Vous êtes sur la page 1sur 5

La vie de Constantin Brancuși

Brancusi est né à Hobita, un village situé au pied des Carpates, dans la partie
Olteneasca de Gorj, entouré par les hauteurs des collines boisées, un village d'artisans
et de sculpteurs sur bois qui construisaient leurs propres maisons, divers objets tels
que des coffres, des tables, des chaises, et même l'arrière-grand-père du sculpteur a
construit une église dans le village, en la sculptant avec un ciseau, dans le bois.
Brancusi avait l'habitude d'aller dans les montagnes pour surveiller la bergerie, où il
écoutait toutes sortes d'histoires, mais il était marqué par celle d'un berger qui aimait
une pauvre fille qu'il avait enlevée à ses parents un samedi soir, après quoi elle
disparut. Toute la nuit, le garçon la chercha, et à l'aube un oiseau lui apporta la fille.
Brancusi racontait l'histoire en ajoutant toujours : "Je suis toujours obsédé par cet
oiseau !". Les lieux étaient pleins de contes de fées et d'histoires.
Brancusi quitte la maison et s'installe à Craiova, comme garçon de ferme et serveur.
Brancusi entre à l'École des arts et métiers de Craiova, section sculpture, avec une
bourse de 200 lei par an, après avoir construit un violon avec les épluchures d'une
orangeraie devant les moissonneurs de la carciuma, suscitant l'admiration de
l'entourage. Quelques années plus tard, il s'inscrit à l'École des beaux-arts de Bucarest.
Sous la tutelle du professeur D.Gerota, Brancusi étudie les muscles du corps humain,
travaillant pendant près de deux ans à la sculpture d'un homme : " Ecorseul ", copie de
la statue antique du bel adolescent grec Antinoüs.
L'Ecorseul a été exposé à Bucarest, a été très apprécié par la presse et a servi de
modèle.
L'œuvre est coulée en plusieurs exemplaires qui sont distribués dans le monde entier.
Depuis plus d'un demi-siècle, les jeunes sculpteurs roumains apprennent l'anatomie
d'après "Le cadavre" de Brancusi qui, par cette œuvre, s'est propulsé au rang de
sculpture de son temps.
Après avoir obtenu son baccalauréat avec les meilleures notes, il a continué à suivre
des cours pratiques et, après avoir terminé sa formation militaire, il a demandé une
bourse pour se perfectionner et se spécialiser en Italie. Mais en 1904, sans autre
moyen, il se rend à Paris où il doit travailler pour subvenir à ses besoins. Dans son
atelier, il détruit la nuit tout ce qu'il a fait le jour, insatisfait de son travail.
La rencontre avec Auguste Rodin devait marquer le moment que Brancusi vivait alors.
En 1906, dans sa nouvelle demeure, le grenier de la place Dauphine, à côté de l'atelier
de Pallady, Brancusi continue à sculpter des bustes dans un style qui se rapproche de
plus en plus de celui de Rodin.
Le jeune Brancusi attend que Rodin regarde son travail, ce qui se produit en 1907 lors
de l'ouverture du Salon de la Société nationale des arts français, où Rodin est président
de la section sculpture. Trois sculptures de Brancusi sont acceptées : un buste, une tête
d'enfant et "mindria".
En 1909, il sculpte "Le corollaire de la terre", "Une tête de femme" et "La fontaine de
Narcisse", témoignages de sa recherche acharnée de la simplicité des formes.
Grâce à plusieurs expositions à New York, Brancusi entre aux Etats-Unis, ce qui lui
permet de mener une vie meilleure, et son cercle d'amis s'élargit considérablement,
mais il perd son ami le plus cher, Rousseau-Vamesul, sur la tombe duquel il a gravé à
Bagneaux les vers de Guillaume Apollinaire.
Vers la fin de la Première Guerre mondiale, il se retire à la campagne pour prendre un
moment de répit. Il s'installe dans une maison de campagne où il vit comme Robinson.
Il revient à Paris en 1918 et installe son atelier au 8 de l'impasse Ronsin. Là, il a
l'impression d'être à la campagne, car tout est décoré comme un intérieur paysan.
Au début de l'année 1920, il envoie à nouveau ses œuvres à des expositions. Il expose
"Princesse X", qui provoque un tel émoi chez les tenants de l'académisme que
Brancusi, très contrarié, promet de ne plus exposer à Paris.
"Princesse X" est l'aboutissement d'une longue expérience, commencée en 1910 avec
"Une muse" et poursuivie avec les portraits de Mlle Pogany.
A l'époque, son atelier de l'impasse Ronsin est fréquenté par Jean Cocteau, James
Joyce, André Breton, Tristan Tzara, etc.
Malgré sa réputation qui entoure le monde, il garde la même attitude modeste à l'égard
de l'art.
En 1939, Brancusi se rend pour la quatrième et dernière fois aux États-Unis, où il
présente "L'oiseau dans le vase" et une nouvelle sculpture en marbre "Le miracle"
réalisée en 1936.
La santé de l'artiste devient de plus en plus précaire, refusant l'hospitalisation, il
déclare : ""Eh bien, j'attendrai la fin de l'année"". Eh bien, j'attendrai le bon Dieu dans
mon atelier". Il l'attendra avec la même humilité et la même résignation qu'il avait
évoquées dans "La Prière" et s'éteindra ainsi le 16 mars 1957 à Paris. Sa tombe est
gazée.
VARIANTA IN ROMANA

