Vous êtes sur la page 1sur 627

ANUARUL

INSTITUTULUI GEOLOGIC
AL

VOLUMUL I

99 TEXT 34 TABLE

BUCURESTI
DE ARTE GRAFICE CAROL GÖBL" S-sor ION ST. RASIDESCU
STE ADA DOAMNEI,
1908

www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL CONTENU
Fag.

(dans le 1-er fascicule) ...........


Exposé des motifs pour la création de l'Institut Géologique de Roumanie
Loi organique pour la création d'un Institut Géologique en Roumanie (dans
.

le I-er fascicule)
Legea pentru Institutului Geologic al
Regulamentul pentru aplicarea legei pentru Institutului .
Raportul anual asupra
de DIRECTORUL INSTITUTULUI.
Institutului Geologic pe anul 1906-1907,

Rapoartele personalului lnstitutului


....
ale colaboratorilor
IX
XLI
Anexe . . . . . .

Institutului Geologic pe anul 1906-1907 . . . .

Addenda et corrigenda ad Tertiarul din Oltenia" . . .

Tertiarul Oltenia, privire la sare, petrol ape mincrale, Dr. G.


MUNTEANU-MURGOCI . 1
Das Tertiiir Olteniens von Dr. G. (Auszug . 09
Contributiuni la faunei tertiare de mamifere din de S.
ATHANASIU 129
Beitrilge zur Kenntniss der tertiaren Saugetierfauna Rumaniens von Dr.
ATHANASIU 187
Beitri'lge zur Neogenen Molluskenfauna Rumilniens, mit besonderer Berück-
sichtigung der Erddlgebiete Subkarpaten von Dr. W. TEISSEYRE. 215
Contributiuni la fauna molusc5 a României, privire a-
supra regiunilor petrolifere din regiunea subcarpatia, de Dr. W.
SEYRE ...... . . . . . 265
Raporturile tectonice romAn5 regiunea colinelor din Mol-
dova, de R. SEVASTOS . 311
Les relations tectoniques de la plaine roumaine avec la région des collines
de la Moldavie, par R. SEVASTOS . . . 349
preliminar5 asupra straturilor fosilifere devonice din Dobrogea, de
Prof. Dr. I. SIMIONESCU D. . 361
Note preliminaire sur les couches devoniennes de Dobrogea 364
Hidrocarbure extrase din gudroanele acide de petrol, de Dr. L. EDELEANU
G. GANE . . 365
Hydrocarbures extraits des goudrons acides pétrole, par Dr. L.
LEANU & G. GANE 374
Analise in Laboratorul chimie anul 1906-1907: Ape minerale,
ape din lacuri,
V. DUMITRIU G. GANE
de petroluri, de C. TH. PETRONI
Analise de roce
..........
nisip bituminos, de
384
396

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
EXPOq DES MOTIFS
POUR LA

CRÉATION DE L'INSTITUT GÉOLOGIQUE DE ROUMANIE

L'un des premiers devoirs qui incombent c'est de connaitre


le sol et le sous-sol du pays. Par la connaissance de ces deux éléments,
l'État n'aura pas seulement un inventaire du pays, mais il sera encore
en mesure de connaître quel est le maximum de production du sol et
quelles sont les richesses du sous-sol.
Dans Pétude du sol on tient compte, en premier lieu, des besoins
de l'agriculture et de la sylviculture. Les études agro-géologiques permet-
tront d'établir une classification rationelle des sols arables et de déter-
miner leur étendue.
Par Pétude complte de toutes les propriétés du sol, on crée la
possibilité de connaître plus grande force de productivité.
En outre, il y a aussi les plus grandes questions d'hygine moderne,
qui sont étroitement liées Pétude du sol, comme, par exemple, les ques-
tions de l'eau de l'alimentation, de c.analisation, de drainage etc.
Les grandes constructions de toute espèce, en tant qu'elles dépen-
dent de la nature du sol et du sous-sol, exigent des connaissances pri-
mordiales.
Une carte agro-géologique, un cadastre géognostique doivent
du reste, pour l'avenir, la base des réformes pour les impôts.
Enfin, en connaissant approximativement la force utilitaire de son
sous-sol, l'État peut intervenir, dans une certaine mesure, pour donner
une direction aux industries miniéres, et besoin, pour éviter autant
les tendances de monopolisation que celles de surproduction; les der-
surtout peuvent étre trés nuisibles aux réserves pour l'avenir.
C'est ainsi que la connaissance du sol et du sous-sol d'un pays
vient une nécessité économique et parfois méme une nécessité politique.
Ces principes ont été reconnus par tous les pays civilisés,

www.dacoromanica.ro
EXPOSÉ DES MOTIFS

et aujourd'hui n'y a pas moins de 86 services et instituts géologiques


officiels ou subventionnés par l'État dans les cinq parties du monde.
La connaissance du sol des plaines de l'Allemagne du Nord et leur
mise en valeur sont dues, en grande partie, l'Institut géologique de
Prusse, qui, dans ses travaux purement scientifiques, poursuit les plus
hautes questions économiques.
C'est toujours aux travaux preliminaires des services géologiques
officiels qu'est le grand essor pris en Allemagne l'industrie des
sels et en celle des minérais, etc.
En Russie, le comité geologique officiel, les instituts et les
missions analogues sont les agents qui s'avancent les premiers, dans les
parties de l'Empire, pour faire l'inventaire du sol et du sous-sol.
Ce sont toujours ces institutions qui guident les questions d'agro-
géologie et celles de l'alimentation par l'eau.
Les États-Unis possèdent le plus grand service géologique du monde,
qui s'occupe non seulement des levés et études topographiques, hydro-
graphiques, géologiques et agro-géologiques, de l'étude de toutes les
richesses qu'ils possèdent, mais encore des questions de produc-
tion mondiale.
En Hongrie, la section agro-géologique du service géologique s'oc-
cupe activement de l'étude des plaines improductives et l'alimen-
tation de ces par des eaux souterraines est due en grande partie,
aux études géologiques préliminaires.
En 1882, on a créé, en Roumanie, un bureau géologique, dont le
but premier était de dresser la carte géologique de la Roumanie pour
la carte géologique internationale de l'Europe.
Le but a été peu atteint, bien que, quelques années aprs
sa création, le bureau ait été supprimé; ainsi ont été interrompus les
travaux importants de ce bureau.
La création d'un institut geologique comblera un vide qu'il est
nécessaire de remplir.
L'organisation d'un institut de ce genre doit étre conçue de telle
sorte que Pétude du sol et du sous-sol tienne compte de tous les besoins
de l'agriculture et des industries, qui tirent les premières du
sous-sol.
A ce propos, l'Institut doit étre aussi un organe de consultation
pour l'État, pour les autres autorités et pour toute entreprise particulière.
Par des études faites sur une base scientifique, par des levés géo-
logiques et agro-géologiques, par l'étude méthodique du sol et du gise-
ment des minérais utiles, on établira l'un des facteurs les plus importants
appelé régler le développement economique du pays.

www.dacoromanica.ro
ORGANIQUE
LA

CRÉATION D'UN INSTITUT GÉOLOGIQUE EN ROUMANIE

ART. 1. 11 est créé, auprs du Ministère de l'Agriculture, du Com-


merce, de l'Industrie et des Domaines, un Institut géologique dont le but
est l'étude du sol et du sous-sol de la Roumanie.
2. Cet Institut dressera la carte géologique et agro-géologique
de la Roumanie, en tenant compte de toutes les exigences économiques
du pays. donnera son avis, quand on le demandera, tant aux autorités
publiques, qu'aux particuliers, sur toutes les questions concernant le sol
et le sous-sol du pays.
ART. 3. Les frais d'installation et d'entretien, pour les premières années
fonctionnement de cet Institut, seront couverts par le de 600.000
francs, ouvert au compte du Ministre de l'Agriculture, de l'Industrie,
du Commerce et des Domaines, par la loi sanctionnée par le décret
royal No. 120 et publiée dans le Moniteur Officiel No. 229 du 17
vier 1906.
ART. 4. Sur ce une somme de 300.000 francs sera déposée
la Caisse des dépôts et consignations; elle constituera un fonds per-
manent qui sera comme il suit :
par tous les revenus (taxes de consultations, expertises, ana-
lyses, etc.) de cet Institut, qu'on encaissera conformément au réglement
de fonctionnement et qui seront l'État.
2° par des prélévements annuels des revenus des mines
et carrières de l'État.
3° par les sommes éventuelles inscrites dans les budgets ou par
extraordinaires. -

Ces sommes seront prélevées par les administrateurs financiers et


seront consignees conformément une instruction spéciale du Ministère.

www.dacoromanica.ro
VI LOI POUR LA CRÉATION D'UN GÉOLOGIQUE

Jusqu'au versement du fonds la caisse des Dépôts, les


ordonnances seront faits au compte du Ministre des Finances.
ART. 5. Les frais annuels de cet Institut seront faits en vertu d'un
budget régulier et approuvé par la Chambre.
ART. 6. Le personnel permanent de cet Institut se compose du
personnel administratif et de chancellerie et du personnel scientifique.
Le personnel scientifique se compose de géologues, chimistes et ingé-
nieurs, et se divise d'aprs l'ordre suivant :
a) géologue ou chimiste classe.
b)
c)
d) assistants de trois classes.
ingénieurs d'aprs le rang qu'ils occupent dans le corps technique.
Ce personnel sera nommé, sauf les assistants de et classe,
par décret royal et rétribué avec des appointementes fixes, sur lesquels
on fera les retenues requises pour pouvoir bénéficier de tous les droits
de la loi des pensions.
Le personnel de chancellerie sera nommé et rétribué conformément
aux grades et aux conditions d'admissibilité prévues pour les
naires du Ministère des Domaines.
ART. 7. Le directeur de l'Institut a rang de géologue de 1-ére
classe; il a la direction scientifique et administrative, de méme que la
responsabilité de la bonne marche de l'Institut. est le chef de tout le
personnel et distribue chacun les travaux comme le juge utile.
Le directeur est assisté d'un sous-directeur, élu parmi les géologues,
auquel peut déléguer une partie de ses attributions administratives. Ce
dernier sera nommé par décret royal et rétribué, outre les appointements
fixés par le réglement, par une diurne fixe.
ART. 8. En dehors du personnel permanent, si les travaux scienti-
fiques de l'Institut l'exigent, le Ministère, sur le rapport du directeur,
peut engager aussi un personnel auxiliaire, qui sera rétribué par des
urnes ou seulement par des indemnités d'excursion.
ART. 9. L'Institut geologique commencera fonctionner partir du
1-er Avril 1906. A partir de cette date, les laboratoires de géologie et
de chimie, attachés au service des mines du Ministère des Domaines,
seront supprimés, et leurs bureaux, installations et collections seront
corporés l'Institut.
10. Un règlement d'administration publique déterminera le
mode d'application de la présente loi.

www.dacoromanica.ro
DIN LUCRARILE COMISIUNII DE PETROL

TERTIARUL DIN OLTENIA


CU PRIVIRE LA

SARE, PETROL APE MINERALE


DE

D-R G. MURGOCI
GEOLOG LA INSTITUTUL GEOLOGIC AL
LA UNIVERSITATE

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
PREF ATA
Lucrarea aceasta a fost acum 6 ani când Minister al
Agriculturei, Industriei, Domeniilor etc. m'a vederea unui studiu
al petrolului, cu cercetarea regiunii dela apus de Primele rezultate
au fost expuse comunicäri la Soc. de (Bucuresti), ori
uncle publicatiuni ale mele din acel tiny ; o parte au fost de
d-1 MRAZEC in monografia Formaliunile Salifere, ce a publicat in cola-
borare cu o expunere a cercetärilor in
Jiului a fost anul trecut englezeste in Journal of
Geology din America.
In timpul celor 2 veri ultime am avut ocaziunea, pe deoparte sä
unele locuri sä controlez date, pe de alta sä cercetez, de
foarte repede, toatä regiunea dealungul Carpatilor Serbia. Acum
propun a da aci o vedere asupra dintre
Dunäre.
Colectiunea de fosile, ce concluziile acestei Iucräri care
au condus la stabilirea câtorva fapte capitale, a fost determinatä de d-ni
A. Budapesta (pentru eocen), N. ANDRUSSOW dela Kiev
(pentru pontic) W. LASCAREW dela Odesa (pentru mediteranean sar-
de ocaziune de a le exprima aci recunostinta
mea pentru ajutorul ce mi-au dat cu determinärile cari
au adus multä lucrare.
In timp gäsesc momentul potrivit de a aduce multumirile
L. MRAZEC, C. ALIMANITEANU V. BRATIANU, membrii
misiunei de Petrol, cari m'au onorat cu apretierea m'au ajutat m'au
pus in stare de a continua mai departe lucrul acum câtiva ani.

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIA GEOLOGICA

TERTIARULUI I REGIUNILOR VECINE

1. 1833. G. LYSELI, Mineralogische Beobachtungen in der Moldau und Walachet.


Gornoi, Journal. St. Petersburg. Fase. 1.
2. 1838. I. SCHOLLER, Reise in die Mnldau und Walachei. N. Iahrb. f. Min.
3. 1864. A. E. BIELZ, Die Schichten nächst Krajowa in der
Verh. Mitth. siebenb. Ver., No. 4, p. 76 No. 12, p. 243.
4. 1868. R. HOFFMANN, Nette Fundorte von Valenciennesia Sitzungsb.
Akad. Viena, p. 92-101.
5. 1870. F. FOETTERLE, Die Gegend zwischen Turnu-Severin, und
Kraiova in der kleinen Walachei. Ibidem p. 234-235.
6. HOFMANN, Kohlenbecken des Zsilthales; Földtani munkálatai 1870;
Jahrbuch k. k. geol. Reichsanstalt 1870.
7. 1871. A. LESSMANN, Die Gegend von Turnu-Severin bis gegen der Berg Schigleu
an der Gränze Rumäniens. Verhandl. Viena, p. 187-191.
8. 1876. M. NEUMAYR, Ueber einige neue Vorkommnisse von Bin-
nenmollusken. Verhand. Viena, p. 366-368.
9. K. PETERS, Die Donau und ihr Gebiet. Lipsca, 375 p.
10. GR. STEFÄNESCU, Notd asupra basenului lignitului dela
soc. geogr. BucurWi $ Rev. No. 2, 1877.
11. 1877. GR. STEFÂNESCU, Note sur le bassin tertiaire de Bahna (Roumanie). B.
Soc. G. Fr., Serie III, T. V, p. 387-393.

Reviatele citate mai des tntrebuiniate.


Acad. - Analele Academiei Bucure§ti.
An. univ. - Anuales de PUniversité de
geol. - Anuarul biuroului geologic. Bucuregti (gi In
Ann. - Anuarul Muzeului de geologie gi paleontologie din
B. S. G. Fr. - Bulletin de la société géologique de France. Paris.
soc. Buletinul de fizice. Bucuregti.
soc. - Buletinul de gtiinte. Bucure§ti.
C. R. Acad. - Comptes rendus séances de PAcadémie Sciences. Paris.
Denckschr. Akad. Denckschriften der k. Akademie der Wissenschaften.
Föld. -
geol. R. A. -
(nemtegte : Geologische Mittheilungen). Budapesta.
der k. geologischen Reichsanstalt. Viena.
Verhandl. Wien. - Verhandlungen der k. k. geologischen Reichschsanstalt. Viena.
geol. A. - Jahresberichte der königlichen ungariachen geologischen Anstalt. Budapesta.
N. Min. Neues Jahrbuch der Mineralogie, Geologie und Palcontologie Stuttgart.
India asupra unor regiuni Olteniei.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 5

12. 1877. R. TOURNOUkR, Remarques propos des observations faites par Mr.
Gr. Stephanesco Bahna. Ibidem, p. 393-394 et 464.
13. R. TOURNOUER, Conchyliorum fluviatilium fossilium, quae in stratis
tertiariis sufierioribus Rumanie Gregorie Ste fanesco collegit, novae
species. Journal Conchyologie. Paris, XXVII, p. 261-264.
14. 1880. R. TOURNOUER, jluviatilium (vezi No. 13). Journal de con-
chyologie, XXVIII, p. 96-100.
15. 1881. R. Etude geologique des environs de Creova, parcours
Paris, 1-42 ; cu 10 planse.
16. SABBA geologic imprejurimilor Craiovei.
Rev. Seria II. T. II, No. 13, p. 97. Bucuresti.
F. TOULA, Grundlinien Geologie d. West'. Balkan ; Denkschr. k. k.
Wiss. Akad. Wien 1881.
18. 1882. M. DRAGHICEANU, Carta a Mehedinfi. 444.000. Viena.
19. 1883. M. DRAGHICEANU, a j. Mehedinfi. soc. geogr. Rom.
20. 1884. A. BITTNER, Valenciennesiaschichten aus Verhandl.
21. G. PRIMICS, Die geologischen der Fogaraschen und
des benachbarten Gebirges. Mit. Jahrb. ung. geol. A., t.
VI, p. 283-315; 1
22. GR. de biuroului geologic
anul An. biur. geol. No. 1. p. 46 -66.
23. SABBA SFEFÄNESCU, Memorin relativ la geologia jud. An. biur.
geol. An. 1883-84, No. 2. Bucuresti. p. 115-148.
24 HAUER & STACHE, Geologie Siebenbürgens.
25. 1886. MATH. M. DRAGHICEANU, Mehedingi. Studii geologice,
nomice. 1-202; cu o
26. » TH. FUCHS, Tertiarfossilien aus dem Becken von Bahna.
Verhandlungen. Wien, p. 70-75.
27. F. FONTANNES, Contributions la faune malacologique des terrains
néogenes de la Roumanie. Archives du Museum d'Histoire naturelle de
Lyon. T. p. 1-49; 5 tabele.
28. : Geolog. Uebersicht des Königreiches Serbien; Jahrb. d. k. k.

geol. Reichsanst.
29. 1888. SABBA Memoriu rdativ la jud. Mehedinti. An.
biur. geol. An. 1882-83, No. 3, p. 150-316.
30. F. SCHAFARZIK, Geologische Notitzen aus den Mehadiaer Zuge des Krassó-
Szörenyer Gebirges. Jahresb. Ungar. Geolog. A. für 1888.
31. 1889. B. V. INKEY, Die Fortschritte der polog. Untersuchungen in Rumänien.
Föld. Budapesta, p. -365.
32. » Memoriu relativ la geologia An. biur.
geol. An. 1882-83, No. 4, Bucuresti, p. 317- ; cu o
33. 1890. M. DRAGHICEANU, Erlduterung zu einer geol. des Köni-
greiches Rumdnien. Jahrb. geol. R.-A., Viena, p. 399-420. (Cu o
geologic& 1 : 800.000).
34. GR. Curs elementar geologie. Bucuresti. (Cu o
pe scara 1 : 2.000.000).
35. F. SCHAFARZIK, Ueber die geologischen Verhältnisse der Umgebungen
von Orsova, Jesselnitda und Ogradina.Jahres-berichte der kgl. ungar.
geolog. Anstalt für 1890.

www.dacoromanica.ro
6 G. MURGOCI

36. 1891. B. INKEY, Die transsylvanischen bis


Eisernen Thor. Math. und naturw. Ber. aus Ungarn. Budapesta, IX.
37. 1892. S. A. RADOVANOVI, & Ueber die geologische Verhält-
nisse des serbischen Teiles des unteren Timokbeckens. Ann. geol. pe-
ins balkanique, IV 1892. p. 89-132.
38. M. Ueber das des mittleren Timokbekens. Ann. geol.
penins. IV p. 147-157. 1892.
39. S. A. RADOVANOVI, Beitrage zur Geologie und Palaeontologie Ostser-
biens. Ibidem I p. 1-106 S 17-64.
40. F. SCHAFARZIK, Die geologischen Verhältnisse der Ungebungen von
Eibenthal- Tiszovicza und Svinyicza. Bericht die geolo-
gische Specialaufnahme im Jahre 1892. Jahres-berichte der kgl. ungar.
geolog. Anstalt.
41. 1893. F. SCHAFARZIK, Ueber die geologiscken Verhältnisse von
sowie des oberen, rechten Czerna-Ufers. Bericht die geologische
im Jahre Jahresb. ung. geol. A.
42. 1894. TH. FUCHS, Geologische Studien in den Tertiärbildungen
mäniens. N. Jahrb. f. Min. Bd. I, p. 111-170. Stuttgart.
43. C. I. Les sel des salines roumaines. 100 p.
44. SABBA TEFANESCU L'âge géol. des conglomerats tertiaires de la
tenie. soc. geol. Fr. Série. III. T. XXII, p. 230-333 Analele.
Acad. T. XVI, p. 150-156.
45. SABBA STEFÂNESCU, L'extension des couches sarmatiques en Valachie
en Moldavie. (Roumanie). Soc. Geol. Fr. Série III, T. XXII, p.
- 330. in Analele Acad. Rom. pe 1894, p. 412- -424.
46. GR. STEFÄNESCU, du conglomerat de Jud. Gorjiu.
S. G. Fr. Serie 3, T. XXII, p. 502-505.
47. SABBA §TEFÄNESCU, Les couches géologiques traversées
artésien de de lalomitza (Roumanie). soc. geol. France..
Série III, T. XXII, p. 331 -333 Acad. T. XVI.
4. G. IANNESCU, Oltenia Banatul, cu o introducere geogracl un
Ed. H.
49. F. SCHAFARZIK, Die geologischen Verhältnisse der Ungebung von
niareva. Jahresberichte der ungar. Anstalt für 1894.
50. 1895. F. SCHAFARZIK, Die geologischen Verhältnisse der nördlichen und
lichen Umgebung von Teregova. Jahresberichte der kgl. ungar. geolog.
Anstalt 1895.
51. L. MRAZEC, Feuille Várciorova- Turnu Severin. soc. Buc.
52. F. SCHAFARZIK, Das Gebirge zwischen Mehadia und Herkulesbad im
Comitate Krasó-Szörény. Aus dem XV Band.
53. F. SCHAFARZIK, Ueber die geologischen Verhältnisse der Kasan-Enge
an der unteren Donau. Jahresb. ung. geol. A.
54. K. REDLICH, Ein Beitrag zur Kenntniss des im Bezirke Gorjiu
Verhandlungen. Viena, p. 330-334.
55. 1896. C. Combustibilii minerali din soc.
litehnice, XII, p. 111-118.
56* C. Comunicare sondajului din
soc. politehnice, Bucuresti, XI, Soc. geogr. Bucuresti.
57. L. Note sur la géologie de la sud Haul Plateau de
Mehedinti. soc. sc. physiques Bucarest, No. 12.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 7

58. K. REDLICH, Geologische Studien in Rumdnien, Verhandl. Viena.


59. SABBA sur les terrains tertiaires de la Roumani,e.
Contribution des faunes sarmatiques,pontiques et lévantines.
Mem. soc. geol. Fr., No. 15. Paris, p. 1-148; 11
60* 1396. I. die Beziehungen der neurussischen
blagerungen zu den gleichen Schichten Oester.-Ungarns und
niens. Zap. Nov. Estestovist. Odessa, T. XXI, 1-23.
N. ANDRUSSOW, Einige Bemerkungen über gegenseitige Verhältnisse der
Jungtertidren Ablagerungen Russlands,Rumaniens und Oest.- ngarns.
62. FR. den Durchbruch der Donau durch das Gebirge.
Schrift. d. Verbreit. Naturwis. Kentnisse. Viena XXXIII.
63. L. Quelques remarques sur le cours des riviéres en Valachie
An. mus. geol. pal. an. 1896. 110 p.
64. 1897. SABBA TEFÄNESCU, Etude sur terrains tertiaires de Roumanie.
Contribution l'étude stratigraphique. Doctorat. 178 p.
65. SABBA Contribution l'étude des faunes eogènes de Ron-
manie. B. G. Fr. (3). Tom. XXV, p. 310-314. 1 pl.
W. TEISSEYRE, Geologische Untersuchungen im Distrikte Buzeu in
Verhandl. Viena, No. 7, p. 160.
67. FR. TOULA, Eine geologische Reise in die transsylvanischen
Neues Jahrbuch f. Geol. u. Minerologie, p. 142-188,
1898, p. 160-163.
68. FR. TOULA, Eine geolog. Reise, d. Ver. f. Verbreit. Naturw,
Kenntn. Viena, XXXVII, 226-263.
69* 1898. N. ANDRUSSOW, Zur Frage die der Neo-
genablagerungen. Dorpat 1-40.
70. A. F. MARION L. LAURENT, Examinarea unei colectiuni de vegetale
fosile din An. mus. paleont. p.
187-230 ; 2 An. Ac. Rom.
L. MRAZEC, Note sur un tuf andésitique des environs de soc.
An. VII, No. 2, p. 1-8.
72. L. MRAZEC, Note sur une marne salines de
hedinti). Ibid., p. 1-7.
73. G. M. MURGOCI, Calcare fenomenele de eroziune in meridio-
nali. soc. VIII, No. 1, p. 1-32.
74. L. MRAZEC, Dare de geologice din vara an.
1897. L de E. a Soc. Ing. mine.
75. L. MRAZEC G. M. MURGOCI, Dare de etc. III. Muntii Lotrului.
Ibidem. 17 p.
76* V. Etude géologique des environs de et
de Sinaia Roumanie). de Doctorat. Paris, p. 1-218.
77. 1899. K. REDLICH, Geologische Studien in: Gebiete und 011etzthales in
Rumdnien. Jahrbuch geol. R. A. Viena. XLLX. 28 p. $ 2
I. SIMIONESCU, Ueber das Auftreten des Toltry-Kalkes in Rumänien. Ver-
hand. Viena. No. 11 $ 12.
79. SINZOW, Zur Frage die pal. Beziehungen der neurussischen Neo-
gen-Ablagerungen zu den gleichen Schichten Oestereich-Ungarns und
Rumdniens. Odessa. 35 p.
W. TEISSEYRE, Zur Geologie der Bacau'er Jahrb, d. k. k.
R. A. XLVII, p. 568-736.

www.dacoromanica.ro
8 G. MURGOCI

1899. W. TEISSEYRE, Die Helixschichten aus Buzau-District. Verhandl. Wien.


82*1900. A. Die Tertiarbildungen des Beckens der siebenbürgischen Landes-
theile. Budapesta, I, 1894 II, 1900.
83. L. MRAZEC, Contribution l'étude de la depression
soc. IX, No. 6, p. 637-639.
84. L. MRAZEC, géologique sur les formations les
de sel en Roumanie. Travaux de la Régie des Monop. de
pour l'exposition de Paris. p. 87-110.
85. E. DE MAHTONNE, Recherches sur la période glaciaire dans les
méridionales. soc. st. Bucuresti, IX. 60. p.; cu 4
86. E. DE MARTONNE, Contribution de la période glaciaire les
Carpathes méridionales. soc. Fr. (3), XXVIII, p. 275-319.
87. E. DE MARTONNE, Sur les mouvements du sol et la formation des
lees en Valachie. C. R. Acad. Paris.
88. E. DE MARTONNE. Etude sur la crue Analele Institutului meteo-
rologic al Romaniei XVI.
89. E. DE MARTONNE, Sur Phistoire de la vallée de (Karpathes méridio-
C. R. Acad. 4 dec. Paris.
0. E. DE MARTONNE, La Roumanie «Grande Encyclopédie», t. XXVII. 72 p.
91. L. MRAZEC, Sur l'existence glaciers sur le versant sud des
KarPathes méridionales. soc. VIII, No. 2.
I. Asupra calcar sarmatic din N.E. Moldovei.
soc. Buc. Vezi No. 77.
93. L. MRAZEC, Contributions rhistoire de la soc. St.
p. 407-416 ; cu 3
94. BLANKENHORN, Tertiörbildungen des Szilthales; Zeitschrift d. deutschen
geol. Gesellschaft 1900.
95. 1901. E. DE MARTONNE, Nouvelles observations sur la période glaciaire dans
les Karpathes méridionales. C. R. Acad. Paris
96* L. MRAZEC W. TEISSEYRE, Ueber oligocdne Klippen am Rande der
Karpathen bei (Moldau). Jahrb. geol. R. A. Viena. LI, 235-246.
97* I. SIMIONESCU, Descrierea fasile din Nordul Moldovei.
Acad. Rom. Fond. Adam., No. VI; cu 2 tabele.
98. 1902. E. DE MARTONNE, Remarques sur le climat de la période glaciaire dans
les méridionales, soc. geol. Fr., 4-e Série, T. II, p. 330-332.
99. » E. DE MARTONNE, La Valachie. Paris. 388 p. cu 5 härti 12
100. L. MRAZEC, Geologische Verhältnisse der Erdoelzonen Rumdnien.
Oest. Zeitshfr. f. Berg u. Viena, p. 348-351.
101. L. MRAZEC W. TEISSEYRE, Aperp géol. les formations
en Roumanie. Monit. petrolifere, No. 43-51.
102. G. M. MURGOCI, Les gisements du succin en Roumanie. Bucuresti. 57 p.;
Memor. Asoc. p. Congresul Iasi. 1903.
103* I. a Prutului din Nordul
Moldovei. Acad. Rom. Fond. Adamachi, No. p.
104*1903. N. ANDRUSSOW, Fortschritte Studium der tertidren Ablagerungen
in Russland (1867-1900). Ann. geol. et. miner. la Russie. T. VI.
L. MRAZEC, Distribuirea geologicd a zonelor petrolifere in
106* L. MRAZEC, Géologie de la zone de Mon. Petr., No. V.
I. La faune sarmatique et tortonienne de la Moldavie.
T. II, p. 7-28.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 9

108* 1903. 1. la geologia Moldovei dintre


Anal. Ac. Rom. Fond. V. Adamaehi, No. IX, p. 1-44.
109* W. LASKAREW, Die Fauna der Buglowka-Schichten in Volhynien, mit 5
Tafeln und Karte. Comité geol. Russie 1903.
P. PAVLOVI, Beitrage zur der Tertiörformation in Serbien.
Ann. geol. de la péninsule balcanique VI. Belgrad.
F. SCHAFARZIK, Kurze Skizze der Geologischen und Ges-
chichte des Gebirges an an der unteren Donau. Földtani
XXXIII. Band. 7-9 Heft.
112* I. SIMIONESCU, Contribution la de la Moldavie. An.
p. 234-250.
113* I. SIMIONESCU, Ueber die Verbreitung und Bescheenheit der sarma-
Schichten der Moldau. Verhandl. Viena, p. 103-110.
114. W. TEISSEYRE L. MRAZEC, Das Salzvorkommen in : cu o
hartá geologicá. Oest. Zeitschr. Berg. und Hüttenw. Viena, LI. 10 p.
115* W. UHLIG, Bau und Bild der Karpathen. Viena. 261 p.
116 *1904. A. BERGERON, Observations relatives tectonique de la haute vallée
de la C. R. Acad. Paris.
117 BERGERON. Observations relatives la structure Jalomitza et des
roumaines. 5 et 1 carte. Soc. Geol. Fr. 4e. Serie IV.
118. E. DE FONNE, Sur relief Plateau de Meheding.
R. Acad. Paris.
119. E. DE MARTONNE, Sur terrasses des rivieres en
manie. C. R. Acad. Paris.
120. E. DE MARTONNE, Sur de la zone des depressions
thiques en Roumanie. C. R Acad. Paris.
121. L. MRAZEC, Allgemeine geolog. technische Betrachtungen
Petroleum-Lagerstätten in In Arbeiten der mit dem Studium
der Petroleum-Regionen betrauten Kommission. Bucureti.
122. R. SEVASTOS, Observations sur des Portes de Fer et sur le
cours inferieur Danube. soc. geol. Fr., 4-e Série, T. IV, p. 666-678.
123* W. UIILIG, Ueber die Klippen der Karpathen. C. R. IX. Congrés internat.
de Vienne, 427-454.
124. E. DE MARTONNE, Remarques propos des observations sur le de
Portes de Fer. soc. geol. Fr., t. V, Serie 4, p. 108-109.
125. Die Tektonic der Balkanhalbinsel. rendu du IX Con-
grés International Vienne.
126. 1905. L. MRAZEC, Despre de la
generale asupra genezei Solfarelor din regiunile subcarpatice. Anal.
Ac. Rom. Ser. IL, T. XXVII, p. 17-28, soc. XIV, No.
3-4, p. 327-340 rezumat nemtesc).
127. G. M. Tertiary formations of Oltenia, with regard to Salt,
Petroleum and Mineral Springs. Journal of Geology. Chicago, XIII, No. 8,
p. 670-712.
128. G. M. tectonique des méridionales.
C. R. Ac. Sc. Paris.
129. G. M. MURGOCI, Sur existence grande nappe de recouvrement dans
les Karpathes meridionales,
130, G. M. MURGOCI, Sur de la des Karpa,
ibidem.

www.dacoromanica.ro
10 G. MURGOCI

131. 1905. R. SEVASTOS, vdit Dundrei. Archiva soc. lit.


132* W. TEISSEYRE, Ueber die tektonischen Verhältnisse der
am und in den Nachbargebieten. Aus den Arbeiten des
Kongresses d. rum. Gesel. f. Forderung und Verbreitung der Wissen-
schaft pro anno 1903. Buc. 30 p.
133. M. DRAGHICEANU, Studii asupra idrologiei subterane din
34 p.
134. D. ANTULA. L'Industrie de la Serbie. Belgrad.
135. 1906. S. terenurilor neogene limita
Miocen si Pliocen in Romdnia. Volumul-omagiu al Prof. P. Poni,
Iasi. 16 p.
136* L. MRAZEC, Despre Bartonianului in judetul Prahova. An. Ac.
Rom. Bucuresti. Seria II, T. XXXIII. 9 p.
137. FR. NOPCSA JUN., Zur Geologie der Gegend zwischen Gyulafehérvár,
.Deva, Ruszkabánya und der rumänischen Landesgrenze (cu o
geologici 1:200000). Mitt. a. d. Jahrb. d. kg. ung. geol. Anstalt., XIV.
Bd. 280 p.
138. LUDWIG ROTH V. TELEGD, F. SCHAFARZIR, KOLOMAN V. ADDA, end
Umgebungen von Krassova und Teregova. Erläuterung
zur geologischen spezial Karte der LEder der Ungarischen Krone.
139. Geologia Romániei. Consideratiuni generale
tectonicei Romdniei. Public. Acad. Rom. 1906.
140* V. ARAD; Asupra microfaunei tertiarului regiunei Cdmpina-Buftenari,
Anu. Acad. Rom. Seria II-a. Tom. XXVIII.
141* 1907. L. MRAZEC, Formarea be petrol din Románia. Discurs
de receptie la Academia 30 Martie.

www.dacoromanica.ro
INTRODUCERE
In Oltenia, regiunea a Romániei, constatlm trei regiuni geo-
grafice pästreazA caractere distincte din punct de vedere geologic.
I. Regiunea muntilor la N., o parte din Carpatii de S.,
formati din roce eruptive depozite sedimentare
mai vechi ca cretacicul superior un bazin de Valea Oltului, b
zinul Brezoi-Titesti.
II. Malt al Mehedintului (impreunä cu Miroci planina)
spre V, constituit aproape de de formatiuni ca muntii
nalti; dar pe lângä cä relieful este retezat de o puternica denuda-
tiune prezintä väi longitutinale caracteristice, mai prin
säu un de lungi bazinuri tertiare tectonia
foarte complicatä.
Colinele sau dealurile tertiare dispuse de jur imprejurul
partea centralä a Olteniei, cum se prezintä
un cap de albie. Wile sunt consecvente (partial transversale) dar pe ici pe
colea intervin oarecari depresiuni de o insemnätate deosebitä
pentru trecutul geologic al Olteniei.
Cercetärile mai noui asupra regiunii muntilor asupra Podi-
sului Mehedinti am intreprins d-1 L. MRAZEC i eu, la diferite timpuri
le-am dat publicitgtii. Ele au condus pe deoparte la stabilirea unei
sificatiuni naturale a cristalinului, pe de alta la cunoasterea tectonicei Car-
patilor meridionali, douä chestiuni de o mare importantä pentru geolo-
gia Carpatilor. De aceste chestiuni nu ne vom ocupa aci. In cele ce
urmeaA vom da o descriere a tertiarului Olteniei, care n'a fost atins de
in treacät de geologii sträini ce au studiat tertiarul
Pretioasele lucräri ale d-lor: FUCHS, TOULA, FOETTERLE, TOURNOUR,
PORUMBARU, FONTANNES etc., se referä de obiceiu numai la depozitele
mai superioare (pontice ori levantine)

www.dacoromanica.ro
12 G. MURGOCI

crierea unor anumite puncte din colinele Olteniei; iar interesantele mo-
nografii ale d-lui ale d-lui SABBA nu cuprind
tratarea tocmai regiunea cea mai importantá a Oltului. avem izo-
latele observatiuni ale d-lui STEFÄNESCU câteva notite de amánunt
ale d-lui K. REDLICH, care ne de interesantá e geo-
acestei regiuni. De aceia noi am cercetarea acestei
regiuni, am inceput-o din partea sa cea mai interesanta, in timp
cea mai i. Ne la aproape nici
un punct de reper pentru stratigrafia regiunei, geologice n'au
fost cu incetul ; in timpul din urmá pe
ce inaintam spre apus, in aceias chestiunile se
in ce privcste stratigrafia tectonica. Studiind apoi literatura
nilor sârbesti vecine (precum a meridionale) am pu-
tut o vedere mai largá a geologiei regiuni a pätrunde
unele probleme de repartitii de continente trecu-
tul al acestei regiuni,
Pärerile mele relativ la tectonica veche a regiunei muntilor
toului Mehedinti le-am expus serie de 3 note la Academia de
din Paris - Septembrie 1905), exprimându-mä cu temei pentru un
mare intamplat de cretacicul superior in parte a
Carpatilor. (Vezi la urmá cap. Disloc6r0. Incepând insä cu cenomania-
nul, formatiunile Olteniei se urmeazä normal aproape regulat, se inte-
lege cu lacunele ce se in celelalte ale Car-
patilor. In special depozitele apartinând etajului al doilea al Märii medi-
terane sarmaticului, iau o foarte mare dezvoltare tot apusul Olteniei
ca Serbia Banatul de E. Dar studiul faciesurilor, teraselor tec-
tonicei micilor bazinuri izolate regiunea Portilor-de-fer - Cazane etc.,
ne vedem cá chiar din schimbäri foarte mari au
avut in aceastä parte; puternica eroziune, in
timul timp al pliocenului, asupra regiunii a schimbat fata geologicá a
giunii si conturul diferitelor sedimente vechi. Cred sunt indreptätit,
sper aceastä lucrare va imputernici, când spun ceia ce ne aratä azi
harta geologicá a acestei regiuni, e sdrentuirea rámasä urma ero-
ziuni pliocene, cä harta nu ne o prea
idee, de cum a fost repartitia diferitelor formatiuni de pontic sau
timpul depuneriilor respective. ot e priv e ografi a pre-
sarmaticä in regiune este rämâne o
si nu tocmai fundatä
In lucrarea de vom da:
1. 0 scurtá a regiunei colinelor Olteniei. Multe
din aceste chestiuni fost tratate de alti savanti, special de d-1

www.dacoromanica.ro
TERTIARDL DIN OLTENIA 13

DE in sale unele note la Academia din Paris (1).


Cu toate astea multe chestiuni din hidrografia relieful Olteniei
sunt de rezolvat.
2. Descrierea geologicä va urma conform stratigrafiei regiunii, färä
a intra in amänunte si descrierea ivirilor stratelor zäcämintelor
fosilifere, care ar märi aceastä dare de seamä peste mäsurä. Voiu discuta
descrie unele puncte importante prin prezenta urmelor de petrol,
a zäcämintelor de sare a ivirilor apelor minerale.
3. Voiu inchide aceastä descriere cu un capitol asupra intinderii
matiunilor märilor vechi aceastä parte, cu date asupra tecto-
nicei regiunilor muntoase colinelor Olteniei.

A se vedea in Bibliografic publicatiunile d-lui DE MARTONNE.


Acum chiar d-sa sub tipar o monografic asupra geografiei fizice a Carpatilor
sur l'Evolution morphologique des Karpathes méridionales» toate
chestiunile de ordin orohi4rografic sunt reluate magistral tratate. Accastá
má dispenseag de a mai insista eu aci asupra a o fapte, acum tre-
cute lucrári monografii la ori cui. La rezolvarea unora din ele am
ajuns eu independent observatiunile i rezultatele d-lui DE MAR-
TONNE poatc voiu insista un moment aci asupra unora din acestea. Tratarca Olte-
din punctul vedere geofizic domnia-sa, din punctul vedere geologic
dc mine, stau in complectd Una pe ccalaltá, a
ca sá zic magazia date geologice care trebue se ca
a d-lui DE MARTONNE. geofizica a d-lui DE MARTONNE, lucrarea a
mea, mult de stratigrafia tertiarului $ o altá lucrare am asupra tectônicei
Carpatilor mcridionali (contributie la studiul priajului din Carpatii de se pot
considera ca cele 3 capitole monografii asupra Oltenici a Car-
patilor

www.dacoromanica.ro
I. CONSIDERATIUNI OROHIDROGR AFICE.
FORME DE TEREN REGIONALE
Din punctul de vedere orohidrografic deosebim
Olteniei 4 bine distincte.
1. ea estic äa unde crestele dealurilor se
din zona departe spre S. regiunea
a câmpului. Aci cursurile de apä sunt afluenti directi ai Oltului, au
curs arcuit spre SE väi asemenea, consccvente (pártial transversale)
Topologul, chiar are caracter, Muereasca, P. cu
Cheia, Govora, Bistrita, sunt In munti ori In zona
cretacic au präpästioase, nepracticabile; cum
es In terenuri neogene, se numeroase sate sunt de
pärti, albiele se acoperite cu codri de
fag. hidrografia par a fi independente de
nica neogenului, relief directii In vederea unor cursuri de
apä consecvente reliefului carpatic. Uncle cum in partea
inferioarl, Govora In partea superioark curg In lungul unor sinclinale ale
miocenului, pe une manifeständu-se anumite falii. (Vezi harta
plansa I tectonicä, plansa IV).
Depresiunea nu se manifestä aceast parte; doar la
o depresiune
cu un grosolan asezat aproape orizontal, foarte probabil
inferior (Fig. Ea sare ochi mai ales când o privim dealul din
fata Chei. Aci avem ce DE MARTONNE a numit
teraselor relief datorit unei depresiuni, care s'a
tectoniceste, fie prin o excesivä aluvionare n'a mai ramas
pusä actiunei cursurilor de ce o utilizau. Intre a
avem o serie de dar ele n'au nimic de a face cu edepresiunea
subcarpatia»; ele sunt datorite croziunei ce a spälat niste nisipuri gresii
friabile, in parte pliocene, asezate pe un pat de argile eocene, o sub-
secventä a datoritä naturei petrografice a rocelor.

Denumirca dc sau deprcsiuni nu e tocmai potrivitä


regiunca ; dar cum expresiunea e uzitata, o mentinem aci páná cand studii'
in E. V. Bulgariei vor clarifica chestiune.

www.dacoromanica.ro
DIN OLTENIA 15

d-I DE MARTONNE valea Oltului la S. de ar


corespunde unei depresiuni, deranjatä mai

FIG. 1. - Regiunea teraselor subcarpatice (Vedere spre N. de pe dealul Licura)


k Calcarul juraso-necom dela ; La Cheia superior petri§uri grosolane cu
klippe de jurasic (oligocen ?) 0 = faciesul ; s sarmatic fosililer
petri§uri pliocene ale terasei subcarpatice.
(Subkarpatische Terrassenregion (von Licura (S. Stoenegti) N). Bei Cheia - oberes Eocitn
k von Bistritza ; grober Schotter mit Blokklippen von Jurakalk
a Saltzformation (graue Facies); s Sarmatische Stufe Fossilien); Schotter
der subkarpatischen Terrassej.
2. Din valca Luncavätului spre apus o regiune alt ca-
racter. (48, 63, 20) (1) la poalele Carpatilor se
arcuit ca marginea muntilor apropierea de
depresiuni numai pe pe prin scunde, ce le-

FIG. 2. - Hurezului, (Vedere spre V


La N. marginea Carpajilor, bisturi cristaline care tortonianul ;
- sarmatic fosilifer; nisipuri meotice
Helicide; = depozite pontice; 3, de petritiuri din depresiunile subcarpatice.
(Hurezudepression, Aussicht von D. gegen W; 0, s wie in Fig. =mceotische Schotter
& Sande mit Helix pontische Ablagerungen; die Schotterterrassen der Niederung].
coastele muntilor (Fig. 2). La S. de aceste depresiuni de originä
tectonia alungeste un ce se pune evidenta mai ales

(1) italice din reprezintä de ordine al operei


tate din bibliografia publicat la acestei sunt drepte
acelea pagina din opera titatá.

www.dacoromanica.ro
16

prin creasta Slätioarei, prin D. uiu, prin D. Sporesti


al lui Buj u, etc. Unele par ocoli pe la N., au
intrat in luptä de mult cu el l'au curmat in mai multe Lun-
cavätul, dar mai ales (Fig. 3), Gilortul, Jiul,
Bistrita, Tismana, etc., au sgpat interesante in acest dâmb
Caracterul acestei regiuni a fost descris de d-1 IANNESCU (48/175).
La S. de dâmbul Bujorescu se lärgeste o depresiune,
CArbunestilor, cu Valea Jiului, inchis spre SV. de
Dealul Bran. Gilortul afluentii mai importanti ai
(Galbenul, Blahnita, etc.) depresiune apoi porneste spre S. De
asemenea lärgitura la S.E. de T.-Jiu, utilizatä de Jiu Amaradia petroasg, se
prezintä ca o continuare a depresiunii Cgrbunestilor la S. de dâmbul Gru-
iului ; de asemenea e cu lgrgitura Jiului dela Bäläcesti, unde Jiul primeste
afluenti: Susita, Sohodolul, Bistrita, chiar Tismana, etc.,
toate ca pâlnie la S. de D. Sporesti pentru apele
la vale prin valea a Jiului. sunt astfel ca cum o a doua

WL14..

FIG. 3. - Valca Ccrnci tnatá Mägura Slátioarci.


(Pentru structura Fig. punctat se nivelul terasei superioare. (In parte
e
der Cerna bei Die geologische Struktur ist in Fig. zu

serie de depresiuni s'ar intracolinar, paralel cu prima (Pl. 1). Acest


fapt gäseste ca depresiunile subcarpatice tectonica
regiunei. Amaradia Jiul la vale T.-Jiu un sinclinal arcuit
chiar cum e cursul Jiului. La S. de pontice supe-
rioare levantine se slab anticlinal cu axa la
leni (vezi 4). Acest anticlinal moarc aci in Jiului stra-
diferite cele de lignit se urmäresc cari aveau o
E-V., de aci spre apus se arcuesc spre NE.-SV. iau directia N.-S.,
ocolind dar un fund (Plansa I). De de V. trebue
inainteze sub pliocen zona de micasisturi S. de Baia de
ce se ascunde sub pliocen la (Valca Motrului). Acestui sâmbure
cristalin corespunde un anticlinal tertiar (Sporesti) care
sinclinalg a Tismanei de cea a
$tudiile tectonice din Mehedinti ne deprcsiunea
nu-i deck continuarea in regiunea a unui lung

www.dacoromanica.ro
fERTIARUL DIN OLTENIA 17

vechiu sinclinal Baia de Aramg-Balta mai departe Bahna-Orsova-Du-


bova-Jucs) care gäsim depozite dela burdigalian Evolutiunea
depresiunilor subcarpatice, care aratä 2 3 terase de pietrisuri nisipuri
lehm, e tratatä de d-1 DE MARTONNE cu multe amänunte o
monografie.
Dar nu mai putin
presiunile intracoli-
nare au avut o evo-
lutiune interesantä. FIG. 4. - Jiului la Vlalduleni.
lignit straturi ; la Pelteana depozite
Azi numai partea levantine ; = nisipuri petrolifere dela BMteni ;
räsärit de Jiu, 3, Ciuru; 4, terase.
cele douä depresiuni bei ; I= Lignit in V. b. Schichten ; bei
levantinische Ablagerungen = mlhaltige Sande von BAlteni].
au rämas mai dis-
tincte, acolo unde ele se interpune dâmbul Säcel-Gniiu. In
constatäm perfect drumurile pe unde s'a fäcut comunicarca
depresiunea subcarpatia intracolinarä (Fig. 5). La
apus de Jiu dâmbul era prea pronuntat, cä cursurile de au
E avut un mare joc au
mare ; numai pe ici
colea a rämas
unui deal (ca Sporesti etc.) mai
FIG. 5. - Ciocadii räsärit dintre terase (Fig. 9).
subcarp. aceea chiar s'a confundat
intracolinarl
presiunea T.-Jiului cu
IC mare; i Bircei terasa
ICiocadiatal zwischen subkarp. und intracolinaren nea Tismanei s'a luat ca una
Depression ; IC die Terrasse entsprechend der pentru väile largi
Cärbunegti Hochebenej.
de terase foarte des-
voltate aproape au dâmbul de separatie.
Insemnate schimbári de cursuri .au avut aceste depresiuni
intracolinare; sunt multe semne - dupä cum a exprimat altä datä d-1
DE MARTONNE- ne lasä a crede Gi t s'a scurs spre
Jiului, din câmpul Carbunestilor pe depresiunea Copäcioasa,
dealungul acestui sinclinal. Numai un Gilort inferior a captat, nu cu
multä anevointä, pe Gilortul superior (Fig. 6). Acum DE MARTONNE
spre ipoteza ar curs dela T.-Jiu spre E. peste C.
nestilor spre Gilort, cä un Jiu inferior ar prins Jiul
cctilor. Chestiunea e succeptibilä de discutie. (1)
Acest fenomen de s'a repetat cu multe alte ce
giunea centralä a Olteniei, caracterizatä depresiuni subcarpatice

(1) Din nefericire deocamdatä ne o hartá exactä cu


indicarca curbelor de nivel, absolut unor studii.

www.dacoromanica.ro
G. MURGOCI

cari au curs spre E. ori V., dealungul unor sinclinale. Pe B


se pare de apelor ar fost la N. de Folesti;
v la N. Otäsani, pe t Nicoresti, etc. (Pl. I II)
in aceste pärti
pierd terasele
devin foarte
ste, ce le alun-
geste trebue sä sue pc
FIG. 6. - mare terasa Gilortului la deal sau pe un pri-
In planul Gara ; in al doilea por foarteinalt (descrise
Valea Gilortului dealuri levantine. de d-1 TANNESCU, 48/
mare und Gilortuterrasse bei Carbune,ti. Im Vordergrund 186), fine in multe
Blachnitzatal, im Hintergrund Gilortutal und levantines
se chiar
terase ce sprc ; dispunerca micilor afluenti din aceste pärti
e de asemanea foarte semnificativg, drumuri ce se dcschid
spre N, care depresiunea subcarpaticä. Nu voiu intra in accstei
chestiuni, dar nu pot trece nu amintesc ca un cxcmplu
de o captare pe aceea a Oltetului montan (1).
Oltetul ca Galbenul din regiunii când
es din cristaline trec prin niste caracteristice pitoresti in
calcarele jurasice (Fig. 7); partea de N. a gäsim niste lärgiri inte-

FIG - ampul Polovracilor (vedere spre N).


= ; T = granit ; k calcare juraso-neocomiene = tortonian ; s = sarmatic. La Baia
de fer se In cheía Galbenului calcare In depozitele mediterane, terasa superioarO
forma Gornovija) la Polovraci cheia se vede terasa superioark.
(Ebene) Polovraci (Aussicht gegen N) Glimmerschiefer ; = Granit ; k,
Bei Baia de fer, in den Galbenuschlucht sieht man die Kalkklippen in den Mediterranablagerungen,
und auch die obere Terrasse; auch bei Polovraci in den Oltejuschlucht sieht man dieselbe].

resante. din aceste chei se albii mai largi täiate


30-40 m. in niste ampuri al Poloracilor al de fer, acoperite
cu grosolane, un imens dublu con de dejectie al acestor 2
(Pl. I si II). Galbenul imediat spre SV., pe Oltetul merge
linie dreaptä spre S.; dar pe Galbenului terase
(de partea la nu gäsim nici o urmä (fig. 8), iar

Fcnorncnul e amintit la 1904 de DE MARTONNE (120), iar eu


comunicat la Congresul Asociatici pcntru räspandirca
la 1905.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 19

chiar albia se strimteazä foarte mult. Si valea Galbenului se strimteazä


dreptul dar ea deslusit terase pe dreapta pe
stânga. Cercetând partea de E. a Câmpului Polovracilor, consta-
un âia ce numai din marginea care
vara chiar seacä, care are o o vale incomparabil de
mare fatâ de valea Dupä ce dâmbul Slätioarei Greci
sträpunge calcarul oolitic se coteste valea 01-
care de aci la vale e de asemenea cu caracter ca

FIG. 8. - Valea Oltetului la N de Ciuperceni.


sunt taiate in sarmatic; campurile acoperite cu cuaternare.
[Die Tal r sind in sarniatischen Ablagerungen eingesehnitten ; Die Ebene mit quatArneren
Schotter bedeckt].

Tärâia. Afar de aceasta, nivelul ampului Polovraci ca al se


mergem spre S, prezintänd o depresiune numai in apropierea poalci
muntilor, unde de stratul de e mult mai gros.
Din prezentare deducem dela gura chei,
timp (chiar in cuaternar) devia el spre SE., cum Galbenul
via spre SV. valea a Tárâi nu-i decât valea veche a
(Pl. I). Un aflucnt al avea sorgintea pe la Nicoresti,
inaintând direct sprc N., a ajuns a prins pe Oltetul montan cuprin-

www.dacoromanica.ro
20 G. MURGOCI

suI câmpului Polovraci 1-a tras pe drumul säu direct spre S. Acest fe-
ce se redunoaste azi foarte usor la Oltetu, s'a repetat la G
la multe alte din apusul Jiului, chiar timpul
rului postglacial. Citez ca foarte probabil Ur o r, In special
a (afluentul Tismanei), ce apele izvoarelor dela Izvarna
Costesti, cari de sigur cuaternar - se indreptau spre
Tismanei sau a Bistritei (Fig. 9). ceiace azi se vede de la
etc., a avut odatä cu toate râurile subsecvente ce curgeau
câtva in lungul depresiunflor subcarpatice. Dupä d-.1 DE MARTONNE trebue

FIG 9. - Vedere la E de Celci asupra Tismana Orlea. La


se depresiunea Tismanei.
[Aussicht östlich von Celei die Tismana- u. ; links die Tismanadepression].
fost un astfel de curs depresiunea Hurezu (cu scurgere pe Bistrita),
a Polovracilor, altul probabil in cea dela Novaci-Crasna (Fig.
altul la Bumbesti, etc., in fine in depresiunea Tismana, cursuri ce
au fost la diferite momente geologice din epoca (1).
3. Regiunea colinelor Olteniei cuprinzänd M
are un alt caracter;:aspectul de e perfect con-

FIG. 10. - Depresiunea Novaci-Crasna, cu pintenul mediterano-sarmatic dela Baia


de Herisesti, scobiturile Novaci
[Novaci-Crasnadepression mit mediteran-sarmatischen Sporen von Baia u. Herilelti, und den
Auswaschungen von Novaci und
servat. Aci culmile dealurilor dintre râuri sunt neintrerupte; cursurile sunt
consecvente, nu sunt depresiuni subcarpatice, dar sunt nici dealuri
mai dintre celelalte, cum era cazul in regiunea Oltului mai ales

1) Cotiturilc acestor le putem astäzi, pintenii de for-


matiuni mediterano-sarmatice marginei muntilor, cari topografic oro-
grafic sar de departe ochi. pintenii dela Baia de Fer, Crasna din vale,
Stänesti, Porcesti, Runcu, Frâncesti Tismana, corespund unor coturi S ale
cursuri subsecvente; pe când scobiturile albiile dela Cernädia,
Drägocsti, Suseni, Pocruia corespund unor coturi spre N.
ale cursuri de ape (Fig. 10).

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN 21

a Oltetului. Bancurile formatiunilor tertiare sunt regulat inclinate spre E.


S.E., dar transgresiv acestora pare a se format acum de
rând o de denudatiune, cu pietrisuri nisipuri,
cari au retezat toate colinele Olteniei apusene aproape la nivel,
lasând prea putine ridicaturi in relief (D. Sporesti, Bujorescu, etc.). Foarte
probabil suprafata de denudatie
a colinelor nu e decât continua-
rea a suprafetei po-
disului Mehedinti, a platformei ori
terasei Gornovita (num. DE MAR-
Deducem aceasta pe deo-
parte mersul culmelor
latia cu coastele po-
disului ; pe de parte
dupapietrisurile ce se constata chiar
pe coastele la
timea de 500 m. mai sus, FIG. 11. - Platforma Gornovita
(la M-t. Tismana Gornovita)
recente ale DE MAR-
mai inferioare.
TONNE (Fig. 11, 12).
gatura acestei regiuni cu podisul Mehedinti terasa a fost de asemenea
de d-1 IANNESCU (48/180 si mai ales atlazul sau).
E de observat vreme cum Gilortul mergea prin depre-
siunea Novaci etc. spre V., poate spre Jiu, tot asemenea Motr u, ce venia

FIG. 12. - Platforma Gornovita terasa dealungul depresiunei Tismana.


La cheia Sohodolului cele izvoare vauclusiene Runcul 1i Jalelul; k, s, m, ca mai sus.
[Gornovitaterrasse und mittlere Terrasse entlang der Tismanadepression. Bei Runcu zwei
sienische Quelle, Runcul u.

din podisul Mehedinti (cu 2 ramuri : una din spre N. alta din spre V.),
se ducea spre E., peste curmätura dela Padesu spre depresiunea Tismanei
de aci spre Jiu (Fig. 13).
In caz e foarte interesanta valea sa epigenetica, recent
in cristaline Negoesti Glogova, unde de altfel pe crestele
cele mai gasim pietrisuri exotice. E absolut Motru a fost
captat de un avea inceputul la N. de Acest fenomen
se desfäsoarä actualmente fata noastra, constatam cä a
a la satul aproape complect partea S.

www.dacoromanica.ro
22 G. MURGOCI

a podisului Mehedinti tinzând sä tragä cu sine apele Zätonului, ce sunt


impiedicate acum de un prag foarte scund. Râul C o a, mai puternic
actiunea sa, ori ajutat de subterane, a de mult opera sa,
captând regiunea Nadanova apele unui râu ce se spre Est,
un al (Pl. I III).
Impresia ce o când privim chiar numai o hartä a Olteniei
apusene, väzând dispunerea regulatä a din regiunea colinelor,
este ce se scobor din podisul Mehedinti-Miroci, curg

FIG. 13. - Vedere asupra peneplenei Mehedinti (de pe d.


In planul depresiunea Tismanei ; dreapta, terasele subcarpaticcu
valeaveche a Motrului, la curmatura Padeplui.
fAussicht von d. Frânce5ti die Peneplaine von Mehedinti. Im Vordergrund Tismanadepression ;
rechts die subkarp. Terras.en und Mehedintiplatte ; in der Mitte das alte Motrutal].

säpate directia liniei de cea mai mare pantä a unei colosale supra-
de denudatie. Nici una din regiunile Olteniei-poate nici regiunea
Timocului - n'a pästrat de caracterul de cap de albie geologicä
ca aceastä parte a Mehedintului.
4. Valea Dunärei, cu Topolnita Timocu, constitue cea

(Fotogr. Prof. E. CHOLNORY).


FIG. 14. - Depresiunea Severinului. Vedere spre S.V.
Peste sunt 5i Cladova. Deasupra a terase.
; (Aussicht gegen Ueber der Donau : und

de a patra regiune poate cea mai interesantä. Din cercetarea unei härti
mai amänuntite reese, valea Dunärei se prezintä ca o depresiune
limitatä spre E. prin o serie de ce culmineazä in
(346 m.), de aceeasi ca D. Bujorescu ori Bran (Pl. I III). De

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 23

sigur faptul e cum a MRAZEC DE Dunarea


apuca dela Cladova drumul direct spre S. ori S.E. in depresiune (1)
primia pe ce lua depresiunea in lung ca un ráu sub-
secvent. In T o p ol n i a, de a lua deacurmezisul peste
Palota pe drumul H n i ca Motru Cosustea, ea utilizeaza o vale
ce se deschide direct in Dunäre marginea pläcei pontice din
E. buza mediterano-sarmatica din V. Ea a perdut din teren pe
ce undele repezi ale dintre coltii de Fer,
rodeau malul drept ca Dunärea o directie sud-
esticä, sau esticl Se vede depresiunea Turnu-Severin corespunde
sirului de

origina ei e de asel
menea tectonica,
respunzänd unuilarg
dar putin adânc
clinal (Vezi figurile
dela cap. Dislocari).
In pe
când la Nord de
la
turile tertiare cad
spre E. N.E.E. (40°
max.), la S. de ele
Dunäre,la CI ad ova,
cad spre N.E.,
d-1 L. MRAZEC
E.
depresiunii, cad spre (Fotogr. Prof. E. .

N. o albie. FIG. 15. - Depresiunca Severinului (vedere spre S.E.)


Pe de parte, ban- Satul de peste e Sip; deasupra lui terasse
curile de lignit dela P al etc. ca la 134), trebue
se sinclinalä.

Studiind cineva deamanuntul depresiunile subcarpatice Olte-


niei comparatie cu depresiunea dela Turnu-Severin pästrând pro-
portiile cursurile de corespunzatoare, multe chestiuni se pot
rezolva. Cum e azi la Sud de T.-Severin depresiunele
subcarpatice fost râuri puternice cu multi din partea nuntilor,
ce au adus pietrisurile grosolane au fortat sä facä de fel de

(1) E. MARTONE. La Valachie, p. 200 urm.

www.dacoromanica.ro
24 G. MURGOCI

cotituri. Pe când Dunärea un drum deschis spre E.,


din depresiunile subcarpatice au fost fiecare crâmpeiu a
fost captat de un râu din colinele inferioare. In urma au nu-
mai câmpuri netede, acoperite cu pietrisuri puternice, o buzä de
depozite mediterano-sarmatice. Aceasta stä alipitä la marginea muntilor
pärtile unde se depärta prin meandre de poalele dupä cum
azi Dunärea face la S. de Turnu-Severin (Pl. III). Topolnita Timocul sunt
azi depresiunea Severinului, ceeace a trebuit fie Motrul Gilortul in
a Dar sper asupra acestei chestiuni voiu avea odatä oca-
ziunea sä reviu mai in amänunte.
Mai putem vedea ceva in aceastä regiune: dacä puterea erozivä a
apelor Dunärei ar fost mai domoalä, ar fi avut in epoca
cuaternarä o vitezä mai mare de inaintare spre apus, s'ar fi putut
tâmpla ca apele Dunärei, esind din de Fer, sä se precipite direct
spre E. peste curmätura dela pe valea Jiului spre Craiova.
atunci depresiunea Severinului ar fi devenit cu depresiunea
ori a de azi.
dar considerând regiune a colinelor geologi-
ceste unitarä in totalitatea ei, Timoc, constatäm:
douä regiuni de longitudinale-regiuni de terase sub-
carpatice,- C. Motrului, alternând cu douä
giuni cu depresiuni subcarpatice intracolinare:
siunea depresiunea Tectonica regiunii (vezi Cap.
respectiv) ne dä explicarea acestor caractere dispozitiuni.

www.dacoromanica.ro
DESCRIEREA STRATIGRAFICA

Studiul tectonicei regiunei Muntilor podisului Mehedintului ne-au


desvälit un fenomen tectonic de o grandiozitate : un imens
sariaj de anumite formatiuni cristaline mezozoice peste o de
cel putin 300 km. lungime 60 lätime Acest fenomen grandios
este un punct critic pentru geologia Carpatilor; el regiunea aceasta
a pämântului a suferit o schimbare totalä, de acest feno-
men nu putem vorbi de Carpati, nu putem stabili continente, nu
ne putem face o idee de cum era portiune a globului terestru.
Fenomenul acesta pare a avut dupä toate probalitätile, bar-
remian cenoman, datä dela care istoria Carpatilor exista ne apare
cu o oarecare claritate, schimbäri multe intense au avut
in aspectul dispozitia muntilor colinelor Olteniei.
Dela datä aceste formatiuni posterioare cu
cretacic vom noi descrierea tertiarului Olteniei.

A. FLISUL CARPATIC IN OLTENIA.


(Cretaceu Paleogen).

Olteniei ca in Muntenia, cu cenamonianul cuprinde


toatä seria oligocen inclusiv, exceptia unor etaje ce lipsesc
in alte ale Carpatilor.
I. Studiile anterioare, in special ale d-lor GR. STEFÂNESCU (2)
STEFÄNESCU (3), au prezentat regiunea la V. de Olt la S. de marginea
zonei sisturilor cristaline, bazinul socotit aci, ca constituitä
talitatea sa la Dunäre de diferite depozite tertiare. Mai d-1

(1) Vezi notele prezentate in Iulie-Septemvrie 1905 la Academia din Paris.


(128, 129, Acum prepar o monografie asupra acestei chestiuni,
Carpati meridionali dcla Prahova valca Timocului.
(2) GR. STEFANESCU, Anuarul i harta biuroului geologic.
(3) SABBA STEFÄNESCU, Etude sur terraines de 1897.

www.dacoromanica.ro
26 G. MURGOCI

K. REDLICH (1) a demonstrat formatiunile din bazinul


apartin senonului, pe când in bazinul acest etaj a fost nu-
mai presupus.
1. Se poate ca o parte din conglomeratele, gresiile marnele
ce constitue la NV. de Cozia si Sturii Olänestilor la Piatra
Stogului, s apartie de cretacicului superior (cenoman se-
n on) desi probe absolute despre asertiune nu avem (1). Pot invoca
aci numai faptul
aceste formatiuni
sunt in continuitate
topografic
zitele senonice din
bazinul Brezo cu
care leag printr'o
de-a
lungul lui Stan;
de-a Oltului
16.-gPilele» ccusturele» conglomeratele (creta- nu avem decât un
cice ?) dela Piscu Câinelui. (Vedere spre S.). singur p un c t sedi-
[Erdpfeiler in den Kreideconglomeraten des (gegen S
gesehen
mentar ntat in
zona cristalin, mi-
cul bazin de gresii si marne dela M-rea u, ce legturä prin
partea de SE. depozitele din afara muntilor.
Având vedere pe de o parte grosimea acestor formatii la V. de
M-rea Coziei si faciesul asemenea depozitele
din bazinul Brezoiului: la baza marginea crista-
linului conglomerate brecii, mai departe
pozite din ce in ce mai fine, gresii marne ; pe
de parte considerând stratificatia tectonica
a regiunii (vezi fig. 19 20) putem cu
probabilitate considera complexul de roce dela N.
de Piscul ca cretacice, asemenea si
corespunzâtor faciesului conglomeratic al flisului din
regiunea Prahovei. D-1 MRAZEC comunicare conglomeratele creta-
- in

la Soc. de (Fevruarie 1904) asupra Breciei cice la Sud de Narutu.


de Brezoi din Valea emite ipo- [Pfeiler im Kreideconglo-
pentru conglomeratele dela N. de merat von

Cäpätâneni. Amintesc la ajunge orizontul de conglome-


rate gresii dela c acolo d-1 SABBA STEFÂNESCU a deter-

(1) Fapt insinuat deja de d-1 MRAZEC mine III. Soc.


Ing. de mine 1898.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 27

minat eocenul mediu. Conglomerate le despre care vorbeste


MRAZEC sunt inferioare acestor strate; iar K. REDLICH pag. 8) face
supozitie pentru patul eocenului la V. de Sälätruc; orizontul la
care raport eu este mai inferior.
Cât Brdcia de Brezoiu (propriu zis5) ce se semnaleazA
unele locuri in fundul bazinului pe coamele inconjurätoare,
aceasta e o formatiune ce trebue
socotitä putin liasicului; ea
se sub calcarul dela Bis-
trita unde sub
ogu am gäsit arcoze gresii
similare celor ce Banat au fost
considerate ca liasice.
Pe Cândoaia am
g5sit niste gresii, asemenea
cele dela Vasilatu, urme de
mule goluri,
nabile dar de un strein 18. - Dezagregare prin vänt umiditate
gresie, pe Piscu Galben (la apus de M-rea Cozia).
tiarului ; frânturile de con-
[Auswitterung durch Wind und Feuchtigkeit im Sandstein
chilii ce numeroasele Piscu
esantioane, mai ales o
mulä foarte probabilä de un Inoceramus, avem aci multä
tate continuarea gresiilor senoniane cu Inocerami dela Brezoi.
2. Pe de altä parte, gândesc cä o parte din gresiile conglome-

FIG. - Profilul Lotrului la Brezoi; : 100.000.


; p pegmatite; B brecia de Brezoi; cr cretacic superior ; g gresii petri.
guri; m marne silicioase conglomerate grosnlane blocuri de calcar cu
etc.- F. Falia.

ratele dela partea superioarä a depozitelor din bazinul Brezoi poate


fie eocene, corespunzatoare celor din bazinul D-1 K. REDLICH,
pag. 6) ne spune in stratele cu Orbiloide de deasupra gresiilor
marnelor cu Inoceramus a gäsit ein nummulitenähnlichen
Durchschnitt" ; dar mai mult aceasta vorbeste dispozitia faciesul
depozitelor (vezi fig. 19 20).
Depozitcle din bazinul Brezoi au o tectonicä nu tocmai simplä.
la o parte brecia de ce constitue fundamentul bazinului

www.dacoromanica.ro
28 G.

spre E. S., gäsim cä conglomeratele gresiile, cu intercalatia spre V. a unui


banc puternic de marne, se in slabe ondulatii cu un
anticlinal mai pronuntat dreptul väii i. Intre Brezoi
lui Stan constatäm un slab sinclinal cu multe ondulatiuni in marne. Totul
e inclinat spre S.E. se reazimä in evidenta discordantä pe
brecia de Brezoi, ce constituesc colti dosuri pe fundul bazinului; la
S. de Lotru, pe coastele ce se lasä din Narutu, gäsim petece de conglo-
merate de Brezoi cäzând spre NE. ori E. falie dealungul poalelor mun-
malul drept, cel sudic, al Lotrului, a fost constatatä de d-1 K. RED-
LICH de mine in timp.
Marnele constituesc, contrar interpretärei d-lui REDLICH, orizont
intermediar gresiile din lui u, cu o bogatä faunä
senonianä, intre conglomeratele dela E. de Brezoi cu blocuri de calcar
senonian (1). Complexul superior marnelor consider de acord cu
GR. PRIMICS SABBA STEFÂNESCU ca eocen. Pe lângä
Nummulitul indicat de d-1 REDLICH straturi cu Orbitoide, superioare
marnelor, mai invoc identitatea de constitutie continuitatea cu cele
din bazinul Titesti, unde s'au gäsit Nummulifi chiar acele blocuri
rioase de calcar senonian.
Asemenea Blockklippen de calcare coraliene sunt foarte frecuente
in conglomeratele din bazinul orizontul dela Arif-Sälätruc-
alimänesti-Olänesti-Cheia-Cacova, etc. In bazinul Titesti imediat deasupra
acestor conglomerate cu blocuri de calcar gresii marne, car-
S. STEFÄNESCU K. REDLICH au gäsit la baza marnelor
sile ca la Salätrucu, indicând eocenul mediu. D-1 K. REDLICH indicä pe
schita sa geologicA un anticlinal bazinul Titesti Sälätruc-
Dângesti, ce ne sugereaza marnele dela Titesti

(1) Din straturile marno-grezoase din Stupinita REDLICH


Inoceramus Cripsii. Pecten inversum,
Orbitoides Faujasi, BROWN. Hauer!,
Orbitoides secans, LEYM. Avellana sp.
Astrocoenia sp. Baculites anceps, LAM.
Serpula Sow. Anisoceras cf. subcompresum.
in blocurile cakare albe, sure sau cu vine o faunA
care :
Hippurites Lapeirousei, GOLDF. Lima divaricata, Duj.
Hippurites romanica. inversum, NILS.
Orbitoides gensacica, LEYM. Gryphaea vesicularis, LAMK.
Orbitoides secans, LEYM. Exogyra sp.
Lithothamnium turonicum, ROTH, etc. etc. etc.
Terebratula carnea, Sow. . Si specii noi.
Terebratula biplicata, BROCC, Terebratella
D'ORB. Waldhemia Pascuensis.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL OLTENIA 29

dentele marnelor eocenice medii-superioare dcla S. de Sälätrucu-Cälimä-


nesti. atunci corespondenta conglementele dela Gura Lotrului
cele eocene cu blocuri de calcar,
Arifu-Cheia, e mai evidentä, e de
Astfel flisul din bazinul Brezoi-Titesti presintä
caractere ca toatä regiunea
Cenoman = conglomerate grosolane; Se-
non = marne gresii; Eocen mediu = con-
glomerate grosolane gresii blocuri de
calcar cu
Bazat pe aceste consideratiuni am
pus un anti al al flisului (vezi schita tec-
tonia Pl. III), peste masivul a,
anticlinal In parte la Brezoi, erodat
culmea lui, dar rämas evident in
lui Stan (Fg. 20).
ridicarile geologice ale D-lui R.
PASCU comunicate de curând, formatiile eocene
dela N. de Cozia nu sunt continuare pe la
Pripora cu cele dela S. de Cozia, cum indicase
D-1 REDLICH. De asemenea cele din V. lui Stan I

nu sunt absolutä continuitate, ci ele


se interpune o limbá de sisturi cristaline cu o
de calcar ; de sigur cä odatä conti-
nuitatea a fost perfectá numai eroziunea
a pus la ivealá fundamentul cristalin.

II. Eocenul superior oligocenul e


bogat fosile zona Sälätrucu-Cillimänesti-
Cheia a fost bine determinat
d-1GR. STEFÄNESCU. Marginea
Topologului) trece in 01-
tului la N. de merge, mici
puiri din cauza orografiei, spre V. la
treni, uncle dä de masivul jurasic al Bistritei.
In paleogenul Oltului deosebim 3 zone
3 faciesuri deosebite: 1) Zona de gresii cu
heroglife «Strzalca-structur», conglomerate
marne cu fucoide, (conglomerate subordo-
nate), la N. de linia CAlimänesti-Muerea- II

scadesus-Olänesti. In gresiile acestea -


puse la gura Tunelului Turnului scoase din cariercic din regiunea Cozici -

www.dacoromanica.ro
30 G. MURGOCI

se gäsesc Lucasana, Perforata) Orbitoide ce ne


aratä eocenul mediu baza eocenului superior.
La partea a acestui complex gäsim conglomerate, gresii
pietrisurile dela C etc. GR. a gäsit in vara
din 1904 chiar conglomeratele pietrisurile dela Cerithium
giganteum, LAMCK. gäsit de SABBA cit. p. 73), la
Sälätrucu conglomeratele Topologului, continuarea spre E.
a celor dela Cälimänesti. Blocuri de calcare albe sau
de fosile se in partea cea mai superioarä a acestor
conglomerate mai toate väile dela Sä-
lätrucu la Cacova. Aceste gresii, marne
Conglomerate fac o ondulatiune
FIG. 21. - La gura Chci. ticlinalä dreptul Cäciulate i; pe
g, = gresii (doger fosile nedetermi. cestei au näscut sigur fracturi
nate), k = calcar juraso.neocom, din cari sunt utilizate de ascendente ale
Stogu; gresii micacee ; m =marne;
cg = conglomerate gresii, eocene (?); regiunii, una aceea a rcnumitului
[Bei der Cheia-Schlucht). izvor apä bicarbonatä ese
valca spre N. depune un tuf
abondent ; pistiri alte ape minerale sunt numeroase.
2) Zona de argile marne cu gresii nisipuri subordonatc, carac-
terizä o regiune de livezi poene Jiblea-Cälimänesti-Muereasca de
sus-Olänesti-Chcia. In de gresii intercalate, mai ales la bazä, aproape
de conglomerate, la sat Puturosita am
gäsit numeroase fosile, dupä cari d-1 A. KOCH, dela Buda-Pesta,
cä aci avem eocenul superior - etajul :

Nummulites Boucheri, DE LA HARPE. Nodosaria


Nummulites Tournougri, DE LA HARPE. Nodosaria baccilum, DEFR.
Nummulites Budensis, HANT. Heterostegma sp.
Madariszi, HANT. Cidaris tubularis, D'ARCH.
Orbitoides papiracea, Maeandroseris
Orbitoides aspera, Bourguetocrinus elipticus, D'ORB.
Orbitoides applanata, Bourguetocrinus Thorenti,
Opercutina cf. ammonea, LEYM. Bryozoa, Cidaris, Cerithium.
Alveolina Bosci, D'ORB. Cardium, Cardita, Ostrea, etc.
Dupä prezenta aceste gresii a Opereculina ammonea, LEYM. am
avea stratele inferioare care eocenul mediu, Nodosaria
latijugata. alte fosile, am avea stratele supe-
rioare transitie care oligocenul inferior. SABBA (p. 79 etc.)
socoteste acest facies marnos, ce l'a studiat in J.-Arges, a a
se forma la eocenului mediu a continuat in oligocen. Acum
de curând d-1 L. MRAZEC (1) a descris formatiuni din Jud. Prahova
MRAZEC. Asupra Bartonianului din jud. Prahova Academici
1906.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 31

lare sincronice acestora. Ele aduc in stratigrafia flisului;


din nefericire in Oltenia pare nu mai avem faciesurile de
caracteristice in României. Cu toate astea e de notat am gäsit
ca blocuri pietrisuri pliocene din regiunea calcare
Nummulifi mari de facies identic cu mari
au fost descrisi Albesti, etc. 136). In insä acum
nu-mi sunt cunoscutL
3) 0 de conglomerate, pietrisuri nisipuri cu bancuri de
gresii marne mai rari, gäsim
S. a regiunii, pe la
Mucreasca de

La Muereasca de jos si la
am gäsit
bitoide ce apartin sigur oligoce-
nului ; probabil superioare
oligocenul superior. In
bancurile de pietrisuri nisipuri la
S. Cheia se gäsesc
ckklippe de calcar jurasic cre-
tacic. In toatä regiunea
chiar a Argesului) nu se cunosc
caracteristicele faciesuri ale
menilitice gresii de
Kliwa, cari par a veni numai FIG. 22. -
in regiunea ampulungului (cornu- cocene,
d-lui I. POPESCU-VOITETI). (Vestul
Intreaga formatiune are in V. marmita de sus de 1.5 m.; de
m. adáncime. Liirgimea marmitelor cam m.
directiunea S.V.V.-N.E.E. [Riesenkessel in den eocaenen Conglomeraten auf
Roltea (Wassertiefe 1.5 und a m.)j.
cu aderea spre S.S.E. sub spre
apus directia aproape E.-V., in Oltului merge S.V.-N.E.,
eocenul face tocmai in Oltului o plan,
Topologului regäsim aproape E.-V.
locuri de ex. - se constatä slabe ce nu
ajung nici odatä intensitatea cute prea pronuntate. Sinclinalul dela
e umplut pietrisuri, nisipuri conglomerate oligocene (Fig. 23).

III. Afarä din regiunea GR. sTEFÂNESCU insemnase pe


harta Biuroului geologic douä eocene a,
despre .care va vorba mai la vale, o dungä mai
mai când continuä, intreruptä, dealungul muntilor
Gorjului Mehedintului. D-1 SABBA a arätat notä (44),

www.dacoromanica.ro
32 G. MURGOCI

monografia sa conglomeratele gresiile ce GR. STEFÄNESCU


luase ca eocene sunt tortoniane sau sarmatice. D-1 L. MRAZEC a con-
siderat, in totdeauna, renumita gresie dela Gura are toate
racterele, petrografice, stratigrafice de ale ca atare
reprezinta unicul izolatul bazin paleogen dela Gura la V. de Turnu
Severin (vezi sectiunea IV din cap. dislocäri).
Ultimele cercetäri Platoul Mehedinti mi-au fäcut curroscut
alte puncte unde ese la ivealá depozitele paleogene, anume pe
ginea sudestia a Mehedinti (vezi harta din pl. II).
D 1 SABBA STEFÂNESCU
special a arätat cä marginea de
S.E. a podisului Mehedinti,
cepând dela Glogova la
Dunäre, e acoperitä de conglo-
FIG. 23. - La Varnite pe p. Olänestilor. merate tortoniane si sarmatice
= gresii, marne nisipuri eocene superioare; ch = Din aceste pärti la -
banc cu Muntenita (Chihlibar de
grosolane [Bei Varnite,
= petriguri dina si Bresnita s'au des-
cris si unele marne cu
rine (FUCHS, ATANASIU, SABBA STEFÂNESCU), a ciror pozitie strati-
grafia nu s'a putut atunci bine stabili. Eu am gäsit, dupä cum voiu aräta
mai la vale, la B a a-d e sus la D ele este Sovarna si
Rudina) marne Globigerine sub bancurile tortoniane cu Ostrea Co-
chlear ; ele apartin desigur depozitelor mediteraneane purtând aci
faciesul saliferului din celelalte pärti ale Carpatilor (Fig. 24).
Sub aceste marne, ce la Bala de sus au o intercalatie de tuf dacitic
se prezintä un banc mai gros sau mai subtire de gresii, nisipuri, marne,
conglomerate. Acestea la D â lb
a si la Rudina se reazimä
transgresiune pe gresii dure, hie-
roglife structurä etc.,
marne putine argile, foarte cutate
FIG. -Sectiunea transversalä
(fig. 25). Pe când depozitele Märguceanca
teraneane cad spre S.E. 10° = gresii marne eocene (?); marne
depozitele de fundament sunt Globigerine; s = sarmatic; m = calcare gresii
Congerii (meotic).
dresate in cute mici azând când
spre N. spre S. 50 70°. Bazat pe facies transgresiunea absolut
evidentä, consider acest complex de formatiuni ca reprezintänd flisu1
paleogen. (eocenul superior sau oligocenul) asemenea cu petecul dela
Gura Väi.
Eu am mai indicat flisul paleogen in interiorul podisului Mehedinti la
SV. de Baia de Aramä, dar se pare aceastä formatiune e mult mai
veche ca paleogenul. La S.V. de Baia de Ararnä DRAGHICEANU, GR.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 33

SABBA semnalaserä niste mici bazinuri burdigaliane slabe


de cärbuni (lignit) anume la e, la Pono e
la a. In toate aceste puncte argilele vinete galbene nisipoase,
nisipurile gresiile puternice eflorescente saline cu intercalatii de
marne clrbuni se discordant pe niste facies cu
totul deosibit de ale depozi-
telor burdigaliane. In special
se poate studia acestea la
noare pe ce sue in
sus spre S. dela Prirnärie,
la precum in
surile invecinate acestor FIG. 25. - de Sus).
drumuri (Fig. 26). Compozitia = pegmatite ; = brecie ;
a =marne argile; mg = marne cu Globigerine; = tuf da-
faciesul acestor gresii ; conglomerate tortoniane Ostrea
§i sarmatice.
mintesc dintr'o depozi-
tele 67/248), iar raporturile cu depozitele burdigaliane
ni le aratä ca mai vechi, constituind uneori fundamentul, un fel de cuvetä
foarte presatä, care s'a depus depozitele mai noi. ogasul
la .S. de Primäria Ponoare s'a säpat cärbuni) mi
s'a pärut a väzut bloc, rostogolit de mai dela deal, un Nummulit
mic, care rest s'a distrus la extractiune ; cu toatä stäruinta mea
atunci in repetate dupá aceea n'am mai putut gäsi alte resturi
animale. Pe
consideratiuni indo-
elnice, am pus pe
hartä paleogen
in interiorul
lui Mehedinti, fa t
ce probabil.
Inteo ultimä
FIG. 26. - Ogasul Cutului. bei Ponoare]. cursie ce am fäcut cu
calcare jurasice; f = (baremian); negre caolinice d-1 DE MARTONNE
nodule (punctele negre) de pegmatite (vezi In ; x = blocuri tunci am ridicat sec-
de pegmatite; b=depozite burdigaliane, tufuri straturi de lignit.
tiunea 26) am con-
statat cä depozitele burdigaliane vin discordant peste negre
manganifere caolinice cu nodule lentile de pegmatite. In apropiere am
gäsit blocuri mari de pegmatite ce nu pot veni dintre aceste
Aceste negre cu nodule de pegmatite le-am mai constatat apoi la
trovoselo (Miroci), la Pecenesca Cernei) alte locuri Banat la con-
tactul Aci la Ponoare, ca alte pärti, ea pare a sta pe gre-
acoperä calcarele autohtone reprezentate in desenul ridicat
de DE MARTONNE). Admitând atunci aceste sisturi sunt un rest din

www.dacoromanica.ro
34

brecia de frictiune dela baza de atunci ce


acoperä calcarul, sau din care calcarul ese ca trebue socotit mai
vechiu. El sea:rnän foarte bine cu descrise de SCHAFARZIK la
an a imprejurimi, pe care le-a considerat ca cretacic inferioare
deamänuntul aceste depozite dela Fântânele
Orasului (Baia de Aramä) prin Ponoare, Bäluta, Buzesti, Cernavirf,
la Balta, constatäm cá depozitele burdigaliane, dar mai ales aceastä
fundamentall formeazá o bandä dar dela
de-Aramä la Balta, prin care calcarele jurasice de fundament apar
ca caracteristice clipe, special regiunea la S. de Baia de Aramä,
Ponoare, Bäluta, Buzesti pe la E. de Cernavirf Balta (vezi pl. III). Con-
stat in notele mele mai vechi, odatä nu mi-a succes a delimita
aceste gresii de gresiile marnele cretacice inferioare (baremiane) ce
acompaniazA clipele calcare.

IV. paleogene la Säcel la Slätioara.


1. Afarä de regiunea muntilor, eocenul mai apare ca o insulä
in valea Blahnitei, la (Gorjiu), formând o interesantä clipä
neogen 27 58). Aci conglomerate gresii silicioase cu cele
dela Cälimänesti-
Muereasca de sus-
Olänesti,
SSE. con-
stitue talvegul
pe o
FIG. 27. - dela Säcel. de vreo m.
conglomerate eocene ; = izvoare is = conglomerate a fost
calcare dela tortonian la R= recif de mult discutatä de
; s - nisipuri Conglomerate discordante In laguna
sarmatic; Ferbe, emanatiuni de hydrocarburi ; F = falii. GR. SABBA

46/502). Primul a considerat-o ca eocenä a insemnat-o ca atare pe harta


sa geologicä; secundul dupä ce a considerat-o ca sarmaticä, o socoteste apoi
urma probelor aduse de ca tortanianä (64/113).
Eu am avut norocul, deja acurn 6 ani, gäsesc in stânca de gresii
grosolane silicioase de sub Villa Nummulites Boucheri DE
LA HARPE, Orbitoide nedeterminabile; anii trecuti
am constatat straturile de conglomerate dar mai ales gresiile
dela N., dela pod dela izvoarele sulfuroase, sunt foarte bogate Num-
Orbitoide, Ciclaris, etc., ce ne ace-
orizont ca dela Olänesti. Necontestat, aceste gresii
conglomerate trebuesc socotite la eocenul mediu sau superior;
cu toate acestea trebue seamä peste aceste formatiuni vin trans-

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 35

gresiv conglomerate, provenite din remanierea celor cari


buesc socotite tortonianului si sarmaticului (vezi mai la vale).
2. GR. STEFÄNESCU mai pe harta biuroului geologic o
mai mare, la a, de care insä d-1 SABBA
nu se prea nicä'iri. Eu am cercetat mai multe rânduri
in de aproape aceastä insulä, dar n'am avut norocul dela Säcel.
cred numai pietrisurile
H.
cu bancuri slabe de con-
glomerate, ce constitue '

surile Cernei, peste cari


la Mäguricea saliferul in-
FIG. 28. - Profilul Cerna la Slätioara.
ferior vine transgresiv, = faciesul
ol = Conglomerate 1i pietripri oligocene ;
mult asemenea al saliferului = tuf dacitic = faciesul for-
ca la foarte pro- matiunei salifere ; s sarmatic ; = meotic ori
cu Helix, ; F=
[Profil des bei
Constitutia acestor
straturi de pictrisuri conglomerate e cu aceea a straturilor
oligocene dela Chcia-Dobriceni ; roce iau parte la constitutia
: de notat special micasisturi pirite blocuri colosale de calcare
jurasice Cu stäruinta mea, fosile n'am gäsit; iar acolo
unde am gäsit, indicä un etaj mult mai superior (tortonian sau chiar
meotic ?), ducând la o tectonicä complicatä altfel se prezintä
pe ter= (vezi fig. 40 41).

APE MINERALE HIDROCARBURE IN ZONA

In eocen anume orizontul de conglomerate gresii la con-


tact marnelc - eocenul mediu-la Cälimänest blea
easca de Olänesti-Cheia-Dobriceni, apoi din
eocene dela si el izvoräsc ape minerale sul-
furoase cu degajäri abundente de gaze. Gazele sunt constituite aproape
exclusiv din metan (1), la hidrogen la 15%;
genul sulfurat e foarte putin, nici 2Ve. Apele tele mai abundente sunt
la Cälimänesti si toate sunt reci, 10° 16°, ce clenotä
o ridicare dela adâncimi sau o scurgere din rocele dealurilor
cine (temperatura medie a regiunei 9°). Substanta mineralä o dela
rocele ce constitue conglomeratele, iar H2S din descompunerea piritelor
se gäsesc in blocurile de micasisturi gneisuri din aceste conglomerate,
din piritele ce ca nodule se gäsesc marnele bartoniane. In toatä re-

(1) GR. PFEIFER. dela 1903.

www.dacoromanica.ro
36 G. MUGOCI

giunea, fie conglomerate, in marne, blocurile de micasisturi


pirite se in diferite stadii de descompunere, cä procesul e
evident ; hidrocarburele ajutä la reducerea eventual formati.
altä linie de ape minerale se la marginea de N. in con-
tact cu granitul, la Bivolari
i, ul Doamne i, etc., ele sunt toate sulfuroase desigur
au ca primele, cAci apar de asemenea in conglomerate
gresii cu cristaline cu pirite (1). Intre aceste douä e
minunatul izvor din Oltului, la a, ale efecte
nu se pot prcciza de unde derivä. Compozitiunea acestei
ape (2) a gazelor nu e mult deosebitä de a celorlalte ape minerale
ale regiunii. Litiul e inapretiabil ca celelalte. Pe de
alte locuri, mai ales la Olän ti la Säcel apar ape efecte
asemenea ca ale CAciulatei, acestea es direct din conglomeratele comune.
E observat ape sulfuroase multe gaze se prezintä numai
sau in apropierea acestui orizont eocenic dela (3) etc. ;
ape sulfuroase färä gaze sunt numeroase - cum se va vedea
mai la vale, citez aci o sorginte, la Puturo as a sub Pleasa, pe
valea Romanilor, in micasisturilor gresiilor micacec, ce con-
stitue regiune la N. de Bistrita. Apele es direct din straturi de
micasisturi straturi ruginii din cauza hcmatitei limo-
nitei ce se formeazä prin descompunerea piritelor. Aceasta
noasträ asupra originci hidrogenului sulfurat (H2S) din celelalte
ape minerale (4).
Pe presenta substantelor minerale a H2S e usor de expli-
cat aceste ape, mai ales peste tot in aceste
blocuri de micasisturi gneisuri
trunsä venirea cantitäti metan, care face ca aceste
ape sä fie ascendente. Acest fenomen precum alte constideratiuni geo-
logice fac cred, aci a de a fa semn el unei
zone de p et Aceasta nu reclamä petrolul sau substantele cu ema-
natiuni gazoase aci in aceste conglomerate sau formatiunile
adiacente, ci, petrolul poate la distante ; dar
lui se manifestä prin ce gäsesc de a veni la
prin numeroase din conglomeratele

(1) Cele dcla au temp. ne duce la o adâncime mai mare


de unde ele se in sus
(2) GR. PFEIFER, L'eau minérale de Soc. No. 2-3, 1904,
A. CARNOT, Minist. Domen. II p. 186 etc.)
(3) Apele dcla obriceni nu bolborositoarc le scormonim
facä nu ard ca la apele metan.
(4) K. REDLICH izvoare sulfuroase bazinul (77).

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 37

nice. intâlnind ape, care aceste


rocelor pentru a pätrunde in adâncime, le trag ni le
presintä ca izvoare ascendente, minerale.
De Galitia in Carpatii sudestici (Regiunea Neamtu, Pra-
etc.) tocmai eocene oligocene sunt cele mai avute
in petrol, formatiuni sunt destul de desvoltate in Oltenia.
Conditiunile de adunarea retinerea petrolului sunt realizate
cAci avem bancuri de gresii, nisipuri conglomerate intercalate
marne bogate microfaunä
Dispozitia tertiarului inferior in aceastä regiune (fig. 20 23), e
de cu o slabä ondulatiune la N. de
dacä zäcämântul principal de petrol ar chiar regiunea mai dela
S. tdtusi manifestatia lui ar putea avea prin aceste conglomerate
gresii, cari in intinderea bazinului tertiar constitue patul faciesului
marnos al eocenului.
Uncle izvoare foarte (cu 13 gr. la ne pre-
zenta unui facies salifer al eocenului, cum se constatä in Moldova etc.
cum conditiunile pentru nasterea petrolului cer Cu toate acestea
nu trebue pierdut din vedere, marnele sunt totdeauna stare
de a emana hidrocarbure independente de petrol.
mai interesante din acest punct de vedere sunt regiunile din
jurul insulelor paleogene in special cele dela Asupra acesteia vom
reveni dupä ce vom tratat constitutia a acestor regiuni.

NEOGENUL
B. SERIA MIOCENICA
I. Primul etaj mediteranean
(Aquitanian Burdigalian)
Depozite miocene inferioare au fost descrise de diferiti români
sträini in mai multe puncte, ca mici bazinuri, interiorul podisului
Mehedinti: la Bahna, la Balta, la Ponoare Fântânele
Baia de Aramä, la Topile pe Cerna. a zinul dela Bahna a fost
studiat special de GR. MATH. DRAGHICEANU SABBA
pentru interesul economic ce desteptase lignitul continut
între depozitele primului etaj mediteran mai din cauza
mului cu depozitele dela Petroseni. Fauna ce s'a gäsit diferitele
onzonturi ale acestor depozite dela B a a fost studiatä mai de
TH. care comparând fauna straturilor cu Cerithium marga-
Cer. cu fauna straturilor similare dela Petroseni a

www.dacoromanica.ro
38 G.

clasat depozitele inferioare dela Bahna aquitanian al oligocenului


superior. Mai târziu o discutie s'a deschis asupra locului seria
stratigrafica a etajului aquitartian special a depozitelor descrise ca
atare Ungaria Transilvania. Tot d-1 TH. FUCHS revine asupra acestora
la 1885 depozite «Stratele dela Molt» neogene,
cum facuse E. SUESS la la 1894 el etajul aqui-
tanian trebue clasat miocenului (din cauza faunei sale unde formele olio-
genice numai deci depozitele dela Petrosani, Bahna etc.,
trebuesc socotite ca apartinând etaj mediteran.
SABBA STEFÂNESCU, monografia sa 1897 discutand fauna
paralizand depozitele acestea depozitele bine studiate din jurul Vienei
din Transilvania, ce contin cei amintiti, depozitele
dela Bahna etc. ca pe cele dela Petroseni burdigalian, paralel
dela Hidalmas» «stratele dela ca SUESS
FUCHS.
A. KOCH (82) trecând (la 1900) depozitele dela
admite pe deantregul vederile d-lui FUCHS considera depozitele
dela Petroseni ca apartinând aquit acesta considerat ca
etajul mai inferior al miocenului, corespunzator - cu bur-
digalianul la care «straturile dela Hidalmas» - depozitelor primei
Mari Mediterane. timp d-1 BLANKENHORN (1900, 94) readuce
depozitele dela Petroseni la oligocen, fapt la care se
NOPCSA JUN. ultima sa lucrare (1906, 137).
Cum se-vede probele paleontologice nu sunt destul de puternice pen-
tru a pune poate consideratiuni de ordin tectonic,
ce voi da aci, vor ajuta rezolvirea acestei discutii.

1. Straturile ligniti dela Ponoare, Balta Bahna.


In interiorul podisului Mehedinti, la Ponoare-Buzes6-Balta gasim stra-
Cerithium margaritaceum ligniti aratându-se clar sunt
depuse discordant cretacic depresiune nu
dar chiar la calcarele, sisturile negre granitul de fundament
26 harta PI. III).
Considerând fundamentul peretii bazin sedimentar, cons-
el corespunde unui vechi geosinclinal, ca consecinta a unei
falii la Ponoare, la Cernavarf la Balta. anume mezozoicul
din Valea Motrului dela Baia de (constituit din gresii,

(1) TH. Tertiäre Fossilien aus den Kohlenführenden Miocaen-Abla-


der Umgebung von Krapina Radoboj, und dic Stellung
aquitanischen Stufe. Jahrbuch d. k. u. geologische Anstalt. 1899.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 39

argilo-calcare cretacice calcarele jurasice, ce direct sau intermediul


arcoze liasice sau conglomerate rosii (verrucano) se pe granit
grosolan, se bolta sa anticlinalA din regiunea Ponoarelor.
Buza de N (la Podul natural) pe buza de S., mai
ales dela in spre apus, se de-o parte
avem granitul sau verrucanoul, de in gresii
argilo-calcare argilo-grafitoase, ce se pe calcarele
adAncime. Sectiunea 26 natura acestei depresiuni positia
a formatiunilor variate ce in acest lung bazin.
Bazinul acesta tertiar Baia de AramA-Balta se ascute complect la S. de
Balta anume din 2 cauze: 1) geosinclinalul vechiu se ascute,
pAtura mezozoicuhii se inchide, mezozoicul de aci spre S.V. se
ca un mare larg anticlinal. 2) La S.V. de Balta erosiunea exercitata de
Topolnita afluentii mai ales abraziunea veche a
orce depozitele in acesta al Mediterane.
Depozitele dela Bahna se in prelungirea numai la
vreo 12-14 km. de Balta ; de sigur ele cu altele din
valea constituiau o continuá de sedimente, imbu-
tectonica posterioarA mai ales prin abraziunea ce a dat
podisului (1).
In parte ele vin in relatie cu paleogen tocmai
la a i. Aci depozitele mai noui parte sunt erodate; pe
de parte unele vin stratele mai vechi, raporturile
stratigrafice nu sunt tocmai clare. in coltul din nordul
placate pe micasisturi niste marne argiloase ce
amintesc mult pe cele dela Bahna din alte cum se prezintä
ele vin discordant pe flisul paleogen, pe cristalin ca
multe alte locuri ; nu se mai in regiunea
Eu am depozitele din interiorul podisului Mehe-
dinti nu constitue izolate, ci acolo avem de aface cu o
de depozite neogene, ce se intinde dela Balta ntrerupt la Tar-
Baia de unde sunt ac operite cu depozite tortoniane
sarmatice ale marelui bazin tertiar oltean. In zona a tertiarului
am avut ocaziunea depozite cu margaritaceum
C. plicatum la Gura Olt, la.sud de pe
Muereasca (2), apoi regiunea Mari-Govora, etc. Aceasta ar

Când zic aci Mehedinti coprind regiunea Miroci o parte din


alâturat al Banatului ce au caracter orografic ca dintre
Bahna Motru.
(2) Comunicare la Soc. de din Decemvrie 1901. Descris in mono-
grafia Succinului din 1902 MRAZEC i
TEISSEYRE in: Sur de Roum. Mon. Petr., 1902.

www.dacoromanica.ro
40 G. MURGOCI

indica, marea cu aceste depozite domina in sudul Carpatilor, ea se


peste regiunea Gorjului unde depozitele ei au fost apoi ero
date sau acoperite de alte formatiuni posterioare-ca patrundea in mij-
regiunii cristaline unde depozitele au ramas in vechi geosinclinale,
constituind o continua in bazinul Petrosenilor, cum a dedus de
altfel de mult d-1 GR. STEFANESCU in ultima sa lucrare.
Acest fapt cu fenomenele tectonice ce deducem din stu-
diul regiunii Oltului din alte ale României, unde se o
schimbare otohidrografica urma unei puternice activitati tectonice la
sfârsitul oligocenului. In regiunea Oltului constatam ce-i drept de o parte
a Gura o trecere pe nesimtite dela oligocen la miocen (for-
salifera) prin aceste depozite cu Cerithium margaritaceum;
alte mar i, a, etc. - deducem pentru
miocenului o variatiune de in depozitele cu Cerithium
gäsim Nummuliti ai bartonianului in
cundar. in Oltenia dar avem Mare,a Mediteranä ca o regresiune a
flisului, pe unele locuri cu fenomene analoage unei ingresiuni ;
astfel s'a putut intâmpla ca avem ingresiunea Märii Mediterane
sula cristalinä, mare care a depus in depresiunilesi geosinclinalele de atunci
depozite, pe care azi le intâlnim numai ca petice ori niste limbi
de izolate. Conditiunile orografice erau asa, apele Märii Medi-
au putut spre N. mai departe de cum ajun-
sese apele flisului, care ni se indicä prin depozite caracteristice
numai la Nici in bazinul Bahnei, nici in al
trosenilor nici alte vecine ale Banatului Transil-
vaniei nu se cunoaste carpatic paleogen. In tot timpul
leogenului aceastä regiune a Carpatilor a fost un intins uscat
numai cu inceputul neogenului marea in o bunä
parte din Carpati Mehedinti.
Nu avem nici un indiciu pentru a spune intreaga regiune a
podisului Mehedinti a fost acoperitä de apele mediterane sau de au linaintat
numai dealungul unor depresiuni ; totusi studiile paleontologice
bazinul aveam conditiuni agunare cu pe
la Baia de Bahna pare a fost marea mai
137). Consideratiunea faciesului petrografic a depozitelor dela Balta
dela Bahna pe de-o parte, pe de altä parte tectonica directiunea
acestor formatiuni ne aratä ele au apartinut uneia aceleasi
dislocate Balta Bahna, la N.E. de Balta
la S.V. de Bahna in adânci geosinclinale. In aceleasi directii
N.E.-S.V. la bova (Banat) formatiuni identice cu cele dela
Bahna Ponoare, clasate d-1 F. SCFIAFARZIK ncogcnului inferior,
ca un mic pctic bazin foarte dislocat ; iar mai departe spre S.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 41

dealungul Dunarei, aceleasi formatiuni la I u M


(aci socotite de asemenea etajelor mediteraneane.
(Fig. 29 29 bis). De asenlenea am putea considera depozitele din Cerna,
dela in ele (s'ar sunt mai
vechi), ca prelungirea celor dela Petroseni etc.
dar prima mediterana a ocupat o parte din Carpatii
meridionali, cu depozite
evidente dealungul
unor geosinclinale,
e lungime de 150 km.
mai mult.Largimea acestor FIG. -Sectiune d-I DE MARTONNE
petice e foarte redusä bazinul dela
din cauza unei cutari in- micagisturi ; pegmatite; k -calcar ncocom;
m marne; t = marne
tense la cari au fost supuse. ;3 calcar ; = ; d pietriguri
a nluviuni.
Intreg acest a
fost de presat strâns, in multe locuri depozitele de pe dina
sud-estica a bazinului (chiar sisturile cristaline) au fost rasturnate peste
depozitele din sinclinatului, fapt ce se poate constata la Ponoare,
la Ilovita 30) la Dubova in numeroasele sectiuni naturale ce

Prof. E. CHOLNOKY.)
IG. 29 bis. - (spre SE) a teraselor bazinului Milanovat.
Das tertiare Becken und die Terrassen Milanovall.

vaile transversale acestor bazinuri. Sondajele lignit la


au la fund depozitele sedimentare lignitul e presat in
micasisturelor din fundament (comunicat de V. ISTRATI).
Depozitele mediterane din bazinul Bahnei au fost studiate
nuntit din punctul de vedere paleontologic de numerosi geologi
25, 29, 59, 64). Voiu aci numai faciesul acestor depozite
la Ponoare, la Bahna ca la Dubova etc., e foarte asemenea faciesul
värgat al saliferului dela curbura Carpatilor din regiunea Oltului: gresii,
nisipuri marne vargate (bariolate) cu culori ruginii vinete-cenusii. La
baza au totdeauna un strat de pietrisuri ce provin din rocele
ce constitue fundul bazinurilor unde s'au depus; peste acestea vin depozitele

www.dacoromanica.ro
42 G. MURGOCI

värgate, bogate in fosile. In straturile inferioare ce se in ruptura dela


a am gäsit cristale de gips (citat de d-1 DRÁGHICEANU la Bahna,
25/69) ca straturile dela Gura iar orizont
rior cuprinsul Bahnei, gäsit puternicA de
marne albästrui tortoniane, concordante straturilor cu lignit, interca-
latiuni subtiri m.) de tuf dacitic vinetiu. 30).
la Fântânele precum la am gäsit bancuri de roce
poroase, grezoase, reamintind tuful dacitic dela de sus Rudina.
Aceasta ne aratä cä peste tot depozitele prime mediterane sunt in intimä
de continuitate cu depozitele caracteristice formatiunei
lifere subcarpatice. In special la Gura (Olt) se poate constata acest fapt.

[FIG. 30]. - Sectiuni prin basenul Bahnei (ridicate Im-


DE MARTONNE).
micagisturi ; b depozite prim mediter. = gresii argile värgate, SV 2 - gresii
argile lignit, 3 = argile grezoase, de 4 argile brune crassisima,
nisipuri argile verzi galbene bande GR. a = marne
toase, ESE 400, marne tortoniane : mg marne cu Globigerine, c calcare cu cg con-
glomerat calcar, calcar de Curchia, tuf dacitic, = marne nisipuri marne
gresii 3' - nisipuri, 4' = marne, s depozite sarmatice, d pietriguri deluviane.
Desi literatura e foarte o confuziune mare asupra
stratificatiunii acestui bazin. Cele 3 ce acum (GR.
DRAGHICEANU, nu intre ; cea care am ridicat-o eu d-1 DE
MARTONNE pare a se potrivi mai mult a d-lui SABBA (29/259).
Dar asupra acestei chestiuni vom reveni.

2. Straturile burdigaliane dela Gura


faciesul al saliferului.
La a äi nisipuri gresii cu cristale de cu
marne conglomerate subordonate, ce vin direct continuitatea
pozitelor oligocene, de care cu toatä stäruinta n'am putut
stabili o de separatie. In nisipurile din peretele unei väi trans-
versale ce se deschide valea Mueresti chiar la capul V. al satului Gura
Väi, am gäsit Cerithium plicatum BRUG. Cerithium margaritaceum,
BROCC. in vedere prezenta acestor doi in celelalte basinuri.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL OLTENIA 43

considerând la Gura se mici intercalatii bolovani de


buni bituminosi ca cei dela Bahna, Balta, etc. dar mai ales oare-
cari nuante - se exprima d-1 LASCAREW - la Cerithium marga-
ritaceum, BROCC. socotit cred cu temeiu aceste straturi la burdigalian.
In bancuri de nisipuri imediat superioare se gasesc frumoase cristale de
gips, uneori la 1 d. m., iar deasupra unor bancuri de gresii, etc., vin
intercalatii de tuf dacitic, pod la e deasupra forma-
tiunea saliferä caracteristica 20 31).
Acest etaj nu putut constata cu certitudine decât la Gura ;

spre apus banda aceasta pare a se ascuti, la Olänesti, Cheia Srneuretu,


fiind acoperita de pietrisuri pliocenice; spre trece Oltul la N. de
dar rnai departe putem proba. Depozite de facies
cu acestea dela Gura apar anticlinalelor mai la S. de
valea Muereasca toate aparentele mai la V. de masivul Bistritei,
ca o ingustä alipitä masivului cristalin (vezi pl. II).
In anticlinalelor din regiunea Oltului Slätioarei apar pu-
ternice depozite cu un facies monoton nisipos, rar conglomeratic, cu slabe
intercalatiuni margo-nisipoase vinete sau roscate, uneori chiar ruginii ca
terra rossa ; corespunde faciesului roscat al saliferului dela curbura
Carpatilor dar regiunea Oltului se constatä apartine
pozitelor prirnei Mediterane. Bancurile de nisip sunt paralele
menea colorate
galben brun,

pele deschise se vede


de departe o
caracteristicä. Mar- FIG. 31. - Sectiune transversalä la pod.
gele sunt mai mult gresii, m marne burdiagliane; a= argile 1i marne salifere;
tuf dacitic; F= falia, cu isvoare insemnate.
sau n-lai [Querschnitt des Muereascatales bei der Brückej.
poase. Ca facies pe-
trografic aceste depozite sunt foarte asemenea cu cele dela Gura
Ponoare Bahna, etc.
Zona e splendid la vedere i la Bog-
apoi dela Bujoreni-Olteni la vale de Fedelesoiu.
La Olteni marginea Oltului sunt o multime de izvoare
intercalatiuni subtiri de tuf dacitic alb, cu fluturi exagonali de
In dreapta ca stânga Oltului saliferul e acoperit
de salifcrul de sarmatic nu se vederei decât in tal-
vegul väilor, când tectonica nu ni-1 ascunde. Amintesc aci un punct
important este la Runcu (J. Arges), unde la Trantul ui
(ce la Sâmbotin) am mijlocul acestei zone un
strat puternic de tuf dacitic alb, cu cristale mari de mica

www.dacoromanica.ro
44 G. MURGOCI

fluturi de mica etc. Aci se grisesc bancuri de un tuf


sedimentar grezos, cäci pe elementele cristaline se gasesc
mai mici mai mari, la mgrimea unei alune, de cuartite,
gresii, calcare, etc. Probabil acest facies a fácut pe SABBA STEFÄNESCU
(23) descrie ca gresie peste tot unde a intâlnit-o.
Zona aceasta are directia S.V.V.-N.E.E. cade spre S.E.E.,
general sub un unghiu mai de 30°. Ea se nici o
perturbare in plan, la Oltului la Runcu
Fedelesoaia (1). In spre apus apare in fundul dela Bujoreni, apoi
disl9cate la Vlädesti, la Titireciu-Bunesti, la la Petrestii de Jos
Vrtleni, la Folestii de sus-
Tomsani, la fine
la urmând

joreni-Fundgtura, Titireciu, la

formatiuni salifere superioare si


chiar sarmaticul sau meoticul
contact cu zona (Fig.
. 32. -0 la N de 32 33).
contactul salifcrul värgat petri- In regiunea de mai la sud
(ori sarmatice).
Ocnele Mari - Govora
(fig. 20, 33, 34) anticlinalelor erodate gäsim
ciesului värgat descris aci, niste nisipuri pietrisuri cu rari bancuri agregate,
adesea continuitate cu bancuri värgate. Interesant e aci

33. - Sectiune prin bazinul Ocnelor Mari.


(Literile form. ca ao).
[Querschnitt durch das Ocnele-Mari-Becken].

o diagonalg de deltä torentialä caracteristicg. La Casa -


a ulu i (Govora, sat) ggsim strate de gips marne intercalate gresiilor
nisipurilor caracteristice. aceastä regiune salilerul inferior apare ca

Intre Runcu Fcdelcsoaia d-1 S. TEFÄNIESCU a 2 pro-


babil crodati (d-sa nu-i cc e caractcristic pcntru accst orizont al
salifcrului; (23 pg. 164):

www.dacoromanica.ro
DIN 45

elipse mai mult sau mai putin intinse, inima anticlinalelor erodate
e adesea limitat prin falii mai mutt sau mai putin puternice.
intlnim la Troianu, la Ocnele Mari, la Govora, la Titireciu
la Gâtejesti ; dela Govorei la N. se atinge se contopeste zona
värgath. La Str la S. de Mägura se o
cu faciesul de (vezi 38).
La ari râpele din partea de S.E. a orasului se
sfArâmäturi de foarte multi Nummulili mici(1), Orbitoide
(erodati deci secundar) si nedeterminabili, etc.
Nummuliji erodati am la Go vo ra in de S.E
BuneW Ca co va

;* ......
t
',;
FIG. 34. Govora.
(Literile formatiuni ca in ao),
gips; F nisipuri gresii Cerilbiurn -nisipuri grcsii
Ervilia pusilla bancuri de lignit.
des

pe valca in dela in conglomeratele dela N. de


Pr e, peste tot in sccundar. La Titireciu in niste nisipuri
pietrisuri structurh in parte am gäsit sub un
banc puternic de tuf dacitic, ce ne toate
tortonianul; deasupra tufului vine imediat sarmaticul inferior. Corespon-
denta stratigrafich a acestor formatiuni ne-o pune mai la sectiu-
nile 20, 33, 34, 35). Trebue adaug mai tot apar
acestc nisipuri pictrisuri, precum zona värgatä, ele sunt acoperite
imediat un puternic strat dc tuf dacitic alb sau vinetiu.

FIG. 35. -
(Literile formatiuni ca la
des

Tuful dela V. de Mäguricea, dela Olteni


la (j. Arges), ce am gäsit intercalat acest complex e
sebit intru de tuful ce-1 tuful intercalat e mai cristalin,
din pare levigat (vezi mai la vale).
La -L ul Buha - gäsim dupä toate aparentele sub
(1) Predomind planulata, D'ORB. N. Budensis, HANTKE. çtc.

www.dacoromanica.ro
46 G.

stratul de tuf deasupra faciesului bancuri puternice de gresi


conglomerate dure ce se exploateaza numeroase cariere. Zona var-
aci este foarte puternica; la lacul Buha o perturbare
la prima vedere lucrurile nu sunt clare. Printre bolovanii de gresii con-
glomerate stânjeni, am gäsit un bolovan de
poros, cu intens miros bituminos (Fig. 36).
Atât conglomeratele cât calcarul searnänä mult cu cele tortoniane
ce sunt foarte frecuente partea de mai de ; in calcarul negru mi-
rositor am gäsit numeroase mule de Tapes vitaliana, PARTSCH; dar repet
acest bloc nu
in alte faciesul acesta al saliferului pare a se
tinde oligocen tortonian; la esti zona
gatä vine inferior stra-
telor de calcare gre-
sii mirositoare cc le
consider ca tortoniane
36.- la Lacul Buda.
la B -
formatiuni ca urm.). 37);
(Fig. 35)
supra stratelor avem un banc tuf nivelul gipsului se
o multime de mici si mari de calcar cu Lithothamnium,
fosile caracteristice. Mai mult aci la ca la Gura
la Slatioara, bancurile acestea värgate de nisipuri, petrisuri, etc. au o
mare grosime se prezintä de ca o continuare naturala a
pozitelor oligocene. rcgiunea Govorei Ocnele Mari prezenta
erodati denotä o
remaniare a eocenului si oli-
gocenului.
aceste considera-
tiuni mai ales notiu- -
nea ce ni-o tectonica i FIG. 37. - la rásdrit
Intercalalii de gresii i calcare bituminoase In formaliunca
e aproa-
pe depozitele
inferioare ale saliferului, cel putin partea lui cea mai inferioara, apartine
burdigalianului, pe când sus pare a se sui tortonian. In acest
caz, la oligocenului trebue sä se partea de.V. dis-
cari au ridicat coasta dela Olänesti, chiar de unde
se observä ascutirea - poate prin eroziune posterioarä nu prin lipsä
de depunere - a stratelor Cerithium margaritaceum C. plicatum.
De altfel oligocenul dela Cacova Dobriceni la Petreni, un
contur in plan un relief discordant in elevatie, ce nu se poate explica
deck prin considerarea ca ridicat ca un apoi foarte ero-
dat (vezi tectonica, pl. IV).

www.dacoromanica.ro
DIN ENIA 47

C. Anticlinalul Slátioarei.
anticlinalele Ocnelor Mari al Govorei, poate mai im-
portant e al SlAtioarei. Am arAtat d-1 GR. a considerat
toate aceste conglomerate pietrisuri nisipuri ca eocene, la o ana-
amAnuntitä, rAmâne ca oligocen numai capAtul vestic al ei
SlAtioarei MAguricea de o parte alta a (Fig 28).
Peste aceste pietrisuri bolovAnisuri la MAguricea se reazima, evi-
dent discordant in din S. MAguricei, straturi de pietrisuri
glomerate cu nisipuri intercalatii argilo-marnoasc. Pe când
uncle izvoare sulfuroase cu hidrocarbure es din bolovanii
ratele oligocene. cu blocuri de micasistuni pirite etc., M o are a

anul

FIG. 38 FIG. 39. - prin Mágura Slátioarei.


(Literile 20).
A de alunecare strat fosilifer Helix.
[Querschnitt ch Silitioarei. A- Ueberschiebungsflache].

tina) din malul altele la Stoenesti cu hidrocarbure es din acest


complex provenit din remanicrea oligocenului. In din spre räsärit:
la Popesti, Ionesti, Obrocesti, se numai stratele remaniate, la
grosolane, mai sus nisipuri argile cu puternice saline
ce superioare la faciesul värgat, ca la Olteni (Fig. 38, 39).
Inteun orizont nu tocmai superior avem o intercalatie dc tuf daci-
tic, pe locuri chiar trei intercalatii, ce ne duce la o
tectonicA complicatA; prezenta tufului la N. de MAguricea la E. de coada
ne un mare anticlinal salifer (fig. 28).
Tuful care saliferul inferior aci la Slätioarei e foarte
variat: alb albAstrui, fin ca marga sau gruntos ca o gresie, bogat
cristale de par a confine cristale de gips.
Pe când la Maguricea totul se regulat, oligocenul
e fracturat 28), la MAgura-SlAtiorei avem o ímpingere rAsturnare
a cutelor spre S., de curioase (Fig. 38, 39).
Aci la coada avem straturi aproape verticale (cad S.E.

www.dacoromanica.ro
48 G. MURGOCI

de conglomerate gresii, nisipuri La partea superioard


vin slabe intercalatii de marne, argile nisipuri fine, galbene sau sure,
in care am gäsit niste Helicide. Straturi Helix se cunosc in tertiarul
Rusiei in 2 orizonturi : in tortonian superior (str. Spaniodon)
meotic Eu am bancurile de argile din apa
Cernei (N. Mäguricea fig. 28), unde probabil apartin meoticului sau pon-
ticului inferior. Cele de la Coada Mägurei ar putea apartine torto-
nianului. Nici faciesul rocelor, nici prezentarea tectonica nu vorbesc
pentru meotic, in care caz ajungem la o tectonica foarte complicata
(127/684), pe când considerându-le ca tortoniane se totul.
De-a a avem un anticlinal de salifer infe-
rior erodat pe creastä, care ne pune la cu
structura diagonala de ce la straturi värgate, acoperite
tufuri. dela probabil din saliferul inferior.

SARE SI PETROL VÄRGAT AL SALIFERULUI

La G ura V ä i es locuri ape sulfuroaso feruginoase


din burdigaliane ; multe nisipuri de gresii cu
intercalatii de marne nisipoase produc o abundentä de sa-
Na si Mg (mai ales la podisca de peste apa la
dänesti); aceleasi manifestatiuni de eflorescente constatam depozitele
foarte dela regiunea
Mari-Govora.
In special orizontul inferior al saliferului Oltenici de deose-
bitä economicä. In se gäsesc ape minerale ca
cele delaOlteni, Govora, bäile Govorci (ape iodurate), Petrari
de , a, etc. pentru a nu cita pe cele mai impor-
tante (1). Apele iodurate dela bäile se o
cime de 40 70 m. dela talvegul sonda dela i de
s'au gäsit ape tot de concentrate la adâncimea de peste 250 m.;
ele veneau din acest orizont (2). Slatinele Mä a
sunt foarte concentrate; lumea le de sare
Tot acest orizont e acela care s'a gäsit se
petrol la a; aproape peste tot unde stratele acestea sunt
de mai adânci, sau unde ele sunt rupte prin falii deplasäri, se
puternice exalatiuni de gaze hidrocarbonate.
(1) Uncle din aceste izvoare precum uncle iviri importante petrol
citate d-I GR. Anuarul Biuroului geologic 1882-83 pg. 73
urm. Ed.
(2) La Troia nu când s'a sondat pentru acum vreo 30 ani
s'a dat asemenea ape dar nu de sare.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 49

Amintesc aci rezervând pentru o descriere amänuntitä


posterioarä- oarea dela e Mari la fabrica de limonadä,
unde mai acum un an
era o de fer
in pämânt prin care e

gazul ce ardea continuu. Aci


avem un anticlinal dirijat spre
N.E., trece apa se
la Troianu (Fig. 20 33). 40. - Anticlinalul dela Ferbea
Terenurile dealungul faciesul vIrgat saliferului; g - nisipuri
bolovani; = tuf dacitic
sunt de d-1 TUNARU
[Oeausbisse Ferbea,

In , pe apa Govorei, sunt numeroase Ferbältori


Gloduri mai mult sau mai putin pronuntate. Minunate be* sunt
la Gâtejesti- de asemenea pe un anticlinal (Fig. 40)- de' unde Ing.
KLAUSS a scos dintr'un numai de 15 m. ceva petrol. societate din
Craiova are planul pue o sondä aci, dar de 6 ani tot n'a nirnic.
Pe linia aceasta Govora-Ferbea-bäi d-1 KLAUSS a mai multe puturi
incercare, in a, in etc. Numeroase izvoare sulfuroase
aci scot gaze, un in Prajile emanä de multe gaze
inat e o clocotire continuä. Douä puturi au fost fäcute de Societatea
Välceanä, mai la apus de Bäi, pe dintre chiar
marginea (Fig. 41). Un accident regretabil intâmplat
din puturi, a fâcut sä se lucrärile dupä ce se ajunsese la 40
cu o abondentä de gaze exceptionalä.
Putul 1 dela Bäil e ei scoate fiecare petrol
de-o calitate superioarä, care nedistilat se direct in lämpi.
Se spune la punerea temeliei hotelului s'ar observat urine
de petrol, pistind din straturile värgate care s'a pus temelia hotelului.
De necontestat aci avem de-aface cu o zonä petroliferä (pl. IV)
importantä si acum nu am inregistrat fapte mai ademenitoare,
e pe deoparte neseriozitatea incercärilor, pe de alta lipsa de cercetare
si anticlinalul saliferului este rupt printr'o falie
S.-N. dealtingul väii Govorei, perturbat printr'o altä falie ce-1 atinge
si-1 intrerupe cam sub un unghiu de 40° dela S.E. spre aducând
o mare regiunii. Aceastä falie (Fig. 34) explid
pentru ce semnele de petrol nu se continuä la S. de pentru
ce la bäi puturi de aproape dau ape minerale de diferite? Apele
sulfuroase provin din sudul din saliferul superior, ce e scufundat
aci la celui inferior ; pe când apele iodurate sunt scoase din
liferul inferior la Nordul faliei. Falia merge dealungul talvegului

www.dacoromanica.ro
dela spre V. sue pe coasta pe la V. de Vila militarä spre
curmäturà, la soseaua (Fig. 411.
Fatä de aceste ar locul ne pentru ce sonda
Soc: dela n'a avut succes? Se stie
aceastä sondä a mers la 327 m. (o alta la 90 m.), a
avut ape särate foarte concentrate emanatiuni de gaze ce de mai multe
ori au aruncat coloana dc apä din sondä la o de 20-30 m.
afarä, ceeace presupune o presiune de putin 30 atmosfere
tusi petrol nu s'a semnalat !

FIG. - Schita geologia a Govorci. 0001


B. -Stabilimentul = Hotel §tefänescu; VM Vila CM = Vila
Marieta ; - Prajile ; b = burdigalian (nisipuri, conglomerate,
tuf levigat; = Formatia saliferä (marne, argile, gresii nisipuri C= calcare bituminoase
tonian ?); S =Falia Govorei; Anticlinalul - - Sinclinalul
§eItilor ; = Ferbe = Isvoare minerale cu gaze hidrocarbonate.
Mai sonda a fost asezatä räu, la S. de falia Govorei, intr'un
sinclinal al saliferului superior, unde a trebuit perforeze mai
liferul superior, evident särac, poate de pe la 170 m. a dat
saliferul inferior. Atunci sonda era deja cum petrolul
aci nu poate tocmai o presiune mare, s'a de sigur strate
petrolifere färä se observe ; e chestiunea de conducerea lucrärii,
de menajul afacerii intregi, etc. cari toate ne pot explica pentru ce nu
s'a reusit, nu s'a condus la reusitä.
Tot aceste formatiuni salifere inferioare avem emanatii de gaze
la g-cu ape minerale-la d e sus, la de
la ferbätorile dela a la izvoarele dintre
Bunesti si Stoenesti.

www.dacoromanica.ro
OLTENIA

II. doilea etaj mediteranean


(Etajul vindobonian)

Peste depozitele Cerithiurn margaritaceum gäsim partea


de a regiunii subcarpatice un complex de formatiuni
poase, vinete-cenusii, caracterizate pe intinderea prin eflorescente
saline izvoare särate, in partea poalei muntilor constatäm calcare,
marne, conglomerate cu o faunä tortonianä bogatä. Prime le formatiuni
ori unde afleureazä- am avut ocaziunea a le cerceta in sute de puncte -
nu pun la ivealä nici o fosilä caracteristicä. apar straturi cu
sile determinabile, atunci acestea reprezintä un orizont stratigrafic cu mult
superior : in regiunea Oltului, sarmaticul inferior, la V. si spre N. de
Hurezului, in bazinul Bahnei etc. tortonianul superior.
Aceste formatiuni intercalate burdigalian ca pat tortonian
sau sarmatic ca acoperis, au douä indicatiuni petrografice de mare
importantä: intercalatiuni insermnate de tuf dacitic,i masivul de sare dela
Ocnele mari.
Pe consideratia masivului de sare si amintirea lui LYSELI d-1
SABBA a reprezentat pe schita sa jurul Ocnelor mari
(formatiunea saliferä subtarpaticA) a-1 descrie mai de aproape.
Pe consideratiuni tectonice facies, pe prezenta tufului dacitic a
de sare, eu am luat ca Schlier toatä formatiunea chestiune ca
atare s'a prezentat pe schita zäcämintelor de sare a d-lor MRAZEC Tms-
SEYRE Studiile din urmä m'au intärit pärerea mea.
Acolo unde saliferul se. repauzeaz4 pe straturi cu Cerithium mar-
garitaceum nu-i putem trage conturul precis, cäci e continuitate de
depozite cu acele straturi; la Cacova-Dobriceni saliferul se reazimä
discordantä pe oligocen, iar la Petreni-Bistrita pe calcarul jurasic.
Marginea a salifere subcarpatice e mai usor de
precizat; cu toatä persistenta faciesului saliter sarmatic, totusi am
avut ocaziunea sä gäsesc multe locuri fosile caracteristice ale
ticului inferior, apoi am urmärit pas cu pas continuarea acestui ori-
zont spse apus spre räsärit, precis limita formatiunei salifere.
formatiunea subcarpaticA din Oltenia putem dar deosebi
douä faciesuri foarte caracteristice; unul inferior, faciesul värgat, ce trebue
socotit mare parte burdigalianului; altul mai superior, faciesul
ce trebue socotit depozitelor Märii Mediterane, vindobonia-
nului; dar saliferul Oltenici se prezintä, nu cel putin
foarte asemenea cu saliferul dela Curbura special cu cel
din bazinul Slänicului si Oituzului

www.dacoromanica.ro
52 G.

A. Faciesul marnos, al saliferului.

Saliferul propriu-zis si in Oltenia din bancuri de tuf


citic repetate de ori intre marne Globigerine argile vinete cu
nisipoase, salifere; e un facies corespunator faciesului marnos,
vänät-cenusiu al saliferului din räsärit. Conglorneratele se semnaleazä foarte
rar atunci numai 2-3 dcm. grosime, prin materii argilo-nisi-
poase. Grosimea acestui orizont variazä dupä grosimea bancurilor de tuf
dacitic deoparte prezentarea straturilor argilo-marnoase cu nisipuri de
alta. Când se intercaleazä sâmburi de sare ca la Ocnele mari (Teisu Oc-
nele mid) atunci ajunge grosimi 500 600'; in alte pärti mai
ales regiunea e subtire, nici
Acest facies al saliferului e foarte bine definit partea inferioarä
spre acoperis. La partea inferioarä are mai in totdeauna, ca in Tran-
silvania, tuful dacitic, care, in acest orizont rar are faciesul gräuntos
cristale evidente. Aci repet cä este o mare asemänare formatiunile
neogene din Oltenia cele din Câmpia Mezöszeg a Transilvaniei, unde
au fost descrise mod magistral de A. KOCH (op. cit. 82).
Tuful dacitic se prezintä de obiceiu ca o marnä albä, ca creta,
de diferite consistente : uneori durä, Gompactä, stratificare, dar cu
zone concoidalä, albä-gälbue (Govora, Ocnele mari)
albästrue, (Otäsäu), sau vânätä, in al säu facies asemenea trassului.
Alteori e poroasá, friabilä, ca tripoli, chiar nisipoasä ca un nisip de dia
tornee, puncte fluturasi negri de etc. Adesea se ca
un nisip o cenuse caracteristial: (Ocnele etc.) Mai
amintesc un facies grezos concretionat prin vine cocoloase de calcitä
(La D. Crucea-Vlädesti) asemenea unor varietäti descrise de Koci-i.
La Cetätue (Vâlcea) gäsim in tuf nodule sau concretiuni ruginii concen -
trice, ce amintesc pe cele descrise de F. BERWERTH, A. etc.
din Transilvania. cuvânt, se gäsesc toate faciesurile dela adeväratul
tuf vulcanic pânä la marne gresii, proportia de elemente sedi-
mentare sträine ce coprind. Depunerea remaniarea tufului dacitic din
prin mare e evidentä. Numirea lui vulgarä e: potmol,lut alb.
Din cauza asemänärei ei pe uncle locuri marnele albe, pe alte
locuri gresii nisipuri albe, a fost descrisä de diferiti geologi
fundatä marne, când gresii. Faciesurile marnoase, precum
cele grezoase-cu exceptie cea colectionatä dela ealul ei,
nu face de efervescentä HC1; iar in caracterele sale macroscopice
se aseamänä totul tuful dacitic din
ale României Transilvaniei Uncle faciesuri din Oltenia -Runcu (Arges),

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 53

Olteni, Mäguricea, etc. anume cele gräuntoase sunt


asemenea cu tufurile piatra ponce din regiunea Tusnadului
muntii Apuseni ; ale noastre n'au de pronuntat caracterul de
intärire, de eruptivà, acelea. Ipoteza unei cenuse
portate, cum a emis se aplicä la cele din Oltenia. Caracte-
rele rocei ei in unele locuri ca intercalatii, alternând cu argile
nisipuri, apoi unele faciesuri grezoase cu elemente sedimentare sunt
probe destul de evidente. Totusi având in vedere marea räspândire
puterea bancurilor, ce acompaniaz saliferul Olteniei aproape
in intinderea lui, mult mai abundentä ca in ori care parte a
României, ne face ne asupra originei primordiale a acestei
din bazinul Olteniei.
Pentru cele din Moldova Muntenia de E. MRAZEC TEIS-
SEYRE cit.) presupun o municatie a bazinului salifer sub-
carpatic cu cel transilvan prin regiunea Oituzului, pe unde ar
fi putut uful dacitic. In regiunea de V. e mai
greu a presupune o comunicatie a celor 2 bazinuri, nu rämâne
decât o aducere a tufului prin curenti ce ar fi dinspre Moldova,
de-a tärmului, spre Oltenia. De sigur studii arninuntite la
Oltului vor aräta räspândirea continuarea bancurilor acestea pânä
la Prahova. Pot spune
peste pe la sud de peretii albi se väd de
parte. Bancul dela Runcu (Arges) ca cel dela Fedelesoiu dacä nu se
vor mai departe e cä sarmaticul le acoperä complect; dar eu cred
puterea cä ajung departe spre E. In d-1
I. POPESCU-VOITETE a gäsit tuful raporturi stratigrafice ca
in valea Oltului. elementele mari faciesurile grezoase cu mari
cristale, cu greu s'ar putea explica chiar prin aceastä ipotezä.
ATANASIU comunicare dela Soc. de vorbind despre tuful gäsit
de d-sa in jud. Neamtu, ca adus de curenti aeriani
turi. Ipoteza este foarte plausibilä.
Amintesc aci tufuri dacitice au fost descrise in Timocului
bazinul Bersasca 138), iar eu gäsit
bazinul dela Bahna-Orsova, tuful din Oltenia dacä a
fost transportat printr'un oarecare vehicul (curenti marini ori aerieni), apoi
putea transportatä din acele pärti spre Carpatii apuseni. In jud.
mai gäsit tuful bazinul Bahnei, la Ponoare la
Adaug aci de-a lungul Bersasca-Rudina (Banat) se
constatä o de dicuri cosuri vulcanice de dacit, care a furnizat
tufurile intercalate depozitelor mediterane din bazinul Bersasca Iablanita.
De ce nu s'ar deschis oare niste vulcanice uscatul dela Sudul
salifere din Oltenia?

www.dacoromanica.ro
54 G. MURGOCI

In toate bancurile de tuf dacitic ce am studiat si in neriumaratele


locuri unde pereti dealuri bine - gratie
eroziunii, formelor caracteristice ce iea 42) - totusi

Fig. 42. - Dealul Cetätuii, pe care e biserica.


deal conic de tuf dacitic poros, masiv ori putin §istosizat, a e
o dealurile Kosgilka de descrisä de A. KOCH, la Sólyomkö
(corn. Koloszvár). (Op. cit. pag.
Erosionsformen in aem Dacittuff Prof. A. KOCH berchreibt solche bei

n'am de Globzgerine, niste foi frânturi de car-


bonizate (la de pe
Mai adaug aci fenomene de silicificare, ori concretionare, etc.
ce descrie KOCH bancurile de din Transilvania, se intâlnesc
la noi. In special' e demn de amintit niste
a) conuri dâmpuri mai dure, in bancul de
tuf din malul Oltului, de-a lungul unor
turi prin cari es apele subterane 43 44).
b)
Totusi e relativ usor de a stabili etatea
tufului bancurilor de marne Globigerine,
intre care e adesea intercalatä, prin rocele
FIG. 43. - Mici dâmburi silele ce vin apropierea tufului. Pe de o parte
(a b plan) de tuf da- tuful se prezintä cu calcare negre
citic rämase prin tuminoase sau cu gipsuri - ca Transilvania
silicifiarea tufului. si bazinul Slänic. etc. - cari au fost socotite,
[Kleine durch das
cificieren des dacitischen Tuffs]. se vede de altfel sunt in legatura, cu tele
tortoniane dela marginea muntilor.
Dar avem la Titir eciu, la vale de bisericä, un banc puternic de
tuf care e coprins douä feluri de depozite sedimentare fosilifere
(Fig. 45). In nisipurile pietrisurile dezagregate cu prea putine marne, etc.
ce sunt sub bancul de tuf constitue râpele malurile goale din vale
de satul Titireciu am urmatoarele fosile : Venus sp. Ervilia sp.
Cerithium (sau Eichwaldi), Cerithium pictum BART. Car-
dium sp. care ne cu probabilitate vindobonianul. In nisi-
purile si marnele cu foarte multe ce vin imediat deasupra
tufului dacitic am Ervilia pusilla PHILL. var., Dreissensia sp. ce

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 55

ne india straturile de Buglowo, trecere tortonian si sarmaticul in-


ferior. ea a acestor tufuri e deci
Vom insista aci un moment asupra ivirei dela Bahna.
La a pe valea Petrei avem o sectiune suc-
cesiunea depozitelor sedimentare ce se pe cristalin. Tuful se pre-
aci intercalat
marne Globigerine
F
marne compacte cu
FIG. 44. - dealungul malului Oltului la
o faun tortonian ca de
la Cernädia. Deasupra Tuful dacitic, alternä marne vinete; cr
urmeazä conglomerate cu ape; F
concretionate care d-1 SABBA STEFÂNESCU a gäsit cochlear
(Fig. 25), iar prelungire spre Glogova am gäsit eu reprezentând
aci stratele superioare ale calcarului de Leitha. Aci dar se constatä
tuful e intercalat depozitele Mediterane, anume
zätoare tortonianului superior.
Tuful de aci de Sus e câtva deosebit de cel din
regiunea Oltului; el se prezintä mai grezos, alb-gälbui, cu foite mari de
neagrä ; partea sunt zone de tuf mai cu
compozitie mineralogicä, cel grezos, devenind mai argilos
ca
stratele de trecere spre marnele cu Globigerine.

FIG. 45. - Sectiunea de detaliu


(Literile reprezint aceleali forma(iuni ca in precedente 20 etc.).
-
t-bancuri de calcare bituminoase cu
Ervilia sp., etc.; X = Straturi
tortoniane; sarmatic;
fiusilla, etc.
conglomerate
fere, gresii, etc., cu Dosinia Modiola volhynica, var, minor, etc.

deosebi de instructiv e de studiat marnele cu Globigerine


legätura pe deoparte eu bancuri de tufuri, pe de alta cu ori
brecia bazinul Bahna-Orsova (Fig. 30 57).
marnele cu peste tot unde apar apartin orizont, apoi
atunci etatea (II-a etaj) e absolut
La avem o sectiune 30) de asemenea foarte importantä
de-a lungul unui pârâu, la N. de Baraca putului de lignitului.
ce parcurgem formatiuni de faciesul cu lignit, ne
propiem marginea sisturilor cri-staline, mai de nisipuri si
gresii apoi de niste marne sure-vinete compacte, asemenea cu

www.dacoromanica.ro
56 G. MURGOCI

cele dela Cernädia in care se tortonianä sunt


o bogatá
de Globigerine ; aci cad sub nisipurile cu (din orizontul II
mediteran Când esim la drum spre Curchia, sträbatem
mai multe bancuri de nisipuri si marne, la o ni se prezintä
un mal, in care de departe ni se aratä douä intercalatiuni de tuf dacitic
verzui, grezos, cu concoidalä, etc. Orograficeste socotind aci ne am
gäsi nivelul cela in care M. DRAGHICEANU SABBA STEFÄNESCU
pe sectiunile depozite tortoniane, fLiesul marnos cu
cochlear. Sigur straturile tortoniane 5 un sinclinal
vin concordante pe burdigalian, cum a prezentat SABBA
FÄNESCU (29).
Dupä observatiile noastre (cram cu d-1 DE MARTONNE) s'ar pärea cä
tuful ar fi calcarul dela Curchia marnele cu Globigerine.
descrie la Orsova marnele cu Globigerine ca inferioare calcarului

[FIG. 30]. - prin basenul (ridicate


DE MARTONNE).
micalisturi ; b depozite prim mediter. gresii argile värgate, SV gresii
argile lignit, 3= argile grezoase, pläci de = argile brune crassisima,
nisipuri argile galbene cu bande rogii GR. a = marne gis-
toase, ESE m= marne tortoniane : mg - marne cu Globigerine, c calcare cu NulOore, cg
glomerat calcar, calcar de Curchia, - tuf dacitic, = marne nisipuri marne
gresii 3' = 4' - marne, s depozite sarmatice, d pietriguri deluviane.
[Querschnitt durch Bahnabecken (aufgenommen zusammen mit Herrn EM. DE MARTONNE) :
- Glimmerschiefer; b u. = I-te Mediterranstufe (Burdigalien); a, m, mg, cg, k, 4'
II-te Mediterranstufe (Tortonien); sarmatische Stufe

de Leitha; ele nu sunt decât variatiuni locale a calcarelor (Fig. 30). La


pozitiunea tufului dacitic aproape de baza depozitelor gre-
zoase conglomerate bogate nodule de Lithothamnium fragmente
de Ostree mari (crassisima?) (Fig. 27). observatie concordä
datele ce le avem din regiunea Oltului.
Urmärind straturile saliferului din Oltenia care nord spre mar-
ginea constatäm acolo marnele cu Globigerine marnele
propriu zise stau intimä legäturä de continuitate straturi bogate
faunä mediteranä, ca cele dela Bahna etc. avem la Cernä a: sub
Padina pe pârâul Cernäzioarei (vezi pg. 63); la Dobriceni-Bärbätesti etc.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA

D SABBA STEFÂNESCU mai aminteste marne Globigerine la B


lângä Turnu Severin unde au fost observate de d ATA
NASIU FucHs. Ele nu apar sectiunea Dunärii, unde Gura Väi
la Schela Cladovei avem numai petrisuri nisipuri inclinate cätre
N.E. parte din aceste petrisuri sunt desigur tortoniane-cum a demon-
strat d-1 SABBA pentru cele pe Cosustea --o
parte, cea superioarä, e sarmaticä (sau chiar d lui
MRAZEC etc. ale mele din alte Tot cercetärile d-lui
se deduce cä Globigerine dela Bresnita trebue cores-
unui nu inferior, putin ca conglome-
ratele nisipurile tortoniane. Prin urmare aceste marne Globigerine
sunt ca cele dela Rudina etc. corespunzätoare depozitelor
din II-lea etaj al Märii Mediterane.
Microfauna depozitelor ce caracteriz5. saliferul subcarpatic
de a studiatä ; o contributie
asupra faunei marnelor din regiunea
tenari-ampina datorim d-lui ARADI JUN.
(rio); asupra celei din Oltenia n'avem
acum nici un indiciu.
Marnele cari mai iau parte la
stitutia saliferului din Oltenia, mai ales
in partea sa Luncavätu-
lui, Govora, pe FIG. 46. - Malul Oltului la
Päusestilor, etc.),
sunt foarte variate facies: sunt g-gresii friabile trovanti,
nisipoase, altele foarte marne salifere sur-vinete; petripri;
In loess nisipos al terasei cuaternare.
caroase, desfäcându-se in foarte [Oltufer bei g = Sande und
; unele amintesc sisturile dizodi- Sandsteine mit Sandsteinconcretio-
nen, alternierend mit der Salzfor-
lice un facies apropiat sisturilor meni- mation].
litice, din bazinul altele au
gresii Strzalca-structur cu hieroglife etc. ale paleogen ; prin
torsiune se desface poligonale (romburi mai ales),
se prin cräpäturi cu hidroxizi de fer, sulfati de fer chiar gips
in cruste, ca sisturile menilitice, etc. De multe ori faciesul e
asemenea cu al gresiilor nisipurilor trovanti sarmatici, cum de altfel
se aratä a Transilvania (fig. 46).
In niste marne argiloase gresii cuarto-micacee fine din malul
, la S. de Viezure, unde se prezintä ca prelungirea facie-
sului marnos al saliferului dela S. de dela de pe
am gäsit urmätoarele fosile: Cerithium sp., Buccinum sp., Cardiurn
papilosum Biyozoa (Idmoneidae Cerisporidae) probabil din
tortonianul superior.

www.dacoromanica.ro
58 MURGOCI

Ca saliferul are niste bancuri puternice de marne argile


fin värgate unele nisipoase, vinete galbene-albicioase, värgate
prin diferenta de oxidatie sau prin subtiri straturi mai nisipoase sau mai
calcaroase. Värgile acestei strati-
variazä dela grosimea unor
foi de hârtie la mai
cimetri, mai ales când au interca-
latii marnoase. Acesti tegeli vär-
gati apartin deja sarmaticului infe-
rior ; numeroase intercalatii de ni-
sipuri gresii cu fosile se
nesc peste tot.
apropierea coastelor
1G. 47. - Cute in saliferul (a faciesul clipelor de flis, se intercaleazä la
marnos) dela Gura malul Mue-
d pietrisurile terasei cuaturnare. baza acestor tegeli, bancuri de gre-
(Faltungen in der grauen Salzformation bei
sii conglomerate cu resturi de
plante, calcare gäunoase mirosi-
toare sau marne calcaroase vinete,
albästrui sau cu impresiuni de plante. Toate acestea sunt foarte
mirositoare a petrol. regiunea Oltului n'arn gäsit fosile determinabile
in aceste bancuri, dar ele seamänä
ca facies ca pozitie stratigraficä
cu formatiunile tortoniane din
pusul Târgului Hurezul cu for-
FIG. 48. - matiuni ce in räsäritul Carpatilor au
de veche, azi fost socotite la etajul al al FIG. 49. - de
Baia rosie dela M. Mediterane. astupatd, la G.
Ocnele Mari. Mdricel,Ocnele Mici.
tuful inferior calca-
rele sau tegelii tortoniane-sarmatice se saliferul propriu zis, reprezentat
cum am spus, aproape exclusiv prin argile nisipuri, rari marne con-
glomerate, de obiceiu salifere, cu puternice, sau izvoare
rate. Voiu aci numai locurile särate se va vedea räspândirea
aparitia acestui facies.

SARE, GIPS PETROL FACIESUL MARNOS AL SALIFERULUI.

Masivul de sare dela le i se partea infe-


rioarä a acestui facies, intre bancuri ce se aci sinclinal
apa Olänestilor. Bancul de tuf din jurul Ocnelor mari vine
ferior masivului dc sare, prin ivirile lui caracteristice ne dezvälue per-
tectonica (vezi sectiunele 20, 33, 34 harta pl. II). Prin

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 59

sondaje acum 30-40 ani, s'a constatat masivul acesta are o


lungime colosalä, dela unde la o a e un izvor extrem
de concentrat - pänä la cnele mici unde sunt numeroase surse
rate. Afarä de gurele de dela dela Ocn ele
ma mai pe coastä spre E. multe destul de evidente
bä'trânii povestesc deslusit cum erau gurile dela n (fig. 48-49)
Lungimea masivului e de peste 7 ; lä'rgimea merge deoparte sub

malal Teisului Budei, de alta se se terminä dealungul tal-


vegului Säratei spre Ocnele mari; se zice cä printr'o sondare de 300 m.
salina actualmente exploatare nu s'a dat de patul särei.
Acest masiv e singurul România- cunoscut acum - care
«Jahresringe» anuale) de el se
meroase de lemn de nuc carbonizat chiar nuce. Se
o de chihlibar ce s'ar gäsit acest masiv de sare.
Compozitia aratä la 99.8% Cl Na in calitatea I, calitatea II
confine pânä la substante streine : Carbonat (0.08°/e) sulfat de
calciu (0.9°4), (0.35°A); dupä DR. ISTRATI (43).
Izvoare puternice grate sunt pe 3 directiuni: 1)
la Cacova Dobriceni es
cu hidrocarbure formeazä «Ferbe» renumite aceste locuri. 2) Regiunea
Mânästirea Slâtioarei, Päusesti de (cu
2 slatine), de (pe Fo-
se zice s'ar fi gäsit
chiar bolovani de sare), 3)
trari de sus, Tomsani fine la
la S. de Mägura Slätioarei. Unele
din aceste izvoare au fost indicate de GR.
STiFÄNESCU (22) priveste maluri cu eflo-
FIG. 50.- Zäcämântul de gips
rescente remarcabile sunt de multe, incât dela
lista ar fi prea mare pentru a le indica. g = gips ; a = marne cutate
atât de frecuent celelalte din cauza
; deasupra nisipuri pliocene.
giuni ale formatiunii salifere subcarpatice, nu

-
are Oltenia decât un rol secundar. Se intâlneste ca straturi la

stratului dela Licura, la


Stoenesti - la P trar i
ti, la b
e sus continuarea
ti (1) (fig. 50) la
c a

c (Otäsani), perimetru scufundat de saliferul in-


ferior 36). Gipsul straturi repetate de diferite grosimi
faciesuri; de remarcat niste faciesuri ca un nisip de gips
tercalat intre argile marne ce cu bancurile de gips. La
de Otäsäu la «P uci o as in formatiune, probabil pe contul

(1) Citat de GR. STEFÂNESCU (22). deja de mult.

www.dacoromanica.ro
60 G. MUÇOCI

gipsului (1); dar unele straturi de argile se pare micile dar splendidcle
cristale de gips se acum. Se cä Anhidrita s'a gäsit ca
Jahresringe masivul de sare dela Ocnele (84, 114).
Am amintit «ferbele glodurile» (izvoare dela Cacova
briceni ; mai ales ferbea dela Cacova am putea-o considera ca o
miniaturä, desi nu scoate pentru a constitui un c'on.
«F e r b e» remarcabilä e la Stoenesti unde prin crApâturile solului es gaze
abondente ce se aprind (2); emanatiuni mai slabe se mai la fie
care izvor.
Atrag atentia fata Bistrita e a i»
unde es gaze abundente dar nu ard. Probabil e aer sau CO2 ce ese cu
apa din vre-o pesterä din blocul calcar, dela baza ese acest izvor.
Mai interesante chiar si decât aceste sunt straturile de
gresii, nisipuri conglomerate ce miros puternic a petrol. Ele se
nesc de obiceiu nivel mai superior cred apartin in genere
tortonianului 37).
Nisipuri argile nisipoase cu petrol s'au cu ocazia
säpâturilor pentru podul ce duce la g, pe Bârlogului. Ele cad
aci spre N, sub un unghiu mic desigur cä e strat furnizeazg
gazele «Ferbei» dela Stoenesti. La i rarii de sus se intâlnesc de
asemenea straturi de nisipuri argiloase foarte bogate in sare mirosi-
toare a petrol. 3 puturi, ce au mers se zice la aproape m., au
fost 3 locuri - la intâmplare - natural rezultat.
La Stoenesti, la Vârful (fig. 36), pe de am
tâlnit straturi de nisipuri argiloase cu petrol. nivel
mai superior se un anticlinal de gresii vinete cenusii, micacee,
cu bancuri de calcare negre brune, cu un miros de petrol
Pivnitele locuitorilor aceste bancuri, sau cu lespezi de
acestea, zeci de ani miros a petrol.
Tocmai acest punct avem o mare perturbatiune diferi-
tele formatiuni ce constitue terenul. Anticlinalul salifer ce incepe la E. de
Bunesti, cu un sâmbure de salifer inferior, se deschide din ce ce spre
Stoenesti; la baza râpelor din muchea dintre cele 2 sate sunt numeroase
izvoare sulfuroase emanatii de hidrocarbure. La Vârful (Stoenesti)
intervine o falie ce anticlinalul aproape perpendicular aduce tor-
tonianul (?) sarmaticul contact de muche cu saliferul inferior.
falie dirijatä E-V. dela biserica Titireciului trece pe la S. de
Stoenesti, azi relief buza superioarä de salifer inferior (Fig. 34).

(1) Vezi dcscricrea la: L. de dela Mcm.


Soc. St. II. 1904, citat d-1 GR. STEFANESCU B. G. 1882 (22).
(2) de GR. STEFANESCU, de V. M. Petrol. 1901.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 61

In asemenea circumstante se räspunsul la intrebarea: E petrol


fa straturile dela Stoenesti de unde vine ? e greu de dat. E posibil
imbibatia de petrol de aci, ca peste tot gresiile, conglomeratcle
calcarele din jurul din Oltenia, vie din
rile paleogene.
Voiu mai adäoga aci atât nisipurile dela Petrarii de sus cât
gresiile dela Stoenesti, marnele chiar calcarele negre dela Govora
etc. mirositoare a petrol, sunt bogate in resturi de plante, frunze,
etc. carbonizate aratä un insemnat continut de sare.
Mai amintesc straturi de nisipuri argiloase multe straturi de marne
calcaroase, acestea cu impresiuni de plante, la Mäguricea Slätioarei pe
povârnisul N., unde avem o aluncare a formatiunilor superioare
de pietrisurile oligocene 28); multe din aceste straturi sunt
bate cu petrol.
Despre calcare negre marne albästrui mirositoare a petrol, vom
avea ocaziune de a vorbi in curând. Cât priveste emanatiunile gazoase
abondente ca (sau izvoare minerale) cred cä ele provin
din saliferul marnos, dar nu e esclus vie chiar din eocen. Cred
pot emite asertiunea saliferul superior e lipsit de petrol; cât de
mult e täiat, rupt cutat, totusi regiunea la E. de
nici un izvor mai insemnat de petrol. saliferul
perior ar fi purtätor de petrol, ar trebui acesta se manifeste mai
evident, anticlinalc cât falii nu lipsesc. Saliferul inferior nu
atins de eroziune decât in pärtile superioare ale anticlinalelor
cä ni se manifestä petrol ca atare.
Nici tufuri, nici gipsuri nici formatiuni salifere pronuntate nu se
mai intâlnesc ca cutatä sau nu, apus Oltet. Chiar la E. de
saliferul era, dela cu petece de sarmatic
tortonian; dela Hurezu, intre M5gura Slätioarei marginea Carpatilor, mai
inainteazä o limbä de pliocen peste sarmatic salifer, acestea
pot fi väzute numai la marginea cristalinului anticlinalul Slätioarei, dar
atunci poartä alt facies si sunt fosilifere.

B. Tortonianul superior fosilifer.


1. Mai sus am socotit ca tortonian straturi de gresii calcaroase
cacee cu resturi de plante, conglomerate fine, gresii micacee calcare
negre cavernoase, mirositoare a petrol, ce se gäsesc la partea superioarä
a saliferului marnos. Splendid reprezentate sunt pe muchea dintre Stoe-
nesti Bunesti 34) unde se constatä oare cari slabe intercalatiuni
de tuf dacitic, uncle straturi au in compozitia elemente de
ale tufului, unele calcare grezoase, prin superficialä pierd

www.dacoromanica.ro
62 G.

calcarul, o mult asemä'nätoare unui e


mänätor al calcarelor descrise de REDLICH la Cernädia; dar
lele ce am gäsit ele nu sunt determinabile. de asta se gäsesc
intercalatii de tuf caracteristic, alternând de mai multe cu straturi de
marne argiloase marne calcaroasc, chiar calcare, la Stoenesti-Bunesti.
Calcare negre mirositoare, cu ceva gips nisip, pe une locuri marne
calcaroase, se gäsesc la Govor a in dreptul mai jos drep-
tul vilei Constanta-Marieta (fig. 41), apoi la S. de Govorei, inter-
calate intre marne gresii, la ti de Otäsäu nivelul gipsurilor,
la Mäguricea-Slätioarei ogasul din dosul mânästirii
la contact cu calcarul, de asemenea ceva gips (fig. 51). La
vora si la Bistrita sunt alterate
si acoperite pe crApáturi cu
fati, intre care gips nou
mat; nu stiu dacä cuiburile
cristalele de gips din masa rocei
trebuesc considerate tot ca nou
format.
FIG. 51. - Tortonianul Mândstirei Mai amintesc oclatä
Bistrita.
calcar jurasic; c - calcare bituminoase tortoniane
conglomeratele, gresiile cal-
a marne cu gips, g =
sarmatic.
n - nisipuri ; - negru mirositor
la Lacul Buha (fig. 36)
care probabil sunt inferioare stratului de tuf vânät de aci. facies ele
sunt mult asemenea formatiilor tortoniane; deasupra tufului si
argilelor salifere gäsim un banc de gips conglomerate, ce probabil suet
toate tortoniane. Fin acestea provine de calcar cu Tapes vitaliana.
Toate aceste depozite le am considerat ca straturi ale etajului
mediteran din cauza faciesului asemänätor formatiile respective din
V. pe consideratia stratificatiei. Ele sunt regiunea Oltului, Govorei
Hurezului, ceea ce sunt calcarele de Leitha apus, la marginea Carpa-
calcarele Nulipore bazinul Slänicului (PILIDE, S.
TArgul-Ocnei Arätaräm i in Oltenia o bunä
parte a saliferului corespunde etajului mediteran de sigur cä
gipsul calcarele bituminoase ce am gäsit la partea superioarä a salife-
rului apartine, ca din Transilvania, Moldova, Bucovina, Galitia si
etajului tortonian Vom vedea pe unele locuri faciesul
argilo-marnos al saliferului ajunge pânä sarmaticul inferior.
(1) Pc ale d-lui TEISSEYRE (So) ale d-lui
SIMIONESCU (103. io8) indic aci o a formatiilor mcditeanc din
S.V. Rusici Galitia, etc. discutic a gipsului, G. MIKHAILOVSKY. Die
Mediteran-Ablagerungen von Tomakozoka. du comité géolog. St. Petersburg.
XII 4. 1903.

www.dacoromanica.ro
fERTIARUL DIN OLTENIA 63

2. Tortonianul la rnarginea
Bine dezvoltat variat prezentarea lui, gäsim tortonianul la apus
de Oltet. La ä d i a, (fig., sub Runcu, unde a fost de
K. unde prezintä douä orizonturi identice cu cele
din regiunea Bahnei, mai ales a unde a fost studiat de d-1
SCHAFARZIK (35) : unul marno-nisipos, Badenertegel, la (comp. depoz.
de Gainfahrn Steinabrun); altul calcaro-conglomeratic, Leithakalk, de-

FIG. -- Profilul väii Cernädia.


T granit ; cuartite liasice; k - calcar jurasic ; cr cretacic inferior ; marne
gressii conglomerate tortoniane ; = Leithakalk ; Sarmatic inferior (straturi de Buglowo
Ervilia trigonula) s =Sarmatic; F

asupra. Ambele orizonturi sunt foarte bogate fosile. Pentru descrierea


faunei foarte bogate a acestor orizonturi a se vedea lucrärile d-lor
K. REDLICH SABBA STEFARESCU (64.
In spre marginile vecine n'am mai gäsit nicäiri asa bine xeprezentate
cele 2 orizonturi. La C er Sc ar a
Novacilor) am numai orizontul marno-nisipos ce se con-
tinuä in sus nisipuri pietrisuri, probabil sarmatice. La de
F e r, pe i oar a sub P1 a (fig. 53) la marginea sudicä a
granitului gäsit numai calcarele gäunoase cu Lithothamnium, Ver-
metus sp. Venus sp. Modiola
sp. conglomerate grosolane.
Poate aci marnele si nisipurile .

din stânga sä
orizontul inferior al tor- FIG. 53. - Sectiune sub
lungul
tonianului, dar fosile n'am (Legenda vezi la 52).
gäsit (1). Pe culmea dintre
Galbenul am gäsit când faciesul marno-nisipos, când conglo-
merate si calcare cu In d-1 K. REDLICH
faciesul conglomeratic, etc.
Tortonianul bine determinat, reprezintat Leithakalk, se
neste, numai ca blocuri mici, dar colosale, la B i, R o-
si (Cerna) cu o faunä intortus
L. Trochus BROC., Pecten sp., Pholas sp., Nucula nucleus, L.,

a acestor depozite o face L. I. Partea de


E. a Mt. Soc. Ing. mine 1898.

www.dacoromanica.ro
64 G. MURGOCI

sp Murex Schöni, Lithothamnium rarnosissimum etc.


(REDLICH 77). Conglomerate le calcare dela (Costesti N.), la
marginea masivului calcar sunt tot un reprezentant al tortonianulu.
Voiu aci regiunea de s us a-
ui 54), se la baza conglomeratelor puternice - sar-
matice pontice - un banc de o marnä albästrue cu forami-
ere, concretiuni sferoli-
tice, mai mult sau mai putin
nisipoasä, cu
coidalä, ce la prima vedere
FIG. 54. - la M-rea Hurezu. se poate lua drept tuful daci-
p. ;g faciesul vargat al Saliferului ;
marne tortoniane (faciesul al saliferului);
sarmatic, meotic.
albästrue - prin de
vine sau - am intâlnit-o cu aceleasi concretiuni
feruginoase, la Cernädiei, marginca de N. a satului, unde
in fosile tortoniane. Desi in regiunea Romani nu mi-a succes
nici o voi considera formatiune ca tortonianä.
La Bistrita peste ea vin straturi de calcarele negre bituminoase cu gips
despre care sus 51).
Dacä formatiunile dela Novaci spre apus, atunci dâm dc
orizontul calcaro-conglomeratic dela i, dela si, Cr
etc.; la ti valea gäsim marne nisipoase, dar nu putem
preciza etaj apartin. Dincolo de Jiu spre V. o de tor-
pe ici pe colea intreruptä prin eroziune sau acoperire, de-a lungul
marginei Carpatilor
la Dunäre,

STEFÂNESCU aminte-
te cochlear, FIG. 55. - dealungul oselei la Dobrita.
1i gresii (din Leithakalk); calcare negre bitumi.
la pe noase cu k geode de g gresii marne.
Cosustea, etc. La S
seni Dobrita chiar pe la Tisman a, la Glog ova-
n ti, a, etc. se prezintä splendid spre cercetare.
La se intercalatiuni de marne calcaroase
trui sure, cu resturi de plante mirositoare a petrol, imediat de a-
supra calcarelor de Leitha conglomeratelor tortoniane caracteristice
55). La S che la (V) la deasupra calcarului de
Leitha de conglomerate sarmatice cu o imediat
deasupra vin calcare oolitice cu Congerii Neritine, probabil meotice sau
pontice inferioare. De obiceiu de-a lungul marginei Carpatilor,
dela Bistrita la avem dcpozitelor tortoniane
fosile puternice strate de conglomerate, pe care d-1 SABBA STEFÂNESCU,

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 65

le socoteste tot tortonianului 56); parte ele sunt sarma-


tice, ca cele dela Bahna cu care le compara. In unele locuri
putem cu temei constata tortonianul, sarmaticul Mactre, strate cu
Unionide cu de lignit sunt pliocene. Pu-
dar zice, conglomerate pietrisuri din lungul marginei
muntilor, cu caracterul conurilor de dejectie, cu tortonianul finesc
(fig. 59).
La S. de Dunare d-1 SABBA STEFANESCU pe schita sa o
de depozite tortoniane ; desi e exageratä, caci chiar
la apar straturi cu Congerii, cu toate astea e sigur dea-
lungul marginei podisului Miroci trebue se continue straturile torto-
niane. Ele au fost descrise de RADOVANOVI regiunea

(Fotogr. Prof. E. CHOLNORY).

FIG. 56. - Conglomerate, gresii nisipuri (mcd. sarm.) la


apus de Schela in parte acoperite de nisip sburator.
(Conglomerate, Sandsteine und Sande II med. u. sarm. St.) Westlich von Schela Cladovei).

Negotinului dela la Malaita de


PAvLovi (38, zo) regiunea Zaieciar, peste tot straturi foarte
bogate fosile aratând cele faciesuri de
(37/92). Aceste depozite sunt acoperite de straturi sarmatice
inferioare aratând orizonturi: unul marno-nisipos straturi de lignit,
altul superior calcaros, care stau in legaturä faunistica depo-
zitele echivalente din Bulgaria Rusia meridionala, nu cu regiunile
vestice ale Scrbiei. Sectiunile geologice ale regiuni (37/102) se
mult cu cele dela Cernadia si Baia de ; ele aratä un slab

sinclinal, exterior Bulgaria straturile regulat putin


inclinate spre NE. Tufuri andezitice (?) sunt intercalate depozitele
mediterane din a (Zaieciar) (38/161).

www.dacoromanica.ro
66 G. MURGOCI

3. Bazirml Bahna-Orova.
Straturi din al doilea etaj mediteran, comparate gäsite identice
ca faunä ca facies petrografic cu cele din bazinul Vienei, s'au descris
tot amänuntul mai multe puncte din bazinul ova (1)
Voiu insista putin aci asupra dispozitiei sratigrafiei acestui bazin foarte
important din punctul de vedere tectonic. Cum am arätat (pag. 41) acest
bazin sedimentar e azi cutele sisturilor crisaline; depozitele
sale au fost insä depuse din diferite märi - dela burdigalian la
pontic - inteun adânc geosinclinal parte granit formatiunile
cristaline ale grupului II, parte formatiuni mezozoice parte in
rile cristaline ale grupului Acest geosinclinal s'a format de-a lungul
unei mari dislocatii longitudinale (vezi tectonica acestei regiuni);
apoi depozitele au fost continuu cutate la Ilovita constatäm chiar
rästurnäri de strate 30).
Straturile primului etaj mediteran le gäsim desvelite la Bahna-Ilovitä;
cele de al doilea etaj mediteran, calcarul de Curchia (=de Leitha), marne
foraminifere, etc. au fost descrise la Bahna-Ilovita in valea Cernei
la Jupanec lângä Orsova. Ca depozitele dela Cernädia gäsim
aci cele douä faciesuri: marne Globigerine mai departe de baza mun-
tilor; conglomerate calcarul propriu zis de Leitha, la Bahna numit
de Curchia, lipit chiar pe marginea de cristaline. In total
ele apartin stratelor de Leithakalk, precis orizontului superior al torto-
nianului. Dupä sectiunile date de GR. S. STEFÄNESCU M. DRAGHI-
CEANU fond nu se deosibesc prea mult) calcarul de Curchia ar
i inferior marnelor (2). D-1 SABBA STEFÂNESCU aminteste d-1 DEPERET a
fäcut distinctie in bazinul Vienei ; dar la Cernadia calcarul de
Leitha este deasupra marnelor (vezi amänunte la d REDLICH (58, 77)
Dupä observatia noasträ d-1 DE MARTONNE) aci la Bahna
el pare mai mult a intercalat ca o panä ascutindu-se dela margine spre
interior marnele Globigerine, fapt de concordä cu
observatiunile noastre din tot lungul marginei tertiarului. Pe de altä parte
SCHAFARZIK, care a studiat in amänunte dela Orsova,
seste REDLICH la orizont mai inferior la
Jupanec Ieselnita, bancuri de marne cu Foraininifere o bogatä
face le compare cu Badenertegel ; deasupra vine calcarele
conglomeratele ce le comparä Leithakalk; chiar bancurile
care avem intercalatiuni marnoase cu Globigerine. Nu se vede

Vezi M. DRAGHICEANU (25), STEFÂNESCU


SABBA STEFÁNESCU (29, 59). Pentru bazinul vczi F. SCHAFARZIK
(2) Tortonianul din bazinul Bahnci, SABBA STEFÂNESCU (29) ccl
din valca Prutului SIMIONESCU o stratificatic

www.dacoromanica.ro
DIN OLTENIA 67

aceste straturi sunt discordante pe straturile burdigaliane, cum


dar peste ele vin discordant sarmaticul ori plio-
cenul. Sarmaticul inferior a fost descris la N. de Cerna intre Alion
Drenek la S. de Orsova, in Dâlboca la Icselnita.
In caz , calcarul de Curchia conglomeratele tortoniane dela
Bahna alte pärti, nu reprezina un orizont continuu, dupä cum nici stra-
turile margo-nisipoase dela sau de deasupra, ci numai bancuri lenti-
culare recife conglomeratelor foarte variate dela marginea
märei. acest mod ne putem explica presenta blocurilor dela Bär-
Cerna, etc. ce se prezintä deasupra. orizontul sarmaticului. Gipsul

FIG. 57. - Vedere in bazinul intro lnita Cerna.


(Toate dealurile aunt din roce tortoniane, sarmatice, acoperit pietriguri cuaternare).

dela vine sub orizontul de pietrisuri bolovani de calcar


de Leitha, dar rostogolire bolovanii se gäsesc
dedesuptul nivelului gipsului. Banc puternic continuu n'am gäsit ni-
airi; probabil bolovanii provin dintr'un recif, ce pe timpul märei
sarmatice a fost distrus parte, uncle blocuri-ca enatra rânsatä»
se gäsesc in cu Madre, cu Modiole Congerii (1)

(1) aci platoului sarmatic dela oite t i se gäsesc


cu bolovani de granit, gncisuri, etc. bolovani colosali de
calcar fig. 67. vino prelungirea dela in
jurul constatIm un rccif, complect spre E., distrus probabil in spre V.

www.dacoromanica.ro
68 G. MURGOCI

etc. (vezi pag. 81). dela Bärbätesti se din punctul de vedere


stratigrafic ca gipsurile din Moldova Galitia, etc. ce sunt intercalate
intre formatiuni tortoniane, sub calcarele cu Lithothamnium.
4. Bazinul
Depozitele mediterane dela o au fost indicati de d-1
ROTH V. TELEGD studiate acum in de d-I ANTULA (vezi in
dar o descriere amänun-
a nu posedäm.
Cele dela au fost stu-
diate de d-1 SCHAFARZIK
[FIG. 29]. Sectiune (luatä MARTONNE) (40, in pietri-
bazinul dela suri, nisipuri argile o
;T pegmatite; k =calcar neocom; faunä mediteranä superi-
pietriguri; at marne ; pietriguri; marne nisipoase
; 3 = calcar ; = marne nisipoase oarä. Eu le-am vizitat astä
cu pietri ; diluviale; a aluviuni.
impreunä DE
MARTONNE, am ridicat la Milanovat sectiunea 29. Se pare aci
avem de a face, pe depozite tortoniane pronuntate, cu depozite
mai vechi, burdigaliane, judeand dupä faciesul gresiilor
dela baza acestor depozite. Leithakalk, amintit de d-1 SCHAFARZIK la Stara
Grivita, se bine reprerezentate la 29).
V
Bela-reka Ogasu Bolvaanicza
patak - Bach

FIG. 58. - Sectiune prin bazinul Belareca, d-1 F. SCHAFARZIK.


isturi cristaline ale grupei II; a verucano; = cuarlite = liasice; marne
conglomerate tortoniane; tuf dacitic; s - sarmaticul inferior.
[Querschnitt Belareka-Beken, nach F. SCHAFARZIK.
= kryst. Schiefer d. Gruppe Verrucano ; g. u. Quartzite u. Schiefer ;
t Conglomerate u. Mergel der med. Stufe Dacittuf ; s sarmatische Stufe.)

5. Bazinul
Tot d-lui SCHAFARZIK (in parte d-lui FIALAVATS) datorim
studiul amänuntit al bazinului (Belareca) care constä din depo-
zite mediterane superioare (Leithakalk Badenertegel) sarmatice
rioare bogate fosile (30). La Mina 2 bancuri de lignit,
din mediteran in g a u u (Bolovasnita) marne cu
Turitella turn's, BAST. a gäsit un tuf dacitic (fig. 58).
In bazinul Petrosenilor tortonianul nu e cunoscut; dar a fost
de mai geologi bazinul (137/197 urm.).

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 69

6. Reciful dela
Punctul mai important ce ni-1 prezintä a doua mpditera-
neanä care ne asupra intregului tortonian e la
SAcel de jur (fig. 59).
Blahnitei, la apele minerale, se prezintä, transgresiv pe
conglomeratele eocene, conglomerate, gresii, bancuri de calcare negre
bituminoase cu ce cad spre N. sub un unghiu mic. Cal-
carele sunt uneori compacte, alte ori poroase nisipoase, cu pungi de
petrisuri sau conglomerate ; ele se urmiresc, acoperite imediat de
conglomerate, pe ce spre N. insula de eocen.
Sus pe dealuri spre spre Cucue apar pe ici pe colea
prin ogasuri calcarele cu mai mult sau mai putin
nisipoase, gälbui, poroase, adesea alternând sau cu

FIG. 59. - Sectiune dealungul Blahnitei.


