de penser que la mémoire de l’abeille peut
être perturbée par les champs électromagnétiques. Pour vérifier cette thèse, des abeilles
soumises à des champs électromagnétiques furent mises en concurrence avec des abeilles
non soumises à ces champs.

En même temps furent étudiés les comportements, la construction des cadres, la capacité
du retour à la ruche. De ces paramètres n’apparaît en 2005 aucune différence significative.
En 2006 la recherche s’est concentrée sur la capacité du retour à la ruche. Seize populations
d’abeilles de race carnica ont été placées dans des ruches dont 8 ont été soumises à des
sources électromagnétiques, genre téléphone sans fil. Les sources émettrices furent placées
sous les cadres du corps de ruche.   Les capteurs « écouteurs » furent placés à quelque
vingt mètres de là. Les émetteurs (bases de sans fil) envoient en permanence des ondes
électromagnétiques de haute fréquence comme elles sont émises lors de la recherche d’un
abonné au téléphone. Durant une conversation téléphonique d’autres impulsions de
moindres fréquences sont envoyées vers la station d’émission. Pour atteindre un
rayonnement maximum, les téléphones sont restés branchés sans interruption. Les bases
émettrices ont été introduites deux semaines avant les vols d’essais, et sont restées six
semaines dans la ruche. Trois des bases émettrices ont été occultées avec un revêtement
de jonc enduit de glaise afin de réduire le rayonnement de 50 %.

Relevé des temps de vol au retour à la ruche

Les ruches ont été testées simultanément dans l’ordre, ruche non soumise au rayonnement
– ruche soumise au rayonnement et ruche soumise à un rayonnement amoindri. Pour cela
15 abeilles par ruche ont été prélevées, brièvement anesthésiées pour être marquées à la
couleur de leur ruche d’origine. Ensuite ces abeilles ont été transportées dans un lieu repéré
à l’avance pour les libérer. Leur libération a été communiquée par talkie aux observateurs
restés au rucher, et cet instant précis servit de temps de départ des abeilles, leur arrivée
notée aussi. L’observation fut suivie durant 45 minutes après leur libération. Le temps mis
par les abeilles revenant à la ruche, a été soigneusement chronométré, de même que les
conditions climatiques et de température.

Tendance mais pas significative

Des 765 abeilles lâchées non soumises au rayonnement, 482 sont rentrés à la ruche,
Soit : (63,0 %) pour les abeilles soumises à un rayonnement atténué, 203 des 360 lâchées
sont retournées à la ruche, donc (56,4 %).

En ce qui concerne celles soumises au rayonnement, seules 365 des 675 libérées sont
revenues à leur ruche (54,1 %). Les chiffres nous montrent que le nombre d’abeilles
retournant à la ruche décroît avec les rayonnements électromagnétiques subis. La différence
comparativement à l’ensemble des populations étudiées n’est en soi pas significative (Voir
graphique ci-dessous). Statistiquement parlant, les résultats ne sont pas déterminants entre
les abeilles des trois provenances.

24
 Amélioration et perspectives

Les résultats de 2006 sont différents de ceux de 2005. Pourquoi sont-ils moins parlants ? Il
n’est pas encore possible de l’expliquer définitivement. Des facteurs tels : la fréquence de
vols des abeilles, le temps et la température ambiante ont été introduits dans nos
observations. Mais aucun de ces facteurs n’a eu une influence prépondérante sur les
proportions d’abeilles retournant à la ruche. Les retours ne se trouvaient aucunement
influencés par les phénomènes atmosphériques, ni même par une activité plus importante
d’une ruche à l’autre. En 2006 les expériences se firent quelques semaines plus tôt que
l’année précédente, et les distances des vols plus conséquentes.

Pour améliorer encore cette recherche et en supprimer les failles, il nous faudra préparer –
égaliser – minutieusement les populations cobayes. Pour mettre en relief des facteurs
influents, nous introduirons dans nos observations les notions de terrain de départ, à savoir
terrains ensemencés avec la même espèce de telle sorte que nos observations permettent
de saisir les nuances de transmission de l’information de la source de butinage aux
congénères pour les abeilles soumises au rayonnement, voir aussi si le rayonnement influe
sur le mode de communication.

Conséquences pour l’apiculteur

Le rayonnement intense subit par les abeilles pendant l’expérience permet d’observer des
effets même s’ils sont très faibles.

En réalité en pleine nature l’abeille n’est pas en contact direct avec les sources émettrices,
de type DECT- Téléphone. Les paramètres techniques des téléphones sans fil du type à
fréquences pulsées ou à modulation se distinguent par rapport aux portables extérieurs (type
handys). C’est pour cette raison que nos observations ne sont pas applicables à la pleine
nature. Ce qui n’empêche que les abeilles sont très exposées à de nombreuses sources de
radiations, qui peuvent influer dans l’élément compliqué d’une ruche.

Les résultats de nos recherches ne nous autorisent pas à affirmer que les rayonnements
électromagnétiques seraient la cause des mortalités d’abeilles aux Etats-Unis.

Toutes fois nos observations confirment que (l’electro smog) agit sur le comportement de
l’abeille.

25
 Tollé en Grande-Bretagne !

La communication par la presse britannique des observations réalisées en Allemagne a

provoqué des réactions inattendues. Une erreur de traduction par les médias, qui faisait dire
que les mâts émetteurs et relais de mobiles (portables) désorientaient les abeilles et seraient
la cause des surmortalités d’abeilles.

Le pas a été vite franchi pour dire qu’il était la cause du CCD aux Etats-Unis.

La pose d’un mât de 14 mètres fut interdite par la ville d’Eastbourne, le rejetant hors la ville,
mais des raisons d’ordre esthétique en sont fort probablement la cause.

26
 BIOMETRIE

Les critères pour distinguer les races d'Apis mellifera

La biométrie, correspond à la mesure du vivant. Certaines dimensions de l'organisme sont

caractéristiques d'une race, ce qui permet de les différencier. Pour une bonne différenciation,
notons qu'il est nécessaire :

 d'obtenir ces mesures à partir d'un échantillon d'abeilles (en nombre suffisant pour
réaliser une moyenne permettant de mettre en évidence une différence significative
statistiquement, entre deux races: de 50 à 100 abeilles prélevées).
 de mesurer avec précision, à l'aide d'instrumentations spécifiques (loupe binoculaire,
lamelles graduées,...)
 de suivre un protocole de mesures, appliqué à l'identique pour chaque mesure .
 d'utiliser des abeilles jeunes et saines, non déformées par l'usure de l'âge ou par des
malformations (génétiques ou liées aux maladies).

 Les principaux critères (ou caractères) pour distinguer les races sont d'ordre morphologique.

> La longueur et la largeur de la PILOSITE

> La COLORATION de l'abdomen

> L'INDEX CUBITAL au niveau de l'aile.

> La longueur de la LANGUE

 D'autres critères plus précis font appels à des techniques modernes de la biologie
moléculaire (notamment les différences génétiques). 

La PILOSITÉ

On observe sur l'abdomen des poils courts, couchés d'avant en arrière.

Les poils sont clairs mais d'apparence grise, à l'œil nu, sur le fond noir du corps de
l'abdomen.

Ainsi pour la carnolienne à poils longs(Apis mellifera carnica) son apparence est grise.

Pour l'abeille noire, à poils courts, l'abdomen apparaît noir.

27
Figure: abdomen et mesure de la bande tomenteuse du tergite 4 et la longueur des poils du
tergite 5 GOETZE (1964)

** Ces critères sont :

 la largeur de la bande de poils (appelée : tomentum)

 la taille des poils (h),

** (observés, à partir du 5ème segment de l'abdomen)

La COLORATION

Le critère correspond à la largeur de la bande jaune du deuxième segment abdominal

(appelé tergite). Les abeilles les plus noires ne présentent que deux tâches latérales. 

28
 L'index cubital 

Les nervures délimitent les cellules

réparties ainsi:

 1,2,3 : cellules cubitales

 4 : cellule radiale.
 5 : cellule discoïdale.

L'index cubital correspond au

rapport des nervures a/b mesurées
sur l'aile s

EXEMPLE d'INDEX CUBITAUX POUR QUELQUES RACES : 

RACES INDICE CUBITAL (MOYEN) en mm

CECRAPINA 3,109
 INTERMISSA   2,33 
LIGUSTICA
2,325 
(l'italienne, la dorée des poètes)
MELLIFERA
1,84
(la noire de France)
SAHARIENSIS 2,62

29
 La LANGUE

Le critère est la longueur de la langue ;

**par exemple :

 ** la langue de l'abeille égyptienne mesure moins de 6mm (en moyenne)

 ** celle de la caucasienne, atteind presque 7 mm

30
 TABLEAU de VALEURS:
MESURES en BIOMÉTRIE et RACES

**CRITERES
COLORATION TOMENTUM
INDEX CUBITAL PILOSITE Longueur
(en m.m) (en m.m.)
(A/B) 5ème tergite LANGUE -
Valeurs
  (en m.m.) (en m.m.)
   
RACES
Moyenne
Apis mellifera 1,75 0,46 0,25 0,75 6,35 Apis mellifera
mellifera 140 - 2,10 0,40 - 0,52 0,00 - 0,30 0,60 - 0,80 6,00 - 6,50 mellifera
Extrême
Moyenne
Apis mellifera 2,30 0,30 1,75 0,85 6,50 Apis mellifera
ligustica 2,00 - 2,70 0,20 - 0,40 1,40 - 2,20 0,80 - 1,00 6,30 - 6,60 ligustica
Extrême
Moyenne
Apis mellifera 2,60 0,30 0,35 0,90 6,60 Apis mellifera
carnica 2,30 - 3,20 0,20 - 0,40 020 - 0,60 0,80 - 1,00 6,40 - 6,80 carnica
Extrême
Moyenne
Apis mellifera 2,00 0,30 0,30 1,00 7,00 Apis mellifera
caucasica 1,70 - 2,30 0,25 - 0,40 0,20 - 0,40 0,80 - 1,20 6,70 - 7,20 caucasica
Extrême
Moyenne
Apis mellifera 2,20 0,20 0,20 0,60 6,40 Apis mellifera
intermissa 2,10 - 2,30 0,15 - 0,35 0,10 - 0,40 0,50 - 0,70 6,30 - 6,60 intermissa
Extrême

31
 DEVELOPPEMENT de la COLONIE *

DEUX ORIGINES des DIFFERENTES CATEGORIES D'ABEILLES:

le DETERMINISME GENETIQUE et TROPHIQUE (Alimentaire)

 

*** La reine pond au fur et à mesure de sa progression sur la bâtisse de cire, elle inspecte
d'abord la tête la première, dans l'alvéole, puis se retourne plonge son abdomen dans le fond
de l'alvéole et pond un seul œuf.

*** Elle pond un oeuf mâle ou un oeuf femelle ; ceci est lié à l'état l'haploïde ou diploïde des
œufs.

*** Pour mieux comprendre ce phénomène, prenons l'exemple de l'Homme ; il "reçoit" des
informations génétiques (informations qui permettent le développement et le fonctionnement
d'un organisme, dans un milieu donné) de la mère et du père par la réunion d'une série
d'informations génétiques provenant de chacun d'entre eux. Il s'agit de la réunion d'un
spermatozoïde et d'un ovule ; chacun porte une seule série d'informations; cet état est dit
haploïde. Les deux informations réunies, forment un embryon (ou œuf ) portant deux séries
d'informations ; c'est l'état diploïde.

*** Dans le cas des abeilles la reine présente une spermathèque, remplie lors de la
fécondation unique de spermatozoïdes ;

1°) la réunion d'un spermatozoïde et d'un ovule de la reine, est nécessaire pour former une
femelle.

Les abeilles présentent un autre mode de reproduction différent de la notre, appelé:

parthénogenèse.

2°) la reine est capable de former un individu à partir d'un unique ovule, pour former alors un
mâle. (ainsi, assez étrangement, le mâle a une origine uniquement maternelle).

Mais à partir d'une femelle comment parvient t'on à une reine ou à une ouvrière?

*** Si l'alimentation fournie à la larve est exclusivement constituée de gelée royale, une reine
se développe. Par contre si de la bouillie royale est apportée c'est l'ouvrière qui naîtra.

 (Remarque : l'alvéole est alors modifiée dans sa forme ; l'alvéole de mâle plus large, celle de
la reine retombant).

Ces commentaires sont résumés par le schéma ci dessous.

32
  

33
 DYNAMIQUE de la POPULATION

Source des informations : schémas d'après un article scientifique de la revue "Apidologie"

***Le développement de la population varie d'une espèce à l'autre et même d'une race locale à
l'autre. Les colonies ont adaptées (suivant la longue période de l'évolution) leurs
développements aux conditions du milieu (climatiques, trophiques,...).

***Voici pour exemple, trois modèles de dynamique de population de colonie d'abeilles :

d'EUROPE du NORD:

d'EUROPE CENTRALE :

 
34
des TROPIQUES : 

DEVELOPPEMENT du COUVAIN

35
 Les DIFFERENTS TRAVAUX des OUVRIERES

Avant son envol pour butiner,....

***Dans la ruche chaque ouvrière connaît plusieurs phases de travail qu'elle suit ) dans un
ordre précis, en fonction du développement de ses organes.

***Il s'agit des tâches suivantes :

36
Les oeufs dans les alvéoles

37
Larves dans les alvéoles et nymphes dans les alvéoles operculées (bouchées).

38
Les nourrices: quel travail pour nourrir tout le monde!

39
 La petite abeille est née

La cellule royale est entretenue en permanence par les ouvrières.

40
La reine à la naissance pèse plus du double d'une ouvrière

41
42
La REINE et sa cour.

43
 Dezvoltarea familiei de albine

      Intr-un an calendaristic familia de albine are o dezvoltare diferita,numarul indivizilor

crescand sau scazand functie de anotimp si implicit de conditiile de mediu.Practic viata
familiei de albine cuprinde patru mari perioade.

Prima perioada : Se caracterizeaza prin inlocuirea albinelor batrane care au iernat,cu

albina tanara,nou iesita din celule primavara.Pe la sfarsitul lui februarie,matca incepe sa
depuna oua in celulele fagurilor din mijlocul ghemului,acolo unde regimul termic
permite cresterea de puiet.Dupa ce albinele fac zborul de curatire,matca depune din ce
in ce mai multe oua.Pe masura ce timpul se incalzeste ,ponta matcii ajunge la 1000 de
oua pe zi,albinele batrane care se uzeaza fiind inlocuite treptat.
Procentul albinelor tinere creste mereu si se ajunge in situatia ca la sfarsitul lunii
aprilie toata albina sa fie inlocuita.Se stie ca o albina tanara are o putere mare de
ingrijire a larvelor,putand hrani 2,3 sau chiar 4,ritmul dezvoltarii familiei fiind foarte
mare.

Perioada a doua : Se mai numeste si perioada de crestere.Nectarul si polenul se gasesc

din abundenta si isi fac aparitia trantorii.Matca este hranita puternic, depune peste 2000
de oua/zi,numarul de albine doici creste si se ajunge in situatia in care 3-4 doici
ingrijesc o larva.Cand acest fenomen se suprapune cu alti factori favorizanti(lipsa de
spatiu,ventilatie insuficienta etc.),apar frigurile roirii.
Albinele construiesc botci de roire,in care matca depune oua la interval de cateva
zile.La urdinis se observa "barbi de albine" cauzate de marea aglomeratie ce exista in
stup.Dupa 1-3 zile de la capacirea primelor botci,are loc prima roire,matca cu o parte din
albinele tinere,insotite de multi trantori parasind stupul.Acest roi care se numeste roi
primar si care contine aprox. 50% din populatia stupului se aseaza dupa cateva minute
de zbor pe o creanga sau alt suport.,de unde o sa zboare apoi spre o alta destinatie.
In familia de baza,la 8 zile de la capacirea primei botci,iese intaia matca tanara.Intentia
ei este sa omoare matcile care nu au eclozionat din botci,reusind lucrul acesta daca
este lasata de albine.Daca familia ramane in frigurile roitului,albinele nu lasa matca
tanara sa-si omoare suratele,iar in a 9-a zi de la iesirea primului roi,iese al doilea roi cu
matca neimperecheata.Iesirea roiului 2 poate fi intarziata de o vreme
nefavorabila(ploioasa).Cand se intampla asta,acest roi contine mai multe matci
tinere.Roirea poate continua si cu iesirea altor roiuri,fapt ce duce la desfiintarea familiei
de baza.Perioada de roire in conditiile tarii noastre este cuprinsa intre sfarsitul lunii mai
si sfarsitul lunii iulie.
Tot in aceasta perioada se inregistreaza cele mai mari culesuri de nectar si
polen,perioada caracterizata de infloriri puternice a masivelor melifere.Catre sfarsitul
lunii iulie,puterea familiei se micsoreaza treptat,matca micsorand ponta ,trantorii fiind
alungati din stup.

Perioada a treia : Este numita si perioada formarii albinelor de iernare.In mod natural
toata albina care a participat la culesurile de vara piere.Ea este inlocuita de albina
aparuta in luna august,albina care neparticipand la cules are un organism
neuzat.Generatiile de albine iesite toamna,mai cu seama la sfarsitul lunii
august,septembrie si octombrie,traiesc pana in primavara urmatoare,asigurand

44
cresterea noilor larve.

Perioada a patra : Este perioada iernarii si incepe cand temperatura scade sub 13 grade
C.In toamna la aparitia primelor nopti reci,albinele se strang in ghemul largit pe fagurii
din dreptul urdinisului.O caracteristica a iernarii este aceea ca temperatura din interiorul
ghemului nu scade niciodata sub 14 grade C,nici in perioadele cele mai geroase.Trebuie
ca toti stuparii sa stie ca albinele nu incalzesc incinta stupului,ele mentinand caldura
numai in interiorul ghemului.Albinele din partea exterioara a ghemului sunt mai
apropiate unele de altele si formeaza o "coaja" stand nemiscate,iar cele din interior(mai
tinere) sunt mai rasfirate si prin miscari din aripi,abdomen,picioare produc caldura
necesara.
Producerea caldurii in timpul iernii se face pe baza consumului de miere,o familie
consumand iarna 6-10 kg de miere.In prima parte a iernarii familia nu creste puiet.

45
  STADIILE DE DEZVOLTARE LA ALBINA  

       

   

       

   

       

   

       

   

       

  ~ ~~~~ ~~~   ~ ~~~~ ~~~   ~ ~~~~ ~~~  

       

  ~ ~~~~ ~~~   ~ ~~~~ ~~~   ~ ~~~~ ~~~  

       

  ~ ~~~~ ~~~   ~ ~~~~ ~~~   ~ ~~~~ ~~~  

Inmultirea familiilor de albine

46
Se poate spune despre albine ca au o viata scurta,in sezonul activ traind 35-40 zile,iar in cel
inactiv 6-8 luni.Toate categoriile de indivizi trec prin trei stadii de dezvoltare : ou , larva , nimfa.

Albina lucratoare : In prima zi dupa depunere,oul sta vertical in celula,a doua zi se inclina putin
pentru ca a treia zi sa fie complet culcat pe fundul celulei.Catre sfarsitul celei de a treia
zi,albinele doici depun in celula laptisor de matca,produs de glandele lor salivare.Invelisul oului
se moaie si din el iese larva.Aceasta are forma unui viermisor de culoare sidefie.
In primele trei zile larva este hranita de albinele doici cu laptisor de matca.La aceasta,spre
sfarsitul celei de-a treia zi,albinele adauga miere si pastura pentru ca incepand cu a patra zi
larvele sa fie hranite numai cu amestec de pastura,miere si apa.In primele zile larvele stau
incolacite pe fundul celulei.In ziua a sasea catre sfarsit larva se intinde in lungul celulei,cu
capul spre deschiderea ei, nu mai primeste hrana si albinele astupa celula cu un capacel
poros de ceara,amestecata cu polen.In interiorul celulei larva tese o gogoasa si in ziua a 14-a
de la depunerea oului se formeaza nimfa.In ziua a 21-a iese albina lucratoare.

 Stadiul dezvoltarii  Matca  Lucratoare  Trantor Matca : Se dezvolta din acelasi ou ca si

albina lucratoare.Diferenta este ca
 Ou
 3  3  3 depunerea oului de catre matca se face
 Larva
 5 1/2  6  6 1/2 in celule speciale numite botci si in modul
 Larva
 7 1/2  12  14 1/2 de hranire.Cand albinele se pregatesc de
capacita,prenimfa,nimfa
roire,ele construiesc botci pe marginea
 Total zile  16  21  24 fagurilor,botci de roire, in care matca
depune oua.Cand familia ramane orfana dintr-un anumit motiv,albinele cladesc in mijlocul
fagurelui botci de salvare,prin modificarea celulelor de lucratoare ce contin larve mai tinere de
3 zile.Aceste larve sunt hranite pana la capacirea botcilor numai cu laptisor de matca.

Trantorii : Provin din oua nefecundate.Daca la matca si lucratoare difera numai modul de
hranire si anvelopa(celula),la trantor difera si oul.Pentru un trantor se consuma o cantitate de
hrana de 2-3 ori mai mare,iar durata de dezvoltare este cea mai mare(24 de zile).

          

Activitatea , cuibul si hrana albinelor

     

 Dupa iesirea din celula,viata albinei lucratoare se imparte in doua etape.In primele 20 de
zile albina lucratoare executa tot felul de lucrari in stup,iar in ultimile 15 zile ale vietii devine
albina culegatoare.O schema arata astfel : in primele 1-2 zile albinele curata celulele si
incalzesc puietul.Intre a 3-a si a 13 zi,albinele hranesc puietul.In primele zile,ele hranesc
larvele mai in varsta cu amestec de miere si polen si apoi pe masura ce se dezvolta glandele
47
producatoare de laptisor,si anume intre a 6-a si a 12-a zi,ele hranesc larvele mai tinere in
varsta de cel mult 3 zile.Tot in acest timp,albinele mai executa si urmatoarele lucrari : primesc
nectarul ,depoziteaza nectarul, preseaza polenul si curata stupul.
Albinele in varsta de 12-18 zile cladesc fagurii.In tot acest timp ele fac si scurte zboruri de
orientare.Intre a 18 si a 21-a zi de viata,albinele pazesc intrarea in stup,aerisesc stupul.Dupa
aceasta perioada albinele devin albine culegatoare,cu mentiunea ca la aparitia unui cules
abundent pot participa si albine mai tinere de 20 de zile.

Cuibul familiei de albine este alcatuit din faguri de ceara.Fiecare fagure prezinta pe ambele
fete mii de celule hexagonale.Pe faguri sunt trei feluri de celule : de albina lucratoare cu
diametrul de 5,4 mm si adancimea de 10-12 mm , celule de trantor cu diametrul de 6,5 mm si
adancimea de 11-12 mm , celule de matca (botci) care au forma unei ghinde,adanci de 20-25
mm si diametrul de 10-21 mm.In celulele de lucratoare albinele pot depozita miere si
pastura,iar in cele de trantor miere si mai rar pastura.

Pentru hranirea lor si a puietului albinele folosesc nectarul si polenul florilor.Pe langa nectar
albinele mai folosesc si diferite secretii dulci(mana) de origine animala sau vegetala.Daca
despre nectar(miere) se poate spune ca reprezinta hrana glucidica,atunci polenul este hrana
proteica(painea).Consumul de miere si pastura difera de la o perioada la alta,functie de
anotimp si de prezenta sau absenta puietului.

48
49
CLASSIFICATION

50
 Les MALADIES et "ENNEMIS" des ABEILLES

Privilégier la prévention des maladies aux traitements.

La prévention a pour objectif de limiter les maladies; les maladies sont donc malgré toutes les
précautions prises, possibles: sachez donc mieux reconnaître les maladies pour mieux les
soigner (rapidement) et éviter la dispersion d'une ruche à l'autre. 

 A/ LISTES indicatives et POPULATIONS TOUCHEES :

COUVAIN ADULTES COUVAIN et ADULTES

Loque américaine * Acariose * Varroase *

Loque Européenne * Nosémose * Intoxication

Mycose ou ascosphérose Amibiase Mycose (aspergillose)

Couvain sarcciforme Septicémie Rickettiose

Maladie noire (ou -

couvain refroidi
paralysie chronique)

- -
Diarrhée
51
 - -
Myase

 * : maladies soumises à déclaration (réglementation) pour son caractère contagieux.

B/ SIGNES D'IDENTIFICATIONS :
SYMPTÔMES et SIGNES CAUSES POSSIBLES
LOQUES AMERICAINES

LARVES FILANTES par le test de l'allumette

ODEUR Nauséabonde

LARVES AFFAISSEES du couvain ouvert et de  

couleur BRUN NOIR LOQUES EUROPEENNES
ECAILLES au fond, détachables
ODEUR nauséabonde  
MYCOSE

MOMIES blanches ou noires

LARVES en forme de SAC COUVAIN SACCIFORME

52
 MALADIE NOIR
ABEILLES NOIRES et SANS POILS
DIARRHEE NOSEMOSE ou ACARIOSE

AILES ATROPHIEES , AGRESSIVITE VIRUS transmis par un fort taux

ANORMALE d'infestation du VARROA
ABEILLES mortes, les TETES PLONGEES dans
FAMINE
les alvéoles
DUVET BLANC Entourant l'abeille MYCOSE
MORTALITE BRUTALE INTOXICATION possible

C) PARASITES OPPORTUNISTES, PREDATEURS et AUTRES MENACES des ABEILLES:

COLEOPTERES, FOURMIS, PAPILLONS TETES de MORTS, GUEPES, AUTRES VIRUS,

PESTICIDES,....

PREVENTION des MALADIES

La santé de l'abeille est une condition nécessaire aux fortes productions, alors: agissez en
orientant ses efforts vers:

A) La QUALITE DE L'ESSAIM:

ACTIONS OBJECTIF EXEMPLES

Nourrissage pour stimuler la ponte
Compléments alimentaires si nécessaire pour
Bon démarrage du
Développer des éviter les carences.
couvain pour adapter les
Colonies fortes
colonies aux miellées de
Réserves suffisantes pour l'hiver. Espèces aux
la région
Colonies fortes en début d'hiver.

On verifie au printemps si le fond est maintenu

Une colonie bonne
propre par les abeilles.
nettoyeuse, enlève
Sélection de rapidement le couvain
Un test consiste à découper un carré de 5cm X
COLONIES malade et les abeilles
5 cm de couvain et de le placer dans le
"BONNES mortes, ainsi que les
congélateur; réintroduit dans la ruche si le
NETTOYEUSES" déchets pouvant
couvain mort est sorti en moins de 24 heures
s'accumuler sur le fond
la colonie est considérée "bonne nettoyeuse"
de ruche, et ceci le plus
(test de FAUCON)
loin de la ruche,...
JEUNES REINES
à privilégier La ponte de la reine (à changer tous les 3 ans voir 2 ans).

53
 commence à diminuer
dès la 2ème année, de
façon plus nette la 3ème
année; une jeune reine
contribue à la force de la
population une meilleure
résistance face aux
maladies..

B) La METHODE DE TRAVAIL:

ACTIONS OBJECTIF EXEMPLES

Utiliser de la nourriture saine et
connue.
NOURRISSAGE
Eviter, la transmission de maladies
Donner le sirop en petite quantité et
Sucre ou miel sains par la voie alimentaire (spores de
jamais de miel extérieur au rucher.
ou connus loques,...)
Bouillir ?
Eviter l'accumulation des maladies
Renouveler la cire
autre avantage : les abeilles
Changer au moins 2 cadres par an
naissantes sont plus plus grandes.
du corps (et des placer les cadres nouvellement bâtis
hausses) placés au niveau du couvain.
Occupe les cirières et favorise la
stabilité de la colonie.

"Les essaims seraient porteur de

Isoler à plus de 3 kM en observation,
ESSAIMS plus de varroas même provenant
si possible (sinon dans le rucher à
CAPTURES mise en d'une ruche traitée chaque année",
plus de 10 mètres des autres ruches),
"Quarantaine" moyens de propagations du varroa
traitement systématique contre le
??? ou mâles accompagnant en
varroa.
grand nombre.
Les abeilles peuvent se tromper de
Eviter la dérive ruches; s'il s'agit de butineuses Orientation et positions des ruches
pourvues en nectar elles seront (distance entre elles: le plus éloigné;
acceptées. Cette dérive peut voir des hauteurs différentes);
disséminer les maladies d'une marquage des ruches (par des
54
 ruche à l'autre.
couleurs et des formes afin de mieux
il semble que les mâles ont une
les distinguer).
fâcheuse tendance à dériver.

La présence du varroa et sa
croissance exponentielle affaiblit la
colonie, alors plus sensible aux
TRAITEMENT
autres maladies (ex loques); de Traitement acaricide au moins 1 fois
chaque année
plus le varrao transmet des virus par an en traitement conventionnel.
contre le varroa
lors des piqûres qu'elles
occasionnent sur leur hôte pour se
nourrir.
Respecter les consignes d'utilisation
du moment indiqué sur l'emballage ou
la notice (bien qu'aujourd'hui il soit
préconisé de faire durer ce traitement
Eviter les pour obtenir la même efficacité).
Tout médicament est efficace dans
résistances:
une certaine posologie, durée et
respecter la durée de Ne pas utiliser un produit périmé.
conditions d'utilisations. Comme un
traitement et les (attention l'APIVAR ne conserve pas
antibiotique
doses plus d'un an)

Stocker à l'abri de la lumière dans un

endroit frais (mais sec si possible)

C) Le MATERIEL:

ACTIONS OBJECTIF EXEMPLES

Ne pas laisser d'accès à Stockage des hausses les uns sur les autres
 
la fausse teigne. en cheminée: en plaçant du grillage fin aux
deux extrémités pour créer un courant d'air
 STOCKAGE des
Créer des conditions peu favorable à la fausse teigne.
hausses à l'abri de la
défavorables à son
fausse teigne 
entrée. DETAIL

Désinfecter le fond de Limiter la prolifération

A la visite de printemps: gratter, passer à la
ruches bactérienne et des
flamme et désinfecter à l'eau de javel diluée.
mycoses
Désinfecter son - Si on possède plus d'un rucher avoir si
matériel (à l'eau de possible du matériel séparé pour éviter de
javel) et nettoyer transporter d'un site à l'autre les maladies.
régulièrement sa tenue
Lors du travail sur plusieurs ruches, préparer
un seau d'eau javellisée dans lequel reposent
les outils et permettant le nettoyage des

55
 mains. Il permet ainsi de regrouper les outils.

Réaliser à l'arrière une ouverture grillagée de

L'aération l'été, évite une
30cm par 30cm (voir l'idéal totalement
forte humidité source de
grillagé).
mycoses. On dit que
cette ouverture aurait un
assure une bonne circulation d'air et facilite
effet régulateur sur les
l'évaporation de l'eau (lors de la maturation
FOND AERE varroas l'été; les varroas
du miel par les abeilles)
des ruches. tombant ne remontant
pas, l'hiver par l'effet
Réduire de moitié l'hiver (voir totalement par
paralysant du froid
une trappe coulissante ou en changeant de
faisant chuter les varroas
fond); attention s'assurer que les réserves
(concernant l'explication
sont suffisantes pour l'hiver; n'hésitez pas à
des colonies sauvages
nourrir systématiquement par sécurité.
survivant au fléau).

le contact direct au sol

est une source Faire reposer sur la hauteur de deux
REHAUSSER la
d'humidité ce qui risque parpaings ou briques ou sur des structures
RUCHE
en plus de dégrader la métalliques proposées dans le matériel
ruche, de favoriser les apicole.
mycoses

D) Le COMPORTEMENT de l'APICULTEUR:

ACTIONS OBJECTIF EXEMPLES d'ACTIONS

Signaler les ruches abandonnées à la DSV
de votre département.
Les ruches délaissées ou
  EVITER l'ABANDON abandonnées sont des Vendre ces ruches ou demander à un ami
des RUCHES vecteurs importants de apiculteur de réaliser les visites minimales de
maladies ses ruches en cas de souci de santé (en
attendant leurs reprises en mains)

DECLARATION des MALADIES CONTAGIEUSES

Code rural

Référence: section II /art. 224, 225, 226 et 240.

Contenu:
56
ART 224

Les maladies réputées contagieuses et qui donnent lieu à déclaration et à application des
mesures sanitaires ci après sont:

La loque, l'acariose, la nosémose et la varroase des abeilles.

ART 226

Tout propriétaire, toute personne ayant, la charge des soins ou la garde d'un animal atteint ou
soupçonné d'être atteint de l'une des maladies contagieuses prévues par les articles 224 ou
225, est tenu d'en faire immédiatement la déclaration au maire de la commune où se trouve
l'animal.

L'animal atteint ou soupçonné d'être atteint d'une des maladies contagieuses doit être
immédiatement e t avant même que l'autorité administrative ait répondu à l'avertissement,
séquestré, séparé et maintenant isolé autant que possible des autres animaux susceptibles de
contracter la maladie.

ART 240

L'exposition, la vente ou la mise en vente des animaux atteints ou soupçonnés d'être atteint de
maladies contagieuses sont interdites.

Les DIFFERENTES RACES d'ABEILLES

d'Apis mellifera 

INTRODUCTION

Les espèces se sont adaptées aux contraintes des conditions locales qui par pressions de
sélection ont apportées des caractères précis, suffisament caractéristiques pour les séparer en
races ; ces distinctions sont d'ordre morphologique (taille , longueur de la langue,..) liés à leur
aspects (couleur, poils,...), ect..

Les traits liés à l'espèce et la famille, restant les mêmes à toutes les races (insecte social,
vivant en groupe, possédant des organes de collecte du nectar et de pollen,..).

**La classification des espèces de Linné est basée sur une identification binomiale de type:
Genre (1er lettre en majuscule) espèce (en minuscule ) auxquels s'ajoutent les races, les
sous-races, etc...

Race mellifera ou mellifica ? : les deux termes sont employés dans la littérature et désignent
le genre de l'abeille; ce double langage résulte de son auteur même, puisque Linné désigna
en premier le genre de l'abeille mellifera (1758), puis ultérieurement mellifica (1761); l'usage

57
d'antériorité voudrait que l'on utilise plus justement sa première désignation, c'est à dire
mellifera.

ADAMI ADANSONII CECROPIA IBERICA MACEDONICA SCUTELLATA

ANATOLIACA CERENA INTERMISSA MEDA SICULA
ARMENIACA CYPRIA LAMARKII MELLIFERA SYRIACA
CAPENSIS DORSATA LIGUSTICA MONTICOLA TAURICA
CARNICA FLOREA LITOREA REMIPES UNICOLOR
CAUCASICA SAHARIENSIS YEMENICA

CARACTERES

Les caractères de résistances aux maladies indiqués, dépendent en partie de la race mais
aussi de l'environnement où se développe la colonie (un milieu chaud et humide étant par
exemple plus favorable aux mycoses). On ne peut donc transposer ce caractère dans tous les
pays sans avoir testé la colonie sur le territoire étranger. 

 IMPORTANTS !!! Ces traits observés sur le terrain caractérisent l'espèce, mais sont
plus ou moins intenses voir absents en fonction des écotypes observés (sous-variétés
locales) (Exemple: en cours de construction). °entre la noire de méditérranné et la noire
du Nord de la France).°
 Ces caractères peuvent paraître pour certains exagérés !!! voir trop catégoriques !!!.
 Vraisemblablement ces observations de terrain sont réalisées à partir de colonies
locales en faisant l'hypothèse que les races pures étaient observées et en déterminant
les caractères généraux de la race aux variations des écotypes près.
 On doit prendre en considération ces données en connaissances de causes de ces
remarques.

SELECTIONS

Le plus souvent, les éleveurs de reines recherchent à réunir les qualités des différentes races
par des croisements; une race qui peut ne pas avoir d'intérêt économique isolément, peut
constituer malgré tout, une valeur intéressante pour le croisement. ... De plus, une espèce
sans valeur apparente économique (en terme de production) peut s'avérer la mieux adaptée
dans sa région d'origine. 

Race locale, mieux adapté à sa région, exemples...  

Hybridation et effets sur le caractère,.... et "problèmes" de pollution génétique après la F2,... .

TABLEAU des DIFFERENTES RACES d'ABEILLES

d'Apis mellifera

58
 RACES ORIGINE MORPHOLOGIE CARACTERISTIQUES
A  - - -
  Abeille de grandes tailles
 D'après les auteurs , ..., serait :
mais aux ailes
Crête et  Une race qui hiverne
ADAMI   relativement courtes/
quelques îles sans problème; au
abdomen large/ distance
de la mer Egée. couvain abondant, et
  grande entre les deux
La frontière et sa présent toute l'année **
miroirs à cire sur le
distribution sont  Elles construisent de
  sternite 3; pilosité
mal délimitées nombreuses cellules
moyenne (3,06)
Sur l'île de Crête royales
 Intro / Haut pigmentation du tergite
on observe une
variable, scutellum
forte densité 10  extrêmement agressive
  foncée IC Bas (1,89)
R/ Km2 mais cependant calme
mâles petits et
sur le rayon.
  uniformément foncés

ADANSONII   Jaune cuivrée de petite

Centre Afrique **D'après les auteurs , ..., serait
taille un peu plus grosse
(du Sénégal  Adaptée au tropique, adansoni
   que litorea. mâles petits
Mali, et Niger croisé avec une race d'Amérique
avec bandes jaune sur
jusqu'au Zaire du sud voit sa production
  les tergites 2 et 3 (Index
au sud) augmentée au détriment d'une
cubital bas 2,39) 
  forte agressivité
 Intro / Haut   

D'après les auteurs , ..., serait :

C'est une abeille
 **Une race au butinage intense
d'apparence jaune mais
et une réduction brutale du
Partie ouest de les anneaux de
ANATOLIACA  couvain en cas de disette. Elle
la Turquie.  l'abdomen sont plutôt
  Intro / Haut hiverne bien et dérive peu lors
  orangés voire marron
des vols de fécondation. Elle est
pour les segments
très sensible aux paralysies
postérieurs 
virales

Jaune proche de meda;

. Agressive et nerveuse.
Proboscis est plus long.
 Bonne productrice de
ARMENIACA  couvain.
Ailes et pilosités +
 Peu encline à essaimer.
courtes.
  -  Sensible à la nosémose
 Supporte mal le miellat
Tomentum large.
Intro / Haut
 Hiverne mal dans les
Pigmentation brillante.
régions froides 
IC 2,61 
C - - -

59
 *D'après les auteurs , ..., serait :
CAPENSIS
"Petite taille": dont Lors d'un orphelinage les
l'abdomen est svelte ouvrières peuvent pondre des
  Cap
Couleur foncée le femelles contrairement aux
d'Afrique du
scutellutum est noir autres races qui pondent des
   sud
langue longue par mâles dites pour ces dernières
(s'adaptant à un
rapport à sa petite taille bourdonneuses.
 Intro / Haut climat modéré)
(proboscis: 5,8 mm Index
cubital 2,33)  ** Relativement douce, elle est
 
utilisée comme pollinisatrice
dans les vergers sud Africain. 
D'après les auteurs , ..., serait :

+ : douces / maladie du couvain

rare / peu pillardes / résiste aux
hivers froids / butineuses
Abeille foncée au
efficaces grâce à sa longue
tomentum volumineux et
langue / colonie à
épais à la pilosité courte
CARNICA (sous développement rapide au
Carnolienne La plus grosse
variétés: banate, printemps / reine très
distribution: (caucasienne) grande
carpathes,..)  féconde/propolise peu.
(Autriche, Italie, langue
Yougoslavie) 
   - : mauvaise bâtisseuse
  Index cubital est de 2,589
(irrégulier) / sensibles aux
 
 Intro / Haut variations des saisons /
Mâle IC de 1,8 à 2
essaime (souvent, selon Adam,
de façon incontrôlable et par
 
fièvre mais pouvant être réduite
par croisements successifs).

Site web:
http://www.carniolan.com/
D'après les auteurs , ..., serait :
 
+ : résiste au froid / récolte
CAUCASICA "forte" / douce / peu encline à
Poils longs et gris clairs,
- l'essaimage
longue langue (>7mm)
 
- : propolisation abondante /
 Intro / Haut dérive / sensible à la nosémose /
pillarde .

60
 D'après les auteurs , ..., serait :
CECROPIA 
+: douce (=carnolienne) / colonie
forte / couvain abondant
 
Grèce compact et sans défaut/
  essaimage faible/ Econome
  
  l'hiver malgré leur nombre/
  moins sensible à la nosémose
  -
que Carnica/ résistante à
  l'acarien.
 
  - : au développement lent au
 
printemps (mais leur nombre
suffisant pour les miellées de
 Intro / Haut
printemps)/ construction
irrégulière/ propolise abondante
Nidifie dans des cavités
naturelles.
voisine de l'abeille
CERENA  Asie
occidentale mais ne construction de rayons
 Intro / Haut  
s'hybride pas. parallèles.

Survie en présence de varroas

D'après les auteurs , ..., serait :

La plus dangereuse (avec la

 CYPRIA 
Abeille de petites taille dorsata), essaime peu, couvain
dont les pattes et la abondant, résiste au froid, très
 
langue sont longues par nombreuses cellules royales lors
rapport au corps. Son de l'essaimage
  Chypre
abdomen est plus svelte
 
de toutes les races **Surpassent toutes les autres
    
orientales. Chez l'abeille races par sa rusticité et sa
 
la couleur du scutellum et capacité à hiverner
   
de l'abdomen est brillante
 
avec des reflets orangés agressive et très essaimeuse
   
L'index cubital est élevé
(2,72) Les mâles ont les très féconde (tout le miel étant
 
anneaux de l'abdomen fréquemment utilisé en totalité
oranges.- pour l'élevage du couvain
 Intro / Haut
Elle édifie de nombreuses
cellules royales.
D - - -
DORSATA - Abeilles de grandes  Nidification à l'air libre
tailles appelées parfois  Un rayon vertical pouvant
  "Abeilles géantes des atteindre plus d'un mètre
Indes" carré.
   Accroché à une grosse

61
 branche.
 Un "Arbre à Abeilles" peut
contenir plusieurs
colonies.
 
 Agressive et relativement
dangereuse.
 
 Apiculture de cueillette
(en Inde)
F - - -
 Nidifie à l'air libre souvent
sur une branche.
 abeilles "douces "
 Partie supérieure forme
FLOREA - -
un plateau sur lequel la
danse est réalisée.

 Apiculture de cueillette.
I - - -
  D'après les auteurs , ..., serait :

  +: bonne productrice de miel /

colonie forte en hiver / essaime
IBERICA  peu / peu encline au pillage /
_ -  dérive peu.
      
    - : agressive / sensible à la
  fausse teigne /

 Intro / Haut remarque: de préférence un

climat doux, sec de type
méditerrannéen
 INTERMISSA   D'après les auteurs , ..., serait :
-
 Intro / Haut Algérie Agressive, "peu" d'intérêt apicole
L - - -
Egypte petite taille (parmi les D'après les auteurs , ..., serait :
LAMARKII
(vallée du Nil)  plus petites races
  observées minceur  Sans doute la première abeille
 
  extrême (langue courte à avoir été élevée par l'Homme
  (proboscis 5,81mm) à
 
  ailes et pattes courtes; Couvain abondant/ peu
  pilosité argentée sur le essaimeuse (bien qu'élevant un
 
  thorax et le tomentum grand nombre de cellules
  abdomen jaune cuivré royales: 50 à 260. Plusieurs
 
  avec des marges jaune reines vierges peuvent
  brilant IC bas = 2,37 cohabitées jusqu'à ce que l'une
 
    d'entres-elle soit fécondée.
    (comme syriaca, intermissa et

62
 sicula) durée du développement
du couvain plus court qu'en
Europe (19,4 jours pour les
 
ouvrières, 15,4 pour les reines)
 
Petites ailes impliquent un
battement d'aile plus rapide (son
 
différent plus "élevé")
 
   
comportement de défense
 
énergique
     
   
essaimeuse et agressive, pas de
     
propolis , pas de formation de
   
grappe (donc pas adaptée au
     
froid). comportement différent
   
des abeilles tropicales: pas de
   
migration, nombreuses cellules
 
royales et cohabitation de
   
plusieurs reines durant la
période d'essaimage
 
Conserve ses mâles toute
 Intro / Haut
l'année.
 
S'hybride facilement avec
l'européenne mais pas adaptée
à l'hiver des zones tempérées.
  D'après les auteurs : 
 
 Italie    + : Douces /couvain abondant
 LIGUSTICA   (ruche à "viande") / propolisent
  seule abeille européenne peu / adhèrent bien aux cadres /
  à avoir une pigmentation bonnes butineuses / hivernent
  jaune (2 bandes jaunes en colonie forte / bonnes
  sur les tergites 2 et 3 de bâtisseuses/ peu essaimeuse /
  grand points jaunes sur "résistantes" aux maladies du
  le tergite 4 et teinte jaune couvain
  de la pilosité. L'index
  cubital relativement élevé - : dérivent / peu économe en
  (2,325)  hiver et saison sèche / pillarde
     en été/ nourrissage lié à sa forte
    population hors période de
    miellées.
   
 Intro / Haut remarques : adaptée aux climats
  chauds, bonne reproductrice en
  climat méditerranéen; adaptée
aux miellées tardives;
63
 Abeille d'Afrique tropicale
de petite taille par rapport
à scutellata
LITOREA
 Couvain maintenu toute
Côte Est de pilosité intermédiaire
  l'année
l'Afrique allant entre yemenica et
du Kenya au adansonii
   Déserte lorsque lors du
Mozambique
manque de nourriture
long proboscis 5,48 par
 Intro / Haut
rapport à son corps

IC 2,2
M - - -
Abeilles de petites
taillesmais aux pattes
relativement longues.
 Douce
 Non encline à essaimer
MACEDONICA Proboscis long 6,445
 Développement important
métatarse volumineux
des colonies
 
   Réduit le couvain dès la
abeilles foncées avec du
- fin de l'éte .
   jaune sur les tergites et le
 Population hivernale
scutellum
forte.
 Intro / Haut
IC 2,591
 
mâles petits par rapport à
carnica
 D'après les auteurs : 
 
   
Abeille adaptée aux hivers longs
 
(pouvant avoisiner 2600m); avec
   
des gelées durant de 6mois de
 
l'année
   
MEDA 
Très essaimeuse elle n'élève
Perse du Nord Proche par son aspect à
que peu de cellules royales
  Mer caspienne la ligustica avec
il n'ya pas d'Apis cependant un métatarse
elle propolise de façon
  mellifera autour et un abdomen plus
importante
du golfe volumineux et les ailes
  persique. antérieures plus étroites.
agressive elle réagit rapidement
6 populations scutellum jaune brillant
à l'intrus et peut le poursuivre
   locales ont été (5,95<>) 1,95 chez
sur une grande
dénombrées  ligustica. IC=2,56
 Intro / Haut
distance.

64
 
D'après les auteurs :
 
 
+ : bonne production / colonie
    forte en hiver / essaime
 
  modérément / peu de pillage,
Europe Taille forte, langue peu de dérive / hiverne
MELIFERA 
occidentale  courte  facilement, économe.
 
  
    - : agressivité variable / sensible
à la fausse teigne et en dehors
 
    de son climat aux maladies du
couvain.
 
   
remarques: développement lent
 
  au printemps, langues adaptées
aux miellées tardives
 Intro / Haut
Taille moyenne,
 
pilosité longue (+
  importante des abeilles
tropicales)
 
 
abdomen aux pigments
 
MONTICOLA    noires et points jaunes.
Europe
 D'après les auteurs :
occidentale
  mince raie jaune sur + : douce / économe (pendant la
  
tergite 3. récolte, réduit l'élevage)
  
 
 
Mâles uniformément
 
   noire avec petits points
brillant sur tergites 2,3 et
  scutellum.

 Intro / Haut pattes postérieures

longues 9,78
R - - -
 
 REMIPES Arménie
-  
 Intro / Haut (iran anatolie, ...)
-

S - - -

   Afrique du    
Nord-Ouest
SAHARIENSIS Aire d'extension L'Origine supposée: ne  Le frère ADAM dans son
allant jusqu'à serait pas issu de ouvrage " A la recherche des
  Ouarzazate vers l'intermissa pour ces meilleures races d'abeilles " a
l'Ouest, L'Atlas à trops grandes différences décrit l'abeille sahariensis en

65
 extérieures.

Des émigrants auraient

introduit des abeilles du mars 52:
moyen Orient
 
(ressemblance avec Le Comportement et qualité :
l'Apis indica) reines modérément féconde ;
 
douce (sauf en cas de pénurie
l'Est et le désert La Description : de nourriture) ; A l'ouverture les
 
maintient abeilles virevoltent autour de la
l'abeille dans sesCouleur tan clair mais ruche sans agressivité ; peu
 
limites pas jaune ; couleur adhérant au cadre (tombent
géographiques. variable ; segments facilement) ; rapidité de vol et
   
(Maroc Algérie) dorsaux ; endurante ; propolise (mais sans
  excés). Puissance de vol et
 
taille entre ligustica et ardeur à butiner.
  syriaca
 
Un croisement entre une reine
  reine du jaune clair au sahariensis et des mâles
 
brun foncé mais jamais buckfast s'avère productif (très
noir fécond et couvain compact et
 
peu de mâles le métissage
mâles uniformes : deux donnant habituellement
 Intro / Haut
segments de couleur beaucoup de mâles en première
bronze bien définie génération).

longueur inhabituelle de
la langue
 relativement grosse
 
correspondant à l'altitude
de son biotope.
SCUTELLATA  
de l'Ethiopie à la
mensuration  
  Province de Cap
presqu'identique à  abeilles qui seraient
Pays boisés de
Monticola (selon responsable de l'Africanisation
  la corne africaine
Ruttner); mais proboscis, des colonies locales en
savane à herbe
ailes antérieures et Amérique. depuis son
   haute
pattes sont plus longs. introduction en 1957
 
 
Mâles aux ailes
antérieures et pattes
 Intro / Haut
longues; totalement noirs
  Sicile    D'après les auteurs :
 
  Plûtot calme et peu
SICULA     agressive (on observe
Ailes et plus étoites que
une lègère tendance à
ligustica; proboscis 6,254
    poursuivre l'apiculteur
après les visites)

66
  Propolis beaucoup en été
et automne conserve des
Index: 2,467
  mâles sur une longue
période (sauf en
Mâles foncés
     novembre décembre) et
entièrement
entretien d'un couvain.
   
 
Cellules royales

 Intro / Haut importantes lors de
 
l'essaimage (100 et plus)
D'après les auteurs :
  Très sensible au froid
 
mais bien adapté au
 La plus petite abeille
  climat chaud de sa région
SYRIACA   dont les pattes et la
Montagne et bonne collectrice de
langue sont longues son
Vallée de l'Est nectar
  abdomen svelte et sa
de la  Extrêmement agressive
pilosité courte (0,226) La
méditerranée
   couleur du tergite et du
(Israël Liban  Propolis peu construit de
scutellum et de
Jordanie Syrie)  nombreuse cellules
  l'abdomen est jaune
  d'essaimage une
brillante IC bas (2,28)
douzaine de jeunes
 Intro / Haut
reines survit jusqu'à ce
que la 1er soit fécondée
T - - -
 TAURICA
- -  -
 Intro / Haut
U - - -
Couleur uniforme d'un
noir profond; proboscis
UNICOLOR court 5,67 Ailes
Ile de
antérieures longues par  La cotière se comporte
Madagascar
  rapport à son corps. comme une abeille
tropicale.
 
   Ailes à teinte foncée  Grande tendance à
déserter
 
  IC= 2,79
 L'abeille des montagnes
 
  mâles également foncé proche de l'Européenne:
mais au tergites et douce.
 
 Intro / Haut scutellum sans points
brillants Plus gros que les
africaines
Y - - -
   Adaptation aux fortes
YEMENICA
Afrique de l'Est chaleur 27-31°c et aux
Caractéristique des conditions arides (peu
67
 d'eau)
 Agressivité et douceur
zones chaudes et arides.
variable.
  e et Arabie  Essaim fréquents après
Petites
les longues périodes de
    sécheresse. et fréquent
Opposé à mellifera sur
(10 à 12 par colonie)
tout rapport
  Intro / Haut  
 Souche se reconstituant
IC 2,20
rapidement.

LOCALISATION GEOGRAPHIQUE des RACES d'ABEILLES dans le MONDE

DECOUVREUR SOUS VARIETES

RACES LOCALISATION
ANNEE
   
   
Ruttner
Crête et quelques îles de la
A ADAMI -
mer Egée 1975
Latreille
ADANSONII Centre Afrique -
1804
Maa
  ANATOLIACA partie ouest de la Turquie -
1953
Skorikov
  ARMENIACA - -
1929
Latreille
C CAPENSIS Cap d'Afrique du Sud -
1804

Nord de l'Europe et du Pollman

Sud-Est: Autriche, sude
CARNICA banate, carpathes,..
des alpes et yougoslavie 1879
avec la Dalmatie.

chaîne de la vallée du sud Gorbatchev

du Caucase; Côte est de la quatre populations
CAUCASICA
mer Noire; Géorgie; 1916 locales.
Azerbaïdjan une partie.
Kiesenwetter
CECROPIA (Macédoine) Grèce , -
68
 Yougoslavie, Bulgarie,
1860
Roumanie, Ukraine
Fabricius
CERENA Aires étendues d'Asie. -
1793
Pollmann
CYPRIA Chypre -
1879
ASIE du sud-est comme
florea
D Fabricius
races locales encore
DORSATA aire pouvant atteindre
  1793 à déterminer
1000 m.
Fabricius
ASIE du sud-est comme
nbs races locales
F FLOREA Inde et poutour du golfe
1787
persique.
Goetze
différent écotypes
I IBERICA Péninsules Ibérique
1964 selon le climat.

Algérie , entre l'Atlas et la Buttel / Reepen

côte Méditérranéenne ou
INTERMISSA -
atlantique sur un territoire (1906)
de 2500 km de longueur.
LAMARKII
Cockerell
Egypte dans la vallée
L (ancien nom: -
étroite du Nil. 1906
Fasciata)
Spinola
Italie, Péninsule des
LIGUSTICA -
Apennins à l'origine. 1806
Smith
Côte Est du Kenya au
LITOREA -
Mozambique 1961
Ruttner
yougoslavie, Bulgarie,
M MACEDONICA Roumanie, Ukraine et -
1987
Grèce (Macédoine)
Perse du Nord Mer Skorikov
MEDA 6 locales au moins
caspienne 1929
Linné
MELIFERA Europe occidentale -
1758

69
 nombreuse
Smith populations isolées
Forêts pluvieuses de
Hybridation avec
MONTICOLA montagnes de l'Afrique de
1961 scutellata dans les
l'Est (2000-3000m)
altitudes
intérmédiaire.
Arménie
R REMIPES - -
(iran anatolie, ...)

serait "découvert
Afrique du Nord-Ouest et " dans la région
S SAHARIENSIS Oasis (Algérie et Sud du de Figuig parPh -
Maroc) J. Baldensperger
en 1921
Lepeletier
de L'Ethiopie à la Province
 SCUTELLATA du Cap (Savane à herbes -
1836
hautes et pays boisés)
Montagano
 SICULA Sicile -
1911
Butell / Reepen
Montagne et Vallée de l'Est
SYRIACA de la méditerranée (Israël -
1906
Liban Jordanie Syrie)

T TAURICA -  - -

Latreille Ecotype à la Réunion

et Ile Maurice et
U UNICOLOR Ile de Madagascar
1804 fonction de l'altitude
(côte, montagne)
Ruttner
4 populations locales
Y YEMENICA Afrique de l'Est et Arabie
1975 décrites

Races d'Apis mellifera 

en AFRIQUE

70
Races d'Apis mellifera 
en EUROPE

71
72
 TECHNOLOGIE

Le RUCHER

La RUCHE

Le MATERIEL

Le CALENDRIER APICOLE. Chronique d'une récolte annoncée

Les PRODUITS de la RUCHE 

A EVITER de FAIRE dans le RUCHER

*Des INDICES et SIGNES UTILES au RUCHER  

La PREVENTION des MALADIES 

*TECHNIQUES APICOLES

FABRIQUER ( sa ruche, un fond grillagé,.)

LISTE des APICULTEURS SOUHAITANT CAPTURER des ESSAIMS

LE RUCHER

DÉFINITION : 

>> Le rucher, est un regroupement de ruches placées à un même endroit.

>> Les ruches qui sont maintenues toute l'année au même endroit, appartiennent à l'apiculture
sédentaire.

>> Lorsque les ruches sont déplacées au cours de l'année de production, d'un endroit à
l'autre, à la recherche des meilleures flores, on parle alors d'apiculture de transhumance ; ces
ruches déplacées sont dites pastorales.

Pour se DÉPLACER dans un RUCHER

 Eviter le parfum ( les odeurs d'alcool les irritent) ou des odeurs fortes inhabituelles
73
  Porter des vêtements clairs.
 Utiliser au minimum un voile et un chapeau :pour être maître du rucher en cas
d'effervescence.
 Manipuler avec des mouvements "lents" et précis.
 Eviter les vêtements en laine (chaussettes, pulls,...) dans lesquels les abeilles
pourraient s'agripper.
 Etc …

CONSEILS pour CHOISIR un EMPLACEMENT :

1. MILIEU FLORAL
2. ORIENTATION et le SOLEIL
3. ORIENTATION et les VENTS DOMINANTS
4. RELIEF du MILIEU
5. DISTANCE des VOISINS
6. PRESENCE D'EAU

MILIEU FLORAL

Un endroit où la flore est généreuse et donne de bonnes miellées, et la présence de

floraisons étalées tout le long de l'année.

(des champs agricoles mellifères sont favorables pour les fortes productions mais leur
floraison ne dure que période bien définie et limitée dans le temps ; des périodes de
disettes affaiblissent les colonies, le nourrissage est alors incontournable; l'idéal serait
d'implanter ses ruches dans un milieu varié, alliant champs agricoles mellifères, forêts (ou
futaies ou taillis) et prairies.

ORIENTATION et le SOLEIL

74
  Préférer une orientation des trous de vol vers le Sud-Est : tôt le matin, le rayonnement
solaire incite les butineuses à sortir de la ruche pour aller butiner.  

ORIENTATION et les VENTS DOMINANTS

Dos de la ruche contre les vents dominants défavorables :

75
  Dos contre les vents du Nord : trop froids.
 Dos contre les vents d'Ouest : trop humides.

RELIEF du MILIEU

 Eviter les endroits trop fermés ou dans un renfoncement, favorable à la stagnation du

froid.

DISTANCE des VOISINS

Respecter les distances imposées par la réglementation:

1. Se renseigner auprès de la mairie pour savoir s'il existe des arrêtés communaux.
2. Sinon se renseigner à la préfecture s'il y'a pour le département des arrêtés préfectoraux
particuliers.
3. en l'absence desquels il faut appliquer la réglementation nationale

PRESENCE D'EAU

Les abeilles ont des besoins importants en eau pour assurer un développement optimal de la
colonie : afin de préparer la bouillie royale (nourriture des larves élaborée à partir de miel et de
pollen), pour leur propre consommation, pour assurer le refroidissement dans la ruche (par
l'évaporation d'eau), l'eau présente dans le nectar ne suffisant pas.

>> Il faut choisir l'emplacement de rucher en tenant compte d'un point d'eau proche (à
quelques centaines de mètres du rucher) tel q'une rivière, ruisseau, marre,...

>> A défaut, apporter cette eau en fabriquant un abreuvoir dans le rucher, évitant que vos
abeilles recherchent cette eau chez les voisins.

76
Din vechime, modul in care e organizată viaţa socială a albinelor, atât de ordonate în jurul
mătcii, a fost o mare enigmă. In special, până de curând nu se cunoştea mai nimic despre
modul de comunicare între albinele lucrătoare.
77
 Cercetătorul Karl von Frisch (1886-1982), născut în Austria, în urma de experienţe şi
observaţii răbdătoare, a lămurit faptul că albinele îşi transmit una alteia locaţiile florilor
melifere prin dansuri.

Este vorba de dansul aşa-numit "al recoltei" şi e efectuat de albinele întoarse la stup după
ce au adunat polen şi miere. Frisch a descoperit că există două tipuri de mişcări, anume
rotirea în cerc si ondularea posteriorului. Astfel, în patruzeci de ani, el a lămurit cum
albinele transmit consoartelor lor direcţia si distanţa până la locurile cu flori, aducându-şi
astfel contribuţia la menţinerea şi propăşirea familiei din care fac parte.

Frisch şi-a terminat marele tratat "Cercetarea dansului albinelor" in 1965, iar in 1973 a
primit Premiul Nobel pentru Medicină împreună cu Nicholas Tienbergen şi Conrad Lorenz.
Datorită acestor trei cercetători, puţin cunoscuta disciplină a studiului comportamentului
animalelor a înregistrat progrese la scară globală.

La RUCHE,

la Maison des Abeilles...

INTRODUCTION

PETITE HISTOIRE

STRUCTURE d'UNE RUCHE

DIFFERENTS MODELES

CONSTRUIRE sa RUCHE

DIMENSIONS

INTRODUCTION

>> Définie simplement, la ruche est un abri pour les abeilles mis à la disposition par l'apiculteur
: il permet aux colonies d'abeilles de se développer (croître, se multiplier, pour se maintenir
d'une année sur l'autre)

>> Antérieurement on utilisait de simple caisse, des boîtes, des récipients, des troncs
évidés,....

>> Aujourd'hui, la ruche est plus élaborée : elle est constituée en France par l'assemblage de
panneaux de bois de 24 mm. d'épaisseur (en pin, en sapin,…) dont les parois réunies forment
le corps de ruche ; leurs dimensions sont standardisées. Ce corps repose sur un fond (plein ou
dit aéré par une partie grillagée), fermé au-dessus, par une planche appelée couvre-cadres.
Sur ce dernier s'emboîte un toit (bois recouvert d'une tôle métallique); des éléments

78
amovibles, moins haut que le corps et appelés hausses, conçus avec le même matériau que le
corps, se superposent pour contenir le miel que récoltera l'apiculteur.

PETITE HISTOIRE:

> La naissance de l'apiculture, dite moderne, résulte notamment des modifications majeures
de la structure de la ruche : ce courant nouveau est appelé apiculture "mobiliste".

> Le terme de " mobiliste " est lié à la présence de cadres mobiles qui permettent d'organiser
l'habitat de la colonie. Ces différents éléments mobiles, se retirent à souhait. L'apiculteur peut
ainsi mieux contrôler le développement de la colonie et lui permet en pénétrant au cœur des
abeilles de mieux déterminer la bonne santé de ses abeilles sans détruire la bâtisse de cire.

> François Huber, au XVIII ème siècle, réalise sa ruche en feuillet qu'il conçoit pour observer
les abeilles ; constitué de cadres dont les plans sont parallèlement disposés les uns par
rapport aux autres et fixés entre-eux à la base, du même côté. Cette ruche d'observation
s'ouvre comme un livre. Au XIX ème siècle, Paix de Beauvoys poursuit cette idée et invente
les ruches à cadres séparés les uns des autres, il serait l'initiateur du courant de l'apiculture
mobiliste

> Ce nouveau courant s'oppose à l'apiculture ancienne dite " fixiste "

> Cette dernière laisse les abeilles librement construire leur bâtisse (sans leur imposer un plan
de travail) dans un panier ou une caisse. Les abeilles travaillent comme elles l'auraient fait
dans la nature en liant les gâteaux de cires les uns aux autres, sans axe de symétrie précise.
Cette construction figée de l'habitat impose à l'apiculteur de détruire la bâtisse lorsqu'il
souhaite y entrer.

> Les deux courants se sont longtemps confrontés au début du XIXème siècle jusqu'au milieu
du XXème siècle, chaque apiculteur ayant leur propre argument pour démontrer la suprématie
de leur ruche fixiste ou mobiliste (voir le tableau comparatif) :les fixistes reprochant aux
mobilistes de perturber la vie intérieure du fait des multiples interventions possibles dues à la
mobilité des cadres; les "mobilistes" reprochant au fixiste la destruction de la cire systématique
et le gaspillage inutile lors de la récolte des paniers ; un courant intermédiaire s'inséra,
consistant à coiffer une hausse à cadres mobiles sur une ruche fixe.

> Le choix n'était pas si tranché pour certains apiculteurs et il n'était pas rare de voir les deux
types de ruche dans le même rucher.

> Aujourd'hui l'apiculture "mobiliste" s'impose dans le monde comme l'apiculture rationnelle et
méthodique (on observe encore pour des raisons de disponibilité du matériel et de son coût,
l'usage encore, par certaines peuplades de ruches fixistes (voir en image)

STRUCTURE de la RUCHE

79
 DETAIL IMAGE REMARQUES

 
Toit plat, pratique pour poser des outils
dessus, légèrement incliné pour assurer
  le TOIT l'écoulement de l'eau, parfois en forme de
chalet. Il isole et protège la ruche des
intempéries.

Le couvre-cadres rend hemétique la

ruche et empêche la sortie des abeilles
lors du retait du toit, il constitue une
le COUVRE- isolation thermique. Il peut être transparent
CADRES (pour les couvre-cadres d'observation) ou
servir de nourisseur (couvre-cadres
nourisseurs).

La hausse est la loge (ou grenier ) à miel

les HAUSSES et sert au stockage du miel.

Le corps (ou "grenier à couvain" sert au

développement de la ruche et à son
Le CORPS hivernage; le miel que la colonie stocke
est laissé par l'apiculteur pour le passage
de l'hiver.

Le plateau (ou fond) referme le corps par

le bas, certain présente une ouverture
grillagée pour permettre une bonne
Le PLATEAU aération (plateau-aérée). Son avancée
"par l'avant" (prolongation du plateau), sert
 
aux abeilles de planche d'envol dit aussi
 
planche d'atterrisage.

Indépendant de la ruche, évite le contact

ACCESSOIRE 1: direct avec le sol (limite la forte humidité
interne favorable aux mycoses )

80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
Schite stup orizontal

92
93
DIFFERENTS MODELES:

Autant d'apiculteur, autant d'apiculture, on pourrait même ajouter : "autant de formes de

ruches". En effet, il existe une multitude de modèles du nom de leurs auteurs et aux
dimensions précises. 

On distingue :

1-1 Les ruches à agrandissement horizontal: ruches anciennes dont les cadres sont
disposés les uns à côtés des autres, la colonie occupant un volume précis. Les cadres en
rive servent au stock des provisions et sont récoltés par l'apiculteur; l'un des avantages
émis par les protagonistes de ce type de ruche serait que, la récolte serait moins gênante
pour la colonie par le prélèvement de cadres de miel en périphérie. L'inconvénient est que
le volume pour le stockage du miel est fixe.

94
1-2 Les ruches à agrandissement vertical: ces ruches en majorité utilisée par les
apiculteurs peuvent être agrandies à souhait en ajoutant des éléments supplémentaires par le
dessus (ces volumes supplémentaires servent au stock de miel récolté par l'apiculteur). Ces
parties appelées hausses sont soit de dimension moins haute que la partie inférieure soit de
même dimension (pour les divisibles).

On distingue aussi:

2-1 les ruches à bâtisse froide : EN COURS de CHANGEMENTS "c'est à dire adaptée au
région froide (nord, montagne): les cadres sont disposés parallèlement à la face avant de la
ruche (les cadres en périphérie étant constitués de miel, forme un rempart isolant contre le
froid)

2-2 les ruches à bâtisses chaudes : EN COURS de CHANGEMENTS les cadres sont
disposés perpendiculairement à la face avant de la ruche.

95
96
97
98
99
100
101
102
103
 CONSTRUIRE sa RUCHE

PRINCIPES GENERAUX:

1. UTILISER des DIMENSIONS standard (Choix d'un MODELE UNIQUE pour votre
rucher) afin de permettre des échanges de matériel entre ruches saines (toits, hausses,
cadres, couvre-cadres,...)
2. RESPECTER les DIMENSIONS ENTRE les BORDS du CADRE et la PAROI; celles çi doivent
être conformes aux dimensions imposées par l'abeille. Cette valeur étant de 8mm (en-dessous de
5 mm, les abeilles "soudent" à la propolis au-dessus de 10 mm elles complètent par des bâtisses
de cire

Toutes les dimensions

mentionnées doivent être standard
quel que soit le modèle

A la construction, préférer la valeur

de 9 mm que 8. pour le passage
des abeilles

Valeurs données en millimètre

.
1. La hauteur entre le bas du cadre et le fond n'a pas d'importance (selon les auteurs) et
peut être plus haut que les valeurs indiquées dans le tableau des dimensions (sans être
trop grand non plus pour éviter une augmentation de poids de la ruche par le volume de
bois supplémentaire: n'oubliez pas une ruche vide est déjà lourde, alors une ruche
pleine...
2. donc pensez à une construction légère (matériaux, toit avec plaque métallique de
protection la plus fine, ....)
3. La paroi doit être suffisamment épaisse pour isoler du froid l'hiver ( au minimum de
20mm dans le marché actuel "l'épaisseur standard est de 24 mm et non de 25mm") 

104
 H: Hauteur, L: Largeur ou Longueur; e: épaisseur; *mesure standart

DIMENSIONS Exemple Avec un bois épais

MODELES
(intérieur + épaisseur paroi) de e= 25 mm

DADANT 10 Cadres

CORPS HXL HXL

 Façade  310* X (380* + 2e)  310* X (430)

 Côté latérale  310* X (450* +2e)  310* X (500)

HAUSSE HXL HXL

 Façade  170 X (380*+ 2e)  170 X (430)

 Côté latérale  170 X (450* +2e)  170 X (500)

L(façe) X l  L(façe) X l
FOND
 (380*+2e) X (450* +2e)  430 X 500
CADRES H X Li (Ls)

 Corps -  300* X 435* (474*)

 Hausse  160* X 435* (474*)

Li: Longueur extérieure du bord inférieur / Ls: Longueur extérieure du bord supérieur

VOIRNOT
CORPS HXL HXL

105
  Façade  370* X (380* + 2e)  370* X (430)

 Côté latérale  370* X (360* +2e)  370* X (410)

HAUSSE HXL HXL

 Façade  200* X (380* + 2e)  200* X (430)

 Côté latérale  200 X (360* +2e)  200* X (410)

L (façe) X l  
FOND
 (360*+2e) X (380* +2e)  410 X 430
CADRES H X Li (Ls)

 Corps -  360* X 345* (380*)

 Hausse  190* X 345* (380*)

Li: Longueur extérieure du bord inférieur / Ls: Longueur extérieure du bord supérieur

APPELEE DIVISIBLE (CORPS= HAUSSE Différent de la

LANGSTROTH
Dadant par la Hauteur)
CORPS = HAUSSES HXL HXL

 Façade  240* X (380* + 2e)  240* X (430)

 Côté latérale  240* X (450* +2e)  240* X (500)

L1 X L2  L1 X L2
FOND
 (450*+2e) X (380* +2e)  500 X 430
H X Li (Ls)
-
CADRES Corps= Hausse
 230* X 435* (470*)

Li: Longueur extérieure du bord inférieur / Ls: Longueur extérieure du bord supérieur

106
Plans de Ruches

107
108
109
110
 Le MATERIEL APICOLE

LE PETIT MATERIEL:

la Brosse/ La Burette/ Le Chasse-abeilles/ Le Couteau à désoperculer / l'Enfumoir / La Grille à

Reine/ les Gants/ le Lève-cadres/ Le Nourrisseur/ Le Voile et le Chapeau ou la vareuse / ....

Le GROS MATERIEL:

L'Extracteur/ Le Maturateur/ une Ruche / .....

Cette liste est loin de représenter tout le matériel apicole, mais le matériel et les outils les plus
fréquemment utilisés.

 Le PETIT MATERIEL :

NOM IMAGES DETAILS

 
L'apiculture l'utilise modérément mais utilement
L'ENFUMOIR
pour avertir de sa venue dans la ruche par deux
 
trois coups de fumée au trou de vol et ceci, pour
 
orienter la colonie, pour maîtriser un début de
 
pillage ou éloigner des abeilles ayant trop de zèle
 
de défense.
111
 Materiale fumigene bune:
- Buretii de iasca de fag, salcie, nuc etc., sunt
foarte indicati, cu conditia sa fie curati si bine
uscati. Este necesar ca buretii sa fie taiati in bucati
mai mici care se fierb in apa putin indulcita cu
miere, dupa care, sunt uscati si introdusi in
afumator, producand cel mai corespunzator fum;
- Balegarul de vite (nu si cel de cal), indeosebi cel
uscat pe camp, de asemenea produce un fum
dens, alb si fara miros iritant cu conditia sa fie
uscat si pastrat in locuri uscate;
- Brichetele de rumegus. La ¾ galeata cu
rumegus se foloseste 1 kg faina amestecata cu
apa. Din acest amestec se fac cocoloase cu
pumnul, care, dupa o uscare corespunzatoare
(lenta), devin materiale combustibile cu ardere
lenta si emanare abundenta de fum: iasca si
conurile de brad, putregaiul de lemn de esenta
tare - cu conditia ca partea lemnoasa sa fie
complet degradata, carpele uscate (de in, canepa
sau bumbac, cu conditia sa fie uscate, curate si sa
nu fie introduse indesat in afumator), fanul de vara
cosit uscat la umbra si tocat. Fanul de otava nu
este indicat, rumegusul, desi se aprinde mai greu
indeplineste conditiile cerute, dar, pentru a preveni
incalzirea fumului trebuie sa actionam cat mai lent
afumatorul pentru a preveni aparitia scanteilor,
stiuletii de porumb produc un fum de calitate cu
conditia ca sa nu fie mucegaiti.

Outil permettant de faire levier pour ouvrir la ruche

et enlever le couvre-cadres ou bien les cadres
  soudés aux parois par la propolis et les gâteaux
de cire.
Le LEVE CADRES Permet aussi de gratter les morceaux de cire ou
   
de propolis, au-dessus des cadres.
 
acestea sunt de mai multe feluri,materialul din
  care sunt facute trebuind sa fie de calitate.Se vor
evita daltile prea ascutite,acestea putand provoca
raniri.

112
  
Utile pour éviter que les abeilles s'emmêlent dans
 
les cheveux et piquent. L'apiculteur doit être
Le VOILE et le
"maître" de son rucher, en toute circonstance, car
CHAPEAU
si un emballement survenait (tel que le pillage*), il
doit le contenir au plus vite ceci, pour rester en
 
bon terme avec ces voisins. Cette protection
facilitant cette opération. De plus, le venin
 
d'abeille attirant les autres "copines", cette
intervention grâce au voile se trouve alors moins
douloureuse.

Tenue protégeant la tête, le visage et les bras;

parfois certains modèles intègrent des gants
cousus.

S'enfile comme un tee-shirt, ou comporte pour les

modèles plus sophistiqués des fermetures à
glissière.

  Conseil: pour un meilleur confort ne pas hésiter à

  choisir un modèle ample; Je prèfère le modèle
La VAREUSE sans gants, ne les utilisant qu'occasionnellement

  acestea trebuie sa va asigure protectia

deplina.Evitati mastile din plasa metalica si
  costumele din materiale inchise la culoare,culorile
pastelate,deschise, fiind de preferat.Vara un
costum inchis la culoare se incinge la soare si
provoaca disconfort.Intrebarea este daca aveti
nevoie de echipament de protectie,unii stupari
evitand folosirea lui. Raspunsul este "da",pentru
ca folosirea acestui echipament va fereste de
riscul intepaturilor,chiar daca familia este
blanda.Nu este o rusine sa porti un asemenea
echipament,singurul reper care poate fi ignorat
fiind manusile ,care sunt folosite numai de cei cu
mari probleme alergice.

113
 Utilisés lors de l'ouverture de la ruche.

  j'ai appris pour ma part à travailler sans gants

les GANTS (sauf lors des récoltes). On ressent mieux l'âme
  intérieure de la ruche et ses humeurs car même si
  cette opération est réalisée dans les meilleures
  conditions, c'est la ruche qui décide et accepte
  notre présence. Sans gants, les premières piqûres
  sont des avertissements à ne pas poursuivre.
Avec des gants , on ne s'en rendrait compte que
trop tardivement et rétablir alors le calme serait
  plus difficile.
 
(pour les personnes ayant des réactions plus
fortes les gants sont alors recommandés).
Permet à l'apiculteur lors de la récolte de
"débarrasser" les abeilles des cadres de miel à
récolter.
La BROSSE
  La brosse irritant l'abeille, certains apiculteurs
préférant l'usage des chasses abeilles.

    sunt bune periile din par naturat,cat si cele din

sintetic.Singura conditie este aceea ca trebuie sa
fie destul de moale pentru a nu rani sau omora
albinele.

Réservoir de nourriture (sous forme de sirop

Le NOURISSEUR liquide) placé au-dessus des cadres .
 
  Certains modèles sont des cadres nourrisseurs
introduits directement dans la ruche.

Technique apicole: le nourrissage 

  Placé entre le corps* et les hausses* sur un

Le CHASSE plateau en bois, en matière plastique, le chasse-
ABEILLES abeilles est utilisé pour permettre une récolte
facilitée sans l'usage de fumée altérant le goût du
-
  miel ou de brosse irritant les abeilles. Les abeilles
arrivent à passer dans un sens mais pas dans
l'autre, la hausse se vide des abeillles présentes,
progressivement.
  Grille en plastique ou en métal, dont les mailles
GRILLE à REINE - permettent le passage des ouvrières mais pas de
  la reine fécondée.

114
 Il sert à séparer la reine pour sa capture soit pour
le marquage soit pour son remplacement (le
remérage,Techniques Apicoles)
COUTEAU à
DESOPERCULER Couteau en biseau servant à couper les bouchons
- de cires (les opercules) pour libérer le miel des
  alvéoles, lors de la récolte.

BURETTE A CIRE Burette en laiton qui sert à fondre la cire et à celler

les feuilles sur les bords dans leurs cadres

Le GROS MATERIEL: 

NOM IMAGES COMMENTAIRES

  Ruche à cadre constituée d'un corps (où la

colonie se développe) d'une hausse en position
Une RUCHE supérieure (où les abeilles stocke le miel de la
récolte) d'un toit chalet (plat en pente) d'un fond
(plein, grillagé,..)

115
 - ramele trebuie sa fie construite din lemn de
calitate,uscat si fara noduri cazatoare. Trebuie
sa respecte cotele si tolerantele admise de
standard.Ramele pot fi facute din doua esente
de lemn : rasinoase sau tei. Amandoua sunt
bune daca materialul este de calitate. Finisarea
ramelor este foarte importanta pentru ca altfel o
sa aveti probleme cu igienizarea si curatirea lor.
Nu cumparati rame cu pete de mucegai pe ele
pentru ca acesta e un semn ca au fost facute din
material insuficient uscat.
Ramele

- materialul din care sunt fabricate este acelasi

inox alimentar.Nu se mai admit cele construite
din tabla zincata pentru ca mierea intra in reactie
Tava , masa de cu zincul,existand riscul contaminarii.Cat despre
descapacit modele,ramane la alegerea dv.,functie de buget.

- Sunt recomandate cele din inox,material agreat

la nivel legislativ.Dezinfectia lor poate fi facuta
usor si nici nu lasa reziduri in miere.Alegeti
Cutitul , furculita modele clasice si mare atentie la cele cu
de descapacit incalzire electrica,care trebuie sa corespunda
din punct de vedere a protectiei muncii.

116
 Grosse cuve, contenant les cadres et sur le
côté, une manivelle permettant par rotations
(sysème mannuel ou motorisé), du support
intérieur,d'extraire par centrifugation, le miel; 
 
 
L'EXTRACTEUR necesita o investitie mare,dar care odata facuta
inseamna o investitie durabila,necesara si
utila.Materialul este inoxul alimentar,orice alt
material nefiind agreat.Sunt bune si centrifugile
  tangentiale cat si cele radiale, diferenta dintre
ele fiind doar de productivitatea muncii si
pret.Daca vreti sa vindeti mierea (la intern sau
extern) ,numai inoxul va asigura puritatea
ceruta.
- trebuie sa asigure o buna separare a mierii de
resturile existente (cadavre albine,ceara,etc.).Se
recomanda un sistem de trei site cu o finete a
ochiurilor progresiva.Prima trebuie sa inlature
rezidurile grosiere iar urmatoarele sa faca o
separare totala.Materialul din care sunt
Sitele
construite este inoxul alimentar.Atentie la
trainicia lor,acestea trebuind sa fie destul de
robuste.

  Cuve permettant, après extraction, de laisser

reposer le miel qui alors décante. Les particules
  fines de cire et les débris remontent alors en
surface. Un robinet en position basse permet de
Le laisser s'écouler le miel, au minimum, 24 à 48
MATURATEUR heures après.

  Conseil : plus long est le "repos", plus efficace

est la purification par décantation ; mais on
  prendra soin de placer cette cuve dans un
  endroit sec pour éviter la fermentation

    - inoxul trebuie sa fie materialul preferat sau in

cel mai rau caz,plasticul alimentar (acel plastic
alb,dur).Sunt bune si recipientele din tabla
smaltuita,numai ca sunt mai greu de manevrat si
exista pericolul deteriorarii smaltului prin
lovire.Se evita cu desavarsire depozitarea mierii
in vase improprii,recolta fiind compromisa prin
impurificare.La inceput puteti achizitiona cateva
vase din inox care pot fi folosite si ca
maturatoare.Evitati recipientele prea mari (sute
117
 de kg) pentru ca sunt greu de manevrat.
- se construieste din lemn,tabla si sticla.Trebuie
sa fie trainic si bine finisat. Evitati topitoarele
complicate constructiv,mari si grele.
Topitorul solar

- sunt bune majoritatea modelelor existente pe

Colectoarele de piata.Acestea trebuie sa fereasca polenul (pana
propolis si polen la recoltare) de intemperii.Placa activa trebuie sa
aiba ochiurile calibrate pentru a nu rani albinele.
Sunt utilaje care trebuie achizitionate pentru
diversificarea productiei.
- se construiesc din lemn de rasinoase de
calitate.Aceeasi atentie la calitate ca si la
stupi.Este recomandat nucleul pe trei
Nucleele de
compartimente in corp.Trebuie sa se asigure o
imperechere
separare totala a albinelor ,deci mare atentie la
etanseitati.

118
limitator de urdinis

119
Urdinis cu punte de zbor si streasina

120
 rama limitatoare pentru matca

hranitor de mare capacitate

     Hranirea artificiala este o problema de actualitate in apicultura , unde necesitatea intretinerii

albinelor in noile conditii naturale si economice presupune si o anumita doza de adaptare din
partea apicultorilor.Va prezentam in aceasta pagina un hranitor de mare capacitate care poate
fi folosit pe tot parcursul anului apicol. Evident, acest hranitor are avantaje certe si merita
atentie.

121
      Constructia hranitorului este relativ simpla : un podisor hranitor infundat si prevazut cu o trapa de
acces.In scopul protejarii albinelor de inec ,accesul acestora este limitat de piesa din plasa de sarma.In
varianta originala,alimentarea se face prin capacul stupului. Capacul este prevazut in partea superioara
cu o gaura(direct in tabla), prin care se poate introduce furtunul cu care se face alimentarea.In restul
timpului orificiul este obturat cu un dop de plastic.

UTILAJE APICOLE

122
123
124
125
 INVENTARUL NECESAR UNEI STUPINE DE 100 FAMILII

    Cand incepem o afacere trebuie sa avem toate datele despre respectiva

activitate ,apicultura nefacand exceptie de la aceasta regula.Pentru cei ce cred ca viitorul lor
economic si profesional este legat de aceasta frumoasa indeletnicire o sa detaliem lista cu
echipamentele si materialele necesare infiintarii unei stupine.
    Lista prezentata in aceasta pagina este valabila pentru o stupina de 100 de familii de albine,
acesta fiind numarul minim de stupi de la care putem spune ca abordam domeniul din postura
de semiprofesionisti.Poate la o prima vedere o sa credeti ca investitia este destul de
consistenta,dar va asiguram ca in comparatie cu alt tip de afacere,o sa vedeti ca nu este deloc
asa.

    Utilaje principale de intretinere

    - Stupi sistematici completi - 105 buc. ; nuclee de imperechere - 25 buc. ; rame goale de
rezerva - 10 buc/stup ; corpuri rezerva - 10 buc. ; cabana apicola - 1 buc. ; dulap pentru pastrat
fagurii - 1 buc. ;
    Utilaje pentru extragerea mierii
    - Centrifuga - 1 buc ; masa pentru decapacit - 1 buc. ; cutit decapacit - 2 buc. ; tava
decapacit - 1 buc. ; site pentru strecurat mierea - 5 buc. ; maturator inox /300 kg. - 2 buc. ;
bidoane depozitare miere
    Scule diverse pentru intretinere
    - Dalti apicole - 3 buc. ; perii apicole - 2 buc. ; afumator - 2 buc. ; costume protectie + masti -
3 buc. ; ladita transport rame - 2 buc. ; ladita scaun - 2 buc. ; colivii introducere matci - 30
buc. ; perforator rame - 1 buc. ; planseta calapod faguri - 2 buc. ; pinten lipit faguri - 2 buc.;
126
cantar de control - 1 buc. ; gratii Hanemann - 100 buc. ; gratii urdinis - 100 buc. ; colectoare
propolis - 90 buc. ; colectore polen - 90 buc. ; roinita - 1 buc. ; sipci port-botci - 40 buc. ; ciocan
lipit botci - 1 buc. ; sablon botci - 1 buc. ; lampa butan - 1 buc. ; carucior stupi - 1 buc. ;
adapator - 1 buc. ; izolator fagure - 3 buc. ;
    Utilaje conditionat ceara
     - Topitor solar - 1 buc. ; presa ceara - 1 buc. ; vase diverse - 3 buc. ; forme ceara - 3 buc. ;
    Materiale consumabile
      - Faguri artificiali ; biostimulatori apicoli ; medicamente ; matci ; sarma pentru rame ; cuie ;
vopsele ; doze gaz butan ; substante dezinfectante etc. ;

    Dupa cum vedeti sunt multe repere care trebuie intr-o stupina , achizitionarea lor fiind
costisitoare.Dezvoltarea unei stupine insa se face in timp (cativa ani),deci si investitia este
esalonata si poate fi platita partial din vanzarea produselor obtinute in anul precedent.
    Tot secretul este sa avem un bun simt economic si multa rabdare.O regula de baza este sa
achizitionam numai echipamente noi , vechiturile oricat de avantajoase ar fi ca pret nu au nici o
valoare. Niste stupi vechi,cu lemnul putred,plini de spori ai diferitelor boli sau o centrifuga
ruginita, reprezinta adevarate pietre de moara,legate de "gatul" unei afaceri de succes.La
vremuri noi...oameni noi...si scule noi..