Brancusi s-a nascut la Hobita, sat la poalele Carpatilor, din partea olteneasca a
Gorjului inconjurat de inaltimile domoale ale dealurilor impadurite .Sat de
mestesugari si cioplitori in lemn care si-au construit singuri casele,diferite obiecte
ca:lada de zestre,mese,scaune,ba chiar strabunicul sculptorului a ridicat in sat o
biserica ,cioplind-o cu barda,in lemn.
Brancusi avea obiceiul sa mearga la munte pazitor la stana,unde asculta tot felul de
intamplari, insa el a fost marcat de povestea unui cioban care a iubit o fata saraca pe
care a luat-o de la parinti intr-o sambata seara,dupa care ea a disparut.Toata noaptea
baiatul a cautat-o,iar catre zori o pasare i-o adusese pe fata. Brancusi povestea
intamplarea, adaugand mereu:"Mereu ma obsedeaza pasarea asta!" Locurile erau pline
de basme si povesti.
Brancusi pleaca de acasa si se stabileste la Craiova,ca baiat de pravalie si ospatar.
Brancusi intra la Scoala de Arte si Meserii din Craiova,sectia sculptura,cu o bursa
de200 lei anual,dupa ce construieste o vioara din scandurile unei lazi de portocale in
fata musteriilor din carciuma , atragand admiratia celor din jur . Dupa cativa ani se
inscrie la }coala de Arte Frumoase din Bucuresti. Tutelat de prof. dr de anatomie
D.Gerota , Brancusi studiaza muschii trupului omenesc , muncind aproape doi ani la
sculptura unui om : " Ecorseul " , copie a statuii antice a frumosului adolescent grec
Antinous .
Ecorseul a fost expus la Bucuresti fiind foarte apreciat de presa si servind drept model
orelor de anatomie . Lucrarea este turnata in mai multe exemplare care sunt repartizate
in tara , una din ele gasindu-se la Institutul Nicole Grigorescu . Vreme de mai bine de
o jumatate de secol , tinerii sculptori romani au invatat anatomia dupa " Ecorseul " lui
Brancusi , care prin aceasta opera s-a propulsat catre sculptura vremii sale .
Dupa absolvirea scolii , obtinind calificative maxime , continua sa urmeze cursurile
practice , si dupa ce isi indeplineste stagiul militar , cere o bursa de perfectionare si
specializare in Italia . Dar in 1904 , fara alte mijloace se indreapta spre Paris unde a
trebuit sa munceasca pentru a se intretine . In atelierul sau tot ceea ce realiza ziua
distrugea noaptea , fiind nemultumit de munca sa .
Intalnirea cu Auguste Rodin avea sa marcheze momentul pe care il traia Brancusi
atunci . In 1906 , in noua sa locuinta , mansarda aflata in Place Dauphine , linga
atelierul lui Pallady , Brancusi continua sa sculpteze busturi , intr-un modelaj ce se
apropia tot mai mult de cel al lui Rodin .
Rodin , neinteles de multi , domina sculptura acelui moment , evitand scandalurile pe
care le provoca . Tanarul Brancusi a asteptat ca Rodin sa-I priveasca lucrarile , ceea ce
s-a intimplat la vernisajul din 1907 al Salonului Societatii Nationale a Artelor
Franceze ,unde Rodin era presedintele sectiei de sculptura . Lui Brancusi ii sunt
acceptate trei sculpturi : un bust , un cap de copil si "mindria ".
In 1909 a sculptat " Cumintenia pamantului " , " Cap de femeie " , " Fantana lui Narcis
" , marturii ale cautarilor sale inversunate inspre o simplitate a formei.
Prin cateva expozitii la New York , Brancusi si-a facut intrarea in Statele Unite , ceea
ce i-a permis sa duca o viata mai buna ,iar cercul prietenilor sai s-a largit considerabil ,
insa l-a pierdut pe cel mai drag prieten , RousseauVamesul pe a carui piatra funerara a
mormantului lui la Bagneaux , el a gravat versurile lui Guilloume Apollinaire.
Spre sfarsitul primului razboi mondial , s-a retras la tara pentru a-si ingadui o clipa de
ragaz . S-a instalat intr-o cabana , unde traia asemeni lui Robinson .
Revenit la Paris ,in 1918 si-a schimbat atelierul , mutandu-se la nr. 8 din Impasse
Ronsin . Aici avea impresia ca se afla la tara , pentru ca totul a fost amenajat ca un
interior taranesc .
La inceputul anului 1920 trimitea din nou lucrarip e la expozitii . A expus " Printesa X
" , care a facut mare valva in randul sustinatorilor ai academismului , incat Brancusi
foarte suparat a promis ca nu mai expune la Paris .
" Printesa X " a reprezentat punctual culminant al unei indelungi experiente , inceputa
in 1910 cu " O muza " continuata cu portrete ale Domnisoarei Pogany "
La acea vreme , atelierul sau din Impasse Ronsin era frecventat de Jean Cocteau ,
James Joyce , Andre Breton ,Tristan Tzara ,etc .
In ciuda reputatiei sale care a inconjurat lumea , el si-a pastrat aceeasi atitudine
modesta fata de arta .
In 1939 , Brancusi calatoreste pentru a patra oara si ultima oara in Statele Unite , unde
a prezentat "Pasarea in vazduh " si o noua sculptura in marmura " Miracolul " realizata
in 1936 .
Sanatatea artistului devenea din ce in ce mai precarasi refuzand spitalizarea a
afirmat :" Ei bine , am sa-l astept pe bunul Dumnezeu la mine in atelier " . L-a asteptat
cu aceiasi smerenie si resemnare pe care le evocase in " Rugaciunea " si astfel a
incetat din viata pe 16 martie 1957 la Paris . Mormantul sau se gaseste in Cimitirul
Montparnasse din Paris
Brancusi a lasat Frantei atelierul cu toate operele ce se aflau in el cu o singura conditie
: " Atelierul sa fie reconstituit in cadrul Muzeului National de Arta Moderna din Paris.

Vous aimerez peut-être aussi