Nume și prenume: Aporcăriței Cătălin Petronel

Profesor: Buruiană Ovidiu

Grupa: H211

Prezentare de carte

Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947), volumul al-III-lea,

Carol al-II-lea

Autor Ioan Scurtu

Lucrarea pe care urmează să o fac cunoscută sub forma unei prezentări de carte este
intitulată Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947), volumul al-III-lea, Carol
al-II-lea , avându-l ca autor pe profesorul universitar Ioan Scurtu. Înainte de a vă prezenta
lucrarea de față, o să aduc la cunoștință câteva date legate de autor și de domeniul său de
referință.

Ioan Scurtu s-a născut pe 27 noiembrie 1940 în satul Dochia din județul Neamț. A absolvit
Facultatea de Istorie a Universității din București în anul 1962, devenind doctor în istorie in
anul 1971 cu lucrarea Istoria Partidului Țărănesc în România, publicată în 1975. Cadru
didactic la Facultatea de Istorie, Universitatea din București între 1962 și 2004, apoi la
Universitatea Spiru Haret și la Facultatea de Arhivistică. Publică peste 100 de carti, dintre
care 28 personale, 38 în calitate de coordonator și coautor, 53 coautor și 7 carti în limbi de
circulație internațională. De asemenea, a publicat 220 de studii în reviste de specialitate,
dintre care 29 de autor, iar 22 in limbi de circulatie internațională.

Lucrarea de față are un numar de 337 de pagini, în acest număr intrând toate cele patru
capitole cu subcapitolele acestora, dar și cuprinsul împreuna cu indicele de nume de la
sfârșitul lucrării. Aceasta este încadrată în volumul Istoria românilor în timpul celor patru
regi, fiind a treia lucrare din cadrul lui. Celelalte opere fac referire la regele Carol I, regele
Ferdinand I și regele Mihai. Fiecare capitol la rândul său este împărțit într-un număr egal de
subcapitole, acest număr fiind în total de trei.

1
Nume și prenume: Aporcăriței Cătălin Petronel
Profesor: Buruiană Ovidiu
Grupa: H211

Primul capitol este intitulat Restaurația având în compoziția sa următoarele subcapitole:

Regența în vâltoarea confruntărilor politice, Creșterea curentului carlist și Zile decisive: 6-8
iunie 1930. Acest prim capitol este început cu prezentarea episodului de la data de 20 iulie
1927, zi în care a avut loc ședința comună a Adunării Deputaților și Senatului în cadrul căreia
cei 3 regenți și-au depus jurământul. Guvernul condus de I.C. Brătianu ia o serie de măsuri de
împiedicare a oricărei manifestații ostile asupra actului de la 4 ianuarie 1925 sau de orice
încercare de revenire a lui Carol în țară. Se instituie o cenzură a presei, dar la scurt timp pe
data de 12 august este ridicată starea de asediu și cenzura preventivă cu condiția ca ziariștii să
nu publice articole la ,, chestia închisă”. O data cu intrarea în funcțiune a Regenței se începe o
noua etapă în istoria vieții politice din Roamânia, regența devenind o instituție de decor, iar
puterea este preluată de către Ion I. C Brătianu președintele P.N.L. . Unul dintre partidele
politice care recunoaște Regența ca fiind doar un fapt împlinit, amenința cu aducerea lui Carol
în țară și cu anularea actului de la 4 ianuarie. Regele începe să dea declarații în ziarele
franceze, unul dintre acestea fiind Le Matin și susține că el a fost obligat să părăsească țara și
să renunțe la prerogativele de moștenitor. Astfel încep să-și facă apariția susținătorii lui Carol
numiți și carliști. Aceștia erau prezenți atât pe teritoriul României cât și înafara țării, fiind de
părere că dacă îi erau alături viitorului principe în aceste momente grele, se vor îmbogăți și
ocupa funcții importante când acesta va urca pe tronul țării. După multe încercări, are loc
demisia liberalilor și preluarea puterii de către Partidul Național Țărănist, avându-l la
conducere pe Iuliu Maniu. Are loc și moartea lui Gheorghe Buzdugan la data de 7 octombrie
1929, acesta fiind înlocuit până la urmă cu Constantin Sărățianu. Grigore Iunian, ministrul de
justiție era de părere că alegerea lui Sărățianu făceă parte din planul lui Maniu de a proclama
republica. Începe iar o campanie de aducere a lui Carol în țară, aceasta fiind susținută atât de
șeful guvernului cât și de Alexandru Averescu. Cu mare greutate are loc aducerea lui Carol în
țară și se începe procesul de punere al acestuia pe tron. Se anulează legea de la 4 ianuarie
1926, iar principele Mihai primește titlul de ,,Mare Voievod de Alba Iulia”.

Capitolul al-II-lea este intitulat Regele Carol al-II-lea și ,,ritmul nou” in viata politica a
Romanie, acesta fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Primele manevre și
confruntări, Guvernul de uniune națională și Alte metode, același obiectiv. În acest capitol se
ia în vedere abordarea lui Carol după ajungerea la putere. Este instaurat Guvernul Iuliu Maniu
după mai multe rugăminți și are loc aducerea în țară a Elenei Lupescu, acest fapt ducând la

2
Nume și prenume: Aporcăriței Cătălin Petronel
Profesor: Buruiană Ovidiu
Grupa: H211

formarea unei Camarile Regale. După prezentarea demisiei de către Iuliu Maniu puterea este
preluată pe rând de către Nicolae Iorga și Alexandru Vaida Voevod, într-un final locul fiind
ocupat iar de către Iuliu Maniu. Regele urmărește un proces de slăbire ale partidelor care
începe să funcționeze. Se remarcă inițiativa lui Iuliu Maniu de a reface familia regală, de
înlăturare a Elenei Lupescu și distrugerea Camarilei Regale.