                   Procurarea sculelor si utilajelor

    Stupii - sunt principalul utilaj intr-o stupina si necesita investitia cea mai mare.Ce trebuie sa
avem in vedere ? Nu vom pune in discutie tipul stupului (presupunem ca deja alegerea a fost
facuta), ci doar ce sa urmariti la cumparare.Stupii trebuie sa fie construiti din lemn de
calitate,bine uscat (atentie, aici puteti avea mari surprize),fara noduri cazatoare,bine incleiati si
finisati.
    Evitati stupii din polistiren greu,care in ciuda unor avantaje nu sunt folositi pe scara larga nici
in Occident.Exemplu : daca doriti sa practicati apicultura bio,una din conditii este aceea ca
stupii sa fie confectionati din materiale naturale.Evitati cumpararea de stupi invechiti sau noi de
oriunde.De cele mai multe ori materialul folosit nu este de calitate sau bine uscat (astfel se
explica si pretul mai mic).Cumparati numai de la firme de profil , unde puteti beneficia de o
garantie.
    Stupii pot fi imbinati in doua feluri : cant-cant ,sau nut-feder.Ambele versiuni sunt bune cu
conditia sa fie bine incleiati si din loc in loc sa aiba batute si cuie de siguranta.Cumparati doar
stupi nevopsiti(pot fi simplu impregnati),pentru a va putea da seama de existenta
defectelor.Verificati daca stupii corespund ofertei producatorului ca numar de elemente si
caracteristici.Discutati cu producatorul toate amanuntele.
    Ramele - desi pare ca aici nu e mare lucru de vazut sa stiti ca nu este asa.Ca si
stupii,ramele trebuie sa fie construite din lemn de calitate,uscat si fara noduri cazatoare.
    Trebuie sa respecte cotele si tolerantele admise de standard.Ramele pot fi facute din doua
esente de lemn : rasinoase sau tei.Amandoua sunt bune daca materialul este de
calitate.Finisarea ramelor este foarte importanta pentru ca altfel o sa aveti probleme cu
igienizarea si curatirea lor.Nu cumparati rame cu pete de mucegai pe ele pentru ca acesta e
un semn ca au fost facute din material insuficient uscat.
    Costumul si masca de protectie - acestea trebuie sa va asigure protectia deplina.Evitati
mastile din plasa metalica si costumele din materiale inchise la culoare,culorile
pastelate,deschise, fiind de preferat.Vara un costum inchis la culoare se incinge la soare si
provoaca disconfort.Intrebarea este daca aveti nevoie de echipament de protectie,unii stupari
evitand folosirea lui.
    Raspunsul este "da",pentru ca folosirea acestui echipament va fereste de riscul
intepaturilor,chiar daca familia este blanda.Nu este o rusine sa porti un asemenea

127
echipament,singurul reper care poate fi ignorat fiind manusile ,care sunt folosite numai de cei
cu mari probleme alergice.
    Afumatorul,peria,dalta,scaunul de lucru - afumatoarele sunt de mai multe feluri,toate fiind
bune daca respecta urmatoarele : tabla sa fie bine incheiata,pentru a nu avea pierderi mari de
fum,sa asigure debitul de aer necesar,sa fie usor de manevrat.Achizitionarea unui afumator
din inox nu se justifica,fiind bun si unul de tabla zincata.
    Peria apicola - sunt bune si periile din par naturat,cat si cele din sintetic.Singura conditie
este aceea ca trebuie sa fie destul de moale pentru a nu rani sau omora albinele.
    Daltile - si acestea sunt de mai multe feluri,materialul din care sunt facute trebuind sa fie de
calitate.Se vor evita daltile prea ascutite,acestea putand provoca raniri.
    Scaunul de lucru - este un accesoriu util,construit din lemn de rasinoase.Trebuie sa fie
ergonomic,usor si bine incheiat.Se foloseste si ca ladita de scule.
    Coliviile pentru matci - sunt de mai multe feluri : de transport,de eclozionare,de
introducere.Cele care au in componenta lemnul trebuie sa fie bine finisate. Marimea ochiurilor
plasei de sarma sa fie cea recomandata.Se are in vedere grija cu care sunt construite.
    Cutitul , furculita de descapacit - Sunt recomandate cele din inox,material agreat la nivel
legislativ.Dezinfectia lor poate fi facuta usor si nici nu lasa reziduri in miere.Alegeti modele
clasice si mare atentie la cele cu incalzire electrica,care trebuie sa corespunda din punct de
vedere a protectiei muncii.
    Tava , masa de descapacit - materialul din care sunt fabricate este acelasi inox
alimentar.Nu se mai admit cele construite din tabla zincata pentru ca mierea intra in reactie cu
zincul,existand riscul contaminarii.Cat despre modele,ramane la alegerea dv.,functie de buget.
    Centrifuga - necesita o investitie mare,dar care odata facuta inseamna o investitie
durabila,necesara si utila.Materialul este inoxul alimentar,orice alt material nefiind agreat.Sunt
bune si centrifugile tangentiale cat si cele radiale, diferenta dintre ele fiind doar de
productivitatea muncii si pret.Daca vreti sa vindeti mierea (la intern sau extern) ,numai inoxul
va asigura puritatea ceruta.
    Sitele - trebuie sa asigure o buna separare a mierii de resturile existente (cadavre
albine,ceara,etc.).Se recomanda un sistem de trei site cu o finete a ochiurilor progresiva.Prima
trebuie sa inlature rezidurile grosiere iar urmatoarele sa faca o separare totala.Materialul din
care sunt construite este inoxul alimentar.Atentie la trainicia lor,acestea trebuind sa fie destul
de robuste.
    Maturatoarele , vasele pentru depozitare - inoxul trebuie sa fie materialul preferat sau in
cel mai rau caz,plasticul alimentar (acel plastic alb,dur).Sunt bune si recipientele din tabla
smaltuita,numai ca sunt mai greu de manevrat si exista pericolul deteriorarii smaltului prin
lovire.Se evita cu desavarsire depozitarea mierii in vase improprii,recolta fiind compromisa prin
impurificare.La inceput puteti achizitiona cateva vase din inox care pot fi folosite si ca
maturatoare.Evitati recipientele prea mari (sute de kg) pentru ca sunt greu de manevrat.
    Topitorul solar - se construieste din lemn,tabla si sticla.Trebuie sa fie trainic si bine finisat.
Evitati topitoarele complicate constructiv,mari si grele.
    Colectoarele de propolis si polen - sunt bune majoritatea modelelor existente pe
piata.Acestea trebuie sa fereasca polenul (pana la recoltare) de intemperii.Placa activa trebuie
sa aiba ochiurile calibrate pentru a nu rani albinele. Sunt utilaje care trebuie achizitionate
pentru diversificarea productiei.
    Nucleele de imperechere - se construiesc din lemn de rasinoase de calitate.Aceeasi
atentie la calitate ca si la stupi.Este recomandat nucleul pe trei compartimente in corp.Trebuie
sa se asigure o separare totala a albinelor ,deci mare atentie la etanseitati.

VAGON APICOL, MIJLOC DE TRANSPORT ( TRACTOR)

128
 LE CALENDRIER APICOLE

Les différentes visites et actions sont :

 La visite de printemps
 Les travaux d'orientations
 La récolte
 La visite d'automne
 Le nourrissage
 Les traitements éventuels

La VISITE de PRINTEMPS

>> Effectuée par une belle journée ensoleillée et à une bonne température (>14°c à l'ombre)
en l'absence de vent fort, ce que parfois le mois de mars permet, l'apiculteur ouvre pour la
première fois ses ruches, après la dure épreuve de l'hiver pour les abeilles.

129
>> Son but : évaluer le contenu de la ruche; cette première étape apicole est plus souvent
effectuée en avril.

>> Conseil : elle doit être effectuée le plus tôt possible et dès la première belle journée
présente. Deux raisons à cela : agir au plus vite en cas de problème et profiter du climat
favorable car celui ci ne sera pas forcément favorable dans les jours qui suivent.

Cette visite essentielle a pour objectif de :

1) vérifier la présence d'une reine par la présence du couvain.

2) vérifier que la colonie est saine : absence de maladie.

3) l'absence, contrairement au début d'hiver, d'une trop grande quantité de nourriture, afin de
permettre à la reine, de pondre et d'éviter que l'essaim enclenche par manque de place, un
processus d'essaimage (transférer les cadres des ruches fortes vers les ruches plus faibles,
bien sûr, uniquement entre ruches saines).

4) déterminer la force de la colonie, et stimuler si nécessaire la ponte par l'apport d'un sirop
stimulant 50/50 (modérément - pour éviter de se retrouver dans les hausses, si la température
est suffisante et bien avant la pose de la première hausse : 2 semaines)

5) nettoyer et désinfecter le fond de ruche (chalumeau, eau de javel)

>> La cire accumulée (particules, opercules), les cadavres d'abeilles mortes en hiver, forme un
amas, accumulant maladies et humidité.

>> L'apiculture nettoie en brossant et en désinfectant le fond avec de l'eau chlorée. Après
séchage il peut compléter la désinfection par le passage de la flamme au chalumeau.

>> La colonie est d'autant " bonne nettoyeuse " que ces déchets sont réduits (un des indices
qui permet de sélectionner les colonies à diviser ou pour l'élevage)

>> Pour éviter ces déchets, privilégier les fonds totalement grillagés, aux fonds pleins ou
partiellement grillagés.

 >> Grâce à cette visite de printemps, l'apiculteur agit pour équilibrer les lacunes de ces ruches
: réunion des colonies orphelines à une petite colonie pourvue de sa reine, la répartition
équilibrée des vivres, ou bien encore l'apport de médicaments,...

Les TRAVAUX D'ORIENTATION

>> L'apiculteur parfois profite de la présence des mâles pour redonner une nouvelle jeunesse
à ses ruches : une jeune reine étant un facteur important de ruche forte et donc de récolte
abondante.

1°) Remplacement des vieux cadres (à la cire brun-foncé à noir ) des cadres pourvus d'une
feuille de cire (cadres cirés), en période de miellées.

Ce remplacement est important :

130
  d'une part par le fait qu'elles occupent les cirières qui ont besoins de produire de la cire
 d'autre part pour assurer la bonne santé et la vigueur de la colonie,

>> En effet, chaque cellule sert au développement de 8 à 10 générations successives

d'abeilles; bien que nettoyée et désinfectée à la propolis par les abeilles, des restes de pollen
d'excréments et de cuticules de la mue précédente des larves, favorisent l'apparition des
maladies (mycoses, loques,....). J. P. FAUCON dans son ouvrage "la question sanitaire"
indiquent qu'un cadre de 2-3 ans qui pèse 500 grammes ne contient plus que 100 grammes
de cires.

>> De plus, les alvéoles deviennent de plus en plus petites avec les années ; il en résulte la
naissance de petites abeilles moins dociles à la récolte.

La RECOLTE

>> La récolte concrétise les efforts de l'apiculteur.

>> Soit par une seule récolte qui a lieu le plus " tard " possible pour profiter des différents
nectars de fleur (en Ile de rance en fin juillet-début août, pour permettre également la pose tôt
en période de chaleur du traitement anti-varroa)

>> Le miel obtenu est un mélange de toutes ces fleurs et périodes, dénommés justement "
Toutes Fleurs " voir exagérément " mille Fleurs "

131
>> Mais plusieurs récoltes sont possibles lorsqu'on souhaite obtenir des miels aux goûts variés
contenant les arômes dominant d'une fleur ; pour cela l'apiculteur récolte juste après la miellée
de la fleur : il obtient un miel dit " monofloral "

>> Deux récoltes sont possibles pendant l'année pour un rucher sédentaire, avec une récolte
du miel de printemps en juin et une récolte de miel d'été à la fin de juillet et août.

>> La récolte est pour l'apiculture une fête mémorable et une récompense proportionnelle à
son savoir-faire et la bonne conduite de ses ruches et dépend des caprices du climat.

>> Comme le disait André des abeilles, l'OR de l'apiculteur c'est son miel, qu'il souhaite
abondant et fleuris.

>> A construire (si un api- internautes souhaite le faire) : le détail de la récolte

La VISITE D'AUTOMNE

Deuxième grande visite importante, il permet:

1) d'évaluer les réserves de la ruche (pour le passage de l'hiver)

2) de déterminer la présence d'une reine (couvain des ouvrières d'hiver en préparation).

3) à suivre ....

Le NOURRISSAGE

>> L'apiculteur nourrit les ruches faibles afin d'apporter l'énergie nécessaire au passage de
l'hiver sous forme de sirop ou de pâte (cette pâte est appelée candi).

132
>> Le nourrissage peut servir aussi à stimuler la ponte de la reine; afin d'obtenir une
population forte de butineuses lors des miellées.

sucre candi

Chauffer jusqu'à la température précise de 118° C, un litre d'eau avec 5 kilogrammes de

sucre cristallisé et un kilogramme de miel.

Rem : La casserole devra être assez haute pour avoir un rebord d'au moins 10 centimètres
entre la surface du liquide et celle du bord du récipient. Il faut avoir à sa disposition une
éponge imbibée d'eau. Si le sirop mousse trop fortement et menace de déborder, passer
l'éponge imbibée d'eau sur la paroi interne de la casserole.
Cette mousse dépend de la pureté de la solution, du miel employé et se produit lorsque la
solution atteint ± 110° C (ébullition de ce mélange).
 Laisser refroidir une heure afin que la température du mélange atteigne environ 80° C (à
15° C près).
Battre la masse énergiquement, avec un mélangeur (déalement une spirale en inoxydable
montée sur une foreuse, pour lui faire perdre sa transparence)
Verser le candi dans des formes appropriées tant qu'il est encore chaud et liquide; froid, il
sera presqu'aussi dur que du sucre en morceau.

Cette méthode est la plus hygiénique car le mélange restera à plus de 110° C
pendant plus de 30 minutes. Pour mes élevages de reines, je prépare des
blocs de 1kg.

>> L'apiculteur est souvent considéré par certains, comme un exploiteur d'abeilles ou plus
durement comme un voleur de miel.

>> L'ours ou l'esclavagiste auxquels l'apiculteur est à tort confondu pourrait rétorquer que :

1°) L'apiculteur ne récolte de la ruche que le surplus de miel dans les hausses qu'ils ajoutent ;
dans la nature les abeilles ne stockent que la quantité de réserve de miel dans le volume bien
défini et qui correspond au volume du corps de la ruche et que l'apiculteur aujourd'hui ne
récolte en aucun cas; l'apiculture souhaite maintenir ces ruches d'une année sur l'autre en leur
laissant la partie du miel qu'elles ont récolté dans le corps de ruche, pour qu'elles hivernent au
mieux.

133
2°) l'apiculteur contribue à développer ces niches écologiques que la nature apporte en moins
grand nombre.

>> Comme le disait le conservateur du rucher du Luxembourg en 1996, André. L, nous

prélevons en quelque sorte, lors de la récolte un loyer sous forme de miel, contre le logis que
nous leur fournissons, la ruche.

>> De plus, loin de considérer d'être un bienfaiteur de la nature, je pense que le maintien de
l'activité apicole permet d'aller dans le sens de la protection des milieux écologiques,
contribuant par la pollinisation à la continuité et le développement du monde végétal
nécessitant des insectes pour se reproduire.

Les TRAITEMENTS (éventuels)

>> En cas de présence de couvain moisie > pas d'inquiétude toutes les ruches en
présentent, d'autant moins que les ruches sont "bonnes nettoyeuses" et que l'emplacement
n'est pas humide: privilégier les fonds grillagés, remplacer les cadres "noires" du corps (2 au
moins), sélectionner les populations dites " bonnes nettoyeuses ".

>> En cas de loque, (et en cas de doute) > prévenez la D.S.V.

>> En cas de varroa > toutes les ruches présenteraient des varroas à des taux d'infestation
plus au moins grand, par facilité on traite chaque année préventivement (pour ma part une fois
en automne), il faudrait pour bien faire compter la chute des varroas morts naturellement et
appliquer un coefficient d'infestation pour déterminer si le taux de varroas présents nécessite
un traitement.

LUCRARI CALENDARISTICE INTR-O STUPINA

LUCRARI DE PRIMAVARA IN STUPINA

    Stuparii incepatori care citesc acest site trebuie sa inteleaga un lucru : anul apicol incepe
toamna ! De felul cum sunt pregatite familiile de albine in toamna depinde totul :
Productia,starea de sanatate,marimea stupinei si in general tot ce tine de buna desfasurare a
lucrurilor.Totusi pentru a nu crea confuzii,vom suprapune anul apicol cu cel
calendaristic,urmand ca pe masura ce va veti familiariza cu lucrarile ce trebuie executate sa
faceti aceasta separare singuri. Acestea fiind spuse sa trecem la treaba !!!
    Odata cu ridicare sensibila a temperaturilor,primavara in stupina trebuie facute mai multe
lucrari.In ordine cronologica (subliniem ca toate au importanta lor)acestea ar fi :
       Pregatirea vetrei stupinei
    Pe la inceputul lunii martie(functie de starea vremii)vom demara primele actiuni:
  - curatam si imprastiem zapada pentru ai grabi topirea,adunam si inlaturam crengile,frunzele
si in general toate resturile,urmarind o igienizare totala
  - asezam stupii pe locurile definitive,functie de sistemul ales,urmarind ca urdinisurile sa fie
134
orientate spre sud-est si albinele sa beneficieze de caldura soarelui
  - curatam prin urdinis(cu o sarma) stupii de albine moarte si alte resturi;acestea se vor arde
neaparat
  - instalam sau reorientam gardurile de protectie pentru a feri albinele de vanturile reci ale
inceputului de primavara
        Supravegherea zborului de curatire
    In timpul iernii datorita faptului ca albinele nu au mai putut iesi din stup,au acumulat in
intestine reziduri care acum trebuie eliminate.De aceea in primele zile calduroase(temperatura
ajunge la peste 15 grade C),trebuie sa stimulam efectuarea acestor zboruri de curatire.Daca
inca mai este zapada pe vatra stupinei este recomandat sa intindem paie pe jos.Urdinisele se
vor deschide larg iar capacele se vor salta pentru ca razele soarelui sa incalzeasca podisorul
stupului.Tot acum unii dintre stuparii cu experienta mai fac o lucrare importanta: introduc in
mijlocul cuibului un fagure gol,bine cladit,in care toarna 1-2kg de sirop de zahar caldut.Cand
observam ca zborul de curatire a fost facut de totalitatea familiilor,reducem urdinisele la 3 cm
si bineanteles asezam capacele care au fost saltate.
       Primul control si stramtorarea cuiburilor
    Profitand de una din zilele calduroase executam primul control de primavara,in care vom
evalua starea familiilor de albine,operatiune dublata de o stramtorare a cuibului.La
deschiderea stupului constatam:
  - prezenta hranei care exista in faguri,stiind ca o rama standard contine 3,5kg miere pe
ambele fete
  - prezenta matcii,dupa puietul de pe fagurii din mijlocul cuibului;daca puietul nu exista totusi
nu trebuie sa ne ingrijoram: unele matci isi incep mai tarziu ouatul si de aceea este necesara
repetarea controlului dupa o saptamana,pana cand tragem o conluzie corecta.
    Tot in timpul acestui control,scoatem din stupi fagurii mucegaiti,cu pete de diaree,si pe cei
ce contin multe celule de trantori.S-a constatat ca dezvoltarea familiilor de albine decurge
normal daca albinelor li se asigura un regim de caldura optim.In acest scop stuparii vor
"stramtora cuibul".Cuibul se aranjeaza catre peretele stupului care este cel mai expus soarelui
astfel:fagurii cu puiet se aseaza in mijloc,ei fiind marginiti de faguri cu miere si pastura;in cuib
se lasa strict atati faguri cat pot acoperi albinele si care trebuie sa aiba numai celule de
lucratoare;in ce priveste rezerva de hrana familia trebuie sa dispuna de min.4-5 kg miere si
bineinteles pastura.Atentie mare ca la stramtorare si la eliminarea fagurilor imperfecti sa nu
orfanizati accidental familia.Cuibul se limiteaza cu o diafragma mai scurta,dincolo de ea fiind
asezati fagurii cu resturi de miere,aceasta delimitand compartimentul de hranire.
    Se recomanda ca tot cu aceasta ocazie familiile de albine sa fie mutate in lazi
curatate,reparate si dezinfectate.Trebuie sa avem pregatite din timp cateva lazi,urmand ca pe
masura ce mutam albinele sa dezinfectam si restul de stupi. Lucrarea este foarte necesara
pentru ca pe langa toate celelalte,sa pastram o stare de igiena perfecta.Toate aceste lucrari
sunt decisive,necesita sa avem ceva timp la dispozitie si mai ales sa avem "ingaduinta" vremii.

       Salvarea albinelor ramase fara rezerve de hrana

    Salvarea familiilor ramase fara rezerve de hrana este foarte usor posibila in orice stupina
chiar daca apicultorul este lipsit de experienta.In acest scop folosim urmatoarele rezerve:
  - proviziile de hrana existente pe ramele care nu au fost cuprinse de ghem,sau in celulele din
partea opusa a fagurilor ocupati partial
  - proviziile de hrana existente in alte familii si de care acestea nu mai au nevoie
  - mierea in faguri,miere lichida sau granulata de la rezerva stupinei
    In primul caz constatam ca de o parte si de alta a fagurilor ocupati de ghem,se afla cate 1-2
faguri cu miere care nu au fost folositi de albine.Asta se intampla din cauza ca odata format
ghemul de iernare,albinele nu mai au acces decat la proviziile de pe fata fagurilor unde se

135
afla.Pentru a remedia situatia se ridica din stupi ramele care contin provizii,si care din motivul
mentionat au ramas neconsumate. Se descapacesc aceste rame pe o parte si cu ajutorul unui
bastonas de lemn se fac 2-3 gauri de grosimea unui creion.Apoi se indeparteaza ramele cu
faguri si putine albine din ambele margini ale ghemului.Se introduc fagurii gauriti,cu miere
descapacita in spatiu liber care tocmai a fost creat.Fagurii scosi(cu putine albine pe ei) se
alatura de fagurii cu miere,bineinteles si ei gauriti pentru a permite circulatia albinelor.
    In cazul cand familia ramasa fara provizii nu are faguri disponibili in stup,se procedeaza la
ridicarea de faguri cu provizii din familiile mai bogat aprovizionate.Introducerea lor in stupi se
face dupa tehnologia descrisa mai sus.
    Cand nu dispunem de acesti faguri,se poate folosi mierea diluata un pic,incalzita si apoi
turnata in faguri goi.Hraniri de calitate se mai pot face cu turtite de miere cristalizata si
framantata cu zahar pudra pana obtinem consistenta dorita,cat si cu serbet de zahar.Aceste
turtite se aplica direct pe partea superioara a ramelor.Este de dorit insa ca aceste interventii sa
fie facute numai in caz de urgenta,putand evita aceste situatii neplacute printr-o buna
organizare a cuibului inca din toamna.
       Completarea rezervelor de pastura
    Pe langa miere,albinele au nevoie la cresterea noilor generatii si de hrana proteica.Aceasta
este asigurata de pastura,lipsa ei fiind un handicap major in dezvoltarea favorabila a familiilor
de albine.Pentru cresterea unui kg de albina este nevoie de 1,5 kg de pastura.Pastura se
asigura din toamna prin introducerea unui fagure plin si la nevoie prin completarile de
primavara.In primavara modurile de administrare sunt:
  - Scoatem pastura din faguri prin taierea lor in fasii;apoi frecam fasiile in mana pana la
separare.La pastura obtinuta se adauga o cantitate egala de apa si o cantitate dubla de
miere.Se mai adauga sare 1% din cantitatea amestecului si se omogenizeaza.Se toarna
amestecul in faguri administrand zilnic cate 200g,pana la aparitia culesului de polen.
  - Un kg de pastura se amesteca cu 0,750kg miere si se administreaza deasupra ramelor sub
forma de turtite proteice de completare.
  - Amestecam cantitati egale de polen si miere ,administrand la fel deasupra cuibului sub
forma de turtite.
    Concluzionand,hranirea proteica de primavara se face de preferinta cu pastura de la
rezerva,apoi daca nu avem cantitatile necesare se vor face hraniri cu polen si miere sau
pastura si miere.
       Dezinfectia stupilor
     Daca nu am facut aceasta lucrare in timpul primului control de primavara(din diferite
motive) sa stiti ca acum a sosit momentul.Dezinfectia se face cu scopul pastrarii sanatatii
familiilor de albine.O casa curata inseamna eliminarea unor probleme grave. Lucrarea consta
in mutarea familiilor de albine in alti stupi,pe care i-am curatat si dezinfectat.In principiu lazile
se curata de resturi de ceara,propolis,pete diareice si apoi se dezinfecteaza cu o solutie
recomandata.Urmeaza o limpezire,o uscare si neaparat flambarea cu flacara.
       Largirea cuiburilor
    Lucrarea este deosebit de importanta,avand in vedere ca interventia stuparului poate face
mult bine,dar totodata si mult rau daca nu este facuta corect.Prin largirea cuibului trebuie sa
raspundem ferm necesitatii matcii de a depune oua.Trebuie sa avem in vedere urmatoarele
conditii generale:
  - existenta unei concordante intre suprafata ocupata de puiet si numarul de albine doici;la un
numar mic de doici si cantitatea de laptisor de matca distribuita va fi mica
  - prezenta rezervei de pastura necesara cresterii puietului si a albinelor tinere
  - conditiile interne si externe,precum si caracteristicile biologice.acestea tin de temperatura
externa,de modul in care albinele reusesc sa mentina climatul optim in stup cat si de faptul ca
prin modul de a depozita polenul in faguri se regleaza activitatea matcii.In principiu matca este

136
oprita sa depuna oua pe fagurii aflati dupa cei cu pastura.
  - aplicarea fara discernamant a hranirilor de stimulare;printr-o hranire abundenta se pot
introduce in stup dezechilibre importante
    Efectiv largirea se face astfel: semnalul trebuie dat de faptul ca toti fagurii din cuib sunt
ocupati cu puiet(excluzand fagurii marginasi care contin miere si pastura).Se adauga un fagure
bine cladit.Acesta se introduce intre fagurele marginas si cel cu puiet.Dupa ce si acesta a fost
ocupat cu puiet,se introduc treptat alti faguri tinand seama de cresterea populatiei.Primul
fagure introdus trebuie sa fie un fagure in care s-au mai crescut cateva generatii de albine,
apoi putand fi introdusi si faguri claditi in care nu a fost crescut puiet.Introducerea unor faguri
care au mici coroane de miere(care vor fi descapacite)este un factor favorizant.
     O metoda de a face ca matca sa oua in fagurii introdusi,este aceea de ai stropi cu apa
calduta sau miere diluata.La incalzirea timpului si in prezenta unui mic cules largirea se poate
face si cu un fagure artificial.Acest fagure se aseaza dupa ultimul fagure cu puiet si in
momentul cand celulele au fost cladite pe jumatate se muta in mijlocul cuibului.
     Citind aceste randuri sigur v-ati dat seama ca tehnicile descrise sunt folosite cu precadere
la stupii orizontali si verticali cu magazine.Stupul multietajat,beneficiind de o constructie aparte
se manuiete diferit.La acest tip de stup largirea se face prin inversarea corpurilor, manevrarea
ramelor si desele interventii in cuib nemaifiind necesare.
       Intarirea familiilor slab dezvoltate
      Oricat s-ar stradui stuparii sa execute toate lucrarile la timp,se constata ca in stupina o
parte din familii raman in urma cu dezvoltarea,aparent fara o cauza anume definita.La urma
urmei acest lucru tine de o anume normalitate daca ne gandim ca o familie de albine poate fi
asimilata unui "organism".Pentru a uniformiza puterea stupilor se practica metoda prelevarii de
rame cu puiet capacit din familiile puternice si ajutarea celor ramase in urma cu dezvoltarea.
       Concluzii
     Citind aceasta pagina v-ati putut face o parere despre lucrarile de primavara ce se executa
in stupina.Trebuie sa fiti convinsi ca aplicand corect si la timp tehnologiile o sa aveti in preajma
primului cules major stupi puternici,capabili sa valorifice resursele nectarifere.Si pentru asta nu
mai aveti nevoie decat de vreme buna.......!!!!

LUCRARI DE VARA IN STUPINA - VALORIFICAREA CULESURILOR

    Stuparii au depus eforturi deosebite pentru a scoate familiile de albine puternice din
primavara si acum asteapta roadele muncii lor.Culesurile la pomii fructiferi si flora spontana au
asigurat familiilor necesarul de miere si polen.In anii de exceptie se pot obtine si cateva kg de
miere marfa,dar marea multumire este ca albinele au hrana din abundenta.In general
culesurile sunt de mare intensitate,insa durata lor este scurta.Aceste culesuri pot fi timpurii
(salcam,zmeuris),de vara(tei,faneata,floarea soarelui) si tarzii.
       Recunoasterea unui cules
  - speciile melifere infloresc abundent
  - intensitatea zborurilor creste exponential,albinele se inghesuie la urdinis.
  - fagurii din cuib se inalbesc datorita faptului ca albinele alungesc celulele si capacesc
mierea.
  - pe inserat in stupina se simte mirosul caracteristic al mierii.
  - albinele ventilatoare isi intensifica activitatea,pentru a evapora apa din nectarul proaspat
cules.
       Conditii pentru valorificarea culesurilor
     Devine foarte clar si pentru stuparul incepator cat si pentru cel experimentat ca nu orice
137
familie de albine din stupina poate valorifica la maxim un cules.Conditiile necesare sunt :
  - familiile sa fie puternice si sa ocupe min. 12 faguri standard,dintre care 8-9 cu puiet
  - familiile sa fie in stare activa,stiut fiind faptul ca o familie aflata in stare de roire sau in
preajma roitului isi diminuiaza mult activitatea
    Cum obtinem acest deziderat? Sunt lucrari care facute la timp,ne pun in ipostaza de a
aborda cu maxim succes culesul:
  - familiile de albine trebuie intretinute in stupi de mare capacitate care ofera posibilitatea ca
dezvoltarea cuibului sa se faca normal,depozitarea mierii sa fie asigurata si a caror volum se
poate mari sau micsora
  - intensificarea ventilatiei prin umbrirea stupilor,ridicarea partiala sau totala a podisorului si
inlocuirea acestuia cu o sita
  - ridicarea periodica de rame cu puiet capacit,cu albina aferenta,aceasta operatiune
prevenind intrarea in frigurile roitului si totodata asigurand marirea efectivului stupinei
  - inlocuirea matcilor batrane sau necorespunzatoare cu matci tinere,apte biologic si genetic
pentru performanta
  - folosirea familiilor ajutatoare si unificarea acestora cu familia de baza in preajma culesului,in
acest fel asigurand o cantitate mare de albina culegatoare si implicit o productie pe masura
  - marirea puterii familiilor ramase in urma cu dezvoltarea,prin imputernicirea lor cu puiet
capacit ridicat din stupii puternici
    Sunt primaveri favorabile dezvoltarii familiilor de albine,in care culesul incepe
timpuriu.Zonele cu salcii,artar,cu flora spontana si mai ales padurile de salcam pot oferi
cantitati importante de miere. Stuparii care au in zona asemenea "comori",sau cei care
practica stuparitul pastoral,obtin rezultate remarcabile.Odata cu sfarsitul primaverii,familiile de
albine ating capacitatea maxima de dezvoltare.Daca nu se intervine ferm,acestea vor intra in
frigurile roitului si culesurile urmatoare-tei,fanete,floarea soarelui- pot fi compromise.Formarea
de noi familii si aplicarea stricta a tuturor masurilor prevazute pentru aceasta perioada,pot
impedica pagubele ce vor urma si dau posibilitatea valorificarii culesurilor urmatoare.
       Stuparitul pastoral - generalitati
    In cautarea surselor variate si permanente de nectar,se practica deplasarea stupinelor la
masivele melifere.Pentru reusita actiunii stuparii trebuie sa cunoasca : lucrarile legate de
pregatirea si manuirea stupilor inainte si in timpul transportului ; baza melifera,timpul de
inflorire specific fiecarei zone si drumurile de acces spre masiv ; locul efectiv de amplasare a
stupinei,sursele de apa si tot ce tine de locatia respectiva din punctul de vedere al asigurarii
unui pastoral reusit.
    Inainte de a efectua deplasarea la locul de cules se face recunoasterea masivului melifer.In
acest fel stabilim cu precizie locul unde va fi amplasata stupina.Se va avea in vedere ca stupii
sa fie umbriti,existenta unei surse de apa(care este foarte necesara),posibilitatea ca stupina sa
fie evacuata usor in caz de urgenta(deci drumuri practicabile).Alegem vetre de stupina la
marginea padurilor,in poienite sau locuri cu raritura de arbori.Toti stupii vor fi verificati inainte
de plecare,trebuind sa ne intereseze atat starea familiilor cat si a cutiilor.Se astupa
crapaturile,se pregatesc toate sistemele de fixare,ventilatie etc.
    Vom scoate fagurii plini si extragem mierea.Deplasarea la sursele de cules se va face de
preferinta noaptea : odata ajunsi la masivul melifer stupii se aseaza paralel si nu perpendicular
pe sursa.La culesul de salcam,stupina se aseaza pe locuri insorite- dat fiind faptul ca acest
cules are loc la sfarsit de mai- pentru ca albinele sa primeasca soarele inca de la primele ore
ale diminetii.La tei si floarea soarelui,cules care are loc in perioada de canicula,vom aseza
stupii la umbra.Daca nu putem asigura o umbrire naturala o vom crea prin aplicarea pe
capacele stupilor de diferite materiale(paie,frunze).Daca nu facem aceasta,contingente intregi
de albine vor ventila stupul,neparticipand la cules.
       Pregatirea familiilor - manuirea stupilor

138
    Pregatirea stupilor-implicit si a familiilor de albine-se face diferentiat :
  - Stupii orizontali : cu o saptamana inaintea debutului unui cules,fiecare familie trebuie
asigurata cu 5-6 faguri,pentru a crea loc suficient depozitarii nectarului.La introducerea acestor
faguri,organizam cuibul astfel : la capatul stupului dinspre urdinis se aseaza un fagure cu
pastura,fagurii cu puiet,inca un fagure cu pastura si miere,faguri cu miere,urmand apoi fagurii
goi.Ce se intampla in timpul culesului : albinele vor umple intai fagurii din cuib,prin depozitarea
mierii in coroane.Cand cuibul este completat in totalitate,depozitarea se continua in fagurii
goi.Cateodata mai este nevoie a se introduce si alte rame cu faguri claditi sau artificiali.
  - Stupii verticali cu magazine : crearea spatiului necesar se face prin adaugarea unui
magazin deasupra cuibului.Urmarind culesul si daca constatam ca albinele au umplut
magazinul,mai adaugam un magazin suplimentar,peste cuib, iar deasupra acestuia magazinul
plin.Albinele vor umple si magazinul adaugat si vor capaci mierea in celalalt.
  - Stupii multietajati : In cazul unui cules abundent se adauga un al treile corp peste celelalte
doua.Albinele depoziteaza mierea in corpul 2(care are puiet) si incep sa o capaceasca.Acum
este momentul ca modulul 3 sa fie schimbat cu modulul 2.In acest fel depozitarea mierii
continua in corpul 3,acum devenit 2.
    Dupa incetarea culesului urmeaza o perioada dificila in viata familiilor.Populatia creste si
sursa de hrana scade.In scopul mentinerii albinelor in stare activa,unii apicultori fac hraniri
suplimentare cu sirop de zahar 1/1.Pentru a crea loc matcii sa oua(cuibul fiind blocat cu
miere)se introduc faguri goi in mijlocul cuibului.
       Extragerea si conditionarea mierii
    In urma unor culesuri bogate rezulta mari cantitati de miere,care reprezinta poate cel mai
important produs al stupului.Inainte de toate trebuie sa spunem ca mierea este un "organism
viu" si de modul in care o recoltam si preconditionam,depinde finalizarea cu succes a muncii
noastre de 1 an.Apropiata aderare a Romaniei la U.E si exportul actual spre aceste tari au
introdus noi norme de calitate pentru miere.
    Scoatem din stupi fagurii plini cu miere cand albinele au capacit cel putin jumatate din
suprafata lor.Se apreciaza ca la 1/3 de suprafata capacita,mierea are un continut de apa de
18-20%.Sunt insa situatii in care din cauza vremii umede cantitatea de apa depaseste acest
procent.O prima concluzie ar fi aceea ca ramele pline sa fie tinute cat mai mult in stup pentru o
buna maturare.De multe ori se prefera adaugarea de noi rame si corpuri decat scoaterea
prematura a celor pline. Cum scoatem ramele pline : aceasta lucrare se face cu ajutorul
afumatorului si a daltii apicole.Mult hulitele "podisoare izgonitoare" nu se vor folosi,pentru ca
prin continutul lor de substanta activa,riscam sa contaminam mierea.
    Fagurii de scos se tin deasupra stupului si prin cateva miscari bruste scuturam
albinele.Atentie mare la matca : din diferite motive aceasta poate fi aici si riscam sa o
vatamam.Albinele care raman se perie cu o pana sau o pensula speciala,dupa care punem
rama in ladita de transport.Executam operatiunea cu grija si rapid pentru a nu starni furtisagul
in stupina.Camera in care facem extractia va fi curata si dezinfectata,lucru valabil si pentru
utilajele de extractie.Inainte de inceperea lucrarii efective de extragere a mierii,se procedeaza
la sortarea fagurilor dupa culoare.Daca extragerea mierii se face mai tarziu fagurii trebuie
preancalziti la 35 grade C,cu un curent de aer cald.
    Extractia efectiva a mierii cuprinde doua lucrari : descapacirea fagurilor si extragerea propiu-
zisa a mierii din faguri.Ce fel de echipament folosim : La un nivel mic se poate folosi un vas
descapacitor cu sita pentru separarea mierii de ceara,cutit sau furculita de descapacit,un
extractor tangential,un vas unde se scurge mierea,un maturator,strecuratori diferite.Toate
aceste utilaje se recomanda sa fie din inox sau un alt material agreat de norme.La descapacire
cutitul se tine in pozitie orizontala,cu partea inferioara a lamei in unghi de 35 grade fata de
suprafata fagurelui.Actionam cutitul cu miscari scurte aplicate de sus in jos.
    Folosirea extractorului tangential se face intr-o prima faza cu multa atentie pentru ca fagurii

139
sunt grei si s-ar putea rupe.Dupa ce intoarcem fagurii pe partea opusa,putem mari turatia pana
la 200-250 ture/min.Dupa extractie,fagurii goliti se dau familiilor pentru a fi curatati.
    Limpezirea mierii este procesul prin care corpurile straine mai grele,cad la fund,si cele mai
usoare se salta la suprafata.Limpezirea unui vas cu miere inalt de 1m se face la temperatura
de 20 grade C in 3 zile,iar la 25 grade C in 36 ore.Dupa decantare mierea se va trece in vasele
maturatoare,unde procentul de apa scade pana la limita admisa de norme.Depozitarea finala
se face in recipiente de inox,sau altele agreate de cumparator.
       Concluzii
     Lucrarile din timpul verii sunt si ele numeroase.Producerea si imperecherea
matcilor,formarea noilor familii si ingrijirea lor,au fost deja expuse in alte pagini asa ca nu mai
are rost sa insistam asupra lor.

LUCRARI DE TOAMNA IN STUPINA

     Vine toamna,mierea a fost extrasa si apicultorul se afla pus in fata unor noi provocari,carora
trebuie sa le faca fata.Dupa cum am mai spus acum incepe anul apicol,toamna reprezentand
un nou debut si un prilej de a pune stupina pe o alta treapta a performantei.Sa trecem iarasi la
treaba:lucrarile de toamna demareaza la inceputul lunii august si se impart in trei mari
categorii:
  - lucrari de intensificare a cresterii puietului; asigurarea rezervelor de hrana pentru iernare;
pregatirea cubului familiilor de albine in vederea unei iernari de calitate.
     Intensificarea cresterii puietului
     Pentru ca familiile de albine sa iasa cat mai puternice din iarna,trebuie ca inca din toamna
sa asiguram o populatie numeroasa,bine hranita si intr-o stare de sanatate perfecta.Acest
lucru nu este usor de obtinut,stuparul fiind foarte solicitat,atat ca timp,cat si ca volum de
munca.Ce masuri trebuie avute in vedere:
       Asigurarea de matci tinere si viabile:
     S-a stabilit ca numai o matca tanara poate face fata la un ritm constant de depunere a
puietului.In acest scop nu trebuie sa toleram in stupina matci mai batrane de 2 ani si in
decursul verii sa facem inlocuirile necesare.Biologic matcile batrane isi limiteaza depunerea
puietului atunci cand in natura nu mai exista un cules bogat de nectar si polen,pe cand cele
tinere se comporta altfel:isi mentin ritmul bun chiar daca resursele nectarifere si cele proteice
sunt mult mai mici(intr-un cuvant valorifica mai bine culesurile de intretinere).Un alt avantaj al
matcilor tinere este acela ca in primavara vom gasi un procent redus de familii ramase
orfane(dupa unii autori procentul este de 0,5%).Cu toate astea nu se recomanda ca
schimbarea sa se fraca toamna daca folosim botci sau matci neamperecheate decat in cazuri
de urgenta.
     Deblocarea cuiburilor
    O alta cauza a scaderii depunerii puietului de catre matca este blocarea cuibului cu miere
sau pastura.Odata cu apropierea toamnei si in prezenta unui cules mediu, instinctiv,albinele
blocheaza cuibul,cautand sa-si asigure necesarul de rezeve de hrana.Practic se intampla ca
matca sa nu mai aiba unde depune oua,numarul celulelor libere scazand drastic.
    Pentru a inlatura acest neajuns, la stupii orizontali si verticali cu magazine se introduc
periodic in mijlocul cuibului faguri claditi(recomandati cei in care s-au crescut cateva generatii
de puiet).Aceste spatii libere se creeaza prin scoaterea fagurilor marginasi.La stupul
multietajat lucrarea este mult mai simpla si se realizeaza prin inversarea periodica a
corpurilor.Atentie insa,pentru ca trebuie sa avem grija ca niciunul din corpurile inversate sa nu
fie corpul care gazduieste rezervele de hrana
140
     Asigurarea cu faguri de calitate
    Fagurii ce raman in cuibul familiei trebuie sa fie bine construiti,fara celule de trantori sau alte
defecte.Toti fagurii care nu corespund criteriilor vor fi scosi fara a sta prea mult pe
ganduri.Asigurarea cu faguri de calitate trebuie facuta mai ales in "zona fierbinte" a
cuibului,adica acea zona in care primavara se vor creste noile generatii.
      Asigurarea de culesuri tarzii si hraniri de stimulare
    Prezenta unor culesuri tarzii de nectar si polen impulsioneaza matca sa depuna
oua.Prelungirea acestei perioade aduce mari avantaje stupinei in totalitatea ei,albinele
recapatand starea febrila care caracterizeaza un bun cules.Stuparii pot pune familiile in
aceasta stare favorabila fie prin deplasarea in pastoral la locatiile care ofera culesuri tarzii,fie
prin incercarea de asigurare a unei baze de de cules prin alegerea unei vetre permanente
adecvate.
    Ce putem spune despre culesurile tarzii? Cert este faptul ca prezenta lor are un impact mult
mai mare in comparatie cu o hranire artificiala de stimulare.Cand stuparii nu pot oferi albinelor
aceste culesuri apeleaza la hraniri de stimulare prin oferirea catre familii a merii descapacite
sau a inlocuitorilor acesteia(sirop de zahar).Despre eficienta acestor hraniri de stimulare o sa
discutam cu alta ocazie,aici limitandu-ne a spune ca se fac in mai multe moduri:descapacirea
a 2-3 dm patrati de fagure cu miere si oferit dincolo de diafragma sau la marginea
cuibului;hraniri cu sirop de zahar concentratie 1/1,cate 200-300 g la interval de 2-3
zile;deasemeni o alta metoda este stimularea cu zahar tos,umectat putin cu apa sau miere.
    Nu trebuie sa ignoram un fapt:hranirile glucidice trebuie completate si cu cele proteice,prin
asigurarea polenului livrat in mod natural sau artificial.In lipsa unui cules se administreaza ca
turtite(pregatite in acelasi mod ca in primavara)deasupra cuibului.
     Reducerea si impachetarea cuiburilor
    Ca si in primavara in vederea obtinerii unui climat favorabil se procedeaza la o stramtorare a
cuibului;in stup vor ramane numai fagurii care sunt acoperiti bine de albine,marginiti de faguri
cu miere si pastura.Fagurii scosi se trec dincolo de diafragma si prin descapacirea lor mierea
v-a fi carata de albine in cuib.Atentie:nu se lasa pana tarziu in toamna fagurii dupa
diafragma,asta pentru a impedica o formare gresita a ghemului de iernare.
    Tot in aceasta perioada se face o impachetare sumara(a nu se comfunda cu impachetarea
finala din toamna).Din fericire pentru posesorii de stupi multietajati,aceste operatiuni nu sunt
necesare decat in cazuri putine,cand familiile nu ajung la nivelul de dezvoltare
cerut.Reducerea cuiburilor va creea in familie o crestere a populatiei si in unele cazuri este
nevoie de o noua largire.
       Asigurarea rezervelor de hrana
    Albinele ierneaza stranse intr-un ghem si in tot acest timp climatul este asigurat de o
miscare continua a lor.Cand conditiile externe permit,familia de albine demareaza cresterea
puietului- la inceput timid,pe suprafete mici de fagure- urmand ca odata cu imbunatatirea
vremii,inspre primavara,cresterea sa fie accelerata.Dupa cum bine stiti albinele ce
ierneaza(datorita conditiilor specifice)traiesc aprox.5-6 luni,deci asigurarea rezervelor pana la
aparitia primelor culesuri este o lucrare foarte importanta.
    Aceste rezerve sunt folosite la autointretinere si pentru cresterea puietului.O familie fara
prea multa hrana risca sa se piarda in iarna,asta fara sa vorbim de cantitatile mici de puiet
crescute.Ce trebuie sa avem in vedere pentru a rezolva problema hranei?Cateva deziderate
de atins:
      Calitatea hranei
    Mierea din faguri sa fie numai miere florala.Ca o prima conditie ar trebui sa mentionam ca
mierea de mana trebuie eliminata in totalitate din stupi.Daca iernam familiile cu aceasta miere
in faguri riscam sa pierdem albinele(acestea neputand face zboruri de curatire).O alta conditie
ar fi aceea ca mierea din faguri sa fie capacita.Mierea este un produs hidroscopic si prin

141
ramanerea libera pe faguri(fara a fi capacita) se poate deteriora.Consumata de albine, mierea
alterata produce boli grave.Deasemeni se prefera ca albinele sa ierneze cu rezerve de miere
care nu cristalizeaza.In special mierea de rapita,prin puterea mare de cristalizare,este foarte
daunatoare si trebuie inlaturata.
        Ramele de miere si pastura
    De preferat este ca ramele sa fie recoltate la culesurile de primavara-vara.O rama corect
aleasa este aceea care cuprinde miere pe ambele fete min. 2/3 din suprafata.Cantitativ asta
inseamna ca o rama standard de orizontal contine 2,7-3 kg miere iar una de multietajat 1,8-2
kg.Se accepta ca o ultima optiune si rame cu 1,5 kg miere,dar acestea trebuie folosite cu
multa precautie.Bineinteles acesti faguri vor fi foarte bine construiti.Ca rezerva de
pastura,fiecare familie trebuie sa aiba min. 1 fagure cu pastura,fiind si pentru acest fagure
valabile recomandarile(privind calitatea lui)facute la cei cu miere.
       Hranirile de completare
    Hai sa vedem cand si in ce cazuri se fac hranirile de completare.Sunt cazuri cand familiile
nu pot strange mierea necesara datorita conditiilor meteo;apoi cand mierea de mana trebuie
inlocuita,sau cand s-au facut greseli de ordin tehnic in intretinere.In cazul stupului vertical cu
magazine sunt probleme care apar din insasi constructia lui(mierea este depozitata in fagurii
de stransura) si care reprezinta un caz aparte.
    Incepem aceste hraniri cat mai timpuriu,adica imediat dupa ce s-au terminat culesurile de
vara.Trebuie sa facem o distinctie intre hranirile de completare si hranirile de stimulare,fiecare
avand rolul si scopul sau.In cazul in care hranirea de completare se face cu
sirop de zahar trebuie ca la aceasta sa participe in principal albinele care nu
vor intra in iarna.Daca nu respectam recomandarea atunci albina din iarna va fi
uzata si incapabila sa asigure o viata normala in stup(ele vor muri inainte de a
creste generatiile noi de puiet).Ca un principiu general,hranirea de
completare o facem dupa ce am redus cuiburile la numarul de faguri pe care se
va face iernarea.Cantitatea de miere din faguri trebuie sa fie cea indicata,iar
mierea completata sa aiba timp pentru a fi capacita.
     La completare se va folosi un sirop de zahar,2/1,cu un adaos de 1 gr acid
citric(sare de lamaie),la litru.Administrarea hranei se face in portii medii sau
mari(2-3 kg),seara,cu luarea de masuri stricte de prevenire a furtisagului.O sa
observam ca nu toate familiile ridica siropul de zahar peste noapte si in acest
caz devine necesara micsorarea portiilor.Cand timpul este inaintat,siropul de
zahar se poate inlocui cu serbet.Trebuie sa remarcam insa ca cea mai
eficienta metoda de completare este cea cu miere,pe care o descapacim de
pe faguri si o administram dupa diafragma.Este de dorit ca aceste hraniri de
completare sa fie terminate pana in 20 august.
       Pregatirea cuibului familiilor de albine
    Cu ce am putea compara aceasta lucrare?Poate cu aranjarea spatiului
locuibil intr-o casa,pentru ca toata lumea sa se simta bine.Aranjarea cuiburilor
familiilor de albine se face in functie de terminarea culesurilor,starea vremii si
prezenta puietului.Timpul acestei aranjari difera de la an la an,iar stuparul trebuie sa aprecieze
foarte bine momentul ales.In principiu in cuib se lasa atatia faguri cat sa fie ocupati de
albine,iar acestea sa aiba acces la hrana toata iarna.Sunt trei metode de aranjare a fagurilor:
  - amplasarea bilaterala : este cea mai folosita metoda,si consta in aranjarea fagurilor mai plini
cu miere spre extremitati iar catre mijlocul cuibului in ordine descrescanda.
  - amplasarea unilaterala : se foloseste in general pentru a ierna doua familii intr-un
stup.Fagurii se randuiesc de o parte si de alta a diafragmei.Langa diafragma se aseaza
fagurele cu cea mai mare cantitate de miere,urmand fagurii cu cantitati descrescatoare.
  - amplasarea centrala : fagurii din centrul cuibului contin cea mai mare cantitate de

142
miere,urmatorii(asezati simetric)fiind pusi cei cu miere din ce in ce mai putina.
    La toate tipurile de aranjare se va urmari ca fagurii sa nu contina mai putin de 1,5 kg miere
si sa fie bine construiti(mai ales cei din cuibul efectiv).La stupii multietajati iernarea trebuie
facuta de regula pe doua corpuri,in corpul superior trebuind sa existe 14-15 kg de miere.In
corpul de jos mierea se gaseste doar pe fagurii laterali.In cazurile cand familia ierneaza pe un
singur corp(situatie care nu e de dorit)se va prefera o asezare centrala a fagurilor.

HRANIREA ARTIFICIALA A FAMILIILOR DE ALBINE

     Sunt situatii cand in stupina se ajunge la hranirea artificiala a familiilor de albine.Motivele

sunt diferite : ajutorarea familiilor fara rezerve de hrana,hraniri stimulente de primavara sau
sfarsit de vara,ajutorarea roiurilor,perioade lipsite de cules,etc.Aceasta pagina se doreste a fi
un ghid pentru apicultorii incepatori sau avansati care nu au stabilita o anumita "tehnologie" in
aceasta directie.Toate informatiile prezentate au aparut in literatura de specialitate de-a lungul
timpului,sub semnatura unor reputati apicultori romani.O parte apreciabila a retetelor a fost
verificata in practica si de autorii acestui site,dovedindu-se viabile.

    Probabil stiti ca albinele folosesc trei elemente esentiale in hrana lor :
apa,mierea,pastura.Mierea reprezinta elementul energetic,iar pastura cel proteic. Inca de la
inceput atragem atentia ca hranirea naturala a albinelor reprezinta calea corecta de urmat;insa
dupa cum am mai spus nu putine sunt situatiile cand aceasta trebuie inlocuita.
    Hranirea artificiala a familiilor de albine se face cu:miere, pastura,zahar,polen,inlocuitori de
polen,toate in stare pura sau in diferite combinatii.

        Siropul de zahar (uz apicol)

     Este un inlocuitor al mierii.Perioada de folosire este cuprinsa intre debutul primaverii (1-10
martie) si inceputul toamnei(maxim 15 septembrie).Siropul de zahar se prepara in urmatoarele
concentratii:1/1 , 3/2, 2/1.La 1/1,adica 1 litru apa si 1 kg zahar rezulta 1,6 l sirop de zahar;la
3/2,adica 3 kg zahar si 2 litri apa rezulta 3,8 litri sirop de zahar; la 2/1,adica 2 kg zahar si 1 litru
apa rezulta 2,2 litri sirop de zahar.
     Apare intrebarea: ce concentratie folosim ? Costica Antonescu recomanda :"cat priveste
concentratia siropului ,subliniez faptul ca sunt mai avantajoase atat pentru albina cat si pentru
crescator,concentratiile 2/1 sau 3/2.Acest lucru se impune prin aceea ca la concentratiile mai
reduse albinele consuma mai mult zahar pentru prelucrarea siropului "mierea" (20% zahar in
cazul concentratiei 1/1 si numai 10% in cazul concentratiei 2/1).In schimb la completarea
rezervelor de hrana in decursul primaverii sau in cazul hranirilor medicamentoase se foloseste
siropul in concentratie de 1/1."

    Mod de preparare : Siropul de zahar se prepara la rece sau la cald.Cand preparam siropul
la rece,punem in vas apa necesara si apoi turnam zaharul in reprize,amestecand continutul
pana la dizolvarea totala. Insistam asupra faptului ca zaharul trebuie dizolvat total,in caz
contrar aparand cristalizarea "mierii".
     Prepararea siropului la cald se face incalzind apa necesara pana la fierbere,dupa care se ia
vasul de pe foc si se inglobeaza in reprize prin amestecare zaharul. Aceasta metoda este mai
practica si mai rapida.O indicatie care trebuie respectata intotdeauna:nu fierbeti siropul pentru
ca aveti toate sansele sa cristalizeze.

     Mod de folosire : Completarea rezervelor pentru iernat: aceasta lucrare incepe pe 1-5
143
august si are ca termen de finalizare data de maxim 20-25 august(cu cat mai repede cu atat
mai bine).Se folosesc doze de 2-2,5 litri de sirop 2/1 sau 3/1 sau doze mai mari daca albinele
reusesc sa preia cantitatea.Completarea cu sirop se face dupa ce s-a reorganizat cuibul
urmarindu-se in special capacirea mierii depozitate.
      Hraniri de salvare,stimulare in primavara : cu sirop 1/1,concomitent cu reducerea cuibului
si impachetarea de primavara.Hranirea si stimularea roiurilor : in doze zilnice de 200 g sirop/zi
pana la aparitia unui cules natural.Hraniri medicamentoase de primavara,vara sau toamna ;
concentratie 1/1 conform prospectului.Hraniri de stimulare la sfarsitul verii (august) ;
concentratie 2/1 in doze mici,zilnice.Alte situatii de urgenta aparute in stupina.

     De retinut : Cea mai avantajoasa concentratie este 2/1 sau 3/2.Siropul nu se fierbe sub nici
un motiv. Adaugati 2 g sare de lamaie/litru sirop pentru o buna invertire a zaharului.Se
administreaza dupa nevoi,insa trebuie stiut ca in ce priveste calitatea este sub miere.

       Serbetul de zahar (uz apicol)

    Unul din cele mai folosite produse in hranirea artificiala a albinelor este serbetul de
zahar.Usor de administrat,destul de usor de pregatit este preferatul multor apicultori.

    Mod de preparare : In cele ce urmeaza va vom descrie modul de preparare ,dar trebuie sa
va prevenim ca primele incercari s-ar putea transforma in esecuri.Nu disperati pentru ca odata
insusita tehnologia,nu o sa mai aveti probleme.De aceea incepeti cu prepararea unei cantitati
mici de zahar.
    Se amesteca intr-un vas emailat sau din inox,1 kg.zahar si 0,2 litri apa.Amestecand cele
doua produse se constata ca zaharul este bine umezit iar apa nu balteste.Vasul cu amestecul
rezultat se aseaza pe aragaz si se ferbe la foc moale.Nu trebuie sa grabiti fierberea;spuma
rezultata(la inceput) se indeparteaza.O operatiune foarte importanta este indepartarea
cristalelor de zahar(cu o carpa uda si stoarsa) ce se depun pe peretii vasului.Durata fierberii
este de 15-30 min.,functie de taria focului.
    Cam dupa 15-20 min. se controleaza concentratia siropului.Se ia cu o lingurita sirop si se
introduce intr-un pahar cu apa rece.Vom sti ca amestecul ajunge la concentratia optima,cand
acesta ramane inchegat pe lingurita.In acest moment se ia vasul de pe foc si se introduce in
apa sa se raceasca usor(70-80 grade C).
    Cu ajutorul unei linguri mari,de lemn, solutia de zahar apa se amesteca continu.Odata cu
trecerea timpului se constata ca solutia devine opaca,apoi se albeste.Ne oprim din amestecat
cand serbetul ajunge la consistenta si granulatia dorita.Daca prima incercare a insemnat un
esec,se adauga apa din nou si o luam de la capat.

    De retinut : Nu preparati cantitati mari de serbet decat dupa ce v-ati insusit tehnologia de
preparare.Nu preparati doze mai mari de 5 kg,pentru ca sunt greu de
manevrat(amestecat);pentru aceasta cantitate oala trebuie sa fie de 10 litri.Spumuiti
amestecul,stergeti permanent peretii vasului,iar focul trebuie sa fie domol.Dupa fierbere si o
oarecare racire,amestecati energic crescand ritmul spre final(sensul nu conteaza).Daca
serbetul este prea tare ,inglobati cateva picaturi de apa si framantati.In caz de esec,nu retopiti
amestecul mai mult de 3 ori.

    Serbet de zahar cu miere : Dupa ce ati invatat cum se prepara serbetul,a venit timpul sa
pregatiti un serbet mai pe gustul albinelor dv.Acest serbet contine pe langa zahar si o anumita
cantitate de miere ,ceea ce face ca albinele sa-l consume cu o placere mare.Iata reteta de
preparare:
    Se amesteca 5kg zahar tos,apa 0,850 litri intr-un vas de 10 litrii.Vasul se aseaza pe foc si

144
fierbem 20-30 min. la fel cum am procedat in cazul serbetului simplu.Spumuirea amestecului si
stergerea peretilor vasului este obligatorie.Verificarea concentratiei se face tot cu lingurita si
paharul cu apa rece,numai ca de data asta suspensia trebuie sa formeze o boaba care se
poate modela intre degete (de consistenta medie).In acest moment se adauga 800 g miere si
se mai clocoteste inca 3 min.(in tot acest timp amestecam ingloband mierea).Mierea folosita
trebuie sa nu fie zaharisita sau daca este, se lichefiaza in prealabil.Dupa ridicarea vasului de
pe foc,racim amestecul pana la 40-50 grade C si amestecam cu o lingura mare de lemn pana
la formarea serbetului.Produsul final se toarna in tavite captusite cu hartie
cerata,pergament,etc.Grosimea placilor nu trebuie sa depaseasca 1-1,5 cm.

    Administrarea si depozitarea serbetului : Serbetul obtinut prin aceste doua metode se poate
folosi ca atare,sau putem incorpora prin framantare energica diferite adaosuri de
polen,inlocuitori de polen,acizi pentru corectarea ph-ului,medicamente,etc.Folosirea serbetului
de zahar ,sau zahar cu miere,este recomandata tot timpul anului,in toate cazurile,cu exceptia
hranirilor de completare. Se poate "fabrica" o cantitate mai mare de serbet care se
depoziteaza in locuri cu temperatura de 8-12 grade C,impachetat in pungi, sau in recipiente
etanse.

       Pasta de zahar pudra si miere

    Un alt produs cu o eficienta mare,consumat cu placere de albine,usor de preparat si
administrat este pasta de zahar pudra si miere.La preparare se vor avea in vedere
urmatoarele:folosirea unui zahar pudra de calitate;mierea sa provina de la familii
sanatoase;mierea sa nu fie cristalizata(sau cristalizata fin,de consistenta untului).

    Mod de preparare : In principiu se procedeaza amestecand la rece 4 parti de zahar pudra si

o parte miere. (mierea usor incalzita).Framantarea se face energic,trebuind sa rezulte un
produs de consistenta aluatului.Corectia produsului se face prin adaugare de miere,daca este
prea tare sau de zahar pudra daca este prea moale.Este recomandat ca pentru o mai buna
invertire a zaharului sa se aduge si 1-2 g sare de lamaie pe kg.

    Mod de administrare : Pasta se administreaza sub forma de turtite a 0,2-1 kg,asezate pe

folii de plastic gaurit,tifon,etc.,deasupra ramelor,unde albinele au acces direct.Se poate folosi
in tot timpul anului,in toate cazurile,mai putin la hranirea de completare.In aceasta pasta se pot
ingloba polen,inlocuitori de polen,ceaiuri medicinale,Protofil,medicamente,etc.Este ideala
pentru hranirile de stimulare sau de salvare a familiilor ramase fara provizii in timpul iernii sau
primaverii.

       Zaharul pudra,ceaiurile medicinale,lichefierea mierii zaharisite

    Obtinerea zaharului pudra : In diferitele retete,zaharul pudra este un component de
baza.Obtinerea lui se face prin prelucrarea zaharului tos, care se poate macina cu o rasnita
universala(manuala).Deoarece macinarea este destul de dificila,recomandam procurarea unei
rasnite mari,care poate fi actionata manual sau de un motor.In literatura de specialitate se
recomanda maruntirea zaharului pe o placa dura,cu ajutorul unei merdenele.Din fericire,pentru
stuparii care nu au timp pentru aceasta lucrare,exista in comert zahar pudra gata preparat,care
in ciuda faptului ca este mai scump,elimina"bataile de cap".

    Ceaiuri medicinale : Dupa cum ati observat,in toate preparatele,indiferent de consistenta lor
se poate ingloba si o anumita cantitate de ceai medicinal.Acest ceai este benefic
albinelor,catre sfarsitul iernii sau in primavara,combatand cu succes nosemoza.
    Ceaiul medicinal se obtine prin infuzie din urmatoarele plante: sunatoare , cimbrisor , isma ,

145
musetel , coada soricelului , roinita,etc.Obtinem ceaiul folosind 3-4 g din fiecare planta
uscata.In prealabil plantele se umezesc cu 0,150 l apa si dupa 10-15 minute turnam apa
clocotita in cantitate de 0,850 l.Din acest ceai folosim dozele necesare,cu mentiunea ca
pastrarea lui la frigider nu trebuie sa depaseasca 48 ore.

    Lichefierea mierii : Mierea cristalizata(zaharisita),folosita in diferitele retete trebuie

lichefiata,pentru ca altfel albinele nu consuma cristalele mari si se inregistreaza o mare risipa
de hrana.Doua sunt regulile de baza in aceasta lucrare : nu incalzim mierea mai mult de 45
grade C ; nu lichefiem mierea la flacara directa,ci doar cu vasul introdus intr-un alt vas cu apa
care fierbe.In rest....nimic mai simplu.

Zahar candi simplu sau cu miere

    Intr-o anumita perioada acest produs era des folosit de catre apicultorii romani,datorita
usurintei in administrare si pentru ca se gasea de vanzare la magazinele ACA.Dincolo de
toate,placile de zahar candi raman in topul preferintelor,insa exista o problema.
    Prepararea necesita un instrumentar mai divers si o mai mare atentie din partea
apicultorului.Ustensilele necesare "fabricarii" sunt:oala smaltuita sau de inox 10
litri,termometru industrial +120/+150 grade C,tavi 150/250/10 mm,coli hartie pergament,lingura
de lemn sau paleta.

    Mod de preparare : Se amesteca in oala,5 kg de zahar tos si 1 litru de apa.Pana incepe

fierberea mai amestecam cu lingura,din cand in cand,pentru a nu se prinde de fundul
vasului.Dupa topire,se fierbe continutul 15 min,spumuim si stergem cu carpa uda peretii
oalei,dupa care se masoara temperatura lichidului.Cand termometrul arata 116 grade C,vasul
se ia de pe foc si se lasa la racit.
    Dupa 5-8 minute se incepe amestecatul.Cand compozitia devine mai deschisa(catre crem)
si opune rezistenta marita,se toarna in tavi.Tavile trebuie in prealabil pregatite astfel : se
umezesc usor si se tapeteaza cu hartie pergament.Odata turnata compozitia in tavi,aceasta se
lasa nemiscata pana ce cristalizeaza.Dupa racirea totala a placilor de zahar,se scot prin
ridicarea de hartia pergament si se depoziteaza in locuri uscate si racoroase.

    Mod de preparare,zahar candi cu miere : Ca si la serbet,exista varianta adaugarii unei

cantitati de miere,pentru a face mai atractiv produsul. Pentru obtinerea acestor placi de zahar
candi cu miere,se procedeaza ca si in varianta simpla.
    In momentul cand amestecul ajunge la temperatura de 116 grade C,se adauga 5-600 g
miere in clocot.Obtinem aceasta miere cu ajutorul unui vas cu fundul gros(tuci,inox etc.)si
amestecand continu sa nu se prinda.Dupa ce am adaugat mierea,amestecam timp de 1 min.,
si luam de pe foc.In continuare procedam ca pentru reteta fara miere.

    Mod de administrare : Aceste placi de zahar candi se pot da albinelor in iarna(la familiile
ramase fara provizii)si in stimularea de primavara si sfarsit de vara.

       Paste si amestecuri proteice

    Amestecurile proteice sunt folosite des in practica apicola.Pe langa administrarea diferitelor
produse glucidice,in perioadele de crestere a puietului(cand nu exista polen suficient in
natura),folosirea lor este foarte indicata.Asa vom avea generatii tinere de albine,bine hranite si
dezvoltate.In cele ce urmeaza va vom prezenta retete de amestecuri proteice in care
igredientele sunt diferite :

    Pasta de polen si miere : Pasta se prepara din 1 parte polen si 1,25 parti miere,framantand

146
cele doua ingrediente.Polenul strans de albine,conditionat si conservat se macina fin.Atat
mierea cat si polenul trebuie sa provina de la familii de albine sanatoase.Corectia consistentei
se face adaugand polen sau miere dupa nevoie.Se administreaza in turtite pe folie sau
tifon,deasupra ramelor.

    Pasta de miere,zahar pudra si drojdie de bere : In practica apicola polenul poate fi inlocuit
cu drojdia de bere inactivata.Amestecul se face din 3 parti zahar pudra,1 parte miere
lichida,1/2 parte drojdie de bere.Se framanta toate ingredientele,si se corecteaza consistenta
prin adaugarea de zahar pudra sau miere.Se administreaza sub forma de turtite de 200-250
g,primavara sau vara.

    Pasta de miere,zahar pudra si lapte praf : Un alt inlocuitor al polenului este laptele praf
degresat.Turtitele se prepara din 1/2 parte lapte praf degresat,2 parti zahar pudra si 1,5 kg.
miere.Se corecteaza consistenta adaugand zahar pudra sau miere.

    Amestec de sirop,polen,faina de soia : Siropul de zahar poate fi folosit si el ca baza in

amestecurile proteice.La 6 litri de sirop de zahar,se adauga 0,5 kg polen macinat fin si 1,5 kg
faina de soia degresata.Componentele se amesteca bine,pentru a nu face cocolosi si se
administreaza familiilor de albine in cantitate de 500 g la cateva zile.

    Amestec miere,sirop,faina de soia,lapte praf,drojdie : Se realizeaza un amestec din

urmatoarele ingrediente: 3 parti faina de soia degresata,1 parte lapte praf degresat,1 parte
drojdie de bere uscata(instant).Peste aceste componente se toarna miere sau sirop de zahar
dens pana se ajunge la consistenta dorita.Se livreaza albinelor sub forma de turtite.

    Amestec zahar tos si lapte praf : Se amesteca 1 kg zahar tos cu 50 grame de lapte praf
degresat.Se administreaza vara in hranitor,la intervale de 1-2 saptamani.Pentru a creste
interesul albinelor pentru amestec,se poate umezi usor cu putina apa sau miere,deasupra.

    Amestecuri proteice pentru "roiurile la pachet" : Sunt special concepute pentru hranirea
acestor roiuri.Principiul de baza este acela de a nu se folosi miere sau polen recoltat de
albine.Respectand acest principiu,putem avea familii sanatoase in anul urmator formarii
acestor roiuri.Amestecurile se obtin astfel: se framanta sau se amesteca sirop de zahar sau
serbet cu o cantitate de polen de porumb,alun etc,recoltat manual de catre apicultor,prelucrat
si conservat.In locul polenului se poate folosi drojdia de bere sau alti inlocuitori ai
acestuia.Cantitatea de polen sau inlocuitori nu trebuie sa depaseasca 10-15% din cantitatea
zaharului sau siropului.

    Pasta de miere si pastura : O reteta mai veche,dar totusi de actualitate este pasta de miere
si pastura.Cum se procedeaza : in luna ianuarie se expun fagurii cu pastura la ger.Inainte de a
ingheta pastura (atentie,se depreciaza) si cand devin casanti,se taie in fasii prin mijlocul
celulelor,care fasii se freaca intre palme.
    Pastura astfel obtinuta se amesteca cu o cantitate egala de miere lichefiata si se pune in
borcane.Cand borcanul este aproape plin,se toarna deasupra inca un strat de miere.Spre
sfarsitul iernii,cand vrem sa hranim albinele,trecem amestecul de miere si pastura prin masina
de tocat.La 2 kg. de pasta,se toarna picurand si amestecand,1 litru apa calda,in care am
dizolvat 20 g sare de bucatarie.
    Se fac turtite de 0,5 kg. si se administreaza deasupra ramelor.Administrarea poate dura
pana la aparitia polenului in natura,din 10 in 10 zile.Pentru prevenirea aparitiei nosemozei,o
parte din apa se poate inlocui cu ceai medicinal sau Protofil.

147
    De avut in vedere : Cea mai buna hrana proteica este pastura in faguri(de la rezerva
stupinei) ; amestecurile si pastele cu adaos de drojdie de bere sau alti inlocuitori,se prepara in
ziua hranirii si se livreaza albinelor in doze mici ; mierea folosita in amestecuri trebuie lichefiata
; polenul recoltat de albine se macina fin cu o rasnita ; pastura nu trebuie sa fie veche(max. 1
an)sau inghetata ; prin folosirea amestecurilor proteice,primavara se pot activa sporii de
nosema,in acest sens trebuind luate masuri de preventie ; cel mai sigur polen(din punct de
vedere sanitar) este cel recoltat manual de catre apicultor ; inlocuitorii de polen se folosesc in
ultima instanta,cand nu dispunem de polen sau pastura.

LUCRARI DE IARNA IN STUPINA

    Spre sfarsitul toamnei conditiile de viata ale albinelor se schimba foarte mult.Venirea
noptilor reci si foarte reci le obliga sa se grupeze in "ghemul de iernare".Lucrarile pe care le-
am facut in toamna acum isi arata roadele.Ce mai putem face pana la deplina instalare a
iernii?
        Izolarea termica a cuibului
    In toamna am facut deja o impachetare sumara,insa acum va trebui sa o facem pe cea
recomandata pentru iernare.Se stie ca albinele nu incalzesc stupul ci doar interiorul
ghemului.Trebuie sa stim ca izolarea termica nu se face pentru a creste temperatura in stup ci
pentru a feri albinele de variatiile bruste ale temperaturii.Literatura de specialitate recomanda
doua metode de impachetare:bilaterala si unilaterala.Experientele ultimilor ani au aratat ca o
impachetare bilaterala nu este necesara pentru ca izoleaza prea mult cuibul.
    Totusi,ea se aplica familiilor de albine slabe,pentru familiile normale fiind recomandata cea
unilaterala.In ce consta impachetarea unilaterala: la stupii orizontali si cei verticali cu
magazine,fagurii se aseaza spre peretele mai incalzit al stupului.La diafragma se astupa toate
fantele (se poate folosi si banda scotci) si se izoleaza cu materiale care nu creaza
condens.Deasupra podisorului se aplica o alta impachetare din aceleasi
materiale.Impachetajul nu trebuie sa fie prea gros pentru a permite evacuarea apei din
stup.Stupii multietajati-din nou cel mai usor de manevrat-se impacheteaza numai
superior,deasupra podisorului sau unilateral de catre stuparii care sunt "Toma necredinciosul"
si se ghideaza dupa principiul "totul e bun,daca nu dauneaza".
       Ventilatia stupului
    Ventilatia stupului este foarte importanta,daca ne ghidam dupa experienta trecutului;familii
de albine puternice in toamna,au iesit din iarna ca niste umbre de nerecunoscut.Si asta
datorita greselilor care au fost facute,cand nu s-a asigurat o ventilatie corespunzatoare. O
ventilatie corecta este lipsa totala a oricaror curenti,altii dacat aceia proveniti din schimbul de
aer,dintre urdinis si fanta din podisor.Deci prima masura ar fi ca orice orificiu(in afara de cele
doua mentionate)sa fie astupat.Este recomandata si o anumita marime a urdinisului,care s-ar
situa undeva la valoarea de 0,5cm pentru fiecare spatiu dintre rame.
    In ceea ce priveste marimea fantei din podisor,un mare stupar roman recomanda:"orificiul
de aerisire din podisor,trebuie sa fie de marimea unei palme".Daca curentii de aer vor circula
numai intre aceste doua fante(urdinis- podisor),veti asigura albinelor dumneavoastra o
traversare in bune conditii a iernii.Aceasta tehnica se aplica la toate tipurile de stupi existenti in
exploatare.
        Aplicarea tratamentelor de toamna
    Tratamentele cele mai eficiente impotriva varozei se aplica in lipsa puietului.Acest lucru se
148
intampla mai tarziu in toamna,spre inceputul iernii.Stuparii trebuie sa profite de zilele-putine
ce-i drept-de vremea buna si sa faca aceste tratamente conform prospectului si
recomandarilor producatorilor de medicamente.
       Protectia generala a stupinei
    Conditiile grele din timpul iernii necesita luarea de masuri de protectie speciale. In acest
scop,stupii vor fi mutati si asezati pe vatra de iernare.Stupina se va proteja cu garduri de
inaltime medie care impiedica o circulatie periculoasa a curentilor de aer.Stupii vor fi asezati
pe postamente speciale,avand grija ca sa li se asigure o anumita inclinare.Aceasta masura
este benefica,in eventualitatea ca apa rezultata din condens va fi eliminata.Exista 3 metode de
iernare:iernarea in aer liber,iernarea in cojoc si iernarea in adapost.Din punct de vedere al
avantajelor si dezavantajelor oferite de fiecare metoda in parte este de discutat.Recomandat
insa este o iernare in aer liber,cu luarea masurilor mai sus mentionate.
       Supravegherea albinelor iarna
    Odata cu venirea iernii,lucrarile din stupina s-au incheiat.Pentru stuparii care au facut toate
lucrarile"ca la carte"urmeaza o perioada de 2-3 luni in care vizitele la stupina reprezinta simple
vizite de supraveghere.Mai mult,exista o anumita categorie de stupari,care nu mai trec in
aceasta perioada pe la albinele lor;prima vizita fiind facuta pe la inceputul lunii martie.Acestia
sunt "meseriasii",cei care pe baza experientei acumulate pot duce lucrarile din timpul anului la
perfectiune.
    Dar ce avem de facut noi cei care nu ne incadram in aceasta categorie?La cate 3 saptamani
interval,vizitam stupii si cu ajutorul unui stetoscop(se poate si cu unul improvizat)ascultam
zgomotele din stupi.Ce ne-ar putea indica ele?
  - un zumzet moderat si uniform e un indiciu ca totul este in regula.
  - un bazait puternic ne indica, ca familia are probleme si ca exista o stare anormala in stup.
  - un zumzet slab inseamna ca albinele sunt infometate.
  - zumzetul neuniform si plangator indica absenta matcii.
    Stuparul mai are o posibilitate de apreciere a starii familiilor de albine iarna,aceasta
numindu-se "foaia de control".Prin examinarea resturilor si albinelor moarte de pe ea,ne putem
da seama daca exista probleme.La stupii orizontali unde "foaia de control" nu se poate
instala,se examineaza resturile care sunt scoase prin urdinis cu o sarma.
        Zborurile de curatire iarna
    Stiti inca din primavara cat de benefice sunt aceste "zboruri de curatire".Inainte de inceputul
iernii albinele fac zboruri de curatire ,fapt care are influente pozitive in ce priveste iernarea.Nu
de putine ori in unii ani cand temperaturile depasesc 12 grade C ,in lunile decembrie,ianuarie
februarie sunt conditii favorabile ca albinele sa iasa din stup.Stuparul- ca si in primavara -
trebuie sa stimuleze aceste zboruri luand urmatoarele masuri:
- curata urdinisurile,ridica capacele si saltelutele izolatoare,curata zapada,imprastie paie. O
practica des folosita este si "lovirea" usoara a stupilor pentru ca albinele sa se agite si in acest
fel sa iasa.
    Un indemn: profitati de zilele calde si fiti prezenti in stupina pentru a supraveghea zborurile
de curatire,asa veti fi scutiti de multe necazuri ce ar putea sa apara daca acestea nu se fac de
toate familiile.
       Indreptarea starilor nedorite
    In viata unei familii ce ierneaza pot interveni diferite probleme care trebuie rezolvate.Aceste
cazuri speciale nu sunt de dorit sa apara,dar cateodata totusi se intalnesc in practica
apicola(cele mai multe fiind provocate chiar de noi).
  - familiile au ramas fara hrana sau nu au acces la aceasta;albinele aflate intr-o astfel de
situatie necesita o hranire suplimentara.Aprovizionarea se face cu faguri de la rezerva.Dupa
ce deschidem stupul,localizam ghemul de iernare.Introducem apoi fagurele in locul in care
lipseste hrana,nu inainte insa de a gauri fagurii de 2-3 ori,pentru a inlesni circulatia albinelor.O

149
alta metoda este hranirea cu miere cristalizata fin,framantata cu zahar pudra.Din acest
amestec se fac turte de 1,5 kg ambalate in pungi gaurite sau hartie(deasemeni gaurita)si se
administreaza albinelor deasupra intervalelor gasite in suferinta.Cand nu avem miere indemna
la boli,sau pur si simplu aceasta lipseste,se foloseste serbetul de zahar administrat ca in cazul
precedent(turte).Se pot face si hraniri cu sirop de zahar dens,administrat in faguri dar asta
numai catre sfarsitul iernii cand albinele il consuma cu placere.
  - familia a ramas orfana : la controlul auditiv constatam ca albinele au ramas fara matca.Ideal
ar fi ca rezolvarea problemei sa se faca cu matci de rezerva.Iernarea acestor matci fiind o
chestiune destul de dificila,se ajunge in situatia in care acestea lipsesc.De aceea practica cea
mai des folosita este unirea familiei in suferinta cu o alta(mai slaba dar care are o matca buna)
    Toate aceste lucrari se fac intr-o incapere incalzita(aprox. 15 grade C) in care ferim stupul
de temperatura scazuta de afara.Aceste probleme ce apar trebuie neaparat rezolvate pentru
ca de ele depinde supravietuirea familiei in ansamblu.
       Conditii generale de iernare
    Cand alegem vatra de iernare pentru albinele noastre o facem cu grija.Ce trebuie sa
urmarim :
  - sa poata fi protejata de vanturile reci.
  - sa asigure linistea necesara albinelor;daca albinele vor fi deranjate de pasari sau
animale,sau de zgomote de alta natura,se vor agita,vor consuma multa miere si se vor
imbolnavi.
  - sa poata fi curatata usor de zapada iar apa sa se scurga usor(sa nu balteasca)
    Zapada care se depune pe stupi nu trebuie neaparat curatata decat in cazul cand prinde o
crusta de gheata ; cea afanata asigura o mai buna izolare termica.Atentie : instalati si gratare
la urdinis impotriva soarecilor (nu uitati cum am uitat eu acum sa va spun).
       Concluzii
    La o prima vedere stuparii incepatori cred ca programul de iarna este mai lejer in ce priveste
lucrarile ce trebuie facute ; este un adevar,numai ca asta se intampla cand lucrarile din toamna
si de la inceputul iernii au fost bine facute.Deci mare atentie.....

Les PRODUITS de la RUCHE

(et de ses abeilles)

150
Diversificarea producţiei

Diversificarea producţiei reprezintă procesul de asimilare în fabricaţie a noi produse, de

perfecţionare a celor existente, de apariţie a unor noi ramuri şi subramuri de producţie. Acest
proces este determinat, în principal, de creşterea exigenţelor pieţei şi ale consumatorilor finali,
pe de o parte, respectiv de intensificarea concurenţei, pe de altă parte.
Apicultura româneasca este orientată prioritar, în etapa actuală, spre producţia de miere,
celelalte produse ale familiei de albine fiind cvasineglijate. Preocupările privind diversificarea
producţiei sunt, de cele mai multe ori, într-un stadiu incipient sau declarativ, cu toate că
apicultorii sunt conştienţi de beneficiile acestui proces economic. În acest context, creşterea
producţiei apicole şi rentabilizarea activităţii desfăşurate în sectorul apicol reclamă o
preocupare mai intensă în domeniul diversificării producţiei, din partea tuturor verigilor
componente ale filierelor apicole. Alături de miere, realizarea celorlalte produse ale stupului
(polen, lăptişor de matcă, propolis, păstură, venin, apilarnil) generează creşterea veniturilor şi,
implicit, o eficientizare a activităţii desfăşurate.
Dacă, aşa cum am precizat în capitolele anterioare, produse precum mierea, ceara şi
fagurii au fost utilizate din cele mai vechi timpuri (atât ca alimente, cât şi în tratarea diferitelor
afecţiuni), în prezent produsele apicole sunt utilizate pe scară largă în industriile farmaceutică
şi cosmetică, fiind extrem de apreciate de specialişti, dar şi de consumatori. Se cuvine să
adăugăm, în acest context, faptul că în ultimele decenii a apărut un nou domeniu medical,
apiterapia. Acest domeniu este sprijinit de cercetările efectuate în ceea ce priveşte produsele
apicole, care au adus pe piaţă un număr însemnat de produse ce utilizează drept ingrediente
principale produsele stupului. S-au transformat azi în terapii obişnuite: tratamentul cu miere

151
(melisoterapia), tratamentul cu polen (polenoterapia), tratamentul cu propolis
(propolisoterapia), tratamentul cu venin de albine (apitoxinoterapia) etc. În România, la nivelul
Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură funcţionează un sector de apiterapie, în
care îşi desfăşoară activitatea un personal medical de înaltă specialitate.

Din categoria produselor vitalizante şi regeneratoare fac parte următoarele:

• Tonic royal, drajeuri cu lăptişor de matcă, preparate din lăptişor de matcă;
• Melcalcin, produs granulat ce are în compoziţie lăptişor de matcă şi miere de albine;
• Lăptişor de matcă liofilizat în fiole;
• Polen granule, produs ce se prezintă în cutii de 100 şi 150 g polen natural
granule;
• Polenapin, produs obţinut prin comprimarea polenului recoltat de albine;
• Polen drajeuri, granule de polen natural recoltat de albine;
• Polenolecitin - produs realizat din miere de albine, lecitină vegetală şi polen natural
recoltat de albine;
• Melprosept, un produs obţinut din miere şi propolis;
• Vi-fort, supliment nutritiv, produs natural polivitaminic pe bază de miere, extract de
polen, extract de propolis, lăptişor de matcă;
• Meltonic, gamă de 10 produse tonice pe bază de produse apicole;
• Revipol tablete, produs realizat pe bază de extract de polen.

Produse apiterapeutice :

• Laxmel, obţinut din miere de albine;

• Proposept, ce conţine propolis;
• Apireven, unguent obţinut din venin de albine;
• Mipropol, produs obţinut din miere, lăptişor de matcă, polen si propolis;
• Miprosept, obţinut pe bază de miere de albine şi extract moale de propolis;
• Propoderm, unguent cu propolis, se obţine din extract de propolis;
• Propolis spray, care se realizează dintr-o concentraţie de 10 % propolis substanţă activă;
• Tinctură de propolis, conţine în compoziţie 30% propolis pur în alcool;
• Propostamin, produs realizat pe bază de extract de propolis;
• Propofaringit, produs realizat sub formă de emulsie pe bază de propolis, miere şi lăptişor de
matcă.

Produse cosmetice :
• Apidermin, cremă cu lăptişor de matcă;
• Floral, cremă cu extract de propolis;
• Floramin, cremă cu miere de albine;
• Matca, o cremă ce conţine lăptişor de matcă;
• Tenapin, loţiune realizată cu lăptişor de matcă şi polen;
• Antirid, emulsie ce conţine ceară de albine şi lăptişor de matcă;
• Floramin, realizat pe bază de miere şi ceară de albine;
• Dermapin, loţiune realizată pe bază de lăptişor de matcă şi polen;
• Floral, soluţie ce se obţine prin macerarea propolisului;
• Depilator, produs realizat pe bază de ceară de albine şi propolis;
• Şampon cu propolis;
• Şampon cu polen;
• Gelflor, gel pe bază de miere de albine;
• Acneoprop, loţiune pe bază de propolis şi miere de albine.

152
 Vânătoarea de miere

Din vechime omul a fost legat de albine. In limba engleză există o zicală care spune că "istoria
albinelor e istoria omului". Odinioară mierea era singurul îndulcitor disponibil; pentru ea
"vânătorii de miere" se căţărau la mari înălţimi si se expuneau la riscul de a fi înţepaţi din cap
până în picioare.

In 1924 a fost descoperită in peşterile Arana din Spania o pictură murală veche din anul 7000
i.C., înfăţişând un vânător de miere . Mai apoi, alte si alte asemenea picturi au fost descoperite
mai întâi tot în Spania, iar mai apoi in Africa de Sud si India.

Aceste picturi arată că vânătoarea de miere era practicată încă de la sfârşitul glaciaţiunii şi
paleoliticul mijlociu, având ca obiect cuiburi de albine din rasa europeană si indiană. Se pare
că in acest scop era folosită o unealtă simplă în formă de coş.

Acest tip de obtinere a mierii e practicat şi în prezent în Africa de Sud, Arabia sudică, India de
nord (Himalaya) si Asia de Sud-Est, vânătorii folosindu-se de scări si frânghii vegetale, coşuri,
topoare şi cuţite.

SORTIMENTE DE MIERE
153
 Generalităţi
achiziţii cristalizare extragere medicament-aliment păstrarea mierii
Sorturi
miere florală extraflorală
coriandru cruşin fl soar izmă iarbă neagră levănţică mentă brad
păducel pin rapiţă rozetă salcâm salcie tei mană
trifoi verigariu zburătoare miere şi derivate

Generalităţi

Mierea este o soluţie apoasă bogată în substanţe zaharoase - până la 80% - reprezentate
îndeosebi de glucoză şi fructoză ce provin din nectarul floral, extrafloral, mană şi alte surse,
recoltate de albine şi depozitate în faguri. Enzimele, pe care albinele le introduc în nectar, au
însuşirea de a scinda zaharoza, maltoza, melezitoza, rafinoza, melibioza etc., acest proces
durând ani îndelungaţi. Transformarea nectarului de către albine în miere este însoţită apoi de
preschimbarea şi înlocuirea conţinutului de acizi nefolositori, odată cu eliberarea surplusului de
apă. Valoarea pH-ului dintr-o miere maturizată variază de la 3,5 la 5,5 - după provenienţa ei
floristică.

Căpăcirea mierii cu o pojghiţă de ceară la suprafaţa celulelor din fagure contribuie la

menţinerea calităţi ei iniţiale, căpăcirea având rolul de a izola mierea de influenţa umezelii din
mediul înconjurător.

Cu ocazia invertirii nectarului în miere sunt încorporate proteine, materii albuminoide, acizi
(formic, malic, citric, gluconic, succinic, acetic), substanţe minerale (fosfaţi de calciu, fier, săruri
de aluminiu, stronţiu, cobalt, titan, crom, iod, argint, zinc, plumb, iridiu etc.) în cantităţi
infinitezimale, substanţe funcţionale de origine organică (enzime, catalaza, inulaza, inhibina),
vitamine, antibiotice naturale, hormoni şi polen, mierea neputând fi egalată de nici un preparat
farmaceutic sintetic căci ea este o substanţă vie şi direct asimilabilă.