T granit ; conglomerate gresii eocene cu izvoare sulfuroase (a) särate;
conglomerate calcare cu tortoniane (Leithakalk);
sarmatic
bifarcinala straturi
- pontice cu Valenciennesia;
sarmatic inferior;
straturi pontice cu
lignit; le petrisuri levantine ori cuaternare; b - bolborosul
dela
[Querschnitt entlang der
T Granit; Conglomerate u. Sandsteine mit (a) u. Schwefel- (H,S) Quellen;
Leithakalk; - untere u. mitlere sarmatische Stufe; Schichten;
bijarcinaia- Schichten; le levantinische oder quaternäre Schotter; b Gazemanationen.

conglomerate. Acest complex de formatiuni un fundament foarte


accidentat, ca cum umple escavatiuni, ripe, etc. conglomeratele
cene ; pozitie, chiar mai caracteristic, o nisipurile
meratele dela pe dina Drä'coaia, cari se prezintä discordant
sub un mai mic ca depozitele tortoniane sarmatice inconjurä-
toare. In dela Cucuele mai apar aceste formatiuni pe o de
deal, imediat spre räsä'rit sunt acoperite de gresiile marnele sar-
matice. Pe muchea dealului foarte ripos de deasupra bäilor, am gisit in
mai multe blocuri bancuri de conglomerate calcare grezoase mule
de bivalve (ce amintesc de Tapes dela tor-
tonianul sau putin sarmaticul inferior) tuburi de Serpule. Etatea
sarmaticl a stratelor superioare ce aceastä e sigurä,
ele sunt prelungirea stratelor täiate de Blahnitei la N. S. de clipä.
GR. S. o caracteristia cu

www.dacoromanica.ro
G. MURGOCI

podolica in nisipurile marnele ce conglomeratele calca-


rele cu Lithothamniurn; in colectia mea in N. din stratele ce
mai departe de Blahnitei, d-1 LASCAREW a determinat
Tapes gregaria PAR., LASK. pentru
maticul inferior; cu atât mai mutt stratele inferioare de marne, nisipuri
gresii sunt sarmatice inferioare, iar conglomeratele calcarele cu Litho-
tortoniane.
pe valea a aceste formatiuni ne sunt puse la ivealä
sectiuni naturale, la de eocen 60); peste acestea
o de conglomerate, pe-
trisuri si nisipuri cu strate ban-
curi de calcare cu Lithothamnii
identice cu cele dela Cernadia; apoi
peste acestea, bancuri de argile ni-
FIG. 60.- Drgcoaia.
conglomerate ; m marne ; alternând cu marne
mg marne grezoase ;
tuf
calcare
b- holborosul dela nuc.
marne calcaroase calcare
bituminoase; marnele si calcarele
se ascut ca niste pene straturile de argile marne 61).
Mai ales in partea de sus a DrAcoaia se aceast dis-
pozitie foarte clarä ; e structura (Uebergangstructur) ce s'a constatat la
vechile recife coraliene din silur si azi (1) descrisä la simila-
rul recif Miodobare TEISSEYRE) sau
Toltry (Podolia, (Mol-
dova, SIMIONESCU 78).
cä jurul insulei dela
un recif care a inceput sä se formeze in a doua
mare mediteranä a continuat de-a creste
sarmatic, ca Podoliei
Galitiei (2). bancurile de FIG. 61.
- calcar cu ma
conglomerate calcarele aratä o clispunere marne t.ortoniane.
ca o ciupercä in jurul insulei dela ; gre-
calcarele conchilifere cu marnele cu plante, oase de ver-
etc. ne indicä un anticlinal a arui o insula
cum a arätat d-1 GR. STEFÄNESCU. Intre Surpati sarma-
ticul se onduleazä slab anticlinal si sinclinal.

(1) Amintesc aci interesantele descrieri ale d-lor SAVILLE-KENT


(1893), GRABAU (On the Paleozoic coralreefs. 1903), BRANNER (The stone reefs of
Brazil. 1904), BONNEY, JUDD (Funafuti Coralreef. 1904) SKEATS
ture and Composition of Dolomiten 1905).
(2) Literatura complect expunerea a acestora la I. SIMIONESCU: Ter-
tiaire du N. de Moldova. Annales de Jassy 1903. Calcaire dela
Ibidem.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN 71

Pe de parte eroziunea abraziunea ce o prezintä insula


la partea sa superioarä, arätând interiorul cercului calcaros vechi
nisipuri petrisuri slab cimentate, face a presupune in
jurul insulei dela am avut un mic atol pe timpul sarmaticului superior.
(fig. 62). Admiterea unui atol ne-ar mai explica faptul pentru ce valea
Blahnitei, o vale mai mult seacä, deschis drumul tocmai de-a
curmezisul insulei de eocen, täind conglomeratele dure eocene
partea cea mai largá cea mai
Vechea depresiune ce era in timpul
formärii interiorul atolului a servit mai
apoi apei ca un bun inceput de eroziune
FIG. 62. - Profil la
unui curs de transversal Säcel.
insulei. Consideratia teraselor
nitei afluentii säi, alte fenomene de geografle mai pot ex-
plicate legäturä cu aceastä supozitie.
ei cadia reciful se chiar cu o mai mare
dezvoltare ca jurul insulei; azi gäsim coaste de dealuri, ce pe o lun-
gime de vreo 3 km. ne pune la vedere calcare alternând la cu ban-
curi lentiliforme de marne nisipoase mici geode tapisate
de splendide cristale de calcita, aragonitä (?) (intocmai cum d-1
KOCH in din Transilvania). Pe creastä calcarul e constituit
aproape exclusiv din tuburi de (Serpula gregalis) rar Litho-
tamnium. (Fig. 63). Aceste formatiuni sunt absolut identice cu cele din
N. Moldovei (dela din N. Basarabiei Podolia, dupä
spusele d-lui d-lui LASCAREW cari au väzut probele mele.
Consultarea literaturii spusele colegilor pot adäoga mai
departe cä tertiaru1 Olteniei de apus dela tortonian sus se prezintä
aceleasi caractere stratigrafice, faunistice petrologice tertiarul din
N. Moldovei, Basarabia si Podolia. (1) Numai pe colea se
zintä oare cari deosebiri in faciesuri succesiunea lof, ori
lipsa unor anumite orizonturi de ex. sarmatic etc.
La Bircei si Ciocaclia sub bancurile de calcare lenticulare cu Ser-
pule, etc. vin argile värgate ce alternä cu calcare marne cenusii
albästrui, si cu bancuri de gresii nisipuri. Marnele nisipoase cenusii
aratä tuburi largi de Serpule chiar fosile inegrite de petrol (räu
servate, dar asemänätoare la Ervilia); probabil cä din aceste stra-
turi sunt corespunzätoare stratelor Ervilia podolica ce constitue sar-
inferior din N. Moldovei din Podolia, dar nu e exclus,
putin pentru stratele mai inferioare, ca sä mai vechi, tortoniane.

(1) De aceea i eu cele ce mä voiu referi adesea la regiunea neo-


genä din S.V. Rusiei N. Moldovei.

www.dacoromanica.ro
72 G. MURGOCI

PETROL APE MINERALE IN TORTONIAN.

toate valcelele unde apar calcarele negre cu nulipore etc. miros


a petrol foarte intensiv, in valea Birceilor am constatat printre
turile a bancuri de cenusii-albästrui (ce amintesc pe cele
tortoniane dela CernAdia) scurgeri de petrol 63). Petrolul e subtire,
galben, brun, apare continuu ; el vine aci din cauza mici
care a rupt straturile slab anticlinal. Acest punct este foarte
interesant pentru Oltenia, petrolul este scos la ivealä ca atare.
Adaog chiar satul Bircei sunt isvoare sulfuroase särate ce
es din calcare cari scot gaze combustibile in considerabile.
Pe valea Dräcoaia avem in conglomerate ferbâtori,
roas ce scot gaze in colosale, (vezi mai departe). La
w
s

FIG. 63. - dealungul Carbunarca la Bircei.


marne tortoniane ; k calcarul cu ; s sarmatic; d diluviu; a aluviu.
des bei Bircei mit einem Oelausbiss].
cadia izvoarele sunt mai in gaze, daristorisesc alt fapt im-
portant : spun cä la terenului (gresii calcare negre bituminoase)
pentru stabilirea podului peste Ciocadia, au dat partea dinspre sat de
de sare in pe care mult timp au intrebuintat-o
najul Ape minerale sunt multe imprejurimi chiar puturile
(cel din dela din Huluba etc.) nu pot utilizate ca ape de
sunt särate cu gust metalic prea pronuntat (probabil iodurate).

III. Etajul sarmatic.


Atât pe harta biuroului geologic, cât pe schita d-lui
se consacrä acestui etaj o mare suprafatä de desvoltare ; totusi
literaturä foarte putine date asupra stratigrafiei faciesului ;
GR. (determinäri de FONTANNES), REDLICH i SABBA
dau numai notite asupra faunei lui.
D-1 W. LASKAREW a pus un deosebit interes la descurcarea
straturilor etajului sarmatic din Oltenia, fosile adunate de mine, si
deosibeste, ca in sarmaticul din Rusia meridionalä, trei orizon-
turi principale, la bazä gäsind straturile de Buglowo, ce fac tre-
cerea tortonian sarmatic.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA

In Oltenia ca la curbura Carpatilor e de observat in


mite locuri lipsesc anumite orizonturi : in regiunea Mehedintului se pare
complectamente, sau putin pânä acum nu e cunoscut prin
fosile. Acest fapt nu trebue ne surprinda acum in Ar-
geselului (observatiile d-lui I. avem de asemenea o
mare salifer pontic.
Oltenia repartitia sarmaticului e relativ : in
raselor subcarpatice el a ramas in urma eroziunei ca petice peste salifer;
in regiunea depresiunei subcarpatice apuse Târgului Hurezu, dupä ce a
fost erodat, a fost acoperit de petrisuri pliocene pleistocene, cari per-
mit azi ivirea sarmaticului numai pe cele mai joase ale vailor
dealungul cursurilor de ape. Dealungul marginei gasim
aproape constant ca urmare deasupra depozitelor tortoniane. Dealungul
acestei buze el e reprezentat prin nisipuri, pietrisuri conglomerate cu
slabe intercalatiuni de marne fosilifere sau calcare 64). interiorul
regiunei tertiare sarmaticul e repre-
zentat - mici exceptii - prin ni-
marne, argile sistoase, cu
faciesul milos al variatelor depozite.
a) Straturi de Buglowo.
Straturile cele mai inferioare ale sar- FIG. 64. - Faciesul sarmaticului la Aniniq.
maticului sunt Oltenia, ca Trecerea conglomeratelor spre
nisipuri marne.
unde au fost studiate de
LASCAREW straturi caracterizate prin Ervilia trigonula SOKOL.
constituind trecerea dela tortonian la sarmaticul propriu zis. Aceste straturi
reprezentate printr'un facies marnos foarte sistosizat, cu intercalatiuni
de gresii friabile sau nisipuri, cu dungi sau nodule de pirita, cari prin
alteratiune dau nastere la gips in cristale druze ce tapiseaza
spatiile intre ori goluri), argile compacte pline de niste
ori pete carbunoase negre etc. constitue intreaga regiune dintre poalele
unde faciesul conglomeratic de margine,
; depresiunea e aceste
formatiuni.
In multe am gäsit frânturi de Ervilii nedetermi-
nabile. Pe intre Cernadia, la vale de
cu Cernazioara (fig. 52), am Ervilia SOKOL.,
Congeria Sanbergeri, ANDR., Congeria mitiliformis, Trochus, sp.
Hydrobia, sp. etc. La ciu 45) am pe un banc de
tuf dacitic vin imediat nisipuri marne cu Ervilia pusilla PHIL. var
Dreissensia sp.), cari sunt de asemenea, cu Ervilia trigonula
caracteristice straturilor de Buglowo.

www.dacoromanica.ro
74 G. MURGOCI

Tot acestor de tranzitie intre tortonian si sarmatic trebuesc


socotite marnele vinete cu nodule vine de ce apare in
dela S.E. de Dobriceni unde am exemplare de Syn-
apelina REN. La Radosi, deasupra conglomeratelor
carelor de Leitha cu o caracteristicä tortoniana, calcare
conglomerate de facies, dar cu o de tranzitie spre
sarmatic : Vermetus sp., Cerithium rubiginosum Murex sp.
dium sp., Trochus sp., Gasteropode micr., sp. etc.; peste
care vin calcare asemenea cu cele de acum, dar cu:
Modiola sp. Cardium sp. (din grupa
Modiola volhynica, Cerithium rubiginosum,
fragilis, LASK. Trochus, 2 sp.
Cardium vindobonense, Serpulae, sp.
E de notat aci atât in depresiunea subcarpatica, regiunea
teraselor subcarpatice aceste straturi ale sarmaticului foarte
pronuntat faciesul saliferului marnos; ele sunt bogate efiorescente saline,
au izvoare de ape särate (Slätioara) suIfuroase (Novaci, etc.), vin in
imediatä atingere cu straturi de tuf dacitic (Titireciu) ori de calcare bitumi-
noase (Sacel-Bircei), ete.
Pe aceste caractere putem dar conchide faciesul marnos al
liferului se sarmaticul mai inferior, cum a fost men-
s tionat si de MRAZEC
TEISSEYRE distr. Prahova,
R.-Sarat, Putna, etc.
b) 1. Straturi propriu zise
FIG. 65. - Sectiune la S. de Ocnele
sarmatice, orizontul cel mai
ferior (Volhynianul 113), sunt mult mai frecuente: La
i, (fig. 65) imediat pe saliferul dela Ocnele mari-Buleta, am
gäsit orizontul cu Murex sublavatus BAST., reprezentat prin nisipuri
pietrisuri cu :

Cerithium Cardium vindobonense, PARTSCH.


Cerithium mitrale, plicatum,
Buccinum duplicatum, Tapes gregaria, PARTSCH.
Trochus DUB. Ervilia podolica,
Murex sublavatus, BAST. etc. etc. etc.

la a pe malul Oltului Ramnicul-V. argile


marne vinete de faciesul saliferului, am gäsit bancuri de gresii :

Cardium protractum, Tapes, sp. sp.


vindobonense,PARTscH Trochus quadristriatus, DUB.
plicatum, Trochus angulatus,
lithopodolicum, DUB. Hidrobia, sp. Serpula, sp.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 75

Intre aceste puncte am constat orizont la B ud a, In


t t culmea anticlinalului Ocnelor-mari, numeroase puncte
ale regiunii Oltului, la: ti Olänesti) calcare ooli-
tice gresü; Ne ri, calcare conchilifere oolitice;
Viez ur e, P i c u- ti, gresii marne; T a ni, calcare oo-
litice; Go a, gresii; el N., Bi r c ei, gresii marne;
Rad o S c h el a, ri conglomerate marne; T (Baia-
de-Aramä) nisipuri gresii; cu urmatoarea faunä (adunatä din diferite
citate) :

Mactra fragilis, LASK. Sow.


Modiola marginata, impresa, KRAUS.
Serpula gregalis,
Cardium protractum, Serpula spiralis,
plicatum, Corbula sp.
. Trochus sp.
Ervilia podolica, Spirorbis sp.
Cerithium Hydrobia sp.
sp.
disjunctum, etc. etc. etc.

Tot acest orizont se aflä deasupra straturilor mediterane din bazinul


Bahna-Orsova ; la Bahna se pare färä fosile, la Orsova (la N. de Cerna,
Alion Drenek) la Ieselnita, etc. cu fosile
2. Sarmaticul mediu (Basarabianul e reprezentat prin gresii,
nisipuri, pietrisuri cu bolovani colosali conglomerate calcaroase, cu
fosile de conchilii o abundentä faunä la: o e t i,
a, Dian ul (la S. de Slätioara), ita(gäsit si de d-1K. REDLICH),
Racovita, Polovraci, Ursani, Novaci, Baia de Fer, Cärpi-
N. de Sup a etc., caracterizat prin fabreana, Ta-
pes gregaria, etc. D-1 GR. STEFÂNESCU l'a descris la Ci up (1)
(pe la malul C i (Luncävicioara) determinat de FONTANNES.
orizont, mai conglomeratic ne prezintä o bogatä
in mai ales indivizi, la marginea muntilor, la a,
us i, o a, etc. unde ne aratä :

Cardium protractum, Syndosmya


,, lithopodolicum, Morhensternia ANDR.
fabreana, D'ORB. gregalis.
fragilis, Neritina sp. in calcare oolitice.
Modiola marginata,

(1) aci vine Stefanescui deterininatá de FONTANNES.

www.dacoromanica.ro
76 G. MURGOCI

La apus de Run cu sarmaticul numeroase golfuri


(platforma Gornovita) ; golful i (la Fân-
tânele, Baia de Arami) am gäsit mitrale ce ne con-
intinderea sarmaticului Mehedinti. Foarte probabil o parte
din conglomeratele, nisipurile
descrise de SABBA STEFÄNESCU,
straturile tortoniane, trebuesc socotite sarma-
ticului. In aceste orizonturi se Osesc
marne cu impresiuni de plante (1)
merate gresii cu numeroase oase de ver-
tebrate mari. La R a am oase de
mamifere chiar calcarele sarmatice la mar-
ginea cristalinului. In apus de Jiu pe
oase de mamifere se gäsesc gresiile sarma-
tice si colosale bucäti de lemn
3. (ChersonanulSlm.)
sarmaticului, reprezintat prin nisipuri, gresii
argile, a fost constatat in putine puncte :
FIG. 66. Trovanti gresii Buleta, Titireciu, Tomsani, Dianu,
concretionate nisipuri
sarmatice. Govora, Bircei, Su'rpati, etc.
OlAneitilor, la
La B
e t a (fig. 67) in conglomerate
calcaroase calcare foarte ase-
menea cu cele dela Istrita avem: caspia,
garica, TOULA, Cerithiurn disjunctum, SINTZ. SABBA, Car-
dium sp. Hydrobia, sp. etc., Dosinia exoleta. ANDR.

APE MINERALE, SARE HIDROCARBURE SARMATIC.

a) Nu putine locuri din conglomerate petrisuri sarmatice, mai


ales la marginea muntilor, ies isvoare de ape minerale. Voiu aminti aci
isvoarele dela:
Costesti,Polovraci,Baia
de fer,
(pe Mäcesului la
una), Voitesti din deal.
etc. Apele dela Cost au FIG. 67. - Sectiune la N. de' Buleta.
fost analizate aseme-
nea cu cele dela fapt usor de explicat, având vedere
cä ele es din nisipuri, pietrisuri conglomerate ce contin fragmente de

(1) D-1 GR. STEFÂNESCU le-a indicat la Slätioara, Glâmboca, Porceni, etc.
au fost determinate de A. MARION & LAURENT. (An. Muz. Geol. Pal. 1895),

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA

micasisturi pirite. Acest fenomen e absolut general pentru


ce dela T. Hurezu in spre apus izvoare sulfuroase lipsesc aproape complec-
tamente. La Novaci ele sunt datorite tot micasisturilor cu pirite mis-
pichel) ce vin in conglomeratele (prob. tortoniane) imediat peste granitul de
Isvoarele dela Voitesti din deal (fig. 68) es din nisipuri pirite, etc.
Importante ape sulfuroase apar baza sarmaticului la icul
i, la ti de Olänesti etc. sunt datorite de sigur acelo-
rasi fenomene, scurgändu-se din nisipuri gresii conglomerate dela baza
sarmaticului, dacä nu cumva vin din formatiuni mai vechi.
Amintesc izvoarele sulfuroase dela a Bircei cari
desi apar formatiuni sarmatice (baza calcarului cu Briozoare, Litho-
thamnii Serpule, etc.) vin din profunzime probabil, din
In toatä intinderea faciesului argilos al sarmaticului
ape sälcii, odatä amare sau feruginoase, cu gust metalic sau chiar
särate, nu pot bune de bäut ; rareori sunt sulfuroase (Piticu E.).
sunt apele dela älänesti (in vâlcelele din N., in putul de pe

FIG. 68. - Sectiune la


s nisipuri sannatice cu trovanti blocuri mari de granit
Leithakalk; marne pontice; terase cuaternare.
In Amaradia e un bolboros.

dela Pociova ea (la Popei Apa apele clela er-


dia Hulub a Dascälului), apa ce a esit, pe la 200 m. dintr'un
subtire strat de nisip pontic, putul Aceasta din
urmä s'a semnalat de DR. BERNADT a foarte ioduratä. Aceste ape
sunt datorite oxidatiunii piritelor din anumite straturi, lentile sau coco-
losi ce vin pe ici pe colea bancurile acestea de argile. Nisipul sau
marna piritoasä oxidându-se produce gips splendide cristale
cle fetele de separatiune sau geodele rari ce rämân urma
alteratiunii melanteritä, mirabilitä, epsomitä, etc. ce constitue o
abondentä jurul centrelor piritoase reduse nomol
negru. Am studiat aceste fenomene amänunte pe
(Piticu, Cernädia), malurile din satul ia, regiunea esti,
are calcarele G a, in dela u,
Bujoreni, etc.
acestor s'ar putea explica ca provenind din resturile
ganice (alge etc.) cari probabil au provocat formarea depunerea piritei
pe fundul märei salmastre.

www.dacoromanica.ro
G. MURGOCI

b) (mocirle), bältoage, mai mult sau mai putin grate sau


sulfuroase, ce constitue gochiuri», sunt räspandite aproape regulat in lungul
a trei E-V. Acestea sunt manifestatiuni de isvoare ascendente -
nu de ape stagnante de o intensitate variabilä, presentändu-se uneori
ca netnsemnate baltoage, prezintänd toate caracte-
rele unei adevärate (fig. 69).
In genere sunt niste mocirle rotunde de 4-5 m. in diametru, rar
mai mult. Noroiul e sus ca o si e foarte
Pe ici pe colea se prind plante de baltä dar in tot-
deauna crgpäturi goluri, cari apa ce nu ori
de mare ar seceta. In anul 1904, toate izvoarele,
erau secate, aceste destul de avute in
ceeace probeag cä apa vine din adâncime.
Noroiul e foarte adânc si de multeori vitele se inomolesc si numai
pot scoase, se afundä cu totul acest noroiu galben-cenusiu, la
prafatä negricios. Pentru a evita aceasta, oamenii aruncä
bolovani de piaträ pentru a deveni mai resistent a nu se mai scufunda.
Apa e uneori gratä si putin ; vitele o beau prin esce-

lentä pentru cä e cutremurgm noroiul, ce e foarte


sau de scormonim apa, se degaje colosale de hidro-
carbure, ce nu pot datorite numai descompunerei substantelor orga-
nice dela suprafatä; adesea noroiul e curatä totusi aratä
emanatiuni de gaze. Am pus chiar de a in marginea unui asemenea
ochiu la când oamenii au ridicat un bloc de piaträ, noroiul
a fost aruncat de gaze sus la de 2 imediat groapa
s'a umplut de noroiu (1). Aceasta probeag cä apa gazele vin din adán-
cime toate aceste ochiuri sunt fenomene geologice. Ele se pe
3 :

1) Cernädia-Novaci-Aninis-arpenis-Crasna-Musetesti-Bârlesti pe Jiu.
2) Piticu-Pociovalistea-Surpati-Lägresti, unindu-se cu prima la
tila Jiu, semnalandu-se mai departe spre apus de Jiu la Cartiu
Calcesti-Ursätei-Arcani E.-Boasca si Tismana (ultimele in pontic).
3)
Slobozia-Copäceni, (ultimele pontic).
Amintesc in special Glodurile dela S rb (pe Oltet)
deni 69) (pe Amaradia petroasg) sunt adevärate sage, cu conuri de
galben, cu revärsari de noroiu cu eruptiuni din in când. Se pre-
de obiceiu in grupe mai insemnate, dintre care sau foarte
caracteristice, cu conul de aproape un metru diametrul de 5 6 m.

(1) Acele* fapte mi-au fost povestite de oameni la glodurile dela Zorleti, unde
proprietarul a sape petrol.

www.dacoromanica.ro
ERTIARUL DIN 79

Mocirlele dela (pe Jiu sub terasa superioarä) desi


nu sunt salte cu eruptiuni conuri, sunt foarte intense, o
suprafatä foarte mare, nu seacä nici odatä, noroiul e scos afarä printre
cräpäturile scoartei mocirlei emanatii de gazese sernnaleaza abondent.
Emanatiuni
de hidrocarbure se
la S c el si
in spre apus. Pe valea
Dr o ai a 59)
avem ferbe (u-
foarte puternicä
osul dela
unde gazele, .

ce vin din FIG. 69. - dela Glodeni Petroasa).


conglomeratele
cene, sträbat prin falii conglomeratele calcarele tortoniane
precum gresiile marnele sarmatice, putin cutate la contact clipa.
La esti din deal se manifestä de asemenea interesante
semne de petrol. sunt numeroase pe coasta dealului
pe matca apei 70); ele au atras atentiunea exploatatorilor acum
trei ani o societate din Craiova a a trei puturi pe matca
terasa inferioarä a Accidente, provenite din neglijentä, a fAcut
ca sä se opreascä lucrärile; din puturile, ce nu ajunsese la 30 metri,
eseau gaze in cantitäti colosale.
Izvoarele dc pe matca apei aratä irizatii petrolifere. Ele mai aratä
un fapt foarte curios, nu miros de ca de obiceiu, ci de care pro-
vine probabil din alteratiunea piritelor continute de aluviunile din mica te-
rasä a acest fapt mai observat la alte izvoare din aceastä
regiune, dar nu pronuntat ca la
Pe coastä sat, lângä la unui s'a dat de un
strat nisip ce miroase intcns a petrol producea irizatii apä. Aceste
manifcstatiuni au pc coama foarte ondulatä a unui anticlinal ce aco-
tortonianul insula palcogenä (fig. 27 59).
Inregistrez aci cä la a, (pe a Mäguricei), am
gäsit marne argiloase calcaroase resturi plante, un banc
de nisip foarte intens mirositor a petrol. La sti (la S. de Mägura
Slätioarei) am gäsit pe matca apei o bolborosealä, care nu lua foc
dela chibrit; aci avem conglomerate gresii cu Madre.
Mai amintesc la pe anticlinalul Säcclului (fig. 68)
pe terasä lângä Amaradia, printre nisipuri petrisuri avem o IFerbätoare»
foarte intensä de gaze hidrocarbonate ; in apropierc, marginea
e un cu mineralä nu se bea de oameni.

www.dacoromanica.ro
80 G.

cauza acestor gloduri ochiuri, aliniate de-a lungul unor


anticlinale mai mult sau mai putin si erodate de e, ca a tutulor
saltelor, de ape gaze din jos in sus prin Dar e curios
chiar argilele pontice sunt foarte bogate in gaze. Gazele au fost consta-
tate argile pe
cale. la
1884 a sgpat un pe
FIG. 70. - inferioare dela terasa dela T.-
La este un bolboros".
anurne
pentru a cäuta petrol a mers la 250 m. când din cauza unui
accident a fost nevoit (1). Gazele supra-abondente, ce se
degajau chiar azi când putul e plin cu se destul de
dent. lucru s'a constatat la in putul de DANIELESCU.
Sunt aceste gaze in relatie cu un de petrol ? iatä o chestie
interesantä dar grea de rezolvat !

C. SERIA PLIOCENICA
Etajul meotic

ATANASIU a demonstrat cä etajul meotic trebue


cotit pliocenului, cum de se exprimase de mult ANDRUS-
sow, creatorul acestui etaj, TEISSEYRE a. Admit totul vederile
cumentate ale d-lui ATANASIU sper pe ceea ce am con-
tribuit acum la rezolvarea acestei chestiuni, faptele de ce
voiu da ad vor si mai mult concluziile ATANASIU.
Straturile ce le-am putea socoti meotice, adicä calcare gresii
conchilifere, conglomerate, etc. cu Dosinia exoleta mult asemenea cu cele
dela Istrita, le bine dezvoltate la a, unde pe un anticli-
nal saliferului vin aproape imediat, slabä discordantä (fig. 67), aceste
depozite, cari cuprind forme sarmatice; de aceea datä le-am
serat la sarmaticul superior. De altfel sarmaticul superior fosilifer e foarte
slab reprezintat in Oltenia ; el pare a de niste depozite gro-
solane de coastä, bolovänisuri, nisipuri, etc. lipsite de fosile.
La tireciu gäsim deasemenea asezat, tot pe saliferul erodat,
bancuri puternice de conglomerate pietrisuri cu slabe intercalatiuni de
calcare ori gresii conchilifere. Ele ocupä culmile dealurilor din intreaga
regiune, dela Titireciu-Teiusu la Olänesti-Cacova. In satul Titireciu
(1) Fapte de d-1 STEFÄNESCU. An. B. G. 1882 pag. 76
acum de cu ocazia Expoziliei Jubilare.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA

chiar pe am gAsit bancuri de calcare conchilifere, unde pe


Dosinia exoleta avem Modiola var minor ANDR, care
face pe d-1 LASKAREW socoteascA aceste depozite etajului meotic.
toate pietrisurile ce se spre N. trebuesc socotite nu
cAci acum cu toatä insistenta mea n'am mai putut gAsi fosile in
E important faptul toatä aceastä regiune avem sarma-
ticul inferior foarte bine dezvoltat, pe mediu superior par
a lipsi complectamente. Aceste depozite care au rAmas ca petice pe cul-
mile dealurilor se transgresiv peste sarmaticul , peste
ferul marnos ori värgat chiar peste paleogen (Olänesti-Muereasca);
aceasta a luat parte la multe miscäri posterioare e mult dislocatä (vezi
harta sectiunile) largi sinclinale (Lacul frumos, etc.)
clinale, sau ruptä faliata (Smeuretu, Bujoreni, etc.). La ca
de jos am gäsit in bancuri de conglomerate pietrisuri, care sunt asezate
direct pe gresiile oligocene Nummulifi, blocuri de gresii o splen-
faunä mediteranä sarmatice Ervilii. In toatä
aceastä regiune este cunoscut nici tortonianul nici sarmaticul
sub aceste faciesuri. Tocmai spre apus, la b nume-
roase blocuri de LeithakalkräspAndite bancurile de gresii nisipuri ce
se reazimä pe salifer. Bancurile de gips de acolo volumul colosal al
cestor blocuri ne aratä tortonianul acolo a fost bine dezvoltat pe
e de necontestat acum el s'a mai spre dar mai mult ca la
Bärbätesti a fost deranjat. Amintesc mai apus, la R a covi a,
valea Cern o i, apoi la Glog o a, etc. nu gäsim aceste depozite
deck ca blocuri, de diferite dimensiuni, amestecate in conglomerate unde
avem bancuri o bogatä faunä sarmaticä (pag. 66).
priveste regiunea Muereasca sarmaticul inferior numai la
Viezure. La S. de Viezure - la Cacova-Smeuret - la E. de Viezure - pe
dealul FundAtura-SAmbotin - avem aceste pietrisuri conglomerate care
la Muereasca-de-jos (spre Est Olänesti) confine blocurile sus amintite
bogatä faunä miocenä. La Lacul frumos de-a lungul dealului Fun-
in apa Oltului la Bujoreni chiar dincolo de valea Oltului
avem pietrisuri bolovänisuri, slabe intercalatii de nisipuri
gresii friabile, ori conglomerate slab agregate.
In constitutia gäsim tot felul de roce cristaline sedimentare:
pegmatite, foarte voluminoase ; calcare jurasice ce se cautA
se exploateazA ca piaträ de var la Muereasca de jos, etc. (Fig. 20)
gresii marne de ale flisului; dar, ceea ce e foarte important, gäsim
chiar in albia Oltului la N. de Olteni blocuri de gips, marne
piritA si calcare bituminoase. Pe dealurile vecine pAnA la
spre Runcu, am gäsit blocuri de tuf dacitic, etc.
Cum se vede din cele spuse aci si din harta aceste de-
6

www.dacoromanica.ro
pozite foarte dezvoltate, relatif uniforme in prezentarea compozitia
roce din depozite mai vechi, la sarmaticul mediu. Cu
multä probabilitate socotesc dar aceste depozite ca meotice le consider
in directä continuare cu depozitele similare dela Titireciu si Buleta. Altä
datä (vezi 121) le-am considerat ca pliocene superioare (St. de andesti);
faptul ele sunt foarte dislocate, anticli-
nale sinclinale pronuntate, apoi falii in contact cu
saliferul etc., ne aratä trebue sä fie mai vechi. Cum
ele corespund oarecum cu petrisurile conglomeratele
dela Titireciu, le-am considerat la alte probe
ca meotice.
In räspändirea ele par a se mentine
unea teraselor subcarpatice; probabil depozitele dintre
i Dian u, ce vin de asemenea discor-
dant saliferului, fie un reprezentant al celor dela
tireciu-Fundätura. In partea nordia sunt foarte dez-
voltate, partea se subtiazá, ba pe unele locuri
FIG. 71.-
mcotic par a dispare complect, cum de ex. la de
leta, unde pe salifer sarmatic inferior gäsim de-a
dreptul ponticul, la cu slabe pietrisuri.
Pe Mägura ei gäsim niste bancuri de pietrisuri conglo-
merate grosolane, brune, etc. cu nisipuri vinete galbene cu
argile putine, etc. ce reamintesc depozitele saliferului värgat. Tectonica
este foarte complicatä, ele au fost trase in anticlinal peste salifer
(fig. 40). La Coada Mäguricei, unde ele redresate spre S.E.
am gäsit Helicide, in bancurile de nisipuri argiloase, singurele
fosile constatate pânä acum in aceste pärti. Pe partea bancurile
sunt mai ondulate, sunt bancuri cu elemente fine, chiar marne gresii
calcaroase cu foi de plante, etc. Faciesul formatiunilor tectonica
ne a fäcut sä revenim asupra primei noastre päreri, si sä le socotim eta-
jului mediteranean la straturile cu Spaniodon Helix. Insä la Nord de
Mäguricea Slätioarei in apa Cernei, unde trece drumul spre Greci (fig. 28)
am gäsit in marnele vinete galbene cu multe impresiuni de plante nume-
roase Helicide Lymnee, peste cari urmeazä straturi cu Congerii depo-
zite pontice. Având vedere faciesul acestor formatiuni pozitiunea tec-
tonica apoi cä d-1 a descris astfel de straturi cu
Helix, ca meotice, cred nu fac o lucru care sugereazI
d-1 ANDRUSSOW (pag. 91) depozitele din apa Cernei meoticului.
La S. de M. Slätioarei, gäsim intercalate deasemenea conglo-
meratele sarmaticului mediu cu (poate chiar
rior) depozitele pontice cu Prosodacne, etc. niste bancuri puternice
de nisipuri, märunte, cu slabe intercalatiuni de marne argiloase

www.dacoromanica.ro
TERTIAEUL OLTENIA

gresii friabile. Ele reprezintä foarte probabil meoticul, mai


mult, cu din Taräi spre apus se intercaleazä, la partea superioarä
a acestor bancuri lipsite de fosile, o gresie sau un calcar oolitic foarte bogat
fosile, dupä toate meotice.
Calcarul acesta oolitic, gälbui, care uneori devine o gresie cu oolite,
alte ori chiar un nisip de oolite cu multe elemente streine, din valea
ese a Oltetului la Igoi u, se putin sue pe deal tocmai
la it a, trece in la sudul prin satul
g a trece prin deal, la Bälc ti dealungul coastei la
Bengestii-de-sus. In multe locuri faciesul calcaros sau grezos se
ca piaträ de constructie; grosimea acestui banc e variabilg dela 40 m. la
m. El se intinde ca peste puternice nisipuri pietrisuri
märunte cu intercalatii de marne, care fac câteva ondulatiuni. In toatä
lungimea lui e cu fosile mai ales Congerii Neritine. LAS-
KAREW mi-a determinat urmätoarele
novorossicus, (din grupa Neumayri, PENEKE).
Unio sp. (cu scoica subtire).
Congeria exigua, RADOV. & (non ROTH).
(Theodoxus) SABBA.
In straturile nisipoasc grczoasc, grosolane, sub calcare oolitice
am gásit: sp., Congeria sp., Helix Planorbis, dar foarte multe Neritine.
Gresii calcaroase asemenea pline Congerii mici, ce vin
tal, probabil discordant pe formatiunile sarmatice slab inclinate spre E.
au fost descrise de RADOVANOVI PAVLOVI regiunea inferioarä a
väii Timocului, jurul dealul a Fun
de unde ei au descris n. s. Congeria exigua. Ei claseazä meoticului a-
ceste bancuri cari contin aceastä congerie ei foarte
Congeria exigua ROTH, C. novorossica LINZ, C. sub-Basterotii, etc. D-1
ATANASIU citeag, dupä TEISSEVRE altii, ca caracteristic meotic
tocmai straturi Congeriile acestea mici (Congeria novorossica, C.
proxima) oolite cu novorossicus, U. subrecurvus, etc.
Niste nisipuri marne cu congerii mici am gäsit la la
; aceasta face träsura de unire intre pietrisurile, gresiile cal-
carele oolitice dela dela Cacova-Fundätura; ase-
menea la N.V. de Buleta in nisipuri marne vinete, etc. am
gäsit bancuri bogate Congerii mici
De-a marginei bazinului tertiar se mai prezintä calcare ori
gresii marne cu Congerii multe puncte ; eu le-am gäsit
cu facies faunä la Suseni Dobrita, imediat deasupra
ticului inferior. MATHEI RAGHICEANU le-a gäsit ce merge
dela Glogova la Comänesti, din care d-1 FUCHS a determinat
Congeria triangularis, PARTSCH. proximum, FUCHS.
Congeria polymorpha, PALLAS. PEN.

www.dacoromanica.ro
G. MURGOCI

D-I STEFÂNESCU precizand aceste depozite se direct


pe conglomeratele tortoniane (poate sarmatice) contestä Congeria
gularis; d sa mai C. aquilina, Pontalmira sp. etc.
Intre marnele conglomeratele alternând cu aceste marge Con-
genii d-1 a gasit resturi de plante, fapt ce constatam la
Slatioara e citat de RADOVANOVI pag. 60)
Timocului.
Calcare gresii pline de mici am padinele P a
deasupra de asemenea un nivel imediat superior stra-
turilor tortoniane (vezi fig. 24). Tot d-lui datorim indicatii
asupra calcarului cu Congerii dela , indicate apoi de d-1
MRAZEC ca repauzând pe conglomeratele sarmatice. In el se citeazä :
simplex, BAEB., C. arcuata, FUCHS, Cardium sp.
spunea mai departe, peste Dunäre, dealul P o d -
c a, vizibil de departe ca un con vulcanic, ar fi constituit aproape in
totalitatea lui de calcare cu Congerii mici.
Acum urmä d-1 PAvLovI a reluat studiile din valea Timocului,
(An. Geol. Pen. Balc. IV 1. 1003). El dela
Congeria exigua RAD. & Cerithium rubiginosum,
cu podolica. C. disjunctum,
Tapes gregaria, PARTSCH. Cardium obsoletum,

Deci o sarmatica; d-sa crede fosilele sarmatice ar in


secundar aduse in bancuri meotice.
Descrie apoi o din jurul Negotinul ui
la si anume:
Congeria novorossica, Hydrobia panticapaea, ANDR.
DESH. Pyrgula Sinzowi, ANDR.
C. Tournoueri, ANDR. n. sp.
variabilis, Sandria ANDR.
Hydrobia trochus, ANDR. Neritodonta cf. simulans, ANDR. etc.
laminato-carinata,
Asa dar intre Jiu Timoc constatam o serie de resturi de aceste
calcare oolitice, marne ori gresie, cum ele au fost considerate si
alte pärti in de cätre ANDRUSSOW, de TEISSEYRE etc. ca
meotice, cred putem considera pe cele din Oltenia ca atare, cu
atât mai mult mult au fost considerate ca meotice valea
Timocului. Amintesc aci faciesul acestor calcare gresii oolite
din Oltenia este al celor din regiunea Prahova-Buzau, fauna
mult inruditä.
Mai adaug aci e oare care deosebire tectonica acestor
pozite si a straturilor sarmatice-cu Ervilii, Neritine, Hidrobi

www.dacoromanica.ro
DIN 85

etc. - ce le gäsim sub acest orizont la N. de Pitic; bancurile meotice


sunt slab ondulate; sarmaticul e relativ strâns cutat.
Din nefericire continuitatea acestor depozite dupä sarmatic, ce se
constatä la muntilor, nu se poafe argumenta cu fosile. Ce i drept
d-1 SABBA STEFÄNESCU a pus in amestecul de fosile de ape sal-
mastre, subsalmastre dulci in aceleasi orizonturi, dar e chestiunea
aceastä parte avem trecerea dela sarmatic la pontic strate
meotice cum sugereazä LASCAREW ANDRUSSOW. Eu am gäsit la
Ursani GR. STEFÂNESCU sarmaticul pe Luncavicioara vale
turatä) sub straturi cu Gongerii Limnee conglomerate nisipuri cu
lucru in valea Oltetului in dreptul Polovraci
la Novaci-Cernädia, etc.

II. Etajul pontic.

In regiunea teraselor subcarpatice ale Olteniei straturi precise pon-


ice nu sunt cunoscute. Se poate ca bancurde puternice dela
ciu corespundä ponticului superior, cu atât mai mult cu
parte ponticul inferior nu este cunoscut.
in depresiunea ponticul nu e cunoscut decât
loc, la satul o a, unde chiar cu intercalatiuni de
lignit cu o bogatä', al cärui studiu datorez amabilitätii d-lui
ANDRUSSOW (vezi pag. 88).
Numai dela in spre apus ponticul avanseaz din ce ce
spre N. iar de dincolo de Jiu toatä depresiunea subcarpatic e
ponticul inferior. Relativ la repartitia ponticului depresiunea subcarpa-
mai avem de remarcat la N. de anticlinalul Säcelului
straturi puternice cu Limnee si forme de tranzitie Limnee Valen-
ciennesii, dar nu dacä ele ponticul; ar fi
atunci repartitia parte ar trebui presupunem niste
prepontice säpate sarmatic, cari au fost umplute de depozitele lacustre
ale ponticului. Dupä toate probabilitätile tot trebue admitern partea
superioarä a pietrisurilor dela marginea ca datorite ponticului.
Ca facies depozitele pontice sunt foarte variabile: de-a lungul mar-
ginei partea de N. a Mägurii Slätioarei faciesul
conurilor de dejectie, slabe intercaläri de marne gresii. La mar-
ginea muntilor aratä oase de vertebrate mari depozite de foi trun-
chiuri de vegetale, chiar bancuri de lignit (Aninis).
In regiunea deschisä spre S. avem nisipuri galbene, pe unele locuri
grezoase alternând cu argile si marne vinete pânze lignit ce se
din valea Oltului neintrerupt pânä Mehedinti.

www.dacoromanica.ro
86 G. MURGOCI

Aici avem de aface cu zonä lignitiferä, cu multe straturi


de lignit, ce se pierd, reapar, se immultesc, se unesc, se rup, se
revin, care se din Dâmbovita mai la E. chiar)
la Dunäre Mehedintii.
In regiunea depresiunilor subcarpatice, dela Jiu la Baia de Aramä,
faciesul marnos värgat cu slabe intercalatii, une ori numai
foi, de nisipuri gresii. Värgile sunt datorite sau diferentei de compo-
zitie sau unei variate alteratii. La marginea de N. a lui se poate vedea
in multe väi cum el e o continuatie depArtatä a stratelor petroase
nisipoase din conurile de dejectie (1).
Grosimea acestei päturi de marne aproape färä nici o variatie in
facies e colosalä mai ales in spre V.; toate väile : Gilortul, Jiul pâraiele
la apus de Jiu sunt täiate aceste marne ondulate ; la Jiu
a fäcut un de 250 m., numai rocä, färä da
nici de apä nici de petrolul cäutat 72) la 247 m. s'a gäsit fo-

FIG. 72. -Sectiune la prin Báldnescu.


marne un strat de marne nisip iodifer;
marne ; terase; a aluviuni.

pontice. In toatä grosimea intinderea lui e plin de Cypris


drobii mici urme de alge (asa la Hurezu, Pitigu, Bumbesti,
Jiu etc).
La marginea Carpatilor se constatä o continuare neintreruptä a
pozitelor dela tortonian pontic, ceea ce se poate deduce pe
consideratii paleontologice.
In regiunea dela apus de Gilort am gäsit numeroase fosile caracte-
ristice ponticului inferior, intre care diferite specii de Valenciennesie,
Limnee forme de transitie; apoi Congeria, Zagrabica, Dreissensidae,
Cardii, etc. la: Piticu, Pociovalistea-Huluba, Turbati, Jiu,
studiat paleontologiste de BITTNER (20) Dealul
gului, Coada Malului, Bârsesti (Putul DANIILESCU) apoi la Arcani-Pestisani-
Brädiceni-Mehedinti, citate de S. STEFANESCU. In dela Apa
Neagrä, Negoesti, etc. am adunat o bogatä faunä de Vivi-
(1) Acest facies se identic pe uncle locuri in sarmaticul argilos, in
saliferul chiar burdigalian la Gura El ne pretioase
indicatii de continentului $ forma bazinului márii in care s'a depus : o
nu departe de continent $ de torente vii-
prin noi foi depuse fundul

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 87

pare; pe dealul Sporesti am cu d-1 DE MARTONNE) Con-


geria rhomboiclea, Valenciennesia, etc.
Tot acest orizont caracterizat prin Valenciennesia gäsit la G o -
di n e i, la i, etc. Pe unele locuri aceste marne
vin intercalatii de nisipuri avute in pirite care formeazä adesea cuiburi,
lentile, etc. care prin oxidare dau nastere la (gips, melanterit,
epsomit, etc.), säruri oxizi de fer. Foarte important e faptul apele
minerale ale regiunii datoresc iodul acestor straturi subtiri de piritä
alteratie (vezi mai sus putul d-lui T.-Jiu, etc. pag. 77 86).
La partea superioarä a acestui facies am gäsit malul Gilortului
la de (la S.E. de pod) argile marne cu slabe
tercalatii nisipoase: Cardium Riegeli M. HORN, Prosodacne etc. Acest banc
intind spre S.E. spre Zorlesti spre V. in directia Voitesti-Scoarta, unde
abundä i Prosodacne. Deasupra acestor straturi bancuri
groase de pietrisuri märunte, nisipuri gresii cu slabe pânze de marne ;
totul pare lipsit de fosile. .

acest orizont, la Rosia de sus (Usile lui Traian) eg


e t i avem nisipuri petrisuri märunte cu Unio mari; Prosodacna Sturi
Stylodacna Heberti, Woodwardi, BRUSINA
Neritine, etc. in fine deasupra acestora vin straturile cu pânze de lignit
studiate de S. STEFÂNESCU la c e Mehedinti, de FON-
TANNES la si etc.
colectie de fosile ce am adunat din acest orizont la i
la ioara a fost studiatä de d-1 N. ANDRUSSOW (1) (vezi pag. urm.)
ce a avut amabilitatea de a-mi comunica rezultatele cäpätate. In arnbele
aceste localitäti se constatä fosile ce se gäsesc faciesul argilei vi-
dela dar si mai sus orizontul Vârfurile, intre straturile
pontice II. pontic propriu-zis) straturile cu Psilodon (III orizont
, pontic dupä d-1 ANDRUSSOW), ceea ce reese mai ales din expunerea acea-
sta stratigraficä.
la ti oar a (pe sosea), cât la Crist e (la N. de Cu-
cesti) se gäsesc sub straturile mentionate, straturi de nisip gresii cu
tercalatii argilo-margoase, ce sunt cu fosile: Cardide, Prosodacne,
Dreissenside, etc. corespunzätoare celor dela
Sub acestea apa Cernei (la Slätioara) vin straturi cuplante,
Planorbis ce ar corespunde straturilor cu Valenciennesia-Limneea
mai din apus, sau cu straturi, ce dupä TEISSEYRE, in alte stau in
strânsä cu straturile superioare meotice.
E interesant de Cucestii este la 15 km. (N. S.) departe de
Slätioara, separate o puternicä de formatiuni mai vechi cutate,
de insula paleogenä a Slätioarei: La Slätioara apa Cernei sub ori-
zontul cu lignit, orizont identic cu dela Cucesti, avem straturi de

www.dacoromanica.ro
88 G. MURGOCI

argile marne Planorbis Helicidae, marne frunze de


árbori foarte bine conservate Ele indicä marginea uscatului aproape
conglomeratele pietrisurile Helicidae dela Coada
Chestiunea este: stratele dela Cucesti (cad S.S.E. 20°) se unesc cu
cele din bazinul Hurezului-Slätioara (cad N. printr'un anticlinal
erodat? Dispozitia straturilor pontice in regiunea dintre si
cu o directie aproape E.-V. cäzând spre S. (putin spre S.S.E.) sub un
de 15 - 25°, persistenta fruntei straturilor de lignit linia Mi-
-- Bengesti (Gilort) corespondenta ca orizont facies
stratele dela Slâtioara E., precum constatarea unui anticlinal
Greci-Nicoresti-Corsoru-Sitoaia (prelungirea anticlinalului SlAtioarei),
face a admite straturile dela Cucesti se uneau printr'un anticlinal cu cele
dela Slâtioara. La contact sâmburile paleogen s'a produs rupturi
alunecâri ce ne explicâ dispozitia curioasä sectiunile
; in regiunea depresiunilor spre V. a suferit o eroziune puternicâ.
*

Cum descrierea d-lui prof. ANDRUSSOW contine pe consideratiuni


tigrafice o de detalii paleontologice asupra faune dintr'o regiune asu-
pra mai de mult a relatat FONTANNES, las urmeze descriere
in original.
Usher einige mir von Dr. G. Murgoci zugesandten Versteinerungen
aus den Congerienschichten Rumäniens.
VON
Prof. N. ANDRUSSOW.
Die Thonstficke, welche mir Herr G. MURGOCI zusandte, konnte ich aus
Mangel an Zeit nur oberflächlich untersuchen, umsomehr als das Material sehr
schwer zu bearbeiten ist. Die darin enthaltenen Muscheln sind sehr zerbrechlich, so
dass man ganze Schalen kaum herauszupräpariren im Stande ist.
Jedenfalls kann man alle Gesteins proben nach den darin enthaltenen Fos-
silien in vier Gruppen einteilen.
I. Gruppe.
Hierher gehört die Mehrzahl der Proben aus a (No. 36, 41, 42, 43,
46, 50, 58, 59) und die Probe von i. Die Fauna dieser Proben besteht aus
folgenden Formen:
Dreissensia sp. tenuissima SINZ ? Diese Dreissensia stellt so zu sagen die
Dreissensia polymorpha in Miniaturdar, unterscheidet sich aber durch geringere
Grösse, regelmässigen Ventralrand und durch den Kiel, welcher einen kaum
bemerkbaren Wulst an der sonst deutlichen Kiellinie darstellt. Eine genaue

i marnele sarmatice de aci contin frunze i alte resturi de plante


ca cele dela nu pot preciza la ce orizont miocen apartin plantele
descrise MARION & LAURENT (70) colectia d-lui GR. STEFÄNESCU,

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 89

kann nicht vergonommen werden. Jedenfalls scheint dieselbe mit jener


Form übereinzustimmen, welche ich in meiner Monographic der Dreissensiden p. 130,
Taf. XVII 30) als Dreissensia tenuissima abgebildet habe. Die Geschichte die-
ser Form bietet aber eine grosse Verwirrung. Prof. des Autor der Namens
tenuissima hat unter demselben zwei verschiedene Formen zusammengeworfen: eine
Form aus den pontischen Schichten Neurusslands und eine andere aus den aralocas-
pischen Ablagerungen.
Er liess aber nur die letzte abbilden. Da ich glaube, dass die aLlocaspische
Form mit Dreissensia caspia identisch ist, so schlug ich vor den Namen von tenuis-
sima nur für die pontische Form beizubehalten. Ich hatte aber nur sehr wenig
Material und liess eine Form aus Tara a unter diesem Namen abbilden. Unlängst
aber publicirte Zeichnungen der Dreissensia tenuissima aus dem blauen
Thon von Odessa und aus anderen Localitäten, welche eine Form mit viel
ausgezogenem Wirbel darstellt, als die meinige und in der That an Dreissensia
cucullata erinnert, mit welcher jetzt Prof. seine tenuissima identificirt.
Auf diese Weise bleibt es den Untersuchung die Grenzen
zwischen diesen Formen zu ziehen. Voräufig kann man nur sagen, dass die Form
von o a mit jener Form von aklia übereinstimmt, welche ich als
nuissima abgebildet habe und nicht mit den neuen SINzow'schen Abbildungen.
Die Färbung der Exemplare aus Slätioara und Cuceqti stellt den polymorpha
Typus dar, dh. mit dunklen Querbändern am Dorsalfelde. Dieselbe hat aber
Dreissensia serbica und nicht die D. cucullata, welche Prof. Syno-
nym mit seiner tenuissima hält. Jedenfalls ist die D. serbica viel mehr verldngert.
Dreissensia sp.
Zusammen mit der vorhergehenden, aber seltener, kommt eine andere, ebenso
kleine Dreissensia vor, welche sich aber von derselben durch den Charakter des Kieles
und durch die Färbung unterscheidet. Der Kiel ist nämlich nicht durch einen Wulst
bezeichnet, sondern einfach scharf. Die Färbung aus einem dunklen radialen
Streifen auf dem Dorsalfelde. Solche Färbung findet man bei D. cuculata und bei
D. Andrussowi. Die erstere hat aber keinen scharfen Kiel, ist verlängert, während
die zweite eine andere krümmere Gestalt besitzt. Wahrscheinlich eine neue Art.
Prosodacna littorais,
Die häufigste Muschel in den Proben von Slätioara und CucWi. N. 39 ist eine
kleine Prosodacna, welche identisch ist mit jener Form aus dem blauen Thon von
Odess a und den Sanden von Tarakli a, welche als Cardium littorale
EIcHw, bezeichnet. Meistens stimmen die Exemplare mit der Form, welche
als var. magdalensis bezeichnet, doch zweifle ich, dass die
Form mit der französischen ich werde diese Form als typica bezeichnen.
Es kommen aber auch Exemplare, welche der var. strata s näher stehen,
vor von unrichtig mit Cardium banaticum identificirt).
Didacna placida SABBA (Pontalmyra SABBA). Eine ziemlich
ungleichseitige, in die gezogene Didacna. Das Vorderfeld ist mit 24 vorne
dachförmigen, in der Mitte und hinten flachen Rippen bedeckt, welche gegen
Kiel breiter werden. Am Kiel liegt die breiteste Rippe. Das Hinterfeld ist mit 8
engen dünnen Rippen versehen. Die hinterste Rippe begrenzt rippenlose Area.
Die Zwischenräume zwischen den Rippen sind gestreift, ebenso die Rippen des Hinter-
feldes. sicher Pontalmyra placida. Unter dem Namen von Pontalmyra hat
SABBA STEFANESCU Arten vereinigt, welche den Gattungen Didacna, Monodacna.
und Plagiodacna mihi (Siehe die bald erscheinende 1-te Lieferung
ner Monographic Brackwassercardiden). Es ist wohl möglich, dass Art der

www.dacoromanica.ro
90 G. MURGOCI

Cardium novorossicum BARB. entspricht, doch kann ich diese Frage nicht entschei-
den, da mir die Exemplare dieses Cardii fehlen.
Limnocardium ochetophorum BRUS. Ein kleines welches dem
Limnocardium ochelophorum und Limnocardium Sub-Odessae nahe ht
Mehr Aehnlichkeit hat dasselbe mit der Limnoc. nur die Anzahl
der Rippen ist noch grösser, als bei Limnoc.ochetophorum. Eine gewisse
schaft zeigt auch Limnoc. nobile SABBA, doch sind die Rippen dieses letzteren spitz
dachförmig, die Rippen unsererer Art abgerundet sind.
Hydrobia sp. Es kommen wahrscheinlich zwei Arten glatter Hydrobien vor,,
doch wegen Mangel an Zeit wage ich einstweilen nicht eine genauere Bestim-
mung derselben vorzunehmen, da überhaupt die Bestimmung glatter Hydrobiden
eine delicate Sache ist. Eine Art erinnert sehr an Hydrobia novorosica
doch habe ich leider Exemplare derselben zum Vergleich.
Pyrgula ANDRUS. Ziemlich selten kommt hier eine gekielte
Pyrgula, welche am der von mir als Pyryula Sinzowi aus den
tischen Schichten beschriebenen Form steht, nur haben die Exemplare der
gula aus o ara gut ausgesprochene longitudinale Streifen. Solche Ornamentik
hat Pyrgula angidata FUCHS (Radmanester Horizont), nur ist die letztere
und hat keinen zweiten Kiel auf der letzten Windung, wie die unsrige Art. Auch
hat eine gewisse Aehnlichkeit.
sp. Bruchstücke einer glatten kommen in der Probe
von N. 42 und Cucesti N. 39 vor. Der Form nnd der Zeichnung nach
erinnert diese Melanopsis an Melanopsis decollata und cognata BRUS.
Vivipara sp. Bruchstücke einer kleinen, glatten Vivipara kommen in
Probe Slatioara 46 vor.
Was das wahrscheinliche Alter der beschriebenen Fauna anbelangt, so scheint
mir am wahrscheinlichsten, dass die Schichten, welche dieselbe enthalten, sehr
gut dem tOdessaer und insbesodere seiner Thonfacies entsprechen (blauer
Thon von Odessa). Wahrscheinlich folgt der Horizont von Slatioara (42, 43 etc.) und
Cucesti 39 unmittelbar auf den höheren maotischen Horizont.

Gruppe.
Slätioara 7.

Einen anderen Charaktcr stellt die Fauna der Probe 37 aus Slätioara dar.
Sie besteht aus folgenden Formen.
Dreissensia Berbenstiensis ANDRUS. Die Exemplare zeigen jene
rakteristische welche den von mir beschriebenen D. berbestiensis eigen sind
(zahlreiche spitze Zigzags). (Siehe meine Monographic der Dreissensiden, p. 376). Diese
Form ist jenem Horizont eigen, welche ich unter dem Namen der Schichtcn von
ausgeschieden habe, und welche meiner Ansicht nach ein Verbindungsglied
zwischen den pontischen Schichten im eigentlichen Sinne des Wortes (zweite pon-
tische Stufe) und den Psilodon schichten (dritte pontische Stufe) darstellt.
Dieselbe Form ist auch von SABBA STEFANESCU abgebildet (Etudes, Taf. VII.
1), leider teilt er uns nicht mit, woher das Exemplar stammt.
Die Cardiden der Probe 37 sind schlecht erhalten. Ich habe ein Bruchstück
Prosodacna Art bemerkt, welche eine Grösse von nicht weniger als 30 mm.
reicht, mit zahlreichen Rippen, welche in der Mitte glatt sind, vorne aber etwas eckig,
wie bei Pros. Sturi COB. Eine Bestimmung ist unmöglich; fernen ein
nes Bruckstück eines Cardium mit zahlreichen, dicht gedrangten scharfen Rippen.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL IN OLTENIA 91

Ausserdcm nicht bestimmte .Neritina (Fragmente). Hydrobia sp. (zerquetscht,


glatt), Pisidium und stark zerquetschte Vivipara, die an V. PARTSCH erinnern.
Zu dem selbem Horizont gehört auch die Probe von 81, welche Dreis-
s ensia Berbestiensis FONT. und Vivipara

HI. Gruppe.
CucWi 38 und 40.
Diese Proben enthalten folgende Fauna :
Prosodacna Munieri SABBA. Exemplar aus der Probe N. 40 stimmt sehr
gut mit der Abbildung und Beschreibung SABBA STEFANESCU's, welcher diese Form
aus Vulcanalui Pandele beschrieben hat. Die Verhältnisse des Vorkomnisses sind mir
unbekannt. SABBA STEFANESCU rechnet ganz richtig zu einer und derselben Gruppe:
Prosodacna serena SABBA Cobalcescui FONT. und SABBA. Auch eine ge-
wisse Verwandtschaft zeigt Pros. Munieri mit der gewöhnlichsten Form der Psilodon-
schichten, Prosodacna COB. Pros. Cobalcescui ist den Horizont von
V fu rile charakteristisch.
Ausser dieser Prosodacna kommen noch Bruchstücke (38, 40) einer anderen Art,
mit zahlreichen, glatten Rippen und unbestimmbare Reste einer anderen Cardiden
vor. Auch einer an Pros. erinnernden Form sind vorhanden (38).
bifarcinata Bielz. Ein gut erhaltenes Exemplar aus 38.
In der Probe Cuc eqti N. 40 kommt eine schlechter erhaltene Vivipara, welche
mehr der Vivipara Woodwardi sich nähert, vor. Was das Alter des Horizontes anbe-
langt, welcher diese Vivipara enthält, so charakterisirt sie nach NEUMAYR den unteren
Horizont der mittleren Paludinenschichten. Nach SABBA STEFANESCU ist sie in
mänien in der cLevantinischen Stufe» doch soll sie auch in den obersten
Schichten der cpontischen» Stufe vorkommen. S. STEFANESCU gliedert aber die
nischen 4Congerienschichten» nicht, welche er unter dem Namen der Ipontischen Stufe»
versteht, in einzelne Horizonte. Ich habe an verschiedenen Stellen (siehe insbeson-
dere die synoptische Tabelle in Monographic der Dreissensiden, p. 483, 487, 490)
bemerkt dass die rumanische cpontische» Stufe nicht ganz dem Complexe der Schichten
entpricht, welche unter diesem Namen in Oesterreich-Ungarn und in
Italien verstanden werden. Die untere Grenze der rumänischen Con-
gerienschichten mit derjenigen der pontischen Stufe
die obere ist aber viel höher als die Grenze zwischen der und der
levantinischen in Ungarn und den Ländern.
Somit entspricht der obere Teil der rumanischen Congerien oder richtiger
Cardienschichten, welche von manchen Autoren als pontisch bezeichnet wird,
nigen Ablagerungen, welche in anderen Gebieten schon als levantinisch classificirt
werden. Um nähere Beziehungen aufzustellen sind weitere Untersuchungen nothwendig
und dazu eignet sich gerade am besten.

IV. Gruppe.

Hierher gehören Stücke mit Land und Stisswasserconchylien (Apa Cernei), ich
kleine mit sehr zahlreichen Umgängen versehene Planorbis und zwei oder drei Helici-
bemerkt habe. Mir fehlt aber die Literatur und Vergleichsmaterial Arten
zu bestimmen. Vielleicht handelt es sich um diejenigen Helix-schichten, welche nach
L. TEISSEYRE im nahen Zusammcnhang mit den oberen maotischen Schichten stehen.

www.dacoromanica.ro
92 G. MURGOCI

Tuf andezitic; origina tufurilor Olteniei.


Pentru petrografia ponticului nostru e de o deosebitä
presenta unui banc lenticular de un tuf andezitic la pe
Cernisoara (la deal de fig. 73). Roca e poroasä, fin
cu schlieren sedimentare albe de aparentä caolinice, ca niste
pseudomorfoze a unui mineral mare dispärut. Cristalele prismatice splen-
dide de sunt räspândite
masa rocei, pe când cristalele de
(bytownit) strälucesc numai in
petele albe caolinice. Masa fundamentalä,
surä-gälbue, constä din lapili sticlosi cu fine
73. - Tuful andezitic dela cristale de hornblendä ; augit
olivina (sau o sticlä brunä) vin cre-
a=argile 5i pontice fosilifere; hornblenda ; Cristalele de horn-
tuf k tuf 5istos bytownit atât mici mari
elemente sedimentare.
sunt terminate prin perfecte fete sträluci-
toare (110), (010), (001), (111), (100). Atât hornblenda dar mai ales
gioclazul se prezintä in macle aratä o structurä zonaa Cristalele de
feldspat hornblendä sunt foarte fisurate se sparg ; se pot
izola perfect cristale pânä la 2 mm. grosime.
Pe faciesul acesta pätat cu pete mari albe, sunt faciesuri
mai dense, fine la bob, cu treceri gradate, prin avutire elementele sräine
aduse de ape, la nisipuri, argile marne.
Bancul gros de vre-un metru se continuä. spre räsärit vre-o 100 m.
si apoi se ascute dispare; in spre apus trece dealul
rit din fatä. In vecinä nu mai gäsit. Pe coasta despre räsärit
deasupra lui vin nisipuri argile cu o faunä bogatä : mici,
Hydrobii mari, Vivipare cf. Woodwardi Etatea e
färä ponticä superioarä, cäci tot complexul vine inferior
straturilor cu lighit dela continuarea celor dela Cucesti
Origina tufurilor.
intrebare ca pentru tuful ne vine si cu ocazia
stui Caracterele ce ne prezintä componentele lui, cris-
talelor de altfel foarte fragile, märimea 'elementelor de variatä,
zenta acelor pete albe caolinice, nederanjate, structura rocei asezarea
capricioasä a cristalelor, ne spune roca aceasta fragilä poroasä, a
aci pe putut fi de departe. Ea a suferit manieri
din pgtea apei la partea superioarl Astfel' find, fortamente sun-

(1) D-1 L. MRAZEC a deseris un tuf andezitic de o


conservare din

www.dacoromanica.ro
DIN 93

condusi la admiterea unei vulcanice parte


spre epocei pontice, ca Transilvania, unde rocele andezitice
la sarmaticului pontic (A. KOCH). Dar e curios cä afarä
de prezenta acestor tufuri nu avern un alt indiciu de fosta actiune
vulcanicä.
S'ar putea explica absenta altor roci a altor fenomene vulcanice
prin abraziunea acoperirea produselor datorite acestei manifestatiuni,
ce avu mai spre S. de aceastä regiune. Sau poate am avut aceste
niste vulcani de exploziune, cari au dat numai cenuse tufuri.
Admiterea unei vechi manifestatiuni vulcanice In Ohenia sau
giunea Oltului, ar explica prezenta marei cantitäti de tuf dacitic in
aceastä parte a Rornâniei, cum am expus mai sus, ar fi
prin faptul In muntii Banatului ai Serbiei orientale
avem cosuri (dicuri) vulcanice (dacitice) ivite cu sigurantä in tortonian (1)
Cosuri vulcanice (bazaltice) cunosc pe podisul bulgar la marginea
a depresiunei getice, dealungul podisului din estul riului Osma.
Cum au fost acestea, au putut fi altele mai depresiunei getice.

PETROLUL DELA

Un singur de petrol a fost semnalat de acum 25 ani


la pe Jiu (2). Aci avem levantinul, nisipuri argile nisipoase,
superioare bancurilor de lignit de Poiana, etc. cu Vivipara
farcinata (fig. 4). In valea VlAdulenilor s'a o mäsea de
Imediat deasupra straturilor petrolifere vin straturile levantine
studiate In apropiere la Pesteana, etc. de d-1 SABBA STEFÂNESCU.
Petrolul vine
asa dar din levanti-
5
nul caracterizat prin
ar a bifarci-
nata. Straturile ce 4]. - Profilul Jiului la
straturi cu bifarcinala la Pelteana depozite
petrol levantine ; p = nisipuri petrolifere dela
sunt nisipuri inter- 3, 5, = terase.
calate intre argile ; giutal bei ; Lignit b. Schichten ; bei
levantinische Ablagerungen = telhaltige Sande von
ele fac un slab
anticlinal, o bombare de abia apreciabilä, când consideräm straturile din
mare depärtare. Consideränd de lignit pricepem mai lesne
ticlinalul.

(1) Vezi lucrArile lui ZivCovi (28) ROTH TELEGD (138) i

In: Geolog Notizen aus dem Teile des Földte 1879.


(2) GR. STEFÂNESCU, Anuarul Biuroului geologic, 1882, pag. 77 L. MRAZEC
corn. de petrol

www.dacoromanica.ro
94 MURGOCI

Petrolul apArea din bancuri de nisipuri argile nisipoase pe ea


P e valea c at in asa de insemnate
deja acum 20 ani o societate se ocupa cu culegerea lui, acum in
s'a format o societate cu intentia de a explora exploata siste-
matic acest ; câteva puturi sonde au fost puse,
rezultatul ce se astepta. Petrolul pare a fost in micä cantitate.
azi pe se irizatiuni de petrol, precum se gAsesc 2
bancuri de nisipuri bituminoase; petrol pare a nu mai
E ne despre origina acestui petrol!
Regiunea nu este prea slab cutatä ; falii nu se remarcä stra-
turile deabia deranjate cad linistit spre SSV. NNV. sub un unghiu mai
mic de Sub de petrol avem straturi de argile vinete
nisipuri de lignit, sub acesta colosalul banc de marne argile
ce consitue baza ponticului. Aceste strate nu vin in contact cu
alte formatiuni mai vechi (cel putin nu se vede), prin care am putea pre-
supune o imbibare, cum am presupus pentru calcarele, marnele gresiile
tortoniane sarmatice din jurul insulelor paleogene. Petrolul este absolut
izolat in straturile inferioare intre formatiunile levantine pontice. Acest
petrol trebue se format aci pe pe contul substantelor
ganice ce se gAsesc pontic levantin. Aceste substante sânt foarte
abondente anume: alge in orizontul inferior; molusce lignit
in orizontul superior. Straturi cu pesti au fost sträbätute la diferite
dâncimi (20-80 m.) puturile d-lor dar afarä
de abondenta de gaze nici de petrol nu s'a observat. In
are o continuä emanatiune de gaze; cu toate acestea
pe suprafata apei nu se vede nici o condens'are de oarecari substante
oleaginoase. Substanta pestilor, când mai existä, e o materie de
bituminoasä ; la becul de gaz nu arde, exalä numai un miros slab.
când aceste resturi organice ne presenta gazelor In pon-
ticul inferior, ele nu ne dä nici un indiciu pentru petrol ; pe de
parte, o circulatie a petrolului sau distilale din aceste resturi
ganice e aproape imposibilä stratul compact de argile marne de
putin 300 m. deasupra orizontului cu pesti. RAmân de considerat
molustele lignitele superioare.
Straturile cele mai avute in fosile Oltenia sânt tocmai straturile
acestea cu lignit tortonianul confine multe dar nu se comparä
de mai ales indivizi ce contin tocmai straturile
vecine lignitului. Faptul e de evident eu, färä am
de lucratea lui FONTANNES, am adunat fosile tocmai la Cucesti, Turcesti
si Seciuri ; relativ la ultimul d-1 SABBA STEFÂNESCU se exprimä
«e unul dintre cele mai avute fosile din cunoaste». Aceiasi
regiunea Jiului Mehedinti.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA

In foarte multe puncte ale acestei zone lignitul a intrat in


bustiune arde chiar azi. Prin arderea lignitului argilele se
in pgmânt rosu, naturalg, sau chiar o piatr tare, cu
bazaltul artificial; acestea sunt de frecuente cât Rosia de Oltet,
Rosia de Jiu, Mehedinti, etc. datoresc numele acestor roce
arse; eu, ca geologii precedesori, le-am sute de locuri.
Aprinderea cgrbunilor e spontang, pe cât se pare, spusa
oamenilor mai ales urma aprinsi sä ardä
fundat zeci de ani. Am cercetat acesti (numele sub care popo-
rul tntelege lignitii genere mai ales combustiune) la Turcqti-
Alunu, la Negoesti (CAlnicu), Seciuri, etc. Un miros bituminos se simte
la distantä de 1-2 km. departe. Lignitul arde sub care se
pe ce lignitul se reduce in cenuse. nu se vede
järatec, ci arderea e scorrnonim atunci es la
colosali incandescenti ; cari scosi aer
putin de a arde apoi se sting.
de substante organice anorganice, cristaline,
par a lua nastere combustiune; multe substante bituminoase
am gäsit, miros mai multe luni buzunarele, in care
purtasem esantioanele, miroseau a bitumen. Timpul nu mi-a permis
studiez cu deamgnununtul aceste substante, dar de sigur aici sunt
multe lucruri interesante pentru origina subsantelor bituminoase genere.
E din aceste lignite foarte bituminoase ;
tioane dela Seciuri, compacte, cu concoidalg luciu asfaltos,
puse foc de ori grosimea, a intra in
bustiune, dând un miros de bitumen insuportabil. toate aceste
nu suficiente pentru a ne explica origina petrolului dela Bâlteni,
sunt totusi fenomene ce nu trebuesc pierdute din vedere. In regiunea
BAltenilor pietrele rosii sunt foarte puternice straturi repetate, aci e
Rosia de ; petrol vin deasupra Pentru mine
putin origina petrolului Bâlteni nu mai pare de :

teria a lignitelor si imensele bancuri de moluste supuse unei


naturale indelungate prin aldura lignitelor ce ardeau
a putut petrolul dela
Nu de intru discretiunea acestei hipoteze, care e cu
autoritate de d-1 ZUBER pentru petrolul carpatian, dar ipoteza
un punct de discutie mai mult in prezentarea petrolului la
*
In aceastä lucrare nu ne-am ocupat deloc de levantinul supe-
rior, care a fost descris si tratat din punct de vedere paleontologic
stratigrafic de SABBA FONTANNES, PORUMBARU,
etc. Asupra teraselor veni lucrare viitoare.

www.dacoromanica.ro
TECTONICA REGIUNEI

A. Consideratiuni generale asupra


comparatiune a formatiunelor tertiare ale Olteniei cu formatiuni
corespondente din E., N. V., ne elemente de a pätrunde, pe deo-
parte in istoria acestei regiuni, pe de alta de a schita relatiile ei cu restul
regiunilor tertiare din Carpatii meridionali.
cretacic superior - de aci incepe istoria Carpatilor - eo-
cenic inferior are aproape facies ca N. E. Carpatilor,
leasi relatiuni cu vechile o perioadä activä in cenoman cu
de conglomerate de roce cristaline; o perioadä de domolire
in senon, cu depuneri marne gresii cu Inoceramus Cripsii
care urmä probabil o ridicare a regiunei (HOCHENEGER, UHLIG) apoi
o perioadä mai activä la finele eocenului inferior cu conglomerate
grosolane avute Nummulili, Cer. giganteum etc. blocuri colosale de
calcare cu Hipurili. Aceste blocuri sunt caracteristice eocenului mediu in
toatä lungimea flisului carpatic (UHLIG 123).
Depozitele superioare ale paleogenului nu mai prezintä facie-
surile caracteristice din E. Pe când straturile inferioare mai aratä o
care inrudire prin faunä, nu gäsim nici conglomeratele verzi (facies
märginit numai in partea de E.) nici caracteristicele straturi de
menilitice gresia de Kliwa Am demonstrat altä datä (102)
depozitele superioare dela Muereasca-Olänesti corespund straturilor de
Ocna; un punct mai mult de corespundere a acestor formatiuni ar
decurge din supositia ce am emis aci, eocenul Olteniei ar contine
in profunzime sare petrol, ce se manifestä ca surse cu hidrocarbure.
Foarte caracteristic pentru Geologia Carpatilor de S. este repartitia
cretacicului superior paleogernilui. Din Valea Prahovei Valea
Timocului, din Tara Oltului (Transil.) in \Talea Temesului, aceste
se transgresiv numai pe mezozoicul ce se reazimä pe
sisturile cristaline ale grupului I, ori chiar pe aceste mezo-
zoicul lipseste.
este cu cretacicul superior eocenul in regiunea ampulun-
gului (76), regiunea Oltului (Bazinul Brezoi, regiunea Boita 21)
Hategului Mehedinti; iar de aci spre apus sud nu mai
cretacicul superior nici de cum. Ceeace pe unele locuri (in Serbia) s'a des-

www.dacoromanica.ro
cris ca apartine altor formatiuni alt facies probabil cu altä po-
zitie etate geologicl De altfel aceastä parte
granitul cristaline de grupul II; mezozoice, ce vin
pe acestea, nu se scara stratigrafia pânä la cretacicul in-
ferior (ori cele inferioare straturi ale cretacicului superior). Pe peti-
cele de cristaline de grupul I nu mai gäsim formatiuni mezozoice
tocmai departe spre apus, regiunea Steyerdorfului, dar acelea
nu se la urgo-aptian.
repartitie perfect cu tectonica meri-
dionali, care ne conduce la ipoteza din primele timpuri ale creta-
cicului superior pânä oligocen, partea centralä a Carpatilor
meridionali fusese acoperitä de o de supracutare,
de din gr. I mezozoic ; acest timp eroziunea nu modelase
relieful Carpatilor de adânc ca depresiuni la
zozoicul, granitul ori de dedesupt, in depresiuni apoi sä
depunerea formatiunilor cretacice superioare ori eocene.
Atunci s'a format conglomeratic grezos care s'a depus ca
o manta jurul marei clipe cristalino-mezozoice a Carpatilor de Sud
care desigur era continuitate cu din N. Balcanului cu ce
nomanul Dobrogei. Din miscärilor din cretacic
leogen s'a format insä un relief orografic, care a fost modelat in continuu,
in virtutea cäruia a putut ia nastere depozitele mai tinere pe contul
celor mai vechi. Depozitele cretacice superioare par a märginite la zona
a a Balcanilor (un petec Dobrogea de Nord),
pe când paleogenul pare a ocupat o suprafatä mult mai mare
giunea dintre Carpati Balcani, tinându-se dealungul muntilor, ocolind
un uscat mijlocul Munteniei Dobrogei. Pe podisul Bulgar, in
sondajul din Bärägan Dobrogea de N. nu se cunoaste paleogenul.
in oligocen, numai dealungul unor tectonice, s'au
scobit depreshini lungi profunde, in care s'au depus formatiuni neo-
gene, dar mai ales miocene (mediterane). Dispunerea acestor bazinuri ter-
tiare e deasemenea caracteristicA Carpatilor de Sud; ele se alungesc
directie N.E.-S.V. (pl. I III). In regiunea departe de zona centralä a
Carpatilor, a fost erodat au näscut bazinuri neogene a
tindere nu o putem apretia, dar ele au rämas prin multe pärti ca in
giunea Slänicului, etc. insule paleogene (Slätioara Skel, Gura
väi, etc.) restul a fost acoperit de neogen.
Mult mai clare se bazinurile din zona a Carpa-
tilor. e bazinul Titesti-Brezoi, bazinul Petroseni, chiar bazinul Hate-
gului considerare directia straturilor, dela Hateg spre V. spre
Bistra, apoi mai caracteristic bazinul Baia de Aramä-Balta, ce reapare la
Bahna-Orsova, apoi la. Dubova fine la Iut-Milanovat.

www.dacoromanica.ro
Un alt bazin tertiar e cel dela Bozovici, care reapare apoi la Lie-
bcovo in valea Dunärii. Intre cele din muntii Banatului se interpune un
bazin important, al Temesului-Belareca, in directia de N.-S. Vom vedea
mai departe dispunerea acestor bazinuri e in legaturä cu tec-
tonica Carpatilor. Directia generalä a sisturilor grupului I este N.E.-
SN.; anumite de sau mari sinclinale sunt tot aceastä
rectie; chiar bazinul N.-S. Temes-Belareca e scobit dealungul unei
de incälicare.
In genere depozitele acestea tertiare lagunare
nurnai rare ori conditii marine (Milanovat, Bahna, etc.); ele au
fost mult mai directia N.E.-S.V., dacä azi
intrerupte recluse, cauza e eroziunea ce le-a dupá ridi-
cate; in multe ele se numai ca mici petice (Dubova, Iut, etc.)
Dacá consideräm faciesurile acestor depozite, special dispunerea
calcarului de Curchia (s. Leitha) cleducem cu multä probabilitate, cä aceste
bazinuri erau izolate unele de altele, sau comunicau numai prin anumite
bazinul Olteniei comunica pe la Baia de Aramä cu golful
bazinul Bahna-Orsova era separat de bazinul Belareca
Leithakalk-ul in bazinul Bahnei-Orsovei marginea de
pe când al Belarechei partea de S.E.; deci ele trebue fost uscat.
Bazinul Belareca comunica cu b. Bozovici pe la Pernova, desigur
era pe la S.V. comunicare cu bazinul Liebcovo, care foarte probabil era
separat de b. dar chiar din timpul M. Mediterane un uscat,
se interpunea clepresiunea Orsova Bozovici, ca
tenia Tara Hategului.
Natura depozitelor caracterul paleontologic ale formatiunilor, mai
ales ale depozitelor Märii Mediterane, sunt la toate aceste bazi-
Numai cu sarmaticul o deosebire, cele din Oltenia-Timoc
semänând mult celor din Moldova Rusia meridionalä fapt enuntat
si de & (37) Cvui (125).
Cât saliferul miocenic, cred din descrierea de fatä reese
destul de asemänarea, identitatea am putea zice, a acestuia cu
din bazinul Slänicului si Oituzului. Aci am demonstrat in Oltenia
saliferul se prezintä sub 2 faciesuri ca E. Carpatilor
I) inferior, faciesul ; conglomerate putine
marne, gipsuri tufuri dacitice, straturile cu BRUG.
Cer.margaritaceum BROCC. etaj mediteranean partial
II-lea). El ne aci, ca V. Olteniei, Transilvania E.
un facies de coastä un altul de putin cu
Pe de o parte concordanta continuarea faciesului oligocenul
din valea Oltului, pe de alta prezenta Nummulifilor erodati discor-
danta saliferului superior pe oligocen, ne demonsträ o a märei

www.dacoromanica.ro
flisului si trecerea ei Marea (asertiune de TIETZE
pentru de N. de MRAZEC & TEISSEYRE pentru Carpatii
de E. S.). Faciesul roscat al saliferului, cu gips marne ne
depuneri mai departe de ca in b. Slänic.
II. Inteun nivel mai superior, faciesul marnos, cu
bigerine alte foraminifere e in valea Oltului, bazinul Bahnei, etc.,
un etaj de superior burdigalianului, reprezintand depozite mai
depgrtate de de ca in bazinul Slgnicului, in al Oituzului, etc.
Tuful dacitic, caracteristica saliferului miocenic in alte la vestul
Oltului chiar mai abundent reprezentat. El apare in faciesul värgat al bur-
digalianului continu in tortonian. Dar sunt 2 feluri de tufuri
tocmai ca bazinul unul mai vechiu, un tuf propriu
faciesul cristalin eruptiv predominant ; un altul pare levigat, asernenea
trassului, cu faciesul sedimentar predominant.. Tuful dacitic a fost des-
cris in bazinul Belareca (30, 52), bazinul Liebcova, eu
in bazinul Bahna in relatiune cu depozite fosilifere.
In regiunea de V. a Banatului se cunosc dicuri de dacit (138). Gipsul
se Oltenia partea superioarä a saliferului sub calcarul
de Leitha, necontestat apartinând II etaj al M. mediterane ca Galitia,
etc. Moldova
Alternanta marnelor salifere päturilor de tuf cu marne calcare
negre albästrui, cavernoase, cu gresii petrolifere gipsuri, roce ce stau
cu tortonianul fosilifer dela marginea muntilor e
fel de jur Carpatilor (HILBER, TEISSEYRE & MRAZEC, etc.).
Pe de parte, prezenta marne nisipuri salifere, imediat peste
tuful a Syndesmya apelina REN. Ervilia pusilla. PHIL. ne
monsträ tranzitia Märei Mediterabe - aci Oltenia - spre orizontul
an faciesul formatiunei salifere. Pe când
regiunii domneste faciesul marnos, la coaste gäsirn alternante de ale
calcarelor conglomeratelor calcaroase tortoniane treceri pe nesimtite
la cele sarmatice.
de aceasta, o constatare
turile dela E. spre V. constatgm o variatiune interesantä a faciesurilor pe-
trografice: conglomeratele eocenice medii dela Sälätruc le la
cu o superioarä, corespunzgtoare faciesului marnos dela Olänesti.
La Titireciu, Tornsani, Otasani, faciesul värgat roscat pare a
se sui la tortonian, faciesul marnos prinde, o parte cel putin, din
sarmaticul inferior. D I. face aceeasi conjecturg pentru
gilele marnele inferioare sarmaticului din Moldova Saliferul marnos
din Valea Oltului e foarte redus la Tomsani la S. de Mägura Slgtioarei.
La Dianul la V. de Otäsani peste faciesul marnos salifer aproape

www.dacoromanica.ro
G.

imediat conglomerate cu fabPtana etc. orizontul mediu al


maticului. Se pare uscatul era foarte aproape de partea aceasta.
Dacä presupunem pentru bazinul Ocnelor mari aceleasi condi-
tiuni geologice ca pentru bazinul Slänicului, ar de intrebat: unde
era cine forma marginea de S. a lagunei mediterane?
n'ain avea saliferul la S. de insula Slätioarei am putea pre-
supune timpul Märei Mediterane un de insule se
ralel marginei uscatului Slätioara-Sgcel ; dar saliferul inferior cu
facies foarte grosolan de coastä, superior, facies de se
gäsesc cutate la S. de aceastä directiune. Uscatul cu toate acestea nu poate
fost departe in aceastä parte, era destul de ; depozitele toren-
dela Ocnele mari-Govora, etc. cu Nummulifi erodaji se-
parate de marenea flisului printr'o värgatä finä, latä de 20 km. n'au
putut aduse din spre N., ele trebue venit din spre S. Reductia ce
o saliferul inferior superior la S. de Slätioara, prezenta
meratelor calcarelor tortoniane dela Otäsani, calcarul cu Lithothamnium
dela Govora, etc. mai ales reciful (barierä) dela Bircei, ne-ar indica apro-
pierea unui in parte pânä târziu; prezenta Helicidelor
norbis) la Slätioara depozite mediteraneane e o indicatie sigurä cá pe
acest timp aveam aci un ; lipsa sarmaticului superior regiunea
Oltului Argesului ne pe atunci uscatul se tntindea departe spre
E. de Slátioara. Uscatul din partea de Sud a regiunii subcarpatice a fost
.probabil foarte la poalele Balcanilor ; adevär pe aceastá
arie constatäm o mare stratigraficá dela cretacic pânä la
matic. La E. de Timocului, pe tot podisul Bulgar Dobrogean
apare cu sarmaticul ; pe de altä parte se sondajul dela
Märculesti sub sarmatic s'a formatiuni cretacice
S. STEFÄNESCU, 47). Sarmatic cu faciesul recifal, al Toltrilor, se la
apoi tocmai in partea sudia a Dobrogei. Dar nici Marea sarmatia
nu a acoperit complectamente toatä regiunea, ci au rämas insule.
dar Marea Mediterang trimetea un golf lung de-a lungul Car-
patilor, in regiunea Timocului, douä uscAturi, dintre care
de S. a fost apoi acoperit de apele salmastre posterioare. Slätioara
Säcel formau insule in spre S. dela Skel spre E. Serpulele Litho-
construiau un recif barierä, continuatia probabilä a Toltrilor din
N. Moldovei sudice.
Dela tortonian depozitele Olteniei sunt aproape identice cu
ale Munteniei, Moldovei, Basarabiei, Volhyniei.
de Buglowo, intermediare tortonian sarmatic, se
la noi ca cu un caracter salifer degenerat.
Sarmaticul Olteniei e mai complect ca al Moldovei ; el are cele
orizonturi recunoscute Basarabia ; ca chiar ca

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 101

facies este de asemenee foarte apropiat aceluia. Straturile superioare sunt


reduse in regiunea Oltului probabil contopite cu strate meotice
(conglomerate calcar de Kerci). E interesant faptul cä unde apar forme
meotice nu straturile ponticului inferior, desi acesta V. prezintä
o grosime colosalA; e de remarcat sub Bärägan a fost de
menea numai ponticul superior bine pronuntat.
Nu in considerare aci depozitele pliocene mai tinere levan-
tine, chestiunea find pe deoparte foarte complexA, pe de alta foarte con-
troversatä, cum se vede din lucrArile d-lor ANDRUSSOW, SABBA
Din pontinul inferior incoace Oltenia pare a fi fost in alte
conditiuni depresiunea pronuntându-se evident.
Acest fapt nu trebue perdut din vedere discutia faunei, faciesurilor,
paralelizArii acestor formatiuni cu cele din Muntenia Rusia
meridionalä.
Toate aceste fapte le putem vedea tabloul lu-
crärii de (vezi pagina urmätoare).

B. Dislocari.
Consideratiunea profilelor geologice ce dat in aceastä descriere
inspectiunea schitelor aläturate, in comparatiune harta geologicA,
ne o idee de trecutul acestei regiuni; de aceea nu voiu intra
aci in prea multe amAnunte. Epocele de miscäri corespund anume celor
schitate de D-1 SABBA STEFÁNESCII la finele monografiei sale asupra Ter-
tiarului României stabilite de MRAZEC lucrArile
posterioare. studiind valea Timocului (37) fatä cu geo-
logia ajunge de asemenea la precizarea unor momente impor-
tante din trecutul carpatic. Sä trecem in revistä aceste fapte.
de cenoman, dar neocom au avut in Carpatii
Olteniei supracutäri cum s'a demonstrat pentru Carpatii din N.,
dar mai ales pentru Alpi. Se pare cä in Carpatii sudici,
au fost mai intense de un caracter mai simplu. Iatä dupä notele
cate la Academia din Paris cum se prezintä lucrurile (128, 129,130.
D-1 MRAZEC, expunând Congresului dela Viena
rezultatul cercetärilor sale ale mele asupra cristaline din Car-
patii meridionali, a distins o serie cristalofilianä antipermianä
grupuri, o serie rnezozoicä.
Primul grup paleozoic aproape in intregime Carpatü
ridionali la E. de Parângu muntii Banatului, la V. de valea
precum masivul Godeanul platoul Mehedinti.
doilea grup apare masivele Parângu, Retezatu Munte
mic, Severinul Valea asociat cu masive granitice.

www.dacoromanica.ro
SISTEM ETAJ SUBET.
FACIES
o E
RE
PREDOMINANT

LEVANTIN A se lucrArile ale lui Fuchs, Fcetterle, Tournouer, Fontannes S.


qi cu pu- Zona
z deschis Woodmardi, etc. Petrol, Lignit. Tuf Sub
u .Mastadon .Borsoni. andesitic etc.
Med. Bann Congeris, Calcare oolitice, gresii,
adânc Prosodacne nisipuri marne
Valencsennesia, Limnea putine Vaideei-Poenari-Huluba- T.- a
Pontalmira, etc. gresii Jiu-Tismana-Topolnita Timocul inferior
MEOTIC
a novorossrca, Calcare conchilifere (de Oldnepi-Muereasca-Cacova-
ria Kertsch) calc. oolitice, a
Sup. Titireciu-Buleta-Negoepti-$i-
cas- congeriane congl om.
pica, etc. gresii grosolane. a
Med. Maara podolica, Gresii cu trovanti. Cal-
C
Fabreana,Tapesgregaria care marne
Ervilia E. pu- o
Syn- Buglowo Bucovina
etc.
Poli Ver- Conglomerate calcare mun. de
II Mediteran ra- de Leitha. Gips, Petrol ?
mossisimum, Tegeli marne nisipoase mocului-Belareka-Milanovat,
VINDO )
Tuf dacitic. BArlog.Petrepti-Govora-Bulsa
cardia,etc.
Sare
unea marne cu -
Galitia
Laguna Mediterane dacitic. -
I Mediteran Conglomerate Transilvania
GALIAN u Tuf, Gips, Petrol, marne -
nisipoase Petropeni
AQUITANIAN) Lignit.
secundar)
Nisipuri, qi con-
Cerithium glomerate. Muereasca de
Boucheri Marne nisipuri Cheia, DAlbocita, G.
Sup. StrAuri de
a Nummulites Chihlibar. z Ocna
ammonea, arbure,Sare? Con- Str. cu fucoizi
EmEN Med. Num. Lucasana, per- glom. cu blocuride
albe cu Hyturifi. Gresii La N. de
etc. (strzalca)marne cu fucoide Muereasca-Chei
a a
? Conglomerate
a (DAMAN) Mare qi ? B.-Brezoi, de Puchow
Marne silicioase Gâujani-Cozia.
Inoceramus Cripsii
.4 Conglomeratele co
&) Conglomerate N.-Brezoi, Exogyra
U CENOMANIAN foarte grosolan. etc.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 103

Grupul mezozoic, contactul totdeauna anormal al celor


grupe de mase de serpentine diabaze; el repauzeazA pe
alocurea, prin intermediul verucanoului, pe pe granitul gru-
pului al doilea inträ dedesuptul formatiunilor primului grup.
Aceste anormale ale celor trei grupuri cristalofiliene,
zultä din cercetärile d-lor SABBA INKEY, SCHA
FARZIK, TOULA, MRAZEC propriile noastre Eu am indicat deja
tectonica curioasä a extremitätii Nord-Estice a regiunii grupului al
lea (1) am indicat contactul anormal al acestei formatiuni cu primul grup.
Trebue sä dela Ciunget la Polovraci se observä o
care a grupului al doilea asupra mezozoicului, analoag5. cu aceea gäsitä de
INKEY urmäritä de mine, de a lungul liniei Latorita-Jietu-Cerna
In adevär, mezozoicul dela Polovraci trei anticlinale, dintre
care cele douä dintâiu P. Polovracilor-Runcu si Cernozioarei-Cernädia
se reunesc singur la N.E. de Zavedeanu sä in
sinclinalul dela Cernädia, micasisturi din grupul I, repauzând pe gresii
probabil neocomiane. Al treilea anticlinal nu este vizibil
in Cerna (J. dispare ambele pärti in intregime sub rocele
grupului La aceste fapte trebuesc urm5toarele: la
Sud-Vestul Vulcan in platoul Mehedintului am putut constata
anticlinalele :

1. Schela-Suseni; 2. Gornicel-Vai de ei-Dobrita, 3. Lesul-Tufai-Bälta-


(acestea trei dintâiu deja recunoscute de d-1 4. Gureni-Soho-
delu-Baia de Aramä-Ponoare , 5. Pleasa-Piscul Borostenilor-Piscul Closanilor,
6. Dealu Cerbului-Baia de 7. Stersura-Piva-P. Closanilor; 8.
Recea-Valcanu (Mändrazug al d-lui INKEY); 9. Oslia.
Flancul de sud al celui de al doilea anticlinal, este acoperit valea
Susita de o micä de de primul grup. De asemenea, flancul
de sud al celui de al patrulea anticlinal pätrunde sub zona primului
grup Dâlbocita-Negoesti. In fäsia mezozoia a Cernei se sub mica-
gneisurile din primul grup. Cutele 1, 2 3 dispar sub tertiar,
ca acela dela Polovraci, regiunea care cutele 4 6 apar de sub el.
Unele din aceste cute nu sunt decât putin accentuate
ale stratelor mezozoice, care douä mari anticlinale :
Pleasa-Closani-Camena-Orsova Tismana-Baia de Aramä-Balta-Várciorova,
scoborind sinclinal, de o parte cätre Cerna bazinul dela Petroseni
de alta cätre Oltenia.
La Est de Jiu in muntii erosiunea a distrus aproape toate
urmele de mezozoic. Calcarul dela Recea straturile cu facies de Schela,

. (1) G. MURGOCI. al doilea al Cristalinului in Soc.


Ing. de mine

www.dacoromanica.ro
104 G. MURGOCI

conservate sinclinalul Plescoaia-Rafaila sunt singurele care o


formatiunile dela Vest de platoul Mehedinti Miroci,
regiune scufundatg MRAZEC, mezozoicul este mai bine conservat.
Am semnalat M. M. Mehedinti contactul
anormal al celor grupuri paleozoice de cristaline interca-
latiunea constantg a meozozoicului mai mult sau mai putin metamorfozat.
Tectonica primului grup este cu totul de aceea a grupului al
doilea a mezozoiculul. Este imposibil ca marginindu-se cineva la fap-
tele de observatie, prelungeascg liniile tectonice ale grupului al doilea
regiunea grupului Aceastä anomalie a fgcut infructuoase
geologilor, cari au sinteza a Carpatilor
meridionali, asemenea contacte anormale in Banat in
Serbia, unde cele grupuri se impreunä.
Pentru a clarifica chestiunea, trebue dela aceastä consta-
tare deja de d-1 INKEY ; primul grup al cristalinului peste
grupul al doilea mezozoicul dealungul intregului sinclinal Cerna-Pe-
troseni-Jietu-Latorita. Acest fapt, de o capitalg, a fost
mat prin observatiunile d-lui SCHAFARZIK in Valea Cernei prin ale mele
Jietu, Lotru Latorita. Am chiar, se urmä-
reste la Ciunget apoi care Polovraci.
Harta tectonicg pe care am publicat-o in 1899 (Bulet. Soc. Ingi-
nerilor Bucuresti, 1899), atunci când nu importanta
permite totus, unghiurile ale mezozoicului dealungul
(a se vedea special Lotru, Vidra, Latorita, Repedea mai ales
Cerna din Vâlcea), a deduce importanta
Faptul este greu de conceput, este pas
cu pas pela Petrimanu, sau in platoul Mehedintilor la Baia. Sec-
fiuni prezentate de MRAZEC de mine la Congresul de Geologie din
Viena cari n'au putut publicate, trei ale primului,
grup asupra mezozoicului : Una la Gornenti-Podeni vizibilä pe o
dere de 3 km. toate pâraele cari Bahna; altul la Vest
de Balta, altul dealungul Cosustei, unde mezozoicul se urmä-
reste fundul la Firizi, pe la 3 km. mai in amont mi-
apar deja pe Dealul Oriestilor.
In regiunea dela Baia de la Closani aceleasi
: Una Motrulul sec, unde incälecarea are N. pe când
la (500 m. mai la S) ea are care in la Pestrita,
N. Pe de parte, Cernei (Banat) de asemenea am
constatat identice care au fost confirmate de SCHAFARZIK.
fapte ne dau cheia tutulor acestor singularitgti. La Sud de Closani se
o de continuarea zonei sinclinale Bahna-Gornenti.
Ea se la Orzesti, sä aparä de sub ea mezozoicul, care

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 105

o träsur de unire banda dela.Closani acea dela


Baia de (vezi pl. III). raporturi prezentare am con-
statat-o la S. de Portile de Fer, unde zona de se la
Petrovoselo, läsând locul mezozoicului de sub ea.
Astfel, podisul Mehedinti avem aface cu o lentilä fgrä
dela Closani la Petrovoselo, peste mezozoic. Acest fapt
poate sä apropiat de acelea cari se la Portile de Fer, unde
interpunerea mezozoicului granit micasisturi, determinase pe vechii
geologi facä intre mezozoicul sisturile cristaline. De asemenea
zona de micasisturi dela Motru la Dunäre pe mezo-
zoic. Generalizarea acestor fapte se impune, explicatia tutulor ano-
maliilor de structurg a Carpatilor meridionali; semnalate sunt
restul unui gigantic al primului grup, cu acoperisul mezozoic,
peste mezozoic peste grupul al doilea.
ne de tectonica a primului
grup, de prezenta micelor petece de acoperire (Petrimanu, Cerngdia, valea
superioarg a Jiului), de diferentele pe cari le câte odatä, ca
cies stratigrafie, petecele mezozoice vecine. Datele geologice ne silesc
intindem conceptiune la muntii dintre Cerna si Tarcu, formati
din cristaline din grupul cari un enorm petec de aco-
perire. tncälecarea asupra mezozoicului a fost in Cerna de d-1
INKEY, la Sturu de MRAZEC de mine, de partea Mt. Tarcu de
d-1 SCHAFARZIK.
Prezenta sub micasisturile a petecelor de verucano ori lias
ce se pe calcare titono-neocomiene, ori pe gresii marne cre-
tacice la isvoarele Cernei, la Godeanul (Mehedinti) la pe Valea
Cernei ne arat nu o simplä in urma unei falii, ci o supra-
cutare anticlinalá cu medianä foarte chiar
Sirul de roce bazice (diorite, gabrouri, serpentine), care se
neste mezozoicul ce repauzeazg pe grupul ele
explicatiunea D-1 STEINMANN de curând d-1 E. SUESS (Comtes Rendus
7 Noemvrie 1904) au aceste roce sunt caracteristice pentru
fetele de Alpi in Himalaia. Noi credem, unele roce acide
sunt ele in raport cu sariajul, precumgranitul dela Latorita, pegmatita
dela Nedeiu, Cerbu, Plescoaia etc.
De-a lungul fetelor toate rocele de altfel in
gime metamorfozate de gru de recunoscut, in clasificatia
este aproape imposibilg; de remarcat special o brecie de frictiune.
Lucrgrile geologilor austriaci, unguri permit a
derea de supracutare Carpatii tneridionali meridional
in Serbia esticä. Cvut, a faliile cutele-falii un
rol preponderent intre depresiunea Cerna-Timoc

www.dacoromanica.ro
106 G. MURGOCI

de roce eruptive bazice, eu am constatat peticul de micasisturi dela


de Poretca dela sunt petice de acoperire, ca cel dela
Bahna, zona dela Palanca corespund dela Dâlbocita, pro-
babil o parte din regiunea frontalä a pânzei
Regiunea dintre Cerna Temes-Nera corespunde unei mari ferestre
ce se intinde in valea unde regäsim de acoperire.
Astfel, Carpatii se in adevär, dupä cum s'a zis, la Sud de
Dunäre la depresiunea Timoc, marea de
supracutare, care partea cea mare a Carpatilor meridionali, se
la depresiune. Rä'däcina supracutatä nu se
stie unde o ; probabil anticlinaluhfi culcat fie in regiu-
nea Semenicului. Miscarea. toate probabilitätile, a venit dela
spre S. E.
Se poate determina ? Noi credem da. Straturile
cele mai recente ale mezozoicului autohton Banat si Serbia apartin
baremianului. In partea centralä a Carpatilor meridionali nu se cunoaste
paleogen nici cretacic superior in relatie cu mezozoicul autohton; se
(cretaceu superior eocen) bazinurile dela Brezoi, Hateg,
etc. ocupând totdeauna depresiunile säpate primul grup
cristalin mezozoicul care repauzeazä pe aceastä
Dupä d-1 REDLICH marnele bazinului dela sunt senoniane; eu
consider conglomeratele inferioare acestor marne ca echivalentul con-
glomeratelor cenomaniane din Bucegi.
Faciesurile flisului meritä de asemenea sä considerate. Trebue
sä observäm mai cu seamä cretacic, chiar paleogen, din
tenia nu este format din sfärämäturi din rocele primului grup
din calcarele mezozoice asemenea cu cele dela Bistrita. Rocele verzi
calcarele cristaline lipsesc complect. Acest fapt se explicä usor, se
admite de inceperea eroziunei cenomane, stratul autohton era
acoperit de de supracutare.
Din aceste fapte se poate conchide cä, riaj a avut oc
baremian si cenomanian.
In aceastä privintä nu putem admite ideile d-lui BERGERON
care dupä observatiuni la contactul flisului cristalinul väii
presupune un al mase a probabil in epoca
sarmatica (116, In probele arätate pentru nu par a
convingAtoare am arätat cä regiunea Oltului toate formatiunile cre-
tacice superioare tertiare se succed mod normal dela cenomanian
la levantin.
Dislocatiunile posterioare si mai ales eroziunea au deformat mult
de supracutare. atre partea pe unde a sträbätul Oltul pinza pare a
se care Sud-Est ; eroziunea n'a atins stratul autohton nici

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 107

chiar cele mai adânci. Intre si Dunäre ea forma o boltä


cu mai multe anticlinale (4 de a suferit o
puternica eroziune; dela Ciunget pânä la Closani, dela Petroseni-Câmpu-
luniag la dela Tarcu la Dunäre, avem o serie de imense ferestre.
Aboziunea, care a netezit platoul a fost destul de adâncä
pentru a deschide mai multe ferestre : Balta, Cerna, Poretca faimoa-
sele Portile de fer.
Foarte probabil Oltului, Jiului, Streiului, Temesului a
närei corespund depresiunilor carapacei poate chiar unor (Oltul
INKEY). Latorita, Jiu românesc, Bahna, Bela
Poretca, corespund sinclinalelor longitudinale ale Cea mai mare
parte au atins deja stratul autohton, nu mai rocele de
supracutare pe un povârnis.
de supracutare- plecând dela Surianu Retezatu
Muntele se in Semenic merge directia Sud-Vesticä spre
Masivul Godeanu zona Orsova-Closani sunt petice de acoperire,
zona Portile de Fer-Negoesti este probabil regiunea frontalä, care a
suferit o mare scunfundare in regiunea Jiului, unde a fost mai
acoperita de toate de tertiar, dela Oltetu la
Motru. Ea nu este descoperitä prin eroziune decât la Suseni
Aceastä depresiune a fost mai accentuata timpul tertiarului, se
presarmatice ale Bistritei, Oltetu-Galbenul, Gilortul, Sohodolul
Motru, convergAnd cätre regiunea de scufundare.
La marginea de S.E. a pânzei dispare la Sip sub tor-
tonian, iar partea centralä Petrovoselo, la Sud o fereastra,
probabil petece de acoperire pe ici pe colea.
In in urma acestei supra-cutari marea din care s'a depus
carpatic, cretacicul superior, a pätruns in regiunii
cristaline pe la N. pe la S. stapânind Indelungat bazinul dela Brezoi
din cari au agitat putin regiunea turon
eocenul inferior, reapar cu mai mare intensitate la oligocenuluii
Atunci probabil naste anticlinalul Narutu-Cozia, un sinclinal cu o
se in N. dealungul clipei Narutu - falia Brezoi nume-
roase ondulatiuni nasc in straturile bazinului Brezoi-Titesti.
In exterior fenomenele sunt mai intense : dealungul ac-
tuate a Carpatilor are o scufundare, acompaniata de o de frac-
turä la Cernädia, Ponoarele-Balta-Clisura, etc. se un geo-
sinclinal intre Bistrita-Polovraci-Novaci etc. Säcel-Slätioara, o
in regiunea Arges-Muscel. Marea de regresiune a din regiunea
lui caracterul de Mare Mediterana un golf spre S.V. ; ea se
fenomen chimico-geologic din N.E. Carpatilor
din Transilvania : depuneri de sare, gips nastere de petrol.

www.dacoromanica.ro
108 MURGOCI

Nu e straniu de la marginea de S.E. a acestei sä se


deschis oarecare vulcanice ca Transilvania, in Serbia E. in
Banat, care sä furnizat cenusa tufurile dacitice saliferului subcarpatic.
Pe atunci liniile orografice ale Carpatilor erau ; pri-
veste restul Romaniei, dealurile câmpia, probabil formau continuarea
platoului Dobrogei Bulgariei. Marginea de azi a a fost
intrerupt de mare a persistat a
si lacului pontic. Unde era ? numai cä dela Skel
spre E. se intindea un recif identic cu din Podolia. La inceputul
pe timpul sarmaticului s'au produs oarecari schimbäri regiunea Oltului,
lipsind când sarmaticul inferior, cél superior, in con-
glomeratele superioare, pliocene, blocuri de tuf dacitic gips.
Dar timp marea schimba caracterul in diferitele : pe
In regiunea Oltului domnea ape subsalmastre (cu exo-
leta) in cea din apus, apa se apar Valenciennesie Limnee.
tertiare din platoul Mehedinti din Muntii Banatului
aratä lacune. Sarmaticul inferior lipseste mai peste ; meoticul se pre-
zintä ca o dealungul platoului valea Timocului. Dis-
cordantele ce se observä bazinul Bahnei etc. ne aratä miscäri s'au
repetat diferite timpuri. par a venit dinspre S.E. ; peste
tot patul de S.E. al bazinului este ridicat mai mult ca cel de S.V., pe
unele locuri chiar rästurnat peste depozitele tertiare. este bazinul
Bahnei la Dubova, bazinul Belareca la Bolovapita,
zinul Bozovici la Rudina baz. Petroseni la Campuluiniag etc.
Epoca de ultime intense cutäri ce ne aratä pl. IV 38-39
este posterioarä chiar str. cu bifarcinata. Pe timpul
oarecare manifestatie vulcanicä se semnaleazä, iar dupä depunerea stra-
turilor de lignit, se accentuiazA sinclinalul R. intre
anticlinale, Fundätura Ocnele, ce au plesnit numeroase falii alu-
Falii : I. Dosul-Fundätura-Bujoreni-Runcu ; II. Govora-Mäldäresti;
III. Stoenesti-Titireciu-Vlädesti si IV. Slätioara. Anticlinale secundare s'au
format nenumärate ; mai este cel dela M-rea Slätioara-Buleta,
etc. precum cele cari se digiteazA din anticlinalul Mägurei Slätioara
spre S.V. valea Jiului. Tot atunci s'a bombat ondulat regiunea
intercaland trei anticlinale, - de S. mai -
marginea muntilor anticlinalul Slätioarei; mici falii sunt de observat
aci (Bircei).
Miscärile foarte puternice regiunea Oltului sunt cu totul reduse
in spre apus ; pe Slätioara e transformatä de nere-
cunoscut, Säcelului caracterul de clipä miocenicä.
Cu spre S. S.E. cu se pare in
giuni mai linistite. D-1 RADOVANOVI a formatiunile miocene

www.dacoromanica.ro
pliocene din V. Timocului dislocate si cutate, ca si cele din Car-
patii Olteniei, pe când regiunea din Timocului sar-
maticul nedislocat. D-1 chiar cele regiuni
printr'o linie ce trece pe la apus de Negotin valea Dunärei, la
de Negotin, e platforrna ce constitue vorlandul balcanic.
In timpul levantinului cuaternarului au avut
sau prea putin pronuntate. Levantinul e usor cutat regiunea
jului Severinului, prin sinclinalele lui a dat la formarea depre-
siunilor intracolinare. Terasele pliocene cuaternare vechi nu sunt
proape de dislocate.

DAS TERTIÄR OLTENIEN'S


mit Rücksicht auf das Vorkommen von Salz, Petroleum
und Mineralwässer.
von G. MURGOCI
(Auszug)

Da 'der rumanische Text dieser Arbeit eine Erweiterung und zum


Teil eine Berichtigung ist, der vor einem Jahr erschienenen englischen
Arbeit: Tertiary formations of Oltenia with regard Petroleum
und mineral springs (Journal of Geology 1905 December), so werden
im deutschen Auszug hauptsachlich die diesbezüglichen Neuerungen
riicksichtigt.

Pag. 11. (1) Einleitung. Oltenia (kleine Walachei) in drei


Teile: 1) Gebirgsregionen. 2) Das Hochplateau von Mehedinti u. 3) Die
Hügelregion, welche die getische Senkung westlich umrandet.
Pag. 12. Die geologische Karte dieser Gegend entwirft uns ein
Bild der von der machtigen pontischen Erosion verschont gebliebenen
Fetzen, und vermag uns deshalb nur eine schwache Ahnung zu geben
von der Verteilung der verschiedenen vorpontischen Ablagerungen, wie
sie sich zur Zeit ihrer Bildung erstreckt haben mögen. les was die vor-
sarmatische Palaeogeographie Gegend ist und bleibt deshalb
einstweilen eine wenig begründete Hypothese.
Pag. 14. I. Orohydrographische Betrachtungen. Terrain-
formen. orohydrographischen Standpunkt können wir die Hügel-
region der kleinen Walachei in 4 gut charakterisierte Gegenden einteilen:

(1) Die Seitenzahlen beziehen sich auf den rumänischen ausführlichen Text.

www.dacoromanica.ro
110

1. Die mit subsequenten (im Sinne


wohl die Orographie als auch die Hydrographie scheinen von der Tektonik
des Neogens unabhangig zu sein. Bei Cacova-Smeuretu-Lacul fru-
mos begegnen wir den subkarpatischen Terrassen (De MARTONNE'S).
Zwischen Olän esti und Jible a bemerkt man ebenfalls eine Reihe sub-
sequenter Erweiterungen, welche ihre Entstehung der Erosion verdanken.
Sie sind durch Auswaschungen in Sand und mürben Sandsteinen
standen, welche zum Teil pliocanen Alters sind und deren Liegendes
durch Tone gebildet wird. .

15. 2. Eine Reihe von Depressionen dem Karpatenrande


entlang, zwischen Hurezu Tismana; zuerst von
ben; tektonischen Ursprungs. Im Süden des Hügels vom erweitert
sich ebenfalls eine Niederung, die Ebene von mit dem Jiutal.
Dieselbe liegt in der Hügelregion und ist, wie die subkarpatische De-
pression, tektonischen Ursprungs. Nur östlich vom Jiutal sind diese zwei
Depressionen deutlich erhalten geblieben; westlich davon sind dieselben
durch mit sehr weit entwickelten Terrassen verbunden und der
zwischenliegende Kamm ist erodirt; darum wurde die Depression von T.
Jiu mit derjenigen von Tismana als eine einzige betrachtet. Die Ent-
wickelung dieser Depressionen ist sehr compliciert und sehr wichtig.
Pag.18. Der einstmals durch die Senkung von Copäcioasa
einer Synclinale, und war ein direkter Nebenfluss des Jiu. Die subse-
quenten Flüsse der subkarpatischen Depression sind aber nicht so deutlich.
Pag. 19. Eine letzte Änderung ist beim wahrzunehmen. Von
dem Punkt wo der die Ebene erreicht, bog auch er seinerzeit (im
Quaternar) gegen SO ab, gerade so wie der Galben gegen SW. abbiegt.
Das heutige ist demnach nichts anderes als das alte
Ein Zufluss jedoch des Oltetu, welcher nach N. vorriickte hat den
in die Polovraciebene abgeleitet, und direkt gegen S. durch das
rassenlose Tal abgelenkt.
20. Dasselbe wiederholte sich den Flüssen Gilortu und
wahrscheinlich auch mit dem und dem Urlea-fluss (Zufluss der
Tismana).
3. Die welche den und seine
umfasst, hat den Charakter der subkarpatischen Terrassen. Wahrscheinlich
ist die Abrasionsflache der Hügel nichts anders als die schwacher wer-
dende Fortsetzung des Plateau's von Mehedinti und des Plateau's oder
der Terrasse von Gornovita. Wie der Gilortu durch die Senkung von
Novaci etc. nach Westen so richtete auch der Motru, welcher vom
Plateau von Mehedinti herkam, seinen Lauf nach Osten, über den Sattel
von Padesu gegen die Senkung von Tismana. Der Motru wurde von
einem Bach kaptiert, welcher im Norden von Glogava entsprang.

www.dacoromanica.ro
IN

22. Der Bala-Bach floss bis zum Dorfe Der


gere Cosustea kaptierte in der Gegend von Padaneva die Wasser eines
gegen Osten fliessenden Baches.
4. Das naut al der a und Timok stellt
eine zwischen dem Hügel land liegénde Depression dar.
Pag. 23. Die Depression von Turnu-Severin entspricht der Reihe
von Senken von Carbunesti-Bälacesti und ihr Ursprung ist ebenfalls ein
tectonischer.
Pag. 24. aber der Donau gegen Osten der Weg
stand, wurden die subsequenten Flüsse der subkarpatischen Regionen in
Stücke zerlegt und jedes Stück wurde von einem den niederen Hügeln
ausfliessenden Flüsse kaptiert.
Sie hinterliessen nur mit machtigen Schotterdecken
Strecken und einen serpentinartigen Rand von mediterran-sarmatischen
Ablagerungen. Dieser umrandet den Gebirgsrand da wo der Fluss sich
in Meandern vom Gebirgsfüsse entfernte, wie es die Verhaltnisse
der Donau südlich von Turnu-Severin heute zeigen. Die Topolnita und
der Timok spielen heute in der Depression von Turnu-Severin dieselbe
Rolle, wie sie der Motru und Gilortu in derjenigen von Bumbesti spielen
sollten. le Probleme werden klar, wenn man die subkarpatischen
pressionen mit derjenigen von Severinu vergleicht.
25. Stratigraphische Beschreibung. In der Hügelregion
im Plateau von Mehedinti konstatiert man eine
bung gewisser krystallinischer und mesozoischer Formationen über eine
Oberflache von wenigstens 300 km. und 60 km. Breite. Diese Tat-
sache bildet einen kritischen Punkt in der Karpatengeologie, insofern als
wir vor der Oberschiebung überhaupt nicht von den Karpaten sprechen
können.
26. A. Der Karpatenflysch in der (Kreide und
gen). I. 1. Ein Teil der Konglomerate, Sandsteine und Mergel, welche die
Berge im NW. des Cozia und der Sturii Olänestilor bis nach Piatra Sto-
gului bilden, soll zur Oberkreide, Cenoman und Senon gehören,
die Konglomerate, welche das Liegende der Senonschichten von Brezoi
bilden, mit Bucegi Konglomeraten (Cenoman) parallelisiert werden können.
Pag. 27-30. 2. Ein Teil der Sandsteine und Conglomerate der
oberen Partie der Ablagerungen des Brezoiu-Beckens kann sein.
II. Der Horizont von Arif-Salatruc-Calimänesti Olanesti-Cheia-Cacova
mitteleocanen Alters, Die Zone der Thone und Mergel mit Sandsteinen
und Sanden bei Jiblea-Cälimanesti-Muereasca de sus-Olänesti-Cheia gehört
(nach Fossilien) dem Obereocan an. Die Sandsteine und Schotter
vom Dorfe Olanesti sind Oligocan.
Pag. 32. III. MRAZEC betrachtete den Gura-Vai-Sandstein seines

www.dacoromanica.ro
petrographischen und stratigraphischen Charakters wegen und seiner
Lagerung zufolge als zum Flysch gehörend. Während bei und
Rudina die Mediterran-Ablagerungen unter gegen SO. einfallen,
ist ihr Liegendes in kleine Falten gestaut und bald nach N, bald
gegen S unter 60-70° ein. Gestützt auf die Facies und die
stellte Transgression betrachte ich diesen Komplex mitsammt der Scholle
von Gura-Väii als zum palaeogenen Flysch gehörend. Ich verzeichnete
ausserdem noch ein Vorkommen von palaeogenem Flysch im Inneren
des Plateau's von Mehedinti im SW. von Baia de Aramä, aber es scheint
als ob diese viel ist.
Fag. 33. In einer Exkursion, die ich DE MARTONNE machte, fand
ich, dass die burdigalianen Ablagerungen diskordant auf schwarzen man-
ganhaltigen kaolinisirten Schwefern aufruhen, welche Pegmatit-Linsen ent-
halten. Ich fand im auch grössere Pegmatitblöcke, welche nur aus
diesen Schiefem stammen können. Ich fand diesen schwarzen Schiefer
mit Pegmatitblöcken ausserdem auch bei Petrovosela (Miroci) und
cenestea (Val. Cernei) und in anderen Gegenden des Banates am
takt der Überschiebungsflache. Hier bei Ponoare, wie auch in anderen
Gegenden scheinen sie auf den Sandsteinen zu liegen, welche die
tochtonen lke bedecken. (So figurieren sie in der Zeichnung E. de
MARTONNES). Wenn wir annehmen, dass diese Schiefer ein Rest sind der
kaolinisierten Reibungsbreccie der eberschiebungsfläche, dann muss der
Flysch im Hängenden der lke, oder aus welchem der lk in Klip-
penform hervortritt, sein. Er gleicht sehr den Sandsteinen, welche
SCHAEARZIK von Arsana und Umgebung beschrieb und welche er zur
Unterkreide
Pag. 34. Palaeogenklippen von Säcel und Das
Alter wurde durch das Vorhandensein von Nummuliten in dem Sand-
stein von Säcel bestimmt. Die Schotter und Sandsteine von Mäguricea
und vom Cernatal sind wahrscheinlich Oligocan.
Pag. 35. Mineralwasser bei Cälimänesti-Olänesti etc. mit reichen
Emanationen von Methan.
37. Erste Mediterranstufe. Die stratigraphische Lage der
Ablagerungen von Petroseni wird nur durch geologische und tektonische
Betrachtungen festgestellt.
38. von Balta und Bahna. Im Inneren des
Plateau's von Mehedinti, bei Ponoare-Buzesti-Balta finden wir Schichten
mit Cerithium margaritaceum mit Lignit, welche diskordant dem kre-
tacischen Flysch aufruhen und sich in einer Depression befinden, welche
nicht im Flysch sondern bis zu den schwarzen
und dem Fundamentgranit vordrang.
39. Ablagerungen bei Bahna befinden sich in der direk-

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN 1.13

ten Verlangerung der Balta in einer Entfernung von nur 12-14 ;


bildeten dieselben mit anderen Vorkommen des Donautales
einst eine einzige ununterbrochene Decke von Sedimenten, welche
durch die tektonischen Bewegungen und namentlich durch Abrasion,
welcher das Plateau von Mehedinti seine Entstehung verdankt, zer-
stückelt wurden. Bei Gura.Vgi wir Sande und tonige bunte Mergel,
welche den Glimmerschiefern aufruhen und welche sehr an die For-
mation bei Bahna und anderen Orten erinnern. Sie liegen discordant
auf dem palaeogenen Flysch. Das Meer, in welchem diese Ablagerungen
sich bildeten, verbreitete sich über die Südkarpaten bis über die Gegen-
von Gorjiu und drang bis ins Herz der krystallinen Regionen. Diese
Tatsachen stimmen mit denjenigen überein, welche uns das Studium
der Oltenia und anderer Gegenden Rumaniens zeigt, wo man eine Än-
derung der orohydrographischen Verhaltnisse konstatiert infolge
teter tektonischer am Ende der oligocanen Periode. Weder
im Kessel von Bahna, noch in dem von Petroseni noch in anderen Ge-
genden, welche dem Banat oder Transilvanien benachbart sind, kennt
man den palaeogenen Karpatenflysch. des ganzen Palaeogens
war diese Gegend der Karpaten trocken gelegt und erst im Anfang
des Neogens das Meer über einen guten Teil des Plateau's von
Mehedinti über.
42. Die Burdigalianschichten von (Olt) und die
bunte Facies der Salzformation. Bei Gura fand ich Cerithium plicatum
BRUG. und Cerithiummargarztaceum bei in der Fortsetzung
derselben Schichten fand ich zahlreiche corrodierte Nummuliten.
43. Im Kern der Antiklinalen der Olt-Gegend und bei
tioara erscheinen Ablagerungen mit monotoner Sandfacies,
selten konglotneratisch, mit seltenen Einlagerungen von graugrünen oder
rötlichen mergeligen Sanden. Dieselben sind Ablagerungen der I.
diterranen Stufe. Bei Olteni am Ufer des Oltes konstatirt man eine
zahl und zwei dünne Einlagerungen von weissem
Ein wichtiger Punkt ist Runcu (Arges), wo ich inmitten der bunten Abla-
gerung eine Schicht vom weissen sandsteinartigen and.
44. Bei Casa (Govora) findet man Gypsbanke und
Mergel, welche den charakteristischen Sandsteinen und Sanden einge-
lagert sind.
Pag. 45. Bei Ocnele findet man in den Steilhangen im SO.
der Stadt zahllose Fossilienbruchstücke und viele kleine Nummuliten,
Orbitoiden corrodiert, folglich auf sekundarer Lagerstatte) und
unbestimmbare Cerithien etc. Erodierte Nummuliten fand ich ausserdem
auch bei Govora-Bader, in der SO. Ecke des Henta-Taleinganges,
den Gehangen bei Botuia und in den Konglomeraten im N. von Prajile,

www.dacoromanica.ro
114 G.

überall auf sekundarer Lagerstatte. Der Tuff vom V. Mäldäresti und


MAguricea, von Olteni und Runcu (Distrikt Arges), welchen ich als Ein-
lagerung fand, unterscheidet sich von demjenigen, welche den Schichten-
komplex bedeckt : der eingelagerte ist krystalinischer, der aufgelagerte
scheint geschlammt zu sein. Bei Otäsani - Lacul Buha - findet man
von harten Sandsteinen und Konglomeraten, welche
man in zahllosen Steinbrüchen ausbeutet.
Pag. 46. Im schwarzen Stinkkalk fand ich zahlreiche Steinkerne
von Tapes vitaliana PARTSCH. Nach diesen Betrachtungen und nament-
lich nach den tektonischen und stratigraphischen Verhaltnissen scheint
es dass die unteren Ablagerungen der Salzformation zum
Burdigalian gehören. In diesem Falle haben im W. Teile am Ende des
Oligocans Dislokationen einsetzen müssen, welche die Meeresküste von
Olänesti an gehoben haben.
Salz und Petrol in der bunten Facies der Salzformation.
Bei Gura Väi entsPringen an einigen Orten schwefelwasserstoff-
und eisenhaltige Quellen aus den Formationen des Burdigalians.
47. Salz- und Mineralwasser findet man bei Olteni, Govora,
Govora-Bader (Jodwasser), Petrari de jos, Slätioara etc. Die Jodwasser
der Govora-Bader werden aus einer Tiefe von 40 resp. 70 m. herauf-
gepumpt und in der Sonde von hat man sie bei 250 m. Tiefe
gefunden. Bei Ocnele-Mari findet man eine Gasquelle, welche ununterbro-
chen brannte. In den Weilern von Govora finden sich ebenfalls zahl-
reiche Gasquellen, ferner bei wo der Ingenieur KLAUSS aus
einem Brunnen von nur 15 m. Tiefe Petrol geschöpft hat.
brunnen wurden in Prajile etc. angelegt. Aus dem Brunnen No.
bei Govora-Bader schöpft man noch jetzt ein Petrol von vor-
züglicher Qualität. Die Salztonantiklinale ist von einer NS. streichenden
Verwerfung längs des Govora-Tales durchsetzt und wird gestört durch
eine andere Verwerfung, welche sie unter einem Winkel von 40' von
SO. nach NW. abbricht. Die Schwefelquellen stammen aus der oberen
Salzformation südlich der Verwerfung, die Jodquellen aus dem
unteren der Salzformation nördlich von der Verwerfung herstammen.
50. Gasexhalationen kennt man bei Pietrarii de sus,
bei de bei Slätioarei, Bunesti und Stoenesti.
Die zweite Mediterranstufe. den Ablagerungen
mit Cerithium margaritaceum finden wir im mittleren der
karpatischen Region einen Komplex von grau-violeten tonigen Sanden,
welche auf ihrer ganzen Ausdehnung durch Salzefflorescenzen und Salz-
quellen charakterisiert sind, man des Randes der Gebirgs-
region Kalke, Mergel und Konglomerate mit reicher tortonianer Fauna
findet. Diese Ablagerungen zeigen zwei petrographische Eigentümlich-

www.dacoromanica.ro
115

keiten von grosser Bedeutung: Zwischenlagen von Dacittuff und das


Salzmassiv von Ocnele-Mari. In der subkarpatischen Salzformation der
Oltenia können wir also zwei sehr charakteristische Facies unterscheiden:
einen unteren, die bunte Facies, welche zum grössten Teil als zum
Burdigalian gehörend angesehen werden muss ; eine andere höhere,
grau-violete Facies, welche als Ablagerung des Mediterran-Meeres
gesehen werden muss, als Vindobonian.
Pag. 52. Die graue Mergelfacies. Die eigentliche Salzformation
besteht auch in der Oltenia aus Globigerinenmergeln und grauen Tonen
mit salzigen Sandeinlagerungen und 1-5 bacittuffbänken. Wenn sich
darin Salzlinsen einlagern, wie z. B. bei Ocnele-Mari, erreicht sie eine
grosse Mächtigkeit (500-600 m.). Der Dacittuff hat gewöhnlich das
Aussehen eines weissen Mergels, fein wie Kreide, von verschiedener
Konsistenz ; manchmal ist er porös, mürbe, wie Tripoli, sogar sandig ;
kurz, man findet alle Facies vom wirklichen vulkanischen Tuff bis zum
Mergel und Sandstein.
Fag. 53. Was den Ursprung des anbetrifft können wir sagen,
dass er wahrscheinlich durch Strömungen aus der Moldau längs des
Karpatenrandes hergeschwemmt wurde. DR. ATHANASIU erklärte die
des Dacittuffes im Distrikte Neamtu (Moldau) als durch Luft-
strömungen eine Hypothese, welche sehr viel sich hat.
wurden beschrieben aus dem Timoktale, aus dem Jablanitza
und Bersaska-Becken, ferner habe ich denselben bei Milanovatz und Bahna-
Orsova gefunden, so dass der der Oltenia auch aus diesen Gegen-
den gegen die Wstkarpaten verfrachtet werden konnte. In Mehedinti
fand ich den Tuff im Bahna-Becken, bei Ponoare und bei Bala-de-Sus.
Längs der Verwerfung, Bersaska-Rudina (Banat) findet man zahlreiche
Vulkanschlote von Dacit. Warum sollten sich nicht auf dem Trockenen
im Süden der Salztonlagune der Oltenia einige Vulkanschlote geöffnet
haben ?
Fag. 54. Das Alter des Tees und der Globigerinenmergel, Bei
Titireciu fand ich unter der : Venus sp., Ervilia sp., Cerithium cf
(oder Eichwaldi) Cerithium BART., Cardium sp., welche
uns mit grosser Wahrscheinlichkeit das Vindobonian anzeigen. In den
Sanden und mit zahlreichen Effloreszencen, welche unmittelbar
den Dacittuff überlagern, fand : Ervilia pusilla var., Dreissensia
sp., welche die Schichten von Buglowo darstellen.
55. Das tortoniane Alter dieser Tuffe ist folglich sicherge-
stellt. Bei erscheint der Tuff als Zwischenlagerung in
mergeln und kompakten mit einer Tortonianfauna wie bei Cer-
nädia. Darüber folgen verkittete Konglornerate, in welcher SABBA
Ostrea cochlear fand. Falls die Globigerinen überall wo sie vor-

www.dacoromanica.ro
116

kommen demselben Horizont angehören, dann ist ihr mediterranes Alter


(II. Etage) sichergestellt.
56. Bei Bahna scheint der Tuff unseren Beobachtungen nach
dem lk und den Globigerinenmergeln von Curchia eingelagert zu sein.
57. Nach den Untersuchungen MRAZEC'S müssen die
gerinenmergel von Bresnita dem tortonianen Konglomerat- und Sand-
stein- Horizont als eingelagert, wenn nicht untergestellt, angenommen sein.
58. Salz, Gyps und Petrol in der Mergelfacies der Salzfor-
mation. Das Slazmassiv von Ocnele-Mari findet sich an der Basis dieser
Facies.
Fag. 59. Die des Massives 7 km.
Quellen sich auf 3 Richtungen : 1) und Cocova-
Dobriceni ; bei Cocova und Dobriceni entweichen ebenfalls Kohlenwas-
serstoffe und bilden so die bekannten (Sieden) dieser Ort-
2) Die Gegend der beiden Ocnele, Slatioarei,
de Otäsäu (mit 2 Salzquellen), Folesti de jos, (wo man sogar Salz-
blöcke gefunden haben soll) Otani. 3) Teius, Pietrarii de sus, Tomsani
und endlich Aninoasa.
60. Mit Petroleum getrankte Sande und tonige Sande
man bei Birlog und Viei.
61. Das fossilführende Tortonian.
Pag. 62. Schwarze Stinkkalke, etwas Gyps und Sand, an
deren Orten Kalkmergel, sich bei Govora bei den und
weiter unten bei der Villa Constanta Marieta, ferner im S. vom Kloster
Govora, als Zwischenlagerung in Mergel und Sandsteinen, bei de
im Gypshorizont, bei Mäguricea Slotioarei am NW. Abhang, hinter
dem Kloster Bistrita beim Kontakt mit dem Kalk, wo sich ebenfalls
etwas Gyps findet. Beim Buhasee fand ich Tapes vitaliana. Ich betrach-
tete diese Ablagerungen als zur II. Mediterranstufe gehörend.
Pag. 63. Das Tortonian wurde bei von K. REDLICH stu-
diert. Bei Cernadiei und beim Bache habe ich nur den
sandig-mergeligen Horizont angetroffen. Bei Baia de Fer, Cernazioara
und unter der Pleasa, am Südrand des Granites, habe ich nur löcherige
Kalke mit Venus sp. Modiola sp. gefunden. Auf dem Kamm zwischen
dem Galbenul und dem Oltetul fand ich bald die sandig-mergelige
Facies, bald Konglomerate und Kalke mit Lithothamnium. Leithakalk
man bei Barbätesti, Romani und Rocovita (Cerna) mit reicher Fauna.
Vermetus intortus L. Trochus patulus BROC. Pecten sp. Pholas sp.
Nucula nucleus L. Chama sp. Murex Schöni HÖRN. Lithothamnium
ramosissimum etc.
Im Westen von Novaci finden wir den Konglomerat-Kalk-
Horizont von Radosi, Crasna etc.; bei Stänesti man Sand-

www.dacoromanica.ro
DIN 117

mergel. Westlich vom Jiu man einen Streifen Tortonian, hie und
da unterbrochen, längs des Karpatenrandes bis zur Donau.
Pag. 65. Im Süden der Donau wurden sie von und
in der Gegend von Negotin bei Târniani bis zur
schrieben und von ivcovi und PAvLovi in der Gegend von Zaieciar,
wo die Ablagerungen überall sehr fossilreich sind und die beiden Facies
des Leithalkalkes und der Badenertegel aufweisen. Andesittuffe (?) sind
der Mediterranablagerung von Donia-Belareka (Zaieciar) zwischengelagert.
Pag. 66. Becken Bahna-Orpva. Seine Ablagerungen wurden zu
verschiedenen Zeiten gebildet - vom Burdigalian bis zur pontischen
Stufe - und zwar in einer tiefen Geosynklinale, welche zum Teil in
Granit und krystallinischen der II. Gruppe, zum Teil in
zoische Formationen und endlich in kristallinische Schiefer der I. Gruppe
eingeschnitten war. Wie in den Ablagerungen von Cernädia, wir
auch hier die beiden Faties : Globigerinenmergel, weiter vom Gebirgs-
rand entfernt Konglomerate und eigentlichen Leithakalk, welcher bei
Bahna Curchiakalk genannt wird und der Kante der krystallinen
fer aufliegt. Nach unseren Beobachtungen (mit DE MARTONNE) scheint
derselbe bei Bahna eher dem Globigerinenmergel in Keilform eingela-
gert zu sein. Sogar zwischen den Kalkbänken finden sich mergelige
Zwischenlager voll mit Globigerinen.
Pag. 67. Man kann nicht klar sehen, ob diese Schichten diskor-
dant dem Burdigalian aufruhen, wie es DRAGHICEANU angiebt, aber über
ihnen sich diskordant das Sarmatische oder das Pliocän. Das
tere Sarmatische wurde im N. von Cerna zwischen Alion und Drenek
und vom S. im vom Dâlbocatul bei Ieqelnita beschrieben. Der
Curchiakalk und die tortonianen Konglomerate von Bahna und aus
deren Orten stellen keinen kontinuierlichen Horizont vor, ebensowenig
wie die sandig-mergeligen Schichten an dieser Basis oder in ihrem
Hangenden, sondern es sind nur Bänke, kleine
mitten der sehr wechselreichen Konglomerate des Meeresstrandes.
Pag. 68. Das Becken von Jucz-Milanova. Essch eint, dass wir es
hier neben tortonianen Ablagerungen auch mit solchen grösseren Alters
(Burdigalian) zu tun haben, wenigstens nach dem Facies der Kiese und
Sandsteine zu schliessen, welche sich im Liegenden dieser Ablagerungen
Das Becken von Iablanitza. SCHAFARZIK fand bei der Grube Jelia
zwischen zwei Lignitbänken aus dem Mediterran und bei Ogau lui Petru
(Bolovasnita) zwischen Merge mit Turitella BAST. einen
Pag. 69. Das von Im Blahnitatal man bei den
Mineralwässern, über die Konglomerate transgredierend,
glomerate, Sandsteine und schwarze bituminöse Kalkbänke mit Litho-
thamnien, welche gegen N. einfallen.

www.dacoromanica.ro
118 G. MURGOCI

70. Auch im Dräcoaiatale findet man einen Mantel von Kon-


glomeraten, Kiesen und Sanden mit Kalkbanken- . und Schichten mit
Lithothamnien, identisch mit denjenigen von Cernädia. Namentlich im
oberen Teile des Dräcoaiatales begegnet man einer Obergangstruktur,
wie man sie an den alten silurischen Riffen bis heute gefunden hat
und welche an ähnlichen Riffen wie ,Miodobare» (Galizien, TEISSEYRE)
oder (Podolien, und (Moldau,
beschrieben wurde.
71. Alte angefüllt mit schwach verkitteten Sanden
und Konglomeraten, inmitten des Kalkkreises, lassen mich vermuten,
dass zur sarmatischen Zeit um die Insel Säcel ein kleines Atoll exis-
tiert hat. Gegen Bircei und Ciocadia hin erstreckt sich das Riff in
tigerer Entwickelung als um die Insel herum. Der Kalk besteht fast
vollstandig nur aus Serpulen (Serpula gregalis) und selten Lithothamnien.
Pag. 72. Petrol und Im Birceitale findet man
Olausbisse, welche infolge einer kleinen Verwerfung, welche eine
tiklinalaxe durchsetzt, zutagetreten. Im Dorfe Bircei sich am Stras-
senrand Schwefel- und Salzquellen. Im Dracoaiatale kennen wir zwei

Fag. 73. Die Sarmatische Stufe. W. LASKAREW hat der Fest-


stellung der verschiedenen Horizonte der sarmatischen Stufe der Oltenia
besondetes Interesse entgegengebracht und dieselbe nach den von mir
gesammelten Fossilien Er unterscheidet, ebenso wie im
südlichen Russland, 3 Haupthorizonte, in deren Liegenden er sogar
auch die Buglowkaschichten fand, welche den Übergang zwischen Tor-
tonian und Sarmatisch bilden. Die Buglowka-Schichten sind durch Ervilia
trigonula charakterisiert. Im Cernädiatale fand ich zwischen Piticu
beim Zusammenfluss mit der Cernäzioara, Ervilia tri-
gonula SOKOL. Congeria Sandbergeri ANDR. Congeria mitili for-
; Trochus sp.
74. Bei Titireciu lagern unmittelbar über einer Dacittuffbank
Sande und Mergel mit Ervilia und Ervilia trigonula. In
den grau-grünen Mergeln mit Lithothamnium welche im SO. von Dobri-
ceni anstehen, fand ich Syndesmya cf. apelina REN. Die Mergelfacies
der Salzformation an bis ins unterste Sarmatisch, wie es schon von
und TEISSEYRE wurde aus den Distrikten Prahova,
Särat, Putna, Bacäu etc. Bei Cäzänesti man eigentliche sarmati-
sche Schichten den untersten Rorizont (Volhynian, nach I.

75. Denselben Horizont fand ich bei Buda, Inotesti,


Pietrari, Viezure, Piticu-Zorlesti, Govora, Otäsani-Säcel,
Bircei, Schela, Dobrita und Tarnita. Mittleres Sarmatisch (Ba-

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN 119

sarabian Sim.) fand ich bei Buleta, Dianu, Marita, Racovita,


Polovraci, Ursani, Novaci, Baia de Fer, arpinis, Säcel, N. von Supati
Pag. Ferner, im von Runcu und bei Tarnita. Bei
fand ich Saugetierknochen im sarmatischen lk selbst am Rande des
Krystallinen. Der oberste armatische Horizont (Chersonian, Sm.), welcher
durch Sande, Sandsteine und Tone vertreten ist, wurde nur an wenigen
Orten konstatiert: Bei Buleta, Titireciu, Tomsani, Dianu, Govora, Bircei, etc,
Salz und Kohlenwasserstoffe. Mineralwasser fin-
den wir bei Polovraci, Baia de Fer, Alexesti, (im
cesutal und bei und Voitesti din deal. Sie strömen aus Sanden,
Kiesen und Konglomeraten.
Pag. 77. Wichtige Schwefelquellen finden sich bei Ciocadia und
Bircei aus dem Sarmatischen, ferner bei Pociovalistea, Cernädia und
luba (Putul Dascälului). Die Wässer verdanken ihre Entstehung dem Oxi-
dationsvorgange der Pyrite, welche sich in einigen Schichten und Linsen
zwischen den Tonbanken finden. In den pyritflihrenden Sanden und
Merge entsteht durch Oxidation: Gyps in schönen Krystallen und Zwil-
lingen, ferner Melanterit, Mirabilit, Epsomit etc., welche Efflorescenzen
bilden um die Pyritcentren herum, welche in einen schwarzen Schlamm
zerfallen. Den Jodgehalt dieser Wasser könnte man durch die Zersetzung
organischer Reste (Algen etc.) erklären, welche wahrscheinlich die
dung des Pyrites auf dem Meeresgrund verursacht haben.
78. Schlammvulkane und Schlammteiche sind hervorgerufen
durch aufsteigende Quellen. Quellen verteilen sich auf 3 Linien : 1)
Jiu. 2)
Pociovalistea-Surpati-Läzäresti, welche sich mit der ersten Linie bei Tetila
am Jiu vereinigt. 3) Sarbesti-Zorlesti-Glodeni-BAjnesti-Voitesti-Bälänesti-
Preajba-Tirgu Jiu-Slobozia-Copkeni. Die Schlammvulkane von
bei und Glodeni sind wirkliche Salsen.
79. Kohlenwasserstoffemmanationen trifft man bei und
im Drkoaiatale (Bolboros), ferner bei Da wo Bachbett
Quellen entspringen, zeigt die Wasseroberflache Petroleumirisationen.
Diese Quellen riechen eigentümlicherweise nicht nach H2S sonder
welches Gas wahrscheinlich durch Zersetzung der Pyrite entsteht. Bei
einer Brunnengrabung im Dorfe stiess man auf einen stark
riechenden Sand, welcher auf Wasser Irisationen
Bei Slätioara fand ich zwischen Kalk- und Tonmergeln einen stark
ölriechenden Sand. Bei Alexesti findet sich im Bachbett ein Gassprudel;
ebenso bei Bälänesti.
80. Schichten, welche man könnte. d.
h. fossilienführende Kalke und Konglomerate etc. mit Do.sinia exoleta
und welche denjenigen von Istrita sind, finden sich bei

www.dacoromanica.ro
120 MURGOCI

Buleta gut entwickelt. Das obere fossilienfiihrende Sarmatisch ist sonst


in der Oltenia sehr schwach entwickelt. Es scheint durch sterile grobe
Küstenablagerungen wie Kiese, Schotter und Sande vertreten zu sein.
Bei Titireciu wir ebenfalls auf der erodierten Salzformation
tige Kies- und Konglomeratbanke mit dünnen Zwischenlagerungen von
fossilfiihrenden lken oder Sandsteinen. Sie finden sich überall auf den
Hügelrücken, von Titireciu-Teiusu bis Olänesti-Cacova.
81.. Im Dorfe Titireciu selbst fand ich auf der Strasse fos-
silfdhrende in welchen ich neben Dosinia auch Modiola
volhynia var. minor ANDR. fand. Eine wichtige Tatsache ist, dass
in der ganzen Region das untere Sarmatisch sehr gut entwickelt ist,
während das mittlere und obere vollstandig zu fehlen scheinen. Bei
Muereasca de jos fand ich in Konglomerat- und Kiesbanken, welche
rekt auf oligocanen Sandsteinen mit Nummuliten ruhen, grosse Blöcke
einer schönen Mediterranfauna und sarmatische Sandsteine mit Mactren
und Ervilien. In dieser ganzen Gegend ist weder das Tortonian noch
das Sarmatische in dieser Facies bekannt. Bei Lacul frumos und
des Hügels Fundatura bis zum Olteni-Bujoreni und sogar bis das
Olttal hinaus finden wir dieselben Kiese und Gerölle, mit schwachen Ein-
lagerungen von Sanden und mürben Sandsteinen oder schwach verkit-
teten Konglomeraten. Oltbett, im N. von Olteni, finden wir Gyps
und Pyritmergelblöcke und solche von biturninösem Kalk.
Pag. 82. Ich rechne diese Ablagerungen als zum Mäotischen gehö-
rend und betrachte sie als direkte Fortsetzung der ahnlichen Ablage-
rungen von Titireciu und Buleta. Was ihre Verbreitung anbetrifft scheinen
sie sich auf die Region der subkarpatischen Terrassen zu ;

wahrscheinlich sind die Ablagerungen zwischen Maldäresti und Dianu,


welche ebenfalls diskordant der Salzformation liegen, identisch mit
denen von Titireciu-Fundatura. Im Cernabach, da wo der Weg nach
Greci fand ich grüne und graue Mergel mit viel Pflanzenabdrüc-
ken, zahlreichen Helix und Planorbis, welche Congerienschichten,
pontische, Ablagerungen folgen. beschrieb Helixschich-
ten als Maotisch. Oolitische Kalke finden sich im bei im
Dorfe Prigoria bei Auf seiner ganzen Ausdehnung ist er
voll mit Fossilien, namentlich kleinen Congerien und Neritinen ;
novorossicus SINZ. (aus der Gruppe Neumayri, BENEKE), sp.
schalig), Congeria exigua RADOV. PAVLOV. (von ROTH), (Theo-
dosus) rumana SABBA. RADOVANOVI und PAVLOLI fanden im unteren
Timoktale, bei Negotin den Hügeln Visoca und Conge-
ria exigua. Diese Autoren diese Schichten zum Maotischen.
Pag. 84. Neuerdings hat die Untersuchungen im Timok-
tale wieder aufgenommen und citiert von Visoca.; exigua RAD.

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 121

PAVL. zusammen mit podolica, Tapes gregaria PARTSCH, Ceri-


thium rubiginosum. C. disjunctum Cardium obsoletum
etc. folglich eine sarmatiche Fauna. Er glaubt, dass diese sarmatischen
silien sich hier auf sekundarer maotischer Lagerstätte befinden; ferner
beschreibt er detailliert eine maotische Fauna aus der Gegend von
gotin. Cviji teilte mir mit, dass der Hügel Podvarsca fast vollstandig
aus Kalken und Sandsteinen mit kleinen Congerien besteht. Wir konsta-
tieren demnach zwischen Jiu und Timok eine Serie von Überresten
ser oolitischen Kalke, Mergel oder Sandsteine.
Pag. 85. Die pontische Stufe kennt man ausdem Dorfe Slatioara
wo sie Ligniteinlagerungen zeigt und deren reiche Fauna
studieren die Güte hatte. Von gegen W. greift das Pon-
tische immer mehr nach N. und im Westen des Jiu ist die ganze
subkarpatische Depression im unteren Pontisch erodiert. Was die Ver-
breitung der pontischen Stufe in der subkarpatischen Depression
müssen wir erwähnen, dass im N. der Sacelu-Antiklinale Schich-
ten mit Limneen und zwischen Limneen und Valen-
ciennesia antreffen; wir wissen aber nicht sicher, ob dieselben das Pon-
tische darstellen. Sollte dies der Fall sein, dann müsste man,
der Ausbreitung des Pontischen in dieser Gegend, prapontische im
matischen erodierte annehmen, welche durch die pontischen Brack-
Süsswasserablagerungen wurden. Aller Wahrscheinlichkeit nach
müssen wir jedoch annehmen, dass der obere der Kiese des Ter-
tiarrandes pontischen Alters ist. Die pontischen Ablagerungen sind was
die Facies sehr wechselreich: des Gebirgsrandes und im
N. Teil der Mägura-Slatioara erscheint es in Schuttkegelfacies. In den
gegen S. Gegenden finden sich gelbe Sande, hie und da Sand-
steine, welche mit grünen Tonen und Mergeln mit Lignitbanken wech-
sellagern.
86. In der subkarpatischen Depression vom Jiu Baia de
Arama herrscht die feinmergelige bunte Facies vor. Am Karpatenrand
konstatiert man eine ununterbrochene Sedimentation vom Tortonian bis
zum Pontisch, was sich auch aus palaontologischen Betrachtungen ableiten
Im W. des Gilort fand ich verschiedene charakterische unterpon-
tische Fosilien, unter anderem auch verschiedene Valencinnesia-Arten.
87. Auf dem Hügel von Sporesti fand ich rhom-
boidea, Valenciennesia, etc. Denselben durch Valenciennesia charakteri-
sierten Horizont fand ich ebenfalls bei bei Izvorul Barzei, etc.
Im oberen Horizont dieser Facies fand ich am Gilortufer bei
de (im S. O. der Brücke) Tone und mit schwachen Sandein-
lagerungen: Cardium Riegeli M. HÖRN, Prosodacna , etc. diesem Hori-
zont finden sich bei Rosia de sus (Usile lui Traian) und Negoesti Sande

www.dacoromanica.ro
122 G. MURGOCI

und feine Kiese mit grossen Unionen, Prosodacna Sturi Stylodacna


Heberti, Cardium, Vivipara Woodwardi BRUSINA, Neritinen, etc. Über
diesen endlich kommen die Schichten mit Lignitbanken, welche von S.
STEFÂNESCU bei Seciurile und in Mehedinti, von FONTANNES bei Berbesti
und Cucuesti, etc. studiert worden sind. Eine Fossiliensammlung, welche
ich in diesem Horizont bei Cucesti und Slatioara gesammelt habe, wurde
von N. ANDRUSSOW bestimmt, welcher die Güte hatte, mir die Resultate
mitzuteilen. In beiden Ortschaften findet man Fossilien, welche in der
Facies der grünen Tone von Odessa und auch weiter oben im
rile Horizont vorkommen, also zwischen den pontischen Schichten (II,
Horizont, eigentriches Pontisch) und den Psilodontenschichten (III pon-
tischer Horizont nach was namentlich aus den stratigra-
phischen Ergebnissen hervorgeht.
88. Die Lage der pontischen Schichten zwischen und Jiu
vermuten, dass die Schichten von sich vermittels einer
tiklinale mit denjenigen von Slatioara Arereinigten.
92. Andesittuff; Herkunft der Tuffe der Oltenia. Bei Grin-
findet sich ein poröser feinsandiger mit sedimentaren Schlieren
und weissen Flecken, scheinbar Kaolin, wie Pseudomorfosen nach einem
grossen verschwundenen Mineral aussehend. In dem erkennt man
Hornblende, Plagioklas (Bytownit) und Augitkrystalle. Sowohl die Horn-
blende auch die kleinen und grossen Bytownitkrystalle zeigen glanzende
Krystalflachen: (110) (001) (010) (100) sind meistens verzwillingt
und zonarstruiert.
Fag. 93. Die Charaktere und Lagerung, welche der Tuff aufweist,
die Vollkommenheit der sehr zerbrechlichen Krystalle, die Grösse der
so verschiedenen Elemente, die Anwesenheit der weissen kaolinartigen
Punkte, die Struktur des Gesteins und die unregelmassige Anordnung
der Krystalle, dies alles weist darauf hin, dass dieses wenig
und poröse Gestein an Ort und Stelle entstanden ist und nicht
von entfernt herbeigefiihrt werden konnte. Man könnte das Fehlen
derer vulkanischer Gesteine und Erscheinungen durch Abrasion und
Alluvion erklaren, so dass die Produkte dieser Manifestationen,
welche mehr im S. der Gegend sich abspielten, bedeckt wurden. Viel-
leicht waren in dieser Gegend einige Explosionsvulkane, welche nur Asche
und Tuffe lieferten. Eine solche Annahme würde auch die grosse Machtigkeit
der Tuffe in der Oltenia erklaren. Sie wird unterstützt durch das Vorhan-
densein von tortonianen Vulkanschloten von Dacit im Banat und in Ostser-
bien, sowie von Basaltkegeln auf dem bulgarischen Plateau in der Südostecke
der getischen Depression, des Vidflusses. Ebensogut konnten
auch weiter im Innern der getischen Depression vorkommen.
94. Hier wir und

www.dacoromanica.ro
TERTIARUL DIN OLTENIA 123

sandige Tone im Hangenden der Lignitbanke bei und Poiana, etc.,


mit bifarcinata. Im Vladulestitale fand man einen Zahn von
Mastodon borsoni. Petrol man im Pacuratale und im Tale
Pag. 95. Der Ursprung des Petroleums von scheint nicht
mehr so verdunkelt: die organischen Reste der Lignite und die
tigen Molluskenbanke haben, einer natürlichen Destillation durch
die der darunterliegenden, brennenden Lignite ausgesetzt, das
Petroleum von liefern können.

Pag. 96. III. Tektonik A. Allgemeiue Betrachtungen über die ver-


schzedenen Formationen. Der oberkretacische Flysch-von hier an beginnt
die Geschichte der Karpaten- und das untere haben fast dieselbe
Facies wie in den N. und O. Karpaten, ebenso wie sie sich in denselben
Bedingungen befinden zur krystallinen Klippe. Die Ablagerungen des
oberen Palaeogens sind nicht mehr in derselben charakteristischen Facies
entwickelt wie im Osten. die unteren Schichten noch eine Ver-
wandtschaft in ihrer Fauna erkennen lassen, so wir jedoch weder
die grünen Konglomerate (Facies, welcher auf den O. beschrankt ist)
noch die charakteristischen Menilithschiefer und den Kliwa Sandstein.
Für die Karpatengeologie ist die Verbreitung der oberen Kreide und
des Palaogens sehr wichtig. Vom Prahovatal bis zum Timoktale, vom
Oltland (Transylvanien) bis zum Temestale sich diese Bildungen
transgressiv nur über dem Mesozoicum, welches den krystallinen
der. I. Gruppe aufliegt, oder sogar auf den Schiefem selbst, wenn das
Mesozoicum fehlt.
Pag. 97. In der westlichen Oltenia herrschen Granit und krystalline
Scheifer der IL Gruppe vor; die darauffolgenden mesozoischen Forma-
tionen gehen nicht weiter als bis zu Unterkreide Diese Verbrei-
tung stimmt genau mit der Tektonik der Südkarpaten überein, welche
uns zu der Hypotese dass von Anfang der oberen Kreide bis zum
Oligocan, der mittlere und südliche Teil der Karpaten von einer Über-
faltungsdecke bedeckt war, welche aus krystallinen Schiefem der I Gruppe
und aus Mesozoicum bestand; in dieser Zeit modellierte die Erosion die
Karpaten nicht so tief, dass sie bis zum Mesozoicum, Granit oder bis zu
den darunterliegenden Schiefem einschnitt, in welchen Depressionen als-
dann die Ablagerung der oberen Kreide und des erfolgen
Im Oligocan haben sich tiefe und lange Einschnitte gewisser tek-
tonischer Linien gebildet, in welchen sich das Neogen, namentlich das
(Mediterran) ablagerte. Beispiele sind das Becken Titesti-Brezoi,
dasjenige von Petroseni und das von Hatzeg, ferner noch cha-
rakteristischer das Becken Baia de Arama-Balta welcher bei Bahna-
Orsova, dann bei und endlich bei

www.dacoromanica.ro
124 G. MTJRGOCI

Fag. 98. Die allgemeine Streichrichtung der krystallinen Schiefer


(I Gruppe) ist NO.-SW.; gewisse Bruchlinien oder grosse Synklinalen
streichen ebenfalls NO.-SW.; sogar das N-S. streichende Becken von
Temes-Belareca ist längs einer Oberschiebungslinie eingeschnitten. Die
Tertiarablagerungen waren früher bedeutend verbreiteter und
hängender in NO.-SW. Richtung; und wenn dieselben heute unter-
brochen und reduziert wurden, so haben wir das der Erosion zuzuschreiben,
welche die Ablagerungen von den höher gelegenen Teilen abgeschwemmt
hat. An vielen Orten stellen sie nur kleine Fetzen dar (Dubova, Jucz etc.).
Wenn wir die Facies dieser Ablagerungen betrachten und zwar im
Speziellen die Verhältnisse des Curchia (=Leitha) Kalkes, so können wir
mit grosser Wahrscheinlichkeit annehmen, dass diese Becken von einander
isoliert waren, oder nur an gewissen Stellen mit einander communicierten.
So war z. B. das Becken der Oltenia bei Baia de Aramä mit
dem Golf von Mehedinti verbunden; das Becken Bahna-Orsova war von
demjenigen von Belareca getrennt, denn der Leithakalk sich im
Bahna-Orsova-Becken auf der NW., im Belareca-Becken auf der SO. Seite.
Das Belareca-Becken communicierte mit demjenigen von Bozovici bei Per-
nova. Es bildete sich folglich zur Mediterranzeit ein Strecken Festland
sowohl zwischen den Becken von Orsova und Bozovici als auch zwischen
der Oltenia und dem Hatzegbecken. Was die Salzformation
glaube ich, dass aus obiger Darstellung ihre Ähnlichkeit, Iden-
tität möchte ich sagen, scharf genug mit derjenigen des Slánic-und Oituzu-
beckens hervortritt. Hier zeigte ich, dass in der Oltenia die Salzforma-
tion in 2 Facies vorkommt, wie auch in den O. Karpaten und Galizien.
1) Die untere, bunte Facies, I Mediterranstufe mit Cerithium plicatum
und Cerithium margaritaceum BROC. (Burdigalian).
99. Die graugrüne Mergelfacies mit Globigerinen sich
im Olttal, im Bahnabecken etc. mit Dacittuff. Gips erscheint auch in der
Oltenia im oberen Teile der Salzformation unter dem Leithakalk und
gehört zweifellos zur II. Mediterranstufe, wie in Galizien etc. Das Vor-
kommen von Syndesmya apelina REN. und Ervilia pusilla PHIL. Mer-
geln und Sanden der Salzformation unmittelbar über dem geschlämmten
Tuff beweisen-für die Oltenia-den Übergang des mediterranen Meeres
zum unteren Sarmatisch, indem das Buglovian noch die Facies der Salz-
formation aufweist. Während in der Mitte der Gegend jedoch die Mer-
gelfacies vorherrscht, wir am Gebirgsrande Wechsellagerungen der
tortonianen Kalke und und almählige Übergänge zu
denjenigen Sarmatischen Alters.
100. Die Schuttkegelablagerungen von Ocnele Mari-Govora,
etc., mit corrodierten Nummuliten und Cerithien konnten nicht von N.
herstanimen. Das Vorhandensein der tortonianen Konglomerate und

www.dacoromanica.ro
125

von der lke mit Lithothamnium von Govora, etc. und


namentlich des (Barire) von Bircei weist auf die einer
Küste in dieser Gegend. Bei Slatioara finden wir in den mediterranen
Ablagerungen sichere Anzeigen, dass zu dieser Zeit hier Festland war.
Das Sarrnatische mit der Rifffacies findet sich bei Sacel und dann in
der südlichen Dobrogea. Aber auch das sarmatische Meer hat die Ge-
gend nicht vollstandig bedeckt, sondern es blieben noch Inseln. So zweigte
sich vom Mediterranmeer des Karpatenrandes bis in die Gegend
des Timok ein langer Golf ab, zwischen zwei Festlandsstreifen von wel-
chen der .südliche durch Brackwasser bedeckt wurde. Slatioara und
bildeten gegen Süden reichende Inseln, von gegen
O. Serpulen und Lithothamnien ein Riff (Barière) aufbauten, die wahr-
scheinliche Fortsetzund der «Toltry» der Nord-Moldau und der Süd-
Dobrogea. Vom Tortonian hinauf sind die Ablagerungen in der Oltenia
fast identisch mit denjenigen des Timoktales, der Moldau, Bessarabiens, von
Podolien und von Volhynien. Buglowkaschichten, zwischen Tortonian
und Sarmatisch, sind bei uns wie in Volhynien bekannt, jedoch mit
generirten Salzformationcharakter. Die sarmatische Stufe der Oltenia ist
vollstandiger wie diejenige der Moldau; sie besitzt die 3 in Volhynien und
Bessarabien erkannten Horizonte; sowohl was Fauna als auch was Facies
steht sie derselben ebenfalls sehr nahe.
101. Die oberen Schichten sind jedoch in der Gegend des
schwacher entwickelt und wahrscheinlich mit den maotischen Schichten
verschmolzen. Die Tatsache ist interessant, dass, da wo maotische Abla-
gerungen erscheinen, diejenigen des Unterpontischen fehlen, obschon
selben im W. eine betrachtliche Machtigkeit besitzen.
B. Dislokationen. Die Betrachtung der geologischen Profile, welche ich
dieser Beschreibung beifüge und die Untersuchung nebenstehender Skiz-
zen in Vergleichung mit einer geologischen Karte geben uns eine vollstan-
dige Idee über die Vergangenheit dieser Gegend. Die orogenetischen Bewe-
gungen fallen in die von SABBA STEFANESGU skizzierten Zeitpunkte, welche
von MRAZEC und TEISSEYRE in Arbeiten festgestellt wurden.
RADOVANOVI kommt an Hand seiner Studien im Timoktale zur Aufstel-
lung verschiedener wichtiger Zeitpunkte der Karpatenvergangenheit. Vor
dem Cenoman, aber nach dem Neokom ereigneten sich in den Karpa-
ten .der Oltenia Bewegungen und Überfaltungen, wie sie für die Nord-
Karpaten und namentlich für die Alpen bewiesen wurden.
Fag. 106. Die Flyschfacies verdienen ebenfalls betrachtet wer-
den. Wir müssen namentlich erwahnen, dass der kretacische und sogar
der palaogene Flysch der Oltenia nur aus Bruchstücken von Gesteinen
der I Grupppe und aus mesozoischen Kalken, wie wir sie bei Bistrita fin-
den, besteht. Diese Tatsache sich leicht, wenn wir annehmen,

www.dacoromanica.ro
dass vor der Cenomanerosion die autochtonen Schichten noch mit
der Therfaltungsdecke bedekt waren. Wir können immerhin die Ideen
BERGERON'S nicht annehmen, welcher, auf wenige Beobachtungen am Kon-
takt des Flysches mit dem Krystallinen in Jalomitatal gestützt, eine
Oberschiebung der gesamten Flyschmasse annimmt, welche sich wahr-
scheinlich im Sarmatischen abspielte. Die Beweise dieser Oberschiebung
scheinen nicht überzeugend zu sein und ich habe dargetan, dass in
der Oltgegend samtliche Ablagerungen der Oberkreide und des Ter-
in normaler Weise aufeinander folgen, vom Cenoman bis zum
vantin.
107. Nach dieser Überfaltung drang das Meer, in welchem
sich der Karpatenflysch bildete, angefangen mit der Oberkreide, ins Herz
der krystallinen Insel von N. und S., vor, lange Zeit die Becken von Brezoi
und Hatzeg besetzend. Die orogenetischen Vorgange, welche zwischen dem
Turon und unteren die Gegend ein wenig in Bewegung setzten,
erscheinen mit grösserer Kraft am Ende des Oligocans. Zu dieser Zeit
entstand wahrscheinlich die Antiklinale Narutu-Cozia ; eine eingestürzte
Synklinale entstet im N. der Klippe Narutu - Brezoibruch - und
die Ablagerungen des Beckens Brezoi-Titesti werden in zahlreiche Falten
gestaut. Am Aussenrand sind die Bewegungen noch intensiver: des
heutigen Karpatenrandes entsteht eine Senkung, welche bei Cernädia,
Ponoarele-Balta-Clisura, etc. von Brüchen begleitet wird. So bildet sich
eine Geosynklinale zwischen Bistrita-Polovraci-Novaci, etc. und Säcel
Slätioara, und ein Graben in der Gegend Muscel-Arges. Das Regres-
sionsmeer des Flysches der Oltgegend nimmt den Charakter des
diterranmeeres an und sendet einen bedeutenden Golf gegen in
ihm spielt sich derselbe chemisch-geologische Prozess ab wie in den N.O.
Karpaten: Ablagerung von Salz und Gyps und Bildung von Petroleum.
Fag. 108. Es ist keineswegs befremdend, dass sich am S. O.
Rand dieses Meeres Vulkanschlote geöffnet haben, wie in Transyl-
vanien, in O. Serbien und im Banat, und welche die Asche und die
Dacittuffe der subkarpatischen Salzformation geliefert Am
fang und während der sarmatischen Epoche haben sich in der
gegend gewisse Veranderungen ereignet, denn bald fehlt dort entweder
das Untersarmatisch, oder das Obere, und in den oberen, pliocanen Kon-
glomeraten sich und Gypsblöcke. zur selben Zeit
das Meer in verschiedenen Teilen seinen Charakter: während in
der Oltgegend noch subbrakische vorherrschten (mit Dosinia exp-
versüsste sich im Westen das Wasser immer mehr und es erscheinen
Valenciennesien und Limneen. Die Diskordanzen, welche man z. B. im
Bahnabecken etc., konstatiert, beweisen, dass zu verschiedenen Zeiten die
Schichten sich stauten. Der Schub von SO. gekommen zu sein.

www.dacoromanica.ro
TtRTIARÜL

ist das SO. Ende Liegenden der Becken höher gehoben


als der NW. Rand., ja der SO. Rand ist an einigen Orten sogar über
die tertiaren Ablagerungen überkippt, z. B. im Bahnabecken bei
und Dubova, im Belarekabecken bei Bolovasnita, im Bozovicibeeken bei
Rudina und im Becken von Petroseni bei'Câmpul lui Niag etc. Die letzte
Epoche intensiver Faltungen ist neuer als die Ablagerungen der Schichten
mit bifarcinata.
Im Pontischen sich einige vulkanische Manifestationen kund
und nach der Ablagerung der Schichten mit Lignit sich die Syn-
klinale R. Valcea-Horezu-Pitic noch aus. Zur selben Zeit staute
und faltete sich die Gegend von Säcel, wo ebenfals kleine Brüche zu
beobachten sind (Bircei).
Pag. 109. Je mehr wir gegen S. und SO. vordringen, desto mehr
scheinen wir in ruhigere Gegenden zu gelangen. Während
und Quaternars haben sich die Schichten kaum mehr gestört. Das Levantin
ist leicht gefaltet in der Gegend von Gorjiu und Severin und in seinen
Synklinalen sind die intracolinaren Depressionen entstanden. Die plio-
und quaternären Terassen sind fast gar nicht dislociert.

CONTINUT
Pagina
Prefata.
Bibliografia geologia asupra tertiarului Olteniei regiunilor vecine. . . 4

I. Consideratiuni orohidrografice. Forme de teren 14


1. Patea Oltului; Terasele subcarpatice, Colinele 14-15
2. Depresiunile subcarpatice; depresiunea intracolinarl arbunesti-Valea Jiu-
lui. Gilortului, Oltetul, Galbenul depresiunea Polo-
vraci; Ursatilor Orlea depresiunea Tismana. 15-20
3.

4.
Motrului ca
novita .......
Topolnita
........ .
subcarpaticl; Podisul Mehedinti, terasa Gor-
20-22
Timoc. Depresiunea Severinului. Recapitulare. 22-23
Descrierea 24
A. Flisul carpatic In Oltenia, cretacic paleogen . 25
I. 1. Depozitele senoniane cenomaniane din Bazinul Brezoi din regiunea
Cozia-Stogu. 2 Depozite eocene Bazinul Brezoi . . 25-29
II. 1. Eocenul mijlociu la etc. 2. Eocenul superior; 3
Oligocen 29-31
III. Gresia de Gura paleogenul la Dälbocita. Petecul de acoperire la
Ponoare 31-34
IV. Clip e paleogene la Skel (eocen) Slätioara (oligocen . 34

www.dacoromanica.ro
MURGOI

Ape minerale hidrocarbure in zona 35


Neogenul. B. Seria I. Primul etaj mediteran (Aquitanian
galian). Istoricul discutiei 37
1. Straturi cu ligniti dela Ponoare,
Milanovat. .........
2. Straturi burdigaliane dela Gura väi
Bahna. Depozitele dela Dubova

faciesul värgat al Saliferului


38-42

la Olteni, mari, Govora, Stoenesti etc.. Tuful dacitic 42-46


3. Anticlinalul Slätioarei. 47
Sare Petrol faciesul vargat al Putul No. dela Govora;
Anticlinalul Ocnele mari etc. 48-50
II. Al doilea etaj mediteranean. (Vindobonian) 51
A. Faciesul marnos, al saliferului. Tuful dacitic, marne
bigerine. 52-58
Sare, gips petrol faciesul marnos al saliferului 58
B. Tortonianul superior fosilifer. 1. In faciesul märnos 61
2. Tortonianul la marginea . 63
3. Bazinul 66
4. Bazinul lut-Minalonovat (Jilcz-Milanova) 68
5. Bazinul Iablanita . 68
6. Reciful dela Säcel. 69
Petrol i ape minerale in tortonian 72
III. sarmatic; a) Straturi de b) Sarmaticul inferior,
erior 72-76
Ape minerale gloduri hidrocarbure in Sarmatic . 76
C. Seria I. Etajul meotic la Titireciu, straturi Helix din V
Cerna, Calcarul oolitic, straturi cu congerii din Gorj,
Timocului. 80-85
II. pontic Straturi cu Valenciennesia, Str. cu Prosodacne Str. cu
Vivipare, 85-88
einige Versteinerungen aus den Congerienschichten Rumdniens von
N. ANDRUSSOW 88
Tuf andezitic dela Grintulesti; origina tufurilor din Oltenia 92
Petrolul dela 93
Tectonica regiunei. A. Consideratiuni generale asupra formatiunilor. 25
B. Dislocäri; Fenomene de 101
Tablou sinoptic al formatiunilor , 102
Deutsches Auszug 109

www.dacoromanica.ro
G. MURGOCI : TERTIARUL DIN OLTENIA TAB. I.

www.dacoromanica.ro
CoZaGnei.q. &
schist
Cr.
L

www.dacoromanica.ro
G. : TERTIARUL DIN OLTENIA TAB. III.

geologic al

www.dacoromanica.ro
a sub e
/ ,
de G.

R.

www.dacoromanica.ro
SECTIUNEA VI, dela N. la S. prin tertiarul de L=1:1.500.000; 1=1:100.000.
Arata dispunerea tertiarului pe pgtura in Olteniei depresiunea geticl.
(Lagerung des Tertiärs in den Olteniahügeln und Depression).

SECTIUNEA V, dela la S.E. prin M-tii Cernei, din Temesului valea Motrului.
autohtonul fereastra Hidegului, a Cernei a Motrului, petece de acoperire la Dobrivir Orzesti bazinul neogen Tarnita.
(Autochton in den Fenstern von u. Motrutal, die zwei Deckschollen von Dobrivir u. Orzesti, und Neogenbecken von Tarnita).

N
Bolovasnla Cosustea
reca

SECTIUNEA IV, dela la S.E. prin M-tii Cernei, din bazinul Iablanita in regiunea teraselor Motrului.
autohtonul cu de acoperire din Cernei Bahnei, bazinul miocenic dela Balta terasa Motrului.
(Autochton mit den Deckschollen von Cerna und die von Jablanitza und Balta und die Motruterrasse).

SECTIUNEA III, dela la S.E. prin Mehedinti, dela Furca pitigäi la


pgtura de supracutare in Cernei podisul cu trei ferestre : Cerna, Virciorova Slátinic ; apoi bazinul paleogen Gura Väii, bazinul
miocen dela Bahna depresiunea Severinului.
(Ueberfaltungsdecke (I) des Cernatales und mit drei Fenstern bei Cerna, Värciorova und Slatinic; Palaeogenbecken von Gura
Mioanbecken von Bahna, und Severinunicderung.)

SECTIUNEA II, dela N.V.V. la S.E.E. prin podisul dela Ieselnita la d. Stârmina.
autohtonul Muntii Sevrinului, petecul de acoperire Bahna (I), fereastra dela Miroci, bazinul miocen Orsova depresiunea
Severinului.
des Severinugebirges, die Deckscholle von Bahna (I), Fenster von Miroci, Miocaenbecken von Orsova und die
Severinuniederung)

. La alun Palanca
k rea
..
SECTIUNEA I, dela V. la E. prin Miroci, dela la Bârza Palanca.
Aratä pânza de supracutare (I) cu ferestre la Milanova Miroci un de acoperire la E. de Poretca, bazinul miocenic Milanovat
(Ueberfaltungsdecke (I) mit zwei Fenstern -bei u. Miroci -und eine Deckscholle östlich von Poretzca, und das miocaene Becken
von Milanova).

Scara Sectiunilor I-V: L=1 : 250000 ;


LEGENDA :

cristaline ale (I grup), II cristaline ale autohtonului (II grup), v=Verrucano, B=Brecia de Brezoi q= arcoze
Osturi negre liasice, = serpentine, diabaze tufurile tertiar tufuri dacitice, Calcare jurasico-neocomiene, sau cr = Gresii, marne,
cretacice inferioare, e eo depozite paleogene, t Depozite mediterane, Depozite sarmatice, = Depozite pontice, = levantin, in
tertiar cosuri vulcanice presupuse.