Penultimul capitol poartă denumirea de Creșterea rolului camarilei regale în viața

politică și acesta fiind structurat în următoarele subcapitole: Forțele oculte și schimbarea
guvernelor, „Se face, Majestate!” și Pasul decisiv. Încă din titlu ne putem da seama că are loc
o implicare tot mai densă a Camarilei Regale în viașa politică. Primul fapt prin intermediul
căruia se face aceasta remarcată este arestarea la 15 ianuarie 1933 fără aprobarea ministrului
de justiție a lui Grigore Forței. Oamenii Camarilei se ma infiltrează și în cadrul armatei prin
punerea la conducere a generalului Angelescu avansat la gradul de general de Corp de
Armată. Pe plan intern are loc o lupta de rezolvare a crizei existente prin renunțarea politicii
porților deschise și se introduce o lege pentru axarea protecței industriei. Se produce
asasinarea lui I. G. Duca de câțiva membri ai Gărzii de Fier în urma discuțiilor avute cu regele
legat de alegerea noului director al Băncii Naționale, iar treptat în interiorul regelui începe să
se instalează frica. Elena Lupescu devine singura sfătuitoare a regelui, ceilalți membrii ai
Camarilei ocupându-se de chestiunile economice. În urma procesului avut pe baza asasinării,
regele Carol îi apără pe membrii acestei organizații cu gândul ca îi va utilă pentru manevrele
sale.

Ultimul capitol își propune să prezinte Regimul monarhiei ereditare, fiind structurat în
următoarele părți : Instituționalizarea noului regim. Contextul intern și internațional, Între
aparențe și realitate și Prăbuțirea regelui Carol al-II-lea. Regimul personal al lui Carol al-II-
lea a început să se instaureze odata cu lovitura de stat de la data de 10/11 februarie 1939 prin
intermediul căreia se dorea trecerea de la regimul parlamentar constituțional la regimul de
autoritate monarhică. Regele ia decizia de a dizolva toate patidele politice , la data de 16
decembrie luând naștere Frontul Renașterii Nationale, iar oricare activitate ale altor partide
era clandestină. Începerea războiului îl obligă pe rege să colaboraze cu Hitler pentru
obținierea sprijinului acestuia în caz de România era atacată. Pe parcursul războiului primim
un ultimatum de la Uniunea Sovietică pentru cedarea Basarabiei, această decizie fiind
dezbătută în urma a două Consilii de Coroană. Hitler mai comunica regelui că pentru a exista

3
Nume și prenume: Aporcăriței Cătălin Petronel
Profesor: Buruiană Ovidiu
Grupa: H211

o pace în Balcani trebuie cedate anumite teritorii Bulgariei și Ungariei. La Consiliul de

Coroană din 30/31 august 1940 se pune problema abdicării, Maniu și Antonescu ajungând la
înțelegerea de a-l detrona pe rege.

Lucarea de față se încheie cu prezentarea exilului lui Carol, al Elenei Lupescu si Ernest
Urdăreanu. Aceștia sunt deportați până la granița cu Iugoslavia cu ajutorul unui tren, iar
legionarii la ordinele lui Antonescu eșuează atentatul asupra trenului. Carol pleacă din țară cu
multe bunuri, pornește spre Spania, Portugalia, petrece un timp în America și se întoarce iar in
Europa.

În lucrarea de față, autorul Ioan Scurtu a încercat să pună mai mult accentul pe activitatea
politică a regelui, pe modul în care a colaborat cu fiecare guvern pe care l-a avut alături, dar s-
a axat și pe activitatea culturală. Legat de partide, Ioan Scurtu a dorit să prezinte succesiunea
acestora de la urcarea pe tron a lui Carol și până la abdicarea silită a acestuia. Pe plan cultural
a scos in evidență contribuția regelui asupra fondului de carte din țară prin inființarea unor
fundații în cele mai dezvoltate orașe ale țării din perioada respectiva. Se prezintă modul în
care se încerca o modernizare a României plecând de la sate, prin învățarea țăranilor cum
trebuie să ducă un stil de viață sănătos și prin arătarea modalităților cum trebuie cultivat
pământul de care beneficiau.

De ce as putea să recomand cartea prezentată? Consider că prin simpla lecturare a acesteia

ne putem face o idee legată de regimul pe care Carol al-II-lea a dorit să-l impună pe la
sfârșitul domniei acestuia și colaborarea pe care a avut-o cu fiecare șef de guvern. Prin
intermediul lucrării mai putem face o comparație între domnia lui Carol-II-lea alături de
domniile celorlalți regi pe care i-a avut țara noastră. Prin citirea cărții putem afla mai multe
detalii legate de situația populației de rând, date legate de economie și relația acestuia cu
ceilalți membrii ai familiei.

Ce mi-a plăcut și ce nu? Mi-a plăcut că pentru a mă mai relaxa ca cititor a introdus printre
episoadele regelui din viața politică și mici scene din viața persoanala a acestuia, făcându-ma
să nu obosesc în timpul lecturării. Nu mi-a plăcut modul în care a abordat această temă,
trecând direct la subiect și neavând nicio introducere prin intermediul căreia sa facă mai atras
cititorul.

4
Nume și prenume: Aporcăriței Cătălin Petronel
Profesor: Buruiană Ovidiu
Grupa: H211