Mierea este mult apreciată pentru calităţile sale având şi întrebuinţări terapeutice.

154
 

Achiziţii miere

Achiziţionarea mieri se face de unităţi specializate. În trecut achiziţionarea se făcea la centrele

apicole ale principalelor oraşe. În ultimul timp, pe lângă acestea, s-au înfiinţat şi firme
particulare de achiziţii, existând posibilitatea naşterii concurenţei şi practicarea unor preţuri ce
se vor adapta tot mai mult legii cererii şi ofertei.

Toţi apicultorii care citesc acest site sunt rugaţi să-mi comunice adresele centrelor noi de
achiziţii pe care le cunosc la următoarea adresă: teofan2004-apis@yahoo.fr , acest lucru fiind
în folosul nostru, deoarece, cu cât vom cunoaşte mai multe adrese cu atât ne vom putea
informa care este preţul cel mai bun, obligându-i pe ceilalţi să ridice şi ei preţurile pentru a
deveni cât mai atractivi. Adresele comunicate vor apărea la rubrica de publicitate apicolă,
pentru a fi mai uşor accesată de doritori.

Cristalizarea sau granularea mierii

Cristalizarea sau granularea mierii este un proces natural, care nu modifică proprietăţile
biologice şi medicinale ale produsului. În funcţie de dimensiunile cristalelor se disting trei
155
sorturi de miere cristalizată: cu granule mari (peste 0,5 mm), cu granule mici (0,5-0,4 mm) şi
miere de consistenţă cremoasă (sub 0,04 mm). Cantitatea şi dimensiunile cristalelor sunt
influenţate în special de granulele de polen: cu cât sunt mai mari aceste granule cu atât sunt
mai mari aglomerările de cristale şi cu atât mai mici sunt cristalele. Temperatura necesară
pentru completa solubilizare a mierii cristalizate este de 35-45 grade C.

Stratul mai deschis la culoare, mai sfărâmicios şi mai puţin dulce de la suprafaţa unei mieri
constă din cristale de glucoză neacoperite de lichidul intercristalin, format în principal din
fructoză, apă liberă şi substanţe solubile în apă; acest fenomen este normal pentru sorturile
bine maturate, cu conţinut ridicat de glucoză şi scăzut în apă. Prin conservare la temperatura
camerei, acest strat dispare.

Mierea trecută prin filtre de nisip sau argilă nu mai are polen sau alte substanţe proteice şi deci
se menţine necristalizată mult timp.

Extragerea mierii

Pentru apicultor, cel mai important eveniment al anului este recoltarea mierii.

Aşteptarea maturarii mierii şi alegerea momentului

Se aşteaptă maturarea mierii. Alegerea momentului e vitală. Mierea adusă de albine de pe flori
se numeşte "nectar" şi nu conţine decât 30-50% zaharuri, nefiind încă miere pe de-a-ntregul.
Albinele măresc continutul în zaharuri al mierii făcandu-i vânt cu aripile şi plimbând--o pe
limbă. In 4-5 zile mierea ajunge la 78% concentratie in zaharuri, după care albinele secretă
ceară şi o acoperă cu un căpăcel. Abia acum mierea este matură. Apicultorul trebuie neapărat
să aştepte mai întâi până la căpăcirea fagurilor şi abia apoi recolteaza mierea. Recoltarea
timpurie dă o miere imatură care fermentează. Cheia obtinerii unei mieri gustoase este deci
răbdarea.

156
Metoda de recoltare.

Mai întâi, se inlătura mierea veche. Cu o săptamână inainte de recoltare se colectează mierea
de peste iarnă. In fine, recoltarea. Operatiunea incepe dis-de-dimineată. Din principiu
recoltarea trebuie efectuată din zori pană in mijlocul diminetii, ca nu cumva să se amestece
mierea subtire din ziua respectivă.

(1)Scoaterea ramelor din stup.

Se linistesc albinele cu fum din afumător, dupa care se scot ramele din stup. Albinele rămase
prinse pe ramă se inapoiază in stup scuturand rama deasupra acestuia. Operatiunea de a
scutura rama drept in jos cu amandouă mainile este prima dintre tehnicile pe care trebuie să le
invete un apicultor. Albinele rămase prinse după scuturare se dau jos cu peria de albine.

(2)Descăpăcirea cu cutitul si introducerea in separatorul centrifugal.

Se taie căpăcelele cu grijă cu ajutorul cutitului, se introduc ramele in separator si se invartesc

pentru a se stoarce mierea. Atentie; invartirea prea rapidă poate duce la stricarea fagurilor.

157
3)Scoaterea mierii prin valva separatorului şi filtrarea

Se inapoiază ramele in stup.

Mierea de calitate

Producerea mierii de calitate este o problemă de prestigiu, criteriul principal de clasare a

muncii apicultorului trebuind să devină tocmai calitatea produselor livrate, modul de
prezentare, pe sorturi şi pe sortimente, consumatorii ştiind să aprecieze seriozitatea
apicultorilor ce ştiu să-i păstreze calităţile naturale.

Pentru obţinerea unei mieri de calitate un rol important îl joacă maturarea naturală în faguri,
maturarea în afara lor fiind lipsită de aroma specifică pe care o căpătă după căpăcire. Un alt
factor deosebit de important este asigurarea familiilor în perioadele de cules cu faguri clădiţi de
calitate, cu precădere din cei în care nu s-a crescut puiet, în acest fel evitându-se deprecierea
culorii mierii.

Nu este permisă hrănire familiilor de albine cu cantităţi mari de sirop de zahăr în ajunul
culesurilor, în scopul blocării cuiburilor, scontând pe faptul că nectarul adus ulterior va fi
depozitat în fagurii pentru recoltă. Acest fapt nu face decât să deprecieze mierea prin
amestecul cu sirop de zahăr, întrucât albinele îl vor muta în timpul culesului, din cuib, în
magazine. Zaharul trebuie folosit doar în perioada de toamnă pentru completarea rezervelor
de hrană.

Nu se recomandă livrarea mierii direct de la centrifugă, fără o condiţionare atentă. De

asemenea, extragerea mierii trebuie făcută după fiecare cules pentru a se obţine mierea pe
sorturi de floră care să satisfacă preferinţele şi cerinţele consumatorilor.

Mierea ca aliment şi medicament

Mierea este un aliment cu proprietăţi medicamentoase recunoscute, putând fi consumată de

bătrâni, copii, sportivi, oameni care lucrează noaptea, fie ca laxativ, fie ca aliment energizant,
în cazurile de surmenaj, oboseală, neurastenie, boli de inimă etc. Cei care suferă de insomnii,
dacă iau seara la culcare 2 linguri de miere într-un pahar de ceai cald de tei, dorm un somn
liniştit, tulburările somnului datorându-se în mare parte digestiei grele, unor procese de infecţii
latente sau active ce se fac în intestine sau în organism, provocând o stare de nelinişte care

158
turbură somnul. În bolile de ficat, mierea este recomandată întrucât măreşte proporţia de
glicogen, fortificând organismul împotriva infecţiilor. Este recomandată chiar şi în diabetul
incipient, însă în cantităţi foarte mici, înlocuind zahărul folosit în alimentaţia curentă. În
otrăvirile cu ciuperci mierea este salutară, prin înghiţirea unei mari cantităţi de apă saturată cu
miere, înlocuind glucoza din organism distrusă de otrava conţinută de ciupercă. În clinici
mierea este înlocuită cu glucoza pură, care se dă în acelaşi scop. În amestec cu untura de
peşte mierea poate fi folosită în tratarea rănilor.

Păstrarea mierii

Mierea nu se păstrează decât în ambalaje perfect spălate şi uscate din sticlă sau aluminiu. Nu
puneţi miere în ele pe considerentul că au conţinut tot miere. Pelicula veche de miere de pe
pereţii vasului conţine germeni de fermentaţie care însămânţează mierea nouă şi aceasta va
fermenta la rândul ei, schimbându-şi gustul şi mirosul.

Dacă vasul a mai fost folosit şi pe pereţii săi există resturi de miere cristalizată, acestea vor
declanşa procesul cristalizării şi în mierea nouă pusă la păstrare. Mierea nu se va păstra
niciodată în vase confecţionate din zinc, cupru, plumb sau aliajele lor, deoarece, sub acţiunea
acizilor din miere se formează compuşi chimici ce pot da intoxicaţii grave. Nici ambalajele din
fier nu sunt indicate, deoarece în urma corodării fierului la contactul prelungit cu acizii conţinuţi
de miere, aceasta va căpăta un gust şi un miros neplăcut. Mierea se poate păstra în vase din
tablă albă cositorită sau în vase emailate, sau date la interior cu un strat gros de vopsele
sintetice.

Borcanele cu miere nu trebuie păstrate la un loc cu recipientele ce conţin substanţe ce emană

mirosuri neplăcute (vopsele, carburanţi, esenţe, varză murată) deoarece mierea prinde uşor
miros. De asemenea vasul cu miere nu se pune descoperit în apropierea unor substanţe
higroscopice care favorizează menţinerea umidităţii în aer (sarea) aceasta contribuind la o
fermentaţie accelerată a mierii. Mierea ambalată în borcane de sticlă va fi ferită de lumină
care-i depreciază calităţile (lucru uşor de observat datorită închiderii mierii).

Mierea care a cristalizat pentru a fi fluidizată se va trece într-un vas care se va pune într-o baie
de apă fierbinte, în nici un caz pe foc. Nu trebuie încălzită decât acea cantitate care se va
folosi o singură dată deoarece mierea încălzită fermentează mai uşor, depreciindu-se.

Mierea supraîncălzită conduce imediat la creşterea procentului de hidroximetilfurfurol care, de

asemenea duce la deprecierea calităţilor mierii. Temperatura optimă de păstrare este bine să
se situeze între 10 şi 20 grade Celsius.

 Compoziţia chimică a mierii

Mierea este un aliment natural de prim ordin, care conţine 18-20% apă şi 70-80% un amestec
de glucoză, fructoză, foarte puţină zaharoză, cantităţi mici de protide, cantităţi importante din
toate vitaminele solubile în apă, precum şi cantităţi mici de diferiţi acizi organici şi unele săruri
minerale. Sub raport caloric, 1 kg de miere echivalează cu: 50 ouă de găină; 4,7 I de lapte;
340 g de unt; 1,5 kg de pâine; 5,6 kg de portocale; 1,6 kg carne de vită; 6kg de mere etc.

159
 Compoziţia mierii de albine este complexă. Ea reuneşte o serie de substanţe anorganice şi
organice din care putem aminti glucidele, enzimele, acizii organici, vitaminele, proteinele şi
altele, toate solubilizate sau dispersate în apa conţinută în miere.
Glucidele din miere sunt substanţe organice sintetizate de plante, cele mai bine reprezentate
fiind fructoza, glucoza şi zaharoza. În nectar, raportul între aceste trei zaharuri depinde de
specia florală, raportul fructoză/glucoză din miere fiind consecinţa directă a compoziţiei
nectarului; în general, în mierea florală, acest raport este de 1,15. Excepţie face mierea de
salcâm, la care cantitatea de fructoză este mai mare, raportul fiind de 1,35.
În mierea naturală, corespunzător scăderii conţinutului în apă, creşte concentraţia în
substanţe glucidice, precum şi a celorlalte substanţe aflate în miere, care, împreună, formează
substanţa uscată ce depăşeşte 80% (la mierea naturală), procentul de apă fiind în jurul a 18%.
Conţinutul ridicat de apă din miere, peste limitele normale, atrage după sine
declanşarea cu întârziere a cristalizării. Cristalizarea se face treptat si astfel începe procesul
de sedimentare. S-a constatat că mierea cu un conţinut de sub 18% apă se păstrează un timp
îndelungat.
Acizii din miere sunt acizi organici, care influenţează pozitiv gustul şi aroma, contribuind,
totodată, la accentuarea efectului bacteriostatic al mierii.
Elementele minerale din miere constituie un important factor de tamponare a acidităţii sale,
contribuind la realizarea echilibrului acido-bazic. Dintre elementele minerale, putem afirma că
potasiul determină procentual restul componentelor. În miere se mai găsesc şi alte elemente,
cum ar fi: fierul, fosforul, cuprul, siliciul şi în cantităţi infime cromul, litiul, nichelul, plumbul,
cositorul, zincul, argintul, bariul, aurul, germaniul, stronţiul, bismutul, vanadiul, beriliul etc.
Proteinele sunt prezentate în miere în cantităţi mici, fiind reprezentate de aminoacizi liberi:
lizina, treonina, valina, meteonina, izoleucina, leucina, fenilanina, triptofanul. Aceşti aminoacizi
provin fie direct din sursa de nectar, de mană, fie din secreţiile glandulare ale albinelor.
Lipidele sunt prezentate în cantităţi infime, găsindu-se sub formă de acizi graşi:
palmitic, oleic, lauric, stearic, linoleic.
Componentele microscopice ale mierii sunt formate din granule de polen, precum şi granule
de amidon. În miere se mai găsesc, de asemenea, în cantităţi foarte reduse: ciuperci, alge,
levuri, precum şi alte particule solide provenind de la recoltare.
Compoziţia chimică a mierii este determinată de plantele melifere, de intensitatea culesului,
de condiţiile de mediu etc.

Sorturi de miere

Mierea este produsul de bază al albinelor, componenta principală constituind-o zaharurile,

reprezentate îndeosebi de glucoză şi fructoză ce provin din nectarul floral, extrafloral, mană şi
alte surse recoltate de albine şi depozitate în faguri.

Mierea de coriandru

De culoare deschisă, asemănătoare cu cea de salcie, în primele 2 săptămâni de la extracţie

are un gust neplăcut, dar lăsată în maturator descoperită, îşi pierde acest miros ajungând o
miere suavă excelentă.

Mierea de cruşin

Este laxativă.

160
Mierea de floarea soarelui

În sedimentul ei granulele de polen ajung uneori până la 100 %. Datorita conţinutului mare de
glucoză, cristalizarea se declanşează mult mai repede faţă de celelalte sorturi de miere, uneori
chiar în faguri, extracţia ei trebuind să se facă repede.

Mierea de izmă

Este recomandată pentru afecţiunile de stomac şi intestine.

Mierea de iarbă neagră

Este bună pentru anemici, clorotici şi în afecţiunile sistemului nervos

Mierea de levănţică

Este recomandată celor epuizaţi fizic şi nervos.

Mierea de mentă

Are aroma mentei şi gust dulce, consistenţa uniformă, vâscoasă, cristalizează în granule
mărunte, incomplet. Are culoare verzui-brun roşcată şi se recoltează în cantităţi mari în Delta
Dunării şi zonele de inundaţie ale acesteia. Conţine o cantitate mare de vitamina C şi datorită
calităţilor nutritive şi terapeutice, se caută pentru consum.

Mierea de păducel

Este foarte bună pentru bolnavii de inimă.

Mierea de pin

Mierea de mană a pinului este deschisă la culoare şi consistentă, rămânând transparentă şi

fluidă.

Mierea de rapiţă

Este de culoare galbenă-deschisă, foarte dulce, are un gust şi miros plăcut, cu o consistenţă
densă, dizolvându-se greu în apă. Se cristalizează la 10-12 zile de la extracţie, chiar în faguri,
luând o culoare albicioasă şi uşor gălbuie. De aceea recoltarea trebuie făcut rapid, la
terminarea înfloririi.

Mierea de rozetă

Face parte din prima categorie, fiind de o calitate excepţională - după gust şi aromă.

Mierea de salcâm

Din cauza unei cantităţi mai mari de fructoză cristalizează foarte încet )la câţiva ani. Face parte
din sortul de miere de calitate superioară, fiind cea mai solicitată pe piaţa externă, datorită
aromei şi gustului plăcut pe care îl are. Imediat după recoltare este transparentă, dar culoarea
161
va depinde de culoarea fagurilor utilizaţi la recoltarea ei, putându-se întâlni nuanţe de la incolor
la galben-pai sau galben deschis. Ca indice colorimetric, mierea de salcâm este admisă până
la maximum 18 nm pe scara Phund, peste această limită, considerându-se miere de calitatea
a II-a.

Mierea de salcâm are un gust plăcut, dulce, este perfect fluidă, vâscoasă, fără semne de
cristalizare. Conţine în medie 41,73 % fructoză, 34,8 % glucoză şi 10 % zaharoză şi maltoză.
Are un pH = 4,0 şi nu cristalizează cel puţin 1,5-2 ani şi niciodată total. Aroma pronunţată de
flori de salcâm, se întâlneşte la mierea la care s-a introdus o infuzie de floare de salcâm sau
cea falsificată.

Mierea de salcie

Este de culoare galben deschis aurie şi are uneori un gust puţin amărui, având o savoare
deosebită, fiind foarte bogată în vitamine (în special B6 şi C). Zaharisirea se face cu cristale
mărunte.

Mierea de tei

Este trecută în categoria celor mai bune şi celor mai apreciate sorturi de miere, bogată în
vitamine (mai ales vitamina B1 (thiamina), şi aminoacizi, în sedimentul ei granulele de polen
ajungând până la 70-80 % , uneori conţinând şi o cantitate însemnată de mană. Fiindcă aroma
mierii de tei este foarte puternică, pentru a-i diminua din gust, se amestecă cu alte sorturi de
miere sau cu miere polifloră.

Culoarea mierii de tei este deschisă, bătând uşor în galben câteodată chiar cu reflexe verzui.
Cristalizarea ei se face spre toamnă şi are o consistenţă untoasă, cristalele având culoarea
albă, mierea căpătând un gust şi o aparenţă mai atrăgătoare. Are calităţi liniştitoare fiind
prescrisă în afecţiunile sistemului nervos şi în insomnii.

Mierea de trifoi

Este considerată cea mai bună ca savoare şi prezentare. Este bogată în vitamine (B1, B2, C)
culoarea variind în funcţie de specia de la care provine (albă la trifoiul alb pitic, galben-roşietică
la celelalte varietăţi). Cristalizează lent.

Mierea de verigariu şi cea de salbă

Este bună pentru stomac şi intestine, fiind şi laxativă.

Mierea de zburătoare

Este de culoare deschisă, foarte gustoasă dar, cristalizează repede.

Mierea extraflorală

Provine din nectarul secretat de alte părţi ale unor plante (cum ar fi porumbul, secara,
măzărichea) sau arbori (măr, prun, nuc, tei, plop, stejar, arţar, frasin, mesteacăn etc.), unde se
află glande nectarifere asemănătoare cu cele in interiorul florilor. În nopţile răcoroase ce
urmează unor zile călduroase, spre dimineaţă, apare această secreţie extraflorală, pe frunzele
162
anumitor arbori, iar albinele se grăbesc să o adune şi s-o prelucreze în miere căci, odată cu
apariţia soarelui şi încălzirea atmosferei, partea apoasă din această exudaţie dulce se
evaporează, iar albinele nu o mai pot lua.

Mierea extraflorală are o greutate specifică mai mare ca mierea obişnuită, iar culoarea sa este
puţin mai închisă, conţinând zaharuri valoroase ca fructoza şi glucoza dar şi unele zaharuri
inferioare ca dextrina, melezitoza, precum şi săruri minerale în proporţii ceva mai mari ca la
mierea florală.

Mierea de mană

Pentru consumul uman are o valoare deosebită, conţinând multă inhibină (un bactericid foarte
puternic) şi săruri minerale (de 12,8-20 de ori mai bogată în săruri minerale decât cea florală),
calciul şi magneziul prezentând cel mai mare interes terapeutic întrucât organismul uman
asimilează mult mai bine aceste săruri prin alimentaţia naturală decât prin administrarea
sintetică.

După arborii de la care provine este de mai multe feluri: de stejar, de brad, de molid etc.
Secreţia manei e condiţionată de o serie de factori printre care menţionăm:

1. Factorii interni: factorii genetici ce se transmit fiecărei specii de insecte producătoare

de mană.
2. Factorii externi: factorii meteorologici, solul, expoziţia însorită, altitudinea etc.
3. Factorii biotici: (prădători, dăunători şi paraziţi). Prădătorii (veveriţele, ghionoaiele,
ciocănitoarele, piţigoii, sticleţii, viespile, muştele etc.) decimează lachnidele în toate
stadiile de existenţă. Pe lângă aceşti aprigi duşmani, insectele producătoare de mană
au şi prietenii lor: furnicile de pădure - care le protejează şi le stimulează secreţia de
mană.

Provine din aceeaşi sursă cu cea extraflorală, mana fiind un produs obţinut indirect, prin
intermediul unor insecte din categoria afidelor, psyllidelor, coccidelor, citadidelor şi lachnidelor,
care se hrănesc cu sucurile plantelor şi elimină apoi zaharurile de care nu mai au nevoie.
Albinele culegătoare adună aceste produse însă pierd foarte multă energie la un asemenea
cules şi sunt mai uzate decât cele care culeg nectar de flori.

Pe lângă faptul că mierea de mană nu este recomandată pentru iernare deoarece provoacă
intoxicaţii grave, degenerescenţă şi necroză, sunt cazuri când, chiar pe timpul verii poate
provoca multe neajunsuri. Atunci când mana conţine zaharuri neasimilabile şi mai ales în anii
secetoşi, când albinele sunt lipsite de păstură, albinele se pot intoxica datorită consumului
sporit de miere de mană. Excepţie face mierea de mană de conifere, care conţine procente
ridicate de zaharuri digestibile, albinele de munte fiind obişnuite să consume o astfel de hrană
chiar şi iarna.

Mierea de mană conţine inhibină, substanţă cu o puternică acţiune bactericidă, iar

procentul redus de glucoză şi bogăţia în dextrine şi substanţe minerale o ţin ani de zile
în stare lichidă. Totuşi, uneori, mierea de mană este atât de vâscoasă, încât nici nu mai
poate fi extrasă din celule decât prin topirea fagurilor în cuptor, deasupra unor grătare,
ori prin înmuiere cu apă caldă şi intercalarea între aceşti faguri a unor faguri goi gata
clădiţi. Albinele iau din celule această miere diluată şi o întind în fagurii goi, după care
aceştia se scot şi se extrag. 
163
Mierea de molid şi brad

Mierea de molid are culoare verde închis iar cea de brad - galbenă aurie. Ambele conţin
25,68% melezitoză (datorită urmelor de răşină conţinute). Este mult căutată de bolnavii de
plămâni şi conţine un puternic bactericid, inhibina, produs al unei enzime. Enzima
producătoare a inhibinei este o glucozooxidază care în prezenţa aerului produce din fructoză
hidrogen-hiperoxid. Inhibina este cunoscută în medicină pentru efectul ei sterilizator. Când
timpul este călduros mierea de brad se extrage cu uşurinţă. Pe timpul iernii această miere
cristalizează în faguri şi de aceea nu trebuie lăsată peste iarnă (lasă şi multe reziduuri).

EXTRACTION

DEFINITION :

La Directive de la CEE N°74-409 retranscrit dans les textes français par le décret du 22 Juillet
1976,

définit le miel comme une

"... denrée alimentaire produite par les abeilles mellifiques à partir de nectar des fleurs ou des
sécrétions provenant des parties vivantes de plantes ou se trouvant sur elles, quelles butinent,
transforment, combinent avec des matières spécifiques propres, emmagasinent et laissent
mûrir dans les rayons de la ruche. Cette denrée alimentaire peut être fluide, épaisse ou
cristallisée."

D'autres définitions proches ont été établies: dans le Codex alimentarius, dans le Projet de
norme internationale pour le miel"  (voir la fiche OPIDA)

ASPECTS DIFFERENTS : 

Le miel se présente sous diverses formes

164
  liquide,
 crémeux
 cristallisé

De couleurs différentes (Photographies)

 blanc étincelant
 jaune claire
 jusqu'au brun foncé 
 et toutes les nuances intermédiaires

Flore dominante
Echantillon Couleur Date de Récolte
vraisemblable*

Jaune
1 Juin Marronnier, fruitiers, un
paille
peu d'acacia,...

2 Brun clair début Juillet

Tilleul,...

3 marron Août Miellat mélangé à du

tilleul
marron
4 Fin Août/ septembre
foncé Miellat,...

APPELLATIONS :

 Les "principales variétés" de miel se classent:

 en fonction de l'origine "Miel de nectar", Miel de miellat" (Décret du 22/07/76)

 en fonction du mode d'obtention: "Miel en rayon", "Miel en morceau de rayons", "Miel
égoutté", "Miel centrifugé", "Miel pressé" (Id, art1 2b)
 en fonction de l'origine géographique : Miel de corse ( Décret 30 /01/98), Miel de sapin
des Vosges (Décret du 23/09/99),...
 en fonction du mileu écologique de production: "Miel de montagne",...
 en fonction de la saison de production: "Miel de printemps", "Miel d'Ete"

165
  en fonction de la fleur dominante (à plus de 80%): Miel de Lavande, d'Acacacia, de
Tournesol, de Bruyère,.... pou les miels mono-floraux (un mélange portera la
dénomination: "Toutes fleurs" "Milles fleurs"

COMPOSITION :

White a établi un tableau (en1962) de composition moyenne réalisé sur 490 échantillons:

Paramètres Moyenne Ecart

5 0 à 14
Couleur (Pfund)

3 0à9
Granulation (White)

Composition :

17,20 13,4 à 22,9

Humidité (en %)*

38,19 27,25 à 44,26

Fructose

31,28 22,03 à 40,75

Glucose

1,31 0,25 à 7,57

Saccharose

7,31 2,74 à 15,78

Maltose,isomaltose

1,50 0,13 à 8,49

Sucres supérieurs

3,10 0 à 13,20
Indeterminé

3,91 3,42 à 6,10

pH

22,03 6,75 à 47,19

Acidité libre m.eq/kg

7,11 0 à 18,76
Lactones m.eq/kg

29,12 8,68 à 59,49

Acidité totale m.eq/kg

0,335 0 à 0,95
Lactone/ acidité libre //

0,169 0,02 à 1,028

Cendres %

0,041 0 à 0,133
Azote %
166
 20,80 2,1 à 61,20
Indice diastasique Shade

PROPRIETES PHYSIQUES :

Sa densité (rapport entre la masse et son volume) est selon White J. (62) et Chataway (35) de
1,4225 (Kg/ litre) en moyenne. (Variation de 1,451 pour 13,2 % d'eau à 1,3966 pour 26% d'eau
à 20°c).

Sa viscosité: Les miels se comportent comme un liquide plus ou moins épais en fonction de
sa teneur en eau, de la température et de sa composition.

Munro (en 1943) a établi 3 courbes d'évolution de la viscosité (en poises équivalent à 0,1
pascal-seconde). en fonction de la température: ces courbes diminuent selon une
exponentielle inverse , rapidement jusqu'à 30°c variant peu au delà.

Certains miels (comme la callune) se présentent comme un gel rompu par un brassage
mécanique.

Sa couleur suivant sa composition (liée à ses origines végétales) ou ses altérations , le miel
présente des couleurs variables au blanc crème au brun presque noir.. Le miel foncé est plus
riche en éléments minéraux. Une échelle colorimètrique le PFUND permet de la mesurer avec
un indice allant de 1 pour les miels clairs à 14 pour les miels les plus foncés.

Sa turbidité élément en suspension rendant opaque un liquide.

Pouvoir rotatoir propriété à dévier le plan de polarisation de la lumière, à droite (en regardant
le faisceau de lumière pour les corps dit dextrogyre (comme le glucose anciennement appelé
dextrose) ou à gauche ( pour le fructose = lévulose)

PROPRIETES CHIMIQUES:

Acidité : tous les miels ont un caractère acide

La mesure de l'acidité est donnée par le pH (potentiel d'Hydrogène) d'autant plus bas que la
solution est acide (l'échelle allant de 0 à 14 une eau "pure" à un pH neutre de 7 ); l'acidité
mesurée est celle d'une solution à 10% de miel dans de l'eau distillée à température ambiante
("20°c")

 Le pH du miel de nectar varie de 3,5 à 4,5

 Le pH du miel de miellat varie de 4,5 à5,5

HMF : Hydroxyméthylfurfural

Il s'agit d'un produit de déshydration des héxoses qui se forme lors du veillissement naturel du
miel ou de son altération par chauffage; son évolution est plus rapide dans des miels à pH
acide. (HADORN et al 62; GONNET M. 65; LOUVEAUX J. 68)

167
La teneur d'HMF augmente avec le temps (X1,1 au bout de 6 mois; X2 au bout d'un an) et la
température (une teneur équivalent est formée entre un chauffage modéré à 35-40°c plusieurs
jours, ou bien à 50°c quelques heures, ou enore quelques minutes à 80°c)

 Sa teneur légale ne doit pas dépasser "40 mg/kg";

 en dessous de 15 considéré comme de bonne qualité.

 Activité diastasique : (trois enzymes: formes protéiques qui joue un rôle dans la
transformation des autres molécules)

Diminue également avec le temps (de 10 à 33% en 1 an de 31 à 37,5 % en 2 ans )

Un miel parfois dit-on Le miel est un composé "vivant" le chauffage altère cette caractéristique.
En effet le miel contient des enzymes qui après operculation (ou mis en pots), poursuit son
action dans la maturation optimale du miel . Il s'agit de la diastase qui transforme le glucose en
présence d'eau en fructose. Toute chaleur altère ses qualités, initiales, saveur, vitamines,
enzymes,... 

ANALYSE de LABORATOIRE

Différents facteurs sont mesurables par les laboratoires listés ci-après ainsi que les
informations qu'elles peuvent apporter:

AMYLASE / DIASTASE sont des enzymes (petites molécules de protéines qui ont une
fonction de transformations) très sensible à la chaleur... (valeur légale CODEX >8 ,
pour les miels naturellement pauvres en enzyme jusqu'à 3 si HMF< 15) :

> permet d'évaluer la "fraîcheur" du miel

INVERTASE enzyme plus sensible à la chaleur que l'Amylase

TAUX de PROLIN : Le prolin est un acide aminé (brique des protéines) <50 doute sur
la fraîcheur Valeur moyenne CODEX: 407

> permet également d'évaluer la "fraîcheur" du miel et son taux "d'adultération"

TENEUR EN ACIDE LIBRE ou ACIDIMETRIE: CODEX <40 milliequivalent/ kilo

> respect de la valeur légale de l'acidité libre

> contrôle de la majorité des appellations légales

si en excès:

168
> signe d'une éventuelle contamination au traitement à l'acide formique ou oxalo-acétique

> associé à de l'eau, signe d'une éventuelle fermentation

TENEUR EN EAU ou HYGROMETRIE (taux réglementaire < 21% < 20% pour la CEE la
fermentation est quasi-nulle < 18%)

> signe d'une extraction précoce, lorsque le taux d'operculation n'est pas suffisant ( inférieur
approximativement à 75%de la surface)

> produit qui risque de fermenter

TENEUR EN MATIERE SECHE : minéraux du nectar,... CODEX < 0,6%

HMF :hydroxy méthyl furfural (Taux réglementaire: < 40mg/kg) >40 : appellation
obligatoire de miel pour l'industrie recommandation: miel de l'année < 10)

> signe d'un miel surchauffé

> indice de vieillissement du miel

CONDUCTIVITE ELECTRIQUE ou CONDUCTIBILITE miel de fleur jusqu'à 500Us/cm miel

de miellat > 800 : proportionnelle à la richesse en minéraux

> distinction (dans beaucoup de cas) entre le miel de fleurs et le miel de miellats

TENEUR en GLYCEROL : (entre 50 et 300mg/ Kg > amorce de fermentation reste

consommable / > 300 impropre à la consommation <50 absence de fermentation)
analyse conseillée si les levures sont abondamment observées par l'analyse pollinique.

> indicateur de fermentation

ANALYSE POLLINIQUE :

> recherche de l'origine botanique et géographique du miel.

RECHERCHE d'ANTIBIOTIQUES : tétracycline ou chloramphénicol

> contaminations éventuelles dues aux traitements de la loque en dehors des posologies
recommandées et en présence interdite des hausses
169
DOSAGE des SUCRES

> permettant de contrôler les appellations

DOSAGE GLUCOSE / FRUCTOSE

TAUX de GLUCOSE CODEX >65%

TAUX de SACCHAROSE CODEX <10%

ANALYSE POLLINIQUE :

L'analyse pollinique consiste dans l'identification des pollens présents dans le miel.....

 Il permet d'identifier les fleurs qui ont été buttinées par les abeilles et par continuité, l'origine
florale du miel,....

Elle peut être soit qualitative est n'émurer seulement les fleurs participant à la composition du
miel, soit quantitative (ou exhaustive) évaluant la proportion pour chaque fleur dans sa
composition; pour cela, on détermine le nombre de pollen de la fleur (en suivant un protocole
précis) , chaque fleur n'apportant pas le même nombre de pollens par, quantité de miel formé,
on multiplie par un facteur quantitatif propre à la fleur pour déterminer la proportion exacte.

La CRISTALLISATION : 

*** La cristallisation est un phénomène naturel, un miel initialement liquide peut donc au cours
du temps cristalliser en formant des couches différentes.

Ce phénomène n'altère en rien la qualité gustative et nutritive du miel.

Le miel présente alors visiblement des "marbrures" plus au moins prononcées (photographie). 

Le miel présente de petits cristaux encore appelés "amorces" ou "noyaux de cristallisation" il

s'agit par exemple de petits agrégats de glucose sur lequel les autres molécules de glucose se
fixent pour croître progressivement ; autant de noyaux de cristallisation qui se rejoignent pour
figer l'ensemble en une masse compacte.

Les facteurs influençant cette cristallisation sont:

1°) la composition du miel par la nature des sucres qu'il contient:

*** Il s'agit notamment du glucose et du Fructose: si le miel contient en proportion plus de

fructose que de glucose celui çi restera liquide, alors que s'il contient plus de glucose ce miel
aura tendance à cristalliser facilement. Le glucose forme plus facilement des noyaux de cris

Le fructose s'associe plus fortement à l'eau nécessaire à la cristallisation du glucose.

Pour déterminer la facilité de cristallisation d'un miel, on définit un indice qui correspond au
rapport entre la quantité de fructose et la quantité de fructose:

170
INDICE I= F/G (ou L/D pour les synonymes anglais pour:

Levulose/ Dextrose)

INDICE EXEMPLE
OBSERVATIONS

I>1
il cristallise facilement le colza, le tournesol

*I< 1 il se maintient liquide plus le miel de tilleul, d'acacia,

durablement miellat de sapin, Sauge,..

***Cet indice est fiable si la teneur en eau se situe entre 15 et 20 %

D'autres facteurs interviennent tels que: de TABOURET (1979/1987)

2°) la sursaturation: la forte concentration en sucre important favorise la formation de micro-

cristaux (amorce)

3°) la température : de "fortes" températures T>30°c détruisent les noyaux de cristallisations /

de faibles températures ralentissent la croissance de la cristallisation.

4°) la viscosité : lié à la teneur en eau. La présence d'eau est nécessaire pour que le glucose
cristallise.

(trop d'eau le glucose se trouve dilué donc trop éloigné pour s'associer; pas assez d'eau le
phénomène de cristallisation ne se produit pas; Boret (1979) en déshydratant du miel de colza
(<13-14%) à maintenu durant 13 mois ce miel réputé cristallisé en quelques jours).

5°) la présence d'impureté ou d'aspérité: (jouant le rôle d'amorce de cristallisation) tel que le
pollen, la poussière, la rugosité du récipient,....

Conditions idéales de cristallisation:

T°= 14°c / H2O = 16-17 % / riche en glucose

Păstrarea mierii

La păstrarea mierii trebuie să se ţină seama de două probleme importante:

- prima problemă o constituie posibilitatea fermentării mierii, care se produce atunci când
aceasta are un conţinut de apă peste 17,1% şi a doua problemă este cristalizarea ei. În cazul
în care conţinutul de apă este de 18%, fermentarea nu are loc dacă levurile din miere nu
depăşesc valoarea de 1000/g. Atunci când conţinutul de apă este până la 19%, fermentarea
nu are loc când levurile nu depăşesc 10/g, iar atunci când apa reprezintă 20% este necesar
ca levurile să nu depăşească valoarea de l/g. Orice miere cu un conţinut de apă de peste
20% este în pericol de a fermenta.
Fermentarea mierii poate fi preîntâmpinată când temperatura de păstrare a
acesteia este sub 11ºC. De asemenea, există posibilitatea distrugerii levurilor prin încălzirea şi
171
răcirea bruscă a mierii. Levurile pot fi distruse prin încălzirea mierii timp de 7,5 minute la
temperatura de 63ºC, sau într-un minut la temperatura de 69ºC, după care se face o răcire
bruscă.
Pentru păstrarea mierii în stare lichidă, un timp cât mai îndelungat, se recomanda
răcirea acesteia la 0ºC timp de 5 săptămâni, după care temperatura de păstrare poate fi
mărită până la maximum 14ºC. În acest mod se evită cristalizarea un timp îndelungat.
În timpul păstrării mierii la temperatura obişnuită a camerei, dar în special la încălzirea
şi supraîncălzirea acesteia, se formează unele reacţii chimice şi implicit unele substanţe
dăunătoare organismuluuui (hidroximetilfurfurolul) după a căror prezenţă se poate stabili
modul de prelucrare şi conservare a lotului respectiv de miere.
Avându-se în vedere cele de mai sus, depozitarea mierii trebuie făcută în încăperi
uscate, curate, fără alte mirosuri. Temperatura optimă de păstrare este de 8-12ºC, fără a
depăşi 14ºC şi o umiditate a aerului de circa 60%. Nu se admite depozitarea mierii în vase de
zinc, cupru, plumb sau aliaje ale acestora.
După standard, termenul de garanţie pentru mierea de albine este de 12 luni şi
decurge de la data ambalării produsului pentru valorificare. Valabilitatea produsului în condiţii
optime de conservare este nelimitată.
În vederea păstrării în conditii corespunzatoare a mierii pentru conservarea proprietatilor
ei fizico-chimice pe timp mai îndelungat se depozitează în maturatoare confecţionate din tablă
inoxidabilă, bidoane din aluminiu sau din plastic de uz alimentar, aşezate în încaperi uscate şi
bine ventilate, la o temperatură de 14-21°C şi umiditate de circa 60%. Regimul igienico-sanitar
de conservare a mierii se recomandă să fie strict respectat deoarece acest produs este uşor
alterabil, atât de temperatura cât şi de umiditate, şi poate împrumuta cu uşurinţă mirosurile
neplacute, ale vaselor şi camerelor de depozitare.

Utilizarea mierii
Mierea de albine a fost prima substanţă dulce folosită de om, ea constituind, şi în prezent, o
sursă de hrană pentru acesta. Ea a fost mult preţuită, fiind utilizata de preoţi în cadrul
diferitelor ritualuri.
Există suficiente mărturii că în civilizaţiile antice mierea era folosită şi la prepararea unei
băuturi ce conţinea alcool, la care se adăuga şi efectul polenului şi a levurilor din faguri. Două
fragmente scrise în limba sumeriană, care au rezistat timpului, sunt cele mai vechi documente
referitoare la miere. Babilonienii au continuat să folosească mierea în medicină. Dintre
civilizaţiile antice, cea mai bine cunoscută este cea egipteană, de la care ne-au rămas mărturii
ce ilustrează modul cum se recolta mierea şi la ce era folosită. Din diferitele manuscrise
rămase de la diferitele civilizaţii străvechi din India şi China rezultă că mierea era preţuită ca
medicament, fiind folosită la multe ritualuri şi ceremonii. În Grecia antică, şi în special în timpul
expansiunii romane, s-a scris pentru prima dată foarte mult despre stupărit şi producţia de
miere.
La musulmani, mierea era considerată ca un leac bun pentru orice boală.
Folosirea mierii ca hrană, băutură, în medicină şi în diverse scopuri de conservare şi în
diferite ritualuri religioase, care a început o dată cu omul primitiv, a continuat pe măsura
dezvoltării speciei umane.
Mierea este un tonic ideal, cu mare valoare nutritivă. Vitaminele din miere, deşi sunt în
cantitate mică, comparativ cu cea conţinută de fructe, sunt importante datorită varietăţii lor.
O cantitate de 45 grame de miere pe zi este suficientă pentru a acoperi cantitatea necesară
unui adult de vitamine B1, B2, B6, C, K, PP şi B12. O lingură de miere oferă organismului 60
Kcal ce se transformă în energie mult mai repede decât la alte alimente. Când se foloseşte
mierea în alimentaţie, ca substituent al zahărului, creşte rezistenţa la oboseala psihică şi

172
intelectuală, iar îmbătrânirea se încetineşte într-o oarecare măsură, dispărând carenţele
provocate de alimentaţia dezechilibrată. De altfel, este un lucru constatat că apicultorii şi
consumatorii de produse ale stupului sunt oameni sănătoşi şi recunoscuţi prin longevitatea lor.
Pe lângă faptul că mierea este un excelent aliment, este şi un excelent medicament: ne
hrăneşte când suntem sănătoşi şi ne vindecă dacă ne îmbolnăvim; un vechi proverb
românesc ne atrage atenţia că „cine consumă câte o linguriţă de miere dimineaţa este ferit de
boli toată viaţa”. Pe bună dreptate, se spune că un stup cu albine poate face zece medici
şomeri. lată de ce trebuie să ne obişnuim să profităm de „darurile" oferite de albine şi vom
fi rareori bolnavi, ne vom vindeca de cele mai „încăpăţânate" boli, vom fi rezistenţi la infecţii,
vom îmbătrâni tîrziu, nu vom avea alergii, reumatism, viroze, eczeme etc. Şi să mai facem
o precizare: mierea nu îngraşă daca este consumată moderat. Ea este introdusă cu succes
în curele de slăbire (cu condiţia să se încadreze în „numărul" maxim de calorii prescrise) şi
pentru făptul că protejează şi stimulează muşchiul cardiac. Aşadar, mierea este indicată atât
pentru omul sănătos, cât şi pentru omul bolnav.
Efectele terapeutice ale mierii sunt determinate de plantele vizitate de albine, respectiv de
principiile active ale acestora. Iată câteva din acţiunile terapeutice ale unor sortimente de
miere:
• mierea de tei: sedativ nervos, în tuse, insomnii, antispastic, în bronşite, laringite, traheite,
astm bronşic, tuberculoză pulmonară, fortifiant al cordului, îmbolnăviri ale vezicii biliare şi ale
rinichilor, în rănile purulente şi în arsuri;
• mierea de mentă: analgezic uşor carminativ, tonic, antiseptic în spasme pilorice, dischinezii
biliare şi gastro-intestinale;
• mierea de salcâm: expectorant, calmant al tusei, antiseptic, diuretic şi antidiareic;
• mierea de trifoi: diuretic, antidiareic, expectorant;
• mierea de floarea-soarelui: arteroscleroză;
• mierea de pomi fructiferi: însuşiri antimicrobiene faţă de bacteriile Gram pozitive şi Gram
negative, în maladii gastrointestinale şi ale rinichilor;
• mierea de muştar: afecţiuni ale aparatului respirator;
• mierea de conifere: acţiune antiseptică, antiinflamatoare, atât pentru căile respiratorii cât
şi pentru cele urinare, acţiune diuretică;
• mierea de munte: în afecţiunile inflamatorii şi alergice ale căilor respiratorii şi pentru
răni purulente;
• mierea polifloră: antispastic, sedativ.
În relaţiile dintre plantă, albină, produs apicol şi om, mierea constituie unul dintre produsele
apicole ce transmit principiile active conţinute în nectarul florilor. Mierea, prin factorii nutritivi pe
care îi conţine, determină, în afară de o acţiune nutritivă importantă, o acţiune terapeutică
eficientă asupra tulburărilor şi bolilor diferitelor aparate şi organe, precum şi o acţiune imuno-
biologică a organismului5. Mierea este folosită în terapeutică pe cale orală, sub formă de
aerosoli, prin electroforeză şi prin aplicarea locală, în următoarele afecţiuni:
• afecţiuni ale aparatului digestiv: ulcere gastro-duodenale şi gastrite hiperacide. Mierea este
indicată în special, în tratamentul constipaţiilor atone, prin hipopotasemie şi în constipaţiile
apărute în urma regimului hipercarnat sau în constipaţiile putride, folosită cu două ore înainte
de masă micşorează aciditatea şi secreţia pepsinei, iar consumată chiar înainte de masă are
un efect opus. Doza zilnică de miere este de până la 150 de grame şi se ia în 3-4 tainuri. Se
recomandă ca dimineaţa şi seara să se ia câte 30 g, iar la prânz câte 40 g miere. Mierea luată
în apă caldă se absoarbe mai repede, diminuează aciditatea şi nu irită stomacul, iar luată cu
apă rece, excită mişcările stomacului şi ale intestinelor şi măreşte secreţia stomacului;
• afecţiuni hepato-biliare: hepatită toxică sau infecţioasă, banală sau cirotică, insuficienţă
hepatică şi ictere post-hepatice. Mierea, prin aportul său bogat în glucide, creşte rezerva de
glicogen hepatic, ameliorează funcţiile hepato-celulare şi rezistenţa organismului. Se poate

173
administra fie ca atare, fie diluată cu lichide indicate acestor afecţiuni sau asociată cu alimente
favorabile funcţiei hepatice;
• afecţiuni cardio-vasculare: hipertensiune arterială, arteroscleroză şi infarctul
miocardic. Prin conţinutul său bogat în glucide şi vitamine şi nul în clorură de sodiu, mierea are
o acţiune favorabilă asupra muşchiului cardiac şi asupra circulaţiei coronariene. Mierea se
administrează ca atare, sau împreună cu alte alimente sau cu alte produse apicole ca lăptişor
de matcă şi polen;
• afecţiuni ale aparatului respirator, laringite, traheite şi bronşite. Mierea are o acţiune
antimicrobiană, antiinflamatoare, antialergică, expectorantă şi nutritivă, putându-se administra
ca atare sau asociată cu lapte cald sau cu ceaiuri pectorale calde. Tratamentul cu miere se
mai poate face prin aerosoli, electroforeză şi prin aplicaţii locale;
• afecţiuni renale: nefropatii glomerulare acute şi cronice, inflamatorii sau degenerative, cistite,
pielonefrite, litiaze renale. Eficacitatea mierii în aceste îmbolnăviri se explică prin absenţa sau
conţinutul foarte redus de albuminoide şi prin conţinutul ei mare în substanţe cu acţiune
terapeutică pentru sistemul secretor. Datorită glucozei şi vitaminelor, mierea îmbunătăţeşte
diureza şi eliminarea toxinelor, iar substanţele antimicrobiene din miere au o acţiune
dezinfectantă asupra microflorei patogene. Vitaminele C şi P din miere sunt de mare
importanţă în tratamentul inflamaţiilor acute şi cronice ale rinichilor. Dozele zilnice
recomandate sunt de 80-120 g, mierea administrându-se ca atare sau în combinaţie cu suc de
lămâie, măceş etc.;
• afecţiuni ale sistemului nervos: necroze şi neurastenii. Mierea fortifică celulele nervoase, iar
glucoza şi fructoza favorizează hrănirea celulelor, stimulează procesele de oxidare şi acţiunea
de neutralizare a toxinelor. Vitaminele şi mineralele ajută la întreţinerea echilibrului ionilor în
organism şi ca urmare nervozitatea scade, vederea se îmbunătăţeşte, somnul devine liniştit,
apare senzaţia de vigoare şi putere de muncă.
În neurastenie, manifestată prin: nelinişte accentuată, insomnie, dureri de cap, ameţeli,
tremurul extremităţilor, transpiraţie abundentă, se recomandă 100-200 g miere zilnic, timp de
1-2 luni, luându-se dimineaţa şi seara câte 30 g şi după masă câte 40 g. se recomandă pentru
seară, mierea să fie dizolvată în apă călduţă sau ceai de tei şi consumată cu o jumătate de oră
înainte de culcare;
• în boli infecţioase: infecţie gripală, febră tifoidă, scarlatină, tuse convulsivă, rujeolă etc.
Efectul favorabil al mierii se datorează conţinutului în vitamina C, glucide şi a altor factori care
determină sporirea capacităţii de apărare a organismului. Mierea se consumă în proporţie de
10% în amestec cu apă caldă sau lapte cald;
• în pediatrie: are rol de nutriţie şi terapeutic. Mierea are un efect favorabil în ameliorarea stării
generale, la creşterea ponderală şi la creşterea cantităţii de hemoglobina, putând fi folosită în
tratamentul diareelor toxi-infecţioase şi al dizenteriilor. Mierea favorizează digestia proteinelor
şi grăsimilor şi acidifierea cazeinei din lapte în fulgi fini, în aşa fel încât alimentul evacuează
stomacul sugarului într-un timp scurt, constituind astfel un excelent factor antidispeptogen.

Mierea ecologică
În ultimii ani, conceptul de agricultură ecologică (organică sau biologică) câştigă tot mai mult
teren în lume, pornind de la necesitatea de a se asigura surse alimentare sănătoase de origine
exclusiv naturală. În România agricultura organică este reglementată de Ordonanţa de
Urgenţă a Guvernului nr. 34/2000 şi de Normele metodologice de aplicare a acesteia.
Apicultura ecologică se desfăşoară sub supravegherea organismelor de certificare şi
inspecţie. Producţia de miere ecologică poate începe după o perioadă de conversie de cel
puţin un an, timp în care se înlocuieşte în totalitate ceara din stupină cu ceară ecologică.
Perioada de conversie se încheie prin certificarea stupinei ca ecologică. În producţia de miere

174
ecologică se urmăreşte ca activitatea de cules să se facă numai de pe culturile ecologice sau
flora spontană, nepoluate, unde nu se folosesc tratamente chimice sau plante modificate
genetic, alimentaţia stupilor se face numai cu miere organică, prevenirea bolilor şi eventualele
tratamente veterinare se fac exclusiv cu mijloace naturale, este obligatorie ţinerea riguroasă a
unei evidenţe a activităţii apicole.
Cei mai important aspect al apiculturii ecologice este lupta împotriva bolilor stupului şi
excluderea tratamentelor cu substanţe de sinteză (antibiotice, acaricide etc.); cel mai important
mijloc fiind prevenirea îmbolnăvirilor printr-un bun management al stupinei.
Cunoştinţele apicole temeinice teoretice şi practice, o continuă şi atentă urmărire a evoluţiei
tuturor familiilor de albine din stupină, asigurarea resurselor de hrană de calitate suficiente şi,
în special, prevenirea şi tratarea varoozei prin metode adecvate sunt condiţiile esenţiale ale
reuşitei. Experienţa obţinută în ţări ca Germania în acest domeniu arată că stupine ecologice
funcţionează cu mult succes, de mulţi ani. Preţul mierii ecologice este, în general, cu 15-50%
mai mare decât al mierii convenţionale, ceea ce poate fi un puternic stimulent pentru apicultor
în ciuda volumului mare de muncă şi al atenţiei sporite ce trebuie acordată stupinei.
Mierea ecologică, este un produs cu origine controlată, obţinut în exclusivitate de albine,
excluzând orice adaosuri, prezenţa de antibiotice şi orice alte substanţe care ca urmare a
cercetărilor întreprinse pot fi dăunătoare pentru om, cu efect imediat sau pe termen lung.
Aceste produse oferă certitudine consumatorului că ceea ce a plătit va şi consuma, fapt
garantat de obiectivitatea organismului de inspecţie şi certificare.
Principiile de bază şi regulile obligatorii ale producţiei ecologice, la mierea de albine, sunt
următoarele:
• neutilizarea substanţelor de sinteză, familiile de albine fiind adăpostite în stupi neprotejaţi cu
vopsele chimice;
• extracţia mierii se face prin centrifugare numai cu utilaje din inox;
• mierea nu provine din zone cu culturi la care s-au folosit fertilizanţi şi pesticide chimice şi
toxice;
• nu s-au folosit în procesul producţiei organisme modificate genetic;
• nu se utilizează medicamente veterinare chimice în tratamente preventive, şi în special
antibiotice;
• transportul şi depozitarea mierii se face în recipienţi pentru produse alimentare conform
normelor UE;
• mierea este procesată în condiţii speciale de siguranţă a alimentelor.

CONSERVATION : 

Des échantillons de gateaux de cire datant de la période égyptienne contenait du miel encore
consommable.

Le miel est une des denrées alimentaires peu périssable qui justifie l'étiquetage d'une date
d'utilisation optimale DUO. (permettant sa consommation après cette date indicative car non
limité par une date limite de consommation).

Cette faculté de conservation s'explique:

 Par l'effet osmotique: sa faible teneur en eau (de l'ordre de 20%) n'est pas favorable
aux développement des germes (l'apiculteur veille à récolter un miel mûre c'est à dire
operculé garantissant sa teneur en eau basse ).
 Son pH acide joue un rôle conservateur défavorable au développement bactérien.

175
  La présence d'un facteur antiseptique: l'inhibine une enzyme qui dégrade le glucose en
présence d'eau pour former sa forme oxydée et l'antiseptique bien connue qu'est le
péroxyde. venin injecté a

VERTUES :

Le miel est l'aliment de l'effort par excellence.

Rapidement assimilable il apporte de l'énergie à hauteur de ...Calories / 100 grammes.

Compense les carences en oligoéléments et contient en fonction de la nature du miel de plus

grande quantité de ces éléments assimilables; Ainsi le colza est plus riche en calcium, la
callune en Souffre, Le sapin en Potassium, le thym en cuivre,....

Il a été démontré que le miel appliqué sur des plaies augmente la vitesse de cicatrisation (à ne
réaliser que sous surveillance médicale)

Préconisé en cas d'anémie,... Le miel se mange avant tout par plaisir.

FAGURI DE MIERE OBTINUTI DIRECT IN BORCAN

Il coprifavo forato figg. 1 e 4, mm.215 per mm. 100 con due fori interni anello mm.82 come
fig.1.

Su un portasciame ci vanno 5 pezzi vedi figg.3 e 6, come riferimento parlerò di un comune

vasetto di vetro c.c.770, tappo mm.82, larghezza esterna mm.95 altezza mm.135.

176
Il kit di coprifavo forato può anche essere montato su un'arnia mm.430x500, ci vanno 10 pezzi,
l'unico accorgimento a metà arnia, sotto l'escludiregina, va messo un listello lungo mm.470 e
alto mm.8 circa (Consiglio di usare il sistema su portasciami con famiglie e regine giovani da
sciamatura).

Per fissare i foglietti di cera vedi figg.2 e 4, i vasetti di

vetro devono essere alla temperatura minima di 29° C,
per avere un buon fissaggio nel vasetto di vetro, questa
operazione basta farla nelle ore più calde, mentre il
foglietto di pura cera è meglio che non superi i 29° C.

Si prende un foglio di cera pura largo mm.260 lungo

mm. 410 si divide a metà per tutta la sua lunghezza
usando una riga e un coltello, si sovrappongono i due
fogli larghi mm.130 e lunghi mm.410, poi si fanno strisce
larghe mm.39 per mm.130, da un lato si piega il foglietto
di cera formando una 'elle' di mm.10 vedi fig.3 -->A.
Dopo aver piegato tutti i foglietti si mette il vasetto con
l'apertura verso l'alto vedi fig.2 -->A e si introduce il
primo foglietto piegato all'esterno sul fondo del vasetto,
si deve calcolare la distanza dal secondo foglietto di cera circa mm.40 vedi figg. 2 e 4, con una
mano si regge il foglietto con l'altra mano si usa la leva fig.3 -->B, con l'angolare ricurvo si
preme con una certa forza, sul foglio di cera sul fondo del vasetto fig.2 -->A andando
all'esterno.

Attenzione: non farsi sfuggire la leva durante l'operazione, perché questa potrebbe sbattere
sul vetro lesionandolo.

Una volta fissato il primo foglietto, si fa ruotare il vasetto di 180 gradi, si ripete per la seconda
volta l'operazione, il secondo foglietto di cera va tenuto a una distanza di circa mm.40 dal
primo foglietto vedi figg.2 e 4.

Dopo aver fatto la seconda operazione, si mette il vasetto come in fig 4, i foglietti di cera non
devono sporgere dal vasetto fig.2-->A, i vasetti con i foglietti di cera vanno posizionati sui
portasciami, dopo le ore 19 perché la temperatura è più bassa.

177
Va levato il coprifavo dal portasciami messo l'escludiregina largo mm.215 lungo mm.500, per
non far salire la regina vedi fig 2 e 4, poi va messo sopra 5 pezzi vedi fig 3 in ogni foro va
messo il vasetto come fig.6, i foglietti di cera non
devono toccare l'escludiregina, una volta aver
messo tutti e dieci i vasetti, sopra va messo il
coperchio e coprifavo vedi fig.5.

Il giorno dopo guardare se le api hanno staccato i

foglietti di cera con il loro peso a 'catenella'.

Tutte queste operazioni vanno fatte circa quindici

giorni prima della fine del raccolto, se viene fatto
prima dei 15 giorni si deve avere a disposizione
dei piccoli mielari da mettere fra il coprifavo forato
e l'escludiregina, oppure spostare una fila di 5
vasetti ad un'altra famiglia 'senza api dentro' per
evitare un'altra sciamatura poiché le famiglie con
le regine vecchie vanno facilmente di nuovo alla
sciamatura se non vi è spazio. Nel pomeriggio

dopo le ore 16 circa attraverso il vetro si

possono vedere le api che riposano dentro le celle vuote.

Quando si nota che i due favi sono completamente opercolati vedi fig.6, si preda il vasetto di
vetro, si fa una finta rotazione al vasetto e poi si solleva e si raschia con una leva o raschietto,
quello che rimane sull'escludiregina, eventualmente raschiare circa 5 mm. All'interno del
vasetto, si rimette al suo posto il vasetto sul coprifavo forato come come fig 6, con coperchio e
coprifavo vedi fig 5, dopo un'ora le api avranno trasportato il miele e riparato il danno fatto sul
favo. Si sostituiscono i vasetti pieni e se c'è ancora raccolto, si può mettere altri vasetti con i
foglietti di cera.

Tutto questo va fatto nelle ore calde per evitare condense di umidità dentro i vasetti. Nei
vasetti con il miele in favo ci sono le api vedi fig.7, . per mandarle via ci sono alcuni metodi: il
primo metodo può essere effettuato all'interno di una vettura, nel pianale posteriore si
trasportano i vasetti con l'impanatura verso l'alto usando il coperchio rovesciato di un'arnia
vedi fig.7, si lasciano i finestrini della macchina appena aperti in modo che dopo circa un'ora le
api non sentendo più l'odore della regina iniziano ad abbandonare i vasetti per tornare
nell'alveare. Oppure si può usare un portasciami vuoto, fissare una rete zanzariera davanti
l'entrata, fig 5a con la possibilità che le api possono uscire ai due lati esterni della rete, al posto

178
del coprifavo, va messo i 5 pezzi di coprifavo forato vedi fig.3, posizionare i vasetti di miele in
favo come fig.6, mettere il coperchio e coprifavo vedi fig.5, dopo circa un'ora le api iniziano ad
abbandonare i vasetti per tornare alla loro arnia. Dopo che le api saranno uscite dai vasetti si
può cominciare a mettere i tappi, se la stagione è finita e i vasetti di miele in favo non sono
completamente riempiti è consigliabile far ripulire dalle api tramite saccheggio. I favi opercolati
invece darli a una famiglia che ha bisogno di miele, perché nel saccheggio le api
distruggerebbero tutto il favo; i vasetti vuoti si possono usare la prossima stagione.

Si consiglia di scrivere sul vasetto -consumare a 25° C- poiché a temperatura inferiore,

masticando, la cera si sgretola e non diventa una pallina 'di gomma' il miele si gusta male, il
miele quando cristallizza non deve essere venduto. I vasetti con miele in favo p.netto gr.600
circa vedi fig.8

TEHNOLOGIE ACTUALIZATĂ PENTRU PRODUCŢIA INTENSIVĂ DE STUPI

ÎMBUTELIATORI

179
 Principiul si tehnica stupului îmbuteliator a fost aplicat în forma sa originală la stupi
Langstroth, standard si alţii. Am observat că produsul comercial, borcanul cu fagure, este o
operă de artă a albinelor, admirată de cei care ţin în mână pentru prima oară un astfel de
borcan. Consumatorii preferă sa nu îl consume pâna când nu au deja un al doilea borcan cu
fagure de miere, iar alţi consumatori doresc câte un borcan pentru fiecare fiinţă dragă. Această
situaţie m-a forţat să caut o formă care să-mi permită sporirea producţiei de faguri în borcan
pentru a satisface cererea tot mai mare.

Principiul stupului îmbuteliator

Pentru o producţie intensivă de faguri în borcan a trebuit să depăşim anumite obstacole
care s-au manifestat la prima versiune a stupului îmbuteliator. Deşi principiul nu se schimbă –
accesul albinelor la borcane. Acestea au o perforare rotundă de 1 ¼” sau 32 mm. Un procentaj
scăzut de borcane a fost umplut cu faguri care depăşeau marginile. Si diametrele mai mici
sunt productive. Dar pentru facilitarea ventilaţiei şi mişcarea mai uşoară a albinelor, eu
recomand diametrul mai mare. Lemnul trebuie să fie de 9 până la 12 mm grosime, din motive
de rezistenţă, dar poate fi şi mai redus. Mai mare va produce congestie, albinele vor avea
nevoie de mai mult timp ca să acceseze borcanele şi îşi pierd din agilitate. Pe perforare se
pune o cruce din ceară pentru a asigura întunericul total şi protecţia faţă de temperaturi
extreme; astfel se sporeşte producţia şi modificările intervin doar la manipulare.

180
 Probleme de rezolvat

Pentru a facilita înţelegerea motivelor pentru care manipularea a evoluat, trebuie specificat
urmatoarele aspecte:
• Borcanele de plastic transparente (pentru mâncare) nu sunt flexibile şi nu corespund
consumatorului, căci acesta le va strânge în mod inevitabil în mână dorind să vadă ce se va
întâmpla. Uneori nici nu le va cumpăra pentru că se sparg şi se scurge mierea, ele pierzându-
şi aspectul.
• Când borcanele trebuie fixate de magazine, capacele trebuie să fie înşurubate; dacă
ele nu sunt rotunde, va fi redusă capacitatea borcanelor.
• Diametrul borcanelor să nu depăşească 56 mm sau 2 3/16 inch pentru că dacă sunt
mai mari albinele vor fixa fagurele la baza borcanelor, ceea ce a fost o limitare a multor sticle
atrăgătoare.
• Un singur magazin cu borcane constituie un spaţiu de lucru insuficient pentru o colonie
puternică într-un sezon de cules bun; viteza de intrare a nectarului este mai mare decât viteza
de construire a fagurelui pentru a depozita, iar adaugarea unui set suplimentar de magazine
sub borcane reduce semnificativ munca albinelor, risipeşte producţia posibilă şi facilitează
roirea. Pentru a compensa această lipsă de spaţiu şi capacitatea albinelor de a stoca toată
cantitatea de nectar pe care o pot culege, trebuie scoase borcanele pline şi înlocuite cu
borcane goale, deci multă muncă manuală şi problema tot nu este rezolvată.

Soluţii
Borcanele de plastic (pentru mâncare) au fost respinse, şi pentru început au fost selectate
două modele de borcane de sticlă, unul oval de 460 ml şi altul hexagonal de 260 ml. A existat
şi un al treilea de 230 ml. Apoi se începe lucrul în timpul culesului următor.
Urmând sistemul de fixare a borcanelor de bază, înşurubarea lor de capacele perforate şi
fixate în prealabil a fost destul de comodă, dar deoarece borcanele nu erau rotunde s-a redus
considerabil capacitatea de înmagazinare de miere, motiv pentru care au fost respinse
capacele perforate, şi în loc să se folosească o bucată de lemn de 9 până la 12 mm s-au
folosit două fâşii de 9 mm, una cu perforaţii rotunde pentru accesul albinelor şi una cu
perforaţii cu diametrul exterior al părţii superioare a borcanului pentru a-l fixa la locul lui. Astfel
am câştigat un plus de viteză la aşezarea şi scoaterea borcanelor.
Timp de câţiva ani, utilizarea borcanelor cu diametrul de mai sus a reprezentat o problemă,
din cauza fixării lor de către albine la bază, şi astfel când le scoteam eram nevoiţi să rupem
fagurele şi să pierdem miere. Dar această problemă a devenit un avantaj după ce i s-a găsit
soluţia (fig. 3). Acum aceste borcane au un fel de îmbuteliere, cu o perforaţie în centru care
permite accesul continuu al albinelor în borcan. Diametrul interior este de 1 ¼ inch iar cel
exterior corespunde diametrului interior de la partea superioară a borcanului. In acelaşi timp
oferă o prezentare mai bună a produsului finit, iar albinele în loc să-şi fixeze fagurele de bază îl
fixează de pachet, un real sigiliu de garanţie care se va îndepărta abia de consumator. Pentru
înţelegerea “principiului stupului îmbuteliator” (de jos in sus): accesul albinelor la borcan, pe
acesta o cruce de ceară care este acoperită cu un borcan. Când sunt folosite borcane de orice
calibru, acest “principiu al stupului îmbuteliator” devine: accesul albinelor pe ambalajul cu
perforări rotunde, pe perforări crucea de ceară, apoi un borcan care acoperă crucea şi
îmbutelierea.

181
182
 Pentru folosirea avantajului dat de potenţialul productiv al fiecărui fagure, pentru oferirea
unui spaţiu de depozitare suficient pentru tot nectarul cules, pentru stimularea în acelaşi timp a
muncii de construcţie în borcan, pentru anularea roitului şi reducerea muncii manuale a
apicultorului am ajuns la un stup cu producţie mixtă – miere lichidă şi borcane cu faguri.
Iniţial am lucrat cu două alternative:
1. Dacă respectăm măsurile şi tehnica “principiului stupului îmbuteliator” vom putea să
transferăm conceptul de borcane portabile din magazine la borcane portabile pe ramă, cu trei
sau patru rânduri de borcane care permit trecerea albinelor la magazinele superioare. Această
primă alternativă, deşi poate fi preluată de cei care nu pot sau nu vor să treacă la alt model de
stup, a fost respinsă pentru că este inferioară celei de a doua alternative, în ce priveşte
uşurinţa albinelor de a executa lucrarea, a capacităţii de producţie şi a muncii manuale a
apicultorului în faza de manipulare.
2. Cele mai bune rezultate m-au surprins, pentru că au fost mai bune decât mă
aşteptam. Le-am obţinut cu stupul meu coşciug (din cauza aspectului atipic) prin manipulare
simplificată, menţinând poziţia orizontală pentru borcane şi rame de 6 ¼ inch.
S-au afirmat ambele versiuni.
Prima versiune – mărimea standard a 2 corpuri, având dimensiunile exterioare de 82 x
50,6 x 18,6 cm, volum interior de 66,68 litri, două urdinişuri de 12 mm şi două capace
interioare de mărime standard.
A doua versiune – dimensiunile exterioare de 123 x 50,6 x 18,6 cm, volum interior de
101,91 litri, două urdinişuri de 12 mm, leaţuri paralele cu ramele şi 3 capace de mărime
standard.
Ambele au fost superioare sub toate aspectele celui mai lung stup, care necesită 3
capace interioare de mărime standard.
Când am comparat construcţia naturală cu cea tehnică a stupilor am găsit patru
tendinţe caracteristice, cu toate că ele se adaptează la orice formă de spaţiu:
1. spre forma circulară a poziţiei şi a fagurilor de miere;
2. spre forma sferică a tuturori poziţiilor şi fagurilor;
3. spre construcţii orientate în sus, în spaţiile verticale;
4. spre construcţii spre laturile cuibului nou şi a urdinişurilor, când forma spaţiului nu le
permite să orienteze construcţia în sus.
Aceste patru tendinţe sunt punctul de pornire al designului pentru “stupul coşciug” cu
manipulare simplificată.

183
 Dacă menţineam acest stup prizonier într-o formă atipică (plată), reuşeam să exagerăm
tendinţa de construcţie pe verticală şi în consecinţă obţineam o lucrare minunată dacă puneam
pe el unul sau două magazine cu borcane.
In plin sezon de cules, recolta de nectar este mult mai mare decât capacitatea de
construire a fagurelui în borcan. De aceea se mizează pe spaţiul echivalent cu două magazine
de miere, fiecare între cuibul de puiet şi urdinişul corespunzător, folosind rame construite în
acest spaţiu. Toată capacitatea de producţie de ceară şi de construire a fagurelui este
concentrată în borcane, iar umplerea fagurilor pentru extracţie are loc într-un mod mai agil
decât la stupii cu design vertical, cu acces imediat a albinelor, care traversează doar
urdinişurile, spre deosebire de corpul de puiet al stupilor verticali, unde toate activităţile din
stup şi toate albinele, indiferent de vârstă şi funcţii, sunt amestecate.
In ceea ce îl priveşte pe apicultor, şi acesta are acces imediat la faguri, fără să afecteze
alte zone ale stupului, având acelaşi acces facil la borcane pentru a le interschimba sau a le
scoate şi pentru a închide spaţiile cu dopuri, atunci când sfârşitul culesului se apropie.

184
 Materiale şi metode
Exemplu pentru un singur stup
Dacă stupul este Jumbo, Langstroth sau standard – o placă de lemn groasă de 9 până
la 12 mm (3/8 inch sau ½ inch) şi 41x 55 cm (16” x 21 5/8”),
• o gaură de 1 ¼” sau 32 mm,
• cele mai bune sunt găurile perforate,
• o foaie de ceară de calitate superioară,
• o riglă lată de 2,54 cm sau 1” şi lungă de 50 cm sau 20”,
• un magazin de înălţimea borcanelor,
• un magazin cu 1 cm mai înalt decât borcanele,
• un capac termic interior şi un acoperiş (sau dublu acoperiş),
• o cantitate de borcane care se potrivesc în magazin, de preferat cu un volum maxim
de 500 ml şi un diametru interior al gâtului nu mai mare de 56 mm sau 2 3/16”,
• câte un capac pentru fiecare borcan, doar prima dată.
1. Primul magazin se plasează astfel pe placa din lemn încât două din laturile sale să
depăşească cu aproximativ 2 cm stupul.
2. Se pun toate borcanele în magazin şi se trasează pe fiecare centrul.
3. Se perforează fiecare centru şi se păstrează bucăţica tăiată.
4. Se face aceeaşi gaură în centrul fiecărui capac.
5. Fiecare capac se fixează cu două şuruburi de metal de bucata de lemn astfel, încât
găurile să se potrivească, iar pentru evitarea deformării plăcii, aceasta se prinde in
cuie de magazinul corespunzător (fig. 4)
6. Cu rigla se fac tăieturi late de 1” în ceara ştanţată.
7. Aceste fâşii sunt apoi tăiate cu 4 sau 5 mm mai înguste decât gura borcanului.
8. Cu un cuţit şi două tăieturi se crestează fiecare fâşie de ceară ştanţată, la îmbinare
formându-se astfel o cruce.
9. Se pune o cruce de ceară pe fiecare capac perforat şi se introduce în fiecare borcan,
lăsând crucea în acesta.
10. La începutul sezonului de cules, se pune magazinul pe un stup de producţie.
11. In funcţie de cantitatea de nectar şi de puterea coloniei, se scot la fiecare 1 sau 2
săptămâni borcanele pline. Pentru îndepărtarea albinelor se foloseşte al doilea
magazín, care se pune pe un capac, cu partea superioară la nivelul urdinişului. Se
pun borcanele cu faţa în sus şi se închide
magazinul, lăsând o crăpătură spre urdiniş. Multe albine se vor aduna pe capac, iar altele se
vor întoarce la stup.
12. Ca şi în magazin, activitatea este mai intensă în centru; după scoaterea borcanelor din
centru, acestea se plasează la margine, iar în găurile rămase neocupate se plasează borcane
noi.
13. Cu bucăţelele rezultate din perforările în lemn, cu un capac de la cutiile metalice de băuturi
răcoritoare sau de bere se fac opritori pentru a sigila spaţiul exterior la sfârşitul sezonului de
cules. Borcanele de la margine sunt mutate în centru. O altă modalitate practică este folosirea
unor cilindri din burete sau orice alt opritor de dimensiune adecvată.
14. Odată cu încetarea culesului de nectar se scot toate borcanele (pline, pe jumătate pline
sau goale), păstrându-le pe cele neumplute pentru următoarea recoltă. Dacă sunt lăsate pe
stup, propolisul le va da un aspect neplăcut.

185
 Crucea din ceara ştanţată poate fi pusă mai sus pentru a scuti albinele de o muncă
suplimentară, dar eu prefer ca întreaga muncă să fie făcută de albine.
Distanţa dintre borcane şi rame nu a fost semnificativă; grosimea lemnului a fost de 9-
12 mm pentru a putea susţine borcanele şi a face faţă umidităţii şi temperaturii. Acestea l-ar
putea îndoi în jos, obstrucţionând mişcarea albinelor pe rame.
Accesul albinelor la borcane nu ar trebui modificat, căci dacă este mai mare de 1 ¼”
sau 32 mm, ele construiesc fagurele şi peste el, iar acesta nu rămâne în borcan şi se rupe
când borcanul este scos. Chiar şi la această dimensiune, unele găuri au prezentat creşteri ale
fagurelui. Reducerea accesului la 1 3/16”, 1 1/8” sau chiar 1” funcţionează, dar din motive de
ventilare, evaporare şi tranzit cea mai bună mărime este un acces cât mai larg, dar fără
construcţie de fagure. In fiecare ţară în care predomină un anumit fenotip de albine, trebuie să
se experimenteze dimensiunea diametrului pentru a găsi diametrul cel mai potrivit pentru
accesul albinelor. Dimensiunea
şi forma borcanului sunt de asemenea importante, pentru că gura borcanului trebuie să
aibă un diametru mai mic de 56 mm sau 2 3/16”. Borcanul trebuie să fie prevăzut cu gât.
Diametrele mai mari le determină pe albine să construiască fagurele pe baza din lemn şi
acelaşi lucru se întâmplă şi dacă borcanul nu are gât, fiind complet cilindric.
Ocazional şi la borcanele mai mari, am găsit puiet de trântor. Aceasta se poate evita cu
o gratie separatoare; am plasat borcanele în spaţiile exterioare.
Am reuşit să le plasez la marginea magazinului; nici un borcan nu e construit vreodată
la fel, căci fiecare rasă de albine are o tendinţă spre anumite caracteristici de construcţie, cu
variaţii în poziţia fagurelui în borcan, în dimensiunea spaţiilor pentru albine şi în construcţia de
căpăcele umede şi uscate.
Albinele carnica construiesc faguri foarte frumoşi în borcane, cu spaţii înguste, astfel
rezultând borcane mai pline şi cu căpăcele uscate. Ne fac să admirăm şi mai mult aceste
adevărate opere de artă ale dragelor noastre albine.

186
OBTINERE DE FAGURI CU MIERE DIRECT IN CASEROLA

187
188
189
MIERE IN SECTIUNI – PE RAME DIN LEMN

190
 EXIGENŢELE UNIUNII EUROPENE ÎN DOMENIUL CALITĂŢII MIERII

PARAMETRII DE CALITATE PENTRU MIERE (caracteristici fizico–chimice)

  EU International Standard
Standard
Parametrul (Codex Alimentarius Standard
(European of F.A.O. / O.M.S
Honey
Directive of Commission)
the
European
Honey
Commission)

Conţinutul de apă, % (g/g), 21 g /100 g 21 g /100 g

maxim

Zahăr direct reducător,  

exprimat în zahăr invertit,
(%, g/g), minim Miere de 65 g / 100 g 65 g / 100 g
flori
60 g / 100 g 45 g / 100 g
Miere de mană

Zahăr uşor hidrolizabil,

exprimat în zaharoză, (%,    
g/g), maxim
5g/100g  5g/100g
General
10g/100g 15g/100 g
Miere de mană
10g/100g 15g/100 g
Miere de salcâm, lavandă,
lucernă, portocal, rozmarin şi
dulcişor
Substanţe insolubile în apă, % 0,1g/100 g 0,1g/100 g
(g/g), maxim
Conţinutul de elemente
minerale – cenuşa, (%,  0,6 g/100g  0,6 g/100g
g/g), maxim General
1g/100 g 1,2 g/100g
Miere de mană

191
 Conţinut de HMF, mg/kg, 10 mg/Kg / (40)
maxim
Indicele de culoare, mm pe
scara Pfund
Miere de salcâm, maxim  12
Miere de mană, minim 65
Este importantă cunoaşterea acestor parametri de calitate dar şi a cauzelor care determină
modificarea valorilor lor şi care conduc la nerespectarea unor clauze contractuale – dat
deprecierii calităţii acestui produs apicol.
Cauzele şi efectele negative posibile pe care le pot produce asupra calităţii mierii
Cauza
Extracţia mierii din faguri necăpăciţi sau incomplet
căpăciţi
Extracţia mierii din faguri în condiţii de umiditate
atmosferică excesivă (timp ploios sau după ploaie)
Depozitarea mierii în recipiente defectuos închise,
sau în spaţii de depozitare umede şi neaerate
Depozitarea mierii în recipiente defectuos închise,
sau în spaţii de depozitare umede şi neaerate,
nerespectarea condiţiilor igienice din timpul
extracţiei, condiţionării şi ambalării mierii
Falsificarea mierii prin adăugare de apă, ceaiuri,
arome sau/şi siropuri concentrate de fructe
Depozitarea mierii în ambalaje improprii, murdare
sau în care s–au păstrat alte substanţe
Depozitarea recipienţilor cu miere în bătaia
soarelui, în apropierea surselor de căldură – pe
timp îndelungat
192
10 mg/Kg / (40)
 12
65
Efecte negative posibile
asupra calităţii mierii
Conţinut mare de apă în miere
(peste 20%)
Alterarea fermentativă a mierii
Modificarea caracteristicilor
organoleptice (culoare, gust,
miros) şi caracteristicilor fizico–
chimice (apariţia unor compuşi
nespecifici compoziţiei naturale a
mierii)
Modificare caracteristici
organoleptice (culoare, gust,
miros) şi caracteristici fizico–
chimice (apariţia unor compuşi
nespecifici compoziţiei naturale a
mierii)
Modificare caracteristici
organoleptice (culoare, gust,
miros) şi fizico –chimice
Nerespectarea parametrilor optimi de lichefiere a (conţinut mare de HMF, conţinut
mierii mic de enzime, concentraţiile de
fructoză şi glucoză)
 
Extracţia mierii din faguri necăpăciţi
Modificare concentraţie de
Falsificarea mierii cu sirop de zahăr invertit artificial, fructoză, glucoză şi zaharoză
glucoză industrială, sirop de porumb industrial, arome
de fructe, ceaiuri, siropuri concentrate de fructe

Nerespectarea parametrilor optimi de lichefiere a

mierii
 
Folosirea de faguri vechi în timpul culesului
Închiderea culorii mierii
Depozitarea mierii ce conţine impurităţi (cadavre
albine) în cantitate mare

Folosirea de materiale improprii pentru afumarea Modificarea caracteristicilor

famiilor de albine (în timpul lucrului în stup) organoleptice (miros, culoare) şi
fizico–chimice (compuşi noi)

PARAMETRII DE CALITATE PENTRU MIERE – contaminanţii mierii

 
Parametrul analizat EU Standard International
Standard
(European Honey
Directive of the (Codex Alimentarius
European Honey Standard of F.A.O. /
Commission) O.M.S Commission)
  α – HCH 0,01 0,01

  β – HCH 0,01 0,01

Lindan 0,01 0,01
Reziduuri de
pesticide DDT – total 0,05 0,05
organoclorurate PCB Absent / (0,20) Absent / (0,20)
, mg/kg, maxim 0,20 0,20
alte pesticide (Aldrin,
Dieldrin, Endrin,
Hexaclorbenzol)
Reziduuri de pesticide 0,02 0,02
organofosforice*, mg/kg, maxim
Contaminare radioactivă, Bq / kg, maxim 10 10
Reziduuri de metale grele

193
 Plumb, mg/kg, maxim 0,20 0,20
Arsen, mg/kg, maxim 0,10 0,10
Cupru, mg/kg, maxim 0,50 0,50
Cadmiu, mg/kg, maxim 0,02 / (0,20) 0,02 / (0,20)
Zinc, mg/kg, maxim 1,00 / (3,00) 1,00 / (3,00)
Mercur, mg/kg, maxim 0,01 0,01
Fier, mg/kg, maxim 1,00 1,00

* Phosdrin, Phorate, Ronnel, Paration, MetilParation, Malation, Etion, Diclorvos, Oxiclordan,

Aldicarb, Tetramethrin

194
  
Parametrul analizat EU Standard International
Standard
(European Honey
Directive of the (Codex Alimentarius
European Honey Standard of F.A.O. /
Commission) O.M.S Commission)
Alţi compuşi

Fenol, μg/kg, maxim 50 50

Etilendibromid, μg/kg, maxim 5 5

Coumaphos, μg/kg, maxim 50 / (100) 50 / (100)

Fluvalinat, μg/kg, maxim 10 / (50) 50 / (50)

Flumetrin, μg/kg, maxim 50 50

Clordimeform (CDF), μg/kg, Absent / (10) Absent / (10)

maxim

Carbandazin, μg/kg, maxim Absent Absent

Naftalină, μg/kg, maxim Absent Absent

Amitraz, μg/kg, maxim 50 / (200) 50 / (200)

Cymiazol, μg/kg, maxim 50 / (100) 50 / (100)

Compuşi a căror concentraţie în miere este sever restricţionată şi controlată

195
  
Parametrul analizat EU Standard International
Standard
(European Honey
Directive of the (Codex Alimentarius
European Honey Standard of F.A.O. /
Commission) O.M.S Commission)
Reziduuri de substanţe medicamentoase (antibiotice), μg/kg, maxim
Cloramfenicol, μg/kg, maxim Absent Absent
Nitrofuran* (metaboliţi), μg/kg, Absent Absent
maxim
Streptomicină, μg/kg, maxim Absent / (20) Absent / (20)
Tetraciclină, μg/kg, maxim Absent / (10) Absent / (10)
Sulfonamide, μg/kg, maxim Absent / (10) Absent / (10)
Eritromină, μg/kg, maxim Absent Absent
Penicilină V, μg/kg, maxim Absent Absent
Penicilină G, μg/kg, maxim Absent Absent
Oxacilină, μg/kg, maxim Absent Absent
Naffcilină*, μg/kg, maxim Absent Absent
Dicloxacilin*, μg/kg, maxim Absent Absent
Cloxacilin*, μg/kg, maxim Absent Absent
Ampicilină, μg/kg, maxim Absent Absent
Amoxicilină, μg/kg, maxim Absent Absent
Clindamycină*, μg/kg, maxim Absent Absent
Kitasamycină*, μg/kg, maxim Absent Absent
Spiramycină*, μg/kg, maxim Absent Absent
Ciprofloxacină*, μg/kg, maxim Absent Absent
Piperacilin*, μg/kg, maxim Absent Absent
Dapson*, μg/kg, maxim Absent Absent
Tylosin*, μg/kg, maxim Absent Absent

196
  Si în situaţia substanţelor cu potanţial nociv pentru miere este importantă cunoaşterea cauzelor
care conduc la contaminarea mierii cu reziduurile unor astfel de substanţe. 
Cauzele şi efectele negative posibile pe care le pot produce asupra calităţii mierii

Cauza Efecte negative posibile asupra

calităţii mierii
Contaminarea mierii cu metale grele,
Amplasarea stupilor în apropierea prezente în concentraţii posibil
zonelor urbane, cu trafic auto intens, sau dăunătoare sănătăţii
zone industrializate
● din aer – circuit: plantă
Folosirea pe întreg circuitul mierii de (nectar/mană/polen) → albine → produs
obiecte sau recipiente confecţionate finit: miere;
din materiale improprii (inacceptabile)
● din recipienţi (reacţii chimice
componente material – acizii din miere).
Contaminarea mierii cu pesticide
Amplasarea stupilor în apropierea
culturilor agricole, plantaţiilor de pomi ● din aer – circuit: plantă
fructiferi şi/sau viţă de vie, pădurilor (nectar/mană/polen) → albine → produs
tratate cu pesticide finit:miere;
● din sol;
Folosirea repelenţilor în timpul
operaţiei de scoatere a fagurilor cu miere ● din apa din apropierea stupinei.
din stup
 
Folosirea substanţelor organice de
sinteză de tipul: naftalinei, etilen Contaminarea mierii cu substanţe
bibromidului, para–diclorbenzolului chimice de sinteză (din faguri în miere)
pentru protecţia fagurilor pe durata
depozitării acestora (împotriva moliei
cerii)
 
Folosirea antibioticelor în hrănirile de
stimulare a dezvoltării albinelor  
 
Folosirea preventivă a substanţelor
medicamentoase de uz veterinar  
pentru prevenirea unor boli ale albinelor  

Folosirea de alte produse Contaminarea mierii cu reziduuri de

medicamentoase de uz veterinar decât substanţe medicamentoase de uz
cele autorizate a se folosi pentru veterinar
combatera bolilor albinelor

Nerespectarea instrucţiunilor de
folosire din pliantul produsului
(perioada de administrare, doza, timpul
197
 de aşteptare)

Amplasarea stupilor în apropierea

unor culturi agricole, plantaţii
pomicole tratate cu produse pe bază
de antibiotice, pentru combaterea unor
boli ale acestora – cazul produselor pe
bază de streptomicină folosite pentru
combaterea „focului mălurii”, o
devastatoare boală a pomilor fructiferi
(mai ales în perioada de înflorire)
provocată de Erwina amylovora)
 

CONCLUZII:

■ este foarte important să se cunoască parametrii de calitate ai mierii (reglementaţi la

nivel naţional şi european);

■ este foarte important să se cunoască cauzele care conduc la modificarea valorilor

normale ale respectivilor parametri şi efectele negative asupra calităţii mierii;

■ este foarte important să se respecte:

– metodele de creştere şi tratare a familiilor de albine;

– modul de amplasare a stupilor în zona meliferă;
– condiţiile de producţie.

FALSIFICAREA PRODUSELOR APICOLE

Mileniul al III-lea aduce provocări în toate domeniile, iar domeniul alimentar este unul din
cele mai controversate, consumatorul tinzând spre o alimentaţie naturală, sănătoasă, pe când
producătorul, în dorinţa de a realiza produse cu un preţ de desfacere cât mai accesibil şi un profit
cât mai mare, înlocuieşte produsele alimentare tradiţionale cu produse prelucrate, uneori chiar
artificiale sau, în cel mai rău caz, falsificate.
Produsele apicole ocupă un loc secundar în satisfacerea trebuinţelor de hrană sau de
altă natură ale omului şi de aceea în literatura de specialitate din ţara noastră sunt relativ puţine
informaţii din domeniul respectiv. Totuşi acestea, ca şi în cazul celorlalte produse, sunt în atenţia
celor care apelează la metodele de falsificare, tot mai diverse în ultimul timp.

Ne vom opri în cele ce urmează la câteva produse apicole supuse procedeului de falsificare.

Mierea face parte din categoria produselor susceptibile la o gamă largă de falsificări prin substituiri
sau adaosuri nepermise.