Anuarul vologic

www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI
LA STUDIUL

FAUNEI TERTIARE DE MAMIFERE


DIN
DE
S. ATHANASIU

Privire generalá asupra resturilor de mamifere cunoscute

Cunostintele asupra faunei tertiare de mamifere din sunt


foarte restranse. Nu cunoastem nici un rest de mamifer din straturile
paleogene nici din etajul mediteran (formatiunea saliferä ori
din sarmatic, din fauna cunoscutä literatura sub
numirea de de mamifere din basenul Vienei. Chiar
din straturile de trecere dela miocen la pliocen (etajul maeotic) nu cu-
noastem acum un fragment dintr'o mäsea de Rhinoceros.
Toate resturile de mamifere tertiare cunoscute acurn
provin din straturile pontice levantine apartin la fauna de mamifere
terestre cunoscuta general sub denumirea de fauna pliocená de
mifere.
Din partea de nord a Moldovei, COBALCESCU (1) imperfect
o de Rhinoceros megarhinus provenita «din partea superioara a
calcarului dela a» (samatic), din straturi pe care el le considera
ca «baza pliocenului». Din nisipurile remaniate ce se pe sarmatic la
u, R. SEVASTOS (2) o necom-

(1) GR. COBALCESCU. Calcarul dela Rápidea. Revista pentru


tere arte. Anul II 1862.
(2) R. SEVASTOS Sur la faune de la Roumanie. dela soc. gol.
de France 1902 pag. 178.
9

www.dacoromanica.ro
130

pleca de Acerotherium incisivum Aceste mäsele nu sunt des-


crise deaproape determinarea speciilor de rinoceri este foarte
grea, când nu se dispune de oasele craniului, ci numai de mäsele
late, de aceea, presenta acestor douä forme de Rhinoceride tertiare in
nordul Moldovei, nu poate consideratä ca sigur stabilitä (1).G. MURGOCI (2)
aminteste oase de vertebrate, nedeterminate acum, in conglomeratele
sarmatice dela Radosi in marnele dela Säcel (Gorj).
Din partea de sud a Moldovei cunoastem resturile cele mai impor-
tante de mamifere. In 1872 ALBERT GAUDRY (3) societätei geolo-
gice din Paris printre resturile de mamifere din Romänia, gäsite in
prundisuri feruginoase trimise museului din Paris 1865
de ENGELHARD. consul la Belgrad, se : Mastodon arvernensis repre-
zentat prin cateva mäsele inferioare, Elephas meridionalis, fiparion
gracile (4), apoi Bison priscus si un Cervus «de mare dimensiune,
prezentat prin partea inferioarä a coarnelor care se lärgesc
cercul de tubercule dela bazä».
Din localitatea an a, bazinul Zeletinului, districtul Tecuciu,
profesorul GR. STEFANESCU (5), descrie o falcä inferioarä aproape complectä
de Dinotherium giganteum. Din aceiasi localitate din aceleasi straturi
de pe välceaua (fundul pär. Boghita) d-1 GR. STEFÂNESCU des-
crie douä mäsele superioare, gäsite cu cele alte resturi de
Dinoth. giganteum care apartin la o formä mai mare de Dinotherium,
pe care d-sa numeste Din. gigantissimum.
Dela satul districtul cam 25 km. la nord de
GR. STEFÂNESCU (6) descrie un schelet aproape complect de
notherium gigantissimum STEFÂNESCU, care acum este parte restaurat
face podoaba museului de geologie dela Universitatea din Toate
acestui schelet, &site pe o suprafatä restränsä,
partin la unul individ de Dinotherium.
Tot din nisipurile suprasarmatice de pe SEVASTOS mentioneazá
Rhinoceros leptorhinus Rh. tichorinus, forme apropiete de Rh. megarhinus.
(2) G. MURGOCI. Tertiary formation of Oltenia; Journal of Geology Chicago
XIII. Tertiarul Olteniei, Anuarul Inst. geologic al I. 1.
(3) ALBERT GADURY. Sur qnelques mammifres fossiles de Roumanie.
dela soc. géol de France. 3-e ser. t. pag. 119 Paris 1872.
(4) In FR. TOULA. Der gegenwörtige Stand der geologischen forschung
der Balkanhalbinsel und des Orients. 1904. C. r. IX Congrés géol. de Vienne. 1903.
GAUDRY nu este sigur postero-inferioarl care este
sentat acest Equideu apartine la Equus sau la Hipparion.
(5) GR. STEFÂNESCU. Analele Academice române. Ser. I. t. IX. pag.
101-104 an. 1879. Anuarul museului de geol. paleontologie. 1894
172-176.
(6) GR. STEFÄNESCU. Dinotherium gigantissimum, STEF. Scheletul
Anuarul mus. geol. pal. 1894 pag. 173-198. Ibidem 1896, pag. 110-144.

www.dacoromanica.ro
MAMIFERE bIN ROMANIA 1M

Straturile cu Dinotherium, la G ce an a cât la M za


aunt constituite din nisip micaceu cu nodule, lespezi de
gres sunt considerate de GR. STEFÂNESCU ca apartinând la
superior. aceste straturi nu s'a semnalat acum o
de aceea nu se poate stabili direct echivalenta cu alte ori-
zonturi neogene din România. Din cercetärile insä in timpul din
cä regiunea de sud a podisului Moldovei apartine in cea
mai mare parte la etajul pontic care este constituit la partea inferioarä
din argile verzii nisipoase, iar la partea superioarä din nisipuri gresuri
calcaroase cu multe concretiuni (1). Pe de altä parte, ceva mai la nord
de BArlad, aprove de granita stratigraficä dintre sarmatic pontic
pe care sunt situate argilele inferioare
dela Zorleni cuprind Hipparion gracile Gazella brevicornis, forme
caracteristice ponticului. In sudul Basarabiei straturile
giganteum Hipparion gracile contin WENJUKOW (2) o faunä
moluscä caracteristicä calcarului de Odessa Cardium semisulcatum Rouss.,
Card. novorossicum BARB. eissensia tenuissima, maximus
FUCHS etc.) apartin prin urmare la pliocenul inferior sau la partea infe-
a etajului pontic din Din aceste consideratiuni ar urma
dar straturile Dinotherium Mânzati trebu e
considerate ca apartinând la un orizont al ponticului echivalent cu
straturile cu Congerii, la partea inferioarg a pliocenului.
Tot din partea de sud a Moldovei I. SIMIONESCU (3), descrie
Hipparion gracile Gazella brevicornis la nord de Bárlad, la
argilele dela partea inferioarg a ponticului, apoi o mäsea
superioarg de Mastodon longirostris (4) o mäsea m3 superioarg
de Mastodon Borsoni HAYS, provenite tot din Bârladu-
lui dela corn. m.
Din Muntenia, GRIG. STEFÂNESCU (5), daredeseamä din
(1) I. Contribaguni la geologia Moldovei dintre Siret Prut
Acad. Rom. 1903, pag. 109.
P. WENJUKOW. Eine unterpliocane Säugethierfauna in den Sanden der
sudlichen Bessarabien. Verh. d. Kais. Min. Ges. Band Heft 1, pag. 31. St. Pe-
tersburg, 1901.
(3) I. Ueber einige Saugethierreste aus der Moldau. Verh.
d. k. k. geol. Reichsanstalt. Wien 1903 pag. 103. Ibid 1904 pag. 70.
(4) Cum vom vedea in partea descriptivä, mtsea atribuitd de
NESCU lui is KAUP, este determinarea noastrE ultimul molar
superior dela Mast. arvernensis.
(5) GR. §TEFÄNESCU. Terrains quaternaires de Roumanie et sur quelques
ossements de mammifires tertiairs et quaternaires. Bull. dela soc. geol. de France
3-e Ser. t. I 1872. pag. 119. este tradus Revista An.
III, 1872-73 IV, 1873-74, pag. 277, unde aceste resturi sunt fi-
gurate descriere.

www.dacoromanica.ro
132

1872, societgtei geologice din Mastodon Borsoni


1
Mast. arvernensis, provenite din eargilele tertiare din partea
a mai multe resturi de Elephas meridionalis ggsite la satul
o din (Teleorman) argila cenusie dela baza deluviului
Din nisipurile pliocene superioare de Giur giu, E. KITTL (1)
semnaleazg: Elep has meridionalis, Mastodon arvernensis, Rhinoceros
Rhin. etruscus.
Din straturile levantine cele mai .superioare de ova
STEFANESCU (2) TH. FUCHS (3) : meridio-
nalis. In fine din pliocenul din România, GR. (4) mai men-
: Elephas antiquus, Equus Stenonis cultridens,
a indica localitatea straturile din care provin (5).
In comunicgri Societätei de din Bucuressi
1905 1906, am semnalat prezenta mai multor resturi de mamifere,
mai ales de proboscidiene, gäsite straturile pontice levantine din
Muntenia Oltenia.
Din districtul mai ales de pe Curt -de-Arg
-am semnalat: Dinotherium giganteum var. gigantissimum STEFANESCU,
Mastodon Borsoni Mast. arvernensis, din straturile pontice (6). Din
districtul orj iu am semnalat foarte multe resturi de: Mast. Borsoni,
Mast. arvernensis Rhinoceros megarhinus, pgstrate museul Gorjan
din Targu-Jiu (7). Din Prahova (valea o ft an e i) am descris o de
Mast. arvernensis (8). Intr'o lucrare asupra terenurilor neo-
gene, am a repartiza mamiferele fosile din România dife-
E. KITTL. Ann. d. k. k. naturhis. Hofmuseum 1887, pag. 75-76
Fr. Toula. Comptes Rendu du IX Congrs de Vienne 1903.
(2) S. Studii geologice imprejurimilor Craiovei.
vista 1881, pag. 197. Terraines tertiaires de Roumanie. Stratigraphie
pag. 154.
(3) TH. FUCHS. Geol. Studien in den jüngeren Tertiarbildungen Rumdniens
Neues Jahrbuch f. Geol. u. Miner 1894.
(4) GR. Curs elementar de Geologie, 1902, pag. 239.
Din informatia data de prof. MARINESCU din Machae-
rodus cultridens a fost de d-sa Muscel la satul spre Sud de
Campulung, comunicarea a colegului meu I.
regiunea din Muscel de pe satul Draghici, este din straturi ce
apartin la partea mijlocie a ponticului, cuprinzand: Prosodacna Sturi, Stylodacna
Heberti, rumanus, etc. stau sub straturile cu bifarcinata.
(6) resturilor de pliocene din districtul Argef. soc. de
St. BucurWi, 1905, No. 3 4 pag. 272-274.
Resturile de mamifere din districtul Gorjiu, museul
Gorjan Targu-Jiu. Comunicare la congresul Asociatiunei pentru
jnaintarea in Craiova,
(8) lui Mast. arvernensis pe valea Doftanei (Prahova).
de St. 1906.

www.dacoromanica.ro
MAMIFERE TERTIARE DIN 133

ritele etaje orizonte ale pliocenului, dupä cunostintele necomplecte


ce le avem acum asupra pozitiunei stratigrafice straturilor in care
au fost gäsite (1).
In dr. C. ISTRATI a binevoit a-mi pune la dispozitie o
interesantä de resturi de mamifere fosile provenite mai ales
din districtele Olteniei (Mehedinti, Gorj Printre aceste resturi
am gäsit specii pliocene: Mastodon Borsoni, Mast.
nensis, Elephas ineridionalis Rhinoceros megarhinus.
In colectiunea d-lui L. MRAZEC se superi-
oare de Hipparion gracile, gäsite la Tr en u, districtul Prahova, in stra-
pontice mijlocii inferioare, un fragment nedeterminabil de
o mäsea superioari de Rhinoceros gäsit in straturile meotice dela j-
(Capul mielului) in Prahova. Acesta este singurul rest de
mifer cunoscut acum din etajul meotic din
Cu ocaziunea expozitiei din 1906, s'au expus foarte multe
de mamifere provenite din diferite ale tärii, cä
noastre asupra s'au lärgit mult.
Muzeul de geologie paleontologie dela Universitatea din
resti a expus o frumoasä colectiune de resturi de mamifere tertiare
quaternare (2). Dintre cele tertiare au fost reprezentate :
Dinotherium gigantissimum STEFANESCU, inferioará dela
an a, judetul Tecuci, din straturi cmiocenice».
Mastodon arvernensis CROIZET ET mäsele gäsite
la (Covurlui), (Dolj). Aceste
resturi au fost detel-minate de STEFANESCU ca Mastodon angustidens
considerate ca apartinand la miocenic. Mastodon angustidens,
cel mai vechi dintre Mastodonti, caracteristic etajului mediteran sar-
matic, nu este mnsä acum cunoscut de
gäsire, considerate de GR. STEFANESCU ca ,miocenice», apartin
de formatii Levantine.
Mastodon Borsoni HAYS. mäsele gäsite la B ti (Arges),
(Gorj), in straturi pliocene. Ace-
ste resturi sunt considerate de STEFANESCU ca la Mast.
turicensis &HINZ. din ceea ce nu concordá
rea mäselelor nici cu constitutia geologicä din pliocen, a localitätilor
de &ire.
meridionalis NESTI, bine conservate &site la e-
(Valcea), i (Ialomita) din (Teleorman).
Clasificarea terenurilor neogene limita miocen pliocen in
In jubilar Poni», 1906.
(2) STEFANESCU. de geologie paleontologie la na-
din 1906. 1906 pag. 31.

www.dacoromanica.ro
134 ATHANASIU

Este de observat unele resturi de Rhinoceros, considerate


de GR. ca apartinând la Merckii KAUP la Rh.
leptorhinus nu pot considerate ca sigur determinate.
Dintre celelalte resturi de mamifere expuse, voiu mentiona aici nu-
mai mai interesante :
Rhinoceros etruscus FALC, un frumos exemplar de falca superioarg
5 mgsele, ggsit la Gorj, probabil terasele
Levantine expus de ALEX. BARBULESCU dela liceul din Craiova.
Mastodon arvernensis, fragment de mgsea, malul Siretu-
lui la i, districtul Suceava. (Colectia de Archeologie preistoricä
a d-lui profesor GR. BUTUREANU). Prezenta acestei specii regiune
constituitä intregime din straturi sarmatice, ne aratä nu poate pro-
veni o veche, locul de este sigur, am
avea prima paleontologicg de a unei terase a
Siretului.
Mastodon Borsoni, ambele fglci bine conservate, gäsite una Gorj
alta (colectia d-lui inginer din
Tot la Mast. Borsoni apartine un fragment de tri-
de gimnaziul din Tecuci.
Foarte multe resturi de: Mast. arvernensis, Mast. Borsoni,
phas meridionalis de Rhinocerbs din pliocen, provenite mai ales din
districtele Olteniei, asupra voiu reveni partea
In Institutului geologic se pästreazg partea bazilarä a '
nui corn de Cervin tertiar, apartinând probabil la Capreolus cusanus.
ET JOB., gäsit la N. de G al i, nisipurile pliocene superioare
(Levantine), la adâncimea de 5 m., cu ocazia liniei ferate

Fauna de mamifere cunoscutg acum din România este


deci reprezentatä prin speciile urmgtoare:
Dinotherium giganteum var gigantissimum STEFANESCU.
Mastodon Borsoni, HAYS.
Mast. arvernensis, CROIZ. ET
Elephas meridionalis,
Rhinoceros megarhinus, CHRISTOL.
Rh. leptorhinus.
Rh. Etruscus. FALÇ.
Hipparion gracile, KAUP.
Equus Stenonis,

In timpul din d-1 dr. C. ISTRATI Comisarul general al Expozitiei


nationale din 1906, a binevoit a pune la dispozitia Institutului geologic al României,
mare parte din resturile de mamifere trimise la expozitie.

www.dacoromanica.ro
MAMIFERE TERTIARE DIN ROMANIA 135

Gaze lla brevicornis, WAGN.


Cervus (Capreolus) cusanus, ET JOB.
Machairodus cultridens,
Rolul cel mai In ocupä proboscidienele
formele Mast. Borsoni, Mast. arvernensis Elephas meridionalis,
cari a doua a pliocenului erau foarte numeroase räs-
Este de remarcat faptul aceastä
este alcatuitä numai din animale mari ; din fauna nu cunoastem
acum un reprezentant. Cum se lucru se constaa
cu bogatele faune de (Atena) de L on (Provence) (1).
Este lesne de explicat depozitele lacustre, cum sunt acele ce consti-
tuesc pliocenul din Romania, resturile rezistente de animale terestre
mari au putut singure conservate ce fusese transportate de
torenti, pe când animalele mici fost distruse sau nu au putut sä fie
conservate decât conditiuni cu totul esceptionale.
fauna de mamifere din cu fau-
nele corespunzatoare din alte din Europa vedem ea
denotä o mai succesiunea mamiferelor pliocene repre-
general fauna cunoscutä Europa meridionala (Montpellier,
Val d'Arno) sub denumirea de a 2-a a 3-a care
au a doua a pliocenului (2). In special aceastä
are foarte mare afinitate cu grupa mai de mamifere pliocene din Ni-
sipurile de Balta, (Podolia Basarabia) din sudul Rusiei care predo-
Borsoni Mast. arvernensis (3). In sudul Rusiei,
Odesa la Reni Basarabia, Mastodon Borsoni Mast. arvernensis
formele cele mai se gäsesc
straturile superioare cu Congerii Smow, iar dela Reni
ar WENJUKOW echivalente cu straturile inferioare paludine.
Argilele rosii cu Mast. arvernensis din e ea parale-
lizate de ANDRUSSOW straturile Psilodonii din (4).
In straturile levantine din ansilv an i a (Comitatul Haromszek)
se Mastodon arvernensis Gazella sp. (5).
Faunele de Pikermi, de eron de Eppelsheim consi-
derate de ZITTEL ca la miocenul superior, iar

(1) A. Les de nos animaux. Paris 1888, pag. 94.


(2) R. HOERENES. Bau und Bild der Ebenen Oesterreichs. Wien 1903, pag. 99.
(3) P. WENJUKOW, Die Saugethierfauna der Sandschichten von Balta in
1902 St. Petersburg.
(4) N. Dreisensidae Eurasiens. Dorpat 1898, pag.
(5) A. Die Siebenbürgens Neogen, 1900.
pag. 213.

www.dacoromanica.ro
136 S. ATHANASIU

de altii ca cele mai vechi faune pliocene (1), nu sunt reprezentate


mânia prin Dinotherium giganteum, Gaze lla brevicornis
prin Hipparion gracile. Aceastä din urmä specie insä
JUKOW are straturile de Balta sudul o mare räspAndire
verticalä in tot pliocenul. De asemenea fauna pliocenä cea mai veche
din bazinul Vienei (Eichkogel) chiar fauna ceva mai nouä din stra-
turile de Belvedere (dep. thracice), este reprezintatä in numai
prin Dinotherium giganteum Hipparion gracile. Prezenta lui Masto-
don longirostris, din speciile cele mai caracteristice pentru fauna
pliocenä veche, nu este acum sigur in România.
Judecând dupä locurile de gäsire cunoscute acum, resturile
cele mai numeroase de pliocene se gäsesc in România
giunea colinelor din Oltenia din partea vesticä a Munteniei,
de vegetale fosile adunate de GR. STEFANESCU
studiate de A. F. MARION L. LAURENT (2), aratä cä in tirnpul plio-
regiunea colinelor din Oltenia din partea a Munteniei
era acoperitä de o vegetatie care aratä o climä subtropicalä.
Dintre aceste plante pliocene sunt: Cinnamomum Scheuchzeri HEER,
gäsit pe valea G limb oaca in identic cu formä
descrisä pliocenul din al o. Laurus sp., formä de dafin
vecinatä de Laurus canariensis, gäsit a. Salix Stefanescui
vecinä de Salix Babilonica de o formä ce i-
an, gäsit straturile levantine dela i. Fagus Aureliani,
inrudit foarte de aproape cu Fagus Japonica din a. In stratu-
rile levantine din valea Motrului (Merisiu) s'au gäsit Ficus tiliaefolia
UNG. Fraxinus sp.
Pe de altä parte, este recunoscut cä fauna pliocenä de mamifere
sudul Europei are cu fauna de
dar, flora fauna ne aratä cä România, ca
aiurea Europei, a domnit timpul pliocenului o climä subtro-
picalä, c'am asemenea cu ce domneste astäzi pe tärmurile märei
Mediterane.
In partea specialä ce urmeazä, mä voiu ocupa mai ales cu descrierea
resturilor de Dinotherium, Mastodon, Elephas Rhinoceros pe care
le-am putut aduna, de multe ori cu mare
Multe exemplare mi-au fost puse la cu vointä de
cliferite persoane particulare de rostul pe care le

(1) R. LYDEKRER. Die geographische Verbreitung und geologische .Entwicke-


lung der Sdugethiere. Iena 1897, pag. 270.
(2) A. F. MARION et L. LAURENT. Asupra unor vegetale din Romdnia.
Anuarul de paleontologic. 1895, pag. 218.

www.dacoromanica.ro
MAMIFERE DIN ROMANIA

voiu mentiona la locul cuvenit; pe unele exemplare neputându-le


obtine cu preturi fabuloase, am fost nevoit a le descri repede,
izolat, a avea dinainte literatura materialul de comparatie tre-
buitor. Ar un mare pentru toate aceste resturi räs-
s'ar aduna la un pästra muzeu.

PARTEA
Privire asupra Proboscidienelor fosile.

Dintre mamiferele terestre cari au populat Europa in special


România cätre tertiarului, cele mai caracteristice tot odatä
cele mai imposante dintre toate fäpturile de pe uscat, au fost, genurile
de proboscidiene: Dinotherium, Mastodon Elephas cari se deosebesc
prin conformatia fälcilor mai ales prin forma structura dintilor.
La Dinotherium extremitatea inferioare (symphisa) este
curbatä in jos preväzutä cu 2 dinti apärätori (defense) in
jos indäräpt, cum sunt caninii superiori ai morselor de astäzi, mä-
selele in numär de cinci, sunt scurte, rectangulare preväzute cu 2 sau
3 creste transversale continue, asemänându-se intru cu mäselele
Tapirului.
aveau simfisa mai mult sau mai putin prelungitä
nainte cei mai multi purtau 4 defense, provenite din desvoltarea
2 la fiecare falcä, indreptate in sus pentru a nu
impiedica trompa sä atingä solul. Mäselele functiune, lt in
numgr de trei la fiecare jumätate de falcä, au caracterul mai perfect
de omnivor, sunt constituite dupä 2 tipuri deosebite. La unii ele pre-
zintä pe conuri rotunzite formä de asezate
transversale acoperite de ceiace le permitea a corpurile
cele mai dure. Acesti Mastodonti sunt in grupul Bunolophodon
sunt reprezentati Europa prin mai multe specii precum: Mast.
gustidens miocenul superior, Mast. longirostris Mast. Penteleci
pliocenul inferior Mast. arvernensis superior.
La alti Mastodonfi, mäselele prezintä sau creste transversale
despärtite prin väi continue. Aceste creste sunt täiete prin o bräzdätutä
medianá care desparte dintele in douä jurnätäti simetrice in raport cu
axa longitudinalä. Ei grupul Zygolophodon sunt reprezen-
tati prin: Mast. tapiroides, o formä de transitiune intre cele 2 grupe,

www.dacoromanica.ro
138 S.

din miocen, Mast. turricensis din miocenul superior pliocenul inferior


Mast. Borsoni din pliocenul mijlociu superior. .
America au tontinuat trgiascá
situl pliocenului, reprezentati prin Mast. ohioticus (Zygolophodon)
Mast. andium Mast. Humboldti din grupul bunolophodon. In timpul
din s'a constatat prezenta genului Mastodon pleistocenul din
fric a de Sud.
Elephas are falca inferioarg scurtä, defense pe
termaxilarele dela falca. superioarg. Mäselele prezintä tipul cel mai
perfect de erbivor, find compuse din mai multe transversale,
guste, de lame, constituite in interior din (denting)
acoperite la de smalt, intervalele dintre lame, sä fie
ca la Mastodon, sunt umplute cu ciment, prezentând astfel o su-
asprä foarte proprie pentru a mesteca iarba. Spre deosebire de
dela Dinotherium Mastodon, mäselele Elefantilor a
creste ce ele a intra functiune.
Dintii sunt constituiti din un central de
inconjurat de o de ciment. Pe o sectiune transversalg,
apgrätorilor de Mastodonti Elefanti, o
terizatä prin striajuri curbe cari se dau
telor de pe copertele ciasornicelor («guilloch6»). structurg «en
guilloché, nu se la Dinoteriului. La unele specii de
Mastodonti, apärätorii pe o o longitudinalä de smalt.
Cresterea apgrätorilor dura o mare parte din pe ce se
uzau la extremitate. Ei nu au o baza coroanei
totdeauna o cavitate de bulbul dintelui.
Trecerea dela Mastodon la Elephas se face prin numeroase forme
intermediare atât ceiace priveste conformatia fglcei inferioare
märul .defenselor, privinta constitutiunei mäselelor. In
sä ne inchipuim la o de Mastodon de tipul zygolophodon cre-
stele transversale devin mai numeroase mai apropiate, intervalele
dintre ele se umplu cu ciment, vom avea atunci o de tipul celor
de Elephas. asemenea de trecere Mastodon Elephas
este reprezentatg prin genul Stegodon din pliocenul din Asia. Pe de
parte se Mast. arvernensis avea defense numai la falca su-
perioarg, falca inferioarg era mai mai apropriindu-se
prin aceasta de Elephas.
ERLAND NORDENSKJOLD asupra mastodontilor din
America de Sud a multe tranzitiuni intre aceste genuri de

E. Die Mastodonten Referat de Edw


Hennig eNaturwissenschaftliche Wochenschrift, No. 69. S. 989 din 1904.

www.dacoromanica.ro
MAMIFERE DIN 139

proboscidiene. Cum se Mastodontii mai vechi (M angustidens) au 4


defense cele dela falca inferioarä sunt prevAzute cu bande de
evidente. La formele americane de tranzitie (Mast. andium M
din pleistocen, aceste caractere dispar treptat pentru a se apropia
de Elefant, bandele de se pierd cu defensele dela
falca inferioarä se gäsesc numai la indivizii bärbätesti tineri. Ar fi inte-
resant de cercetat dacä nu cumva Elefantul african de prezintä
in stare embrionarä urme de defense in falca inferioarä, ca un caracter
ancestral de Mastodon.
In acord cu filogenia stä a elefantilor. Ei au
apärut mai deck mastodontii, Europa abia
la pliocenului (Elephas meridionalis) continuându-se prin for-
mele gvaternare (El. antiquus El. primigenius) cu formele de astäzi.
in timpul din proboscidienele erau considerate ca un
grup izolat de animale care a apärut nemijlocit a doua jumätate a
miocenului, de oarece nu se cunosteau forme de tranzitiune care sä arate
dezvoltarea din formele mai vechi filogeneticä cu cele
grupe de pachyderme. Prin descoperirile recente de (1)
Egipt de AMEGHINO (2) Patagonia, filogeneticä a probosci-
dienilor se poate in partea mai inferioarä a cretaci-
superior, iar derivarea din forme tipice de ungulate este
stabilitä.
Din eocenul superior (bartonian) din oligocenul inferior din Egipt,
ANDREWS a descris genul Palaeomastodon, o de proboscidien mai
putin specializatá deck Mastodon. Cei doi incisivi dela fiecare falcä, desi
bine dezvoltati, n'au de apärkori orizontal
ca la Mastodon, ci mai mult cu niste puternici
oblic alti incisivi caninii lipsesc ca la Mastodon. Molarii
aveau trei transversale de conuri ca primul si al doilea molar definitiv
ca al treilea molar de lapte dela Mastodon. Ei erau numär de cinci
simultan in functiune in adultä, ceiace are numai la Dinothe-
rium, nu la Mastodon la care nu se aflau acelasi timp functiune
deck trei molari. Forma craniului ca la Mastodon, din con-
formatia foselor nasale se deduce Palaeomastodon poseda o trompä
putin dezvoltatä.
Tot din eocenul superior din Egipt ANDREWS descrie alte 2 genuri
de proboscidiene, Moeritherium Barytherium, mai putin specializate
C. W. ANDREWS. In Revue critique de Palaeozoologie, Paris, 1902, p. 3
1903 p. 6. Vezi M. Boule eConférences de Palaeontologieo, Paris 1905, p. 114.
(2) FL. AMEGHINO. Linea jilogenetica de los Proboscideos. les del Museo
Nacional de Buenos Aires t. VIII, Buenos Aires 1902. Referat de Trouessart Revue
critique de Palaeozoologie, Paris, No: 1 din 1903, pag. 4.

www.dacoromanica.ro
140

Dinotherium. La Moeritherium craniului mai lungitä denotä


acest gen nu purta Dintre dintii incisivi doi (al 2lea i)
dela falca superioarä inferioarä, erau ceva mai dezvoltati, in de
colti, nu acelasi grad ca la Palaeomastodon, pe când cei alti
incisivi erau rudimentari. Molarii erau mai simpli, formati
numai din 2 siruri transversale de conuri.
Din eocenul superior din America de Nord (Wyoming) este cuno-
scutä de mult grupa Dinoceratidelor (Uintatherium, Tinoceras), dintre
cari unele ajungeau aproape Elefantului. Molarii in numär de
sase aveau 2 creste transversale ca la Dinotherium. Incisivii dela falca
superioarä lipseau, iar caninii erau dezvoltati in formä de colti puternici
vertical Oasele bazinului membrele se asemänau foarte mult cu ale
proboscidienelor.
Descoperirile insemnate de AMEGHINO cretacicul superior
din Patagonia , au contribuit foarte mult a noastre
asupra istoriei geologice a mamiferelor general in special a pro-
boscidienelor. Genul Pyrotherium (P. Sorondoi, P. crassidens) descris
de Ameghino, este un tip foarte specializat de proboscidien, de märime
gigantich comparabill cu a elefantilor. Incisivii foarte dezvoltati,
de apärätori, aveau continuä, iar douä
creste transversale cu tubercule numeroase, cum se observä la Dinothe-
rium Mastodon in vârstä tânärä. Cum se cu toate formele
de animale prea specializate, acest gen, la apogeul säu de des-
voltare ne mai având nimic de dela evolutiune, a trebuit sä
se stingä de pe continentul American odatä cu secundare.
Dinotherium trebue sä considerat ca un descendent foarte speeializat
din Pyrotherium.
Prin o serie de alte forme de proboscidiene primitive din ce ce
mai putin specializate. (Parapyrotherium, Carolozittelia, Paulogervaisia,
Cephanodus), AMEGHINO aratä pe deoparte tranzitiunile dela formele spe-
cializate de proboscidiene (Pyrotherium) la formele tipice de ungulate
(Didolodus, Caroloameghinia mater) la formele cele mai primitive
de mamifere ca Proteodidelphys praecursor, pe care considerä ca
bazä a liniei filogenetice a proboscidienilor, pe de altä parte stabileste
cä Moeritherium Barytherium din Egipt sunt forme de tranzitiune
Pyrotherium din Patagonia proboscidienele tipice (Mastodon
Elephas), trecând prin forma de Dinotherium.
Istoria filogeneticá a se poate
primele timpuri ale aparitiunei mamiferelor. Ele au a se specia-
liza din formele de ungulate care cretacicului superior din America
sudicä, continuat evolutia prima parte a tertiarului din Egipt au
ajuns la apogeul desvoltärei a doua parte a tertiarului din Eurasia.

www.dacoromanica.ro
MAMIFERE TERTIARE DIN 141

I
giganteam KAUP. gigantissimum
Literatura :
STEFÄNESCU. Din. gigantissimum STEFÂNESCU. Anuarul de
geol. pal., 1894, pag. 172-199 1896, pag. 110-145.
P. WENJUKOW. Die Saugethierfauna der Sandschichten im Gou-
vernement Podolien. Materialen der Russland's. Dinotherium
giganteum. Bd. XXI, S. 157-174. St. Petersburg, 1902 (ruseste).
O. WEINSHEIMER. Ueber Din. gtanteum, KAUP. Paleontologische Abhand
lungen. Bd. I 1884, S. 207-281.
OTTO ROGER. Ueber Din. bavaricum, H. MEYER. Palaeontographica, Bd.
XXXII. 1886, 215-223.
M. VACEK. Ueber Saugethierreste der vom Eic hk og el bei
Mödling. Iahrb. k. k. geol. Reichsanstallt 1900. Dinotherium laevius, JOUR-
DAN, 175-176.
H. FALCONER. Paleontological Memoirs and Notes. Vol. I. London, 1868-
Dinotherium indicum pag. 396-397 404-409. Pl. 33 5.
ED. LARTET. Sur la dentition des proboscidiens fossiles et sur la distribu-
tion géographique et stratigraphique de leurs débris en Europe. Bull. de
la soc. géol. de France, 1859, pag. 473, 477-481. Pl. XIII.
M. J. J. KAUP. Description d'une crâne colossal de Dinotherium giganteum
trouvé dans la province rhénane du Grand-Duché de Hesse-Darmstadt.
Paris. 1837. .

ED. EICHWALD. De pecorum et pachydermorum reliquiis fossilibus, in Li-


thuania, Volhynia et Podolia repertis commentatio. Acta Acad. Caes Leop.
Carol. Nat. Cur. Vol. XVII. 1834. De Dinotheriis pag. -72. Dinotherium
proavum. LX dens molaris. Tab. LVI et LVII simphysa (Ossa
termaxillaria Mastodontis podolici.
MARIE PAVLOW. Dinotherium giganteum. des environs de Tiraspol.
Annnaire geol. et miner. dela Russie. Vol. IX. 1907. pag. 1-4. Pl. I.
E. Paleontologia Rusiei. Vol. pag. 172. 1850.
In Main 1905, cerceand irnprejurimele Curtei de Arges, de aveam
resturi de Mastodon, avui ocaziunea sä vizitez micul muzäu istoric de pe
frumoasa catedralä de Arges. Am avut o surprindere printre
odoarele sfinte lucrurile o foarte mare bine conservatä de
Dinotherium, care, prin stäruinta de a P. S. Sale Archiereului GHE-
RASiM Episcop de fusese de preotul AL. BUNESCU
din satul Vernesti, situat pe Danului la 8 km. spre nord-vest de Curtea de
Arge*. Transportându-ma la V t i, din cercetirile acute la locul de gäsire
din informatiile date de preotul AL. BUNESCU, care pretiosul rest, am
flat 1897, surpindu-se un mal, a la o superioará cu 10
mai multe fragmente de oase Locul de gäsire este situat in vatra satului Vernesti,
pe partea a Danului, la gura unei scursuri (par. Oprii), pe drumul ce
duce spre Tigveni.
Din cauza relei vointi a unor locuitori, cari nu voiau permitá a se face

(z) In dosarul din Vernegti se o din Mai Revizorat


asupra unor oase mäsele.

www.dacoromanica.ro
142

slpäturi pe locul craniul a fost totul de 9


fragmente. de oase au putut fi sapate de distrugere de preotul AL.
duse In Revizoratul de acestor resturi
a neglijat a lua mäsurile cuvenite pentru pástrarea din care pricinE,
au fost pe la diferite persoane, astfel la n'am gásit o
parte dintr'un os lung dela membre, sectiunea aproape 20 cm. In
diametru, care se acum in muzául de dela Universitate. multe
cercetári pe la diferite persoane, n'am putut culege decât patru
superioare pe le voiu descrie cele ce
In säpáturile timpul din de d-1 GR. STEFANESCU la locul indicat
s'au mai gäsit de oase.

Pozitiunea stratigrafic a straturilor pontice dela Curtea de


a straturilor Dinotherium dela
Am vazut In straturilor cu Dinotherium dela
a nu este acum mai de aproape, de
oarece aceste straturi sunt lipsite de o care ne-ar per-
mite paralelizarea cu orizonturile pontice din Romania. Sprijinindu-
pe cunostinte generale ce le aveam asupra structurei geolo-
gice a de sud a Moldovei, prin analogie cu straturile din sudul
Basarabiei, am conchis straturile cu Dino erium dela
Ggiceana apartin, foarte probabil, la un orizont al ponticului inferior
echivalent cu ceea ce nutnim cu Congerii» (str.
cu Congeria rhomboidea).
din punct de vedere geologic este important sä cunoastem
mai de aproape a Dinotheriului din de aceea
vom cäuta aici a stabili mai de aproape pozitiunea a stra-
turilor Dinotherium dela
studiile d-lui SABBA STEFÄNESCU regiunea colinelor de pe
Curtea de este constituitä din straturi pontice superioare.
Din nisipurile, argilele marnele nisipoase de pe Iasului
Hartopului), spre est de valea Argesului, S. semnaleazg
mätoarele specii:
Prosodacna Sturi, sp. Dreissensia Rimestiensis, FONT.
. Munieri, SABBA. Popescui, COB.
Stylodacna Heberti, sp.
Limnocardium nobile, SABBA Pyrgula Eugeniae, NEUM. sp.
PontalmyraConstantiae,SABBA. spicula, SABBA.
Limnium rumanum, TOURN sp.
Aceste specii ar caracteriza SABBA STEFANESCU (2), un ori-

S. STEFÂNESCU. Memoriu relativ la geologia judetului Arges. An. Biur.


geol. 1883 4. Terrains tertiaires de Roumanie. 1897 pag. 128.
(2) Op cit. 1897 pag. 145..

www.dacoromanica.ro
MAMIFERE TERTIARE DIN ROMANIA 43

zont superior al etajului pontic, care ocupä intinderea cea mai mare
in Muntenia, alcgtuind in cea mai mare parte regiunea colinelor din
Arge Muscel.
Din cercetgrile noastre rezult imprejurimele Curtei de
sunt constituite din straturi ce la partea inferioarg a etajului pon-
tic, cunoscutg in general sub denumirea de orizontul straturilor cu
Congerii" la un orizont mai superior ce ar corespunde straturilor cu
Psilodonti din Muntenia orientalg".
Orizontul cel mai inferior iese la malul stâng al Argevului,
din fata gurei a i ceva mai la deal de mângstirea de Argev.
Sub depozitele diluviale, groase de 2-3m., din marginea terasei
inferioare. care se c'am la 8m. deasupra albiei apare
descoperitg pe o grosime de -4m., o cenusie in care
gäsit :
Valenciennesia, sp. Prosodacna din grupa Pr.rumanaFoNT.
din grupa V. Fuchsii, NEUM. Prosodacna cf. Porumbari, COB.
Numeroase forme mici de Cardium räu conservate amintind :

.Pontalmyra SABBA. Card. edentatum, DESH.


Chartaceum, BRUSINA. Card. carinatum, DESH.
Cardium Lenzi
Devi starea de conservare a acestor fosile nu permite o determi-
nare riguroasg, totuvi prezenta genului Valenciennesia a for-
melor de Cardium asemängtoare cu cele din straturile cu Congerii,
precum pozitiunea stratigraficg ne a considera aceste
straturi la partea inferioarä a ponticului. Deasupra terasei inferioare se
recunoavte bine, cam la m. deasupra Argevului, urmele unei terase
mai superioare pe care este ruina Sin apoi se de
dealuri ce se la est de Curtea de valea
Argevului valea VAlsanului. Spre sud aceste dealuri culmineazg
cu la origina a Târgului,
se spre nord cu D. cu D. Viivoarei cu dealurile dela ori-
gina
regiune foarte accidentatä este constituitä din o succesiune
puternicg de aproape m. de nisipuri micacee, adeseaori amestecate
cu märunt de argile marnoase ori nisipoase intercalatiuni
rari de lignit foios. Straturile aratä o de spre
sud. In de 30-40 m. (ca d. e. pe valea Sasului pe pgr.
Tgrgului) se vede foarte o strati caracteristicg
pozitelor de deltä.
Aceste nisipuri sunt general särace fosile ; puncte
silifere sunt suficiente pentru determinarea orizontului la care le-am

www.dacoromanica.ro
144 S. ATITANASIU

atribui, seamä mai ales de superpozitiunea a


turilor. Din dealul ar ei, la sud de valea täiat de valea
lui Alb valea lui Mic (caunul Gropile), am cules din aceste nisipuri
urmätoarele fosile :
Vivipara Popescui, foarte des. Bythinia speciosa, COB.
rumana, TOURN. f. des. Limnocardium otiophorum, BRUS.
Dreissensia Berbestiensis FONT. f. L. Ducici, BRUS.
mendata, ANDRUSSOW. Fragmente de Prosodacna.
Dreissensia Torbari, BRUS. Lymnea FUCHS.
Lithoglyphus harpaeformis, Planorbis cf dalmaticus,
Hydrobia syrmica, NEUM.
Viviparele mari netede rumana V. Popescui) se in
Pi (Buzäu) straturile formele mari de Psilodon; d. e.
pe pär. Ocea in D. Lili eci, la Beceni in marnele feruginoase
Stylodacna St. Prosodacna Pr. Berti, se
foarte des vivipare grupa rumana. Dreissensia Ber-
bestiensis este meionatä de ANDRUSSOW in straturile
esti (VAlcea), dela e, pe valea Cricovului, de
pe valea dului pe Teleajin. Dreissensia Torbari, a fost descrisä
de autori ca Dr. polymorpha, pe care BRUSINA o din «stra-
turile inferioare dela j a, Slavonia, in colectia
mea se aflä un exemplar de Dr. Torbari din straturile cu
dela Beceni.
Din aceste consideratiuni rezultä nisipurile cu Popescui
rumana din dealul Viisoara, situat cam 30 40 m. deasupra mar-
nelor cu Valenciennesia Cardii din malul Argesului, trebuesc
derate ca reprezentând straturile din partea orientalä a
Munteniei.
Din nisipurile dela fundul väii Iasului, situate ipsometric deasupra
celor precedente, am cules :
rumanus TOURN. Cardium din grupa C. carinatum.
Sturdzae COB. Melanopsis decollata STOL.
Prosodacna Sturi COB., unele forme Vivipare din grupa V. achatinoides.
foarte apropiate, de Limnocardium Litoglyphus harpaeformis
Vutskitsi BRUSINA, straturile Fragmente de forme mari Psilo-
Congerii din Ungaria). don de Cardium.
Pontalmyra placida SABBA.
Speciile cele mai dese din aceste superioare, ruma-
nus Prosodacna Sturi, precum formele mentionate de S.
NESCU din nisipuri, se la Beceni (Buzäu) tot orizontul

(1) Ca grup de forme pentru viviparele mari netede, (V. Alexandreni, V. Mur-
gescui) descrise de COBALCESCU.

www.dacoromanica.ro
DIN RMÂNIA 146

straturilor Psilodonti. De remarcat colinele dela Est de


Curtea de Arges, in cele dela Vest, nu am forme
de Vivipare ornate Woodwardi) care marcheaza
orizontul mai superior al ponticului.
. In aceste straturi nisipoase, pe care le-am paralelizat orizont
mijlociu al ponticului (Str. cu Psilodon), s'au la de
Mast. Borsoni (Mahalaoa Olari sub cu brazi) Mast. arvernensis
(valea
Deasupra acestei succesiuni puternice de nisipuri argile nisipoase
se vede partea cea mai superioara a Râpei brazi, un
pozit de prund bolovani la märimea capului, deschis pe o gro-
sime de aproape constituit mai ales din de gneis, quart
alb roce cristaline, a trebue in conglorne-
ratele eocene ce marginesc la Nord (Oesti zona dintre
valea Argesului valea Valsanului. Aceste depozite fluviatile de deasupra
nisipurilor pontice la o altitudine aproape deasupra
Argesului, ar reprezinta un rest de veche de Straturilor
de un membru al etajului Levantin.
Dealurile dela Vest de Curtea de Arges, dintre Argesului
valea Topologului, care marginesc Danului, au constitutiune
ca cele de pe partea a Argesului, de care ne-am ocupat
acum. Pretutindeni, sub gros de lehm galben ori ies
la nisipuri prundisuri cu intercalatiuni lenticulare, neregulate, de
argile nisipoase vinete câte de argile restrânse
de cuiburi. Straturile pe distante mai mari o inclinare
care Sud sau Sud-Est. Intercalatiile neregulate de prund de
argile cari se pe intinderi incrucisarea a straturilor
(stratificare diagonala), evident avern deaface depozite for-
mate de la marginea lacului pontic.
Resturile de Dinotherium au fost gäsite un nisip grosier, albi-
cios, bogat in cam la deasupra albiei ului. In
acest ori apropiere nu am gäsit Ceva mai spre Sud-Est
cam mai la vale de satul Vernesti, in D. Nemtestilor pe partea
a Danului, din nisipurile dela partea superioarä, am cule
urmätoarele fosile:
TOURNOLTR. rumana, SABBA f. des.
Prosodacna Sturi, COB. sp. f. des. Vivipara achatinoides,
Pontalmyra placida, SABBA. decollata, STOL.
Dreissensia Stefanescui, FONT f. des. Friedeli, BRUS.
Dreissensia Benedeni, ANDR.
Aceste nisipuri stau cam la deasupra nisipului Dinothe
rium din albia Danului la Vernesti.

www.dacoromanica.ro
146

La gura Danului, pe partea stângä, extremitatea D. Chicioara,


am
rumanus, TOURN. Vivipara achatinoides, DESH.
Prosodacna Sturi, COB. Melanopsis decollata,
rumana, FONT. Hydrobia grandis,
Dreissensia Berbestiensis, ANDR. Hydrobia syrmica, NEUM.
Dr. Rimestiensis, FONT.
Pe aceste, exemplare necomplecte de o formä de Dreis-
sensia fragmente Limnocardium sau Pontalmyra.
Aceste nisipuri, ce constituesc D. Chiciora pe o
sime de peste 100 m. trebue sä se reazime pe marnele cu Valencienne-
malul stâng al Argesului din fata D. Chicioara.
Urmeazä dar nisipurile ce constituesc dealurile ce märginesc
valea Danului, fauna ce contin pozitiunea
tigrafia deasupra marnelor cu Valenciennesia, apartin la un orizont mij-
lociu al ponticului echivalent cu straturile cu Psilodon.
Nisipul cu Dinotherium dela ti pe deoparte asezat
la partea inferioârä a acestor straturi, pe de altä fiind situat ipsome-
deasupra argilei cu Valenciennesia Cardii din malul
ocupä o pozitiune
orizontul inferior (straturile cu Congerii) mijlociu (straturile
cu Psilodonli) al ponticului.

Descrierea mäselelor.
Dupä LARTET WEINSFIEIMER dezvoltarea la Dino-
therium se aproape ca la erbivore in general. El purta
tânärä trei de lapte pe de fala. In timpul
când aceste mäsele din prima dentitiune erau in functiune se dezvolta
partea posterioarä a mai primul molar apoi al doilea
molar din a doua avea aderea de lapte.
Primul de singur nu era inlocuit; al doilea al treilea
dinte de lapte erau doi premolari, mai simpli, ce se
dezvoltau vertical. Mai târziu apärea fine fundul ultimul
(al 3-lea) molar, astfel Dinotheriul adult avea jumätate
de fala dinti permanenti: premolari trei molari.
Dintre cele zece mäsele dela falca superioarä a .Dinotheriului dela
Vernesti avem numai patru: al 2-lea premolar stâng, primul stâng,
primul molar drept al doilea molar drept, toate foarte bine

(1) LARTET. Op. cit. 1859 pag. 473. WEINSHEIMER. Op. cit. pag. 13.

www.dacoromanica.ro
TERTIARE DIN ROMANIA

vate, strälucitorde culoare albicioasä. Din conformatia


starea de usare a acestor se vede cä ele apartineau unui individ
adult, la care dintii definitivi erau in
Un alt molar prim superior a fost pe Curtea de Arges.

Al doilea premolar superior stâng, P2:

Tab. L fig. 1, 2.
Dimensiunile :
Diametrul anteroposterior
transversal la baza
Ináltimea coroanei la partea dreptul crestei . . .
» dreptul transversale 52mm.

Conturul premolarului are o formä patratä, ceva mai tran-


sversal. El are 2 creste transversale care jumätatea externä sunt curbate
indärät, märginind pe fata o depresiune mai
largä la creasta anterioarä dedt la cea posterioarä. Creasta posterioarl
prezintä putin afarä de o putin adând care
tinde a o despärti, ca la mäselele de Mastodon din tipul zygolophodon,
douä jumätäti sau conuri neegale, una internä mai mare rectilinie,
alta externä mai Incovoiatä care
afarä depresiunea amintitä sus. Aceastä curmäturä medianä existä
pe creasta anterioarg, mai putin desvoltatä.
Crestele sunt putin roase, cu de erosiune inclinate
inte si mai desvoltate pe jumätatea cum e regula la
periori. Suprafata de erosiune de pe jumdtatea a crestei anterioare
este cea mai desvoltatä are o formä triunghiularä ; pe celelalte trei ju-
mätäti de creste suprafetele de abia au sträbätut au
o formä eliptid neregulatä. Pe fata posterioarä a anterioare se
vede o suprafatä largä de erosiune, rezultatä din o coamä dirijatä
oblic de sus jos dinnäuntru
Rezultä dar la Dinotherium, ca la Mastodon, uzarea
mäselelor superioare In procesul de mestecare era mai
tensä la partea internä inainte la partea externä
indärät.
Stratul de are grosimea de 5mm. ValeaTtransversall este liberä,
mai in dreptul jumätätii interne crestelor mai largä ju-
mätatea externä. La extremitatea internä ea se deschide mai liber dedt
la cea externä.

(1) WEINSHEIMER enumerând dintii de lapte premolarii din


consideri premolarul din ca primul Pl, .iar premolarul dinainte ca

www.dacoromanica.ro
S.

Fata anterioará prezintä un cu foarte mici tubercule pe mar-


gine din ce ce mai pronuntat externä unde se terminä
prin o tuberositate formä de colt, bine desvoltatä, de fata
a conului extern. Aceastä tuberositate se
pozitiune la toate superioare pe cari le avem la dispozitie. Pe
fata posterioará se observä de asemeni un crenelat mai putin des-
voltat. pe fata pe cea posterioará se observä su-
prafete de lipire de alti dinti, ceeace cä acest dinte nu este primul
premolar.
Fete le laterale sunt netede, complect lipsite de Fata internä
este iar cea prezintä o sinuositate largä ce desparte baza
crestelor. Fiindcä crestele sunt mai profund despartite la partea internä
decât la cea externä, urmeazä baza coroanei pare mai la
din urmä la cea
Pat-tea cuprinsä alveolä nu se poate vedea
pozitiunea rädkinilor. WEINSHEIMER (1) ambii pre-
molari superiori au trei rädkini, nu ca la premolarii inferiori. Una
din aceste corespunde la jumätatea a crestei ante-
rioare, alta la jumätatea internä a acestei creste o a treia rädäcinä,
cea mai puternick corespunde la creasta posterioará.
Comparánd aceastä mäsea cu mäseaua inferioará corespunzátoare
dela Din. dela ori dela Din. giganteum dela
Epelsheim (model), vedem ele se deosibesc prin faptul cä la
ferioarä cele douä creste sunt unite prin o creastä secundará mai putin
care valea transversalá, pe la superioarl, aceastä
vale este neintreruptä.
Acest premolar este interesant prin faptul complecteazä seria
molarilor superiori dela scheletul dela la care ambii premolari
sunt
Exemplarul a fost däruit Inst. geologic de d-1 P. Paul proprietar
Vernesti.

Primui molar superior (drept stâng)

Tab. fig. 3, 4, 5.
Dimensiunile
Diametrul anteroposterior median . . . .
Diametrul trans. la creasta anterioard, la baza coroanei 100mm.
Idem la creasta din mijloc

Iniltimea conului anterior extern


....... 86mm.

Idem a conului posterior extern

(1) WEINSHEIMER, Op. cit. pag. 20-21.

www.dacoromanica.ro
MAMIFERE TERTIARE DIN. 149

Primul molar superiot are forma de trapez neregulat cu partea mai


trei creste transversale putin curbate
la partea transversale sunt continue, mai largi la partea
cu fundul putin mai ridicat in regiunea Fata ante-
slab un crenelat bine desvoltat care la
partea se prin o tuberositate de colt,
la partea se mai putin pronuntat pe fata
la gura anterioare.
fata posterioarä este foarte putin pronuntat. Fata
este pe când fata sinuozitati profunde
care despart crestele la limita radácinei cari se par sunt o
continuare directiunea verticall a transversale. Nu se
nici o de pe
Eroziunea crestelor este cu rnult mai decât la
precedentä la din inältimea ceea ce se
prin faptul primul molar apare din func-
tiune posterior (1). Suprafetele de eroziune sunt,
ca la toti dintii superiori, mai largi la partea clin at e

Este interesant de constatat faptul la primul molar superior dela


partea apartinând la individ, eroziunea este mult mai
tnaintata, la partea la baza crestelor. Din acest
fapt trebue conchidem animalul timpul mestecarii
plica mai putere partea a de unde
o uzare mai repede a dintilor din parte (2).
Din resturile de pe ambele se vede
primul molar avea trei rádácini: una mai la jumätä-
tile externe ale celor creste anterioare; a doua corespunde la
tatea a crestei anterioare la o parte din jumätatea
a crestei din ; a cea mai puternica corespunde la creasta
posterioara la jumatatea a crestei din
Comparând primul superior cu cel corespunzator dela falca
inferioara, cum se vede la craniul de Din. gigantissimum dela
: la superioare suprafetele de eroziune sunt inclinate
pe la cele inferioare aceste suprafete privesc Pe de
parte, curbura dela partea externä a crestelor dela supe-
rioare are convexitatea pe când la inferioare
este indärät.
(1) WEINSHEIMER. Op. cit. 13.
(2) La craniul de Din. giganteum, individ adult descoperit de KLIPSTE/N la
Eppelsheim $ descris de KAUP (Op. cit. 1834 4) se observa deasemenea
mäselele sunt mai uzate o parte de cealaltt,

www.dacoromanica.ro
150 ATHANASIU

Comparatia cu primul molar superior dela Dinoth. gigantissimum


dela (1), aratä la exemplarul dela dimensiunile sunt
ceva mai mari descresterea diametrului transversal la creasta din urmä
este putin mai pronuntatä, astfel conturul acestei se
mai mult de forma dreptunghiularà pe care o are M1 superior dela
Pe aceasta nu se la exemplarul nostru crenelat
continuu» pe fata interná a coroanei, cum existá la individul dela
Exemplarul a fost dáruit Institutuhd geologic de preotul Al. Bu-
nescu, din
Al doilea molar superior drept M2.
Tab. III. 6, 7.
:

Diametrul anteroposterior median 116mm.


la partea 118mm.
la partea . 115m.
Diametrul transversal la baza crestei anterioare . 123mm.
la baza crestei posterioare
Inältimea conului anterior extern ..... 117mm.

Al doilea superior are conturul . . 6m cre-


ste continue curbate la partea externá cu convexitatea
märginind astfel pe fata posterioará o escavatiune largá. Creasta
anterioará prezintä pe margine jumátatea unde nu este
erodatä, mici tubercule care dau o crenelatä, in jumátatea
internä o suprafatä de uzare care nu a
tut smaltul. Pe jumátatea internä a fetei posterioare a creste se
aflä o coarnä largä care pornind din extremitatea crestei se indreaptä
oblic de sus in jos mljlocul transversale. Creasta posterioará
prezintä lungimea sa o suprafatá de eroziune continuä,
din ce ce mai largä mai care partea interná
unde o a grosime este de 7 mm. Pe fata poste-
la partea interná, o coamä largá mai putin pronuntatá cea
corespunzAtoare de pe creasta anterioarl.
Valea transversalä, continuä, mai la mijloc mai largä
la se deschide mai larg mai jos la partea
la cea externá.
Fata anterioarà prezintä un crenelat, mai pronuntat care par-
tea externá unde se ca si la celelalte mäsele prin o tuberozi-
tate formá de colt. Acest are o directiune de
jos sus dela partea interná cea externá. Pe fata posterioará
briul este mai putin pronuntat, aspru, cu mici tubercule pe
GR. TEFÄNESCU. Op. cit. 1896, pag. 22.

www.dacoromanica.ro
MAMIFERE TERTIARE DIN 151

margine, dintre care extern mai dezvoltat. suprafatä de alipire de


mäseaua aratä este penultima. le laterale netede, lipsite
de internä a coroanei este aproape pe când cea
prezintä o anfractuozitate profunda care desparte conuri
la ca o continuare a transversale directiunea verticall,
Molarul M2 arei trei rädlcini: una corespunde la jumgtatea
a crestei anterioare la o parte din creasta posterioarg. A doua stä
sub creasta posterioarä. A treia corespunde la jumkatea a crestei
anterioare.
Eroziunea putin inaintatä pe creasta anterioarg ne aratä, in acord
cu caracterele descrise la ceilalti dinti dela Vernesti (mai ales la P2),
ei apartineau unui individ ai dinti definitivi abia intrase
toti functiune. Este de observat pe când primul molar este
erodat la jumätate din crestelor, al doilea molar abia
un de eroziune, mai pronuntatä pe creasta posterioarg. Ulti-
mul dela individ, trebue sä fie probabil mai putin erodat.
Comparând M2 dela Vernesti cu superior dela având
vedere dimensiunile date de GR. STEFANESCU (1), se vede cä
lorile acestor dimensiuni sunt mai mari la exemplarul dela Vernesti.
Diametrul transversal la creasta anterioarä este la exemplarul nostru
mai mare deck la cea posterioarg, pe când la exernplarul dela Mânzati,
se pare creasta posterioarg este mai deck cea anterioarg. De
cum se vede si din dimensiunile date de WEINSHEIMER la
meroase exemplare de M2 superioare, creasta este totdeauna
ceva mai largä deck cea posterioarä.
Exemplarul este pästrat museul Episcopiei din Curtea de
a fost pus la dispozitia Inst. geologic de P. Archierul Gherasim
Timus, Episcop de Arges.
Molarul dela Curtea de Arge§.

Tab. 8, 9.
Un alt prim dela falca provenind dela un
alt a fost gäsit pe valea pe Curtea de Arges,
färä a se cunoaste mai de aproape locul de &ire (2). Dimensiunile ace-
stui sunt :
Diametrul anteroposterior
transversal la creasta anterioarl mäsurat la baza
la .
» posterioara 75mm.

(1) cit. 1896, pag. 124.


(2) Exemplarul d-lui L Curtea

www.dacoromanica.ro
152 S.

Prezintä caracterele molarului M2 dela Vernesti, este ceva mai


mic. Crestele sunt erodate mai mult de jumaate, ridicAndu-se putin
asupra fundului Smaltul gros de 5 mm. e de culoare neagrä
lucitor. Pe fata anterioarä pe cea internä se observä un brtu prin
eroziune. Pe externä crestele sunt separate pânä la bazä prin anfractuo-
zitäti pronuntate, pe când pe fata internä baza coroanei este aproape planä.
Dupä dimensiuni acest molar o formä intermediarl
mäselele cele mai mari de Dinotherinm giganteum dela Eppelsheim
descrise de VEINSHEIMER (Op. cit. 22 26 Tab. 26) mola-
rul de Din. gigantissimum dela Mânzati. Diametrul longitudinal are
valoare de 115 mm., diametrele transversale ale molarului
dela Curtea de sunt mai mici acele ale molarului dela Mânzati
mai mari decât la molarul dela Eppelsheim.

Comparatii. Dinotherium gigantissimum STEFÂNESCU


proavum, nu pot considerate ca o specie
deosebit de giganteum KAUP.

Dintre toate de Dinotherium descrise pânä acum, acele


cari se aseamänä mai mult privinta märimii dintilor cu Dinoteriul
dela sunt: Dinotherium gigantissimum . dela Mânzati

Dinoth. gäsit nisipurile de Balta (pontice) din Po-


dolia Rachnow-Lassovy, descris de EICHWALD 1835 1850
ca o specie deosebitä. Aceastä specie creatä pe baza inferioare
a douä mäsele (M1 M2) se deosebeste dupä EICHWALD de forma
de Dinoth. giganteum KAUP, prin o märime mult mai mare, prin o cur-
burä deosebitä a simphysei, prin prezenta a tuberozitäti pronuntate
regiunea curburei precum prin ateva caractere deosebite ale
dintilor ca d. e. prezenta a doua gropite adânci pe fata internä a pri-
mului molar superior, care dupä WEINSHEIMER se gäsesc la Dino-
theriul dela
Caracterul cel mai principal care deosebeste pe Dinoth. proavum
din de forma de Dinoth. giganteum dela p h ,
este märimea sa colosalä care se poate compara numai cu aceia a Dino-
theriumului dela si dela Vernesti.
In timpul din urmá P. WENJUKOW a studiat din nou
scrise de EICHWALD, complectate cu alte din Podolia gäsite mai
urmä, pästrate Institutul muzeului mineralogic al Universitätii din Kiew,
: falca de jos, al 2-lea premolar primul molar. (1)
(1) Exprim aici d-lui Inginer mine L BALBAREU multumiri pentru deo-
sebita amabilitate ce a avut de a-mi traduce din partea la Dinoth.
giganteum lucrarea lui -WENNKOW.

www.dacoromanica.ro
MAMIFERE TERTIARE MN 153

comparatie dimensiunile inferioare a Dinoteriului din


Podolia, date de WENJUKOW, acele ale fälcei inferioare a Dinote-
riului dela date de GR. forma din
de EICHWALD este dintre cele mai mari
noscute nu stä de urma lui gigantissimum sTEFÄNESCU.
Aceste dimensiuni luate pe jumätatea a fälcei inferioare (1) sunt:
Lungimea dela extremitatea posterioarä la inceputul curburei
simphysei, la Dinotheriul dela Mânzati este de
Lungimea fälci dela extremitatea posterioarä frânt
la extremitatea simphysei, mäsuratä linie la Dinotheriul din
Podolia este de
Sectiunea verticalä sub M2. la Dinotheriul dela este
respectiv de
Sectiunea sub P2 forma din Podolia este
175".
Sectiunea dreptul lui M1, la forma
(grosimea)
Mânzati, intro 132". in dreptul lui M3 de
Sectiunea transversaa sub P2 M2. la forma din Podolia este
pectiv de 140 163".
Tabela comparativä ne raporturile de märime
ale mä'selelor dela de cele mai mari cunoscute
acum : a (Rachny-Lessowyja), precum
dela câteva din formele cele mai mari dela
Diametrele transversale sunt mäsurate la baza coroanei, dimen-
sunt date in milimetri.
Din aceastä tabelä comparativä se vede raporturile
trul longitudinal cel transversal ale mäselelor de sunt
foarte variabile. Astfel premolarul P2 dela forma din Podolia are dia-
metrul longitudinal mult mai mare la forma M a când
diametrele transversale sunt aproape egale la ambele aceste forme. Un
alt premolar P2 dela Epp cu diametrul longitudinal de 81.
are diametrele transversale mai mari la mäseaua corespunzätoare
dela individul dela i. de altä parte, se vede la ace-
individ este o deosebire pronuntatä intre dimensiunile mäselelor dela
falca superioarä cele dela falca inferioarl, cum se poate constata
la individu1 Mäseaua care am descris-o dela Curtea
reprezintä o formä intermediarä formele cele mai mari de
Din. Ep intro forma

(1) Falca din Podolia este dreptul lui unde ramura ascen-
la exemplarul dela Mânzati este cea mai mare parte din
partea ascendenti.

www.dacoromanica.ro
AL DOILEA PREMOLAR P2 PRIMUL MOLAR M1 AL DOILEA MOLAR ULTIMUL MOLAR

Diametru Diarnetru Diametru Diametru Diatnetru Diametru Diametru


transversal transversal nsver.
longitudinal longitud, longitudinal longitud
poster. med. poster. post.

Dinotherium giganteum 87 98 119 100 98 86 116 123 117


dela (115-118)

Dinoth gigantissimum. I super. 87 96 super. 115 93 92 83 super. 114 111 114 115 114 107
infeT. 90 72 73 infer. 111 72 72 71 infer. 111 99 97 sup. 107 117 104
(Gaiciana)

Dinoth. giganteum. (Ra-


chny-Lessowyja) Podo-
lia. WENJUKOW
infer. 98 73,5 76 109 77 - 70

Dinoth.giganteum.Capul
descoperit la Eppels-
super. 75,5 89 80 104,5 85 - 82 98 94 92 88 100 80
descris KAUP. 66 84 78 91 78 77 66 91 96 91
Si exemplarele mai mari infer. 85 67 68 95 66 66 61 88 71 67
aela Eppelsheim des-
81 82 83 85 64 65 55 82 76 74
73 4

www.dacoromanica.ro
MAMIFERE TERTIARE DIN ROMANIA

Baza care se poate pune pe dimensiunile molarilor pentru crearea


de specii deosebite de Dinotherium, este foarte discutabia tre-
bue fie luatä limite foarte largi.
discutäm acum cestiunea dacä Dinotherium gigantissimum,
STEF Dinoth. proavum formele cele mai apropiate, in
privinta dintilor, de forma dela Vernesti, pot sä fie considerate
ca specii deosebite de forma Dinoth. giganteum KAUP dela p-

Cum se deosibesc Europa 3 specii de Dinotherium admise


astä-zi in general in literatura paleontologicI. Dinotherium bavaricum
MEYER (Dinoth. Cuvieri KAUP) miocen, laevius JOURDAN
Dinoth. giganteum KAUP, in pliocen Caracterele de deosibire nu sunt
bazate pe:consideratiuni anatornice bine stabilite, ci aproape exclusiv numai
pe märimea formelor deduse special din märimea dintilor, de oare ce
resturile de craniu si de alte sunt foarte rari.
(2) raporturile de märime trase din diametrul lon-
gitudinal al molarului al 2-lea dela falca inferioarä, sunt :
Dinoth. giganteum KAUP
Dinoth laevius JOURD.
Dznoth. bavaricum MEYER
Din dimensiunile premolarului P2 dela falca superioarä se
toarele raporturi :

Diam. long. Diam. transvers.


poster. enter.
Dinoth. gzganteum KAUP
Dinoth. laevius (DEPERET) 73mm.
Dinoth. JOURDAN (VACEK) 72mm.
Dinoth. bavaricum MEYER (ROGER) 47,5mm.

Comparând aceste relative la märimea mäselelor celor 3


de Dinotherium, cu acele din tabela comparativä relative la
rium giganteum dela Eppelsheim, date de WEINSHEIMER, vedem
cä deosibirea Dinoth. laevius Dinoth. este foarte micä
de valoare ca deosebirile dintre diferiti indivizi de Dinoth.
giganteum tipic dela Eppelsheim.

(1) 0. WEINSHEIMER excelenta monografie din 1884 considerä toate for-


mele de Dinotherium din Europa Asia ca la o singurá specie Dinoth.
giganteum.
(2) A. Recherches sur la succesion des faunes de vertébrés mio-
cnes de la Vallée du Rhône. Archive du Musée Nat. de Lyon, 1887.
Vacek, op. cit. 1900, pag. 175.
(3) WENJUKOW. Op. cit., pag. 162.

www.dacoromanica.ro
156 S. ATHANASIU

Comparänd pe de parte molarii mai mari de gi-


ganteum dela cu molarii Dinotheriului dela
i si din li a (Dinoth. proavum) vedem ei deosebiri
de märimi de aceeasi valoare ca acele gäsite de cele
trei specii de Dinotherii. Urmeazä dar, dacä se pot deosebi numai
märimea dintilor : Dino& giganteum, Dinoth. laevius Dinoth.
bavaricum, atunci putem sä consideräm ca o specie deosebitä (Dinoth.
proavum sau Dinoth. gigantissimum formele dela
din Podolia, cari se deosibesc pronuntat in pri-
vinta märimei de toate celelalte forme cunoscute.
Este intrebarea dacä märimea indivizilor poate fie conside-
ratä ca un caracter specific nu poate sä fie luatä mai degrabä
ca un caracter individual dependent de sexul animalului, de locul unde
a träit poate chiar de timpul când a träit. Presupunerea märimea
indivizilor de Dinotherium a variat sex, a fost emisä chiar
de KAUP, creatorul genului. fala inferioarä de Dinotherium foarte
bine conservatä, gäsitä a la nstet en, Graz,
socotitä de K. PETERS ca la un tip deosebit, de
(Dinoth. medium), a fost consideratä de KAUP ca apartinând
la un individ femel de Dinoth. giganteum (1). Nu ar dar greu de
admis formele uriase dela din Podolia, ar
reprezenta indivizi masculi de Dinoth. giganteum.
GR. *TEFÂNESCU (2) mai ca un caracter de deosebire
specificl intre Dinoth. gigantissimum Dinoth. giganteum, existenta la
Dinotheriul dela Mânzati unui crenelat continuu la baza tuturor
molarilor dela falca superioarä mai cu seamä la prima molarä, lucru
care nu existä astfel la celelalte specii». La mäselele dela V e ti
care sunt dela falca superioarl si care privinta märimei
chiar pe acelea ale Dinoteriului dela Mânzati, nu existd brîu cre-
continuu.-Pe de altä parte primul M1 superior dela Dinoth.
giganteum dela shei m, prezintä la partea internä un crene-
lat, dezvoltat (3).
Rezultä dar prezenta sau absenta unui crenelat la dintii
superiori, este un caracter individual nu poate fi considernt ca o
deosebire specificä.
WENJUKOW studiind din nou falca superioarä a Dinotheriului din
Podolia descris de EICHWALD ca Dinoth. proavum, care se asea-
cel mai mult cu Dinotheriul dela gäseqte o deosebire

(1) R. HOERNES. Ebenen Osterreich's, 1903, pag. 79.


(2) cit., 1896, pag. 126.
(3) WEINSHEIMER. Op. cit. pag. 22.

www.dacoromanica.ro
ROMANIA

din Podolia intre toate cele-


forme de Dinoth. giganteum cunoscute acum. Aceste deose-
constau la forma din Podolia, o marime cu mult mai mare, o
deosebitä a simphysei, in o mai mare o
a spatiului din mijlocul simphysei unde se unesc ramurile Pe
acestea Dinotheriul din Podolia
curburei fälcei (1), conformatia canalului
lar dispozitiunea deschiderilor acestuia (foramen mentalia) la exterior
este deosebita. Aceste caractere nu se pot controla la forma dela
i, de oare ce lipseste tocmai partea anterioara a simphysei.
Dintii nu se deosibesc prin nici un caracter de acei a
celorlalte forme de Dinoth. giganteum.
Cu toate aceste deosibiri in conformatia WENJUKOW
se ele au o valoare specificä de aceea considera forma
din Podolia (Dinoth. proavum ca apartinând tot la Dinoth. gi-
ganteum.
nu avem deosebiri anatomice esentiale diferitele specii
de Dinotherii caracterele bazate pe märimea indivizilor
insuficiente, de aceea când se simte necesar de a se separa o de
Dinotherium ca o specie deosebitä, trebue a se de
deosebitá a straturiior care forme se jus-
tificAndu-se astfel separarea
nu au totdeauna in paleontologie pe care au in
zoologie. Ele sunt de multe ori create din necesitäti stratigrafice pentru
a servi ca mijloace de recunoastere a diferitelor orizonturi, ori se
exprimä GAUDRY, «sunt niste puncte de reper subiective pentru a ne putea
orienta studiul formelor trecute». In acest chip s'a procedat pentru
separarea celor trei specii de Dinotherium admise Ast-
fel: Dinotherium bavaricum MEYER, (syn. Dinoth. Cuvieri forma cea
mai este cea mai veche, un reprezentant al faunei I-a de
mamifere terestre ce caracterizeaza miocenul (etajul al 2-lea Mediteran
Sarmaticul).
OTTO ROGER se astfel in privinta separarii acestei specii
«Zur sicheren Diagnosticirung der Species genügen einzelne nicht
völlig ausreichend, doch dürfen kleine Backzahne sicher zu Dinoth.
varicum gerechnet werden, wenn sie sicher aus AbIagerungen
stammen, wie ungekehrt grosse, aus pliocanen Schichten stammende Zähne
umbedenklich dem Dinoth. giganteum zugewiesen werden können» (2).
(1) La restaurarea scheletului dela za muzául de Geologic
dela Universitatea din nu s'a de prezenta acestor tuberozitäti
figurandu-se simfisa ca la formele tipice de Dinoth. giganteum.
(2) ROGER. Op. cit. pag. 226.

www.dacoromanica.ro
AT11ANASIU

considerä pe Dinoth. laevius JOURDAN ca specie deose-


bitä de Dinoth. giganteum sprijinindu-se nu pe deosebirea nein-
semnatä marimea dintilor, dar pe geologicä diferitä, de oare
ce formä se bazinul Vienei la baza etajului pontic,
pe când Dinah. giganteum este cunoscut acolo numai din straturile de
Belvedere, la partea a ponticului.
aceste consideratiuni Dinoth. gigantissimumSTEFANESCU
dela vedem geologica nu separararea lui
de giganteum. In adevär Dinoth. giganteum dela G
Dinoth. gigantissimum dela se in
straturi pontice. Mai mult Dinoth. gigan-
team Dinoth. giantissimum se la un in acela
lucru are Podolia Basarabia, forma
mare (Dinoth. proavum Eicuw.) cât forma tipicä de Dinoth. gigan-
se straturi de aceeasi ponticá.
De asemenea forma dela V i, cum am väzut in urmä, se
tot in straturi pontice echivalente cu straturile de B
cu straturile din sudul Basarabiei ce cuprind pe Dinoth. giganteum.
Din aceste consideratiuni rezultä de oarece acum nu avem
caractere distinctive esentiale trase din structura scheletului in
deosebirei dintre Dinoth. giganteum gigantissimum, din
trivä asemänarea aceste forme este foarte mare, nici
nu justificá separarea formele mari de Dinotherium din
Podolia (Dinoth. proavum dela nz a i (Dinoth. gigantis-
simum dela Vernesti, nu pot fi considerate ca
o specie deosebitä, ci trebuesc considerate ca niste variatiuni individuale
datorite probabil la sex, ori mult ca niste rasse mai dezvoltate de
Dinoth. giganteum, cari au träit sud-estul Europei prima jumä-
tate a pliocenului.

Raspandirea geologic& a lui Dinotherium giganteum In


Sudestul Europei.
In România nu se cunosc acum alte localitäti in care s'au
gäsit resturi de Dinotherium, deca: la la i-
ceana (Tecuciu) partea de Sud Moldovei, la esti (Curt ea
de in partea de vest a Munteniei (1).

GR. (An. Acad. Rom., Ser. I, Tom. XXVII, 1904),


o de Dinotherium gäsit pe la 1821, cum se spune, lntr'un
munte din apropierea Monastirei ca o religvá pretioasá de
GR. STAMATESCU din Locul de nu poate fie luat ca sigur,
structura a lrnprejurimilor Monastirei Neamtului paleogen, sa-

www.dacoromanica.ro
ROMANIA

Am arätat cä straturile cu Dinotherium dela


Gaiceana trebuesc considerate ca apartinând la etajul pontic
la partea inferioarä a Pliocenului, nu la miocenul superior cum le
GR. se atinge de straturile cu Dinotherium dela
ti, am arätat cä ele apartin tot la Pliocenul inferior anume
la straturi ce stau deasupra straturilor cu Valenciennesia din
deci la un nivel al ponticului care ar corespunde la partea
inferioara a straturilor cu Psilodonti.
In partea de sud a Basarabiei, districtul Akerman, WENJUKOW (1)
semnaleazä pe Dinotherium cu:
Mastodon longirostris, Hipparion gracile, KAUP
Aceratherium incisivum, Capreolus Matheroni, GERVAIS.

Aceastä interesantä de inamifere provine din nisipuri


galbene cari zac sub niste calcaruri poroase ce contin o mo-
caracteristica Calcarului de Odessa, precum :
Cardium semisulcatum, Rouss. Dreissensia tenuissima,
Cardium novorossicum, BARB. maximus, FUCHS.
Cardium Odessae, BARB. Anodonta sublaevis, SINz.

Ele apartin deci la pliocenul inferior sunt dupä ANDRUSSOW (2) echi-
valente cu de Belvedere din bazinul Vienei, cu partea
a straturilor cu congerii (nivelul cu Congeria rhomboidea) din
partea a bazinului Dunärei (Ungaria, Croatia, Serbia), stra-
turile cu Valenciennesia .straturile cu Heberti, etc.,
partea inferioara a ponticului din
Resturi de Dinotherium au mai fost semnalate de SINzow (3)
pliocene inferioare câteva puncte din sud-Vestul Rusiei
(Colonia Culm din sudul Basarabiei, o, gubernia Cherson,
Resturile de Dinotherium proavum (Dinoth. giganteum) din
Podolia (R yj a) despre care a fost vorba urmä, pro-
vin din straturile numite de BARBOT DE MARNY Nisipurile de ,
considerate ca reprezentand in general etajul pontic, iar dupä unii

lifer miocen sarmatic) nu cu prezenta geologia a lui Dinoth. giganteum.


Meaua despre care e vorba, fotografia de GR. STEFÂNESCU,
nu poate apartie la forma miocená a Dinoth. bavaricum, este mult mai mare
este foarte probabil ca sä provie tot din imprejurimile i, de unde
se cunosc celelalte resturi de Dinoth. giganteum.
P. WENJUKOW. Eine unterpliocaene Säugethierfauna in den Sanden des süd-
lichen Bessarabien. Verh. d. Kais. Min. Ges. Band. 39 H. pag. 31. St. Petersburg 1901.
(2) ANDRUSSOW. Dreissensidae Eurasiens. Dorpat pag. 104.
(3) I. SINZOW. Geologische und palaeoutol. Beobachtungen in Sudrussland 1900,
in WENJUKOW op. cit. 1902, pag. 165.

www.dacoromanica.ro
160

logi ele ar reprezinta intreg aceste Nisipuri de


s'au descris de WENJUKOW M. PAWLOW, urmätoarele specii:
Dinoth. giganteum, KAUP. Capreolus cusanus, ET
Mastodon longirostre, KAUP. Cervus pardinensis, CROIZ ET JOB.
Mastodon Borsoni, HAYS. Aceratherium incisivum, uv.
Hipparion KAUP. Cervus cf. Perrieri, CROIZ. ET JOB.
Rhinoceros megarhinus, CHRIST. Rhinoceros Schleiermacheri, KAUP.

Cum WENJUKOW, se vede cä nisipurile de Balta cuprind


pe lângä specii caracteristice pliocenului inferior, ca: Dinoth. giganteum,
longirostre, Aceratherzum incisivum, Rhinoceros Schleier-
. specii pliocenul superior ca: Mastodon Borsoni, Capreolus
cusanus, Rhinoceros megarhinus. Aceasta aratä de Balta"
reprezintä un anumit nivel pliocen, ci cä depunerea a durat
o perioadä de timp mai indelungatä. De aceia nu le putem paraleliza
anumite nivele pliocene din România; dupä caracterul
general al faunei de Nisipurile de ar putea in ge-
neral paralelizate cu straturile cu cu straturile Psilodonti
din cu orizontul inferior mijlociu al etajului pontic.
Resturi de Dinoth. giganteum au mai fost descrise de de
MARIE PAVLOW (1) de pe Tiraspol, Guvernämantul Kherson. Cal-
carul scoicos din care aceste resturi provin cuprinde
ar apartine la sarmaticul superior la meotic.
In Serbia Dinotherium giganteum a fost semnalat bazinul in-
ferior al Moraviei, la Porodi n, etajul Congerii" (2) bazinul
inferior al Timokului (3).
In bazinul Vienei Dinotherium giganteum a urmat lui Dinoth.
laevius din straturile pontice cele mai inferioare s'a acum
numai depozitele thracice (straturile de B in o for-
e),
matiune care se reazimä pe Straturile cu congerii care e
consideratä ca partea superioarä a pontic (4). Aici el se
cu: Mastodon longirostre, Aceratherium incisivum Hipparion
gracile, aceiasi toväräsie ca sud-vestul Rusiei.
Dupä SCHAFFER (5), resturile de mamifere din bazinul Vienei, con-

(1) MARIE PAVLOW. Dinotherium giganteum des environs de Tiraspol.


Annuaire géologique et mineralogique de la Russie. Vol. IX. 1907 pag. 1-4. I.
(2) J. M. Geologische Uebersicht des Königreiches Serbien. Iahrb.
der K. K. geol. Reichsanstalt. Wien, 1886, pag. 114.
(3) GR. STEFANESCU. Un nouveau gisement du Dinotherium en Sérbie. C. r.
soc. géol. de France, 1903.
(4) R. Bau und Bild der Ebenen Oesterreiches Wien, 1903. pag. 77 99.
(5) ER. SCHAFFER, referat in CH. Sur l'age des graviers du Bel-
védére. de la soc. géol. de France, 1903, pag. 631.

www.dacoromanica.ro
MAMIFER tERTIARE biN ROMANIA

siderate acum ca provenind din prundul de Belvedere, nu ar


fost gasite in in acest prund, ci nisipurile cu Congerii subjacente
care se pe tegelul albastru cu congerii sunt profund ravinate
de prundul teraselor.
In aceleasi depozite tracice dela partea a ponticului
in aceiasi de se Dinotherium
Styria, bazinul dela
Din aceste consideratiuni rezultä dar pretutindeni sud-estul
Europei, ca Dinotherium giganteum a trait ju-
a pliocenului.
Sirul formelor de Dinotherium a miocenul superior cu
Dinoth. baVaricum forma cea mai micä, s'a continuat apoi pliocenul
inferior. cu o intermediara mai mare cea precedentä,
noth. laevius din straturile pliocene cele mai vechi, s'a pe la
pliocenului cu Dinoth. giganteum cu formele gigantice din
Podolia si dela a si Vern din

Mastodon Borsoni HAYS.


Literatura
M. VACEK, Ueber Oesterreichische Mastodonten. Abhandl. der k. k. geol. Reichs-
anstalt. 1877. Bd. Mast. Borsoni, 6-11. Tab. VI, fig. 1-5.
MARIE PAVLOW. Les Mastodontes de la Russie. Mémoires de l'Acad. Imp.
des sciences de St. Pétersburg. Vol. I, No. 3, 1894. Mastodon Borsoni,
LARTET Mast. ohioticus, pag. 1-42. Pl. I-rn.
LORTRET ET CHANTRE. Recherches sur les Mastodontes. Archive du Musée
d'Histoire Nat. de Lyon, vol. 1879. Mast. Borsoni (pag. -23. Pl. XI, XII.
XVI, fig. 1 XVI Mast. tapirodes 24-27. Pl. IX, fig. 2, 3, 9),
M. PAVLOW. Nouvelles trouvailles de LART., au sud de la Russie.
Ann. géologique et de la Russie, Vol. V, 1901, pag. 9-14. I.
P. WENJUKOW. Die Saugethierfauna der Sandschichten von Balta im Gou-
vernement Podolien. Materialien der Géologie Russland's. Bd. XXI. St.
Pétersburg, 1902. Mast. Borsoni, HAYS. S. 128-154. Taf. V, fig. 1-4,
6-8 VI, fig. 4-5 (ruseste).
H. FALCONER. Palaeontological Memoirs and Notes. London, 1868. Vol. II.
pag. -72.
ALBERT GAUDRY. Animaux fossiles et géologie de l'attique, Paris, 1862,
Mastodon Turricensis, SCHINZ., pag. 152. Pl. XXIV.
ALBERT Quelques remarques sur les Mastodontes propos de l'a-
nimal du Cherichir a (Tunisia). Mém. de la soc. géol. de France.
laeontologie. No. 8, 1891, pag. 1-6. Pl. I II.
ED. LARTET. Sur la dentition des proboscidiens fossiles sur la distribu-
tion géographique et stratigraphique de leurs debris en Europe. de
la soc. géol. de France, 1859. Mast. Borsoni, pag. 483-485. Pl. XV. fig. 2.

www.dacoromanica.ro
162

Mastodon Borsoni, reprezentantul mai caracteristic al masto-


dontilor din tipul Zygolophodon una din formele cele mai colosale
de Mastodonti, a fost, cum se unul din proboscidienii cei mai
in jumgtatea a doua a pliocenului din bazinul Ronului, nordul
Italiei, Austro-Ungaria mai ales din sud-vestul Rusiei anume:
Cherson Crimea.
resturile pe cari le cunosc acum, Mastodon Borsoni a
fost România urmätoarele localitäti
In Mehedinti la P al ot a.
In la: Corn. Vladimir pe valea Desului, Petr esti din jos
pe Gilort, pe valea Vladului, bazinul Jiului,
pe Gilort, Turb ea pe Gilort, Fudulesti pe Gilort, pe
Blahnita, pe Amaradia.
In Râmnicu Vâlcea la: Comuna Sin pe valea Oltetului.
In la: ea de Ar g pe TArgului sub
cu brazi, corn. Budesti pe Simnicu, corn. ti pe Topolog.
In Dolj la: S ea a.
In la i.
In Moldova, judetul A m) probabil ju-
detul Tecuciu.
Din aceste date se vede aria de a lui Mast. Borsoni
ocupa Oltenia, partea de vest a Munteniei partea de sud a Moldovei.
cunostintele necomplecte ce le avem asupra
constitutiei geologice a de &ire, ar rezulta Mastodon
Borsoni a träit in România partea mijlocie (straturile cu Psilodon)
(straturile cu a Ponticului
vantinul inferior.
Resturile de Mast. Borsoni de cari voi ocupa aici, din
fragmente de Cele alte resturi vertebre, fragmente
de oase de apärätori, gäsite izolat lipsindu-mi absolut mate-
rialul de comparatie, este foarte greu a stabili ele apartin la Mast.
Borsoni ori la Mast. arvernensis.
Pe cât se mai ales din studiile clasice a lui LARTET (1)
asupra dentitiunei proboscidienilor fosile, Mastodon Borsoni ca alti
Mastodonti, ar posedat total cursul vietei sale 24 mäsele,
6 pentru jurnätate de falcä. Trei din aceste mäsele din prima
dentitiune sau mäsele de lapte, care de iesirea molarului
al doilea adevärat. Cele alte 3 din a doua dentitiune erau molari ade-

(1) LARTET. Sur la dentition des proboscidiens fossiles etc. de la


Soc. geologique de France ol. XVI, 1859, pag. 473--474.
LORTET ET CHANTRE op. cit., 1879. pag. 5-12.

www.dacoromanica.ro
MAMIFERE ROMANIA

In primele fase ale dezvoltgrei dintilor, nu erau


tate de Limp funcliune, mult trei mgsele.
Mai acest se reducea la doug, in ultimul molar
pe penultimul, ocupe singur bordul alveolar al fallcei,
astfel aparatul dentar al animalului, a doua jumgtate a existentei
sale, se reducea numai la 4 mäsele, câte una pentru jumaltate de
Desvoltarea mäselelor avea partea posterioarg a din-
mnainte, ca la Elefantii de La specii de Mastodonti
molarii de lapte nu erau prin dintii permanenti. La al-
tele ca d. e. la Mast. angustidens dela e, ED. LARTET a
constatat de cele másele de prima a doua dentitiune, se
mai desvoltau hi locul malselei a 2-a a 3-a de lapte, alte
de inlocuire" sau premolari, a evolutiune se fgcea vertical, de jos
sus. premolari, Inlocuitori ai dintilor de lapte, nu aveau
o provizorie, de oarece de iesirea ulti-
mului molar adevgrat.
se atinge de incisivilor, este sigur stabilit Mast.
Borsoni avea 4 apärgtori, doi la
de Mastodon din tipul zygolophodon, pe care le avem la
dispozitie, desi au aceiasi sunt conformate plan
general, caractere diferentiale care ne fac a le atribui la
2 forme deosebite de Mastodon Borsoni :
A. Mast. Borsoni, forma adultä, care caracterile specifice
tipice Borsoni HAYS caractere atribuite de unii autori la
Mast. ohioticus,
B. Mast. Borsoni forma de unii autori ca Mast.
turricensis &HINZ ca Mast. tapiroides
Dintii formelor adulte sunt mai mari, au crestele mai simple mai
joase ca consecintä transversale mai largi. longitudinalä
din cauza crestelor apare putin foarte putin
desvoltat pe fetele laterale de cele mai de ori lipseste complect.
Dintii formelor constituiti din aceleasi elemente, pe
sunt mai mici, au crestele mai divizate in conice ascutite
proportional mai mnalte, de unde transversale sunt mai
mai iar apare mai adâncitg. Cre-
stele recurente sunt mai pronuntate la aceste forme.
La exemplarele de forme tinere pe care le avem la dispozitie, se
pe bordul alveolar mäsele cu 3 creste oa
cu 4 creste osul fallcei.
Numai prima dela un exemplar este mai tare cele-
alte nu sunt mai de uzate par de din
dentitiunea de lapte dela Mastodon Borsoni este acum necu-

www.dacoromanica.ro
164

noscutä, am putea sä considerätn aceste ca reprezentand al 2-lea


al 3-lea dinte de lapte. interpretare nu stä in acord cu
faptul constatat de LARTET de LORTET CHANTRE la Mast. tapiroides
la Mast. turricensis, la cari primele de lapte au douä creste,
numai al treilea dinte de lapte are trei creste. Pe de altä parte LARTET
aratä de Mastodon ca cele de Dinotherium,
ce coroana era din intrau functiune. In
cazul nostru cele 2 mäsele in functiune deci ne mai suscep-
creasa cu varsta pentru a ajunge dimensiunile dela
adult, trebuiau sä inlocuite prin alti dinti.
Este deci foarte probabil acesti dinti de forme mai putin des-
voltate, pe care le numesc pentru simplitate forme se reprezinte
intermediari" cari erau in functiune prima a doua
titiune. Primul molar dela exemplarele noastre ar reprezenta in acest caz
ultimul dinte de lapte. Nu este esclusä posibilitatea ca avem de
a face si la Mast. Borsoni cu varietäti mai putin desvoltate ori poate
chiar cu un dimorfism sexual.
Caracterele prin care putem deosebi molarii dela falca superioarä
de cei dela falca inferioarä, se gäsesc izolati, sunt :
a) Primul al doilea molar (m1 m2) dela falca superioarä au 3
creste o formä rectangulará s'au aproape pätratä, pe cei corespun-
dela falca inferioarä au o formä trapezoidalä cu partea mai
Ultimul molar (m3) dela falca superioarä cu 4 sau 5 creste are
aproape aceeasi lärgime cele anterioare, ingustându-se repede la
tremitatea posterioarl, pe corespunator dela falca inferioarä
descreste in treptat care partea posterioarä apare mai
b) transversale la dintii dela falca superioarä sunt
culare pe axa longitudinalä medianä, pe la falca inferioarl sunt
oblice pe axä dinainte din läuntru in
c) Suprafetele de uzare la dintii dela falca superioarä sunt
la partea internä, pe dela falca 'inferioarä se
mai tare la exterior.
d) Conurile dela partea internä cad oblic pe baza coroanei la falca
superioarä, pe când la falca inferioarä conurile externe cad oblic, jar cele
interne cad aproape perpendicular.

A. Mastodon Borsoni adultä.


Mâselele dela falca superioará.
1. Exemplarul de pe Simnicu (mic de pe
corn. i, Arges. (Tab. V, fig. 12 13), din stratu-
rile dela partea superioarä a etajului pontic.

www.dacoromanica.ro
MAMIFERE TERTIARE DIN 165

Este un fragment din falca dreaptä (m1)


a doua (m2) mäsea, complecte. Lungimea marginei alveolare
este de exact cu lungimea de cele
Roca asociatä este un gres grosier, aproape conglomeratic, cu frag-
mente de quart alb solzisori de Culoarea mäselelor este
albicioasg cu pete negre.
foarte bine conservatä, un interes special de
oare ce, cea sunt foarte rari exemplarele care
se la un cu celelalte se astfel
mina sigur pozitiunea ei Lungimea cuprinzând
este de iar in dreptul colinei din de dife-
rind foarte putin partea anterioarg posterioarg (73 Pre-
trei creste separate prin transversale largi, perpendiculare
axa longitudinald, cum este de regulä la dintii superiori.
longitudinalg pronuntatä desparte crestèle câte sau
sease conuri : 3 interne si 3 externe.
Pe creasta anterioarg mijlocie aceastä brazdäturä este in
axa longitudinalg a iar pe creasta poserioarg putin care
exterior, de unde conul posterior intern este mai larg
cel conrespunator estern.
Din conurilor externe pornesc spre niste dungi sau creste
recurente putin pronuntate, netede, dirijate putin oblic interior. Aceste
roase in procesul se pot distinge bine la partea
anterioarg, la cea posterioarg a conurilor externe. Crestele recu-
rente a conurilor invecinate se intâlnesc punct aproape de deschi-
derea externä a väilor transversale.
dela baza coroanei bine pronuntat, prevälzut pe margine cu
mid tubercule, este dezvoltat pe fata posterioarg, pe cea anterioarg, la
deschiderea a väilor, apoi pe marginea a crestei anterioare,
mai ales pe marginea a acestei creste unde el este foarte
pronuntat, intinzandu-se la gura anterioare.
conurilor externe din dreptul briului, este cam
de Conurile interne, uzate la a crestelor, au suprafetele
de uzare putin concave, in de romb sau de losanj, in
se vede suprafata a fildesului. Conurile externe sunt
mai uzate, prezentand la virful mici suprafete care abia a ata-
cat smaltul având forma de romb pe jumgtatea de oval
lungit pe virfurrile cele mai
la Mastodonti, cum de altfel am la Dinothe-
rium, dela falca superioarg se procesul Masticatiunii
mult mai tare pe jumätatea a crestelor, pe cea

www.dacoromanica.ro
166 ATHANASIU

tocmai acest fapt ne face sä consideräm acest exemplar ca apartinând


la falca dreaptà.
se poate vedea pe ruptura osului, mOseaua are trei
conservate pe o lungime de Una dintre aceste
corespunde la conul anterior extern, mai mult de jumätate din
creasta anterioará. A doua pentru anterior mijlociu intern, a
pentru conul mijlociu extern cele conuri posterioare.
A doua in2 are lungimea 114" de 85mm.
dreptul crestei din mijloc, diferind foarte putin partea anterioarä
(82mm.) (83"), conturul dreptunghiular. Ea are ca
m1 trei creste transversale largi la cam de care se subtiazä
repecfe ascutindu-se la VEle transversale de asemenea perpendicu-
lare pe axa longitudinalä a largi curate, netntrerupte
prin tubercule sau umfläturi intermediare. longitudinalg bine
pronuntatO, ajungând ceva mai sus de mijlocul tnáltimei crestelor,
desparte douä sau conuri principale. Pe creasta
anterioarg mijlocie trece prin pe creasta poste-
rioarä divizeazA putin spre exterior.
Conurile interne stint simple netede. Fata internä cade
oblic spre din se lasá treptat prin o coamä ascutitä
regulatä cgre medianl externe ale crestelor sunt
la prin o longitudinalä mai putin
fundk câte conuri, unul principal mai puternic la exterior
altul secundar mai care medianá. Conurile externe sunt
ceva mai cad spre mai repede decât cele interne. Pe fata
anterioarä posterioarà a conurilor principale externe se väd dungi de
sau creste recurente putin pronuntate, cari pornind din conu-
lui se indreaptO oblic din afará in punct
fundul Pe conurile interne crestele recurente au dispärut aproape
totul prin masticatiune nu se mai vede uzate pe
posterior. Pe suprafata conurilor mai ales la bazá, unde sunt mai putin
uzate, se observá incretituri fine de Inältimea conului extern din
este cam de iar a conului posterior intern este de 25mm.
deasupra lärgimea la cam de
Brtul este foarte bine marcat pe fata posterioarä anterioarä a
mäselei, apoi la extremitatea a pe fata a conului
anterior se continuä ca o proeminentä cu tubercule
la anterioare, fäcând ca aceasta sä nu se liber ca
valea posterioarl Acest este pretutindeni cu mici tubercule
rotunzite, cari pe fafa posterioará sunt mai dezvoltate mai numeroase
se unesc crestele recurente neregulate, deasemenea tuberculoase, ce
se pe fata posterioarä a mäselei.

www.dacoromanica.ro
MAMIFERE TERTIARE DIN 167

Crestele mäselei m2, spre deosebire de acele dela sunt foarte


putin uzate. Pe creasta anterioara se cätre interior douä
suprafele de uzare rombice, cari abia a atacat Pe creasta a doua se
vede la conului intern numai o urmä de uzare care nu a ajuns
batä pe creasta posterioara nu se nici o de uzare.
Din dispozitiunea conformatia suprafetelor de uzare väzute pe
m1 m2, dar: procesul de uzare a crestelor masticaliune
la jalca merge descrescând dinainte .i dela parka
spre cea
Mäseaua are trei rädäcini: una puternica pentru conul anterior
extern pentru jumatatea corespunzatoare a anterior intern, a
doua pentru conurile anterior mijlociu intern; a treia in de
pentru conurile crestei posterioare pentru conul mijlociu extern.
Lungimea asestor rädäcini este conservata pe vedem
dar, repartizarea radäcinilor este aceeasi la m2 ca la m1 superior.
consideram aceste mäsele vedem ceea ce
le caracterizeaza este diferenta micä intre lungime cä apar
aproape apoi transversale, pe axa longi.
largi putin profunde din colinele care le despart
sunt largi la bazä se repede spre in fine deviarea
longitudinale exterior pe crestele posterioare.
Judecând starea de uzare, aceste au trebuit apar-
unui individ adult, nu mnaintat de oare ce prima
din a doua dentitiune era in falcä.
Aceste de pe Simnic, se aseamänä perfect cele gäsite
in Rusia Nikolaef descrise de M. PAVLOW (Op. cit. 1894
pag. 16-19. III fig. 3) sub numele de Mast. Borsoni LARTET. Pro-
cesul de uzare este exact ca la exemplarul nostru. geo-
a straturilor cu Mast. Borsoni dela nu este precis
indicatá. M. PAVLOW in aceste straturi se gäseste
aurelianense,
Foarte mare asemanare de asemeni din exemplarul
nostru intre mäselele superioare m2 gäsite in Rusia in straturile de
la satul Kras snoé la satul
ch a districtul Balta, considerate de M. PAVLOW ca apartinând la
Mast. Ohioticus (M. Op. cit. 1894 pag. 9. Pl. I 2
pag. 13 Pl. fig. 2).
Pe se poate vedea de pe figura mäselelele m1 $
de pe Simnic se cu m1 m2 superioare gäsite de
ANDRUSSOW nisipurile pontice din Kertch n-Kuyu) descrise
de M. PAVLOW. (Op. cit. 1901, pag. 10. 1 fig. 5) ca apartinând la
Mast. Borsoni

www.dacoromanica.ro
168 S. ATHANASIU

Cum se vede din numerile urmätoare, dimensiunile mäselelor de


pe Simnic pe cele din Kertch dela Nikolaef se apropie foarte
mult de acele dela Kr as si Pe st a (Mast. Ohioticus).

lung. lat. lung. lat.


Nikolaef 85 73 110 80.
Simnic 92 75 113
Pestchana 110
Krassnoé 125
Kertch 70 58 90
Mäseaua m1 de pe Simnic prezintä foarte mare asemänare
mäseaua antepenultimä superioarä (drittletzter oberer Molar)
scrisä de (op. cit. 1877, pag. 9. Tab. VI, 3) ca apartinând
la Mast. Borsoni care ar proveni dela pe March.
Dimensiunile, suprafetele de uzare, aspectul conurilor mersul
crestelor recurente pe conurile externe sunt identice.
geologicá a straturilor de unde provine aceastä mäsea, nu
indicatä sigur.
Exemplarul descris apartine de geologie dela Universita-
tea din Bucuresti mi-a fost pus la dispozitie cu deosebitä
de d-1 GR.
Printre exemplarele expuse la Expozitia Jubiliarä din 1906, a
rat aceasta sub denumirea : «Mastodon turicensis, por-
tiune din falca inferioarä cu 2 molari intermediaH din Miocenic (1).»
2. Un alt m2 superior drept (Tab. IV, 10, 11) gäsit de
C. comuna Sälcuta Dolj, in levantine,
prezintä caracterele lui m2 din exemplarul precedent. Are lungimea de
lätimea de 9cm. la creasta din cu 3 putin deterio-
rate. Este interesant se poate observa dispozitia celor 3. rä-
däcini: una pentru conul anterior extern jumätatea conului corespun-
zätor intern ; alta conului anterior intern pentru conul
mijlociu intern; a cea mai puternicA, pentru creasta poste-
rioarä conul extern.
Acest se aseamänä cel mai bine cu m2 superior gäsit
la oje in Podolia descris de M. PAVLOW (op. cit. pag. 13
Pl. II, 2) ca Mast. Ohioticus, iar de WENJUKOW (op. cit. pag. 143,
Tab. V 7) ca Mast. Borsoni. Dirnensiunile lipsa de sunt la fel.
3. Ultima
Un exemplar de superior stâng foarte bine conservat (Tab. VI,

(1) GR. de geologie paleontologic la Expozitia natio -


din 1906, pag. 31, No. 7 lista osemintelor de mamifere

www.dacoromanica.ro
MAMIFERE TERTIARE DIN 169

14, 15) de culoare negricioasä a fost gäsit bazinul Gilortului (Gorj)


pe satul a, nu departe de statia Bib de pe
feratä El a fost donat Institutului Geologic de AUG.
CRAINIC, profesor in Tärgu-Jiu.
Provine probabil din straturi pontice superioare sau levantine.
Are 4 creste un cälaiu (talon) pronuntat la partea posterioarä.
bimensiunile acestei mäsele sunt :
Lungimea 178".
Lärgimea la baza coroanel: la creasta .

118".
3-a. 101".

Inältimea coroanei la conul al 2-lea al 3lea .


Conturul mäselei are deci forma unui oval lungit, aproape rectan-
gular la cele trei creste dinainte ingustându-se repede la creasta din
urmä. Lärgimea la (40') este egalä cu depgrtarea din-
tre virful crestelor. brAzdäturä longitudinalä, bine pronuntatä, täind
aproape de din crestelor, desparte mäseaua
8 conuri sau jumätäti de altä bräzdAturä longitudinalä secun-
darä, mult mai putin pronuntatä, asezatä in jumätatea externä a mäselei,
desparte din conurile principale externe un mic con secundar care
linia Virfurile conurilor interne nedivizate se oblic ca o
creastä ascutitä bräzdätura medianä. Creasta din urmä are conul
extern mult mai mic, ca o jumätate de creastä rudimentarä, pe când
conul intern este aproape tot de desvoltat ca celelalte. Creste
curente aspre se mai ales pe fetele posterioare ale crestelor din urmä.
Extremitatea posterioarä regulat rotunzitä, prezintä un bine
desvoltat, larg la mijloc de aproape prevälzut pe margine cu
bercule conice, dintre cari intern, ca un mic con, este unit prin o
creastä cu fetei posterioare a conului intern al crestei din
Care exterior se une0e deasemenea prin un de tubercule cu
creasta posterioarl Rezultä dar cä ca creasta din urmä, este
desimetric in raport cu axa longitudinalä a mäselei, neocupänd toatä
intinderea fetei posterioare.
Väile transversale sunt largi perpendiculare pe axa
lei, cum e regula la dintii superiori. La gura väei din urmä se care
interior un mic con de 15". care necomplect din
aceastä parte.
Fata anterioarä, netedä, aproape prezintä un putin pro-
nuntat. Fetele laterale sunt netede, lipsite complect de ori ce de
Fata externä la baza coroanei sinuozitäti mai pronuntate

www.dacoromanica.ro
170 ATHANASIU

deck pe fata internä, din bazele conurilor externe sunt mai


convexe.
Suprafetele de eroziune, putin pronuntate, de formä nere-
gulatä se numai pe conurile interne dela creasta 1-a a 2-a. Smal-
incretituri unduloase la baza coroanei.
Pe se poate vedea, mäseaua are 4 dintre care cea
mai mare este pe o lungime de Una dinainte
corespunde la creasta 1-a la jumgtatea a crestei a 2-a; a doua
la jumätatea externa a crestei a doua; a la a crestei
a 3-a a patra de asemenea corespunde la
jumätatea a crestei a 3-a si la creasta din urmä.
Dupä starea de uzare, mäsea apartinea unui animal adult.
4. Un alt exemplar (Tab. VII. 16, 17) reprezentând deasemenea
un fragment falca superioarg cu perfect conservat, a fost
la pe valea Gilortului (Gorj), aproape de localitatea
de unde provine exemplarul precedent. El a fost donat Institutului de
geologie de silvicultor din Pro-
vine din straturi pontice superioare ori levantine.
Din osul fglcei este conservatä numai marginea ce cuprinde
mäseaua Aceastä mäsea de culoare albicioasg prezintä ca-
racterele celei corespunzgtoare descrisä. Dimensiunile sale sunt ceva
mai mici. Diametrul longitudinal median este de lärgimea intre
creasta 1-a a 3-a este de iar la creasta din (a 4-a)
de conurilor este Numai cele
trei conuri interne dinainte mici suprafete de uzare care
sträbätut smaltul.
Conurile interne cad putin oblic pe baza coroanei, pe când cele
externe cad aproape perpendicular.
Creste recurente pronuntate pe crestele principale. BrAzdätura
gitudinalg medianä bine pronuntatä. bine desvoltat numai pe fata
anterioarä posterioarg. Fetele laterale sunt complect lipsite de
Extremitatea posterioarä regulat rotunzitä nu un adevgrat,
ci un pronuntat. Se deosibeste de precedent prin aceia
creasta din dela partea posterioarg sunt simetric
desvoltate raport cu axa apoi nu un talon nici
tuberculul secundar la partea intre creasta a 3-a a 4-a. Din acest
exemplu se vede dela aceeasi dela indivizi
aproape de sunt susceptibile de oare cari variatiuni
conformatia bor.
Aceste inäsele superioare m3 se cu m8 superioarg
de Mast. Borsoni descrisä de VACEK, (op. cit. pag. 10, Tab. VI, 1)
din etajul cu Congerii, de pe lângä esi el. In special

www.dacoromanica.ro
MAMIFERE TERTIARE DIN ROMANIA 171

unei a 5-a creste rudimentare sau a unui talon disemetric, mai desvoltat
la partea internä, aseamänä foarte acest exemplar cu mäseaua dela
Turbur a. Mäseaua m3 dela esti se aseamänä mai mult
cea in Basarabia la satul F arladan i, lângä Bender in lliocen
inferior», descrisä de M. PAVLOW (op. cit. 1894 pag. 40-41. Tab.
III, 7). Ca la exemplarul nostru, talonul este
numai prin un brâu.
5). Un fragment din ultimul molar superior drept (Tab. VII,
18, 19) din colectia d-lui profesor Dr. C. ISTRATI, a fost gäsit in corn.
S al c i a, Dolj, spre Nord-vest de Craiova, straturi cari apartin
probabil la etajul levantin, in ori ce cas la partea superioarä a Plioce-
nului. Mäseaua este de coloare si are conservate numai cele
creste posterioare cälcâiul, pe o lungime de 92 mm o
de 88 mm la baza crestei penultime de 80 mm la ultima creastä.
Crestele ascutite, cu fetele sunt putin usate anume ceva mai
tare la partea internä Suprafetele de erosiune nu au sträbätut
smaltul sunt dirijate oblic Conurile interne cad oblic pe
baza coroanei, sunt simple se ca o creastä cätre medianä.
Conurile esterne ceva mai cad aproape perpendicular despart
cätre medianä un con secundar mai mic. Bräzdätura medianä este
putin pronuntatä, valea transversalä largä pe fetele
laterale ale conurilor, la gura nu se vede nici de brâu.
Estremitatea posterioarä, regulat rotunzitä, prezintä un
(talon) foarte bine dezvoltat, larg de 2 cm., disimetric conformat
raport cu axa El este format in jumAtatea interná din 2
conuri mici ingemänate, complect separate de fata posterioarä a crestei
ultime o vale; jumätatea esterioarä acest talon se cu
fata posterioarä a conului estern prin un semänat cu mici tubercule
pe margine. ar lipsi aceastä legáturä, am putea sä consideräm
lonul ca o a 5-a creastä rudimentarä.
Acest exemplar se pare a reprezenta forma normalä a estremitätii
posterioare a lui m3 superior Mast. Borsoni, apropiindu-se
ceastä privintä de mäseaua conrespunzAtoare dela Turbur e a si dela
Theresiopel.
De remarcat cä junlätate posterioarä de m3 superior
are aparenta ultimului molar inferior cu douä creste un
talon dezvoltat dela Dinotherium giganteum.
Tot la falca superioarä de Mast. Borsoni forma adultä, apartin
urmätoarele resturi, cari nu vre un interes deosebit pentru a
descrise special :
Ultima superioarä cu cele trei creste din urmä

www.dacoromanica.ro
172 S. ATHANASIU

bine conservate, gäsitä de Invätätorul L POPESCU, in corn. B är b e ti,


judetul Gorj.
Un fragment din falca superioarä dreaptá cu m2 aproape
o din gäsit pe pär. Blahnita, pe e (Gorj).
Exemplarul este pästrat din TArgu-Jiu.
Deasemeni cele 2 mäsele expuse de Museul de geologie
leontologie dela Universitatea din Bucuresti la Expozitia nationalä din
1906, una sub denumirea : ultima
alta de ultima de Mast. Turicensis
(1) apartin cea la superior stâng a doua la m2
perior drept de Mast. Borsoni forma .

Aceste 2 mäsele, gäsite la Tând älesti in bazinul Amaradiei


(Gorp, sunt considerate de STEFANESCU ca provenind din miocenic".
Localitatea este insä pliocenul superior foarte probabil in levantin.

dela falca inferloará.

6). Falca inferioarä stângä cu molar cu creste


conservate din m2 (Tab. VIII, 20). Acest exemplar a fost gäsit la
din s, basenul Gilortului este pästrat muzeul
din Provine din straturile dela partea superioarä a ponticului.
Lungimea osului conservat este de 45 cm., din care 25 cm., ocu-
patä de dinti. Diametrul orizontal sub 10,5 cm., sub lui
14 cm., indäräptul lui m3 18 cm. Diametrul orizontal sub m3 10,5 cm,
subtiindu-se spre bordul inferior. partea care lipseste, conres-
punatoare la la simfisä, lungimea totalä a trebue sä fost
de 60-70 cm., (2).
Mäseaua penultimä m2 are conservate numai cele douä creste din
urmä, cu o lungime de o lärgime de apropriindu-
se de dimensiunile molarului m2 superior de pe Simnic. Conurile externe
erodate mai tare, cad oblic pe basa coroanei, pe când cele interne cad
aproape perpendicular. La partea posterioarä un foarte des-
voltat; fetele laterale sunt complect lipsite de brâu.
Ultimul molar m3, mai caracteristic, are 4 creste bine desvol-
tate o a 5-a rudimentará. In cele 2/3 anterioare este aproape rectan-

(1) GR. STEFANESCU. Museul de geol. pal. la Expozitia national& 1906, pag.
31 No. 9 10 din lista osemintelor de vertebrate.
(2) Falca inferioarä conservatä basenul Ronului la V i tte
(Haute-Loire5 de LORTET CHANTRE (op. cit. 1879, Pl. XVI, fig. 1) are
lungimea de 66 cm.

www.dacoromanica.ro
repede in treimea.posterioarä. Dimensiunile acestui
molar sunt:
Lungirnea 178
Lärgimea la creasta 1-a . 94
» 2-a
» 3-a
4-a
5-a 4765

Inältimea coroanei la conul al 3-lea intern 70


» 4-lea »

» 5-lea » . . 33
conurilor la (4 cm.) este egalä depärtarea dintre
creste, de unde urmeaz cä väile sunt largi. BräsdAtura medianä bine
pronuntatä. le transversale se deschid liber larg la ambele estre-
mitäti sunt oblice axa dinainte din
cum e regula la dintii inferiori. Conurile externe cad oblic pe
baza coroanei, pe cele interne cad aproape perpendicular.
rile sunt slab crestate Creasta a 5-a rudirnen-
este alcAtuitä din 3 conuri mici, unul care partea internä douä
la partea complect despärtite de fata posterioarä a a 4-a
prin o vale micä. Estrernitatea posterioarä este färä Extre-
mitatea anterioarä, aproape are abia o bordurä foarte putin pro-
nuntatä. le laterale sunt netede complect lipsite de
Erosiunea putin inaintatä; abia pe 1-iu al 2-lea estern se
vád mici suprafete de usare rombice; cele alte conuri sunt intacte. lasi
lucru observändu-se pe m2 precedent, urrneazä cä: mäseliele dela
se procesul masticatiunei mai tare la partea
la cea
Smaltul gros de 5 este de coloare albicioasä. Creste recurente
aspre se nurnai pe creasta a 3-a a 4-a, neerodate.
Dupá starea de usare, falca trebue sä apartinut la un individ
adult, la care abia intrase functiune.
7. Un alt exemplar de falca inferioarä cu ultirnul molar m3
(Tab. IX, fig. 23) a fost gäsit judetul corn. pe valea
in straturi ce apartin probabil la partea inferioarä a Levan-
tinului. Acest exemplar a fost donat Institutului geologic de silvicultor
NESTOR din
Osul este conservat lui m3, in därät
o mare parte din ramura. ascendentä la bordul inferior
este de Diametrul vertical sub creasta a 3-a a mäselei este de
diametrul orizontal este cam de 12Cm.. partea

www.dacoromanica.ro
posterioarä osul se subtiazä de Din ramura ascenclenti
o care se ca o pronuntatä care
externe. In dreptul spatiului dintre m2 la mij-
locul fetei externe se vede deschiderea unui canal (foramen mentale)
diametrul de pentru vase nervi. Fata internä aproape planä, nu
prezintä o convecsitate ca cea externä.
Ultimul molar m3, de culoare albicioasä cu pete negre, are conu-
rile 1-iu al 2-lea interne rupte. Are 4 creste un (talon) larg
de mici tubercule pe margine. Lungimea de 167 m.., lärgimea
la creasta a 2-a a 3-a de 94mm., la creasta a 4-a de 78mm.
timea al 3-lea intern
Conurile externe cad oblic pe baza coroanei, iar cele interne
tical. Vale transversale largi, oblice pe axa medianä. de se
vede numai pe fata anterioará. Extremitatea posterioarä regulat rotunzitä.
Conul iu al 2-lea externe sunt roase aproape de jumätate din
cu suprafetele de eroziune eliptice; pe conul al 3-lea al
4-lea esterne eroziunea abia a atacat smaltul, pe conurile corespun-
zätoare interne au rämas intacte.
Comparänd acest molar cu cel descris precedent, vedem se
deosibeste prin lipsa unei a 5-a creste rudimentare care aici este
cuitä prin un calcâiu. mäselele inferioare sunt deci susceptibile
de variatiuni chiar la animale de cum am constatat
tru ultimul superior.
Comparand pe de altä parte inferior (Tab. VIII fig. 20) cu
superior (Tab. VI fig. 14? 15) cari au diarnetrul longitudinal egal, vedem
m3 superior apare mai larg cele 3/4 anterioare, pe la inferior
descreste mai regulat de unde urmeazä el apare mai lungit.
Desi osul este conservat centimetri inaintea lui ma,
nu se vede pe bordul superior pe nici o urmä de
din Ar urma dar cä m2 era azutä, ceea ce de altfel se
vede dupä uzarea lui animalul era inaintatä,
numai ultimul molar era functiune.
Acest exemplar dela a fost gäsit cu jumätatea
dreaptä a fälcii corespunzaoare, care s'ar pästrarea d-lui General
FOTINO, Bucuresti.
Din literatura care stä la dispozitie, inferioare descrise se
aseamänä: In VACEK (op. cit 1877, VI, 2) cu mäseaua gäsitä
Th in straturile Congerii". Aceasta eceva mai
la partea posterioarä, ca exemplarul nostru dela P et
din jos (Tab. VIII, fig. 20) o a 5-a creastä rudimentara pe care VACEK
o considerä ca un talon.
In M. mäseaua dela kolaef (op. cit. 1894, pag. 17,

www.dacoromanica.ro
DIN ROMÂNIA

Pl. III, fig. 1), a clrei dirnensiuni sunt aceleasi, prezintä deasemenea 4
creste un talon mamelonat ca o a 5-a creastä rudimentarä. Pe se
poate vedea din din descriere, existä deasemenea o mare
mänare cu m3 inferior de Mast. ohioticus (M. PAVLOW, op. cit. Pl. I,
fig. 3, pag. 11) dela Pestchana, care are dimensiuni 4 creste,
desvoltate cu a 5-a mai micá provenitä din desvoltarea talonului, ca
exemplarul nostru (Tab. VIII 20.
In WENJUKOW (op. cit 1901 Tab. V. fig. 4) cu mäselele
punatoare gäsite la assn Timk w in Podolia, straturile
de Balta. Una dintre mäsele are numai 4 creste si un talon ca
la exemplarul nostru (Tab. IX 23).
In LORTET et CHANTRE (op. cit. 1879 Pl. XII 3 Pl. XVI fig.
1) cu fälcile de Mast Borsoni gäsite bazinul Ronului.
8) Un fragment de mäsea, apartinând probabil la penultitnul mo-
m2 inferior (Tab. VIII 21, 22) gäsit in 1884 la corn. B
pe Topolog (Arges) pästrat in colectia Liceului din esti.
Regiunea sträbätutä de cursul inferior al Topologului, de uncle
provine aceastä mäsea, apartine dupä SABA STEFÄNESCU (1) la un ori-
zont superior al etajului pontic. Din valea Topologului dela
i, putin mai la nord de Bälcesti, S.
Stylodacna Heberti, Dreissensia Rimestiensis, Dr. rumana,
Woodwardi var. Argesiensis bifarcinata Tylopoma speciosa.
Fiinda straturi se continuä spre Vest in bazinul Oltului,
ar urma straturile dela B i care s'au gäsit Mast. Borsoni,
tot la acest orizont superior al ponticului.
Mäseaua numai 2 creste pästrate, cu o lungime de 75mm. o
lärgime de Jumätätile crestelor sunt alatuite din 2
unul principal la exterior secundar cätre
dianä, care se mai aflä pe jumätatea externä un mai mic.
Conurile au de 35 40mm. sunt neerodate. Pe creste se
dungi creste recurente aspre, bine pronuntate. lipseste pe
fetele laterale ale conurilor, este foarte pronuntat pe fata posterioarä
de cu tubercule, dintre care cele
dela sunt foarte pronuntate.
Aceastä mäsea necomplectä este interesantä prin
conformatiunea crestelor, reprezintä o formäintermediarä tntre dintii tipici
ai formelor adulte si acei dela formele tinere.
Afará de mäselele descrise mai la falca inferioarä de
Borsoni forma aclultä urmätoarele exemplare:
Memoriu relativ la geologia judetului Arges. Anuarul Biuroului geologic,
1883-84 pag. 139-144.
Terrains tertiaires. Stratigrapie 1894 pag. 128-130.

www.dacoromanica.ro
176 s.

Un ultim molar inferior drept, provenind dela Cernätesti (Dolj)


si considerat de (op. cit. 1906, pag. 31, No. 8 din listä)
ca la Mast. Turricensis din Cum se
miocenicul nu este reprezentat nicäiri in Dolj, regiunea din
bazinul Jiului la vest de Craiova, unde e satul este constituitä
din Levantin, ori ce caz din straturi pliocene
penultim molar inferior drept, cu 2 creste conservate, de
coloare negricioasä, gäsit la tea de pe pär. TArgului,
straturi pe care le-am atribuit (pag. 145) la orizontul mijlociu al ponti-
cului. Cum se spune, acest exemplar a fost gäsit impreunä cu multe
resturi, cari s'au pierdut.

B. Mastodon Borsoni forma tânärä.


Falca inferioarA.
9) Un foarte interesant exemplar (Tab. X, 24 Tab. XII,
32) reprezentând jumätatea dreaptä a inferioare cu cele 3 mäsele
m2 fost adus 1904 de elevul meu Vin-
tilä Voinescu dela Liceul Matei Basarab.
Acest exemplar a fost gäsit la de in straturile
pontice mijlocii (Str. Psdodon) de cari ne-am ocupat in urmä (pag.
142-146) cu ocaziunea discutiunii geologice a straturilor cu
notherium giganteum dela Vernesti.
In general falca are aparenta masivä, scurtä groasä, putin umflatä
la partea externä. Lungimea osului e conservat, este de Dia-
metrul vertical sub este de iar diametrul orizontal (la m3) este
aproape de Comparând aceste dimensiuni cu acele ale
ferioare descrise urmä, cä falca animalului tânär este propor-
mai scurtä mai groasä. La partea anterioarä se vede, aproape
de bordul inferior, deschiderea unui canal mandibular (C figurä) cu
diametru cam de care se dirijä oblic de sus in jos se prelun-
geste dealungul bordului inferior sub rädäcinile penultimului molar
Acest canal se deschide pe externä a fälcei cam sub prin
o pentru intrarea vaselor nervilor (foramen mentale) pe care
am väzut-o la falca inferioarä a animalului adult (No. 7) si care se
vede la falca de Dinotherium pozitie sub premolarul
al 2-lea, pe fata externä a mai aproape de bordul inferior.
necomplectä, lipsindu-i creasta anterioarä,
se recunoaste cä ea poseda trei creste, cu suprafete de usare pro-
funde. Lungimea de cele creste conservate este de 52mm.
la creasta posterioarä de Un putin pronuntat

www.dacoromanica.ro
DIN

se vede numai la partea posterioarg. Valea transversalg se deschide liber


mai larg afarg.
(Tab. XII, fig. 32) bine conservatg, are trei
creste transversale prevgzute cu conice ascutite, dintre cari cele
externe mai puternice. Lungimea cuprinzand este de
de mnainte, la 80 la creasta din ea
se deci treptat indärät conturul in de trapez. Baza
coroanei este cu unflgturile din dreptul crestelor mai pronun-
sate la partea externä.
transversale largi curate dirijate pronunjat oblic
dinainte deschizandu-se liber
prezentand la tubercule pronuntate. longitudi-
desi putin adâncg, desparte cu toate acestea destul de
sau principale.
In acestei bräzdaturi mediane, se mai recunoaste
o mai putin adâncg, care desparte din
nurile principale un con secundar medianä.
conurilor este cam de 30"., aproape cu Järgjmea
crestelor la bazg. Conurile externe cad oblic pe baza coroanei, pe
cele interne cad aproape vertical. Pe creste se dungi rotunzite de
sau creste recurente bine pronuntate. Mai ales pe fata
aceste dungi sunt mai numeroase, neregulate prevgzute cu tubercule.
Briul este foarte bine pronuntat pe partea posterioarg unde are o
de aproape e cu tubercule de perle. La partea
anterioarg el este mai laterale sunt complect lipsite de
Crestele neerodate, abia pe conul 1-iu 2-lea extern se
mici suprafete de eroziune.
din m3, este interesantg prin aceea se
perioada de crestere, intregime a trebuit cu
oare care greutate fie preparatg din os pentru a i se putea vedea
caracterele. De aceea ea se .mult mai jos celelalte
yirfurile conurilor ei abia la nivelul ce desparte
roana de rädäcina m2. Are 4 creste conservate, lipsindu-i partea
corespunzgtoare la creasta a 5-a rudimentarg sau la talon din
creasta a 4-a. Lungimea la creasta a 4-a este de iar
la creasta a 3-a de
Crestele apar dintate prezentand trei täieturi putin adânci
le desparte 4 virfuri conice ascutite dintre cari cele dela
margini sunt mai puternice. Dintre aceste cele din sunt
ceva mai pronuntate reprezintg bräzdatura longitudinalg care
desparte jumätäti alcdtuite din un de conuri
principale la margini din alt de conuri secundare atre
12

www.dacoromanica.ro
.
timea conurilor principale este de 32mm., grosimea crestelor la baza
de transversale putin pe axa longitudinalg, sunt rela-
tiv largi, neprezentând alte ridicAturi crestele recurente care
din conurilor. pe fata internä pe cea externä nu se vede
nici o de
Suprafata acestei mgsele cuprinsä gingine este putin
läuntru, din raport cu bordul alveolar al alcii, de
unde timpul iesirei din trebuia Incerce o depla-
sare si dinlguntru
caracterele ce le dintii falca apartinea
unui animal a nu esise din gingine. Un alt caracter
este culoarea cenusie a dintilor, pe când dintii animalului adult sunt albi-
ciosi sau gälbui cu pete negre chiar negriciosi, de unde ar urma
coloarea dintilor se cu vârsta. Aceasta ar putea provie
si din modul deosebit de conservare.
10. Un fragment de falca inferioarg cu 2 mäsele m1 m2
bine conservate, (Tab. XI, 27, 28 29) a fost gäsit pe e u-
lui pe comuna adimir (Gorj) se din
Targul-Jiu.
Ca exemplarul dela Curtea de (No. 9) are aparenta
putin mai pe fata sub Lungimea fragmentului este
de din cari 21,3Cm. reprezintä spatiul ocupat de cele
Diametrul vertical sub iar diametrul orizontal
Fata pe fata dreptul extremitgtii
terioare a lui un rest din Pe suprafata de
din se vede la partea inferioarg deschiderea canalului mandibular
larg de 35', care se sub la partea ante-
sub Indärgptul osul o suprafatä
probabil locul corespunzgtor la gingine care ar fi
dispgrut. Osul este spongios, negru, cu aparenta de culoarea
dintilor este negricioasg ori cenusie ca la dela Curtea de
Arges.
Primul m1, are trei creste ascutite cu mici suprafete de ero-
ziune mai inaintate la partea pe creasta dinainte. Lungimea
cuprinzAnd este de 91, iar la
conurilor dela baza coroanei Bräzdätura putin
brgzdáturile laterale foarte putin pronuntate. transversale oblice pe
adânci, curate, deschizându-se liber. foarte pronuntat la
partea posterioarg cu mici perle pe margine, mai putin pronuntat la fata
anterioarg pe fata la baza conului posterior la gura väilor.
Creste recurente numeroase, unele roase. La partea anterioarg se vede
o de corespunzAnd creasta

www.dacoromanica.ro
TERTIARE DIN

doilea molar m2 (Tab. XI, 28 29) are ca m1 tot trei


creste un foarte desvoltat la partea care poate fi con-
siderat ca un talon. Conturul mäselei este de trapez cu partea
mai Lungimea 125mm., largimea la creasta 1-a,
la creasta a 2-a la creasta din Inaltimea conurilor
baza coroanei principalä
la 1/4 din crestelor. secundare una
de parte, mai putin pronuntate, despart fiecare jumatate de crea-
un con principal si mai mic trans-
versale adânci, curate, sunt oblice pe axa dinainte
din Creste recurente foarte numeroase pronuntate
pe creste.
Briul bine desvoltat, larg de pe fata anterioara cu 2 tubercule
mai mari la pe fata posterioara el are o largime de este
preväzut cu tubercule conice, dintre cari unul intern altul la mijloc au
aparenta de mici conuri de Fata neteda, complect
fata externä prezintä urme de pe creasta din
la gura Smaltul aratä sbärcituri fine mai ales la baza
nurilor. Linia formatä de ambele mäsele o concávitate exterior.
Comparänd aceastä cu cea dela Curtea de Arges, (No. 9),
vedem identice, dimensiunile dintilor sunt ceva mai mari la
Vladimir. Lucrul este interesant de remarcat, starea de
uzare mai ales a lui se pare cä falca dela Curtea de a
apartinut unui animal ceva mai dimensiunile mäselelor
sale sunt cu toate acestea mai mici ale animalului ceva mai
dela adimir. Acest exemplu ne variatiunile individuale,
poate la sex, au chiar la indivizii tineri de Mast. Borsoni.
Mäselele descrise dela falca inferioarä, forma special se
aseamänä perfect cu cele de Mast. Borsoni, de LORTET et CHANTRE
(Pl. XII. fig. 2) din bazinul Ronului sson e). foarte mare
asemanare existä deasemenea m2 din exemplarele noastre
«la cinquime molaire inferieure* dela «Mastodon topiroides» fi-
gurate de aceiasi autori (Pl. IX, fig. 2, 3 9).
Pe se poate constata din descrieri, singura
sebire ar la exemplarele franceze crestele recurente sunt ceva mai
pronuntate si cu tubercule.
Oarecare asemänare are m2 si cu mäseaua descrisä de VACEK
ca eVorletzter, unterer linker de Mast. topiroides =Mast.
turricensis &HINZ. op. cit., S. 5 VII, fig. 4) dela
el Croatia. Aparenta dintatä a conurilor, pronuntat la partea
posterioara, lipsa de pe fata chiar dimensiunile aproape
egale, apropie acest exemplar foarte de exemplarele noastre.

www.dacoromanica.ro
5.

rinta ar forma conturului aproape dreptunghiular la exemplarul din


Croatia., nu pronuntat trapezoidal.
11. Un al doilea molar m2 dela falca inferioarä a fost gäsit
pe tea de la cu 1903 se aflä in
d-lui TOMA POPESCU din Curtea de Arges.
Aceastä mäsea (Tab. X, 25, 26) foarte bine pästratä,
mai de erodatä, se aseamänä mäselele corespunzAtoare dela
descrise (No. 9 10). Pe fata posterioarä nu se cunoaste nici o urmä
de lipire de o mäsea, de urmeazä cá mäseaua m3 nu esise
din falcä ; la partea anterioarä se vede urma de lipire de primul molar.
Diametrul longitudinal 112mm.. Diamertul transversal 70mm. la crea-
la creasta a 2-a si la creasta a 3-a. Crestele ascu-
tite, 4 de conuri despärtite prin brAzdäturi longitudinale putin
Crestele recurent foarte pronuntate aspre. numai la par-
tea anterioarä bine desvoltat.
transversale, oblice, se deschid mai larg la partea externá.
Dimensiunile si starea de conservare a acestei mäsele aratá
partine foarte la individ ca falca descrisä (No. 9) gäsitä
tot la Curtea de Arges.
12. Un alt exemplar (Tab. XII, 30, 31) interesant
prezintä forma cea mai de Mast. Borsoni pe care o avem in
lectiunea noastrá. Este un fragment din falca inferioarl cu 2 mäsele
de lapte (mi m2) conservate.
Osul conservat numai in partea corespunzätoare celor 2 mäsele
pe o lungime de 16cm., este aproape cilindricá, diametrele transver-
si orizontal cam de mäsele.
Primul molar cu 3 creste, dintre care cea anterioarä lipseste,
are diametrul longitudinal iar la cel transversal la creasta din
de Briul bine desvoltat numai la partea posterioarà. Creasta
anterioarä are o rädäcinä separatä de rädäcina comunä a celor 2 conuri
interne posterioare.
Al doilea molar tot cu 3 creste, are diametrul longitudinal de
88mm., cel transversal de 62mm.. Brtul bine desvoltat pe fata poste-
rioarä anterioarä reprezentat prin un de mici tubercule numai
pe fata externä a crestei din urmá.
Pe fata posterioarä nu se vede nici o urmä de lipire de o altä mäsea
de unde m3 nu esise din falcä.
Ambele mäsele aratä pe fetele crestelor dungi de aspre, bine
pronuntate. Bräzdätura medianä putin trans-
versale curate.
Suprafete de eroziune, foarte putin pronuntate, se observä
pe jumätatea externä a crestelor primului molar. Stratul de foarte

www.dacoromanica.ro
MAMIFERE TERTIARE DIN 181

iar dentina este transformatä la substantä calca-


roasä, putin durä. Aceste de lapte au deci caracterele
dela formele tinere descrise precedent, sunt mai mici. Comparându-le
mäselele corespunzätoare dela formele adulte, vedem ce limite largi
poate sä varieze dimensiunile la una si aceeasi specie de Mastodon.
Acest exemplar a fost gäsit in districtul Gorj la comuna B -
e pe valea Gilortului a fost donat Institutului de d-na
LESCU-MACELARU.
Tot la Mastodon Borsoni forma apartin urmAtorii dinti:
Penultimul molar dela falca superioarä, gäsit Comuna Fud u-
le Plasa Gilort (Gorj) pästrat muzäul Universitätü Bucuresti.
Penultimul molar inferior m2, gäsit la D el e n i
considerat de d-1 GR. ca «ultima molard
de Mast. turricensis SCHINZ din (Op. cit. 1906, pag. 31, No. 6,
din listä).
Comparatie formele
Specia de Mastodon cea mai apropriatä de exemplarele noastre atri-
buite la Mastodon Borsoni forma este Mast. ohioticus
(Americanus, giganteus) din postpliocenul din de Nord.
Dupä M. PAVLOW Mast. ohioticus ar träit Europa aceIasi timp
Mast. Borsoni, dupä altii el a träit numai Sib e ri a,
fine alti paleontologi mäselele din Europa atribuite la Mast.
ohioticus cu cele de Mast. Borsoni. Causa acestei deosebiri de päreri
este cä acum nu s'au ajuns a se stabili caractere diferentiale
tiale intre aceste 2 specii, foarte apropriate.
P. (1) examinând de aproape caracterile de deosebire
dintre Mast. ohioticus Mast. Borsoni, date de LARTET de LORTET
CHANTRE gäseste cä diagnosele se contrazic. comparatie mai
amánuntitä aceste 2 specii a fost de M. PAVLOW (op. cit.
1894 pag, 32-33) care 6 caractere de deosebire trase mai ales din
conformatia ultimului molar m3. Dupá studiile lui acute
mai ales pe baza mäselelor de Mast. Borsoni gäsite straturile de
a din Podolia (Timk w, rassnoj e, rysho caracterile
de deosebire date de M. PAVLOW nu sunt esentiale de oare ce
din ele se la Mast. Borsoni, iar deosebirile secundare sunt
datorite la faptul mäselele de Borsoni considerate in faze
deosebite de erosiune, pot avea o deosebitä. Raporturile dintre

(1) 1902 pag. 129-135. Partea din lucrarea lui relativa


Mast. Borsoni, mi-a fost tradusä din de T. PORUCIC, pentru care
exprim multumirile mele.

www.dacoromanica.ro
182 S. ATHANASIU

lungimea lärgimea mgselelor sunt deasemeni foarte variabile deci


nu pot luate drept caractere specifice. Chiar M. PAVLOW
sunt mgsele care au pedeoparte caractere de Mast. Borsoni, pe
de alta de Mast. ohioticus ca d. e. dinti descrisi de VACEK ca
Mast. Borsoni. Astfel lucrul nu e de mirat exemplar
de dinte dela snoj e este considerat de M. PAVLOW (op. cit. pag.
13. Pl. 2) ca apartinând lui Mast. ohioticus, de
(op. cit. 'pag. 143. Tab. V. 7) ca Mast. Borsoni. Cu toate acestea
ambii savanti rusi sunt recunoscuti prin lucrgrile paleontologice
in special asupra Mastodontilor.
Observatiile noastre desi putin numeroase confirmä concluziile
lui WENJUKOW. In descrise de noi de au general
caractere tipice de Mast. Borsoni, prezintä unele caractere
tribuite lui Mast. ohioticus.
Astfel in privinta numgrului crestelor ultimului molar m3; dupä
M. PAVLOW superior dela Mast. Borsoni are 3 creste o a 4-a
cu care mai mult cu un brâu, pe când
la Mast. ohioticus are 4 creste un conrespun-
dela Turbur ea si dela esti (Tab. VI VII) au 4 creste
bine desvoltate cea dela ea un pronuntat,
caractere de Mast. ohioticus; pe de altä parte aceleasi mäsele
apar mai raportul lungime aproape 1, 6 ca
la Mast. Borsoni, nu 2,25 cum gäseste M. PAVLOW la Mast. ohioticus.
Ultimul molar inferior dela Mast. ohioticus M. PAVLOW 5 creste
un forma unei a 6-a creste mai mici, pe aceiasi mäsea
la Mast. 4 creste o a 5-a mai Molarii inferiori m8
(Tab. VIII IX) au 4 creste un apartin la Mast. Borsoni;
pe parte aceleasi au extremitatea posterioarg
rotunzitá sunt lipsite de caractere de Mast. ohioticus.
Ceia ce din aceste observatii din altele pe care vom avea
ocaziune ale aminti la descrierea lui Mast. arvernensis, este chiar
crestelor molarilor m3, nu este constant la specie,
nu poate luat drept caracter specific. plus sau minus de
normal, chiar la indivizi de aceiasi apare ca un caracter
individual, datorit poate la sex.
Pe am arätat toate trecerile
intre talon si creastä rudimentarg, se poate considerà drept una
sau alta aprecierea personalg.
Un caracter de deosebire Mast. Borsoni Mast. ohioticus,
care mi se pare esential ar M. PAVLOW (op. cit. 1901 pag. 12
PL I fig. 3) lipsa de pentru la mandibula inferioarg de
Mast. ohioticus, pe când Mast Borsoni defense la falca in-

www.dacoromanica.ro
MAMIFERE TERTIARE DIN ROMÂNIA 183

ferioarä. La exernplarele noastre nu am putut observâ ceva


ceastä privintä.
Lucrul se mai incurcat când mäselele pe cari
le-am atribuit la Mast. Borsoni forma formele asemänätoare
din literaturä. Exemplarele de m2 pe care le avem la dispozitia
noasträ, pe cä sunt mai cele corespunzätoare dela forma
adultä, sunt si fazä de eroziune foarte putin inaintatä, crestele
transversale prevAzute cu conice ascutite crestele recurente
aspre, astfel cä se aratä ca esite de curând din falcä. Pe de altä parte
ultimul molar observat numai la exemplarul (Tab. X 24) dela
de cuprins totul in falcä, desi dela exem-
avea crestele roase aproape de jumätatea inältimei, de unde ar
urma la aceste forme tinere erau functiune in numai 2 molari,
primul i penultimul m2, pe când m3 era falcä. ce
ne-a de a considera aceste mäsele dea dreptul ca molari de
lapte sau din prima dentifiune este faptul cä literatura pe care am
avut-o la dispozitie n'am gäsit nicáiri descrise caracterele molarilor de
lapte dela Mast. Borsoni. Pe de altä parte molarii de lapte dela Mast.
tapiroides turricensis SCHINZ de LARTET (op. cit.
pag. 486) de LORTET CHANTRE cit., pag. 24-25) se
de exemplarele noastre intru i m2 (superior° de
lapte dela Mast. tapiroides au 2 creste, m3 (superior inferior) are
3 creste, pe când la exemplarele noastre m1 au 3 creste,
cuprins gingine putin 4 creste. De asemenea mäselele de lapte
dela Mast. turricensis (P ik e r mi) descrise de GAUDRY (op. cit. 1862
p. 152), diferä de exemplarele noastre, nu numai prin dimensiuni care
sunt mult mai mici, dar prin nurnärul mai mic al cresteler. De
fazele de desvoltare ale la Mastodonti in general special la
Mast. Borsoni, sunt de putin cunoscute cât am putea sä presu-
punem avem deaface cu o intermediaret, prima
a doua dentitiune, cum este cazul la Mast. tapiroides semnalat de LOR-
TET CHANTRE (op. cit., pag. 25).
Prezenta geologicä a formelor tinere nu ne de asemeni
a le atribui la o formä de Mastodon mai veche Borsoni ca
de ex. la Mast. turricensis, de oare ce la C ur de ambele
forme, adultä se aceleasi straturi dela partea
locie a ponticului. Formele mai tinere trebue ne asteptäm,
se rar.
La descrierea exemplarelor am arätat cä formele .tinere pe
asemänarea ce o au de Mast. Borsoni din literaturä se mai
aseamänä mäsele atribuite la Mast. tapiroides si la Mast.
turricensis. Cauza este cä literaturl de mutte ori aceste trei specii

www.dacoromanica.ro
184 S. ATHANASW

sunt identificate unele cu altele, neflind date caractere constante


ajuns de precise pentru a le deosebi.
Mast. tatiroides Auct. forma cea mai veche de zygolophodon, are
mäselele constituite din aceleasi elemente aceiasi generalä
ca la Mast. Borsoni. Crestele transversale apar mai mamelonate,
mai rotunzite mai conturul mai lungit, Chiar
crestele recurente sunt mamelonate si pe ele se desvoltä conuri care
inchid transversale, ceea ce nu are nici odatä la
.Mast. la care väile sunt totdeauna curate se deschid liber.
(Comp. op. LORTET et CHANTRE, p. 25-26, M. PAVLOW, p. 26-32,
VACEK, p. 4-6).
A. GAUDRY (op. cit., 1891, p. 1-6) dä urmätoarele caractere pen-
tru ultimul inferior dela Mast. turricensis din «miocenul mediu
dela G e r identificat de el cu Mast. tapiroides : are 4 creste un
talon, conurile interne curate, cele externe mai rotunzite
au pe fata posterioarä creste mamelonate care fac ca väile ridi-
cate de parte. Aceastä formä (Mast, turricensis Mast. tapi-
roides) prezintä deci trecere intre formele din tipul bunolophoclon cele
zygolophodonte, este mai aproape de Mast. angustidens. La Mast.
Borsoni conul extern nu mai este dilatat ca la forma precedentä,
ci ca celelalte.
se atinge de Mast. turicensis SCHINZ din alti autori el este
identificat deadreptul Mast. Borsoni e LORTET et CHANTRE,
Mast. turrwensis de LARTET, iar M. PAVLOW 1894, p.
32 35) el nu ar o varietate mai putin desvoltatä de Mast.
Borsoni. Chiar GAUDRY (op. cit. 1862, p. 152) descriind pe Mast. tur-
ricensis SCHINZ din pliocene vechi dela mi
«Mastodon Borsoni HAYS se distinge de Mast. turricensis prin aceia
dintii lui au colinele mai groase proportional cu poartä
creste recurente abia marcate, dar este greu de asigurat aceste ca-
ractere nu se la Mast. turricensis.
Pentru a ne orienta labirintul de synonimii ce se in
literaturä la descrierea formelor de Mastodonti, trebue sä ne conducem
de multe ori de geologica a formei Or in cazul
nostru exemplarele descrise provin toate din straturi pliocene mijlocii
perioare caracterizate pretutindeni aiurea prin forme tipice de Mast.
Borsoni, pe Mast. tapiroides Mast. turricensis au fost
scrise primitiv din miocen.
Poate aiurea ca la determinarea de Mastodonti nu
se adevereste mai bine cuvintele ilustrului paleontolog GAUDRY, «Spe-
nu subiective; limitele nu existä in naturä. mai
mult niste puncte de reper pentru a ne orienta studiul formelor trecute».

www.dacoromanica.ro
MAMIFERE TERTIARE DIN 185

geologicä a lui Mastodon Borsoni


in sud-estul Europei.
Din studiile acute de M. PAVLOW, SINZOW se vede
Mastodon Borsoni este foarte sudvestul Rusiei,
se pliocenul inferior in pliocenul superior. Cele mai multe
resturi sunt cunoscute din «Nisipurile de (etajul pontic) in Podolia
e, Timk w, o Asociatiunea faunistica in care se
Mast. Borsoni aceste «Nisipuri de Balta» a fost amintitä când
am vorbit despre lui Dinotherium giganteum (pag. 151-153).
d a, in on in Crime a s'au Mastodon
Borsoni tot pontice.
In Basarabia, pe colonia SINzow, Mast.
soni s'au cu Dinotherium giganteum nisipurile plio-
cene inferioare care stau intre argilele cu Unio maximus gresiile cu
Cardium litorale. asemeni satul F i, pe lângä Bender,
tot nisipuri pliocene inferioare, pe care SINzow le paralelizeazä cu
Nisipurile de Balta, s'au interesante resturi cari o falca
cu pastrate, care se museul din Odesa.
In gresiile conglomeratele superioare din sudul Basa-
rabiei, eni, s'au gasit Mastodon Borsoni cu Mast.
vernensis Rhinoceros etruscus.
Este de remarcat in partea a Moldovei Te-
cuci Co Mast. Borsoni se de asemeni cu
Mast. arvernensis in nisipuri pe acum le consideräm ca pontice
superioare.
In Ungaria Mastodon Borsoni se cunoaste din etajul levantin, unde
el se cu Mast. (nisipurile dela Aj n ck s
Comitatul Gömör) (1) cu o pe care R. HOERNES o paralelisaza
cu mai veche de mamifere dela MONTPELLIER. La Neu-
fel d (Ujfalu) Mastodon Borsoni se prezintä cu Mast.
longirostris straturi pontice inferioare.
In nordul Mastodon Borsoni se in pliocenul in-
ferior (Plaisaneien) si mijlociu (Astien) cu Mast. arvernensis
Rhinoceros megarhinus Rhinoceros etruscus ti, V al o).
In provincia di Messin a, za (2) descrie din etajul pontic Mast.
Borsoni, M turricensis, Gazella deperdita GERV. (= brevicornis GAUD).
Machairodus ogygia KAUP. alte forme de mamifere.
In Serbia' Mastodon Borsoni este mentionat la amen dol
(1) R. HOERNES. Bau und Bild der Ebenen Osterreichs. Wien, 1903 99.
(2) L. SEGUENZA. Vertebrati fossili della provincia di Messina. P. Boll.
'Soc. geol. Ital. Rome 1901. XXI p. 115-175, referat Revue critique
laeozoologie, Paris 1903 9.

www.dacoromanica.ro
186 S. ATHANASIU

Belgrad mendria, din straturile Congerii (1). Din


apropriete de Kamendol, se mentioneazä
o decollata, Congeria subglobosa, Congeria Partschi,
Cardium apertum, Dreisensii mici, sp.) de FUCHS
cu fauna dela (Dreissensia triangularis, simplex, Card.
banaticum. Melanopsis decollata). Pe de altä parte ANDRUSOW
straturile dela Or cu un orizont su-
perior al straturilor inferioare cu Congerii. Ele ar deci cam echivalente
partea a ponticului din
In Grecia Mast. Borsoni (Mast. turricensis GAUDRY) este
din pliocenul inferior dela
Din aceste date se vede cä Mast. Borsoni a avut in sudestul Europei
o in Pliocen, intalnindu-se partea inferioara a pontic.ului
cu Dinotherium giganteum Mast. longirostris in partea
a ponticului in levantin cu Mast. arvernensis.
Prezenta geologicä a lui Mastodon Borsoni in
general cu datele de mai sus.
La Curtea de Arges, cum am urmä, (pag. 145) Mast.
Borsoni se cu Mast. arvernensis in straturile
mijlocü (Str. Psilodon Vivipara rumana), care stau deasupra stra-
turilor cu sunt evident superioare straturilor cu Dino-
therium gigantum dela
La Vläduleni pe Jiu la esti pe Oltetu Mast. Borsoni se
tâlnWe in Levantinul inferior deasupra straturilor cu Vivipara bifarcinata.
acum nu am date paleontologice precise asupra orizontelor
din cari provin celePalte resturi de Mastodon Borsoni descrise
Din cunostintele generale ce le avem acum asupra cons-
geologice a regiunilor din Arges, Gorj de unde provin
cele mai multe resturi, ele se gäsesc orizontul mijlociu
superior (Str. cu Vivipara bifarcinata Woodwardi) al ponticu-
lului Levantinul inferior. In Dolj Mast. Borsoni se
cu Mast. arvernensis straturi levantine din un nivel proba-
mai inferior, de oarece straturile levantine cele mai superioare din
malul Jiului, Craiova sau Elephas meridionalis, care cum
se pretutindeni Europa denota Pliocenului.

1907. (Va urma).

J. M. Zujovi. Geologische Uebersicht des Königreiches Serbien. Jahrb.


der k. k. geol, Reichsanstalt, Wien. 1886, S. 113.

www.dacoromanica.ro
SAUGETIERFAUNA RUMANIENS 187

ZUR KENNTNISS DER


RUMANIENS
VON

SAVA ATHANASIU
Mit 12 Tafeln.
(Resumi)

Allgemeiner Überblick über die in bekannten


Saugetierreste und ihre geologische Verbreitung.
Die Kenntnisse die Neogenfauna der Saugetiere in
sind bis heute sehr beschrankt. Wir kennen noch keinen einzigen
tierrest aus der Salzformation oder aus der sarmatischen, d. h.
aus der Miocanfauna, die von SUESS als die: «Erste
des Wiener Beckens» genannt wird. Sogar aus den Übergangs-
schichten vom zum (maeotische Stufe) kennen wir bis
heute nur einen Backenzahn eines Rhinoceros. le neogenen
reste, die gegenwartig in bekannt sind, stammen aus den
pontischen und levantinen Schichten, die wir als dem angehörend
betrachten.
Nach den vorliegenden Daten ist die Saugetierfauna von
durch die folgenden Arten vertreten:
Dinotherium giganteum KAUP. var. gigantissimum bekannt
aus den pontischen Schichten der Moldau, bei (Tecuciu),
und in der Muntenia bei V unweit von
de und zwar aus dem unteren Teile der Psilodonten-
Schichten.
Mastodon Borsoni HAYS., aus den oberen pontischen Schichten der
südlichen Moldau (T a, u?); aus denPsilodonten und
cinatenschichten, an sehr vielen Fundorten der Districte Gorj,
V e a und M eh e i. Aus dem unteren Teile der levantinen
Stufe ist Mast. Borsoni im Districte Dolj und t, so wie auch in
Gorj am Jiuflusse)und (Sinestiim
thale) bekannt.
Mastodon arvernensis CROIZET ET man im oberen
Teile der pontischen Stufe der südlichen Moldau o a) zusammen
mit M Borsoni ferner in den Sanden und Schottern der levantinen
Stufe von vurlui Tulucepi). Im westlichen Teil der

www.dacoromanica.ro
ATHANASIU

untenia und ia ist arvernensis die verbreitetste Form und


zwar im mittleren und oberen Horizont der pontischen Stufe (P r a ho a,
Muscel Arges, ea, Gorj und Mehe dinti) und in den
nen Schichten von Gorj, Dolj, und a giu).
Ein Backenzahn von arvernensis, der angeblich am Ufer des
i re tflusses bei nördlich von an i (Suceava) gefunden
wurde, ein Beweis des pliocanen Alters einer Terasse dieses Flusses.
Elephas meridionalis ist in der südlichen Moldau (C o
in der Muntenia und Oltenia sehr verbreitet im oberen Teile der
levantinen Stufe.
Rhinoceros megarhinus CHRISTOL, ist im mittleren oder oberen
Horizont der pontischen Stufe von Gorj (T is m an a) und Mehedinti o -
go a) und in den levantinen Schichten von Gorj ip o al e a
Cal i) gefunden worden.
Rhinoceros etruscus FALC, ist in den Ievantinen Schichten bei
G g und in Gorj (M t i) zusammen mit Mastodon arver-
nensis gefunden worden.
Rhmoceros leptorhinus ist erwähnt worden aus den oberen
levantinen Schichten mit Elephas meridionalis, bei gi u.
Hipparion gracile KAUP sp. gefunden worden im unteren Teile
der pontischen Stufe von i bei d) und im
ren oder mittleren Horizont der pontischen Stufe von Prahova (T r e n u).
Dasselbe ist auch aus oberen pliocanen Sande, bei Galati, erwähnt worden.
Gazella brevicornis WAGN., ist zusammen mit Hipparion gracile,
in den unteren pontischen Schichten bei orlen i gefunden worden.
Capreolus cusanus et aus den levantinen Sanden
nördlich von
Machairodus cultridens bekannt aus dem mittleren Horizont
der pontischen Stufe von Muscel (Ortschaft am A
Equus Cocm. Zu dieser Art gehören warscheinlich zahl-
reiche die in den Districten Arges, Dâmbovita, und Gorj
gefunden worden sind.
Die im Universitätsmuseum von Bukarest aufbewahrten Mastodon
resten, welche von GR. STEFANESCU dem Maot. angustidens und
Mast. turricensis zugeschrieben wurden, gehören alle dem Mast.
arvernensis CR. et JOB. und Mast. Borsoni HAYS, an. Ein Backenzahn aus
der Moldau (District T u to a, Gemeinde A dam), welchen I.
(Verh. d. k. k. geol. Reichsanstalt 1904 pap. 72) als vorletzten
aus dem linken Aste des Oberkiefers eines Mastodon longiros-
tris KAUP» bestimmt hat, muss als letzter, oberer, linker Molar eines
Mast. arvernensis betrachtet werden. Ein Backenzahnfragment eines Rhi-
noceros, welches R. (Bul. de la soc. de France. Paris. 1903

www.dacoromanica.ro
RUMANIENS 189

pag. 178) dem Aceratherium incisivum zugeschrieben hat, muss eben-


falls als nicht richtig bestimmt betrachtet werden.
Die beigelegte Tabelle kann eine Orientierung über die Gliederung
des in und über die geologische Verbreitung der plio-
Saugetiere geben, obwohl das geologische Vorkommen derselben
noch nicht vollkommen bekannt ist.
Abgesehen von Elephas meridionalis, - der sehr verbreitet ist,
und, wie in ganz Europa, so auch in den Abschluss des
andeutet, - spielt die wichtigste in der rumanischen pliocanen
Fauna arvernensis und Borsoni, die sehr oft zusammen in den
Psilodonten- und Bifarcinatenschichten und im unteren Teile der
levantinen Stufe vorkommen.
Wenn wir die Saugetierfauna von mit den ent-
sprechenden Faunen von anderen Teilen Europa's vergleichen, bemerken
wir, dass dieselbe eine jüngere Phase in der Aufeinanderfolge der
Saugetiere andeutet. Im allgemeinen stellt die Fauna
Rumaniens die 2-te und 3-te Fauna des südlichen Europas
r, al d'Ar o) vor, welche in der zweiten des
Pliocan's gelebt hat.
Im besonderen hat diese Fauna eine mit der
jüngeren pliocdnen Saugetier-Gruppe der Balta-Schichten von o-
en und arabi n, wo ebenfalls Mastodon Borsoni und M
vernensis die vorherrschende Rolle spielen. Im südlichen Russland bei
a und bei eni Bessarabien man die erwahnten zwei Arten,
die gerade in die verbreitetsten sind, in den oberen
rienschichten (nach ; nach WENJUKOW aber werden die Sande
von Reni mit den unteren Paludinenschichten gleich
der rote Ton mit Mastodon arvernensis der westlichen Krim von
DRUSSOW mit den Psilodontenschichten von parallelisirt wor-
den ist.
Die Fauna von Pikermi, von Leberon und von m, die
von GAUDRY und ZITTEL als zum oberen Mioan, von anderen Geologen
als zur pliocanen Fauna gehörend betrachtet wurde, ist in Ru-
nur durch Dinotherium giganteum, Gazella brevicornis und
Hipparion gracile vertreten. Die letzte Art aber hat in den Balta-
Schichten und in Südrussland eine weite vertikale Verbreitung.
Die zweite Saugetierfauna des Wiener Beckens, die von den meisten
Geologen als die Pliocanfauna betrachtet wird, ist in
nur durch Dinotherium giganteum und Hipparion gracile vertreten.
Das Vorkommen von Mast. longirostre, eine charakteristische Form für
die Pliocanfauna, ist bis heute in noch nicht sicher
bewiesen,

www.dacoromanica.ro
S. ATHANASIU

Gliederung des rumanischen Pliocäns und geol. Verbreitung


der pliocänen Säugetiere.
Stufe Horizont Wichtigste Leitfossilien Säugetiere

Oberer Horizont a stricturata, Elephas meridi-


mammata, Melanopsis onalis, Rhinoceros
auch durch die onusta, sculptus, U. leptorhinus, Rh.
Flussablagerungen transcar- truscus, Equus
der älteren Terassen nonis.
C (Candeschti-Schich-
ten) vertreten.
o
.2
Unterer Horizont Unio procumbens,
Munieri, lenticularis,
Haupt-Horizont der Vivipara turgida,
verzierten Unionen. farcinata var. stricturata,
rumana, Mastodon arver-
pterochila. nensis, Borsoni,
Rhinoceros etruscus
Rhin. megarhinus,
Bifarcinaten- a Capreolue cusanus,
Schichten. Woodwardi, V. Hipparion gracile,
maniana, Melanopsis
Haupt-Horizont der Unio Craiovien-
glatten Unionen. sis, Unio recurvus,
Stefanescui, Prosodacna
Euphrosinae.

odacna Euphrosi- Mastodon arver-


Schichten. nae, Pr. Porumbari, Pr. nensis, M. Borsoni,
Prosod. Cobal- Rhinoceros mega-
Horizont mit Pro- cescui, Stylodacna rhinus, Machairo-
sodacna u. Stylo- ti, Stylodacna dus
dacna. rumanus, Unio Sturdzae, gracile, Di-
Dreissensia nother. giganteum
Vivipara rumana, Viv. var. gigantissimum
Popescui. (Vernesti).

rhomboidea, Din
ten. Cardium novorossicum, giganteum var. gi-
C. carinatum, C. Lenzi, gantissimum, Hip-
Schichten mit Dreissensia simplex, Pro- parion gracile, Ga-
sen Congerien und sodacnaMrazeci,Pr.Pars- brevicornis.
o Cardien. coviensis, Vivip. Fuchsii,
Valenciennesia annulata.

I Oberer Horizont Congeria novorossica, Rhinoceros sp.


C. proxima, Oolithe mit In Russland Fauna
Unionen (Unio subrecur- Grosulovo (Cher-
vus, U. Munteniae). son) : Hipparion
gracile,Gazella bre-
Horizont Dosinia exoleta, Modi- Rhinoce-
ola volhynica var. minor ros pachygnatus,
Unio subatavus. Mastodon longiros-
tris (nach Sinzow).

www.dacoromanica.ro
TERTIÄRE RUMANIENS

Aus dem Charakter dieser wie auch aus der Mol-


luskenfauna und Psilodon), die in letzter Zeit von TEISSEYRE
studirt worden ist folgt, dass es nicht gerechtfertigt ist,
die pontischen Schichten ins zu stellen.
Die fossilen die wir aus den pontischen und levantinen
Schichten Rumaniens kennen, deuten ebenso wie die Fauna, ein sub-
tropisches Klima an. Die wichtigste dieser von MARION und LAURENT
schriebenen Pliocanpflanzen sind:
Cinnamomum Scheuchzeri HEER (District e a), Laurus sp. eine
mit Laurus canariense verwandte Form ism an a. Distr. Gorj). Aus den
levantinen Schichten von Meri siu (im Motruthale, Mehedinti) ist Ficus
tiliaefolia UNG. zu erwahnen.

Im speciellen Teile der vorliegenden Arbeit sind einige Reste von


Dinotherium giganteum KAUP, und Mastodon Borsoni die aus
den pontischen und levantinen Schichten der Muntenia und Oltenia
stammen, beschrieben.

giganteum KAUP, gigantissimum


(Taf. I-IV, Fig. 1-9).

Die abgebildeten Dinotheriumreste sind im Becken des


bei dem Dorfe im Thale des 8 km. nord-
westlich von tea de Arge gefunden worden. Jahre 1897 ist nach
einem Erdrutsche aus einem groben Sande, etwa 2-3 m. über dem
Bachufer, der ganze des Tieres sammt zehn Backenzahnen und
einigen anderen Knochen zum Vorschein gekommen. Die Bauern, die
diesen wertvollen Fund nicht zu wussten, haben den
zertrümmert, 9 Backenzahnen, welche der Ortsgeistliche
licherweise retette. In Folge einer Mitteilung, die ich 1905 der Societé
des sciences über diesen Fund machte, begann man unter der Leitung
des Professors GRIG. STEFÂNESCU an der betreffenden Fundstelle weitere
Ausgrabungen, die noch einige Knochenteile zu Ta:ge förderten, welche
im Universitätsmuseum aufbewahrt sind.
Die Hügel, die das Danuthal umgeben, bestehen aus Sand und
Schotter mit unregelmassigen Zwischenlagerungen von blauem, selten
rötlichem Thon und manchmal mit Braunkohlenlagen.
Bei grösseren Aufschlüssen zeigt sich sehr deutlich eine diagonale Schich-
tung, welche Deltaablagerungen charakteristisch ist. Die Schichten zei-
geneine schwache Neigung gegen Süden oder Südosten. Im oberen Teile

www.dacoromanica.ro
der Sande dieser Hügel, bei einer Höhe von etwa'40-100 Meter über der
Dinotheriumfundstelle, habe ich folgende pontische Fossilien gefunden:
rumanus TOURN., Prosodacna Sturi sp., Dreissensia Ber-
bestiensis ANDR., Pontalmyra placida SABBA, Vivipara Popescui
Vivipara achatinoides decollata STOL, Neritina ru-
mana SABBA, Hydrobia sp. Diese Fossilien zeigen den mittleren pon-
tischen Horizont (Psilodontenschichten) an. Unter diesen sehr machtigen
Sanden erscheint am Argesufer, bei tea de Arge ein thoniger
Mergel, in welchem ich folgende Fossilien fand: Valenciennesia sp. Vi-
vipara Fuchsii NEUM., Prosodacna aus der Gruppe Prosod. rumana
FONT., Pontalmyra placida SABBA, und zahlreiche, schlecht erhaltene For-
men von Cardium, die sind mit den Formen, die man in den
Congerienschicten Rumaniens (Card. Lenzi, Card edentatum, Card.
squamulosum, Card. carinatum) antrifft.
Das Vorkommen der Gattung Valenciennesia und der Cardium-
formen, wie auch die stratigraphische Stellung im unteren Teile des
mittleren pontischen Horizonts veranlassen uns, diese Schichten am Ar-
ges-Ufer als Vertreter der unteren pontischen Schichten zu betrachten
(Congerien-Schichten).
Da der Dinotheriumsand im unteren Teile des mittleren pontischen
Horizontes und über dem Valenciennesiamergel vom Arges-Ufer gen
ist, so folgt, dass derselbe eine mittlere Stellung zwischen den Congerien-
und den Psilodontenschichten einnimmt.
Von den zehn Backenzahnen des Oberkiefers des Dinotherium von
Vern i, gelangten nur vier in unseren Besitz. Es sind: der zweite, linke
P2, die zwei ersten echten Molare und ein vorletzter echter
Molar M2. Ein anderer, erster Molar aus dem linken Oberkiefer ist in
der von tea de Arge ohne den Fundort genau zu kennen,
gefunden worden. Die Vernestier Exemplare sind sehr gut erhalten und
sich im ersten Abkauungsstadium. Was die Grössenverhaltnisse
betrifft, so sind die des Dinotheriums von wie es aus
der Vergleichstabelle (pag. 154) ersichtlich ist, sogar grösser als diejenige
des Dinotheriums von Podolien (Dinoth. proavum EICHWALD) und des
Dinotheriums aus der Moldau (Dinoth. gigantissimum STEFÂNESCU), die
bisjetzt die grössten bekannten Dinotherium-Formen angesehen wurden.
linker, oberer Prämolar - (' I. Fig. 1, 2) Er hat einen
rechteckigen, etwas mehr transversal erweiterten Grundriss. Derselbe ist
87 mm. lang und 98-100 mm. breit, zeigt zwei transversale, in der
wenig nach rückwarts gebogene Joche. Das hintere Joch
zeigt seiner Aussenhalfte eine wenig tiefe Depression, welche dasselbe
in zwei Jochhalften trennt, wie es bei den Mastodonbackenzahnen
dem Zygolophodontypus der Fall ist. An der Vorderseite zeigt sich ein

www.dacoromanica.ro
reich tuberkulirter, gegen die Aussenseite kräftiger Schmelzwulst (bour
welcher an der vorderen, Zahnecke in einem machtigen
Höcker endigt. Diesem Höcker begegnen wir in derselben
Lage bei uns zur Verfügung stehenden oberen Backenzahnen. An
der hinteren Seite i.st der Schmelzwulst weniger ausgeprägt. Sowohl an
der vorderen, wie auch an der hinteren Seite bemerkt man je eine
seichte von Seite des ersten Prämolars und des
den ersten, echten Molars. Die Aussen- und Innenfläche sind glatt, ohne
Schmelzwucherungen. Die Innenflache der Kronenbasis ist eben, die Aus-
senfläche aber zeigt eine breite Sinuositat, welche die Kronenbasis in
zwei trennt.
Wenn man den zweiten, oberen P2 mit dem entsprechenden
unteren des Dinotherium von vergleicht, so bemerkt man, dass
bei unteren, zweiten die zwei Joche durch ein weniger
entwickeltes sekundares Joch, welches das transversale abschliesst,
verbunden sind, bei dem oberen P2 die Querjoche isolirt sind und
das Querthalt ununterbrochen
Erster, oberer Molar II, Fig. 3, 4, 5) Derselbe zeigt eine
unregelmassige Trapezform mit der schmalen Seite nach hinten und hat
drei, an der Aussenseite schwach nach hinten gebogene Transversal-
joche. Die sagittale des Zahnes beträgt 119 mm., die Breite
am vorderen Joche mm., am mittleren 98 mm. und am hinteren
86 mm. An der schwach konvexen Vorderseite bemerkt man
kraftigen Schmelzwulst, derselbe an der Hinterseite sehr wenig
ausgepragt ist. Die Aussen-und Innenseite ist glatt, ohne cbourrelet».
Die Aussenseite zeigt tiefe Sinuositaten, welche bis an die Kro-
nenbasis reichen und als eine Fortsetzung in der vertikalen Richtung
der transversalen scheinen.
Die Abnützung ist viel tiefer als bei P2, da dieselbe zur
der Jochhöhe reicht, was durch die Thatsache, dass der erste Molar
aus dem Kiefer hervortrat, erklarlich ist. Die Abnützungfiachen
sind, wie bei oberen Zähnen, an der Innenseite und nach
vorne geneigt. Es ist zu bemerken, dass bei dem ersten, rechten Molar
die Abnützung viel tiefer vorgeschritten ist als bei dem entsprechenden
linken Molar desselben Individuums. Aus den stark beschadigten Wur-
zelresten sieht man, dass der Molar drei Wurzeln hat.
Wenn wir den ersten, oberen Molar mit dem entsprechenden
dem Unterkiefer vergleichen, so finden wir, dass bei den oberen Backen-
die Abnützungflächen nach vorne, bei den unteren aber nach
hinten geneigt sind. Andererseits ist die Konvexitat der
ten bei den oberen Backenzahnen nach vorne gekehrt, während dieselbe
bei den unteren nach hinten gerichtet ist.

www.dacoromanica.ro
.
Vorletzter, oberer, rechter Molar III, Fig. 6, 7). Der
Grundriss der Kronenbasis bildet ein regelmässiges Viereck. Er hat zwei,
in der Aussenhälfte nach rückwärts gebogene Joche. Die sagittale
des Zahnes beträgt 115-118 mm., die Breite am vorderen Joche 123 mm.,
hinteren 117 mm. Das transversale ist in der Mittellinie
des Zahnes und öffnet sich breiter an den lateralen Seiten. An der Vor-
derseite sieht man einen rauhen, mit kleinen Tuberkeln versehenen
Schmelzwulst (bourrelet), welcher gegen die Aussenseite immer ausge-
prägter wird und wie bei den anderen Backenzähnen mit einem kegel-
Höcker endigt. An der hinteren Seite ist der Schmelzwulst
weniger ausgeprägt. Die Aussen- und Innenfläche ist glatt, ohne eine Spur
von bourrelet. An der Rückseite des Zahnes bemerkt man eine Contact-
ache von Seite des folgenden Molars. Der vorletzte Molar hat
drei Wurzeln und ist viel weniger abgenützt, als der erste Molar. Die
Schmelzlage ist 7 mm. dick.
Erster, oberer Molar von Curt ea de IV, Fig, 8, 9)
Er zeigt die Charaktere des ersten, rechten Molars von Vern e i, ist aber
etwas kleiner und sehr tief abgenützt. Die sagittale beträgt 115
mm., die Breite an der Basis der drei Joche ist 88, 89, 75 mm. Seiner
Grösse nach zeigt sich dieser als eine Mittelform zwischen den
grössten Backenzähnen des Dinoth. giganteum von Epp el s heim und
denen des Dinoth. gigantissimum von M i. Die sagittale Lange hat
denselben Wert von 115 mm., wie bei dem Exemplar von i,
die transversale Breite des Molars von ea de ist aber,
kleiner,
wie die des entsprechenden Molars von und grösser wie beim
Eppelsheimer Molar.
Vergleichungen. Dinoth. proavum EICHWALD und Dinoth.
tissimum STEFÂNESCU, können nich als eine von Dinoth. giganteum
KAUP vrschiedene Art btrachtet werden.
Von bisher beschriebenen Dinotheriumformen, welche dem
notherium von Verne ti, was die Zahngrösse anbetrifft, am nächsten
stehen, kommen folgende in Betracht: Dinoth. gigantissimum STEFÄNESCU
von und Dinoth. proavum EICHWALD von Podolien (R a c h-
assov y). Die letzte Form, von EICHWALD im Jahre 1835 und
1850 beschrieben, unterscheidet sich von der typischen Form des Dinothe-
rium giganteum KAUP durch eine bedeutendere Grösse, durch eine
dere Krümmung der Symphyse, durch das Vorhandensein zweier ausgespro-
chener Anschwellungen in der Krümmungsregion des Kiefers, wie auch
durch einige Merkmale der Zähne, wie z. B. durch das Vorhandensein zweier
Vertiefungen auf der Innenseite des ersten, oberen Molars, welche aber
nach WEINSHEIMER auch beim Eppelsheimer Dinotheriurn zu finden sind.

www.dacoromanica.ro
RUMiNIENS

Das Hauptmerkmal, Dinoth. proavum aus Podolien von der ty-


pischen Form des Dinoth. giganteum Eppelsheirn unterscheidet:ist
die kolossale Grösse, die man mit derjenigen des Dinotherium von
und ernesti vergleichen kann.
In der letzten Zeit hat P. WENJUKOW die von beschrie-
benen Reste (den Unterkiefer, zweiten und ersten Molar) er-
und studirt. Aus den von WENJUKOW angegeben Dimensionen
des Unterkiefers des podolischen Dinotherium, mit denen des Unterkie-
fers von M verglichen, folgt, dass . die podolische Form eine der
grössten bekannten ist und jedenfalls nicht hinter dem Dinotherium
gigantissimum steht.
Die Vergleichstabelle (pag. 154) zeigt die der
Backenzahne von den grössten bekannten Dinotheriumformen von er-
doli n, wie auch von einigen der grössten Formen
von Epp h m. Aus diesem Vergleich geht hervor, dass die
nisse zwischen dem und Transversaldurchmesser bei
riurnbackenzahnen sehr veranderlich sind. So hat z. B. der
der podolischen Form einen viel grösseren Langsdurchmesser als derje-
nige von die transversalen Durchmesser bei beiden
beinahe gleich sind. Ein anderer P9 des Eppelsheimer Dinothe-
riums mit einem Langsdurchmesser von 81 mm. hat eine grössere Breite
der entsprechende Backenzahn des Dinotherium gigantissimum von
Andererseits aber bemerkt man bei einem und demselben Indi-
viduum einen ausgesprochenen Unterschied zwischen den Dimensionen
der Oberkieferzahne und den entsprechenden des Unterkiefers, wie es
beim Individuum der Fall ist.
Wir wollen nun die Frage besprechen, ob das Din. gigantissimum
STEFÂNESCU und das Din. proavum als von der typischen Form
des Din. giganteum KAUP. von Eppelsheim verschiedene Arten zu
trachten sind.
Bekanntlich unterscheidet man drei, in der heutigen palaeontologi-
Literatur allgemein angenommene europaische Dinotheriutnarten
und zwar: Din. bavaricum MEYER (Din Cuvieri KAUP) im Din.
laevius und Din. giganteum im Diegelben sind
nicht auf Grund anatomischer Merkmale, sondern bloss auf die Backen-
zahndimensionen gestützt unterschieden worden, da Schadelreste
sonstige Knochen selten zu sind. Nach DEPÉRET sind
dem des zweiten, unteren Molars abgeleiteten Grös-
senverhaltnisse die folgenden :
Din. giganteum KAUP 85-81 mm.
Din. laevius 73-72 » »
Din bavaricum MEYER 59 .

www.dacoromanica.ro
196 S. ATHM4ASIU

Aus den Pramolardimensionen P2 des Oberkiefers hat


folgende Verhaltnisse gefunden:
Längs-Durchmesser Transversal-Durchmesser
hinten vorne
Din gigantheum KAUP . . . . 87 mm. 82 mm. 81 mm.
Din. laevius (DEPÉRET) 73 73 72 »
laevius (VACEK) . 74 » 72 71
Din. bavaricum MEYER (ROGER) 56 » 47.5 43
Wenn man diese Zahlen der drei Dinotheriumarten mit jenen
von Din. giganteum von Eppelsheim vergleicht, bemerkt man, dass der
Unterschied zwischen Din. laevius und Din. giganteum sehr unbedeu-
tend ist. man aber die grössten Molare des Din. giganteum von
Eppelshehn mit denen des Dinotheriums von esti, zati und
aus Podolien (Din. proavum) vergleicht, bemerkt man Grössenunterschiede
von demselben Wert wie jene, die von DEPÉRET bei anderen drei
Dinotheriumarten gefunden worden sind
Daraus folgt, dass wenn man Din. giganteum, Din. laevius und
Din. bavaricum nach der Zahngrösse unterscheiden kann, man auch die
grösste Form von Podolien, von Manz und von Vernesti als
eine besondere Art betrachten kann.
Es sich aber, ob man die Grösse der Individuen allein als
specifisches Merkmal oder als einen individuellen, wahrs,cheinlich vom
Geschlechte des Tieres abhangigen Charakter betrachten muss. Die
Vermutung, dass die Grösse der Dinotheriumindividuen nach dem Ge-
schlechte derselben variirt, ist zuerst von KAUP, dem Begründer dieser
Gattung, ausgesproched worden. Ein Kiefer eines Dinotheriums von
manstetten Graz in Steiermark und von K. PETERS als einer
mittelgrossen Art angehörend medium) angenommen, ist von KAUP
als einem weiblichen Individuum von Din. giganteum angehörend
trachtet worden. Somit es nicht schwer, die Riesenformen von
n M a und li e n als mannliche Individuen von Din.
giganteum zu betrachten.
GRIGORE STEFÂNESCU betrachtet ferner als ein s Merkmal
zwischen dem Din gigantissimum und dem Din. giganteum, «l'exis-
tence d'un bourrelet crénelé continu la base de toutes les molaires
de la supérieure, et surtout de la premire molaire, ce qu'on
ne trouve pas de la sorte chez les autres espéces Bei den Backen-
des Oberkiefers von aber, welche an Grösse sogar
jenigen des Dinotheriums von Mânza bemerkt man, wie
ich gezeigt habe, an der Aussen- und der Kronenbasis keine
Spur eines Schmelzwulstes (bourrelet). Andererseits zeigt der erste Ober-
molar M1 des Eppelsheimer Din. giganteum an der Innenseite einen

www.dacoromanica.ro
SÄUGETIERFAUNA RUMANIENS 197

mit Schmelzwucherungen versehenen Schmelzwulst. Daraus folgt, dass


das Vorhanden- oder Nichtvorhandensein eines crenelirten bourelets bei
den oberen Backenzahnen ein individuelles Merkmal ist und nicht als
ein angesehen werden kann.
WENJUROV, der den Unterkiefer des podolischen Dinotheriums, (Din.
proavum EICHWALD) von neuem studiert hat, fand einen ausgesproche-
nen Unterschied zwischen der podolischen Riesenform und allen anderen
bis jetzt bekannten Formen des Din. giganteum. Diese Unterschiede
bestehen bei der Form von Podolien darin, dass die Backenzahne
deutend grösser sind und der Unterkiefer eine besondere Krüminung
der Symphyse zeigt. Ausserdem weist das Dinotherium von Podolien
zwei ausgesprochene Auschwellungen in der Kieferkrürfimungsregion auf,
und der canalis mandibularis und die desselben (foramen
mentalia) sind verschieden.
Diese Merkmale kann man bei der Form von nicht
trolliren, weil der vordere Teil der Symphyse fehlt.
Die unterscheiden sich durch keine wesentlichen Charakter
von denjenigen der anderen Dinotheriumformen.
Trotz dieser Unterschiede in der Conformation des Unterkiefers
zweifelt WENJUKOV, dass dieselben einen specifischen Wert haben und
desshalb betrachtet er die podolische Form (Din. als
dem Din. giganteum angehörend.
Da wir keine wesentlichen anatomischen Unterschiede zwischen
den verschiedenen Dinotheriumarten kennen, und da die auf die
duumsgrösse basirten Merkmale nicht genügend begründet sind, so
müsste man, wenn es nötig eine Dinotheriumform als eine
sondere Art zu bestimmen, auch das geologische Alter der Schichten,
in welchen dieselbe gefunden worden ist, in Betracht ziehen.
Auf diese Weise ist man bei der Aufstellung der drei, in der
heutigen palaontologischen Literatur angenommenen Dinotherium-Arten
vorgegangen. So ist das Din. bavaricum MEYER (sin. Din. Cuvieri KAUP)
- die kleinste Form - die da dieselbe das charakteri-
sirt. Hinsichtlich dieser Art sagt OTTO ROGER: «Zur sicheren Diagnosti-
cirung der Species genügen einzelne nicht völlig ausreichend,
doch dürfen kleine Backenzahne sicher zum Din. bavaricum gerechnet
werden, wenn sie sicher aus Ablagerungen stammen, wie
gekehrt grosse, pliocanen Schichten stammende unbedenklich
dem Din. giganteum zugewiesen werden können».
VACEK betrachtet Din. laevius JOURDAN, als eine von Din. gigan-
teum verschiedene Art, indem er sich nicht nur auf den unbedeutenden
Unterschied der Zahngrösse, sondern auch auf verschiedene geolo-
gische Alter da man dieser Form im Wiener Becken an der

www.dacoromanica.ro
198 ATHANASIU

Basis der pontischen Stufe begegnet, das Din. giganteum nur


in den Belvedere-Schichten, d. h. im oberen Teile der pontischen Stufe
zu treffen ist.
Wenn wir nun diese Betrachtungen auf das Dinoth. gigantissimum
von M z a anwenden, so bemerken wir, dass das geologische Alter die
Absonderung desselben von Dinoth. giganteum nicht berechtigt, da
wohl Dinoth. giganteum von Gaiceana, wie auch Dinoth. gigantissimum
von a in denselben Schichten der pontischen Stufe zu treffen sind.
Man findet sogar in derselben Localitat aicean und in denselben
Schichten die beiden Formen beisammen.
Dasselbe ist der Fall auch in Podolien und Bessarabien, wo sich
sowohl die grosse Form (Dinoth. proavum wie auch das typische
Dinoth. giganteum in den Schichten desselben pontischen Alters finden.
Auch dem Dinotherium von esti begegnet ebenfalls in den pon-
tischen Schichten, die gleichaltrig sind mit den Belvedereschichten und
mit denen von Süd-Bessarabien, welche das Dinoth. giganteum enthalten.
Da wir zwischen Dinoth. giganteum und Dinoth. gigantissimum
keine wesentlichen anatomischen Unterscheidungsmerkmale finden, sondern
da im Gegenteil die Ähnlichkeit dieser Formen sehr gross ist, und da
auch das geologische Alter ihre Absonderung nicht berechtigt, so kön-
nen die grossen Formen des Dinotheriums von Podoli en (Dinoth.
proavum von (Dinoth. gigantissimum STEFANESCU) und
von nicht als eine besondere Art betrachtet werden, sondern
als individuelle Variationen, welche wahrscheinlich vom Geschlechte
bedingt sind oder höchstens entwickeltere Rassen von Dinotherium
giganteum betrachtet werden müssen, die im Südosten Europas in der
ersten des gelebt haben.
Geologische Verbreitung des Dinotherium giganteum im Süd-
osten Europa's.
In kennt man bis heute 3 Localitaten, wo Dinotherium-
reste gefunden worden sind: M za (District G e an
(Distr. Tecuciu) (Distr. Arges).
Die Schichten von M und G e an a müssen als dem
teren Teile der pontischen Stufe, also als dem unteren angehörend
betrachtet werden nicht dem oberen wie es GR. STEFANESCU
Wie wir gezeigt haben, gehören die Dinotheriumschichten von
Vernesti ebenfalls dem unteren an, und zwar einem Niveau der
pontischen Stufe, welche dem unteren Teile der Psilodontenschichten
entsprechen würde.
Aus dem südlichen Bessarabien, im Districte Akerman,
WENJUKOW Dinoth. giganteum mit: Mastodon longirostris KAUP, Ace-
ratherium incisivum Hipparion gracille KAUP und Capreolus cf..

www.dacoromanica.ro
TERTIÄRE SÄUGETIERFAUNA RUMANIENS 199

Matheroni GERVAIS. Diese interessante Saugetierfauna stammt aus roten


und gelben Sanden, die unter porösen Kalken liegen, welche eine dem
Odessaer lke charakteristische Molluskenfauna enthalten und zwar:
Cardium semisulcatum, Rouss. Dreissensia tenuissima, SINZ.
C. novorossicum, BARB. maximus, FUCHS.
C. Odessae, BARB. Anodonta sublaevis, SINZ.