198
 Din numeroasele substanţe ce pot fi folosite ca agenţi de falsificare un loc particular îl ocupă
substanţele dulci din categoria zaharurilor şi a substanţelor îndulcitoare sintetice. Acestea duc la
modificarea compoziţiei şi însuşirilor fizico-chimice naturale şi uneori la modificarea caracteristicilor
organoleptice. Falsificatorii rutinaţi recurg şi la adăugarea de alte substanţe pentru mascarea efectelor
falsificării propriu-zise, adică substanţe adăugate în scopul corectării aspectului şi consistenţei, aromei
şi gustului, spectrului polinic şi chiar pentru corectarea unor parametri chimici (aciditatea). În această
categorie se încadrează şi adăugarea de substanţe conservante pentru prevenirea fermentării care se
poate instala ca urmare a practicilor nepermise.
De multe ori falsificarea este atât de bine realizată încât nu poate fi depistată prin
examinare organoleptică, recurgându-se la analize de laborator care vor preciza şi tipul de
falsificare.
Tehnicile şi metodele de laborator permit decelarea sigură a tuturor tipurilor de falsificare
semnalate până în prezent. Pentru fiecare caz în parte trebuie executată o gamă largă de
analize, rezultatul fiind condiţionat de coroborarea rezultatelor cu interpretarea corectă.
Falsificările în cazul mierei de albine se pot realiza: cu sirop de zahăr; cu sirop de zahăr
invertit pe cale chimică; prin hrănirea intensivă a albinelor cu sirop de zahăr; cu melasă; cu sirop
de porumb sau alt hidrolizat enzimatic.
Primele patru tipuri de falsificări au intrat în practică atunci când preţul zahărului alimentar
a coborât cu mult sub preţul mierii.
Criteriile organoleptice, fizico-chimice şi microscopice asigură evidenţierea uşoară a
acestor tipuri de fasificare.
Cuceririle ştiinţifice din ultimile decenii ale tehnologiei enzimatice au permis industriei să
obţină glucoză în stare pură din amidon, cu ajutorul unui complex de enzime (printre acestea
numărându-se amilaza şi maltaza) şi în continuare să convertească o parte din glucoză în
fructoză cu ajutorul altor enzime din categoria izomerazelor, obţinându-se siropuri concentrate
edulcolante, în care proporţia celor două zaharuri (glucoza şi fructoza) este asemănătoare cu cea
din mierea de albine. Ca sursă de amidon se foloseşte aproape în exclusivitate porumbul, din care
cauză produsul este cunoscut sub denumirea de sirop de porumb cu conţinut ridicat de fructoză
(High Fructose Corn Syrup - HCFS).
Preţul scăzut, natura şi gradul de puritate asemănătoare cu mierea atât din punct de
vedere organoleptic cât şi fizico-chimic, fac din siropul de porumb un potenţial agent de
falsificare foarte greu de dedectat prin tehnicile obişnuite, mai ales în cazul falsificărilor parţiale.
Cu toate acestea, cel mai purificat sirop de porumb conţine cantităţi foarte mici de hidraţi
de carbon cu masă moleculară mare şi malto-dextrine cu masă moleculară variabilă, substanţe
ce nu sunt prezente în mierea de albine. Decelarea acestora este posibilă prin metoda
cromatografică pe strat subţire, care permite depistarea fraudelor, chiar când substituirea s-a
făcut în proporţii foarte mici, de 5% [4].
În afara falsificărilor menţionate, se mai folosesc şi alte substanţe care se pot adăuga în
diferite scopuri:
- amidon, gelatină, clei – pentru corectarea consistenţei;
- substanţe îndulcitoare sintetice (zaharină sau ciclamat) – pentru corectarea gustului;
- caramel, culori de anilină – pentru corectarea culorii;
- acid salicilic, boric, benzoic sau săruri ale acestora – pentru conservare.
Pentru fiecare din substanţele menţionate există reacţii specifice de identificare şi deci
decelarea falsificării este sigură.
Indiferent de natura falsificării, produsele obţinute astfel nu pot fi valorificate sub denumirea
" miere de albine".
În multe ţări, printre care şi România, se valorifică siropuri concentrate cu caractere
organoleptice asemănătoare cu cele ale mierii, sub denumirea "miere artificială". Acestea se obţin
dintr-o soluţie de zaharoză invertită cu acizi organici (citric, tartric, lactic), cu adaos de substanţe

199
aromatice şi de alte substanţe care intră în compoziţia mierii naturale. Mierea artificială se
deosebeşte de cea naturală prin aroma mai slabă, prin lipsa enzimelor, vitaminelor şi a polenului.
Valorificarea mierii artificiale sub denumirea de miere de albine constituie fraudă şi trebuie tratată
ca atare.
Ceara de albine este de asemenea susceptibilă la o gamă largă de falsificări, prin
substituiri totale sau parţiale. Agenţii de falsificare fac parte din diverse grupe ca:
- alte ceruri: de origine vegetală (ceara de Montana, de Carnauba – care nu prezintă interes
pentru ţara noastră, din cel puţin două motive: fie nu sunt accesibile falsificatorilor, fie au preţul
mai mare decât al cerii de albine) şi de origine animală (cetaceum, lanolină).
- grăsimi animale sau derivate – cele mai folosite fiind seul şi stearina;
- răşinile şi colofoniu;
- hidrocarburi petroliere – parafina, cerezina şi smoala.
Toţi agenţii de falsificare au caracteristicile fizico-chimice specifice, care le diferenţiează
categoric de cele ale cerii şi deci examenul de laborator decelează cu uşurinţă falsificările.
Tabelul de mai jos redă valorile parametrilor fizico-chimici ai principalilor agenţi de
falsificare a cerii de albine comparativ cu produsul autentic [5].

Produs Punct de Indice de Indice de Indicele de Indicele de

topire ºC aciditate, esteri, raport
mg KOH/g saponificare, mg KOH/g

mg KOH/g
Ceara de 62-66 17,0 – 21,4 84 - 102 68 - 83 3,5 – 4,5
albine
Seu 40 - 50 <2 192 - 200 190 - 198 95 - 98
Stearină 56 - 70 200 - 210 200 - 210 0 0
Colofoniu 110 - 135 150 - 180 165 - 197 15 - 17 <1
Parafină 56 <7 <7 0 0
Cerezină 70 - 80 <7 <7 0 0
Smoală > 80 <7 <7 0 0

Lăptişorul de matcă concentrează la un înalt nivel toţi factorii nutritivi şi biologic activi care
asigură creşterea, dezvoltarea şi înmulţirea albinelor într-un ritm impresionant. Aceste particularităţi
l-au făcut pe om să recolteze şi să utilizeze lăptişorul de matcă pentru trebuinţele proprii, deşi
problema cea mai dificilă ce se ridică este conservarea acestuia.

Agenţii de falsificare pot imita din punct de vedere organoleptic produsul natural, dar
nu şi compoziţia lui chimică, fapt ce se poate decela prin compararea produsului suspect
cu cel natural.

Agenţii de falsificare şi modificările care se depisteză prin procedee de laborator pot fi:

- adaosul de triturat de larve de albine – duce la: conţinut de apă peste limita maximală; conţinut
de proteine sub limita minimală; pH peste 4,5; apariţia de fragmente de epitelii larvare depistate
la examenul microscopic;
- adaosul de amidon sau făină de cereale – urmăreşte: corectarea consistenţei ca urmare a
falsificărilor cu apă, reacţia cu iod fiind pozitivă, iar la examenul microscopic în lumină polarizată
se observă granulele de amidon;

200
- adaosul de ou integral sau gălbenuş – duce la: conţinut de grăsime peste limita maximală; pH
mai mare de 4,5;
- alcoolul sau alţi conservanţi.
Propolisul este produsul apicol cu cele mai largi utilizări în terapeutică. Produsele cu care
poate fi falsificat acesta sunt:
- ceara de albine – când aceasta depăşeşte limita la recoltare de 30%;
- răşinile de conifere – care dau un miros pronunţat de terebentină, iar uleiul de terebentină,
absent din produsul natural, este uşor de identificat;
- colofoniul – substanţă obţinută din răşina de conifere, după îndepărtarea uleiului de
terebentină – care modifică caracteristicile organoleptice şi valoarea punctului de topire, precum
şi conţinutul în substanţe solubile în alcool şi de ceară.
Veninul de albine are utilizare exclusiv terapeutică şi de aceea el trebuie să întrunească
toate condiţiile care se cer pentru prepararea medicamentelor, în special condiţiile de puritate şi
de păstrare a principiilor biologic active.
Veninul de albine poate fi falsificat cu orice pulbere de culoare albă solubilă în apă şi deci

depistarea agenţilor de falsificare necesită executarea unui număr mare de teste de

laborator.

Cel mai adesea, pentru falsificarea veninului de albine se recurge la:

- albuşul de ou. Decelarea este uşoară şi sigură, pentru că: soluţia apoasă 1% are tentă
opalescentă; prin încălzirea soluţiei se formează flocoane; pH-ul este mai mare de 7 (veninul are
pH maxim 5,5)
- laptele praf. Decelarea indică: soluţie apoasă pronunţat opalescentă; prin adăugarea câtorva
picături de acid clorhidric soluţie 30% şi încălzire se formează flocoane care tind apoi să se
aglomereze; pH mai mare de 5,5.
- făina de cereale sau amidonul ca atare folosite pentru falsificarea veninului. Se depistează: la
încercarea cu soluţie de iod (apare culoarea albastră); la examenul microscopic al sedimentului,
în lumină polarizată (apar granule de amidon).
- carbonatul, bicarbonatul de sodiu sau altă pulbere alcalină sunt recunoscute datorită pH-
ului mai mare de 8;
- clorura de sodiu – pusă în evidenţă cu ajutorul azotatului de argint;
- zaharuri diverse care se evidenţiează, pe lângă alte metode, atunci când prin topirea câtorva
cristale de venin la flacără apare aspectul şi mirosul de caramel.
Deoarece veninul de albine are o valoare foarte mare, probele pentru examenul de
laborator sunt de cel mult 500mg, cantitate suficientă pentru determinarea pH-ului prin metode
colorimetrice, a reacţiilor de identificare sau a celorlalte reacţii pentru decelarea agenţilor de
falsificare şi pentru a se lua decizia corectă privind produsul în cauză.

La PROPOLIS

ORIGINE :

La propolis a pour origine principale certains arbres. Les abeilles récoltent cette résine collante
au niveau des bourgeons (et parfois au niveau des écorces)

Son rôle grace à ses proprités imperméabilisant et "antiseptique" est d'assurer la protection de
ces bourgeons durant l'hiver.

201
Voici ci-dessous quelques exemples d'essences végétales sur lesquelles les abeilles récoltent la
propolis:

 le Saule,
 le Bouleau
 l'Aulne,
 le Marronier,
 l'Hêtre,
 le Peuplier,
 certains Conifères,
 le Chataignier,
 etc...
  

Remarque: vous pourrez faire l'expérience en marchant sous un marronier en fin de floraison
(en mai), les pieds colleront au sol par la présence de cette propolis tombée au sol.

CARACTERISTIQUES :

La couleur varie du jaune claire en passant au rouge jusqu'au au brun foncé de saveur amer et
âcre, un peu piquante et d'odeur agréable.

Consistance (variant en fonction de la température):

 Dure et friable à 15°c,

 Molle et malléable à 30°c,
 Collante et gluante entre 30 et 60°c,
 Fondante à 60-70°c.

Solubilité (faculté à être dissous dans un liquide):

 faible dans l'eau froide

 soluble dans l'alcool (pour préparer des extraits thérapeutiques) , l'éther, le chloroforme,
l'acétone (pour préparer un traitement du bois), l'ammoniaque.

COMPOSITION :

Formée essentiellement de résines, de baumes et d'huiles essentielles, la propolis contient plus

de 100 composés différents, variables en qualité et en quantité en fonction de l'origine florale et
le travail par l'abeille (sécrétions, régurgitations) de la résine récoltée.

La propolis des ruches n'est jamais pure car elle est mélangée par l'abeille à de la cire dans laquelle
s'ajoute en quantité moindre lors du "malaxage", du pollen des copeaux de bois, des sucres,...

%
CONSTITUANTS

50 à 55%
Matières résineuses et baumes

202
 10 à 15 %
Huiles essentielles

30
Cire

5
Pollen (maximum)
 

RECOLTE par L'ABEILLE :

Les abeilles récoltent la propolis comme le pollen, qu'elles stockent dans leurs corbeilles.

En l'absence de production florale naturelle en propolis, les abeilles récupèrent la veille propolis
de leur ruche ou sur le matériel entreposé; elles sont capables de ramollir la propolis durcie,
grace à "une" enzyme qu'elle incorpore lors du "mallaxage".

Parfois des produits tels que du vernis, goudrons, peintures sont ramenés dans la ruche,
polluant cette propolis en la rendant impropre à la consommation (les laboratoires permettent de
"garantir" la qualité du produit et l'absence de ces polluants) 

203
RÔLE dans la RUCHE :

1°) colmatte les fissures contre le froid et l'humidité en imperméabillisant le bois et empêchant
les courants d'air et les déperditions thermiques. (par grand froid les abeilles ferment
partiellement le trou de vol)

 2°) consolide, les bâtisses de cire en la recouvrant d'une couche de propolis (mélangée à de la
cire) colorant ainsi la cire (qui pure serait blanche).

3°) désinfecte: à la naissance des abeilles, les nettoyeuses ne peuvent pas retirer la totalité de
la "pupe" (partie extérieure du cocon) pour désinfecter l'intérieur des alvéoles elles recouvrent
d'une d'une couche de propolis. (les couches se superposent après chaque naissance,
réduisant la taille des alvéoles; les abeilles naissantes devenant de plus en plus petites et
l'accumulation potentielle de maladie imposent à l'apiculteur respectueux de la Santé de l'abeille
de changer la cire régulièrment)

4°) momifie: les intrus tel que les rongeurs.

Après l' avoir piqué jusqu'à la mort l'intru, les abeilles ne pouvant sortir le cadavre de
sourisseau, doivent pour éviter sa putréfaction à l'intérieur de la ruche et l'accumulation de
maladies, recouvrir d'une couche de propolis; Retiré ainsi de l'oxygène et recouvert de ce
désinfectant, le rongeur mort sèche sans pourir, et l'apiculteur peut trouver les petites momies
formées au printemps suivant (Parfois les souris qui se sont introduites à la recherche d'un nid
chaleureux, vivent paisiblement dans la ruche à côté de la colonie qui s'est réduite en nombre et
n'importune pas les rongeurs éloignés de la grappe; alors celle çi occassionne des dégats
importants en réalisant des galleries dans la bâtisse et en urinant dans la ruche; pour l'éviter

204
l'apiculteur ferme partiellement le trou de vol par une arcade laissant passer les abeilles mais
pas les rongeurs).

VERTUES THERAPEUTIQUE

Mise en garde :ces vertues médicamenteuses sont reconnues depuis longtemps (les égyptiens
l'utilisant dans leur pharmacopée); la grande variabilité des composés ne permet pas d'en faire
un usage inconsidéré sans contrôle chimique, de pureté et médical (ce que le laboratoire permet
de garantir, l'apiculteur dans ces préparations maisons est loin de l'obtenir).

La propolis est peu irritante mais peut causer des réactions allergiques, selon les études entre
0.5 à 40,5 / 1000 allergie cutanée; pour constater l'allergie immédiate, appliquer sur la partie
interne de la cuisse ou du lobe de l'oreille et observer d'éventuels changement (rougeur,
gonflement); pour l'allergie retardée, appliquer régulièrement au même endroit. L'usage orale
modéré (1à 3g/jour, n'entraînerait pas d'effets secondaires sérieux)

Certains auteurs déconseillent son usage par inhalation ou topique.

VERTUES THERAPEUTIQUES :

I-a / ETUDE CHEZ L'ANIMAL:

In Vivo (physiologique -interne à l'organisme)

Anti-inflammatoire- sur l'oedème avec une prise orale d'un extrait aqueux à 13% (1-5ml/kg)
avec une efficacité comparable chez le rat au Voltarène.

Cicatrisant: observé chez le lapin.

205
Certains effets Anti-cancéreux : d'un extrait alcoolique de propolis (de cancer induit au niveau
du colon chez le rat à l'aide d'un carcinogène- le diméthylhydrazine)

Certains effets anti-oxydant: de l'hépatite médicamenteuse chez le rat.

Prévention des caries: chez le rat par un extrait alcoolique de propolis, (comme l'effet du miel,
du thé, du café)

par l'action antibactérien (bain de bouche de 1,5ml à 0,2% diminue pendant 1 heure de 65% la
flore buccale de Streptococus mutans, et inhibition enzymatique (de la glycosyltransférase)

 I-b/ ETUDE CHEZ L'HOMME:

In vitro, (à l'extérieur de l'organisme ex: dans le tube à essai)

Propriété anti-radicalaire

Des études invivo doivent être réalisées en clinique pour démontrer cette efficacité ainsi que
l'effet anticancéreux.

Seule 20 % de la pratique médicale serait fondée sur les résultats des essais cliniques

II/ UTILISATION et SOINS par la PROPOLIS:

Infections cutanées

 Furoncles, abscès, acné, herpès, zona, coup de soleil brûlure, coupures, psoriasis,
mycoses, engelures,.. (vaseline à la propolise 2 à 3 fois : jour)
 Ulcère (compresses stériles renouvellées tous les 24H00)
 Verrues (cataplasme: 2 fois par jour à tous les 2 jours jusquà disparition)
 Cors et Callositées (morceau de propolis placé sous un pansement)
 Hémorroïdes externes ( 10gr d'extrait mou, 10 de lanoline et 80 d'axonge)

ORL

Efficacité supérieure aux médicaments classiques:

 Herpès simplex de type I et l'aphtose.

 Gingivite, parodontose, halitose (mauvaise haleine), douleur contre la rage de dents,
muguet, prévention de la carie, otite externe, angine pharyngite

GYNECOLOGIE application locale

Traitement classique oral est plus efficace pour :

 Herpès simplex type II, Trichomonas, Gardnerella et Monilia,

206
OPHTALMOLOGIE:

 Conjonctivite (préparation sans alcool et stérile)

INTERNE:

 Demande des études complémentaires

La GELEE ROYALE

DEFINITION : 

ASPECT

 Substance fluide, de blanc nacré à blanc jaunâtre (par la présence des pigments de pollen). 

 ORIGINE et ROLE

Produite par les ouvrières au niveau des glandes du cerveau (hypopharyngienne) (et des
mandibules).

La gelée royale est utilisée sous deux formes par l'abeille, pour le nourrissage du couvain.
Donnée pure aux larves, cet aliment riche, oriente le développement vers une reine. Sous son
autre forme, les abeilles mélangent la gelée à du miel pour constituer la bouillie royale, cette
mixture oriente alors le développement des larves vers une ouvrière. 

CARACTERISTIQUES :

 Acidulée (son pH ou potentiel hydrogène est d'autant plus bas qu'il caractérise son
pouvoir d'acidité, oscille de 3,6 à 3,7).
 Provoque une sensation désagréable brûlante. On évite ce désagrément en le
mélangeant à du miel;
 Odeur caractéristique phénolique. 

COMPOSITION (qualitative)

SELS MINERAUX
(symbole)
VITAMINES B1, B2, PP, B5, B6, E 
Potassium (K)
Sodium (Na)
Magnesium (Mg) PROTIDES: 11 à13% 
Calcium (Ca)
Cuivre, Fer, Zinc
(Cu, Fe, Zn) GLUCIDES 2% 

207
 AUTRES CORPS:

Antibiotique, antifongique, acétylcoline,...)

CONSERVATION : 

La Gelée Royale Fraîche:

 doit être conservé, à l'abri de la lumière,

 dans le réfrigérateur au environ de 4°c

Ne pas utiliser de cuillères en métal car elles risqueraient d'altérer les propriétés de la gelée
royale.

La législation définie une date limite d'utilisation optimale (DLUO) de 6 mois à compter de la
date de mise en pot.

La RECOLTE par l'Apiculteur

Comment produit-on la Gelée Royale ?

La récolte de la Gelée Royale s'effectue à partir du mois d'Avril, jusqu'aux mois de Juillet - Août.

Pour produire de la Gelée Royale, il faut donner aux abeilles le sentiment qu'il n'y a plus de
reine dans la ruche et ainsi développer leur instinct d'élevage de reine.

Pour ce faire, je dispose de ruches partitionnées en deux parties égales avec, d'un côté, la reine
(pour renouveler la population), alors que l'autre côté n'a pas de reine (orphelin). les abeilles qui
se trouvent du côté orphelin mettent en place un élevage de reines puisqu'elles ont un impérieux
besoin de génitrice.

Profitant de cet instinct d'élevage, je procède au greffage ...

208
 Qu'est-ce que le Greffage ?

Naturellement, les abeilles élèvent un grand nombre de reines pour être sûr d'en obtenir au
moins une au final : elles peuvent élever jusqu'à 120 cupules royales simultanément et les
remplir de Gelée Royale.

Dans mon laboratoire, je dispose les barrettes de

cupules où je vais transplanter (on dit "greffer") de très
petites larves venant d'éclore.

En premier lieu, je dépose dans chaque cupule une

goutte d'un mélange d'eau et de Gelée Royale afin de
ne pas déshydrater les larves que je vais greffer.

Avec un outil (le "picking"), je prélève de jeunes larves (sur des cadres de ruches sélectionnées
pour leur densité de larves de bonne taille) que je dépose sur chaque goutte de chaque cupule.
C'est l'opération la plus longue dans une journée de production de Gelée Royale car on doit
greffer environ 1000 larves par heure durant 1h30 - 2h

Au Rucher :

Les barrettes greffées sont placées sur des cadres spécifiques et transportées délicatement
dans le rucher. Personnellement, je travaille sur 15 ou 20 ruches par jour de production

Une ruche est visitée comme suit:

1- On récolte le cadre de barrettes mis en place trois jours auparavant et qui est plein de Gelée
Royale à extraire

209
2- On effectue des opérations techniques visant au bon fonctionnement de la colonie d'abeille et
à l'optimisation de la production

3- Enfin, on met en place un nouveau cadre de barrettes fraîchement greffées du côté orphelin
de la ruche où les abeilles vont à nouveau procéder à un élevage de reine et remplir les cupules
de Gelée Royale

***C'est au bout de trois jours de mise en place des barrettes que la qualité et la quantité de
Gelée sont optimums, donc on doit intervenir sur les ruches et répéter l'opération tous les trois
jours qu'il pleuve, ou qu'il vente.

La Récolte :

De retour au laboratoire, toutes les larves (qui ont bien grossi entre temps), sont retirées une à
une de leur lit de Gelée Royale.

A l'aide d'une pompe à vide, la Gelée Royale est extraite par aspiration et filtrée de ses
impuretés (morceaux de cire)

Stockée dans de grands pots de verre, la Gelée Royale est immédiatement disposée dans un
réfrigérateur dédié à ma production, à l'abri de l'air et de la lumière pour conserver tous ses
principes actifs.
210
VERTUES CONSTATEES :

1°) Stimulant du sang, augmente le taux d'hémoglobine (action sur la moelle et le système
réticulo-endothélial).

2°) Améliore les voies respiratoires (essais thérapeutiques sur les asthmes).

3°) diminue l'anxiété.

4°) contient un principe limitant le développement des bactéries et des champignons

(antibiotiques et fongiques).

5°) et bien d'autres points que la recherche sera dévoiler ultérieurement ;

POSOLOGIE :

Le Docteur Donadieu distingue 2 cas de posologie

Chez le bien-portant en entretien préventif :

<... la dose à prendre le matin à jeun pour un adulte de poids normal (60 à 80 kg) est de 600
mg de gelée pure et fraîche par voie sublinguale (en laissant fondre sous la langue) ou de 200
mg de gelée lyophilisée en gélules à avaler avec un peu d'eau, en cures de 6 semaines que je
conseille de faire régulièrement à chaque changement de saison (1/12 au 15/1 - 1/03 au
15/04 - 1/06 au 15/07 - 1/09 au 15/10). Pour les compétitions sportives et la préparation
d'examens, il est bon de doubler ces doses dans les semaines précédant les épreuves et
pendant celles-ci. >

  Chez le "mal-portant " (fatigue, perte d'appêtit, retard de croissance,....) 

 <les doses recommandées sont beaucoup plus fortes qu'en traitement d'entretien préventif. Je
conseille personnellement - pour un adulte de poids normal (60 à 80 kg) - de prendre tous les
matins à jeun 1 g 200 de gelée royale pure et fraîche par voie sublinguale (en laissant fondre
sous la langue) ou 400 mg de gelée lyophilisée en gélules à avaler avec un peu d'eau,
jusqu'au complet rétablissement et un peu au-delà, doses pouvant être largement
dépassées dans certaines indications.>

Ceara

Ceara este un produs secretat de glandele cerifere ale albinelor şi serveşte acestora ca
materie primă la construirea fagurilor. În funcţie de materia primă şi de tehnologia extragerii,
ceara de albine se poate clasifica în ceară de stupină şi ceară industrială, extrasă prin solvenţi.
Ceară de stupină este ceara extrasă din faguri cu ajutorul cerificatorului solar, topitorului de
211
ceară cu abur sau prin presare la cald. Ceara industrială se extrage la cald cu ajutorul unor
solvenţi (benzină, sulfură de carbon, benzen), folosind reziduurile de faguri rezultaţi de Ia
extracţiile anterioare şi se foloseşte numai în scopuri industriale.
Ceara nu este un produs vegetal, ci o „transpiraţie" a albinelor lucrătoare, care, strânse în
ciorchine, secretă acest produs din abundenţă la nivelul ultimelor patru inele abdominale, sub
forma unor mici pelicule translucide pe care le depun stratificat. Ceara este deci un produs de
excreţie pe care albinele îl produc, consumând miere şi polen.
Proprietăţile cerii
Ceara de albine este insolubilă în apă, dar este solubilă în benzol, benzină, tetraclorură
de carbon, cloroform, dioxan, izopropil, eter, tetralină, terebentină, acetonă şi uleiuri eterice.
Este parţial solubilă în eter rece şi alcool fierbinte. Alcoolul fierbinte nu dizolvă decât foarte greu
ceara, dar în schimb, o separă foarte bine de propolis, care este foarte solubil în alcool.
Ceara de albine prezintă o întreaga gamă de culori, de la alb până la brun, trecând prin diferite
nuanţe de galben, cenuşiu-verzui, portocaliu, galben-închis spre brun, culoarea fiind în funcţie
de floră, de vârsta fagurilor, precum şi de modul de condiţionare.

Compoziţia chimică a cerii

Ceara de albine face parte din categoria substanţelor complexe, a căror structură nu este
complet stabilă. Deoarece în compoziţia cerii intră peste 300 substanţe diferite, este dificilă
determinarea detaliată a compoziţiei ei chimice.
Din punct de vedere al compoziţiei, ceara conţine trei elemente principale: carbon (80%),
hidrogen (13%) şi oxigen (7%). Din punct de vedere chimic, ceara este compusă din: esteri ai
acizilor cerici 71 %, acizi cerici liberi 13,5-14%, hidrocarburi 10,5-13,5%, alcoli liberi 1-1,25%,
esteri ai colesterolului 1 %, umiditate şi impurităţi (polen, răşini etc.) 1 -2%.
În ultimul timp, prin analize chimice şi biochimice în compoziţia cerii de albine s-au descoperit
numeroase substanţe cum sunt: alcoolii graşi, materii colorate, ceroleina, vitamina A, substanţe
cu acţiune bactericidă, produse care imprimă cerii de albine însuşiri emoliente, cicatrizante şi
antiinflamatorii, ceea ce fac ca aceasta să fie cât mai solicitată la realizarea unor creme şi
unguente în asociere cu alte produse apicole sau farmaceutice.
Ceara de albine are o structură foarte complexă, asemănătoare cu a grăsimilor organice.
Toate tipurile de ceară au proprietăţi chimice apropiate, iar în compoziţia lor nu intră decât
carbon, hidrogen şi oxigen.

Recoltarea cerii
Extragerea cerii poate avea loc prin metode fizice sau chimice sau prin combinarea acestora.
Metodele folosite în mod curent pentru extracţia cerii se pot clasifica în metode ce folosesc:
numai căldura; apa şi căldura; pe lângă apă şi căldura şi presarea; căldura şi presarea; forţa
centrifuga; solvenţi chimici.
Cantitatea şi calitatea cerii obţinută într-o stupină depinde de mai mulţi factori, şi anume:
sortarea, spălarea şi înmuierea corespunzătoare a fagurilor înainte de extracţie, metoda de
extracţie folosită, extracţia materiei prime pe calităţi, modul si durata topirii, calitatea apei si a
vaselor folosite, precum şi condiţionarea ulterioară a cerii extrase.
Mărunţirea şi spălarea fagurilor în mai multe ape are o deosebită importanţă, contribuind la
dizolvarea resturilor de miere, polen, excremente, coloranţi organici şi alte impurităţi care
degradează calitatea cerii extrase. Sortarea fagurilor reformaţi după culoare are, de asemenea,
o mare importanţă, ştiut fiind că în raport de culoarea acestora este şi cantitatea de ceară
obţinută, în special atunci când extracţia se face cu ajutorul cerificatorului solar. Ceară extrasă
(indiferent de procedeu) se solidifică sub formă de calupuri său plăci.

212
 Calupurile sau plăcile de ceară, la recepţie, se verifică bucată cu bucată, în ceea ce priveşte
provenienţa şi proprietăţile organoleptice şi se încadrează în clasele de calitate prevăzute în
STAS. Proprietăţile fizice si chimice se verifică la toate calupurile şi plăcile care prezintă semne
de falsificare sau de degradare. Calupurile sau plăcile de ceară se prezintă la preluare marcate
cu denumirea sau iniţialele producătorului.
Cu ajutorul topitorului solar, se obţine ceară de foarte bună calitate, dar pentru acest lucru se
pretează numai fagurii de calitatea I. Ceara din fagurii mai vechi, precum şi din reziduurile
rămase de Ia cerificatorul solar se extrage prin presare la cald. De aceea, fagurii închişi Ia
culoare nu vor fi topiţi prin acest procedeu, ci se recomandă în acest scop topitorul de ceară cu
abur, sau presa de ceară care realizează extracţia cu ajutorul căldurii, apei si presării. Pentru
mărirea capacităţii şi randamentului de extracţie în stupinele mari, sau în unităţile specializate se
folosesc prese hidraulice. După extracţie se trece la o altă fază de lucru care constă în curăţirea
cerii de diferitele corpuri străine prin limpezirea acesteia.
Operaţiunea constă în topirea repetată a cerii cu apă dedurizată, răcirea şi solidificarea lentă
urmată de curăţirea blocurilor de ceară de impurităţile stratificate pe partea inferioară a blocului.
Secreţia de ceară este o funcţie fiziologică normală a albinelor tinere care în acelaşi timp cresc
şi puietul şi atâta timp cât în familie există condiţii şi se creşte puiet, există şi posibilitatea de a
se produce ceară. Totul este ca apicultorul să dirijeze această secreţie şi să recupereze pentru
interesul său cea mai mare parte din ceara produsă. Deci trebuie să se înţeleagă că pentru a
avea o producţie mare de ceară este nevoie să avem în primul rând familii puternice şi să
suplimentăm perioadele lipsite de cules cu hrană de completare sau stimulentă. Producţia de
ceară nu necesită alte măsuri decât acelea care se iau în mod obişnuit în stupină pentru
realizarea unor producţii cât mai mari de miere.
Producerea cerii
Producţia obţinută de la o familie de albine poate ajunge la 0,8 - 1,2 kg de ceară.
Condiţiile tehnice de calitate la preluarea cerii de albine de la producători sunt reglementate
prin STAS nr.3064/1974, completat cu decizia nr. 163/1974 a Institutului Român pentru
Standardizare. Standardul se referă la ceara de albine naturală (de stupină), obţinută prin
diferite procedee din faguri sau din reziduuri de faguri. După proprietăţile organoleptice, ceara
de albine se preia pe patru clase de calitate: calitate superioară; calitatea I; calitatea a II-a;
calitatea a III-a.
Pentru realizarea unor producţii sporite de ceară, vor fi luate următoarele măsuri:
• strângerea resturilor de ceară de pe fundul stupilor cu ocazia curăţirii fundurilor;
• curăţirea ramelor, pereţilor stupilor, a hrănitoarelor, a diafragmelor şi a podişoarelor în cursul
tuturor lucrărilor care impun intervenţii în familia de al bine. Se va avea în vedere ca propolisul
rezultat din aceste operaţiuni de răzuire să fie sortat şi păstrat separat;
• strângerea căpăcelelor de ceară rezultate de la descăpăcirea fagurilor în vederea extracţiei
mierii;
• reformarea anuală a 30-50% din fagurii de cuib. Trebuie avut în vedere vechimea fagurilor
ţinând seama că din fagurii mai noi cantitatea de ceară obţinută la extracţie este mai mare şi de
calitate mai bună, în acelaşi timp înnoirea cuibului previne degenerarea albinelor şi igienizarea
acestuia;
• intensificarea folosirii familiilor de albine la clădirea fagurilor artificiali, atât pentru valorificarea
potenţialului natural al albinelor de producere a cerii, cât şi pentru disponibilizarea unui număr
cât mai mare de faguri pentru reformare;
• utilizarea ramelor clăditoare la toţi stupii si în toate perioadele din cursul sezonului activ în care
albinele secreta ceara;
• în magazine sau corpuri de strânsură, se va practica mărirea distanţelor dintre rame astfel ca,
prin prelungirea celulelor clădite de albine, să se obţină cu ocazia descăpăcirii mierii, o cantitate
sporită de ceara, iar mâtcile să nu depună ouă;

213
• extracţia cerii în stupine se execută cu ajutorul topitorului solar;
• ceara provenită din fagurii reformaţi, de culoare închisă, se extrage prin topire în apă fiartă şi
presare cu presa de ceară din dotarea stupinei. La extracţia cerii prin acest procedeu se va face
în prealabil înmuierea fagurilor folosind apă provenită din ploi şi topirea zăpezii (apă dedurizată),
iar vasele utilizate vor fi din materiale inoxidabile sau emailate;
• după extracţie, ceara rezultată se menţine în stare lichidă o perioadă cât mai îndelungată (48-
72 de ore), protejând vasul respectiv cu materiale termoizolante pentru limpezirea cerii si
separarea impurităţilor aflate în suspensie.
Secreţia de ceară este influenţată de temperatură şi de alimentaţie. Secreţia cerii are loc la
temperaturi cuprinse între 33-36°C; sub aceste limite secreţia încetează, iar ceara nu se mai
menţine în stare lichidă. Pentru ca albinele să secrete ceară, ele trebuie să consume miere sau
zahăr şi polen. S-a constatat că pentru producerea unui kg de ceară albinele consumă circa 6
kg
miere sau 5 kg zahăr. Deşi polenul nu intervine direct în secreţia de ceară, prin aportul de azot
pe care îl aduce, necesar regenerării ţesuturilor cerifere, el este indispensabil în acest proces.
Secreţia cerii este dependentă de abundenta hranei depozitate în stup. În timpul culesurilor
bogate, producerea de ceară şi clădirea fagurilor se desfăşoară intens.

Dependent de materia primă şi de tehnologia extragerii, ceara de albine se clasifică în ceară

de stupină, ceară de presă şi ceară extractivă sau industrială. Ceara de stupină se obţine din
faguri de reformă, a ramelor clăditoare, căpăcelelor şi a cerii rezultate de la curăţirea stupilor cu
ajutorul topitorului solar, topitor cu abur sau prin presare la cald. Ceara de presă rezultă dintr-o
materie primă cu un conţinut mai scăzut de ceară (boştină, faguri reformă). Extracţia cerii se
face cu prese industriale la presiuni foarte mari, motiv pentru care conţine şi unele substanţe
străine, cum ar fi: grăsime de la larve, păstură, materii răşinoase etc. Ceara extractivă industrială
se obţine la cald din reziduuri de faguri (rezultate de la extracţiile anterioare) cu ajutorul unor
solvenţi (benzină, benzen, sulfură de carbon). Această ceară se foloseşte doar în scopuri
industriale. Sub aspect organoleptic, ea este moale, are culoare închisă şi miros neplăcut.

Utilizarea cerii
Datorită valoroaselor sale proprietăţi, ceara de albine are multiple întrebuinţări. Cea mai mare
parte din ceara rezultată (80%) este destinată industriei fagurilor artificiali, iar restul este utilizată
în industria lumânărilor, a lacurilor şi a vopselelor, în industria farmaceutică6, cosmetică,
alimentară, chimică, optică, textilă, metalurgică etc.
Alături de miere, ceara de albine a fost cunoscută şi folosită de către om din cele mai vechi
timpuri, în special pentru prepararea de leacuri, creme şi iluminat. În Grecia antică, atât mierea
cât şi ceara de albine erau folosite ca remedii pentru tratarea contuziilor şi plăgilor care
supurează, fiind utilizate totodată în numeroase creme cosmetice şi emoliente.
În afară de medicina populară, care folosea ceara în diferite leacuri şi reţete, acest produs a
mai fost întrebuinţat la confecţionarea tăbliţelor cerate pe care se scria. Ceara a fost folosită şi
ca mijloc de iluminat casnic, precum şi Ia fabricarea figurinelor magice, iar după apariţia
creştinismului, la producerea lumânărilor.
Ceara este folosită în industria textilă, în cea a mătăsii, în industria sticlei, la fabricarea
motoarelor electrice, în agricultură pentru prepararea chitului pentru altoit, în apicultură la
fabricarea fagurilor artificiali, în medicină pentru balsamuri, unguente, pomezi, în cosmetică
pentru diferite creme si în stomatologie.
Ceara este cel de-al doilea produs ca valoare economică pe care omul îl obţine de la albine.
Cerinţele de ceară sunt în prezent aşa de mari, încât pentru industrie se face apel tot mai des la
înlocuitori ai acesteia.

214
 Ceara poate fi folosită la obţinerea fagurilor artificiali, în industria farmaceutică şi cosmetică etc.
Apicultura, în prezent, contrar posibilităţilor, abia îşi poate satisface necesarul propriu de ceară
pentru fagurii artificiali, fără a mai vorbi de cerinţele industriei, de aceea sunt necesare tehnologii
noi pentru mărirea producţiei acesteia.
În trecutul istoric, ţările române au fost mari producătoare de ceară, realizată din exploatarea
stupilor primitivi după o tehnologie rudimentară şi barbară, bazată pe distrugerea celor mai bune
familii de albine. În prezent, tehnologiile s-au schimbat, introducerea în producţie a stupilor cu
rame mobile şi inventarea fagurilor artificiali au făcut ca ceara să-şi găsească o principală
utilizare chiar în sectorul propriu de producţie prin folosirea ei la confecţionarea fagurilor
artificiali, ceea ce a atras treptat micşorarea disponibilităţilor pentru alte activităţi. Dar aceasta
este numai o aparenţă, întrucât chiar dacă nu se mai reformează buduroaiele, apicultura
modernă are alte posibilităţi de exploatare a potenţialului albinelor de a produce ceară. Este
nevoie de o mai mare atenţie către această producţie pentru a putea, realiza, cel puţin 1-1,5 kg
ceară marfa de la fiecare familie de albine care echivalează valoric cu peste 3 kg miere.
Ceara de albine are multiple întrebuinţări. Boştina reprezintă, atunci când există preocupare, o
sursă de venituri suplimentare, ca şi câpăcelele rezultate de la descăpăcirea fagurilor, precum şi
căpăcelele provenite de la fagurii utilizaţi la hrănirea albinelor pe timpul iernii. Efectele
miraculoase ale căpăcelii de faguri merită să fie cunoscute mai bine, fiind nu numai în folosul
consumatorului, ci şi al diversificării produselor stupului.
Cele mai apreciate lumânări au fost şi sunt cele confecţionate din ceară de albine, fiindcă nu
fac fum, au o flacără strălucitoare şi nu degajă miros neplăcut. În afara lumânărilor confecţionate
exclusiv din ceară de albine, există numeroase reţete de fabricare a lumânărilor care conţin
ceară de albine în diferite proporţii, în amestec cu stearină, parafină, cerezină şi alte
componente. Pentru majoritatea produselor destinate cosmeticii şi farmaciei, se foloseşte, în
prezent, ceara de albine pură şi albită, „ceara albă",
În trecut, alifiile din ceară cu smântână au fost utilizate cu rezultate bune în tratamentul
tuberculozei pielii şi pentru curăţirea şi albirea tenului. Din miere, ceară şi vitamine se prepară
bomboane, în scopul activării salivaţiei, secreţiei sucului gastric, al curăţirii dinţilor de piatră şi de
diferite impurităţi. Ceara mai intră în componenţa unor cerate, balsamuri, unguente, emulsii,
depilatoare, supozitoare, măşti cosmetice, rujuri, rimeluri, mulaje dentare şi se utilizează la
lustruirea drajeurilor medicamentoase.
Ceara este mai bună decât uleiul de in pentru protejarea lemnului şi a altor materiale, motiv
pentru care este utilizată la fabricarea diferitelor vopsele, lacuri (renumitele viori Stradivarius au
fost lăcuite cu propolis şi ceară de albine), creme de ghete, uneori de parchet şi schiuri. Ceara
este folosită în industria mătăsii, în tăbăcărie la lustruirea şi colorarea pieilor, în industria sticlei,
galvanoplastie, poligrafie, industria hârtiei şi în agricultură la realizarea unor pomezi necesare la
altoirea pomilor.

Polenul

Polenul este colectat de albinele culegătoare de la plantele polenifere sau nectaropolenifere şi

depozitat de către acestea în celulele fagurilor din stup, constituind păstura, care reprezintă
hrana proteică necesară hrănirii familiei de albine şi a puietului. La culesul de polen participă
întreg corpul albinei: perişorii de pe corp, torace, abdomen, piesele bucale si cele trei perechi de
membre. Pentru a creşte 1 kg de albine este nevoie de 1,5 kg de polen.
Din punct de vedere sortimental polenul poate fi monofloral sau polifloral, dar putem beneficia
şi de păstura în fagure sau de păstura extrasă.
După proprietăţile organoleptice şi fizico-chimice, polenul se împarte în două calităţi: polen
recoltat de albine - polifit şi polen recoltat de albine superior - monofit.

215
 Compoziţia polenului
Polenul cuprinde, în compoziţia sa, tot ce-i trebuie organismului pentru viaţă: proteine,
aminoacizi, zaharuri, minerale, vitamine, substanţe hormonale, grăsimi, arome şi apă.
Compoziţia biochimică a polenului diferă de la o floare la alta, iar principalele grupe de compuşi
au concentraţii ce variază astfel: apă 3-4%; zahăruri 19-40%; amidon şi alte glucide 0,22%;
extracte eterate (lipide) 0,19-15%; proteine 7-35%; aminoacizi liberi 10%; cenuşă (reziduuri) 1-
7%. Constituienţii de bază ai proteinelor sunt aminoacizii; polenul conţine un număr de 21
aminoacizi liberi, dintre care amintim: asparagina, prolina, alanina, gentamina, metionina, serina,
arginina, cistina, histidina, hidroxiprolina, leucina, izoleucina etc. În ceea ce priveşte glucidele, în
polenul recoltat de albine s-a identificat o cantitate de 20-40% zaharuri, datorită prezenţei mierii
şi a nectarului, precum şi a cantităţilor mai mici de zaharuri nereducătoare. Pe lângă aceste
două categorii mari de zaharuri, în polen au fost evidenţiate pentaze ca riboza şi dezoxiriboza.
Lipidele, ce conţin în structura lor acizi graşi, sunt reprezentate în polen prin prezenţa acidului
leuric, oleic, linoleic, palmitic şi miristic.
Polenul conţine, de asemenea, o serie de substanţe minerale (macroelemente): potasiu,
fosfor, calciu, sulf, sodiu, clor, magneziu şi fier, precum şi următoarele microelemente: iod,
cupru, zinc, mangan, nichel şi titan. Polenul conţine totodată cantităţi însemnate de vitamine,
atât din grupa vitaminelor hidrosolubile, cât şi din grupa celor liposolubile. Vitaminele prezente
în polen sunt: tiamina, riboflavina, acidul nicotinic, acid pantotenic, piridoxina, acid folie, acid
ascorbic, tocoferol, retinol şi complexul vitaminic B. Sunt prezente şi provitaminele din grupa
carotenoizilor ca alfa-carotenu!, beta-carotenul, gama-carotenul şi delta-carotenul.
Comparativ cu unele alimente de bază (carnea de bovine, ouăle şi brânza), polenul este
mult mai bogat în aminoacizi.

Recoltarea polenului
Procesul recoltării cuprinde două etape, şi anume: în prima etapă, albinele scutură şi culeg
polenul de pe stamine, acoperindu-şi întreg corpul cu grăunciori de polen, iar în a doua etapă
urmează perierea polenului de pe perişori cu ajutorul pieptenilor tarsieni şi formarea
încărcaturilor (ghemotoacelor) de polen. În timpul formării încărcăturilor, polenul este umectat de
albine cu salivă şi nectar (miere), regurgitat şi apoi transmis şi fixat cu ajutorul celor trei perechi
de picioare în coşuleţele de polen aflate în scobitura tarsului picioruşelor posterioare.
În general, se consideră că o albină culegătoare de polen recoltează, în medie, la fiecare zbor,
circa 15 mg polen în ambele coşuleţe, astfel încât pentru a transporta în stup 1 kg polen, albina
trebuie sa efectueze circa 67.000 zboruri.
Pentru a putea evalua cantitatea de polen necesară dezvoltării unei familii de albine, pe timp
de un an, trebuie reţinut faptul că pentru creşterea unei singure larve este nevoie de circa
100-145 mg polen, respectiv pentru creşterea a 10.000 albine (1 kg albine) este necesar 1-1,5
216
kg polen, rezultând astfel că pentru o familie de albine de putere mijlocie consumul anual de
polen se ridică la aproximativ 25-30 kg.
Granulele de polen transportate de către albine pot fi colectate de apicultor cu ajutorul
colectoarelor de polen, colectoare ce sunt de măi multe tipuri: colectoare de urdiniş, colectoare
pentru fundul stupului şi colectoare de podişor. Colectoarele de polen se aplică, în general, pe
o perioadă limitată, permiţând în felul acesta ca familiile de albine să-şi poată asigura necesarul
de polen pentru hrană şi pentru rezervele de iernare.
Colectoarele se Iasă 2-4 zile pentru obişnuirea albinelor, după care se pun în funcţiune prin
montarea plăcilor active. Operaţiunea se face seara, după încetarea zborului, şi placa poate
rămâne în poziţia de lucru pe toată durata recoltării polenului. Recoltarea polenului din colector
se realizează prin golirea periodică a sertăraşului cu care este echipat fiecare colector de polen.
Imediat după recoltare, polenul trebuie supus procesului de uscare, prin utilizarea căldurii
naturale sau cu ajutorul unor instalaţii speciale din dotarea stupinei (uscătorul de polen).
Anual, de la fiecare familie de albine, se pot recolta câteva kilograme de polen.
Polenul recoltat de albine din natură constituie o sursă importantă de substanţe formatoare
plastice.
Pentru albinele culegătoare recoltarea polenului nu constituie un scop în sine, finalizarea
acestei „strădanii” instinctive este folosirea lui în hrana puietului şi mai ales în producerea
intracelulară a acestuia. În momentul recoltării ghemotoacele de polen au un conţinut în apă
care nu permite păstrarea lui pe o perioadă îndelungată. Pentru a le preveni degradarea, sunt
supuse unei uscări care să elimine şansele supravieţuirii germenilor cu care în mod natural este
contaminat polenul.
Albinele recoltează şi folosesc polenul pentru hrana puietului şi pentru aprovizionarea
glandelor lor producătoare de lăptişor de matcă, de fermenţi şi cerifere. Pentru albine, polenul
reprezintă singura sursă naturală de proteine, asigurându-se substanţele plastice necesare
formării ţesuturilor în procesul de creştere, al formării corpului gras la albinele de iernare,
precum şi baza de fonnare a secreţiilor glandelor faringiene şi ceriere pentru secretarea
lăptişorului de matcă şi a cerii.
Folosind raţional colectoarele de polen se pot realiza anual 3 kg polen marfă/familie de albine,
echivalând în U.C.M. cu 9,9 kg miere.
Polenul adunat în colector se recoltează prin golirea periodică a sertăraşului pentru polen.
Imediat după recoltare, polenul se supune condiţionării şi uscării. Operaţiunea de condiţionare
constă în eliminarea prafului şi a corpurilor străine din masa de granule de polen. În vederea
aducerii polenului la umiditatea de 8%, adecvată conservării de durată, acesta se usucă la
temperatura de 40-45°C timp de 6-24 ore. În decursul uscării polenul se menţine în strat de
maxim 10 mm grosime, fiind ferit de acţiunea directă a razelor solare şi afânat periodic.
Producerea de polen
Producţia obţinută de la o familie de albine poate ajunge la 10 kg de polen. Albinele colectează
polen din floare prin scuturarea anterelor sau prin zdrobirea acestora cu mandibulele.
O încărcătură de polen cântăreşte 5-7 mg. Rentabilitatea culesului de polen este influenţată de
umiditatea şi temperatura atmosferică, de nevoile interne ale coloniei şi de factorii atractivi
(aromă, conţinut în polen, prezenţa nectarului).
În general, polenul este colectat de albinele culegătoare de la plantele entomofile (polenifere
sau nectaro-polenifere) şi depozitat în celulele fagurilor mărginaşi şi în părţile laterale ale
fagurilor cu puiet, constituind păstura, care constituie hrana proteică necesară hrănirii familiilor
de albine şi puietului.
În anumite perioade ale anului, când polenul abundă în natură, familiile de albine au
posibilitatea de a culege cantităţi apreciabile de polen. Prin folosirea colectoarelor de polen o
parte din polenul recoltat de albine poate să fie recoltat de apicultor pentru nevoile stupinei în
perioadele deficitare sau pentru a fi folosit în producerea unor preparate apiterapice şi în

217
alimentaţia umană.
Pentru a fi valorificat, polenul recoltat de albine trebuie să îndeplinească următoarele condiţii
de calitate:
• aspect: ghemotoace întregi cu diametrul de până la 4 mm, în amestec cu ghemotoace sparte,
sau pudră de polen în proporţie de maximum 5%;
• culoare: conformă cu specia de flori de la care provine;
• consistenţa ghemotoacelor: dură, greu friabilă;
• miros: specific floral;
• gust: caracteristic;
• puritate: fără impurităţi;
• umiditate: maximum 8%;
• proteine totale: minim 20%;
• toxicitate: să nu conţină substanţe toxice;
• floră microbiană: 150000 germeni totali/gram şi 100 levuri.
În momentul predării polenului de către producător se face recepţia provizorie pe baza
examenului organoleptic şi se ia o probă medie de circa 20 g polen/lot, care se trimite la
laborator în vederea efectuării analizelor de calitate.
În ceea ce priveşte valoarea economică a polenului, trebuie subliniat că deseori în anumite
zone în care producţia de miere este compromisă, producţia de polen, prin volumul şi calitatea
sa, poate reprezenta o sursă importantă de venituri.
Ambalarea, păstrarea, conservarea polenului
După recoltare, polenul trebuie condiţionat şi apoi conservat în condiţii corespunzătoare.
Pentru uscare se folosesc dispozitive speciale de diferite tipuri şi capacităţi (uscătoare de polen)
în care polenul se întinde în straturi subţiri de 1-2 cm şi se ţine la o temperatură de 40-45°C
până ce umiditatea scade la circa 5%.
Polenul se poate usca şi în podul caselor, întins în strat subţire pe panouri pânzate.
O mai bună uscare se realizează prin răsfirarea periodică a masei de polen şi prin ventilarea
permanentă pentru îndepărtarea vaporilor de apă. Trebuie evitată expunerea polenului direct la
soare, razele soarelui distrugând componenţii biologici din polen (vitaminele şi fermenţii). După
uscare polenul se cerne şi se curăţă de corpurile străine.
Pe ambalajele de transport se aplică etichete cu următoarele menţiuni: denumirea produsului;
cantitatea brută şi netă; numele şi adresa producătorului; data recoltării; semnătura apicultorului
sau a delegatului unităţii furnizoare şi semnătura delegatului ce a efectuat recepţia provizorie.
După uscare, polenul se cerne şi se păstrează, până la valorificare, în vase închise, inoxidabile
sau în saci de material plastic în care, pentru prevenirea degradării lui de câtre insecte, se
introduc tampoane îmbibate în tetraclorurâ de carbon.
Polenul poate fi păstrat o perioadă mai lungă de timp în amestec cu zahăr pudră (2 părţi masă
polen la o parte masă zahăr) şi acoperit cu un strat de zahăr pudră, gros de 3 - 4 cm.
După uscare, polenul se cerne şi se păstrează până la valorificare în vase (închise ermetic) din
material inoxidabil, de sticlă sau în saci de material plastic. În vederea preîntâmpinării degradării
polenului de către insecte (găselniţă), se introduc în vasele de depozitare tampoane de vată
îmbibate cu tetraclorură de carbon. Pentru nevoile stupinei, polenul proaspăt se poate păstra
sub formă de pastă în amestec cu miere florală de albine.
În cazul absenţei sursei de polen entomofil, apicultorii pot realiza provizii de polen pentru
familiile de albine recoltând polenul direct de la plante. În acest scop, polenul de porumb poate fi
recoltat manual prin scuturarea paniculelor sau prin detaşarea acestora şi colectarea polenului
după uscarea paniculelor recoltate.
După uscare, polenul destinat comercializării se sortează, se ambalează şi se depozitează în
încăperi reci (0-4°C), lipsite de umezeală şi bine ventilate.

218
 Pentru buna păstrare şi conservare, polenul trebuie să fie ferit de umiditate, fiind foarte
higroscopic. De asemenea trebuie ferit de dăunători şi mucegaiuri. Pentru aceasta, polenul se
păstrează în ambalaje metalice, inoxidabile, de sticlă sau polietilenă închise etanş.
Utilizarea polenului
Datorită calităţii sale deosebite, polenul recoltat de albine este folosit în alimentaţia umană ca
medicament natural, atât pentru tratarea unor maladii specifice, cât şi pentru producerea unei
game variate de preparate apiterapice.
Valorificarea polenului se face în special prin filialele Asociaţie Crescătorilor de Albine din
România şi alţi agenţi economici, în stare naturală,
Polenul prezintă interes ca hrană a albinelor (sub formă de păstură), ca prezenţă în miere
(căreia îi indică originea şi îi defineşte calitatea) şi ca hrană pentru om.
Prin natura sa şi prin rolul său de element fecundant al florilor, polenul are o compoziţie
chimică foarte complexă şi foarte specială, care îl deosebeşte de toate celelalte produse
vegetale şi îi conferă un spectru de influenţă surprinzător de larg asupra multor afecţiuni şi
disfuncţiuni ale organismului uman. În mod curent, polenul nu se alege şi nu se consumă pe
specii de provenienţă, de aceea însumează calităţile tipurilor de polen uniflorale din care se
compune, având următoarele proprietăţi terapeutice:
• accelerează funcţionarea ficatului şi dezintoxicarea organismului, în hepatită epidemică
şi hepatită cronică;
• duce la o uşoară creştere a insulinei şi ca atare polenul şi păstura pot fi utilizate în tratamentul
diabetului zaharat;
• prin conţinutul sărac în sodiu, dar bogat în magneziu şi potasiu, intervine favorabil în afecţiunile
cardiovasculare;
• fiind total lipsit de toxicitate şi cu un conţinut ridicat în substanţe active vitale, este puternic
vitalizant pentru corpul uman;
• activează fenomenele de regenerare la oamenii în vârstă, ajută la recuperarea copiilor
subdezvoltaţi, iar la copiii de vârstă şcolară previne oboseala;
• intervine favorabil în fenomenele de creştere şi ameliorează randamentul efortului intelectual;
• ameliorează sindroamele depresive şi regularizează somnul;
• intervine cu eficienţă mare în reglarea secreţiilor hormonale la bărbaţi şi femei;
• este un remediu ideal pentru bolnavii de prostată şi acţionează ca bacteriostatic şi normalizator
al funcţiilor aparatului digestiv (forme diferite de colită, constipaţie etc).
Produsele componente ale polenului sunt capabile în câteva zile să redea consumatorului forţe
depline şi tonusul corespunzător.
Dozele zilnice de polen recomandate în tratamentul majorităţii afecţiunilor sunt de 15-20 g,
administrat zilnic câte o linguriţă înaintea meselor principale. Polenul se poate consuma în
amestec cu miere şi se recomandă să fie ţinut în gură până se topeşte.
Polenul poate fi utilizat cu succes în terapia bolilor ficatului, prostatei, a gastroduodenitelor,
în hrana copiilor în dezvoltare, debili, inapetenţi şi anemici, precum şi a bătrânilor cu anemii şi
astm. Doza zilnică optimă este 20-30 g la adulţi şi mai scăzută la copii (în conformitate cu vârsta
şi greutatea lor). Polenul se administrează cel mai bine după masă, pentru a nu provoca
deranjamente gastrice. Efectul terapeutic al polenului este lent.

Veninul

Veninul de albine este o substanţa complexă, un produs de secreţie al albinelor lucrătoare,

stocat în punga de venin şi eliminat la exterior în momentul înţepăriix.

219
Secreţia de venin
Veninul este secretat de glanda cu venin a albinei lucrătoare. Secreţia de venin este influenţată
de o serie de factori, între care se remarcă: vârsta albinelorxx, hrana (prezintă importanţă
abundenţa hranei proteice pe care acestea o consumă) şi sezonul Nu produc venin albinele
crescute fără polen. Rezerva de venin, odată folosită, nu se mai reface, însă există şi o serie de
cercetări conform cărora după eliminarea prin înţepare, rezerva de venin a albinelor se reface,
cu condiţia ca organul specializat să nu se deterioreze. La o înţepătură, o albină cu glanda de
venin dezvoltată poate elibera o cantitate de circa 0,3 mg venin lichid, corespunzând la circa 0,1
mg substanţă uscată.
Caracteristicile veninului
Veninul de albine se caracterizează prin următoarele19:
• este un lichid dens, de culoare alb - mată;
• are un gust amar-acid;
• mirosul este particular, iritant;
• cristalizează într-un interval scurt de timp;
• are un pH de 4,5 - 5,5;
• are o compoziţie complexă: substanţe proteice; 6-7% apă; lipide (în special din grupa
sterinelor); hidrocarbonaţi; acizi (formic, clorhidric, ortofosforic); baze şi substanţe minerale
(calciu, magneziu, fosfor, sulf şi cupru).
Veninul de albine cristalizat are aspect uşor cenuşiu, se prezintă ca o pulbere, cu miros
iritant caracteristic şi gust amar înţepător; sub formă uscată, veninul poate fi păstrat timp
îndelungat, fară a-şi pierde proprietăţile toxice.
Compoziţia chimică a veninului
Veninul de albine are o compoziţie chimică extrem de complexă, principalul sau component fiind
substanţele proteice, care ajung până la 75% din veninul uscat. Alături de substanţele proteice,
în compoziţia veninului mai intră şi săruri minerale, enzime, hormoni, uleiuri eterice şi alte
substanţe volatile. De asemenea, veninul conţine lipide, hidrocarbonaţi, acizi şi baze. Dintre
substanţele minerale, în compoziţia veninului intră calciul, magneziul, manganul, fosforul, sulful
si cuprul. În compoziţia veninului s-au identificat şi aminoacizi liberi, acizi nucleici, grăsimi, acizi
volatili.
Recoltarea veninului
Recoltarea veninului de albine este o operaţiune extrem de dificilă şi de aceea este o practică
rar întâlnită printre apicultori. Într-un sezon apicol de şase luni, se pot obţine 4 g venin de la o
familie de albine.
Procesul de recoltare a veninului nu exercită o influenţă negativă asupra organismului
albinelor sau asupra activităţii acestora, chiar dacă în timpul recoltării veninului se produce o
irascibilizare a albinelor, ce persistă până la şase zile după efectuarea extracţiei.
Obţinerea veninului se poate face prin mai multe metode, şi anume: narcotizarea albinelor,
înţeparea unor membrane, cu ajutorul unor dispozitive electrice speciale, numite grile de
excitare, eficienţa acestora fiind diferită. Cantitatea de venin pe care o poate elibera o albină
în momentul înţepării este de 0,3 mg venin lichid, corespunzător unei cantităţi de 0,1 mg
substanţă uscată. După recoltare, veninul se păstrează până în momentul livrării, Ia temperatura
ambiantă, în condiţii de umiditate normală.
Însuşiri terapeutice şi tratamentul cu venin de albine
La om, reacţiile la venin sunt de trei feluri: localex, sistemicexx şi anafilacticexxx. Cu toate
acestea, veninul de albine a avut (chiar şi atunci când nu era bine cunoscută compoziţia lui) şi
are un rol important în diferite tratamente medicale.
Componentele veninului de albine acţionează atât ca inhibitoare ale sistemului nervos, cât şi
ca stimulente ale inimii şi ale glandelor cortico-suprarenale. Prin stimularea producerii de

220
cortizon, veninul de albine acţionează în tratarea afecţiunilor reumatismale, în special a
artritelor.
Se consideră că veninul de albine, administrat în doze mici şi repetate, stimulează reactivitatea
întregului organism, mărindu-i capacitatea de apărare împotriva infecţiilor.
Administrat singur sau în asociere cu alte substanţe, veninul de albine este utilizat în tratarea
mai multor afecţiuni21, şi anume:
• poliartrite infecţioase nespecifice;
• boli ale sistemului nervos periferic: lumbago, sciatică, nevralgii, pareze;
• boli vasculare: tromboflebită, ateroscleroza vaselor membrelor;
• gută şi astm bronşic;
• reumatism poliarticular, muscular şi cardiac;
• boli de piele etc.
Veninul de albine se regăseşte în compoziţia unui singur produs obţinut în prezent de
către ICDA

Apilarnilul

Apilarnilul este produs apicol natural, biologic activ, rezultat din recoltarea integrală a
conţinutului celulelor cu larve de trântor în a şaptea zi de dezvoltare (inclusiv substanţele
nutritive aflate în aceste celule) şi care este supus unui proces de triturare (zdrobire),
omogenizare şi filtrare, în vederea conservării şi utilizării.
Caracteristicile apilarnilului
După recoltare, apilarnilul se prezintă sub forma unui produs neomogen, alcătuit din larve de
trântor într-un lichid lăptos; după mixare, el devine omogen, untos, capătă o culoare albcenuşie,
uşor gălbuie, cu tendinţă spre maroniu. Mirosul apilarnilului este fad, iar gustul uşor astringent,
fără senzaţie dezagreabilă.
Compoziţia chimică a apilarnilului
Apilarnilul este un produs foarte concentrat, bogat în substanţe proteice, glucide, lipide, săruri
minerale, vitamine, aminoacizi etc. Apilarnilul a fost avizat favorabil de Ministerul Sănătăţii
pentru a fi utilizat în scop apiterapeutic, la stimularea factorilor naturali de apărare a sănătăţii
organismului uman.
Producerea de apilarnil
Pentru recoltarea apilarnilului, se utilizează aparate similare cu cele folosite în procesul de
recoltare a lăptişorului de matcă (spatulă de lemn sau aparate specializate). De la fiecare familie
de albine se poate obţine, într-un sezon, circa 1 kg produs.
Perioada optimă pentru producerea apilarnilului începe o dată cu înflorirea pomilor fructiferi
(aprilie-mai), când temperaturile sunt suficient de mari, există hrană specifică (nectar şi polen)
din abundenţă, familiile de albine sunt dezvoltate, şi durează până la începutul lunii august, când
familiile de albine îşi reduc activitatea, în cuib şi la cules, începând creşterea generaţiilor de
iernare.
Pentru recoltarea unor cantităţi omogene de apilarnil (larve de aceeaşi vârstă) este obligatoriu
ca pentru fiecare familiex să se „deschidă” o fişă de evidenţă, în care se notează numărul
stupului, data introducerii ramei clăditoare în familie, data însămânţării fagurelui de către matcă
şi data recoltării23. Cu ajutorul fişei de evidenţă, prin verificarea întregului efectiv destinat

221
producţiei de apilarnil, la interval de 3 zile, se pot identifica cu uşurinţă familiile care au faguri
însămânţaţi cu trântori, stabilindu-se ziua recoltării. Pentru acest sistem de evidenţă şi acţiune
operativă se asigură un flux continuu de producţie de apilarnil, urmărindu-se ca de la fiecare
familie să se recolteze în medie, într-un sezon, 0,9-1,3 kg larve de trântor, fără diminuarea
producţiei de miere. Echivalentul valoric al apilarnilului este egal cu 7,5 kg miere.
Ambalarea, conservarea şi transportul apilarnilului
Apilarnilul recoltat se ambalează în cutii cu capacitate de 1 kg şi se păstrează la congelator (la
temperaturi de - 5°C). Apilarnilul în stare proaspătă se valorifică, ca atare, ambalat în recipiente
speciale, cu etichetarea conţinutului şi specificarea datei de recoltare; transportul se face în
containere frigorifice. Pe o durată mai îndelungată, apilarnilul se conservă în depozite frigorifice,
la temperaturi mai scăzute (sub -20°C).
Utilizarea apilarnilului
Datorită conţinutului său, apilamilul, ca şi lăptişorul de matcă, se foloseşte, în prezent, pentru
realizarea de preparate apiterapeutice, fie în stare pură, fie în amestec cu alte produse apicole
sau substanţe medicamentoase. De asemenea, produsul are multiple posibilităţi de folosire în
alimentaţia umană şi veterinară.

AOUTRE PRODUITS

222
223
224
 A EVITER de FAIRE dans le RUCHER

EVITER CONSEQUENCES / AVIS

Si les Abeilles réussissent à pénétrer dans le nourisseurs, elles
se noient en masse.

Exemple: j'ai ainsi en apportant du sirop pour stimuler la ponte

et renforcer en abeilles une ruche faible, découvert quelques
jours après, plus d'une centaines d'abeilles mortes, spectacle
désolant, qui se jour m'a eccoeuré et peiné.

D'OUBLIER de BIEN
REFERMER le COUVERCLE
des NOURISSEURS
en Plastique

Alors: Il faut s'assurer que le couvercle de la bonne fermeture

du couvercle, mieux: je place par dessus des chiffons ou
plastique qui en plus d'éviter l'accès dans l'enceinte intérieure,
isole contre le froid.

NE PAS LAISSER de Par exemple, des produits phytosanitaires, de l'essence pour la

PRODUITS TOXIQUES sur tondeuse,.. les flacons peuvent fuire et contaminer la partie
l'EXTRACTEUR intérieur de l'extracteur qui doit être en permanence maintenue
propre.
NE PAS LAISSER Après Lavage RISQUE de MOISISSURES et de FERMENTATION
des traces d'eau après le
Nettoyage de l'EXTRACTEUR Un mileu totalement fermé et des traces de pollen, de miel
NI FERME TROP favorisent les moisissures la fermentation,...
HERMETIQUEMENT
J'ai un jour découvert un extracteur qui sentait le miel fermenté,
si j'avais extrait sans un nettoyage minutieux, mon miel aurait
fermenté.

Pire, un autre jour, j'ai découvert un fond d'eau et le

développement d'algues!!!

ALORS : Il faut Bien NETTOYER la cuves à la brosse sans

laisser aucune trace de miel + 1 rinçage avec du Chlore dilué
(en laissant agir au moins 5mn) suivi de Plusieurs rinçages à
l'eau clair. + séchage avec des essuis-tout qui ne peluchent
225
 pas.

Maintenir ouvert le robinet, pour laisser une légère aération.

La pousière pénétrant, salit les parois internes; ces poussières
NE PAS OUBLIER de PLACER
favoriseront les cristallisations, les contaminations
pour le STOCKAGE les CAPOTS
bacteriennes et fongiques, voir les fermentations....
SUPERIEUR de l'EXTRACTEUR
en POSITION FERMEE
ALORS: maintenir les capots supérieures refermés
RISQUE de PILLAGES

Assurer la pérennité de son rucher en préservant la tranquillité

de ses voisins (quelque que soit l'estime que vous leur portez)

Alors: Agissez en tenant compte de son environnement: voisin

et passants de la voie publique.

Un pillage ennerve les abeilles qui peuvent dans ce cas

attaquer les personnes au alentour,... à éviter donc.
Après la récolte, le LECHAGE à
L'AIR LIBRE ____________________
des hausses après extraction
  (Le léchage peut se réaliser à l'extérieur en milieu isolé loin des
habitations, mais en plaçant ses hausses à plus de 100 mètres
pour que la recherche des abeilles se réalise par la danse en
8, limitant le risque de pillages

Pour ma part je préconise même de redonner les hausses à

leur ruche d'origine (par léchage en les plaçant sur le corps)
pour éviter la dispersion des maladies,

Assurer un joint hermetique avec un skotch entre chaque

hausse.
LAISSER TRAINER des cadres
plein de miel ou juste extrait
RISQUE DE PILLAGE
 
PROLIFERATION de la FAUSSE TEIGNE; les ruches faibles
STOCKAGE en vrac des pouvant être infestées.
cadres bâtis
Alors : stocker ces hausses de façon hermétique, empillées
  les unes sur les autres, deux grillages fins aux deux extrémités
pour assurer un courant d'air défavorable aux fausse-teignes.
Ne PAS LAISSER TRAINER
Pour ne PAS INCITER au VANDALISME
d'ALLUMETTES ou de
COMBUSTIBLE (ex: essence de
 
la tondeuse)
Juste après l'utilisation de J'ai assisté au démarrage d'un feu de poubelle. Disperser sur
226
 le sol les cendres chaudes présentent aussi un risque
l'enfumoir, d'incendie (surtout l'été et dans des régions à RISQUE:
ne PAS JETER le résineux, brousailles,...)
COMBUSTIBLE de
l'ENFUMOIR n'importe où Alors: laisser le combustible s'étouffer de lui même, dans
l'enfumoir en le bouchant (par un bouchon d'herbe fraîche).

Laisser TRAINER les BANDES

de TRAITEMENTS au sol.
Favorise l'apparition des résistances, et rendant inopérant
rapidement les traitements ultérieurs
Oublier d'enlever les BANDES
de TRAITEMENTS dans la
Tout médicament possède une posologie à respecter (en dose
Ruche (après le délai préconisé)
et durée).
ABANDON de RUCHES  

Source de maladies , l'odeur attire les abeilles qui parcourent

ces vieux cadres et se contaminent de spores de loques.

227
 INDICES et SIGNES UTILES
Au Trou de Vol

Reconnaître et observer - Pour Agir ou Eviter

Sélection : Nettoyeuse / Agressivité / productrice / Indice cubitale / etc...

Bourdonneuse* l'essaimage (un peu avant) * Fécondation (un peu avant le départ; retour
de la reine)* Fin de saison* Orpheline* Pillage (un peu avant) * Récolte en cours* Ruche
forte *Vieux cadres *
RECONNAÎTRE INDICES A VOIR
 
 En introduisant un carré de couvain operculé de la
colonie à tester de 5cm2 (soit environ 100 cellules)
Sélection que l'on aura préalablement congelé (le temps d'une
nuit) et remis dans la ruche, on relève au bout de de
Les critères d'une RUCHE 48H00 le nombre de larves de couvain de ce carré
BONNE NETTOYEUSE retiré . Le choix se portera sur les colonies qui ont
retirées plus de 90% de larves mortes; seules 1
  colonie sur 10 possèdent cette qualité de plus
recessive (remarque: toute sélection doit se baser sur
  les observations obtenues sur deux années)
 La présence au printemps de la quantité de déchets
  tombés sur le fond (ou sur le plateau refermant le
plateau grillagé) , le moins possible bien sur
 
 le nombre de cadavres d'abeilles mortes laissés
  devant la ruche (les "bonnes" nettoyeuses
transportent le plus loin de la ruche ces cadavres)
  cette observation est plus "lisible" si vous avez placé
un sol dur devant la ruche (plaque de béton,...)
 
  Critères basés sur la Quantité d'abeilles / Quantité de
couvain
Les critères d'une RUCHE
 En surface des cadres: au-dessus des cadres, la
FORTE surface et le nombre de cadres occupées par les
abeilles.
   A l'intérieur : le nombre de cadres occupés par le
couvain. (ou sa surface :60 à 80 dm2)
 
 Au trou de vol : allés et venues importants (70-75
  abeilles par minute à la T °c de 18-20 ° c.
les VIEUX CADRES,  la couleur noirâtre.
à mettre au rebut
 Si la ruche contenait plus de 2 vieux cadres à
changer, choisir les plus vieux par le test de la
228
 lumière: les cadres qui ne laissent pas passer le
rayonnement du soleil sont à changer.
 la reine peu active se déplace lentement sur le
cadre!!!, .....à compléter car cette lenteur de la reine
Une COLONIE préparant est un critère de selection des bonnes reines qui
L'ESSAIMAGE donnent des colonies "tenant le cadre

 ...
COLONIE DESORGANISEE

   Devant le trou de vol: faible activité, comparée aux

Une COLONIE ORPHELINE
 
 
 
autres ruches. Tourne "en rond" sur la planche de vol
sans savoir ou elle va se diriger. abeilles entrant avec
hésitation (peu pressées et "inquiètes"), ne
franchissent pas directement le seuil de la planche de
vol. jamais de soleil d'artifice.

 A l'intérieur: pas de couvain (que du couvain fermé)

 sur un corps de ruche: voir en surface lorsque les
cadres en rive commence à blanchir, il est temps de
  placer la première hausse (pour des corps à 12
Le moment cadres ne pas attendre que le volume entier du corps
pour la POSE d'une HAUSSE soit rempli pour poser la première hausse).

 Sur une hausse: lorsque 2/3 des cadres sont bâtis.

 Mêmes signes qu'une COLONIE DESORGANISEE
 + : couvain de mâles en abondance même dans des
cellules d'ouvrières
 
 Présence de plusieurs oeufs dans une même cellule.
une COLONIE BOURDONNEUSE
(une jeune reine fécondée peut pondre également
plusieurs oeufs dans une même cellule au début de
  ses pontes, mais jamais trois et cela ne ne dure
  jamais).

 
 Les ruches faibles, peu peuplées ou malades ont une
forte probabilité d'être pillées par les abeilles
provenant des ruches voisines.
   On voit au trou de vol des combats entre abeilles, les
L'approche d'un PILLAGE abeilles sont aggressives et sur le "qui-vive et des
  abeilles mortes sont visibles au devant.
 
 Allées et venues importantes et inhabituelles
d'abeilles (en dehors des périodes de récolte): les
ruches sont animées.. 
   Le sirop donné en petite quantité ( moins d'un demi-
Les BONNES SOUCHES litre) est consommé rapidement (pour une colonie
229

PRODUCTRICES
 
 
 
La FIN de la SAISON
Les périodes de
Faibles miellées ou l'ABSCENCE
de MIELLEES
 
 
La RECOLTE en COURS
Le RETOUR d'UNE REINE
FECONDEE
Le JOUR FAVORABLE AU VOL  
NUPTIAL
ou VOL de FECONDATION
forte et non malade)
 Le choix des colonies qui présentent de longues
langues serait un critère cité par Maisonneuve (dans
l'apiculture intensive et l'élevage de reine p20)
mesurées par un glossomètre
 Les grandes abeilles (dont certains avouent avoir un
effet significative sur la production par la taille du jabot
et de la langue plus grand selon les sciences de la
biométrie, la tailles des organes étant proportionnelle
à la taille des individus (expérience sur la taille des
alvéoles et l'influence sur la taille des abeilles: ... à
suivre)
 Mâles rejetés au dehors de la ruche, lorsque les
ressources naturelles viennent à réduire; les bouches
inutiles sont éliminées (si à ce moment, la ruche est
orpheline , la colonie maintien ses mâles)
 Ce rejet survient aussi lors du retour de grands froids.
  Les abeilles sont en plus grands nombre à l'abeuvoir.
(en présence de miellées le nectar leur apporte cette
eau vitale; le nectar étant constitué par plus de 70%
d'eau; en l'abscence de miellées, elles doivent
rechercher cette eau pour satisfaire leurs besoins).
 oisifs devant le trou de vol, ils font des vols courts
autour de la ruche et reviennent aussitôt (vol de
propreté)
 Ventillent lors des températures pas trop chaudes:
pour éliminer l'excès d'eau contenu dans le nectar.
 "Le fragment du bulbe" (du dernier mâle ayant
fécondé la reine) "avec les plaques chitineuses de
couleur foncée en surface, reste dans les voies
génitales femelles et constitue ce que l'on appelle <le
signe de fécondation>. .... à son retour, "les
ouvrières l'éliminent".
de J. Louveaux "Les abeilles et leur élevage"
 "Ce premier vol de la jeune reine vierge a presque
toujours lieu au début de l'après-midi, par beau
temps. Il peut être qu'un simple vol d'orientation mais
il est souvent un véritable vol de fécondation, si la
température est suffisament élevée.
230
  Il faut au moins 20°c.
 L'air doit être calme
 et la luminosité intense.

La reine exige donc pour sa fécondation des

conditions favorables".

de J. Louveaux "Les abeilles et leur élevage"

 
 En Mai (en région parisienne) lorsque la population est forte
(mois variable en fonction des régions) et au cours des
périodes de beau temps.
Le MOMENT de l'ESSAIMAGE
Personnellement, j'ai souvent observé le départ d'un essaim
entre 11H00 et 15H00 et d'autant plus qu'elles sont bloquées
dans la ruche par le mauvais temps, le retour du beau temps
soudain (chaleur, une éclaircie,...) étant un facteur
déclenchant du départ.

 Vos critères que vous connaissez ou que vous utilisez

A VOUS de JOUER
m'intéressent: steph.benedic@laposte.net:

231
 PATOLOGIE APICOLA

226
Preîntâmpinarea bolilor
227
Măsuri igienice privitoare la stupină
228
Măsuri igienice privitoare la stupi
228
Măsuri igienice privitoare la viaţa coloniilor
229
Măsuri igienice privitoare la viaţa individuală a albinelor
Masuri privitoare la igiena apicultorului 230
Diagnosticarea fara deschiderea stupului 230
Albine sănătoase şi productive 232
Bolile contagioase - Parazitare - Acarapioza
- Amibioza 233
- Brauloza
- Galerioza
- Tropilelapsoza
- Nosemoza 234
- Varrooza 236
Boli virotice - Puietul în sac (saciform) 273
- Paralizia cronică 274
Boli bacteriene - Loca americană 275
- Loca europeană 277
- Paratifoza sau salmoneloza 278
Boli micotice - Melanoza 278
Boli necontagioase - Puietul răcit 279
- Boala de mai 279
Anomaliile mătcilor 279
Gandacul mic de stup 280
BEZMETICIREA 286
BONITAREA 289
Agresivitatea albinelor 292
Disparitia brusca a albinelor 294
Albinele si undele electromagnetice ( fr.) 295

232
Preîntâmpinarea bolilor

Este mai uşor să previi decât să tratezi şi, de aceea, măsurile igienice trebuie să constituie
principalul obiectiv al apicultorului. Aceste măsuri ţin de o bună aşezare a stupinei, de o bună
pregătire a apicultorului şi de aplicarea dezinfecţiilor preventive atât în stupina proprie cât şi în
celelalte stupine.

Se va avea in vedere:

 Asigurarea surselor curate de apă în pastoral;

 Diminuarea stresului de transport şi evitarea înăbuşirii familiilor de albine;
 Evitarea marilor aglomerări de familii de albine în pastoral şi apropierea de graniţele
ţărilor unde se manifestă epizootii la albine;
 Evitarea practicări haotice a stupăritului pastoral (sursele care nu secretă nectar
conducând la grave perturbări şi îmbolnăviri, precum şi mari cheltuieli de transport ce fac
stupinele nerentabile);
 Trebuie înlocuite mătcile bătrâne şi toate mătcile familiilor care nu progresează, folosind
tehnica FA;
 Se va urmări înlocuirea treptată a tuturor fagurilor vechi (purtători de germeni infecţioşi),
cu faguri noi crescuţi în sezonul de primăvară-vară.
 În vederea sporirii rezistenţei la invaziile virotice se recomandă:
o hrăniri de completare şi stimulare;
o igiezarea stupinelor a stupilor, a coloniilor de albine si a conditiilor referitoare la
viata individuala a albinelor;
o mentinerea in stupina doar a familiilor puternice, cu matci de valoare, provenite din
Reginele recordiste ale stupinei (verificate in productie);
 fiecare stup să aibă prevăzută câte o sticluţă cu formol, iar fundul sa fie presărat din cand
in cand cu praf de pucioasa (presărat cu mare grijă, o doză prea mare putând fi letală
pentru mătci şi puiet
 evitarea posibilelor cauze generatoare de boli.

Păstrarea în stupină doar a familiilor puternice constituie baza marii productivităţi şi a sanatatii
albinelor, organismele invadate de boli şi furtişag fiind de obicei cele mai slabe, mai sărace în
hrană şi mai incapabile să-şi păstreze căldura primăvara timpuriu şi iarna, căzând cu uşurinţă
pradă nosemozei şi altor boli.

Atenţie! Roii găsiţi în perioadele nepotrivite pentru roire (roii târzii) provin cu siguranţă
din stupi infestaţi sau scorburi infectate de nosemoză şi de aceea trebuie evitată
prinderea lor.

233
Măsuri igienice privitoare la stupină

Distanţa dintre stupi

S-a observat că bolile sunt cu atât mai nimicitoare cu cât distanţa dintre stupi este mai mică şi
viceversa. Acest lucru se explică prin faptul că albinele nu nimeresc întotdeauna stupul de
provenienţă şi intră în stupii vecini, răspândind boala. Pentru aceasta, stupii vor fi aşezaţi la 2
metri depărtare unii de alţi. Acolo unde nu este posibil, urdinişurile vor fi cât mai bine
individualizate şi, dacă se poate stupii vor avea direcţii diferite de zbor.

Curăţenia

În stupină şi mai ales în faţa stupilor trebuie să existe o curăţenie desăvârşită. Pentru aceasta se
va avea în vedere ca oglinda stupului să fie curăţată de iarbă, albinele găsite moarte să fie
măturate şi arse etc.

Lac pentru interiorul stupilor

Propolisul se spală cu o soluţie slabă de acid sulfuric dizolvat în apă caldă. Se iau apoi 40 g de
propolis spălat şi 20 g ceară ce se frământă la cald ca să se omogenizeze, adăugând 80 g ulei
de in. Amestecul se reîncălzeşte atunci când se întinde cu o pensulă pe suprafaţa interioară a
stupului.

Picioarele stupilor

Stupii vor sta pe picioare înalte de cel puţin 25 cm, fiind apăraţi astfel de umezeală şi de
pătrunderea şoarecilor care sunt purtătorii unor microbi primejdioşi. Picioarele stupilor vor fi
unse cu păcură, pentru a preîntâmpina intrarea furnicilor, iar dacă observăm albine care se
târăsc pe jos, vor fi unse cu clei, din cel folosit la ungerea pomilor deoarece, în felul acesta,
albinele bolnave nu se mai pot căţăra pe ele şi nu mai pot pătrunde în stupi.

Adăpătorul

Trebuie să fie alimentat zilnic cu apă proaspătă, călduţă şi puţin sărată, pentru ca albinele să nu
se ducă să sugă apa de prin gunoaiele putrede, de unde, odată cu apa, sorb fel şi fel de microbi
vătămători. În fiecare săptămână, seara, interiorul adăpătorului să fie văruit bine cu var, care
este un bun dezinfectant.

234
Măsuri igienice privitoare la stupi

Construcţia stupilor

Stupii rău încheiaţi vor lăsa goluri care, pe lângă frigul şi umezeala ce ar pătrunde înăuntru
toamna, primăvara şi iarna, oferă posibilitatea intrării hoaţelor ce pot aduce şi boala.

Curăţenia

În stup şi pe platforma lui trebuie să fie o curăţenie desăvârşită. La stupii slabi, din două în două
săptămâni se vor curăţa fundurile. Atunci când în interiorul stupilor vom găsi prea multe albine
moarte şi rumeguş de ceară, trebuie găsită cauza şi înlăturată.

Numerotarea accesoriilor

Toate componentele stupului trebuie numerotate cu acelaşi număr şi literă, de la fund până la
capac, magazii de recoltă şi chiar rame (cu ajutorul unor plăcuţe de tablă).

Măsuri igienice privitoare la viaţa coloniilor

Populaţia stupului

Să fie cât mai numeroasă, coloniile puternice luptând cu mai multă forţă cu bolile.

Cauzele slăbirii coloniilor sunt 3 :

1. provizii insuficiente,
2. matcă epuizată sau de slabă calitate,
3. colonie bolnavă.

Acesta este şi motivul ca, în cazul slăbirii populaţiei unui stup, apicultorul să cerceteze amănunţit
cauza şi să ia măsurile cele mai adecvate pentru remediere. În situaţia în care nu observăm
albine moarte în stup sau în apropiere dar colonia este tot mai slăbită motivul poate fi amibioza,
albinele murind în număr mare la câmp.

Regina şi puterea coloniei

Puterea unei colonii depinde, în primul rând, de regină. În general, reginele bune sunt cele
tinere, provenite din stupii recordişti şi crescute în colonii recordiste. Din 2 în 2 ani, sau, în cazul
practicării transhumanţei, vom avea grijă să schimbăm reginele anual, în primul rând la coloniile
ce au dat producţii slabe şi medii. Importul reginelor străine este, de multe ori, o cauză a
răspândirii bolilor. De aceea, importul reginelor din alte ţări (cum ar fi cele din rasa italiană) este
indicat a se face numai în staţiunile de experimentare şi cercetare apicolă.
235
Selecţia albinelor

Crescătorii de mătci trebuie să ştie că deşi reginele îndeplinesc anumite condiţii de selecţionare,
totuşi, dacă strămoşii lor au suferit de anumite boli, acestea, după câteva generaţii, pot să se
ivească din nou, albinele suferind şi de boli congenitale ce se moştenesc de către urmaşi. De
aceea, creşterea reginelor se recomandă a se face de fiecare apicultor în parte, cu respectarea
tuturor regulilor de selecţie. Selecţionarea şi găsirea unor soiuri (suşe) de albine din aceeaşi
rasă care să reziste la boli este unul din obiectivele şi dezideratele apiculturii moderne, ştiut fiind
că, de-a lungul timpului, unele suşe de albine au devenit imune la anumite boli ce au activat pe
un anumit areal.

Stârpirea furtişagului

Nimic nu înlesneşte mai mult infestarea unei stupine decât furtişagul, căci albinele hoaţe atacă
cu precădere stupii slăbiţi de boli, o dată cu prada luând şi boala coloniei atacate. Măsurile de
prevenire a furtişagului, pentru a da rezultate, trebuie luate de toţi apicultorii şi în toate stupinele.

Înlăturarea roirii naturale

Roirea naturală este unul din mijloacele de răspândire a bolilor de care suferă colonia de unde a
plecat roiul. De aceea este indicat a se lua măsuri drastice de prevenire a roirii naturale, pentru
roirea artificială folosind numai coloniile selecţionate în acest scop.

Măsuri igienice privitoare la viaţa individuală a albinelor

Aerisirea

Se face diferenţiat, în funcţie de anotimp. Pe timpul iernii este indicat ca urdinişurile să fie
lărgite în funcţie de numărul fagurilor lăsaţi în cuib care, la rândul lor, trebuie să fie bine
acoperiţi cu albine. Dacă urdinişurile sunt prea mici, vaporii de apă, neputând ieşi afară din
cauza unei aerisiri necorespunzătoare, se vor condensa pe pereţi, care, umezindu-se, vor strica
aerul şi vor forma un mediu neprielnic pentru albine, prielnic însă pentru anumiţi microbi de
origine vegetală (ciuperci şi micelii), care se vor dezvolta de minune în umezeala caldă a
stupului. Aici, microbii prind să se înmulţească, formând o inflorescenţă deasupra puietului sau
fagurilor cu miere. Primăvara, doicile înghit hrana infectată de boală, se îmbolnăvesc şi ele şi o
transmit atât puietului cât şi celorlalte albine.

La coloniile bolnave aerisirea trebuie să fie cât mai activă, fără ca printr-o prea mare deschidere
a urdinişului să înlesnim furtişagul.

Hrănirea

Cele mai multe boli pornesc de la o hrană prost păstrată şi de o calitate necorespunzătoare.
Mierea ideală pentru iernare este cea de salcâm. În cazul în care constatăm prezenţa mierii de
mană sau provizii insuficiente pentru iernat, completarea proviziilor se va face şi cu sirop de
236
zahăr rafinat, dat albinelor în luna august, la prelucrarea lui participând doar albina de vară,
albinele având timp suficient pentru căpăcirea mierii. Hrănitoarele sunt numerotate, schimbarea
lor de la un stup la altul favorizând răspândirea bolilor. Ele vor fi spălate şi dezinfectate din când
în când.

Asigurarea liniştii pe timpul iernării

Neliniştirea albinelor datorată zgomotelor puternice, şoarecilor etc., le face să-şi încarce
intestinele cu mai multe provizii, acest lucru generând reziduuri mai mari, reziduurile fiind
elementul prielnic dezvoltării microbilor.

Masuri privitoare la igiena apicultorului

 după cercetarea fiecărei colonii să ne spălăm pe mâini cu apă şi săpun (mai ales dacă
acea colonie e suspectă de boală);
 stupii bolnavi să fie cercetaţi ultimii şi după cercetare ustensilele folosite să fie
dezinfectate;
 lădiţa de transport să fie cât mai des dezinfectată şi flambată;
 coliviile de introducere a mătcilor să fie opărite (pentru a ucide microbii şi înlătura mirosul
mătcii precedente, miros care persistă mult timp);
 ustensilele folosite în stupină să fie dezinfectate cât mai des (cu apă clocotită etc. );
 daca în stupină apare loca este bine ca vatra stupinei să fie săpată şi dezinfectată cu var;
 transferul de faguri şi de piese între stupi sunt admise numai atunci când în stupină nu
sunt boli molipsitoare;
 după flambare, când scândura este încă fierbinte, să se dea cu o pensulă un strat de
propolis (dizolvat 15% în alcool de 90o).

Diagnosticare - fara deschiderea stupului

     Multi apicultori (mai ales cei incepatori),intampina dificultati deosebite in a diagnostica starea
de sanatate sau de comfort biologic a familiilor de albine.Din aceasta cauza,numarul
interventiilor din cuib creste,multe dintre acestea putand fi evitate.Trebuie sa va ganditi ca un
numar redus de controale au un impact pozitiv atat asupra familiilor de albine cat si asupra
productivitatii muncii.Apicultorii trebuie sa invete a depista problemele aparute fara sa faca
interventii majore in cuib.

           Observatii vizuale ale apicultorului - zborul albinelor

     Simpla observatie a zborului albinelor ne poate oferi informatii utile,apicultorul avizat tragand
concluziile necesare :
1 - La zborul de curatire albinele nu ies din stup.Verificam daca urdinisul este liber,curatam cu o
sarma resturile daca este obturat.In cel mai rau caz familia este moarta.
2 - Albinele ezita sa intre in stup si se plimba dezorientate pe peretele frontal,cautand parca
ceva,trebuie sa ne asteptam ca acestea sa-si fi pierdut matca.
3 - Albinele intra fara ezitare in stup,inseamna ca familia de albine are matca deci nu trebuie sa
ne facem griji in aceasta privinta.
4 - Albinele ies din stup si pe vreme rece,indica o lipsa acuta de apa datorata cresterii puternice
de puiet.Este un semn ca lucrurile merg bine in dezvoltarea generala.La fel,frecventarea masiva
a adapatorului,in aceleasi conditii meteo dificile este legata de cresterea accelerata a puietului.
5 - Albinele aduc mult polen,inseamna cresterea masiva de puiet de toate categoriile si
237
varstele.Este un semn de normalitate.
6 - Albinele frecventeaza gramezi de rumegus umed,scurgeri de balegar de langa grajduri, ne
indica o lipsa acuta de substante proteice(polen).Polenul fiind insuficient ,ele cauta sa
suplineasca cumva aceasta lipsa.
7 - Albine multe pe scandura de zbor,care isi balanseaza abdomenul,si au capul orientat spre
camp,indica un cules bun.Daca albinele au capul orientat inspre urdinis culesul este la final,sau
nu exista cules.
8 - Albinele care zboara dansand in fata urdinisului (aparent fara un motiv anume),sunt albine
tinere care fac zborul de recunoastere.
9 - Albinele moarte in fata stupului ,situatie dublata de lupta dintre albine pe scandura de zbor
ne indica un furtisag puternic.
10 - Albinele care intra sau ies sunt fara stransura,cele de pe scandura de zbor stau
nelinistite,trantorii isi intensifica activitatea inseamna ca familia se pregateste de roire.
11 - Albinele incep sa alunge trantorii din stup,acestia incercand sa intre dar fara a fi
lasati,inseamna ca familia se pregateste de iernare.

          Examinarea de catre apicultor a resturilor eliminate din stup

     O alta sursa de documentare si de apreciere a situatiei este examinarea resturilor scoase de
albine in fata stupului sau scoase de apicultor de pe fundul stupului.
1 - Puietul mort scos primavara devreme de catre albine in fata stupului indica existenta asa
numitului "puiet racit".Vina pentru prezenta acestui puiet mort apartine de multe ori apicultorului
care nu a stiut sa extinda cuibul in raport cu puterea familiei.
2 - Cristale de miere pe fundul sau in fata stupului indica prezenta mierii cristalizate care nu
poate fi valorificata de albine in lipsa apei.Situatia se intalneste mai ales iarna.
3 - Albine moarte si mucegaite ne indica prezenta bolii numita aspergiloza,care apare in
principal din cauza umiditatii crescute in stup.Umiditatea excesiva este provocata de ventilatia
ineficienta.
4 - Albine moarte cu aripile detasate de corp,cu malformatii, indica o acarioza in stadiu avansat
datorata lipsei tratamentelor sau a tratamentelor facute incorect.
5 - Puiet pietrificat scos de albine pe scandura de zbor,indica prezenta bolii numita popular
"puiet varos".La aparitia acestor simptome stuparul trebuie sa ia masuri sanitare urgente.
6 - Gramezi de ceara si/sau albine fara cap indica prezenta unui soarece in stup.Fenomenul se
intampla in perioada rece,cand nu s-au pus gratii de protectie la urdinis.

       

Examinarea acustica a familiilor de albine de catre apicultor

     Si examinarea acustica a familiilor de albine se inscrie in seria de metode folosite de
apicultor pentru a depista situatiile nedorite aparute iarna in familiile de albine.Iata cateva situatii
:
1 - Familia de albine nu raspunde la nici un stimul extern aplicat de apicultor(cicaniri in cutia
stupului).Daca nu se obtine nici o reactie cel mai probabil familia de albine este moarta.
2 - Un zumzet slab si prelungit,de parca am ravasi niste frunze uscate ne arata ca familia de
albine a ramas fara provizii si ca este in pericol sa moara de foame daca nu intervenim la timp.
3 - Un zumzet slab si plangator indica ca familia de albine a ramas fara matca.Stuparii au
denumit acest sunet caracteristic "bocetul albinelor".
4 - Daca familia de albine raspunde cu un zumzet uniform,care creste rapid in intensitate si
scade la fel de rapid,indica ca familia ierneaza in conditii normale,fara probleme deosebite.

238
          Examinarea olfactiva a familiilor de albine.
     La simpla ridicare a capacului apicultorul poate sa depisteze unele boli aparute,folosindu-si
simtul olfactiv ,asta mai cu seama in perioadele calde ale anului.
1 - Mirosul neplacut de otet, indica imbonlavirea familiei de albine de loca europeana.Acest
miros este dat de descompunerea puietului necapacit.
2 - Mirosul caracteristic de clei de oase,indica prezenta locii americane.Mirosul este dat de
puietul capacit descompus.
3 - Mirosul acru care de multe ori il simtim si prin urdinis ne indica ca albinele sufera de diaree
sau de nosemoza.Ambele boli au cauze bine stiute si se vor aplica masurile adecvate.
4 - Mirosul placut,intalnit mai ales vara si primavara,pe care il emana familia de albine indica ca
totul merge perfect si ca ne-am facut treaba asa cum trebuie,spre avantajul

Albine sănătoase şi productive

În orice sistem de creştere a albinelor rentabilitatea  şi progresul nu pot fi asigurate decât cu

albine sănătoase, viguroase, cu o desfăşurare normală a ciclului biologic. Deşi toată lumea
înţelege teoretic acest lucru, în practică acest deziderat nu este realizat aşa de uşor şi aceasta,
în primul rând, pentru simplul motiv că majoritatea apicultorilor se încăpăţânează să ţină în
stupină familii la limita supravieţuirii considerând că le vor redresa pe parcurs. Uneori reuşesc
alteori nu, în majoritatea cazurilor acestea reprezintă focare de infecţie întreţinute cu bună
ştiinţă. De aceea, cel mai bun lucru pe care l-am putea face este să desfiinţăm toate familiile de
albine care, din diverse motive, nu reuşesc să ţină pasul cu cele cu adevărat productive. Avem
nevoie însă de mult curaj, de existenţa în stupină a familiilor de rezervă şi de multe altele.

Obiectivele urmărite

-realizarea unui efectiv de familii puternice omogen dezvoltate în stare a se apăra singure de
boli şi dăunători;

-schimbarea periodică a mătcilor (la 1 sau la 2 ani);

-intoleranţa faţă de familiile slabe care totdeauna cad pradă bolilor infecţioase şi parazitare,
devenind focare de boală pentru întreaga stupină;

-schimbarea fagurilor vechi (cel puţin 1/3 din faguri anual);

-hrănirea stimulativă şi de completare executate în perioadele  optime;

-diagnosticarea la timp a bolilor, urmată de executarea organizată a tratamentelor şi evitarea

abuzurilor terapeutice;

-prevenirea bolilor prin dezinfecţii periodice;

-prevenirea intoxicaţiilor cu pesticide;

-evitarea supraaglomerărilor de stupi, a deplasărilor frecvente şi la distanţe prea mari, a

transferului de faguri tip serie, ştiut fiind că acestea creează situaţii de stres, dezechilibru şi
rezistenţă minoră la bolile contagioase, stupăritul industrial impunând aplicarea unei tehnologii
adecvate şi o atentă supraveghere.

239
ATENŢIE! Folosirea medicamentelor trebuie să se facă cu mult discernământ. Tratările aşa zis
preventive, cu doze mai mici de medicament, nu fac altceva decât să obişnuiască microbul cu
medicamentul respectiv.

Cele mai periculoase boli

S-au dovedit a fi varrooza (familiile netratate neavând nici o şansă de supravieţuire) şi

nosemoza.

Bolile contagioase

Boli parazitare

Acarapioza

Este o boală endoparazitară a albinelor adulte. Evoluează clinic în timpul iernii şi la începutul
primăverii, putându-se asocia cu nosemoza şi varrooza, realizându-şi ciclul biologic în traheea
toracică a albinei.

Amibioza

Mijlocul de răspândire este apa infectată cu fecalele pline de chisturi ale  albinelor. Chistul
pătrunde pe cale bucală. Albinele mor intoxicate de produsele de eliminare ale paraziţilor.
Moartea se datorează autointoxicaţiei.

Brauloza

Este o boală parazitară provocată de un păduche. Se tratează asemănător cu boala varoozei.

Galerioza

Este cunoscută sub numele de găselniţă sau de molie a cerii.

Tropilelapsoza

Este o boală exotică, o parazitoză externă a puietului şi albinelor adulte semnalizată în mai
multe ţari ale Asiei, fiind produsă de un acarian. Modul de viaţă parazit al acarianului determină
moartea larvelor, pupelor şi albinelor adulte; dacă totuşi larvele supravieţuiesc, după eclozionare
albinele adulte au o dezvoltare dificilă sau prezintă malformaţii (aripi deformate).

Simptome

Tropilelapsoza se manifestă clinic printr-o depopulare progresiva a familiilor afectate,

depopularea fiind mai rapidă în cazul asocierii tropilelapsozei cu varrooza.

Tratament
240
Ca şi în cazul varroozei au fost încercate multe substanţe cu scop terapeutic fără a se stabili un
tratament specific. Garg Sharme şi Dogra (1984) în urma experienţelor efectuate, considera că
acidul formic 65 % administrat prin vaporizare câte 5 cm 3 zilnic timp de 21 de zile, reduce
parazitismul familiilor afectate fără a fi dăunător puietului sau albinei adulte.

Nosemoza

Denumita de multi si "boala mizeriei", este o boala parazitara care apare in urma existentei
factorilor favorizanti in stup :lipsa zborurilor de curatire in timpul iernii ; rezerve de hrana slab
calitativa (miere de mana,necapacita) ;adaosuri proteice necorespunzatoare ; lipsa curateniei si
nedezinfectarea stupilor ; umiditatea crescuta ; iernarea grea si neconfortabila.Boala este
cauzata de un protozoar care se gaseste in toti stupii in stare latenta si se activeaza la aparitia
conditiilor prielnice. La o infestare incipienta cu nosema,semnele clinice sunt mascate,fiind
vizibile numai cand incarcatura per individ de paraziti ajunge la o anumita limita.Practic
nosemoza netratata la timp scurteaza viata albinelor,reduce drastic capacitatea de productie.In
final se ajunge pana la disparitia definitiva a familiilor,printr-o decimare rapida.Semnele clinice
sunt :urdinisul si interiorul stupului sunt murdarite cu pete diareice de forma unor mici cordoane
intrerupte ; albinele prezinta abdomenul umflat ; o stare de slabiciune a intregii familii ;
neingrijirea adecvata a puietului. Deoarece aceasta manifestare clinica este intalnita si la alte
boli(vezi diareea),punerea unui diagnostic sigur este mai complicata,necesitand examinarea
probelor de catre un laborator specializat.Totusi cand boala este avansata si stuparii pot pune
un diagnostic corect,prin cercetarea catorva albine moarte.Se procedeaza in felul urmator : se ia
albina,separam capul de corp si cu o penseta fina,scoatem intestinele.La albina sanatoasa
intestinul este galben sau maroniu,pe cand la cea bolnava culoarea este alb-laptoasa. Masuri
igienico-sanitare de preventie si combatere a nosemozei :

 inlocuirea la max.2-3 ani a tuturor fagurilor din stupi ; exista metode de inlocuire anuala a
fagurilor,dar daca macar la 3 ani albinele stau pe un cuib nou,este perfect.
 distrugerea fagurilor vechi sau noi care contin pete diareece ; si ramele vechi care nu mai
pot fi dezinfectate corect,se distrug.
 colectarea periodica a tuturor resturilor din stupi si arderea lor imediata.
 in familiile cu nosemoza se inlocuiesc obligatoriu matcile,indiferent de varsta si calitati.

241
  curatarea anuala a stupilor cu soda caustica 4% (preventiv),sau de cate ori este
nevoie(dupa constatarea bolii) ; la utilajele si uneltele metalice,se fac fumigatii cu formol
3% ; aceste dezinfectii vor fi urmate de o clatire abundenta cu apa.
 supravegherea permanenta a familiilor si executarea masurilor adecvate fara intarzieri
sau amanari.
 folosirea cu precautie a hranirilor proteice de primavara (adaos de polen sau pastura in
miere) si interzicerea cu desavarsire a hranirilor cu inlocuitori ai polenului si miere.

TRATAMENT NOSEMOZA - PROTOFIL : In Romania aceasta boala se trateaza cu preparatul

"Protofil".Este un extract din ingrediente naturale care nu creaza prejudicii,nici albinelor,nici
produselor stupului.Prin continutul de principii active(vitamine si microelemente),stimuleaza
secretia enzimatica digestiva a albinelor si larvelor,inhiband parazitul.Mod de administrare :
Protofilul se administreaza in sirop cate 17 ml/l sau in pasta de zahar,miere si zahar,cate 34
ml/kg.Se administreaza toamna in siropul pentru stimulare sau completare sau primavara in
pasta sau siropul de stimulare.Tratamentul se executa de cate ori este nevoie,cu o singura
conditie :cantitativ doza de Protofil sa nu depaseasca 80 ml/familie/an.Pentru o reusita deplina
cititi cu atentie prospectul producatorului si respectati dozele de administrare.

TRATAMENT NOSEMOZA - FUMIDIL B : Un alt preparat,mai vechi,adus din import si din

pacate nu prea folosit de stuparii romani este Fumidil B.In tarile U.E este singurul preparat folosit
pentru tratamentul nosemozei.Ca principiu activ,Fumidil B,are la baza antibioticul
fumagilina.Administrare : Se administreaza amestecat in sirop astfel : la o colonie mare 25 g
principiu activ la 1litru sirop,la una medie 18 g/0,750 litri sirop,iar pentru un roi 18 g/0,500litri
sirop.Aceste cantitati se administreaza saptamanal.Sunt doua moduri de administrare : in hrana
albinelor,cu preparatul livrat in hranitor ; prin pulverizarea pe rame si peretii stupului iar siropul
ramas ,livrat ca hrana.In total se fac 8 administrari la interval de 7 zile,intre administrare.Dupa
cum vedeti tratamentul este de durata,iar prin faptul ca principiul activ este un antibiotic,exista
riscul de contaminare a mierii daca este facut in plin sezon activ.Recomandam mare precautie.

TRATAMENT NOSEMOZA - NECONVENTIONAL :Unii stupari romani mai folosesc un ceai de

plante(cimbru,coada soricelului etc) la care adauga o mica cantitate de macerat de
usturoi.Componentele se amesteca cu 750 g sirop de zahar si se da albinelor in portii de 200 g.
Conform celor spuse in multe cazuri s-au obtinut rezultate bune.

Concluzii: orice tratament folositi,respectati dozele ,modul de administrare recomandat,perioada

etc.Dublati tratamentele medicamentoase cu masuri igienico-sanitare draconice,pentru ca altfel
rezultatele vor fi minime.

242
Varrooza

Varrooza este o ectoparazitoză care afectează întreaga populaţie de albine şi se manifestă în

tot cursul anului, dezvoltându-se în celulele cu puiet de trântor şi de lucrătoare. Agentul etiologic
este acarianul Varroa Jacobsoni, cu un ciclu evolutiv de 7-8 zile, care se hrăneşte cu hemolimfă.

243
 Atunci când puietul este prezent într-o colonie infestată cu varroa durata de viaţă a parazitului
este de 3-4 luni. În absenţa puietului durata de viaţă poate fi mult mai lungă. Prezenţa parazitului
în număr ridicat într-o singură colonie de albine contribuie la reinfestarea întregii stupine şi la
apariţia simptomelor de parazitoză.

244
Diagnosticare

Examenul clinic se face prin observarea directă a paraziţilor pe corpul albinelor, larvelor şi
nimfelor de trântori şi lucrătoare şi pe fagurii cu puiet. În stupină diagnosticul se mai poate face
şi cu ajutorul medicamentului Varachet sau a altor substanţe utilizate în terapia varroozei.

O altă metodă de diagnostic este spălarea albinelor suspecte cu o soluţie caldă de detergent 10
%, printr-o sita cu ochiuri mai mari de 2 mm.

Simptome

În primul an de infestare semnele clinice sunt şterse. Pe măsură ce gradul de parazitare creşte
(parazitul înmulţindu-se în progresie geometrică), semnele clinice devin evidente, albinele
parazitate prezentând stări de agitaţie; în hiperparazitism, populaţia familiei se diminuează
drastic şi albinele părăsesc stupul, o  mare parte din albinele eclozionate din puiet infestat
sunt neviabile, cu aripi nedezvoltate, subponderale, cu malformaţii ale abdomenului şi
picioarelor, incapabile de zbor.

Evoluţie

Etapa 1
245
Când stupina e infectata 1% nu se poate depista acarianul.

Etapa 2

Când stupina este infestată în proporţie de 15-20 % tratamentul adecvat constă în 2 tratamente
toamna târziu, 90-95 % din acarieni dispar, iar familiile vor lucra normal pe tot parcursul
sezonului activ.

Etapa 3

Când gradul de infestare varroa depăşeşte 25-30 %, se constată o slăbire bruscă a

familiilor. În această situaţie acarienii se văd uşor. Se găsesc peste tot, atât pe albine, pe
trântori, pe mătci, pe pereţii interiori ai stupului, pe rame - peste tot. În acest stadiu de dezvoltare
apar multe albine cu malformaţii, albine ce sunt evacuate din stupi şi se pot vedea târându-se
înaintea urdinişului. Albinele culegătoare sunt de dimensiuni mai mici iar la familiile foarte
infestate matca împreuna cu albinele şi trântorii părăsesc stupul, intrând în stupii vecini.
Uneori, dacă avem rame după diafragmă matca şi albinele părăsesc fagurii cu puiet infestat şi
formează pe aceste rame un nou cuib. Puietul este împrăştiat pe faguri, larvele şi nimfele
moarte se află în diferite stadii de putrefacţie. O parte din căpăcelele puietului au orificii
neregulate, larvele moarte eliminând un miros de putrefacţie. Pot fi uşor scoase din celule cu
ajutorul unui beţişor şi nu se observă  fenomenul de întindere caracteristic îmbolnăvirii puietului
de locă. În unele cazuri larvele necăpăcite, iritate de acarieni se întorc invers în celule, ajung pe
fundul stupului de unde sunt evacuate. În majoritatea lor, aceste familii infestate de varroa vor fi
infestate şi de puiet văros.

Acarienii preferă puietul de trântor pentru că durata cât larvele sunt în faza de căpăcire este cea
mai mare iar acarienii au timp să se dezvolte cât mai mult. S-a constatat că temperatura
constantă de 32 ˚C este cea mai favorabilă dezvoltării acestui parazit. Dacă temperatura
creşte reproducerea parazitului este perturbată.

Reproducere

O femelă varroa poate depune aproximativ 8 ouă viabile din care jumătate sunt fecundate (dând
naştere unor noi femele), jumătate nefecundate (dând naştere masculilor varroa). La 2 zile după
depunere, din ouă ies larvele, care după 3-4 zile pentru masculi şi 6-7 zile pentru femele, devin
acarieni adulţi. După 5-7 zile de la ieşirea din celule femelele pot începe ouatul, astfel că după
15-16 zile, numărul acarienilor se poate tripla, înmulţirea devenind explozivă în lunile iulie-
august. Dacă nu se intervine la timp, puietul care urmează a asigura populaţia de iernare (ieşit
din lunile depuse după 20 iulie) va ieşi secătuit şi se vor obţine albine tarate, cu durata de viaţă
redusă la jumătate.

Combatere

Varrooza nu a putut fi eradicată până în prezent datorită erorilor şi neînţelegerii faptului că

eficacitatea tratamentelor este asigurată doar de lipsa totală a puietului căpăcit. Perioada în care

246
puietul lipseşte efectiv se situează la începutul ierni când temperaturile sunt sub 0 0C şi în astfel
de condiţii nu se mai pot face tratamente (în unele ţări se fac cu amitraz prin evaporare)

Cea mai mare eroare care se face este raportarea paraziţilor căzuţi numai la populaţia de
Varroa liberă, adică doar la 10-15% din numărul total, în ciuda faptului că în sezonul apicol activ
85-90% din întreaga populaţie de acarieni (acarienii activi) se concentrează în celulele cu puiet
căpăcit. Din această cauză, atât timp cât se va merge doar pe tratarea trimestrială, anuală sau
doar pe anumite zone, eşecurile se vor ţine lanţ. Tot printre erori se numără şi neglijarea
tratamentelor de vară;

Pentru combatere trebuie să practicăm un tratament organizat şi susţinut pe arii cât mai extinse,
al tuturor familiilor de albine (indiferent de gradul de infestare), numai cu medicamentele
omologate şi aprobate de organele de resort de la noi din ţară, în cazul apariţiei formelor de
rezistenţă la Varroa aplicând tratamente cu medicamente alternative de import.

Apiguard

Noul medicament Apiguard (folosit de francezi) este utilizat fie în perioadele mai calde, fie ca
tratament de sfârşit de sezon, după ultima recoltă din luna august.

Apiguard este un medicament nou de origine naturală, conceput şi brevetat de laboratoarele

SWARM, un gel special în care este incorporat timolul, compus natural care se găseşte în
floarea şi mierea de tei, o armă eficace ce combate apariţia suşelor de varroa rezistente la
tratamentele clasice. Gelul Apiguard generează o difuzie regulată a substanţei active, acţionând
ca o plasă ale cărei ochiuri se lărgesc (când temperatura scade) sau se micşorează (când
temperatura creşte). Acţiunea Apiguard-ului este dublă: pe de o parte, acţionează prin vaporii
timolului care se răspândesc la întreaga colonie cu ajutorul albinelor ventilatoare, pe de altă
parte, albinele lucrătoare transportă şi răspândesc gelul prin contact (făcând schimb de hrană).

Apistan

Cel mai eficace produs de combatere a varroozei este Apistanul, care este livrat de firma
Sandoz din S.U.A., preparatul fiind deosebit de scump. Acolo unde este folosit de mai mult timp,
riscă să-şi piardă din eficacitate şi, de aceea, se recomandă folosirea alternantă a
medicamentelor acaricide.

Se suspendă câte 2 fâşii între ramele 3-4 şi 7-8 sau doar una la stupii pe 5 rame, ridicând-se în
prealabil magazinul. Fâşiile se ţin în stupi 6 săptămâni sau 8-10 săptămâni în cazul prezenţei
continue de puiet. Mecanismul acţiunii acaricide a fâşiilor este foarte simplu: el funcţionează
exclusiv prin contact; de câte ori o albină vine în contact cu fâşia de Apistan, câteva molecule de
fluvalinat  sunt transferate de pe PVC pe perişorii albinei şi în scurt timp, varroa care
peregrinează de la o albină la alta, cade de pe albină, cădere urmată, în funcţie de numărul de
molecule de substanţă activă atinsă, de moartea sa sau de o amorţire puternică. Eficacitatea
preparatului poate atinge valori de 96-100% în perioada de introducere în stup, atât pentru
varroa cât şi pentru braula (păduchele albinelor) eventual prezent în stup. Fâşiile de Apistan
garantează o eficienţă aproape constantă pentru o perioadă de peste 180 de zile. Deoarece
fâşiile de Apistan îşi exercită acţiunea exclusiv prin contact, este nevoie ca albinele să poată
circula în spaţiul dintre fâşie şi fagure, chiar pe ambele feţe ale fiecărei fâşii, ceea ce se poate
247
întâmpla numai dacă aceste spaţii sunt de 4 mm. Această condiţie se poate obţine îndepărtând
uşor cu dalta ramele între care sunt introduse fâşiile. Va trebui evitată eroarea, deja comisă de
unii apicultori, de a plasa fâşiile pe fundul, pe pereţii stupului sau sub podişor, suprafaţa eficace
reducându-se astfel cu 50% iar moleculele de fluvalinat concentrându-se exclusiv pe o zonă
restrânsă a picioruşelor albinelor. Să se evite ca în perioada de introducere albinele să stea în
barbă pe scândura de zbor sau se interzice iritarea albinelor prin fumigaţii prelungite, hrăniri
inoportune şi mai ales deplasarea albinelor cu fâşiile fixate în interiorul stupilor, ţinând
urdinişurile închise.

În timpul perioadelor reci şi fără activitate de zbor, albinele evită aproape complet contactul cu
fâşiile, reducând astfel în mod drastic eficienţa acaricidă a acestora. Pentru a se preîntâmpina
lăsarea urmelor de acaricid este indicat a se schimba periodic fagurii. Pentru mărirea eficienţei
acaricidului este indicat să se utilizeze o ramă de diagnostic unsă cu vaselină fluidă şi apărată
de o plasă de sârmă cu ochiuri de 2-3 mm, pentru a reţine şi ulterior a elimina acarienii care, pot
doar să cadă amorţiţi ca mai apoi să se ridice căpătând rezistenţă la acaricid. Chiar dacă
îndelungata prezenţă a fâşiilor de Apistan în stup garantează că mai devreme sau mai târziu
aproape toţi acarienii vor primi doza mortală, riscul de a avea peste câţiva ani, acarieni rezistenţi
la fluvalinate rămâne tot timpul prezent. 

Pentru ca orice tratament împotriva varrozei să aibă succes este necesar a se duce o luptă
susţinută astfel:

1.      lovirea tuturor acarienilor prezenţi în stup, nu numai a celor la vedere ci şi a celor ascunşi
sub căpăcelele de puiet;

2.      însănătoşirea familiilor de albine de pe o arie extinsă trebuie să fie făcută simultan,
preîntâmpinându-se reinfestările cu acarieni proveniţi de la stupii neglijaţi şi jefuiţi;

3.      toate coloniile de albine cu un grad de infestare mare (peste 800 acarieni pe colonie)
trebuie tratate după ultima extracţie de primăvară;

4.      fiecare produs acaricid să fie folosit cum scrie în prospect;

5.      se va acţiona metodic şi pe arii teritoriale cât mai extinse, prevenindu-se apariţia
fenomenelor de rezistenţă.

Apivar

În ciuda tratamentelor repetate, acarianul Varroa este mereu inamicul nr. 1, în Franţa,
dezvoltând  suşe rezistente la anumite principii active, foarte eficace. Apivarul şi Apistanul, des
utilizate în practica apicolă franţuzească, au fost astfel treptat abandonate – începând cu 1999 –
din cauza greşelilor de utilizare care au generat rezistenţa paraziţilor în numeroase
departamente. Potrivit prospectelor, în cazul Apistanului, tratamentul trebuie să dureze 6
săptămâni, iar în cazul Apivarului, 10 săptămâni. Nerespectarea timpului letal din diferite cauze
(unii apicultori amatori au ales întreruperea tratamentului de primăvară pentru a nu prejudicia
recolta de miere  etc.), a dus la o revigorare a acarienilor. 

Studiile efectuate au confirmat că Apistanul şi, prin extensie, celelalte produse ce folosesc ca
substanţă activă fluvalinatul (Klartan, Mavrik), nu mai trebuie să fie utilizate în Franţa, din cauza
apariţiei formelor de rezistenţă. Acolo unde aceste produse sunt încă eficiente, se cere multă
248
vigilenţă, ştiut fiind că apariţia formelor de rezistenţă este aleatoare şi că e mai bine să anticipezi
apariţia lor prin folosirea altor medicamente.

În ceea ce priveşte Apivarul, eficacitatea lui este, în ansamblu, corectă dar, după folosirea
acestuia timp de 5 ani, este nevoie de precauţie. Fâşiile de Apivar trebuie aşezate în centrul
ghemului. O verificare a contactului albinelor cu acestea nu trebuie să fie făcută decât după 4
săptămâni. Pentru eliminarea paraziţilor de varroa rezistenţi la tratament, la sfârşitul utilizării
Apivarului se indică un tratament cu Perizin.

 Mavrirol

Un alt produs numit MAVRIROL este preparat pe baza substanţei numite fluvalinat sau mavrik,
fără a se exclude fumigaţia cu Varachet. Trebuie avut în vedere faptul că mavrirolul este o
substanţă poluantă cu grad mare de acumulare în ceară (până la 60 %), existând riscul, în cazul
unei administrări regulate, de a ne trezi cu stupii puternic poluaţi de medicamente. Ceara de
albine ar deveni toxică şi ar determina moartea albinelor în faguri, datorită substanţei.

Benzile de Mavrirol pot fi menţinute şi peste iarnă. O stupină se consideră că este bine tratată
atunci când tratamentul de toamnă a fost efectuat corect. Tratamentul cu Varachet este
obligatoriu pentru a distruge eventualii paraziţi rămaşi, după tratarea cu alte medicamente şi mai
ales pentru a distruge, dacă cumva pătrunde în ţara parazitul Acarapis Woodi, care produce
acarapioza. Aceşti paraziţi nu se văd cu ochiul liber, trăiesc în aparatul respirator al albinelor şi
produc mari mortalităţi. După tratarea cu Varachet, toamna se introduc în stupi benzile cu
Mavrirol, care vor fi ţinute în stupi 90 de zile, prin această metodă obţinându-se o deparazitare
cvasitotală a familiilor de albine, nemaifiind nevoie de un nou tratament decât în toamna
următoare.

Varachet

Medicamentul VARACHET are în compoziţia lui substanţa amitraz (20%); bis N,N - (dimetil - 2,4
- feniliminometil) N - metilamina. Substanţa activă acţionează asupra paraziţilor prin contact
molecular şi prin inhalaţie, reuşind să omoare paraziţii liberi de pe corpul albinelor, într-o
perioadă de timp variabilă, de la câteva zeci de minute până la 3-4 zile, în funcţie de cantitatea
de substanţă activă cu care a venit în contact. Doza recomandată are efect numai atunci când
se iau masuri de etanşeizare a stupilor în timpul tratamentului. Dacă acest lucru nu este realizat,
o parte din substanţa activă volatilizată părăseşte stupul prin fisuri, alte defecte, sau închiderea
necorespunzătoare de la podişor sau urdiniş.

Benzile de hârtie pentru impregnat cu generator de oxigen se îndoaie longitudinal, pe mijloc

(sau în zigzag), înainte cu o zi (că să nu influenţeze negativ timpul de fumigaţie), şi sunt aşezate
pe o plasă de sârmă pentru a împiedica eventuala aprindere a stupului (datorită temperaturii de
câteva sute de grade). Picăturile le punem pe dunga creată la îndoitura benzii, la un capăt, una
lângă alta, că să fie mai vizibil, numai în momentul când începem tratamentul. La capătul opus
picăturilor dăm foc hârtiei (cu ajutorul unei ţigări) în momentul în care efectuam tratamentul
propriu-zis. De menţionat că dozajul şi numărul de picături se raportează la volumul din stup şi
nu la puterea familiei de albine. Tratamentele cu Varachet prin fumigaţie trebuie efectuate cel
puţin de 7 ori pe an, în conformitate cu prospectul de utilizare. Mărirea numărului de picături

249
conduce de multe ori la intoxicarea în diferite grade a albinelor. Ultimul  şi cel mai eficient
tratament cu Varachet trebuie să se facă toamna în absenţa puietului.

Pentru a se elimina obstacolul rezistenţei acarianului Varroa la tratamentele clasice, se

recomandă combaterea lui şi cu alte mijloace, aplicarea radicală a tratamentului, nu numai
primăvara cât şi toamna, la toate stupinele şi indiferent de mărimea lor. Orice depăşire a
cantităţilor precizate în umectarea benzilor fumigene, sau efectuarea tratamentului la
temperaturi sub +15 oC şi fără soare, pot duce la accidente mortale pentru familiile de albine,
având grijă ca persoanele care efectuează tratamentele să nu inhaleze substanţa toxică a
acestui medicament. În interiorul stupilor se va umbla numai după 10-12 ore de la tratamente.

Primul tratament se face primăvara, când albinele au început activitatea normală, atunci când
temperatura mediului exterior este de peste +15 oC şi albinele nu se află în ghem, preferabil
după amiaza, când majoritatea albinelor este prezentă în stupi şi se repetă încă o dată la
interval de 7 zile. Al treilea tratament poate fi efectuat după recoltarea mierii de la salcâm.

Se mai recomandă un tratament în luna august după recoltarea mierii de la floarea soarelui şi
câte două tratamente în lunile septembrie şi octombrie, ultimele două atunci când în stupi nu
mai există puiet. Mărirea cantităţii de medicament sau administrarea mai frecventă la fantezia
apicultorilor sau la recomandările persoanelor neavizate conduce la intoxicarea de diferite grade
a familiilor de albine şi la poluarea stupului cu substanţă acaricidă. Este obligatoriu ca în timpul
tratamentelor apicultorul să poarte halat sau salopetă de protecţie şi ochelari tip moto, iar după
terminarea tratamentelor îşi va spăla cu apă şi săpun mâinile şi faţa.

Alte preparate [TB1]

FUMIGENE

Danikoropor

Tratamentul a dat rezultate bune în Tunisia şi Iugoslavia, procentul de acarieni distruşi fiind de
cca 97%.

Fenotiazina

Singură sau în combinaţie cu alte substanţe (paraformaldehida etc.), fenotiazina a fost primul şi
cel mai utilizat preparat împotriva varoozei deşi rezultatele obţinute sunt puţin satisfăcătoare.
Este produsul care stă la bază Varroazinului, preparat în Bulgaria şi a Varroatinului realizat în
fosta U.R.S.S.

Folbex

Este medicamentul consacrat în tratamentul acariozei.  A fost folosit şi în varrooză însă cu

rezultate mediocre. Substanţa activa constă din clorbenzilat, care este impregnat în tichete
fumigene, ce se introduc în stup şi li se dă foc.

Aceeaşi firmă din Elveţia a produs un nou preparat special pentru varrooză, denumit Folbex
forte, care conţine ca substanţă activă bromopropilat, impregnat tot în tichete fumigene.
Tratamentul constă din arderea unui tichet în fiecare stup, la interval de 4-7 zile. Încercat atât în
Germania cât şi în Tunisia, s-a constatat că în urma a două aplicaţii pot fi distruşi circa 90 % din
250
acarieni. Apicultorii trebuie să fie conştienţi că lupta împotriva varoozei nu trebuie să se limiteze
la aplicarea unui singur produs, şi trebuie să se organizeze un concept de luptă bine pus la
punct, care să permită a se ţine sub control varroa pe o perioada cât mai lungă de timp şi pe un
teritoriu cât mai larg.

Tutunul

Folosit în special în Olanda şi China, tutunul s-a dovedit a fi deosebit de eficient. Este folosit fie
prin fumigaţie (1 ţigară pentru un corp de stup pe 10 rame), fie prin picurarea nicotinei pe o
sugativă ce se plasează pe fundul stupilor.

Varostan

Produs pe bază de sulf, are substanţa activă ambalată într-o capsulă metalică, în care se
introduce un fitil căruia i se dă foc după  introducerea în stup. Acţiunea acaricidă se produce în
primele 3 zile de la începerea tratamentului. A fost întrebuinţat pe scară largă în Germania .
până în 1977 când, din cauza toxicităţii ridicate atât pentru albine cât şi pentru operator, a fost
interzis.

VAPORIGENE

Acidul formic

Folosit în Germania şi Rusia, acidul formic se utilizează primăvara  după zborul de curăţire, vara
şi toamna. Se pune pe fundul stupului în sticluţe prin a căror gură se introduce un fitil lejer de
tifon pentru evaporarea lentă. Este eficient la temperaturi de peste 14-15 0C. Prof. dr. F. Ruttner
(Germania) afirmă că după o întrebuinţare de 3 săptămâni, în prezenţa puietului acarienii sunt
omorâţi în procent de 80 % iar în absenţa puietului procentul de acarieni morţi se apropie de
100%.

Tratamentul constă din introducerea în fiecare stup, sub familia de albine, a unei sticluţe cu cca
180 ml acid formic în concentraţie de 98%, prevăzută cu un filtru de hârtie de filtru sau bumbac.
Pentru diagnostic sticluţa se lasă în stup timp de 14 zile, iar pentru tratament 28 de zile.
Cantitatea de acid formic evaporată se reglează prin alungirea sau scurtarea fitilului, astfel încât
substanţa să scadă cu cca 10 ml pe zi.

Inconveniente:

1.      Concentraţia optimă de vapori depinde însă nu numai de cantitatea de substanţă

evaporată ci şi de puterea familiei, de tipul stupului şi de temperatura exterioară, astfel încât
dozarea corectă este inconvenientul principal al acestei metode.

2.      Al doilea inconvenient este mirosul puternic al acidului formic care se transmite şi mierii,
fapt ce restrânge folosirea acestei metode numai la perioadele când în stup nu mai există miere
destinată consumului uman.

3.      Moartea paraziţilor în interiorul celulelor închise depinde de concentraţie şi de distanţa

dintre sursa produsului şi puietul infectat, diferenţa dintre doza capabilă să elimine varroa şi cea
care este toxică, fiind foarte strânsă.

251
Amitrazul

Amitrazul are efectul cel mai bun în tratamentul de toamnă, în lipsa puietului, eficacitatea
preparatului depăşind-o pe cea a lui Varostan, Kelthan, Diagvar şi Folbex, ca şi a acidului
formic.

Arahnolul

Acest preparat este în curs de fabricare şi comercializare. Unii acizi organici (în special acidul
oxalic) au influenţe negative asupra familiilor de albine mai ales asupra mătcilor.

Camforul, naftalina, sau timolul

Au o putere acaricidă bună dar, în cazul supradozării sunt periculoase pentru albine şi au o
acţiune poluanta asupra mierii, căreia îi transmit mirosul de medicament. Întrucât parte din
acarienii căzuţi sunt doar ameţiţi, ei trebuie scoşi afară şi omorâţi, ceea ce se realizează prin
punerea, înainte de aplicarea tratamentului, a unei hârtii pe fundul stupului (unsă cu o substanţă
grasă. Doza de naftalină sau camfor este de 10-20 g, care se presară seara pe hârtia de pe
fundul stupului. Hârtia cu paraziţii căzuţi şi substanţa rămasă se scoate a două zi dimineaţa.

Folosirea naftalinei trebuie făcută cu multa precauţie, întrucât o expunere prelungită sau o
concentraţie prea mare de vapori în stup provoacă moartea larvelor în toate stadiile de
dezvoltare. În Rusia naftalina este interzisă din cauza reziduurilor care ajung în miere. În cazul
timolului, doza este de 50-100 g (după puterea familiei), care se înfăşoară într-o bucată de tifon
şi se pune pe fundul stupului. Hârtia cu paraziţii căzuţi şi timolul rămas, se scoate după 2-3 ore.
În toate variantele tratamentul se repeta de 1-2 ori la interval de 10 zile. Timolul rămas la prima
aplicaţie se poate refolosi.

Acaramin A şi T

Realizate şi folosite în Uruguay, aceste două produse sunt considerate foarte puţin toxice pentru
albine, primul acţionând prin contact, al doilea sub forma de vapori, permiţând efectuarea unor
tratamente încrucişate în vederea evitării apariţiei unei rezistenţe din partea acarianului.

Extract de propolis în soluţii alcoolice

PREPARATE PULVERULENTE

Malation

Folosit în Grecia, necesită multă manoperă.

Perizzinul

Are ca substanţă activă un produs organo-fosforic cunoscut sub denumirea de cumafos. Este
produs de firma Bayer (Germania) în colaborare cu Pharmachim (Bulgaria). Se administrează în
hrană (în doză de 5 g granulat la litru de sirop, pentru un tratament fiind necesare 0,8-1 l la
familiile puternice şi 0,5 l la familiile slabe), efectul durând 7-8 zile. Se recomandă 2 administrări
primăvara timpuriu (2 administrări la 7-8 zile interval), 1 tratament înaintea culesului de producţie
şi 1 tratament (3 administrări la interval de 7-8 zile) după recoltarea mierii de la ultimul cules.
252
Sineacar - concentrat

A fost folosit în România şi  a avut o înaltă selectivitate pentru acarieni. Folosit în dozele indicate
acţiona puternic asupra acestora, fără să dăuneze totuşi albinelor, mătcilor şi puietului. Înainte
de folosire, cele 500 g Sineacar - concentrat se diluează, amestecându-se treptat şi îndelung
într-un vas smălţuit, cu 4500 g făină de grâu, până se realizează o omogenizare perfectă. Se
preferă amestecul cu făină faţă de pudră întrucât făina nu este mâncată de albine, rămâne mai
mult timp în stup, asigurând un efect medicamentos îndelungat. La stupii verticali se tratează
separat fiecare corp şi magazin.

Sulful

Se presară cca 1 g praf de sulf (100 mg de fiecare fagure acoperit cu albine) pe leaţurile
superioare, repetându-se de 3 ori această administrare, la interval de 12-14 zile. Dacă se
depăşeşte doza sau temperatura  exterioară este mai mare de 30 ˚C, larvele necăpăcite mor iar
albinele adulte vor fi şi ele afectate.

Timolul

Prin pudrare acarienii pot fi distruşi în procent de 73-98 % dacă familiile sunt tratate în mai multe
reprize cu câte 0,25 g timol în amestec cu zahăr pudră sau faină de grâu, presărat printre rame.
Administrarea se poate face în orice perioadă a anului, dar este eficace numai între 8-42 0C. În
infestări grave se administrează 3-4 prize la interval de 4 zile, iar în cazuri uşoare 2-3 reprize la
7 zile interval. Poate fi administrat în combinaţie cu fenotiazina sau cu tratamentul termic. Este
de 1-5  ori mai eficace decât fenotiazina. În concentraţie de   0,002 % în sirop nu este dăunător
pentru albine. 

Zahărul farin

Metoda constă în prăfuirea albinelor pe faguri cu zahăr fin măcinat. Zaharul pudră aderă la
porţiunea terminală a membrelor cu rol de ventuză de prindere, făcând paraziţii incapabili de a
se mai fixa, cazând pe fundul stupilor. Particulele de zahăr trebuie să aibă dimensiuni mai mici
de  5 mm.  Aceasta metodă de control a varoozei poate fi utilizată tot anul, în special în timpul
culesurilor, când alte metode chimice nu sunt permise.

PREPARATE ASPERSIVE

Acidul oxalic

Este folosit de apicultorii ruşi sub formă de soluţii de 2%, prin pulverizarea albinelor la
temperaturi de peste 14 0C. În ce priveşte administrarea acidului oxalic în luna noiembrie, la o
temperatură de peste 40 C, chiar dacă eficacitatea sa este bună, zilele propice pentru aspersia
substanţei sunt foarte puţine astfel încât este mai bine a se evita acest tratament.

Acidul oxalic este toxic, solicită prudenţă, are un efect negativ asupra dezvoltării puietului şi
poate omorî mătcile (peste 50%). Introducerea unui tratament de iarnă permite însă corectarea
253
unor deficienţe în executarea tratamentelor de toamnă, a căror calitate este influenţată de mulţi
factori (mătci tinere, care prelungesc ponta mult după termenul obişnuit, condiţii meteorologice
improprii, ger timpuriu sau evenimente neprevăzute, care împiedică apicultorul să execute
acţiunea la timp etc.). Soluţia utilizată până în prezent  în tratamente prin metoda picurării
(soluţia italiană 4,2 %), nu a fost adaptată la condiţiile Europei Centrale, eficacitatea ei fiind bună
dar, provoacă o diminuare a puterii familiilor de albine în timpul iernii.

Acidul oxalic este mult mai recomandat a fi folosit prin metoda pulverizării. Prin această metodă
este eficient în proporţie de 95% şi bine tolerat de albine. Dacă se va folosi metoda prin picurare
este bine a se utiliza soluţia italiană, fiind de preferat a se trata cu o soluţie mai puţin
concentrată de acid oxalic, adică de 45 g de acid oxalic la un litru de sirop de zahăr 1:1.

Recomandări :

Compoziţia soluţiei:

-         35 g acid oxalic în sirop de zahăr 1:1.

Cantitatea administrată:

-         30 ml la coloniile slabe;

-         40 ml la coloniile mijlocii;

-         50 ml la coloniile puternice.

Mai precis: 5-6 ml pentru fiecare ramă Dadant bine ocupată de albine.

Precizări suplimentare:

-         tratamentul se efectuează în absenţa puietului căpăcit (noiembrie-decembrie);

-         nu trebuie efectuat decât un singur tratament de acest fel;

-         soluţia de sirop cu acid oxalic se aplică direct pe albinele situate pe intervalele dintre
rame;

-         soluţia medicamentoasă trebuie să fie administrată proaspătă şi călduţă, la o temperatură

de peste 00 C;

-         în anumite condiţii  acest tratament poate cauza o slăbire uşoară a coloniilor în primăvară;

-         aplicaţia acidului oxalic prin pulverizare este mai bine tolerat de albine (30 g AO/1 litru de
apă, 3-4 ml pe fiecare faţă de ramă bine ocupată cu albine), descrierea detaliată a metodei
putând fi găsită la CHARRIČRE J.D., IMDORF A., FLURI P., Potentiel et limites de l'acide
oxalique pour lutter contre varroa, RSA 95 (8) (1998) 311-316;

-         pe timpul tratamentului se vor purta mănuşi şi ochelari de protecţie.

254
Acidul lactic

Este folosit în Rusia în soluţie de 10-15% prin pulverizare, în perioada de vară-toamnă.

255
256
257
258
259
260
Amitrazul

În Franţa, pentru administrarea amitrazului prin aspersie, este folosit un aparat special "le Furet",
prevăzut cu o conductă până la gura de difuzare, încălzită cu ajutorul unei butelii de voiaj
compresate în vederea obţinerii de aerosoli. Acest aparat permite tratarea a 30 de stupi dintr-o
dată, în 10 minute. Tratamentul se face de 2 ori pe an, după recoltă, la interval de 9 zile.
Produsul utilizat e amitrazul  diluat. Cu aproximativ 5 cm3 de amitraz şi 2 litri de petrol se pot
trata 70 de stupi. Fumul dispare din stupi după aproximativ 15 minute, iar acarienii ce iau
261
contact cu fumul cad imediat. Tratamentul nu are efect decât asupra acarienilor liberi. Tratând o
dată pe toamnă, în absenţa puietului, la o temperatura de +12 oC se poate reduce la zero
numărul acarienilor.

În timpul tratamentului nu trebuie respirat fumul deoarece ar putea fi cancerigen. Este bine a se
purta o mască de protecţie. Datorita modului de utilizare al acestui aparat este nevoie de ceva
timp pentru ca apicultorul să se familiarizeze cu acesta. Există tehnologii de introducere a
substanţei active (amitraz) prin dispersie în apă (la temperatura de peste +10 0C sau în soluţie
de acetonă în perioada de îngheţ. Cu o  cantitate minimă de substanţă activă, cu un disconfort
minim al familiei de albine, cu un randament mare (20 de sec. / tratament), oferă o eficacitate de
99% la un preţ de cost care permite tratarea întregului efectiv dintr-o întreagă localitate, judeţ,
ţară, creând posibilitatea executării unui singur tratament, iarna, cantitatea de substanţă activă
putând fi redusă cu 10% faţă de consumul actual. / România apicolă 12 decembrie 2000, pag.
14-16

Despre substanţele rezultate din descompunerea amitrazei se ştie că unele sunt cancerigene.
Pericolul potenţial la care se expune apicultorul, care execută sute sau mii de tratamente în
cursul  cărora inhalează fumul, nu este de neglijat.

K 79

k.htm - k79

Keltane

k.htm - keltane

PREPARATE SISTEMICE

Metoda termică

Acarienii se desprind de albine la o temperatura de 46-48 oC. Cercetătorii sovietici au preconizat

o metodă termică care constă din expunere albinelor la o temperatură ridicată urmată de
centrifugare. Pe lângă multa manoperă această metoda prezintă şi riscul omorârii albinelor,
cunoscând că acestea nu suporta o temperatura mai mare de 49-50 oC.

Metoda biologică

1.      Cercetătorii germani au preconizat o metodă care constă din a obliga matca (cu ajutorul
gratiei Hannemann) să însămânţeze 1-2 faguri (la început de sezon sau după culesurile
principale), faguri în care femelele Varroa se vor grăbi să intre pentru înmulţire şi care, după
căpăcire vor fi distruşi împreuna cu paraziţii ce îi conţin. Profesorul R. Ruttner consideră că prin
această metodă familiile de albine pot fi eliberate aproape complet de varrooză.

În afara volumului mare de muncă, principalul inconvenient este necesitatea de a renunţa la o

însemnată cantitate de puiet şi aceasta tocmai în perioadele în care dezvoltarea familiilor de
albine este mai necesară.

262
Se recomandă o altă metodă, mult mai rezonabilă, care constă în eliberarea continuă a
puietului de trântor  căpăcit, puiet pentru care parazitul are o predilecţie deosebita. Acest
obiectiv se realizează prin menţinerea permanentă lângă cuibul cu puiet a unei rame colectoare
de ceară, în fagurele căreia matca va depune puiet de trântor şi care, după căpăcire, va fi topit.
Metoda va fi completată prin tăierea şi eliminarea porţiunilor de faguri (în special de la partea
inferioară a acestora) care conţin puiet de trântor căpăcit.

Este soluţia cea mai indicată din cele expuse.

O altă metodă recomandă folosirea unor gratii pe fundul stupului, având montate deasupra lor
site cu ochiuri de 3 x 3 mm (unse cu email gras), sub acestea punându-se tifon şi plante
aromate (cu miros de mentă, polen, răşini), paraziţii căzuţi pe fundul stupului nemaiputându-se
ridica.

Aceasta metodă nu este prea comodă în cazul stupinelor mari, şi nu garantează vindecarea.

Pentru combaterea varroozei mai sunt recomandate uleiurile eterice (cu condiţia ca acestea să
nu fie toxice pentru albine), infuziile şi sucurile de plante cu efect acaricid [T2] .

Concluzii

1.      tratamentele "de şoc" care se fac  cu substanţe chimice (Varachet, Mavrirol, Apistan etc.)
în special după recoltarea mierii de salcâm şi floarea soarelui, să fie asociate cu "tratamente
de susţinere" (cu sineacar, camfor, timol , fenotiazină, acid formic sau naftalină , tutun etc.,
conform indicaţiilor şi precauţilor arătate)  şi "metode biologice de combatere" (folosirea ramei
clăditoare, a roiurilor tratate în lipsa puietului căpăcit etc.);

indiferent de metoda folosită, tratamentul trebuie făcut de toţi apicultorii pentru scăderea
intensităţii parazitului la nivel naţional şi consecutiv, pentru evitarea reinfestărilor după
tratament;

în condiţiile unei infestaţii minime (minimum 10 paraziţi pe familie), combaterea varoozei se

poate reduce la un singur tratament de toamnă (2-3 aplicaţii, din care cel puţin una în lipsa
puietului căpăcit);

tratamentul cel mai eficient se face în lipsa puietului, şi pentru aceasta, în luna octombrie,
după o prealabilă verificare a stupilor, toţi fagurii cu puiet sunt scoşi din stupi şi introduşi în
câteva familii care vor fi supravegheate îndeaproape în vederea unui tratament prelungit.

Ing. Aurel Mălaiu recomandă ca  după culesul de la salcâm FAB să fie mutate pe alte locuri
dimpreună cu matca şi puietul căpăcit, fagurii cu puiet necăpăcit şi o parte din culegătoare
rămânând pe vechile locuri, unde vor primi o nouă matcă şi vor fi tratate eficient împotriva
varoozei. Folosind această metodă, pe lângă sporirea eficienţei în combaterea varroozei,  se vor
dubla efectivele sau se vor obţine FAV care vor contribui cu succes la obţinerea unor FAB
puternice, cu vigoare biologică şi producţie sporită.

263
 Tratamentul varozei cu acid formic

Folosirea acizilor organici in controlul varozei este una din metodele recomandate de
legislatia romana chiar si in cazul apiculturii organice (OUG 34/2000 si Normele
metodologice de aplicare a acesteia conform HG 917/2001 Art. 26, 3, e) datorita calitatii de
a nu contamina mierea si ceara cu reziduuri neadmise, a lipsei fenomenului de rezistenta
a parazitului la tratament si a eficacitatii acestora in conditiile unei folosiri adecvate.

Acidul formic este singurul tratament cunoscut pana la aceasta data (cu exceptia
supunerii la temperatura inalta) care omoara parazitul varoa in celulele cu puiet. De aceea este
un mijloc eficace de stavilire a infestarii primavara, chiar si cand in familia de albine exista puiet
capacit.

Actiunea acidului formic, un compus volatil, se manifesta prin atacarea directa a

parazitilor care sunt putin rezistenti la mediul agresiv creat prin vaporizarea acestuia.
Volatilitatea mare a acidului formic precum si comportamentul agresiv asupra metalelor
constituie factori de risc care trebuie cunoscuti de apicultor. Tratamentele cu acid formic pot
duce la o relativa corodare in timp a componentelor metalice ale stupului si mai ales a
pavilionului. De asemenea trebuiesc respectate cu strictete reguli de manipulare, pastrare si
utilizare pentru a preveni accidentarile datorita contactului acidului cu ochii sau pielea ori prin
inhalare sau inghitire.

Din multitudinea de metode de folosire a acidului formic noi recomandam 2, si anume

folosirea buretelui absorbant si a vaporizatorului.

1. Metoda buretelui absorbant. Are avantajul ca ofera o aplicare simpla si rapida si se

poate folosi practic in orice sistem constructiv al stupului. Se foloseste un burete de vase (tip
Vileda, cu dimensiunile aproximative 20x20x0,5 cm) si acid formic cu concentratia de 60%. Mai
este necesara de asemenea o seringa gradata de volum mare, pentru eficienta. Buretele se
imbiba cu acid formic si se plaseaza cat mai aproape de albine, in partea de sus sau de jos a
cuibului. Se fac 3-4 tratamente intr-un interval de 4-7 zile.

Tratamentul de sus. Buretele se aseaza direct pe laturile de sus ale ramelor. Se imbiba
cu acid formic 60% in cantitate de 2,7 ml/rama Dadant cu albina.

Tratamentul de jos. Buretele se aseaza pe fundul stupului si se imbiba cu 4 ml/rama

Dadant de acid formic concentratie 60%.

Aplicarea tratamentului se face cand temperatura exterioara depaseste 12 grade Celsius.

Daca temperatura in timpul zilei depaseste 25 grade tratamentul se face seara.

2. Metoda vaporizatorului. Are avantajul unui control mai precis al aplicarii consatante si
economice a tratamentului si al unui efect mai indelungat. Este necesar insa dispozitivul
care se monteaza pe o rama goala, dar cheltuiala cu achizitionarea acestuia se
amortizeaza in timp prin manopera redusa. Se foloseste acid formic la concentratia de
60%. Se urmareste cantitatea de acid evaporata in timpul primei zile a tratamentului si
daca aceasta depaseste 10 ml/zi se taie o portiune din fitilul dispozitivului pentru a micsora
suprfata de evaporare. Tratamentul este ineficient sub limita de evaporare de 6 ml/zi.
264
 Se lasa urdinisul deschis, se inlatura magazinele. Daca stupul este prevazut cu fund anti-
varoa se inchide sertarul de tabla. Tratamentul se incepe la primele ore, racoroase, ale
diminetii. Se poate face trtament cu acid formic atat primavara, cat si toamna cu conditia
ca temperatura exterioara sa fie intre 5 si 30 grade Celsius. Firma Biocontrol din Elvetia si
producatorul german al vaporizatorului (Nassenheider) recomanda 2 tratamente pe an,
primul in luna August, dupa ultima extractie si al doilea in a doua jumatate a lunii
Septembrie. Daca la sfarsitul lunii Iulie caderea naturala de acarieni este in medie mai
mica de 10 bucati/zi la stupul pe 10 rame se renunta la tratamentul din August, facandu-se
numai cel din Septembrie.

De mare importanta in combaterea varozei este o atenta urmarire a familiei de albine

pentru o corecta diagnosticare a gradului de infestare. Caderea naturala de acarieni se verifica
cu foaia cu margarina cel putin saptamanal pentru a tine sub observatie tendinta de infestare a
stupilor. Fiecare apicultor trebuie sa aprecieze singur eficienta tratamentului si sa aduca
corectiile necesare pentru imbunatatirea acestuia.

Indiferent de metoda de aplicare se recomanda utilizarea unui minim de echipament

constand in:

1. Manusi rezistente la acid

2. Ochelari de protectie

3. Masca cu cartus filtrant

4. Sort si cizme de cauciuc

5. Galeata mare (10 litri) cu apa curata pentru interventie in caz de accidente

Se vor avea in vedere urmatoarele aspecte:

-Nu lasati produsul la indemana copiilor.

-Coroziv pentru ochi si piele la contactul direct sau prin expunerea la vapori.

-Vatamator sau fatal prin inghitire.

-Poate produce sensibilizarea pielii.

-Evitati contactul cu ochii, pielea sau imbracamintea.

-Nu inhalati vaporii.

-Purtati ochelari de protectie, manusi rezistente la acizi, sort si cizme de cauciuc la

manipulare.

-Se recomanda utilizarea unei masti prevazute cu filtru purificator pentru vapori organici.

-Combustibil. Feriti apropierea flacarii deschise. Se pastreaza sub temperatura de 50 grade C.

265
-Lucrati numai in spatiu deschis si cu vantul batand din spate.

-Nu mancati, beti lichide sau fumati in timpul utilizarii.

-Spalati temeinic mainile cu apa si sapun dupa utilizare. Spalati deasemeni mainile inmanusate
inainte de scoaterea manusilor.

-Dezbracati imediat imbracamintea stropita accidental.

-Spalati hainele contaminate separat de restul imbracamintii.

-Acidul formic perturba activitatea familiei de albine si poate induce o usoara marire a mortalitatii
albinelor.

Reguli de prim ajutor:

Piele. Dezbracati imediat hainele contaminate. Spalati zona afectata cu sapun sau un detergent
slab si multa apa. Daca apare arsura se aplica compresa sterila si se consulta de urgenta
medicul.

Ochi. Se spala ochii imediat cu apa din abundenta. Se acopera ochii cu comprese sterile, se
consulta de urgenta medicul.

Ingerare. Nu provocati voma. Beti o cantitate mare de apa sau lapte. Daca apare voma se
administreaza repetat lichide. Nu incercati sa dati nimic pe gura unei persoane aflate in stare de
inconstienta. Consultati de urgenta doctorul.

Inhalare. Scoateti victima din zona contaminata. Daca respiratia s-a oprit curatati caile
respiratorii si incepeti respiratia artificiala. Nu incercati sa dati nimic pe gura unei persoane aflate
in stare de inconstienta. Consultati de urgenta medicul.

Tratament anti varoa cu acid oxalic

Tratamentul familiilor de albine toamna tarziu sau la inceputul iernii este parte integranta
a conceptului luptei impotriva varozei, asa cum se face de exemplu in Germania, landul Baden-
Wurtenberg. Telul este scaderea nivelului de infestare al familiei de albine cu varoa in apropiere
de zero pentru ca in anul urmator sa nu apara probleme de infestare inainte de ingrijirea stupului
de la sfarsitul verii, in august. Acest concept si-a dovedit valabilitatea in practica apicola.

Pentru tratament se asteapta ca familiile de albine sa fie fara puiet. Atunci este suficient
un singur tratament pentru a obtine un grad de eficienta de peste 90%. La familiile cu puiet
reusita tratamentului este mult mai scazuta. Un tratament anti varoa fara efecte secundare este
posibil numai prin folosirea acizilor organici, acid formic si acid oxalic. Cu toate acestea folosirea
oficiala a acestor mijloace alternative este limitata de cadrul juriduc care chiar in cadrul UE nu
este unitar. O reglementare a UE (1804/1999) asupra cresterii ecologice a animalelor permite
folosirea de acid formic, lactic, oxalic si tymol ca mijloace anti varoa, insa importanta
reglementarilor nationale prevaleaza. De exemplu in Germania este permisa folosirea doar a
acidului in proportie de 60%. Ceea ce nu este de ajuns. In alte locuri deja s-a ajuns mai departe.
266
In Austria este permisa folosirea si a tratamentului bazat numai pe acidul oxalic, iar in alte tari
ale EU si in Elvetia aceasta este tolerata.

Cand sunt familiile de albine fara puiet?

Multe familii batrane raman deja fara puiet in octombrie. La familiile mai tinere acesta
este un caz rar. Explicatia consta in faptul ca faza de crestere a familiilor tinere se termina doar
la sfarsitul verii pe cand familiile batrane isi depasesc deja punctul culminant al dezvoltarii in
iunie. Situatia puietului toamna este influentata de locul de amplasare al stupinei dar mai ales de
clima. Primele ingheturi de noapte toamna determina matca sa inceteze depunerea oualelor.
Trei saptamani dupa aceea toate ramele sunt fara puiet. Dupa aceea poate incepe tratamentul
prin picurare. Deschiderea stupului si efectuarea tratamentului nu afecteaza familiile de albine.

Metoda prin picurare explicata pe scurt

Necesar:-solutie apoasa de acid oxalic concentratie 3.5 % (in apa sau sirop de zahar -200 g
zahar si 35 g acid oxalic se dizolva in cca ¾ litri apa si se completeaza apoi pana la un litru.
Solutia astfel preparata se numeste Bienenwohl.

-siringa de 100 ml

-manusi (important)

Dozare: Se picura 30-50 ml solutie/familie repartizata in spatiul dintre toate ramele cu albina.

Ce urmarim: -tratarea in noiembrie sau decembrie la peste 0 grade

-stropirea cat mai fina pe cat mai multe albine (nu turnati, stropiti)

-caderea de acarieni dureaza 4-5 saptamani

-eficienta tratamentului este garantata numai la familiile fara puiet

-de doua ori inseamna o data prea mult

Diagnosticarea gradului de infestare inainte de tratament

Nu orice familie de albine trebuie tratata toamna. Merita facuta o diagnosticare a gradului de
infestare in noiembrie pentru a evalua marimea populatiei de varoa. Pentru asta sub fiecare
familie se aseaza foaia cu margarina. Dupa 1-2 saptamani se poate constata caderea naturala
de acarieni. Daca printre ei se afla si paraziti deschisi la culoare inseamna ca in familie s-a mai
dezvoltat puiet infestat. Daca caderea naturala depaseste 1 parazit pe zi atunci se recomanda
tratamentul, daca pe zi cad mai mult de 5 paraziti atunci tratamentul este obligatoriu. Daca in
Noiembrie fara efectuarea de tratament cade in medie 1 parazit/zi asta inseamna ca in familie
mai existe cateva sute de paraziti. Iernatul familiei nu este amenintat dar acea familie ar putea
sa fie afectata de inmultirea parazitilor in vara. De acea este indicata tratarea. Daca aceasta nu
s-a facut atunci primavara trebuie actionat consecvent cu puiet de trantori drept capcana pentru
varoa.
267
 

Metoda stropirii cu acid oxalic

Pentru tratament se foloseste o solutie apoasa sau pe baza de sirop de zahar cu o

concentratie de acid oxalic de 3.5% precum si o seringa pentru stropire si dozare. Seringa
trebuie sa fie de o asemenea constructie incat sa asigure dozarea sub forma de picaturi fine.

Acidul oxalic se gaseste in farmacii sub denumirea de acid oxalic brut. In acest caz este
vorba de dihidrat de acid oxalic care este cristalin si este compus din cca 71% acid oxalic si 29%
apa. Se poate folosi apa de la robinet. Calciul din apa de robinet este legat de acidul oxalic si se
transforma in cristale stabile chimic de oxalat de calciu. Concentratia nu este puternic influentata
de acest lucru. Adaosul de zahar are ca efect o cadere mai rapida a parazitilor dar nu
influenteaza actiunea asupra albinelor sau toleranta lor la solutie. Se pastreaza in sticla cu dop
etans si inscriptionata.

In comert se gasesc si solutii de-a gata de exemplu Bienenwohl. Pentru tratare nu sunt
necesare temperaturi primavaratice, este de ajuns ca termometrul sa indice peste 0 grade
Celsius. Fumul se va folosi cu economie. De regula se renunta complet la utilizarea fumului
cand albinele sunt in ghem.

In lunile Noiembrie-Decembrie familia se afla sub coroanele de hrana. La stupii fara

magazin localizarea ghemului este usoara si solutia se poate repartiza usor pe cat mai
multe albine. La stupii cu magazin cateodata acest lucru este mai dificil mai ales atunci
cand ghemul se afla pe ramele de jos. Fie se foloseste o lanterna pentru a localiza ghemul
fie se indeparteaza catul si solutia se poate distribui in si nu pe ghem. Stropirea trebuie
facuta cu rabdare. Este mai bine sa treci de 2 ori pe fiecare spatiu dintre rame decat o
singura data, cu cat se stropesc mai multe albine cu atat tratamentul este mai bun. In
functie de puterea familiei se folosesc 30-50 ml solutie. 30 ml se folosesc atunci cand
ghemul se intinde pe 4-5 rame (la temperaturi in jurul a 0 grade) si 50 ml cand ghemul
ocupa 6-7 rame. O familie se stropeste o singura data. Repetarea tratamentului, chiar si cu
Bienenwohl, dauneaza. Atunci multe albine sunt incarcate cu prea mult acid si zboara
prematur din stup si pot muri la oarecare distanta fara sa se poata observa pierderea lor pe
pamant in jurul stupului. La familiile fara puiet o a doua tratare nu este oricum necesara.
Caderea de paraziti dupa tratament trebuie urmarita si masurata pentru a se compara cu
rezultatul diagnosticarii dinaintea tratamentului. Caderea parazitilor este de amploare mai
mare pe o perioada de 4-5 saptamani chiar daca majoritatea (80%) cad din prima
saptamana.

268
 BeeVital HiveClean

BeeVital HiveClean reprezinta una din cele mai recente metode de control al varoazei
aparute oficial pe piata romaneasca. Beevital este un produs bazat exclusiv pe ingrediente
naturale, fiind recomandat si in apicultura bio. BeeVital este rodul unei indelungi activitati de
testare, eficienta sa fiind dovedita de cercetari stiintifice intreprinse de institutii si personalitati
de renume din domeniu.
Instructiuni de utilizare

269
270
271
272
273
274
275
276
METODA NATURALA DE COMBATERE VAROA

277
278
279
Boli virotice

Virusurile sunt microorganisme cu dimensiuni cuprinse între  15-150  compuse din acizi
nucleici şi proteine, fără metabolism propriu, incapabile să se reproducă singure. Replicarea lor
este făcută de celula gazda în milioane şi miliarde de exemplare prin mesajul transmis de virus
genomului celular.

În ultimii ani virozele albinelor au luat o extindere tot mai mare, apărând noi maladii virotice pe
scară planetară, vehiculate la distanţe mari, continental şi intercontinental datorită transportului
de material biologic reproducător, efectuat în general clandestin de către apicultori.
Contaminarea se face şi din aproape în aproape între ţări, albinele folosind flora meliferă şi
trântorii migrând fără să ţină seama de graniţe. Sistemul stupăritului pastoral face ca maladiile
virotice şi altele să se răspândească la scară naţională într-un singur an iar aglomerările de
colonii de albine favorizează o intensă contaminare.

Virusuri şi viroze

În 1990 erau cunoscute la albine următoarele 17 virusuri patogene:

1.      virusul paraliziei cronice;

2.      virusul asociat paraliziei cronice;
3.      virusul paraliziei acute;
4.      virusul paraliziei în sac;
5.      virusul botcilor negre;
6.      virusul x;
7.      viroza y;
8.      virusul aripilor opace;
9.      virusul paraliziei lente;
10.  viroza albinelor de Egipt;
11.  virusul de Arkansas;
12.  virusul de Kaşmir;
13.  virusul de Kaşmir (tulpini australiene);
14.  virusul Thai;
15.  virusul iridiscent;
16.  virusul filamentos;
17.  virusul maladiei Insulei Wight.

Virozele subliniate sunt cele care prezintă interes pentru zona continentală în care ne aflăm,
putând evolua singure sau asociate.

Artropodele şi în special insectele sunt purtătoare şi transmiţătoare de virusuri şi în numeroase

cazuri populaţiile de insecte, mai ales cele defoliatoare în stare larvară, sunt distruse de boli
virotice fapt care a determinat dezvoltarea de cercetări cu  privire la folosirea virusurilor în
combaterea insectelor dăunătoare din agricultură şi silvicultură. Fenomenele de depopulare a
stupilor, cauzate de infecţiile virale, pot fi explicate şi înţelese în măsura în care se cunosc
procesele patologice virale la alte grupe de insecte şi raporturile dintre virusuri, insecte şi
acarieni.

Materialul acumulat în cei peste 70 ani de cercetare în acest domeniu este vast şi atestă
existenţa virusurilor la peste 400 specii de insecte utile sau dăunătoare culturilor agricole.
280
Virusurile insectelor fac parte din ecosisteme şi au un rol major în reglarea populaţiilor. Multe
virusuri se află în stare latentă în insecte, acidul nucleic viral fiind încorporat în acidul nucleic al
gazdei, fără a produce fenomene de boală. Anumiţi factori cum ar fi creşterea densităţii
populaţiilor, radiaţiile ultraviolete şi unele substanţe chimice produc activarea virusurilor cu
declanşarea de epidemii care decimează populaţiile într-un interval scurt de timp.

Virusurile de la albine au fost mai puţin cercetate comparativ cu alte entomovirusuri. Cele mai
multe cercetări au fost făcute în Marea Britanie. Pe continentul european cele mai periculoase
virusuri sunt: virusul paraliziei acute, virusul botcilor negre şi virusul paraliziei cronice.

Albinele atinse de VPA se recunosc uşor după incapacitatea de zbor, paralizia parţială sau
totală a picioarelor posterioare şi pierderea perişorilor de pe corp. Ca urmare albinele au
abdomenul de culoare neagră-strălucitoare şi par mai reduse ca dimensiuni, sindrom care a fost
denumit ,,micul negru,,. Astfel de albine, în caz că încă mai zboară, nu sunt primite în stup, fiind
considerate albine negre hoaţe (black robbers). Există dovezi certe că dezvoltarea epidemiilor
de paralizie acută depinde de creşterea numerică a parazitului Varroa jacobsoni în stupi,
femelele de varroa fiind purtătoare ale acestui parazit. Dislocarea aripilor şi  malformarea
picioarelor este datorată infecţiei cu VPA în stupinele puternic infestate cu parazitul varroa.
Foarte adesea, primăvara, probele de larve analizate au fost găsite purtătoare atât de VPA cât
şi de virusul botcilor negre. Unele virusuri cum sunt cel al botcilor negre, virusul X şi Y şi virusul
filamentos au o incidenţă mai mare în coloniile infestate cu Nosema apis şi Malpighamoeba
mellificae.

Virozele pot evolua singure sau asociate, unele predominând în sezonul cald, altele în sezonul
rece.

Condiţii favorabile patogenităţii

1.      fond radioactiv crescut;

2.      fond toxic;
3.      nosemoză;
4.      dismetabolii datorate hrănirii necorespunzătoare;
5.      exploatare cu intensa spoliere a albinelor şi slăbirea răspunsului lor imun de apărare;
6.      călduri şi secete excesive;
7.      temperaturi foarte scăzute;
8.      prezenţa unor germeni de asociaţii precum rickettsii, spiroplasme, bacterii, micete,
protozoare sau prin facilitarea izbucnirii unor maladii contagioase clasice că de exemplu: loca
europeana, nosemoza, ascosferoza.

Puietul în sac (saciform)

Este produs de un virus filtrabil. Putrezirea puietului în formă de sac a mai fost numită şi loca în
formă de sac, fiind cea mai uşoară dintre cele 4 forme de loca, fiind favorizată de ploile reci şi de
lungă durată.

Evoluţie

Apare în tot cursul sezonului activ însă cel mai frecvent în cursul verii, puietul bolnav murind de
regulă după căpăcire, dând un aspect pe fagure asemănător cu cel al locei americane. Larvele
din albe sidefii devin galbene, apoi cenuşii şi în final brune. În prima fază larvele au aspectul
281
unui sac sau pungi pline cu un lichid, de unde şi denumirea bolii. Larvele moarte de mai mult
timp se usucă sub forma unor cojiţe neaderente la pereţii celulei, având o formă curbată de
barcă sau de papuc. Puietul bolnav nu răspândeşte nici un fel de miros. După ce nimiceşte un
mare număr de albine, boala dispare dar va apare în anul viitor.

Tratament

Pentru tratare este indicat un bun cules şi aplicarea unor masuri de igienă (topirea fagurilor cu
puiet bolnav, întărirea familiilor bolnave, hrăniri cu sirop pe bază de ceaiuri, transvazare etc.).

Paralizia cronică

Se manifestă prin tremurături ale abdomenului umflat şi a aripilor albinelor afectate, pierderea
perişorilor, imposibilitatea de zbor, paralizie şi moarte în 7-8 zile. Virusul paraliziei cronice
afectează nimfele, albinele înainte de eclozionare, albinele tinere şi adulte. La temperatura de
minus 70 oC se păstrează ca infectant în cadavrele albinelor timp de 6 luni, la minus 15 oC mai
mult de o lună iar la +40 oC timp de 3-4 zile. Este inactivat la o temperatura de +60 oC în 30-60
minute, la +70 oC în 10 minute, iar la +35 oC după 7 zile. Razele ultraviolete îl omoară într-o oră.
Este sensibil la dezinfectantele uzuale: sodă caustică, sodă de rufe, cloramină, perhidrol şi
altele.

În practică s-a constatat că familiile bolnave de nosemoză contractează mai uşor infecţia cu
VPC şi fac o formă de boală mai severă. De cele mai multe ori acest virus evoluează
concomitent cu virusul paraliziei acute.

Tabloul clinic

Paralizia cronică se poate manifesta:

1.      benign când se observă la un număr limitat de indivizi sau

2.      malign când ia proporţii la mii de indivizi şi la majoritatea familiilor din stupină.

Epizootii severe pot să izbucnească în orice anotimp, dar mai ales toamna. Semnele clinice
încep să apară la 4-10 zile de la infectare şi se recunosc printr-o tremurare anormală a aripilor şi
a corpului. Albinele ies din stupi, se mişca la sol dar nu pot să zboare. Se adună în grupuri şi pot
fi observate pe iarba cu abdomenul distins, aripile anormale şi paralizii ale unuia sau mai multor
picioare. În aceleaşi colonii pot apare albine cu malformaţii ale aripilor precum şi albine de
culoare neagră ce par mai mici. Acestea iniţial pot zbura, mai apoi chelesc complet, devin
lucioase şi sunt îndepărtate din stup de albinele sănătoase. În coloniile afectate sever de
paralizie se înregistrează mortalitate şi la nimfe, în special la cele aproape de eclozionare.

Tratamentul este cel indicat pentru paralizia albinelor şi pentru puietul în sac.

282
Boli bacteriene

Loca

După unele păreri, sporii de locă se găsesc aproape în toţi stupii dar coloniile nu sunt afectate
decât atunci când sunt întrunite condiţiile prielnice dezvoltării bolii, mai ales la familiile de albine
ce moştenesc predispoziţia la îmbolnăvire. Într-un mediu prielnic, datorat de cele mai multe ori
unui puiet răcit, alteori hranei sau apei infectate, bacilul îşi face apariţia într-o singură colonie şi
de aici se poate răspândi în toată stupina.

Loca, sub ambele forme, este o maladie infecto-contagioasă şi poate trece de la o familie la
alta, de la o stupină la alta, dintr-o regiune a ţării la alta, transmiterea ei realizându-se prin
vehicularea sporilor cu ajutorul trântorilor, albinelor hoaţe, a vântului, a apicultorului (mâini
nespălate), prin intermediul uneltelor, echipamentului de lucru, materialului biologic (albine,
mătci, roiuri) etc. familiile bolnave sunt supuse carantinei iar mierea recoltată de la ele nu se
comercializează.

S-a constatat că microbul Baccillus larvae (White) unul din agenţii patogeni care provoacă boala
nu poate trăi mai mult de 6 ore într-un mediu de lăptişor cu o aciditate ridicată. Dar, cu cât
cantitatea de lăptişor dată larvelor de către albine este mai mică, cu atât este mai redusă
această aciditate. Pentru a secreta mai mult lăptişor doicile au nevoie de rezerve bogate de
păstură sau polen. Aşadar, unul din factorii favorabili evoluţiei acestei boli este subalimentarea
proteică a albinelor.

Cercetătorul Sturtevant [T3] a constatat că o hrană în care proporţia de zahăr depăşeşte 5%

inhibă germinarea sporilor. Al doilea element care intervine favorizând sau frânând evoluţia
bacilului este căldura cuibului. Vara, când temperatura este mai ridicată, iar căldura din cuib
creşte, agentul patogen se dezvoltă intens (coloniile puternice fiind cele mai grav afectate).

Loca americană

În patologia apicolă loca americană ocupă primul loc în ce priveşte pagubele pe care le produce
şi complexitatea problemelor pe care le ridică combaterea ei.

Caracteristici

Microbii care o provoacă dau naştere, atunci când îşi simt viaţa ameninţată, la o formă specială
de rezistenţă numita "spor" (ce se va transforma iarăşi în microb capabil să se înmulţească în
momentul când condiţiile redevin prielnice). Medicamentele reuşesc doar să anihileze microbii
nu şi sporii, creând o stare de sănătate aparentă.

Sporii sunt răspândiţi în tot stupul (pe pereţii acestuia, pe faguri, în miere şi păstură, în intestinul
şi pe corpul albinelor, în matcă etc.) însă rezervorul principal îl constituie larvele moarte în care
sporii se pot număra cu milioanele, patogenitatea acestora putând fi pusă în evidenţă şi după 15
ani.

Spre deosebire de loca europeană:

283
1.      larvele moarte sunt lipite strâns de pereţii celulei aşa încât albinele nu le pot îndepărta în
perioada de acţiune a medicamentelor;

2.      apare mai târziu decât loca europeană (cele mai multe cazuri fiind descoperite în
septembrie-octombrie);

3.      provoacă moartea puietului după căpăcire, fiind favorizată de căldurile mari din timpul verii;

4.      la începutul bolii diagnosticul este greu de stabilit, având în vedere că celulele infectate
sunt puţin modificate iar resturile de larve sunt reduse ca număr şi abia vizibile.

În cazul unei infecţii masive (albinele nemaiputând face faţă îndepărtării larvelor îmbolnăvite),
simptomele bolii devin aparente şi diagnosticul clinic este posibil după:

1.      aspectul împrăştiat al puietului pe fagure;

2.      moartea larvelor după căpăcire;

3.      consistenţa vâscoasă şi filantă a larvelor moarte;

4.      mirosul de clei de tâmplărie încins;

5.      prezenţa cojilor uscate şi a butonilor cefalici în cazurile vechi;

6.      aderenţa la pereţii celulei a larvelor moarte atât înainte cât şi după uscarea acestora ...

Tratament

Limitarea acţiunii de combatere numai la tratamentul medicamentos este o practică neştiinţifică

care nu lichidează boala, ci o preschimbă în formă latentă, sursă permanentă de infecţie pentru
stupii şi stupinele din jur, boala fiind capabilă să se activeze imediat ce medicamentele nu mai
sunt prezente în stup.

La fel de greşită este şi practica de a se trata numai familiile recunoscute ca bolnave, în

momentul când semnele de locă au devenit vizibile, deoarece în stupină vor exista şi alte familii
contaminate sau care se vor contamina în perioada imediat următoare. Dacă în celelalte boli ale
albinelor puterea familiei şi condiţiile bune de întreţinere constituie o pavăză sigură, în loca
americană această pavăză este mai puţin sigură, deşi condiţiile bune de hrană şi de adăpost
contribuie într-o măsură covârşitoare şi în acest caz, însă doar atunci când coloniile bolnave
sunt ajutate cu medicamentele specifice.

În vederea vindecării definitive a familiilor de albine trebuie urmărit a se distruge toţi microbii şi
sporii, lucru care nu este deloc uşor având în vedere complexitatea măsurilor şi lucrărilor care
sunt necesare. Până  la ora actuală nu s-a ajuns la o conduită unitară nici în materie de
metodologie curativ profilactică şi nici de legislaţie sanitar-veterinară. La noi, la fel că şi în SUA,
familia bolnavă este considerată recuperabilă şi se admite, într-un complex de măsuri şi
tratamentul medicamentos cu antibiotice, stupii tratati ramânând în carantină, mierea obţinută de
la ei neputând fi comercializată.

284
Practica ne va convinge însă că decât să tratăm medicamentos stupii, mai bine este să ne
ocupăm cu:

1.      înlocuirea cât mai rapidă a tuturor fagurilor vechi (cel puţin o treime pe an),

2.      dezinfecţia stupilor şi a întregului inventar apicol,

3.      schimbarea mătcilor (sunt preferate reginele italiene, mult mai rezistente la locă) etc.

Tratamentul virozelor şi al locei se face cu oxitetraciclină sau teramicină, administrate în sirop

(4-5 administrări a câte 250-500 ml sirop cu concentraţia de 0,75 g la litru, primele 2 administrări
la interval de 4 zile, ultimele la 5-7 zile), în cazul locei făcându-se concomitent şi pudrări cu
Locamicin, câte 80-100 g / familie. Stupii bolnavi, vor fi unificaţi între ei, dar numai atunci când
sunt vecini, vor fi transvazaţi şi dezinfectaţi, sticluţa cu formol şi floarea de pucioasă fiind
prezente în toţi stupi până la dispariţia bolii.

Loca europeană

Este o maladie mai puţin gravă decât loca americană, dar care netratată poate compromite
recolta prin slăbirea familiilor de albine. S-a constatat că apare mai ales în coloniile slabe şi cu
rezerve insuficiente de hrană. Boala apare de obicei primăvara sau vara (mai-iunie) şi se
manifestă diferit, uneori cu intermitenţe, alteori continuu, până când creşterea puietului
încetează, toamna târziu. Căldura din timpul verii sau apariţia unui bun cules face că boala să
regreseze. Atunci când intervine şi un  cules masiv de polen sunt cazuri când boala este
complet înlăturată, datorită prezenţei în polen a diferiţilor bacteriofagi. În cazul în care după un
cules principal nu se asigură albinelor un cules de întreţinere se creează în familiile de albine
condiţii prielnice apariţiei bolii. În formele uşoare, familiile atinse de loca europeană se
deosebesc greu de cele sănătoase, întrucât activitatea lor se păstrează nemodificată. Abia după
trecerea unei perioade de timp boala devine aparentă prin depopularea familiilor şi prin mirosul
acru sau de putrefacţie ce se degajă la deschiderea stupului.

Boala se recunoaşte clinic după larvele tinere de 3-4 zile care mor înainte de a fi căpăcite,
culoarea galbenă a larvelor şi schimbarea poziţiei în celule, consistenţa nevâscoasă şi nefilantă
a acestora şi neaderenţa la pereţii celulelor. Tratamentul este asemănător cu cel pentru loca
americană. Întreţinerea coloniilor puternice este prima condiţie de înlăturare a acestei boli.

Loca dublă

Este o formă de loca care de cele mai multe ori este luată drept una din cele două forme:
europeană sau americană. Este cauzată de bacilul Streptococcus para-alvei care este foarte
virulent. Simptomele sunt asemănătoare formelor de locă americană sau europeană.
Tratamentul cu antibiotice dă rezultate bune.

Loca falsă
285
Prezintă caractere asemănătoare cu cea europeană dar este provocată de un microorganism
sporulat care este sensibil la tratamentul cu antibiotice în aceleaşi doze descrise la celelalte
forme de locă.

Paratifoza sau salmoneloza

Este o boală infecto-contagioasă a albinelor adulte produsă de Bacillus paratyphi alvei. Apare
de obicei primăvara şi în cazuri rare în cursul verii, îndeosebi în coloniile adăpostite şi aşezate în
locuri neigenice, bacilii pătrunzând în intestinul albinelor odată cu apa infectată, şi de acolo în
hemolimfă. Albinele bolnave nu mai pot zbura, au abdomenul balonat, prezintă diaree,
paralizează şi mor. Albinele cu abdomenul paralizat au acul scos afară, fără să poată înţepa,
căci abdomenul lor este paralizat. Uneori prezintă şi simptome de diaree.

Tratament

Tratamentul constă în măsuri de igienă şi în tratament medicamentos cu teramicină în doza de

0,5 g pe familie, de 3 ori la interval de 7 zile, cât şi asigurarea unui cules sau, în lipsă, hrăniri cu
sirop şi întărirea periodică a familiilor bolnave. S-au obţinut rezultate satisfăcătoare  prin
pulverizarea (prăfuire) uşoară a albinelor cu biovitină (un intermediar, insolubil în apă, al
biomicinei – în doze de 5-10 g de colonie), la intervale de 5 zile. Stupina trebuie mutată undeva
la soare, departe de grajdurile cu animale bolnave, sau scoasă din adăpostul umed, arzând
albinele moarte şi dezinfectând întreaga stupină.