Die Sande mit den erwahnten Saugetierresten gehören also dem


unteren an und sind nach ANDRUSSOW aquivalent mit den Bel-
vedereschichten des Wienerbeckens, mit dem oberen Teile der Conge-
rienschichten (Niveau mit Congeria rhomboidea) des mittleren Donau-
beckens (Ungarn, Croatien, Serbien) und mit den Valenciennesia und
Psilodon Heberti-Schichten d. h. mit dem unteren le der pontischen
Stufe von Rumanien.
Dinotheriumreste sind noch von SINZOW aus den unteren
Pliocan-Sanden und aus einigen anderen Punkten des südwestlichen Russ-
land (Culmkolonie im südlichen Cernovo im Kersongouver-
nament, etc.).
Die oben Reste aus Podolien (Dinoth. proavum
stammen aus den von BARBOT DE MARNY benannten Balta-Sanden", die
im allgemeinen als Vertreter der pontischen Stufe, von einigen Geolo-
gen aber als Representant des ganzen betrachtet werden. Von
diesen Balta-Sanden sind von WENJUKOW und M. PAWLOW die folgenden
Arten beschrieben worden: Dinoth. giganteum KAUP, Mastodon longi-
rostre KAUP., Mast. Borsoni HAYS., Hipparion gracile KAUP., Rhinoceros
megarhinus CHRIST., Capreolus cusanus & JOBERT, Cervus
pardinensis & Aceratherium incisivum Cervus
Perrieri & JOBERT, Rhinoceros Schleiermacheri KAUP.
Wie WENJUKOW bemerkt, enthalten die Balta-Sande neben den dem
unteren charakteristischen Species, wie: Din. giganteum, Mast.
longirostre, Aceratherium incisivum, Rhinoceros Schleiermacheri, auch
Species aus dem oberen wie: Mast. Borsoni, Capreolus cusanus,
Rhinoceros megarhinus. Dies beweist, dass die Balta-Sande nicht einen
bestimmten Pliocan-Horizont darstellen, sondern dass ihre Ablagerung
eine längere Zeitperiode gedauert hat. Desswegen können wir dieselben
nicht mit gewissen Pliocanniveaus aus parallelisiren. Wenn
wir aber den allgemeinen Charakter der Saugetierfauna in Betracht ziehen,
so könnten die Balta-Sande mit den Congerien- und mit den Psilodon-
tenschichten von Rumanien, d. h. mit dem unteren und mittleren Hori-
zonte der pontischen Stufe parallelisirt werden.
M. PAWLOW hat Dinoth. giganteum aus den obersarmatischen oder
maeotischen Schichten von Tiraspol (Guy. Kherson) beschrieben.

www.dacoromanica.ro
200 S. ATHANASIU

In Serbien ist das Din. giganteum im unteren Becken des Mora-


vailusses, bei din, in der «Congerienstufe» und im unteren Becken
des Timok gefunden worden.
Im Wienerbecken ist Dinoth. giganteum dem Dinoth. laevius aus
den untersten pontischen Schichten nachgefolgt und bisher nur aus den
tracischen Bildungen (Belvedereschotter) worden. Hier kommt
es zusammen mit Mast. longirostre, Aceratherium incisivum und
parion gracile, d. h. mit derselben Tiergesellschaft wie im südlichen
land vor.
Aus diesen Betrachtungen folgt also, dass Südosten Europa's,
wie auch in Rumanien, Dinoth. gzganteum in der ersten
gelebt hat. Die Reihe der Dinotheriumformen hat im oberen
Dinoth. der kleinsten Form, begonnen, demselben ist
Dinoth. laevius und Dinoth. giganteum aus dem unteren
folgt und hat am Schlusse des mit den riesigen Formen des
Dinoth. giganteum von Podolien, und Vernesti geendet.

Mastodon HAYS.
(Taf.

Mastodon Borsoni ist bekanntlich einer der verbreitetsten Masto-


donten aus dem Zygolophodon-Typus und lebte in der zweiten
des im Rhonebecken, in Italien, in Oesterreich-Ungarn und
insbesondere im südwestlichen Russland: in Podolien, Volhynien, Bes-
sarabien, Kerson und Krim.
Nach den mir bis heute bekannten Resten ist Mast. Borsoni in
den folgenden Lokalitaten Rumäniens gefunden worden:
Im Districte Mehedinti bei a östlich von Turnu in.
Im Districte Gorj: bei Vladimir, Petresti de jos, Barb atesti,
Turburea und Fudulesti (im Gilort-Thal), Vlgduleni (Jiu-Thal),
SAcel (Blahnita-Thal), TIndälesti (Amaradia-Thal).
Im Districte bei Sinesti, im
Im Districte Arges: bei Curtea Budesti (Simnicu-
und Belcesti (Topologu-Thal).
Im Districte Dolj, bei Cernatesti, Salcia und
Im Districte : bei Deleni.
In der sind Reste von Mast. Borsoni im Districte
(Gemeinde Adam) und im Districte Tecuciu gefunden worden.
Aus diesen Daten geht hervor, dass das Verbreitungsgebiet des
Mastodon Borsoni sich auf die e ni a, die

www.dacoromanica.ro
SAUGETIERFAUNA 201

und die südliche erstreckt. Aus den noch unvollstandigen


Kenntnissen, die wir über die geologische Constitution der oben ange-
Fundorte haben folgt, dass Mastodon Borsoni in in
dem mittleren und oberen Teile der pontischen Stufe (Psilodonten und-
Bifarcinaten-Schichten) und in dem unteren Teile der levantinen Stufe
vorkommt.
Obwohl die Mastodon-Zahne aus dem Zygolophodon-Typus, die
wir zur Verfügung haben, nach demselben allgemeinen Plan, gebildet sind,
zeigen sie doch differentielle Merkmale, die uns zwingen, zwei
verschiedene, vom Alter des Tieres abhängige Formen von Mastodon
Borsoni zu unterscheiden und zwar :
A. Mast. Borsoni ausgewachsene Form, welche sowohl typische
Charaktere des Mast. Borsoni wie auch Merkmale, die von einigen
Palaontologen dem Mastodon ohioticus zugeschrieben worden sind,
aufweist.
B. Mast. Borsoni junge Form, die von einigen Autoren auch als
Mast. turricensis beschrieben worden ist.
Die der Formen sind grösser, haben
fachere und niedrigere Joche und folglich auch breitere transversale
Der mediane, der Zahnaxe parallele Einschnitt erscheint in Folge
der Abnützung der Joche weniger Der Schmelzwulst (bourrelet) ist
an den lateralen Seiten sehr wenig entwickelt und meistens fehlt er
ganzlich.
Die der Formen, aus denselben Zahnelementen
gebildet, sind kleiner, die Joche erscheinen in gratförmige Hügelspitzen
zerteilt, die transversalen und der mediane Einschnitt
enger und tiefer sind. Der Basalwulst und die Tuberkeln auf den
der Haupthügel sind bei diesen Formen ausgeprägter.
Bei unseren Exemplaren der jungen Formen bemerkt man auf
dem Alveolarrande zwei Backenzahne mit 3 Jochen. Ein dritter
Backenzahn mit 4 Jochen ist noch im Kiefer eingeschlossen beobachtet
worden. Nur der erste Backenzahn von einem Exemplare ist abgenützt,
die anderen sind durch den Kauprozess sehr wenig angegriffen
und scheinen nur vor kurze Zeit aus dem Kiefer hervorgebrochen
wesen zu sein.
Da die von Mast. Borsoni bis heute unbe-
kannt sind, so möchten wir die bei unseren Exemplaren der jüngeren
Formen beobachteten als Milchzahne betrachten. Diese Erklarung
aber stimmt nicht mit der von LARTET und von LORTET und CHANTRE
Mast. tapiroides und Mast. turricensis beobachteten Thatsache
nach welcher die zwei vorderen und der
dritte Milchzahn 3 Joche besitzen. Es ist also sehr wahrscheinlich, dass

www.dacoromanica.ro
202 S. ATHANASIU

diese der weniger entwickelten Formen, die ich der Einfachheit


wegen junge Formen nenne, die intermediären Zähne (LARTET) dar-
stellen, die zwischen der ersten und zweiten Dentition in Thätigkeit
traten. Der erste Backenzahn von unseren Exemplaren würde in diesem
lle den letzten Milchzahn darstellen. Es ist aber nicht ausgeschlossen,
dass wir es auch bei Mast. Borsom mit weniger entwickelten Varietäten
oder vielleicht mit einem sexuelen Charakter zu thun hätten.

A. Mastodon Borsoni.
Erwachsene Form.

Bezahnung des Oberkiefers.


1) Rechtes Oberkieferfragment mit erstem und zweitem Molar, von
esti im Districte Arges. V. Fig. 12, 13).
Der Umriss der Kronenbasis der beiden sehr gut erhajtenen Backen-
zähne hat die Form eines Rechteckes und die Zähne besitzen drei zur
Zahnaxe senkrecht gestellte Joche: Die sagittale des ersten Molars
m1 beträgt 92 mm., des zweiten m2 114 mm., die Breite am mittleren
Querjoche ist bei 75 mm. und bei m2 85 mm. Ein ausgesprochener
medianer Einschnitt teilt die Joche in je zwei Hälften. Das hintere, innere
ist etwas breiter als das entsprechende Aussenjoch. Der Basal-
(bourrelet) ist gut ausgeprägt am Vorder-und Hinterrande des
Zahnes; an den Seiten aber ist derselbe nur wenig und hauptsächlich
an den inneren Thalmündungen entwickelt. Die Abnützung auf den
neren Halbhügeln des ersten Molars ist tiefer vorgeschritten. Die beiden
Zähne zeigen drei Wurzeln, von denen die erste dem vorderen,
und einem Teile des entsprechenden inneren Halbjoches, die
zweite dem mittlern und vorderen Innenhalbjoche, die dritte dem mitt-
leren, Halbjoche und dem hinteren Joche entspricht.
Dem Grade der Abnützung und dem Vorhandensein des ersten
Molars nach, der noch in Thätigkeit im Kiefer war, folgt, dass die Zähne
einem erwachsenen, nicht sehr alten Tier angehört haben.
Die vorliegenden Backenzähne sind denjenigen des Mast. Borsoni
LARTET, die in Russland bei olaef gefunden worden sind, sehr
ähnlich (MARIE Op. cit. 1904, pag. 16-19. Pl. III, 3). Der
vorletzte Molar m2 unseres Exemplars steht ebenfalls den entsprechenden
Molaren von Kr assn oé und n a, welche von M. PAWLOW
dem Mast. Ohioticus angehörend betrachtet worden sind, sehr nahe.
(M. PAWLOW. Op. cit. 1894, pag. 9. Pl. I, 2, pag. 13. Pl. II, fig. 2).
Der erste m1 stimmt auch mit dem von VACEK als «drittletzter

www.dacoromanica.ro
TERTIÄRE SAUGETIERFAUNA RUMÄNIENS 203

oberer Molar» des Mast. Borsoni HAYS von Neud f an der Marsc h
beschriebenen Zahn sehr gut überein. (M. VACEK. Op. cit. 1877. 9.
Taf. VI, fiig. 3).
2) Ein vorletzter, oberer, rechter Molar IV, fig. 10, von
a, im Districte Dolj, aus den levantinen Schichten, stimmt bis
auf eine geringe Differenz in den Dimensionen sehr gut mit dem oben
erwähnten Molar m2 des Exemplars von überein. Die sagittale
beträgt 120 mm., Breite 90 mm. Der Zahn zeigt drei
digte Joche und drei gut erhaltene Wurzeln in derselben Stellung wie
bei den oben erwähnten Backenzähnen.
3) Ein letzter, oberer, linker Molar m3. VI, fig. 14. 15) wurde
im bei Turburea im Districte Gorj gefunden und
stammt wahrscheinlich aus dem oberen Horizont der pontischen Stufe,
oder aus dem Levantin. Der Zahn hat vier Joche und an der Hinterseite
einen stark entwickelten Talon. Die sagittale .Länge beträgt 178 mm.,
die Breite, vom ersten Joche angefangen, ist: 101, 118, 101, 78 mm.
Die zur Zahnaxe senkrecht gestellten Joche sind durch einen tiefen
dianen Einschnitt in je zwei Hälften geteilt. Die äusseren Jochhälften
erscheinen durch je einen seichten Einschnitt zweispitzig. Das hintere
Joch erscheint unsymmetrisch ausgebildet, indem seine Hälfte
viel weniger entwickelt ist. Der Talon hat die Breite von etwa 2 cm.,
und ist an der Innenseite. wo er mit einem kleinen Hügel endet, stärker
entwickelt. Als eine bei den Molaren von Mast. Borsoni selten beo-
bachtete Eigentümlichkeit, zeigt der vorliegende Molar an der inneren
Mündung des letzten Querthales kegelförmigen, 15 mm. hohen
Hügel, welcher das Thal auf dieser Seite unvollkommen sperrt.
Der Basalwulst ist nur an der Vorderseite wenig ausgeprägt ; an
den Seiten fehlt derselbe gänzlich. Wenig tiefe Abnützungsflächen bemerkt
man nur auf dem inneren Halbhügel des ersten und zweiten Joches.
Obwohl die Wurzelelemente der Innenseite an der Basis verschmolzen
erscheinen, kann man doch sehen, dass der letzte obere vier
zeln hat, welche im allgemein den einzelnen Jochen entsprechen.
4) Ein weiteres Oberkieferfragment mit dem letzten m3 der linken
Seite VII. Fig. 16, 17) stammt von im Districte Górj,
aus den oberen pliocanen Schichten. Der Unterschied dieses Molars von
dem oben beschrieben besteht der symmetrischen Ausbildung des
hinteren Joches und in einer viel geringeren Entwickelung des Talons,
den man als einen Schmelzwulst (bourrelet) auffassen könnte. Die
kundären Hügel an der inneren Mündung des letzten Querthales bemerkt
man nicht bei diesem Backenzahn. Die Dimensionen sind etwas kleiner
166 mm., Breite 94-97 mm. bei den drei vorderen Jochen, und
80 mm. bei dem vierten Joche) als beim Exemplar von Turb urea.

www.dacoromanica.ro
204 ATHANASIU

Der letzte Obermolar von Turbur ea stimmt sehr gut mit der
bildung eines analogen Zahnes von el (M. VACEK. Op. cit.
1877. S. 10. VII. Fig. 1), das Exemplar von esti
.demjenigen von arladani, bei der, in Bessarabien, sehr
ist. (MARIE PAWLOW, op. cit. 1894, pag. -41. Tab. III, 7).
5) Ein Fragment des letzten, oberen, rechten Molars (Taf.
Fig. 18, 19) stammt von Salcia, im Districte Dolj, aus den levantinen
Schichten. Nur die letzten zwei Joche mit einem stark entwickelten Talon
an der Hinterseite sind erhalten. Die des Bruchstückes beträgt
92 mm., die Breite 88 mm. bei dem vorletzten Joche, und 80 mm. bei
dem letzten Joche. Der 2 cm. breite Talon ist an der Innenseite, wo er
zweispitzig erscheint, an der Aussenseite aber als warzige Wuche-
rung entwickelt.

Bezahnung des Unterkiefers.


6) Ein linkes Kiefer-Fragment mit zwei Backenzahnen VIII,
Fig. 20) stammt von etresti de jos, im Districte Gorj, aus dem
oberen
Die des Kiefer-Fragmentes beträgt 45 cm., Der verticale
Durchmesser bei dem letzten Molar beträgt 14 cm., während der hori-
zontale Durchmesser an derselben Stelle cm. misst. Der ganze Kiefer-
ast müsste eine Gesammtlänge von 60-70 cm. erreichen.
Von dem vorletzten Molar m2 sind nur die zwei letzten Joche, von
75 mm. und 85-90 mm. Breite, erhalten. Einen sehr wenig ent-
wickelten Schmelzwulst bemerkt man nur an der Hinterseite des Zahnes.
Der letzte, untere Backenzahn hat vier Joche und ein
wickeltes welches aus drei Hügeln besteht. Die sagitalle
beträgt 178 mm., die Breite vom ersten Joche angefangen misst : 94, 98,
94, 75, 46 mm. Der mediane Einschnitt ist gut ausgeprägt und die Joche
sind zur Zahnaxe schief von vorn nach hinten und von innen nach aussen
gerichtet, was für die unteren Backenzahne charakteristisch ist. Die Kro-
nenbasis erscheint frei von jedem Schmeltzwulst (bourrelet) und nur an
Vorderseite bemerkt man einen schwachen Ansatz. Nur auf dem ersten
und zweiten äusseren Halbjoche zeigen sich kleine
7) Ein weiterer Unterkieferast der linken Seite mit dem letzten
Molar wurde bei im Districte ea gefunden IX. Fig. 23)
und stammt wahrscheinlich aus den unteren levantinen Schichten. Die
des horizontalen Teiles des Fragmentes beträgt am unteren
Rande 45 cm., der verticale Durchmesser, bei dem dritten Joche des
letzten Molars gemessen, beträgt 17 cm.; der horizontale Durchmesser
erreicht an derselben 12 cm. Auf der Aussenseite des Kieferbeins,

www.dacoromanica.ro
TERTIÄRE 205

beinahe in einer llung, welche dem Vorderrande des letzten Molars


entspricht, bemerkt man eine 2 cm. breite (foramen
tale), welche in den canalis mandibularis mündet.
Der letzte Backenzahn hat vier Joche uncl einen 1,5 cm. breiten
Talon. Die sagittale beträgt 167 mm. Die drei ersten Joche
sitzen die Breite von 94 mm.; das vierte Joch aber ist 78 mm. breit.
Der Zahn befindet sich im ersten Stadium der Abnützung durch den
Kauprozess.
Obwohl vom Kieferbein noch 6 cm. über den letzten Molar
naus nach vorne erhalten sind, so sieht man doch auf der Bruchfläche
keine Wurzelspur eines vorletzten Backenzahnes. Das Tier war also
ziemlich weit im Alter vorgeschritten, weil der vorletzte Molar schon
aus dem Alveolarrande war und nur der letzte Backen-
zahn allein in Thätigkeit im Kiefer blieb.

Die vorliegenden zwei letzen, unteren Molare stimmen am besten


mit folgenden Abbildungen aus der mir bekannten Literatur überein:
Bei VACEK (Op. cit. 1877. S. 11. VI. Fig. 2) mit dem Molar
von Theresiop el. Derselbe besitzt, wie unser Exemplar von Petresti,
ein flinftes, unentwickeltes Joch, das VACEK als einen stark entwickelten
Talon betrachtet.
Bei M. PAWLOW (Op. cit. 1894, pag. 17. Pl. fig. 1) mit dem
von Ein unterer, letzter von a, den
M. PAWLOW als dem Mast. Ohioticus angehörend betrachtet hat (Op.
cit. 1894, pag. 11. Pl. L fig. 3), steht ebenfalls unserem Exemplare von
Petresti sehr nahe.
Bei WENJUKOW (Op. cit. 1901. V, Fig. 4) mit den analogen
Zähnen aus den Balta-Sanden von Kr a o e und Tim k ow in Po-
dolien. Einer dieser Molare hat wie unser Exemplar von S in ti,
vier Joche und einen Talon.
8) Ein Fragment des vorletzten, unteren Molars (Taf. VIII, Fig. 21,
22) stammt von B Districte Arges, aus dem oberen Hori-
zonte der pontischen Stufe.
Nur die zwei letzten Joche sind erhalten mit einer von 75
mm. und einer Breite von 85-82 mm. Die Halbjoche erscheinen zwei-
spitzig. An der Hinterseite des Zahnes findet sich ein sehr gut ausge-
prägter Basalwust. In Bezug auf die Ausbildung der Joche stellt dieser
Zahn eine intermediäre Form zwischen den Zähnen der ausgewachsenen
und jüngeren Formen dar.

www.dacoromanica.ro
B. Mastodon Borsoni.
Form.
9) Ein sehr interessantes Exemplar eines rechten Unterkiefers
X, Fig. 24) wurde bei Curt ea de Ar g im mittleren Horizont der
pontischen Stufe gefunden. Der Kieferast erscheint massig, auf der
Aussenseite ein wenig aufgetrieben und ist 37 cm. lang. Sein verticaler
Durchmesser beträgt unter dem zweiten Backenzahn 17 cm., während
der horizontale Durchmesser an derselben Stelle 11 cm. misst. Auf der
vorderen findet sich die 4 cm. breite ÖiTnung des canalis
mandibularis, (c in der Abbildung), welcher dem unteren Rande des
Kieferastes entlang bis unter den vorletzten Molar sich fortsetzt. Auf
der Aussenseite des Kiefers sich unter dem zweiten Backenzahn
das foramen mentale. Der erste Backenzahn hat drei Joche, von
denen nur die zwei letzten, durch den Kauprozess stark abgenützten,
erhalten sind. Die des Zahnfragmentes beträgt 52 mm., die
Breite am hinteren Joche gemessen 58 mm. An der Hinterseite zeigt
sich ein wenig ausgeprägter
Der vorletzte Backenzahn m2 (Tafel XII, Fig. 32) hat ebenfalls
drei Joche und zeichnet sich, wie es den ersten und zweiten unteren
Backenzahn von Mast. Borsoni charakteristisch ist, durch eine Verschmä-
lerung nach vorne aus. Die sagittale des Zahnes beträgt 112 mm.
die Breite aber, vom ersten Joche angefangen, : 70, 75, 80 mm. Die
Joche erscheinen durch wenig tiefe Einschnitte gratförmig in je
Hügelspitzen zerteilt und zeigen an ihren Abhängen und war-
zige Wucherungen, welche besonders an der Hinterseité des Zahnes
zahlteich sind. Die Kronenbasis erscheint auf der Aussenseite der Joche
glatt und deutlich gewellt und zeigt an hinteren Zahnrande einen ge-
etwa 1 cm. breiten Schmeltzwulst, der an der Vorderseite
niger entwickelt ist. Die Querthäler sind breit, frei von Turberkeln
und stehen zur Zahnaxe von vorne nach hinten und von innen
nach aussen. Sehr kleine Abniitzungsflächen bemerkt man nur auf dem
ersten und zweiten inneren Halbhügel.
Der letzte Backenzahn m3 befindet sich noch im Entwickelungs-
Stadium und wurde aus dem Kieferbein herauspräpariert, da er gänz-
lich in der Alveole versteckt war. Von den vier Jochen sind die drei
ersten gut, das vierte nur zum Teil erhalten. Die des erhaltenen
Zahnfragmentes beträgt 12 cm.; die Breite am dritten Joche gemessen
8 cm.
Die Joche erscheinen gratförmig in je 4 Hügelspitzen zerteilt, von
denen die seichtlich gestellten Hügel entwickelt sind und 32 mm.
Höhe erreichen. Die Zahna.xe ein wenig schieflaufenden Querthäler

www.dacoromanica.ro
TERTIÄRE SÂUGETIEFAUNA RUMANIENS

sind verhältnissmässig breit. Die Seitenränder der Kronenbasis sind glatt ;


nur an den Abdachungen der Hügel zeigen sich wulstige Wucherungen.
Ein anderes Unterkieferfragment der linken Seite, mit erstem
und zweitem Backenzahn XI, Fig. 27. 28. 29) wurde bei
mir, , im Districte Gorj, gefunden.
Das Kieferfragment zeigt die Charaktere des Exemplars von
a de und hat eine Gesammtlänge von 30 cm., während der
Alveolarrand mit den zwei Backenzähnen 21 cm. misst. Sowohl an der
hinteren, wie auch an der vorderen Bruchfläche, und zwar unter
sten Backenzahn, sieht man die 35 mm. breite Öffnung des canalis
mandibularis.
Der erste Backenzahn m1 hat drei die sich im ersten Sta-
dium der Abkauung befinden. Die des Zahnes beträgt 91 mm.,
die Breite am mittleren Joche 69 mm. Der ist am Hinter-
rande gut ausgeprägt (1 cm. breit), während er am Vorderrande und
an der Aussenseite des Zahnes weniger entwickelt ist.
Der zweite Backenzahn m2 XI, Fig. 28. 29) stimmt mit dem
analogen Zahn des Kieferexemplars von ea de überein,
ist aber etwas grösser : 125 mm.; Breite: 74. 82. 88 mm.). Der

sehr stark entwickelt am Vorder- und Hinterrande, ist mit


kleinen Hügelspitzen verziert. Die drei Joche zeigen keine Abnützungs-
fläche. An der Rückseite dieses zweiten Molars erkennt man keinen
Eindruck des folgenden, dritten Molars, welcher noch nicht aus dem
Kiefer hervorgetrieben war.
11) Ein zweiter Molar des linken Unterkiefers X, Fig. 25.
26) stammt von tea de Nach den :

112 mm.; Breite: 70. 75. 80 mm.) und dem Grade der Abnützung zu
schliessen hat dieser Zahn einem und demselben Individuum, wie das
oben beschriebene Kieferfragment von Curtea de A rg e angehört.
12) Ein weiteres Unterkieferbruchstück der linken Seite,
jungen Individuum angehörend XII, Fig. 30. 31), ist angeblich bei
B b et im Districte Gorj, gefunden worden. Das Kieferfragment,
mit zwei gut erhaltenen Backenzähnen (m1, hat die von
16 cm. und einen beinahe kreisförmigen Querschnitt, dessen Durchmesser
9 cm. beträgt.
Der mit drei Jochen und einem am Hinterrande gut
ausgeprägten hat die von 64 mm. die Breite 52 mm.
Der folgende Molar m2 besitzt ebenfalls drei Joche und hat eine sagit-
tale von 88 mm., während die Breite am mittleren Joche 62 mm.
beträgt. Der Vorder- und Hinterrand zeigt einen geperlten
An der Hinterseite dieses Molars bemerkt man keinen Eindruck eines
anderen Zahnes. Die Abkauung ist wenig vorgeschritten. Dieses Exem-

www.dacoromanica.ro
zeigt, wie bedeutend die individuellen Grössenunterschiede, selbst
bei jüngeren Formen von Mast. Borsoni, sind.
llte man die vorliegenden des sehr jungen Individuum's
als Milchzähne betrachten, so müssten wir annehmen, dass die Milchzahne
des Mast. Borsoni, zum Unterschiede von Mast. turricensis und Mast.
tapiroides, aus denselben Zahnelementen, wie die des permanenten
bisses, gebildet waren.
Die beschriebenen der jungen Formen, insbesondere m2,
stimmen gut mit den folgenden Abbildungen aus der mir bekannten
Literatur
Bei LORTRET ET CHANTRE (Op. cit. XII, 2) mit den
des Mast. Borsoni, von Buisson-la-Ville im Rhonebecken,
und mit «la molaire inferieure, von Mast. tapiroides
(Pl, IX, 2, 3, 9). Der Unterschied besteht darin, dass bei den
zösischen Exemplaren die wulstigen Wucherungen an den
als bei unseren Exemplaren entwickelt sind.
Der von VACEK als evorletzter, unterer, linker von Mast.
tapiroides Cuv. = Mast. turricensis von der M ur in Croa-
tien, (Op. cit. 5. VII. Fig. 4) abgebildete Backenzahn steht
falls unseren Exemplaren von m2 sehr nahe. Der Umriss der Kronenbasis
hat aber eine fast rechteckige Form und ist nicht ausgesprochen tra-
pezoedrisch, wie bei den entsprechenden rumanischen Exemplaren.
Vergleichung der rumänischen Formen des Mast. Borsoni
mit den verwandten Arten von Mast. ohioticus und Mast.
censis.
mit unserer erwachsenen Form des Mat. Borsoni nachstver-
wandte Art ist Mast. ohioticus (M americanus, giganteus) aus
dem von Nord-America, M. PAWLOW meint, dass Mast. ohio-
ticus zur selben Zeit mit Mast. Borsoni in Eurasien gelebt hate; andere
Palaontologen aber identifizieren die dem Mast. ohioticus zugeschriebenen
europaischen denjenigen des Mast. Der Grund dieser
Meinungsunterschiede liegt darin, dass bisher keine wesentlichen Unter-
scheidungsmerkmale zwischen diesen, sonst sehr verwandten Formen
festgestellt worden sind.
Indemn P. WENJUKOW (Op. cit. 1902, pag. 129-135), die von
LARTET und LORTRET ET CHANTRE angegebenen Unterscheidungsmerk-
male zwischen Mast. zoni und Mast. ohioticus prüfte, fand er,
dass sich dieselben wiedersprechen. M. PAWLOW (op. cit. 1894 pag. 32-33)
gibt sechs, aus den Charakteren des letzten Molars abgeleitete Art-
enmerkmale. Nach WENJUKOW aber sind auch diese von
angegebenen Unterscheidungsmerkmale keine specifischen, da einige der-
selben auch bei Mast. Borsoni vorkommen, die secundaren

www.dacoromanica.ro
TERTIÄRE SAUGETIERFAUNA RUMINIENS

Unterschiede, die man bei den Backenzahnen beobachtet, von ihrem


verschiedenen Grade der Abnützung durch den Kauprozess
sind. Die Verhältnisse zwischen und Breite der sind nach
WENJUKOW ebenfalls sehr veranderlic.h und können folglich nicht als spe-
cifische Merkmale angenommen werden. M. PAWLOW selbst gesteht zu,
dass es Zähne gibt, welche die Charaktere beider Arten (Mast. Borsoni
und Mast. ohioticus) zeigen, wie z. B. einige von beschriebene
die von ihm als dem Mast. Borsoni zugehörig betrachtet wer- .

den. Ein und dasselbe Zahnexernplar von assnoj e in Podolien wurde


von M. PAWLOW als Mast. ohioticus. (Op. cit. 1894, pag. 13. II, fig. 2),
von P. WENJUKOW aber (Op. cit. 1902. pag. 143. V. Fig. 7) als
Mast. Borsoni beschrieben.
Unsere Beobachtungen bestatigen die Schlüsse indem
wir an unseren Exemplaren sowoh typische Charaktere von Mast. Bor-
soni, als auch solche des Mast. ohioticus (M. bemerkt haben. Als
Beispiel kann ich die Charaktere der letzten Molare erwachsener Formen
anführen.
Nach M. PAWLOW besitzt der letzte, obere Molar von Mast. Bor-
soni drei Joche und ein wenig entwickeltes viertes, das man auch als
einen Talon betrachten könnte, während derselbe Molar von Mast. ohio-
ticus vier Joche und einen gut entwickelten Talon hat.
Die entsprechenden Molare von a V. Fig. 14, 15)
und esti VII. Fig. 16, 17) besitzen vier Joche und das
Exemplar von Turb ea zeigt auch einen stark entwickelten Talon,
wie es bei Mast. ohioticus der Fall ist. Andererseits aber ist das Ver-
der zur Breite dieselben Molare beinahe 1.6, wie
bei Mast. Borsoni, dasselbe Verhaltniss für den gleichen Zahn
von Mast. ohioticus 2.25 beträgt.
Der letzte von Mast. ohioticus hat nach M. PAWLOW fünf
Joche und einen entwickelten Talon, derselbe Backenzahn bei Mast.
Borsoni vier Joche und einen Talon besitzt. Die letzten, unteren
lare von de jos VIII. Fig. 20) und von esti
IX. Fig. 23) haben vier Joche und einen stark entwickelten Talon, (wel-
cher bei dem Exemplar von auch als ein unentwickel-
tes Joch betrachtet werden kann), sie gehören also dem Mast. Borsoni
an. Andererseits aber erscheinen dieselben Molare an der Hinterseite
verlangert und gerundet und sind frei von jedem (bourrelet),
wie es bei Mast. ohioticus der Fall ist.
Aus diesen und anderen Bemerkungen, die ich noch bei der
schreibung des Mast. arvernensis zu Gelegenheit haben werde,
geht hervor, dass bei einer und derselben Art von Mastodon die
zahl der Joche des letzten Molar's nicht unveranderlich ist und folglich
14

www.dacoromanica.ro
210 ATHANASIU

nicht ein specifisches Merkmal angenommen werden kann. Ein Joch


mehr oder weniger als die normale Anzahl, erscheint als ein individueller
Charakter sogar bei den gleichalterigen Individuen. Ausserdem finden
wir alle Uebergange zwischen Talon und einem echten Joche.
Ein wesentliches Unterscheidungsmerkmal zwischen Mast. Borsoni
und Mast. ohioticus nach M. PAVLOW (Op. cit. 1901 pag. 12, Pl. I,
fig. 3) der Mangel an Alveolen für Stosszahne bei dem Unterkiefer von
Mast. ohioticus, Mast. Borsoni Stosszahne auch im Unterkiefer
besitzt. Bei unseren Exemplaren haben wir in dieser Hinsicht nichts
können.
Die Frage ist noch schwieriger, wenn man die Backenzahne, die
wir dem Mast. Borsoni, junge Form, zugeschrieben haben, mit den ana-
logen aus der Literatur vergleichen.
Unsere Exemplare von m1 und m2 sind bedeutend kleiner, als die
entsprechenden der erwachsenen Formen und befinden sich im
ersten Stadium der Abnützung. Andererseits ist der dritte Backenzahn
m3 nur bei dem Exemplar von de ganz in dem Kiefer
eingeschlossen beobachtet worden, obwohl der erste Backenzahn des-
selben Exemplar's beinahe bis zur Basis der Joche abgenützt war, ein
Beweis, dass bei diesen jungen Formen nur der erste und der vorletzte
Backenzahn in Thatigkeit waren, der letzte noch im Kiefer
eingeschlossen war.
Die mit unseren jungeren oder weniger entwickelten Formen von
Mast. Borsoni, nachstverwandten Arten sind: Mastodon tapiroides und
Mast. turricensis, welche man in der Literatur oft mit Mastodon
Borsoni identificiert findet. Mast. tapiroides, das Mastodon aus
dem Zygolophodon-Typus, hat die (insbesondere und m2) aus
denselben Elementen, wie die von Mast. Borsoni junge Form ausge-
bildet. Der Umriss der Kronenbasis erscheint trapezoedrisch und durch
starke Depressionen, welche sich in der Fortsetzung der finden,
deutlich gewellt, wie es auch bei unseren Exemplaren von und m2
jüngerer Formen vorkommt. Die Zahnj oche von Mast. tapiroides sind
aber durch schwache Einschnitte in mehr runde nicht scharfspitzige,
Hügel zerteilt. Die rauhen (crêtes reccurents), die von der
Spitze der Randhügel gegen die Thalmündung zu herunterziehen, sind
reich mit Tuberkeln verziert, welche manchmal die Querthaler
kommen sperren, bei unseren Exemplaren die frei von
jeder Wucherung und breit geöffnet erscheinen, wie es bei Matstodon
Borsoni immer der Fall ist (1).

(1) Ueber die Charaktere von Mast. tapiroides et CHANTRE.


Op. pag. 25-26, M. PAVLOW Op. cit. 1894, pag. 26-32, Op. cit. S. 4-6.

www.dacoromanica.ro
RUMÄNIENS

Nach diesen Charakteren könhte man Mast. tapiroides als eine


Uebergangsform zwischen den zygolophodonten und bunolophodonten
Mastodonformen betrachten.
GAUDRY (Op. cit. 1891, pag. 1-6) vereinigt Mast. tapiroides mit
Mast. turricensis und betrachtet diese letztere Art als mit Mast.
gustidens sehr nahe verwandt.
Die ungleiche Ausbildung der Randhügel, wie sie nach GAUDRY
bei Mast. turricensis=Mast. tápiroides vorkommt, bemerkt man bei
seren Exemplaren nicht.
Mast. turricensis betrifft, so ist dasselbe von LORTET
et CHANTRE Mast. Borsoni und von LARTET Mast. tapiroides
worden.
Nach M. PAVLOW (Op. cit. 1894, pag. 32 und 35) Mastodon
turricensis nur als eine wenig entwickeltere Varietät von Mast. Borsoni
zu betrachten.
Auch das geologische Vorkommen unserer jungen Formen recht-
fertigt nicht ihre Trennung von Mast. Borsoni, da sie aus denselben
mittleren und oberen pontischen Schichten, wie die erwachsenen For-
men, stammen, Mast. tapiroides und Mast. turricensis zuerst
aus dem beschrieben worden sind.

Geologische Verbreitung des Mast. Borsoni im Südosten


Europa's.
Nach den von M. PAVLOW, und WENJUKOW gemachten
dien ist Mastodon Borsoni im Russ land sehr verbreitet
und kommt sowohl im unteren als auch im oberen vor. Die
meisten Reste .von Mast. stammen aus den B a- n
(pontische Stufe) in Podolien, wo es zusammen mit: Dinotherium gigan-
teum,.Mast. longirostre, Hipparion gracile, Aceratherium incisivum,
Rhinoceros Schleiermacherz, Rh. megarhinus, Capreolus cusamus,
angetroffen wird. In Kherson, in der Krim und bei Odessa ist Mastod
Borsoni ebenfalls in pontischen Sanden gefunden worden. In Bessara-
bien (bei der Kulm-Kolonie...) kommt nach Mast. Borsoni zu-
sammen mit Dinoth. giganteum in den unteren pliocanen Sanden vor,
welche zwischen dem Thone mit Unio maximus und den Sandsteinen
mit Cardium Morale lagern. Sehr interessante Reste von Mast. Borsoni
sind von SINZOW aus den unteren pliocanen Sanden von la dani
(unweit beschrieben worden. In den oberpliocanen Sandstei-
nen und Konglomeraten vom südlichen Bessarabien (bei R e wurde
Mast. Borsoni zusammen mit Mast. arvernensis und Rhinoceros drus-
cus angetroffen.

www.dacoromanica.ro
212 S. ATHANASIU

In Ungarn ist Mast. Borsoni aus den levantinen Ablagerungen


(Sanden von im Comitate r) bekannt, wo es zu-
sammen mit Mast. arvernensis und mit einer nach R. HOERNES der
pliocanen Saugetierfauna von e r gleichaltrigen Fauna
wird. Bei Neuf d lu) aber kommt Mast. Borsoni
zusammen mit Mast. longirostris in den pontischen Ablagerungen vor.
In Nord-Italien (Asti, Val d'Arno) kommt Mast. Borsoni im
(Plaisancien und Astien) zusammen mit Mast. arvernensis, Rhi-
noceros megarhinus und Rh. etruscus vor.
Aus der pontischen Stufe der Provinz Messina wurde von SEGUENZA
eine reiche Saugetierfauna beschrieben, deren wichtigste Representanten
sind: Mast. Borsoni, Mast. turricensis, deperdita (= G.
brevicornis GAUD...) und Machairodus ogygia KAUP.
In Serbien ist Mast. Borsoni aus den Congerien-Schichten von
Kamendol worden. Die pliocanen Ablagerungen von B a
und Ores unweit (mit: Congeria subglobosa, Congeria
Partschi, Cardium apertum, Melanopsis decollata, Unio sp. Dreissen-
sia sp.) sind von TH. FUCHS den Schichten von adman esti (mit:
Dreisensia triangularis, Dr. simplex, Card. apertum, Card. banaticum,
Melanopsis, decollata) gleichgestellt worden.
Andererseits sind die Schichten von dmanes ti und c
von ANDRUSSOW mit dem oberen Horizont der Congerienschichten
rallelisirt worden, d. h. mit einem Horizont der pontischen Stufe, welcher
ungefahr dem unteren Teile des von entsprechen
würde.
Griechenland ist Mast. Borsoni (Mast. turricensis GAUDRY)
aus dem unteren von rni bekannt.
Aus diesen Daten geht hervor, dass Mast. Borsoni einer
langen Zeitperiode des gelebt hat, da es sowohl im unteren Teile
zusammen mit Dinotherium giganteum und Mast. longirostris als auch
im oberen Teile des mit Mast. arvernensis, wird.
Das geologische Vorkommen von Mast. Borsoni aus
stimmt im allgemeinen mit den oben Daten überein.
Bei urte a e Arge ist dasselbe zusammen Mast. arver-
nensis im mittleren Horizont der pontischen Stufe (Schichten mit Pro-
sodacna Sturi und Vivipara gefunden worden.
Wie wir gezeigt haben, liegen diese Schichten über den Thon-
mit Valenciennesia, jedenfalls in einem von etwa 40-50
m. Höhe über den Dinotherium-Sanden von Bei i
und wurde Mast. Borsoni im unteren Teile der levantinen
Stufe, d. h. über dem Bifarcinaten-Horizont, angetroffen.
Bis jetzt besitzen wir keine Daten die stratigraphi-

www.dacoromanica.ro
TERTIÄRE SÄUGETIERFAUNA RUMÄNIENS 213

sche Stellung der pliocänen Schichten, aus welchen die anderen Reste
von Mastodon Borsoni stammen.
Aus den allgemeinen Kenntnissen aber, die wir über die
sche Constitution der Fundorte von Arges, und Gorj
von wo die meisten Reste stammen, folgt, dass dieselben im mittleren
und oberen Horizont der pontischen Stufe und im unteren Teile des
Levantin vorkoMmen. In der südlichen Moldau kommt Mast. Borsoni
zusammen mit Mast. arvernensis, wie im südlichen Bessarabien, in dem
oberen Teile des vor.
In Districte Dolj ist Mastodon Borsoni ebenfalls zusammen mit
Mastodon avernensis im unteren Teile des Levantin gefunden worden,
unter dem Niveau mit Elephas meridionalis, der bekanntlich überall
in Europa das Ende des andeutet.

www.dacoromanica.ro
214 S. ATHANASIU

CUPRINSUL. - Pag.
Privire asupra resturilor de mamifere cunoscute . . 129
Comparatie fauna pliocenä de mamifere din faunele cores-
din Sud-estul Europei 135
Privire asupra Proboscidienelor fosile 137
Dinotherium giganteum var gigantissimum STEFÂNESCU 141
Positiunea a straturilor pontice dela
turilor cu Dinotherium dela Vern
Descrierea mäselelor Dinoteriului dela
i ...... ....
ea-de a stra-
. 142
146
Comparatii. Dinotherium gigantissimum Dinoth. proavum
nu pot fi considerate ca o specie deosebitä de Dinoth. gigan-
teum KAUP 152
geologicä a lui Dinotherium giganteum Sud-estul 158
Mastodon Borsoni HAYS 161
Descrierea mäselelor dela Mast. Borsoni forma adultä. Falca superioara 164
Idem. Falca inferioara
Descrierea
Comparatie
dela Mast. Borsoni forma ....
Mastodon Borsoni, Mast. ohioticus, Mast. turricensis $ Mast.
172
176

tapiroides 181
geologicä a lui Mast. Borsoni Sudestul Europei . 185
Allgemeiner Überblick über die in bekannten Saugetierreste und
ihre geologische Verbreitung 187
Gliederung des rumanischen und geol. Verbreitung der pliocanen
getiere (Tabelle) 190
Dinotherium giganteurn var gigantissimum ÂNESCU . . 191
Vergleichungen. Dinoth. proavum und gigantissimum
können nicht als eine von Dinoth. giganteurn
verschiedene Art betrachtet werden 194

Mastodon Borsoni HAYS ...... ......


Geologische Verbeitung des Dinoth. giganteum im Südosten Europa's

Mast. .Borsoni erwachsene Form. Bezahnung de Oberkiefers


198
200
202
Idem. Bezahnung des Unterkiefers 204
Mast. .Borsoni junge Form. 206
Vergleichung der rnmanischen Formen des Mast. Borsoni mit den verwandten
Arten von Mast. ohioticus und Mast. turricensis 208
Geologische Verbreitung des Mast. Borsoni im Europa's . . . 211
Explicarile tabelelor. - Tafel-Erklarungen ........ 215--238

www.dacoromanica.ro
TAFEL I.
Beiträge zur der tertiären Säugetierfauna

www.dacoromanica.ro
Explicare la Tab. L Erklärung zu Tafel I.
Dinotherium KAUP, STEFÂNESCU.

FIG. 1. Al doilea premolar P2 superior sang FIG. 1. Zweiter Prärnolar aus dem linken
privit pe fata superioarl. a=partea Oberkiefer von der Kauflache
anterioará, internä. Märime sehen. a=Vorderseite, i=Innenseite.
naturalä. Pag. 147. S. 192.
FIG. 2. privit oblic pe fata internä. FIG. 2. Derselbe von Innenseite gesehen.
Vernesti, pe Fundort Vernesti, im
Curtea de thale bei Curtea de Arges, in
a etajului pontic. tenia.
Colectiunea Institutului geologic. Aus dem unteren Teile der pon-
tischen Stufe.
Sammlung des geol. Institut Ru-
mänien's.

www.dacoromanica.ro
S. ATHANASIU MAMIFERE TERTIARE DIN ROMÂNIA TAB. I.

FIG. FIG. 2

Anuarul geologic al

www.dacoromanica.ro
TAFEL II.
Beiträge zur Kenntniss der tertiären Säugetierfauna
Rumaniens.

www.dacoromanica.ro
Explicare la Tab. II. Erklärung zu Tafel
Dinotherium giganteiun gigantissimum STEFÂNESCU.

FIG. 3. Primul molar superior drept FIG. 3. Erster aus dem rechten
privit pe fata superioarä, a = p. Oberkiefer von oben gesehen. a =
terioarä, e = p. esterni. Vorderseite, e Aussenseite.
Pag. 148. S. 193.
FIG. 4 Primul molar superior FIG. 4 Erster aus dem linken
privit pe fata superioarä, cu supra- Oberkiefer desselben Individuum's
fetele de erosiune mai putin adânci von oben gesehen, mit weniger an-
In Fig. 3, provine dela gekauten Jochen. Natürliche Grösse.
acela$ individ. naturall. a = Vorderseite, e= Aussenseite.
FIG. 5. privit pe fata externä. FIG. 5. Derselbe von der Aussenseite.
. pe valea Danului, im Danuthale bei Cur-
Curtea de Arge. Din partea infe- tea de Muntenia. Aus dem
a etajului pontic. unteren Teile der pontischen Stufe.
Colectiunea Institutului geologic. Sammlung des geol. Institut Ru-
mäniens.

www.dacoromanica.ro
TAB. II.
S. ATHANASIU : MAMIFERE TERTIARE DIN

FIG. 4

FIG. 3

Anuarul I. 1907.
FIG. 5

www.dacoromanica.ro
TAFEL III.
Beiträge zur der tertiären Säugetierfauna
Rumäniens.

www.dacoromanica.ro
Explicare la Tab. III. Erklärung zu Tafel III.
Dinotherinm KAUP, gigantissimum

FIG. 6. Al doilea molar (penultimul) FIG. 6. Zweiter (vorletzter) aus


superior drept, privit pe fata supe- dem rechten Oberkiefer von der
Pag. 150. gesehen. S. 194.
a= p. anterioarl, i = p. a Vorderseite, i Innenseite.
Märime naturalä. Natürliche Grösse.
FIG. 7. Acee* privitä pe fata FIG. 7. Derselbe von der Aussenseite
terná. sehen.
erne§ti, valea Danului, VernWi, im Danuthale, bei Cur-
Curtea de Din partea. tea de Muntenia. Aus dem
a etajului pontic. unteren Teile der pontischen Stufe.
Exemplarul pästrat in E- Das Original befindet sich in dem
piscopiei din Curtea de Model bischöflichen Museum von Curtea de
colectiunea Institutului geologic. Argeq. Das Modell in der Sammlung
des geol. Institut.

www.dacoromanica.ro
TAB. III.
S. ATHANASIU : MAMIFERE TERTIARE DIN

FIG. 7

FIG. 6

Anuarul geologic al 1907.

www.dacoromanica.ro
TAFEL IV.
Beiträge zur der tertieren Säugetierfauna
Rumaniens.

www.dacoromanica.ro
Explicare la Tab. IV. Erklärung zu Tafel IV.
Dinotherlum giganteum KAUP. Dinoth. giganteum

FIG. 8. Primul molar superior stâng pri- FIG. 8. Erster Molar aus dem linken
vit pe fata superioara. a = p. Oberkiefer von der
rioarä, p. Märimea sehen. a=Vorderseite, i=Innenseite
Pag. 151. NatUrliche Grösse. S. 194.
FIG. 9. Acela privit pe fata FIG. 9. Derselbe von der Innenseite.
Gäsit pe Argeqului pe Das Exemplar stammt angeblich
Curtea de probabil straturi aus dem Argeschthale, bei Curtea de
dela partea inferioarä a ponticului.
Exemplarul apartine d-lui I. Mast. Borsoni HAYS. Erwachsene
din Curtea Arge. Form.
Mastodon Borsoni HAYS. FIG. 10. Vorletzter, oberer rechter Backen-
pag. 168. zahn von der Innenseite gesehen.
FIG. 10. Penultima dela falca a=Vorderseite. Beinahe in der nat.
superioarä pe fata Grösse. 203.
a = p. anterioarä. Aproape FIG. 11. Derselbe von stark angegriffe-
en Kauflache.
FIG. 11. Aceea$ fata superioara Gemeinde Salcutza, Distr. Dolj,
f. Oltenia.
Corn. distr. Dolj. Din eta- Aus den levantinischen Schich-
jul levantin. ten. Samml. des geol. Institut Ru-
Colectiunea Inst. geologic. manien's.

www.dacoromanica.ro
TAB. IV.

S. : MAMIFERE TERTIARE DIN

FIG. 10

FIG. 9
al Romaniei. 1. 1907.

FIG. 11

www.dacoromanica.ro
TAFEL V.
Beiträge zur Kenntniss der tertiären Säugetierfauna
Rumäniens.

www.dacoromanica.ro
Explicare la Tab. V. Erklärung zu Tafel V.
Mastodon Borsoni HAYS. Forma Borsoni HAYS. Erwachsene Form.

FIG. 12. Fragment din falca FIG. 12. Bruchstück aus dem rechten Ober-
prima M, a doua kiefer mit dem ersten M, und zwei-
privite pe suprafata de mes- ten (vorletzten) Backenzahn, von
tecare. Pag. 164. der gesehen. S. 202.
FIG. 13. exemplar privit pe fata Natürliche
FIG. 13. Dasselbe Exemplar von der mehr
Corn. pe Simnic angekauten Innenseite gesehen.
distr. Arges. Din straturi dela partea Gem. i, im Simnicthale,
superioara a etajului pontic. Distr. Arges. Muntenia Aus dem obe-
Colectiunea museului de geologie ren Teile der pontischen Stufe.
paleontologic dela Universitatea Sammlung des geol. u. pal. Mu-
din seum der Universitat von Bucuresti,

www.dacoromanica.ro
TAB. V.
S. ATHANASIU : MAMIFERE TERTIARE DIN

Anuarul geologic al Romaniei. 1907.

www.dacoromanica.ro
TAFEL VI.
Beiträge zur Kenntniss der tertieren Saugetierfauna
Rumaniens.

'5

www.dacoromanica.ro
Explicare la Tab. VI. Erklärung zu Tafel VI.
Mastodon Borsoni HAYS. Forma Mast. Borsoni HAYS. Erwachsene Form.

FIG. 14. Ultimul molar superior FIG. 14. oberer M, der lin-
privit pe fata de mestecare. ken Seite von der KauflOche.
naturali. Pag. 168. liche Grösse. S. 203.
FIG. 15. exemplar privit pe fata FIG. 15. Derselbe von der Innenseite
terná. a = partea anterioarg. sehen. a = Vorderseite.
Turbure a, bazinul Gilortului, a, Thalbecken des
distr. Gorj. Din straturi pontice su- Gilortu, Distr. Gorj, Oltenia. Wahr-
ori scheinlich aus dem oberem Teile
Colectiunea Inst. geologic. der pontischen oder aus den levan-
tinischen Schichten.
Sammlung des geol. Institut. Ru-
mänien's

www.dacoromanica.ro
S. : MAMIFERE TERTIARE DIN TAB. VI.

Annarul geologic al 1907.

www.dacoromanica.ro
TAFEL
zur Kenntniss der tertidren Säugetierfauna
Rumdniens.

www.dacoromanica.ro
Explicare la Tab. VII. Erklärung zu Tafel VII.
Mastodon Borsoni HAYS. Forma adultá. Mast. Borsoni HAYS. Erwachsene Form.

FIG. 16. Ultimul molar superior sting FIG. 16. Letzter, oberer der
privit pe fata de mestecare. ken Seite von der Kaufläche gesehen.
naturall. Pag. 170. Natürliche Grösse. S. 203.
FIG. 17. exemplar privit pe FIG. 17. Derselbe von der Innenseite. a=
fata interná. a = p. anterioará. Vorderseite.
B ár i, pe valea Gilortului, Bárbáteqti, im Gilortuthale Distr.
distr. Gorj. Din straturi pontice su- Gorj, Oltenia. Aus den pon-
perioare ori levantine. tischen oder aus den levantinischen
Colectiunea Inst. geologic. Schichten.
FIG. 18. Fragment din ultimul Sammlung des geol. Institut
superior drept cu cele 2 creste poste- manien's
rioare conservate, privit FIG. 18. Fragment eines letzten, oberen,
de naturall. Pag. 171. rechten mit den hinteren zwei
FIG. 19. exemplar privit pe fata Jochen und Talon, von oben gesehen.
terná. p=extrem. posterioará. Natürliche Grösse. 204.
Com. Sal a districtul Dolj. Din FIG. 19. Dasselbe von der Innenseite.
straturi levantine. Fundort : Salci a. District Dol-
Colectiunea DR. C. I. ISTRATI. jiu, Oltenia. Aus den levantinischen
Schichten.
Privatsammlung DR. C. I. ISTRATI.

www.dacoromanica.ro
TAB.
ATHANASIU TtRTIARE DIN

FIG. 18
FIG. 16

FIG. 17
geologic 1907.
FIG. 19

www.dacoromanica.ro
TAFEL VIII.
Beiträge zur Kenntniss der tertiären Säugetierfauna

www.dacoromanica.ro
Explicare la Tab. VIII. Erklärung zu Tafel
Mastodon HAYS. Forma Mast. Borsoni HAYS. Erwachsene Form.

FIG. 20. lca stâng cu ultimul FIG. 20. Linker Unterkieferast mit dem
molar M, un fragment din penul- letzten M, und einem Fragment des
timul pe fata vorletzten Molars M,, von der
Aproape ihdin märime naturald. P.172. senseite gesehen. Beinahe der
Petreqtii din jos, bazinul Grösse. S. 204.
lortului, distr. Gorj. Din straturile Petreqtii de jos, im Gilortu-
dela partea superioar a ponticului. thal, Distr. Gorj, Oltenia. Aus den
Exemplarulpästrat Gor- oberen pontischen Schichten.
jan din Tirgu-Jiu. Das Exemplar sich in
FIG. 21. Fragment din penultimul molar Museum von u.
M, inferior stâng, privit pe fata FIG. 21. Fragment eines vorletzten, unte-
perioarä. a = p. anterioard, e = p. ren, linken M, von oben
pag. 175. sehen. Vorderseite, e Aussen-
FIG. 22. privit pe fata seite. Grösse. 205.
pe valea Topologului, FIG. 22. Dasselbe von der Aussenseite.
distr. Argeq. Din straturile dela par- ti, im Topologuthal, D.
tea superioará a etajului pontic. Muntenia. Aus den oberen on-
Exemplarul pästrat in muzgul tischen Schichten.
ceului din Pit eqti. Gymnasial Museum von i.

www.dacoromanica.ro
ATHANASIU : MAMIFERE DIN TAB.

FIG. 21

geologic 1. 1907.

FIG, 22
www.dacoromanica.ro
TAFEL IX.
Beiträge zur Kenntniss der tertiären Säugetierfauna

www.dacoromanica.ro
Explicare la Tab. IX Erklärung zu Tafel IX
Mastodon Borsoni HAYS. Forma Mast. HAYS. Erwachsene Form.

FIG. 23. lca inferioarg ultimul FIG. 23. Linker Unterkieferast mit dem
molar pe fata letzten Molar von der Aussenseite
din naturalg. Pag. 173. gesehen. Grösse. 204.
Corn. Si Oltetului, Sint im Oltetuthal, Distr.
distr. Provine probabil din Oltenia. Stammt
straturi dela partea inferioarg a eta- lich aus dem unteren Teile der
jului levantin. vantinischen Stufe.
Colectiunea Institutului geologic. Sammlung des geol. Institut
manien's.

www.dacoromanica.ro
ATHANASIU : TAB. IX.

Anuarul geologic al României.www.dacoromanica.ro


1907.
TAFEL
zur Kenntniss der tertiären Saugetierfauna

www.dacoromanica.ro
4

Explicare la Tab. X. Erklärung zu Tafel X.


Mastodon HAYS. Forma . Mast. HAYS. Junge Form.

FIG. 24. lca trei FIG. 24. Rechter Unterkieferast mit drei
mäsele M M privitä pe fata Backenzähnen M M M von der
Ultimul molar M in Aussenseite gesehen. Der letzte
germine, preparat din osul M im Keim, wurde aus dem
apare mai jos celelalte Kiefer herauspreparirt. = canalis
C = deschiderea canalului mandibularis an der Vorderextrami-
mandibular la partea anterioari. 1/3 natürl. S. 206.
din naturalg. Pag. 176. Curt ea de Muntenia.
Cur tea de A Din orizon- Aus dem mittleren Horizont der pon-
tul mijlociu Psilodonti) al tischen Stufe.
etajului pontic. Sammlung des geol. Institut.
Colectiunea Inst. geologic. mänien's.
FIG. 25. Penultimul molar inferior FIG. 25. Vorletzter, unterer, linker Backen-
privit pe fata superioarä. a=partea zahn von obengesehen. a
anterioarg. Aproape mgrim natu- seite. Beinahe natürl. Grösse. S. 207.
Pag. 180. FIG. 26. Derselbe von der Aussenseite.
FIG. 26. privit pe fata Curtea de Arges. Aus dem
Curtea de cu mittleren Horizont der pontischen
Din ponticul mijlociu. Stufe.

www.dacoromanica.ro
ATHANASIU : MAMIFERE TERTIARE DIN
TAB. X.

FIG. 26

FIG. 27

geologic 1907.

www.dacoromanica.ro
TAFEL XI.
Beiträge zur Kenntniss der tertiären Säugetierfauna
Rumäniens.

www.dacoromanica.ro
Explicare la Tab. XI. Erklärung zu Tafel XI.
Mastodon Borsoni HAYS. Forma Mast. HAYS. Junge Form.

FIG. 27. lca FIG. 27. Linker Unterkieferast mit ersten


a pe und zweiten Backenzahn, von der
fata externa. c = deschiderea Aussenseite gesehen. c =
lului mandibular la partea posteri- mandibularis an der hinteren Extre-
oarg. din märime naturalä. P. 178. mität. Grösse. S. 207.
FIG. 28. A doua mäsea dela falca FIG. 28. Zweiter Molar des in Fig. 27
cedentg., privit pe fata superioard. abgebildeten Kiefers, von oben
a = p. anterioarg, e = p. externg. a = Vorderseite, e= Aussen-
Märime naturalg. Pag. 179. seite. Grösse. S. 207.
FIG. 29. pe fata externä. FIG. 29. Derselbe von der Aussenseite.
ir, valea Deqului, bazi- mir Amaradia becken. D.
nul Amaradiei, distr. Gorj. Din par- Gorj. Aus dem oberen Horizont der
tea a ponticului ori din pontischen Stufe oder aus den
levantin. vantinischen Schichten.
Gorjan din Tärgu-Jiu. Museum von

www.dacoromanica.ro
S. ATHANASIU MAMIFERE TERTIARE DIN TAB. XI.

FIG. 28

Anuarul al României. 1907.

FIG. 29 (h/i).

www.dacoromanica.ro
TAFEL XII.
Beiträge zur Kenntniss der tertiären Säugetierfauna
Rumäniens.

www.dacoromanica.ro
Explicare la Tab. XII. Erklärung zu Tafel XII.
Mastodon HAYS. Forma Mast. Borsoni HAYS. Junge Form.

FIG. 30. lca inferioarä a unui a- FIG. 30. Linker Unterkieferast eines sehr
nimal foarte tânär, mäsele jungen Thieres, mit zwei Backen-
M privit pe fata zähnen M M, von der Aussenseite.
proape märime naturalä. Pag. 180. gesehen Beinahe in Grösse.
FIG. 31. Acela exemplar privit pe fata de FIG. 31. Dasselbe Exemplar von der Kau-
mestecare. fläche gesehen. S. 207.
i, pe Gilortului im Gilortuthal, D.
Gorj. Din straturi pontice Gorj, Oltenia. Aus dem oberen
perioare ori din levantin. rizont der pontischen Stufe eder aus
dem Levantin.
FIG. 32. Al doilea molar M, dela falca re- Fig. 32. Zweiter Backenzahn M, des in
prezintatä fig. 24. Tab. X, Fig. 24. Taf. X abgtldeten Kiefers,
pe fata Pag. 177. Märime von der Aussenseite gesehen. 206.
naturalä. Grösse.
Colectiunea Inst. geologic. Sammlung des geol. Institut Ru-
mänien's.

www.dacoromanica.ro
ATMANASIIJ MAMIFERE

TAB. XII.

FIG. 30

FIG. 32

FIG. 31
geologic al 1907.
www.dacoromanica.ro
BEITRÄGE
ZUR

NEOGENEN MOLLUSKENFAUNA
RUMÄNIENS
mit besonderer Derücksichtigung der Erdölgebiete der
Subkarpaten
VON
Dr. W. TEISSEYRE.

ERSTER TEIL. (1)


und PROSODACNA.

n i o.
Die Fauna der Schichtenglieder der Subkarpaten zumal in
der maeotischen und in der dacischen Stufe, eine grosse Menge
Vertretern des Genus
Verzierte Unionen kommen im Gebiete der Öllagerstatten fast ganz
ausser Betracht, da die durch dieselben bezeichneten Schichten nur
höchst selten vorkommen. Fast überall wird die Schichtengruppe mit
verzterten Unionen durch eine fossilienlose Schotter-Facies vertreten.
Von glatten Unionen des Neogens, welche uns somit
fast ausschliesslich beschaftigen sollen, sind in der bisherigen Literatur
bereits verschiedene Typen mehr oder weniger bekannt Rumanus
TOURN., Moldavicus SABBA, Sturdzae COB., procumbens FUCHS, Craiovi-
ensis TOURN., Stefanescui TOURN., recurvus Fums, (non
Bielzi CZEK.) Davilai Poa.),
(1) Bezüglich gewisser in dieser Publication verwerteten stratigraphischen Aus-
scheidungen und Bestimmungen (Stufen, Faciese) ist meine demnüchst zu publicirende
Arbeit die maeotische, pontische und dacische Stufe der östlichen Muntenia»
bezw. ein kurzer Auszug aus derselben in dem Führer des internationalen
umcongresses (Bukarest 1907.) zu vergleichen. Literaturnachweis nach Abschluss
des zweiten Theiles der neogenen Molluskenfauna. Von den beigefügten.Abbildun-
gen ein Teil in späteren Lieferungen dieser Arbeit durch Abbildungen ande-
Exemplare completirt, bezw. ersetzt werden.

www.dacoromanica.ro
216 W.

Es gesellen sich dazu noch sechs weitere unten zu beschreibende


glatte Arten und zwar : subatavus, subrecurvus, Munteniae,
nicensis, Copernici, Das Studium der gegenseitigen
Beziehungen aller dieser Arten, wie aucq der sich an dieselben
schliessenden verzierten Typen Janinae f) zur Auf-
stellung von drei verschiedenen Mutationsreihen. Diese letzteren umf-
assen die maeotische, pontische, dacische und levantinische Stufe.
von ist namentlich die Formenreihe von subatavus stark verzweigt.
Der speciellen Beschreibung der Formenreihen mag
dieser Stelle eine ganz kurze allgemeine Obersicht ihrer Charaktere vor-
ausgeschickt werden.
I. Mutationsreihe des subatavus ny. Kiel und eine
Abplattungszone oder Furche vor demselben vorhanden.
II. Mutationsreihe des Copernici f. Kiel bei
tischen Formen fehlend, bei geologisch jüngeren vorhanden und zwar
an den hinteren Schlossrand gerückt, als bei den beiden übrigen
Formenreihen. Schlossrand im Unterschiede zu den letzteren geradlinig
oder fast geradlinig.
Mutationsreihe des novorossicus Hinterseite der
Schale schief abgestutzt, breit, nicht verschmalert, wie bei der vorigen
Formenreihe. Zwischen dem Kiel und dem hinteren Schlossrand ist die
Schale fast eben, nicht stark concav, wie bei der Formenreihe des
subatavus.
Der Bau des Schlosses bietet bei glatten Unionen, so weit an der
Hand des gegebenen Fossilienmateriales feststellbar ist, keine Tren-
nungsmerkmale drei Mutationsreihen.
Die Abanderungen der nacheinanderzustellenden Mutationen sind
innerhalb dieser drei Formenreihen durch einen weitgehenden
mus ausgezeichnet. Die jüngeren Formen unterscheiden sich stets in ana-
loger Weise von den gleichviel um welche von den drei Reihen
es sich Stets nimmt bei geologisch Formen die Höhe
des Wirbels über dem Schlossrand ab, bis derselbe zuletzt ganz, oder
fast ganz verschwindet. Gleichzeitig vergrössert sich mehr oder weniger
die Ungleichseitigkeit der Schale und ihre Dicke. Mitunter bekundet sich
ausserdem zuletzt ein bedeutendes Flacherwerden der ganzen Schale.
Alle diese morphologischen Anderungen gehen in bereits bei
glatten Unionen vor sich, d. h. zumeist noch vor dem Erscheinen der
Verzierungen, welche die meisten levantinischen Unionen bezeich-
nend sind. Ganz analoge Gesetze des specifischen Parallelismus sind
bereits aus Slavonien bekannt.
Nebenbei ist es zu betonen, dass die an der Hand von zahlreichen
Übergangsformen sich ergebende Gruppirung der Formen zu natürlichen

www.dacoromanica.ro
REITRÁGE

Mutationsreiben nicht immer eine solche ist, dass


demgemass al die manigfaltigen in der Literatur Unter-
gattungen von als oder aber als zweckentsprechend
schienen.
Die Aufstellung von Untergattungen hat offenbar viel zu ausschliess-
lich der zoologischen Methode Ich will in dieser Publica-
tion von den Untergattungen überhaupt gans absehen. Eine gewisse
Harmonie zwischen der zoologischen und der pala.eontologischen
thode in die Ableitung des Begriffes der einzelnen Untergattungen ein-
zufdhren, soweit eine solche nomenclatorische Eintheilung überhaupt
nöthig ist, eine Aufgabe, welche Zweck dieser Zeileti bei
weitem überschreiten möchte.
Der Nachweis der genetischen Beziehungen zwischen einzelnen
rumanischen Arten untereinander ist geeignet, ein neues Licht auf
das Verhaltniss dieser Fauna zu jener der vergleichbaren Schichten
Slavoniens und Südrusslands zu werfen. Manche rumanische Arten weisen
eine so auffallende Ähnlichkeit zu slavonischen Typen, dass an der Ver-
wandschaft mit den letzteren auf den ersten Blick nicht zu zweifeln ist (Uni9
Craioviensis TOURN. und pannonicus NEUM; Slanicensis TEISSEYRE
und Neumayri ; Unio Janinae und Beyrichi NEUM ; Unio
Sturdzae und Partschi PENECKE ; Unio psilodontum TEISS. und
Stoliczkai Dass in diesen keine specifisch identischen
Formen aus Slavonien einerseits und aus andererseits vor-
liegen, ist fast nur dadurch nachweisbar, dass von je zwei solchen Formen
die rumanische mit anderen und die slavonische wiederum mit anderen
Arten durch Übergange verknüpft ist.
Viel seltener, als der phylethische, ist es der ontogenetische Ent-
wickelungsgang, welcher uns gestattet, zu unterscheiden, wo bei
glatten Unionen nur Convergenz und wo statt dessen wirkliche Verwandt-
schaft vorliegt.
Im Allgememeinen bestatigt sich die Fremdartigkeit der maeòti-
schen, pontischen, dacischen und levantinischen Fauna von
gegenüber den stratigraphisch vergleichbaren Faunen Osterreich-Ungarns.
Gleichzeitig treten immer deutlicher und deutlicher die sehr engen Bezie-
hungen hervor, welche bekannlich zwischen den Neogenfaunen Rumaniens
und bestehen. Mit österreichisch-ungarischen Vorkommnissen
weisen die Unionen-Arten Rumaniens keine Verwandschaft auf, mit Aus-
nahme von subatavus welche Art unter den glatten
Unionen von Österreich-Ungarn durch die vicariirende und verwandte
Form Unio PARTSCH vertreten ist. Ich übergehe nunmehr zu
der speciellen Beschreibung der einzelnen Formenreihen und

www.dacoromanica.ro
218 W.

Formenreihe des subatayns TEISSEYRE.

Schale oval, eiförmig, oder abgerundet dreieckig. Ein stumpfer


Rücken oder eine Kante läuft von Wirbel zum Hinterrand. Unmittelbar
vor der Kante befindet sich eine abgeplattete Zone, oder aber eine
seichte Furche, welcher am unteren Schalenrand ein Ventralsinus
entspricht, und welche bei den beiden übrigen Formenreihen niemals
vorkommt. Im Unterschiede zu der Mutationsreihe des Copernici
ist ausserdem die allgemeine Gestalt der Schale bezeichnend, welche
schief oval und also nach rückwarts nicht keilförmig verschmälert ist.
Leicht auffallig ist der entsprechende schief ovale Verlauf der
wachsstreifen, womit eine im Vergleich zu der MutationsreThe des Unio
Copernici grössere Entfernung Kieles von dem hinteren Schloss-
rand Hand im Hand geht. Auch ist der Schlossrand bogenförmig
nicht fast geradlinig, wie bei der Gruppe des Unio Copernici.
Ihrerseits unterscheidet sich auch die Mutationsreihe des Unio
novorossicus leicht von den Verwandten des subatavus dadurch,
dass bei der ersteren die an der Vorderseite des Kieles gelegene Abplat-
tungszone niemals zu einer Furche umgestaltet ist. Es trifft dies aber
bei der Gruppe des subatavus fast immer zu.
Ferner ist der vom Kiel zu dem Schlossrand abfallende HintertheiT
der Schale bei der Formenreihe des novorossicus fast ganz eben,
niemals aber stark concav. Letzteres ist indessen bei:den beiden übrigen
Unionen-Reihen der Fall und ist dieses Merkmal namentlich bei der
Formenreihe des subatavus fast regelrecht zu beobachten.
Die Vertreter der Formenreihe des subatavus können in
systematischer Weise aneinandergereiht werden, wie folgt:
I. Schale dünn oder mässig dick. Wirbel hoch, gerunzelt. Subme-
diane Furche durch eine Abplattungszone vertreten. Maeotische Stufe.
subatavus f. indet. subrecurvus Munteniae
f. sehr f. f.
Grosswüchsig, i g ungleichsei- Kleinwüchsig, sehr fast
sig -ungleichseitig. tig. Submediarie stark ungleichseitig. gleichseitig.
plattung nur am Wir-
bel.
IL Schale dick oder sehr dick. Wirbel niedrig sehr niedig.
Submediame Abplattungszone anstatt der Furche. Vorzugsweisc Schichten
mit Psilodonten und mit bifarcinata BIELZ, bezw. auch
ten mit verzierten Unionen (dacische und levantinische
Slanicensis
gleichseitig, Starkungleichseitig, Schale Schale sehr stark
nicht abgeflacht. rela iv flach. tet, wenig ungleichseitig.

www.dacoromanica.ro
BEITR ZUR NEOGENEN MOLLUSKENFAUNA RUMANIENS 219

Formen mit deutlicher submedianer Furche, welche an der


anfängt und bis zum unteren Schalerand Schale
und Wirbel wie bei der zweiten voranstehenden Gruppe. Schichten mit
Psilodonten und mit Vivipara bifarcinata BIELZ (dacische Stufe).
SABBA subacutus
Schale sehr stark ungleich- stark ungleichseitig. Schale
seitig. tig.

Unio subatavus f.
Tab. I. Fig. 1-2.
1897. pseudoatavus TEISSEYRE. Geol. Untersuchungen im Districte
Verh. geol. R.-A. 1897. p. 161.
Eine grosswüchsige, glatte Form mit stark aufgeblasenem, im
deren Drittel der Schalenlänge gelegenen Wirbel. springt der
Wirbel weit, bis auf der Schalenhöhe vor. In der Jugend ein
stumpfkantiger Kiel vorhanden, welcher vom Wirbel zum Hinterrand
vefläuft. Im Alter, d. h. gegen den unteren Schalenrand unserer ausge-
wachsenen Exemplare hin, wird der Kiel zu einem stumpfen Rücken
abgerundet. Eine längs der Vorderseite des Kieles verlaufende sanft
vertiefte Depression nicht vorhanden. Die an dieser lle kaum
deutete Abplattungszone ist sehr wenig bemerkbar.
Zwischen dem Kiel des Wirbels und dem hinteren Schlossrande
ist die Hinterseite der Schale, im Unterschiede zu
concav, hingegen näher gegen die Peripherie der Schale, d. h. zwischen
dem Kiele und Hinterrand selbst sieht man die hier bereits ebene Hin-
terseite der Schale zu dem Hinterrand abfallen. Dabei ist die Hin-
terseite etwas ausgebreitet, ebensowie bei Bielzi
(non Bielzi CZEK).
Die Hinterseite der Schale ist kaum merklich schief abgestuzt, sowie
bei ausgewachsener Schale etwas schmäler, als die Vorderseite.
Die Anwachsstreifen sind auf dem Kiele durchaus nicht keilförmig
zu einem abgerundeten Winkel nach hinten ausgezogen, wie bei
Copernici. Vielmehr zeigen dieselben im Ganzen einen schief
schen
Der Schlossrand übergeht in den Vorderand ganz unmerklich

An dem Übergang des hinteren Schlossrandes in den Hinterrand ist


ein wenig bemerkbarer, stumpfer Winkel des Schalenurnrrisses angedeutet.
Vor dem Wirbel gibt es keine scharf abgegrenzte.Lunula.
Die besteht in concentrischen Anwachsstreifen und oft
kaum erkennbaren, mitunter aber starken

www.dacoromanica.ro
220 TEISSEYRE

sind. Breite concentrische alterniren in unregelmassiger Weise


mit viel schmaleren Linien.
Schloss unbekannt.
Extreme Exemplare von subatavus unterscheiden sich von
dem Tab. I. Fig. 1-2 abgebildeten Typus durch noch viel bedeuten-
dere Dimensionen der Schale. Die letztere ist dabei noch viel
niger in die gezogen, der Wirbel ist aber noch aufgeblasen,
die concentrischen Wülste sind kraftiger (Recea).
Von rumanischen Unionen ist mit unserer wahrscheinlich die
noch etwas problematische geologisch jüngere Art Bielzi FUCHS
verwandt (FUCHS: Fauna d. Cong.-Sch. von Radmanest. Jhrb. geol. R.-A.
1870, p. 360, T. XVII, Fig. 8-10), welche mit (1864)
nicht zu verwechseln ist. Der Unterschied beider ersteren Formen beruht
nur auf höheren Grade von Ungleichseitigkeit der Schale bei
Bielzi FUCHS, womit eine bedeutend niedrigere Gestalt des Wirbels Hand
in Hand geht. Die bei Bielzi FUCHS vorhandene mittlere De-
pression erinnert, nach der Zeichnung des Autors zu urtheilen, an
Davilai POR. und ist bei unserer Form nicht angedeutet, doch ist bei der
letzteren die Schale in dieser Gegend recht abgeplattet.
zu subatavus ist vor Allem die geo-
logisch gleichaltrige rumanische Art Copernici.
Die im Voranstehenden und auch bei der Beschreibung von
Copernicinachzuschlagenden Unterscheidungsmerkmale haben Wichtigkeit
als Ausgangspunkt von zwei parallelen Formenreihen.
subatavus scheint eine vicariirende Abart von atavus
PARTSCH p. 286. Tab. 37. Fig. 2) darzustellen. Der im naturhistorischen
Hofmuseum in Wien durchgeführte Vergleich verschiedener Exemplare
von atavus ergab Folgendes.
subatavus erreicht gewöhnlich zweimal grössere Dimensionen
als Unio atavus, doch gibt es ausnahmsweise Individuen von
tavus, welche fast so gross sind, wie subatavus.
Die Schale ist bei subatavus stets weniger in die ge-
zogen, breiter und etwas mehr oval, als bei atavus.
Die Hinterseite der Schale ist bei subatavus gewöhnlich nicht
so stark verschmalert, wie bei atavus.
Dabei ist der Wirbel bei subatavus regelrecht weniger nach
vorne gerückt und aufgeblasen sowie höher, als es bei
tavus der Fall
In allen anderen Merkmalen und auch hinsichtlich der Sculptur der
Schale, vor Allem aber in der Ausbildung des abgerundeten
Kieles, welcher vom Wirbel zum Hinterrand der Schale stimmen
beiden Recle stehenden Formen vollkommen

www.dacoromanica.ro
ZUR NEOGENEN MOLLUSKENFAUNA RUMANIENS 221

Ausserdem muss unsere Form auch mit Unio Moravicus M. HOERN.


verglichen werden, obzwar die Ähnlichkeit zu der letzteren Art eine
merklich geringere ist. Moravicus M. HOERN. ist gewöhnlich vier
mal kleiner, als subatavus. Die Schale ist Moravicus
noch weniger in die gezogen, der Wirbel noch weniger nach
vorne gerückt und Hinterseite noch weniger verschmalert, als bei
subatavus.
Folglich zeichnet sich von den drei verglichenen Formen
atavus durch die grösste der Schale bei gleicher Breite, durch die
bedeutendste Verschmalerung der Hinterseite, sowie dadurch. aus, dass
der Wirbel am weitesten nach vorne gerückt ist.
Vorkommen. atavus ist bekanntlich für die
Congerien-Schichten bezeichnend, die Form
subatavus maeotischen Stufe angehört. Von NEUMAYR wurde
atavus aus den unteren Paludinen-Schichten s,
von KOCH aber aus dem Lyrcea-Horizont g beschrieben (1)
Unio subatavus wurde in bald im Hangendtheil der
Stufe (Schichten .mit subatavus oder maeotische
Unionen-Schichten) und zwar fast direct im Liegenden der pontischen
Etage, bald aber etwas tiefer in der Schichtenserie beobachtet, sogar
unterhalb der Muschelbreccie mit Dosinia exoleta SINZ.
Exemplare in der Umgebung der ic a D eli oru
bei auch in im Istrita-Gebirge. Bruchstücke fast
in all e n Orten, wo maeotische Ausbisse bekannt wurden. suba-
tavus erscheint als Leitfossil in maeotischen Öllagerstatten in Cälinet,
ru, und Recea bei Bustenari, ferner in i-
und M a bei Matita, auch in Tä u. s. w.

Unio subatavus TEISSEYRE var. (an


Tab. II. Fig. 1.

Der Wirbel fast um weniger aus dem Schalenumriss


springend, als bei der typischen Form.
Der Schalenumriss fast elliptisch, mit einem seichten bogenförmigen
Auschnitt vor dem Wirbel, welcher der scharf begrenzten Lunula ent-
spricht. Am Vorderende dieses Auschnittes beschreibt der Schalenrand
scharfe winkelige Biegung, welche zwischen dem Schloss und dem

(1) NEUMAYR und PAUL: Dic Congericn- und Paludincn-Schichten


Slavoniens. Abh. geol. R. A. Bd. Heft 3 1875, p. 27.
A. KOCH : Die Tertiarablagerungen des Beckens der Lan-
desteile. Abt. Budapest, 1900, p. 205.

www.dacoromanica.ro
W. TEISSEYRE

Vorderrand vermittelt. Abgesehen von dieser Biegung ist der Schloss-


rand bogenfórmig.
Der Kiel ist auf dem Wirbel deutlich entwickelt, aber gegen
den Schalenrand gänzlich zu verschwinden.
bei typischen Formen von Unio subatavus der Kiel in
seiner unteren gegen den Schalenrand hin, viel mehr abgestumpft
und abgerundet als am Wirbel, ist bei unserer Abart vollkommene
Abrundung der Schale an dieser Stelle zu beobachten. Demgemass
ist die Hinterseite etwas breiter und nicht verschmalert, wie beim Typus
von subatavus. Auch weist der Hinterrand keine Aus-
breitung Der Schloss ist unbekannt..
Vorkommen: Maeotische Schichten bei seric a Deli u
im Istrita-Ciorta-Gebirge (Buzau).

subrecurvus TEISSEYRE
Taf. II. Fig. 2-5.
Es ist dies eine stark ungleichseitige, stets nur mittelgrosse Form
mit sehr deutlich ausgepragtem Kiel, mit gerunzeltem, machtigem, relativ
sehr weit vorspringendem Wirbel, ohne
Vor dem Wirbel befindet sich eine scharf begrenzte Lunula. Zwischen
dem Kiel und dem Hinterrand ist die Schale concav, hingegen vor dem
Kiel abgeplattet.
Die rechte Klappe hat nur einen einzigen Cardinalzahn, wie
lunio SABBA. Die zwei Cardinalzahne der linken Klappe verschwimmen
mitunter fast zu einem einzigen langen Hauptzahn. Die linke Schale hat
zwei, die rechte nur einen hinteren Leistenzahn.
respective oberflachiche Ähnlichkeit zeigt vor Allem
radiatodentatus Sm., ferner recurvus SABBA, sowie
Sturdzae
radiatodentatus Snrz. unterscheidet sich von unserer Form da-
durch, dass zwischen den beiden Stachelreihen des Wirbels eine breite
Furche sich befindet, welche nach bis gegen die Mitte der Schale
sich verlängert.
Der Kiel von subrecurvus und die ihn von vorne begleitende
Abplattung befinden sich nicht in der Gegend der halben der
Schale, sondern ganz randlich an der Hinterseite.
Ausserdem zeigen die von abgebildeten Formen
tödentatus Tab. III, Fig. 1-5) weniger nach vorne gerückte und weniger aus
dem Schalenumrisse heraustretende sowie schwacher eingerollte Wirbel, als
es bei subrecurvus der Fall ist. Auch ist die Schale von radiato-
nicht so sehr in die gezogen und die stumpfe vom Wirbel

www.dacoromanica.ro
BEITRÄGE ZUR NEOGENEN MOLLUSRENFAUNA RUMANIENS 223

zur Hinterseite verlaufende Kante ist anscheinend nicht so scharf ausge-


prägt, wie bei, unserer Form.
Anstatt der zweireihigen Stacheln von gibt
es bei typischen Exemplaren von subrecurvus nur Runzeln. Die
letzteren stellen flache halbmondförmige dar, welche in einige
(2-3) radiale Reihen gruppirt sind. Die den benachbarten Reihen ge
hörenden Runzeln berühren sich gegenseitig, ohne aber mit einander zu
continuirlichen concentrischen Falten zu verschmelzen. Nur bei einigen
aberranten Individuen von subrecurvus trägt der Wirbel zwei
Reihen von schwach angedeuteten Stacheln. Ob in diesem Falle
an wahrhafte Übergänge zu radiatodentatus zu denken ist, darüber
vermag ich mir kein Urteil bilden, ohne vorher die vorbesprochene wich-
tige Difrerenz in Bezug auf die ganze Anlage des Ventralsinus an der Hand
von Belegstücken der Art Unio näher verfolgt zur haben.
Was die Beziehungen zu der geologisch jüngeren Art recur-
vus SABBA anbelangt, fällt es auf, das der Wirbel bei subrecur-
vus typ. etwas weniger nach vorne gerückt ist und vor Allem etwa
vier maweiter aus Schalenumriss herausragt, als bei recurvus
Nur extreme Individuen beider Arten stimmen in Bezug auf den
Grad der Ungleichseitigkeit der Schale fast überein.
Ferner ist der Schalenumriss bei subrecurvus f. typ. eiför-
mig, zumal die grösste Breite direct unter dem Wirbel auf das vordere
Drittel der Schalenlänge entfällt, die Hinterseite der Schale aber ver-
schmälert und schön, abgerundet ist. Bei recurvus ist der Schalen-
umriss oval, hinten kaum merklich schmäler, als vorne; die breite Hin-
terseite zeigt eine wohl ausgeprägte Abstutzung, welche bei unserer Form
gar nicht angedeutet ist. Statt der Runzeln, welche bei
Uuio subrecurvus am Wirbel zu beobachten sind, zeigen unsere
plare von recurvus corrodirte Wirbel.
Der Bau des Schlosses stimmt bei subrecurvus und recur-
vus überein. Entsprechend der etwas grösseren Dicke der Schale
bei recurvus sind alsdann die Cardinalzähne bei dieser Art mäch-
tiger entwikelt, die Muskeleindrücke und die Lunula aber kräftiger ver-
deft, als bei Unio subrecurvus.
Viel wichtiger ist die flache Furche, welche übrigens nur bei extremen
Formen von subrecurvus erscheint (Tab. I, Fig. 3) und zwar den
Kiel an seiner Vorderseite begleitet. Dieselbe ist nicht am Wirbel, sondern
gegen den Ventralrand hin schwach angedeutet. Bei Uniorecurvus ist
diese mittlere Depression etwas breiter und tiefer, vor aber
wohl am Ventralrand, als auch auf dem Wirbel deutlich
Bei typischen Formen von subrecurvus ist anstatt dieser
Furche charakteristisch3 Abplattung der Schale vorhatiden, oder

www.dacoromanica.ro
224 W. TEISSEYRE

erscheint auch diese Abplattung nicht, wodurch der Anschluss an


subatavus angedeutet wird. Alsdann ist die Hinterseite fast ebenso gut
gerundet und aufgeblasen, wie die Vorderseite.
Es gibt in der maeotischen Stufe Rumaniens aberrante Exemplare von
subrecurvus, welche bezüglich der Position und der geringen Grösse
der Wirbel mit recurvus übereinstimmen, hingegen durch
lichen Mangel einer mittleren Depression und durch die Runzelung
des Wirbels als zu subrecurvus gehörig sich erweisen. Die Entwicke-
lungsweise der mittleren Furche stellt somit das wichtigste Tren-
nungsmerkmal der beiden verschiedenaltrigen Formen dar.
Höchst warscheinlich sind die beiden gleichaltrigen und einer sol-
chen Furche zumeist ganz entbehrenden Formen subrecurvus und
subatavus durch mit einander verknüpft, zumal ausser-
dem die Entwickelung des Wirbels, die Gestalt des Kieles und
der Hinterseite bei diesen Arten übereinstimmt.
Unterscheidbar ist dabei subrecurvus von subatavus auf
den ersten Blick, denn die zweite Form ist doppelt grosswüchsiger
und dabei bei weitem weniger ungleichseitig. Ferner ist der Kiel bei
subrecurvus ausgepragt, als bei subatavus. Doch
verschwindet dieser letztere Unterschied beim Vergleich des Jugendstu-
diums von subatavus ganzlich.
Danach mag subrecurvus eine kleinwachsige, mehr
und gekielte von subatavus reprasentiren,
welche genetisch an das Jugendstudium der letzteren Art sich anschliesst.
Oberflachliche Ähnlichkeit zu unserer Form zeigt Sturdzae,
welche Art durch geradlinigen Schlossrand und durch relativ sehr
nig aus dem Schalenumriss hervorspringenden Wirbel leicht trennbar ist.
Auch ist die Schale bei Sturdzae merklich weniger ungleichseitig,
als bei Unio subrecurvus und recurvus.
Vorkommen. Unio subrecurvus Unionen- und Helix-
Facies der maeotischen Stufe und zwar in Maläesti (Prahova); im
S cu bei Rusiavetu in
beim Dorf a zusammen mit Unio Copernici ; in
licesti (Prahova), in Telega, in Bustenari, in u. s. w.

Taf. III. Fig. 1-2.


Schale dünn, gleichseitig oder ungleich-
zeitig, mit scharf markirter stumpfer Kante, welche vom Wirbel zum
Hinterrand verlauft. Zwischen der Kante und dem Schlossrand ist die
Schale stark concav, wie bei radiatodentatus.

www.dacoromanica.ro
BEITRÄGE ZUR NEOGENEN MOLLUSKENFAUNA RUMANIENS 225

Der bogenförmige Schlossrand tritt mit dem Hinterrand winkelig


zusammen, wie, es z. B. bei der Abbildung von novorossicus .bei
(Beschreibung neog. Verst. Gouv. Cherson u. Bessarabien. Mém.
Soc. Nat. Nouvelle Russie Odessa t. XXI. 1897 Tab. III, Fig. 6) zu sehen
ist. Auf dem Wirbel sind 6 bis 8 zu zwei Reihen geordnete halbmond-
förmige Runzeln, oder aber fast runde stumpfe Stacheln, wie bei
radiatodentatus Davon hintere Reihe auf die vorer-
Kante. In der Fortsetzung dieser beiden Stachelreihen, gegen den
Ventralrand hin, sieht man keine erhabenen radialen Linien, wie solche
bei Unio radiatodetatus var. (1. c. 1897. Tab. III, Fig. 3-4-5)
scheinen. Auch ist bei unserer Form keine Spur von einer Furche zwi-
schen den beiden Stachelreihen entwickelt. Vor dem Wirbel befindet
sich eine deutlich abgegrenzte Lunula. Die beiden Cardinalzahne der
linken Klappe sind fast ganz zu einem einzigen mit einander verschmolzen.
Die rechte Klappe hat nur einen Cardinalzahn, ebensowie bei
novorossicus. Zwei leistenförmige hintere Seitenzahne in der linken, hin-
gegen nur ein solcher in der rechten Klappe. Munteniae ist
scheinend mit subrecurvus durch verknüpft.
novorossicus unterscheidet sich von unserer Form durch die
mit Saratae nv. übereinstimmende fast ebene, nicht concave
Hinterseite und durch die concentrische Runzelung des Wirbels, welche
die ganze Breite des Wirbels umspannt, ohne also zu zwei Reihen win-
keliger Runzeln abgetheilt zu sein, wie es bei unserer Form der Fall ist.
Trotzdem stimmen die beiden Arten bezüglich der Grösse des Wirbels,
bezüglich der Schlosszahne sowie hinsichtlich des Grades der Ungleich-
seitigkeit der Schale ziemlich genau überein. Endgiltig könnte es erst an
der Hand von Belegstticken der beiden russischen Formen entschieden
werden, an welche von denselben Unio Munteniae als vicariirende Nu-
ance sich anschliesst.
Vorkommen. Von Unio Munteniae liegen mir einige verschie-
denen Belegstücke aus maeotischem Oolith bei u (Mizil N.) im
Ciorta-Istrita-Gebirge vor. Ganze Schalen sind in Folge ihrer relativ
geringen Dicke eine grosse Seltenheit. Kein einziges von
seren Exemplaren ist vollstandig.

Slanicensis
Tab. III, Fig 3-5. (davon Fig. 4-5 Übergänge zu Craioviensis).

Es ist dies eine Abart von Craioviensis, welche fast ganz


gleichseitige, ovale bis fast kreisrunde hat, sonst aber mit diesem
stark ungleichseitigen Typus übereinstimmt.
Der Wirbel ist gerunzelt oder corrodirt. Er ragt merklich weniger

www.dacoromanica.ro
226 W. TEISSEYRE

aus dem Schalenumriss hervor und ist auch weniger (Tab


Fig. und 5 d), als bei der ebenfalls gleichseitigen, jedoch dünnscha-
und geologisch Form Munteniae (Tab. III. Fig. 2 b).
Demgemass ist der Hinterteil der Schale nicht so steil, wie bei
Munteniae und dabei sehr wenig concav. Die kaum sichtbaren
radialen Linien, welche auf dem Hintertheil sowohl bei
sis, als auch bei Munteniae zu sehen sind, scheinen keine
grosse Wichtigkeit zu. haben.
Vom Wirbel zum Hinterrand ein stumpfkantiger Kiel,
von vorne durch eine breite, schwach vertiefte Depression, oder durch
eine fast gar nicht vertiefte Abplattungszone begleitet wird, welche an
Munteniae erinnert und der mittleren Furche von Craio-
viensis und entspricht. Diese Depression ist bis auf den
Wirbel hinauf zu verfolgen, und verleiht dem letzteren eine
ristiche Gestalt. Gegen den unteren Schalenrand hin übergeht diese
Abplattung mitunter in eine Furche, welcher am Schalenrand ein
ganz seichter Ventralsinus entspricht (Unio m. aiovien-
sis. (Tab. III. Fig. 4-5 und Fig. 7).
Der Hinterrand tritt mit dem unteren Schalenrand winkelig
sammen. Es liegt dieser abgerundete Winkel des Schalenrandes am
teren Ende der vorerwahnten Kante. Hingegen der Hinterrand
nur unmerklich in den Schlossrand, ganz im Gegensatz zu novo-
rossicus, welche Art überdies der mittleren Furche entbehrt.
der rechten Klappe gewöhnlich nur ein Cardinalzahn, welcher
aber im Unterschiede zu novorossicus und Munteniae, bei man-
chen Exemplaren zweitheilig ist, wobei der kleinere, obere Höcker sichtlich
einem Cardinalzahn entspricht.
Slanicensis steht in der Mitte zwischen Munteniae
und Unio Craioviensis.
Sammtliche bis jetzt gut bekannte Unterscheidungsmerkmale zwi-
schen der Gruppe von Slanicensis und Craioviensis einerseits,
sowie den Formen Munteniae und novorossicus andererseits,
stellen sich auf Grund unserer Untersuchungen als collectiv-stratigraphi-
sche Gruppenmerkmale dar. In sind an der Hand die-
ser Merkmale maeotische, mitunter in's Ponticum hinaufsteigende
ten von Formen leicht zu trennen, welche vor Allem die Bifar-
cinaten-Schichten der dacischen Stufe bezeichnend sind. Diese
tung hat der hoch über den Schlossrand herausragende, sehr gewölbte
und stark eingerollte Wirbel bei subatavus, subrecurvus und
teniae. Denselben Wert hat der abweichende Grad aer Entwickelung
des Kieles, sowie die relative Dicke der Schale, welche bereits
bei diesen unverzierten Unionen gegen die jüngeren Schichten hin zu-

www.dacoromanica.ro
ZUR NEOGENEN MOLLUSKENFAUNA RUMANIENS 227

nitnmt. Wie derlei Unterscheidungsmerkmale auch scheinen


mögen, dennoch sind es nachweisbar Kennzeichen von geologisch ganz
verschiedenaltrigen Formen.
Slanicensis und Craioviensis vertreten diesseits der Karpaten bis
zu einem gewissen Grade die lle von Neumayri PENECKE,
M. HOERNES, Sibinensis und pannonicus NEUM.
Im naturhistorischen Hofmuseum in Wien sah ich einige der Art
ähnliche Exemplare von Neumayri PENECKE aus
lino, aus den unteren Paludinen-Schichten Slavoniens. Vergleichbar
ist auch PENECKE (Exemplare aus Sibin, Zone mit Vivi-
para BIELz).
Im Allgemeinen unterscheiden die vicariirenden slavonischen
Formen durch höhere, starker Wirbel, durch etwas andere
Gestalt der Schale, welche nach PENECKE dreiseitig ist, sowie dadurch,
dass der Kiel näher gegen die mittlere Gegend der Schale sich befindet
Slanicensis repräsentirt innerhalb der vicariiren-
den rumänischen Mutationsreihe eine Abzweigung, welche in Bezug auf
die sehr wenig ungleichseitige Schale mit der slavonischen Speciesgruppe
convergirt.
Vorkommen. Dacische Bifarcinaten-Schichten und zwar in B e-
c (Buzä.u), de (Prahova), am Berg
westlich von Tätaru (Prahova) u. s. w.
Unio psilodontum
Tab. IV. Fig. 1.
1896. Stoliczkai SABBA STEFANESCU, Tcrr. tert. Roumanie Mém. Soc. geol.
France 1896, p. 33. Tab. I. Fig. 9--10.
Non Stolkzhai NEUMAYR und PAUL, Congerien-und Paludinen-Schichten
Slavoniens. Abhandl. geol. R.-A. 1875, p. 29. Tab. H. Fig. 9.
Non Stoliczhai PENECKE, Beitr. z. Fauna d. Slavonischen Paludincn-Sch.-Bcitr.
z. Palacont Österreich-Ungarns 3. 1884. p. 93.
Diese Form schliesst sich als eine stark ungleichseitige Nuance an
die Abart Slanicensis an, mit welcher sie die Ausbildungsweise
des Wirbels und des Kieles sowie des kaum angedeuteten Ventralsinus
und das Fehlen einer mittleren Furche gemeinsam hat. Anstatt der Furche
ist eine breite Abplattungszone zu constatiren, welche bereits am Wirbel
beginnt und welche nur bei ausgewachsenen Exemplaren in eine sehr
flache Furche am unteren Schalenrand übergeht. letzteren enstpricht
ein breit'er Ventralsinus vor dem unteren Kielende.
Die rechte Klappe hat einen einzigen machtigen, mitunter zwei-
teiligen und einen hinteren Seitenzahn ; die linke aber zwei
Cardinal- und zwei hintere Seitenzähne.

www.dacoromanica.ro
W.

Stark ungleichseitige mittelgrosse Individuen von Unio


könnten sehr leicht mit subrecurvus verwechselt
wenn nicht die Schale der letzteren Form merklich mehr aufgeblasen
und der Wirbel viel höher -

ungleichseitige Exemplare von psilodontum erinnern


den im Ganzen dreieckigen Umviss der Schale in auffallender Weise
an Craioviensis TOURN. (Tab. IV. Fig. 3). Hier muss aber betont
werden, dass psilodontum (Tab. Fig. lb.), ebensowie
Stefanescui, merklich weniger aufgeblasene Schale hat, als
Craioviensis (Tab. IV. Fig 3 b.) und (Tab. III. Fig. 5 c.)
Die beiden abgeplatteten Formen Unio psilodontum und
nescui stellen vielleicht einen besonderen Formenzweig innerhalb
serer Mutationsreihe sich dar und unterscheiden sich von einander
vor Allem durch den Grad der Ungleichseitigkeit der Schale. Erst die
extrem dickschaligen Individuen von Stefanescui büssen die
Ähnlichkeit zu psilodontum ein.
Mittelgrosse Exemplare von psilodontum, deren Schale zu
beiden Seiten des stumpfen Kieles abgeplattet ist, sind tauschend
lich zu Saratae psilodontum unterscheidet sich als-
dann von durch mehr gegen rückwarts mehr
verschmalerte Gestalt der Schale.
Dieses Merkmal sich auch bei jenen mittelgrossen Exem-
plaren von psilodontum, welche innerhalb dieser Art durch den
geringsten Grad von Ungleichseitigkeit der Schale sich auszeichnen. Bei
solchen Individuen ist die Ahnlichkeit zu Saratae am grössten
und Ist bei denselben der unter dem Wirbel gelegene vordere Theil des
Schlossrandes nach gerichtet, bei mehr ungleich-
seitigen Individuen der vordere Schlossrand steil vom Wirbel nach
abbiegt und der hintere Schossrand fast geradlinig ist.
Mit dem Alter nimmt die Ähnlichkeit zu Saratae merklich
zumal durch den Ventralsinus eine ganz eigenthümliche Gestalt der
Schle bedingt wird. Der untere Schalenrand wird fast geradlinig, der
hintere Schlossrand aber bogenfirmig.
Der Wirbel zeigt bei psilodontum sowohl in der Jugend, als
auch im Alter, eine mehr zugespitzte, dreieckige und dabei abgeplattete
Gestalt und ist zumeist etwas weiter nach vorne gerückt (direct über
dem Cardinalzahn der rechten Klappe), als bei (hinter
diesem Zahn). Der Schlossrrand tritt mit dem Hinterrand nicht winkelig
zusammen, wie bei
prominulus SABBA hat niedrigere und trotzdem weniger nach
vorne gerückte Wirbel, als psilodontum. Offenbar ist
mit Unio Sturdzae und nicht mit psilodontum verwandt.

www.dacoromanica.ro
ZUR RUMANIENS 229

Sturdzae ist von psilodontum den ersten Blick


durch geradlinigen Schlossrand unterscheidbar.
Von Bielzi FucHs (non Bielzi CZEK. oben p. 220)
unterscheidet sich unsere Form durch mehr dreieckige Gestalt der Schale,
durch die abweichende Lage des Ventralsinus und durch die grosse
Breite des flachen Rückens, welcher dem Kiel anderer Arten entspricht.
Stoliczkai ist ebenfalls nur oberflächlich ähnlich. Der
Vergleich dieser Art mit unseren Exemplaren von psiodontum ergab,
dass diese letzteren stets mehr in die gezogen sind, wobei der
Wirbel stets bei niedriger ist. Anstatt der «zwei
schwachen von der Wirbelgegend gegen die hintere Ecke verlaufenden
(NEUMAYR c.) besitzt unsere ,Form stets einen einzigen breiten,
sturhpfen, trotzdem aber scharf ausgeprägten Kiel, welchem der
abgerundete Vorsprung des hinteren Schalenrandes entspricht (1). Viel
wichtiger ist das folgende Merkmal. Bei ausgewachsenen Individuen von
psilodontum befindet sich vor dem besagten Vorsprung eine seichte
Ausbuchtung des ventralen Schalenrandes, welche in dem hingenen
gelmässig abgerundeten Schalenrand von Stoliczkai gar kein Ana-
logen findet und welche, wie die Übergangsformen zu Craioviensis
lehren, statt dessen den sehr engen Anschluss an diese Art vermittelt.
In allen diesen Merkmalen stimmen unsere Exemplare so volkom-
men mit den Abbildungen von Unio Stoliczkai SABBA (non Neumayr),
dass an der Identität beider Formen nicht zu zweifeln ist.
Von wird Stoliczkai NEUM. auf die geologisch
teren Formen Hoernesi PENECKE und PENECKE zurück-
geführt. Die vorerwähnten Trennungsmerkmale zwischen Stoliczkaz
und psilodontum erweisen sich nun zugleich als eonstante Gruppenmerk-
male zweier Formenreihen, jener von Unio sabatavus TEIS. und jener von
Hoernesi PENECKE.
Trotzdem kann anscheinend nicht die Rede davon sein, als ob es
sich hier um parallele Formengruppen (I
viensis, II Hoernesi-Stoliczkai) im wahren Sinne des Wortes
handeln würde (vergl. den Stammbau der Unio-Arten bei PENECKE 1.
1884, p. 100). Wenigstens ist es Thatsache, dass einerseits Cra-
mit psilodontum durch Übergänge verknüpft ist, anderer-
seits aber Craioviensis, anstatt mit irgend einem Verwandten
Auch auf den Abbildungen von SABBA STEFANESCU (1. Tab. I. Fig.
9-10) ist nur ein einziger breiter Kiel zu sehen. Wenn von dem Autor trotzdem
von zwei Kielen (I. c. p. 34) Erwähnung gethan wird, scheint es sich die
dialsculptur zu handeln, welche auf dem vom Kiele zum Schlossrand abfal-
lenden Schalentheil bei verschiedenen Unionen-Arten zu erscheinen pflegt und
welche regelrecht nur sehr wenig deutlich hervortritt.

www.dacoromanica.ro
230 W. TEISSEYRE

von Stoliczkai vergleichbar zu sein, vielmehr zu


NEUMAYR c. 1875. Tab. III. Fip. tauschende oberflâchliche
keit verrathet. Die letztere Art wird aber von PENECKE einer ganz
deren Mutationsreihe zugewiesen (jener des NeumayriPENECKE).
Allerdings hat hingegen NEUMAYR selbst (1. c. p. Stoliczkai
als in der That mit pannonicus nächst verwandt bezeichnet, was
sehr auffällig ist.
Vorkommen. psilodontum ist in dacischen Bifarcinaten-
Schichten am Piscu Gemeni in V S tr bei Petrari (Dâmbovita)
sehr häufig, wo diese Art von Rumanus, Vivipara tumida und
Popescui begleitet wird. Je ein Exemplar wurde in bei
Câmpina (Psilodon-Schichten) und bei (zusammen mit
Slanicensis und bifarcinata BIELz) gesammelt (dacische
STEFANESCU flirt diese Art aus seinen
Scliichten von (Gorjiu) an.

Stefaneseui TOURN.

1879. Stefanescui Journal de Conchyliologie, 1879, p. 262.


1881. Étude géol des environs de Craiova, Paris 1881
p. 22. Tab. V. Fig. 1-7.
1896. (Quadrula) Stefanescui TOURNOUR, SABBA STEFANESCU: Terrains
tertiaires de Roumanie. Mémoires Société geol.. de France, t. VI, nr. 15
1896, p. 43. Tab. IV. Fig. 1-2.

Es ist dies eine mit Slanicensis durch Übergange verknüpfte


Abart, welche durch doppelt flacher gewölbte und bei weitem mehr dicke
Schale, durch bogenförmigen hinteren Schlossrand, durch stark aus dem
Schalenumriss sich abhebendes unteres Ende des Kieles und durch mehr
nach vorne gerückten sowie mehr reducirten Wirbel sich auszeichnet.
Bezüglich der allgemeinen Gestalt der Schale erinnert
fanescui auch an die geologisch jüngere verzierte Form clivosus
BRUS. (Exemplar aus Bucovät, col. FucHs, im naturhistorischen
seum in Wien). Vielleicht ist es ein Nachkome von Stefanescui
unter den verzierten Unionen.
Stefanescui liegt mir in einem einzigen Exemplare vor,
ches auf dem Berg elu bei (Prahova), zusammen
Slanicensis und m. Stefanescui, in dacischen Bifar-
cinaten-Schichten, gefunden wurde.

www.dacoromanica.ro
BEITRÄGE ZUR NEOGENEN MoLLUSKENFAUNA RUMÄNIENS 231

Craioviensis TOURNOTJR.
Tab. IV, 3.
tibergänge zu Slanicensis (Tab. Fig. 7 und Tab. V. Fig. 6.), zu
(Tab. III. Fig. 6 und Tab. IV. Fig. 2) und zu recurvus (Tab. IV.
Fig. 4 und Tab. V. Fig. 4).
an pannonicus NEUM. und PAUL, Congerien und Paluclinen-Schichten
voniens. Abh. geol. 1875. Tab. III. Fig.
1880. Craioviensis TOURNOURR, Journal de Conchyliologie 1880 p. 97.
1881. Craioviensis PORUMBARU, Etude géol des environs Paris
1881. p. 20. Tab. IV. Fig.
1883. Rosseti COBALCESCU, Memoriile geol. ale militare din
curesci 113. Tab. VI. Fig. 4.
1896. Craioviensis SABBA STEFANESCU, terr. tert. Roumanie.
Soc. géol. de France Paris 1896, p. 45. Tab. IV. Fig, 3-5.

Die Schale ist stark ungleichseitig. Vorn Wirbel zum


terrand eine stumpfe Kante, welcher eine winkelige,
abgerundete Biegung des Schalenrandes entspricht und welche von
vorne und von rückwarts von je einer deutlichen, wenn auch seichten
Furche begleitet ist. Der vorderen Furche entspricht ein seichter, nur
selten kaum unterscheidbarer Ventralsinus. Diese Furche ist nicht
gegen dem Ventralrand hin, sondern auch auf dem Wirbel deutlich
entwickelt. Der Hinterrand der Schale ist nach Art eines breiten Bogens
abgestutzt, übergeht aber ganz u,nmerklich in den Schlossrand, ohne dass
zwischen beiden jener winkelige Vorsprung des Schalenrandes bemerk-
bar welche die Gruppe des novorossicus-Saratae-trans-
carpaticus bezeichnend ist. Schloss wie bei Slanicensis. Der Car-
dinalzahn der rechten Klappe zumeist zweiteilig.
Craioviensis ist mit einerseits, hingegen
recurvus SABBA und mit psilodontum andererseits durch
Übergange und steht namentlich hinsichtlich des Grades der
Ungleichseitigkeit der Schale genau in der Mitte zwischen den beiden
ersteren Arten. An Unio erinnert uns Craioviensis,
durch den allgemeinen Habitus der Schale, hingegen an
durch die Ausbildung der bis auf die Wirbelspitze hinaufiaufenden
mittleren Furche und des Ventralsinus. Das letztere Merkmal, d. das
Obergreifen der Ventralfurche auf das Jugendstadium, stellt gleichzeitig
den Unterschied gegenüber Unio psilodontum dar, mit welcher Art
Craioviensis var. (Tab. III. Fig. 6. und Tab. IV. Fig. 2.) hingegen
bezüglich des Grades der Ungleichseitigkeit der Schale fast übereinstimmt.
Es reprasentiren diese vier Arten ein Bündel verwandter For-
men, welche unter einander geologisch gleichaltrig sind.

www.dacoromanica.ro
232 W.

Die tauschend slavonische Form NEUM.


unterscheidet sich von Craioviensis vor Allem dadurch, dass
der Ventralsinus bei ersteren die c.) des
unteren Schalenrandes hingegen bei Craioviensis etwas
mehr nach rückwarts sich befindet. Tatsächliche Verwandtschaft
vor Allem darum ausgeschlossen, weil Craioviensis einerseits
und Unio pannonicus andererseits mit verschiedenen unter einander
nicht vergleichbaren Arten durch Übergänge verschnüpft sind. Es sind
dies zwei im Ganzen leicht trennbare, bis zu einem gewissen Grade
stellvertretende, jedoch convergirende Formenkreise. Höchstens
müsste pannonicus und Craioviensis an den gemeinsamen Stam-
rntypus dieser beiden Formenkreise sich anschliessen, eine Frage, für
deren Entscheidung mir gar keine Anhaltspunkte vorliegen.
Vorkommen. Unsere zahlreichen Exemplare stammen aus den
dacischen Unionen-Schichten von B wo auch COBALCESCU die
Originalien die zweifellos synonime Form sammelte.
Bekanntlich steigt diese Art in die Stufe hinauf (C a)

m. f. Craioviensis TOURN. - recurvus SABBA.


Tab. V. Fig. 4.

Diese Form erinnert an Unio recurvus durch die langliche Gestalt


der Schale, hingegen an Craioviensis durch die zwei ziemlich
starken Furchen zu beiden Seiten des Kieles, sowie durch die Position
und die relative Höhe des über dem Schlossrand.
Als ähnlich, wenn auch leicht unterscheidbar, ist
BIELZ erwähnenswert (Exemplar aus Cretesti bei Craiova im naturhis-
torischen Hofmuseum in Wien). Es ist dies eine mit concentriscen Falten
und Querrunzeln verzierte Form, welche zweimal aufgeblasene Schale
hat. Trotzdem stimmt die Gestalt der Schale mit Craio-
viensis-recurvus überein. Es dazu der Umstand bei, dass die letz-
tere Form durch einen recht deutlichen Ventralsinus und durch etwas
fiügelartig verbreiterte Hinterseite ausgezeichnet ist. Als wichtiger Unter-
schied es auf, dass bei die vom Wirbel zum Hin-
terrand verlaufende Furche nicht von rückwarts, wie bei der Gruppe
des Craioviensis, sondern auch von vorne durch eine Kante einge-
fasst ist. Statt der letzteren ist bei nur ein
breiter Rücken vorhanden.
orkommen. Dacische Bifarcinaten-Schichten, in Begleitung
von Craioviensis und recurvus. Berg ea Coroi bei
rata Monteoru. Be ce ni

www.dacoromanica.ro
ZUR MOLLUSKENFAUNA 233

Unio recurvus SABBA.


Tab. V. Fig. 1, 2, 3 und 5.
recurvus SABBA STEFANESCU 1. Fig. 6-9.
1896. p. 46. Tab.
Die Schale von recurvus ist noch mehr eiförmig, als
jene von Craioviensis. Die grösste Breite hinter dem Wirbel,
nicht auf denselben, wie es bei allen verwandten Formen der Fall ist.
Der Wirbel ist weiter nach vorne gerückt mid ragt weniger aus dem
Schalenumriss heraus, als bei Craioviensis.
Die den Kiel von vorne begleitende Furche ist viel und
der Kiel selbst viel flacher und breiter, als bei Craioviensis. Dabei
die Hinterseite, namentlich gegen den Wirbel hin, sanfter vom Kiele
ab, als bei Craioviensis.
Dieser graduelle Unterschied in der Ausbildung des Kieles und
der Hinterseite ist ganz derselbe, wie der Unterschied zwischen .

Saratae und transcarpaticus. Auf diese Weise offenbart sich die bei
verschiedenen Formenreihen übereinstimmende Tendenz zur Abflachung
der Schale.
Vor dem Wirbel sich eine scharf begrenzte Lunula. Die
rechte Klappe hat einen einzigen Cardinalzahn.
Diese den dacischen Bifarcinaten-Schichten eigenthümliche Form
pflegt sich in Begleitung der vorigen Art vorzufinden.
Das in Fig. 5 abgebildete Exemplar schliesst sich an m.
Craioviensis-recurvus an, indem dasselbe weniger ungleichseitig ist, als
typische Form von recurvus (Fig. 1, 2, 3).
die Beziehungen zu subrecurvus ist die Beschreibung
der letzteren Form nachzuschlagen.
Die verglichenen slavonischen Exemplare von Stoliczkai
NEUM. haben concentrische und keine scharf begrenzte
Lunula. Manche Exemplare sehen aber auf den ersten Blick so aus, ob
sie fast identisch mit unserer Form (z. B. Exemplare von
aus Sibinj in West-Slavonien im naturhistorischen Hof-
museum in Wien). Es ist dies offenbar nur Convergenz. Auf Verwand-
schaft beruht statt dessen die Ähnlichkeit zwischen recurvus und
psilodontum. Bei der letzteren Art ist die den Kiel von vorne
gleitende Furche bis auf den Wirbel hinauf zu verfolgen. Ausserdem ist
psilodontum mehr grosswüchsig, als recurvus. Der unte-
ren Kielende entsprehende Hinterrand der Schale springt bei psilo-
merklich weiter aus dem Schalenumriss heraus, als bei
recurvus.
Wie bereits SABBA STEFANESCU ist auch excentricus
BRUS. recurvus zu vergleichen.

www.dacoromanica.ro
Vorkommen. Bifarcinaten-Facies der dacischen am Berg
Crucea Co oi bei Sarata-Monteoru; so auch in Be ceni (Buzau)
in den dacischen Unionen-Schichten. Levantinische Stufe in der g e t
des Tertiärs.

Die Mutationsreihe des novorosskus


oval bis fast schief elliptisch, nach rückwarts niemals keil-
verschmälert. Schief abgestutzte, nicht concave und relativ
breite Hinterseite der Schale mit weit vorspringendem, deutlichem,
wenn auch stumpfem Winkel an der Grenze zwische dem Schloss- und
dem Hiritertand. Der die Hinterseite von vorne abgrenzende Kiel bei geolo-
. gisch äheren Vertretern der Gruppe relativ sehr scharf markirt. Dabei
beiden Seiten des Kieles abgeplattet, niemals aber concav,
Formenreihen glatter Unionen.
BogenRirmiger Schlossenrand. Der höchste Punkt dieses
liegt hinter dem Wirbel. Rechte Schale hat nur einen einzigen Cardi-
nalzahn.
Es dies eine an der Aussenseite der Karpaten und in
Südost-Europa überhaupt weitverbreitete Mutationsreihe, welche die
maeotischen, pontischen, dacischen und levantinischen Schichten urn-
fasst. Es gehören hieher :
novorossicus Maeoticum. Mässig ungleichseitig. Wirbel
ziemlich hoch. Kiel deutlich.
Saratae Dacische Bifarcinaten-Schichten, vielleicht aber
pontischen Congerien-Schichten. Stark ungleichseitig. Wirbel
hoch, Kiel deutlich.
Levantinische Unionen-Schichten. Stark
ungeiehseitig, Wirbel sehr niedrig, Kiel fast unsichtbar.
Procumbens FUCHS. Untere levantinische Schichten mit
Unionen bei e scoi und de Mittlere
Schichten mit verzierten Unionen in der Provinz des
nach FUCHS und SABBA STEFANESCU (vergl. unten Tab. VIII.
Figr 3).
Ohne Wirbel, ohne Kiel. Schale glatt, wie bei den vorigen Formen.
Davilai Levantinische Stufe und zwar mittlere Palu-
der e Provinz nach Autoren. Durch Median-
sinus von voriger Form verschieden.
Verschiedene Horizonte der Schichten mit
verzierten Unionen. Ohne Wirbel., ohne Kiel, aber Verzierungen

www.dacoromanica.ro
BEITR ZUR NEOGENEN MOLLUSRENFAUNA RUMANIENS

Saratae
Tab. VL Fig. 1.

Die massig dicke Schale ist mehr in die als bei


novorossicus (1). Der Wirbel ist bei unseren
nicht gerunzelt, sondern corrodirt, und befindet sich im VieFtel
oder Fünftel der Schalenlange, anstatt fast im vorderen Drittel, wie bei
novorossicus.
Auch ist die Höhe des Wirbels dem
ringer. Der Hinter- und der Oberrand der Schale verrathen
nende Gruppenmerkmal, indem sie unter einem
sammentreten, welcher, ebensowie bei Unio novorossicus, aus dem
der Schale deutlich sich abhebt. Eine scharf markirte, wenn stumpfe
Kante Wirbel zum Hinterrand. Der zwischen dieser Kante
und dem Schlossrand gelegene Hintertheil der Schale ist gegen
den Schlossrand geneigt, als bei der verwandten Form Unio transcarta-
Auch ist er, zumal gegen die Peripherie der Schale hin, nicht
concav sondern eben, wie bei Unio lovo-
rossicus SINZ. Im Vergleich zu oberflachlich ahnlichen Formen aus
des ist der Hintertheil der Schale merklich breiter.
Überaus undeutliche Radiallinien sind bei Saratae einerseits
in der Kielgegend, zwei an der Zahl, und andererseits auf
seite der Schale (3 bis 4) zu unterscheiden. Vergleichbar sind die
den SiNzow'Schen Abbildungen von ersichtlichen Ra-
diallinien. Solche Linien sind aber auch bei und bei
seinen Verwandten mitunter zu sehen und folglich von keiner systema-
tischen Wichtigkeit.
Obwohl die rechte Klappe nur einen einzigen Cardinalzahn hat
ebensowie es bei der Gruppe von Craioviensis (Psilunio
der Fall ist, ist es leicht einzusehen, dass eine genetische Verbindung
mit dieser Gruppe nicht angenommen werden
Sturdzae, sowie die slavonischen Formen Unio
und subthalassinus erinnern an UniA
durch den allgemeinen Habitus der Schale und durch Grad der
Rückbildung des Wirbels, können aber durch merklich
förmige und dabei abgerundete, nicht abgestuzte
terschieden werden. Der Schlossrand ist übrigens bei Unio oft

(1) SINZbW: Beschreibung einiger Versteinerungen,


Gouvernements von Cherson und Bessarabien aufgefunden wurden. Memoires d..
Soc. de Naturalistcs de la Nouvelle Russie. Odessa, tom. XXI 1897, p.
Fig. 9.

www.dacoromanica.ro
236 W. TEISSEYRE

fast geradlinig und übergeht ganz unmerklich in den Hinterrand. Erst,


wo der letztere seinerseits in den Ventralrand übergeht, ist bei manchen
Individuen von Sturdzae eine leichte stumpfwinkelige Biegung des
Schalenrandes angedeutet, welche dem ventralen Kielende entspricht.
Minder wichtig ist es, dass der Wirbel bei Unio Sturdzae zumeist
'etwas weniger nach vorne gerückt ist, bei Unio zumal das
Vorrücken und die Reduction des Wirbels zu Erscheinungen des
phologischen Parallelismus gehört, welche bei verschiedenen Formen-
reihen sich einstellen.
Im Ganzen ist Saratae als eine höchst wahrscheinlich an
die máeotische Form Unio novorossicus sich anschliessende, jedoch
logisch jüngere Form zu betrachten. Unio atavus ist mit die-
ser Formengruppe gar nicht verwandt.
Vorkommen. Saratae kommt in der Bifarcinaten-Facies
der -obere dacischen Stufe am Berg e a-C or oi bei
Monteoru vor. In Begleitung von Unio
scheint dortselbst die convergirende Form Sturdzae in grosser
Anzahl von Individuen. Ferner wurde in der Gegend
C s ti (Ditr. am Weg nach Valea Verde Im
Nordwesten von n (bei Berca) zusammen mit Melanopsis
Sandbergeri NEUM. var. Rumana TOURN., nahe im Liegenden der le-
vantinischen Etage, welche hier mit procumbens Fums,
bifarcinata BIELZ, pannonica NEUM. (zahlreich) und transitoria SABBA
anhebt.

transcarpaticus
F. typ. Tab. VI. Fig. 3.
Übergangsform zu procumbens : Tab. VI. Fig. 2.

1897. Unio Partschi 1. c. p. 70. Tab. 11.


(non PENECRE).

Der Wirbel tritt aus dem Umrisse der Schale noch merklich
niger heraus, als bei' Saratae. Die Hinterseite zeigt die charakte-
ristische Abstutzung. Die vom Wirbel zum Hinterrand Kante
ist bei dieser Art bereits in einen breiten, genau abgerundeten Rücken
umgeformt, welcher noch bei typischen Vertretern dieser Art deutlich unter-
scheidbar ist, bis er schliesslich bei den Übergangsformen zu der innerhalb
dieser Formenreiche nachstfolgenden Mutation FUCHS
ganz verschwindet (Tab. VIII. Fig. 3). Dabei wird der zwischen dieser
und dem Schlossrand gelegene hintere Schalentheil bereits bei
transcarpaticus und noch mehr bei Unio procumbens leicht convex, so

www.dacoromanica.ro
ZUR NEOGENEN MOLLUSKENFAUNA RUMÄNIENS 237

dass er, in der Richtung zum Schlossrand, sanfter als bei


novorossicus und Saratae.
Auf diese Weise ergibt es sich aus dem Vergleich unserer Exemplare
von tran.scarpaticus Unio procumbens, dass die zweite Form
der unmittelbarste Nachkomme von transcarpaticus sei.
Unsere Exemplare von Unio transcarpaticus weisen nicht so stark
in die gezogene Schale, wie die von als Unio Partschi
abgebildete Form. In dieser Hinsicht steht Unio transcarpaticus in der
Mitte zwischen Saratae und der Form.
Der Vergleich unserer Exemplare von transcarpaticus mit den
hingegen von PENECKE gegebenen Abbildungen seiner Art Unio
keinen Zweifel darüber aufkommen, dass PENECKE
in vielmehr in der Art Unio Sturdzae einen vicari-
irenden Vertreter besitzt. Das gemeinsame Merkmal von
und Sturdzae liegt in der Gestalt und Position des Kieles sowie in dem
Verlauf der Anwachsstreifen, welche am Kiele fast winkelig nach rück-
ausgezogen sind, entsprechend der nach rückwarts verschmalerten
Gestalt der Obwohl diese Merkmale bis jetzt unbeachtet blie-
ben, sind es dennoch Merkmale von zwei verschiedenen Mutationsreihen.
Bei transcarpaticus und bei Unio Saratae ist der Kiel viel
mehr entfernt von dem Schlossrand, als bei und sub-
einerseits, sowie bei Sturdzae andererseits.
Daraus ergibt sich die grosse Steilheit der Hinterseite bei
und subthalassinus (PENECKE 1. c. Tab. XVII. Fig. 8 und Fig. 10 1.) sowie
bei (unten Tab. VII. Fig. 5 a,b). Damit aber die
zeichnende nach rückwarts keilförmig Gestalt der
zen Schale zusammen. Dem gegenüber ist die Schale bei transcar-
paticus-firocumbens oval und zeigen die Anwachsstreifen einen schief
elliptischen Verlauf, welcher durch den Kiel ganz unbeirrt bleibt.
In Bezug auf die Höhe des Wirbels über dem Schlossrand stimmt
Partschi PENECKE nicht transcarpaticus, sondern mit
Saratae überein. Trotz ihrer tauschenden gegenseitigen
keit sind auch diese beiden Formen an der Hand der vorbesprochenen
Gruppenmerkmale des Kieles und der Hinterseite leicht trennbar.
Vorkommen. liegt mir aus der levan-
tinischen Stufe von M or vor, wo diese Art in Begleitung von
zierten Unionen aus der Verwandtschaft von SABBA und
Munieri SABBA erscheint.

www.dacoromanica.ro
238 W. TEISSEYRE

ny. f.

Tab. VI. Fig. 4.

1896. (Iridea) Beyrichi SABA STEFANESCU, 1. p. 35. Tab. I. Fig.


Non. Beyrichi NEUMAYR, 1. 1875 p. 28. Tab. III. Fig. 2.
Non. Beyrichi PENECKE, 1. 1884 p. 94.

Est ist dies eine mit Beirychi NEUM. und mit li


PENECKE vergleichbare, indessen mit Saratae und procumbens ver-
wandte welche durch etwas abweichende Gestalt der Schale, bezw.
aber durch das Fehlen eines Kieles von den beiden slavonischen Arten
sich leicht unterscheidet.
Der Umriss des Schalenrandes bei Zitteli eiförmig, wobei
die Vorderseite der Schale breiter ist, als die Hinterseite.
Hingegen ist der Schalenumriss bei Beirychi und Unio
Janinae fast genau elliptisch und dabei bei der ersteren Form, eben-
sowie bei Zitteli viel weniger verlängert, als bei Janinae.
Es stimmt in dieser Hinsicht Janinae mit
procumbens genau überein.
Der Wirbel ist bei unserem Exemplar von etwas
mehr nach vorne gerückt, als bei Saratae und dabei doppelt
niedriger, als bei dieser Art., d. h. nur wenig höher, als bei Unio trans-
carpaticus.
Die flachen concentrischen Falten werden bei von
ebenso breiten, flachen Radialfalten gekreuzt, oder eigentlich in solche
abgetheilt. Die concentrischen Falten zwei mal breiter, als ihre
Zwischenfurchen. Doch spalten sich diese Falten gegen den vorderen
Schalenrand hin, ganz unregelmässig, sei es zuerst in je zwei schmale
Falten, sei es direckt in Bündel von zarten Anwachsstreifen.
Ein Kiel ist bei unserem Exemplar nur an der Wirbelspitze ganz
schwach angedeutet, sonst aber gar nicht vorhanden. Die Kiellinie ver-
liert sich, ebensowie bei transcarpaticus-procumbens, indem der
von derselben zum hinteren Schlossrand abfallende, abgeplattete Scha-
lentheil nach und nach convex wird.
An der Stelle, wo bei Unio Saratae und transcarpaticus der Kiel
sich befindet, sieht man das auch Beyrichi NEUM. und
PENECKE bezeichnende scharfwinkelige Zusammentreten radialer Wülste,
welche von hier einerseits zum Ventralrand, andererseits aber zum

(1) Diese Artbezeichnung ist dem Vornamen meiner Gemahlin entlehnt.

www.dacoromanica.ro
ZUR NEOGENEN MOLLUSKENFAUNA 239

Schlossrand verlaufen. Es ist dies ein auffälliges Sculpturmerkmal,


ches aber zweifellos verschiedenen, zum Theil mit einander nicht ver-
wandten Formen gemeinsam ist.
Die slavonischen Formen, welche eine derartige zeigen
Zitteli und Unio Beyrichi, entfernen sich von Unio Janinae
durch abweichende Gestalt des Schalenumrisses und durch etwas höhere
Wirbel. Auch fällt es dass bei Beyrichi ein schwach erhabener Kiel
1. c.) vom bis zum hinteren Schalenrand verläuft. Dieser
Kiel ist auch auf Abbildungen dieser Art deutlich unterscheidbar (NEU-
MAYR. 1. c. Tab. III, Fig. 11. a). Ausserdem ist die Schale von Unio
Beyrichi merklich weniger ungleichseitig, als bei Unio Janinae. Bei
Beyrichi springt der Wirbel weit aus dem Schalenumrisse heraus, hin-
gegen bei Janinae etwa ebenso wenig, wie bei Unio transcar-
paticus. Jedenfalls sind die beiden Formen Janinae und
nicht mit einander identisch.
Unio ist zweifellos mit
procumbens nächst verwandt, zumal somit auch die Lage des Wirbels
und die Gestalt der genau mit transcarpaticus-
procumbens übereinstimmt.
Die Gestalt des allerdings nicht ganz gut erhaltenen Cardinalzahnes,
der rechten Klappe sowie der ungekerbte hintere Leistenzahn dieser
Klappe stimmen bei Janinae mit Saratae überein.
Vorkommen. Von Unio Janinae liegen uns nur einige gleich-
namigen Klappen vor. Ein Exemplar fand sich in den Schichten mit ver-
zierten Unionen in escoi bei Berca, zusammen mit cyrnatoz-
des BRUS., Condai PORB. (zahlreich), procumbens FUCHS und Vivi-
para NEUM. (SchotterFacies der unteren levantinischen Stufe).
Ein Exemplar aus den «oberen von i, FUCHS
im Hormuseurn in Wien (oberer Horizont der r u m ä-
s ch e n Paludinen-Schichten). Es scheint diese Art Horizonten
der levantinishen Stufe der getischen Provinz gemeinsam zu sein (La-
boratorul de Mineralogie in Bukarest, col. IONESCU-ARGETOAIA:

Die Mutationsreihe des


Länglich eiförmige, gegen rückwärts keilförmig verschrnälerte Schale
mit geradlinigem oder fast geradlinigem Schlossrand, mit fast rechtwin-
kelig mit demselben zusammentretendem Vorderrand. Kein Kiel auf der
Hinterscite, oder aber statt desselben eine schwach angedeutete stumpfe
Kante, welche zum Hinterrand verläuft. An dieser Kante,
oder aber, sie fehlt, an der ihr entsprechenden Stelle sind die An-

www.dacoromanica.ro
240 W.

wachsstreifen nach Art eines schmalen abgerundeten Winkels nach


ausgezogen. Diese Biegungsstelle der Anwachsstreifen, bezw. die
Kante, sind merklich weniger vom hinteren Schlossrand entfernt, als es
bei der Formenreihe des novorossicus der Fall ist.
Der zwischen der Kante und dem hinteren Schlossrand gelegene
Theil der Schale ist demgemäss relativ schmal und steil und dabei con-
oder convex, also nicht eben, und verhältnismässig breit, wie
bei der Formenreihe des Unio novorossicus. Ein gekerbter Hauptzahn
und ein Leistenzahn in der rechten Klappe, hingegen zwei Hauptzahne
und zwei Leistenzähne in der linken Klappe.
Zu dieser Formenreihe sind zu zählen:
Unio Copernici wahrscheinlich aus maeotischen Schichten.
Grosswüchsige, mässig in die gezogene, anne Schale, ohne Kiel.
Wirbel hoch, gerunzelt. Schlossrand fast gerade.
Rumanus Dacische Stufe. Gross- oder kleinwüchsig.
Sehr stark in die gezogene Schale, mit Kiel. Wirbel sehr redu-
cirt, corrodirt. Schlossrand geradlinig.
COB. Dacische Stufe. Mittelgrosse, relativ wenig
n die gezogene Schale, mit Kiel. Wirbel und Schlossrand wie
bei der vorigen Form.
Unio prominulus SABBA. Dacische Stufe und mittlere
ten mit verzierten Unionen. Kleinwüchsig, noch weniger in die
gezogen, gekielt. Wirbel noch mehr reducirt. Schlossrand bogenförmig.
Es noch nicht endgiltig entschieden, ob an
Sturdzae oder aber an Craioviensis sich anschliesst.

Copernici
Tab. VI, Fig. 5-6.
Diese grosswüchsige, ziemlich dünnschalige Form sich durch
ihre Gesammtgestalt an die bekannte Art Sturdzae COB. an.
Eine von Wirbel zum Hinterrand verlaufende Kante ist zwar nicht
gedeutet, doch weist der Verlauf der Anwachsstreifen darauf hin, dass
die Hinterseite ebensowie bei Rumanus TOURN. und
keilförmig verschmälert ist. Die Stelle, an welcher die Anwachsstreifen
keilförmig ausgezogen sind, befindet sich ebenso nahe am hinteren
Schlossrand, wie bei Rumanus TOURN. Der hintere Theil der
Schlosslinie ist gerade, der vordere aber ganz unmerklich von dieser
Linie nach abwärts abgelenkt. Auf dem Wirbel sieht man sechs stumpfe,
stachelartige Warzen, welche zu zwei radialen Reihen angeordnet sind.
Die mir in zwei Exemplaren vorliegende rechte Klappe hat nur einen einzi-
gen schmalen gekerbten Cardin,alzahn, dem Schalenrand ist,

www.dacoromanica.ro
BEITRÄGE ZUR NEOGENEN RUMANIENS 241

Im Hinblick auf die vorbesprochenen Merkmale ist die Verwandt-


schaft mit kaum zu bezweifeln. Der Unterschied
gegenüber diesen geologisch jüngeren Formen beruht darauf, dass
Copernici einen höheren, eingerollten, nicht corrodirten Wirbel
hat und dass die Schale etwas mehr aufgeblasen und weniger abge-
flacht ist. Der Unterschied bezüglich des Grades der Ungleichseitigkeit
der Schale ist dabei ein kaum bemerkbarer. Im Ganzen ist an der Hand
des gegebenen Vergleichsmateriales das Verhaltniss von Unio Copernici
zu der verwandten Formengruppe von Rumanus-Sturdzae einer-
seits, und zu den oberflachlich ahnlichen Vertretern der parallelen For-
menreihe von subatavus so genau praecisirbar, dass ich nicht
anstehe, unsere für die Systematik sehr wichtige Form nomenclatorisch
zu wenn auch keines von den mir vorliegenden Exemplaren
erhalten ist. Vollstandige Exemplare sind eben bei
maeotischen, stets relativ zartschaligen Unionen, zumal wenn sie in
losen Sandschichten begraben sind, eine überaus grosse Seltenheit.
Ein tauschend ahnliches Parallelglied aus der Formenreihe des
subatavus wird durch die gleichnamige Art reprasentirt.
Der Hauptunterschied gegenüber subatavus liegt in jenen
Merkmalen, welche Copernici mit Rumanus-Sturdzae
meinsam hat. Dabei ist es sehr wichtig, dass bei Unio Copernicz gar
kein vom Wirbel zum Hinterrand verlaufender Kiel vorhanden ist.
Zwischen der Linie, welche die Wirbelspitze mit dem Grenzpunkte des
unteren und des hinteren Schalenrandes verbindet, und dem hinteren
Schlossrand ist die Schale nicht concav, wie bei subatavus, son-
dern regelmässig convex gerundet.
Ansserdem ist der Wirbel bei Copernici doppelt niedriger
und weniger aufgeblasen, als bei Unio subatavus.
Von slavonischen Formen scheint mit Copernici vor Allem
Kukjlevici BRUS. vergleichbar zu sein.
Vorkommen. Dorf a bei Berca. Wahrscheinlich aus
maeotischen Schichten.

Rumanus TOURN.
Tab. VII. Fig. 1-4.
1879. Rumanus 1. p. 263.
1383. COBALCF.SCU 1. p. 109. Tab. V. Fig. 1.
1886. var. Berbestiensis FONTANNES : Faune terr. Roumanie.
Achives Muséum Hist. nat. Lyon T. IV. 351. Tab. 27. Fig. -12.
1896. Limnium Rumanum SABBA STEFANESCU 1. p. 48. Tab. IV. Fig. 10-13.
Bei der von uns abgebildeten Abart ist der Wirbel nicht so weit
nach vorne vorgeschoben, wie bei der typischen Form. Gleichzeitig ist

www.dacoromanica.ro
242 W. TEISSEYRE

die Hinterseite der Schale nicht verschmälert, wie bei Rumanus


typ., sondern so breit, wie die Vorderseite.
Der Schlossrand ist fast dem Ventralrand parallel und tritt mit
dem Hinterrand mehr oder weniger deutlich winkelig zusammen. Schloss
wie bei der typischen Form.
Es ist dies eine von den zahlreichen, z. Th. bekannten Abarten
von Rumanus, welche schwer unterscheidbar sind, vor Allem
aber keine stratigraphische Bedeutung haben, wesshalb ich dieser Form
keinen besonderen Namen beilege,
Bei dem Tab. VII. Fig. 2 abgebildeten Exemplar sind zwei radiale
vom Wirbel zum Hinterrand verlaufende Furchen zu unterscheiden.
Davon ist die untere schärfer ausgeprägt. Es scheint dies eine indi-
viduelle Abnormität zu sein.
Vorkommen. Unsere Abart kommt, ebensowie die typische
Form in der dacischen Stufe vor. Als Begleiter unserer Varietät sind
aus P o ic io r i zu nennen : Prosodacna Porumbari sq.,
sp. und Euphrosinae sowie Vivipara Rumana und Popescui,
hingegen aus Unio Rumanus TOURN. typ. Sturdzae COB.,
Craioviensis TOURN., Prosodacna Porumbari sp., sp.,
Sturi COB. sp., Stylodacna Heber" COB. sp. und bifarcinata
BIELZ.
Rumanus typ. (lose liegend): V al. ui bei Cisläu.
In den dacischen Bifarcinaten-Schichten am u e i in Val.
Strâmba bei (Dâmbovita) wird diese Form durch psilodow
SABBA und Popescui COB. begleitet.

Unio var. COB.


Tab. VII. Fig. 5-6.

An PENECKE 1. 1884 p. 95. Tab. XVII. Fig. 6-8.


1883. Sturdzae COBALCESCU 1. p. 111. Tab. V. Fig. 2.
1883. COBALCESCu 1. c. p. 110. Tab. VI. Fig. 2.
1883. acutus COBALCESCU 1. c. p. 109. Tab. V. Fig. 3.

Sturdzae ist eine mittelgrosse, sehr ungleichseitige Form mit


verschmâlerter Hinterseite und zumeist kaum unterscheidbarem Kiel, mit
sehr wenig aus dem Schalenumriss hervorspringendem corrodirtem Wirbel.
Der eiförmige Schalenumriss ist bei Sturdzae, ebensowie bei
Rumanus TOURN., mit fast geradlinigem, hingegen bei der ober-
flächlich ähnlichen Form subrecurvus mit bogenftirmigem Schloss-
rand gepaart.
Unio subrecurvus hat übrigens einen bei weitem mehr

www.dacoromanica.ro
ZUR NEOGENEN 243

aufgeblasenen und höheren sowie gegen vorne vorgeschobenen,


runzelten Wirbel, welcher die Trennung beider Formen auf den ersten
Blick gestattet.
Viel leichter, als mit subrecurvus, ist unsere Form mit Unio
Saratae zu verwechseln, zumal hier der Grad der Entwickelung
des Wirbels und seine Lage übereinstimmen. Dass aber gerade auch in
diesem Fall eine oberflachliche Ähnlichkeit vorliegt, ergibt sich aus
den Charakteren, welche als Gruppenmerkmale beider Mutationsreihen
gelten müssen, worüber die Beschreibung von Saratae und von
subcarpaticus zu vergleichen ist.
Überaus mit Sturdzae ist die slavonische Art
PENECKE, wie dies bereits bei der Beschreibung von
festgestellt wurde. Bei Unio ist der vordere
Schlossrand in geradliniger Verlangerung des hinteren gelegen, wie bei
Unio L c. Tab. XVII. Fig. 7. - Der Wirbel ist bei
Sturdzae nicht gerunzelt; die Wirbelspitze aber corrodirt. Ob in
der Gestaltungsweise des Kieles und der Hinterseite ein Unterschied
besteht, könnte erst durch Vergleich von wohlerhaltenen Exemplaren
der slavonischen Form entschieden werden. Der Bau des Schlosses ist
bei beiden in Rede stehenden Arten identisch.
Die drei von beschriebenen Formen Sturdzae
Chitzuiund acutus (und ausserdem Orescui stehen einan-
der so nahe, dass eine Trennung derselben an der Hand zahlreicher
Exemplare ist. Höchstens könnte vielleicht Unio acutus
als eine Abart von Sturdzae Geltung haben. Zu acutus
c. Tab. V. Fig. 3) würden Individuen mit (?) geradlinigem Ven-
tralrand und mit sehr verlangerter nach hinten stark verschmalerter Schale
gehören. Oberflachlich vor Allem gewisse abnorme Indivi-
duen von recurvus SABBA, welche analoge Merkmale der
Gestalt der Schale verrathen, indessen durch die vom Ventralsinus bis
auf den verlaufende Furche leicht trennbar sind (Tab. V. Fig.
5). Die von COBALcESCU als Merkmal von acutus tiefe
Lunula kommt offenbar nicht bei Individuen vor.
Sturdzae ist ausserdem mit Unio Rakovacianus BRUS. (I. c.)
vergleichbar, welche Form von aus ib j beschrieben wurde. (1)
Sturdzae, acutus und Orescul wurden von COBAL-
cEscu aus Be c am Slanic (District Buzau) beschrieben, von wo auch
meine zahlreichen schön erhaltenen Exemplare stammen.
In der im naturhistorischen Hofmuseum in Wien deponirten von
(1) Brusina : Fossile Binnenmollusken aus Dalmatien, Croatien, Slavonien,
ram (1874, p. 115. Tab. VII. Fig. 3-4). Vergl. auch Brusina: Jconagraphia foss.
tert. Hungariae etc. Agram 1902. Tab. NXIII. Fig. 4-6.

www.dacoromanica.ro
244 W.

Fuchs aus Rumänien gebrachten Sammlung ist diese Form, ausser aus
Bucovati, auch noch aus Boteni bei Câmpulung vertreten.
Vorkommen. und kommen in Beglei-
tung von in den Unionen-Schichten der dacischen Stufe
in B eni oft vor. In a ei wurde neben
Slanicensis TEIS. und Vivapara bifarcinata auf Schacht-
halden gesammelt. kommt auch in der levantinischen
Stufe vor (Lab. d. Miner. Bukarest col. Iowsscu-Argetoaia:

Unio prominulus SABBA.


SABBA STEFANESCU relativ la geologia
Doljiu. Annuarul Biuroului geol. 1882 3, nr. 4°. p. 438. Tab. I. Fig. 1-4.
SABBA STEFANESCU 1. c p. 33. Tab. I. Fig.
An subthalassinus PENECKE 1. 1884, p. 95. Tab. \TH. Fig. 9-10.
Unsere leider etwas zusammengedrückten Exemplare stehen gleich-
sam in der Mitte zwischen und prominulus, zwar inso-
ferne als ein mittlerer Ventralsinus (SABBA: Fig. 8) durch eine
Abplattung der Schale an dieser Stelle angedeutetist. Ferner ist der Wirbel
doppelt niedriger, als bei und scheint die Schale nicht
so stark nach rückwärts verschmälert zu sein, wie bei der letzteren Form.
In allen diesen Merkmale stimmen unsere Exemplare mit
PENECKE, welche Art wahrscheinlich nur eine vicariirende
Form ist und dadurch sich unterscheidet, dass die Anwachstreifen
nach hinten zu einem schmäleren abgerundeten Kiel ausgezogen sind.
Diessbezüglich stimmen unsere Exemplare besser mit
lassinus PENECKE, und mit PENECKE überein, als selbst
prominulus SABBA typ.
Ausserdem ist auch der Vergleich von prominutus (1. C.
Fig. 8) mit zulässig. hat diese Bedeutung nicht
die Art und Weise, wie die Furche schwach angedeutet ist, sondern
es erinnert an auch der breit bogenförmige Ver-
lauf der wachsstreifen auf die Hinterseite.
Die genannte Furche lässt statt dessen den Vergleich der Form
von SABBA STEFANESCU procumbens als ungerechtfertigt
sheinen. Bezüglich der Breite des Schale erinnert prominulus SABBA
an Sturdzae COB. 1. c. Tab. V. Fig. 2, hingegen bezüglich des
Ventralsinus an 1. c. Tab. VI. Fig. 2.

. Vorläufig mögen also unsere zweifellos mit Sturdzae ver-


wandten Exemplaren, welche an subthalassinus erinnern,
mit Unio prominulus identificirt werden, zumal mit dieser Form auch
Art und Weise übereinstimmt, wie der niedrige Wirbel aus dem Umriss
des Vorderrandes der Schale sich abhebt (SABBA 1. c. Fig. -8).

www.dacoromanica.ro
ZR 245

Bei einem unserer Exemplare ist ausser dem Kiel auch noch eine
andere, zwischen demselben und dem hinteren Schossrand gelegene
diallinie angedeutet und ist die letztere, ebensowie der Kiel selbst, durch
Verdickungen der Anwachsstreifen markirt, etwa so, wie es bei
PENECKE (1. c. Fig. 6 b und 8) und subthalassinus (1. c.
Fig. 10 a und 10 b) zu sehen ist.
Es liegen mir zwei linke Klappen vor, deren Schloss ebensogut
mit Partschi-subthalassinus, wie mit prominulus SABBA
übereinstimmt.
Vorkommen. Unsere an diese levantinische Art sich arischlies-
senden Exemplare wurden in Becen i, in dem Unionen-Horizont der
dacischen Stufe, zusammen mit gesammelt.

Isolirte Formen.
Sub-Hoornesi
Tab. I. Fig. 3-4.
1897 Sub-Hoernesi 1. c. 1897..p. 70, Tab. III. 12-13 (non 14-15).
Unsere Exemplare zeichnen sich gegenüber der gleichaltrigen und
sehr ahnlichen Art subrecurvus dadurch aus, dass die Schale vom
Kiel zum Schlossrand senkrecht abfällt. Da auch der Vorder-
rand eine Lunula-artige Vertiefung zeigt und der
Wirbel bis den Vorderrand der Schale nach vorne hinausspringt,
ist die Schale von, dreieckiger Gestalt.
Vor dem Kiele befindet sich eine sehr breite Abplattungszone,
welche gegen unteren Schalenrand hin überaus schwach einge-
drückt ist.
Schloss unbekannt.
Von den SINzow abgebildeten Exemplaren stimmt namentlich
Fig. 12 und 13 mit unseren Belegstücken überein. Bei Fig. 14 ist die Gestalt
der Schale nicht dreieckig, wie bei unserer Form. Auf dem Wirbel ist
bei unseren Exemplaren keine Furche zu sehen, wie in Fig. 15 bei SINZOW.
Die Identitat unserer recht kleinwüchsigen Exemplare mit
Sub-Hoernesi ist sehr wahrscheinlich, jedoch nicht endgiltig bewiesen.
Vorkommen. Drei Exemplare aus maeotischen Schichten von

www.dacoromanica.ro
II.

COBALCESCU.

Prosodaena TOURN. Stylodacna SABBA.

Dünn-oder abnorm dickschalige, stark aufgeblasene Cardiaceen-For-


men, zumeist sehr ungleichseitig. Die sehr verschieden gestalteten radialen
Rippen fehlen auf dem Vorder- und Hintertheil der Schale.
Cardinalzahne fehlen oder sind zu unmerklichen, Stachel-
artigen Anschwellungen reducirt. Ein oder zwei (rechte Klappe) parallele
vordere Seitenzahne, welche mit Ausnahme des rechten vorderen oberen
Seitenzahnes, sehr entwickelt sind.
Nach SABBA STEFANESCU sollen alle Vertreter des Genus einen leisten-
förmigen hinteren Seitenzahn haben, was sich zu bestatigen scheint,
nigstens wurde von mir keine Ausnahme von dieser Regel constatirt.
Die auf Psilodon und Prosodacna TOURN. Bezug habende
Prioritätsfrage wurde von und SABBA STEFANESCU
COBALCESCU, BRUSINA
besprochen. Im Hinblick auf die Aussonderung des Subgenus
lodacna SABBA, scheint es practisch zu sein, die Proso- und
dacnen unter dem Namen Psilodon vereinigen zu können. Nach dieser
Auffassung hat Psilodon den demselben von COBALCESCU gegebenen
Umfang. Es ist dies ein einheitlicher Formenkreis, welcher gegenüber
den übrigen von Cardium sich abspaltenden Gruppen und Untergattungen
durch ganz aberrante Merkmale der Gestalt der Schale und
des Schlosses in Weise absticht.
Den wichtigen gemeinsamen Merkmalen der beiden Untergattungen
Prosodacna und Stylodacna ist ein Unterschied im Baue
ihres Schlosses gegentiberzustellen. bezüglich des allgemeinen
Habitus der Schale und der Sculptur repräsentiren die Proso- und die
Stylodacnen grelle Gegensatze. Diese Gegensatze verwischen sich
lich bei den Übergangen, wie solche z. B. Prosodacna Munieri
und Stylodacna Rumana vermitteln.
Zweifellos stellen die Proso- und die Stylodacnen
pen von stark convergirenden Vertretern verschiedener paralleler Muta-
tionsreihen, welche aus verschiedenen Cardiaceen hcrvorgehen.

www.dacoromanica.ro
Im Hinblick auf die verschiedene Bedeutung, welche die Merkmale
des Schlosses einerseits und der andererseits für die beiden
Untergattungen von Psilodon tatsachlich baben, müssen an der von SABBA
STEFANESCU vorschlagenen Begrenzung von Prodosacna und Stylodacna
einige Änderungen vorgenommen werden. Psilodon stenopleurum SABBA
sp., Sturi COB., orientalis SABBA sp., Rumanum FONT. sp. werden
von SABBA STEFANESCU Prosodacna gezählt. Der Sculptur-Typus dieser
Formen ist aber nicht mit den übrigen Prosodacnen, sondern vielmehr
nur mit Stylodacna vereinbar. Es entspricht den natürlichen Ver-
wandtschaftsverhältnissen, wenn diese Formen der letzteren Untergattung
zugezahlt werden. Gleichzeitig gewinnen dadurch die morphdogischen
Gegensätze beider Untergattungen sehr an Klarheit.

A.

Prosodacna f.

Tab. Fig. 1-2.

Est ist dies ein dünnschaliger und auch sonst, so zu sagen, primi-
tiver Psilodon-Typus von ganz aberranter Gestalt: Schwach
ungleichklappig, mit fast kreisrundem Schalenumriss, mit stark aufge-
blasenem Wirbel, mit gerundeten Rippen und mit ebenen Zwischenfurchen.
Das im Vergleich zu anderen überhaupt am meis-
ten auffallende Merkmal besteht in dem fast gleichseitigen Bau der
Schale und in dem geringen Ausmass ihrer welche ent-
weder der Höhe gleich oder aber etwas kleiner ist. Der
numriss ist bald fast kreisrund, bald aber etwas schiefkreisrund. Im zwei-
ten ist die Entfernung des Wirbels vom Ventralrand grösser, als
die der Schale, wobei der Vorderrand etwas verlängert, der
Hinterrand aber fast geradlinig abgestutzt ist, demzufolge das grösste
Ausmass der Entfernung zwischen dem Wirbel und dem Schalenrand
auf die Vorderseite entfällt, nicht auf die Hinterseite, wie gewöhnlich.
Der obere und der untere Schalenrand ist gebogen, hingegen der
Hinterrand fast geradlinig und dem Vorderrand parallel. die
Schlosslinie mit der Hinter- und Vorderseite stumpfwinkelig zusammen-
tritt, macht sich eine fast flügelartige Ausbreitung des Vorder- und Hin-
terrandes bemerkbar. Dieses Merkmal ist innerhalb unseres Genus sonst
nur bei Pr. Savae wiederzufinden.
Die Schale ist schwach ungleichklappig, indem die rechte Klappe

www.dacoromanica.ro
W.

bei unseren beiden Exemplaren etwas aufgeblasenen Wirbel zeigt


und ausserdem etwas höher ist.
Der Grad der Einrollung der Wirbel ist ein massiger, nach Ana-
logie Pr. Munieri und mit ihren Verwandten, wohl aber im Gegen-
satz zu der Formenreihe von Pr.
Es gibt 9-11 Rippen und ausserdem 2 3 streifenartige Rippchen
auf dem fast glatten Hinterteil.
Die Rippen sind stark gewölbt, mit vollkommen gerundetem
sowohl am als auch in der des unteren Schalenrandes.
Die Furchen zwischen den Rippen sind zweimal schmaler, als die
letzteren, eben und durch je zwei Linien begrentzt.
Am breitesten sind die mittleren Rippen. In der Richtung nach
vorne nehmen die Rippen stufenweise an Hingegen sieht
man auf der Flinterseite einen grossen Unterschied bezüglich der Dicke
der letzteren Rippe und des ersten Rippchens.
Bei unseren beiden Exemplaren eine überaus starke, dach-
ziegelförmige Anwacbsstreifung auf, wie eine innerhalb unseres
Genus sonst nur bei Prosodacna Savae erscheint.
Von Interesse ist die Ähnlichkeit zu gewissen Limnocardien (z. B.
L. apertum Münst. sp.), welche aber durch klaffende Schale, durch viel
aus dem Umriss der Schale heraustretende Seitenflügel, sowie
durch etwas abweichende Sculptur leicht zu unterscheiden sind.
Prosodacna muss einem Vorfahren des Genus
nahe stehen. Tatsachlich findet sich diese Form in den Schichten mit
Congeria rhomboidea M. HOERN vor, tief unter dem Hauptniveau des
Genus, welches auf die dacische Stufe entfallt.
Vorkommen. In Begleitung von Congerza rlzomboidea wurde
Prosodacna Mrazeci in Enächestilor) und am Berg M
in Bustenari, südlich von der gleichnamigen Ölgrube, gesammelt.
Der Fundort am ciucu -Berg weist e:ne reiche Fauna auf:
Cardium Nova-Rossicum BARB., Prahovae carinatum DESH.,
Dreissensia simplex BARB., graecata FONT., Dreissensiomya
ANDR., Congerza rhomboidea M HOERN. etc.), allein darunter nur der
einzige in Rede stehende Vertreter des Genus Prosodacna.
Im Fortsfreichen der namlichen Schichten fand ich Prosodacna
Mrazeci auch bei ampina, in einem Talchen, wel-
ches vom Berg nach Westen hinabsteigt (Prosolacna Mrazeci
und Melanopsis alutensis SABBA).

www.dacoromanica.ro
BEITRÄGE ZUR NEOGENEN MOLLUSKENFAUNA RUMANIENS 249

Prosodacna
Ta. IX. Fig. 1.
Eine überaus dickschalige, ziemlich scharfrippige welche durch
die Gestalt der Schale an Limnocardzum subsquamulosum ANDR.
erinnert, bezüglich des Sculpturtypus aber sowohl mit der letzteren Form,
als auch mit der oberflächlich ähnlichen Prosodacna Porumbari-Damie-
vergleichbar ist.
Die der Schale ist um etwa grösser, als der Abstand
vom Ventral zum Schlossrand. Die Dicke der Schale am Ventralrand
des abgebildeten Exemplares beträgt 5 mm.
Der Schlossrand ist fast geradlinig. Die Wirbelspitze befindet sich
im vorderen Drittel dieser geraden Linie, welche unter einem stumpfen
Winkel mit dem Vorder- und Hinterrand zusammentritt, so dass die
beiden letzteren Ränder eine einigermassen flügelartige Gestalt annehmen,
wie eine solche bei manchen Limnocardien zu beobachten ist.
Das fast rechtwinkelige Zusammentreten der Schlosslinie mit dem
Vorderrand an Limnocardium Böckhi HALAVATS (2).
Überaus ähnlich ist auch der Habitus der Schale und der
bei gewissen Exemplaren von Prosodacna Munieri. Allein eine Ten-
denz zur flügelartigen Ausbreitung des Vorder- und Hinterrandes ist
nur bei Pr. Savae zu constatiren. Weder bei der sonst vergleichbaren
Art Pr. Munieri, noch auch irgend einem anderen bekannten Ver-
trerer des Genus Prosodacna, mit Ausnahme von Pr. Mrazeci, ist
Merkmal zu beobachten. Prosodacna Savae steht demnach dem
nocardien-Typus entschieden näher, als der Typus von Prosodacna
Munieri.
Der Grad der Einrollung des Wirbels stimmt bei unserer Form mit
Prosodacna Munieri überein. In dieser Hinsicht steht unsere Form den
Vertretern der Formenreihe von Pr. bei weitem nach, um aber
die Art Pr. Mrazeci zu übertreffen.
Die Rippen sind 12 an Zahl und zwar breiter, als ihre
Zwischenfurchen. Die ersteren sind dachförmig zugeschärft, die letz-
teren eben und durch zwei zarte, wie eingeritzte Linien begrenzt.
gen die Wirbelspitze hin scheint sich die relativ sehr scharfe Kante der
Rippen abzurunden.
Der Querschnittswinkel der Rippen ist so gross, wie bei Limnocar-

(1) Diese Art möge dem rühmlich bekannten Geologen, Herrn Dr.
ATHANASIU verehrt werden.
(2) Halavats : Pontische Fauna Langenfeld. Jhrb. ungar. A.
1883, p. 165, Tab, XIV. Fig.

www.dacoromanica.ro
dium subsquamulosum cinerseits und wie bei Prosodacna
rumbari COB. andererseits.
Auf der Hinterseite gibt es keine eigentliche Rippen, sondern
ganz schwache, fadenförmige Rippenstreifen. Die concentrischen Anwachs-
streifen sind bei unserer Form überaus entwickelt, ebensowie
bei Prosodacna Mrazeci.
Der Wirbel ragt merklich weiter aus dem Schalenumriss heraus, als
bei den genannten Limnocardien. Hierin wie auch bezüglich des
habitus der Schale, bezüglich ihrer Dicke und offenbart sich die
Zugehörigkeit, bezw. der zu Prosodacna.
Bei unserem Exemplar, welcher die rechte Klappe repräsentirt, ist
ein kräftiger vorderer unterer Seitenzahn nachweisbar. Zweifellos stim-
men auch andere Details im Baue des losses mit Prosodacna überein
Die Hinterseite ist nicht klaffend.
Die ganz oberflächliche Ähnlichkeit zu bmnocardium Hungari-
cum M. HOERN. Zagrabianse wird durch übereinstimmenden
Sculpturtypus bedingt. Es ist dies ein Collectiv-Merkmal, welches
verschiedenen mit einander nicht verwandten wieder-
kehrt.
Vorkommen. Prosodacna Savae wurde von mir im
bei lose liegend gesammelt, zwar nebst Prosodacna
Porumbari, Stylodacna , orientalis, semisulcata STURI,
subsquamulosum Cardium Nova-Rossicum etc. Es
müssen diese Fossilien zum Theil aus pontischen Congerien-Schichten, zum
anderen Theil aber bereits entschieden aus der unteren dacischen Stufe
stammen. Ausserdem wurde Pr. Savae und Limnocardium subsqua-
mulosum ANDR. in Beceni (zwischen diesem Ort und i, am
westlichen Thalhang des Slanic) gesammelt, zwar aus anstehenden unte-
ren Psilodon-Schichten mit Prosodacna und Stylodacna

Prosodacna an Savae TEISS.


Tab. IX. Fig. 2-3.

Kleinwüchsige, relativ wenig ungleichseitige, mässig eingerollte und


nicht stark gewölbte Schale. Hierin wie auch hinsichtlich der mehr oder
weniger geringen Dicke der Schale stimmt diese Form mit Prosodacna
überein, ist aber im Vergleich mit der letzter.en merklich hoch-
und scharfrippiger.
Es scheint diese Form als ein und kleinwüchsiges
Extrem an Pr. Savae sich anzuschliessen.
Rippen sind 12 an Zahl, dachförmig und mit ganz ebenen

www.dacoromanica.ro
BEITRÄGE ZUR NEOGENEN RUMANIENS 251

durch je zwei Linien begrenzten. Zwischenfurchen ausgestattet. Die Kante


des Rippenriickens ist nahe am Ventralrand der Schale scharf ausge-
prägt. Am Wirbel sind die Rippen etwas höher, als breit, ihre Zwi-
schenfurchen aber kaum schmäler. Am Ventralrand sind die Rippen
etwas breiter, als hoch, die Zwischenfurchen aber merklich schmäler,
als die Rippen. Auf der glatten Hinterseite gibt es drei fadenförmige
Rippchen.
Der Schoss ist von Psilodon-artigem Typus. Wenigstens wurde
mächtiger, scharfer vorderer Seitenzahn1 bei beiden Klappen beobachtet.
Ob in der rechten Klappe noch ein oberer vorderer Seitenzahn von ge-
ringeren Dimensionen existirt, konnte nicht festgestellt werden.
Prosodacna an Savae scheint durch Obergänge mit Pro-
sodacna Munieri zu sein. Die letztere Form unterscheidet
sich durch geringere Zahl der Rippen welche ausserdem niedriger,
breiter und weniger zugeschärft sind. Der Ventralrand ist bei unserer
Form gekerbt, hingegen bei Pr. Munieri ungekert.
Sehr engen Anschluss an unsere Form verrathen gewisse Individuen
v.on mit fast kreisrunder, relativ wenig gewölbter
und wenig eingerollter Schale das Vorhandensein von ganz ebenen
chen zwischen den Rippen vereinigen.
Vorkommen. Es mag diese neue Art vorläuag unbenannt
bleiben, da sie mir in einigen Bruchstücken vorliegt, deren
bildungen zur Unterscheidung als unzureichend sich erweisen dürften.
Dieselben stammen aus den unteren Psilodon-Schichten von
und von V al. Br ebu Mic zwischen Mislia und Telega. Als Begleiter
dieser Art sind -Prosodacna Cobalcescui und serena zu nennen.

B.

Mutationsreihe von Prosodaena sp.

Ausnahmslos sehr dickschalige und ungleichseitige Formen mit


stark eingerolltem Wirbel, mit fast unkenntlichem Cardinalzahn
und ebensolchem oberen vorderen rechten Seitenzahn. Diese
haben die Form ganz stumpfen und Anschwellungen der
Schlossplatte.
Die Hauptvertreter der Formenreihe, Prosodacna Hauèri COB.
Porumbari sp. und Euphrosinae COB. sp., sind in
dieser Reihenfolge durch Übergänge mit einander verknüpft. Prosodacna
gehört dem tieferen Theil der unteren, Prosodacna Euphrosinae
oberen an,

www.dacoromanica.ro
252 TEISSEYRE

An den morphologisch nacheinanderzustellenden, immer jüngeren


und jiingeren Formen nimmt stufenweise die Dicke der Schale, die Ein-
rollung des Wirbes, die Höhe der Rippen und die Breite ihrer Zwischen-
furchen zu, zwar gleichzeitig mit der sich steigernden MAchtigkeit des
einzigen gut entwickelten vorderen Seitenzahnes. Dieser Zahn ist bei Pro-
sodacna Euphrosinae zweimal länger und höher, als bei Pr. und
Porumbari. Die Rippen sind ursprünglich flachwellig (Pr.
später stumpf dachförmig (Pr. Porumbari), nachher
mig zugeschärft (Pr. Bentz), zuletzt hoch leistenförmig und fast
schneidend (Pr. Euphrosinae).
Von Interesse ist die enge geographische Verbreitung dieser For-
menreihe fast nur in der zweiten und dritten subkarpatischen Region.
Die jüngeren Glieder dieser Reihe (Pr. Berti-Euphrosinae) haben viel-
leicht in den Subkarpaten am BuzAuflusse (P o ihre Hauptent-
wickelung. Die_e engen Verbreitungsgrenzen sind den dickschalzgen Pro-
sodacnen und den dickschaligen Viviparen (V. Rumana) gemeinsam,
welche stark brandende bevölkerten (Faltungsprocesse
im Gebiete der machtigen Entwickelung der sartnatischen Kalke). Die
übrigen Psilodonten sind im ganzen dacischen, bezw. im pannonischen
oder im pontischen Becken verbreitet.

Prosodacna Hauer! COB. sp.


Tab. IX. Fig. 4-5.
1883. Psilodon CoB. p. 102. Tab. V. Fig. 27-28.
1896. Prosodacna SABBA STEFANESEU 1. p. 63. Tab. VI. 11-12;
non Fig. 13; non 14-15.

Es ist dies eine dickschalige, grosswüchsige Form mit stark ein-


gerolltem Wirbel. Es gibt 10-12 Rippen. Die Vorder- und Hinterseite
hat keine Rippen, sondern nur Anwachsstreifen. gegen den Wirbel
zu sind auf der Hinterseite 2 3 relativ sehr schwache, fadenförmige
Rippchen angedeutet Am breitesten sind die 3-4 Rippen, welche um
die Mitte der Schalenlänge sich befinden.
Die drei bis vier vordersten Rippen sind sammt ihren Zwischen-
furchen anders gestaltet, als die sechs bis sieben restlichen Rippen und
Furchen.
Entweder stellen die Furchen zwischen den 6 bis 7 hinteren Rippen
eine Rinne dar, welche im Querschnitt einem stumpfen Winkel mit scharfer,
nicht abgerundeter Spitze entspricht, oder aber sind die Zwischenfurchen
dieser Rippen in der halben Höhe des Schale hingegen
am Wirbel und nahe am Ventralrand eben und durch zwei scharfe,

www.dacoromanica.ro
ZUR NEOGENEN MOLLUSKENFAUNA RUMANIENS 253

wie eingeritzte Linien eingefasst. Die letzteren sind kaum 1/4 bis mm.
von einander entfernt.
Die zu beiden Seiten der drei bis vier vorderen Rippen verlau-
fenden Zwischenfurchen sind, je nach ihrer ganzen eben, eng
(1/2 1 mm.) und durch je zwei Linien begrenzt.
Der Rücken der zwei vordersten Rippen ist stumpf vierkantig; bei
den zwei dreikantig, hingegen bei den 6 bis 7 tibrigen Rippen
am Wirbel mehr gerundet, hingegen am Ventralrand mehr gewölbt
und dabei ganz schwach stumpf dachförmig zugescharft.
Bei einem mit derartigen Rippen ausgestatteten Exemplae sieht
man nahe am Ventralrand nicht zwei, sondern vier überaus feine, wie
eingeritzte Linien zwischen je zwei Rippen (Tab. IX. Fig. 5 b.).
Auf der Innenseite der Schale entsprechen den Zwischenfurchen
der Rippen sowohl bei Pr. als auch bei ihren Verwandten, breite,
flache, zungenförmige Falten, welche ihrer Medianlinie eine faden-
schmale Furche tragen und bis zur halben Höhe der Schale
hinauflaufen. Diese Falten sind bei Pr. etwas breiter, als Pr.
hingegen schmaler, als bei Pr. Porumbari und Berti.
Die Schale ist fast so dick und der Wirbel fast so stark einge-
rollt, wie bei Prosodacna Damienensis sp.
Dabei aber die Schale merklich dicker und der Wirbel viel
eingerollt, als bei der mit unserer Form durch
knüften Art Prosodacna
: Untere Psilodon-Schichten. a, a, P o-
ciori etc.

Porumbari Con. sp. und sp.


Tab. IX. Fig. 6., bezw. Fig. 7.

1883. Psilodon COBALCESCU 1. p. 105. Tab. IV. Fig. 5.


1883. Psilodon COBALCESCU 1. c. p.
103. Tab. IV. Fig. 2.
1883. Psilodon Damienensis COBALCESCU 1. p. 107, Tab. XVI. Fig. 1.
1896. Prosodacna SABBA STEFANESCU C p. 63 p. part Tab. VI. Fig. 13.
(non Fig. 11-12, non Fig. 14 15).

Schale sehr dick, Wirbel stark aufgeblasen. Die zehn Rippen


deutend mehr zugescharft, als bei der vorigen Form, dachförmig
kantet; am Wirbel ohne Kante und abgerundet. Alle Zwischenfurchen
ganz eben und durch zwei scharfe, wie Linien begrenzt, wel-
che ohne Unterbrechug bis zum Schalenrand fortlaufen und weiter aus-
cinanderstehen, als bei Hauer' und
Die Porumbari von COBALCESCU aufgestellte Form

www.dacoromanica.ro
254 W. TEISSEYRE

ist als Abart mit etwas weniger verlängerter Schale unterscheidbar. Sonst
stimmt dieselbe vollkommen mit Prosodacna Damienensis überein.
Arioni COB. von unserer Form nicht zu trennen. Eben-
falls sind anscheinend einige andere analoge Arten dieses Autors (Psi-
lodon Urechi, Dabijae und aufzulassen, da sei es die Beschrei-
bungen und Abbildungen, sei es die Merkmale dieser Formen nicht
ausreichen, um dieselben auszusondern.
Vorkomm : Untere Psilodon-Schichten am Berg ea
bei Berca. Von a ieni im Slanic-Thale (Buzgu) stammt ein
Exemplar, mit der gerade aus dieser von COBALCESCU
beschriebenen Abart Psilodon Damienensis übereinstimmt.

Prosodacna FUCHS und Prosodacna COB. sp.


Tab. X. Fig. 1., bezw. Fig. 2.

Cardium Neumayri FUCHS, Beitr. z. Kenntniss fossiler. Binnenfannen VI.


Jahrb. geol. R. A. 1873. 1. c. p. 22. Tab. Fig. 8-10.
1883. Psilodon COBALCESCU 1. p. 101. Tab. IL Fig. 3, (an Fig. 4) sowie
Tab. Fig. 7.
Prosodacna SABBA STEFANESCU 1. p. 64 p. parte
(non Psilodon Euphrosinae COB.) Tab. VI. Fig. 18-19.

Die Art ist noch dickschaliger und ungleichseitiger, der Wirbel


noch einwenig eingerollt, bei Prosodacna Porumbari-Da-
mienensis. Anstatt der 10-12 Rippen, wie bei .Prosodacna i res-
pectiv e wiebei Prosodacna Damienensis, gibt es hier 6-7 weit aus-
einanderstehende Rippen. Dementsprechend sind die Rippen,
sowie der zweitheiligen Falten der Innenseite, merklich breiter, als bei
der vorigen Art.
Zwischen den Rippen verlaufen nicht zwei, sondern vier
mige, wie eingeritzte Linien. Davon entfallen die zwei auf die
beidcrseitigen Flanken der Rippen, die zwei mittleren den bei-
den Linien entsprechen, bei der vorigen Art die Zwischenfurchen
Rippen begrenzen.
Ebensowie bei Pr. Porumbari-Damienensis gibt es auch innerhalb
dieser Mutation eine Abart mit verlangerter Schale (Pr. Berti
Tab. X. Fig. 2) und eine solche mit weniger Schale
der (Prosodacna Tab. X. Fig. 1).
Die mit Prosodacna Stefanescui TOURNOUR ist
controlirbar, da diese Form nicht abgebildet wurde und es sich, da die
Auffassung einzelner je nach dem Antor eine
liche kann,

www.dacoromanica.ro
BEITRÄGE ZUR NEOGENEN MOLLUSKENFAUNA RUMANIENS 5

Es muss den einschlägigen Ausführungen (p. 159


werden.
Vorkommen. Höhere Theile der unteren Psilodon-Schichten
und obere Psilodon-Schichten. a, Polici or i.

Prosodacna Euphrosinae COB. sp.


Tab. X, Fig. 3.
1883 Psilodon COBALCESCU. 1. p. Tab, I. Fig. 1-9.
1896 .Prosodacna Stejanescui TOURNOUR: SABBA STEFANESCU 1.
p. parte (non COB.), non Tab. VI, Fig. 16--19.

Diese sehr dickschalige und stark eingerollte Art hat 5-6


hohe leistenartige Rippen. Dieselben sind, bereits von der frühen Jugend
an, merklich höher, und weiter auseinanderstehend, als bei der
vorigen Form. Der Querschnitt der Rippen entspricht einem
Winkel bei Pr. Euphrosinae, hingegen einem stumpfen Winkel bei Pr.
Neumayri-Berti Demzufolge ist Pr. auf den ersten
Blick leicht trennbar, abgesehen von Übergängen zu Prosodacna
mit welcher Art all' die übrigen Merkmale übereinstimmen.
Der mächtige vordere Seitenzahn beider Klappen ragt bis auf
aus der Schale heraus und ist fast zwei mal grösser, bei Pr.

Vorkommen: Die oberen Psilodon-Schichten, am Berg. G h


e a bei Berca und auch anderswo, sind als sublacustre Zone mit
Prosodacna Euphrosinae, Woodwardi und aff. Dezmaniana
entwickelt, während die Arten Pr. Porumbari, Berti sammt
Rumana tiefer in der Schichtenreihe liegen (untere Psilo-
don-Schichten, subcaspische Facies).

Formengruppe von Munieri SABBA.

Dünnschalige oder sehr mässig dickschalige Formen mit relativ


wenig eingerolltem Wirbel, welcher ausserdem nicht so weit nach vorne
vorgeschoben zu sein pflegt, wie bei Vertretern der Mutationsreihe von
Pr.
Zwei vordere ungleiche Seitenzähne in der rechten Klappe. Davon
ist der obere merklich kleiner, als der untere, indessen ein wenig grösser,
als der einzige Cardinalzahn.
Prosodacna Munieri, Parscoviensis, Cobalcescui, serena und
rabi(is durch Obergänge verknüpften Formen dar,

www.dacoromanica.ro
256 TEISSEYRE

welche aber sammtlich. den unteren Psilodon-Schichten angehören.


Morphologisch ist Prosodacna Parscoviensis und Cobalcescui auf Pr.
Munieri, hingegen Pr. serena auf Pr. Cobalcescui, zuletzt Pr.
bilis auf Pr. serena zurückzuführen. Auch giebt es viele Individuen,
welche zwischen Pr. und Munieri zu vermitteln scheinen,
und wiederum andere, welche von Pr. zur dünnschaligen Abart
von Pr. Savae (Pr. f an hinüberzuführen scheinen. Aus-
serdem dürfte die überhaupt sehr variable Form Pr. Munieri entwe-
der mit Stylodacna orientalis oder mit einer verwandten Form ducch
Übergange verknüpft sein. Danach muss allerdings wenigstens einen
Teil der Vertreter der beiden Untergattungen von Psilodon gemein-
same Abstammung und divergirende Entwickelung angenommen werden.

Munieri SABBA.
Tab. X, Fig. .
Abarten: Tab. X. Fig. 4. und Fig. 7-8. Tab. XI. 1-2.
1896 Prosodacna Munieri SABBA p. 62. Tab. VI. Fig. 5-8.

Prosodacna sich wie eine dünnschalige, weniger


ungleichseitige und weniger Abart zu Hauer'. Beide
scheinen, wie gesagt, durch enge zu sein.
dacna Munieri hat zumeist 12 Rippen und ausserdem 2-3 schwache
Rippchen am Hinterteil der Schale. Dessgleichen Pr.
10- 12 Rippen und 3 Rippchen am Hinterteiles.
Ebensowie bei Prosodacna Hauer' und Porumbari, sind auch
bei Pr. Munieri die Rippen Wirbel gerundet und stark gewölbt.
gegen den unteren Schalenrand aber stumpf dachförmig zugescharft,
Ganz nahe am unteren Schalenrand die Rippen, bei ausge-
wachsenen Exemplaren, nach nach flacher. Letzteres findet bei Pr,
Munieri in viel auffalligerem Grade statt, als bei Pr. Hauer'. es gibt
Individuen, welchen die Rippen, gegen den Ventralrand hin, fast so
flach sind, wie bei orientalis. Auf diese Weise hat sich
scheinend Stylodacna orientalis durch aus Pr. Munieri
rausentwickelt.
Bei vermeintlichen zwischen Pr. und
werden die am Wirbel hohen und gerundeten Rippen gegen
den Ventralrand hin breiter und dabei dachförmig gekantet. Die Kante
ist mitunter ziemlich wobei die Flanken der Rippe einen stump-
fen Winkel darstellen, (Tab. fig. und 1 Die sind nur
zwischen den vordersten 2 bis 4 Rippen eben und durch zwei ganz enge

www.dacoromanica.ro
ZUR NEOGENEN 257

nebeneinander verlaufende Linien begrenzt. Sonst sind die Furchen Rin-


nen-artig, im Querschnitt stumpfwinkelig.
Bei den annehmbaren, oft fast zweifellosen zu
sind es nur ganz zarte gleichsam eingeritzte Linien. Ausnahmsweise
gibt es hier je zwei solche Linien, anstatt einer Furche, auch zwischen den
nahe am Ventralrand fast ganz ausgeebneten Rippen (Tab. X. Fig. 4 a).
Anders verhalten sich die typischen Formen Pr. und die
zwischen Pr. Munieri und Pr. Parscoviensis. Bei densel-
ben sind Zwischenfurchen der Rippen eben und durch je zwei Linien
begrenzt (Tab. X. Fig. 6).
Der vordere untere Seitenzahn der rechten Klappe hat bei Pr.
die Gestalt eines dreieckigen zweischneidigen Stachels und ist
4-8 grösser, als der gleichgestaltete vordere Seitenzahn
dieser Klappe.
Vorkommen : Prosodacna ist in unteren Psilodon-
Schichten Rumaniens weit verbreitet.
Prosodacna wurde unter Anderem zusammen mit
lodacna Heberti, St. und Popescui im â ul
zwischen und Telega, sowie in V al. bei
gesammelt ; untere dacische Stufe.

Prosodaena Munieri SABBA var. Parseoviensis


Tab. XI. Fig. 3-4.

Es ist dies eine Abart stark in die gezogener Schale.


Furchen zwischen den Rippen sind durch je zwei Linien
begrenzt, welche bis 2 mm. von einander entfernt sind.
Die 4-5 vorderen Rippen sind stumpf dreikantig, die vier hinteren
Rippen zeigen aber mehr gerundeten Rücken. Auf der Hinterseite sind nur
drei Rippchen in der Wirbelgegend angedeutet. In der Rich-
tung zum Ventralrand werden die Rippen nur ein wenig flacher, zwar
so, wie es bei Pr. Hauer' und zu beobachten ist, nicht aber in
dem Masse, wie es bei Pr. und stattfindet.
Der grosse vordere Seitenzahn der linken Klappe überragt den
Schalenrand, wie bei Prosodacnen überhaupt, um einige Milimeter und ist
scharfschneidig. Schloss der rechten Klappe bleibt unbekannt.
Es gibt zwischen Pr. Parscoviensis und Statt
dessen liegen mir keine Formen vor, welche zwischen Pr. Parscoviensis
und Damienensis vermitteln
Der nichtsdestoweniger Unterschied zwischen den

www.dacoromanica.ro
w. TEISSEYRE

beiden letzteren Formen beruht erstens dass Prosodacna Parsco-


viensis doppelt kleinwüchsiger sowie einwenig dünnschalig ist,
zweitens ragt aber bei Pr. der Wirbel etwas weniger
aus dem Schalenumriss heraus und ist oft weniger eingerollt sowie
niger nach vorne vorgeschoben, als bei Pr. Damienensis.
Übrigens es nicht unnatürlich, wenn diese beiden Formen,
ebensowie Pr. und Munieri durch Übergange verknüpft
Alsdann man es nicht mit Convergenz, sondern mit einem Varie-
tatenkreis zu tun, dessen Extreme (Prosodacna Munieri und Pr.
enensis) zu zwei unterschiedlichen Mutationsreihen hinüberführen würden.
Die vorerwahnten Übergange zwischen Prosodacna .
Parscoviensis (Tab. X. Fig. 6) sind im Allgemeinen Formen, welche
mit dem geringen den Typus von Pr. Munieri bezeichnenden Grad
von Ungleichseitigkeit der Schale die von Pr. Parscoviensis
vereinigen.
Von Interesse ist es, dass dieselben ziemlich grosse Ahnlichkeit
zu Limnocardium Böckhi HALAVATS c. 1883 Tab. XIV. Fig. 1-5)
verrathen, ohne dass hier an das Vorhandensein von Übergangen zu
denken sei.
Vorkommen : Aus der Varietaten-Reihe Prosodacna
rumbari-Damienensis kommt in M a a zusammen mit Pr. Munieri-
Parscoviensis Pr. vor, ohne dass zugleich, soweit bis
feststellbar, auch die Endglieder dieser Reihe, d. h. Pr. Porumbari-
Damienensis, vergesellschaftet
Prosodacna Parscoviensis ist ansscheinend für die Congerien-
Schichten der pontischen und der unteren dacischen Stufe, resp. auch
die unteren Psilodon-Schichten bezeichnend. Mat a. VI a u-
ui bei CislAu, Gegend zwischen Mislia und

Prosodacna SABBA var. ny.


Tab. X. Fig.
Diese Form zeigt denselben Grad von Ungleichseitigkeit der
von Einrollung des Wirbels und von Dünnschaligkeit, wie die Art. Pr.
Munieri. Auch sind die Rippen bei beiden Typen am Wirbel schön
gerundet, hingegen am Ventralrand der Schale so flach, dass die Zwi-
schenfurchen fast gar nicht vertieft erscheinen und fadenförmig sind.
Der Unterschied beider Formen beruht darauf, dass bei Pr. die
breitesten Rippen die mittleren sind, hingegen bei Pr. pseudorumana
am beedesten die zweitletzte hintere Rippe ist., In der Richtung gegen
vorne nehmen die Rippen an Breite regelmassig ab.
:

www.dacoromanica.ro
ZUR NEOGENEN 259

Rumana FONT. durch obwohl der


pus von Pr.Munieri an die letztere Art relativ noch wenig errinnert.
Prosodacna pseudorumana kommt in Begleitung von Stylodacna
Heber" Dreissenssia rostriformis im zwi-
schen Mislia und Telega vor (untere dacische Stufe ?).

Prosodacna Cobalcescui
Tab. XI. Fig. 5. (1)
1886. Limnocardium Cobalcescui FONTANNES : Faune terr. nog. Roumanie. Archi-
ves Musum Hist. nat. Lyon T. IV. p. 353. Tab. XXVII. Fig. 14.
1896. Prosodacna Cobalcescui SABBA STEFANESCU 1. p. 61. Tab. Fig. 9.
An Limnocardium Odessae BARB. 1897, p. 43. Tab. I. Fig. 19.

Es ist diese eine dünnschalige, mit Prosodacna Munieri durch


Übergange verknüpfte Form, welche aber doppelt kleinwüchsiger ist,
weniger in die gezogene Schale hat und merklich breitere Rip-
pen zeigt.
Die letzteren sind 7 bis 9 an Zahl, woferne die drei Rippchen der
Vorderseite, welche zwei bis dreimal sind, als die übrigen
Rippen, mitgezählt werden. Die Mittelformen zwischen Pr. Munieri und
Cobalcescui haben 10 Rippen. Die Breite der Rippen nimmt stufenweise
nach rückwarts zu, doch ist nicht die letzte, sondern die vorletzte
am breitesten. Die Zwischenfurchen der Rippen sind ganz eben am Wirbel,
verschmalern sich aber nach unten so rasch, dass schliesslich die Flanken
benachbarter Rippen einander berühren und die Furchen zuletzt gegen den
Ventralrand hin fadenförmige und kaum vertiefte zarte Linien darstellen.
Am Wirbel sind die Rippen gerundet, wobei die Höhe ihres
Rückens der Breite der Basis gleichkommt. Am Ventralrand sind die
Rippen überaus gewölbt, mitunter aber fast so vollkommen ausge-
ebnet, wie am Ventralrand von vermeintlichen Übergangen zwischen
Prosodacna Munieri und Stylodacna orientalis und wie übrigens bei
Stylodacnen überhaupt.
Ausser mit Prosodacna ist diese sehr variable Form auch
mit Pr. serena SABBA durch
Es wurde von mir der rechte vordere Seitenzahn beobachtet,
welcher nicht so angeschwollen ist, wie bei dickschaligen Prosodacnen ;
immerhin aber die Übereinstimmung des Schlosses mit dem allgemeinen
Typus des Genus beweist.
Zu vergleichen sind die Angaben, welche über den Schloss von

Auf Tab. XI. in Fig. 5. gelangt eine Mittelform zwischen Prosodacna


balcescui und Munieri. zur Abbildung.

www.dacoromanica.ro
260 W.

Pr. Cobalcescui von SABBA STEFANESCU 1. c. gemacht werden. Dieselben


sind an der Hand der mir vorliegenden zwischen Pr.
Cobalcescui und serena zu bestatigen.
Vorkommen. Prosodacna Cobalcescni kommt in den Subkar-
paten der östlichen Muntenia in unteren Psilodon-Schichten vor. Fund-
orte : B bei Câmpina ; bei der Mündung des
Thales in's Vab Scheilor.
Nach ANDRUSSOW ist diese Art dem tHorizont von und
den Eisenerzen von Kertsch (dacische Stufe) gemeinsam. (1)

Prosodaena serena SABBA.

Tab. XI. Fig. -

serena SABBA STEFANESCU L c. 1896, p. 62. Tab. VI Fig. 10.

Es ist dies eine dünnschalige Form mit sieben Rippen, welche am


Wirbel zugescharft, hingegen am Ventralrand gerundet
förmig und doppelt breiter sind, als hoch. Auf der Wirbelspitze ist dem
Rippenrücken ein fadenförmiger beiderseits durch je eine feine Linie
von den Flanken der Rippe abgegrenzter Kiel aufgesetzt. Nach der
bbildung von SABBA STEFANESCU zu urtheilen, ist auch bei seinem
Original ein derartiger Kiel schwach angedeutet. Die Zwischenfurchen
der Rippen sind breit, eben und durch je zwei Linien begrenzt. Die
mittlere Rippe, auf welche gegen hinten noch zwei andere folgen, ist
am breitesten.
Prosodacna serena liegt mir unter Anderem in einem Jugend-
exemplar vor, welches weniger in die gezogene Schale hat, als
es beim Typus von STEFANESCU der Fall ist. Gewisse andere, bereits
etwas dickschalige Formen bilden den zu Pr.
Prosodacna serena hat im Unterschied zu anderen Vertretern
seres Genus einen etwas deutlicher entwickelten Cardinalzahn. Derselbe
ist so gross, wie der vordere obere Seitenzahn der rechten Klappe. Ein
langer, leistenförmiger hinterer Seitenzahn ist in beiden Klappen vor-
handen.
Vorkommen : Die Art gehört den unteren Psilodon-Schichten,
wahrscheinlich aber auch den dacischen Congerien-Schichten an. S e
(Buzau); V a 1. ba ä bei Telega.

ANDRUSSOW : Zur Frage dic Classification der


gen-Ablagerungen Dorpat 1898.

www.dacoromanica.ro
ZUR 261

Prosodacna
Tab. XI. Fig. -9-10.
Diese Abart unterscheidet von Prosodacna serena durch merk-
lich dickere, weniger in die gezogene Schale, bei welcher der
Wirbel viel weiter nach vorne zu liegen kommt, sowie bedeutend mehr
aus Schalenumriss herausragt. Ausserdem fällt es dass der
Rippenrücken am Ventralrand gerundet, am Wirbel aber dachförmig
ist und demselben ein fadenförmiger, gerundeter, bis zum
verlaufender Kiel aufgesetzt ist. Dieser Kiel ist beiderseits durch je
eine deutliche Furche von den Flanken der Rippe getrennt.
Die Zwischenfurchen .der Rippen sind zweimal schmaler, als dic
letzteren. Sie laufen Wirbel bis zum. Schalenrand ununterbrochen
sind ganz eben und wie durch zwei Linien begrenzt.
Schloss ist genau so entwickelt, wie bei Pr. serena.
Es gibt dickschalige Individuen, bei welchen der Kiel an zwei
hintersten Rippen und andere, bei welchen der Kiel an Rippen
erscheint und sich abhebt. Doch haben diese beiden Extreme,
so weit bis jetzt bekannt, kaum eine besondere stratigraphische
deutung.
Vorkommen. Untere Psilodon-Schichten in Val. Br a
bei Telega, in Begleitung von Stylodacna

www.dacoromanica.ro
INHALT
. 215
Formenreihe des subatavus. TEISS. 218
subatavus. f 219
subatavus. var. (an. f.) . 221
subrecurvus. TEM. 222
Munteniae. f. 224
Slanicensis f. 225
psilodontum. f 227
Stefanescui. 230
Craeovensis. TOURNOUER. . . . . . . 231
f.Craiovensis. TOURN. recurvus. SABBA 232
recurvus. SABBA. 233
Die Mutationsreihe des novorossicus. 234
Saratae. 235
f. 235
Janinae. f 238
Die Mutationsreihe Copernici. TEISS. 239
Copernici. f 240
Rumanus. TOURN 241
COB 242
prominulus. SABBA 244
Isolirte Unio-Sub-Hoernesi, 245
II. Psilodon. COBALCESCU.
Prosodacna TOURN. Stylondacna. SABRA 246
Prosodacna Mrazeci. f.
Prosodacna Savae. f. 249
Prosodacna f. an. aff. Savae. 250
Mutationsreihe von Prosodacna sp. 251
Prosodacna sp 252
Porumbari. sp. und Prosodacna Damiensi. COB, sp 253
Prosodacna Neumayrii. FUCHS. sp. und Prosodacna Berti. COB. 254
Prosodacna Euphrosinae. COB sp 255
Formengruppe von Prosodacna SABBA
Prosodacna SBBA. 256
.Prosodacna Munieri. SABBA. var. Parscoviensis. f 257
Prosodacna SABBA. var pseudorumana. f 258
Prosodacna Cobalcescui. FONT. 259
Prosodacna serena. 260
Prosodacna mirabilis. f 261

www.dacoromanica.ro
LA

FAUNA NEOGENÄ A ROMÂNIEI


privire asupra regiunilor petrolifere din
regiunea subcarpatia
DE
Dr. W. TE-ISSEYRE

PARTEA I-ia (1)


UNIO PROSODACNA

Fauna grupelor de straturi subcarpatice mai ales aceea a eta-


meotic dacic, foarte multi reprezentanti netezi ai
genului
Unionii au regiunea zkämintelor de un rol
cu neinsemnat, de oarece straturile caracterizate aceste
se foarte rar. Mai pretutindeni in aceastä regiune, stra-
turilor Unioni este reprezentatä prin un facies de prund
fosile.
Dintre netezi din neogenul Româniel, de cari ne
exclusiv in lucrare, se cunosc mai mult
(1) In privinta unora din determinärile (etaje,
faciesuri etc.) Intrebuintate In aceastá publicatiune, a se lucrarea mea
casupra etajurilor meotic, pontic dacic din partea räsáriteank a Muntenieiv,
blicatt In rezumat ghidul congresului international de petrol (Bucuresti 1907).
Literatura se va da la a 2-a a de parte din
rile aid allturate vor complectate sau lnlocuite, ulterloare ale
acestei lucrári, prin figurarea altor exemplare.
4

www.dacoromanica.ro
264 W.

sau mai putin diferite tipuri (Unio TOURN, Moldavicus SABBA,


Sturdzae COB, procumbens FUCHS, Craioviensis Ste fanescui
TOURN, recurvus SABBA, Bielzi (non prominulus
SABBA. Davilai
La aceste se mai alte specii de Unioni netezi pe
cari le descri si anurne : subatavus, subrecurvus, Mun-
teniae, Slanicensis, Copernici, transcarpaticus.
Din studiul comparativ al tuturor acestor specii precum al tipu-
rilor de Unioni sculptati ce ele Janinae
stabilit trei de forme sau diferite, care cuprind etaju-
rile : meotic, pontic, dacic levantin. Dintre acestea seria formelor lui
este foarte
de a descrier3a specialil a accstor de forme,
cred necesar a da de la o caracterisare generalà a fie-
cäreia din ele.
I. Seria mutatiunilor subatavus o
cgreia se aflä o deprimath sau o
II. Seria mutatiunilor lui Unio Copernici Carena lipseste la
formele meotice, la formele din straturile mai noui, la care
carena se mai apropiath de partea posterioarh a regiunei cardinale
de la celelalte de forme. cardinal, spre deosebire
dela cele alte de forme, este linie sau aproape
linie
III. Seria mutatiunilor lui Unio novorossicus SIN L. Partea poste-
rioarä a scoicei oblic, nu ca la de forme
precedente. Intre partea posterioarä a bordului cardinal, su-
prafata scoicei este planh, nu pronuntat concavá ca la seria
formelor lui subatavus.
Structura dela Unionii netezi, pe cât se poate din
materialul fosil ce-1 avem la nu ne oferá caractere diferen-
tiale pentru aceste trei de mutatiuni.
Variatiunile succesive, ce se pot tnläuntrul
acestor trei de forme, se desting prin un paralelism pronuntat.
mai se deosebesc totdeauna mod analog de cele mai
vechi, indiferent de seria la care ele apartin. La formele mai
deasupra bordului cardinal scade necontenit când
'din el dispare cu totul sau aproape cu totul. In
timp unildteralitatea scoicei grosimea ei devin mai mult sau mai
de se mai fine o turtire
a scoicei. Toate aceste morfologice au la
netezi din România, de cele mai de multe ori
de aparitiunea ornamentatiunilor caracteristice cea mai

www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA FAUNA NEOGENÄ A 265

parte din Unionii levantini. Aceleasi norme de paralelism specific, in


totul analoge, sunt cunoscute din Slavonia.
Totodatä este de relevat gruparea formelor de mutatiuni
ramificatiuni de forme naturale, dupä cum din numeroasele
forme de tranzitiune ce le avern la nu justificA totdeauna
separatiunea numeroaselor subgenuri de introduse in literaturA.
La crearea subgenurilor s'au procedat evident prea exclusiv
metodele uzitate zoologie. In publicatiune voiu face cu totul
abstractiune de subgenuri. Stabilirea unei oarecare armonii
zoologicä cea paleontologicA, in ceiace priveste derivarea notiunii
diferitelor subgenuri, aceastä diviziune de nomenclaturá este ne-
ar fi o care depäseste scopul acestei
legAturilor genetice dintre deosebitele specii
o asupra raporturilor dintre aceastä faunä aceia
a straturilor similare din Slavonia sudul Rusiei. Multe specii
au o asemAnare de mare cu tipurile din Slavonia, dela prima
vedere nu mai nici o asupra inrudirei celor cu
aceste din (Unio Craioviensis TOURN pannonicus ;

Slanicensis TEISSEYRE PENECKE ; Janinae TEISS


Beyrichi NEUM; Unio Sturdzae COB. PENECKE; psilo-
Stoliczkai in aceste cazuri nu avem de
forme specific identice, deoparte din Slavonia, pe
alta din ceiace se dovedeste numai prin faptul fiecare dintre
cele douä forme, considerate in parte, cea se
tranzitiuni cu alte specii, cea slavoneascä cu altele.
Procesul de desvoltare ontogeneticä ne permite mutt mai rar deck
phyletic sä deosebirn la Unionii netezi, unde avem deaface numai
cazuri de convergentä unde ne fata unei inrudiri.
In general se deosebirea dintre fauna
levantinA fauna straturilor conrespunzAtoare din
Austro-Ungaria ; totodatä raporturile foarte cari existä faunele
neogene din din sudul Rusiei apar din ce ce mai clare.
Speciile de Unioni din nu aratä nici o inrudire cu cele austro-
cu exceptiune de subatavus n. care este reprezentatä
printre Unionii netezi din Austro-Ungaria forma a lui
PARTSCH.
trecem acum la descrierea specialä a serie de forme
mutatiuni.

www.dacoromanica.ro
W.

Seria formelor .lui subatavus. TEISSEYRE.

Scoica ovalä, sau triungbiularä rotunjitä. obtusä sau o


creastä se croset la bordul posterior. Imediat tnaintea
crestei se aflä o deprimatä ori o bräzdAturä putin areia
corespunde adeseaori un sinus ventral la marginea inferioarl a scoicei
care se prezintä nici odatä la celelalte de forme. Pe
aceasta, forma generalä a scoicei, care este ovalá nu se
o deosebeste de seria mutatiunilor lui Unio Copernki.
Deajuns de caracteristica este directiunea oblic ovalä a dungilor de
de unde rezultä o mai mare a carenei de bordul
cardinal posterior, comparatie cu seria lui Copernici.
Pe aceasta bordul cardinal este arcuat nu aproape linie dreaptä
ca la grupa lui Copernici.
Pe de altä parte seria mutatiunei lui novorossicus se deose-
beste usor de seria a lui subatavus aceia zona
deprimatä dela partea a nu devine niciodatä o
däturä la prima serie de forme, pe când la grupa lui subatavus
aceastä brä'zdäturá se mai totdeauna.
Partea posterioará a scoicei care se dela la bordul
cardinal este la seria formelor lui novorossicus, aproape planä,
niciodatä pronuntat concavä. Acest din caracter se
insä la celelalte douä grupe de Unioni se observä de la seria
formelor lui subatavus.
Reprezentantii din seria formelor lui subatavus, pot aranjati
din punct de vedere sistematic, urmätor :
I. Scoica subtire sau potrivit groasä. Crosetul ridicat, sbarcituri.
Bräsatura submedianä reprezentatä prin o zonä deprimatä. Etajul meotic.
n. f. subrecurvus Munteniae
f. Forme mari, foarte f. f.
Forme mari, potrivit putin inequilaterale. Forme foarte Forme aproape
inechilaterale. subme- pronuntat inequila- echilaterale.
dianä numai pe tcrale.
et.

II. Scoica groasä, ori foarte groasä. Crosetul jos sau foarte putin
pronuntat. zonä de depresiune submedianä de Cu
deosebire straturile cu Psilodonti si cu bifarcinata
odatä in straturile cu Unioni sculptati (etajul dacic levantin).
Slanicensis TEIss. psilodontum TOURN.
Aproape Scoi- Pronuntat foarte tare depri-
ca nedeprimatä. Scoica relativ deprimatä. matá, putin inechilaterall.

www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA FAUNA A 267

III. Forme cu submedianä evidenta, care începe la


merge la marginea inferioara a scoicei. Scoica cro-
ca la grupa a doua precedentä. Straturile cu Psilodonti cu Vi-
bifarcinata. BIELZ (etajul dacic).
recurvus SABBA. subacutns TEISS. GraioviensisTouRN.
Scoica foarte pronuntat in- Scoica pronuntat inechila- Scoica potrivit inechilate-
terala.

subatavus n. f.
la I. Fig. 1-2.
1897. pseudoatavus TEISSEYRE. Geol. Untersuchungen im Districte
Verh. geol. R. A. 1897. p. 161.

mare, cu crosetul tare proeminent, asezat in treimea


anterioara a lungimei scoicei. crosetului la sau din
scoicei. In prezintá o coama care
merge dela croset la bordul posterior. In mai adicä
marginea inferioará a scoicei, se observä la exemplarele mari carena
devine o rotunjita. Dealungul anterioare a carenei
nu depresiunea putin Zona de depresiune, marcatä
in acest se foarte putin.
Partea posterioara a scoicei dintre carena crosetului bordul car-
dinal posterior, este spre deosebire de Unio copernici,
aproape de periferia scoicei, intre margina posterioarä,
se vede partea posterioara a care aici este läsându-se
treptat care bordul posterior. Pe aceasta, partea posterioari este
lärgitä forma unei aripi, ca la Unio Bielzi FUCHS (non
Bielzi
Partea posterioará a scoicei este foarte putin pronuntat oblic
ceva mai partea dinainte la exemplarele cu scoica des-
voltatä.
Dungile de crestere de pe nu sunt de prelungite indärät
in forma unghiu rotunzit sau in de ca la Unio
Mai mult aceste dungi de in general mers
oblic eliptic.
Bordul devine care margina dinainte foarte putin pro-
nuntat arcat.
Din trecerea bordului cardinal posterior marginea posterioara
un unghiu obtus a conturului scoicei, abiä pronuntat.
Inaintea nu o bine
Sculptura in dungi de crestere concentrice adesea

www.dacoromanica.ro
268 W. TEISSEYRE

de recunoscut, câte odatä mai pronuntate, cari au forma de


undulatiuni slabe. Undulatiuni mai largi neregulat cu mult
mai inguste.
Tâtâna necunoscuta.
Exemplarele extreme de Unio subatavus se deosebesc de tipul
reprezentat pe Tab. I, 1 2, prin dimensiunile mai mari ale
scoicei. Aceasta este mai putin tras in lungime, crosetul
mai pronuntat, concentrice sunt mai puternice (R e c e a).
Unionii românesti, forma probabil cu subatavus
este specia mai cam problematicä, Bielzi (FucHs:
Fauna d. Cong.-Sch. von Radmanesti. Jahrb. geol. R. A. 1870, p. 360,
T. XVII, 8-10), care nu trebue confundata cu Bielzi CZEK
(1864). Diferenta aceste forme numai inechilateralitatea
mai a scoicei la Bielzi FUCHS, de unde
crosetul se mai putin ridicat. Depresiunea dela
FucHs, judecând desemnul autorului, aminteste pe Unio Davilai
POR nu se la forma totusi la din forma
scoica este regiune pronuntat turtitä.
Specia româneasca de aceiasi
este, mai mult toate, superficial asemenea cu subatavus.
Caracterele de deosebire, expuse precedent, acele ce vor
fi date mai departe la descrierca lui Copernici, au importantä
servesc ca punct de pornire a de forme paralele.
subatavus se pare reprezintä o varietate inlocuitoare a lui
atavus PARTSCH. (M. HOERNES, p. 286, Tab. 37, Fig. 2). Din
paratia diferitelor exemplare de Unio atavus, aflate in muzeul imperial
din Viena ezultä :

subatavus atinge de obiceiu dimensiuni de ori mai mari


deck atavus, cu toate aceste se exceptional indivizi de
atavus, cari sunt aproape tot de mari ca subatavus.
Scoica la subatavus este totdeauna mai putin lun-
gime, mai ceva mai ovalä, la atavus
Partea a scoicei este de obicei la subatavus nu
de tare ca la atavus.
Pe aceasta la subatavus este de mai
putin dat mai proeminent mai cum e la
atavus.
In toate celelalte caractere, precum in privinta sculpturei scoicei,
mai ales in conformatia tocitä rotunzitä a carenei, care merge dela
croset la bordul posterior al scoicei, cele forme despre care este
vorba, se complect.
Pe aceasta, forma noasträ poate fi comparatä cu

www.dacoromanica.ro
LA FAUNA A 269

Moravicus M. HOERNES, asemanarea specie este cu mult


mica. Moravicus M. este de obicei de patru ori
mic deck Unio subatavus. Scoica la Moravicus este mai
crosetul este mai putin dat partea pos-
mai ingustatä deck la subatavus.
cele spuse atavus se distinge de cele
forme cu care cornparat prin lungimea cea mai mare a scoicei
pentru o lärgime prin o ingustare mai a pärtii poste-
rioare, precum crosetul este mai mult dat
Prezenta atavus este cum se stie caracteristic
pentru straturile cu congerii din basenul Vienei. Forma
etajului meotic. atavus a fost descris de
NEUMAYR din straturile inferioare cu din Slavonia iar
de orizontul Lyrcea din Transilvania (1).
subatavus s'a observat atât in parteasuperioaerä
a etajului meotic, (straturile subatavus sau straturile meotice cu
Unioni) anume direct la basa etajului pontic, mai seria
straturilor de desubtul brecciei conchilifere cu Dosinia exoleta SINz.
Exemplare frumoase se gäsesc inprejurimile Bise a
u la precum la Fint i culmea Istritei.
Fragmente se mai toate locurile uncle sunt cunoscute aflo-
rimente de meotic. subatavus este un fosil caracteristic pentru
zacämintele de petrol meotice la u, a
ea lângä Bustenari, apoi pentru cele de la c M
a la Matita, deaseminea la u etc.

subatavus TEISSEYRE var. (ad


Tab. II. Fig. 1.

Crosetul proemineaza asupra conturului scoicei aproape pe


tate mai putin deck la forma
Conturul scoicei aproape eliptic cu o
crosetului, care corespunde la o Lunula bine marginitä. La
extremitatea dinainte a acestei täeturi, marginea scoicei descrie indo-
in de unghiu, care trece intre cardinal
marginea anterioara. abstractiune de aceasta bordul
cardinal este arcat.

Comp. NEUMAYR PAUL. Dic Congcricn und Paludinen-Schichtcn


Abh. geol. R. A. Bd. VII Heft. 3, 1875 p.27.
A. Die Tertiärablagerungen des Beckens des Siebenbürgisdhen
destheile II Abt. Budapest 1900 p. 205.

www.dacoromanica.ro
270 W. TEISSEYRE

este desvoltatä pe croset, dispare spre


marginea scoicei.
Pe la formele tipice de subatavus, carena este ju-
sa inferioara, care marginea scoicei, mult mai tocitä mai
rotunzitä, decât pe croset, la varietatea de care ne se observä
in acest o rotunzire mai complectä a scoicei. Potrivit cu aceasta,
partea posterioara este ceva mai nu ingustatä ca la tipul de
subatavus. De asemenea bordul posterior nici o lärgire
in de aripä. estc necunoscutä.
Straturile meotice dela Bis D e-
ru alugäreni, culmea stri e

subrecurvus TEISSEYRE
Tab. II. Fig. 2-5.

Este o pronuntat inechilaterala, de


carena foarte cu crosetul de
cituri, puternic, relativ foarte proeminent sinus venttal.
Inaintea se aflä o Lunulä bine Intre carena
marginea posterioara, scoica este carenei este
deprimata.
Valva dreapM are numai un singur dinte cardinal, ca la Psilunio
SABBA. Cei doi cardinali dela valva se contopesc
aproape singur dinte principal lung. Valva are doi
dinti laterali, cea numai un dinte lateral posterior.
aratä o sau o asemänare superficiala mai
de toate cu Unio radiatodentatus SIN; apoi cu recurvus
SABBA, precum cu Sturdzae
radiatodentatus SINz, se deosebeste de forma noasträ prin
aceia cele de spini de pe croset se o
care dupä se prelungeste mijlocul scoicei. Carena la
subrecurvus depresiunea ce o la partea anterioara
se la lungimei scoicei, ci cu totul marginal la partea
posterioara.
Pe aceasta formele de radiatoden-
tatus Tab. III. Fig. 1-5], aratä un croset mai dat
mai asupra conturului scoicei sucit mai slab,
e cazul la subrecurvus. De asemenea scoica lui radia-
nu este de tare trasä lungime creasta tocitä care
-merge de la croset la partea posterioarä nu este de pronunfata ca
la forma noasträ.

www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA FAUNA A

In locul celor de spini dela se


la exemplarele tipice de subrecurvus numai niste sbarcituri,
reprezintate prin vârci slabe semilunare cari sunt grupate in câteva
(2-3) radiale. Sbarcituril din invecinate se ating reciproc,
a se contopi unele cu cute concentrice continue.
Numai la unii indivizi aberanti de subn?curvus crosetul
douä de spini foarte slab marcati. ne putem dacä.
in acest cas de a face cu adevärate transitiuni la Unio radiato-
dentatus, pânä ce nu vom cunoaste din propria noasträ
diferenta importana amintitä mai sus privinta dispozitiunei generale
a sinului ventral.
se atinge de raporturile cu specia mai recurvus
SABBA, este de remarcat crosetul la subrerurvus, forma tipicä,
este ceva mai putin dat mai ales el proemineazä aproape
de patru ori mai mult asupra conturului scoicei, la recurvus
Numai indivizii extremi dela ambele specii, se aseamänä aproape
complect privinta gradului de inechilateralitate a scoicei.
Pe aceasta conturul scoicei subrecurvus, forma
este oval are lärgimea cea mai mare direct sub croset, treimea
terioarä a lungimei scoicei, iar partea posterioarä a scpicei este ingustatä
rotunzitä. La recurvus conturul scoicei este oval, ceva mai
decât ; partea posterioarä largä, aratä o ciuntire
bine pronuntatä, care la forma nu este de marcatä.
In de sbarciturile in forma de zigzag ce se observä la Unio
subrecurvus pe croset, se la exemplarele noastre de recurvus
un croset corodat.
Structura este la subrecurvus si recurvus.
Potrivit cu grosimea scoicei care adeseaori este mai mare la
recurvus, sunt dintii cardinali dela specie, mai puternic
voltati, iar impresiunile musculare Lunula mai adâncite la
subrecurvus.
Mult mai importantä este bräzdAtura slabä care carena
la partea sa anterioarä care de altfel se observä numai la formele
extreme de subrecurvus. (Tab. I, fig. 3). Aceasta nu este pe croset,
ci slab spre margina ventrall
La Unio recurvus depresiune medianä este ceva mai largä
mai mai ales pronunlata ven-
si pe croset.
La formele tipice de subrecurvus, locul acestei
turi, se prezintä o turtire caracteristic4 a scoicei, ori aceast turtire
nu se si atunci avem marcatä o apropiere de Unio subatavus.

www.dacoromanica.ro
W. TEISSEYRE

Apoi partea este aproape tot de rotunzit


ca partea anterioarä.
In etajul meotic din se intâlnesc exemplare aberante
cari sunt identice privinta pozitiunei a marimei
crosetului recurvus, insä lipsa a unci depre-
siuni mediane prin sbârcirea se apartin la Unio
subrecurvus. Modul de desvoltare a brazdaturei mediane ne prezinta
dar caracterele de deosebire cele mai importante dintre aceste
forme de diferitä.
Foarte probabil cele douä forme de -aceiasi sub-
recurvus Unio subatavus, cari sunt adeseori cu totul lipsite
sunt legate intre ele prin tranzitiuni, mai ales pe
aceasta, desvoltarea mare a a
posterioare sunt identice la aceste specii. Totusi subrecurvus
se poate deosebi la prima de Unio subatavus prin aceia
din urmä este de ori mai desvoltatà rnult mai
putin Apoi carena la subrecurvus este mai tare
decât la subatavus. Aceastä din urmä deosebire dis-
pare cu totul in stadiul a lui subatavus.
Din acestea subrecurvus poak reprezinte
o varietate putin desvoltatd, mai mai pronunlat
de subatavus, care genetic se apropie stadiul
acestei specii.
asemanare cu forma noasträ aratä Sturdzae,
care se deosebeste usor prin bordul cardinal in linie dreapta,
prin crosetul relativ foarte putin proeminent din conturul scoicei. Apoi
scoica la Sturdzae este marcat mai putin inechilateralä decât la
subrecurvus recurvus.
geologica. Unio subrecurvus typ se in
faciesul cu Unioni si Helix al etajului meotic: Ja (Prahova),
la Rusiavetu la (Buzau), la
satul a cu Unio Copernici, la c ti
(Prahova), la Telega, B t en ar Berca etc.

Tab. III. Fig. 1-2.

Scoica proportional subtire, echilateraIä putin


o creastä bine marcatä, care merge dela croset la marginea pos-
terioarä'. Intre creastä si cardinal scoica este pronuntat
ca la radiatodentatus.

www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA FAUNA A 273

Bordul cardinal arcuat se marginea for-


un cum se vede d. e. la figura lui Unio novorossicus
(Beschreibung neog. Verst. Gouv. Cherson u. Bessarabien.
Soc. Nat. Nouvelle Russie Odessa t. XXI 1897, Tab. Fig. 6). Pe
croset sunt 6-8 sbarcituri sernilunare, ori spini tociti, aproape rotun-
ziti, dispusi pe ca la radiatodentatus Dintre
aceste cel posterior cade pe creasta precedent. In
prelungirea acestor de spini, spre marginea ventralä, nu se
väd radiale ridicate, cum se la radiatodentatus SINZ.
var. c. 1897. Tab. III. Fig. 3-4- De asernenea la forma
nu se vede nici de cele de spini.
Inaintea crosetului se o Lunul marcata. Cei doi dinti cardinali
de la valva sunt aproape in intregime contopiti in unul singur.
Valva are numai un dinte cardinal ca novorossicus.
La valva doi dinti laterali posteriori liniari, la cea
numai un singur dinte de acest soiu.
Munteniae se cum se pare cu subrecurvus prin
tranzitiuni.
novorossicus se deosebcste de forma prin partea pos-
aproape plana, nu concavä, caracter ce se identic la
saratae ; apoi prin sbarciturile concentrice de pe croset,

care cuprind lärgimea crosetului, a fi repartizate


de sbarcituri unghiulare, cum este cazul la forma noasträ. Cu toate
aceste cele specii sunt aproape identice privinta märimei cro-
setului, a dintilor cardinali, precum privinta gradului de incchila-
teralitate a scoicei.
Numai din comparatia cu esantiloane de cele doua forme rusesti
s'ar puteä definitiv la care dintre acestea s'ar
Munteniae ca
Din Munteniae avem la dispozitie
numai câtcva esantiloane provenite din Oolitul meotic dc la
(spre Nord dc Mizil) in culmea Istrita-Ciorte. Scoicile sunt foarte
rari, din cauza grosimei relativ Nici unul din exemplarele noastre
nu este intreg.

Slanicensis f.
Tab. III. Fig. (Fig. 4-5 reprezintá tranz4iuni la Craioviensis).

Este o varietate de Craioviensis, care are scoica aproape


cu totul echilateralä, ovalä ori aproape ; privinta celorlalte
caractere se cu tipul pronuntat inechilateral a lui
Craioviensis,

www.dacoromanica.ro
274 TEISSEYRE

ori este corodat, apoi mai


putin din conturul scoicei este mai putin sucit (Tab. III, fig. 4 b 5 d)
la Munteniae, care deasemenea are scoica este
de o geologica mai veche are scoica subtire. (Tab. III fig. 2 b).
Partea a scoicei este foarte putin si nu se
repede ca la Liniile radiale abiâ vizibile care se
adeseaori pe partea posterioarä, la Slanicensis la
Munteniae, se pare a nu vre-o mare importanta.
la croset la marginea posterioarä merge o care la
partea anterioara este de o depresiune putin ori
de o de turtire aproape de adancitä, care aduce aminte de
Munteniae corespunde la bräzdatura medianä dela Cra-
ioviensis depresiune se in sus
pe croset acestuia o caracteristicä. Spre marginea pos-
terioarä a scoicei, aceastä depresiune trece in o
ii corespunde la marginea scoicei un sinus ventral foarte
putin adâncit. (Unio m. Slanicensis-Craioviensis. Tab. III, fig. 4-5
7).
Marginea se cu marginea a scoicei
formând un unghiu. Acest unghiu rotunzit a marginei scoicei este asezat
la extremitatea posterioara a crestei mentionate mai sus. Din
marginea posterioar trece chip nesimtit catre cardinal, cu
totul contrar ca la novorossicus, care specie pe aceasta este
lipsitä de bräzdatura La valva de obiceiu numai
un dinte cardinal, care spre deosebire de novorossicus
Munteniae, este la multe exemplare bifurcat atunci proeminenta mai
corespunde evident unui dinte cardinal.
se pare a o pozitie intermediara intre
Munteniae Craioviensis.
Toate caracterele diferentiale bine cunoscute acum tntre Unio
Slanicensis Craioviensis deoparte, Munteniae novorossicus
de parte, se cercetarile noastre ca caractere de grupe
colective stratigrafice. Pe baza acestor caractere se pot deosebi usor
specii meotice câte odatä din pontic, de forme cari sunt
caracteristice mai ales pentru straturile cu bifarcinata din etajul dacic.
Aceastä importantä o are crosetul ridicat tare deasupra bordului car-
dinal, foarte umflat tare sucit dela subatavus, subrecurvus
Munteniae.
valoare o are diferit de dezvoltare a carenei, pre-
cum grosimea a scoicei, care creste dela acesti
Unioni nesculptati spre straturile mai tinere.
de insemnate s'ar aceste caractere diferentiale, ele

www.dacoromanica.ro
LA A 275

sunt totusi evident setnne distinctive ale unor forme de geolo-


totul deosebitä.
Slanicensis i Craioviensis reprezintä la un oare-care
grad dincoace de Carpati locul lui Neumayri PENECKE, Zelebori
M. HOERNES, Sibinensis PENECKE pannonicus NEUM.
In museul imperial din Viena am avut ocaziunea unele
exemplare de Neumayri PENEKE, provenind din straturile eri-
oare paludine ale Slavoniei, asemänatoare cu specia
nicensis. .
Comparabil aceastä specic este bnio Bitneri PENECKE (exem-
plare de la Sibin, din zona cu bifarcinata
In general formele reprezentative din Slavonia se deosebesc prin
crosetul mai ridicat mai tare sucit, prin o ceva deosebitä
a scoicei, care PENECKE este triunghiularä, precum prin aceia
carena se mai aproape de regiunea medianä a scoicei
Zeleborz). Slanicensis reprezintä seria de mutatiuni reprezen-
tative românesti, o care convergiazI cu grupa de specii
vonice ce priveste scoica foarte putin inechilateralä, sau se apropie
de forma celor grupe de forme.
geologic& Straturile dacice bifarcinate dela B e-
(Buzäu), de (Prahova), muntele
la vest de Tataru (Prahova) etc.

psilodontum f.
Tab. IV. Fig. 1.

1896 STEFÄNESCU tert. Roumanie. Mém. Soc. géol.


France 1896, p. 33. Tab. I. Fig.
Non NEUMAYR und PAUL, Congerien-und Paludinen-Schichten
Slavoniens. Abhandl. geol. R.-A. 1875, p. 29. Tab. Fig. 9.
Non Stoliczkai PENECKE, Beitr. z. Fauna d. Slavonischen Paludinen-Sch.-Behr.
z. Palacont. Österreich-Ungarns III. 3. 1884. p. 93.

formä se ca o nuantä pronuntat inechilateralä,


de varietatea cu care ea are de comun conformatia
crosetului a carenei, precnm sinusul ventral marcat lipsa
unei mediane. In locul acestei din urmä se o
de turtire largä, care pe croset numai la exemplarele mari
trece pronuntatä pe marginea inferioarä a scoicei.
Acestei corespunde un sinus ventral, larg, extremi-
inferioare a carenei.
Valva dreaptä are un singur dinte cardinal puternic, bi-

www.dacoromanica.ro
6 W. TEISSEYRE

furcat, un dinte lateral posterior ; valva are doi dinti


cardinali doi dinti laterali posteriori.
Indivizii inechilaterali de marime de Unto
psilodontum ar foarte usor confundati cu subrecurvus
La aceastä din scoica este mai umflatä cro-
mult mai ridicat.
Exemplarele mai inechilaterale de prin
conturul in general triunghiular al scoicei, aduc aminte chip surprin-
zätor de Craioviensis TOURN (Tab. IV, fig. 3). Trebue de
remarcat aici (Tab. IV, fig. b) precum
Stefanescui au o scoicä mult mai turtitä si mai putin umflatä Unto
Craioviensis (Tab. IV, fig. 3 b) Slanicensis (Tab. 5 c). Cele
forme turtite psdodontum Stefanescui reprezinta evident
o deosebitä de forme, inläuntrul scriei noastre de mutatiuni
se deosibesc mai ales prin deosebit de inechilateralitate a scoicei.
extremi de Stefanescui scoica cea mai groasä,
pierd asemänare cu
de de psilodontum, a
scoicä este turtitä de pärti ale carenei tocite, se foarte
mult cu Saratae Unto psilodontum se deosibeste de
Saratae prin scoicei mai mai ingustatá indärat.
Acest caracter se pästreaza la acele exemplare de mij-
locie de psdodontum, care se (listing limitele acestei specii prin
de inechilateralitate a scoicei. La astfel de indivizi, asemänarea
Unto Saratae este cea mai mare partea anterioarä a bordului car-
dinal, asezatä sub croset este la putin in jos, pe la
indivizii mai inechilaterali, bordul cardinal anterior se scoboarä repede dela
croset jos, bordul cardinal posterior este aproape in linie
Asemänarea cu Saratae creste marcat cu apoi prezenta
sinusului ventral provoacä o cu totul particularä a
Marginea posterioara a scoicei devine aproape rectilinie, bordul
dinal posterior devine arcuat.
Crosetul la are atât tinerete
mai o mai triunghiularä pe aceasta
turtitä mai adesea este ceva dat mai (direct deasupra dintelui
cardinal al valvei drepte), decât la Saratae acestui dinte).
Bordul cardinal se cu marginea posterioarä nu dupä un unghiu
la Saratae.
prominulus SABBA are un croset mai putin ridicat totusi
mai putin dat la Evident
este cu Unto Sturdzae nu cu

www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA FAUNA MOLUSCÁ A 277

Sturdzae se deosebeste dealtfel la prima vedere de Unio


psilodontum prin bordul cardinal rectiliniu.
Forma noasträ se deosebeste de Bielzi FUCHS L c. 1870
(non Bielzi CZEK 1864) o mai triunghiularä a scoicei,
prin a sinusului ventral marea lärgime a coamei
slabe care corespunde carenei dela alte specii.
Stoliczkai NEUM, se deasemenea superficial. Din
pararea acestei specii exemplarele noastre de psilodontum rezultä
acest din are totdeauna scoica mai mult in lunghne,
crosetul la este totdeauna putin proeminefit. In
de douä carene slabe care merg din regiunea crosetului cätre
unghiul posterior. c.) exemplarele noastre posed totdeauna
o carenä, largä, totusi bine care cores-
punde la proeminenta rotunjitä dela marginea posterioarä a
scoicei (1).
Cu mult mai important este caracterul urmätor : La indivizii mari
de Unio psilodontum se alä acestei proerninente un sinus slab
pe marginea a scoicei, care nu are nici un analog pe marginea
scoicei regulat rotunzitá dela Unio Stoliczkai care, cum rezultá din
esantilioaneie mijloceste o apropiere foarte de
Crazoviensis.
In toate aceste caractere, exemplarele noastre se de
complect cu figurile Stoliczkai SABBA (non NEUMAYR),
nu mai poate asupra identitätei acestor forme.
Dupä PENECKE NEUM. este atribuit la forme
logice mai vechi ca Hoernesi PENECKE PENECKE.
racterele diferentiale mentionate mai sus dintre Stoliczkai psi-
lodontum, se aratä a fi in timp caractere constante ale
grupelor din cele de forme, aceia a lui Unio subatavus
aceia a lui PENECKE.
Cu toate acestea se pare cä nu poate fi vorba aici am
deaface cu grupe de forme paralele (I psilodontum-Craioviensis,
Unio Hoernesi-Stoliczkai) in sensul adevärat al cuvântului (a se
arborele genealogic al speciilor de la PENECKE 1. c. 1884 pag. 100).
Cel putin este de remarcat faptul pe deo-
parte se leagä transitiuni cu psilodonturn, pe dealtä parte
Unio Craioviensis de a fi cotnparabil cu vre-o oare-

la excmpiarele de STEFÄNESCU c. Tab. I, fig. 9-10,


se vede numai o autorul face totusi mentiune (1.
pag. 34) de carene, se aici este vorba de sculptura radiall, care apare
de obiceiu la diferite specii de Unioni pe partea scoicci ce cade
bordul cardinal posterior, care apare foarte putin

www.dacoromanica.ro
278

care trädeazä din conträ o asemänare


selätoare cu pannonicus NEUMAYR (1. c. 1875, Tab. III,
din specie mnsä, este atribuitä de PENECKE unei seni de
mutatiuni cu totul alta (la aceia a lui Neurnayri PENECKE). De
chiar NEUMAYR (I. c. pag. 30) a considerat de fapt pe Sto-
liczkai ca mai aproape inrudit cu pannonicus.
Prezenta : psilodontum se foarte des
straturile dacice cu bifarcinate dela Piscu Gemeni a mb
la Petrari (Dâmbovita), unde este de Vivipara
turnida si V. Popescui. un exemplar a fost gäsit, in la
ampina (straturile cu la or cu Unio
Slanicensis si -bifarcinata BIELZ etajul dacic).
SABBA STEFÂNESCU mentioneazä aceastä specie din straturile dela
ciuri (Gorj), pe care le ca pontice superioare.

Unio TOURN.

1879. Stefanescui TOURNOUER. Journal de Conchyliologie, 1879, p. 262, tome


XXVII.
1881. Stefanescui PORUMBARU, géol des environs de Craiova, Paris 1881
p. 22. Tab. V. Fig. 1-7.
1896. Stefanescui TOURNOUER, SABBA STEFANESCU: Terrains
tertiaires de Roumanie. Mémoires Société geol. de France, t. VI, nr. 15
1896, p. 43. Tab. IV. Fig. 1-2.

Este o varietate ce prin tranzitiuni Slanicensis


care se caracterizeazA scoica mult mai groasä de ori mai
putin umflatä, bordul cardinal posterior arcuat, prin extremitatea
inferioarä a carenei care proemineazä tare din conturul scoicei prin
crosetul dat mai mult si mai redus.
In privinta generale a scoicii, Unio Stefanescui aduce
aminte forma sculptatä, geologic mai Unio clivosus BRUS.
(Exemplar dela Bucovät, colectiunea FUCHS, din muzeul imperial din
Viena). Poate aceastä formä clivosus) este un al lui
Stefanescui printre Unionii sculptati.
Stefanescui este reprezentat colectiunea noasträ numai
prin un singur exemplar care provine dela.muntele el, la
(Prahova), unde a fost gäsit straturile dacice cu bifarcinata,
Unio Slanicensis cu Slanicensis m. Stefanescui.

www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA FAUNA MOLUSCA NEOGENÁ A

TOURNOUÉR.
Tab. 7. Tab. IV, fig. 2-4.

La NEUM. und und Paludinen-Schichten


niens. Abh. geol. R.-A. Tab. III. Fig.
1880- Craioviensis TOURNOUER, de Conchyliologie 1880, p.
Craioviensis PORUMBARU, Etude Vol. des environs de
1881. p. 20. Tab. Fig. 1-3.
1883. Rosseti COBALCESCU, Memoriile geol ale militare Iasi,
1883, p. 113. Tab. VI. Fig. 4.
1896. Craiovíensis SABBA Études terr. tert. Rournanie. Mém
Soc. de France Paris 1896, p. 45. Tab. IV, Fig. 3-5.

Scoica este pronuntat inechilaterald. Dela croset la pos-


terioarä merge o cäreia-i corespunde la marginea scoicei
o rotunzitä, in de unghiu, a acestei margini, care
si este de o mar-
catä. La anterioarä corespundc sinus ventral slab, care
rar se deosebeste. este dezvoltatä, nu
numai marginea ci pe
Marginea a este ciuntitä unui largo
trece pe nesimtite in cardinal, ca ambele se
observe acea unghiularä a marginei scoicei, care este
racteristica pentru grupa lui novorossicus-Saralae-transcartaticus
ca la Slanicensis. Dintele cardinal valva dreaptä,
adeseaori bifurcat.
Craioviensis se prin tranzitiuni pedeoparte cu
_Slanicensis, iar Unia SABBA
ceiace priveste inechilateralitate scoicei, exact la
aceste douä specii. De förma se
leagä Craioviensis prin total a scoicei, cea de a
doua recurvus) mai ales prin dezvoltarea a
eläturei mediane, se in sus precum
dezvoltarea sinusului ventral.
din urmä çaracter, sinusului pe stadiul
mai tänär, timp o deosebire Unio
care Craioviensis var. (Tab. III. Fig. 6 Tab.
Fig. 2) este gradului de a coicei.
patru reprezintä un de forme, deaproape
care sunt de aceiasi geologicä.
Forma foarte asemänätoare din Slavonia Unio NEUM.
se deosibeste de Unio Craioviensis mai ales prin aceia la prima
formä sinusul ventral vine mijlocul» marginei inferioare a seoicei

www.dacoromanica.ro
W.

1. c.), pe Craioviensis se. ceva mai indepArtat.


inrudire se pare a exclusä prin faptul Cra-
ioviensis deopatte, pannonicus dealtä parte, sunt legate prin
cu deosebite. cari nu comparabile ele.
deci deaface douä cercuri de forme, in general la
un oarecare inlocuindu-se reciproc. pannonicus Craiovi-
se lege cel cu tipul comun acestor
cercuri de Aceasta este b cestiune a
ne acum date
: exemplare le avem din
turile dacice Unioni dela i, de unde provin originalele lui
COBALCESCU pentru forma neindoelnic sinonimä Rosseli. Cum se
Craioviensis se in straturile levantine (Craio a).

recurvus SABBA.
Tab. V, 4.

Aceastä aduce aminte de prin


a pe cu Craioviensis prin
bräsdaturi deajuns pronuntate ce se de ambele
ale precum prin croFetului 1náltimea lui
cardinal.
Ca o de distins, de amintit
BIELTZ (exemplar dela Craiova, aflat
in museul imperial din Viena).
cu pliuri concentrice
versale, o de ori mai tare Cu acestea
esterioarä a este identica m.
mai cu aceastä formá distinge un
sinus ventral bine evident prin posterioarl putin
forniä de aripá. La ce merge dela croset
la marginea posterioarä este märginitä de o nu
la lui locul acestei din
se Craioviensis-recurvus numai o coamä
Straturile dacice cu bifarcinata,
La Muntele lui

www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI A ROMÂNIEI 281

ab. V, fig. 1, 2, 5.

Psilunio recurvus SABBA STEFÂNESCU 1. c. pag. 46. Tab. IV, fig. -9.

Scoica la recurvus este mai deck la


Craioviensis. cea mai mare cade crosetului,
nu pe acesta, cum este cazul la toate dat mai
deck la Craioviensis si proemineazg mai putin din con-
scoicei. Bräsdätura care la partea mult
mai putin carena mult mai joas mai largä deck
la Craioviensis, apoi partea posterioarg, anume din spre croset,
cade mai dela, decât la Craioviensis. Aceastä deo-
sebire conformatia carenei si a este
aceiasi ça Saratae transcarpaticus. In chipul acesta
manifesteazg la de forme tendinta turtire a scoicei
intregi. Inaintea crosetului se o bine limitatg. Valva dreaptä
are numai un singur dinte cardinal.
proprie straturilor cu bifarcinata se gäseste de obi-
ceiu cu specia
Exemplarul (fig. 5).se de m. f. Craioviensis-
recurvus prin aceia acest exemplar este mai putin inecbilateral de
forma de recurvus. (fig. 1, 2,
Asupra raporturilor cu subrecurvus sä. se compare descrierea
acestei din forme.
-Exemplarel slavonice comparate de au o
sculpturg concentricg mai nu posed o area limitatg.
Multe exemplare par la prima vedere ca aproape
identice cu forma (d. e. exemplarele de Unzo Stoliczkai NEUM
dela Sibinj, din Slavonia vestia, museul imperial din Viena).
de aface evident numai cu un caz de
Mare a.semänare cu recurvus adeseori
Cu toate aceste la din specie,
väräseste carena la partea anterioarg, se urmäreste In sus pe croset.
Exemplarele de aunt mai mari deck
Unio recurvus.
Marginea posterioarg a scoicei care corespunde la extremitatea
a carenei proemineazg la psilodontum mai pronuntat din
conturul .deat recurvus.
Cum aminteste SABBA STErANESCU, recurvus se poate
cu excentricus BRUS.

www.dacoromanica.ro
w.

In cu bifarcinate al etajului dacic


din muntele Cruc ea oi dela Sarata-Monteoru; deasemine la
(Buzau), straturile dacice ca Unioni. In etajul levantin din
provincia a tertiarului.

Seria mutatiunilor lui Unio novorossicus

Scoica ori aproape nu. se


in de Partea posterioara a scoicci oblic,
relativ foarte largä. La limita borduf cardinal
ginea cu un unghiu tare proeminent, reprezentat, desl
Carena ard märgidestepartea este relativ foarte
marcata la straturile geologice mai vechi,
in care caz scoica este de ale carenei deprimata, niciodata
este la celehtlte de forme dintre
Unionii nostri netezi.
cardinal arcuat. Punctul mai al acestui arc stä
crosetului. Valva are numai un singur dinte cardinal.
serie mutatiuni este foarte sud-estul Eu-
ropei, la tnarginea externä a Carpatflor cuprinde straturile meotice,
pontice, dacice levantine. Aici :

novorossicus SINZ. Maeotic. Scoica ineehilateralä. Cro-


setul ceva riclicat. Carena evidentä.
Straturile dacice cu bifarcinata,
pontice congerii. Scoica foarte
Crosetul ridicat. Carena evidenta.
transcarpaticus TEISS. Straturile levantine
coia foarte foarte jos. Carena invizibilä.
procumbens FUCHS. Straturile levantine. Straturiie inferfoare
cu Unioni (Buzau) de Straturile
Unibni din provincia geticä a tertiarului.
ca formele precedente.
Se deosibeste de forma
median. Etajul levantin anume straturile mijlocii Paludine din

carena, cu orliamen-
tatiuni. In diferite orizonte a straturilor cu scuIptati.

www.dacoromanica.ro
LA FAUNA A 283

Saratae f
Tab. VI. Fig. 1.

Scoica groasä, este lungime la


novorossicus sINZOW Crosetul exemplarele
este corodat, aflä sfertul anterioarä
lungimea scoicei, fie aproape treimea
ca la Unio novorossicus.
Deasemenea crosetului deasupra bordului cardinal este
Marginea posterioarä superioarl a ca-
de grupä precedent, de oarece margini se
intr'un unghiu obtus, careca
cohturui scoicei. bine marcatä, tocitä, merge
croset la marginea posterioarä. Partea posterioarl scoicei,
aceastä coamä cardinal, este mai repede
cardinal, la forma transcarpaticus, apoi nu
de care periferia scoicei (Unio radiatodentatus ci
planä ca la novorossicus SINZ, cu formele su-
perficial asemenea din grupa lui este pronuntat mai
La Saratae se deosibesc in regiunea douä radiale
confuze, pe partea a scoicei se deosibesc 3
la 4 astfel de Ele sunt comparabile cu liniile radiale vizibile pe
figurile lui Unio novorossicus din lui Aceste se
ateodatä si la Unio Craioviensis la formele cu el,
de unde nu au nid o importantä
valva are numai un singur dinte cardinal, ca la
grupa lui Unio Craioviensis toate aceste nu se
poate admite o cu grupä.
Unio Sturdzae, precum formele slavonice Unío PENECKE
subthalassinus PENECKE, aduc aminte de Unio prin
habitus-ul general al scoicei prin de regresiune al crosetului,
se pot usor deosebi prin partea posterioarl marcat ingustatä,
de rotunzitá, nu ciuntitä. In fine bordul la Unio
Sturdzae este adeseaori aproape rectiliniu cu totul gradat
marginea posterioarä. Abia unde aceasta din urmä trece la rândul
in marginea ventralä, se la multi de o

Beschreibung einiger neogencri Versteinerungen, welche in den


Gouvernements von Cherson und Bessarabien aufgefunden wurden. Mernoires d.
Soc. Naturalistes la Russie. Odessa. tom 1897.
III, fig. -9. . 1

www.dacoromanica.ro
W. TEISSEYRE

indoire slabä, obtusg, a marginei scoicei, care corespunde la extremitatea


ventralä a
Faptul crosetul la Sturdzae este, de cele mai multe ori,
dat ceva mai putin la are mai
loare, deplasarea reductiunea crosetului fac parte din
fenomenele paralelismului morfologic dela diferite de forme.
In general Saratae trebue sä considerat ca o foarte
probabil de forma Unio novorossicus, este geo-
logic mai Unio atavus PARTSCH se pare a nu fi cu
grupä de forme.
Prezenta Saratae se des facicsul
Bifarcinata din partea a etajului dacic la muntele a-
la Särata-M u (Buzäu). In asociatie aceastä specie
se acolo forma convergentä mare
de indivizi. Deasemenea Saratae regiunea
dela i (Buzäu), pe drumul spre a e. La nord-vest de
s'a gäsit cu Melanopsis .Sandbergeri
NEUM Rumana TOURN, aproape de partea inferioarä a etajului
vantin, care aici cuprinde procumbens FUCHS, bifarcinata
pannonica NEUM transiloria SABBA.

transearpaticus f.

F. typ. Tab. VI. Ffg. 3.


Forme de trecere procumbens FUCHS ; Tab. VI. Fig. 2.
1897. Partschi 1. p. 70. Tab. Fig. 10-11 (non
PENECRE).

Crosetul proemineazA din conturul scoicei, mai putin


la Saratae. Partea posterioarä aratä ciuntirea caracteristicä. Creasta
care merge dela croset marginea posterioarä este la aceastä specie
transformatä coamä largä, exact care la reprezen-
tantii tipici ai acestui tip se poate distinge lämurit, ce dispare
totul chiar acestei de forme anurne la formele de
tranzitie, imediat urmätoare a lui procumbens Fucns
(Tab. VIII. Fig. 3), Pe aceasta, partea a scoicei asezatä
aceastä bordul cardinal, devine putin la
transcarpaticus, astfel aceastä parte cade directiunea spre
bordul cardinal mai trägänat la Unio Saratae.
Din comparatia exemplarelor noastre de Unio cu
Unio procumbens rezultä cä aceastä din urmä formä este descendentul
imediat al lui transcarpaticus.

www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA FAUNA MOLUSCÁ A

Exemplarele noastre de transcarpaticus nu arati


de tare lungime ca la forma de ca
In privin formele de transcarpaticus situatie
intermediarg intre Saratae forma de
Compararea exemplarelor noastre de transcarpaticus
speciei descris PENECKE, nu nici
aceste specii nu sunt de inrudite. Partschi are
un reprezentant inlocuitor specia
terul comun al lui
pozitiunea careneiprecum mersul dungilor de cari
sunt aproape unghiulare, indreptate ceiace corespunde cu
scoicei mai ingustatä Desi aceste caractere nu. au
acum in ele sunt totusi caractere de
mutatiuni deosekite.
La transcarpaticus la Unio Saratae, carena este
mai de bordul cardinal la Partschi
lassmus PENECKE, deoparte, la de parte. Din
deoparte, scoborirea repede a posterioare la
subthalassinus (PENECKE 1. c. Tab. XVII fig. 8 la Unio
fig 10
Sturdzae (vezi mai jos Tab. VII 5 a b), iar pe de parte
caracreristici a scoicei intregi dela aceastä specie, se
ca o Pe contra la transcarpar
ticus-procumbens, scoica este dungile de crestere un mers
eliptic care cu totul de prezenta carenei.
In.iceiace crosetului deasupra cardinal,
PENECKE este identic nu cu
Cu toatä asemgnarea ambele aceste forme
din se pot deosebi usor dupg caracterele de trase
din conformatia carenei a posterioarefdespre vorbit
mai
geologica. Exemplarele noastre de
paticus din etajul levantin dela Moreni, unde specie apare
asóciatie cu unioni sculptati cu Unio Brandzae SABBA
Munieri SABBA.

Tab. VI. Fig. 4.


1896. (Iridea) Beyrichi SABBA STEFÂNESCU, 1. c. pag. 35, Tab. I,
Non, Unip Beyrichi NEUMAYR, 1. C. 1875, pag., 28, Tab. III, 2.
Non. PENEÇKE, 1. 1883, 94.

este cu Beyrichi
Unio Zitteli PENECKE, este tnruditä cu Saratae procumbens

www.dacoromanica.ro
286 W. TEISSEYRE

Ea se deosebeste usor de cele forme slavonice


sarea ceva deosebitä a mai ales lipsa unei carene.
Conturul marginei scoicei este la Zitteli transversal-oval
partea anterioarä a scoicei mai 'deck partea
scoicei la Beyrichi la Janinae
este aproape exact eliptic, apoi la prima ca la Unio Zitteli
scoica este mult prelungita deck la forma noastrá. In
este identicä cu transcarpaticus-firocumbens.
La exemplarele noastre de Janinae, crosetul este ceva dat
mai deck la Saratae, pe lângä aceasta de douä ori mai
putin ridicat deck la aceastä specie, putin mai Malt decât la
transcarpaticus.
concentrice, sunt la de
cute radiale tot de largi de slab; ori mai drept vorbind cele
se rezolvese in cele din Cutele concentrice de douá ori
mai largi deck brasdkurile intermediare. cute se disfac
marginea anterioarä, chip neregulat, sau in câte cute
guste, sau direct in fascicule de douä soiuri de dungi de crestere.
La noastre se vede numai la crosetului o ca-
renä foarte slab marcatä, rest nu se de Linia carenei
se pierde ca la transcarpaticus-procumbens, de oarece partea
scoicei turtitä, care cade dela. aceastá linie atre bordul cardinal poste-
rior, devine incetul cu
locul unde se allá carena la Saratae
se vede unghiu ascutit a várcilor radiale, caracteristicA dea-
semine pentru Beyrichi NEUM Zitteli PENECKE, care
se despart de aici, mergând pedeoparte marignea pe
bordul cardinal.
Acesta este un caracter de sculpturd de recunoscut, care
este comun la forme probabil diferite, care in parte nu sunt
ele,
Formele slavonice care aratä o astfel de sculpturä, Unio Zitkli
Beyrichi, se de Unio Janinae nu numai forma
diferita a conturului scoicei prin crosetul ceva mai ridicat, prin
faptul cä la Unio Beyrichi se vede o carenä putin ridicatä
1. c.) care dela croset la margina posterioarä a scoicei.
Aceastä carenä se distinge la acestei specii
1. c. Tab. III, 11-a).
Afará acestea scoica la Beyrichi este marcat mai putin
decât la Janinae. La Beyrichi crosetul proe-
minazi mai tare din conturul pe când la Janinae aproape
tot .de putia ca Ja transcarpaticus. In price cele dinti

www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA FAUNA A ROMÂNIEI

forme (U. faninae Beyrichi) aunt identice poate


mnrudite una cu alta.
Unio Janinae este deaproape
mai' ctosetului
scoicei exact cu transcalaticus-procumbens.
cardinal dela valva dreaptä a lui
dinte care de nu. este bine precum dintele lateral po-
sterior, necrestat, dela aceiasi valvä, se potriveso
Prezenta : Din Janinae avem numai
valve aceiasi Un exemplar din acestea provine din s&aturiie
cu Unioni sculptati dela i lângä a : Unio
eymatoides FERUS., POR, procumbens
cu al etajului levantin
Un alt exemplar provine din dela Cretesti
(colectiunea se muzeul imperial din Viena. Orizontul
al straturilor cu paludine din România. Se pare
cie este comunä la toate etajului levantin (Laboratorul de
neralogie din Bucurqti. Colec. Ionescu-Argetoaia :

mutatiunilor lui TEISS.

Scoica Ingustatä in de cu
bordul cardinal dreptliniar ori aproapc dreptliniar, marginea anterioarä
bordul cardinal aproape unghiu drept. Pe .partea
nu se nici o acestia se o coamä
slab care merge dela croset la marginea posterioarä. In
acestei coame, ori, când ea dreptul locului ce-i con-
respuncle, se dungile de crestere trase in forma unef
rotunzite. Acest de a dungilcr de
ori aceastä coamä, este mult mai putin de bordul
posterior, de este cazul la seria de forme a lui Unio novorossicus.
: Partea posterioará a scoicei intre bordul cardi,
nal 'posterior, prin urmare relativ se repede, pe
aceasta este concavä ori nu pro-
portional ca la seria de forme a lui valva
dreaptä un dinte principal crestat un dinte lamelar, pe valva
dinti principali doi qamelari.
In serie formele urmátoare :
Copernici probabil din straturile meotice.

www.dacoromanica.ro
288 W. TEISSEYRE

subtire, potrivit in lungime, färä carenä. Crosetul potrivit, ridicat,


sbârcituri.
Bordul cardinal aproape drept.
COB. Etajul dacic. Scoica mare ori micä, trasä foarte
mult in cu carenä. Crosetul foarte redus, corodat,
dinal drept-liniar.
dacic. Scoica de märime mijlocie,
lady trasä lungime cu carenä. Crosetul bordul cardinal ca
formele precedente.
prominulus SABBA. Etajul dacic straturile mijlocii
Unioni Scoica micä, in lungime,
natä. Crosetul mai redus. Bordul cardinal arcuat. este
definitiv daca se alätureazg de Unio
sau de Unio Çraioviensis.

Unio ny.
Tab. VI, -6.
Este o scoica mare, relativ care ceiace pri-
veste ei generalä aduce aminte de Unio
coamä care sä meargä dela croset la marginea posterioarä nu este mar-
catä. Mersul dungilor aratä partea postbrioarl este
ingustatä in formä de panä ca la TOURN.
dzae Locul unde dungile de crestere sunt in formä de
unghiu, se aflä tot de aproape de bordul cardinal posterior ca la
rumanus TOURN. Partea a cardinale este
cea anterioarl jos de aceasta foarte putin.
. Pe croset se väd tubercule mici, in formä de spini tociti, cari
sunt pe douä radiale. Valva dreaptä pe care o numai
exemplare, posedä numai un singur dinte cardinal,
crestat, care e paralel cu marginea scoicei. vedere caracterele
mendonate, este aproape inrudirea
Diferinta fatä cu aceste forme de vârstä geologicá mai tânärä, stä
aceia Copernici are un croset mai ridicat, .mai tare sucit,
necorodat si scoica este ceva mai umflatä mai putin deprimatä.
Pe lângä acestea, diferinta in privinta gradului de inechilateralitate
este marcatä.
Raporturile Copernici formele din grupa
rumanus-Sturdzae pe o parte reprezentantii superficial
aseminea din seria de forme a lui subatavus, se pot in
general, pe baza materialului de comparatie ce-1 la

www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA A 289

de exact nu la de a nomenclatoric
foarte punct de vedere desi
nici unul din exemplarele ce ne stau la dispozitie, nu este complect
pästrat.
Exemplare complecte se foarte rar la Unioni.
scoica de obiceiu relativ mai ales când se
straturi nisipoase moi.
Un membru paralel, asemine, din seria formelor lui
subatavus, este reprezentat specia cu nume.
Deosebirea principalä stä caractere cari sunt comtine lui
Copernici Unio Foarte important
la Copernici nu se nici o care merge dela
la Intre linia, care
cu de limitä dintre marginea inferioarg posterioarä a scoicei,
bordul cardinal posterior, scoica nu este ca la
subatavus, ci convex
Pe aceasta crosetul la Copernici este de ori mai
scurt mai la subatavus.
Dintre formele slavonice se pare Kukjlevici BRUS., s'ar
cu Copernici.
Prezenta Berca. Probabil
din straturile meotice.

TOURN.
Tab. VII. Fig. 1-4.
1879. Rumanus TOURNOUÈR, 1. p. 263.
1883. C. p. 109. Tab. V. Fig. 1.
COBALCESCU, 1.
1886. var. FONTANNES : Faune terr. néog. Roumanie.
Muséum Hist. Pat. Lyon T. IV. p. 351. Tab. 27. Fig. 10-12.
1896. Limnium Rumanum 1. C. p. 48. Tab. IV. Fig. 10-13

La varietatea de noi, crosetul nu este de tare deplasat


la forma tipicä. acelasi timp partea posterioarä a scoice
nu este ingustatä, ca Unio rumanus typ, ci tot de larga ca
partea anterioarä.
Bordul cardinal aproape paralel cu marginea se
tâlneste cu un unghiu mai mult sau mai putin
marcat. ca la. formele tipice.
este una din numeroasele varietäti, parte
scute, de Unio rumanus, cari se pot greu deosebi unele de altele, nu
au nici o stratigraficä de aceia nu am crezut necesar
a. da acestei forme o denumire

www.dacoromanica.ro
290 W. TEISSEYRE

La exemplarul figurat Tab VII, 2, se deosebesc doua


turi radiale cari merg dela croset la marginea
cea este mai bine pronuntatä. Se pare
ritate este o anormitate individualä.
gologicA. var. se ca
forma tipicä, in etajul dacic. Asociate aceastä
la Policiori urmätoarele forme :
Prosodacna Porumbari COB S. sp. Euphrosinae,
sp. precum rumana Popescui ; Beceni
avem: TOURN. typ., Sturdzae Con, Craioviensis
TOURN, Prosodacna Porumbari sp. Sturi
Stylodacua Heberti sp. si Vivipara
typ. provine : Vlaic ui
; din straturile bifarcinata dela in yalca
Petrari (Dâmbovita), unde se cu
psilodontum, tumida SABBA

Con.
COB. var.

Tab. VII. Fig. 5 6.

La C.1884, p. 95. Tab. XVII. Fig. 6-8.


1883. Sturdzae COBALCESCU, e. p. '111. Tab. V. Fig. 2.
1883. COBALOESCU, p. 110. Tab. VI. Fig. 2.
1883. acutus COBALCESCU, 1. p. 109. Tab. V. Fig. 3.

Sturdzae este o formä de mijlocic, foarte inechila-


teralà, partea carena de mai multe
ori marcatä, croset corodat care proemineazA foarte putin
din conturul scoicci.
Conturul ovalar al scoicei este la Sturdzae, ca la
Rumanus, asociat bord cardinal aproape dreptliniar, pe când la
forma, superficial asemenea, a lui recurvus acest bord cardinal
este arcuat.
are un croset cu sbArcituri
mult mai mai deplasat mai hiainte, fapt care permite
separarea celor forme la prima vedere. Forma se
mai usor cu Saratae cu subrecurvus, mai
ales crosetului pozitiunea sa sunt identice. In
acest caz avem deaface numai o asemânare superficialä,
rezultä din caracterele de grupä acelor de mutatiuni, asupra

www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA NEOGENÁ A 291

trebue a se descrierea lui Saratae sub-

asemenea Sturdzae este specia slavonicä


Partschi PENECKE, cum am la desCrierea lui trans-
carpaticus. La Sturdzae bordul cardinal anterior este situat
prelungirea dreptliniara a marginei posterioare, prin urmare nu este
jos la Unio PENECKE c. Tab. fig. 7. Crosetul la
Unio Sturdzae este cu sbarcituri; crosetului, este corodat.
in carenei a posterioare este vre-o depsebire,
aceasta nu s'ar prin comparatia unor exemplare
vonice bine conservate. Structura este la aceste douä
specii, probabil foarte de aproape una alta.
Cele trei forme descrise de Sturdzae, Kitzui,
acutus (pe acestea Unio Orescui Con.) stint de aproape
de alta, cum se vede din exemplarele noastre numeroase, nu
se face o Cel mult Unio acutus
poate considerat ca varietate a lui Sturdzae. La Unio
acutus c. Tab. V, fig. 3) ar apartine (?) marginea
dreptliniarä cu scoica foarte foarte
Superficial asemenea ar fi mai ales o varietate recurvus SABBA
care caractere analoage exterioara a scoicei, se
poate cu toate acestea deosebi usor bräzdatura care merge dela
sinusul ventral pe croset (Tab. V, fig. 5). Caracterul lui acutus
prezenta unei Lunula adâncitä, mentionat de COBALCESCU, nu existä
la toti indivizii.
se pnate pe lângä aceasta cu
kovicianus pe care BRUSINA o descrie dela nj (1).
Sturdzae, Orescui au fost descrise de
COBALCESCU pe Slänic (bistrictul de uncle
exemplarele noastre numeroase bine conservate.
coIectiunea din muzeul imperial din Viena, de Fucas
din se provenind Buco precum
dela ni
Sturdzae acutus se prezintä des
Runianus, in straturile Unioni etajul dacic
dela i. In puturile de petroleu dela a Ocnitei s'au gäsit
cu Slanicensis ViVipara
farcinata BIELZ. Unió se si levantin

(1) Brusina : Fossilc Binnenmollusken aus Croatien, Ag-


(1874, p. 115'. Tab. VII. Fig. 3-4). de asernenea
etc. Agram 1902. Tab. X XIII. Fig.

www.dacoromanica.ro
292 w.

prominulus SABBA.
prominulus SABBA STEFANESCU. Memoriu relativ geologia judetului
Doljiu. Annuarul Biuroului geol. 1882/3, nr. p. 438. Tab. I. Fig. 1-4.
SABBA STEFANESCU, 1. c. p. Tab. I. Fig. 5-8.
subthalassinus 1. 1884, p. 95. Tab. XVII. Fig. 9-10.

Exemplarele noastre intrucâtva compresate ocupä o pozitiune inter-


Unio sinusul ventral
submedian Fig. 8) este reprezentat numai prin o turtire a scoicei
in acest Apoi crosetul este de ori mai scurt
Sturdzae, iar scoica se pare nu este de tare
ca la aceastä din urmä
Exemplarele noastre se potrivesc in toate aceste caractere cu
subthalassinus PENECKE, care probabil este numai o form inlocuitoare,
deosebindu-se numai prin aceia cä dungile de crestere sunt
mai rotunzitä. Din acest punct de vedere
exemplarele noastre se potrivesc mai bine cu Parischi PENECKE
PENECKE, prominulus SABRA.
Aceastä din urmä formä se poate cu
anume nu numai privinta faptului bräzdaura este mai slab mar-
catä, aduce aminte de Craioviensis pdn cä
de crestere au un mers arcuat mai pe partea posterioa;1.
nu comparatia descrisä
de SABBA STEFANESCU, procumbens. In privinta scoicei
prominulus SABBA aduce aminte de Sturdzae 1. c. Tab. V
; pe când privinta sinusului ventral se apropie de
COB. 1. c. Tab. VL Fig. 2.
dar exemplarele noastre, cu Sturdzae
cari aduc aminte de subthalassinus PENECKE pot sä provizor
identificate cu prominulus, mai ales se potri-
privinta chipului care crosetul scurt din con-
turul scoicei (SABBA, 1. c. Fig. 5-8).
La unul din exemplarele noastre se vede marcatá pe
o altá linie asezatá aceasta bordul cardinal posterior
si linie, ca carena este marcatá prin
de crestere, astfel se vede la PENECKE c.(1.

Fig. 8 si 6 b) si la subthalassinus c. Fig. 10 a).


Avem in douä valve stângi, a cáror se
potriveste tot de bine Partschi-subthalassinus, ca cu
prominulus
: la Be ce ni in orizontul cu Unioni al

jului dacic, Sturdzae.

www.dacoromanica.ro
LA A 293

Forme isolate.

Tab. I. Fig. 3- 4.
1897 Sub-Hoernesi 1. 1897. p. 70, Tab. HI. fig. 12-13 (non 14-15).
Exemplarele noastre se desting de specia de aceiasi geolo-
foarte aseminea a lui subrecurvus prin acea scoica cade
perpendicular dela la bordul cardinal posterior. De oarece si
marginea anterioarä aratä o adâncäturä aseminea cordiformä, ca un soiu
de crosetul proemineatä peste marginea anterioará
a scoicei, scoica are o triunghiulara.
Inaintea carenei se o turtM foarte largä care, care
inferioarl a scoicei este foarte slab
necunoscutl
Dintre exemplarele figurate de SINzow, se potriveste forma noa-
strä mai ales fig. 12 13.
La fig. 14 scoicei nu este triunghiularä ca forma
noasträ. Pe croset nu se vede la exemplarele noastre nici o bräsdäturä
ca fig. 15 la
Identitatea exemplarelor noastre totul cu. sub
nesi, este foarte toate nu definitiv doveditA.
geologick exemplare din straturile dela

www.dacoromanica.ro
Psilodon COBALCESCU.

Prosodaeua TOURN. Stylodaena SABBA.

Sub denumirea de Psilodon se cuprind .de tare


scoica subtire sau anormal de mai demulte
ori foarte
Coastele radiale, mnatiarea foarte deosebith lipsesc la partea
posterioarh a scoicei.
Dintii cardinali lipsesc ori sunt redusi la ridichturi slabe, in
de spini, sau doi (la dinti
terali anteriori paraleli, cari, de dintele lateral drept anterior
superior, sunt puternic desvoltati.
Dupä SABBA STEFANESCU, toti representantii genului .sä
un dinte lateral posterior formä de creastä, ceia ce pare a se con-
firma, putin nu am constatat nici o exceptiune la aceastä
Cestiunea de prioritate relativa la denumirile de Psilodon
Prosodacna TOURN., a fost de COBALCESCU, BRUSINA SABBA
NESCU. vedere separarea subgenului SABBA, se
pare este practic a Prosodacnele Stylodacnele sub
mirea de Psilodon. In aceastä acceptiune, Psilodon are intindere
lui de COBALCESCU.
In Psilodon COB, cuprinde un cerc unitar de forme care
se in chip marcant, de celelalte grupe subgenuri rami-
din Cardium, caractere cu aberante in privinta
esterioare a scoicei a conformatiei
de aceste caractere importante, comune celor subge-
Prosodacna ele se deosebesc foarte in pri-
vinta structurei In ceia ce habitusul general al
scoicei al sculpturei Prosodacncle Stilodacnele caractere
cu totul opuse.

www.dacoromanica.ro
CoNTRIBUTIUNI LA FAUNA a

Aceste caractere diferentiale se pierd totul Ia formele de


zitie ca d. e. intre Prosodacna Munieri Stylodacna rumana.
Prosodacnele Stylodacnele grupe
lective de reprezentanti foarte convergenti a diferitelor paralele de
Mutatiuni, cari provin din diferite forme de Cardiacee.
In privinta deosebite pe care o au de fapt caracterele
pe deoparte a sculpturii pe de parte, pentru contrastul
celor subgenuri de Psilodon, trebuesc introduse uncle schimbari
in delimitarea formelor de Prosodacna Stylodacna, propusä de
SAABA STEFANESCU. Psilodon SABBA sp., Sturi sp.,
orientalis SABBA sp., rumanum FONT. sp., sunt puse de SABRA STEFA-
NESCU in Prosodacna. tipul de aceste forme se pot
numai cu Stylodacna, de aceia noi nu de a
aceste forme ca apartinând la acest din su.bgen, de oarece aceasta
corespunde cu raporturile naturale de inrudire. In acest chip deosebirile
morfologice dintre cele subgenuri devin mai clare.

Prosodacna
Tab. VIII, 1-2.
Aceastä un tip cum primitiv de Psilodon,
scoica subtire, putin inechivalvä, cu cu totul
aberanta, cu conturul scoicei aproape circular rotunzit, cu crosetul tare
cu coastele rotunzite cu spatiile intercostale plane.
Caracterul mai insernnat comparatie cu Psilodonti,
structura aproape echilaterala a scoicei dimensiunea a
lungimei care este sau egalä cu sau ceva mai
scoicei este aproape circular rotund
ceva oblic rotunzit acest caz departarea de
ginea este mai mare lungimea scoicei, rnarginea
este ceva prelungita, pe marginea este aproape
dreptliniar ciuntita, de unde cea mai mare dintre
croset marginea scoicei cade in partea anterioara nu in partea pos-
terioarä cum se de obiceiu.
Marginea superioara inferioara a scoicei este pe
marginea posterioarä este aproape drepliniara, marginea anterioarä

De oarece cardinala se un unghiu. obtus cu


partea posterioara anterioara, se prin aceasta o
aproape in de a marginei antetioare postcrioare. Acest
caracter se de genului nostru numai la
Pr. Savae.
6

www.dacoromanica.ro
296 W.

Scoica este putin inechivalva, de oarece la cele douä exemplare


ale noastre valva dreaptä un croset ceva mai tare pe
aceasta este ceva mai
de sucire a crosetului este potrivit, analogie cu Pr.
nieri cu formele si contrast cu seria formelor dela Pr.

Prezintä 9 11 coast; pe aceste 2-3 coaste in forma


de dungi pe partea aproape
Coastele sunt puternic boltite coama complect rotunzità,
pe croset in aprdpierea marginei inferioare a scoicei.
dintre coaste sunt de ori mai de
largimea coastelor, plane marginite prin
Coastele din sunt cele mai largi. partea anterioara
coastele descresc treptat putere. Din pe partea se
vede o mare deosebire grosimea celor din coaste
aceia a celei mici.
La cele douä exemplare ale noastre se vede o striatiune de cre-
stere de impresiuni (peceti) foarte pronuntate. astfel de
tiune apare inläuntrul genului nestru numai la Prosodacna Savae.
Interesanta este asemanarea oarecare forme de Limnocardium
(d. e. Limnocardium Münst sp) care se deosebesc usor
prin scoica cäscatä, prin aripele laterale cari proemineaza mult mai tare
conturul scoicei, precum prin sculptura ceva deosebita.
Prosodocna Mrazeci trebue aproape de un
precursor al genului. De fapt aceastä se
pontice rhomboidea M. HOERNES, care cum
se gasesc la baza straturilor cu Psilodonti din etajul dacic.
PrezenIa geologicd: In asociatie cu Congeria rhomboidea s'a
gäsit Prosodacna Mrazeci la Enachestilor) in mun-
tele u la Buftenari, spre sud de putul de cu acest nume.
Din aceastä din localitate s'au adunat o repre-
zentatä prin Limnocardium Nova-Rossicum BARB, Prahovae n.
DESH., Dreissensia simplex BARB., graecata FONT., Dreissen-
siomya Fuchsi ANDR., Congeria rhomboidea M. HOERN. etc., printre
care numai un reprezentant al genului Prosodacna despre care este
vorba.
In continuarea acelorasi straturi am mai gasit Prosodacna Mrazeci
la ob a, in apropiere de Câmpina, valcea care se
din muntele Ci o b u vest (Prosodacna i Melanopsis alu-
SABBA).

www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA NEOGENÁ A

Prosodacna
Tab. IX. Fig. 1.

Este o scoica foarte groasä coastele cam


care prin externä a scoicei aduce aminte de Limnocardium
subsquamulosum ANDR., privinta tipului de este
parabilä atât cu aceastä din urmä cât forma superficial ase-
menea de Prosodacna Porumbari-Damienensis.
Lungimea scoicei este cam cu mai mare decât depärtärea dintre
margina ventral bordul cardinal. Grosimea scoicei la marginea ven-
tralä exemplarului este de 5 mm.
Bordul cardinal este aproape crosetului se
treimea anterioarä a acestei linii drepte, care se cu mar-
ginea anterioarä posterioarä sub un unghiu obtus, astfel aceste margini
capätä câtva o de aripi, cum se observä aceasta la
multe forme de Limnocardium.
IntAlnirea aproape a liniei cardinale marginea
aduce aminte de Limnocardium Böckhi HALAVATS
Foarte asemänätor este habitus-ul scoicei a sculpturei dela
unele exemplare de Prosodacna Munieri. , spre lärgire
de aripi a marginei anterioare posterioare nu se constatä
deck la Prosodacna Savae. Nici la Pr. care dealtfel
s'ar puteä cu Prosodacna Savae, nici la vre-un alt reprezentant
cunoscut al genului Prosodacna cu exceptiune de Prosodacna
nu se observä acest caracter. Prosodacna Savae dar mai
aproape de tipul Limnocardiilor decât de tipul de Prosodacna Munieri.
sucirei crosetului este ca la Prosodacna Munieri. In
forma noasträ stä mult urma reprezentantilor din seria
formelor de Prosodacna pe Pr.
Coastele sunt numär de 12 anume de douä ori mai largi deck
brAzdäturile intermediare. Cele dintâi sunt ascutite formä d creastä
de acoperis, bräzdkurile intermediare sunt plane märginite de
delicate, ca niste scrijilkuri. Creasta relativ foarte ascutitä a coas-
telor se pare a se rotunzi cätre crosetului.
Unghiul care reprezintä sectiunea transversalä a coastelor este tot
de mare ca la Limnocardium subsquamulosum ANDR. de parte,
ca la Prosodacna Porumbari COB. de altä parte.
Pe partea posterioarä nu se coaste propriu zise ci numai niste

HALAVATS: Pontische Fauna Langenfeld. Jahrb. A. VI Bd,


Budapest 1883, pag. 165. Tab, XIV.

www.dacoromanica.ro
TEISSEYRE

dungi cu totul slabe, Dungile concentrice de crestere sunt la


forma foarte puternic dezválite, ca la Pr. Mrazeci.
proemineazä múlt mai tare din conturul scoicei, la
Limnocardii numiti. Prin acest caracter, precum prin habitus-ul general
al scoicei, prin grosimea sculptura ei, se manifesteazA apartinerea ori
tranzitia Prosodacna.
La exemplarul nostru care valva dreaptà, se vede un
dinte lateral anterior-inferior puternic. celelalte
talii in structura se potrivesc acele dela Prosodacna. Partea
posterioarä nu este cäscatä.
Asemänarea totul superficialú Limnocardium Hungaricum
M. HOERNES, L. Zagrabicense BRUS. este prin
de identic. Acesta este un caracter colectiv care se
la diferite grupe de forme cari nu sunt' unele cu
Prezenta geologica: Prosodacna Savae a fost izolat pe
r la Vintill-vodá cu Prosodacna Porumbari,
Stylodacna Oricntalis, Sturi, Limnocardium
ANDR., nobile, semisulcatum, 1Vova-Rossicum etc. Aceste fosile
trebue provie parte din straturile pontice cu Congerii, altele
provin sigur din partea inferioarä a etajului dacic. de aceasta Pro-
Savae Limnocardium subsquamulosum ANDR. a mai fost
la localitate pe partea
a Slänicului, aici in situ straturile inferioare cu
cu Prosodacna Stylodacna Herbert'.

Prosedaena aff. TEIss.


Tab. IX. Fig 2-3.

Scoica micä, relativ putin inechilateralä, potrivit nu tare


In privintä, precum aceia a grosimei mai mult
sau mai putin micä a scoicei, se potriveste cu Pr. Munieri,
de rare se deosebeste prin aceia coastele sunt pronuntat mai
mai ascutite.
se pare a se de Pr. Savae ca o formá
scoica
Coastele sunt numär de 12, formä de acoperis,
turile intermediare sunt cu totul plane märginite prin
Creasta de pe coama coastei este bine pronuntatá aproape de marginea
a scoicei.
Pe croset coastele sunt ceva mai decât largi ; bräzdAturile
intermediare sunt foarte putin mai Pe marginea

www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA MOLUSCÁ A ROMÂNIEI 299

coastele sunt ceva mai largi bräsdäturile intermediare


sunt pronuntat mai inguste decât coastele. Pe partea posterioaril
se aflä trei coaste filiforme.
Tâtâna este dupä tipul psilodont. putin s'a observat la ambele
valve un dinte lateral anterior puternic ascutit. Nu s'a putut
la valva dreaptä mai un dinte lateral superior anterior
de dimensiuni mai
Prosodacna Savae se pare a se prin tranzitiuni
Prosodacna Munieri. Aceastä din se deosebeste ptin
numärul mai al coastelor (10), care sunt mai joase, mai mai
putin Marginea ventralä este la Prosodacna dintatä,
pe la Pr. Municri este nedintatä.
Foarte aproape de forma stau unii indivizi de Pr. Munieri
cari pe lângä scoicei aproape rotundä-circularä', relativ putin
invârtitä, prezenta unor bräzdAturi
totul plane coaste formä de acoperis.
geologie: Aceastä specie rämâne provizor
denumire. Ea este reprezentatä in colectia noasträ numai prin câteva
fragmente, a cäror figurare ar fi insuficientä pentru o caracterizare spe-
definitivä. Ele provin din inferioare cu Psilodonti dela
e ti de pe valea Br ebu Telega. In
ciatie cu aceastä specie se Prosodacna Cobalcescui serena.

Seria mutatiunilor dela Prosodacua Hauer! sp.

Cuprinde forme exceptiune foarte groasä inechi-


lateralä, cu foarte tare invârtit, dintele cardinal aproape de
necunoscut cu dintele lateral drept, anterior superior de
putin marcat. .Acesti dinti au forma unor umfläturi totul slabe si tocite
a bordului cardinal.
Reprezentantii principali ai acestei de forme: Prosodacna
Euphrosinae, se aceastä
dine de trecere. Prosodacna Haueri apartine straturilor
ferioare cu Psilodonti, Pr. Euphrosinae apartine straturilor superioare
Psilodonti.
Considerând morfologice la succesive din ce
.

ce mai tinere, constatäm o crestere treptatä a a Invârtirei


crosetului, a coastelor a brAzdäturilor intermediare.
In acelasi timp puterea singurului dinte lateral anterior, bine
dezvoltat. Acest dinte este la Prosodacna Euphrosinae de ori mai
lung mai la Prosodacna Haueri Porumbari. Coastele

www.dacoromanica.ro
300 W. TEISSEYRE

sunt la rotunzite, slab undulate (Pr. Haueri), apoi devin


de obtus (Pr. Porumbari), aceia de
ascutit (Pr. in de creste lte, aproape
(Pr. Euphrosinae).
Este a acestei de forme
numai regiunea din Muntenia
zentantii mai tineri (Pr. au dezvoltarea prin-
basenul Buzeului, P s arie de räspandire
restrânsä o au Prosodacnele cu scoica groasa, ca Viviparele cu scoica
groasä (V. Rumana), care populau evident apele agitate de valuri pu-
ternice. Ceilalti sunt tot basenul dacic, panonic
pontic.

Prosodacna COB. sp.


Tab. IX. Fig. 4-5.

1883. Psilodon COB. c. p. 102. Tab. V. Fig. 27-28.


1896. Prosodacna SABBA STEFANESCU 1. C. p. 63. Tab. VI. Fig. 11-12;
non Fig. 13; non Fig. 14-15.

Este o mare cu scoica groasa, cu crosetul tare invartit. Pre-


10-12 coaste. Partea anterioara posterioarä nu are coaste, ci
numai dungi de crestere. Numai spre croset se pe partea posteri-
2-3 coaste mici, filiforme, foarte slab marcate. Cele 3-4 coaste
care se gasesc cätre lungimei scoicei, sunt cele mai largi. Trei
la patru coaste, cele mai dinainte, cu
sunt conformate cele dela la coaste
si mai
Brazdaturile dintre cele 6 la 7 coaste posterioare, reprezinta
sau un a carui sectiune corespunde unui unghiu
obtus, cu vârful ascutit, nu rotunzit, sau intermediare ale
acestor coaste la mijlocul. scoicei, de
pe când in special pe croset aproape de marginea sunt plane
incadrate de linii pronuntate, ca când ar scrijilate. Aceste
sunt una de alta de la 1/2 de milimetru
intermediare care se de ambele a celor trei
la patru coaste anterioare, sunt plane lungimea
/2-1 mm) marginite de
Coama celor coaste mai anterioare este patru muchi obtuse;
la cele coaste urmatoare este trei muchi, la
celelalte 6 la 7 coaste ea este pe croset mai rotunzita, pe pe
marginea este mai slab pe aceasta in de

www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA FAUNA NEOGENÁ A ROMÂNIEI 301

obtus, foarte putin ascutit. La un exemplar cu coastele astfel


conformate, se vede aproape de marginea fiecare
coaste nu ci trei foarte fine ca niste scrijifatiuni (Tab. V fig. 28).
Pe partea a corespunzator brazdaturilor intcrmediare
a coastelor, atât la Pr. formele dânsa, se
niste cute largi, slabe, de care dealungut
liniei mediane o ce se numai la
din scoicei. Aceste cute sunt la ceva
mai largi la Pr. Munieri din contra mai la Pr.
Porumbari
Scoica este aproape tot de crosetul aproape tot
de tare ca la Prosodacna Damienensis. Pe de parte
scoica este marcat mai groas crosetul mult tare
la specia Prosodacna Munieri, care se prin transitiuni
forma noasträ.
: Straturile inferioare Psilodonti dela
Matita, Policiori etc.

Porumbari COB. Damienensis sp.


Tab. IX. Fig. 6., respectiv Fig. 7.
1883. Porumbari COBALCESCU 1. p. 105. Tab. IV. Fig. 5.
1883. Psilodon COBALCESCU 1. c. p. 103. Tab. Fig. 2.
1883. Psilodon Damienensis COBALCESCU 1. C. p. 107, Tab. XVI. Fig. 1.
1896. Prosodacna SABBA STEFANESCU 1. p. 63 p. Tab. VI. Fig. 13.
(non Fig. 11-12, non Fig. 14-15).

Scoica foarte crosetut tare Cele zece coaste cu mutt


mai ascutite de la precedenta, cu creasta forma de ;

pe croset rotunzite creastä.


Toate spatiile intermediare cu totul plane, marginite dc douä
linii pronuntate ca ar adânc scriijlate. Aceste linii mcrg
intrerupere la marginea scoicei stau mai departe una de alta de
la Prosodacna Hauer' Munieri,.
Forma de COBALCESCU sub denumitea de Prosodacna
se deosebi ca o varietate cu scoica ceva mai
lungitä. In cele alte privinti accastä este perfect cu
Damienensis.
poate de forma noasträ.
seminea trebue läsate la oparte alte câteva specii analoage ale acestui
autor (Psilodon Urechi, Vitzui), de sau descriptiunile
figurile, sau caracterele acestor förme, nu sunt deajuns pentru
birea acestor forme.

www.dacoromanica.ro
302 W. TeISSEYRE

Prezenta geologic& Straturile inferioare cu Psilodonti din mun-


tele a Un exemplar provine dela a
mi enilor valea (Buzeu), care este identic cu varie-
tatea Psilodon Damienensis de COBALCESCU din aceiasi
litate.

Prosodacna Neumayri sp. si Prosodacna Bert! COB. sp.


Tab. X. Fig. 1., respectiv Fig. 2.

1873. Neumayri FUCHS, Beitr. z. Kenntniss Binnenfaunen VI.


R. A. 1873. 1. c. p. 22. Tab. Fig. 8-10.
1883. Psilodon COBALCESCU 1. e. p. Tab. II. Fig. 3, (la Fig. 4)
Tab. IV. Fig. 7.
1896. Prosodacna Stefanescui : SABBA STEFANESCU 1. p. 64 p. parte
(non Psilodon Euphrosinae COB.) Tab. VI. Fig. 18-19.

specie are scoica mai groasä mai inechilateralä,


crosetul ceva mai tare invârtit, de cât la Prosodacna
Damienensis. de 12-10 coaste ca la .Prosodacna sau
ca la Prosodacna Damienensis, se aici numai 6-7 coaste
tate tare una de alta. Corespunzätor aceasta, distantele dintre coaste
precum cutele bifurcate dela partea internä, sunt marcat mai largi de
cât la specia precedentä.
Intre coaste aflä nu douä, ci patru linii filiforme ca niste scri-
jiläturi. Dintre aceastea, cele douä exterioare merg pe laturi de ambele
ale coastelor, pe când cele mijlocii conrespund celor douä
care la specia precedentä märginesc bräsdäturile dintre coaste.
Ca la Prosodacna Porumbari-Damienensis, se aflä
trul acestei Mutatii forme cu scoica mai tare prelungitä. (Pr. Berti
altele cu scoica mai putin prelungitä (Prosodacna Neumayri).
In aceste cazuri indoelnice trebue a se denumirea de
Prosodocna Neumayri FUCHS, care are prioritate.
.
Identitatea Prosodacna Ste.fanescui TOURNOUER nu se poate
control, de oarece aceastä formä nu a fost figuratä, pe câtä vreme
conceptiunea fiecärei specii dupä autor, este posibil ca sä avem
de aface cu o aseminea.
In aceastä trebue sä de acord desvoltärile lui
balcescu (pag. 159
Prezerlia geologick In partea superioarä a straturilor cu Psilo-
donti dela Policiori si Berca.

www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA FAUNA MOLUSCA A ROMÂNIEI 303

Prosodaeta Euphrosinae sp.


Tab. X. Fig. 3.
1883 Psilodon Euphrosinae 1. p. 95, Tab. I. Fig. 1-9.
1896 Prosodacna Stetanescui TOURNOUR: SABBA STEFANESCU 1. p. 64,.
p. parte (non Psilodon COB.), non Tab. VI, Fig. 16--19.

specie cu scoica foarte tare învârtitä, are numai


coaste de creste. Aceste coaste, începând
din vârstä sunt marcat mai mai subtiri mai
unele de altele decât la forma precedentä.
Sectiunea transversalä a coastelor corespunde unui unghiu ascutit
la Pr. Euphrosinae, pe când la Prosodacna Neumayri-Berti, ea
respunde la un unghiu obtus. Prin acest caracter Prosodacna Euphro-
sinae se poate la prima vedere, fâcând abstractiune de transi-
tiunile la Prosodacna cu care specie toate celealte caractere
sunt identice.
Dintele lateral anterior este puternic la ambele valve proemi-
neazä la 8 mm. din conturul scoicei, este de ori mai mare
la Prosodacna
Prezenta Straturile cele mai superioare cu Psilo-
donti din muntele ea din alte locuri de pe sunt
dezvoltate ca o sub cu Prosodacna Euphrosinae,
para Woodwardi aff. Dezmaniana, pe când speciile Pr.
Porumbari, Berk cu Vivipara rumana, stau nivel
inferior (straturile inferioare cu faciesul subcaspic).

Grupa formelor dela Prosodaena Munieri SABBA.

Aceastä grupä cuprinde forme scoica subtire ori foarte putin


crosetul relativ putin care deobiceiu la exterior nu
este de tare deplasat înainte ca la reprezentantir seriei de muta-
tiuni dela Pr.
Doi dinti laterali anteriori neegali la valva dintre cari ccl
superior este marcat mai mic de cel inferior, si putin mai mare de
singurul dinte cardinal.
Prosodacna Parscoviensis, Cobalcescui, serena mira-
bilis reprezinM un de forme legate prin tranzitiuni, care
toate apartin straturilor inferioare Psilodonti. Din punctul de
morfologic, Prosodacna Parscoviensis Cobalcescui trebue a se ra-
porta la Pr. pe când Pr. serena la Pr. Cobalcescui fine
Pr. mirabilis la Pr. serena.
Se gAsesc indivizi care se par fac trecere Pr.

www.dacoromanica.ro
304 W. TEISSEYRE

.Munieri, precum cari duc dela Pr, Munieri varietatea cu


scoica subtire de Pr. Savae ny. Savae).
Pe aceasta, forma foarte variabilä de Pr. Munieri este
prin tranzitiuni cu Stylodacna orientalis sau cu forma
Din aceste consideratiuni putin pentru o parte din
reprezentantii subgenurilor de Psilodon trebue admitem o derivare
comung o desvoltare divergentä.

Prosodacna SABBA.
Tab. X, Fig. .

Tab. X. Fig 4. Fig. 7-8. Tab. XI. Fig. 1-2.


1896 Prosodacna Munieri SABBA STEFANESCU c. p. 62. Tab. VI. Fig. 5-8.

Prosodac.na Munieri se. deopotrivä ca o varietate de


Pr. cu scoica subtire, mai inechilateralä mai putin
vârtità. Ambele se par legate prin tranzitiuni. Prosodacna
are de cele mai de multe ori 12 coaste pe acestea 2-3 coaste
mici slabe pe partea a scoicei. Din Pr.
10-12 coaste 3 coaste mid pe partea posterioarrt.
Ca la Prosodacna Porumbari, coastele dela Pr.
Munieri sunt rotunzite pe croset tare boltite, spre marginea
a scoicei sunt ascutite de obtus. Chiar aproape
de margina inferioarä a scoicei, coastele devin la exemplarele mai mari
din ce ce mai slabe. Aceasta are la Prosodacna Munieri
grad mult mai pronuntat deck Pr. Ba chiar sunt indivizi
la cari coastele devin spre marginea ventralä de joase ca la Stylo-
dacna orientalis. din formä dezvoltat evident acelas
chip prin tranzitiuni din Pr.
La formele presupuse de trecere intre Prosodacna Munierisi Pr.
coastele care pe croset sunt rotunjite, devin spre mar-
ginea mai largi pe aceasta cu coama de
peris. Coama este câteodatä putin ascutitä laturile coastelor corespund
un unghiu obtus (Tab. X, a c). Bräzdäturile sunt plane
numai cele 2 la 4 coaste mai anterioare märginite de
linii foarte apropiate una de alta. Celelalte brAzdäturi sunt in formä de
cu sectiunea transversalä de unghiu obtus.
La formele de trecere care Stylodacna se numai
niste foarte delicate, asemenea unor sgärieturi, in care se pare cä
se transformä aproape de marginea ventralä devenite aproape
comple Exceptional se gäsesc aici câte douä astfel de

www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA FAUNA A ROMANIEI 305

de o coastele mai cu totul plane din apropierea


marginei ventrale. (Tab. X, 4 a).
Altfel se formele intermediare Pr. Munieri si Pr.
Parscoviensis. La acestea toate brazdaturile dintre coaste sunt plane
marginite câte (Tab. X, 6).
Dintele lateral anterior inferior dela are la Pr.
Munieri spin trunghiular cu este de 4-8
ori mai mare decât dintele lateral anterior si superior cu aceiasi
sare, dela
: Prosodacna Munieri este foarte
ditä straturile inferioare ale României. Prosodacna
nieri a fost Stylodacna Heberti, St. Zamphiri
Popescui in L uchili Telega
V al a V i la Cisläu. Etajul inferior.

Munieri SABBA var. f.

Tab. XI. Fig. 3-4.

Este o varietate cu scoica trase tare in lungime. Toate


dintre coaste sunt marginite prin câte linii cari sunt de 1/2
la 2 mm, indepârtate uncle de altele.
Cele 4 5 coaste mai anterioare sunt cu trei muchi obtuse, coa-
stele cele patru posterioare au coame mai rotunzite. Pe
posterioarä sunt marcate numai trei coaste foarte fine regiunea
crosetului. In directiunea catre coastele sunt putin
mai joase anume astfcl cum se la Pr. nu
in care se la Pr. pseudorumana.
Marele dinte lateral anterior a valvei stângi, margina
scoicei, cum se in general la Prosodacne, milimetri,
este marginile ascutite,
Tâtâna valvei drepte ramâne necunoscuta. Intre Pr. Parscoviensis
Munieri se tranzitiuni. Nu avem acum forme cari ar
trecerea Pr. Parscoviensis Damienensis.
Deosebirea intre aceste forme, mai
aceia Pr. Parscoviensis este de ori mai cu scoica
ceva mai subtire.
Apoi crosetul la din ceva
putin din conturul scoicei este adeseaori mai si mai
putin deplasat mnainte decât la Pr. Damienensis.
In cele din nu ar fi nenatural ca aceste forme fie
legate ele prin tranzitiuni ca Pr.

www.dacoromanica.ro
306 W. TEISSEYRE

In acest caz s'ar de a face nu cu un caz de ci


cerc de varietai, a forme extr eme (Prosolacna Munieri
Pr. Damienensis),,ar conduce la de mutatiuni separabile.
Trecerile Prosodacna Munieri i Parscoviensis
(Tab. X, 6) sunt in general forme cari mic de
inechilateralitate al scoicei, caracteristic pentru tipul dela Pr.
sculptura dela Pr. Parscoviensis.
Interesant este faptul aceste forme de trecere o
asemhnare destul de mare cu Limnocardium HALAVATS (I.
1883. Tab. XIV, ca vorba aici de
vreunei forme de trecere.
Prezenta geologicá. Din seria de varietai Prosodacna
Porumbari-Datnienensis se gäsesc cu Pr. Munieri-Parsco-
viensis la Ma numai Pr. niciodath terminii ewtremi
ai acestei Pr. Porumbari-Damienensis.
Prosodacna Parcoviensis este pe se pare pentru
straturile cu Congerii din etajul pontic din partea inferioarä a eta-
jului dacic precum pentru cele mai inferioare cu.Psilodonti.
a, a icului la Cisban, regiunea dintre Mislia
Telega.

var,

Tab. X. Fig. 5.

Aceastä formä grad de inechilateralitate, de invârtire


a crosetului de sublietate a scoicei ca specia Pr. Coa-
stele sunt deasemine la ambele tipuri, rotunzite regulat pe
când pe margina ventralä a scoicei de joase bräsdäturile
intermediare nu sunt mai de adâncite apar filiforme. Deosebirea
aceste forme stä aceia, la Pr. coastele cele
mai largi sunt cele din pe când la Pr. coasta a
doua din este cea mai largä. Care partea anterioarä coastele
in regulat.
Prezenta geologic& Prosodacna este pe cât se pare
prin tranzitiuni cu Prosodacna rumana FONT. de care aduce
aminte putin tipul dela Pr. Munieri.
Prosodacna pseudorumana se intâlneste asociatie cu Stylo-
dacna Heberti Dreissensia
Mislea (Etajul dacic inferiQr ?).

www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA FAUNA A 307

Prosodacna Cobalcescui FONT.


Tab. XI. Fig. 5. (1)
1886. Cobalcescui FONTANNES : Faune terr. néog. Roumanic. Archi-
ves Hist. nat. Lyon T. IV. p. 353. Tab. XXVII. Fig. 14.
1896. Prosodacna SABBA STEFANESCU 1. c. p. 61. Tab. VI. Fig. 9.
La Limnocardium Odessae BARB. comp. le. 1897, 43. Tab. L Fig. 19.

Aceasta este o scoica subtire, prin tranzitiuni cu


Prosodacna Munieri, a carei este de ori mica
trasa mai lungime, iar coastele sunt marcat mai largi.
Coastele sunt de 7 la 9, socotindu-se cele trei
coaste mici dela partea anterioara, cari sunt de la trei ori
mai celelalte coaste. Formele intermediare Pr.
nieri Cobalcescui au 10 coaste. Lungimea coastelor creste treptat
partea toate acestea coasta cea nu este
ci penultima. intermediare sunt cu totul plane pe croset, se
ingusteazä la partea inferioara de repede, in cele din urma
laturile coastelor invecinate ajung de se ating una cu alta,
turile devin care marginea filiforme, reprezentând niste
delicate adâncite. Pe croset sunt rotunzite coamei
este cu bazei.
Pe marginea ventrala coastele sunt foarte putin boltite,
mai tot de complect aplanate, cum se pe marginea la
formele de trecere Prosodacna Munieri Stylodacna orientalis,
general la Stylodacne.
Aceastä foarte variabila este prin tranzitiuni nu numai
cu Pr. Munieri, ci cu Pr. Serena SABBA.
A fost observat de noi numai dintele lateral drept anterior, care
nu este de umflat ca la Prosodacnele cu scoica totusi
vedeste identificarea cu tipul general al
In aceastä trebue a se compar descrierea dela
Prosodacna Cobalcescui, de SABBA STEFANESCU. La formele de tre-
cere Pr. Cobalcescui serena pe care le avem la dispozitie, aceastii
structurà a se confirma.
geologic : Prosodacna Cobalcescui se in
straturile inferioare cu Psilodonti din regiunea subcarpatica a Munteniei

Bob gura Boboci

In Tab. XI In fig. s'a reprezentat o formi .Prosodacna


Çobalcescui Munieri.

www.dacoromanica.ro
W.

Scheilor. ANDRUSSOW aceastä specie se «ori-


zontul dela Cucesti» in straturile cu Eisenerz din Kertsch (etajul dacic)(1).

Prosodacna serena SABBA


Tab. XL 6

1896. Prosodacna serena SABBA STEFANESCU L 1896, p. 62. Tab. Fig.

Este o cu scoica subtire, cu coaste cari pe croset


sunt ascutite in de acoperis, pe cánd pe marginea sunt
in de coama rotunziti de ori mai largi deck
Pe vârful crosetului se pe coama coastei o
de laturile coastei de ambele prin câte o linie finä.
când din SABBA STEFANESCU, astfel de ar slab
la originalul Bräzdaturile intermediare dintre coaste sunt
jargi, plane marginite prin câte Coasta din mijloc,
care partea posterioara alte este cea mai larga.
.Prosodacna serena se mai reprezentata in colectia
un exemplar care provine dela districtul a
scoicä este mai putin lungime, deck cum e cazul la tipul
de STEFANESCU. Câteva alte forme, cu scoica mai
trecerea la Pr. mirabilis
Spre deosebire de reprezentanti ai genului nostru, Proso-
dacna serena are un dinte cardinal bine dezvoltat. Acesta este
tot de mare ca si dintele lateral anterior si superior dela valva
Un dinte lateral posterior, lung, in formä de se
la ambele valve.
Prezenla : specie apartine straturilor inferi-
oare Psilodonti, probabil ea in straturile cu
Congerii etajul dacic. ; Breb a
Telega.

Prosodacna mirabills
Tab. XI. Fig. 8-9-10.

varietate se deosibeste de Prosodacna serena prin scoica


marcat mai groasä mai putin lungime. Crosetul este dat
mai proemineazd mai pronunlat din scoicei.

Zur Frage die der Neogen-


Dorpat 1898.

www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA FAUNA MOLUSCÁ NEOGNÁ A ROMÂNIEI 309

Pe aceasta se mai deosibeste prin aceia pe coama coastei care


e rotunzitä pe marginea ventralä de pe croset, se
o carenä filiformg, rotunzitä, care merge la marginea
care se pare de ambele de laturile coastei, prin o
bräzdäturä marcatä.
intermediare ale coastelor sunt de douä mai
guste aceste din urmä. Ele merg netntrerupt dela croset la
marginea scoicei, sunt cu totul plane märginite prin
este exact ca si la Pr. s6rena.
Sunt indivizi cu scoica groasä la cari carena apare la cele
douä coaste mai posterioare altii la care carena se releveazä puternic
la coastele. Cu toatä exterioarä totul
aceste din forme nu au o insemnätate stratigrafica deosebitä, mai
ales cä aceste forme au fost asociatie cu exemplare aproape
tipice.
Prezenta : Straturile inferioare din
V al e a Br eb a Telega, asociatie Stylodacna Heberti.

www.dacoromanica.ro
CUPRIN SUL
Pagina

I. . 263
Seria formelor lui subalavus. 266
subatavus. f 267
subatavus. var. (ad f) 269
subrecurvus. TEISS. f 270
272
Slanicensis 273
psilodontum. f. 275
Stefanescui. TOURN 278
279
Craiovensis. recurvus. SABBA . . 280
Unio recurvus. 281
Seria mutaOunilor lui novorossicus. 282
283
transcarpaticus. 284
.
Seria mutatiunilor lui Copermci. 287
Copernici. f 288
TOURN 289
Sturdzae. COB 290
prominulus. SABBA 292
Forme izolate Unfo-Sub-Hoernesi. 293
II. Psilodon. COBALCESCU 294
Prosodacna TOURN. Stylodacna. SABBA 294
Prosodacna Mrazeci. 295
Prosodacna Savae. f. 297
Prosodacna f. Savae. TEISS 298
Seria mutatiunilor dela Prosodacna 299
Prosodacna 300
Prosodacna Porumbari. COB. sp. Prosodacna COB. 301
Prosodacna Neumayrii. sp. Prosodacna COB. sp 302
Prosodacna Euphrosinae. COB sp 303
Grupa formelor dela Prosodacna Munieri. SABBA 303
Prosodacna Munieri. 304
Prosodacna SABBA. var. f 305
Prosodacna SABBA. var pseudorumana. 306
Prosodacna 307
Prosodacna serena. SABBA 308
Prosodacna mirabilis. f 308

www.dacoromanica.ro
TAFEL I.
Beiträge zur neogenen MoHuskenfauna

www.dacoromanica.ro
TABLA Is).
FIG. 1. subatavus f. Macotische FIG. 1. subatavus ny. Etajul meo-
Stufe, N., (neben Biserica tic, Bobo ci N., biserica-De-
Del iqoru), Distrikt Col. TEISS., Districtul Col.
Hofmuseum. Hofmuseum.
Vorderseite. Partea anterioara.
FIG. 2. Unio subatavus Fundort und 2. subatavus ny. f. Din acelai
Aufbewahrungsstelle wie bei ca exemplarul din Fig. 1.
FIG. 3-4. sub-Hörnesi SINZ. Maco- FIG. 3-4. Etajul
tische Stufe. Hofmu-
scum.
FIG. 3 b und 4 : Vorderscite. FIG. 3 b 4 b. Partea

Abkürzungen, welche in den Prescurtarile intrebuintate in


gen vorkommen,sind folgende: Hofmuseum=K. k aunt : Hofmuseum=K. k naturhistorische Hof.
naturhistorisches Hofmuseum in Wien; Laborat. museum din Viena; M.=Laboratorul de
M.=Laboratorium die Mineralogie und Petro. Mineralogie Geologie dela Universitatea din
graphie an der Universitat in Bukarest. curegti.

www.dacoromanica.ro
W. TEISSEYRE : FAUNA NEOGENA A ROMANIEI TAB. I

Institutului geologic al II, 1907.

Phototypes et Photocollogrammes SOHIER et


Champigny-sur-Marne (FRANCE)

www.dacoromanica.ro
TAFEL IL
Beiträge zur neogenen Molluskenfauna
Rumäniens.

www.dacoromanica.ro
TAFEL II. TABLA
FIG. 1. subatavus var. B 1. ny. var.
boci neben Biserica-Delipm (Dis- b (Dis-
trikt Buzau). Col. TEISS., Hofmuscum. trictul Buzau). Col. TEISS., Hofmu-
scum.
FIG. 2. subrecurvus f. FIG. 2. subrecurvus f.
a scum a bei (Bu- a Ruqiavetu
TEISS., Laborat. M. Col. TEISS., Laborat. M.
FIG. 2 d. Vorderseite. FIG. 2 d. partca anterioara.
FIG. 3. subrecurvus f. FIG. 3. subrecurvus f.
e t u, Col. TEISS., Laborat. M. e Col. TEISS., Laborat. M.
FIG. 4. subrecurvus f. FIG. 4 subrecurvus f.
n ari, Societatea Bgtenari, Schacht nari, Societatea din putul
No. 43, Teufe 118 m. MRAZEC. No. 43, la 118 m. Col.
MRAZEC.
FIG. 5. subrecurvus f. Izvorul 5. subrecurvus Izvorul
D von der i, la sud putul
aus Exemplare Fragment de cu
herausgeschaltes Col. dela un exemplar mai mate. Col.
TEISS. Hofmuscum. TEISS. Hofmuscum.
Die auf dieser Tafel abgebildeten Exemplare Toate exemplarefe figurate aceastA pro.
stammen dem vin din etajul

www.dacoromanica.ro
W. TEISSEYRE : FAUNA NEOGENA A ROMANIEI TAB. II

d
2

Anuarul Institutului geologic II, 1907.

Phototypes et Photocollogrammes SOHIER et


Champieny-sur-Marne

www.dacoromanica.ro
TAFEL III.
Beiträge zur neogenen Molluskenfauna
Rumäniens.

www.dacoromanica.ro
TAFEL III. TABLA III.
1. Munteniae Maeotische FIG. 1. Unio Munteniae f. Etajul meo-
Stufe. ru. Col. Hofmu- tic. u. Col.
scum. scum.
FIG. 2. Munteniae f.Maeoticum, FIG. 2. Munteniae f. Etajul meo-
a u. Col. TEISS. Hofmuseum. tic, u. Col. TEISS.,
scum.
FIG. 3. Slanicensis f. Dacische 3. f. Eta
Stufe, celu-B erg bei jul dacic, Muntele Muscelu la
Col. TEISS., Hofmuseum. Col. Hofmuseum.
4. Unio TEISS. (Ue- 4. (tran-
bergang zu U. Craiovensis). sitiune la Craiovensis). Stra-
Bifarcinaten-Schichten, turile dacice Bifarcinate
pesti de pldure. Col. TEISS., tii de Col. Tiss.,
Laborat. M. Laborat. M.
FIG. 5. Slanicensis TEISS. var. (Ue- 5. TEISS. var. (tran-
bergang zu U. Craiovensis). sitiune la Craiovensis). Stra-
cische $chichten, Bifarcinate dela
c en i. Col. MISS., Hofmuseum. Beceni. Col. TEISS., Hofmuseutn.
FIG. 6. Craiovensis. 6. var. (tran-
(Uebergang zu psilodontum) sitiune la psilodonturn) cro-
Wirbel mit zwei Stachelreihen. V cu de spini.
ea Sbiglesea din
Nr. 1. Teufe 21 m. Maeoticum ? putul No. 1, adancime 21 m.
OSICEANU, Laborat. M. Etajul meotic?
FIG. 7. Craiovensis TOURN. var. 7. CraiovensisTouN. (tran-
(Uebergang zu U. Slanicensis). sitiune la U. Slanicensis). Straturile
cische Bifarcinaten-Schichten. Col. dacice cu Bifarcinatc. Col. TEISS.,
TEISS., Hofmuseum. Hofmuseum.
FIG. 7 c. Vorderseite. 7 Partca

www.dacoromanica.ro
W. TEISSEYRE : FAUNA NEOGENA A ROMANIEI

a
a b

Anuarul Institutului geologic al II, 1907.

Phototypes et Photocollogrammes SOHIER et


Champigny-sur-Marne (FRANCE)

www.dacoromanica.ro
TAFEL IV.
zur neogenen Molluskenfauna
Rumäniens.

www.dacoromanica.ro
TAFEL IV. TABLA IV.
FIG. 1. f. FIG. 1. f. Stratu-
sche Bifarcinaten-Schichten. V a 1 e a. rile dacice Bifarcinate. Valea
t r m b a bei Petrari. Col. mb a Petrari. TESS.
Laborat. M. Laborat. M.
FIG. 2. Craiovensis TOURN. var. FIG. 2. TOURN. var.
(Uebergang zu U. (transitiune la f.)
f.) Dacische Bifarcinaten-Schichten, Straturile dacice Bifarcinate dela
TEISS., Hofmuseum. TEISS., Flofmuseum.
FIG. 3. Craiovensis TOURN. f. typ., FIG. 3. TOURN. f. typ.,
vergleichbar mit SABBASTEFANESCU comparabil la SABBA
c. Tab. Fig. (non Fig. 3-4). 5. Tab. IV (nu Fig. 3-4).
Dacische Bifarcinaten-Schichten, B e- S raturile dacice cu Bifarcinate dela
i. TEISS., TEISS., Hofmuscum.
FIG. 4. Craiovensis TOURN. var. FIG. 4. Craiovensis TOURN. var.
(Uebergang zu U.recurvus)Dacische la U. recurvus). Stratu-
Bifarcinaten-Schichten, Bcceni. Col. rile dacice Bifarcinate dela
TEISS., Hofmuseum. i. CoL TEM., Hofmuseum.

www.dacoromanica.ro
W. TEISSEYRE : FAUNA NEOGENA A TAB. IV

Anuarul Institutului geologic al Romdniei, 1907.

Phototypes et Photocollogrammes SOHIER et


Champigny-sur-Marne

www.dacoromanica.ro
TAFEL V.
Beiträge zur neogenen Molluskenfauna
Rumaniens.

www.dacoromanica.ro
TAFEL V. TABLA V.
FIG. 1. Unio recurvus SABBA var., Fig. 1. recurvus SABBA var.,
gang U. Craiovensis TOURN. de transitiune la Craiovensis
cische Bifarcinaten-Schichten, Berg TOURN. Straturile dacice Bifarci-
uce Mon- nate muntele Cruc a
teoru. CoL Hofmuseum. arata Monteoru. Col. Teiss.,
Hofmuseum.
FIG. 2. recurvus sp. FIG. 2 recurvus SABBA sp. Straturile
cische Schichten, Berg Cru c ea dacice din muntele ea
bei Monteoru. Col. de Monteoru. Col.
Hofmuseum. TEISS. Hofmuseum.
FIG. 3. recurvus SABBA sp. FIG. 3. recurvus SABBA sp. Stratu-
cische Bifarcinaten-Schichten, u- rile dacice cu Bifarcinatc dela C r u -
a iu bei Monteoru, c ea Sarata Mon-
Col. TEM., Hofmuseum. Col. TEISS., Hofmuseum.
FIG. 4. Craiovensis TOURN. var. FIG. 4. Craiovensis var.,
Uebergang zu U. recurvus SABBA. de U. recurvus SABBA
(Unio f. Craiovensis-recurbus) f. Craiovensis recurvus.)
Dacische Bifarcinaten-Schichten, Straturile dacice Bifarcinate dela
eni. Col. TEISS., Hofmuseum. Be c en i. Col. TEISS., Hofmuseum.
FIG. 5. recurvus SABBA var. FIG. 5. recurvus SABBA var. Stratu-
cische Bifarcinaten-Schichten, Cr - rile dacice cu Bifarcinate dela C r u -
ea oiu bei Monteoru. cea Mon-
Col. TEISS., Hofmuseum. tcoru. Col. Hofmuseum.
FIG. 6. Craiovensis TOURN. var. (Ue- FIG. 6. Craiovensis TOURN var., for-
bergang zu ma de transitiune la
L). Dacische Bifarcinaten-Schichten, censis f. Straturilc dacice
Col. TEISS Hofmuseum. farcinatc en Col. TEISS ,
Hofmuseum.

www.dacoromanica.ro
W. TEISSEYRE : FAUNA NEOGENA A ROMANIEI TAB. V

Anuarul Institutului geologic al României, II, 1907.

Phototypes et Photocollogrammes SOHIER et


Champigny-sur-Marne (FRANCE)

www.dacoromanica.ro
TAFEL VI.
Beiträge zur neogenen Molluskenfauna
Rumaniens.

www.dacoromanica.ro
TAFEL VI. TABLA VI.
FIG. 1. Sarataenv.f., Dacische Stufe, FIG. 1. f Din etajul dacic
Berg Crucea oroiu Muntelc CruceaCoroiu
Monteoru. Col. TEISS., Hofmuscum. rata Monteoru. Col. TEISS., Hof-
museum.
FIG. d. Vorderseite. d. Partea
FIG. 2. f., Levan- FIG. 2. Din
tinische Stufe, ni. Col. MRA- etajul levantin M oreni. Col.
ZEC, Laborat. M. MRAZEC, Laborat. M.
FIG. 3. transcarpaticus f. Levan- 3. transcarpaticus Din
tinische M or e n i. Col. TEISS., levantin Moreni. Col.
Laborat. M. TEISS., Laborat. M.
FIG. 4. f. Levantinische 4. Janinae f. Din straturilc
Unionen-Schichten. escoi (Bu- levantine cu Unioni. P1 co i (Bu-
Col. TEISS., Hofmuseum. Col. TEISS., Hofmuseum.
FIG. 5 UND 6. f, wahr- FIG. 5 6. Copernici f. Probabil
scheinlich aus macotischen Schich- din meotic. Satul M a
ten. Dorf a Col. Col. TEISS., Hofmuseum.
TEISS., Hofmuseum.

www.dacoromanica.ro
W. TEISSEYRE FAUNA NEOGENA A ROMANIEI TAB. VI

Anuarul Institutului geologic al II, 1907.

Phototypes et SOHIER et
Champigny-sur-Marne

www.dacoromanica.ro
TAFEL VII.
Beiträge zur neogenen Molluskenfauna
Rum äniens

www.dacoromanica.ro
TAFEL TABLA
FIG. 1. Rumanus TOURN. var. Obere 1. Rumanus var. Din
Psilodon-Schichten, straturile superioare cuPsilodon
Col. TEM., Hofmuseum. ici i(BuzAu.) Col. Hof-
museum.
2. TOURN. var. Obere FIG. 2. Rumanus. TOURN. var. Din
Psilodon-Schichten, Polici ori (Bu- straturile superioare Psilodon
z5u). Col. Hofmuseum. Exem- o ic i or i (Buzau.) Col. TEISS.,
plar mit abnormer Furche, welche Hofmuseum. Exemplar cu o
vom Wirbel zum Hinterrand verläuft. turk care merge Cro-
la. bordul posterior.
FIG. 3. Rumanus TOURN. var. Rumanus TOURN. var. Din
cische Unionen-Schichten, B straturile cu Unioni dela B e-
Col. Hofmuseum, ni.
4. Rumanus TOURN. Mit .FIG. 4. Rumanus TOURN. Exemplar
rader Schlossrandlinie. Dacische cu bordul cardinal in linie
Unionen-Schichten, B en i. Col. Din straturile dacice cu Unioni
Hofmuseum. Be i. Col. TEISS., Hofmuseum.
FIG. 5. Sturdzae COB. Dacische EIG. COB. Din stratu-
Unionen-Schichten, B e en i. Col. rile cu Unioni dela ni
Hofmuscum Col. Hofmuseum.
FIG. Vorderseite. 5. Partca anterioarl.
6. Sturdzae Dacische Unio- 6. COB. Din straturile
nen-Scbichten, Beceni. Col. TEISS., dacice cu Unioni dcla B en i. Col.
Hofmuseum. Hofmuscum.

www.dacoromanica.ro
W. TEISSEYRE : FAUNA NEOGENA A ROMANIEI TAB. VII

Anuarul Institutului geologic al Romaniei, II, 1907.

Phototypes et Photocollogrammes SOHIER et

www.dacoromanica.ro
TAFEL VIII.
Beiträge zur neogenen Molluskenfauna
Rumäniens.

www.dacoromanica.ro
VIII. TABLA VIII.
FIG. 1. Prosodacna Mrazeci f. Pon- FIG 1. Prosodacna Mrazeci f. Din stra-
tische Schichten mitCongeriarhom- ponticc cu Congeria rhom-
boidea, Berg u bei boidea. Muntele
Col. TEISS., Hofmuseum. tcnari. TEISS., Hofmuseum.
2. Prosodacna Mrazeci f. Pon- FIG. 2. Prosodacna Mrazeci f. Din
tische Schichten Congeria rhom- pontice cu Congeria
boidea, boidea dela Bordeni, Col.
Laborat. M. ZEC, M.
FIG. 3. procumbens FUCHS. Levan- 3. procumbens FUCHS. Din stra-
tische Unionen-Schichten der Sub- levantine cu Unioni. Localita-
karpaten, Fundort unbckannt. Labo- nccunoscutl. Laborat. M.
rat. M.

www.dacoromanica.ro
W. TEISSEYRE FAUNA NEOGENA A ROMANIEI TAB. VIII

a b e

a e

Anuarul Institutului geologic al igo.


Phototypes Photocollogrammes
Champigny-sur-Marna (FRANCE)

www.dacoromanica.ro
TAFEL IX.
Beiträge zur neogenen Molluskenfauna
Rumäniens,

www.dacoromanica.ro
IX. TABLA IX.
FIG. 1. Prosodacna Savae Ponti- FIG. 1. Prosodacna-Savae f. Din stra-
sche oder unterdacische Schichten. pontice sau dacice inferioare.
da am Slänic pi
Pop i. Col. TEISS., Hofmu- senul Slanicului, Col. TEISS.,
seum. Hofmuseum.
FIG. c. Ansicht der Schlosseite*). Acelaqi pe cardinall.
FIG. 2. Prosodacna Savae f.Untere Psi- 2. Prosodacna Savae f. Straturile
lodon-Schichten, Psilodon dela B
ampina. Col. TEISS. Hofmuseum. Col.
scum.
FIG. 3. Prosodacna f. an Savae. FIG. 3. Prosodacna f. Savae. Stra-
Untere Psilodon-Schichten. Va lea inferioare cu Psilodon. a
a zwischen Mislia und Mislea Telcga.
elega. Col. TEISS., Laborat. M. Col. TEISS., Laborat. M.
FIG. 4. Prosodacna COB. sp. Un- FIG. 4. Prosodacna COB. sp. Din
tere dacische Stufe, a. Col. partea inferioara a etajului dacic,
MRAZEC, Laborat. M. ta. Col. MRAZEC, Laborat. M.
FIG. 5. Prosodacna COB. sp. FIG. 5. Prosodacna COB. sp. Din
Untere dacische Stufe, Matita. Col. partea inferioara a etajului dacic,
TEISS., Laborat. M. Matita. TEISS., Laborat M.
FIG. 5 b. Vorderseite ; vier Linien zwi- FIG. 5 b. Acelaqi, partea anterioara. Pre-
schen den Rippen, welche aber in zint5. patru coaste, cari
der Abbildung nicht hervortreten nu sunt vizibile
(Abnormitat).
FIG. 6. Prosodacna CoB.sp., FIG. 6. Prosodacna Porumbarui COB. sp.
Mt. ea bei untere Din straturile inferioare dacice dela
dacische Schichten. Col. M-tele ea Col.
Hofmuseum. TEISS., Hofmuseum.
FIG. 6 b., Vorderseite. FIG. 6 b., Partea anterioara.
FIG. 6 c., Steinkern. FIG. 6 , Tipar intern.
FIG. 7. Prosodacna Damienensis COB. sp. FIG. 7. Prosodacna Damienensis COB. sp.
Untere dacische Schichten, a Straturile inferioare dacice dela a
am Col. or pe
Hofmuseum. Col. TEISS., Hofmuseum.
FIG. 7 b. Ansicht der Schlossseite.*) FIG. '7 b. pe regiuneacardinall.

Fig. und b. die Ansicht der Schloss.


darbieten. Doch d die Exemplare beim
Photographiren nicht in der verlangten Weise
irt worden.

www.dacoromanica.ro
W. TEISSEYRE : FAUNA NEOGENA A ROMANIEI TAB. IX

Anuarul geologic al Romaniei,

Phototypes et Photocollogrammes SOHIER et Ci.

www.dacoromanica.ro
TAFEL X.
Beiträge zur neogenen Molluskenfauna
Rumäniens.

www.dacoromanica.ro
TAFEL X. TABLA X.
FIG. 1. Prosodacna Neumayri FUCHS sp. FIG. Prosodacna Neumayri FUCHS sp.
Psilodon-Schichten, P Ocei Din straturile Psilodon. l
bei Beceni eceni Col.
Hofmuseum. Hofmuseum.
FIG. 2. Prosodacna sp. Psi- FIG. 2. Prosodacna sp. Stratu-
lodon-Schichten, Policiori. rile cu Psilodon dela Policiori.
TEISS., Hofmuseum. TEISS., Hofmuscum.
FIG. 3. Euphrosinae sp. FIG. 3. Prosodacna Euphrosinae sp.
Obere Psilodon - Schichten. M . Straturile sup erioare Psilodon dela
bei Berca.Col. TEISS., t. Col.
Hofmuseum. Hofmuseum.
FIG. 3 b. Vorderansicht zur Veranschau- FIG. 3 b. Acelasi pe partea anteri-
lichung des machtigen Zahnes. cu dintele puternic.
FIG. 4. Prosodacna Munieri SABBA var. FIG. 4. Prosodacna Munieri SABBA var.
Dacische Stufe zwischen Tel eg a Etajul dacic a Mi -
und Mislia. TEISS., Hofmu- . Col. TEISS., Hofmuscum.
scum.
In Fig. 4 a. sieht man je zwei In Fig. 4 a. se vede
rallele Linien in den Zwischenfur- paralele in brasdäturile intermediare
chen der Rippen, welche zumeist dintre coaste, care de multe ori se
gegen den Ventralrand hin sich ver- margina ventrall.
wischen.
In Figur 4 b. bedeutet den In Fig. 4 b. z dintele lateral an-
oberen vorderen Seitenzahn der terior superior dela valva
rechten Klappe ; x bedeutet den x = dintele cardinal rudimentar,
Cardinalzahn, welcher se aici ca o proeminentä slaM.
hier in Form einer ganz flachen
Anschwellung erscheint.
FIG. 5. Prosodacna Munieri SABBA var. FIG. 5. Prosodacna SABBA var.
pseudorumana Untere pseudorumana TEISS. Straturile
lodon-Schichten hili ferioare Psilodon.
zwischen Mislia und Telega. chili Telega.
Laborat. M. TEISS., Laborat. M.
FIG. 6. Prosodacna Munieri SABBA f. typ. FIG. 6. Prosodacna SABBA f. tip.
laicului bei Vlaicului Cisläu
(Buzau). MRAZEC, Laborat M. (Buzau). MRAZEC, Laborat. M.
FIG. Prosodacna Munieri SABBA FIG. Prosodacna Munieri SABBA
Extrem mit geringstem Grade cu inechilateralitatea scoicei
der Ungleichseitigkeit der foarte putin desvoltat5, tran-
Uebergang zu Pr. f. an sitie la Pr. f. Savae. ale a
vae. Valea ui
Col MRAZEC, Col. MRAZEC, Laborat M.
rat. M.

www.dacoromanica.ro
W. TEISSEYRE : FAUNA NEOGENA A ROMANIEI TAB. X

Anuarul Institutului geologic al II, 1907.

Phototypes et Photocollogrammes SOHIER et


Champigny-sur-Marne (FRANCE)

www.dacoromanica.ro
TAFEL XI.
Beiträge zur neogenen Molluskenfauna
Rumaniens.

www.dacoromanica.ro
TAFEL XI. TABLA XI.
FIG. 1. Prosodacna Munieri SABBA var. FIG. 2. Prosodacna Munieri SABBA var.
Uebergang zu Pr. Untere transitie Pr. Straturile in-
Psilodon-Schichten. bei ferioare cu Psilodon dela
mpin a. TEISS., Hohnuseum. in a. TEISS., Hof-
FIG. 2. Prosodacna SABBA var. museum.
Untere Psilodon-Schichten. FIG. 2. Prosodacnp Munieri SABBA var.
Scheilor bei Boboci Straturile inferioare cu Psilodon.V
In Fig. 2 b und 2 c ist der kleine Col. TEISS., Hofmuseum.
stachelartige Cardinalzahn mit x, In b 2 dintele cardinal
hingegen der grosse vordere Seiten- mic in de spin este notat
zahn mit y bezeichnet. In Fig 2 a cu x, dintele lateral mare, ante-
sind auf der Aussenseite der Schale rior cu y. In 2-a se pe su-
breite concentrische Farbenbänder prafata a scoicei dungi
zu sehen. Dieselben sind abwech- lorate, largi, concentrice, care sunt
selnd lichtbraun und weiss. alternativ brune albe.
FIG. 3-4. Pxosodacna SABBA var FIG. 3-4. Prosodacua SABBA
. var. _Parscoviensis TEISS a.
M. TEISS., Laborat M.
Concentrische Farbenbänder auf Dungi colorate, concentrice, pe su-
der Aussenseite der Schale. prafata a scoicei.
FIG. 5. Prosodacna Cobalcescui FONT. var. FIG. 5. Prosodacna Cabalcescui FONT. var.
Uebergang zu Pr. Munieri SABBA. Transitie la Pr. SABBA. Din
Untere Psilodon-Schicten. ea straturile inferioare cu Psilodon dela
Sc TEISS.,
Hofmuseum. Col. TEISS., Hofmuseum.
FIG. 6. SABBA. $ 6. Prosodacna serena SABBA. r-
am Col. eqti pe Col.
Hofmuseum. TEISS., Hofmuseum.
FIG. 6 b. Vorderseite. FIG. 6 b. Parteaanterioara.
FIG. 7. Prosodacna serena SABBA var., FIG. 7. Prosodacna serena SABBA var., txe-
Uebergang zu Pr. mirabilis cere la Pr. mirabilis
Untere Psilodon-Schichten. al ea rile inferioare cu Psilodon. V
Breaba bei eleg a. Col. Breaba Telega. Col.
Laborat. M. TEISS. Laborat. M.
x und y wie oben auf dieser Tafel ca 2 b. 2 c., iar
in Fig. 2 b und 2 c, z hinterer z este dintele lateral posterior.
Seitenzahn.
FIG.8 -9-10.Prosodacna TEISS. FIG. -9--10. Prosodacnamirabilis
Untere Psilodon-Schichten. Straturile inferioare Psilodon.
Breaba ega. alea Breaba Te-
Laborat a. Col. Laborat. M.
FIG. 8 d. zweimal vergrössert. FIG. 8 d. de ori.
FIG. 8 a. Ein Cardinalzahn und zwei vor- FIG. 8 a. Se vede un dinte cardinal doi
dere Seitenzahne zu sehen. dinti laterali anteriori.
FIG. 9 d. Vorderseite. FIG. 9 d. Partea exterioari.
FIG. 10 a. Exemplar mit scharf ausge- FIG. 10 a. Exemplar cu o carená foarte
auf allen Rippen, zwei- pe coaste, de ori
mal vergrössert.
FIG. 10 b. Vergrösserter Ouerschnitt der FIG. 10 b. Sectiune mkitá In
Rippen dieser Form. coastele de la

www.dacoromanica.ro
W. TEISSEYRE FAUNA NEOGENA A ROMANIEI TAB. XI

a c

a
a b

9a b
a b d

Anuarul Institutului geologic al

Phototypes et Photocollogrammes et
Champigny-sur-Marne

www.dacoromanica.ro
RAPORTURILE TECTONICE

ROMÂNÄ COLINELOR
DIN MOLDOVA
COMUNICARE ASUPRA STUDIILOR INCEPUTE IN VARA 1906
DE

R. SEVASTOS

In vara anului trecut avui onoarea de a mi se din partea


Institutului geologic al studiarea pártii de sud a Moldovei
Prut Siret cercetarea raporturilor tectonice
colinele Moldovei. Problema este foarte insem-
nata, cäci dela deslegarea ei multor chestiuni privitoare
la Pleistocenul Pliocenului nu numai din din tinuturile
Prutului ale dar poate chiar din bazinul Austro-Ungar al
Dunärii.
de ocaziune de a aduce multumirile mele Domnului
Director al Institutului pentru atentiunea bunavointa, ce mi-a arätat.

Marea spre nord nu se la hotarul


Moldovei, la Milcov, ci ea spre miaz5.-noapte in Moldova
prin judetul Putna Tecuci. acum nu s'a
titoare intre aceste douä regiuni tectonic de deosebite.
Pentru a ajunge tinta noasträ, e trebuitor, sä studiem stra-
tigrafia colinelor din sudul Moldovei, timp alatuirea
campiei, spre a un criteriu' de deosebire ele. Ne in
urmä sä stabilim hotarul, ce le desparte raporturile tectonice
aceste unitäti.
Deci studiul nostru va cuprinde :

www.dacoromanica.ro
312 R. SEVASTOS

L regiunii.
II. Clima Moldovei inferioare.
III. Studiul geologic regional.
IV. notarul românä colinele din Moldova.
V. Raporturile tectonice colinele din Moldova.

I. TOPOGRAFIA.
Cámpia cuprinde regiunile cunoscute sub denumirile de zona
terasa danubiana, date de COBLACESCU, dela
poalele colinelor subcarpatice in Dunäre.Aceste douä zone sunt
de COBALCESCU nu a ce le
desparte. Ele o unitate tectonicá supusä la aceleasi fenomene
orogenetice, din care se poate deosebi tntre
Dungrea la vest prin valea Mostistei.
se spre nord partea de miazázi a
Moldovei peste Milcov judetele Putna Tecuciu. regiune
o uniform are o aproape
neted6, ce deschide ochiului un orizont nemärginit spre sud est, pe
spre nord curbátura apar siluetele vaporoase ale
ritätilor salbei muntilor. In general ea se Dunäre.
Forme le topografice sunt datorite totul roaderilor apelor curgä-
toare sälbatice pe de o parte lucrärei atmosferei pe de altä parte.
Atrag luarea aminte asupra unui element al reliefului, despre
nu s'a pomenit acum, desi deosebit de
mult timp i-a dat chiar numirea particulará de grind (1). Grindul e
mai mic un deal, mai mic decât un e un putin ridicat
deasupra váii, cu care se prin aduse pe nesimtite. De obi-
ceiu ele se grupate doná, trei sau mai multe asezate
parte din podis, válcelele dintre sunt pricinuite
de scurgerea apelor sälbatice.
Imbinarea intre român colinele din sudul Moldovei nu
se face chip pe toatä curmezisä dela poalele colinelor
carpatice in la ci vom trei feluri de
turi, cari elementele topografice ce vin
Astfel avem mai un mod de imbinare masivul de din
judetul Covurlui pe Galati-Vamesul ; o altä formä de este
intre cea a Tecuciului. In alt chip de unire se
la marginea colinelor subcarpatice jud. Putna.
(1) G. grindurile din Dunarci, in:
I, 1902, pag. 102.

www.dacoromanica.ro
COLINELOR DIN MOLDOVA 313

Masivul de din Covurlui.


Sub acest nume cuprind dealurile din Covurlui, ce se intind la
Prut, la miazäzi in Siret, spre apus sunt märginite
de o linie, ce dela se pe Geru
la Masivul are un trunchiu asezat pe hotarul dintre jude-
tele Covurlui, cam de 30Q m. impädurit cu codru des.
El la esti (362 -m.), de unde se coboarä incet spre vest
cätre Mânästirea Adam, ti (290 m.).
Acest trunchiu spre N se cu dealurile dintre Prut Bârlad, iar
spre S dä nastere la nurneroase mäguri inguste despOrtite prin väi strâmte
täiate dupä directiunea de cea mai mare inclinare. Acest fapt
ne sä presupunem, ridicarea din a intregului
masiv, inclinarea a fost tot in directiune, de oarece cursurile, ce
au drenat masivul, s'au indrumat spre miazäzi. Inältimile dea-
lurilor descresc mod regulat aceastä directiune si se terminä
Siretului prin terase pleistocene,
Desl terasele au fost mult prin depuneri posterioare de
loess eolian, totusi marginea odisului de sus e aliniatä prin
comparabile (76, 75, m.) dela Vamesu la Serbesti,
de ad se mai mult la satul Cost i, unde ajunge
80 m.; dar nu trebue sä din vedere, loesul e foarte gros
in aceste douä puncte.
Din terasa pleistocenä de jos se mai vede astäzi urmele ei la
unde are sus cota 33 m., Siretului 17, vom
avea 33-17 = 16 metri. a mai rämas numai o
a fost roasä de Geru, ce s'a mutat necontenit spre räsärit.
Drept probä avem cele trei albii seci: Seaca, Mirone, etc. Terasa aceasta
mai bine desvoltatä se vede a, pe la V. exan dri,
ova o lungime de 5 km. o lätime de 1 km.
e mOrginitä jos curba de 30 metri. La Independenta, de pe piscul
de podul ferate, terasa apare spre vest in mod limpede; nu-
mai scobitura dela gura Suhului o intrerupe sub forma unui golf
de curba ferate, pe a arc merge spre satul Piscu.
La B dealul, ce se ridicä fata gärei, e de 44 m., o inve-
litoare de loess de m.; 44-(16+10 Siretului)=18 metri.
Terasa din Pleistocenul vechiu Terasa din Pleistocenul
PT 75,8 - 17 59 m. Vamesu 33 - 17 16 m.
PT 75 - 13 62 m. Independenta 30 - 13 17 m.
Movila Leurda 78 m. V. Alexandri, Idem.
PT 72 m. Blrbosi 44 - 26 18 m.
§apte movili, Rusca mare,
Serbesti 72 m.

www.dacoromanica.ro
314 R. SEVASTOS

de acestea mai constatam pe ici colo dintr'un


depozit mai nou, loess de culoare cu gasteropode Helix
Dobrudschae PARREYS, Helix (Fruticola) hispida care
o adevärata terasa, totusi le reunim sub denumire
cu T8 (1).

Câmpia Tecuciului.
Acest se spre masivul de din
Covurlui, de care e prin o linie N-S dela Puteni
se la Varnesu; la nord marginea incepe dela Puteni,
prin Corod, Ungureni la Ionäsesti in Siretului; spre apus
se hotäreste cu Siretul dela Ionäsesti la Vamesu.
fata sa are o care sud, unde se pe nesimtite
cu din care chiar face parte. Tecuciului e
prin valea Barladului, care desParte podisul Tecuciului
propriu zis la räsärit de cel al Cozmestilor la apus.
acest ni o mare uniformitate, vom deo-
sebi coltul N E o tablä mai la S E o linie,
care dela Un g ur e ni pe la Movila lui Ciocarlan (PT 112 m.), Dealul
Chicera (PT 106), Matca, PT m. Lupa, Drägäneti, de la
d i. Acest mai deck restul, e limitat putem zice prin
cota de 100 m. El prezintä tot caracterul române,tntins neted
vezi cu ochiul; doar grindurile de mai ici colo mono-
tonia Citez grindul Tarinei, al al rioarei
asezate Ungureni Matca.
Permeabilitatea solului subsolului nisipos de mare grosime face,
ca stratul de sä foarte jos de aceea nu e interes, sä po-
menesc un cu de de pe (2).
Podisul a-Coro d, de care ne e de
Corozelu, al mal e tare povarnit, pe la dreapta
valea se pe nesimtite cu podisul. La vedere malul ce
ozelului cu 30-40 m., apare ca o terasä; cercetand

(1) Aceastä notatiune am pus-o conform indicatiunilor Onor. Institut Geo-


logic indicele 3 arati terasa cea mai inferioarg., e terasa nemijlocit deasupra
lui T tot astfel e terasa deasupra lui T4.
(2) Glsesc, aceste puturi de foarte ingenioase ar
cu fplos alte phrti, unde de aph e foarte adânc, pe larg
deschise, necontenit de vânturi. In timp de varh, apa s'ar la
soare prin indelunga bazinuri, s'ar in cisterne, de unde poate
luath cu Astfel multe din localiatile, chrora le-a mers faima de lipsite
cu totul de i-ar chip lesnicios i eftin acest element neaphrat trebuitor.

www.dacoromanica.ro
REGIUNEA COLINELOR DIN MOLDOVA 315

mai de aproape sau suindu-ne pe marginea dealului, de unde


privirea vom avem aface cu unul
podis, care a fost ros de cätre
albia spre räsärit adancindu-o totodatä.
Vrednic de este un pisc de deal asezat la sudvestul
tului Corod, El e cu conic diametrul bazei
de 200 m. de 30
Podisul nu e o terasä veche pleistocenä T5
regiune scufundatä la Pliocenului, a fost acoperitä
la Pleistocenului nivelul apelor a fost cel mai ridicat din
aceastä perioadi.
Restul Tecuciului p o di de s. El la
N. dela , unde terasa T4, sau de Pleistocen nou, e bine des-
voltatä se .poate lesne Putin mai spre miazänoapte de aceastä
localitate, lângä satul Negr ti, s'a gäsit un tibia de Elephas primi-
genius BLUMENBACH prundul de pe cu 18 m. mai sus
valea. Prin urmare acest prund face parte din terasa cu fauna rece sau
a Mammutului. Hotarul aceste podisuri nu se poate
astäzi lämurit, dintr'o pricinä care atârnä de originea teraselor.
In Pleistocenul vechiu Tecuciului a fost
lac, ce s'a nisip in coltu1 nordestic. Apoi nivelul
apelor a avut o roadere, care n'a influentat putin
toul nalt (Ungureni-Corod-Matca), deoarece el acläpostit de furia
rentului, ce se pe valea Barladului. Mai pe vremea Mammu-
tului se umplu restul scobiturii cu in ajunge aproape
de dina act ualä.
Linia despärtitoare intre podisul de jos cel nu e
precisä, nu e vorba de o margine de roadere fluvialä, cum e
la terasele ci a fost mai un lac cu apele
urmä alt lac cu nivelul mult mai jos. Lacul pleistocen vechiu nu
a umplut cu depozite toatä scobitura sa intreagä, ci depunerea s'a fácut
mai mult pe margini, cum se de ordinar, la
fata depozitului a fost o clinä usoarä atre S. Mâlirea din timpul Mammu-
tului nu a peretii drepti pe marginea de SV a
tnalt, ci o cu care s'a unit depozitele acestei epoce. Din
cele precedente rezultä, zadarnic vom cätä o linie des-
pärtitoare intre aceste feluri de depuneri de Pleistocen vechiu

* *

colinele subcarpatice nu
dea dreptul in pervazul acestei voiu putin de

www.dacoromanica.ro
316 R. VASTOS

chestiune, mai mult spre a date privitoare la tera-


,noastre.
In judetul Putna, din Siretului in munti, in
väile raurilor, ce se spre est ca Zabräutul,
Milcovul avem o ce se poate prin o
o putem reduce un singur plan cu ce
devine cu atât mai pronuntatg, ne scoborim mai spre S. Uniformitatea
geologice N-S acest se aratä la prima ve-
dere. Considerand dealurile dela Panciu cele dela Odobesti, vom gasi
asemgnare atât privinta modului de orientare de punctele cardinale,
privinta solului, ce priveste geologicg a subsolului.

II. CLIMA MOLDOVEI INFERIOARE.'


absolut de de a da pe datele topografice
câteva consideratiuni asupra climei Moldovei inferioare.
Vara avem maximum de temperatura la de (24 25
1903), iarna se sub zero la - 19°5 (24
1903). variatiunile zilnice sunt foarte insemnate 20° in
aceiasi zi, ce se observa mai cu toamna (1).
birea media temperaturei lunare de cea de varä e foarte
mare 5°7, 1901 23°4, VIII 1899 Galati. Media vara+ 21.
e grea, primavara de varä sunt putine
neinsemnate, pe vanturile calde despre foarte
usucä strasnic pamântul; de aceia veget.atiune
de locurile cultivate. Pe a Suhu lui sunt
puncte, unde praful se de mare cätime, cea mai
de vânt ingrozitori de nisip Amintesc cu acest
prilej de nisip, ce au pe malul stâng al Siretului
Hanul numite dune de d. GR. STEFÂNESCU
de care se d. SIMIONESCU (3). Ele sunt nisipuri libere purtate de
Astfel din la lui August, are
uscatä, ba de pustiu pe locurile, unde secerisul
albe (cerealelor) s'a ispravit.
La Cud albi 1903 a numai 267 mm. meteorica s'a
insemnat 9 de din care una de 163 de zile. In
an la a fost o perioadä de uscgciune de 186 zile, dela 29

(1) Datele climatologice sunt luate din Analele Institutului Meteorologic al


României.
(2) GR. STEFÂNESCU, Elemente de geologic, 1902 p. 46.
(3) I. SIMIONESCU,- Geologia Moldovei Siret Prut, p. 8.

www.dacoromanica.ro
REGIUNEA COLINELOR DIN MOLDOVA .-317

la anului. De asemenea la esti a fost pe-


rioadä de La Borc ea (jud. Tecuci) in 1903 s'a adunat
203 mm. de apä.
Totusi foarte humus, desi nisipos
supus secetei grozave din timpul verei, e prielnic culturii grâului, cäci
acesta are nevoie de ploile de toamnä de cele de primävarä, atunci
când incepe uscäciunea, aceastä cerealä e coaptä. In ploilor avem
päsuni grase, pe cari numeroase turme de oi.
Din cele ce preced se vede Moldova inferioarä mare ana-
logie stepele Rusiei meridionale. särate se mai gäsesc pe
Bärladului al Siretului acestea contribuesc ca complecteze aspectul
de stepe. La poalele colinelor din judetul Covurlui, mlastinele
särate dealungul in vecinätatea se plante marine:
Suaeda maritima, Salicornia herbacea salina.
Insä aceste caractere de stepä se potrivesc câtva câmpia
Tecuciului, trebue sä atrag luarea aminte asupra masivului de din
jud. Covurlui, care se deosebeste de precedenta nu poate considerat
nici un chip ca o stepä.
In multe nu sträine dar chiar române, stä
stepele Valachia sudul Basarabiéi, peste Gu-
bernia Kerson, Taurida, etc. dincolo de Marea Lacul de
Aral. In adeväratele stepe, câmpii netermurite netede, de o monotonie
obositoare, zadarnic catä ochiul, sä zäreascä vre-un copac sau vre-o
cuintä, ele sunt caracterizate tocmai printr'un climat particular un
sol, ce nu arborilor. stepele Kirghize Lacul
de Aral fluviul Ural se câtiva arbori, cari respectati sfin-
de care locuitorii bästinasi.
Masivul din Covurlui, e alcätuit din dealuri prin
drept strarnte, dar care sunt locuite verzi vara, pe
.mägurile chiar dela Pechia spre miazänoapte se acoper de päduri la
hotarul despre jud. avem o creastä, de mai bine de 300 m.
time, codri cum e Mänästir a m,
unde gäsim specii de arbori Tilia argentea, Fraxinus
oxyphylla, Quercus pedunculqta, Acer platanoides, A.
A. tataricum, Carpinus
Se va 'oare considerâ ca
Gäsesc interesant a ocaziune d-lui
TANFILJEW (1) asupra chestiunii, dacä stepele Rusiel meridionale au fost
primordial impädurite. D-sa räspunde negativ .bazându-se

(1) G, TANFILJEW, Ueber die Waldlosigkeit der Steppen, H .

Moskau 1901, No. 5, pp. 62 -71.

www.dacoromanica.ro
318 R. SEVASTOS

pedologice anume, usoara solubilitate a shrurilor solului cau-


o vätämhtoare asupra vegetatiunii arborescente deci
nu a fost cu se pe asemene sol
câmpia Tecuciului avem o mich caracter putin
accentuat. gäsim Euthorbia agraria, M. BIEB. de ce
ajunge o mare inMtime in timpul umiditätii.
Adonis aestivalis, L. Centaurea crupina, L.
Artemisia vulgaris, L. foarte Xeranthemum annuum, L.
A. pontica, L. Triticum SCHREB.
A. salina,
Medicago L. Astragalus PALL.
Arenaria fasciculata, L. A. excapus, L.
Androsace elongata, L. Scabiosa Ukranica, L.
Ajuga chamaepithys, SCHREB. multe Chenopodiacee Salsolacee.

De parte, constatäm o totalä de Ferige, care o mare


uschciune, deoarece aceste plante au nevoie de umiditate timpul verii.

III. GEOLOGIA REGIUNII.

Geologia sudestice a Moldovei este foarte putin


diferitii autori, s'an cu studiul ei, au mari greu-
täti, din pricina lipsei resturilor organice, din aceia
tertiare sunt acoperite de loess, ce nu observarea sub-
in putine puncte.
Privind härtile geologice ale d-lui M. cea a Biuroului
geologic cea a d-lui SABBA vom vedeâ o mare deosebire
ele. Deosebirea provine din chipul onventional de a reprezenth
tärâmurile. d. singurä culoare etajul
Pontic Levantinul. Biuroului geologic aceastä regiune
acoperith de Cuaternar, autorii având ca principiu insemnarea depozitului
celui mai superior. d. SABBA având culori deosebite pentru
din etajele mentionate, figureazA Levantinul pe o
imprejurimile Bärbosil r, unde acest etaj fusese recunoscut de
pe parte a sudestice la.
o raporteazä la Pontic.
asupra acestei regiuni sunt putine date geologice, totusi e bine,
o privire istorich, pentru a se vedek ce se
momentul acestui studiu ceea ce am putut indeplini noi vara
trebuind timp cutreerhm o mare intindere.
In 1861. M. HOERNES (1) Unio Moldaviensis gäsit de SZABÓ

M. HOERNES, Die Fossilien-Mollusken des Beckens von Wien, Band II.

www.dacoromanica.ro
REGIUNEA COLINELOR. DIN MOLDOVA 319

aproape de put. mai seamä fiind o


specie nouä, nu poate servi nimic pentru stabilirea vârstei
de unde a fost gäsitä. De dintre geologii, ce au vizitat
regiunea, nu pomenesc, ar gásit acest (1).
In 1883 (2) descoperl straturile fosilifere ale tárâmului
cu Paludine dela din «bancuri orizontale de lut galben,
palid, ce nu face de cu apa», alternând cu rari straturi de
albästrie, plasticá, «ce constitue care partea inferioarà un de mai
bine de jumkate de metru. partea superioará aceste. alter-
cu bancuri de prund, care mult cu prundul diluvial, ce
zace deasupra tárâmului care este acoperit de
Lithoglyphus fuscus, ZIEGLER.
leiostraca, BRUS. Pisidium covurluense,
Neritina Congeria polymorpha, PALLAS.
Vaivata sulekiana, pe care mai Hydrobia grandis, COB.
BRUSINA V. Cobalcescui. covurluensis, COB.
Melanopsis acicularis, FÉR. Anodonta problematica,
covurluensis, fragmente de
Esperi,

GR. STEFÄNESCU in Anuarul de Geologie de Paleon-


tologie din 1905, raporteazá argilele pkurile de nisip din judetul
vurlui la Pliocen.
In 1897 d-1 SABBA STEFÂNESCU (3) ocupándu-se tot de
silelor dela descrie, depositele sunt alckuite din marne
nisipoase cu intercalatiuni de bande de nisip, partea de sus a dealului
e un loess nisipos. In aceste marne d-sa a gäsit:
Dreissensia polymorpha, PALLAS. Pisidium Iassiense, COB.
Corbicula fluminalis, MÜLLER. Valvata Gobalcescui, BRUSINA.
Pisidium amnicum, Hydrobia grandis, COB.
Nu se nici o Paludind; cu toate acestea d-1 SIMIO-
NESCU eu am cules leiostraca BRUSINA, dar fiind foarte fra-
gedä se lesne, neputándu-se cu mare greutate.
In 1903 d. (4) in argilele dela :

(1) N. A. GRIGOROVITSCH-BERESOWSKY citeaz'S. cf. Moldaviensis dela


a, pe Prut, la S. de Slobozia mare (Basarabia), cu U. Stoliczkai,
U. Beyrichi, U. Zelebori quadrifasciata Mastodon sp., de
conchide, ad ar fi orizontul mijlociu cu Paludine din Slavonia, cu
para notha BRUS. - Die Pliocan-und Postpliocan-Ablagerungen
Public. Soc. Naturaliqtilor din Odessa 1905.
GR. Asupra unor tertiard.
(3) SABBA STEFÂNESCU sur les terrains tertiaires de Roumanie.
(4) I. SIMIONESCU, Geologia dintre Siret Prut.

www.dacoromanica.ro
320 R. SEVASTOS

Anodonta, sp. Cardium sp. Lithoglyphus Neumayri, BRUSINA.


Dreissensia pollymorpha, PALLAS. Hydrobia grandis, COB.
Corbicula fluminalis, Melanopsis covurluensis, COB.
Pisidium fassiense,
Paludina leiostraca, BRUSINA.
D-sa mai gäsi un de fosile levantine la in malul
sub casa apelor dela Tiglin a, unde argilele sfärimicioase sunt
mai fosilifere mai continând urmätoarele forme:
rumanus, TOURN. Valvata piscinalis,
Anodonta sp., Cardium (Pontalmyra) Bythinia tentaculata,
sp., Dreissensia Paludina BRUS.
Melanopsis covurtuensis, COB.
Intfun studiu interesant al malului basarabean al Prutului
N. A. GRIGOROVITSCH-BERESOWSKY demonstreazI, bazat pe o
gatä faunä, : la Brânza, Slobozia mare este orizontul mijlociu
al stratelor din Slavonia (cu notha la Giur-
giulesti, in fata este orizontul superior al acestor strate (cu Viv.
Sturi V. Peste acestea vin depozite postpliocene cu
Corbicula corespunzaoare celor dela d-1
apartinând dupä d-1 Saxonianului glaciatiune).