Boli micotice

Melanoza

Este o boală micotică infectocontagioasă care atacă albinele adulte, mai cu seamă mătcile la
orice vârstă, cărora le afectează aparatul reproducător determinându-le sterilitatea. Ciuperca
care provoacă boala pătrunde în organismul albinelor pe cale bucală, atacând glandele salivare
şi infectând lăptişorul de matcă, ducând la îmbolnăvirea mătcilor. Se bănuieşte că ciuperca
pătrunde în stup o dată cu recoltarea mierii de mană.

Diagnostic şi evoluţie

Diagnosticul se face în laborator, iar cel diferenţiat se face în cazul sterilităţii produse din cauze
neinfecţioase. Se prezintă sub două forme:

1.      forma A şi

2.      forma B. 

Evoluează în tot cursul anului. Clinic se recunoaşte după:

1.      diminuarea pontei până la încetare;

2.      dop de excremente în regiunea anusului.

Pentru combatere se trece imediat la schimbarea mătcii afectate, extragerea mierii de mană  şi
deplasarea stupinei la alt cules.
286
Boli necontagioase

Puietul răcit

Este o boală nemolipsitoare  cauzată accidental, atunci când există un dezechilibru între
cantitatea de puiet şi cantitatea de albine acoperitoare, sau datorată manipulării incorecte a
stupilor în special în lunile reci de primăvară.

Boala de mai

Este un ansamblu de simptome ce afectează albinele adulte. Apare din următoarele cauze:

1.      timp neprielnic;

2.      alterarea polenului din faguri;
3.      lipsa de apă;
4.      absenţa prelungită a culesului.
Tratamentul constă în:
1.      măsuri de igienă,
2.      restrângerea cuiburilor,
3.      eliminarea polenului alterat,
4.      asigurarea apei necesare.

Anomaliile mătcilor

Sunt numite "trântoriţe" mătcile din a căror ouă depuse rezultă generaţii formate în exclusivitate
sau în majoritate din trântori.

Cauze

1.      boli micotice;

boli neinfecţioase:
manipulare greşită;
diferenţe mari de temperatură etc.
boli parazitare
boli infecţioase ce provoacă sterilitate primară sau secundară care au la origine:
a)     afecţiuni ale tractului intestinal;
b)     amiloidoza peretelui spermatic şi degenerescenţa glandelor anexe;
c)     aplazia ovarelor;
d)     degenerarea sau alterarea spermatozoizilor;
e)     hipoplazia ovarelor;
f)      hipoplazia oviductelor;
g)     obstrucţia oviductelor;
h)     polen sau nectar toxic;
i)       vegetaţii la nivelul pungii spermatice etc.
287
 Gandacul mic de stup - Aethina Tumida

      Aethina tumida (Murray)– gândacul mic de stup, face parte din fam. Nitidulidae, ord.
Coleoptera, clasa Insecta. Este originar din Africa de Sud si initial traia numai în zonele cu climat
subtropical. În 1998 a fost identificat si pe continentul american, în SUA, unde pâna în prezent s-
a raspândit cu repeziciune în 8 state. S-a observat ca s-a adaptat foarte usor la conditii
climaterice noi, deci este posibil sa apara si în alte tari. Consideram oportun cunoasterea unor
elemente de identificare pentru a împiedica intrarea accidentala si raspândirea în tara noastra a
parazitului, precum si posibilitatea alertarii specialistilor în cazul semnalarii acestuia.

288
Gândacul mic de stup apare în urma unei metamorfoze complete: ou – larva - pupa si stadiul
adult.

Oul de Aethina tumida este alb sidefiu, de 1,4 mm lungime si 0,26 mm latime similar ca aspect
cu oul de albina dar de dimensiuni mai mici. Ouale sunt depuse sub forma unor mici gramezi de
dimensiuni variabile si cu aspect neregulat. Femela prefera sa depuna ouale în mici excavatii,
deci pot exista oriunde în interiorul unui stup atât pe inventarul apicol cât si fagure. Perioada de

289
incubatie dureaza de la 1 zi pâna la 6 zile, functie de conditiile de microclimat.

Larva , este stadiul din dezvoltarea insectei care provoaca cele mai grave daune unei colonii de
albine. Este de culoare alb-galbuie, cu aspect sidefiu si are aprox. 1cm. lungime. Poate fi usor
confundat cu larva de gaselnita mare (molia de ceara) Galleria melonella, dar se deosebeste de
aceasta prin cele 3 perechi de picioare anterioare, proeminente, cu care este prevazuta larva
gândacului mic de stup. Stadiul larvar dureaza de la 10 la 14 zile, dar poate dura chiar mai mult.
Se înregistreaza mortalitate naturala crescuta în stadiul în care larva ajunge la maturitate si se
transforma în pupa. Deci, în stup la un moment dat, fara o cauza determinata se pot observa
multe larve moarte. Acest aspect trebuie sa alerteze apicultorul. În perioada de tranzitie de la
larva la pupa, insecta este foarte vulnerabila. Larva intra în pamântul din fata stupului, isi
formeaza o galerie, care se termina printr-o celula, unde se va transforma în pupa.

290
Pupa este la început de culoare alba, dupa aceea începe si se pigmenteze. Stadiul de pupa
dureaza între 15 si 60 de zile, dar majoritatea gândacilor ies din sol dupa 4 saptamâni. Acesta,
este un argument în plus pentru a se întelege de ce trebuie ca oglinda stupului sa fie permanent
curatata si dezinfectata.

Adultii nou iesiti au o culoare galben – maronie, aspect luminos, pentru ca în scurt timp chitina
devine maro închis si în final neagra. În primele doua zile dupa ce au iesit din pamânt, adultii
sunt foarte activi, îsi iau zborul foarte repede si se orienteaza dupa lumina, pâna întâlnesc o
colonie de albine. Dupa ce patrund în colonia de albine, treptat activitatea lor se reduce si se
localizeaza initial în zonele mai putin luminate, cum ar fi fundul stupilor sau la îmbinarile peretilor
acestora. Femelele încep sa depuna oua numai la o saptamâna dupa propria emergenza din
sol. Deci, adultul paraziteaza colonia de albine, are la maturitate aprox. 0,5 cm. lungime si 0, 25
cm latime, aripi chitinoase care nu acopera întregul abdomen, chitina de culoare neagra si
acoperita de peri fini, care face dificila apucarea lor cu mana. În functie de conditiile de mediu
traiesc de la câteva zile (1-2 saptamani) pâna la 6 luni.

291
 Gândacul mic de stup nu este considerat o problema majora pentru coloniile de albine din
Africa de Sud, dar a devenit o problema pentru cele din America. Identificarea acestuia în multe
state din SUA a fost facuta concomitent cu semnalarea unor depopulari masive înregistrate de
catre apicultorii, la stupinele din aceleasi regiuni. Apicultorii relatau faptul ca desi luau masuri
pentru combaterea gaselnitei, un numar foarte mare de larve de culoare alb-galbuie persista in
stupi si în magazia de faguri. Aceste larve ca urmare a metabolismului foarte intens, se hraneau
292
cu rezervele din stup, iar excrementele lor provocau fermentarea si alterarea mierii.
Depopularea coloniilor de albine se accelera pâna la disparitia totala a acestora. Ulterior s-a
dovedit ca larvele apartin acestui gândac mic de stup si nu gaselnitei.

293
 Se stie cu certitudine ca gândacul mic de stup traieste ca parazit în cadrul coloniei de albine.
Se considera ca stupinele care nu practica pastoralul si stau pe vatra permanenta, sunt mai
susceptibile de a fi parazitate. De asemenea s-a dovedit ca insecta prefera uneori habitatul
pajistilor si crengile copacilor. Parazitul sapa galerii prin fagurii din interiorul stupului si provoaca
distrugerea puietului de albine si a rezervei de hrana (miere si polen). Când infestatia este
puternica albinele împreuna cu matca parasesc stupul. Aethina tumida cauzeaza alterarea si
fermentarea mierii datorita produsilor de excretie rezultati în urma metabolismului intens al
larvelor si adultilor, ducând în final la distrugerea totala a coloniei de albine. Parazitarea coloniei
determina stoparea depunerii pontei de catre matci si parasirea stupului.

În urma unor studii proprii facute în colaborare cu specialistii de la Institutul de Agronomie

Bucuresti si Facultatea de Biologie, la solicitarea Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru
Apicultura, s-a dovedit ca aceasta insecta nu face parte din entomofauna României. Desi
Comisiile de specialitate din Uniunea Europeana au alertat statele membre de pericolul pe care
îl reprezinta acest parazit si a interzis importul de material biologic (matci, roiuri, familii) din tari
terte, acesta nu a fost semnalat pâna în prezent în nici o tara din Europa. În tarile în care a fost
semnalat (tari din Africa si America de Nord), eradicarea este posibila numai prin distrugerea
stupilor infestati si arderea acestora sau congelarea inventarului apicol. Nu sunt autorizate pâna
în prezent folosirea pesticidelor sub forma unor medicamente specifice de combatere.

Consideram ca acest articol contine elementele minime de identificare, de aceea orice

294
suspiciune de existenta a unui astfel de parazit într-o stupina din România, se sesizeaza
autoritatile sanitare veterinare, la Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala direct sau la
Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Apicultura Bucuresti, laboratorul de Patologie apicola.
Atragem atentia si pe aceasta cale despre necesitatea de a nu : introduce în stupina material
biologic (matci, roiuri, colonii de albine) necontrolat de catre autoritatea sanitara veterinara, sau
alt specialist autorizat în domeniu, importa material biologic, indiferent de tara de provenienta,
fara certificat sanitar veterinar care sa ateste starea de sanatate a acestuia. Este dovedit faptul
ca, schimburile comerciale de matci si roiuri, sau familii de albine, pe baza de "troc" care ies de
sub monitorizarea autoritatilor sanitare veterinare sunt cele mai frecvente surse pentru agentii
etiologici ai bolilor parazitare si infectioase, existente.

Bezmeticirea

Este o formă de patologie socială. Scăpate de sub controlul mătcii familiei, albinele acceptă mai
multe false mătci. Bezmeticirea este declanşată sau oprită de prezenţa sau absenţa botcilor sau
a mătcii. Botcile luate în creştere de un stup bezmetic nu sunt însă viabile întrucât larvele de
trântor nu se pot hrăni cu lăptişor de matcă şi mor în primele zile de evoluţie. În cazul familiilor
bezmetice solicitările sunt atât de puternice şi dominante încât blochează toate celelalte funcţii
cum ar fi: culesul, clăditul, apărarea etc.

Semnele bezmeticirii

1. lipsa puietului necăpăcit;

2. ouăle (partenogenice) depuse neregulat (pe pereţii celulelor, câte 2 sau 3 în aceeaşi
celulă);
3. bâzâitul plângător;
4. puietul de trântor este depus răzleţ în celule mici, alungite şi bombate (dacă este compact
el provine de la o matcă trântoriţă);
5. un număr mare de botci, de calitate inferioară, mici, cu pereţii subţiri, conţinând puţin
lăptişor, amplasate pe mai toţi fagurii, indicând o lucrare tipică de salvare.

Metode de recuperare a familiilor bezmetice

Restabilirea coloniei bezmetice se face prin mai multe metode. Desfiinţarea lor se face
totdeauna la începutul primăverii şi toamna târziu când, colonia se mută de pe vechiul loc şi
după o uşoară afumare şi ciocănire a pereţilor albinele sunt scuturate. Ele se vor întoarce la
vechiul loc şi vor intra în stupii vecini unde sunt primite (vin cu guşa plină).

În orice stupină se pierd anual cam 4% din numărul coloniilor (din cauza bezmeticirii, îngrijirii
neraţionale etc.). Familiile bezmetice apărute pe timpul iernării se desfiinţează, prin scuturarea
albinelor la oarecare distanţă de stupină (într-o zi călduroasă), culegătoarele fiind preluate de
stupii învecinaţi. Cele apărute pe timpul verii, dacă au albină multă, pot fi recuperate.

Metoda transvazării unei larve

295
Metoda mutării unei larve mai mici de 3 zile dintr-o colonie normală dă rezultate bune cu condiţia
ca bezmeticirea coloniei să nu fi depăşit 2 săptămâni (adică să nu aibă puiet căpăcit de trântori
provenit din ouăle depuse de albinele trântoriţe). Se vor strica toate botcile, lăsându-se 1-2
clădite mai de curând, din care se vor elimina larvele, pe locul lor fiind transvazate larve
corespunzătoare, luate din cuibul unei colonii normale.

Metoda stupului nou (Hristea)

Alegem un nucleu cu matcă şi, cu 24 ore înaintea lucrării, uniformizăm mirosurile, colonia
bezmetică şi nucleul primind deasupra ramelor câteva bobiţe de naftalină. Apoi, ducem stupul
bezmetic la 50-60 m depărtare. Deschidem stupul bezmetic şi alegem ramele cu provizii şi fără
puiet de trântor, le scuturăm în stupul de provenienţă, după care le mutăm într-o cutie de stup
nouă prevăzută cu podişor, având grijă să nu rămână nici o albină pe ele. Aşezăm stupul nou,
cu fagurii scuturaţi, pe vechiul loc ocupat de colonia bezmetică şi introducem nucleul cu acelaşi
miros, format din 2-3 rame cu puiet, albină şi matcă, de o parte şi de alta a cuibului plasând
ramele ce au aparţinut familiei bezmetice. Introducem matca într-o colivie automată şi închidem
stupul astfel format.

Ne întoarcem la stupul bezmetic şi îi scuturăm în iarbă toate albinele rămase pe fagurii cu puiet
de trântor, rame ce vor fi date la reformă. Albinele bezmetice venind acasă şi găsind o colonie
ce are acelaşi miros ca al lor şi regină, nu mai lasă albinele ouătoare să depună ouă şi chiar le
ucid. O parte din ouătoare nici nu mai vin acasă sau chiar dacă se mai întorc vor fi ucise.

În cazul în care nu dispunem de un nucleu, albina stupului bezmetic va fi preluată de vecinul

său, prin scuturarea albinei sau prin folosirea metodei cu ziar.

Metoda Atanasiu

Se scot ramele cu albină şi se scutură la o distanţă apreciabilă, apoi se introduc în stup (fără
albine), şi se aduce o matcă tânără împerecheată (în colivie). Uşoara stropire a ramelor şi a
populaţiei din stup cu sirop de zahăr diluat, simplifică lucrurile. Albinele ouătoare, fiind mai
greoaie, nu mai pot reveni la stup, de la locul unde au fost scuturate.

Metoda Condurache

În ziua 1

Albinele se lasă 24 de ore: fără hrană şi fără rame.

În ziua a 2-a

Se introduc: un hrănitor uluc cu sirop (administrat zilnic) şi o matcă tânără împerecheată (în
colivie), fixată pe partea de jos a hrănitorului uluc.

În ziua a 3-a:

296
Recoltam făguraşul clădit cu celule de trântor pentru ca albinele să poată creşte un altul, de data
aceasta cu celule de albine lucrătoare. Apariţia făguraşului cu celule de lucrătoare constituie
indiciul că matca a fost acceptată. Mătcile false dispar şi este momentul ca matca să fie
eliberată. Restituim fagurii cu miere şi păstură, cei cu celule de lucrătoare şi ajutăm familia cu 1-
2 rame cu puiet căpăcit. Restul ramelor deformate le trecem la reformă. Această metodă dă
rezultate foarte bune.

Metoda Drăgan

Albinele bezmetice se stropesc, pe înserat, cu o soluţie apoasă de valeriană După terminarea

operaţiei de stropire se introduce o matcă liberă între albine şi se închide stupul.

Metoda Mârza

După ce ramele au fost rărite la circa 2 cm, se introduce pe urdiniş o bucată de sugativă de circa
10 x 10 cm, peste care s-a turnat 15-20 picături eter şi se închide urdinişul. După aproximativ 5
minute se deschide stupul şi se formează din nou cuibul. Regina este introdusă atunci când
albinele, anesteziate şi căzute pe fundul stupului, ocupă fagurii şi îşi reiau activitatea.

Metoda Perret-Maisonneuve

Albinele ouătoare acceptă matcă doar atunci când vom folosi o matcă ce s-a născut cu
maximum 30 de minute înainte. La ieşirea din botcă a mătcii îi dăm drumul, fără altă precauţie,
prin gaura hrănitorului şi după 8-10 zile vom constata noua pontă. Albinele vor face să dispară
ouăle şi larvele de trântori, şi vor lichida albinele ouătoare, rămânând doar nimfele căpăcite
până la eclozionare. Singura dificultate este să dispunem de o astfel de matcă la momentul
dorit.

Dacă introducem o botcă ea va fi distrusă. Din fericire există şi aici o soluţie: să înfăşurăm botca
matură, pentru a rezista la manipulări, în hârtie de aluminiu, lăsând liber doar discul pe care
matca tânără îl va decupa la ieşire. Albinele nu vor mai putea distruge aceasta botcă iar vârful
acesteia este foarte solid aşa încât matca  va ieşi şi va fi primită. După acceptare este bine să
se dea familiei o ramă cu puiet în eclozionare, pentru asigurarea doicilor necesare.

Metoda Vartolomei

Familia bezmetică este aşezată deasupra unei alteia normale, peste care s-a pus o plasă de
plastic, după ce în prealabil i s-a scos şi înlocuit toţi fagurii cu puiet, iar într-un hrănitor sau într-
un fagure s-a asigurat apă pentru 24 de ore, timp în care, substanţa de matcă din familia de jos
face ca albinele ouătoare să fie readuse la normal sau să fie omorâte de celelalte albine. După
36 de ore se scutură albinele de pe fagurii familiei bezmetice peste cei ai familiei normale, fără
nici o pierdere de albină. Locul familiei bezmetice trebuie să rămână gol pentru a nu atrage
fostele albine la vechiul loc.

Bonitarea

297
Inventarierea sumară a însuşirilor biologice şi productive ale familiilor de albine se numeşte
bonitare (stabilirea pentru fiecare familie de albine a însuşirilor manifestate mai mult sau mai
puţin evident în cursul unei perioade de observaţie). Ţinând în stupină familii puţin productive
aducem pagube şi celorlalţi apicultori întrucât, trântorii de proastă calitate se împerechează cu
mătci de bună calitate transmiţând, prin mătci, însuşiri nevaloroase familiilor cărora li s-a
schimbat matca. Se impune deci identificarea şi înlăturarea fără milă a tuturor familiilor
neproductive şi alegerea familiilor foarte productive în vederea creşterii artificiale a mătcilor.

Însuşirile urmărite prin bonitare

Deşi pare complicată, bonitarea este deosebit de importantă şi efectuarea ei conştiincioasă

duce la rezultate sigure şi deosebit de valoroase în munca de ameliorare a albinelor.

Însuşiri principale

1.       Lipsa predispoziţiei spre roire

Se opresc pentru producţie acele familii care, deşi au o populaţie numeroasă, nu roiesc
niciodată şi-şi schimbă liniştit matca (în luna iulie), ambele mătci fiind păstrate până în toamnă.
Fenomenul este ereditar iar mătcile fiice transmit la rândul lor însuşirile valoroase mai departe.
Această însuşire este denumită ştiinţific anecbalie. Unii apicultori cercetători sunt de părere că
nu este bine să forţăm prea mult selecţia în direcţia păstrării însuşirilor anecbalice deoarece
apar şi o serie de însuşiri nedorite: o vitalitate mai scăzută, scăderea productivităţii şi chiar
îngreuierea conducerii şi mânuirii coloniilor anecbalice.

2.       Producţia de miere

Este criteriul principal care trebuie avut în vedere, prin productivitate înţelegându-se cantitatea
totală de miere realizată (inclusiv cea dată altor familii spre ajutorare) - având grijă să scădem
cantitatea de miere oferită spre ajutor (în cazul în care colonia respectivă a beneficiat la un
moment dat), coloniile fiind notate ca recordiste, productive, mijlocii, mediocre şi slabe. Coloniile
bine organizate, în cazul culesurilor de mare intensitate şi mică durată reduc ouatul mătcilor prin
blocarea cuiburilor, favorizând astfel sporirea producţia de miere. Pentru o evidenţiere corectă a
productivităţii se recomandă a se evita proasta amplasare a stupilor care duce la rătăcirea
albinelor, suprapopularea unor familii şi falsa producţie ridicată a acestora.

3.       Prolificitatea mătcii

Sunt selectate acele mătci care au prolificitate mare în primii ani de viaţă, fapt ce atrage de la
sine schimbarea lor din 2 în 2 ani.

4.       Rezistenţa la iernare şi la boli

Rezistenţa la iernare e apreciată după cantitatea de albină moartă găsită la revizia din
primăvară. Cu cât diferenţa dintre hrana lăsată în stup la intrarea în iarnă şi cea găsită în
primăvara este mai mică, cu atât această familie este mai bună; sunt eliminate de la înmulţire
298
toate familiile de albine la care apar urme de boli, indiferent dacă ele se însănătoşesc. Un test
riguros pentru rezistenţa la boli şi paraziţi este aşa zisul "test al omorârii puietului prin
îngheţare". În acest sens, se decupează o porţiune de puiet căpăcit cu latura de 5-6 cm ce
conţine aproximativ 100 de larve şi pupe pe o faţă, şi se congelează la -20 oC timp de 24 de ore,
după care se introduce în mijlocul unui fagure cu puiet în familia care urmează a fi testată:

1. acele familii care elimină puietul îngheţat în 48 ore, sunt considerate cu pronunţat
caracter igienic;
2. familiile care elimină puietul îngheţat în interval de 5-6 zile, sunt considerate fără
comportament igienic.

5.       Vitalitatea mătcilor

Vitalitatea deosebită a mătcilor se stabileşte atunci când epuizarea lor organică nu apare decât
cel mai devreme în al patrulea an de viaţă, când vor fi schimbate liniştit.

Însuşiri secundare

1.       Activitatea de zbor

Poate fi stabilită după 12 ore de observaţii, numărând albinele care se întorc de la cules, timp de
2 minute în 6 reprize, stabilind recordistele fiecărei grupe (colonii de putere egală).

2.       Rezistenţa la intemperii

Se notează albinele care zboară cel mai bine pe vreme mai puţin favorabilă.

3.       Adaptabilitatea

Se referă la randamentul coloniei care foloseşte cel mai bine atât un cules bogat cât şi unul slab.

4.       Blândeţea

Este de dorit a se evita agresivitatea albinelor încurajându-se totodată caracterul

neimpresionabil al mătcilor. Albina carpatină nu părăseşte fagurele în timpul manipulărilor.

5.       Hărnicia

Este o calitate care trebuie urmărită 10-15 zile - notând coloniile care ies cel mai devreme la
cules şi se întorc cel mai târziu.

6.       Instinctul de curăţenie

O colonie normală care are fundul murdar primăvara nu va fi producătoare de miere deoarece
şi-a pierdut instinctul de curăţenie.

7.       Golirea hrănitoarelor

Coloniile care golesc foarte repede hrănitoarele sunt capabile să recolteze multă miere în
sezonul activ şi viceversa.
299
8.       Modul de căpăcire a mierii

La căpăcirea uscată între căpăcelul de ceară şi stratul de miere apare un strat de aer, ceea ce
dă fagurelui un aspect frumos (aspect urmărit la creşterea fagurilor în secţiuni). Rasa de albine
carpatină prezintă ambele feluri de căpăcire (umedă şi uscată).

9.       Rapiditatea clădirii fagurilor

Coloniile bune clăditoare păstrează igiena la parametri maximi şi în general sunt şi foarte
productive. Familiile care au tendinţa de a clădi mai lent fagurii ajung mai repede în pragul roirii.

300
301
302
 Disparitia brusca a albinelor

O tragedie, observabila incepand cu sase ani in urma, s-a amplificat brusc in octombrie 2006.
Ceea ce s-a observat in urma cu sase ani a fost o disparitie constanta in numarul de polenizatori
naturali – acele insecte, pasari si lilieci care fac ca florile sa devina fructe. Incepand cu
octombrie 2006 a avut loc o masiva disparitie a albinelor la o scara fara precedent. Un apicultor
din Midwest, S.U.A., care a avut 13.000 de stupuri sanatoase, a pierdut incepand cu noiembrie
2006, 96% dintre albine.

Desi zonele dispersate au fost inundate de capuse, in acest dezastru misterios dispar colonii
intregi, cu greu lasand in urma o albina pentru efectuarea de analize. Nu numai ca nu se
gaseste nicio albina, dar de asemenea pastura, mierea si ceara, de obicei eliminate de alte
insecte, raman neatinse. Coloniile din 24 de state incluzand New York, California si cele mai
multe state sudice ale SUA, plus Spania si Polonia sunt afectate. Jerry Hayes, de la
Departamentul de Agricultura din Florida, declara: “Intrebarea mea este: Ce incearca albinele sa
ne spuna noua oamenilor, la ce ar trebui sa fim atenti?”

Albinele au fost stresate timp de multi ani, chinute de capuse, stres din cauza calatoriilor peste
cuprinsul tarii pentru polenizare. Fungicidele, insecticidele si erbicidele slabesc sistemul imunitar
al albinelor care sunt oricum deja mai putin substantiale decat alte insecte.

Plantele modificate genetic au gene erbicide si insecticide despre care s-a descoperit ca au fost
transmise bacteriilor intestinale ale albinelor tinere care nu au parasit stupul, conform unui studiu
german. Deoarece virusii sunt folositi pentru a transmite gene de la un organism la altul, acest
lucru a dus la o usa deschisa nenaturala intre specii prin care genele se pot strecura.

In acest moment nu exista nici un raspuns si exista multe posibilitati ecologice. Hayes
speculeaza mai departe: “Lucrul interesant in legatura cu acest dezastru este ca albinele
parasesc colonia si nu se mai intorc, ceea ce este foarte neobisnuit, ca o insecta sociabila sa
lase o regina si neamul sau pe cei tineri in urma. Par a iesi afara fara a-si mai gasi drumul spre
casa. Imidaclopridul, cand este folosit pentru a controla termitele, face exact acelasi lucru. Una
dintre metodele pe care le foloseste pentru a ucide termitele este ca aceastea se hranesc cu
acest material, ies afara pentru a se hrani si uita cum sa ajunga acasa. De asemenea face ca
sistemul lor imunitar sa se prabuseasca. Imidaclopridul este folosit de asemenea ca insecticid
asupra plantelor.”

In Statele Unite exista 130 de milioane de acri de recolte modificate genetic, ceea ce face
posibila folosirea unei mari cantitati de erbicide fara a ucide recoltele. Exista de asemenea
plante cu gene insecticide care atrag albinele.

303
 L’abeille et les rayonnements électromagnétiques

L’étude réalisée par des chercheurs de l’université de Landau et de l’institut apicole

Mayen, étalée sur plusieurs années, tend à démontrer l’influence du rayonnement
électromagnétique sur la faculté d’orientation de l’abeille en retour de butinage.

La charge croissante du rayonnement électromagnétique telle qu’elle est émise par les
téléphones sans fil, les liaisons Internet, les baby phone, les ondes de basses fréquences, n’est
pas à négliger. Poursuivie durant une dizaine d’années, par les professeurs Hermann Stever et
le docteur Jochen Kuhn de l’université de Coblence Landau, cette étude a pour but de
renseigner sur cette influence. L’université entre autres traite des différents aspects de la
biologie de l’abeille, ainsi durant l’été 2005 une expérience pilote fut menée sur la faculté et
l’aptitude de retour à la ruche des abeilles soumises aux rayonnements électromagnétiques.

Les premières recherches mettent en évidence des pertes partielles d’abeilles pouvant atteindre
jusqu’à 70 % des butineuses retournant vers la ruche si elles ont été soumises au rayonnement
électromagnétique, par rapport à celles non exposées au rayonnement.

Afin de vérifier les résultats obtenus l’expérience a encore été refaite en 2006 avec davantage
de ruches et plus de précision.

Les abeilles objectif test

L’abeille se révèle un excellent sujet d’étude pour les scientifiques, tant en ce qui concerne son
anatomie, son mode de vie et de communication dans la ruche et hors la ruche.

Sujet d’étude par excellence pour tout ce qui touche et influe sur notre environnement.
Non seulement les pesticides et autres produits phytosanitaires ont été mis sous la loupe durant
la dernière décennie, mais aussi les rayonnements électromagnétiques qui furent étudiés
intensément dans ce même laps de temps.

L’abeille est le meilleur indicateur

grâce à son aptitude efficiente
d’apprentissage, sa faculté
d’adaptation à son espace, sa
faculté d’orientation, de détection
des sources nectarifères, de son
odorat très développé,
reconnaissant les couleurs et les
formes. Elle reste un sujet d’étude
modèle. Cette aptitude
d’apprentissage étendue lui est
indispensable car le retour à la
ruche lui demande d’énormes
efforts. L’apprentissage est un
processus neurologique, dans
lequel les impulsions électriques
jouent un rôle très important. Ceci
nous permet de penser que la mémoire de l’abeille peut être perturbée par les champs
électromagnétiques. Pour vérifier cette thèse, des abeilles soumises à des champs

304
électromagnétiques furent mises en concurrence avec des abeilles non soumises à ces
champs.

En même temps furent étudiés les comportements, la construction des cadres, la capacité du
retour à la ruche. De ces paramètres n’apparaît en 2005 aucune différence significative. En
2006 la recherche s’est concentrée sur la capacité du retour à la ruche. Seize populations
d’abeilles de race carnica ont été placées dans des ruches dont 8 ont été soumises à des
sources électromagnétiques, genre téléphone sans fil. Les sources émettrices furent placées
sous les cadres du corps de ruche.   Les capteurs « écouteurs » furent placés à quelque vingt
mètres de là. Les émetteurs (bases de sans fil) envoient en permanence des ondes
électromagnétiques de haute fréquence comme elles sont émises lors de la recherche d’un
abonné au téléphone. Durant une conversation téléphonique d’autres impulsions de moindres
fréquences sont envoyées vers la station d’émission. Pour atteindre un rayonnement maximum,
les téléphones sont restés branchés sans interruption. Les bases émettrices ont été introduites
deux semaines avant les vols d’essais, et sont restées six semaines dans la ruche. Trois des
bases émettrices ont été occultées avec un revêtement de jonc enduit de glaise afin de réduire
le rayonnement de 50 %.

Relevé des temps de vol au retour à la ruche

Les ruches ont été testées simultanément dans l’ordre, ruche non soumise au rayonnement –
ruche soumise au rayonnement et ruche soumise à un rayonnement amoindri. Pour cela 15
abeilles par ruche ont été prélevées, brièvement anesthésiées pour être marquées à la couleur
de leur ruche d’origine. Ensuite ces abeilles ont été transportées dans un lieu repéré à l’avance
pour les libérer. Leur libération a été communiquée par talkie aux observateurs restés au rucher,
et cet instant précis servit de temps de départ des abeilles, leur arrivée notée aussi.
L’observation fut suivie durant 45 minutes après leur libération. Le temps mis par les abeilles
revenant à la ruche, a été soigneusement chronométré, de même que les conditions climatiques
et de température.

Tendance mais pas significative

Des 765 abeilles lâchées non soumises au rayonnement, 482 sont rentrés à la ruche,
Soit : (63,0 %) pour les abeilles soumises à un rayonnement atténué, 203 des 360 lâchées sont
retournées à la ruche, donc (56,4 %).

En ce qui concerne celles soumises au rayonnement, seules 365 des 675 libérées sont
revenues à leur ruche (54,1 %). Les chiffres nous montrent que le nombre d’abeilles retournant
à la ruche décroît avec les rayonnements électromagnétiques subis. La différence
comparativement à l’ensemble des populations étudiées n’est en soi pas significative (Voir
graphique ci-dessous). Statistiquement parlant, les résultats ne sont pas déterminants entre les
abeilles des trois provenances.

305
 Amélioration et perspectives

Les résultats de 2006 sont différents de ceux de 2005. Pourquoi sont-ils moins parlants ? Il n’est
pas encore possible de l’expliquer définitivement. Des facteurs tels : la fréquence de vols des
abeilles, le temps et la température ambiante ont été introduits dans nos observations. Mais
aucun de ces facteurs n’a eu une influence prépondérante sur les proportions d’abeilles
retournant à la ruche. Les retours ne se trouvaient aucunement influencés par les phénomènes
atmosphériques, ni même par une activité plus importante d’une ruche à l’autre. En 2006 les
expériences se firent quelques semaines plus tôt que l’année précédente, et les distances des
vols plus conséquentes.

Pour améliorer encore cette recherche et en supprimer les failles, il nous faudra préparer –
égaliser – minutieusement les populations cobayes. Pour mettre en relief des facteurs influents,
nous introduirons dans nos observations les notions de terrain de départ, à savoir terrains
ensemencés avec la même espèce de telle sorte que nos observations permettent de saisir les
nuances de transmission de l’information de la source de butinage aux congénères pour les
abeilles soumises au rayonnement, voir aussi si le rayonnement influe sur le mode de
communication.

Conséquences pour l’apiculteur

Le rayonnement intense subit par les abeilles pendant l’expérience permet d’observer des effets
même s’ils sont très faibles.

En réalité en pleine nature l’abeille n’est pas en contact direct avec les sources émettrices, de
type DECT- Téléphone. Les paramètres techniques des téléphones sans fil du type à
fréquences pulsées ou à modulation se distinguent par rapport aux portables extérieurs (type
handys). C’est pour cette raison que nos observations ne sont pas applicables à la pleine
nature. Ce qui n’empêche que les abeilles sont très exposées à de nombreuses sources de
radiations, qui peuvent influer dans l’élément compliqué d’une ruche.

Les résultats de nos recherches ne nous autorisent pas à affirmer que les rayonnements
électromagnétiques seraient la cause des mortalités d’abeilles aux Etats-Unis.

Toutes fois nos observations confirment que (l’electro smog) agit sur le comportement de
l’abeille.

306
 Tollé en Grande-Bretagne !

La communication par la presse britannique des observations réalisées en Allemagne a

provoqué des réactions inattendues. Une erreur de traduction par les médias, qui faisait dire que
les mâts émetteurs et relais de mobiles (portables) désorientaient les abeilles et seraient la
cause des surmortalités d’abeilles.

Le pas a été vite franchi pour dire qu’il était la cause du CCD aux Etats-Unis.

La pose d’un mât de 14 mètres fut interdite par la ville d’Eastbourne, le rejetant hors la ville,
mais des raisons d’ordre esthétique en sont fort probablement la cause.

TECHNIQUES APICOLES:
Méthodes, Règles.

REMARQUES

Allumer l'enfumoir. 299

Ouvrir une ruche 300

Visite de printemps 301

Nettoyer d'un fond de ruche 301

Division ou essaimage artificiel 306

Capturer un essaim 308

Metode de inmultire a familiilor de albine 326

Déplacement d'une ruche 331

MARCAREA MATCILOR 333

Contrôle de ses hausses pour la récolte. 334

307
 La Récolte 335

FABRIQUER ( sa ruche, un fond,...)

338
Producerea mătcilor la ferma apicolă de mari 342
dimensiuni Hawaiian Queen

ALLUMER L'ENFUMOIR

A/ PRINCIPE :

**L'enfumoir est un outil incontournable pour l'apiculteur qui l'utilise à chaque ouverture. Il
permet "d'avertir" et de "calmer" les abeilles, voir de guider la masse d'abeilles dans la ruche les
abeilles se déplaçant à contre sens de la fumée qui les gêne.

Remarques : On dit souvent que la fumée provoque un stress, se sentant en danger les
abeilles se gorgent de miel; en se préparant au départ, le ventre rempli, elle ne pique pas
(disons le franchement, elle pique moins). Des études récentes montrent que la fumée limite la
communication entre les abeilles et limiterait la transmission de l'agressivité liée au stress de
l'ouverture.

B/ MATERIEL, il faut:

 Un enfumoir, bien sûre (appelé "locomotive" pour certains)

 Du combustible: végétale exclusivement (l'odeur animale les énervant; évitez donc la
laine par exemple) les copeaux de bois (non traités), des feuilles séchées (aiguilles de
pins, ....) certains utilisent des granulés de luzerne (aliment pour animaux), d'autres du
carton (bien que constitué de fibres de cellulose, je le déconseille car il n'est pas possible
de garantir l'absence d'additif défavorable (traitement ignifuge, formaldéhyde,...).

conseil 1: le plus simple est d'utiliser les matériaux environnant tel que l'herbe séchée de
la tonte du gazon.
308
  Un moyen d'allumage (allumettes, briquet,...)
 Un peu de papier.

... et .... de la patience pour certains.

Conseil 2: toujours regrouper le matériel en un même endroit pour ne rien oublier au

moment de l'allumage.

OUVRIR UNE RUCHE

A/ CONDITIONS NECESSAIRES :

Il faut,

1°) avoir une raison valable.

2°) des conditions climatiques favorables

 Ni trop froid, (ni trop chaud)

 T>15°c (à l'ombre) possible en

dessous de cette si le soleil est
permanent sans une brise de
vents.
 

 Pas de vent

 Pas de temps instable avec risques

de pluies.

 Ciel dégagé ( et durable)

309
Remarques: par beau temps et lorsque les ressources en nectar sont encore généreuses, les
butineuses sont au travail, ( moins d'abeilles gênées dans la ruche, à l'appareil venimeux
développé, et des abeilles occupées à leurs tâches).

B) AVANT L'OUVERTURE:

1°) Préparer son matériel:

 Allumer l'enfumoir
 Rassembler ses outils dans un sceau d'eau javellisée.
 Mettre sa tenue (chapeau, voile, ...)

Conseil 1: les outils doivent être à porter de mains, près de la ruche visitée.

Conseil 2: prenez l'habitude de placer ces outils dans ce sceau, pratique car il sert à les
regrouper, et en même temps les désinfecte (surtout lors de plusieurs ruches successivement,
évite le transfert de maladies d'une ruche à l'autre).

L'eau de javel diluée permet en cas de piqûre(s) d'asperger quelques gouttes à l'endroit de la
piqure et détruire l'odeur du venin, sans quoi les autres abeilles piqueraient au même endroit.

  2°) Inspecter le trou de vol:

Pour déterminer où rentrent plus massivement les abeilles : les abeilles "rentrent à la reine" (plus
exactement vers le couvain, où se trouve plus probablement la reine); le premier cadre retiré,sera le plus
éloigné de cette position afin de ne pas blesser la reine, "organe" vital de la ruche.

Pour Connaisseurs
Visite de printemps

Quand il fait trop chaud, les abeilles sortent de la ruche

pour ventiller et refroidir

Nettoyer un fond de ruche

"INTRO" :le MATÉRIEL NÉCESSAIRE
310
**Ce nettoyage se réalise dans le cadre des grandes visites (printemps, automne) et en cours
d'année, si nécessaire (surtout pour les fonds pleins).

** Ce nettoyage a pour objectif d'éliminer tous les déchets qui s'accumulent (cire, abeilles
mortes,... ), surtout si elle n'est pas bonne nettoyeuse et que le fond n'est pas grillagé.

CONSEILS d'ORDRE GÉNÉRAL:

BIEN NÉTTOYER les OUTILS en PASSANT d'UN FOND à l'AUTRE :en laissant tremper les
outils dans un seau d'eau javellisé; (pour éviter la transmission de maladies)

REALISER cette phase de nettoyage un autre jour que la visite de printemps, surtout si vous
avez plus de 2 ruches, vous gênerez moins les abeilles et vous prendrez le temps pour faire
votre visite;

si vous n'aviez pas la possibilité de venir souvent au rucher, ou ne posseder qu'une ou deux
ruches, TERMINER le NETTOYAGE de FOND APRES LA VISITE de PRINTEMPS

DESCRIPTION du MATÉRIEL :

1 : CHALUMEAU

2 : MOYEN D'ALLUMAGE (Briquets ou allumettes) *a

3 : DE l'EAU de JAVEL

4 : Une SPATULE

311
 5 : de l'HUILE de LIN

Mais AUSSI de l'EAU (pour diluer l'eau de Javel, pour rincer les fonds), une EPONGE,
une BROSSE, une BOITE en CARTON (pour récupérer les déchets) mieux qu'un sac
(qui est moins facile à ouvrir )., un SEAU

*a : CONSEIL 1 : AMENER PLUSIEURS SOURCES d'ALLUMAGE DE LA MAISON que vous

aurez essayé avant de partir. (les briquets ou allumettes au rucher, avec l'humidité, ne
fonctionnent parfois pas, ce qui est embêttant.)

ÉTAPE 1 : RETIRER les FONDS

Après avoir allumé l'enfumoir,

 
 1 : ENFUMER le TROU de
VOL (par Bouffées abondantes
(5 à 6 au total) TOUT le LONG
du TROU de VOL);
A°)
 2 : ATTENDRE 2 MINUTES:
en attendant regrouper à
l'arrière du rucher le matériel
de nettoyage.

312
  1 : RETIRER le TOIT (ce qui
évite de le porter lors du
déplacement du corps de
B°) ruche)

   2 : PLACER le TOIT DEVANT

la RUCHE : le DESSUS FACE
CONTRE le SOL ( pour l'utiliser
comme un support du corps )

 ENLEVER le NOURRISSAGE
ÉVENTUEL
C°)
 et DEPLACER le CORPS sur
  le TOIT en le décalant
légèrement - voir la photo
suivante - ( pour évite d'écraser
trop d'abeilles et aussi le
rendre plus stable )

313
  

 PRENDRE le FOND en
MAINTENANT SA POSITION
D°)
HORIZONTALE (Pour EVITER
que les Déchets glissent et
 
tombent au sol)

 ALLER VERS la ZONE de

NETTOYAGE

CONSEIL 1 : PRELEVER PLUSIEURS FONDS A LA FOIS, (2 à 3)

CONSEIL 2 : PREVOIR un TOIT PLAT SUPPLEMENTAIRE pour les RUCHES AU TOITS-

CHALETS

ÉTAPE 2 : PHASES de NETTOYAGE

 RÂCLER le FOND à l'AIDE de la SPATULE
A°)
 UTILISER EVENTUELLEMENT la BROSSE pour les RECOINS

B°)   PASSER A LA FLAMME à l'aide du CHALUMEAU

 PASSER à l'EPONGE de l'EAU de JAVEL

C°)
 LAISSER AGIR à PLAT et à l'OMBRE 2mn (en attendant vous
pouvez commencer à nettoyer un nouveau fond)
D°)  RINCER à l'EAU
E°)  LAISSER SECHER
F°)  PASSER de l'HUILE de LIN si le BOIS est à NU sans protection

CONSEIL 1 :  N'OUBLIER PAS de FAIRE les DEUX CÔTES EVENTUELS (face-hiver / face-
été)

COMPARAISON entre un FOND PLEIN, et un FOND GRILLAGÉ

314
A GAUCHE le FOND PLEIN : les DECHETS SE SONT ACCUMULES de FACON
SIGNIFATIVE, ABIMANT le BOIS, et FORMANT une LITIERE en DECOMPOSITION, SOURCE
de MALADIES

ADROITE , le FOND TOTALEMENT GRILLAGE : SEULES QUELQUES ABEILLES MORTES

SONT PRESENTENT, les ABEILLES ne SONT PAS en CONTACT avec les DECHETS , ces
DECHETS SONT PASSES AU TRAVERS la GRILLE.

OBSERVATIONS

OBSERVATION 1 : les fonds présentant un grillage partiel sont propolisés, contrairement au

fond complètement aéré.

OBSERVATION 2 : l'hivernage est possible sans fermer le fonds; cela m'est arrivé pour deux
ruches cette année qui malgré les froids intenses en février 2005 ont survécues, Il faut pour cela
s'assurer que la ruche est relativement populeuse en début d'hiver et que sa réserve est
suffisante, en complétant d'un nourrissage en fin d'été et d'un pain de canddi sur toutes les
ruches au cours de l'hiver .

L'effet du froid aurait un effet positif en diminuant le taux d'infestation des varroas, qui chutent à
partir d'un certaine température négative

DIVISIONS, O
ESSAIMAGE ARTIFICIEL
315
Diviser, c'est permettre d'accroître les colonies ou de compenser les pertes de son rucher; en
effet le rucher subit chaque année, des pertes de l'ordre de 5 à 10 % du cheptel total. Ces
pertes ont des origines diverses telles que la famine de la colonie (par manque de nourriture),
un pillage (des colonies faibles), ou bien une maladie non identifiée à temps (ou ne présentant
pas de solution curative), du vandalisme, etc. ... ; il est alors important de constituer des essaims
de sécurité pour " assurer un cheptel constant".

CONSEILS

 Toujours diviser des ruches fortes

 Ne diviser que des colonies aux caractères intéressants
 Le plus tôt dans la saison.
 Ne pas diviser toutes les ruches.

 QUELQUES METHODES :

METHODES

1°) Division en Eventail.

2°) Division sans abeilles.

3°) Division par tapotements.

4°) Division par retournement.

RECHERCHE de REINES

A/ Les RAISONS DE CETTE RECHERCHE :

Le marquage de la reine

L'orphelinage de la colonie pour remérage

Préparer une souche éleveuse

L'orphelinage pour produire de la gelée royale 

B/ DIFFERENTES METHODES:

316
Par FEUILLETAGE DES CADRES

Cette méthode donne de bons résultats pour les races qui tiennent bien les cadres (tel que pour
ligustica ou caucasica, de moins bon résultat pour mellifera).

Conditions de la recherche:

On se place en pleine période de buttinnage (lorsqu'il y'a moins d'abeilles dans la ruches qui
pourrait gêner la lecture.

En pleine période de ponte: la reine ("plus lourde d'oeufs) et moins rapide se déplace plus
lentement au niveau du couvain.

En enlevant le couvre cadre regarder si elle ne s'y trouve pas.

On inspecte cadre par cadre en n'oubliant pas les pourtours; chaques cadres sont retirés dans
une ruche vide; pui on regarde sur les parois et au fond.

Par TAPOTEMENT:

PAR DEPLACEMENT de la COLONIE

PAR FILTRAGE

C/ Les CAUSES DE L'ECHEC:

 Absence de reine

Reines rapides (jeunes) 

10. Capturer un essaim

Un essaim dans une fenêtre.

Après les essaims nus voici venu le temps de récupérer les essaims qui ont construit. Ci-
dessous quelques photos prises lors de la "mise en boîte" d'une colonie logée entre dans une
fenêtre.
Une enfumage préalable permet d'ouvrir tranquillement la fenêtre pour débloquer le volet
(l'essaim est heureusement disposé sur le bon battant de fenêtre). La fenêtre est refermée, les
huisseries sont ensuite scotchées pour éviter le passage des abeilles dans l'habitation.
Les hortensias sont attachés pour libérer de la place au sol, une ruche vide est disposée sous la
fenêtre. L'enfumage commence. Une par une les brèches sont découpées au cutter. A deux, ce
travail s'effectue rapidement; le cadre à ficelle est directement posé à plat sur la ruche ou sinon
317
 si l'on travaille sur une tableou par terre, un cadre vide est disposé sous le cadre à ficelle, on
peut alors placer et attacher la brêche sans enlever les abeilles.
Une fois les découpages terminés, beaucoup d'abeilles sont sous le linteau, sur le volet ou en
l'air  et n'ont pas envie de venir dans la ruche... La ruche est alors placée en hauteur sur des
tréteaux  et un quart d'heure plus tard l'affaire est conclue à quelques abeilles près. Le soir tout
le monde sera dans la boîte, la ruche sera fermée et emmenée.

photos VB

318
 

319
  

Récupération d'un essaim dans un tronc.

Les images qui suivent montrent la récupération et la mise en ruche d'une colonie logée dans un
tronc d'arbre mort.
Un enfumage précède l'attaque à la tronçonneuse du tronc. La partie supérieure est découpée
jusqu'à arriver à la colonie; la découpe se fait ensuite verticalement pour ouvrir en deux le tronc.
Les brèches contenant du couvain sont alors récupérées et placées sur des cadres à ficelles.
Les parties contenant du miel sont mises dans un sac à part. Avant la découpe les abeilles ont
été balayées dans la ruche.
Une fois les découpes effectuées, la ruche a pris la place du tronc. Le tronc est placé contre la
ruche pour favoriser le transfert des abeilles.
La reine a préférée la tête du photographe ... Il a suffit de secouer la tête au dessus de la ruche
pour que tout rentre dans l'ordre.
Une fois les abeilles dans leur nouvelle demeure, la ruche est refermée. Le site est nettoyé pour
qu'il ne traîne pas de miel. L'apiculteur viendra le soir récupérer la ruche quand toute la colonie
sera regroupée.

320
321
322
Du tronc vers la ruche
323
 1.Enfumage

2. Le tronc est déplacé. Une ruche vide prend sa place. La partie ouverte du tronc est replacée
en vis à vis de cette ruche; un drap blanc est placé en dessous. L'extrémité du drap coïncide
avec l'entrée de la ruche pour permettre aux abeilles de rentrer plus facilement.

324
 3. L'extrémité du tronc

4. Deux cadres de couvain sont prélevés sur une autre ruche.

325
 5. Ces cadres sont placés dans la ruche qui nous intéresse. Deux cadres bâtis viennent en
complément.

6. L'heure est venu d'enfumer BEAUCOUP par les autres extrémités du tronc et de TAPER au
marteau pour faire migrer les abeilles du tronc vers la ruche.

326
 7. Un petit coup de balayette pour les aider à aller vers la ruche.

8. Ca y est, la colonie se déplace. Certaines, l'abdomen en l'air battent le rappel.

327
 9. Le tronc est ouvert à la tronçonneuse.

10. Le couvain est récupéré et mis sur des cadres.

328
11. Le reste des brèches est disposé dans une hausse sur un lit de branches (pour faciliter le
passage ultérieur des abeilles). Un nourrisseur couvre cadre avec une grille à reine est placé
sous cette hausse. Il permettra aux abeilles de monter dans la hausse facilement.

12. Les dernières à rentrer.

329
13. Les cadres reconstitués de couvain sont placés dans la ruche. Des cadres bâtis viennent en
complément pour arriver à 10 cadres. A l'emplacement du tronc il y a maintenant une ruche.

14. Le nourrisseur et la hausse sont placés sur la ruche, l'opération est finie. Les abeilles vont
redescendre le miel qui est dans la hausse et finir d'élever les larves qui y sont encore. La grille
à reine empêche la reine de monter pour pondre dans cette zone.

330
15. Le cours continue avec la visite du rucher.

331
Autre metode pour Récupération d'un essaim.

332
ALTA METODA DE RECUPERARE A UNUI ROI

333
334
335
 Metode de inmultire a familiilor de albine

Inmultirea familiilor de albine este o lucrare foarte importanta intr-o stupina.Vom prezenta in
aceasta pagina cateva metode de inmultire, care pot fi aplicate de orice apicultor in stupina
proprie.

 Roirea artificiala prin stolonare

Foarte simplu de realizat,ea consta in ridicarea din 4-5 familii puternice cu tendinta de a intra in
frigurile roitului,a cate 1-2 faguri cu puiet capacit cu albina acoperitoare,iar de la alte familii a
altor doi faguri cu provizii. Printre fagurii cu provizii trebuie sa fie cel putin unul cu polen si cu
pastura,absolut necesare roiului, mai ales daca roii raman pe aceeasi vatra cu familiile din care
s-au format.Trebuie sa retinem ca ei raman 2-3 zile fara albina culegatoare.

Pana la refacerea acestei noi unitati biologice,albinele consuma din rezervele puse la
construirea roiului si din aceleasi considerente vor primi apa in hranitor.Cu cat roii se fac
mai devreme,cu atat este mai bine,pentru a avea cat mai mult timp la dispozitie,necesar
constituirii unor unitati biologice puternice,cu suficiente rezerve de iernare in cele mai bune
conditii.Roii odata constituiti,daca este posibil,se deplaseaza la distanta (peste 3 km) de vatra
din care provin unde trebuie sa existe un cules de intretinere,stupii avand urdinisurile micsorate
la 1-2 cm.

In lipsa culesului,roii se stimuleaza administrandu-se sirop de zahar in hranitor,seara la fiecare

2-3 zile.Roiul astfel format primeste o matca imperecheata,in cusca cu dop din serbet sau foaie
de fagure artificial perforat ori se aplica o botca gata de eclozionare,pe fagurii din centrul
cuibului,imediat sub speteaza de sus a ramei.Este necesara o atentie sporita atunci cand la
formarea roiurilor se scot fagurii cu puiet,pentru a nu se ridica din greseala una din matcile
familiilor donatoare respective.

Metoda se preteaza a fi folosita foarte bine in primavara,inaintea culesului de la salcam,cand

familiile sunt foarte populate si in stupi exista 7-8 faguri cu puiet pe rama mare.Spre a evita
intrarea in frigurile roitului,se poate aplica aceasta metoda pentru formarea de roi sau nuclee si
introducerea in familia de baza a unor faguri artificiali in locul celor cu puiet.Cand roii se
formeaza spre toamna, dupa culesul de la floarea-soarelui,trebuie sa aiba 6-8 rame cu
puiet,ajungand astfel rapid la nivelul de putere al familiilor de baza.

Comentarii : metoda expusa este una dintre cele mai simple , fiind la indemana oricarui apicultor
. Se poate aplica pe toata perioada sezonului activ . Cand o folosim inaintea culesului la
salcam , trebuie sa avem grija sa nu slabim prea mult familiile de albine si de aceea se ridica o
singura rama de puiet capacit , impreuna cu albina tanara aferenta .

Indiferent de perioada aplicarii metodei , va recomandam sa formati roiuri pe 6 rame cu puiet ,

pentru a obtine entitati viabile.O conditie de baza este aceea ca toate familiile care participa la
donarea de rame cu puiet capacit sa fie intr-o stare de sanatate buna . O alta conditie este
asigurarea cu matci tinere , imperecheate , pentru toate roiurile formate.

            

336
 Roirea artificiala prin divizare
Consta in formarea unui roi artificial dintr-o familie puternica,sanatoasa si productiva,prin
divizare.Se aduc doi stupi goi de o parte si de alta a stupului in care se afla familia ce urmeaza a
fi divizata.Fagurii cu albine,puiet si provizii se impart egal intre cei doi stupi,fara a tine seama in
care a ramas matca.

Stupul golit in care a stat familia de baza se indeparteaza.Cei doi stupi cu urdinisurile
apropiate,unul la stanga,altul la dreapta,se aseaza unul langa altul pe locul stupului
golit,pentru ca albina culegatoare sa se imparta egal intre cei doi stupi.Familia ramasa fara
matca va primi una imperecheata in colivia cu dop de serbet,ori foaia de fagure artificial
perforat,sau o botca gata de eclozionare.

Treptat,cei doi stupi se departeaza zilnic cate putin, cam 20 cm/zi ,pana ajung pe locul destinat
fiecarei familii. Unii apicultori , mai ales cei incepatori , folosesc o varianta simplificata a
metodei , lasand stupul fara matca sa-si creasca singur regina ,din botci de salvare .Aceasta
varianta trebuie insa abandonata , datorita perioadei mari in care cresterea de puiet este stopata
(pana la imperecherea noii matci ).

Comentarii : metoda este buna si viabila , insa ea trebuie aplicata numai familiilor puternice.
Perioada de aplicare optima este dupa culesul de la salcam , un termen maxim fiind 15 iunie .

Metoda are avantajul omogenitatii materialului si da posibilitatea apicultorului sa echilibreze la

ambele familii atat cantitatea de puiet cat si cea de albina culegatoare ; din pacate nu poate fi
generalizata la intregul efectiv din stupina,pentru ca de obicei in fiecare stupina pe langa familii
foarte bune exista si familii slabe si foarte slabe.

Roirea artificiala prin golirea de puiet a familiei de baza

Este o metoda folosita cu reale avantaje in conditiile in care Varroa jacobsoni afecteaza - alaturi
de viroze - din ce in ce mai mult albinele,diminuand puterea si capacitatea productiva a
familiilor.Imediat ce culesul de la salcam s-a terminat,din familia de baza se scoate tot puietul
capacit si necapacit,lasand familia cu matca si albina culegatoare.Daca familia de baza ramane
prea slaba se pot lasa 1-2 faguri cu puiet necapacit.

Sesizand absenta puietului,matca cauta sa modifice starea anormala si insamanteaza rapid 3-5
faguri cu puiet,in functie de perioada calendaristica la care ne aflam si de albina acoperitoare de
care dispune familia. Ramele cu puiet si albina acoperitoare care au fost scoase din famila de
baza se aseaza in una sau mai multe ladite in functie de numarul ramelor de puiet,formand noi
unitati biologice (roi).Roiurilor li se altoieste cate o botca gata de eclozionare astfel ca pana la
imperecherea tinerei matci,intreg puietul sa eclozioneze.

Astfel la familia de baza,cat si la roi cand nu mia exista puiet capacit se executa rapid
tratamentul cu varachet conform prospectului, pentru a surprinde intreaga populatie de Varroa
jacobsoni libera pe faguri.La culesul urmator sau in toamna,daca dezvoltarea separata a roiului
si a familiei de baza nu a fost satisfacatoare,se unifica formand astfel o familie foarte
putrenica,pentru un cules tarziu sau pentru iernare fara pierderi.

337
 Metoda dublarii efectivului familiilor de albine

Este o metoda expusa de Ioan Stancu si care are drept scop inmultirea familiilor de albine prin
dublarea efectivului,valorificand superior culesurile,in paralel cu combaterea acarianului Varroa.
Imediat ce s-a terminat recoltarea de miere la culesul de salcam , se procedeaza la impartirea
familiilor de albine in doua unitati biologice.Aceasta o realizam in scopul inmultirii, dezvoltarii
accelerate si efectuarii unor tratamente eficiente cu varachet in perioada de dezvoltare maxima
a puietului in familie, deci si a parazitului.La stupul multietajat, se ridica toate ramele cu puiet
capacit si necapacit in corpul 2 sau 3,dupa caz. Se lasa in corpul 1 matca stupului cu o rama cu
puiet necapacit cat mai tanar posibil.

Corpul 1 se separa de cele superioare cu ajutorul unui podisor cu urdinis lateral.La corpul
superior se da o botca.Se executa tratamentul cu varachet la corpul 1 inferior in care a ramas
matca si aceasta cat mai repede posibil.Aici matca va cauta sa-si refaca puietul in cel mai scurt
timp,vietuind ca o familie de sine statatoare,beneficiind si de toata albina culegatoare care se
intoarce la vechiul urdinis.In corpul superior,dupa ce albina culegatoare s-a intors in vechea
familie,se strange cuibul pe ramele cu puiet si albina acoperitoare.Matca tanara,dupa ce s-a
imperecheat incepe sa insamanteze fagurii din care a eclozionat puietul.

Cand intreg puietul a eclozionat si puietul matcii tinere nu a apucat sa fie capacit,se executa
tratamentul cu varachet in corpul superior.Cu cel putin 10 zile inainte de cules,se ridica podisorul
dintre corpuri ce separa cele doua familii.Se ia una dintre matci cu 1,2,3 rame de puiet necapacit
si se aseaza intr-o lada noua sau intr-un corp superior ca roi de sine statator.Se poate chiar
valorifica una din matci scotandu-se apoi podisorul dintre corpuri si formandu-se astfel o familie
foarte puternica capabila sa valorifice culesul urmator.Familia de baza ramane de obicei cu
matca tanara si intraga familie din corpul inferior la care se adauga puietul si albina culegatoare
de la familia din corpul superior de la care s-a scos matca cu 1,2,3 rame cu puiet si s-a facut
roiul de sine statator.

Acest roi se va dezvolta cat mai bine pana la intrarea in iarna prin valorificarea culesurilor
urmatoare si stimulare permanenta.In mod asemanator se procedeaza si la familiile intretinute in
stupi orizontali si verticali impartindu-se familia cu ajutorul unei diafragme si practicarea unui
urdinis lateral.

338
339
340
 DEPLACEMENT D’ UNE RUCHE

Les abeilles en pleine activité, réalisent des vols d'orientation, qui leurs permettent de retrouver
avec précision, à 50 cm près leur ruche, même après un vol de plus de 3 kilomètres.

>> Si l'apiculteur déplace de quelques dizaines de mètres voir à quelques mètres une ruche, la
précision des abeilles de ce repérage est telle qu'elles reviennent à leur point d'origine,
virevoltant autour du point de l'ancienne emplacement de leur ruche.

>> Si la ruche n'a été déplacée que d'un ou deux mètres, les abeilles retrouvent leur ruche... à
quelques abeilles près qui entrent dans d'autres ruches proches, par dérive.

>> Si la ruche est placée à plusieurs dizaines de mètres, les abeilles retrouvent moins
facilement leur ruche et se dispersent dans les autres ruches par dérive.

>> Voici les différentes méthodes pour déplacer une ruche :

A / A PLUS de 3 KILOMETRES :

>> Aucune contrainte les abeilles ne reviennent pas à leur position d'origine.

B / A MOINS de 3 KILOMETRES

En Pleine Saison :

1°) A QUELQUES METRES, DE PAS A PAS, De 50 cm en 50 cm. ;

>> Classique mais fastidieux si la distance est importante. 

2) DEPLACER UNE RUCHE à QUELQUES DIZAINE DE METRES,

Cliquer sur l'image pour l'agrandir

341
ETAPE 1

>> Tout d'abord il faut positionner la ruche de telle sorte que le dos de celle-ci soit positionnée
en face de l'emplacement souhaité (voir dessin document joint)

ETAPE 2 (le lendemain ou la fois ou vous revenez)

>> Déplacez la ruche de 2 mètres: les abeilles reviennent à leur position d'origine, mais se
"heurtant" au vide poursuivent leur vol jusqu'à leur ruche.

ETAPE 3

>> Augmentez de 3 mètres

>> Ainsi de suite pour chaque étape, jusqu'à 5 mètres à chaque fois.

>> Pour une distance de 50 mètres, cela revient à réaliser ce déplacement en 12 fois au lieu de
100 fois.

>> Méthode qui convient mieux pour des déplacements de 10-20 mètres

En Hiver :

>> L'autre solution consiste à déplacer la ruche l'hiver en une seule fois.

>> Les abeilles ne sortent guère par tant de froid et n'ont pas fait de vol de reconnaissance (et
ne reviennent pas à leur point d'origine).

>> Des apiculteurs préconisent le mois de Janvier ou Février, en dehors des périodes de gel.

>> Il faudrait éviter tout déplacement en dessous de la température de la formation de la grappe

d'abeilles, en dessous de 8-10°c

>> A cette température elle forme une "grappe" théorique", toutes perturbations cassent la
grappe et les abeilles qui se dissocient de ce groupe vital tombent au fond de la ruche,
paralysées par le froid, elles meurent, c'est donc risqué de déplacer la ruche si la températures
est en dessous de 8-10°celsius.

>> Ne fermer le trou de vol pas plus d'une heure, mieux avec le dispositif métallique " intercadre
" en position fermer.

342
 MARCAREA MATCILOR

Azzurro Bianco Giallo Rosso Verde

Anno 2000-2005-2010- Anno 2001-2006-2011- Anno 2002-2007-2012- Anno 2003-2008-2013- Anno 2004-2009-2014-
2015 2016 2017 2018 2019

343
 CONTROLE des HAUSSES
pour la récolte

Les abeilles stockent le miel dans les hausses au-dessus du corps où se trouve la colonie; elles
suivent les règlent suivantes :

Les premiers cadres remplis sont ceux qui sont situés juste au-dessus du couvain.

Elles travaillent progressivement, c'est à dire bâtisse puis stocke puis opercule recommençant
ce cycle de travail.

A/ OBJECTIF :

Faciliter les abeilles au stockage du miel.

accélérer la maturation du miel et l'operculation.

Réduire le trajet entre le couvain et les sites de stockages.

B) ETAPES:

1°) Quand placer la 1er hausse ?

Lorsque les cadres de rives commencent à blanchir (lorsque de la cire fraîchement construite
apparaît).

  2°) Que faire lors du contrôle des hausses ? :

Intervertir les cadres et placer les cadres les moins operculés au-dessus du couvain (en général
au centre).

Placer les cadres operculés que d'une face en orientant la face non operculée vers le centre.

Intervertir les hausses. Celle qui n'est pas remplis, juste au-dessus du couvain.

Remarques: certains apiculteurs laissent faire les abeilles naturellement afin de les déranger
les moins possibles, certains apiculteurs opérant ainsi.

3°) quand doit-on enlever les hausses pour la récolte ?:

Lorsque le miel est mûr, c'est à dire operculé (on admet que 90 % de la surface operculée peut
suffire ou encore 1 cadre sur 10)

344
(Attention trop de cadres non operculés et riche en eau, c'est prendre le risque que le miel
récolté fermente).

Truc 1: si la surface non operculée est plus grande, le test de secouage permet de savoir si le
nectar est proche de la maturation. Si lors du seccouage juste au dessus du corps le miel coule
à flot, alors on laisse le cadre; si le nectar se maintient, alors le nectar proche de la maturation
est récolté.

En fin de saison : rassembler les cadres non operculés, dans une même hausse au-dessus
d'une ruche forte. (risque, toutefois de transfert de maladie d'une ruche à l'autre).

Remarques

Pour déterminer la position du couvain. Regarder au trou de vol la position ou rentre

massivement les abeilles

A l'ouverture: regarder la position des cadres bâtis, en dessous desquels se touvent le couvain.
On remarque, un dégradé de cadres bâtis avec un emplacement sur les côtés des cadres non
remplis et non operculés.

La RECOLTE
Vos compléments sont les bienvenues

Au rucher (avant l'extraction) / à la Miellerie / Au rucher (après l'extraction)

**

AU RUCHER :

FIBRES de l'ENFUMOIR et GOÛT...

Pour Eviter de laisser un goût trop prononcer de fumée au miel : le miel non operculé absorbe
facilement les odeurs, de part sa faible teneur en eau, elle absorbe cette vapeur ambiante
porteur d'éventuel goût, la cire des opercules aussi entraînant un goût désagréable au miel
d'égouttage

>> choisir des copeaux végétaux odorants que l'on ajoutera : aiguille de pins, moi j'utilise des
pommes de pins, la fumée produite est de plus blanche, froide et dense contrairement aux
aiguilles de pins.

>> Ne pas utiliser le cartons riches en colle... irritant, il fait même tousser l'apiculteur, alors...

>>> utiliser modérément son enfumoir

ETC ...

345
PAS de TRACES de MIEL à L'EXTERIEUR des RUCHES ...

Pour Eviter le Pillage (surtout hors période de miellées)

>> passer une éponge humide sur les surfaces des hausses et du corps ainsi que les gouttes au
sol

RECOLTER SUFFISAMMENT TOT ...

 Pour éviter des abeilles nerveuses et piquantes: en août voir en septembre mes abeilles
sont plus nerveuses.
 Pour rendre plus efficace les traitements et faciliter leur retrait
 Pour permettre aux abeilles de compléter leur réserve.

Plus tôt vous placerez vos traitements, plus il sera facile de les retirer par un temps moins
défavorable.

>>> donc récolter juste après les dernières fleurs (pour moi à Versailles fin juillet, début
août, évidement cela dépendra de la flore environnante )

CHOISIR des TECHNIQUES APICOLES DOUCES POUR le RETRAIT

Privilégier, selon moi, le chasse-abeilles (surtout si vous avez des voisins proches) à la
méthode de la fumée ou du tapotement :

idéal car :

On limite l'utilisation de la fumée au seul enfumage de trou de vol et à l'ouverture à raz du

couvre-cadre et à l'interstice de chaque hausse lors du retrait (on l'utilise pas dans les rues sauf
en cas d'effervescences)

Evidement idéal si tout se passe bien et si les abeilles le permettent

Inconvénient : on manipule deux fois les hausses lourdes (pour placer le chasse-abeilles fixé
sur le couvre cadre)

>> les hausses doivent être " hermétiques " aux abeilles, vérifier l'absence de trou et que les
hausses sont bien superposées et pas décalé (cas arrivé : une hausse que j'avais fabriquée,
légèrement voilée, pas suffisamment pour que je le voie, suffisamment pour que les abeilles
passent.. effervescences des abeilles, pillages et piqûres)

>> ne le laisser pas plus de 24 heures, les abeilles remontent et l'odeur du miel produit par les
cassures des gâteaux attirent les abeilles voisines

>> utiliser un scotch pour fermer les jointures entre deux hausses (moins d'attraction des autres
abeilles et protection du miel en bouchant d'éventuel trou

>> à utiliser le soir (retour du calme des abeilles avec la nuit)

346
>>> placer le dans le BON SENS

PENDANT l'EXTRACTION à la " MIELLERIE "

 POUR EVITER un GOUT du MIEL

>> dans un lieu non poussiéreux, n'ayant pas contenu de produits dangereux, rendu propre, pas
humide (lavé mais bien aéré avant) (une cuisine pourrait convenir pour un amateur, sans y faire
la cuisine pendant la cuisine à moins que le goût de gras ne vous dérange pas dans le miel)

POUR EVITER des ABEILLES DANS LA MIELLERIE :

Très gênant car elles tombent et se noient dans le miel des récipients

Et les abeilles qui retournent au rucher attirent en masse les autres

>> bien vérifier que les portes sont fermées et hermétiques

>> choisir la méthode des chasse-abeilles, (moins d'abeilles dans les hausses apportées)

POU EVITER LA FAUSSE-TEIGNE :

>>> extraire aussitôt, ne pas stocker plus de trois jours (sinon les larves de fausses teignes
éventuellement présentent se développent).

APRES la RECOLTE ……….. AU RUCHER

Pour éviter des contaminations de la cire des hausses

>>> ne pas placer les traitements au même moment que les hausses, retirer les hausses avant,
après léchage.

Pour éviter des pillages

>>> replacer les hausses le soir.

>>> scotcher les interstices entre les hausses.

>>> réduire les trous de vols (surtout des ruches faibles)

>>> placer le couvre-cadres (en position ouverte) entre le corps et les hausses.

347
 FABRIQUER
( sa ruche, un fond,...)

SUJET

1°)
Sa ruche

2°)
Un Nourrisseur .

3°)
Un Fond Grillagé.

CONSTRUIRE sa RUCHE (ou sa RUCHETTE)

PRINCIPES GENERAUX:

1. UTILISER des DIMENSIONS standard (Choix d'un MODELE UNIQUE pour votre rucher)
afin de permettre des échanges de matériel entre ruches saines (toits, hausses, cadres,
couvre-cadres,...)
2. RESPECTER les DIMENSIONS ENTRE les BORDS du CADRE et la PAROI; celles çi doivent
être conformes aux dimensions imposées par l'abeille. Cette valeur étant de 8mm (en-dessous de 5
mm, les abeilles "soudent" à la propolis au-dessus de 10 mm elles complètent par des bâtisses de
cire

Toutes les dimensions

mentionnées doivent être standard
quel que soit le modèle

A la construction, préférer la valeur

de 9 mm que 8. pour le passage
des abeilles

Valeurs données en millimètre

.
1. La hauteur entre le bas du cadre et le fond n'a pas d'importance (selon les auteurs) et
peut être plus haut que les valeurs indiquées dans le tableau des dimensions (sans être
trop grand non plus pour éviter une augmentation de poids de la ruche par le volume de
bois supplémentaire: n'oubliez pas une ruche vide est déjà lourde, alors une ruche
pleine...
2. donc pensez à une construction légère (matériaux, toit avec plaque métallique de
protection la plus fine, ....)
3. La paroi doit être suffisamment épaisse pour isoler du froid l'hiver ( au minimum de 20mm
dans le marché actuel "l'épaisseur standard est de 24 mm et non de 25mm") 
348
  VOIR AUSSI sur APISITE: la CONSTRUCTION d'UN FOND GRILLAGE 

2°)
CONSTRUCTION d’un Nourrisseur .

CONSTRUCTION: d'un FOND GRILLAGE

Le fond grillagé permet une meilleure hygiène de la colonie. Il assure, par l'ouverture totale vers
l'extérieure, une aération permanente réduisant les moisissures et les mycoses.

Cette ouverture serait favorable dans

la lutte contre la varroase.
L'hypothèse a été émise qu'elle
permettrait de réduire la population de
varroas, à un niveau bas aidant la
colonie à mieux "résister" (plus
exactement à mieux tolérer les
varroas restant exerçant une pression
négative moindre); . Les varroas
chutant et tombant au sol ne
remontent plus.

Au départ les ouvertures réalisées par les apiculteurs n'étaient que partielles, de peur de gêner
la colonie; le meilleur fond étant une ouverture complète. Un fond coulissant faite d'une plaque
en contreplaqué permettant d'ouvrir lorsque les températures sont plus clémentes (mi-avrilfin-
avril)

Je donne toutes les informations pour la construction d'un fond au format DADANT 10 cadres;
pour s'adapter aux autres modèles, il suffit de changer ses dimensions en gardant le même
principe de construction.

 Les matériaux peuvent être achetés dans m'importe quel magasin de bricolage.
 Facile à réaliser, la construction ne nécessite aucun outillage complexe (ni taraudeuse, ni
de tour à bois) , les opérations majeures consistant au simple sciage des pièces de bois
et leurs assemblages (par collage ou clouage) pas de nécessiter de réaliser de rainures
dans le bois.

Outils nécessaires

o pour la préparation des pièces: Scie/ Tenail/ perceuse/ Scie à métaux

o pour l'assemblage: Tournevis
o pour la finition: Pinceau/ Papier ponce
349
 Matériaux nécessaires: Tasseaux en bois, vis, colle , vernis, grillage, huile de lin, clou
de tapissier 

Voici dans le tableau ci dessous,  le détail des pièces nécessaires:

DIMENSION en cm COUT
PIECE BRUT final en
PIECES NB
(long.XlargXhauteur) FRANCS
-
- - - -
 
2 50 X 2 X 3,33 2,4 mètres à 33FF
TASSEAU c1 22
(33X2/3)
2 Mètres à 23FF: sert de 11,5 FF
1 43 X 2 X 3,33
TASSEAU d bordure de soutien du grillage (23/2)
12,30 FF*
1 40X 50 (maille 1 X "1,20" m à 73FF.
GRILLAGE d* (74/6)
14 Sachet de 50 à 12 FF, zinguées 3,40*
FIXATION VIS* tête plate, Longueur
FIXATION*
découpé sur un morceau de 1
4 0.50*
largeur de 1 mètre angle X 2 cm X2 cm 12
ANGLE
FF: fixation de c1
// :
5 1,20*
ANGLE largeur 2 cm support du fond coulissant
Epsilon*
COLLE - - -
clous tapissier :
24 1,00*
CLOU fixation de la grille

pour le fond coulissant 100 ml 2,40*

HUILE de LIN* - -
24FF/litre
Récup ou
1
FOND 40 X 50 cm 2 épaisseurs 17 FF
récup ou
1
PLANCHE de VOL - - 5,00

prix promot 5 litre 1; besoin 2,00*

VERNIS - -
100ml
COUT TOTAL fourchette :
 
- - - 56-78
en FRANCS :
8,5-11,9
en EUROS :

350
Remarques: en récupérant toutes les parties en bois (ceci n'est valable que si les tasseaux sont
réguliers et sans défauts , c'est à dire non gondolés et avec une surface régulièrement plate) le
coût revient à environ 23 FF (3,5 Euros) (en comptant tous les produits marqués par un
asterisque).

 Je vendais, au rucher collectif mes modèles à 70 FF en achetant tous les éléments en

bois (main d'oeuvres compris).
 Sur le marché on trouve  des modèles allant de 100 FF à 150 FF. (parfois à 75 ff

Je perfectionne mon modèle afin de le renforcer la planche de vol car je me rends compte que
certaines personnes déplacent la ruche en se servant de la planche de vol comme poignet . 

L'hiver on referme le fond à l'aide du contreplaqué; j'ajoute une plaque polystyrène intermédiaire pour
isoler de façon hermétique.

Photo.: vue par dessous du fond totalement

Photo.: fond arrière coulissant
grillagé

On peut se servir du fond pour le comptage des varroas tombés (naturellement ou lors d'un
traitement ) accessible par l'arrière..

351
Remarques: certains ne réduisent qu'à moitié l'ouverture; On émet l'hypothèse que le froid
"paralyse" le varrao augmentant sa chute. Pour ma part je préfère fermer totalement considérant
le risque de famine par froid comme prioritaire (même après avoir pris la peine de nourrir avant
l'hiver et d'avoir placer un pain de candi sur le couvre-cadres).

Producerea mătcilor

la ferma apicolă de mari dimensiuni Hawaiian Queen

În prezent există, pe piaţa americană, şi nu numai, o cerinţă acerbă de mătci de calitate,

productive , blânde şi capabile de a dezvolta cuibul într-un timp scurt. Aceasta deoarece
serviciile de polenizare sunt bine plătite iar numărul actual al coloniilor de pe continent nu este
suficient pentru acoperirea în totalitate a necesităţilor de polenizare. Producătorii de mătci sunt
solicitaţi, aşadar, pentru livrarea în cantităţi mari a reginelor.

Cum se obţin, în sistem industrial, mătcile?

În continuare am să prezint sistemul de organizare a unei firme americane, de mărime mare,

"Hawaiian Queen" specializată în producţia de mătci.

Locaţia firmei "Hawaiian Queen"este, dupa cum şi numele îi spune, pe Marea Insula a
Hawaii-ului. Clima tropicală îi permite să producă tot timpul anului iar izolarea geografică
precum şi embargoul privind importul de albine a făcut ca parazitul Varrooa Jacobsoni să nu
ajungă în arhipeleag, fapt deosebit de important pentru proprietarii de stupi. În aceste condiţii
producţia de mătci este facilitată şi se desfăşoară în condiţii optime.

În principal există 3 elemente ale sistemului de creştere:

-familiile donatoare de larve;

-familiile crescătoare,producătoare de botci şi

-nucleele de împerechere.

Am sa ma refer, pe scurt, la fiecare din aceste 3 elemente.

Familiile donatoare de larve sunt familii speciale. Deoarece e interzis importul de albine
(inclusiv de mătci de rasă pură de la crescatorii specializaţi de pe continent), pentru obţinerea
mătcilor donatoare de larve se practică inseminarea artificiala a mătcilor virgine obţinute din
352
producţia proprie. Materialul seminal de trântor este adus din Ohio, este colectat din trântori de
rasă italiană pură, aleşi din familii aflate intr-un proces continuu de selecţie şi îmbunătăţire a
zestrei genetice.Aceste familii sunt întreţinute într-un corp de stup prevăzut cu 2 gratii
Hanemann.Matca este izolată în compartimentul central, pe 3 rame . Organizarea pe 4 sectiuni
a familiilor crescatoare (fiecare secţiune conţinând 6 familii) şi lucrul zilnic cu familiile dintr-o
anumită secţiune permite obţinerea larvelor de o zi, necesare pentru transvazare.

Se practică transvazarea simplă. Larvele sunt luate din fagure folosindu-se lanţete
chinezeşti şi sunt aşezate în botci de plastic, în prealabil dispuse pe şipci, câte 14botci/şipcă.
Operaţia de transvazare se execută cât de repede posibil, la o lumină "rece" şi folosind
prosoape umezite, pentru a reduce riscul dezhidratarii larvelor. Şipcile cu larvele transvazate se
pun câte 2 sau câte 3 (în funcţie de puterea familiei crescatoare) în rame speciale, prevăzute cu
canale şi vopsite în culori diferite, pentru observarea imediată, la deschiderea stupului, a ramei
cu botci.

Familiile crescătoare sunt familii întreţinute în stupi multietajaţi, pe 3 corpuri. Două corpuri
sunt rezervate creşterii puietului iar al 3-lea corp e folosit pentru depunerea nectarului şi
creşterea larvelor din botci. Ca elemente distinctive aceste colonii au :

- un fund special, format dintr-o cameră pentru fum prevazută cu o fereastră din plasă de sârmă
care permite trecerea fumului din camera amintită în sus, spre fagurii cu puiet şi albine;

- o gratie Hanneman specială, cu margini înalte şi laterale interioare din lemn ce permit
introducerea unei bucăţi de tablă, de formă dreptunghiulară, pentru separarea corpurilor de jos,
cu puiet de cel de-al treilea corp şi realizarea astfel a orfanizării.

În corpul de sus se ridică o ramă cu puiet căpăcit. În locul ramei cu puiet se introduce o
ramă goală sau cu fagure artificial .Totodată se creează spaţiu prin ridicarea ramelor cu miere.
Între rama cu puiet, ridicată în corpul de sus şi o ramă cu provizii se lasă loc pentru rama cu
larve.Familia se hrăneşte cu sirop şi i se administrează turtiţa proteica, atât în corpul de sus, pe
hranitor cât şi sub gratie. După ce se inlocuieşte capacul cu un cadru de plasă de sârmă, pentru
aerisire, se afumă în camera de la baza stupului, cu scopul de a conduce albinele în corpul
superior. După câteva minute, după ce albinele sunt adunate în cel de-al treilea corp, acesta se
separă de primul şi cel de-al doilea corp prin introducerea bucăţii de tablă.Prin separare se
obţine starea de orfanizare a albinelor din cel de-al treilea corp. Urmează introducerea ramei cu
larve în spaţiul liber lăsat şi înlocuirea sitei de aerisire cu capacul de lemn. A doua zi dimineaţa
se trage bucata de tablă introdusă între cele două corpuri şi cele doua părţi ale familie(cea
orfanizată, din corpul de sus şi cea cu matcă, din corpurile de jos) se unifică. Larvele sunt
crescute astfel în prezeţa mătcii. Se notează în calendar ziua in care s-a făcut transvazarea şi
ziua in care botcile mature trebuie ridicate. În a 11-a zi de la transvazare ramele cu botci sunt
scoase afară din familiile crescătoare iar botcile aşezate în bucăti de burete, prevăzute cu orificii,
atât de mari cât botcile. Organizarea pe 5 sectoare a familiilor crescatoare, fiecare sector
conţinând 25 de familii permite obţinerea în medie a 500 botci mature pe serie, botci din care se
vor obtine aproximativ 400-450 mătci imperecheate.

Bucăţile de burete, cu botci, se aşează într-un termos de forma unei cutii, sau într-un
incubator portabil, şi se transportă la locul unde sunt nucleele de imperechere ferindu-se de
şocuri şi lovituri. După ce mătcile împerecheate,din nucleele existente, sunt prinse şi introduse
în cuştile de lemn speciale, cu fereastră din plasă de sârmă, conţinând şerbet, nucleele sunt
hrănite cu sirop (în unele cazuri, medicamentos, conţinând Fumidil B) şi li se dau o botcă, direct

353
între 2 faguri. Dacă sunt slăbite sunt ajutate cu albina scuturată din timp de la familiile de suport.

După 16 zile mătcile sunt prinse şi introduse în băncile de mătci. Se folosesc rame
speciale ce conţin câte 3 rânduri duble de cuşti (114 mătci/rama), în fiecare bancă fiind cate 3-4
rame de acest gen. Băncile de mătci sunt susţinute cu albină scuturată şi cu faguri cu puiet
căpăcit,gata de eclozionare. De asemenea sunt hrănite cu sirop şi turtă proteică.

Expediţiile se fac în funcţie de comenzi. Mătcile sunt trimise în Canada şi în State, pe

continent, folosindu-se cutii de expediţie de diferite mărimi, în funcţie de cantitatea de mătci
comandată (26,52,104 şi 156 mătci). Cutiile sunt prevăzute cu plasă de sârmă dubla, pentru
aerisire si protejarea agentilor postali de a fi intepati si contin hrana ( serbet şi apă, într-un
burete).La destinaţie ajung, de obicei, a doua zi deoarece e folosit un serviciu de poştă aeriană
rapidă.Un certificat prin care se atestă starea de sănătate a albinelor şi lipsa paraziţilor insoţeşte
fiecare colet.

Pe lângă aceste operaţii strict legate de producerea mătcilor în cadrul fermei apicole se
desfăşoară şi alte activităţi complementare, cum ar fi:

- examinarea coloniilor de suport şi stimularea acestora cu sirop şi turtiţe de polen;

-extragerea mierii de la aceste colonii şi crearea astfel a spaţiului necesar pentru creşterea
puietului;

-divizarea colonilor puternice, înfiinţarea de colonii şi nuclee noi;

-schimbarea mătcilor mai vechi de 1 an;

-scuturarea albinelor şi colectarea lor în cutii speciale, prevăzute cu plasă de sârmă şi faguri cu
miere, în vederea împuternicirii nucleelor slabe;

-mutarea coloniilor pentru valorificarea culesurilor de producţie, intense, la Lehua, Macadamia

nuts si Christams berry;

-controlul buruienilor din stupine prin folosirea erbicidelor;

-întreţinerea şi repararea echipamentului, înlocuirea celui deteriorat din câmp cu piese noi sau
recondiţionate, vopsite, asamblarea de rame şi corpuri de stup, însârmarea şi fixarea fagurilor
artificiali.

-topirea fagurilor vechi şi prelucrarea primară a cerii;

-construirea de noi anexe şi utilităţi, etc.