Levantinul Bärbosi-Galati.
. Pentru a ne in noastre am vizitat inceput
localitatea i. Ad in fata la poalele dealului a
ce se ridia cea a
valea Mälina se aflä descoperite argi-
lele cu Paludine pe o de trei metri cu o stratificare orizon-
Putem urmätoarea succesiune de jos sus (fig. 1).
45 1. La basä gäsim o argilä
plastia, a arei grosime
nu se poate vedeä, ea se
scoboarä adâncime, dea-
supra nivelului terasamentului
e la un metru. In pärtile
unde se altereazä de agentii
mosferici devine cafenie roscatä
2. Deasupra stra-
Fig. 1. Profilul dealului din fata gärei turi de argilä galbenä deschisä
BArboqi. nisipoasá, foarte fosiliferl, alter-
argila fosilifera,
3 cu fire de prund (Levantin), nând subtiri päturi ale argi-
4 parte pleistocen, 5
lei de dedesubt. Fosilele sunt
numeroase dar fragede mai cu seamä Paludinele Unio. Aceastä päturä a
procurat fosilele mai sus citate gäsesc necesar a mai reveni.
3. Un subtire nivel de ruginitä, galbenä cu rari fire de prund.

www.dacoromanica.ro
REGWNEA COLINELOR DIN MOLDOVA 321

.Päturile de prund descrise de COBALCESCU nu se probabil sunt aco-


perite de därâmäturi.
4. Un nisip detot, de culoare deschisä, ce trebue in parte
buit Levantin, cki la a, cum se va jos, am
gäsit in el Unio rumanus TOURN; in lungul ferate Galati-Be-
resti se in acelas nisip fosile levantine. partea de sus a
a fost remaniatä in Pleistocenul nou, deoarece am gäsit
acolo Planorbis subcarinatus.
5. Sus avem 16 metri de loess nisipos, poros, de culoare deschisä.
Pämântul vegetal e foarte putin ajungând 0.2 m. grosime.
Mai spre se aflä un loess nisipos, poros, foarte grosolan, de
culoare cu gastropode terestre: Helix dobrudschae PARREYS, Helix
(Fruticola) hispida ce le am gAsit in loessul Le p jud.
ceava (1). El ceea ce am Cap. I terasa de jos
Urmând jos de malul abrupt al dealului printre vii pe
proprietatea d-lui EFTAZIU am gäsit descoperite depozitele
levantine cu numeroase Paludine Unio. Aci argila de
nu e descoperitä, ci se vede cu 2. E aceiasi ar-
gilä nisipoasä cenusie deschisä ca la Bärbosi, din care am cules urmä-
toarele specii :
Paludina BRUSINA. Lithoglyphus Neumayri, BRUSINA.
Melanopsis acicularis, Pisidium Covurluense, COB.
Esperi, Iassiense, COB.
covurtuensis, COB. rumanus, TOURN.
Hydrobia grandis, COB. Dreissensia polymorpha, PALLAS.
Valvata Cobalcescui, BRUSINA.
Mai sus urmeazäun subtire strat de prund 3 nisip fin 4
care este TOURN. Nickri n'am aceste straturi Corbi-
cula probabil precedente provine din straturi
superioare.
Deasupra avem strat gros de loess galben deschis; foarte nisipos.
Lângä malul Dunärii sub Casa o r, d-1 SIMIONESCU
a gäsit argile nisipoase foarte fosilifere, cari reprezintä stratul notat cu
numärul 2. G. MURGOCI atrage atentia, cä argilele aratä aci un
relief evident, cu väi dealuri preloessiane.
Aceste trei puncte Bärbosi, Casa apelor Galati,
mi-au servit, sä ridic sectiunea urmätoare: (fig. 2).

Valea Prutului a Chinejei, j. Covurlui.


depozitcle levantine dela pe valea Prutului spre
miazAnoapte constatäm, ele sunt acoperite de o mare grosime de loess,
(1) R. SEVASTOS dc la Société de France. 4 série, tome
pag. 180, 1903.
9

www.dacoromanica.ro
ce se maluri verticale cu dungi orizontale El e intre-
buintat la fabricarea Sub acest loess apare un nisip roscat,
din care putin mai spre nord de s'a scos de Elephas
ridionalis NESTI citat de d-1 ATHANASW (1) in Levantinul superior.
Tulucesti calea Bratesului pe un
rasament jos dar spre est printr'un pavaj tie piaträ
printr'un zid de balustradä de valurile in cresterc.
La Tuluc ti se nisipul levantin, cc 1-am la
El e putin mai aspru celelalte caractere. In acest
nisip d. GR. a Mastodon angustidens
pe care d. S. ATHANASIU (2) le considerä ca de Mastodon arvernensis
CROIZET et avem aface tot Levantinul. In apropicre de
eo din care se scoate nisipul pentru linie
Galati-Beresti.

Fig. dcla gara la Galati. Ináltimea 25 ori mai marc ca lungimca.


levantin6, 2 nisipoasS fosile, 3 nivel fire de prund,
nis 5 loess de deal, 6 loess de culoare

Care halta e un teren mlästinos, prin mias-


mele ce totodatä un focar de malaria. Bältoagele s'ar
cu cheltuialg, i un
de sau
Satul valea Prutului la poalele nu
are arbori salcâmi (Robinia pseudacacia), probä despre na-
tura nisipoasä a solului. Fântânele sunt toate cu
una alta spre S V de garä. Nemijlocit spre miazgnoapte de statia
F. R. se o mare in care Levantinul ese la ivealä.
La bazä avem o argilä de ncgricioasä, fosile.
Ea se dela suprafata solului la vre-o doi metri
argilele dela baza straturilor levantine din fata gärei Bärbosi.
Deasupra ei gäsim nisipul cenusiu deschis, la Tulu-
cesti, el e fosilifer. Am cules urmgtoarele

(1) Clasificarca neogcne, 1906, Iasi.


(2) ATHANASIU Contributiuni la studiul faunei de mamiferc.
Anuarul Institutului Geologic al României, I, 1907, p. 133.

www.dacoromanica.ro
DIN

Paluclina leiostraca, BRUSINA


TOURN.
Dreissensia polymorpha? PALLAS,
Deci acest nivel e tot levantin fiind echivalent cu argilele sure-
deschise, nisipoase, fosilifere dela
LevantinuL fosilifer 1-am mai la Stoica ni, la km. 29,6 a
ferate Galati-Beresti cu urmätoarea succesiune:
1. Jos este ca Frumusita.
2. cenusie cu Paludina leiostraca? BRUSINA.
3. Nisip alb fin grosime de 8 metri, echivalent cu nisipul de. la
dcla la Stoicani nu are fosile.
4. Nisip roscat cu märunt, speciile : Lithoglyphus

BRUSINA, Paludina sp. Cyclas subnobilis Acest reprezinta.


de Galati unde s'a dc Eleph.as meridionalis.
La acest 4 se desvoltat dealul
dr ga. El e cea mai mare parte din elemente menilitice
se exploateaz pentru calea indicatiunile picherului
din acest punct). Argila se poate e de
loare cafenie. Prundisul menilitic 1-am mai de Foltesti
la km. 37 C. R.
Dela statia scar targi spre N. tot lungul väii Chineja
subsolul colinclor e alatuit nisip, ce are desvoltare mult mai
mare colinele ce märginesc Prutului. In el gäsim concre-
tiuni de gresie, ce nu le-am
La km. 55 râpa Cäzänesti, se vede contactul nisipului
cu argila De asemenea la Bäneasa sat, km.
61.500, argila apare la nivelul C. F. R., suportând nisipul
cretiuni, fosile. pärâului Chineja e säpatä in humä,
aluviunile sunt nisipoasc.
La satul ti pärâul e pe humä, de aceia el are jar
e verde inlesnind existenta a eazuri la Popiscani.
La eni nivelul väei e pe nisip, deci argila a rämas mai
jos pcntru a din nou ivealä la ti.
departe de aceastä din urmä localitate, pe dealurile dintre jud.
Covurlui, se Mänästirea d am, de unde ar proveni mäseaua
Mastodon Borsoni HAYS, ce o are d-1 profesor SIMIONESCTJ (1).
Datele precedente permit a face profilul argilei dela sud spre
nord, pe valea Prutului a Chinejei (fig. 3). Observând profil vom
cä nivelul argilei este continuitate cä avem aface cu aceiasi
argilä, care in dealurile dela nordul judetului Covurlui nisipul cu

I. einige Saugetierreste aus der Moldau V. K. G. R.


1904, p. 72. Localitatea nu se sigur, deci nici stratul de unde

www.dacoromanica.ro
324 SEVASTOS

concretiuni de gresie (la Baneasa,


dela Foltesti spre nisipul devine fosilifer.
Resturile de mamifere pomenite mai sus, ne a
stabili depozitelor sigur. Ele Levantinul.
Argila de Paludina leiostraca BRUSINA trebue
la a

Fi g. 3. pc Prutului a p. Chineja
40 ori mai mare ca lungimea.
Dep. levantine, 3 Sicilian. 4 prund

Argilele ere dela Barbosi, Galati nisipul 3


dela Stoicani, având Mastodon arvernensis (Tulu-
cesti) Mastodon Borsoni (M-rea Adam sunt tot levantine, dar prin
pozitiunea stratigrafica un nivel mai superior, Pliocenul
mediu--=Astian.
In fine nisipul roscat cu in care s'a gasit Elephas
este echivalent cuPliocenulsuperior=Sicilian.
Aceste rezultate concordá perfect cu studiile d-lui N. A. GRIGORO..
VITSCH-BERESOWSRY jur de Reni dealungul malului Prutului cit).

Levantinul dela Vame§u.


satul jud. Covurlui de biseric5, am
descoperit depozitele levantine foarte fosilifere stratificate aproape ori-

Fig. 4. biseria,
nisip fin, pulin 3 nisip, 4
6 loess, 7 vegetal.

zontal, desvelite pe o de 14 m. am stabilit urmatoarea suc-


cesiune. (fig. 4).

www.dacoromanica.ro
REGIUNEA COLINELOR DIN MOLDOVA 325

1. La e un nisip fin, putin cuartos, galben deschis foite mica, din


care cules: Paludina BRUSINA, acicularis covur-
luensis Cyclas subnobilis COB. Acest nisip se scoboarä se
aflä descoperit numai grosime de m.
2. Un strat märunt ruginit la 1 cm. de menilit,
cuartitc gresii, având: acicularis covurluensis COB.,
TOURN.
3. Nisip in grosimc dc 3 metri fosile.
4. 0 (0.70 m.) fossil; dc culoare cafenic roscatá
bandc
5. 0 dc cu prund roscat, cu bobul mic care
cristalinc, grosirne de 1 m. La nivel cu acest prund
malul ponorului mai apusan, apare o gálbue stratificatá ca el
subtic sprc vest. In pätura 5 am foarte numeroase fosile:
Paludina Michael', covurluensis,
achatina, BRUG. acicularis,
BRUSINA. Neumayri, BRUSINA.
diluv:ana, KUNT. sp.
Tylopoma BRUSINA. Pisidium covurluensis, COB.
Bythinia tentaculata, LINNÉ. Cydas subnobilis,
.serpens, Dreissensia polymorpha, PALLAS.
Cobalcescui,
Un canon posterior de Equus oase cimentat
ele. Canonul poate de E. Stenonis specie din
Pliocenul Europei are diferlte forme, dintre care la specia E.
caballus L. pe nesimtite (1).
Deasupra loess in grosime de mai multi metri, cu nodule
albe calcaroase tari.
Acest roscat cu Paludine, Melanopsis Unio se mai
spre de
prundisul e acoperit de catre loess nodule calcare.
Nisipul dela Vamesu trebuesc raportate parte la
Levantinul superior, Astian ; iar pietrisul roscat 5 din
pricina pozitiunii sale deasupra nisipului cu Paludine prin
prezenta canonului de Equideu, ce pare a E. trebue para-
lelizat pietrisul roscat din dealurile, ce mgrginesc valea Prutului
care s'a Elephas meridionalis, mai cu aceste
se ggsesc in Europa in culcus.

Valea Suhului.
In interiorul masivului Covurluiu pe valea Suhului, la Slob o
Conac hi, nisipul levantin e transformat gresie foarte dura, ce se
MARCELLIN BOULE. Observations sur B. S. G. Fr.
3 Tome XXVII, 1899, p. 542.

www.dacoromanica.ro
326 R. SEVASTOS

de mai bine de 20 Carierele sunt asezate coasta de apus


sat. (Fig. 5)
Succesiunea päturilor de sus in jos e urmätoarea :
1. vegetal fond nisipos 0,60
2. nisip aspru, negricios, prund menilitic 0,90
3. calcar marnos 1,00
4. Marne infiltrate dc calcar sub forma nodule =regulate, unite
plturi, 1,00
5. argilä 0,70 m.
6. nisip galben, fin sau roscat, aspru, cu calcare, 1,50
Aceste páturi formeazá cerul gresului exploatat, tran-
spora pe ce trebuinta cere.
7. Bancuri de gresie foarte in de sus sau chiar
negricioase 3,00 Lespezile sunt groase de 0,50, cu suprafata purtând chiar
creste perpendiculare directiunea vinele, pe unde infiltrarea
cimentului s'a mai cu 106

Fig. 5. Cariera de gres Fig. 6. dela


Slobozia Conachi. Pechia.
vegetal, a nisip prund, r a marne cu concreliuni tari, 3
3 calcar, 4 marne, 5 argile galbeng, 4 loess, nivel
cene, 6 nisip Pliocen super.
7 gres levantin.
Existenta de calcar peste nisip deajuns consoli-
darea acestuia transformarea lui gresie ; precum absenta acestui
nivel de calcar alte localitäti ne lämureste de asemenea
a intregului ; tot lungul liniei ferate Beresti-Galati nu
nisip, care nurnai arareori mici rhrunchi de o
slab ce nu poate nici pentru soseluit, necum ca
de constructie. insemnate 3, 4 5 sunt de dulce
dovedesc unui lac, ce s'a stabilit peste nisipul roscat, care probabil
reprezintä faza El. .Pliocenului sau
Pleistocen.
Lacul se departe a vki, am pe coasta
räskiteanä de calcar din distantä in mai mare
titate fata Slobozia. Spre miazhnoapte lacul nu se
la Pechia nu ghsim nici una din cele trei phturi amintite.
La Pechia coasta mâncatä de adânci ponoare
subsolului. In râpa de (fig. 6) :

www.dacoromanica.ro
COLINELOR DIN MOLDOVA 327

1. La cc chiar dela nivelul târgului


(cota metri) la cota 80 In ea am Deissensia
PALLAS. Tot de ad ar proved un fragment de a unui fosil,
mi-a oferit-o avocat din Pechia.
2. Deasupra vin marne scruhoase cu concretiuni tari.
3. compactd. nivele ajung grosimea de
6 metri.
4. Un lut poros, loess, grosime de 10 metri, peste care
un nivel de 1,50 in., mai sus avem din loess galbcn de vrc-o 2 metri.
Ruptura are malurile de 25 metri coastcle ei se acoper de
surpaturi. Lunecarile repetate fac, ca nivelul de lut rosu, se la
diferite numeroase bande, ce lovesc privirea chiar din
dcpartare.
Dealul dintre Pechia e acoperit de un loess eolian, galben,
poros, ce se poate mare a la sud de acest sat.

Marginea de apus a podisului Covurlui.


Incepând dela spre miazanoapte masivul Covurlui e
de o linie la Cuclalbi Puteni, care 11 desparte de

Fig. 7. Manjina. Fig. 8, La Cudalbi.


Nisip levantin, nisip rwat, 3 loess vechiu, nisip 2 ro§cat, 3 loess
4 lehm, loess de deal, 6 lehm cafeniu, nivel de 5 loess
7 loess

Tecuciului mai cu 50 in. el. Am urmarit


aceasta margine pe drumul Gcrului.
câmpiei e nisipos, neted, iar la tare
povarnite se Numai Manjina mâncaturile sale
marginea a De aceia pe linie, loessul
acoperind totul, vede alcátuirea subsolului decât la Ma a, (fig. 7).
loessul e descoperit o a pc grosime de 15-20 m.
un strat de lehm 4. Sub loess e un subtire nivel 2
nisip roscat 0.15 m. sau de (corespunzator nisipului roscat
meridionalis dela la nisip fin de mai multi
metri.Levantin, Astian.

www.dacoromanica.ro
328 R. SEVASTOS

Prundisul nisipul rosu se catre vale. Putin mai jos pe


e un hleiu (lehm, 6) cafeniu cu nodule marnocalcare, peste care zace
un loess nisipos, negru, inferior, nou de tot. In partea de sud a satului
Manjina e o la adâncime 3 metri, prin urmare lehmul
e impermeabil.
La Cu dalbi râpä dela sudul satului (fig. 8) cc merge paralel
cu tarinei, se vede urmatoarea sectiune:
Sus e un loess eolian poros, nisipos grosime de m.
. rupt si printr'un nivel de lehm
4 ce se poate tot lungul
sectiunii. El corespunde bine
culehmul din interiorul loessu-
lui dela Manjina. la Cudalbi
loessul zace peste un nisip alb,
fin 1, de care e prin o
de nisip aspru, roscat 2.
Inclinarea a paturilor
tinuitatea pe mari intinderi
Fig. 9. Scctiune la E Corod. serveste sä paralelizam in totul a-
Levantio, 2 marne cu nodule, 3 lehm
4 nisip de gres, 5 loess ceste cu cele Manjina.
pos, loess cafeniu, 7 loess, 8 vegetal.
Drumul Puteni
od e stabilit mare täetura, ce se urmätoarele
straturi 9) de sus in :

8. Pámânt vegetal negru nisipos 0.60 (1).


7. Loess poros 2 m.
6. Loess poros, cafeniu 0.95 m.
5. Loess eolian, poros, foarte nisipos 8.00
4. 0 de nisip, la baza cäruia se afla un nivel de prund cu elemente
din gresii analoage cu cele dela Slobozia Conachi Covurlui). El se intinde la
poalele malului abrupt, iar loessul pare zace acest nisip, realitate el
lipseste de sub loess, ce am constatat punct mai spre nord
soselei.
3. Lehm alterat la partca de sus cräpat in

Coro zel vegetal 0.60 subsolul e tot nisipos


feniu, de humus la mai jos este lehm concretiuni 0.70 , iar
dedesubt nisip.
Fântânele din acest sunt toate Ele se construesc cu ghiz-
duri de cadre pätrate, ce se asazä de sus in jos, pe ce
Ele se mâlesc foarte terenul din nisip ;

timp subsolul e pertniabil apele contaminate de infectiuni ajung puturi,


din care se adeseori de
Pe drumul dela Matca spre Tecuci, grindul Tarinei, am o
din care s'a marne scruhoase (marne grumeleuse) cu de
dela o de 12 in,

www.dacoromanica.ro
REGIUNEA COLINELOR DIN MOLDOVA 329

orizontall, suprafata e in mod neregulat,

2. Marne albe cu nodule calcare. Straturile 3 2 la un au grosimea de 6 m.


1. La bazá nisipul de culoare deschisa, care e levantin, astian.
2 3 spre nord se mult mai ridicate, pe mai
1 km. am constatat o de nivel de 18 m.
Juxtapunând acum sectiunile ridicate in lungul marginei occidentale
a podisului sintetic5 (Fig.
1. La nisipul levantin, Astian.
2. Nisipul echivalent de Galati Elephas
ridionalis, Sicilian.
3. Loessul eolian, care e desp5rtit douä,, printr'un nivel de
lehm, cum e la Cudalbi Manjina, sau printr'un strat cum e la
Pechia Corod, vom un loess eolian vechiu altul eolian
Din aceast sectiune putem trage o altä concluziune
sigurä. Prundul nisipul roscat de peste Levantin contine mamifere (1)
(Elephas meridionalis, Equus Stenonis, contimporane Europa

Fig. 10.
nisip Sicilian, 3 loess vechiu, cuatcrnar5. vechie, loess nuu.

cu faza glaciar dela perioadei Mindeleiszeit cum


o numeste PENCK. Urmeaz5 loessul vechiu e posterior
acestei faze glaciare sau Sicilianului.
de loess cum e la Pechia Corod, unii geologi
ar corespunde unui regim climatologic special cu ploi abundente, ce
cu iar in prin oxidarea a o
sau chiar rosie; iar (A. DE LAPPARENT dc Géologie
IV Ed., p. 1616) ar fi produs de o determinatä a epocii pleistocene,
aceia când un frig sec, aspru de ar fi solul
la o mare adâncime, astfcl foarte mult timp.
Acest nivel rosu a tntrerupt caz depunerea locssului, fie
printeun sau fie prin o mare umiditate. Fenomenul este general pentru
Moldova inferioarä, c5ci unde lipseste loess rosie, ea e inlocuitä
printr'un strat de Cudalbi Manjina. Intreruperea
corespunde unei faze din Cuaternarul vechiu, când apele au ajuns
mai ridicat din Pleistocen, pentru ca depune argila

(1) Galati, vezi ATHANASIU, terenurilor ncogene.

www.dacoromanica.ro
330 R. SEVASTOS

din mai sus citate. Acest nivel ridicat se mai dovedeste


prin prundul, ce peste depozitele lacustre dela Slobozia Conachi.
Eu cred totusi ne e de a douä deose-
bite in loess: Loessul inferior va posterior faze i cu Elephas
meridionalis la epoca cuaternarä cu nivelul mai ridicat;
pe când loessul colian superior va fi
velul cel de sus al Pleistocenului vechiu si nivelul mai putin sus al
Pleistocenului nou sau postcrior nivelulului ridicat vechiu.
G. vorbind de stratul de pämânt rosu sau castaniu
tercalat in locul câmpiei române (1) aratä pe locuri mai
multe straturi, pe când pe alte locuri cu totul, de unde deduce
el nu corespunde la un timp precis caracteristic din cuaternar.
Comparänd sectiunea cu cea dela Corod,
prundul roscat:lipseste de sub loessul dela Corod, pe când s'a format
acest prund, localitatea Corod trebue fost in alte conditiuni ipsome-
trice, deoarece pe acest s'a depus deasupra Levantinului nisipos
marne scruhoase lehm.

Marginea de miazánoapte a Tecuciului.


La gureni (jud. Tecuci) am gäsit terase ale Bârladului
din nisip cu nivele de prund, cum se poate
figura 11. La e un hlciu vânät,
apoi un lehm ce suportä terasa
ferioarä de 16 m. cât si terasa de 56 m.
Nisipul din terasa superioard nu e
levantin, in el am gäsit
Tachea) austriaca alte gastero-
pode, ce trgesc astAzi; iar
sa ne spune, avem aface cu o
punere pleistocenä vechie T5. Atrag

prund roscat.
Alcauirea terasei infcrioare se vede in P acelci
superioare T5 imediat sus de sat.
Cu km. mai spre la Negrile coasta din
jos de sat, cu 18 m. mai sus decât valea Bärladului s'a
gäsit un tibia de .Elephas primigenius BLUMENBACH, ce 1-am determinat
plansele lui DE BLAINVILLE. vârsta terasei de

G. MURGOCI. La la Balte du Danuble Guide des Excursions,


III-e Congreis International du Pétrole.

www.dacoromanica.ro
REGIUNEA COLINELOR DIN MOLDOVA 331

la Negrilesti Ungureni, anume avem o terasä de Pleistocen cu fauna


rece a Marnmutului.
Dealul de satul Negrilesti e alcAtuit din nisip galben un
nivel de prund. Nisipul sus se de un loess nisipos cafeniu
peste care 12 m. nisip. Nisipul de jos din acest deal este levantin
afará din epoca cuaternará, pe când s'a format nivelul
rosit din loess. Nisipul de deasupra paurii cafenii, stratificarea sa
neregulatä, pare a adus de din partea de miazänoapte. Faptul cä
la Ungureni nu nivelul la se pätura
cafcnie, ne probeazi, epoca cu nivelul cel mai ridicat apelor din
Pleistocen, dealul dela sub iar Negrilesti
sus uscat. urmare aceste sate va trebul punem limita
uscat partea in epoca amintia
acum o sectiune dela Corod la Tecuci, ca limpezim
peripetiile regiunii raporturile dintre diferitele fenomenele, ce
au avut (1). Incepând dela cele mai noi avem:
1. Aluviunile, ce umplu sau albia a Bdrladului, depuse
scobiturä prealabilä. Trebue deosebim timpul, in care s'a
valea, de cel care s'a clepus aluviunile.
2. Terasa dela Ungureni-Negrilesti Elephas
e de vârsta Pleistocenului nou, Säpiltura s'a efectuat
vechie, s'a depus nisipul prundul ce alcätuesc prispä.
150

Fig. 12.
inferioarh 3 Terasa superioari, loess
5 stratul inrolit, 6 loess eol. vechiu, 8 marne calcare. 9 levantin.
3. Terasa superioara ce am vázut-o la Ungureni
cu scoici gasteroPodc va la timpul vechei
cuaternare, atunci nivelul a fost mai ridicat. Acest timp
coincide cu cel pe când s'a format stratul 5 dela Corod si Ne-
in nisipul din lipseste nivelul Dcci pe când
s'a valea terasa T5 quaternarg vechie 3, a trebuit se depuc
loessul .

Loessul 6 s'a depus mâlirea cea mare cuaternarä,


dupä rezultä din Cudalbi, Manjina, Vamesu, cáci loess
(1) Spre a mai bine cuaternare trebue
dul vechiu Pleistocenul din Moldova» de R. SEVASTOS, Arhiva 1906 sau rezu-
matul din Geol. BX. No. 341, 1907.

www.dacoromanica.ro
332 R. SEVASTOS

un strat de echivalent cu pätura rosie dela Corod. Prin


urmare acest loess apartine timpului strecurat prundul cu Elephas
meridionalis cuaternará vechie. Pâtura de marnä 8,
precum lehmul 7, reprezintä mâlirea contimporanä cu
dionalis, lipseste prundul rosu care s'a de ale
acestui mamifer.
Malul al Sirefului.
Malul stâng präpästios al Siretului 1-am cercetat deamänuntul
dela Cozmesti la Poiana (jud. Tecuci). La ozmestii
din deal sunt mai multe pripoare, prin care ne putem din sat
pe râului. In priporul GligoricA am ridicat figura 13.
Sub pâmântul vegetal de 0.70 m. este un loess galben cu concre-
tiuni in grositne totalä de vre-o 20 m. El e sträbätut de bande ori-
zontale 4 6. Sub loess se aflä nisip argilos 0.50 m. cu vine
ruginite cu nodule albe 2. Jos avem o de prund de 4 m. (1).

Fig. 13. in priporul lui


prund, 2 argilos, 3 loess, 6 uivee 7 loess
Nemijlocit rezemându-se pe prundul nisipul 2
un lut negricios, poros, nou de tot 8, ce reprezintä ultima a Sire-
tului de aluviuni). Acest depozit reprezintä terasa cea de jos
insemnatä cu T.
se vede douä pripoare,
ferate, malurile pe unde sue dela Bäl-
In conditiuni identice se la de jos.
la gura L up a putem vedeä asezarea päturilor pe o
de mai bine de 30 (Fig. 14).
1. La eo prund mare
2. Peste el menilitic mai sus nisip aspru,
hi total 2.50 m.
3. Loess vechiu.
4. Nivelul

www.dacoromanica.ro
REGIUNEA COLINELOR MOLDOVA 333

5. Loess eolian nou.


Unde nisipul 2 prundul spre apus de sub loessul 3, accste
sunt acoperite de un alt loess negricios nou 6.
la gura Lupei mai constatäm alt fapt mult mai insemnat.
Aproape de marginca a terasei inferioare de
negricios nou, gäsim la o argilä 7, ce se care apus
deasupra ei 3 metri de nisip 8. La
särit argila nisipul sunt täiate brusc, in drcptul ese
sus prundul mare 9, care nu e la säu, mai spre vom
contact anormal acesta 9 nisipul 2. contactul
nisipul 8 prundul 9 am gäsit prund intrat in nisip. Fireste,
avem aface cu o intrusiune
Argila 7 nisipul 8 se ambele maluri ale Lupei la gura
sa. Accidentul nostru ne o falie mai indoialä.
rile 7 8 nu in depozitele de mai sus, ca se poatä zice

Fig. 14. Malul drept la gura Lupei.


prund mare, prundi5 5i nisip, 3 loess eolian
4 nivel 5 loess 6 loess negricios mai non argila
vanata levantina 8 nisip levantin, und mare ridicat din locul

avem aface o lunecare pe ci le vom la un nivel


tigrafic mai inferior pripoarele dela din deal dela
Deci argila 7 mod normal se sub prund, urmare ca ajungâ
la nivelul nisipului 2 a trebuit In dislocare mar-
ginea vesticä s'a ea sus parte din prundul
Argila 7 prundisul cu 2 trebue si represinte ultimut termen
din depozitele levantine, vorn vede mai târziu. din
câmpia români susul Siretului, pentru oarä depozite
deosebite vechi Pleistocenul. Mai spre sud de acest punct nu
in ponoarele cele mai adânci tot Pleistocenul dar spre
nord in malul Siretului es la iveali din ce ce mai vechi.
In topografia regiunii vcdem o schimbare. De unde pini dina
suprafetei platoului dulce pe directiunea N. S. curbele de nivel

www.dacoromanica.ro
SEVASTOS

foarte rari, dela miazInoapte dealul creste repede, curbele


de nivel se indesesc. Condus de aceste idei am la
sesti hotarul nordic al române.
In sus de din deal ne putem scoborâ printr'un mare pripor
dela 160 rn. sus la 65 m. in ses. loessul ia o foarte mare
desvoltare grosime cifra de 78 m., maxima ce am
in Moldova. e printr'un nivel rosu. Loessul superior
având 46 malurile verticale cel inferior vechiu e
foarte nisipos galben. Sub
cesta un nisip cuconcretiuni,
ce se poate de sub
loessul dela Cozmesti. Apoi
nivel de pruncl, nisip fin, argilA, nisip
al doilea prunci. La poalele
malului si act terasa infe-
rioarä de 18 m., T4. e
de semnalata
la Gura Lupei, mai
sus, deci nu avem a face frac-
pe directiunea Carpatilor,
ci depozitele se regulat spre sud.
La (307 m.) malul e
foarte si se poate
Fig. 15. Scctiune in malul stâng al alatuirea sa priporul Hera Er-
rctului ridicatä priporul Ernaia. In 15 dau succesiunea
turilor priporul Ernaia.
1. Loess eolian, foarte poros,
2. Un nivel ca 1 mctru.
3. Loess nisipos, poros galben subtiri vine albe, ce sunt concre-
tiuni de calcar infiltrat in rocii, având nodule calcare chiar compacte
märimea alunei sau a nucii.
4. Loess rosu cärämiziu ce o mare dczvoltare aju ngänd. la 25 m.
sirne. El e loess Grosimea a loessulyi ajunge 60 metri.
5. subtire strat de vânätä-verzuic, ce un slab nivel apä
fiinta satului Poiana pe muchi a dealului de nisip prund.
6. Prund mare 12 metri.
7. Nisip.
8. Argilä cu al nivel cc da unui izvor.
9. Nisip.
10. Prund.
11. Nisip.
12. Prund.
La 180 m. o nivelatä cu
ei ajunge 70-80 m. o lungim.e dc mai multe sute de

www.dacoromanica.ro
CAMPIA ROMANÄ REGIUNEA COLINELOR DIN MOLDOVA

Micul e adânc täiat de o ce mi-a a subsolul ei.


Suprafata podisului este orizontalä cu o subtire de
vegetal, sub care metri nisip stratificat
asemene orizontal. Mai jos un sistem de mai multe päturi
boltite cu convexitatea care est läsând ele malul abrupt ce se
scoboarä aproape un spatiu unghiular urnplut cu sfärâmäturi.
8, 9, 10 11 sunt din nivelele insemnate numere
mai sus platformä.
Nu mai fata avem o albie de
râu stabilitä urma unei de fracturä. Dislocarea n'a put& sä aibä
in urma depunerii päturilor sedimentare, ce alcauesc
malul, chiar dupä argila 5. Depozitele acestea sunt raportate de
cätre COBALCESCU la Levantin, (voiu ocaziunea a
mai ruptura a avut dupä acest etaj. de altä parte
matca veche a Siretului e cu 95 m. mai sus nivelul actual al râului.
Aceasa ne permite a afirmâ, albia e de vârsta Pliocenului
superior, deci echivalent cu prundul cu Elephas meridionalis, prin urmare
dislocarea a avut de aceastä datä, la Astianului.
Pästrarea accstui important document geologic se datoreste faptului,
cä coasta nu de erâ impäduritä, mâncäturile de erau
neinsemnate. Insä de câtiva ani täindu-se toatä pädurea, roaderile apelor
sälbatice inainteazä peste ani cred,
cä nu se va mai recunoaste nimic. In partea dela vale aceastä albie e
de ponoare foarte ramificate, cari mnaintând vor platforma.
Pe aceiasi coastä mai la vale scoborându-ne pe a am
gäsit blocuri de conglomerate din prundul cu 10. Un bloc de
vre-o doi metri lungime prezintä muchia netezitä, lucrare ce nu se poate
apelor unui râu. Prezenta netezit concordä cu plat-
forma dela Ernaia ne credinta, avem urmele unui
vechiu Siret pliocenic superior (sicilian).
Nu pot trece vederea un fenomen actual, ce a avut de
rând 1897. Coasta dela Poiana e foarte prapästioasä se ne-
contenit, surpAndu-se timp In primávara acelui an, in vre-o trei
zile dearândul au avut lunecäri mai multe la poalele pri-
porului dela Hera un crac al Siretului ce pe malul de
a dispärut de o datä albia a fi fost astu-
materialul
Am examinat albie, care se cunoaste foarte bine, neflind
modificatä nimic, numai partea de apus a matcei a
un val de nisip astäzi de 4-6 metri. Materialul lunecat
de pe asupra aluviunilor impingandu-le spre s'a
provocat o linie de paralelä cu coasta, care a permis se ridice

www.dacoromanica.ro
336 R. SEVASTOS

sus amintit matca vechiului crac. Albia a fost ridi-


de 3 metri, apa s'a retras din ea. Valul de nisip la
ceput mult mai dar a scgzut din pricina roaderflor apelor de ploi.
Cred nu e de cadrul nostru a da date economice asupra
acestei localitäti.
Partea de jos a coastei e acoperitg de surpgturi: amestecat
nisip, loess galben nu se poate constitutia geologicg. Din
punct de vedere practic suprafata In starea nu e utilizatg nici pentru
diferitele sunt descoperite, iarba nu din In
an se mai mult chiar, la poalele coastei e necontenit
singura care noul material la e Xan-
spinosum (holera) diferite Scabiose, ce numai folositoare nu sunt.
In vedere o destul de de
pe de parte surpäturile continuând, chiar satul va amenintat
se asezat aproape de marginea malului cred ar folositor a se
locul si atunci obtine un pe de o parte se va opri
coastci, pe de alta suprafata va clima
o mai mare cantitate de
4 bântue dela Poiana spre Nicoresti. 1905 la
a fost o dc usciciune de 186 zile, dela 29 la anului. Nu
mai pomenese 1904, care a fost un flagcl pe Dar chiar vara trcutä
(1906) am avut o foarte tara, ogoarcle locuitorilor
de au fost ueroditoare din cauza au fost nevoiti cumpere
de porumb, necum din cc l-au luat
anii trecuti. ne gândim, dela Mai la 7 August n'a nici o
ploaie acest unde timp solul foarte slab, vom
proasta din 1906.
Aceste climaterice, unite trebue luarca
aminte a Statului spre a se mai a se
ce se al locuitorilor, statul ar cumpere foarte eftin
planteze cu fag, carpin
Acum vom pute o sectiune lungul malului stâng al
Siretului dela Poiana pânä la Cozmesti. (Figura 16).

jos

Fig. 16. Sectiunc In malul stâng al Siretului Poiana-Cozmesti,


Scara 1=1: 10.000, L=1: 100.000.
prund, 2 3 pruncl levantin, 4 loess.

De se vede cum depozitele Ievantine se sud, pen-


tru a se la Ionäsestii de jos. Deasemenea se vede, limita
piel trebue la Am figurat numai nivele de prund

www.dacoromanica.ro
DIN

stratul de dintre ele. Siretul pliocenic tae nivelul de prund


Poiana, unde gäsit de conglomerat netezit pe muche.
Tinutul dela spre räsärit e täiat de care descoperl
depozitele levantine. Aceastä parte nu nimic mai insemnat de
a numai multe puncte (de ca pe
drumul dela podul Tecucelului .spre Vizuresti) loessul nisipos prezintä in
el bolovani de prund, negresit remaniati dinteun mai superior.

Depozitele levantine In valea Berheci.


La B r (jud. Tecuci) cea mare depozitelon
levantine are o insemnätate netndoelnieä, formeaz1 träsätura de
unire Levantinul din malul Siretului cu facies de Cândesti, cel
din judetele Tecuci Covurlui.
Succesiunca straturilor e urmOtoarea:
Loess. 6. Nisip alb se
Lehm concretiuni. 7. cafenio nodule,
3. Nisip aspru. orizoatal.
4. Prund. 8.
5. cu un
nivel de formând un izvor putcrnic. 9. Argila
Mai jos totul e acoperit, nu putem alcätuirea
bä'nuesc, cä e tot
Comparând aceastä sec-
tiune dela Poiana con-
statäm prunclul s'a redus. Din
nivelul superior, ce ajunge acolo
12 m., a mai rämas numai
un subtire strat de prund
runt 4. nisipul e mult mai
dezvoltat ; stratul de argilä 5
persistä
argila
ere.
schimbare con-
stitutia se Fig. 17. In dep. levantine dela
(jud Tecuciu) mare.
lesne prim indepärtarea
In malul Siretului prundul e dezvoltat, depozitele s'au format mai
aproape de marginea lacului levantin; in Putna depozite
pe valea prin urmare la aceiasi latitudine, sunt alcAtuite mai
totalitate din prund; pe in judetul avem numai douä stra-
turi: unul la argilos, altul superior de nisip.

www.dacoromanica.ro
constatare de amintit este la care
se nivelul la ea ajunge la cota 130 m.
In valea Covurlui, la aceiasi latitudine mai sus de
argila e cam tot la aceiasi 125 m. Prea
ar fi aceasta de nivel hipsometric a acestor
argile in puncte de nu ar fi de aceiasi

depozitelor tertiare din Moldova inferioard


de zona muntilor.
Acum, am legat de depozitele tertiare din Moldova
inferioara, e momentul discutäm
In ce din jud. Covurlui, am spus-o deja,
e mod sigur prin fosilele de Gasteropode prin
mamiferele proboscidiene (Mastodon arvernensis, M Borsoni).
Depozitele din malul stâng al Siretului au fost raportate de
COBÂLCESCU (1) la cu Paludine: sistemä se prelungeste
nord (e vorba de dela Ea se mai
tindeni descoperita ce margineste Siretul la aproape
de Dealul-Mare de lângä
SABBA STEFÄNESCU le echivaleaza Pontianul; S. ATHA-
NASW paralelizeazä depozitele de prund din judetul Putna, cu päturile
de andesti.
Atât pe valea Milcovului sus de Odobesti, pe valea Putnei,
pe cea a am aceste depozite alatuite din patru nivele
de prund foarte puternice jos apoi prin argilä
poasä, iar sus numai prin nisip. aceste de prund corespund celor
ce le-am la Poiana al Siretului, numai
turile de prund subtiri.
In cercetärile mi-a fost cu putintä straturile pas
cu pas, stratificarea a paturilor, ele se numai
usor spre nu sunt främantate de cute sau de falii transversale,
cari deniveleze, prin urmare pot cä depozitele tertiare din
malul Siretului sunt continuitate cu cele din jud. Covurlui deci sunt
la- Astian (Pl. m.) inclusiv.

,Raporturile dintre câmpie colinele subcarpatice


din Moldova inferioarä.
Desi acéastä chestiune nu direct pervazul cercetarilor mele,
totusi pentru a limpez1 tectonica peripetiile lui, cari au
Studii asupra unor tertiare, p. 10,

www.dacoromanica.ro
AMPÍA MOLDOVA

inrâurire asupra depozitelor dela finele Tertiarului a celor


pleistocene, care un mare rol terasele râurilor am crezut
parat trebuitor a regiunea dealurilor subcarpatice dela Milcov
pe valea
punct de vedere topografic, am spus chiar dela inceputul
lucräri, dach facem abstractiune de scobiturile ce din
munti, regiunea se poate reprezinta prin o unica, reducându-se
la un singur plan, ce se spre confundându-se cu
la latitudinea iar mai spre nord cu terasa Sire-
tului de Pleistocen vechiu T5. Spre apus solul se ridica, formând un mic
platou, dela Panciu 20 m. la Sperieti-Movilita 220 m., de valea
mai departe in aceastä dircctiune se mult mai sus,
dar zona muntilor.
de MARTONNE crede terasele ce se din Car-
nu sunt la constante si prezint zone paralele cu
ginea muntilor, care le prin de lásare ale solului,
prin scufundari cu atât mai mari cu ne de munti.
faptele materiale ar corespunde de mai sus, ar trebui gasim
aceastä regiune trepte, cari arate liniile de dislocatii longitudinale,
pe când din dina e foarte de pe platou spre
Movilita Panciu, dela De
aceste de falii ar fi trebuit, profite cel putin apele salbatice sau
mai necontestat izvoarele, ce es dintre de prund prin
argilele din pärtile inferioare ale Levantinului, pe ici colo mäcar,
avem ai râurilor de munte, cari sä ne aräte
de
Nimic, absolut nimic din toate asestea.

ea ului dela Deocheti in sus


malul un strat de prund 1. El apare la drumul Caratului (166 m.)
o de 3 metri se neintrerupt la drumul
cum se vede figura 18. Mai la deal prundul inceteazä.

Fig. 18.

Am valea la ce duce spre Movilita, dar prundul


nu reapare. In el pe elemente de gres mai numeroase
cuartite albe cloritoase, care, nu trebue sä din vedere,

www.dacoromanica.ro
340 R. SEVASTO

nu se muntii de unde izvoräste Peste prund se un


loess galben poros; deasupra un alt loess cafeniu roscat, mare la
poros, cu cavitäti vermiculare. Acesta e un Berg loess.
Pe drumul vechiu, ce duce din valea spre Sperieti, peste
Bergloessul scrijilat de nurneroase scobituri, vre-o 4 metri loess
poros, galben cu nodule albe, calcare, de stra-
tificare.
La (260 m.) spre sud de se vede täeturä
loess galben poros nodule, apoi loessul cafeniu poros; mai jos
alt loess galben cu nodule albe. La cota 240 m. gäsim nivelul
de prund. Acest nivel nu se continuä orizontal spre räsärit, ci se
cu se afundä; acest fapt nu se vede, cäci coasta
a se de därämäturi. Putin mai spre räsärit
Satul pripor, ce care prin Crucea de
jos, se un nivel de prund la 170 m. El suportä loessul
de 16 metri cu nivele acest prund are cuartite,
cloritoase alte elemente cristaline.
spre vest pe ei glsim sus satul Räpidea
malurile abrupte alcAtuite din 4 nivele de ce se reazemä pe o
argilä vânät ruginitä, stratificatä orizontal.
Nivelul inferior de prund are 5-6 m., apoi un strat de
nätä, nisipoasä; al doilea nivel de prund, nisip; nivel de prund,
nisip; nivel de prund acoperit de loess roscat. Straturile de prund
se usor spre räsärit. Aceste straturi reprezintä Levantinul nu
terasele formate de deoarece bolovanii, ce alcauesc
sunt din sisturile cristaline.
fapt constatäm la In partea de apus a
la poalele dealului, ce malul nordic al Milcovului, gäsim
prund pe grosime de 17 m.50, la cota 165 m.; acoperit de
14 m. de loess. Spre vest loessul se din ce in ce mai mult.
Inaintând putin la in ponorul dela vedem descoperite
straturile levantine ad tot cu 4 nivele de prund de grosimi deosebite,
dintre care cel inferior mai dezvoltat, la prundul
superior e acoperit de un nivel la 240 m.
Aceastä coincidentä de Levantinul dela Odobesti
dela Panciu pe o distantä atât de mare, ne spunem
depozitele se aflä neschimbate din pozitiunea in care au fost
puse. Cu mult prundul superior sectiunea dela Poiana se
afla la cota 249 m. Nivelul de prund ce ese la ivealä la Deocheti
pe Zäbräutului la 166 169, la Satul Nou Panciu),
pe la 170 m. la 165 m. trebue considerat

www.dacoromanica.ro
REGIUNEA COLINELOR DIN MOLDOVA 341.

ca un alt cordon de al levantin, acestui etaj (1).


El trebue sä In cu terasele superioare ale Siretului. Dar aceste
terase sunt considerate de alti geologi (ANDRUSSOW, LOZINSKI, S.
ATHANASIU) ca apartinând la Pliocenul superior. Atunci acest cordon
nu reprezinta altceva decât faza cu Elephas meridionalis.
In 1903 la in valea Siretului am descris terase pliocene.
S. ATHANASIU (2) ne spune, imprejurimile acestei localitäti s'a gasit
o mäsea de Mastodon arvernensis, care nu poate proveni nici din
matic, nid din Levantin de lacustra, asemenea päturi nu se
localitate. Deci rämâne numai posibilitatea, s'a gäsit
in prundul acestei terase, sau aluviuni remaniate din ea.
Din faptele precedente rezultä, cä orogenetice dela finele
Levantinului (Astian) au provocat o In aceastä regiune,
valea Siretului. A urmat o fazä de retragere a apelor (emer-
siune) când, s'a carat o parte din prundul de pe marginea a acestei
nastere dine dulci dela Panciu spre (despre care
ne-am ocupat). Mai la finele Pliocenului apele lacului se din
nou ca in Ungaria, datoritä a nivelului
Negre (nivelul semnalat de TH. 405 picioare). Atunci
apele lacului sicilian inainteaza la Deocheti (169 m.), Satul nou
(170 m.), Odobesti (165 m.). Acest lac un ce pe la
vestul platoului Cozmesti putin mai spre sud de Poiana Siretul
contimporan.
Platoul Cozmesti din ape, sub loessul
nu se depozitele acestei faze. sa cea actualä,
care ar fi fost acoperitä de nivelul apelor din epoca sicilianä, ne spune,
cä acest platou trebue, se fi scufundat cuaternar anume
faza vechie cu nivel ridicat, odatä
Cu aceastä ocaziune sunt dator, o gresitä, ce s'a
inaitat privinta räurilor, ce es din Carpati. Anume zis,
aceste terase scad grosimea zone de scufundare.
Observând malurile dela Talapan vom constata,
deosebite plecându-se din ce ce mai mult care
räsärit. Malurile alcatuite din prund, ce alternä cu nisip, materiale
ce se gäsesc In aluviuni, au fost considerate ca terase. Insä aceste
pozite cuartite, cloritoase, gneisuri, etc. mare cantitate
ce nu se gäsesc in muntii de unde curge ne pun vedere,

(1) se constatá cátre Levantinului o ridicare a


nivelului apelor acestor lacuri. TREITZ PETER.
(2) ATHANASIU. Contributiuni studiul faunei tertiare de Mamifere
A Inst. G. p. 134.

www.dacoromanica.ro
342 R.

avem aface cu un transport despre nord de pe Siretului prin


urmare, aceste päturi sunt levantine. päturile levantine se
dicä spre munti s'a crezut terasele sunt mai groase aceastä
rectiune.
Dealul dela Panciu täiat de secundare cu directiune
aproape paralelä cu ne nivele de prund chiar interiorul
säu. Deci nu avem aface cu terase de ale depozite levan-
tine, dupä cum au fost considerate de catre geologi
S. ATHANASIU). Marea cantitate a elementelor cristaline ne
a prezenta aceste ca provenind din
glomeratele polygene salifere, ce au ele putine elemente de aceste,
in acest caz firelor cristaline ar trebul fie foarte redus,
pe cand ele sunt foarte numeroase.

Valea Siretului.
Cursul Siretului la latitudinea e stare divagantä,
se resfirä mai multe cari se formând o
retea nestatornicä, ce se cu incetul. Chiar de s'a
fácut ridicArile härtii statului major bratele râului s'au schimbat
putin. Acest fapt cred, se poate tendinte antago-
niste, determinate de un agent fizic direcfiunea ploaei. Ploaia
din spre vest degradeazI mod foarte puternic coasta malul de
expus fata ei. De urmeazä, matca sä schimbä, inaintand
atre est. roaderea coastei ar merge paralel cu aceea a tärmului,
fireste, toate bratele râului s'ar concentrà singur. Insä pe
coaste au surpäturi lunecäri, ce ajung pe materialul
acesta e de apele sälbatece cele ale revärsärilor, de unde
rezultä albia dela poalele malului räsäritean trebue sä se mute din
nou apus. Pe aceasta Siretul e necontenit cätre est
de numerosii afluenti, ce se din munti aducând o mare can-
titate de material.
Intre confluenta a Putnei albia majorä a Siretului se
foarte mult aceastä Tot de aceia r. Putna schimbat
cursul säu spre sud päräsind albia ce astäzi se numeste Putna seacä.
Dela Ionäsesti Siretul curge mult mai spre räsärit din cauzele amin-
tite apropiindu-se de malul stâng.
Dela Balta Ratei la Restoaca avem un foarte larg, pe care
serpueste Putna. Paralel cu aceastä portiune a am gäsit o
vechie uscatä, care e albia anterioarä a Siretului, nouä de tot, ea
se pe aluviuni. despre aceasta avem faptul, cä matca uscatä

www.dacoromanica.ro
REGIUNEA COLINELOR DIN MOLDOVA 343

plead aproape cea actualä mai jos de Cius'lea. Spre miadzi


mai vedem meandrele sale pe Vulturul de jos, le,
chiar la
Albia se märeste foarte mult la dreptul
se cu cea a BArladului a Milcovului o
de pete 25 km. Apoi se putin mai sus Nämdloasa, pentru
a se lärgi din nou in dreptul satului La Independenta ajunge
16 km., de unde mentine lärgimea gura..Aluviunile; ce
sunt foarte nisipoase la Independenta grosirnea
12 metri. sunt cu din cauzä
la care se apa e 10.50 m. Apa din ele e mai totdeauna
tulbure vara, stratul aquifer se in nisipul al aluviunilor)
Am gäsit urmitoarele specii de moluste aluviuni Inde-

Dreissensia polymorpha PALLAS, L., Cyclas


bilis, PAR.
Siretului se observä in vecinätatea acestui sat,
relativ destul de acoperite cu mici plante, numite
pat-tea locului cu verde albastrue.
e Tamarix L. Printre tufe gäuri gropi
de m. la 1.50 m. fundul drora se deschide de gura
unui canal, ce se in adAncime. Aceste gropi nu se
de care nu creste prin
sipoase lipsind cu totul in argiloase ale Gropile 'atnintite
nu sunt altceva sau avänd aceiasi origine ca
dolinele Carstului, bine cu oarecare deosebire. aceste
mene nu au fost semnalate, terenuri nisipoase, tbtusi
cred, ele pot explicate prin digerarea sau disolvarea din
subsolului.
Din cercetärile fäcute regiune loessul
din dealuri mari de nodule albe
calcare au procurat ele patte din materialul aluvionar al
in in aluviunile nisipoase avem pe ici colo de
nodule calcare. aceste vor disolvite de apele
cu CO2, vor determina negresit' goluri, vór
scurgerea lesnicioasa a apei subterane acelas vor
cu o parte de nisip, astfel nastere Poate
digerarea pärtilor calcare ale subsolului Tamarix
aibä vre-un rol.

La sudul masivului Covurlui avem mai multe cu directiuneaN.


Suhului, Mälina cari se mod subit in apro-

www.dacoromanica.ro
R. SEVASTOS

pierea Siretului. Aceste argiri trebuesc explicate prin existenta


a unor limanuri. In adevär nisipul ce se peste
argila nisipoasä Paludine dela a lärgirea väilor foarte
lesne. Cursurile de acestor vái a nisipul depus la gura
sub formä de nämol, care cu timpul a format ezeturi nastere
limanurilor din dreptul bor. Acest fenomen a avut epoca Würm,
lehmul negricios nou pe aceste väi.
In valea Siretului depozitul imediat anterior aluviunilor este format
de un nämol negricios, ce cuprinde numeroase gasteropode el. La
Lespezi (j. Suceava) din jos de podul peste râu el are o nu-
mai de metri. De am cules formele ce le-am in 1903
Fr. p.178). Acest depozit I-am la n Coz m ti
Tecuci) acoperind crâmpeiul de terasä cuaternarä ce s'a mai
pe stâng al râului. L-am mai väzut la
chiar in sectiunea 2 sub numärul 6. Pe partea
a Siretului el e putin dezvoltat, din cä albia s'a tot mutat in aceastä
directiune. Insä pe partea dreaptä a Siretului loessul aluvial nou o
mai mare, dupä se poate pe de hartä aläturatä
la acest studiu. Acest depozit consider ca terasa cea mai de jos T3.
Terasple pleistocene dela sudul masivului Covurlui le-am mentionat
partea topograficä T4 T5.
Pe partea dreaptä a Siretului avem o depunere ce
respunde prip sa cu terasa cuaternarl nouä T4. Ea se poate
dela Piscu Bräila spre apus pe la Satul Nou, Isträteni, Muchia,
de marginea ei se spre Sud pe la Vräbiescu, Opria,
rupändu-se pe 4 km. la Nord de satul Roman; apoi se pe la
Gemeni, Constantinesti, Custura (pe Buzäu aproape de Balta Albä); de
ridicä spre nord formând un unghiu drept cu latura precedentä
trecând pe la de Irculesti cu largi
tiuni o spre räsärit de Salcia, Slobozia (pe Râmnicul Roz-
noveni (pe Siret). Aceastä linie aratä pânä unde a
rpaderea posterioarä terasei timp unde a ajuns
depozitele terasei de jos cäci pânä se aflä loessul aluvial nou.
Fiindcä pe partea a Siretului la poalele masivului Covurlui
se terasa vechie cuaternarä pe dreapta trebue, sä
admitem, partea din spre Sud de o linie radialä, ce trece pe la gura
s'a scufundat Cuaternar dupä cu nivelul de apä eel mai
ridicat. Acest fapt cu rezultatul sondajului din Bärägan,
s'a loess adâncimea de 38 metri (cota initialä dela care
s'a inceput säparea e 34.50), deci mai jos nivelul Märei Negre. Bazat
pe aceste date d-1 a conchis, Bäräganul s'a scufundat

www.dacoromanica.ro
COLINELOR DIN MOLDOVA 345

IV. HOTARTJL INTRE


DIN MOLDOVA.
Dupä ce cunostintä a Moldovei
inferioare, ne este cu sä hotarul
dealurile provincii. Totusi aceastä delimitare e anevoe de
dacä ne sluji de consideratiuni hypso-
metrice, de multe ori impas, de unde nu suntem in
stare sä esim; deoarece colinele Moldovei de jos se pleacä pe nesimtite
spre miazäzi spre a se cu câmpia, dupä se cu
platoul podisul din Covurlui, unde dela netnsemnata
rime de 50-60 m. ajungem la mäguri mai bine
de 300 adânci codri intemeiati, ce nu le putem face
intre in câmpie cu nici un pret. am admite o curbä de nivel
ca hotar aceste douä regiuni, ar cea mai mare ce
clan osteneala o mai probez. De aceia este de nevoie, ca pe
lâng topografice in privire datele geologice.
Condus de acest principiu am observat, câmpia românä mai
jos de Milcov subsolul e alcauit din depozite pleistocene,
pe Tertiarul nu ese la nici cele mai adânci ponoare
mâncäturi de apä. a criterium am constatat, el
se poate admite foarte bine a ne produce cea mai perturbare
in limita celor unitäti numai astfel am putut hotarul
mod sigur, nearbitrar in timp corespunzAtor cu orografia.
Astfel dela gura Siretului, podisul Covurlui desvälite
päturile levantine la Galati, Cátusa, Bärbosi Vamesu, dupä aceste puncte
vom gäsi o linie naturalä, ce desparte de in mod
derat; mai cu cä ad avem o linie de rupturä veche, care a mai
jucat timpurile noi de tot Pleistocen.
De la Vamesu spre apus câmpia Tecuciului cu mica ei stepä joasä
netedä, trebue alipitä preget la ampie. Criteriul nostru se
in totul färä exceptiune. Pe linia Vamesu, Manjina, Cudalbi se
aratä sub loess nisipul roscat al Covurlui, care s'a Elephas
meridionalis mai sus de Galati. La Corod apare la baza dealului chiar
nisipul levantin.
Dela Corod la Ungureni granita noasträ e naturalä, am
arätat dealul dela Ungureni in Pleistocenul vechiu sub pe
când dela Orografia nu mai putin o
repede de câteva curbe de nivel.
Dela Ungureni spre apus ne dezorienteazä complect,
studiul geologic nu ni-ar destäinui ivirea Tertiarului la de jos,

www.dacoromanica.ro
346 R. SEVASTOS

Gura Lupei, de unde mai spre nord pe platou trei curbe de nivel
piate tinutului. De aceia dela Ungureni trebue
tras spre apus la Ionäsestii de jos. De n'avem, ducem
la Satul de unde apare prundul la cota 166 m.
pentru a o spre sud la Odobesti. Astfel hotarul câmpiei se
bine pus, corespunzând atât cu orografia cât cu alcä'tuirea
vom in toate aceastä linie, ne vom
depäsind-o, orografia se la apus de Satul
se repede intrând In regiunea colinelor sub-
carpatice. De asemene spre nord de devin mai
nuntate. Poate de al judetului Covurlui s'ar ca o
la regula pentru câmpiei de dealuri,
n'am un alt factor de ordin mult mai puternic, care ne
a pune granita pe Siretului, e vorba de falia pe
directia Carpatilor, ce trece pe la

V. RAPORTURILE TECTONICE
COLINELE DIN MOLDOVA.
Acum când am ajuns la finele studiului nostru e lesne de a
raporturile tectonice câmpia si colinele din Moldova, descriind
in timp deosebitele peripetii, la care au fost supuse
despre geologicg a ne-am ocupat. Problema a fost
de tot, mai lipseau jaloanele necesare unei asemenea
monstratiuni, scurtul timp, de care am dispus, imprejurgrile nu tocmai
prielnice, care am lucrat, vor lacunele, ce se vor poate
acest studiu. Dar problema e foarte dela dezlegarea ei
lämurirea multor chestiuni privitoare la Pleistocenul
cenului nu numai din România din Bucovina cu Galitia, de unde isvo-
räste Prutul Nistrul, ci din bazinul Austro-Ungar al Dunärii.
Pentru descifrarea diferitelor epoce, fireste, absolut trebuitoare
cunostinta a depozitelor pleistocene de aceia mi-a folosit
foarte faptul, cä ani m'am ocupat mult cu aceste depozite
din Moldova. Din expunerea resumativä, ce urmeazg, se va constatâ,
concluziunile sunt nefortate decurg limpede din arátate.

regiunei noastre nu e tocmai veche geologiceste vorbind,


cäci cele mai inferioare päturi, ce le intâlnim, sunt dela finele Tertiarului,
depozitele levantine.
Pe cu fosile dela Bärbosi Galati, noi am gäsit
fosile la Cätusa, Stoicani Vamesu. Am deosebit nivelul de

www.dacoromanica.ro
COLINELOR DIN MOLDOVA 347

inferior de un nivel argilo-nisipos, apoi altul de nisip In acest


nisip s'a aflat Mastodon arvernensts la Tulucesti, iar Mastodon Borsoni
dela M-rea Adam ar proveni tot acest nisip. Pe baza acester
resturi de Mammifere am echivalat depozitele cu Astianul.
Deasupra nisipului cu Mastodon un nisip roscat cu prund
menilitic, ce urmärit imprejurul masivului Covurlui: dela Foltesti la
Stoicani, Frurnusita, Galati, Bärbosi, Varnesu, Manjina Cudalbi.
In acest nisip s'a gäsit Etephas meridionalis Galati un canon
de Equus stenonis? la Vamesu, deci reprezintä un nivel cu
superior din Pliocen, Sicilianul. Acest prund lipseste la Corod
cu päturi de argilä marne; lipseste deasemenea platoul Cozmesti.
.Trebue sä adaug unde lipseste acest nivel de prund acolo,
avem douä nivele rosii in loess (de la Cozmesti) un nivel
argilos la baza loessului (Corod).
In studiul regional am arätat, prundul de 240 fn. dela Panciu-
Odobesti e Levantin (Astian) corespunde in nivel hypsometric
numärul päturilor cu depozitele din stâng al Siretului dela Poiana.
La Poiana Ionäsestii de jos avem probe de falia Siretului un
peiu din albia vechie Siretului cu 100 m. mai sus decât cea de astäzi la
Poiana. La Deocheti, Satul Nou (Panciu) Odobesti este un nivel de
prund (170-165 m.) legilturä cu Levantinul, care trebue sä
relatiune cu terasele pliocene ale Siretului.
Aceste fapte materiale precum altele, ce nu le mai reamintesc,
a trage concluziunile tectonice urmätoare:

In pliocen
La finele Levan (Astian) au avut miscäri scoarta pä-
mântului, s'a produs o dizlocare dupä o linie radialä la Carpati, ce trece
pe la gura legäturä vechie falie a horstului
dobrogean. Levantinul din Moldova de jos s'a plecat spre sud,
nu de o potrivä dela marginea subcarpatice la Galati,
ci masivul Covurlui a rämas mai sus, câmpia Tecuciului s'a scoborât mai
jos; platoul Cozmestilor necontestat deslipit de Levantinul din judetul
Putna, scoborât, s'a oprit putin mai sus Covurlui. Aceasta
orografia la inceputul Sicilianului.
In masivul Covurlui, care uscat, s'a depus prundul fluviatil cu
Elephas meridionalis. In scufundätura Teeuciului avem argile cu nodule
lehmul de sub loessul Corod, prin urmare sub apä.
Pe valea Siretului platoul Cozmesti Odobesti-Panciu
un golf al lacului sicilian, ce a depus de 165 m. el
se Siretul. Nivelul Märii Negre el mai sus cu 405 picioare

www.dacoromanica.ro
R. SEVASTOS

English). fazä nivelul Negre apa


se retrage adâncesc albiile bor. Astfel in Plei-
-stocen o interglaciarg calda, de herbivore mari
africane, a se depune loessul eolian vechiu. Acest nivel e
foarte de ordinar.

In pleistocenul vechiu.

Loessul din tot masivul Covurlui are un nivel, intrerupe. Sau


avem o de Loess roscat, ce corespunde unei faze climaterice par-
ticulare, a intensitate creste care munti. Astfel pe malul abrupt
sus la si la Panciu stratul o mare dezvoltare. In alte
puncte locul stratului gäsim o de corespunzatoare,
cum e la Cudalbi Manjina. Argila s'a depus sub pe când
rosie s'a format pe uscat. De aci Cuaternarul
vechiu apele au fost ridicate pe acolo, pe unde este argila a lipsit pe
afläm rosie. Aceste considerente m'au afirm,
Tecuciului la Ungureni a fost sub in Cuaternarul
s'a inämolit coltul nord-estic (platfortna Ungureni-
Corod-Matca) parte de nisipul adus de dela nord; chiar
valea Bârladului e foarte nisipoasä. Insä dealul Negrilestii
dela Corod era uscat.
In partea de a câmpiei Tecuciului la Cudalbi Manjina
loess e o de argilä, deci pe marginele Masivului Covurlui
interiorul era uscat, probä lutul dela Pechia mai sus de Galati.
Platoul Cozmestilor in Cuaternarul vechiu sus uscat, loessul
nu gasim nivel argilos ci nivele (cel inferior e echivalent
terasei cu oseminte de antsquus). Pentru a mica
a acestui platou trebue admitem o scufundare posterioard
acestei fase Cuaternar, altfel nivelul ridicat al apelor din Pleisto-
cenul vechiu, 1-ar acoperit ar argilä loess. Partea sud-
a fost inundata Cuaternarul nou, am in terasa din fata
Tecuci un strat de nisip loess.
Partea a masivului Covurlui a fost acoperitg de in aceastä
terasa de care m'am ocupat hi capitolut I. Dupä
pleistoceng cu ridicata, urmeazä alte hi scoarta terestra,
care mai jis de Galati, scoborând de ase-
mene in pozitiunea platoul Cozmesti. Loessul a se
depune ce erau din
In Pleistocenul nou câmpia Tecuciului aproape d'eau
necontenit de vanturile dela nord.

www.dacoromanica.ro
CAMPIA ROMÁNÄ REGIUNEA

La sudul Covurlui se terasa ce


respunde inämolirea din judetul
poate din Putna. Tot atunci s'a depus terasa
Ungureni, Negrilesti primigenius precum terasa
ferioarä a Siretului. erosiune are prin niveluhti
Negre, dupA care se depune loessul aluvial
In fine urmeazä erosiunea acest nAmol umplerea cu aluviuni.

LES RELATIONS TECTONIQUES


DE LA

PLAINE ROUMAINE AVEC LA DES COLLINES


DE LA MOLDAVIE
PAR

R. SEVASTOS

L'étude est divisée cinq chapitres: I. la topographie; II. le climat;


III. l'étude régionale, IV. la limite entre la plaine roumaine et les collines
moldaves et V. la tectonique.
312. I. La Topographie. La plaine, d'un aspect tout-à-fait uni-
forme et monotone, présente une surface presque plane, qui offre un ho-
rizon quand on regarde vers le Sud ou vers l'Est, tandisque vers
le Nord et l'arc carpathique se dressent les aspérités de la chaîne, qui
se en silhuettes vaporeuses estompées par la distance. La pente
descend doucement vers le Danube. Les formes topographiques sont uni-
quement dues aux des cours d'eaux et des eaux sauvages. L'élé-
ment du relief est le grind, qui est une colline peu au-dessus de
la vallée avec laquelle il est en relation par des pentes insensibIes.
Vers le nord de Milcov la plaine se confonde avec la depression
de Tecuci, tandisque au du bas Siret elle est en relation avec
collines du Covurlui, qui présentent un noyau (300 m.) le chéne
et l'érable (Acer deviennent vigoureux.
La plaine de T e cuci séparée des collines du Covurlui par la vallée
rectiligne de et sillonée par celle du présente une haute
plateforme dans le coin NE, qui est une ancienne terrasse pleistocne.
Le reste de cette depression est remblayé par des sediments du Pleisto-

www.dacoromanica.ro
cène (Elephas primigenius BLUMENBACH Negrilesti). Le carac-
tre de la plaine roumaine est plus accentué. Les horizons sont largement
mais l'aspect de ces plaines en &pit de leur fertilité produit
une impression de monotonie et de tristesse, méme désolante, quand on
approche o le sable mouvant, chassé par le vent, forme des accu-
mulations que M. GR. les designe sous le nom de dunes.
316. Le climat de la Moldavie inférieure est l'hiver
rude, le printemps court, les pluies d'été insignifiantes, tandisque les
chauds sans relâche desschent la terre, par conséquant toute
herbeuse s'arrete. En maints endroits la pousire est accumulée de telle
que la moindre brise souléve de considerables de sable
fin. Des existent sur la plaine du Bârlad et celle du Siret,
de méme que le long du Danube dans le voisinage de Galati, o l'on
trouve des plantes marines Suaeda maritima, nia herbacea, Are-
salina etc. La plaine de Tecuci est une petite steppe
caractér e eu entué. Les collines du Covurlui ne peu-
vent entrer dans cette catégorie.
Pag. 318. III. La géologie régionale. Les geologues qui se sont oc-
cupé de la Moldavie inférieure: (1883), S. STEFANESC (1897),
(1903), GR. (1905), ne font mention que du
ment fossilifère de par COBALCESCU en 1883, qu'
rapporte au Levantin; en 1903 M. trouva un autre gisement
prés de Galati. Le reste de la l'exception des montagnes),
était considéré d'âge pontienne STEFÂNESCU et I.
Le levantin de Au pied de la colline Tirighi n a,
qui se dresse entre les vallées de la et de la Cätusa, les argiles
Paludines se trouvent sur une hauteur de 3 avec
une stratification horizontale et on peut observer la succession suivante:
(voir Fig. 1, page 320).
1. A la base on trouve une argile grise plastique, dont épaisseur ne petit
constatée, car elle descend en profondeur. Au-dessus du niveau de terrasse-
ment elle est visible un mtre. Les parties altérées par les agents atmos-
phériques deviennent brun rougeatres.
2. Au-dessus fait suite des couches marneuses jaunes claires, sableuses, trs
fossilifres, alternant avec minces couches d'argile sousjacente, Les fossiles sont
nombreux mais tendres, surtout les Paludines et les Cette assise a fourni
les espéces citées par S. et SIMIONESCU
3. Un mince niveau d'argile rubéfiée parsemé de petit gravier. Le gravier

par se voit plus ; probablement qu'il est reconvert par


d'éboulis.
4. Du sable extrénaement fin, qui doit en partie rapporté au levantin,

Voir les listes des dans le texte page. 319.

www.dacoromanica.ro
REGIUNEA COLINELOR MOLDOVA

car comme nous allons le voir plus bas trouvé un niveau corres-
pondant, rumanus et aussi le long de la voie ferrée Galati-Beregti,
dans le sable, plusieurs fossiles levantins,
5. Enfin 16 mares de loess sablonneux trs fin, pourtant poreux, de
leur claire, n'ayant que 0,2 de végétale.
A l'Est, sur le des coteaux, se trouve plaqué le loess grossier,
poreux, de couleur foncée, avec Helix dobrudschae PARREYS,
(Fruticicola) hispida et autres de Gasteropodes terres-
tres, que j'ai rencontré dans le méme- loess sur la rive gauche du Siret
(dépt. Suceava). C'est dépôt trs récent et il
ce que nous avons appelé la terrasse T1.
En suivant la falaise en aval de travers les vignobles, j'ai
découvert un nouveau gisement avec nombreuses Paludines et (Fig. 2
pag. 322). L'argile plastique inférieure est couverte d'éboulis. On ne voit
partir de la couche 2 l'argile claire sableuse, qui renferme les
suivantes :
Paludina leiostraca, BRUSINA Neumayri,
Melanotsis acicularis, Pisidium
Esperi, FÉRUSSAc. Iassiense,
Covurluensis, TOURN.
grandis, COB. Dreissensia polymorpha, PALLAS.
Valvata Cobalcescui, BRUSINA.

Ensuite vient la mince couche de gravier 3, méme sable fin 4


comme Bärbosi, dans lequel existe rumanus TOURN. Au-dessus,
le loess jaune claire, sableux couronne la falaise. (Fig. 2).
La vallée du Prut et de la Chiajna. -A partir de Galati
vers le Nora, dans la vallée du Prut, le Levantin est couvert d'un fort
manteau de loess en falaise et avec des lignes horizontales
rouges. Il sert la fabrication des briques. Au-dessous y a un sable
grossier, rougeâtre qui a fourni les dents Elephas meridionalis, cité par
M. ATHANASIU (Clasificarea Terenurilor Neogene) dans le Levantin
supérieur.
A apparait le sable levantin rencontré Bärbosi et
est un peu plus grossier en ayant toutefois les autres carac-
C'est d'ici qu'on a extrait la dent déterminée par M. GR.
ESCU (1) comme angustidens et M. S. ATHANASIU considère
comme appartenant M arvernensis (2).
Au N et de la gare de Frum a, Levantin affleure
dans une grande tranchée. A la base on constate

(1) Clasificarea terenurilor neogene, 1906,


(2) ATIIANASIU. Contributiuni la studiul faunei tertiare de mamifere.
Anuarul Institutului Geologic al Romaniei, I, 1907, p. 133.

www.dacoromanica.ro
foncée sur l'épaiseur de 2 et sans fossiles. Elle est équivalentc
argile grise B5rbosi 1. Au dessus fait suite le sable claire, que nous
venons de voir Tulucesti mais heureusement ici il est J'ai
recueilli formes suivantes:
Paludina BRUSINA Trés fragile ne permetant détermination
TOURN.
Dreissensia polymorpha PALLAS.

Donc ce niveau appartient au Levantin étant synchronique des


giles fossilifère de et
A Stoicani au km. 29,6 de la voie ferrée Galati-Beresti, j'ai
rencontré de nouveau le Levantin fossilifère avec la succession. suivante
1. A la base la argile comme
2. Argile cendrée avec Paludina BruSINA, trés fragile.
3. Sable blanc, 8
4. Du sable rubéfié et du petit gravier
Neumayri BRUSINA, Cyclas subnobilis COB.
Le gravier 4 prend un grand développement prés de
Baba-Draga. La plupart des éléments du gravier sont ménilitiques. Je
l'ai rencontré encore plus au Nord, au km. 37 des chemins de fer.
En amont de la gare Lascar u, le long du vallon
le sous-sol des colines est constitué par un sable avec rognons de grés
qui prend un développement plus grand en épaisseur, que celui des col-
lines bordant immédiatement la vallée du Prut. Au km. 55 dans le ravin
de j'ai observé le contact du sable rognons sur l'argile
plastique. Dans le vilage de Bäneas a au km. 61.500 l'argile se montre
au niveau du terrassement supportant le méme sable rognons. A F u
le lit du ruisseau git sur l'argile, ce qui permet l'existence
i,
des deux Popiscani. A le fond de la vallée est
sur le sable, donc l'argile doit étre en profondeur.
données, qui précèdent nous permettent de dresser le
de l'argile le long de la voie ferrée Galati-Beresti. (voir Fig. 3, pag. 324).
En examinant ce profil nous verons, que le niveau de l'argile est
en continuité et qu'il s'agit de la méme couche, qui dans le N du &pt.
de Covurlui supporte le sable rognons (Bäneasa et Cäzänesti) et
partir de Foltesti vers 5 le sable devient fossilifère. Les fossiles
lusques et mentionnés plus haut nous servent de fixer d'une
certaine de ces Ils sont équivalents au Levantin.
L'argile de base avec Paludina leiostraca BRUSINA représente le
Levantin L'argile sableuse de 13 r -
et le sable de Tulucesti, Frumusita, Stoic ani

www.dacoromanica.ro
cÂMPIA

cause de Mastodon arvernensis (TulucWi) doit étre rapporté un niveau


supérieur au (1).
Enfin le sable rubéfié et le petit gravier avec Elephas meridionalis
de Galati, doit étre la fin du supérieur, Sicilien.
M. GRIGOROWITSCH-BERESOWSKY dans le travail «Die Pliocän und Post-
pliocän Ablagerungen in Süd Bessarabien» se fondant sur une riche faune
des Mollusques ainsi que sur la du Mastodon arvernensis
et JoB. partir de (Giurgiuleti) en amont du Prut,
a et Brân a se trouvent des sables
corespondant aux couches Paludines de Slavonie, couches
Sturi NEUMAYRI.
Ces sont recouverts par un horizon plus récent que l'auteur
rapporte au Postpliocène et en derniere analyse M. ANDROUSSOW
il le synchronise avec le glaciaire Saxonien (2) GEIKIE, donc Mindel
PENCK. A Caragaci ce dépôt renferme diluviana KUNTH et
Elephas meridionalis NESTI, espèces qui ont été trouvées aussi en Mol-
davie. Cet horizon se trouve le long du Prut depuis
Slobozia Mare et vers l'E Caragaci (rive orientale du lac Cahul) et
Babele (rive E. du lac
Il en suit une parfaite concordance entre les couches situées sur
les deux rives du Prut.
Le Levantin de Vamesu.-A V u (dépt. Covurlui), dans
les ravins de l'église, j'ai trouvé les dépôts levantins
stratifiés presque horizontalement decouvert sur une hauteur de 14
avec la succession suivante (voir Fig. 4, page 324).
1. A la base du sable fin, clair, avec de mica j'ai recueilli:
dina leiostraca BRUSINA, acicularis covurluensis COB., Cyclas
subnobilis COB.
2. Du petit rnénilithique quarzites et avec: Melanopsis
laris covurluensis COB., Unio rurnanus
3. Trois mtres sable sans fossiles.
4. Une couche d'argile 0.70 m. en minces couches rubéfiées alternant avec
d'autres grs.
5. Alternance d'argile et petit gravier éléments cristalins 100 m. avec:
.Paludina BRUSINA, P. Michaeli,
P. achatina, P. diluviana, KUNT.

(1) Voir la discussion dc M. S. ATHANASIU sur llge des dépôts Mastodon


arvernensis et M. Borsoni de Bessarabie, VENJUKOW et Contri-
butiuni la studiul faunei de mamifere. Anuarul Inst. Geol. al României.
(2) Ce nom sistématique a été antérieurement appliqué par MUNIER-CHAL-
MAS et M. DE LAPPARENT a l'étage du grs rouge permien; est préférable
d'employer la dénomination Mindel de M. PENK, pour éviter toute confusion; il en
est mme pour l'Helvellen.

www.dacoromanica.ro
k.

Tylopoma BRUSINA. Lithoglyphus Neurnayri, BRUSINA.


Bithinia tentaculata, LINNÉ. COB.
serpens, SABBA. Cyclas subnobilis, COB.
V. BRUSINA. Dreissensia polymorpha, PALLAS et un
Melanopsis covurluensis, canon postérieur probable-
M. ROTH.

Ce loess qui couvre ces présente des nodules calcaires.


Les couches jusqu'au niveau 4 doivent étre rapportées au
Levantin supérieur =Astian. Le gravier 5 par la de
meridionalis (?) peut étre parallélise au sable roux de Galati avec Elephas
surtout que ces deux mamiféres se en Europe
dans le méme gisement.
A aC hi le sable levantin est transformé en grès
dur exploité, recouvert par des calcaires et des marnes lacustres. (Fig. 5
pag. A Pech ea les excarpements mttent au jour (Fig. 6, 326):
1. L'argile sableuse 30 avec Dreissensia polymorpha, PAL., 2.
glumcicuses concretions calcaires, 3. une foncée, 4. dix de loess,
avqc un roux; 5. du loess jaune.
La lisire occidentale du plateau de Covurlui peut étre
étudiée udalbi. (Fig. '7 et 8, page 327). Sur le sable
astitn on trouve un mince niveau de sable grossier ou de petit
gravier sable de Galati Elephas meridionalis) recouvert par 15-20m.
loess avec une couche d'argile vers la base.
A Cor od (Fig. 9 page 328) sur le sable astien reposent des
marnes blanches nodules calcaires 2 et du lehm 3 altéré la
et démontrant l'immersion des couches avant la formation du
loess ; de plus, le loess présente un niveau chocolat 6.
Le niveau roux dans le loess (Pechea et Corod) d'aprs quelques
géologues serait le résultat d'un climatérique trs humide
qui a chargé le loess d'une grande d'humus, et plus
tard, par l'oxidation du fer, il a obtenu la couleur rouille ou mémerousse (1);
pour d'autres (2) serait pendant une phase determinée de l'époque
pleistocéne quand un froid sec, rigoureux et de durée, devait
entraîner congélation permanente du sol une certaine profondeur.
Cette zone sans nul doute a suspendu, quoi qu'il en soit, la
formation du loess, ou par un froid sec et rude, ou par une grande hu-
midité. Le phénoméne est pour la Moldavie inférieure, car
manque la zone rubéfiée, elle est remplacée par une conche ce
qui arrive Cudalbi et Manjina. Cette argile (lehm) ne peut expli-
autrement, que par l'immersion de la contrée, qui correspond au
G. 9ongrs internat, du parole III ses. Guide des excursions. p. 236.
(2) A LAPPARENT, Traité Ed. IV, p. 1616.

www.dacoromanica.ro
COLINELOR DIN MOLDOVA

niveau le relevé des pendant le Pleistocene ancien, lors de


la formation de la terrasse de 55 60 m. Ce niveau est étayé sur
l'existence gravier que l'on trouve Slöbozia sur
lacustres. Par conséquant nous sera permis de séparer le loess en deux
époques: le loess inférieur ancien postérieur au Mindel-Eiszeit et
rieur au niveau releVé du Pleistocne ancien; et le loess
posterieur la terrase de 60 m.
A Corod le gravier (Mindel) est femplacé des marnes
et du lehm; cette localité devait en d'autres condition's
métriques que le plateau de Covurlui. Le gravier nous ihdique des con-
fluviatiles, tandisque les secondes, des circonstances laclistres.
La limite Septentrionale de la plaine de La fig.
deux terrasses de la vallée la
56 m. T5, l'infériehre de 16 m. T4, Elephas primigenius
La synthétique de Corod Tecuci (Fig. 12) explique les rapports
des dépôts: 1, les alluvions de la plaine; 2, la
phas 3, la haute pleistocène, avec des Gasteropodés
actuels gureni, doit éte rapportée au de Panciesine im-
mersion, lors du niveau le plus des eaux. Elle est -coritemporaine
la zone de et de Negrilesfi, cette manque
la terrasse. Donc pendant Pérosion de dans les
de la haute terrasse le loess 4 devait Le 6 ancien,
comme nous venons de le voir, est antétieur la plus grahde inimersibn,
6 est plus ancien que 3. Les 8 et le lehm 7 représentedt
depôt contempbrain Elephas merldionalis, car le gravier rubéfié
sur le Levantin.
La rive gauche de A la rive
gauche du Siret ne montre que le Pleistocène (Fig. p. 332). En
remontant le Siret partir de la plaine roumaine, pour prmiere
i de j sous le Pleistocétie, des
plus anciens. C'est l'argile 7 (fig. 14, p. 333) et le sable 8, qui repre-
senter le Levantin. En amont de cette localité nous allons voir
de gravier des dépôts plus de la série
On constate egalernent changement däns la topographie
de la cette latitude la pente N-S des est
et les courbes de niveau se déroulent largement ; au dontraire de
Io n t i vers le N les isohypses se resserent. En me fondant sur ce
considérent j'ai fixé ici la limite de la plaine. A
deal le lbess prend un trés grand développement en épaisseur
m.). Au pied de la rive on un de la terrase de 18 m.
A oian a (fig. p. 334) le loess rouge brique atteint 25 A la cote
j'ai une plateforme nivelée et remblayée de sable,

www.dacoromanica.ro
R. SEVASTOS

de plusieurs centaines de et large de 70 80 m. C'est un ancien


lit du Siret 95 m. au dessus de l'actucl, correspondant de
m. du Pliocne supérieur, le gravier El. meridionalis. En méme temps
le support de ce lit est constitué par des couches levantines voutées,
que nous retrouvons plus haut dans rescarpernent. Il s'en suit que
cien cours s'est aprs la dislocation du Levantin. La 16 (p.
montre le plongement du Levantin vers le S. et sa disparition
Trait d'union entre le facies de et celui de
bosi. Dans la vallée du e ci (aff. du Bârlad) le Levantin forme le
trait d'union entre les de la rive gauche du Siret facies de
desti avec beaucoup de gravier, et ceux du Covurlui (Fig. 17, pag. 337).
Si l'on compare cette coupe celle de an a 15), on est
de la disparition du gravier. Ainsi la couche de gravier 6, Poiana a
12 m., tandis qu'ici elle n'est représentée que par une mince traînée
petit gravier. Par contre, l'argile monte dans la série et dans la
inférieure, elle domine sans partage. Ainsi les niveaux de gravier sont
d'autant plus forts, qu'ils ont été plus prés du rivage et diminuent
en s'éloignant au large. Dans le &pt. Covurlui le Levantin présente
seulement deux niveaux: des argiles la base, et du sable.
Relations des contreforts carpatiques avec l'avant-pays.
Les contreforts des Carpathes constituent la zone des prairies et des
vignobles rapidement inclinées vers l'est et se déroule en bas avec mollesse.
Le sous-sol est par le Levantin facies de (gravier avec
des cristallins); en outre, il y a un cordon de gravier qu'on peut
suivre de Deocheti Zäbräuti) côte 166 m. par Satul nou (Panciu) 170 m.
Odobesti, la cote 165 m. C'est un cordon de rivage d'une phase
lacustre postérieure l'Astien. correspond en altitude l'ancien lit
du Siret, que nous venons de voir Poiana. Mais l'ancienne ne
descendait pas le cordon de rivage montre l'existence
d'un golf entre la colline de Panciu et le plateau de Cozmesti pendant
le supérieur-Sicilien.
La Vallée du Siret. -Le cours du Siret la latitude de Coz-
mesti est rétat divaguant, avec plusieurs bras anastomosés engendrant
un réseau, qui se avec facilité, méme depuis les rclevées
l'état major, il a subi un changement notable.
Je crois, qu'on peut expliquer ce fait par deux tendances
nistes déterminées par un seul agent physique, la direction de la pluie.
La pluie venant de l'ouest, le et la rive gauche reçoivent de face
beaucoup de pluie et sont le d'eboulernents énormes. Il en suit le
&placement du lit vers l'Est; et, si l'érosion de la côte suivait de
et serait paralléle celle de la rive, tous les bras de la serait
concentrés dans un seul. Mais sur le coteau ont lieu des effondrements

www.dacoromanica.ro
CAMPIA REGIUNEA COLINELOR DIN MOLDOVA 351

et des glisements qui descendent les éboulis sur le lit majeur. Cette
masse est étalée par les grandes au pied de la berge, repoussant
le lit vers l'ouest. En temps le Siret est poussé d'une mani'ere
continue vers l'Est par ses afluents de droite, qui, descendant des mon-
tagnes, charrient sur une pente forte une grande quantité d'alluvion.
Entre les conffluents de la Susit a et de la Putna le lit majeur
de Siret est très étroit cette circonstance, et c'est la méme
cause qu'il faut attribuer le &placement de la rivière Putna vers le Sud
en quittant son ancien lit
A partir de a Rate i a le lit majeur est
trés developpé; nous trouvons un ancien lit du Siret, qui part de
, prs de Vulturul de jos, Malurile, et NAmoloasa. Tout
coup Ivesti, la plaine du Siret rejoint celle du et le lit
jeur atteint 25 km. de largeur. A e il n'a que 16 km.
Les alluvions sont très sableux et dans cette dernire localité depassent 12
mares d'épaisseur, renfermant Dreissensia polymorpha PELLES, Unio
L., Cyclas nobilis PARREYS.
345. IV. La limite septentrionale de la p'aine.-Aprs avoir
étudié la constitution geologique de la Moldavie inférieure, nous pouvons
montrer la limite entre la plaine roumaine et les collines de cette province.
Néanmoins la &limitation n'est pas chose facile, car si nous allons
nous guider exclusivement par des considerations topographiques et hyp-
sométriques, plus d'une fois nous rencontrerions des obstacles infranchis-
sables, étant donnée la pente insensible par laquelle les collines moldaves
se confondent avec la plaine, ce qui arrive avec le plateau de Cozmesti
et surtout avec celui de Covurlui, o depuis l'altitude de 50-60 on
atteint sans aucun ressaut la croupe de 300 profondement des
vallées et avec de sombres forks, qu'on ne peut bien entendu faire
entrer dans les plaine. En admettant une courbe de niveau pour limite
serait la plus grande faute, que je n'ai pas le loisir de démontrer.
Donc il est absolument indispensable de considérer en autre les
tion topographiques et les données
par ce j'ai que le sous-sol de la plaine
roumaine au N. de Milcov est toujours constitué par le Pleistocene, tan-
disque les dépôts tertiaires n'affleurent pas dans les plus profonds
vins; au contraire, partout dans la des collines, leur pied ou
dans les escarpements, nous trouvons du Levantin. Alors la
des affleurements tertiaires est un caractere des collines.
essayé d'appliquer ce criterium et j'ai constaté, qu'il peut étre
admis sans aucune restriction et sans produire la moindre perturbation
dans la limite de ces deux de plus, en me fondant seulement sur
lui, je suis mon but, c'est-à-dire j'ai pu fixer cette ligne d'une

www.dacoromanica.ro
358 R. SEVASTOS

et arbitraire, la fois en concordance avec


Pdrographie.
Ainsi partir de Siret le de
présentant les ameurements levantins de a, rboi et
u, avons une ligne naturelle qui la plaine d'une
trahchante, que nous sommes en
faille, qui a rejoué dans le Vers ouest de V la plaine
de sa petite basse et plate, doit jointe sans
tation la plaine. Notre criterium s'applique parfaitemint pour cette
Le king de ligne- V am Manj in a,
le loess sable du Covurlui (avec
A au de la se montre méme le
Quoique moins visible de Corod Ungureni notte limite est
naturelle, car nous montré l'iminersion de la colline U n -
g n i dans le Pleistocene ancien, tandisque celle de
était au dessus des flots. De son côté l'otographie nous indique
tage de plusieurs courbes de niveau.
En nous guidant de la topographie nous sommes complétbment
vers de Ungureni; mais l'étude geologique nous
l'affleurement du Terfiaire de jo s, o sur le plateau,
trois rapprochées changent l'aspect de la contrée vers le N.
la limite doit étre tracée par Satul (prés
de Pancin) le gravier du litoral sicilien, pour la con-
tinuer le sud Odobesti. La ainsi tracée est bien placée
se trouve en avec la topographie et la constitution
logique.
En examinant cette ligne, nous avons la conviction qu'en
la franchissant, l'orographie change aussitôt. Ainsi l'Ouest de Satul
Nou-Odobesti le se releve et nons trduvons dans le domaine
des subcarpathiques. De méme au N. de les collines
plus Prononées. La partie méridionale du plateau Covurlui
parrattrait une exception, n'avions pas ici un facteur d'ordre su-
périeur, qui justifie de mettre la limite sur la ligne du bas Siret;
s'agit de faille radiale aux Carpates passant pa Galati.
Pag. V. Refations de la plaine avec les collines mcildaves.
Les mouvements de l'écorce qui eurent lieu la fin de l'étage Levantin,
ont une dislocation d'aprs une ligne radiale aux Carpates, passant
par l'embouchure du Siret, du reste en relation avec faille
septentridnale du horst dobrogéen. C'est alors que le Levantin de la
basse Moldavie plonge vers le Sud, mais pas de la méme partir
la subcarPathiques, Galati. Le plateau de
CoVutlui plus haut; plaine de d'avantage; le

www.dacoromanica.ro
REGIHNEA COLINELOR DIN

plateau de Cozmesti, incontestablement des levantins du


Putna, descend également; néanmoins plus haut que
du Covurlui. Voici l'orographie au du Sicilien.
Sur le plateau de Covurlui qui était on trpuve le petit gravier
Elephas Meridionalis, sans doute d'origine
Dans la depression de Tecuci nous avons des argiles et du limon,
qui gît sous le loess la contrée était immergée.
L'emplacement de la vallée du bas Siret entre plateau de Coz-
mesti et la ligne Odobesti-Panciu était occupé par un golf, qui a
le long de son .rivage occidental le gravier de 165-170 m. (que nous
avons interprété comme un cordon littoral); le Siret contemporain y
chait; le niveau de la Mer Noire était dans une phase positive
d'une centaine de métres 405 feet (1). C'est l'époque Saxonienne
PENCK.
Aprés cette phase le niveau de la Mer descendant, le lac
est en regression, et les rivires déblayent leur vallées.
C'est l'aurore du Pleistocène pendant une époque interglaciaire avec
leur oscillation du niveau de la mer, et la faune chaude des
grands herbivores africains. C'est alors qu'a pris naissance le loess éolien
ancien. Le loess de notre présente partout et de vers
la base l'intercalation d'une couche spéciale. En y a une zone
qui correspond un climat particulier, dont l'intensité s'accroît
vers les montagnes. Ainsi nous avons vu dans la falaise de
Poiana le loess rouge brique avec une épaisseur de 25 m.; Panciu, cette
zone rousse prend egalement un grand développement. Mais parfois au
lieu de la zone y a une couche d'argile correspondante, ce
qui arrive â et j in a. L'argile est déposée sous l'eau,
tandisque la zone rousse sans nul doute a pris naissance sur la
émergée. s'en suit que dans le Pleistocne ancien les eaux du niveau
relevé ont couvert les endroits o se trouve Pargile, et ont
défaut partout y a la couche rousse.
Ce considerent justifie l'affirmation que la plaine de Tecuci
Ungureni a été sous l'eau dans le Pleistocne ancien, quand sa partie
N E, la plateforme Ungureni, Corod, Matca, a été remblayée par des
alluvions et aussi par des apports éoliens. Les collines de et de
Corod étaient sec. Sur la lisire orientale* de la plaiue de Tecuci
Cudalbi et Manjina dans le loess, il a la couche d'argile, donc au pied
du plateau de Covurlui y avait de l'eau. dans le méme temps
était émergée; la preuve nous est fournie par la zone rubéfiée qui existe
aussi Galati.
(1) Eocéne and Later Formantions surrounding the D ardane lles
Journ. 1904, p. 243-275.

www.dacoromanica.ro
R.

Le Plat de C dans le ancien était


levé et sec, car dans son loess nous ne trouvons pas le niveau d'argile.
Pour expliquer sa petite hauteur il faut admettre un plongement postérieur
dans le Pleistocène récent, car autrement le niveau relevé des eaux du
Pleistocène ancien aurait du le couvrir et laisser ses
Aprs cette phase d'autres mouvements tectoniques eurent lieu, dont
résultat a été l'affaissement de la contrée située au Sud de la faille
radiale de Galati et en partie le plateau de Cozmesti. Le loess con-
tinue sa formation dans les endroits non couverts par les eaux.
Dans le Pleistocène récent la plaine de Tecuci était
et remblayée par les apports du N. A la méridionale du
dépt. prend naissance la terrasse inférieure qui correspond
Palluvionement de la plaine roumaine du dépt. Braila, du
et en partie de la Putna. Une érosion a lieu une
oscilation négative du niveau de la Mer Noire, laquelle prend
naissance le limon alluvial récent T3.
Février

CONTINUT
Pug.
Introducere 311
I. Topografta 312
Masivul de din Covurlui 313
Tecuciului 314
II. Clima Moldovei inferioare 316
III. Geologia Regiunii 318
Levantinul dela Bärbosi-Galati 320
a Chinejei, Covurlui 321
Levantinul de la Vamesu 324
Suhului 325
Marginea de apus a podisului Covurlui 327
Marginea de miazInoapte a Tecuciului 330
Malul al Siretului 332
Depozitele levantine Berheci 337
depozitelor tertiare din Moldova inferioard afará de zona muntilor. 338
Raporturile dintre subcarpatice din Moldova inferioard. »
Siretului 342
IV. Hotarul câmpia dealurile din Moldova 345
V. Raporturile tectonice câmpia din Moldova 346
In Pliocen 347
In Pleistocenul vechiu 348
349

www.dacoromanica.ro
pleistocene

Paiana din

Moldova
de
R.Sevastos.

www.dacoromanica.ro
MINISTERUL AGRICULTUREI, INDUSTRIEI, COMERTULUI
DOMENIILOR

CAROL I,
lui Dumnezeu vointa nationalg, Rege al României.
La de viitori,
Corpurile legiuitoare au votat adoptat, iar Noi ce

LEGEA
PENTRU INFIINTAREA

INSTITUTULUI AL ROMÂNIEI

ART. 1. - Pe Ministerul Agriculturei, Industriei, Comertului


Dorneniilor, se un Institut Geologic, al scop este stu-
diarea solului si subsolului
ART. 2. - Acest Institut va harta geologicä agrogeologicg
a seamä de toate cerintele economice ale El va
da avizul säu, dupä cerere, publice particularilor,
toate chestiunile referitoare la solul si subsolul
ART. 3. - Cheltuielile de instalare de primii ani
de functionare al acestui Institut, se vor din creditul de 600.000
lei, cleschis pe Ministerului Agriculturei, Industriei, Comertului
Domeniilor, legea sanctionatä prin decret regal No. 120
Monitorul Oficial No. 229 din 17 1906.
ART. 4. - acest credit, o surnä de 300.000 lei se va depune
la Casa de Depuneri Consemnatiuni va constitul un fond permanent
care se va retntregl, treptat pe mäsura cheltuelilor, modul urmätor:

www.dacoromanica.ro
LEGEA PENTRU INFIINTAREA INSTITUT GEOLOGIC AL

1) Prin toate veniturile (taxe de consultatiuni, expertize, analize, etc.)


acestui Institut ce se vor conform cu regulamentul de functio-
nare si se vor la casa Statului.
2) Prin preleväri anuale la mult 15°/e asupra venituriIor
Statului dela minele si carierile din
3) Prin eventualele sume in bugete sau prin credite extra-
ordinare.
Aceste sume se vor de administratorii se vor
conform instructiuni speciale a ministerului.
la a fondului la Casa de Depuneri, ordonan-
se vor face asupra Ministerului de Finante.
ART. 5. - Cheltuelile anuale ale acestui Institut se vor face pe baza
unui buget regulat aprobat de
ART. 6. - Personalul permanent al acestui Institut este compus din
personalul administrativ de cancelarie din personalul Per-
sonalul este compus din geologi, chimisti ingineri se
parte urmätoarele grade :
a) Geolog sau chimist cl. ;
b) » . . ;

c) Geolog sau chimist cl. ;

d) Asistenti de trei clase ;


e) Ingineri cu ce-1 ocupä corpul technic.
Ei vor numiti, de asistentii de : a prin decret
regal, retribuiti cu lefuri fixe, din cari li se vor face retinerile cuvenite
pentru a beneficiä de toate drepturile legii pensiunilor.
Personalul de cancelarie va numit retribuit conform gradelor
si conditiunilor de admisibilitate prevazute pentru functionarii Ministe-
de Domenii.
ART. 7. Directorul Institutului are de geolog cl. ; el are
conducerea administrativa, precum de bunul
mers al Institutului. El este intregului personal distribue fiecäruia
lucrärile dupä crede de cuviintä. Directorul este asistat de un sub-
director, ales dintre geologi, cäruia-i poate delegä o parte din atributiu-
nile sale administrative. Acesta va numit cu decret regal retribuit,
pe leafa prin regulament, cu o diurnä fixä
ART. 8. - de personalul permanent, lucrarile
ale Institutului o vor cere, Ministerul, urma raportului Directorului,
poate un personal auxiliar, care va retribuit cu diurne sau
numai cu de escursiune.
ART. 9. - Institutul Geologic va a dela Aprilie
1906. Dela aceastä datä, se Laboratoarele de Geologie de

www.dacoromanica.ro
LE GEA PENTRU tNFIINTAREA INSTITUTULUI AL III

chimie de pe ServiciurMinelor dela Ministerul Domeniilor, ale cäror


biurouri, instalatiuni i colectiuni se Institut.
ART. 10. - Un regularnent de administratiune va
modul de aplicare al prezentei legi.
Aceastá lege s'a votat de adunarea deputatilor In dela 2 Fevr. /906
s'a adoptat unanimitate de 62
Prefedinte, (ss) G. TRIANDAFIL.
Secretar, (ss)
Directorul cancelariei, (ss) Al. A. Donici.

Aceastá lege s'a votat de Senat In dela 8 Fevr. /906 s'a adoptat
majoritate 46 voturi, contra
Prefedinte, C. BOERESCU.
Secretar, (ss) Nicolescu Dorobantu.
Directorul cancelariei, (ss) N. Popescu.

Promulgtm aceastá lege ca ea fie investitá sigiliul Statului


prin «Monitorul Oficial».
Dat Bucuresti, la 21 Fevruarie 1906.
(L. S. St.)
CAROL.

Ministru Agriculturii, Industriei,


Comertului si Domeniilor Ministru de Finante
(ss) ION N. LAHOVARI. (ss) TAKE IONESCU.
Ministru de Justitie
(ss) A. A.
No. 730.

Publicatá «Monitorul No. 258 din 28 Fevruarie 1906.

www.dacoromanica.ro
PENTRU APLICAREA

LEGEI PENTRU ÍNFIINTAREA


INSTITUTULUI GEOLOGIC AL ROMANIEI
PUBLICAT IN IMONITORUL No. 68 DIN 23 IUNIE 1906.

Institutul Geologic pe Ministerul Agriculturii, Indu-


striei, Comertului Domeniilor, prin legea dela 22 Fevruarie 1906, in
scop de a studia solul si subsolul României, se cumpune din
rele sectiuni :
sectiune geologica;
sectiune agrogeologicä
Un laborator de chimie.
a) Sectiunea va regiunile muntoase deluroase
ale inclusiv Dobrogea ;
b) agrogeologica se va cu studiul solurilor
special studiul Câmpiei române.
Sectiunea agrogeologicä vor härti geologice
agrogeologice generale amänuntite, tinând de toate cerintele
economice ale
laboratorul de chimie se vor din punct de vedere chimic
industrial, substantele minerale ale solului subsolului. Directiunea
laboratorului este unui chimist cl. I, care e pen-
tru bunul mers al laboratorului care va personalului lucrä-
rile ce se vor face.
2. Programele de studii ale tutulor sectiunilor vor fi prealabil supuse
aprobate de director.
3. Se vor geologice, agrogeologice colectiuni
de roce minerale utile din care, cu directorului, vor
fi vizitate consultate de public, ce se vor de
directiune.
4. Institutul Geologic va :

geologice agrogeologice generale amänuntite, precum


economice si statistice referitoare la solul si subsolul ;

www.dacoromanica.ro
REGULAMENTUL PENTRU APLICAREA LEGEI V

b) al Institutului Geologic al României, care va coprinde


raportul anual al directorului, rapoartele geologilor, textul explicativ al
Mrtilor publicate, lucrärile referitoare la solul subsolul
altä lucrare geologicä originalä.
Lucrärile vor tipärite limba si vor fi de un
extras una din limbile francezä, germanä sau englea
sunt de o deosebitä insemnätate
sau ele pot publicate afarä de limba intre-
gime una din limbile francezä, germanä sau englezä.
5. Institutul va da avizul säu, dupä cerere, autoritätilor publice
cât particularilor, toate cestiunile referitoare la solul subsolul
Aceste consultatiuni vor fi gratuite pentru Stat, vor fi date insä
contra unei fixate printeun regulament special, atât autori-
tätilor judetene comunale, particularilor.
6. Personalul Institutului se compune dintr'un personal permanent
un personal auxiliar.
7. Persona lul permanent va eâ resedinta in Bucuresti, este compus
din personalul adrninistrativ de cancelarie din personalul
8. Personalul este compus : a) geologi ; b) chimisti, si

c) ingineri, se imparte dup5. urmátoarele grade:


a) Geolog sau chimist cl. I;
b) Geolog sau chimist cl. ;

c) Geolog sau chimist cl. III ;


d) Geolog asistent sau chimist asistent cl. ;
e) Geolog asistent sau chimist asistent cl. II;
Geolog asistent chimist asistent cl. III.
9. Directorul Institutului are de geolog cl. el are condu-
cerea si administrativä, precum räspunderea de bunul mers
al Institutului. El este intregului distribue fiecäruia lu-
crärile dupä cum crede de
Directorul este asistat de un sub-director, ales dintre geologii de
I H, cäruia poate delegâ o parte din atributiunile admi-
nistrative.
Corespondenta personalului cu se face prin directiunea
Institutului.
10. Personalul de cancelarie va fi numit retribuit conform gra-
delor conditiunilor de admisibilitate prevAzute pentru
nisterului Agriculturii, Industriei, Domeniilor.
11. Pentru a fi admis Institutul Geologic ca geolog
tent clasa sau chimist asistent clasa se cer urmätoarele conditiuni.
a) Doctoratul sau In sau un titlu analog;
b) Poate fi admisä cei cinci dela Institu-

www.dacoromanica.ro
VI REGULAMENTUL PENTRU APLICAREA LE

tului persoanä, care prin lucräri in una din ramurile r.eprezentate


in Institut, prezina garantii de aptitudine.
sunt mai candidati, directorul poate orga-
un concurs, pe care va directiunea Institutului ;
c) In afarä de aceasta, pot fi numiti ori ce grad de geolog
sau chimist, persoane cari s'au distins prin lucrAri originale de mare
valoare una din ramurele reprezentate Institut.
12. Directorul va fi numit de Ministru.
Numirile in restul personalului al Institutului se
fac recomandatia Directorului.
13. se fac pe baza lucr, lor, tinându-se
seamä de aptitudinile speciale ale persoanelor.
14. Pentru de grade se mai cere putin urmätoarea
vechime :
Un an pentru asistentii clasa III si ;
Doi ani pentru asistentii clasa ;
Trei pentru geologii clasa III
Persoanelor, cari au servit Laboratorul de Geologie de Chimie
Serviciului Minelor, care au trecut la Institutul Geologic, li se vor
socoti anii serviti in laboratoarele respective.
Personalul technic va fi conform legii corpului technic.
Personalul de cancelarie va fi conform legii de organizare
a Ministerului Agriculturii, Industriei, Comertului Domeniilor.
15. Personalul auxiliar se va angajA., lucrärile Institutului ne-
cesitä aceasta, in urma raportului Directorului.
16. Personalul auxiliar se compune din colaboratorii ca geo-
logi, chimisti ingineri.
In afar5 de aceasta, Institutul mai poate aveâ colaboratorii säi
membri de onoare, români sau sträini, cari vor fi cu aprobarea
Ministrului, din persoanele cari s'au distins prin lucräri geologice asupra
României.
17. Colaboratorii vor fi retribuiti cu diurne, sau numai cu
de excursiune.
18. Retributiunile personalului permanent se astfel :
Geologi sau chimisti clasa I, lei 6.600 anual ;
Geologi sau chimisti clasa II, lei 5.400 anual ;
Geologi sau chimisti clasa lei 4.200 anual ;
Geologii asistenti sau asistenti clasa I, lei 3.000 anual ;
Geologii asistenti sau asistenti clasa lei 2.160 anual ;
Geologii asistenti sau asistenti clasa lei 1.680 anual.
Directorul Institutului o de lei 1.800 anual.
Subdirectorul Institutului o lei anual,

www.dacoromanica.ro
REGULAMENTUL PENTRU APLICAREA LEGEI VII

Retributiunile persoanelor technice de cancelarie se fac conform


legilor respective.
19. Indemnizgrile de deplasáre interesul serviciului nu sunt su-
puse la retineri vor :
A) Pentru deplasärile de câteva zile, de cheltueli de
transport :
a) Directorul lei 25 pe ;

b) Geologii clasa I-a a II-a personalul technic asimilat, lei


20 pe ;
c) Geologi clasa III-a, cât si personalul technic asimilat, lei 15 pe ;
d) Geologii asistenti clasa I-a personalul technic asimilat, lei
10 pe ;
e) Geologii asistenti clasa II-a a lei 8 pe zi.
Transportul pe C. F. R. sau pe când nu se va da bilete de liber
parcurs, se va tarifele respective.
Transportul cu träsura pe baza distantelor kilometrice, socotite pe
kilometri, a :

60 bani pentru geologii clasa I a personalul technic asimilat ;


40 bani pentru restul personalului.
Ministerele, judetene comunale, particularii,
interesul se produc deplasgri, vor pläti indemnizärile, cum
e preväzut mai ; de aceasta se vor cu transportul
gratuit a persoanei sau persoanelor trimise cererea
Numai deplasärile interesul Ministerului Agriculturii, Industriei,
Comertului Domeniilor se vor din fondul budge-
tul Institutului.
B) Pentru de studii In timpul campaniei de
lucru se coprinzându-se transportul, de acela pe C. F. R.
pe urmätoarele :

Geolog clasa I a II-a, 500 lei lunar ;


III-a, 350 lei lunar ;
Geolog asistent clasa I, 300 lei lunar ;
II, 200 lei lunar.
In cazurile când prin natura cheltuelile ar depäsi sumele
alocate sus, surplusul de cheltueli se va pläti, cu autorizatia
bilä a Directorului, pe baza actelor justificative.
Indemnizgrile colaboratorilor vor fi fixate de cätre
torul Institutului, conform tabloului B.
20. Campania de a personalului permanent va fi de putin
21/2 luni pe an.

21. Personalul al Institutului va aduce colectiunile


escursiuni la Institut pe Institutului,

www.dacoromanica.ro
REGULAMENTUL PENTRU APLICAREA LEGET

Dacä sunt dublete, persoana respectiva poate, cu aprobarea Direc-


torului, sä-si unele exemplare, cele mai frumoase
Institutului.
22. Fiecare geolog sau inginer va colectiunilor sale
in ordine, studiare, de in dulapurile muzeului, anume
indicate pentru expunere.
23. Personalul permanent, care pe teren, colabora-
sunt a un raport al lucrärilor la Martie
a anului ce campania de
Colaboratorii ce nu vor la termenul fixat raportul
vor perde dreptul la o subventie viitoare.
Studiul complect al regiunilor sau chestiunilor studiate se va
mai in Anuarul Institutului Geologic al Romaniei.
24. Notele personalului permanent apartin Insti-
tutului. Ele trebuesc cu Ingrijirea pentru a utilizate
in absenta autorului de Directiunea Institutului caz de nevoie. Rezul-
tatele cercetarilor geologice proprietatea geologului respectiv
cum de toate lucrarile de timp n'au fost
publicate in Anuarul Institutukti.
25. personalului permanent al Institulului i se va cere
o expertizä aceasta nu se poate face, decât cu auto-
rizatia a directorului. o copie a raportului, va depusä in
archiva secretä a Directiunii.
26. Personalul Institutului are drept la un concediu :

a) geologii chimistii clasa a II-a,


personalul technic asimilat ;
b) lunä functionari.
Ori ce alte absente, de interes de serviciu de con-
cedii, nu se pot face permisiunea Directorului.
27. Directorul are dreptul de a pe functionari
pentru dela ordinele date pentru neindeplinirea atributiunilor
conform legii de organizare a Ministerulai.
Ministrul Agricuhurei,
Comertului Domeniilor
N.

www.dacoromanica.ro
RAPORTUL ANUAL
ASUPRA

ACTIVITATH INSTITUTULUI GEOLOGIC


PE ANUL 1906-1907
DE

L. MRAZEC

A DEZVOLTARII STUDIILOR
GEOLOGICO-ECONOMICE IN

Daca aruncäm o privire asupra dezvoltärii studiilor geologice in


mânia, in a studiilor de geologie economicä, constatäm
primele lucräri serioase s'au publicat deabiä in jumätatea a doua a seco-
lului XIX-lea.
Inteadevär, abstractie de indicatiile putin precise asupra zä-
cämintelor de minerale utile din Moldova Muntenia, cuprinse in
scrierile cälätorilor sau a oameni din ce se interesau de cele
ale naturei, putem cä primele cercetäri precise asupra constitu-
tiunii geologice a solului românesc s'au publicat anii 1864 1868.
In acest timp G. CAPELLINI H. COQUAND au studiat paleogenul
neogenul Bacäu, Prahova Dâmbovita, seamä de
zäcämintele de petrol sare ce se intâlnesc tertiarul acestor regiuni.
publicä timp (1864) o asupra pliocenicului din
Oltenia, d-1 GR. STEFÂNESCU indicä in 1864 existenta numuliticului
Muntenia.
Tot prin acel timp geologul austriac K. F. PETERS studia Dobrogea
pe atunci sub dominatiunea otomanä, iar in 1867, apare lucrarea
fundamentalä a lui K. F. PETERS (1) lucrare care a rämas baza tuturor
alti lucrare de valoare aceluia Die Donau, apare 10
rnai

www.dacoromanica.ro
X RAPORTUL ANUAL

mai ; aceastä operä mai cu 10


sese numai de mici note ale lui F. SPRATT asupra unor regiuni
din provincie.
De aici mnainte apar numeroase datorite parte geologilor
cari au vizitat tara noastrO, in parte geologilor ro-
Cele mai multe sunt note isolate asupra paleontologiei stati-
grafiei României ; rar ele se asupra descrierilor speciale ale unor
regiuni, de obiceiu restranse.
a lucrärile apArute diferite limbi asupra
puturilor geologiei României, trebue totusi amintit pe acei cercetä-
tori cari au contribuit la desvoltarea studiilor geologice din
anume BITTNER (1884), FOETTERLE (1870), FONTANNES (1886),
(1886), E. FucHs, F. V. HAUER (1884), HERBICH (1878), A. LESSMANN
(1871), OLSZEWSKI, K. M. PAUL (1881), G PRIMICS (1884), E. SARASIN
E. TIETZE (1879), R. TOURNOUÈR (1877), G. TSCHERMAK (1880),
BARU (1881), etc.

* *
In timpul acela sfortärile geologi români erau
tate spre studii regionale se o tendintä mai ales
urma instituirii congreselor internationale de geologie, pentru a obtine
crearea unui Institut Geologic, studiul geologic sis-
tematic al Un astfel de Institut la Viena dela
1849, la Budapesta dela 1870.
Importanta lucrare a lui (1877), asupra unei regiuni din jud.
Prahova ; studiile urmate cu deosebitä ardoare si competintä de GR.
COBALCESCU, precum publicatiunile sale mnsemnate asupra
asupra de petrol; cercetärile d-lui M. DRAGHICEANU asupra
zkämintelor de sare din Romania, deosebi studiul geologic
minier al ; in cercearile d-lui
redate in numeroase variate asupra geologiei rega-
tului cu 1864); precum interesantele descrieri ale d-lui R.
PORUMBARU SABA STEFANESCU asupra levantinului (din jurul Craiovei)
asupra mineralelor apelor minerale intreprinse de P.
dr. A. SALIGNY dr. BERNATH, toate acestea au creat o atmosferl favora-
bilä institutiuni pentru studiul geologic al Domnul
GR STEFANESCU a obtinut hi 1882 creditul necesar pentru functionarea
Biroului Geologic, dela marele de stat I. C. BRATIANU, care a recu-
noscut unui astfel de serviciu. Director al Biroului a fost
numit domnul *TEFANESCU, domnii S. STEFANESCU C. BOTEA
colaboratori, având ca asistenti pe SAABNER-TUDURI LICHERDOPOL.
principalä a de a da scurt timp datei

www.dacoromanica.ro
ASUPRA INSTITUTULUI GEOLOGIC XI

suficiente pentru ca poat figureze harta


internationalä a Europei, care de a fost indeplinitä cu
onoare de membrii
In 1889 Biroul Geologic, a carei nu printeo
lege, se suprimä. Tocmai in 1894 se dau d-lui GR. STEFANESCU
cele suficiente pentru a tipärirea foilor nepublicate, caci
la desfiintarea serviciului nu s'au putut 27 foi.
Harta geologica a care prima schitare geologicä
a Romaniei, e pe scara de 170.000 se compune din 54 foi
din care 5 pentru Dobrogea (uncle sunt manuscris). GR.
STEFÄNESCU a publicat o geologicä a României pe scara :
2.000.000 aläturata la cartea sa de Geologie pentru cursul secundar (1890),
in care se cunostintele geologice asupra solului nostru atunci.
In Anuarul Biroului Geologic au apärut rezultatul pe
teren, därile de mai multe monografii ; aparitiunea acestei pu-
blicatiuni, care se gäsesc multe date observatiuni de purä,
precum indicatiuni pretioase asupra localitätilor ce prezintä un interes
minier, a incetat cu desfiintarea Biuroului. Ceva mai GR.
FÂNESCU a putut rezultatele principale inedite a ridicarilor mein-
brilor Biuroului Anuarul Muzeului de Geologie al Universitätii din Bu-
curesti. Prin suprimarea Biuroului Geologic s'au intrerupt pentru un oare-
care timp ridicärile geologice sisternatice in in vederea alcatuirii
unei härti a intregei Românii.
Tot acest timp (1890) M. DRAGHICEANU publicä o geo-
generalä a pe scara 1: 800,000. Pe harta aceasta, care
din cauza sale foarte se gäsesc toate
importante de de minerale utile, de minereuri de
ape minerale cunoscute.
*
In timpul acesta, al studiilor geologice, statul a
put sä o deosebitä atentiune exploatatiunilor miniere.
Directiunea ailor Ferate Române pe d-1 inginer M.
DRAGHICEANU, apoi pe d-1 inginer V. ISTRATI cu exploatatia minei de
cärbuni dela Bahna. Tot pentru autoritate d-1 deschide
mina de lignit Margineanca. In 1886 s'a creat la Ministerul Agriculturii,
Industriei al Domeniilor un Serviciu pentru captarea apelor minerale,
pus sub directiunea d-lui inginer C. M. MIRONESCU, directorul serviciului
hydraulic dela Ministerul Publice. Cu deschiderea
balneare Govora, Cáciulata Lacul-Särat, acest Serviciu trece
totul la Ministerul de Domenii sub d-1 inginer C.

www.dacoromanica.ro
XII RAPORTUL ANUAL

nouä pentru studiile geologice se inaugureazä


1890. In anul 1892, P. P. CARP, Ministrul acestui departament,
meste al Serviciului Apelor Minerale pe d-1 Inginer V. ISTRATI pre-
vede budgetul an suma de lei 100.000 pentru säparea unui
sondaj la Märculesti pe pentru de apä arte-
lucrare cu a cärei directie a fost insärcinat d-1 inginer C.
In 1895 tot d. P. P. CARP a preväzut bugetul Ministerului de
Domenii, urma unui referat al d-lui inginer V. ISTRATI, dupä un raport
al d-lui C. ALIMANESTIANU, un fond de 200.000 pentru studii explordri
geologice miniere
In acest scop, vara anului 1895, au fost facä
geologice urmätorii geologi sträini : TH. FUCHS, KITTL,
REDLICH, W. TEISSEYRE F. TOULA, din România au fost
mai multi inkineri din serviciul minelor sau
acest serviciu, din a cäror lucräri trebuesc relevate Studiile d-lui inginer
R. PASCU, asupra regiunilor cuprifere din Dobrogea. Dintre geologii români
au fost subventionati pentru studiile S. V. ANAS-
TASIU, L. MRAZEC, G. MUNTEANU-MURGOCI, V. I.
NESCU, cari au cercetat regiunile muntoase din Oltenia Muntenia.
Tot din acest credit s'a cumpärat colectia paleontologica petro-
a profesorului din Giessen, s'a primit ca donatie din
partea Domnului T. FUCHS, directorul Muzeului de Istorie din
Viena, o colectie paleontologicä din bazinul tertiar al Vienei.
1896 se Serviciul Minelor in servicii : Serviciul
Apelor sub directia inginer V. ISTRATI, Serviciul de Studii
ploatári miniere condus de d-1 C. ALIMÁNESTIANU. In acest din
Serviciu d-1 inginer C. MIRCEA a fost insärcinat cu conducerea sectiunii
de exploatäri miniere; iar d-1 inginer R. PASCU cu studiile minelor al
carierelor. Tot an s'a Laboratorul de Chimie al Servi-
ciului Minelor, a cärui conducere a fost incredintatä mai d-lui C.
DAVILA apoi d-lui dr L. EDELEANU.
In 1898 se un Laborator de Geologie pe Ser-
viciul Minelor având ca pe d-1 dr. POPOVICI-HATZEG, ca mineralog
petrograf consultent pe d-1 L. MRAZEC, iar dela 1899 se un
post de geolog, ocupat de d-1 S. ATHANASIU. Acestui laborator au fost
Incorporate colectiile KLIPPSTEIN si cea dela Viena, d-lor
S. ATHANASIU V. ANASTASIU.
In decursul acestui timp apare lucrarea d-lui S. asupra
tertiarului din România, care rezumând studiile acute páná la d-sa de
români si pune stratigrafiei tertiarului din Carpati,
servindu-se mai ales de materialul de studiile Biuroului Geologic.
urma impulsului dat de dela

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITATII INSTITUTULUI GEOLOGIC XIII

se succed numeroase lucrAri asupra geologiei RomAniei, unele un


caracter absolut practic. E imposibil de a in cadrul acestei schite
istorice insemnätatea cea mare, ce lucrärile acestea din punct
de vedere chiar unele din ele din punct de vedere minier.
märginesc sä citez aici numai numele acelor domni cari au publicat
importante in diferite directiuni ale domeniului geologic: C.
ALIMANE§TIANU, N. ANDRUSSOW, V. ANASTASIU, S. ATANASIU, M.
CEANU, C. MIRCEA, L. MRAZEC, G. R. PASCU, V. POPOVICI-HATZEG,
SEVASTOS, SIMIONESCU, GR. STEFÄNESCU, S. STEFÄNESCU, TEISSEYRE.

Guvernul cea mare pe care o


dustria petrolului pentru economia tärii a instituit in 1903 o Comisiune
compusä din C. ALIMÁNE§TIANU, V. L. MRAZEC.
Studiul geologiei regiunilor petrolifere inceput de GR. COBÂL-
CESCU, de 1885, s'a reluat la 1895 ca inceput la
avem d-lui W. TEISSEYRE, asupra regiunilor petrolifere
din jud. In anul 1898, d-1 V. BRATIANU, directorul general
al Regiei, a insArcinat pe L. MRAZEC cercetarea zAcämintelor de
sare din tarä, studiu fAcut colaborare cu W. TEISSEYRE. Studiul
zäcämintelor de sare, in vedere relatiunea intre acest
mineral petrol, a pus baza studiilor, ce s'au din 1901
asupra acestui mineral asupra tectonicei Subcarpatilor.
In 1901 s'a inceput studiul metodic al zAcärnintelor In special in
vederea alcAtuirii unei härti a regiunilor petrolifere. Rezultatul cercetä-
rilor a fost publicat 1902. in 1904 1905 Comisiunea de Petrol
o dare de seamä asupra chestiunei petroluluidin punct
de vedere geologic statistic.
de studiul geologic al s'a fäcut timpul din
urmä la Institutului Geologic aproape exclusiv cu
date de Comisiunea de Petrol.

* *

In 1906, in momentul Institutului Geologic situatiunea stu-


diilor geologice in e :

Masivul cristalin-mezozoic al Carpatilor meridionali aproape


plect studiat; sisturile cristaline clasificate; fenomenul de stabilit
in rnasivele cristaline-mesozoice din masivul cristalin-mezozoic
al Moldovei Suceava) parte studiat cartografiat.
Olteniei in parte cartografiat ; podisul Moldovei Dobrogea studiate;
partea de Nord a acestei provincii cartografiatä in Structura

www.dacoromanica.ro
XIV RAPORTUL ANUAL

constitutia regiunilor subcarpatice a zonei gresiei carpatice dela Suceava


la Dâmbovita lämurite, parte chiar cartografiate provizoriu.
Pentru o cartografiare definitivä de stabilit pentru zona
gresei carpatice zona cestiuni principale : o
sificare stratigraficä a cretacicului tertiarului stabilirea
tectonicei. In privinta clasifickii neogenului s'a un pas
prin separarea formatiunile pliocene, a unui nou etaj, etajul dacic, de
d-1 TEISSEYRE, in tectonicA trebuesc introduse multe modificäri
In legäturä cu conceptiunile noi asupra cutärilor ce s'au stabilit
de pentru masivul cristalin-mesozoic al Carpatilor meridionali
cari s'au putut zona gresiei carpatice Subcarpati.
interpretare a structurei Carpatilor restoarnä complect atât
diviziuni statigrafice tectonica admisä astäzi. Se
cä aceste schimbäri au cazuri o inrâurire adâncä asupra multor
chestiuni economice, special asupra conceptiei zäcämintelor de petrol.
*
* *

In urma acestor studii teoretice si practice a rezultatelor


sitoare domnul L LAHOVARI, Ministrul Agriculturii, Industriei, Comertului
si al Domenilor, a cärui activitate la acest minister a fost ilustratä prin
numeroase legi indrumäri de cea mai mare importantä economicä
pentru tarä, fiind convins de necesitatea mai ales economicä
a unui serviciu geologic, a prezentat sesiunea anului 1905-1906,
Corpurilor Legiuitoare, legea pentru acestui Institut, dupä ce
prin legea publicatä Monitorul Oficial, No. 229 din 17 1906,
s'a suma de lei 600.000 pentru cheltuelile de instalare de
tretinere in primii ani de functionare, ai acestui Institut. In expunerea
de motive se väd considerapunile, cari au cäläuzit pe D-1 ministru L
LAHOVARY, de a Institutul Geologic al României:

«Una din primele datorii ce incumbä Statului, e de a cunoaste


lul si subsolul Prin cunostinta acestor douä elemente el nu va
numai un inventar al va pus posibilitate de a cunoaste
care e maximul de productiune ce poate da cari sunt bogäliile
subsolului.
«In studiul solului se sine seamä, primul rând, de cerintele agri-
culturii silviculturii. Ridiarile agrogeologice vor de a
o clasificatie a pämânturilor arabile de a determinà
rea studiul complect al tutulor proprietätilor solului se creiazä
posibilitatea de a puterea lui maximä de productivitate.
hartä agrogeologia, cadastrul geognostic, va de sä
fie pentru viitor baza reformelor de impozite.

www.dacoromanica.ro
ASUPR A ACTIVITATII INSTITUTULUI GEOLOGIC XV

«In de aceasta, sunt cestiunile cele mai mari de igienä mo-


dernä, strâns legate de cunoasterea solului, cum de pildä, sunt cestiu-
nile apelor de drenage, etc. ; de asemenea con-
mari de fel, intru cât ele depind de natura solului a
subsolului, cer lui premergaoare.
«In cunoscând aproximativ puterea producAtoare a subsolu-
lui statul poate interveni intru câtva pentru a da o directie indus-
triilor miniere si la nevoie pentru a tendintele de mono-
polizare de supraproductiune, cari pot fi foarte däunätoare rezer-
velor pentru viitor. Astfel, cunoasterea solului subsolului unei
vine o necesitate economicä uneori chiar o necesitate politicä.
«Aceste principii au fost recunoscute de mai toate civilizate
astäzi nu existä mai putin vreo 86 servicii institute geolo-
gice, oficiale sau subventionate de State, cele cinci continente ale lumei.
«Cunoasterea solului din Germaniei-de-Nord punerea
in valoare se datoreste, in mare parte, Institutului Geologic al Prusiei,
care de altfel sale, puse pe o pur
cestiunile economice cele mai lte. Tot premergaoare ale
serviciilor geologice oficiale se datoreste avântul colosal ce a luat indu-
stria särurilor Germania, a minereurilor Suedia, etc.
«In Rusia Comitetul Geologic Oficial institutele comisiunile ana-
loage, sustinute prin alte mijloace, sunt cele dintâi cari inainteazä
tile necunoscute ale imperiului, pentru a inventariâ valoarea a
subsolului. De asemenea cestiunile de agrogeologie ale alimentärii cu
apä sunt conduse de aceste institutiuni.
«State le-Unite posed mare Serviciu Geologic din lume, cäruia
nu-i numai ridiari studii topografice, hydrografice, geologice
agrogeologice si studiarea tutulor bogätiilor miniere ce posed, dar
urmärirea cestiunilor de productiune minierä
«In Ungaria, unde existä un bine organizat Institut Geologic dela
1870, sectiunea agrogeologia a Institutului Geologic se ocupä cu mare
activitate de studiul neproductive alimentarea acestor regiuni
prin ape subterane, se datoreste mare parte studiilor geologice pre-
mergâtoare ale acestui institut.
«In 1882 s'a infiintat România un Biurou Geologic, al cärui prim
scop erâ de a harta geologicä a României pentru harta geologicä
internationalä a Europei. Scopul a fost indeplinit intru putini
ani sa Biuroul a fost Astfel lucrärile de
necesare ale acestui Biurou au fost intrerupte.
«Crearea acum a unui Institut Geologic va umple un gol mult simtit.
«Organizarea unui astfel de Institut trebuie, prin urmare, sä ast-
fel conceputä, la studiul solului subsolului sä se seamä de

www.dacoromanica.ro
XVI RAPORTUL ANUAL

toate cerintele agriculturii a industriilor cari trag materiile prime


din subsol. Institutul trebuie pe de altä parte, un organ de con-
sultare in aceste cestiuni pentru Stat, pentru celelalte autoritäti chiar
pentru ori ce intreprindere particularä. Prin studii acute pe
prin geologice agrogeologice, prin studiul metodic al
solului zäcämintelor minerale minereuri utile, se va unul din
factorii cei mai insemnati ce trebuie sä reguleze dezvoltarea economicä
a

legea aceasta s'au trecut Laboratoarele de Geologie de Chimie


ale Serviciului Minelor, cu materialul, colectiile biblioteca la Insti-
tutul Geologic.

Clädirea Institutului
Domnul ministru I. LAHOVARI, creatorul Institutului, pentru
bunul mers al lucrärilor, ca Institutulfie instalat in clädirea sa proprie,
a 1906 pe d-1 VICTOR arhitect, sä facä dupä
dicatiunile date de directiunea Institutului un plan al clädirii, a cärui exe-
cutie a fost datä prin licitatie d-lui constructor inginer B. Moscovia.
Clädirea e asezatä pe fata de arte Fru-
moase a Muzeului de Etnografie in apropierea imediatä a
de Istorie Naturall Ea se compune dintr'un subsol, parter etaj
are forma unui , compus din corpul central cu aripi. Intre cele
douä la spatele corpului central in legäturä cu el, este situatä sala
de colectiuni.
Subsolul parterul din aripa dela N este destinat pentru labora-
torul de chimie cuprinde nouä camere säli. Subsolul parterul
din aripa de S cuprinde opt camere säli rezervate pentru laboratorul
de agrogeologie.
In corpul principal subsol sunt camerile pentru asistenti,
portarului pivniti, in total nouä piese ; iarä in parter sunt registra-
tura camere pentru geologi.
In etaj, anume in aripa de N, sunt patru camere säli destinatc
pentru lucru din care o salä de desemn una de petrografie ; in aripa
dela S e locuinta directorului ; iar in corpul central 6 camere o salä
pentru bibliotecä, celelalte laboratorii pentru geologi bibliotecar.
Afarä de acestea, subsolul de sub scara de colectiuni este rezer-
vat pentru casa de cazane a instalatiei de IncAlzit, iar subsolul sälii dc
colectii este in ateliere, dintre cari destinat pentru pre-
parate paleontologice, celelalte pentru mecanic
In total clädirea institutului cuprinde 55 de o salä pentru

www.dacoromanica.ro
ASUPRA INSTITUTULUI

colectiuni. Ea este preväzutä cu calorifer, apä, gaz canal, rezervorig


in pod ca anexe un de cu motor
si o pivnitä pentru materii explozibile.
* *
18 Noemvrie 1906, la ora 10 dimineata, d-1 ministru
LAHOVARI, a pus piatra a Geologic.
P. S. S. arhiereul MELHISEDEC PITE*TIANU, de doi preoti, a
oficiat Serviciul divin, pentru ocrotirea terminarea bine a
clädiri. In urmä s'a stropit cu aghiasmä toate temeliile clädirii,
care s'a zidit, sul de metal, pergamentul precum o serie de
nete, de aur, argint, nichel ce aveau curs anul jubilar 1906.
ministru N. LAHOVARI, a urmätoarea cuvântare :

Domnilor,

momentul de a pune piatra fundamentalá a palatului Institutu-


lui Geologic al României, nostru se indrepteazä mai ckre
acela sub a cärui Domnie s'au aprins atâtea focare de s'au
temeiat institutiuni culturale, cari au patrimoniul moral
intelectual poporului
zi frumoasä nu poate deplinä, cáci
cu totii regretut adânc de a nu printre noi pe iubitul
gloriosul nostru Suveran, pe care ne-am obisnuit totdeauna
prezidand aceste ale progresului. Dea Domnul
fim mai ziva vom aceastä cládire, sä ne
dat atunci vedem printre noi, pe deplin ascultäin
din nou cuvintele povetele patriotice, ale Aceluia a -
viatá a fost o vie de muncá neintreruptä, de iubire de
neam, de devotament margini pentru bindle
rea patriei.
<Domnilor, sunt fericit mi-a fost dat in acest an jubilar
eu parte la creatiunea unei institutiuni scumpa
noastrá patrie aduc eu o la edificiul la care a lu-
crat in curs de 14 ani, patriotismul al conducätorilor acestui
popor. Opera ce este mare, anevoioasä cere spre a la
Indeplinire ani indelungati.
va fi dat sä o nici terminatä, nici poate
parte, omul nu poate o bucurie mai mare mai deck
aceea de zice, in viata sa treckoare, a fost unui pro-
gres, a o buná, pe care n'o va dar de
care se vor folosi, cei ce vor veni dupä dânsul, cäci numai prin munca

www.dacoromanica.ro
XVIII ANUAL

acurnulatä a ce s'au succedat pe a putut trece


nirea dela ignoranta primitivä, la la civilizatia de
Multe si mari sunt minunile moderne ; cu ei omul
si-a peste mäsurä puterea märginitä a simturilor, cu care natura
l'a ; azi urechea lui aude peste peste Ia mii de ki-
lometri, ochiul lui a mäsurat distantele nemärginite ale stelelor din cer,
trecând dela märimea de sfârsit la cealaltä extremitate a
a pätruns misterul infinitelor
«Dintre toate cari au un avânt de puternic, una
din cele mai dar din cele mai frumoase cele mai aträ-
este Geologia.
«Omul care a analizat substanta astrelor din adâncul cerului,
recunoscut acei prezenta acelor elemente cari alcätuesc planeta
nu sä nu caute, cunoasa structura, compozitiunea,
natura globului pe care träeste, a solului hräneste.
«Geologia, domnilor, ne prezintä un interes : interesul
speculativ al stiintei pure, care prin observatiuni deductiuni paciente,
luminând intunericul adânc al vremurilor trecute, ne reveleazä transforma-
prin care in curs de mii de veacuri a trecut globul terestru
ne face sä asistäm cu la opera
Totdeodatä, ca toate trecând din domeniul speculatiunilor
pure, la aplicatiunile practice binefdatoare, ne foloasele de mare
ce se nasc pentru agriculturä, pentru industrie, pentru idrologie,
din cunostinta exactä a compozitiunii solului a diferitelor lui elemente
de fertilitate ; a bogätiflor minerale ascunse adâncul pämântului ; a
stratelor de apä, care sä serveasa la rezolvarea chestiunii capitale a ali-
mentärii populatiunilor cu apä sänätoasä.
«Fie in aceastä casä, se astäzi, sä se cu cu
rivnä pentru propäsirea inavutirea patriei ; fie din munca
d-v., Domnilor membri ai Institutului a urmasilor domniilor-voastre, sä
iasä pentru o mare bogatä recoltä. Dar fie permis a duce
mai departe mai sus ambitiunile mele a din tot sufletul ca
munca domniilor-voastre dea Rbrnâniei ceva, care este de mai
mare decât carierele de marmurä, sau de metale scumpe.
una din acele descoperiri cari räsunä dela un colt
la altul al lumii civilizate ; care rezolvä o problema mare rámasä
nedeslegatä ; care introduc universalä o teorie duc
omenirea cu pas pe calea descoperirii tainelor naturii.
«Cu spre acest mare ideal puneti-vä pe lucru
pentru binele si fala neamului românesc.
«Am Incredere cä reusi.

www.dacoromanica.ro
ASUPRA XIX

Majestatile Lor, Regele Regina, Principii mostenitori


intreaga Dinastie.
Romania».

D-1 L. MRAZEC, directorul Institutului Geologic al României,


d-lui ministru a :

Domnule Ministru, Domnilor,

«In activitatea Domniei-voastre de la departamentul


economiei noastre nationale, in seria legi
folositoare, menite sä lase o trainicä in desvoltarea
a românesti, legea pentru creiarea Institutului
al Romaniei, este indoialä una din cele mai insemnate.
«In o mai veche a
au recunoscut de mult rolul important au studiile geologice
in desvoltarea culturala a unui popor. De acea
occidentale au intemeiat de mult asezaminte a menire
este sä studieze solulului, subsolului
«Romania, care a mul-
spiritului Domniei-Voastre nu mai poate
si dânsa temelia unui asemenea care concentreze
la comunä pe toti reprezentantii acestei ramuri din tara
Fiind- este vorba de o institutiune studieze tara
din punct de vedere geologic, permiteti-mi vä rog, sá fac un scurt
toric al studiilor geologice-economice
prima de cercetäri studii geologice rationale,
de Domnul GR. COBÄLCESCU, DRAGHICEANU altii, a fost
Biroul Geologic al României de sub conducerea domnului GR.
Atunci s'a inceput de colaboratorii domnii pro-
fesori S. C. BOTTEA, pentru facerea primei härti
geologice generale a Romaniei, lucrári a mers a fost
trerupt prin acestui Biurou. Numai gratie perseverentei d-lui
GR. STEFÄNESCU a colaboratorilor harta a putut terminata.
«A doua s'a inceput pe timpul domnul PETRE CARP
ministru al Domeniilor. urma referat a d-lui ing. V. ISTRATI
un raport al d-lui C. ALIMÄNESTIANU s'au insárcinat geologi
sträini cu studii geologice cu scopul de a din
punct de vedere geologic.
«Ceva mai urma stäruintelor d-lui ALIMÁNESTIANU se
pe Serviciul Minelor un laborator de geologie
ca diriginte pe dr. POPOVICI-HATZEG altul de chimie conclus de d-1

www.dacoromanica.ro
XX ANUAL

dr. EDELEANU, care, prin cercetarile sale asupra technologiei petrolului


a un renume care merge departe peste hotarele
ani opera de geologii ai se
plecteazä prin studii numeroase. Din ce ce se desemneazä mai
contururile structurii tectonice ale in clasificari stratigrafice pe-
trografice, chiar parte pur s'au fäcut progrese mari. Ne putem
in multe chestiuni mari referitoare la tectonica, petrografia stra-
tigrafia formatiunilor geologice din s'au adus conceptiuni noi adop-
tate de alte cari sunt mai in geologie noi.
venirea Domniei-Voastre in capul Ministerului Agriculturei,
dustriei, Comertului Dorneniilor in faza a a desvoltarii stu-
diilor geologice practice Domnia-Voastra stu-
diile geologice, ca da roade prielnice, trebuesc organizate
sistematizate. Domniei-Voastre, geologii rornâni nu vor mai
in viitor ci comun nobil vor pune cu
munca pentru prosperitatea opere comune, unui
patrimoniu
«Prin intemeierea acestui Institut realizat, D-le Ministru, un ideal
scump tuturor geologilor români, noi ca D-voasträ, avem
convingerea pe terenul acesta ca pe ori care alt teren de
activitate omeneasca, sau economica, numai munca sistemati-
continuitate asigurata, poate produce rezultate fericite.
«Nu pot d-le Ministru, sä vá dau asigurarea, in nu-
mele meu, numele mei colegi, care cu totii vom
pe viitor la adäpostul acestui drapel, pe care d-voasträ plantati
aici, noi vom pune munca energia precum tot
votamentul nostru pentru spre a face din Institutul Geologic al
României, farul lurninos, care sä razele ale
stiintei nu numai asupra neamului ci mai
departe hotarelor noastre.
«Incheiu, D-le Ministru, ridicandu-mi respectos la Majestatea
Sa Regele, prea bunul nostru Suveran, al de 40 ani de
glorioasa domnie menit impodobit pe altele cu
intarea acestui Institut Geologic.
Lor, Regele Regina
Dinastia,
träiti Domnia-Voastra, Domnule Ministru, pentru ca
vä puteti bucur5. vreme la vederea rezultatelor institutiunei,
i-ati dat

Terminand cuvantarea sa, L. MRAZEC, numele


Institutului Geologic a oferit d-lui Ministru N. LAHOVARI, un ciocan

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITATII INSTITUTULUI GEOLOGIC XXI

geologic de argint, cu de abanos, purtând urmatoarele


scriptiuni. o parte : Legea pentru Institulului Geologic al
mâniei, 22 Februarie 1906. lar pe parte : Lui N. LAHOVARI,
Ministrul Agriculturei, Industriei, Comerciului Dorneniilor. Omagii.
Institutul Geologic al Romaniei.

Domnul Ministru toate persoanele de au semnat


pergamentuI care s'a asezat temelia cele copii ce
a se arhiva Institutului si al Ministerului.
Iatä textul pergamentului:
IN ZILELE PREA INALTATULUI NOSTRU DOMN CAROL I,
REGE AL ROMÂNIEI
In anul 1906,
s'au implinit 18 veacuri dela cucerirea colonizarea Daciei
de catre Traian.
40 de ani de glorioas Domnie a Majestätei Sale Rege-
lui CAROL I, si 25 de ani dela Proclamarea României de Regat.
Presedinte al Consiliului D-1 GEORGE CANTACUZINO,
Ministrii :
: General GEORGE MANU ;
LAHOVARY ;
TAKE ;
IOAN ;

DUMITRU GRECEANU ;
CONSTANTIN ;

Noi, N. LAHOVARY,
Ministru al Agriculturei, Industriei, Comertului Dorneniilor,
cu Inaltului Guvern am propus Corpurilor Legiuitoare,
care au votat legea din 21 Fevruarie 1906, pentru infiintarea unui,

Institut Geologic al României


menit a solul si subsolul Românesti a ne face astfel cu-
noscut prin mijloacele puternice precise ale - natura, calitatea
compozitia exact a solului noastre spre folosul propäsirea
agriculturii, tot de ascunse
singurele rámase aproape neatinse cursul veacurilor, care
scoase la vor da un avânt puternic muncii avutiei nationale.
Si pentru .a institutiune sä se dezvolte
lucreze cu spor pentru binele pentru
Guvern cu Adunarea deputatilor, am unui local pro-
priu al Geologic.

www.dacoromanica.ro
XXII RAPORTUL ANUAL

dar, azi 18 Noemvrie 1906, pus-am piatra de temelie a


tului Institutului Geologic al României, :

Secretarul nostru General ;


D-1 Presedinte al Academiei Române ;
Comisar General al Expozitiunii Jubilare ;
D-1 Primar al Capitalei ;
Inspector general al Ministerului de Domenii ;
Director al Institutului Geologic d-1 Arhitect al Palatului ;
Rector al Universitätei din Bucuresti ;
Decan al Facultätei de Stiinte din Bucuresti ;
directori de servicii ai Ministerului de Domenii;
precum Membrii de onoare activi corespondenti ai Institutu-
lui Geologic spre amintire am acest trei exemplare,
dintre care unul se va in piatra de temelie a palatului, altul in
archiva Statului al treilea in archiva Institutului Geologic.
I. N. LAHOVARI, Ministrul Domeniilor, Industriei etc. ;
N. Secretar General al Ministerului de Domenii ;
KALINDERU, Presedintele Academiei Române ;
Dr. C. I. ISTRATI, Comisar General al Expozitiei Jubilare ;
Dr. GR. ANTIPA, Inspector General al Ministerului de Domenii;
G. I. STROESCU, Primar-ajutor al Capitalei ;
E. A. PANGRATI, Decanul de ;
Dr. A. OBREGIA, Directorul General al Serviciului Sanitar;
Dr. Senator, Raportorul Legei Institutului ;
N. ST. CESIANU, Senator ;
General G. IANESCU, Directorul Institutului Geografic al Armatei;
Ing. VINTILÁ BRÁTIANU, Membru al Comisiunei de Petrol ;
Ing. C. Membru al Comisiunei de Petrol ;
STEFAN HEPITES, Directorul Institutului Meteorologic ;
Prof. GRIGORE Directorul Muzäului de Geologie
Paleontologie, Membru de onoare al Institutului ;
SABBA Profesor de Paleontologie la Universitate ;
Dr. L. MRAZEC, Directorul Institutului Geologic ;
Dr. V. Subdirectorul Institutului Geologic ;
Dr. L. EDELEANU, Directorul Laboratorului de Chimie al ;

Dr. G. Sectiei Agrogeologice a Institutului;


R. PASCU, Inginer-sef, al Institutului ;
Dr. S. ATHANASIU, Geolog al Institutului ;
Ing. G. GANE, dela Serviciul Minelor atasat la Institut ;
V. DUMITRIU, Asistent la Institut ;
V. PU§CARIU, Serviciului Minelor ;
C. PETRONI, Asistent la Institut ;

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITATII INSTITUTULUI GEOLOGIC

I. PROTOPOPESCU PAKE, Asistent la Institut;


J. Moisn., Institutului ;
Dr. VICTOR ANASTASIU, Membru colaborator al Institutului ;
V. G. Arhitectul Institutului ;
B. Moscovici, Inginer, Antreprenorul lucrärei ;
Dr. L COLESCU, Seful Serviciului Statisticei ;
Ing. N. I. PAIANU, Industriei din Minister ;
C. ROMAN, Directorul Statiunei Agronomice ;
G. I. JUVARA, Seful Serviciului Comertului ;
Prof. LOCUSTEANU, Directorul Veterinare ;
P. contabilitätei Ministerului de Domeni ;
TZIGARA-SAMURCA§, Directorul muzäului de Etnografie ;
Dr. GEORGE MOROIANU, Biuroului de Publicitate ;
J. St. MURAT, Subdirectorul Institutului Meteorologic ;
Inginer Regiunei Miniere Prahova ;
Ing. C. OSICEANU, Regiunei Miniere
Ing. EMILIAN, Miniere Oltenia
P. ANTONESCU, Inspector Silvic ;
D. R. RUSESCU, dela serviciul Silvic ;
Inginer, M. Roco, dela Serviciul ameliorärii terenurilor inundabile ;
Inginer, I. SCLIA, dela Serviciul ameliorärii terenurilor ;

POPESCU, Architect ;
Ing. HALPERN ;
N. TOMASIU, ziarist ;
I. I. ziarist ;
D-1 ministru lOAN N. LAHOVARI, luând mânä a turnat
in piatra fundamentalä primele picäturi de var, care vor cimentâ clädirea.
Inchizându-se apoi pergamentul, tot ministru LAHOVARY a dat
primele lovituri de ciocan asupra pietrei, fiind urmat de toti de fatä.
Solemnitatea a luat la orele 111/2.

ORGANIZAREA INSTITUTULUI GEOLOGIC.


PROGRAMA PUBLICATIUNILE SALE.
Pentru a se ajunge scopul propus, ca pe lângä cercetärile
sä se dea o desvoltare mai mare studiilor economice, se
o organizare specialä a Institutului. ce s'au
se la pas sunt foarte mari. Ele se usor dacä ne
nici in alte multe unde institutiuni similare
vechi, nu s'a putut ajunge nici astäzi la o indrumare a cercetkilor
pe o cale economici

www.dacoromanica.ro
XXIV RAPORTUL ANUAL

I. ORGANIZAREA INSTITUTULUI GEOLOGIC.

Organizarea Institutului Geologic a fost o apro-


de d-1 I. LAHOVARI, ministrul Domeniilor la 25 Maiu 1906. Ea a fost
stabilitä in modul urmátor :
Institutul Geologic se imparte sectiune geologic5, o sectiune
agrogeologicä un laborator de chimie, cu speciale de
ordin technic, se personalul technic al Institutului.
1. ea eologic va România in
de ampia ; ridicärile geologice se vor face pe Sta-
tului Major 1 :50.000 1 20.000, dându-se o atentiune acelor
regiuni, cari un interes economic mai insemnat. Sectiunea aceasta
e de d-1 L. MRAZEC, directorul Institutului.
2. S e eaa g e ol sarcina cgreia cade studiul
solurilor, va in special ampia va solurile celor-
ralte regiuni. Cu directiunea lucrärilor a fost G.
3. ul e e. Pentruca acest laborator, a
directiune a rämas in mânele d-lui dr. EDELEANU, mai bine
scopului ce Institutul Geologic, s'a stabilit :

Pentruca laboratorul, sä fie adus in stare sä corespundä tutulor cerin-


moderne pentru chimic al solului subsolului ar fi tre-
buit sä fie märit pe atâta ; in vedere mijloacele budgetare
de care dispune Institutul, o astfel de märire ar aduce sine o redu-
cere a personalului geologic a mijloacelor ce necesitä ridicärile de
geologice. Pentru a acest neajuns, ar trebul detasate lu-
de chimie la Laboratorul de chimie agricolä al Univer-
jar lucrgrile de resistenta materialelor se pot face Laboratorul
Scoalei de Poduri care e foarte bine instalat pentru astfel de
lucräri. Ar o concurentä inutilä intre laboratoarele statului, o
dere de a un laborator de chimie pentru unele lucräri,
când alte laboratoare, cari au scop. Cum, pe de altä parte,
scopul principal al Institutului Geologic nu este de a se cu ches-
tiuni de ordin secundar, ci de a da o solutie pe e posibil definitivä
chestiunilor mari relative la solul subsolul numai deslegarea
acestor chestiuni poate o tnrgurire asupra desvoltärei eco-
a va trebul ca laboratorul de chimie indrumeze toate
fortele sale in sau trei directiuni, sä studieze sau trei ches-
tiuni cari prezintä o insemnätate mai mare viata noasträ economicg.
chestiune, care de s'a studiat deja cu un deosibit
succes fostul laborator al Serviciului Minelor, e chestiunea petrolului
-din punct de vedere technic. In vederea studiilor ce sunt de fgcut asupra
petrolului, laboratorul trebue sä instalat poate de bine, pentru

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITATII GEOLOGIC XXV

ca se urmäri mai departe, nu numai studiul chimic al petro-


lului, ci mai ales pentru a da o -solutiune cât e posibil de
buintärei technice a acestui mineral, calitätile ce se intâlnesc
zäcämintele noastre. Sub directiunea .acest laborator, deveni
pentru chestiunea petrolului un organ de consultatie pentru sträinä-
tate, cum de a
chestiune de mare insemnätate pentru e studiul din
punct de vedere chimic technic al lignitelor, cari se gäsesc in canti-
mari si la a utilizare mäsurä largä,
trebue ne
in al treilea ar veal studiul minereurilor noastre al
rocelor utilizabile sau cari prezintä o insemnätate stiintificä. -

In in programul laboratorului de chimie al Institutului


Geologic se va inscrie in primul rând, ca chestiuni mari, studiul
lului a lignitelor, al doilea studiul minereurilor rocelor.
Toatä desvoltarea laboratorului trebue deci indreptatä in aceastä
rectiune.

II. PROGRAMA LUCRÄRILOR PE TEREN.

Lucrärile pe teren sunt de feluri : unele studii cu ca-


racter practic technic, altele sunt de geologie purä cartografie.
1. Studii pe teren de ordin technic. Aici trebuesc puse in
prima linie, studiul zkämintelor de substante utile : de petrol, de sare, de
minereuri, de de pucioasä, de ape minerale, de roce utile etc.
Studiul zkämintelor de petrol de Comisiunea de Petrol e
de legat de studiul stratigrafic tectonic al regiunilor in cari se
acest mineral, incât s'a gäsit mai bine de a studiul acestor
zkäminte ridicarile regiunilor ce'l contine.
In ceace priveste studiul zkämintelor de sare, posedäm astäzi
un studiu general cum de exploatarea särei e un monopol
al Statului, studiul technical zkämintelor cade neapärat in sarcina
Regiei Monopolurilor Statului. Se cä in timpul ridicärilor pe
teren, va seama de aceste zäcäminte, in general de toate
manifestatiunile saline.
insemnätate foarte mare pentru studiul
mintelor de cärbuni la un punct oarecare studiul zäcämintelor
de minereuri. Inteadevär, lignitele sub cari se prezintä cea mare parte
a arbunilor nostri, sunt desvoltate mai ales judete
Gorj, Dolj, Rämnicul, Arges, Muscel, Dâmbovita, Prahova, Bacäul
cari sunt lipsite de exploatatiuni de petrol, sau situate la o distantä mai
mare de centrele de productiune ale acestui mineral. E logic ca

www.dacoromanica.ro
XXVI RAPORTUL ANUAL

cari se gasesc lignite cari sunt lipsite de petrol, studiate,


pentru ca ele utilizeze pe e posibil combustibilul gene-
ratorul de ce se pe teritoriul
Studiile zâcámintelor de minereuri trebuesc continuate in judetele
Suceava, Mehedinti, Gorj In de aceasta, meritä o
atentie de cupru din Dobrogea, explorärile
fäcute, ne astäzi, când cuprul este de cäutat, a
cercetärile provincie, pentru ca Statul capete de
o imagine a presupuse care se aflä exclusiv
posesiunea sa. Celelalte substante se vor studia incidental nece-
sitatea va cere.

2. Studii de geologie cartografie.-


La alcatuirea programului acestor studii, am fost de
toarele consideratiuni :
Pentru a ajunge la o solutiune pentru problemele stratigra-
fico-tectonice sau de ordin economic, ce se ivesc necesar la studiul pe
teren, nu e bine ca activitatea geologului fie marginitä numai la o
foaie determinatä, ci e preferabil ca studiul se mod
parativ deplin, chestiunea respectivä regiunea, care
mai sau mai putin prezina o unitate, fie din punctul de vedere
stratigrafic sau tectonic. Astfel o regiune ce e unui geolog,
care poate fi ajutat de mai multi asistenti, cuprinde toate foile care
o astfel de unitate.
Pentru ca ridicarile geologice dupá norme
fie usor comparabile s'a un caet de instructiuni generale (1).
In vederea luceárilor de geologie cartografiare geologicá a
aceasta s'a in mai multe regiuni geologice.
A. Pentru Sectiunea geologicl
1. Regiunile masivelor cristaline-mezozoice de supracutare
antecenomane).
a) Masivul meridional (jud. Dâmbovita, Muscel, Arges,
Gorj, Mehedinti).
b) Masivul oriental (jud. Suceava).
2. Regiunile de cristaline roce eruptive din Dobrogea
(cutele varisce; aproape tot jud. Tulcea).
3. Zona pânzelor cretacice-paleogene ale gresiei carpatice.
a) Moldova de Nord Suceava, Neamtu,
b) Cotitura de S.-E. a Carpatilor, Putna,
c) Muntenia orientalä, (jud. Prahova

(1) Vezi anexa No. 1.

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITÄTII /NSTITUTULUI GEOLOGIC

4. Zona subcarpatic5 (regiunile cutärilor miocenice la cele


postpliocenice).
a) Regiunea subcarpaticä din Nordal (regiunea
subcarpaticä; jud. Suceava, Neamtu, Bacäu).
b) Regiunea subcarpatica din cotitura Carpatilor. (regiunea
a doua ; jud. Putna, R.-Sarat, o parte din

c) Regiunea a Munteniei orientale, sau


a treia subcarpaticä; la W de Slänic, Pra-
Dâmbovita).
5) Partea a depresiunii getice, tertiarul regiunii
colinelor occidentale. .

a) Partea occidentalä Mehedinti, Dolj, Gorj,

b) Partea orientalä Arges, Muscel o din


Dâmbovita la W de valea
6. Platoul mezozoic-tertiar al Dobrogei (apr. tot jud. Constanta).
7. miocenic al Moldovei (jud. Dorohoi, Botosani, Iasi,
Vaslui, Roman, Tecuci, Covurlui).
B. Pentru Sectiunea agrogeologicä.
Regiunile ce in lucrärilor sunt natura
solului conditiunile orografice, hidrografice climaterice ale regiu-
nilor considerate.
1. românä Bräila, E. Râmnicului Särat, S. Buzäului,
Ialomita, S. Prahovei, Ilfov, Vlasca, Teleorman, S. Dâmbovitei, SE. 01-
tului, Romanati, S. Doljului) :

a) Bäräganul ;
b) dela Ilfov la Mehedinti.
2. Bäraganul din Dobrogea Constanta).
3. Podisul Olteniei.
4. Dealurile subcarpatice dela la Suceava.
5. Depresiunile subcarpatice.
6. al Mehedintului.
7. Lunca, delta
8. Prutului.
9. Podisul Moldovei.
10. Siretului si afluentii de W.
11. Podisul dealurile de N. ale Dobrogei.
12. Regiunile ale

s'a a se face tot posibilul de a da lucrkiIor o


se poate de rationalä, se simte din ce ce nevoia de a estinde-

www.dacoromanica.ro
XXVIII RAPORTUL ANUAL

pentru a da o solutiune unor chestiuni mai mari - cercetärile pe


mari atunci mod fatal ne lovim de hotarele Regatului. Acestea
coincid partea muntoasä, in general cu de separatiune ale apelor,
cari n'au nirnic comun cu frontierele geologice, astfel cä ori
ce de se loveste inevitabil de hotarele
cine, rgmânând nedeslegatä sau numai pe jumgtate deslegatä.
Din punctul acesta de vedere se impune o conlucrare cu geologii
invecinate, nu numai pentru regiunile de frontierä ci pentru
toate chestiunile geologice mai insemnate, cari depäsesc frontierele.
de pildä, pentru a nurnai câteva exemple : chestiunea sisturilor
cristaline, cutärile pânze in regiunile masivelor cristaline-mezozoice,
chestiunea statigrafiei gresiei carpatice aceea a cutärilor din
acestä zonä, adicä raporturile tectonice diferitele formatiui ce con-,
stituesc aceasta raportul zonä neogen, chestiuni, cari se
tntelege, nu pot primi o solutiune definitivä, deca prin lucräri metodice,
ce se reazimä pe programä comunä ce ar trebui urmäritä de geologi
rornâni, unguri Apoi toate chestiunile referitoare la raportul intre
depresiunea pericarpaticä vorlandele arcului carpatic, lucräri ce
trebuesc fIcute in comun acord cu geologii bulgari. In
diul metodic al pleistocenului cere ca cercetärile sä se in pärtile
intracarpatine cât si pe vorlandul carpatic. Numai pe unor programe
astfel stabilite se poate ajunge mod la
garea problemelor mari geologice, care formeazä, sau ar trebul sä for-
meze baza, pentru geologice detaliate, cât
pentru studiul unora din chestiunile economice ale subsolului.

In. PUBLICATIUNILE INSTITUTULUI GEOLOGIC.

Publicatiunile Institutului Geologic sunt :


1. Anuarul Institutului Geologic al României;
2. geologice, agrogeologice economice, referitoare la solul
si subsolul
1. Anuarul Institutului Geologic, cuprinde raportul anual
al directorului asupra mersului lucrärilor, rapoartele geologilor, textul
plicativ al härtilor geologice sau al altora editate de institut, lucrärile din
domeniul mineralogiei, petrografiei, geologiei, geofisicei, de geologie eco-
de miniere lucräri asupra solului care se referä
atât la România si la alte si lucrArile laboratorului de chimie. In
acest anuar se va o statisticA minierä chiar agricolä
aceasta se leagä de lucrärile Institutului, apoi referate asupra tutulor
lucrärilor de mai sus apärute in alte reviste care
mânia sau carpatice altele invecinate,

www.dacoromanica.ro
ASHPRA XXIX

Lucrärile vor tipärite in limba si de un extras


una din limbele francezá, germanä sau englezà. le lucräri, cari au
o sau deosebitä, pot publicate
tregime, in afarä de limba din limbele streine.
2. In privinta publicatiunii directiunea Institutului a
stabilit urmätoarele :
A. Editarea imediatä a unei härti geologice general e pe
scara 1 : 500.000.
Publicarea acestei härti are drept scop:
a) de a cari sunt progresele ce s'au obtinut dela
publicarea primelor geologice generale ale Romaniei, adicä dela
publicarea hartii geologice generale a d-lui DRAGHICEANU, aceea a
roului Geologic.
b) De a starea cunostintelor asupra geologiei la
putul activitätii Institutului.
c) De a cari sunt conceptiile ce le Insti-
tutul Geologic al geologice generale In special hi
harta geologica internationalä a Europei.
S'a ales pentru aceastä hartä scara 1 : 500.000, aceasta cea
mai pentru reprezintarea constitutiunii geologice a tärii. Harta
va tmpärtitä 4 foi. Pentru a da o mai a rapor-
tului diferitele tectonice ale se vor pune pe hartä
generale dela Carpati vorlandele
din principiile noi ce trebuesc sä executarea
au fost expuse adresä a Directorului Institutului, cätre
Profesor Dr. F. BEYSCHLAG, Consilier Director al härtei interna-
tionale geologice a Europei al Institutului Geologic al Prusiei :
«1) Cum hartä geologicä complexele de straturi trebuesc
inte de toate exprimate prin nu dupä faciesul
petrografic, am decis ca in harta geologicä : 500.000 sä insemnate
sisturile cristaline adicä cum ele reprezintä paleo-
zoicul sau mezozoicul metamorfozat. Propun deci o a tuturor
sisturilor cristaline ale arcului carpatic ale Serbiei
impärtire ca aceasta a sisturilor cristaline ar mult
tectonicei a acestei regiuni in general supracutärile
In al doilea ar o a paleozoicului metamor-
fozat dupä faciesurile sub care se prezintä.
«2) Cum pe harta geologicä a se vor cutä-
rile pânze, ar important de a aceasta s'ar face
pentru barta Europei.
Liniile de dislocatie principale dupä cum sunt falii sau de

www.dacoromanica.ro
XXX RAPORTUL ANUAL

ar trebui insemnate pe harta Europei de oarece ele imprima


unei geologice sa.
«4) Limitarea unitatilor tectonice, cum se va face pe harta Romäniei,
ar fi special de ar arientarea.
«5) Trebuie vazut pe harta ar fi insemnatä
tectonica precarpatica, s'ar de
va pe harta a României.
«6) ar fi timpul de a printr'un semn epoca de
trusiune sau eruptiune a rocelor eruptive; aceasta ar
raportului tntre roca geologice sau de
Harta geologica generalä a României ale pietre cu
devin proprietatea Institutului, va fi retiparitä ani când studiile
geologice viitoare vor fi suficient inaintate pentru a o revizuire.
B. Publicarea unei generale agrogeologice pe scara
1:500.000; o astfel de trebue sä oglindeasca distribuirea diferitelor
calitati ale solului cel putin in regiunile cele mai pentru agri-
silviculturä Româna, Podipl
apuseanä, Podisul Moldovei, Depresiunile subcarpatice, Dobrogea]. Ea va
baza ridicärilor agrogeologie, unde trebue sä se
de subsol in special de conditiunile sub care se apele freatice.
C. Pentru geologica s'a adoptat scara
1:50.000 a statului major, care va servi pentru ridicärile pe
teren e necesar publicarea pe scara : 20.000 sau altele ma
Publicarea foilor definitive este pentru timp, dar
cartografiate vor publicate in e,
cari nu sunt limitate numai la o foaie, ci cuprinde o regiune mai mare
sau mai Aceste regionale sunt provizorii pot sau
culori sau in negru general pe o scarä mai de 1:50.000.
Nu se pot foi definitive pentru motive
pentru motive materiale. pentru publicarea de härti definitive,
trebuesc rezolvate anterior multe din chestiunile de tectonica si de stra-
tigrafie generaIä.
de de geologii români asupra sisturilor cris-
taline asupra tectonicei masivelor cristaline-mezozoice,lucräri care trebuesc
privite ca cheia pentru conceperea regiunilor cristaline-mezozoice a Car-
patilor de Sud de Est, aceasta pentru pentru
Ungaria o bunä parte a Serbiei, trebuesc de
pentru ajunge: a) la o clasificare mai a
taline; b) la stabilirea cauzale formarea acestora si rocele
eruptive ce le pe de altä parte precizarea fenomenelor de
dinamometamorfism; rocelor sedimentare paleozoice sau
mezozoice din care au näscut.

www.dacoromanica.ro
ASUPRA INSTITUTULM GEOLOGIC XXXI

Pentru ridicki cfefinitive zona gresiei carpatice se ivesc de


stratigrafice. multe regiuni o separatie chiar cre-
tacic paleogen nu e posibilä, alte puncte o diviziune
in etaje n'a reusit nici astäzi. Pe de altä parte conceptiile cele noi
cari in zona aceasta o suprapunere de incälicate, descoperire
de fosile cretacice formatiuni cari prin analogie de facies s'au consi-
derat intotdeauna ca eocenice etc. impun in cele mai multe regiuni
o revizuire fundamentalä al acestor formatiuni, relativ fosile.
multele chestiuni ce se ridicä la repartizarea cunostiintelor
stre asupra miocenicului, trebue relevat legätura de facies
de etaj provincia a mediteranului acea a Subcarpatilor
nu e stabilitä. In afarä de aceasta, tectonica de complicatä a Sub-
faptul cä mediteranul dispare ca autochton sub
impun astäzi o revizuire chiar a foilor ridicate de detailat ale regi-
unilor subcarpatice.
Pliocenicul prin introducerea in Subcarpati a unui etaj, daci-
cul lui TEISSEYRE, prin distingerea de faciesuri locale caracteristice
foarte variate regiunile subcarpatice, cere o restudiare a depozitelor
sale regiunile ocupate de pliocenicul superior.
Dobrogea rämân de elucidat aproape regiune a cutelor
varisce, ale cäror cristaline ca Carpati trebuesc considerate ca
sedimente paleozoice metamorfozate.
Depozitele pleistocene sunt general suficient studiate, totusi având
in vedere ultimele mari cutäri sunt postpliocenice, iar
nate ale se pot in timpurile cele mai recente, ches-
tiunea paralelizärii sedimentelor diluviale a teraselor devine foarte
mai ales in regiunile muntoase terasele cele mai ridicate par
a de pliocenicA. Deci se impune prudenta ce prin
studii generale cuprinzAnd regiuni mari, teraselor poate fi cert
terminatä. Aceste consideratiuni aduse ca pildä, ne aratä ni
se impune o rezervä in publicarea editiilor definitive a härtilor geologice
Din punct de vedere material se e inutil de a
cheltul tipärirea definitive, intotdeauna scumpe,
seamä cä ele trebuesc dupä putin timp modificate radical refAcute.
Ca exemple, de gresit e de a härti definitive
de a dat prealabil o solutiune chestiunilor stratigrafice tec-
tonice, gäsim chiar carpatice vecine, unde o schimbare con-
ceptiunea tectonicA impune in unele regiuni o schimbare radicalä a
foilor ridicate. Pentru aceste, motive Directiunea Institutului Geologic a
de a nu deocamdatä härti geologice regionale pro-
vizorii cu mult mai ieftine, cele definitive cari corespund
plect cerintelor imediate economice, iar publicarea härtii

www.dacoromanica.ro
RAPORTUL ANUAL

generale geologice va permite intotdeauna o orientare repede or


ce chestiune.
D) de aceste Geologic va publice
si omi e, referitoare sol subsol miniere, harta
lignitului, harta petroleului, harta a materialelor de constructii, etc.

LUCRARILE PE ANUL 1906-1907.


I. PROGRAMA LUCRARILOR.

Lucrärile 1906 au avut special scopul de a deslusi e posibil


unele regiuni pentru harta geologicä 1:500.000 de a face preparati-
vele pe teren pentru al congres international de petrol din 1907,
ce in Bucuresti. LucrArile s'au astfel :
A. Sectia Geologicä. Membriipermanenti ai Institutului.
1. dr. V. Subdirector geolog. clasa II, a
prima pentru cartografiare regiunea din zona gresei carpatice
limita orientalä a masivului cristalin-mezozoic al meri-
dionali, la apus, Valea Buzäului-Penteleu spre Räsärit.
2. inginer RADU PASCU, a cu
asupra zäcämintelor de minereuri din Dobrogea cu studii asupra
lignitelor din jud. Mehedinti.
3. D-1 dr. ATHANASIU, geolog clasa a fost cu
cartografiarea zonei gresiei carpatice a Moldovei de Nord dela granita
Bucovinei, la Nord, la hotarul de miazäzi al judetului
studiul zonei subcarpatice a Moldovei de Nord in aceleasi limite.
4. profesor V. BUTUREANU, geolog clasa III-a, a fost insärcinat
cercetäri masivul cristalin-mezozoic al Carpatilor Orientali.
5. D-1 G. BOTEZ, geolog asistent clasa a fost insärcinat cu
studiul de Nord a jud. Putna, cu Valea Putnei.
b) Membrii colaboratori:
6. profesor dr. I. din Iasi, a avut cartografiarea
de Nord a Podisului Moldovei si studiul formatiunilor mezozoice
din Nordul Dobrogei.
7. D-1 profesor R. din Iasi, a primit pentru cartografiare
partea de Sud a podisului
dr. VICTOR ANASTASIU, din Bucuresti, a avut de fäcut ridicä'ri
Constanta.
9. dr. M. REINHARD din Bucuresti, a fost studiul
regiunilor de roce eruptive cristaline din masivul cristalino-me-
zozoic al meridionali.

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITÁTII INSTITUTULUI GEOLOGIC XXXIII

10. CANTACUZINO, a avut de fäcut studiul marginei de


Nord al pintenului de Väleni extremitatea de Est a golfului de Slänic.
B. Sectiunea Agrogeologicâ,
dr. G. MUNTEANU-MURGOCI, a fost Insärcinat cu dirijarea lucrkilor
sectiuni, la care se gäsesc I. PROTOPOPESCU-PAKE
P. ENCULESCU, geologi asistenti cl. III-a. Pentru anul 1906, activitatea
acestei se la necesare pentru alcâtuirea agro-
geologice generale 1 : 500.000, care trebue serveascä ca pentru
lucrkile ale acestei In special studiat
ganul in vederea unor probleme practice de silviculturä.
* *
dr. TEISSEYRE, atasat la Comisiunea de Petrol, care e dirijatâ
tot de Institutul Geologic, a fost Insärcinat cu revizuirea definitivä a
dickilor sale din regiunea .Välenii de imprejurimi, pentru a
fi publicatä.
D-1 dr. secretarul Comisiunii de Petrol, a avut de
cercetäri asupra cretacicului din valea Teleajenului din punct de vedere
al petrolului.
II. EFECTUATE 1906-1907.

1) dr. V. HATZEG, subdirectorul Institutului, a avut con-


ducerea lucrârilor de administratie ale Institutului. A cartografiat regiunea
Sinaia si Curmätura Cioarei (Foile : 50.000 Seria XVI coloana
si P), unde s'a constatat continuarea spre Est a cretacicului inferior
(straturi de acoperit in spre Muntele de conglomerate
gresii cenomane. apropierea contactului celor douä formatiuni apar
klipe jurasice (titon-beriasian) ca Bucegi.
2) ing. R. a avut supravegherea contro-
larea execupunii clädirii Institutului Geologic. A lucrärile de
a de cupru din Dobrogea, ale ckor rezultate sunt
destul de satisfäcâtoare care pot deschide statului izvoare noi de ve-
nituri, dacä minereu se in adâncime.
3) D-1 dr. ATIIANASIU a fäcut cercetki in zona gresiei carpatice
in regiunea de Nord a judetului Neamtu, pe valea Bistritei in regiunea
de Nord a judetului Apoi a studiat amänuntit regiunile petrolifere
din judetul pentru excursiunile ce se preparau pentru al
congres international de petrol din 1907. S'au revizuit
unele din foile ridicate s'au continuat studiile pe alte foi. In total dela
inceputul lucrärilor sale din 1900 1901 apoi in timpul date
de comisia de petrol 1903, 1904 1905 in campania 1906
au fost cercetate sau cartografiate foile : Seria V, col. P. Q.; Seria VI,
a

www.dacoromanica.ro
ANUAL

coloanele P. Q. R.; Seria VII coloanele P. Q. Seria VIII col. P. Q. R.


S.; Seria IX col. P. Q. R. S.; Seria X col. Q. R. S. T.; Seria XI col. Q. R.
Din studiile reese masivul cristalin mesozoic este in jud.
incälicat peste o de jurasice plutind pe cristalin
au fost urmärite in Transilvania. Pe partea internä a zonei gresiei
carpatice se semnaleazä districtul bazinul superior al Tro-
o serie de zone- poate pânze- de din care cea mai vesticä
pare a formatá in cea mai mare parte de straturi cretacice inferioare
hieroglife fucoide. cretacic superior, cenoman senon, e
prezintat sresii grosolane cu blocuri mari de calcar alb cu requienii.
unoi anticlinale se ivesc straturi socotite ca apartinând probabil
gaultului, aturile de a. Ciahläul e format de conglomerate
petrograficeste identice cu cele determinate in Stänisoara ca cretacice
superioare care de e legat prin petice räslete. Cretacicul su-
perior este culcat pe eocenicul care se iveste mai ales la baza masivelor
de conglomerate, inconjurändu-le pare a cä cretacieä
acoperä eocenicul.
Eocenicul care succedä inspre Est cretacicului superior e format de
de [gresie de HERBICH, TEISSEYRE] care con-
stitue o bandä largä de 10-15 km, ale cärei cute aplecate spre Est sunt
desvoltate bazinul Tärcäului al Trotusului; in aceastä gresie
s'au gäsit Bartonianul e reprezintat prin straturi cu hieroglife
fucoide prin conglomeratul verde caracteristic cu numuliti mici. La
baza se distinge un complex de straturi marnoase, silicioase negre,
straturile de dia. Bartonianul acoperä gresia de Tarcäu. Oligoce-
nicul e reprezentat un facies asemenea menilitice, care se
chiar in zona gresului de
In OEisturile cristaline se intAlnesc de cuartz cu minereuri de
calcopiritä galenä minereuri de mangan isvoare car-
bonatate. Isvoare sulfuroase sunt numeroase in aceastä parte a
flisului. Interesante mai sunt ivirile de petrol in eocenicul pärtii interne
a zonei flisului. .
dr. S. ATHANASIU a prezentat spre publicare in Anuarul Insti-
tut Geologic, lucrarea cContributiuni la studiul faunei tertiare
de mamifere din a publicat: Clasificarea tere-
nurilor neogene limita intre pliocen in
m'ânia. (In volumul jubilar Poni. 1906).
4) profesor V. BUTUREANU a studiat special zäcämintele de
minereuri de manganez filoanele de roce eruptive din crista-
line ale jud. Suceava.
5) G. BOTEZ a pe dr S. ATHANASIU escursie in
zona din Jud. Neamtu, de asemenea a studiat tectonica anticli-

www.dacoromanica.ro
INSTITUTULUI

nalului de sträpungere dela alugäreni-Tätaru jud. Prahova, unde saliferul-


sarmatic sträpunge pliocenicul.
Apoi a studiul foi Seria XVI. S. din jud. Putna, märginin-
du-se in acest an in special la studiul miocenicului salifer si al sarmati-
cului. Interesante sunt suprafetele mari cu urme de valuri ce s'a gäsit
in saliferul miocenic Valea Särei si Bärsesti care sunt una din
probele cele frumoase cä faciesul cenusiu al saliferului o
tendintä pentru formarea de uscaturi.
In vederea congresului de petrol a ridicat revizuit o parte din
profilele din valea Prahovei Doftanei.
Impreunä d-1 P. ENCULESCU E. 1. PROTOPOPESCU-PAKE au cercetat
materialul scos din sondajul dela Filaret Expozitiei Jubilare, cu
al studiu au fost tnsärcinati acesti asistenti.
7) D-1 profesor I. :

a) A ridicat partea Podisului sarmatic al Moldovei Stefänesti


Mitoc Prutului studiind in special calcarele dela Stânca.
b) A cercetat fauna calcarurilor jurasice
care apartin jurasicului superior de tipul suab anume zonelor Amm.
transversarius, Amm. bimammatus Amm. tenuilobatus.
c) a studiat regiunea Lacul Bratul Sf. Gheor-
ghe I. Popina. separä calcarurile triasice, cutate, de sisturile argi-
loase dislocate. apropierea
din NW-SE SW-NE. S'a stabilit prin gäsirea Naticella pre-
zenta straturilor de Werfen, lângä Tulcea s'a gäsit un cuib de
moniti triasici.
8. D-1 profesor R. SEVASTOS a studiat regiunea dintre Câmpia
regiunea colinelor din Moldova de Sud (Podisul Moldovei).
In regiunea colinelor, la W de lunca Prutului s'a constatat prezenta
levantinului, acoperit nisipuri pietrisuri in parte pleistocene de
loes cu fäsii intercalate.
In levantin, d-sa deosibeste :
a) Argile inchise la bazä, cu Paludina leiostraca, ce ar corespunde
plaisancianului sau levantinului inferior.
b) Argile marnoase nisipoase cu parte din nisipuri cari s'a
gäsit Mastodon Arvernensis ar corespunde astianului.
c) Nisipuri cu márunt, cu Elephas meridionalis
respunzAtoare sicilianului sau levantinului superior.
Partea superioarä nisipoasä a acestor depozite, pare a fi prelun-
girea Apus a levantinului superior din Basarabia, sincronizatä de
GRIGOROVITSCH - BEREZOWSKY Glaciarul Gasconian, de PENK

din regiunea subcarpaticA a Moldovei de Sud sunt alcä-

www.dacoromanica.ro
ANUAL

din depozite levantine cu faciesul straturilor de (prund cu


cristaline) acoperite de loes.
Campia ar inspre Nord, in tertiar, sub forma
unei pene separatá de regiunea subcarpaticä Apus prin Odo-
besti-Panciu, de levantinul ce märgineste Sud Moldovei
prin linia Panciu Corod ; levantine ce se la Prut
dincolo de acestuia Basarabia, marginea de
räsgrit a prin linia Corod-Vamesu care coincide cu
Geru.
Miscärile ce au avut aceastä regiune la levantinului
au produs o dislocatiune o linie radialä a Carpatilor, pe la
gura Siretului, de in re1atiune vechea falie septentrionall a
horstului Dobrogean.
Rezultatul studiilor d-lui R. SEVASTOS au fost publicate cu
amänuntele necesare, in Anuarul Institutului sub titlul: Rap il e
tectonice regiunea colinelor
din Moldova.
9. Dr. VICTOR ANASTASIU, a studiat jud. Constanta, regiunea
cuprinsä Dunäre, Statichioi, Danachioi Adamclisi, foile D VI,
VII, VIII; E VI, VII; F VII, VII; precum regiunea
Pazarlia. S'a constatat aptianul cu Belemnites minimus Lut. Plicatula
Ostrea, acoperite la Hinog de straturi sarmatice. La Nord de Con-
stanta se intind calcaruri oolitice sarmatice. La Alahbair si Ester s'au
gäsit conglomerate verzi. Un strat pe alocurea intrerupt, de
loess platoul Dobrogei.
10. Dr. M. REINHARD de D-1 G. PAMFIL student, a cer-
cetat muntii Fägärasului Jiului :
a) Bazinul Caprei Budei muntii Fägärasului special stra-
turile de calcar cristalin intercalate sisturile cristaline.
Calcarele alterneazá cu micasisturi si par a asociate cu
lite. Ele sunt uneori breciforme aratä toate urmele unor presiuni
mari ce au suferit. De relevat e faptul calcar prezintä rup-
turi transversale numeroase de deplaski orizontale. Intre
pezile Negoiu s'a constatat prezenta unei dislocatiuni longitudinale
importantä, probabil o linie de tnalicare. Calcarele cristaline desi se
prezintä in locuri, unde fenomenele dinamice sunt mai putin evi-
dente, cu o structurä compactä frumoasä, nu pot totusi din cauza
greutätii transportului, o insemnätate economicl
b) Din studiile acute reiese existenta a te-
rase mai vechi din care una se gäseste cam la 50 metri a doua la
2-300 metri de-asupra Pe de a sisturilor cristaline
de grupul I peste mezozoicul metamorfozat, la Sud de Petroseni, se con-

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITÄTII INSTITUTULUI GEOLOGIC

statä straturile ambelor formatiuni sunt intensiv främântate. Sisturile


liasice cloritoid dela Rafaila rocele cristaline, jaloneazA
cu calcarele ce se gäsesc pe Bratcu, urmele unui plan de
care in autochtonul presupus, probabil o structurä imbricatä datoritä
unei ingrämädiri care pare a fi reflexul supracutärilor.
Se atrage asupra fortei motrice ce se poate usor
Jiului din cauza meandrelor ce le face apa.
11. D-1 S. CANTACUZINO. Cercetäri pe foile Seria XVII Coloana Q
R : 50.000 in pintenul paleogen de Väleni marginile sale mio-
cenice pliocenice.
12. G. insärcinat cu directiunea sectiunii agrogeologice,
a elaborat programa lucrärilor de executat in vederea facerii härtii agro-
geologice a studiului solului, lucrul asistentilor säi.
D-1 P. ENCULESCU a studiat partea de Nord a câmpului Ialomitei cu
o parte din câmpul Bräilei, Râmnicului.
D-1 I. PROTOPOPESCU-PAKE a studiat câmpul Ialomitei la Sud
de linia feratä Bucuresti-Fetesti Mostistei o parte din câmpul
Rämnicului al Tecuciului.
D-1 G. asistenti a cercetat câmpul Bräi lei,
partea de Sud a anumite pärti din Bärägan
mitei. Apoi a studiat depresiunile Olteniei, podisul Mehedintului al
Olteniei apusene.
Bäräganul se din patru usor ondulate cu acci-
dente topografice datorite sau unor depresiuni preloessiane sau unor
dune vechi fixate si altora mai tinere. El e sträbätut numai de
mari care aratä divagatiuni numeroase. In cursul päräsit, obturat, al
urilor, nasc lacuri skate. de apä subteranä e
in general relieful câmpului. In zona de scufundare de-a lungul Carpa-
se presupune presenta unor ape arteziane. Baräganul e format din
cuaternar sub care mari apare levantinul. Se deduce din stu-
diul acestuia, levantin depunerea loessului toatä regiunea
un relief accentuat pietrisurile nisipurile diluviale
dicä existenta de ape curgatoare timpul cade formarea
teraselor dunärene. Loessul eolian sburätoare s'au depus
dupä a doua.
Solul a fost amänuntit, interesant e cä Bärägan nu existä
aproape de ciornoziom cu mult humus. vegetatia acestei stepe a
fost pe larg studiatä mai ales de d-1 ENCULESCU a dat rezultatele cele
mai importante pentru silviculturä. Bäräganul a devenit azi o stepä cu
pädure. Tot importantä e demonstratia cä agricultura Bärägan
trebuintä de nurnai din lipsei de apä
sarä timpul vegetatiei.

www.dacoromanica.ro
XXXVIII RAPOR UL ANUAL

Studiile solului din Olteniei a depresiunilor subcarpatice,


natura depinde mai ales de subsol. Ele au general tre-
de a fi
continuat studiile in pânzele cristaline-me-
sozoice de supracutare stabilite de dânsul. S'a arätat petecele de
tertiar din imprejurimele väi ale de Aramä fac parte
dintr'un singur golf tertiar ingresiv in masivul cristalin mezozoic prea-
labil erodat.
In 1906 a participat pentru a face studii comparative asupra
solului câmpurilor ungare la o excursie a de din Bu-
dapesta in regiunile viticole mai importante ale Ungariei, dirijiatä de
d-1 P. TREITZ, agrogeolog la Institutul Geologic al Ungariei. In
timp a studiat structura Tatra a prezintä o
mare asemänare cu acea a masivelor cristaline din România.
In iarna an a o comunicare asupra clasificatiunii
fibolitelor la Societatea Mineralogia din Viena a fost invitat sä facä
o conferintä asupra sariagiului din Carpatii meridionali la Societatea Geo-
din Budapesta.
Publicatiuni :
Contribution to the classification of the Amphi-
boles. II. On some Glaucophane schists syenites etc.»
Bulletin of the Department of Geology, University of California.
Movilele Crovurile Bäräganului
Pentru Anuarul Institutului a prezintat spre publicare: T ar
din Oltenia cu privire la sare, petrol ape minerale ce
a apärut in fascicula I-a Anuarului.
*
*
Din partea Comisiunii de Petrol au lucrat d-1 dr. W. TEISSEYRE
V.
13. dr. W. TEISSEYRE a continuat ridicärile din
1904 1905, in regiunile foilor Seria XVIII. col. N R Seria
XVII. col. O. S'a terminat ridicarea a regiunei ce corespunde
aproximativ cu foaia Väleni-de-Munte imprejurimile ei, care
un interes deosebit din cauza zkämintelor de petrol a tectonicei sale
complicate.
Rezultatele studiului stratigrafic al regiunii a subcarpatice l'au
condus la stabilirea unui nou important etaj pliocenic: D ul, care
se intercaleazg levantinul de pontic care prezintä transipunea
faciesurilor caspice la cele de apä dulce.
In de aceasta, au fost studiate regiunile din marginea flisului
Doftana si Ialomita.

www.dacoromanica.ro
ASUPRA GEOLOGIC XXXIX

Lipsa de fosile analogia de facies au facut sä fie confundate


unele etaje cum de pild eocenicul cu cretacicul superior, acbasta
mai usor cu in regiunea semnele unor fenomene
de suprapuse : sariagiul din cretacicul superior sariagiu1 din
miocenic. Prin aceste fenomene tectonice, se in parte con-
ceptiunea de petrol in cea mai mare parte chiar mod
nefavorabil.
D-1 TEISSEYRE a tot in Septembrie 1906 harta
Välenii-de-Munte Seria XVIII col. P. 1 : 50.000, pentru a fi Pe
aceastä foaie, care e prima foarte amanuntit sunt special
deosebite faciesurile saliferului miocenic, s'a introdus noul etaj
In afarä de aceasta a inaintat spre publicare partea a lucrarei
sale «Contributiuni la fauna moluscä neogenä a
cu privire specialä asupra regiunilor petrolifere din
giunea publicat Volumul I, fasc. 2 al Anuarului
Institutului.
14. Dr. continuat cercetärile asupra cretacicu-
lui superior din valea Teleajenului pe foile : XVI XVII, col. P.
Scopul acestor cercetari a fost de a mnainte de toate forma-
acestea sunt petrolifere deoarece la de pildä se
petrol straturile cu Inocerami.
Partea superioara a vaii Teleajenului, masivul Zagan, e format de
conglomerate cenomane de tipul conglomeratelor din Bucegi. aici s'a
constatat materialul provine exclusiv din cristaHno-mesozoice.
conglomerate sunt asezate gresii ale cretacicului superior.
glomerate gresii par a de alunecare. Urme de petrol nu
s'au acest facies cretacicului superior. S'a ionstatat pre-
zenta a izvoare sulfuroase.
Prof. L. MRAZEC a fost ocupat cu organizarea generalä a Insti-
tutului, cu lucrarilor, cu studiul planurilor a instala-
tiunilor sale cu lucrarile vederea congresului al de petrol
ce se in 1907. Apoi cu studiul lucrarilor pentru
harta geologica 1 : 500.000 pentru harta interna-
tionalä a Europei.
de aceasta, a vizitat regiunile cristaline din Suceava unde
d. profesor V. BUTUREANU, a cercetat lucrarile d-lor BOTEZ CANTA-
CUZINO regiunile petrolifere exploatatiunile vederca stabilirei tra-
seului excursiunilor pentru al congres petrolifer.
In Muntii Sucevei tipul cristalinutui se apropie de acela al grupului
care e peste cretacicul inferior.
In regiunea III - s'a stabilit existenta unui tip special
de cutári -'cute cu de sträpungere -, cari au o

www.dacoromanica.ro
XL RAPORTUL ANUAL

foarte mare pentru conceptia formatiunii zäcämintelor de petrol tinere.


Pe de parte, pare a reesi din studiul tectonicei carpatic,
zona a flisului o alunecatä peste miocenicul
salifer pintenul de Väleni e o a acestei El a fost
dislocat prin toate cutärile postmiocenice. S'a studiat tectonica
giunei intre Chiojdu Mare Apostolache.
MRAZEC a publicat acest timp :
Despre prezenta Bartonianului in jud. Prahova in Ana-
lele Academiei
Comunicare preliminarä asupra structurii geologice a
regiunii Campina-Bustenari cu Dr. W. TEISSEYRE Analele
Acad.
Primele rezultate geologice dobandite sonda dela
Filar et. Analele Acad. Române.
Comunicare despre cute cu de sträpungere.
Bulet. Soc. Stiinte. An. XVI No. 1 2.

afarä de aceasta tot personalul institutului a lucrat la topografia


härtii geologice generale 1 : 500.000.
S'a mai dat avizul asupra 103 mosii ale statului, dacä ele coutin
minerale de exploatat sau nu, s'a o expertizä a concesiunilor de
petrol din comuna Trenu pentru d. VAN DER BERGH din Amsterdam.
*
laboratorul de chimie s'au fäcut 27 analize de petroluri, cärbuni,
roce, ape potabile, ape minerale, sau ape din lacuri. efectuate
sub conducerea d-lui Dr. EDELEANU concentrat in special pentru a
materialultpentru congresul international de petrol, ca
scop de a complect compozitia proprietätile fizice
ale petrolului tuturor exploatatiunilor din de a le
din punct de vedere technic.
In afarä de asistentii laboratorului de chimie C. PETRONI si
V. DUMITRIU, au lucrat in acest laborator : inginer GANE, detasat la
laboratorul de chimie ing. A. 18 licentiati

In Biblioteca Institutului Geologic s'au gäsit la 31 Martie 1907:


cedate de serviciul minelor. . . 437
cumparate 405
primite 18
Total . . 860
geologice 21 60 foi.

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIYITATII INSTITUTULUI GEOLOGIC XLI

RAPOARTELE PERSONALULUI INSTITUTULUI


ALE COLABORATORILOR
I. SECTIUNEA GEOLOGICA.

V. POPOVICI-HATZEG : Regiunea dintre Sinaia Curmä-


tura Ciorii.
Regiunea cartografiatä vara anului 1906 este pe o parte
din harta pe 1 : 50.000 foile Seria XVI, coloanele anume
portiunea ce se dela Sinaia spre Est in Curmätura
Ciorii la frontiera Transilvania. Partea de Vest a acestei portiuni
este alcätuiti de gresiile marnele calcaroase ale cretacicului inferior
de desvoltate In cursul superior al Váii Prahovei de care m'am
ocupat ocazia studiului regiunii Sinaia. Ele sunt sträbätute ca
de numeroase vine de calcitä sunt foarte cutate, inclinându-se
când sens când a putut o
generalä oarecare. Din punct de vedere paleontologic n'am gäsit nici
o dovadä nouä care ar puteâ mai bine etatea geologicl
Aceste depozite toate la Est de Sinaia, urmä-
rindu-le in Curmätura Urlatului, la Est de Vama Predelus, unde
apar gresiile conglomeratele tipice ale Cenomanului. Bine desvoltate
in aceastä localitate, ele iau o desvoltare mult mai mare spre Muntele
Ciucas.
In granitä, la localitatea numitä Poiana Ciorii, de sub
la ivealä o serie de mici ce se intind in Transilvania
cari sunt formate de calcar alb titon-beriasian ce ocupä o
tindere atât de mare formând Värfu Cucula. Ea are o conicä si
proemineazä asupra restului regiunii. Aceste clipe apar aproape de con-
tactul dintre Cretacicul cret. sup. In aceste calcare,
fragmentele de calcar ce parte la alcatuirea conglomeratelor ceno-
mane de cari sunt acoperite, am gäsit fosile räu conservate. (Terebratule

Dr. ATANASIU : Cercetäri regiunea a Carpa-


tilor din Moldova de Nord.
In vara anului acesta, 1906, s'au continuat cercetärile in zona
regiunea subcarpaticl din Moldova de Nord,
incepute din 1900 1901, din insärcinarea serviciului minelor,
continuate 1903, 1904- 1905 din insärcinarea de Comisiunea
pentru studiul petroleului. In campania anului 1906 am lucrat trei luni
pe teren ocupandu-mä, conform programului de :

www.dacoromanica.ro
XLII RAPORTUL ANUAL

1. Studiul regiunii din districtul Neamtu, situatä spre


Vest de valea Bistritei, a din partea de Nord a
districtului acäu. Aceste cercetäri au avut de scop a se o
orientare asupra orizontärii regiunii interne a zonei pre-
cum asupra raporturilor tectonice dintre cristaline
2. Studiul regiunilor petrolifere din districtul
veclerea facerii unui ghid pentru escursiunea al
de petrol.
culese In cercetärile anterioare, precum cele din
au fost inregistrate pe harta 1:50.000, cuprinzAnd foile urmätoare:
Gäinesti, ser. V, col. P; 2) Cornu Luncei, ser. V, col. Q; 3) Mä-
deiu, ser. Vt, col. P; 4) M-stirea Neamtu, ser. VI, col. Q; 5)
ser. VI, col. R; 6) Grintiesu, ser. VII, col. P; 7) M-stirea Agapia, ser.
VII, col. Q; 8) Tg. Neamtu, ser. VII, col. R; 9) Prisacani (Ciahläu), ser.
VIII, col. P; 10) Bicazu, ser. VIII, col. Q; 11) Piatra, ser. VIII, col. R;
12) Bozieni, ser. VIII, col. S; 13) Ata, ser. IX, col. P; 14) Tarcäu, ser.
IX, col. Q; 15) Tasläu, ser. IX, col. R; 16) Buhusi, ser. IX, col. S;
17) Palanca, ser. X, col. Q; 18) ser. X, col. R; 19) Scor-
teni, ser. X, col. S; 20) Bacäu, ser. X, col. T; 21) Sulfa, ser. col. Q;
22) Moinesti, ser. col. R.
Pe harta 1:20.000, dispozitie de Comisiunea pentru studiul
petroleului 1904, au fost imprejurimile orasului Piatra,
respunatoare la foile : Seria XV, I, (Ghrcina-Almasu-Monastirea-
Bistrita), seria XVI, col I, (Piatra-Cozla-Doamna-Agarcia) seria XV,
col. H, (Pângäräcior-Cursul superior al Cuejdului).
In iarna 1906-1907, s'a lucrat harta generalä, pe scara
1:200.000, a districtelor Suceava, Neamtu Bacäu, pentru a ca
la alcauirea geologice generale, pe scara 1:500.000, pe care
Institutul o va 1908.
Rezultatele cercetârilor acute In vara 1906, in zona internä a
din districtul Neamtu sunt consemnate cele ce
meazä (1).
A. cristaline mezozoice.
Partea de sud a masei sisturilor cristaline din Moldova, coprinsä
Bistricioara, constitue masivul Grintiesului mare cu
trele se terminä pe solul românesc versantul de nord al

Rezultatele cercetärilor asupra zonei a asupraregiunii


subcarpatice din districtul au fost publicate Esquisse géologique
des régions pétrolifres du district de Congrs du parole
1907. 0 a regiunei carpatice subcarpatice din Moldova, a fost
pentru geologic& international& a Europei.

www.dacoromanica.ro
ASUPRA INSTITUTULUI GEOLOGIC

Bistricioarei, unde o bandä de 2 km


Popii de (pär. Prisacani).
La Sud de Bistricioarei limita intre sisturile cris-
taline este de Pintecu care granita.
Pe sisturile crisraline obisnuite (micasisturi, quartitice,
quartite albe negre, roce amfibolice verzi, chloritosisturi, talcsisturi
calcar cristalin), este de remarcat un gneis cu feldspat alb, câte
odatä granitoid, care se des la marginea sisturilor cristaline din
aceastä parte ca d. e., pe Bradului Grasului, in basinul
Bistricioarei, pe a Primätarului,
sului. Acest gneis nu se mase intinse bancuri
nice, ci se mai ales in de blocuri de
tercalatiuni lenticulare restrânse printre micasisturi si sisturi cuartitice ;
el reprezintä probabil injectiunile unei mase granitice
trul sisturil or cristaline. Straturile sisturilor cristaline
cute a directiune N 30° West si N. 15° Est.
inclinarea la contact cu este aproape constantä spre West.
privinta raporturilor tectonice dintre masa sisturilor cristaline
se pretutindeni la contactul dintre aceste formatiuni,
straturile se sub sisturile cristaline, se observä d. e.
la gura Pintecului, pe Ciumärca, pe päräul Grasului, pe
a Primatarului (gura Humariei), pe Dreptul la gura Busmeilor
pe Borca, gura par. Secu a Steghioarei. raporturi s'au
observat la marginea masei cristaline dintre Borca Granita Bucovinei (1).
Limita stratigraficä formeazä o linie ondulata, astfel pe une locuri
marginea sisturilor cristaline se pare cä peste iar in alte
locuri marginea se pare ca masei sisturilor cris-
taline. Exernplul mai caracteristic se vede la nord de
unde flisul peste Flolditei, la 2 km
de limita generall Concluziunea directä ce se din
aceste fapte este marginea a sisturilor cristaline
din Moldova se ca o de incglicare
(Ueberschiebungszone) Pentru interpretarea intreaga masä
a sisturilor cristaline din Moldova ar reprezentà o de
sariaj peste intern, ne lipsesc pânä acum observatiuni suficiente.
Clip ele mezozoice (Trias, Jurasic Cretacic inferior) sunt bine
reprezentate de granitä jurul Tulghesului, constituind, la nord
de Bistricioarei, labirintul stâncos al Pietreor unguresti
Runcului, iar la sud, Putnei a Pintecului, constitue
Heghiesul Piatra Detunatä cu Piatra Pocladului din muntele Chicerea.

S. ATHANASIU, Geologische Beobachtungen in den nordmoldauischeu


Ostkarpathen. Verh. d. k. k. geol. Reichsanstalt. Wien. 1899, pag. 132.

www.dacoromanica.ro
XLIV RAPORTUL ANUAL

Pe solul clipele sunt reprezentate prin muntele Magura


(1551 m.) situat pe versantul de nord al Bistricioarei, valea
Bradului si valea Grasului, Pietrele Mocilor, vârfuri ascutite,
ruiniforme, situate imediat spre nord de Prisäcani, la origina
Argintäriei a par. Popii. Aceste plutesc pe cristaline
se in mici coveti. Ele sunt constituite la din conglomerat
ori brecie gres quartitic ori albicios. Acest
merat gres este putin desvoltat, se vede foarte rar in situ, ci se
mai mult in blocuri stânci la basa clipelor. Dea-
supra conglomeratului gresului, urmeazä un calcar silicios, compact
ori breciform de coloare cenusie ori gälbue, care se desface frag-
mente ascutite.
Acest calcar este masiv ori separat bancuri foarte groase,
constitue mai intregime clipele, muntele o gro-
sime de 350m. In Popii, sub Piatra Mocilor cea se
väd blocuri mari de un calcar compact, identic cu calcarul cu
amoniti jurasici, pe care 1-am observat in clipele M-tele Chicerea
Peste). Pe Prisacani chiar pe Bistricioara aläturi de se
intâlnesc blocuri mari de calcar alb coralieri Requienii, deci de
Aptianului. Aceste blocuri provin din clipele de pe partea ungureascä.
Calcarul Requienii nu se in situ nici in Petrele Mocilor,
nici Atât gresul conglomeratul calcarul din aceste
sunt petrografic identice cu gresul cu Belemniti calcarul do-
lomitic dela partea a clipelor Raraului, calcarul
Aptian cu Requienii, din Pietrele Doamnei.
Din aceste consideratiuni rezultä gresul
conglomeratul, calcarul, din Magura Pie-
trele Mocilor, nu sunt de triasica, cum
au fost considerate acum, ci apartin foarte probabil
la sistemul jurasic.
B. Zona a
zona a din districtul Neamtu si din bazinul su-
perior al Trotusului, foarte cunoscutä acum, s'au deosebit
urmatoarele grupe de straturi :
1) Cretacic inferior. Marginea a la Vest
de Bistrita sträbätutä de Stejarul, Dreptul Bistricioara, este con-
stituitä din: gresuri grosiere vine de calcit, gresuri quartitice negri-
cioase calcaruri marnoase; printre acestea se intercalatiuni de
märnoase de gresuri cu particule su-
prafata gresurilor se ieroglife, câteodata de grosimea degetului,
iar pe marne fucoide mici. straturilor tntre N 30°
West si N 30° Ost. Borca Farcasa aceste straturi un

www.dacoromanica.ro
ASUPRA XLV

anticlinal tn axa cAruia curge Bistrita. Pe aripa de a acestui an-


ticlinal se discordant gresul grosier masiv din piciorul Curmäturei
(Farcasa), care apartine la cretacicul superior.
grupä de straturi valea Bistricioarei ceva mai
sus de gura Grintiesului se spre Sud, la marginea de West
a Ciahläului, prin basenul Pintecului a Jidanului Bicaz.
Pe Bistra straturile au directiunea NNE, se pleacä sub gresul
masiv conglomeratele cretacice superioare din stâncos numit
«Piatra surä» din marginea vesticä a Ciahlgului.
Aceleasi straturi ca pe Bistra, constituite din gresuri mi-
cafere cu particule cOrbunoase, din gresuri grosiere cu ieroglife din
marnoase, se deasupra glomeratelor de
pe dinspre Est al Pietrei Sure, in covata de pe
Poiana Stgnilelor, unde aceste straturi au directiunea N. 15° West.
Am dar aici o dovadä straturile dela
marginea vesticä a Ciahlgului sunt mai conglomeratele deci
cretacicO inferioarä este
Urmeaza dar inferioarg cel putin a unei
a acestei grupe de straturi dela marginea a este
problematicg. Rocele ce o constituesc se pot de multe ori cu
cele din grupa straturilor eocene cu fucoide ieroglife (bartonian) este
probabil cä straturile din bazinul Fintecului a Bistrei, cari con-
stituesc marginea de vest a masivului Ciahläului, sä apartie eocen, nu
la cretacicul inferior, cum sunt considerate acum.
2) Cretacic sup e or. Flisul cretacic superior (cenoman senon)
din culmea Stänisoarei se spre sud in districtul Neamtu ca
o de 8-10 kin., la gura Largului a Bistricioarei, for-
muntii Razernu, Baicu, Pârvu Piatra Cornului, pe versantul
al Bistritei Surducu Teilor, Inferate Hurduga, pe partea El
este constituit din gres grosier conglomerat in bancuri foarte
groase sau masiv; printre elementele constitutive fragmentele de
quart alb de calcar mesozoic. Intercalatiunile de gresuri de
marnoase sunt rari. Caracteristic pentru cretacic superior sunt
stâncile de calcar alb cu Requienii, de mai multi metri cubi,
cuprinse gresul masiv, cari adeseaori se descoperite väi,
ca d. e. pe Farcasa, pe Galu pe par. Cornu. Cea mai cunoscutg din-
tre aceste stânci este «Piatra ce apare Bistritei in un
anticlinal al gresului cretacic superior.
de caracteristic se aratä in regiune

(1) S. ATHANASIU. Asupra muntelui din nordul Mol-


dovei. Buletinul Stiinte. An. XIV 1905, pag. 341-379.

www.dacoromanica.ro
XLVI ANUAL

rar, sub de izolate sau de constituite din mari


de quart, de calcar cu Requienii de cristaline. Un frumos exem-
plu de aceste conglomerate prezintä «Piatra Cornului» la
de Poiana Largului, la marginea de est a flisului cretacic, care apare
ca o continuare spre nord a conglomeratelor Ciahläului,
tura acestea conglomeratele din Stânisoara.
Directiunea stratelor cretacic este N 30° West
N 15° Ost. Valea Bistritei gura Zahornei gura Largului este
anticlinal de cretacic superior.
In anticlinalele cretacic superior, iese la in
rilor o formatiune mai inferioarä constituitä din o de
de gresuri quartitice in straturi subtiri, care ar apartine pro-
babil la GAULT aturile de a); astfel sunt straturile cari apar pe
Farcasa (par. Stânei par. Teiului), pe (par. Tigäncei), valea
Bistritei la gura Zahornei.
Limita cretacic superior flisul eocen este
prin o care trece prin Glodului (Poiana Largului)
prin valea Bristritei intre gura Largului gura Bistricioarei. Muntele
Nimasu, situat la est de Glodului, este constituit din un sinclinal
eocen. In multe locuri margina flisului cretacic este peste
straturile eocene, cum se d. e. pe versantul de vest väei Lar-
gului, la est de Piatra Cornului.
Intre valea Bistricioarei a Bicazului, cretacicul superior constitue
Ciahläului. Acest munte se constituit, cam dela
dinea de 1.000 m., din un gres grosier din conglomerate. Elementele
conglomeratelor constau mai ales : calcaruri jurasice aptiane, din
quart, din gneis granitoid cu feldspat alb din cristaline.
Bancurile se par aproape orizontale. De sub aceastä de cretacic
superior, groasä de aproape 1.000 apar, mai ales in marginea de est
de sud-vest a muntelui, foarte multe stânci de calcar alb cu Requi-
enii (aptian) si de calcar silicios cenusiu (jurasic). Cele mai
mari dintre aceste pe sunt cu apä» dela
fundul Izvorului Muntelui stânca de sub Piciorul de pe
lui Martin, marginea de vest a Ciahläului.
Gresul conglomeratul de Ciahläu continua, spre
Sud la Chisirig, in valea Bicazului. Spre Nord in bazinul Schi-
tului a Tiflicasului spre Est in bazinul Isvorului alb al Isvorului
Muntelui, masivul Ciahlaului este inconjurat de care apar-
foarte probabil la eocen ale cärui straturi la contact se
spre Vest, sub gresul conglomeratul cretacic. Din aceste fapte
din cele mentionate precedent la margina de Vest a Ceahläului, ar
Ciahläul apare ca o acopeiitoare de cre-

www.dacoromanica.ro
ACTIVITATII GEOLOGIC

tacic superior peste eocen. Trebue de


servat cä pânä acum nu avem o dovadä paleontologic de vârsta
cretacia superioarä a conglomeratelor Ciahläului. Singurele probe sunt:
identitatea conglomeratul din conglomeratul
dela partea a straturilor cu Pachydiscus din Stânisoara, precum
prezenta foarte deasä aceste gresuri conglomerate cretacice
perioare a blocurilor stâncilor de calcar ap ti a n care nu se
gresul masiv eocen.
La Sud de Bicazului, cretacicul superior constitue probabil
o parte din culmea de din basenul Tarcäului (Mt. Ardele), pre-
cum o parte din culmea Tarhaos-Ciudamir din muntele Cotumbele,
in basenul pär. In aceste regiuni, foarte putin studiate, cretacicul
superior formeazä probabil simburile anticlinalului vestic de eocen de
care ne ocupäm cele ce urrneazä.
3. enul. eocen ocupä intinderea cea mai mare din zona
internä a flisului, la Sud de Bistricioara, constituind ambele versante ale
väii Bistritei de gura Bistricioarei la Oantu-Vaduri, precum
regiunea sträbätutä de Bicaz, Tarau de Trotusului,
Ghime Asäu. In acest complex se pot deosebl
grafic urmätoarele grupe de straturi :
a) es de u, considerat ca diviziunea
a flisului eocen, o continuä, de 10-15 care
incepe la Nord din Secu, la Est de Ciahläu, se spre
Sud basenul Taraului, bazinul
cele mai mari din parte a este constituit din un gres
grosier, care devine conglomerat masiv ori bancuri
foarte groase; cenusiu-albästrui e proaspät, devine negricios mur-
dar pe suprafetele expuse. Intercalatiunile de cenusii
negre, de gresuri pläci de gresuri quartitice, câteodatä destul
de puternice, se Osesc in general desvoltate partea superioarà a
masiv.
eocenä a gresului de Tarau, este prin
Numulitilor, cari se excesiv rar cu forme general mici.
s'au gäsit spre Nord de Bicaz partea inferioarO a Isvorului
Muntelui in cariera din Obcina Horstei pe partea dreaptá a Bistritei.
In basenul Taraului s'au gäsit : la gura Frasinului, aproape

de gura Taraului, apoi la gura Atei, pe marginea de Sud a


piciorului Torogleju, pe Adânc, pe pär. Cichiva, la gura Bolo-
pe pär. lui Dumitru, la gura Ardelutei in fine pe pär.
la fundul TarcOului. In partea de Sud a zonei, in basenul Trotusuhfi s'au
observat Numuliti, ateodatä la diametru, pe pär.
Ghimes, pe Asäu multe locuri pe pär. Din aceste

www.dacoromanica.ro
ANUAL

fapte foarte probabil puternicg formatiune a gre-


sului de trebue consideratä ca reprezentand un facies de
coastä a eocenului, pe când cretacicg superioarg, cel a unei
din aceastä zonä, nu este acum doveditä'.
Gresul de cute directiunea NNW,
general plecate spre Est, cum se vede la Bicaz muntele Cosmita,
pe partea a Bistritei. Valea Tarcgului este un exemplu tipic de
o vale longitudinalä isoclinalä', care ar clin ale
princ ale, araate relief prin paralele de munti,
dreptate Nord-Sud. Anticlinalul vestic, mai puternic, este prin
: Obcina Horstei (1052 m.) (1138) la nord de Bicaz,
iar pe versantul vestic al Tarcäului prin : Stegea (1321), Mägura (1496),
Torogleju (1252), (1463), Ardelele (1595) Tarhaosu mare
(1645). Acest anticlinal este täiat transversal de Isvorul Muntelui, de
Bicaz de principali de pe Tarcäului ca: Ata, Bratesu,
Bolovanisu Tärcuta, cari In parte chei scenerii
stâncoase. Anticlinalul de Est este arätat prin o coamä muntoasä con-
care linia despärtitoare a apelor intre Bistrita
de-oparte bazinul Tarcgului de parte. VOrfurile principale
din coamä sunt: Cosmita (1019), separat de Bistrita Bicaz
Straja, apoi (1228), Murgociu (1294), Pintenu (1265),
manu (1310) si Geamänu (1447).
In basinul Trotusului, formatiune a gresului de cu-
sub denumirea de de Uzu», constitue o mare parte din
culmea de granitä Tarhaos-Ciudamir la Vest de
Socior-Preotesele, dintre Ambele aceste
culmi pot considerate ca o virgatiun e spre sud a anticlinalului prin-
cipal vestic din basenul Tarcä'ului. Cele väi longitudinale,
Asäu, represintä morfologic geologic, continuarea spre sud a base-
nului Tarcgului, de care sunt separate prin pragul format de piciorul
Rgsvanului si de Obcina Balintului.
In partea sudicä a basinului superior al Trotusului, gresul de Tarcäu
(Gres de Uzu) este foarte desvoltat basinul pâraelor Cio-
unde formeaszä cute plecate spre Est. Muntii Fältuianu
Cotumba (1250) la nord de Sulfa muntele (1523) la nord
de sunt formati din acest gres.
b) B o n i anul. Grupa de straturi din zona a atri-
buitä la eocenul superior, zona gresului de spre
spre West. Ea este reprezentatä prin un complex de straturi cari
s'ar general consider& ca constituite din o rn de gre-
suri cu ieroglife de märnoase cu fucoide mari.

www.dacoromanica.ro
ASUPRA GEOLOGIC XLIX

Gresurile sunt in general cu märunt, cenusii, sträbätute de vine


calcit dispuse- bancuri câteodatä groase cu urme de valuri.
Din cauza predomnirii märnoase cari se usor
apä, rezultä aspectul glodos al terenului näruiturile dealuri,
nuke aceastä formatiune. Cu gresurile obisnuite isturile märnoase
cenusii se pe une locuri : gresuri quartitice negricicase sau
verzii, gresuri sistoase, märnoase negre, verzii un con-
glomerat calcaros märunt cu particule de roce cristaline verzi, care
tine des mica la 3 mm diametru), Orbitoide, Briozoari,
Litlzotamnium, fragmente de bivalve (mai ales Ostrea pläci
de Echinide. Pe suprafata märnoase se pe fucoide
mari urme de viermi.
La partea inferioarä a bartonianului se deosibesc e
Audi a constituite : negre silicioase, gresuri quartitice
lexuri negre, marne silicioase rosietice.
Aceste straturi ies la totdeauna axa anticlinalelor straturilor
bartonianului se pot vedeä bine la Audia, aproape de gura päränlui
Hangu Bistrita.
Pe versantul de est al Bistritei, gura P.ängära,ti,
bartonianul constitue basenul Largului, a Hangului, a Buhalnitei, a
Potoci al pär. Stejaru, vine contact cu gresul de pe
de est a niuntelui Cosmita.
Spre Sud de Bistritei, straturile bartonianului formeazä, la
marginea de Est a gresului de o care,
dela gura väii Oantului, se prin fundul Calu,
Nechitu Tasläu mare (Or. basenul superior al Ta-.
särat, de unde trece pe versantul Est al Asäului. secliune
interesantá se malul drept al Bistritei, gura
pär. Caprei. Straturile bartoniene cu formeazä aici cute
putin plecate spre Est, cari pe pär. Tisa se razimä peste gresul masiv de
Tarcäu din extremitatea astfel cä pozitiunea a
acestui gres la partea a bartonianului se vede destul de
longitudinalä a Oantului este anticlinal al stra-
turilor bartoniane, cari se spre Nord de Bistrita,

Un alt anticlinal se vede spre Nord de Bicaz, la Poiana-arnului


pe Potoci; la gura acestui päräu se vede sAmburile anticlinalului
constituit din sisturile negre caracteristice ale or de
straturi mai ies la mai spre Nord, la gura Isvorului Alb,
piciorul Verde, la fundul pär. Largu Coroiu Bränzeni.
Intre Bistricioara Bicaz, bartonianul constitue marginea de Nord
a Ciahläului din basenul pär. a de unde se con-
4

www.dacoromanica.ro
L RAPORTUL

spre Sud, la marginea a gresului de o


care se urmareste din basenul Isvorului Muntelui al
Bicazului bazenul Trotusului. In valea Bicazului, intre Hamzoaia
Chisirig, bartonianul cute strânse plecate spre Est se pare
a fi separate prin o falie de gresul conglomeratul cretacic superior din
piciorul Chisirigului. Vârsta eocenä a acestor straturi este doveditä prin
prezenta NuMulitilor pe pe Secu. Sisturile
rosii, deasemenea caracteristice eocen, apar in bazenul Schitului,
pe Izvorul Alb si pe Izvorul Muntelui Lutului Rosu), aproape de
marginea päretilor ai Ciahläului.
Spre sud de valea Bicazului, bartonianul se in bazenul
unde se vede pe Ata, in sus de Bolätäului, pe Brates, la Vest
de piciorul Bobeica, apoi la fundul Bolovanisului a Tärcutei, la granitä.
Aceste straturi, printre cari sisturile negre apar des, sunt asezate in sin-
clinale ale gresului de Tarcau sunt superioare acestui gres.
In Trotusului, faciesul marnos al Eocenului, care apartine
probabil tot la bartonian, apare Palanca in valea Ciu-
ghes. Ín aceste straturi s'au pe conglomerate verzi cu
Numuliti, iar in un anticlinal tot pe acest se ivesc sisturile negre
de Audia.
straturi se aratä partea superioara a väii in sus
de Cotumbita, formând cute plecate spre
aid pe gresul masiv din piciorul Cotumbita. La partea inferioara a
bartonianului se aici, marginea pic. negre,
gresuri quartitice silexuri negre, straturi de marne rosii, foarte
feruginoase. Aceste uri de se direct pe gresul
masiv, stratigraficA deasupra gresului de
la partea a bartonianului este stabilitä.
Inläuntrul formatiunii gresului de bartonianul apare in pe-
tece asezate sinclinalele acestui gres ca d. e. pe partea
a Tarcäului, gura Cichiva a Rächitisu, apoi partea
superioarä a Asäului, dela gura Socior sus. In valea Tro-
tusului faciesul marnos-gresos al eocenului, este intre Brustu-
roasa Goioasa, mai ales pe partea a väii unde sisturile
moi cu gips secundar gresurile argiloase murdare care se descompun usor
in nisip, dau acestor straturi aspectul straturilor salifere miocene. In un
anticlinal al acestor straturi se aid märnoase negre
rosii, gresuri quartitice silexuri negre, cari se la gura par.
a pr.
La gura Sulfa, alternanta de märnoase de gresuri moi
se pleacä spre West, sub gresul masiv de Tarcäu din piciorul

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITATII LI

tuianu. Avern cleci a face aici o a eocenului inferior peste


bartonian.
4. ul. zona internä a anume
formatiunii gresului de rar straturi asemenea cu acele
ce constitue diviziunea or ilit e din oligocenu1 inferior.
Astfel de straturi apar dela gura par. Murgoci sus
spre Rächitis, o La gura pär. Cichiva aceste
straturi staudeasupra bartonianului. Aceleasi sfraturi se aratä partea
superioari a väii Ghetäriei pär. Tarhaos. Este
de multe ori greu de a deosebi petrografic uril e de Audi a
dela partea inferioarä a bartonianului de unele faciesuri ale sisturilor
menilitice.
Spre Est de zona gresului de Tarcäu, oligocenul inferior, caracte-
rizat, se aratä la gura Secu-Vaduri, unde formeazä un Aici
suntem in zona externä a flisului de care nu ne acest
referat.
C. Minereuri, pietre de carierä, izvoare minerale
iviri de petrol.
In zona cristalinä din districtul s'au constatat minereuri in
urmältoarele puncte :
Piritä la fundul Argintäriei Priskani.
Cum se vede in o micä galerie säpatä de minereul are grosimea
la 2 dcm. este cuprins banc puternic de quart läptos, concor-
dant cu micasisturile cari au directiunea N West.
cu chalcopiritä pe de Est a Pietrelor la fundul
Bradului. Bancul de quart cu minereu are grosirne de 6 este
cuprins in micasisturi cu directiunea N 15° Est, inclinat de
Est. La contactul cu micasistul bancul de quart este negricios foarte
bogat in minereuri. S'au säpat aici de cätre o galerie de 20 m.
de quart. Se cunosc urme de o expIoatare veche.
Piritä cu minereuri de mangan, pe pâraulGrasului anume
pe ramura ce izvoräste de sub de Sud-Est a Mägura. Printre
cu directiunea N 15° Est, se quartite incärcate cu
de mangan piritä. Zäcämântul se foarte aproape de limita stra-
tigraficä intre sisturile cristaline
zi de n, s'au pe Bäei, la fundul
Grintiesu. Foarte bogate minereuri de mangan a mai fost observate pe
versantul Nordic al Dreptul, la origina pär. Trocilor, sub Obcina
dintre mare Busmeiul mic (la Petraru). Quartitele negre, foarte
bogate oxizi de mangan, sunt aici foarte puternice s'ar
ca o continuare spre NNE a quartitelor manganesifere dela fundul väii
Grintiesului.

www.dacoromanica.ro
RAPORTUL ANIJAL

de var. Singura regiune cu de var din zona


Moldovei, este compact, alb curat, cu Requienii (cre-
tacic inferior), care constitue stâncile printre conglomeratele
Ciahlgului, procurä un var de calitate excelentg. Exploatgri primitive,
astäzi au fost la fundul Izvorului Muntelui, sub Piatra cu
pe Maicelor. Piatra sprävglitä pe jgheaburi, din
cile de pe Oculasul mic din Piatra cu exploatare mai siste-
facerea unui drum practicabil pe Izvorul Muntelui Bis-
trita, ar face produsul acestei industrii foarte toatä Moldova.
Pentru prepararea cimentului, unele marne cu fucoide din eocen
un material excelent. Inceputuri de exploatare, au fost la Vaduri
la valea Bistritei.
Carier e. Gresul eocen din zona a flisului este exploatat ca
piaträ de foarte multe locuri de pe valea Bistritei a Tro-
tusului. Din conglomeratele quartitice din cretacicul superior,
de pe Farcasa, se pietre de
Dintre Carierele mai importante, sunt de mentionat urmätoarele :
La Rgpciuni, estremitatea Runcului, pe partea a Bistritei,
Gresul este cu firul fin, e proaspgt, murdar
când. e alterat. Se usor se prezintä bancuri groase de
2-3 m., intercalatiuni subtiri.
La Bicaz, se exploateazä un gres cenusiu-albästriu, general cu
firul mare; printre elementele constitutive granule de quart
alb solzisori de Se in bancuri foarte groase. Cariere se
pe partea a Bistritei, la gura Bicazului a Isvorului
telui, pe partea la Capsa. Din gresul conglomeratic din
Corbului, se scot pietre de
La se pe Tarcgului, pe par-
tea a Bistritei, piciorul Cosmitei. Gresul, cunoscut Mol-
dova sub denumirea de de este identic cu gresul dela
Bicaz. Se foarte groase, aproape masiv.
dur pe spärturä, devine murdar mai putin tenace pe suprafetele expuse.
Pe valea Trotusului, in sus de Comänesti, se la Straja,
ceva mai sus de gura apropiere de gara Palanca, pe partea
stângä a Trotusului. Gresul ce se exploateazg este numitul de
are general caracterele de
Izvoare miner ale. Ape carb onatate sisturile cristaline s'au
pe Borhutului pe Glodului, din bazinul Bra.-
dului, la Nord de Prisacani. Un alt isvor puternic de borvis slab sulfurat,
cuprins tot zona cristaline, se aflä pe de Nord a mun-
Mägura, anume pe pär. Humgriei, afluent al Primatarului.
La marginea internä a aproape de s'au

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITATII INSTITUTULUI

izvoare de carbonatatä, anume : Pintecului, pe pär.


Jgheabul la Frasin, valea Bistra mare.
are särate s'au zona internä a in
multe locuri, dintre care importante sunt urmätoarele: la Farcasa
estremitatea piciorului CurrnAturei, la Nord de pe pär.
la Poiana Largului pe Glodului, pe päräul Schitului la gura
lui Martin, aproape de Schitul Duräu, la fundul pär. Secu mar-
ginea de Räsärit a Ciahläului.
e sulfur e, sunt foarte dese in zona gresului eocen
din bazinul superior al Trotusului, ca de ex., pe pe
Ciughes, aproape de Palanca, pe pär. Brusturoasa, pe pär.
Sugur pe partea a Trotusului, la Preluci, aproape
de gara Goioasa.
ir i de petrol. In marginea de Nord a masivului Ciahläului,
satul Räpciuni, pe partea dreaptä a päräului Schitu, cam la 2 km.
dela gura acestui in Bistrita, se puturi gropi päräsite
de petrol, dintre cari unele sunt cu apá cu picáturi de
trol la suprafatä. Unul din aceste puturi, situat pe piciorul Humäriei
diat deasupra grädinelor din satul Schitu, a fost cu 40 de ani
urmä dupä cum rezultä din haldei din cele spuse de
trebue avut adâncimea de 50 m. Din acest s'a
scos petrol, el a fost päräsit din cauza emanatiunilor gazoase
puternice, cari au oprit lucrarea mai adâncime. Incercärile acute mai
tot pe piciorul Humäriei, au fost succes. Aceste iviri se
pe un anticlinal directiunea N. 30° Est, constituit din un
gres cenusiu bogat din marne rosii vinete, cari apartin la
eocen.
Prezenta petrolului Moldova este, cum se legatä de zona
a de formatiunea saliferá subcarpaticä. Ivirile de petrol
mentionate zona a flisului, la o depärtare de 9 km. de
marginea sisturilor cristaline, sunt interesante din multe puncte de ve-
dere de aceia ar fi de nevoe a se face aici sondaje de incercare, mai
ales cá, vedere situatia constitutia terenului, de
exploatare fi relativ
Pe Hämzoaia, in bazenul Bicazului, s'au gresuri
conglomerate märunte infiltrate cu petrol. Valea este säpatä
in un anticlinal indreptat aproape N-S, constituit marnoase
negre vinete cu fucoide, din gresuri cu ieroglife. Unele
marne sunt foarte bituminoase. Printre aceste marne gresuri se aflä
bancuri de conglomerat märunt de calcar cu numuliti. Straturile cu
infiltratii de petrol de pe Hämzoaia, apartin deci tot la eocen, pro-
babil la bartonian, ca straturile petrolifere de pe

www.dacoromanica.ro
LIV RAPORTUL ANUAL

V. C. Cercetäri masivul cristalin dela


districtul Suceava.
Cercearile pe teren din 1906 au fost asupra sisturilor cristaline
rocele filoniene ce le sträbat, precum asupra minereurilor din
masivul cristalin dela Brosteni, cuprinzând mai seamä regiunea
tutä de : Holdita, Negrisoara Neagra
A. Sisturi cristaline si roce eruptive melanocrate filo-
niene. In regiunea situatä la Est de Bistritei s'au
de ce diabasice de kersantit pe valet Holditei culmea
Mäzänaiu, ce se la nord de
In estremitatea de sud a Mäzänaiului, pe drumul vechiu ce duce
dela spitalul judetean spre Dealul Ferului, se vede o rocä eruptivá
neagrä, compactä, probabil hi t, care se scoboarä albia
Bistritei.
Aceste au in general directiunea NW-SE, sunt contact
cu cloritoase verzi cu un calcar alb, cristalin, cu la-
mele de grafit. Culmea de granitä dela fundul Holdita, formatä
din muntele Grebenele, este constituitä din eis cu spat rosu
din o clipä de calcar cenusiu, de triasicä ori jurasicl.
zozoice vechi, se spre nord de Grebenele, la Alunis, Clife
la Tarnite. Coama Tarnitelor este o constituitä la partea supe-
rioarä din un calcar rosu ce alterneaz4 cu gres ros, apoi din calcar ce-
la partea inferioarä din conglomerat gres quartitic, ce se
razimä pe cristaline,
Regiunea la vest de Bistritei, sträbätutä de Bärnärelu,
de Barnaru, de Negrisoara de neagra Brostenilor, este constituitä mai
ales din cristaline din amfibolite, cari
epidotice, din dolomitä cu lit, rar din gneisuri.
Amfibolitele sunt bine desvoltate «Päretii in piciorul
luganu, iar dolomitele ocupä o intindere mare Bärnarului (Cheile
Bärnarului) in Negrisoarei a Negrei Brostenilor,
tercalatiuni, cAteodatä foarte puternice, printre celealte cristaline,
cum se observä d. e. la pe Negrisoarei.
Aceste sisturi cristaline sunt deasemenea sträbätute des de
de oce e, cari se väd Bärnärelului, sub piciorul Tä-
ranului, apoi pe pär. mai ales la gura Spre fundul
väii Wärnärelului, la gura pär. Paltinu, se vede un frumos exemplu de
contact diabas si dolomitä. Filoane diabasice se si bazinul
Negrisoarei, gura Toplicioara, la Darmocsa, iar pe Neagra
se la gura pär. Ortoaia unde gneisurile. Filoane
de Vogesit dolomitele din piciorul Cerbului,

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITATII INSTITUTULUI GEOLOGIG LV

precum sisturile cristaline din piciorul Väcäriei, ambele puncte situate


pe Neagra
B. In masa cristalinä din imprejurimele se
gäsesc urmätoarele minereuri :
a. Localitatea e pe valea la gura pär. lui
unde apare un filon compact de grosime.
estec cu iritä, se mici
pe valea Holditei, pe pär. Ursului, apoi pär. Ursului pär. Crucei.
e. Acesti oxizi de fer mangan se mare
câtime Dealul Ferului, Brosteni, unde se urme de
ploatäri vechi. exploatare sistematicä pe cale electricä ar fi rentabill
Dupä analisele acute de V. BUTUREANU, aceste minereuri contin
: 5 25°/,, fer mangan metalic ; considerate
minerale de bioxid de mangan, ele contin 21 80°4 Mn 02.

R. de Cupru din Dobrogea.


S'a urmat cu studiul zkämintelor de minereuri din Dobrogea
ceput din ani precedenti.
Rezultatele obtinute acum, 'aratä zäcárnântul dela
Tepe apartine zkämintelor piritoase-cuproase (Kieslager). El se
printre metamorfosate contactul masele intrusive ale
unui diorit ce apare pe curmätura dintre comunele
sus si Camena. sisturile si dioritul au directiunea NW.
verzi paleozoice sunt metamorfosate la contactul acestui
diorit sisturi micacee si sisturi cloritoase. In acestea din se iveste
care la suprafatä se manifesteazä prin o pälärie de fier
compusä din -blocuri proeminente de oxizi hydroxizi de fier
pe alocurea de carbonati oxizi de cupru. Aceasta se poate urmäri la
suprafatä cu mici pe o lungime aproximativá de 800'
a laterale, cari la sunt mai
sau mai putin alterate, din cauza discompunerii minereurilor cu
cari sunt impregnate. Puterea acestei zone este de peste 100'
LucrArile de explorare profunzime, cari constau din douä puturi,
asezate in patul coperisul acestei zone din galerii la diferite hori-
zonturi, a stabilit agentilor atmosferici a fost foarte
tensivä asupra aproape de adâncime
dela aceastä adâncime incepe a se ivi minereurile primare reprezen-
tate prin sulfure de fier cupru. (Piritä, Bornitä, Calcopiritä), cari se
sesc in forma de falbanduri corpuri compacte lenticulare.
Meritä a fi relevat acest zkämânt mai este
peris) de o zonä de sericitoase silicioase de asemenea impregnate

www.dacoromanica.ro
LVI RAPORTUL ANUAL

cu minereuri, precum de zone de impregnate cu pojghite subtiri


de cupru nativ, cari punct (putu adâncime) sunt de
concentrate, pe fetele de sistuositate ale apar splendide
cristale arborescente de cupru nativ.
in prezent, galeria dela adâncime care traverseazg
dela spre patul lui, a de falbanduri o
serie de 13 lentile compacte de minereuri, in grosimi de
Aceste lentile sunt compuse aproape totalitatea din pirite
cuproase, prin care se mai filoane formate numai din
calcopiritg curatá. Pe acestea se mai producte de tran-
sformare ca ca un product secundar hematitul
magnetitul asociatiune cu sulfurele mai ales cu sulfura de
cupru. Acest fapt precum existenta filoanelor de calcopirite cu
de quarz ne face a crede parte din minereurile de cupru sunt viituri
posterioare
Lucrárile de explorare, cari se cu activitate, ne vor
da indicatiuni importante, nu numai asupra genesei acestui dar
asupra valorii lui

Dr. MAX REINHARD : Cercetäri a) Muntii


b) Jiului.
A. F Statului Major
striac, No. 33 42, scara : 57.600).
escursie a fost intreprinsg pentru a se mai
sisturile cristaline in special de calcar cristalin din fundul
Buda.
vedere scopul practic al studiilor, cercetat regiunea
Buda Topolog pe de oparte, intre hotarul
localitatea Intre pe de parte.
iuni ografic Eroziunea
catenei de aspectul caracteristic alpin (Serbota, Negoiul, Les-
pezile, Paltinul, Capra, VArtopelul, Buda, Podu-Giurgiului, Moldoveanul).
S'a ridicat mai multe profiluri longitudinale transversale ale
ghetarilor precurn ale s'a schitat un plan aproximativ al
acestor ale funduri mai multe lacuri (iezeri).
Schimbarea a Mircea, Buda Capra dela profilul transver-
sal de U la de V, mnsotitä de o schimbare a profilului longitu-
dinal inferior la care s'au ghetarii in epoca
glaciatiunei. Acest punct se la o de vreo 1450 m se
seste deci dedesubtul limitei superioare a
de miazg-noapte a Negoiului (Strunga Dracului)
cei mai frumosi berbeci (roches moutonnées) din regiunea.

www.dacoromanica.ro
ASOPRA INSTITUTULIII GEOLOGIC LVII

In valea Mircea s'a putut constatà, la gura mai multor ogase late-
rale, conuri mari de datorite unor surpäturi de Chiar
zäpada, amestecatä cu därämäturi de roce, nu s'ar fi
unele locuri, formând poduri naturale peste totusi faptul s'ar fi putut
devastarea pe o de forma unui semicerc,
provocatä de presiunea aerului prin surparea
Tiu insist asupra faptului : observapunile geogra-
fice cele geologice, putut fi cartografiate exact din cauza
neexactitätii Major Austriac (1:57.600), In ce priveste
regiunea dintre Topolog. Pe când regiunea
e ridicatä astfel, permite
o orientare, creasta granitei muntele Urlea Orlului pe harta
austriacä) e cu Harta topograficg,
de d-1 Martonne pentru regiunea dintre Buda Capra, dä o
mai a reliefului, exactitatea ei tot e prea
cientä pentru ca sä servi drept baza pentru inscrierea
observapunilor geologice. Aceasta a ingreuiat cu mult studiul tectonicei,
care n'a putut fi descurcatg complect cu toate cä de observapunile
s'au mod amänuntit.
g e. Regiunea studiatä e
zona sisturilor cristaline ale grupului I. Numai partea inferioarg a
Buda Capra cade in zona gneisului de Cozia dela (Vezi
despre structura geologicä raportul dela 1906).
lul Capra a. Profilurile acestor
sale se foarte La Intre-Rauri, de unde Caprei
spre N, Valea Budei spre väile sunt gneis de
Cozia, care Caprei e roca predominantä la km 2 al dru-
mului de fer (socotit dela Cumpana), iar valea Budei aproximativ
la km 5. Direcpunea bancurilor gneisului precum a stratititor sisturilor
cristaline, ce mai la N, e general E-W, iar predo-
e spre S. Micasisturile cu mari de muscovitä, pe alocurea
cu turmaling, (pe cari le vom numi micasisturi de tipul I), sunt
incluziunile cele mai frecvente ale gneisului de Cozia rolul devine
din ce ce mai important, cu ne de Intre-Rauri spre N.
In valea Caprei, zona aceasta de injectiune cu roce gneisice, aplitice
pegmatitice, cu amfibolite fluidale (schlierig) de tip I, tine cam
la km. 9 (ultima ivire de gneis), iar de tip I
la kin. 11. In Budei, zona e mai puternia Ultimul gneis s'a
constatat la km 18,5, iar de tip merg in apropiere de
confluenta rturilor Buda Mircea (cam 21 km. dela Intre Profilul
Caprei dela km. 11 Caprei (km. 24) o
sare uniformg. Roca principalä este un micasist putin cristalin, mai sau

www.dacoromanica.ro
LVIII RAPORTUL ANUAL

mai putin cuartos, foarte des oglinzi de alunecare. Intercalatiuni


de feldspatice ori grenatifere, nu sunt tocmai rare.
Tot complexul rocelor face impresia ar fi suferit presiuni mari. Câtiva
metri deasupra cantonului Piscul Negru (km 15) prima de
calcar cristalin alb, care are aici o grosime de vre-o m. (directiunea
E-W, S). La stâna Capra (km 21) un negru, arbu-
nos-cuartos, foarte främäntat laminat, care a putut pe
clinele in Museteica la Lespezile
Negoiului. In aceastä rocä, predominä in unele locuri, grenatele,
de märimea unei alune (Valea Paltinului). Pänä apropiere de granitä
micasisturi putin cristaline amfibolite. Vre-o sutä de metri
dedesubtul läsätoarei Micä», Värtopelul (E) Arpasul (W)
apare o de calcar cristalin de o grosime cam de 20 m, dirijatä N E
ridicatä picioare, ca amfibolitele, care e Spre W
(Arpasul-Capra), directiunea straturilor revine repede la cea obisnuitä,
adicä E-W, iar tnclinatia este de spre N. Spre E (creasta
topelului) nu s'a putut Creasta devine aici impracticabilä; granita
Vârtopelut este cea mai sälbaticä regiune din Muntii Fägä-
ras. dinspre a Fundului Caprei prezintä, väzutä dela Strunga
urmätorul profil.

1. a Caprei. aprox. 1:10.000.

Pe partea transilvanä, la locul zis reapare calcarul cri-


stalin, de minereuri sulfurate (piritä, galenä, odinioarä
exploatate. N'am putut aceastä localitate nu deci in ce
latie stau marmorele de pe dina de cele indicate mai sus.
Därämäturile peretelui abrupt al Arpasului sunt formate de
amfibolite (texturä câte o pronuntat ). creasta, care se-

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITATII INSTITUTULUI GEOLOGIC LIX

parä cele douä ale Caprei apare o lentilä subfire de calcar cristalin.
Päräsind Budei la celor douä väi Buda (W)
Mircea (E) urrrarind drumul spre stânele din Fundul Budei,
calcarul cristalin cam 200 m dincolo de cea pe pu-
urmärl ceva mai sus de stâna superioarä pe o
vre-o 400 m. straturilor este E-W; singur s'a
surat E N), cä'derea se face spre S cu 45°, Calcarul e sträbätut
de sisterne de diaclaze, dintre care mai important e dirijat E
30° S. La cariera anului 1906 s'a cal-
carul cristalin dungi de o rock corneenä, silicioasä, pe alocurea
tiferä. Dealungul contactului cu aceastä rocä, calcarul cristalin are o
loare confine el, dar mai rar, de
calcar cristalin micasisturi Treapta inferioarä a
därii fundului Buda e forrnatä ea de calcar cristalin.
Profilul väii Mircea se deosibeste de precedent, cât
de calcar cristalin e aici 4 bande mai sepa-
rate de altele prin De roca e aici
mai pufin culoarea ei e deseori cenusie. Drumul spre Mol-
dovean trece pe un perete de calcat cutat främântat.
Intercalafiunile de arnfibolit, micasist cuarfit laminate rupte in
Fenomenul face impresia ca calcarul cristalin ar fost
plastic, când presiunile au lucrat asupra luí, produand cutare.
Pe versantul al Moldoveanului se poate urmäri banda de cal-
car cristalin, care in locuri se tocmai cur-
mätura värfurile Moldovean Bretina, unde grosimea ei fntrece
10 m. Creasta e constituitä mai ales din micasisturi, alternând
amfibolite. Pe Podu Giurgiului am un bloc de diabaz.
Intre väile Buda Mircea s'a mai putut urmäri calcarul cristalin
pe creasta, care aceste väi. Acolo, calcarul e breciform
are o grosime de sute de metri.
directiunea cäderea calcarului din Fundul Budei, s'ar
presupune el trebue sä parte la constitufia Vârfului Buda.
Se constatä pe creasta zona calcarului e
deplasatä spre S. Limita septentrionalá e marcatä prin läsätoarea unde
trece cDrumul Vodä», iar cea meridionalä corespunde
turä la S de Râiosu. dar zona prezintä aici o lärgime exageratä
de vre-un kilometru o pozifie, care nu corespunde nici de cum cu
dispozifia straturilor. Acest fapt nu se poate admifând o
deplasare treptatä dupä diaclazele sus menfionate, directiunea E 30° S.
Astfel ne putem orientarea bandei de calcar cristalin dela
SW la NE Caprei Buda, ceeace nu corespunde, dupä cum
am zis, cu direcfiunea generalä a straturilor.

www.dacoromanica.ro
LX RAPORTUL ANUAL

In Fundul Museteica, dealungul apei, s'a ridicat urmgtorul profil :


micasisturi, calcar cristalin (20 m.), amfibolite (3 m.),
micasisturi, amfibolice, amfibolite (2 m.), calcar cristalin (2 m.),
amfibolite, micasisturi, calcar cristalin (5 m.), arnfibolite (1 m.), calcar
cristalin (1 amfibolite, calcarul dela
Scoborând de pe Râiosu s'a constatat o
ternantä calcarul cristalin amfibolite.
Regiunea dintre väile Capra Topolog.
Creasta de care dela Vf. Lezpezile spre valea
Caprei, e constituitä din calcar cristalin, care se pierde, dupä ce a trecut
prin valea Paltinului. micä lentilä de calcar se
in sericitoase, ceva deasupra stânei Lespezi. Aici, diacla-
zele verticale dupä directiunea N 20° E, aproape stratificatia rocei,
a cärei directiune este E-W, a este de 50°. Coama
care se dela Podeanu In jos spre cantonul Piscu Negru e ea for-
rnatä din o fäsie de calcar cristalin, latä de vreo 40 m. Directiunea rocei
este E 10° S, cäderea 45°-80° spre S. Este care strábate
valea Caprei deasupra cantonului Piscu Negru care, pe versantul de
(al RAiosului), se lärgeste tot mai mult. Aici constatä existenta
unor transversale, cu deplasare orizontalä, cum le-am admis
pentru explicarea orientatiunii calcarului dintre Buda Capra.

...0
Fig. 2. Rupturi transversale in calcarului cristalin dintre Valea Caprei
lui Podeanu (aprox. 1 : 100.000).

Aceastä bandä se poate urmäri pânä la Curmâtura lui Podeanu ;


ea se subtiazä mereu, pierzAndu-se pe dinspre Topologului.
ultimele ale rocelor calcaroase, pe cari
dela Moldoveanu s'au subtiat laminate
se pierd spre W.
Intre Negoiu Lespezile, läsätoare spre Strunga Dracului, se
constatä o dislocatie longitudinall care se poate urrnäri la

www.dacoromanica.ro
INSTITLITULUI

mai E la Capra. Probabil schimbarea inclinatiunii stratu-


rilor, mai la E dealungul granitei, trebue ca o urmare a acestei
longitudinale e tot de probabil avem a face aici
linie tectonia de oare care importantä, care ar corespunde
o linie de

Fig. 3. dintre iu Lespe e ardtând


(aprox. 1 : 20.000).

Intre Negoiul cel mic rocele prezint cea mai mare va-
riatiune petrograficä. S'a gäsit acolo micasisturi grenati, disten, stau-
rotidä arnfibolite foarte variate. Aceastä regiune aminteste din
de vedere petrografic foarte rnult zona sinclinalä a Bedretto din can-
tonul Tessin.
Ca fapt general se poate accentuä, cä toate rocele, afarä de calcar,
au o structurl cu mai cristalinä cu ne ridicärn mai sus spre
creastä. S'ar acest fapt prin plasticitatea calcarului crista-
lin. Pe structura cristalinä a micasisturilor, amfibolitelor a fost
prin actiunea presiunii, care crestea cu adâncimea, aceia a calcarului n'a
suferit nici o schimbare. La aceastä regulä face exceptie valea Budei,
unde pe toatä lungimea ei roce foarte cristaline.
C iere minere uri. Singura rocä exploatabilä ar fi calcarul
talin acela din Fundul Budei. Tinând seamä de toate cele
expuse, ar o grosime de vre-o 250 s'ar pierde
formä de panä dupä 200 - 250 m dedesuptul nivelului väii. Roca e
bätutä de 2 sisteme de diaclaze, unele locuri foarte dese
incluziuni de corneene, pe alocurea piritifere. Valea Budei,
(statia drumului de fer a societätii la calcarului

www.dacoromanica.ro
are o lungime de 22,5 km, e foarte locuri chiar peri-
culoasä din cauza surpäturilor. Distanta verticalä dintre localitatea Intre
Fundul Budei e de 750 m, deci panta talwegului
singur In fata stânei Podul-Giurgiului, apare un filon de
piritä, descompusä la suprafatä. Acest are uncle locuri o grosime
de m sträbate calcarul cristalin, care aici prezintä o culoare cenu-
sie-albästruie.

B. i din a ului. (Härtile Statului Major austriac


No. 16 si 17 Scara 1 : 57600).
Observatiuni geografice. Terase. terasä bine desvoltatä
se observä Livezeni pe malul drept al Jiului ungu-
Petroseni
resc, la o cam de 6 m deasupra nivelului apei. cheile
väii Jiului se terase joase mimai acolo, unde se lärgeste,
cum de pildä la Rafaila mai ales la Lainici, apoi la km 89,3-89,55
al soselei. Escavatiuni (marmite) eroziuni fluviatile
s se constatä la km 55,8 58 (partea ungureascä)
dealungul drumului, la o cam de 4 6 m
deasupra nivelului apei. In afará de aceasta, se pot
distinge terase vechi din care cea inferioarä
e cert
Limbile de pämânt ale meandrilor Jiului
prezintä de obicei o a terasei inferioare
(40-50 m deasupra nivelului apei). Exemplul
mai caracteristic ne aratä meandrul ce se gäseste
imediat la S de Vama Päiusi. Aceastá terasä este
acoperitá de pietris.
Rämäsite ale unei terase mai superioare sunt:
N Locuri Rele, Päiusi, Dumitrei (cam
Fig. 4. 200-300 m deasupra talvegului). Urgirea Jiului
la Rafaila-Lainici e de naturä cores-
punde cu sinclinalul liazic, ale cárui roce moi n'au putut rezistä eroziunii
puternice. Aceastä depresiune se constatá pe amândouä väii.
vatiuni geologice. drumului de fer la Live-
zeni a dat la ivealä un profil foarte important. Se constatä ce-
nusii cu lentile petice de calcar, toate aceste roce arätând dislocatiuni
locale foarte intensive o veritabia penetratiune, datoritá unei
a rocelor grupului I (sisturi cristaline) peste cArbunoase
peste amfibolitelor. Pe malul stâng al Jiului unguresc se
vád bolovani de calcar, esind dintr'un substrat mai moale E
tinuarea acestei ori mai bine zis a acestui plan de incälicare, care
spre Sud, se treptat in sus.

www.dacoromanica.ro
LXIII
M110.

Cheile sunt in partea superioara in carbu-


noase metamorfozat, formatiunea de Schela) cu bancuri groase
la 30 cm) cari cad slab inclinate spre N (km 50). La km 55,5
la granitä, in Transilvania kilometrii sunt socotiti, dela
Hatzeg) apar sericitoase, cloritoase, cari cad cu 50° spre N
un sistem de diaclaze verticale, foarte pronuntate dirijate
La km 55,6, la o aceste umplute de clorita,
mai rar de epidot, unele locuri cu adular Epidotut
se de obicei cräpäturi neregulate ori pe rosturile (sistositate)
straturilor sericitoase, lipindu-le in acest mod. Crapaturile cu cloritä
produc o discontinuitate a acestor filonase epidotice. La km 55,7
sericitoase contin intercalatiuni de serpentina, asbest mai ales de calcar
(dolomitic ?), care se pot la km 55,8. Inclinatiunea stratu-
rilor e aici S, ori ele sunt chiar horizontale. La km
calcarele serpentinele sunt sträbätute de un filon de
titä?). la amfibolite cu incluziuni de
calcar serpentinä, sträbatute deseori de de pneumatolitic.
In apropierea române amfibolitul contine numeroase de
aplit. Amfibolitele deseori o fluidalä. directiunea
straturilor sunt variabile. podul deasupra
Jiului ceva mai la N, se oglinzi de alunecare, cari cele mai
multe cazuri sunt asezate orizontal. Intre Vama Päiusi Lainici, roca
principala este un cuartit sau o corneenä, de pegmatite, cari
devin din ce in ce mai frecvente, cu ne apropiem de Lainici,
la jumatatea superioara Päiusi Lainici corneenele predo-
pe mai la vale pegmatiteIe se intalnesc mai des. Pegmatitele
contin mult microclin albastrui cenusiu, pe când pegmatitele
amfibolitelor sunt caracterizate printeun alb sticlos. Ceva dede-
suptul podului Lainici Rafaila incep sisturile carbunoase gre-
soase ale sinclinalului liazic (formatiunea de Schela) dela Lainici-Rafaila.
Pe drept, contactul sisturile cristaline formatiunea
de Schela se cera dedesuptul cantonului Rafaila, la vre-o 20 m
la N de gura ogasului Itarnita. Directiunea straturilor e aici NE-SW,
inclinatia 42° spre NW. din sinclinalul mezozoic spre S, se
urmatorul profil : carbunoase, bancuri de gresie cuartoasä
cuartite (Lias km. 96,38) - sericitoase (grupul II) -
tate, corneene cu incluziuni de sericitoase -pegmatite
injectate, gneis sericitos - pegmatite - micasisturi ;
corneene, aphte microgranite. Vre-o 100 m deasupra canto-
nului (km 94,05) se cam 2
discodante de sericitoase-grafitoase cu intercalatiuni de straturi
de (grupul ? ori formatiunea de Schela ?).

www.dacoromanica.ro
RAPORTUL ANUAL

De aiei la vale, diferitele roci eruptive predominä afará de cor-


neene nu se gäseste granitul in diferitele sale fie de
compozitie fie de structurä, roce filoniane acide.
Afará de aceste dealungul sau apei Jiului s'a
mai fäcut douä escursiuni de orientare, una pe Dumitra- Plesa -
cealaltá pe versantul de al väii Jiului, pe Pietrele
Albe. Pe Plostina Dumitrei pe coama dintre Dutnitra Plesa,
amfibolitele lentile mici de calcar. Plesa e constituit numai
de calcar mezozoic care se lasá jos la mänästirea Locuri Rele de aici
aproape de vale. Din se vede cum calcarul scoboarä
pe partea a Bradcului pe malul apusean al acestei
väi e amfibolite, märginit de douá falii verticale.
Pe drumul spre Locuri Rele, sisturile sericito-cloritoase, sisturile
cärbunoase (liazice), gresiile cuartoase calcarurile alterneaza de mai multe
alternantä analoagá se mai poate pe välceaua, care se
dela Locuri Rele spre Rafaila. Zona de roce liazice
zozoice se poate cu certitudine spre E, la muchia Plaiu
Bumbestilor care V. Jiului de acea a Sadului. Vviatiunea
in compozitia acestei zone sinclinale (la Rafaila formatiunea de Schela
calcar, la Bradcu aproape calcar) structura ei
de la Locuri Rele ne cá nu e un simplu sinclinal mezozoic,
prins intro amfibolitelor la Nord masivul de granit la Sud. Con-
ditiunile par a mult pentru existenta de
Studiile viitoare vor dacá dislocatiunea trebue consideratá ca
prin grupului I peste al
ori bolta cu acoperisul liazic constitue
ea o de Peretii abrupti ai versantului septentrional
väei Polatistea sunt formati in partea inferioarä de amfibolite,
de la 150 m in sus de calcar mezozoic. Creasta dinspre Pietrele Albe
aratä unele locuri peteci de calcar cristalin, märturii ale care
odinioará o suprafatá cu mult mai mare. Aici calcarul e de
cristalin si Patul lui e format de sisturi sericito-cárbunoase.
tea practic mare volumul destul de
semnat acestui reprezintá o acumulare mare de fortä. Aceasta ar
puteâ fie utilizatä. primul rând -trebuesc luate vedere
de terase, inconjurate de apa Jiului. Exemplul cel mai caracteristic ne aratá
meandrul ce se gäseste imediat la S de (fig. 4) a cärui luna
gime dela punctul A la B este de 1100 m, pe când directá
A-B mAsoarä numai 200-300 m. Prin perforatie in directiunea A-B s'ar
obtine o diferentá de nivel de 8 m (aprox.) un debit
mihim de 10.000 1. pe secundá, s'ar o fortä de 1000 H. P,
Terasa cea mai itialtá (200-300 m) cu

www.dacoromanica.ro
INST1TÜTULUI LXV

singurile locuri adäpostite cultivabile ale pe ver-


santele de de stâncoase si de repezi. De aici reiese deci
importanta economicä a acestor terase si din punctul de vedere al popu-
latiunii väii. La acestor terase vechi gäsim drumul
care dela Tg. Jiu la Petroseni in timpuri, când fundul
väii cu nepracticabil. .
Is o e. Isvoarele nu sunt de nici un practic, in vedere
debitul slab. Granitul amfibolitele sunt caracterizate prin isvoare
de cräpäturi cu debit minim. Cele mai multe isvoare sunt isvoare
de grohotis. Dar in cazul acesta nu se decât vine slabe de
apä contact cu roca (Rafaila etc.). sisturile (forma-
tiune de Schela) sunt caracterizate prin isvoarele cele mai bogate, datä
impermeabilitatea pozitia sinclinalä. (Rafaila, Locuri Rele,
dedesuptul calcarului).
Zkäminte importante de minereuri nu se gäsesc
fibolitele contin in unele locuri pirite.
Un filon de (cam 30 cm grosime) un prismatic
(epidot ?) se gäseste la km 113 amfibolit.
Un alt filon piritä (cam 50 cm grosime) se vede la km 95,63,
unde un granitit, transformându-1 la contact in caolin,

I. : Cercetäri geologice in sarmatic al


Moldovei In Dobrogea.
A. Calcarurile sarmatice din valea Prutului. Din
notonia stratigraficA a regiunii nordice din Moldova, Valea Prutului
dintre Stefänesti (J. Botosani) si mai sus de Mitoc (J. Dorohoi), prezen-
tând o mai mare importantä, miam indreptat cercetârile mele asupra
acestei foile (Col. U. Ser. III), (Col.
U. Ser. II), Säveni (Col T. Ser. II) din harta Statului Major român, Scara
1 : 50.000, urmärind mai de aproape acele calcaruri sarmatice, ce
meazá capätul sudic al care se intind dela Prut la
Brody Galitia räsáriteanä. Din studiile lui MICHALSKI rezultä baza
e de formatiune marinä, de miocenicä.
Crestele ultime ce räsar din formatiunile mai de pe
romftnesc, corespund imbräcämintei sarmatice din regiunile basarabene
podolice. Totusi semne in adâncul lot, calcarurile pot fi de
mai veche. Aceste semne - slabe e dreptul - sunt date prin prezenta
fragmente de Ostrea, precum natura a cal-
carurilor ca prin räspAndirea tuburilor de Serpula. Pe o grosime une-
ori de peste 30 m. dela suprafatä, calcarurile nu se for-
mate deck din ingrämädiri de Cardium, Modiola i Serpula.
5

www.dacoromanica.ro
Ca rezultat mai important al cercetgrilor din e
aceste calcaruri chiar vremea sarmaticg aveau o neregulatg
sau mai bine conditiunile nu erau uniforme dela
cea mai la Sevenii vechi - stânca cea
-.
La nivele de 70 m, regiuni formate din calcar, s'au
depus o cu fosile asemängtoare acelor straturile de Bu-
glowka din Volhinia. Aceste argile au ca suport calcarurile sarmatice,
cum m'au convins nu mimai raporturile de de
calcaruri, dar faptul la Ripiceni, sgpându-se o argilele au
fost gäsite deasupra care mai in sus ceva
aproape de 120 m. Aceste fapte explicarea
calcarurilor de ne corespunzând nici explicgrii de
nici aceleia

Trebuind
de MICHALSKI.
B. Calcarurile jurasice dela Hârsova
termin studiile mai dinainte regiunea
-
din Dobrogea, o parte din timpul disponibil intrebuintat
cu urmárirea a calcarurilor dintre
prinse in foile (VI. D), (V. D) din harta Statului Major
1 :50.000.
Aceste calcaruri apartin jurasicuhii superior. Päturile cele mai
ferioare sunt niste gresuri exploatate mai ales la la
Alah-Bair cari sunt depuse transgresiv peste numitele verzi
de nestabilitg. Deasupra gresurilor calcaruri in cute slabe
cu direcfia NW-SE, rupte din mai la nordic,
prin falii cari au adus cu sine denivelarea päturilor cu Am. bimammatus
amonitii studiati -a descriere va datä la
rând - calcarurile apartin cu la zona cu Am. transversarius
-fosile : Pelt. arduennense, Perisphinctes Warthae, promiscuus,
riocostatus etc. - la acea cu fosile : Pelt.
mammatum, Aspidoceras Oegzr, hypselum, Tiziani,
tannesi, Aeneas, Ochetoceras Marantianum etc. -. Zona superioarg cu
Am. tenuilobatus nu e decât prin forme cari, au maxima
ea, totusi se zone mai inferioare Oppelia
trachynota, Perisphinctes Ernesti var. etc.).
Cea-ce e important, e faptul
un facies suab nu alpin e jurasicul din Carpati. Acest facies este
prin variatiunea orizontalg petrograficg, existând recife coraliene
ce se intercaleazg prin blocuri rupte, prin coralicne cu
Glyptzcus hyeroglyphicus, Cidaris crenularis, substriata,
Megerlea pectunculoides etc., calcarurilor ammonitifere.
Din studiile acute mai cu Belemnites cal-

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITATII INSTITUTULUI GEOLOGIC LXVII

carurile albe suportate de ele, care dealul Alah-Bair de


nu pot fi de cretacicá cum se insemnate
bärtile lui PETERS ale d-lui ANASTASIU, ci sunt prelungirea jura-
sicului dela Hârs ova.
C. Triasicul din imprejurimile -A
giune studiatà, e acea bratul Lacul Razelm
o linie ce ar din Tulcea pânä la I. Popina.
Aceastá regiune corespunde foilor urmätoare din harta Statului ma-
jor :50.000 : Tulcea (II G.), Agighiol (III G.), Mahmudia (III H.),
(III I).
Regiunea e din formatiuni complect deosebite. Una
Sf. Gheorghe, de sub (Tulcea) prin
dealul Monumentului alcätuind colturile ce spre la
Malcoci, Prislav, maxim dealurile E o succesiune
de foarte foioase, alternând calcaruri bAnci nu
tocmai groase terminate cu gresuri conglomerate rosii. e des
de filoane porfiritice.
formatiune cutatä, nefosiliferä, e prin o falie de
calcarurile triasice, care restul regiunii. Acestea sunt la rândul
cutate, frumoase sinclinale observändu-se mai ales in Dealul Mare
dintre Tulcea Malcoci. Important e directiunea cutelor, care men-
tine NW-SE. aproape de Dunavät, calcarurile cutate au o
directie SW NE o indoiturä pronuntatá chiar
Din punct de vedere ca rezultat important al
rilor e stabilirea celui mai inferior orizont triasic (päturile de Werfen),
arätat prin Naticella gäsit la Lutul alb de Bestepe, precum
prin un cuib (specii de Tirolites) apropiere
de. Tulcea.

Raporturile tectonice
R. SEVASTOS : Câmpia
regiunea colinelor din Moldova.
Studiul este cinci capitole : I) topografia, II) climatul,
III) studiul regional, IV) hotarul câmpia românä colinele Mol-
si V) tectonica.
a. Câmpia are cu totul mo-
notonä o suprafatä aproape care oferä un orizont ne-
märginit Sud sau Est, pe cätre Nord arcul
carpatic se piscurile lantului, care se sub forma de
siluete neguroase. se cätre Dunäre. Formele
pografice sunt datorite numai roaderilor cursurilor de apä apelor

www.dacoromanica.ro
salbatice. Elementul reliefului e n o putin ridicatä deasupra
vâei cu care se prin aduse pe nesimtite.
Spre N de Milcov, câmpia se cu depresiunea Tecuciului;
pe când dincolo de Siretul inferior, ea se in cu dealurile
din districtul Covurlui, care are un sâmbure de 300 unde
paltinul cresc falnici.
Câmpia Tecuciului, despârtitä de districtului Covurlui prin
valea a Gerului, este de valea Bârladului
un tnalt in ei ; acest podis e o veche terag pleistocena.
Restul acestei depresiuni este umplut cu sedimentele Pleistocenului nou
(continând Elephas primigenius BLUM. la Negrilesti). caracterul
câmpiei române e mai accentuat. Orizonturile sunt larg deschise, dar
acestor câmpii, cu toatä fertilitatea, produce o impresiune de
monotonie de intristare, care ne copleseste când ne apropiem de
Ivesti, unde nisipurile misdtoare mânate de vânturi dau nastere
màdirilor, pe care GR. STEFÄNESCU le e.
II. Climatul Moldovei de jos este extrem; iarna primä-
vara neinsemnate, pe când vanturile calde färä
ploile de
usud pâmântul ca urmare vegetatiune se
opreste. In multe locuri se adunä atâta praf, cea mai adiere
de vânt ridid de nisip fin. grate se gäsesc pe câmpia
si cea a Siretului, precum vecinätatea
Galatilor, unde cresc plante marine ca Salicornia
herbacea, Arenaria salina etc. este o
cu caracter putin accentuat. Dealurile districtului
vurlui nu pot categorie.
III. a studiile anterioare depositele
din Moldova de jos erau considerate de ponticä, afarä de cul-
cusul levantin dela
In cercetärile mele am deosebit depositele dela Bärbosi patru
nivele :
1. La argilä cenusie
- 2. Päturi galbene deschise nisipoase foarte fosilifere,
unde- si d. SIMIONESCU au cules fosilele citate.
3. Un nivel de argilä de märunt.
4. Nisip foarte fin, care trebue sä fie raportat parte la Pleis-
tocen, am gäsit el Planorbis subcarinatus.
5. 16 metri de loes nisipos foarte fin.
La E, la poalele coastei se gäseste un loes grosolan poros
de culoare cu Helix dobrudschae PARREYS, H. (Fruticola)
etc.

www.dacoromanica.ro
ASUPRA INSTITUTULUI GEOLOGIC LXIX

La am descoperit un de Paludine Unio, care


e nivelul 2 dela Bärbosi.
ea Prutului i. Dela N valea
Prutului, Levantinul este acoperit de o manta de loes cu
orizontale rosii. Sub loes se un nisip grosolan rosiatic, in care s'a
gäsit de Elephas meridionalis.
La apare nisipul levantin la Bärbosi
s'a allat mäsele de Mastodon arvernensis.
La Frumusita es la argilele levantine dela Bärbosi. Apoi
nisipul ce väzut la Tulucesti cu Paludina, anus
Dreissensia polymorpha PALLAS. La Stoicani am intâlnit : 1) argila de bazä,
2) cenusie Paludina, 3) nisip fin 8 metri, 4) nisip roscat cu
märunt Paludina sp. Lithoglyphus Neumayri BRUSSINA,
subnobilis COB.
In amont de gara Lascar Catargiu, pe Chineja, subsolul
linelor e aldtuit din nisip cu rärunchi de gres, care ea o mai mare
.desvoltare in grosime, dedt dealurile ce märginesc nemijlocit valea
Prutului. In Cäzänesti am observat contactul acestor nisipuri cu
argila plastid, ce se vede la Bäneasa.
Argila de bazä cu Paludina leiostraca BRUS represintä
tinul inferior ==plaisancien..
Argila nisipoasä dela Bärbosi, nisipul dela Tu-
Frumusita, Stoicani având Mastodon arvernensis (Tulucesti)
trebuesc raportate la un nivel superior, la enul =
In fine, nisipul cu märunt având Elephas meridio-
nails trebue pus la finele
Aceste paralelizäri concordä cu cercetärile GRIGOROVITSCH-
BERESOWSKY Pliocän und Ablagerungen in Sud Bes-
sarabien». D-sa bazändu-se pe o bogatä faunä de Mastodon
arvernensis CROIS et demonstreazä dela Reni (Giurgiulesti) in
amontul la Slobozia Mare se gäsesc nisipuri
levantine corespunzätoare päturilor superioare cu Paludina din Slavonia
päturi cu Sturi NEUMAYR. Aceste päturi sunt acoperite de un
orizont mai nou, pe care autorul raporteazä la postpliocen, cele
din urmä sincroniseazä dupä d-1 ANDRUSSOW cu glaciarul
GEIKIE, deci min de 1 PENCK. La Caragaci acest deposit cuprinde
diluviana Elephas meridionalis NESTI, cari fost
gäsite in Moldova. päturä mai are Corbicula
pe care o S. la Bärbosi. Cred ea a fost
gäsitä in nivelul prundis, ce l'am insemnat cu 3. Astfel acest prundis,
care a procurat Elephas meridionalis Corbicula fluminalis

www.dacoromanica.ro
LXX RAPORTUL ANUAL

(Bgrbosi), diluviana KUNTH (Vamesu) e prelungirea nivelului


din Basarabia.
tinul dela su. La Vamesu levantinul are
toarea succesiune :
1. La nisip fin de culoare cu foite de micg, unde
cules : .Paludina leiostraca BR. Melanopsis ackularis FER. M
vurluensis Cyclas subnobilis
2. märunt cu cuartite gres Melanopsis
acicularis FER. M Covurluensis rumanus
3. Trei metri nisip fosile.
4. 0 de 0.70 m. cu bande alternând cu
altele vinete.
5. Alternantä de argile cu mgrunt având elemente crista-
line continând specii : Paludina BRUSINA P.
achatina Mihaeli P. diluviana KUNTH, Tylopoma
BRUS. Bythinia tentaculata L. Valvata serpens SABBA V. Cobalcescui
BRUS. Melanopsis Covurluensis M acicularis FER.
Neurnayri BR. Neritina Pisidium covurluense COB. Cyclas sub-
nobilis Dreissensia polymorpha PALLAS un canon posterior de
Equus probabil Stenonis
Loesul, care acoperä aceste deposite are nodule calcare.
Päturile la nivelul 4 inclusiv trebue fie raportate la
tinul superior = astian. Prundisul 5 din cauza presentei lui Equus
Steno n is (?) a Paludinei diluviana poate fie paralelisat cu nisipul
dela Galati ce confine Elephas meridionalis NEST; mai cu searnä,
aceste mamifere se in Europa in culcus.
La Slobozia Conachi nisipul levantin este transformat in gres
cuartos, ce se exploateazä. El e acoperit de calcar de marne lacustre.
La Pechia in se aflä descoperite : 1) argila pe 30 metri
grosime, cu Dreissensia PALLAS ; 2) marne cu concretiuni
calcare ; 3) ; 4) 10 metri de loess cu un nivel ;

5) doi metri
Marginea de vest a platoului Covurlui poate fi la
Manjina Cudalbi. Deasupra nisipului astian se un subtire strat
de nisip inrosit, grosolan sau nisipul dela cu
Elephas meridionalis) acoperit de 15-20 m. loes cu o de ar-
cätre basa
La Corod peste nisipul astian (1) se marne albe cu nodule
calcare (2) lehm (3) alterat ravinat la suprafatä, demonstrând emer-
siunea pgturilor de formarea loesului ; loesul are un nivel cas-
taniu inchis (6).
Nivelul din loes (Pechia, Corod) dupä unii geologi ar fi resul-

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITATII INSTITUTULUI GEOLOGIC

uhui regim climateric special foarte umed care a loesul


superficial o mare cantitate de humus, mai târziu prin oxidarea
ferului, el a culoarea ruginie sau chiar ; pentru el ar
fi format in timpul unei fase determinate a epocei pleistocene, când un
frig uscat, riguros de duratä, a
trerupere, la oarecare adâncime. zonä cea
mai micä a intrerupt formarea loesului, sau printr'un frig
uscat spru, sau prin o mare umiditate. Fenomenul este
pentru Moldova inferioarä, cäci unde lipseste zona ea e
prin un strat de argilá, cea ce se la Cudalbi Manjina.
Aceastä (lehm) nu poate fi decât prin imersiunea
tegiunei care corespunde nivelului celui mai ridicat apelor in timpul
pleistocenului vechiu, pe când se terasa de 55-60 m.
se sprijinä deasemeni pe prundului de deasupra straturilor
custre dela Slobozia Conachi. Prin urmare va de a
loesul loesul inferior vechiu posterior glaciarului
mindel anterior nivelului ridicat din pleistocenul vechiu loesul
or nou posterior terasei de 60 metri.
La Corod prundul e marne lehm ; deci
localitate fie in alte conditiuni hypsometrice decât
platoul Covurlui epoca mindel. Prundul aratä conditiuni fluviatile, pe
când marnele si lehmul lacustre.
Marginea de noapte a câmpiei Tecuciului. Figura
11. (Vezi fascicula din Anuar) Bârladului:
cea de sus 56 m. =T,, cea de jos de m. = T4 Elephas
nius BLUM. Figura Corod-Tecuci explicá saporturile depositelor
1) aluviunile ; 2) terasa inferioarg Elephas primigenius ;
3) Terasa pleistocenä cu gasteropode actuale la Ungureni,
trebue sä fie raportatá vechei imersiuni, pe când a fost nivelul
mai ridicat al apelor din perioadä. Ea e contimporanä cu
zona dela Corod Negrilesti, zonä lipseste sub
Deci, timpul roaderei in aluviunile terasei de sus,
se depuie loesul 4. Ear loesul (6) vechiu este anterior imersiunii celei
mari, 6 este mai vechiu decât 3. Marnele 8 lehmul 8 represintä un
deposit contimporan cu Elep has meridionalis, cäci roscat
de peste levantin.
Malul al Siretului dela Cozmesti Poiana.
La Cozmesti malul stâng prápásties al Siretului aratá numai
tocenul mergând in susul râului, din câmpia pentru
la Ionasestii de jos sub pleistocen la ivealä deposite mai
vechi. Argila 7 8 din figura 14 trebue represinte
tinul. Mai in amont de localitate vom groase pgturi de

www.dacoromanica.ro
ANUAL

prund ce sunt päturi mai inferioare ale levantine. De asetnenea,


vom o schimbare in topografia regiunii. la lati-
tudine NS a clealurilor este dulce si curbele de nivel sunt rare ;
din plecând dela N isohypsele se apropie. Ba-
zându-mä pe aceste considerente am fixat hotarul de miaza-noapte
al câmpiei.
La din deal loesul ea o foarte mare desvoltare in gro-
sime, ajungând 78 m. La poalele terenului se un crâmpeiu al
terasei de 18 m.
La Poiana, loesul ajunge 25 m. grosime. La cota
180 m. am recunoscut o platforma
de mai multe sute de metri largä de 70-80 m. Ne fata
unei vechi albii a Siretului cu 95 m. deasupra celei actuale, corespun-
zând deci terasei de 100 m. din pliocenul superior prundului cu
phas meridionalis. In timp suportul acestei albii este de
levantine in de pe cari le mai sus
pe povârnis. De ad vechiul curs s'a instalat dislocarea
levantinului. Figura 16 scoborarea levantinului Sud dis-
paritiunea a la
Träsatura de unire intre faciesul de Cândesti cel
de
In valea Berheci al Barladului), levantinul
de unire depositele stâng Siretului facies de
Cândesti având prund acele din districtul Covurlui.
figura 17 15 dela Poiana, vom de semnalat dispa-
ritiunea prundului. Astfel stratul de prund (6) la Poiana are grosimea
de 12 metri, pe act e represintat prin o subtire de
mic. Din argila se in serie partea inferioara ea
intrerupere.
Astfel straturile de prund sunt cu mai puternice cu ele
au fost depuse mai aproape de se subtie pe ce ne
spre larg. In districtul Covurlui levantinul numai
nivele ; argile de deasupra nisip.
Raporturile dintre câmpie colinele subcarpaticc
din Moldova inferioarä.
Colinele subcarpatice zona livezilor a mai
inclinate repede, dar apoi lin jos. Subsolul este format
din levantin cu facies de Cândesti (prund cu elemente cristaline) ; pe
aceasta mai un cordon de prund putem dela
Deocheti, cota 166 pe la Satul Nou (Panciu) 170
la Odobesti 165 Este un de al unei faze lacustre pos-
astianului. El corespunde in vechiul pat al Sire-

www.dacoromanica.ro
ASU.PRA INSTITUTULUI GEOLOGIC

tului, ce 1-am la Poiana. Dar vechiul nu se la


Deocheti, cordonul de existenta unui golf colina
Panciu platoul Cozmesti in timpul pliocenului superior sicilian.
Siretului.
Cursul Siretului la latitudinea Cozmestilor este stare divagantg,
mai brate anastomosate, dând nastere unei care se
; astfel chiar dela ridicgrile statului Major ea a

ferit o schimbare simtitoare.


Cred se poate acest fapt tendinte antago-
niste determinate de agent fisic, directiunea ploaei. cade
dela apus, coasta malul stâng primesc in ploaie, de aceia
au enorme. aceastä impingerea albiei
care Est, roaderea coastei ar de aproape paralelä
cu cea a malului, toate bratele râului ar concentrate unul singur.
pe au surpgturi lunecari, ce ajung pe
materialul acesta e de apele sälbatice cele ale
rilor, de resuiltä, albia dela malului räsaritean, trebue
se mute din nou apus. Pe lângä aceasta Siretul e impins
E de de pe dreapta, cari scoborând din
munti, o mare cantitate de aluviuni pe repede. Din cauza
acestei a Siretului este foarte
confluenta acea a Putnei, tot de aceia s'a mutat Putna
Sud, päräsind vechia sa Putna
Dela Balta Ratei la Rästoaca, albia e foarte desvol-
un vechiu pat al Siretului, care dela pe
la Vulturul de jos, Malurile, Nänesti Ngmoloasa. La Sire-
tului se uneste cu al Barladului 25 km. lätime. La
dependenta are numai 16 km. Aluviunile sunt foarte nisipoase
aceastä din nrmä localitate intrec 12 de grosime, cuprinzand Dreis-
sensia polymorpha PAL., L., Cyclas nobilis PARREYS.
Hotarul de noapte al române.
ce am studiat alcgtuirea geologicg a Moldovei de jos putem
hotarul câmpie colinele acestei provincii.
Totusi delimitarea nu este usor, ne vom
numai de consideratiuni topografice hypsometrice, adese ori
tlnl piedici peste care nu putern trece, prin
care Moldovei se câmpia, cea ce se
platoul Cozmesti mai cu seamä cu colinele Covurluiului, unde dela
de 50 60 nici o la mäguri de 300
de cu intemeiate, pe care bine nu le
putem face sä intre in o de nivel ca ar
mai mare gresealä, pe care nu-mi dau osteneala de a o demonstra.

www.dacoromanica.ro
LXXIV RAPORTUL ANUAL

Deci este absolut trebuitor considerim pe conditiunile


geologice.
Condus de acest principiu am observat, subsolul
mine N de Milcov este totdeauna din pleistocen, pe
straturile tertiare nu es la nici cele mai adânci ; din contra
in regiunea dealurilor, prvtutindeni la poalele sau
vantinul. Atunci prezenta tertiarului descoperit este un
racter al colinelor.
Am incercat aplic acest criteriu am constatat el poate fi
admis nici o restrictiune a produce cea mai mici
batiune hotarul acestor ; mai mult chiar, numai
pe el mi-am putut ajunge scopul, am putut fixi aceasti
linie mod sigur nearbitrar timp in cu
orografia.
Astfel plecând dela gura Siretului platoul Covurlui levan-
tinul la Vamesu, avem deci o linie
care desparte câmpia hi chip hotirâtor, mai cu ci avem o
vechie falie, care a jucat pleistocen. Citre apus de Vamesu
Tecuciului cu mica sa trebue si fie pusi in
a la incloialä. Criteriul nostru se perfect pentru
regiune nici o In lungul liniei Vamesu, Manjina, Cudalbi
sub loes se nisipul al districtului Covurlui (cu
ridionalis). La Corod la poalele malului se arati chiar nisipul levantin.
Hotarul nostru mai putin dela Corod la Ungureni, el
este natural, cici am dealul Ungureni in api in timpul
pleistocenului vechiu, pe când cel dela Negrilesti deasupra valu-
Pe de parte orografia ne adiogarea a mai multor curbe
de nivel.
De Vest de topografie suntem cu
desorientati ; studiul geologic ne ivirea tertiarului la
Ionäsestii de jos, unde pe platou trei isohypse apropiate
pectul regiunei N. Prin marginea pe la
de ad la Satul Nou (Panciu), se arati cordonului
litoral sicilian, pentru a Sud la Odobesti. Hotarul
tras este bine pus se aflä conformitate cu topografia cu
constitutia geologici,
Examinând pretutindeni aceastä linie, vom convingerea
trecând-o, orografia se de Astfel la Vest de Satul Nou-
Odobesti solul se ridici ne gisim domeniul colinelor subcarpatice.
la N de dealurile devin mai pronuntate. Partea
meridionall a platoului Covurlui va poate o exceptie, daci n'am
un factor de ordin superior, care ne a pune ho-

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITATII INSTITUTULUI LXXV

tarul linie, vorba de vechea falie radialä la Carpati, ce trece


pe la
tectonice Câmpia
linele din Moldova.
scoartei, cari au avut la levantine, au
produs o dislocare dupä o linie radialä la trecând gura
Siretului, de in cu vechia falie ah tului
dobrogean. Atunci levantinul din Moldova de jos se Sud,
dar nu mod dela la Platoul
Covurlui mai ; câmpia Tecuciului se mai mult.;
platoul Cozmesti despärtit de depositele levantine din dis- .
Putna, se scoboarä de asemenea ; totusi el se opreste mai sus
de cel al districtului Covurlui. Aceasta orografia la inceputul sici-
lianului. Pe platoul Covurlui, care uscat se gäseste prundul Ele-
meridionalis de orgine
In depresiunea Tecuciului avem argile lehm, zace sub loes
la Corod, deci regiunea sub apä.
Siretului Platoul si linia Odobesti-Panciu
ocupatä de un golf, care a depus in lungul
prundul de 165 170 m. (ce interpretat un de arm) ;
Siretul contimporan se acest golf; Negre
fasä de vre-o de metri (405 feet). Acest timp
epoca saxonianä sau mindel.
aceastä fasä nivelul Marii Negre scoborandu:se, lacul
regresiune,
Astfel ajungem la zorile pleistocenului interglaciarä,
cu oscilatiunea negativä a nivelului fauna caldä a marilor erbi-
yore africane. Atunci prinde a nastere loesul eolian vechiu. Loesul
din regiunea pretutindeni mai cu
basä un strat special. In general este o zonä care corespunde
unui climat particular, a cárui intensitate creste cätre munti. Astfel
in malul präpastios Poiana loesul carämiziu gros de
25 m.; de asemeni la Panciu aceastä ia de asemeni o mare
desvoltare. Dar pe unele zonei este o de
corespunzatoare cea ce se la Cudalbi Manjina. E
argila s'a depus sub pe când zona nici o a
luat nastere pe uscat. De Pleistocenul vechiu apele
nivelului ridicat au acoperit regiunea unde se argila
au lipsit pretutindeni e zona
Acest considerent afirmarea câmpia
la Ungnreni a fcst sub In Pleistocenul vcchiu, pe când
sa de NE platforma Ungureni, Corod, Matca, a fost umplutä cu aluviuni

www.dacoromanica.ro
LXXVI RAPORTUL ANUAL

prin eoliane. Dealurile dela Negrilesti Corod uscate.


Pe marginea orientalä a Tecuciului la Cudalbi Manjina sub
loes este o de argilä, deci la poalele platoului Covurlui apä.
In acest timp Pechia er5. uscat, proba este de zona care se
la Galati.
Cozmesti in pleistocenul vechiu ridicat uscat,
in loesul nu gäsirn nivelul de Pentru a mica sa
trebue sä admitem o scufundare cu pleistocenul
nivelul al apelor din pleistocenul vechiu ar fi trebuit
acopere sä lase depositele sale.
aceastä alte tectonice al
sultat este scoborarea situate la Sud de falia Galati
parte platoul Cozmesti. Loesul formarea sa locurile ne-
acoperite de
pleistocenul Tecuciului se
prin aducerile de nisip a vânturilor de N. La marginea
dionalä a platoului Covurlui, ea nastere terasa T4 care corespunde alu-
viunilor române din districtul Râmnicul-Sarat parte
'din Putna. erosiune are unei oscilatiuni negative
Negre, ea nastere loesul aluvial recent

Dr. VICTOR Geologia imprejurimilor ora§elor


Cernavoda Constanta (Dobrogea).
Harta fostului Birou Geologic, reducere harta Marelui Stat
,Major. 1:175.000. Foile.: XXXI Hârsova. XXXII Cernavoda-Constanta.
Regiunea la marginele se cele orase Cernavoda
Constanta, formeazä un care stratele stint orizontale
,sau foarte putin inclinate (109, in directiunea in
multe locuri mai ales in spre din cauza absentei tera-
este abrupt, faleze drepte deasupra apelor.
In spre Dunäre ca in podisului existä o puternicä dezvoltare
de loes, care un de destul de din
care ici colea iviri ale rocelor subjacente. Usoare scufundaturi
ale terenului nu mod simtitor monotonia profilurilor diferi-
telor ridicaturi, afará numai de regiunile ce Dunärea
den ivelatiunea a fost mai puternicä.
In regiune nu se intâlnesc cursuri de permanente,
numai de localitäti : la unde din piciorul culmei
Alah-bair ceva mai sus se strecoará printre dealurile
formate la de verzi (primare) aproape verticale, o
de apä debit foarte care se in valea Boasgicului, care

www.dacoromanica.ro
se deschide Dunäre ; al doilea, apare pe valea Pazarlia-Ester, vale
formatä parte de verzi, coronate Calcaruri cretacice
care este supt, chiar in vecinatatea satului Pazarlia. r
Numarul natura formatiunilor ce se in aceste regiuni,
se pot harta
In special superioare din .Eocretacic» sunt foarte bine
dezvoltate vecinatätile Cernavodei.
Piciorul podului peste Dunäre, se reazemä pe marginea Platoului
Dobrogean, format din paturi marno-calcare cari se Sud
la Rasova. In aceste strate se gäseste o foarte bogatä
: Gastropode, Echinizi mai ales din Polypieri
foarte numerosi partea superioarä. Citez din
rele forme :
Harpagodes n. sp. (aff. Ribeiroi, Terebratula Valdensis,de
CHOFFAT). prcelonga, de
Natica cf. sella,Sow.
cf. similimus, CHOFFAT. Salenia cf. foliumquerci. DESOR.
Nerinea Fleuriausa, Acrosalenia
Cylindrites cf. disjunctus de LOR. Requienia gryphoides,
cf. P. et C. eurystoma, P. C.
Trigonia ornata, Lmk.
rudis, PARK.
Pholadomya elongata, MONST.
Janira cf. Valangiensis, dc LOR.
Ostrea Couloni, D'ORB. Calamophyllia, etc.
Leymeriei,

In stratele dela Nordul orasului, cari se exploateazä pentru var


ciment, se gäsesc mai aceleasi fosile, cu preponderenta Rud4tilor
Nerineelor de talie mare.
Toatä aceastä formatiune, din cauza preponderentei unora din fosile
trebueste la douä nivele bine deosebite: neocomian la
urgonian la partea superioara. In din
mai numai «Rudisti» :

cf. Requienia gryphoides Math.


sp. Pinguiscula WHIET

sunt din tipul acelora ce dovedesc in mod neindoios


faciesul recifal al Cretacicului inferior se in aceastä regiune.
Mai este de observat partea inferioarä a stratelor Cer-
Rudistii prezintä efaciesul jurasic».
Partea superioara a eocretacicului din aceste locuri este reprezen-
tatä prin etajul apt n, care este bine desvoltat mai ales pe malul
ceva mai sus de Hinog la räsärit pe valea in

www.dacoromanica.ro
ANUAL

de Saligny, pe aceiasi parte a väii,


drumul ce la
La Sud de Cerna-vodä la Hinog, se gäsese cu stra-
tele amintite mai sus, niste inarno-argiloase, ban-
curi de gresii nisip cari au o aproape cu a oe-
ce le acoperä cu care se continuä pe vale, spre
Apus.
Examenul faunei ce contine, dovedeste indeajuns cä asupra atri-
butiunii acestor strate la nu mai poate indoialä; adeviir
la Hinog se gäseste:
aquila Ostrea arduenensis
SHARPE. cf. canaliculata
macroptera Sow.

In valea Cara-Su, in fata chiar a gärei Saligny se


gäsesc abundentä pe Ostree, mai ales:
Belemnites BLAINV.
Belemnites LIST.
Plicatula radiola
Dentalium sp.
Ophiura sp.
polygonus AG.
Nautilus Bouchardianus (gr. N.

de Rassova, se observä prezenta unor marnoase,


gate in ca la Hinog a unor Calcare, in cari pe nume-
roase Nerinee, gäsesc Caprinule (Ichthyosarculithes), cari ar
in aceastä lacalitate, päturi mai superioare cele la
Cerna-voda,si Hinog, la etajul an».
Aceleasi cari se gäsesc stratele dela Hinog, au fost culese
din argile vinete-verzui, ce se &eau scoase din profunzirne (ca cu
ocazia säpärii unui put, la fabrica de culori a d-lui MANICATIDE din
muna Geabac ; aceste strate vin dedesubtul argilelor refractafe, ce
exploateazä cari la rândul sunt acoperite de
oolitic de Sarmaticl. Dupä cum se vede din cele mai sus, Creta-
cicul inferior se intinde cu sigurantä aici.
Constanta este asezat la marginea a podisului
Dobrogean, care aceastä parte e format la de un Calcar sarmatic
Impietrit Tapes gregaria, podolica, podolica,
dium, etc la partea de o formatiune quaternari,
constituitä din Loes un argil näsipos continând ici colea cristale de
gyps, in de de lance, asociatiuni forma
de creastä de cocos.

www.dacoromanica.ro
GEOLOGIC

Nord Vestul pe marginele lacului Siutghiol, se


importanta formatiune Canara.
In aceastä localitate, din cauza ekploatärii ce se face
pentru constructia Portului, se poate stratificatiunea acestor
calcare nu este tocmai distinctä in diverse puncte de exploatatiune
uneori foarte apropiate, prezintä importante scufundäli; schimb
mai la Sud-Est pot niste strate formate clintr'un calcar
vine roscate, cu stratificatiunea bine distinctä sensibil orizontale
sau cu o slabä inclinatiune spre mare (Est).
In aceste calcare o compusä din:

Rhynchonella Sow. Harpagodes cf. Ribeiroi CHOFFAT.


Perisphinctes cf. Lothari Salenia sp.
trilobata Requienia gryphoides MATH.
Terebratula immanis ZEUCHN. Monopleura sp.
Zieteni DE Montlivaultia sp.
Natica sp. sp.
Nerinea cf. Fleuriausa D'ORB. sp.
Pachyrisma sp.

Din examinarea acestor forme se poate nu numai


sta acestor calcare nu este indoioasá, dar se pot distinge
vele bine deosebite : a) Calcarurile Brachiopode
din punct de vedere faunistic cu cele din jurasicul superior (Rauracian
Sequanian). Calcarurile superioare Gastropode, Polipieri
care reamintesc faciesul dela deci cretacicul inferior
(neocomian).
distributie de ne dovedeste cä Dobrogea
dela Dunäre la mare, tot timpul inferior ace-
de o mare mediteranä care abundau Rud4tii Polypierii ca
Serbia Bulgaria, unde este reprezentat calcarele
enia din
Stratele mai noui clecât cretacicul aceste pot grupate
trei diviziuni :
1. Argilele refractare dela Defcea Geabac, ce se gäsesc sub
calcaros Sarmatic atingere directá cu argilele aPtiane.
Aceste strate sunt lipsite cu totul de din
turilor stratigrafice pot socotite ca tertiare.
2. Calcaruri oolitice conchilifere, desvoltári deosebite mai
ales la Rassova, Cochirleni, Ele se continua in spre
(mare), unde se subt apä (Constanta oras) apartin Sar-
malice.
Aceste calcare formeazä, coronamentul DobrOgean,

www.dacoromanica.ro
ANUAL

acolo unde loesul a fost de fie suportul a man-


talei de loess.
3. Straturile puternice de loes, nisipos la din ce in ce
mai argilos cätre partea superioarä.
In partea din spre mare (Räsärit) superioare sunt formate
din argile rosii (terra rosa) bogate in concretiuni de gips de marnä,
cari uneori formeazä chiar mici strate Constanta si si
Constanta vii).
4. Dune cari se cgtre Nord dincolo de Mamaia.
de aceste depozite din partea a acestor
giuni ce au ca centre, Cernavoda Constant; se poate bine observa
sisturi (Ester) gresii conglomerate verzui, uneori foarte cuartoase cu
aparenta unor eruptive granitoide (?) (valea dela Ciccraci) dirijate NW
foarte ridicate. Peste ele vine in cretacicul superior.

Dr. W. TEISSEYRE: Ridicarile geologice din anul 1906.


In 1906 s'au continuat ridicärile in anii 1904, 1905 pe foile
XVIII, Col. N, P, Q, R Ser. al Statului Major 1:50.000
s'a terminat ridicärile detailate din regiunea dintre
Maneciu din districtul Prahovei. Regiunea aceasta este cea din
foaia härtii Välenii de munte : 50.000) dinpteunä cu pärtile anexe ale
foilor din vecinätate.
Lucrärile ridicärii detailate s'au pe foile Slänic,
Câmpina, Comarnic, escursiunile de comparatie cu regiunile
cinate s'au fäcut pe de o parte la pe de altä
parte pânä la Pucioasa Besdeadu la Maneciu Slon. Afarä
de insemnarea aluviunilor a teraselor diluviale cari s'au pe o hartä
deosebitä, s'au pe harta geologicA (1 : 50.000), care
prinde foaia Väleni pärtile din jur, urmätoarele separatiuni : plioceni-
cul reprezintat straturile de etajul dacic, etajul pontic,
etajul meotic ; miocenicul prin etajul sarmatic ; formatiunea saliferä mio-
cenä al doilea etaj mediteranean ; gipsul, respectiv tuful in forma-
tiunea saliferä de facies gresos conglomerate ale formatiunii salifere ;
faciesurile menilitic; eocenul, anume bartonianul eocenul infe-
rior, continând local numuliti, gresii cu hieroglife, gresii de Moinesti a.
Cele mai mari greutäti a pricinuit separarea deosebitelor forma-
tiuni de facies din saliferä miocenä a etajului sarmatic
o parte, precum a paleogenului de alta, care din punct de vedere
petrografic sunt identice ele aproape totdeauna lipsite
fosile.
Din punct vedere tectonic regiunea esploratä coprinde parte

www.dacoromanica.ro
din golful miocenic al Slänicului precdrn o din peninsula de a
Valenilor zona marginala miopliocenica invecinatä a
Cutärile reprezentate sunt :
A) Zona marginel subcarpdtice.
1. Albia ponticä dela Gura Vitioarei.
2. sinclinala dela Trestioara-Varful
3. Anticlinalul cd urme de petrol.
4. Sinclinalul dela
5. Anticlinalul dela Fundeni-Malacocesti.
6. salin dela
7. Zona dela Bustenari-Recea-Vulcanesti [zona de
spre sud de cea din
9. dela Bordeni, dislocata.
10. straturilor de la dd
Bordeni-Mälaesti.
B) peninsulei de dela Välenii de Munte.
1. Zona miocenica dela (foile de Munte).
2. dela pe Teleajen.
3. Zona miocenica dela (Välenii de S E).
4. dela Betivuldi, 375 m. (Välenii de Munte
S E) Dealul Curmatura 389 (Bughia de jos
5. Zona miocenica dela Valea (Välenii de
6. dintre Dealul Ogluz gura Rea
de Munte continuarea sa la Bughile de sus.
7. Zona Peri-Varful Ogluz.
8. dela Arsenesele-Bughia de sus [urine de
9. menilitice dela Arsenesele (W).
C) In salifer dela Slänid.
1. de conglomerate miocenice la marginile (Pietri-
ceana la Nord, Comina-Podu la Sud) deoparte,
in de altä parte (Cornu-Brebn-Strambehi-Lhradea)1
2. Un mare cute de mai itnportantä,
cari anticlinalul saliferului de dela Praja.
3. din Nordul liniei Cornu-Livadea.
4. Marea meotica-sarmaticä dela várful Macesti-Melicesti.
5. pliocenica dela Praja, la sudul Cornu-Livadea.
Cele mai importante de reprezintate constatate la
fata locului sunt
A) Linii longitudinale mai de incalicare.
1. Marginea de Sud a flisului cretacic din Doftanii ; 2. Mar-
zonei principale a ; 3. Linia
4. de Nord 5. Marginea de Sud a peninsulei Välenii

www.dacoromanica.ro
de Munte; 6. Linia 7. Flexura
8. Dislocatiunea dela Malgesti-Fundeni-Mägurele.
B) Deosebite de
Trans esiuni: 1. Straturile meotice peste saliferul miocenic
(Doftana, Opäriti, Surani).
2. Formatiunile pontice pe saliferul miocenic (Praja, Livadea).
3. Straturile pontice, cunoscute de timp mai de
deasupra paleogenului (Posesti).
Din de trece prin regiunea exploratg
subcarpatic. Din acest punct de vedere este, in aceastä regiune,
a se :

Raporturi tectonice locale a peninsulei dela precurn a


ninsulei de dela Zamura-Leordanu a golfului miocenic dela
Slonu-Slgnic-Petriceana a. m. d. Regiunea dela regiunea dintre
de Munte si Bustenari.
de regiunea ridicatg, despre care am amintit ad,
a mai explorat in anul 1906 regiunea din partea de pe
foaia din partea de pe harta Sinaia-Comarnic
: 50.000). S'a urmgrit pas cu pas formatiunile din punct
de vedere stratigrafic respective tectonic putin cunoscute ale cre-
tacicului a paleogenului ce coprind numuliti. In Sudvestul acestei
regiuni excursiunile s'au fgcut pe marele sinclinal sarmatic.
tanu, care s'a urmärit dincolo de Besdeadu spre Vulcana
de sus. in aceastä regiune ca in regiunile invecinate cu aceasta,
(Drggäneasa-Petrosita) s'au gäsit particularitgti din punct
de vedere stratigrafic tectonic. mare parte din formatiunile con-
siderate mai ca salifere s'au precizat acuma, in aceastä regiune,
mai bine din punct de vedere stratigrafic mai exact ele sunt in cea
mai mare parte sarmatice.
Raporturile golfului salifer dela Besdeadu semnele de un sariagiu,
cari s'au constatat imprejurimile acestei localitäti, sunt menite a se
prin studiul väii Prahovei a Teleajenului.

Dr. V. Cercetäri In valea superioarä a Teleajenului.


XVI XVII col. P a Statului Major, 1 : 50.000.
Partea carpatic intre muntii Grohotis, Bobu, Babes,
Bratocea, Ciucas, Piatra Laptelui Teleajen Telejenel, apartine
cretacicului superior.
S'a constatat :
Conglomerate (cenoman ?) de tipul conglomeratelor de Bucegi.
Ele constituesc un masiv puternic, ce se ridicä ca o emersiune din zona

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITATII GtOLOGI

gresiei carpatice, din M-tele in din Zagan


in Culmea Configuratiunea a acestui masiv cu
culmi crestete ascutite, coaste seci pietroase, ero-
date, se deosebeste esential de cea a din zona
siei, cari au coaste line, mai putin adânci peste tot o
mai In Carpatilor de Sud acest complex de conglomerate
constitue un cot de semicerc, cu convexitatea spre Transilvania.
Conglomerate le sunt dispuse straturi, ce se pot distinge usor prin
prezenta unor bancuri de gresie.
Din spre (punctul cel mai al masivului), ele
directia N. Babes) apoi NE. (in Bratocea) si E (in Ciucas)
o curba. In läuntrul acestei curbe, in
Zagan-Gropsoare (cari apar mai in valea Teleajenului) M-tele
C. Rosu mai ales in Balaban, conglomeratele sunt astfel Ingrämädite
cutate, mod natural directia straturilor la distante mid.
Inclinarea straturilor, dela spre Ciucas, e de 30°,
60°, 50°, 25°, general spre E. apoi spre SE. intre ace-
limite de inclinare conglomeratelor in celelalte
ale masivului.
In cea mai mare parte a complexului de conglomerate, se
printre straturile acestora, bancuri sau intercalatiuni de cu bob mare,
ce fac tranzitia spre conglomeratele cu bob Puternice bancuri
de acest fel se gasesc Zägan, Gropsoare Balaban, o grosime
ce ajunge la 2 m. In straturile superioare bancurile devin tot mai
subtiri. In muntii Bratocea, intercalatiunile de gresie
aproape dispar.
chestie importanta, in legaturä conglomeratele e chestiunea
ivirilor de calcar, cari se gäsesc printre conglomerate, Zägan,
C. Rosu Valea pe o zonä dela 1000-1300 m de
uneori in blocuri voluminoase de zeci de metri cubi, in alte cazuri ca
iviri mai voluminoase, cari numai in parte sunt esite la suprafatä. In
jurul acestora se mare numär fragmente brecciforme din
calcar, produse probabil prin descompunerea blocurilor uriase, ce
se observä muntii Zägan, Gropsoare, C. Rosu
Pe conglomerate se straturi de gresie, o zonä,
care cu mai mult ne de conglomerate inspre Sud,
vine cu bob mai märunt, constituind un facies deosebit de cea a ban-
curilor de gresie din conglomerate. Probabil e de cu
conglomeratele - nu e exclus sä senonul (fosile lipsesc).
In aceastä zonä se gäsesc muntii Bobu mare, Bobu mic toatä partea
spre S-SE dela conglomerate, care am urmarit-o coastele din
Teleajenului. Cäderea acestor gresii 20-40°. Pe

www.dacoromanica.ro
LXXXIV ANUAL

locuri intercalatiuni de faciesuri argiloase carbunoase.


Teleajen in unele locuri tae conglomeratele la baza
ne deschide straturi de marne argiloase cari se gásesc discordant
la baza conglomeratelor, ridicate picioare (75-85°) care deaici
spre S, foarte intens cutate. In cursul Teleajenului spre
V. aceastä formatiune se tot mai mult, tot
mai mare intindere.
In ceeace priveste compozitia petrografica a cretacicului superior :
A) Conglomeratele (cenomane ?) sunt constituite din blocuri cari,
general, variazä dela cele mai mici (ca alunele) la de mai
multi metri cubi - separat de aceste se gäsesc printre conglo-
merate blocuri uriase de calcar, de sute de metri cubi. parte in con-
stitutiunea petrograficä a acestor conglomerate roce eruptive,
cristalofiliene roce sedimentare. 1. Roce eruptive : a) granitul,
se gäseste in putine locuri, in fragmente mici (mai ales in conglomera-
tele de b) cuartul läptos, in blocuri mari la m. E mai
frecuent in coastele Balabanului - provine probabil din vreo pegmatita.
c) gneisul eruptiv. In valea Teleajenului, in coastele Balabanului Ba-
besului sunt blocuri de aproape de gneis, identic cu gneisul de
Cozia. comparatie se poate recunoaste in aceste blocuri tipul de
Cozia, in varietäti, una aproape de seria granitgneis (cu o
structurä pronuntatä, in care cuartul se gäseste uneori in
lentile, fedspatul ca mai frecuent imprimä rocei culoarea surie,
ce pe alocuri, prezenta biotitului, devine mai inchisä), a doua
rietate un gneis de injectie din seria gneisului fibros (in aceasta
structura e indicatä de subtiri de biotit, elementul mai
frecuent, care proportie feldspatul, colturoase
cuartul de dungi subtiri printre päturile foioase de biotit). 2.
t crist al o fili en e. a) Micasisturile, cu mica neagrä, constitue
o parte din aceste conglomerate, mare multe
varietäti, tot complexul de conglomerate. Sunt mai ales din grupul
(paleozoic). b) Cuartitele sunt compacte, cu in
proportie c) amfibolitele, se gäsesc mai rar, in
mente mici compacte. 2. Roce se en t ar e. Calcarul, se gäseste
blocuri uriase, a printre conglomerate se poate distinge
usor, iviri mai voluminoase - Se mai
seste acest calcar, titonic-neocomian blocuri de mijiocie,
mai mici, parte chiar din conglomeratele märunte.
E compact, verde deschis, verde roz, uneori suriu. In jurul ivirilor de
calcar se gäseste elemente brecciforme. Afarä de acest calcar,
conglomeratele mai din regiunil superioare, in blocuri mici, un
calcar dolomitic, de culoare compact concretiuni silicioase.

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITATH INSTITUTULUI GEOLOGIC LXXXV

Pasta conglomeratelor e gresie.


B) a an o gresie micacee cu cement calcaros,
din aceleasi elemente ca conglomeratele. Se in facie-
suri, unul de transitie intre congloinerat gresiei un alt facies constitue
gresia cornpactg, care constitue zona de gresie ce se pe
glomerate care in unele locuri se intercalatg conglo-
merate (Zägan). Are aceleasi elemente petrografice.
e carstiene.- Se in locuri din aceastä
regiune. In Valea Stânei, chiar sub stâna de (o veche)
un izvor, care la se pierde intre conglomerate.
Urmând de pe vale in jos nu gäsim pe de mai bine de
1 km. Ad (la un nivel de cam 1120 m.) apare o pater-
de care umple albia pe o de 3 m.
(observatie fgcutä luna Aug. timp uscat) având o
locie de 6 cm. E probabil deci acel izvor de pierzán-
du-se in conglomerate, se unind in sine alte vine subterane.
In Valea Berei, la poala feno=n,
putin pronuntat.
Izvo ar e ulfu ro as e. coasta de S E a M-telui Balaban (la
de vre-o 400 m. dela fabrica de din Teleajen)
la de cam 1000 m, se in de brazi un izvor
furos, care din gresia un depozit de De
marcat e, apropiere, la dist. de 2 m. spre W. curge un
izvor de potabilä, cu debit insemnat.
La gura la piciorul M-telui Bratocea, se
gäseste drum un mic izvor sulfuros. Acesta e inferior celui

-
din Balaban,
ar
din punct de vedere al

Dela acesta mai in sus, coasta


ce priveste debitul
fi utilizat- mai ales ca depgrtare de
(cam 150 deasupra
izvorului precedent) este un alt izvor sulfuros, debit foarte mare, cu
un miros de puternic in un depozit pronuntat de
ca cel din Balaban. Se imediatä apropiere un
izvor de dulce potabilg.
In cursul acestor cercetiri am pus deosebit interes unor
urme de petrol-- mai apropierea izvoarelor sulfuroase.
tusi in regiune dela Susana sus, spre
Teleajenului, n'am nici un indiciu, ar in aceste locuri
zkäminte de petrol, desl formatiuni analoage s'a semnalat petrol la
Slon, Bertea, (in straturi cu Inocerami). Cu toate aceste nu pot
conchid, cretacicul superior din valea Teleajenului - acesta
se intinde mai jos de Susana -ar fi totul lipsit de petrol,
oarece n'am parcurs acum toate pâraele, ce se varsä Teleajen.

www.dacoromanica.ro
LXXXVI RAPORTUL ANUAL

I. P. Studiul materialului din sondajele fäcute


pentru alimentarea cu a (A se
plansa aläturatä).
Sondajele au fost sub directia domnilor ingineri W. H.
LINDLEY M. COLLEANU, pe câmpul dintre Prahova Teleajen,
la apus la miazä-zi de Ploesti.
Ele au sträbätut depositele aluviale genere grosolare, vechi
noi, ale Prahovei ale Teleajenului, dând de la diferite adâncimi
de obiceiu la baza petrisurilor.
Foaia Statului Major. Seria XXXVII F. 1/20.000.
Sondajul 2/k. 67.5.
Pämânt vegetal ?

Pietrisuri 0,60m.
Luturi galbene nisipoase intercalate
nisipuri pietrisuri 0,60 -46,00
Marne gälbui nisipoase 46,00 -47,61
In pietrisuri la adâncime de s'a apa.
Foaia Statului Major. Seria XXXVIII E. 1/20.000.
Sondajul 3/k. 67.5.
vegetal 1,30m
1,30 - 9,90
Lut nisipos cu nodule calcaroase . . -12,00
9,90
Loes cu tuburi calcare -13,00
12,00
-18,90
13,00
Lut galben roscat -20,10
18,90
nodule calcaroase -21,13
20,10
Nisip -29,45
21,13
Lut decalcifiat -30,15
29,45
alternând cu lut galben . -50,17
30,15
Marne gälbui nisipoase -52,16
50,17
vinete cenusii cu nodule de calcar 52,16 -60,00
Apa acest sondaj s'a in straturi de la adâncime
de 34,31m.
Sondajul 11/k. 67.5.
vegetal 0,60m
Pietrisuri nisipuri intercaläri de lut
galben nisipos 0,60 -37,20
Marne nisipoase 37,20 -45,00
Apa acest sondaj s'a straturi de nisip la
de 32,43m.

www.dacoromanica.ro
ACTIVITATII INSTITUTULUI GEOL GIC XXXVII

Sondajul 13/k. 67.5.


Pämânt vegetal
Pietris 0,60 -13,40
Lut galben nisipos 13,40 -13,80
Lut cärämiziu decalcifiat 13,80
Lut gälbui nisipos 16,40 -18,50
alternand cu lut galben nisipos 18,50 -44,45
Marne vinete . . . 44,45 -51,50
Apa in acest sondaj s'a in straturi de la adân-
cime de
Sondajul 17/k. 67.5.
Pulbere cenusie
Pämânt vegetal 0,70 1,30
alternând cu lut galben nisipos 1,30 -30,87
Marne galbene nisipoase 30,87 -31,77
Marne vinete cenusii . . . 31,77 -36,10
Apa in acest sondaj s'a intâlnit straturi de la adâncime
de
Sondajul 21/k. 71.
Lut cenusiu cu rädäcini de plante . . 0,65m.
Pämânt vegetal 0,65 - 2,25
alternând cu lut galben nisipos 2,25 -29,35
Marne nisipoase 29,35 -31,17
Apa acest sondaj s'a in straturi de la adâncime
de 15,80m.
Sondajul 21/k. 70.
Nisip cu de lut galben
Lut cafeniu calcaros 22,30 -23,32
Marne vinete cu vine cenusii . . . 23,32 -25,50
Apa in sondaj s'a in straturi de nisip la
adâncirne de
Sondajul 13/k. 66.
Lut galben nisipos . 0,40m.
Pämânt vegetal 0,40 - 1,55
Nisip 1,55 -16,80
Marne gälbii cu vine cenusii 16,80 -20,70
Apa sondaj s'a straturi de pietri nisip la
adâncime de 11,25m.
lui Bot
In aceastä regiune s'au fäcut 11 sondaje.

www.dacoromanica.ro
LXXXVIU RAPORTUL ANUAL

Apa aceste sondaje (1-11) s'a straturi de nisip


34m.-40m.
Sondajul No. 1.
vegetal 0,60m.
nisip 0,60 -19,30
Lut galben nisipos 19,30 -19,75
Nisip 19,75 -45,00
Sondajul No. 2.
vegetal .. .. 0,60m.
Nisip .. ..
Lut galben nisipos
.

. 0,60 --18,50
18,50 -20,00
Nisip alternind cu lut galben 20,00 --45,00
Sondajul No. 3.
vegetal 0,60m.
si nisip alternând cu strate de
lut galben 0,60 -43,50
Sondajul No. 4.
vegetal . 1,05m.
1,05 -18,60
Marne nisipoase 18,60 -21,10
21,10 -26,00
Marne galbene nisipoase 26,00 -26,50
26,50 -31,65
Marne galbene nisipoase 31,65 -34,25
Nisip 34,25 -44,14
Sondajul No. 5.
vegetal 1,50m.
Loes cu tuburi calcare 1,50 - 3,00
3,00 - 8,64
Lut galben cu . 8,64 -12,90
Nisip fin cu tuburi calcaroase 12,90 -13,30
alternind cu marne gälbui cu
resturi de Helix. . 13,30 -60,00
Marne nisipoase 60,00 -62,30
Sondajul No. 6.
Pämânt vegetal cu - 0,60m.
cimentat cu ciment calcaros 0,60 - 1,00
Marne nisipoase 1,00 -20,40
Nisip alternând cu luturi
bene-nisipoase . . 20,40 -45,00

www.dacoromanica.ro
:
TAB. I.

r
-

I .

..

Harta sondajelor pentru alimentarea cu a

al I. 1907

www.dacoromanica.ro
ASUPRA INSTITUTULUI GEOLOGIC XXIX

Sondajul No. 7.
vegetal 0,80m.
Nisip cu alternanfä de lut gal-
ben nisipos 0,80 -33,35
Marne nisipoase 33,35 -36,33
36,33 -42,00
Marne nisipoase 42,00 -42,88
42,88 -45,00

Sondajul No. 8.
Pämânt vegetal cu de plante 0,60m.
0,60 -19,50
Lut galben nisipos foarte micaceu . 19,50 -20,90
cu lut amestecat . . . . 20,90 -23,80
Conglomerat cu ciment calcaros -25,10
23,80
Loes cu vine tuburi calcaroase -28,60
25,10
Lut roscat efervescen0. H CL 28,60
29,20 -32,50
Lut galben cu nodule calcare 32,50 -33,60
Lut galben nisipos 33,60 -35,00
Nisip alternând cu luturi galbene 35,00 -44,15
Lut galben cu vine roscate . 44,15 -45,00
Sondajul No. 9.
vegetal cu de plante.
Conglomerate cu ciment calcaros 0,40 - 0,65
Nisip 0,65 -31,38
Lut galben nisipos 31,38 -32,85
nisip alternand cu luturi gal-
bene nisipoase 32,85 -45,20
Sondajul No. 10.
Pâmânt vegetal
Nisip . 1,00 -18,00
Lut galben nisipo-calcaros cu resturi
de Helix 18,00 -19,20
nisip alternând cu luturi galbene 19,20 -46,45
Lut galben resturi de Helix . . 46,45 -47,35
Nisip 47,35 -48,05
Marnä cu 48,05 -49,15
Lut galben nisipos cu resturi de Helix 49,15- 58,32
Marne cu resturi de fosile . . 58,32 -60,00

www.dacoromanica.ro
XC RAPORTUL ANUAL

Sondajul No. 11.


Pämânt vegetal 0,55m.
Pietris . .
Lut roscat legat . .
.. 0,55
27,20
-27,20
-28,65
alternând cu lut galben . . . 28,65 -37,46
Lut cafeniu cu nodule calcare . 37,46 -42,44
Marne galbene cenusii 42,44 -47,50
Nisip 47,50 -54,95
Marne galbene nisipoase . . 54,95 -56,50
a atului or. Seria XXXVIII F. 1/20.000.
Sondajul 3/k. 55.
Pämânt vegetal 0,50m.
Nisip intercaari de lut gal-
ben, uneori chiar marne . . 0,50 -25,97
Marne galbene nisipoase cu dungi 25,97 -27,53
Apa in acest sondaj s'a in straturi de nisip la
adâncime de
Sondajul 1/k. 55.
vegetal
Nisip alternând cu strate de
lut galb en 0,46 -18,45
Marne nisipoase 18,45 -20,15
Apa acest sondaj s'a in straturi la adâncime
de 4,90m.
Sondajul 2/k. 55.
vegetal .
Lut galb en 0,60 - 0,90
Pietri nisipuri aquifere 0,90 - 7,75
Marne vinete 7,75 -10,10
Pietrisuri nisipuri 10,10 -25,60
Marne galbene cu dungi . . . 25,60 -26,75
vinete cenusii cal-
26,75 -26,95
Apa acest sondaj s'a straturi de pietri nisip la
adâncime de
Sondajul 4/k. 55.
Pâmânt vegetal 0,60m.
Nisip cu intercalare de lut galben 0,60 -21,05
Marne deschise ..... . 21,05
Apa in acest sondaj s'a straturi de nisip la
adâncime de

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITATII INSTITUTULUI GEOLOGIC XCI

Sondajul 6/k. 55.


Lut nisipo-calcaros 0,60m.
galben nisipos 0,60 - 2,38
cenusiu cu resturi de Helix . 2,38 - 3,25
Nisipuri .pietrisuri aquifere . . . 3,25 - 16,89
Marne cu resturi de fosile . 16,89 -17,53
Marne vinete cenu3ii 17,53 -18,50
Apa acest sondaj s'a straturi de la adâncime
de 3,56m.
F o ai a Maj r. Seria XXXVIII G. 1/20.000.
Sondajul 10/k. 55.
Pämânt vegetal 0,95m.
Lut galben nisipos 0,95 - 4,30
Nisipuri pietrisuri aquifere 4,30 -27,70
Marne galbene nisipoase -28,30
cenusii 28,30 -30,00
Apa acest sondaj s'a la adâncime de 9,23m.
Sondajul 12/k. 55.
3,90m.
Nisip cu aquifer 3,90 -10,65
Lut galben cu 10,65 -11,30
11,30 -23,00
Marne galbene nisipoase 23,00 -25,12
vinete 25,12 -26,00
Apa in acest sondaj s'a intlâlnit la adâncime de 4 metri.
Foaia atului Major. Seria XXXIX E. 1/20.000.
Sondajul 21/k. 67.5.
Nisip cenusiu 2,70m.
Pämânt vegetal 2,70 - 3,80
Pietrisuri aquifere 3,80 -13,12
Marne cenusii deschise 13,12 -15,72
galbene 15,72 -16,50
Apa in acest sondaj s'a la adâncime de 7,33m.
Sondajul 15/k. 66.
Lut
Pietri
......
nisipuri aquifer cu
. . . 2,60m.

de lut galben . . . . 2,60 -20,60


Marne galbene nisipoase 20,60 -21,55
Argile negricioase 21,55 -22,35
Marne galbene cu concretiuni calcare 22,35 -24,80
Apa acest sondaj s'a la adâncime de 5,83m.

www.dacoromanica.ro
XCII RAPORTUL ANUAL

Sondajul 13/k. 63.


Nisipuri pietrisuri aquifere
Lut galben calcaros . . . , 17,60 -18,10
Mara nisipoasä 18,10 -18,30
Marne negricioase 18,30 -21,80
Sondajul 15/k. 64.
Lut nisipos
Pietripri nisipuri aquifere 0,40 -17,30
Marne galbene uneori . 17,30 -20,50
Sondajul 13/k. 65.
vegetal 0,65m.
Nisipuri pietriwri aquifere 0,65 -16,20
Lut galben nisipos . 16,20 -16,50
16,50 -18,95
Lut galb en nisipos 18,95 -19,60
Argile vinete . . . . 19,60 -21,10
Marne galbene 21,10 -23,05
Sondajul 15/k. 65.
vegetal cu rädäcini de plante
cochilii actuale 0,56m.
Nisipuri pietrisuri aquifere cu
caläri de lut galben 0,56 -16,10
Marne galbene nisipoase 16,10 -17,40
vinete-cenu0i 17,40 -19,60
Adâncimea la care s'a apa este 1,56m.

a r. Seria XXXIX F. 1/20.000.

Sondajul 7/k. 55.


Pämânt vegetal . . . . .. 0,70m.
Nisipuri pietrisuri aquifere . 0,70 - 5,20
Marne nisipoase cu concretiuni calcaroase 5,20 -14,52
Apa in acest sondaj s'a la adâncime de 2,37m.
Sondajul 9/k. 55.
vegetal 0,50m.
Pietrisuri nisipuri . 0,50 - 6,55
Marne nisipoase 6,55 -10,72
Apa acest sondaj a tâsnit timp de ore cu o de
1,28m. d'asupra

www.dacoromanica.ro
ASUPRA INSTITUTULUI

L. MRAZEC : Revizuiri masivul cristalin mesozoic din jud.


Suceava cercetäri regiunile petrolifere ale Subcarpatilor.
1. In masivul cristalin al judetului Suceaira s'au vizitat
lucrärile d-lui BUTUREANU de mangan cari
de zacäminte lenticulare din cari cele mai insemnate sunt
desvoltate in .apropierea Brostenilor bazinul Dornei. Aceste sunt
prelungirea Dorna bucovineanä (Teresiengrube). Mine-
reul primordial pare a fost silicatul de mangan care s'a transformat
in oxili de mangan. D-1 profesor BUTUREANU a studiat aceste
minte, si'numeroasele de roce eruptive melanocrate, descrise
parte de anterior.
Zacämintele de mangan rocele eruptive sunt intercalate sau
pung cristaline bande de calcar cristalin une ori dolomitic, dirijate
ta mod general spre Nord Vest reprezentate printeun facies ce aduc
aminte faciesurile filitoase dela. Negoiu din a grupu-
lui I de sisturi cristaline. Calcarele dolomitele sunt de obicei
de amfibolite. In unele se intalnesc cunoscutele cristale de tremolit.
Interesant e pe coama Raräului sub calcarele gresiile jurasice-
cretacice dupa d. ATHANASIU, s'a un gneiss glandular rosietic a-
nalog cu de Cozia.
Grupul I al cristalinului propriu zis - micasisturi cu grenati etc. -
apare tocmai la marginea de Nord a masivului eruptiv al alimanilor
bazinul Dornei Glodu ; o dislocatie longitudinalä pare a acest
tip de tipul mai filitos. Interesant e cä apropierea acestei se
maximum de dezvoltare a calcarelor cristaline si in
regiunea eruptivä a alimanilor. De remarcat e o
ivire de de diabate vecinätatea dislocatiunei presupuse.
In ceea ce priveste tectonica generalä, din cercetärile
Bucovina, pare ad ca in masivul cris-
talin-mesozoic meridional. In caz ctistalinul Bistritei e
peste calcaroase negre ale cretacicului inferior. De remar-
cat, ca o manifestare a vulcanitätii acestei regiuni, e frecuenta
pelor carbonatate in sisturile cristaline, la marginea de Est a alimanilor.
In bazinul Dornei e foarte mare de
frecuente.
Cercetärile geologice s'au pe de o parte cäldärile
alimanilor unde se fac exploräri dupä din solfatare vechi, pe de
altä parte la Bucovina.
2. Tectonica pintenului paleogen de Väleni jud.
In partea de E a regiunei a lucrat d-1 CANTACUZINO. .
Saliferul miocenic cuprins intre pintenul de zona

www.dacoromanica.ro
XCIV RAPORTUL AL

dispare in spre Est in Câtias, de unde un intrerupt de gips


miocenic, cunoscut din cercetgrile dela 1899 1901 se poate
Rusaliilor.
de miocenic consideratä ca un golf, se aratä
ca probabil o fereastrg, straturi de gips marne salifere dis-
par spre Nord sub marginea zonei dela Râncezi in
chea Episcopului la mic, straturile de tuf dacitic al
Petriceana, la Sud de Chiojdul mic, sunt inclinate sub marginea de
Nord a pintenului paleogen de Vgleni. Fereastra de saliferul
cutat cu gips tuf dacitic toate pare
spre Est inlocuitä prin o dislocatie care trebue fie o linie de
a prelungirii marginei zonei la Nord de Chiojdu, peste pin-
dela care s'ar deslipi de zona flisului in valea
Rusilii. linie pare a de ivirile de gips, care deci ar
trebul socotite ca partea a autohtonului miocenic. pre-
supunere e coroboratg, de observatiunile din marginea flisului a
judetelor la Est de Râmnicul Putna unde
zona marginall a flisului e pe salifer. de la gura
râului Monteor oligocenicul e culcat pe tufurile dacitice ale mio-
cenicului. Masivele miocenice de sare dela Nereju, Cozia, Râmnicu, etc.
sunt incglicate de straturi hieroglife fucoide eocenice sau de oligo-
cenic. Al doileá, e prin tectonic intre saliferul paleogenul
Cosmina [straturi de tuf dacitic inclinate sub oligocenic la
N de muchia Rotundu ; miocenicul in sondaje sub oligocenic la
- corn. d-lui KISSLING, pe Teleajen, unde straturile
acestui etaj dispar sub pintenul dela Väleni. Acesta trebue urmare
considerat ca o a frontale a marginale oligocene-
bartoniene din zona care acoperä deci miocenicul salifer.
Faptul multe puncte nu mai raportul teoretic
saliferul autochton klipele acesteia par a totul
se prin ulterioare ce s'au continuat in qua-
ternar prin care raportul tectonic primordial intre flisul mio-
cenicul autochton a fost cu totul sters sau modificat.
Din punct de vedere practic reiese din tectonica
sunt foarte de a petrol in adâncimi mari in pintenul dela

E remarcat de aceasta, pe marginea de Nord a pin-


tenului, la Posesti in Plopii, se pliocenicul inclinat spre
Sud, adicä de sub paleogen. raportul tectonic nu e
nu e sä existe simplu o dislocatie aceste formatiuni.
3. ObservaOuni asupra päturii Soimari-Trenu-Cal-

www.dacoromanica.ro
ASUPRA INSTITUTULUI XCV

yin. (1) Intre Tärlesti Calvin se marginea de Nord al uii


ari- -Cal in. e fortnatä de straturile
maticului, meoticului, ponticului, dacicului levantinului, o grosime
totalä de peste 1500 m. In pontic s'au de fosilele carac-
teristice dinti de Hipparion gracille, in meotic un dinte de Rhinoceros.
aceasta e general usor inclinatä spre Nord, la
Tärlesti de transgreseaza straturile cu Psilodonti (dacic) peste
leogenul pintenului de iar Tärlesti Mordana, V.
transgreseazä straturile levantine de Cândesti, care
Mordana sunt cutate rezemându-se probabil subtire
de salifer pontic ale cärei straturi sunt foarte dislocate laminate.
studiile astäzi reese saliferul miocenic de la
marginea de Sud a pintenului de dispare sub paleogen
reiese aici structura a pintenului. Pe de altä parte, se
ambele formatiuni, paleogenul saliferul miocenic sunt
peste pliocenicul (meotic-pontic-dacic) Valea cu-
nostintele actuale pare putin probabil ca avem aici aface cu un
al paleogenului salifer peste pliocenicul. In ori ce caz se constatä cä
formatiunile sunt devin petrolifere.
Pe marginea de Sud a Soimari-Trenu-Calvin se sub
sarmaticul, ce baza acestei o esire a saliferului [a funda-
mentului] care in valea Nucet-Tisa sarmaticul, ca sâmbure
straturi foarte ridicate, pe valea Chiojdeni Valea (schela
Apostolache) sarmaticul-meoticul rästurnat
unei meridionale, pe care inspre Sud se reazämä straturile plioce-
nice mai tinere inclinate spre miazäzi. Urmärind in spre Est
de straturi, se constatä sarmaticul [calcare cu mactre calcare cu
serpule etc.,] meoticul o pe Märlogea, acoperind
o ivire a saliferului de pe dina de Sud a muntelui.
La Nord de In spre Nucet se ivesc Valea
straturi pontice [cu Valenciennesia Congeria rhomboidea] inclinate
spre Sud, adicä sub meotic de venind in spre Nord prin o dis-
contact cu meoticul ridicat al anticlinatului de strapungere dela
Nucet aplecat aid e stabilit avem un simplu
accident tectonic, o falie meoticul ponticul, dacä avem o su-
pracutare Cea dintâiu interpretare pare a fi mai Tre-
bue observatia la NE de meoticul
SE 35° din se gäsesc blocuri mid izolate de un calcar
zozoic si de o rocä verde cristalinä care de se in
; nu e deci exclus saliferul se direct sub

Expertisa Van der Bergh.

www.dacoromanica.ro
XCVI ANUAL

meotic atunci ponticul din V. ar in falia contra acelui


salifer presupus.
De remarcat e regularitatea cu care straturile sarmatice-meotice
devin petrolifere pe liniile de ca la Apostolache cum mai
Est esind din dislOcatie devin sterile. Tot astfel ponticul dela
dislocatia dela Nucet aratä urme slabe de petrol.
Interesant e la Märlogea, pe 'de Sud al Cricovului, in
Popii, se constatä o scurgere de marne plastice cu blocuri mari de gips
spatic stratificat, care de e frecuent in straturile saliferului limitrofe
sarmaticul. La West de aceastä vale, cäldare 'La meo-
ticul e cu 40° Nord mai Cricov acoperit de
pontic de pietrisuri nisipuri ale dacicului inclinate sens.
La Est de Popii tnsä, la Strämtori, pe ambele maluri apare sar-
maticul inclinat cu 40° Sud, mai Est gura
Piscu cu Urburi, se ivesc pietrisuri nisipuri feruginoase dacice
?] 65° spre N. Dupä toate existä
aproximativ directia väiei Popii o dislocatie transversalä, care pare
gäsi prelungirea sa Nord, o dislocatie din
ivirea a saliferului gipsului pe linia aceasta
in Popii pare a datoritä unei spintecAri produsä prin torsiune,
pe care a esit miocenicul.
Structura de sträpungere de sAmburile anticlinalelor s'a constatat
sud de Märlogea, Boului, unde straturile sarmatice,
cu mactra, petrolifere, poate saliferul sträpung nisipurile superioare
ale sarmaticului.
In Soimari-Trenu-Calvin pare a insä o dislocatie tri
straturile meotice aproape de contactul cu ponticul la km la
Nord de Chiojdeanca, aici se chiar Trenului mai multe
salte mici.
In rezumat la Sud de päturä se cutäri complicate de tipul
cutelor de sträpungere, iar la Nord pliocenicul superior al acestei
turi scufundate inspre Nord se in parte peste
leogemil pintenului de ; in complexul
paleogen-salifer, pare inalicat peste meoticul-pontic dislocat din mar-
ginea päturii. Prin aceste straturi dislocate, ea se leagä de tec-
toniceste regiunile dutate din ceace priveste
structura pintenului de cä prin cutärile postrniocenice el
dislocat saliferul astfel se gäseste prins sau dislocat
chiar pliocenicul.
enomerrul de de cute de sträpungere a urmärit
studiat mai ales punctele petrolifere. S'a verificat astfel anti-
clinalul Tintea-Bäicoi-Moreni-Gura-Ocnitei e o

www.dacoromanica.ro
ASUPRA INSTITUTULUI GEOLOGIC XCVII

dacic-levantin) sâmbure miocenic de sträpungere, cä sAmburile


prezintä mai multe cari corespund de sträpungerii
zkämintelor de sare.
Aceastä care pArtile de scufundare ale zäcgmintelor de
sare se cu imbricatä, mai e caracterisatä prin
rupturi orizontale zkämintele de sare. Pe liniile de presiune maximä',
pe liniile de imbricate sunt concentrate zäcärnintele
de petrol.
Fenomenul de sträpungere asociat incälicäri, fenomen a
insemnätate mare pentru studiul de petrol e netägAduitä,
se tntälneste sub formele cele mai diferite cele mai multe din cutä-
rile tinere subcarpatice. de pildä reiese la Tätaru-Calugäreni unde
saliferul-sarmatic se iveste unor päturi pliocenice; in valea
Boului unde straturile inferioare ale sarmaticului, straturile cu mactra
sträpung straturile superioare nisipoase meoticul ; la Colibasi
chiuri jud. Dâmbovita, unde saliferul cu sarmaticul-meotic sträpung
ponticul-dacicul; la Salcia unde fenomenul analog, cu dela Aposto-
lache din valea Tisei, la Päcureti-Matita unde meoticul sträpunge
ponticul-dacic, etc.
In cu acest fenomen tectonic e desvoltarea de päturi
pliocenice cari liniile de sträpungere sinclinale-albii (sincli-
nalul dela Mägureni ampina-Bäicoi, sinclinalul Valea Lungá)
sau prin päturi cu contururi mai sau mai putin rotunde care une-
ori se discordanta tectonicä chiar peste sämburile anticlinalelor
In ceeace priveste structura regiunilor de sträpungere, ea cearac-
terizatä printr'o pronuntatä diferitele etaje geologice cari
iau parte la constituirea ei, sau chiar straturile etaj geologic.
Aceste discordante au fost chiar interpretate multe cazuri ca trans-
gresiuni ale pliocenicului peste salifer. In cu structura discor-
dantä se observä o alunecare a straturilor boltei, fenomen ce e
uneori de latninajul straturilor tinere, rezultä o dispozitie apa-
rentä de stratificatie ce e asemänätoare cu acea a clepozitelor conuri
de dejectii.
ponticä a anticlinalului dela Päcureti al se poate
mai ales ruptura de Est ce Valea prezintä
din cele mai frumoase exemple ale acestei structuri.
4. Rezultate geologice noi din regiunile petrolifere.
A. Regiunea Bustenari-Câmpina. Sunt derelevat ca rezul-
tate noi pentru geologia acestor regiuni existenta a unor conglomerate,
formate din roce oligocenice la baza meoticului In Stejar deasupra
rului de jos, pietrisuri meotice din Valea
prezenta tufului dacitic din salifer. Aceste douä descoperiri confirmä in mod

www.dacoromanica.ro
ANUAL

indiscutabil transgresiunea meoticului peste oligocen saliferul miocenic


deci lipsa sarmaticului In parte, nu trebue consideratä ca
unui laminaj, ci In realitate unei emergente a saliferului a
pelor oligocenice din marea sarmaticg. Sub obigocenicul productiv din
Bustenari (schela veche) s'a saliferul miocenic, ce
esclude unor horizonturi mai profunde de petrol.
Exploatatiunile cari erau concentrate mai ales asupra oligocenicului
productiv din Mislisoara Bustenari vechi, s'au inspre Sud
meoticul productiv care de altfel nu s'a astäzi, regiunea
aceasta, un singur strat rentabil.
B. Mo r en i. Lucrgrile au confirmat presupunerea
petrolul esploatabil se gäseste numai pe flancul meridional al anticlina-
lului apropierea de au confirmat existenta
turei orizontale schela Moreni (Stavropoleos) din
studiul lucrgrilor L Straturile levantine dacice ale flan-
cului de Nord nu contin petrol, 2. e putin
partea de West a Cricovului, la intersectiunea a dislocatii aproape
dreptunghiulare - de din care de Est e dirijatä
spre N-West, cea din Apus aproximativ In spre N-Est. In acest se
sub forma unui sac care se spre Sud,
sipurile straturilor cu Planorbis a straturilor cu Unioni sculptati
cu Vivipara bifarcinata.
Lipsesc date suficiente ale lucrgrilor spre pentru a
slabele rezultate din Bana sunt datorite structuri im-
bricate sau aici e o IncAlcare in care mai Sud
ar trebui prelungirea
C. egiun ea Pe de Sud a anticlinalului, pe marginea
de a saliferului peste ponticul-dacic, nisipurile acestuia for-
meazá o lentilä petroliferg in spri Est.
rile au de aceasta mai spre Sud spre West
se straturile de levantine, straturi de nisip pietri-
suri petrol asfaltizat, rezultä de migratiunea petrolului
probabil unor totul recente s'a oprit straturile
levantinului superior. E o degradare a
D. Tinte a. Lucrgrile noi concentrate schela veche pe
partea straturile Vivipara bifarcinata. S'a pe mar-
ginea de Sud al anticlinalului sub straturile dacice, o de sare ca
prelungire a masivului din valea
E. egiun a a ei. Aid dispare samburile salifer
bricat sub o Lucrgrile de pe de Nord au
straturile dacice petrol au intrat straturile

www.dacoromanica.ro
ACTIVITATII GEOLOGIC

genii ce sunt reprezentate prin marne uscate ce contin numai gaze.


Baza formatiunei nu a fost atinsä.
F. Lucrärile asezate la Sud de exploatatiile actuale au
stratul de petrol exploatat schela Grigorescu, inundat la baza
lui saliferul represintat prin marne ; lucrärile pe marginea de Sud a schelei
au intrat saliferul miocenic.
G. p che. Lucrärile au petrol sarmaticul
meoticul flancului rästurnat incälicat de saliferul miocenic.
H. asezatä V. Puturosu a sträbätut complect
straeurile meotice inundate, prelungirea celor dela Drägäneasa, sub ele
s'au marne argiloase conglomerate cari aduc aminte de cele din
saliferul miocenic.
I. Regiunea Matita-Päcureti. Lucrärile fäcute schela Mägura
au arätat sub flancul Sud al meoticului ce sträpunge se gäseste un
strat de nisip petrolifer straturile pontice laminate din care de altfel
provine productia puturilor vechi de mânä.
J. giun a a. In saliferul din fereastra dela s'a
un strat de apä säratä artesianä la o adâncime de 300 metri(?)
K. Regiunea Párjol-Cámpeni-Tetcani. la 718' s'a
numai in gresii verzi moi ale saliferului. Un petrol de culoare
mai din straturile superioare. Rezultatele obtinute
astäzi indreptätesc continuarea lucrärilor la adâncimi de 1.000'.
L. giun ea Tisa-Comänesti. pliocenicul
dela Tisa la Nord de o falie din sistemul dislocatiunelor marginale ale
bazinului pliocenic, a intrat la 300" in straturile cu hieroglife eoce-
nice in care a gäsit petrol.

Dr. G. MURGOCI, L PROTOPOPESCU-PAKE P. ENCULESCU : Ra-


port asupra lucrärilor fácute de sectia agrogeologicä anul
1906-1907, de sectiunii dupä lucrärile sale ale geo-
logilor :

Foile Statului Major 1 :50.000: Col. Y, : 22, 21, 20,


19, 18, 17. Col. X, 23, 22, 21, 20 19, 18. Col. V, 24, 23, 22, 21, 20,
19, 18, 14. Col. U, 23, 22, 21, 20, 19, 18, 16, 15. Col. T, 23, 22, 21,
20, 19, 18, 17. Col. S, 23, 22, 21, 20, 19, 18. Col. R, 22, 21, 20, 19.
Q 19.
Scopul acestor lucräri a fost sä se in timp scurt doi
ani) o schitä de hartä agrogeologia a Romániei, in consecintä tot
resul a fost pus pentru adunarea materialului necesar probe numeroase
de sol subsol tot felul de observatiuni pe cari studiul pe teren le
poate studiul solului sine trebuiá datä atentiune

www.dacoromanica.ro
APORTUL ANUAL

diferitelor chestiuni practice de agriculturä, de hidrologie superficialä sub


teranä, de silviculturä, de a se vedere materiile utilizabile chiar
probleme de economie climä, etc. Pentru a uniformiza mersul
cestor ale membrii ai sectiunii, s'a alcätuit un caet de
instructiuni de cum trebuesc observatiunile conduse lucrärile pe
teren (Anexa II).
Ca punct de plecare pentru studiile pe teren s'a luat Bäräganul de
unde posedam, gratie unei lucräri anterioare a d-lui silvicultor-sef D. R.
RUSESCU, o colectie de soluri subsoluri luate din anumite puncte,
unui studiu al solului Bäräganului in cu chestiunea
impäduririi Bäräganului. Cu clasificarea acestor soluri adunate de d.
SESCU se ocupase acestei sectiuni de Institutului
pe baza acestor date, se putuse tipurile de sol, zonalita-
tea repartitia nivelul apelor subterane, etc. Dar tocmai pentru
rezolvarea chestiunilor de ordm practic urmärite de serviciul silvic, tre-
buia o cunoastere in a acestei interesante portiuni de
Bäräganul, complectarea observatiunilor verificarea unor date.
L PROTOPOPESCU-PAKE a cercetat ampul
propriu zis, la S. de feratä Bucuresti-Fetesti, Mostistei. D-1 P.
ENCULESCU partea de Nord cu valea ; iar au
ampul BuzAului, Cälmätuiului, partea de S din câmpul Bräilei unele
pärti din câmpul Rämnicului al Tecuciului. sectiu-
a studiat cu asistentii regiunea din jurul Sloboziei valea
Ialomitei spre räsärit la Hagieni ; regiunea din jurul Fer-
binti valea Ialomitei la Dridu spre la Gruiu
spre Apus; regiunea pädurilor lacurilor din N. Bucurestiului. Singur a
studiat Domeniul Coroanei regiunea din jurul lacurilor skate
dela Tätaru, regiunea din jurul Bräilei Lacul Särat, Filaretului
al Bänesei etc. (Vezi 1).
Afarä de Bärägan Sectiunii a mai studiat anume regiuni
teresante din depresiunile subcarpatice ale Jiului, Tisrnanei Severinu-
lui, precum din podisurile Olteniei de apus al Mehedintului.
Rezultatele cäpätate din studiul intäresc concluziile
trase dupä studiile din laborator dupä materialul adunat de d. Ru-
SESCU. In rezurnat, sunt urmätoarele:
a a. Bäräganul cuprinde, in intinderea ce i s'a dat de geografi,
patru câmpuri: al Calmätuiului, Bräilei Rämnicului. Toate au un
relief asemenea: partea de N. mai cu un mal abrupt de partea
väii din N., la mijloc aproape orizontale, partea de Sud mai joase se
pantä insensibilä spre valea märgineste spre S. in partea
despre E. campurile prezintä un relief ridicat mai ales cämpul Ialomitei
(podisul Hagieni 90 m.) al Cälmätuiului. Aceste ridicAturi din partea

www.dacoromanica.ro
-

www.dacoromanica.ro
RAPORTUL ANUAL

Pe câmpurilor sunt presOrate movile, la cele


din zona nisipurilor se observä bine o actiune a prelun-
gite sensul vântului.
Dealungul marginei câmpului Ialomitei, spre Dunäre, spre Mostistea
la unele afluente Ialomitei la unele väi din câmpul lei, la
vOile a Buzäului se constatä tapsanuri sau terase propriu zise. Mai
importante sunt terasele Dunärei, cari numai la W. de sunt bine
distincte, trei; pe alte locuri una sau alta mâncatä complect. Dela
Socariciu spre NE. pânä la Cegani la N. de Fetesti, toate erodate,
câmpul Bäräganului vine falezä marginea Bältei Dunärei. Dela
Cegani la N. Ialomitei avem numai cele 2 terase superioare.
Pe câmpul la N. de rämâne numai o ; dar
pe câmpul Bräilei, afarä de väile Buzäului cari o terasä,
nu gäsim nici o terasä evidentä. De remarcat buza teraselor din-
spre Dunäre e mai pe locuri ca nivelul obisnuit al terasei.
In Balta latä a Ialomitei a Bräilei sunt resturi dintr'una sau din-
din terase, numite pochine, grädiste sau grinduri ; pochine (sau
grädiste) sunt väile Ialomitei, a almätuiului, a etc. ca resturi
din câmpul erodat. Considerarea teraselor a pochinelor raport cu
nivelul luncei ori al cä balta precum luncile
rilor au suferit o aluvionare, cum se constatä natura solurilor.
Hi a a. Afarä de mari ce vin din munti Bäräganul n'are
alte ape mai e curios cä afluenti ai mari vin
numai din partea de N. Cauza stä in forma câmpurilor, asitnetria constitutiei
geologice natura solului. Dar studiul amänuntit al acestor mari
probleme de o deosebitä trece tntre Ferbinti
Dridu printr'o adevAratá clisurä este evident cä vreme ea un
brat dela Ferbinti prin Burduf spre S, in albia Mostistei. Albia
tualä a Ialomitei e aceea a Cricov unit cu Prahova; dar Pra-
Ialomita schimbat de mai multe ori cursul, luând in stä--
albiile vechi ale Prahovei, Teleajenului, sau Cricovului. In aceastä
parte se constatä o deviare totdeauna spre sau NEE.
In regiunea dintre Urziceni, Mizil, Buzäu Pogoanele nu e nici un
desi sunt o multime de izvoare cari scobor din D. Istrita-Ciortea
spre câmpie. Toate acele ape: Budureasa, Näianca, almätuiu etc.
se pierd când es la ; dar nu departe se manifestä ape skate sau
din subsol, care se primävara constitue deoparte
Ghighiul Särätelul, afluenti ai la Urziceni, pe de altä parte
la S. de Valea nu e o albie veche
a Buzäului, care a divagat spre E, probabil pe valea apoi spre
NE, deacurmezisul unor väi paralele lui, ca Bätrâna (cu
fundu (cu Amara), Boldu (cu Balta etc, Considerand mai de-

www.dacoromanica.ro
INSTITUTULUI GEOLOGIG

parte, Ramnicul, care trimetea un pe drumul Boldului


Albe, s'a deplasat spre NE., precurn dease-
menea spre NNE. Cauza acestor schimbäri de cursuri, care nu poate
tocmai departe in cuaternar, cred stä asezare a câmpiei dea-
lungul Subcarpatilor pe o la Viziru-Urziceni-
Peris. Din aceastä cauza, s'au aluvionat mereu,
astfel niste conuri de dejectie pe cari se resfirau apele ce descin-
deau dintre dealuri. le ce esiau din valea Buzäului, Ramnicului etc.,
se resfirau in mai multe brate puternice, coprinzand ele mari su-
prafete. Unul din brate - in cazul
fost Buzoelul cu altul,
-
actual. In cazul Ramnicului
o

asemenea un brat a fost Boldu, altul de astazi. Din cauza scu-.


fundärei regiunei dintre Siret dealuri, bratele cari curgeau spre NE
au mereu in debit importantä, iar dela o vrerne de E.
s'a obturat cu totul. Scufundarea n'a fost continua, ci a fost un rezul-
tat al unei de miscäri oscilatorii de ridicare scufundare, cum se
poate dupä forma natura depozitelor.
Tot ca o consecintä a acestei scufundäri a lun-
cilor mari, a urmat obturarea vailor ale Ialomitei,
mätuiului, etc., dealungul vechilor väi lima-
chiar lacuri devenite azi grate : Strachina. Amara,
Fundata, Jilava, Cotorca, etc dealungul Ialomitei ; Costeiu,
aineni, Balta Amara , dealungul Buzaului. Nasterea bäl-
tilor Gälätuiu a din apusul Dobrogei sunt o
a aluvionarii Dunärei, desigur in urma unei scufundari a
tregii regiuni. In partea räsariteanä a cam la marginea de apus
a regiunii vechilor dune, avem väi dirijate mai mult sau mai putin ;

e in câmpul Ialomitei, Strachina (Lata-Sarata) in


Ele numai pri-

priveste cursul el a fost a intotdeauna,


lunca de azi; drumul peste Dobrogea prin valea Cara-Su
la Mare, e cu totul ipotetic neprobat prin nimic.
e apartin la categorii de depresiuni : unele
sunt pe vechi obturate dela o albie mare de drenaj, ca
cele ce ; altele sunt in depresiuni in mijlocul câmpurilor la
zonei dunelor preistorice cu regiunea loesului. Poate acestea corespund
unor albii a unor de ape, cari au fost apoi obturate, acoperite
transformate prin inaintarea dunelor ori suprapunerea loesului. Apa
e totdeauna apä de subsol, care apare in depresiuni mai
nivelul superior al apelor.
Apa de subsol, alimentatä de precipitatiunile atmosferice foarte
putin de din dealuri, e incärca.tä cu solubile, gratie

www.dacoromanica.ro
CIV RAPORTUL ANUAL

reactiunilor ce au solul subsolul afânat, bogat in o multime


de substante alcaline ; depresiuni la fata atmosferii se
mai mult constitue lacuri särate.
apei subterane din pätura cuaternarä a fost cercetat de
silvicultor-sef D. R. RUSESCU care a o de prezenta-
rea eL Noi am precizat-o multe locuri e interesant de cä am
determinat in câmpurile Bäräganului o de apä de o formä foarte
complexä, urmând relieful câmpului ; pe unele locuri, partea esticä,
se mai constatä straturi subtiri achifere suprapuse generale. E de
amintit de apä subteranä, apropierea malurilor câmpiei
-prin alte regiuni nisipoase, sufere o depresiune ; unele izvoare din lunca
(Batalu) din depresiunile cu säräturi Lutu alb etc.) pri-
mävara es singure din ca ape arteziene. Stratele de apä
perfect stratele de nisipuri cum acestea sunt suprapuse despärtite
prin straturi loesoide ori apar mai multe de ape lenticulare.
ne explicäm pentru ce pe suprafete mici avem puturi de diferite
adânchni. Unele intâlnesc stratul superior de apä, altele es din zona
acestui strat atunci trebue fäcut pânä la un strat mai inferior. Prin
puturile cercetate de d-1 de Sectia agregeologicä de Institu-
tul geografic al armatei cu ocazia facerei härtilor, s'au putut constatä pe
unele locuri 3-4 pânze de ape suprapuse. Probabil ele comunia pe
locuri unele cu altele, gratie mai ales naturei rocei, - loesul nisi-
pos sau nisipul loesoid.
mai interesant e caracterul pânzelor de ape din terase, cari se
aratä independente de apele ampului, de ex. la W. de la N.
de Fetesti, la Gura pe Buzäului, etc. Aceasta ne
monsträ cä terasele au fost aluvionate stratele de aluviuni s'au
inchis apoi ape subterane independente. Toate aceste fenomene sau pre-
zentäri se väd plansa aläturatä No. II.
priveste apele dintre straturi tertiare, am la concluzia
importantä - care s'a verificat sonda de Prahova, a d-lui L.
CATARGIU, prin sonda dela Filaret numai zona aceea de scu-
fundare marginei Subcarpatilor se vor puteä ape
toare. dela Prahova s'au gäsit mai multe (cinci)
straturi cu ape sub presiune : unul la altul la altul
altul la 284-287m. altul la 358-374m..
a. Tot Baräganul e format din roce ale epocei cuaternare ;
numai pe ici pe colea dealungul Ialomitei, a Mostistei, a Dunärei a
retului apar vinete nisipuri ori petrisuri levantine superioare. La
Fetesti se Elephas meridionalis, care nu poate din
straturile de nisipuri ori argile de sub loes la Märculesti la 32
m. sub nivelul Dupä ivirile rocelor levantine cuprinsul

www.dacoromanica.ro
Explicare Ia Harta

Harta e mgsurarea puturilor. Pánzele de In


bastru sunt determinate mgrii.
sau de din e de pänza
zele din luncile riurilor, cum se vede analizand mersul curbelor piezo-
metrice (Insemnate cu albastru).
Pänzele de apg, acolo se mai multe, puse In prin
aproprierea sau curbelor piezometrice i mai ales prin diferentele dintre
adancimile algturate.
Eo destul de relief forma de freaticg,
care ondulatiunile reliefului, mai putin se mai vede
$ dep;esiunile lacurilor särate au fundul sub nivelul freatice
cari de jur ca la C.oada sau din partea de N.
la cele mai multe din cele izvoare Inspre lac pe
de cea mai superioarg din câmpuri are forma unei albii
Intoarse, a culme este mai la N. de mijlocul câmpurilor. Cauza acestei forme
provine pe deoparte din cauza spre S. a pe de alta din cauza
subsolului foarte nisipos a muchilor nordice a câmpurilor. o apare
de cea superioarg se ca petice izolate de forme variate, (mai ales In
al unde sunt Insemnate dintate). Adesea unele
puturi din aceste au fost nevoite mai afund la o inferioard.
J al avem 3 suprapuse argtate prin
petice sau ferestre (spgrturi) ale pánzelor superioare. In Brgilei numai spre
SE
observat de dintre totul
formä cele din aceasta e o mai aceast regiune fizi-
e deosebitg de (e o veche a ce curge pe lunca
de azi). se tocmai acolo unde apelor freatice mai
ridicata, gäsim peticele de pgduri; observatiunile noastre teren au
erificat concluziile d-lui OTOTKY relative la influenta asupra apelor
freatice, local, nivelul.

www.dacoromanica.ro
G. : RAPORTUL ANUAL 1906 TAB. II.

Curbele piezome-
trice pe
Curbele piezome-
trice

Mocirle
L
Petece de su-
Ferestre panzele
superioare
CAderea unei panze
adânci sub
Lacuri

Scara

Harta apelor freatice din BArägan.


Intocmitä Dr. G. M. Geolog ef, D. R. RUSESCU, Silvicultor
dupá adancimea de membrii agrogeologice.

Anuarul 1907,

www.dacoromanica.ro
Explicare la harta Solurilor.