Aşadar procesul de creştere al matcilor în cadrul unei ferme apicole de mari dimesiuni
este un proces complex, ce implică diverşi factori. Produsul final, regina de calitate, justifică
toate eforturile depuse pentru obţinerea ei. Îmbunătăţirea materialului genetic, dezvoltarea,prin
selecţie, a unor calităţi ca productivitatea, blândeţea,rezistenţa la boli şi paraziţi trebuie să stea
în atenţia tuturor crescătorilor. Aşadar la producţii mari, numai mătci deosebite!
354
 BAZA MELIFERA

Creşterea populaţiei la nivel mondial, evoluţia tehnico-ştiinţifică şi socio-economică au

determinat creşterea necesarului de produse alimentare şi diversificarea gamei acestora.
În aceste condiţii, apicultura dobândeşte un rol tot mai important ca furnizoare de produse
alimentare (miere) dar şi ca vector de creştere a producţiei apicole prin polenizarea culturilor
entomofile. De asemenea, furnizează diferite produselor cu rol în menţinerea sănătăţii populaţiei
prin intermediul produselor, cu mare valoare profilactică şi terapeutică.
Din punct de vedere social şi economic, este recunoscut faptul că această ramură de activitate
contribuie la asigurarea prosperităţii populaţiei, în special din mediul rural, printr-o sursă
suplimentară de venit şi utilizarea superioară a resurselor naturale şi umane.
În plus, apicultura capătă o importanţă sporită prin susţinerea şi stimularea mediului natural
prin efectele de necontestat asupra biodiversităţii floristice.
Nivelul de dezvoltare a apiculturii pe glob înregistrează variaţii importante de la un continent la
altul şi de la o zonă la alta, atât în ceea ce priveşte capacitatea de producţie (efectivul de familii
de albine) cât şi nivelul producţiilor obţinute.
Conform datelor FAO din 2005, se apreciază că pe glob exista un număr de 62.626 mii familii
de albine de la care se obţine o producţie de 1.164 t miere, rezultând o producţie medie de 18,6
kg pe familia de albine şi o ofertă de 179g pe cap de locuitor. Producţia de ceară la nivel
mondial atinge 365 mii tone implicând o producţie medie de 1,08kg pe familia de albine.
În România, apicultura are o tradiţie milenară, produsele apicole precum mierea şi ceara fiind
apreciate foarte mult, atât pe plan intern cât şi internaţional, datorită calităţii lor deosebite.
În timp, au existat variaţii importante şi în ţara noastră, atât în ceea ce priveşte numărul de
familii de albine cât şi producţia de miere, pe de o parte datorită reducerii bazei melifere prin
transformarea unei părţi semnificative a fondului silvic în terenuri agricole şi pe de altă parte prin
invenţia şi implementarea în practică a stupului sistematic, a centrifugii pentru extracţie mierii din
faguri şi a fagurelui artificial.
Fundamentul care a stat la baza stabilirii obiectivelor acestei lucrări constă în a oferi un plus de
cunoaştere, concretizat în două direcţii prioritare: creşterea bunăstării apicultorilor şi a mediului
social în care aceştia îşi desfăşoară activitatea pe de o parte iar pe de altă parte susţinerea şi
protejarea mediului natural
Aportul la bunăstarea populaţiei constă în realizarea şi prezentarea unor repere în direcţia
creşterii cantitative şi calitative a rezultatelor tehnico-economice a exploataţiilor apicole iar
mediul social în care evoluează apicultorul este sprijinit şi stimulat prin creşterea venitului
familiei şi a societăţii, deoarece albinele din stupina pe care o deţine polenizează în mod implicit

355
culturile şi plantaţiile gospodăriile din raza de zbor, prin simpla existenţă în arealul respectiv. De
asemenea, populaţia din care face parte apicultorul, beneficiază de produse alimentare de o
calitate recunoscută.
Pe de altă parte, cercetările cuprinse în această lucrare participă indirect la susţinerea şi
stimularea mediului natural deoarece albina întreţinută de către om, tinde să devină singurul
polenizator constant al florei entomofile spontane. Acest fenomen se datorează faptului că, de la
an la an ponderea polenizatorilor naturali se reduce îngrijorător de mult datorită substanţelor
chimice utilizate pentru fertilizarea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor din agricultură. În
această categorie se încadrează şi coloniile care trăiesc spontan fără sprijinul omului care, în
schimb, sunt decimate şi de către bolile şi dăunătorii specifici.
În consecinţă, albina întreţinută de către om reprezintă singurul vector peren al polenizării
florei entomofile spontane şi implicit al perpetuării vieţii pe pământ.
Practic, aceste cercetări au un obiectiv modest, cel de a-l ajuta pe apicultor să dezvolte
activitatea pe care o desfăşoară, deoarece, reprezintă un actor important pentru mediul socio-
economic şi natural în care evoluează.
Obiectivele lucrării constau în realizarea unui diagnostic asupra nivelului de dezvoltare a
apiculturii în arealul cercetat din punct de vedere al capacităţii de producţie şi al rezultatelor
obţinute, precum şi identificarea căilor de îmbunătăţire a acestora.
Nivelul de dezvoltare a apiculturii s-a determinat prin stabilirea efectivului de familii de albine,
producţiilor obţinute şi consumului de factori de producţie, în vederea cuantificării eficienţei
economice a fermelor apicole.
Căile de creştere a eficienţei economice s-au identificat pe baza rezultatelor obţinute de
fermele apicole care s-au dovedit performante prin nivelul şi structura producţiilor, dimensiunea
şi compoziţia costurilor şi sistemul de organizare şi conducere adoptat. Pe aceste considerente
au fost elaborate modele de exploataţii apicole profitabile, şi benefice pentru mediul în care
acţionează.
Pentru a obţine o imagine clară asupra stării de fapt a apiculturii, s-a procedat la stabilirea unui
eşantion format din apicultorii din arealul cercetat pe baza dimensiunii efectivului şi aşezarea
geografică. Metoda de eşantionare utilizată a fost cea a cotelor deoarece numărul redus de
exploataţii pe comună nu a permis utilizarea metodelor probabilistice.
Prin urmare, s-au selectat câte opt localităţi din fiecare judeţ, reprezentative pentru cele trei
zone din cadrul judeţului (Câmpia Moldovei, Podişul Bârladului şi Podişul Sucevei în judeţul Iaşi,
zona de podiş şi luncă, zona premontană şi zona montană, în judeţul Neamţ) după ponderea pe
care o deţin din suprafaţa totală a judeţului. Astfel în judeţul Iaşi s-au selectat câte două localităţi
pentru fiecare din cele două zone de podiş şi patru localităţi pentru Câmpia Moldovei iar în
judeţul Neamţ s-au selectat câte două localităţi din zonele de podiş, luncă şi premontană şi patru
localităţi pentru zona montană. Dimensiunea stupinelor a fost scalată pe intervalele de mărime:
0-30 familii, 30-50 familii, 50-100 familii şi peste 100 familii.
Efectivul total de colonii de albine din cele două judeţe este de cca. 45,2 mii familii de albine,
28.5 mii în judeţul Iaşi şi 16,7 mii în judeţul Neamţ. Raportat la total fond funciar densitatea
acestui efectiv este de 3,9 colonii la 100 ha - 5,2 colonii la 100 ha pentru judeţul Iaşi şi 2,8 în
judeţul Neamţ
Producţia de miere obţinută în cadrul arealului cercetat a fost conform mediei din perioada
1999-2004 de 819,0t, în judeţul Iaşi obţinându-se în medie 517,8t şi în judeţul Neamţ de 301,2 t
miere. Aceasta reprezintă 5,7% din media producţiei la nivel naţional iar pe judeţe 3,6% (Iaşi) şi
respectiv 2,1% (Neamţ).
Producţia secundară poate fi apreciată ca redusă însă prin transformarea în unităţi miere
convenţionale ajunge la 203,8 t pe întreg arealul, determinând o creştere a producţiei totale cu
25,1% în judeţul Iaşi (130,0 t miere convenţională) şi cu 24,5% în judeţul Neamţ, (73,8 t miere
convenţională).

356
 Cercetările nu indică necesitatea stabilirii unei dimensiuni optime globale pentru exploataţiile
apicole, după cum s-a afirmat în cadrul ipotezelor acestei lucrări, ci o adaptare a acesteia la
resursele existente în fiecare localitate în parte după principiul utilizării complete a acestora. Din
acest motiv considerăm că atât o stupină de 10 familii cât şi una de 350 familii este la fel de
benefică pentru apicultori şi pentru mediu dacă utilizează cât mai eficient resursele disponibile,
în special baza meliferă.
Conform evaluării potenţialului melifer, cantitatea de miere care se poate produce într-un an de
vegetaţie în judeţul Iaşi este de 8887,8t iar în judeţul Neamţ de 3461,4trezultând o cantitate
totală de 12349,3t. Variabilitatea pe termen scut a acestui indicatoreste de cca. 4,7% iar pe
termen mediu de 0,8% la nivelul arealului total. Din punctul de vedere a influenţei factorilor
naturali variaţia a potenţialului melifer este de 13,5% în judeţul Iaşi iar cea din judeţul Neamţ de
3,2%.
Timpul mediu de muncă necesar întreţinerii unei familii de albine este destul de redus (1,99 zile
pe vatră fixă şi 2,49 zile în pastoral) dar efectivul maxim de colonii pe care îi poate întreţine un
apicultor este limitat de necesarul de lucrări din lunile martie sau aprilie, în funcţie de evoluţia
climatică. În acest caz norma de muncă pe apicultor în condiţiile anului 2005 a avut valori
cuprinse între 72 şi 85 colonii, în funcţie de timpul de lucru săptămânal alocat în aceste luni.
În general, la nivelul judeţelor Iaşi şi Neamţ apicultura nu dispune de un management
performant deşi există resurse suficiente pentru realizarea acestuia. Acest rezultat se datorează
interesului scăzut faţă de informaţia economică, în general, şi informaţia de management în
special, motiv pentru care se impune popularea modelelor de management specifice
exploataţiilor apicole în cadrul întâlnirilor apicultorilor din cadrul asociaţiilor profesionale, cele
organizate de organizate de organismele de stat cu rol în susţinerea şi dezvoltarea mediului
rural cum sunt Direcţiile Agricole şi de Dezvoltare Rurală, Oficiile Judeţene de Consultanţă
Agricolă, etc.
Activitatea apicolă din cele două judeţe se caracterizează printr-o rată de rentabilitate medie de
115,3% dar majoritatea exploataţiilor (56%) se află sub valoarea acestui indicator, unele
înregistrând pierderi de până la 64,5 unităţi monetare la 100 unităţi cheltuite. Acest fenomen se
datorează existenţei unor stupine care nu au ca scop principal obţinerea profitului din această
activitate ci asigură consumul familiei cu produse apicole sau sunt întreţinute din pasiune pentru
apicultură. Aceste stupine, deşi sunt nerentabile, fac un serviciu apiculturii prin popularizarea
calităţii produselor şi importanţa albinelor, deci, nu reprezintă rebuturi ci de multe ori germenii
viitoarelor stupine medii şi mari
Media marjei de siguranţă (69,1%) indică o bună stabilitate economică dar se manifestă
aceleaşi importante variaţii. Este remarcabil faptul că 81,0% dintre stupine au o marjă mai mare
de 50% indicând o situaţie favorabilă, având în vedere instabilitatea accentuată a conjuncturi
economice.
Durata de recuperare a investiţiei înregistrează o medie de 15,9 ani, în timp ce coeficientul de
eficienţă economică a investiţiei are valori între 9,8 şi 188,7 RON la 1000 RON investiţie, pentru
exploataţiile nerentabile înregistrând pierderi.
Creşterea eficienţei economice a investiţiilor se poate realiza prin creşterea nivelului producţiei,
diversificarea acesteia, obţinerea unui preţ superior prin încadrarea produselor la o altă
categorie de calitate, reducerea costurilor fixe prin creşterea efectivului de familii întreţinute şi a
celor variabile prin utilizarea metodelor şi procedeelor care presupun un raport superior de
eficienţă economică.

FLEURS et PLANTES MELLIFERES - CLICK SUR L’ IMAGES

357
L'abricotier L'acacia L'aster L'aubépine La bourdaine La bourrache

La bruyère Le cerisier Le chardon Le chataignier Le chêne Le chou

Le citronnier Le colza Le concombre La corète L'érable La fève

Le fraisier La framboisier Le haricot La lavande Le lierre Le marronnier

Le mélèze Le melilot blanc Le melon Le merisier Le millepertuis La moutarde

Le noisetier Le peuplier La phacélie Le pin Le poirier Le pommier

Le Le robinier
Le prunelier Le prunier Le romarin La ronce
rhododendron (faux acacia)

358
 Le sapin Le saule La symphorine Le thym Le tilleul La tomate

Graines de Graines de Graines de

Le tournesol Le trèfle Le troëne Bourrache 50 Esparcette 500 Luzerne 500
grs grs grs

Graines de Graines de Graines de Graines de

Graines de
Moutarde Phacélie 250 Sarrasin 500 Trèfle incarné
Mellilot 500 grs
blanche 500 grs grs grs 500 grs

LISTE des PLANTES MELLIFERES

Plante commençant par A

NOM ILLUSTRATION floraison M IEL et

CARACTERISTIQUES
ABRICOTIER - AVRIL -
Prunus ameniaca N1 /P3/M
359
 ou
Ameniaca vulgaris

 
Très mellifère: un hectare
ACACIA de SIBERIE
04-05 pouvant donner 350 kg de
Caragana
AVR- MAI miel clair qui prend un aspect
arborescens -
blanc, d'aspect graisseux en
(Légumineuses)
  cristallisant, granulation
moyenne. C'est un des
 
meilleurs miels existants.

Plantes recherchées par les

 
abeilles. Lorsque les ruches
ACONIT NAPEL
- sont dans une région où les
Aconitum napillus
- Aconit fleurissent en très
(Rénonculacées)
  grands nombre, le miel
provenant de ces fleurs peut
 
être vénéneux. (Gaston
Bonnier)

  Arbuste buisonnant de 2-3m.

AGNEAU CHASTE 08 Feuille à 5-7 foliole et aux
Vitex agnus castus Août panicules de fleurs lilas Une
(verbenacées) des meilleure plante méllifère
(sabot)

  Arbuste tomenteux de 1-2m.

AGRIPAUME corolle tubullaire avec un
07-08
CARDIAQUE ou anneau de poils 2500 fleurs
-
LEONURE par pied ros ou violet Miel
 
Leonorus cardiaco clair doré, parfumé et
(Labiés) agréable au goût 250 kg/ ha
(sabot)
"Arbuste de 1-2 m dense
rameux et épineux feuille
réduite- pétiole persistant
Fleurs axillaires solitaires
grandes et jaunes d'or peut
 
être confondu avec le genêt"
AJONC COMMUN
4-5 M. SABOT
(Landier, Vigneau,
 
Ajou-marin, Ajonc)
  "Les fleurs des ajoncs sont
Ulex europaeus
recherchées par les abeilles
(Papilionacées)
qui y pompent la substance
riche en sucre des tissus de
la fleur, bien qu'on y voie pas
de liquide sucrée" Gaston
BONNIER

360
 ALISIER BLANC
Sorbus aria MAI
-
N2 / P1
 

ANGELIQUE
SILVESTRE
- - "Fleurs visitées par les
Angelica silvestris
abeilles" Gaston BONNIER
(Omblellifères)
ALISIER du SUEDE AVR-MAI
- -
Sorbus intermida N1 / P1

"Les fleurs produisent un

nectar d'excellente qualité
très recherché par les abeilles
au printemps; le tissu
nectarifère est disposé entre
AMANDIER
les sépales et les pétales
Amygdalus 02-03
d'une part et le pistil d'autre
communis FEV-MARS
- part; on en voit sortir de
(Rosacées)
petites goutelettes qui se
 
forment chacune au fond d'un
 
petit entonnoir creusé dans le
tissu à sucre et il y'a un
stomate au fond des petits
entonnoirs; c'est par ces
stomates que sortent les
goutelettes de nectar" Bonnier
AMELANCHIER
COMMUN 04
Amélanchier vulgaris AVRIL
- Abondante floraison fleurs
(Rosacées)
bien visitées par les abeilles.
 
 

de 0,3 -1,20 mètre

ANCOLIE
VULGAIRE ...
couleur variable (bleues,
>20espèces
rouges-
Aquilégia vulgaris... -
(Renonculacées)
"Les fleurs sont recherchées
par les abeilles " Gaston
 
BONNIER

361
 arbre à feuille caduques
alternées de 20 m. Ecorce
ANDROMEDE
fissurée feuillage lustré Fleur
Oxydendron
- 06 en panicule de 6 grappes
arboreum
blanches avant les feuilles
( Ericacées)
"En pleine floraison, l'arbre
est envahi par des nuées
d'abeilles" Sabot
ARABETTE ou Petite plante vivace au port
CORBEILLE traînant de 0,2 m. fleurs
d'ARGENT blanches, roses,...
Arabis ... - 03-05
(albida,alpina, Très utiles pour l'apiculteur,
coccinea, arenosa...) vu la multitude de petites
( crucifères) fleurs qui durent longtemps. 
ARALIA
Aralia eleta - - -
( ou chinensis)
"Les fleurs sont visitées par
les abeilles; dans le midi
pendant la fin de l'automne et
l'hiver récoltant un nectar bien
  10-01 sucré." Bonnier
ARBOUSIER OCT-JANV
Arbutus unedo N2 *****
(Ericacées)  
Très apprécié des abeilles.

Miel "vert pâle" au goût

légèrement amer , cristallise.
Arbre à feuilles caduques
arrondies vert-mat pouvant
  errata : l'image
atteindre 10-12m.; écorce noir
ARBRE de JUDEE antérieurement 04 -05
cime évasée; fleur rose vif
ou GAINIER représentée l'albizzia AVR-MAI
avant les feuilles
Cercis siliquastrum veuillez recevoir  N2 / P0-
(Légumineuses) toutes mes excuses
"Fleurs bien visitées par les
abeilles."Sabot
ARBRE AUX - -
FRAISES petit arbre de la région
Arbutus undedo méditérrannéenne de 5-8m.
( Ericacées) Feuilles persistantes ovales,
denticulées aux nervures
principales rouges, Rameuax
rougeatre Fleurs blanches ou
rosés fruits ressemblant aux
fraise. Très apprécié des

362
 abeilles (Sabot)
ARBRE aux
07 au 10
PAPILLONS
- JUIL>OCT
ou LILAS d'ETE -
 
Buddleia
ARBRE de SOIE ou 06 à 08
MIMOSA de JUIN>AOUT
CONSTANTINOPLE -  N0 / P1/ M
-
Albizia julibrissin  

Vivaces herbacées de 0,6 m.

à 1,5m.) Excellent miel jaune
clair au parfum délicat au goût
exquis. peut donner 60 kg à
l'hectare Difficile à extraire
par temps chaud et sec (très
concentré). "Les fleurs sont
nectarifères et très
 
recherchées par les abeilles
ASCLEPIADES
mais leurs sont nuisibles.
Asclepias (comutii, ETE
Beaucoup d'abeilles en effet,
tuberosa) -
en visitant cette espèce se
(Asclépiadacées)  
prennent les pattes dans les
fleurs et s'y trouvent retenues
 
jusqu'à ce que la fleur soit
fânée mais alors l'abeille est
morte; aussi voit t'on souvent
au pied des plantes un
nombre considérable de ces
insectes qui attirés par le
nectar des fleurs ont péris
ainsi
successivement."Bonnier
ASPERGE
OFFICINALE
-
Asparagus officinalis - -
()
 
les ASTERS 9-11 Vivaces Herbacées Taille
  Autom divers de ,6cm à 1,5m. Très
-
(Composées) visitées par les abeilles à une
  époque ou les fleurs
  deviennent rares (Sabot)
  - 05 au 06 Très bonne plante mellifère
AUBEPINE de MAI-JUIN
CARRIERE  N1 / P3  
363
Crataegus X lavallei
(syn carrieri)
 
(Rosacées)

Plus d'une centaine

d'espèces deux autres
AUBEPINE à un rustiques avec monogyga:
05 au 06
STYLE azorolus et oxyacantha.
MAI-JUIN
Crataegus monogyna
 N2 / P1
(Rosacées) Très bonne plante mellifère

-
 
AULNE BLANC 02
Doré - FEVRIER  -
Alnus incina cv N0 / P2/M
"Aurea"

Arbre précieux pour son

3-4
AULNE GLUTINEUX pollen et son nectar aux tous
MARS-
- premiers jours du printemps
AVRIL
Alnus glutisona alors que seuls le saule et le
N1 / P2 / M
noisetier aident au
démarrage.

Le miel produit serait

 
indigeste pour les abeilles.
  - -
Très visitées, lorsque les
 
fleurs environnants
deviennent rares.
  AUNEE - 07-08
OFFICINALE ou Plante vivace herbacée
Grande Aunée robuste aux grandes touffes
Inula helenium de 1,5m. Feuilles longues de

364
 (Composées) 1,7m. Capitules de 6-7 cm
jaunes en corymbe.

Plante commençant par B

NOM ILLUSTRATION floraison MIEL et

CARACTERISTIQUES
 
05>07
BAGUENAUDIER
- Bien visité par les abeilles car
Colutea arborescens 
MAI > JUIL. très florifère et mellifère.
(Légumineuses)
Plante bisannuelle

de 1 à 1,5m.
BARDANE ou
FLEURS aux feuillage ample et fort racine
TEIGNEUX pivotante grise à l'extérieure,
Lappa major (ou 07>08 blanche à l'intérieure pouvant
Arctium? ou atteindre la taille d'un radis
communis) JUIL.>AOUT noir
(Composées)
"C'est une plante très
  mellifère; les abeilles y
récoltent un nectar abondant
donnant du miel de bonne
- qualité" Gaston BONNIER
Arbre de 10 m.

Feuille de 7 -11 folioles

 
pubescentes
BEE BEE TREE
Evodia daniellii
- 06 Fleurs, banches en grappes
'(Rutacée)
suivies de petites capsules
grises.
 
"Qualité mellifère reconnue"
M. SABOT
  - 06 Plante vivace de 0.4-0,6m

BENOÎTE feuille pennatilobées à lobes

Geum inégaux
365
   (Rosacée) "Très visitées par les abeilles"
SABOT

 
 
BERBERIS 175 espèces ou variétés.
04 fin
VULGAIRE ou
AVRIL et
Epine-Vinette Le miel est jaune d'or au
"autom"
Berberis vulgaris parfum délicat.
 
(Berbéridacées) 
  "Fleurs recherchées par les
abeilles" Gaston BONNIER

 BERCE
Heracleum
- "Fleurs visitées par les
spondylium -
abeilles" Gaston BONNIER
 (Ombellifères) 
Donne un miel de couleur
bleuetée (jaune clair à vert!!)
  au parfum d'amande
légèrement amer, au goût
Le BLEUET ou 05 > 07 caractéristique.
Barbeau, bleuet MAI>JUIL et
Centaurea Cyanus en "très recherchées par les
( Composées) AUTOMNE abeilles, elles y récoltent un
nectar de couleur verte
  donnant un miel d'assez
bonne qualité" Gaston
BONNIER

 
PRINTEMPS
BOULEAU Le pollen produit très tôt en
COMMUN saison favorise le démarrage
 
Betula du couvain

366
 "Les abeilles visitent
avidemmant les fleurs où
elles recceuillent beaucoup
La BOURDAINE de nectar. Cela expliquent
04-07
Rhamnus frangula pourquoi certains apiculteurs
AVRIL>JUIL
(Rhamnacées) voyant que l'odeur de la
plante plaît beaucoup aux
abeilles, frottaient le fond des
ruches vides pour y attirer les
essaims"Bonnier

Bien que mellifère, les

abeilles préfèrent la délaisser
au détriment des fleurs plus
riches ou plus abondantes.
La BOURRACHE Peut produire 200 Kg/ha de
Fin JUIN >
Borago oficinalis miel clair à odeur et goût
début HIVER
agréable.

"Fleurs visitées par les

abeilles" Gaston BONNIER

Très bien visité par les

  abeilles
 
BRUNELLE fin de print " Les fleurs sont très visitées
Brunella par els abeilles qui y récoltent
(Labiées)  un excellent liquide sucré"
Bonnier
-
  
BRYONE DIOIQUE
-- - "Fleurs recherchées par les
Bryonia dioica
abeilles" Gaston BONNIER
(Curcubitacées) 
BRUYERE
CENDREE
"Fleurs recherchées par les
Erica cinerea
- juin abeilles; le miel qu'elles
(Ericinées)
donnet est épais et coloré"
Gaston BONNIER
 

367
 "Les fleurs de la bruyère
commune constitue une
ressource très importante
pour les abeilles en automne.
En certaine contrée on
transporte les ruches, à la fin
de la saison, dans les régions
ou fleurissent les bruyères. Le
miel de cette bruyère est
encore plus épais et plus
colorée que celui de la
Bruyère cendrée" *1 Gaston
BONNIER

Extraction difficile;
BRUYERE
COMMUNE Visqueux, de couleur jaune
Calluna vulgaris juillet foncée à rouge brun,
(Ericinées) >automne légèrement amer, il se
cristallise lentement, ce miel
  peut contenir près de 25%
d'eau sans pour autant
fermenter. La plante sensible
aux fortes sécheresses ne
- donne pas chaque année de
nectar. Peut donner 200 kg/
ha. Souvent utilisé en
patisserie et nourrissage.

***********************

Saveurs intenses et
persistantes en bouche avec
une légère amertume (plus ou
moins forte en fonction de la
teneur en eau).
BUGLE
Ajuga reptans "Les abeilles visitent
04-07
(Labiées) - beaucoup les fleurs qui
AVRIL>JUIL 
produisent un nectar
  abondant" Bonnier

368
 BUGLOSSE
07>10
Anchusa Existe 40 espèces vivaces,
JUIL>OCT
(Boraginacées) recherchées par les abeilles
pouvant donner de 50 à 100
 
  kg par hectare.

 
BUIS en ARBRE
Buxus sempervirens
04 Fleurs insignifiantes mais au
arborescens
AVRIL nectar recherché par les
(Bruxacées)
abeilles.
 

Plante commençant par C

 

NOM ILLUSTRATION floraison

MIEL et CARACTERISTIQUES
  07-09
CALLUNE -Bruyère JUIL>SEPT "Les fleurs sont une ressource de
Caluna vulgaris très grandes importances pour les
(Ericacées) abeilles qui récoltent un nectar
souvent très abondant sur le
  nectaire formant un anneau à la
base de l'ovaire, tissu nectarifère
qui porte 8 protubérances
- régulièrement disposées. Le miel
fourni par ce nectar contient
presqu'exclusivement du glucose
et en outre une substance plus ou
moins visqueuse qui empêche le
miel d'être facilement extrait des

369
 rayons de cire le contenant; ce
miel est de qualité inférieure et
employé souvent pour la
fabrication de pain d'épices; il fait
par fermentation un excellent
hydromel."Bonnier
  CALAMENT
CLINOPODE
Calamintha -- - "Fleurs recherchées par les
clinopodium abeilles " Gaston BONNIER
(Labiées)

speciosa: Les fleurs sont visitées

par les abeilles qui y récoltent un
nectar de bonne qualité" Bonnier
CAMPANULE
Medium: "Les fleurs sont visitées
Campanula ...
par les abeilles qui y récoltent un
(Campanulacées)
abondant nectar sur le tissu
nectarifère développé sur le
sommet de l'ovaire" Bonnier

" fleurs recherchées par les

 CARDERE
abeilles fournissant un bon miel"
SILVESTRE
-- - Gaston BONNIER
Dipsacus silvestris
(Dipsacées)
 

"Les fleurs sont visitées par les

 La CARLINE abeilles qui y récoltent un nectar
VULGAIRE 06-09 parfois abondant" Gaston
Carlina vulgaris JUIN>SEPT BONNIER
(Composées)
 

-
CARDAMINE des
PRES ou Cresson des
près -- - "Les fleurs sont recherchées par
Cardamine pratensis les abeilles " Gaston BONNIER
(Crucifères)

06-09 Donne un miel abondant, clair, au

 La CAROTTE -
JUIN>SEPT goût caractéristique et granuleux
quelques mois après l'extraction.

370
   Arbuste buissonnant de 1,5m
maximum à port dréssé. Feuille
  mi-07>09 caduques ovales légèrement
mi-JUIL duveuteuse et blanchâtres (face
CARYOPTERIS - >SEPT inférieure)
Claryoptéris
clandonensis ou   Le Miel de caryptéris est excellent,
mastacanthus son goût rappelant le miel de
(Verbanées) lavande (selon SABOT)
 
06 au 07
Le CHATAIGNIER Miel foncé, abondant, parfois
- JUIN>JUIL
Castanea sativa (ou amer. Souvent mélangé à d'autres
 N2 / P2 / M
vesca) miels tel que le colza.
Lorsque la floraison a pu se faire
  normalement, l'arbre devient
7-8
CATALPA à FEUILLE "bourdonnant" d'abeilles.
- JUILLET
CORDEES
 N1/ P1
Catalpa speciosa Ces fleurs apparaissent avant les
feuilles.
 
CEANOTHE
06>09 Plus de 50 espèces.
Céanothus
- JUIN >
(Rhamnacées)
SEPT activement butinées
 
 
CELERI ou ACHE
- -
Apium graveolens -
(Ombellifère)
 
CENTAUREE JACEE "Fleurs recherchées par les
(Barbeau, Jacée ) - - abeilles,; c'est l'une des meilleures
Centaurea jacea plantes mellifères de prairie" -
(Composées) Gaston BONNIER
 
CERFEUIL
- -
Anthriscus cerefolium -
(Ombellifère) 

04au 05 "Les fleurs produisent entre les

 
AVR-MAI pétales et l'ovaire, un nectar
CERISIER -
 N2 / P3 / abondant et d'excellente qualité
Prunus cerasus , Avium
M/P très recherché au printemps par
les abeilles" Bonnier
des CHARDONS -- - " fleurs recherchées par les
ACANTHE, des abeilles " Gaston BONNIER
CHAMPS, PENCHE,

371
 LANCEOLE
Onopordium
acanthium,, Cirsium
arvense, Carduus
 
nutans, Cirsium
lanceolatum
(Composées)
 
CHARDON PENCHÉ
- -
Carduus nautans -
(Composées)
"Port arbustif demi-persistant,
 Les fleurs blanc-jaunâtre très
CHEVREFEUILLES parfumées.
SAUVAGES, ...
01-05
Lonicera Très florifères très riche en nectar
- variable E
periclymenum, Tatarica est appelé par les
 
fragantisima , tatarica, américains: sucette à miel SABOT
etc.....
(Caprifoliacés) "Fleurs très recherchées par les
abeilles" Gaston BONNIER
Seules les variétés sauvages
présentent un intérêt;
 
 
1 hectare de chicorée produisant
CHICOREE SAUVAGE
100 kg de miel clair.
Chicorium intybus - -
(Composées)
"Les fleurs sont visitées par les
abeilles qui y récoltent un nectar
 
donnant un miel de bonne qualité"
Bonnier
  Très bonne plante mellifère
CIRSES (BLANC) comptant environ 125 espèces.
Cirsium 06 > 09
-
() JUIN>SEPT "Les fleurs sont visitées par les
abeilles qui y récoltent un nectar
  de bonne qualité" Bonnier
 La CITRONELLE - 07_08 Plantes vivaces herbacées en
Melissa officinalis touffe de 0,3-0,8m
(Labiées)
Feuilles simples, grandes ovales
velues pétiolées

Tige rameuse.

Fleurs Blanche ou lilas, très

odorantes.

372
 "Miel clair et transparent à parfum
et saveur agréables" 1 hectare de
mélisse turque fournie 250Kg, 1
de mélisse officinale 150kg Sabot
 
CLEOME
07 > froids
Cleoma lutea (golden
JUIL> froids
cleome) - Très bonne plante mellifère
(Capparidacées) comptant environ 125 espèces.
 
 
Les abeilles préfèrent le colza aux
arbres fruitiers qui fleurissent en
même temps. Des apiculteurs
  indiquent une valeur de 30 kg par
ruche, d'autres plus si le temps est
  favorable.
 
  Le miel clair et à saveur douce
COLZA 04 > 08 (parfois dit-on au goût léger de
  AVR>AOU choux; mais ceci est loin d'être
  général, puisqu'il dépend des
  variétés de colza et de la nature
    du sol), cristallise vite et finement:
l'apiculteur doit le récolter
  rapidement, avant sa cristallisation
dans les alvéoles de cire, sans
quoi, l'extraction serait difficile
voire impossible.
 
CONSOUDES
Symphitium (officinale) (05-07) "Les abeilles visitent abondament
(Boraginacées) MARS>JUIL les fleurs de cette espèce lorsque
la corolle a été percée vers sa
    base par les bourdons sauvage"
Bonnier
 

373
 CORIANDRE
Coriandrum sativum
06-07
(Ombellifères) JUIN>JUIL Le miel de coriandre a un arôme
très prononcé. Un hectare pouvant
    produire 200Kg de miel.

petit arbre de 5-6m à rameaux

quadrangulaire.

Feuilles ovales légèrement poilues

caduques
 Les CORNOUILLERS
Fleurs jaunes avant les feuilles en
MALES , SANGUIN ....
02 petit ombelle
30 Espèces
- FEV
Cornus mas ,
C+P Fleuri en février à une époque ou
sanguinea, etc...
très peu de végétaux sont en fleur,
(Cornacées)
réputés pour son apport en pollen,
les autres espèces en apportant
moins Sabot

"Fleurs visitées par les abeille"

Gaston BONNIER

 
06 C'est l'un des végétaux le plus
COTANEASTERS -
JUIN visité par les abeilles. En pleine
Cotaneaster
floraison, nuée d'abeilles garantie.
  " fleurs recherchées par les
CORONILLE VARIEES abeilles " Gaston BONNIER
- -
Cornilla varia
(Papilionacées)  
  - 06 Trés visité: les abeilles y butinent
  JUIN un nectar abondant.
CYTISE FAUX
EBENIER "Les fleurs sont recherchées par
Cytisus laburnum (Faux les abeilles " Gaston BONNIER
ébénier, Aubour, Cytise
à grappes, Faux-
ébénier, Cytise-de-
Virgile)

374
(la plus rustique des 20
variétés)
(papilionacées)

Plante commençant par D

 

NOM ILLUSTRATION floraison

MIEL et CARACTERISTIQUES
Vivace

" Familières comme fleur pour

bouquets, cette plante est moins
 DAUPHINELLE ou connue pour ses propriétés
PIED d'ALOUETTE mellifères" Sabot
Delphinium
- été 
grandiflorum ou "Le long corné qui prolonge la fleur
consolida? ... par la base renferme un liquide
(Renonculacées) sucré; les bouroons sauvages
percent le cornet pour y pomer le
liquide, et les abeilles profitent de
ce trou percé pour y butiner à leur
tour". Gaston Bonnier
DAUPHINELLE
-
CONSOUDE
-
Delphinium consolida -
 
Renonculacées

  05-09
" Les fleurs sont visitées par les
DIGITALE POURPRE MARS-SEPT
- abeilles qui y récoltent un nectar
Digitalis purpurea
plus ou moins vénéneux" Gaston
(Scrofuralinées)  
BONNIER
  Plante vivace de 0,15 à 0,6 m. /
04-05
Les DORONICS fleurs jaunes ligulées sur un rang
AVR-MAI
Doronicum caucasicum -
... Fleurs activement visitées par les
 
(Composées) abeilles . Sabot
Plante commençant par E 
 
Période
NOM ILLUSTRATION MIEL et
floraison CARACTERISTIQUES
L'ECHINOPE ou BOULE - 07 Plante vivace à tiges
d'AZUR glanduleuses, feuilles
Echinops Spharocephalus, larges à tube mou, grisâtre
ritro,...  de 1 à 1,20m pour
 ( Composées ) Spharocephalus  Fleurs en

375
 boules épineuses bleuâtre
pour Spharocephalus
glomérules de 2-5cm bleue
pour ritro

"Abondant nectar, pollen

jaune flottant dans l'air
grace à trois petits ballons
fixé sur l'enveloppe du
grain / Miel de premier
choix, incolore, verdâtre ou
doré (ambre clair) Saveur
et odeur agréable,
cristallise en fin cristaux.
Excellente plante mellifère"
SABOT
Plantes vivaces aux fortes
touffes de 0,4 à 0,6 m.
Feuillage entièrement
blanc argenté

Fleurs roses en grappe.

L'EPIAIRE
Stachys annua et lanata - 07-09
 (Labiées)
EPILOBES
dont le Laurier de Saint
Antoine ou ... ou velu
Epilobium angustifolia ou
spicatum ou hirsutum
(Onagrariées)
"Cette plante est très
visitée par les abeilles qui
y récoltent un miel,
excellent, savoureux et
parfumé à raison de 120 à
150 Kg par hectare."
SABOT
Se propage facilement;
2 mois Très mellifère (si le milieu
l'été est humide), peut donner
500-600 kg/ha: il procure
un miel blanc en
cristallisant (au départ
transparent légèrement
vert); réchauffé, il devient
jaune;

Au parfum délicat et à la
saveur agréable; exquis

"Très mellifères et
recherchées très
avidement par les abeilles
qui vont y récolter le nectar

376
 produit par des tissus
spéciaux développés au
sommet de l'ovaire entre
les étamines et les styles"
BONNIER

velu : "Fleurs visitées

abondamment par les
abeilles"
  Peut donner 1100 kg/ ha
04 au 05
L'ERABLE dont Acer
Avril>Mai
campestre, Miel clair excellent et
-  N3 / P2 /
pseudoplatanus,platanoides, parfumé.
M
ect...
 
  Pollen jaune.
05 au 06
-
EPICEA COMMUN Mai -Juin
-
Picea abies  N0 / P1 /
 
M
ÉPIPACTIS à LARGES -
FEUILLES Epipactis latifalia - -
(Orchidées)  
Plantes herbacées
comptant une dizaine
d'espèces (annuelles, bis-
annuelle ou vivace) dont la
mesa-grande speciosus
est intéressante-
ERIGERONs
Erigeron mesa-grande "Très visitée au même titre
- -
speciosus ... que les Asters auquel cette
(Composées) plante est assimilée. Il
existe des variétés rouge
ou violettes telles que
"Beauté rougeé ou
"Darkest of all" très
florifères et vendues par
les pépinéristes" SABOT

377
 "Les fleurs sont très
visitées par les abeilles,
EUPATOIRES
qui y recceuillent un nectar
(dont la chanvrine) 07 au 08
abondant" BONNIER
Eupatorium cannabinum
 

-
EUPHORBE des BOIS
Euphorbia silvatica
- - -
(Euphorbiacées)

Plante commençant par F

NOM ILLUSTRATION
floraison MIEL et CARACTERISTIQUES
FAUX INDIGO
Amorpha fructicosa 06
(Légumineuse) - JUIN
Très visité par les abeilles.
 
 
Arbuste rustique appelé aussi "Nez-
coupé" de 4-5m. Ecorce striée,
FAUX Feuilles caduques à 5-7 folioles
PISTACHIER ovales, très finement dentées
04-06
Staphylea pinnata
-  
(Staphyléacées) Fleurs à 6 pétales blancs grappe
 
pendante
 
"Nectar abondant recherché par les
abeilles "Sabot

" Les abeilles recueillent le liquide

FEVE VULGAIRE
sucré des Fèves, soit en visitant la
Faba vulgaris
fleur directement, soit en profitant des
(Papilionacées) -
- trous percés par les bourdons
sauvages vers la base de la fleur,
 
pour atteindre plus rapidement le
liquide sucré" Gaston BONNIER
FEVIER ou - 06 au 07 Grand arbre de 20-25m. couvert
CARROUGE à Juin>juillet d'épines fortes, tronc brun.
MIEL  N2 / P2 /
Gleditschia M Fleurs jaune-verdâtre discrètes.
triacanthos
 

378
 Ressemble à l'acacia (pseudo)

Très visité par les abeilles. Il existe

  des variété inerme (sans épines)
moins intéressante du point de vue
apicole. Le févier est rustique, il
sécrète un abondant nectar Sabot
Petit arbustre de 0,6-1m à racine
taçante, feuillage caduque

Fleurs blancs verdâtre

FRAMBOISIER
variable E " Un hectare de framboisier sauvage
Rubus occidentalis
- produit 70 Kg de miel, 50Kg de
et idaeus
  framboises. Ce miel contient 33,50%
(Rosacées) 
de glucose et 41,50% de lévulose. Il
est clair blanc, parfumé et de saveur
agréable. Quand fleurissent les
framboisiers, les abeilles
abandonnent les autres fleurs" Sabot

04 au 05
FRENE à FLEUR AVRIL-
Fraxinus ornus MAI -
(Oléinées)  N1 / P2 /
M

FRÊNE à FLEUR "Le frêne a souvent un liquide sucrée

Fraxinus excelsior -- - (miellat) qui est récolté par les abeilles
(Oléinées) et fourni un mauvais miel" Gaston
BONNIER
FUSHIA du CAP - 07-11 Plante vivace de 0,6-08m.
Phygelius capensis   suffrutescente à la base, feuilles pâles
(Scrophularyacées) dessous et ovales.

Fleus rouges corail à l'extérieur, gorge

souffre 8 à 9 étages de panicules

Très recherché par les abeilles" Sabot

379
  
Plante commençant par G

NOM ILLUSTRATION
floraison MIEL et CARACTERISTIQUES
Plantes vivaces , de 0,5m-0,6
 
Feuilles découpées vert-clair
07-gelées
GAILLARDE
-   Fleurs jaunes ou rouge
VIVACE
 
Gaillardia ...
"Très visitées par les abeilles"
(Composées)
Sabot
 
Plante à bulbe à hampe de 12cm
GALANTINE ou vivace; fleurs en clochette blanche.
- 02-03
PERCE NEIGE
Galanthus nivalis SABOT
(Amaryllidacées)
GATILLIER
Espèces des région Chaude
Vitex ...
- - SABOT
>200 espèce
 
(Verbénacées)  
Légumineuse
 GENÊT à BALAIS
"Arbrisseau gris-verdâtre de 2-4m.
Sarothamnus
vivace; feuilles inférieures à 3
scoparius -
folioles; feuilles supérieures
Genista scroparius.
entières"
(Papilionacées)
M. SABOT

 
"Fleurs recherchées par les
GERMANDREE
abeilles"
SCORODOINE -
Teucrium
G. BONNIER
scorodonia
(Labiées)

-
380
 

GERMANDREE
PETIT CHÊNE - -
-
Teucrium
chamaedrys
(Labiées)
Fourragère
 GESSE
" C'est une palnte dont les fleurs
SAUVAGE
- - sont très visitées par les abeilles;
Lathyrus silvestris
on la cultive parfois spécialement
(Papilionacées)
comme plante mellifère " Gaston
BONNIER
 
GIROFLEE
VIOLIER
Les variétés annuelles sont plus
(Giroflée-de-
mellifères.
muraille,
- printemps
Ravenelle-jaune,
"Les fleurs sont recherchées par
Violier-jaune,
les abeilles " Gaston BONNIER
Bâton d'or)
Cheiranthus cheiri
(Crucifères)
GLECHOMA
ou Lierre
03 > 05 "Visitées par les abeilles qui y
Terrestre
- MARS>MAI récoltent un nectar de bonne
Glechoma
  qualité" Bonnier
hederacea
(Lamiacées)
Plantes vivaces herbacées formant
une grande touffe de 1,5m. Feuilles
GRANDE AUNEE
longue de 0,7m.
AUNEE
OFFICICINALE - 07-08
Fleurs en capitules de 6-7 cm en
Inula helenium
corymbe, jaune vif clair
(Composées)
SABOT
GRIOTTIER 04 au 05
Prunus cerasus - Avril>Mai -
(Cerasus vulgaris)  N1 / P3
GOLDEN HONEY
PLANT
Une production de miel d'une tonne
Actinomeris - -
est possible lors de bonnes
alternifolia
conditions.
(Composées)

381
 Tige volubile de 10-15m. voir plus ,
Fleurs bleues violets odorantes en
GLYCINE
MAI grappe dense de 15-30cm
Wisteria sinensis ...
et
>10 espèces -
"Automne" "Biens visitées par les abeilles"
(Légumineuses)
SABOT

GUI BLANC "Les fleurs constituent une

Vicum album - - ressource pour les abeilles au
(Loranthacées) premier printemps" Gaston
BONNIER
GUIMAUVE
Althaea (officinalis,
-
rosea= rose
Lr-
trémière,...)
(Malvacées)

Plante commençant par H

MIEL et
NOM ILLUSTRATION
floraison
CARACTERISTIQUES
"Les fleurs sont recherchées par les
abeilles qui les visites souvents en
HARICOT
- profitant des ouvertures percées à la
COMMUN
- base des fleurs par les bourdons
Phaseolus vulgaris
  sauvages " Gaston BONNIER
(Papilionacées)
 

On peut voir dans la fleur de curieux

petits godets, au nombre de 5 à 10, et
HELLEBORE - qui sont en partie remplis d'un liquide
FEOTIDE   sucré que recherchent avidement les
-
Helleborus foetidus abeilles dans leurs premières sorties,
(Rénonculacées)   à la fin de l'hiver. On cultive dans les
jardins l'Hellébore noir (Rose de noël)
à grande fleurs blanches (Gaston
Bonnier)
Les HELENIEs ' 08>11 de 0,5m à2m.
Hélenium  
autumnale,...
   
382
 Feuilles lancéolées et alternes
 
Fleurs à capitules solitaires groupées
(Composées)
en fort corymbes jaune pâle

Sabot

Plantes vivaces de 0,10 à 0,40 m.,

HELIANTHEME
- Feuillage compact, persistant, port
Helinthenum 
  étalé, vert foncé
 
(Cistacées)
  "Très florifères apprécié des abeilles
vulgaire ci à côté
des abeilles" Sabot

_
0,80 à 1m, longues feuilles arquées,
étroites, terminées par un bouquet de
hampes fleurs

Fleurs vivement colorées, jaune rouge

HEMEROCALLE
06>07 orangé
Hemerocallis
 
  -
Les fleurs Hémerocalles ont ne
 
  ressemblance avec celles du Lys
(Liliacées)
"toutes les espèces sont rustiques,
mellifères"

Sabot
 
HERBE AU
06>07
CHATS
  "Les abeilles apprécient beaucoup
Nepeta mussinii -
cette plante qui fleurie jusqu'au gelée"
cataria ...
 
(Labiées)
Sabot
HERBE AU ECUS - 04>05  Plante bisannuelle à tide pyramidale
ou LUNAIRE ou  
383
 Feuilles ovales en coeur,
irrégulièrement dentelées
MONNAIE du
PAPE
Fleurs nombreuses en grappes
Lunaria  
sérrées à 4 pétales d'un beau violet
(Crucifères)
purpurin

Sabot
 
-
HÊTRE
-- -
Fagus silvalica
 
(Cupulifères)
 
HOUBLON -
GRIMPANT -- -
Humulus lupulus  
(Cannabinées)
 
" fleurs recherchées par les abeilles "
Le HOUX
Gaston BONNIER
COMMUN -- -
Ilex aquifolium
 
(Ilicinées)

HYSOPE
OFFICINALE
06>09
Hyssopus
  "Les fleurs sont très visitées par les
officinalis
abeilles qui y récoltent un excellent
 
  nectar" Bonnier
 
(Labiées)

Plante commençant par I

 

NOM ILLUSTRATION
floraison MIEL et CARACTERISTIQUES

384
 IF COMMUN Miel et pollen abondant.
Taxus baccata  -
(conifères taxacés) Le miellat, s'il est récolté en
    abondance, donne au miel une odeur
  de térébenthine.

INCARVILLAE
mai à
Incarvillae lutea,
juillet Vivace dont les fleurs sont, selon les
grandiflora, -
variétés, rose, pourpre, jaune carmin
compacta,...
  (lutea),....
(Bignoniacées) 
INULE CONYZE
Inula conyza
(Composées)  "Fleurs visitées par les abeilles"
-- -
Gaston BONNER
 
Plante commençant par L

NOM ILLUSTRATION
floraison MIEL et CARACTERISTIQUES
 

"La plante est très visitée par les

abeilles lorsque les fleurs ont été
percées par les bourdons
sauvages" Bonnier

amplexicaule (embrassant):
LAMIER
Lamium (album,
03>10 var "La plante est visitée par les
amplexicaule,..)
  abeilles surtout à la fin de l'hiver et
 
au premier printemps. Les abeilles
(Labiées)
y récoltent un nectar sur les fleurs
stériles ouvertes et comme les
fleurs fertiles sont fermées, la
pollinisation d'une fleur à l'autre ne
peut se produire ou si elle se
présente entre fleurs ouvertes, elle
n'aboutit pas à la formation de
graines" Bonnier
Les LAURIER TIN Arbuste de 2 à 3 m. rustique en
18 espèces dessous de la LOIRE?
- hiver> print.
Viburnum tinus
(Caprifoliacées) Feuilles persistants ovales,
385
 coriaces, vert foncé

Fleurs blanche ou rosées en

corymbes terminaux
 

Une des meilleures plantes

mellifères, donnant un miel blanc
au parfum délicat et caractéristique,
mais au rendement faible à
LAVANDE
l'hectare selon certains apiculteurs.
Lavandula
officinalis ,Vera,ste
07/08 Arômes en bouche persistants,
chas,
Juil./Aout avec une saveur acide (chaude)
spica (vulgaris=
marquée.
officinale= vera)
(Labiées)
Sa cristallisation est rapide et fine.

Sa couleur varie d'ambre-jaune

dorée (pour vera), plus sombre
(pour spica), plus clair (pour le
lavandin).

LEONTODON
d'AUTOMNE
"les fleurs de cette espèce sont
Leontodon
- 9-10 recherchées par les abeilles; c'est
atumnalis
une des plantes mellifères
 
automnales"
(Composées)

 
Le lierre commun, apporte une
Le LIERRE
09-10 ressource utile aux abeilles pour
GRIMPANT
compléter les provisions hivernales.
Hedera helix
Septembre-
(Araliacées)
Octobre "Les fleurs offrent une ressource
aux abeilles " Gaston BONNIER
 

386
LINAIRE
Linaria vulgaris
(Scrofuralinées)
 
"Les fleurs sont très visitées par les
9-10 abeilles pour y récoter le nectar
  lorsque les bourdons sauvages ont
incisés l'éperon dans sa partie
supérieure" Bonnier

 Légumineuses

plante vivace à tiges nombreuses,

peu rameuses

Feuilles de 9 à 15 folioles,
lancéolées.

LOTIER Fleurs en longs épis dréessées aux

CORNICULEE couleurs variées
- été
Lotus corniculatus
(Papilionacées) Attention, il existe des variétés
annuelles peu intéressante en
apiculture SABOT

"Les fleurs sont recherchées par

les abeilles (il ne faut pas
confondre cette plante avec le
Lotus d'Egypte qui est une sorte de
Nénuphar bleue" Gaston BONNIER
 

plante vivace à tiges nombreuses,

peu rameuses

Les LUPINs Feuilles de 9 à 15 folioles,

Lupinus lancéolées.
- été
polyphyllus
(Légumineuses) Fleurs en longs épis dréessées aux
couleurs variées

Attention, il existe des variétés

annuelles peu intéressante en
apiculture SABOT
LUZERNE - > sept. Fourragère
CULTIVEE,

387
 Plante utilisée comme fourrage
Seules les Luzernes cultivées pour
les graines arrivent à floraison et
sont utiles pour l'apiculture.

Fleurs Lilas ou violettes

Le miel de Luzerne a des couleurs

variées, incolore à ambrée à
concistance de crème, épaisse en
cristallisant, contient 36,8% de
LUPULINE glucose, 40,24% de lévulose. Un
Medicago sativa, hectare de Luzerne produit 380 Kg
lupulina de Miel SABOT
(Papilionacées
légumineuses) Cultivée : "les fleurs de la Luzerne
sont recherchées par les abeilles
particulièrement dans les régions
chaudes ou montagneuses"
Gaston BONNIER

*******

Lupuline : "Les fleurs , quoique très

petites, sont avidement
recherchées par les abeilles qui y
récoltent un excellent liquide sucré
" Gaston BONNIER
Lyciet européen: "Les fleurs sont
très visitées par les abeilles"
Bonnier

Lyciet de Barbarie : "Les fleurs sont

Les LYCIETS visitées par les abeilles qui y
Lycium 04>09 récoltent un abondant liquide
(europaeum -   sucrée produit par un nectaire en
barbareum) anneau nettement localisé tout
autour de la base de l'ovaire. Cette
plante est pour les abeilles une
excellente ressource mellifère car
elle fleurit pendant presque toute
l'année" Gaston BONNIER
LYCHNIS - 04>05 Plante herbeuse vivace de 0,20 m.
Lychnis viscaria   à, 0,6m., tiges nombreuses
(Caryophylaciées) dressées, visqueuses aux noeuds,
rougeatre au sommet,

Feuilles caduques.

388
 Fleurs rose vif au rouge, Calice
coloré

 
LYS
>100 espèces Plantes bulbeuses et rustiques
- 05>10
Lilium
(Liliacées) Il faut signaler les qualités
mellifères de cette plante SABOT

Plante commençant par M

 

NOM ILLUSTRATION
floraison MIEL et CARACTERISTIQUES

 
La MARJOLAINE
Origanum vulgare 07-10 "Les abeilles visitent souvent les
(Labiées) JUIL>OCT fleurs pour y récolter un nectar
parfumé" Bonnier
 

Nuées d'abeilles,

Miel clair, incolore, qui cristallise

facilement au goût parfois
légèrement amer; teneur en sucre
Le MARRONIER 05-07 très élevée (69%), miel cristallise
d'INDE mai-juil en gros grain.
Aesculus N1- P2-
hippocastanum propolis Pollen abondant

"Les fleurs sont recherchées

avidement par les abeilles au
printemps, et fournissent un assez
bon miel" Gaston BONNIER

389
  
La MAUVE
SILVESTRE -- - "Fleurs recherchées par les
Malva silvestris abeilles" Gaston BONNIER
(Malvacées)

Légumineuses
 
Le MELILOT des "Les fleurs , du Mélilot sont
CHAMPS 05 > 09 particulièrement recherchées par
Melilotus officinale MAI>SEPT les abeilles et fournissent un miel
ou arvensis? excellent " Gaston BONNIER
(Papilionacées)
 

 
La MELISSE ou
CITRONELLE 06 > 09
"Les fleurs sont visitées par les
Mellisa officinale JUIN >
abeilles qui y récoltent un nectar
(Labiées) SEPT
d'excellent qualité" Bonnier
 

390
 Fleurs bleues; le miel lui est ambré,
au parfum agréable de menthe.

1 hectare pourrait donner 200 Kg

 
de miel.
La MENTHE
07-08
Mentha
Juillet-Août  
 
"Les fleurs sont visitées par les
abeilles qui y récoltent un nectar
abondant et d'excellent qualité"
Bonnier

MERISIER ou
04 au 05
PRUNIER des
Avril>Mai
OISEAUX
 N2 / P3 / -
Prunus avium
M Propolis
(Rosacées)

MOLENE
"Les fleurs sont visitées par les
Verbascum
- 06>11 abeilles qui y récoltent un nectar
(thapsus)
d'assez bonne qualité" Gaston
(Scrofulariacées)
BONNIER
MOUTARDE des
CHAMPS
- - "Fleurs recherchées par les
Sinapsis arvensis
abeilles" Gaston BONNIER
(Crucifères)
"Fleurs recherchées par les abeilles
MUFLIER
qui vont souvent prendre le liquide
MAJEUR ou
sucré dans une petite bosse qui se
GUEULE de
trouve à la base de la corolle, en
LOUP
pratiquant des trous pratiqués par
Antirrhinum majus - -
les bourdons sauvages" Gaston
( Scofuralinées)
BONNIER
 
 
Plante commençant par N

NOM ILLUSTRATION
floraison MIEL et CARACTERISTIQUES

391
 NEFLIER 05 au 06
Mespilus germanica - Avril>Mai
-
(Rosacées)  N1 / P1
NIELLE -
Agrostema githago -
-
(Alsinées)  Lr-
NIGELLE des
CHAMPS ou -
Araignée - Les fleurs sont recherchées par les
Nigella arvensis   abeilles (Bonnier Gaston)
(Renonculacées)
02-03 Précieux pour le pollen produit très
NOISETIER de
Fevr-Mars tôt en saison.
Bysance
-  N0 / P1
Corylus colurna
Facilitant la ponte et le démarrage
(Bétulacées)
  des colonies.

02-03
Le NOISETIER Février-
ou Coudrier Mars Apport de pollen important pour le
Corylus avellana N0 / P2 M démarrage de la ponte.
 
-
Plante commençant par P

NOM ILLUSTRATION
floraison MIEL et CARACTERISTIQUES

Excellente miellée 6 semaines après

la plantation, et durant 6 semaines
 
toute la journée; miel légèrement
Les PHACELIES
07-09 ambré voir vert, trés aromatisé.
dont Phacelia
juillet-sept
tanacetifolia
variable ************************
(13 espèces dont 4
 
mellifères)
Plutôt épais à cristallisation rapide;
  
délicat et agréable (selon Bocquet
Fiche OPIDA)

PANAIS
CULTIVEE
- - "Fleurs recherchées par les abeilles"
Pastinaca sativa
Gaston BONNIER
(Ombellifères)
PANICAULT
CHAMPETRE
Eryngium - - "Fleurs recherchées par les abeilles"
campestre Gaston BONNIER
(Ombellifères)

392
 03-04
Févrie-
PARROTIE de
mars
PERSE -
 N1 / P1 -
Parrotia persica
 

04-05
Avril>Mai
PÊCHER
 N1 /
Prunus persica
P3 /M -
(Rosacées)
 
-

"Les abeilles ne visitent les fleurs

que lorsque le tube de la corolle a
été percée par les bourdons
sauvage. Cultivé quelquefois en
grand comme plante mellifère, les
fleurs présentent un nectaire situé
tout autour et àla base de l'ovaire.
 
Ce nectaire n'est pas
PETITE
particulièrement développé et le
PERVENCHE 02 > 06
nectar qu'il exude dans la fleur n'est
  FEV>JUIN
pas toujours d'une grande
Vinca minor
abondance, mais il est très sucré et
(Apocynacées)
très recherché par les abeilles.
Cependant elles ont assez grande
peine à l'atteindre gênées qu'elles
sont par les grands filets dressés
des étamines et par les écailles
internes des corolles. La plante est
- beaucoup moins mellifère que l'on
ne croît générallement" Bonnier
03-04
PEUPLIER
Mai-Avril
BAUMIER
 N0 /
Populus
- P2 /M
balsamifera ou -
Propolis
tacamahaca
(Salicacées)
 
03-04
PEUPLIER
Mai-Avril
GRISARD
-  N0 /
Populus canescens -
P2 /M
(Salicacées)
Propolis

393
 PIN 05 à 06
SYLVESTRE Mai- à Juin
Pinus sylvestris  N0 /
-
P1 /M
  Propolis

-
Très visitées pour le pollen et le
nectar, le miel de Pissenlit est jaune
clair, très épais, visqueux, et il
cristallise facilement ;

Un hectare peut fournir 200 kg de

miel.
 
  *****************************
PISSENLIT
04-09
DENT DE LION, De couleur jaune claire à orange
Avr-sept
  avec des nuances grisâtres.
 
Taraxacum Dens-
 
Leonis Odeurs intenses, piquantes.
 
(Composées) Goût fort et persistant et légèrement
amer.

*****************************

"Les fleurs sont visitées par les

abeilles qui y récoltent un nectar
abondant" Gaston BONNIER
 POIRIER
COMMUN
- -
Pirus communis -
Rosacées
POIS CULTIVE
Pisum sativum
- - " fleurs recherchées par les abeilles
"Non
" Gaston BONNIER
Papilionacées"

04-05 "Les fleurs sont mellifères dans une

POMMIER
Mai- à Juin certaine mesure mais les abeilles
Malus sylvestris -
 N3 / les visitent plus souvent pour y
(Rosacées)
P1 /M récolter le pollen que le nectar"
Gaston BONNIER
POMMIER du - 05
JAPON Mai -
394
 Malus floribunda  N1/ P1

PRUNELLIER 04-05
"Les fleurs sont très peu mellifères
Prunus spinosa - AVRIL>
et sont peu visitées pour le nectar
(Rosacées) MAI
par les abeilles" Bonnier
04-05
PRUNIER
Avril-Mai
Prunus domestica -
 N2/ P1 / -
(Rosacées)
M

 
 
PULMONAIRE
Pulmonaria 04
officinalis printemps
  Valeur mellifère réelle.
(Boroginacées)  
 

  Buisson touffu épineux de 2 à 3

mètres, feuillage persistant et vert
PYRACANTHA intense
ou BUISSON
- 05 - 06
ARDENT Ses nombreuses petites fleurs sont
(Rosacée) intensément visitées. SABOT

   
Plante commençant par R
 

NOM ILLUSTRATION
floraison MIEL et CARACTERISTIQUES
 
05-06
RADIAIRE
MAI -
Astrantia major
- JUIN  -
(Ombellifères)
 
 
 RESEDA JAUNÂTRE -
Reseda luteola - "Les fleurs sont recherchées par
(Ombellifères)   les abeilles " Gaston BONNIER

395
 Miel extra, liquide, "blanc!!"; La
miellée est rare car demande des
conditions précises: douceur (18-
20°c), temps "calme" et humide.

Le ROBINIER Teneur en sucre forte (47-72%).

05-06
ou Faux acacia
mai-juin
Robinia pseudoacacia Certains auteurs indiquent une
 N3/ P2
5Papilionacées) production de 1700 Kg/ha

" les fleurs renferment un liquide

sucrée de première qualité; elles
sont très visitées par les abeilles
" Gaston BONNIER
Miel aux grains fins à la
cristallisation plûtôt lente (en
fonction de la richesse en
fructose) Couleur claire de jaune
paille (initialement) à blanc
(cristallisé)

Odeur de vinaigre et de fumée

pas désagréable (d'après Gont et
Vache 85).

********

Goût prononcé et persistant aux

  arômes boisés (rappellant le
Le RHODODENDRON baton d'esquimeau), saveur
06-07
  délicate et fraîche (LOUVEAUX)
- JUIN-
Rhododendron
JUIL
(ferruginum, hirsutum,...) *********
(Ericacées)
ferrugineux: "Les abeilles
trouvant dans la fleur un nectar
abondant et de bonne qualité qui
est produit par dix petites
masses nectarifères disinctes
situées tout autour de la base de
l'ovaire" Bonnier

hérissé: "Les fleurs sont visitées

par les abeilles qui y récoltent un
nectar abondant lequel ne
renferme as de sacchaose mais
du glucose et du lévulose..."
Bonnier

396
  
RONCE
  "Les fleurs sont recherchées par
- -
Rubus fruticosus les abeilles " Gaston BONNIER
(Rosacées)
 

ROSE TREMIERE
 
- - -
Althaea (rosea,
officinalis=guimauve,...)
(Ericacées)

Plante commençant par S

 

NOM ILLUSTRATION
floraison MIEL et CARACTERISTIQUES
 
06>09
SAFRAN
JUIN>
BATARD
- SEPT Bonne plante mellifère très
Carthamus
décorative.
tinctorius
 
(Composées)
  -   A fait la réputation du miel de
  Gatinais.
SAINFOIN  
CULTIVE Cristallisation fine et rapide. De
Onobrychis sativa couleur blanc jaunâtre à plus
(Papilionacées) foncé en mélange avec le miel de
  trèfle.

Odeur douce et assez prononcée.

Au gôut délicat avec une note
végétale (indique l'auteur des
fiches de l'OPIDA); agréable

" le Sainfoin est l'une des pplantes

les plus précieuse pour les
abeilles, qui en visitent les fleurs
de préférence à la plupart des
autres, soit avant les premières
coupes, soit avant les secondes.
Le célèbre miel du Gatinais est
presque uniquement fait par les
abeilles avec le liquide sucré
qu'elles récoltent sur le Sainfoin "
Gaston BONNIER

397
 "Pour le miel Gâtinais ce n'est plus
vérifé avec l'abandon progressif
des cultures fourragères" APISITE

 
"Plante très mellifère, recherchée
SALICAIRE 06 > 09
- par les abeilles qui vont récolter le
Lithrum salicaria JUIN>SEPT
liquide sucré se produisant au
(Lythracées)
fond du calice" Bonnier
 
SALSIFIS des
PRES
- - "Fleurs visitées par les abeilles"
Tragopogon
Gaston BONNIER
pratensis
(Composées)
SAPIN 05
PECTINE - Mai
-
Abies alba  N0/ P1 / M
Les champs cultivés de sarrasin
permet d'obtenir un miel brun-
roux; de consistance visqueuse et
SARRASIN
06-09 parfois difficile à extraire.
Polygonum
juin-sept
fagopyrum -
Odeur animale; au goût de
(Polygonacées)
  menthole-réglisse; fraîcheur en
 
bouche persistante (variable en
fonction de l'équilibre entre la
teneur en sucre et l'acidité).

 
"Les fleurs sont avidement visitées
SARRIETTE 04 > 05
par les abeilles qui y récoltent un
des Jardins AVR>MAI
nectar fournissant un miel parfumé
Satureia hortensi
d'un goût assez accentué" Bonnier

398
 SAUGE
"Les fleurs sont très visitées par
des près 05 > 08
les abeilles qui y récoltent un
Salvia pratensis MAI>AOUT
nectar de très vonne qualité"
(Labiées)
Bonnier

-
01 à 03
SAULE Janv-mars
-
Salix acutifolia  N0/ P1 -
Prolosis

 
SAULE BLANC 03-04
Salix alba mars-avril
-
 N2/ P1
 

-
SAULE des 03-04
VANNIERS - mars-avril
-
Salix viminalis  N1-P1
Aide utile pour les colonies par la
SAULE
précocité de la floraison.
MARSAULT
02 à 04
Salix caprea et
- févr-Avril Miel: jaune d'or; cristallise en grain
pendula
 N2/ P3 très fin.; goût agréable.
 
150 kg/ ha

SCABIEUSES
"Fleurs assez souvent visitées par
dont Scabiosa
- les abeilles qui récoltent le nectar
succisa,
produit à la basedu style"
columbaria,...
BONNIER
SEDUM ACRE
Sedum acre - - "Fleurs recherchées par les
(Crassu0lacées) abeilles" Gaston BONNIER
SCOFULAIRE - -
NOEUSE "Fleurs recherchées par les
Scofularia nodosa abeilles; Le scofulaire est presque
399
 la seule plante sur les fleurs de
(Scofuralinées) laquelle on peut voir parfois les
guêpes recueillir un liquide
sucrée" Gaston BONNIER

SOLIDAGE ou
" Les fleurs sont très visitées par
VERGE d'OR
les abeilles qui y trouvent une
Solidago Virga- 7-9 
ressource nectarifère importante à
aurea
la fin de l'été" Gaston BONNIER 
(Composées) 

 
SORBIER
DOMESTIQUE
- - "Fleurs recherchées par les
Sorbus domestica
abeilles" Gaston BONNIER
(Rosacées)
Un des meilleurs arbres mellifères.
Les abeilles buttinent les fleurs
tombées à terre, tant que le nectar
SOPHORA du 08-09
est abondant.
JAPON - Aout -sept
Sophora japonica  N3/ P1
Miel au goût prononcé.

1 hectare pourrait donner 300 kg.

Un des meilleurs arbres mellifères.
Les abeilles buttinent les fleurs
tombées à terre, tant que le nectar
est abondant.
SUREAU NOIRE,
YEBLE,... Miel au goût prononcé.
Sambucus nigra, - -
ebulus 1 hectare pourrait donner 300 kg.
(Capifoliacées)
Yéble :"Fleurs visitées par les
abeilles" Gaston BONNIER

 
SYMPHORINE - Arbrisseau de 1 à 1,5m. de haut à
ou ARBRES AUX - rameaux grêles, arqués, racines
PERLES traçantes
Symphoricarpos
(orbiculatus, ou Fruits rouges ou blancs.
arbus)
400
 Très bonne plante mellifère à
(Caprofoliacées)
floraison soutenue, intensément
visitée par les abeilles (Sabot)
Plante commençant par T

NOM ILLUSTRATION
floraison MIEL et CARACTERISTIQUES
Très bon arbre mellifère que l'on a
cru longtemps toxique pour les
abeilles. Très apprécié, le miel
transparent initialement, devient
jaune pâle (ou verdâtre). Cet arbre
peut produire 1000 kg par hectare.
(1 arbre pouvant donner 16 Kg de
miel)
TILLEUL dont le
silvestre ... "Les fleurs sont recherchées par les
Tilia dont le abeilles et fournissent un miel de
06
silvestris, qualité moyenne- les abeilles
Juin
platiphyllos, récoltent aussi sur les feuilles de
 N3/ P2 M
cordata Tilleul la miellée par la piqûre des
20 Espèces pucerons, qui donne un miel très
  inférieur" Gaston BONNIER

"Selon moi le jugement de M.

Bonnier est dure , je le classe
parmis l'un des meilleur miel au
goût, certains disent même à
l'arrière goût mentholé, je le
classerais donc dans la moyenne
très supérieure" S. BENEDIC
  - 08 à 09 Le tournesol est une excellente
TOURNESOL ou Août-sept. plante mellifère. Sa floraison a lieu 6
SOLEIL à 8 semaines "après" celle du colza,
Helianthus annuus le rendement peut aller de une à
(Composées) deux hausses(16Kg) en un mois. Le
miel cristallise comme du beurre.
Souvent on y ajoute 10 à 15% de
miel de châtaignier ou de bruyère
pour augmenter son bouquet;

*************************

Sa cristallisation est rapide et fine .

Couleur dorée, brillante et jaune

canari très caractéristique.

401
 Saveurs aromatiques; intense en
bouche "arrière goût de farine
mouillée" (d'après GONT et VACHE
85)
Le trèfle hybride en France peut
produire 120 kg de miel à l'hectare.
miel incolore de goût parfumé et
agréable, parmis les meilleurs.

**************************

Cristallisation très fine et homogène

(lente)

Peu coloré, de blanchâtre à jaune

très pâle; de légèrement ambré (à
l'état liquide) à blanc (cristallisé).
 
  A l'odeur délicate et parfumée au
Le TREFLE dont goût doux "sans arômes
le RAMPANT, des prononcés".
INCARNAT,...
Trifolium dont - Rampant : "Les abeilles vont avec
repens, avidité visiter les fleurs de Trèfle-
incarnatum, blanc qui fournissent un excellent
l'ambigum aux miel" Gaston BONNIER
état-unis (trèfle à
miel) ********

des prés : " les corolles des fleurs

de ce trèfle étant trop profondes, les
abeilles ne peuvent atteindre le
liquide sucrée qui est au fond des
fleurs; ce n'est donc pas une plante
mellifère pour les abeilles" Gaston
BONNIER

******

Incarnat : " " fleurs très recherchées

par les abeilles " Gaston BONNIER
 
TROENE
Ligustrum vulgare
- "Fleurs recherchées par les abeilles"
(Oléinées) -
Gaston BONNIER
 

402
  
TUSSILAGE
Tussilago printemps
farfara ... - "Fleurs recherchées par les abeilles"
(Composées)   Gaston BONNIER

 
  " Les fleurs sont très visitées par les
TUSSILAGE 2- 4 abeilles qui y recceuillent un nectar
Tussilago farfara abondant, produit par un nectaire
(Composées)   renflé situé à la base du style"
BONNIER
 

Plante commençant par V

 

NOM ILLUSTRATION
floraison MIEL et CARACTERISTIQUES

" les abeilles visitent la Vesce-

commune, même lorsqu'elle n'est
pas encore fleurie, car elles cvont
VESCE
y puise rle liquide sucré qui se
COMMUNE
- - produit en abondance sur les
Vicia sativa
petites folioles qui sont à la base
(Papilionacées)
des feuilles, à l'endroit où celle-ci
se rejoignent à la tige. Les abeilles
vont aussi sur les fleurs de Vesce"
Gaston BONNIER 

" Les fleurs sont très visitées par

  les abeilles qui receuillent un
VIPERINE 05 > 08 nectar abondant sortant de 4 pro-
Echium vulgare MAI>AOUT éminence nectarifères bien
(Borraginacées) développées à la base et en
dehors de chacune des 4 parties
de l'ovaire ..." Gaston BONNIER

403
  
VIGNE VIERGE
-
Ampelopsis ...
- 20 espèces.
(Vitacées)
 
 

Le CALENDRIER FLORAL.

404
405
406
 STRUCTURE d'UNE PLANTE

(ses feuilles, ses fleurs, ses fruits pour mieux les reconnaître)

Plus tard des conseils pour mieux aider à reconnaître les fleurs

 DIFFERENTS TYPES de FLEURS

 DIFFERENTS TYPES de FEUILLES :

407
 La POLLINISATION des PLANTES
par les INSECTES 

DEFINITION :

La pollinisation correspond à l'échange de pollen entre deux fleurs différentes. Rappelons que le
pollen, dit simplement, est l'élément mâle de la plante qui réuni avec le l'élément femelle de la
fleur (l'ovule) fécondera celle ci pour donner le fruit ou la graine.

Le pollen est produit dans les fleurs (pour les plantes dites supérieures, les phanérogames -
dont l'appareil de reproduction est extérieur et visible) au niveau des anthères, petits sacs portés
par une longue tige le filet.

L'ovule est produit dans les ovaires, logés dans une cavité interne de la fleur, appelé le carpelle.

MODE de TRANSPORT du POLLEN:

Le pollen peut être transporté

 Par le VENT : on parle alors de plantes anémogames (en générale chez les connifères
tels que le pins, épicéas,… mais aussi le riz ,…) ces pollens anémophiles sont adaptés à
leur mode de transport, lisses et légers, petits, produit en grand nombre pour palier à un
échange aléatoire dans l'espace
 Ø Le saviez vous : un pied de riz produit 75 millions de pollen, le chanvre textile plus de
500 millions).

408
  Par les INSECTES : pour les plantes entomogames ; Les pollens entomophiles sont
transportés de façon plus ciblée vers la fleur, et " économise " la plante qui en produit
moins de quelques milliers à dizaine de milliers. Ces pollens entomophiles présentent
souvent des moyens d'accrochage avec l'insecte (collant, aspérité adhérente,..)·
 D'autres modes de pollinisations sont possibles tels que : par les ANIMAUX tels que les
petits oiseaux que sont les COLIBRIS, des CHAUVES-SOURIS, VOIR des
MOLLUSQUES, par l'EAU pour certaines plantes aquatiques.

  

Les PLANTES ATTRACTIVES pour les INSECTES :

selon la liste de J. LOUVEAUX dans "Les abeilles et leur élevage"

 Pour assurer ces échanges de pollen entre fleurs, les plantes produisent à l'attention de ses
transporteurs, des substances utiles qu'elles recherchent.

Des SUBSTANCES SUCRÉES des PLANTES MELLIFERES avec :

 le NECTAR, produit par les nectaires, interne ou externes aux fleurs,

 le MIELLAT produit par l'intermédiaire des PUCERONS

>>Servant à SE NOURRIR (assure les mouvements et aux fonctions de l'organisme),

permet de CONSTITUER des RESERVES pour l'HIVER en le TRANSFORMANT en
MIEL 

Des SUBSTANCES riches en PROTEINE des PLANTES POLINIFERES (coquelicot,

>> Servant à SE NOURRIR (fonctions de l'organisme, maintient des muscles…) et AU

NOURRISSEMENT des larves et de la reine par sa transformation en GELEE ROYALE chez
l'abeille, constituant des RESERVES en le stockant

D'AUTRES PRODUITS UTILES mais non liés à la pollinisation : tel que

 La PROPOPOLIS, Résine végétale collante ( peupliers, marronniers,

>>Servant chez l'abeille à consolider la bâtisse de cire, boucher des trous, désinfecter,…

 Des MATERIAUX de CONSTRUCTION : D'origine Végétale avec les morceaux de bois

(le liber) récolté par les guêpes

>> Pour assurer son habitat de papier mâché.

 ETC…

409
 Les PLANTES ATTRACTIVES :

Sur les 4500 plantes connues de la flore " française " plus de 400 sont visités par les abeilles,
plus par tous les autres insectes,…

Classé ici par FAMILLE (la systématique , la science qui classe les êtres vivants, regroupe les
organismes par traits de ressemblances … en FAMILLE puis SOUS-FAMILLE puis GENRE puis
ESPECES puis VARIETES)

Les RENONCULACÉES : le GENRE Aconit (Aconitum), GENRE Ancolie (Aquilegia) et le

GENRE Dauphinelle (Delphinium) pollinisées par les bourdons et occasionnellement visitées par
les abeilles si les bourdons ont percés la base de la fleur, la Clématite vigne-vierge (Clématis
vitalba) et l'anémone sylvie (anemona nemorosa) visitées par les abeilles pour leur pollen, les
espèces du genre Renoncule (Ranunculus), Populage (Calta), Trolle (Trollius)

Les BERBERIDACÉES : et l'Epine vinette (Berberis vulgaris)

Les PAPAVÉRACÉES : avec le genre Papaver ex : le Pavot coquelicot (Papaver rhaeas), le

Pavot cultivé (Papaver somniferum)

Les CRUCIFERES : avec le radis ravenelle (Raphanus raphanistrum), la moutarde blanche

(sinapsis arvensis) le chou potager (Brassica oleracera) le colza (Brassica napus), la Navette
(Brassica rapa variété oleifera), la moutarde noire (Brassica nigra) le diplotaxis fausse roquette
(Diploxis erucoides)

mais aussi : la julienne (herperis matronalis) la giroflée (Cherantus cheri, la Barbarée vulgaire
(Barbarea vulgaris), l'alliaire officinalis 'Allaria officinalis), le cresson officinal (Nasp

 Les CISTACEES (sans nectaires, fournissent du Pollen) avec le Ciste de Montpellier (Cistus
albidus), le ciste cotonneux, le ciste crépu, le ciste à feuille de sauge, l'hélianthème vulgaire,
l'hélianthème faux alysson …

 Les RESÉDACÉES avec la réseda raiponce (Reseda ptyteuma) …

 Les CARYOPHYLLACÉES dont le Silène enflé, la stellaire holostée

Les LINACÉES avec le lin usuel (Linum ussitasinum)

 Les TILIACÉES avec le Tilleul à grande feuille, le tilleul sauvage, le tilleul argentée…

Les MALVACÉES avec le genre des mauves (Malva) avec la Mauve alcée (Malva alcea) la
Mauve sauvage (Malva silvestris) et la Mauve à feuille rondes (Malva rotundifolia) ainsi que le
genre des Lavatères (Lavatera) et des guimauves (Althaea)

 GERANIACÉES avec le genre des Géranium et des Erodium

410
 Les ACÉRACÉES avec l'erable faux-platane (Acer pseudoplatanus), l'érable platane (Acer
platanoides), l'érable champêtre (Acer campestre) l'érable à feuille d'obier (Acer opulifolium),
l'érable de Montpellier (Acer monspessulanum).

Les VITACÉES avec la vigne (Vitis vinifera)

 Les HIPPOCASTANACÉES avec le genre des marronniers d'Inde (Aesculus) dont l'Aesculus
hippocastanum).

 Les BASALMINACÉES avec l'impatience (Impatiens noli-tangere) …

Les AURANTIACÉES avec le genre des citronniers tel que le Citronnier vulgaire (Citrus
vulgaris), l'oranger (Citrus aurantium), le Citronnier limonier (Citrus limonium), le Cédratier
(citrus medica) …

Les RHAMNACÉES comme la Bourdaine (Rhamnus frangula) …

Les TEREBINTHACÉES dont le Sumac fustet (Rhus cotinus) ..

Les PAPILIONACÉES le groupe des AJONCS dont : l'Ajonc d'Europe (Ulex europaeus), l'ajonc
à petites fleurs (Ulex parviflorus), l'Ajonc nain (Ulex nanus), le Calycotome épineux (Calycotome
spinosa), le Sarothamne à balais (Sarothamnus scoparius) le Cytise aubour (cytisus laburnum) /
le genre des genêts (Genista); / le groupe des LUZERNES dont la Luzerne cultivée (Medicago
sativa), la luzerne lupuline (Medicago lupulina), la Luzerne naine (Medicago minima), la luzerne
tachetée (Medicago maculata)… / le groupe des trèfles avec le trèfle rampant (Trifolium repens),
le trèfle des près (Trifolium pratense), le Trèfle des champs (Trifolium campestre), le Trèfles
porte-fraises (Trifolium fragiferum), le trèfle renversé (Trifolium resupinatum), le Trèfle des Alpes
(Trifolium alpinum), les trèfles incarnat (Trifolium incarnatum), le trèfle des champs2 (Trifollium
arvense), le trèfle des montagnes (Trifollium montanum).… ; le Mélilot officinal (Melilotus
officinalis) / le Groupe des lotiers, dont les lotiers corniculé 'Lotus corniculatus), le lotier d'Allioni
(Lotus allionii), le lotier des marais (Lotus uliginosus)/ les Doronicium avec le doronycium à cinq
feuilles / le groupe des ROBINNIER avec le robinier faux-acacia comunément appelé l'acacia
(Robinia pseudoacacia) le Galega officinale (Galega officinalis), la Réglisse glabre (Cyrrhiza
glabra), la psoralée bitumeuse (Psoralea bitumosa)/ le groupe des VESCES dont la vesce fève
(Vicia faba), la vesce cultivée (Vicia sativa), la Vesce cracca (Vicia cracca), la Vesce des haies
(Vicia sepium), le pois commun ( Pisum sativum) / le groupe des GESSE dont la Gesse des
près (Lathyrus pratensis), la Gesse sauvage (Lathyrus silvestris) / le groupe des SAINFOIN
avec le Sainfoin cultivée (Onobrychis sativa), ainsi que l' Onobrychis saxatilis et caput-galli, le
Sainfoin d'Espagne, l'hedysarum obscure (Hedisarum obscurum), l'Hippocrépis à toupet
(Hippocrepis comosa) / certaines du genre genre des ornithropes et des coronilles

Les CESALPINACÉES, avec l'arbre de Judée (Cercis silicastrum), le Caroubier (Ceratonia

siliqua) le Févier à trois épines (Gleditchia triacanthos).

Les ROSACÉES, dont les fruitiers cultiver tels que l'amandier (Amygdalus comunis), le pêcher
(Prunus persica, les cerisiers (Prunus avium et prunus cerasus), le prunier (Prunus domestique,
l'abricotier (Armeniaca vulgaris) le Néflier (Mespilus germanica) le Cognassier (Cydonia
vulgaris), le poirier (Pirus cydonia), le pommier (Malus communis.

411
Mas aussi sauvage et le cerisier putiet (Cerasus padus), le prunier épineux (Prunus cerasus),
l'aubépine (Crataegus oxyacantha, l'alisier torminal (Aria torminalis), le sorbier des oiseleurs
(Sorbus aucuparia), le sorbier domestique (Sorbus domestica)

Le genre de la ronce (Rubus) avec le framboisier (Rubus idaeus, la ronce (Rubus fructicosus) /
mais aussi la spirée filipendule (Spiraea filipendula, la Spirée ulmaire (Spiraea ulmaria),la
benoîte commune (Geum urbanum), le genre des Potentille (Potentilla), le fraisier (Fragaria
vesca)

Les ONAGRACÉES, dont le genre Epilobe (Epilobium) et l'épilobe en épi ( Epilobium spicatum),
l'épilobe à feuilles de Romarin (Epilobium rosmrinifolium) et l'Epilobe hirsutum

Les LYTHRACÉES avec le Slicaire (Lythrum salicaria).

Les CRASSULACÉES avec le genre des Orpins (Sedum) dont le S. telephium, S acre, S.
reflexum.

Les GROSSULARIACÉES dont le genre des groseilliers (Ribes) tel que le Groseiller à
maquereaux (Ribes uva-crispa), le Groseillier rouge (Ribes rubrum), le Cassis (Ribes nigrum) …

Les OMBELLIFÉRES dont la carotte (Daucus carota), la Berce spondyle (Heraclum

spondylium), la grande astrance (Astrantia major), mais aussi le genre des Panicault
(Eryngium), le genre du persil sauvage (Chaerophyllum), le genre le Panais (Pastinaca)

Les ARALIACÉES avec le Lierre (Hedera helix)

Les CORNACÉES dont le Cornouiller mâle (Cornus mas) et le Cornouiller sanguin (Cornus
sanguinea)

Les LORANTHACÉES, avec le gui blanc (Viscum album)

Les CAPRIFOLIACÉES dont le sureau yèble (Sambucus ebulus), le sureau noire (Sambucus
nigra)

Les DISPACÉES et le Cardères sylvestre (Dispacus silvestris), le Knautia des champs (Knautia
arvensis), la scabieuse des bois (Scabiosa sucisa)

Les COMPOSÉES et la Sous famille des COYMBIFERES dont le Tussilage (Tussilago farfara)
et le genre des Petasites, des Adenostyle, des Eupatorium,… ainsi que le Groupe des
SOLIDAGE et la verge d'or (Solidage virga-aurea) le genre des Asters, le genre des paquerettes
(Bellis perennis), le genre des sénéçons (Senecio) et des Tanasie (Tanacetum), et bien sur les
tourneslos (Helianthus annuus), le genre des inules (Inula) tel que I . conyza, I. viscosa, et I.
dysentrica./

La Sous-Famille des TUBULIFLORES) dont les genres Galactites, Silybum dont le chardon
marie (silybum marianum), le genre Cynaria comme l'artichaut (Cynaria scolymus), le genre
centaurée ( Centaurea) avec le Centaurée du soltice (centaurea solstitialis), le centaurée jacée
(Centarea jacea), le bleuet (Centaurea cyanus), la bardane (Arctium lappa) ; ainsi que les
genres des Cirses (Circium) et le genre des chardon (Carduus) / la Sous-Famille des
LIGULIFLORES et le genre Hypochoreis avec la porcelle enracinée (hypochoeris radicata), le
412
genre Thrincia comme la thrincie hérissé ( Thrincia hirta), le genre Leontodon comme le
Léontodon d'automne (Leontodon automnalis), le genre picris tel le picris fausse-épervière
(Picris hieracioides), le genre Schoncus comme le laiteron des champs (Sonchus arvensis), le
genre Crepis comme le Crépis bisannuel (Crepis biennis), et le genre Heriacum tel l'épervière
piloselle (Hieracum pilosella).

En n'oubliant pas le Pissenlit (Taraxacum den leonis)

Les CAMPANULACÉES dont le genre des campanules dont le campanule raiponce

(Campanula rapunculoides), la campanule à feuille ronde (Campanula rotundifolia) / le genre
Jasione comme le jasione des montagne (Jasiona montana).

Les VACCINIACÉES avec le genre des airelles (Vaccinium) dont l'airelle vigne du Mont Ida
(Vaccinium vitis-idae), l'airelle myrtille (V. myrtillus)

Les ÉRICACÉES dont le genre arbustus avec l'arbousier (Arbutus unedo), le genre des
rhododendron tel que R. ferrugineum et R. hirsutum.

Le genre des bruyère Erica dont la bruyère cendrée (Erica cinerea), la bruyère ciliée
(Ericaciliarix), la bruyère à 4 angles (E ? Tétralis), la bruyère arborescente (E. arborea), la
bruyère vagabonde (E. vagans), la bruyère multiflore (E. Multiflora)/ le genre Callune avec la
Bruyère callune (Calluna vulgaris

Les PRIMULACÉES avec la primevère farineuse (Primula farinosa)

Les OLÉACÉES avec le genre des oliviers (Olea) dont l'olivier d'Europe (Olea europaea)/ le
genre des Ligustrum, dont le troène vulgaire (Ligustrum vulgare)

Les HYDROPHYLLACÉES dont la phacélie (Phacelia tanacetifolia)

Les BORRAGINACÉES tel que le melinet majeur (Cerinthe major), la bourrache officinale
(Borrago officinalis), la grnade consoude ( Symphytum officinalis), la buglose d'Italie (Anchusa
italica), la buglosse officinale (Anchusa officinalis), la cynoglosse rayée (Cynoglossum pictum),
la cynoglosse officinale ( Cynoglossum officinalis), la pulmonaire (Pulmonaria officinalis) / le
genre echium dont la vipérine vulgaire (Echium vulgare), la vipérine faux-plantain (Echium
plantagineum), / le genre des Myosotis

Les SOLANACÉES avec le genre des Lyciets dont le Lyciet de Barbarie (lycium barbatum)

Les VERBASCÉE, dont le genre des bouillon blanc (Verbascum) dont le molène thapsus
(Vesbascum thapsus), le molène faux-phlomis( Verbascum phlomoides)

Les SCROFLARIACÉES dont la digitale pourpre (Digitalus purpurea), l'euphraise officinale

(Euphrasia officinalis), l'Euphraise rouge (Odontites rubra), le rinanthe tête de coq (Rinanthus
crista-galli), le mélampyre (Melampyrum), les genre des scrofulaires (Scrofularia), le genre
Antirrhinum, le genre des linaires (Linaria) le genres des véroniques (Veronica)

413
Les LABIÉES dont le genre des lavandes (Lavandula) dont la lavande stéchas (Lavandula
stoechas), la lavande commune (Lavandula spica), la lavande à larges feuilles (Lavandula
latifolia) / le genre des menthe dont la menthe pouliot (Mentha pulegium), la menthe des champs
(Mentha arvensis), la menthe aquatique (M. aquatica), la menthe à feuille rondes (M ?
Rotundifolia) ; la menthe sylvestre (M. silvestris), le Lycopode d'Europe (Lycopus europaeus),
l'origan (Origanum vulgare), le genre des thms (Thymus) avec le thym commun (Thymus
vulgare), et le serpolet (Thymus serpillum), lhysope officinale (Hysopus officinalis), la sarriette
des jardins (satureia hortensis), la sariette des montagnes (Satureia montana), le calament
officinale (Calamintha officinalis), la mélisse officinale (Melissa officinalis), le romarin
(Rosmarinus officinalis), le genre des Sauge (Salvia) dont l'officinal (Salvia officinalis), la sauge
sclarée (Salvia sclarea), la sauge glutineuse (Salvia glutinosa), la sauge des près (Salvia
pratensis), le gléchom faaux-lierre (Glechoma hederacea), le lamier pourpre (Lamium
purpureum) le lamier amplexicaule (Lamium amplexicaule) et le Galeopsis ladanum.

Le genre des épiares (Stachys), avec l'épiaire droit (Stachys recta), l'épiaire annuel (Stachys
annua) l'épiare des marais (Stachys palustris).