Trebue dela aceast e prima incercare in


de a se face o clasificarc a solurilor de a alcatui o
geologica tipurile solului stabilite de DOKUCEAEF coala lui, HILGARD,
RAMANN etc. Deqi a fost de a avea probe de soluri
din Rusia, numai descrieri in literatura totu$ tipu-
rile stabilite de noi s'au potrivit linii generale tipurile cum am
avut ocaziunea de a in escursiile mele din Rusia meridionald.
In acest raport succint n'am putut intrá descrierea a soluri-
nici a caracterelor ce ne-au fdcut le tipurile de
zonale stabilite in Rusia meridionald. Dar putem spune caracterele
fizice chimice ale solurilor Baráganului sunt identice cu respectivele soluri
din Rusia, descrise in Les sols arables de la Russie de N.
Lipsa unei instalatii anumite nu ne-a permis acum facem cercetari
amanuntite in vederea ideilor cari pe agrogeologii deocamdatá
ne la aprecierea acestor soluri datele analizelor de I.
teanu-Carnu C. Roman. (Le sol arable de la Roumanie). In tabela
pagina soluri din cuprinsul : analiza s'a
cilindrul Huhn-Wagner; analiza s'a normele admise de
Asociatia Statiunilor agronomice ale Germaniei, partea a solului
HC1 timp de 48 ore din solutie elementele obi§nuite. Pierderea la
a fost calculata incälzirea prealabill la $ tratarea, räcire,
cu Carbonatul de amoniu. Azotul s'a determinat prin metoda Kjeldahl-Jodlbauer.
In aceasta am o pentru calitatea
coeficentul K stabilit de d-I Prof. A. ZAHARIA. Diferentele sau nepotrivelile cc se
la probe din acela tip de sol, fie din punct teoretic, fie decurg din
mai multe cauze. Uncle provin din modul s'au luat probele, adesea ameste-
tecandu-se pentiu soluri de diferite feluri (soluri de cernoziom de
de ex. la Domnita, etc.) Cu toate astea cantitatea de
Azot de humus Ca K, chiar aceste ne dau tipurile de
soluri destul de
Principiul solurilor se in
de harta Rusiei (Editia Sibirtef Tanfilief) corespunderea
a solurilor continuarea din Basarabia Cherson.

www.dacoromanica.ro
a

www.dacoromanica.ro
rämas pe sita de:
8
LOCALITATEA

N
co

1
- subsol . .
0,08
0,08 -- -- --
0,04 0,24 3,88 64,35 1,41
0,04 0,28 3,00 65,68 30,92
0,09
0.08
0,05
0,05
0,25
0,17 0,47
0,30
0,03
3,02 4,75
4,39 6,22 4,53
3,44 1,87 4,37 --
-- --
105,8

2
-Bärboi . . . . . 0,24 1,40 0,44 1,28 1,28 1.32 9,16 0.13 0,06 0,26 0,25 0,28
-- --
---
0,32 0,80 0,56 1,16 1,16 1,08 7,48 50,01 37,43 0,09 0,05 0,24 0,12 0,09 4,05 2,03 2,68

--
.
.
-
3
4 Socariciu .
-- subsol , .
.
.
. 0,12
0,10 -- 0,04 0,12 2,78 54,23 42,71
0,08 0,30 3,40 51,52 4,60
0,24
0,23
0,14 0,15, 1,67
0,22 0,54
0,49
0,72
6,64 3,65
5,30 3,40 6,48 -- -
5 Domnita . . .
- subsol . .
0,10
0,08 -- - 0,04 --
0,04 0,04 0,80 45,41 50,01
0,08 2,80 9,80 28,93 58,27
0,16
0,28
0,10
0,10
0,18 0,82
0,26 1,41
0,72
0,66
4,73 3,38 5,18
4,76 8.65 6,68 -- -
6 . . .
- subsol . .
0,04
-- 0.08 2,52 7,88 27,24 62,24
0,08 0,02 0,04 0,10 0,76 2,40 53,32143,28
--
0,15
0,22
0,10
0,11
0,38 2,73
0,11 '
0,64
0,06
5,82 7,59 5,81
3,35 8,38 5,05 -- -
103,0

'7 .
- subsol . .
. . 0,08-- -- 0,04 0,44 2,80 59,19 47,53

-
0,12 1,84 19,24 44,08 34,64
0,16
0,18
0,08
0,04
0,23 0,64
0,15 0,42
0,07
0,47
5,20 6,32 4,65
2,41 3,44 4,90 1,19
- 103,7

8 ..
0,04
0,24 - - 0,04 1,76 20,76 37,46 39,94
0,06 2,18 4,60 7,00 46,05 49,87
0,12
0,31
0,06
0,18
0,15 0,40
0,32 1,71
0,26
0,38
3,81 3,63 3,92
6,90 6.03 5,27 1,72 105,8
9
10 Moldoveni
. . .
0,46 -- -- -
0,26 0,06 0,02 0,02 1,60 4,76 5,36 48,89 39,05
0,18 0,56 6,80 44,52 47,48
24 0,46
0,26 0.14
0,37 1,37
0,29 1,79
0,73
0,10
6,36 5,40 1,73
7,93 5,15 6,33 1,27 --
11 Manasia
12 .
13 Manasia (pog) .
0,04
0,08 -- - 1,68 6,60 7,16 44,96 39,56
0,08 0,08 0,20 0,68 10,76 40,52 47,68
0,20 0,21
0,27 0,21
0,23 1,20
0,04 1.79
0,45
0,84
7,08 3.97 4,22 1,93
8,82 6,58 5,40 -- - 98,3
103,4

- - --- -
0,02 0,02 0,64 3.60 6,04 44,48 45,20
14 Obiditii .
- subsol . .
.
0,02
0,10 0,42
--
0,02 0,16 3,84 43,16 51,50
0,04 0,52 7,24 42,38 9,89
0,20 0,14
0,25 0,06
0,20 0,07
0,24 1,26
0,28 1,31
0,27 2,60
0,81
0,60
0,73
8,02 8,76 5,50
3,96 4,55 6,30
4,45 3,43 5,85 1,55
- 106,4

15
- subsol . .
.
. 0,12
0,04 0,04
0,12 0,44 2,60 14,52 50,34 30,86
0,12 1,04 21,36 48,60 28,80
0,12 0,10
0,10
0,13 2,08
0,11 4,88
0,69 3,06 5,17 0.78
3,31 1,921 4,01
-
16
- subsol .
. 0,14 0,14 0,43 1,92 9,84 53,87 45,87 0,23 0,09 0,26 0,96 0,42 4,51 4,37 5,95 -- - 105,5

17 Istrita
.
. - --- - -
0,01 0,04 0,02 0,04 0,10 2,69 16,22 38,14 41,68
- 0,21 0,07
0,27 0,07
0,22 0,75
0,56 1,18
0,44
0,84
3,66 2,67 6,37
8,52 6,56 7,89
-- ---
Sihlca 0,46
- subsol . . . 0,60 - - - 0,53 7,60 15,90 33,22 42,29 0,22 0,07 0,17 0,50 0,24 3,74 2,90 5,46

- --
0,02 0,36 6,72 17,88 37,50 36,92 0,14 0,04 0,20 0,26 0,20 1,68 3,49 5,75
19

Asteriscul
. . . 0,04 0,04
- subsol . . . 0,02 0,06
coeficientul K al
- - 0,16 0,32 2,20 45,89 51,35 0,24 0,07
0,20 0,64 1,36 58,28 39,44 0,15 0,05
vurialiuni In valoarea eneficientului in
0,18 1,244
0,1111,626
ani
0,49
0,49
4,31 4 89
4,26 5,08
probe analizate.
1,96

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITATII INSTITUTULUI GEOLOGIC CV

relieful ce-1 aratä depozitele levantine dela Bärbosi-Galati, intre


depunerea acestora loes a fost o mare trecere de timp, care
giunea a cäpätat un relief.
In acest timp s'au depus din nefixate bine nisi-
dela baza loesului, ce contin o bogatä cu Elephas
primigenius. Tot in acest timp, dupä aceea, s'au format terasele
närei, care au fost acoperite, ca câmpul, de loes.
Dar atunci fisionomia Bäräganului nu stabilitä; in timpul
formärii dunelor din partea de Nord a ampurilor a loesului din mij-
locul Sudul câmpurilor, au suferit schimbäri, cum am arä-
tat mai sus. Prin anumite oscilatiuni ale câmpiei, sau numai a unor
pärti, s'au intamplat pe deoparte aluvionärile väilor variatiuni in nivelul
câmpului al luncilor, pe de altä parte, importante schimbari de cursuri,
obturatiuni de väi, limane fluviatile ori lacuri särate, etc. In cea
mai mare parte a Bäräganului dominä rocele eoliane: nisip loes.
ceasta aratä, mai tot timpul din al cuaternarului II gla-
ciatiune) clima acestei regiuni a fost uscatä, secetoasä, iar bogate
ape aluviuni. Nisipul dunelor loesul provine cu sigu-
rantä din chiar vechile aluviuni ale vecine.
Cu toate astea pe locuri clima terenul anu-
mite epoce s'a putut prinde anumitä vegetatie un strat
de sol cu humus, care se manifestä ca repetate brune,
sau cafenii in masa loesului. une locuri sunt 2 3 bancuri (in
Sudul Westul Bäräganului); dar un este mai important prin faptul
se mai tot Bäräganul de câmpul Mai
se vede aceasta la aluviunile din luncile largi, ori la aluviunile din
väile ce es din dealuri. Acestea aratä mai multe straturi argiloase
negre, alternând cu straturi nisipoase loesoide, totul depus in väi
vechi giate loes ori in alte aluviuni. Fosta suprafatä a aluviunilor
sau a loesului e totdeauna acoperitä de un sol cu humus (de ex. in
Näianca, Cricovul, etc.).
S Epoca recentä a cuaternarului se formarea
solului cu humus, näscând dupä sol bälan brun de stepä
uscatä, sol castaniu, ciornoziom ciocolat ciornoziom propriu zis. In
urma studiilor noastre harta alatuitä dupä probele d-lui (1) a
suferit oare cari schimbäri. Plansa
Dupä aceasta se vede formarea solului nu depinde mult de natura

(1) cu altele referitoare la studiul hidrologic silvic-


practic al au la Expozitia din 1906 pavilionul
Silviculturci; o schitare a solurilor a fost cu acea ocaziune
nografia D-lui D. R. Chestiunea in p. 104.

www.dacoromanica.ro
CVI RAPORTUL ANUAL

rocei mume: pe pe nisip ori pe argilä naste sub climä


proape sol. Configuratia terenului conditiunile hidrologice sunt
mult mai insemnate pentru provocarea unui anumit tip de sol: bunä-
se observä o humus pe regiunile cum e
Hagienilor, sau cu mai apä, fie chiar o stagnare a apei
de ploi cum e in dolii.
Studiind doliile se mai mult acest principiu,
giunea bälan de stepä in dolii gäsim sol castaniu sau cior-
noziom; in regiunea ciornoziomului gäsim in dolii podzol ori bAltoage.
Pe de altä parte s'a stabilit Bärägan aproape nu existä cior-
noziom mult humus (peste ; un ciornoziom adevärat

humus se inalneste numai in regiunea Ploesti-Mizil-Buzäu, pe o lätime


de vre-o 15 km. spre câmp ; colo avem numai ciornoziom castaniu
ciocolat cu 4-6% humus. Säräturile solurile alcaline din depresiu-
nile putin adânci sau din jurul lacurilor grate s'au arätat a fi identice
solurile alcaline descrise in sau Rusiei meridionale.
Dar ceea ce este interesant e, trecerea dela soluri de stepä la
solurile de pädure se face pe nesimtite; doar culoarea devine mai brunä
ori mai roscatä, toate celelalte proprietäti neatinse.
De partea de pädure studiatä de regiunea Ferbinti-Bu-
curesti unde avem pädurea Vläsiei - are un sol cu ciornoziomul,
un ciornoziom degradat. Aceste soluri de aparentä se pot totusi
imediat prin natura profunzimea subsolului. La solul de stepä
sau ciornoziom särurile solubile si sunt in sol sau sub-
solul imediat; la solurile de pädure sau ciornoziom degradat grurile ace-
stea sunt levigate din sol conduse subsolul adânc sau roca mumä.
Solurile de stepä au subsoluri eluviale sau neutre cäci särurilesolubile au
mai un mers ; solurile de pädure au un subsol iluvial, cu
särurile solubile in ori in apa subteranä.
Ca repartitie e interesant de semnalat dealungul muchiilor câm-
purilor avem un sol mai deschis, mai grac humus ca in câm-
pului; e dealungul Dunärii Ialomitii, dealungul Cälmätuiului etc.
Acesta nu poate fi pus nid pe contul unei späläri a solului prin apele
ce se scurg pe muchia campului, nici nu depinde de natura rocei mume
ca fiind mai nisipoasä. Trebue fie neapärat cu clima spe-
cialä a acestor pärti ale cAmpului, fapt care s'a discutat de d. D.
RUSESCU recentá monografie (1) se va in viitor.
Aluviunile mai ales luncile sunt transformate pe multe
pärti la suprafatä, formându-se soluri zonale cu totul carac-
terul de formatiuni mai tinere, cum sunt in realitate.

(1) D. R. : Chestiunea Bucu-


resti 1906 ; p. 118.

www.dacoromanica.ro
ASUPBA INS TITUTULUI GEOLOGIC CVI

Pe unele locuri ale luncilor, unde soluri mai argiloase con-


ditiuni de utniditate indeplinite, am gäsit un sol negru, bogat humus,
unele din caracterele ciornoziomului, dar levigat complect, ba pe unele
locuri mici concretiuni feruginoase ca solurile de pädure ori bältoage.
Acest sol 1-am numit de o cam datä Läcoviste (1).
Pe arare locuri pe muchia ampurilor, prin väi apare roca
mumä la suprafatä (loesul sau nisipul) constituind soluri schelete, pe
aluviunile moderne au rämas in bälti väile joase aproape intacte,
de tipul argilos ori loesoid.
luri de pädure propriu zise se numai in partea W
a Bäräganului in partea NW unde dealurile. In partea de apus,
apropierea Mostistei avem petice de ciornoziom degradat prin inva-
darea pädurilor.
idee de repartitia solurilor in Bärägan, ne-o dä plansa aläturatä,
No. aratä o dispositie a tipurilor solului asemänätoare cu acea pe
care o aratä harta solurilor Rusiei meridionale.
Foarte interesante probleme ne aratä studiul subsolului al rocei
ales fenomenele de iluviune (concretionarea loesului, a nisi-
pului, formarea päpuselor de loes, de gresii in de sägeti ori chiar
bancuri lenticulare, formarea tuburilor feruginoase, cementelor feruginoase
oti oetite (ortsteinurile), instructiv pentru trecutul geologic unei
giuni acest fenomen s'a intamplat la bancurile de terra rossa sau
argilele castanii din loes, asemänarea sau deosebirea de sol de
relief de climä de atunci cu cele de acum. Asupra acestor feno-
mene se va reveni lucrarea asupra Bäräganului ce e acum
gata de tipar.
eg et a. geologi asistenti, special D. P. ENCULESCU,
au timpul studiilor o pretioasä colectie de plante. Her-
barul Institutului geologic la finele sesiunii peste 70 de genuri
specü caracteristice stepei. acestea s'au gäsit de cätre d. Dr. D.
GRECESCU ce a avut amabilitatea de a acest herbar, ateva
plante noi pentru tara noasträ sau necunoscute acum Bärägan :
Dintre plantele recoltate in campania de lucru 1906:
1. Unele n'au mai fost citate pânä flora noastre ca:
Salsola soda L. - Lunca Cälmätuiului.
Obione portulacoides TEND. - Batogu.
Polycnemum elii LANG. Pd. Vanghelie Zappa, (jud.
Sarothamnus vulgaris - Tecuci (Pd. Nemteanca).
(1) Acest sol se In multe ale podisului Moldovei, pe
väilor sau dealuri, unde sunt roce argiloase ape stagnante. Inteo excursiune
cu NABOKIH, dela Odessa, sarmatic dela E. de Nistru, am gásit sol
de llcoviste inteo depresiune a platoului dela Crimpulca.

www.dacoromanica.ro
CVIII RAPORTUL ANUAL

2. Altele au fost numai (2-3) din ca:


altissima L. - ; de d-1 Dr. GRECESCU in Mehe-
hedinti Dobrogea.
Scirpus Michelianus Pioa-Petrei ; gäsitä de d-1 Dr. GRECESCU
in Mehedinti.
3. In
Kochia hirsuta
Kochia sedoides
NOLTE.
TE.
--
altele nu au fost citate acum

Centaurea LAM. - Galbenu,


Echinops ruthenicus M. BIEB. tenuifolius. Fisch.-Ghimpati.
Statice Besseriana ROEM. et etc. - Hagieni.
Dar special problemele de silviculturä ne-au
preocupat timpul acestor cercetäri. S'a studiat cu aceastä ocazie solul
starea vegetatiei toate pädurile naturale ale Bäräganului precurn
in principalele plantatii de salcâmi ori de S'a constatat pädurile
din Bärägan, päduri de sau luncile mari, sau
nele de soluri nisipoase, cum de ex. dealungul Mostistea, Ialomita
etc. pädurici izolate, cum e Ciunga pe podisul
Hagieni, Viisoara, podisul etc. sunt greu de explicat -
cazul de sunt naturale - de s'au prins dezvoltat in
purilor ? E .de notat solul acelor pärti e foarte nisipos. Pädurea
Ciunga e in complectä decädere mersul ei celorlalte dum-
brävi, s'ar cä ne afläm secetoasä, nepriincioasä vege-
tatiei arborescente.
Invaziunea in stepä s'a Bärägan cu mai multä pu-
tere, mai de vreme mai multä eficacitate ca Rusia, s'a
constatat faptul Lucrul se prin existenta väilor largi cu
aluviuni doliilor, cari au condus vegetatia
arborescentä dela pädurile mari, spre regiunea nisipoasä a câmpurilor,
cari se mai usor face potrivit pentru pädure. Gratie
acestor elemente de sigur a unei variatiuni priincioase in clima
räganului, pädurea a repede, a nu numai din limitele solului
ei, ci a trecut peste zona de ciornoziom, chiar in zona solului
ciocolat, sau chiar a solului de stepä uscatä. Astfel dintr'o
stepä uscatä cu säräturi soluri alcaline cum a fost glaciatiuni, a
devenit azi o stepä cu pädure. ne lipsa ciornozio-
mului ordinar; acesta a fost degradat complect azi solul de
dure vine contact cu soluri de stepä uscatä.
seamä acum de natura solului, de adâncimea apei freatice
de roca mumä, am care e partea Bäräganului ce se poate
impgduri, ceeace am fäcut in colaborare cu d-1 RUSESCU, pe o hartä

www.dacoromanica.ro
Explicare la harta

Harta araa au fost de 1864 In mai multe epoce.


In se ca limbi petece doux de dirijate
serie dealungul luncilor pe aluviuni; altá serie dealungul
pe muchile nisipoase ale cimpurilor din sudul Azi multe limbi
tice au disparut din cauza omului poate a climei.
sunt mai numeroase luncile mai desvoltate acolo pädurea
se Intinde mai mult, de ex. regiunea la N de Rimnic, regiunea la W de
regiunea dintre Buzau regiunea dela poalele dea-
lurilor.
Comparind harta pldurilor cu a solurilor a apelor freatice gäsim explicarea
Intinderii pädurii pe stepa mai caracteristic se vede Vi
(E care corespunde unei regiuni nisipoase apa
aproape de
s'a totdeauna departe prea argiloase
bogate säruri solubile (soluri cu soluri alcaline), - ctim sunt in genere
estice sudice ale - de loesoide de uscatá de
sburätoare - cum sunt marginele de Est Nord a cimpurilor.
Pe e o linie punctatá limita vestia a cari fac
efervescentá la 50 cm. sau mai sus. se vede, putine naturale de
arbori se la ráskit de linie. Chiar plantatiunile de fäcute
regiune räu, plantatia dela Hagieni etc. La apus N. de
linie chiar nu sunt páduri, regiunea este petice de miráciniuri1).
In regiunea din N de Urziceni pe la Pogoanele sunt petiee de soluri
cari efervescentI.
Dintre esentele endemice ulmul pare a promotornl; el adesea singur for-
meazá ce inainteazi pe coastele cimpurilor $ se sue chiar pe
amp, cum de ex. In regiunea N. de Balta
o linie de cruciulite limita a câmpurilor ce se
pot cu de ulm, stejar etc. Salcâmul pare a se prinde peste tot.
limitá s'a stabilit consideratiunea climei, a solului a nivelului apei
freatice.

Formate L. a. L; mai rar Ceraaus chamaeceraaus,


canina, L. Crataegua monogyna,

www.dacoromanica.ro
G. MURGOCI : RAPORTUL ANUAL TAB.

LEGENDA:

Esente albe

Foioase

duri
de 1900
Paduri
de 1864

Linia de eferves-
a
Limita
de Impadurire

Scara : 1.150.000

Harta din cuprinsul


de Dr. G. M. MURGOCI si D. R. RUSESCU.

Anuarul Geologic al 1907.

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITATII INSTITUTULUI GEOLOGIC CIX

care a fost in pavilionul Silviculturii dela Expozitiunea Natio-


nalä (1906). Plansa IV.
ur a.
Multe concluziuni practice relativ la agriculturá silviculturä nu
putem trage, din lipsa de instalatii, nu s'au fäcut analizele probelor
de soluri adunate, iar dintr'o comparatie a analizelor existente, a lui
& C. ROMAN (1), cu solurilor din aceleasi tipuri
din Rusia, n'am putut multä lämurire, analizele solurilor noastre
o tocmai Ph. si K. (2). In caz credem,
avându-se vedere origina, tipul solurilor tineretea
agricultug, aceste mult timp bune pentru agri-
culturä, starea in care se peticele cu soluri de pädure
podzol cenusii au nevoe de o cu bäligar substante
nerale, iar nisipurile o cu argile.
In timpurile din urmä a se are gräturile, cari erau
acum ca suhaturi de vite; dar nu s'a cäpätat un
pripesc färä vreme vegetatia. Numai prin irigatiuni puternice se va
face din grate câmpuri de arätura productivä. Harta
lui, intocmitä de dr. A. ZAHARIA (3), aratä Bäräganul nu dä de
cea mai bunä calitate, ci un al cärui coeficient K (4), dupä formula d-lui
dr. ZAHARIA, e cam 105; cele mai bune cu coeficientul K 106
partea de N* a Bäräganului. Aceasta corespunde datelor adunate de
noi anume, in E Bäräganului avem soluri Mane, care tare
de secetä, soluri de stepä uscatä, grace in humus avute säruri; când
avem soluri de pädure apoi ele sunt levigate, ceeace iar o slä-
biciune de altä näturä. Natura solurilor natura vegetatiei aratä defec-
tele climei, d-1 D. RUSESCU a demonstrat cu tabele insuficienta precipi-
tatiunilor atmosferice pe timpul vegetatiei; in asemenea circumstante nu
putem pe Bärägan mai bun nici nu'l gäsim. Porumbul
mai mult decât este urmärit de secetele ce dominä pe Bärägan;
secete de 3 mai bine, care timp n'a cäzut o de
ploae nu sunt rare pe Bärägan. In timp de un an pe tot Bäräganul cade
termen mediu 450 mm. de apä, limitele : 361 552 ; iar

in timpul perioadei de vegetatie Martie-August d'abiâ 275 mm.,


limitele : 210 343 ; pe timpul verei medie cade 150 mm., intre

(1) & C. ROMAN. Les sols dela Roumanie 1900.


(2) Mai se o nepotriveall de analizá o sárácie ge-
a solurilor, special a acestor soluri cari nu se pot presupune sunt
de elementele nutritive, ele au fost luate numai de 20-30
ani, atunci servind ca suhaturi de cresterea vitelor.
(3) Dr. A. ZAHARIA. Le blé roumain, Bucuresti 1905.
(4) greutatea hectolitrica 2 X procentul materiei azotoase,

www.dacoromanica.ro
limitele 108 mm. 204 mm. (1). Sub aceste conditiuni climaterice, sin-
gure solurile nisipoase sunt mai bune, au revenealg; dar din nefe-
ricire pe apele freatice sunt foarte adânci.
nui trebue - nu-i va trebul
ci trebue apg, care din nefericire necäzând din cer nu se poate
cu greu din parte. s'ar puteâ irigatiuni
din Dungre sau de subsol, sunt sigur Bärgganul
mult fata, este natura solului; sub conditii de
mai bune ajunge prielnic vegetatiei.
demonstratiile d-lui Ing. V. (2) se pare cu
din râuri nu se poate irigâ luncile iar apa de subsol- cea din
stratul cuaternar - nu e utilizabilä prea Din nefericire, son-
dajul dela Märculesti a fost nefavorabil pentru apä din tertiar;
dar nu se uite zona apelor arteziane trebue sä fie, s'a argtat cä
este, mai la NW, in apropierea dealurilor. Ori unde va fi
artezianä In cuprinsul ea va face pentru agriculturä ;
nu ggsim cuvinte destule pentru a pe cei ce pot, sä caute
apa arteziang, ea se va cu sigurantg, zona indicatä mai
sus, apropierea dealurilor, de 120 m., cum de a arätat
sonda de Prahova la Brazi.
de agriculturä pe Bärigan in zonele de
soluri nisipoase este viticult a. Administratia domeniului Rusetu,
proprietari au plantat suprafete mari, cu vie. N'am
amintesc plantatiunile moderne de vii din Pusta ungureascg
pentru a ce viitor are pe Bgräganul nostru
nisipos. Natura rocei mume, cu multä materie calcaroasä reveneala
(urnezeala perpetug) nisipurilor temperatura priincioasä face pros-
pere via o fereste de Vechile vii dela Baldovinesti (Bräila) sunt
garantie de reusita bunul mers al vii pe
*
* *
1. In de s'au de care d-1 G. cercetäri
de soluri pe podisuri depresiunile subcarpatice.
aceastä parte tipul solurilor e independent de roca Pe clinele
avem soluri schelete, amestecate cu soluri de pädure brune
sure ; pe podisuri sunt soluri brune de podzoluri
avem nisipuri ori petrisuri cuaternare ; soluri brune sau sunt
micasisturi ori gresii ca pe ; soluri negre, un fel de

ciornoziom degraclat sau uu fel de terra rossa, când solurile sunt argi-

(1) A se tabelele din monografia pag.


(2) V. Rosu. România 1907. .

www.dacoromanica.ro
ASUPRA CXI

loase ; terra rossa adeväratä e pe masivele calcare rocele


inconjurätoare precum pe unele ale depresiunilor, de jurul
T. Severinului. In depresiunile subcarpatice pe terase peste tot avem
curate podzoluri (soluri albe sau cu subsoluri cu Bonnenertz sau
concretiuni feruginoase. E faptul pe podisuri pe solu-
rile coluviale ca pe terasele cu podzol ale depresiunilor stejarul;
stiut cä in Rusia Germania pe podzol avem conifere sau
putin fag ori mesteacän. din felul solurilor mai roscate cât al
vegetatiei, se vede influenta temperaturii asupra vegetatiei semnele
unei clime cu nuantä mediteraneanä, ce se aratä prin smochi-
nul spontan pädurile de castani din Gorjiu.
Solurile din aceastä regiune, sunt slabe de tot, ceea ce se constatä
prin analize de soluri, precum de fäcute de dr. ZAHARIA, cari aratä
coeficentul 96; mai ales podzolurile au nevoe neapäratä de ingräsäminte
minerale de Az, Ph K, precum de bäligar. In schimb solurile roscate,
terra rossa solurile calcaroase sunt foarte bune vii livezi de
pruni constituind chiar podgorii renumite Tismana Jiu, precum
in partea SAcelului.
* *

2. In afarä de lucrärile sectiunii agrogeologice a ín-


treprins lucräri de geologie purä. D-sa a continuat anume probleme
de geologie stratigraficä tectonicA din Oltenia,
Cernei. A reväzut ateva puncte din depresiunea Tismanei, a
a Novacilor precum regiunea Rämnicului
valea Oltului, odatä de d-1 J. Cvw, ATA-
NASIU I. POPESCU-VOITE§TI, altä datä de d-1 E. DE MARTONNE; apoi
a studiat bazinurile tertiare dela Baia de Aramä, Bahna, Dubova si
(cu E. DE MARTONNE), a cercetat puncte din
Mehedinti, Miroci, valea Cernei, bazinul Petroseni (cu
J. Cvw) in vederea problemelor tectonice de ordinul sariajului. Rezultatul
tuturor acestor le-a inserat monografia sa asupra ului
e ni ei, publicatä Anuarul Institutului No. 1. In deosebi prin aceste
s'a stabilit unitatea limbii tertiare Baia de Aramä-Bahna-Orsova-
Dubova-Iucz-Milanovat, ca säpatä de bazinurile tertiare ale Bana-
tului al Pietrosanilor. Eroziunea Carpati ajunge la granitul
tahton numai miocen, cä depozitele burdigaliane se dea-
peste pätura a päturei peste autohton peste
peticele din pätura de In timp s'a precizat intinderea autoh-
tonului, a päturii precum forma cutelor pesterioare
ului.

www.dacoromanica.ro
ANUAL

Dr. L. EDELEANU : Lucrärile executate laboratorul de


chimie. 1906-1908.
Laboratorul de chimie al Ministerului de Domenii a trecut la 1
Aprilie 1906 la Institutul Geologic al României, care a fost creat atunci
in scop de a solul si subsolul României. Inaintea alipirii acestui
laborator la Institutul Geologic, se publicase de directorul acestui
laborator mai multe cercetäri asupra petrolurilor din având ca scop
principal determinarea proprietätilor fizice technice.
Importanta deosebitä ce petrolul românesc economia
a fäcut ca la trecerea laboratorului la Institutul Geologic, se
aceste studii pentru a le complectà. In primul s'a a se
complectà datele anterioare, determinând mod precis produsele
dustriale, ce se obtin la prelucrarea industrialg a petrolurilor dife-
rite regiuni petrolifere lucrare a fost terminatg in
cursul anului 1907 prezentatä Congresului International de petrol ce
a avut Bucuresti 1907 sub titlu etrolul românes c,
pozitia sa proprietgtile sale fisice
LEANU colaborarea C. L lucrare
poate servi persoanelor ce se cu studiul al
lului, technicianilor.
de aceastä lucrare, care e oarecum lucrarea fundamentalg a
studiului petrolului românesc din punct de vedere al proprietätilor fisice
technice, s'au diferite alte lucräri, parte parte technice
asupra petrolului, pe de o parte studiul compozitiei chimice,
pe de alta ameliorarea procedeurilor de a proprietätilor
diferitelor derivate a petrolului.
Petrolul lampant românesc, astfel cum se pe piata mon-
unele puncte inferior similarelor sale sträine, s'au fäcut in
primul diferite asupra petrolului lampant.
Astfel calitatea petrolului lampant depinzänd nu numai de natura
petrolului brut din care provine, ci de modul de preparare, s'a
un studiu comparativ asupra caracterelor proprietgtilor lampantelor
obtinute prin distilare vapori (C. PETRONI).
S'au apoi diferite de rafinare a unui petrol lampant
de Bustenari cu cantitäti de acid sulfuric, variind, timpul,
temperatura operatiunii de rafinare. datele adunate, reese
printr'o rafinare cu cantitäti mai mari de acid sulfuric la o
mai inaltä se pot obtine lampante cu o intensitate luminoasg mai mare
ardere (Dr. L. EDELEANU, G. GANE A.
A se astfel de lampante astäzi prea costisitor din
cauza marei cantitäti de acid sulfuric ce s'ar la rafinare, s'au
a se acidul sulfuric gudroanele acide.

www.dacoromanica.ro
ACTIVITÁTII INSTITUTULDI GEOLOGIC

Aceste preliminare s'au fäcut directiuni diferite. Primul


procedeu, care constä in diluarea gudroanelor sub pre-
siune autoclave, a dus la rezultatul acidul sulfuric nu se
poate concentrà mai departe de Beaumé. Al doilea procedeu, care
constä in calcinarea gudroanelor curent de aer producându-se
anhidrid sulfuroash, a dus la resultate mai bune (Dr. L EDELEANU
A. LÖBEL).
Prin lucrare s'a chutat a se hidrocarburile, cari au
intrat combinatie acidul sulfuric formánd astfel gudronul
acid. Gudroanele acide descompuse prin ajutorul vaporilor supra-
acizii sulfonici se descompun astfel in acid sulfuric hidro-
carburile constituente. Studiul acestor hidrocarburi obiectul
unei prezentate congresului international de petrol din 1907 sub
titlul de din gudroanele acide de
(Dr. L. EDELEANU, G. GANE A.
Spre a proprietätile de ardere intensitatea luminoash
ale lampantului dupä limitele temperaturii de ferbere ale fracti-
unilor cari inträ in compozitia s'a distilat un lampant nerafinat in
10 fractiuni, s'a rafinat fiecare fractiune parte s'au fhcut determi-
nhri fotometrice asupra in parte asupra lampantului
din ele. S'a ajuns la rezultatul un lampant format din fractiuni mai
restränse nu arde cu o intensitate luminoash mai mare ca un lampant
format din fractiuni cari distilä in de mai largi, de
aceiasi densitate (Dr. L. EDELEANU si Dr. M. SASSO.
Pentru a se specifich mai bine natura petrolurilor românesti s'a
fAcut un studiu comparativ petrolurile din Bustenari
Moreni Petrolurile de Pensilvania Borneo. Pe studiul comparativ
al proprietätilor fisice, s'a un studiu technic asupra rendementului
acestor petroluri in derivate industriale, e benzina, lampantul, uleiul
de gazeificare, rezidiu uleios parafina, fäcându-se de-asemenea cerce-
cantitative asupra derivatilor nitrici ce se pot obtine din ele cari
ar un interes industrial (G. GANE).
Ca asupra petrolului, s'au inceput :
1) o lucrare asupra oxigenati a acizilor naftenici, ce se
sesc petrolul românesc (Dr. L. EDELEANU C. PETRONI), 2)
crare asupra derivatilor nitrici obtinuti din superioare ale
petrolului, cari prezint un interes deosebit din punct de vedere a pre-
parärii colorantilor, ce se pot obtine din acesti derivati (Dr. L.
LEANU G. GANE). Ambele lucrhri sunt in studiu.
Afarä de aceste lucräri s'au executat in laboratorul de chimie
diferite analize de petroluri, ape minerale, ape namoluri, rezidiuri

www.dacoromanica.ro
de petrol, cárbuni, roci minereuri, trimise unele de diferite servicü ale
statului, altele de particulari.
S'au astfel diferite analize de ape pentru Serviciul PescIriilor
statului, cari executá lucräri de indulcire a apelor din bältile Deltei
narei (V. DUMITRIU).
S'au fäcut mai multe analize de ape pentru Serviciul Minelor, cari
executä la mânästirea Cozei lucräri de captare de pentru statiunea
balnearä Govora. de acestea analizat 19 ape minerale din
diferite localitáti din (V.
Analiza de arbuni s'a fäcut pentru Ministerul de Finante, 14 ana-
lize de petrol din regiuni din fäcut pentru particulari,
Aceste analize, precurn celelalte executate de V. DUMITRIU, C.
PETRONI G. GANE, se vor publicate anuarul Institutului Geologic
al Rominiei.
In cursul acestor doi ani mai multi domni ingineri stu-
au fäcut acest laborator unii chiar au lucrat la mai
multe din lucrárile enumerate mai sus. In urma practicei mai multi
au intrat apoi la diferite rafinerii de petrol din
Domnii cari au lucrat sunt :
1. D-1 Inginer-chimist A. LÖBEL fost chimist la Soc. Traian.
2. CONDREA chimist la Soc. Steaua
3. Dr. G. »

4. Rafin. ampeanu.
5. M.
6. Domnii: G. BALIFF, chimist la Rafineria
7. Soc. Româno-Americanä.
8. S. ZUCKERMANN
9. I. DUMITRIU
10. H.
11. Licentiati stiintele chi-
12. BIRCHENTHAL mice.
13.
14. N. CONTA
15. D. ARBURE
16. D-ra M. PAPURICA, Absolventá in fizico-chimice.
17. L. BULIGHIN
18. HAUSKNECHT

www.dacoromanica.ro
ANEXA I.
A. Instructiuni pentru geologice.

I. Ridicärile geologice se vor face pe 1 : 50.000 1 : 20.000 ale Sta-


Major pentru Moldova, Dobrogea de pentru restul
unde nu Statului Major se va harta Statului Major austriac
1 : 57.600.
Pentru cartografiare se vor In totdauna din
din care un exemplar va servi pentru Inregistrarea pe teren, pentru
a trece pe curat, putin la o datele obtinute ; astfel cazul
când s'ar pierde una din datele consemnate.
Se vor sau ori ce erori cari s'ar exis-
tente. Pentru schimbIrile de drumuri, ogase noui, etc., care nu sunt semnalate
pe hartá se va face un crochiu cât mai exact carnet.
Se vor de asemenea pe drumurile parcurse de geolog in cer-
cetarea regiunei.
La pe nu trebuesc trecute cu vederea ori ce consideratiuni de
geografie (orografie hydrografie) spre exemplu : forma terenului aspectul
regiunei, cauza reliefului din regiunile deluroase ale României, secundare
chiar cele principale de captagiu, relatiunea munti, dea-
cu liniile tectonice sau anume straturi geologice, formele de eroziune
de abraziune, formarea cauza progresiunei prin ape
subterane, surpIturi, suprafete de alunecare, desagregarea rocelor, etc. Cu deosebire
trebuesc studiate, cu deamInuntul, schimbárile produse prin revársarea
torentilor, precum schimbárile cauzate prin miscarea dunelor acele produse de
tremure. In de normele generale de cartografiare, asupra nu este locul
de a aid, se va vedere, profilurile detailate sunt absolut necesare
in regiunile ce o mare sau economicd prin
tele de minereuri sau rocele utile ce le contin.
II. ridicarea geologicá de toate o ori-
entare sintetizarea tutulor lucrIrilor geologice, de aceia in cam
panii de pe teren 1906 1907, a subdiviziuni stratigrafice-
in geologice clasice [sisturi cristaline, cretacic, paleogen, salifer
miocenic, sarmatic, etc.] ce se in regiunile cu sunteti
nat. Propunerile acute de d-voastrI vor fi discutate
campaniei pe teren a se normele generale ce vor servi la
cartografiarea din anii
La din regiunile sisturilor cristaline, se va tine de tectonica
se va In vedere mai complexele de tipuri petrografice, de
ce diviziunile adoptate acum pentru sisturile cristaline din Carpati trebuesc din
nou controlate.
deosebitl atentiune se va da ivirilor de roci filoniane, cIutându-se a sta-
se poate mai de aproape relatiunile cu rocele liniile
tectonice, fracturi, brecii de frictiune, etc.
regiune iviri caracteristice sau foarte rari, se vor
cu un semn deosebit d. e. cu hasuri negre verticale.
III. eist In privinta pleistocenului nu se pot da acum instruc-
tiuni speciale. E de a se face de o camdatä deosebirea petrograficI pie-

www.dacoromanica.ro
ANUAL

(p), nisip (n), lut lutul de lutul de loes forma-


tiuni, loesoide (M). atentiune trebue se dea teraselor credern
pentru moment e necesar de a se distinge regiune diferitele terase
cu T cu indicii de 5, 6, 7, etc. sau altul, reprezentand terasa cea
mai inferioara, a de a fenomenul pentru Nivelul
relativ al teraselor in se va determina eventual cu nivelul cu Se va
apoi terasa e sau e de aluvionare
cazul acesta, aluviunile sunt nisip sau lut etc. In de aceasta
se vor insemna surpaturile, conurile de dejectie, prin
divergente desvoltarea conului.
In regiunile unde se urma de glaciatiune se va
se vor lua profile transversale longitudinale ale pentru a se
determina morenele, blocurile eratice, depozitele fluvio-glaciare (fg),
(roches moutonnées) e posibil se va a se determini extensiunea ma-
a respectiv, etc.
deosebitä atentiune se vor da resturilor de animale plante, precum
semnelor preistorice din aluviuni, de pe vai, de pe sau de pe terase.
IV. e. Insemnatatea mare ce o au apele superficiale apele
freatice pentru tara ne chestiunea in toate amanuntele ei.
In regiunile muntoase se va da o deosebita atentiune geologice
care fenomene carstiene; pe e posibil se va ktre dis-
paritiunile ivirile de se vor face fie cu substante colorate fie,
e posibil, sare, pentru a mod mai cert circulatiunea apelor. Dar
chiar apele curgatoare la trebuesc bine studiate pentru a putea deter-
putin aproximativ, pierderea la care sunt supuse toate In
trec din regiunea In regiunea colinelor sau In
Apoi se vor toate izvoarele, se va determina debitul aproximativ
(bogate, slabe, secarea In timpul verei, etc.) pozitiunea In raport structura
geologid a regiunei. Se vor distinge prin anumite semne izvoarele de dulce,
izvoarele izvoarele sulfuroase, izvoarele sulfuroase feruginoase, carbo-
natate etc. Temperatura tutulor izvoarelor trebue determinata, In
timp temperatura aerului.
Pentru lacuri se va sunt de dulce, sau sunt
nutrite de ape curgátoare sau de izvoare din fundul (ce fel izvoare)
au o scurgere, desvoltarea isobatele, suprafata cea
se etc.
V. Cum Institutul Geologic are menirea de a da mai ales rezultate econo-
mice, cred nu e necesar a mai ce trebue aibá studiul
admintelor de minerale de roce utile. In sarcina d-voastra cade aceste cazuri
numai studiul geologic complect, studiul desvoltarei in special al
tectonicei regiunei, ca studiul technic economic fie de personalul
special.
a) de petrol ozocherita. Veti in regiunile
neexplorate, ivirile de petrol de gaze, dezvoltarea zonei regiunile explorate,
de acestea exploratiunile modul de explorare (puturi de gropi, sonde,
rezultatele sunt sau nu In regiunile exploatate, desvoltarea,
intinderea raport structura geologicl
b) C ni, dezvoltarea Insemnand intinderea sa
posibila, veti arätä ivirile sau nu, exploatabilitatea intinderea
bor. In aceasta veti calitatea carbunelui.

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITÂTII INSTITUTULUI GEOLOGIC

c) r e. Ivirile de sare, intinderea exploratii vechi sau actuale,


se poate presupune un masiv sau un strat, care este calitatea slrei, etc.
d) Topica dezvoltarea zkämântului, exploatdri
sau nu, etc.
e) C hi r, modul de orizonturi straturile ce contin
limbar.
Roce e, natura dezvoltarea
rierele, cu sernne deosebite sunt de granit, de calcar, de gresie,
de gips, marne, sunt gropi de nisip, de sau de lut. In afarä de aceasta
amInuntit profilul carierelor, mijloacele de extractiune, veti mai
ele sunt sau exploatare.
g) euri, se va modul de compozitia
a zácámantului.
Pentru toate de minereuri roce utile da o deosebitä aten-
tiune de comunicatie de transport existente sau posibile.
VI. In privinta solului arabil acei cari apartin sectiunei geologice
vor solurile impártirea a solurilor ce se va stabili de sec-
tiunea agro-geologicl. de in regiunile muntoase in regiunile deluroase,
de Podiqul Moldovei, solurile sunt de obicei adânc influentate de subsolul
recunoWerea solurilor devine
atentiune trebue fenomenelor produselor de descompu-
nere a rocelor, care un rol de geneza solului arabil. Unde
ivirile o vor permite se vor profile exacte de modul de descompunere a
subs olului.
VII. Pr ob e. In punctele fosilifere veti a cât de mult pentru
ca sá putem creá colectiuni de schimb eventual colectiuni tipice pentru
noastre secundare. Tot astfel $ pentru probele de roce.
In privinta solurilor se vor instructiunile date de sectiunea agrogeologicg.
Din minerale roce utile se vor lua probe conform instructiunilor speciale
pentru ca ele poatá analizate laboratorul de chimie (vezi regulamentul special).
Conform art. 21 din regularnentul Institutului gantilioanele cele mai carac-
teristice cele mai frutnoase de roce fosilele cele mai bine conservate sau
sunt rare sunt proprietatea Institutului.
VIII. una din chestiunile este de o deosebitá insemnátate $
un studiu mai ce se poate face numai cu mijloace extraordinare,
acestea se vor cere raportul adresat Directorului Institutului

B. InstrucOuni pentru harta geologic& a României 1:500.000

Harta României pe care se vor formatiunile geologice, starea


studiilor actuale, este cuprinsä in patru foi. din aceste foi, e
pätrate mici ce corespund pentru toatá Dobrogea $ partea de Est a Mun-
teniei la foile 1:50.000 ale Statului Major, iar pentru restul Munteniei Oltenia,
care pátrat corespunde unei foi a austriace 1:57.600.
Geologice cari vor fi reprezentate pe aceastä sunt :
1. eo zoicul cristaline antemezozoice din Carpati cari se vor
grupul grupul al doilea ; filitele, cuartitele, parte devoniene,
rocele verzi $ cristaline din Dobrogea ;
2. cul (Verucano) ;
3. iasicul (inferior, mediu, superior);

www.dacoromanica.ro
RAPORTUL ANUAL

4. asicul cele trei diviziuni, inferior, mediu superior (lias, dogger,


;
5. Cr c icul (superior inferior). Se va faciesul de
transgresiune a cretacicului superior ;
6. cretacic neorizontat se va cu culoarea cretacicului
superior cu negre. Fliqul neorizontat, care poate cretacicul
eocenul, se va noti cu o culoare cu insemnarea cretacic-eocen.
7. Paleogenul neorizontat se cu culoarea eocenului cu
negre ;
8. Eocenul;
9. Oligocenul;
10. aici se va face distinctiune, mediteran supe-
rior (tortonian) inferior eventual burdigalian formatiunea subcar-
care se va ;
maticul; faciesul recifal (myodobori), se va cu puncte negre.
12. Meoticul;
13. Ponticul;
14. Dacicul;
15. Levan ; straturile de se vor acolo unde va fi
posibil cu puncte negre.
16. Regiunile de veche glaciatiune se va cu albastrui.
17. Diluviul se imparte : a) .Pietriq, nisip, luturi. b) Loessul, care se va

insemni. cu culoare ca a) cu haqure; c) dunele fosile, cari se vor


negre.
18. iul alb. Dunele actuale cu puncte negre.
Cursurile de ce se pierd fie regiuni carstiene fie in cele de
In de aceasta se vor liniile principale de dislocatiuni (falii,
cu respectiv puncte roqii.
Rocele eruptive ce se vor distinge sunt: granit, (gneis eruptiv), diorit, porfir,
andesite (porfirite), trahit, filoane de roce melanocrate leucocrate tufurile eruptive.
Indicele etagiului sau seriei geologice va intrusiunii sau eruptiunii.
Apoi se vor regiunile de sare cu albastre, iar
regiunile de cu petrol violete de hapri
brune, turbierele puncte brune.
Se vor zacämintele principale de minereuri.
Prin semne speciale, se vor distinge regiuni de supracutari, autohtonul
de variate.
In privinta culorilor, se vor culorile internationale ; liberi
de a alte culori sau semne unde de
Sunteti rugati a astfel cum e mai
bine, ca la racordarea foilor se introduca modificarile ce vor fi necesare.

ANEXA II.
Instructlunl la solulul subsolulul pentru agrogeologl, agronoml,
agrlcultori, etc. pe
A. Indrumari generale.
Lucrarile pe ale agrogeologului, in multe privinte de ale
logului agrogeologul chestiunile ales din punct de

www.dacoromanica.ro
RAPORTUL ANUAL 1906

TABELA DE SEMNE CONVENTIONALE


PENTRU GEOLOGICE

Orizontal AU Aur
Vertical nt
Inclinare mare Plumb
Inclinare Gupru
Fier
Anticlinal As Arsenic
Sinclinal Mangan
Straturi incretite
Dislocatie,Falie preistorici
presupusi
Linie

alun ecare

de Gyps

Marmors
Lut
de izolate lucru
Calcar
Exploratiuni izolate
Mina exploatare

Pi
o
Nisip

T
Plante
Vertebrate
Directiunea dejectie
Surpaturi
Grohotisuri
Dune

Ivire de
Turbirii
/ Intinderea constatatiacrbunilor
.

Geologic 1907.

www.dacoromanica.ro
dulce lzvor de petrol
Son lucru
prsitä
P depetrol?nlucru nuinexploatati e
Feruginos prasit
oC carbonatat Schelà de petrol
arsenios
Mai multe izvoare la un lac Gropi de petrol
petrol constatat
» probabil
x eratic
Sare
lvire de sare
Filon de minereu

x sare

Gropi de sare
/ desare

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITATII INSTITUTULUI GEOLOGIC

vedere practic, al foloaselor ce studiile sale pot aduce agriculturii, silviculturii,


edilitatii publice, etc., se cercetgrile sale pe teren chiar, vor fi mai
complexe.
Agrogeologul, are nevoe de harta cea mai amlnuntitg, la scara cea mai
mare le Institutului Geografic al Armatei, : 20.000 pentru Moldova
Muntenia, : 10.000 pentru Dobrogea, sunt cele potrivite. In lipsa aces-
tora, se va putin harta : 50.000 editia provizorie, are toate
nuntele celei 1 : 20.000. Editia nu este tocmai proprie pentru
agrogeologice. In de acestea semnalärn harta 1 : 100.000 care poate
fenomene de mai mare intindere precurn harta 1:200.000 cea orohidrograficl
fie cea In neridicate de Statul Major al Arrnatei (Oltenia) se va
curge la austriace 1:57.000 1:300.000. Pentru detalii e de recomandat
a se planurile mosiilor aceasta este posibil.
Harta St. Maj. Austriac 1:57.000 precum planurile vechi se vor in
vedere mai ales Muntenia, pentru a se stabili schimbgrile cursurilor raurilor,
plasarea dunelor, inaintarea sau starpirea pgdurilor, etc.
Pentru de agrogeologie, hartile noastre (1:20.000 1:10000)
sunt departe de a fi perfecte; de aceea, agrogeologul va le complecteze
arngnuntele de forme ale terenului, in mersul al viroagelor, in cursul
pelor, mersul curbelor de nivel, tot ce trebue reprezentat pe o
corecturile sau adausele vor fi prea multe prea mari, atunci se vor face crochiuri
carnet.
Observatiunile ce se vor face, se la 4 capitole: orografie, hidrografie,
sol ca element geologic, vegetatie.
1. Relativ la e, agrogeologul nu va ocaziune foarte
rar a pune formele terenului ce studiazg, cu fenomenele tectonice de
mare importantä geologica; dar el va de descris amgnunte, orografia por-
tiunii ce are vedere, ca: limitele naturale ale regiunii, schimbgrile ei in timpu-
rile istorice, cauzele acestor schimbgri (denudatiuni recente). La dealuri, terase,
se va forma dealurilor, sau a ridickurilor; legätura este rezultatg
prin inaintarea väilor, ori din cauza etc. Se vor toate
privintele sau depresiune a terenului in lunci (movile,
chine, grinduri, padini, vartoape, crovuri, privaluri, jepsi, viroage,
etc.) movilele depresiunile sunt naturale, care le este cauza constitu-
tiunea; sunt artificiale, pentruce s'au parapetele
rice, gropile mai insemnate vor de asemenea notate studiate ceea
ce priveste mai ales alteratiunile ce le-au
Tot asemenea, se vor studi locurile preistorice, de locuinte,
mele rämase din istoria veche, etc. se va mai amänuntit. Aci se va
in vedere mai ales influenta omului timpurile istorice sau actualmente, asupra
terenului cultivat, dispunerea drumurilor, dealurilor, umplerea
presiunilor, terasamentele ferate consecintele ridicarile de fl-
cute scopuri strategice, alterarea decursul etc. deosebitg
atentiune trebue efectelor cutremurelor, rupturilor de inundatiunilor, etc.
2. Relativ la e, agrogeologul va afluentii ori
cele mai mici, iazurile, báltile, lacurile, glodurile etc. Izvoarele
se vor ce debitul apei, variatiunea lui timpul
anului anotimpuri (servindu-se de locuitorilor). cursului,
un an la altul cari au permanente de mai multi ani;
minim maxim la apa, In timpul de amin-

www.dacoromanica.ro
CXX RAPORTUL ANUAL

tesc ; zona de inundare anuaa, viroagele naturale arti-


(pentru mori, irigatiuni etc.) bratele moarte, in cu räul, etc.
chestiune importantä la studiul luncilor, este acea la terasele secundare.
Se vor in parte, a se pune in ale unui alt se vor
numi localitate, de se vor urmári cursul se vor
cu: t t t....., t, cea partea peste care se poate
Se va terasele sunt de eroziune, de surpare, de aluvionare sau
de conuri de dejectie de trasversale.
Terasele principale de se observá in regiune, vor T T, etc.
(vezi Anexa I) Deformarea teraselor principale nu se va pierde din vedere. Se va
la terasele secundare, care este partea aiatä roca dealului, care este
partea de umpluturá, etc.
Se va cercet au fost comunicatii de-a curmezisul câmpiilor
In timpul viiturilor mari, (cum de ex. a fost Dâmbovita Rästoaca, sau cum
este actualmente intre Sabar, etc.). Se vor urmári cursurile peste
resturile Apoi se vor privalurile de comunicatie
acute de oameni, inchiderile digurile de terassamentele de
ori de de etc. efectul asupra pártii aluvionate sau
deosebitá atentiune, se va da stratelor de (freatice)
(izvoarelor). Toate pistirile de dealungul toate adunkrile
de depresiuni sau in toate trebuesc studiate
cu precipitatiunile atmosferice, cu de ape subterane
cu nivelul apelor din ivirile din maluri.
Felul nivelul, cantitatea, variatiunea debitului, secarea
temperatura raport cu temperatura ambiantd, vor fi notate cu precisiunea ce se
poate obtine.
särate se vor amänuntit din punctul de vedere
al depresiunei care se al särurilor al solurilor dimprejur, al florei faunei,
etc. Relatiunile cu apele freatice, ori cu isvoare nu trebuesc pierdutc
din vedere.
3, Relativ la Se se va da atentiunea necesará
lului subsolului. Tipul, felul, grosimea intinderea aceluia sol, se vor pune pe
hartá carnet. Profilul groape, in constructie etc., se
va face toate ale sale amänunte, grosimea, dispozitia felul constatate.
Cercetarea solului a subsolului luarea probelor in de sectiuni naturale, se
va face gropi cu cazmaua sau prin sondaje cu burghiul ordinar, ori cu cel
cu talere, sau prin gropi. observatiune acest sens sau luatá,
trebue cu toatá atentiunea cercetarea, analiza unui sol este o operatiune
lungá complicati ce nu se poate repetä
Proba de sol se ia cum este scris indrumare (vezi cap. C);
pentru cercetari mai repezi, se ia cu burghiul cu talere. Aceste probe de sol, nu se
la de ori unde. se cerceteazd tipurile principale de sol, de
pe suprafata consideratä ce s'au precizat bine, se câte o din
care se constatá portiunea cercetatä
Proba se 1) din virgin 2) din ca
sterpe, 3) din cultivat lipsesc; 4) din pämänt prin
substante streine numai anumite cazuri. Importanta practicä, o au cele
feluri probe chiar cea de a treia; de aceea se va se ia
mai ales probe pámânt virgin din ca

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITATII INSTITUTULUI GEOLOGIC CXXI

artificiale, grädinile de ori de zarzavaturi, livezile etc. de


mare inter6s pentru studiile agrogeologice
cu inscrierea In carnet a probelor, .se vor informatiunile
lative la solurile cultivate, cáci ele vor da productiunii medie a regiunii,
valoarea locurilor virgine. Este bine a se mai multe probe din tip de
cam o la 5 h. pentru a un de control.
Nu se va face amestecul probelor luate, chiar sunt de fel; In ca-
zul studiului mici portiuni ori al unui studiu la expertize se poate
probe prin amestecarea solului de aceeasi luat din diferite puncte
ale parcelei, ca se capete un sol mediu al ogorului considerat ; de este de
variatie in solul diferitelor puncte se iau probele deosebite.
dintr'un anumit fel de s'au luat probe suficiente, atunci se con-
regiunea prin burghiul ordinar.
Atât locul sondajelor ordinare, a celor de unde s'au luat probe, se
anumite semne pe (puncte circulare rosii); sondajele ordinare de
control, se cu alte semne (un rosu gol Se vor probe
din toate unde se vede sau s'ar deduce solul sau subsolul ar fi variat:
de pe toate terasele, de pe lunci, de pe deal, de pe muche, din marginea
de sus de pe de jos dela picioarele dealurilor, din depresiuni, din peticele
sure sau galbene, etc. care se regiune un sol anumit devine mai
argilos sau mai humos, ori mai bogat in se de asemenea probe din
care variatiune ce se Din se probe din 25 cm. 25 cm., la
adâncimea de 1.50 m. in regiuni in cari sunt mai abundente. Probele
se iau totdeauna un timp secetos; niciodatd ploi mari.
In carnet se face profilul sondajului, notandu-se cu exactitate, toate observatiu-
nile ce se pot face sol subsol, precum tot ce priveste pozitia conditiile
lui geografice, etc.
Pe dine in depresiuni se va solul se ingroase ori se subtiazd,
subsolul este ori este o consistentd, albiile
ori depresiuni apare roca sau roce fundamentale; acestea
se prezentarea, raporturile u rocele
toare, solul subsolul local, ape apar ele etc. se va
face un profil amánuntit ai sectiunei sau ivirei studiate.
La roce numai de nisipuri ori pietrisuri, se va pe natura petro-
forma elementelor componente, structura, sunt
trimuchi sau fete de eroziune strii ori scobituri ca-
racteristice, etc. Se vor fosile, se vor toate ivirile se vor in-.
locuitorii asupra gásirilor in aceste locuri, asupra aplicatiunilor ce fac
din roci, etc.
In locurile unde in roca de fundament sau tertiard), se vor
servá straturi de lignit ori vechi, se vor in natura prezentarea
se va grosimea intinderea, se va relatiunile cu rocele
conjurätoare. La luarea de se va da ele, se va da o
deosebitá atentiune, pen tru a fi mai multe exemplare.
deosebitá atentiune, se va da depozitelor de roce sau minerale cu
tiuni practice ori industrie, ex.: marne, argile, calcare, nisipuri,
fosforite, etc. Se va in e nu numai semnalarea cartarea dar se va
asupra cantitatii, calitätii, etc. acestor roce, usurinta prezenta
sau de comunicatie, etc.
La s e vor cele maluri, pentru a au con-

www.dacoromanica.ro
CXXII RAPORTUL ANUAL

stitutiune, sunt terase cari se corespund nu se corespund)


pe o parte pe alta a se va determini Diferentele de
vel se vor cu barometrul nivela sau tubul de ob-
servatie orizontalg.
4. ativ la e. Regiunile din apropierea se vor cer-
cu deamlnuntul ce solul subsolul precum stratul aquifer. Se
va vede este invadat de curând de sau nu; de asemenea se va
terenul de pe care a fost stkpitä.
In special, se va propagarea dezvoltarea dealungul pe
aläturat, precum oamenilor, a animalelor etc.
Se vor fenomene care ar vre-o relatiune cu solul: Ingltimea,
abundenta varietatea spetelor, productiunea de materie sau
la locurile cultivate, se va tine de cantitatea, calitatea cerealelor sau
fâneteler, fructelor, etc.
Se vor locuitorii proprietarii, asupra calitkilor solului cercetat, asu-
pra proprietkilor de ei, etc. In general agricultorii sunt foarte priceputi
clasarea aproximativä a solurilor din cuprinsul mai ales productia care o dau
Se va este cea mai productiune din diferitele puncte
vedere, an ploios, an secetos sau in an mijIociu.
Se va de se poate, productiunea la hectar in din acesti
care este planta care mai cu aceste diferite conditiuni.
Foarte interesante de cercetat sunt toate chestiunile de meteoro-
logie agricolä, precum manifestatiunilor atmosferice: ale
artejurilor, uraganelor, secetelor, zäpezilor enorme, inun-
datiunilor, etc., asupra culturilor a solului cercetat.
Se va cercet câti secetosi vin la anii ploiosi acea regiune. Apoi se
va nota toate semnele cari locuitorii cunosc dinainte schimbarea vremei, ve-
nirea a antului, ridicarea furtunilor, värtejurilor, etc.

B. Instructiuni pentru cercetarea solului pe teren.

Pentru a ne face o idee fata locului asnpra felului solului pe care'l studiem
se procedeaa in modul
1. Se pune o de sol (la o farfurie) in.
de porcelan, cu se ia repede sau
buckile forma ori se reduc pulbere ori fragmente mai
Pkrunderea a mentinerea ne dela un sol
argilos, tare greu de lucrat, pe apa e repede buckile se reduc
in pulbere, solul este humos (alcalinoteros) usor de cultivat. incercare
ne va modul cum solul se va comportg. irigatiunilor drenagiilor.
Culorarea in brun sau negru, solul urnezealg, ne o
care experientd, o idee aproximativg de in humus.
2. Solurile colectate din dileritele ale regiuni, se iau pe seria
de adâncime se pun pe sau pe albá se compa-
ratie calitätile ale din diferite puncte ale subsolului dela diferitele
adâncimi ale unui punct dat. Astfel se poate prinde diferenta de de
etc.; elementelor se frecarea Intre degete.
De cu ocazie ne vom face o idee despre aria solurilor,
despre natura a grosolane din sol, tot atunci se con-

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITÂTII INSTITUTULUI GEOLOGIC CXXIII

carbonati sau sdruri solubile, fie prin acid clorhidric sau conform instruc-
speciale de mai jos.
3. Se o de sol umezitä cu se degete sau
pe podul când se face o uniformd.
consistenta omogenitatea pastei se poate judec felul mai mult sau
mai argilos al solului.
Se va observa in tirnp la uscate, frecate cu degetul,
devin lucioase in partea precum i prin frecare dau sau nu pulbere.
Se poate astfel solurile pe in uscate grele, clisoase, mai mult sau
mai putin argiloase, argiloase, ardtându-ne modul cum se compottá solul con-
siderat la plug, un subsol tare (piele de bou) este destul o
sau mai multe sunt necesare, etc.
câteva probe de soluri incercare e de
sensibilä poate mecanicd.
Comparatiunea pámânturile vecine cunoscute prin sau din ana-
lize, va da de asemenea bune indicatiuni.
4. In solurile nisipoase argilonisipoase mai ales din regiunile aride,
tinta permeabilitätii solurilor, este de necesitate, pentru irigatiuni, drenage
etc. Incercarea pe teren se face In modul Se o sau un
de m. 50 adâncime, cu un perete neted vertical. Se apoi
bazen sau putin adânc, la depârtare de 30-40 cm. de peretele vertical al
gropei. Pâtrunderea apei pämânt se atunci foarte se apreciazd
timpul de propagare.
Prin experienta multe sondage cu burghiul cum
el se sau se trage ori este ne putem face o
idee despre felul permeabilitatea unui sol.
5. 0 idee despre continutul In nisip al unui sol se poate prin spä-
larea unei anumite din acel sol pahar sau Intr'o farfurie printr'un
curent de Argilita praful fin sunt luate de pe când nisipul râmâne
fundul paharului sau al farfuriei, care la rigoare se poate pentru a avea
portia de nisip la partea
6. Pentru determinarea or e, ale unui sol, In special
al nisipului argilitei, este nevoe de o pregátire, de anumite instrumente
reactive. Cu toate acestea, cazul solurilor coluviale iluviale, seama de
natura solurilor inconjurätoare, alteratiunii un studiu sumar o
ordinard, putem indicatiuni precise asupra compozitiei lui generale. Studiul cu
lupa ne anumite minerale, precum: quartul (care se incolor cu
aspectul sticlos cu spärtura neregulatd, duritate mare etc.), mica, feldspatul (roz
alb clivaj evident), (verde inchis, clivaj caracteristic), piroxen,
calcitá (clivaj romboedric efervescentä cu acizi), etc.
Importanta a sdrurilor alcaline este de mare pentru formarea
solurilor a fertilitätii o este absolut necesard. Cal-
cita alcaline, sunt mai ales interesante pentru solurile viticole, dar expe-
rienta a nu bolovanii pietr4urile mari au ci numai
praful cel mai Pentru a praful se pune pahar cu pe
cam 20 grame de sol bine sfärâmat; se bine, se lasä secunde
se grosolane se decanteazä; apoi se partea cu
o solutie de acid clorhidric, care trebue fie cel Pentru a reac-
nu este rhu de a se turbureala decantatâ. Producerea de efervescentá
prezenta In partea

www.dacoromanica.ro
CXXIV RAPORTUL ANUAL

Se ia In o de umed se inceara cu
de turnesol sau de curcuma; hârtia este timpul de --2
minute, aceasta ne india prezenta unui carbonat alcalin aläturarea de
albästreala se produce numai vre-o 20 minute, sau mai tärziu, aceasta
ne aratá avem aface CO,Ca sau cu Mg. Pentru a acest caz
reactiunea pe o putin sol se Inroseste;
acire punem pe de reactivi humectäin Albästreala sau
respectiv imbruneala va hidratii ce se vor formá.
hârtia nu nici o reactiune, aceasta ne aratá sau lipsesc carbo-
natii sau sunt cantitate inapreciabill ori solul este acid.
7. qaracterul al vegetatiei, este un indicator sigur al de
calciu al sárurilor genere.
8. ea alte s solubil e. In apropierea coastei märilor
giunile de stepe uscate se adunä adesea sol mari de cloruri de alte
säruri solubile. In timpurile secetoase, bogátie de se face cunoscutä
printr'o eflorescena cristalinä, caracteristia. Pentru cercetarea acestor sáruri
se pune pahar ca o de sol peste care se toara ca 2 linguri de apá.
Se lasä se aseze pâmântul, se decanteazd lichidul limped; care se pune
de argint: se cu apa o de spirt. Un rezidiu cris-
talin va totdeauna la evaporatie. Pentru a incerca ce compun rezidiul,
se pune o de (mai bine distilaa) lingua pe sar; se
peste tot residiul se disolveste se goneste picátura curat;
se cu hârtie de turnesol sau de curcuma pentru carbonati alcalini cum s'a
aatat mai sus se se va prin
micile cuburi caracteristice. Aceste absolut sigure pentru determinarea
särurilor alcaline pentru deosebirea a saline de peticele
albicioase ale solurilor din regiuni mai umede, hutnusul a fost distrus prin
solul prin apele stagnante.

C. Luarea probelor de soluri pentru analize cerceari practice.


Mai se determinä excursie de orientare tipurile de soluri din
giunea de studiat apoi se procedeazä la luarea probelor.
a) Pentru a se o de arabil, se alege un unde
este de mai mare la vedere la culoare la bob
ca compozitie.
Este bine, ca proba se dintr'o parte vegetatie mare departe
de pomi, case, drumuri, etc.; nu se vor nici de sub pomi, sau din mo-
vile ori gropi, sau artificialä a terenului, precum nici din
apelor sau din pârae, de ape etc.
In locul de unde se proba, se face o groapá cam de 30-40 cm.;
se merge ce se felul s'a schimbat complect,
se ce se constatä. Cu cazmaua se o a groapei de
se va proba, de buruenile de deasupra (de 1-2 cm. grosime grosi-
mea stratului de burueni). Apoi se cazmaua buza groapei, ca se
poatá o de 5-6 cm. grosime; cazmaua se mai
la coLor 25 cm. Se cazmaua

solul e mai ca atunci proba se se va e gros


se grosimea lui centimetri.

www.dacoromanica.ro
ASUPRA XV

apäsând pe ca se desprindä de din buza groapei,


un de ajutor felia pe cu ca nu bucata de in
Scotând acum cazmaua felia de pe ea. se cu cutitul o
de in lung, care fie cam de un lat de e felia
putin 25 cm. 30 cm.). Aceasta este proba de sol, de partea
a (Vezi fig. 1).
Bucata se bine degete, se pe un sac sau pe o
ca soarele usuce, se ori resturile vegetale mari, pre-
cum lucruri solului. ce s'a uscat, trebue pus un
sac sau cutie.
nici-un caz nu trebue pus sac urned, ci trebue timp
la soare, este necesar se usuce bine. Se va aceasta mai cu
in cazul probelor de soluri cu
Numerotarea sau etichetarea se face in modul Pe sac se un
iar pe bilet se cu numele ziva numele

Fig. 1.
trimitgtorului. Acest bilet toate celelelte indicatii cari trebuesc Institutului, pre-
cum locului, accidentarea lui, imprejurirnile, felul culturii Incercate pe
acel teren alte cunostinte cari pot intereseze studiul solului (vezi Anexa
cari se scriu se trimit Institutului Geologic, Sectia Agrogeologick. Biletul
inforrnatiunile nu se pun in sac ci se separat.
b) se o de sol, arabil, este bine se iea
una de subsol, de partea caré nu este de plug de alte
mente de dar in care plantele trimet se ca
cea de sol, cu cazmaua in acela fel o mai din jos pe linie
de s'a luat solul, de mult 25 cm. tot de o Se
aceasta la aer se usuce se ca la sol, punandu-se
sac separat cu biletel deosebit. (Vezi fig.
In cazul se face studiul agrogeologic al portiuni de teren,
hectare, pentru a ne da de compozitia a unui sol de pro-
ductiunea la care ne putem dela o se vor multe
probe din diferitele pärti ale acelei parcele insernnându-se pe un pe o

www.dacoromanica.ro
APCITUL ANUAL

de mare, locurile de unde s'au luat probele, observându-se pentru toate


aceleasi pe cari le-am indicat mai sus. Aceste probe se pun in saci sau in
cutii diferite, nu se vor laborator, pentru a pute
cul de compozitia chimic natua a amestecului de soluri
din solurile amestecate. Amestecul nu va trebul se
soluri de aceiasi niciodatk soluri cu totul deosebite. De pildk,
nu se vor solurile din lunca unui cu cele de pe câmpie, sau soluri din
vale cu cele din deal sau de pe Pentru studiul unei regiuni nu
se vor face amestecuri de soluri.
De asemenea in caz când se iau mai multe probe de soluri pentru a se
amestecuri, se va face aceleasi reguli amestecul subsolurilor.
Distanta intre locurile unei parcele de unde se iau probe destinate se
mesteck nu se mai dinainte; ca agrogeologul aprecieze
probelor necesar punctele asezarea parcelei, orografia ei, conditiunile
care se natura solurilor etc.
jos de acest subsol (adic cam de pe la cm.)
a se complect, atunci se se de (lut, nisip ori
pietris, etc.) se trimite acelea, cam 2 kgr. Se numeroteazá
parat, dreptul acestei probe, in carnet, se adâncimea la care s'a luat.
In regiunile cu se cu luarea probelor din 30 30 cm.
la 1.50 sárgturi.
d) In caz regiunea cercetatá se de drumuri,
mai puturi se va probe sub adâncimea de un
tru. Aceste probe adânci nu se vor ci se vor ca
ele dau indicatiuni asupra rocei nume din care a provenit prin
teratiune solul, precum conditiunile cari s'a format el.
sunt In subsol hardpanuri (subsol intärit), ori argile, nisipuri cimen-
tate, se va adâncimea la care se gäsesc se va trimite o probá din care sä
se poatä bine texturatura subsolurilor acestea.
e) Se vor probe din toate felurile de soluri ale unei regiuni: precum
din terenurile cele mai productive, din cele cari dau culturi bune sau mijlocii, ori
din acele neproductive; se va pe diferentele intr aceste soluri
constau sol sau subsol; se va vegetatiunea spontanee sau
arborii arbustii.
Se va face o colectiune a din regiunea In care se va
a se mai multe exemplare din toate speciile; ele vor fi luate stadiul de
inflorire in erbar se va data la care a fost luatá localitatea;
rele se vor pe e posibil de complecte, conti e rädäcina, tulpina
frunze, e posibil se vor exemplare in fruct.
g) Se va la fiecare solul a fost luat din sol virgin,
naturalä, ogor sterp, cultivat sau la acestea din se va
materialul cu care a fost anul In care a suferit aceastá ope-
ratiune.
trimese etichete indicatiunile dela punctul a) nu se vor
in considerare.

www.dacoromanica.ro
ACTIVITÄTII CXXVII

D. Formular pentru descrierea puturilor

Pentru modul de complectarea acestui formular a se vede de jos


la cifrele respective precum modelul din cIndrumarea pentru luarea de probe de
soluri (Fig. 3).
Putul
Comuna Plasa Judetul
dela (1) pe proprietatea
Situatia (2)
Felul putului (3)
Adancimea putului 'n fund ; apei
Apa e curggtoare sau statatoare (4) vine din (5)
din directiune
Intaritura (6) la (7)
Grosimea felul ce s'a (8)

Cantitatea apei (9) calitatea (10)


Alte observatiuni.
Secretarul comunei.

Numele locul unde se


e pe vale, pe luncä, pe la marginea unui lac; apoi de e in vatra
satului, cAmp, drum, casA grajduri.
(3) Cu a, cu cu roatA, eo
(4) terge ce nu se potrivegte.
(5) nisip (de care culoare?), lut nisipos, ori galben.
(6) Cu de scAnduri, ori de butuci, ori nude, ori zid de peatrA, ori tub de fer, etc
(7) la metri apA In sus.
(8) DacA au fost mai multe (feluri, de nisip, petrig, etc. cAt
de a fost
(9) vre-o DacA nu de e apa In timpul ploilor
timpul secetelor mad.
(io) Limpede ori turbure; dulce, clocia are miros. Cum
e la ?

ANEXA
Indrumare pentru luarea probelor de fosile, minerale, petrol,
ape minerale, etc. (1)
Pentru a se adun mai mult material informatii relative
noastre, pentru-ca aceast adunare
Explicarea numirilor: se de obicei un corp natural ordinar din coaja
mantului, tare de valoare; e un corp sfArâmicios.
e numele general pentru pietre pAmanturi mai ales cAnd In canti.
tate mare. Mineral este o anumitä de o presupune oare-care valoare
stiinlificA sau practicl; un conhine un metal util se cantitate mare
se zice Minereurile ca mineralde se In coaja isolate ori In
filoane vine ori stratur i; pietrele (sau rocele)
straturi de .diferite ori vine rare ori in compacte ;
se numesc resturi de animale vegetale (scold, mdci, frunze, trunchiuri de
copaci, etc.) cari se In roce.

www.dacoromanica.ro
CXXVIII

servi Institutului Geologic al studiile ce le intreprinde


spre folosul s'a indrumare pentru luarea probelor inscrie-
observatiunilor de cátre cei cari vor si ne ajute opera
1. ceva de comunicat sau voind care-va si Institutului Geo-
logic al vre-un lucru (minerale, pietre, etc.) mai va tre-
si se observe cu locul de s'a luat acel ori din care se

Fig. 2. Profilul unui mal al unei de drum.


ia proba de trimes. Se pe o foaie de numele locului pozitia lui
de vre-un sat, case, vie, gradini, stânci, din apropiere, etc. (e mai
bine si se insemneze pe o a regiunei ori pe un plan locului, cu o cruciu-
creion colorat locul despre care e vorba).
Pe hirtie se descrie in putine
cuvinte se poate de pozitia
cului, (valea, ripa, malul, groapa, etc.) fe-
pämintului ori a pietrelor din care e
format alte caractere ce par interesante.
2. eo un mal, sau o
tieturi de etc., atunci se va face
pe cit e posibil mai exact un desemn al
acelui punct, de pildi felul cum e
prezentat in 2, pe
schitá, semne deosebite pimánturile,
rocele sau pietrile diferite, aliturca
grosimea strat exprimati in cen-
timetri, este ce
parte, ori e orizontal sau vertical.
fig. arati desemnul unui deal
cu straturile de cari s'au
grosimea :
Fig. 3 arati straturile unui de
pámunt la siparea lui.
La alt poate sunt alte straturi
de etc., atunci se noteazi ace-
lea grosimea tot se procedeazd
Fig. 3. Profilul unui pentru un ori o etc.,
insemnind pe schitá mineral, scoici, etc., ce s'ar fi gásit din care se tri-
mete Institutului Geologic probe.
Stratele se vor face pe desemn cum sunt orizontale ori
plecate sau verticale, Indoite, plane, etc., arátindu-se e bágátura

3. Pentru a o de se sparge cu un sau ciocan un


botovan mare din cea mai proaspiti a Din acest bolovan, se cio-

www.dacoromanica.ro
ASUPRA CXXIX

pleste o cam de 12-14 c.m., de 8-10 c.m.


2-3 c.m. Aceasta se vatä, ori pae moi, se impacheteaza apoi
ori se pune ori cutie trimite oficial de
autoritatea sau administrativä [pentru a nu se transportulj, pe adresa:
Director al Institutului Geologic al Romaniei, Bucuresti,.
In sau se pune schita locului (cum s'a la 2) precum un
bilet cu numele ziva lunei numele trirnitätorului.
b) e un mineral metalic (minercu) se procedeazä tot pentru
dar se va se ia o se va puteä mai mare din fel. Tot
asemenea e lemn pctrificat sau de
c) este un os de animal (antidiluvian) atunci se va se
din locul unde se gäseste, cu deosebita atentie ca nu se cioplind pe
parte piatra sau lutul de pe se scoate intreg va de mare. Bu-
cata scoasä, de mare, se pe e posibil mai cu grije, i se
pune biletelul schita respectiva se trimite Institutului oficial.
sunt bucäti multe de diferite feluri, este mai bine se scrie
Directoruhii Institutului, ca pe cine-va cunoscator la fata locului
le cum va crede de trebuinta.
d) sunt cristale frumoase, (sau minerale cristalizate cu regulate,
prin stancilor), atunci se a se scoate o (sau
peretele ei); nu se poate altfel, se scot cristalele cu o se trimit
separate bine biletelul cu numele localitätii, etc. nu trebue lip-
nici acum.
e) sunt meld, scoici, pesti sau alte resturi de ori frunze de
plante petrificate, etc. atunci, cu atentia se scot din piatra, ajutorul
dalte. Dar, pentru este foarte a se scoate aceste lucruri din ca
se strice, e mult mai bine se piatra totul, se Impacheteze In
ori se pune schita de unde s'a luat se
trimete Institutului.
la unui se ese cu
sau de atunci se pune cutie de cam 3-5 kgr. din
ori se se intr'o care se bine, se
se tot cu biletul Institutului.
Pentru luarea probelor de solarabil se
g) Pentru a o de ce se presupunc a mineralä, se
modul
1. ede isvor care e destinat serveasc pentru alimentare, atunci
se o cam de un metru diametru o de metru
cime, in jurul punctului de unde iese isvorul se o noapte putin ca apa
in nämolul se aseze. A doua zi dimineata se umple cu
cu din acel isvor o bine mai cu nisip apoi
spirt (sau mai bine se umple o numai
cu se lasä sä intre bolboroseall; In un
caz nu se toarne ori vreo pe gura sticlei.
sticla s'a umplut, atunci se bine cu un dop de curat de
tot, se sticla la dop mai bine e dop ori de
se lipeste pe ea biletul cu numelc izvorului, ziva ora s'a luat proba
numele trimitätorului, se impacheteaza bine se trimete Institutului.
Intr'o scrisoare se cam cc temperatura are apa

www.dacoromanica.ro
ANUAL

prinde pe suprafatg, dad es oarecari din ea,


cele se aprind li se dä foc chibritul, dad se etc.
b) Dad e de ori se scoate o de
ce a stat o zi o noapte) se In sticla bine
se umple ca in cazul precedent. Se bine
dop de plutg, se se lipeste respectiv pe ea, etc.
7. se face un se mgsurile sepa-
ratä [Vezi anexa II-a, D] se trimete schita putului probele de precum
informatiunilo un formular anume ce se la ori cc primgrie.
Domnii proprietari cari ne vor trimete observatiuni probe de roce
cari ar o asupra trebue formuleze intrebarea
scurt Institutul Geologic va in posibile permise
de
Numelo sau al care a ggsit lucruri
sau practicd, se va Anuarul Institutului odatá descrierea
materialului trimes, iar exemplarele importante vor pg'strate
narea numelui gdsitorului sau donatorului.
Pentru sau lucruri de Institutul va recom-
pense le va valoarea o va Institutul cazul
prietarul nu va doneze obiectul.

ANEXA IV.

REGULAMENT DE TAXE

pentru expertize geologice, agrogeologice analize

ART. 1. - Pentru a se puta aplia art 4 din pentru Institu-


tului Geologic, art. 5 A din regulamentul de functionare al acestui Institut,
se taxele din ce
ART. 2. Taxa se va la Casa de Depuneri consemnatiuni
ticipatie de particulari, iar vor plata inaintarea
pertizei.
ART. 3. - Conform art. 19 A din regulamentul de functionare, caz de
transport a unei persoane sau a persoanelor studiile pe teren
teresul expertizei, transportul acesta cade totul sarcina persoanei sau auwri-
tätei care a cerut expertiza care in de aceasta vor pune la dispozitie,
lucrgrile lucrgtori pentru sondagii, etc.
ART. 4. - Rezultatul expertizei sau al analizei, poate cerere secret.
ART. - Pentru luarea trimiterea se vor indicatiunile spe-
ciale ce se gäsesc
ART. 6. - In ceiace analizele Institutul Geologic e
sabil, numai ele reprezintg examenul probei inaintatg laboratorului de
mie al Institutului.

www.dacoromanica.ro
ASUPRA ACTIVITÄTII INSTITUTULUI GEOLOGIC CXXXI

TARIFUL TAXELOR PENTRU EXPERTIZE PE TEREN


GEOLOGICE AGRONOMICE

ART. 1. - Pentru expertizarea de sau taxa


va fi de minimum 5o lei nu va Intrece lei 500. Aici nu analiza chimica a
rocei determinarea de rezistentä a materialului care se va face
Scoalei de Poduri tariful acelui laborator.
ART. 2. - Pentru expertizarea de petrol sau taxa
va fi de 200 la 6.000 lei. Aici analiza a petrolului.
La cerereaa expertizei se va o copie planul locurilor
erti zat.
ART. 3. - Pentru expertize hydrogeologice, taxa va fi dela lei 50 sus.
ART. 4. - Pentru studiul de minereuri, taxa se va stabili
luerErii.
ART. 5. - a) Pentru consultatiuni agrogeologice taxa va de lei 10,
b) Expertiza unei la fata locului, analize de etc.,
suprafata fiind maximum 50 hectare, lei 100.
Pentru suprafete mai mari, proportional cu suprafata, de
hectar peste 50 de ha., câte 0.50 lei;
c) probe sol de subsol personalul sectiunii
geologice de probE se va lei 5;
d) Analiza a unui sol relativ la elementele principale Ca,
Ph), lei 25;
Numai pentru un element lei 10,
Analiza a unui sol lei 20.
Pentru mai multe a 10 lei proba.
g) Determinarea substantei nutritive din sol 20 lei.
Determinarea fizice ale unui sol, lei.
Pentru mai a 5 lei.
Studiul complect al unei mosii, coprinzand analizeIe tipurilor de soluri,
harta repartitia propuneri de de irigatii, ori drumuri
etc., pentru o cu o suprafatä maximum de 100 hectare, 500.
Pentru o mai mare, se va taxE 2 lei de
hectar peste 100 hectare.
6. - Pentru ori ce alte expertize taxa se va stabili
lucrärii.

www.dacoromanica.ro
CXXXII RAPORTUL ANUAL

TARIM ANALIZELOR

OBIECTUL TAXA Cantita-


ANALIZEI
FELUL ALIZEI tea nece-
Lei B.

Petrol derivatele lui

-Petrolul brut se va culege pe


posibil direct din
se prin evaporatiune.
2.-Proba de examinat se va
si vas de tinicheà,
metic
3.--Se va regiunea de prove-
precum adancimea sondei sau
a putului.
Petrol brut 1. - Greutatea specificä
tea, alte caractere (culoarea,
mirosul, inflamabilitatea) impuritäti
minerale, etc.) . . . . . 8 kgr.
-Distilatia in balonul Engler,
greutatea a produselor de
7 kgr.
-Distilatia 20 volume cu
terminarea proprietätilor produselor de
stilatie. 20 5 kgr.
4.-Determinarea parafinei 10 200 gr.
5.-Determinarea 20 100 gr.
6.-Puterea 15 100 gr.
7.-Analiza complect cu
dicatiuni privitoare la intrebuintarea pe-
trolului pentru fabricatiunea benzinei,
petrolului lampant, uleiurilor minerale,
parafinci o descriere amänuntitä a ca-
racterelor acestor produse 200 15 kgr.
1.- Greutatea 2
cm. c.
-Analiza . 8

a
Petrolul
a t .......
1. Greutatea
2.-Distilatia
intlamabili-
balonul Engler,
. 6 250 cm. c.

greutatea
stilatie. . . ........
- Datele fotometrice
a produselor de
.
15
7 200
litru
4. -Analiza complecta exclusiv
18 2
-Analiza complectd inclusiv datele
fotometrice 30

www.dacoromanica.ro
ASUPRA INSTITUTULUI GEOLOGIC

TAXA Cantita-
ANALIZEI
ELUL ANALIZEI nece-
B.

pentru
1.-Greutatea
2.-- Produsele de distilare
2 -
bilitate -- 2 litri
4.-Analiza complectä.
40
50 -
1.-Greutatea
tea si vascositatea
2.-Fluiditatea sub
Analiza complectä .
. 15
5
30
- 500 cm.
100
1500
»
»

1.-Analiza 500 »
vaselinouse
-Greutatea
2.-Inflamabilitatea.
3.-Väscositatea
. 5
5
5
-- -1-kgr.
4.-Analiza 20 -- 1500 gr.
Paralluil 1. -Analiza 6 - 200 gr.
B. -
Proba trebue reprezinte o calitate
a intregului
acesta este cunoscut.
-Umi ditate, cenuse, uleiuri volatile.
total cenuse. . .
9
10
-- 50 gr.
50
3.-Analiza elementarl 50 »
4.-Puterea
5.-Datele pentru diferentiarea
25
15 - 500

de lignit
6.-Analiza
20
60
-- 200
1 kgr.
Koks 1.-Analiza 60

C. - Roce
1.-Determinaree elementelor
chimice nisip -40 - 200 gr.
2.-Oxid de calciu si bioxid de carbon.
3.-Analiza
25
40
-- 5
20 .
1.-Analiza complectl 40 - 5-20

1.- Analiza complectä 40 - 5-20

D. - Minereuri
Proba trebue reprezinte o calitate
a intregului
acesta este cunoscut.
1.-Dozarea fierului 10
de fer

www.dacoromanica.ro
RAPORTUL ANUAL

OBIECTUL TAXA Cantita-


ANALIZEI
F E L UL
B.

de
1.-Dozarea cuprului . - 5 kgr.

de argint
argintului 10 - 100 gr.

de
aurului 15 - 100

Nota. -La analiza sau


plectä de minereuri de silicati, se va
socoti dozarea element. . . .
Pentru cercetäri necoprinse tariful
10 --
de fatä, se va de
tru caz.

F. - Ape
Pentru ape minerale.
Se va avizul Directiunei
ce privwe prelevarea $ pästrarea pro-
belor.
Apa 1.-Materii toate 5 - 200 cm. c.
nitriti, clor
3.-Determinarea unui
.......
2.-Materii organice, duritate, nitrati,
25 2 litri
(Acid carbonic)
chimic
8 -- 500 cm. c.
4.-Duritate
5.-Analiza
5
100 - 500
8 litri

pentru
alimentarea
1. -Analiza 30 - 1

cazanelor
Ape
minerale 2.-
calitativá
cantitativä..
20- 100
200-1000
-- 204

www.dacoromanica.ro
PERSONALUL INSTITUTULOI GEOLOGIC PE 1906/907

GR. STEFÂNESCU, Profesor Membru de Onoare al


Institutului Geologic.

Dr. L. MRAZEC, Profesor Universitar, Directorul Institutului Geo-


logic. Geolog cl. I.
Dr. V. Sub-director, Geolog cl.
» R. PASCU, Inginer-Sef cl. II.
Dr. L. EDELEANU, Laboratorului de Chimie, chimist cl. I.
Dr. G. MUNTEANU-MURGOCI, Docent la Universitate, Seful Sec-
tiunei Agrogeologiqe, Geolog cL II-a.
Dr. ATHANASIU, Profesor Geolog cl. II.
» Dr. V. BUTUREANU, Prof. Universitar, Geolog cl. III.
ETRONI, Chimist asistent. cl. I.
V. DUMITRIU, II.
PROTOPOPESCU'PAKE, Geolog asistent cl. III-a la Sectiunea
Agrogeologicl
P. ENCULESCU, Geolog asistent cl. III-a la Sectiunea Agro-
geologia
G. BOTEZ, Geolog asistent cl. III.
Custode de colectii bibliotecar.
N. Impiegat cl. III, primele 10 luni. (D-1 L. Rusu,
Impiegat cl. III, ultimele 2 luni).
G. preparator.
COSTACHE NICOLAE, laborant.
servitor.

Membrii colaboratori : Dr. I. SIMIONESCU, Profesor Universitar


R. SEVASTOS, Profesor Dr. VICTOR ANASTASIU, profesor, Dr. M. REIN-
HARD, Dr. VASILE MERUTIU, SERBAN CANTACUZINO

www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL
Legea pentru infiintarea Institutului Geologic al
Regulamentul pentru aplkarea legei . . .
L. MRAZEC. Raportul asupra activittii Institutului Geologic pe anul
1906-1907 .
istoric desvoltárii studiilorrgeologico-eco-
nomice Români a. Institutului ix
Organizarea Institutului Geologic . . .
e e 1906-1907. 1. Programa 2.
efectuate 1906-1907 XXXII
Rapoartele personalului Institutului ale colaboratorilor XLI
V. POPOVICI-HATZEG. Regiunea dintre Sinaia Curmatura Ciorii XLI
Dr. ATHANASIU. Cercetäri in regiunea a Carpatilor din
Moldova de Nord XLI
V. C. BUTUREANU. Cercetäri masivul cristalin dela Brosteni, districtul
Suceava LIV
R. PASCU. Zdcämintele de Cupru din Dpbrogea LV
Dr. MAX REINHARD. Cercetdri a) Muntii b) in Valca
Jiului LVI
Dr. I. SIMIONESCU. Cercetdri geologice podisul sarmatic al Moldo-
vei in Dobrogea LXV
R. SEVASTOS. Raporturile tectonice Câmpia regiunca
colinelor din Moldova LXVII
Dr. VICTOR Geologia imgrejurimilor oraselor Cernavoda
si Constanta LXXVI
Dr. W. TEISSEYRE. geologice din anul 1906 LXXX
Dr. Cercetäri in superioard a Teleajenului.. . LXXXII
I. P. IONESCU. Studiul materialului din sondajele acute pentru alimen-
tarea cu a orasului Ploesti (cu o planse) LXXXVI
L. MRAZEC. a) Revizuiri masivul cristalin mezozoic din jud. Suceava.
b) Cercetäri regiunile petrolifere ale Subcarpatilor XCIII
Dr. G. MURGOCI, EM. PROTOPOPESCU-PAKE P. ENCULESCU. Ra-
port asupra acute de sectia agrogeologicd anul 1906-1907
3 planse culori . . XCIX
Dr. L. EDELEANU. Lucrärile executate laboratorul de chimie, 1906-1907 CXII
Anexa Ins iuni e. A) Instructiuni pentru geo-
logice. B) Instructiuni pentru harta geologic& a
500.000 ...... . . CXV
Anexa II. Instructiuni la studiul solului subsolului
pentru agrogeologi, agronomi, agricultori, etc
la CXVIII
A) generale. B) Instructiuni pentru cercetarea calitätilor
pe teren. C) Luarea probelor de soluri pentru analize cer-
cetäri practice. D) Formular pentru descrierea puturilor CXXVII
Anexa III. Indrumare pentru luarea probelor de
fosile, minerale, petrol, ape minerale etc.
Anexa Rtgulament de taxe pentru expertize geolo-
gice, agrogeologice analize chimice .
Personalul Institutului Geologic pe 1906-1907 CXXXV

www.dacoromanica.ro
NOTA PRELIMINARA
ASUPRA

STRATURILOR FOSILIFERE DEVONICE


DIN DOBROGEA
DE
Prof. Dr. I. SIMIONESCU D. CÂDERE

terenurile paleozoice Dobrogea chiar


nu au fost indicate numai nesigur, fie pe baze stratigrafice,
fie analogii petrografice. din 1867, PETERS, singura
grafie asupra provinciei noastre transdanubiene (1),
ca la paleozoic filiturile desvoltate pe partea a muntilor
MAcinului, acea complexitate de roce care o con-
tinuä dela Greci la Ortachioi. Tot la paleozoic ar apartinea -
PETERS ca dupä cei ce au cercetat regiunea-si zona
largá de verzi, care formeazá Dobrogei dela Dunäre -
ceneaga - la marginea Negre.
Repartizarea acestor felurite formatiuni la silur sau la carbon (2)
nu . pe nici o bazä paleontologicä, de oarece fosile paleozoice de
naturä nu au fost acum indicate nici o regiune din tara
româneascä. Unul dintre noi, insärcinat de directiunea Institutului
Geologic cu cercetarea a regiunii Mäcin-Turcoaia, a fost con-
dus prin observatiunile minutioase ale delusor, sä
de fosile ; colectionarea fäcutä impreunä, a arätat prezenta unui
fosilifer destul de bogat important.

Regiunea fosiliferä e Turcoaia Cerna, parte din


profilul orografic mai tipic ce se poate aduce din intreagä,
e vorba de morfologicä a unui teren con-
stitutia lui De cum coteste vaporasul dela Bräila cätre Mäcin,
se zäreste spre sud, ca o treaptä mai a fondului format din
ale dealurilor cretacice, orografic ce ne intereseazá.
In spre apus singuratecul Iacobdeal, tipul unui adevärat
laccolit desgolit, cu aderea cätre räsärit mai

(1) Grundlinien zur Geographie und der Dobrudscha. Denksch. K.


Akademie d. Wissenschaften. Bd. XXVII, p. 2-15.
(2) Gr. Curs elementar de Ed. Il. Bucuregti, 1902.

www.dacoromanica.ro
1. D.

Dunare. estic al este din de quartit ce


se tine din apropierea Akpunarului in dreptul Iglitei, for-
creasta a D. Priopcea. Intre ele sunt presarate colinele
joase, cnnoscute sub numele de BUJOR (Bujorul românesc, B. bulgaresc, B.
Turcoaei, Kervant), putin ridicate de 200 m., acoperite mai peste tot cu
afara de calcar sau dikurilor de roci eruptive ce le
Constitutia geologica a acestui profil este, träsaturi generale,
acea de PETERS (1) singura deosebire creasta Priopcei este
alcätuitä din quartit (2), ce apare spre apusul soselei
de un calcar cristalin alb. Intre acesta granitul din Ia-
cobdeal se roci argilo-calcaroase puternic metarmofozate nu numai
prin influenta granitului dela Iacobdeal Piatra-Rosie, dar
si ele directiuni de diabazuri porfiruri quartitice ce se
pot filoatie intercalate rocilor sedimentare sau taindu-le
acurmezisul directiunü e in Bujorul-bulgäresc. In totalitatea
sunt puternic cutate rupte. Dar asupra conditiunilor stratigra-
fice tectonice se va reveni pe larg in descrierea a regiunei,
cu care se ocupä unul din noi.
Cuibul fosilifer este pe versantul apusan al colinelor
special pe Bujorul bulgäresc. Roca in care apar fosilele e argila calca-
Elementul argilos dominä, schimbat in brune cu gräuncioare
de piritä, subtiri, cutate intens chiar mici. Cal-
carul cristalin, nu se gäseste ca niste impregnatiuni in
lituri, rar alcatuind Fosilele sunt ca impresiuni,
de stratificare ale argilelor negäsindu-se in-
distinct la suprafata calcarurilor. Chiar tiparurile launtrice, de
sabile pentru determinarea fosilel or paleozoice sunt rar atunci
formate de sigur prin metamorfismul suferit de In schimb sunt de
mare alcatuesc prin ingrämädirea päturi groase de 1-2 cm.
Din prealabila obsevare, au putut fi recunoscute urmatoarele forme :
a) Crinoizi, reprezentati numai prin entroci, räsletite in mare nu-
fie printre celelalte forme, fie la un pe suprafete restranse.
pästrate ca impresiuni ale fetelor de articulare, determinarea
vine anevoioasa. prin comparare cu exemplare din colectia labo-
ratorului de geologie, din ele apartin la Ctenocrinus typus BRONN.
b) Brachiopodele constituesc fiind reprezentate nu
numai prin genuri diferite, dar prin un mare de indivizi. Pe o
suprafatä de 13 cm. X 7 cm. se pot peste 80 exemplare de
Formele recunoscute sunt :

(1) L. c., pag. 7, 4.


(2) Vezi harta jud. Tulcea de R.

www.dacoromanica.ro
DIN 363

sarcinulata coastele simple, dar la unele se observä


o bifurcare a coastelor periferice, ar indica o va-
riatiune
Chonetes plebeja SCHNUR. din care se gäsesc exemplare tipice
bifurcarea majoritätii coastelor.
Chonetes cfr. dilatata KON. La aceast specie se pot câteva
forme cu coaste simple, in mic numär lätite cätre .margi-
nea anterioarä.
Chonetes embriyo BARR. cu scoica semi circularl, regiunea car-
dinalä dreaptä ornamentatä cu 26 coaste relativ largi,
sp.
umbraculum L. reprezintatä prin exemplare numeroase
mai seamä valva micä.
Strophomena subarachnoidea prece-
denta; e mult asemänätoare impresiunilor din Grauwackele dela
Lahnstein (Nassau), aflate muzeul Jaboratorului de geolo-
gie din
Strophomena interstrialis caracterizatä prin scoica lungitä
lateral, marginea cardinalä cu numeroase coaste
proeminente, radiale, printre care se intercaleazä fäscii de
3-5 coaste fine.
Stropromena sp.
sp.
sp. reprezentat mai multe impresiuni, totusi nici
una nu e complectä. intregirea prin compa-
rare cu numeroasele forme din devonul renan aflat colectia
laboratorului, se prizide marea asemänare a unora dintre
plarele dobrogene Sp. arduennensis SCHN. dela Stadtfeld.
(Eifel), cu faldul principal larg coaste putin numeroase, täiate
deacurmezisul prin dese dungi de
Lamellibranchiatele nu se gäsesc decât in indeterminabile.
d) Dintre Pleropode, Tentaculites scalaris auct. este mai des
sub de exemplare destul de lungi, inzestrate
umfläturi deacurmezisul.
e) singurä impresiune räu pästratä, fi luatä drept
pigidium de Homalonotus, prin forma-i triunghiulara cu
falduri concentrice trunchiat.
Paleozoicul nu e fosilifer numai regiunea indicatä, ci
directiunea päturilor, se mai spre nord la Carcaliu asezat
pe un promontoriu, care cu mai bine de 2 km. in Baltä
cauit din fllituri verzui ori feruginoase, puternic metamorfozate, putin
desgolite care s'au gäsit indicii de fosile indeterminabile chiar

www.dacoromanica.ro
SIMIONESCU D. CÁDEg

generic (Tentaculites, fragment din scoica unui Brachiopod), dar care


natura paleozoicg.
Prin enumerarea formelor recunoscute paleozoicul dela Turcoaia
se prinde imediat toate speciile determinate fac parte
din bogata faunä a inferi
faciesului cu brachiopode (1), care brachiopoclele dominä (Hturile de
la Turcoaia ar puta foarte bine numite Pât. Chonetes), Crinoidele si
Tentaculitii se destul de bine reprezentate, pe când Coralii Cefa-
lopodele lipsesc cu totul.
se acum faunistice cu regiunile mai apropiate de
Dobrogea, punct fosilifer cunoscut care ar puta adus In con-
sideratie, este Bosforului(2) de unde se cunosc multe forme
fradevonice, unele identice cu din Dobrogea (Ch. sarcinula(a) altele
apropiate (Str. Tchihatcheffi cu S. interstrialis), astfel o prelun-
gire a rnärei devonice inferioare cu mult mai spre nord, respectiv
spre sud, de dau FRECH (3) DE PPARENT (4) schitele
leogeografice ale vremei eodevonice.

NOTE PRÉLIMINAIRE

SUR LES COUCHES DEVONIENNES DE DOBROGEA


Sur le versant ouest des M-gnes de entre la créte quartzitique
de Priopcea et le laccolithe granitique de Iacobdeal de Turcoaia,
apparaissent des Phyllites rougeatres Les fossiles sont con-
servées l'état d'impressions et sont en grand nombre individuel. Les
espces reconnues (voir la liste ci dessus) montrent que nous avons
faire avec une une eodevonienne trs ressemblable au facies Bra-
chiopodes du dévonien rhenan (Couches Chonetes et Orthothetes), ayant
des analogies faunistiques avec le dévonien inférieur de Bosphore. Les
fossiles devoniennes indiquées dans cette notice ont une grande impor-
tance pour la géologie de la Roumanie, parcequ'elles montrent indubita-
blement la présence des couches paleozoiques dans cette région de
orientale.
LABORATORUL DE GEOLOGIE PALEONTOLOGIE
AL DIN

(1) F. FRECH. Lethaea palaeozoica I 2 Bd. I Lief. 1897 p. 129.


D'ARCHIAC DE VERNEUIL. Sur la faune dévonienne des rives de
phore C, R. Ac. Paris 1867.
(3) 1. Tab. II.
(4) Traité de 1906 p.

www.dacoromanica.ro
HIDROCARBURI
EXTRASE DIN GUDROANELE ACIDE DE PETROL
COMUNICARE PREZENTATÄ LA AL CONGRES INTERNATIONAL
DE PETROL. BUCURESTI 1907.
DE
Dr. L. EDELEANU G. GANE, inginer

La rafinarea derivatilor petrolului se obtin in cantitäti destul de mari


gudroane acide, cari azi nu numai o intrebuintare
lositoare, dar cari din conträ prin devin chiar
toare De aceia si numerosi au dat o atentiune
totul acestor gudroane acide pentru a le o intrebuintare
oarecare.
Calea cea mai pentru a ajunge la un bun rezultat e studiarea
a reactiunilor chimice cari se aceste tudroane.
E cunoscut tratarea distilatelor petrolului cu acid sulfuric se
produce o complexä, care se directiuni :
formare de acizi sulfonici; 2) prin polimerizare; 3) prin o oxidatie
de o degajare de bioxid de 4) o distrugere a hidro-
carburilor, când actiunea sulfuric e prea energia spontanee.
Dupä concentratiunea acidului sulfuric, precum dupä temperatura
la care se opereazä', predorninä una sau alta din aceste reactiuni.
In studiul de ne-am studiem actiunea acidului
furic asupra distilatelor lampante ale petrolului de special
sä urmärim ce se tntämplä, se distilatele cu can-
mai mari de acid sulfuric la mai ridicate,
70° 100° C.
In acest scop s'au distilatele reprezintänd porpni de 1/10
volum a lampantului de acid turnans la tem-
peratura de 80° C.

www.dacoromanica.ro
366 L. EDELEANU G. GANE

Gudronul acid obtinut aceste conditiuni diferä foarte mult


proprietätile sale de gudronul ce se obtine de obicei lampantele
mici cantitäti de acid sulfuric la temperatura obisnuità. In ultimul caz
gudronul e format in cea mai mare parte din produse de polimerizare
materii caractere rezinoase, cari pot separate
aproape complect de acid sulfuric, timp ce ultimul caz, astfel cum
am operat noi, gudronul e format cea mai mare parte din acizi sul-
fonici, dizolvandu-se complect in Aici acidul sulfuric in
binatiune chimicä separarea lui de hidrocarburi nu se poate face
printr'o discompunere a sulfonici.
tabela (tabloul I) s'au notat densitätile fractiunilor
tratarea cu acid sulfuric, precurn pierderile la hi volum
si'n greutate.
Din aceste date se o descrestere a
ce au fost tratate cu acid sulfuric. Pierderile dupä cum se vede
riazä 6,8°4 pondere, pierderea mijlocie pondere

Cea mai mare parte din aceste se gudron ca acizi


sulfonici numai o parte din ele e rezultatul oxidatii, ce se produce
in timpul reactiunii care se printr'o degajare de
bioxid de Printr'un dosagiu cantitativ s'a determinat bioxidul de
ce se timpul reactiunii s'a stabilit conditiunile
de mai sus el reprezintä 5,4% din cantitatea de acid sulfuric
tatä. Nu tot acidul sulfuric inträ in reactiune, partea de acid sulfuric
necombinata se ea in gudron amestecatä cu produsele de oxidatii
acizii sulfonici.
Pentru a ne da seamä de natura hidrocarburilor, cari au dat nastere
acizilor sulfonici am descompus gudroanele printr'o distilatie cu vapori
am examinat in urrnä produsele de Prin
distilatie se descompun acizii sulfonici in acid sulfuric hidrocarburi,
astfel distilat hidrocarburile primitive.
In tabloul (Tabloul II) se de hidrocarburi
obtinute cari reprezinth medie raportate la gudron
portate la distilatul lampant.
urmärim rnersul reactiunii la diferite fractiuni constatam, des-
compunerea acizilor sulfonici acid sulfuric hidocarburi se face mai
complect la fractiunile inferioare la cele superioare, la cari descom-
punerea e mult mai ceiace se degajare mai mare
de bioxid de precum prin formarea rezidiu abunclent de carbon.
Astfel in tabloul II se vede cum in timp ce la fractiunile IV V
s'au obtinut hidrocarbura la IX X nu se mai
obtine

www.dacoromanica.ro
OCARBURI DIN GUDROANELE ACIDE DE PETROL 367

TABLOU I.
ODUS DISTILAT GREUTATEA SPECIFICA 150 Perderi a
u fractiunilor
Temperatura
de distilare tratarca cu acid In
sulfuric volurn

128° - 153° 0,7780 0,0045 7,13 8,09


2 153° - 161° 0,7835 0,7770 0,0065 7,75 8,55
3 161° - 167° 0,7888 0,7815 0,0073 6,23 6,83
4 167° - 174° 0,7950 0,7875 0,0075 8,32 9,30
5 174° - 185° 0,8028 0,7945 0,0083 7,75 8,87
6 185° - 0,8122 0,8025 0,0097 8,20 9,14
7 197° - 0,8245 0,8160 0.0075 8,80 9,72
8 216° - 234° 0,8450 0,8335 0,0095 9,91 10,96
9 234° - 258° 0,8640 0,8545 0,0095 8,00 8,87
10 258° 292° 0,8835 0,8750 0,0075 8,20 9,33
Lampant I - X 0,8190 0,8095 0,0095 7,61 7,53

TABLOUL II.
GREUTATEA SPECIFICÄ RENDIMENT A
PRODUS DISTILAT CARBURILOR AROMATICE
15°C
raport cu raport
Temperatura a fractiu- a hydro- ilatul gudronul
nilor carburiloi Diferenta
de distil distilate obtinute in in

1 128 - 153 0,7780 0,8680 0,0900 4,29 4,73 60,0 58,6


2 153 - 161 0,7835 0,8730 0,0895 4,45 4,96 57,5 58,0
3 161 - 167 0,7888 0,8755 0,0867 4,75 5,27 75,9 77,1
4 167 - 174 0,7950 0,8760 0,0810 4,62 5,10 55,3 54,9
5 174 - 185 0,8028 0,8810 0,0782 5,54 6,09 71,9 68,6
6 185 - 197 0,8122 0,8900 0,0778 7,17 7,86 87,6 86,0
7 197 - 216 0,8245 0,9020 0,0775 4,67 5,12 53,0 52,6
8 234 0,8450 0,9350 0,0900 3,45 3,81 34,8 34,7
9 234 - 258 0,8640 0,9610 0,0970 1,86 2,09 22,9 23,5
10 292 0,8835 0,9690 0,0855 0,98 1,09 11,5 10,6

Media. . . 4,18 4,61 53,2 52,5

www.dacoromanica.ro
368 L. EDELEANU G. GANE

Tot acest tablou (II) se vede hidrocarburile astfel obtinute au


o densitate mult mai mare ca densitatea fractiunilor corespunzätoare
de a fi fost tratate cu acid sulfuric. Astfel in timp ce prima fractiune
iietratatä cu acid sulfuric are densitatea 0,7780, hidrocarbura prin
destilarea gudronului prin vapori are densitatea 0,8680
acelas lucru se observä si la fractiunile urmatoare.
Pentru a ne da seama de constitutia acestor hidrocarburi am
a le mod prealabil printr'o distilatie fractionatä,
din in 20°, apoi din in urmä din 5° 5°, repe-
aceastä din distilare de mai multe ori.
obtinut astfel 30 de fractiuni.
In tabloul III am notat temperatura de distilare, densitatea, dife-
renta densitätilor, indicele de refractie, refractia specificä, precum
bustia fractiuni.
Se dela sine printeo distilatie fractionatä din in 5°
nu se pot obtine hidrocarburi stare de ori de des s'ar
aceastä fractionare avut alt scop de a
restrange pe posibil corpii constituenti, pentru a-i caracteriza mai
pe parte studiarea a proprietätilor fizice a
rivatilor obtinuti prin reactiuni chimice.
In III se o crestere a dela o
fractiune la alta. La primele fractiuni cresterea e mai la fractiunile
mijlocii mai mare, devenind apoi mai la cele superioare. In
ultimele fractiuni se chiar o descrestere a densitätii, pro-
prin discompunerea hidrocarburilor (creaking).
Tot in acest tablou se rezultatele obtinute determinand indi-
cele de refractie cu aparatul lui FÉRY.
Din aceste rezultate se indicile de refractie creste foarte
la mai repede la fractiunile mijlocii foarte putin
la din La ultimele fractiuni si aici o descrestere a
lui n, cum am observat o descrestere a
Pentru a ne da seama o homogenitate aceste 30
de fractiuni calculat pe refractia a fractiunilor,
formula LORENZ LORENTZ:

d
a astfel din densitate si indicele de refractie o
constantä.
Refractia astfel calculatä e o constanta (media 0,3375); mimai
la fractiunile superioare se o a lui R.
In ultimele coloane a tabloului III sunt notate

www.dacoromanica.ro
HIDROCARBURI EXTRASE DIN GUDROANELE ACIDE PETROL 369

III.

Temperatura Gr. Sp. n Combustia


Dif. Gr. Sp.
de distilare C 27° C
C H

1 137 - 143 0,8575 1,4880 0,3394 90,76 9,20


0,0055
2 143 - 145 0,8630 1,4912 0,3388 89,97 9,81
0,0020
3 145 - 150 0,8650 1,4923 0,3389 89,20 10,31
0,0005
4 150 - 155 0,8655 1,4934 0,3390 90,63 9,26
+ 0,0035
5 - 160 0,8690 1,4945 0,3385 90,26 9,86
+ .

6 160 165 0,8700 1,4955 0,3385 90,06 10,21


165 - 170 0,8730 1,4966 0,3381 89,10 10,52
0,0015
8 170 - 175 0,8745 1,4977 0,3380 89,30 10,59
0,0020
9 175 - 180 0,8765 1,4988 0,3377 89,31 10,57
0,0015
10 180 - 185 0,8780 1,4998 0,3378 89,25 10,64
11 - 190 0,8810
0,0030
0,0025
1,5009 0,3380 - -
12 - 195 0,8835 1,5030 0,3374 89,04 11,09
13 195 - 200 0,8935 1,5073 0,3359 -
0,0055
14 200 205 0,8990 1,5116 0,3361 89,51 10,60
15 205 - 210 0,9120
0,0130
0,0095
1,5202 0,3361 - -
16 210 - 215 0,9215 1,5266 0,3357 89,60 10,20
17 215 - 220 0,9330
0,0115
1,5363 0,3370 - -
18 220 225 0,9430
0,0100
1,5367 0,3334 - -
19 225 - 230 0,9505
0,0075
0,0065
1.5502 0,3376 - -
20 230 235 0,9570 1,5567 0,3385 91,09 8,87
21 235 240 0,9660
+ 0,0090
1,5631 0,3387 -- -
22 240 - 245 0,9725
0,0065
0,0045
1,5685 0,3389 - -
23 - 250 0,9765 1,5738 0,3400 92,07 8,58
24 250 - 255 0,9790
+ 0,0035
0,0010
1,5760 0,3396 - -
25 255 260 0,9800 1,5770 0,3406 91,31 8,84
26 260 - 265 0,9810
0,0010
1,5770 0,3409 - -
27 265 - 270 0,9810
0,0000
1.5781 0,3405 -- -
28 270 - 275 0,9820
+ 0,0010
1,5749 0,3386 -- -
29 280 0,9810
0,0010
1,5749 0,3389 - -
-. -
0,0030
30 280 - 285 0,9780 1,5663 0,3322

www.dacoromanica.ro
L. EDELEANU G. GANE

analizei elementare a ator-va fractiuni. In primele fractiuni observäm


raport intre cärbune hidrogen in timp o a
cärbunelui o crestere a hidrogenului. La fractiunile superioare
din contra o crestere procentualä a carbonului o descrestere corespun-
zkoare a hidrogenului.
Date le adunate ne permit a conchide, hidrocarburile din aceste
fractiuni au o analoagä. Astfel vedem: 1) cä refractia R
e o constantä 2) rezultatele analizei elementare ne dä raport
intre carbon hidrogen.
Aceste din date dovedesc primele fractiuni contin
carburi din seria
In tabela IV sunt indicate procentual carbonul hidrogenul astfel
cum s'au la analizä, comparatie cu datele procentuale calculate
dupä formulä. la fractiunea constituind cXylol» am gäsit
C H de C 9,42°/e H calculate pentru C8
Tot acest tablou vedem cä hidrocarburile fractiunile
perioare sunt din Aceste hidrocarburi, cum
e au fost izolate din petrolul dela Baku de MAR-
Temperatura de ferbere precum densitatea hidrocarbu-
rilor gäsite de MARKOWNIKOFF corespunde cu totul cu cele gäsite
notate de tabloul III pentru ultimele fractiuni (fractiunea 24 25).
Calculänd din datele pentru R (tabela a mole-
a fractiunilor dupä formula :
M
2 d
am ajuns la rezultat, MR calculat pentru hidrocarburile
notate Tabloul IV corespunde cu MR pentru aceleasi hidrocar-
Astfel pentru fractiunea constituind xylolul am calculat MR=35,64
am aflat prin observatia directä MR 35,91.
Din cele spuse aici se vede hidrocarburile prin
distilarea gudroanelor acide cu vapori sunt hi ar b
aromatice, primele hidrocarburi la 210°-215° sunt
din seria de aici in sus la 245°-250° din seria
iar cele superioare din seria
Pentru a in mod exact constitutia fiecärei hidrocarburi com-
ponente e necesar a se derivati, cari prin proprietätile sä
caracterizeze hidrocarbura purl Ne-am servit acest scop de trei
: 1) de prepararea särurilor de bariu de sodiu a sulfohici.
2) de prepararea nitrici 3) de prepararea derivatilor
rosulfonici si a transformärii acestora amide, care cristalizeazi
lesnire.

www.dacoromanica.ro
TABLOUL IV.

HYDROCARBURI AROMATICE COMPOZITIA ELEMENTARA REFRACTIA


FRACTIUNE MOLECUL
INTRE LIMITELE Calculat Obtinut prin MR
DE TEMPERATURA Seria Formula NumeIe
0/, C H C H calculat obtinut

1 137° 143° Cn H,0 Xylol 90,58 9,42 90,76 9,20 35,64 35,91

2 160° - H
Mesitylen 90,06 10,21
40,25
90,00 10,00 40,59
3 170° - Pseudocumen 89,30

4 180° - 185° H Cymol 89,56 10,44 89,25 10,64 44,85 45,15

5 200° - 205° CH 89,19 89,51 10,60 49,25 49,79

6 205° - 210° CH 88,90 54,06 54,45

230° - 235° Cn H 91,53 8,47 91,09 38,14 39,52

8 250° - 255° H2n-10 C1, H12 8,33


91,31 8.84 48,66 48,96
9 255° - 260° Cn 91,14 8,86

www.dacoromanica.ro
3 72 L. EDELEANU G. GANE

odus ele de are fost obtinute disti-


late din 5° in cu un amestec de acid azotic si acid sulfuric 1 : 4. Produ-
sele de la primele fractiuni sunt solide, cele dela fractiunile mijlocii
semilichide semisolide. Produsele nitrice dela fractiunile
oare sunt caracteristice prin aceia sunt solide cu proprietgti
Se iau forma vasului in care au fost puse, aceasta
timp mai tndelungat, coefecientul de scurgere foarte
mic. Aceste produse din se cu totul cu produsele nitrice
extrase de din noi (1) din fractiunile superioare a petrolului brut

Intru priveste solubilitatea produsele nitrice dela primele


fractiuni se dizolvä parte alcohol parte in acid acetic ; partea
dela produsele din fractiunile mijlocii se complect in alcool rece,
partea solia alcool cald sau acid acetic. Produsele nitrice dela
ultimele fractiuni se cea mai mare cantitate alcool cald.
Derivatii clor fo nici dela primele fractiuni sunt solizi, dela frac-
4-a sus devin viscosi. Din cauza reacpunilor secundare au
o coloare un miros caracteristic. Se dizolvä in alcool, eter,
eter de sau benzol. acesti derivati clorosulfonici
cu dimethylanilina formeazä un colorant albastru, solubil in acid
sulfuric reprecipitare prin diluarea acidului sulfuric se prezintä
ca o pulbere alcool (mai solubil in
solutiuni a culoare albastru violet inchis.

Corpii ce separat prin recristalizarea nitrici sunt :


1) Din fractiunile 137°-143°, 143°-145° 165°-170° trinitr o-
axyl ul cu punct de fuziune 182°-183°.
azotul gásit la 14,24°/e
azotul calculat 14,42°4
2) Din fractiunea :

a) un derivat nitric punct de fuziune 137°-139°, care ar


respunde cu 2, 3, 6-trinitroxylolul (P. F. 1379.
b) un derivat nitric cu punct de fuziune 179°-180° care ar cores-
punde c'un dinitroderivat al pseudo-cumolului (P. F. 180°-1810).
c) un derivat nitric cu punct de fuziune 154°-155°.
3) Din fractiunea 170°-175° 175°-180° un derivat nitric cu punct
de fuziune 173°-174°.
4) Din un derivat nitric cu punct de fuziune
176°-178°.

(1) Dr. L Edeleanu. Sur l'utliisation des dérivés nitriques du


(II-me congrés du péttole).

www.dacoromanica.ro
Din derivatii clorosulfonici s'au obtinut prin transformarea
sulfamide urmätorii corpi cu punct de fuziune fix:
1) Din primele fractiuni 137°-143°, 143° 145°
ulfoami -m-xylenul C8H8(SO2NH2), cu punct de fuziuné 249°.
azot gäsit la analizä fractiunea
* 10,79% III.
teoretic 10,60%
sulful gäsit la analizä 24,26%
» teoretic 24,23%
2) Din fractiunea 150°-155° o sulfamidä cu punct de fuziune 242°
Azotul gäsit la 10,84%
teoretic pentru
3) Din fractiunea 155°-160°o sulfamidä punct de fuziune 233°.
Azotul gäsit la 10,67%
4) Din fractiunea 160°-165° o sulfamidä cu punct de fuziune 222°.
azot gäsit la 11,26%
teoretic pentru
11,29 C10H11(SO2NH2)3
5) Din fractiunea 165°-170° o sulfamidä cu de fuziune 228°.
6) Din fractiunea 170°-175° o sulfarnidä cu punct de fuziune 274°.
Aceastä lucrare mai e de urmärit si pentru superioare,
determinând acelas mod hidrocarburile continute aceste fractiuni.

Exprimäm cu aceastä ocaziune noastre A.


LOEBEL, inginer-chimist, pentru concursul bine-voitor ce ni l'a dat
executarea

www.dacoromanica.ro
HYDROCARBURES
DES GOUDRONS ACIDES DU PÉTROLE
MÉMOIRE AU TROISIÈME CONGRÈS INTERNATIONAL DU
A BUCAREST.
PAR

Dr. L. EDELEANU et Ping. G. GANE

On obtient par le des dérivés du parole de grandes


quantités des goudrons acides, qui, présent, non seulement n'ont
pas d'emploi avantageux, mais, par leur accumulation, deviennent
encore préjudiciables aux Aussi beacoup de chimistes ont ils
donné ces goudrons acides une atention toute particulire pour leur
trouver une utilisation quelconque.
Pour réussir dans cette direction l'étude minutieuse des réactions
chimiques qui forment ces goudrons est certainement la meilleure voie
suivre.
On sait, en effet, qu'en traitant les distill& du parole par l'acide
sulfurique il se produit une réaction complexe qui se manifeste dans des
directions différentes:
1) par la formation d'acides sulfoniques; 2) par la polymérisation ;
3) par une oxydation suivie d'un dégagement de bioxyde de soufre, et
4) par une destruction des hydrocarbures, quand l'action de l'acide
furique est trés énergique et spontanée.
Selon la concentration de l'acide sulfurique et selon la température
laquelle on opère, c'est l'une ou l'autre de ces réactions qui prédomine.
Nous nous proposons ici d'étudier cette action de l'acide sulfurique
sur les distill& des lampants du parole de et sourtout de
poursuivre la réaction qui se produit quand on traite les distill& avec
de plus grandes quantités d'acide sufurique, des températures plus
élevées, variant entre et C.

www.dacoromanica.ro
GOUDRONS bU

Dans ce but, on a traité les distillés, représentant des fractions


de en volume du lampant de avec d'acide sulfurique
fumant, la temperature de C.
Le goudron acide, obtenu dans ces conditions, a des propriétés
bien différentes de celui qu'on obtient d'ordinaire en raffinant les lam-
pants avec de petites quantités d'acide sulfurique la temperature
dinaire.
Dans ce dernier cas le goudron est pour la plupart, de
produits de polymerisation et de matières caractres résineux, qui, par
le lavage l'eau, peuvent étre compltement séparés de l'acide
rique, tandis que dans le premier cas le goudron est pour la
plupart, d'acides sulfoniques qui se dissolvent compltement dans l'eau.
Ici l'acide sulfurique entre en combinaison chimique et on ne peut le
séparer des hydrocarbures que par une decomposition des acides sul-
foniques.
Dans le tableau ci-joint (tableau I) on a le poids spécifique des
fractions avant et aprs traitement l'acide sulfurique, ainsi que les
pertes pour en volume et en poids.
D'aprôs ces données on observe une décroissance du poids spé-
cifique des fractions, aprés les avoir traitées l'acide sulfurique.
Les pertes, comme on le voit, varient entre et en
poids pour les fractions du distill&
Pour le lampant des fractions 1- 10 la perte pour en poids
es de 7,53.
La plus grande partie des produits représentant ces pertes se trouve
dans le goudron avec les acides sulfoniques et une petite partie
ment est le résultat de l'oxydation qui se produit durant la et
qui se manifeste par un dégagement continuel de bioxyde de soufre.
L'acide sulfurique n'entre pas tout entier en et la partie
d'acide sulfurique non combinée se trouve elle aussi dans le goudron
mélée aux produits d'oxydation et aux acides sulfoniques des hydrocarbures.
Pour nous rendre compte de la nature des hydrocarbures qui ont
aux sulfoniques, nous avons les
drons par une distillation vapeurs surchauffées et nous avons
ensuite les produits de la distillation. Au moyen de cette distillation les
acides sulfoniques se décomposent en acide sulfurique et en hydrocar-
bures ; on régénère ainsi les hydrocarbures primitifs.
Dans le tableau ci-joint (tableau II), on voit les quantités d'hy-
drocarbures obtenues qui représentent en moyenne par rapport
au lampant et 52,5°4 par rapport au pertes du distill&
En poursuivant la marche de la dans les différentes frac-
tions, on constate que la decomposition des acides sulfoniquees en acide

www.dacoromanica.ro
G.

TABLEAU I.
PRODUIT DISTILLÉ POIDS SPÉCIFIQUE 15° C Pertes des
Avant Aprs fractions
Température
de distillation Le traitement l'acide En
sulfurique volume poids

128° - 153° 0,7780 0,7735 0,0045 7,13 8,09


2 153° - 0,7835 0,7770 0,0065 7,75 8,55
3 - 167° 0,7888 0,7815 0,0073 6,23
4 167° - 174° 0,7950 0,7875 0,0075 8,32 9,30
5 174° - 185° 0,8028 0,7945 0,0083 7,75 8,87
6 185° - 0,8122 0,8025 0,0097 8,20 9,14
7 197° - 216° 0,8245 0,8160 0.0075 8,80 9,72
8 216° - 234° 0,8450 0,8335 0,0095 9,91 10,96
9 234° - 258° 0,8640 0,8545 0,0095 8,00 8,87
10 258° - 292° 0,8835 0,8750 0,0075 8,20 9,33
Lampant I - X. 0,8190 0,8095 7,61 7,53

TABLEAU II.
PRODUIT DISTILLÉ POIDS SPÉCIFIQUE HYDROCARBURES
15°C MATIQUES
Par rapport ar rap. aux
Des hy- partes du
Temp érature Des frac- aux distillé distillé
tion Différence
de distillation res
distillées obtenus en en ne en
volume poids volume poids

1 128 - 153 0,7780 0,8680 0,0900 4,29 4,73 60,0 58,6


2 153 - 161 0,7835 0,8730 0,0895 4,45 4,96 57,5 58,0
3 - 167 0,7888 0,8755 0,0867 4,75 5,27 77,1
4 167 - 174 0,7950 0,8760 0,0810 4,62 5,10 55,3 54,9
5 174 - 185 0,8028 0,8810 0,0782 5,54 6,09 71,9 68,6
6 185 - 197 0,8122 0,8900 0,0778 7,17 7,86 87,6 86,0
7 197 - 216 0,8245 0,9020 0,0775 4,67 5,12 53,0 52,6
8 216 0,8450 0,9350 0,0900 3,45 3,81 34,8 34,7
9 234 - 258 0,8640 0,9610 0,0970 1,86 2,09 22,9 23,5
10 258 292 0,8835 0,9690 0,0855 0,98 1,09 11,5 10,6
Moyenne . . ,, 4,18 4,61 53,2 52,5

www.dacoromanica.ro
bu

sulfurique et en hydrocarbures se fait plus complètement dans les frac-


tions inférieures que dans les supérieures ; pour celles-ci, la &compo-
sition est beaucoup plus avancée, ce que l'on constate par un dégage-
ment plus grand de bioxyde de soufre, ainsi que par la formation d'un
résidu abondant de carbone.
Ainsi, dans le tableau II, on voit que tandis que pour les fractions
V et VI on obtient des hydrocarbures variant entre et 86°4 pour
les fractions IX et X on n'obtient plus que et 10.6%.
Sur ce méme tableau (II) on voit que les hydrocarbures ainsi
tenus ont un poids spécifique beaucoup plus grand que le poids spéci-
fique des fractions correspondantes avant qu'elles été traitées l'acide
sulfurique. Ainsi, tandis que la fraction, qui n'a pas été
racide sulfurique, a un poids spécifique de rhydrocarbure pro-
venant du goudron par distillation vapeurs une densité
de 0,8680 ; le méme fait se remarque dans les fractions suivantes.
Pour nous rendre compte de la constitution de ces hydrocarbures,
nous avons cherché les séparer préalablement par une distillation frac-
tionnée, en les distillant d'abord de 20° en 20°, ensuite de 10° en 10°
et enfin de 5° en 5°, en répéntant plusieurs fois cette distillation.
On a obtenu ainsi -30 fractions.
11 va de soi que une distillation fractionnée on ne peut arriver
obtenir des hidrocarbures l'état tout fait pur.
Par cette opération nous n'avions d'autre but que de restreindre
autant que possible les corps constituant chaque fraction.
Pour caractériser chacun d'eux part, nous avons étudié leurs pro-
priétés physiques, ainsi que leurs dérivés obtenus par les réactions chi-
miques.
Dans le tableau suivant (tableau nous avons noté la tempéra-
ture de distillation, le poids spécifique, la des poids
ques, les indices de réfraction, la réfraction spécifique, ainsi que ranalyse
élémentaire de quelques fractions.
Dans ce tableau on observe une augmentation continuelle des den-
sités d'une fraction l'autre. Dans les premières fraction l'augmentation
est moindre, dans les fractions moyennes elle est plus grande pour rede-
venir plus petite dans les fractions supérieures. Aux deux derniéres frac-
tions on observe une décroissance de la densité, provenant de la
décomposition des hydrocarbures (creaking).
On voit encore dans ce tableau résultats obtenus en détermi-
nant les indices de réfraction avec l'appareil de Féry.
ces résultats, on observe que les indices de réfraction aug-
mentent très peu dans les premières fractions, plus rapidement dans les
moyennes et trés peu de rechef dans les dernires.

www.dacoromanica.ro
L. RT

TABLEAU

Température Poids n Combustion


Spécif. Dif. poids sp.
de distillation C 27° C
c H

137 - 143 0,8575 1,4880 0,3394 90,76 9,20


0,0055
2 143 145 0,8630 1,4912 0,3388 89,97 9,81
+ 0,0020
3 145 - 150 0,8650 1,4923 0,3389 89,20 10,31
0,0005
4 150 - 155 0,8655 1,4934 0,3390 90,63 9,26
0,0035
5 155 - 160 0,8690 1,4945 0,3385 90,26 9,86
± 0,0010
6 160 - 165 0,8700 1,4955 0,3385 90,06 10,21
+ 0,0030
7 165 - 170 0,8730 1,4966 0,3381 89,10 10,52
+ 0,0015
8 170 - 175 0,8745 1,4977 0,3380 89,30 10,59
+ 0,0020
9 175 - 180 0,8765 1,4988 0,3377 89,31 10,57
+ 0,0015
10 180 - 185 0,8780 1,4998 0,3378 89,25 10,64
± 0,0030
11 185 - 190 0,8810
0,0025
1,5009 0,3380 - --
12 190 - 195 0,8835 1,5030 0,3374 89,04 11,09
13 195 - 200 0,8935
0,0100
0,0055
0,3359 - -
14 200 205 0,8990 1,5116 0,3361 89,51 10,60
± 0,0130
15 205 - 210 0,9120
± 0,0095
1,5202 0,3361 - -
16 210 - 1,5266 0,3357 89,60 10,20
± 0,0115
17 215 - 220 0,9330 1,5363 0,3370 - -
18 220 225 0,9430
± 0,0100
1,5367 0,3334 - -
19 225 - 230 0,9505
0,0075
± 0,0065
1.5502 0,3376 - -
20 230 235 0,9570 1,5567 0,3385 91,09 8,87
21 235 - 240 0,9660
0,0090
1,5631 0,3387 - -
22 240 - 245 0,9725
± 0,0045
1,5685 0,3389 - -
23 - 250 0,9765 1,5738 0,3400 92,07 8,58
24 250 255 0,9790
± 0,0035
0,0010
1,5760 0,3396 - -
25 255 - 0,9800 1,5770 0,3406 91,31 8,84
26 260 - 265 0,9810
± 0,0010
0,3409 - -
27 265 - 0,9810
+ 0,0000
1.5781 0,3405 - -
28 270 - 275 0,9820
+ 0,0010
1,5749 0,3386 - -
29 275 280 0,9810
0,0010
- 0,0030
1,5749 0,3389 - -
30 280 - 285 0,9780 1,5663 0,3322 -

www.dacoromanica.ro
ACMES

Dans ces dernires fractions, on observe aussi une décroissance de


n, de méme qu'on a observé une décroissance de la densité.
Pour nous rendre compte s'il existe ou non une homogénéité entre
ces 30 fractions, nous avons calculé R, la réfraction .spéci-
des fractions, d'aprs la formule de LORENZ et LORENTZ :
1

en cherchant ainsi établir, la densité et les indices de


tion, une donnée physique constante.
La réfraction ainsi trouvée est une constante (moyenne
0.337); ce n'est qu'aux fractions supérieures qu'on observe une petite
gmQntation de R.
Dans les deux dernires colonnes (tableau III) sont notés les ré-
sultats des analyses élémentaires de quelques fractions.
Dans les premiéres fractions nous observons le méme rapport entre
le carbone et l'hydrogène, et en méme temps une décroissance du car-
bone et une augmentation de l'hydrogène. Dans les fractions supérieures
au contraire, y a une augmentation cent du carbone et une
croissance correspondante de l'hydrogène.
Les dernires nous autorisent que les
carbnres de ces fractions ont une constitution analogue.
Ainsi on observe : 1) que la réfraction spécifique (R) est une con-
stante, et 2) que les résultats des analyses élémentaires nous donnent le
méme rapport entre le carbone et Phydrogéne.
Ces dernires prouvent que les premires fractions contienent
des hydrocarbures de la série
On voit dans le tableau IV les données pour cent du carbone et
de obtenues par l'analyse, par rapport aux données calculées
d'aprés la formule.
Ainsi, la fraction contenant le (fractions I et II), nous
avons trouvé 90,76°4 C, et H, tandis que le calcul théorique
exige 90,58°4 C et 9,42°4 H.
On voit de méme, ce tableau, que les hydrocarbures des
fractions supérieures sont des séries et Ces hydro-
carbures et ont été isolés aussi du parole de Bacou
par MARKOWNIROFF.
La température d'ébullition, ainsi que la densité des hydrocarbures
trouvées par MARKOWNIKOFF, correspondent absolument celles que nous
avons trouvées et notées dans le tableau III pour les dernires fractions
tions 24 et 25).

www.dacoromanica.ro
TABLEAU IV.
RAC I ION
HYDROCARBURES AROMATIQUES COMPOSITION MOLECULAIRE
FRACTION DIST LLANT
ENTRE LES LIMI- Calculée Obtenue analyse MR
TES DE TEMPERATURE Série Formule Nom
H C 0 H calculé obtenu

1 137°- 143° Cn H2n-6 H10 Xylne 90,58 9,42 90,76 9,20 35,64

2 160°- 165° Mesityl 90,06 10,21


H 90,00 10,00 40,25 40,59
3 170°- 175° Pseudocuméne 89,30 10,57

4 180°- 185° C 89,56 10,44 89,25 10,64 44,85 45,15

5 205° C 89,19 10,81 89,51 10,60 49,25 49,79

6 205° - 210° C 88,90 11,10 54,06

7 235° Cn H,0 91,53 8,47 91,09 8,87 38,14 39,52

8 250° - 255° C11 91,67 8,33


91,31 8.84 66 48,96
9 255°- 260° 91,14 8,86

www.dacoromanica.ro
HYDROCARBURES EXTRAITS DES GOUDRONS ACIDES AU 381.

En calculant, d'aprés les données trouvées pour R (tableau III) la


réfraction moléculaire des fractions, d'aprés la formule
M
2 d
nous sommes arrivés au mémc résultat, c'est-à-dire que MR calcule
pour les hydrocarbures notés dans le tableau IV, correspond MR
trouvé pour les mémes hydrocarbures. Ainsi pour les fractions contenant
le nous avons
35,64 calculé et
MR 35,91 obtenu par observation directe.
D'aprs cet exposé, on voit que les hydrocarbures obtenus par la
distillation des goudrons acides avec des vapeurs surchauffées sont es
hydrocarbures aromatiques, que les hydrocar-
bures sont de la série que ceux
245°-250° sont de la série et ceux au-dessus
de 250° de la série
Pour établir exactement la constitution de chacune des hydrocar-
bures composants, il est nécessdire de préparer les dérivés dont les pro-i
priétés permettent leur isolement l'état de corps chimiques purs.
Pour cela nous avons employé trois sortes de réaction : 1)
ration des sels de baryum et de soude des acides sulfoniques ; 2) prépa-
ration des derivés nitriques ; 3) préparation des dérivés chlorosulfoniques
et transformation de ceux-ci en sulfoamides, qui cristallisent facilement.
Les produits de nitrification obtenus en traitant fractions avec
un mélange d'acide nitrique et d'acide sulfurique (1 : 4) sont, pour les
premières fractions solides, pour les fractions moyennes semi-liquides et
semi-solides.
Les produits nitriques des fractions supérieures sont caractérisés
par ce fait que, bien que solides, ils ont des propriétés visqueusse, ils
s'étendent et prennent la forme du vase qui les contient, mais dans un
délai plus long, leur coefficient d'écoulement étant petit.
Ces derniers produits sont absolument identiques aux produits
triques extraits par l'un de nous des fractions supérieures de distillation
du pétrole brut en les nitrifiant (1).
En ce qui concerne leur solubilité, les produits nitriques des pre-
fractions se dissolvent en partie dans l'alcool et en partie dans
l'acide acétique; le produit liquide des fractions moyennes se dissout
complètement dans l'alcool, et le produit solide dans l'alcool chaud ou

(1) Dr. L. Edeleanu. L'utilisation des dérivés nitriques obtenus du parole


2-me congrs du parole).

www.dacoromanica.ro
L. EDELEANU ET G. GANE

l'acide acétique. Les produits nitriques des dernières fractions se dissolvent


presque compltement dans l'alcool chaud.
Les dérivés chlorosulfoniques des premières fractions sont solides,
mais, partir de la fraction, ils deviennent visqueux. A cause
des réactions secondaires ont une couleur foncée et une odeur ca-
ractéristique. se dissolvent dans l'alcool, l'éther de benzine ou le
Tous ces dérivés chlorosulfoniques, mélangés au diméthylaniline
et forment un colorant bleu soluble dans l'acide sulfurique, et
aprés reprécipitation par dilution de l'acide sulfurique, ils se présentent
comme une poudre violette soluble dans l'alcool, en donnant des solu-
tions dont la couleur varie entre le bleu-violet et le rouge foncé.
Les corps que l'on a séparés par la recristallisation des dérivés
triques sont :
1. des fractions 143°-145° et 165°-170°
le trinitrométaxylène avec point de fusion 182°- 183°.
l'azote trouvé 14.24°A.
l'azote calculé
2. de la fraction 165°-170° :
a) un dérivé nitrique avec point de fusion 137°-139° qui corres-
pondrait 2, 3, 6, trinitroxylène (P.F. 137°)
b) un dérivé nitrique avec point de fusion 179°-181°, qui corres-
pondrait un dinitro-dérivé du pseudo-cuméne (P. F.: 180°-181°).
c) Un dérivé nitrique avec point de fusion 154°-155°.
3. des fractions 170°-175° et 175°-180° un dérivé nitrique avec
point de fusion 173°-174°.
4. de la fraction 170°-1750, un dérivé nitrique avec point de fusion
176°--178°.
dérivés chlorosulfoniques on a obtenu par leur transformation
en sulfo-atnides les corps suivants avec un point de fusion fixe:
1. Des premières fractions 137° - 143°, 143°-145° et 145°-150°, le
disulfoamide m-xyléne. avec un point de fusion 249°
l'azote trouvé 10, 63°4 pour la fraction et
* 10,79% pour les fractions II et III.
calculé 10,60°4
soufre trouvé
calculé
2. De la fraction 150°-155° un dérivé sulfo-amide avec point de
fusion 242°.
azote trouvé
calculé
3) De la fraction 155-160 une sulfo-amide avec point de fusion 233°.
azote trouvé 10,670/e.

www.dacoromanica.ro
HYDROCARBURES EXTRAITS DES GOUDRONS ACIDES DU 383

4) De la fraction une avec point de fusion 222°.


Azote trouve 11,26%.
calculé pour
pour
5) De la fraction 165°- 170° une sulfo-amide avec point de fusion 228°.
6) De la fraction 170°-175° une sulfo-amide avec point de fusion 274°.
Ces recherches sont continuer.

Nous exprimons ici nos remerciements Monsieur A. LOEBEL,


génieur chimiste, pour concours nous a pendant l'exécu-
tion de ce

www.dacoromanica.ro
FACUTE IN LABORATORUL DE CHIMIE
IN 1906-1907

APE MINERALE
Analize executate de Prof. V. DUMITRILL

Statiunea Govora.
Aceastä statiune este pe Hinta, comuna Govora, plaiul
Cozia, jud. R. la de Km. de halta Govora.
sorginti grate-sulfuroase, s'Arate-iodurate alcaline-sulfuroase.
In anul 1904 s'a trimis de Serviciul Minelor probe din prin-
cipalele sorginti spre mod sumar analizate.
Rezultatele analizelor sunt urmkoarele :
Sonda Feche (No. Sonda (No. 2).
Greutate spec. 15° . 1,0590 Greutatea spec. 15° C. . . 1,0615
Rezidiul la litru . . . 84,1370 gr. Rezidiu fix la litru 87,5701 gr.
Rezidiul la litru: Rezidiul contine la litru:
Clorurá de sodiu. 69,8411 gr. de sodiu 74,7850 gr.
Clorurá de . . 8,8580 de magneziu 0,0484
de magnesiu 4,4330 Bromurá de magneziu . 0,0122
de . 0,0488 Clorura de calciu . 7,6080
Carbonat de 0,7606 Clorura de bariu 0,0963
lice 0,0380 » de strontiu 0,0976
Amoniac 0,0060 de magneziu . . 4,8050
Carbonat de fier 0,0417
Silice 0,0100
Fosfati urme

Putul Brátianu Putul Carol


Greutatea spec. C. . . 1,0405 Greutatea spec. la +15° C. . . 1.0442
Rezidiu fix la litru 56,6000 Rezidiu fix Ia litru 63,0250 gr.
Rezidiul contine la litru: Rezidiul contine la litru:
Clorur de . . . . 46,4786 Clorurá de sodiu 61,4101 gr.
de magneziu 0,0229 Sulfat de sodiu 0,7695
Bromurá de 0,0449 Sulfat de 0,4224
Clorurá de 6.6232 Carbonat de calciu 0,2735
Clorurá de magneziu 3,0302 Silice 0,0500
Carbonat de 0,0058 Fosfati . urme
Silice 0,0164 Hidrogen sulfurat total . . 0,1233
Materii organice 0,2265
Amoniac

www.dacoromanica.ro
ANALIZE DIN LABORATORUL DE CHIME 385

Putul Maria Ferdinand.


Greutatea spec. la + 15° C. . 1,0092 Greutatea spec. la+ 15° C. . . 1,0007
Rezidiu la litru 13,2254 Rezidiu la litru . . . 1,4796
Rezidiul contine la litru: Rezidiul contine la litru:
de sodiu 11,5588 gr. Carbonat de sodiu 0,7594 gr.
Carbonat de sodiu 0,6928 de sodiu 0,3606
Sulfat de sodiu 0,2723 Sulfat de sodiu 0,1911
Carbonat de calciu . . . 0,5047 Carbonat de calciu . . . . .
Carbonat de magneziu . . 0,1704 Carbonat de magneziu . . . 0,0273
Silice 0,0502 Silice 0,0608
Hidrogen sulfurat dozat la 0,0485 Hidrogensulfurat dozat la 0,0149

Statiunea

Aceastä statiune e situatä R. plaiul Cozia, la


pArtare de aproximativ 2 .km. de Gara Jiblea, pe malul drept al Oltului.
Posedä sorginti särate-iodurate-sulfuroase. Apartine Statului.
In anul 1906 s'a trimis de Serviciul Minelor o din apa
care se pentru spre a analizatä mod sumar. Resultatul
analizei este urmätorul :

Statiunea

Greutatea spec. 1,0085


fix litru 12,0310 gr:
Rezidiul contine la litru:
de sodiu 10,7332 gr.
Carbonat de 0,1378
Sulfat de calciu 0,1457 »
de calciu 0,4877
de magneziu 0,5282
de magneziu 0,0041 »
Carbonat de fier 0,0029 »
Hidrogen sulfurat 0,0071

Sfatiunea balneará Pucioasa.

Aceastä statiune e situatä jud. Dâmbovita, plaiul Ialomita, la


pärtare de 18 Km. de de care se leagä prin o linie
feratä. Probele pentru analizä s'au luat anul 1905 din douä puturi si-
tuate pe malul drept al din cari se in timpul
sezonului, apä pentru
Rezultatele analizelor surit :

www.dacoromanica.ro
386 DUMITRIU

Putul Rotund Dreptunghiular


Greutatea spec. + C. , 1,0010 Greutatea spec.+ . . 1,0019
Rezidiu la litru gr. Rezidiu la litru 0,8601
Rezidiul contine la litru: Rezid.iul la litru:
de sodiu 0,1179 gr. de sodiu . 0,1576 gr.
Carbonat de calciu 0,2427 Carbonat de calciu 0,2562
Sulfat de 0,2612 de calciu 0,3850
Carbonat de magneziu . , . 0,0066 de . 0,0546
Sulfat de
Sulfat de sodiu
Silice
Hidrogen sulfurat
.... 0,0259
. 0,0080
0,04123
Silice
sulfurat
0,0086
0 0178
. 0,0540

Statiunea
Aceastä statiune e jud. Dâmbovita, plaiul
bovita, comuna Cucuteni, la aproximativ 12 Km. depärtare de Gara Pu-
cioasa. Posedä mai multe puturi exploatare. In anul 1905 s'au luat
probe de apä din puturi spre a fi analizate.
Rezultatele analizelor sunt
Putul Carol I. Bravul.
Adâncimea 44
Greutatea spec. + 15° C. . 1,0472 Greutatea spec.+15°C . . 1,0063
Temperat. apei Temperat. apei
Rezidiu la litru 69,8070 gr. Rezidiul la litru . . . 14,6760 gr.
Rezidiul contine la litru: Rezidiul contine la litru:
de socliu 59,5930 gr. de 12,0680 gr.
de calciu 5,4750 de calciu 0,4406
Clorurá de bariu 0,1441 de magneziu . 0,9011
Clorurá de strontiu 0,1620 Snlfat de
de magneziu . 4,2510 Carbonat de sodiu
de magneziu ., 0,0322 de magneziu 0,0024
Bromurá de magneziu 0,0456 Carbonat de . 0,0617
Sulfat de 0,0064 Silice 0,0274
Silice 0,0492

Lacul Särat
Statiune balnear situatä la 51/2 km. de orasul un
lac format din doux bazenuri, având suprafata totalä de 2 km.p. In
adâncimea apei lac e la 120 iar anii de
20-30 cm. Apartine Statului. Nomolul din lac se utilizeazA pentru
In anul 1905 s'au trimis de Serviciul Minelor pentru a analizate
probe, una de nomol alta din sarea ce se depune acest lac.
Rezultatele analizelor sunt urmätoarele :

www.dacoromanica.ro
ANALIZE LABORATORUL DE CHIMIE 387

Nomolul de Lacul-Särat. de Lacul.Särat


Contine la sutä: la
Materii solubile. 26,71 gr. Sulfat de 82,83
insolubile . 73,29 de sodiu 9,88 »
In partea solubilä din acest nomol, se Sulfat de 2,23
aflä materii organice Solubile gr. Sulfat de magneziu 4,69
tea solub materii orga-
nice, contine la sutä :
de sodiu . 58,22 gr.
Sulfat de sodiu 24.69
Sulfat de . . 11,92
Sulfat de calciu. 4,68
Partea insolubill,
Silice 65,55 gr.
. 5,09
Sesquioxid de 13,07
Carbonat de calciu .. . . 8.04 »

Carbonat de magneziu.. . . 8,39

Apele minerale dela Glodeni.


Glodenii, localitate petroliferä, la 10 km. de
viste, are la mich de izvoare sulfuroase necaptate. In 1904,
dupä intervenirea Primäriei din s'au luat probe din apele sul-
furoase o dintr'un din care s'a scos petrol, spre a ana-
lizate. Rezultatele analizelor sunt urmätoarele :
Puiul Florea Izvorul No. 2 Izvorul L*)
din care s'a exploatat petrol Greut. spcc. la Greut. spec. 0,0026
Greut. C. 1,1478 Rezidiu la litru . Rezidiul la 2,9x7ogr.
Rezidiu la litru . 227,8806gr. Rezidiul la la litru:
Rezidiul contine la litru: de . . de sodiu .
de sodiu . . Sulfat de sodiu . . . 0,4715 Sulfat de . . . 0,2593
de potasiu . Sulfat de calciu . . . 0,9965 Sulfat de calciu . .
de calciu . 7,6950 Carbonat de calciu . . 0,4596 Carbonat de . . 0,3003
de magneziu 4,4370 Carbonat de magneziu 0,3735 de magneziu
de magneziu 0,0590 Silice Silice 0,0444
de magneziu Oxidde fier Oxid de
Sulfat de sodiu . . miniu urine
Carbonat de calciu. 0,0551 de litiu . . . . urine de litiu . . . urme
urme Hidrogen sulfurat . . Hidrogen sulfurat .
Oxid de Apa din izvorul zis No. z
fier
are aceeagi
apa din izvorul L.

Predeal.
Statiune climatericä din jud. Prahova, cu altitudinea de peste 1,000 m.
Are izvoare de ape minerale necaptate pe Câmpineanu, VAlea
RAjnoavei etc.

www.dacoromanica.ro
V. DUMITRIU

In 1905 s'a luat


pentru din izvorul situat pe
Campineanu. In anul 1907 am gäsit un izvor os
necunoscut 'n prezent, la depârtare cam de 100 metri de
izvorul de pe Câmpineanu. Rezultatele analizelor sunt
toarele :

Izvorul de pe Câmpineanu

Greutatea spec. C. . 1,0292 Temperatura apei C.


fix la litru 40,8200 la litru 0,6620 gr.
Rezidiul contine la litru: Rezidiul contine:
de sodiu 39,1280 gr. de 0,4029 gr.
Carbonat de calciu . . 0,9849 » Carbonat sodiu 0,1410
Carbonat de magneziu . 0,6793 Carbonat de calciu 0,0617
Carbonat de fier . 0,0084 Carbonat de magneziu . .
de magneziu 0,0073 Hidrogen sulfurat, dozat la
Bioxid de carbon liber 0,0159 » izvor 0,00208
Calitativ s'a constatat
litiului.
Indicele de la+240,6C.=4,32506

Comunä din judetul Dâm- din judetul Muscel.


bovita, situatä la de un isvor skat necaptat.
ximativ 12 Km. spre N. de Pucioasa. hi anul 1905 s'a trimes o
In anul 1903 s'a luat probâ pentrudin apa acestui isvor pentru a
analizä din apa unui isvor necaptat analizatá. Rezultatul analizei este
de pe proprietatea d-lui Moroianu. urmkorul :
Rezultatul este :

(putul Moroianu"). Slánic (Muscel). Isvorul Apa


Greutatea specifici . 1,0010 Greutatea specificl . 1,0820
Rezidiul fix la litru . . . . 1,3866 gr Rezultatul fix la litru . . . 122,2140 gr.
Rezidiul contine la litru: Rezidiul contine la litru:
Clorurá de sodiu 0,1179 de sodiu 119,0400 gr.
Carbonat de sodiu . 0,8350 Sulfat de sodiu 1,3418
Sulfat de sodiu . . . . 0,3366 de 1,5961
Carbonat de magneziu . . . de magneziu .. . . 0.1874
Carbonat de fier 0,0059 Oxid de fier aluminiu . urrne
Silice 0 ,0083 Silice »
. - . . . 0,0126 Hidrogen sulfurat . 0,0073
de litiu urme
Hidrogen sulfurat 0,0425

www.dacoromanica.ro
DIN

APE POTABILE
Analize executate de Prof. V.

In scopul alimentärii statiunii balneare cu de


s'au trimis anul 1906 de Serviciul Minelor spre probe de
apä luate din diferite puncte. Rezultatele analizelor sunt urmAtoarele:
Putul No. 2.
la litru 0,3480 gr. Rezidiu la litru . 0,3662 gr.
Rezidiul contine la litru: Rezidiul la litru:
de sodiu 0,0163 gr. de sodiu 0,0087 gr.
Sulfat de calciu 0,0678 Sulfat de calciu 0,0702
Carbonat de calciu . . . . 0,1716 Carbonat de calciu 0,1599
Carbonat de magneziu . . . . 0,0948 Carbonat de magneziu . . . 0,1204
8,21 gr. permanga- 7,55 m. gr. permanga-
nat de la litru. nat de potasiu la litru ,
Amoniac n'aro Amoniac. n'are
n'are Nitriti . n'are
Densitatea . . . . 19,71 grade Duritatea calculati 20,2 grade

Valea -Cálimánqti valea Cozia


Satului)
la litru 0,2102 gr. Rezidiul fix la litru . . . . 0,2750 gr.
Rezidiul contine la litru: Rezidiul la litru:
de 0,0029 gr. de sodiu 0,0081 gr.
Sulfat de calciu 0,0250 Sulfat de calciu 0,0507 »

Carbonat de calciu . . 0,0878 Carb'onat de calciu.. .. . . 0,1251


Carbonat de . . . . 0,0748 Carbonat de magneziu . . . . 0,0881
Amoniac Oxid de fier i aluminiu . . . 0,0100
Nitriti Amoniac axe
8,15 m. gr. permanga- Nitriti°. ,
nat de potasiu la litru . 15,16 gr.
Duritatea calculatg 10,9 grade ganat de potasiu la litru.
Duritatea . 14,9 grade

»Cáciulata, (1907)
(la punctul de captare)
fix la . 0,1996 gr.
la litru:
de sodiu
Sulfat de calciu 0,0515
Carbonat de calciu . 0,0704
Carbonat de magneziu 0,0693
Oxid de fier de 0,0024 »

Amoniac n'axe

www.dacoromanica.ro
V.

n'are
c. permanganat de la litru.
Temp.: la 9 ore a.
Duritatea 6,50 grade.
de

In scopul alimentärei statiunei Govora cu apä de s'au


trimis de care Serviciul Minelor anul probe de apä din izvorul
Piscul Floarei, situat Govora din din marginea comunei
Päusesti-Otäsäu, 5 km. departe de Govora. RezuItatele analizelor sunt
mätoarele :
Dealul Otäsáului
Rezidiu la litru 0,8824 gr. Retidiu fix la litru . 0,5018 gr.
Rezidiul la litru: Rezidiul litru:
de sodiu . . . 0,0041 gr. de sodiu gr.
Sulfat de calciu . 0,2347 Sulfat de calciu 0,0615
Carbonat de calciu 0,4194 Carbonat de calciu . 0 1891
Sulfat magneziu 0,1175 Clorurä de calciu 0,0829
Carbonat de sodiu 0,0214 Clorur de magneziu 0,0850
Carbonat de potasiu 0,0083 Silice 0,0113
Carbonat de 0,0022 Carbonat de
Silice 0,0307
Amoniac urme sensibile
Nitriti
organice

Ostrovul - Auseti
Rezidiu fix la 0,4150 gr. fix la litru 0,4619 gr.
Rezidiul contine la litru: Rezidiul contine la litru:
de sodiu 0,1539 gr. de sodiu gr.
de magneziu . 0,0205 Sulfat de 0,0901
Sulfat de calciu 0,0435 Carbonat de calciu 0,1461
Carbonat de calciu . 0,1637 Carbonat de magneziu . . . 0,0340
Sulfat de magneziu 0,0236 Silice 0,0178
Carbonat de 0,0012 Nitriti . n'are
Silice 0,0143
2,9 permanganat
de la litru.
14 grade.
Bunk de baut.

din jud. Vaslui. In anul 1906 s'a trimis pentru analizä o


din apa unui izvor necaptat aflat pe mosia D-lui C. Stoicescu.

www.dacoromanica.ro
IN

Rezultatul analizei este :

Negre§ti (Vaslui)
Rezidiu la litru 0,5048 gr.
Rezidiul la litru:
de sodiu 0,0170 gr.
Carbonat de calciu 0,1864
Carbonat de magneziu 0,1545
Carbonat de sodiu 0,0712
Sulfat de sodiu 0,0346
Azotat de sodiu 0,0222
Silice 0,0140
organice
Nitriti n'are
de amoniu n'are »
Temperatura la svor
Duritatca 21,8 grade

APE DIN LACURI, BÄLTI


Analize executate de D-1 Prof. V. DUMITRIU.

Lacuri din Judetul Tulcea.


Lacurile (Sup. 23.407 hect), Dranov (Sup. 1.941 hect.),
lovita (Sup. 7.207 hect.), Zmeica (Sup. 5.409 hect.), Sinoe (Sup. 16.505
hect.) balta Caraharman, din zise: Balta mare
Balta mica, apartin regiunii din jud. Tulcea, dintre bratul Sf
Gheorghe Marea Comunicarea cu Marea o are
regiune pe la Caraharman numai pe la Portita. In scopul
indulcirei apelor s'a pus comunicare Razelmul cu Gheorghe
prin canalul Carol I, rectificatg, alte Orle secundare,
cari servesc cu deosebire pentru pescuit. In 1906 1907 s'au trirnis
de care Serviciul Pescgriilor probe de din diferite puncte spre a fi
analizate. Rezultatele analizelor sunt :

Lacul Octotnbrie
(Sup. 33.407

Punctul Punctul Punctul


Peritea§ca Popina Sarichioi
Grcutatca + C. 1,0151 1.0152 gr. gr. 1,0165
Rezidiu la litru: 20,1916 20,2038 22,8036 22,2168
Rezidiul contine la litru:
de sodiu 13.07615 13,7974 gr. 15,9195 15,5671 gr.
Sulfat de sodiu 2,3702 2,3803 2,3944 2,3679 »
de magneziu 3,3193 3,3788 3,6788 0,6177
de calciu 0,6831 0,6960 0,6759 0,6133

www.dacoromanica.ro
V.

Lacul Razelm (15 Maiu 1907).


Punctul Punctul Punctul
Periteagca Sarichiol Popina Holbina

Rezidiu litru . . . 1 9,3970 gr. 9,8220 gr. 16.6840 gr. 13,1010 6,5740 gr.
Rezidiul contine:
de sodiu . 1 2,9968 gr. 6,6670 gr. 11,6157 gr. 8,7350 gr. 4,3524 gr.
de sodiu . . . 2,2750 1,0835 1,7732 1,6294 0,7325
Clorurä de magneziu . 3,1454 1,6139 2.6394 2,2578 1,0967
de calciu . . 0,8803 0,4037 0,6555 0,4772 0,3346

Punctul Puuctul Purictul


Bisericuja Jurilofca Sarínasuf
la litru 16,2510 gr. 18,2750 10,6950 gr.
Rezidiul contine:
de sodiu 11,1921 gr. 12,3411 gr. 7,2510 gr.
Sulfat de sodiu. 1,6591 2,0689 1,2133
de magnezm 2,7048 2,9916 1,7614
de calciu 0,6317 0,7248 0,4802

Probe de din lacul Razelm


analizate cu privire la continutul In rezidiu
Punctul Punctul Punctul Punctul
Sarichioi Popina Hundea
Rezfdiu la litru gr. T. gr. 23 August
Punctul Punctul Punctul Punctul Punctul
Port Cherhanale Sartchioi Dolgoman Leahova
Rezidiu la litru gr. gr. 10,7150 gr. 23,9960 gr. gr.
Punctul Punctul Punctul Punctul
Babadag Sarichioi Periteagca
Rezidiu la litru gr. 8,6920 gr. 8,3260 gr. 9,2640 gr. 7
Punctul Punctul Punctul Punctul
Sarichioi Popina
Rezidiu la litru 8,7500 gr. 7,5750 gr. gr. 18 ,
22,4140 1,8590 7,3230
7,5600
21,3250 , 4,8650 6,575o 5,3920 August ,
7,5360 6,0970 31
6,6800 6,2450 6,2850 Sept. ,
6,4510 Octom.
5,9440 ,
5,8300 6,7440 z Noemyr.

din Drano Balta Caraharman


Rezidiu fix la litru . . . 0,9900 gr. Greutatea specificA la . 1,0175
Rezidiul la litru: Rezidiu la litru 26,9200 gr.
de sodiu 0,6074 Rezidiul la litru:
Sulfat de calciu . 0,0675 de sodin 19,3220
Carbonat de calciu . . . . 0,0822 Sulfat de sodiu 2,6090
Carbonat de magneziu . . . 0,1642 Clorurl de magneziu 4,0770
Materii organice, dozate prin de calciu 0,1100
ardere 0,0789 Carbonat de calciu 0,8920
Amoniac 0,00035 mgr. Silice 0,0350

www.dacoromanica.ro
ANALIZE DIN LABORATORUL DE CHIMIE 393

Sulimanca Nomolul de Caraharman


Rezidiu la litru .
. . . 0,1780 gr. Acest nomol contine in greutate
Rezidiul mat. organice la sutá:
la litru : Materii solubile
de sodiu . . . 0,0408 Materii insolubile 92,29
Carbonat de calciu . . . . 0,0800 In partea din acest no-
Carbonat de magneziu . 0,0510 » mol se aflä materii organice
Materii organice 244,99 mgr. solubile
Amoniac 0,003 Part ea materii
organice, la :

de sodiu 78,46
de magneziu 8,50
Sulfat de calciu 12,72
Partea insolubillconfine
Silice 43,39
6,55
Sesquioxid de 8,48
Carbonat de calciu 24,55
Carbonat de magneziu 16,64

Bálti lacuri din Constanta.


Siut-Ghiol, Täbkäria, Comarova, Tatlagiac,
lacurile : Techir-Ghiol, Mangalia lezerul Mangalia, apartin regiunei
de pe litorarul Märei Negre din Constanta, pe care
giune Serviciul Pescäriflor propune a o prin lucräri speciale,
in scop de a o pisciculturä continuä intensivä.
Spre a se cunoaste compozitiunea apelor din aceste lacuri
in anul 1906 s'au trimis probe pentru analia Rezultatele analizelor sunt
urmätoarele :
Balta (Supr. 2.183 Balta Siut-Ghiol (Supr. 2.120 hect).
Greutatea spec. . . 1,0236 Greutatea spec. la 15° C . 1,0008
Rezidiu fix la litru 31,0050 gr. Rezidiu la litru 0,8040
Rezidiul contine la litru: Rezidiu contine la litru:
de sodin 25,6300 de sodiu 0,3985 gr.
Sulfat de sodiu 2,2820 de magneziu . . . . 0,2244 »
Sulfat 1,9774 Sulfat de 0,1458
Sulfat de magneziu 1,0660 Sulfat de 0,0167
Balta punctului Tábäeäria (Supr. Lacul Techir-Ghiol (Supr. 1232 hect).
zo8 hect). Greutatea spec. la+15° C . . 1,0614
Greutatea spec. . 1,0070 Rezidiu la litru 87,2100 gr.
Rezidiu la litru 8,9670 gr. Rezidiul la litru:
Rezidiul contine la litru: de sodiu 75,5273 gr.
de sodiu 6 3071 gr. Sulfat de sodiu 9,7017
Sulfat de magneziu 1,1718 Sulfat de magneziu 1,1625
de . . . 0,9285 » Sulfat calciu 0,9326
Sulfat calciu 0,3658

www.dacoromanica.ro
V. DUMITRIU

Balta Comarova (Supr. 52 hect). Balta Tatlagiac (Supr. 162 hect).


Greutatea spec. . 1,0008 Greutatea spec. la+15° C . . 1,0075
Rezidiu la litru gr. Rezidiu fix la 10,0705 gr.
Rezidiul la litru: Rezidiul contine la litru:
de sodiu . . . . . . 0.5870 gr. de sodiu. 8,6120 gi.
Carbonat de calciu . . . . . . 0,1760 Sulfat de magneziu . 0,6293
Carbonat de magneziu . . . . 0,1330 Clorur de magneziu 0,2454
Sulfat de sodiu . 0,0810 Sulfat de 0,5011

Balta Mangalia (Supr. hect). Lacul Mangalia (Supr.


Greutatea spec. 15° C . 1,0007 Greutatea spec. la + 150 C . . 1,0029
Rezidiul la litru 0,9650 gr. fix la litru 3 9600 gi.
Rezidiul contine la litru: Rezidiul contine la litru:
de sodiu 0,6130 gr. de sodiu 3 1722 gr.
Carbonat de calciu 0,1372 Sulfat de magneziu 0,3216
Carbonat de magneziu . . . . 0,1127 Carbonat de magneziu 0,2863
Sulfat de sodiu 0 0618 Carbonat de calciu

ANAMZE DE ROCE.
Granit granulard
(1906). (1906).
Cariera Racovät. Cariera Racovát.
Comuna Virciorova, jud. Comuna Varciorova, jud. Mehedinti
Silice Bioxid de carbon
Sesquioxid de aluminiu 15,14% Oxid de calciu . 56,27%
Sesquioxid de fer Inginer G. GANE.
Oxid de calciu 1,30%
Oxid de magneziu
Alcali prin dif 6,23°4
Nisip
(1907).
Chimist: Prof. V. DUMITRIU.

Proba No. x. Proba No. 2.


Nisip Silice . . 91,15% Silice . . . 88,950/
.
(1907).
Ox. de calciu 0,15% Ox. de calciu
Regiunea Turnu-Severin Fer . . . . Fer . . . . 1,13%
Silice
Chimist: Prof. V. DUMITRIU.
Sesquioxid de ahiminiu
Sesquioxid de fer 0,63%
Oxid de calciu
Oxid de magneziu 0 690/ Minä de Cupru din Tulcea.
Alcali prin
Chimist: V. Proba de minereu contine :
Cupru
Fer
39,48%
Chimist: Prof. V.

www.dacoromanica.ro
ANALIZE DIN LABORATORUL DE CHIMIE 395

Nisip bituminos
(1907)

un strat puternic intercalat straturile meotice petro-


lifere dela a
Acest nisip contine :
Apä 0,813%
Substante volatile . . 9,387%
89,8000/0
e formatä din 93,65Ve Si02 ; restul substante argiloase.
Prin extractia bituminoase s'a :
Portiunea solubilä eter de petrol 6,69% cenuie,
benzol . . .
cloroform . 0,18%
Chimist : G. GANE, Inginer.

www.dacoromanica.ro
396 C, PETRONI

ANALIZE DE PETROLURI
Analiza Petrolului dela Campina-Poiana
Exploatator: Soc.
CARACTERE FIZICE
C.

oliv 0,872 eteric sub 00 1,207

BENZINA
BRUT Provenitli. din amestecarea
Grcut. Spec.: 150 C. 0,724
Produsele de In balonul

Greut BENZINA
Temperatura Spec.:
dere Provenittt din Benzina brut8 prin
Inc Greut. Spec.: C. 0,7175 I
Fracs. : 0,723 32,4 28,3 Produsele de In Balonul Engler
35,4 34,70 Temperat. C. C. Temperat. C. Ternperat. C.
Rezidiu 32,2 37,0:
00-500 - a - 900 33,8
70,6
Caracterele Rezi- 5,8 53,8 1300 92.8
diului Fracliunea Rezidiu
53,8 2
Produsele i 20 din I

Limita de Greut.
No. temperatura REZIDIU DE BENZINÁ
Sp.: C. 0.7861 4.38
650 o,668
a 0,689
DESTILAT LAMPANT
3 0,709
Provenit din amest. fracs. 8-14 rezidiul de
4 0,729
Cul. galben-desch. lGr. Spec.:
5 1280-1360
6 1360-1460 0,756 ,,
PETROL LAMPANT
7 0,763 Provenit din distilatul de mai sus acid
8 0,769 13°,5 Incolor 0,814 Inflam:290
9 1780-1960 0,784 Produsele de Balonul Engler
380 Temperatura Gr.Sp. Volum. Pondere

12
2100-2380
2380-2620 0,835
460
Fraci. - -4
--
13 2620-2910 0,856 Rezidiu . . . . -
c,8o8 79,8 97,25
17,08

14 0,870 Intensitatea Hefneri


3200-3460 0,885 Lampa a ore ore
Kosmos 10,59 9,981

: OBSERVATII :
Lampa Kosmos consumit pe 30,5 gr. total
pant (Grout. 183 gr., e
Rezidiu )=31,630/5
Chimist C. Tu. 1907.

www.dacoromanica.ro
Analize de petroluri brute. 1906 1907.
Chimist C. TH. PETRONI.

PROPRIETÄTI FIZICE PRODUSE DE DISTILATIE DUPA METODA ENGLER

Procente in volum Prdc. in greutate


SCHELA Proprietar sau Esente
DE sau o
PROVENIENTÄ Exploatator
o

Campuri(Putna) St. - -- 0,839 1,16 s-o° eteric 7 0,759 52,5 0.805 40,5 6,33 50,13 43,54
2 Gura Vitioarei E. Baum --
Sonda Elena 0,897 6,44 35°5 - - 37,1 0,810 62,9 - 33,5 66,0
Valea
Verbilau Pt.D-trescuI. - - 0,8055 1,19 sub 0° » 5,3 68,0 26,70 5 66,43 28,32
4 Tetcani .. . . --
Sonda Nr. 2 0,795 1,04 40.4 0,736 36,4 0,801 23,2 37,4 36,74 24,8

5 Tetcani . . . Aluneanca -- 34,4 0,795 42,5 0,807 23,1 31,64 42,91 25,52
6 Tetcani . . . Carpanul -- 39,8 37,2 0,810 23,0 36,92 38,19 24,51
Tetcani . . . . Corneanca -- 0,793 37,0 0,733 39,2 0,804 23,8 34,20 26,0
8 Tetcani . . . . Serpoaica -- 0,795 42,8 0,739 35,4 0.807 21,8 39,78 35,93 23,89

9 Groze0. . . . Popovici C. - -- 8,8725 2,73 maslinie sulfuros 1.2 - 34,4 0,824 65,4 - 31,53 67,39
Tintea . f Soc. Rom.- - 128
10 .
Americanä 0,8425 s-o° o eter:c 1,4 0,735 42 0,804 44 12,26 40,24
11 Tintea . f S oc. Paris-
Tintea . .
-- 0,8645 1,9 0,757 39 0,832 42 16,77 37,48 45,71

www.dacoromanica.ro
uPtuNsUL
Pat.
Legea pentru Institutului Geologic al României
Regulamentul pentru aplicarea legei
L. MRAZEC. Raportul asupra Institutului Geologic pe anul
Schi a desvoltárii studiilor geologico-eco-
nomice Institutului IX
Organizarea Institutului Geologic xxnI
Lucr grile pe 1906-1907. 1. Programa lucrdrilor. 2.
efectuate In 1906-1907 XII
Rapoartele personalului Institutului ale colaboratorilor XLI
V. POPOVICI-HATZEG. Regiunea dintre i Ciorii XLI
Dr. ATHANASIU. Cercetäri regiunea interná a din
Moldova de Nord XLI
V. C. BUTUREANU. Cercetäri masivul cristalin dela districtul
Suceava LIV
R. PASCU. de Cupru din Dobrogea LV
Dr. MAX REINHARD. Cercetäri a) b) In Valea
Jiului LVI
Dr. I. Cercetdri geologice in podisul sarmatic Moldo-
vei in Dobrogea . LXV
R. SEVASTOS. Raporturile tectonice Câmpia románá regiunea
colinelor din Moldova . . . LXVII
Dr. VICTOR ANASTASIU. Geologia imgrejurimilor oraselor Cernavoda
Constanta LXXVI
Dr. W. TEISSEYRE. Ridicarile geologice din anul 1906 LXXX
Dr. V. Cercetari in valea superioarä a Teleajenului.. .
I. P. IONESCU. Studiul materialului din sondajele pentru alimen-
tarea a orasului (cu o planse)
L. MRAZEC. a) Revizuiri masivul cristalin mezozoic din jud. Suceava.
b) in regiunile petrolifere ale Subcarpatilor
Dr. G. MURGOCL PROTOPOPESCU-PAKE P. ENCULESCU. Ra
port asupra lucrärilor de sectia agrogeologia In
cu 3 planse in culori XCIX
Dr. L. executate lab oratorul de chimie, 1906-1907 CXII
Anexa I. tructiuni general e. A) Instructiuni pentru geo-
logice. B) Instructiuni pentru harta a României
1 : 500.000 ...... . .
Anexa II. Instructiuni la studiul solului subsolului
pentru agrogeologi, agronomi, agricultori, etc
la CXVIII
A) Indrumári generale. B) pentru cercetarea caliatilor
lului pe teren. C) Luarea probelor de soluri pentru analize cer-
practice. D) Formular pentru descrierea puturilor
Anexa III. Indrumare pentru luarea probelor de
fosile, minerale, petrol, ape minerale, etc. . . . CXXVII
Anexa IV. Regulament de taxe pentru expertize geolo-
gice, agrogeologice analize chimice .
Personalul lnstitutului Geologic pe 1906-1907 CXXXV
Prof. Dr. I. SIMIONESCU D. Notá preliminará asupra stratu-
rilor fosilifere devonice din Dobrogea . 361
Rezumat 1. 364
Dr. L. EDELEANU Inginer G. GANE. Hidrocarburi extrase din gudroa-
nele acide de petrol 365
Textul francez . 374
Analize fäcute Laboratorul de Chimie anul 1906-1907 385
e minerale; ape nepotabile;
ape din bálti
Prof. V. DUMITRU Inginer G. GANE. e de roce 394
C. TH. PETRONI. Analize de petroluri . . 397

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro

Vous aimerez peut-être aussi