La benoîte officinale (benotica officinalis), la ballote fétide (Ballota foetida), la brunelle vulgaire
(Brunella vulgaris), la bugle rampante (Ajuga reptens)/ le genre des germandrée (Teucrium)
avec la germandrée scorodoine (Teucrium scorodonia), le germndrée petit-chêne (Teucrium
chamaedrys), ainsi que le T polium, T. aureum et Tmontanum.

Les PLANTAGINACÉES

Les POLYGONACÉES

Les BUXACÉES

Les ULMACÉES

Les FAGACÉES

Les SALICACÉES

Les BETULACÉES

Les LILIACÉES

Les IRIDACÉES

Les CYPÉRACÉES

Les GRAMINÉES

Les CONNIFERES et le MIELLAT  

414
 Polenizarea plătită – importanţă, avantaje şi beneficii

La început pentru albinele au fost cunoscute şi apreciate doar prin mierea pe care o
produc. Acum le este recunoscut un merit cu mult mai mare, acela de a fi agenţi polenizatori.

Pentru mulţi oameni însă, polenul înseamnă alergie iar albina un ac ce înţeapă. Totuşi,
pentru fiecare îmbucătură de mâncare din 3 pe care o înghiţim ar trebui să mulţumim unei albine
sau a unui alt polenizator.

Vântul, gravitaţia, apa, păsările, liliecii şi insectele sunt agenţii care realizează
polenizarea celor aproximativ 250.000 specii de plante care depind, în reproducere, de
polenizare. Animalele asigură polenizarea a peste ¾ din culturile care asigură hrana omenirii şi
a peste 90% din toate plantele cu flori de pe Pământ.

În cele mai multe cazuri polenul este vehiculat de pe o plantă pe alta şi ajunge pe
inflorescenţe, respectiv pe organele florale femele prin intermediul insectelor (polen entomofil).
Peste 80% din plante sunt polenizate cu ajutorul insectelor. În cadrul insectelor, rolul primordial
în polenizare revine albinelor (77% din totalul insectelor polenizatoare). Acestea, vizitând florile
în căutarea polenului şi nectarului, vehiculează polenul, asigurând fecundarea îndeosebi în
cazul plantelor autosterile şi autofertile. Fără aportul albinelor nu ar putea ajunge grăuncioarele
de polen pe organele florale femele ale acestor plante care altfel ar fi lipsite de fertilitate.

Albina meliferă este bine adaptată pentru polenizare. Fiecare colonie conţine mii de
indivizi care sunt disponibili pentru colectarea hranei necesară pentru creşterea generaţiilor
tinere de albine. Simţul mirosului, ochii, părţile gurii şi perii de pe corp sunt elemente bine
definite, adaptate pentru găsirea surselor de hrană, sugerea nectarului şi colectarea şi
distribuirea polenului. Albinele vizitează o mare varietate de flori. Într-o singură zi, o singură
albină lucrătoare face 12 sau mai multe zboruri în care vizitează mai multe mii de flori. La fiecare
zbor, se limitează să viziteze doar flori aparţinând aceleiaşi specii şi să colecteze acelaşi tip de
polen. Are un sistem de comunicare complex care permite coloniei să găsească şi să adune
hrana (polenul şi nectarul) cu maximă eficienţă. Aceste caracteristici fac din albina meliferă cel
mai valoros agent în polenizarea încrucişată a culturilor, contribuţia ei la obţinerea unor producţii
ridicate în agricultură evidenţiindu-se clar atunci când analizăm rezultatele cercetărilor efectuate
asupra sporurilor suplimentare de recoltă, obţinute la unele dintre cele mai importante plante
entomofile, după cum urmează:

Tabelul 1.

 
Plantă/cultură Spor în urma
  polenizării/ha
Seminceri –lucernă şi trifoi 200-500%
  Bostănoase 200-400%
Pomi fructiferi - livezi pe 50-60%
  rod
Floarea-soarelui 30-60%
  Rapiţă-muştar 30-40%
Seminceri-legume 20-30%
 

415
 Necesarul de familii pe acru(hectar) este redat în următorul tabel:

Tabelul 2.

 
Recolta Numele latin (denumirea Nr.colonii/acru(hectar)
ştiinţifică) a plantei
 
Mere Malus spp. 1,5-5 (4-12,5)
Piersici Amygdalus persica 1 (2,5)
Cireşe amare Prunus cerasus 1-2 (2,5-5.0)
  Cireşe dulci Prunus avium 1-2 (2,5-5,0)
Prune Prunus domestica 1(2,5)
  Caise Prunus armenica 1(2,5)
Nectarine Prunus spp. 1(2,5)
  Pere Pyrus communis 1,2(2,5-5,0)
Căpşuni Fragaria elatior 0,5(1,25)
  Zmeură Rubus idaeus 1+(2,5+)
Mure Rubus spp. 1(2,5)
  Coacăze Vaccinium myrtillus 2,5-10
Trifoi roşu Trifolium pratense 1-4 (2,5-10)
  Trifoi alb Trifolium repens 1-3(2,5-8)
Fasole Vicia faba 1(2,5)
  Muştar Brassica hirta 1-2(2,5-5.0)
Floarea soarelui Helianthus annuus 1(2)
  Conopidă Brassica oleracea 2-4(5-10)
Ceapă Allium cepa 5-15(12,5-37-5)
  Sparanghel Asparagus sp 2(5)
Dovleac Cucurbita spp. 1-3(2,5)
  Castravete Cucumis sativus 1-3(2,5-7,5)

Atunci când se urmăreşte producţia de seminţe este recomandat ca să se folosească

numărul maxim de colonii precizat în acest tabel.

Din cele aproximativ 100 de culturi care hrănesc omenirea (culturi la a căror polenizare
participă peste 30 genuri de animale, incluzând sute de specii de vizitatori florali), doar 15% sunt
polenizate de către albine melifere întreţinute în stupi sistematici, în timp ce mai mult de 80%
sunt polenizate de albine sălbatice (numai în America de Nord sunt peste 3000 specii de albine
sălbatice, majoritatea solitare) şi alte insecte (fluturi, bondari, etc.).

În agricultură, în ultimii ani, din cauza combaterii buruienilor şi dăunătorilor prin mijloace chimice,
din cauza folosirii pesticidelor şi insecticidelor, numărul speciilor şi a insectelor polenizatoare s-a
redus drastic, ceea ce a făcut ca polenizarea entomofilă, la livezile de pomi fructiferi şi diferitele
culturi, să se realizeze aproape în exclusivitate de către albinele melifere, singurele insecte pe
care se poate conta şi care pot fi dirijate după cerinţele polenizării (prin dresaj şi mutarea
coloniilor, în cadrul stupăritului pastoral).

Ţări precum Statele Unite, Canada, Germania, Noua Zeelandă, China, Argentina şi Mexic
(ca să citez doar câteva) şi-au dezvoltat industria apicolă şi ca urmare producţia lor agricolă a
crescut simţitor astfel că în momentul de faţă nu numai că au îndeajuns pentru consumul lor
intern ci şi exportă o mare cantitate de produse agricole. Aceasta nu face decât să confirme
416
faptul că funcţia principală a albinei melifere este polenizarea plantelor, respectiv sporirea
producţiei de seminţe, fructe şi legume, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ.
Contribuţia ei la sporirea producţiei agricole şi pomicole reprezintă un spor valoric important
pentru economia oricărei ţări, estimat la un procent de 10-30 de ori mai mare decât venitul
obţinut din valorificarea produselor stupului: mierea, polenul, ceara, propolisul, ş.a.m.d.

În Australia, valoarea serviciilor de polenizare la agricultura naţională este între 0,6 şi 1,2
miliarde $, pentru fiecare dolar investit în închirierea coloniilor de albine beneficiul fermierilor
fiind de în medie 185$, iar în Statele Unite, pe ansamblu, valoarea culturilor polenizate de albine
se situează în jurul a 24 miliarde dolari, valoarea polenizării comerciale, prin intermediul
albinelor fiind în jurul cifrei de 14,6 miliarde. Doar în statul North Carolina (Carolina de Nord)
serviciile oferite pentru polenizarea culturilor au fost de aproximativ 97 milioane USD în anul
2000 iar alte 10 milioane au fost obţinute din vânzarea mierii şi a celorlalte produse ale stupului.
Plantele la care polenizarea încrucişată cu ajutorul albinelor este obligatorie includ castraveţii
(36,2 milioane $ în N. Carolina), merii (18,3 milioane$), afinii (18,1 milioane$), pepenii verzi (9,6
milioane$), dovlecii (9,2 milioane$) şi pepenii galbeni (5,0 milioane$). Valoarea totală a acestor
culturi în Michigan este estimată la 290 milioane $/an. Cu producţia de miere (7,6 milioane
pounds -3800tone-, în valoare de 5,7 milioane $) şi a celorlalte produse (polen,ceară şi
propolis), contribuţia albinelor la economia Michiganului este de peste 300 milioane $ pe an.

În America de Nord situaţia agriculturii e în permanentă şi rapidă schimbare. Doar 2% din

populaţia SUA produce hrana (produsele agricole) pentru ceilalţi şi numărul acestor fermieri e în
continuă scădere. Succesul agriculturii moderne e bazat pe specializare. Fermierii folosesc
maşini din ce în ce mai mari şi mai sofisticate şi îşi cresc plantele pe soluri şi într-un climat care
face posibilă obţinerea unor recolte maxime. O parte din succesul agriculturii moderne este
bazată pe practici cum ar fi închirierea coloniilor de albine într-un număr suficient pentru a
poleniza o cultură în mod efectiv şi într-o scurtă perioadă de timp.

Din producţia de miere, SUA obţine doar 285 milioane $, de aceea tot mai mulţi apicultori
se orientează pe serviciile de polenizare deoarece venitul obţinut din prestarea acestor servicii
este stabil şi afacerea este avantajoasă, profitabilă.

După o statistică recentă, o treime din coloniile de albine aflate în proprietatea

apicultorilor de hobby sau profesionişti sunt închiriate pentru polenizare. De obicei proprietarii de
stupi îşi închiriază familiile de albine la două culturi diferite, primăvara, atunci când majoritatea
culturilor necesită polenizare.

În trecut, suprafeţele cultivabile erau restrânse şi împrăştiate iar apicultorii erau slab şi
neregulat plătiţi pentru serviciile de polenizare. De obicei fermierii amenajau un loc pentru
stupină iar apicultorii, uneori, plăteau o taxă mică de închiriere. Recompensa lor era mierea
produsă. Astăzi situaţia este schimbată. Unii apicultori se dedică în exclusivitate creşterii şi
întreţinerii albinelor pentru polenizare şi pentru aceşti apicultori producţia de miere ocupă un loc
secundar. De exemplu, unii stupari din Florida folosesc culesul de la portocali (care este
considerat unul din principalele culesuri din ţară) pentru a-şi dezvolta coloniile în vederea
efectuării polenizării în Nord, în lunile mai, iunie şi prima parte a lunii iulie; de această practică
nici nu s-a auzit acum 10 ani înainte când apicultorii îşi canalizau eforturile exclusiv în direcţia
producerii de miere.

95% din coloniile închiriate polenizează culturi în următoarea ordine: migdal, măr,
pepene, lucernă, prun, avocado, coacăz, cireş, legume diverse, castravete, păr, floarea-soarelui,

417
 merişor şi kiwi. Celelalte 5 procente din numărul total de colonii sunt folosite în polenizarea
încrucişată a plantelor următoare: dovleac, bostan, trifoi şi legume din cele mai variate. Sunt
multe culturi, cum ar fi cea de floarea soarelui, unde polenizarea prin intermediul albinelor este
obligatorie pentru obţinerea seminţelor. Deoarece producţia de miere la această cultură este în
cantitate suficientă, chiar mare, adeseori apicultorii sunt plătiţi în funcţie de mierea pe care o
produc.

Multe din aranjamentele făcute între apicultori şi fermierii care închiriază stupi (mai ales în
cazul în care numărul coloniilor e mic) sunt aranjamente verbale, încheiate cu o strângere de
mână însă atunci când suprafaţa de polenizat şi numărul coloniilor contractate pentru efectuarea
serviciului de polenizare este mare se apelează la contracte scrise. Aceste contracte ajută la
prevenirea neînţelegerilor şi asigură condiţiile unei polenizări optime. Ele trebuie să conţină:

-         data aducerii albinelor la cultură, perioada relativă de înflorire şi data la care albinele sunt
luate de la locul respectiv;
-         locaţia culturii;
-         paternul aşezării stupilor;
-         taxa de închiriere şi data la care este plătită;
-         obligaţia fermierului de a nu aplica pesticide toxice pentru albine în perioada în care albinele
sunt în cultură, dar dacă este necesar să se facă acest lucru, apicultorului i se va da o notă de
avertizare cu 48 de ore înainte de aplicarea acestor pesticide;
-         acordul cultivatorului de a avertiza apicultorul în cazul efectuărilor unor stropiri în apropiere;
-         acordul cultivatorului de a plăti apicultorul pentru mutările ulterioare ale coloniilor de albine
înăuntrul, în afara ori în jurul culturii;
-         consimţământul fermierului de a da apicultorului dreptul de liberă trecere pentru ca acesta să-
şi poată inspecta coloniile pe timpul culesului.

În California, suprafaţa ocupată de livezi de migdal s-a dublat în ultimii 20 de ani, livezile
de migdal (eng.almonds – Amygdalus communis) întinzându-se în prezent pe 500.000 acri
(1acru = 4.047m²). Această suprafaţă necesită, pentru polenizare, în jur de 1milion de colonii de
albine. În Washington si Oregon livezile de cireşi, meri si peri ocupă o suprafaţă de 253.000 acri.
Pentru polenizarea lor sunt necesare in jur de 380.000 de colonii.

Industria polenizării este mecanizată. Trailere trec din stat în stat transportând stupi
aşezaţi pe paleţi de lemn şi distribuiţi mai apoi la plantaţii, folosindu-se elevatoare cu furcă,
motostivuitoare sau alte dispozitive. Albinele sunt aduse la migdal, în vederea polenizării, în luna
februarie, cu camioanele, din toate statele americane.

Pentru polenizarea celor 180.000 acri de meri, 43.000 acri de peri şi mai mult de 30.000
acri de cireşi în Washington şi Oregon, sunt necesare aproximativ 380.000 colonii de albine.
Este o cifră pur statistică, în realitate sunt necesare mai puţine colonii deoarece coloniile de
albinele se folosesc de două ori, mutându-se, după polenizarea din părţile de sud, mai
călduroase, la livezile de cireşi, peri şi meri cu înflorire târzie din nordul Washingtonului.

Cultivatorii şi proprietarii de livezi de pe coasta pacifică, de Nord-vest de asemenea

beneficiază de puterea crescută a familiilor de albine, ce s-au întărit datorită sursei bogate de
hrană de la florile de migdal.

În 2000-2004 la polenizarea de migdal s-a plătit 45$-55$/colonie. Acum 30 de ani s-a

plătit doar 10$. Preţul pentru serviciile de polenizare a crescut deoarece numărul coloniilor de
418
albine a scăzut din cauza parazitului Varroa, a invaziei albinelor africanizate dar şi din cauza
preţului scăzut la miere, nestimulativ pentru apicultorii care sunt profilaţi exclusiv pe producţia de
miere.

Răspândirea albinelor africanizate şi a păduchilor Varroa a cauzat un dezastru în

apicultura americană. Varroa, de fapt, aproape a înjumătăţit numărul coloniilor de albine în
această ţară. La începutul anului 2005, când proprietarii livezilor de migdal au descoperit că
doar jumătate din numărul coloniilor de albine avute anterior sunt disponibile pentru polenizarea
culturilor lor, au dublat preţul/stup pe care îl plătesc apicultorilor, în speranţa de a atrage mai
mulţi apicultori în polenizarea livezilor lor din California. Acum plătesc până la 100$/colonie
adusă la polenizare.

Venitul realizat din serviciile de polenizare la migdal este pentru mulţi apicultori din State
singurul lucru care îi ţin în afaceri. Pentru proprietarii de culturi polenizarea este o afacere mai
mult decât profitabilă, experţii din State estimând costul serviciilor de polenizate ca fiind doar 1%
din valoarea totală a recoltei ce este polenizată. La o recoltă anuală de migdale în valoare de
800 milioane $ costurile polenizării sunt aproape neglijabile.

Departamentul pentru Agricultură a Statelor Unite apreciază că albinele sunt implicate în

aproape o treime din cantitatea totală de hrană pe care americanii o mănâncă, ceea ce tradus în
bani reprezintă 15 miliarde $. Fără albine suficiente pentru a poleniza, cantitatea şi calitatea
fructelor de avocado, portocal, a castraveţilor, pepenilor, roşiilor ş.a.m.d. ar avea de suferit.
Chiar şi calitatea laptelui este afectată, din moment ce multe vaci consumă lucernă, pe
care albinele, de asemenea, o polenizează. Plantele slab polenizate, în care un număr redus de
ovule intră în contact cu grăuncioarele de polen, produc fructe cărora le este afectată forma,
sunt mai puţin dulci şi au mai puţine seminţe. Datele cercetărilor au indicat că eficienţa
economică maximă a albinei melifere în polenizare este dependentă de densitate, rezultatele
cele mai bune obţinându-se printr-o polenizare saturată. Numărul fructelor şi seminţelor precum
şi viteza de coacere cresc pe măsură ce numărul albinelor disponibile pentru polenizare şi rata
de vizitare a florilor creşte.

Familiile de albine pot fi folosite şi pentru polenizarea culturilor din sere.

Din cauză că această acţiune de polenizare a legumelor, fructelor din sere se face iarna
sau primăvara devreme, când coloniile nu pot fi plasate în afară după terminarea polenizării,
coloniile, de obicei, mor. Totuşi, prin aplicarea unor măsuri speciale (cum ar fi hrănirea
suplimentară cu polen sau substituenţi de polen), se poate extinde durata de viaţă a unei
familii de albine, îngăduindu-i-se acesteia să se refacă după mai multe săptămâni petrecute în
seră. Doar colonii mici, de obicei cu 5.000-10.000 albine + matca sunt dorite şi necesare într-o
seră. Nu e cazul să amintesc aici avantajele folosirii albinelor pentru polenizare, în sere,
beneficiile fiind chiar mai mari decât la polenizarea livezilor sau a altor culturi de câmp

Un aspect pe care fiecare apicultor/cultivator trebuie să îl aibă în vedere este cel al prevenirii
intoxicării cu insecticide/pesticide a albinelor aflate la polenizare.

419
 Un spectru larg de pesticide folosite în agricultură prezintă efecte toxice pentru insectele
polenizatoare dar numai coloniile de albine pot fi mutate din câmp înainte de efectuarea
stropirilor. Chiar şi aşa, s-a estimat că 20% din totalul pierderilor de familii de albine pot fi
atribuite expunerii la pesticide. După un studiu asupra costului economic pe care îl implică
pierderea de colonii prin folosirea pesticidelor, pierderile anuale din SUA se situează în jurul
sumei de 13milioane$.

Dacă nu se respectă termenii contractului încheiat şi pe culturile şi livezile aflate în plină

înflorire sunt aplicate (din neştiinţă, ignoranţă sau rea-voinţă) substanţe toxice pentru albine (fără
preavizul de 48 de ore dat apicultorului) pierderile de efectiv în coloniile de albine sunt mari, de
cele mai multe ori, dezastroase. Albinele se otrăvesc atunci când ating frunzele, florile sau apa
şi/sau când culeg polen contaminat sau nectar. O albină culegătoare care se întoarce la stup cu
o încărcătură de polen sau nectar contaminat poate cauza o agitaţie extremă şi moartea unui
anumit număr de albine din stup, inclusiv a larvelor. Într-un număr mai mare, aceste culegătoare
ce aduc hrană toxică pot aduce pagube serioase coloniei. Simptomele otrăvirii la albine pot fi
observate cu uşurinţă. Astfel albinele aflate sub influenţa insecticidelor toxice efectuează dansuri
de comunicare anormale pe scândura de zbor aflată la intrarea în stup iar în faţa stupilor sunt,
într-un număr excesiv de mare, albine moarte sau muribunde. Stupefacţia, paralizia, ramele de
puiet care goale, fără albină acoperitoare, mirosul persistent de insecticid sunt de asemenea
indicii ale unei intoxicaţii masive cu substanţe toxice.

Pentru a preîntâmpina apariţia cazurilor de intoxicare în rândul albinelor aflate la

polenizare, cei care aplică pesticidele trebuie instruiţi în şi în monitorizarea agenţilor polenizatori,
nu numai a bolilor şi dăunătorilor culturilor. Specialiştii în ecologie familiarizaţi cu anumite specii
de insecte polenizatoare ar putea conlucra cu cei care efectuează tratamentele fitosanitare, cu
cei care cunosc timpul de aplicare şi distanţa de împrăştiere a chimicalelor în condiţii
meteorologice variate. Când pesticidele sunt aplicate din avion, între 50 – 70% din aceste
substanţe împrăştiate pot greşi ţinta, 18% ducând la expunerea inadecvată a organismelor care
nu constituie obiectul stropirilor, cum ar fi polenizatorii. Folosirea unor tehnici agricole
alternative, ecologice, non-toxice de control a buruienilor şi insectelor dăunătoare ar putea ajuta
fermierii să reducă costul de întreţinere a culturilor şi să vândă la preţuri foarte bune produse
organice, sănătoase. Şi apicultorii ar fi avantajaţi, cazurile de intoxicare a albinelor culegătoare
aflate la câmp, rărindu-se până la dispariţie. În plus celelalte insecte şi animale polenizatoare,
altele decât albinele din stupi, ar fi protejate de acţiunea nefastă a chimicalelor, contribuind în
bună măsură la polenizarea adecvată a culturilor. Avertizarea scrisă sau verbală a
apicultorului ce are colonii de albine la polenizarea diferitelor culturi despre eventualele stropiri
ce trebuie aplicate trebuie stipulată clar, în contractul făcut cu beneficiarul acţiunii de polenizare,
şi acesta (pe lângă primăriile aferente regiunii în care se realizează polenizarea) având obligaţia
să-şi facă cunoscute intenţiile cu privire la aplicarea stropirilor, chiar dacă le consideră
inofensive pentru albine (din neştiinţă de cauză s-ar putea să folosească substanţe toxice).

Într-o eră în care activitatea omului exercită presiune crescândă atât asupra mediului
natural cât şi a celui urban, nu se poate ignora rolul esenţial, vital, al serviciilor de polenizare şi
impactul negativ pe care îl are, în multe cazuri, în relaţiile trofice dintre plante şi polenizatori.

În România, polenizarea culturilor agricole entomofile cu ajutorul albinelor este

reglementată prin Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr.68 din 29 iulie 1998.

După Revoluţie, desfiinţarea fostelor C.A.P-uri şi împroprietărirea populaţiei a dus la

apariţia parcelelor particulare mici şi mijlocii şi, în unele locuri, a unor asociaţii agricole care au

420
în administrare suprafeţe mai mari de pământ. Totodată multe livezi s-au distrus prin tăieri
abuzive (e şi cazul unor păduri de salcâm) sau au fost lăsate în paragină, (ca şi de altfel
numeroase loturi agricole particulare, din lipsa posibilităţilor financiare, a imposibilităţii de a lucra
pământul mecanizat). E o realitate dureroasă dar totuşi o realitate. Cu toate acestea, în unele
regiuni ale ţării diverse asociaţii şi întreprinzători particulari practică o agricultură intensivă,
cultivând pe suprafeţe mari floarea-soarelui şi alte plante care necesită o polenizare încrucişată.
Dar oare cât de bine aceşti proprietari cunosc avantajele unei polenizări saturate, prin
intermediul albinelor şi câţi din aceştia apelează la apicultori, încheind contracte cu aceştia,
contracte care să le garanteze polenizarea culturilor lor?

Una din problemele agriculturii şi societăţii româneşti de astăzi consider că ar fi lipsa de

informare a agricultorilor ,a apicultorilor deopotrivă, referitoare la:

- avantajele practicării unei polenizări dirijate şi organizată pe bază de contracte şi

- realizarea legăturii, a contactului dintre apicultorul care îşi oferă serviciile de polenizare şi
beneficiarul acestor servicii (agricultorul sau pomicultorul).

Referitor la cerea-oferta de familii de albine pentru polenizare, în Statele Unite există, pe

site-urile departamentelor de agricultură, liste cu apicultori (profesionişti sau amatori) şi
proprietari de culturi care, după completarea unui formular de înregistrare, sunt afişaţi pe
site (în funcţie de regiunea din care fac parte) cu numărul de colonii disponibile pentru
polenizare şi preţul pe care-l cer pentru prestarea acestui serviciu (în cazul apicultorilor) sau
cu suprafaţa agricolă şi tipul culturii care trebuie polenizată (în cazul cultivatorilor agricoli).
Consider că nu ar fi lipsit de interes şi importanţă ca şi site-urile româneşti de profil să
conţină astfel de rubrici care să faciliteze organizarea acţiunilor de polenizare pe teritoriul
ţării noastre.

Dar cum nu toţi apicultorii români au acces la Internet, ar fi foarte utilă publicarea acestor
anunţuri de oferte-cereri precum şi a informaţiilor legate de avantajele şi sporurile de producţie
obţinute în urma polenizării dirijate în ziarele locale sau revistele de specialitate cu distribuţie în
toată ţara. Astfel, un număr mai mare de apicultori şi beneficiari ai acţiunii de polenizare ar avea
acces la această informaţie practică, utilă.

O înţelegere mai bună a biologiei albinei melifere şi a managementului ei precum şi o

bună comunicare între prestatorii de servicii de polenizare şi beneficiarii acestei acţiuni va
dezvolta şi consolida această industrie ce este direct legată de aproximativ o treime din toate
produsele alimentare din agricultură. Noi toţi trebuie să învăţăm să vedem şi să apreciem
beneficiile pe care le oferă diversitatea polenizatorilor, în special albina. Numai în felul acesta
vom avea un viitor prosper, sănătos şi armonios.

421
 CONTRACT DE POLENIZARE

a.) Acest contract este încheiat la data

de______________între_____________________şi____________________

l. TERMENI DE ACORD. Termenii de acord vor fi valabili pentru anul agricol_________

2. RESPONSABILITĂŢILE APICULTORULUI:

a. Apicultorul va asigura cultivatorul cu un număr de_______colonii ce vor fi furnizate la

________________________ după cum urmează:

Data de introducere a albinelor la polenizare________________

Numărul aproximativ de zile în care albinele vor fi aşezate la cultură _____________

(în funcţie de tipul culturii şi perioada de înflorire)

DESCRIEREA LOCAŢIEI(LOR):

____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________

(Pentru spaţiu adiţional ataşaţi o foaie suplimentară datată şi semnată de ambele părţi)

Apicultorul îşi va aşeza albinele urmând instrucţiunile cultivatorului, ori, în lipsa acestuia, potrivit
propriei lui judecăţi pentru a oferi o acoperire de polenizare maximă.

b.) Apicultorul este de acord să ofere colonii care întrunesc următoarele standarde minime:

 Colonii sănătoase cu matcă ouătoare,ca garanţie a prezenţei puietului_______rame cu

puiet;

_______rame acoperite cu albină matură;

_______kg de miere în rame ori altă hrană;

_______magazine de miere;

Apicultorul este de acord să deschidă şi să demonstreze puterea coloniilor ce vor fi

selectate în mod aleatoriu de cultivatorul beneficiar.

c.) Apicultorul este de acord să menţină coloniile în condiţii optime de polenizare printr-o
judicioasă inspecţie, adăugare de rame goale/corpuri sau extragerea mierii, dacă e cazul.

d.) Apicultorul este de acord să-şi lase albinele la polenizatul culturii respective până la:
422
Data aproximativă de îndepărtare a coloniilor _________

Numărul de zile de la nota dată de cultivator referitoare la îndepărtarea lor___________.

Altele__________________________________________________________________.

3. RESPONSABILITĂŢILE PROPRIETARULUI DE CULTURĂ:

a.) Beneficiarul este de acord să ofere un loc adecvat amplasării stupilor. Acest loc trebuie să fie
accesibil camionului şi/sau altor vehicule folosite în transportul şi întreţinerea coloniilor.
Cultivatorul va permite apicultorului să intre pe proprietatea sa, pentru a inspecta şi lucra în
stupină şi îşi asumă responsabilitatea pentru toate pierderile şi stricăciunile provocate culturilor
sale de camioanele şi celelalte vehicule care deservesc coloniile de albine.

b.) Cultivatorul-beneficiar este de acord să nu aplice pesticide toxice pe culturile sale

cât timp albinele sunt folosite ca agenţi polenizatori şi nici înainte de aducerea lor la câmpul sau
livada de polenizat, dacă reziduurile ar primejdui viaţa albinelor;

c.) Următoarele pesticide, alte chimicale de folosinţă agricolă şi metode de aplicare sunt ,de
comun acord, potrivite pentru aplicare în timp ce albinele sunt la cules:

____________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

d.) Cultivatorul este de asemenea de acord să depoziteze toate soluţiile pesticide în aşa
manieră încât albinele să nu poată intra în contact cu ele atunci când sunt în căutarea unei
surse de apă.

e.) Beneficiarul acţiunii de polenizare va da apicultorului o notă scrisă şi-i va lăsa acestuia un
răgaz de 48 de ore înainte ca substanţe periculoase, neprecizate în acest contract, să fie
aplicate pe cultură. Costul mutării albinelor de la şi înapoi la cultură, pentru a preveni pierderile
de efectiv din cauza materialelor toxice aplicate vor fi suportate de către cultivator.

f. Beneficiarul este de acord să plătească pentru un număr de _______ colonii de albine o sumă
de ________$ pe colonie.

Plata va fi făcută apicultorului după cum urmează: _______$ pe colonie la livrare iar restul
de bani

la/ori înainte de data de _______________ a anului în curs.

Mutările ulterioare de stupi sau alocarea unor noi locuri pentru stupi se vor taxa cu ______$ pe
stup/mutare.

d.) Cultivatorul este de acord să ofere facilităţi adecvate de apă pentru albine dacă acestea nu
sunt disponibile pe o distanţă de 1-1,5 mile (1,61 – 2,42km) faţă de oricare colonie folosită la
423
Semnătura:

___________________________

Cultivator

Adresa ________________________________________________

Număr de telefon_____________Data: ______________________

Apicultor

Adresa ________________________________________________

Număr de telefon____________

polenizarea culturii respectiv

424
 TEHNOLOGIA DE CULTURA LA FACELIA

A. ISTORIC, IMPORTANTA
Facelia (Phacelia tanacetifolia), face parte din familia Hidrofilacee, aceasta familie
apartine florei Americii, planta care in zona ei de origine creste si spontan.
In lume facelia are trei mari intrebuintari si anume :
-planta melifera care secreta nectar in tot cursul zilei, cu o usoara crestere spre orele de
amiaza.
Potentialul nectarifer al florilor de facelia oscileaza in limite largi, in functie de conditiile
climaterice, precum si de epoca de semanat. Cantitatea de nectar este de 1,0-4,5 mg /floare,
cu o concentratie medie de 28% zahar. Florile de facelia sunt cercetate intens de albine pe
toata durata infloritului. Frecventa de vizitare a florilor se intensifica mai ales in orele de
dimineata, cand albinele culeg nectar si polen, iar dupa amiaza culesul se axeaza mai mult
pe nectar. Infloritul dureaza timp de 30-50 zile in functie de conditiile climatice, productia de
miere oscileaza intre 600-1000 kg la hectar, in conditii mai putin favorabile cantitatea de
miere la hectar poate sa fie de 300-600 kg, fiind considerata din acest punct de vedere o
excelenta planta melifera.
-planta furajera, bogata in proteine, facand parte din grupa plantelor furajere secundare, care
produc repede masa verde si care nu are pretentii speciale din punct de vedere al conditiilor
pedoclimatice. Facelia a intrat in atentia crescatorilor de animale ca furaj dupa obtinerea de
soiuri de facelia lipsite de perisori pe frunze.
Animalele ajung sa o consume cu placere daca
sunt obisnuite cu priceprere de catre crescatori.
Are pretentii reduse fata de conditiile de clima si
sol, cultivandu-se cu bune rezultate atat in zonele
sudice, mai secetoase, cat si in zonele nordice,
racoroase. Rezista bine la bruma, atat primavara
cat si toamna, pana la –6 grade Celsius, insusire
pe care o au putine plante, dar nu rezista peste
iarna.
- planta folosita ca ingrasamant verde care este tot
mai des utilizata in Europa atat pentru
intreruperea in asolament interdictiei cultivarii
unor plante ca sfecla de zahar la atacul de
Rizoctonia si la cultura cartofului legat de
nematozi. Datorita cantitatii de biomasa produsa
la unitatea de suprafata a sistemului radicular, a
continutului bogat in proteine si a pretentiilor
scazute fata de factori pedoclimatici, ramane o
planta principala in folosirea ei ca ingrasamant
verde care lasa multe elemente nutritive prin
incorporarea ei in sol.
In conditiile actuale de trecere la o agricultura
biologica pe anumite suprafete, facelia este
planta indicata in combaterea buruienilor prin
acoperirea solului cat mai mult timp si prin punerea la dispozitia plantei ce urmeaza dupa ea
a unor cantitati insemnate de elemente nutritive usor asimilabile.

425
B. PREZENTAREA PLANTEI
Facelia, specie anuala, a fost introdusa in tara noastra ca planta specific melifera, fiind
in acelasi timp si un bun nutret pentru animale si pentru culturi de ingrasaminte verzi.
Facelia este putin pretentioasa la conditiile de clima si sol, gasind in tara noastra conditii bune
de cultura in toate regiunile. Rezistand bine la brumele tarzii de primavara si timpurii de
toamna se poate cultiva de primavara timpuriu pana toamna tarziu.
Planta creste inalta de 40-60 cm, cu o tulpina ramificata purtand mai multe inflorescente in
forma de evantai a caror inflorire incepe cu florile de la baza. Perioada de vegeatie la facelia
este scurta, de la rasarire pana la inflorire trecand 45-55 zile, iar durata infloritului este de 30-
50 zile depinzand de evolutia factorilor climatici. In zona de campie, cu arsite mari, cultura de
vara a faceliei are o durata de inflorire de 25-30 zile, in timp ce in zonele mai umede si cu
temperaturi moderate durata de inflorire este mult mai mare.

C. ELEMENTE DE TEHNOLOGIE
AMPLASAREA CULTURII : Cele mai bune conditii de crestere si dezvoltare le ofera
solurile cu textura mijlocie care au o buna capacitate de aeratie si de retinere a apei.
Nu sunt recomandate solurile saraturoase si cele cu exces de umiditate.Sunt plante sensibile
la aciditatea solului.
Pentru producerea de samanta trebuie evitate solurile infestate cu Cuscuta si Avena, seminte
greu separabile fata de cele de facelia.
LOCUL IN ASOLAMENT : Cele mai bune rezultate se obtin dupa plantele care parasesc
devreme terenul si care nu lasa multe resturi vegetale. Premergatoarele cele mai indicate,
sunt cerealele paioase de toamna, atat pentru semanatul in primavara cat si in vara, precum
si plantele furajere care parasesc devreme terenul. La alegerea plantei premergatoare la
facelia trebuie tinut cont de pregatirea patului germinativ, avand in vedere marimea semintei
acestei plante.
PREGATIREA PATULUI GERMINATIV : Avand in vedere ca facelia face parte din categoria
plantelor cu seminte mici se impune executarea unui pat germinativ care sa ofere toate
conditiile unei rasariri uniforme si rapide (rasarire exploziva). Facelia necesita un pat
germinativ bine tasat la suprafata si afanat in profunzime.
Toate lucrarile vor urmari maruntirea si nivelarea terenului pe adancimea de semanat in
vederea realizarii unui contact cat mai intim intre saminte si sol. Ultima lucrare se recomanda
sa fie executata cu cultivatorul de plante tehnice urmat de croskileti perpendicular pe directia
de semanat, pentru a realiza o incorporare uniforma a semintelor.
SEMANATUL :
     Insamantarea poate fi facuta in pragul iernii (noiembrie-decembrie) sau primavara
in mustul zapezii (februarie-martie),in aceste cazuri inflorirea se produce catre sfarsitul
infloririi salcamului,prelungind culesul cu 2-3 saptamani.
Pentru loturile semincere sau apicole se recomanda insamantarea in lunile martie-aprilie
cand sunt intrunite conditiile optime pentru germinarea semintelor cat si pentru rasarirea si
dezvoltarea plantelor.In aceste conditii rasarirea are loc in 6-7 zile de la semanat,iar plantele
au un ritm de vegetatie rapid,o dezvoltare viguroasa si o productie de nectar buna.

Avand perioada de vegetatie scurta,facelia poate fi cultivata in miriste dupa culturile ce

elibereaza devreme terenul,intre acestea fiind si graul,cultura ce ocupa suprafete mari in tara
noastra.Importanta culturilor de facelia semanate esalonat in vara este deosebita asigurand
familiilor de albine un cules continuu pana toamna tarziu.
In amestecuri furajero-melifere facelia aduce o sporire cantitativa a masei furajere si
426
constituie o sursa sigura de nectar.Se pot face amestecuri de facelia cu plante leguminoase
ca:mazarea,mazarichea,lupin,soia,s.a.,dar cele mai bune rezultate da amestecul cu borceag
de primavara (mazariche + ovaz).Proportiile de semanat cele mai bune sunt mazariche 100
kg/ha + ovaz 40-50 kg/ha + facelia 3-4 kg/ha.
Insamantarea in cultura pură, mai puţin recomandată, se face cu semanatorile SUP la
distanta de 25 cm intre randuri cu norma de samanta de 8-10 kg /ha. Semanatul se poate
face primavara timpuriu cand in sol se realizeaza cateva zile la rand temperaturi de 3-5 grade
C, la adancimea de 2-3 cm.
Dupa semanat este obligatorie tavalugirea culturii, cand terenul este uscat, cu tavalugul
inelar, pentru obtinerea unei resariri uniforme.

LUCRARILE DE INTRETINERE SI INGRIJIRE : Pe tot parcursul perioadei de vegetatie

cultura se va tine curata de buruieni si in mod special cand culturile sunt destinate producerii
de samanta sa fie libere de Avena Facuta si Cuscuta ssp, prin prasile, erbicidare sau plivire
repetate.
Erbicidarea se poate face odata cu pregatirea patului germinativ cu unul din
produsele: Treflan 48 EC in doza de 2 l/ha sau Dual Gold 1-1,5 l/ha. Pe vegetatie se pot
folosi Afalonul 2 kg/ha in faza de 3-4 frunze, iar in cazul cand cultura este infestata cu
palamida se poate folosi Lontrelul in doza de 0,200-0,500 l/ha.

RECOLTAREA : La facelia se recomanda recoltarea in doua faze :in prima faza plantele se

recolteaza cu vindrovarul prin lasarea plantelor in brazde in vederea uscarii. In a doua faza se
face recoltatul cu combina echipata cu picapuri pentru ridicarea plantelor din brazda, atunci
cand semintele au o umiditate de 10%. Combinele trebuie sa fie bine etansate in vederea
eliminarii pierderilor si reglate corespunzator pentru seminte mici, turatie mica la toba si vant
slab.
Momentul recoltatului in doua faze se stabileste cand semintele de la baza inflorescentei au
semintele brunificate.
Recoltarea se poate face si intr-o singura faza prin folosirea unui desicant, atunci cand
semintele de la baza au inceput sa se brunifice, folosind produsul Reglone in cantitati de 4
l/ha. Dupa desicare, in momentul cand cultura este complet uscata, se face recoltarea direct
din lan la umiditatea de pastrare a semintei.

CONDITIONAREA : In general la semintele mai mici trebuie sa creasca atentia in vederea

preveniri si indepartarii oricaror riscuri de amestec mecanic atat in timpul recoltarii cat si al
conditionarii.
Dupa recoltare se face o precuratire a semintelor in vederea eliminarii resturilor vegetale,
care ar putea duce la deprecierea calitatii semintelor.
Selectarea se face cu selectoarele din dotare, echipate cu site corespunzatoare pentru
semintele mici, pana la obtinerea puritatii prevazute, dupa care se face insacuirea semintei.

427
 PREDATEURS D'ABEILLE - click sur l’images

OURS SOURIS RAT-MUSQUE PIC EPEICHE SPHINX GUEPE

ARAIGNEE ARAIGNEE HIRONDELLE MESANGE FRELON FAUSSE-TEIGNE

VARROA !!! L'HOMME !!!

428
 MARKETING APICOL

Piata comunitara a fost de mult timp 'cucerita' de mierea chinezeasca. Desi mai slab calitativa,
mierea provenind din tari precum China, Argentina sau Brazilia are avantajul pretului scazut:
numai 700-800 de euro pe tona.

Aceasta in conditiile in care mierea poliflora romaneasca se vinde cu 1.350 de euro pe tona, iar
cea de salcam, superioara calitativ, cu 1.900 sau chiar 2.000 de euro. 'Cu toate acestea,
mierea noastra este apreciata in tarile vest-europene pentru calitatea sa superioara si este
folosita pentru cupajare (amestec) cu cea chinezeasca sau din alte tari'

In ultimii ani, mierea romaneasca a reusit sa indeplineasca toate standardele europene de

calitate, eliminandu-se din loturile de export cantitatile care contin reziduuri de antibiotice. Pe
piata nord-americana, conditiile nu sunt atat de drastice, insa si pretul oferit este mult mai mic:
60-70% din cel platit de europeni.

In aceste conditii, apicultorii romani au ramas fideli pietei comunitare, cele mai mari exporturi
realizandu-se in principal in Germania, dar si in Regatul Unit, Italia si Franta.

Peste 60% din mierea autohtona ia drumul Europei.

Faptul ca majoritatea mierii autohtone merge la export este determinat si de consumul extrem
de scazut pe cap de locuitor in tara noastra.

Romanii consuma, in medie, numai 100 de grame de miere anual, cantitatea fiind de un
kilogram in statele UE si chiar de trei kilograme in tarile nordice. O solutie pentru cresterea
consumului si redeschiderea apetitului romanilor pentru acest produs este adoptarea unui
proiect de act normativ prin care elevilor si prescolarilor sa li se distribuie gratuit si miere, ca o
completare la deja celebrul program 'cornul si laptele'.

Daca se ia in calcul un numar de 1,5 milioane de copii potentiali beneficiari, cu o 'ratie'

saptamanala de 100 de grame, piata romaneasca ar putea absorbi in acest fel peste 5.000 de
tone pe an, dupa calculele apicultorilor.

Productia de miere a Romaniei a crescut, in ultimii 16 ani, de la 12.000 de tone pe an la 17.000

sau chiar 20.000 in prezent, dupa datele Asociatiei Crescatorilor de Albine. 'Explicatia consta in
cresterea profesionalismului apicultorilor.

Pretul de achizitie de la producatori de catre procesatori se situeaza in jurul valorii de 40.000 de

lei vechi pe kilogram pentru mierea poliflora si de 60.000 de lei pentru cea de salcam. Pe piata
romaneasca activeaza in momentul de fata aproximativ 20 de procesatori de miere, insa este
de asteptat ca numarul lor sa scada.

429
 Lista de preturi

http://www.eurohonig.com/index.php?pagina=ofertaproduse

Preturile nu includ TVA

Preturile pot suferi modificari in functie de conditiile obiective ale pietei si de politica
firmei Eurohonig de promovare a unor produse sau solutii tehnice.

E U R O H O N I G s.r.l. Str Spitalului 1 Faget Timis Romania CF.R13910385 Mobil Tel:

0040 722 205971 Fax: 0040 256 325070
Componente ptr. stupi STAS Romania

Produs Pret Lei Grei Pret Lei

Cuib Dadant (1/1) cu manere metalice, grila antisoareci si reazem
69.15 691500
rame
Magazie Dadant (1/1) (fara grila antisoareci si manere metalice) 44.03 440300
Cuib multietajat (3/4) cu manere metalice, grila antisoareci si reazem
58.44 584400
rame
Magazie multietajat (3/4) (fara grila antisoareci si manere metalice) 34.04 340400
Magazin 19.63 196300
Fund anti varoa cu tavita metalica 29.83 298300
Podisor pentru hranitor din plastic, complet echipat 26.35 263500
Capac acoperit cu tabla zincata 22.45 224500
Capac cu nituri (fara rama si fund din lemn) 16.63 166300
Cuib Dadant 12 rame (1/1) cu manere metalice, grila antisoareci si
71.99 719900
reazem rame
Magazie Dadant 12 rame (1/1) (fara grila antisoareci si manere
46.20 462000
metalice)
Cuib multietajat 12 rame (3/4) cu manere metalice, grila antisoareci si
60.73 607300
reazem rame
Magazie multietajat 12 rame (3/4) (fara grila antisoareci si manere
36.34 363400
metalice)
Magazin 12 rame 21.15 211500
Fund anti varoa cu tavita metalica 12 rame 35.17 351700
Podisor pentru hranitor din plastic, complet echipat 12 rame 28.15 281500
Capac acoperit cu tabla zincata 12 rame 24.28 242800
Capac cu nituri 12 rame (fara rama si fund din lemn) 18.29 182900
Mini nucleu imperechere cu 4 casete transparente 58.21 582100

430
Caseta transparenta ptr nucleu imperechere 9.00 90000
Mini nucleu imperechere cu 3 rame pliabile 56.52 565200
Rama plianta ptr nucleu imperechere 6.06 60600
Diafragma separatie 6.65 66500
Izgonitor pentru 10 rame 8.24 82400
Izgonitor pentru 12 rame 8.61 86100
Rama Dadant 1/1 neasamblata tei 1.20 12000
Rama Dadant 1/1 asamblata, brad, insarmata vertical 1.94 19400
Rama ME (¾) neasamblata tei 1.20 12000
Rama ME (¾) asamblata, brad, insarmata vertical 1.88 18800
Rama magazin neasamblata tei 1.20 12000
Rama magazin asamblata, insarmata vertical 1.84 18400
Hranitor 1,5 litri pe rama Dadant 1/1 cu PFL parafinat 5.40 54000
Hranitor 1,5 litri pe rama magazin cu PFL parafinat 4.15 41500
Colector pentru polen de urdinis cu sertar de inox 43.24 432400
Fund anti varoa cu colector de polen cu intrare basculanta 54.41 544100
Fund anti varoa cu colector de polen 12 rame cu intrare basculanta 60.85 608500
Roinita 6 rame cu fund anti varroa, grila antisoareci, podisor cu
71.36 713600
hranitor plastic complet echipat
Rama din lemn pentru miere in sectiuni model mare (4 buc/rama de
1.60 16000
magazin)
Rama din lemn pentru miere in sectiuni, model mic (8 buc/rama de
1.40 14000
magazin)
Rama Dadant 1/1 neasamblata brad 0.95 9500
Mini nucleu imperechere cu 2 rame pliabile 41.89 418900
Mini nucleu imperechere cu 1 rama pliabila 28.93 289300

Exemple stupi STAS Romania 10 rame

Produs Pret Lei Grei Pret Lei

Fund+Cuib Dad+Magazie Dad+podisor/hranitor+capac 191.81 1918100
Fund+Cuib Dad+Magazie Dad+podisor/hranitor+capac+rame ins 230.61 2306100
Fund+Cuib ME+Magazie ME+podisor/hranitor+capac 171.11 1711100
Fund+Cuib ME+Magazie ME+podisor/hranitor+capac+rame ins 208.71 2087100
Fund+Cuib Dadant+Magazie ME+podisor/hranitor+capac 181.82 1818200
Fund+Cuib Dadant+Magazie ME+podisor/hranitor+capac+rame ins 220.02 2200200
431
Fund+Cuib Dadant+2 magazine+podisor/hranitor+capac 187.04 1870400
Fund+Cuib Dadant+2 magazine+podisor/hranitor+capac+rame ins 244.04 2440400

Exemple stupi STAS Romania 12 rame

Produs Pret Lei Grei Pret Lei

Fund+Cuib Dad+Magazie Dad+podisor/hranitor+capac 205.79 2057900
Fund+Cuib Dad+Magazie Dad+podisor/hranitor+capac+rame ins 244.59 2445900
Fund+Cuib ME+Magazie ME+podisor/hranitor+capac 184.67 1846700
Fund+Cuib ME+Magazie ME+podisor/hranitor+capac+rame ins 222.27 2222700
Fund+Cuib Dadant+Magazie ME+podisor/hranitor+capac 195.93 1959300
Fund+Cuib Dadant+Magazie ME+podisor/hranitor+capac+rame ins 234.13 2341300
Fund+Cuib Dadant+2 magazine+podisor/hranitor+capac 201.89 2018900
Fund+Cuib Dadant+2 magazine+podisor/hranitor+capac+rame ins 258.09 2580900

Stupi model Italia

Produs Pret Lei Grei Pret Lei

Fund anti-varroa cu tavita metalica 29.59 295900
Corp cuib de pastoral cu balconas echipat cu distantiere, coltare,
92.25 922500
masca urdinis foreibere si manere
Cuib Dadant stationar (1/1) cu manere metalice, coltare, grila
73.77 737700
antisoareci si reazem rame
Magazie Dadant (1/1) (fara grila antisoareci si manere metalice) 48.41 484100
Magazie multietajat (3/4) (fara grila antisoareci si manere metalice) 37.54 375400
Magazin (1/2) echipat cu distantiere 22.25 222500
Podisor cu hranitor din plastic complet echipat 26.11 261100
Capac acoperit cu tabla zincata 22.45 224500
Fund anti-varroa cu tavita metalica 12 rame 34.93 349300
Corp cuib cu balconas echipat cu distantiere, coltare, foreibere si
95.51 955100
manere 12 rame
Magazie multietajat 12 rame 39.95 399500
Magazin echipat cu distantiere 12 rame 23.84 238400
Podisor cu hranitor din plastic complet echipat 12 rame 27.91 279100
Capac acoperit cu tabla zincata 12 rame 24.28 242800

432
Stup special pentru recoltare laptisor de matca cu 2 familii si spatiu
419.73 4197300
comun ptr 5 rame, din care 2 rame port botca

Exemple Stupi model Italia

Produs Pret Lei Grei Pret Lei
stup complet 10 rame model pastoral Italia cu 2 magazine 1/2,
214.90 2149000
fara rame
stup complet 10 rame model pastoral Italia cu 2 magazine 1/2,
267.42 2674200
cu rame insarmate
stup complet 10 rame model pastoral Italia cu magazie ME,
207.94 2079400
fara rame
stup complet 10 rame model pastoral Italia cu magazie ME, cu
244.26 2442600
rame insarmate
stup complet 10 rame model pastoral Italia cu magazie Dadant
218.81 2188100
fara rame
stup complet 10 rame model pastoral Italia cu magazie Dadant
255.67 2556700
cu rame insarmate
stup complet 10 rame model stationar Italia cu magazie Dadant
200.33 2003300
fara rame
stup complet 10 rame model stationar Italia cu magazie Dadant
237.19 2371900
cu rame insarmate
stup complet 10 rame model stationar Italia cu 3 magazine 1/2
218.67 2186700
fara rame
stup complet 10 rame model stationar Italia cu 3 magazine 1/2
287.75 2877500
cu rame insarmate
stup complet 10 rame model pastoral Italia cu 3 magazine 1/2
237.15 2371500
fara rame
stup complet 10 rame model pastoral Italia cu 3 magazine 1/2
306.23 3062300
cu rame insarmate

Accesorii import

433
Produs Pret Lei Grei Pret Lei
Afumator din inox diametru 100 mm cu aparatoare din tabla 75.84 758400
Afumator din inox diametru 80 mm cu aparatoare din sarma 74.72 747200
Agrafa de prindere a fundului 1.67 16700
Burduf de schimb pentru afumator 22.44 224400
Capcana pentru viespi 14.00 140000
Cilindru descapacitor 31.00 310000
Cleste pentru extras rame 30.51 305100
Coltar 0.50 5000
Coltar ptr sprijin daltita 1.30 13000
Cusca pentru transport si introducere matca 1.80 18000
Cutia Jenter pentru producerea matcilor fara transvazare 218.49 2184900
Cutia Jenter-funduri de celula, pachet cu 115 bucati 50.60 506000
Cutia Jenter-potirase artificiale, pachet cu 115 bucati 50.60 506000
Cutia Jenter-suporturi port botca, pachet cu 100 bucati 74.00 740000
Cutie Jenter-cusca pentru ecluzionare 1.60 16000
Cutie Jenter-cusca pentru transfer matca 2.90 29000
Cutit 23 cm 47.12 471200
Cutit 27 cm cu varf curbat 49.36 493600
Cutit 28 cm cu varf curbat 51.61 516100
Cutit pentru descapacit electric 250.00 2500000
Cutit zimtat 28 cm cu varf curbat 56.10 561000
Dalta apicola diverse modele 21.09 210900
Dalta apicola tip S 19.74 197400
Diafragma Hannemann 27.82 278200
Disc 4 pozitii ptr. hranitor 1.97 19700
Distantieri rame 11 sau 12 rame lung 448 mm 0.79 7900
Distantieri rame 8 rame lung 383 mm sau 10 rame lung 448 mm 0.99 9900
Distantieri rame 9 sau 10 rame lung 383mm 0.71 7100
Foreiber 0.66 6600
Furculita descapacit cu maner plat 17.95 179500
Furculita descapacit cu maner rotund 25.13 251300
Gratie Hannemann metalica cu rama de lemn pentru cuib 10
31.41 314100
rame
Gratie Hannemann metalica fara rama de lemn pentru cuib 10 17.50 175000

434
 rame
Gratie Hannemann metalica fara rama de lemn pentru cuib 12
19.97 199700
rame
Gratie Hannemann plastic pentru cuib 10 rame 12.94 129400
Grila anti-soareci cu 2 faze 5.94 59400
Grila anti-soareci si de transport 5.94 59400
Hranitor plastic 0,8 litri 6.50 65000
Hranitor plastic 1,5 litri 7.00 70000
Lanteta transvazare matci inox 27.82 278200
Lanteta transvazare matci plastic (China) 9.50 95000
Maner 5.38 53800
Marker pentru marcare matca 1 culoare 18.00 180000
Ondulator pt. sarma 24.79 247900
Perie apicola 19.74 197400
Plasa din tabla trasa zincata la cald 430 x 390 mm 9.00 90000
Plasa din tabla trasa zincata la cald 440 x 430 mm 10.00 100000
Recoltator propolis 10 rame 26.93 269300
Recoltator propolis 12 rame 29.17 291700
Robinet pentru miere din plastic 17.50 175000
Sarma inox 0,45 mm 55.44 554400
Sarma zincata la cald 0,45 mm 25.47 254700
Set pentru marcarea matcii cu 5 culori si dispozitiv de prindere 51.16 511600
Suport exterior stupului din inox pentru sustinere a 3 rame 15.00 150000
Transformator electric pentru montat faguri 94.24 942400
Varrojet 54.62 546200
Vopsea pentru marcare matca 1 culoare cu dispozitiv de
18.84 188400
imobilizare
Vopsea pentru marcarea matcii 11.22 112200

Diverse

Pret Lei
Produs Pret Lei
Grei
BeeVital Bax 12 flacoane 500 ml 428.57 4285700

435
 BeeVital Bax 24 flacoane 100 ml 361.90 3619000
BeeVital flacon 100 ml 15.97 159700
BeeVital flacon 500 ml 37.82 378200
Bidon din plastic alimentar de 35 litri 13.00 130000
Chinga prindere stup 3,2m 9.00 90000
Cosnita 30.00 300000
Evaporator acid formic 8.20 82000
Faguri artificiali Dadant 24.00 240000
Faguri artificiali ME 24.00 240000
Feromon pentru atragerea roiului-se pune in cosnita pentru captare
25.00 250000
roi, cantitate ptr un sezon
Fumidil B flacon de 25 g 25.63 256300
Matci fecundate (in sezon, vezi aplicatia "Comanda matci") 29.00 290000
Placa activa colector de polen din polistiren cu 10 gauri pe verticala si
3.61 36100
nervuri pe ambele fete
Pompita miere pentru borcan 10.77 107700
Prelucrat faguri artificiali cu ceara la schimb 4.00 40000
Roi in dezvoltare (iunie-august) 100.00 1000000
Sac din plasic alimentar pentru stocare miere, 25 kg 1.50 15000
Samanta Facelia (/kg)-livrabil si prin posta 13.00 130000
Stup de observatie cu geamuri securizate si sistem de blocare cu
180.00 1800000
cheie pentru utilizare in spatii publice si in scoli
Stup de observatie cu geamuri simple 140.00 1400000

Utilaje

Pret Lei
Produs Pret Lei
Grei
Aspirator pentru laptisor de matca pneumatic alimentare la baterie
848.23 8482300
12 V
Aspirator pentru laptisor de matca pneumatic alimentare retea 220
848.23 8482300
V
Banc de descapacit LEGA din plastic 63 x 46 x 39 cm 367.56 3675600
Banc de descapacit LEGA inox 100 x 48 x 42 cm 1460.84 14608400
Banc de descapacit LEGA inox 100 x 48 x 42 cm cu roti 1378.08 13780800
Banc de descapacit LEGA inox 125 x 48 x 42 cm 1649.34 16493400
Banc pentru descapacit LEGA 650 x 480 x 300 mm 753.98 7539800
436
Banc pentru descapacit SAF din inox dimensiuni 1000 x 450 x 450
1099.56 10995600
mm, cu sita separare ceara, suport inox, capac, robinet, picioare
Banc pentru descapacit SAF din inox dimensiuni 2000 x 450 x 450
1817.64 18176400
mm, cu sita separare ceara, suport inox, capac, robinet, picioare
Cutit electric de descapacit din inox 280.00 2800000
Dozator electronic "MINNIE" ptr recipiente intre 20g si 10 kg 8482.32 84823200
Filtru LEGA cu sac nylon si sita din inox pentru maturator de 200 si
314.16 3141600
400 kg
Filtru LEGA cu sac nylon si sita din inox pentru maturator de 50 si
197.47 1974700
100 kg
Filtru LEGA cu sita simpla din inox pentru maturator de 100 kg 116.68 1166800
Filtru LEGA cu sita simpla din inox pentru maturator de 200 kg 143.61 1436100
Filtru LEGA cu sita simpla din inox pentru maturator de 200 si 400
201.96 2019600
kg
Filtru LEGA cu sita simpla din inox pentru maturator de 400 kg 307.42 3074200
Filtru LEGA cu sita simpla din inox pentru maturator de 50 kg 87.51 875100
Filtru LEGA cu sita simpla din inox pentru maturator de 50 si 100 kg 112.20 1122000
Filtru SAF cu sac nylon si prefiltru sita din inox pentru maturator de
277.80 2778000
200 si 400 kg
Filtru SAF cu sac nylon si prefiltru sita din inox pentru maturator de
201.96 2019600
50 si 100 kg
Filtru SAF cu sita dubla din inox diametru 300 mm 178.17 1781700
Filtru SAF cu sita dubla din inox diametru 440 mm 253.12 2531200
Filtru SAF cu sita simpla din inox diametru 300 mm 113.09 1130900
Filtru SAF cu sita simpla din inox diametru 440 mm 164.70 1647000
Filtru SAF cu sita simpla din inox pentru maturator de 100 kg 114.44 1144400
Filtru SAF cu sita simpla din inox pentru maturator de 200 kg 145.86 1458600
Masina de descapacit alimentare manuala cu cutit vibrator incalzit,
3204.43 32044300
productivitate aprox 1000 rame/8 ore
Masina de descapacit automata pentru rame 1/1, verticala 12441.16 124411600
Masina de descapacit automata pentru rame Dadant 1/1, ME sau
12441.16 124411600
magazin cu alimentare orizontala cu melc
Masina de descapacit automata pentru rame magazin fara umeras
cu cutite incalzite, alimentare orizontala, aprox. 3000 rame 15079.68 150796800
magazin/8 ore
Masina de descapacit automata pentru rame magazin fara umeras
cu cutite neincalzite, alimentare orizontala, aprox 3 000 rame 9531.06 95310600
magazin/8 ore
Maturator inox LEGA 100 kg. 376.99 3769900
437
Maturator inox LEGA 1000 kg. 1772.76 17727600
Maturator inox LEGA 200 kg. 447.67 4476700
Maturator inox LEGA 400 kg. 782.25 7822500
Maturator inox LEGA 50 kg. 235.62 2356200
Maturator inox LEGA 500 kg. 1530.40 15304000
Maturator inox SAF 100 kg cu filtru 411.54 4115400
Maturator inox SAF 100 kg. 302.04 3020400
Maturator inox SAF 1000 kg. 1676.26 16762600
Maturator inox SAF 200 kg. 421.42 4214200
Maturator inox SAF 30 kg cu manere 227.99 2279900
Maturator inox SAF 400 kg. 730.19 7301900
Maturator inox SAF 50 kg cu filtru 317.30 3173000
Maturator inox SAF 50 kg. 226.64 2266400
Maturator inox SAF 500 kg 987.36 9873600
Maturator inox SAF 600 kg 1077.12 10771200
Pompa din inox LEGA pentru transvazare miere, turatie redusa,
4406.09 44060900
racorduri diametru 50 mm, 220 V
Pompa din inox LEGA pentru transvazare miere, turatie redusa,
4335.40 43354000
racorduri diametru 50 mm, 380 V
Pompa din inox SAF pentru transvazare miere, turatie redusa,
5161.20 51612000
racorduri diametru 40 mm, 220 V
Pompa din inox SAF pentru transvazare miere, turatie redusa,
4905.38 49053800
racorduri diametru 40 mm, 380 V
Rezistenta electrica pentru decristalizare miere diametru 250 mm 762.96 7629600
Rezistenta electrica pentru decristalizare miere diametru 420 mm 1122.00 11220000
Sac de nylon pentru filtru dublu pt. maturatoare de la 200 la 400 Kg 48.47 484700
Sac de nylon pentru filtru dublu pt. maturatoare de la 50 la 100 Kg 29.17 291700
Tava de descapacit LEGA 600 x 400 x 180 273.31 2733100
Topitor ceara inox pentru arzator pe gaze (fara arzator) 115 litri 951.45 9514500
Topitor ceara solar 1000 x 1000 mm inox 4099.78 40997800
Topitor ceara solar 700 x 700 mm inox 2191.26 21912600
Topitor ceara solar 700 x 700 mm lemn 570.24 5702400
Uscator polen inox cu 9 sertare 4146.91 41469100
Uscator polen inox cu ventilator si 2 site 647.00 6470000
Uscator polen inox rotund 2 sertare 583.44 5834400

438
Extractoare Lega, Italia

Pret Lei
Produs Pret Lei
Grei
Centrifuga reversibila ptr. 4 rame ME, cu motorizare 3741.64 37416400
Centrifuga reversibila ptr. 4 rame ME, manuala 2584.72 25847200
Centrifuga reversibila ptr. 5 rame ME, cu motorizare 5190.68 51906800
Centrifuga reversibila ptr. 5 rame ME, manuala 3601.01 36010100
Centrifuga tangentiala ptr. 4 rame ME cu cos cromat 942.48 9424800
Centrifuga tangentiala ptr. 4 rame ME cu cos inox 1128.59 11285900
Centrifuga tangentiala ptr. 4 rame ME cu cos inox cu transmisie
1321.80 13218000
elicoidala
Centrifuga tangentiala ptr. 4 rame ME cu cos inox si motorizare 2372.67 23726700
Centrifuga tangentiala ptr. 6 rame ME cu cos inox 1559.80 15598000
Centrifuga tangentiala ptr. 6 rame ME cu cos inox si motorizare 2716.67 27166700
Centrifuga tangentiala ptr. 6 rame ME cu transmisie elicoidala si
1642.24 16422400
frana
CONDOR INOX centrifuga radiala ptr. 15 rame magazin si 3 rame
1785.99 17859900
Dadant 1/1
CONDOR INOX centrifuga radiala ptr. 15 rame magazin si 3 rame
2975.85 29758500
Dadant 1/1 cu motorizare
CONDOR INOX centrifuga radiala ptr. 15 rame magazin si 3 rame
1901.43 19014300
Dadant 1/1 cu transmisie elicoidala
FALCO-centrifuga ptr. 4 rame Dadant 1/1 (tangential) cu cos cromat 1248.78 12487800
FALCO-centrifuga ptr. 4 rame Dadant 1/1 (tangential) cu cos inox 1496.16 14961600
FALCO-centrifuga ptr. 4 rame Dadant 1/1 (tangential) cu cos inox si
2653.08 26530800
motorizare
FALCO-centrifuga ptr. 4 rame Dadant 1/1 (tangential) cu cos inox si
1578.65 15786500
transmisie elicoidala
KIWI centrifuga radiala ptr. 10 rame ME 2756.75 27567500
KIWI centrifuga radiala ptr. 10 rame ME cu motorizare 3821.53 38215300
MICRO-centrifuga ptr. 3 rame magazin (tangential) cu cos cromat 763.40 7634000
MICRO-centrifuga ptr. 3 rame magazin (tangential) cu cos cromat cu
961.32 9613200
transmisie elicoidala
NIBBIO-centrifuga ptr. 3 rame Dadant 1/1 (tangential) cu cos cromat 918.91 9189100
NIBBIO-centrifuga ptr. 3 rame Dadant 1/1 (tangential) cu cos inox 1074.42 10744200
NIBBIO-centrifuga ptr. 3 rame Dadant 1/1 (tangential) cu motorizare
2318.05 23180500
70 W 220 V
439
 NIBBIO-centrifuga ptr. 3 rame Dadant 1/1 (tangential) cu transmisie
1267.63 12676300
elicoidala
RADIALNOVE centrifuga radiala ptr. 9 rame magazin si 3 rame
1069.71 10697100
Dadant 1/1 cu cos cromat
RADIALNOVE centrifuga radiala ptr. 9 rame magazin si 3 rame
1241.69 12416900
Dadant 1/1 cu cos inox
RADIALNOVE centrifuga radiala ptr. 9 rame magazin si 3 rame
2313.78 23137800
Dadant 1/1 cu cos inox si motorizare
RADIALNOVE centrifuga radiala ptr. 9 rame magazin si 3 rame
1262.92 12629200
Dadant 1/1 cu cos inox si transmisie elicoidala
TUCANO centrifuga radiala pentru 20 rame magazin si 4 rame
3110.18 31101800
Dadant 1/1 cu motorizare
TUCANOcentrifuga radiala pentru 20 rame magazin si 4 Dadant 1/1 1697.00 16970000

Extractoare SAF Natura, Italia

Pret Lei
Produs Pret Lei
Grei
Bara motorizata ptr. centrifuga SAF cu diametrul de 55 cm, 100W,
2311.32 23113200
220V
Bara motorizata ptr. centrifuga SAF cu diametrul de 55 cm, 80W,
1481.04 14810400
220V
Bara motorizata ptr. centrifuga SAF cu diametrul de 65 cm, 100W,
2351.71 23517100
220V
Bara motorizata ptr. centrifuga SAF cu diametrul de 65 cm, 80W,
1503.48 15034800
220V
CARRERA-centrifuga radiala ptr. 18 rame magazin cu motor 3231.36 32313600
CARRERA-centrifuga radiala ptr. 18 rame magazin cu motor,
2419.03 24190300
varianta economica
CARRERA-centrifuga radiala ptr. 18 rame magazin si 3 rame Dadant
1196.94 11969400
1/1
COMPATTO-centrifuga ptr. 2 rame Dadant cu rezervor miere de 50
668.71 6687100
kg si filtru
COOPER/COMPATTO-centrifuga ptr. 3 rame ME cu rezervor miere
802.00 8020000
de 50 kg si filtru
COOPER/SAXO-centrifuga ptr. 3 rame ME 634.15 6341500
ESPACE/KADETT-centrifuga tangentiala 3 rame Dadant 1/1 cu
1216.24 12162400
rezervor miere de 100 kg si filtru

440
ESPACE/KADETT-centrifuga tangentiala 3 rame Dadant 1/1 cu
3177.50 31775000
rezervor miere de 100 kg si filtru cu motor
ESPACE/KADETT-centrifuga tangentiala 3 rame Dadant 1/1 cu
2580.60 25806000
rezervor miere de 100 kg si filtru cu motor, varianta economica
ESPACE/RACING-centrifuga tangentiala 4 rame ME cu rezervor
1220.73 12207300
miere de 100 kg si filtru
ESPACE/RACING-centrifuga tangentiala 4 rame ME cu rezervor
3186.48 31864800
miere de 100 kg si filtru cu motor
ESPACE/RACING-centrifuga tangentiala 4 rame ME cu rezervor
2580.60 25806000
miere de 100 kg si filtru cu motor, varianta economica
ESPACE/REGATA-centrifuga tangentiala 3 rame Layens cu rezervor
1409.23 14092300
miere de 100 kg si filtru
ESPACE/REGATA-centrifuga tangentiala 3 rame Layens cu rezervor
3366.00 33660000
miere de 100 kg si filtru cu motor
ESPACE/REGATA-centrifuga tangentiala 3 rame Layens cu rezervor
2751.14 27511400
miere de 100 kg si filtru cu motor, varianta economica
ESPACE/RITMO-centrifuga radiala 9 rame magazin cu rezervor
3141.60 31416000
miere de 100 kg si filtru cu motor
ESPACE/RITMO-centrifuga radiala 9 rame magazin cu rezervor
2526.74 25267400
miere de 100 kg si filtru cu motor, varianta economica
ESPACE/RITMO-centrifuga radiala 9 rame magazin si 3 rame
1290.30 12903000
Dadant 1/1 cu rezervor miere de 100 kg si filtru
FOCUS-centrifuga 39 rame magazin cu motor 7517.40 75174000
FUEGO-centrifuga tangentiala ptr. 4 rame Dadant 1/1 1281.32 12813200
FUEGO-centrifuga tangentiala ptr. 4 rame Dadant 1/1 cu motor 3316.63 33166300
FUEGO-centrifuga tangentiala ptr. 4 rame Dadant 1/1 cu motor,
2503.18 25031800
varianta economica
IBIZA-centrifuga reversibila ptr. 4 rame ME 2015.11 20151100
IBIZA-centrifuga reversibila ptr. 4 rame ME cu motor 4151.40 41514000
IBIZA-centrifuga reversibila ptr. 4 rame ME cu motor, varianta
3289.70 32897000
economica
KADETT-centrifuga ptr. 3 rame Dadant 1/1 (tangential) 839.25 8392500
KADETT-centrifuga ptr. 3 rame Dadant 1/1 (tangential)cu motor 2872.32 28723200
KADETT-centrifuga ptr. 3 rame Dadant 1/1 (tangential)cu motor,
2059.99 20599900
varianta economica
MALAGA-centrifuga reversibila ptr. 6 rame ME cu motor, frana si
6709.56 67095600
programator automatic
MIURA-centrifuga 5 rame ME cu motor, varianta economica 2486.35 24863500
MIURA-centrifuga 5 rame ME tangentiala 1264.71 12647100

441
 MIURA-centrifuga 5 rame ME tangentiala cu motor 3298.68 32986800
MODUS-centrifuga 6 rame ME tangentiala 1364.35 13643500
MODUS-centrifuga 6 rame ME tangentiala cu motor 3395.17 33951700
MODUS-centrifuga 6 rame ME tangentiala cu motor, varianta
2585.08 25850800
economica
R9-centrifuga radiala pentru 9 rame ME 1122.00 11220000
R9-centrifuga radiala pentru 9 rame ME cu motor 3141.60 31416000
R9-centrifuga radiala pentru 9 rame ME cu motor, varianta
2329.27 23292700
economica
RACING-centrifuga tangentiala pentru 4 rame ME 843.74 8437400
RACING-centrifuga tangentiala pentru 4 rame ME cu motor 2881.29 28812900
RACING-centrifuga tangentiala pentru 4 rame ME cu motor economic 2059.99 20599900
REGATA-centrifuga ptr. 3 rame Layens (tangential) 1038.97 10389700
REGATA-centrifuga ptr. 3 rame Layens (tangential) cu motor 3074.28 30742800
REGATA-centrifuga ptr. 3 rame Layens (tangential) cu motor
2244.00 22440000
economic
RITMO-centrifuga ptr. 9 rame magazin (radial) cu motor 2847.63 28476300
RITMO-centrifuga ptr. 9 rame magazin (radial) cu motor economic 2030.82 20308200
RITMO-centrifuga ptr. 9 rame magazin (radial) si 3 rame Dadant 1/1
879.64 8796400
(tangential)
SAXO-centrifuga ptr. 2 rame Dadant 1/1 500.41 5004100
XSARA-centrifuga reversibila ptr. 9 rame ME cu motor, frana si
7584.72 75847200
programator automatic

Masti apicole si echipament de protectie A Marino

Produs Pret Lei Grei Pret Lei

combinezon cod TNO 0120 marime copii 53.59 535900
combinezon cod TNO 0120 marime XXXL 97.68 976800
combinezon cod TNO 0120 marimi S, M, L, XL, XXL 71.28 712800
combinezon cu masca patrata cod TMQ 0560 marime copii 94.51 945100
combinezon cu masca patrata cod TMQ 0560 marime XXXL 157.57 1575700
combinezon cu masca patrata cod TMQ 0560 marimi S, M, L, XL,
114.18 1141800
XXL
combinezon cu masca rotunda cod TMT 0030 marime copii 94.51 945100
combinezon cu masca rotunda cod TMT 0030 marime XXXL 157.57 1575700
combinezon cu masca rotunda cod TMT 0030 marimi S, M, L, XL, 114.18 1141800
442
XXL
combinezon guler rotund cod TBU 0040 marime copii 56.23 562300
combinezon guler rotund cod TBU 0040 marime XXXL 102.04 1020400
combinezon guler rotund cod TBU 0040 marimi S, M, L, XL, XXL 73.92 739200
hanorac cu guler rotund cod CCB 0080 marime copii 37.49 374900
hanorac cu guler rotund cod CCB 0080 marime M 43.30 433000
hanorac cu guler rotund cod CCB 0080 marime XL 48.84 488400
hanorac cu guler rotund cod CCB 0080 marime XXXL 71.28 712800
hanorac cu masca patrata cod CMQ 0060 marime copii 63.58 635800
hanorac cu masca patrata cod CMQ 0060 marime M 70.36 703600
hanorac cu masca patrata cod CMQ 0060 marime XL 78.80 788000
hanorac cu masca patrata cod CMQ 0060 marime XXXL 93.06 930600
hanorac cu masca rotunda cod CMT 0570 marime copii 63.58 635800
hanorac cu masca rotunda cod CMT 0570 marime M 70.36 703600
hanorac cu masca rotunda cod CMT 0570 marime XL 78.80 788000
hanorac cu masca rotunda cod CMT 0570 marime XXXL 93.06 930600
manusi din piele cu manseta cod GFM 0060 30.10 301000
manusi igienice PVC cu manseta cod GPM 0760 46.07 460700
manusi PVC cod GPN 0800 8.58 85800
masca bust patrata cod MQU 0250 40.92 409200
masca bust rotunda cod MTO 0121 40.92 409200
masca ptr guler, patrata, cod MCQ 0880 38.28 382800
masca ptr guler, rotunda, cod MCT 0130 38.28 382800
masca rotunda cu tul cod MTU 0761 16.80 168000
pantaloni cod PAI 0110 marime copii 31.86 318600
pantaloni cod PAI 0110 marime M, L, XL 43.56 435600
pantaloni cod PAI 0110 marime XXXL 60.06 600600

PRODUCATORI DE INVENTAR APICOL

443
 Apicultura pe Internet

Apimondia2005 http://www.apimondia2005.com
444
Africanized Honey Bee
Apiculture Way
Apicultura en Mexico
Apimondia
Apiários Esmeralda
Apacame
Abracam
Basingstoke and District Beekeepers'
Assn
Bee Alert!
Bee Maid Honey
Bee Page on MBS
Bee School Information
Beekeeping
Beekeeping - New Zealand
Beekeeping - Canada
Beekeeping Calendar (UK)
BeeNet German pages
Brazilian Beekeeping
British Beekeepers Association
Beekeeping Page
Beekeeping Periodicals
Bees and Beekeeping
Bees and Beekeeping Database
Bees and Beekeeping [Entomol. 020] http://entmuseum9.ucr.edu/ent020/ent020.html
Bees and Beekeeping
Beekeeping Bosse
Beekeeping Information
Belindas Beekeeping Spot
British Isles Bee Breeders
Association
Brother Adam - Qualities of Buckfast
Bees
Centre for Tropical Bees & Polination http://www.agri.upm.edu.my/bee.html
Chris's Apiary Page
Community of Buckfast Beekeepers http://www.beehive.de/buckfast/
Conservation de l'abeille noire en
belgique
DBF (Danish Bee Federation)
http://128.194.30.1/agcom/news/hc/ahb/ahbhome.htm
www.apicultura.lx.ro www.apicultura.8k.ro
http://iaa.umd.edu/mdbee/mdbee.html
http://www.netcall.com.mx/abejas/alianza.html
http://www.apiservices.com/apimondia/
http://www.softservice.com/apismeralda
http://www.apacame.org.br
http://www.softservice.com.br/abracam
http://www.apis.demon.co.uk/beekeeping.htm
http://www.umt.edu/biology/bees
http://www.beemaid.com/
http://www.pix.za/mbs/body/beepage.htm
http://www.nesc.org/~juggler/beeschool.html
http://weber.u.washington.edu/~jlks/bee.html
http://www.beekeeping.co.nz/others.htm
http://ourworld.compuserve.com/homepages/
Beekeeping/
http://www.millhouse.co.uk/national
http://members.aol.com/MGKilian/bienen.htm
http://ppessoa.zaz.com.br/paginas/poajmd00.htm
http://www.bbka.demon.co.uk/index.htm
http://maca76.nki.nl/BBB/beekeeping.html
http://birkey.com/BLB/Beekeeping/bejrnls.html
http://sun1.oardc.ohio-state.edu:70/1/bioag/bee-info
http://waffle.nal.usda.gov/agdb/bee_aapa.html
http://www.bsi.vt.edu/facultyfiles/ent_2254/
http://www.rit.se/~aron/
http://cs-www.bu.edu/faculty/snyder/cs101/
bobsample.html
http://www.tdale.demon.co.uk/BeeKeeping/index.htm
http://www.millhouse.co.uk/bibba
http://www.fundp.ac.be/medecine/homage/qualite.html
http://neon.airtime.co.uk/beekeeping/apiary/apiary.htm
http://users.skynet.be/apiculture/
http://home4.inet.tele.dk/dbf/dbf.html
445
Diseases and Afflictions of Honey
Bees
Egyptian Beekeeping
Entomology Index: Beekeeping
Espacio Apicola
Finnish Beekeepers' Association
George and Kate's Beekeeping in
Italy
Global Entomology/Agriculture
Research Server
Honey Bees and
BeekeepingEntomology Index:
Beekeeping
Honey Bee Simulation
Imkerei Erhardt
International Bee Research
Association
Landeszuchtanstalt für Bienen,
Mayen
Maryland (USA) Beekeepers Page
Mead Brewing Archive
Mead Maker's Page
Midnite Bee
National Honey Board
North Staffordshire Beekeepers
Association
Oelb-Austria Homepage
Ontario Beekeepers Association
Oxfordshire Bee Keepers Association
Projekt Mellifera
Proapis Homepage Swedish
Sächsischen Imkerseiten
Schweizer Bienennetz
Slovakian Beekeeping
South Australia Kangaroo Island
South Staffordshire Beekeepers
Association
Surrey Bee Keepers Association
Swiss bee research centre
Swiss bee association
Traditional Beekeeping in Tunisia
The Bee Culture
The Internet Apiculture and
http://www.kohala.net/bees
http://www.arab.net/eqypt/culture/et_beekeeping.html
http://www.ent.iastate.edu/List/Beekeeping.html
http://www.apicultura.com.ar
http://www.sci.fi/~sml
http://www.fabaris.it/api/english.htm
http://gears.tucson.ars.ag.gov/
http://www.gactr.uga.edu/VideoCatalog/bees.html
http://www.ma.umist.ac.uk/dsumpter/beesim/index.html
http://home.t-online.de/home/Axel.Erhardt/honey.htm
http://www.cardiff.ac.uk/ibra
http://www.dainet.de/bienmaye/bienmaye.htm
http://iaa.umd.edu/mdbee/mdbee.html
http://www.circus.com/~omni/mead.html
http://www.atd.ucar.edu/homes/cook/mead/mead.html
http://www.cybertours.com/~midnitebee/
http://www.nhb.org
http://www.nsbka.freeserve.co.uk
http://www.art.at/~oeib
http://www.tdg.ca/ontag/bee
http://www.tdale.demon.co.uk/BeeKeeping/index.htm
http://insel.heim.at/mainau/330017/
http://www.torget.se/users/p/proapis
http://www.kamenz.de/homepages/ebert/
http://194.209.212.208/Fangio/bienen/construct.htm
http://afnet.uniag.sk/~chlebo/beekeep.html
http://gateway.eastend.com.au/~goble
http://orac.soc.staffs.ac.uk/~cmtrwd
http://www.guildford.ac.uk/beehive
http://www.apis.admin.ch
http://www.swissbee.ch
http://www.ppru.cornell.edu/source/Beekeeping.html
http://www.airoot.com/beedevelop/bee.htm
http://sunsite.unc.edu/bees/home.html
446
Beekeeping Archive
The Pollinator Scene
University of Nebraska Extension
Varroa jacobsoni and honey bee
viruses
Worcester County Beekeepers
Association
Musei nel mondo
Ricerca leggi ambientali
IstitutoSperimentale per la Zoologia
Agraria, sez. Apicoltura (ISZA) -
Firenze
Istituto Sperimentale per la Zoologia
agraria Sezione Operativa Periferica
di Apicoltura
Conapi-honey italian production
Centro Regionale per l'apicoltura -
Veneto-
0sservatorio Nazionale della
Produzione e del Mercato del Miele
Istituto Nazionale di Apicoltura
Museo di apicoltura Guido Fregonese
Mieli d'Italia
Oasi Apistica le Buche
Apicoltori Sondrio
Apilazio
A.R.A.L.
Consorzio apistico Gorizia
APAS
Apicoltura Percelsi
Mondoapi di Luca Mazzocchi
Mieli & Ambienti
Apisjungles
Malka Cabana di Martin Braunstein
Jean-Marie Van Dyck
Electronic Beecounters ApiSCAN,
BeeSCAN, BumbleSCAN
Allen Dick's Home Page (Canada)
Ferdinand Ruzicka Home Page
Andrew's Bee Page
http://users.aol.com/pollinator/polpage1.html
http://www.nesc.org/~juggler/beekeepers.html
http://www.res.bbsrc.ac.uk/entnem/research/chdwp1.htm
http://www.nesc.org/~juggler/beekeepers.html
http://www.apiservices.com/apimondia/musees.htm
http://amblor.bologna.enea.it/CGI/LEGAMB/LAcerca.html
RESpublica - Rendiconti Elettronici della
Sperimentazione di dominio pubblico
http://www.apicoltura.org
http://www.conapi.it
http://www.regione.veneto.it/cra
http://www.osservatoriomiele.org
http://www.inapicoltura.org
http://www.museoapicoltura.it
http://www.unaapi.it
http://www.oasiapisticalebuche.it
http://www.apicoltori.so.it
http://www.mielidellazio.it
http://www.aralonline.org
http://www.mielisenzaconfini.it
www.apicoltori.so.it
Pagine Personali
http://www.apicolturapercelsi.it
http://www.mondoapi.it
http://web.infinito.it/utenti/n/nlonghitano/
http://www.apisjungels.lu
http://www.apiculture.com/malka/
http://fundp.ac.be/~jvandyck/
http://user.online.be/~lowland
http://www.internode.net/Honeybee/beespage.htm
http://mitglied.tripod.de/Dr_FerdinandRuzicka
http://gauss.maths.abdn.ac.uk/~mel/bees.html
447
Elias Gonzalez San juan
Barry's Bee Page (Illinois, USA)
Beekeeping at Hazlegrove
Sveriges Biodlares Riksförbund
Chris-o-rama Bee Page
Coyle's bee page
Dave Green's Pollination Pages
Kangaroo Island Beekeeping
(Australia)
Winston, Mark L.: The Biology of the
Honey Bee
Norwegian beekeeping
P-O Gustafsson's Pages
http://www1.dragonet.es/users/d5403/index.htm
http://www.birkey.com/BLB/index.html
http://www.kingsjnr.demon.co.uk/hobbies/bee.html
http://www.biodlarna.se
http://www.mv.com/ipusers/zippy/bee.html
http://www.hookup.net/%7Ekcoyle/
TextBeekeeping.html
http://users.aol.com/pollinator/polpage1.html
http://www.eastend.com.au/~goble/KiBees/
http://mendel.mbb.sfu.ca/faculty/winston/winston.htm
http://www.ifi.unit.no/~janne/beekeep.htm
http://www.kuai.se/~beeman/

LES LIENS SELECTIONNES

COMMENTAIRES
TITRE ADRESSES
(Sujets, Auteurs,
  (http://....)
Pays...)

Suisse: abeilles et
APILAND tous les chiffres qui lui
1 sont liés (distances home.urbanet.ch/urba7531/
parcourues,
production,...)
Les ABEILLES BUTINEUSES

Belle présentation,
2 aux nombreuses www.les abeillesbutineuses.net
entrées ... ambitieux

Le monde et
3 www.apimonde.com/
l'apiculture
APIMONDE

Annuaire mondiale de
l'apiculture avec plus
4 www.beehoo.com
BEEHOO de 1000 sites
référencés

448
 CNDA

Centre National de
développement www.cnda.asso.fr/
apicole: jeune
5 association 1901, crée
sommaire.htm
en 1995 à l'initiative de
3 associations
régionales l'ADAPI /
l'ADARA / l'ADAM

Conseil Canadien du
6 www.honeycouncil.ca/
Miel

CCM

Article de Pham
Delègue sur les
CNRS plantes transgéniques
7 http://www.inra.fr/Internet/Unites/LNCI/impact_fr.htm
et les effets sur les
abeilles. France -
INRA

Fédération Vaudoise
des Sociétés
d'Apiculture
8 www.apiculture.ch/ind.htm
"Suisse"
FVSA

- Site de M. Guerriat,
9 consacré à l'Abeille www.mellifica.be
noire de Belgique

APISERVICE : Site
Galerie virtuelle faisant le point sur
l'actualité, diffusant de
nombreux articles et
thèses. Liens avec de
10 www.apiculture.com/
nombreux autres sites
de producteurs et de
fournisseurs des
produits apicoles .
France *

Site sur l'abeille:

11 présentation happymiel.multimania.com/
intéressante
HAPPYMIEL

449
 Palynologie et www.inra.fr/Internet/
INRA caractéristiques des
12
miels - Laboratoire Unites/LNCl/miel_fr.htm
de ....
Musée de l'Abeille
www.musee-abeille.com/default.htm
13 Musée au Québec
en anglais

Musée sur les abeilles

14 www.abeilles-et-fourmis.com/
et les fourmis

Musée

depuis 73, collecte

l'informations, perso.wanadoo.fr/opida/
OPIDA pratiques, techniques
15 et scientifiques, la
opida/
diffusant les bulletins
techniques apicoles.
Fait parti de l'EDAPI

Apiculture de la
Société Genevoise d'Apiculture Suisse regroupant
16 http://www.abeilles-de-geneve.com
des liens apicoles de
la région
International Bee
17 IBRA Researsh Association www.cf.ac.uk/ibra/
GROUPEMENT de
SITE des GDSA DEFENSE
18 SANITAIRE APICOLE LISTE

_  CENTRE SUISSE de
19 RECHERCHE  http://www.apis.admin.ch/indf.php
APICOLE

_ SITE sur la
20 www.carniolan.com/
CARNOLIENNE

site Apipuncture.fr ! SITE SUR

21 Version 1.0 l'APIPUNCTURE et la http://www.apipuncture.fr
Slérose en plaque

450